Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi

Drept civil Drepturile reale principale
Lect. univ. Stănescu Georgeta

Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă şi cu Frecvenţă Redusă Galaţi - 2008

Cuprins

CUPRINS
Unitatea de învăţare Nr. 1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE......................................................................................5 1.1. Noţiunea de patrimoniu..........................................................................5 1.2. Caracterele juridice ale patrimoniului.....................................................5 1.3. Funcţiile patrimoniului ............................................................................6 1.4. Funcţionarea patrimoniului ....................................................................8 Unitatea de învăţare Nr. 2 DREPTURILE REALE ŞI DREPTURILE DE CREANŢĂ .....................................10 A. Drepturile reale ...............................................................................................10 2.1. Drepturile reale – definiţie....................................................................10 2.2. Caracterele drepturilor reale ................................................................10 2.3. Clasificarea drepturilor reale................................................................11 B. Drepturile de creanţă ......................................................................................11 2.4. Drepturile de creanţă – definiţie ...........................................................11 2.5. Caracterele dreptului de creanţă..........................................................12 2.6. Asemănări şi deosebiri între drepturile reale şi drepturile de creanţă ..12 Unitatea de învăţare Nr. 3 BUNURILE ...........................................................................................................15 3.1. Noţiunea de bun ..................................................................................15 3.2. Clasificarea bunurilor potrivit Codului civil ...........................................15 Unitatea de învăţare Nr. 4 POSESIA .............................................................................................................22 4.1. Posesia – definiţie................................................................................22 4.2. Caracterele posesiei ............................................................................22 4.3. Elementele posesiei.............................................................................23 4.4. Posesia şi detenţia precară .................................................................23 4.5. Dobândirea, dovada şi pierderea posesiei...........................................23 4.6. Calităţile posesiei.................................................................................25 4.7. Viciile posesiei .....................................................................................26 4.8. Efectele posesiei..................................................................................28 4.9. Acţiunile posesorii – mijloc de protejare a posesiei..............................30 Unitatea de învăţare Nr. 5 DREPTUL DE PROPRIETATE ............................................................................33 5.1. Proprietatea şi dreptul de proprietate – definiţie ..................................33 5.2. Caracterele juridice ale proprietăţii ......................................................33 5.3. Atributele dreptului de proprietate........................................................35 5.4. Exercitarea dreptului de proprietate în limitele determinate de lege ....36 5.5. Categorii de limitări ale dreptului de proprietate ..................................36 5.6. Dezmembrămintele dreptului de proprietate........................................39

3

Cuprins Unitatea de învăţare Nr. 6 STRUCTURA DREPTULUI DE PROPRIETATE .................................................51 6.1. Proprietatea şi formele ei.....................................................................51 6.2. Dreptul de proprietate privată ..............................................................52 6.3. Dreptul de proprietate publică..............................................................53 Unitatea de învăţare Nr. 7 MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE .............................................62 7.1. Enunţare ..............................................................................................62 7.2. Clasificarea dreptului de proprietate funcţie de modalitatea afectată ..62 Unitatea de învăţare Nr. 8 MODURI GENERALE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ....72 8.1. Noţiune ................................................................................................72 8.2. Enumerare...........................................................................................72 8.3. Alte moduri de dobândire a proprietăţii ................................................83 Unitatea de învăţare Nr. 9 APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE ..............................................................84 9.1. Noţiuni introductive ..............................................................................84 9.2. Mijloace juridice directe de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale ................................................................................84 9.3. Revendicarea dreptului de proprietate publică ....................................91 9.4. Revendicarea drepturilor reale derivate din dreptul de proprietate publică ........................................................................................................91 Unitatea de învăţare Nr. 10 PUBLICITATEA IMOBILIARĂ..............................................................................97 10.1. Noţiune ..............................................................................................97 10.2. Obiectivele publicităţii imobiliare ........................................................97 10.3. Sistemul de publicitate imobiliară.......................................................98 10.4. Sistemul de publicitate imobiliară prevăzut şi reglementat de Legea 7/1996.......................................................................................100 Bibliografie.........................................................................................................107 Modele de acţiuni

4

Cuvânt înainte Dedic această lucrare studenţilor mei de la Facultatea de Drept, sperând că le va fi un real sprijin şi ajutor la examen şi mai ales în activităţile lor viitoare, de stagiari în profesia de avocat, notar, magistrat etc. Lucrarea îşi propune să prezinte aspecte teoretice şi practice referitoare la dreptul de proprietate şi alte drepturi reale într-o manieră clară, concisă şi bine sintetizată, în acord cu legislaţia actuală şi având la bază un foarte bogat material bibliografic. În speranţa că îşi va atinge scopul pentru care a fost concepută, autoarea vă doreşte „BAFTĂ LA EXAMEN ŞI MULT SUCCES”.

Autoarea

Noţiuni introductive

Unitatea de învăţare Nr. 1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr. 1 definirea patrimoniului; caracterele juridice ale patrimoniului; funcţiile patrimoniului. După studiul unităţii de învăţare nr. 1 vei fi capabil: să cunoşti şi să lucrezi cu noţiunea de patrimoniu; să-l poţi delimita de alte noţiuni juridice, cum ar fi patrimoniul comercial, noţiunea de capital etc. 1.1. Noţiunea de patrimoniu În sens economic, patrimoniul desemnează totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane. În sens juridic, definim patrimoniul ca fiind „totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând unei persoane fizice sau juridice.” Referiri la această noţiune întâlnim atât în Codul civil, cât şi în alte acte normative, cum ar fi: Decretul nr. 31/1954, Legea 15/1990 etc. 1.2. Caracterele juridice ale patrimoniului Patrimoniul se individualizează prin următoarele caractere juridice: Patrimoniul este o universalitate juridică: o este o masă de bunuri, de drepturi şi obligaţii legate între ele şi supuse în principiu aceluiaşi regim juridic, sau o grupare de astfel de mase, având fiecare un regim juridic determinat. o Bunurile, drepturile şi obligaţiile sunt distincte de universalitate, astfel încât schimbările pe care ele le-ar suferi nu alterează identitatea universalităţii. Totalitatea drepturilor cu valoare economică desemnează latura activă a patrimoniului. Totalitatea obligaţiilor cu valoare economică desemnează latura pasivă a patrimoniului.

5

Noţiuni introductive Între cele două laturi există o strânsă legătură, o legătură indisolubilă. Orice persoană are patrimoniu. Orice persoană are drepturi şi obligaţii evaluabile în bani. Numai persoanele pot avea patrimoniu, deoarece numai ele pot avea drepturi şi obligaţii, prin persoane înţelegând atât persoanele fizice, cât şi cele juridice. O persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu. Nici persoana fizică, nici persoana juridică nu pot avea două, nouă, douăzeci şi nouă de patrimonii, ci numai unul singur, de unde vorbim de unicitate patrimonială. Patrimoniul poate fi împărţit, divizat în mai multe mase de bunuri, fiecare asemenea masă cu un regim juridic deosebit. Astfel, soţii au în patrimoniul lor două categorii de bunuri, bunuri comune şi bunuri proprii, iar persoana juridică are în patrimoniul său fonduri fixe, fonduri băneşti, mijloace circulante etc. Patrimoniul este intransmisibil, adică vorbim de transmiterea unui patrimoniu sau a unei părţi din acesta ce aparţine unei persoane către altă persoană, dar nu în totalitatea lui, pentru că altfel s-ar încălca principiul potrivit căruia este de neconceput o persoană fără patrimoniu. Patrimoniul în cazul persoanei fizice se transmite în totalitatea lui numai odată cu moartea acesteia, iar în cazul persoanei juridice odată cu încetarea existenţei ei ca subiect de drept. 1.3. Funcţiile patrimoniului Patrimoniul prezintă importanţă din mai multe puncte de vedere. A. Patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari Prin creditor chirografar înţelegem creditorul care nu se bucură de o garanţie reală (gaj, ipotecă, privilegiu) pentru a le asigura creanţa pe care o au împotriva debitorului lor. Neavând o garanţie reală, creditorii chirografari au drept garanţie întregul patrimoniu al debitorului privit în ansamblul său, ca universalitate juridică. Ideea de gaj general este întărită, confirmată şi de dispoziţiile art. 1718 C.civ., dispoziţii care prevăd: „Oricine este obligat personal este ţinut cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare”.

6

dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este specializat. în cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de preţul încasat care. luat în universalitatea sa. cu titlu universal şi particular Moartea unei persoane fizice. B. 33 şi 34 C. în măsura în care patrimoniul lor este împărţit. Ea poate fi: personală – când o persoană este înlocuită cu alta într-un raport juridic. creditorii comuni ai soţilor pot urmări bunurile comune ale acestora. gajul general este tot astfel specializat. fie cu titlu universal sau particular. după caz. Patrimoniul permite şi explică fenomenul transmisiunii universale. creditorul poate să urmărească orice bun din patrimoniul debitorului existent la data urmăririi. dar şi reală – când un lucru este înlocuit cu un alt lucru care va urma aceeaşi soartă judiciară aplicabilă celui dintâi.Noţiuni introductive Dacă la scadenţă debitorul nu îşi execută obligaţiile. C. Astfel. la rândul lui. Astfel. dacă un lucru este vândut. ceea ce înseamnă că aceştia pot urmări pentru realizarea creanţei lor numai bunurile din masa patrimoniului în legătură cu care s-a născut creanţa. divizat în mai multe mase de bunuri.fam. va fi înlocuit cu lucrul nou în care va fi investit.) Şi în cazul persoanelor juridice. ori reorganizarea unei persoane juridice ridică problema transmiterii drepturilor şi obligaţiilor în totalitatea lor. Patrimoniul permite şi explică fenomenul subrogaţiei reale cu titlu universal Subrogaţia înseamnă înlocuire. În cazul în care patrimoniul este divizat în mai multe mase de bunuri. în faţa fie a unei transmisiuni universale. Creditorii chirografari nu au drept individualizat în fiecare bun particular. şi funcţie de cum se transmite acesta ne vom afla. Subrogaţia reală se produce automat ori de câte ori această înlocuire se referă la conţinutul unui patrimoniu. 7 . iar creditorii personali ai soţilor pot urmări bunurile proprii ale soţului debitor (art. indiferent dacă acest bun era ori nu în patrimoniul debitorului la data naşterii obligaţiei debitorului. Dar totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane constituie chiar patrimoniul acesteia. ci un simplu drept general asupra întregului patrimoniu. deci nu orice bunuri ale debitorului.

Oricare din aceste acte interesează nu numai pe titularul patrimoniului. A administra un patrimoniu înseamnă.Noţiuni introductive Între transmisiunea universală şi cea cu titlu universal nu există o deosebire de calitate. deci. ci de cantitate. de aceea. notificarea unei cesiuni de creanţă etc. A administra un patrimoniu înseamnă a lua toate măsurile potrivite şi a săvârşi actele necesare pentru a de bunurilor ce intră în cuprinsul său cea mai bună întrebuinţare şi a le conserva în cele mai bune condiţii. Actul de administrare – poate fi privitor la un bun izolat. operaţiile şi actele juridice privind bunurile din patrimoniu se clasifică în: acte de conservare. fără nici o încuviinţare. în mod continuu. patrimoniul poate fi privit ca un „recipient” în care intra şi din care ies. În acest sens. Sunt acte de conservare: întreruperea unei prescripţii prin cererea de chemare în judecată. În raport cu importanţa lor. 8 . valori economice. ori poate fi privitor la patrimoniu în întregul său. Actele de administrare întreţin şi pun în valoare bunurile. sau ca un „cont curent” în care se înregistrează intrările şi ieşirile de sume de bani. precum şi pe moştenitorii titularului patrimoniului care pot accepta succesiunea. încasarea fructelor civile ale unui bun etc. 1. Actele de conservare – sunt acele acte necesare dobândirii sau păstrării unui drept pe cale de a se pierde. Funcţionarea patrimoniului Realizarea funcţiilor patrimoniului presupune săvârşirea unui număr mare de operaţii şi acte juridice încheiate de titularul acestuia. ci şi pe creditorii chirografari care au un drept de gaj general asupra patrimoniului. Această categorie de acte sunt de folos şi.4. transmisiunea cu titlu universal se referă doar la bunurile mobile sau numai la cele imobile. introducerea unei acţiuni posesorii. săvârşirea de acte de conservare. exemplificăm astfel de acte: contractul de închiriere a unui imobil. În vreme ce transmisiunea universală priveşte toate bunurile mobile şi imobile. acte de administrare şi acte de dispoziţie. În acest fel. Când vorbim de transmiterea doar a unui singur bun determinat – transmisiunea este particulară. înscrierea unei ipoteci. cât şi de reprezentanţii legali ai acestuia. acte de administrare şi acte de dispoziţie. somaţia. ele pot fi încheiate valabil atât de titularul patrimoniului.

indivizibil. la persoana juridică este o condiţie de existenţă. o totalitate de drepturi şi obligaţii cu valoare economică 4.Noţiuni introductive Actele de dispoziţie – sunt actele prin care se dispune înstrăinarea bunurilor din patrimoniu. Funcţiile patrimoniului. o universalitate juridică. dar în nici un caz în afara existenţei lui. Îl definim ca fiind o totalitate de drepturi patrimoniale şi obligaţii patrimoniale care aparţin unei persoane. mare sau mic. cât şi practic. c. Rezumat Orice persoană fizică sau juridică are patrimoniu. Este unic. înstrăinare care. Dacă la persoana fizică este rezultatul muncii acesteia. b. un mod de dobândire a dreptului de proprietate. se face prin contractul de vânzare-cumpărare. Ca entitate juridică distinctă prezintă mare interes atât din punct de vedere teoretic. un atribut al dreptului de proprietate. cu titlu universal şi cu titlu particular. divizibil şi intransmisibil. Patrimoniul este: a. Teste de autoevaluare 1. b. permite şi explică fenomenul subrogării reale. 2. Patrimoniul. de regulă. unic. interesul decurgând din cele trei funcţii ale sale: constituie gajul general al creditorilor chirografari. c. 9 . permite şi explică transmisiunea universală. Patrimoniul este: a. 3.

Drepturile reale au fie un caracter perpetuu. A. de exemplu. adică opozabile tuturor. dacă bunul a intrat în posesia 10 REALE ŞI DREPTURILE DE . 2 vei fi capabil: să defineşti şi să identifici drepturile reale. Drepturile reale sunt erga omnes. Prin drept real se înţelege dreptul subiectiv în virtutea căruia titularul exercită direct şi nemijlocit atributele asupra unui bun determinat. Drepturile reale au efecte specifice care rezultă din caracterul lor absolut. fie o durată limitată. 2 DREPTURILE CREANŢĂ Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr.1. servituţile.2. să defineşti şi să identifici drepturile de creanţă. Drepturile reale – definiţie Într-un patrimoniu se găsesc atât drepturi reale. să marchezi deosebirile între cele două categorii de drepturi. definirea drepturilor de creanţă. cât şi drepturi de creanţă. fără a fi necesară intervenţia altei persoane. şi anume dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. 2.Drepturile reale şi drepturile de creanţă Unitatea de învăţare Nr. cum este uzufructul. După studiul unităţii de învăţare nr. Dreptul real este un drept absolut. 2: definirea drepturilor reale. Prin dreptul de urmărire înţelegem facultatea titularului dreptului real de a pretinde bunul de la orice persoană la care s-ar găsi. cum sunt proprietatea. clasificarea lor. Caracterele drepturilor reale Drepturile reale presupun un subiect activ determinat de la început şi un subiect pasiv nedeterminat. format din toate celelalte persoane. DREPTURILE REALE 2. Drepturile reale presupun acte de stăpânire asupra lucrului.

dreptul de gaj. 2. conferit de drepturile reale. Drepturi reale principale – care au o existenţă de sine stătătoare. B. publicitatea drepturilor reale imobiliare. fără ca părţile să poată crea prin voinţa lor drepturi reale noi. proprietarul are dreptul de a cere restituirea lui. Drepturi reale accesorii – care sunt afectate garantării unor drepturi de creanţă. se numeşte drept de preferinţă sau de precădere.3. să facă ori să nu facă ceva. astfel că titularii de drepturi reale nu suportă concursul creditorilor chirografari. În studiul drepturilor reale. dreptul de ipotecă şi privilegiile). Clasificarea drepturilor reale Drepturile reale se clasifică în două categorii: a. posesia. Drepturile reale sunt prevăzute de lege şi limitate ca număr. b. să dea. independentă de existenţa altor drepturi (de exemplu. Titularii drepturilor reale sunt preferaţi celorlalţi creditori. modurile de dobândire a proprietăţii. numit Debitor. modalităţile dreptului de proprietate. Dreptul de preferinţă constă în facultatea pe care o conferă dreptul real de a avea prioritate faţă de orice alt drept. Drepturile reale sunt prevăzute în Codul civil. Drepturile reale sunt apărate prin acţiuni reale. prioritate ce dă posibilitatea satisfacerii titularului dreptului real înaintea altor drepturi. DREPTURILE DE CREANŢĂ 2. Drepturile de creanţă – definiţie Prin drept de creanţă se înţelege dreptul subiectiv în temeiul căruia subiectul activ numit Creditor poate să ceară subiectului pasiv determinat. având facultatea să fie plătiţi înaintea lor asupra bunurilor faţă de care au drept real. Dreptul de a fi plătit în mod privilegiat. dreptul de proprietate şi dezmembrămintele acestuia).4. vom avea în vedere: dreptul de proprietate. dar şi în alte acte normative. 11 . existenţa lor depinzând în mod direct de existenţa dreptului garantat (de exemplu.Drepturile reale şi drepturile de creanţă nelegitimă a unei persoane.

Obligaţia ce revine subiectului pasiv nedeterminat în cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natură a 12 . Dreptul de creanţă. ori a face ceva. Dreptul real. Ambele fac parte din marea grupare a drepturilor patrimoniale. subiectul pasiv ar fi putut să facă. presupune existenţa unui subiect activ determinat şi a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. putând izvorî din numeroase izvoare de obligaţii. fiind un drept relativ. Dreptul de creanţă este un drept relativ. nu dă naştere dreptului de urmărire şi dreptului de preferinţă. presupune determinarea de la început atât a subiectului activ. ca drept absolut. Deosebiri: ele rezultă din analiza caracterelor celor două categorii de drepturi. creditorul putând pretinde de la debitor îndeplinirea obligaţiei sale pe un anumit timp determinat. respectiv a da. ca drept relativ. Drepturile de creanţă sunt apărate prin acţiuni personale. în lipsa obligaţiei. La dreptul de creanţă. 2. Asemănări şi deosebiri între drepturile reale şi drepturile de creanţă Asemănări: există o singură trăsătură care reprezintă asemănarea între ele. obligaţia subiectului pasiv poate fi pozitivă. Drepturile de creanţă sunt.5. Dreptul de creanţă presupune determinarea de la început atât a subiectului activ. cât şi a subiectului pasiv. Caracterele dreptului de creanţă Dreptul de creanţă este un drept relativ.Drepturile reale şi drepturile de creanţă Dreptul de creanţă este un raport juridic între două subiecte determinate de la început. Numărul drepturilor de creanţă este nelimitat. şi negativă. temporare. 2. adică de a nu face ceva din ceea ce. cât şi a subiectului pasiv.6. Dreptul real este opozabil tuturor – erga omnes. Dreptul de creanţă. în principiu. singurul obligat şi căruia îi e opozabil.

asupra unui bun pe care el le poate exercita în mod direct şi nemijlocit. Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective care au un conţinut economic. c. Drepturile reale sunt drepturi absolute. Drepturile reale sunt însoţite de efecte specifice cum ar fi: dreptul de urmărire. b. În cazul dreptului de creanţă. presupun acte de stăpânire asupra lucrului. Teste de autoevaluare 1. fiind evaluabile în bani. recunoscute de lege. 3. patrimonială. 13 . Drepturile reale: a. 2. Drepturile reale . Drepturile reale. drepturi absolute. 4. Numai titularul lor este cunoscut erga omnes. drepturi cu subiect pasiv determinat. drepturi de creanţă. fără a fi necesară în acest scop intervenţia oricărei alte persoane. Ele se împart în două mari categorii: drepturi reale. obligaţia subiectului pasiv poate fi atât pozitivă (a da.Drepturile reale şi drepturile de creanţă stânjeni exercitarea de către subiectul activ a dreptului său. a face). Dreptul de creanţă nu este însoţit de asemenea efecte. au efecte specifice ce rezultă din caracterul lor absolut.sunt acele drepturi subiective patrimoniale care conferă titularului lor anumite prerogative. în timp ce titularul obligaţiei este necunoscut. cât şi negativă (de a nu face ceva). cu valoare economică. ceea ce înseamnă o obligaţie generală negativă. opozabile tuturor. c. Dreptul de creanţă. au un caracter perpetuu. dreptul de preferinţă. Rezumat Conţinutul concret al patrimoniului este alcătuit din drepturile şi obligaţiile patrimoniale care aparţin unei persoane determinate. b. Drepturile de creanţă sunt: a.

pentru materia referitoare la proprietate şi dreptul de proprietate şi alte drepturi reale”. în virtutea cărora titularul lor. 14 . are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv. să facă sau să nu facă ceva. numit debitor. Drepturile de creanţă sunt drepturi relative şi sunt opozabile doar subiectului ori subiectelor pasive determinate care au o obligaţie concretă: a da. a face ori a nu face ceva. persoana determinată. Analiza şi studiul lor din punct de vedere teoretic este de „mare interes. să dea. subiectul activ.Drepturile reale şi drepturile de creanţă Drepturile de creanţă . numit şi creditor.sunt acele drepturi subiective patrimoniale. sub sancţiunea constrângerii de stat.

adică îi poate satisface omului un interes material sau spiritual. În sens juridic. 3. clasificări de bunuri. 3 BUNURILE Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr. clasificarea lor prezentând o deosebită importanţă atât din punct de vedere teoretic. deci nu este un bun în sens juridic. termenul de bun are două accepţiuni: stricto sensu – prin „bun” se poate folosi şi înţelege termenul de „lucru”. bunul reprezintă un lucru util sau o valoare economică şi care poate deveni obiect al dreptului patrimonial. Clasificarea bunurilor potrivit Codului civil Bunurile se clasifică funcţie de mai multe criterii. dar nu poate deveni obiect de drept patrimonial. Noţiunea de bun În sens economic. să-i cunoşti natura acestuia. 2. să le cunoşti importanţa clasificării lor. este util omului. este susceptibil de apropiere sub forma drepturilor patrimoniale. cât şi dreptul patrimonial care are ca obiect acel lucru. lato sensu – desemnează atât lucrul. importanţa cunoaşterii clasificării lor. 3 definirea noţiunii de bun din punctul de vedere al dreptului civil.Bunurile Unitatea de învăţare Nr. Aerul este necesar existenţei omului. 3. După studiul unităţii de învăţare nr. Lucrul este un bun numai în măsura în care îndeplineşte cumulativ două condiţii: 1. sub aspectul regimului lor juridic. 3 vei fi capabil: să ştii să defineşti bunul.1. 15 . interesând dreptul civil în mod deosebit. cât şi din punct de vedere practic. Prin urmare. prin bun înţelegem „orice lucru care este util omului”.2.

mobilele pot fi gajate.) 3. 4. deşi prin natura lor sunt mobile (art. 1909 C. bunuri mobile. 5.).1 C. 16 . prin obiectul la care se aplică – uzufructul lucrurilor imobile. II. Bunurile mobile sunt de trei feluri: 1. 2. După cum sunt sau nu în circuitul civil. imobilele pot fi ipotecate. înstrăinarea imobilelor este supusă unor cerinţe mai riguroase decât cea a mobilelor (cerinţa actului autentic). pe când la mobile posesia de bună-credinţă conferă proprietatea (art. 473 C. bunuri în afara acestuia. 468 alin. prin natura lor – fondurile de pământ şi clădirile. După natura lor. Importanţa clasificării bunurilor în bunuri imobile şi mobile se exprimă în următoarele: 1. Bunurile imobile sunt acelea care au o aşezare fixă şi nu se pot muta dintr-un loc în altul. 3. fructele. competenţa jurisdicţională teritorială se determină după locul unde se află imobilul.Bunurile I. piatra din carieră). 2. civ. Ele sunt de trei feluri: 1. mobile prin natura lor (art.civ. 7. publicitatea imobiliară este diferită de cea mobiliară. bunurile se clasifică astfel: bunuri aflate în circuitul civil. arborii. Bunurile mobile sunt acelea care nu au o aşezare fixă şi se pot muta dintr-un loc în altul. nisipul. servituţiile. art. acţiuni care tind a revendica un imobil. Regula este că bunurile sunt în circuitul civil. mobile prin anticipaţie (recoltele.civ. prin destinaţie – bunurile destinate ca accesoriu pentru serviciul sau exploatarea unui imobil. mobile prin determinarea legii (conform disp.civ. 474 C. iar excepţiile trebuie prevăzute de lege. 6. 2. bunurile se clasifică astfel: bunuri imobile. la imobile operează uzucapiunea. urmărirea şi executarea silită diferă la imobile faţă de mobile. Bunurile aflate în circuitul civil sunt acelea care pot face obiectul actelor judiciare civile. 3. furtul este posibil numai pentru mobile nu şi pentru imobile.). pe când la mobile competentă este instanţa de la domiciliul pârâtului etc.). Bunurile aflate în afara circuitului civil sunt acele bunuri care nu pot face obiectul actelor juridice civile (de exemplu.

Constituţia. regimul juridic al bunurilor publice şi private este diferit din mai multe puncte de vedere. Importanţa acestei clasificări constă în următoarele: 1. După cum bunul poate fi obiect al proprietăţii publice sau private. divizate.Bunurile teritoriul României. un animal etc. Importanţa juridică a acestei clasificări constă în valabilitatea ori nevalabilitatea actului juridic încheiat după cum obiectul lor este ori nu în circuitul civil. scos din circuitul civil). bunurile se clasifică în: bunuri publice – acele bunuri care constituie obiect al proprietăţii publice. ipoteca etc. 100 l benzină puse în 2 vase de capacitate diferită 20 l şi 80 l. dreptul de retenţie. Aceste bunuri se mai numesc bunuri domeniale şi formează domeniul public. IV. 17 . ca lege fundamentală. III. bunuri private – sunt acele bunuri care aparţin particularilor. servituţile reale. persoane juridice. prevede că proprietatea este publică şi privată.) Divizibilitatea rezultă din natura lucrurilor. un vas de cristal. unele bunuri sunt exclusiv proprietate publică (vezi Constituţia. Bunurile incorporale sunt indivizibile şi dintre acestea menţionăm: obligaţiile indivizibile. considerându-se că un lucru divizibil prin natura lui este indivizibil. Divizibilitatea poate fi şi pentru bunurile necorporale. bunuri indivizibile – sunt acelea care nu pot fi împărţite. ca teren ce face parte din domeniul public. art. date de organele competente. un val de stofă de mai mulţi metri poate fi împărţit în cupoane mai mici etc.. 2. fără ca prin aceasta să-şi nu-şi piardă destinaţia economică (de exemplu. După cum pot fi ori nu împărţite. 5). Prin act juridic ea poate fi însă ignorată. Trebuie să menţionăm că multe din aceste bunuri pot uneori constitui obiectul unor acte juridice în urma obţinerii unor autorizaţii speciale. divizate. bunurile pot fi: bunuri divizibile – acele bunuri care pot fi împărţite fără a-şi schimba destinaţia economică (de exemplu. adică al proprietăţii care aparţine statului ori unităţilor administrativ-teritoriale. dar mai rar. legea 18/1991. persoane fizice.

smântâna obţinută din lapte etc. fructe civile – acele fructe care se dobândesc zi cu zi (de exemplu. prin trecerea timpului. După cum produc ori nu fructe. cu obligaţia de a plăti celeilalte o sultă. chiria. pe când bunul indivizibil nu poate fi împărţit în acest fel. ori se va vinde şi se va împărţi suma obţinută din vânzare. Dacă bunul se găseşte în stăpânirea sau puterea altei persoane decât proprietarul. Această obligaţie nu poate fi executată decât în întregime.). în caz de partaj al proprietăţii pe cote părţi ori în devălmăşie. terenul care produce recolte.Bunurile Importanţa acestei clasificări se manifestă în următoarele: a. recoltele. pentru că ele presupun consumarea substanţei bunului (de exemplu.). fructele de pădure. bunul divizibil poate fi împărţit în materialitatea lui. fructe industriale – acele fructe care se obţin ca urmare a acţiunii omului (de exemplu. În ce priveşte modul lor de dobândire.) Fructele se produc periodic şi fără a se consuma din substanţa bunului. acesta diferă după cum este fructul. nisipul dintr-o carieră. percepere.) Fructele sunt de trei categorii: 1. culturi etc. alte bunuri ori produse numite fructe (de exemplu. Fructele naturale şi cele industriale se dobândesc prin culegere. smântâna obţinută din lapte etc. fructe naturale – cele ce nu presupun intervenţia umană în obţinerea lor (de exemplu. el urmărind a fi atribuit unuia din copărtaşi. Posesia de bună-credinţă conduce la dobândirea fructelor nu şi a productelor. 18 . nisipul dintr-o carieră. fără consumarea substanţei lor. bunuri nefrugifere – acele bunuri care au însuşirea de a da naştere periodic la produse fără consumarea substanţei lor (de exemplu. Din acest punct de vedere ele se deosebesc de producte. 3. arenda etc. dobânda. Fructele se cuvin în mod normal proprietarului.). Fructele civile se dobândesc zi cu zi. 2.). iarba dintr-o păşune naturală etc. bunurile se clasifică în: bunuri frugifere – acele bunuri care produc periodic. atunci interesează în mod deosebit modul de dobândire a fructelor (este cazul uzufructului şi posesiei de bună-credinţă). Obligaţia care are ca obiect un bun indivizibil este o obligaţie indivizibilă. b. V. plantaţiile etc.

două terenuri etc.). trebuie predate şi beţele pentru acesta. abstractă. bunurile se clasifică în: bunuri fungibile – sunt acele bunuri care se pot înlocui cu altele în executarea unei obligaţii.) 19 . reale şi de creanţă pe de altă parte.). De exemplu. maşină etc. care este principal (de exemplu. bunuri accesorii – sunt acelea care sunt destinate folosirii altui bun. Importanţa cunoaşterii acestei clasificări constă în aceea că dacă legea nu prevede altfel. După cum bunurile au ori nu o existenţă de sine stătătoare.). După cum se pot înlocui unele cu altele. casă. putând fi percepută doar cu „ochii minţii”. VIII. Importanţa juridică a acestei clasificări interesează din următoarele considerente: 1. şi toate celelalte drepturi. bunuri nefungibile – sunt bunurile care nu se pot înlocui unele cu altele în executarea unei obligaţii (de exemplu. 2 sticle de vin din acelaşi butoi etc. cheia pentru lacăt. în cazul vânzării unui schi. potrivit disp.). care formează bunurile incorporale. două bilete de bancă de aceeaşi valoare. 1909 C. pe de o parte. în materia dobândirii bunurilor mobile prin tradiţiune. sau părţile nu au convenit în alt mod. arcuşul pentru vioară. Caracterul bunului de a fi principal sau accesoriu derivă din însuşirile naturale ale bunului. art. două case. bunul accesoriu urmează soarta juridică a bunului principal („accesorium sequitur principale”). în materia dobândirii proprietăţii. o casă. care se aplică numai bunurilor mobile corporale etc. autoturismul etc. se clasifică în: bunuri principale – sunt acelea care se folosesc în mod independent. pompa pentru bicicletă. 2. 3. bunurile se clasifică în: bunuri corporale – sunt acele bunuri care au o existenţă materială (de exemplu: carte. lopeţile pentru barcă etc. care se referă numai la bunurile mobile corporale. fără a fi destinate a servi la întrebuinţarea altui bun (de exemplu. După cum au sau nu o existenţă materială. clasificarea în bunuri corporale şi incorporale se reduce la clasificarea între dreptul de proprietate care formează bunul corporal. cât şi din voinţa omului.civ. ceea ce presupune că bunurile au o echivalenţă valorică (de exemplu. VII.. bunuri incorporale – sunt valorile economice ce au o existenţă ideală.Bunurile VI.

Averile vacante şi fără stăpân. 2. numit şi comodat. hainele etc. intră în categoria bunurilor nefungibile unicatele. obiect al uzufructului îl pot constitui bunurile neconsumptibile. bunurile de gen. lumina soarelui etc. casele. fungibilitatea depinde de voinţa părţilor. bunuri vacante – sunt acele bunuri neapropriate.) Acestea se mai numesc lucruri comune („res communes”). După cum pot fi ori nu consumate. spune: „bunurile fără stăpân sunt ale statului”. iar consumptibilitatea de natura lucrurilor. fără a li se distruge substanţa fizică. Acesta se poate elibera în cazul bunului fungibil predând creditorului un bun de gen. sunt bunuri fungibile. Importanţa clasificării bunurilor în bunuri fungibile şi nefungibile se manifestă din punct de vedere a eliberării debitorului de obligaţia sa. hrana. Se consideră că. De regulă. pe când în cazul bunurilor nefungibile. independent de voinţa omului. bunuri neconsumptibile – sunt acele bunuri care pot fi folosite de mai multe ori. iar folosinţa lor aparţine tuturor (de exemplu. precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri sunt lepădate sunt ale domeniului public (art. Importanţa acestei clasificări constă în următoarele: 1. fie prin consumarea substanţei lor.). împrumutul care are ca obiect un bun neconsumptibil şi se numeşte contract de folosinţă. adică de calităţile de fapt ale bunurilor. numai prin predarea acelui lucru individual determinat. bunurile se clasifică în: bunuri consumtibile – sunt acele bunuri care nu pot fi folosite fără ca la prima lor întrebuinţare să nu se consume. Bunurile certe sunt bunurile nefungibile. ele se clasifică în: bunuri apropriate – acele bunuri ce nu sunt susceptibile de apropriere. măsurare ori cântărire. 646 C. băuturile.) Această clasificare depinde în primul rând de natura bunurilor. IX. X. Funcţie de cui îi aparţin bunurile.Bunurile În principiu. banii etc. terenurile.civ. ori să fie înstrăinate (de exemplu. aerul. 20 . de regulă. în general. iar împrumutul care are ca obiect un bun consumptibil se numeşte împrumut de consumaţie sau mutuum. fie în mod juridic prin înstrăinarea lor (de exemplu. Art. adică acelea care se determină prin număr. fără stăpân.

Analiza clasificării de bunuri. se mai cunosc şi alte clasificări de bunuri. dreptul procesual civil (bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile). 3. bunurile care produc producte. aflate în circuitul civil. c.). nr. de echivalenţă valorică. scoase din circuitul civil etc. bunuri proprii). imobile. este susceptibil de apropriere sub forma drepturilor patrimoniale. În afara clasificărilor analizate anterior şi studiate de dreptul civil. bunurile care se pot înlocui unele cu altele în executarea unei obligaţii. fungibile. Definiţia şi condiţiile bunului. să fie susceptibil de apropriere (însuşire) sub forma drepturilor patrimoniale. 2. noţiunea de „bun” este sinonimă cu cea de „lucru”. Rezumat În legislaţia civilă. Lucrul este un bun dacă: a. De asemenea. lucrurile care sunt producătoare de fructe. c. este util omului. nefungibile. principale. este numai un lucru imobil. a modului de dobândire a proprietăţii etc. cum ar fi: dreptul familiei (bunuri comune. 4. Bunurile fungibile sunt: a. dar nu este cunoscut. şi Dec. nefrugifere. b. fie în materia executării obligaţiilor civile. 111/1951 prevede că bunurile fără stăpân şi cele abandonate trec în proprietatea statului.Bunurile 477 C. Ele nu se confundă cu bunurile pierdute ce au un proprietar.civ. accesorii. Importanţa juridică a acestor clasificări de bunuri se manifestă fie pe planul valabilităţii actelor juridice civile sub aspectul obiectului lor. frugifere. Bunurile se clasifică funcţie de „n” criterii şi din acest punct de vedere putem vorbi de bunuri mobile. b. Pentru a ne afla în prezenţa unui bun în sensul dreptului civil este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie util omului. Teste de autoevaluare 1. 21 . clasificări studiate de alte ramuri de drept.

definiţie Cuvântul posesie derivă din verbul latin „possidere” a cărei origine etimologică se consideră a fi cuvintele: „por” şi „sedere”. Posesorul de fapt posedă. una sau alta.2. 22 . însemnând „a stăpâni un bun”. 4 ce este posesia.1. viciile posesiei. defineşte posesia ca fiind „deţinerea unul lucru sau folosirea de un drept. 1846 alin 2 C. de o detenţie. Este o stare de fapt şi este apărată de lege prin efectele juridice pe care le produce în favoarea posesorului. Art. este vorba de o deţinere a lucrului. posesia este o stare de fapt ce creează aparenţa proprietăţii şi deci în aparenţă posesorul este privit. Concluzionând. să-i cunoşti elementele structurale. Posesia . calităţile şi viciile. civ. calităţile posesiei. acţiunile posesorii. 4. exercitată. care aparţine proprietarului sau titularului unui alt drept real. Caracterele posesiei Caracterele posesiei se exprimă în următoarele idei: posesia se bazează pe intenţia de a poseda pentru el. să ştii să o aperi pe calea acţiunii posesorii. efectele posesiei. elementele posesiei.Posesia Unitatea de învăţare Nr. posesia face să se nască un drept de proprietate sau alt drept real. de noi înşine sau de altul în numele nostru”. Posesorul are anumite drepturi în simpla sa calitate de posesor. În lipsa acestui element. până la proba contrarie. dar nu de o posesie. 4. drept proprietar. posesia se aplică numai drepturilor reale nu şi drepturilor de creanţă. Drepturile posesorului nu trebuie confundate cu dreptul de a poseda. După studiul unităţii de învăţare nr. 4 vei fi capabil: să ştii să delimitezi posesia de dreptul de proprietate. 4 POSESIA Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr. fără a avea dreptul de a poseda.

3. 4. psihologic.). care trebuie să existe cumulativ: 1. De exemplu. cu toate consecinţele juridice care decurg din aceasta. are drept consecinţă degenerarea posesiei într-o detenţie precară (vezi disp.Posesia 4. dimpotrivă.5. art. de regulă proprietarul. elementul psihologic. Lipsa elementului subiectiv. adică pentru proprietar sau pentru cel de la care a primit bunul. în puterea actului juridic pe care l-a încheiat cu acesta. dar el deţine bunul închiriat de la proprietar în baza contractului de închiriere pe care l-a încheiat cu acesta. posesia sa apare ca un atribut al acestui drept.4. proprietarul stăpâneşte bunul în puterea dreptului său de proprietate. ci. pe când detentorul precar deţine pentru altul. Detentorul precar stăpâneşte bunul pentru proprietar în temeiul unui act juridic încheiat cu acesta. Elementele posesiei Două sunt elementele posesiei. numit şi „animus” – care constă în voinţa exteriorizată a celui ce stăpâneşte bunul pentru sine şi de a se comporta ca un adevărat proprietar. concretizat prin acte şi fapte materiale de genul deţinerii. se impune a fi întrunite ambele elemente constitutive („corpus” şi „animus”). numit şi „corpus” – care constă în realizarea unui contact direct cu lucrul. ci pentru altul. culegerii fructelor sau chiar al înstrăinării. El stăpâneşte bunul nu pentru sine. Detentorul precar nu neagă. civ. ori ca titular al unul alt drept real. 1853 C. Posesia şi detenţia precară Detentorul precar este cel care deţine bunul de la o altă persoană. 2. Posesorul stăpâneşte bunul în puterea sa. Sintetizând. 4. dar nu este. Dobândirea. Posesorul apare cu intenţia de a deţine bunul pentru sine. locatarul care a închiriat bunul de la proprietar a avut propriul interes să o facă. ca şi cum ar fi proprietar. 23 . folosirii. elementul material. recunoaşte drepturile celui de la care şi pentru care deţine lucrul. dovada şi pierderea posesiei Pentru a fi dobândită posesia.

transformându-se din posesie precară în posesie utilă – care. civ. dar şi de un reprezentant al său. au fost stabilite două prezumţii legale care se completează reciproc: a. b. l-a încredinţat altuia în depozit).).).Posesia S-a pus problema dacă aceste elemente trebuie ambele exercitate de aceeaşi persoană. deci „corpore alieno” (de exemplu. prezumţia de neintervertire de titlu (art. c. Elementul „animus” este mai dificil de dovedit. o persoană îşi vinde casa şi 24 . prezumţii etc. prezumţia de neprecaritate (art. el trebuie să fie întrunit numai în persoana ce pretinde că posedă.). Pierderea posesiei Posesia se pierde după cum urmează: a. dacă nu este probă contrarie”. 1855 C. deci prin pierderea elementului „corpus” (de exemplu. De aceea. prin pierderea simultană a ambelor elemente ale posesiei (de exemplu. Elementul „corpus”. 1854 C. potrivit căreia „posesorul este presupus că posedă pentru sine. fiind un fapt material. posesorul care a închiriat un lucru. după trecerea timpului prevăzut de lege. se înstrăinează şi se predă lucrul dobânditorului sau se abandonează lucrul. posesorul pierde lucrul sau lucrul intră în stăpânirea altei persoane fără voia posesorului). sub nume de proprietar. cu voinţă). prin pierderea puterii materiale asupra lucrului. b. civ. A dovedi posesia înseamnă a dovedi elemente ale posesiei. Răspunsurile au fost date după prealabila distincţie dintre elementul intenţional şi cel material. Astfel. neputând fi exercitat prin altcineva „animo alieno”. se presupune că a conservat această calitate. însemnând ca o persoană să continue să deţină materialmente un lucru. poate duce la dobândirea proprietăţii. prin pierderea elementului „animus” – acest caz se întâlneşte rar în practică. poate fi dovedit prin orice mijloc de probă (martori. fără intenţia de a-l poseda (de exemplu. În ce priveşte elementul intenţional „animus”. dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”. potrivit căreia „când posesorul a început a poseda pentru altul. s-a stabilit că puterea materială asupra lucrului poate fi exercitată nu numai de către posesor. Posesia începută pentru altul se poate interverti.

Posesia continuă să se folosească de aceasta în calitate de chiriaş. în vreme ce disp. art.). conţinutul prezumţiei rezultând din textul art. civ. Posesia să fie netulburată – art. publică. 1851 C. adică cu intermitenţe anormale”. Calităţile posesiei reies din conţinutul art. Calităţile posesiei Pentru a produce efecte juridice. care duce la desfiinţarea posesiei. dar nu are „animus”. cazul forţei majore. „calităţile posesiei sunt: să fie continuă. netulburată. calamităţile care ar împiedica temporar exerciţiul posesiei etc. Posesia să fie neîntreruptă – întreruperea posesiei este rezultatul faptului unui terţ. 1847 C. menţionează că posesia este tulburată atunci când este întemeiată sau conservată prin acte de violenţă împotriva sau din partea adversarului.civ. fostul proprietar are „corpus”. Acestea sunt calităţile care fac posesia să fie utilă. „pentru a se putea prescrie se cere o posesiune continuă”. Posesia să fie continuă – această calitate rezultă din conţinutul textului prevăzut în art. 1874 C. 1850 C. şi nu pentru altul. Continuitatea posesiei este prezumată. enumeră printre calităţile posesiei şi pe aceea de a nu fi întreruptă. posesia trebuie să fie utilă. asemenea proprietăţii. Posesia să fie sub nume de proprietar. adică să aibă unele calităţi sau să fie lipsită de vicii. aşa cum procedează un detentor precar. 1848 C.6. în văzul tuturor. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar presupune ca stăpânirea în fapt a lucrului să fie exercitată cu intenţia de a stăpâni pentru sine.civ. neîntreruptă. Posesia să fie publică – publicitatea posesiei constă în exercitarea ei.civ. 1847 C. atâta timp cât art. 4. Caracterul de continuitate nu exclude însă anumite intermitenţe. sub nume de proprietar”. civ.civ. Posesia trebuie să fie exercitată în aşa fel încât să poată fi normal cunoscută şi de cel în detrimentul căruia curge. cu condiţia ca acestea să fie normale (de exemplu. Întreruperea posesiei vizează în primul rând paralizarea uzucapiunii. 25 . precizează că „posesiunea este discontinuă când posesorul o exercită neregulat.

adică atât violenţă activă. precaritatea. dar cu condiţia ca această intermitenţă să fie normală. violenţa. în sensul că încetează dacă posesorul începe o posesie utilă. 1848 C. B. 4. Potrivit art. 1 C. 1909 C.civ.Posesia Posesia să fie neechivocă. în acest ultim caz încetând posesia dacă întreruperea a fost pe o durată mai mare de un an. „posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat. deoarece în timpul iernii nu se fac acte de folosinţă.). Potrivit art. liniştită.civ.).civ. 1862 alin. în cazul posesiei bunurilor imobile. în sensul că poate fi invocat împotriva posesorului de către orice persoană care are interes ca posesia să nu fie utilă (vezi art. 1847 C. Violenţa Posesia trebuie să fie netulburată.civ. Deşi Codul civil nu o prevede printre calităţile posesiei. Dacă întreruperea posesiei durează mai puţin de un an. 1856 C. căci pentru cele mobile posesia de bună-credinţă valorează titlu de proprietate (vezi art. A. De exemplu..7.civ. „posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului. sunt: este un viciu absolut. paşnică. viciile posesiei sunt: discontinuitatea. Continuitatea nu exclude intermitenţa în actele de folosinţă privind exerciţiul posesiei. neechivocitatea este şi ea o calitate distinctă a posesiei.. 1847 C. adică cu intermitenţe anormale”.civ. 1909 C. ca viciu. Potrivit art.) Caracterele discontinuităţii. posesia unei păşuni de munte unde în fiecare vară se trimit oile la păscut se manifestă în mod intermitent. clandestinitatea. Viciul discontinuităţii nu se poate manifesta în privinţa bunurilor mobile.civ. normal. este un viciu temporar. Viciile posesiei Lipsa calităţilor posesiei constituie vicii ale posesiei. deoarece posesia atribuie posesorului calitatea de proprietar al lucrului din chiar momentul moştenirii ei (vezi disp. se aplică.). Discontinuitatea nu se confundă cu întreruperea posesiei. cât şi violenţă 26 . posesia este lovită de viciul discontinuităţii. art. de regulă. Posesia este neechivocă atunci când nu sunt îndoieli cu privire la existenţa celor două elemente constitutive ale posesiei („corpus” şi „animus”). Discontinuitatea. adică actele de stăpânire se exercită în mod normal (vezi art.

Rezultă că posesia trebuie să fie paşnică nu numai la început. cât şi în privinţa posesiei bunurilor imobile. este un viciu relativ – ceea ce înseamnă că poate fi invocat numai de persoana faţă de care a fost ascuns. Prin urmare. C. care au inclus printre calităţile ei şi exercitarea sub nume de proprietar. Dacă actele de violenţă au încetat. 1847 C. uzufructuarii. Clandestinitatea. Cu privire la precaritate. Precaritatea este deţinerea lucrului fără „animus possidendi”. Elocvente în acest sens sunt disp. Caracterele viciului violenţei sunt: este un viciu relativ – produce efecte numai între părţile între care a intervenit. posesia utilă reîncepe. dar şi pe tot timpul cât durează aceasta.civ. iar viciul poate fi invocat numai de către persoana împotriva căreia s-a manifestat violenţa. ci numai cu „animus detinend”. posesia clandestină se exercită în aşa fel încât să nu atragă atenţia celor ce ar avea interes să o cunoască. ea constituie însăşi lipsa posesiei. este un viciu temporar – ceea ce înseamnă că de îndată ce a încetat violenţa. art. viciul poate exista atât în privinţa posesiei bunurilor mobile. opiniile autorilor sunt diferite: unii autori consideră precaritatea ca un viciu al posesiei. D. Caracterele juridice ale clandestinităţii ca viciu al posesiei sunt: este un viciu temporar – adică încetează când posesia devine publică. Clandestinitatea se poate concepe cu uşurinţă în materia bunurilor mobile. art. Alţi autori împărtăşesc ideea conform căreia este mai mult decât un viciu al posesiei. 1852 C. încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”. posesia încetează să mai fie viciată. prevăd disp.Posesia pasivă din partea posesorului la atacul violent pornit de către terţ”. Detentorul posedă pentru altul. Dăm exemple de detentori precari: locatarii.civ. deci nu sub un nume de proprietar. administratorii bunurilor 27 .. coproprietarul pentru lucrul aflat în indiviziune. „Posesia este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său. Precaritatea. iar pentru bunurile imobile este mai greu de întâlnit. depozitarii.

1854 C. Echivocitatea Deşi Codul civil nu o include printre viciile posesiei. În acest sens. 3. 4. fiind pârât. 4. practica instanţelor supreme a decis că posesia exercitată de un coproprietar asupra întregului bun indiviz este echivocă. întrucât este prezumat proprietar până la proba contrară. o prezumţie de proprietate în favoarea celui ce o exercită. sub nume de proprietar. 485 C.civ. deoarece sunt dubii dacă actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar în calitate de posesor exclusiv al bunului. legea recunoaşte posesiei utile anumite consecinţe juridice. Să le analizăm pe rând: 1. Efectele posesiei Deşi este o stare de fapt. Avantajul pe care îl creează această prezumţie constă în aceea că. Această prezumţie este instituită de dispoziţiile art. O posesie este echivocă atunci când sunt îndoieli cu privire la existenţa elementelor sale constitutive „corpus” şi „animus”. anumite efecte. cât şi în practică. Prezumţia de proprietate. Posesia exercitată în condiţiile prevăzute de lege creează.). posesia este protejată prin acţiunile posesorii.civ. întrucât de cele mai multe ori posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. 28 .civ. Efectele posesiei pot fi grupate după patru reguli: 1. E. posesorul de bună-credinţă dobândeşte fructele lucrului asupra căruia exercită posesia (art. Prezumţia de proprietate operează în favoarea posesorului.. dacă nu este probă că a început a poseda pentru altul”.). 2.Posesia altuia. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietar.8. 1864 C. până la proba contrarie. la dobândirea dreptului de proprietate. cei care deţin lucrul cu îngăduinţa proprietarului acestuia etc. articol potrivit căruia „posesorul este presupus că posedă pentru sine. posesorul nu are a face probe în sprijinul dreptului său. ea a fost recunoscută ca atare atât în literatura juridică. posesia prelungită duce. posesia creează o prezumţie de proprietate (art. prin uzucapiune.

rezultă că buna-credinţă este de ordin subiectiv.). Posesorul nu câştigă fructele decât atunci când posedă cu bună-credinţă. potrivit dispoziţiilor art. 486 C. mobile. întrucât în favoarea posesorului pledează prezumţia instituită de art. după ce va fi cunoscut viciile titlului său. Posesorul nu este îndreptăţit să perceapă fructele.civ.civ. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. Prin bună-credinţă se înţelege împrejurarea în care posesorul posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate. 1909 C. prezumţia de proprietate poate fi răsturnată prin proba contrarie. „posesia de bună-credinţă asupra acestor categorii de bunuri valorează titlul de proprietate. Dobândirea fructelor de către posesorul de bunăcredinţă Ca principiu general. în materia bunurilor nemişcătoare. este valabil şi lipsit de orice viciu. nefiind posibilă proba contrarie”. fără ca proprietarul să poată ridica vreo pretenţie asupra lor” (vezi art. constând în convingerea posesorului că lucrul. 2. Dovada bunei-credinţe nu trebuie să fie făcută.. prezumţia este şi mai puternică. nu este suficient ca buna-credinţă să existe numai în momentul dobândirii lucrului. Pentru a culege fructele. De la această regulă există şi o excepţie: „posesorul de bunăcredinţă al lucrului îi culege fructele. a fost dobândit de la adevăratul proprietar şi că titlul în virtutea căruia posedă. ale cărui fructe le culege. Din text. Dimpotrivă. potrivit căruia „buna-credinţă se presupune întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credinţă”. 1999 C.civ. 29 . ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute (vezi art..). Posesorul încetează să mai fie de bună-credinţă în momentul în care a luat la cunoştinţă de viciile care îi afectează titlul. deoarece.civ. 485 C. ea trebuie să fie contemporană momentului perceperii fructelor.Posesia În material bunurilor mişcătoare.

Dreptul nostru recunoaşte două genuri de acţiuni posesorii. şi anume: 1. de regulă. A. odată pierdută. poate fi redobândită şi protejată prin acţiunile posesorii. prin care posesorul urmăreşte apărarea posesiunii sale ca o stare de fapt. precum şi cele necesare şi utile făcute asupra lucrului. Caracterele juridice ale acţiunilor posesorii: acţiunile posesorii apără posesia. Reglementarea lor o găsim în art. Protejarea posesiunii prin acţiunile posesorii Posesia. 30 . ca stare de fapt. 3. precum şi fructele). nu şi productele ce se cuvin întotdeauna proprietarului.pr. adică apără drepturile reale prin apărarea posesiei. Acţiunile posesorii – mijloc de protejare a posesiei Acţiunea posesorie – este o acţiune reală imobiliară. O acţiune posesorie specială sau în reintegrare. fără a se pune în discuţie dreptul asupra lucrului. 674-676 C. acţiunile posesorii sunt acţiuni reale.9. menţinerea acestei stări ori redobândirea ei în eventualitatea că a fost pierdută. Dacă posesorul este de rea-credinţă. Acţiunea posesorie obişnuită său în complângere Este utilizată pentru a face să înceteze orice tulburare a posesiei de natură să împiedice exerciţiul liber şi efectele juridice ale posesiei. acesta are obligaţia să restituie proprietarului lucrul sau valoarea lui (dacă a pierit. 4. Acţiune posesorie obişnuită sau în complângere 2. împotriva oricărei tulburări. posesorul dobândeşte doar fructele. Caracteristic acţiunii posesorii este împrejurarea că prin ea este apărată starea de fapt a posesiei. acţiunile posesorii sunt acţiuni imobiliare.civ. Unicul drept recunoscut acestui posesor este acela de a pretinde a i se restitui de către proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea şi recoltarea fructelor.Posesia Ce fructe dobândeşte posesorul de bună-credinţă? În temeiul bunei-credinţe.

Acţiunea în complângere şi acţiunea în reintegrare. c. acţiunea în revendicare. acţiunea confesorie. reclamantul să facă dovada că înainte de data tulburării sau a deposedării a deţinut bunul cel puţin un an. Posesia este: a. posesiunea reclamantului să fie utilă. o stare de drept. 7. dacă tulburarea s-a produs prin violenţă. un atribut al dreptului de proprietate. continuitatea. b. 5. trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii: 1. b.Posesia Pentru exercitarea ei. Viciile posesiei sunt: a. Poate fi intentată numai dacă este îndeplinită o singură condiţie. şi anume să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. totuna cu precaritatea. 31 . Teste de autoevaluare 1. acţiunea posesorie. Posesia se apără sau se redobândeşte prin: a. Acţiunile posesorii sunt: a. acţiuni reale. o stare de fapt. 3. violenţa. un dezmembrământ al dreptului de proprietate. c. 6. Posesia. 4. 2. un caracter juridic al patrimoniului. Acţiunea posesorie specială sau în reintegrare Este uzitată pentru apărarea posesiei atunci când deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenţă. c. acţiuni petitorii. b. acţiuni în regres. 3. Posesia este: a. c. Acţiunile posesorii. b. B. 2. adică neviciată. Acest gen de acţiune poate fi promovată şi de către detentorul precar. să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedate. Sarcina probei aparţine în acest gen de acţiune reclamantului. b. clandestinitatea. c.

Rezumat Posesia derivă de la verbul latin „possidere” a cărui origine etimologică se consideră a fi cuvintele „por” şi „sedere”. Deşi constituie o stare de fapt. b. acţiunea prin care se apără dreptul de proprietate. netulburată. de noi înşine sau de altul în numele nostru”. Acţiunea posesorie este: a. Când posesorul îşi pierde posesia ori este tulburat în exercitarea ei. c. o acţiune confesorie. Ambele sunt acţiuni reale şi petitorii şi cu multă aplicabilitate în practică. uzucapiunea. pentru a o redobândi sau a se apăra împotriva oricăror tulburări recurge la acţiunea posesorie care poate fi: în complângere. ea trebuie să fie utilă.Posesia 8. Pentru a produce efectele sale juridice. neîntreruptă. Ca stare de fapt. posesia imobiliară este apărată prin acţiunile posesorii. un atribut al dreptului de proprietate. posesorul de bună-credinţă a unui bun frugifer dobândeşte în proprietate fructele bunului pe care îl posedă. însemnând „a stăpâni un bun”. în reintegrare. publică şi sub nume de proprietar. Pentru existenţa ei sunt necesare două elemente: corpus şi animus. este generatoare de efecte juridice. una sau alta. 32 . ea generează potrivit legii civile efecte ca: creează o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului. Posesia este o stare de fapt şi o definim ca fiind „deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept.

33 de . 5 vei fi capabil: să cunoşti ce este proprietatea. să ştii care sunt dezmembrămintele dreptului proprietate.civ. defineşte proprietatea ca fiind „dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. îmbrăcând astfel forma dreptului de proprietate. atributele dreptului de proprietate. este un drept principal. După studiul unităţii de învăţare nr. în sens economic sau juridic. 5. Art. în virtutea cărora titularul dreptului îşi poate satisface interesele sale legate de aproprierea unui lucru. exprimă raportul de însuşire. dezmembrămintele dreptului de proprietate. Indiferent sub ce formă o analizăm. cât şi pe cea de drept de proprietate. de apropriere a bunurilor materiale. poate fi menţionată Constituţia care foloseşte atât denumirea de proprietate. relaţii reglate de norme determinate. Proprietatea şi dreptul de proprietate – definiţie Termenul de proprietate şi cel de drept de proprietate sunt sinonime. mai concis. Termenul de proprietate poate fi privit: fie în sens economic. prevăzut de Constituţie. precum şi dispoziţiile din Codul civil. 5 DREPTUL DE PROPRIETATE Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr.Dreptul de proprietate Unitatea de învăţare Nr. În acest sens. caracterele juridice ale acestuia. Dreptul de proprietate apare ca un complex de atribute juridice ocrotite. să ştii care îi sunt caracterele şi atributele juridice. desemnând totalitatea relaţiilor între oameni în legătură cu bunurile. 5 definiţia dreptului de proprietate. proprietatea este un raport între oameni cu privire la lucruri şi nu un raport între om şi lucru. 480 C.2. 5. fie în sens juridic – apare ca un rezultat al consacrării raporturilor economice de proprietate în normele de drept. este un drept real absolut şi inviolabil. Ea este un raport social.1. Caracterele juridice ale proprietăţii este un drept fundamental. să ştii care sunt formele ei. în limitele determinate de lege”.

Acest caracter perpetuu al dreptului de proprietate există în limitele prevăzute de lege. este un drept exclusiv. în comparaţie cu celelalte drepturi reale care nu sunt decât dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. nu se pierde (stinge) prin neîntrebuinţarea din partea titularului. în condiţiile legii organice”. nu se pierde prin moartea titularului său. Constituţia prevede: „proprietatea privată este inviolabilă. Este un drept real. pentru a exista nu are nevoie de existenţa vreunui alt drept. Inviolabilitatea întăreşte caracterul absolut. fără concursul altor persoane. Este un drept patrimonial – conţinutul său poate fi evaluat prin prisma pecuniară. Este un drept exclusiv – în sensul că titularul exercită singur toate atributele dreptului de proprietate. atâta timp cât obiectul său există. reapare în patrimoniul dobânditorului. perpetuu şi transmisibil. 34 .Dreptul de proprietate este un drept patrimonial. Este un drept fundamental – se regăseşte în Constituţia ţării noastre. alături de alte categorii de drepturi. nelimitat. bănească. Este un drept perpetuu şi transmisibil – în caz de înstrăinare. Dreptul de proprietate este cesibil şi transmisibil. adică dreptul de proprietate. ca lege fundamentală. Titularul dreptului de proprietate este singurul îndreptăţit să exercite toate atributele pe care i le conferă acest drept. restricţiile de îngrădire fiind posibile numai în măsura în care legea o prevede în acest sens. Cu alte cuvinte. absolut şi inviolabil: opozabil tuturor („erga omnes”). dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni. neîngrădit în conţinutul său. Autorii consideră că prin formularea „drept absolut” se vrea a se înţelege dreptul cel mai complet ce poate exista asupra unui lucru. Este un drept principal – are o existenţă de sine stătătoare.

dispoziţia („jus abutendi”). prevăzute de lege. Între posesie şi proprietate nu se poate pune semnul egalităţii. deşi este proprietar. Proprietatea este o realitate socială şi juridică. deoarece prima este doar o expresie exterioară a celei de-a doua.3. cum este cazul coproprietăţii. Posesia presupune. dreptul de a locui o casă. folosinţa. 5. 35 . Atributele dreptului de proprietate Atributele dreptului de proprietate sunt: posesia („jus utendi”). menţionate încă două caractere ale dreptului de proprietate şi anume caracterul individual şi caracterul total.Dreptul de proprietate Pot exista limitări. cum ar fi: exproprierea pentru utilitate publică. o persoană poate avea posesia unui bun fără a fi şi proprietarul acestui bun. folosinţa („jus fruendi”). În doctrină au mai fost subliniate. dispoziţia. după cum proprietarul unui bun poate să nu-l posede. Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Această stăpânire poate fi exercitată de proprietar sau de altă persoană. Altfel spus. Toate aceste prerogative aparţin în exclusivitate proprietarului şi numai el poate dispune de ele. Caracterul total – presupune că proprietarul dispune cu toate „puterile” asupra bunului. Fiecărei „puteri” îi corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate: posesia. Transmisibilitatea este corolarul logic al perpetuităţii sale şi se realizează prin transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane. Posesia („jus utendi”) – constă în dreptul titularului de a stăpâni în fapt un bun. Caracterul individual – constă în aceea că dreptul nu poate fi exercitat decât de o singură persoană şi doar în mod excepţional de mai multe. este un atribut juridic al proprietăţii. de exemplu. fără nici o modificare. de a folosi o maşină etc. Mai întâi este percepută posesia ca stare de fapt şi apoi proprietatea ca stare de drept.

care se referă la conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. îi pune în valoare atributele. a desfiinţa.Dreptul de proprietate Folosinţa („jus fruendi”) – este dreptul pe care îl are cineva de a folosi lucrul. rezultă că „acestea sunt stabilite de lege”. culegându-i fructele în interesul său. cum ar fi în materia rechiziţiilor. ca accesoriu. potrivit disp. există limitări care privesc exerciţiul atributului dispoziţiei asupra bunurilor proprietatea unor subiecte de drept.5. prevede: „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce uneşte. Constituţiei. 5.civ. 5. deci conţinutul dreptului cu privire la bunul asupra căruia acesta poartă.4. sub o altă formă spus el are dreptul de a dispune material şi juridic de dreptul său. disp. a distruge un bun. să-l abandoneze. prevăd: „dreptul de proprietate se exercită în condiţiile determinate de lege”. limitări ale exerciţiului dreptului de proprietate rezultate din folosirea subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general. 480 C. Art. Exercitarea dreptului de proprietate în limitele determinate de lege Atunci când vorbim despre exercitarea dreptului de proprietate avem în vedere modurile în care titularul acestui drept. 482 C. Din acest punct de vedere. Este facultatea proprietarului unui bun de a renunţa irevocabil la toate atributele dreptului său. de drept public sau de drept privat. Libertatea în materia dispoziţiei poate fi însă îngrădită în mod cu totul excepţional prin lege. există limitări ale exerciţiului dreptului de proprietate care decurg din raporturile de vecinătate. Categorii de limitări ale dreptului de proprietate Analiza legislaţiei aflate în vigoare ne conduce la concluzia că există mai multe categorii de asemenea limitări. El poate să-l doneze.civ. în limitele legii. să-i dea foc. legea reglementează limitări temporare sau definitive ale folosinţei bunurilor. art. Dispoziţia („jus abutendi”) – constă în a consuma. a înstrăina. 36 . să-l distrugă. restricţii. cu lucrul. De asemenea. persoane fizice. persoane juridice. într-un mod natural sau artificial”. proprietarul.

concentrări etc. cu plata de despăgubiri prevăzută de lege. instituţiile publice. Din toate aceste limitări ne vom opri doar asupra unora dintre ele. sistemele de comunicaţii. condiţii în care se naşte dreptul la 37 . starea de urgenţă. persoanele juridice etc. Folosinţa devine cu titlu oneros numai când se produc pagube urmare folosinţei subsolului. cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. persoanele fizice. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale. tehnica de calcul. la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice în situaţii speciale. a. modificată şi completată prin Legea 410/2004. Potrivit Constituţiei. „pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. cum ar fi: starea de război. Legea prevede şi posibilitatea rechiziţionării de bunuri consumptibile şi perisabile care însă va fi definitivă. Sediul materiei îl găsim în Legea 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. b. Rechiziţia – reprezintă o măsură excepţională prin care organul autorităţii publice. Pot fi rechiziţionate: mijloacele de transport de orice fel. instalaţiile portuare. Rechiziţia reprezintă o limitare legală a exercitării dreptului de proprietate.Dreptul de proprietate limitări care conduc în condiţiile legii la pierderea dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public. rechiziţia unor bunuri. plantaţiilor sau construcţiilor. împuternicite prin lege. obligă agenţii economici. aerodromurile. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”. fie prin însăşi încetarea dreptului de proprietate asupra bunului consumptibil sau perisabil cu plata de despăgubiri în condiţiile legii. animale etc. utilaje. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii subsolului oricărei proprietăţi imobiliare de către autoritatea publică. fie prin afectarea temporară a atributului folosinţei bunului. Titularii dreptului de folosinţă a subsolului proprietăţilor imobiliare sunt statul sau unităţile administrativ-teritoriale.

intervine instanţa de judecată care va stabili şi cuantumul despăgubirilor. dar chiar şi la pierderea dreptului de proprietate privată cu privire la imobile. care pot fi expropriate şi trecute în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu plata de despăgubiri. stabilită potrivit legii cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”. el poate constitui obiect al exproprierii dacă utilitatea publică pentru care aceasta a fost decisă este de interes naţional. toate celelalte drepturi reale (uz. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică Interesul social poate conduce în anumite situaţii nu numai la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate. c. Exproprierea . superficie. abitaţie. De regulă. Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică prevede că exproprierea are un caracter de excepţie şi că are ca obiect un bun imobil proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice. Potrivit Constituţiei. măsuri pregătitoare exproprierii. iar dacă acesta nu este posibil.este trecerea forţată în proprietatea publică prin hotărâre judecătorească a unor imobile aflate în proprietate privată cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru cauză de utilitate publică. exproprierea propriu-zisă cu stabilirea despăgubirilor. 2. terenuri şi construcţii. 38 . atribuirea în folosinţă) se sting prin efectul exproprierii. 3. Exproprierea se derulează în 3 etape: 1. „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică. concesionare. Exproprierea produce următoarele efecte: imobilul expropriat trece în proprietatea publică liber de orice sarcini în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. uzufruct.Dreptul de proprietate despăgubiri ce pot fi stabilite fie prin acordul părţilor. titularii acestui drept având dreptul la despăgubire. Cât priveşte bunul imobil aflat în proprietatea privată a unei unităţi administrativ teritoriale. acest transfer de proprietate are loc pe baza unui transfer amiabil. fie de către instanţa de judecată. declararea de utilitate publică a exproprierii.

ce sunt proprietatea altuia. întocmai ca însuşi proprietarul lor. iar o altă parte din atribute aparţin unei alte persoane sub forma unui drept real. Dezmembrămintele dreptului de proprietate Proprietatea este dreptul cel mai complet asupra unui lucru. dispoziţia. când expropriatorul s-a hotărât să înstrăineze imobilul. Sunt situaţii când proprietarul păstrează numai o parte din atributele proprietăţii. posesia şi folosinţa pot aparţine altei sau altor persoane. 2. folosinţa. devine nud proprietar. dreptul de uz. dreptul de abitaţie. Proprietarul astfel dezgolit de o serie de atribute juridice. dreptul de preempţiune la cumpărarea imobilului de către fostul proprietar. De exemplu. în vreme ce dreptul de dispoziţie aparţine nudului proprietar. defineşte uzufructul ca fiind „dreptul de a se bucura cineva de lucrurile. 5. 517 C.civ. Dezmembrămintele nu desfiinţează dreptul de proprietate. fără a dispărea proprietatea. nu s-a făcut o declarare de utilitate publică. dreptul de servitute. ci îi limitează atributele în dauna proprietarului.6. alta decât 39 . A. dreptul de superficie. însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa”. Dreptul de uzufruct Art. rezultă că uzufructul presupune dezlipirea a două atribute ale dreptului de proprietate (posesia şi folosinţa) şi constituirea lor într-un drept real care aparţine unei alte persoane. Drepturile reale rezultate din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate se numesc dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. deoarece însumează toate atributele juridice deja cunoscute: posesia. Din analiza textului de mai sus. Dreptul nostru cunoaşte următoarele dezmembrăminte: dreptul de uzufruct. dreptul de a cere retrocedarea imobilului în condiţiile: imobilul expropriat să nu fi fost utilizat în termenul de 1 an pentru realizarea scopului în considerarea căruia a fost preluat.Dreptul de proprietate Legea 33/1994 reglementează şi două drepturi în favoarea proprietarului imobilului expropriat: 1.

Prin urmare. cesiunea nu produce nici un efect. dispoziţia. animale. iar folosinţa lucrului nu se stinge decât prin decesul uzufructuarului. uzufructuarul rămânând mai departe legat de obligaţiile ce-i revin în această calitate. ori un uzufruct cu titlu universal. mărfuri. imobile. Când el poartă asupra unei universalităţi sau asupra unei mase de bunuri dintr-o universalitate. fie prin act cu titlu gratuit. posesia şi folosinţa. uzufructuarul are dreptul de a se folosi de lucru şi de a-i culege fructele. 40 . faţă de nudul proprietar. fungibile. corporale. incorporale. titularul fiind nudul proprietar. el este după caz un uzufruct universal. Obiectul dreptului de uzufruct Art. este dreptul ce presupune exerciţiul a două dintre atributele proprietăţii: posesia şi folosinţa. este un drept mobiliar sau imobiliar – după cum are ca obiect bunuri mobile sau imobile. este un drept al cărui exerciţiu este cesibil. arată: „uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile şi imobile”. nudă de cele două atribute (posesia şi folosinţa) după cum şi proprietarul. Rezultă că poate avea ca obiect orice fel de lucruri mobile. creanţe. acţiuni etc.civ. nefungibile. ca de exemplu: case. este vremelnic lipsit de exerciţiul celor două atribute. iar proprietarul rămâne numai cu dreptul de a dispune de lucru. vorbim despre uzufruct cu titlu particular. rămâne proprietarului lucrului. iar cel de-al treilea atribut al proprietăţii. De aceea.Dreptul de proprietate proprietarul. este un drept temporar. maşini. numită uzufructuar. Caracterele juridice ale uzufructului: este un drept real şi nu se confundă cu locaţiunea care îi conferă chiriaşului sau arendaşului doar un drept personal de creanţă. deoarece uzufructuarul poate dispune de exerciţiul dreptului său fie prin act cu titlu oneros. pe durata uzufructului. Atunci când uzufructul este stabilit asupra unui bun individual determinat. vremelnic – conferă uzufructuarului puterea de a exercita asupra lucrului altuia unele atribute ale proprietăţii şi anume acelea cuprinse în dreptul de posesie şi dreptul de folosinţă Proprietatea este vremelnic golită. 520 C.

Dacă uzufructul a fost creat printr-o convenţie. obligaţia de predare a bunurilor revine moştenitorilor. Uzufructul se poate dobândi şi pe cale de uzucapiune. având în acest scop o acţiune echivalentă acţiunii în revendicare din materia proprietăţii. proprietarul rezervându-şi numai nuda proprietate (dispoziţia). a căror întrebuinţare normală implică absorbirea substanţei lor. mobilele din casă. Ele sunt considerate ca bunuri fungibile (adică pot fi înlocuite cu altele în executarea unei obligaţii). Lucrurile care nu se consumă dar se deteriorează prin întrebuinţare. prin testament – atunci când testatorul dispune prin legat instituirea dreptului în favoarea unei persoane numită legatar uzufructuar. Drepturile uzufructuarului: a. se înstrăinează nuda proprietate şi se reţine de către proprietar posesia şi folosinţa. prevede: „uzufructul se stabileşte prin lege sau prin voinţa omului”. 518 C.Dreptul de proprietate De principiu. 41 . cum sunt hainele. 2. uzufructul nu poate avea ca obiect decât bunuri neconsumptibile. Dobândirea uzufructului prin voinţa omului se poate naşte în două feluri: 1.civ. Dacă este constituit prin testament. rufele. uzufructuarul are la dispoziţie şi o acţiune personală izvorâtă din obligaţia contractuală de predare a bunului. prin convenţie: în mod direct – prin înstrăinarea celor două atribute ce compun uzufructul (posesia şi folosinţa) către uzufructuar. situaţie reţinută în literatura juridică ca un „quasi-uzufruct”. S-au admis totuşi ca obiect al uzufructului şi bunurile consumptibile. calitate şi valoare cu cele primite. fiind abrogate prevederile legale referitoare la uzufructul legal. întrucât principala obligaţie a uzufructuarului este de a-i restitui proprietarului lucrul la expirarea uzufructului. Modurile de constituire a uzufructului Art. deoarece la sfârşitul uzufructului obligaţia restituirii va fi făcută în bunuri de aceeaşi cantitate. În prezent nu mai sunt cunoscute cazuri de uzufruct legal. pot face obiectul uzufructului. numită acţiune confesorie. dreptul de a intra în folosinţa bunurilor. în mod indirect – prin înstrăinarea nudei proprietăţi în favoarea unei persoane şi prin rezervarea sau reţinerea uzufructului în favoarea fostului proprietar.

respectând atributele ce aparţin uzufructuarului. înainte de intrarea în folosinţă.). Fructele naturale şi industriale sunt dobândite de uzufructuar în măsura în care le-a perceput. dreptul de a folosi bunul şi de a-i culege fructele fără a se atinge de substanţa lucrului: uzufructuarul se comportă ca şi proprietarul lucrului. sau scutirea vine de la lege. În ce priveşte dreptul de a culege fructele. 42 . uzufructuarul are următoarele obligaţii: de a inventaria bunurile mobile şi de a constata starea imobilelor. nu poate schimba destinaţia lucrului decât numai prin înţelegere. trebuie făcută distincţia după cum sunt acestea: naturale. Sunt situaţii când nudul proprietar poate scuti pe uzufructuar de darea cauţiunii. uzufructuarul rămâne mai departe titular al dreptului şi răspunzător faţă de nudul proprietar. 2. Drepturile nudului proprietar: dreptul de a dispune de lucru. dreptul de a exercita toate acţiunile care interesează proprietatea acestui lucru. Obligaţiile uzufructuarului Obligaţiile uzufructuarului pot fi analizate faţă de două momente: 1. în timpul exercitării dreptului său. 548-549 C. dreptul de a beneficia de productele bunului. uzufructuarul poate ceda beneficiul dreptului său de uzufruct. Fructele civile se socotesc dobândite zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului în proporţie cu durata uzufructului.Dreptul de proprietate b. să aducă la cunoştinţă nudului proprietar despre orice încălcări sau uzurpări ale dreptului său. obligaţia de a suporta cheltuielile şi sarcinile obişnuite ale lucrului (art.civ. c. În acest caz. de a găsi o cauţiune – o persoană care se obligă alături de uzufructuar să-l despăgubească pe nudul proprietar în caz de insolvabilitate a uzufructuarului. uzufructuarul are următoarele obligaţii: să se folosească de lucru ca un proprietar cu obligaţia de a-l întreţine în stare perfectă. industriale sau civile. convenţie. în cazul bunurilor consumptibile are şi drept de dispoziţie.

prin renunţarea la dreptul de uzufruct expresă sau tacită din partea uzufructuarului. Are un caracter personal. restituirea lucrului se face. d.civ. uzufructuarul este obligat să restituie nudului proprietar lucrul ce a constituit obiectul uzufructului. neputând fi cedat sau închiriat altcuiva (art. prin consolidare. 571 C. Efectele stingerii uzufructului sunt: uzufructul încetează de la data stingerii lui. obligaţia de a se abţine de la orice acţiune prin care l-ar stânjeni pe uzufructuar în exerciţiul drepturilor sale. în caz contrar.Dreptul de proprietate Obligaţiile nudului proprietar. 539 C. adică dobândirea de către uzufructuar a nudei proprietăţi. B. prin neuz – dacă uzufructuarul nu-şi exercită timp de 30 de ani dreptul de uzufruct. prin moartea uzufructuarului. f. c. acesta datorează despăgubiri proprietarului. datorită abuzului de folosinţă.) Dreptul de uz se dobândeşte şi se stinge după aceleaşi reguli ca şi uzufructul. în caz de pieire sau deteriorare a lucrului din culpa uzufructuarului. nudul proprietar este obligat să restituie uzufructuarului sumele de bani pe care acesta din urmă le-a plătit pentru el. Dreptul de uz „este un drept real în virtutea căruia titularul său poate folosi un lucru şi-i poate culege fructele numai pentru nevoile lui şi ale familiei sale”. e. Dreptul de uz Este un drept real. o varietate a uzufructului dar de o întindere mai mică. devenind în acest mod proprietarul lucrului. de bunăvoie. de regulă. Stingerea uzufructului Uzufructul se poate stinge prin unul din următoarele moduri: a. g.civ. când ea a fost asumată prin actul de constituire a uzufructului. 43 . prin pieirea totală a lucrului. b.). Are două obligaţii negative: obligaţia de a-l garanta pe uzufructuar pentru evicţiune. chiar dacă prin ele a sporit valoarea lucrului (art. uzufructuarul nu are dreptul să ceară la încetarea uzufructului despăgubiri pentru îmbunătăţirile pe care le-a făcut. proprietarul apelează la acţiunea în revendicare. prin decăderea din drept. la expirarea termenului pentru care a fost instituit.

defineşte servitutea ca fiind „o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt proprietar”. Dreptul de abitaţie nu poate cesionat. comoştenitorii pot cere restrângerea dreptului de abitaţie dacă locuinţa nu-i este necesară în întregime. 572 C. fără a fi necesară vreo autorizaţie din partea unui organ administrativ. Din definiţia dată. Dreptul de abitaţie se poate constitui asupra unei case de locuit. Ea nu poate fi înstrăinată. nu neapărat vecine. soţul supravieţuitor nu este obligat să dea cauţiune pentru dreptul de abitaţie. de aceeaşi natură ca şi uzufructul. dar care aparţin la doi proprietari diferiţi. dreptul său de abitaţie nu poate fi nici cedat.civ. nici închiriat. ea presupune două bunuri imobile. prin natura lor. ipotecată independent de 44 . recunoaşte acestuia dreptul de abitaţie asupra locuinţei soţului decedat cu următoarele condiţii: casa de locuit să facă parte din moştenire. Dreptul de servitute Art.civ. cum este servitutea de trecere. nici închiriat. rezultă şi caracterele juridice ale servituţiei: este un drept real asupra lucrului altuia.civ. cel puţin un an de la decesul soţului său. 572 C. în mod excepţional. dreptul de abitaţie încetează dacă soţul supravieţuitor se recăsătoreşte înainte de ieşirea din indiviziune. Dreptul de abitaţie Este un drept real. D. afară de excepţia adusă la art. urmărită. dreptul de abitaţie se recunoaşte până la ieşirea din indiviziune. 576 C. Ea nu poate fi despărţită de fond pentru a constitui un drept de sine stătător. cea pe care nu o locuieşte (vezi art. Sunt susceptibile de servitute numai imobilele. Titularul dreptului de abitaţie poate. nu şi cele prin destinaţie ori cele prin obiectul la care se referă. de luat apă. să închirieze o parte din locuinţă. deoarece nu se poate stabili decât cu privire la un bun imobil. soţul supravieţuitor să nu aibă altă locuinţă proprie.Dreptul de proprietate C.). iar imobilul asupra căruia există servitutea se numeşte „fond aservit” sau „supus”. am spune o varietate a acestuia care are ca obiect o casă de locuit. este un drept imobiliar. este un accesoriu al fondului. Legea 319/1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor. Imobilul în favoarea cui se instituie servitutea se numeşte „fond dominant”.

servituţiile legale – care izvorăsc din obligaţia impusă de lege. servitutea de îngrădire etc. 622 C. are un caracter perpetuu – ceea ce înseamnă că dacă părţile nu au stabilit altfel. impedimente pentru exercitarea dreptului său. Este servitute necontinuă dreptul de trecere sau de a lua apă din fântână. servituţiile stabilite prin fapta omului – care îşi au sorgintea în voinţa proprietarilor. după alte criterii: servituţiile urbane şi rurale – după cum sunt stabilite în folosul unei clădiri sau al unui teren (art. testament sau uzucapiune. c.). ea nu se poate stabili asupra sau în favoarea acelui bun decât numai cu acordul unanim al titularilor. ori. cum ar fi: servitutea de scurgere a apelor naturale. servitutea izvorului. de scurgere a apelor. aşa cum sunt servitutea de a lua apă sau servitutea de trecere. fără să fie necesară fapta omului. Servituţiile sunt susceptibile de mai multe clasificări. este necesară fapta omului pentru a fi exercitate. 45 . servitutea privind interdicţia de a construi sau de a planta pe un teren fără respectarea distanţelor faţă de hotar. Ea se transmite odată cu acest fond.civ. funcţie de anumite criterii: a. după obiectul lor: servituţiile pozitive – care îndreptăţesc pe proprietarul fondului dominant să facă în mod nemijlocit acte de folosinţă pe fondul aservit. cum sunt: servitutea referitoare la zidul sau şanţul comun. b. servitutea de trecere. Sunt servituţi continue: servituţile de apeduct.civ.). cum sunt de a nu clădi pe terenul său ori de a nu deschide fereastra. servitutea va dura şi se va menţine cât timp imobilele vor dura. servitutea de vedere. servituţiile continue şi necontinue – după cum exerciţiul lor este sau poate fi continuu. este indivizibilă – ceea ce înseamnă că dacă bunul aparţine în coproprietate mai multor persoane.. Aşa zisele servituţii naturale şi legale nu sunt decât îngrădiri ale dreptului de proprietate sau limitări normale ale atributului folosinţei în scopul folosirii raţionale a fondurilor învecinate. după modul lor de constituire: servituţiile naturale – care decurg din situaţia naturală a locurilor. servituţiile negative – impun proprietarului fondului aservit anumite restricţii. 621 C.Dreptul de proprietate fondul al cărui accesoriu este. servitutea ferestrelor (art. servitutea de grăniţuire. din contră.

proprietarul vecin are la îndemână o acţiune în justiţie pentru scoaterea lor. ci ca o manifestare a dreptului de proprietate (vezi art. 579 şi 581 C. fără a avea dreptul să vatăme dreptul pe care proprietarul altui fond l-ar fi dobândit cu privire la folosirea acestui izvor (vezi art. Proprietarul fondului aservit nu poate să ridice stăvilare pentru a opri scurgerea apelor.civ.). Delimitarea se face în mod amiabil. dacă nu există obiceiuri locale care să prevadă altfel. Servituţiile legale Sunt servituţile stabilite prin lege şi acestea sunt: distanţa plantaţiilor Arborii înalţi nu vor putea fi plantaţi mai aproape de doi metri faţă de hotarul despărţitor. Pentru clădirile alipite. Proprietarul are dreptul de a-şi îngrădi obiectul dreptului său de proprietate.civ.). în caz contrat se poate introduce acţiune de grăniţuire pentru delimitarea fondurilor învecinate. adică de a avea plantaţii la o distanţă mai mică (vezi art.civ. iar proprietarul fondului dominant nu poate face lucrări care să agraveze situaţia fondului aservit (vezi art. Servituţiile naturale Se nasc din situaţia naturală a lucrurilor. respectând servitutea de trecere a vecinului. iar arbuştii şi gardul viu mai aproape de 0. B. mai concret. şi acestea sunt: servitutea de scurgere a apelor naturale.civ. Proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa poate să-l întrebuinţeze. 607-609 C. servitutea izvoarelor. 584 C. tăierea crengilor.).civ.5 m faţă de acelaşi hotar. jgheab etc. Lacurile inferioare sunt supuse a primi apele care curg în mod natural.). 578 C. scoaterea rădăcinilor care sunt pe proprietatea sa. 578-585 C. 585 C.). despărţite prin zid. fără intervenţia omului. Obligaţia de a respecta o anumită distanţă pentru plantaţii încetează dacă proprietarul fondului a obţinut o servitute contrară. Proprietarul poate obliga pe vecinul său să procedeze la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa. El poate obliga pe vecin să contribuie la efectuarea acestei operaţii de îngrădire. 46 .).civ. Mulţi autori consideră dreptul de îngrădire nu ca o servitute. fără ca acesta să fi făcut vreo lucrare (şanţ. servitutea de grăniţuire. grăniţuirea nu poate avea loc (vezi art. îl obligă să aşeze semne exterioare care să delimiteze proprietăţile. În caz de nerespectare.Dreptul de proprietate A. servitutea de îngrădire. Sunt reglementate de art.

ocol de vite. Se referă la îndatorirea proprietarului unui fond de a ridica construcţii cu condiţia respectării unei anumite distanţe faţă de linia despărţitoare de fondul vecin. Servitutea de trecere rezultă din lege.). distanţă fie prevăzută prin lege.civ. Împrejurarea că drumul de acces prezintă dificultăţi de amenajare sau de practicare pe anumite perioade de timp.). picătura streşinilor Proprietarul este dator să facă streşina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau în stradă.civ. nefiind condiţionată de obţinerea vreunei autorizaţii special.Dreptul de proprietate distanţa şi lucrările intermediare pentru anumite construcţii.9 metri pe linie dreaptă şi a distanţei de 6 decimetri dacă vederea este oblică.). deoarece ele constituie un atribut al dreptului de proprietate şi nu pot aduce un prejudiciu fondului vecin (vezi art. fierărie. servitutea de trecere Proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului. depozit de materiale etc. 47 . Această servitute este continuă şi aparentă şi se dobândeşte prin titlu sau prin posesia de 30 de ani. 612 şi art. fie potrivit obiceiului locului.). 616 C. dar nu pe locul vecinului (vezi art. spre fondul învecinat mai aproape de 1.) trebuie să respecte distanţele prevăzute şi reglementate de dispoziţiile legale ori prin obiceiul locului (vezi art. cel ce vrea să execute construcţii (puţuri. nu dă dreptul la crearea unui alt drum de trecere. Mai concis. a servituţilor aeronautice. balcoane etc. servitutea de vedere Constă în interdicţia de a deschide fereastra de vedere. 610 C.civ. servituţi aeronautice Sunt reglementate prin Decretul 95/1979 privind condiţiile de stabilire a terenurilor de aeronautică. Deschiderile pentru aer şi lumină se pot practica la orice înălţime şi distanţă de fondul vecin. a zonelor de siguranţă. cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru paguba ce i-ar produce-o.civ. nu dă dreptul la o astfel de servitute. 614 C. 615 C. Ea nu poate fi dobândită prin uzucapiune (vezi art.

Exercitarea dreptului de servitute A. Se pot stabili orice fel de servituţi. 632 C. cu condiţia ca acestea să nu contravină ordinii publice. posesia să fie utilă. se interzice amplasarea de lucrări de construcţii sau instalaţii în apropierea locurilor de aterizare. nici în fondul aservit vreo modificare împovărătoare pentru fondul aservit. Cele ce izvorăsc prin uzucapiune – se instituie în baza uzucapiunii. 2. Dreptul de a face toate lucrările necesare pentru a se servi de servitute şi de a o păstra. reală şi imobiliară numită acţiune confesorie de servitute. B. Dreptul de a reclama şi stabili prin justiţie servitutea sa. Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului dominant: 1. 48 . C. Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului aservit 1.Dreptul de proprietate Astfel. la dispoziţia fondului dominant (vezi art. sociale. printr-o acţiune petitorie. 3. Servituţiile stabilite prin fapta omului pot izvorî din: convenţia părţilor. Obligaţia de se folosi de servitute numai în conformitate cu titlul. exprimat prin convenţie. prin efectul uzucapiunii. testament.civ. fără a face nici în fondul dominant. Dacă prin titlu s-a stabilit obligaţia pentru el de a face unele cheltuieli pentru folosirea şi păstrarea servituţii. se poate scuti de această sarcină abandonând fondul aservit. decolare care pot pune în pericol siguranţa zborurilor. Servituţiile stabilite prin fapte omului Sunt servituţi propriu-zise.). afară de cazul dacă nu s-a convenit altfel. sunt singurele care dezmembrează dreptul de proprietate. Cele ce izvorăsc din convenţie – au la bază acordul părţilor. Ele se fac pe cheltuiala sa. fiind îndeplinite condiţiile: servitutea să fie continuă şi aparentă. posesia să fi durat 30 de ani. dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Cele ce izvorăsc din testament – actul lor de constituire îl reprezintă testamentul. economice şi să aibă ca obiect prestaţii personale.

dreptul de trecere la o fântână încetează dacă aceasta a secat datorită lucrărilor de canalizare a străzii. plantaţii sau alte lucrări ataşate solului. Nu poate fi făcut să înceteze pe calea ieşirii din indiviziune. plantaţiilor sau al altor lucrări şi dreptul proprietarului asupra terenului. superficia are un caracter perpetuu. confuziunea – constând în reuniunea fondului dominant cu cel aservit în patrimoniul aceleiaşi persoane. În realitate. este un drept imprescriptibil.civ. de exemplu. precum şi dreptul de folosinţă asupra acelui teren”. Stingerea servituţiilor Servituţiile se sting prin: imposibilitatea materială de a exercita servitutea. pentru că ea poate renaşte (vezi art. Constituirea dreptului de superficie Nici Codul civil. dacă prin convenţia părţilor s-a stipulat un astfel de termen pentru servitute. Dreptul de superficie are următoarele caractere juridice: este un drept real imobiliar ce poate avea ca obiect numai construcţii.). 636-637 C. revocarea. renunţarea la servitute din partea titularului – este un drept al său. putem vorbi mai precis de o suspendare a servituţii şi nu de o încetare propriu-zisă. Practica instanţelor 49 . neuzul sau prescripţia extinctivă – duc la stingerea servituţii după trecerea a 30 de ani de neîntrebuinţare. nimeni şi nimic nu-l împiedică să facă acest lucrul. proprietarul. rezolvarea sau anularea dreptului celui ce a constituit servitutea. nici alte legi speciale nu enumeră situaţiile în care se poate naşte dreptul de superficie. expirarea termenului. Dreptul de superficie nu se stinge prin neuz. plantaţiilor sau altor lucrări care se află pe un teren ce aparţine unei alte persoane. E.Dreptul de proprietate 2. Dreptul de superficie Dreptul de superficie este „un drept real care constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană denumită superficiar asupra construcţiilor. În acest caz se suprapun două drepturi de proprietate aparţinând a doi proprietari diferiţi: dreptul superficiarului asupra construcţiilor. Obligaţia de a nu face nimic pentru a scădea sau îngreuna întrebuinţarea servituţii. pieirea fondului aservit – în acest caz servitutea rămâne fără obiect.

atunci când unul din soţi construieşte cu mijloace proprii pe terenul bun comun al soţilor. mai sunt cunoscute două moduri specifice: când superficiarul dobândeşte proprietatea terenului sau proprietarul terenului dobândeşte şi construcţiile. în domeniul relaţiilor de familie: atunci când doi soţi construiesc o locuinţă pe terenul proprietatea exclusivă a unuia dintre ei. Stingerea dreptului de superficie Dreptul de superficie se stinge prin aceleaşi moduri ca şi dreptul de proprietate. Locuinţa va fi bun comun. Acestea sunt: 1. 2. În plus. în cazul distrugerii integrale a construcţiei. când se stinge superficia. soţul neproprietar asupra terenului dobândeşte un drept de superficie. în materia coproprietăţii. 50 . atunci când mai multe persoane construiesc împreună pe terenul proprietatea exclusivă a unuia dintre ei o clădire cu mai multe apartamente.Dreptul de proprietate însă a conturat mai multe situaţii generatoare de drept de superficie. atunci când soţii construiesc pe terenul unui terţ cu acordul acestuia. în domeniul relaţiilor de concubinaj: concubinii construiesc împreună o casă pe terenul proprietate exclusivă a unuia dintre ei. terenul devenind astfel liber de sarcina de care a fost grevat.

Structura dreptului de proprietate

Unitatea de învăţare Nr. 6 STRUCTURA DREPTULUI DE PROPRIETATE
Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr. 6 structura dreptului de proprietate; dreptul de proprietate privată; dreptul de proprietate publică. După studiul unităţii de învăţare nr. 6 vei fi capabil: să cunoşti formele dreptului de proprietate; să tratezi diferenţiat cu toate particularităţile ei fiecare formă de proprietate (publică şi privată). 6.1. Proprietatea şi formele ei Transformările politice, economice şi juridice care au avut loc în ţara noastră după abolirea regimului comunist au făcut ca dreptul de proprietate să fie supus unor restructurări radicale. Fostul drept de proprietate socialistă, de stat şi cooperatistă s-a transformat în proprietatea privată şi proprietatea de stat – sau publică. Astfel, structura actuală a dreptului de proprietate este următoarea: a. după subiectele dreptului de proprietate: drept de proprietate al peroanelor fizice; drept de proprietate al persoanelor juridice b. după modurile de dobândire: drept de proprietate dobândit prin acte juridice; drept de proprietate dobândit prin fapte juridice; drept de proprietate dobândit în raporturile dintre vii şi pentru cauză de moarte; drept de proprietate dobândit prin moduri originare de dobândire a proprietăţii prin acte juridice translative de proprietate; c. după cum dreptul de proprietate nu este sau este afectat de modalităţi: drept de proprietate pur şi simplu; drept de proprietate afectat de modalităţi (dreptul de proprietate comună, dreptul de proprietate rezolubilă, dreptul de proprietate anulabilă). d. după regimul juridic: drept de proprietate publică; drept de proprietate privată.

51

Structura dreptului de proprietate 6.2. Dreptul de proprietate privată Prin drept de proprietate privată înţelegem „dreptul de proprietate particulară, aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip particular, dreptul de proprietate al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi dreptul de proprietate privată al statului, unităţilor administrativ-teritoriale şi al persoanelor juridice înfiinţate ca organe ale statului sau autorităţile locale, cum sunt regiile autonome”. Dreptul de proprietate privată are ca obiect toate categoriile de bunuri apropriate de către oricare subiect de drept civil, persoană fizică sau juridică, cu excepţia bunurilor aflate în proprietatea publică. Subiectele dreptului de proprietate privată pot fi persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat şi alte asemenea subiecte colective, precum şi statul şi unităţile administrativ-teritoriale. În dreptul nostru, orice persoană fizică este subiect al dreptului de proprietate privată, iar în ce priveşte obiectul dreptului de proprietate privată îl poate constitui orice bun imobil, teren şi construcţii, bunuri mobile corporale şi incorporale, acţiunile societăţilor comerciale, obligaţiunile acestora, titlurile de credit etc. Mai pot fi subiecte ale dreptului de proprietate privată şi persoanele juridice de drept privat: societăţile comerciale, forme de asociere cu scop lucrativ, forme de asociere profesională, organizaţii caritabile, asociaţii culturale, culte religioase etc. Obiectul acestui drept îl constituie bunurile din patrimoniul lor, oricare ar fi cuprinderea lor valorică. Nu pot constitui obiectul proprietăţii lor private bunurile care sunt exclusiv bunuri proprietate publică. Exerciţiul dreptului de proprietate privată asupra unor categorii de bunuri este supus de legiuitor unor reguli speciale a căror nerespectare poate atrage sancţiuni, fie ele de natură administrativă, civilă etc. Avem în vedere regimul juridic al construcţiilor şi dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinţelor în condiţiile unor acte normative speciale, regimul juridic al terenurilor şi circulaţia lor, regimul juridic al unor bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional.

52

Structura dreptului de proprietate Ne vom ocupa doar de regimul juridic al construcţiilor. Construcţiile proprietate privată sunt în circuitul civil general. În consecinţă, ele pot fi înstrăinate, respectiv dobândite prin oricare dintre modurile prevăzute de lege: convenţie, testament, succesiune, uzucapiune, accesiune etc. Dreptul de proprietate asupra construcţiilor este compatibil cu instituirea unor drepturi reale principale, dezmembrăminte ale proprietăţii (uz, uzufruct, abitaţie, servitute, superficie), după cum dreptul de proprietate asupra lor poate fi grevat de ipotecă sau privilegiu imobiliar. Persoanele fizice sau juridice străine pot dobândi drept de proprietate asupra construcţiilor şi vor dobândi un drept de superficie sau de folosinţă pe alte temeiuri juridice asupra terenurilor pe care acestea se află. Dacă în perioada anterioară anilor ’90 transmiterea construcţiilor cât şi constituirea de drepturi reale cu privire la aceste bunuri imobile erau condiţionate de obţinerea unor autorizaţii administrative prealabile şi de încheierea actului de înstrăinare în formă autentică, în prezent nu se cere îndeplinirea vreunei condiţii de formă a actului juridic de înstrăinare sau de dobândire a construcţiilor. Aşa fiind, ele pot fi înstrăinate prin simplul acord al părţilor. Înscrierea actului în cartea funciară are ca efect numai opozabilitatea faţă de terţi, iar efectul translativ al actului de înstrăinare se produce în momentul realizării acordului de voinţă (face excepţie donţia). Înstrăinarea construcţiilor prin act sub semnătură privată nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, ci numai la constituirea unui drept de superficie. Este posibil ca, uneori, înstrăinarea construcţiei să se facă de către proprietarul ei care nu este şi proprietar al terenului pe care se află aceasta sau a terenului aferent acesteia şi are asupra lui un drept de folosinţă sau un drept de concesiune. Într-o atare situaţie, odată cu înstrăinarea construcţiei se va transmite automat şi dreptul de folosinţă sau de concesiune asupra terenului aferent, ca efect al transmiterii dreptului de proprietate asupra construcţiei (vezi Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii). 6.3. Dreptul de proprietate publică Constituţia prevede: „proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”.

53

Din cele arătate mai sus. spaţiul aerian. apele cu potenţial energetic valorificabil în interes naţional. Dreptul de proprietate publică este „dreptul de proprietate a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public care se exercită în regim de drept public. este un drept inalienabil – adică bunurile ce fac obiectul său sunt scoase din circuitul civil. prin 54 . imprescriptibil şi insesizabil”. dar pe noi ne interesează analiza în sensul „stricto sensu”. Ei pot fi în acelaşi timp şi titulari ai dreptului de proprietate privată ce are ca obiect bunurile ce fac parte din domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale.Structura dreptului de proprietate În ce priveşte obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică. unităţile administrativ-teritoriale – asupra bunurilor din domeniul public de interes local. marea teritorială. este un drept imprescriptibil-extinctiv. Toate aceste bunuri constituie obiect al dreptului de proprietate publică. acelaşi act normativ prevede: „Bogăţiile de interes public ale subsolului. exercitarea acestui drept are loc numai în regim de drept public. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental precum şi alte bunuri stabilite prin legea organică”. plajele. obiectul acestui drept este alcătuit din bunurile ce fac parte din domeniul public. De principiu. rezultă că titularii dreptului de proprietate publică sunt: Statul Român – asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. fiind interzisă chiar dezmembrarea lui prin constituirea de alte drepturi reale. Aceasta înseamnă că acţiunea în revendicarea dreptului de proprietate publică poate fi introdusă oricând. Din această definiţie rezultă şi caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică: titularii acestui drept sunt statul şi unităţile administrativ-teritoriale. Aceste bunuri nu pot fi gajate sau ipotecate. nu pot face obiectul privatizării decât numai în condiţiile expres prevăzute de lege. este un drept insesizabil – în sensul că nu pot fi urmărite de creditorii proprietarului său. Din acest punct de vedere. fiind inalienabil. Domeniul public Are mai multe accepţiuni. cât şi achizitiv.

sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Domeniul privat cuprinde bunurile ce se află în proprietatea privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. monumentele publice etc. bunurile enumerate de dispoziţiile Legii 213/1998 (anexă). statuile. drumurile. Bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale sunt obiecte ale dreptului de proprietate publică. cum sunt: Legea 213/1998. La dispoziţiile constituţionale vom mai adăuga şi dispoziţiile altor acte normative. având în vedere şi dispoziţiile Legii 213/1998 mai fac parte din domeniul public şi bunurile care. acte normative care arată că domeniul public este constituit din: a. potrivit legii sau prin natura lor. bunurile enumerate de Constituţie. domeniul privat. deoarece domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit. Bunurile de uz public sunt acele bunuri care prin natura lor sunt de folosinţă generală. Sunt obiecte ale dreptului de proprietate publică acele categorii de bunuri care sunt enumerate expres de lege (vezi Constituţia).. aşa cum am arătat mai sus. Se poate observa că enumerarea lor nu este limitativă. Se pune problema să facem o determinare a sferei bunurilor care sunt obiecte ale dreptului de proprietate publică şi deci fac parte din domeniul public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 55 . De aceea. potrivit legii sau prin natura lor. cum ar fi: pieţele. podurile. c. din bunuri aflate în proprietatea lor care nu fac parte din domeniul public. b. Legea 215/2001 etc. sunt de „uz” sau „de interes public”. orice alte bunuri care.Structura dreptului de proprietate domeniu public înţelegem „bunurile care sunt obiecte ale dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale” la care se mai adaugă şi serviciile publice. Domeniul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din totalitatea bunurilor aflate în proprietatea lor şi se împarte în: domeniul public.

b. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică Art. bibliotecile etc. acte de donaţie sau legate acceptate în condiţiile legii de Guvern. Consiliul Judeţean etc. declarate prin lege. oraşelor. Încadrarea unor bunuri în categoria celor de uz public ori de interes public se face funcţie de natura şi afectaţiunea lor de către organele de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale. precum şi din alte bunuri de uz sau de interes naţional. 56 . oraşelor.). judeţelor. muzeele.Structura dreptului de proprietate Bunurile de interes public sunt acele bunuri care prin natura lor sunt destinate şi folosite sau exploatate în cadrul unui serviciu public pentru desfăşurarea unor activităţi care interesează întreaga societate.. după caz. declarate ca atare prin hotărârea Consiliului Judeţean sau de lege. Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute în Constituţie şi din cele prevăzute la punctul I din Anexa la Legea 213/1998. declarate ca atare prin hotărârea Consiliului Local dacă nu sunt declarate ca atare prin lege bunuri de uz sau interes public naţional sau judeţean. Domeniul public al comunelor. a. c. prin alte moduri prevăzute de lege (vânzarea. trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public. teatrele. confiscarea. municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la punctul III din aceeaşi Anexă şi din alte bunuri de uz sau interes public local. accesiunea etc. Delimitarea domeniului public al statului faţă de domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale Această delimitare o face Legea 213/1998. Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la punctul II din Anexa legii 213 şi alte bunuri de uz sau interes public judeţean. d. pe cale naturală. f. Exemplificăm: şcolile. municipiilor. c. spitalele. exproprierea pentru cauză de utilitate publică. comunelor sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ. 7 din Legea 213/1998 stabileşte modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică. Acestea sunt: a. Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului. acceptarea donaţiilor se face numai în formă autentică. b. e. achiziţii publice efectuate în condiţiile legii.

Aceste autorităţi competente pot hotărî uneori ca dreptul de proprietate publică asupra unor bunuri sau exercitarea unor atribute ale dreptului de proprietate publică să fie exercitate. prin trecerea „ex lege” a unor bunuri din domeniul public în domeniul privat în vederea reconstituirii dreptului de proprietate particulară. c. Pentru aceasta. Toate aceste autorităţi (guvernele. Temeiul legal al încredinţării unor bunuri altor persoane în scopul folosirii şi chiar exploatării lor se găseşte în textul art. adică subiecte de drept administrativ sau public. b. Ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică”. retrocedare fost proprietar. tot prin acte de putere. ministerele. dar care desfăşoară 57 . alte autorităţi centrale.Structura dreptului de proprietate Modurile de încetare a dreptului de proprietate publică Dreptul de proprietate publică încetează: a. consiliile judeţene. Unele bunuri sunt atribuite prin contract persoanelor juridice de drept privat şi persoanelor fizice sau chiar închiriate. marea majoritate a bunurilor proprietate publică sunt încredinţate prin acte de putere sau prin norme juridice unor persoane juridice înfiinţate în acest scop. ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. consiliile locale) înfăptuiesc ce se numeşte administrarea generală a domeniului public. să se realizeze prin intermediul unor subiecte de drept civil. Legea 213/1998 prevede: „Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor în folosinţă gratuită pe termen limitat persoanelor juridice fără scop lucrativ. Exercitarea dreptului de proprietate publică Organizarea exercitării acestui drept de proprietate aparţine prin lege titularilor acestui drept (statul şi unităţile administrativ-teritoriale). vânzare etc. 136(4) din Constituţie: „În condiţiile legii organice. Acest organe acţionează exclusiv în calitatea lor de autorităţi publice. prin trecerea bunului în domeniul privat. prin pieirea bunului pe calea naturală sau prin intervenţia omului.

fiind persoane juridice de natură mixtă. după caz. în administrarea regiilor autonome. a prefecturilor. a autorităţilor publice centrale şi locale. organizarea şi funcţionarea lor sunt reglementate de Legea 15/1990 – reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale. cum sunt: universităţile. consilii judeţene. dreptul de folosinţă asupra unor bunuri imobile. În acelaşi timp. dreptul de concesiune. folosinţă gratuită şi închiriate. instituţii publice de interes naţional. ale judeţului ori municipiului. Regiile autonome sunt întreprinderi ale statului sau.Structura dreptului de proprietate activităţi de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. Dreptul de administrare al regiilor autonome şi instituţiilor publice asupra bunurilor proprietate publică Art. dreptul de administrare al regiilor autonome sau instituţiilor publice. prefecturile şi autorităţile publice centrale şi locale (ministere. după caz. judeţean sau local. Regiile autonome Înfiinţarea. pot fi şi persoane juridice de drept privat. 58 . judeţean şi local”. bunurile proprietate publică pot fi date în administrare. a altor instituţii publice de interes naţional. Aşadar. în concesiune. de drept public şi de drept privat. Ele sunt finanţate total sau în parte din bugetul de stat sau bugetele locale. consilii locale). 1. Sunt subiecte subordonate aflându-se sub comanda şi controlul acestor autorităţi. 2. teatrele publice. Titularii dreptului de administrare sunt: regiile autonome. Rezultă că asupra bunurilor proprietate publică se pot constitui trei drepturi reale: 1. 3. 12 din legea 213/1998 prevede: „Bunurile din domeniul public pot fi date. Instituţiile publice Sunt persoane juridice înfiinţate prin acte de putere ale autorităţilor publice centrale sau locale în scopul realizării unor activităţi fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial. spitalele publice etc.

are o fiinţă proprie. concesiune de activităţi economice. în schimbul unei sume de bani numită redevenţă”. potrivit disp. este inalienabil şi deci nedezmembrabil. în calitatea sa de administrator general. în planul dreptului civil. Acest drept real de administrare nu este un dezmembrământ al dreptului de proprietate publică. Natura juridică a acestui contract este o problemă discutată şi controversată. Are un caracter absolut. Titularul acestui drept de administrare poate să posede. celeilalte părţi numită concesionar. El este un drept real principal şi de aceea. OUG 34/2006. oneros. Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publică Potrivit reglementărilor în vigoare (vezi Legea 337/2006. Concesionarea unor bunuri se face prin contract de concesiune care. este „contractul prin care o parte numită concedent transmite pentru o perioadă determinată. în cadrul raportului de drept civil. Este opozabil tuturor şi este inopozabil titularului dreptului de proprietate public. 2. a însuşi dreptului de proprietate publică. în condiţiile stabilite de actul de atribuire. OUG 54/2006) concesiunea este de 3 feluri: concesiune de bunuri. contractul de concesiune a bunurilor din domeniul public este un contract administrativ. forma scrisă fiind obligatorie sub sancţiunea nulităţii absolute. sinalagmatic. cu executare succesivă în timp şi intuitu personae. 59 . Legii 337/2006. comutativ.Structura dreptului de proprietate Dreptul de administrare pe care îl au aceşti titulari este modalitatea juridică de exercitare. solemn. În opinia noastră. fiind opozabil („erga omnes”). El nu poate fi decât revocat pentru motive temeinice de autoritatea competentă şi potrivit legii. să folosească şi să dispună de bunul aflat în administrare. dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică pe riscul şi pe răspunderea sa. de sine stătătoare. concesiune de servicii publice.

Se naşte dintr-un contract administrativ. pe termen limitat. Darea în folosinţă are loc printr-un act de putere emis de autoritatea competentă care. poate fi: Guvernul. după caz. de drept public. Este opozabil tuturor. derivat din dreptul de proprietate publică. Consiliul local. Retragerea concesiunii sau rezilierea unilaterală a contractului de concesiune are un caracter de sancţiune şi intervine prin actul de putere al concedentului. Dreptul real de folosinţă asupra unor bunuri din domeniul public Legea 213/1998 dispune: „Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor in folosinţa gratuită. în cazul nerespectării obligaţiilor de către concesionar. prin dispariţia obiectului concesiunii. adică o sumă de bani care se plăteşte periodic concedentului. concesionarul este obligat să restituie concedentului bunurile ce au făcut obiectul concesiunii. Consiliul judeţean. prerogative (posesia. dreptul de concesiune conferă titularului său anumite atribute. Fiind un drept real principal. 60 . 3. La încetarea concesiunii. iar dacă acestea au fost distruse total ori parţial va fi obligat la despăgubiri. folosinţa. prin denunţare unilaterală de către concedent. dintr-o cauză de forţă majoră. Concesionarul este obligat să plătească o redevenţă. sumă de bani care se face venit la bugetul de stat sau bugetul local. cu excepţia proprietarului.Structura dreptului de proprietate Subconcesionarea este interzisă. Asupra bunurilor aflate în concesiune. la îndeplinirea termenului. prin renunţarea concesionarului. inclusiv dreptul de a-i culege fructele sau percepe fructele produse de acesta). Contractul de concesiune încetează: prin acceptul părţilor. concesionarul are un drept real principal. persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice”.

61 . opozabil tuturor. şi-i poate culege fructele. mai puţin titularului dreptului de proprietate. bunul a fost trecut în domeniul privat. Dreptul de folosinţă conferă titularului său atributele: „posesia” şi „folosinţa”. este un drept revocabil.Structura dreptului de proprietate Dreptul de folosinţă se naşte printr-un act administrativ individual şi are următoarele caractere juridice: este un drept real principal derivat. este un drept real imobiliar. este un drept cu titlu gratuit. este un drept temporar. Dreptul de proprietate publică încetează dacă: bunul a pierit în orice mod în materialitatea lui. este un drept real intuitu-personae. Nu are şi atributul „dispoziţie” nici materială şi nici juridică.

După studiul unităţii de învăţare nr. A. Dreptul de proprietate comună Se caracterizează prin aceea că „un bun sau mai multe bunuri aparţin în proprietatea a două sau mai multe persoane care îşi pot exercita împreună. poate fi afectat de modalităţi. proprietatea comună (pe cote părţi şi în devălmăşie). 7. Dreptul de proprietate afectat de modalităţi este „acel drept de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri care fie că aparţin simultan şi concurent la două sau mai multe persoane. proprietatea anulabilă. proprietatea rezolubilă. 7 dreptul de proprietate afectat de modalităţi. Enunţare Dreptul de proprietate. Se caracterizează prin aceea că „un bun aparţine simultan şi concurent la doi sau toate 62 . drept de proprietate rezolubilă sau revocabilă. să rezolvi speţe în materie. Clasificarea dreptului de proprietate funcţie de modalitatea afectată Din punct de vedere al modalităţilor ce-l pot afecta. Proprietatea pe cote-părţi Se mai numeşte şi coproprietate. drept de proprietate anulabilă. proprietate în devălmăşie. simultan şi concurent toate prerogativele recunoscute de lege oricărui proprietar”. a. fie că existenţa lui viitoare în patrimoniul titularului actual depinde de un eveniment sau împrejurare prevăzută de lege sau stabilită prin voinţa omului”. dreptul de proprietate poate fi: drept de proprietate comună. Proprietatea comună are două forme: proprietate pe cote-părţi. 7 MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr. fiind un drept patrimonial.2.Modalităţile dreptului de proprietate Unitatea de învăţare Nr. 7 vei fi capabil: să cunoşti fiecare formă de proprietate cu particularităţile ei. 7.1.

matematică din dreptul de proprietate care aparţine fiecăruia în mod exclusiv. 63 .Modalităţile dreptului de proprietate mai mulţi proprietari. dar şi acte juridice. atunci când la succesiune vin doi sau mai mulţi moştenitori. a1. fără ca bunul respectiv să fie fracţionat în materialitatea sa”. fără acordul unanim al copărtaşilor. Fiecare coproprietar are determinată o cotă parte ideală. Totuşi. literatura de specialitate şi practica judiciară au admis că exercitarea atributelor de „posesie” şi de „folosinţă” pot fi făcute de fiecare coproprietar. drept de proprietate pe cote-părţi obişnuită sau temporară. a2. care se exprimă în fracţie (1/2. Această coproprietate obişnuită poate rezulta dintr-o moştenire. fiecare copărtaş are un drept exclusiv numai asupra unei cote-părţi ideale. Drepturile copărtaşilor asupra bunului în materialitatea sa Pentru că nu au drepturi sau prerogative asupra unei părţi determinate din bun. Astfel. Regimul juridic al coproprietăţii obişnuite sau temporare are la bază două idei: nici unul din coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei părţi materiale din bunul aflat în coproprietate. drept de proprietate pe cote-părţi forţată sau perpetuă. Funcţie de aceste două idei.). Coproprietatea obişnuită sau temporară are un caracter vremelnic. Coproprietatea este o modalitate a dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate pe cote-părţi este şi el de două feluri: a1. Modalitatea ei de sistare este împărţeala. privit în materialitatea sa. abstracte matematic din dreptul de proprietate asupra acelui bun. coproprietatea se transformă în proprietate exclusivă. matematică din dreptul de proprietate. Numai la încetarea stării de coproprietate se va stabili şi individualiza exact partea materială din bun ce corespunde cotei-părţi din dreptul de proprietate aparţinând fiecăruia. abstractă. pot fi analizate drepturile şi obligaţiile copărtaşilor şi să distingem între drepturile lor asupra bunului în materialitatea sa şi drepturile lor referitoare la cota-parte ideală. Ei pot face acte materiale. deoarece durează până la sistarea ei. 1/10 etc. tragem concluzia că nici un fel de act nu poate fi făcut cu privire la bun. 1/3.

folosinţă şi dispoziţie materială asupra bunului comun. Actele juridice se încheie asupra unei părţi materiale determinată din bun. acte de administrare şi acte de dispoziţie juridică. Dacă nu se cere partajarea dreptului. exclusiv. prin care ar înstrăina sau ar greva bunul sau o parte din acesta. Copărtaşul care este tulburat sau exclus de la posesie de către ceilalţi copărtaşi are dreptul la o acţiune posesorie împotriva lor. Actele de conservare încheiate de un singur coproprietar sunt validate în temeiul gestiunii de afaceri. În ce priveşte actele de dispoziţie. un singur copărtaş nu poate încheia acte de dispoziţie fără acordul unanim al celorlalţi coproprietari. Actele de administrare încheiate de un singur coproprietar pot fi validate de la caz la caz. înseamnă că ei sunt de acord cu folosinţa în comun. De aceea. Dispoziţia materială se exercită numai cu acordul tuturor copărtaşilor. Orice coproprietar poate cere partajul dreptului. oricare coproprietar poate înstrăina şi greva cota-parte din dreptul de proprietate asupra bunului în favoarea unui alt 64 . cu atât mai mult el poate cere partajarea folosinţei conform principiului „cine poate mai mult poate şi mai puţin”. Copărtaşul ce exercită o posesie utilă nu poate invoca uzucapiunea în raport cu ceilalţi copărtaşi. Coposesia permite fiecărui copărtaş să exercite stăpânirea materială a bunului. Drepturile copărtaşilor cu privire la cota-parte ideală din dreptul de proprietate Amintim faptul că fiecare coproprietar are un drept de proprietate propriu. Folosinţa materială a bunului poate fi exercitată de fiecare copărtaş cu respectarea regulilor: să nu schimbe destinaţia şi modul de utilizare a bunului. să nu împiedice exerciţiul simultan şi concurent al folosinţei celorlalţi copărtaşi. simultan şi concurent cu ceilalţi copărtaşi. Este necesar să distingem după cum actele juridice sunt: acte de conservare. considerându-se că între ei operează un mandat tacit. în cotă-parte ideală şi matematică.Modalităţile dreptului de proprietate Actele materiale – constau în acte de posesie.

Art. pe calea acţiunii oblice. şi este completată cu dispoziţiile Codului de procedură civilă art. Partajul mai poate fi cerut şi de creditorii personali ai unuia/unora dintre coproprietari. Exerciţiul acestui drept poate fi şi „suspendat” dacă. Împărţeala este de două feluri: 1. iar actul încheiat să îndeplinească toate condiţiile de validitate ale actului juridic. conservarea şi administrarea bunului comun. expropriere. 6731-67314 – procedura specială a împărţelii judiciare. 65 . copărtaşii s-au obligat să menţină starea de coproprietate. la acoperirea cheltuielilor şi datoriilor ocazionate de întreţinerea. Împărţeala este reglementată în art. Împărţeala este operaţiunea juridică prin care încetează starea de coproprietate ori de indiviziune în sensul că bunul sau bunurile stăpânite pe cote-părţi sunt împărţite materialmente între copărtaşi. Încetarea coproprietăţii obişnuite sau temporare Aceasta poate înceta prin mai multe moduri: ea este sistată în cazul în care toate cotele-părţi din dreptul de proprietate sunt dobândite prin acte juridice sau uzucapiune de unul din copărtaşi sau de către o terţă persoană. Obligaţiile copărtaşilor Toţi copărtaşii sunt obligaţi să contribuie. proporţional cu cota-parte a fiecăruia.civ.Modalităţile dreptului de proprietate copărtaş sau a unei terţe persoane. prevede: „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”. prin convenţie. cere ieşirea din indiviziune este Acest drept aparţine fiecărui coproprietar. fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei părţi determinate sau asupra unui anume bun dintre cele ce formau obiectul coproprietăţii. partaj sau împărţeală. 728-799 C.civ. Dreptul de a imprescriptibil. prin bună-învoială. pieirea totală a bunului. Împărţeala convenţională – se realizează prin acordul de voinţă al tuturor copărtaşilor. 728 alin 1 C. Este permisă numai dacă toţi sunt prezenţi şi se înţeleg cu privire la împărţirea bunului. dobânditorul luând locul fostului coproprietar.

ele se întregesc cu o sumă de bani. natura bunului. ceea ce înseamnă că se poate face chiar şi verbal. Împărţeala judecătorească – este necesară ori de câte ori copărtaşii nu se înţeleg cu privire la modul de partajare a bunului comun. printr-o încheiere de admitere în principiu. prin atribuirea bunului comun în proprietate exclusivă a unuia dintre copărtaşi – în cazul în care instanţa constată că bunul comun nu poate fi partajat comod în natură deoarece este indivizibil. Modalităţile concrete de realizare a partajului judiciar sunt: a. urmând a pronunţa o hotărâre de expedient. Existenţa unui partaj voluntar face inadmisibil partajul judiciar. creanţele născute din starea de proprietate comună pe care le au unii faţă de alţii. 66 .civ. c. Instanţa. la atribuire şi mai ales când bunul comun este cerut de toate părţile. prin licitaţie publică.pr. prin vânzarea bunului şi împărţirea echivalentului bănesc. instanţa. urmând ca ceilalţi să primească echivalentul în bani a valorii cotelor la care au dreptul. 6731-67310 C. bunurile supuse partajării. va trebui să pună capăt stării de indiviziune prin atribuirea bunului unuia dintre copărtaşi. Dacă nu ajung la o înţelegere. locul unde se află.. instanţa va dispune vânzarea lui.pr. preţul obţinut se va distribui copărtaşilor. dacă au făcut îmbunătăţiri ce au sporit consistent valoarea acelui bun etc. situaţie reţinută şi de expert în raportul de expertiză. titlul pe baza căruia se face împărţeala. după caz. Dacă părţile ajung la o învoială în faţa instanţei de judecată se va încheia o tranzacţie şi instanţa va lua act de aceasta. ocupaţia părţilor. 2. va stabili: masa de partajat. prin partajarea în natură a bunului – este singura modalitate ce asigură egalitatea între foştii copărtaşi. În cererea de partaj se va arăta între cine urmează a avea loc împărţeala. În cazul în care bunul este nepartajabil în natură şi nici unul dintre copărtaşi nu doreşte să i se atribuie. 6731-67314 C. evaluarea lor. Procedura o regăsim în art.civ. dacă au domiciliu stabil. b. cota-parte ce li se cuvine. persoana care le deţine sau le administrează. va ţine cont de o serie de criterii cum sunt: mărimea cotei fiecărei părţi. calitatea copărtaşilor. dacă loturile atribuite în natură nu sunt egale ca valoare.Modalităţile dreptului de proprietate Legislaţia civilă nu prevede nici o condiţie de formă pentru validitatea împărţirii voluntare. (vezi art.

încă din momentul când s-a născut coproprietatea”. coproprietarii au drepturi destul de largi. având proprietari diferiţi.civ. Un coproprietar nu poate încheia acte de dispoziţie prin care să înstrăineze separat bunul aflat în coproprietatea forţată. putându-se comporta ca şi când ar avea drept de proprietate exclusivă. Cazuri de coproprietate forţată şi perpetuă: coproprietatea lucrurilor comune necesare şi utile pentru folosirea a două imobile vecine. pot şi sunt folosite în mod permanent de doi sau mai mulţi proprietari. coproprietatea despărţiturilor dintre două imobile (zidul. ci se constată şi se recunosc. Coproprietatea forţată şi perpetuă Este o altă formă a dreptului de proprietate pe cote-părţi şi are ca obiect un bun sau mai multe bunuri care.). şanţul. potrivit principiului „accesorium sequiter principale”. În cazul coproprietăţii forţate şi perpetue. datorită destinaţiei permanente. ale celorlalţi coproprietari. a2. Bunurile care alcătuiesc obiectul său constituie accesoriul altor bunuri principale. Cu alte cuvinte. drepturi preexistente. Coproprietatea forţată şi perpetuă are un caracter accesoriu. coproprietatea asupra unor bunuri considerate de familie (loc de veci. cu efect retroactiv. fiecare dintre foştii copărtaşi este considerat proprietar exclusiv al bunului ce i-a revenit în urma partajului. 786 C. – „împărţeala sau partajul este un act juridic declarativ de drepturi. Această coproprietate este forţată. gardul).Modalităţile dreptului de proprietate Potrivit disp. să exercite aceste atribute (posesia şi folosinţa) în acord cu destinaţia bunului şi interesul celorlalţi copărtaşi. tablouri de familie etc. Pot poseda şi utiliza bunul comun fără a avea nevoie de acordul celorlalţi copărtaşi cu condiţiile: să nu aducă atingere drepturilor simultane şi concurente. de aceeaşi natură. neputând fi împărţite. prin împărţeală nu se realizează un transfer de drepturi între copărtaşi. ea există şi se menţine în afara voinţei copărtaşilor şi este şi perpetuă. lucrare funerară. 67 . în mod retroactiv. art. prin natura lor. coproprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu două sau mai multe apartamente. Acest fel de coproprietate urmează soarta juridică a dreptului de proprietate asupra bunului principal.

35 din C. Legislaţia în vigoare reglementează un singur caz de devălmăşie legală. Totuşi. Dreptul de proprietate în devălmăşie Este o formă a proprietăţii comune. disp. matematică. convenţia părţilor. art. Aşadar.” Art. Exercitarea acestui drept de proprietate devălmaşă a soţilor are un caracter organizat prin lege. alături de proprietatea pe cote-părţi şi se caracterizează prin aceea că „titularii săi nu au determinată nici măcar o cotă-parte ideală. 30 alin 1 C. Astfel. Art. 68 . Devălmăşia poate rezulta din: lege.fam. precum şi obligaţiile patrimoniale. Cu toate acestea. reale şi de creanţă. sunt. de la data dobândirii lor.Modalităţile dreptului de proprietate b. prevede: „Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi. din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracţionate în materialitatea lor”. Orice convenţie contrară este nulă. Este vorba despre dreptul de proprietate devălmaşă a soţilor asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.fam. Oricare dintre soţi. dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ”. nu este exclus şi nici interzis de lege ca devălmăşia să se nască şi dintr-o convenţie a părţilor. nici unul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune.fam. Devălmăşia legală a soţilor nu trebuie confundată cu comunitatea matrimonială de bunuri care este o noţiune mult mai largă decât devălmăşia şi cuprinde nu numai dreptul de proprietate. enumeră categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soţ care nu intră în categoria bunurilor comune. izvorul dreptului de proprietate în devălmăşie a soţilor constă în faptul dobândirii lor în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi. ci şi celelalte drepturi patrimoniale. prevede: „Soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele. exercitând singur aceste drepturi. bunuri comune ale soţilor. este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ. 31 din C.

în împrejurări excepţionale. prezumţia unui mandat tacit reciproc între soţi. astfel. exceptează de la regula mandatului tacit reciproc al soţilor actele de dispoziţie cu privire la terenurile şi construcţiile bunuri comune. Încheierea unui astfel de act de dispoziţie cu privire la un asemenea bun. Mandatul tacit reciproc de reprezentare între soţi este limitat sau restrâns în mod expres şi prin lege. Grupaj de asemănări şi deosebiri între cele două forme ale dreptului de proprietate comună (pe cote-părţi şi în devălmăşie) asemănări: ambele drepturi de proprietate aparţin la două sau mai multe persoane simultan şi concurent asupra unui bun sau a unor bunuri nefracţionate în materialitatea lor. prezumţie cu caracter relativ. Dreptul de proprietate în devălmăşie încetează în momentul desfacerii sau încheierii căsătoriei. matematice din dreptul de proprietate. şi în timpul căsătoriei. împărţeala putând fi cerută de unul dintre soţi. ambele sistează prin operaţia împărţelii. ideale. chiar dacă bunul este şi rămâne nefracţionat. Când oricare dintre soţi încheie singur acte de administrare. folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor comune. nici unul dintre soţi nu poate săvârşi astfel de acte dacă nu are expres consimţământul celuilalt soţ. ea putând fi oricând răsturnată de celalalt soţ. abstractă din dreptul de proprietate.fam. deosebiri: dacă în situaţia coproprietăţii pe cote-părţi fiecare coproprietar este titular exclusiv al unei cote-părţi.Modalităţile dreptului de proprietate Din analiza textului de mai sus rezultă că soţii pot să stabilească de comun acord modul în care vor exercita atributele dreptului de proprietate în devălmăşie. Bunurile comune ale soţilor pot fi împărţite. matematică. Legea instituie. este lovit de nulitate relativă totală sau parţială. 35 alin 2 C. se presupune că are şi acordul celuilalt soţ. 69 . fără acordul celuilalt soţ. în cazul dreptului de proprietate în devălmăşie nici unul dintre codevălmaşi nu are determinată nici măcar o cotă parte ideală. Art. Astfel.

iar în cazul proprietăţii în devălmăşie nici unul dintre codevălmaşi nu are posibilitatea să înstrăineze dreptul său. acţionând în nume propriu şi în calitate de reprezentant al celuilalt soţ. iar în cazul proprietăţii devălmaşe a soţilor. Dacă nu se îndeplineşte condiţia rezolutorie. independent de identitatea şi calitatea coproprietarilor. Exemplu de clauză care constituie o condiţie rezolutorie: „prezenta vânzare se desfiinţează dacă vânzătorului i se naşte un copil în doi ani de la încheierea contractului”.civ. este acea modalitate care supune „desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi nesigur”. dreprul se desfiinţează retroactiv. B. dobânditorul îşi vede consolidat dreptul său. 1019 C. deoarece nu se cunoaşte cotaparte ce revine fiecăruia. este acea condiţie de a cărei îndeplinire depinde desfiinţarea actului juridic civil. Dreptul de proprietate rezolubilă sau revocabilă Se caracterizează prin aceea că existenţa sa în patrimoniul dobânditorului este nesigură. indiferent de izvorul său (lege sau convenţia părţilor) are un caracter intuitu personae. în situaţia dreptului de proprietate pe cote-părţi fiecare coproprietar poate dispune liber de cota-parte din drept care îi aparţine. Mai precis. în patrimoniul înstrăinătorului. 70 . Proprietatea rezolubilă apare în situaţia în care transferul proprietăţii de la o persoană la alta se face sub o condiţie rezolutorie.. care permite fiecărui soţ să încheie acte de administrare. Revenind la proprietatea rezolubilă. folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor comune. de regulă. concluzionăm că în cazul în care se îndeplineşte condiţia. Condiţia este o modalitate a actului juridic civil. de regulă. cu corectivele stabilite de practica judiciară. putând fi desfiinţat pentru a se întoarce.Modalităţile dreptului de proprietate proprietatea pe cote-părţi se naşte şi există. Condiţia rezolutorie – potrivit art. între codevălmaşi operează prezumţia legală a mandatului reciproc de reprezentare. mai precis un eveniment viitor şi nesigur de a cărui realizare părţile fac să existe un act juridic civil. pe când dreptul de proprietate în devălmăşie. în cazul coproprietăţii pe cote-părţi se aplică principiul unanimităţii.

este supusă prescripţiei extinctive. în termenul general de trei ani. iar dacă este confirmat. 71 . „donaţiile făcute de persoane care nu au copii sau alţi descendenţi în momentul perfectării lor. El poate fi desfiinţat prin admiterea în instanţă a acţiunii în anulare. 836 C.). 937 C. anulabilitatea dreptului este posibilă până la confirmarea lui sau până la împlinirea termenului de prescripţie. b. art. Prin urmare. donaţiile dintre soţi sunt revocabile (art. Dreptul de proprietate anulabilă Constă în dreptul de proprietate care este dobândit printr-un act juridic translativ de proprietate lovit de nulitate relativă.civ.Modalităţile dreptului de proprietate Suntem în prezenţa dreptului de proprietate rezolubilă sau revocabilă în următoarele situaţii: a. În concluzie. c. funcţie de împrejurarea dacă donatorului i se va naşte ori nu un copil. sunt revocate de plin drept dacă donatorului i se naşte un copil chiar postum”. dreptul de proprietate al dobânditorului nu este sigur. dreptul de proprietate al dobânditorului se va consolida ireversibil. Acţiunea în nulitate relativă este prescriptibilă. Până la acoperirea nulităţii relative prin „confirmare” a actului juridic. în cazul în care transmisiunea dreptului de proprietate are loc printr-un act juridic sub condiţie rezolutorie. dreptul de proprietate dobândit de soţul donator depinde de faptul dacă celălalt soţ-donator va revoca sau nu donaţia. C.civ. Deci dreptul de proprietate al donatorului va fi sau nu revocat. Dreptul dobânditorului depinde de realizarea sau nerealizarea condiţiei.

servitutea şi superficia. uzul. tradiţiunea. 8 MODURI GENERALE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr. După studiul unităţii de învăţare nr.civ. posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile (art. 8 vei fi capabil: să cunoşti care sunt modurile de dobândire a dreptului de proprietate. uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. dobândirea fructelor de către posesorul de bună-credinţă a bunului frugifer.2.1. ocupaţiunea. accesiunea. Unele din aceste mijloace sunt în acelaşi timp şi moduri de dobândire a celorlalte drepturi reale derivate din dreptul de proprietate cum sunt:uzufructul. 8 clasificarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate. ocupaţiunea. Noţiune Prin moduri de dobândire a dreptului de proprietate înţelegem „totalitatea mijloacelor reglementate de lege (acte juridice şi fapte juridice) prin care se poate dobândi dreptul de proprietate. 72 . uzucapiunea. 1909 C.). tradiţiunea. 8. succesiunea legală. indiferent de forma sub care se prezintă”. hotărârea judecătorească. Enumerare Modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate sunt: contractul sau convenţia translativă sau constitutivă de drepturi reale. abitaţia. 8.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate Unitatea de învăţare Nr. succesiunea testamentară.

1295 C. Şi totuşi. Asta înseamnă că în baza regulii consensualismului. în materia contractului de vânzare-cumpărare: „Vinderea este perfectă şi proprietatea de drept strămutată la cumpărător în privinţa vânzătorului îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. renta viageră. Amintim aici şi principiul potrivit căruia transferul sau constituirea unui drept real operează în momentul încheierii contractului.pericolul dobânditorului. încheierea donaţiei în formă autentică. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul nu se va fi numărat”. prezintă importanţă numai acele contracte prin care se transmite dreptul de proprietate sau se constituie un anumit drept real. donaţia. adică încheierea ei la notar. În contextul acestei teme. pentru valabilitatea ei.civ. Codul civil prevede obligaţia respectării solemnităţii. care este un contract solemn şi. 971 C. Fac parte din această categorie următoarele contracte: vânzarea-cumpărarea.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate Contractul sau convenţia ca mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Este cel mai important mod de dobândire a dreptului de proprietate. schimbul. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis în mod valabil. contractul se consideră încheiat valabil prin simplu acord de voinţă al părţilor. Art. Acest lucru îl stabileşte şi art. Contractul. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”. numit şi convenţie reprezintă „acordul de voinţă al părţilor contractante cu intenţia de a produce efecte juridice”. Excepţiile potrivit cărora transferul sau constituirea dreptului real operează din momentul încheierii valabile a contractului sunt: 73 . se cunosc şi contracte translative de proprietate pentru a căror valabilitate nu este suficient acordul de voinţă al părţilor. Este cazul donaţiei. prevede: „În contractele ce au de obiect translaţia proprietăţii sau a unui alt drept real. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor şi lucrul rămâne în rizico .civ.

accesiunea devine în realitate o ocupaţiune. Dacă cele două bunuri aparţin unor proprietari diferiţi. Accesiunea este definită în Codul civil în art. mobiliară. de regulă. aluviunea – înţelegem creşterile de teren care se fac nesimţite ca urmare a depunerilor succesive de pământ la malurile apelor curgătoare. o artificială. transferul proprietăţii are loc la momentul individualizării lor prin măsurare.civ. Potrivit 74 . fără intervenţia omului. Accesiunea Prin accesiune se înţelege unirea materială a unui lucru mai puţin important cu unul mai important.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate când prin contract s-a stabilit de către părţi că transferul sau constituirea dreptului real va avea loc în momentul împlinirii unui termen sau realizării unei condiţii suspensive. A. titularul dreptului asupra bunului mai important devine şi titular al bunului mai puţin important. Codul civil reglementează câteva cazuri de accesiune naturală: a1. avulsiunea – înţelegem ruperea bruscă a unei bucăţi de pământ datorită acţiunii apelor curgătoare şi alipirea ei la un teren riveran care este proprietatea altei persoane. „Tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”.). în cazul în care contractul are ca obiect bunuri generice. atunci când contractul are ca obiect bunuri viitoare transferul dreptului real este amânat până la data realizării lor şi predării acestora. a2. Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea sau încorporarea a două bunuri având proprietară diferiţi. Accesiunea poate fi: imobiliară: o naturală. 488. cântărire ori numărare. se fac odată cu predarea. ele aparţin proprietarului terenului riveran la care s-au făcut acele depuneri de pământ (art. În situaţia în care lucrul încorporat nu aparţine nimănui. 495497 C. operaţiuni care.

civ. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul sau cu materialele aflate în proprietatea altei persoane.civ. „insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt ale statului. ele devin accesoriile fondului pe care acestea se află (porumbeii. accesiunea albiei unui râu care şi-a schimbat cursul în mod natural. a4.civ. Fostul proprietar o poate revendica în termen de un an.civ. această bucată de pământ devine proprietatea proprietarului fondului la care s-a produs alipirea. se fac ale noastre pe cât timp rămân la noi. Art.). accesiunea animalelor sălbatice – priveşte animalele şi păsările sălbatice. Fondul cinegetic este în prezent proprietatea statului. accesiunea construcţiilor. 492 C. Art. prevede: „orice construcţie. 500). insulele şi prundişurile care se formează în râurile nenavigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format (vezi art. b1. prevede: „Dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs. Accesiunea imobiliară artificială se realizează numai prin intervenţia şi activitatea omului. Dobândirea unor exemplare de animale sălbatice de orice persoană poate avea loc numai în condiţiile Legii 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului. Fenomenul trebuie să se producă numai natural. dacă nu i se opune titlu sau prescripţie”. plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa. prevede: „Orice animale sau zburătoare sălbatice trec în cuprinsul nostru. ele încetează a mai aparţine proprietarului acelui teren. a5.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate legii. a3. 499 C. Art.. afară numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii”. Imediat ce părăsesc terenul respectiv. 502 C. 503 C. Potrivit art. şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”. această albie se împarte între proprietarii mărginaşi”. părăsind vechea sa albie. 75 . B. iepurii etc. albinele.

proprietarul terenului devine şi proprietar al construcţiilor. lucrărilor realizate prin accesiune. folosind materialele altuia”. după împrejurări. prevede: „Este principal acela din două lucruri pentru uz sau pentru ornament pentru completarea căruia a servit unirea celuilalt lucru”.civ. b2. prevede: „proprietarul pământului care a făcut construcţii. 493 C. având însă obligaţia să-l despăgubească pe constructor (vezi disp. Acest tot rezultat din unirea celor două mobile. C. Art. pe un teren aflat în proprietatea altuia. Sunt accesiuni mobiliare: adjoncţiunea. ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană prin munca sa. plantaţii şi lucrări cu materiale străine este dator să plătească valoarea materialelor. Accesiunea mobiliară Prin accesiune mobiliară înţelegem „unirea a două bunuri mobile care aparţin la proprietari diferiţi. ele pot fi despărţite. „Accesoriul urmează principalul”. În situaţia în care ambele au aceeaşi valoare. plantaţiilor.). adjoncţiunea – constă în unirea a două bunuri mobile având proprietari diferiţi.civ. 494 C. specificaţiunea şi amestecul sau confuziunea. art. conservate. Proprietarul în favoarea căruia operează adjoncţiunea este obligat să plătească celuilalt proprietar preţul bunului unit cu bunul său. De exemplu: o piatră preţioasă montată în inel. va fi considerat principal bunul care are volumul mai mare. separat fără a-şi pierde individualitatea.civ. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale. tabloul şi rama în care este încadrat etc. 76 . pentru a asemenea urmare şi la plata de dauneinterese. prin accesiune revine proprietarului bunului care reprezintă partea principală sau are o valoare mai mare. c1. Dar proprietarul materialelor n-are drept de a le ridica”. 505 C. El mai poate fi osândit. în aşa fel încât deşi formează un singur tot. De regulă. accesiunea construcţiilor.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate Art.

având proprietari diferiţi. De exemplu: amestecul a două lichide. după unele criterii proprietarul său devine prin accesiune proprietar al bunului obţinut în urma amestecului. neputând fi separate”. specificaţiunea – constă în „confecţionarea sau realizarea unui bun nou de către o persoană prin munca sa. Proprietarul bunului obţinut. Legea 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. el fiind obligat să plătească fostului proprietar al materialului preţul acestuia (vezi art.civ. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal. în Decretul-Lege 115/1938 privind cartea funciară. Dacă munca are o valoare mai mare decât materialul prelucrat. bunul astfel obţinut va aparţine în coproprietate pe cote-părţi egale. revine proprietarului materiei întrebuinţate sau specificatorului. 77 . metale topite împreună etc. De exemplu: un croitor confecţionează un costum dintr-o stofă proprietatea altei persoane. bunul va reveni specificatorului. cu obligaţia de a-l despăgubi pe care a depus munca. după caz. cu obligaţia de despăgubire. Când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal. în aşa fel încât îşi pierd individualitatea. prin posedarea lui de către o persoană în condiţiile şi termenul prevăzut de lege”. un sculptor realizează o statuie dintr-un bloc de marmură proprietatea altei persoane etc. Dacă valoarea materialului este mai mare decât preţul muncii. c3. Reglementare O găsim reglementată în Codul civil. Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă Uzucapiunea . amestecul sau confuziunea – se înţelege „unirea a două sau mai multe bunuri mobile. în Decretul 167/1958 intitulat Prescripţia extinctivă. materie primă sau un bun aflat în proprietatea altuia”.definiţie Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă reprezintă „naşterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui imobil. bunul realizat revine proprietarului acestuia. 508-510 C. folosind sau prelucrând un material.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate c2.).

Uzucapiunea de 30 de ani Pentru ca dreptul de proprietate sau alt drept real principal să poată fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani. adică posesia să fie propriu-zisă şi neviciată.civ. prevede: „Cel ce câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani. o regie autonomă. 1890 C.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate Domeniul de aplicare a uzucapiunii În principiu. o societate comercială cu capital de stat. apar şi bunurile mobile. posesia să fie exercitată neîntrerupt 30 de ani. 1909-1910 C. Uzucapiunea de la 10 până la 20 de ani Această formă de uzucapiune este reglementată în art. b. unde se află situat imobilul. Nu pot fi dobândite pe această cale bunurile imobile care fac parte din domeniul public naţional. dacă adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a tribunalului unde se află nemişcătorul. Acest produs se adună cu cei trei ani. mixt sau particular. Pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile ce se află în proprietate privată. o unitate administrativ-teritorială. în alte cazuri decât cele prevăzute în art. se scad cei trei ani. domeniul de aplicare a uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. ori de la 10 la 20 de ani.civ. ori persoanele fizice. De exemplu: proprietarul imobilului a locuit în judeţul Galaţi timp de 3 ani. Din totalul de 10 ani prevăzut de lege. a. din domeniul public local. Diferenţa de 7 ani se înmulţeşte cu 2. 1895 C. fiind scoase din circuitul civil general. este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: posesia să fie utilă. rezultând că uzucapantul trebuie să exercite posesia 78 . ajungând la produsul de 14 ani. uzucapiunea de 30 de ani.).civ. după care s-a mutat în judeţul Timiş. Ca o excepţie. b. şi prin 20 de ani dacă locuieşte afară din acea rază teritorială”. Art. indiferent că titularul dreptului de proprietate este statul. indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea-credinţă (nezi art.civ. uzucapiunea de 10 sau 20 de ani. 18951899 C. Reglementarea uzucapiunii în dreptul civil Codul civil reglementează două forme de uzucapiune: a.

donaţia. Uzucapiunea pe baza unui titlu ce emană de la adevăratul proprietar este de neconceput. 1887 C. esenţial este faptul ca el să provină. hotărârea judecătorească prin care se constată existenţa unei convenţii translative de proprietate între părţile unui proces. 79 . date în cadrul de vânzări silite. Problema uzucapiunii se pune numai în situaţia în care. convins fiind de efectul său translativ. Actele juridice care pot fi calificate just titlu sunt: tranzacţia. datorită unor împrejurări ce ţin de acel act juridic. deoarece dobânditorul imobilului a devenit proprietar prin efectul acelui act.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate pe o perioadă de 17 ani. Un titlu nul nu poate sta la baza uzucapiunii de 10 până la 20 de ani. adică de la un neproprietar. cu excepţia celui care are dreptul să ceară nulitatea relativă (vezi art. actul respectiv nu are totuşi capacitatea sau puterea de a-i strămuta proprietatea. Posesia să se întemeieze pe un just titlu sau justă cauză Prin just titlu se înţelege orice act juridic translativ de proprietate. hotărârile judecătoreşti care ţin loc de act autentic de înstrăinare. în mod obligatoriu de la o altă persoană decât adevăratul proprietar. Este logic să fie aşa pentru că dacă actul juridic transferă dreptul de proprietate nu mai este necesară şi nici posibilă invocarea uzucapiunii. Pentru a putea invoca posesia de la 10 la 20 de ani trebuie îndeplinite următoarele condiţii: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau justă cauză. schimbul etc. cum ar fi: vânzarea-cumpărarea. De aceea se spune că uzucapiunea este de la 10 la 20 de ani. Justul titlu trebuie să existe în realitate. hotărârile judecătoreşti de adjudecare a unui imobil.civ. Un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu împotriva oricăror persoane. ci numai posesia.). posesia să fie de bună-credinţă. deşi dobânditorul imobilului se consideră proprietar. Pentru a fi în prezenţa unui just titlu.

adică pe baza unui just titlu nevalabil. timp de 10 ani. Altfel. ci face dovada calităţii de moştenitor şi întinderea drepturilor succesorale). este greşită. ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bunăcredinţă. nu poate fi opus celui ce se pretinde proprietar. drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune. 1899 C.). comodatul etc.civ. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. Din acest punct de vedere. el este inopozabil terţilor. convingere care. Justul titlu trebuie să aibă dată certă. certificatul de moştenitor (el nu este un act translativ de proprietate. Acesta este uzucapiunea tabulară. 1898 C. putem vorbi de uzucapiune în sistemul cărţii funciare.).Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate Nu constituie just titlu: convenţiile pe baza cărora un bun imobil este în stăpânirea unui detentor precar (locaţiunea. vorbim de două cazuri de uzucapiune: Uzucapiune tabulară – Decretul-Lege 115/1938 prevede că în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă. Termenul de 10 până la 20 de ani curge de la data certă a justului titlu. cum sunt cele pronunţate în partaj. bineînţeles. depozitul. convenţiile de împărţeală. potrivit legii.). Uzucapiunea în sistemul cărţilor funciare Acolo unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare. ante-contractul de vânzare-cumpărare.civ. Posesia trebuie să fie de bună-credinţă Posesia este de bună-credinţă atunci când cel care stăpâneşte imobilul are convingerea că o face în calitate de titular al dreptului de proprietate. Buna-credinţă se prezumă (art. Dacă nu are dată certă. El trebuie dovedit de cel care invoca uzucapiunea. Justul titlu este o condiţie de sine stătătoare a uzucapiunii de 10 până la 20 de ani. 80 . Buna-credinţă trebuie să existe în momentul dobândirii posesiei imobilului (vezi art.

starea de aparenţă tabulară. posesia să fie utilă de bună sau rea-credinţă. uzucapiunea este şi rămâne reglementată în principal de Codul civil. prin trecerea timpului de 10 ani. se consolidează. cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său. de la data intabulării acelui drept în cartea funciară. Uzucapiune extratabulară Este prevăzută de Decretul-Lege 115/1938.” 81 . Între data începerii posesiei şi data cu care s-a înscris dreptul uzucapat în cartea funciară. în temeiul uzucapiunii”. În acest fel. Prin acest act normativ s-a creat cadrul legal de introducere a cadastrului general naţional şi a cărţilor funciare. În prealabil. are loc uzucapiunea şi apoi se cere intabularea dreptului dobândit pe această cale. cu realitatea. Dacă se admite cererea de intabulare. De la intrarea în vigoare a acestei legi. devenind pe deplin valabil. poate să ceară intabularea dreptului în favoarea sa. Condiţiile cerute de lege pentru a putea invoca această uzucapiune sunt: titularul dreptului întâlnit în cartea funciară să fie decedat. în mod unitar. care prevede: „posesorul unui bun imobil care l-a posedat în condiţiile legii timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. pe întreg teritoriul ţării a fost adoptată Legea 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. punându-se de acord cu starea de fapt. se curăţă de viciile sale. uzucapantul să posede imobilul timp cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. creată prin intabulare. efectele uzucapiunii se produc retroactiv de la data începerii posesiei. posesorul are recunoscut retroactiv un drept de proprietate extratabulară. deşi nevalabil. în dreptul comun. adică a posesorului actual.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate Titlul pe baza căruia s-a făcut intabularea. Joncţiunea posesiilor Reprezintă „unirea posesiei uzucapantului. pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. Uzucapiunea produce efecte retroactive. se vindecă. dreptul de proprietate se intabulează în cartea funciară. În dorinţa de a avea un singur sistem de publicitate imobiliară.

Cazurile de întrerupere civilă sunt identice cu acelea de la prescripţia extinctivă. se adună durata propriei posesii cu durata posesiei autorilor săi. Produce efecte retroactive. Întreruperea prescripţiilor achizitive este de două feluri: civilă şi naturală. de către posesor pe calea acţiunii în justiţie sau pe cale de expediţie. Ea este facultativă. Ea nu poate fi invocată din oficiu. Se încheie la miezul nopţii ultimei zile a termenului prevăzut de lege. Întreruperea naturală este proprie prescripţiei achizitive şi intervine după cum urmează: când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului. când bunul asupra căruia se exercită posesia este declarat de lege imprescriptibil. de regulă. Posesorul are posibilitatea de a renunţa la beneficiul uzucapiunii. 1860 C.civ. Cel de-al doilea autor foloseşte timpul cât a durat posesia autorului său pentru a uzucapa bunul. Joncţiunea posesiilor este întotdeauna posibilă. Uzucapiunea este invocată. pentru a uzucapa (vezi art. Condiţiile joncţiunii posesiilor sunt: să fie vorba de o posesie propriu-zisă. De exemplu: dacă A a început să uzucapeze şi înainte de împlinirea termenului a înstrăinat lucrul lui B. Întreruperea şi suspendarea cursului prescripţiei Cazurile de întrerupere şi de suspendare sunt prevăzute în Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă. ceea ce înseamnă că posesorul actual are de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncţiunea posesiilor.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate În consecinţă. acesta din urmă poate să unească posesia sa cu cea a lui A.). Calculul termenului de prescripţie Termenul de prescripţie se calculează pe zile. 82 . Ea începe la miezul nopţii şi se sfârşeşte la miezul nopţii următoare. Ziua în care începe prescripţia nu intră în calcul. posesorul actual să fi dobândit posesia lucrului de la autorul său pe baza unui raport juridic. Efectele uzucapiunii Uzucapiunea are ca efect naşterea dreptului proprietate al uzucapantului şi concomitent cu aceasta stingerea dreptului de proprietate al fostului titular.

operează transferul dreptului de proprietate. Alte moduri de dobândire a proprietăţii A. Bunurile imobile nu sunt susceptibile de o astfel de dobândire. când cumpărătorul imobilului devine proprietar. Bunurile ce se pot dobândi prin ocupaţiune sunt: apa de băut de la izvor. obligaţiuni CEC etc. 477 şi 646 C. chiar dacă nu este urmat de predarea materială a lucrului. Ea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinărilor titlurilor la purtător (acţiuni de la o societate comercială. Potrivit disp. art. Mai mult decât atât.civ.).. vânatul. obligaţiuni de stat. tradiţiunea are efect translativ de proprietate în cazul darurilor manuale ca donaţii curente de mică importanţă ce se execută imediat. Ocupaţiunea Constă în dobândirea dreptului de proprietate prin luarea în posesie a unui bun care nu aparţine nimănui. Intră în această categorie ordonanţele de adjudecare în materia executării silite. Hotărârea judecătorească Hotărârile judecătoreşti constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai în cazul când au un caracter constitutiv sau atributiv de drepturi. Tradiţiunea Reprezintă remiterea materială sau predarea lucrului de la înstrăinător la dobânditor. art. fără a fi necesară vreo formă specială.3. 83 . B.Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate 8. precizează că simplul acord de voinţă al părţilor. 1295 C. prin simpla predare a bunului. Ele nu pot fi obiect al ocupaţiunii. vânate în condiţiile legii etc. „bunurile fără stăpân intră în proprietatea statului”. C. În prezent. Ea şi-a mai pierdut din importanţă. peştele capturat definitiv.civ.

Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare Unitatea de învăţare Nr. 9 acţiunea în grăniţuire. Mijloace juridice directe de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale A. reglementate de normele juridice ale mai multor ramuri de drept: drept penal. Aceste mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte şi directe. drept administrativ. acţiunea negatorie. 9 vei fi capabil: să cunoşti acţiunea prin care se poate apăra dreptul de proprietate atunci când proprietarul îl pierde. acţiunea în revendicare bunuri mobile şi imobile. dreptul muncii etc. să ştii să rezolvi speţe în materie. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr. să ştii să formulezi acţiuni în acest sens. 9 APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE. 84 . 9. 9. acţiunea negatorie. Acţiunile petitorii Din categoria acţiunilor petitorii ne propunem să analizăm: acţiunea în grăniţuire. acţiunea în revendicare – care este cea mai importantă. acţiunea confesorie. După studiul unităţii de învăţare nr. drept procesual civil. Noţiuni introductive Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale principale se realizează direct sau indirect printr-o diversitate de mijloace juridice. acţiunea confesorie. Mijloacele de drept civil prin care se apără dreptul de proprietate sau alt drept real principal constau în „totalitatea acţiunilor în justiţie prin care titularul dreptului solicită instanţelor să pronunţe hotărâri în scopul de a înlătura orice atingere sau încălcare a dreptului său”.1.2. drept civil.

se recurge la instanţă. care poate fi proprietarul sau o altă persoană. ea se face de bună-voie şi numai când unul din titulari nu este de acord. şi să-l oblige pe Pârât.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare Acţiunea în grăniţuire Reprezintă acţiunea prin care Reclamantul cere instanţei de judecată ca în cadrul unui proces să determine. Acţiunea negatorie este o acţiune petitorie. reală şi imprescriptibilă. pe cale de consecinţă. Acţiunea în revendicare Reprezintă acţiunea reală prin care Reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate 85 . uzufructuar şi chiar de posesor. abitaţie. să-i permită exercitarea lui deplină şi netulburată”. Poate fi introdusă de către proprietar. 584 C. în termenul general de prescripţie de 30 de ani. Art. prin semne exterioare. Ea este. linia despărţitoare dintre două fonduri vecine. Cheltuielile vor fi suportate egal. reală-imobiliară şi imprescriptibilă. Acţiunea negatorie – „este acţiunea reală prin care Reclamantul cere instanţei de judecată să stabilească prin hotărâre judecătorească că pârâtul nu are un drept realuzufruct. care este o acţiune posesorie. prevede: „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea” proprietăţii lipite de a sa. Acţiunea confesorie este o acţiune petitorie. o operaţiune cu determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine care aparţin unor titulari diferiţi. Acţiunea confesorie – este „acţiunea reală prin care Reclamantul cere instanţei de judecată să stabilească prin hotărârea ce o va pronunţa că el este titularul unui drept real. deci.civ. Acţiunea se numeşte acţiune în grăniţuire. servitute sau superficie asupra bunului aflat în proprietatea sa şi să-l oblige. să înceteze exercitarea lui nelegitimă”. reală şi imprescriptibilă. De regulă. uz. dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra lucrului altuia. Ea nu se confundă cu acţiunea în strămutarea de hotare. Este o acţiune peţitorie.

Revendicarea de bunuri imobile Acţiunea în revendicare bunuri imobile are. Ele se restituie numai în limita sporului de valoare a bunului. acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Pârâtul va fi obligat. Ele nu se restituie. Indiferent că a fost posesor de rea-credinţă sau posesor de bună-credinţă. reclamantul trebuie să fie proprietarul unic şi exclusiv al bunului. Dacă acţiunea în revendicare vizează un bun ce se află în proprietate comună. Sub o altă formă spus. pe cale de consecinţă. Bunul se restituie în natură şi liber de orice sarcină constituită. deşi nu erau necesare. pe cale de consecinţă. Acţiunea în revendicare poate fi introdusă de titularul dreptului de proprietate. acestea vor fi restituite proprietarului.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare asupra unui bun determinat şi. au avut ca efect sporul de valoare sau creşterea gradului de utilitate a lucrului. un caracter imprescriptibil. Cheltuielile utile – sunt cele care. pârâtul are dreptul să pretindă de la reclamant restituirea cheltuielilor necesare şi utile pe care le-a făcut cu bunul respectiv. să-l oblige pe pârât la restituirea bunului. pârâtul va plăti reclamantului un echivalent bănesc. Dacă o astfel de acţiune în revendicare este admisă. petitorie şi imprescriptibilă. în principiu. Ea este o acţiune reală. după cum posesorul a fost sau nu de bună sau rea-credinţă. să restituie bunul adevăratului proprietar şi să se abţină de la orice faptă prin care ar aduce atingere exercitării normale a dreptului de proprietate. 86 . ea este admisibilă numai dacă este introdusă de toţi copărtaşii. Cheltuielile voluptorii – sunt cheltuielile făcute de plăcere sau de înfrumuseţate. Dacă bunul revendicat a fost producător de fructe. Dacă nu se poate face restituirea în natură. instanţa de judecată recunoaşte existenţa dreptului de proprietate al Reclamantului împotriva voinţei şi apărărilor făcute de Pârât. Cheltuielile necesare – sunt cele făcute pentru conservarea bunului şi se restituie în întregime.

reclamantul revendicant. orice act translativ de proprietate face dovada deplină a dreptului numai dacă reclamantul probează că emană de la un adevărat proprietar.pr. De la regula imprescriptibilităţii există o singură excepţie. 87 . din autor în autor. în cazul în care atât reclamantul. trebuie să dovedească faptul că şi el a dobândit bunul tot de la un adevărat proprietar. instanţa este obligată să le cerceteze şi să pronunţe o hotărâre în favoarea acelei părţi care a dobândit lucrul de la autorul al cărui drept este mai preferabil. Practica judiciară a stabilit câteva reguli în rezolvarea diferitelor litigii în acest domeniu: a. Dar pentru ca o persoană să poată fi considerată un adevărat proprietar. 1169 C. Proba dreptului de proprietate reclamantului care pretinde că imobilului aflat în litigiu cade este în sarcina proprietarul Potrivit disp. Cu alte cuvinte revendicantul ar fi ţinut să dovedească faptul că toţi transmiţătorii anteriori. singura dovadă deplină şi absolută a dreptului de proprietate imobiliară o constituie dobândirea lui prin uzucapiune.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare Regula se întemeiază pe caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. cât şi pârâtul au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în litigiu. Aşadar. titluri ce provin de la autori diferiţi. este ţinut să probeze că este proprietarul acelui imobil.civ. 520 C. Aceasta este prevăzută în art. art.: „orice cerere de evicţiune totală sau parţială privind imobilul adjudecat în urma vânzării silite în cadrul executării silite imobiliare. au avut calitatea de adevăraţi proprietari. Proba dreptului de proprietate este o sarcină destul de dificilă. ceea ce înseamnă că el nu se stinge niciodată prin neuz. fiind cel care a declanşat procesul. „Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o şi dovedească”. O asemenea probă a fost numită „proba drăcească”. Astfel. în favoarea pârâtului operând o prezumţie relativă de proprietate. se va prescrie într-un termen de 3 ani de la înscrierea actului de adjudecare în cartea funciară”.civ. În sistemul Codului civil român. indiferent de timp şi de ce persoană l-a exercitat.

Revendicarea bunurilor mobile de la posesorul de reacredinţă. Pentru proba dreptului de proprietate. neviciată şi de bunăcredinţă. un hoţ sau un găsitor. de la un hoţ sau de la un găsitor Posesia de rea-credinţă a unui terţ dobânditor.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare b. se va acorda preferinţă aceleia care a îndeplinit prima cerinţele de publicitate imobiliară. adică îndelungată. d. ca mijloc de apărare a dreptului de proprietate. mai caracterizată. indiferent de durata de timp cât a fost exercitată. el este un posesor de bună-credinţă. atunci când numai reclamantul are titlu.civ. încheiate în formă scrisă. O problemă care a generat discuţii a fost cea legată de prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare faţă de hoţ. 1909 C. Va câştiga procesul acela care va dovedi o posesie mai pronunţată. instanţa de judecată va examina şi compara cele două posesii. proprietarul deposedat în acest mod poate introduce o acţiune în revendicare. în ipoteza că nici una din părţi nu are titlu şi nu poate face dovada uzucapiunii. Dacă nici una din părţi nu a efectuat transcrierea titlului. În cazul în care bunul mobil a ieşit din patrimoniul proprietarului ca urmare a unei pierderi sau al unui furt. Revendicarea de bunuri mobile Este cu totul diferită de revendicarea de bunuri imobile. prin titlu înţelegem toate acele acte juridice translative de proprietate şi cele declarative de drepturi. de găsitor sau faţă de terţii subdobânditori cu rea-credinţă. care prevăd: „posesia de bună credinţă conferă titlu de proprietate asupra unui bun mobil”. art. ori dimpotrivă. O astfel de persoană nu beneficiază de disp. a hoţului sau a găsitorului nu poate avea ca efect dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului mobil. 88 . se va da câştig de cauză persoanei care are titlu cu dată certă anterioară sau cu data cea mai veche. în cazul în care ambele părţi au câte un titlu ce provine de la acelaşi autor. c. Regimul juridic al revendicării bunurilor mobile diferă după cum pârâtul este un posesor de rea-credinţă. acţiunea va fi admisă dacă titlul său emană de la un terţ şi are dată certă anterioară posesiei pârâtului.

1909 C.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare Unii autori au susţinut ideea că acţiunea este prescriptibilă şi că termenul de prescripţie ar fi cel de 30 de ani. indiferent de ce natură sunt ele. mai concis „posesia de bună-credinţă a unui bun mobil valorează titlu de proprietate”. de fapt. împotriva unui hoţ. şi anume prescriptibilitatea acţiunii în revendicare.civ.civ. găsitor sau terţ de rea-credinţă. Am zice că textul art. dar această prescriptibilitate vizează numai prescriptibilitatea dreptului de revendicare nu şi a dreptului de proprietate. având ca obiect un bun mobil. care prevede: „Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. individual determinate şi care se află în proprietatea privată. 1847 şi art. 89 . este imprescriptibilă. 1890 C. fără să fie trebuinţă de vreo scurgere de timp”. o protecţie sporită a drepturilor reale mobiliare. Opinia noastră este că această acţiune. Revendicarea bunurilor mobile de la posesorul de bună-credinţă Această formă de revendicare este de cele mai multe ori imposibilă.. „caz în care operează în favoarea hoţului. Aplicarea acestei teorii a imprescriptibilităţii acţiunii în revendicarea bunurilor mobile este. găsitorului sau terţului de rea-credinţă uzucapiunea de 30 de ani”. relative sau absolute..civ. Alţi autori susţin o altă opinie. având ca obiect un bun mobil. aşa cum prevede şi art. instituie în favoarea posesorului de bună-credinţă o prezumţie de proprietate care ar paraliza şi înlătura orice acţiune în revendicare. Acest mod de dobândire a dreptului de proprietate mobiliară se aplică numai în privinţa bunurilor mobile corporale. În ce ne priveşte. dar numai în măsura în care posesia acestora nu îndeplineşte condiţiile unei posesii utile şi neviciate. Explicaţia derivă din textul art. De aceea nu este nevoie să mai recurgem la prezumţii. 1909 C. nu împărtăşim o astfel de calificare. Realitatea este că dreptul de proprietate mobiliară se dobândeşte prin posesia de bună-credinţă. Jurisprudenţa şi doctrina au creat o nouă opinie bazată pe imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare.

terţul să dobândească bunul mobil cu rea-credinţă de la detentorul precar şi nu de la adevăratul proprietar printr-un act translativ de proprietate cu titlu oneros. La împlinirea termenului de 3 ani. anume cea prevăzută în art. acţiunea în revendicare trebuie introdusă în termen de 3 ani din momentul sustragerii sau pierderii bunului. De remarcat este faptul că aceste aspecte au făcut posibil ca în literatura de specialitate să se pună problema corelării prevederilor art.: „atunci când posesorul actual al bunului furat sau pierdut l-a cumpărat de la un bâlci sau târg sau la o vindere publică sau de la un neguţător care vinde asemenea bunuri. 1910 C. detentorul precar să înstrăineze cu orice titlu bunul mobil al unui terţ.civ.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare Nu pot fi dobândite pe această cale bunurile mobile proprietate publică. 1909 şi art. adică a încredinţat bunul unui detentor precar printr-un contract. În ce priveşte revendicarea bunului mobil de la un posesor de bună-credinţă care l-a dobândit de la un hoţ sau găsitor. adică bunul mobil a ieşit involuntar din stăpânirea unui proprietar. trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: proprietarul să fi fost desesizat voluntar de bunul său mobil (chiriaş. Pentru a putea invoca prevederea art. De la această regulă există şi o excepţie. 1909 C. dacă o astfel de acţiune nu a fost promovată. nu este obligat să plătească contravaloarea acelui bun plătit sau să-l îndemnizeze pe posesor pentru preţul plătit. bunul fiind furat.civ. 1910 C. fără să aibă consimţământul proprietarului care i l-a încredinţat. nu se aplică bunurilor mobile prin natura lor care au devenit bunuri imobile prin destinaţie. posesia terţului dobânditor de bună-credinţă a bunului mobil să fie efectivă şi reală. Textul art. la rându-i l-a dobândit de la un hoţ sau găsitor.. cu normele dreptului procesual penal. depozitar. proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat”.civ. 1909 C. Dacă proprietarul revendică bunul său mobil de la un terţ de bună-credinţă care. comodatar etc. 90 .civ. posesorul de bună-credinţă devine proprietarul acelui bun mobil.).

4. dreptul real de concesiune. pot desemna alte categorii de persoane cum sunt: avocat. indiferent că este mobiliară sau imobiliară. 9. funcţie de situaţie. Într-un proces de revendicare care are ca obiect un bun proprietate publică. iar unităţile administrativ-teritoriale de către consiliul judeţean sau de consiliile locale. funcţionar public delegat etc. dreptul de proprietate publică este un drept inalienabil. jurist consult.3. Aceste particularităţi îşi găsesc fundamentul şi explicaţia în înseşi caracterele juridice specifice ale acestui drept. Regimul juridic special al revendicării dreptului de proprietate publică constă în următoarele reguli: acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică este imprescriptibilă.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare 9. 91 . posesie de bună-credinţă etc. de închiriere etc. care. fără nici o excepţie. imprescriptibil şi insesizabil. cum ar fi: răspunderea sau rezilierea contractului de concesionare. Dacă bunul care face obiectul litigiului având ca obiect dreptul de proprietate se află în administrare. Neîndeplinirea acestei obligaţii are consecinţe dintre cele mai grave. calitatea procesuală activă sau pasivă aparţine proprietarului reprezentat de autoritatea publică desemnată de lege. Revendicarea dreptului de proprietate publică Regimul juridic al revendicării dreptului de proprietate publică prezintă o serie de particularităţi faţă de revendicarea din dreptul comun. Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul şi unităţile administrativ-teritoriale. concesionare sau folosinţă. dreptul real de folosinţă. Astfel. inadmisibilitatea paralizării acţiunii în revendicare prin invocarea dobândirii bunurilor proprietate publică prin uzucapiune. Revendicarea drepturilor reale derivate din dreptul de proprietate publică Este vorba de cele trei drepturi: dreptul real de administrare. titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate publică este obligat să arate instanţei de judecată cine este titularul acestui drept. Statul este şi va fi reprezentat de Ministerul Finanţelor. la rândul lor.

c. acţiunea nu poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare Regimul juridic al revendicării acestora este identic cu cel al acţiunii în revendicare a dreptului de proprietate publică. Dreptul de proprietate este: a. adică: acţiunea este imprescriptibilă. În raport cu titularul său. b. c. un drept patrimonial. 4. un drept relativ. proprietarul. posesiei de bună-credinţă. 5. deoarece ele au constituit subiect de studiu în cadrul „Posesiei” ca atribut al dreptului de proprietate. proprietate publică. Dacă în proces se pune în discuţie numai dreptul real derivat din dreptul de proprietate publică. Nu vom face mai multe precizări. Proprietatea şi dreptul de proprietate. cât şi pârâtul prezintă acte sau contracte administrative prin care le-a fost constituit un drept real derivat asupra bunului aflat în litigiu şi numai la cererea expresă a instanţei. b. proprietatea poate fi: a. un drept principal. Nu există obligaţia introducerii în proces a autorităţii publice care este. Teste de autoevaluare 1. 92 . B. Proprietatea publică. Aceste drepturi se pot dobândi numai prin acte administrative sau contracte administrative. în calitate de reclamant apare şi rămâne numai titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate publică. Acţiunile posesorii Sunt acţiunile prin care se apără posesia ca simplă stare de fapt împotriva oricărei tulburări. potrivit legii. 2. proprietate complexă. Acest lucru este posibil numai atunci când atât reclamantul. într-un curs anterior. proprietate privată. Proprietatea privată. 3. fie pentru a o menţine. fie pentru a o redobândi când aceasta a fost pierdută.

Titularii dreptului de proprietate publică sunt: a. Dreptul de abitaţie este: a. inalienabil. un drept real. b. 10. un drept absolut. un drept cu caracter temporar. c. 15. 12. un drept ce are ca obiect o locuinţă. numai comercianţii. imprescriptibil. un drept relativ. Dreptul de proprietate publică este: a.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare 6. Statul Român. un drept perpetuu. dreptul de administrare al instituţiilor publice. Uzul este: a. b. un atribut al dreptului de proprietate. dreptul de concesiune. c. dreptul de folosinţă. b. un drept real. b. c. b. b. 9. 93 . un drept real principal derivat asupra lucrurilor altuia. c. c. Dezmembrămintele dreptului de proprietate. un drept de creanţă. 17. un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Dreptul de uz este: a. c. un drept real principal. 14. donaţiile făcute legal şi acceptate. Dreptul de uzufruct. c. un drept exclusiv. 7. 13. 11. c. b. prescriptibil. 16. c. Care sunt cele trei drepturi reale principale derivate care se pot constitui asupra bunurilor proprietate publică: a. Dreptul de proprietate este: a. 8. Proprietatea este: a. un drept inviolabil. b. b. pe cale naturală. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică sunt: a. un drept de creanţă. Dreptul de servitute. exproprierea pentru cauză de utilitate publică. unităţile administrativ-teritoriale.

b. un drept perpetuu. abitaţia. un dezmembrământ al dreptului de proprietate. c. 19. c. Acţiunea în revendicare bunuri mobile. b. prescriptibilă. un drept real imobiliar. un drept real principal derivat. Acţiunea confesorie este: a. Servitutea este sau poate fi: a. 28. un drept prescriptibil. un drept real indivizibil. posesia. Acţiunea în grăniţuire este: a.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare 18. stabilită prin fapta omului. b. c. c. o acţiune prescriptibilă în termen de 30 de ani. reglementată de Codul civil. Dreptul de servitute este: a. b. o acţiune reală. b. c. un drept perpetuu. Acţiunea în revendicare a bunurilor imobile este: a. o acţiune petitorie. c. 22. o acţiune petitorie. b. 29. legală. Acţiunea în grăniţuire. o acţiune prescriptibilă în termen de 3 ani. 30. b. c. Acţiunea în revendicare bunuri imobile. 21. 20. o acţiune în revendicare. uzul. 25. Dreptul de uzufruct este: a. c. o acţiune prin care se apără posesia. Dreptul de superficie este: a. o acţiune penală. c. 94 . b. Acţiunea confesorie. Acţiunea în revendicare este: a. o acţiune prin care se apără dreptul de proprietate. 26. un drept real. Sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: a. b. 24. o acţiune reală-imobiliară. o acţiune posesorie. 23. 27. naturală.

37. 95 . Dreptul de proprietate anulabilă. c. Efectele acţiunii în revendicare sunt: a. b. are un caracter vremelnic. 42. b. b. 38. o acţiune petitorie. dreptului de proprietate comună. cheltuieli utile. 36. i se poate pune capăt prin partaj. restituirea cheltuielilor voluptorii. b. b. reglementată de Decretul 167/1958 şi Codul civil. b. o acţiune negatorie. Uzucapiunea. Dreptul de proprietate pe cote-părţi este forma: a. 35. restituirea bunului revendicat. Accesiunea. 44. 33. c. Uzucapiunea este: a. Uzucapiunea este: a. dreptului de proprietate în devălmăşie. 43. dreptului de proprietate anulabilă. o acţiune prin care se apără posesia. c. Specificaţiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. sunt: a. Dreptul de proprietate comună. totuna cu prescripţia extinctivă.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare 31. Dreptul de proprietate rezolubilă. un mod de dobândire a dreptului de proprietate. c. c. Coproprietatea obişnuită: a. cheltuieli voluptorii. de 30 de ani. c. ca efect al admiterii acţiunii în revendicare. 32. de 1 an. Cheltuielile datorate de posesor proprietarului. cheltuieli necesare. 34. 41. restituirea productelor. c. încetează prin împărţeală. Contractul (convenţia) ca mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. 40. de 10 ani până la 20 de ani. Acţiunea în revendicare bunuri mobile este: a. b. 39.

Este dreptul care conferă titularului său trei atribute: posesia. posesia să se întemeieze pe un just titlu. aspecte cu mari implicaţii în practică. În ce priveşte proprietatea – ea este publică şi privată. 480 C. posesia să fie de bună-credinţă. însă în limitele determinate de lege”. dezmembrămintele sunt numai câteva din aspectele teoretice referitoare la dreptul de proprietate. 46. c. în numărul mare de litigii aflate pe rolul instanţelor de judecată generate de existenţa acestui drept. Uzucapiunea are ca obiect: a.civ. Abordarea unor tematici şi instituţii juridice de genul proprietăţii publice. b. să nu fi existat nici o dată posesia. acţiunea în revendicare. numai bunurile mobile. se naşte dreptul de proprietate al uzucapantului. bunurile imobile ce fac parte din domeniul public naţional şi local. Este un drept absolut. c. 96 . bunurile imobile proprietate privată. se stinge dreptul de proprietate al fostului titular. b. proprietatea privată devine forma dominantă a dreptului de proprietate. perpetuu şi transmisibil. Pe măsură dezvoltării economiei de piaţă. c. Rezumat Dreptul de proprietate face parte din categoria drepturilor reale şi este cel mai important drept real. folosinţa şi dispoziţia. inviolabil. proprietatea privată. Efectele uzucapiunii sunt: a. 47. Proprietatea publică urmând să aibă o sferă mai restrânsă şi o pondere secundară în raport cu proprietatea privată. deplin şi exclusiv.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale Acţiunea în revendicare 45. efecte cu caracter retroactiv. Uzucapiunea de scurtă durată (10-20 ani) pentru a o putea invoca trebuie îndeplinite condiţiile: a. îl defineşte ca fiind „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. b. Art.

precum şi transmisiunilor imobiliare prin aducerea situaţiei juridice a acestor bunuri la cunoştinţa terţilor. de a da o cât mai mare siguranţă drepturilor reale existente. 2. 97 . Noţiune Publicitatea imobiliară – desemnează totalitatea mijloacelor juridice prevăzute de lege prin care se evidenţiază situaţia materială şi juridică a imobilelor în mod public. în acord cu legea şi interesele întregii societăţi. să cunoşti actele normative ce reglementează acest sistem.1.). referitor la schimbările care se produc în situaţia lor materială (împărţeli. schimbări de destinaţie. de a constitui o evidenţă clară şi corespunzătoare a tuturor bunurilor imobile în scopul utilizării şi exploatării lor cât mai eficiente. transformări. grevări de sarcini etc.Publicitatea imobiliară Unitatea de învăţare Nr. de a permite organelor competente ale statului să exercite un control cât mai riguros şi permanent. 10. să cunoşti circuitul unui imobil în caz de vânzare legat de sistemul publicităţii imobiliare. 10 publicitatea imobiliară. Obiectivele publicităţii imobiliare Prin organizarea publicităţii imobiliare se urmăresc următoarele obiective: 1. 10 vei fi capabil: să ştii în ce constă în ţara noastră sistemul de publicitate imobiliară. 10.) şi în situaţia lor juridică (transmisiuni. în conformitate cu legea. cadastrul După studiul unităţii de învăţare nr. Prin securitate statistică se înţelege ocrotirea drepturilor existente în prezent asupra unui bun. 10 PUBLICITATEA IMOBILIARĂ Obiectivele principale ale unităţii de învăţare nr. asupra unui bun. adăugiri etc. 3. Prin securitate dinamică se înţelege ocrotirea drepturilor ce se vor dobândi în viitor. referitor la asemenea bunuri”. pentru a ocroti securitatea statistică şi securitatea dinamică a circuitului civil. cartea funciară.2.

Sistemul de publicitate imobiliară De-a lungul timpului. accesiunea imobiliară.3. Aşadar. actele de împărţeală şi imobilul revine unuia dintre copărtaşi. 98 . Transcrierea se face în ordinea depunerii cererilor de transcriere şi a actelor supuse acestei operaţii. Nu sunt supuse transcrierii: transmisiunile succesorale (legale şi testamentare). Acest sistem este alcătuit din registre de transcripţiuni (transcrieri) şi registre de inscripţii (înscrieri) care se ţin la judecătorii. înscrieri.Publicitatea imobiliară 10. Evidenţa în aceste registre se face pe numele proprietarilor şi nu pe imobile. în ţara noastră au existat mai multe sisteme de publicitate imobiliară: 1. În acest sistem se fac două tipuri de înregistrări: transcrieri. Transcrierile se fac în registrul de transcrieri şi constau în copierea integrală a actelor juridice prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unui imobil. se constituie un drept real principal sau se sting astfel de drepturi reale. cât şi în Codul de procedură civilă. Înscrierea se face în registrul de inscripţii şi constă în consemnarea sau reproducerea unor părţi sau clauze care se referă la privilegii speciale imobiliare şi ipoteci. Sistemul „registrelor de transcripţiuni şi inscripţii” Este reglementat atât în Codul civil. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. uzucapiunea. în lipsa transcrierii ori înscrierii este sancţionată cu inopozabilitatea faţă de terţi. Efectul acestor două înregistrări este acela de a face opozabil faţă de terţi actul juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale.

3. pierdute. Legea 7/1996 este structurată pe 3 titluri: titlul I „Regimul general al cadastrului şi publicităţii imobiliare” – cuprinde dispoziţiile referitoare la cadastrul general. faptele care constituie contravenţii şi infracţiuni. 4. lege care păstrează sistemul de carte funciară. iar ulterior au fost 99 . reglementează un cadastru general naţional. Această lege a necesitat şi ea în timp compliniri şi. titlul III „Dispoziţii tranzitorii. Cărţi de evidenţă funciară – reglementate de Decretul 163/1946. titlul II „Publicitatea imobiliară” – reglementează cartea funciară şi este alcătuit din două capitole: o evidenţa cadastral-juridică. sustrase. Cărţile funciare constituie un sistem de publicitate real. întrucât ne rezervăm plăcerea de a reveni asupra lor atunci când vom analiza în profunzime Legea 7/1996 – legea cadastrului şi publicităţii imobiliare. Toate înscrierile în cartea funciară se fac pe imobile şi nu pe proprietari.Publicitatea imobiliară 2. ca sistem unitar de publicitate imobiliară pe întreaga ţară. Legii 115/1938. o procedura de înscriere în cartea funciară. care au la bază disp. punerea în aplicare a acestei legi. ele înlocuiau cărţile funciare distruse. judeţe. destinat să înlocuiască toate celelalte sisteme de publicitate existente. Legea 7/1996 – legea cadastrului şi publicităţii imobiliare. reglementările sale se completează cu „Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară”. Nu vom analiza şi alte aspecte teoretice referitoare la Cartea funciară în acest moment. Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară se numesc „drepturi tabulare”. a dat o nouă reglementare cărţilor funciare. acte normative anterioare. deoarece are la bază identitatea topografică a imobilelor. de aceea. Sistemul cărţilor funciare Este reglementat de legea 115/1938 şi Decretul 241/1947. pe localităţi. 5. de nivel european şi sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare. sancţiuni şi dispoziţii finale – reglementează documentele de finalizare a lucrărilor de cadastru şi de carte funciară. Sistemul intermediar al cărţilor de publicitate funciară este reglementat de Decretul 242/1947 şi Legea 115/1938.

judeţelor şi cadastrul întregii ţări. precum şi o nouă reglementare a acţiunii în prestaţie tabulară şi a celei în rectificarea înscrierilor din cartea funciară. o funcţie juridică – realizată prin identificarea proprietăţilor pe baza actelor de proprietate şi prin publicitatea imobiliară. oraşe. Entităţile de bază ale acestui sistem sunt: parcela. construcţia şi proprietarul. Oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. Conducerea cadastrului general. precum şi a construcţiilor. Cadastrele speciale – sunt subsisteme de evidenţă şi inventariere a bunurilor imobile sub aspect tehnic şi economic. c. 100 . există cadastre ale localităţilor. b. Cadastrul general se întocmeşte la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. municipii. economică şi juridică al tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării. înscriere provizorie şi notare. Cadastrul general – este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică. pe destinaţii. A. având ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară. Aşadar. categorii de folosinţă şi proprietari. cadastrele Funcţiile cadastrului: a. are o funcţie tehnică – realizată prin determinarea pe bază de măsurători a poziţiei. Sistemul de publicitate imobiliară prevăzut şi reglementat de Legea 7/1996 Legea 7/1996 reglementează cadastrul general şi cadastrele speciale. pe comune.4. configuraţiei şi mărimii suprafeţei terenurilor. judeţe. precum şi elementele necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor şi calculul impozitelor asupra veniturilor realizate din acte juridice având ca obiect imobilele. o funcţie economică – prin care se evidenţiază destinaţia.Publicitatea imobiliară introduse în Legea 7/1996 diferenţierile existente în Decretul-Lege 115/1938 dintre intabulare. 10. În fiecare judeţ s-au organizat şi funcţionează instituţii publice cu personalitate juridică. precum şi la nivelul ţării. a celor de specialitate şi a publicităţii imobiliare este de competenţa Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. categoriile de folosinţă a parcelelor.

destinaţia. Ele se întocmesc pe localităţi şi se notează de la 1 la n pentru fiecare localitate în parte. dacă sunt privitoare la acest drept. Cartea funciară este alcătuită dintr-un titlu şi trei părţi: Titlul cărţii funciare – cuprinde numărul cărţii funciare şi denumirea localităţii în care este situat imobilul. în mod public. Cartea funciară este „un înscris în care sunt evidenţiate situaţia materială şi situaţia juridică a imobilelor. planul imobilului. orice modificări. care începând cu data de 1 ianuarie 2005 a preluat activitatea fostelor birouri de carte funciară ale judecătoriilor. Partea a II-a a Cărţii funciare – face referire la înscrierile privind dreptul de proprietate. ca unitate subordonată Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară. servituţile constituite. B. Partea a III-a a Cărţii funciare face referire la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcini 101 . după caz. registrele cadastrale şi anexele la partea I a cărţii funciare se ţin la zi în concordanţă cu documentele cadastrale. prin înscrierea tuturor actelor şi faptelor juridice referitoare la aceste bunuri”. strămutările proprietăţii.Publicitatea imobiliară La nivelul fiecărei judecătorii s-a înfiinţat câte un birou de carte funciară. suprafaţa acestuia. vecinătăţile. construcţiile. cum ar fi: numărul de ordine şi cel cadastral al imobilului. îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu. cum ar fi: numele proprietarului. Planurile. Partea I a Cărţii funciare – face referire la descrierea imobilului. alcătuind „registrul cadastral de publicitate imobiliară al teritoriului localităţii”. categorii de folosinţă. actul care constituie titlu de proprietate cu menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept. Cartea funciară Prin Legea 7/1996 s-au înfiinţat birourile de carte funciară ale Oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară pentru imobilele aflate în raza de activitate a acestora. descrierea amplasamentului.

de regulă. Ordinea înregistrării cererilor determină rangul înscrierii. principiul disponibilităţii – orice înscriere în Cartea funciară se poate face. iar înscrierile nu s-au făcut. De la acest principiu se cunosc unele excepţii asupra cărora nu vom insista. 102 . De la această regulă se cunosc unele excepţii. cum ar fi: înscrierea şi radierea notărilor. cu excepţia cazului când înscrierea se face din oficiu. d. principiul legalităţii – acest principiu se bazează pe o singură componentă şi anume legalitatea formală care are loc ca urmare a înlocuirii judecătorului de Carte funciară cu registratorul de Carte funciară. certificate sau copii legalizate. principiul forţei probante a înscrierilor de drepturi reale. îndreptarea erorilor materiale efectuate ca urmare a înscrierii etc. Principiile noilor Cărţi funciare Potrivit Legii 7/1996 regimul juridic al noilor Cărţi funciare se întemeiază pe câteva principii: a. Dacă sunt mai multe peroane care şi-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra imobilului. dovedind prin înscrisuri originale întregul şir al actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile. Data înregistrării cererii în registrul de intrare este şi data înscrierii. se prezumă că dreptul există dacă a fost dobândit sau constituit cu bunăcredinţă. b. cel din urmă îndreptăţit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său. Legea 7/1996 instituie în acest sens două prezumţii: dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane.Publicitatea imobiliară Cuprinsul Cărţii funciare se adevereşte cu extrase. primul care solicită înscrierea este şi primul titular al dreptului înscris. de regulă. Aşadar. numai la cererea persoanei îndreptăţite sau a reprezentantului său legal sau convenţional. când operaţiunile de Carte funciară se dispun din oficiu de către registratorul Cărţii funciare. cât timp nu se dovedeşte contrariul. principiul publicităţii integrale a drepturilor reale şi a opozabilităţii înscrierilor în Cartea funciară – ceea ce înseamnă că în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor lor. c. numai cu consimţământul titularului. e. principiul relativităţii – ceea ce înseamnă că înscrierile în Cartea funciară se pot face. f. chiar dacă titlul său are o dată posterioară titlului altui dobânditor. principiul priorităţii – înscrierile în Cartea funciară devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererilor de înscriere.

Intabularea stingerii unul drept real se numeşte radiere. de la data înregistrării cererii de înscriere”. sub condiţia şi în măsura justificării ei”. sub condiţia şi în măsura justificării ei ulterioare. În lipsa justificării. înscrierea nu-şi mai produce efectul de opozabilitate faţă de terţi. 2.Publicitatea imobiliară dacă un drept s-a radiat din cartea funciară. Se mai numeşte şi intabulare imperfectă. Rangul înscrierii este determinat de data înregistrării cererii de înscriere. ele putând fi înlăturate prin probă contrarie şi se aplică numai înscrisurilor de drepturi reale. pentru a le face 103 . constituirea. Înscrierile în Cartea funciară sunt de trei feluri: 1. litigiilor referitoare la drepturile tabulare. Acestea două sunt prezumţii relative. numite şi drepturi tabulare. Intabularea are ca obiect drepturile reale. fapte sau raporturi juridice strâns legate de drepturile tabulare şi de titularii lor. modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar devin opozabile faţă de terţi în mod definitiv. Legea 7/1996 face în mod expres trimitere la cazurile în care se face înscrierea provizorie în cartea funciară (a se vedea art. constituirea. 31 din Legea 7/1996). Drepturile tabulare înscrise într-o carte funciară alcătuiesc starea tabulară. modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar devin opozabile faţă de terţi. 3. Intabularea – este „înscrierea prin care transmiterea. se prezumă că acel drept nu există. Înscrierea provizorie – este „înscrierea prin care transmiterea. Registratorul de carte funciară va dispune prin încheiere efectuarea înscrierii numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege. Notarea este „înscrierea care are ca obiect menţionarea în cartea funciară a unor drepturi personale. Cererea de intabulare se depune la biroul de carte funciară şi va fi însoţită de documentaţia necesară.

respectiv. Prin rectificare se înţelege radierea. Acţiunea în rectificarea înscrisurilor în cartea funciară. în privinţa înscrierii. Acţiunile de carte funciară Legea 115/1938 şi Legea 7/1996 reglementează două acţiuni în justiţie cu privire la înscrierile ce se fac în cartea funciară:: 1. Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului. cu situaţia juridică reală. sa fie de rea-credinţă. schimbări care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil. Această acţiune în prestaţie tabulară. Notarea în cartea funciară are ca efect opozabilitatea faţă de terţi. punerea sub interdicţie a titularului de drept real. înfiinţarea unui sechestru asigurător ori judiciar etc. În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde. îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.Publicitatea imobiliară opozabile terţilor sau a le aduce la cunoştinţă acestora numai în scop de informare”. Pentru admiterea unei astfel de acţiuni. Astfel. după caz. în principiu. acţiunile în justiţie în legătură cu imobilul şi în drepturile înscrise în cartea funciară. este imprescriptibilă şi este supusă prescripţiei numai în cazuri de excepţie. pot fi notate: minoritatea. 2. 104 . Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. obţinerea înscrisurilor necesare înscrierii şi suplinirea consimţământului la înscriere prin intermediul instanţelor judecătoreşti. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: actul juridic în baza căruia se solicită prestaţia tabulară să fie încheiat anterior celui în baza căruia a fost înscris dreptul terţului în cartea funciară. terţul să fi dobândit imobilul cu titlu gratuit sau dacă l-a dobândit cu titlu oneros. Acţiunea în prestaţie tabulară – este acţiunea ce urmăreşte predarea şi. se poate cere rectificarea sau. modificarea ei.

prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. b. Care sunt înscrierile în cartea funciară? a. 7. Acţiunile de carte funciară. principiul egalităţii. Cartea funciară – potrivit Legii 7/1996 – legea cadastrului şi publicităţii imobiliare. radierea. principiul oralităţii. Înscrierea provizorie. c. 9. Ce este publicitatea imobiliară şi care sunt obiectivele ei? 2. cadastru general. 105 . b. 4. notarea. acţiunea în rectificarea înscrierilor. prin declaraţie autentică. întabularea. b. Principiile noilor cărţi funciare (enumerarea lor şi analiza fiecăruia în parte). în caz de litigiu. 8. Principiile noilor cărţi funciare sunt: a. b. Ce categorii de cadastre cunoaşteţi. 6. 10.Publicitatea imobiliară Rectificarea înscrisurilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă. fie. numai pe capitole. Este o acţiune imprescriptibilă sub rezerva prescripţiei acţiunii de fond. c. Teste de autoevaluare 1. acţiunea posesorie. Acţiunile de carte funciară sunt: a. Notarea. Legea 7/1996 este structurată: a. acţiunea în prestaţie tabulară. în trei titluri. cadastru mixt. potrivit Legii 7/1996? a. c. 3. 5. c. c. cadastru complex. principiul relativităţii. Întabularea. numai pe articole. Acţiunea în rectificare a înscrisurilor poate fi introdusă de orice persoană interesată pentru situaţiile prevăzute de Legea 7/1996. b.

13. În prezent. pentru a ocroti securitatea statică şi securitatea dinamică a circuitului civil referitor la asemenea bunuri. Codul civil b. în oraşul Galaţi. Care este actul normativ cel mai recent reglementează cadastrul şi publicitatea imobiliară? a. să constituie o evidenţă clară şi corespunzătoare a tuturor imobilelor în scopul utilizării şi exploatării la modul cât mai eficient posibil. Legea 7/1996. de a permite organelor competente ale statului să exercite un control riguros şi permanent referitor la schimbările care se produc atât în situaţia materială. Obiectivele ei cele mai importante sunt: să dea o cât mai mare siguranţă drepturilor reale existente. Codul de procedură civilă. Transilvania şi Bucovina. În ţara noastră unde au fost pentru început cărţile funciare: a. Datorită condiţiilor istorice din ţara noastră. c. în zona Bucureştiului. creând un sistem unitar de publicitate imobiliară pe întreaga ţară. b. În ce stat au fost introduse pentru prima dată cartea funciară: a. 12. Elveţia. b. Rezumat Publicitatea imobiliară desemnează totalitatea mijloacelor juridice prevăzute de lege prin care se evidenţiază situaţia materială şi juridică a imobilelor. c.Publicitatea imobiliară 11. care 106 . în acord cu legea. sistemul cărţilor funciare. cât şi juridică a imobilelor. Austria. pe teritoriul ţării noastre eu existat mai multe sisteme de publicitate imobiliară: sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni. în mod public. Germania. sistemul cărţilor de publicitate funciară. precum şi evoluţia statului naţional român. Legea 7/1996 a dat o nouă reglementare cărţilor funciare. precum şi transmisiunilor imobiliare prin aducerea situaţiei juridice a acestor bunuri la cunoştinţa terţilor. c.

MODELE DE ACŢIUNI .

) mai veche de 1 an faţă de data tulburării. Potrivit disp. sub nume de proprietar. subsemnatul exercit o posesie continuă. Data. 1847 Cod civ. pretinzând că are dreptul să o facă. pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să-l obligaţi să-mi lase în paşnică posesie terenul situat în …………cu vecinătăţile …………………………. Domnului Preşedinte al …………………………………. taxa de timbru. înţeleg să mă folosesc de proba cu acte. …………………. neînmtreruptă. deoarece terenul i-ar aparţine. Semnătura. . art.. netulburată. Subsemnatul. art. civ.. 242 pct. exercit posesia de peste ……. o posesie continuă. timbrul judiciar. de asemenea. 674 Cod proc.……. civ. şi deoarece nu a trecut 1 an de la această tulburare. În drept: Invoc disp. Solicit. publică. În ultimele 3 luni. Depun alăturat: copie după prezenta spre a i se comunica şi pârâtului. . domiciliat în ………………………. chem în judecată pe …………………. pârâtul a pătruns în repetate rânduri pe terenul meu. neechivocă. solicit judecarea în lipsă.. interogatoriu. vă solicit să-l obligaţi pe pârât să înceteze cu faptele lui de natură a-mi tulbura posesia şi să-mi lase în paşnică posesie terenul. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. domiciliat în ……………………………. martori. În dovedirea celor de mai sus. 2 Cod proc..ani asupra terenului aflat în litigiu.MODEL DE ACŢIUNE POSESORIE ÎN COMPLÂNGERE Domnule Preşedinte. Motivele cererii sunt În fapt: Subsemnatul.. publică sub nume de proprietar (vezi art.. Întrucât.

2 Cod proc. art. Semnătura. În cursul lunii ………a acestui an. pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să-l obligaţi să-mi lase în liberă posesie terenul situat în ……. În conformitate cu disp. În dovedirea celor de mai sus. . taxa de timbru. În drept: Invoc disp.MODEL DE ACŢIUNE POSESORIE ÎN REINTEGRARE Domnule Preşedinte. Data..cu vecinătăţile………………………. înţeleg să mă folosesc de proba cu acte.……. …………………. timbrul judiciar. a pătruns ……….pe terenul meu şi mi-a distrus recolta plantată de mine. Solicit. şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. domiciliat în ………………………. domiciliat în …………………………….. chem în judecată pe …………………. 674 Cod proc... ceea ce reprezintă o deposedare violentă a mea. civ.. Subsemnatul. expertiză şi martori. solicit judecarea în lipsă... Domnului Preşedinte al …………………………………. art. interogatoriu. Motivele cererii sunt În fapt: Subsemnatul. civ. totodată. exercit posesia asupra terenului în litigiu de ……ani. . 242 pct. Depun alăturat: copie după prezenta spre a i se comunica şi pârâtului.

art. În dovedirea celor de mai sus. pârâtul(a) a recunoscut dreptul meu de trecere. domiciliat în ……………………………….MODEL DE ACŢIUNE PENTRU ASIGURAREA SERVITUŢII DE TRECERE Domnule Preşedinte.. iar din data de …………. Conform disp. În drept: Invoc disp. ceea ce face ca eu să nu mai am acces la calea publică.…….. taxa de timbru. 2 Cod proc. timbrul judiciar.. Data. Subsemnatul. Depun alăturat: copie după prezenta. Fac precizarea că. 616-618 Cod civ.. Motivele cererii sunt În fapt: Sunt proprietarul terenului situat în …………………. înţeleg să mă folosesc de proba cu acte. solicit judecarea în lipsă. până la data deschiderii acestei acţiuni. Solicit obligarea pârâtului(ei) la plata cheltuielilor de judecată.. chem în judecată pe …………………. 242 pct. teren înconjurat pe trei laturi de………………. .. domiciliat în ………………………. pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să-l obligaţi să-mi asigure servitutea de trecere prin terenul proprietatea sa. expertiză tehnică şi martori.. civ. copie după titlul de proprietate. acesta mi-a interzis să mai străbat fondul său. art. Domnului Preşedinte al ………………………………….. ceea ce face să fie lipsit de orice altă cale de acces în afară de aceea care străbate terenul pârâtului(ei). ………………….. împrejurare independentă de voinţa mea. situat în ………. Semnătura..

Domnului Preşedinte al …………………………………. interogatoriu.al casei sale din …………. înţeleg să mă folosesc de proba cu acte. În dobândirea celor de mai sus. Subsemnata....MODEL DE ACŢIUNE PENTRU ASIGURAREA SERVITUŢIEI DE VEDERE Domnule Preşedinte... chem în judecată pe ……………….. Semnătura. domiciliat în…………………..cu vedere asupra terenului meu. situat în ………………… Motivele acţiunii sunt În fapt: În construcţia ridicată recent pe terenul sus-menţionat proprietatea sa. Data. art. domiciliată în ………………………. În drept: Invoc disp. sunt îndreptăţită să cer înlăturarea ei.……. cu vedere spre fondul proprietatea mea. Cum această fereastră se găseşte la o distanţă de ……m de limita proprietăţii mele. 612 Cod civ... Depună alăturat copie după prezenta spre a se comunica şi pârâtului. deci la o distanţă mai mică decât cea permisă de lege. pârâtul a lăsat o fereastră dreaptă în zidul dinspre …….. martori. obligat să astupe fereastra din zidul dinspre ………. …………………. .

În drept: Invoc disp. În dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de proba cu acte.. Domnului Preşedinte al …………………………………. cu acordul acestuia şi utilizând terenul aferent imobilului. În prezent. …………………. Subsemnatul. ceea ce îmi creează o stare de disconfort şi multe neplăceri. interogatoriu.MODEL DE ACŢIUNE ÎN SUPERFICIE Domnule Preşedinte. martori.. art.. chem în judecată pe …………………. Data. 492 Cod civ.. acesta nu-mi mai permite să folosesc terenul din jurul casei. domiciliat în ………………………. pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să constataţi că am un drept de superficie asupra terenului proprietatea pârâtului pe care se află construcţia ridicată de mine. Semnătura. . domiciliat în ……………………………. Depunem alăturat copie după prezenta spre a i se comunica şi pârâtului... Motivele cererii sunt În fapt: Am construit pe terenul proprietatea pârâtului o casă. datorită relaţiilor tensionate dintre mine şi pârât.……. .

. este necesar a se trece la verificarea titlurilor de proprietate. domiciliat în ……………………….. interogatoriul pârâtului. în cotă de ½ din contravaloarea cheltuielilor ocazionate de prezentul proces. taxa de timbru. chiar şi de natură violentă. Anexez alăturat cererii: copie după prezenta spre a o comunica şi pârâtului(ei). domiciliat în ……………………………. În drept: Invoc disp. art. măsurarea celor două fonduri şi delimitarea lor. teren ce se învecinează la ……cu terenul proprietatea pârâtului(ei) care şi el l-a dobândit prin ……………... civ. Semnătura.MODEL DE ACŢIUNE ÎN GRĂNIŢUIRE Domnule Preşedinte. la stabilirea liniei de hotar care desparte proprietăţile noastre învecinate. 2.……. copii după titlul de proprietate a terenului. art.. . nu au fost niciodată grăniţuite şi pentru că pârâtul refuză să participe la grăniţuire prin bună înţelegere. Subsemnatul. …………………. chem în judecată pe …………………. În dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de proba cu acte.. Solicit această grăniţuire şi pentru faptul că lipsa liniei de hotar între vecinătăţile noastre duce la multe neînţelegeri.. . în baza contractului ce vânzare/cumpărare ………………….. pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să procedaţi: 1. 2 Cod proc. Domnului Preşedinte al …………………………………. pe cheltuiala ambelor părţi în cote egale. Data. delegaţia şi împuternicirea avocaţială. Întrucât cele două proprietăţi învecinate nu au avut niciodată o linie de hotar fixată printr-un semn exteriorizat şi vizibil. Potrivit disp. dispunându-se în acelaşi timp trasarea liniei de hotar. 584 Cod civ. expertiza tehnică şi martori. la obligarea pârâtului(ei) la plata cheltuielilor de judecată. solicit judecarea în lipsă. 242 pct. Motivele cererii sunt În fapt: Sunt proprietarul terenului situat în …………………. timbrul judiciar.

În dovedirea celor de mai sus. 480. domiciliat în ……………………….. pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să-l obligaţi să-mi predea ………………. Depun alăturat: copie după prezenta spre a i se comunica şi pârâtului. Subsemnatul. Am aflat ulterior. Solicit judecarea în lipsă. După terminarea examenului. Motivele cererii sunt În fapt: În ziua de……………am avut examen la…………………. 481. de la colegi.. domiciliat în ……………………………. Domnului Preşedinte al …………………………………. …………………. . martori şi interogatoriu. solicit să fie obligat să-mi predea bunul meu pe care ăl deţine fără nici un drept.pe care îl deţine fără drept.. mi-am uitat cartea de Drept civil. Semnătura. 1909 Cod civ. că aceasta a fost luată de pârât. art. Cum acesta refuză să mi-o restituie de bună-voie. la numai câteva zile după. Solicit cheltuieli de judecată. înţeleg să mă folosesc de proba cu acte.……. drepturi reale în sala de examen... iar eu nu am abandonat-o.. chem în judecată pe …………………..MODEL DE ACŢIUNE ÎN REVENDICARE BUNURI MOBILE Domnule Preşedinte. .. Data. În drept: Invoc disp.

…………………. 481. Motivele cererii sunt În fapt: Subsemnatul. expertiză şi martori. înţeleg să mă folosesc de proba cu acte... 485 Cod civ.şi să-mi restituie fructele percepute pe timpul posesiei sale în valoare de ………………. art. Potrivit disp. timbrul judiciar. domiciliat în ………………………. 2 Cod proc. aflat în litigiu prin actul de vânzare-cumpărare ……………… Pârâtul exercită posesia asupra acestui teren fără nici un drept şi cu rea-credinţă refuză să-mi recunoască dreptul meu de proprietate. interogatoriu.. Depun alăturat: prezenta cerere în dublu exemplar. . civ. În drept: Invoc disp. art. taxa de timbru. am dobândit proprietatea asupra acestui teren. În dovedirea celor de mai sus. pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să-l obligaţi să-mi lase în deplină proprietate şi netulburată posesie terenul situat în ……………. copie după titlul de proprietate. Semnătura. chem în judecată pe ………………….. Subsemnatul.. Domnului Preşedinte al …………………………………. . domiciliat în ……………………………. solicit judecarea în lipsă. spre a i se comunica şi pârâtului.…….MODEL DE ACŢIUNE ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ Domnule Preşedinte. Data... 242 pct.

. solicit judecarea cauzei în lipsă. anexe gospodăreşti şi o suprafaţă de teren de ….m..…….p... art. chem în judecată pe …………………. 2 Cod proc..am devenit coproprietar al imobilului în litigiu. . În drept: Invoc disp. În baza disp. Domnului Preşedinte al …………………………………. pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi: 1. 728 Cod civ. …………………. Întrucât pârâtul refuză să punem capăt stării de coproprietate în mod paşnic. domiciliat în ………………………..MODEL DE ACŢIUNE ÎN PARTAJ Domnule Preşedinte. ieşirea noastră din indiviziune cu privire la imobilul situat în ……….. art. format din casa de locuit. Motivele cererii sunt În fapt: Prin ……………. 242 pct.. civ. În dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de proba cu înscrisuri. Depunem alăturat copie după prezenta spre a i se comunica şi pârâtului şi actele despre care am făcut vorbire. Data.. având fiecare dintre noi o cotă ………. Semnătura. Solicit ca efect al partajului atribuirea imobilului în totalitate subsemnatului. solicit ieşirea din indiviziune cu acesta pe calea partajului judiciar. . expertiză tehnică şi martori. domiciliat în ……………………………. Subsemnatul. împreună cu pârâtul(a). urmând să achit pârâtului cota parte ce i se cuvine din valoarea stabilită în urma efectuării expertizei imobiliare. interogatoriu.

.............................................Monitorul Oficial ......Abrevieri art....................................................................... dreptul C.....pr......... ........Of................................................................ civ..................................................................civ.................................. articolul alin................................................... ............... Codul de procedură civilă M......... ......... Codul civil C......................................... ........ aliniatul dr.............................. ....... ..................................................

Beleiu. 8. I. Drept civil. Drepturile reale. 4. Bucureşti. Filipescu. Crişu. Drepturile reale principale. Bucureşti. G. Editura Argessis. G. 1947. I Editura Şansa. Drept civil. Bucureşti. Editura Şansa. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE 1. Teoria generală a drepturilor reale. C. 107 . 1988. Luţescu. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Elemente de drept civil. 1992. Stătescu. 1995. Editura Hamangiu. Drept civil. Stănescu. vol.N. 5. Bârsan. Galaţi. 3. Ş. I. 7. Bucureşti. Drept civil. Bucureşti. Ghidul juristului. Drept civil. Editura Actami. I. Bîrsan. Dogaru. 1994. 6. Drepturile reale – note de curs. 2001.M. Crişu. 2. 1993. Galaţi. Pop. L. 2006. L. Elementele dreptului civil.P. Drepturile reale principale. Curtea de Argeş. Apostu. C. 1996. C. C. Bucureşti. ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Gh. 9. 10. Harosa. 2007. Drept civil român. Universul Juridic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful