SIGMUND FREUD SI PSIHANALIZA

Sigmund Freud a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al şcolii psihologice de psihanaliza. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:
• • • • •

Dezvoltarea umană este înţeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual. Aparatul psihic refulează dorinţe, în special cele cu conţinut sexual şi agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconştiente. Conflictele inconştiente legate de dorinţele refulate au tendinţa de a se manifesta în vise, acte ratate şi simptome. Conflictele inconştiente sunt sursa nevrozelor. Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conştient a dorinţelor inconştiente şi refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noţiuni precum inconştient, mecanisme de apărare, acte ratate şi simbolistica viselor.

Viaţa
Sigismund Shlomo Freud s-a născut într-o familie de evrei Ashkenazi din Frieberg. Şia luat numele de Sigmund abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei dar mai avea şi alţi fraţi din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită şi trăiau într-un apartament mic şi aglomerat, părinţii săi au facut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiţii uneori şi cu preţul defavorizării celorlalţi copii ai familiei. Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual şi deosebit de silitor. Şase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea şcolii avea nu numai cunoştinte temeinice de greacă, latină, germană şi ebraică, ci învăţase şi franceza şi engleza. Viaţa de familie se organiza în funcţie de programul său de studiu. Îşi lua masa de seară separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu fi deranjat de exerciţiile acesteia. Sigmund Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studiu a început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhem von Brücke, fiind în special preocupat de functiunea Sistemului Nervos Central. El sa lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câştige experienţă practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secţiile de psihiatrie si dermatologie. În 1885 obţine un post de docent in neuropatologie la Universitatea din Viena şi - având o bursă din partea statului austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoza. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

ca religia. care i-au preluat şi i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1902. conflictele. Eugen Bleuler. sub forma aşa zisei asociaţii libere. nu mai provoacă tulburări psihice.în forma iniţială sau modificată . Freud se refugiază cu întreaga familie la Londra. preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale.În 1886. ca Alfred Adler. În felul acesta medicul îl ajută să-şi clarifice conştient experienţele conflictuale. Între 1895 şi 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepţiilor sale. În plus. În jurul său s-a format un cerc de discipoli. ceea ce l-a condus şi la explicarea semnificaţiei viselor şi a actelor ratate ("lapsusuri"). prelucrate în mod conştient. Sigmund Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie. Pe baza reprezentărilor sale. trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului. ceea ce a dus la elaborarea conceptului de Psihanaliză (1896). Zur Auffassung der Aphasien/Concepţii asupra afaziei (1891). Freud s-a lovit de dificultăţi din partea colegilor. Prin interpretarea visurilor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă şi a complexului Oedip. care . socotite neortodoxe de corpul medical vienez. cu ajutorul căreia trăirile emoţionale refulate sunt din nou aduse la suprafaţa conştiinţei şi în felul acesta. care ar sta la baza legăturilor erotice inconştiente ale copilului cu părintele de sex opus. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei. . specializat pe tulburări cerebrale şi nervoase. a dezvoltat o nouă disciplină terapeutică medicală. care formează nucleul psihanalizei în teorie şi practică. După ocuparea Austriei de nazişti. Die infantile Cerebrallähmung/Paralizia cerebrală infantilă (1897). mitologia. Freud explică apariţia manifestărilor nevrotice. mai târziu. Freud a încercat să explice şi unele fenomene sociale şi culturale. Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice. cu extindere în special in America. Contribuţii Prima lucrare publicată de Freud.stă la baza tratării psihoterapeutice moderne a nevrozelor şi altor tulburări psihice. ascunse în inconştient. arta şi literatura. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului în stare de hipnoză. Aceste puncte de vedere din concepţia freudiană au fost şi rămân foarte controversate. Cu ajutorul "asociaţiilor libere" găseşte calea de pătrundere către procesele petrecute în inconştient. în timpul şedinţelor de psihanaliză. unde moare în urma unui cancer al maxilarului în 1939. Datorită faptului că aplica concepţiile lui Charcot. teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticenţă. în special ale isteriei. El renunţă la metoda hipnozei. În 1910 a fost creiată Societatea Internaţională de Psihanaliză. încă din perioada copilăriei. Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. datorită refulării unor traume emoţionale. Carl Gustav Jung si Ernst Jones. Aceasta explică şi faptul că. Contribuţia ştiinţifică esenţială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidenţă a existenţei şi acţiunei inconştientului în viaţa psihică şi în explicarea pe această bază a personalităţii umane. care stau la baza tulburărilor nevrotice.

preferinţele adultului nu sunt altceva decăt forme de deplasare a acestor tendinţe (instincte) de natură subconştientă. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls (driving force). Instinctul devine. care diferă sub aspectul formei. dar nu şi al conţinutului de energia fizică. Energia psihică specifică acestor instincte este denumită de Freud 1ibido. şi anume cel de activităţi agreabile. atitudinile. .TEORIA PERSONALITAII DUPA FREUD Instinctele . de unde rezultă conceptul psihanalitic de instinct. Freud diviza personalitatea în trei n i v e l e sau i n s t a n ţ e : c o n ş t i e n t . Instinctele se clasifică în două mari categorii: a) Instinctele vieţii (Eros) Au drept scop supravieţuirea individului şi speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hrană. b) Instinctele morţii (Thanatos) O componentă importantă a instinctului morţii o reprezintă tendinţa agresivă care reprezintă dorinţa de distrugere deplasată de la propria persoană spre alte obiecte şi persoane. Freud a interpretat funcţionarea psihicului uman în termeni biologici. Se poate spune că Freud este partizanul unei teorii homeostatice asupra personalităţii.u t i l i z a t în sensul obişnuit al termenului. senzaţiilor se află în conştiinţă la un moment dat. el consideră că energia fizică poate influenţa psihicul. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii şi prin aceasta. Conştientul reprezintă pentru Freud un aspect limitat al personalităţii pentru că doar o mică parte a gândurilor. Instinctul constituie reprezentarea mentală a unor ştimuli de natură fiziologică. reducerea tensiunii nervoase. B. sex. cel sexual. Cel mai important instinct al vieţii este. Interesele. Instinctele reprezintă o formă de energie care face legătura dintre nevoile biologice şi dorinţele de natură psihică şi are rol motivator.forţe de dinamizare a personaltăţii. care este definit într-un sens mai larg. Mai mult. aer. Freud este de părere că energia psihică poate fi însă şi deplasată iar modul în care se realizează această deplasare determină modul în care se structurează personalitatea. sentimentelor. Structura personalităţii Iniţial. la Freud. Freud considera că la baza activităţii psihică stă aşa numita energie psihică. subconştient şi inconştient. prin analogie cu funcţionarea somatică. după Freud. Cu alte cuvinte. baza care activează şi direcţionează personalitatea.

amorală. Freud şi-a revizuit teoria şi a descris trei structuri psi hi ce cunoscute. Ego: ⇒ se comporta în acord cu principiul realităţii. Inconştientul este principala sursă motivatorii. ⇒ este stăpânul raţional al vieţii psihice. insistentă şi turbulentă care nu percepe realitatea (se comportă ca un copil mic). capacităţi pe care Freud le denumeşte procese secundare. ⇒ latura morală a personalităţii. ⇒ se însuşeşte în jurul vârstei de 5-6 ani şi cuprinde regulile de conduită pe care le transmit părinţii copilului. gândurilor. Preconştientul este depozitul a m i n t i r i l o r . căutând să realizeze o mediere între cei doi. i m a g i n i l o r de care s u b i e c t u l nu este conştient pe moment. ci amână sau redirecţionează maniera de satisfacere a tendinţelor ld-ului) (Freud compară Ego-ul cu călăreţul care struneşte un cal nărăvaş. atitudini. ⇒ operează pe baza principiului plăcerii (adică pentru evitarea durerii si creşterea satisfactiei prin reducerea tensiunii). acceptabilă social. ⇒ are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice. dar care pot fi aduse cu uşurinţă în conştiinţă.) ⇒ serveşte la doi stăpâni Id-ul şi realitatea. Freud considera ca fiind conştientul ceea ce se vede la suprafaţă).a vieţii psihice şi cuprinde forţe şi energii pe care omul nu le poate controla. ⇒ este o instanţă psihică primitivă. norme morale însuşite de individ în copilărie (noţiunile de bine sau rău). copilul învaţă care sunt comportamentele agreate de părinţi.(Făcând o comparaţie cu un iceberg. recompenselor şi exemplelor. . dorinţele care direcţionează comportamentul uman. Prin intermediul pedepselor. el începe să-şi dea seama de cerinţele lumii reale (nu poţi l u a hrana de la altcineva fără a suporta consecinţele). ⇒ obţine satisfacţie prin activităţi reflexe sau prin intermediul unor acţiuni halucinatorii sau fanteziste. ⇒ caută satisfacerea imediată a instinctelor. pe care Freud le numeşte procese primare. Inconştientul reprezintă partea ce a mai importantă a psihismului uman şi cuprinde instinctele. Pe măsură ce copilul evoluează. de tip substitutiv. ⇒ conţine energia psihica numită libido. Ulterior. (Deci nu blochează. ⇒ are rolul de a ajuta Id-ul să obţină satisfacţii într-o maniera convenabilă. dezvoltând capacităţi psihice specifice adultului. Id-ul ⇒ corespunde conceptului de inconştient (deşi există şi aspecte neconştientizate şi la nivel de ego şi super-ego) ⇒ este rezervorul tuturor instinctelor. Super-ego ⇒ un set inconştient de credinţe.

poate urma perceptele pe care i le impune propria conştiinţă. Cum poate Ego-ul să se apere ? . (Fătul se află protejat în interiorul organismului mamei şi toate nevoile sale sunt satisfăcute pe loc. când devine fobie. apă.ea capătă un caracter inconştient. Super-ego-ul: ⇒ este puternic. . El era de părere că sursa anxietăţii primare se află în trauma cauzată de naştere. Dacă nici una din aceste metode raţionale nu dă rezultate. Odată cu naşterea.Aceste reguli de comportament moral sunt internalizate şi mai târzi u se constată că a d u l t u l începe să-şi autoadministreze recompense şi sancţiuni. culpabilitatea. orb.ea dispare atunci când dispare ameninţarea.îşi are or i g i n i l e în copilărie.poate să-şi refuleze instinctele. C. ⇒ are drept obiectiv perfecţionarea morală.rezultă din conflictul dintre tendinţele Id-ului şi cerinţele Super-ego-ului (este teama de propria conştiinţă. în conflictul dintre nevoia de satisfacere a instinctelor şi datele realităţii. Controlul parental este înlocuit de autocontrol. . ruşinea). 2. Ego-ul are de luptat cu: Id-ul. realitatea şi cu Super-ego-ul. Indiferent din ce categorie face parte. Anxietatea nevrotică . de a apăra organismul de pericole. prezenţa anxietăţii reprezintă un semnal de alarmă că lucrurile nu merg cum ar trebui.are un scop adaptativ. Freud distinge trei forme de anxietate: 1.implică teamă de pericole tangibile (de foc. În organism se acumulează o tensiune care trebuie descărcată. Când Ego-ul este prea sever presat. . apare anxietatea (teamă tară obiect bine precizat). Ego-ul se află sub presiunea celor două puternice forţe opuse. Freud considera că anxietatea reprezintă o importantă p a r t e a p s i h i c u l u i şi are un rol d e c i s i v în d e c l a n ş a r e a comportamentelor psihopatologice: nevrotice şi psihotice.reprezintă teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendinţe instinctive (mai ales sexuale şi agresive). 3.poate îmbrăca aspecte patologice. . . . subiectul apelează la mecanisme iraţionale de apărare ale Ego-ului. Anxietatea previne subiectul de faptul că Ego-ul său este ameninţat şi dacă nu se ia o măsură. iraţional. el va fi depăşit. de cutremur). ⇒ are rolul de a inhiba tendinţele instinctive ale Id-ului. Anxietate obiectivă. aflate în conflict. copilul este aruncat într-o lume ostilă). . Anxietatea morală . .subiectul poate fugi de situaţia ameninţătoare.

) Freud definea impulsurile sexuale într-un mod mai larg şi anume cel de plăcere sau satisfacţie fizică. înghiţit.în lupta împotriva unui impuls inacceptabil. • Regresia: .: dezvoltă un comportament copilăros şi excesiv de dependent).apare atunci când obiectul spre care se îndreaptă satisfacerea unui impuls nu este accesibil. . Stadiu oral (de la naştere până la 2 ani): ⇒ principala sursă de satisfacţie a copilului este gura. Sublimarea i m p l i c ă modificarea conţinutului instinctului însuşi. sublimarea reprezintă o s o l uţ i e psihologică de compromis care lasă o serie de tensiuni psihice nedescărcate. Ca şi deplasarea. 1. . In cazul fixaţiei. Mecanismele de apărare ale Ego-ului nu funcţionează decât pe plan inconştient. subiectul activează opusul acestuia (ex.este specifică tuturor comportamentelor nevrotice. ceea ce îl face să pară mai acceptabil (ex.:sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor activităţi artistice).reinterpretarea propriului comportament într-o manieră. (ex. Există situaţii când subiectul nu reuşeşte să depăşească integral un anumit stadiu al dezvoltării psihosexuale a personalităţii.: o persoană care este puternic asaltată de impulsuri sexuale poate deveni o luptătoare activă pentru moralitate!) • Proiecţia: . • Reprimarea (refularea): .: soţul deplasează agresivitatea resimţită faţă de şef asupra soţiei sau c o p il u l ui ) . Aceste mecanisme de apărare ale Ego-ului reprezintă negări sau distorsionări ale realităţii. E. muşcat). Raţionalizarea .: justificarea unor acte inaccesibile.B.întoarcerea la un stadiu timpuriu al v i e ţ i i psihice (ex. • formaţiunea reacţională: . de pildă. (ex. pentru celelalte stadii rămânând mai puţină energie. „strugurii sunt acri” -cineva care a fost respins îşi poate spune că persoana care l-a respins nu îl merită sau are multe defecte). rămânând fixat într-un stadiu inferior. Fazele psihosexuale ale dezvoltării personalităţii Freud era de părere că omul îşi formează o personalitate unică şi acest proces se realizează în copilărie şi are la bază interacţiunea părinte-copil (în primii 5 ani de viaţă).: uitarea unor conţinuturi psihice indezirabile. Acest lucru se întâmplă pentru că nevoile respectivului stadiu nu au fost integral satisfăcute şi conflictele specifice nu au fost rezolvate. (activităţile agreabile: supt. mai raţională. Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiecărui stadiu (N. Dacă acestea distrug (cu excepţia demersului psihanalitic care este controlat) subiectul dezvoltă o tulburare psihică. Deplasarea .este eliminarea involuntară (inconştienta) a unor conţinuturi din conştiinţă. ci el mă urăşte!").D. refularea instinctului sexual pană la impotenţă). ele operând în plan inconştient. (ex.reprezintă atribuirea propriilor tendinţe inacceptabile altei persoane („nu eu îl urăsc. o parte a energiei psihice rămâne investită în stagiul inferior al dezvoltării psihice.

⇒ această etapă este conflictuală pentru ambele părţi (copil-părinte). In cazul în care părinţii sunt excesiv de severi. Datorită anxietăţii de castrare. copilul poate reacţiona două feluri la această frustraţie: a) să defece în locuri şi în perioade interzise: dacă rămân fixaţi în acest stadiu. Conflictul de bază în acest stadiu se centrează în jurul dorinţei sexuale inconşiente faţă de părintele de sex opus.5 ani): ⇒ senzaţiile agreabile îşi mută sediul în zona organelor genitale. corelată cu dorinţa de a înlocui sau distruge pe părintele de acelaşi sex. Ele sunt sarcastice. manifestă tendinţa de a se căsători cu părintele de sex opus. conştiinciozitate. ⇒ acum apar conflictele legate de masturbare şi de dorinţele incestuase ale copilului. cu diferenţele de sex. dacă e sigură sau periculoasă. ⇒ acum copilul învaţă faptul că poate exercita un control asupra părinţilor conformându-se sau nu cerinţelor acestora. ⇒ în acest stadiu au loc două tipuri de activităţi: activitate orală de încorporare şi activităţi orale agresiv-sadice. Personalităţile fixate în acest stadiu se caracterizează prin pesimism. b) reţinerea de la defecare poate genera personalitatea anal-reţinută: încăpăţânare. ca efect şi dezvoltarea Super-ego-ului. al experienţelor dezagreabile copilul poate să-şi privească mama cu dragoste şi ură. ⇒ la fete apare complexul Electra (în timpul stadiului falic „obiectul" dragostei fetiţei devine tatăl). Dacă subiectul a fost excesiv de gratificat în copilărie. băieţelul va refula dorinţa sexuală faţade mamă ajungându-se la rezolvarea complexului Oedip prin înlocuirea dorinţei sexuale faţă de mamă cu un sentiment mai acceptabil şi prin identificarea cu tatăl. caracterizată mai ales prin optimism şi dependenţă exagerată.⇒ copilul se află în dependenţă totală de mamă. ⇒ invidia penisului (fetiţaîl şi invidiază pe tată pentru ceea ce el posedă). fumat. Stadiul anal (de la 2 la 4 ani): ⇒ este etapa în care începe învăţarea deprinderilor igienice. tendinţă compulsivă spre curăţenie. care are. sunt invidioşi şi au tendinţa de a-i manipula pe c e i l a l ţ i (tip de personalitate oral-sadică). ostilitate şi agresivitate. copilul este curios în legătură cu naşterea. . tendinţe distructive. rigiditate. ⇒ eliminarea fecalelor produce satisfacţie copilului. teama că tatăl îi va tăia organul sexual). zgârcenie. crize de nervi. 2. ⇒ complexul de castrare (anxietatea de castrare. comportamente fanteziste. manifestă tendinţe sadice faţă de ceilalţi. A doua fază orală este faza oral-agresivă care se instalează când copilului îi apar dinţii. rezultă personalitate anal-agresivă: cruzime. el va dezvolta un tip de personalitate denumită pasiv-orală. Ca rezultat. ⇒ copilul pierde mult timp cu explorarea sau manipularea propriilor organe sexuale sau ale altor copii: masturbare. îi vede pe ceilalţi ca pe nişte obiecte care trebuie posedate. dezordine. dacă îi dă satisfacţii sau îl frustrează. Un adult fixat în acest stadiul oral de încorporare va efectua în mod excesiv activităţi cu caracter oral: mâncat. printre altele. ⇒ el învaţă de la mamă în acest stadiu dacă lumea e bună sau rea. dar acesta trebuie să înveţe să-şi amâne această satisfacţie. ⇒ complexul Oedip (iubirea băiatului pentru mamă şi dorinţa de a-si distruge tatăl). Stadiul falic ( 4 . 3. băut.

. dificultăţi în a stabili relaţii sexuale mature cu parteneri de sex opus.⇒ fetiţele în acest stadiu au convingerea că au „pierdut" penisul.sigur de sine .htm1 http://www. 4.freud. ⇒ este un stadiu mai puţin conflictual. Personalitatea falică: narcisism. Persoana falică feminină .excesiv de feminine .org. Persoana falică masculină • vanitos. activităţi şcolare şi prietenii cu persoane de acelaşi sex. Stadiul genital: ⇒ începe la vârsta pubertăţii. Bibliografie Sigmund Freud .html http://www.freud. ceea ce face ca femeile sa aibă un Super-ego mai slab.com/brill/freudarc. acum instinctele sexuale sunt în fază latentă. Rezolvarea acestui complex la fete ar însemna identificarea cu mama şi reprimarea i u b i r i i faţă de tată. Rezolvarea insuficientă a complexelor descrise pot menţine la vârsta adultă diverse variante ale anxietăţii de castrare sau ale i n v i d i e i penisului. ⇒ organismul tinde spre maturizare sexuală. Viata mea si psihanaliza. ed.uk/fmanna. Freud considera că la femei nu se rezolvă niciodată complet complexul Electra.ship. Următorii 5-6 ani suni mai l i n i ş t i ţ i pentru copil.uk http://users. ⇒ energia sexuală se descarcă prin intermediul unor refulări socialmente acceptabile. Excelsior http://www. când nu li se acordă consideraţia cuvenită manifestă sentimente de inferioritate şi inadecvare. nevoie continuă de recunoaştere şi apreciere.tind să cucerească bărbaţii. hobby-uri.tendinţa de a-si dovedi mereu masculinitatea. ⇒ individul normal găseşte satisfacţii în dragoste şi muncă.edu/~cgboeree/freud.html .org. tendinţa de a atrage sexul opus. flirtează frecvent.cuceritor . fiind sublimate în activităţi sportive.rcn.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful