Professional Documents
Culture Documents
Drept civil
Drepturile reale principale
Lect. univ. Stănescu Georgeta
CUPRINS
3
Cuprins
Bibliografie.........................................................................................................107
Modele de acţiuni
4
Cuvânt înainte
Autoarea
Noţiuni introductive
5
Noţiuni introductive
6
Noţiuni introductive
7
Noţiuni introductive
8
Noţiuni introductive
Teste de autoevaluare
1. Patrimoniul.
2. Funcţiile patrimoniului.
3. Patrimoniul este:
a. un atribut al dreptului de proprietate;
b. un mod de dobândire a dreptului de proprietate;
c. o totalitate de drepturi şi obligaţii cu valoare economică
4. Patrimoniul este:
a. o universalitate juridică;
b. unic;
c. indivizibil.
Rezumat
Orice persoană fizică sau juridică are patrimoniu, mare sau mic,
dar în nici un caz în afara existenţei lui. Dacă la persoana fizică
este rezultatul muncii acesteia, la persoana juridică este o
condiţie de existenţă. Îl definim ca fiind o totalitate de drepturi
patrimoniale şi obligaţii patrimoniale care aparţin unei persoane.
Este unic, divizibil şi intransmisibil. Ca entitate juridică distinctă
prezintă mare interes atât din punct de vedere teoretic, cât şi
practic, interesul decurgând din cele trei funcţii ale sale:
constituie gajul general al creditorilor chirografari;
permite şi explică fenomenul subrogării reale;
permite şi explică transmisiunea universală, cu titlu universal
şi cu titlu particular.
9
Drepturile reale şi drepturile de creanţă
A. DREPTURILE REALE
10
Drepturile reale şi drepturile de creanţă
B. DREPTURILE DE CREANŢĂ
11
Drepturile reale şi drepturile de creanţă
12
Drepturile reale şi drepturile de creanţă
Teste de autoevaluare
1. Drepturile reale.
2. Dreptul de creanţă.
3. Drepturile reale:
a. presupun acte de stăpânire asupra lucrului;
b. au efecte specifice ce rezultă din caracterul lor absolut;
c. au un caracter perpetuu.
Rezumat
13
Drepturile reale şi drepturile de creanţă
14
Bunurile
BUNURILE
15
Bunurile
16
Bunurile
17
Bunurile
18
Bunurile
19
Bunurile
20
Bunurile
Teste de autoevaluare
Rezumat
21
Posesia
POSESIA
22
Posesia
23
Posesia
Ê Pierderea posesiei
Posesia se pierde după cum urmează:
a. prin pierderea simultană a ambelor elemente ale
posesiei (de exemplu, se înstrăinează şi se predă lucrul
dobânditorului sau se abandonează lucrul, cu voinţă);
b. prin pierderea puterii materiale asupra lucrului, deci
prin pierderea elementului „corpus” (de exemplu,
posesorul pierde lucrul sau lucrul intră în stăpânirea altei
persoane fără voia posesorului);
c. prin pierderea elementului „animus” – acest caz se
întâlneşte rar în practică, însemnând ca o persoană să
continue să deţină materialmente un lucru, fără intenţia de
a-l poseda (de exemplu, o persoană îşi vinde casa şi
24
Posesia
25
Posesia
B. Violenţa
Posesia trebuie să fie netulburată, paşnică, liniştită.
26
Posesia
C. Clandestinitatea.
„Posesia este clandestină când posesorul o exercită în
ascuns de adversarul său, încât acesta nu este în stare de a
putea să o cunoască”, prevăd disp. art. 1852 C.civ.
D. Precaritatea.
Cu privire la precaritate, opiniile autorilor sunt diferite: unii
autori consideră precaritatea ca un viciu al posesiei.
Elocvente în acest sens sunt disp. art. 1847 C.civ., care au
inclus printre calităţile ei şi exercitarea sub nume de
proprietar. Alţi autori împărtăşesc ideea conform căreia este
mai mult decât un viciu al posesiei; ea constituie însăşi lipsa
posesiei.
27
Posesia
E. Echivocitatea
Deşi Codul civil nu o include printre viciile posesiei, ea a fost
recunoscută ca atare atât în literatura juridică, cât şi în
practică.
Să le analizăm pe rând:
1. Prezumţia de proprietate. Posesia exercitată în condiţiile
prevăzute de lege creează, până la proba contrarie, o
prezumţie de proprietate în favoarea celui ce o exercită.
Această prezumţie este instituită de dispoziţiile art. 1864
C.civ., articol potrivit căruia „posesorul este presupus că
posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este
probă că a început a poseda pentru altul”.
28
Posesia
29
Posesia
30
Posesia
Teste de autoevaluare
1. Posesia.
5. Posesia este:
a. un dezmembrământ al dreptului de proprietate;
b. un caracter juridic al patrimoniului;
c. totuna cu precaritatea.
31
Posesia
Rezumat
32
Dreptul de proprietate
DREPTUL DE PROPRIETATE
33
Dreptul de proprietate
34
Dreptul de proprietate
35
Dreptul de proprietate
36
Dreptul de proprietate
Din toate aceste limitări ne vom opri doar asupra unora dintre
ele.
37
Dreptul de proprietate
38
Dreptul de proprietate
A. Dreptul de uzufruct
Art. 517 C.civ. defineşte uzufructul ca fiind „dreptul de a se
bucura cineva de lucrurile,ce sunt proprietatea altuia, întocmai
ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva
substanţa”.
39
Dreptul de proprietate
40
Dreptul de proprietate
41
Dreptul de proprietate
Obligaţiile uzufructuarului
Obligaţiile uzufructuarului pot fi analizate faţă de două
momente:
1. înainte de intrarea în folosinţă, uzufructuarul are
următoarele obligaţii:
de a inventaria bunurile mobile şi de a constata starea
imobilelor;
de a găsi o cauţiune – o persoană care se obligă alături de
uzufructuar să-l despăgubească pe nudul proprietar în caz
de insolvabilitate a uzufructuarului. Sunt situaţii când nudul
proprietar poate scuti pe uzufructuar de darea cauţiunii,
sau scutirea vine de la lege;
2. în timpul exercitării dreptului său, uzufructuarul are
următoarele obligaţii:
să se folosească de lucru ca un proprietar cu obligaţia de
a-l întreţine în stare perfectă;
să aducă la cunoştinţă nudului proprietar despre orice
încălcări sau uzurpări ale dreptului său;
obligaţia de a suporta cheltuielile şi sarcinile obişnuite ale
lucrului (art. 548-549 C.civ.).
42
Dreptul de proprietate
Stingerea uzufructului
Uzufructul se poate stinge prin unul din următoarele moduri:
a. prin moartea uzufructuarului;
b. la expirarea termenului pentru care a fost instituit;
c. prin consolidare, adică dobândirea de către uzufructuar a
nudei proprietăţi, devenind în acest mod proprietarul
lucrului;
d. prin neuz – dacă uzufructuarul nu-şi exercită timp de 30 de
ani dreptul de uzufruct;
e. prin pieirea totală a lucrului;
f. prin decăderea din drept, datorită abuzului de folosinţă;
g. prin renunţarea la dreptul de uzufruct expresă sau tacită
din partea uzufructuarului.
B. Dreptul de uz
Este un drept real, o varietate a uzufructului dar de o întindere
mai mică.
43
Dreptul de proprietate
C. Dreptul de abitaţie
Este un drept real, de aceeaşi natură ca şi uzufructul, am
spune o varietate a acestuia care are ca obiect o casă de
locuit.
D. Dreptul de servitute
Art. 576 C.civ. defineşte servitutea ca fiind „o sarcină impusă
asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având
un alt proprietar”.
44
Dreptul de proprietate
45
Dreptul de proprietate
A. Servituţiile naturale
Se nasc din situaţia naturală a lucrurilor. Sunt reglementate
de art. 578-585 C.civ. şi acestea sunt:
servitutea de scurgere a apelor naturale. Lacurile
inferioare sunt supuse a primi apele care curg în mod
natural, fără intervenţia omului, fără ca acesta să fi făcut
vreo lucrare (şanţ, jgheab etc.). Proprietarul fondului
aservit nu poate să ridice stăvilare pentru a opri scurgerea
apelor, iar proprietarul fondului dominant nu poate face
lucrări care să agraveze situaţia fondului aservit (vezi art.
578 C.civ.);
servitutea izvoarelor. Proprietarul care are un izvor pe
proprietatea sa poate să-l întrebuinţeze, fără a avea
dreptul să vatăme dreptul pe care proprietarul altui fond
l-ar fi dobândit cu privire la folosirea acestui izvor (vezi art.
579 şi 581 C.civ.);
servitutea de grăniţuire. Proprietarul poate obliga pe
vecinul său să procedeze la grăniţuirea proprietăţii lipite
de a sa, mai concret, îl obligă să aşeze semne exterioare
care să delimiteze proprietăţile. Delimitarea se face în
mod amiabil, în caz contrat se poate introduce acţiune de
grăniţuire pentru delimitarea fondurilor învecinate. Pentru
clădirile alipite, despărţite prin zid, grăniţuirea nu poate
avea loc (vezi art. 584 C.civ.);
servitutea de îngrădire. Proprietarul are dreptul de a-şi
îngrădi obiectul dreptului său de proprietate, respectând
servitutea de trecere a vecinului. El poate obliga pe vecin
să contribuie la efectuarea acestei operaţii de îngrădire.
B. Servituţiile legale
Sunt servituţile stabilite prin lege şi acestea sunt:
distanţa plantaţiilor
Arborii înalţi nu vor putea fi plantaţi mai aproape de doi metri
faţă de hotarul despărţitor, iar arbuştii şi gardul viu mai
aproape de 0,5 m faţă de acelaşi hotar, dacă nu există
obiceiuri locale care să prevadă altfel.
46
Dreptul de proprietate
servitutea de vedere
Constă în interdicţia de a deschide fereastra de vedere,
balcoane etc. spre fondul învecinat mai aproape de 1,9 metri
pe linie dreaptă şi a distanţei de 6 decimetri dacă vederea
este oblică.
servitutea de trecere
Proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său
dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului,
cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru paguba ce i-ar
produce-o.
picătura streşinilor
Proprietarul este dator să facă streşina casei sale astfel încât
apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau în stradă, dar
nu pe locul vecinului (vezi art. 615 C.civ.).
servituţi aeronautice
Sunt reglementate prin Decretul 95/1979 privind condiţiile de
stabilire a terenurilor de aeronautică, a zonelor de siguranţă,
a servituţilor aeronautice.
47
Dreptul de proprietate
48
Dreptul de proprietate
Stingerea servituţiilor
Servituţiile se sting prin:
imposibilitatea materială de a exercita servitutea; de
exemplu, dreptul de trecere la o fântână încetează dacă
aceasta a secat datorită lucrărilor de canalizare a străzii.
În realitate, putem vorbi mai precis de o suspendare a
servituţii şi nu de o încetare propriu-zisă, pentru că ea
poate renaşte (vezi art. 636-637 C.civ.);
confuziunea – constând în reuniunea fondului dominant
cu cel aservit în patrimoniul aceleiaşi persoane,
proprietarul;
neuzul sau prescripţia extinctivă – duc la stingerea
servituţii după trecerea a 30 de ani de neîntrebuinţare;
pieirea fondului aservit – în acest caz servitutea rămâne
fără obiect;
renunţarea la servitute din partea titularului – este un
drept al său, nimeni şi nimic nu-l împiedică să facă acest
lucrul;
expirarea termenului, dacă prin convenţia părţilor s-a
stipulat un astfel de termen pentru servitute;
revocarea, rezolvarea sau anularea dreptului celui ce a
constituit servitutea.
E. Dreptul de superficie
Dreptul de superficie este „un drept real care constă în
dreptul de proprietate pe care-l are o persoană denumită
superficiar asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări
care se află pe un teren ce aparţine unei alte persoane,
precum şi dreptul de folosinţă asupra acelui teren”.
49
Dreptul de proprietate
50
Structura dreptului de proprietate
51
Structura dreptului de proprietate
52
Structura dreptului de proprietate
Constituţia prevede:
„proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi
aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”.
53
Structura dreptului de proprietate
54
Structura dreptului de proprietate
55
Structura dreptului de proprietate
56
Structura dreptului de proprietate
57
Structura dreptului de proprietate
Regiile autonome
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea lor sunt reglementate
de Legea 15/1990 – reorganizarea unităţilor economice de
stat în regii autonome şi societăţi comerciale.
Instituţiile publice
Sunt persoane juridice înfiinţate prin acte de putere ale
autorităţilor publice centrale sau locale în scopul realizării
unor activităţi fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea
unui serviciu public nepatrimonial.
Ele sunt finanţate total sau în parte din bugetul de stat sau
bugetele locale, cum sunt: universităţile, teatrele publice,
spitalele publice etc.
58
Structura dreptului de proprietate
59
Structura dreptului de proprietate
60
Structura dreptului de proprietate
61
Modalităţile dreptului de proprietate
7.1. Enunţare
a. Proprietatea pe cote-părţi
Se mai numeşte şi coproprietate. Se caracterizează prin
aceea că „un bun aparţine simultan şi concurent la doi sau
62
Modalităţile dreptului de proprietate
63
Modalităţile dreptului de proprietate
64
Modalităţile dreptului de proprietate
Obligaţiile copărtaşilor
Toţi copărtaşii sunt obligaţi să contribuie, proporţional cu
cota-parte a fiecăruia, la acoperirea cheltuielilor şi datoriilor
ocazionate de întreţinerea, conservarea şi administrarea
bunului comun.
65
Modalităţile dreptului de proprietate
66
Modalităţile dreptului de proprietate
67
Modalităţile dreptului de proprietate
68
Modalităţile dreptului de proprietate
Ê asemănări:
ambele drepturi de proprietate aparţin la două sau mai
multe persoane simultan şi concurent asupra unui bun sau
a unor bunuri nefracţionate în materialitatea lor;
ambele sistează prin operaţia împărţelii;
Ê deosebiri:
dacă în situaţia coproprietăţii pe cote-părţi fiecare
coproprietar este titular exclusiv al unei cote-părţi, ideale,
matematice din dreptul de proprietate, chiar dacă bunul
este şi rămâne nefracţionat, în cazul dreptului de
proprietate în devălmăşie nici unul dintre codevălmaşi
nu are determinată nici măcar o cotă parte ideală,
matematică, abstractă din dreptul de proprietate;
69
Modalităţile dreptului de proprietate
70
Modalităţile dreptului de proprietate
71
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
8.1. Noţiune
8.2. Enumerare
72
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
73
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
Ï Accesiunea
Prin accesiune se înţelege unirea materială a unui lucru mai
puţin important cu unul mai important.
74
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
Art. 502 C.civ. prevede: „Dacă un fluviu sau un râu îşi face un
nou curs, părăsind vechea sa albie, această albie se împarte
între proprietarii mărginaşi”.
75
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
C. Accesiunea mobiliară
Art. 505 C.civ. prevede: „Este principal acela din două lucruri
pentru uz sau pentru ornament pentru completarea căruia a
servit unirea celuilalt lucru”.
76
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
Ê Uzucapiunea - definiţie
Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă reprezintă „naşterea
dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui
imobil, prin posedarea lui de către o persoană în condiţiile şi
termenul prevăzut de lege”.
Ê Reglementare
O găsim reglementată în Codul civil, în Decretul 167/1958
intitulat Prescripţia extinctivă, în Decretul-Lege 115/1938
privind cartea funciară, Legea 7/1996 privind cadastrul şi
publicitatea imobiliară.
77
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
a. Uzucapiunea de 30 de ani
Pentru ca dreptul de proprietate sau alt drept real principal să
poată fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, este
necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:
posesia să fie utilă, adică posesia să fie propriu-zisă şi
neviciată;
posesia să fie exercitată neîntrerupt 30 de ani, indiferent
dacă posesorul este de bună sau de rea-credinţă (nezi art.
1890 C.civ.).
78
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
79
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
80
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
Ê Uzucapiune extratabulară
Este prevăzută de Decretul-Lege 115/1938, care prevede:
„posesorul unui bun imobil care l-a posedat în condiţiile legii
timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de
proprietate înscris în cartea funciară, poate să ceară
intabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii”.
Ï Joncţiunea posesiilor
Reprezintă „unirea posesiei uzucapantului, adică a
posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost
exercitată de către autorul său, pentru a dobândi dreptul de
proprietate prin uzucapiune.”
81
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
82
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate
A. Hotărârea judecătorească
Hotărârile judecătoreşti constituie un mod de dobândire a
dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai în
cazul când au un caracter constitutiv sau atributiv de drepturi.
B. Tradiţiunea
Reprezintă remiterea materială sau predarea lucrului de la
înstrăinător la dobânditor.
Ea şi-a mai pierdut din importanţă. Mai mult decât atât, art.
1295 C.civ. precizează că simplul acord de voinţă al părţilor,
chiar dacă nu este urmat de predarea materială a lucrului,
operează transferul dreptului de proprietate.
C. Ocupaţiunea
Constă în dobândirea dreptului de proprietate prin luarea în
posesie a unui bun care nu aparţine nimănui.
Potrivit disp. art. 477 şi 646 C.civ., „bunurile fără stăpân intră
în proprietatea statului”. Ele nu pot fi obiect al ocupaţiunii.
83
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
A. Acţiunile petitorii
Din categoria acţiunilor petitorii ne propunem să analizăm:
acţiunea în grăniţuire;
acţiunea negatorie;
acţiunea confesorie;
acţiunea în revendicare – care este cea mai importantă.
84
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
Ù Acţiunea în grăniţuire
Reprezintă acţiunea prin care Reclamantul cere instanţei de
judecată ca în cadrul unui proces să determine, prin semne
exterioare, linia despărţitoare dintre două fonduri vecine.
Ù Acţiunea în revendicare
Reprezintă acţiunea reală prin care Reclamantul cere
instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate
85
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
asupra unui bun determinat şi, pe cale de consecinţă, să-l
oblige pe pârât la restituirea bunului.
86
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
87
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
b. în cazul în care ambele părţi au câte un titlu ce provine de
la acelaşi autor, se va acorda preferinţă aceleia care a
îndeplinit prima cerinţele de publicitate imobiliară. Dacă
nici una din părţi nu a efectuat transcrierea titlului, se va
da câştig de cauză persoanei care are titlu cu dată certă
anterioară sau cu data cea mai veche;
c. atunci când numai reclamantul are titlu, acţiunea va fi
admisă dacă titlul său emană de la un terţ şi are dată certă
anterioară posesiei pârâtului;
d. în ipoteza că nici una din părţi nu are titlu şi nu poate face
dovada uzucapiunii, instanţa de judecată va examina şi
compara cele două posesii. Va câştiga procesul acela
care va dovedi o posesie mai pronunţată, mai
caracterizată, adică îndelungată, neviciată şi de bună-
credinţă.
88
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
Unii autori au susţinut ideea că acţiunea este prescriptibilă şi
că termenul de prescripţie ar fi cel de 30 de ani.
89
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
90
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
91
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
B. Acţiunile posesorii
Teste de autoevaluare
2. Proprietatea privată.
3. Proprietatea publică.
4. Dreptul de proprietate este:
a. un drept relativ;
b. un drept principal;
c. un drept patrimonial.
5. În raport cu titularul său, proprietatea poate fi:
a. proprietate complexă;
b. proprietate privată;
c. proprietate publică.
92
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
6. Proprietatea este:
a. un drept exclusiv;
b. un drept real;
c. un drept perpetuu.
11. Care sunt cele trei drepturi reale principale derivate care
se pot constitui asupra bunurilor proprietate publică:
a. dreptul de administrare al instituţiilor publice;
b. dreptul de concesiune;
c. dreptul de folosinţă.
12. Dezmembrămintele dreptului de proprietate.
13. Dreptul de uzufruct.
14. Dreptul de servitute.
93
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
94
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
42. Uzucapiunea.
43. Uzucapiunea este:
a. un mod de dobândire a dreptului de proprietate;
b. reglementată de Decretul 167/1958 şi Codul civil;
c. totuna cu prescripţia extinctivă.
44. Uzucapiunea este:
a. de 30 de ani;
b. de 10 ani până la 20 de ani;
c. de 1 an.
95
Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Acţiunea în revendicare
Rezumat
96
Publicitatea imobiliară
PUBLICITATEA IMOBILIARĂ
10.1. Noţiune
97
Publicitatea imobiliară
98
Publicitatea imobiliară
99
Publicitatea imobiliară
Funcţiile cadastrului:
a. are o funcţie tehnică – realizată prin determinarea pe
bază de măsurători a poziţiei, configuraţiei şi mărimii
suprafeţei terenurilor, pe destinaţii, categorii de folosinţă şi
proprietari, precum şi a construcţiilor;
b. o funcţie economică – prin care se evidenţiază
destinaţia, categoriile de folosinţă a parcelelor, precum şi
elementele necesare stabilirii valorii de impozitare a
imobilelor şi calculul impozitelor asupra veniturilor realizate
din acte juridice având ca obiect imobilele;
c. o funcţie juridică – realizată prin identificarea
proprietăţilor pe baza actelor de proprietate şi prin
publicitatea imobiliară.
Cadastrele speciale – sunt subsisteme de evidenţă şi
inventariere a bunurilor imobile sub aspect tehnic şi economic.
Conducerea cadastrului general, a celor de specialitate şi
a publicităţii imobiliare este de competenţa Agenţiei
Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
100
Publicitatea imobiliară
B. Cartea funciară
Prin Legea 7/1996 s-au înfiinţat birourile de carte funciară ale
Oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară pentru imobilele
aflate în raza de activitate a acestora.
101
Publicitatea imobiliară
102
Publicitatea imobiliară
103
Publicitatea imobiliară
104
Publicitatea imobiliară
Teste de autoevaluare
105
Publicitatea imobiliară
Rezumat
106
MODELE DE ACŢIUNI
MODEL DE ACŢIUNE POSESORIE ÎN COMPLÂNGERE
Domnule Preşedinte,
Potrivit disp. art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. solicit judecarea în lipsă.
Data, Semnătura,
Domnule Preşedinte,
În conformitate cu disp. art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. solicit judecarea în lipsă.
Data, Semnătura,
Domnule Preşedinte,
Fac precizarea că, până la data deschiderii acestei acţiuni, pârâtul(a) a recunoscut
dreptul meu de trecere, iar din data de …………, acesta mi-a interzis să mai
străbat fondul său, ceea ce face ca eu să nu mai am acces la calea publică.
Depun alăturat: copie după prezenta, copie după titlul de proprietate, taxa de
timbru, timbrul judiciar.
Conform disp. art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. solicit judecarea în lipsă.
Data, Semnătura,
Domnule Preşedinte,
În drept: Invoc disp. art. 612 Cod civ. În dobândirea celor de mai sus, înţeleg să
mă folosesc de proba cu acte, interogatoriu, martori.
Data, Semnătura,
Domnule Preşedinte,
Data, Semnătura,
Domnule Preşedinte,
Întrucât cele două proprietăţi învecinate nu au avut niciodată o linie de hotar fixată
printr-un semn exteriorizat şi vizibil, nu au fost niciodată grăniţuite şi pentru că
pârâtul refuză să participe la grăniţuire prin bună înţelegere, este necesar a se
trece la verificarea titlurilor de proprietate, măsurarea celor două fonduri şi
delimitarea lor, dispunându-se în acelaşi timp trasarea liniei de hotar, pe cheltuiala
ambelor părţi în cote egale.
Solicit această grăniţuire şi pentru faptul că lipsa liniei de hotar între vecinătăţile
noastre duce la multe neînţelegeri, chiar şi de natură violentă.
Potrivit disp. art. 242 pct. 2 Cod proc. civ., solicit judecarea în lipsă.
Data, Semnătura,
Domnule Preşedinte,
Data, Semnătura,
Domnule Preşedinte,
Pârâtul exercită posesia asupra acestui teren fără nici un drept şi cu rea-credinţă
refuză să-mi recunoască dreptul meu de proprietate.
Potrivit disp. art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. solicit judecarea în lipsă.
Data, Semnătura,
Domnule Preşedinte,
Întrucât pârâtul refuză să punem capăt stării de coproprietate în mod paşnic, solicit
ieşirea din indiviziune cu acesta pe calea partajului judiciar.
În baza disp. art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. solicit judecarea cauzei în lipsă.
Data, Semnătura,
1. I.P. Filipescu, Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura
Actami, Bucureşti, 1994.
2. L. Pop, L.M. Harosa, Drept civil. Drepturile reale principale, Universul Juridic,
Bucureşti, 2006.
3. I. Dogaru, Elementele dreptului civil, vol. I Editura Şansa, Bucureşti, 1993.
4. C. Stătescu, C. Bârsan, Drept civil. Drepturile reale, Bucureşti, 1988.
5. Gh. Beleiu, Drept civil român, Editura Şansa, Bucureşti, 1992.
6. C. Crişu, Ş. Crişu, Ghidul juristului, Editura Argessis, Curtea de Argeş, 1996.
7. G.N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti, 1947.
8. C. Bîrsan, Drept civil; Drepturile reale principale, ediţia a II-a revăzută şi
adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007.
9. I. Apostu, Drept civil. Drepturile reale – note de curs, Galaţi, 1995.
10. G. Stănescu, Elemente de drept civil, Galaţi, 2001.
107