You are on page 1of 171

STIINTA SI FILOZOFIE

i

ANDKIq C. UJaAft

Nr fLt7J -

Bibliotecll Ptrson.li

ALBERT EINSTEIN

Albert Einstein s-a nascu t la Vim in Germanin, In 14 mar tie 1879. A studied maternatica si fizica la $coala Politehnica Federalii. din Zurich lntre 1896 ~i 1900. In .anii 1902-1908 a Iucrat ca expert la Oficiul Federal de Patente din De rna ~i a publicat lucrari ce au atras atentia lumii stiintifice, pr intre care prima lucrare despre teo ria specials a relat ivit.atii in 1905. in anii 1908 -1914 a fost profesor., de fizica Leoreticu la universitatile din Berna, Zurich ~i Praga. [n 1913 este ales membru al Academiei Prusiene de $tiinte!7i numit director al Institutulni de Fiziea al Societ atii "Imparatul Wilhelm" -din Berlin, Iunctie pe care 0 past reaza pilla ill 1933. Dupa publicarea teoriei generale a relat ivil.atii in anii -primului riizboi mondial ~i confirmarea uneia dintre predictiile ei de entre expeditia astronomica a Societatii Regale de St iinte din Londra (1919) devine cel mai curioscut om de :;;tiintii al vremii sale. 0 data cu instaurarea regimului national-socialist, Einstein Isi da demisia -din Academia Prusiana de Sl iinte si paraseste definitiv Germania, stabilindu-se la Princeton, in Statele Unite ale Americii, In ultirnatpar te a vietii, Einstein este recunoscut nu numai drept cea mai mare autoritate din fizica teoretica, ci si ca un mare urnanist care tncorporea~ in mod exemplar prin actiunea lui sociala Iii culturala, prin luarile sale de pozitie in problemele vietii publico spiritul libertatii, al justitiei sociale, respeetul pentru demnitatea Iiintei umane. l\Ioare in 18. aprilie 1955, la 76 de ani.

Serierile de interes general ale lui Einstein sint reunite in doua volume: Mein Weltbild (1931) Iii Out of my Later Years (1950). tn 1917, ~instein publica prime expunere a teoriei speciale si genera Ie a relativit atii .pe lntelesul tuturor".

CUM

VAD EU LUMEA

o antoiogie

Selectia textelor:

M. FLONT A, I. PARVU Traducere:

M. FLONTA, I. PARVU, D. STOIANOVICI Note si postfata :

M. FLONTA

HUMANITAS

BUCURE~TI 1992

r

-Coperta: IOANA DRAGOMIRESCU-l\IARDARE

© EDITURA HUMAKITAS, 1992

ISBN 973-28-0193-X

Cuprins

Nota traducatorilor ..................•. , •..•... ,., ......•

Autoportret " •.. , .. ,. " ~ " ;. " .. .. . . . . 13

I CUNOA~TEREA NATURII: PRINCIPII $1 EVOLUTIE

ISTORICA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Discursde receptie la Academia Prusaca de ~tiinte (1914) .... 17

Ernst Mach ~. ~ ~ ,. _ ~ ~ ••. " • . • . . . . . . . . . 22:

Principiilecercetarii _. ~. ". •.• • .•• , .•. " .. .. . . . . . . 32

Geometrie :;;i experienta __ .. _ >_ ._ ~. __ • ~. , ••• " " • • • • 37

Mecanica lui Newton si influenta ei asupra evol11pe fizicii teore-

tice ..............................•..... , , . . . . . . . . . 46"

Johannes Kepler .

5~

Influenta lui Maxwell asupra evolutiei concepjiei despre realitat ea

fizica .. . .... . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . •• •. •. .. .• .. . . . .. . . . •. .. 58

Epilog: Un dialog socratic , •.. , ....•...•.•••. ,. 63

Despre metoda fizicii teoretice ........................•. _ . 73

Observatii asupra teoriei cunoasterii a lui Bertrand Russel! . . . . 81

II FUNDAMENTELE FIZ~qhTEORETJ;€llh}J'E(J.MA RE-

LATIVITA.TII ~I MECANICA ·CUANTICA.· , .

89 91 98

Ce este teo ria relativitaiii? ,... .. •. o. r. o ~ ••••

. . .. ~ '_~; ,_, . _'.:,,; i , i.-I

Fizica :;;i realitatea

••• .- .. 0" •• , ••••••••• -, ' I •....... a.- , •••

5

I~

: i

FFundamentele fizicii teoretice ................•..... - ..•.......

. tl'Cx 51 realitatea -~

'1t{ecamca cuan ct •

'Note autobiografice "., .. , .•...•

-Observatii asupra articolelor reunite in acest volum -

-Observatii preliminare cu privire la conceptele fundameOtale

'Ill ~TIIN'fA ~I IN'fELEPCIUNE: CE TREBUIE S~ .. ~~~~M ~I CE PUTEM SPERA .. ".,., ..... "., .... , ... ,

-Cum vad eu lumea?

.. ~ ..

........................................

Religie si fiitiinta , , ".,." .. , ..

d Stii t di 28 Martie 1933 .. -Scrisoare catre Academia Prusaca e y un ,e III

, d Sti ~ din f aprilie 1933,.

.Scrisoare cll.lre Academia Prusaca e y unte 1 o

• d Stii te din 12 aprilie 1933, . -Scrisoare catre Academia Prusaca e y unt

..............

;~tiin'tA ~i civilizatie ..

-Religiozitatea cercetarii 1;\tiintli si societate

.............................

...... , .

/

........... ..

......... 1 ,-, 0·0' •••

Despre educatie -Despre libertate 'f;\tiin til. si religie

.... '-0·· .. •

..... ,_ _ ,._ .. t_ .. 0-0 •...... _.

......... .... .............. ..

••• _ '_0 ...

(I-II)

............. ......................... ~. 0· ...... 0 ...

-Limhajul comun al stiintei , , - _ ' .

................

De ce socialism? - - ..

Legile stiintei si legile eticii , .. , , ·••······•

.. ., d 1 I rnanist la ~M. Flonta. Postfata, Idealul cunoastcru !;il 1 ea u u

............

_Albert Einstein ,., , , .

AND~ C.WCMft Nr Ij78

,

134 tlo8 154 20(') 229

235
237
241
246
247
I
249
250
254
256
260
266
269
2i9
282
296
292 Pe mdsurd ce stiintele se emancipeaza de sub tutela filozofiei; constituiruiu-se ea discipline autonome, relaiia dintre filozofie si $tiinra devine ea insiisi 0 problema (ilozofiea. Supo_ zitiile # concluziile eele mai generale ale cunoasterii stiintifice situ in esenid de natura filozoficii. 1 ntr-un [cl, de multe ori nea'parent, stiitua incepe in filozofie si se oarsd in filozofie .

. Cum spunea mai de mult un autor roman, [ilozofia, in una din ipostdzele ei, poate fi caracterizatii ca 0 analiza a primelor supozuii $i a ultimelor consecuue ale cunoasterii stiintdice . Reflectia asupra intemeierii cunostintelor pozitioe, asupra intinderii si oalorii lor prezintd in egalii mdsurd interes stiiruific §i filowfie. Au intreprins-o, Cll deosebire in ultimul secol, ehiar (laca din puncte de oedere distincte $i ell interese diferite, atu mari creatori de §tiinta, cit si filozofi.

Dadi prezerua orizontului filozo(ie a [ost 0 permaneruii tn momentele de schimbiiri radicale din istoria stiintei in stiitua contemporand asistiim la 0 mai profunda $i constructiod participare a filozoficului in constituirea marilor directii si programe de cereetare teoreticii. A$a cum scria Heidegger, marii creatori ai fizicii atomice, Niels Bohr si Werner Heisenberg, a~ reusit sa reooluiioneze stiinta .ruunai intructt au gindit ca fLlow(i, deschizind noi ciii pentru [ormularea problemelor". Sporirea gradului de abstraai« si instrumentalizare al stiintei actuale, complicarea Legiiturilor ei cu expcrienia $i realitatea au determinat implicarea mai direcui a filowfiei in interpretarea demersurilor ei a rezultatelor cunoasterii teoretice. Filo-

-wtia stiituei s-a t;ansfornzat treptat intr:un domeniu special de cereelare, care exploreasd eu metode logice, istoriee, psiho-

7

sociologice, sistem~c~i'!tor'!l:af~o~ale teme cu'!l' ar fi na.tu~a *i specificul rationaliuuii fitnnW~ce, demersurile d~. co~t~twre a principalelor forme de drga,!~zare a .cuno~ten.~ $[[~n.W~c~.' s~rl!-(tura lor iniertui, precum st. mecanismele schimbiirii ftunt~f~ce, directia $i sensul dezooltdrii istorice a cuno~ten~ p~ZLtwe, relatia complexii $i subtilii in~:e standardele epistemice $~ oalorile fundamentale ale culturii. . ..

Colectia ,,$tiinta *i filowfie" tsi propune sa pre~mte cititorului r~mdn contributii dintre cele mai reprezentattoe pentru acest cimp deosebit de ~iu si animat al vietii (ilowf~ce conte'[l--. porane. Dorim sa cuprindem. atit problemaiica el!~ste"!olog~e~ generale, cit $i realizari de ~eferinta din .. domeniul f~lowfLCl matematicii, al stiinielor teoretice ale. n_at~ru, al $t~mfelor so~wl~ .gi al stiiruelor omului. Sin_~~m dorn~c~ sa colab,oram. cu. toii C~L ce sint in miisurii sa sprijtne realizarea =»: ~btectwe. pnl} informatii, propuneri, observatii critice si participare direcui.

Nota traducatorilor

Mircea Flonta, Ilie Parvu

CuIegerea de fata. reuneste texte de interes general scrise de Albert Einstein de-a Iungul a patru decenii, tnceptnd din 19H. Aceste scrieri cuprind expuneri ale ideilor sale stiinjifice destinate unui public mai larg, gtnduri asupra vietii ~i operei unor mari cercetatori ai naturiis consideratii asupra teoriilor fizice fundamentale ~i asupra directiei dezvoltarii viitoare a cunoasterii fizice, precum si asupra naturii cunoasterii ~tiintifice si a cunoasterii umane in genere, reflectii asupra sensului existentei, asupra problemelor sociale ~i morale ale timpului si Iuari de pozijie fata de evolutii si evenimente din via]a politica. Nu In pujine texte se tntretaie si se lntrepatrund diferite teme din acest univers problematic asupra carora Einstein a gindit intr-un mod personal lntreaga sa viata. Tinlnd seama de ternele dominante, am grupat in mod oarecum conventional textele in trei mari sectiuni: 1. Cunoasterea naturii: principii si evolutie istorlca ; 2. Fundamentele fizicii teoretice: teo ria relativitti.tii ~i mecanica cuantica ; 3. $tiinta ~i Injelopciune : ce trebuie sa facem ~i ce putem spera.

Gu 0 singura exceptie (Despre metoda [izicii teoretice }, aceste scrierj apar aici pentru prima data in limba romana. In eele mai multe cazur i traduce rea a fost realizata dupa doua eulegeri, care aduna cele rna] reprezentative serieri de interes general din doua perioade distincte ale vietii autorului: Mein Weltbild; Querido Verlag, Amsterdam, 1934. ~i Osu of My L1.!e,. Yea-s, Philosophical Library, New York, 1950. Plna in 1933, clnd plrase]te Europa, Einstein publica, cu rare exceptii, in timba gerrmna, 0 data cu strarnutarea in Statele Unite multe din scrierile sale apar initial in engleza, Totusi, Einstein ramtne un seriito r de limb a gerrnana. Diu relatarilo secretarei sale, H. Dukas, se stie ea el si-a seris, ptna la sftrsitul vietii, toate luorarile in germana, Tradu , cerea in engleza a fost realizata fie de alte persoane, fie de Einstein

9

i

!

:1

I,

asistat de unul sau altul din colaboratorii sai. Einstein insusi se plingea de calitatea nesatisfacatoare a unora din traducerile engleze ale textelor sale. Tinlnd seama de aceasta imprejurare am confruntat traducerea romaneasca a textelor care au fost publicate pentru prima datA In ongleza cu textele in limba germans cuprinse in culegerea Aus meinen spiiten Jahren, Deutsche Verlags-Anstalt, Stuttgart, 1984.

Notele de subsol, putine la numar, din textul lui Einstein, stnt indicate prin asteriscuri si reproduse in josul paginilor. Notele destinate inlormarii si orientarii cititorului roman stnt indicate prin cifre arabe si asezate la sf'irsitul fiecarui articol

lata 0 lista completa a textelor, cu indicarea titlului original si a locului primei aparitii, (Majoritatea informatiilor i~i au sursa in Biblioeratia scrierilor lui Einstein, 1901-1955, din Albert Einstein, iPhilosopherScientist, 0 lucrare a carei prima editie apare in 1949, sub redactia lui P .A. Schilpp, In seria Biblioteca filosofilor in viata.)

Schreiben an die Preussische Akademie der Wissenschaften, 28. Mar« 1933, in Albert Einstein in Berlin 1913-1933, Akademie Verlag Berlin, 1979, Dokurnent Nr. 169. '

Schreiben an die Preussische Akademie der W issenschaften, 5. April 1933, Dokument Nr. 181, in acelasi volum.

Schreiben an die Preussische Akademie der Wissenschaften, 12. April 1933, Dokument Nr. 186, in acelasi volum.

(jn the Method of Theoretical Physics, Clarendon Press, Oxford, 1933. Science and Civilization, cuvintare tinuta la Londra, publicata sub

titlul Civilization and Science, "Times", 4 oct. 1933, p. H.

Die Religiositiit der Forschung, in Mein Weltbild, 1934.

Science and Society, "Science" "Washington, Winter Issue, 1935 - 1936. Physik und Healiuu, "Franklin Institute Journal", vol. 221, 1936,

pp. 313-347.

On Education, publicat sub titlul Some Thoughts concerning Education.

In "School and Society", '1.01. 44. 1936, pp. 589-592.

Selbstportrat, 1936, publicat in (ed.) C. Fadirnan, I Believe, Simon & Schuster, New York, 1939.

The Fundaments of Theoretical Physics, "Science", vol. 91, 1940, pp. 487 - 492.

On Freedom, publicat sub titlul Freedom and Science, in (ed.) R. N Anshen, Freedom: Its Meaning, HarC'ourt Brace and Co., New

York, 1940, pp. 381- 383.

Science and Religion (I - II), parte a lntli este textul unei cuvtntari tin uta in seminarul teologic din Princeton (mai 1939), partea a doua apare In Science, Philosophy and Religion; a Symposion, New York, 1941.

The ~ommon Language of Science, inregistrare radiofonica realizata si difuzata in 1941, publicata in "Advancement of Science", vol.z (no. 5), 1942, pc 109.

Remarks on Bertrand Russell's Theory of Knowledge, in (ed.) P. A.

Schilpp, The Philosophy of Bertrand Russell, Northwestern University, Evanston, 1944, pp. 277-291.

Quantenmechanik und Wirklichkeit, "Dialectica", vol. 2, 1948. pp.230- 234.

Autobiographisches, in (ed.) P. A. Schilpp, Albert Einstein: PhilosopherScientist, Open Court, La Salle, Illinois. 1949.

Antriusrede in der Preussischen Akademie der Wiessenschaiten, "Sitzungsberichte", 1914, pp. 739-742.

Ernst Mach, "Physikalische Zeitschrift", vol. 17, 1916, pp. 101-104. Prinzipien der Forschung, in vol. Zu Max Plancks 60. Geburtstag: Ansprachen in der Deutschen Physikaiischen Gesellschaft, Miiller, Karlsruhe pp. 29-32.

My Theory, "Times", London, 28 nov. 1919, p. 13, tradus dupa origina luI [german din Mein Weltbild aparut sub titlul Was ist Relativitiits theorie?

Geometrie und Erfahrung, Springer Verlag, Berlin, 1921.

IV ewtons Mechanik und ihr Einfluss auf die Gestaltung der theoretischen

Physik, "Naturwissenschaften", vol. 15, 1927, pp. 273-276.

Johannes Kepler, "Frankfurter Zeitung", 9 nov. 1930, p. 16. Religion und Wissenschaft, "Berliner 'fageblatt", 11 nov. 1930.

Wie ich die Welt sehe, scris In 1930, publicat sub titlul What I believe In Forum and Century, vol. 84, Simon and Schuster, New York, 1931, pp. 193-194.

Maxwell's Influence on the Development of the Conception of Physical Reality, In vol. James Clerk Maxwell: A Commemoration Volume, Cambridge University Press, Cambridge, 1931, pp. 66-73, tradus dupa originalul german din Mein Weltbild.

Epilogue: A Socratic Dialogue, Interlocutors Einstein and Murphy, In M. Planck, Where is Science Going, Norton, New York, 1932, pp. 201-213.

10

11

Bemerkungen zu den in diesem Bande vereinigten Arbeiten, editia germana a aceluiasi volum sub titlul Albert Einstein als Philosoph und Naturforecher, W. Kohlhammer Verlag, Stuttgart, 1955.

Why Socialism?, "Monthley Review", New York, vol, 1, mai19r.9. pp. 9-15.

The Laws of Science and the Laws of Ethics, In (ed.) Ph. Frank, Relati« vity - A Richer Truth, Beacon Press, Boston, 1950.

Einleitende Bemerkungen tiber Grundbegriffe, in Louis de Broglie.

Physicien et penseur, A. Michel, Paris, 1953.

Autoportret

Noi nu stim ce este eseruial in propria existenia personala, iar altuia nu trebuie sii-i. pese de asta. Ce stie un peste despre apa in care inoaui irureaga lui oiatii?

C eea ce a fast amar fji dulce a oenit din afarii, ceea ce a fast greu diniiuntru, 'din striiduirua proprie. Am facut, in principal, ceea ce propria mea natura rn-a lmpins sa fac. A fast penibil sa primesc pentru aceasta alit de multd pretuire fji dragoste. $i sageli ale urii au fast tintite spre mine: ele nu m-an atins insii nicicind, deoarece apartineaa intrucitca unei alte lumi fji cu aceasta nu am nici a legiiturii;

Triiiesc intra singuratate care este dureroasii in tinerete, dar minunaui in anii maturiuitii.

I CUNOASTEREA NATURII:

PRINCIPII SI EVOLUTIE ISTORICA

DISCURS DE RECEPTIE

LA ACADEMIA PRUSACI DE ~TnNTE

Mult stimati colegi,

Primiti mai Intli multumirile mele profunde pentru fapta dumneavoastra buna, cea rnai mare hinefacere de care se poate bucura un om ca mine. Invittndu-ma in Academia dumneavoastra, mi-ati oferit posibilitatea sa ma dedic cu totul ceroetarilor stiintif'ico, eliberat de agitatia §i grijile unei profesiuni practice. Va rog sa ramineti convinsi de sentimentele mele de recunostinta ~i de strguinta stradaniilor mele, chiar ~i atunci oind roadele eforturilor mele vi se vor parea saracacioase.

Ingaduiti-mi sa adaug la toate acestea cite va observatii generale cu privire la locul pe care Il ocupa domeniul meu de activitate,. fizica teoretica, in raport cu fizica experiment.ala. Un prieten matematician imi spunea deunazi jumstate in giuma, jumatate serios: "Matematicianul stie desigur ceva, dar, fara tndoiala, nu stie tocmai ceea ce i se cere in mornentul respectiv". Exact la feI stau lucrurile cu fizicianul teoretician atunci clnd este solicitat de fizicianul experimentator. De unde vine aceasta curioasa lipsa a capacitatii de adaptare ?

Metoda teoreticianului implies faptul ca el are nevoie de supozitii generale, numite principii, din care sint deduse consecinte, Asadar, activitatea sa se divide in doua parti. In primul rind, el trebuie sa caute aceste principii si, in al doilea rind, sa desfa~oare consecintele ce decurg din principii .

. Pentru indeplinirea celei de-a doua dintre sarcinile numite e~ prime~te in scoala un echipament potrivit. Daca prima dmtre sarcinile sale este deja lndeplinita tntr-un anumit domeniu, adica pentru un complex de corelatii, succesul nu-l

17

, I'

va ocoli de cite ori silinta si ratiuriea VOl' fi tndostulatoare. Prima dintre sarcinile numite, anume aceea dc a caut.a principiile ce urrneaz a sa serveasca drept haz a a deductiei, este cu totul de alt feI. Aici nu rnai exisUi 0 metoda ce poate fi inviitaUl ~i aplicata sistema tic, 0 metoda CHI'e conduce 11'1 tel. Cercet.atorul trebuie mai degraba sa fure oarecum naturii acele principii generale ce pot fi stabilite in mod precis, in rnasura In care el desluseste anumite trasilturi genera le in complexe mai rnar i de fapte ale experientei.

Odata ce aceasta formulare a fost infaptuita, incepe dezvolta rea consecintelor care Iurnizeaza adesea corelatii nebanuite, ce depasesc cu mult domeniul de Iapte luat in considerare cind au fost formulate principiile. Dar at.ita timp cit principiile ce servesc drept baza a deductiei nu au fost inca gasite, teoreticianului nu-i Ioloseste faptul de experienta singular'; el nu poate sa Caca nimic nici macar cu regularitati mai generals descoperite empiric. EI trebuie mai degraba sa ramina intr-o stare de neputinta in fata rezultatelor cercetarii ernpirice pin a cind ajunge in posesia prineipiilor care pot forma baza unor dezvolt.ari deductive 1.

Aceasta este situatia in care se afla aat.azi teoria in raport cu Iegile radiatiei termice ~i ale miscarii rnoleculare la tsmper aturi joase. Pin a acum vreo cincisprezece ani nu se punea inca la indoiala posibilitatea unei reprezent.ari corecte a lnsusirilor olectrice, optice ~i termice ale corpurilor pe baza mecanicii galileo-newtoniene aplicate misoarilor moleculare si a teoriei maxwelliene a cimpului electromagnetic. At.unci Planck a aratat ca, pentru Iormularea unei legi a radiatiei termica, care sa fie in acord cu experienta, trebuie sa 11e folosim de 0 metoda de calcul a carei incompatibilitate cu principiile rnecanicii clasice a devenit tot mai daril. Cu aceasta metoda de calcul, Planck a introdus asa-numit.a ipoteza a cuantolor in fizica, care a cunoscut de atunoi confirrnari stralucite. Cu aceasta ipoteza a cuantelor el a rjist.urna t rnecanica clasica pentru cazul in care mase destul de mici, cu viteze destul de mici, sint miscate cu acceleratii destul de mari, astfel incit astilzi putem considera lcgile de miscare formulate de Galilei si Newton drept valabile numai ca legi limits (Grenzgesetze) '2. Dar, in ciuda straduintelor pline de zel ale teoreticienilor, nu s-a izbutit pina acum sil se inlocuiasca principiile mecanicii prin principii ce sint in acord cu

legea radiatiei termice a lui Planck, adica cu ipoteza cuan-

18

telor. Desi reducerea c~ldu~ii la mi.~ea~·ea r~l~le~ula~a a .f~st dovedita in mod neindoielnic, trebuie ~l asta~l s~ ~a.rtUl'lSlm ca stam in fat,a }egilor fundamentale ale acestei ml~?ar~ in~r-un modasemanator cu felu.ll~ ?Iare stlateatuts~ronomll dinaintea lui Newton in fata rnrscan or pane c or .

M-am referit la un 'complex de fapte pentru a caror t.ratare teoretica Iipsesc principiile. Sp poate jnsa t.ot asa .de bine ca principii clar formulate sa duca la consecmte ce ies cu totul sau aproape cu totul din cadrul domeniulu~ de fapte accesibil astazi experientei noastre. In aceste cazun se ponte sa fie neoesara 0 munca de cercet.are empiric a indelungat.il pentru a af~a daca 'p:i~c~'piile teor!ei corespund sau nsu realltatii 4. Teoria rslativitatii ne of era un asemenea caz .

. 0 analiza a conceptelor fundamentale de timp ~i spatiu ne-a ar atat ea enuntul constantei vitezei luminii in vid , ce rezulta din optica corpurilor i.n rniscare, nu n~ con~trln~e cltusi de putin sa acceptam teorra ~nUl eter l~mlll?s imohil. Mai degraba se poate formula 0 teorie gener~la ce t1?e se.arna de imprejurarea cil noi nu inr~gistl'am C!tU~l de pUtlI~ rniscarea de translatie a Pamintului in experirnentele reahzate pe Pamint, In acest caz aplicam prineipiul relativitatii care suna astfel: forma lezilor naturii nu 8e schimha cind se trece de Ia sistemul de co~rdonate initial (recunoscut ca legitim) la unul nou ce se afla intr-o miscare de translatie uniforrna fata de pri~ul. Aceasta teorie a' primit con~i~mari empir~eeee merits Sa fie amintite si a condus la 0 simplificare a descrierii teoretice a complexului de fapte care erau puse deja in relatie,

Pe de alta parte, aceasta teorie nu of era d.in 'p~nct de vedere teoretie 0 satisfactie deplina, deoarece principiul relativitatii Iormulat mai tnainte privilegiaza miscarea uniforrnii. Daca' este adevarat ca nu sintem indreptatiti sa acordarn miscarii uniforme 0 semnificatie absolute din punct de vedere Iizic, atunci se pune in mod firesc intrebarea daca acest enunt nu ar trebui extins asupra miscarilor neuniforme. S-a aratat ea, daca se pune la baz a un pri nci pi II al rela ti vitatii in acest

sens extins, se ajunge la 0 extindere bine determinatii a teoriei relativitatii, In fclul acesta sintem condusi la 0 teorie generala a g:avitatiei care include dinamica. Deocamdata insa lipse~te materialul faptic eu ajutorul caruia am putea verifica justetea introducerii acestui pr inoipiu de baza.

19

Am constatat ca fizica inductiva pune tntrebari celei deductive §i cea deductiva celei inductive §i ca r-aspunsul la ole cere incordarea tuturor fortelor. Fie ca, prin munca unita, sa izbutim cit mai repede sa. Inaintarn spre progrese definitive.

NOTE

1. In acest text este tormulata clar, poate pentru prima data, idee a de haza pe care se sprijina modelul ipotetic-deductiv al stiintei teoretice. Activitatea omului de :;;tiinta teoretica cuprinde doua parti principale: formularea principiiIor teoriei :;;i deducerea unor consecinte empirice din aceste principii. Prima dintre ele este caracterizata drept o activitate pur imaginativa: principiile teoretice stnt 0 creatie libera a tnchipuirii omului de :;;tiinta. Valoarea r;;i utilitatea lor poate fi determinata tnsa numai prin compararea consacintelor derivate din ele cu datele experienjei. Deducerea consecinjelor empirice din principiile teoretice este, spre deosehire de formularea principiilor, 0 activitate sistematica In care cercetatorul aplica metode ce pot fi lnvatate. Logicieni

. ai stiintei ca R. Carnap, C. G. Hempel sau K. R. Popper, care au elaborat. modelul ipotetic-deductiv al structurii :;;tiintei teoretice, se sprijina pe distinctia Iormulata aici de Einstein. Activitatea omului de ~tiinta teoretica, afirma PO{lper, a~e do?a parti: f!lrmula!ea teoritlorsi sUJ.JUnerea lor controluhrijixperientei. ,,0 analiza loglCa a primer partl a acestei activitati, inventarea teoriilor, nu mi se pare nici posibila, nici necesara. lntrebarea cum se tnttmpla ca sa-I vina cuiva 0 idee noua=fie 0 tema muzicala, Iieun conflict dramatic sau 0 teorie stiintlfica - intereseaza psihologia empirica si nu logica cunoasterii." (K. R. Popper, Logica cercetarii, Editura ~tiintifica si enciclopedlca, 1981, p. 76.) lata si exprimarile foarte semnificative ale lui Carnap dintr-o lucrare bazata pe seminarul sau de filozofie a stiintclor naturiI de la Universitatea din Chicago, din 1946: "Cum putem sa descoperim lcgi teoretice?Nuputem sa spunem: ~ Vom aduna tot mai mulle dale ~r vorn generaliza dincolo de legile empirice, pina vom ajunge lalegi teoretiee.» Niciodata nu afost gasita 0 lege teoretica pe 0 asemenea cale . .. 0 teorie trebuie sa ia nastere pe o alta cale. Ea este Iormulata nu ca generalizare a faptelor, ci ca ipoteza. Ipoteza este apoi testata tntr-un fel care este lntr-o anumita privinta analog cu testarea legilor empirice. Din ipoteza se deriva legi e~pirice, iar aceste legi empirice sint, la rindul lor te.state prin o~servatii asupra faptelor". (R. Carnap, Einfuhrung in die Philosophie der Naturwissenschaft, Nynphenburger Verlagshandlung, Munchen , ~~69, p. 230).

- 2. Afirmatia lui Einstein ca ipoteza cuantelor "a rasturnat mecanica clasica" trebuie tnteleasa in sensul ca In acel domeniu de cercetare care a fost deschis prin cercetiirile lui Planck asupra radiatiei terrnice consecintele deduse din mecanica clasica nu pot fi puse de acord eu datele experientei, Cu alte cuvinte, descoperirea lui Planck a oferit indicatii cu privire la limitele aplicarir Iegilor mecanicii c1asice. Aceste legi sint numite "legi Iimita" in sensul ca nu pot fi aplicate cu succes decit Intr-un domeniu limitat al experienjei fizice.

20

3. Este interesant ca Einstein suliniaza aici necesitatea formullirii unor noi legi ale miscari! pentru elementele constitutive de baza ale substantel materiale cunoscute in acea vreme. Desi depasise deja perioada cea mai fILrtiIa a activitatii sale stiintifice, Einstein nu adopta fi atitudine propriu-zis conservatoare. Opozitia lui ireductibila de mai ttrziu fatl!. de acceptarea a ceea ce numea "teoria statistica a cuantelor" pomea de .la respmgerea s~pozitiei adoptate d~ interpretarea .general acceptata, mterpretarea ~COI.ll de ~~ Copenhaga, ~l a~lUme c.a teoria of era o descriere completa a stanl?r _flZlce, reale. Emst~.m .r~plngea aceasta 8itpozi~ie care era in eontradictie cu idealul sau r;;tnntlflc. Nu era yorba ~adar de conservator ism In sensul obisnuit al cuvintului.

~. Formularj cum sint "corespondcnta sau acordul cu realitatea a p~cipiilor teo~iei" ~i "acord~l. c.u datele exp~!ient~i al principiilor teoriei' stnt. Iolosite adesea de Iizician ca expresll eohivalente. Acesta pare sil. fie cazul si In acest pasaj.

5.Ca ~i tn.alte texte scrise ulterior, Einstein descrie aici teoria resttinsl!. ~i generala a relativitatii drept extinderi ale principiului relativitll.tii din fizica clasica. Aceste extinderiau fost realizate prin eforturi teoretice inventive, creatoare, in care rolul hotarltor U [oaca consideratii de natura matematica. In Despre metoda fizicii teoretice, un text BGl'is peste aproximativ douazeci de ani, Einstein se va exprima astCel . In ace¥tll. privinta: "Experienta ne poate sugera bineinteles conceptele matamatice necesare: dar acestea nu pot fi deduse din ea. Experienta ribritrie,-desigur, singurul criteriu al utilitatii unei construetii matematice pentru fizica. Principiul propriu-zis creator se afla tnsa in matematica. lntr-un anumit sens, consider asadar adevarat faptul ca glndirea pura

poate sll. cup rind a realul, asa cum visau anticii. "

AJIDiIq c. UJCIAR Nrf't is -.

BiWioIIoI ""."."

-

"

i.

!I

!

II III

ill

ERNST MACH

In aceste zile a plecat dintre noi Ernst Mach, un om cu ~ mare inriurire asupra orientarii epistemologice a cerceta'torilor naturii din vremea no astra, un om cu 0 gindire extrem -de independent.a. Era intr-atlt de stapinit de placerea direct a de a vedea 1}i de a intelege, de acel amor tlei intellectualis al Iui Spinoza, tnctt, plna la 0 virsta inaintata, el a privit lumea -ou ochi ouriosi de copil pentru a se bucura dezinteresat de iotelegerea corelatiilor.

, Cum ajunge 1;ISa un ceroetator al naturii cu adevarat

inzestrat sa se intereseze de teoria cunoasLer·ii? Nu exist.a oare io domeniul sail de activitate ceva 1{lai important de 'facut? Astfel Ii aud uneori vorbind pe unii dintre colegii mei de breaslii ~i mai multi sint cei pe care ti simt .ca gtndesc asa. Eu nu pot sa irnparta1}esc acest fel de a giodl. Cin~ rna .gtndesc la eei mai capabili, studenti. pe .care i-am intilmt eu ca profesor, adioll.hl aceia c&re.s~Jlt.}-':e'videlitiat prin independenta judecatii lor ~i nu pri? sl~pli'i isc~si-?-Fi, constat .~a s~ preocupau in mod·ul·ceimal aotrv- d€ teoria ounoasteru. EI discutau cu place\'\ d,espt'ec;eh}.ri)e,§i,IDtitqdele ~tiintei ~i, prin indirjirea cu care 'i~i -aparau ~ pareril~;a'ratau fara put.int a de tagada cli subiectul Ii se pare important. Acest fapt nu

'trebuie sa ne surprinda.

Daca rna consacru unei stiinte nu din ratiuni exterioare,

-cum ar fi ci~tigul material, 'amb'itia si, de a;em'enea nu, sau nu exclusiv, pentru satisfactia sportiva, pentru placerea gimnasticii creierului, atunci trebuie, ca invatacel al acestei stiinte, sa rna intereseze in mod arzator intrebarea: Ce tel vreasi poate sa atinga stiinta careia rna dedicP 10 ce masu'ra

22

rezuJtatele ei generale slnt "adevarate"? Ce este esential in ea ~i ce tine doar de aspecte eontingente ale dezvoitarii?

Pentru a omagia meritul lui Mach nu avem voie sa ocolirn tntrebarea: Ce a adus nou reflectia lui Mach asupra acestorproble~e gener~le, ceva ce nu i-a trecut prin cap nici -unui om inamtea lui P Adevarul in aceste lucruri trebuie daltuit Intotdeauna, I_l1ereu. ~i mer~u, de naturi puternice, intotdeauna potr:_IVlt nevOl~or t.impului pentru c.are Iucreaza sculptorul; daca nu este lllt~tdeauna produs din nou, el se pierde. De aceea este greu, ~l nu aUt de esential, sa raspundem la Intrebiirile: ,,~e ne-a in vat at principial nou Mach in rapor t cu ceea ?e ~tlm de la Bacon ~i H urne P" "Ce il distinge in mod esential de Stuart Mill, Kirchhoff, Hertz, Helmholtz in ceea ee .. priveste p_unctul,de vedere epistemologic general fata de ,tllnte1eo particulare P" 1 Fapt este ca, prin scrierile sale istori~?-critice, in. care ur.~~re~te ou attta dragoste dezvoltarea ftllnte10r p~rtICulal'e ~I-l iscodeste pe cercetatorii deschizatori de drumuri plna in intirnitatile creierului lor Mach a avut

<'.. ornare influent a asupra gen~ra~iei noastre d~ cercetatori ai naturii. Ba, mai mult, cred ca nici cei care se socot adversari ai lui Mach nu-si dau seama cit au absorbit din modul machist, ~e a ,:,edea lucrurile, pentru a spune asa, 0 datil eu laptele mamei,

'. Dupa Mach, ~tiiIlta nu este nimic altceva decit comparare ~l{)rdonal'e a continuturilor de constiinta ce ne slnt date de fapt, p~t:ivi~ anun:i~or pync.te de' .veu'ere ~i metodc probate de nOI III tamp. Fizica sr psihologia nu se deosebesc deei una de cealalta in eeea ee priveste obiectuI, ei numai din punctul de vedere al ordonarii ~i corelarii materialului. Se pare' ca cercetarea modului cum s-a realizat in particular aceasta ordine,. in. stiintele pe care Ie st.apinea, i-a aparut lui. Mach drept principals sa sarcina. Ca rezultate ale activitatii de .?I'donare apar notiunile abstracte ~i legile /regulile) cor~c la~ll lor. Amindoua stnt in a~a Iol alese incit impreuna alest~Iles,c o. schema ordonatoare in care se Incadreaza sigur si sIstematIC datele ce urrneaza sa fie ordonate. Potrivit celor sp~se, concep~eIe au sens numai in masura in care pot fi ~ratate lucr;Irlle Ia care se raporteaza ele, ca ~i punctele de

edere dupa care sint coordonate cu aceste lucruri (analiza concepteIor) 2,

Insemnatatea unor asemenea spirite ca Mach nu sUi cltusi de putin numai in aceea ca au satisf'acut anumite nevoi

23

filozofice ale timpului, pe care specialistul naravit le-ar putea califica drept un lux. Notiuni care s-au dovedit folositoare in ordonarea lucrurilor ajung cu u~urinta sa aiba asupra noastrii o asemenea autoritate incit uitam de originea lor pamlnteasca ljIi le .luam ca date imuabile. Ele vor fi calificate apoi drept "necesitati ale gtndirii", "date a priori" ~i asa mai departe. Asemenea greseli bareaza adesea pentru mult timp calea progresului ~tiintific. De aceea nu trebuie citusi de putin sa privim ca un joc gratuit exersarea in vederea analizarii COnceptelor devenite de mult familiare, precum ~i a relevarii imprejurarilor de care attrna justificarea ~i utilitatea lor, a felului cum au luat nastere in particular din datele axperientei. Aceasta va face ca autoritatea lor excesiva sa fie subminata. Ele vor fi tnlaturate daca nu-si vor putea gasi justificare cu adeviirat, vor fi corijate cind coordonarea lor cu lucrurile date a de venit pre a lax a, Inlocuite cu altele daca poate fi formulat un sistem nou, pe care, din anumite motive, 11 preferam 3.

Asemenea analize Ii apar de cele mai multe ori omului de gtiinta specializat, a carui privireeste Indreptata mai mult ~sup~a particularului, de prisos, afectate, uneori chiar ridi- . cole. Situatia se schimha insa ctnd una din notiunile folosite in mod obisnuit este tnlocuita cu alta mai p~ecisa, fiindca dezvoltarea ~tiintei respective 0 cere. Atunci, cei ce nu folosese cu precizie propriile notiuni, protesteaza energic ~i se pIing ca bunurile cele mai sfinte stnt supuse unei amenintari revolutionare. In acest strigat se arnesteca apoi ~i glasurile .acelor Iilozofi care cred ca nu se pot lipsi de ace a notiune deoarece au asezat-o in caseta lor a "absolutului", a "a priori-ului" sau a ceva asemanator, fiindca au proclamat imuabilitatea ei principiala.

Cititorul a ~i ghicit, desigur, ca aici eu fac aluzie eli deosehire la anumite coneepte ale teoriei spatiului ~i timpului, -ea ~i ale mecanicii, care au cunoscut 0 modifieare prin teoria relativitatii, Nimeni nu poate sa conteste teoreticienilor cunoasterii meritul de a fi netezit -In aeeasta privinta caile dezvoltarii viitoare; despre mine stiu cel putin ca am fost stimulat in mod deosebit, direct sau indirect, de Hume ~i Mach ". Rog cititorul sa ia in mina lucrarea lui Mach Mecamea in dez()oltarea ei ~i sa urrnareasca oonsideratiile Iormulate in capitolul al doilea sub numerele 6 ~i 7 (Opiniile lui

Newton despre;)imp, spafiu *i miscare ~1 Critica sistematica

24

.:';(Jrgumente~~ ne.wtoniene); Acolo se. gas esc. ginduri presentatecu maiestrie. dar departe de a fi devemt bunul comun AI. fizicienilor. Aceste piirti atrag in mod special si datorita _"ptului ca sint legate de pasaje cit ate textual din sorierils ,lui Newton. lata citeva asemenea delicatese:

. _;, ) Newton: "Timpul absolut, adevarat si matematic in "line ~i dupa natu~a sa curge in mod egal fira nici 0 legaturii . ml ceva extern ~l cu un aIt nume se cheamii si durata", , .. !impul relativ,. B;p,?re_nt ~i c<:mun, ~s~e ~cea mas~rii (precisii f1 neegala) sensibila ~1 eterna a orrcarei durate determinatii prin mi~ar~, c~r~ se fo}ose~~e de obicei in loc de timpul adevw-at, ca ora, ZlUU, luna, an .

Mach: " ... Dac~ un !ucr;t ~ ~e schimba cu timpul, •. ~a8ta n~ inseamna decit ca exista 0 dependenta a condi-

.. ~ii1or unui lucru A de conditiile unui alt lucru B. Oscilatiile 1,lDUi p~~dul ~e ~roduc. in timp daca mi~~area acestuia depinde de pOZlpa Pammtulm. Deoarece.atunci ctndobservam pendulul nu t~bu.ie sa fim a~enti la dependents lui fata de pozitia

·P~tntulm, Cl putem sa-l comparam pe acesta cu orice alt JUCJi'u ... se creeaza usor impresia ca toate aceste lucruri slnt I ~enp&le ... Noi nu avem posibilitatea sa masuram schirn.~area ~ucrurilor p~in raportare la timp, Timpul este mai .~aha 0 abstractie la care ajungem prin schimbarea lueru-

/ ~il()r, deoareos n? sintem .legati de 0 anurnita unitate de rna,u,ra, toate depinzlnd unele de altele",

:" Newton: "Prin natura sa fara nici 0 relatie cu ceva tXtet!l:, spatiu~ absol~t riimlne Intotdeauna ~semenea ~i unO~I~ .">"SpaJml relativ este 0 masura sau 0 parte oarecare mo~~aa celu~ absolut, c~r~ se rel~v~ simturilor noastre prin PQzlt~a sa fata de corpun SI de ohicei se confunda cu spatiul

lmobd".· ,

.Urineaza apoiv"o ?efin!tie corespl~n_zatoare a conceptelor ."ml§care absoluta ~l "ml~CaT'e relativa", Dupa aceasta:

1 ,,~fectele prin care se deosebesc iotre ele misciirile abso~f}l relative ~nt f.ortel.~ c~ care corpurile tind sa se inde-

"p~ teze vde la axa .ml~CaT'll ciroulare. In adevar-, in miscarea c~rcular~ pur r~latlva aceste fort-e sint nule, insa in rniscarea Cl~c~ara adeviirata si absolutil ele sint mai rnari sau mal mici, dupa cantitatea de miscare" s.

, Urmeaza acum descrierea 'bine cunoscutului experiment

eu vasul ce t ebui v. t ' , ,. d'

f. . re me sa m emeieze mtuitiv cea m urrna

a lrmatle 6.

25

\

Critica pe care 0 face Mach aeestui punet de vedere este foarte interesanta ; eitez din aceeasi lucrare citeva pasaje deosebit de pregnante: "Cind spunem ca un corp K i~i schirnba directia ~i viteza numai sub influenta unui alt corp K', noi nu putem sa ajungem oitusi de putin la aceasta judecat.a dad! nu exist.a alte corp uri A, B, C ... fa~a de care judecam miscarea corpului K. Noi recunoastem astfel, de fapt, 0 relatie a corpului K eu A, B, C ... Daca am face abstractie dintr-o data de A, B, C ... si am vrea sa vorhim de comportarea corpului K in spatiul absolut, atunci am co mite 0 dublii greseala, Mai Intti, nu am putea ~ti cum s-ar comporta K in absenta corpurilor A, B, C ... , iar, apoi, ne-ar lipsi orice mijloc de a judeca comportarea corpului K ~i de a verifica enunturile noastre, care nu ar mai avea, asadar, un sens stiintif'ic". •

"Mi~carea unui corp K poate fi judeoata intotdeauna numai prin raportaro la alte corpuri A, B, C ... Deoarece intotdeauna avem la dispozitie un numar suficient de corpuri ce stau relativ nemiscate unele fata de celelalte sau is,i schimba pozitia doar lent, noi nu sin tern legati aici de vreun COl'P determina t ~i putem sa facem abstractie fie de unul, fie de altul. A~a a luat nastere parerea ca, in general, existenta aces tor corp uri nu ar conta".

"Experimentul lui Newton cu vasul de apa ce se roteste ne invata doar ca rotatia relativa a apei fata de peretii vasului nu provoaca forte centrifugale notabilc, dar ca acestea sint pro vocate de rotatia relative fata de masa Pamintului s,i fat a de celelalte corpuri ceresti. Nimeni nu poate sa spuna cum s-ar desf'asura experimentul daca peretii vasului ar fj tot mai grosi ~i mai voluminosi si, pina la urma, ar atinge o grosime de mai multe mile ... "

Rindurile citate arata ca Mach a recunoscut in mod clarpartile slabe ale mecanicii clasice 7 ~i n u a fost prea departe de a pretinde 0 teorie general a a relativitatii, ~i aceasta inca acum aproape 0 jumatate de secol! Nu este improbabil ca Mach ar fi ajuns la teoria relativitatii, daca, pe vremea cind

spiritul sau mai avea inca prospetimea tineretii, lntrebarea CII privire la Insemnatatea constantei vitezei luminii i-ar fi preocupat pe fizicieni. In lipsa acestui impuls ce deriva din electrodinamica lui Maxwell-Lorentz, exigenta critic a a lui Mach nu a fost suficienta pentr u a trezi sentimentul necesi-

26

«. ~ii unei definitii a sirnultaneitatii evenimentelor distantate ~atial.

r. Rellectiile asupra experiment.ului lui. Newton cu vasul a1'tlta r, cit de aproape de spiritul sau a fast revendicarea rela-uvita!ii In sens mai general (relativitatea acceleratiilor).

Binetnleles ca aici lipseste constiinta vie a faptului ea' egalitatea masei inerte ~i grele a corpurilor cere un postulat al

I (elativitii\ii Intr-un sens mai larg, in masura in care noi nu .lIltem tn stare sa decidem prin experiment daca caderea corpurilor fa~a de un sistem de coord onate trebuie atribuita existentei unui cimp gravitational sau st.arii de acceleratie

~ '8 sistemului de coordonate.

Potrivit evolutiei sale spirituale, Mach nu a fost un filozof care ~i-a ales ca obiect al speculatiilor sale stiintele naturii, 1lfun cercetator cu interese Iargi, hamic, pentru care investi.1~8.tia dincolo de problemele de detaliu, situate in centrul interesului general, constituia in mod vizibil 0 delectare 8. ;f.>ovada stau nenumaratele lui cercet.ari particularo in dome~iul fi~icii ~i al psihologiei empirice, pe care le-a publicat in p~ r te singur, in parte impreuna cu elevii sai. Dintre cerce-

Jiri1e sale in Iizica, experimentele cele rnai cunoscute sint

-~(l$J~ asupra undelor sonore generate de proiectile. Chiar daca _ .deea de haza aplicata aici nu a Iost principia I noua, aceste -~etiiri au relevat totusi un talent experimental neohis··p,uit. EI a izbutit sa inregistreze fotografic distrihul.ia densi-

~iii aerului in apropierea unui proiectil eu 0 vit.eza mai mare ,.:le£it.ceaa sunetului ~i sa arunce astfel 0 lumina asuprll. unui ~~n ~de fenomenc ac~stice despre care pina la el Till se s,tia A1m~c. Expunerea lui populara asupra acestor cercet:~ri va ~u?uta pe orice om care poate gasi placere in problerne de IlZlCa.

Cercetarile filozofice ale lui Mach au izvorit exclusiv din d?ri?ta de a ajunge la un punct de vedere din care diferitele d~clpline stiintifice, carora le-a consaerat munea sa de 0 V1I1Fi., pot sa fie concepute drept contributii la realizarea unui \081 comun. EI concepe intreaga s,tiinta ea nazuin(,a spre ordo-

narea experientelor element are separate, pe care le-a desern-

. nat' ell. "senzatii". Expresia respective a ftl.cut posibil ca aoest ginditor sobru ~i precaut sa fie adeseori socotit drept un lilozof idealist ~i solipsist de catre cei care nu s-au ocupat Indeaproape de lucrarile sale.

27

Citind luorarile lui Mach, impiirta§e§ti placerea pe care trebuie sa 0 fi simtit autorul atunci oind §i-a asternut pe hirtie propozitiile sale pregnante §i precise. Dar nu numai delectarea intelectuala §i satisfactia prod usa de un stil bun fac atit de atragatoare lectura cartilor sale, ci §i bunatatea, omenia §i optimismul care sclipesc adesea -printre rindurile sale atunci cind vorbeste despre probleme omenesti de interes general. Acest fel de a fi I-a ferit §i de boala epocii, care astazi doar pe putini i-a ocolit, §i anume fanatismul national. In articolul sau de popularizare "Despre fenomene -produse la proiectilele ce zboara" el nu s-a putut ahtine sa dea expresie, in ultimul alineat, sperantei sale de realizare a tntelegerii intre popoare.

NOTE

1. Asemenea remarci merita toata atentia, Ele sugereaza ca Einstein vede tnsomnatatea lui Mach nu aUt in activitatea lui de teoretician al cunoasterii stiinjifice, cit mai degraba in cea de critic al stiintei timpului sau. Mach a contribuit rnai mult ca orlcare altul din generatia sa, indeosebi prin Iucrarile sale istorice, la tncurajarea unui examen critic al fundamentelor cunoasterii fizice. Einstein vorbeste aici ca unul ce a resimtit in mod fericit puterea stimulatoare a cercetarilor istorico-critice intreprinse de Mach, fara sa-~i fi tnsufjit tnsa· pur ~i simplu punctul de vedere al fizicianului austriac cu p.rivire Ia directiile in care ar trebui orientata cercetarea fizlca. Einstein lasa sa se inteleaga ca vede infhienta lui Mach nu in primul rind In ceea ce a spus acesta despre natura eunoasterii omenesti tn genere, in raspunsurile pe care le-a dat unor interogatii filozofice cu o lunga tradijie, ci in reflectiile sale critice asupra dezvoltarii cunoasterii fizice moderne de Ielul celor euprinse in cunoscuta sa lucrare asupra istoriei mecanicii. Creatorul teoriei relativitatii a beneficiat de actiunea eliberatoare a analizelor istorico-critice ale lui Mach tntr-o epoca in care dominau autoritar convingeri dogmatics cu privire la fundamentele stiintelor naturii. tn anii sai mai Urzii, Einstein a exprimat mai elar :;;i mai net temeiurile atitudinii sale bivalente fata de conceptiile lui Mach. ln N otele autobiografice, scrise in 19~ 7, intilnim 0 formulare deosebit de concisa si de concludenta: "Eu vad maretia reala a lui Mach in scepticismul ~i independenta lui incomparabile ; in tinerete rn-a impresionat puternic si pozitia epistemologica a lui Mach care tmi apare iv.sa astaz! ca Iiind in principiu de nesustinut."

2. A~a cum reiese din acest pasaj, punctul de vedere allui Mach era un punct de vedere empirist deosebit de radical. Asa cum s-a subliniat adesea, Einstein.a exploatat in unele cercetari- stiintifice din tinerete valoarea euristica a acestui punct de vedere, de pilda in analiza critics a conceptului simultaneitatii. lntrebarea ."tn ce

28

~dimteult~:itatea eVt~nialmen!elorl?" a.fost reformulata astrel: "cum

e rmi a opera IOn simu taneitatea a doua evenimente ?" I

nu a Iucrat tnsa niciodata conductndu-se dupa princip'iui car~la "conceptele au sens numai in rnasura in care lucrurile la c.are se raporteaza ele". Fara tndoiala ca

urmat in ~od strl_ct. un .. as~mene~ principiu Einstein nu ar formula .teorl~ r~l!lhvltatll ~l alte idel care i-au asiguratun in creatlll; ::;timtlfl?a.!l secol~lui nostru. Mach Insusi pare elar mcompatl~llita~ea ~l~tre principiile sale epistemoteo~t.lCe .~mstelmene. Judecata negativa a lui relativitatii, Iormulata fara echivoc intr-o pre-

1913 la cart.ea sa Principiile opticii (cartea apare abia

moartea ~UI Mach) yoate fi interpretata in acest fel. . . vezr, bun~?ar.?, .G .. Holton Urule este realitatea?

i IUd~ . in .,s'tnnta ~£ sintezii, Editura Politica Bucu-

n eosebi p. 116-117. .,

Einst~i~ lasa elar Sa se tntelsaga ca lectura Iucrarilor lui Ma h da nOI Impulsuri gi?~irii stiintifiee creatoare in masura in ca~e o dlstant~e CrItIc~ de ~oncepte ::;i. principii adinc tnradaa caro!, a,:torItate se Intemelazaps obl~nuinta ~i nu are 0 iussuperioara, . cum s-a. crezl!-~ ad~sea .. Cele mai multe din Jroasupra lUI Mach ~ln_ anu mal tlrziu ai lui Einstein, pronun-

judecata negat~va asupr~ conceptiei machiste a cunoastplltifice. ~s!e formulata fara echivoc, dar se suhliniaza, toto dati pozlbv_a pe. ca;e a avut-o contactul in tinerete cu scrieril~ . pot fi mal bme. inteles~ di~ aceast~ perspectiva, Cel mai ~ru pe larg s-~ exprimat Einstein cu privire la ceea ce li dato-

Iui Mach, in. ciuda dezacordului lor principial, pe plan episteintr-o scnsoare din 6 ianuarie 19~8, adresata prietemllui l\~. Bes_so: "in ceea ee-l privests pe Mach, trebuie dmtre influenta It!i in .general li'i efectul pe care l-a

""tl.aplu, Mach a realizat importante cercetari specials ~ dei>co,peri~3.a ~ndelor ~e soc, care este bazata pe 0 metoda . gemala). 'I'otusi, nu vreau sa vorbim de aceasta lUI a~upra atitudinii generale fata de fundamentel~

.. . m~rlt este de a fi lnmladiat dogmatismul ce domnea-

•••••. .•. .. )1 ~l XIX In c~e!l ce pri_ve:;;te fundamentele fizicii.

. s~ a.rate, Indeosebi in mecanica si in teoria caldurii, cum

n~tl_um~e din eX~erI~nta. El a aparat cu convingere punctul

. < _ potrivit ~aru.I~ notiunile - sa Ie consideram pe cele fund amen-

'.unl i nu-si trag. justificarea dectt din experienta li'i nu slnt in nici

de~n~~c,:re dm, punct d~ vedere logic. Actiunea lui a fost deosebit mai- i c oare cmd, a aratat in _mod clar ea problemele fi zice cele ~rtmportante nu smt de natura matematico-deductiva ; cele mai 1iU ov~\e slnt cele ce se raportea~a la principiile de baza. SIabiciunea rlllDlai. t n faptul ca el cre.dea n:tal mul~ sau mai putin ca stiinta consta tasld.uitn ordonarea materlal~llll experimental, .adica in faptul ca a nopunj Elementul constructiv liber ce mtervme ln elaborarea unei .cru,.' ~ gindea.lntr-un fel ca teoriile sint rezultatul unei d _ 'aider~' nu a~. unei invensii. _El mergea chiar attt de departe tnctt co~-

.a.. .. .. ft tsenzatlilel) nu numai ca un material de conceptualizat ci "" ..... menea tnt ."

r , I r-o anurnita masura ca materialele de constructie

29

ale lumii reale; el credea ca va putea urnple astfel prapastia ce existi\ intre psihologie ~i fizica. Daca ar fi fost pe de-a Intregul consecvent, el nu ar fi trebuit sa respiuga doar atomismul, ci si ideea unei realitati fizice. Cit despre influenta lui Mach asupra evolutiei gindirii mele, ea a fost In mod sigur foarte mare. Irni arnintesc foarte bine cil. tu m-ai facut atent asupra tratatului sau de mecanica si asupra teoriei sale despre caldura In primii ani ai studiilor mele ~i ca aceste doua lucrari mi-au Iacut 0 mare irnpresie. Pina la ce punct au action at ele asupra propriei mele munci nu-mi pot da seama clar, psntru a vorbi sincer, aUt cit Imi amintesc. D. Hume a avut asupra mea 0 influenta directa mai mare. L-am citit la Berna in tovarnsia lui Conrad Habicht si Solovine. Dar, cum am spus-o, nu stnt In masura sa analizez ceea ce a rarnas ancorat. in subconstientul rneu." (A. Einstein, M. Besso, Correspondence, 1903-1955, Hermann, Paris, 1979, pp. 230-231.) Referirea la influen~a lui Hume este In acest context reo velatoare si pentru natura inlluentei pe care a exercitat-o Maeh asupra gindirii lui Einstein. Caci ceca ce a putut retine cu deosebire Einstein din analizele critice ale lui Hume, indeosebi din cele consacrate conceptului de cauzalitate, era avertismentul asupra tentatiei la care slntem supusi tot timpul de a atribui unor- notiuni care au f'ost tolosite cu succes 0 perioada mai lunga de timp si s-au fixat ca efed al obisnuintei statutul de "necesitati ale glndirii", de categorii a priori. Chiar ~i In rindurile de mai [os ale textului lui Einstein, Mach ~i Hurne sint arnintiti tmpreuna ca teoreticieni ai cunoasterii care au denuntat caracterizarea drept a priori san logic necesarii a unor notiuni at carer prestigiu nu soar sprijini dectt pc obisnuinte create de 0 utilizare tndelungata ..

4. Fara tndoiala ca dcsprinderea de idei aut de adinc Inri'ldacInate nu numai in traditia fizicii clasice, ci si In gindirea comuna, cum sint ideile spatiului si timpului absolut, nu se putea realiza dintr-o data. Cu atit mai putin putea j'j ea realizata dear sub influenta unor oonsideratii critice de principiu, cum all fost cele formulate in Iucrarile lui Mach. Succesele teoriei relativitatii au avut un 1'01 determinant in Infaptuirea acestei schimbari prof'unde In gindirea fizica.

5. Pasajele citate de Mach din cartea lui I. Newton Principiile matematice ale [ilozo[iei naturale au fost reproduse dupa traducerea In limba romana realizata de Victor Marian, Editura Academiei, Bucuresti, 1956.

6. In traducerea romaneasca descrierea acestui experiment se gaseste la paginile 33-34.

7. Einstein nu are In vedere, dosigur, legile mecanicii, ci supozitiilc filozofice, reprezentarea despre natura pe care se sprijina notiuni fundamentale ale mecanicii newtoniene cum slnt eels de timp ~i spatiu. Din acest pasaj, ca ~i din alte pasaje risipitc In scrierile sale, reiese clar ca pentru Einstein teoria relativitatii reprezinta 0 revizuire a UnOI' concepte ale cinematicii 9i dinarnicii clasice si, prin urmare, a conceptiei despre natura care a dorninat in secolele XVIII si XIX. lnclinatia adesea spontana a lui Einstein spre ? interp~etare realis!a a semnificatiei teoriilor fizice fundamentale lese mal clar In evidenta daca 0 comparam cu punctul

30

de vedere al aItor mari fizicieni creator! ai secolului nostru. Vezi in aceasta prlvinia si nola 8 la textul Observasii asu pra articolelor reu·lIile tn acest volum,

,'.8. ~te usor de .V,1zlJt ca Einstein releva in preocuparile lui Mach ~ ce iI est~ apropiat, ill. acest t:az interesul pcnt.ru problemcle de prin... ClpJU: Acest I~teres trebula adrnirat cu deosebirc la un om de stiinta '. ;~ f08l'f.e tnzestrat pentru cercetarea expenrnentala. Einstein sUblini., ~ ,oJeose~lrea dll_ltre cercetarile de fundamente cultivate de Ma('h

~l ce~etarlle t~h r~lee, Intr-ul~ .cadru dat, considcrat COl asigurat, cer,ce.~ ce consl.ituie IndeletllI~lrea imensei rnajorita]l a oamenilor de 'p~Dtll. ~I .nu . _va putea,. desigur, trece cu vedcrea ca elaborarea teorIel relativitatii a f?~t impulsionata In mod hotaritor de interesul pentru cercet?r~a cntica a Iundarnentelor, un interes care a fost cu ~tul ~aracterlstl? pentru multe din investigatiile intreprinse de Mach. Emstem iI. omagla~~ pe. Mach ca pe un cercetator en asemenea inte-

_res~. PasaJe. se!nIlIf!cahve ~in. ~cest text, ca ~i din alte texte filozoflce. ale IU.1 E)[lst~m,. P?t fi cil.ite drept un clogiu a ceea ce Popper ·va, caracteriza mill tirziu ca ,,:,;tiinta eroica",

. PRINCIPllLE CERCETARll

Diseurs la eea de-a 60-a aniversare a lui Max Planck in cadrul Soeietatii de fiziea din Berlin

Un edificiu multiform - acesta este templu.1 i:?~iin:tei. ~u totul diferiti slnt oamenii care Ii tree pragul, §l ~IferIte smt Iortele suflctesbi care i-au condus. spre templu. CIte un~l v s~ indeletniee~te cu ~tiinta avind sentlmentul.plaeut al capacl~~tll

I . teleetuale superioare ; pentru el stiinta este exercitiul

sa e In ' , ' v . ' v . . v .

otrivit care va trebui sa-l ajute .sa vt:~Iasca intens §l sa-~~

~atisfaca ambitia; in templu _pot Ii gasltl de ~seme.nea multi

, . aduc aici of rand a din substanta creierului lor doar

care lSI .. I D m

pontru teluri utilitare. Daca ar vern ac.um _un mger a 0 . -

riului ~i' i-ar alunga din templu pe tot! ,cel ce fac pa:te ~m aceste doud categorii, templul s-ar goll mtr-un ~od. mg~IJo-

Vt A mal' ram" ine totusi In templu oarneni din zilele

ra or. r '"1 , .' • •

stre ca si din vremuri mai vechi, Prmtre acestia este §l

noa , , 1 . hi

Planck al nostru si de aceea i iu im. .

~tiu prea bine 'CB. noi am alungat cu inima u~oara ~i ,multI . d valoare care au cladit in mare parte, poate m cea

oamem e . . It di t

. parte templul stiintei : in privinta mu ora in re

mal mare, ,. , , '

ei ingerului nostru i-ar fi Iost greu ~a s~ hotaras~B.. Un l~cru

. are insa sigur: daca nu ar Ii existat decit oamem de

rru se p . f' alt t felul celor alungati, atunci templul nu ar h putut 1 ina ,a ;

dupa cum nu poate creste 0 padur~ in car.e "" in:ilne§tI

d it lante agatatoare. Pentru acesti oameru once oimp de

eCl p Y • v' •

activitate este la fel de bun; atirna de tmprejuran exterl~are

daca ei devin ingineri, ofiteri, comerci~n.ti sau oa~em de

ti tV Sa V ne intoarcem Insa din nou prrvirea spre CeI ce au

8 nn a. . I

~asit indurare din partea ingerului! Ei sint, de cele mal mu to

32

pri, in§i ciudati, retrasi ~i singuratici, care, dincolo de aceste 'apropieri, sint, de fapt, mai putin asernanatori decit cei din ceata celor alungati, Ce i-a adus oare in templu? Raspunsul

- nu este u~or de dat §i nu poate fi, desigur, acelasi pentru toti, Mai intii, ered, impreuna cu Schopenhauer, ca unul din cele mai.puternice motive ce conduc la arta §i §tiinta este evadarea din viata de toate zilele cu asprimea ei dureroasa ~i 'pustiul ei dezolant, din catusel« propriilor dorinte vesnic schimMtoare. Toate acestea i] alunga pe omul sensibil din

, existenta personala in lumea contcmplarii obiective ~i a inte'legerii; este un motiv comparabil cu nostalgia ce il impinge , pe orasean, f!'ira putinta de impotrivire, din ambianta sa zgQmotoasa ~i Iipsita de perspectiva spre tinuturile linistite

-. ale muntilor Inalti unde privirea se pierde in departari prin ~erlil Iinistit rsi pur ~i se anima de contururi odihnitoare create, parca, pentru eternitate. Acestui motiv negativ i se 'aIatura Jnsa unul pozitiv. Omul lncearca, Intr-un fel care

. :sa .i se potriveasca oarecum, sa-~i creeze 0 imagine a lumii 'simplificata ~i sistematica ~i sa treaca astfel dincolo de lumea t!airilor, in masura in care nazuieste sa 0 tnlocuiasca, ptna l~ un anumit grad, prin aceasta imagine. Este ceea ce face

_~ictoruI, poetul, filozoful speculativ ~i oercetatorul naturii, fiecarB in felul sau. El stramuta·centrul de greutate al vietii ,suflete~ti in aceasta imagine ~i in alcatuirea ei pentru a cauta ~!ltfellini§tea ~i statornicia pe care nu Ie poate gasi in cercul

. :prea strimt al zbuciumatelor trairi personals.

':':. Ce loc ocupa imaginea despre lume a fizicianului teoreti-

L. Clan intre toate aceste imagiui posibile ale lumii? Ea cere ca .descrierea corelatiilor sa -Iie de. 0 rigoare ~i exactitate maxima pe care doar folosirea limbajului matematic le poate oferi. Inschimb, fizicianul trebuie sa fie ell atit mai modest in ceea ce priveste continutul, multumindu-so sa descrie cele mai simple fenomene ce pot fi Mcute accesibile simturilor noastre, in timp ce toate fenomenele mai complexe nu pot Ii reconstituite de spiritul omenesc cu acea sub Lila precizie ~i consecventa pe care Ie cere fizicianul teoretician. Cea mai ~are puritate, claritate jri siguranta cu pretul completitudinii. Ce farmee poate insa avea sa cuprinzi eu precizie un

~ fragment attt de mio al naturii ~i sa lasi la 0 parte, timid :;;i descurajat, tot ce este mai fin :;;i mai complex? Merita rezul-

tatul unei indeletniciri attt de resemnate mindrul nume ."imagine a lurnii" (We/tbild)?

33

Eu ered ea mindrul nume este pe deplin meritat, caci legile universale pe care se ~prijin~ edificiul de. idei al .fizicii teoretice au pretentia de aIi valabile .pe~tr~ or!e~ ~vemment din natura. Pornind de la ele ar trebui sa Iie gaslta, pe calea deductiei pur mintale, imaginea, adie.a ~~oria ~ricarui proces al naturii inclusiv al fenomenelor vietii, daea acest proces de deduetie nu ar depasi eu ¥1ult eapaeita~ea. II_lintii ome~e~ti. Renuntarea Ia cornpletitudinea tabloului flZIC al lumii nu

este, asadar, principiala. .

Cea mai lnalta rnenire a fizieianului este, prin urmare, cautarea aeelor legi elementare, eele mai generale, din care, prin pura deductie, poate fi do~i~dita imagine~ lu~ii. L~ aceste legi elementare nu duee nICI un drum log~e, c~ numa: intuitia ce se sprijina pe eufundarea in experienta. Data fiind . aoeasta nesiguranta a metodei, am ~u~~~ crede. ea ar fi eu putinta oricit de multe sisteme ale Iizioii te.oretICe,. in egala masura Indreptatite ; aceasta parere este, desigur, c~lar ~i principial vorbind, Interneiata. De~.f~~urarea ~ucrur~lor ne-a aratat Insa ca, din toate constructiile ce pot Ii gindite, una singura s-a dovedit superioara in raport eu celelalte tn momentul respeetiv. Niei un om care a aprof.,!ndat eu a?e: varat subieetuI ou va tagadui ea lumea peree~tnlor ~ete.rf!1ma tntr-un mod practic univoc siste~_ul teoret~c,. d~~l nWI. up drum logic nu duee de la perceptu-spre principiile teor~e~; este ceea ce Leibniz a .numit tntr-un mod atit de ferI.CIt ,.armonie prestabilita" 1. A nu fi apreciat cum se. e.uylll.~ aceasta imprejurare este reprosul gray .pe care ll fac flzlCIem~ unor teoreticieni ai eunoasterii. Aiei nn se pare ea se afla ~l radacinile polemicii de acum citiva ani dintre Mach ~i Planck 2.

N azuinta spre eontemplarea aeelei ~rmonii prestabilite este izvorul nesftrsitei staruinte si rabdari eu care-I vedem pe Planck daruindu-se prohlemelor ~elor ~ai g~nerale a.Ie ~t.iinte~ noastre fara a se lasa abatut de tel UrI mal rentabile ~l mal usor adcesibile3• Am auzit deseori. ea tovar asii de ~re~sl~ voiau sa explice aceasta purtare printr-o putere a vomtei ~l o disciplina iesite din comun; eu totul pe nedrept, cred eu. Caci starea de spirit care Il face p~ un .1I~S in stare de asemene~a realizari sea mao a eu eea a ornului religios sau eu cea a indragostitului; stradania de fiecare zi nu izvoraste din nici 0 intentie ~i din nici un program, ei dintr-o nevoie nemijlocita.

Iubitul nostru Planck este in mijloeul nostru ~i priveste eu ingaduinta joeul meu copilaresc eu lampa lui Diogene.

34

pe care i-o purtam nu are nevoie de nici 0 intemeFie ea iubirea pentru ~tiinta sa-i tnfrumuseteze ~i in

drumul vietii §i sa-l conduca la dezlegarea eelei mai probleme fizice a prezentului careia i-a dat un attt de puternic. Sa-i reu~easca unificarea Intr-un

. logic unitar a teoriei cuantice eu eleetrodinamica ~l

meeaniea! 4

• !""..;_,"-

".; I',·

-HOTE

1. Einstein schiteaza aici, prin clteva refJectii epistemologice sumare, contururile mari ale concsptiei ipotetic-deductive asupra teoriei ~tiintifice. Aceasta concsptie a Iost elaborata sistematic in dece..._. niile urmatoare de logicienii ~tiintei. Pentru reflectii asemanatoare -vezi Discurs de receptie la Academia prueaca de ~tiinle. Pentru dezvoltdri vezi ~i Despre metoda [isicii teoretice.

: 2. Polemica la care se refera Einstein a inceput prin puhlicarea ~coluJui lui M. Planck Die Einheit des physikalischen Weltbildes (1908). ·Raspunsului lui Mach, Die Leitgedanken. rneiner nnturwissenschaftlicher Erkenntnislehre und ihre Aufnahme durch die Zeitgenossen (1910), .i4'urmat in acelasi an replica lui Planck, Zur Machschen. Theorie del' ~hyiikalischen Erkenntnis, Eine Erwiderung. Einstein exprima in acest J!aSaj In mod elar intelegere ~i sprijin pentru pozitia lui Planck. fndoua scrisori adresate lui Mach, prima nedatata, probahil din iarna anilor 1912-1913, ~i a doua din iunie 1913, Einstein s-a exprimat to-

/ t~ altfel in aceasta privinta. Se pare ell. in acel moment judecata lui

.-:. EJnstein a fost influentata in mod holi1ritor de modul cum aprecia pozitiile celor doi fizicieni fata de proiectul teoriei generale a relativitapi la care lucra. Exprimtndu-si satisfactia pentru interesul lui Mach fata de noua sa teorie, Einstein continua astfel in prima sa scriseare: "Ma bucura in mod deosehit cll. prin dozvoltarea acestei teorii 'for deveni cunoscute profunzimsa ~i tnsemnatatea cercetarilor dumneav?astra asupra fundamentelor mecanicii. Nu pot sa inteleg nici ~taZl .de ce Planck, pe care d~ aItfel am invatat sa-l pretuiesc ca pe mmeni altul, are aUt de putina tntelegers pentru stradaniile dumneavoastra, EI are de altfel 0 atitudine de respingere ~i fata de teoria mea. Nu pot sa iau aceasta in nume de rau, Caci ptna acum acel argument epistemologic este singurul Iucru pe care a~ putea sa-l invoc In

, favoarea noii mele teorii." (Fr. Herneck, Einslein und sein. Weubild Buchverlag Der Morgen, Berlin, 1976, p. 140-141). In a doua sc~isoare, Einstein ii comunica lui Mach ca i-a trimis un exemplar al noii sale lucrliri despre relativitatea generala, Teoria va putea fi testata experimental cu ocazia eclipsei de soare din anul 1911.. Daca rezultatul va fi pozitiv, "genialele dumneavoastra cercetari despre fundamentele mecanicii vor cunoaste 0 stralucita confirmare, In ciuda criticii netntemeiate a lui Planck". (Op. cit., p. 143.)

3. Vorbind de Planck, Einstein caracterizeaza In aceste rtnduri In mod potrivit ~i propria lui situare fata de rnunca de cercetare stiin-

35

~ificli Intr-o scrisoare adresata prietenului sau din tinerete M; .~oi lovin~ el observa: "Interesul meu pentru :;;tiint~ era In fo~d ~lml a tntotd~auna la studiul principiilor, ceea ce explica eel ma~ b1!le t~tre a mea comportare, Faptul eli am publicat aUt de putin tme . e aee~i tmprejurare, dat fiind ca dorinta arzlitoar~ de a .tntelege pnncipiile a avut drept consecinja eli majoritatea timpului a fos~ corsumata eu eforturi infructuoase." (A. Einstein c~t~e M. ~olovme a 30 octombrie 192ft, In A. Einstein, Leures a Maunce Solovine, Gauthier Villars, Paris, 1956, p. ft9.)

-- -ft. Referindu-se Ia marele sau cole.g, Ei?stein ?~zv~luie si ai~i propriile sale preocupari ~i nltzuinte. ~flrma.tll ssmnificative In acest sens gasim tndeosebi In Notele autobiografice.

GEOMETR.m ~I EXPER.IENTA.

Matematiea se hucura, fata de toate eelelalte stiinte, de ~'prestigiu aparte dintr-un anumit motiv: propozitiile ei .mt absolut sigure ~i neindoielniee in vrerne ee propozitiile \uturor celorlalte §tiinte sint tntr-o anumita masura diseut:ahile §i in permanent perieol de a fi rasturnate de fapte nou

",clescoperite. Cu toate aeestea, cercetatorul dintr-un alt dome~~. nu ar trebui sa-l invidieze pe matematieian daca propo,~Jtiile lui soar raporta nu la obiecte ale realitatii, ei la eele ',ale simplei noastre inchipuiri. Caci nu trebuie sa surprinda - '.~', Sf) ajunge la consecinto logiee general aeeeptate daca s-a . ~alizat un acord asupra propozitiilor fundament ale (axiome), ·~~i asupra metodelor prin mijloeirea carora au fost derivate

~tte:propozitii din aceste propovitii fundamentale. Dar acest

~,lVare prestigiu al matematieii decurge, pe de alta parte, ,diiJ. faptul ea matematica este aeeea care confera stiintelor exacte ale naturii un anumit grad de siguranta, pe care, fara matematiea, nu l-ar fi putut atinge.

Inacest punet survine 0 enigma, care i-a nelinistit in mod deosebit pe cercetatorii din toate t.irnpurile, Cum este oare cu I?utinta ea matematica, care este un produs al gindirii ome~e§b independent de orice experienta, sa se potriveasca totU§l attt de bine obieetelor realitatii P Poate, asadar, ratiun?a omeneasca sa cereeteze Insusiri ale lucrurilor rea Ie prin 81mpla gindire, fara ajut orul experientei P

La aceasta se poate raspunde, dupa piirerea mea, scurt ; In ~iUlura in care propozitiilo matematieii se raporteaza Ia, -~ahtat~, ele nu slnt sigure, iar in masura in care sint sigure,. 4he nu Be raporteaza la realitate. Cred ell. 0 deplina claritate

37

in ceea ce priveste aceasta situatie a 'devenit un bun comun abia prin acea directie dinmatematica ~unos~uta s~b~ numel~ de axiomatica". Progresul realizat prin axiomatica consta in ~ceea ca prin ea logic-f~r~alul a. f?st ~esparyi~. net d~ continutul material sau intuitiv ; potrivit axiomaticn, numai logi~-formalul reprezinta obiectul matematicii, §~ nu continutul intuitiv sau un alt continut corelat cu logic-formalul.

Saconsideram, din acest punct de vedere, 0 axiom a oarecare a geometriei, bunaoara urmatoarea:. prin d?ua l?unct~ din spatiu trece intotdeauna 0 dreapta §l numai 0 smgura - dreapta. Cum poate fi interpret at a aoeasta axioma in sensul mai vechi si mai nou?

Interpretarea mai veche: Fiecare stie ce este 0 ?reap~a §i ce este un puncte Da?a a~easta cuno.a§~ere. I:>rovme d~n interactiunea elernentului logic-formal ~I inturtrv ~a? dm alta su;sa acest lucru nu trebuie sa-l decida matematlcIanul; e1 Iasa a~easta decizie in seama filozofului. Sprijinita pe aceasta cunoastere datu tnaintea oricarei matematiei, axiorna numita ca si' toa'te eclelalte axiome, este evidenta, adice

, , .... ,

este expresia unei parti a aces tel cunoasteri a priori. .

Interpretarea mai noua: Geometria oI_>ereaza ~u obiecte desemnate prin cuvintele dreapta, punc~ §l .a~a mal departe. Nu se prflsupune ni?i. 0 cunoa§t:re .sau l?tUlt1e despre aeeste obiecte ci doar validitatea unei axiome mtelese de asemenea pur fo;mal, adieu detasata de or~ce continut int~iti~}i de traire. Fata de un asemenea continut, .~x~oma~mmtI~~ est~ un exemplu. Aceste axiome sint. c~eatll hber.e ale, spiritului omenesc. Toate celelalte propozitii geomctrice smt. cO~lsecinte logice derivate din a.xiom~ (concepute pur vnommahs~). Abia axiomele definese obiectele cu care se oeupa geometna. De aceea Schlick in car-tea sa de teoria cunoasterii, a caracterizat axiomele ~ foarte potrivit - ca "definitii implicitc" 1.

Aceasta conceptie asupra axiomei, sustinuta de axiDmati?a moderna curata .matematica de toate elementele ee nu tm de .ea si 'inliHu~a astfel intuneeimea mistica oe [nvaluia mai inainte' fundamentul matematieii. 0 asemenea reprezent~re purificata face de asemenea evident faptlfl. ca matem~tlCa _ ca atare - nu poate sa .enunte ceva. n~e~. despreoblec~e ale intuitiei, nici despre obiecte ale r~ahtatll .. In geometria axiomatic a prin "punet", "dreapta" §l ~§a mal .departc. trebuie Intelese doar scheme conceptlfale gohte de.o~.lCe continut. Ceea C13 le da continut nu apartme matematicn.

38

Pe de alta parte, este ins a totusi sigur cil matematica in genere, §i geometria, in special, i§i datoreaza geneza nevoii de a ana ceva despre comportarea lucrurilor reale. Aceasta o dovedeste chiar cuvlntul geometrie care Insearnna "masll-

~ rarea pamintului". Caci masurarea pamintului trateaza despre posibilitatile asezarii anumitor corpuri din natura unele lata de altele, adica despre parti ale globului pamfntesc, d~spre sfori ale zidarilor, rigle de masurat ~i asa mai departe. Este clar ca sistemul de concepte al geometriei axiomatice nu of era nici un enunt despre comportarea unor asemenea obiecte ale realitatii pe care dorim sa le caracterizam drept corpuri practic rigide. Pentru a putea furniza asemenea enunturi, geometria trebuie sa lie despuiata de caracterul ei logic-formal in a~a fel incit schemele conceptuale goale ale geometriei axiomatice sa fie coordonate cu obiecte ale realitatii cunoscute prin simturi. Pentru a realiza aceasta trehuie sil adaugam. doar prop~~it~a.: corpurile rigide se comports ~ ceea ?e. prIv~~~e poslblhta.tIl~ lor d.e a.~ezare ca §i corpurile geometr~e~ euch.dl~ne eu tr:I dlmenslU~l; atunci propozitiile geometnei euclidiene cuprind enunturi despre comportarea \ ~:por corp uri practic rigide.

. Geometria completata in acest fel este in mod evident o.§tiinta a naturii; 0 putem considera chiar ca cea mai veche r~mura a fizicii. Enunturile ei se sprijina in esenta pe inductie din experienta, nu numai pe concluzii logice. Vom numi g~oI?etria astfel completata "geometrie practica" §i 0 vom dlstmge in cele ce urmeaza de "geometria pur axiomatic a". l~trebarea daca geometria practica a lurnii este una eucli-

.d~na are ~n sens olar poate sa primeasca un raspuns numai pnn experienta. Orice masurare a lungimilor in fizica este ~ometrie p~a~t,ica in ~ce~t sens, la fel rnasurarea geodezica §l a~t:onomlca a lungirnilor, daca ne ajutam de propozitia '~~pIrlca ca lumina se propaga in linie dreapta §i anume 'in linie dreapta in sensul geometriei practice.

Acestei concept.ii asupra geometriei ti acord 0 semnif'icatl~ deosebit~ deoar~c~ fara ea rni-ar fi fost eu neput.intii sa stab~lesc teoria re.latIVltatii. Fara ea ar fi fost imposihila urmatoarea refleetJe: intr-un sistem de referinta ce se roteste ~ ~aport cu un sis tern inertial legile de asezare ale corpurilor nglde n_u. core~p~md, datorita contractiei Lorentz, regulilor geometrIel euclidiene ; asadar, daca sistemele neinertiale sint

acceptate ca sisteme cu acelea~i drepturi, geometria eucli-

39

,.. rr - ~-.,,'.':' ~:- ,.',:._',,":"':';";":
r:
I .. ",,:'
r diana va trebui sa fie parasita. Pasul hotaritor al treceriispre !Dicul~i de masurat, ce Ii ~este coo.rdonat in teoria relativita\ii,
I ecuatii general covariante nu ar fi fost in mod sigur lacut :;;, JJ.U gasesc in lumea reala un obiect cl;lre sa Ie corespundii in
Ii daca nu ar fi- fost adoptata interpretarea de mai sus. Daca ,f~;:rP0d ex~ct. Este. de ~semenea clar ca nici corpurile rigide, nici
se respinge relatia dintre corpurile geometriei . axiomatic <:'~asorlllcul nu joaca rolul de elemente ireductibile ale con-
euclidiene ~i corpurile practic rigide ale realitatii se ajunge .,~,.trllctiei conceptuale a fizicii,ci rolul unor- structuri corelate
la urmatoarea conceptie, pe care a aparat-o indeosebi patrun- ):.~ nu auvoie sa joace un rol de sine statator in construct.ia
zatorul f}i profundul Henri Poincare: dintre toate celelalte ,,'(lZicii teoretice. Con vingerea mea este lnsa ca in actualul
geometrii axiomatice ce pot sa fie gindite, geometria euoli- ',J.t&:diu ~de. dezvoltare a ~izi?i~ teoretice, aceste ~oncepte tre-
diana se distinge prin simplitatea ei. Deoarece geometria .e sa fIgureze ca notiuni mdependente; caci sintem inca
Iii axiomatic a singura nu contine tnsa nici un enunt despre if" parte ?e. o .. cunoastere asigurata a fundamentelor teoretice
realitatea cunoscuta prin simturi, ci numai geometria axio- tie atomisticii astfellncit sa putem da 0 constructi« teoretica
matica in corelatie cu propozitii fizice, ar fi posibil f}i rational - e,XD:cta acestor structuri.
I sa pastram geometria euclidiana, oricare ar fi alcatuirea ~. Cit .privef}te, mai departe, obieetia ca in natura nu exista
realitatii. Caci, daca vor aparea contradictii intre teorie f}i "oorpurl eu adevarat rigide f}i ea Insusirile atribuite acestora
experienta, ne vom decide mai culnd la 0 schimbare a: legilor ou privese realitatea Iizica, aceasta obiectie nu este cltusi
fizice decit a geometriei euclidiene axiomatice. Daca se res- '.:;.Je putin. ~ti~ 2de -,~r?funda cum s-ar~pute~ crede la 0 exami-
pinge relatia dintre eorpurile practic rigide f}i geometrie nu vom -~;:.,ar~ ~ugItlva . CaCI n~ este greu ~a stabIl~~ stare a flZidi a
putea scapa usor de conventia ca trebuie sa pastram geo- . _~~Ul ms~rum~nt de masurat cu .atIta precizre incit compor-
metria euclidiana ca geometria .cea mai simpla, ":Jarea lui fata de a~ezarea relativa a altor instrumente de
De ce rasping Poincare f}i alti cercetatori eohivalenta evi- J!,Pliisu~at. sa devin~ destul de univoca, permitlndu-ne sii-l
denta a corpurilor practic rigide ale experientei f}i a corpurilor \~.,substItUlm corpul~n "rigid". La asemenea. instrumente de
geometrice? Pur f}i simplu deoarece corpurile reale solide din ;:~~sur~t vor trehui raportate enunturile despre corp uri rigide.
natura nu slnt, la 0 consideraremai atenta, rigide, deoarece ,_~); ... Orice geometric practica se sprijina pe un principiu acce-
comporLarea lor geometric a, adica posibilitatile lor de a~ezare )ribIl.ex'pe.ne~tel pe care dorim sa ni-l imaginam acum. Vorn
relative depind de temperatura, forte exterioare f}ia~a mai ,;~,n~ml.lm~e. dlst~n~?- di~tr~e doua jaloane asezats pe un corp
departe, Cu aceasta relatia originara, nemijloeita dintre geo- ,,;.,.~ractIC ~~gld .. Ne lmagman:t doua corp uri practic rigide, pe I
metrie ~i realitatea Iizica pare sa fie distrusa f}i ne simtim ·,.leca~e fnnd insemnata 0 hme. Aceste doua linii vor trebui
. Impinsi spre urmatoarea conceptie mai general a, ce caracte- ~~,?IUl~e ,.'e~a.le una cu alta" daca jaloanele uneia pot fi £acute
rizeaza punctul de vedere al lui Poincare: '<"geometria (G) , sa coincida in vmod cvonsta~t ?ujaloanele celeilalto. Se presu-
nu syune nimic despre comportarea lucrurilor reale, ci numai .. pune acum c.a, daca doua hnn slnt gasite egale 0 data ~i
geometria impreuna cu suma legilor fizice (F). Simbolic , tntr-un anurmt loc, ele sint egale lntotdeauna ~i pretutindeni
• putem spune ca numai suma (G) + (F) se supune contro- 'eu ~e. acveste presupozitii se sI!rijina .nu numai geometria
! Iului experientei. Putem deci sa alegem in mod arhitrar pe chdla~a ~ractlCa! ci ~l cea mal apropiata generalizare a ei
: G, ca ~i parti din F; toate aceste legi slut conventii. Pentru ~o~metrla r~eI?~~:llana practica, f}i cu aceasta ~i teoria gene~
evitarea contradictiilor este necesar sa alegem restul lui (F) rala a relativitatii, Dintre temeiurile empirico ce vorbesc in
in asa fel, incit (G) si intregul (F), Iuate trnpreuna, sa fie in favoarea acestor presupozitii voi expune aici unul sinzur,
! acord cu experienta. J n aceasta conceptie, geometria axio- Fenome~ul propag~rii luminii in spatiul vid pune in co~es-
matica ~i 0 parte a legilor naturii, ridicate la rangul de ?on- , pondenta cu orice interval spatiu-timp 0 linie, adica drumul
ventii, apar drept echivalente din punct de vedere episte- corespun~at.?r al lu~inii, ~i invers. Legat de aceast.a, presu-
mologic. . punerel;l indioara mal sus pentru linii trebuie sa fie valabila
Sub specie aeterni Poincare are, dupa p arerea mea, drep- in teoria r~lativitatii ~i pentru intervale de timp masurate
! tate. Conceptul de etalon de masurare, ca ~i conceptul ceasor- de ceasormce. In acest caz, ea poate fi forrnulata astfel:
40 41
! i
,til '-:/ ...
!;"j".,,,:,-.
,,:':Jr,;.::-_ 1f! 1

Ii' !

,I

I

I

:

Iii

-------------------~--------------------------, P"""

daca douEl. ceasornice ideale merg la fel de repede undeva ~j olndva (ele fiind nemijlocit invecinate), eIe merg la fel de repede intotdeauna, indiferent un de ~i clnd au fost ele comparate in acelasi loco Daoa aeeasta propozitie nu ar fi valahila pent-ru ceasornicele naturale, atunci frecventele proprii atomilor individuali ai aceluiasi element chimic nu ar coincide atit de exact unele cu altele cum 0 arata experienta. Existents liniilor spectrale nete constituie 0 proha empirica convingatoare pentru numitul principiu al geometriei practice. De aceea, in cele din urma, putem vorbi cu sens de 0 rnetrica riernanniana a continuului cvadridimensional spatiu-timp.

Problema daca acest continuu este euclidian sau adecvat schemei riemanniene generale sau altfel structurat este, potrivit conceptiei sustinute aici, 0 problema propriu-zis fizici'i, la care raspunsul trebuie sa-l dea experienta, ~i nu este, deci, problema unei conventii ce urmeaza sa fie aleasa pe temeiuri de convenabilitate 3. Geometria riemannian a va fi valabila exact atunci clnd legile de asezare a corpuriIor practie .rigide tree tot mai exact in cele ale corpurilor geometriei euclidiene in masura in care marimile domeniului spatio-ternporal considerat . se micsoreaza.

Interpretarea fizica a geometriei prezentata aiei e~ueaza, este adevarat, in aplicarea ei imediata la spatii d.e m6ri~i submoleculare. Ea Isi pastreaza totusi 0 parte din sernmficatia ei si pentru problemele constitutiei par-ticulelor elementare. Caci se poate lncerca sa se atribuie eemnificatie fizica coneeptelor cimpului, care au fost definite pentru descrierea geometrica a cornportarii corpurilor. mai ma~i decit molecula si atunci cind este yorba de descrierea particulelor eleetric~ element are din care este constituitti substant a materiala. Numai suceesul poate decide asupra indreptatirii unei asemenea lncercari ce acorda reaIitate fizica conceptelor de haza ale geometriei riemanniene dincolo de domeniul lor de aplicare fizic definit. Este posibil sa rezulte cil. aceasta extrapolare este tot atit de putin oportuna ca ~i cea a conceptului de temperatura asupra partilor unui corp de marime moleculara.

Mai putin problematic a apare extinderea conceptelor geometriei practice asupra spatiilor de marime cosmica. Soar putea desigur obiecta ca 0 constructie formats din wrgele rigide se indeparteaza cu atlt mai mult de idealul rigiditatii

42

eu cit intinderea ei spatiala este mai mare. Cu greu soar putea tnsa atribui 0 semnificatie principiala acestei obiectii. De aceea, intrebarea daca lumea este spatial Iinita sau nu, mi se pare 0 problema pe de-a-ntregul rezonabila in sensul geometriei practice. Nici macar nu mi se pare exclus ca, intr-un

. viitor previzihil, aceasta Intrebare sa primeasca un raspuns ~ din partea astronomiei. Sa ne reamintim ee ne invataln aceasta privinta teoria general a a relativitstii. Potri vit ei exista doua posibilitati:

1. Lumea este spatial infinite. Acest lucru este posibiI numai daca densitatea spatiala rnedie a materiei concentrate fn stele dispare, adica daca relatia dintre masa total a a steIelor §i marimea spatiului in care sint ele tmprastiate se apropie nelimitat de valoarea zero, daca spatiile considerate

. stnt tot mai mari,

2. Lumea este spatial finita. Acesta trebuie sa fie cazul daca exist a 0 densitate medie diferita de zero a materiei ponderabile in univers, Volurnul universului este ou atlt mai mare cu cit aceasta densitate medie este mai mica.

Nu vreau sa tree eu vederea ca pentcu ipoteza Iinitatii lumii poate fi revendicat un temei teoretic. Teoria general a a relativitatii arata ca inertia unui anumit corp este cu atit

_ mai mare cu cit in vecinatatea sa se gaseste mai multa mas a ponderabila; de aceea pare foarte firesc sa redueem intreaga inertie a unui corp la interactiuni intre eI ~i celelalte corpuri ale lumii, tot asa cum, inca de la Newton, greutatea a fost ,in intregime redusa la iriteractiuni intre corpuri. Din ecuajiile

teociei generale a relativitatii se poate deduce ca aceasta redueere total a a inertiei la interactiunea dintre mase - asa cum a cerut-o, de exernplu, Ernst' Mach - este eu putinia numai daca lumea este spatial finita,

Acest argument nu are mer 0 Inriurire asupra multor Iizicieni §i astronomi. Daca, in eele din urma, numai experienta poate decide care din cele d oua posihilitati se realizeaza in natura, se pune intrebarea: cum poate experienta sa of ere un raspuns i' Soar putea crede, mai intii, ca densitatea me die a materiei ar putea fi determinata prin observarea partii din univers accesibile parceptiei noastre. Aceas~a nadejde este ~n§elatoare. Distributia stelelor vizibile este deosebit de neregulata, astfel inert in nici un caz nu putem cuteza sa echivalam densitatea me die a materiei stelare in univers cu den-

4~

r

sitatea medie a Ciiii Lactee. Si, oriclt de mare ar fi spatiul cercetat, putem intotdeauna biinui cii in afara acestui spatiu mai exista si alte stele. 0 evaluare a densitatii medii ne

apare, asadar, drept exclusa. .

Exista ~i 0 a doua cale, ce mi se pare mai accesibila, chiar daca este ~i ea presarata cu mari greutati. Daca ne tntrebarn care sintabaterile consecintelor teoriei generale a relativitatii fat a de teoria lui Newton, abateri accesibile observatiei noastre, rezulta mai intii 0 abatere ce se produce la 0 mare apropiere de masa gravitationala, 0 abatere care a putut fi confirmata in cazul planetei Mercur. Pentru cazul in care lumea este spatial finita exist.a ins a §i 0 a doua abatere rata de teoria newtoniana, care se poate exprima astfel in limbajul teoriei newtoniene: Cimpul gravitational este In asa fel alcatuit, incit pare sa fi fost generat, in afara de masa ponderabila ~i de 0 densitate a masei cu sens negativ

care este repartizata uniform in spatiu. Deoarece aceasta masa imaginara trebuie sa fie extrem de mica, ea ar putea fi observata numai in sisteme gravitationale de mare lntindere.

Sa presupunem ca am cunoaste repartitia statistica a stelelor in Calea Lactee, ca §i masa acestora. Atunci am putea calcula, dupa legea lui Newton, cimpul gravitational ca ~i viteza medie pe care trebuie sa 0 aiba stelele pentru ca, datorita interactiunii lor, Calea Lactee sa nuse pr abuseasca, ci sa-§i mentina intinderea. Daca Insa vitezele medii reale ale stelelor oe se pot masura ar Ii mai mici decit cele calculate, am avea proba ca atractiile reale la distants mari sint mai mici declt cele conforme legii lui Newton. Printr-o asemenea abatere s-ar putea dovedi indirect caracterul Iinit al lumii ~i s-ar evalua chiar marimea ei spatiala,

NOTE

1. Este yorba de lucrarea lui M. Schlick, Allgemeine Erkenntnislehre, .-Verlag von Julius Springer, Berlin, prima editie 1918, a doua editie 1925.

2. Critica conceptiei conventionaliste asupra geometriei, in formularea pe care i-a dat-o H. Poincare, asa cum este ea dezvoltatA in

«

acest text poate fi comparatA cu discujia imaginata de Einstein In '. o.bserf)aJ~i. asupra articolelor reunite tn .acest {)olum, intre un sustinator .. ~l un critic al eonceptiei conventionaliste asupra geometriei.

3: Rajiunile examenului critic la care supune Einstein ideea caracterului conventional al alegerii geometriei utiIizate In descrierea spatiului fizic, idee legata de numele lui Poincare, apar aici cu multa claritate. Descrierea metricii spajiului In teoria generalizata a relativitatii priDlelilte semniflcatie fizica si, totodata, filozofica numai daca admitem

- supozitia ca adoptarea unei geometrii euclidiene sau neeuclidiene pen tru ,d~rier~a fizica este 0 chestiune In care decide experienta, !\Ii nu 0 wnvent1e "ce urmeaza sa fie aleasa pe temeiuri de convenabilitate".

MECANICA LUINEWTON

~I INFLUENTAEI ASUPRA EVOLUTIEI FIZICII TEORETICE

Se implinesc in aceste zile doua sute de ani de cind Newton a inchis ochii pentru totdeauna. Intr-un asemenea mo~ent simtirn nevoia sa evocam memoria acestui spirit luminos, care a determinat structurile gtndirii, ceroetarii si practicii occidentale asa cum n-a f'acut-o nimeni inaintea l~i sau dupa e1. New~on n-a fost doar un genial descoperitor al unor metode speciale de 0 mare semnificatie, el a dominat, de asemenea, intr-o maniera unica faptele empirice cunoscute 1a ace a vrerne ~i a fost fantastic de inventiv in privinta metodelor matematice sau fizice de demonstratie aplicabile in situatii fizice particulare. Pentru toate acestea el este demn de veneratia noastra cea mai profunda. Figura lui Newton are ~nsa. 0 importan.t~ ~i mai IJ.1are dec~t cea que tine de geniul sau intrinsec, datorita faptului ca destinul l-a plasat intr-un punct crucial al istoriei spiritului uman. Pentru a ne da seama in mod clar de aceasta, trebuie Sa ne rearnintim ca inaintea lui Newton nu exista un sistem bine definit al cauzalitatii fizice capabil de a reprezenta vreuna dintre cele mai adinci trasaturi ale lumii fizice.

DUP.ii cum se stie, marii material.i~ti ai antichitatii grece~ti au pretms ca toate procesele materials sa fie reduse la desfa~urarea legica a miscarilor atomilor, reglata strict, far a a admite interventia vointei Iiintelor vii drept cauza de sine sUit~~oare. De as~menea, Descartes a re1uat in modul sau speCIfIc acest protect, Dar el a ramas 0 clorintii tndrazneata idealul problematic al urrei scoli filozolice. RezuItate l'eaie: apte de ~ ?fI:. u~ ~emei i.deii. existentei unui lant neintrerupt al cauzalitatii Iizice, nu exrstau deloc inaintea lui New ton.

46

Scopul lui Newton a fost sa raspunda la lntrebarea: exista 0 regula simpla dupa care sa se poata calcula in mod cornplet mi~carile corpurilor ceresti din sistemul nostru planetar, atunci clnd se cunoaste starea de rniscare a tuturor acestor corpuri la un moment dat? Legile empirice ale lui Kepler cu privire la miscarea planetelor, stabilite pe baza observatiilor lyi Tycho Brahe, fusesera deja enuntate ~i necesitau o explicatie *. Aceste legi, este adevarat, dadeau un raspuns complet la intrebarea, cum se misca planetele in jurul Soarelui (forma de elipsa a orbitelor, egalitatea ariilor pe care Ie parcurge raza in tim pi egali.velatia dintre semiaxele mari ~i perioada de rot.atie in jurul-Soarelui). Dar aceste reguli nu .satisfaceau exigent a oauzalitatii. Ele reprezinta trei reguli logic independente, fara vreo conexiune intema reciproca. ,Legea a treia nu poate fi pur ~i simplu aplicata in mod cantitativ altor corpuri centrale decit Soarelui (nu exista, cu alte

.cuvinte, nici 0 relatie intre perioada de rotatie a unei planete .In jurul Soarelui ~i aceea a unui satelit in jurul planetei sale). Totusi, aspectul eel mai important este urmatorul: aceste

Jegi se ~efera la miscarea luata ca intreg §i nu la problema :~;modLlllll in care 0 stare a miscdrii unui sistem 0 genereazii .pe cea care urmeazd in mod nemijlocit in timp; aceste legi slnt, .. :<lum spunem astazi, legi integrale ~i nu legi diferentiale.

Legea dif'erentiala este singura forma care satisface pe deplin exigenta cauzalitatii proprie fizicianului modern. Con,eeperea clara a Iegii diferentiale este una dintre cele mai mari ~realizari intelectuale a lui Newton. Pentru aceasta era necesar

,nu doar gindul lui, ci ~i un formalism matematic, care, e drept, exista intr-o forma rudimental' a, dar care cerea 0 forma sis~ematiciL Newton a gasit ~i acest formalism prin cal-

. ~ulul diferential ~i integral. Nu vom discuta aid daca Leibniz a ajuns la aceleasi met ode matematice independent de Newton sau nu. In orice caz, pentru Newton perfectionarea acestora a re'p~ezentat 0 necesitate, deoarece numai ele i-ar fi putut oferi instrumentul adecvat pentru exprimarea ideilor sale.

. Ga~!lei facuse deja un pas important in cunoasterea legilor ml§ciirll. EI a descoperit legea inertiei §i lege a caderii lihere

* AstAzi toata lumea stie ce munca imensa a necesitat descoperirea acestor legi pornind de la orbitele constatate empiric. Dar putini refle<:ta asupra metodei geniale prin care Kepler a dedus orbitele reale pernind de la oele aparente, adica de la cele date de observatiile efectuate de pe Pamtnt (n. trad.).

a corpurilor in oimpul gra,:itational al Pamint_?l,ui: 0 masa (mai exact, un punct material) care nu e supusa Influentel~l' altor mase se misca uniform ~i rectiliniu in cimpul de g~avItatie al Pamlntului; viteza unui corp in cad ere libera verticals cr~~te proportional cu timpul. Astazi, s~ar, putea sa ~i se para ca doar un mic pas desparte legea de miscare a lui Newton de descoperirile lui Galilei, Trebuie insa sa observam ca cele doua enunturi de mai sus se refera, prin forma lor, la miscare ca intreg, 'pe cind legea de miscare ?- lui Newton ofe~a un raspuns la intrebarea: cum se exprirna starea de rmscare a unui punct material intr-un timp' infinit de mic sub iJ?-fluenta unei forte exterioare? N umai prm trecerea la oonsiderarea fenomen~lor intr-un timp infinit mic (legea diferentiala) a ajuns Newton la acea formulare car,e este valabil~ pe!ltru ~rice fel de miscari. EI a imprumutat ideea de forta din ~tIlnta extrem de dezvoltata a staticii. Pentru el conexiunea dintre fortasi acceleratie a devenit posibila numai prin introducerea no~lui concept ~I masei care, in mod curios, se intemeia pe 0 pseudo-definitie. Astazi sintem attt de obisnuiti cu formarea unor concepte ce corespund un or derivate, i~cit nu mai puten: aprecia ce remarcabila. puter~ d~e abstra~tIe a. fo~st .. ne~esara pentru a obtine legea ~hfereJ?-tIala general a a mI~carI~ prmt~-o derivare de ordinul doi, in timp ce conceptul de mas a trebuia, mai Intti, inventat.

Cu aceasta ne aflam inca departe de obtinerea unei intelegeri cauzale a proceselor de miscare. Deoarece miscarea era determinata prin ec~atia de m~~care nl!-~a.i in ?az_?l .. in care Iorta era data. Inspirat probabil de legltatIle rmscaru planetelor Newton a conceput ideea ca forta ce actioneaza asupra unei ' mase e deterrninata de pozitia tuturor rnaselor situat~ Ia 0 distant a suficient de mica de masa respecti~a, N~n:a! dupa ce aceasta relatie a fost cunoscuta a devemt P?SI~I!.a o tntelegere pe deplin cauzala asupra pro~eselor ml§ca~Il. Este cunoscut modul in care Newton, pormnd de la Iegile

miscarii planetelor ale lui Kepler, a rezolvat aceasta problema pentru gravitatie, descoperind astfel identitatea de natura dintre Iortele motrice ce actioneaza asupra astrelor §i gravitatie. Numai prin combinarea Legii rniscarii cu Legea atractiei s-a constituit acest minunat edificiu de gindire ce face posibila calcularea starii trecute §i a celei viitoare a unui sistem din stare a sa la un moment dat, in masura in care eve-

48

nimentele se produc numai sub influenta Iortelor gravitationale. Unitatea Iogica a sistemului conceptual al lui Newton consta in- aceea ca singurele lucruri care apar drept cauze ale acceleratiei maselor unui sistem slnt tnsesi aceste mase.

Pe t~meiul acestor principii schitate aici Newton a reusit. sa explice miscarea planetelor, satelitilor ~i cometelor ptna in cele mai mici amanunte, apoi fluxul ~i refluxul, miscarea de precesie a Pamintulu.i -.0 realizare deductiv~ de ? m~reJi.~ unica, 0 mare admiratie a produs descoperirea identitatir dintre cauzele miscarii corpurilor ceresti ~i greutate, Ienomen cu care sinte1n atit de obisnuiti in viata cotidiana.

z

Importanta realizarii lui Newton nu s-a limitat insa la faptul ca el a' creat 0 baza efectiva ~i logic satisf~catoare pentru stiinta mecanica ; plna la sfir~itul secolulm, al XIX·lea aceasta a constituit programul oricarei cerceta~l, desfa~ur?-tein domeniul fizicii teoretice. Toate fenomenele Iizice trebuiau reduse la mase ce se supuneau legilor riewtoniene de miscare, Legea Iortei trebuia pur ~i simplu extin~a ~i aplicata !a or~cetip de fapte considerate. Newton Insusi a Incercat sa ap,hce acest program, in optic a, ~ ~resup_unind. ?a lumina .?Onslsta din corpuscule merte. tnsasl teona option ondulatorn folosea legea de miscare a lui Newton, dupa c~ aceasta f!- fost aplicat~ maselor raspindite continuu. Ecuatiile de rmscare ale luj Newton reprezentau unica baza pentru teoria cinetica a ?aI. durii, care nu numai ca a pregatit terenul pentru descoperirea Iegii conservarii energiei, dar a condus, de asemenea, la 0- teorie a gazelor care a fost conf'irmata ptna in .?ele .I_llai mici' detalii si la 0 idee mai profunda asupra naturn legn a doua

-a term~dinamicii. Teoria electricitatii ~i magnetismului s-a dezvoltat, de asemenea, plna in vremurile moderne sub imperiul ideilor fundamentale ale lui Newton (suhstanta electric a ~i magnetica, forte ce act~onea~av la. dist~n!a). Chiar ~i revo: lutia prod usa in slectrodinamica ~l optica de Faraday ~1 Maxwell, care a reprezentat primul mare progres principial la nivelul fundamentelor fizicii teoretice dupa Newton, s-a realizat sub totala orientare a ideilor lui Newton. Maxwell, .Boltzmann lordul Kelvin n-au ezitat sa reduca cimpurile electromag~etice ~i actiunile lor dinamice reciproce la acti_unea-

. mecanica a unor mase ipotetice rasplndite in mod contmuu.

Totusi ca urrnare a sterilitatii sau cel putin a lipsei de succes a ac~stor eforturi s-a produs in mod progresiv, inca de la sfir~itul secolului trecut, 0 revolutionare a reprezentarilor

49

de baza: fizica teoretica a depasit cadrul conceptual newtonian care asigurase stabilitatea ~i ghidase gindirea ~tiintifica timp de aproape doua secole.

Principiile fundamentale ale lui Newton au fost atlt de .'Iatisfacatoare din punct de vedere logic, incit impulsul de innoire nu putea apare declt sub presiunea unor fapte de experienta. Inainte de a rna ocupa mai in'deaproape de acest aspect, trebuie sa subliniez ca Insusi Newton era mult mai constient de anumite slabiciuni ale edificiului sau intelectual dectt au fost generatiile de savanti ce l-au urmat. Acest fapt mi-a provocat intotdeauna admiratis plina de respect. A~ dori de aceea sa rna opresc pe scurt asupra acestora.

I. In ciuda faptulni ca efortullui Newton de a-si prezenta sistemul] de idei ca fiind in mod necesar determinat de €xperienta ~i de a introduce cit mai putine concepte ce nu se refer a direct la obiecte empirice este peste tot evident, el a formulat conceptele de spatiu absolut ~i de timp absolut, care i-au fost adesea repro~ate tn anii nostri. Dar tocmai in acest punct este Newton in mod deosebit consecvent. EI a recunoscut faptul ca rnarimile geometrice observabile (distantele intre punctele materiale) ~i evolutia lor in timp nu caracterizeaza in mod complet rnisoarsa din punct de vedere fizic. EI a demonstrat aceasta prin faimosul experiment cu galeata cu apa in rotatie. Ca urmare, pe Iinga. mase ~i distantele lor ce variaza in timp, trebuie sa mai existe ceva care determina rniscaraa. Acest "ceva" a fost considerat de el ca fiind relatia cu "spatiul absolut". EI a admis ca spatiul trebuie sa posede un gen de realitate fizica pentru ca legile de miscare formulate de el sa poata ave a sernnificatie, 0 realitate de acelasi gen cu aceea a punctelor materiale §i a distantelor dintre ele.

Aceasta conceptie clara ne releva atit .intelepciunea lui Newton cit ~i un aspect slab al teoriei sale. Structura logic a a acestei teorii ar fi fost cu siguranta mai sa~isfacatoare fara acest concept vag; in acest caz, in Iormularea legilor ar fi trebuit sa apara numai obiecte a caror relatie cu perceptia €ra perfect clara (punctele materials, distantele).

II. Introducerea fortelor actionlnd direct ~i instantaneu la distant a pentru a reprezenta efectele gravitatiei nu corespunde caracterului majoritatii fenomenelor pe care le cunoastem

50

LJ

din experienta obisnuita, Newton a raspuns acestei obiectii indicind faptul ca legea sa a atractiei gravitationale nu putea sa constituie 0 explicatie definitiva a fenomenelor, ci doar 0 regula derivata prin inductie din experienta .

III. Teoria lui Newton nu of ere a 0 explicatie pentru faptul cu totul straniu ca greutatea ~i inertia unui corp sint determinate de aceea~i marime (masa). Natura stranie a acestui fapt l-a frapat ~i pe Newton.

Nici unul dintre aceste trei puncte nu constituie 0 obiectie

- logiea impotriva teoriei; ele nu reprezinta, Intr-o anumita masura, decit deziderate neirnplinite ale spiritului stiintific in lupta lui pentru patrunderea complsta ~i unitara prin glndire a fenomenelor naturale.

Pentru doctrina newtoniana a rniscarii, considerata ca program pentru intreaga fizica teoretica, primul soc a venit

- din partea teoriei electricitatii a lui Maxwell. A devenit astfel clar ca actiunile reciproce dintre corp uri datorate fortelor electrice ~i magnetice sint realizate nu prin forte ce actioneaza inetantaneu la distanta, ci prin intermediul unor procese ce se propaga in spatiu cu viteza infinit.a. Faraday a introdus, pe linga punctul material ~i miscarea lui, un nou tip de entitate fizica reala, ~i anume "cimpul". S-a incercat mai int.li, pe haza modului de gindire mecanic, sa se interpreteze acest nou concept ca 0 stare mecanica (a rniscarii sau a fortei) a unui mediu ipotetic care umple spatiul (eterul). Dar atunci cind, in ciuda celor mai intense eforturi, aceasta inlerpretare a esuat, oamenii au trebuit sa accepte treptat cimpul elec-

. tromagnetic, ca ultima caramida de constructie ireductibila a realitatii fizice. Ii datorarn lui H. Hertz eliherarea conceptului de cimp de orice accesoriu provenind din arsenalul conceptiei mecaniste, ~i lui H. A. Lorentz eliberarea de orice puetator material, singurul purtator al cimpului raminind spatiul fizic vid (sau eteruI), care nici in mecanica lui Newton

. nu era deposedat de orice functie Iizica. In mornentul in care aceasta evolutie se incheiase, nimeni nu rnai credea In

'. forte care actioneaza nemijlocit ~i instantaneu la distanta, nici chiar in domeniul gravitatiei, chiar daca pentru acesta nu se schitasa inca 0 teorie de clmp indiscutabila, din lipsa UnoI' cunostinte empirice suficiente. Evolutia teoriei electro-

51

I,

magnetice a cimpului a condus - de indata ce ipoteza newtoniana a forte lor ce actioneaza la distant a a fast abandonat.a - la tentativa de a explica legea de miscare newtoniana in termenii electromagnetismului, respectiv de a 0 inlocui printr-una mai exact a fundata pe teoria cimpului. Desi aceste incercari n-au dus la un succes deplin, conceptele fundamentale ale mecanicii au incetat sa mai fie considerate ca piatra de temelie a imaginii lumii fizice.

Teoria lui Maxwell-Lorentz a condus in mod necesar la teoria special a a relativitatii, care, !abandonind idee a simultaneitatii absolute, a exclus existenta unor forte ce actioneaza la distants. Din aceasta teorie a reiultat ca masa nu rnai reprezinta' 0 marime invariahila, ci una care depinde de (fiind chiar eehivalenta cu) marirnea continutului de -energie. Ea a aratat, de asemenea, ca legea de miscare a lui Newton va trebui considerate ca 0 lege-limita aplicabila numai pentru viteze mici; in locul ei a fost introdusa 0 noua Iege de miscare in care viteza luminii in vid intervine ca 0 viteza-limita,

Teoria generala a relativitatii a reprezentat ultimul pas

, in dezvoltarea programului teoriei cimpului. Din punct de vedere cantitativ ea a modificat foarte putin teoria lui Newton, dar din punct de vedere calitativ ea i-a adus modificari cu atit mai profunda. Inertia, gravitatia §i comportarea metrica 8. corpurilor ~i ceasurilor au fost reduse la 0 calitate unitara a cimpului; acest cimp, la rindul lui, a fost pus in .dependenta de corp uri (generalizarea legii gravitatiei a lui Newton, respectiv a legii cimpului care-i corespundea, asa cum a fost Iorrnulata de Poisson). Prin aceasta timpul ~i spatial au fost deposedate nu de realitatea lor, ci de caracterul lor de absolut cauzal (un absolut ce influenta materia, dar nu era afectat de influenta ei), pe care Newton a fost obligat sa Ii-I acorde pentru a putea formula legile cunoscute atunci. Legea generalizata a inertiei preia rolul legii de miscare a lui Newton. Aceasta scurta explicatie e sulicienta pentru a evidentia modul in care elementele teoriei newtoniene sint transfer ate in teoria generala a relativitatii prin care cele trei defecte semnalate mai sus sint depasite. Este posibil ca, in cadrul acestei ultime teorii, legea de miscare sa poata fi dedusa din legea cimpului corespunzatoare legii newtoniene a Iortelor, Numai dupa ce se va realiza acest obiectiv se va

putea vorbi de 0 teorie pura a cimpului.

52

Mecanica lui Newton a deschis drumul pentru teoria clmpului §i lntr-un sens mai formal. Aplicarea mecanicii lui Newton unor mase ce se distribuie in mod continuu a condus in mod necesar la descoperirea ~i folosirea ecuatiilor diferen'tiale partiale, care, la rtndul Ior, au putut oferi prima expresie, adecvata legilorteoriei cimpului. Din punet de vedere Iorrnal, eonceptia lui Newton asupra legii diferentiale a reprezentat primul pas decisiv pentru dezvoltarea ulterioara.

Intreaga evolutie a ideilor noastre des pre procesele naturij

de care a fost Yorba mai sus poate ti privita ca 0 dezvoltare ,- organic a a ideilor lui Newton. Dar, in timp ce procesul perfectioniirii teoriei cimpului se afla inca in deplina desfasurare; fapteleradiatiei termice, speetrelc, radioactivitatea etc. au pus,

. In ~videnta 0 limita a posibilitatii de a utiliza intregul sistem .' idei, limits ce ne apare Inca §i azi de netrecut In ciuda uccesului imens inregistrat in rezolvarea unor aspecte partiMulti fizicieni austin - §i au argumente puternice -

In fat a acestor fapte esueaza nu doar legea dilerentiala, insa~i legea cauzalitatii - plna in prezcnt postulatul Iun-.

UHJIJl~lH<11 al intregii stiinte. Este negata insa~i posibilitatea constructii spatio-temporale care ar putea fi pusa in. eorespondenta in mod univoc cu proeesele fiziee. Faptul ca stem mecanic ad mite doar valori discrete sau stari 111""'-''','' ale" energiei - asa cum rezulta direct din experienta pare la prima vedere greu de dedus dintr=o teorie de ctmp

opereaza eu ecuatii diferentialo. Metoda L. de' Brogliedinger, care Intr-un anumit sens are caracterul unei, teorii de cimp, deduce tntr-adevar 'Pe baza ecuatiilor diferen...• tiale, printr-un gen de consideratii de rezonanta, doar exis-

unor stari discrete, Intr-un uirnitor acord cu faptele ,~' ·de experienta. Dar aceasta metoda trebuie sa renunte la localizarea particulelor materia Ie ~i la legi strict cauzale. 'Cine i§i lngaduie insa azi sa decida daca legea oauzalit.atii ,1 l~ea diferentiala, aceste premise ultime ale conceptiei, newtoniene asupra naturii, VOl' trebui definitiv abandonate t'

T

lOHANNES KEPLER

In epoci pline de griji ~i framintate cum este epoca noastra, clnd cu greu pot fi gasite motive de bucurie legate de oameni 1}i de desfi'i~urarea activitatilor umane, ne putem consola evoolnd amintirea unui om atit de mare si senin cum a fost Kepler. EI a trait Intr-o vrerne cind existenta unei legitati generals privind desfasurarea fenomenelor naturale nu era in nici un caz accsptata filra rezerve. Cit de mare trebuie sa fi lost credinta in aceasta Iegitate pentru ca ea sa-i fi dat lorta necesara de a consacra, in singuratate, zeci de ani unei munci dificile ~i rabdatoare de cercetare empiric a a miscarii planetelor ~i a legilor matematice ale acestei miscari, lara a avea nici sprijin ~i nici Intelegsre din partea contemporanilor. Daca dorim sa-i cinstim cum se cuvine memoria, va trebui sa ne reprezent.arn clar problema cu care s-a confruntat ~i sa stabilirn cit mai exact stadiile rezolvarii ei.

Copernic atrasese deja atentia celor mai inaIte spirite asupra faptului ca am putea dobindi 0 intelegere clara a rniscarilor aparente ale planetelor considerind aceste miscari drept miscari de rotatie ale planetelor in jurul Soarelui, presupus imobil. Daca planetele s-ar rnisca uniform ~i in cerc in juruI Soarelui situat in centru, ar fi relativ usor sa se descopere cum arata de pe Pamlnt aceste miscari, Cum insa era yorba de fenomene mult mai complicate, problema s-a dovedit a fi mult mai dificila. PrimuI lucru ce trebuia facut era tl!a se determine aceste rniscari In mod empiric din observatiile lui Tycho Brahe asupra planetelor. Numai atunci se putea pune problema de a descoperi legile generale pe care Ie satisfac aceste mi~cari.

54

Pentru a sesiza cu cita greutate puteau Ii determinate roi§cilrile reale de rotatie, va trebui sa ne edificarn asupra urmatoarei situatii: nu putem vedea niciodata unde se gasel;lte electiv 0 planeta intr-un moment anumit, ci doar in ce directie este ea ohservata de pe Pamlnt, acesta din urma deser-iind, la rlndul lui, 0 curba de natura necunoscuta in jurul Soarelui,

Dificultatile pareau deci insurmontabile.

Kepler a trebuit sa descopere 0 cale pentru a introduce ordinea in acest haos. El a Inteles ca in primul rind trebuia determinata rniscarea Pamlntului. Acest lucru ar fi fost pur ,i simplu imposibil, daca ar fi exist at doar Soarele, Pamlnt.ul ,i stelele fixe, nu insa ~i celelalte planete, deoarece in acest caz, nu s-ar fi putut determina empiric decit modul cum se mndifioa tn timpul anului directia dreptei care leaga Pamlntul ~i Soarele (mi~carea aparenta a Soarelui in raport eu stelele fixe). Se

:~'putea descoperi astfel ca toate aceste directii Soare-Pamlnt \se afla intr-un plan stationar in raport eu stelele fixe, eel .j>:putin in conformitate cu precizia observatiilor efectuate in

'.:acele vremi, cind nu existau telescoape. Pe aceast.a cale se ;: putea determina, de asemenea, in ce fel se roteste in jurul %:;Soarelui linia de legatura Soare-Pamlnt, S-a constat at cil. yite-

. ~_,ia unghiulara a acestei miscari se modilica regulat in timpul '/'anului. Dar aceasta nu putea fi inca de mare ajutor .atita "&,timp cit nu se cunostea variatia anuala a distantei So are.:!~ Pamlnt. Nurnai atunci oind aceste rnodificari anualeau fost ';~+(lunoscute, s-a descoperit forma real a a orhitci Pamintului < precum si modul in care este descrisa aceasta.

':": - Kepl~r a gasit 0 cale admirabila de a ie~i din aceasta ;dilema. Mai tntli, din observatiile asupra Soarelui rezulta ca

viteza mersului aparent al Soarelui in raport cu fondul stelelor fixe era diferita in diferite perioade ale anului, dar ea

- viteza unghiulara a acestei miscari era mereu aceeasi in aceea~i psrioada a anului astronomic si ca urmare viteza de rotatie a liniei drepte de legatura Soare-Pamint era intotdeauiJ.a aceea~i daca era raportata la aceeasi regiune a stelelor fixe. ~ put ea deci admite ca orbita Pamlntului, po care Pamtntul

. 0-: fl'8.rcurge in acelasi fel in fiecare an, era 0 orbit a tnchisd In' sine - fapt ce nu era evident a priori. Pentru partizanii sistemwlui lui Copernic devenea aproape cert ca aceast a .ex plicatie trebuie sa fie valabila ~i pentru orbitele~ celorlalt.e planete.

55

Aceasta constituia deja un pas inainte. Oar cum sa sa determine forma reala a orbitei Pamtntului P Sa ne imaginam p:ezenta Intr-un loc al_planului orbitei a unei lanterne putern.ICe M, des pre care ~tIm ca ramine permanent in acelasi loc ~I Iorrneaza .astfel l!ll gen de punet fix de triangulatie pentru a se determma orbita Pamintului, un punct pe care locuitorii pam.intului l-ar putea viza in fiecare perioada a anului. Sa admitern ca aceasta lanterna M se afla la 0 distanta mai mare de Soare deeit de Pamlnt, Cu ajutorul unei asemenea lanterne se putea determina orbit a Parnlntului, si anume in Ielul

urmator : .

Mai intii, in fiecare an exista un moment cind Pamintul P se afla exact pe linia care leaga Soarele S si lanterna M. In acel moment, vizind de pe Pamlnt P lanterna M linia .astfel o~tinutava. fi in acelasi timp directia SM (SoareLanterna). ~a ad~Ite~ ea aceasta directie va fi marcata pe -cer. ApOI sa ne imaginam Pamintul lntr-o pozitie diferitii 1]i Ia un moment diferit. Deoareee atit lanterna M cit si So~r-ele S, pot Ii vazut« de pe Pamlnt, unghiul P di~ triUIighiul SPM ar putea Ii cunoseut. Dar, prin observatii dil'e?te as?pra Soarelui, noi cunoastem de lasemenea §i directia lUI SP m raport- eu stelele fixe, in timp ee directia liniei de legatura SM in raport eu stelele fixe a fost det~rminata dinai~te pentru totdeauna. Dar in triunghiul SPM cunoastern §I unghiul S. Ca urmare, alegind in mod libel' 0 baza SM,. I?ut.em tras~ pe hirtie triunghiul SPM: pe haza cunoasterii u~g~lUrdor P ~I S. Putem repeta acest lucru la intervale diferite in cursul anului: de fiecare data vom obtine pe hirtie o Jocal,izare a Pamin~u~~i P cu momentul temporal cores punzator III raport. cu Iinia de baza SM stahilita odata pentru t?tdeau~a. ~Or~It~ Pamlntului va fi astfel deterrninata empiTIC, nu msa §I dimensiunsa ei absolute.

I?ar, :eti .intreba, de unde a luat Kepler aceasta lanterna i' Ge~lUl sau §I natura, binevoitoare in acest caz, i-au oferit-o. Exista, de exemplu, planeta Marte a carei revolutie anuala era cunoscuta, Se ajunge unsori ca Pamintul, Soareie si Marte sa se afle evxact ~n ~inie dreapta ~i aceasta pozitie a' lui Marte se reI?eta ~upa fI~care an martian, deoarece Marte parcurge o traiectorie Inchisa. In aceste momente cunoscute SM reo

• v ,

pr,ezmta intotdeauna aceeasi linie de baza, in timp ee Pa-

mmtul se afla rnereu intr-un alt punet al orbitei sale. Observatiilo asupra Soarelui §i lui Marte, in momentele respective,

56

"'1'W-'ll,,'~a .. ,a ea urmare un mijloc de a determina orbita ade,"'Vlllral;a a Pamtntului, planeta Marte jucind at unci rolul Ian-

-'"., ,. noastre fictive. Astfel a descoperit Kepler forma ade-

,' ,T." a orbitei Pamintului si modul in care acesta 0 descrie:

. ,

tutl!ror celorlalti, nascuti mai tirziu, europeni, germani svabi nu ne ramine decit sa-l admiram §i sa-l pretuim aceasta.

Odata deterrninata empiric orbita Pamlntului, puteau fi pozitia §i lungimea reale ale liniei SP inoriee ~!.lOllllerIt; pentru Kepler nu mai era atlt de dificil sa ealculeze, observatiilor, orbitele ~i misoarilo celorlalte planete, in pri~cipiu. A fost necesara desigur 0 munca imensa, daca tmem seama de sbadiul de atunci al matematicii.

Haminea eea de-a doua parte, nu mai putin dificila a . careia Kepler ti dedicase intreaga sa viata. Orbitele eunoscute empiric, mai trebuiau deduse legile lor din date empiriee. Trebuia Iormulata 0 ipoteza asupra matematiee a curbei descrise de orhita §i dupa aceea ta pe baza imensului numar de date; daca rezultatele

eoncordau, se imagina 0 noua ipoteza §i se relua verifiDupa nesftrsite cautari, 0 ipoteza confirmata: orbit a .0 .elipsa; in centrul ei se afla Soarele. EI a gasit §i legea VIt careia viteza se modifies in timpul rotatiei, in a§a

Incit l~nia planeta-Soare acopera suprafete egale in inter-de timp egale. In fine, Kepler a descoperit ca patratele elor de revolutie sint proportionale eu euburile axelor ale elipselor.

Adrniratia noastra pentru aeest om sublim se Implotsst«

" un alt sentiment de admiratio §i de veneratie, care, insa,' ;~,,Qumai e legat de 0 fiin!a umana, ei de misterioasa armonie

j,~ naturii in care ne-am nascut. Inca din antichitate, oamenii :';'3Y imaginat curbe ale celor mai simple legi posibile: printre <acestea, pe linga linia dreapta ~i cercul, elipsa §i hiperhola. p~ ae~stea din urrna Ie regasim - cel putin cll 0 mare apro_ XImatIe - in orbitele corpurilor ceresti.

s S-ar parea ca ratiunea umaria trebuie sa oonstruiasca mai 'fntii, independent, formele, inainte de a Ie putea dovedi exis-

tenta in natura. Din minunata opera de-o via!a a lui Kepler Intelegem clar cii expsrienta simpla nu poate genera cunoaste-

. ,,-rea, aceasta fiind produsa doar prin compararea ereatiilor ~ apiritului cu faptele observatiai.

57

C I

INFLUENTA LUI MAXWELL ASUPRA EVOLUTlEI CONCEPTIEI DESPBE BEALITATEA FlZlCl

. Credinta intr-o lume exterioara independents de suhlectul. cunoscia~r sta la baza i~treg~i stiinte a naturii, Intrucit . perceptiile ne dau numai 0 mformatie indirecta asupr~ a~estei lumi exterioare sau asupra realitatii Iizice (PhysJkahsch-Rcalen), aceasta nu poate fi sesizata de noi dectt pe 0 cale sp~c~l~tiy~. De aici d.ec~rge ca conceptiilo noastre asupra realitatii fiziee nu pot fi niciodata definitive. Trehuie .. sa fiI? permanent pregatiti sa schimbam aceste cO~C:ptll - adica fund~mentul axio.matic al fizicii - pentru a fi in acord c~ faptele mtr-o m?~ahtate perfeota din punet d~ .ye?~r~. lOgIC. De fapt, 0 prrvire sumara asupra dezvol-

. tarn Iizicii ne arata ca acest fundament axiomatic a suf'erit de-a lungul timpului modificari profunda'.

Cea mai mare schimhare a hazei axiomatice a fizicii, cu ~lte .?uvinte a conceptiei noastre cu privire la structure realitatii, de la intemeierea fizicii teoretice prin Newton, a fost provooata de cercetaril~ lui Faraday ~i Maxwell asupra fenomenelor electromagnetICe. In cele ce urmeaza vorn incerca sa prezentam mai exact acest fapt examinind atit evolutia anterioara a ideilor, cit ~i pe cea ulterioara.

In sistemul lui Newton realitatea fizica este caracteriza~a pri.n conce~tele _de timp, spatiu, punet material ~i f?~ta (actlU~ea ree~proea a punctelor materiale). Fenomenele Iizics trebUl.e co~sIderat:, dupa Newton, mi~eari ale punctelor rnateriale m spatiu guvernate de legi determinate. Pu~etul ~ateri~l est~ singurul nostru mod de a reprezenta realitatea m ~~sura III care aceasta se afIa in miscare. CorpurIle perceptibile au constituit, evident, punctul de plecare

58

tn formarea conceptului punctului material; acesta a fost _:-iinaginat ca un analog al corpurilor mobile, abstractie fiicind .:one forma, intindere, orientare in spatiu, detoate proprietatile ;;_"intrinseci", pastrmd doar inertia ~i translatia ~i adaugtnd Eideea de forta. Corpurile materiale, care au provocat psiho~nogic formarea conceptului de "punct material", au fost 1;:considerate, la rindul lor, ea sisterne de puncte materiale. ',Trehuie sa mentionam cil acest sistem teoretic este in esenta

'.~ sa atomist ~i mecanic. Orice Ienornen trehuie conceput pur !imecanic, adica in termenii miscarilor simple ale punctelor ~~materiale dupa legile de miscare ale lui Newton.

. Aspectul cel mai putin satisfacator al acestui sistem

ic (Iaslnd la 0 parte dificultatile implicate de concep-

de tiu ahsolut", rediscutate in ultima vreme) apare

in teoria luminii, pe care Newton 0 concepea, in (!gJvu",rmitate ell sistemul sau, ca fiind compusa din puncte . . Inch de pe atunci se punea acut intreharea:

devin punctele materiale din care e compusa lumina i cind aceasta este absorbita? Introducerea unor cte materials de tip uri diferite, postulate pentru a repremateria ponderahila, pe de 0 parte, ~i lumina, pe de parte, nu putea constitui 0 solutie satisfacatoare, Mai IJ acestora li s-au adaugat corpusculii electrici ca un al tip, avtnd, la rindul lui, caracteristici fundamental to. 0 alta slahiciune a Iundamentelor sistemului newconsta in aceea ca Iortele actiunii reciproce prin sint determinate evenimentele trebuiau admise ipotetic

maniera ahsolut arhitrariL Cu toate acestea, conceptia . a asupra realitatii a fost deosebit de Ieounda : se face ea oamenii de stiinta s-au simtit tentati s-o

doneze ? .. .-.

. Pentru a putea da in general 0 forma matematica siste;'<mului sau, Newton a trebuit sa inventeze notiunea de deri.yata ~i sa stabileasca legile miscarii in forma ecuatiilor . diferentiale totale - renliztnd astfel, poate, eel mai mare

progres ingaduit gindirii vreunui om. Ecuatiile diferentiale Jiartiale nu erau necesare pentru aceasta; de aceea Newton nu le-a folosit in mod sistema tic. Ele au devenit insa neeesare pentru formularea mecanicii corpurilor deforrnahile, datorita faptului ca, in aceste probleme, modul in care se presupunea ca respectivele corp uri sint construite din puncte materiale nu avea nici 0 importanta.

59

Astfel, ecuatia diferentiala partiala a intrat .in fizica tsoretica in chip de servitoare, pentru a devem treptat stapina. Aceasta a inceput in seco~ul al XIX~lea, clnd, sU.b presiunea faptelor observate, s-a rmpusjeoria oncPulatorIe a luminii. Lumina in spatiul vid a fost interpretata prin vibratiile eterului si se parea ca nu are -nici un rost ca, la rindui sau, eterul s~a fie conceput ~i el ca un conglomerat de puncte materiate. Aici ecuati~ diferenti~la partiala a ap~r~t pentru prima oara ca expresia naturala a elementarului ~n fizica. Astfel cimpul continuu a intervenit, intr-un domemu particular al fizicii' teoretice, alaturi de punctul material, ca reprezentant al realitatii fizice. Acest dualism se ~astre~z.a ~i astazi, aparind ca un factor deranjant pentru once spmt sistematico

Daca ideea de realitate fizica a incetat de a mai fi pur atomiata, ea a ramas totusi, inainte de toate, pur mecanica; s-a incerca t in continuare sa se interpreteze orice fenomen ca o miscare a maselor inerte, La chiar se parea ca nici nu s-arputea imagina un alt fel de a privi lucrurile. Atunci a inter~ venit marea schimbare, care va ramine legata de numele lUI Faraday, Maxwell ~i Hertz. Partea leului in aceasta revolutie i-a revenit lui Maxwell. EI a aratat ca tot ceea ce se eunostea atunci despre lumina ~i despre fertomenele electromagnetice se exprima in hine cunoscutul sau ,dublu si~te~ de ecuatii diferentiale partiale, in care cimpurile electrio ~ ~I magnetic apareau ca variabile dependente. Intr-adevar, Maxwell a incercat sa fundamenteze, respectiv sa JUStIfICP aceste ecuatii cu ajutorul modelelor (constructiilor) mecanice ideale.

EI s-a servit in acelasi timp de mai multe asemenea constructii fara a lua preaIn serios vreuna dintre ele, astfel Inert ecuatiile pareau sa fie lucrul esential, iar Iortele elmpurilor ce interveneau in acestea deveneau entitat.i elementare ireductibile 2. La rascrucea secolelor, conceptia asupra cimpului electromagnetic ea en~i~at~. uIt~ma ~e ~mpus~se dej.a intr-o maniera generala, teoreticienii cei mal rigurosi nernaiacordind incredere juetificarii sau posibilitatii de fund amentare mecanica a ecuatiiIor lui Maxwell. In ultima vreme s-a tncercat chi ar, invers, sa se explice punctele materiale ~i inertia lor in cadrul teoriei lui Maxwell eu ajutorul ideilor de clmp, lara ca aceste elorturi sa fi fost insa incununate de un succes definitive,

60

Daca facind abstractie de rezultatele particulare irn, pe care munca de 0 viata a lui Maxwell le-a adl!s prineipalele domenii ale fizicii, ne yom c?ncentra atentl~

schimbarii provocate de el in conceptia asupra natur~~ fizice, am putea spune: inainte de Maxwell oamenn realitatea fiziea - in masura in care aceasta se ca reprezinta fenomene naturale - ca puncte ale cat-or modificari nu cons tau deeit in .miecari

ecuatiilor diferentiale totale*; dupa Maxwell, rea-

a fizica 'este conceputa ca fiind reprezentata de cimpyri inexplieabile in terrneni mecanici, supuse ecuatulor partiale. Aceasta schimbare a conceptului de este ce~ mai profunda ~i ferti!a sehi~ba~e car~ s-a

dus in fiziea dupa Newton. Trehuie totusi sa admlt~m aceasta idee programatica n-a fost inca realizata p.e d~plm: fizice stabilite cu succes dupa aceea reprezmta mal a un gen de compromis intre aceste dou~ programe~ tocmai din cauza aeestui caracter de comprorms ele poarta ta provizoriului ~i incompletitudinii logice, desi fiecare, in sine, a realizat mari progrese.

Aici trebuie mentionata mai intii teoria electronic a a Lorentz, in care corpusculii electrici ~i cimpul aparsau, ca elemente de valoare egala pentru intelegerea Au urmat teoria specials ~i teoria general~ a relacare desi se hazeaza in intregime pe considerarea teoriei cimpului, n-au putut evita in~~oduc~rea i~deta a punctelor materiale ~i a eeuatiilor diferentiale

4

Ultima creatie cu cel mai mare succes a fizicii teoretice, cuantica difera in fundamentele ei in mod prinde ambele programe pe care Ie ~~m. numi, pe seur.t,

. si maxwellian. Deoarece marimile care apar in

"'''''''IJ[1:: ei nu pretirid sa deserie insiisi realitatea fizica, ci doar p~obabili!iif~le ~paritie~ unei r~alit~t~ fiziee avute i~ ve~e:e~ . DIrac, caruia Ii datoram, dupa opmia mea, cea !lla~ d~s~vlr

,ita expunere a teoriei din punct de v:ede~~ !Ogl:, indica pe huna dreptate faptul ca va fi probabil dificil sa se~ of ere 0 descriere teoretica a unui foton in asa fel incit ea sa ne dea Informatia suficienta pentru a decide daca el va trece sau nu printr-un polarizator dispus (transversal) in calea sa.

* In original apare expresia "partiale" ("plrtielle") (n. trad.}, 61

Eu Insa continui sa cred ca fizicienii nu se vor multumi multa vreme cu 0 asemenea descriere indirecta a realitiitii, nici chiar daca soar reusi adaptarea satisfacatoare a teoriei Ia postulatul relativitatii generale. In acest caz, soar putea sa se revina la incercarea de a realiza un program pe care l-am putea denumi foarte nimerit maxwellian - §i anume, descrierea realitatii fizice prin cimpuri ce satisfac ecuatii diferentiale partiale far a singularitati 5.

NOTE

1. Aceasta este prima formulare a credo·ului epistemologic al lui Einstein, despre care va scrie tn autobiografia sa intelectuala ea s-a conturat "mai tirziu I?i lncet" ~i ca "nu corespunde punctului de vedere pe care l-am adoptat in anii mai tineri". Caracterlstice pentru conceptia realista a lui Einstein asupra cunoasterii fizice, al?a cum este ea formulata in acest text, sint trei motive. Mai tntri, observatia ca simturile ne dau numai 0 intormatie indirecta asupra realitatii, care poate fi cunoscuta numai pe cale "speculativa" (rationala). In al doilea rind, identificarea realitatii fizice cu lumea exterioara. tn al treilea rind, concluzia ca, de vreme ce teoriile nu pot fi derivate din fapte, ci slnt produsul imaginatiei creatoare a cercetatorului, 0 descriere teoretica perfecta, definitiva a realitati! fizice nu va fi nicictnd posibila. Pentru dezvoltarea acestor teme, vezi Indeosehi Fizica si realiuuea; Obseroatii asupra teoriei cunoasterii a lui Bertrand Russell, No:« autobiografice. si Observatii asupra articolelor reunite tn acest volum,

2. tn alt text, Fizica :;;i realiuuea, Einstein a:preciaza ca prin opera lui Maxwell clmpul continuu si-a facut loc mal rnult incon~tient ca "reprezentant al realilati! fizice". Aceasta deoarece marele Iizician englez a ramas atasat in gtndirea lui, constienta de ideea ca punctele materiale ale mecanicii newtoniene constituie baza intregii reaJitati fiziee. Maxwell a incercat sa construiasca modele mecanice ale eterului,

3. Programul teoriei unitare a cimpului, Ia care Einstein Iucra deja in perioada in care a scris acest text, urmarea tocmai realizarea acestei idei. Einstein ornagiaza in Maxwell pe cercetatorul in a carui opera vede prima licarire a ideii unificarii cunoasterii fizice pe haza cimpului continuu, 0 idee care a orientat intreaga activitate a creatorului teoriei rolativitati], ca cercetator al naturii,

ft. Aceste observatii indica foarte limpede de ce credea Einstein ca numai 0 teorie generala a cimpului va tnsemna desavirsirea acelei linii de gindire care a fost inaugurata de teoria cimpului a lui Maxwell si continuata de teoria relativitatii. Pentru Einstein teoria generala a relativitatii constituia 0 treapta importanta, dar numai 0 treapta, pe calea spre acest tel.

5. Pentru 0 reluare a acestei aprecieri, vezi Fundamentele [izicii teoretice .

62

EPILOG:

UN DIALOG SOCRATIC

j

Interlocutori: Einstein - Max Planck - Murphy

: Textul care urmeaza reprezinta 0 prescurtare a unor Insemnari stenografice facute de un secretar lnsotitor in timpul diverselor convorbiri.

Murphy: Lucrez impreuna cu prietenul nostru Planck o carte ce se ocupa in principal de problema cauzalitatii a liberului arbitru.

Einstein: fti spun cinstit ca nu Inteleg c,e au in vedere .. cind vorbesc de liber arbitru. Eu simt, de exemplu,

vreau un lucru sau altul ; dar nu pot pricepe citu~i de in ce legatura are asta cu libertatea. Simt cil. vreau sa-mi pipa ~i 0 fae; dar cum pot s~ leg lucr~ll ~cest.a ~e i?eea libertate? Ce sta in spatele actului de a rm sa apnnzi pIp a ?

alt act de vointa? Schopenhauer a spus 0 dat.a: Der kann was er will; er kann aber nicht wollen was er will poate face ceea ce vrea, dar nu poate Sa vreaceea vrea).

,. M urphu: Acum insii este la moda in fiz~ca ~a se. atribuie ·,'Un fel de libel' arbitru pina ~i proceselor obisnuite din lumea anorganica.

Einstein: Aceasta absurditate nu e doar 0 simpla absurdi"tate. Ci este 0 absurditate suparatoare.

Murphy: Oamenii de §tiinta, Iireste, ii dau numele de . indeterminism.

". Einstein: Asculta l "Indeterminism" e 0 notiune cu totul ilogica. Ce Inteleg ei prin indeterminism? Daca spun eil durata . medie de viata a unui atom radioactiv este de atita, acesta

63

e un enunt ce exprima 0 anumita ordine, 0 Gesetzlichkeit*. Dar aceasta idee nu implica prin ea insa§i ideea de cauzalitate. Noi 0 numim legea mediilor ; dar nu orice lege de acest Iel trebuie sa aiba neaparat 0 semnificatie cauzala, In acelasi timp, daca spun ca durata medie de vi~ta a unui asemenea atom este nedeterminata in sensul de a nuavea 0 cauza, spun un non-sens. Pot sa spun ca 0 sa· rna intilnesc mline cu dumneata la un moment nedeterminat. Dar aceasta nu lnseamna ca timpul nu este determinat. Fie ca eu yin sau nu, timpul va veni. Aici este in joe confuzia ce se face uneori intre lumea suhiectiva silumea ohiectiva, lndeterminismul ce apartine fizicii cuantice este un indeterminism subiectiv. EI trehuie sa fie legat de ceva, altfel- indeterminismul n-are nici un sens; §i aici el se leaga de propria noastra incapacitate de a urrnari traiectoriile atomilor individuali §i de a prevedea activitatile lor 1. A spune ca sosirea unui tren la Berlin este nedeterminata inseamna a spune un non-sens daca nu spui in raport cu ce este nedeterminata, Daca trenul soseste, sosirea e deterrninata de ceva. Acelasi lucru este valabil

despre traiectoriile atomilor. .

Murphy: In ce sens, deci, aplici dumneata naturii determinismul P In sensul ca orice eveniment din natura provine dintr-un alt eveniment, pe care Il numim cauza lui?

Einstein: Nu mi-as formula ideea chiar in acesti termeni.

In primul rind, cred ;a netntelegerilo care se intil~esc ~n problema cauzalitatii se datoreaza in huna parte Iormularii prea rudimentare a principiului cauzalitatii, aflata in eirculatie plna in prezent. Clnd Aristotel §i scolasticii au definit ceea ce ei intelegeau prin cauza, ideea de experime~t obiectiv in sens §tiintific nu aparuse inca. Asa se face ca ei s-au multumit cu definirea conceptului metafizic de cauza. Acelasi lucru este adevarat despre Kant. Newton insa pare a-si fi dat seama ca aceasta formulare prfl§tiintifica a principiului cauzal avea sa se dovedeasca insuficienta pentru fizica moderna, ~i el s-a multumit sa descrie ordinea regulata in care se petrec evenimentele in natura §i sa construiasca sinteza sa pe baza de legi matematice. In ce rna priveste, cred ca evenimentele din natura sint controlate de legi mult mai stricte §i mai inflexibile (closely binding) decit ne inehipuim astaz] cind spunem ca un eveniment este cauza

* Legitate (n. trad.]

64

unui alt eveniment. Acest concept al nostru este limitat la ceva ce se petrece lnauntrul unei sectiuni temporale, fiin.d-rupt de procesul intreg 2. Aceasta aplicare grosse modo a principiului cauzal este cit se poate de superficiala, Sintem ca un copil care judeca un poem dupa rima, nestiind nimic despre structura ritmica, Sau ca un invatacel la pian, care abia izbuteste sa lege 0 nota de cea imediat anterioara sal! urmatoare. Pina la un punct, aceasta poate sa fie foarte bine cind avem de-a face cu compozitii foarte simple §i primitive; dar nu mai merge in interpret area unei fugi de Bach. Fizica cuantica ne-a adus in fata procese foarte complexe si, pentru

a Ie putea intelege, trebuie sa largim §i sa mai raf'inam coneeptul nostru de cauzalitate.

Murphy: Ar Ii 0 treaba ingrata, Iiindca ai fi in raspar cu moda. Daca-mi dai voie, H§ cuvlnta §i eu putin, nu atit

. -mi place sa rna aud vorbind, desi imi place §i asta _

care-i irlandezul sa nu-i placa i' - cit pentru ca vreau sa aflu reactiile dumitale laceea ce voi spune.

Einstein: Gewiss *. .

Murphy: Gre~ii au facut din Iucrarea fatatitatii sau a dest.i. baza dramei lor; iar drama era pe atunci 0 expresie

gica a constiintei care percepe intr-un mod profund . Nu era 0 simpla discutie, ca intr-o piesa d~ Bernard . Va arnint.iti de tragedia lui Atreu, unde fatahtatea sau ineluctabil de cauze §i efeete este singurul fir simplu care atirnii drama.

Einstein- Fatalitatea sau destinul nu sintacelasi lucru cu cauzalitatea.

Murphy: ~tiu asta. Dar oamenii de §tiinta traiesc in l~mo fel ca ceilalti oameni. Unii din ei se duc la Intruniri politice la teatrusi aproape toti cei pe care eu Ii cunosc, eel putin . in Gormania, eitesc Iiteratura curenta, Ei nu se pot susinfluentei mediului ** in care traiesc. Iar pentru acest este in' prezent foarte caracteristioa lupta de eliberare lantul cauzal in care este prinsa lumea.

Einstein: Dar n-a luptat omenirea totdeauna pentru a se din acest lant cauzal?

Murphy: Da, ins~ nu asta ne intereseaza pentru c~ea ce sa spun. Oricum, rna indoiesc ca politicianul mediteaza data la consecintele sirului cauzal pe care-l declanseaza

* Fire:;;te (n. trad.} .

.. In original milieu (n. trad.},

65

ou nebunia sa. EI insusi este Ioarte agil ~i poate sa se strecoare

-printre verigile lantului, Macbeth n-a Iost politician. Si tocmai de aceea nu i-a mer's. EI a inteles ca asasinatul s-ar putea sa ramina fara urmari pentru ei. Numai ca nu s-a glndit cum sa se smulga din lantul consecintelor inainte .de a fi prea tirziu. Si asta Iiindca nu era politician. Ceea ce vreau sa spun este ca in momentul de fata exist a 0 recunoastere universal a a acestei inlantuiri inexorabile. Oamenii in{eleg ceea ce Ie-a spus demult Bernard Shaw - lucrul, Iireste, a mai fost.jspus si inainte de nenumarate ori - cind a scris Cezar si Cleopatra. i~i amintesti cuvintele pe car-e Ie adresea~a Ce~arreginei Egiptului dupa ce ordinul ei de ucidere a lUI Pothinus a .fo~t executat, cu toate ca Cezar garantase ca acesta va fi III siguranta.

"Ii auzi ?", spune Cezar. "Toti acestia, care bat la poarta ta, cred de asemenea in tradare ~i in ucidere. Le-ai omorit conducatorul ; este drept ca, la rindul lor, sa te ucida, Daca te indoiesti cumva, lntreaba pe acesti patru sfetnici ai tai, aici de fata. ~i .apoi, in numele acestui sdrepte ( ... ) nu. va trebui eu sa-i omor pentru casi-au asasinat regina, iar apoi sa fiu omorit, la rindul meu, de catre concetatenii lor fiindca le-arn cotropit patria? Iar atunci Roma va putea face altceva decit sa ucida pe acesti ucigasi, spre a arata lumii ca R?ma stie sii-~i razbune fiii ~i onoarea? ~i asa, pina la capatul istoriei, asasinatul va zamisli asasinatul, intotdeauna in numele dreptului, al onoarei ~i al pacii, pina cind, in sfir~it, zeii vor fi satui de attta singe ~i vor crea 0 semintie care sa stie ce Inseamna a Intelege?",

Oamenii Inteleg astazi acest adevar ingrozitor ...:_ e drepj., nu pentru ca i~i dau seam a ca varsarea de singe naste varsare -de singe, ci pentru ca i~i dau seama ca jefuindu-ti veoinul, te jefuiesti pe tine insuti ; oaei jaful naste jaf, intocmai cum o varsare de singe naste alta. Asa-zisii Invingatori din razboi i-au jefuit pe lnvinsi, iar acum observa ca, facind asa, s-au jefuit pe ei Insisi. A~a se face ca acum domneste pretutindeni saracia si suferinta. Multi oameni vad ca asa stau lucrurile, dar n-an curajul ' sa infr~nte acest adevar, ci' alearga, ca Mac beth, la ealdarea vrajitoarei, In cazul de fata ~tiinta este, din

* Fragmentul din piesa lui Bernard Shaw este redat dupa traducerea In limb a romana (de Petru Comarnescu) aparuta in coleetia Biblioteca pentru toti, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1963, p. 132-133 (n. trad.).

66

. nefericire, unul din ingredientele ce se arunca in caldars a Ie da solventul cautat. In loc sa reounoasca deschis - , tragedia, crima, toata lumea vrea sa-~i dove-

deasca inocenta ~i cauta dovada incercind sa gaseasca un alibi consecintele propriilor fapte. Uita-te la acel cortegiu Ilamlnzi care Yin zilnic la usa ta sa ceara piine. Barhati veni, dornici sa beneficieze de privilegiul ornului de munci. Altii ca ei defileaza pe strazile Londrei, purtind pe t Medalii pentru Comportare Exernplara, striglnd Sf} Ii se ea ptine. Acelasi spectacol vezi la New York, Chicago, Roma Torino. Insul comod ce sa de in fotoliul sau oonfortabil Isi ; "Asta n-are nimic de-~a face eu noi". 0 spune stiind c'a aeesta este adevarul. Apoi ia 0 carte de popularizare a fi~i seoate un suspin de usurare aflind de acolo ea natura cunoaste legea consecintelor. Ce vrei mai mult .' Asta Stiinta ; iar Stiinta este corespondentul modern al religiei. bourgeois comod al dumitale este cel care a inzestrat

titutiile ~i laboratoarele stiintifice, Si, orioe ai spune, .. n-ar fi oameni daca nu s-ar impa'rta~i si ei, celputin , din acelasi spirit. 3

Einstein; Ach, das kann man nicht sagen. *

Murphy; Ba da. Avem tot dreptul s-o spunem. Iti arnin. de imaginea pe care chiar dumneata ai zugravit-o odata

celor preocupati de ei in~i~i in templul stiintei, nameni despre re adrniti ca au construit chiar 0 mare parte din edifiei, dar spui, pe de alta parte, ca ingerul din ceruri i-a tat· pe-: citiva. Inclin sa cred oa lupta ~tiintei ?onsta Imente in efortul de a feri schema ei de gindire de fuzia pe care spiritul popular tinde s-o introduce in ea.

JvClU1ClUQ indeaproape cu lupta pe care au dus-o vechii teologi.

Henastero insa acestia au cedat modei epoeii ~i au introdus .. ta lor idei ~i metode straine.voeea ce a dus in final la a scolasticii.

Declinulscolasticii dateaza din momentul ctnd multirnea apucat sa alerge dupa filozofi ~i teologi. Aminteste-ti lumea dadea navala la Paris ca sa-l asculte pe Abelard, este evident ca nu putea sa inteleaga distinctiile lui. sirea publica a contribuit mai mult la caderea lui declt plele influente private. Abelard n-ar fi fast om daca nu fi fast ispitit sa se creada deasupra st.iintei sale; ~i ill a

* Ah, asta nu se poate spune (n. trad.}, 67

eedat ispitei. Nu shit chiar atit de sigur d. astazi 0 seam a de savanti nu se gas esc in aceeasi postura. Unele din plasmuirile stralucitoare pe care ei Ie tes par Ioarte asemanatoare C;I distinctiile sofistice ale decadentei scolastice.

Filozofii §i teologii mai vechi erau constienti de acest pericol §i au cautat 0 cale de a-I contracara,: Ei aveau corpurile lor de doctrina ezoterice ce erau dezvaluite numai celor initiati, Acelasi gen de protectie Il putem observa astazi in alte ram uri ale culturii. Biserica catolica a procedat Intelept mentintndu-si ritualul §i dogmele in formele ~i Iormularile unui Iimbaj pe care masa credinciosilor nu-l intelege. Sociologii ~i expertii financiari au un jargon pe care numai >:;i il pricep §i care le perrnite-sa nu-si divulge sscretele. Intr-un mod asemanator este sustinuta majestatea Lsgii, iar arta medicala n-ar putea supravietui daca ar prescrie medicarnentele §i ar descrie boIile in. limbajul de Iiecare zi. Dar toate acestea nu conteaza, fiindca nici una din aceste stiinte sau arte sau mestesuguri nu este vitala. Stiinta fizicii este organic vitala in momentul de fata §i din acest motiv pare a ~uferi de ...

Einstein: Nimic nu mi se pare insii .mai contestabil decit ideea unei stiinte £acute pentru oamenii de ~tiinti'L Este ceva aproape la fel de rau ca 0 arta facutil. pentru artisti sau ~a 0 religie fiicuta pentru preoti. Neindoielnic ca este ceva in ceea ce spui. Si cred ca obiceiul azi la moda de a aplica axiomele §tiintei fizice la viata umana este nu numai total gresit, dar are in elsi ceva condamnabil. Gasese cii problema cauzalitatii, despre care se discuta azi in fizica, nu este un fenomen nou in domeniul stiintei. Metoda folosita astazi in fizica cuantica a trebuit mafde~ult sa fie aplicata in biologie, pentru cii procesele biologice din natura uu puteau fi urmiirite in asa fel incit conexiunea lor sa fie clara §i din acest motiv regulile biologice au avut intotdeauna un caracter statistic. Si nu Inteleg de ce ar trebui stirnita atita zarva daca se impune o restringere a principiului cauzalitatii in fizica moderna, de vreme ce 0 asemenea situatie nu e citusi de putinnoua 4.

Murphy: Fireste ca nu este 0 situatie noua ; dar in prezent ~tiinta biologica nu e aUt de vitals cum este stiinta fizica. Pe oameni nu-i mai preocupa atit de mult daca descindern sau nu din maimutevcu exceptia unor pasionati de regnul animal, care consider-a cli prin ideea descendentei omului din maimuta se face 0 mare nedreptate maimutelor. Nu mai

- exista astazi acel interes public pentru biologie de pe vremea

68

. Darwin §i Hux~e¥. ~Centrul de gre~tate al interesului public deplasat spre Iizic«, Acesta e motivul pentru care puhlicul "'U'J~"JH,;aL.a in felul sau la orice noua Iormulare din fizica, Einstein: Sint intru totul de acord cu prietenul nostru in pri.:i~ta p?zitie~ adoptate faya de ~est principiu, sa-t1 anuntesti ce-a spus Sl a scns' Planck. EI

~e .imposihilitatea de a aplica, in a~tuala stare de lucruri, lUI cauzal la procesele interne din fizica atomica : hotartt impotriva tezei ca din aceasta Unbrauch.sau inapli~~bilitat.e 'ar trebui sa conchidem ca procesul nu exista m reahtatea externa. De fapt, Planck n-a tat in aceasta din urma chestiune un punct de vedere formulat. EI a contrazis doar sustinerile emfatice ale din teoreticienii mecanicii cuantice, si eu stnt intru de acord cu e1. Iar cind dumneata imi citezi oameni care . ~de li~e~ ~rbitru in na~ura, Imi vine greu sa gasesc replica potnvita. Ideea e, Iireste, absurda.

JJf urphy: Imi inchipui, deci, ca ai fi de acord cil. fizica nu nici un fel de temeiuri pentru aceasta aplioare extraa ceea ce pontru comoditate am putea numi prinindeterrninarii.

Einstein: Fireste ca sint de acord.

Murphy: Totusi st.ii ca anumiti fizicieni englezi de foarte prestig:iu ~i care se bucur a toto data de 0 mare populari. au sustrnut in mod energic ceea -ce dumneata ~i Planck, §l multi altii, nurniti concluzii netntemeiatss.

Einstein: Trebuie sa faci dE osebire intre Iizician si liueatunci cind cele doua profesii se imbina in- ~ceeasi . Voi aveti in Anglia 0 mare Iiteratura englezii ~i

mare disciplina a stilului. '

Murphy: Literatura detesta acel amor intellectualis penadevarul logic, care vpasioneaza pe omuI de §tiinta. ca omul de §tiinta englez i§i schimba culoarea in literare pentru ca, asemeni omizii de pe frunza,

nu poata fi recunoscut. "

. Einstein- Ceea ce vreau sa spun este ca exists in Anglia cu Iorrnatie §tiintifica care in cartile lor de popularidevin ilogici §i romantici, pe cind in munca lor stiintipastreaza rigoarea rationamentului logic.

Ceea ce urmareste omul de stiinta este sa obtina 0 deslogic coerenta a naturii. Logica este pentru eI ceea ce

69

pentru pictor sint legile .proportiei §i ale perspectivei, iar eu cred, tmpreunacu Poincare, ca rnerita trudit pe tarimul stiintei pentru ca ea ne dozvaluie Irumusetea naturii. A§ spune, legat de aceasta, cil omul de §tiinta i§i afla rasplata in ceea ce Henri Poincare numeste bucuria Intelegerii ~i nu in aplicatiile la care poate sa duca 0 descoperire sau alta, Eu ered 'ca ornul de ~tiinta e multumit sa oonstruiasca 0 imagine perfect armonioasa pe un esafoda] matematic ~i Elsie intru totul satisfacut sa lege lntre ele, prin formule matematice, diferitele ei parti far a a se Intreha dace §i in ce masura acestea stnt 0 dovada ca legea cauzalitatii actioneaza in lumea externa,

Murphy: A§ vrea, d-Ie profesor, sa-ti atrag luarea aminte asupra unui fen omen ce s~ produ:e uneori aci pe lac cind faci plirnbari eu iahtul dumitale, Fireste, e un fen omen ce nu sur-vine prea des pe apele linistite ale Iacului Caputh, fiindca de jur imprejurul sau e cimpie §i de aceea nu se stirnesc pc nea§teptate vijelii. Daca te ani ins a cu 0 barca cu ptnze p~ unul din lacueile noastre din nord, risti oricind sa tntilnesti un curent de aer nea~teptat,a carui rafala sa te rastoarne. Vreau .sa sugerez prin asta ea pozitivistul ar putea Ioart.e lesne aici sa te ia Ia ochi §i sa te surprinda intre vint §i apa, Daca spui ca omul de ~tiint<'i. -se multumeste sa asigure constructului sau mental armatura logicii matematiee, vei fi eitat numaidecit in sprijinul idealismului subiectiv propagat de oameni de ~tiinta moderni de felul lui Sir Arthur Edding-

ton.

Einstein: Dar ar fi ridicol.

M~rphy: Desigur ea ar fi 0 eoncluzie neintemeiata ; numai ca m presa britanica ai fost deja frecvent citat ea adept al teoriei dupa care lumea ex.terna e un deri,:,at al corrstiintei. A trebuit sa atrag : atentia asupra acestui fa pt unui prieten de-al meu din Anglia, d-I J oad, care a scris 0 foarte izbutita carte intitulata Aspectele filozofice ale stiintei. Carte a polemizeaza eu atitudinile adoptate de S~r Arthur Eddington !}i Sir James Jeans, iar numele dumitale este rnentionat printrecei ce sprijina teoriile lor. ~

Einstein: Niei un fizician nu gindeste asa, Pentru ea atunci n-ar fi fizician. Nu gindesc asa nici fizieienii pe care i-ai ment.ionat. Trebuie sa faci deosebire lntre mod a literara Iii rostire' ~tiintifica. Acesti oame?i slnt. sa vanti autentici, ia.~ formuIarile lor literare nu trobuie considerate drept expresn

70

convingerilor lor ~tiintifice. De' ce s-ar mai osteni eineva scruteze stelelc daca n-ar erede ca ele exists cu adevarats. . sint. in tntr'egi~~ deaeord eu Plan?k. Nu putem dovedi existenta lumii externe, Intocmai cum dumneata nu dovedi logic ea eu stau acum de yorba cu dumneata

ca ma aflu aiei. Dar §tii hine ell. mil. aflu aici si nici un subiectiv nu te va putea convinge de ~ontrariul.

Ml1;rphy; Aceasta chestiune a fost integral elucidate cu timp in urrna, de catre scolastici, !}i nu ma pot impiedica ca lumea ar Ii fost scutita de 0 buna parte din conaparuta in secolul al nouasprezecelea si care' dainuie

aatazi, daca in secolul al saptesprezecelea nu s-ar fi produs attt de adlnca eu traditia Iilozofioa, Scolasticii au foarte clar problema' fizicianului modern spunlnd menta:le ale realitatii externe ea exiet.i unaamentauter in re, formal iter in me~te,

Nu-mi mai arnintesc cum s-a Intrerupt discutia asupra probleme. In stenograma, alineatul urmator incepe PLANCK*.

NOTE

1. Acest text exprirna, poate mai clar si mai net dectt oricare altul de ve~ete al lui ~i!lstein in. mult. discutata problema a determi: cuantic, Determinismul strict pare sa fie pentru Einstein 0 idee pe care n':l 0 poate c~inti .niei 0 experienta, EI nu crede ca nedeterminare ale lui Heisenberg ar impune reconsiderarea .. asupra determinismului naturii. 0 abaters de Ia strict, ~ec?- ~e sedesemneaza de obicei prin termenul indepoate fl niciodata 0 ~rasa~~ra a naturii. "Indetermini~tii" asupra naturn anumite Insuticiente temporare ale cunoasterii despre natura. Punctul de vedere sustinut de Einstein in ~cest

este un punct de vedere in esenta Iaplacean.

2, Determinarea .eveni.mentelor fizice prin Iegi de cimp este caractedrept una .ma~. ,,strlcta" dectt eea pe care 0 exprima principiul al cauzalitatii. Autorul crede de asemenea ca determinarea vemmantero prin legi de cimp este mai cuprinzatoare decit acea deter-

71

~I ! I ~ I 'I

I': '

I

I

min are pe care 0 exprima 0 reiatie cauzala intre doua evenimente ce se succed in timp.

3. Aceasta explicatie a reacjiei negative a mediului cultural al vremii fata de idee a universalitatii deterrninarii cauzale aduce aminte de 0 mcercare mai recenta de a explica tendinta un or fizicieni de a slabi principiul determinismului ca rezultat al influentei nnei miscar! de idei care s-a impus in Germania dupa primul razboi mondial. 1ntr-un mult discutat articol allui P. Forman, Weimar culture, oausalitq and cuantum theory, 1918-1927, pubIicat in 1971, indeterminismul in mecanica cuantica este pus in relatie cu tendintele irationaliste ce dominau atmosfera spirituala a epocii. Forman sustine ca of ens iva curentului de gin dire mistic si romantic al vremii impotriva spirituluistiintitic, considerat drept mecanicist ~i rationalist, s-a concentrat asupra principiului cauzalitatii. EI apreciaza ca interpretarea statistica a mecanicii cuantice ar putea fi tnteleasa mai bine drept 0 concesie facuta de fizicieni tendintei irationaliste dominante. "De~i acordul de a vedea procesele atomice ca impliclnd un «esec al cauzalitatih s-a dovedit ~i a ramas o abordare fertila - serie Forman = tnainte de introdueerea unei mecaniei euantice rationale aeauzale, tendinta de a renunta la cauzalitate exprima mai putin un program de cercetare ott 0 propunere de a sacrifica fizica, de fapt intreprinderea ~tiintifica, Zeitgeist-ului (spiritul timpului)". (Vezi, Historical Studies in the Physical Science, no. 3, p. 112.)

4. Acest pasaj arata cl ir cit de departe mergea Einstein in contestarea noutatii situatiei conceptuale create in fizica prin formularea relatiei de nedeterminare.EI considera ca aici, ca si in alte cazuri, formularea unei regularitati cu caracter statistic suplinesto imposibilitatea de a descrie situatia reala prin legi stricte.

5. Este 0 aluzie clara la lucrari de fiIozofia stiintei, destinate unui public larg, care au fost publicate in ace a vreme de cunoscutii oameni de $tiinta englezi A. Eddington ~i J. Jeans. Pe marginea lor se discuta foarte mult in anii cind a avut loc aceasta convorbire.

6. Einstein exprima deosebit de clar opinia ca oriee cercetator al naturii este in mod spontan un realist, in sensul ca atribuie obiectelor cercetarii 0 existcnta independenta de experienta. Este indoielnic tnsa ca Eddington si Jeans ar fi sustinut ca scriitori lucruri in care nu credeau cttusi de putin ca cercetatori ai naturii, asa cum afirma Einstein. In acest text Einstein Iormuleaza probabil pentru prima data aderenta sa fara echivoc la conceptia realista aparata in acel timp de Planck, 0 tema care va oeupa un loe tot rnai insemnat in ref'lectiile filozofice din ultima perioada a vietii sale. Lui M. Solovine, Einstein ii scria la 10 aprilie 1938: "Tot astfel cum in vremea lui Mach domina intr-un mod daunator un punct de vedere materialist dogmatic, in zilele noastre domina tntr-un mod excesiv punctul de vedere subiectivist si pozitivist." (Op. cit., p. 71) Einstein soeotea ca se impune combaterea acestei tendinte in primul rind deoarece ea ameninta dezvoltarea sanatoasa a gindirii stiintifice.

DESPRE METODA FIZICII TEORETICE

Daca doriti sa lnvatati de Ia fizicienii teoreticieni ceva metodele pe care 'Ie' folosesc, va propun sa urmati prin: nu le ascultati cuvintele, observati faptele lor 1.

'<'1""'(>"" produsele propriei sale imaginatii Ii apar celui care un creator in acest domeniu atit de necesare si naturale el Ie considera.i-- si ar dori ca si altii sa Ie co~sidere tot - nu ca plasmu'iri ale gindi~ii,~i ca realitati date. Aceste cuvinte par menite sa va determine sa parasiti -'-'<""'.~ ~ conferint.a ; veV spune: eel care va vorbeste este ~i ~I

fizician ce construieste; de .aceea ar trebui ~i el sa lase : asupra lItructurii ~tiintei teoretice in seama episteogilor.

lmpotriva unei asemenea obiectii m-as putea apara dinn punct de vedere personal, asigurlndu-va ca nu afost

initiativa a mea, ci 0 invitatie amabila de a urea-Is aceasta t,V<AV'-,U."'. dedicata memoriei.iunui om care a Iuptat intreaga pentru unitatea cunoasterii. Din punet de vedere

.' . " stradania mea ar putea fi justif'ioata totusi prin

tnterosul pe care l-ar putea prezenta cunoasterea modului in gtndeste asupra stiintei sale un om care 0 viata intreaga ~. eons~crat toate fortel(l clarificarii ~i perfectionarii prinei, Modul in care el priveste trecutul si prezentul" stiinte poate sa depinda prea mult de eeea ce el

~teapta de Ia viitor ~i aspira sa realizeze in prezent; dar este soarta inevitabila a oricarui om angajat intens lume a ideilor. EI se afla in aceeasi situatie cu istorieuI, de asemenea, ordoneaza evenimentele reale -'- chiar-

73

r~'

I

daca, poate, inconstient - conform idealurilor pe care ~i le-a format cu privire la societa~ea umaria 2. ~... .

Sa aruncarn 0 privire rapids asupra dezvoltarn .Sl:<;t err.lUlm teoretic, concentrindu-ne atentia asupra relatiei dmtre continutul teoriei si totalitatea faptelor expsrientei. Avearn de-a face - in propriul nostru domeniu - cu eterna opozit!.e intre cele doua componente inseparabile ' ale cunoaetern;

empiria ~i ratiunea. ' ....

Cu "totii admiram Grecia anticaca leagan al stiintei apuRene. Acolo, pentru prima oara a fostcreat miracolul ratio~al al unui sistem logic ale carui enunturi se deduceau cu attta precizie Inctt nici una dintre propozitiile deI?ons~rate ~u admitea nici cea mai mica indoiala - geometrra lUI Euclid. Acest triurnf admirabil al ratiunii i-a dat spiritului uman increderea in sine necesara pentru realizarile ulterioare. Cel care in tineretea sa, n-a fost entuziasmat de aceast.a opera,

" . ...... . -'"

nu s-a nascut pentru a devem om de ~tllnta teoretrcran.

Dar, pentru a fi la nivelul unei stiinte ce nazuie~t~ s~ reprezinte realitatea, era nevoie de ? a ?o~a cuno~tlI~ta Iundamentala, care, pina la Kepler ~l GahleI, nu. deven.ls~ inca un bun com un al filozofilor. Prin simpla gindire logics nuputem dobindi nici 0 cunoastere asupra lumii expe_rien!ei ? orice cunoastero a realit.atii porneste de la experle.I;tta ~l se Implineste in ea. Propozitiile obtinute exclusiv I?rlIl mlJloac~ Iozice slnt, in raport cu realitatea, complet vide. Tocmai pe~tru ca a recunoscut acest fapt ~i, in special, pentru c~ .1 ~ irnpus in lurnea stiintei Galilei a devemt Iondator ul fIZlClI moderne ba chiar al stiintei moderne in general i.

, . .

Daca experienta este inceputul ~i sfir~it?l ~ntre~ii noastr~ cunoasteri privitoare la realitate, ce Iunctie Ii revme- atunci ratiunii in stiinta P

. Un sistem in~heiat al fizicii teoretice este alcatuit din conoepte, legi fundament ale, presupuse a fi valabil~ pen.tru aceste concepte, ~i din concluzii ohtinute prin deductie logica. Tocmai aceste concluzii sint cele care trebuie sa corespunda experientelor noastre ir:divi~uale .. Derivarea l~r logica ooupa eea mai mare parte din orrcare tratat teoretic.

Lucrurile stau exact la Iel ca in geometria euclidiana, eu exceptia faptului ell. aici legile fundament~le se c~eama axiome ~i nu se pune problema corespon~enteI cOl1seCI~telor lozice ale teoriei cu vreun gen determmat de experienta. D~ca vom concepe tnsa geometria euclidiana ca ~tiinta a

74

relatiilor reciproce posibile ale corpurilor practic rigide in spatiu, cu aIte cuvinte, daca 0 interpretam ca~tiinta fiziea, far a a face abstractie de eontinutul ei empiric originar omogenitatea logica 'a geometriei ~i Iizicii teoretice devin~ completa.

Am atribuit ratiunii ~i experientei locul lor determinat in cadrul sistemului fizicii teoretice. Structura sistemului este opera ratiunii, datele experientei ~i relatiile lor reciproce trebuie sa-~i gaseasca reprezentarea in concluziile teoriei. Tocmai pe posibilitatea unei asemenea reprezentari se Intemeiaza valoarea ~i justificarea intregului sis tern si, in mod specia~, valoarea conceptelor ~i Iegilor fundamentale care alcatuiesc baza sa. Aeestea din urma sint de altfel ereatii li~~re ~le spiritului ~mar:, care n~ ~ot fi justifieate a priori mel prm natura spiritului uman, mCI in vreo alta modalitate.

Aceste concepte ~i legi fundamentale, care nu pot fi· mai departe red use logic, constituie partea esentiala a unei teorii, care nu poate fi conceputa pe cale rationale. Obiectivul principal al oricarei teorii este sa faca din aceste elemente fundamentale ireductibile pe cit posibil 0 multirne minima

..• elemente simple, far a a se renunta astfella reprezentarea

adecvata a vreunui dat empiric oarecare.

Conceptia pe care am schitat-o aici -eu privire Ia caracterul de pura inventie al principiilor teoriei stiintifice nu era niei pe departe cea dorninanta in secolul al XVIII-lea nici . chiar in secolul al XIX-lea. Dar ea ci~tiga din ce in ce mai Il_lult .teren prin faptul ca distanta rationala Intre conceptele ~l legde .. fundamentaIe, pe de 0 parte, si, pe de alta parte, concluzule pe care trehuie sa Ie punem in raport cu experienta creste mereu, pe masura ce structura Iogica devine mai unitara, cu aIte cuvinte, cu cit este mai mic numarnl elementelor conceptuale logic independente pe care se intemeiaza structura intregului sistem+.

Newton, primul creator al unui sistem cuprinzator si efectiv al fizicii teoretice, inca mai credea ca notiunile ~i Iegile de baza ale sistemului sau ar putea fi derivate di~ experienta. Dictum-ul sau, hypotheses non jingo, poate fi Inteles, probabil, in acest sens.

De fapt, in acea vreme, conceptele de spatiu ~i tirnp nu pareau sa aiba ceva problematic, iar conceptele de masa, inertie ~i forJ,a ~i corelatia lor l~gica pareau a fi scoase direct

75

'r

11r1lii

! . ,!

din experienta. De lndata ce este adrnisa aceas.ta .baz~. expresia Iortei gravitatiei aparea ca derivata~emiJloCIt din experienta, §i acelasi lucru era de asteptat §l pentru alte forte.

Din formularea lui Newton, putam deduce' ca ideea de spatiu absolut, care include a in sine §i pe 'aceea de repaus absolut, i-a creat dificultati ; el era constient de faptul ca, in experienta, nimic nu parea sa corespunda acestui ultim concept. De asemenea, s-a simtitettnjenit de introducerea unor forte care actioneaza la distanta. Dar succesul practic enorm al teoriei sale l-a lmpiedioat, ca §i pe Iizicienii secololor al XVIII-lea §i al XIX-lea, sa accepts caracterul fictiv al principiilorsistemului sau,

Dirnpotriva, majoritatea fizicienilor din acea epoca erau patrunsi de ideea ca notiunile de baza §i legile fundamentale ale fizicii n-ar fi, din punct .1e vedere logic, creatii libere a le spirituluiuman, ci ca ar putea fi deduse din experienta prin "abstractie", adica po 0 cale logica. Heounoasterea clara a caracterului eronat al acestei conceptii a venit doar 0 data cu teoria generala a relativitatii, deoarece aceasta a aratat ca se poate explica domeniul respectiv de fapte ale experientei, si anume intr-o modalitate mai satisfacatoare si cornpleta, pe 0 baza cu totul diferita de cea newtoniana." Dar, Iaslnd cu totul la 0 parte problema superioritati] uneia sau alteia dintre teor ii, caracterul fictiv al principiilor fundamentale devine pe deplin evident din faptul ca putem prezenta doua principii esential diferite, ambele fiind in mare masura in acord cu experienta. Aceasta dovedeste in acelasi timp ca orice incercare de a deduce logic conceptele de baza §i legile fundamentale ale rnecanicii din experiente elementare este sortitaesecului.

Dar daca e ad'"evarat ca baza axiomatica a fizicii teoretice nu poate fi derivata din experienta, ci trebuie inventata in mod libel', mai putem noi oare spera in general sa gasim calea cea corecta i' Sau aceasta cale corecta nu exista dectt in imaginatia noastra P Putem oare spera in general a fi ghidati in mod sigur de experienta, atunci cJnd exista teorii (cum este mecanica clasica) care concorda cu experienta intr-o mare masura, chiar daca n-au patruns plna la temeiul luerurilor? 5 La aceasta raspund eu toata increderea ca exista, dupa parerea mea, calea corecta §i ca noi sintem in stare s-o gasim, De aItfel, dupa experienta de ptna acum

7.

,!

Indreptatiti sa credern ca natura este 0 realizare cel~r mai simple idei matematice pe care Ie putem imagina.

vmgerea mea este ca putem descoperi cu ajutorul unor " pur matematice acele concepse si acele corelatii dintre ele care ne of era cheia inteleg~rii Ienomenelor . . Experienta ne poate sugera concepte matematice

; dar in niei un caz acestea nu pot fi deduse din ea.

. ramtne, desigur, singurul criteriu al utilitatii

constructii matematice pentru fizica. Principiulpropnu. creator se afla insa in matematica 6. Intr-un anumit consider asadar adevarat faptul ca gindirea pura este sa patrunda realul, asa cum au visat anticii.

Pentru a justifica aceasta incredere slnt obligat sa foloconcepte matematice. Lumea fizica va fi reprezentata un continuu cvadridimensional.. Daca vorn accepta aceasta are 0 metrica riemanniana si vom cauta cele mai legi pe care Ie poate satisfacs 0 asemenea metrica, ajunge la teoria relafivista a gravitatiei in spatiul vid.

in acest spatiu vom lua un cimp de vectori, respectiv de tensori antisimetrici care se poate deduce din ne vom intreba care slnt cele mai simple legi pe care Ie satisface un asemenea cimp, Yom ajunge la ecuatiilui Maxwell ale spatiului vid.

. Aici ne lipse~te inca 0 teorie pent.ru acele parti ale .spatiu- , in care densitatea electric a nu se anuleaza. L. de Broglie prop us ipoteza unui dmp de unde care a 'putut fi aplioata interpretarea anumitor proprietati cuantice ale materiei, a gasit in spinorii sai marimi de clmp de un gen nou, carol' ecuatii f'oarte simple ne permit intr-o mare masura deducern . proprietatile electronului. Eu am descoperit, eu colaboratorul meu, ca acesti spinori reprezinta

caz particular al unui tip de clmp, legat matematic cu sistern cvadridimensional, pe care l-am desemnat prin ''''v'n~'n~'' "semivectori". Cele mai simple ecuatii la care pot supusi acesti semivectori of era 0 cheie pentru intelegerea ''''''''''''t''''ll~'''l' celor doua genuri de particule elementare, cu mase ''''''"u.'-,''.aJJ'U" diferite §i cu sarcini electrice egale, dar de. semn -Aee~ti semivectori slnt, dupa vectorii ohisnuiti,

mai simple structuri de clmp maternatics care slnt intr-un continuu metric cu patru dimensiuni, §i parea ca ei descriu, tntr-o modalitate naturala, anumite

esentiale ale particulelor electrice elementare.

77

T

Pentru felul nostru de a vedea lucrurile este important ca toate aceste constructii ~i legile care le coreleaza pot fi ohtinute conform principiului cautarii celor mai simple concepte matematice ~i a legaturilor dintre ele. Pe ideea limitarii variet.atii tipurilor de cimpuri simple matematic existente ::;i a eoua [iilor simple care .stnt posibile intre ele se intemeiazi:i speranta teoreticianului de a patrunde rational rea lui in toata profunzimea lui.

Punctul cel mai dificil al unei asemenea teorii de cimp consta in momentul de fata in tntelegerea structurii atomice a materiei ~i energiei. Teoria, in principiile sale, nu este una atomists, in masura in care opereaza exclusiv cu functii continue de spatiu, in contrast cu mecanica clasica, al carei element cel mai important, punctul material.i.justifica prin sine structura atomic a a materiei.

Teoria cuantica moderns in forma asociata cu numele lui de Broglie, Schrodinger ~i Dirac, care opereaza cu functii continue, a depasit aceasta dificultate printr-o ingenioasa interpretare Iormulata in mod clar mai intii de Max Born. Dupa aceasta, Iunctiile spatiale care apar in ecuatii nu pretind a (i un model matematic al unor structuri atomice; ele deterrnina prin calcul doar probabilitatile pentru aparitia unor asemenea structuri daca se efectueaza masuratori lntr-un loc dat sau asupra unei stari date a miscarii. Aceasta conceptie este logic ireprosabila ~i a dat nastere unor rezultate irnportante. Din pacate, ea ne obliga totu~i sa folosim un con t.inuu cu un numar de dimensiuni diferit de cel atribuit spatiului de fizica ptna in prezent (patru), numsr care creste nelimitat 0 data cu numarul particulelor ce constituie sistemul considerat, Nu pot sa nu recunosc ca atribui doar 0 sernnifioatie provizorie acestei interpretari. Eu cred inca in posibilitatea unui model al realitatii - ou alte cuvinte, a unei teorii care sa reprezinte Iucrm·ile lnsele ~i nu doar probabilitatea manifestarii lor7.

Pe de alta parte, mi se pare cert ca va trebui sa abandonam ideea unei localizari complete a particulelor intr-un model teoretic. Aceasta rni separe a fi rezultatul durabil al principiului de nedeterminare al lui Heisenberg. Dar, se poate concept> [oarte bine 0 teorie atomista In sensul propriu al cuvtntului (nil dual' pe baza unei interpretari) fara localizarea particulelor lntr-un model matematic. De exemplu, pentru a explica natura atomics a electricitatii, ecuatiile de cimp VOl' trebui

78

conduca la urmiitoarele concluzii: u parte a spatiului sional), la limitele caruia densitatea electrica se uleaza peste tot, contine tntotdeauna 0 sarcina electric a a carei marime e reprezentata printr-un numar lntreg. teorie a continuului caracteristicile atomice vor fi mate in mod satisf'aoator prin legi integra Ie far a local i-

acelor construotii ce constituie structura atornica.

N urnai atunci clnd 0 asernenea reprezentare a str uoturii va reusi, voi considera dezlegat rnisternl cuantic.

.j'

,

.1

"

i

I

I !

1 I

Einstein .sug~reaza. ca poate exis~~ 0 nepotri~ire intre semnificatia a .actIvltil~Il .u!1~11 creator d~ ~~nnta teoretica si conceptiile sale

,""'UUW!; • Marl fizicieni creatori din secolele trecute, in frunte cu

susVnut.ca teoriile lor ar fi derivate din fapte prin inductie. ~mstem arata ca dezvoltarea stiintel teoretice in secalul n particularelaborarea teoriei generale a relativitatii ca 0 noua

a gravitatiei, deosehita de cea a lui Newton, probeaza ca teoriile stnt inventate ~i nu pur ~i simplu descoperite de oarneni.

2. Cercetatorul gindeste asupra n~turii ~tiintei teoretice din perva unor idealuri de cunoastere ~I expenente care pot sa aiba un

destul de Modul lui de a vedea stiinta nu va putea fi

,,,u·.u,",W a I de alti cercetatori cu preferinte ~i experiente

compara aceasta situatie cu cea a unor istorici cornpeexperimentati care ar putea reconstitui In moduri diferite aceal trecutului daca reprezentarile lor spontane sau constiente un,,,,,,,,"u, oercetarii istorice vor fi sensibil diferite. Einstein a EYerUl!a!' nu 0 data eli reflectiile sale asupra stiintei nu pot fi hine lnjelese contextul aspiratiilor si sperantelor care au orientat stradaniile

cercetator al naturii, a ceea ce a putut lnvilta din succesele si acest!:!r stradanii. Vezi in aceasta privinta ~i Obseroatii asup:a IIINI:r.nI •• I",. reunite in acest volum,-nota (19), precum ~i pasajulIa care se aceasta nota,

PunctuI.de vedere ca recunoasterea necesltatii de a supune spe''!'u··,,+um teoretics despre natura controlului experientei ar distanta I rind Iizica galileana de fizica de traditie aristotelica era

acceptat in epoca in care a fost scris acest text. 0 schimbare . de pelspec~~va !n lntelegerea noutatii ~i o~igill!Ui~atii .conceptiei asupra stiintei naturii s-a produs ulterior In istoria stiintei, sub influenta Iucrarilor de pionierat ale lui Alexandre Koyre.

1,.. Ac~a~t~ este ~na ?in ?ele. mai clare formulari ale principiulu!

,unlDHt·.flUI 10gICe carl!la EI.nstem h acorda 0 m.~re grel!tate in aprecierea "perfectmne intema a unei teorn". VIfZI in acest sens i;li Note autobiografice care se refera la criteriile interne de a teoriilor fizice, precum ~i posttata .. Idealul cunoasterii umanist la Albert Einstein".

79

I ! I.

5. Exprhnari de acest Iel pot f'i tntllnite nu 0 data in scrietile lui Einstein., Ele semnaleaza distantarea autorului de punctul de vedere potrivit caruia 0 teorie fizica va fi declarata "adevarata" de cite ori se constata un acord sistematic al consecintclor derivate din ea .cu Iaptele unui ~oI?~niu determinat al e;x:perientei. D~n acest punet ~e vedere, doua teorn fizice ale caror consecrate sint eonfIrmate sistematic de aecleasi date de observatie sau experimentale slnt in egala masura "adevarate". Exprimarea aUt de caracteristioa a lui Einstein releva ell. el priveste teoriile fiziee In primul rind ca deserieri ale realitil.tii fizice, 0 realitate care exista independent de constructiile fizieianului teoretieian. Daca doua teorii fiziee au principii diferite, tnseamnd eli pIe sint descrieri diferite ale realitatir fizice. Teoria newtoniana si teoria relaf.ivista a gravitatiei nu pot fi, asadar, in ogala masura "adevarate", chiar daca pot sa dea socoteala de aceleasi date ale observatiei astronomicc. tn raport cu prima teorie, care "n-a patruns ptna la temeiullucrurilor", teo ria generalizata a relativitatii va fi apreoiata drept 0 descriero mai adecvata a realitiltii fizice,

6. Acest pasaj otera 0 indicatie importanta cu privire la felul in care vedea Einstein rolul gindirii matematice in inaintarea spre 0 cunoastere mai adeevata a realitatii fizice. Daca adoptam supozitia ca strueturile fundamentale, de adincime ale lumii stnt simple, atunci consideratii formale, de simplitate matematica ne pot conduce spre desconerirea aces-

tor structuri. .

? Einstein atirrna clar cil. aderenta lui neconditionata la 0 conceptie de tip clasic aSllpra teoriei ca descriere a realitatii fiziee II deterrnina sa nu accepte teoria cuantica, ill interpretarea ei curenta, ea 0 teorie fizicd fundarnentala. Programullui Einstein a fost, dupa cum se stio, cl.educerea efectelor cuantice din legile nnei teorii generale a dmpului care descriu un spatiu cu patru dimensiuni,

OBSERVA'fII ASUPRA TEORIEI CUNOA~TERII A LUI BERTRAND RUSSELL *

Cind editorul mi-a solicitat sa scriu ceva despre Bert~(f ussell, admiratia ~i respectulpe care Ie port acestui autor-au facut sa accept de indata. Datorez lecturii lucra.rilor

Russell nenumarate ceasuri fericite, ceea ce n-a~ putea despre nici un alt autor contemporan de Iucrari . e, cu exceptia lui Thorstein Veblen. Curind aIb.~nins a ca 0 asemenea promisiune este mai usor de faptit de implinit, Promisesem sa spun ceva despre Russell

filozof ~i epistemolog. Apuclndu-ma, iricrezator, de ace~sta sarcina, mi-am dat repede seama pe ce teren alunecos rna. aventuram, ca un novice, care ptna acum se limitase prUdent la .domeniul fizicii. Fizicianul este nevoit, din pricina dificulactuale ale stiintei sale, sa se confrunte cu probleme ce lntr-o masura mai mare decit a fost cazul cu geneanterioare. Desi aici n-am sa vorbesc despre aceste reflectia asupra lor este mai cu seama cea care la punctul de vedere schitat in cele ce urmeaza.

In evolutia gtndirii filozofice de-a Iungul secolelor, un 1'01 major I-a jucat intrebarea: "Ce fel de cuno~tinte poate sa of ere gindirea pur a, indiferent de impresiile senzoriale ? . '. asemenea cunostinte ? Iar daca nu, in ce relatie stH. oasterea noastra cu'materialul pe care-l of era simturih, '?'".

intrehari ~i alter citorva strins legate de ele le co-

* Bemerkungen ill Bertrand Russell Erkennmis-Theorie (tip1l.rita tmpreuna cu traducerea engleza facutii de P. A. Schilpp sub titluf Remarks on Bertrand Russell's Theory of Knowledge) tn vol, ThePhylc·~ojJhy of Bertrand Rusell, ed. P. A. Schilpp, Tudor Publishing Co.,. New York, edition, 1951, p. 278-291 (n. trad.},

81

respunde ul! haos ime~s de opinii filozofice. In desfa~urarea a?estor strad~Illte ero.ICe, dar relativ infructuoase se poatdiscerne ~O.tU~IO tendinta sistematica de evolutie, ~i anume un scepticism crescind in privinta oricarei in'cercari de a afIa ceva pe ca:lea g~ndirii pure despre "lumea ohiectiva'' desp~e. l?~e~" ,;lucrurdor" ca opusa Iumii simplelor "repre~ z~r~t?rl ~l IdeJ .: In parante~a f~e. spus, ghilimelele le-am folosit aici in felul fdozofIlor veritabili, pentru a introduce un concept nelegitim, pe care ~ititorul este rugat sa-I Ingaduie pentru mOll_lent, c_u toate ca e suspect in ochii politiei filozofice.

~re~Illta ca tot ?e es~e demn de a fi cunoscut poate fi ?Oblll~It pe ,calea sm~pl8I ~eflecF~ a fost aproape generals m. perioada Inceputurilor Iilozofiei. A fost 0 iluzie pe carp. oncme 0 ~oa~e inte~ege. daca.lasa de 0 parte, pentru 0 clipa, tot c~. a tnvatat din filozofia de mai tirziu ~i din stiintele natur-ii ~ el nu se va mira de faptul ca Platen atribuia un f'el de realitats superioara "Ideilor" fata de lucrurile asa cum J? c.un?a~~em in experienta senzoriala. ~i la Spinoza ~i, mai tll'ZlUn~ca, la Hegel, aceas~a prejudecata _se pare ca' a fost forta stimulatoa-s care a jucat rolul principal. Cineva ar put:a chiar sa puna intrebarea daca fara ceva din aceasta ll.uZI~ .~-a.r pu~ea in general edifica ceva maret pe t.arirnul gindirii filozofice - noi insa nu ne vorn pune a'ceasta intrebare.

F~ta cu aceas~a .iluzie mai aristocrata privind puterea de patrun~ere. nelirnitata a glndirii sta iluzia mai plebee a reahsmul~l n~lv, d?pa care !u.cru:ile "sj~t" a~a cum Ie percepem p_rm s.lmt?rl. Aceasta iluzie domina viata cotidiana a oa~emlor ~,l amm~Ielor; e~ constituie ~i punctul de plecare al stiintelor, m special al stiintelor naturii.

Eforturile de depasire a acestor doua iluzii nu slnt indepe~lde~te u!1UI de. altul. Depasirea realismului naiv a fost relatn:-slmpla. In mtroducerea cartii sale An Inquiry into Mel!-mng and Truth, Russell a concretizaLacest proces in cuvinte de 0 adrnirabila pregnanta:

. "Po~nim cu. toti,i de la erealismul naivs , adica de la doctrina. ca lucru_rIle smt ceea ce par ca sint. Credem ca iarba e ve~d:, ~a pletrele si~t t~ri ~i ?a zapada e rece. Fizica ne ara~.a msa ca verdele ierbii, duritataa pietrelor si recele za ..

. p~zn n~ sint a~el verd~, ac~a duritate si acel rec~ pe care Ie stirn d~n propne e~p~~~enta, Cl sint ceva mult diferit. Dacs e sa dam crezare fizicii, observatorul, clnd are impresia ca

82

o piatra, observa de fapt efectele pietrei asupra lui. pare, astfel, a se razboi cu sine insasi: cind urmareste mult sa fie obiectiva, se vede plonjtnd fara voie in vitate. Realismul naiv duce la fizica, iar fiziea-

e adevarata - arata ca realismul naiv este fals. Prin realismul naiv, daca e adevarat, este faIs; deci este tv- 14-15/*.

Lasind de 0 parte maiestria forrnularii, aceste dod uri . ceva la care nu rna gindisem niciodata Inainte, La 0 re superficiala, modul de gindire al.Iui Berkeley ~i Hume a sta ill opozitie cu modul de gindire al stiintelor nat.urii,

. atia lui Russell din fraginentul citat dezvaluie insa

legatura: daca Berkeley se sprijina pe faptul ca noi nu .. am direct prin simturi "lucrurile" lumii exterioare, ci ca evenimente legate cauzal de prezenta "Iucrurilor" ajung organele noastre de simt, aceasta este 0 consideratie ce-si Iorta de convingere din increderea pe care 0 avem modul de gindire fizic. Caci daca ne-arn indoi de modul gindire fizic chiar in privinta trasaturilor lui celor mai nu ar exista nici 0 necesitate de a interpune Intre ~i actul vederii ceva ce separa obiectul de subiect ~i problematica "existenta obiectului".

Acelasi mod de gindire fizic ~i succesele lui practice au inat insa ~i increderea in _posibilitatea de a intelege

crurile ~i relatiile dintre ele prin simpla gindire specul~tiviL tat si-a croit drum convingerea ca toate cunostintele lucruri sint exclusiv rezultatul prelucrarii materiabrut furnizat de simturi, tn aceasta forma generala

enuntata anume intrucitva vag); aceasta propozitie este . probabil, unanim acceptata. Dar aceasta convingere

se bazeaza pe supozitia ca cineva ar fi demonstrat impo tea dobindirii unor cunostinte despre realitate pe speculatiei pure, ci pe faptul ca numai calea empirica (in sensul precizat mai sus) s-a dovedit a fi sursa cunoastefll. Galilei ~i Hume au fost primii care au sustinut acest prin-

ipiu cu toata claritatea ~i fermitatea .

Hume a vazut ca din materialulfurnizat de simturi nu fi dobindite concepte pe care le considerarn esentiale, este, de exemplu, cel de conexiune cauzalii.. Aceasta l-a condus la 0 atitudine sceptic a fata de orico

• In textul original ci tatul e dat in engleza (n. trad.). 83

.feI de c t C' d . ti v '1 I . H

. unoa~ ere. In CItes I carti e til ume te cuprinde

mlra~e~ ca dup a el atltia iiIozofi', lntre care ~nii de mare pre~t~glu, au putut Sa scrie atitea obseuritati si chiar sa ga-

seasca p t I ·t·t·· , ,

j.. en ru e e CI I 01'1 recunosoato-]. Hums a influentat

7 ~od. durahil dezvoltarea I celor mai buni filozofi de du'pa \ I I. Sirntl mereu prezent clnd eitesti analizele filozofice a ~ ui Russell, a- carol' perspicacitate s{ simplitate in expresie

rnl'au amintit adesea de Hume 1. '

T Om.tIl are 0 puternica nazuinta spre cunoastere asigurata. R oeIllal de aceea a parut zdrobitor mesajul 'lim pede al lui

Ume Ca materialul brut furnizat de simturi singura sursa ·a cdu.nO~tintelor noa. stre, ne poate duos p'rin' obisnuinta Ill.

ere Int v • , ,

J . , ~ ~I a~teptare, nu insa Ill. cunoasterea unon relatii

eglCe, ~l eu atit mai putin la intelegerea lor Atunci a aparut

pe see v K . ' '. . .

.' ti na ant, cu 0 Idee care, desi este cu Slguranta de neSlIs'llnut in forma pe care i-a dat-o' el, a insemnat un pas spre rezo V-are d'l . I . . . . . v • a I em€! Ul H ume: tot ee este de origme empmoa

III c~~oa~tere nu este niciodata cert /Hume/. Daca, deei, pose t ~m 0 cunoa~tere certa, ea trebuie sa-si aiba temeiul an ~a!.lUnea insa~i. l\cesta este cazul<. dupa Kant _ cu proPt?Z11Il~ geometriei ~i cu principiul cauzalitatii. Aeeste cuno-

- 'rm'Ie .~l anumitealtele sint, asa-zicind, 0 pa;te ainstrumen-

d~ru dUI gindirii ~i ea atare nu' urmeaza a fi doblnd ite abia

«un atel . '1

. '". e slmturJ or. (Altfel spus, ele sint cunostinte a

DrlOl'1) A tV' fi . '. , , "

"t . s azr, ireste, oncms she ca cunostintele rnentio-

na. e II-au nimic din certitudin~a, din neeesitatea intema pe fClar}e le-o atribuia Kant. Ceea ce mi se pare insa corect

III e u Cum· I bl· . v .

uz i· , . a pus e pro emaeste c.)nstatarea ca nm facem

care n glIIdlre, cu ? anumita "indrepUitire", de concepte Ia senzo~i~tve poatve aJ~~ge d.e Ia ~at~rialul oferit de experienta

1 . ct, ~aca .prlvIm situatia din punct de vedere logic. 'h' n ce lIla prIve~te, sint convins ca trehuie sa sustinem

-e iar- mult . It' . v". '

tervjn in ,rna! mu .' ,~I anun:e,vc~ toate coneeptele Care in_ vo hi gm~lrea ~I III expl'lmal'lle noastre lingvistice sint

, .~. lnd din punet de vedere logic _ creatii Iibere ale

gmdIru si 1I t fi d bl di . d '. '

. 1·' u po i uontn rte III uctiv din experientele sen-

zona e. Luerul acesta nu este attt de usor de observat numai

PElntr~ ea sintem obi~nuiti sa legam in mod atlt de strlns

-anumru, Co t· ihi ..

. ncep e ~l com matii de concepte (propozitii) cu

,anumlte e:x . t " , .'

d v penon] e senzol'lale, Incit nu devemm constienti

. e prapastia _ de netreeut din punct de vedere logic _ ee '

84

lumea trairilor senzoriale de cea a conceptelor ~f,

or. 'd

, de exemplu, sirul numerelor intregi este eVI ent

juventie a spiritului uman, un instrument creat de. om inI~sneste ordonarea anumitor experiente senzol'laI.e. nici 0 eale ins a acest concept nu s-ar putea cristaliza ~m :r.A.uv,,,· oU,'~ senzoriala. Am ales aici conceptul de numar, dca el apartine glndirii prestiintifioe si, cu toa~e aceste~, usor de recunoscut caracterul lui construc~lv .. C~ .CIt

adr~sam insa mai mult conceptelor celor mai primitive viata de toate zilele, cu attt masa obisnuintelor inradate ne inzreuiaza mai muIt recunoasterea in concept it creatii de-sine-sUitatoare a gindirii, Asa se face Cft a t sa ~para conceptia _ nef'ast.a pentru intelegere~ reI~existente aiei - dupa care conceptele s-ar .degaJa dlI~

erienta prin "abstractizare", adica prin ornrterea u_nn arti a continutului acesteias, Vreau sa arat acum de ce rm se , attt de nefasta aceasta conceptie.

Odata ee ti-ai Insusit critica lui H ume, ajungi u~or l.a ea toate 'acele concepts ~i propozitii care nu pot !lde,rldin materialul senzorial, ar trebui inlaturate dmgmca fiind "metafizice". Caci orice gindire i~i prime~te material numai prin legatura sa cu acest material Aceasta din urma ase rtiune 0 consider Intru totul , dar consider gresita prescript!a f?rm~lata, pe pentru gindire. Fiindca, daca ar II aphca~a Cl~ C~llaceasta presoriptie ar exclude absolut once gindire

fiind ,.metafizica".

Pentru ca gindirea sa nu degenereze in .metafizica", re~. in vorbarie gaulloasa3, este necesar doar ?a un numar t de mare de propozitii ale siste~ulUl cOllcept_ual fie legate indeajuns de strin~. de exp~r18ntele senzoriale ca sistemul conceptual, data fnnd. sarcina .s~ de ~ ordona

a permite cupri~derea. contillu~u.rdor sensl~I~e,· vsa posede cit mai mare umtate ~I economicitate cu ,tltmta .. In :est

, "sistemul" este (din punct de vedere Io~lC) un ~oc liber simboluri dupa reguli adoptate in mod ~rbItrar (d~n ,punct vedere logic). Toate acestea si~t valabIl~ deopotn,:_a l?e~gtndirea din viata .de toate zIl:le, ?a ~I pent.ru gI~~hre~ constient-sistematIc-structurata din domeniul stiintei,

Acum va fi clar ce am lh vedere spunind u~matoarele:

oritica sa clara, Hume nu a marcat numai un avans

8a

j

decisiv in fiIozofie, ci a creat totodata - fara vina sa _ un pericol pentru filozofie, prin aceea ca, pe baza criticii sale a luat nastere 0 nefasta "team a de metefizica'', devenita o boaia a filozofiei ernpiriste contemporane; aeeastaboalii constituie replica aeelei filozofari nebuloase .de odinioara care ere de a cil se poate dispense de datele senzoriale ~i ea Ie poate neglija 4.

Cu toata admiratia pe care 0 am pentru analiza patrunzatoare pe care ne-a daruit-o Russell in ultima sa carte, Meaning and Truth, mi se pare totusi ca ~i aioi spectrul temerii de rnetafizica apricinuit unele pagube. Mi se pare, bunaoara, ca teama de metafizica esteeea care i-a sugerat autorului sa conceapa .Jucrulv ca un "manunehi de oalitati", aceste "ealitiiti" urmind sa fie luate din materialul senzorial, Faptul

ea doua lucruri sint unul ~i acelasi lucru daca toate calitatile lor slnt identiee, impune ea ~i relatiile geometries dintre lucr-uri sa fie incluse printrs calitatile lor. (Altminteri am fi nevoiti sa consideram Turnul Eiffel din Paris ~i pe eel din New York ca fiind "acela~i lueru")*. Contrar aeestei pozitii, eu nu vad niei un pericol "metafizic" in a lua luerul (obieetul in sonsul fizicii) ea pe un concept de-sine-statlltor in sistem, impreuna cu struetura spatio-temporala respect.iva.

Legat de aceasta, m-arn bueurat tnttlnind in capitolul final constatarea Cll nu ne putem dispensa de "metafiziea". Daca rna nemultume~te ceva,este stinjeneala intelectuala care, in legatura cu aceasta, se face uneor'i simtita printre rinduri 5.

NOTE

1. De cite ori Einstein i~i exprima prejuirea pentru un filozof, primul impuIs II constituie sentimentul ca a putut in vata ceva important de Ia el. Di. serierilc lui Hurne, pe care Ie-a studiat in tinerete in cadrul a~a-numitului cere Olimpia, impreuna eu M. Solovine~i C .. Habicht, Einstein pare sa fi desprins eiteva invataminte care i-au orientat judecata, cu deosebire in problemele ~tiintei teoretiee. Primul dmtre ele este ea realismul naiv nu poate fi sustinut si ca, din aeest punet de vedere, experienta istoriei1 a dezvoltarli stiint,eIor naturi sprijina eoncIuziile fllozofilor empiri~ti. Al doilea invlitAmlnt este ei1 nie o c\llloa~tere despre realitate IIU poate fi dobinditi1 ~i asiguratli num a

*Cf. B. Russell, An Inquiry into Meaning and Truth, p. 119-120, (,:ip. "P"oper Names".

86

ratiune. In sf!~it, citindu-l pe Hume, Einstein a tnteles mai bine ex~li conditii a priori, date 0 data pentru .t~~de~una, ~le cunoasexperienta, necesitati absolute ale glndirii, cr numai rorme d~ . adeevate pentru un dorneniu determinat al expen?ntel, obisnuinte de gindire adlne inr~di1el!1a~e on de c~te on c~rdepa~1te 0 lunga perioada de timp lirnitele acestui domeniu.

ile gtndini Iizice meeaniciste stnt tocmai ase~enea _forme ale ,.~, •• - ... -. Einstein lasa clar sa se tnteleaga ca s-a ~proplat .rnal mul~. de

de alti Iilozoti ernpiristi atras de sobrietatea ~l. profunzimea sale, precum ~i de farmeeul aparte al scrisului ~cest~.ll Am gresi daca am lntelege omagiul pe care tl aduce aici Einstein crezind ei1 felul In care gtndeste el asupra problemelor cu·nll'""r .. rll este eel al filozofului scotian. Einstein reeunoaste cu plaeer~ pe care au exercitat-o unele leeturi filozofice asupr~. modului de a gindi, dar indica in ~od clar, .aUt In acest te~t.' cit ~l in a!tele, a ajuns tn cele din urma prm rellectie asupra prop~IeI sale expcriente cercetator al naturii la UII punct de vedere proprl.u .. Acest. punet de prezinta convergente partiale eu mari orientari dl.n teorla_c~~no.all-

dar se delimiteaza totodati1 in mod cIar de marile traditii Iilo-

ln acest pasaj accentul eade pe eritiea.tez.ei ~tit de famili~l'e ~ emtraditional, neeritie, dupa ear~ notmml.e iau ~a9tere din datele ",,'"1"01"1' pe 0 cale Iogica, prin general1zar~ sa~ md_uct1e. Ceea_ ce ne redeosebire atentia este tncercarea lui Einstein de a. arata, de c~ idee ne apare atit de naturala fli d,e Iamiliara. Ori de e!te on ~anurnlite notiuni fune~.ioneaza bine .~i 0 perl?adi1 ~al lunga ~e ~l~P i~

intormatiilor-pe care m Ie dau simturile ne p~~mlt sa siste

aeeste inforrnatii ~~ sa anticiparn evelllm:n~ele vll~oar~, In prr(1U<H""U"U rezultatele actiunilor noastrc, se creeaza l!llp:e~la ea ~ees~e

luat nastere prin. neglijar~a trasat~~rilor mdlvldu~le.:;;1 pn~ ,1tenel'allzalre a ceea ce este eomun In informatiile despre stan ~.l evem-

'LlIjU'ct'O Iurnizate de organele de sim]. ~u est.e d.e .~ll'are eli este mai puternica In cazul n_otmml.or gm~hrn e~mun~. asertiunile specilice ale apriorismului kantian, Ems~eu~ Iamiliarizarea cu idcile f'ilozofului germa~ ~oate cont~)~ul

mod salutar la slabirea autoritatii conceptiei inductiviste ell ~rlv.lr~ originea ~i natura notiunilor ce eonstituie eadrele generale ale glndir ii ~i stiintifice. Pentru 0 apreciere mai explicita a. J?odulUl Cll~ ,"VlIn'Uu Einstein ca f'izician teoretieian, meritele teorlei cunoasterii

vezi ':;;i Observiuii asupra articolelor reunite in acest oulum, deosebire pasajul indicat de nota (15).

3. Cum indica ~i ghilimelele, autorul Ioloseste aici termen_ul metafizir'1 sens eiorativ, sensul in care termenul era !OIOSlt adesea n filoiofieii si 9tiintifiea de limba engleza din acel moment.

4. ln aceasta a do~a parte a textului Einstein se delimitea_z~ tn mo~ de eoneeptia empirista asupra cunoasterii pentru care .a ~aslt t~~e~~ de apreciere Ia inceputul articolului, Tez.~ ci1. notmn~l~ g n ll'l~

,~VJ"C"'u ~i stiintifice, in particular p~mClplil.e stiintei .teoretIce,. pot f~ cnpr'V'>Tp prin abstractizare 91 generahz~re dm ."matel'lalul furnizat d~, I se pare in aceeru;;i mi1sura gre~lta ?U ~l te~a e~ am putea ave"

euno:a!?L,ere despre realitate in mod a prlOrl, adlci1 mdependent de experienti1·

87

5. Ceea ce Einstein numeste aici "metafizicii" este punctul de vedere ca, prin concepts ce nu pot fi derivate din cunostinte despre fapte particulare, care tree mult dincolo de ceea ce ne este dat prin simturi, putem ajunge la cunostinte tot mai adecvate despre existenta reala, Acestfel de a vedea lucrurile ii apare drept prernisa a activitatii omului de ~tiinta teoretica. Pentru Einstein atitudinea reticentii ~i chiar negativa fata de gindirea constructiva pe care 0 genereaza "teama de metafizica" este tot attt de potrivnica spiritului curioasterii stiintifice ca ~i speculatiile ce se sustrag in principiu controlului experientei, .

...

II

AMENTELE FIZICII TEORETICE:

TEO RIA RELATIVITATII SI MECANICA CUANTICA

.

)

CE ESTE T.EORIA RELATIVITITII t

Yin cu placere in intimpinarea cererii colaboratorului dumneavoastra de a scrie pontru Times ceva despre "relativitate" _ Caci, dupa regretabila ruptura a relatiilor internationals altadata vii, int~ savanti 1, aceasta este pentru mine 0 binevenit.a ocazie de a-mi exprima sentimentele de bucurie ~i recuno~tinta fata de astronomii :;;i fizicienii englezi. Faptul ca corcetatori de seama au cheltuit mult timp ~i ~i-au dat multa ostenealii, ca .institutele dumneavoastra stiintifice au investit mari mijloace materials pentru a verifica 0 consecinta a unei teorii care a fost elaborate ~i publicata in tara dusmanilor dumneavoastra in timpul riizboiului este cu totul In spiritul marilor si inaltelor traditii ale muncii stiintifice din tara dumneavoastra. Daca in c~zul ceroetarii influ~ntei cimpului gravitational al Soarelui asupra razelor de lumina era yorba :;oi de 0 chestiune pur obiectiva, sirrit totusi nevoia sa exprim colegilor englezi :;oi multumirile mele persona le pentru munca depusa de ei, fara de care nu a:;o mai fi apucat, desigur, sa vad verificarea celor mai insemnate consecinte ale teorici mele 2.

In fizica pot fi deosebite teorii pe diferite genuri. Cele mai multe sint teorii constructive. Acestea incearcii sa construiasca 0 reprezentare a fenomenclor rnai complexe pornind de la un formalism relativ simplu, luat ca bazu. Astfel, teoria cinetica a gazelor inoearca SI} reduca fenomenele mecanice, termice :;oi de difuziune la miscari ale moleculelor, adica sa Ie construiasca pe baza ipotezei miscarii rnoleoulare. Cind se spune ca s-a reusit sa se inteleaga un grup de feno:nene ale

91

naturii, prin aceasta se inteIege intotdeauna ca s-a gasit o teorie constructiva ce cuprinde JenomeneIe in discutie.

Dar alaturi de aceasta importanta clasa de teorii exi;ta o a doua, a teoriiIor pe care Ia voi numi teorii de principii (Prinzip- Theorien ], Acestea nu folosesc metoda sintetica, ci metoda analitica. Punctul de pIecare si Iiaza nu sint con. stituite de elemente de constructie ipotetice, ci de insu~iri generaIe ale fenomenelor naturii, descoperite empiric, principii, din care decurg apoi criterii formulate matematic, ce trebuie satisfacut.e de fenomenele individuale, respectiv de imaginile lor teoretJce. Astfel, pornind de la rezultatul empiric general ca un perpetu.um mobile este imposibil, termodinamica incearca s.a s~a~Ileasca pe ~ai analitice conditiile pe care fenomenele IndIVIduale trebuis sa lesatisfaca.

A vantajul teoriilor constructive este comuletitudinea ca-

. . ,

paCl.~atea de a~ap~a~e ~i intuitivitatea, in timp ce avantajul teoriilor de pnncipn este perfectiunea Iogica ~i siguranp,

fundamentelor 3. .

Teoria relativitiltii apartino teoriilor de principii. Pentru a-i inte1ege esenta trebuie mai intii sa cunoastem principiile pe care se sprijina, Inainte insa de a ma re'feri la acestea, trebuie sa observ ca teoria relativitatii seamana cu 0 cladire alcatuita din doua etaje separate, t~oria speciala si ieoria generala ~ relativitatii. ieoria speciala a relativitatii; pe care se spnjma cea generala, . se raporteaza la toate fenomenele fizice cu excepti.a. gravitatiei; teoria general a a relativitatii of era legea gravitatiei ~i relatiilo ei cu celelalte forte alenaturii.

Inca din antichitatea greaca este bine cunoscut ca 'pentru descrierea rniscarii unui eorp avem nevoie de un al doilea Ia care se raporteaza miscarea celui dint!i. Miscarea unei trasuri este rap.ortata la supr~fata PamintuIui, mi~~area unei planets Ia totahtatea stelelor fixe vizibile. In fizica corpul la care sint _rap?rtate fenomeneledin punet de Yedere spatial este n~mIt ~Is~ef!1 de coordonate. Bunaoara legile mecanicii ale lui Gahl€I ~I Newton au putut fi formulate numai prin utilizarea unui sistem de coordonate.

Starea de mi~care a sistemului de coordonate nu poate fi j~s~ al:a~a in mo? arhitrar, daca este yorba ca legile rneca men sa fie valabile (Sistemul de coordonate trebuie sa' fie ,,~ara mi~care de rota tie" ~i "fara miscare de acceleratie"). Sistemul de coord onate adrnis in rnecanica este numit un "sistelll inertial". Starea de mi,eare a unui sistem inertial

~ 92 . . :

, est~ insa potrivit mecanicii, staliilita univoc de natura. . a mai degraba prineipiul :-un sistem. de co?rdo~ate oe mi~ca rectiliniu .~i uni~oI'm .fata d~ un s~st~~ mertla~ rS~1 'asemenea un sistem inertial. Prin "prme.lplU.I sp~Cla

.. " se inteIege generaIizarea acestui prmcipiu as~~ oricaror fenom~ne ale naturii: orice lege generala a na.tur~ in raport eu un sistem de eoordonate C treb~le s VI1Jl<1JJuayaIabila, fara vreo schimbare, in raport c_u un ~lste~

ordonate C1 care este in miscare de translatie umforma de C. . 1 v : AI doilea principiu pe care se spr~jin~ teo.ria sl?e~Ia, a

'tivitatii este principiul "constantm vitezei lumm:l l~ .Ac~sta spune: in vid lumina are intotdeauna 0 :'lteza propagare deterrninata (independent de. starea de~l~~a!,e de sursa Iuminii). !ncrederea fizician_uIUl I? .~ces.t prmo~:n are originea in succesele electrodinamicii IUl Max Lorentz.

Amlndoua principiile amint~te sifo1t susFnu~e. cu puter~ "experienta, dar par s~ ~nu fie 10gI? co:nratIbIle _unul cil. alalt. U nificarea lor Iogic a a fost reahzata, l~ eele din ur!ll :

· i~oria speciala a. r.eIativitatii _printr-o. schlmb.are a GlllJe

· ticii, adica a teoriei despre legile ce p~lve~ (din pun?t I. fizic) spatiul ~i timpul. S-a dovedit ca ~nunt.ul simu _ "'<11":;10ao,,·· a doua evenimente nu are sens. declt prm rap or Ia un sistem de coord onate, oil. for~a etaloan81~r d: si viteza de rniscare a ceasormeelor trebuie s ..... n::UlllUa. de'starea lor de miscare fata de sistemul de coordo-

e. . n to

Vechea .Iizica, inclusiv legil~ de n:i~_care ~a? eo-new ~

, nu se potriveau insii. cmem~tIcll relatIvIst.e .. despr ~ . a fost yorba. Din cea din urma decurgv con.dltll mat.~ <1Hle1<," gemrale carora trebuie sa Ie corespunda Iegrle n~tu~l ,

a este yorba ca ceIe doua principi~ generale v a~lI:.tI~e fie valahile. Acestora trebuia sa Ie v f18 adapt~ta v ~~ZlCe~~ ajuns astfel in particular .la vO n0l!a lege a rmscarn P e punete materiale ee seml~ca. rapid, l~gev care a fost P .. confirmata in cazul partlC.u~eIor I.ncarcate e~e?t~l~i

· rnai insemnat rezultat al teoriei sp~maIe a relativit.a] v masa inert.a a sistemelor materiale. A r.ezultat ~a

· tiaunui siste~ trebuie s~ depin~ii de continutul lS~~ energie (Energie-Inhalt] ~l s-a ajuns de-,a drept_u la(lonceptia ca masa inert a nu este aItceva declt energie

93

tenta. Principiul conservaru masei si-a pierdut independenta ~l S-a contopit cu principiul conservai-ii energiei.

Teoria speciala a relativitatii, care nu a fost ni~ic altceva declt 0 continuare sistematica a electrodinamicii lui Maxwell f}i Lorentz, a ridicat jnsa probleme ce nu au ~u~ut fi solutionato in cadrul ei. Independenta legilor flzlce de starea de miscare a sistemului de coordonate trebuia .oare sa fie limit~ta la rniscari de translatio uniforme ale sisternelor de coordonate unele fata de altele? Ce are comun natura cu sistemele de coordonat« introduse de noi f}i cu stares lor de miscare P Daca pentru descrierea- naturii este necesar sa Iolosim un sistem de coord onate introdus in mod arbitrar, atunci alegerea starii sale de miscare trebuie sa nu fie. supusa nici unei restrictii : legilear trebui sa fie cu totul. l!1dep,endente de aceasta alegere (principiul general al relatIvlta!ll).

Stabilirea acestui principiu general al relativit.atii devine usor de jnteles prin raportare Ia 0 experienta de m~lt cunoscuta, dupa care greutatea f}i inertia unui corp sint guvernate d~ aceea!}i. constant.a (egalitatea masei inerte f}i gre1e). ?a n~ glndim la un ~lste1l? de coord onate care este conceput III rmscare de rota tIe uniforrna fata de un sistem inertial in sensu I lui. Newton. Fortele ~entrifugale ce inter~in in r~~ort. cu aeest sistem trebuie sa fie concepute, in sensul te?nel lUI Newton, ca efecte ale inertiei. Aceste forte centrlfugal~ sint jnsa, intocmai ea ~i Iortele gravitationals, proportionals cu masa corpului. Nu soar putea sa concepem slstemul de coordonate ca imobil, iar fortele centrifugale c~ forte gravitationals P Concluzia este e;riden ta, dar rnecanica clasica 0 interzice.

Aceast.a reflectie fugara ne lasa sa hanuim ca 0 teorie ~eneralay ~ relativitatii trebuie sa of ere legile gravitatiei, lar urmanrea conseoventa a ideii a indreptatit speranta.

Dar drumul a fost mai greu declt soar putea crede, deoarece cerea renuntaroa Ia geometlia euclidiana. Aceasta ins~amnii ca legile dupa care se dis pun in spatiu corpurile soli de. nu concords perfect cu Iegile de asezare pe care le

preserre corpurilor geometria euclidiana. Aceasta se Inteleze cind se vorbeste de "curbura spatiului". Concept;le de baza "linie", "suprafata" etc. pierd prin aceasta semnificatia lor exacts in fizica.

94

teoria generala a relativit atii, teoria spatiului ~l cinematica, nu mai joaca rolul unui fundament de restul Iizicii. Comportarea geornetrica a ~i mersul ceasomicelor depind mai degraba de gravita!ionale care, la rindul lor, sint generate substanta materiala.

Din punct de vedere principial, noua teorie a gravit.atiei Indeparteaza considerabil de teoria lui Newton. Dar ltatele ei practice sint intr-un acord atit de strlns cu e ale teoriei newtoniene Inoit este greu sa gasim criteriile . distinctie care slnt accesibile experienfei 5 .. S-au gasit Ii acum urmatoarsl«:

1) In rotatia elipselor traiectoriilor planetslor in j urul ui (rotatie confirmata la planeta Mercur).

2) In curbura razelor de lumina datoraUi clmpurilor vitationale (confirmat a de imaginile luate de englezi ocazia eclipsei de soare).

~3) I ntr-o deplasare a liniilor spectrale spre extremitatea a speetrului luminii transmise noua de stelecu 0 masa siderabila (pina acum neconfirrnata *).

Puterea de atractia principala a teoriei sUi in coerenta logica. Daca una singura din consecintele deduse din ea va dovedi inexact.a, ea va trehui sa fie parasita; '0 modipare sa nu fie cu putinFi fara distrugerea intregului 6.

Nirneni nu trebuie insa sa-~i inchipuie cil prin aceast.a . sau prin oricare alta rnarea creatie a lui Newton ar fi data la 0 par·te in sensul propriu al cuvlntului.

Ie sale clare ~i mari i~i VOl' pastra intotdeauna insemna]0" erninenta ca fundament al intregii noastre con- conceptuale moderne in domeniul filozofiei naturale. oUi· suplimentara: Observatiile ziarului dumneavoas-

privitoare la persoana mea ~i la imprejurarile vietii . izvorasc in parte din fantezia demna de invidiat autorului lor. lata inca 0 proba de aplicare a principiu. relativitatii, spre desfatarea cititorului: ast.azi eu sint it in Germania un "savant german", iar in Anglia "evreu elvetian"; daca insa, la un moment dat, soar nge la sit uatia sa fill prezentat ca "bete noire", atunci

Ii, invers, pentru gerrnani un "evreu elvetian" iar pentru i un "savant ~erman".

• !;Ii acest criteriu a fosl intre timp confirmat (nota editorului din 1934).

95

.-Il':1

NOTE

1. La 6 noiembrie 1919 a avut loc la Londra 0 gedintil. comuna a Societatii Regale de ~tiinte ~i a Societatii Astronornice Regale, .tn. care au fost anuntato constatarile fiicute de expedij.iile astronomice engleze din Brazilia si Africa de Vest cu ocazia eclipsei tot ale de soare din 29 martie a aceluiasi an. Ele au confirmat 0 predictie a teoriei generale a relativitatii. Ecoul public al acestui eveniment pur stiintitio a fost neobisnuit de mare. Mai Intii, deoarece confirmarea prin ohservatij astronomice a teoriei lui Einstein punea tntr-o lumina noua teoria gravitatiei a lui Newton, 0 teorie care a fost aplicata cu sucees mai mult de doua seeole. In al doilea rind, Iiindca aceasta contlrrnare a unei teorii lndrazneta formulate de catre un om de ~tiinta german a fost realizata de cercetiitori englez! la putin timp dUpa lncheierea unui lung ~i singeros conflict Intre eele doua tari. In ziarul Times din 7 noiembrie 1919, alatur i de evenimentele politice ale zilei, era inserat si urmatorut titlu: Riisturnare in stiinui. Teoria lui Newton a [ost infirmata. In zilele urmatoare Times ~i alte ziare engleze, ca si presa internationalq In general, au scris mult despre Einstein, care a devenit astfel primul om de ~tiintil. din istorie cunoscut unui cere foarte larg de oameni fara preocupari stiintif'ice. Curind Einstein a raspuns solicitarii ziarului de a scrie un articol de popularizare asupra teoriei relativitatii apreciind ca poate contribui in acest fel la reluarea relatiilor de colaborare dintre oamenii de ~tiinta din cele doua tari. Sfortarile sale au fost Incununate de succes. In vara anului 1921, Einstein a fost primul savant german care a vizitat dupa razboi Anglia.

2. Autorul se refera la verificarea uneia din predictiile teoriei generale a rclativitatii, curbura razelor de lumina in cimpul gravitationar al Soarelui, care a fost intreprinsa cu ocazia eclipsei de soare din 29 martie 1919. Doua expeditii eehipate de Societatea Regula de ~tiinte din Londra, sub conducerea astronomilor Eddington ~i Crommelin, au luat forografii la Sobral, in nordul Braziliei, si pe insula Principe, In golful Guineei. Unele fotografii au aratat clar cil. razele de lumina emanate de la stelele fixe apropiate de -so are au fost deviate clnd au trecut prin ctmpul gravitational al soarelui. Einstein a calculat 0 abaters de 1,75 secunde de arc, iar masuratorile au indicat 0 abatere de aproximativ 1,70 secunde de arc. Observatiile au fost repetate In 19521n Sudan cu 0 aparatura mai fina, dind rezultate apropiate de cele prezise de teorie. Confirmarea unei predictii attt de riscante a contribuit mult la cresterea reputatiei lui Einstein In afara unor cercuri stiintifice mai Inguste. Einstein Ii scria lui Planck : "Este totusi 0 favoare a sorti] ca am putut sa traiesc aceasta clipa",

3. Pentru 0 alta referire la distinctia dintre teorii constructive :;;i teorii de principii si pentru caracterizarea teoriei relativitatii ea oteorie de principii, vezi si Noiele autobiografice.

4. Einstein reia aiciobservatu formulate ~i In alte texte cu privire la rolul pe care I-au jucat consideratiila de principiu in elaborarea teoriei restrlnse ~i generale a relativitatii, Teoria restrtnsa a relativitatii a izvortt din straduintela de a armoniza doua principii fizice confii mate de experienta, dar aparent ineompatibile, principiul relativitatii misdl.rii si principiul constantei vitezei Iuminii In vid. Deducjia maternatica

96

/

a lost in masura sil. arate ca pretul ce trebuie platit pentru formularea unei teorii mai generale a miscarit este revizuirea conceptelor de spatiu ~i timp ale cinematicii clasice. Vezr si nota 5 la Discurs de receptie la Academia prusaca de stiirue.

5. Este 0 formulare simpla si clara a relatiei de corespondenta tntre douil. teorii fizice pe care Einstein le caracterizeaza drept esential deosebite in principiile lor. Daca cele doua teorii pot fi distinse ca descrieri ale lumii fiziee reale, ele coincid in predictiile lor tntr-un domeniu cuprinzator al experientei, adica pentru aceleregiuni ale universului in care intensitatea cimpului gravitational nu depaseste 0 anumita limita.

'<, 6. Aceasta apreciere ni se pare deosebit de irnportanta pentru tntelegerea aspiratiilor care au animat cercetarile teoretice ale lui Einstein ~i a eoncluziilor pe care le-a tras el din succesul un ora din sale f?tiintifice. Valoarea teoriei generale a relativitatii sta, dupa Einstein, In relatia logica deosebit de strtnsa dintre principii si consecinte, in particular dintre principii si consecintels experimentale deduse din teorie. Acordul unei asemenea teorii eu datele experienjei nu va putea fi restabilit prin modif'icari ale unor ipoteze auxiliare, laslnd

prineipiile teoriei. Daca fie ~i 0 singura consecinta empirica dedusa din teorie va fi contrazisa de datele experientei, teo ria va trebui •. considerata drept iufirmata. in Ineheierea foarte instructivei sale Iucrari de popularizare, Uber die spezielle und die allgemeine Relaiioiuustheorie (gemeinverstiindlich), a carei prima editie apare in 1917, Einstein preciza: "Dacil. deplasarea spre rosu a liniilor spectrale datorita cimpului gravitational nu ar exista, teoria generala a relativitatii ar f'i de nesustinut." Einstein sugereaza cIar ca severitatea textelor empirice carora poate sa le fie supusa 0 teorie fizicil. sporeste pe masura ce crests gradul de coerenta interna al teoriei. Pe de alta parte, daca consecintele deduse dintr-o teorie atlt de abstracta, care a fost elaborata pe baza unor consideratii de principiu si nu sub- presiunea experientei, slnt in mod sistematic de acord eu datele experientoi, rezulta ca exista un acord Intre consideratii de simplitate Iogica 9i frumusete matematica, pe de 0 parte, f$i natura realitatii, pe de alta parte. Ideea caracterului "inteligibil", "rational" al realitatii, idee care revine in mai multe texte scrise de Einstein dupa 1920, exprima In primul rind modul cum a inteles ~i a interpretat el succesul stradaniilor sale de generalizare a teoriei relativitatii. Sommerfeld i~i amintesto ca in rata unei teorii ce i se arbitrara sau Iortata, In contradictie cu cr~dinta sa In si armonia rationala a naturii, Einstein obisnnia sa spuna: tut der liebe Gott nicht" (Bunul Dumnezeii nu face asa ceoa ),

A. Sommerfeld, Albert Einstein, In (ed.) P. A. Schilpp, Albert als Philosoph und Naturforscher, \V. Kohlhammer Verlag, Stuttgart, 1955, p. 40.)

FIZICA ~I REALITATEA

1. Consideratii generale despre metoda ~tiintei

.. S-a spus deseori ~i, desigur, nu pe nedrept, ca omul de ~tllnta este un slab filozof. De ce atunci n-ar fi mai bine ca ~i fizicianul sa lase filozofarea in seama filozofilor? Se prea poate ca lucrul acesta sa fi fost valabil intr-o epoca in care fizicienii credeau ca dispun de un sistem solid de concepte fundamentale §i de legi fundament ale in afara oricarei indoieli, nu tnsa intr-o epoca in care intreg fundamentul fizicii a devenit problematic, cum se Inttrnpla ast azi. Intr-o epoca cum este a noastra, clnd experienta ne obliga sa cautam 0 b.aza noua, mai solid a, fizicianul nu poate sa lase pur ~i slmplu in seama filozofiei examinarea critica a fundamentelor teoretice, caci numai el cunoaste ~i simto cel mai bine punctul nevralgic; cauttnd un nou fundament, el trebuie sa se edifice cit mai bine asupra justificarii si necesitatii

conceptelor pe care le foloseste 1. ' ,

Intreaga §tiinta nu este altceva decit 0 rafinare a gindirii de toate zilele. Ca urmare, gindirea critic a a Iizicianului nu se poate limita la examinarea conceptelor din propriul sau domeniu special, ci trebuie sa se opreasca si asupra gindirii de toate zilele, care este mult mai greu de ~na]izat2.

. Pe scena vietii noastre psihice se perinda lntr-un ~ir pestnt experiente senzorials, amintiri despre ele, reprezentari si sentimente. Spre deosebire de psihologie, fizica are de-a face (in mod direct) numai cu experiente senzoriale si cu Intels-

" " ',I"

gerea. conexiunilor dintre ele. Dar ptna §i conceptul de .Jume

exterioara reala" din gindirea de toate zilele se bazeaza exclusiv pe impresii senzoriale.

98

Sii observam mai Intli ca nu se poate face 0 deosehire, once caz nu una certa, intre impresiile senzoriale (senzatii)

.renrezentari. Aici vorn lasa insa de 0 parte aceast.a problece vpriveste si conceptul de realitate, §i, ,:om. l,ua experientele senzoriale ca perceptibile §i date, ca tram psihice de un fel deosebit.

Cred ca primul pas spre postularea unei "l~mi exterioare reale" Il constituie forma rea notiunii de ohiect corporal, respectiv de obiecte corp~rale de, diverse, fel~ri. Noi de~prindern mental, in mod arbitrar, din multltudmea e~perlente-

lor noastre senzoriale, anumite complexe de senzatii care se repeta (in parte asociate cu senzatii ce sint interpre~at~ ca

_ semne ale experientelor senzoriale ale altor oamem) §l le ata§&m un concept - acela de obiect ?orpo,ral. Din punct de vedere logic, conceptul acesta nu este l?e~tIC ~u tot~h,tate~ acelor impresii senzoriale, ci este 0 creatre hbera a spIrltulu~ uman- (sau animal), Pe de alta parte insa, acest concept 1§1 datoreaza in mod exclusiv sernnificatia §i justificarea totalitatii acelor impresii senzoriale car-ora Ie este asociat 3,

Al doilea pas consta in aceea ca in gindire~ no~stra care ne (determine asteptarile), atribuim respectIv,ulm concep! de obiect corporal 0 sernnificatie in mare masura mdepen~,ent~a de impresiile senzoriale in legatura cu care ~ l_uat f:wta. Asta este ceea ce avern in vedere atunci cind atribuim obiectului corporal "existenta reala", Indreptatirea a?estei postulari const.a exclusiv in faptul ca prin intermedml conceptelor de acest fel si al relatiilor mintale dintre ele izbutim ' sa ne orientarn in l~birintul' impresiilor senzoriale. Aces~~, conc~pte §i relatii - desi sint constructii libere ale ~ind~rIl -- n~ s~ par mai solide ~i mai statornice decit 0 experianta se~1Zor,lal~ individuals de care nu sintem niciodata absolut sigurr ca n-are caracterul unei iluzii sau al unei halucinatii .I, Pe de

- alta parte, aceste concepte ~i relat~i, in~eoseb~, po~tul?,:e! unorobiecte reale ~i in general a unei "luml reale , se justifica numai In masura in care sint legate de experiente senzoriale, lntre care stabilesc legiHuri msntala,

Faptut insusi ca totalitatea experlentelor noastre ssnzoriale este de asa natura incit poate fi ordona ta prin gindire (prin operatii cu concepte ~i prin ere area §i aplicarea anumitor legaturi Iunctionale dintre acestea, precum ~i prin coor~onarei! experientelor senzoriale eu conceptele) poate, desigur,

99

I

..

sa ne mire, dar niciodata nu va fi Inteles, Soar putea spune ca ceea ce va rarnine vesnic neinteligibil in privinta lumii este inteligibilitatea ei. Lui Immanuel Kant ti revino marele merit de a-si fi dat seama ca fara aoeasta inteligibilitate recunoasterea unei lumi exterioare reale ar fi Iipsita de sens.

Expresia "inteligibilitate" ("Begreiflichkeit "), asa cum o folosim aici, trebuie Iuata in acceptiunoa ei cea mai modesta. Ea inseamna: realizarea unei ordini intre experientele senzori. ale, prin crearea de concepte generale ~i de relatii intre aceste concepte, ca ~i prin relatii stabilite intr-un" fel oarecare intre concepte ~i experientels senzoriale. In sensul acesta este inteligibila lumea experientelor noastre senzoriale, iar faptul ca e inteligibila este un miracol 5.

Despre modul in care trebuie construite ~i legate intre ele conceptele, ca ~i des pre modul cum trebuie sa Ie coordonam . cu experientele senzoriale, nu se poate spuns, dupa parerea mea, nimic a priori. Numai succesul in edificarea unei ordini in experientsls senzoriale este eel care decide. N ecesara este doar enuntarea de reguIi privind Iegaturils dintre conceptele respective, caci altminteri nu ar fi posibila 0 cunoastore ca aceea spre care nazuim. Aceste reguli au fost comparate cu regulile unui joe, care sint ca at are arbitrare, dar a carol' precizie face insa abia cu putirrta jocul. Fixarea acestor reguli nu va fi insa niciodata definitiva, ci se poate pretinde valabila numai pentru un domeniu de aplicatie determinat (cu altecuvinte, nu exista categorii definitive in sensul lui Kant).

Corelatiilo conceptelor elementare-din gindirea curenta cu complexe de senzatii pot Ii sesizate numai in mod intuitiv ~i nu sint susceptibile de 0 determinare logic-stiintifioa. Totalitatea acestor legaturi - inexprirnabilo ele insele conceptual ...cc::este singurul lucru ce deosebsst« edificiul ~tiintei de 0 schema logic a conceptuala goala ; gratie acestor corelatii, propozitiils pur conceptuale ale~tiintei devin enunturi generale des pre complexe de experiente senzoriale.

Conceptele legate in mod direct ~i intuitiv cu. complexe tipice de experionta senzoriale Ie vorn numi "concepte primare". Toate celelalte concepte au sens - considerate din punct de vedere fizic - numai in rnasura in care se leaga, prin propozitii, cu "conceptele primare". Aceste propozitii

100

stnt in partedeIinitii ale conceptelor (si enunturi deductibile logic din acestea), iar in parte propoziti'i ce nu decurg din definitii, ci enunta, cel putin indirect, relatii intre "concepte primare" ~i deci intre experionp, senzoriale. Propozitiile de acest din urrna fel sint "asertiuni despre realitate" sau "legi ale naturii", adica propozitii care trebuie sa fie confirmate (sich zu bewiihren haben) prin raportare la experienta senzoriale cuprmse sub. concepte primare 6. Care dintre propozitii trebuie considerate drept definitii si.care drept legi ale naturii, depinde In mare lnasura de formularea aleasa : 0 atare diferentiere este insa cu adevarat necesara num~i atunci, cind ~em sa aflam in ce masura intreg sistemul conceptual considerat

. poseda, din punct de vedere fizic, un continut,

2. Stratificarea sistemulni ~tiintifie

Scopul ~tiintei este, intti, cuprinderea si conectarea conceptuala cit rnai completd a experientelor senzoriale in toata diversitatea lor, iar in al doilea rind, atingerea a.cestui scop rin folosirea unui minim de cancepte si relatii primare (n~z~md spr~ un~tatea cit !ll~i logic a a imaginii despre lume, adica spre slmphtatea Ioglca a bazei sale) 7.

. -5tiinta s~ !olose~te de intreaga multitudine a conceptelor pnmare, adIea. a conce~telo: legate nemijlocit de experiento senzorialn, ca ~l de multItudmea propozitiilor care leaga Intre ele aceste concepte. In primul ei stadiu de dezvoltare ea nu eontine nimic mai mult. Gindirea noastra de toate zilele se mu~t?me~te, in ~ linii ~ar~,. sa rarntna la aceasta treapta.

. n sprnt cu adevarat ~tllntlfIC nu se poate impaca insa cu . aceasta situatie, deoarece multimea de concepte ~i relatii ee se pot dobindi astfeI este total lipsita de unitate logica, "Pentru a remedia acest neajuns, el inventeaza un sistem rnai sarac in concepte ~i relatii, ce cuprinde conceptele si .. primare din "primul strat" in calitate de concepte relatii logic derivate. Pretul care se plate~te pentru gradul mai Inalt de unitate Iogica al acestui nou sistern, "secundar", - consta in faptul ca notiunila sale initiale (conceptele din "stratul al doilea") nu mai sint legate nemijlocit de complexe

. de experients senzoriale. Nazuinta continua spre simplitate

. duce la edificarea unui sistem tertiar, cu un numar ~i

101

mai mie de concepte ~i relatii, din care sa poata fi dedusa eonceptele ~i relatiile aparj.inind strat.ului secundar (~i astfel, indirect, ai cele din stratul primar ). Luer-urile 'continua in acest fel, pina clnd aj ungem la un sistem a carui. baza logica se caracterizeaza prin cea mai mare unitate ~i economic de concepte imaginabila, compatibil cu ansamblul datelor furnizate de simturi, Nu ~tim daca in Ielul acesta vorn ajunge

. vreodata laun sistem definstiv. Cind ni se cere parerea, Inclinarn sa r aspundem cil. lIU ; dar cind ne confr-unt.arn efectiv eu problemele, sintem animati de speranta ca acest tel suprem poate realmente sa fie atins Intr-o mare masura,

Un adept al teoriei abstractiei sau a inductiei ar numi straturile despre care am vorbit mai inainte"graclede abstractizare". Mie insa mi se pare gre~it sa disimulam independenta logica a eonceptelor fatii de experientele senzoriale; nu avem de-a face aici cu 0 relatie cum est.e cea dintre supa ~i carnea din care este preparat a, ci mai degraba cu una de felul celei ee exista intre numarul de la garderoba ~i pardesiu.

In plus, straturile "nu sint net delimitate intre ele. Nu este cu totul cladl. nici apartenenta unui concept la stratul primar. De fapt, este yorba de conoepte construite in mo? liber legate in mod intuitivde eornplexe de experiente senzoriale cu 0 siguranta suficienta penl.ru aplicare, as~fel incit sa nu existe incertitudine in constatarea acor-dului sau dezacordului unei propozitii eu 0 experienta part.iculara. Esentiala este doar nazuinta de a reprezenta multitudinea conceptel~r ~i propozrtiilor apropiate de experienta ca Iiind deduse lOgIC dintr-o bazii cit mai restrtnsa de concepte sirelatii fund amentale, care pot fi, ele insele, liber aJese (axiorne). Aceasta libertate de alegere nu este Insa fiira limite; ea nu ,seamana eu libertatea unui romancier, ci mai curind cu libert.atea unui om caruia i s-a dat. sa rezolve un joe de cuvinte incrucisate bine conceput. EI poate propune, ce-i drept, ca solutie orice cuvint vrea; dar de fapt exista unul singur care realmente rezolva jocul in t.oate partiJe lui. Ca natura, a~a cu~ este ea accesibila sirnt.urilor noastre, are caracterul unui asemenea joc de cuvinte Incrucisate bine Iacut este (~. cre~ dinta pe care, ce-i drept, succesele de pina acurn ale stiintei o incurajeaz a intrucitva 8.

Multitudinea de strat.uri despre care am vorbit mai sus corespunde progreselor realizate in cursul dezvolt.arii in lupta pentru unitatea b azei. Din perspeotiva telului final, straturile

102

intermediare au doar 0 valoare temporara, urmlnd sa dispara Ia sfir~it ca irelevante. Noi avem de-a face insa cu stiinta de astazi, .in care aceste straturi reprezinta succese p~rtiale pro_blematlCe,. c~re se sustin reciproc, dar se §i primejduieso reCl_f)fO?; caci sisternul conceptual de astazi contine ineongruitati profunde, de care ne vorn izbi mai tirziu.

Scopul rlndurilor care urrneaza este sa arat pe ce em a pa~it spiritul uman constructor spre a ajungela 0 baza conceptuala cit mai unitara din punet de vedere logic a fizicii,

3. Mecanica ~i incercarea de a intemeia pe as intreaga fiziei

o proprietate importantii a experientelor noastre senzoriale, ca ~i a experientelor noastre in gen~ral, este ordinea lor temporala, Aceasta proprietate de ordine duce Ia construirea ment~la a timpului su~iectiv, 0 .sch~mii ordonatoare pentrn experientele noastre. Timpul subiectiv, cum Yom vedea mai

. departe, duee apoi, prin coneeptul de obiect corporal ~i de . spatiu, Ia conceptul de timp obiectiv.

. Conce~tu~~i de timp obieetiv Ii precede insa eel de spatiu, rar acestuia 11 pre~ede conceptul de obiect corporal; ultimul este le~t in mod direct cu complexe de experients senzoriale. o propnetato caracteristicii a conceptului de "obiect corporal" consta, dupa cum s-a aratat, in aeeea ca noi corel am cu un ase~en.e~, obi~c~ 0 existent a independenta de timp (de "timpul 8ublCCtIV) ~l independenta de pereeperea lui senzoriaIa. Facem asta in ciuda Iaptului ea percepem in el schimbari temporale .. Dupa cum a evidentiat pe buna dreptate Poincare, Ia obiectels corporals deosebim doua feluri de schimb~ri - "schimbari de stare" ~i "schimbiiri de pozitie" ; acestea din urm~ sint.' sp~nea ~l, aeele schimbar~ pe care Ie putem anula prm rmscarr arhitrare ale corpului nostru.

ell. exist.a obiecte corporals c&rora inauntrul unui anumit domeniu perceptual nu trebuie sa Ie atribuim nici un fel de schimhari de stare, ci doar schimbari de pozitio, este un fapt de importanta fundamental a pentru formarea conceptului de spatiu (iar Intr-o anumita masura ehiar ~i pentru justificarea notiunii de obiect corporal); vom'[convoni sa spunem despre un asemenea obiect ca este: "practic rigid".

103

Daoa consideram simultan ca obiect al perceptiei noastre doua corpuri practic rigide, altfel spus, daca consideram doua asemenea corp uri ca Iormind un intreg, pentru acest tntreg vor- exista schimbari ce nu VOl' putea ti considerate drept schimbari de pozitie ale intregului, desi ele slnt schimbari de pozitie pentru fiecare dintre components. Aceasta duce la notiunea de "schimbare a pozitioi relative" a celor doua obiecte, ~i implicit ~i la notiunea de "pozitie relativa" a celor - doua ohiecte. Se vadesto, mai departe, ca printre pozitiile relative exista una de un fel aparte, pe care 0 numim "contact" *. Contactul permanent intre doua corpuri in trei sau mai multe "puncte" Inseamna unirea 101: lntr-un corp compus (cvasi-rigid). Se poate spune ca primul corp a fost prelungit in mod cvasi-rigid prin cel de-al doilea, care poate fi ~i el, Ia rlndul sau, prelungit in mod cvasi-rigid, Posibilitatea prelungirii cvasi-rigide a unui corp este nelirnitata. Esentialul imaginarei prelungiri cvasi-rigido a unui corp Ko tl constituie "spatiul" infinit determinat de ea.

Dupa parerea mea, Iaptul ca Iiecare corp, situat intr-un fel oa-.reca'l'e,· poate fi pus in contact cu prelungirea cvasi-rigida a unui anumit corp Ko arbitral' ales (corpul de referinta) constituie baza - empiric a a conceptului nostru de spatiu. In gindirea pre~tiintifica, scoarta solid.a a Pamintului joa~a rolullui Ko si al prelungirii sale.Insu~l numele de geornetrie ne sugereaz& ca notiunea de spatiu este Iegata psihologic cu Pamintul in calitate de corp de referinta 9.

Indraznoata notiune de spatiu, care a precedat orice geometrie ~tiintifica, a transformat pe plan mintal conceptul de relatii de pozitie intre obiecte corporale in concept~l de pozitie a obiectelor corporale "in spatiu". Aceasta r~prezmta! in sine, deja 0 mare simplificare forma~a: Gratle. ace~t~I transforrnaei, orice enunt referitor Ia pozitis este ImphCl~ un enunt privitor Ia contact; enuntul ca un punct al unut

obiect corporal se afla in punctul P din spatiu inseamna ca obiectul atinge cu punctul respectiv punctul P al corpulu] de referinta Ko (pe care-I presupunem prelungit in mod corespunzator).

* Tine de natura luerurilor ca nu putem vorbi d~spr~ t.oate aees~ea deeit folosind eoneepte eonstruite de noi, ee nu pot fI definite. Ese~tlal e !nsa ea folosim numai eoneepte de a carer ?oor~ona~e cu materialul experientei noastre avem dreptul sa ne socotim sigun,

104

In geometria grecilor spatiul joaca numai un '1'01 asa-zielnd calitativ: pozitia corpurilor era gtndit a, ce-i drept, in

i'aport cu el, dar nu era descrisa prin numere. Descartes . a fost primul care, rnai tirziu, a facut acest lucru. In limbajul ~au, intregul continut al geometriei euclidiene poate fi intemeiat axiomatic pe urmatoarele enunturi: (1) Doua puncte speoificats ale unui corp rigid deterrnina un segment de 'lireapta. (2) Putem asocia punctelor din spatiu triplete de numere Xl! Xz, X3, astfel incit pentru orice segment P'. P" ale carui capete au coordonatele X~, X;, X~, X~, X;, X~ ·.expresia

S2 = (Xr - X'l)2+ (X~ - X'Z)2 + (X;- X'3)2

~a fie independents de pozitia corpului respectiv §i a tuturor eelorlalta c?rpuri. Numarul (pozitiv) s se numests lungimea ~egmentulm sau distanta dintre cele doua puncte spatiale P' ~i P" (care coincid cu punctele P' ~i P" ale segrnentului).

. Formularea este anume aleasa de asa maniera, Inett sa €vIdentieze clar nu numai continutul logico-axiomatic, ci ~i pe eel empiric al geometriei euclidiBne. Prezentsrea pur Iogica (axiomatic a) a geometriei euclidiene are, ce-i drept, avantajul unei mai mari clarit1'iti ~i sirnplitati. A vantaj ul acesta este

platit insa prin renuntaroa la reprezentarea legaturii dintre .constructia conceptuala ~i experienta senzoriala, legatura pe care .se sprijina in mod exclusiv semnificatiageometriei pentru flZiciL Eroarea fatal a de a crede ca geometria eucli. diana ~i conceptul de spatiu cu care opereaza ea au Ia baza

o. necesitate a gindirii anterioara oricarei experients a izvorit din faptul ca a fost data. uitarii baze empirica pe care se sprijina constructia axiomatica a geometriei euclidiene 10.

· .~ .In masura in care putem vorbi de existenta corpurilor

· l'lglde in natura, geometria euclidiana este 0 ~tiinta fizica

· ee ~rebuie confirrnata prin confruntarea cu experienta sen. ,z~rI~la. Ea se refer a la totalitatea propozitiilo- ce trebuio ~a fIe valabile pentru pozitiile relative ale corpurilor rigide mdependent de timp. Dupa cum se vede, conceptul fizic d.e spatiu, asa cum a fost folosit initial in Iizica, este lega.t ,I el de existenta corpurilor rigide.

Din punet de vedere fizic, importanta central a a geome,triei euelidiene consta in aceea ca, inde pendent de natura specifioa a corpurilor despre a CarOl' pozitio relativa este verba, enunturile ei pretind a fi valabile. Simplitatea ei

105

f

,

Iormala este caracterizata prin proprietatile de omogenitate ~i izotropie (~i existenta unor entitati asemanatoare).

Pentru geometria propriu-zisa, adica pentru formula rea regularitatilor privitoare la pozitiile relative ale corpurilorrigide, conceptul de spatiu este, ce-i drept, util, insa nu ~i indispensabil. In schimb, conceptul de timp 'obiectiv, fara de care nu este posibila formularea fundamentelor mecanicii cIasice, este Iegat de conceptul de continuu spatial.

Introducerea timpului obiectiv const.a din doua asertiuni

reciproc independente: "

(1) Introducerea timpului local' obiectiv, prin corelarea sirului temporal al experientelor cu indicatiile unui "ceasornic", adica ale unui sistem inchis cu miscare periodica.

(2) Introducerea conceptului de timp obiectiv pentru evenimentele din intregul sptuiu, prin care, abia, notiunea de timp local este largita ptna la notiunea de timp din fizica.

Observatie la (1). Dupa piirerea mea, nu comite~ un petitio principii punind notiunea de miscare periodica inamtea celei de timp, clad e yorba de cIarificarea originii ~i a oontinntu. lui empiric al notiunii de timp. Aceasta conceptiecorespunde 1ntru totul primordialitatii conceptului de corp rigid (respeetiv cvasi-rigid) in interpret area notiunii de spatiu.

Dezvoltare la punctul (2). Iluzia care a domnit inainte de formularea teoriei relativitatii, ca ar fi a priori cIar din punctul de vedere al experientei ce inseamna simultaneitatea in raport eu evenimente distantats in spatiu ~i ce tnseamna timpul fizic in generaltsi are originea in faptul ca in experienta cotidiana putem neglija timpul de propagare a luminii. Slntern obisnuiti de aceea sa nu deosebim intre "simultan" §i ,,80 se 1nti~pla simultan", ceea ce duce la §tergerea deosebirii dintre timp ~i timp local.

Imprecizia ce afecteaza notiunea de timp a mecanicii clasice, din punctul de vedere al semnificatiai ei empirice, a fost ascunsa in prezentiirile axiomatice, prin aceea ca ele au tratat spatiul §i timpul ca pe un dat independent de experientsIe senzoriale. 0 asemenea ipostaziere (autonomizare) ... a unor notiuni nu este neaparat paguhitoare pentru §tiinta; ea poate 1nsa lesne sa genereze eroarea de a uita originea empirica a acestor notiuni §i de a Ie considera drept necesitati inscrise in structura glndirii §i prin aceasta imuabile, ceea ce poate deveni 0 primejdie reala pentru progresul ~tiinteill.

106

Pentru dezvoltarea mecanicii ~i implicit a Iizicii in general a fost un noroc ca glnditorilor mai de demult le-a ramas asounsa imprecizia aferenta conceptului de timp obiectiv in privinta interpretarii lui empirice. Cu deplina incredere in sernnificatia real a a constructisi spatio-temporals a fost edificat fundamentul mecanicii, care poate fi caracterizat in felul urmator :

(a) Conceptul de punct material: obiect corporal care, in ce prive§te poaitia ~i miscarea, poate fi descris cu sufi-

cienta precizie drept un punct cu coordonatele Xl" Xz, Xli' Descrierea miscarii sale (in raport cu "spa!iul" Ko) luind X2, X3 ca Iunctii de timp.

(b) Legea inertiei : disparitia componentelor acceleratiei un punct material care este suficient departat de celelalte.

(c) Legea miscarii (punctului material) :forta = mas a X

h <1''-''''''tl a tia,

(d) Legile Iortei (ale actiunii reciproce intre puncte , .. materiale).

Aici (b) nu este decit un caz special important al lui . 0 teorie reala exist a doar at unci clnd slnt date legile i ; Iortele trebuie mai intii sa satisfaca doar legea egalitatii actiunii ~i reactiei, pentru ca un sistem de punetelegate permanent in spatiu prin forte unul de altul - sa se comports ca un singur punct material. Aceste legi fundamentale, impreuna cu legea newtoniana a for!ei gravita~ionale, forrneaza baza mecanicii ceresti clasice. r n aceasta mecaniea a lui Newton, prin contrast cu concoptia des pre . expusa mai sus ~i derivate din ideea de corp rigid, ,spatiul Ko intervine intr-un mod ce pune in joe un element ,nou: valabilitatea lui (b) ~i (c) nu este ceruta (considerind ., data legea Iortei) pentru orice Ko, ci numai pentru asemenea Ko care se ana Intr-o stare de miscare corespunzatoare (sistemele inertiale)>. Prin aceasta, spatiul de coordonate .. dobinde~te 0 proprietate fizica independents, absents din

* Acest defect al teoriei ar fi putut fi remediat numai printr-o asemenea formulare a mecanicii, care si'i ramtna valabila pentru orice Ko· Acesta este unul din pasii care au condus la teo ria generala a rela-tiviti'itii. Un al doilea defect, care se elimina tot asa, numai prin introducerea teoriei generale a relativitatii, consta tn aceea ca tn cadrul mecanicii nu existi'i nici 0 rajiune pentru egalitatea masei inertiale a ,punctului material cu masa lui gravitationala.

107

notiunaa pur geometrica de spatiu-fapt care i-a dat multii bataie de cap lui Newton (experimentul eu vasul).

Mecanica clasica ete doar 0 schema general a ; ea devine o teorie abia prin indicarea explicit a a legilor Iortei (d), asa cum a racut cu atita succes Newton pentru rnecanica cereasca, Din punctul de vedere al ohiectivului maximei sirnplitati logice a fundamentelor, aceasta metoda teoretica prezintii neajunsul ca legile fortei nu pot Ii ohtinute prin consideratii logice ~i formale, astfel incit, alegerea lor este in mare masura a priori arbitrara. Legea gravitational a a fortei formulate de Newton se deosebesta exclusiv prin succesul ei de alte le-gi ale fortei care se pot concepe.

In ciuda faptului caastazi ~tim in mod pozitiv ca mecanica clasica nu oCera lin fundament satiefacator pentru intreaga fizica, ea continua sa stea in centrul intregii noastre gindiri in fizica. Motivul e ca,eu tot progresul important realizat de la Newton incoace, noi nu am ajuns inca la un nou fundament al fizicii din care sa fim siguri cil s-ar putea deduce logic intreaga complex it ate a fenomenelor cercetate ~i a sistemelor teoretice partials incununate de sucees.Voi lncerca, in cele ce urrneaza, sa descriu pe scurt cum stau lucrurile in aceasta privinta.

Sa Incercarn mai Intti sa stabilim clar in ce masura Si8- temulmecanicii clasice s-a dovedit apt sa serveasca drept baza pentru intreaga fizica. Cum ceea ce ne preocupa aici sint numai fundamentele fizicii ~i evolutia lor, putem lasa de 0 parte progresele pur formale ale mecanicii (ecuatiile lui Lagrange, ecuatiilo canonice etc.), Doar 0 observatie pare a fi indispensabila, Notiunea de "punct material" este Iundamentala pentru mecanica. Daca vom cauta acum mecanica unui obiect corporal ce nu poate Ii tratat el Insusi ca punct material- or, strict vorbind, orice obiect "perceptibil prin simttrri" apartine acestei categorii - se pune intrebarea = Cum ne vom imagina obiectul ca alcatuit din puncte materiale ~i ce forte trebuie sa admitem ca actioneaza intre ele P Formularea acestei intrebari este indispensahila, daca mecanica pretinde sa olere 0 descriere completa a obiectelor.

Sta in tendintafireasca a mecanicii sa presupuna ca aceste puncte materiale ~i legile forte lor ce actioneaza intre ele sint invariabile, dat tiind ca modificarile temporale s-ar afla in afar a domeniului explicatiei mecanice. Vedem de aici ca mecanica cIa sica trebuie sa ne duca in mod necesar

108

Ja 0, c~)I!.strucpe ato~ista a materiei. 1ntelegem acurn cu . eblta .. claritata CIt de mult gre~esc acei teoreticieni ai .(lu~oa~tverll .c~re ~cred ca teoria ia nastere inductiv din ex-

. pencnta. NlCI macar marele Newton n-a putut evita aceasta

eroare ("Hypoth~ses non fingo") 12. .

Spre ~a nu~: pierds far a speranta in aceasta linie de gindire (atoml.sta), ~tl~nta procedeaza mai intii in felul urrnator. Mecan~ca ~ unui sis~em este .determinata daca energia lui p.otentwla este d~ta ca !unctle de configuratia lui. In cazul

:cmdJortele _ce actlOneaz~ in el sint de asa natura incit garantea.z~ I1!entmere.a anum~tor c~litatj de ordine ale configu-

. ratiei ~slstemuIUl, at~ncI confIguratia poate fi descrisa cu destula ~curat~te prmtr-un numar relativ mic de variabile -de c~~flgur~atle qr; energia potentiala este considerata ~umal .m masura in care depinde de aceste variabile de con-

• figuratie (de exemplu, descrierea configuratiei unui corp practic rIgId cu ajutorul a sase variabile).

.l!n al doilea mod de _uplicare a mecanicii care evita -conslderarea . unei ~ivizari a materiei ce-ar merge pina Ia p~nctele. 81 matenalo "reale" este mecanica asa-numitelor med~l contmue. Aceasta se caracterizaaza prin fictiunea ca <IenSltatea m~te.nel ~l. vI~eza ei slnt continuu dependente de coordonate ~l LImp ~l ca acea parte a interactiunilor care nu est: .data in mod explicit poate fi considerata drept forte .supe~flclale (forte de presiuna) ce sint de asemenea functii -con~mue ale pozitiei. De aceasta tin teoria hidrodinamica'si teoria elasticitati~ .c_?rpurilor soiide. Aceste teorii e vit~ <, llltrod?cerea exphclta a punctelor materiale, prin Iictiuni care, III .raport cl_I. fundamentul mecanicii clasice, nu pot avea decit 0 semmflcatw aproximativa.

. - .Pe. ~~ng.a. marea lor insemnatate practicd, aceste discipline ~tllntlflce au creat·- prin extinderea universului ideilor ~atema.tice =- ac:le instrumente formale auxiliare (ecuatiile . diferential« partiale) de care era nevoie pentru lncercarile ulterlOare. de a da 0 noua fundamentere a intregii fizici in . comparat1e cu cea a lui Newton.

Aces~e .do~~ .moduri de aplicar« a mecamcn apartin .a.~~-numlt81 flZICI "fenomenoloazr.e". Pentru acest fel de fl~lCa este caracteristic ca uzeazba de concepte cit mai aproplate. de experrenta, dar care, tocmai de aceea, trebuie sa renunte in .~are masura la IJnitatea fundamentelor. Caldura, . electrICltatea ~i lumina slnt des crise prin variabile

109

de stare speciale si prin constante speciale ale materiei alaturi de starile mecanice iar deterrninarea t.uturor acestorvariabile in dependents lor reciproca ~i temporal a a fost o problema care a putut fi solutionat~. in .esenta numai pe cai ernpirice. Multi dintre contemporann lUI Maxwell vedeau In modul acesta de prezentare scopul ultim al fizicii, la care isi inchipuiau ca se poate ajunge pe cale pur inductiva prin e~perienta, data Iiind relativa proximitate de experien_ta a conceptelor utilizate. Din punct de vedere gnoseologlc, J. St. Mill ~i E. Mach au sustinut oarecum acest punct de vedere+".

In ce rna priveste, cred ca cea mai mare realizare a mecanicii lui Newto~ consta in faptul ca aplicarea ei consecventa a dus la depasirea acestui punet de vedere fenomenologic, indeosebi in studiul fenomenelor termice. Aceasta s-a. realizat prin teoria oinetica a gazelor ~i, in general, prin meeanica at.atistica. Prima a legat ecuatia de stare a gazeioI' ideale, viscozitatea, difuziunea ~i conduetivitatea termica a gazelor ~i fenomenelor radiometrice a~ gazelor, stabilind o conexiune logica intre fcmomene care, dm punctul de vede~e' al experientei nemijlocite, n-aveau nimic eomun. Cea dm urrna a condus la 0 interpret are mecanica a ideilor ~i legilor termodinamicii, ca si la deseoperirea Iimitei c.e aplicabilitate a ideilor l}i legilor teoriei clasice a caldurii, Aceast.a teorie oinetica nu numai ca a depasit cu mult fizica fenomenologica in privinta unitatii logice a fundamentelor, dar a produs pe deasupra ~i valori determinate pentru marimile adevarate ale atomilor ~i moleculelor, obtinute prin citeva metode independente, in afara oricarei indoieli rezonabile. Aceste progrese decisive au fost obtinute cu pretul corelarii punctelor materiale cu configuratii reale (atorni, respectiv molecule) al carer caracter [conatructiv-apeculativ era evident. Nimsni nu putea spera ca va putea vreodata "sa perceapa direct" un atom. Legi referitoare la marimi de stare situate aproape de nivelul observatiei (cum sint temperatura, presiunea, viteza) erau deduse din ideile Iundamentale prin calcule complicate. In felul acesta fizica (sau cel putin 0 parte a ei), construita initial lntr-o maniera mai "fenomenologica", a fost redusa, prin fundarea ei pe meeanica newtoniana a atomilor ~i moleculelor, la 0 baza

l}i mai Indepartata de experienta, dar avind un caracter mai uniform.

110

4. Conceptul de ~imp

Mecanica newtonia~a a. izbutit mult mai putin in expliearea fenomenelor optioa ~l electrice decit in domeniile diseutate in cele de mai sus. E adevarat ca Newton, in teoria sa eorpusculara a luminii, a incercat sa reduoa lumina la miscarea unor puncte materiale. Ulterior insa, pe rnasure ce fenomenele de polarizare, difractie si interferents a luminii au impus teoriei sale modificari din' ce in ce m~i nefiresti

. . . ,

s-a rmpus teor~a on~ulatorie a luminii a lui Huyghens.

Nasterea acestei teorii S-a datorat in prirnul rind fenomene~or optice ale cristalelor ~i teoriei sunetuIui, pe atunci deja elahorata intr-o anumita masura. Este adevarat ca ~ t~o!,ia lui Huyghens s-a bazat Ia inceput pe mecanica .clasica. Dar ca purt.ator al miscarilor ondulatorii a trebuit

. . eter~1 ce pat~unde to~te. corpurile ~i a carui cons-

tIt.utle . ~azata pe particule matenale nu putea fi explicat.a prl~ mCI ~n Ienomen cunoscut. Nu s-a putut ajunge niciodata Ia ~ l.magme clara asupra fortelor interne ce guverneazii eterul; mCI asupra fortelor ce actioneaza intre eter si materia llPonderabila". Asa se face oa fundamentele acestei teorii au ramas tot timpul Invaluite in bezna. Adevarata ba:za era 0 ecuatio diferentialii partiala a carei reducere la elemente mecanics. a ramas intotdeauna problernatica.

Pentru intelegerea teoretica a fenomenelor electrice ~i magnetice au fost introduse din nou mase de un fel deosebit ~i s-a admis existenta intre aceste mase a unor forte "cu. actiune la distanta, similare fortelor gravitationale aie l~l .Newton. Acest« feluri speciale de materie pareau, Insa, hpslte. de proprIetatea fundamentala a inertiei ; iar Iortele ee actionau intre aceste mase ~i materia ponderabila ramtneau ohscure. Acestor dificultati li s-a adaugat caracterul polar al respectiveloj- teluri de materie, ce nu se incadra in s?h~~a mecanicii ?la~ice. Baza teo:iei a ajuns ~i mai nesatIsfacatoare at-unci cmd au devenit cunoscute fenomenele

. electrodinamice, cu toate ca aceste fenomene il conduceau pe fizician la explicarea fenomenelor magnetice prin cele electrodinamice, facind astfel de prisos ipoteza maselor magnetice. Acest progres s-a realizat cu pretul sporirii cornplexitatii fortelor de interactiune ce trebuiau admise ea existtnd intre masele electrice in rmscare.

111

/

Iesirea din aceasta aituatie suparatoare gratie teoriei cimpului electric a lui Faraday §i Maxwell reprezinta probahil cea mai profunda transform are suferita de Iundarnentele fizicii de la Newton incoace. S-a facut din nou un pas in directia speculatiei constructive, care a . rnarit distant a dintre Iundamentul teoriei §i nivelul perceptiei senzoriale. Intr-adevar, existenta cimpului se manifest a numai cind in el sint introduse corp uri Incarcate electric. Ecuatiile diferentiale ale lui Maxwell leaga coeficientii diferentiali spatiali §i temporali ai cimpurilor electric ~i magnetic. Masele . eleotrice nu sint altceva decit locuri in care divergenta

clmpului electric nu dispare, Un dele optice apar ca procese de cimp ondulatorii electromagnetice ce se desfasoara in spatiu.

Maxwell a incercat, ce-i drept, sa dea 0 interpret are mecanica teoriei sale a cimpului, cu ajutorul unor modele mecanice ale eterului. Aceste lncercari au fost insa treptat impinse in umbra in urma reprezentarii - purificate de orice adaosuri superflue-a lui Heinrich Hertz, astfel incit in aceasta teorie cimpul a ocupat in cele din urrna pozifia fundamentala pe care tn mecanica newtoniana 0 detinusera punctele materiale. Initial ins a aceasta se aplica numai pentru elmpuri electromagnetice in spatiul vid.

La inceput teoria a fost total inoperanta pentru interiorul materiei, fiindca aci trebuiau introdusi doi vector! electrici legati prin relatii dependente de natura mediului §i inaccesibile analizei teoretice. 0 situatie analogs s-a ivit in legatura cu cimpul magnetic, ca ~i in relatia dintre densitatea curentului electric §i cimp.

H. A. Lorentz a gasit aicio iesirecare a aratat in acelasi timp calea spre 0 teorie electrodinamica a corpurilor in rniscare, teorie intr-o anumit.a rnasura libera de supozitii arbitrare. Teoria sa a fost construita pe urmatoarea ipoteza Iundamentala:

Pretutindeni (inclusiv in interiorul corpurilor ponderabile) sediul cimpului este spatiul vid. Participarea materiei la fenomene electromagnetice i~i are originea numai in faptul ca particulele element are de materie poarta sarcini electrice imuabile, fiind de aceea supuse pe de 0 parte la actiunile unor forte ponderomotoare, iar pe de alta parte avind proprietatea de a genera un cimp. Particulele elementare asoulta de legea newtoniana a miscarii pentru punctul material.

112

Aceasta este baza pe care H. A. Lorentz a realizat sinsa intre mecanica lui, Newton ~i teoria cimpului a lui . Neajunsul acestei teorii tine de faptul ca ea in-. sa determine fenomenele combinind ecua [ii diferen-

partials (ecuatiile' maxwelliene ale cimpului pentru. ul vid) cu ecuatii diferentiale totale (ecuatiile de misa punctelor), procedeu evident nenatural. Partea nes~-, a acestei conceptii s-a vadit in exteriorprm admiterii unor dimensiuni finite pentru par-' pentru a impiedica astfel cirnpul electromagnetic t pe suprafetele lor sa devina infinit de mare. tIl

us, teoria n-a izbutit sa of ere nici 0 explicatie asupra urii uriaselor forte ce tin sarcinile electrice in partiindividuale. H. A. Lorentz a acceptat aceste slabini ale teoriei 'sale, care-i erau bine cunoscute, pentru a explica fenomenele corect macar in liniile lor generale.

Urrnatoarea consideratie a permis iesirea dincolo de

o lui Lorentz. In vecinatatea unui corp incarcat elecexista un cimp magneticce contribuie (aparent) la inertia lui. N-ar fi oare posibil sa se dea 0 explicatie electromagnetica inertiei totale a particulelor? Este cIar ca aoeast.a problema nu putea fi solutionat.a satisfacator decit daca particulele puteau fi interpretate drept solutii regulate ~le ecuatiilor diferentiale partials electromagnetice. Or, ecuatiile lui Maxwell in forma lor originara nu permit 0 asemenea' descriere a 0 particulelor, deoarece solutiile lor oorespunzatoare oontin 0 singularitate. Fizicienii teoreticieni au Incercat de aceea mult timp sa atinga scopul mentionat printr-o modifieare a ecuatiilor lui Maxwell. Aceste incerciiri ins a au fost incununate de succes. Asa se face ca obiectivul edificarii unei teorii a materiei sub forma unei teorii electro_. 0 "moh,,,o pure a cimpului n-a putut fi atins pentru moment, in principiu nu se putea ridica nici 0 obiectie impotriva posibilitatii realizarii unui asemenea obiectiv, Ceea ce a descurajat continuarea Incercarilor in aceasta directie a fost lipsa oricarei metode sistematice care sa duca la 0 solutie. Un lucru mi se pare, insa, sigur: in fundamentele unei teorii consecvente a clmpului nu este permis sa intsrvina, alaturi de conceptul de cimp, conceptul de particula. Intreaga teorie trebuie bazata numai pe ecuatii diferentiale partiale ~i pe solutiila 10(_ far a singularitati+'.

113

5. Teoria relativitatii

Nu exist a mCI 0 metoda inductiva pe baza careia sa "8e obtina conceptele fundamentale ale fizicii. Nein~elegerea .aoestui fapt a reprezentat eroarea filozofica principalS. a unui mare numar de cercetatori din secolul al XIX-lea. Aceasta a fost probabil cauza pentru care teoria molecular-a ~i teoria lui Maxwell s-au putut impune numai Ia 0 data ,relativ tirzie15. Gindirea logica este in mod neeesar deduetiva; ea se intemeieaza pe concepte ~i axiome ipotetice. Ce ne indrepUite~te asteptarea cB: le-am putea alege pe acestea din ,urma in asa fel Inctt sa sperarn in eonfirmarea consecin. telor lor?

Situatia cea mai satisfacatoare se po ate intilni, evident, in acele cazuri in care noile ipoteze fundament ale sint sugerate de insa~i lumea experientoi. I poteza inexistentei unui perpetuum mobile - ca baza a termodinamicii- este un asemenea exernplu de ipoteza fundamentala sugerata de experienta ; tot astfel ~i principiul inertiei al lui Galilei. De acela~i gen slnt ~i ipotezele fundamentale ale teoriei relativitatii, teorie care a condus la 0 extindere nebanuita !}i la 0 dezvoltare a teoriei cimpului ~i in final Iu depi'i~il'ea bazelor mecanicii clasicet",

Succesele teoriei Maxwell-Lorentz au dat 0 mare lncredere in validitatea ecuatiilor electromagnetismului pentru

-spatiul vid si, de asemenea, in particular, in ideca cil. lumina se propaga "in spatiu'' cu 0 anurnita viteza constanta c. Aceasta afirmatie asupra constantai vitezei de propagars a Iuminii este valida in raport cu orice sistem inertial? Daca n-ar fi, atunci un anumit sistem inertial special, mai exact ,0 anumita stare a mi~carii (a unui corp del'cferinta) ar fi privilegiata in raport cu toate celelalte. Impotriva acestei idei pledeaza, totusi toate faptele de experienta rnecaniea, electromagnetice ~i optice.

A fost, de aceea, necesar ca validitatea legii constantei vitezei Iuminii sa fie ridicata la rangul de prineipiu pentru toate sistemele inertiale. Din aceasta decurgea necesitatea transformarii coordonatelor spatialo Xv X2, X3 ~i a timpului x Jn cazul trecerii de la un sistem inertial la altul in confor-

114

. mitate eu "transform.a~ea Lorentz" ce se caracterizeazit invariant.a expresier:

, ~ d 2 d 9 ds! = dx~ + dX2 + Xs - Xi

(daca se alege unitatea pentru timp astfel incit viteza lu-

minii c = 1) .

Prin aceasta timpul si-a pierdut cara.cte~,ul !~l abgolu~ i a fost inclus printre coordonateJe "spatIaJe a'dnd, natur~ ~ lgebrica (aproape) similar-a. Caracterul. absol u~ al tImJ.>uIUl' :i in special al sirnultaneit.atii a fost dlstr~s, iar descrierea cvadridimensionala a fost introdusa ca singura a~eev~ta.

Pentru a ex plica echivalenta tuturo.~ sislemelor Inert,~ah~' in raport cu toate fenomenele naturn este ne?es~r. sa se postuleze invariants tuturor sistemelor de ecuatii Iizice ceo exprima legi generale in raport cu tr.?nsforn.larea-Loren~z:, Realizarea . acestei exigente formeaza continutul teorieu

speciale a relativitat.ii. _ . v '.' _ •

AeeasUi teorie este compatibila eu ecuat~Il.p; lui ~axwell, dar ea este incornpatibila ?u hazele mecamcl~ clasIC~, Este adevarat ea ecuat.iile de rruscare ~le punc:~uIUl materI~1 'po~ fi modificate (~i 0 data ell ele ~I expresiile momentu Ul ~l energiei cinetice ale punctului ma!.erial) lntr-o asemene~ maniera incit 8(l. fie satisfacut a teoria ; dar con?eptul fo~te! de interactiune si, 0 data cu el, conceptul de energie potential a a unui sistem isi pierd temeiul deoarece aces~e conce~t~ ~.e bazeaza pe id~ea caracterului absolut al .. slmu,ltanelt~tu. Cimpul, asa e~m este el determinat de ecuatiile diferen tiale,

ia locul forte1. . .. .

T ntruolt teorin de mai sus per~ite lllteractmmle. recrroce numai prin rnijlocirea cimpur'J!or': ~~ ce!e 0 teorie de . ~imp a gravitatiei, Tnl.r-adcv:'ir, nu e ~hflm,l sa so forn;ulez1 ·0 asemenea teorie incare, ca ~i in teoria lUI Newton, eu~pua gravitational sa se poata red~ce la un se~lar care re'p~ezl~ solutia . unei ecuatii diferentiale cu derivate partia e.. ~ toate acestea, faptele experimentale pe c~re lev e~prI~a teoria newtoniana a gravitatiei _I1: e~~duc III alta directie,

aceea a teoriei generale a relativit.ati]. ...

Un aspect nesatisfacat.or al fundarnentelor. mecamc~l' clasice eonsta in dublul rol in earp apal'e .aceea~·[. constant~ .~ masei : ca "masa inertiala", in legea de rmscare ~l ca ".masa gravitationala", in legea gravitatiei. Ca urmare a acestui Iapt,

115

r I

~cceleratia unui corp intr-.un ctrnp gravitational pur este mdependenta de natura lUI rnateriala ; sau, Intr-un sistern de coord onate in accelera{ie unilorma (accelerat in raport cu un "sistem inertial") mi?carile se desfa?oara ca ~i cind ar avea loc intr·un cimp gravitational omogen (in raport cu un sistern de coordonate "in repaus"), Daca se admite caechiva lenta acestor doua cazuri este completa; at unci se obtine o aqaptare a gindirii noastre teoretice 1& faptul ca m'asa gravitationala ?i cea inertial a sint identice.

Cu aceasta cade privilegierea ca principiu fundamental a "sistemelor inertiale" ; va trebui sa admitem ca egal indrep. tatite ~i transformarile de coord onate neliniare (xv X2' x3' x4). Daca facem 0 asemenea transformare a unui sistem de coordonate al teoriei speciale a relativitatii, at unci metrica

ds2 = dxi + dx] + dx~ - dx:

trece intr-o metric a general a (riemanniana a lui Baue)

. ds2 = g". dx" dx, (lnsumati dupa j, ?i v)

unds g"v, simetrice in raport cu fL ?i v ; sint anumite f'unctii de Xl . '. ~ x~ care descriu. ati~ proprietatile metrice cit ?i cimpul gravItatIOnal al spatiului in raport cu noul sistem de coordonate.

. Acest progres in interpretarea fundamentelor mecanicii va trebui sa fie platit ins a prin aceea ca_- dupa cum va deveni €vident la 0 analiza mai atent.a - noile coordonate nu mai pot fi interpret ate nemijlocit, ca rezultate ale unor masu ratori cu corpuri rigide ?i ceasornice, cum se putea face in sistemul original (un sistem inertial cu cimp gravitational care se anuleaza).

. Trecere~ .la t~oria generala B,relativitatii se infaptuie?te Pfl1_l SUP?Zlt1a ca. 0 asemenea reprezentare a proprietatilor (adica prmtr-o rnetriea riemannianaj se.justifioa de asemenea sitn cazul general in care nu exista un sistem de coord onate in raport cu care metrica sa ia forma cvasieuclidiana sirnpla ;a teoriei speciale a relativitatii.

. Acurn coordonatele, \in sine, ilU mai exprima relatii metries, CI doar "vecinatati" ale lucrurilor descrise, ale caror coordonate difera putin una de alta. Toate transformarile de coordonate trebuie admise atita timp cit aceste transiformari nu au singularitati. Numai acele ecuatii pot sa fie .admiss ca expresii ale legilor generale ale naturii care sint

116

in raport cu transforrnari arbitrare in acest sens

covariantai generale). . . ~ .. . \

obiectiv al teoriei generale a relatIvItat~I .. a fost unei Iormulari preliminare .car~~ .in conditiile re:

la anumite exigente ale i1_lc~IderlI. I1_lt~erne, poate .ft in cea mai simpla mamera posIbIla. cu .. "faptele direct ". Teoria newtoniana a g~avItatI~l of ere a exemplu prin restringerea s~ l.a m~ecamca p.ura a gr~.. Aceasta formulare prehmmara poate Ii caracten-

zataprin urrnatoarele: .. ., .

(1) Conceptul de punct material ~I al mas.eI ~UI smt menLegea de miscare pentru el reprez~n~a_, ~:aducere~ inertiei in limbajul teoriei generale a relativitatii. Aceasta este' un sis tern de ecuatii diferentiale totale ce. carac-

o linie geodezica.. . ... ...•

(2) In locul Iegii newtomene a interactiunii wa':ItatIO~ale gaseste sistemul celor mai simple ecuatii dif'erentiale ~ovariante pe care Ie putem stabili pentru tensor~l g!-'v' ia nastere Iacind egal cu zero tensorul de curbura rie-

mannian ' contract at (R"v = 0).. ~ ~ I

." Aceasta formulare ne per-mite sa tratam problema p a:

. . Mai exact spus, ea permite examina~ea pro~!e~e~

"miscarii punctelor materiale de ma.sa p:actlC neglijahila ·lnt~-un cimp gravitational (central sImetrI~) produs. de un . punct material presupus "in repaus": Ea nu ia in con~Iderar~ reactia punctelor materiale "in miscare" asupra cimpului gravitational, nici nu conside~a ~odul in care masa centrala produce acest cimp gra':It~tIOnal. ~ ~ . .. f' Analogia cu mecanica clasica ne ~rata ca teo.rIa po~te ! mpletat a pe calea urmatoare. Se ia ca ecuatie de cimp :

R,k - 1/2 gikR = - Tik

. R reprezinta scalarul curburii rriemanniene, Til; te~sorul - energie al materiei Intr-o repr~zentare .fe~om~nologIcii., Parte a stlnga a ecuatiei este aleasa astfel .mOlt d_Ivergent~ ei este simultan egala .cu zero. Re~ultatul obtm~t prm a?eas~: anulare a divergentei mernbrului drept. _ne da. "ecuayule miscare" ale materiei sub forma ecuatIll~r diferentiale Clj. ."'. partiale pentru c~zul in care Til; Il!-~rod~ce, p~ntr~ descrierea materiei, numai patru alte .functll. reciproc mdee pendente (de exemplu, densitatea, preslU_nea ~! comp.one?t:l vitezei, unde intra ultimele a~e loc 0 Id.e1_ltItate, iar III re presiune ~i densitate 0 ecuatie de conditie).

117

Prin aceasta formulare se reduce intreaga mecanica a gravitatioi la solutionarea unui singur sistern deecuatii diferentiale partials covariante. Teoria inlatura toate dificultatile interne de care era afectata baza mecanicii clasice. Ea este suficient.a - dupa cite stirn - pentru reprezentarea faptelor observate ale mecanicii ceresti. Dar ea se asearnana unei cladiri care are 0 aripa din rnarrnura fina (partea stinga a ecuatiei), pe ctnd 0 alta aripa este facuta din lemnJipsit de valoare (partea dreapta a ecuatiei). Reprezentarea fenomenologica a materiei nu este decit un substitut imperfect pentru 0 reprezentare care ar corespunde tuturor proprietatilor cu-

noscute ale materiei. .,

Nu este greu sa se unifice teoria cimpului electromagnetic a lui Maxwell cu teoria clmpului gravitational, atlta vrerne cit ne restringem la spatiul fara materie ponderabila si fara densitate electrica. Tot ceea ce este necesar sa se fac~ este sa Be ia in al doilea membru al ecuatiei de mai sus pentru T!k, tensoru] energiei pentru cimpul electromagnetic in spatiul vid, 51 sa se asocieze cu sistemul ecuatiilor astfel modificate ecuatia de clmp a lui Maxwell pentru spatiul vid, scrisa in forma generala covarianta. In aceste conditii va exista lntre toate aceste ecuatii un nurnar suficient de identitati diferentiale pentru a garanta compatibilitatea sistemului. P~_ tern adauga ca aceasta proprietate Iorrnala necesara a sistemului total de ecuatii las a deschisa alegerea semnului membrului Tik' fapt ce s-a dovedit ulterior a fi important.

Nazuinta spre cea mai inalta unitate posihila a fundamentelor unei teorii a determinat citeva incercari de a include cimpul gravitational ~i cimpul electromagnetic intr-o singura imagine formala ornogena. In acest sens trebuis sa mentionam in special teoria cu 5 dimensiuni a lui Kaluza ~i Klein. Dupa ce am examinat cu mare atentie aceast.a posibilitate, cred ca este mai potrivit sa se accepte lipsa de uniformitate interna a teoriei originale, deoarece nu consider ca totalitatea ipotezelor de baza ale teoriei cu 5 dimensiuni contine mai putine elemente arbitrare decit contins teoria o~iginala. Aceeasi afirmatie se poate face ~i despre varianta degenerata proiectiva a teoriei, care a fost elaborata atent in special de van Dantzig si Pauli.

Consideratiile de mai sus se refer a exclusiv la teoria elmpului fara materie. Cum trebuie sa procedam mai departe pentru a ohtine 0 teorie completa a materiei constituite

118

atomi? Intr-o asemenea teorie trebuie, in orice caz .. fie : excluse singularitatile, deoarece altminteri ecuatiilsn- ar determina complet cimpul total. Aici, in. de ctmp a relativitatii generale, lntllnim aceeasi proa reprezentarfi teoretice de cimp a materiei, asa cum apiirut original' numai pentru teoria lui Maxwell.

Si aici incercarea de a construi particulele pornind de Ia . cimpului conduce, evident, la singularitati, Si aici fost facuta Incercarea de a se depa~i acest inconvenient prin

ntrouucerea unor noi variabile de clrnp ~i prin complicarea extinderea sistemului ecuatiilor ctmpului. Recent, am destotusi, in colaborare cu dr, Nathan Rosen, ca cea simpla combinatio lntre ecuatiile de cimp ale gravitatiei

electricitatii mentionata mai sus produce solutii central-

DU.W::;,ou', care Ie putem considers lara singularitati (hine-

solutii central-simetrice ale lui Schwartzschild clmpul gravitational pur ~i cele ale lui Reissner pentru electric luind in considerare actiunea sa gravitatioMa voi referi pe scurt la acestea in paragraful6. In felul pare posibil sa se obtina pentru materie ~i interactiuei 0 teorie pura a cimpului lara ipoteze aditionals, teorie-

poate fi supusa controlului experimental fara sa produca dificultati deett cele de ordin pur matematic, e adevarat serioase.

6. Teoria cnantica ~i fundamentele . fizicii

Fizicienii teoreticieni ai generatiei noastre spera In ediunei noi baze teoretice pentru fizica in care Be VOl' concepte lundamentale, mult diferite de cele ale teocimpului la care ne-am referit pin a acum. Aoeasta dato faptului ca s'-a dovedit necesar - pentru reprezentaraa. a asa-ziselor fenomene cuantice - sa se folo-

abordari de un tip nou.

In timpce esecul mecanicii clasice, asa cum a fost acesta !l"P.1'P!V~It. de teoria relativitatii, este legat de viteza Iinita ~ (excluderea vitezei infinite), la inceputul secolului s-a descoperit existents unui alt gen de dezacord intre i~onSE~Cll[}te deductive ale mecanicii §i faptele experimentale,. cu miirimea linita (excluderea valorii zero) a con,,,~,tUll>Cl h a lui Planck, §i anume ca, in timp ce mecanica mole-

119

culara cere ca atit caldura cit ~i densitatea radiatiei (monocromatice) ale corpurilor solide sa descreasca proportional cu descresterea temperaturii ahsolute, experienta a aratat ca ele descresc mult mai rapid 0 data cu descre§terea temperaturii. Pentru a explica teoretic acest comportament a fost necesar sa se adrnita ca energia unui sistem mecanic nu poate lua orice valoare, ci anumite valori discrete ale caror expresii matematioa depindeau rnereu- de constanta h a lui Planck. Aceasta conceptis s-a dovedit esentiala ~i pentru teoria atomului (teoria lui Bohr). Pentru tranzitia atomilor dintr-o stare in alta - cu sau fara emisie sau absorbtie de radiatie - nu se pot da legi cauzale, ci numai unele statistice; 0 concluzie similara e valida 'pentru dezintegrarea radioactiva a atomilor, care fusese atent studiata in aceeasi perioada. Mai mult de doua decenii fizicienii au incercat fara succes sa gaseasca 0 intepretare unitara a acestei "mecanici cuantice" a sistemelor si fenomenelor. 0 asemenea ineereare a reusit insa cu vreo ~eee ani in urrna, prin doua metode .teoretice aparent eomplet diferite. Una dintre aces tea 0 datoram lui Heisenherg ~i Dirac, iar pe cealalta lui de Broglie ~i Schrodinger. Echivalenta matematica a acestor doua metode a fost repede recunoscuta de catre Schrodinger. Voi incerca sa schitez aici linia de gindire a lui de Broglie ~i Schrodinger, care e mai apropiaUi de modul de gindire al fizicianului, ~i voi Insoti aceasta descriere de anumite consideratii mai generale.

Mai tntii prohlemase pune astfel: cum se poate atrihui 0 succesiune discreta de valori ale energiei H, unui sistem determinat in sensul mecanieii clasice (energia este 0 functie data de coordonatele qr §i impulsurile corespunzatoare Pr) ? Constanta h a lui Planck coreleaza valorile frecventoi 1jhHo cu valorile energiei Hg. Este ca urmare suficient, sa se dea unui sistem o serie discreta de valori, ale frecoentei. Aeeasta ne amintesto de faptul cil. in acustica 0 serie de valori discrete de frecventa corespund unei ecuatii diferentials partiale liniare (daca se cunosc conditiils la limit a) ~i anume solutii sinusoidale periodice. Schrodingor si-a pus problema de a pune in corespondenta cu functia de energie data e(q.,Pr), 0 eouatie diferentiala partiala pentru 0 Iunctie scalara ~ unde qr §i timpul t slnt variahile independente. El a reusit sa faca aceasta (pentru 0 funcJie complaxa) ~ astfel incit valorile teoretice ale energiei Ho'

120

cum erau cerute de teoria statistica, sa reprezinte efecFy rnaniera satisfacatoare solutiile periodice ale ecuatiei .

Se intelege, n-a fost posihil sa se asoci.eze unei s.olutii

I~E~1eJrllJ.l'lllltl"t: ~ is; t) a ecuatiei lui Schrodmg~r 0 miscare .e.,'~nJLUl.U:1L'a in sensul mecanicii punctelor materials. A~east~ iIU,OtCUHHU ca Iunctiei ~ nu-i corespunde, in orice, caz e~ nu-t exact 0 reprezentare a lui qr ca Iunctie de tI:up t. usi, urrnlndu-I pe Born, semnificatia fizica .. a Iunctiei ~ , fi interpretata astfel: ~ (patratul valorii ahsolute, .a functii complexe ~) reprezinta densita_tea d~, prohahIll~ in punctul considerat in spati~l conf~guratlllor al lui timpul t. Inductiv, dar oarecum rmprecis se poate c~rac-

continutul ecuatiei lui Schr6dinger in modul urmator:

rln,rnT';rn: felul in care se modifies in timp densitatea de

a unui ansamhlu statistic de sisteme in spatiul ,. VUaUUHQ·V· . Pe scurt recuatia lui Schrodinger determina

;~U'UUJLULitU't'" functiei qr in timp.

Trehuie sa amintim ca rezultatele acestei teorii contin cazuri Iimita rezultatele mecanicii particulelor dac~ de unda cu care ne inttlnim in rezolvarea prohlem~l ;au'l~'HH:;,udinger este peste tot suficient, de, ~ic~, in?i~ energia

ntiala variaza cu 0 marime practic infinit m~ca pe,~tru schiinhare a unei lungimi de unda in spatiul configuratiilor. aceste conditii se pot demonstra urmatoar~le, Ale gem

regiune Go in' spatiul configuratii~or care, de§~ este m~r~ .orice directie) in raport cu h~nglmea de ,und~ este, mica raport cu dimensiunile practice ale spatmh!l conflgl!-raIn aceste conditii este posihil sa se aleaga 0 Iunctie IjJ '''''n~ ...... , momentul initi~l t astfel incit ea se anuleaza In,afara "n;n.;."n.' Go, §i se com'port&: ,conforr!l ecuatiei !ui Sch~odmger, asa maniera incit ea iSI mentme aceasta propnetate - putin aproximativ - d~ asemene~ §i pentru un moment .""'OT'lI'" al timpului, dar pentru 0 regmne Go care a trecut l!l t Intr-o alta regiune G, In acest fel se poate v?rh~!

un anumit grad de aproximatie, de "mi§care!l" r~glUnll ca intreg §i se poate arroxi~a ac~~sta miscare lrm, rmscarea

. punct in spatiul configuratiilor. Aceast~ rmscare .v.~ atunci cu miscarea ceruta de ecuatiile mecamcn ICe.

Experimentele de int~r!erenta cu r~ze corpusculare B:u o confirmare straluCIta a faptulm ca natura ondu,latorle fenomenelor de miscare, asa 'cum apare ea in teorie, co-

121

II1II"'" ! ~:I!I,

respunde real mente cu faptele. In plus, teoria a reusit 8~1 reprezinte cu u~urinFi legile statistiee ale tranzitiei unui sistem de la 0 conditie cuantica la alta sub actiunea fortelor externe, ceea ce, dir{ punetul de vedere al mecanieii clasice, aparea ca un miracol. Fortele exterioare erau reprezentate aici prin miei adaosuri, dependente de timp, la energia potentiala. In timp ce in mecanica clasica asemenea adaosuri pot produce doar schimbari corespunzator de mici ale starii sistemului, in mecanica cuanticii ele produc schimbari oricit de rnari, dar cu probabilitatea corespunzator de mica, 0' consecinta in perfect.a armonie cu experienta.

Teoria a oferit chiar ~i 0 Intelegere a legilor dezintegrarii radioactive, eel putin in linii esentiale.

Niciodata ptna acum nu a fost elaborate o teorie care sa of ere cheia interpretarii ~i calcularii unui grup attt de eterogen de fenomene de experienta cum a facut mecanica cuantica, Totusi, in ciuda acestui fapt, cred ca teoria poate sa ne poarte pe 'cai eronate, in cautarea unor fundamente unitare, pentru Iisica, deoarece in opinia mea, ea este 0 reprezentare incompleta a lucrurilor reale 17, desi este singura ce poate f~ construita pe baza conceptelor fundamentale de forta §l punct material (corectura cuantica a mecanicii clasice). Incompletitudinea reprezentarii este un rezultat al naturii statistice (incompletitudinea) a legilor. Voi incerca sa justific

aceasta opinie. .

La inceput, vom intreba: in ce masura functia tjI descrie starea reala aunuisistem mecanie ? Sa admitem ca tjlr reprezinta solutii periodice (Iuate in ordi-nea eresterii valorilorenergiei) ale eeuatisi lui Schrodingor. Vom lasa deschiaa, pentru moment, problema in ce masura ~, luate individual sint descrieri complete ale sti'irilor fizice. La inceput sistemu] se afla in starea ~, ou cea mai mica energie El' Apoi, dupa un interval finit de timp, 0 forta perturbatoare mica actioneaza asupra sistemului. La un moment ulterior se obtine deci din ecuatia lui Schrodinger 0 Iunctie de forma

~ = ~ Cr~'

unde C, slnt constante (complexe). Daca slnt "normalizate", at unci ICII este aproape egal cu 1, IC21 etc, sint mici in comparatie cu 1 ; acum ne putem intreba: descrie ~ 0 stare reala a sistemului ? Daca raspunsul este da, atunci singurul lucru

122

ne mai ramine este sa-i atribuim * 0 asemenea energie deu .... u.v~ de E §i in particular, 0 asemenea energie ee depa~~~~1l cu putin (in orice caz El < E < .:J, 0 asem,enea SUP,O~I~I.~ insa in contradictie cu experientele reahzate mal ~ntll J, Franck si G.' Hertz asupra ciocnirii electronilor, vom aoeepta in plus dernonstratia lui Milli,kan ~supra . i discrete a electricitatii. De fapt, aceste exper-imente la eoncluzia ca nu exist a stari ale energiei unui sistem

sa se afle intre valorile cuantice. Din aceasta decurge

ul ca Iunctia noastra ~ nu descrie in niei un caz 0 s~are a corpului, ci constituie mai degraha 0 descrI~re IJ.HLl:>Llua in care C, reprezinta probabilit.ati ale valorilor male energiei. Pare clar decica interpretarea, s,t~

a teoriei cuantice a lui Born este singura posIbIla: ~ nu descrie 0 stare care ar putea fi aceea a unut

sistem; ea se raporteaza mai degraba la mai mu.lt,~ la un .,ansamblu de sisteme", in sensul mecamcu Daca; exceptind anumite cazuri speciale, func,tia doar date statist ice privind rnarimi observabile,

za se afla nu doar in aceea ca operatia de miisurare intr,oelemente necunoscute, care pot fi intelese doar statistic, si in insusi faptul ca Iunctia ~ nu descrie, .in nici un se_ns~ , unui sineur sistem. Ecuatia lui Sohrodingor determma ificarile intimp pe care Ie sufera ansambluri de sisteme, .. ce pot exista indiferent de actiunea exterioara asupra sistem singular 18,

o asemenea interpretare elimina de asemenea par~doxul at recent de mine impreuna cu doi colahoratori, care refer a la urrnatorul caz:

Sa consideram un sistem mecanic alcatui]. de doua sisteme A si B care au interactionat reciproe numai intr-un de £imp Iimitat. Fie data functia ~ inainte de intera?nea lor. Atunei ecuatia lui Schrodingor va furniza funct1a

. dupa ee interactiunea a avut, l?c~ Sa. deter-mi_nam ~cum in masuratori complete starea flzIca a sIstemul.Ul partIal ~, . mecanica cuantica ne permite sa deterrninam funct1a a sistemului partial B din aceste masuratori ~i din Iunctia a sistemului total. Aceast a determinare va oferi, lnsa, un

* Deoarece, conform unei consecinte bine fundate a teoriei ,relat.i, energia unui sistem eomplet (in repaus) este egali'i eu _n~ertla tntreg). Iar aeeasta, desigur, trebuie sa posede 0 anumita vabine determinata.

123

rezultat ce va depinde de care anume dintre marirnila determinate ce specifioa starea sisternului A afost masurata (ds exemplu, coordonatele sau impulsul). Dar Intrucit nu poate exista decit 0 singurii stare fizica a lui B dupa interactiunea cu A, stare care in mod rational nu poatef considerata dependenta de masuratorile speciale pe care le efectuarn asupra sistemului A, separat de B, vom putea trage concluzia ca f'unctia ~ nu corespundo fara echivoc starii fizice. Corespondenta unui numar mai mare de functii t)i cu aceeasi starefizica a sistemului B, nearata din nou oa Iunctia ~ nu poate

, fi interpretata ca 0 descriere (completa) a unei stari fizice: a unui singur sistem.$i aici, punerea in corespondonta a functisi ~ cu un ansamblu de sisteme elirnina orice dificultate".

Faptul ca mecanica cuantica permite, intr-o rnaniera atit de simpla, concluzii referitoare la tranzitii (aparent) discontinue de la 0 stare fizica la alta fara a ne oferi realmento o reprezentare a poceselor specifice, este corelat cu un altul; ~i anume faptul ca teoria n~ opereaza in realit~.t.e c~. sisteII_le singulare, ci cu ansambl~rI de sl~teme. . qoef~clentIl Cr d~n primul nostru exemplu smt efectiv modificati Ioarte putin prin actiunea unei forte exterioare. 0 asemenea mterpi'etare a mecanicii cuantice ne permits sa Intelegem de ce aceasta teorie explica usor capacitatea unor forte perturhatoars mici de a provoca modificari oricit de mari ale starii fizice a sistemului. Asemenea forte perturbatoare produc, intr-adevar,

. doar alteriiri corespunzatoare mici ale densiuitii statistice

in ansambluri de sisteme, si deci numai modificari infinit mici ale ~ functiilor, ale ca;or descrieri matemati?e p~ezinta dificultati mult mai mici declt cele pe care le-ar lmpbca reprezenta~ea matematica a modificarilor finite produse asupra unor parti ale sistemelor singulare. Fenomenul ce ~e Intlmpla in sistemul singular ramtno, e drept, complet neclarificat prin acest mod de a considera lucrurile : el este eliminat complet din reprezentare de modalitatea statistica de abor-

dare. - ..

Dar acum vorn intreba: Exista real mente vreun Iizician care sa creada ca noi nu vorn obtino niciodata 0 cunoastere

* Operatia de masurars a .lui. A .. de exe~plu, contin~ in sin~ dej~ ~ tranzitia la un ansamblu mal Iimitat de sisteme, Ultimul (:;;1 deci ~l nmctia .sa 1jJ) depinde de punctul de vedere conform caruia se face aceasta limitare a ansamblului de sisteme.

124

acestor modificari importante ale sistemelor singulare, structurii lor siacoriexiunilor lor cauzalo, si aceasta de fapt~l oa aceste procesa individu~le ne-au aduse atit de aproape gratis minunatelor inventii ale

'4;~llH"LO,a cu bule Wilson ~i contorului Geiger ? A crede aceaseste 0 posihilitate logic necontradictorie; dar ea se opune atita putere instinctului meu ~tiinWic, incit nu pot sa ret la cautarsa unei conceptii mai cuprinzatoare 19.

Acestor consideratii am dori saIs adaugam unele de aIt care se ridica de asemenea impotriva ideii ca metodele use de mecanica cuantiea arfi apte de a oferi 0 baza pentru intreaga fizica. In ecuatia lui Schrodinger, timabsolut, respectiv energia potential a joaca un rol decisiv, acesto doua concepts au fost recunoscute de teoria reI a" ca inadmisihile in principiu. Daca dorim sa scapam aceasta dificultate ar trehui sa intemeiem teoria pe notinea de cimp ~i pe legi ale cimpului, in locul forte lor de inter-

. . Aceasta ne conduce la transpunerea metodelor sta-

ale mecanicii cuantice la cimpuri, cu alte cuvinte la cu un numar infinit de grade de libertate. Desi infacute pina acum se limiteazaJn ecuatii liniare, 'a~a cum ~tim din teoria general a a relativitatii, slnt

. , complicatiih, aparut« ptna acum in cadrul celor

at ingenioase incercari sint de-a dreptul ingrozitoare. Ele deveni uriase in cazul in care s-ar dori sa se satisf'aca exiteorioi generale a relativitatii, asupra justetei prin-

a acestora neindoindu-se nimeni. -

Trebuie sa observam, in fine, ca introducerea continuului

atiu-tirnp poate fi considerata nefireasca, data fiind strucmoleculara a oricaruiproces ce se desfii~oara la scara Se sustine ca succesul metodei lui Heisenberg justifica o met~da algehrica pura de descriere a naturii, cu

. cuvinte eliminarea functiilor continue din Iizica, Dar va trebui sa renuntam, in principiu, Ia folosirea con. spatiu-timp. ~11 este de neimaginat ca ing~n~~umaria va gasi cindva metode ce ne VOl' da posibilisa mergem pe aeeasta cale. In momentul actual un i8.Serrtertea program ne pare totusi asemanator cu 0 incercare a respira intr-unspa~iu' vid,

Nu este nici 0 indoiala ca in mecanica cuantica se gase~te important element de-adevar ~i ca ea va rep~eze~~a 0 de incercare pentru orice fundament teoretic vutor,

125

deoarece ea va trebui dedusa ca un caz particular din acest fundament, la Iel cum se deduce electrostatica din ecuatiils lui Maxwell pentru cimpul electromagnetic sau terrnodinamica din mecanica clasica. Cu toate acestea nu cred ca mecanica cuanticii va reprezenta punctul de plecare in cautarea acestui fundament, la fel cum, viceversa, nu se poate merge de la termodinamioa (respectiv, mecanica statistica) la fundamen-

tele mecanicii 20. .

Data fiind aceasta situatie, pare a fi complet indrept.atitii considerarea serioasa a problemei in ce, masura fundamentele fizicii cimpului ar putea fi puse de acord cu faptele teoriei cuantice. Aceasta reprezint.a singura baza care, in. stadiul actual al mijloacelor noastre de expresie maternatica, poate fi adaptata la postulatul teoriei' generale a relativitatii; convingerea, dominants printre fizicienii actuali, ca o asemenea incercare este sortita esecului si-ar putea avea radacinile in ideea nejustificat.a ca 0 asemenea teorie va duce, intr-o prima aproxirnatie, Ia ecuatiile mecanicii clasice pentru miscarea particulelor sau cel putin la ecuatiile diferentiale tot ale. De fapt plna acum n-arn reusit niciodata sa reprezont.am teoretic particule prin cimpuri lara singulariUiti §i nu putem sa spunem nimic a priori eli privire Ia comportarea unor asernenea entitati. Un luau este, totusi, eert; daca 0 teorie a eimpului va duee la reprezentarea particulelor far a singularitati, atunei comportarea aces tor particule in timp este deterrninata exclusiv de ecuatiile diferentiale ale· clmpului.

7. Teoria relativitiitii ~i particulele

o\§ dori acum sa demonstrez ca, in conformitate cu teoria generala a relativit atii, exist a solutii lara singularitati ale ecuatiilor de cimp ce pot fi interpretate ea reprezenta.ri ale particulelor 21. Ma voi limita aici la partieulele neutre deoarece intr-o alta luerare recent publicata impreuna cu dr. Nathan Rosen am analizat aceasta problema Intr-o rnaniera mai detaliata §i deoarece in aeest caz special putem evidentia in mod complet eeea ce este esential in problema.

Cimpul gravitational este in intregime descris de tensorul glLv' In simbolul triplu indexat rlLvo, apar de asemenea ~i contravariante gIL" care slnt definiti ca minorii lui gIL'" divi-

126

prin determinantul g( = IgaBI). Pentru ca elementele lui sa fie definite ~i finite nu este suficient numai sa existe, vecinatato oricarui punet al continuului, un sistem coordonate in care g(1.v 9i derivatele lor de ordinul tntti sa continue ~i diferentiabile, dar este de asemenea necesar determinantul g sa nu se anuleze nicaieri. Aceasta ultima

..... n. .. ,·'r>Tl·'O poate fi eliminata daca se inlocuiesc ecuatiile difeRik = O, prin g2Rik = 0, partea din stinga fiind alcadin Iunctii rationale intregi ale lui gik ~i ale derivatelor

Aceste ecuatii au solutiile central simetrice indicate de zschild:

= - r dr2 _ r2(d62 + sin26dq>2) + (r _ 2 m) dt2.

I - 2 mjr r

Aceasta solutis are 0 singularitate pentru I' = 2 m, de~!l,l'<">O coeficientii lui dr2 (adica g It') devin infiniti pe aceasta Daca, totusi, vorn inlocui variabila r prin p ecuatia

p2 = r - 2 m

<ls2 = - 4(2m + p2)dp2 -(2m + p2)2(d62 + sin2 6 d cp2)+

2

+ P dt2•

2m + p2

solutie se comport.a regulat pentru toate valorile p. Anularea coeficientilor lui dt2, adica (g«) pentru p = ° rezultii, e adevarat, datorita faptului ca determinantul se anuleaza pentru aceasta valoare ; ceea ee insa pentru " ... etodele de scriere a ecuatiilor de cimp aetualmente adopnu constituie 0 singularitate.

Daca p se extinde de la - 00 la + 00, at unci r se extinde Ia + 00 la r = 2 m §i dupa aeeea ina poi la + 00, pe cind asemenea valori ale lui I' eorespunzind lui I' < 2 m existii valori reale corespunzatoare pentru p. De aici, ca solutia Schwartzschild devine 0 solutie regulata ne reprezentam spatiul fizic consttnd din doua "patmi" ~~" .. ~,,' ,0 eare se lnvecineaza pe hipersuprafata p = 0, adica

= 2 m, in timp ee determinantul g pentru aeeasta hiperta devine nul. Vorn numi 0 asemenea conexiune intre paturi (identice) un "pod". Ca urmare, exiatenta unui

127

asemenea "pod" intre cele doua paturi in domeniul finit corespunde exiatentei unei particule materiale neutre care e descrisa far a singularitati.

Rezolvarea problemei miscarii particulelor neutre conduce in mod evident la descoperirea unor asemenea solutii ale ecuatiilor gravitation ale (scrise fara. numitori), care contin clteva pod uri.

Conosptia schitata mai sus corespunde a priori structurii atomice a materiei in masura in care "podul" este prin natura sa un element discret. Mai mult, constanta de masa m. a particulelor neutre trebuie sa fie in modnecesar pozitiva, deoarece nici 0 solutie fara singularitati nu poate sa corespunda solutiei Schwartzschild pentru 0 valoare negative a lui m. Numai cercetarea problemei mai multor pod uri ne poate arata daca aceast.a metoda teoretica of era o explicatie a egalitatii probate empiric a maselor particulelor gasite in natura, ~i daca ea poate explica faptele pe care mecanica cuantica le-a interpret at minunat.

Intr-o maniera analoga este posibil sa se demonstreze ca ecuatiile combinate ale gravitatiei ~i electricitatii (cu alegerea corespunzatoare a semnului membrului electric in ecuatiile gravitatiei) produc 0 reprezentare - pod fara singularitati a unei particule electrice. Cea mai sirnpla solutie de acest gen este aceea pentru 0 particula electric a fara masa

gravitationala. ' .

Atita vreme cit dif'icultatile matematice importante legate de rezolvarea problemei "mai multor poduri" nu slnt depasite nu putem spune nimic cu privire la utilitatea teoriei din punct de vedere fizic. Cu toateacestea, ea reprezint.a prima tentative de elaborare conseoventa a unei teorii de cimp care of era posibilitatea expliearii proprietatilor materiei. In favoarea acestei lncercari trebuie sa adaugam, de asemenea, ca ea se lntemeiaza pe cele mai simple eeuatii relativiste de cimp cunoscute azi.

8. Bezumat

Fizica reprezinta un sistem logic de idei aflat in stare de evolutie, a caruihaza nu se poate obtine distilind-o prin vreo metoda inductiva din datele expenientei, ci numai prin

128

lihera. Justificarea (contmutul de adevar) sisse intemeiaza pe confirmarea de catre datele expe-

a utilitatii teoremelor deduse; relatia dintre ultimele poate fi inteleasa numai intuitiv. Evolutia sistese desfa~oara in directia cresterii simplicitatii bazei Pentru a ne apropia de acest tel trebuie sa ne Impa-

cu faptul cafundamentole logice se Indeparteaza tot mult de faptele experientei ~i ca drumul gindirii noastre

la fundamente la teoremele rezultate corelate cu expe-

devine tot mai lung ~i greu 22.. .•

nostru a fost acela de a schita cit mal concis coneeptelor fundamentale, evolutie dspendent.a de

experientei ~i de tendinta spre atingerea perfectiunii a sistemului. Mi se pare ca starea actuala a lucrurilor

clarificata cu ajutorul acestor consideratii. (tn mod aceasta reprezentare istorica schematica a avut

anurnita coloratura personals) 2'3. .

M-am straduit sa arat cum sint eorelate reciproc ~i cu experientei conceptele de obiect corporal, spatiu, subiectiv ~i obiectiv. In mecanica clasica conceptele spatiu ~i timp sint independente unul de altul. Conceptul obiect corporal este lnlocuit in fundamente de conceptul punct material, prin caremecaniea a devenit esential ornista, Lumina ~i electricitatea au produs dificultati tabile at unci cind s-a incercat sa se faca din mecafundamentul intregii tizici, Aceasta a condus la teoria

cimp a electricitatii ~i, ulterior, la incercarea de a inte. fizica in intregime pe conceptul de clmp (dupa 0 ineerde compromis cu meeanica clasica). Aceasta incercare dus la teoria relativitatii (transformarea notiunilor de spa~i timp in notiunea unui continuu cu 0 structura metrical.

Am incercat mai departe sa arat de ce, in opinia mea,

. euantica nu pare a fi capabila sa of ere un fundament

pentru fizica: incercarea de a considera teoria cuantica o descriere complsta a sistemelor sau proceselor fizice conduce in mod inovitahil la contradictii.

Pe de alta parte, in momentul de fata teoria cimpului este in stare sa of ere 0 explicatie a structurii moleculare materiei ~i a fenomenelor cuantice. Convingerea ca teocimpului n-ar fi capahila sa of ere , cu metodele ei, 0 soluacestor probleme se dovedeste a fi bazata pe 0 prejude-

129

NOTE

1. Einstein if]i previne cititorul ca ref'lectiil« fizicianului teoretician asupra cunoasterii stiintifice si asupra ~~noaf].t~rii ?mene~ti in ge~ere nu stnt facute pur f]i simplu de dragul Iilozof'iei. Dimpotr-iva, consids. ratiils filozofice de acest fel urmaresc sa c~eeze cad~u~ n~c~sar pen!ru oexaminare critica a fundamentelor teoretIce ale disciplinei. Ele smt inspirate, asadar, de 0 intentie mai "practica".

2. Einstein a afirmat nu o data ca natura conceptelor si raportul lor cu impresiile senzoria~e ~int in esenta ac.e~ea~i in gindir.~a ~tiintific~ f]i in gindirea cornuna. Orice mcercare de clarilicare a nat':lru cunoastarii 'i'tiintifice trebuie sa porneasca, prin urmare, de la exammarea cunoasterii comune.

3. Einstein face aici doua consideratii asupra relatiei dintre notiun i 9i impresiile senzoriale, considerati~ pe. care Ie ~a relua si in . alte scrieri. In primul rind, se arirma ca rel~tla dmt.re ~otlUm ?I Impr~Sll sen~or~ale corespunzatoaro nu este una logica ; n~tiUllile nu smt derivate din 1iI~presiile senzoriale printr-un proces logic oarecare, cum ar. f'i abstracti. zarea si generalizarea. In al d~i~ea ~ind, s.~ sustine ca notl~mle desp:e obiecte corporale, des pre Insusiri, ~I relatii ale aces tor obl~cte, devin lipsite de semnificatie d.e tndata ce nu pot fi {lu~e ,intr-o rel~tle ~e. co!,es: pondenta cu anumite impresn senzonale. Vezi m aceasta privinta ~I Funda~entele fizicii teoretice, Obseroatii asupra teoriei cunoasterii a lui Bertrand Russell ~i Note autobiografice.

4. In opozitie cu realismul gindirii comune, Einstein subliniaza ca

obiectele corporale" nu ne sint date ca atare, ci sint "postulate" de gindire. Nu exista probe directe, ci doar indirecte in favoarea existentei obiectelor corporals independent de experienta noastra, Prin postl_llarea obiectelor corporale, ca rcalitati obiective, pute.m sa explicarn c~pacltatea notiunilor de a coordona Sl anticipa in mod sistematic impresiilo senzorials. Este cea mai simpla si mai naturala cxplicatis, daca nu :cumva ne resemnam sa renuntarn fa explloatia Iunctiei ordonatoare erninente a notiunilor comune 9i stiintifice. Einstein .nu Iormuleaza clar aoeasta idee. EI evita sa 0 Iaca probabil deoarece simte ca 0 asemenea. pre~upunere este, pe de 0 parte, fireasca, naturala iar, pe de alta parte, mcontrolabila si in acest sens "metafizica".

.'5. tn contextul consideratiilor sumare de mai sus, aceasta sentinta atit de mult invocata a lui Einstein ne apare ca enigmatica. Sensul ei ni se dezvaluia atunci cind Einstein asociaza "inteligibilitatea" sau

rationalitatea" universului cu idee a ca structurile sale de adincime sint ~imple. Tocmai aceasta explica succesul uimitor al activitatilor ordonatoare pe care Ie realizeaza gtndirea comuna si apoi stiinta prin p_ostularea unor notiuni si principii de un nivel tot mai Inalt de generah~a~~.

Gasiti curios - ti scria Einstein lui Solovine - ca eu consider posibilitate a de a intelege lumea ca un miracol s~u ca un mister eter~. Ei b.ine, a priori ne putem a~tepta la 0 lume haotica care nu poate fI ~urprms~ in niciun fel de gindire. Am putea sa ne asteptam ca lumea sa fie supusa legii numai in masura in care intervenim noi cu inteligenta noastra ordonatoare ... Felul de ordine creat de teoria generala a relativitatii este; dimpotriva, de cu totul alta natura. Chiar daca axiomele teoriei stnt formulate de oameni, succesul unei asemenea intreprinderi pre-

130

un inalt grad de ordine a lumii obiective, .pe. care nu am fi autocttusi de putin sa 0 asteptam in mod a priori. Acesta este «rmrace se intare~te tot mai mult 0 data cu dezvoltarea cunostintelor ." (A. Einstein, Lettres Ii M. Solooin», p. 115.)

6. Consideratiile de mai sus au constituit punctul de plecare pentru '''~~"''"D'~ unei problematici care a devenit cons!lcrata ~n filozof~a ana: a stiintei de la mijlocul secolului, lndeosehi datorita Iucrarilor Iui Carnap, Este yorba de prohlematica .raI??rt~:il0r. dintre conceptele observatie si conceptele teorettee, Logicienii stiintei s-au concentrat

.UltlU,~t"H· , analizei asa-numitelor reguli de coresponderuii ce sta-

intre aceetedoua tipuri de conceptii. Vezi in aceasta articolul clasic allui Carnap, The Methodological Character of Pheoretical Concepts, in (eds.) H. Feigl, M. Scriven, Minnesota Studies the Philosophy of Science, vol. I, 1956.

Aceasta este 0 formulare deosebit de limpede a principiulul .. logiee', un principiu care est~ pentru Einstein o. exigenp

lUIIIU<lLlH,c>"ala in constructia roprezent.arii eonceptuale a unui domemu [ei. Cunoasterea l;'tiintifiea ~e. imp~ne in rapo~t cu. glndirea fiindca realizeaza 0 unificare mcomparabil mal mare a disparate. Einstein vede progresul teoriilor in dezvoltarea a cunoasterii fizice tocmai in satisfacerea intr-o masura tot mai

a acestei cerinte. <,

8. Einstein caliiica punctul de vedere ca structurils .rundam~nta~e universului sint simple, ca lumea naturala realizeaza idealul simplimatematice, drept 0 "cre~inta". Est,e un. pur.ICt _?e ve~ere ce nu fi intemeiat in mod constringator. Einstein af'irma tOtU:;;1 ca succeacum ale stiintei matematice a naturii fac ca 0 asemenea sa ne apara plauzibila.

Pentru alte consideratii de acest fel vezi si prima parte a artiGeometric si experienui.

o expresie clasica a "erorii" la ~are ~e refera Einstein aici ~ste lui Kant despre earacterul smt~tIc a pr~?n al. enunturilor

1!'1l1)mIltr'leI' euclidiene. Pentru critica acestei conceptii pornind de la un antiintuHionist, formalist asupra naturii geometriei ,WL<WuUlLa",,,, vezi si Geom~lrie si experienta.

Pentru dezvoltarea acestei idei, vezi indeosebi articolul Ernst

Pentru consideraj.ii asemanatoare, vezi si Despre metoda [izicii

13. Mach, spre deosebire .de .Mill,. nu . a Iost de !~p~. un inductivist. credea ca introducerea notiunilor I;;! principiilor Iizicii es~e. guvernata cerinta "economiei gindirii". Esentiale nu sint tnsa aICI asemenea

. ci earacterizarea punetului de vedere fundamen-

i fenomenologice in Iizica, 0 orientare care acorda pre. conceptelor si corelatiilor ce slnt cit mai apropia~e de datele observatiei si experimentului. Poz itia lui Einstein, care considera ca des: crierea unei'varietati cit mai mari de experiente eu un numar cit m~~ -mic de concepte ~e baza :epr~zin~a .. te_l~l .fundamental ~l cu~oa:;;terll teoretice, este radical opusa orientarii Iizicii fenomenologice. Dill aeest

131

punct de vedere conceptiile lui Einstein asupra directiei de dezvoltare a cunoasterii fizice au fost, inca de la inceputurile activitatii sale stiintifice, net deosebite de cele ale lui Mach. Intr-adevar, deja primele sale cercetari s-au integrat acelei orientari antifenornenologice care este bine caracterlzata in aliniatele ce urmeaza.

tt.. Acesta este programul unificarii cunoasterii fizice pe baza ideii d~ clmp, ~n I?~ogram a_ cil~ui in.faptuire a eonstituit tinta suprema a actiVltiltll liltllnt1hce a lUI Einstein.

15. Einstein nu se intereseaza aut de interpret area filozoficli. a unei 'Itiinte gata filcute, cit de acele vederi filozofice care inlluentaaza tntr-un fel sau altul orientarea cercetarii naturii. Din aeest punet de vedere discuta el lid ceea ce califica drept "eroarea inductivista". Constituirea unor teorii "speculative", cum slnt teoria moleculara sau teoria ctmpului a lui Maxwell, nu a fost tavorizata de prejudecatile inductiviste dominante in rindul cercetatorilor naturii. Pentru alte conside,r~tii asupra acestui subiect, vezi tndeosebi Despre metoda [izicii teoreuce.

16. Teoria relativitatii este descrisa aici ca 0 teorie de principii.

Pentru caracterizarea teoriilor de principii, in opozijie cu teoriile constructive ,vezi Ce este teoria relativiuuii] fji N otele autobiografice.

17. Einstein a u pune-la Indoiala citusi de putin valoarea ~tiintifica .\ mecanicii cuantice, ca teorie fiziea. EI apreciaza insa ca mecanica cuantica reprezmta 0 descriere incompleta a realitatii fizice si cii nu poate din acest motiv sa of ere 0 baza pentru unificarea cunoasterii fizice. Pentru argumentarea acestei teze a lui Einstein, vezi indeosehi Mecanica cua~icii ~i realitatea, Notele autobiografice si Obseroasii asupra articolelor reunite tn acest "olum.

18. In opozitie cu interpretarea scolii de la Copenhaga, Einstein nu atribuie caracterul statistic al legilor teoriei euantice in primul rind Interactiunii incontrolabile dintre microobiecte si instalatiile experimen tale, ci imprejurarii cii funcjia de unda a lui Schrodinger nu descrie un sistem individual, ci 0 totalitate de sisteme. Tocmai in acest sens este rnecanica cuantica 0 descriere incompleta a realitatii fizice.

19. Einstein subliniaza ca ceea ee n opune interpretarii larg acceptate a mecanicii cuantice este conceptia sa generala asupra conditiilor descrierii teoretice a realitatii Iizice. tn disputa dintre asemenea conceptii nu se puate decide prin apel la faptele experientei ~i cu attt mai putin prin demonstratie. Numai dezvoltarea viitoare a cunoastorii Iizice va ~~ea arata, pin a la urma, cine are dreptate.

20. Pentru indicarea prin analogii a locului pe care il va ocupa teoria statlstica a cuantelor in cadrul unei leorii Iizice mai cuprinzatoare, care ar permite descrierea completa a sisternelor cuantjce individuale, vezi ~i Mecanica ouantiea ~i realitatea si Obseroatii asupra articolelor reunite In a.cest POlum.

21. Ultima parte a articolului este consacrata argumen Larii posibilitatii derlvari! fenomenelor cuantice din ecuatiile unei leorii generals a ctmpului, un program de cercetare caruia Einstein i-a consacraL toate fortele sale tn a doua perioada a activitatli sale f?tiintifiee .

• 22. Progresul descrierii teoretice se realizeaza in concepj.ia lui Einstein prin cresterea continua a distantei dintre principii si consecin-

132

tele .ce pot fi confruntate cu datele de observatis. Pe masura ce lnainUim .• spre 0 ~escrIere ,~eoretica c~ ? .~az.ii Iogica mai .sim~la se adtncesta ·"prapastIa Iogica .. dintre prmcipn fjl datele experientei. Pentru expu. ner~~ .~epreze~tiirn l~l Einstein asupra sensului dezvoltarli istorice . a flZlcn teoretice, vezr Despre metoda [izicii teoretice.

23. intelegerea tendin1ei istorice de dezvoltare a cunoasterii fizice .• are .~upa parerea a~~or.u!Ul .0 tnsemnatats esential.a pentru c1arificarea .. starn actuals a teoriei 91 indicarea cailor dezvoltanii ei viitoare. Conside, , ratiile principiale .formulate de Einstein in acest text, ca fji in alte scrieri 'consacrate acestei teme, sint, asadar, subordonate fundamentarii unei anumite orlentari strategice a cercetarii,

FUNDAMEN'TELE FIZICII TEORETICE

Stiinta este incercarea d~ a fa~e ca divers~tatea. h~otica a experientei noastre senzonale sa coresp~nd_a unui sistem de gindire uniforI_ll din pu_nct de vedere ~OgIC. In cadrul acestui sistem experientele smgulare trebme corelat.e c~ s!ru?tura teoretica in asa fel incit coordonarea reahzata sa Iie unica si convingatoare.

Trairile senzoriale constituie ceea ce ne este dat. In schimb teoria menita sa le interpreteze este facuta de om 1. Ea est~ rezultatul unui proces de adaptare extrem de laborios, ipotetic, nici~d~~a deplin incheiat, totdeauna supus Intreharilor si indoielii.

Modul stiintific de form are a conceptelor difera de cel folosit in viata noastra de toate zilele, dar nu in mod fundamental ci' doar prin definirea mai preci~a a conc~ptelor ~i prin d~terminarea maio prec~sa. a cons.e~mtelor, prl~ ale~ gerea mai meticul?asa ~l ~al sIstematIca. a m.atve~lalul~l experimental si prmtr-o mal mare economie logica . Prin aceasta din u;ma intelgem efortul de reducer.e ~ tuturor conceptelor ~i corelatiilor l~ u~ nu~ar cit mal ml~ cu putint a de concepte de baza ~l ax rome mdependente din punct de 'vedere logic.

Ceea ce numim fizica cuprinde acel grupv de v ~tii.nt~ ale naturii care lsi Intemeiaza conceptele pe masuratori ~l ale carer concepte ~i propozitii se preteaz.a la f~rmulare matematica, Domeniul ei se def'ineste deci ca fund acea parte din totalul cunostintelor noastre care poate fi exprimata In termeni mate~ati~i. 0 data cu progresul stiintei, dome,

134

fizicii s-a largit intr-atit tnctt pare a fi limit at doar de metodei Insesi 3.

Cea mai mare parte a cercetarii fizice- este consacrata

..t<>7v.nIT,Il1'1·· diferitelor ramuri ale fizicii avtnd fiecare ca

. ,

Intelegerea teoretica a. unor <:impuri mai mult s~u

mai putin restrinse ale experlentei, legile si conceptele fie,careia ramlntnd cit mai strins posibil legate de experienta. Acest sector al stiintei, cu specializ&rea lui cresclnda, este ce a revolutionat viata practioa in secolele din urma ~i a :CDfmerat posibilitatea ca omul sa se elihereze in cele din urma povara trudei fizice.

Pe de alta parte, inca de la bun itICeput s-a incercat tot timpul sa se gaseasca pentru toate aCeste stiinte particulare

haza teoretica unificatoare, cOnstind' dintr-un minim de concepte ~i relatii fundamentale, din care sa poata fi derivate logic toate conceptele . ~i rel&tiile disciplinelor par-

. . lata ce tntelegem prm cautarea unui fundament

pentru intreaga fizica. Credinta profunda ca acest scop ultirn poate fi atins constituie principala Sllrsa a devotamentulut pasionat ce l-a lnsufletit dintotdeauna pe cercetator 4. Observatiile care urrneaza slnt consacrate, in acest sens, fundamentelor fizicii.

Din cele spuse reiese clar ca termenul [undamenie, folC?"" si.t in acest context, nu ins~am~a. ~eva analog in toate prrvintele cu fu~da~en~ul unel. cladlr~ .. Desigur ca, din punet de vedere logic, d!ferl~ele legi alev f~ZICii se sprijina pe a?es~ fundament. Dar, in timp ce o, cladire poate fi gray avarIat~ de 0 Iurtuna puternica sau de 0 viitura fundamentul el raminind totusi intact, in~tiinta totdeaun~ noile experient~ sau noile cunostinto primejduiesc fundamentul logic in mal mare masura decit in disciplinele particulare, care sint in contact mai strins cu datele experimentale. In legatura pe care fundamentul 0 are cu toate partile individuale rezida marea lui insemnatate, dar ~i pericolul mai mare la care este expus in Iata oricarui nou fapt. 0 data ce am inte: les acest lucru, mi se pare de mirare ca asa-nurnitele epoct revolutionaro ale stiintei fizicii n-au dus ia schimbari mai frecvente si mai substantiale in fundamentul ei decit s-a intimplat in realitate.

Prima incercare de a dura un fundament teoretic uniform a constituit-o opera lui Newton. In sistemul sau totu1

135

se reduce la urmiitoarele concepte: (1) puncte materiale cu rnasa invariabila ; (1) actiune la distanta intre oriee pereche de punete material, . (3) lege de miscare penl.ru punetele materiale. Strict vorbmd, aici nu exista nici un fundament atotcuprinziitor, Iiindca 0 lege oxplicita a fost formulata numai pentru actiunile la distanta ale gravitatiei, in timp ee pentru alte actiuni la distanta nu era stabilit nirnie a priori in afar a de legea egalitiitii dintre actio ~i reactio. In plus, Newton insusi a lnteles cit se poate de bine ca timpul ~i spatiul. ca faetori efeetivi din punct de vedere fizic, interveneau in mod esential in sistemul sau, chiar daca numai implicit.

Aceasta baza nev, ·niana s-a dovedit deosebit de fecund a ~i ptna la finele secnhnui al nouasprezecelea a fost consideratii definitive. Ea nu numai ca a dat rezultate legate de miscarile corpurilor ceresti ptna la cele mai rnici detalii, dar' a oferit si 0 teorie a meoanicii maselor discrete si continue, 0 explicatie simpla a prineipiului conservarii ~nergiei ~i 0 teorie completa ~i stralueitii a caldurii. Ex:plicarea Ienomenelor electrodinamice in cadrul sistemului newtonian era mai fortata ; iar eel rnai putin co=vingatoare din toate a Iost din capul locului teoria lumin.

Nimic surprinzator in faptul ca Newton nici nu voia sa aada de 0 teorie ondulatorie a luminii; Iiindca 0 asemenea teorie era in cea mai mare discordanta cu fundamentul teoretic construit de el. Ipoteza ca spatiul este umplut cu un mediu constind din puncte materiale ce propaga unde luminoase fara a manifesta nici un fel de alte proprietati me-anice trebuie sa i se fi paeut absolut artificiala. Cele mai puternice argumente empirice in sprijinul naturii ondulatorii a luminii - vitezele determinate de propagare, interferenta, difrac-

Fa, polarizarea - nu erau eunoscute ori nu erau cunoscute in mod sistematico Newton avea dreptate sa ramina fidel teoriei sale corpusculare a luminii.

In secolul al XIX-lea disputa a fast decisa in favoarea teoriei ondulatorii. Cu toate acestea in legatura eu Iundamentul mecanic al fizicii n-au aparut indoieli serioase, in primul rind pentru ca nimeni nu ~tia unde s-ar putea gasi un astfel de fundament. Doar incetul cu incetul, sub presiunea irezistihila a faptelor, s-a dezvoltat un nou fundament al fizicii, fiziea clmpului.

. 136

Incepind inca din vremea lui Newton, teoria act iunii-distanta a fast in mod constant considerat a drept arti-

·a!a. ~-a~ lvipsit.eforturile de a explica gravitajia printr-o re cmetIca, adica pe baza forte lor de coliziune ale unor i{l~tetic~ particule materiale. Inc~rearile au fost Insa super- _ fICIale ~I nu au dat roade, Rolul straniu jueat de spatiu '(respectiv sistemul inertial) in fundamentele mecanicii a fost de asemenea clar recunoscut in mod evident si critic at

eu deosehit a claritate de catre Ernst Mach. '

Marea schirnhare a fost deterrninata de Far adav~a~wel.l ~i Hert~ - i.ntr-un mo~ apr oape inc.on~tient v~~ f~ra VO.Ia_ lor. TO~I trei s-au considerat, toata viata, adeptt ai teorl~l mecamce. Hertz a gasit forma cea mai simpla a ecuajiilo- cimpului electromagnetic ~i a declarat ca orice " teorie care duce la aceste ecuaj.ii este 0 teorie rnaxwelliana. Totu~i, spre sfir~ttul scurtei sale vieti el a scris 0 lucrare in Care a prezentat drept fundament al fizicii 0 teorie rnecanica din care era eliminat conceptul de forta.

Noua, celor care am primit ideiIe lui Faraday,~casa spunem 0 data cu laptele matern, ne este greu sa ne dam 8~ama_ de import anta §i cutezanta lor. Faraday trebuie sa fi sesizat cu un instinct infaiIibil caracterul artificial al tut~ror incercarilor de a raporta fenomenele electromagnetice Ia actiunile -Ia - distanta dintre particule electrice c.e actioneaza unele asupra celorlaIte. Cum se poate ca flee~re firieeI de fier din pilitura presarata pe 0 bucata de hirtle sa ~tie despre partieulele eleetrice indi vid uale ce tree . printr-un conductor' din apropiere? Toate aceste particule electrice Iaolalt a pareau sa creeze in spatiul Inconjurator

o. ~tare care la rindul ei produce a 0 anumita or dine in pl~Itura. Faraday era convins ca aceste stari spatials, nu~l1te as~azi clmpuri, odata ce struetura lor geometric a ~i mteractiunoa lor erau eorect determinate, aveau sa of ere cheia misterioaselor interactiuni electromagnetiee. EI c?ncepea aceste cimpuri ca pe nistestari de tensiune mecamca intr-un mediu ce umple spatiul, asemeni starilor de

t~nsiune lntr-un corp iotins elastic. Pe atunci acesta era 8Ingurul mod in care puteau fi eoncepute stari distribuite aparent continuu in spatiu, Tipul particular de inter-pretare mecanica a acestor cimpuri ramtnea, pentru a spune asa, in fundal - ca un fel de linistire a constiinjei ~tiintifice

tinind _seam a de traditia mecanica din epoca lui Faraday .

137

. CI_) aj~torul acestui nou concept de clmp, Faraday a izbutit sa formuleze un concept calitativ despre intregul complex de e.~ectve. electromagnetlCe descoperite de el §i de predecesoru sal. Fo~mular.ea precis a a legilor spatio-

. tevmporAale .ale. acestor cunpurr a fost opera lui MaxwelL Sa ne. mchlP.UIm .ce a putut sa simt a at unci cind ecuatiile sal~ diferentiale I-au aratat ca aceste cimpuri electromapnetl?e. ~e propagau. sub forma de unde polarizate si cu viteza luminii ! Nu multi sint muritorii carora le-a Iost harazita oasemenea experienta, In acel moment emotionant M~xwell n-var. fi putut in mod cert sa-~i Inchipuie ca lu: mma, a ~arel n~tura pares lamurita complet, avea sa preocup_e m c.oI_lt!n~~re generatis dupa generatie, In tot acest t.imp, ~lzICIeml au avut nevoie de citeva decenii pentru a s~slza ~ntre~ga semnifioatia a descoperirii lui l'v!axwell, a~~t de m~I'azn;J a fost saltul impus de geniul sau conceptiilor c?legIlor sai ?e breasla. Abia dupa ce Hertz a demonst:at eXPAerlmental. eXlste.nta ux:delor electromagnetice maxwelhene, a mcetat orrce rezistenta fata de noua teorie.

I?~ca insa cimpul electromagnetic putea sa existe ca unda mdependent de sursa materials interactiunea electrostatica nu mai putea fi interpretata ~a actiu~e-la-distanta. I.ar ceea Ace era .val~bir pentr';! acti~nea .eie?tric:'l nu putea Ii nega~ m gravitatie. Pretutmdem actiunils -la - distanta ~e'Yt.?mene faceau loc cimpurilor ce se' propaga cu vite~a fmlta.

Din fundamentul newtonian nu mai ramineau acum decit punctele de masa materiale supuse legii de miscare. J. J. ThOII~pson a arat~t ins a ca un corp incaroat el~ctriG aflat in miscare trebuie, potrivit teoriei lui Maxwell sa posede ~n, cimp magnetic a carui energie se comport.a Intocmai ca un adaos la energia sa cinetica. lar daca o parte a .energiei. cinetice consta din energia cimpului, n-ar pyte~ J~ valabil l~crul. acesta peI_ltru i~treaga energie cmetlc~. Nu cum.va mertra substantai materiale, proprietate de baza. a acesteia, ar putea fi explicata in cadrul teoriei c~~pulUI? Ace~sta int.rebare a dus la problema interpretaru subvstantel.materIale in t~rmeI_li ~e teorie a cimpului, pro~lema ~ carer rezol:~re ar fl oferit ~l 0 explicatio a structurii atorruce a rnateriei, Fizicienii si-au dat curind seama ca teoria lui Maxwell nu putea Indephni un asemenea pro-

gram.De atunci multi oameni de §tiinta au depus marj

138

..••. ,,·HlJ, .. nii pentru a completa teoria cimpului printr-o genezare menit a sa cuprinda 0 teorie a substantei materiale ; carndata insa eforturile in acest sens nu au fost Incu-

. de succes. Pentru a construi 0 teorie, nu e de-ajuns

ai 0 conceptie clara asupra scopului. Trebuie sa mai ai un punct de vedere formal care sa restrtnga suficient mult, varietatea nelimitata a posibilit.atilor. Pin a in ..... ,Cl'7£.nt acesta nu a fost gasit , astfel incit teoria cimpului a izbutit sa of ere un fundament pentru intreaga fizica.

Timp de citeva decenii majoritatea fizicienilor au fost

nvinsi ca se va gasi 0 substruotura mecanioa pentru teoria Maxwell. Rezultatele nesatisfacatoare ale eforturilor au dus tnsa la acceptarea trept ata a noilor concepte cimp ca fundamente ireductibile - cu alte cuvinte,

'I1L.IUl·~ll·ll· s-au resemnat sa abandoneze ideea unei fundaari mecanice.

Astfel, fizicienii au aderat la programul teoriei cimpului. esta nu putea Insa fi numit un fundament, fiindca ni. nu putea sa spuna daca 0 teorie a cimpului consistent a putea sa explice vreodat.a pe de 6 parte gravit.atia, iar de alta parte componentele element are ale materiei. n aceasta situatie era necesar ca particulele materiale sa fie gindite ca puncte materiale sup use legilor de miscare newtoniene. Acesta a fost procedeul prin care Lorentz a .creat teoria despre electron ,~i teoria fenomenelor electrognetice ale corpurilor in rniscare.

lata punctul in care ajunsesera coricep tiile fundamentale pragulsecolului nostru. Fusese inregistrat un progres in patrunderea ~i intelegerea teoretica a unor grupuri

gi de fenomene noi; dar stabilirea unui fundament pentru fizica parea un obiectiv indepartat. Evoa ulterioara a agravat ~i mai mult aceasta stare de '. Dezvoltarea inregistrata in acest secol se caracteza prin elaborarea a doua sisteme de gindire independente in esenta unul de altul, teoria relativit atii ~i . anica ouantica. Cele doua sisteme nu se contrazic ,. mod direct intre ele; ele par ins a putin adapt ate pentru

a fuziona lntr-o teorie unificat a. Acum va trebui sa discu.tam pe scurt ideea de .haza a acestor doua sisteme.

Teoria relativitatii a luat nastere din eforturile de a tmbunatati, sub aspectul econo~iei logice, fundamentele . :fi:ticii asa cum se prezentau la inceputul secolului. A~a-

139

numifa teorie speciala ~au restrtnsa a relativit atii se bazeaza pe faptul ca ecuatiile lui Maxwell (~i, deci, legea de propagare a luminii in vid) se convertesc in ecuatii de aceeasi forma at unci cind sufera transforrnari Lorentz. Acest~i propriet ati formale a ecuatiilor .lui Maxwell i se adauga cunoasterea noastra ernpirica destul de sigur a, potrivit careia legile fizicii sint aceleasi in raport cu toate sistemele inertiale. Toate acestea au drept rezultat faptul ca transforrnarile Lorentz - aplicate coordonatelor spatialo ~i temporale - trebuie sa guverneze tranzitia de la un sistem inertial la oricare altul. Continutul teoriei restrinse a relativitatii poate Ii rezumat, deci, printr-o propozitie: toate legiIe naturale trebuie sa fie astfel formulate incit sa fie covariante in raport cu translormarile Lorentz. De aici urrneaza ca simultaneitatea a doua evenimente distincte nu este un concept invariant ~i ca dimensiunile corpurilor rigide ~i vitezele ceasornicelor depind de starea lor demiscare. 0 alta consecinta a fost modificarea legii de miscare newtoniene in cazurile in care viteza corpului dat nu este mica in comparatie cu viteza luminii. Decurgea de asemenea principiul echivalentei masei ~i energiei, legile de conservare a masei ~i energiei devenind una ~i aceeasi lege. Odata ce s-a aratat ca simultaneitatea este relativa ~i depinde de cadrul de referirita, a disparut orice posibilitate de a mentine actiunile la distant a in Iundamentul fizicii, dat fiind ca acest concept presupunea caracterul absolut al simultaneitatii (trebuie sa fie posibil sa se precizeze localizarea a doua puncte materiale in interactiune "in acelasi moment").

Teoria generals a relativit.atii i~i are originea in incercarea de a explica un fapt ce era cunoscut de pe vremea lui Galilei ~i Newton, dar care s-a sustras oricarei interpret.ari teoretice: inertia ~i greutatea unui corp, care sint in ele insele doua lucruri total distincte, se mascara cu una. ~i aceeasi oonstant a - masa. Din aoeasta corespondenta decurge ca, pe cale experimentala este imposibil sa se descopere daca un sistem de coordonate dat este accelerat sau daca miscarea sa este rectilinie ~i uniforma, faptele ohservate datorindu-se unui clmp gravitational (acesta este principiul eohivalentei din teoria generala a relativitatii). Prin acest fapt conceptul de sistem inertial este zdruncinat

de Indata ce intervine gravitatia, Aici putemIace observatia <lii sistemul inertial constituie un punct slab al mecanicii

140

newtoniene. Caei se presupune astfel 0 proprietate a spatiului fizie, ee oonditioneaza .tipul de de eoordonate pentru care ramin valabile legea si lezea de miscare newtoniana.

,b ,

Aeeste dificultati pot fi evitate prin urrnatorul postulat: naturii trebuie formulate in asa fel incit forma lor sa

identica pentru sisteme de coordonate ~n orice fel. de de miscare. Realizarea acestui obiectiv este sarcina

, a relativitatii. Pe de alta parte, din teoria

deducem existenta unei metrici riemanniene in continuului spatio-temporal, care" conform prin-

. echivalentei, d~scrie atlt cimpul gravitational, cit propriet atile m~trice ale spatiului. Admitind ca e?uatiile pului pentru gravitatie sint difarerrtiale de ordinul al legea cimpului este dar determinata.

Dincolo de acest rezultat, teor ia elibereaza fizica cimpului de un neajuns de care suf'erea dsopotriva cu mecanica nowtoniana - neajunsul de a atribui spatiului aeel~ p~~prietati fizice independente care Iuseser-a pina atunci disimulat~ prin folosirea unui siste~. inertial. N u se. p.o~t.~ pretinde insa ca acele parti al.e teorIe~ g.e~erale a rela~lv~t~t~~ care pot fi considerate ast azi ca definitive, au ofent Iizicii un ·fundament complet si satisfacator. In primul rind, in ea cimpul total apare' ca fiind compus din doua parti neconectate logic - clmpul gravitational ~i cimpul electro: magnetic. Iar in al doilea rind! aceast.a t~orie, la fel ca ~~. teoriile anterioare ale cimpului, n-a furmzat deocamdata o explicatie a structurii atomice a materiei. Acest ins.ucces are probabil 0 legaturacu faptul cil pina acum teorla. nu a contribuit cu nimic la lntelegerea fenomenelor cuantioe, Pentru a putea intelege aceste fenomene, fizicienii au. f~s~ nevoiti sa adopte metode cu totul noi, ale carer caracteristici de baza Ie vom discuta acum.

In anul 1900, in cursul unei invostigatii pur teoretice, Max Planck a facut 0 descoperire cu adevarat rernarcabila ; legea radiatiei corpurilor in Iunctie de temperatura nu putea fi derlvata exclusiv din legile electrodinamicii maxwelliene. Pentru a ajunge la rezultate consistente pe baza unor experimente relevante, radiatia de 0 frecventa da~a trebuia tratatii. ca si cum ar consta din atomi de energre cu energia individu~la hv.. unde h este constanta u nivet sa la a lui Planck. In anii care au urmat s-a aratat ca pretu-

141

tindeni l?mina. este prod usa ~i absorbita in astfel de euante de ~m.~rgle .. Mal eu seama, Niels Bohr a putut sa inteleaga in hn.I_! marl structura a~omulu~, pornind de la ipotaza ca atom~l .. pot. avea numai valori energetice discrete si ca. tranzltl~le disoontinns dintre ele sint legate de emisia sau absorbt~a~ unei usemenoa cuante de encrgie. Aceasta arunca o anumita lumina aSI.lpra faptului ca in st.aril« lor gazoase elementele ~l com~u~I1 lor radiaza ~i absorb numai lumina cu fre~v~nte pr~cIs. determinate. Toate acestea nu-si ga~au DICI ~ explicatio in cadrul teoriilor existente at.unci.

ra clar ca eel putin in domeniul fenomenelor atomice caracternl a t?t .. ce se Inttmpla este determinat de stari discrete ~l . de tranzltnle. aparont discontinue dintre ele, constanta lui Planck, h, J ucind pretutindeni un rol decisiv.

Pasul urm atnr I-a .facut de Broglie. El si-a pus intrebar~a, cum ar putea. ~l intel~s~ starile discrete cu aj utorul eOllt:.eptelor·eurente si i-a venit ideea unei paralele eu undele statIO_nare, ca de exemplu in cazul frecventelor proprii ale tub_UrJ~or de orga .. ~i ale coardelor in acust'iciL Ce-i dre t actiuni _ondulatoru de. feluI ee~or c~rute aici nu erau 6u~ noscute, ~ar puteau fl constrmte, Sl legile lor matematice puteau f~ formulate, folosind co~stanta lui Planck, h. De IBrog:he a c.oncepu.t un electron ce se roteste in jurul nue el!lm a~om.lC ca Iiind legat de un asemen~a cim d unde I}?otetlC ~I a ~aeut inteligibil ptna la un punct c:rac~ terul dlsc~et al orbltelor "permise" ale lui Bohr pr-in car acteruI statIOnar al undelor corespunzatoare.

t !nj mecanica, mi~carea punctelor materiale este determi~t a (e_for~e sau cimpuri de forta ce actioneaza asupra lor. A ~a deci de asteptat c.a~ceste .cimpuri de forta sa influenteze III r-_nn mo~ analog ~I ctrnpurils de unde ale lui de Bro'lie Erwin ~Sc!lrodmg~r a a~atat cum trebuia luatu in conside~ar~ a?eas~a lllfl~enta,. reI~t:rpretind printr-o metoda in e~?asa ~nu:nlte fo!mulan ale mecanicii clasice. EI a reu~it c iar sa largeasca intr-atit teoria mecanicii ondulst ' .. astfel i It r v • orn

nCI '. ara. mtroducerea vreunei ipoteze aditionale

e~ a devemt aphcabila oricarui sistem mecanic c~nstind dmtr-u~ num~r arbitrar de puncte materiale, adica avind un ~~mar arb~~rar de grade de libertate. LUCI;ul acesta a fost posibil, dat fiind ca un sistem mecanic Constind din n puncte materiale este intr-o masura eonsiderabila eehiva-

I

142

din punct de vedere matematic cu un singur punct ce se misca intr-un spatiu cu 3 n-dimensiuni,

Pe baza acestei teorii s-a obtinut 0 reprezentare surde huna a unei imense varieta~i de fapte care

nteri apareau cu totul de neiriteles. In mod curios, intr-un punct se inregistra un esec: s-a dovedit osibil sa se coreleze cu aceste unde Schr6dinger misdefinite ale punctelor materiale - or, tocmai aces-

fusese scopul initial al intregii constructii.

Dificultatea p area insurrnontahila, pina cind a fost a~ita de Bohr tntr-un mod pe cit de simplu pe atit

e neastept.at. Cimpurile de unde de Broglie-Schr6dinger u a fi interpretate nu ca 0 descriere matematicu a fe1ului . 'in care un eveniment se produce efectiv in t.imp ~i spatiu . - eu toate ca, Iireste, ele se refer a la un asemenca evcni. ment -, ci, mai degraba, ca deseriere mat.ernat.ica a ceea ce putem cunoaste efectiv des pre sistem. Ele servesc doar pentru formularea de cnunturi ~i predictii st.atisbice ale rezult.atelor tuturor masur-at.orilor pe care le putem efectua asupra sistemului.

As vrea sa ilustrez aceste trasaturi generale ale mecanicii cuantice printr-un exemplu simplu:· sa consider am un punct material ~inut inauntrul unei regiuni restrinse G pri~ fort,e de marirne finit.a. Daca energia cinetica a punctulm material se situeaza sub 0 anumita limit a, atunci conform mecanicii clasice el nu poate par asi niciodata regiunea G. In schimb, conform mecanicii cuantice, punctul material, ~upa 0 perioada ce nu este imediat predictibila, poate parasi regiunea G, Intr-o directie imposibil de prevazut, evadind in spatiul inconjurator. Dupa Gamow, cazul acesta este un model simplificat al dezintegr-arii radioactive.

Mecanica cuantiea trateaza acest caz in felul urmator : in momentul to avern un sistem de unde Sehr6dinger aflat in intregime inauntrul lui G. Dups mornentul to, ins a, undele pal'asesc interiorul lui G indreptindu-se in toate -directiile, in a~a fel incit amplitudinea undei care iese este mica in comparatie cu amplitudinea ini~iala a sistemului ~e unde din interiorullui G. Cu cit aceste unde se propaga mai departe, cu atit scade amplitudinea undelor tnauntrul

lui G §i in mod corespunzator scade intensitatea undelor u1terioare care ies din G. Numai dupa trecerea unui timp

143

infi~it rezerv.a de unde din G va fi epuizata, iar unda exterioara se va fl propagat intr-un spat.iu din c~ in ce mai mare.

. Dar c~ are a f~ce acest proces ondulatoriu cu primul obiect al mt:resulm nostru, particula cuprinsa initial in G? ~ent~u v a raspund~ la aceast.a intrebare, trebuie sa ne imagmarn un aranjarnent care sa ne permit a efectuarea de masuriHori asupra part.iculei. De pilda, sa ne imaginam undeva in spatiul lnoonj nr-ator un ecran in asa fel facut incit particula sa ramina fixata de el at unci c'ind vine in contact cu e1. Atunci, din intensitatea undelor care lovesc ecranul i~t~-un anumit I;llUlCt, tragem concluzii cu privire la probahilitataa ca particu la sa Ioveasca ecranul in cutare loc ~i ~oment.' De ind~ta ce particula a lovit un punet determinat. al. ~cra.nul_u~, vint~eg cimpl!l de. untie i~i pierde e~ t,?tul sp:mJ?:lfICatla f.I~IC~; smgura lui memre a fost sa permita pre~ICtlI probab~hstlCe cu privire la locul ~i timpul in c~r.e particula va 10VI ecranul (sau, de exemplu, impulsul

er In momentul cind lovest.e ecranul). "

Toate celelalte cazuri slnt analoge. Scopul teoriei este sa determine probabilitatea rezultatelor masuratorii efectuate ~supra s!st~mului la un moment dat. Pe de alta parte, ea nu mcearca sa dea 0 reprezentare rnatematioa a ceea ce exista sau a ceea ce se petrece efectiv in spatiu si timp. In aceasta privinta actuala teorie cuantica difera' fundamental de toate teoriile anterioare ale fizicii at.it cele mecanice, cit ~i cel~ ale cimpului .. In locul un~i descrieri prin modele a evenirnentelor spatio-temporale elective ea da desfa~urarea in timp a distributiilor probabiliste' pentru

masuratori posibile. '

Trebuie admis ca noua conceptie teorstica lsi datoreasa originea nu vreunui joe. al fanteziei, ci fortei' constrtngat~aye a faptelor de experients. Pina in prezent toate Incercarile de. ,a rep:ezenta direct trasaturile corpusculare ~i ondul~torll ~amfes~ate in fenomenele luminii ~i ale substantei mateI'lalevprmtr-un model spatio-temporal au esuat, Dupa cum a aratat i.n mod convingator Heisenberg, din p_unct de vede~e empiric orice decizie privind 0 structure riguros determinat a a naturii este categoric exclusa din cauza structurii atomice a aparatului nostru experim~ntal.

.Do aceea, probabil, nici vorba nu poate fi ca vreo cunostinFi dobtndita in viitor sa oblige din nou fizica sa abandoneze actuaJuJ fundament teoretic statistic in favoarea

144

nnuia determinist legat direct de realitatea fizica. Considerin~ lucr:.uril~ ~i~ Pl!?ct de vedere logic, problema pare' a oferi doua posihilit ati mtre care putem in principiu sa aleIn ultima instan~a, alegerea va fi facuta in functie de de descriere care Iaciliteaza, logic vorhind, formu'larea

mai sirnplu fundament. In prezent nu dispunem de' nici 0 teorie determinatii care ar descrie direct evenimentele tnsesi ~i ar fi in concordanta eu faptele.

Deocamdat a trebuie sa recunoastern ca, in cazul fizicii, ~u p?s~~am nici 0 baza teoreti.ca g~nerala care sa poat a fi privit a drept fundamentul ei lOgIC. Teoria cimpului a e~uat ptna acum in sfera moleculara. Pe de alta parte, si teoria cuantica sta in fata unor greut.ati ce par sa aib'a radaeini adinci. Toata lumea este de acord cu doar 0 asemenea formulare a teoriei cuantice ar putea sa fie pusa ca fundament, care ar constitui 0 traducere a teoriei elmpului in schema statisticii cuantice. Nimeni nu poate sa prevada daca lucrul acesta va putea fi realizat intr-un mod satisfacator.

Unii fizicieni, intre care rna numar ~i eu, nu pot sa '. creada ca trebuie sa abandoriam, efectiv si pentru tot, 'dea~nlJ . id:-ea repreze~tarii d~rec~e a realitatii fizice in spatiu ~l Lirnp ; sau ca trebuie sa accept am punctul de vedere dupa care evenimentele din natura sint analoge unui joc de noroc. Orice om e libel' sa aleaga in ce sens sa-si orienteze stdiduintele; de asemenea, orice om 'se poate mingiia cu vorba lui Lessing ca mai de pre] este cautarea adevarului declt st.apinirea lui 6.

~OTE

,i. Einstein pare sa aiba in vedere ea trairile senzoriale reprezinta"obleetu) ee ne este dat" in sensu] ca ele sint determinate de natura stimulilor, d~ structura sistemului nostru nervos si de 0 anumita program are a sistemului nervos care este rezultatul invatarii individuale. Experie!1tele senzoriale se constitute,' al?adar, prin process mai mult; sau mal putin automate, inconstiente. Dirnpotriva, teoriiIe stiintificesint produsul activitatii constiente a cercetatorilor, Se lasa sa se inteleaga ca cercetatori ale caror experiente senzoriale nu difera in mod! esential pot sa le "interpreteze" i'oarte diferit, daca Ie raporteaza la teorii incompatibile.

2. Einstein se delimiteaza aid, ca l?i in alte texte, de punctul de vede!e curent, I?otrivit <:~ruia notiunile Clmoa~t~r~i c~mune .. se constituiepornmd de la informatii despre obiecte, Insusiri 91 relatii particulare-

145

prin abstractizare si generalizare, adica comparind aceste informatii, lasind la 0 parte ceea ce este specific, diferit ~i retinind ceea ce este comun. EI subliniaza cu insistenta ca toate notiunile, atit notiunile gindirii .comune, cit 9i cele ale stiintei slnt creatii ale gindirii omenesti, produse ale unei activitati imaginative r;;i constructive si nu rezultate ale unor demersuri logice. Acest punct de vedere reprezinta unul din €lementele cele mai origin ale ale conceptiei lui Einstein despre cunoastere! care 0 detaseaza atit de conceptia inductivista 'curenta, cit i?i de realisrnul simtului cornun. Intr-o scrisoare din 15 iunie 1950, Einstein ohserva ca el subliniaza distinctia dintre "trairi senzoriale" :;;i "notiuni" care i se pare banala, "pentrua arata ca alegerea libera a elementelor constructive inteligibile postulate in mod liber :;;i irnposihil de dedus in mod empiric nu incepe in stiinta propriu-zisa, ci apartine vietii intelectuale de toate zilele". (A. Einstein, M. Besso, Op. cit., p. 263). Intr-o alta scrisoare din 20 martie 1952 catre acelasi Besso, Einstein incearca sa explice consideratiile sale sumare pe aceasta terna din Notele autohiografice, propunind un exemplu: notiunea de nurnar, ca notiune a gindirii comune, nu este abstrasa din experienta cum crede, de exemplu, J. S. Mill, ci reprezinta 0 creatie a mintii omenesti care a fost selectionata ;;;i pastrata datorita cnpacitatii sale de a coordona experienjele noastre. Einstein conchide: drumul ce duce de la particular la general este unul intuitiv, cel ce duce de la general la particular este unul logic". (Op. cit., p. 274). Pentru consideratii asernanatoar« vezi si Obseroatii asupra teoriei cunoasterii la Bertrand Russell, precum si nota (2) la acest text.

3. Este indoielnic ca 0 asemenea caracterizare a domeniului cunoasterii fizice ar mai putea fi acceptata in zilele noastre. Unele determinari ale fenomenelor biologice :;;i sociale au putut fi masurate. Au fost de asemenea elaborate teorii :;;i modele matematice utile ale unor procese biologice :;;i sociale. Asemenea rezultate nu apart in totusi fizicii, ci stiintelor biologice sau sociale. Domeniul stiintei fizice nu poate fi delimit at exclusiv prin metoda, prin caracteristici generale ale demersurilor cercetarii, cum afirma aici Einstein.

4. Vorbind in general de cerceuitor, Einstein nu are, desigur, in vedere aici pe toti oarnenii care si-au consacrat talentul si forjele stu-diului naturii. El se glndoste in primul rind la acei cercetatori a carer activitate crede ca a ilustrat eel mai bine acest ideal de cunoastere, cei pe care i-a admirat in mod deosebit, personalitati creatoare ca Newton, Faraday, Maxwell sau Lorentz. Einstein se simtea strain de acei Iizicien i reprezentativi din generatia sa care nu vedeau in unificarea cercetarii fizice telul fundamental al activitatii lor teoretice. El s-a explicat de nenumarats ori in aceasta privinta, indeosehi atunci cind s-a referit, cum va face doar aluziv in partea Iinala a acestui text, la ceea ce il desparte de sustinatorii .Jnterpretarii ortodoxe" a mecanicii cuantice.

5. Pentru consideratii ascmanatoare, cu remarcabile deosebiri in nuanta, vezi 9i Notele autobiografice, mai ales pasajul consacrat caracterizarii generale a situatiei din fizica la sfirsitul secolului a 1 XIX-lea cind autorul si-a incheiat studiile si a facut primii pasi spre o activit ate de eereetare independenta.

6. Einstein adrnite ca faptele cunoseute atunei in fizica-atomica stnt compatibile cu doua interpretar-i care decurgdin reprezentari diferite asupra obiectivelor cercetarii teoretice. Potrivit primei interpretari,

146

-descrierea teoretica, in masura In care nu urmareste decit prevederea !iiI explIcarea rezultatelor experimentelor, va fi una ireductibil stat.is~ica. A d?ua interpretare porneste, dimpotriva, de la premisa ca teoria flZlca treb!lle sa of~re 0 desc~i~!e a realitatii in spatiu si timp si conducel~ concluzia ca .. leglle ~eca~~Cll cuantice vor trebui deduse drept conseC1nte ,-lIn ecua.tI.ll~ u!1el teorn generale a cimpului. In opozitis cu marea majoritate a fizfcienilor conternporani, Einstein a sustinut cu conseoventa ~~ de-a doua mterpretare aprecnnd ci'i dezvoltarea viitoare a cunoasterii fizice va fl. in ~asur.i'i sa determine daca aceasta optiune s-a dovedij sau nu fer.~ll~ .. Emstel.n las a dar sa se inteleagi'i ca orientarea strategic a a cercetarii f'izice depmde in mod hotaritor de idealul de cunoastere pe

care II adopti'i teoretieienii. .

l\IECANICA CUAN'TICA ~I REALITATEA.

In cele ce urmeaza voi explica pe sourt ~i intr-un mod -elementar de ce eu nu consider metoda mecanicii cuantice

-ca fiind, in principiu, satisfacatoare. Voi observa insa de la

inceput ca nu neg in niei un caz faptul ca aceasta teorie .reprezinta un progres semnificativ, iar intr-un anumit sens -chiar definitiv, al cunoasterii fizice. Imi lnchipui ca aceasta teorie va fi inclusa intr-o teorie ulterioara, la fel cum optic a razelor de lumina a fost inclusa in optica ondulatorie; relatiile Yor ramtne, baza lor va fi ins a adinoita, respeetiv inloeuita -cu alta mai cuprinzatoare.

I

Irni imaginez 0 particula in miscars lib era intr-un anumit moment al timpului ca fiind descrisa (complet, in sensul mecanicii cuantice) printr-o Iunctie IjJ spatial Iirnitata. 'Conform unei asernenea reprezentari, particula nu are nici un impuls bine determinat, nici 0 pozitis bine determimata.

In ce sens trebuie sa consider ca aceasta descriere reprezinita 0 situatis indiyijuala reala P Imi apar ca posibile doua

-conceptii ce se i.npun imediat, pe care a~ dori sa Ie examinez jn rela tia lor reci proca :

a) Partieula (lib era) are in realitate 0 pozit.ie determinata ~i un impuls deterrninat. chiar daca acestea nu pot fi constat ate simultan prin masurare in acelasi caz individual. Functia IjJ

148

of era dupa aceasta eonceptie 0 descriere incompletd a uneii sUiri de Iucruri reale.

Aceasta conoeptis nu este cea acceptata de fizieieni. Aceeptarea ei ar conduce la tendinta de a cauta in fizica, pe linga, descrierea incompleta, ~i 0 d~seriere cornpleta a starilo~ ~& lucruri, respectiv de a caut.a legile unei asemenea descrieri, Cu aceasta tnsa s-ar sparge cadrul teoretic al meeanieii cuaa-

tice.

b) Partieula nu are in realitate nici un impuls determinat ~i niei 0 pozitie deterrninata deserierea prin Iunctia 1jJ< este 0 descriere principial completa. Pozitia precisa a particulei pe care 0 obtinern printr-o masurare de pozitie nu poatefi interpret at a ca fiind pozitia particulei inainte de masurare, Localizarea precisa, care apare in cazul masurarii, seva, produce numai prin intervsntia (esentiala) a masurarii, Rezultatul masurarii nu depinde doar de situatia reala a particulei, ci ~i de natura principial incomplet cunoscuta a mecanismului masuriirii. In mod analog se petrec lucrurilecindfse masoara impusul sau 0 observabila corespunzatoarea particulei. Aceasta interpretare este cea favorizata actualmente de fizieieni ~i trebuie sa reeunoastem ea numai ea este apta sa dea seama in eadrul mecanicii cuantice de situatia,

empiric a exprimata de principiul lui Heisenberg. .

Conform acestei conceptii dona functii IjJ deosebite(nu doar trivial) deseriu intotdeauna doua situatii realediferite (de exemplu, partieule eu pozitii precise, respectiv cu impulsuri precise).

Cele afirmate mai sus slnt valabils mutatis mutandis ~j; pentru descrierea sietemelor constituite din mai multe punctemateriale. Si aiei trebuie sa admitem (in sensul interpret.arii, Ib) ea Iunctia IjJ descris eomplet 0 stare de lueruri reala, ~i ca doua functii IjJ (esential) deosebite descriu doua star} de lueruri diferite; chiar daca ele pot duce, atunei cind se realizeaza 0 masurare completa, la rezultate ce coincid ; coineidenta rezultatelor de masura. va fi atribuita influentei partial necunoscute a aranjamentului experimental demasurare,

149·

II

Daca ne vorn intreba, ce este caracteristic, independent de teoria cuantica, pentru lumea ideilor a fizicii, atunci ne apar imediat urrnatoarele ; conceptele Iizicii se raporteaza Ia 0 lume exterioara reala, cu alte cuvinte sint idei asupra unor lucruri (corpuri, cimpuri etc.) ce pretind 0 existenta reala" independent a de subiectul perceptiv, idei c'~re pe de alta p~rte sint aduse in cea mai sigura relatie cu impresiile senzorials. Caracteristic pentru aceste obiecte fizice este apoi faptul ca ele sint gindite ca situate Intr-un continuu spatio-ternporal. Esential pentru aceasta situare spatio-ternporala a obiectelor introduse in fizica este faptul ca, la un ~oment dat al timpului, aceste obiecte pretind 0 existent a independenta, in masura in care aceste obiecte "se afla in parti diferite ale spatiului''. Fara accept area unei asemenea inde~endente?- existentoi (a :"Fiin~ei-determinate", "So-Sein") a ohiectelor distantate spatial unul de altul, care provine la Inceput din gindirea comuna, n-ar fi posibila gindirea fizica in sesnsul obisnuit, Para 0 asemenea despiirtire net a nu vedern cum s-ar putea formula ~i verifica legi fizice. Teoria cimpului a realizat acest principiu in mod exemplar, prin aceea ca oa a localizat in elernente-de-spatiu infinite (cvadridimensionala) obiectele elernentare existente reciproc independent, care slnt puse ca fundament, ca ~i legile elementare postulate

pcntru ele. .

Pentru independents relative a obiectelor spatial distantate (A ~i B) este caracteristica ideea: influen~aI'ea exterioar a ~ lui A nu are nici un efect nemijlocit asupra lui B; aceasta Idee este cunoscuta ca "Principiul actiunii din aproape in aproape" (Prinzip del' Nahewirkung), care nu este aplicat in mod consecvsnt declt in teoria cimpului. Abandonarea complete a acestui principiu (Grundsatz) ar face irnposibila ideea existentei sistemelor (cvasi-) inchise ~i, prin aceasta, stabilirea legilor empiric verificabile, luate in sensul obisnuit.

III

Afirrn ca mecanica cuantica, in interpretarea ei in acord cu Ib, nu este compatibila cu principiul II.

. Vom considera un sistem fizic S12' com pus din doua sub-sistsma, SI ~i S2' Aceste doua subsisteme s-au aflat Jntr-un

150

~J]lOrrleIlt anterior al timpului tn interactiune fizica. Le vom tnsa lntr-un anum it moment t in care aceasta a disparut. Sistemul total va fi descris complet, mecanicii cuantice, printr-o Iunctie ~, ~12 deq1' .. , respectiv Q2'" ale eelor doua subsisteme (~12 nu va putea fi reprezentata ca un produs de forma ~1

(Q1"') ~2 (Q2" .), ci doar ca 0 surna a unor asemenea produse). . Sa consideram ca Ia momentul t cele doua subsisteme stnt spatial reciproc separate, astfel incit ~12 este diferita de zeronumai daca Q1'" apartin unui domeniu spatial limitat RI fi Q2'" apartin de asemenea unui domeniu spatial R2•

separat de Rl.

Funct.iilo ~ ale subsistemelor partioulare S1 ~i S2 slnt, at unci mai tntti necunoscutc, respectiv ele nu exist a in genere. Metodele mecanieii cuantice permit insa sa determinam Iunctia ~2 a sistemului S2 pornind de la Iunctie ~12 daca, in plus, se ef'ectueaza 0 masurare cornpleta, in sensul mecanieii cuantice, asupra subsistemului S1' Se obtine, astfel, in locul Iunctiei ~ originale a lui S12 Iunctia ~, h a subsistamului S2'

In aceasta determinare este insa esential ce gen de masurare oompleta, in sensul mecanieii cuantice, se intreprinde asupra lui SI' adioa ce gen de observabila masuram. Daca, de exernplu, SI este 0 particula individuala, atunei putem alege sa masuram fie pozitia sa, fie componentele impulsului. In Iunctie de alegerea filcQta vom obtine pentru Sa

o reprezentare diferita pentru 'h, ~i anume pentru Iiecare alegere a masurarii asupra lui SI rezultii predictii (statistics) diferite asupra rnssurarilor ulterior intreprinse asupra lui S2' nin punctul de vedere al interpretarii Ib aceasta Inseamna • eii in Iunctie de alegerea masurari] directs asupra lui S1

se produce 0 situatie reala diferita eu privire la S2' care va

fi descrisa prin Iunctii ~ diferite, ~2' ~2 etc.

Din .punctul de vedere al mecanicii cuantice, consideraui in sine, aceasta nu reprezinta nici 0 dificultate. Pentru Iiecare alegere diferitii a masurarii asupra lui SI se va crea 0 eituatie reala ~i nu apare necesara punerea in corespondenta simultana a aceluiasi sistem S2 cu mai multe Iunotii ~ diferite,.. ~2' ~2'

151

Cu totul alta este insa situatia daca, in acelasi timp cu :principiile mecanicii cuantiee vom ineerea sa mentinem si Principiul II eu privire la existenta independenta a' stariInr prezente in doua parti separate ale spatiului, RI ~i Rz. In exemplul nostru, 0 rnasurare completa asupra lui Sl va insemna 0 interventie fizica care nu afecteaza decit partea spatiulni R1• 0 asemenea interventie nu poate influenta i~sa nernijlocit realitatea fizica (das Physikalisch- Reale) din partea spatiala R2 independent.a de ea. De aici ar decurge -ca acel enunt referitor la S2 la care putem ajunge pe baza unei masurar-i complete asupra lui Sl trebuie sa fie valabil pentru S2 ~i atunci cind nu se face nici 0 masurare asupra lui Sl· Aceasta ar insemna ea pentru S2 ar trebui sa fie valabile toate enunturih, ce ar putea fi derivate prin stabilirea lui ~2 sau ~2 etc. Acest fapt este tnsa evident imposibil, daca

~2' ~2 etc. vor trebui sa se ref ere la stari reale diferite, cu alte cuvinte intrarn in' contradictie cu interpretarea Ih a

functiei ~. '

Nu rni se pare ca ar exista vreo Indoiala asupra faptului ca fizicienii ca. considera modul de deseriere al mecanici] cuantice in principiu definitiv vor reaction a la aceste consideratii astfel: ei vor abandona Exigenta II asupra existentei independente a realitutii fizice prezente in parti ale spatiului diferite; ei se vor putea. intemeia in aceasta, pe .buna dreptate, pe faptul ca mecanica cuantioa nu Ioloseste nicaieri in mod explicit aceasta exigenta,

Admit lucrul acesta, nu insa fara a observa: daca vom considera fenomenele fizice cunosouto, ehiar ~; p ~ aceiea pe care le-a explicat aUt de bine mecanica cuantica, atunei nu 'lorn gasi nicaieri un fapt in urma caruia sa-mi apara ca probabila abandonarea Exigentei II. De aceea slnt inclinat sa cred cli descrierea mecanicii cuantice trebuie considerata, in sensul lui la, ca 0 descriere incompleta ~i indirecta a realitatii, care va fi Inlocuita mai tirziu printr-una completii ~i direct a.

In orice caz, dupa opinia mea va trebui sa ne ferim ca in diutarea unei haze unitare pentru intreaga fizica sa ne crampon am dogmatic de schema teoriei actuale.

152

Rezumat

Daca se concepe Iunctia y in mecanica cuantica ca 0 descriere (in principiu) compleld a unei stari reale, atunci este implicata ipoteza unei actiuni la distanta greu de adrnis. Daca se concepe Insa Iunctia ~ ca 0 descriere incompletd a unei stari reale, atunci este greu de crezut ca pentru 0 descriere inoornplet.a sint valabile legi stricte asupra dependentei .temporale. (A.E.)

NOTE AUTOBIOGRAFICE

lata-rna stind aici ~i scriind, la saizeci si sapte de ani ceva car~ seamana cu propriul rneu necroiog~ Fac aceast~ ny !1u~al ~eoarece. doctorul Schilpp rn-a convins sa 0 fac CI ~I f!Ill~Ca cre~d ~I. eu insumi ca este bine sa arati celor c~ se str~dUles~c al~tur~ d~ tme cum iti apare, in retro'spectiva pr.opna stradania ~I cautare. Dupa 0 anumita chibzuinta" mI-~m dat seama cit de imperfect trebuie sa fie rezultatul ~n~I a_:;eme~ea ~ incercari. Caci orictt ar fide scurta si de hmltata 0 ':lata de rnunca ~i oricit de rnult ar precum ani in ea .gre~ehle, nu este deloe usor sa infatisezi ceea ce ~ste ~redllI.c de a fi imparta~it; ornul de astazi,' l~ saizsoi si sapte

e ~1lI,. nu est~ a~ela~I cu eel de la cincizeci, treizsci sau d,ouazecl d~ ~1lI. Fiecare amintire este colorata de ceea ce stntem astaz~, asadar de 0 perspectiva in~eIatoare 1. 0 asemenea apreciere ar putea Ii descurajanta \;:1' tot' d

~ di . . y, USI, ere .

ca, III expe.nenta. proprie putem sa ne alegem cu cev~ ce nu este aecesibil unei alte constiinto.

. Pe cind. erarn inca un tinar destul de precoce am trait Illten~. sentlmentul. zadarniciei sperantelor si straduinteIoF care II. gonesc, in Vlata, .lara .ragaz, pe' cei mai multi dintre ~amen~. A~ \ mteles curind ~I cruzimea acestei goane -care. .n ac.eI. an_I, era acoperita cu rnai multa grija ca ac~m de Ip?CnZle~ ~I vorb~. mario Fiecare era condamnat, prin simpla eXlSten~a a hurtii sal~, sa ~a parte la aceasta goana. Burta putea :1 astfel I?e deplin satIsfacuta, dar nu ~i ornul, ca fiinta c~re ~mde~te ~I sIm~e: 0 prima cale de a scapa din aceasta ~Ituatle. 0 ~ o.ferea rehgla, care ii era implant at a fiecarui copil

e ma~mana educatiei traditionale. A~a am ajuns ~i eu

154

religiozitate profunda - desi eram copilul unor parinti nereligiosi (evrei) - care a cunoscut insa un sfir~it

inca la vtrsta de doisprezece ani. Lectura cartilor de a stiintei m-a condus curind Ia convingerea din cele' ce s~ povestesc in Biblie nu pot fi adevarate. a fost 0 veritabila euforie a liberei cugstari, impinsa la fanatism, unita cu impresia ca tineretul este rnintit

buna stiinta de catre stat; era 0 impresie zdrobitoare. nT'£,rlo·r<' H' f~ta de orice fel de autoritate, care a crescut

aceasta experienta, 0 atitudine sceptic a fata de convincare erau vii in ambianta socials din acea vreme,nu u mai parasit niciodata, c'hiar daca si-au pierdut mai ziu din ascutime, datorita unei mai bune Intelegeri a ... corelatiilor cauzale.

Imi este clar ca paradisul religios al copilariei, pe care I-am pierdut in acest fel, a fost 0 prima incercare de a rna elibera de catusele unei existents "strict personals", ale unei existente dominata de dorinte, sperante ~i sentimente primitive. Caci exist a aceasta lume mare, care este independenta de noi oamenii si sta in fata noastra ca 0 mare si vesnica enigma, macar in parte accesibila vederii ~i gindirii noastre. Contemplarea ei are efectul unei eliberari ~i curtnd mi-am dat seama ca multi dintre oamenii pe care am invatat sa-i pretuiesc si sa-i adrnir si-au gasit libertatea ~i siguranta int~rioara daruindu-se pe de-a-ntregul cercetarii ei. Cuprinderea prin gindire a acestei lumi extrapersonale 2, in cadrul posihilitatilor ce ne staula indemtna, mi-a aparut., pe jumatate constient, pe jumatate inoonstisnt, drept cel mai Inalt vel al vietii. Oamenii cu aceeasi atitudine, din prezent ~i din trecut, ca ~i judecatile la care au ajuns ei, au fost pentr.u mine bucurii ce nu se pot pierde. Calea spre acest paradis nu era atit de cornoda ~i de atragatoare ca ~i calea spre paradisul religios; dar ea s-a dovedit dernna de incredere ~i nu am regret at niciodata ca am ales-c.

Ceea ce am spus aici este adevarat numai intr-un anumit sens tot asa cum un desen care oonsta din citeva linii nu

, , .

poate sa reprezinte decit intr-un sens restrins un obiect complicat, caracterizat printr-o diversitate deconcertanta de detalii. Daca unui om gindurile bine ordonate Ii produc bucurie este posibil ca aceasta latura a Iiintei sale sa se contureze mai puternic pe socoteala celorlalte ~i sa influenteze astfel intr-o masura mai mare mentalitatea lui. In asemenea

155

cazuri, este cu ~uti~ta. c~ acest om sa vada in retrospeetivii o .dezvoltare umtara ~I sIstematica, in timp ee experientele lUI r~ale se ~esfa~oara in situatii particulare care au un cara~teI' calel~oscoPI? Varietatea situatii10r exterioare !?i ingustimea contlI~utulUl moment an al con~tiintei atra.g dupa ele un anum.lt fel de atomizare a vieti! fiecarui om. Pentru un om ca I_llme punctul de cotitura al dezvoltarii consta in aeeea ea mteresul principalse desprinde treptat, intr-o masura t?t mal. mare, ~ de ceea ceo este moment?-n ~i strict personal ~I. ~~ OrI~~teaz~ spre cuprmderea lucrurilor cu ajutorul gindUlI: Privits ?m acest .punct de vedere, consideratiile sehematioo de mal sus cuprmd atita adevar cit poate fi exprimat

in attt de putino cuvinte. '

~e inse~I_llna de fap~ "gi~dire"? Atunci cind la, receptionsrea impresiilor senzorIale, iau na!?tere reprezentari acestea ~u slnt ~nca "gindire". Daca aceste imagini form~aza serii m care fiecare memhru evoea un altul nici acestea nu sint inca "gindi~e" .. Cind ins~ 0 an~mita im~gine revine in multe asemenea srrurr, ea devine, prm insU9i faptul revenirii ei, un element ordonator pentru asemenea siruri, in masura in care leaga intre ele siruri lipsite de conti~uitate. Un asemenea ~leme~t devine un instru~e~t,. un concept (Begnff). C?nslder ca trecerea ~de Ia aSOC18rJ ,hbere sau "vise" la gindl~e este caract:rI~ata}rJ_n ,rolul mal mult sau mai putin dommant pe care 11 joaca aICI "conceptul". Nu este in sine ne«esa~ ?a l!n concept, s~ fie legat de un semn (cuvtnt) perceptibil 91 re'p~oductlhl.l; daca ~ns~ se inUmpla asa, gindirea poate, datorita acestui fapt, sa f18 comunicata.

Cu ce drept - se va intreba acum cititorul _ opereaza acestom intr-un mod atit de nepasato» si primitiv cu idei in~r~u.n domeniu atlt de problematic, far~ sa faca cea mai mica mcercare de a dovedi ceva? Apararea mea este: intreaga ~oastra~ g.indire e ce~a. de felul ~nui joe liber cu conceptele; mdreptatlrea acestui JOc consta in acea masura a privirii de. ansambl~ asupra ~rairilor senzoriale pe care 0 putem ?tI~ge ~u ajutorul lUI 3. Conceptul "adevar" nu poate fi l~ca ap,hcat u:r:eI as~menea conformatii; acest ooncept poate II luat m conslderatle, dupa parerea mea, numai atunci elnd exista un acord (0 conventis) cuprinzator ou privire la elementele 9i regulile jocului.

Mi s~ pare netndoie~nivc ca ~indirea noastra se desfa~oara in cea mal mare parte fara aphcarea semnelor (cuvintelor) si

156

deasupra, in mare rnasura, incoristrent. Caci cum am altfel ajunge sa ne "miram" in mod abs?lut sp?n~an o traire? Aceasta "mirare" pare sa se produca at':l~cI cmd tr~ire intra in conflict cu 0 lume de conc~pte sufIClev~t de

Iixata in noi. Cind un asemenea conflict este trait cu 9i intens, el se rasfringe, intr-un ~od h?tari_tor! ~,supra gindirii noastre: Dez~oItar~a ~ce~tel I umi a gindirii e~~:, un anumit sens, 0 fuga continua din starea de ,,~Ira.re .'

o mirare de acest fel am trait eu la patru sau cmci am, elnd tati'il meu rni-a ararat 0 busola. F~ptul ea acesta? se comport a intr-un mod atit de determmat nu v s~ potnv:a deloc cu f'elul de evenimente care-si puteau gasi un l?c III Iumea ihconstienta a conceptelor (a efectelor legate .de ,,~tlllgere"). Irni mai amintesc 9i acum, sau cred ca .iml am~n!esc, caaceasta experienta a avut asupra mea. 0 influenta pr~Iunda si stat .irnioa. Trebuia sa fie ceva dmcolo ~e luc~UI?, ceva c~re sa fie profund ascuns. Omul nu re.~ctl?~ea~a ~n felul acesta fata de ceea ce se petrece sub ochii lUI mea. din copilsrie ; el nu se mira de caderea corpurilor, de vint.9.1 de ploaie, de luna, nici de faptul. eil. ~cea~ta nu .cade, mCI de deosebirea dintre cele Insufletite 91 neinsufletite.

La virsta de doisprezeee ani am trait 0 ~ d_o~ao mirare, de un fel cu t.otul deosebit, legat.a dev 0 c~rtIcl?a v des~~e "_'-~{lUIneLI' plana euclidiana care ~1-a. ~azut III I_llllla la I ~ ceputul unui an scolar. Am int~l~lt val?1 .enunturl, . de .exem. plu despre intersectia celor trei maltlm~ ale, un~l trmng~l Intr-un punct, care, desi nu erau in sme citusi de. PUyIll evidente, puteau fi demonst~ate cu vasemenea cert~tudl~~ Inclt oriee iudoiala pil.rea sa fie exclusa. Aceasta elarttate '-17~ .siguranta a facut asupra mea o. impresie ce n~ v poate fi -descrisa. Faptul ca axiomele trebmau acceptate fara. demo.nstratie nu rn-a nelinistit. In general eram .. pe dephn sa~l~~ fil.cu't cind puteam sa sprijin demonstraylll~ ~e pr?pOz~tll a caror valabilitate nu mi se parea i~dOlelmca. Irni amIll: tesc, bunaoara, ea un unchi .mi-a ':,orb~t ~~spre teorema 11!1 Pitagora inainte ca aeea mml!nata cartIclCa d~ geon_tetrIe sa fi ajuns in miinile mele. Printr-un efort conslde~abd am .reus)·t sa demonstrez" aceasta teorema pe temeiul as~-

" I' v t eYl-

ma~il.rii tr-iunzhiurilor : procedind astfe rm s-~ par.u "

dent" cil. rap~rturiledintre laturile unui trlUngh.l dreptunghiular trebuie sa fie pe de-a intregul determl~ate de unul din unghiurile ascutite. Doar eeea ce nu aparea ca

157

"evident" tntr-un mod asemanator rm se parea cil necesit.a, In genere, 0 demonstratie. De asemenea, obiectele de care se ocupa geometria mi s-au parut a nu fi de alta natura declt.: obiectele perceptiei senzorial«, lOpe care putem sa Ie vedem ~i sa Ie atingem". Aceasta concept.is primara, care sUi. ~i la baza cunoscutei intrebari kantiene privitoare la posibilitatca "judecatilor sintetice a priori" se sprijint; fireste, pe faptul ca ;eIatia conceptelor geornel:rice eu obiee~ tele experientei (etalon rigid, 1inie dreapta etc.) era in mod inconstient prezenta 5.

Daca pare astfel posibil sa obtinern prin gindire pur a

o curroastere certa despre obieetele experientei, atunei aceast.a lImirare" se sprijina pe Q eroare 6. Dar pentru cel ee tri1ie~te pentru prima data asa ceva, este destul de surprinzator ea omul este, in general, in stare sa atinga un asemenea grad de certitudine ~i puritate iII gindirea pura ca acela pe care ni l-au revel at pentru prima data Greeii in geometrie.

Odata ce m-am Iasat deja ahatut, pentru a intrerupe neeroIoguI de-abia lneeput, nu ezit sa enunt aiei, in cite va propozitii, credo-ul meu epistemologic, eu toate ca in cele de mai sus s-a mai spus, in treacat, cite eeva in aceasta privinta. Acest credo s-a conturat abia mult mai tlrziu si incet; el nu corespunde punctului de vedere pe care l-a~ adoptat in anii mai tineri 7.

Vad, pe de 0 parte, totalitatea trairilor senzoriale, pe de alta parte, totalitatea conceptelor ~i enunturilor ce sint expusein carti. Helatiile dintre concepts ~i enunturi sint de. 'natura Iogica, iar sarcina gindirii Iogice se lirniteaza strict la produeerea conexiunilor din tre concepte si enunt~lri dupa ~eguli stabilite, de care se ocupa logica. Conceptele §l e~~ntuI'lle cap~~a. "sens", ~dici'i "continut", numai prin relatn1e lor eu tramle senzoriale. Conexiunea aeestora din urrna cu prirnele este pur intuitiva, cu alte cuvinte, nu esto ea Insa~i de natura logica. Gradul de eertitudine cu care poatefi asumata aceasta relatio, adica aceasta mlantuiro in~tuit,~va~> ~i. I_lu al~ceva, deosebesto fantezia goala de ,:adevarul ~tllntlfIC 8. Sisternul de concepte este 0 creatie a emului impreuna cu regulile sintactice, care constituie struetura s~stefueIor. de concepte. Desi sistemele de concepte, considerats dm punct de vedere logic, sint pe de-a Intrezul arhitrare;eh~ stnt legate prin telul de a face posibila 0 eo~rdonare

158

<lit mai sigura (intuitiva) ~i completa cu totalitatea t~airilol' f!enzoriale; in al doilea rind, ole tind spre 0 cit. ~al mare ~conomie in ceea ce priveste elementele lor logic independente (concepte fundamentale ~i axiome), adica concepte nedefinite si enunturi nederivat.e 10.

Un en~nt este' eoreet daca cste derivat, tnauntrul unui sistem logic, dupa regulile logice acceptate. Un ~istem a~e .continut/ de adevar (WahrheLlsgehalt) corespunzator eertlt.udinii si complotitudinii ea~acitatii sale de a se, c.o?rdona cu totalitatea tr:lirilor senzoriale. Un anunt corect I~l imprumuta "adevarul" din continutul de adevar al sistemului caruia li apartine.

o remarca cu privire Ia dezvoltarea istorica. H ume a inteles clar ca anumite notiuni, de exemplu cea. de ?auz~Jitat~, nu pot fi derivate din materia luI experientci prI~ metode logice. Kant, pe de alt.<l ~arte, patru~s de faptul ca .anurnite notiuni slnt indispensablle, le consld~r~, ~~a, cu.~ slnt ele alese, drept premise necesare ~l~ oI'lCare.l. g!ndIrI .si Ie distinzea de notiunile care au 0 onglIlc empmca. ~u ~int insa c~nvin8 ca' aceasta distinctie este > gre~ita, adica nu raspunde intr-un mod natural problemei. Teate notiunile, chiar ~i cele rnai apropiate de ~rairi, sint.' din punet de vcdere logic, postulate adoptate liher [freie Seizungen ), €xact ea si notiunea de eauzalitate, in legaturi1 eu care a fost pentru prima data pusa problema 11. •

~i acum, inapoi la necrolog. La virsta. ?e .12-1? am m-am familiarizat eu elementele matematicu, 1I1cluSlV c.1l principiilc calculului d iferential ~i int~g~a!. In aceasta prI~ vinta am avut norocul sa dau peste cartI 111 care nu se exager'~ cu stringenta Iogidi, in schimb,. ideile pr~ncipale erau €videntiate sistematico j\eeasta ocupatie a fast, 111 ansarnblu, intr-ad'evar faseinanta; in ea existau culmi care s~~ pute~\~ compara foarte bine, din punctul de veder~ al Impresl.~~ pe care au Iacut-o asupra IJlea~ .eu ge?r.netna ~le~en~a!,a. ideiJe tundamentale ale geometrleI analitice, seriile infinite, notiunile de difcrentiala ~i integrala. Am avut de asemenea no~ocul sa iau cuno~tinta de rezultatele ~i metodele esen:

. tiale ale stiintelor nat.urii, in intregul lor, intr-o ex~elenta ~xpunere 'pop~lara care se Iirnita aproape ~~~ntreglme l~ aspeetele calitative, cartile popu~ar~ de ~t,llnta a naturll ale lui Bernstein, 0 lucrare in C1l1Cl sau ~ase volume: .P~ care 'am oitit-o pe nerasuflate. Studiasem deja ~i ceva flzlCa

159

teoretiea cind am intrat, la ~aptesprezece am, III Institutu} Politehnic din Zurich, ca student la matematica ~i fizicii.

Acol0 am avutprofesori extraordinari, de exemplu Hurwitz, Minkowski, astfel tnett a~ fi putut real mente sa-m] f6rmez 0 cultura matematica profunda. Eu Iucram insa majoritatea timpului in lahoratorul de fi~icif, fascinat de contactul direct cu experienta. Restul timpului il foloseam in primul rind pentru a studia acasa lucrarils lui Kirchhoff, Helmholtz, Hertz s.a, Daca am neglijat intr-o anurnita masura matematica, aceasta se datora nu numai faptului ca rna interesau mai mult stiintele naturii decit matematica, ci ~i urmatoarei exp'erie~te mai deosehite: mi-am dat seama ca matematica se compunea din multe domenii speciale, fiecare din ele putind sa ne ceara aceastii Scurta viata care ne-a fost harazita. M-am vaeut astfel in situatia magarului lui Buridan, care nu se putea hotari pentru 0 anumita capita de fin. Aceasta se datora evident faptului ca intuitia mea in domeniul mateniaticii nu era destul de puternica pentru a-mi permite sa disting in mod sigur ceea ce era fundamental important, debaza, de restul eruditiei care era mai mult sau mai putin de prisos. In afar a de aceasta, ~i interesul meu pentru cunoa~terea naturii era neconditionat mai mare. Si nu mi-a fost clar, pe dnd erarn inca student, ca accesul la principii mai profunde ale cunoa~terii fizice se lega de stapinirea celor mai complicate met ode :rpatematice. Am inceput sa pricep acest lucru abia treptat, dupa ani de munoa ~tiintifica independent a 12. Desigur, fizica era ~i ea impartita in domenii speciale, dintre care liecare putea sa inghita 0 viata scurt a de rnunca fara ca setea de cunoa~tere mai profunda sa fie astimparata. Masa faptelor experimentale, insuficient legate intre ele, era ~i aici cople~itoare. Am invatat insa curind sa dau de urrna caii care putea duce spre profunzimi, Jasind la 0 parte restul, multitudinea de lucruri care umplu spiritul ~i Il ahat

de la ceea ce este esential, Partea proasta era desigur ca, pentru examene, toate I;Icestea trehuiau sa fie inghitite, de voie sau de nevoie, Aceasta constringere a avut un efect attt de descurajator incit, dupa examenul final, interesul pentru prohleme ~tiintifice mi-a pierit pentru un an intreg.

La aceasta trehuie sa adaug ca noi in Elvetia am avut mai

putin de suferit declt in multe alte locuri de pe urma acestei constringeri care ini'ihu~e adevaratul instinct ~tiintific.

160

erau in total, declt doua examene: in rest puteai sa"ti :tuu'",,~,u,' 'timpul cum credeai de cuviinta, A~a se lntlmpla :uw"v",,,,.,,,· at unci ctnd aveai,cum am avut eu, un pneten care frecventa cu regularitate prelegerile ~i prelucra .. continutul acestora 13. Mi se of ere a astfel hheralegerea 'ocupatiilor pfna la patine lun! inai_ntea exao lihertate de care m-am hucurat din plin, accepcu placere, ca pe raul de .departe cel m.aimic, /emu~carile ce 0 insoteau. Este pur ~l simplu un miracol ca metodele moderne de Invatamtnt nu au sugrumat inca pe de-a-_ntregul cmiozitatea sfinta a cercetarii ; caci aceasta, plant.a fm~.v~ cere in afara de incurajare, in primul rind hhertate; fara ace~sta, ea piere negresit. Este 0 mare gre~e~la .sa se ~rea~ii ca hucuria de a privi ~i de a cauta ~~ate ~l. stlI~ul~t~ P!,II? constringere ~i prin apella simtul datoriei, Imi Ill?hlpm_?a pI?a si un animal de prada sanatos ar putea fiIecuit de Iacomis, daca ar fi silit, cu ajutorul hiciului, sa mantnos in contIllu.are cind nu Ii mai este foame, in special daca hrana care I se of era in aceste conditii de constringere ar fi aleasa in mod corespunzator.

Acum despre fiziea, asa cum se prezenta ea in a~ea

. vreme, In ciuda Iertilitatii ei in detalii, in aspecte1e prIllcipials domina rigiditatea dogrnatica. L~ inc~p~t jdaca ~ existat asa ceva), Dumnezeu a .creat legile miscar-n ale lUI Newton, Impreuna cu masele ~l fort.ele nece~a!e. Acea~t~ este totul; restul rezulta prin deductis, datorita de~voltarn unor metodematematice adecvatel4. Ceea ce a realizat secolulal XIX-lea, sprijinindu-ss pe aceasta. baza, ma~ ale~ prin aplicarea ecuatiilor cuderivate partiale, trebuia sa trezeasca admiratia oricarui om receptiv. Newton a fost probabil primul ~are a scos in evident~ posibilitatilo ec~~: tiilor cu derivate partiale in teoria lui asup~a p~opag.a~~1 .sunetului, Deja Euler a creat fundamentul h.l~rodmaml?l~:

Dar desavlrsirea pin a in detalii a oonstruotisi mecamcu maselor disc;ete ca haza a intregii fizici, a fost opera seco' lului al XIX7lea:Cercetatorii au fost mai putin irnpresionat]

de desavtrsirea tehnica a mecanicii ~i rezolvarea problemelor mai complicate, cit de realizarile mecanicii in domenii c~re, la prima vedere, nu aveau nimic de a face. cu mec~mca: teoria mecanioa a luminii, care concepea lumina ca rmscare

ondulatorie a unui eter elastic cvasirigid, si, inainte-de toate, teoria cinetica a gazeIor: independents caldurii ,specifice

161

a gazelor constituite dintr-un singur fel de atomi in raport (l~ greutatea atomica, derivarea ecuatiei de stare a gazului ~l relatia ei cu caldura specified, teoria cineticii a disocierii gazelor, !}i, mai ales; corelatia cantitativa dintre viscozitatea, eonductibilitatea termicii §i difuziunea gazelor, care furniza :t}i marimea absolutii a atomilor. Aceste rezultate sustineau totodata meoanica drept bazii a fizicii §i a' ipotezei ~tomice, cea din urmji fiind deja bine ancor-ata in chimie. In . chimie numai raporturile dintre atomi jucau un rol, nu '!}i marimeaJor absolute, asa ca teoria atomica putea fi considerata aici mai mult ca 0 imagine intuitiva decit drept 0 cunoastere despre vconstitutia reala a substantei. Facind abstraotie de aceasta, de un mare interes era !}\ faptul ca teoria statisticii a mecanicii clasice a fost in stare :sa deduca legile fundamentale ale termodinamicii, ceea ce, In esenta, realizase deja Boltzmann.

lata de ce nu trebuie sa ne miram ca, putem spune, toti fizicienii ultimului secol au vazut in mecanica clasica 0 temelie solida !}i definitive a intregii fizici, ba chiar a intregii :t}tiinte a naturii, !}i cil. nu si-au crutat puterile incercind sa 1ntemeieze pe mecanica pina !}i teoria electromagnetic a a lui Maxwell, care se impunea intre timp incetul cu incetul. Maxwell !}i H. Hertz, care, priviti retrospectiv, ne apar pe bun a dreptate, ca cei care au zdruncinat increderea in mecanica ca baza definitiva a intregii gindiri Iizice, s-au cramponat !}i ei, in gindirea lor constienta, de mecanica, ca baza asigurata a fizicii. Ernst Mach a fost acela care in Istoria mecanicii, a zguduit aceasta credinta dogmatica ; tocmai din acest punct de vedere, carte a lui a avut asupra mea, pe vremea oind eram student. 0 influenta profunda. Adevarata mare tie a lui Mach eu 0 vad in scepticismul !}i independenta lui de neclintit; in tinerete rn-a impresionat puternic !}i pozi~ia sa epistemologica, care imi apare Insa astazi ca fiind in principiu de nesustinut. Anume, el nu a pus just in lumina natura, in esenta ei, construotiva !}i speculativa a oricarei gindiri, indeosebi a gindirii !}tiintifice; ca urmare, el a respins teoria tocmai in acele domenii in care caracterul ei constructiv-sjieculativ iese eel mai bine in evidenta, de exemplu, in teoria cinetica moleoulard-" ..

Inainte de a trece la 0 critica a mecanicii ca ba.,;a a fizicii, trebuie -spus ceva de ordin general cu privire la punctele

de vedere din care pot fi criticate, in principiu, teoriile fizice.

162

punct de vedere este evident: teoria .?~. ~re voie sa :.. .. 'nu./iZl·l;tt faptele axperientei- Pe cit de .vadlta .apare l~ vedere aceasta cerinta, pe atit de subti]. se ~tructureaza in aplicare. Astfel, putem d~s~ori, poat; chiar ~mtotdeauna, mentinem 0 temelie teoretlCa generals in masur.a in care posibila adaptarea ei la fapte prin ipoteze s~phmentare, use in mod artificial. In orice. caz, ac~st prIm p~unct de prive§.t~ c0!lfirrn_a~ea hazei teoretIce de catre un

material ompmc dlsptlmbIl. .'

Al doilea punct de .ved~re nu p~i"Y~§te ~elatla cu materialul de observatie, oi prernisele teener mS~'I, ceea .. ceo dese.~"nam pe scurt, dar vag, ca ,,~aturalete ("Naturhchkett)

simplitatea logica" a promiselor (a conceptelor funda:-~nt~le si a relatiilor dintre acestea, care sint luate ca punc~ depleca;e). Acest punct de veder~, a carl!i formulare exacts se loveste de mari dificultati, a jucat .?mtot~e.auna un rol important in alegerea !}ievaluarea teorlllor. AICI .este vorb.a pur si simplu de un Iel de enumerare a prem~s~lor logic independente (presupunind ca aceasta ar putea Ii m gener.e realizata tntr-un mod univoc), ci de. un fe~ de eval~~re reciproca a unor calitati incomen~ura~lle. Dmtre. taoriile cu ~o h ~ I fel de simpla, superlOara va trebui oonsiderata,

aza a . I" ~. d 1 cel mal

in cele din urma, aceea care imiteaza III mo ~ ~ .

strict calitatile in sine posibile ale sistemelor \~dlCa .?ontme cerintele celernai precise)16 .. Despre "dome~lUl t~or.ll~or ~u treb~ie sa spun aici nimic, deoa~ece n~l ne hmltam a teoriile ale carer obiect il constitUle totalitatea fenomen~lor

Iizi Al doilea punct de vedere arputea fi caract~rlzat

IZlce. .. . t ~"(~nnere

pe scurt ca cel ce priv~~te "pe!fectmnea. merna _

Vollkommenheit) a teener, in timp ce Po~lmul punct d.e ve dere se relera la "confirmarea ex~erna . De "per.fectm~ea interna" a unei teorii tine, cred eu, ~l urmatorul fapt. pretUlI_Il mai mult 0 teorie daca ea nu este din punet d~ vedere logic rezultatul unei alegeri arbitrare, intre tsorn de valoare

egala !}i construite analog. ..'

Nu voi tncerca sa scuz prin lipsa de spaym tl~ograf~c insuficienta precizie a enunturilor ce stnt cor:tmute III U~tlmele doua aline ate . dimpotriva, recuno~c ca nu P!ea. Sl~~ -capabil, sau poate r:u sint deloc sa inlo.eUl~sc ace.ste lI~dle!~I1 prin definitii mai precise. Cred totusi ca ar Ii posibila 0

'. . ~ t· se poate constata

formulare mal precisa. n orlce caz, , . ~

ca intre "auguri" exist a de cele mai multe orr un acord •

163

tn c~ea ce priveste aprecierea "perfectiunii interne" a teoriilor ~l. toemai de acee~ .asupra gradului "confi-rmarii externe".

Si acum desnre CrItIC a mecanicii ca haza a fizicii.

Din primul ~u~ct de vedere (confirmarea prin fapte) inco~porare~ O~tICll ondulatorii in imaginea mecanica ~ Ium~l tre~u~a sa trezeasca indoieli serioase. Daca urma ca luml~a sa fie concepu~a ca miscarq ondulatorie intr-un corp elastIc (eteru~, at~~cI acesta trebuia sa fie un mediu care pat~unde totul; tl~Ill~ seama de transversalitatea undelor lumIlloa~e, el trebuiasa semene in ceea ce este esential cu un corp. sol~d, dar Illcompresibil, astfel tnotf sa nu existe unde long.lt~dlI~ale .. Acest eter treh~i~ sa duca 0 existenta fanto~atICa a~atu~l .de rest~l materiei in masura in care nu parea sa opuna. n,l,cJ 0 rezistenta fata de miscarsa corpurilor "pond~rahIle. Pentru a explica indicele de refractie al eorpu~Ilo.r .transpa~ente, ca ~i procesele de emisie si absorbtie a_.r~dlatIeI,. trebma sa presupunemexistenta u~or int.erac~1.U~ll complicate intre cele doua tip uri de materie, ceea ce 1lI0l ~acar nu. s-a lncercat in mod serios, 'pentru a nu mai vorbi de reahzarea a asa ceva.

In plus, fo~tele electromagnetice cereau introducerea unor :nase elec;rIce, ca~e, desi nu posedau 0 inertia demna de luat III se~ma, exerc.Itau acF~.Illi reciproce unele asupra eel~rla~te, ~l. aoume, III opozitie eu Iortels gravitationale actiuni de tIP polar. _ ' .,

~ ~e~a ce i-a determinat pe fizicieni, dupa multe ezitari, sa paeaseasca cr~dIllta in posibilitatea intemeierii intregii fizici pe mecamca lui Newton a fost electrodinamica lui Faraday~axwell. Ac.easta teorie precum ~i confirmarea ei prin experIm.entele lui J:Iertz' au aratat ca exist a procese electromagnetICe c~e prIll esenta lor slnt desprinso de orice materie po.ndera~~, ~l anume un~el_e in spatiul gol care cons tau din "Cl~1?url electromagnetwe. Daca se voia mentinerea meC~m?ll .ca baza a fizicii, atunci ecuatiile lui Max~ell trebuiau s~ f:e Illterpr~tate mecanic. In-timp ce se lucra cu multa rlvna~ dar ~fara__ succes ~n aceasta directie, ecuatiile i~i dovedeau Ill. ma~ura~ tot mal mare fertilitatea. Cu, timpul, oamenii s-au ohisnuit sa opereze cu aceste cimpuri ca entitati independente ~ara sa ma~ considere necesara justificarea 'naturii lo!, :n.e~amce; astfel ldeea mecanicii ca haza a fizicii a fost

.,_paraslta aproape pe .neobservate, Iiindca punerea ei de aco~d • cu faptele s-a dovedit a fi, in cele din urma, Iipsita de orice

164

ective. De atunci exista doua tipuride elemente con: pe de' 0 parte, puncte materiale ou forte 'care ac~"J'JH<,aL'U_ la distantd intre ele, pe de alta parte, cimpul conti-

Este 0 stare interrnediara a fizicii, tara 0 baza unitara intreg, care, desi nesatisfacatoare, este inca departe a fi depa~ita17.

Si acum clteva observatii cu privire Ia critica rnecanicii ca biza a fizicii din al doilea punct de vedere, punctul'de vedere intern. In actualul stadiu de dezvoltare a stiintei, adica dupa abandonarea ideii Iundamentului mecanic; _ aceasta oritica prezinta doar un interes metodologic. Ea este ins a foarte potrivita pentru a pune in evidenta un mod de a argumenta care in viitor va trebui sa joace un rol cu - atlt mai mare in alegerea teoriilor cu cit conceptele de baza ~i axiomele se indeparteaza mai mult de ceea ce este direct perceptibiI, astfel Incit confruntarea implicatiilor teoriei cu faptele va deveni tot mai anevoioasa ~i va cere tot mai mult timp. Aici trebuie pomenit in primul rind argumentul lui Mach, care de altfel a fost recunoscut fara echivoe faca

de catre Newton (experimentul cu vasul}".

Din punctul de vedere al descrierii pur geometries, toate sistemele de coordonate "rigide" sint, logic echivalente unele in raport cu celelalte. Ecuatiile mecanicii (de exemplu legea inertiei) pretind valabilitate numai fat a de o· anumita clasa a acestor sisteme ~i anume fata de "sistemele inertiale". Sistemul de coord onate, ca obiect corporal, este, aici,fiira importanta. Pentru a justifica necesitatea acestei. alegeri trebuie cautat ceva in afara obiectelor (rnase, distarrte], cu care se ocupa teoria. De aceea, Newton a introduscit se poate de explicit, in calitate de factor cauzal determinant, "spatiul absolut", ca participant act iv, prezent in -tba'te proc~sele . mecanice; prin "absolut" el intelege, evi~erit~ neinfluentat de mase si de miscarile lor. Ceeacefacealca situatia s~ apara deosebit de noplacuta era faptul cii trebu.i.a sa existe infinit de multe sisteme inertiale in miscare .umforma lijfle in raport cu altele ~i libere'de efecte de rotatie,_ sisteme care trebuiau sa fie distinse in raport cu toate ceIeIalte sisteme rigide.

Mach presupunea ca intr-o teorie cu adevarat rationale inertia, Ia fel ca ~i celelalte forte la Newton, trebuia sa s~ hazeze - pe interactiunea maselor, 0 conceptie pe care am considerat-e muIt timp ca fiind, in principiu, concepti a justa. Ea pre-

165

supunea insa implicit ca teoria. ~~nd~mentala trebuie sa fie una de tipul general al meCam?l~ lUI Ne~~n; c?nceptele ei initiale trebuie sa fie masele ~l mtera~t~umle dm~re ele. o asemenea incercare de rezolvare nu l~l are insa locul tntr-o teorie oonseoventa a elmpului, cum se va vedea de

tndata, "

Cit de tntemeiata este ins a in sine critica lui Mach se poate observa deosebit de clar din urmatoarea. analogi~. Sa ne inchipuim ca oamenii care Iormuleaza 0 teorie mecamea nu cunosc decit 0 mica parte din suprafataPamlntului Iji nu pot percepe stelele. ~i ,:or fi i~cli?~5i ~~ atribuie. ?imensiunii verticale a spatiului proprietatit Iizice deosebits (directia acceleratiei corpurilor in cadere) ~i sa argumenteze, sprijinindu-se pe aceast.a. ~aza conc~ptuala, c~ ~ami~tu! este in mai multe locuri orizontal. EI nu vor fl dispusi sa se lase influentati de 'argumentul ca, sub raportul propriotatilor geometries, spatiul este~ izotroI_> ~~ ~a, din a.c~st m~otiv, este nesatisfacator sa formulam legi Iizice potrivit carora trebuie sa existe 0 directie privilegiata ; ei vor fi probabil tnclinati (casi Newton) sif. declare ca. vertic~la ar~ o~ valoa~e absoluta ca aceasta 0 dovedeste tnsasiexperienta ~l ca trehuie sa ne i~pacam cu acest fapt. Privilegierea verticalei in raport cu toate celelalte directii spatiale este strict a~aloga eu privilegierea sistemelor inertia le in raport cu altesisteme de coord onate rigide.

Sa examinam acum alte argumente care se refera to~ ~~ simplitatea interna, respectiv la naturaletea mecanicn. Daca preluam, fara nici 0 tndoiala critica, conceptele ?~ spatiu (inciusiv geome~ria) ~i de ti~p, nu e~~sta in s~ne mCI un temei pentru a ohiecta Impotriva puneru la baza a actiunilor Ia distanta,. ch.iar dac~ un ase~e~ea concept nu se potriveste cu ac~Ie .~del c~re smt. constItl!-ltepe ~a~a expe: rientei brute a vietii de Iiecare Zl. In schimb, exist a 0 alta refl~ctie care face 'ca ideea dupa care mecanica este baza

fizicii'sa ne apara drept primitive. Exista in eseilta doua legi:

1) Iegea miscarii __

2) expresia pentru forta sau energie potentiala, Legea miscarii este precise, dar lipsita de continut atit

timp cit nu este data expresia pentru forte. In postularea eelei din urma existii insa mai mult loc pentru arbitrar, Indeosebi daca se renunta la cerinta, care nu este in sine naturala,

166

ca Iortele depind numai de coordonate (~i nu, de exemplu, de derivatele lor in raport cu timpul). In cadrul teoriei este pe de-a intregul arbitrar ca Iortele de gravitatis (~i electrice), care ernana dintr-un punct, sint guvernate de Iuncria potentiala (1fr). 0 rem arc a suplimentara: se ~tie deja de mult ca aeeasta Iunctie reprezinta solutia cu simetrie sferiea a celei mai simple ecuatii diferentiale ~<p = 0 (invarianta fata de rotatii}; ar fi fost deci fir esc ea acest fapt sa fie considerat drept un indiciu ca respectiva functie trebuie privita ca fiind determinata de 0 lege a spatiului, care ar fi eliminat arbitrarul in alegerea legii energiei. Aceasta este de fapt primul indiciu care recomanda renuntarea la teoria Iortelor care actioneaza la distanta, 0 dezvoltare initiata de Faraday, Maxwell ~i Hertz, dar care se instituie abia mai tirziu sub presiunea exterioara a experientei,

A~ dori sa mentionez, de asemenea, drept 0 nesimetrie intern a a teoriei, ca mas a inerta care intervine in legea miscarii, intervins ~i in expresia fortei gravitatiei, dar nu in expresia celorlalte forte. In sfir~it, a~ dori sa atrag atentia asupra faptului ca diviziunea energiei in doua piirti esential distincte, energie cinetica ~i energie potentiala, trebuie sa apara ca lipsita de naturalete. Pentru H. Hertz acest fapt a fost atlt de stinjenitor, incit el a incercat,in ultima lui lucrare, sa elibereze mecanica de conceptul de energie potentiala (adica de conceptul de forta).

Dar destul despre acestea. Iarta-ma, Newton; tu ai gasit singurul drum care maiera inca posibil in vremea ta pentru un om cu cea mai Inalta capacitate de gindire ~i de creatie. Conceptele pe care le-ai creat ne calauzeso ~i astazi in gindirea noastra fizica, desi acum ~tim ca ele" trebuie Inlocuite cu altele, care slnt situate mai departe desfera experientei nemijlocite, daca tin tim spre 0 lntelegere mai a conexiunilor-",

"Sa fie, oare, acesta un necrolog?" se poate lntreba cititorul uimit. In esenta da, mi-ar placea sa raspund. Caci esentialul existenta unui om ca mine sta in ce ~i cum gtndeste; nu ceea ce face sau resimte. Aeadar, necrologul se poate ~1I'.rn'l1· ~l' in principal la comunicarea unor ginduri care au un rol considerabil in stradaniile mele. 0 teorie este

atit mai impresionanta cu cit este mai mare simplitatea ei, cu cit sint mai ' diferite Iucrurile pe care Ie cu cit este mai cuprinzator domeniul ei de aplicare,

167

Acestui fapt i se datoreste impresia profunda pe care a facut-o asupra mea termodinamica clasica, Este singura teorie fizica cu continut universal despre care sint convins ca, in domeniul de aplicare al conceptelor ei fundamentale, nu va fi niciodata rasturnata (in atentia deosebita 'a celor oe sint din principiu sceptici)20.

In perioada studiilor mele domeniul eel mai fascinant era teoria lui Maxwell. Ceea ce 0 facea sa apara drept revolutionara 'era tranzitia de la actiuni la distanta 'la clmpuri

. ca marimi fundamentale. Incorporarea opticii in teoria electromagnetismului, caracterizata prin corelarea vitezei luminii cu sistemul absolut de unitati de masura electrice ~i magnetice,ca ~i a coetioientului de'refractie cu constanta dielecteica, prin relatia ealitativa dintre capacitatea de reflectie ~i conductibilitatea metalica a corpului a fost ca 0 revelatie, Facind abstraotis de tranzitia la teoria cimpului, adic~ de exprimarea legilor elementare prin ecuatii diferentiale, Maxwell nu avuses_~ nevoie decit de un singur pas ipotetic, introducerea curentului electric de deplasare in vid ~i in substantela dielectrice ~i inefectullor magnetic, o inovatie care a fost aproape prescrisa de proprietatile formale ale ecuatiilor diferentials. In acest context, nu pot sa-mi reprim 0 remarca, ~i anume caperechea FaradayMaxwell prezinta 0 asemanara interna remarcabila cu perechea Galilei-Newton; primul din fiecare pereche surprinde intuitiv 0 corelatie, al doilea 0 Iormuleaza exact ~i 0 aplica apoi sub aspect cantitativ principal.

. Ceea ce tngreuna pe atunci intelegerea esentei teoriei electromagnetice era urmatoarsa imprejurare caracteristica. "Intensitatile" clmpului electric ~i magnetic, precum

. "i"deplasarile" au fost tratate drept marimi la fel de elementare, spatiul gol ca un caz particular al unui corp dielectric. Materia aparea ca purtator (Trager) al cimpului, nu sptuiul. Prin aceasta era implicat ca purtatorul cimpului poseda 0 viteza, lucru care trebuia sa fie valabil, Iireste, ~i pentru "vacuum" (eter). Electrodinamica corpurilor in miscare a lui Hertz este intemeiata in intregime pe acest punct de vedere principtal,

Marele merit al lui H.A. Lorentz a fost ca el a realizat aici, intr-un mod convingator, 0 schimbare. In principiu exista, dupa el, un cimp numai in spatiul gol. Materia conceputa atomist este singurul sediu al sarcinilor electrice;

168

"

tntre particulele materiale exista spati~ gol, s~~iul ctmpulut electromagnetic, care esteprodus. prIll pozltla ~l vI~eza sarcinilor punctiforme localizate III particulele materials. Dielectricitatea, conductibilitatea etc. sint determmate exolusiv de tipul legaturii mecanice a particulelor din care oonstau corpurile. Sarcinile particulelor cree~z.~ cim~ul care, pe de alta parte, exercita forte a~upra s~rcmn ~partICulel<?r, determinind miscarea acestora din urma dupa legea nuscarii formulata' de Newton. Daca comparam aceasta teorie cu teoria lui Newton, schimbarea consta in faptul ca Iortele care actioneaza la distanta sint lnlocuite cu cimpul ce de-

. scrie si ;adiatia. Data fiind valoarea ei relativ mica, de cele mai :Uulte ~ri gravitatia nu mai este. hy~ta i?- s.eama;~ ~onsiderarea ei era insa intotdeauna posihila prm imbogatirea structurii cimpului, adica prin extinderea Ieg~i. clmpului a lui Maxwell. Fizicianul generatiei actuale ~onsldera P~lI~Ctul de vedere la care a ajuns Lorentz ca singurul posibil ; in acea vreme el a reprezentat tnsa un pas ~surprinza~or ~i indraznet fara de care dezvoltarea ulterwara nu ar Ii fost

"

posibila. I

Daca examinam critic aceasta faza a dezvoltarii teoriei, ne sare in ochi dualismul care consta in aceea ca punctul material conceput in sens newtonian ~i cimpul gindit d.rept continuu sint utilizate unul alaturi de celalalt, in calitate de concepte elementare, Energia cinetica ~i energia cimpului apar ca lucruri principial diferite. Aceasta ~i~uatie . a'par~ cu atit mai nesatisfacatoare cu cit; potrivit teoriei lUI Maxwell cimpul magnetic al unei sarcini electrice in miscare re~rezinta inertie. De ce, deci, nu tntreaga inertie P Intr-un asemenea caz nu ar mai exista dectt energia ctmpului ~i particula nu ~r mai ~i. d~cit un. domeniu de densitate deosebit d.e mare al energiei CImpulu~. Intr-un asemer;tea caz, s-ar putea spera derivarea conceptulUl. de ~un~t mater~~l, Impreuna cu ecuatiile de miscare al: particulei, din ecuatiile cimpului ; dualismul stinjenitor ar fI inlaturat.

H.A. Lorentz stia foarte bine acest lucru. Totusi ecuatiile lui Maxwell nu permiteau derivarea acelui echilibru ~l ~lectricitatii ce constituie 0 p~rticula. Numai alte ~ecuatl.l, ecuatiile neliniare ale cimpului, puteau eventual sa !~ahzeze 'a~a ceva, N u exist a insa nici 0 metoda pentru gasirea unor asemenea ecuatii ale cimpului fara a aluneca tntr-un

arbitrar aventuros. In orice caz, se putea crede ca, mergind

169

pe calea deschisa eu atita sueees de Faraday ~i Maxwell, se va gasi, eu timpul, 0 temelie noua ~i sigurs pentru intreaga fiziea.

Revolutia tnceputa prin introducerea cimpului nu s-a tncheiat citusi de putin aici. S-a intimplat ca, independent de cele discutate, la limita dintre cele doua secole sa se instaleze 0 a doua erizii fundamental a, a carei seriozitate a fost dintr-o data recunoseuta datorita cercetarilor lui Max Planck asupra radiatiei ealorice (1900). Istoria aeestui eveniment este cu atit mai remarcabila eu cit, eel putin in prima ei faza, ea nu a fost influentata de nici 0 deseoperire surprinzatoare de natura experimentala,

Pornind de la consideratii termodinamiee, Kirchhoff a conchis, ca densitatea energiei ~i compozitia spectrala a radiatiei Iatr-o incinta Inchisa de pereti impermeabili la temperatura T slnt independents de natura peretilor. Aceasta Inseamna ca densitatea uon-cromatica a radiatisi p este 0 functie universal a de frecventa v ~i de temperatura absoluta T. Asa a luat nastsre interesanta problema a determinarii acestei functii p (v , T). Ce se putea stabili pe cale teoretica despre aceasta funetie ? Potrivit teoriei lui Maxwell radiatia trehuia sa exercite asupra peretilor 0 presiune determinata de densitatea totala a energiei. De aiei Boltzmann a conchis pe eai pur termodinamiee ca densitatea totala a energiei radiatioi (f pdv) este proportionala cu T4. El a gasit astfel 0 intemeiere teoretica unei legi deseoperite empiric tnca de catrs Stefan, adica a legat-o de fundamentul teoriei lui Maxwell. Apoi, W. Wien a deseoperit printr-o ingenioasa ref'lectia termodinamica, care utiliza de asemenea teo- ... ria lui Maxwell, ca functia universala p a variabilelor v ~i

T trebuie sa fie de forma

un de f(v/T) desemneaza 0 Iunctie universala de 0 singura variabila v/T. 'Era clar ca determinarea teoretioa a acestei functii' universale f avea 0 Insemnatats fundamentaHi ~i tocmai aceasta era sarcina in fata careia statea Planck. Masuratori scrupuloase au dus la 0 determinare empiric a foarte exacts a functiai f. Sprijinindu-se pe aceste masuratori em-

,

170

pirice, ei a reusit mai Intli sa gaseasca un enunt foarte hine masuratorile:

81t'hv3 1.

p=--

c3 exp(hv/kT - 1)

care redii

unde hsi k sint doua constante universals, dintre care prima a condus la teoria cuantica, Aceasta formula arata oarecum ciudat din cauza numitorului. Putea ea sa fie derivata teoretic? Planck a gasit tntr-adevar 0 derivare al~ carei i!llperfectiuni au riimas la inceput ascunse; acest din urma fapt .a lost un adevarat noroc pentru dezvoltarea fizicii. Daca aceasta formula era corectii, ea permitea, cu ajutorul teoriei lui Maxwell, calcularea energiei medii E a. u~ui oscilator cvasi-rnonocromatic aflat in cimpul de radiatie:

hv

E=------

exp (hv/kT) - 1

Planck a preferat sa incerce calculul teoretic al acestei din urma marimi. In aceasta stradanie, termodinamica nu i-a fost mai tntii.' de folos si tot atit de putin teoria lui Maxwell'. Dar ce~a ce apa~ea neohisnuit 'de incurajator: in aceasta formula era urmatoarea imprejurare. Ea furmza pentru. valori inalte ale temperaturii (pentru un v constant) expresia :

E=kT.

Este aceeasi expresie cu cea pe car~ 0 furni~eaza teoria ci~etica a gazelor pentru energia me.dIe a. unui :punet materIal capabil sa oscileze elastic intr-o dimensiune ~I anume ea fur-

• nizeaza expresia:

E = (R/N) T, .

un de R desemneaza constanta ecuatiei de stare a unui gaz, iar N numarul de molecule in molecula gram. Constanta exprima marimea ahsoluta a atomului. Echivalarea celor doua expresii Iurnizeaza

N =R/K.

Una din constantele formulei lui Planck Iurnizeaza deci in mod exact marimea adevarata a atomului. Valo~rea nUI~erica era in acord satisfacator cu determinarea lUI N cu aju-

171

t orul t~oriei cinetice a gazelor, chiardaca aceastii din urma determmare nu era prea precisa,

Acesta a fost un mare succes pe care Planck l-a recunoscut in mod c~ar. L.u?rul ave a ima un revers neconvenabil pe care Planck, .dm Iericira.m, l-a observat de la inceput. Reflectia cere ra relatia E = kT. sa !ie. v~la~ila ~i pentru temperatu;i mici.

n acest caz s-a ispravit msa cu formula lui Planck si cu eons!anta .h. Conse~int~ corecta ce rezul'ta din teoria 'existenta ~r fI fost deCI: fle~ ca energia cinetica me die a oscilator?lUI nu est~ furnizata corect de teoria gazelor, eeea ce a~ mse~na 0 infirmars I;l mecanicii (statistice), fie ca enerft media a oSCllat?rulUI nu ~st~ data eorect de teoria lui

axw~ll, ceea ce .ar msemna. 0 infirmaro a acesteia din urrna. ~~a stmd lucruI'll~, eel mal probabil este ca ambele teorii

-stnt core?te numai la Iimitii ~i slnt false in celelalte cazuri : aeeasta ~I este vin realitate situatia, dupa cum Yom vedea i~ cele ce urmeaz~. Da_ca Planck ar fi urmat 1ma acest ration a~ent vel nu ~l:ar fi _reahzat poate mana lui descoperire, fllndca reflectIeI sale i-ar fi fost retras fundamentul.

... l~apo.i acum la rationamentele lui Planck. Pe baza teor~el cinetios a gazelor Boltzmann a descoperit ca. entropia f~clnd abtltractl.e. de un factor constant, este egala cu loga~ r~tmul "probablhtatii" starii avute in vedere. El a identifI?at a.s~~el esenJa proceselor "ireversibile" in sensul terrnodinamicii. ConSIderate din punct de vedere mecanic-molecular, tOl;lt~ ~procesele slnt., dirnpotriva, reversibile. Daca 0 sta~ev d~fmlta J?olecular-teoretic este numita 0 stare desensa mIC~?SCOPIC sau pe scurt microstare iar 0 stare descrisa

In termen~I t~~modin~micii 0 macro~tar~, atunci unei stari m~croscoplCe .n. ~pva~tm nenurnarats stari (S). S este atunei ma~ur.a probabIhtatI~ yn~n macrostari date. Insemnatatea a covIr~It.oare a ace.st~I.Idel apare ~i in faptul cii aplicabilitatea ~I. _nu este hmlt.ata la descrierea microscopic a pe baza ~eeam?ll .. Planck a tnteles acest lucru ~i a aplieat principiul lUI ~oltzmann ~nUI sistem care consta din Toarte multi rez~natoI'l de .aceea~I freeventa v, Starea macrosoopiea este da.ta de energl~ t?ta~a a oscilatiei tuturor rezonatorilor, iar mlCrostare~ ~rl? mdICarea en~rgiei (momentane) a fiecarui rezon~~or mdIvIdual: Pent~u a putea exprima numarul microstarilor ce v apartin u~eI macrostari printr-un numar fin.It: el a impartlt energIa totali! intr-un rrumar mare, dar Iinit, de elemente de energie iEnergie - Elementen) e: iden-

172

tice ~i a intrebat: in cite feluri pot fj tmpartite iaceete elemente de eriergie lntre rezonatori? Logaritmul acestui numar Iurnizeaza apoi entropia ~i cu aceasta (~e cale termodinamica) temperatura sistemuliii. Planck obtmea acum formula pentru radiatie alegindu-si elementele de energie e: doe marimea e: = hv, Hotiirltor este aici ca rezultatul este condi~ionat de faptul ca se iapentrue: 0 anumitii valoare Iinita, adica de faptul ca nu se trece la limita e- = O. Aceasta forma a rationamentului nu las a sa se .Inteleaga clar .ca el este in contradictie cu baza mecanica si electr.odinamIca, pe care se sprijina, de altfel, derivarea. 1n realitate, derivarea presupune implicit ca energia poate fi absorbita ~i. emisa de r~zonatori individuali numai in "cuante" de marirnea hv ~l ca deci energia unei structuri mecanice ce are capacitatea de a oscila, ca ~i energia radiatiei, pot fi trans~i~~ ~umai in ~semenea cuants, in opozitie cu legile mecanICll ~l electrodmamicii. Aici contradictia cu dinamica era fundamentala, in. timp ce contradictia cu electrodinamica pu~ea sa fie ~a~ 'putin fundament ala. Expresia pentru den~~tate~ energrei radiatiei este, ce-i drept, compatibilii cu ecuatule lUI Ma:,:well! dar ea nu este 0 consecinta necesara a ace~or ecuatii. Ca aceasta expresie furnizeaza' importante valo~i m~dii, rezult a din faptul ca legile lui Stefan-Boltzmann ~l Wien, eare se sprijina pe ea, ooncorda eu experienta,

Am lnteles toate aeestea la putin timp dupa aparitia lueriirii fundamentale a lui Planek, astfel incit, fara a avea un inloeuitor pentru meeanica clasica, puteam t~tu~i. sa-rni dau seama ee conseointe are aceast.a lege a radiatiei tamperaturii pentru efectul fotoelectric ~i alte fe~omene inr;xdite de transformare a energiei radiatiei, ca ~l pentru ca!dura specifics {mai ales) a corpurilor solide- ~~a~.e incercarile mele de a adapta fundamentul teoretic al hz~cu la ace~te cunostinte au esuat insa in intregime. Era ca ~l cum c~lva i-ar fi fugit pamlntul de sub pieioare, fara ca und~v~ sa se tntrezareasca un teren solid, pe care s-ar fi pu.tu~ cladi. Fa~tul ca aceasta temelie subreda si contradictoI'le i-a fost suficienta unui om cu instinctul u~ie in felul sau, ~i eu sonsibilitatea lui Bohr pentru a deseoperi' legile esen~iale ale l~ni~lor spectrale ~i ale invelisurilor eleetronice ale. atom~IUl,· Im~ preuna eu semnificatia lor pentru chimie, mi s-a parut a Ii

o minune ~i tot asa mi se pare ~i astazi. Este eea mai jnalta forma a muzicalitatii in domeniul glndirii 21,

J73

In acei ani propriul meu interes era tndreptat mai putin spre consecintele particulare ale descoperirii lui Planck, oricit de importante puteau sa fie acestea. Problema mea principala era: ce consecints generale puteau fi derivate din formula radiatiei In ceea ce privesto structura radiatiei ~it in genere, in ceea ce prive~te intemeierea fizicii pe electromag_ netism? Inainto de a ma referi la aceasta, trebuie sa amintesc pe scurt anumite cercetiiri legate de mi~carea browniana ~i de alte subiecte inrudite (fenomene de fluctuatie) care se intemeiau in principal pe mecanica molecule-a olasioa. Necunosetnd cercetarile lui Boltzmann ~i' Gibbs, care aparusera rnai inainte, ~i care epuizasera intr-adeviir subiectul, am dezvoltat mecanica statistica ~i teoria cinetica-moleculara a termodinamicii, tntemeiata pe prima. Scopul meu principal in aceste cercetari era sa gasesc fapte care sa asigure pe cit posibil existenta atomilor' cu marimi finite determinate. Am descoperit astfel ca, dupa teoria atomista, trebuie sa exists 0 mi~care a particulelor microscopice suspendate, acessibil a observatiei, fiira sa ~tiu ca observatii asupra "mi~ciirii browniene" erau deja de mult timp cunoscute. Cea mai simpJii derivare se sprijinea pe urmatoru I considerent. Daca teoria ciI!etica-moleculara este in principiu corecta,atunci

o suspensie de particule vizibile trebuie sa posede acelas] leI de presiune osmotica, care satisface legile gazelor, ca ~i

o solutie de molecule. Aceasta presiune osmotica depinde de miirimea reala a moleculelor, adica de numiirul moleculelor tntr-un echivalent gram [Gramm-A equivalent). Daca solutia este de 0 densitate neomogena, atunci presiunea osmotica este de asemenea neomogena ~i genereaza 0 mi~care

de difuziune compensatoare, care poate fi calculata pe baza mobilitatii cunoscute a particulelor. Acest proces dedifuziune poate fi conceput, pe de alta parte, ~i ca rezultatul de-

. plasiirii intimplatoare, initial necunoscuta sub aspectul mat rimii, a particulelor suspendate, sub actiunaa agitatiei termice. Prin .compararea valorilor pentru curentul de difuziune, ohtinuta prin cele doua rationamente, se ajunge din punct de vedere cantitativ la legea statistic a pentru aceste deplasiiri, adica la Iegea miscarii browniene. Concordanta acestorconsideratii cu experients, impreuna cu determina-

rea daM de Planck marimilor moleculare reale pe baza legii radiatiei (pentru temperaturi inalte), i-a convins pe numero~ii sceptici din acea vreme (Ostwald, Mach), de reaIitatea ato-

174

ilor A versiunea acestor cercetatori fat~ de t~oria a~~~ista !Ill d . v r v tndoiala pozitiei lor Iilozofioe pozltI_YIste: se atoreaza, ara . ' v f t lui ca chiar ~l

Aceasta este 0 ilustrare mteresa.nta a. ap u. t f. t v

.. i d v t cu un mstmc m po sa

~:erc:~i~~iC:ti si~lr~~te~p;!tz;:ad}~~teltOrcit~st~~upd~~i~\~~~~

f P ejudecata care nu a isparu , '.

Z? Ice. r v Ad'· t v faptele pot si trebuie sa furmzeze trmp, consta in ere m,a?~ , lib noastere

- fara constructii conceptuale 1 ere, . ~u , I .

smgure, . d t za numai faptu Ul

stiintifica 0 asemenea eroare se a o~ea . . . . fi

~a e~te g~eu sa ne dam seama ca notiuni care, prl?lco?t Idr-

d lunzata par sa fie legate nermj Ocl . e mare si folosire in e unga a, . I . lib ere 22

materi~lul empiric, slnt rezultatul unei a egeri. A .

Succesul teoriei miscarii brown~ene .~ Aarat~ din nou IE mod clar ca mecanica clasica furmzeaza mt~t e~una rez'! tate ce sint demne de incredere ctnd este ap~cat~ ~nor m\t

cari la care derivatel~ ~Qmporalfe. i?atlte B:laeta~~:~~:~~~ n:!ta_

. ·1 P . d d aici poate I m emer V"

{?-b\t ~:npI~ntrue a afia din formula lui Planc~ ce::a A despre

IV ~rec. .. . S t - A tr-adevar conchide ca Intr-un

constitutia radiatiei, ~ P?a em li d v iscata liber (vertical

tiu umplut cu radiatie 0 og m am, . t b .

~::i. de planul ei), care 'reflect a cvasi~m~nocr~m~tlC,. r~ Ul.~ sa' efectuezeun fel de miscare browmana a carer energie Cl

v 1 (RjN) T (R - constanta ecua-

netic a medie este egala cu 2" -

. I 1 v m N = numarul molecu-

tiei gazului pentru 0 mo ecu a gra, t bsoluta) Daoa

~ 1 Iv T - tempera ura a .

lelor intr-o mo ~cu a g~am, -·1 tii locale oglinda ar ajunge

radiatia nu ar fl sU~l_l.s~ u~o~~:~;i~iill miscar'ii ei fata reflectii tre~tat Iir: re~~u:.' ~~Ci~a spatele ei. Oglinda trebl_lie .~nsa sa mal mu ta ra rape ... 1 tale presiunn exerinfegistreze anumite oscilatii neregu a ~ '1 . Maxwell dato-

citate asupr~ ei,v calcu~abi~e p~eb~:d:eo~~eIc~~stituie r~diatia rita Iaptului ca pac ete ell arata insa ca aceste interfereaza une!e ?u .al~ele. bqa!~uc~zul unor densitati mici oscilatii. a!e.preSlU?U (I? e?sde I I tin suficiente pentru a da ale radiatiei) nu smt CltU~I e PU,I

, . . . v di 1 (RjN) T Pentru a ajunge

oglinzii energia cinetica me re 2" .

. v . nem mai degraba ca

Ia acest rezultat trebuie s~ p~esupu. .. care nu rezultii

exista un al doilea tip de oscilatie a presrunu, resu unerii ca din teoria lui Maxwell,ceea ce corespunde p. .ridivizibile energia radiatiei consta din cuante de energie I ,

175

localizate punctiform, de energie hv ~i de impuls hvjc (c= viteza luminii), care sint reflectate nedivizate. 0 asemenea abordare arata in mod drastic ~i direot.ca cuantelor lui Planck trebuie sa Ii se atribuie 0 realitatenemijlocita, ca, prin urmare, radiatia trebuie sa posede din punct de vedere energetic, un fel de structura moleculara, ceea ce .este, Iirests, in contradictis cu teoria lui Maxwell. Si consideratiile asupra radiatiei intemeiate nemijlocit pe relatia dintre entropie ~i probabilitate a lui Boltzmann (probabilitatea = frecventa statistic a in timp) conduceau la acelasi rezultat. Aceasta natura dubla a radiatiei (~i a corpusculilor materiali) este 0 insu~ire Iundamentala a realitatii pe care mecanica cuantioa a interpretat-o intr-un mod ingenios ~i cu nn succes uluitor. Aceasta interpretare, pe care aproape toti fizicienii contemporani 0 considera ca fiind in esenta definitiva mi se pare doar 0 solutie 'temporara; urmeaza, mai jos unele observa-

tii asupra acestei chestiuni. .

Imediat dupa 1900" adica la scurt timp dupa luerarea deschizatoare dedrumuri a lui Planck, am ajuns, in urma unor asemenea reflectii, la concluzia ca nici mecanica, nici electrodinamica nu pot pretinde 0 valabilitato exact a (in afara unor cazuri limita). Cu timpul,mi-am pierdut nadsjdea ca s-ar putea descoperi adevaratele legi prin eforturi constructive, sprijinite pe faptele cunoscute. Cu cit stradaniile mele erau mai indelungate ~i mai , disperate, cu aUt mi se intarea mai mult convingerea ca numai 'gasirea unui principiu formal generalputea sa ne conduca la rezultate sigure. Ca model mi-a servit termodinamica. Acolo, principiul general era dat in prop'ozitia: legile naturii sint de asa fel incit este imposibil sa se construiasca un perpetu~11? mobile (de speta Intti ~i de speta a doua) 23. Cum putea fi gasit insa un asemenea principiu general? Un asemenea principiu a rezultat, dupa zece ani de reflectie, dintr-un paradox de care m<t lovisem jneg la virsta de saisprezeoe ani: daca alerg dupa 0 raza de lumina cu viteza c (viteza luminii Invid), va trebui sa percep lumina ea un clmp electromagnetic in repaus, care oscileaza in spatiu, Se parea ins a ea asa ceva nu putea sa existe, nici pe temeiul experientei, nici potrivit ecuatiilor lui Maxwell. Mi s-a parut de la ineeput clar din punct de vedere intuitiv ca judecind depe pozitia unui asemenea observator, totul ar trebui sa se des" fa§oaredupa aceleasi legi ca ~l pentru un observatoj-

176

aflat in repaus in raport eu pamintul. Caci cum ar putea primul observator sa stie, adica sa constate, ca este Intr-o stare de miseare uniform a, rapida P

Se poate vedea c~ in acest .p~rva?-.ox es~e. cuprins. deja germenele . teoriei specials a re~atI':ltatll. Asta~l ~tl~, Iireste, ca orice incereare de a exphca III mod satlsfacator. aeest paradox era sortita e~ec~lui aUt, t.imp ci! axiom~ ~~:aeterului absolut al timpului, respectiv al simultaneitatii, era.

Iixata in inconstientul nostru, fara a fi recunoscuta ca atare:

A recunoaste in mod clar aceasta axiom a ~i caraeterul el' arbitrar repr,tlzinta, de fapt, deja rezolvar~a prohlem~i. Gindirea oritica pe care 0 reclarna descoperirea ac~s~Ul punct

. central a fost, in cazul meu, stimulata in m?d dec~slv, in spe~ cial de lectura Iucrarilor filosofice ale 'lui DaVId Hume si Ernst Mach 24.

Trebuia sa ne clarificam asupra a ceea ce inseamna coordo-

natels. spatiale ~r durata temporals ale unui ev~niment in Iizica. Interpretarea fizica a coordonatelor spatiale p~esu: punea un corp de refe~inta rigi? care, in pl~s, tr~bUla sa, se afle intr-o stare de nuscare mal mult sau.mal ~utm. determinata (sistem inertial). In raport cu un vSlst~m l?ertlal da!,. coordonatele sint rezultate ale unor masuratori det~rl~llnate, facute euetaloane rigide (stationare). (Tr~bUl~ f:~ ~lm totdeauna constienti ca presupunerea existentei prmc.lplale a unor etaloane rigide este 0 supozitie u~or de inteles p!,mtr-.(» experienta aproximativa, dar in ea ramtne in esenta arbitrara). Pentru 0 asemenea interpret are a co?r?onatelor. spatiale problema valabilitatii geometriei euchdlene, devine o-

problema Iizica, v v

Daca incercam, aeum, sa interpretam in m~? aseman~tortimpul unui eveniment, avem nevoie de un. m~Jloc de m~surare a intervalului temporal (un proe~s pe~lOd!c, de!ermm~t in sine, realizat printr-un sistem de dimensiuni spatiale SU~lcient de miei). Un eeasornic aflat in repa~s in r.aport cu SlStemul inertial def'ineste un timp local.v Tlmpu:llev lo~ale a~,etuturor punctelor spatiale, luate impreuna, reprezmta ,,!lmpul ! care apartine sisternului inertial ales, daca ~-a mal ~at §J, un mijloc : pentru a "regIa" aceste ceas?rmee u?ele m raport cu celelalte. Se vede .ca ?U este. citU~1 ?e p~tm ne~e~ar a priori ca timpurile" diferitelor-sisteme inertiale, definite in aeest' fel, "sa fie in concordanta unele cu celelalte. ~cest

. lucru ar fi fost de mult ohservat, daca pentru experienta

177

practica de toate zilele lumina f' ~ .

.Iorii inalte a lui c) c "1 nu ar I aparut (datorIta Va-

taneitati absolute. a mIJ oc pentru, constatarea unei. simul-

, t tresuP?zitiile c~ pri~ire la existenta (principiala) a un . e a dent- ~I ceaso~mce (ideale, adioa perfecte) nu sint ind Or .

pen ente una fata de cealalta : caci . e-

;~: :;f~e;:~ftei~~i~te. ~_id inapoi: ?e !a u~ S~:;;~~ll::l~~=it c~~~ .

admit '~ rIgI. '. reprezmta un ceasornic ideal daca Jumi~lin:n ~aI'd presdupozIltla cu p~iv~~e la constanta ~itezei

nu uce a contradwtu

urr!~:~doxul .d~ mai s~s poate fi fo~mulat acum dupa cum tial . a. P?trlvlt .reguhl.or de corelare a coordonatelor spa. e . ~I a. timpului evemmentelor in trecerea dela un si tern inertial la altul, utilizate in fizica clasica cele doua P::supunerI , ., -

:1) .constanta vitezei luminii, .

2) mdependenta legilo ( d' -. ..

tantei . . .... r a~a ar, m special, SI a legu cons-

C!Pi:t ::Il~t~~~t~tITI~~~c~~e)legerea sistemului 'inertial (prin-

f~nt I~compatibile una cu cealalta (desi fiecare dintre ele · mo separat, este sprijinita de experienta), .' '

est ~deea care s!a la ~emelia teoriei speci;le a relativitatii pe:i/resuPlunrrIle 1) ~I 2) slnt compatibile una cu alta da~a "telor uSi~~ca cu area coord~?atelor ~i a timpurilor evenimen-

Lorentz"). r~o~::~f i~ef::pu ef.? . .u~. !ip dnou ("transformari

lor si ti I' r aru rzice ate a coordonate-

,1 I.mpu ur, aceasta nu inseamna un pas ur . . 1

.:~~e:t~~nrl, ci lim~lica ~numit~ ipoteze despr: co~~;r~~~e:

-confirrn t a oane or .m .mI.~care ~I a ceasornicelor care pot fi ' P . a. e; respectiv mflrma,te, prin experiment.

.rm~lplUl general al teoriei speciale a relativitatii este ~~p~ms ~n povst.ulatul: legile fizicii slnt invariante in raport inert~:f~ orm.arIle LOl ren~z (pentru trecerea de la un sistem

.. ' a .or~care a t sistern inertial). Acesta este un ._

;~~;u r~~:;[~~J~v d~~;tru. leg~l~ naturii, comparabil cu p~~~~.

sta la temelia termroed~nexI~ ~nta unui perpetuum mobile, ce

, mamICU.

tiul~~aidn~idi,. 0 ob~ervatie cu privire la relatia teoriei cu spa-

· rr imensional'' Este 0 v' i di ~ ~ "

speeiala a relativitatii " fi d eroar~ rasp ndita ca teoria · t d ' I ar I escoperit oarecum sau ar fi

III ro us pentru prima data caracterul cvadridimensional

178

continuului fizic. F1re~te, nu acest.a este cazul. Conticvadridimensional al spatiului ~i timpului sta ~i la temecanicii clasice.: Doar cain continuul cvadridi-." al fizicii clasice "sectiunile de timp" cu valori au 0 realitate absolute, adica independenta de sistemului de referinta. Datorita acestui fapt, conovadridimensional se descompune in mod firesc

un continuu tridimensional ~i _ unul unidimensional

t/~;~T'" , astfel Inert punctul de vedere cvadridimensional

se impune ca necesar. Teoria speciala a relativitatii eredimpotriva, 0 dependenta formals intre Ielul in care trebuie sa fie introduse in legile naturii coordonatele spatia1e, pe de 0 parte, ~i coordonata 'temporala, pe de alta

parte. .

Contributia importante a lui Minkowski la dezvoltarea teoriei consta in urmatoarele: inaintea cercetiirilor lui Minkowski 0 lege trebuia sa fie supusa unei transforrnari Lorentz pentru a' se controla invarianta ei in raport cu asemenea 'transformari ; Minkowski a reusit sa introduce un asemenea formalism melt forma matematica a legii insa~i garanteaza invarianta ei in raport cu transformiirile Lorentz. Prin crearea unui calcul tensorial cvadridimensional pentru spatiul cu patru dimensiuni el a realizat ceea ce realizeaza calculul vectorial obisnuit pentru cele trei dimensiuni spatiale. El a aratat, de asemenea, ca transformiirile Lorentz (facind abstractie de un semn algebric diferit, datorat caracterului special al timpului) nu slnt altceva decit 0 rotatie a' sistemului de coordonate in spatiul cvadridimensional.

Mai tntii 0 observatie critica cu privire la teorie, asa cum este ea caracterizata mai sus. Atrage atentia ca teoria introduce doua Ieluri de entitati. Iizice (in afar a de spatiul cvadridimensional) ~i anume 1) etaloane ~i ceasornice, 2) tot felul de alte lucruri, de exemplu, cimpul electromagnetic, punctul material etc. Aceasta este, intr-un anum it sens, o inconsecventa ; etaloanele ~i. ceasornicele ar fi trebuit, de fa.pt, sa fie prezentate ca solutii ale ecuatiilor fundamentale (ohiecte constind din onnfiguratii atomice in miscare), nu ca entitati Intr-o anumita masurii independente din punct de vedere teoretic. Demersul se justifica totusi fiindca de la lnceput a fost clar ca postulatele teoriei nu au suficienta fort a pentru a permite derivarea unor souatii suficient de

179

complete pentru evenimente Iizice-suficient de nearbitrare, -astfel incit, pe 0 asemenea haza, sa se poata intemeia 0

'teorie a etaloanelor §i a ceasornicelor. Daca nu dorim sa renuntam la 0 interpretare fizic'a a coordonatelor (ceea ce tn sine ar fi fost posibil), este mai bine sa toleram 0 asemenea inconsecventa, hineinteles cu obligatia de a 0 elimina intr-un stadiu ulterior al dezvolt.ar]] teoriei. Nu trebuie insa 'Sa mergem atit de departe cu legitim area pacatului amintit 1ncit sa ne inchipuim ca intervalele stnt entitati fizice de un fel special, deosebite in esenta de celelalte marimi fizics ("reducerea fizicii la geometrie" etc.). ~e Intrebarn acum care stnt rezultatele cu caracter definitiv pe care fizica le dato~eaza teoriei speciale a relativitatii,

1) Nu exist a simultaneitate a evenimentelor departate; nu exista, prin urmare, nici 0 aetiune nernijlooita la distan!a in sensul mecanicii newtoniene. Introducerea unor actiuni Ia distanta, care se propagii cu viteza luminii, ramine' ce-i drept posibila dupa aceasta teorie, ea apare Insa. ca nefireasca ; intr-o asemenea teorie nu ar putea exista 0 expresie rational a pentru principiul energiei. Pare de aceea inevitabil ca realitatea fizica sa trebuiasca descrisa prin functii spatiale continue. De aceea punctul material ar putea fi acceptat cu greu in calitate de concept fundamentalal

teoriei. • ,

2) Principiile conservarii impulsului §i conservarii energiei se vor contopi intr-un singur principiu. Masa inert a a -unui sistem inchis este identica cu energia lui, astfel ca masa, in calitate de concept independent, este eliminata.

Observati«, Viteza luminii c este una din rnarrmile care intervin in ecuatiils fizice in calitate de "constanta universala". Daca int.roducem Insa, ca unitate de timp; in locul secundei, tirnpul in care lumina parcurge 1 ern, atunci c nu mai intervine tnecuotii.: Se poate spune, in acest sens, ca constanta c este doar 0 oonstanta universala aparenui.

Este evident §i general acceptat ca, prin aceasta, putem elimina din fizica inca doua alte constante universale introducind in locul gramului ~i centimetrului uni'tati "naturale", alese in mod corespunzato- (de exemplu, masa §i raza electronului),

Daca consideram acestea ca realizate, atunci in ecuatiile fundamentale ale fizicii vor putea interveni numai constante

180

"adimensionale". Legat de acestea, a§ dori sa. formule~ u.Ilt principiu, care nu poate fi intemeiat provizoriu, pe n.ImIC' altceva decit pe increderea in simplitatea, respectiv in mt~ligibilitatea naturii: nu exist a asemenea constante arbi[rare; aceasta Insearnna ca natura este alcatuita in asa fel Incit e logic posibil Ea se formuleze pentru ca legi atit deputernic determinate inctt In ele sa intervina numai. constante pe deplin determinate din punct de vedere ratIO!la) (deci nu constante ale caror valori numericepot fi schimbate fara a distruge, teoria) ~5.

Teoria special a a relativitatii i§i datoreste aparitia ecuatiilor lui Maxwell pentru cimpul electromagneti? La rind~l lor, acestea din urma vor fi intelese in mod satisfacator din punct de vedere formal numai datorita teoriei speciale a rel~:. tivitatii. Ecuatiile lui Maxwell sint cele mai simple ecuatn de cimp invariante fata de transformarile Lorentz care pot fi formulate pentru un tensor antisimetric, derivat dintr-un cimp vectorial. Aceasta ar fi 0 situatie in sine satisf'acatoare, daca nu am sti din fenomenele cuantice ca teoria luiMaxwell nu da so~oteala deproprietatileenergetice ale radiatiei, In ce fel ar trebui ins a modificata Intr-un mod natural teoria lui Maxwell, pentru aceasta teoria special a a rslativitatii nu of era un punct de plecare multumitor, Aceasta teorienu of era raspuns nici Ia intrebarea Iormulata de Mach: "cum se tntimpla ca sistemele inertiale sint distinse fizic in

raport cu celelalte sisteme de coord onate ?" _

Faptul ca teoria special a a relativitatii nu constituie d~cit primul pas Intr-o dezvoltare necesara mi-a ·dev~mt pe deplin clar abia cind ill-am straduit sa reprezint grav1tatia in cadrul acestei teorii. In mecanica clasica, interpreiata in termeni de cimp, potentialul gravitatiei apare ca u~ cimp scalar (cea mai simpla posibilitate teoretic~ a unu!' cimp cu 0 sing-bra componenta), 0 asemenea teorie scalara a cimpului gravitational poate, mai int.li, sa fie facut~a. cu usurinta invarianta in raport cu grupul transformarilor

Lorentz, Urmatorul program apare, prin urrnare, ca natural: cimpul fizic total consta dintr-un ctmp scalar (gravitatie)§i un cimp de vectori (llimp electromagnetic); conside" ulterioare pot eventual sa. faca necesara introducerea tipuri mai complicate de cimp, dar nu trehuie sa ne.·-- .. ~ •. u capul de la inceput cu aceasta.

181

Posibilita~ea realizarii acestui program a fost tnsa din capul locului tndoielnica, Iiindca teoria trebuia sa unlfice

urmatoarsla lucruri: ~

.. 1~ ~in consideratiile generale ale teoriei specials a relatlvltat!l decurge ~lar ca ~asa inerta a unui sistem fizie ere~te o. da~av cu energia totala (asadar, de exemplu, cu energia

cinetica). .

. 2) Din experim~nte foar~e precise (indeosebi din experimentela cu balan~a. de vtorslUne Eotvos) s~ ~tia empiric en o foarte mare precizie ca masa grea a. unmcorp este strict

egala cu masa lui inerta. .

Din 1) ~i. 2) rezulta ea greutatea unui sistem depinde tntr:un fel eunoseut cu preeizie, de energia lui totala. Daca t?Oria nu dade~ acest rezultat sau nu il dadea Intr-un mod Iireso ea treb~lla respinsa, Conditia poate fi exprimat& in Il_lodul cel mal natural astfel: acceleratia de cadere a unui sistem i?tr-un ci_mp gravitational dat ~ste independent a de na.t~ra sls~emulm care cade .(cu deosebire, asadar, de energia lui mterna).

A reie?it insa ca in cadrul programului schitat aceste stari de l~crur'l elementar~ nu pot fi in generalprezentate sau, tn or~ce caz, nu pot Ii prezentate intr-un mod natural. M-am convms astfel ca, in teoria speciala a relativitatii nu exista loe pentru 0 teorie satisfacatoare a gravitatiei.' '

. Atunci mi-a. veni~ ideea: faptul egalitatii masei inerte ~l grele, respectiv al mdependentei acceleratiei de cadere de natura ~u~sta~tei care cade poate fi exprimat astfel: intr-un ctmp gravitational ~de 0 extensiune spatiala mica) lucrurile ~e petrec la fel ca ~I intr-un spatiu lipsit de gravitatis, daca introduoem in. a~esta, in locul unui "sistem inertial", un ~lste~ de refermta care este accelerat in raport cu un sistem inential,

Da.ca eoncepem comportarea corpurilor in raport cu ultimul . sls~em de referinta ca fiind conditionata de un cimp gravitational "real" .(nu numai aparent), atunci pe huna dreptate putem considera acest sistem de referinta ca un "sistem inertial" la fel ca ~i sistemul de referinta initial.

Daca consideram drept posibile cimpuri gravitationalo cit ~e intmse, care nu sint restrinse de la inceput de limite s~atlale, conceptul·de sistem inertial i~i pierde complet COTh-

tmutuI. In acest caz conceptul de "acceleratie in raport cu

182

nu va mai avea nici 0 semnificatie ~i, 0 data cu el, principiul inertiei lmpreuna cu paradoxul lui Mach. Astfel, faptuI egalitatii masei inerte ~i masei g~le conduabsolut firesc la conceptia ca cerinta de baza a teoriei speci-

a relativitatii (invarianta legilor fata de transformarile z) este prea Ingusta, adica trebuie sa se postuleze invariant a a legilor ~i in raport cu transformari neliniare coordonatelor in continuul cvadridimensional.

Aceasta s-a intimplat in 1908. De ce mi-au mai trebuit ani pentru formularea teoriei generale a relatiMotivul principal rezida in faptul ca nu este asa de sa te eliberezi de conceptia ca coordonatelor trebuie sa se acorde 6 semnificatie mstrica nemijlocita. Transfer-

.marea a avut loc aproximativ in felul urmator. .

Pornim de la un spatiu gol, lipsit de clmp - raportat la un sistem de referinta - in sensul teoriei speciale a relativitatii, asa cum intervine el ca stare a cea mai simpla din toate starile fizice ce pot fi gindite. Sa ne imaginam acum un sis tern neinertial, introdus astfel lncit noul sisjern sa fie accelerat uniform Intr-o directie (definite adecvat) in raport cu sistemul inertial (intr-o descriere tridimensionala) ; in raport cu acest sistem exista un ctmp gravitational static paralel. Sistem de referinta poate fi ales astfel unul rigid, de tip euclidian, in relatii metrice tridimensionale. Dar acel timp in care cimpul apare static rui este masurat de ceasornice stationare alcdtuiie in acelasi fel. Din aoest exemplu special ne 'dam seama deja ca semnificatia nemijlocit metrica a

.coordonatelor se pierde, daca admitem, in genere, trans formari neliniare ale coordonatelor. Trebuie sa facem Insa aceasta daca dorim sa explicam pe baza teoriei egalitatea masei grele ~i inerte ~i daca voim sa depasim paradoxul lui Mach privitor la sistemele inertiale.

Daca trebuie sa renuntam insa sa conferim coordonatelor o semnificatie metrica nemijlocita (diferente de coordonate = lungimi masurahile, respectiv tim pi) vom fi obligati sa tratam ca echivalente toate sistemele de coordonate ce pot fi prod use cu ajutorul transformarilor continuie ale coordonatelor.

Teoria generala a relativitatii pleaca, prin urmare, de·l~ principiul: legile naturii .trebuie sa fie exprimate prin ecuatii care sint covarianta fata de grupuI transforrnarilor continuie ale coordonatelor. Acest grup ia, asadar, aici locul grupului

183

tra!lsformarilor L~re~tz al teoriei speciale arelativitatii, ultimul grup constituind un subgrup al primului.

Aceasta cerinta nu este in sine, fara Indoiala, suficienta -ca punct de plecare pentru 0 derivare a ecuatiilor fundamentale ale fizicii. Intr-o prima instant a se poate chiar contest a <ca . ace.a~ta ce!,i!lta, s.ingura, contins o. ~estrictie realapentru JegI.le flz~ce; cac~ va Ii intotdeauna posibil ca 0 lege, postulata mal Intti numal pentru anumite sisteme de coordonate, sa fie In a~a fel formulata Incit noua formulare sa devina in ceea -ce prive~te forma, general covarianta, In afara de' aceasfa, oeste .de la inceput cl~r ca potJi for~ulate infinft d~ multe legi de crrnp care poseda aceasta propnetato de covarianta. Sem~if~c~t~~ euris!ica. ~minenta Ji principiului general' al rela'tIVItatu. consta Insa in aceea ca ne conduce spre cautarea acelo~ sisteme de eeuatii, care slnt in formularea lor general covariantd cele mai simple cu putinsa ; intre aces tea trebuie sa cauta~ eouatiilo de cimp ale spa'tiului fizie. Cimpurile <care pot fi transformate unele in altele prin asemenea transformari descriu aceeasi aituati« reala,

lntrebltrea prineipala pentru acela care cerceteaza in 'a_cest d~m~niu este ~~matoarea: de ee fel de tip matematic smt v:ar~a~Ilele (functii de coo!,donate) care permit exprimarea pr?prleta!llor flzlce ale spatiului (a "structurii "sale) ? -5i ahia dupa aceea: ceecuatii sint satisfaout« de aceste varia-

.bile ? '

Ast~zi ~u sintem citusi de putin in masura sa raspundsm

- -cu certitudins .l~ aceste Intrehari, Drumul ales in prima formul~re a teoriei generale a relativitatii poate fi earacterizat d~pa cum urmeaza: chiar daca nu stim prin ce fel de varian.lle (structura) ale cimpului trebuie sa fie caraeterizat spa:tlUI fIZI.C, e.uno~~!em Jnsa cu siguranta un caz special: cel til spatlUlUI "fara cimp" in teoria speciala a relativitatii, Un asemenaa spatiu este caraeterizat prin aceea ca pentru un sIstem de coordonate ales in mod convenabil expresia

ds2 = dx] + dx] + dx] :- dx! (1)

;8.p_?rtini~d~ la ~ doua pllI.lCte invecinate, reprezinta 0 marims f!l~s~rabIl~ (patrat ~l dietantoi), '~i are, asadar, 0 ~~mnificatie ,flzlca reala. Cu referirs la un sistem arbitrar aceasta marime

~e exprima astfel: '

ds2 = gil< dx, dXI<

un de indicii variaza de la 1 la 4. Componentele glk formeaza 184

tensor simetric. Daca, dupa efectuarea unei transforrnsri clmpului (1), derivatels de ordinul I ale componsntelcr gu in raport .cu coordonatele nu seanuleaza, atun?i e~Ista, relatie eu acest sistem de coordonate, un cimp gravltatIOn~1 sen~ul consideratioi de mai sus, ~i anume un cimp gr~VIde 0 natura cu totul speciala. Datorita cercetarllor Riemann asupra spatiilor metriee n-di~ensionale acest p special poate fi caraeterizat ca invariant astfel:.

1) Tensorul de curbura riemannian Rik1m, construit cu coeficienti ai metricii (2), se anuleaza,

2) Traie~toria unui punet material e~te in rap.o~t eu sistemul inertial (fata de care este valabIl. (1» 0 linie ~reaI?ta deci 0 extremala (geodezica). Ultima este insa deja

o 'earaeterizare a legii miscarii ce se sprijina pe (2).

Legea unicersala a spatiului fizie trebuie sa .fie acum 0 generalizare a legii pe care tocmai am earacter!zat-o. Presupuneam, deei, ea exista doua trepte de generahzare:

a) cimp gravitational pur,

b) cimp general (in care survin ~i marimi ee eorespund

oareeum clmpului electromagnetic). .

Cazul a) era earacterizat prin aee~a ca eimp~l}~at.e ~~ ce-i drept, reprezentat intotdeauna prmtr:o metrica riema niana (2) adica printr-un tensor simetric, pentru care n. ~

, . . nI-

exista tnsa 0 reprezentare de forma (1) (cu exeeptia regiu 1

lor infinitezimale). Aeeasta Inseamna ea in cazul a), tensofU riemannian nu se anuleaza, Este insa clar ea, in acest. oaz, trebuie sa fie val~bila. 0 leg~ d~ eimp e~re este 0 ~ene!a~Izili~ (slahire) a acestei legi, Daca ~l aceasta lege treb~ll\ sa fI~ . -ferentiala de ordinul doi si cu derivate de ordmul doi liniare, atunei numai ecuatia

o - Rlcl = glm Rtklm

care poate fi obtinuta printr-o singura contractie, este luata in considerare ca 0 eeuatie a cimpului in eazul a). Pare de alt; fel firesc sa se presupuna ea ~i in cazul a) l~nia geodeziea rJlal

reprezinta legea miscarii punctului material, ~

Mi s-a parut at unci lips it de orice perspectiva sa in~raznese a incerca sa reprezint cimpul total b) ~i sa stabIlesc

f d ~ ropun

legi de clmp pentru aeesta. Am pre erat e aceea sa P ii

un eadru formal provizoriu pentru 0 reprezentare a mtreg realitati Iizice: acest lucru a fost necesar pentru a p.utea

, ,

185

cercet~, ~e__l .1?u~in in mod provizoriu, utilitatea ideii de baza a relatlvltajl1 generals. Aceasta s-a petreout in felul urmator fi n teoria newtoniana, l.egea de cimp a gravitatiei poat~

scrisa Y

dq> = 0

(~ = poten~i~l . gravitational) pentru acele '}ocuri unde den;I~at~a. materiei p e nula. In general s-ar putea serie (ecua~ia UI OIsso.n~ dcp. 4 1t kp. (q> = densitatea de masa). In ca.zul teoriei relativists a cimpului gravitational R ia loc I

lUI dro Atu " t d v "tle U

T' nCII~ par. eav r~apta trebuie sa punem In locul lui

p un te_nsor.v Stiind msa din teoria speciala a relativitatii ca rnasa (merta) vest_e egala cu e~e!,~~a, va trebui sa punem in part~av ~reapta. ~ensorul densitatii energiei, mai precis al denslta~~1 eneqpel. totale, in masura in care ea nu apartine c~mpulu~ gravitational pur. Se ajunge astfel la ecuaiiile

clmpului '

1

Rile - 2' gile R = - k Tu.

eel ?e al doilea membru din partea sUnga este adaugat din ;rottve forma!e; v partea stinga este scrisa in asa fel Inclt

Iverg~n~a lUI .sa se anuleze in mod identic, in' sensul calcululUlv dlferentlal absolut. Partea dreapta este 0 concentrare f?rmala .a tutur.or ~uerurilor a c.aror intelegere in sensul teoriei C~~PUIUI este mea problematica, Nu m-am Indoit fireste nICI un moment. c~ ~cea~ta formulare era doar' un e~pedi~nt' pe1~ru. a ~a, prlI_lc~plUlUl general al relativitatii 0 formular~ pre ~mmar~ mchIs_a. E.a ~u ~ra in esenta mai mult decit 0 ~eorle ~ cimpului gravitational, -izolat oarecum artificial

e un c~~p·tota~ de 0 structura inca necunoscuta 26.

Da~a in ~eor!a schIta~~ ex~sta c~v.a. care ar putea, event~al, sa pretinda o. semmflCatIe defmItiva - facind abstracre d~ ?ermta m.vanan~ei ecuatiilor in raport cu grupul trans-

ormar.Il~r .c~ntmu: ale coordonatelor - aceasta este teoria cazului limita al ~I~pulUI gravitational pur ~i a relatiei sale c~ stru?~ur~ metn.ca a spatiului, De aceea, in ceea ce' urmea-

tza/lemlIJloCIt va fl yorba numai de ecuatiile ctrnpului gravi-

ayIOna pur. '

. Particularitatea. ac~stor ecuatii sta, pe de 0 parte, in :tructura lor comph~ata, indeosebi in caracterul lor neliniar'

n raport cu variabilels de clmp ~i cu derivatele acestora.,

186

in necesitatea aproape conetrtngatoare cu de' transforrnari determina aceasta lege coma clmpului. Daca ne-am fi oprit la teoria speciala relatjvitatii, adica la invarianta in raport cu grupul Lorentz, atunci ~i in cadrul acestui grup mai restrins legea de cimp Ru' = 0 ar fi fost invarianta. Dar din punctul de vedere al grupului mai restrins nu ar fi existat, la inceput,- nici un -motiv pentru ca gravitatia sa trebuiasca sa fie reprezentata printr-o structura atlt de complicata ca aceea reprezentata de tensorul simetric gn:. Daca insa am gasi ratiuni suficiente pentru aceasta, atunci ar exist a un numar imens de legi de clmp pornind de la marimile gik care sint toate covariante in raport cu transformiirile Lorentz (nu insa ~i in raport cu grupul general). Chiar daca din toate legile ce pot fi gindite ca Lorehtz-invariante, am fi ghicit lntlmplator tocmai legea care apartine grupului celui mai larg, nu ne-am afla tnca pe treapta de cunoastere atinsa prin principiul general al relativitatii, Caci din punctul de vedere al grupului Lorentz doua solutii ar fi considerate, in mod fals, ca fizic deosebite una de cealalta, daca ar putea fi transformate una in alta printr-o transformare neliniara a coordonatelor, adica daca ele sint, din punctul de vedere al grupului mai larg, doar reprezentari diferite ale aceluiasi cimp.

Inca 0 observatie generala des pre structura de cimp ~i despre grup. Este clar ca, in genere, 0 teorie va fi apreciata ca fiind cu atit mai desavir~ita cu cit "structura" care li sta la baza va fi mai simpla ~i cu cit va fi mai cuprinzator grupul in raport cu. care slnt invariante ecuatiile de cimp. Se vede acum ca aceste doua cerinte stau una in calea celeilalte. Potrivit teoriei speciale a relativitatii (grupul Lorentz) putem, de exemplu, stabili 0 lege covariant a pentru cea mai simpla structura ce poate fi gtndita (un clmp scalar), in timp ce in teoria generala a relativitatii (grupul mai larg al transformarilor continuie de coordonate) exista 0 lege invarianta a olmpului doar pentru structura mai complicata a tensorului simetric. Am indicat deja temeiuri fizice pentru faptul ca in fizica trebuie sa fie ceruta invarianta fata de grupuri mai largi*; din punct de vedere pur matematic nu vad nici 0

* Este 0 inconsecventa naiva sa se ramina la grupul mai restrins ~i sa se puna, in acelasi timp, la baza structura mai complicata a teoriei generale a relativitatii, Pacatul ramtne pacat chiar daca este savt~it

de oameni altminteri respectabili. .

187

constringere pentru a sacrifica structura mai sirnpla in favoarea generalitatii grupului.

Grupul relativitatii generale cere pentru prima data ca legea invarianta cea mai sirnpla sa nu fie liniara si omogsna fata de variabilele de clmp ~i de derivateleacesto;a. Aceasta are 0 importanta fundamental a din urrnatorul motiv. Dace legea .. cimpului este liniara (~i omogena), atunci suma a doua solutii est: .?e aseme.nea 0 soluFe; asa este, de eXeII~plu, in cazul ecuatiilor de .crrnp ale lUI Maxwell pentru spatiul got Intr-o asemenea teorie nu se poate deduce numai din ecuatiile de clmp 0 interactiune Intre corp uri care sa poata fi reprezentata in mod separat _ prin solutii alesistemului, De aceea toate teoriile de pina acum au cerut, pe linga ecuatii d.e cimp, .ecuatii speciale pentru miscarea corpurilor mat'erials sub lllfluenta cimpurilor. In teoria relativista a gravitatiei .s-a postulat initial, ce-i drept, in mod independent, ala~u~l de ecu_atiile legii de cimp, legea miscarii (linia geodezica), Ulterior, s-a dovedit ca legea miscarii nu trebuie s~ fie (~i n~ a:e. voi~ ~a fie) acceptata in m'od independent, CI este cuprinsa implicit in legea cimpului gravitational.

Esenta acestei situatii in sine complicate poate fi reprezentata intuitiv dupa cum urmeaza, Un punct material singular in repaus va fi reprezentat printr-un cimp gravitational care este finit ~i regulat peste tot, in af'ara de locul in ca~e este situat punctul material; - acolo cimpul are 0 singularitate. Daca pe baza integrarii ecuatiilor cirnpului, calcularn cimpul apartinind la doua puncte materiale in repaus, acesta are, in afara singularitatilor din locurile in care sint situate punctele materiale, 0 linie constind din puncte singularecare leaga cele doua puncte. Putem insa stipula 0 miscare a punc.telor materiale in asa fel Incit clmpul gravitational determinat de ea sa nu aiha singularitati nicaieri in afar a punctelor materiale. Tocmai acestea sini miscarile descrise 1ntr-o prima aproximatio de legile lui Ne"rton. Se poate, asadar, spune: masele se mi~ca - astfel in cit ecuatii de cimp nu determina nicaieri in -- spatiu singularitati ale clmpului, in afaraipunctelor de masa. Aceasta lnsusire a ecuatiilor gravlta~IOnale este nernijlocit legata de neliniaritatealor, care, la rtndul ei, este determinata de grupul mai larg de transformari.

S-ar putea formula, fireste, obiectia: daca singularitatile slnt admiso in locurile in care slnt situate punctele materials, ce in?rveI?t_atire exista atunci pentru a interzice aparitia singularltatIlor in restul spatiului ? Aceasta ohiectie ar fi justi-

188

ficata daca ecuatiile gravitatioi ar fi considerate ca ecuatii ale cimpului total. Dar, Gum lucrurile nu stau asa, va trebui sa spunem ca cimpul 'unei particule materiale va putea fi privit cu at it mai putin drept cimp graviuuional pur cu cit ne apropiem mai mult de locul in care este situate particula. Daca am avea ecuatiile de clmp pentru cimpul total, ar trebui sa cerem ca particulele insele sa poata fi reprezentate pretutindeni ca solutii fara singularitati ale ecua-

1iilor complete de clmp. Numai atunci teoria genera la a relativitati! ar deveni 0 teorie completii.

Inainte de a aborda problema desavirsirii teoriei generale a relativitatii, trebuie sa iau pozitie fata de teoria cu cele mal mari succese dintre teoriile fizice ale vremii noastre, teoria statistica, a cuantelor care, aproximativ eu 25 de ani in urma a luat 0 forma logica consistenta (Schrodinger, Heisenberg, Dirac, Born). Este singura teorie contemporana care permite intelegerea unitara a experientelor vizind caracterul cuantic al fenomenelor micromecanice. Intr-un anumit sens, aceasta teorie, pe de 0 parte, ~i teoria relativitatii, pe de alta parte, sint considerate ambele corecte, desi, in ciuda tuturor stradanii'lor de pina acurn, incercarile de a le contopi au esuat. Acesta '€ste probabil motivul pentru care printre fizicieniiteoreticieni aiprezentului exist a pareri cu totul diferite cu privire la felul in care va arata fundamentul teoretic ai -fizicii viitorului. Va fi 0 teorie a cimpului sau 0 teorie in esenta statistica ?27 Voi spune pe scur] ce cred des pre aceasta.

Fizica este 0 stradanie de a cuprinde conceptual 0 existenta gtndita ca ceva independent de faptul de a fiobservat. In acest sens se vorheste de "realitate Iizica''. In fizica precuantica nu exist a nicio indoiala cu privire la felul cum trebuie sa fie lnteles acest lucru. In tsoria lui Newton realitatea €ra reprezentata de puncte materials in spatiu ~i timp, in teoria lui Maxwell printr-un cimp in spatiu ~i timp. In mecanica cuantica situatia este mai putin transparenta. Daoa ne 'intreham: reprezinta 0 Iunctie a teoriei cuantice 0 stare

reala in acelasi sens ca ~i un sistem depuncte materiale sau un cimp electromagnetic, ezitarn sa raspundem printr-un simplu "da" sau "nu". De ce ? Functia ~ (intr-un anumit moment al timpului) enunta care este probabilitatea de a gasi 0 anumita marime fizica q (sau p) Intr-un interval dat, daca 0 masuram in timpul t. Probabilitatea trebuie sa fie _

189

eonsiderata. aiei drept ceva ce poate Ii stabilit empiric deci ca 0 'marime "reala" certa, pe care pot sa 0 det;rmin dac~ prod!;lc I~arte des aceeasi functi« tjJ ~i realizez de fiecare da__f;a 0 masuratoare q. Cum stau ins a lucrurile cu valoarea ~a~urata a lui.q in fiecare caz in parte? Are sistemul indIVIdual respectiv aceasta valoare q inca inainte de masurare? La aceasta .i~trebare nu exista un raspuhs determinat in cadrel~ t,?orIe.I deoare~e masuratoarea, este - un proces care reprezmta 0 mterventle exterioara finita asupra sistemuluis-ar putea de ~c~ea considera ca sistemul primeste 0 anumiti valoa~e numerl?a pe~truv q (respectiv p), adica valoarea rnasu~a~a, a~ prm masuratoare. Pentru continuarea discutiei i~m Imagl_n~z doi ~izici~ni A ~i B, care sustin conceptii diferite cu pnvrro la situatia reala descrisa prin functia tjJ28.

A .. ~istemul individual are (inainte de masuratoare) 0 a_numlta yalo.are a lUI q (respectiv p) pentru toate variabilele sls~emulUI, ~I anume. ac~a valoare care este stabilita prin masurarea acestor variabils. Pormnd de la aceastaconceptie el v~ .?eclara: lu.nctia tjJ nu reprezinta 0 descriere compl~td a ~ta~u real~ a slstemului, ci odescriere - incompleta ; ea exp.rlma nu~al ceea ce ~tim des pre sistem pe haza masuratorilor anterIOare.

B. Sistemu~ ..in~ividu~l nu are (tnaintoa: masuratorii) 0 valoars determmata a lUI q (respectiv p). Valoarea masurata

- ra na~t~re. cu .concursul pr?~abilitaW specifice care Ii este acor~ata, m virtutoa functlel tjJ, abia prin actul masurarii. Pornind de !a aceasta concep_tie, el va declara (sau, cel putin, va ~u~.ea sa declare): Iunctia tjJ este 0 descriere completa a staru reale a slstemului.

. Sa p~ezentam acum acestor doi fizicieni urmatorul caz.

F!e un sistern care, in momentul in care Il examinam consta dm doua sisteme pa~Fa~? S1 ~~ S2' despartite in spatiu in acest rno~ent (in sensul Iizicii clasiee), intre care nu exist a 0 interactiuno consider.a~ila. Sistemul total este descris complet, in sensu} meCa~l1?ll. cuantics, printr-o functia tjJ cunosouta, tjJ12· Toti teoreticienii cuantelor slnt de acord asupra urmatoarelor: daca realizez 0 masuratoare completa a lui S

. di 1,

prrmeso m _ rezultatul masuratorii si din tjJ 0 functie tjJ

pe. deplin determinata, functia tjJ2 a s'istemulutS2. Caradterul lUI tjJ~ depin~e de. ce fel de masuratoare realizezi asupra sistemului S1· Mie rm se pare msa ca putem vorbi de starea de

190

reala a siatemplui partial S2. Despre aceasta stare de reala ~tim din capul locului, inaintea masurarii lui. Si, mai putin decit ~tim des pre un sistem descris de funcFa o presupunere trebuie, Insa, dupa parerea mea, in once retinuta: starea de fapt reala a sistemului 52 este inde-

_f"'~'.".-'U~ de eeea ce se tnttmpla cu sistemul 51' separat in

de acesta 29. Dupa felul masuratorii pe care 0 Intreasupra lui S1 obtin ins a un alt fel de ~2 pentru al doilea sistem partial. (tjJ2' tjJ~ ••• ). Starea reala a lui Sz trebuie insa sa fie independenta de ceea ce se Intlmpla cu S1. Pentru aceeasi stare reR.la a lui S2 pot fi gasite (in functie de alegerea masuratorii ce se face asupra lui S1) diferite functit tjJ. (Putem evita aceasta concluzie numai daca presujrunem. fie ca rna: suratoarea lui S1 modified (pe cale telepatica) starea real~ a lui S2' fie contestind ca lucrurile care sint despartite in spatiu unele in raport cu celelalte,' poseda stari reale i~dependente. Ambele supozitii mi se par cu totulinacceptabIle.)

.Daca fizicienii A ~i B accepts aceste considerati~ ca intemeIate~ atun~i B va trebui sa. renunto la punctul sa~ ?e vedere ea functia tjJ este 0 descriere completa a uner st~n vr~ale de fapt. Caci in acest eaz ar fi imposibil ca aoeleasi stari de rapt (a lui S2) sa-i putem atribui doua Iunctii tjJ diferite.

Daca asa stau lucrurile, caracterul statistic al teoriei contemporane ar fi 0 consecinta necesara a naturii incomplete a descrierii sistemelor in mecaniea cuantica, iar presupunerea ca 0 baza viitoare a fizicii ar trebui sa fie fundamentata pe statistic a 30 nu ar mai avea nici un temei,

• Parereamoa este ca teoria cuantioa contemporana, utilizlnd unele concepte ce sint luate in esenta din mecanica clasica, constituie 0 formulare optima a corelatiil?r. Cred ins a ca aceasta teorie nu of era un punct de plecare util pent~u dezvoltarea viitoare. Acesta este punctul in car~ ~~te~tarIle mele se deosebesc de cele ale celor mai multi fizicieni contemporani. Ei slnt convinsi ca trasaturile es~nti~le ale fen~menelor cuantice (schimbari aparent discontinuie ~l I_le?eterml-

nate temporal ale starii unui sistem, lnsusiri in acela§l timp corpusculare §i ondulatorii ale entitatilor energetice el~mentare) nu pot Ii explicate de 0 teorie ce descrie starea reala a lucru-

• rilor prin functii continue ale spatiului pentru care slnt vala: bile ecuatii diferentiale, Ei i§i inchipuie, de asemenea, .c~ pe aceasta cale nu va putea fi Inteleasa structura atomica a suhstantei §i a radiatiei, Ei se asteapta ca sisternele de ecua-

191

tii diferentiala care ar fi luate in considerare intr-o asemenea teorie sa nu aiha in general solutii care sa fie peste tot regulate (lipsite de singularitati) in spatiul cvadridimensiona1. Inainte de toate, ei cred insa ca natura aparent discontinua a evenimentelor elementare nu poate fi descrisa declt, cu ajutorul unei teorii in esenta sta,tistiee, in care se da socoteals de schimbarile discontinue ale sistemelor prin schimbari continue ale prohahilitatii starilor posihile.

Toate aeeste consideratii mi se par destul de impresionante.

Intrebarea cu adevarat importanta imi pare insa a fi aceasta: ce se poa~ incerca, cu anumite §anse de succes, in situatia actuala a teoriei_? In aceasta privinta experientals legate de teoria gravitatiei sint cele care deterrnina orientarea asteptarilor mele. Aceste ecuatii au, dupa parerea mea, mai multe pespective sa enunte ceva precis decit toate celelalte ecuatii ale fizicii. Sa luam, de exemplu, ca termen de comparatie, ecuatiile lui Maxwell pentru spatiul gol. Acestea sint formule in acord cu experientals in eazul unor cimpuri electromagnetiee infinit de slabe. Aeeasta origine empiric a conditioneaza deja forma lor liniara; s-a .suhliniat ins a mai inainte ca legile adevarate nu pot fi liniare. Asemenea legi satisfac principiul euperpozitioi pentru solutiils lor, dar nu contin enunturi despre interactiunilo corpurilor elementare, Legile adevarate nu pot fi liniare §i nici un pot fi derivate din asemenea legi. Din teoria gravitatie] am mai tnvatat tnsa §i altceva: nici chiar 0 colectio orictt de cuprinzatoars de fapte empirice nu poate conduce la formularea unor ecuatii atlt de complicate. 0 teorie poate Ii testata de experients, dar nu exista 0 cale de la experienta la lormularea teoriei. Ecuatii de 0 asemenea complexitate ca ecuatiile cimpului gravitational pot Ii gasite numai prin deseoperirea unor conditii matematice simple din punct de vedere logic, care determina ecuatiilo in mod complet sau aproape complet. Odata ce avem aceste conditii formale suficient de puternice ne sint necesare doar putins cunostints despre fapte pentru formularea teoriei ; in cazul ecuatiilor gravitationale acestea sint cvadridimensionalitatea §i tensorul simetric, ca expresie pentru structura spatiului, care, impreuna cu invarianta in raport cu grupul transformarilor continuie, determina, practic, in mod complet ecuatiils.

Sarcina ncastra este de a gasi ecuatiilo cimpului pentru elmpul total. Structura cautatatrebuie sa fie 0 generalizare

192

tensorului simetric. Grupul nu trebuie sa fie mai restrins cel al transformarilor continuie ale coordonatelor, Daca

JH'uuuu'" ... 0 structura mai bogata, atunci grupul nu va mal attt de puternic ecuatiile ?a §i i.n cazul in care struc: este reprezentata de tensorul simetric. De acee~ eel mal ar fi daca am reusi sa extindem inca 0 data grupul, in analogie cu pasul care a' condus de la rel~tivit~tea !,est~~nsa la relativitatea generala, Am ineercat, mar precis, sa utilizez grupul transformarilor comple;x:e. ale coordonatelor. Toate stradaniile de acest fel au fost hpsltev de succes. Am ~enuntat de asemenea la 0 crest ere declarata sau camuflata a numarului dimensiunilor spatiului, 0 ineerc.are c~re a. fost Intreprinsa pentru prima d~ta de ~al.uza ~l car~, ~n variant a proiectiva, mai are §i aS~aZI adeptii ei, Ne-am vh.mltat la .sp~tiul cvadridimensional Sl la grupul transformarIl~r contlI~Ule ;eale ale eoordonatelor. Dupa multi ani de cautari za?armce, socotesc solutia care va fi schitata in cele c~ urmeaza ca cea

rna j satisfacatoare din punct de vedere lOgIC. .

In loeul tensorului simetric glk(gik = gki) sste int~o~us tensorul nesimetric gik' Aceasta marime e~t.e eO?S~ltUlt~ dintr-o parte simetrica Sik ~i dintr-o parte antisimetrioa reala sau pur imaginara aik:

gik = Sik + aik·

Di~ punctul de vedere al grupului aceasta comb.i_natie. a lui S si a este considerat a arbitrara deoareee tensoru S §l a au,

hecare izolat, caracterul de tensor. Se dovedeste i~sa c~ acesti gik (corisiderati ca intreg) joa?a in. con~t~u:tla n~ll teorii un rol analog eu eel al gik-urIlor simetrici III teona cimpului gravitational pur. .. " v

Aceasta generalizare a structurii spatiului pare naturala si din punctul de vedere al cunoasterii noastre fizice de~a.reee ~tim ea cimpul electromagnetic implica un tensor antisimetric.

Pentru teoria gravitatiei este, in afara de aceasta,. esen- tial ca din tensorul simetrio giy sa poata fi format a denslt~t~a ~calara ..; Igitl'- ea §l tensorul contravariant gik, potr ivit definitiei .

glkgil = ~l(~~ = tensorul lui Kronecker). 193

Acesta structuri pot Ii d Ii it '

tensorul nesimetric gik' s~ p~~~:Ue J:s~~a~~l aCtela~i f.ell pentru

It' ..' ,I e ensona e.

n eorra gravitatioi este in f 0 d

ca pentru un cimp si~etric d~t ~,?-ra ~ ~ceas.t~, esentia] rhc care este simetric in . di .. g,k f a 'po.at~ Ii def'init un ctmp

. In ICll III errorr SI care id

geometrio guverneaza de ] " consi erat

In . ~od. ~nalog, pentru fe::~;~a n~:i~~~l~ct unui vector: definit un clrnp nesimetric r d v f gik' poate fl

ik upa ormula

gik,J - gSknl - gisrS = 0, ... (A)

care este in acord cu relatia ti v • • •

precizarea ca aici este ne~esa;espec. Iva a }Imetrl~u]m g, cu

pozitiei .indicilor inferiori in g '~id~.lgur, sa acordam atentio

Ca ~I in teoria tensorilo- simetrici di

forma 0 eurhura R i . di gik' m I' se poate

Rk1• In sf'irsit, pri~m :;lic~~e~ce:~~~ 0 ?ur~~ra d00ntra?ta_ta Impreuna cu (A) putem gas' ti p]rl,nc,lplU ~ variati«, bile: ' I ecua,II a e clmpulni compati-

Rkl,m + Rlm,k + Rmk,l = 0

-- --

(C2) . ~ici fiecare din cele doua ecuatii (B) B

cmta a celeilalte, daca (A) t ' . t' (v 2) este 0 conse-

partoa S1 tri 0 R es .~ . satlS~acuta. Rkl inseamna

me nca, kl partea antlslmetrlCa I' R

1 I v .. . a UI kl'

n cazu anularn partii antisimetrice lui

formule se reduc la (A) si (C ) l ct a ~I gik'. aceste pur. '. I - cazu clmpulm gravItational

. Cred ca aceste ecuatii reprezinta cea

r~I.lzare a ecuatiilor g~avitatiei*. v •• mai naturala gene-

flzlce este 0 sarcina deosebit VerlflCarea utilitatii lor

de grea, fiindca nu peats fi

* Teoria propusa aici are du v v

tul de mare de a fi confirmata' in pa p~rerea mea, 0 pr?babilitate desplete a realitatii fizice pe ba~a ca~~lllll c~re calea unei descrieri com. practicabiIa. . con muu til se va dovedi, in genere,

194

a prin aproximatii. Intrebarea este: care sint solutiile aingularitati ale acestor ecuatii pentru intreg spatiul ? Aceasta expunere si-a atins scopul daca, Ii arata cititorului cum se lnlantuie str-adaniile unei vieti ~i de ce au dus ele la

un anumit f~l de asteptari 31. '

NO.TE

1. Cititorul este astfel prevenit ca atit dezvoltarea gindirii fizice, cit si stradaniile stiintifice ale autorului stnt tnfatisate aici in lumina unui ideal de cunoastere care s-a constituit in timp si a primit contururi clare abia dupa ce cea mai activa t;li creatoare epoca a activitatii sale stiinjifice ramasese deja In urma.

2. Exprimari ca .Jume mare, care este independenta de noi oa· menii" sau .Jume extrapersonala" nu sint simple tntorsaturi stiIistice. Este yorba de sublinierea distantarii autorului fat a de un mod foarte raspindit de a gindi telul activitatii stiintifice: cautarea unor instrumente cit mai comode ~i convenabile de organizare t;li manipulare a experientelor noastre. Apropierea pe calea gindirii stiintifice de structuri in care se exprima cu putere armonia si rationalitatea universului devine cu putinta numai prin eforturi mereu reinnoite de a adapta modul nostru de a gindi unei lumi "care este independenta de noi".

3. Aici apare un motiv fundamental al conceptiei lui Einstein asupra naturii glndirii conceptuale. Toate notiunile, fie ele comune, fie stiintifice, nu slnt derivate Intr-un fel sau altul din impresiile senzoriale, ci postulate in mod liber. Ele nu se [ustitica prin derivarea din ceva ce ne este dat nemijlocit, ci prin utilitatea lor, prin capacitatea de a corela si sistematiza 0 mare diversitate de date ale experientei, de a anticipa noi experiente. Despre raportul unui sistem de concepte cu realitatea slntem tndreptatiti sa afirmam ceva doar indirect, considerind capacitate a comparativa a enunturilor si teoriilor, formulate in termenii acestor concepte, de a coordona si anticipa un domeniu tot mai larg :;;i o varietate tot mai mare de experiente.

4. Schimbarea conceptelor, introducerea unor concepts noi, i~i are sursa in straduintele de a obtine 0 coordonare tot mai eficienta a experienjelor noastre, de a largi sfera experientelor si de a asigura cuprinderea prin concepte a unor noi experiente si corelarea lor cu experiente deja familiare .

5. In "gindirea primara", in primul rind la nivelul cunnasterji comune, putin elaborate, nu exista 0 distinctie clara intre elementele de ordin rational si empiric. Un enun] elementar al geometriei ne apare intuitiv ca evident :;;i necesar si, in acelasi timp, valabil in lumea experientei, Putem lntelege ~tfel cum a ajuns Kant sa considere asemenea snunturi drept sintetice a priori.

6. Pentru 0 mai buna clarificare a sensului acestei concluzii, vezi ~i articolul Geometrie si experienui.

7. Aceasta este 0 marturie importanta, Toate pronuntarile lui Einstein eu privire la cunoastere in genere, cu privire la natura si teluriIe

195

teoriei fizic~ dateaza dintr-o perioada relativ mai tirzie. AUt corespondenta, .. cit ~l ~ar~,~rl~le u'!-or oameni apropi~ti spri_jina presupunersa ca tn ,,~nll mal tmerl. Einstein .s-a simtit apropiat de filozofii ale cunoastern dommat~ de mO~lVe ernpirrsta, cum stnt cela. ale lui Hume :;;i Mach. o evolutl~. notabila spre un punct de vedere rationalist asupra naturii c!lnoa;;;terll Iizice a avut loe, se pare. sub influenta determinanta a experl~ntel. pc care a c~mstituit-o elabora~ea teoriei generals a relativitatii. Einstein s-a .indcpartat astfel tot3mal mult de epistemologia lui Mach :;;1 s-a. !lpr?plat . de punctul de vedere filozofic realist al lui Planck. SemmflCatrv_a dl~ aces~ J.lUnct de vedere este schimbarea aprecierii pe c!lre 0 da Einstein pozitiilor ce se infrunta in controversa dintre Mach :;;1 Planck. Pentru dezvoltari vezi articolul lui G. Holton Unde este realitatea'i Rqspunsurile lui Einstein, si postra]a, Idealul c~noa~terii si

idealul umamst la Albert Einstein. •

. 8. Elcmentele gindirii conceptuale reprezinta cunostints des pre r~ahtate in. II!-iisura in care i:;;i probeaza ca pacitatea de a coord on a eficien t ~l de a antICipa In mod sistematic experientele noastre. Ele vor fi conside~~te cu aut mai "adev.arate" cu cit capacitatoa lor de a realiza prestatii de aces~ fel. este mai mare in raport cu cea a altor sistema de concepte. Relatm. dintra elernentelo gindirii conceptuale ~i trairile senzorla~e, crede Einstein, poate fi caracterizata doar negativ; aeeasta reIatie '!-U este una Iogica. Termenul iruuitio este utilizat aici in acest sens negativ ~e.ntru a desernna 0 corelatia care nu are un caracter 10 gic.

9. AlCI. este semnalat un element central al repre zentarii generale B: autoruh~l despre cunoasterea omeneasca, Raportul dintro concepte :;;1 enunturi cu caraeter Rene.ral, pe de 0 parte, si realitatea concreta, pe de alta parte, aste mijlocit d~ datele senzoriale. Relatia conceptelor ~l eI_l1~n!urIlor cu datele senznrials este caracterizat1!. drept 0 relatie intuitiva de corespondenui sau de coordonare.

10. ~uperiori~atea unui sistem. de <:o~cep~e in raport cu altul sta tn capaoitataa lUI ?e a coordona 91 antieipa sistematic un domeniu cit mal larg d~ ex~erlen.t~ pe haza unui numar cit mai mic de concepte de baza, Emste.m utilizeaza expresia .simplitate logica'' pentru a desemna ac~st a~rlbut ~l tcoriilor Iizice, ca sistem~eonceptuale.

1~. Emst~m. respmge, asadar, ~~! putin in principia, c ouceptia ea ar eXl.st"a folotmnI. ce preSC~ll! CO?d,ltll pecesare ale oricarei cunoasterr, ale ?r!care~ experiente posihile 91 SII~t I.n acest s~ns a priori. In infruntarea lstorlci1 dintre ernprnsm ~l .aprlOflsmul radical el se situeaza, cum se vede, pe pozitiile empmsmului.

. 1~. tntr:adevii~, primele _m~ri .~ealizari stiiutitice ale lui Einstein, lUdusl:' teo~l.a res~rmsa a rel~tlV!ta.tI~, nu au cerut cunostints matematice deosebite. Emst~m a trebuit sa-si lnsu~eascii instrumente matematice Tal comple.xe abia in perioada elabora_r!i teoriei generale a relativitatii:

!lcepi.I?-d dill. acest moment, el a fost silit sa ceara ajutorul matematiciemlor fund asistat la P~aga (1911-12) de G. Pick ~i la Zurich (1912-1~) de M. Grossmann .. Mal ~irzi?, l~ Berlin ii\i la Princeton, Einstein a avut permanent, ea aslstentl. tlllerl matematicieni.

13. Priete~ul la .car~ se refera aici Einstein este M. Grossmann.

Col~g de studu al 1m Ems~ein, Ma~ce.l Grossmann (1878-1936) a de~~.n!t profesor de geometrIe descrlptlva Ia Institutul Politehnic din urlCh. 9-rossmanI_l. I-a ajutat pe Einstein in elaborarea aparatului matematrc al teorleI generale a relativitatii, atunci clnd acesta din

196

s-a tntors de la Praga 1a Zurich in 1912. Se stie eli tatal lui l-a sprijinit pe Einstein in obtinerea unei slujbe la

Federal de Patente din Berna in 1902. Einstein U soeotea pe "un nrieten foarte drag".

H. Este 0 caracterizare succinta si sugestiva a conceptiei potrivit careia mecanica punctelor materiale eonstituie baza intregii fizici, 0 conceptie care a fost general Implirti1l?ita ptna la dezvoltarea fizicii cimpului prin opera lui Faraday si Maxwell. Pentru earacterizarea acestei conceptii vezi I?i textele Eizica si realitatea ~i Fundamentele [izicii teoretice.

15. Aceasta este 0 exprimare concisa, dar clara a atitudinii ambivalente a lui Einstein fata de idcile lui Mach, 0 atitudine care s-a conturat abia dupa elaborarea leoriei generalc a relativitatii, Pe de 0 parte, critica fundamentelor rnecanicii de pe pozitti empiriste a avut un roI important in elahorarea teoriei restrinse ~i generale a relativitatii . Pe de alta parte, orientarea pe care 0 dadea empirismul lui Mach cercetarii fizice era in contradictie flagranta cuconceptia lui Einstein despre telul stiintei, cu crezul sau filozofic. Pentru dezvoltari vezi ~i articolul Ernst Mach ~i notele Ia acest text, nota (2) la Principiile cercetiirii ~i pasajuI Ia care se refera aceasta nota, precum si posttata Ldealul cunoasterii §i idealul umaniei la Albert Einstein.

16. .Perfectiunea interna'' a unei teorii fizice nu se limiteaza, prin urmare, la simplitatea ci logica. 0 teorie este superioara alteia din aeest punct de vodere, daca ecuatiile ei introdue mai multe restrictii cu privire la caracteristicile de ordin formal ale structurilor pe care Ie descriu, daca cerintele de simetrie I?i invarianta pe care Ie satisfae aceste ecuatii stnt mai cuprinzatoare. ln acest fel, teoria restringe tot mai mult domeniul posibilitatilor. Analizele ce urmeaza contureaza mai bine aceasta idee. Vezi si Despre metoda [izicii teoretice, -tndeossbi pasajul la care se refera nota (6). Pentru 0 discutie mai larga a conceptiei lui Einstein des pre "perfeetiunea interna" ca atrihut al teoriilor fizice, vezi 9i Idealul cunoasierii ~i idealui uuzanist la Albert Einstein.

" J. Einstein caracterizeaza mai jos "dualismul" in fundamentele fizicii prin aeeea ea punctul material newtonian :;;i clmpul continuu sint utilizate drept concepte elementare, ireductibile unul Ta cslalalt. o analiza mai aprofundatil. a situatiei fizicii teoretice din acest punct de vedere, a ceca ce Einstein numea ,,0 criza in ceea ce priveste principiilef?n~amentale" (vezi~ de. cxemplu,. scrisoar.e~ catre M: Bess~ din 29 iulie 1953), poate fl gaslta in articolele Fiziea §t realitaiea ~l Fundamcntele [izicii teoretice.

18. Pentru 0 referire la acest experiment, vezi ~i Ernst Mach :;;i nota (6) la acest text.

19. Este caracteristic pentru modul de a gindi al lui Einstein ca el apreciaza progresul pe care il represinta introducerea unei noi teorii fizice, de exemplu tcoria relativitatiitn raport eu teoria newto· niana a misclirii, nu in primul rind in sensul ca noua teorie explica fapte ce nu' pot fi explicate de eea veche, ci tinind seama de imprejurarea ca noua teorie face posibila ,,0 intelegere mai profunda a conexiunilor". Vezi in aceasta privinta 9i Observa!ii asupra articolelor reunite fn acest polum, nota (8) 9i pasajul ]a care se referll aceast!!. nota.

-

197