You are on page 1of 34

Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Referat

Gestiunea stocurilor

Studenti: Ciobanu Oana

Cimpanu Felicia

Cojocaru Roxana

1
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Cuprins:

Capitolul 1:Stocurile in sistemul logistic........................................................................3

Capitolul 2:Rolul si importanta stocurilor.....................................................................4

Capitolul 3:Planificarea stocurilor.................................................................................9

Capitolul 4:Controlul stocurilor....................................................................................14

Capitolul 5:Metode..........................................................................................................17

Capitolul 6:Studii de caz.................................................................................................29

Bibliografie.......................................................................................................................35

2
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Capitolul 1 - Stocurile în sistemul logistic

Crearea de noi industrii şi dezvoltarea celor existente a generat multiplicarea


punctelor de consum şi de producţie. Frământările legate de gestiunea stocurilor au pornit de
la practică, iar mai târziu s-au dezvoltat numeroase teorii ştiinţifice. Astfel, s-a făcut trecerea
de la forma involuntară la forma deliberată, conştientă. Rezultatul a fost dezvoltarea unei
literaturi de specialitate privind gestiunea ştiinţifică a stocurilor, bazată pe modele matematice
proprii proceselor de stocare.

Repere istorice

1915: este identificată de profesorii G.Hadley şi T.M. Whitin o primă formă de


determinare ştiinţifică. Ulterior, modelul a fost preluat şi dezvoltat de R.H. Wilson, motiv
pentru care în literatura economică este cunoscut sub denumirea de „formula lui Wilson”.

Anii ’30: s-a conturat conceptul de stocare pe plan mondial prin elaborarea unui
sistem distinct de gestiune a stocurilor. Acesta s-a constituit treptat într-un instrument
principal de conducere economică, favorizând luarea deciziilor, nu numai în derularea
procesului de aprovizionare tehnico-materială, ci a întregii activităţi.

1931: a fost scrisă prima lucrare de amploare care a promovat studiul problemelor de
stoc de către economistul american, F.E. Raymond „Quantity and Economy in Manufacture”,
apărută la New York.

Astăzi: gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluzând atât probleme de


dimensionare, de optimizare a amplasării în teritoriu, de reducere a cheltuielilor de stocare,
cât şi probleme de depozitare, de structura sortimentală, conservare, redistribuire, mod de
utilizare etc. Analiza procesului de stocare, a legităţilor şi acţiunii factorilor care guvernează
3
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

acest proces au permis determinarea căilor, mijloacelor şi formelor de constituire, utilizare,


dimensionare şi funcţionare a stocurilor care au devenit astfel, un instrument important în
conducerea stiinţifică a activităţii economice, în creşterea eficienţei acesteia.

Gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersecţia unor zone de


interinfluenţe si de acţiuni comune, determinând modelări şi optimizări parţiale şi iterative, în
vederea realizării obiectivului primordial al gestiunii financiare a unităţii patrimoniale, acela
de a-şi maximiza valoarea cu un minim efort.

Termenul de stoc este folosit pentru a defini, în expresie valorică sau cantitativă,
materiile prime, componentele, subansamblele, produsele în curs de prelucrare sau produsele
finite care sunt menţinute în vederea utilizării lor, pe măsura apariţiei nevoii. Stocurile există
în numeroase puncte ale sistemului logistic al firmei: în mijloacele de transport, în depozite
aflate în cadrul unităţilor de producţie, în centre de distribuţie proprii, în magazine.

Capitolul 2 - Rolul şi importanţa stocurilor

În principiu, rolul stocurilor este de a realiza:

1) Îmbunătăţirea serviciului logistic pentru clienţi.


clienţi. Principalul motiv pentru deţinerea
de stocuri este asigurarea disponibilităţii produselor pentru satisfacerea cererii
clienţilor. Un indicator folosit pentru a reflecta capacitatea firmei de a onora cererea
clienţilor este nivelul de servire, care poate fi definit în funcţie de mai mulţi factori:
durata ciclului de performanţă, numărul comenzilor onorate, cantitatea comandată etc.

2) Echilibrul relaţiei dintre cerere si ofertă.


ofertă. Acest echilibru presupune existenta unui
decalaj temporal între cerere şi ofertă. Produsele a căror cerere se concentrează într-un

4
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

interval scurt de timp fac necesară menţinerea de stocuri de către producători,


angrosişti şi detailişti, în avans faţă de perioada de manifestare a cererii.

3) Reducerea costurilor. Rolul de reducere a costurilor totale este determinat de


următoarele aspecte:
a. Economiile de scară în domeniul producţiei.
producţiei. Prin fabricarea unor cantităţi mai
mari decât cererea imediată, stocurile permit maximizarea eficienţei
producţiei.
b. Economiile de scară în domeniul cumpărării şi transportului.
transportului. Diminuarea
costurilor de achiziţionare prin cumpararea unei cantităţi mai mari decât cea
necesară, la un preţ mai mic, poate conduce la economii de scară şi în
domeniul transportului prin o utilizare mai eficientă a mijloacelor de transport.
c. Valorificarea unei conjuncturi favorabile a preţurilor presupune achiziţionarea
anticipată a unei cantităţi care depăşeşte nevoile curente ale organizaţiei, la un
preţ convenabil, în condiţiile în care se estimează o creştere ulterioară a
acestuia.

4) Diminuarea incertitudinii.
incertitudinii. Menţinerea unor stocuri de siguranţă protejează
organizaţia de anumite riscuri: variaţiile neaşteptate ale cererii, incertitudini legate de
furnizor (întârzieri în producţie, transport, prelucrarea comenzilor).

2.1. Influenţa nivelului din canalul de marketing

La nivelul producătorului, politica în domeniul stocurilor se referă la o gamă diversă


de produse: materii prime, componente, produse în curs de prelucrare, precum şi produse
finite. Investiţiile în stocuri sunt realizate pe termen lung, datorită faptului că la acest nivel
are loc un proces de prelucrare, nu doar o cumpărare în vederea revânzării. Obiectivul
politicii producătorului referitoare la stocuri, este reducerea la minimum a costurilor, în
condiţiile satisfacerii cererii.

5
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Din punct de vedere al cantităţii de produse deţinute în stoc, angrosistul depăşeşte, în


general, volumul vehiculat de un detailist, iar diversitatea produselor este mai mare decât a
producătorului şi mai mică decât cea a detailistului. Acesta cumpără cantităţi mari de mărfuri
şi le vinde în cantităţi mai mici detailiştilor. Obiectivul angrosistului este păstrarea unui
sortiment adecvat de produse la un cost minim.

Detailistul pune accentul pe circulaţia rapidă a mărfurilor, profitabilitatea directă pe


produs şi disponibilitatea unei cantităţi suficiente pentru a satisface cererea.

Din punct de vedere cantitativ, riscul menţinerii în stoc a unui produs este mai mic
decât în cazul angrosistului însă este mai amplu deoarece cuprinde un sortiment de produse
mult mai variat.

2.2 Tipuri de stocuri

În managementul stocurilor, sunt planificate şi urmărite mai multe tipuri de stocuri:


stocuri:

a. Stocul ciclic (de bază) este stocul necesar pentru a satisface cererea medie, în
perioada dintre două completări succesive ale stocului.
b. Stocul de siguranţă constituie o modalitate de protecţie contra incertitudinii datorate
cererii şi respectiv duratei ciclului de performanţă al furnizorului.
c. Stocul de tranzit este alcătuit din produsele aflate în mişcare sau în aşteptare, în
mijloacele de transport, de exemplu materii prime de la furnizori, produse finite care
circulă între depozitele aceleiaşi firme sau spre clienţi.
d. Stocul mediu este constituit din materiile prime, componentele, produsele în curs de
prelucrare şi produsele finite păstrate, de regulă, într-un sistem logistic.

Din punct de vedere al producţiei stocurile pot fi de trei feluri:

6
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

a. de materii prime şi materiale destinate consumului unităţilor de producţie:


producţie: stocul de
producţie, stoc în amonte;

b. de produse finite, destinate livrării către beneficiari:


beneficiari: stocul de desfacere, stoc în aval;

c. destinate asigurării funcţionării continue a unor maşini sau a unor linii de


fabricaţie:
fabricaţie: stocul interoperaţional.

Din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi:

a. stocuri cu rol de regulator;


regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare şi de ieşire ale
produselor între două stadii succesive ale procesului tehnologic;

b. stocuri cu rol strategic;


strategic; sunt formate din piese sau din subansamble folosite de
serviciul de întreţinere , necesare înlocuirii rapide a lor în caz de avarie la instalaţiile
vitale ale întreprinderii;

c. stocuri speculative;
speculative; sunt mai puţin legate de activitatea agenţilor economici şi se
referă în general la produse şi materiale rare, a căror valoare nu este fluctuantă.

Din punct de vedere al modului de depozitare,


depozitare, care ţine seama şi de unele proprietăţi
fizico-chimice ale elementelor.

a. produse periculoase,
periculoase,

b. voluminoase,

c. fragile etc.

Din punct de vedere al modului de gestionare avem:

a. stocuri cu gestiune normală;

b. stocuri cu “afectare directă” (comandate special pentru o anume comandă);

7
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

c. stocuri “fără gestiune” (din magaziile intermediare, cu o supraveghe-re globală);

d. stocuri de produse consumabile;


consumabile;

2.3 Costurile generate de stocuri

Principalele categorii de costuri generate de stocuri sunt:

a. Costurile de achiziţionare a mărfurilor.


mărfurilor. Sunt costurile asociate efectuării
comenzilor, în vederea creării sau completării stocurilor. Componentele acestei categorii de
costuri sunt:
 costul selecţiei vânzătorului şi negocierii
 costul formulării comenzii şi transmiterii ei la furnizor (prin poşta clasică sau
mijloacele electronice)
 costul transportului comenzii (în cazul în care cheltuielile de transport nu sunt
incluse în preţul mărfurilor)
 costurile de recepţie şi de manipulare a materialelor la punctul de primire a
produselor

b. Costurile de menţinere a stocurilor sunt determinate de păstrarea mărfurilor o


anumită perioadă, până în momentul solicitării lor de către clienţii interni sau externi ai
firmei. Principalele componente ale costurilor de menţinere a stocurilor sunt următoarele:
 costurile financiare se referă la costul capitalului investit în stocuri. Pentru
stabilirea acestor costuri se ţine cont de rata dobânzii şi costul de oportunitate.
 costurile de depozitare sunt determinate de păstrarea mărfurilor în spaţii de
depozitare private sau publice, în acest caz tarifele fiind calculate în funcţie de
suprafaţa folosită (în m2) sau volumul de depozitare (m3).
 costurile de asigurare contra riscurilor datorate incendiilor, furtunilor sau
furturilor.

8
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

 costul deteriorării şi uzurii mărfurilor.


mărfurilor. Pentru calcularea acestui cost se ţine cont
de pierderea de valoare înregistrată de produs, costul operaţiunilor de remediere a
produsului şi costul procurării unui produs similar de la o altă unitate a firmei

c. Costurile datorate rupturilor de stoc sunt determinate de absenţa produselor din


stoc, în momentul solicitării lor de clienţi. Componentele principale sunt următoarele:
 costurile vânzării pierdute se calculează în situaţia în care clientul, confruntat cu
o ruptură de stoc, decide să anuleze comanda.
 costurile pierderii loialităţii clienţilor
 costul unei noi comenzi apare în situaţia în care clientul nu anulează comanda ci
asteaptă ca aceasta să îi fie onorată la un moment ulterior.

Capitolul 3 - Planificarea stocurilor

Stabilirea momentului în care este necesară lansarea comenzii de aprovizionare şi a


cantităţiiii comenzii sunt decizii fundamentale în managementul stocurilor. Alegerea celor
mai potrivite depinde de evoluţia cererii si a ciclului de performanţa a furnizorului. În
continuare, vor fi analizate o serie de modalităţi de planificare a stocurilor, în condiţii de
certitudine, respectiv incertitudine.
A. Planificarea stocurilor în condiţii de certitudine

Pentru managementul stocurilor există trei decizii importante ce trebuie luate:

a) Stabilirea punctului de reaprovizionare


b) Stabilirea mărimii comenzii şi a numărului de comenzi necesare
c) Stabilirea punctului de reaprovizionare înseamnă determinarea mărimii stocului la
care se impune lansarea unei noi comenzi , în vederea asigurării satisfacerii
continue a cererii, acesta indicând doar când anume trebuie lansată comanda, nu
mărimea comenzii.

În condiţii de certitudine, punctul de reaprovizionare se poate calcula pe baza


urmatoarei formule:

P=D · T, unde P- punctul de reaprovizionare

D- cererea medie zilnică

9
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

T- durata ciclului de performanţă

Pentru a calcula punctul de reaprovizionare în condiţii de incertitudine este


necesar un stoc de siguranţă, pentru a compensa incertitudinea în privinţa cererii şi a duratei
ciclului de performanţă. Formula de calcul în situaţii de incertitudine este:

P=D · T+SS, unde P, T, D- au aceleaşi semnificaţii ca în formula


anterioară, SS- stocul de siguranţă

Pentru a stabili mărimea comenzii şi numărul de comenzi necesare trebuie luate în


considerare influenţele date de costurile generate de stocuri şi relaţiile dintre diferite categorii
de stocuri. Astfel, în condiţii de certitudine, stocul mediu este jumatate din catitatea
comandată, întrucât nu este necesar un stoc de siguranţă. Cu cât este mai mare cantitatea
comndată, cu atât este mai mare stocul mediu şi costul de menţinere al stocului. O creştere a
cantităţii comandate , duce însă, la scăderea necesarului de comenzi, respectiv la o scădere a
costului de achiziţionare.

Cantitatea economică a comenzii (EOQ) pentru un anumit produs este cantitatea care
completează stocul, în condiţiile menţinerii la minim a costului combianat al achiziţionării şi
menţinerii stocului. EOQ este cantiatatea pentru care costul menţinerii stocului şi costul
comenzii sunt egale. Pentru a calcula EOQ se foloseşte formula lui Wilson:

EOQ= ,unde Cc- costul comezii

D- cerera anuală (exprimată cantitativ)

Cs- costul anual al menţinerii stocului

Cu- costul unitar al produsului

Ipotezele modelului clasic EOQ:

 Cererea este satisfăcută integral


 Evoluţia cererii este continuă, constantă şi cunoscută
 Durata ciclului de performanţă, în privinţa recompletării stocului este constantă şi
cunoscută
 Preţul produsului este constant, independent de cantitatea comandată sau de timp
 Orizontul de planificare este infinit
 Nu există interacţiune între diversele articole existente în stoc
 Nu există stoc în tranzit
 Nu există limite în privinţa disponibilităţii capitalului.

Formula EOQ poate fi aplicată atât de producători, cât şi de angrosişti, însă pentru
detailişti aceasta nu este utilă datorită limitelor impuse de ipotezele de mai sus. Pentru a
10
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

utiliza modelul EOQ în domeniul comerţului cu amănuntul, s-a propus utilizarea unei
formule modificate a acesteia, ce promvează o altă perspectivă asupra costurilor, acestea
devenind nişte “puncte de control ” utilizate pentru alegerea celei mai adecvate politici în
privinţa stocurilor. Formula EOQ modificată este urmatoarea:

EOQ*= , unde D- cererea anuală (exprimată cantitativ)

Cu-costul unitar al produsului

K=

Modificarea valorii factorului K duce la modificarea cantităţii comandate şi a


numărului anual de comezi.

Întrucât modelul EOQ nu include o serie de factori referitori la situaţiile de cumpărare


şi modul de utilizare a stocurilor, este necesară utilizarea unei formule EOQ ajustate în
funcţie de:

 Discounturile cantitative oferite de furnizori


 Variaţia tarifelor de transport, în funcţie de volumul de mărfuri vehiculate
 Mărimea economică a lotului de fabricaţie, în cazul aprovizionărilor efectuate
de întreprinderile producătoare
 Efectele cumpărării combinate a mai multor produse, care permite obţinerea
de discounturi cantitative şi de transport
 Limitele privind capitalul investit în stocuri, ceea ce influenţează cantitatea de
produse comandată din fiecare articol al liniei de produse, în vederea
satisfacerii corespunzătoare a cererii
 Costurile de transport datorate de către utilizarea de către forma cumpărătoare
a unui parc propriu de mijloace de transport pentru completarea stocurilor
 Caracteristicile utilizării produselor, astfel încât să se evite creşterea excesivă a
costurilor, datorită efectuării unor comenzi care nu sunt multipli ai cantităţii
existente pe o paletă

B. Planificarea în condiţii de incertitudine

În condiţii de incertitudine este necesar crearea unui stoc de siguranţă întrucât în


această situaţie există fluctuaţii ale cererii pe durata intervalului de aprovizionare şi/sau
variaţii ale ciclului de performanţă. Planificarea stocului de siguranţă presupune identificarea

11
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

probabilităţii de producere a unei rupturi de stoc, estimarea cererii pe durata rupturii de stoc şi
adoptarea deciziei privind gradul de protecţie dorit faţă de rupturile de stoc.

1) Incertitudinea privind variaţia cererii

În acestă situaţie se consideră că cererea fluctuează, iar intervalul de reaprovizionare


nu variază în timp, furnizorul putând livra marfa în intervalul prestabilit.

În acest caz, stocul mediu este egal cu suma dintre jumatate din cantitatea
comandată şi stocul mediu de siguranţă:

SM= , unde SM- stocul de mediu

Q- cantitatea comandată

SS- stocul de siguranţă

Pentru a determina stocul de siguranţă necesar pentru a asigura un anumit grad de


protecţie faţă de variaţiile cererii, este necesară considerarea conceptelor de probabilitate de
producere şi abatere standard.

Abaterea standard permite estimarea stocului de siguranţă necesar pentru a obţine


un anumit grad de protecţie faţă de fluctuaţiile cererii. Formula de calcul a abaterii standard
este:

σ= , unde σ-abaterea standard

Ai-abaterea de la medie a evenimentului

Fi- frecvenţa evenimetului i

n- numarul total al observaţiilor efectuate

2) Planificarea în condiţii de incertitudine privind variaţia ciclului de


performanţă în condiţiile unei cereri cunoscute

În cazul în care impactul fluctuaţiilor ciclului de performanţă nu este evaluat


statistic, stocul de siguranţă se stabileşte în funcţie de durata medie necesară pentru
completarea stocului. Planificarea stocului de siguranţă în funcţie de durata minimă de
performanţă ar prezenta un risc inacceptabil datorită unor probabilităţi mari de producer a
rupturilor de stoc. Stabilirea stocului de siguranţă pe baza duratei maxime are, de asemenea,

12
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

consecinţe negative, concretizate în imobilizarea capitalului în stocuri excesive. Variaţiile


mari ale ciclului de performanţă impun evaluarea statistică a impactului acestora asupra
stocului de siguranţă. Astfel, abaterea standard a ciclului de performanţă se calculează după
următoarea formulă:

σ=

3) Planificarea stocurilor în condiţii de incertitudine simultană a cererii şi a


duratei ciclului de performanţă

Pentru a determina stocul de siguranţă este necesară determinarea probabilităţilor


combinate a celor două tipuri de incertitudine.

Astfel , se determină o abatere standard combinată, ce este egală cu:

σc = , unde σc-abaterea standard combinată

T- durata medie a ciclului de performanţă

σd- abaterea standard a cererii zilnice

D- cererea medie zilnică

σt- abaterea standard a cilcului de performanţă

În condiţii de incertitudine combinată, o altă decizie importantă ce trebuie luată


este determinarea stocului de siguranţă care permite asigurarea unui anumit nivel de servire a
clienţilor, respectiv a nivelului dorit de îndeplinire a comenzilor clienţilor. În acest caz, se
stabileşte magnitudinea rupturii de stoc, nu probabilitatea producerii unei rupturi de stoc.
Formula aplicată în acest caz este:

NS= 1- , unde NS- nivelul de servire a clienţilor

f(k)- o funcţie care descrie curba normală a pierderilor


(care se referă la aria de sub ramura din dreapta distribuţiei normale)

σc- abaterea standard combinată

Q- cantitatea comandată pentru reaprovizionare

f(k) = (1- NS)

13
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Stocul de siguranţă se determină pe baza urmatoarei formule:

SS = K σc , unde SS- stocul de siguranţă

K- factorul ce corespunde valorii f(k)

σc- abaterea standard combinata

Capitolul 4 – Controlul stocurilor

Aplicarea politicii referitoare la stocuri presupune desfăşurarea unei proceduri de


control continuu sau periodic.Ȋn acest sens,s-au folosit metode precum JIT,MRP sau
DRP,metode utilizate in cazul urmăririi în ansamblu a stocurilor la nivelul firmei.

4.1 Controlul continuu şi controlul periodic

Ȋn funcție de frecvența sa,controlul stocurilor poate fi continuu sau


periodic.Totodată,exista şi sisteme de control modificate,ce reprezintă variații sau combinații
ale sistemelor continue şi periodice.

Controlul continuu constă în analiza zilnică a stocului,pentru a determina


necesitățile de reaprovizionare.Fezabilitatea acestui control este dependentă de
disponibilitatea permanentă a datelor referitoare la nivelul stocului pentru fiecare produs în
parte.Utilizarea calculatoarelor devine o condiție necesară.

Conform procedurii de control continuu,se va comanda o cantitate Q dintr-un anumit


produs,atunci cȃnd suma dintre cantitatea existentă în stoc şi cantitatea care a fost deja
comandată la furnizori este sub limita punctului de reaprovizionare. Regula de
reaprovizionare este următoarea:

Dacă S+Qo≤P, atunci comanda Q, unde

-S=stocul existent

-Qo=cantitatea deja comandată de furnizori

-P=punctul de reaprovionare

-Q=dimensiunea comenzii

14
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Punctul de reaprovizionare este:

P=D·T+SS, unde

-D=cererea medie zilnică

-T=durata medie a ciclului de performanță

-SS=stocul de siguranță

Stocul mediu este următorul:

SM=Q/2 + SS, unde

-SM= stocul mediu

-Q=cantitatea comandată

-SS=stocul de siguranță

Controlul periodic constă în analiza stocurilor la anumite intervale de timp.Această


procedură de control face necesară o ajustare a punctului de reaprovizionare,pentru a reflecta
intervalele dintre două controale succesive.

Se consideră ca nivelul stocului pentru un produs poate scădea sub punctul de


reaprovizionare înainte de efectuarea unui control.Ajustarea punctului de reaprovizionare
porneşte de la ipoteza că in 50% dintre cazuri se va inregistra un nivel al stocului inferior
punctului de reaprovizionare,înainte de realizarea operațiunii de control. Punctul de
reaprovizionare se calculează pe baza următoarei formule:

P=D (T+I/2)+SS, unde -P=punctul de reaprovizionare

-D=cererea medie zilnică

-T=durata medie a ciclului de performanță

-I=durata perioadei de control

-SS=stocul mediu de siguranță

Stocul mediu se calculează în cazul controlului periodic, astfel:

SM=Q/2 + I·D/2 + SS, unde-SM=stocul mediu

-Q=cantitatea comandată

15
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

-I= durata perioadei de control

-T=durata medie a ciclului de performanță

-D=cererea medie zilnică

-SS=stocul mediu de siguranță

Sistemul de reaprovizionare în funcție de nivelul țintă se bazează pe un interval fix


al comenzii şi pe un control periodic la intervale scurte.Denumirea sa provine de la faptul că
stabileşte pentru lansarea comenzii o limită superioară a nivelului de completare a stocului.
Nivelul țintă de completare a stocului este următorul:

NT=D·(T+I)+SS, unde simbolurile au aceleaşi semnificații de mai sus

Cantitatea de produse ce trebuie comandată la un moment dat este:

Q=NT-S-Qo , unde simbolurile au aceleaşi semnificații de mai sus

Stocul mediu corespunzător acestui sistem se determină pe baza următoarei


formule:

SM=D·I/2+SS, unde simbolurile au aceleaşi semnificații de mai sus

Capitolul 5 - Metode

5.1 Metoda JUST-IN-TIME (J.I.T.)

16
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

În domeniul metodelor de management, metoda “Exact la Timp” (Just-in-time, J.I.T.)


este considerată de specialişti o condiţie esenţială a competitivităţii. Pentru unii JIT înseamnă
doar planificarea şi controlul producţiei pe nivele, pentru alţii reprezintă o filosofie de producţie ce
afectează şi implică toate subsistemele din cadrul unei organizaţii.

Metoda J.I.T. a fost pusă la punct în Japonia în anii ’70, în fabricile constructoare de
maşini Toyota. Aceasta are la baza principiul dupa care un sistem de productie trebuie sa
functioneze cât mai aproape de situatia ideala, si anume cu stocuri la nivel zero si numai
întâmplator sa fie detinute stocuri mai mari de o zi. Din aceasta cauza, metoda J.I.T. mai este
cunoscuta sub denumirea "Zero stocuri".

Introducerea metodei J.I.T. necesita schimbari la nivelul programarii productiei si a


planificarii ca si în fabricatia propriu-zisa. În cazul aplicarii acestei metode, planificarea
productiei si prelucrarea informatiilor nu necesita sisteme automate de calcul, dar este
absolut obligatorie sincronizarea si corelarea proceselor de fabricatie pentru a produce
atunci când trebuie, atât cât trebuie.

Aplicarea metodei J.I.T. se face pe doua planuri distincte: în interiorul


sistemului productiv si în relatiile cu furnizorii, necesitând o durata de timp apreciabila
pentru punerea la punct a tuturor amanuntelor si în primul rând pregatirea adecvata a fortei
de munca. Desi aparent, metoda J.I.T. este simpla, implementarea ei trebuie sa tina seama de
specificul fiecarei întreprinderi în parte, de gradul de calificare a fortei de munca, de
schimbarea modului de organizare si conducere, de modificarea substantiala a prioritatilor
conducerii întreprinderii.

Implementarea metodei J.I.T. necesita o echipa de conducere capabila, care sa poata


rezolva problemele multiple ce apar, prin analizarea lor si propunerea de solutii. Echipa de
conducere, care are un program de asigurare a calitatii, cunoaste procesul de productie si
comensureaza performantele sistemului productiv. Deci este cea mai potrivita pentru
adoptarea metodei J.I.T. Trebuie avute în vedere evenimentele inerente pentru faza de
implementare, cum ar fi oprirea liniei de fabricatie, datorita calitatii slabe a pieselor si
subansamblelor. In aceste situatii, se vor analiza cauzele defectiunilor si se vor adopta
masurile corespunzatoare.

Caracteristici:

- relaţiile strânse cu un număr mic de furnizori si transportatori;


- utilizarea în comun a informaţiilor de către client si furnizori;
- frecvenţa mare a producţiei,cumpărării si transportului unor cantităţi mici,ceea
ce conduce la niveluri minime ale stocurilor;
17
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

- inlăturarea incertitudinii în canalul de aprovizionare/livrare ori de câte ori este


posibil;
- obiectivele privind calitatea înaltă.

Termenul JIT este utilizat pentru a susţine următoarele idei:

a) înlăturarea stocurilor din lanţul de aprovizionare/livrare-livrare frecventă în


cantităţi mici;

b) un sistem de control al producţiei-un centru de lucru din aval solicită


aprovizionarea cu cantităţi mici şi fixe de la un punct de furnizare din amonte;

c) filozofia de inlăturare a risipei-reducerea activităţilor care nu adaugă valoare;

d) o strategie de management a resurselor umane-lucrătorii trebuie să aibă aptitudini


multiple şi să fie utilizaţi în mod flexibil.

Avantajele metodei J.I.T.:

Metoda J.I.T. si-a dovedit avantajele în întreprinderile unde a fost aplicat


(Toyota,Honda,Ford,etc.). Implementarea a început cu fabrici care au construit autoturisme,
tractoare, autocamioane, si s-a extins si în alte tipuri de fabricatie, specifice constructiilor
de masini.
Avantajele metodei J.I.T. sunt numeroase, cele mai evidente fiind legate de
reducerile pâna aproape de zero a stocurilor, si deci evitarea imobilizarii unor importante
fonduri circulante, determinarea tipului de conducere, cresterea substantiala a calitatii,
realizarea unei fabricatii în flux continuu, diminuarea suprafetelor de lucru, reducerea
timpului acordat remedierilor.
Corelarea metodei J.I.T. cu sistemul C.I.M. (sistemul de productie integrat prin
intermediul computerului) si cu S.F.F.(sistemul flexibil de fabricatie) este o problema usor
de rezolvat, ea ducând la amplificarea efectelor produse de aceste sisteme.

- costuri: reducerea costurilor de menţinere a stocurilor;


- calitate: detectarea şi corectarea rapidă a calităţii necorespunzătoare,asigurarea
unei calităţi înalte a produselor cumpărate;
- proiectare: reacţia rapidă la schimbările intervenite;
- eficienţă administrativă:un număr mai mic de furnizori,simplificarea
comunicaţiilor cu furnizorii şi a activităţilor de receptie;
- productivitate:diminuarea activităţilor de inspecţie,reducerea întârzierilor
legate de obţinerea materialelor;

18
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

- cerinţele de capital: reducerea imobilizărilor în stocuri de materii


prime,component,produse în curs de prelucrare şi produse finite

Dezavantajele metodei J.I.T.:

Faptul ca metoda J.I.T. va fi integrata într-un sistem avansat de productie care


functioneaza pe baza C.I.M si S.F.F. necesita o acuratete mare a datelor introduse si evitarea
greselilor de programare a calculatoarelor.
Se impune o extrema disciplina în manipularea informatiilor, datelor, a bonurilor de
materiale, ordinelor de lucru, etc, care nu se poate realiza decât printr-o pregatire si calificare
superioara.

- tehnicile neadecvate de previzionare a cererii


- încapacitatea furnizorilor de a se adapta rapid la modificările din domeniul cererii
- comunicarea necorespunzătoare între furnizor şi client
- creşterea preţurilor de către furnizor pentru acoperirea costurilor de aprovizionare şi
livrare

Susţinătorii acestei metode subliniază necesitatea efectuării de îmbunătăţiri continue la mai


multe niveluri din lanţul de aprovizionare/livrare.

5.2 Metoda M.R.P.

Metoda MRP (Materials Requirements Planning) reprezintă un concept de gestiune a


producţiei pus la punct în SUA, în anii 60. Metoda are ca scop determinarea necesarului de
componente şi materiale (piese, subansamble, ansamble) pentru realizarea sarcinilor de
fabricaţie.

Filozofia MRP este focalizată asupra produsului finit în care vor fi incorporate părţile
component.MRP urmăreşte să controleze fluxul tuturor articolelor necesare pentru fabricaţia
unui anumit produs.

Principalele obiective:

- sincronizarea-corelarea comenzilor şi livrărilor de materiale şi component cu cerinţele


de producţie

19
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

- disponibilitatea la timpul potrivit-atunci când materialele sunt solicitate nu cu mult


înaintea utilizării lor
- promovarea planificării comune-corelarea eforturilor furnizorului şi clientului în
avantajul ambelor părţi
- acţiunea rapidă-pentru prevenirea lipsei de materiale şi component

Pe baza informaţiilor provenite din programul de producţie,lista de material şi evident


stocurilor,sistemul MRP desfăşoară următoarele operaţiuni:

- calcularea cerinţelor brute-Cantitatea totală necesară din fiecare articol se stabileşte în


funcţie de cantitatea necesară pentru fabricarea unei unităţi de produs final şi de numărul
de unităţi de produs final.

- poziţionarea în timp a comenzii-Trebuie cunoscut intervalul de reaprovizionare pentru


fiecare articol

- determinarea cerinţelor nete-Din cerinţele brute se vor scădea stocul existent şi cantitatea
deja comandată la furnizori.

Ulterior, metoda MRP a evoluat către MRP 2 , adică Manufacturing Resources


Planning. Aceasta permite conducerea şi gestiunea producţiei atât pe termen lung, cât şi pe
termen scurt, reprezentând o metodă de simulare a activităţii industriale care permite aflarea
unor răspunsuri la diferite probleme, cum ar fi: dacă capacitatea de producţie este suficientă,
cum va trece prin procesul de fabricaţie o comandă urgentă, ce comandă de producţie trebuie
întârziată, şamd.

5.3 Comparaţie între sistemele J.I.T. şi M.R.P.

Există trei situaţii prin prisma cărora se pot analiza comparativ cele două sisteme:

1. Din punct de vedere al producţiei de serie mare sau masă.


2. Din punct de vedere al producţiei de serie mijlocie.
3. Din punct de vedere al producţiei de serie mică (“la cerere”).

20
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

1. În condiţiile producţiei de masă, programul master este acelaşi în fiecare zi ca


structură şi nivel de producţie. În această situaţie, sistemul de producţie JIT, bazat
pe principiul “cerere-tragere”, merge foarte bine. Singura incertitudine în
nefuncţionalitatea sistemului JIT, în condiţiile producţiei de masă, rămâne
posibilitatea defectării maşinilor. Această problem este totuşi rezolvată de sistmul
“cerere-tragere”, care opreşte producţia când postul de lucru (în funcţiune) se
opreşte la un moment dat. Prin urmare, în condiţiile de producţiei în masă nu este
necesar un sistem MRP pentru a prevede necesităţile de producţie viitoare. În
condiţiile producţiei de serie mare, programul master rămâne repetitiv pentru un
anumit orizont temporal.

2. În condiţiile producţiei de serie mijlocie se poate utiliza un sistem de producţie


hibrid MRP II şi sistemul JIT. În acest caz, programul master nu va fi identic zi de
zi, dar va avea câteva elemente repetitive. MRP va fi folosit la “împingerea”
materialului în fabricaţie, la capacitatea cerută, în timp ce JIT va fi folosit la
executarea producţiei în cadrul centrelor. Acest system hibrid funcţionează bine
atunci când producţia este organizată pe celule de fabricaţie, unde MRP poate
furniza comenzi acestora, în timp ce JIT este folosit la atragerea produselor de la o
celulă la alta.

3. În condiţiile producţiei de serie mică “la cerere” orientată pe loturi şi nonrepetitivă


se poate folosi MRP II pentru planficiarea producţiei. Un exemplu al acestei
situaţii este acela în care fabricile lucrează la comandă şi fiecare comandă este
diferită. În acest caz un sistem de “cerere –tragere” nu va funcţiona. Materialul
productive va trebui avansat pentru cereri viitoare care sunt diferite cu fiecare
comandă. Planul de capacitate şi sistemul de control al stocurilor sunt cerute
pentru a realiza fluenţa materialelor de producţie. Totuşi, în aceste condiţii, câteva
elemente caracteristice sistemului de producţie JIT, ca reducerea timpilor de
pregătire încheiere, muncitori policalificaţi, rezolvarea problemelor cu ajutorul
managerilor şi muncitorilor şi legături mai bune cu furnizorii, se pot folosi cu
succes.

După cum se vede, există numeroase situaţii în care pot fi aplicate sisteme pure JIT
sau MRP. Dar nu poate fi omis că la fel de bine pot coabita şi sistemele hibride.

5.4 Metoda D.R.P.

21
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

O extenisie a perspectivei MRP este planificarea cerinţelor de distribuţie (DRP).DRP


este o metodă de planificare şi control a stocurilor care aplică principiile MRP la domeniul
distribuţiei.DRP consideră cerinţele unor niveluri multiple de distribuţie.Poate fi aplicată atât
de firmele producătoare cât şi de firmele de distribuţie.

DRP se bazează pe principiul că cererea unui nivel superior este dependent de cererea
de la nivelul imediat inferior.

Metoda DRP se focalizează asupra programării ce coordonează cerinţele de distribuţie


pentru un anumit orizont de timp.Există un program pentru fiecare produs la nivelul fiecărui
depozit de distribuţie.Se urmăreşte integrarea acestor programe pentru a determina cerinţele
totale ale unui nivel superior.

Cerinţele nete pentru o anumită perioadă se vor determina astfel:

CN=(CB+SS)-(PP+SFa), unde SS-stocul de siguranţă, PP-primirile programate de


produse, Sfa-stocul final anticipat al perioadei.

Cerinţele brute reflectă cererea clienţilor şi altor unităţi de distribuţie aprovizionate de


unitatea analizată.Primirile programate sunt cantităţile de produse care urmează să sosească la
unitatea considerate, Sfâ este nivelul planificar pentru sfârşitul perioadei.

Avantajele metodei DRP în domeniul marketingului:

- îmbunătăţirea nivelului serviciilor pentru client


- creşterea eficacităţii campaniilor promoţionale şi programelor de lansare a produselor
noi
- îmbunătăţirea coordonării cu celelalte funcţii ale întreprinderii

Avantajele metodei DRP în domeniul logisticii:


- reducere costurilor de transport ale depozitelor,că urmare a coordonării livrărilor
- diminuarea spaţiilor de depozitare necesare
- creşterea vizibilităţii stocurilor şi coordonarea dintre logistică şi producţie

Controlul agregat al stocurilor

Proiectarea unei politici adecvate în privinţa stocului fiecărui produs este o prioritate a
logisticienilor. Perspectiva detaliată asupra stocului fiecărui produs nu este însă suficientă
pentru managementul eficace si eficient al stocurilor, pentru realizarea nivelului dorit de
servicii logistice, pe ansamblul firmei. Este necesar un control agregat al stocurilor, care să

22
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

urmărească nu produse individuale, ci grupe de produse, eventual ansamblul produselor


oferite de firma clienţilor săi.

Are rolul de a urmări grupe de produse sau ansamblul produselor oferite de firmă
clienţilor săi.

Poate fi realizat cu ajutorul mai multor metode:

a) viteza de circulaţie şi numărul de rotaţii care pot fi stabilite atât pentru ansamblul
produselor cât şi pentru fiecare produs în parte. Principalul inconvenient este acela că
stocurile medii variază în mod direct proporţional cu vânzările.
b) Analiza ABC sau analiza Pareto care se bazează pe clasificarea produselor în trei
categorii: categoria A, în care sunt incluse produsele cu circulaţie rapidă, categoria B
care cuprinde produsele cu o viteză de circulaţie medie si categoria C cu produse cu
circulaţie lentă. Aplicarea analizei ABC presupune parcurgerea unei succesiuni de
etape:
- stabilirea listei produselor care vor face obiectul analizei
- ierarhizarea produselor în funcţie de vânzări. Implică determinarea valorii
anuale a vânzărilor pentru fiecare produs în parte.
- calcularea ponderilor cumulate în vânzări,
vânzări, care se determină în funcţie de suma
dintre vânzările tuturor produselor care îl preced în ierarhie şi vânzările
produsului respectiv, raportată procentual la vanzările totale.
- calcularea ponderii cumulate în numărul de produse
- clasificarea produselor
c) regula rădăcinii pătrate, utilizată pentru a determina nivelul stocurilor, în cazul
modificării numărului depozitelor la care apelează firma
d) metoda relaţiei dintre stoc şi cerere,
cerere, pentru utilizarea metodei sunt necesare date
referitoare la stocul mediu si livrările anuale din fiecare depozit al firmei
e) limita investiţiei totale.
totale. Firma poate stabili un nivel maxim al investiţiilor în stocuri,
care nu trebuie să fie depăşit.

23
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

EXEMPLIFICAREA METODEI ABC

Aplicatie:

O societate comerciala fabrica si comercializeaza 2 produse A si B. Informatiile


communicate de contabilitatea de gestiune pentru luna ianuarie sunt urmatoarele:

Elemente A B

Cantitate fabricata si vanduta 500 buc 700 buc

Materii prime 50 um/buc 100 um/buc

Manopera directa pe bucata 100 um/buc 150 um/buc

Pret vanzare unitar 230 um/buc 360 um/buc

Costul unei ore de manopera directa 2,5 um/h

Analiza si gruparea activitatilor de functionare pentru aceasta societate pot fi rezumate astfel:

Activitatea Valoarea Inductorul

Comanda materii prime 16.000 Numar comenzi

Comercializare 6.000 Cifra de afaceri

Lansare in fabricatie 15.000 Numar loturi

Productie 40.000 Ore manopera directa

Gestiunea stocurilor 8.000 Numar tipuri de materii prime

Pregatirea productiei 5.000 Numar loturi

Administrare generala 10.000 Cost adaugat la costul direct

Informatii complementare:

Inductori Total Produsul A Produsul B

Numar comenzi 4 1 3

24
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Numar tipuri de mat prime 4 2 2

Numar loturi 100 70 30

Cerinte :

1) Calculul costurilor unitare ale produselor.

2) Costul complet a produselor.

Rezolvare:

Situatia cheltuielilor pe centre de regrupare

Centre de Cheltuieli pe Volum Cost unitar pe


Inductor Activitatea
regrupare activitate inductor inductor

CR1 Nr comenzi Comanda mat


16.000 4 4.000 lei/cmd
prime

CR2 CA Comercializare (*)


6.000 0,016 lei/CA
367.000

CR3 Nr loturi Lansare in fabr 15.000


100 200 lei/lot
Pregatirea prod 5.000

CR4 Ore manopera Productie (**)


directa 40.000 0,645 lei/ora
62.000

CR5 Nr tip mat prime Gestiunea stocurilor 8.000 4 2.000 lei/tip


25
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

CR6 Cost adaugat Administrare (***)


generala 10.000 0,04
245.000

(*) Volum inductor CA:

Produsul A: 500 x 230 = 115.000 um

Produsul B: 700 x 360 = 252.000 um

Total: 115.000 + 252.000 = 367.000 um

(**) Volum inductor Ore manopera directa:

Produsul A: 500 x (100 / 2,5) = 20.000 ore

Produsul B: 700 x (150 / 2,5) = 42.000 ore

Total : 20.000 + 42.000 = 62.000 ore

Manopera directa:

Produsul A: 500 x 100 = 50.000 lei

Produsul B: 700 x 150 = 105.000 lei

Total: 50.000 + 105.000 = 155.000 lei

(***) Volum inductor Cost adaugat:

Cost adaugat = Costul manoperei directe + Total ch indirecte – Ch pe centru de regrupare

= 155.000 + 16.000 + 6.000 + 15.000 + 40.000 + 5.000 + 8000 + 10.000 – 10.000

=245.000

26
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Fisa costului unitar pe produs A

Explicatii U/M Cantitate Pret unitar Valoare

Mat prime 25.000

Manopera directa 50.000

I. Total ch directe 75.000

Ch indirecte pe CR

CR1 Nr comenzi 1 4.000 4.000

CR2 CA 115.000 0,016 1.840

CR3 Nr loturi 70 200 14.000

CR4 Ore manopera directa 20.000 0,645 12.900

CR5 Nr tip mat prime 2 2.000 4.000

CR6 Cost adaugat (*) 86.740 0,04 3.469

II. Total ch indirecte 40.209

III. Cost complet (I + II) 115.209

IV. Cost unitar (III/500) 230,41 lei/buc

(*) Cost adaugat = 50.000 + 4.000 + 1.840 + 14.000 + 12.900 + 4.000 = 86.7 40

Fisa costului unitar pe produs B

Explicatii U/M Cantitate Pret unitar Valoare

Mat prime 70.000

Manopera directa 105.000

I. Total ch directe 175.000

27
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Ch directe pe CR

CR1 Nr comenzi 3 4.000 12.000

CR2 CA 252.000 0,016 4.032

CR3 Nr loturi 30 200 6000

CR4 Ore manopera directa 42.000 0,645 27.090

CR5 Nr tip mat prime 2 2.000 4.000

CR6 Cost adaugat (*) 158.122 0,04 6.324

II. Total ch indirecte 59.446

III. Cost complet (I+II) 234.446

IV. Cost unitar (III/700) 334,92 lei/buc

(*) Cost adaugat = 105.000 + 12.000 + 4.032 + 6.000+ 27.090 + 4.000 = 158.122

Capitolul 6 - STUDII DE CAZ


6.1 Metoda J.I.T.

Uzinele IBM Austin

IBM a instituit un flux de fabricaţie continuu (FFC), la fabrica din Austin, Texas, care
produce tastaturi pentru PC-uri şi alte produse IBM.

Obiectivele sistemului:

1. Reducerea inventarului şi a altor pierderi.


2. Îmbunătăţirea flexibilităţii, reducerea timpilor de pregătire – încheiere şi a
dimensiunii loturilor.
3. Îmbunătăţirea calităţii până la zero defecte.
4. Revizuirea fluxurilor de fabricaţie.
5. Imprimarea obişnuiţei îmbunătăţirii continue.
6. Stabilirea de sisteme de control clare şi simple.

28
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Aceste obiective au fost atinse prin formarea unor echipe de implementare. Echipele
nu aveau doar sarcina de a elabora planul de îmbunătăţiri JIT, ci şi educarea angajaţilor în
direcţia îndeplinirii planului.

Educarea s-a realizat prin prezentări ale conceptelor JIT către toţi angajaţii de către cei
desemnaţi în echipele de îmbunătăţire. Implementarea a folosit analize procesuale inclusiv
“flow charting” şi analize ale datelor tuturor proceselor de fabricaţie. Ca rezultat s-au stabilit
marcaje pentru fiecare proces în raport cu tactul, şi a capacităţii prin modelarea tuturor
proceselor. JIT s-arealizat prin instituirea sistemului de atragere pentru mişcările de material,
sistemele anterioare folosind programarea şi echiparea previzivă penru impinge
componentele spre montaj.

Loturile de dimensiuni mici şi eliberările zilnice au înlocuit eliberările săptămânale de


component. Containerele Kanban au fost folosite pentru a organiza fluxurile de material pe
bază de loturi mici cu reaprovizionări frecvente. Staţiile de testare şi reparaţii au fost integrate
în liniile de producţie pentru a asigura o buclă de realimentare rapidă. Echipele au instituit
metode de management cu vizualizare prin folosirea de echipamente electronoice care să
indice nivelurile de calitate, problemele, schimbările de proces şi alte informaţii necesare
pentru a asigura un feed-back rapid operatorilor.

Ca rezultat al acestor schimbări, s-au atins performanţe importante:

1. Tactul s-a redus cu 50%.


2. Calitatea a fost îmbunătăţită cu 25%.
3. Productivitatea a crescut cu 10%.
4. Inventarul a scăzut cu 40%.

Aceste rezultate s-au atins doar prin implicarea şi educarea masivă a întregului personl al
întreprinderii. Îmbunătăţirile continue sunt încă realizate, ca parte componentă filosofiei JIT
introduse.

Multe firme şi-au redus semnificativ stocurile şi costurile înrudite prin intermediul
sistemelor logistice organizate după principiul livrării JIT. Prin astfel de sisteme producătorii
şi detailiştii păstrează stocuri mici de piese sau de mărfuri,adesea doar pentru câteva zile de
derulare a operaţiunilor. De exemplu, Dell Computer,producătorul specializat pe sistemul
JIT,are stocuri disponibile doar pentru 5 zile în timp ce concurenţii pot dispune de stocuri
care să le ajungă între 40 şi 60 de zile.Noile produse ajung exact în momentul în care este
nevoie de ele,nemaitrebuind să aştepte în stocuri.Sistemele logistice JIT necesită o prognoză
corectă alături de o livrare rapidă,frecvenţă şi flexibilă,astfel încât produsele să fie disponibile
atunci când este nevoie de ele.Totuşi,aceste sisteme dau naştere unor economii semnificative
în ceea ce priveşte costurile de stocare şi de manipulare a produselor.

29
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Sistemul de producţie al companiei Saturn,care se bazează pe livrarea pieselor exact la


timp,nu permite constituirea aproape a nici unui stoc de piese la nivel de fabrică.În schimb el
se bazează pe un sistem logistic de clasă mondială pentru primirea pieselor în fabrică exact la
momentul în care este nevoie de ele.Saturn este aşa de priceput în gestionarea lanţului
aprovizionării încât în patru ani de zile a trebuit să-şi oprească producţia doar o singură data-
şi această dată doar pentru 18 minute-datorită lipsei piselor de care avea nevoie.Totuşi o mare
parte din meritul pentru aceste performanţe revine firmei Ryder Integrated
Logistics.Ryder,cunoscută cel mai bine pentru activitatea de închiriere a
camioanelor,gestionează lanţul complex al ofertei al firmei Saturn,deplasând materiile prime
şi piesele de la furnizori la fabrică şi apoi produsele finite de la fabrică la magazinele
distribuitorilor.

Pentru că linia de asamblare a companiei Saturn să meargă ca pe roate Ryder transporta


mii de piese care sunt anterior inspectate şi sortate-efectuând zilnic peste 2200 de tranzacţii la
rampă de descărcare-şi asigură livrarea pieselor cu cinci minute înainte de momentul folosirii
lor.Piesele,oamenii şi camioanele sunt însoţite de o tehnologie de ultimă oră.De
exemplu,conform unui raport,când livrează piese de schimb către distribuitorii companiei
Saturn,şoferii de cursă lungă a companiei Ryder,,introduc o cheie de plastic,care are stocate
date electronice într-un calculator de bord.Pe ecran vor apărea instrucţiuni exacte legate de
locul în care trebuie să meargă,de rută pe care trebuie să o aleagă şi de cât de mult timp este
nevoie pentru a ajunge până la locul stabilit.``

Managementul eficace al lanţului ofertei întreprins de Ryder dă naştere unor costuri mai
mici,unor operaţiuni îmbunătăţite ,iar în cele din urmă-unor clienţi mai satisfăcuţi.

6.2 Metoda M.R.P.

Managementul de zi cu zi al relaţiilor cu peste 20000 de parteneri ai canalului care


vând orice,de la reţele de calculatoare la calculatoare de buzunar,prezintă o imensă
provocare.Ceva atât de simplu că distribuirea informaţiilor de vânzare colectate prin diverse
campanii de marketing ale HP poate constitui o sarcină intimidantă.Pentru a gestiona aceste
sarcini,HP a înfiinţat un sistem integrat de management al relaţiilor cu partenerii(MRP)care
leagă direct HP de partenerii săi de canal şi ajută la coordonarea eforturilor de marketing la
nivelul întregului canal.Folosind un site Web securizat,partenerii de canal se pot conecta
oricând pentru a obţine informaţii care au fost generate pentru ei.Pe site,ei pot comanda de
30
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

asemenea broşuri şi materiale de sprijinire a vânzărilor,pot verifica specificaţiile produsului şi


pot obţine informaţii privind preţurile.În plus HP comunică regulat cu membrii canalului
oferind seminarii de instruire şi material promoţionale pentru a sprijini vânzările.

Sistemul de MRP nu numai că oferă un sprijin puternic pentru partenerii canalului dar
el îmbunătăţeşte eficacitatea colectivă şi oferă reacţii de evaluare pentru HP.Rezultatele
eforturilor de management al relaţiilor cu partenerii vorbesc ele însele.HP a câştigat multiple
premii pentru sprijinul şi relaţiile cu membrii canalului.

Numeroase firme instalează acum sisteme integrate de înaltă tehnologie de management


al relaţiilor cu partenerii pentru a-şi coordona eforturile la nivelul întregului canal de
marketing.Întocmai cum folosesc sisteme de software de management al relaţiilor cu clienţii
tot aşa ele folosesc acum software de MRP care să le ajute să recruteze,să pregătească,să
organizeze,să conducă,să motiveze şiş a evalueze relaţiile cu partenerii canalului.

6.3 Metoda D.R.P.

Laboratoarele Abbott, Canada,creează produsele în 3 fabrici şi le distribuie în Canada


prin centre distribuţie.Sistemul DRP pe care îl utilizează a îmbunătăţit nivelul de servire a
clienţilor de la 85% la 97% în condiţiile în care au redus invenţiile cu 25%.Costurile totale de
distribuţie au scăzut de până la 15%.În plus,uzura morală a produsului a scăzut până la 80%.

Howard Johnson a folosit DRP în distribuirea îngheţatei pe Coasta de Est.A raportat o


îmbunătăţire cu 12 % în nivelul serviciilor şi o reducere a invenţiilor cu 25%.Costurile totale
de distribuţie au scăzut cu 10%.Controlul îmbunătăţit peste invenţii a permis să realizeze o
reducere cu 80 % în uzură morală(controlul de prospeţime) de asemenea.

6.4 Depozitul High-Bay, Ploieşti – Coca Cola

31
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

Coca-Cola Hellenic Romania a redus energia cu 20% per litru manevrat in


depozit, prin construirea primului spatiu complet automatizat din tara.

High Bay este noul depozit automatizat si perfomant de la Ploiesti High-Bay, o


premiera pentru Romania si al treilea astfel de depozit in cadrul Sistemului Coca-Cola la nivel
mondial, o inovatie tehnologica menita sa eficientizeze procesele de depozitare si logistica.

Performanta acestui depozit vine din eficientizarea spatiului – aproximativ 4,2 paleti
pot fi depozitati pe fiecare metru patrat, de reducerea consumului de energie şi de capacitatea
de incarcare a paletilor in camioane dupa metoda FEFO (First Expired First Out). High Bay
este construit pe baza metodei „depozitare prin învelire” prin care sistemul de depozitare a
paleţilor devine structura de susţinere a depozitului. Valoarea investitiei este de 30 de milioane
de euro. Constructia a inceput in martie 2008 si s-a incheiat in septembrie 2009, antreprenori
fiind Civil Builder şi FKI Logisted Ltd.

Depozite similare au fost construite de catre Coca-Cola la Edmonton, Marea Britanie


si la Antwerp, Belgia.

Sistemul de depozitare High-Bay presupune preluarea produselor direct din liniile de


productie printr-o banda rulanta si transportarea acestora in zona de depozitare manipulata de
macarale automate.

Datorita inaltimii rafturilor de 32 de metri, capacitatea a crescut de 6-7 ori fata


de un depozit conventional. Pot fi depozitati 4,2 paleti pe metru patrat. Procesul se poate
face cu lumina stinsa.

Depozitul High-Bay din Ploiesti:

- are in componenta 11 macarale cu stivuire automatizata;

- capacitatea de stocare a paletilor a crescut cu 33%;

- numarul total de paleti care poate fi stocat este de 35.000;

- are o capacitate de încărcare de 16 camioane pe oră;

32
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

- exista un sistem de conveioare care colecteaza produsele de pe 6 linii de productie;

- sistemul este capabil sa manipuleze 490 paleti pe ora;

- suprafata totala a depozitului este de 8.240 metri patrati;

- in depozit lucreaza 49 de angajati.

La Ploiesti, Coca-Cola are 400 de angajati, din care 250 in zona de productie. Apa
folosita in fabrica provine dintr-un put de mare adancime, aflat la 160-200 de metri.

Coca-Cola Hellenic Romania, tara membra a Grupului Coca-Cola Hellenic,


imbuteliaza o gama larga de produse din portofoliul Coca-Cola, de la bauturi racoritoare
carbonatate, necarbonatate, nectaruri, pana la ceaiuri, apa minerala, bauturi energizante și
cafea. Compania Coca-Cola Hellenic Romania asigura pentru produsele Coca-Cola și
distributia, vanzarea, marketingul operational, fiind lider pe piata bauturilor non-alcoolice.
Compania este prezenta in Romania din 1991.

Bibliografie:

Carmen Bălan –Logistică,Editura Uranus,Bucuresti,2006

Dumitru Constantinescu-Managementul operational al productiei,Editura


Sitech,Craiova,2003

33
Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing

Gestiunea stocurilor

George Moldoveanu, Cosmin Dobrin- Metode actuale de management operaţional


ţional

John Gattorna-Managementul logisticii si distribuitiei,Editura Teora,Bucuresti,2003

Philip Kotler-Managementul marketingului,Editura Teora,Bucuresti 2005

Ronald H.Ballou-Business Logistics Management,Prentince-Hall,New Jersey,1992

Surse Internet:

www.logisticstoday.com

www.gestion&logistique.fr

34