You are on page 1of 3

Schiță Paști traditii

Sfintele Paşti sunt celebrate la nivel mondial în lumea creştină. Totuşi, fiecare ţară are
propriile sale tradiţii, ritualuri si credinţe. În România, oamenii au şi ei obiceiuri diferite, în
funcţie de regiune. Încărcat cu tradiţii, în ţara noastră Paştele este sărbătorit cu mare respect si
evlavie pentru Hristos, deoarece aproape toţi românii sunt creştini.
În biserica ortodoxă oamenii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorilor de Paşti prin
„Postul Paştelui”, numit şi „Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial,
postul începe după „Duminica iertării”, în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea
sărbătorii de Paşti. Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte „Săptămâna Patimilor” şi
începe în duminica Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim.
În această săptămână Iisus Hristos a fost vândut de Iuda, a pătimit dureri cumplite şi a murit
pentru iertarea păcatelor oamenilor. În primele două zile ale acestei săptămâni, luni şi marţi,
se citesc Evangheliile legate de învăţăturile Domnului. A treia zi, numită Miercurea Mare este
menită să ne aducă aminte de pocăinţa femeii desfrânate şi de transformarea lui Iuda din
ucenicul Domnului în însuşi vânzătorul. Trădarea lui Iuda a făcut ca ziua de miercuri şi cea de
vineri să devină zile de post.
Joia Mare este reprezentată prin patru caracteristici: spălarea picioarelor apostolilor de
către Hristos, Cina Cea de Taină, la care s-a instituit Taina Împartăşaniei, rugăciunea lui Iisus
din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. În Joia Mare se
vopsesc ouăle, iar sâmbăta se face cozonacul, pasca şi drobul care vor fi duse la biserică în
noaptea de Înviere (sâmbătă spre duminică). În această zi, în biserică, preotul citeşte cele 12
Evanghelii.
Vinerea Mare este ziua în care Iisus a fost jertfit şi de aceea în biserică nu se cântă
Sfânta Liturghie, iar oamenii ţin post negru. Seara se cântă Prohodul Domnului, iar la sfârşit
preotul împarte oamenilor florile aduse de-a lungul acestei săptămâni la biserică.
La sfârşitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, pe sub care trec apoi toţi
credincioşii. De la moarte până la Înviere, trupul lui Iisus a fost ţinut în mormânt pentru a le
arăta oamenilor că acesta a murit cu adevarat.
Sâmbata este ultima zi de post şi în acelaşi timp ultima zi a pregătirilor pentru ziua de
Înviere a Domnului. În noaptea de sâmbătă spre duminică se fac slujbe în cinstea Învierii
Domnului.
În zilele marii sărbători a Învierii Domnului, orice masă românească începe cu ouăle
roşii. Acestea constituie un simbol important al Sărbătorilor Pascale. Ouăle vopsite reprezintă
simbolistic mormântul purtător de viaţă al lui Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa.
Culoarea roşie cu care sunt vopsite ouăle simbolizează sângele lui Iisus vărsat pe cruce pentru
iertarea păcatelor şi mântuirea oamenilor.
Arta vopsirii ouălor de Paşte este destul de dezvoltată în anumite regiuni din ţară.
„Udatul” sau „stropitul” fetelor este o altă tradiţie ce încă se păstrează în unele zone. Acesta
reprezintă un obicei prin care feciorii urează fetelor sănătate şi prosperitate, iar ele îi
răsplătesc cu ouă „muncite”, care simbolizează afecţiunea reciprocă. Totodată, oul exprimă
atât sentimentele fetei, cât şi talentul său de a reda aceste trăiri.
Există o mulţime de motive în vopsirea ouălor, fiecare dintre ele având mai multe
versiuni, în funcţie de regiunea specifică. Printre motivele cele mai frecvente ale vopsirii
ouălor de Paşti se numără reprezentări animale: albine, broaşte, şerpi, miei; motive vegetale:
frunze de brad, garoafe, spice de grâu, instrumente de casă şi teren: greble, cazmale, pluguri,
ornamente industriale, cruce, etc. Crucea, un simbol al creştinismului, este reprezentată în
tradiţia românească la fel ca în cea rusă sau moldovenească, de o cruce cu alte cruci mici la
cele patru margini. Alte motive larg răspândite pentru vopsitul ouălor de Paşti sunt stelele si
mănăstirile, memento-uri ale creştinismului. Ouăle încondeiate sunt menite să ofere
sentimente de bucurie, uimire, smerenie, reconciliere, datorită decorării lor cu simboluri
creştine sau motive naturale (soare, lună, plante, animale, unelte), împreună cu întreaga lor
semnificaţie sacră.
Încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Ouăle
încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, reprezentând un
element de cultură spirituală specific românească. Deoarece oul roşu este purtătorul unor
semnificaţii profunde legate de Învierea lui Hristos şi de reînnoirea naturii, creştinii s-au
ostenit să-l încondeieze, desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumuseţe.
Pasca, cea mai importantă mâncare a sărbătorii Paştelui, simbolizează mana cerească,
deoarece este făcută din ou, ce provine de la pasăre, din brânză, provenită de la animal, din
grâu, crescut din pământ, toate fiind daruri de la Dumnezeu pentru om. La mijloc, pasca se
împodobeşte cu o cruce făcută din aluat, numită „Crucea Paştilor”, reprezentând crucea pe
care a fost răstignit Mântuitorul lumii şi în jurul căreia se face o cunună de stafide.
Mielul este simbolul Domnului Iisus Hristos, care s-a jerfit pentru ieratarea păcatelor
noastre. Este jertfa pe care creştinii o aduc de Sfintele Sărbători ale Paştelui, încă din
antichitate. Mielul lui Dumnezeu reprezintă inocenţa, blândeţea, puritatea, supunerea şi
calvarul. Cu invocarea acestuia se deschid şi se încheie Sfintele Cărţi ale Noului Testament.
Mielul de pe masa de Paşti ne aminteşte şi de mielul jertfit şi mâncat de evrei la ieşirea din
robia Egiptului, aşa cum poruncise Domnul, iar cu sângele mielului au însemnat tocurile
uşilor şi astfel fiii lor au fost apăraţi de moarte în acea noapte.
În noaptea de Înviere, potrivit obiceiurilor, credincioşii duc la biserică un coş plin de
bucate, iar spre zorii zilei, aşezaţi în cerc şi cu lumânări în mâini, ei aşteaptă slujba de sfinţire
şi de binecuvântare a bucatelor. Coşul este dus la biserică de către capul familiei şi tot ce
conţine (ouă, pască, cozonac, sare, busuioc, slănină, hrean, ceapă, usturoi, făină, brânză,
lumânare) este de mare folos şi trebuinţă pentru casa omului.
Lumânarea din noaptea de Paşte (sâmbată spre duminică) reprezintă lumina Învierii
Domnului, a biruinţei luminii lui Iisus asupra întunericului iadului, a binelui aupra răului şi a
vieţii asupra morţii. Preotul aduce lumânarea aprinsă de la altar, iar creştinii se apropie şi
aprind lumânările. Cei mai mulţi duc „lumină” în casele lor şi pastrează lumânările, uneori şi
câte şapte ani, pentru a le aprinde în zilele în care sunt supăraţi sau au necazuri, ori când satul
este ameninţat de grindină.
Paştele sau Învierea Domnului este una dintre cele mai frumoase sărbători creştine. În
perioada aceasta oamenii încearcă să fie mai buni şi mai plini de evlavie. Urările tradiţionale
de Paşti ale creştinilor ortodocşi sunt „Hristos a Înviat”, iar răspunsul este „Adevărat a
Înviat”. Aceste urări sunt adresate 40 de zile după Paşti, până la sărbătoarea „Înălţării la cer” a
lui Iisus. De asemenea, aceste urări se rostesc atunci când are loc tradiţionala ciocnire a ouălor
roşii.
Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care
comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE:
Alexandru, M., Barbu, G., (2005), Simboluri Pascale: semnificaţii, ritualuri,
tradiţii, legende, Editura CallasPrint, Mangalia.
Chivu, I., (1997), Cultul graiului şi al pâinii la români, Editura Minerva,
Bucureşti.
Crăciun, B., (1994), Sfintele Paşti în datini şi credinţe, Editura Porţile
Orientului, Iaşi.
Florea, S., (1994), Sărbărorile la români, Editura Fundaţiei Culturale Române,
Bucureşti.
Fochi, A., (1976), Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX -
lea, Editura Minerva, Bucureşti.
Zahacinschi, M., Zahacinschi, N., (1992), Ouăle de Paşti, Editura Sport-
Turism, Bucureşti.