You are on page 1of 20

C

7
ªapte principii pentru U P R I N S
cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã Scriptura în mod


intens ºi sistematic, dar cu
sinceritate ºi în curãþie.
3 Editorial
2. Studiazã toatã Biblia aju- „Orice ucenic desãvârºit va fi ca învãþãtorul
tându-te cu rugãciune în mod indi- lui” (Luca 6:40)
vidual ºi în compania oame-nilor
sfinþi (atenþie la învãþãtori!). 4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
3. Citeºte istoria Bisericii scrisã Rugãciunea care ajunge în cer –
de autori cu orientãri creºtine Augustin Kuschausen
diferite.
4. Cunoaºte situaþia actualã a 6 Principii sfinte
creºtinismului ºi a celorlalte religii Pacea este cadoul lui Dumnezeu – Ghiþã
(sumar). Cãluº
5. Dãruieºte-te lui Dumnezeu
fãrã rezerve. 8 Doctrine biblice
6. Trãieºte cu demnitate ºi iubire Alegerea ºi chemarea Divin㠖 Iosif Anca
în familie.
Am învãþat sã învãþãm ºi
7. Integreazã-te într-o bisericã
evlavioasã ºi activã.
10 învãþând ne învãþãm
Scrisoarea VII (partea a doua) – Zaharia Bica

13 Familia, cuibul credinþei


Impãrãþia lui Dumnezeu este a celor ca ei –
Marjorie Hiebert

16 Înþelepciune pentru înþelepþi


Douã feluri de belºug (Proverbe 28:19) –
Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei Iosif Anca
„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 4000 exemplare, provin

din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc sã sprijine


18 Istorie
Secolul VIII – Daniel Brânzei
aceastã lucrare pot face depuneri în contul Asociaþiei
Creºtine de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:

RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/EUR,


COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 deschis la BCR,
Arad, care are ca obiect de activitate doar educaþia creºtinã.

Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!


Colectivul de redacþie

ISSN: 1841-1185

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl, Arad, tel./fax: 0257 253391
Editorial

„ORICE UCENIC

DESÃVÂRºIT

VA F I C A

ÎNVÃÞÃTORUL LUI”
(Luca 6:40)

„Isus învãþa pe norod într-o sinagogã în ziua Sabatului. ªi acolo era o femeie stãpânitã de optsprezece
ani de un duh de neputinþã… Isus, a chemat-o, ºi i-a zis: «Femeie, eºti dezlegatã de neputinþa ta». ªi-a
întins mâinile peste ea; îndatã s-a îndreptat, ºi slãvea pe Dumnezeu... norodul se bucura de toate lucrurile
minunate, pe care le fãcea El” (Luca 13:10-13, 17).
Pânã aici totul sunã minunat. „Dar fruntaºul sinagogii, mâniat cã Isus sãvârºise vindecarea aceasta
în ziua Sabatului, a luat cuvântul, ºi a zis norodului: «Sunt ºase zile în care trebuie sã lucreze omul;
veniþi dar în aceste zile sã vã vindecaþi, ºi nu în ziua Sabatului!»” (Luca 13:14).
Reacþia acestui lider religios l-a determinat pe Domnul Hristos sã demaºte ipocrizia religioasã,
generalizând fenomenul. „«Fãþarnicilor», i-a rãspuns Domnul; «oare în ziua Sabatului nu-ºi dezleagã
fiecare din voi boul sau mãgarul de la iesle, ºi-l duce de-l adapã? Dar femeia aceasta, care este o fiicã a
lui Avraam, ºi pe care Satana o þinea legatã de optsprezece ani, nu trebuia oare sã fie dezlegatã de
legãtura aceasta în ziua Sabatului»?” (Luca 13:15-16).
Vã rog sã sesizaþi mai întâi cã liderul religios a fost „indignat” de cãlcarea regulilor „cultice”,
ceremoniale, deºi în mod strict, legea pãzirii Sabatului nu fãcea referiri la vindecãri. Adicã oamenii þin cu
strãºnicie la regulile lor; în cazul fariseilor, menþionate în Matei 15; 23; Marcu 7, de unde notez doar
comparaþia. „Povãþuitori orbi, care strecuraþi þânþarul ºi înghiþiþi cãmila” (Matei 23:24).
Pentru a arãta cã Legea lui Dumnezeu este în folosul spiritual ºi fizic al oamenilor, dezbãtând problema
pãzirii Sabatului, Domnul a zis: „Sabatul a fost fãcut pentru om (pentru folosul lui), iar nu omul pentru
Sabat” (Marcu 2:27). Deci orice reguli bisericeºti trebuie sã ajute la mântuirea omului.
Mai mult decât atât, Domnul a cunoscut inimile lor ºi a dat exemplul cu boul ºi mãgarul fiecãruia,
arãtând cã pentru ei, mai presus de lucrarea lui Dumnezeu în folosul oamenilor ºi mai presus de regulile
organizaþiei, sunt interesele personale. Aceasta era culmea fãþãrniciei lor. Pentru copilul sau boul lor
cãzut în fântânã (Luca 14:5) sau pentru mãgarul lor însetat, se putea cãlca Sabatul ºi rânduielile
organizaþiei, nu mai contau, dar pentru o femeie amãrâtã, ele rãmâneau tabu.
Toate acestea ne îndeamnã, întâi pe slujitorii conducãtori, apoi pe tot poporul, sã ne luptãm sã
ajungem ucenici desãvârºiþi, ca Învãþãtorul nostru. Sã ne lepãdãm de noi înºine ºi sã slujim altora, nu
fãrã reguli, cãci Domnul a fost prezent la sinagogã în ziua Sabatului, dar fãcând lucrarea Domnului în
spiritul Scripturilor
Scripturilor,, nu în litera regulilor omeneºti. În asemenea condiþii nu vor rãmânea nici oameni
gârbovi sau flãmânzi, nici animale setoase.
Doamne, dã-ne înþelepciune ºi dragoste!
Editorii 3
Închinãtori în duh ºi-n adevãr

„CÂND ÎMI TÂNJEA SUFLETUL ÎN MINE, MI-AM ADUS AMINTE DE DOMNUL,

ºI RUGÃCIUNEA MEA A AJUNS PÂNà LA TINE, ÎN TEMPLUL TÃU CE SFÂNT”


IONA 2:7

Despre rugãciune s-a scris mult. Am gãsit titluri întâmplat în cazul lui Corneliu, un om „…cucernic ºi
frumoase despre rugãciune; cred cã fiecare scriitor a temãtor de Dumnezeu împreunã cu toatã casa lui. El
avut intenþia de a aborda subiectele cât mai fidel fãcea multe milostenii norodului ºi se ruga totdeauna
posibil. Însã cu toatã multitudinea de scrieri religioase, lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:2). Rugãciunile
impresia mea este cã nu s-a scris suficient despre lui au ajuns împreunã cu milosteniile lui la Tatãl ceresc
rugãciunea biblicã. În multe cãrþi este prea mult ºi au primit un rãspuns atât de minunat ºi
comentat omul din afara Bibliei. Desigur cã motivele impresionant, care ºi astãzi mai are puterea de a
sunt multe ºi foarte diverse, dar greºite când esenþialul zgudui sufletele ºi inimile celor reci ºi formaliºti în
biblic a rãmas omis. Scopul primordial al acestor credinþã ºi care mereu se plâng cã nu primesc
articole este educarea celor credincioºi conform rãspunsuri la rugãciunile lor reci.
învãþãturii ºi exemplelor biblice. De ce „minunea” ascultãrii rugãciunilor, adicã
Poate cã unii vor zice: „Da, dar aºa ceva nu mai aprobãri lor la tronul ceresc nu este un fenomen la
are astãzi aceeaºi aplicabilitate ºi popularitate!” Este îndemâna oricui? Iatã explicaþia oficialã: „Nu mâna
adevãrat, dar niciodatã cei sfinþi ºi credincioºi n-au fost Domnului nu este prea scurtã ca sã mântuiascã, nici
apreciaþi în lumea pãcatului. ªi totuºi printre nori, de urechea Lui prea tare ca sã audã, ci nelegiuirile voastre
multe ori se mai zãreºte câte o stea ºi este foarte pun un zid de despãrþire intre voi ºi Dumnezeul vostru;
strãlucitoare. Pânã ºi în deºert se mai gãseºte câte un pãcatele voastre vã ascund Faþa Lui ºi-l împiedicã sã
pom cu frunze verzi. Un credincios poate fi comparat vã asculte” (Isaia 59:1-2). Iatã iubit suflet, care sunt
cu palmierul care ºi în timp de secetã este tot verde. cauzele care lipsesc pe mulþi de binecuvântãrile
Rugãciunea sincerã are substanþã realã ºi cereºti. Lucrurile însã nu se opresc aici, cãci asemenea
spiritualã. Destinaþia rugãciunii adevãrate este CERUL. stãri vinovate atrag mânia divinã ºi blesteme. „De
În cuvinte biblice, Templul lui Dumnezeu din ceruri. aceea ºi Eu, (zice Dumnezeu) voi lucra cu urgie; ochiul
Rugãciunile sfinþilor sunt aºezate de îngeri în Meu va fi fãrã milã ºi nu mã voi îndura; chiar dacã vor
cãdelniþe, potire de aur ºi prezentate în Templul sfânt striga (se vor ruga) în gura mare la urechile Mele, tot
din cer (Apocalipsa 5:8; 8:3-4). Rugãciunea fierbinte nu-i voi asculta” (Ezechiel 8:18). Se ajunge pânã acolo
a celui neprihãnit are mare putere (Iacov 5:16). Ea încât chiar postul ºi rugãciunea sã fie o scârbã înaintea
strãbate distanþa imensã dintre cer ºi pãmânt; lui Dumnezeu (Proverbe 28:9; Psalmul 66:19-20; Isaia
depãºeºte toate planetele din drumul ei. ªi nu numai 58:6-14; Iacov 4:1-5).
atât, dar ea se întoarce înapoi pe pãmânt cu Dacã credincioºii de azi ar fi cu toatã inima
binecuvântãrile primite de la Tatãl ceresc. Aºa s-a consacraþi Domnului ºi adevãrului Sãu, atunci
4
Închinãtori în duh ºi-n adevãr

rãspunsurile la rugãciuni vor fi ca o cascadã de când se ruga, s-a deschis cerul, ºi Duhul Sfânt S-a
binecuvântãri cereºti ºi pãmânteºti, aºa cum s-au pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. ªi
revãrsat asupra celor din toatã istoria biblicã (Evrei din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eºti Fiul Meu
11:32-40). Se va întâmpla ca la la Rusalii când toþi prea iubit: în Tine Îmi gãsesc toatã plãcerea Mea!”
s-au umplut de Duh Sfânt ºi mulþimile de oameni din (Luca 3:21-22; 5:16) ºi pânã la sfârºitul activitãþii Sale
diaspora evreiascã au rãmas miraþi de cele ce au vãzut pãmânteºti s-a rugat cu regularitate ºi a fost ascultat
ºi auzit (Faptele Apostolilor 2:1-18). O de-ar reveni „din pricina evlaviei Lui” (Evrei 5:7). Domnul Isus S-a
Rusaliile iar, ca sã se mai încremeneascã lumea odatã rugat întotdeauna dupã împrejurãri. În noaptea
ºi sã vadã cã este un Stãpân sus în ceruri ºi pe pãmânt. premergãtoare alegerii ucenicilor s-a rugat toatã
O imagine binecuvântatã avem în Faptele noaptea (Luca 6:12-13). Înaintea calvarului s-a rugat
Apostolilor 7:55-60 prin diaconul ªtefan, cel care era trei ore, în timp ce ucenicii au adormit (Matei 26:36-44).
plin de credinþã, de Duhul Sfânt, de har ºi de putere. La mormântul lui Lazãr S-a rugat scurt (Ioan 11:41-42).
Faþa lui strãlucea ca faþa unui înger. Priviþi-l cum ºi-a Cu aceastã deosebitã ocazie, Domnul Isus a mulþumit
sfârºit alergarea în rugãciune pe genunchi sub Tatãlui ceresc ºi a fost ascultat. Rugãciunea este
loviturile pietrelor, nevinovat. Rugãciunea lui nu numai soluþia pentru rezolvarea tuturor problemelor ºi
cã a ajuns în cer, dar l-a ºi deschis, printr-o vedenie, mijlocul cel mai sigur ºi mai eficace pentru reforma
în care el „…a vãzut slava lui Dumnezeu ºi pe Isus vieþii spirituale. Ioan Gurã de Aur, spunea cã
stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (versetul „rugãciunea este rãdãcina tuturor lucrurilor bune ºi
55). Ultima lui rugãciune a fost în poziþia cea mai neprihãnite” („Perle”, pag. 93).
oficialã, în genunchi; cãci aºa este scris: „veniþi sã ne Un manual biblic de rugãciune este cea mai lungã
închinãm ºi sã ne smerim, sã ne plecãm genunchiul carte a Bibliei, Psalmii, iar modelul, întâlnit în diferite
înaintea Domnului, Fãcãtorului nostru” (Psalmul 95:6). ipostaze este David. Iatã o rugãciune – cântare a sa,
În aceeaºi poziþie s-a rugat ºi Solomon la inaugurarea rostitã la finalul unui ºir de evenimente tracasante.
Templului iar Dumnezeu a rãspuns din cer trimiþând „Mã înconjuraserã legãturile morþii, ºi mã îngroziserã
slava Sa în Sanctuar ºi angajându-se sã le asculte râurile pieirii; mã înfãºuraserã legãturile mormântului,
rugãciunile în continuare, evident cu condiþia ºi mã prinseserã laþurile morþii. Dar, în strâmtorarea
rãmânerii lor în legãmânt (2 Cronici 5-7). mea, am chemat pe Domnul, ºi am strigat cãtre
Un alt exemplu de rugãciune care a ajuns în cer a Dumnezeul meu: din locaºul Lui, El mi-a auzit glasul,
fost rostitã de Ezechia. Deºi împãrat, a trãit în evlavie ºi strigãtul meu a ajuns pânã la El, pânã la urechile
înaintea lui Dumnezeu, Tatãl nostru. Acesta a fost Lui” (Psalmul 18:4-6). Ascultând rugãciunea, Cel ce
motivul pentru care rugãciunea lui a fost primitã în cer. locuieºte în cer, „A plecat cerurile ºi s-a pogorât”
El s-a rugat astfel: „…Doamne, adu-Þi aminte cã am (Psalmul 18:9) ºi a plâns pe cel ce s-a rugat cu
umblat înaintea Ta cu credincioºie ºi inimã curatã, ºi sinceritate ºi curãþie de inimã (Psalmul 66:18).
am fãcut ce este bine înaintea Ta!” ªi Ezechia a vãrsat Când David a cãzut în mreaja pãcatului, a apelat
multe lacrimi” (Isaia 38:2-3). Rãspunsul Domnului a cu rugãciuni de penitenþã la Dumnezeu (Psalmul 32,
fost: „…Am auzit rugãciunea ta ºi am vãzut lacrimile 51). Cred cã în situaþii de abatere de la legea sfântã
tale. Iatã cã voi mai adãuga încã cincisprezece ani la numai rugãciunea de iertare însoþitã de acceptarea cu
zilele vieþii tale” (versetul 5). Altãdatã Ezechia s-a rugat smerenie a eventualelor pedepse poate ajunge în cer.
pentru poporul care venise din regatul de nord pentru De aceea preaiubiþilor îndrãzniþi ºi cereþi milã de
a serba Paºtele, „…zicând: Domnul, care este bun, sã la Dumnezeu cãci rugãciunile noastre trec pe la
ierte pe toþi cei ce ºi-au pus inima sã caute pe Domnul, „scaunul harului, ca sã cãpãtãm îndurare ºi sã gãsim
Dumnezeul pãrinþilor lor...” (2 Cronici 30:18-19). Lui i har, pentru ca sã fim ajutaþi la vreme de nevoie” (Evrei
sau alãturat slujitorii Templului care „…sau sculat ºi 4:16). Dupã pocãinþã, fiecare credincios trebuie sã
au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit ºi rãmânã în sfinþenie, în dragoste Tatãlui, care se
rugãciunea lor a ajuns pânã în ceruri, pânã la locuinþa dovedeºte prin pãzirea poruncilor lui (1 Ioan 5:3), cãci
sfântã a Domnului” (2 Cronici 30:27). Rog pe bunul Domnul Isus Hristos a zis: „Dacã rãmâneþi în Mine ºi
nostru Pãrinte ceresc sã-ºi întindã mâna Sa pãrinteascã dacã rãmân în voi cuvintele Mele, cereþi orice veþi vrea
ºi peste noi pentru binecuvântare. ºi se va da” (Ioan 5:7).
Pãstorul nostru cel drag ºi bun este cel mai
desãvârºit model de rugãciune. De la botezul lui „…pe Augustin Kuschausen
5
Principii sfinte

„ªI ROADA NEPRIHÃNIRII ESTE SEMÃNATÃ


SEMÃNATÃ
ÎN PACE PENTRU CEI CE FAC PACE”
Iacov 3:18

„NEBUCADNEÞAR, ÎMPÃRA TUL,


ÎMPÃRATUL „Và LAS PACEA, Và DAU PACEA MEA.
CÃTRE TOA TE POPOARELE, NEAMURILE, OAMENII DE
OATE NU V-O DAU CUM O DÃ LUMEA.
TOATE LIMBILE, CARE LOCUIESC PE TOT PÃMÂNTUL:
OATE SÃ NU VI SE TULBURE INIMA,
«Sà AVEÞI MULTà PACE!»”
MULTà NICI Sà NU SE ÎNSPÃIMÂNTE”
Daniel 4:1 Ioan 14:27

,,David a suit dealul mãslinilor. Suia plângând ºi PACEA NU ESTE DATÃ DOAR DE ÎMPLINIREA UNUI RITUAL
DATÃ

cu capul acoperit, ºi mergea cu picioarele goale; ºi RELIGIOS SAU DE NORMALIT


NORMALITAATEA ºI PROSPERIT
PROSPERITAATEA

toþi cei ce erau cu el ºi-au acoperit ºi ei capul, ºi suiau PROBLEMELOR PÃMÂNTEºTI. NELINIºTEA ºI FRÃMÂNTAREA
FRÃMÂNTAREA

plângând” (2 Samuel 15:30). FAMENULUI ETIOPIAN AU FOST ÎNLÃTURATE DOAR PRIN AJUT
ÎNLÃTURATE ORUL
AJUTORUL

Pe când mergea Isus... spre pogorâºul muntelui TRIMIS DE D UMNEZEU , PENTRU A TRECE OBST ACOLUL
OBSTACOLUL

Mãslinilor... (în timp ce mulþimea ucenicilor care-L NECUNOºTINÞEIºI NECREDINÞEI CARE AU FOST ÎNLOCUITE CU
însoþea scotea strigãte de bucurie). „Când s-a apropiat CREDINÞA ºI BUCURIA GENERA
GENERAT TOARE DE PACE (FAPTELE

de cetate ºi a vãzut-o, Isus a plâns pentru ea, ºi a zis: APOSTOLILOR 8:26-40).


«Dacã ai fi cunoscut ºi tu, mãcar în aceastã zi, lucrurile,
care puteau sã-þi dea pacea! Dar acum, ele sunt Famenul a ajuns sã cunoascã pe Domnul Pãcii
ascunse de ochii tãi»” (Luca 19:36-42). din Scripturi (Isaia 53) când Filip i-a arãtat lucrurile
Doi împãraþi merg amândoi pe acelaºi deal, dar în care pot sã-i dea pacea. „…Pedeapsa care ne dã pacea
sensuri diferite, plâng amândoi, dar din motive atât de a cãzut peste El, ºi prin rãnile Lui suntem tãmãduiþi”
diferite. David plânge pentru pacea lui pierdutã, Isus (Isaia 53:5). Aºa s-a fãcut reconcilierea noastrã cu cerul
plânge pentru pacea celor din jur, neprimitã, respinsã, ºi aºa este realizabil principiul din Iov 22:21
ºi acum ascunsã de ochii lor. Cel ce a fost ºi este numit ,,Împrieteneºte-te, deci, cu Dumnezeu, ºi vei avea
Domn al pãcii, a dat atunci pacea Lui celor ce L-au primit pace; te vei bucura astfel iarãºi de fericire”.
ºi o dã ºi acum celor ce-L primesc. Duceþi vestea bunã a pãcii de la cruce tuturor
celor pãrãsiþi, uitaþi, abandonaþi de anumiþi prieteni,
TOÞI AVEM NEVOIE DE PACE. EA ESTE DARUL LUI DUMNEZEU PENTRU care poartã în suflet dezamãgire, tristeþe ºi semne de
OAMENI, OFERIT PRIN JERTFA LUI HRISTOS. PACEA ESTE STAREA întrebare. Spuneþi-le: Este „un prieten care þine mai
DE ÎNCREDERE ºI LINIºTE CE SE PRIMEºTE PRIN CREDINÞA DATà DE mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24), El te
CONVINGEREA CÃ ÎNTRE NOI ºI DUMNEZEU TOTUL ESTE ÎN ORDINE, iubeºte în mod desãvârºit. El ªi-a arãtat credincioºia
RELAÞIA ESTE AGREATÃ ºI BINEFÃCÃTOARE AMBELOR PÃRÞI. Lui faþã de cei ce I-au fost prieteni înainte de tine ºi nu
i-a pãrãsit în cuptorul lui Nebucadneþar, nici în groapa
Pacea trebuie sã domneascã mai întâi în noi cu lei, nici în adâncul mãrii, nu te va pãrãsi nici pe
(Filipeni 4:7), apoi ºi în familie (1 Corinteni 7:12-16), în tine. Pentru prietenii Lui, a fost ºi este un sprijin care
adunare (Coloseni 3:15; Efeseni 4:3) ºi chiar în relaþiile nu lipseºte niciodatã în nevoi (Psalmul 46:1). Acceptã-i
6 cu cei din afarã (Romani 12:18). prietenia!
Principii sfinte

Apoi este absolut necesar ca aceastã prietenie realizarea noastrã, ci „pedeapsa care a cãzut peste El
(relaþie amicalã de pace) sã fie pãstratã, cãci se ne dã pacea”. Totuºi, Scriptura nu ne învaþã sã stãm
observã cã pacea ºi nu numai, se manifestã la unii într-o aºteptare pasivã, ci, dimpotrivã, ne îndeamnã:
doar ca bucuria ºi iubirea la unii familiºti – doar în sã cãutãm pacea (Psalmul 34:14; 1 Petru 3:11); sã
luna de miere. De ce unii creºtini nu au pace nici în urmãrim cu toþii pacea ºi sfinþirea (Evrei 12:14);
Împãrãþia pãcii? Imaginea unor astfel de oameni totodatã trebuie sã ºtim cã numai umblarea dupã
seamãnã cu a lui David care fugea din Ierusalim nu de lucrurile Duhului este viaþã ºi pace (Romani 8:6).
teama iebusiþilor, ci de urmãrile propriilor fapte. Sau Aceste lucruri trebuie sã le cunoaºtem ºi sã le
am putea sã-i asemãnãm pe cei fãrã pace cu o ceatã aplicãm în viaþã pentru a beneficia de acest dar divin
de evrei care la 10, 20 de ani de domnie a lui Solomon – Pacea. Pânã acum, Dumnezeu a fãcut tot ce þine de
(regele pãcii), stãteau înarmaþi sau ascunºi de teama El pentru pacea noastrã. Este vremea sã facem ºi
filistenilor, pe care îi redusese la tãcere de mult oastea noi uz de harurile ºi posibilitãþile condiþionate,
lui David. Iatã un rãspuns: „Multã pace au cei ce iubesc prezentate în Cuvântul Sãu. Toate acestea reclamã
Legea Ta, ºi nu li se întâmplã nici o nenorocire” sã ne depãrtãm de tot ce este ºi se pare rãu ºi sã ne
(Psalmul 119:165). Legea lui Dumnezeu, Cuvântul Lui apropiem de Dumnezeu.
este ca o fântânã; cu cât sapi mai adânc cu atât gãseºti Dacã am început privind spre lacrimile
mai multã apã, mai rece ºi mai bunã. De aceea „Aºa împãraþilor, voi încheia privind spre lacrimile noastre.
vorbeºte Domnul… O! de ai fi luat aminte la poruncile Unul dintre motivele pentru care Isus a plâns la intrarea
Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, ºi fericirea ta în Ierusalim a fost timpul: „…mãcar în aceastã zi…
ca valurile mãrii” (Isaia 48:17-18). Dacã doreºti multã vremea când ai fost cercetatã”. A fost o vreme când
pace, iubeºte Cuvântul lui Dumnezeu mai mult, cugetã un glas a strigat în pustie, o luminã a luminat în
la el ºi împlineºte tot ce este scris. Citind, vei gãsi în întuneric, dar foarte puþini s-au trezit. Glasul a fost
Scripturã oameni care au trecut prin situaþii mai grele redus la tãcere, lumina a fost luatã dintre ei, a rãmas
decât tine, care au fost mai bolnavi ºi mai lipsiþi decât pe paginile Sfintelor Scripturi. Aceasta este expresia
tine, mai dispreþuiþi decât tine, dar care au rãmas durerii Mântuitorului „…dar acum ele sunt ascunse
credincioºi lui Dumnezeu, iubindu-L pe El ºi Cuvântul de ochii tãi”. Trãirea în întuneric duce la orbire
Lui. Sfârºitul lor a fost unul glorios; va fi ºi al tãu la fel spiritualã. Dacã pentru cei din Ierusalim a fost un timp
dacã vei iubi Legea Lui ºi-þi vei da toatã silinþa sã favorabil lor, care s-a încheiat fãrã ca ei sã-l cunoascã
împlineºti tot ce scrie în ea. „Slavã lui Dumnezeu în ºi sã beneficieze de el, Cuvântul lui Dumnezeu ne
locurile prea înalte, ºi pace pe pãmânt între oamenii avertizeazã cã ºi pentru noi este un timp al cercetãrii,
plãcuþi Lui” (Luca 2:14). Iatã locul unde va domni pacea când primim pacea. Pacea îºi are vremea ei
pe pãmânt. (Eclesiastul 3:8). Cel ce sta pe un cal roºu a primit
Pentru pacea ta ºi a cãminului tãu, evitã prietenia puterea sã ia pacea de pe pãmânt (Apocalipsa 6:4).
cu lumea, care este vrãjmãºie cu Dumnezeu ºi fii Isus a plâns pentru pacea Ierusalimului. Ce faci tu
prieten cu toþi cei ce se tem de Domnul ºi pãzesc pentru pacea din inima ta, din casa ta ºi pacea din
poruncile Lui (Psalmul 119:63). biserica localã unde eºti membru?
Pavel spune despre Domnul Isus c㠄El a venit
astfel sã aducã vestea bunã a pãcii vouã, celor ce eraþi – DACà SEMENI CU ISUS VEI FACE CA EL – VEI PLÂNGE.

departe, ºi pace celor ce erau aproape” (Efeseni 2:17). – DACà EºTI UN BENEFICIAR AL DARULUI PÃCII – FII ºI
Fiind anulatã diferenþa dintre iudei ºi neamuri, pune-þi UN VESTITOR AL EI. ,,CÂT DE FRUMOASE SUNT PICIOARELE

întrebarea pentru tine: Pacea este o veste bunã sau o CELOR CE VESTESC PACEA , ALE CELOR CE VESTESC

realitate pe care o trãieºti? Totul depinde de locul unde EVANGHELIA” (ROMANI 10:15).
te gãseºti. Eºti departe de Dumnezeu, pentru tine – DACà PACEA ESTE PENTRU CEI CE CUNOSC LUCRURILE
pacea este doar o veste bunã, eºti aproape de CARE POT SÃ LE -O DEA , BUCURIA ESTE PENTRU CEI CE

Dumnezeu (spiritual), pentru tine pacea este darul Lui, SFÃTUIESC LA PACE (PROVERBE 12:20).

de care te bucuri împreunã cu ceilalþi oameni plãcuþi


Ghiþã Cãluº
lui Dumnezeu. Pacea este darul lui Dumnezeu, nu 7
Doctrine biblice

Alegerea
ºi
chemarea
DIVINÃ partea I

Ceea ce este cert în planul mântuirii prin prisma „Binecuvântat sã fie Dumnezeu, T atãl Domnului nostru
Tatãl
chemãrii ºi alegerii este cã numai o parte dintre oameni Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de
vor fi mântuiþi. Ceea ce este problematic, e însã binecuvântãri duhovniceºti, în locurile cereºti, în
explicaþia, procedura mântuirii ºi respectiv a respingerii Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de
celor nemântuiþi. Astfel, pentru cei care acceptã ºi întemeierea lumii, ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã
susþin doctrina calvinistã (cãci Jean Calvin a elaborat înaintea Lui, dupã ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit
mai profund ºi propagat doctrina predestinãrii, deºi mai dinainte sã fim înfiaþi prin Isus Hristos, dupã buna
originile ei sunt mult mai vechi în istoria Bisericii) harul plãcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sãu, pe
lui Dumnezeu este irezistibil pentru unii indivizi ºi inutil care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui. În El avem
pentru alþii. Cât despre celãlalt pol, arminian, mântuirea rãscumpãrarea, prin sângele Lui, iertarea pãcatelor
pãcatelor,,
pare a fi o opþiune uniformã ce poate fi fructificatã de dupã bogãþiile harului Sãu, pe care l-a rãspândit din
oricine, printr-o alegere liberã. belºug peste noi, prin orice fel de înþelepciune ºi de
Cred cã este important atât ca ºi concept general pricepere; cãci a binevoit sã ne descopere taina voii
cât ºi ca parte componentã a dezbaterii despre chemare Sale, dupã planul pe care-l alcãtuise în Sine însuºi, ca
ºi alegere în mântuire, sã pornim de la a prezenta, a sã-l aducã la îndeplinire la împlinirea vremurilor
vremurilor,, spre
încadra corect oferta mântuirii în planul divin ºi în a-ªi uni iarãºi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele
concordanþã cu caracterul lui Dumnezeu. din ceruri, ºi cele de pe pãmânt. În El am fost fãcuþi ºi
Dumnezeu a desfãºurat opera mântuirii pe fondul moºtenitori, fiind rânduiþi mai dinainte, dupã hotãrârea
sfinþeniei ºi iubirii Sale, iar împãcarea a stat sub semnul Aceluia, care face toate dupã sfatul voii Sale, ca sã
ispãºirii, care realiza rãscumpãrarea în toate etapele slujim de laudã slavei Sale, noi, care mai dinainte am
ei, pânã la glorificare. Acest fond permite mântuirea nãdãjduit în Hristos” (Efeseni 1:3-12).
oricui, dupã cum este scris: „oricine va chema Numele În general, teologii nu sunt în dezacord în ce
Domnului va fi mântuit” (Ioel 2:32; Faptele Apostolilor priveºte pregãtirea izbãvirii, însã ei diferã sensibil sau
2:21; Romani 10:13) dar în acelaºi timp „împiedic㔠substanþial în ce priveºte procedura ei. Isus Christos
realizarea mântuirii generale, cãci ea nu este din oficiu, a murit pentru toþi. El a ridicat pãcatul lumii (Ioan 1:29),
nici naturalã. Ea presupune înscrierea individualã în Dumnezeu doreºte ca toþi sã fie mântuiþi ºi nimeni sã
ascultarea ce „anuleaz㔠orientarea spre pomul nu piarã (Ioan 3:16; 2 Petru 3:9). Însã pentru cã
cunoºtinþei rãului ºi readuce omul înspre voia divinã ºi Dumnezeu a plãtit pedeapsa pãcatului, are dreptul sã
pomul vieþii veºnice, dar aceasta necesitã intervenþia decidã condiþiile de oferire a mântuirii.
lui Dumnezeu într-un mod desãvârºit, fapt realizat prin În aceste condiþii alegerea, pe de o parte, este actul
întreaga lucrare a harului ispãºitor. suveran al harului lui Dumnezeu prin care El a ales
Ispãºirea a fost predestinatã în eternitate, cãci pentru mântuire, în Isus Christos pe toþi aceia pe care
Dumnezeu Cel Atotputernic, omniprezent ºi atotºtiutor i-a ºtiut mai dinainte cã-L vor accepta. Pe de altã parte
a pregãtit totul cu anticipaþie. Mântuirea a fost rânduitã este vãzutã ca un act al voinþei divine în suveranitate.
ºi arãtatã la vremea potrivitã. Cel ce înþelege Pentru o dezbatere mai pertinentã prezint
importanþa (valoarea) ºi arta divinã se va asocia terminologia ebraicã ºi greacã ºi înþelesul semantic
contemplativ apostolului Pavel care scria: de bazã. Cuvântul ebraic „Bawkheer” înseamnã a
8
Doctrine biblice

selecta, a alege, o persoanã (2 Samuel 21:6; Psalmul se ridicã întrebarea: Ce vinã mai are un om ce n-are
89:3; 105:6; Isaia 43:20). Cuvintele greceºti parte de mila divinã? ªi poate fi dat un unic rãspuns:
corespunzãtoare sunt: „Eclectos” ºi înseamn㠄luat Lutul (omul – în cazul acesta) nu poate zice olarului
de Dumnezeu” (1 Petru 2:4, 9; Apocalipsa 17:14; „Pentru ce m-ai fãcut aºa”. Dar privind la cazul dat:
Romani 8:33; Tit 1:1-2) ºi „Eklope” – selectare, alegere Faraon, se observã din naraþiunea din Exodul
(Romani 9:11; 11:5; Faptele Apostolilor 9:15). capitolele 5 la 11 cã la primele cinci provocãri, apeluri
Astfel întâlnim în Scripturi alegerea Domnului ale lui Dumnezeu prin Moise ºi Aaron, el de fiecare
Christos (Isaia 42:1), alegerea îngerilor (1 Timotei datã ºi-a împietrit inima (Exodul 7:13, 22; 8:15, 19, 32;
5:21), alegerea Israelului (Romani 11:28), alegerea a 9:7); deºi a vãzut minunile Dumnezeului despre care
diferiþi oameni: preoþi (Deuteronom 21:5), împãraþi a declarat la început cã nu-L cunoaºte (Exodul 5:2).
(1 Samuel 16:12; 1 Cronici 28:5), apostoli (Luca 6:13). Începând cu plaga a ºasea; este scris cã Dumnezeu
Aºadar alegerea în discuþie este atât alegerea i-a împietrit inima (Exodul 9:12, 35; 10:20, 27; 11:10).
indivizilor cât ºi a întregii comunitãþi, a adunãrii (Matei Acest mod de derulare a credinþei sau necredinþei
20:16; 24:22; Luca 18:7; Ioan 15:16, 19; Romani 8:33; este general ºi foarte evident în profeþii ºi explicaþiile
Coloseni 3:12; 2 Timotei 2:10). oferite de Noul Testament. Astfel în Isaia 6:9-10 se aratã
În Romani 11:5 avem o imagine a unei alegeri împietrirea ca o sentinþã divinã pentru Israel „…fã-l
interesante. Referirea e pentru evrei care aveau o tare de urechi, ºi astupã-i ochii ca sã nu vadã cu ochii,
primã alegere (dintre toate naþiunile pãmântului), dar sã n-audã cu urechile, sã nu înþeleagã cu inima
ea nu producea ºi nu dãdea mântuirea, cãci nu tot ce (mintea), sã nu se întoarcã la Mine, ºi sã nu fie tãmãduit
provine din Israel este Israel (Romani 9:6). Doar unii (mântuit)”. Dar Domnul Christos ºi apostolul Pavel
evrei – o rãmãºiþã, beneficiazã de alegerea definitivã aduc lãmuriri asupra acestui fenomen care au aceleaºi
în vederea mântuirii – dar cu o condiþie generalã etape ca la Faraon. Iatã ce scrie în Matei 13:12-16: „Cãci
severã. „Nu te îngâmfa, dar ci teme-te” (Romani 11:20). celui ce are, i se va da, ºi va avea de prisos; iar de la
Cãci ºi Pavel a zis despre sine cã se luptã, prin cel ce n-are, se va lua chiar ºi ce are. De aceea le
rãstignirea Eului pãcãtos cu faptele sale, lauda crucii vorbesc în pilde, pentru cã ei, mãcar cã vãd, nu vãd,
lui Christos, pentru ca nu cumva sã împãrtãºeascã ºi mãcar cã aud, nu aud, nici nu înþeleg. ªi cu privire
soarta celorlalþi iudei – lepãdarea, opusul alegerii la ei se împlineºte proorocia lui Isaia, care zice: «Veþi
(1 Corinteni 9:27; Galateni 6:14). auzi cu urechile voastre, ºi nu veþi înþelege; veþi privi
Cum se împacã alegerea evreilor cu lepãdarea cu ochii voºtri, ºi nu veþi vedea. Cãci inima acestui
lor? În explicaþiile lui Pavel din Romani 9 (un pasaj popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, ºi-au închis
biblic foarte controversat) el explicã situaþia lor
lor,, care ochii, ca nu cumva sã vadã cu ochii, sã audã cu
are la origine alegerea lui Iacov ºi respingerea urechile, sã înþeleagã cu inima, sã se întoarcã la
(lepãdarea) lui Esau, antefactum, prin decizie divinã. Dumnezeu, ºi sã-i vindec». Dar ferice de ochii voºtri
Cele „decise” de Dumnezeu s-au confirmat pentru o cã vãd; ºi de urechile voastre cã aud!”
generaþie (mai întâi) ºi multe altele dupã aceea, cãci Deci nu înþeleg ºi nu vãd pentru cã ºi-au închis
Esau a respins oferta divinã pe care deja o avea prin ochii ºi „nimeni nu-i mai orb ca cel care nu vrea sã
dreptul de întâi nãscut. El este o imagine a celor ce vadã”. Adicã, oferta mântuirii nu o poate „smulge”
provin din familii favorite, sfinþite, conform 1 Corinteni nimeni lui Dumnezeu, El a decis-o, a predestinat-o,
7:14 dar în timp nu manifestã pasiune pentru este realizarea Lui. Noi nu ne putem mântui singuri.
Dumnezeu ºi pierd ºi ceea ce-au avut la un moment Dar dacã aºa ca Faraon, ca evreii ce nu au ascultat pe
dat. „Cãci celui ce are, i se va da, ºi va avea de prisos, Domnul ºi au refuzat lumina venitã peste ei, nu au
iar dela cel ca n-are, se va lua chiar ºi ce are” (Matei acceptat harul mântuirii, potrivit procedurii, Dumnezeu
13:12). T otodatã apostolul introduce aici ideea deciziei
Totodatã urmeazã sã aducã întunericul. Dupã ce oamenii nu vor
libere a lui Dumnezeu; evidentã ºi în cazul lui Faraon sã vadã Dumnezeu îi orbeºte. Cãci Domnul a venit în
ºi a tuturor neamurilor
neamurilor.. lume pentru judecat㠄ca cei ce nu vãd, sã vadã; (sã
Interpretând textul din Romani 9:14-20 în favoarea fie luminaþi) ºi cei ce vãd, (dar refuzã lumina) sã ajungã
„predestinãrii” accentul poate fi pus pe expresia „Voi orbi” (Ioan 9:39).
avea milã de ori ºi cine-Mi va plãcea” situaþie în care
„nu atârn㔠(nu depinde) nici de cine vrea (cine îºi – va urma –
declarã dorinþa) nici de cine aleargã (cine face ceva Iosif Anca
pentru atingerea scopului). În aceastã ordine de idei
9
Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

N-am fãcut mare lucru astãzi, am rãsfoit caiete vechi scria despre „trezirea
trezirea poftelor firii pãmânteºti”. Orice
cu însemnãri din tinereþe zãbovind mai ales asupra acelor provocare îmi vine de fapt prin gânduri aproape agresive
file unde notasem cu acribie toate frãmântãrile mele ºi prin imagini toate tinzând într-un mod greu de înþeles
lãuntrice, frãmântãrile celui care ºi-a propus sã se lupte sã se sãdeascã în inima mea pentru a-mi momi gândurile
cu sine sub flamura înduhovnicirii. cele curate. Cãci îmi pare fãrã putinþã sã fac ceva, fie în
Vezi cum au trecut anii…! Astãzi, crede-mã, recitesc bine, fie în rãu, dacã întâi nu m-am convins la nivelul
aceste note cu un fel de compãtimire, dar ºi admiraþie minþii. Când pãcatul are acordul minþii, deja am înclinat
pentru tânãrul de altãdatã. De fapt au fost ani ai lacrimilor în favoarea lui. De aceea îmi propun sã-mi cercetez
izvorâte din bucurie sau deznãdejde, ani plini de aplecarea minþii în fiecare clipã. Îmi propun de asemeni
fervoarea cãutãrii înþelepciunii ºi maturitãþii sã-mi înfrânez curiozitatea cu privire la orice mi-ar aþâþa
duhovniceºti, fie din lecturile pe care mi le alegeam cu simþurile: cãrþi, filme sau emisiuni TV, plimbãri prin locuri
grija omului pornit spre desãvârºire, fie din lungile stãri aglomerate, ori sã-mi petrec concediul pe plajele mãrilor,
de vorbã cu oameni înþelepþi, dar ºi din eºecurile ºi unde fiecare se întrece cu celãlalt în arta de a-ºi dezgoli
biruinþele mele în toate, însã prin iluminarea tainicã a cât mai rafinat trupul, adicã sã mã feresc cu orice preþ
Duhului Sfânt, a Duhului Aceluia care a avut multã, multã de a deveni jucãria propriei mele curiozitãþi.
rãbdare cu mine. Încã o datã afirm, aºa cum îþi scriam Uneori stau ºi mã gândesc dacã sunt un copil al lui
într-o altã scrisoare, c㠄un fiu al lui Dumnezeu este Dumnezeu din moment ce mã descopãr atât de sensibil
implicit ºi un fiu al timpului”, adicã, altfel spus, un fiu al în faþa acestor provocãri pe care le întâlnesc la tot pasul.
aºteptãrii iubitoare a lui Dumnezeu. Mã întreb uneori frãmântat de ciudate neliniºti: „Oare ºi
În tinereþe am citit cartea „Gargantua” ºi ceilalþi sunt ca mine sau sunt diferiþi?” Poate singura
„Pantagruel”, în care scriitorul francez Rabelais spune deosebire dintre ei ºi mine este cã ei ºtiu sã-ºi ascundã
cã Diavolul a crescut ºi el ºapte fete ºi care, atunci când aceste frãmântãri. Toate le voi înþelege cu vremea…”
s-au fãcut mari, le-a mãritat rând pe rând. Pe una dintre …ºi iatã cum prea iubite frate, desferecând câteva
ele, sã zicem pe cea dintâi, numitã Zgârcenia, a mãritat-o peceþi de pe filele jurnalului meu de tinereþe, m-am
cu un om putred de bogat, pe alta numita Slavã Deºartã, pregãtit de altfel sã mã aplec ºi asupra Sfintei Scripturi,
a mãritat-o cu unul care adunase multã ºtiinþã, mã refer la capitolul 5 din cartea care te preocupã într-un
cheltuindu-ºi viaþa prin biblioteci, pe o alta numitã Invidia, mod aparte: „Proverbele lui Solomon".
a dat-o unui om sãrac ºi leneº. ªi aºa, cu fiecare, pânã la Îþi atrag atenþia încã de la început, cã adresarea pe
cea de a ºaptea numitã Desfrânarea sau Curvia, pe care care o face Duhul Sfânt cititorului este cât se poate de
n-a mai vrut sã o mãrite cu nimeni, dar începând de la personalã ºi asta nu trebuie sã pierzi din vedere când
cei mai tineri pânã la cei mai bãtrâni îi îmbia pe toþi cu ea. lecturezi textul: „Fiule, ia aminte…
aminte…” ” (versetul1). Asta
Trebuie sã recunosc aici adevãrul acestei anec- înseamnã cã tot ceea ce urmeazã în conþinutul textului te
dote, cãci având în vedere provocãrile senzuale repetate priveºte absolut personal, e problema ta. Nu insist asupra
ce-mi vin dinafarã ºi care fãrã sã vreau mi se întipãresc frãmântãrilor tale, le cunosc prea bine. Aº vrea doar, foarte
în suflet, tulburându-mã aproape fãrã rãgaz chiar ºi în succint, sã-þi indic câteva principii care pot fi ºi remedii
ceasurile liniºtite ale rugãciunii, diavolul ciocãneºte des pentru tine, principii pe care Dumnezeu ni le pune la
la uºã, oferindu-mi ultima-i progeniturã. Fiecare dispoziþie în Cartea Sa, chiar în acest capitol.
provocare pe care o primesc, fie dinafarã, fie din mine Sã nu uiþi însã nici o clipã faptul cã pãcatul curviei
însumi, tinde sã rupã zãgazurile stãpânirii de sine, sã- este un pãcat foarte grav ºi în Scripturã, gravitatea lui
mi descãtuºeze furtuna simþirii, aceastã cutie a Pandorei este similarã cu amputarea unui mãdular din Trupul lui
ºi de aceea mã tem de ceea ce s-ar putea întâmpla. Poate Hristos pentru a fi transplantat în trupul unei desfrânate
10 tocmai la aceasta se referea sfântul apostol Pavel când (1 Corinteni 6:15). ªi încã ceva: pentru curvari nu este loc
Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

în Împãrãþia lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:15). Trãim însã


2) GÂNDEºTE-TE LA CONSECINÞE
într-un veac destrãbãlat, suntem obligaþi sã înotãm în
(PROVERBE 5:4, 11).
11).
mlaºtina neagrã ºi putredã a lumii ºi în acelaºi timp
chemaþi sã ne pãstrãm curãþia sufleteascã ºi trupeascã. „…dar la urma este amarã ca pelinul, ascuþitã ca o
Potrivit textului nostru, ne sunt indicate de Dumnezeu sabie cu douã tãiºuri
tãiºuri” ” (vers.4).
câteva principii de care trebuie sã ne þinem ºi care s㠄…ca nu cumva sã gemi la urmã când carnea ºi
jaloneze lupta noastrã. trupul þi se vor istovi
istovi”” (versetul 11). Multe din durerile
noastre îºi au rãdãcina în aceea cã ne lãsãm momiþi de
binele imediat pe care-l urmãrim în orice fãptuire a
1) FUGI DE ORICE FEL DE PROVOCARE noastrã, fãrã sã ne gândim serios la posibile urmãri
(PROVERBE 5:8). neplãcute. Acesta este de fapt mecanismul ispitirii. Bagã
„…depãrteazã-te de drumul care duce la ea, ºi nu de seamã numai ºi vei vedea cã tãria oricãrei ispite vine
te apropia de uºa casei ei”. dintr-o accentuatã posibilitate a unui „mai bine” pe care
Chiar dacã substantivul „drum
„drum” ” este la singular, sã o simþi în cuget ºi pe care de fapt þi-o sugereazã diavolul.
ºtii cã drumurile spre pãcat sunt multe. De altfel, toate „Un mai binebine”” decât binele în care eºti în momentul
provocãrile care tind sã ne împingã spre orice fel de ispitirii, un „mai bine
bine” ” evident mai ieftin ºi la care se poate
desfrânare, toate laolaltã traseazã într-un fel sau altul ajunge foarte uºor ºi care îþi este oferit mai întâi. De ce
acest drum, adicã ne înlesnesc întâlnirea cu pãcatul. Dar mai întâi? Tocmai pentru a ni se ascunde astfel acel dra-
omul înþelept potrivit Scripturii, nu este acela care alege matic „mai pe urmã
urm㔠”, stare din care mulþi odatã ajunºi în
în mod deliberat sã facã faþã acestor provocãri repetate, ea, nu se mai pot elibera niciodatã.
ci acela care a luat hotãrârea nestrãmutatã sã le Iatã de ce te îndemn sã fugi de orice dulceaþã care
ocoleascã. Adu-þi aminte de puternicul Samson din Biblie, poate deveni amarã, cãci numai clipele din urmã le
un om în care puterea lui Dumnezeu odatã prezentã se judecã cu adevãrat pe cele dintâi. Ce zici de versetul
dovedea în lucrãri extraordinare. Dar a fost tare cât timp acesta? „Pâinea minciunii este dulce omului, dar la urmã
a ocolit casa Dalilei, sau a acelora ca ea, însã în clipa gura îi este plinã de pietriº” (Proverbe 20:17). Sau, ca
când a acceptat sã-ºi aºeze capul pe genunchii ei, ºansele sã exemplific ºi mai mult, întâi ni se ofer㠄miere miere
miere”
biruinþei s-au împuþinat, dispoziþia lui sufleteascã s-a (Proverbe 5:3), ca la urmã sã descoperim cã am sorbit
schimbat în favoarea pãcatului, întreaga lui fiinþã fiind din cupa fermecat㠄pelinul amar al morþii” (Proverbe
acum pustiitã de furtunile patimii dezlãnþuite. Într-o mbrãþiºarea sânilor
5:4), ni se ofer㠄îmbrãþiºarea sânilor” (Proverbe 5:20),
rãvãºire interioarã precum aceasta, principiile care i-au ca în final sã descoperim cã am îmbrãþiºat „o o sabie
fost date pentru a se pãzi, ori au fost uitate, ori ºi-au ascuþitã cu douã tãiºuri”, care de fapt a lãsat în fiinþa
pierdut semnificaþia pentru câteva clipe. A fost suficient. noastrã rãni adânci ºi greu de vindecat. Ni se oferã
Înfrângerea nu mai era decât o chestiune de timp. Sã nu desfãtare” (Proverbe 7:18), ca la urmã sã rãmânem cu
„desfãtare”
încercãm deci sã luptãm cu pãcatul, privindu-l în faþã, ci „gemete, cu trupul istovit ºii nervii rupþi
rupþi” (Proverbe 5:11).
sã-l înfrângem în momelile lui, în care de fapt se ascunde. Mai mult, textul inspirat ne atrage atenþia cã urmãrile
Te rog, ia în considerare ºi aceste texte: curviei se rãsfrâng în cel puþin trei planuri:
„Înþeleptul se teme ºi se abate de la rãu, dar • În plan spiritual (versetul 5)
nesocotitul este îngâmfat ºi fãrã fric㠔 (Proverbe 14:16).
fric㔠„Picioarele ei pogoarã la moarte ºi paºii ei dau în
„Omul chibzuit vede nenorocirea ºi se ascunde, dar locuinþa morþilor”.
cei proºti merg înainte ºi sunt pedepsiþi” (Proverbe 22:3). • Înn plan fizic personal (Proverbe 5:9, 11, 23; 6:32;
„Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel cece--ºi 7:22-23).
împietreºte inima cade în nenorocire” (Proverbe 28:14). „…ca nu cumva sã-þi dai altora vlaga ta ºi unui om
Încordeazã-þi aºadar voinþa, uneºte-o cu teama, fãrã milã anii tãi”.
chiar o teamã necontenitã, dar ºi cu credinþa în „…ca nu cumva sã gemi la urmã când carnea ºi
Dumnezeu ºi fugi de cea mai micã provocare. Este trupul þi se vor istovi".
adevãrat cã unii credincioºi au un fel de trufie în Numele „…El va muri din lipsã de înfrânare ºi se va poticni
Domnului, crezând cã ei pot birui pãcatul în orice din prea multa lui nebunie”.
condiþii. Sã nu-i invidiezi ºi nici sã nu-i iei în serios. „Dar cel ce preacurveºte cu o femeie este un om
ªansele lor vor fi ºansele musculiþei care în loc sã fãrã minte, singur îºi pierde viaþa cine face aºa”.
ocoleascã pãianjenul ce o pândeºte, a ales sã-l înfrunte „Deodatã a început sã meargã dupã ea, ca boul care
în chiar plasa lui. Aºa cã, dacã vrei sã fii în siguranþã, se duce la mãcelãrie ºi ca un cerb care aleargã spre cursã
trebuie sã te temi întotdeauna. ªi sã nu uiþi, cã, dacã ºi ca pasãrea care dã buzna în laþ fãrã sã ºtie cã o va costa
„Slava tinerilor este tãria” (Proverbe 20:29), aceasta viaþa pânã ce sãgeata îi strãpunge ficatul”.
slavã se câºtigã ºi se pãstreazã numai fugind. (continuarea pe pagina urmãtoare) 11
Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

• În plan social (versetul 10)


4) CÂND EºTI ISPITIT, FII INTEROGATIV, ADICÃ
INTEROGATIV
„…ca nu cumva niºte strãini sã se sature de averea
PUNE-ÞI ÎNTREBÃRI LOGICE.
ta ºi tu sã te trudeºti pentru casa altuia”.
(PROVERBE 5:12 ºI 20)
Doar în treacãt vreau sã-þi spun cã aceastã întreitã
ruinã pe care pãcatul în general ºi mai ales pãcatul curviei, De exemplu: „Si pentru ce fiule, ai fi (citeºte aº fi)
în special, o aduce în viaþa omului: ruina moralã, fizicã ºi îndrãgostit de o strãinã ºi ai (citeºte aº) îmbrãþiºa sânul
socialã apare în mod evident exemplificatã de Domnul unei necunoscute?”
Hristos în pilda fiului risipitor, pildã pe care meritã sã o Înainte deci, de a lãsa ispita sã-þi inflameze gândurile
studiezi în acest context (Luca 15:11-32). ºi sã punã stãpânire pe imaginaþia ta, slãbindu-þi astfel
forþa împotrivirii încearcã sã conºtientizezi prin întrebãri
logice, printr-o nepãrtinitoare interogaþie, ce se întâmplã
3) CULTIVÃ
ULTIVÃ RELAÞII INTIME NORMALE cu tine în chiar acel moment. Adicã ceea ce doreºti este
CU SOÞIA TA ºi de neapãratã trebuinþã? ªi asta pentru cã orice patimã
(PROVERBE 5:18-19.) are în gând mai degrabã ceea ce doreºte nu ceea ce
trebuie. Vei constata imediat cu plãcutã surprindere cum
„Izvorul tãu sã fie binecuvântat, ºi bucurã-te de chiar acele întrebãri, vor risipi în mod miraculos acea
nevasta tinereþii tale. Cerboaicã iubitã, cãprioarã plãcutã: nãucire care pune stãpânire în mod involuntar pe sufletul
fii îmbãtat tot timpul de drãgãlãºeniile ei, fii îndrãgostit tãu ispitit, cãci investigând ispita prin întrebãri, o vei
necurmat de dragostea ei”. obliga sã se înfãþiºeze astfel la bara tribunalului dreptei
În parantezã vreau sã-þi spun cãci, chiar ºi în judecãþi, unde tãria ei se va risipi precum ceaþa sub razele
domeniul legitim al cãsniciei, orice dezechilibru este soarelui. Socoteºte-te între oamenii înþelepþi care nu
extrem de periculos prin consecinþele pe care le poate pregetã sã facã astfel, cãci destui sunt cei care îºi pun
avea ºi de aceea ºi acest tip de relaþii trebuie cultivat cu aceste întrebãri prea târziu (Proverbe 5:12-14). Cât despre
multã grijã ºi înþelepciune. Fereºte-te de excese în omul nebun, el cu siguranþã nu ºi le va pune niciodatã.
aceastã privinþã, cãci nimic nu are putere mai mare de a Aºa cum þi-am spus mai sus, chiar dacã instinctele
te subordona trupului ca actul sexual. Este adevãrat cã noastre (ºi-l am în vedere pe cel sexual), sunt raþionale
atât prin creaþie cât ºi prin binecuvântarea cãsãtoriei, prin scopul lor, totuºi ele tind sã ocoleascã dreapta
actul acesta este sfinþit, dar el rãmâne totuºi trupesc, judecatã, cerându-ne într-un mod imperios ºi tare ciudat,
ducând la un soi de ferecare a noastrã în trup, un înec sã acþionãm orbeºte ºi nu sã gândim mai întâi. De aceea,
în propriile instincte ºi care nu se poate ca prin în astfel de situaþii, întrebãrile sunt o frânã potrivitã pentru
reverberaþie sã nu ne stânjeneascã oarecum în a stãvili cel puþin în parte lava aceasta fierbinte a ispitirii.
activitãþile noastre duhovniceºti. Nu cred cã greºesc Nu vreau sã mã despart de tine înainte de aþi pune
dacã numesc consecinþele acestui tip de exces, un fel sub ochi cazul binecunoscut din Biblie al tânãrului Iosif
de sinucidere lentã ºi oarecum legalã. Precum vezi, am (Genesa 39). ªtii cã atunci când stãpâna lui, soþia lui Potifar
fãcut o parantezã, însã în contextul discuþiei noaste, s-a apropiat de el ºi, privindu-l cu ochi languroºi, i-a ºoptit
fereºte-te de exagerãri, chiar ºi atunci când este vorba cu vorbe sugrumate de patimã: „Culcã-te cu mine”, el nu
de abstinenþã, chiar ºi atunci când te-ai hotãrât sã te s-a lãsat biruit de patimã, ci a fãcut cu voce tare atât pentru
dedici postului ºi rugãciunii sau altor activitãþi înrudite. el cât mai ales pentru stãpâna lui urmãtoarea constatare
Ia decizii în aceasta privinþã numai în urma unei serioase încheiatã cu o dezarmantã întrebare: „V „Vezi
ezi cã stãpânul meu
cercetãri de sine ºi în acord cu soþia ta. nu-mi cere socotealã pentru nimic din casã ºi mi-a dat pe
Fereºte-te prin urmare sã creezi situaþii, oricare ar mânã tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa
fi ele, care prin natura lor te-ar despãrþi timp îndelungat aceasta ºi nu mimi--a oprit nimic afarã de tine pentru cã eºti
de soþia ta: lungi cãlãtorii de afaceri în strãinãtate nevasta lui. Cum aº putea sã fac eu un rãu atât de mare ºi
(Proverbe 7:19-20) sau detaºându-te voit de familie sã pãcãtuiesc împotriva lui Dumnezeu?
Dumnezeu?” ” (Genesa 39:7-9).
pentru perioade lungi de lucru în alte þãri, etc. Închei aceastã scrisoare, îndemnându-te sã lupþi
Toate aceste atitudini aparent responsabile sunt hotãrât ºi alãturi de fraþii tãi împotriva pãcatului desfrânãrii
de fapt opþiuni inconºtiente în favoarea pãcatului curviei sub orice formã, pãcat care în veacul de acum este cel
care distrug individul ºi familia. În final, socoteºte mai mult în prim-planul scenei. Pãcat pe care, dacã nu-l
cãsãtoria ta ca un port liniºtit în care îþi aduci corãbiile putem eradica din lume, cel puþin îl vom dezaproba ºi
din când în când atunci când simþi cã urgia mãrii înfrânge în noi înºine. ªi sã nu uiþi cã desfrâul ºi onoarea
dezlãnþuite te primejduieºte. n-au fãcut casã bunã niciodatã. Aºadar dacã ne pierdem
bunul nume, restul nu mai foloseºte la nimic.
Fii tare!
12 Zaharia Bica
Familia, cuibul credinþei

Împãrãþia lui Dumnezeu


este a celor ca ei
de Marjorie Hiebert

„LÃSAÞI COPILAºII Sà VINà LA MINE, ºI NU-I OPRIÞI; CÃCI


ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU ESTE A CELOR CA EI"
(MARCU 10:14).

COPIII, COMOARA NOASTRÃ Copiii sunt ºi cea mai mare valoare a bisericii.
Bisericile au nevoie de copii ale cãror rãdãcini sunt
Copiii sunt pietre preþioase. Gãlãgioºi, cãzând adânc înfipte în solul fertil al Cuvântului Domnului ºi
mereu, veseli, drãguþi – ei sunt cea mai mare comoarã a al credinþei pãrinþilor, pentru ca lucrarea Împãrãþiei sã
unui cãmin. Fericirea pe care o aduc în cãminele ºi în poatã continua.
inimile noastre nu poate fi mãsuratã în lei. Herbert Hoover Cel mai bun mod de a avea grijã de aceste valori
a spus: „Cu cât îmbãtrânesc mai mult, cu atât îi preþuiesc date de Dumnezeu este de a le înapoia lui! Ca ºi Ana
mai mult pe copii. Copiii sunt cea mai sãnãtoasã ºi (mama lui Samuel), trebuie sã luãm în considerare
folositoare parte a rasei umane, pentru cã ei sunt cei faptul cã Dumnezeu este primul care aºteaptã ceva
mai proaspãt veniþi din mâna lui Dumnezeu. Capricioºi, de la copilul nostru ºi sã afirmãm cu sinceritate „cât
ingenioºi, rãutãcioºi, umplând lumea cu bucuria ºi cu timp va trãi va fi al Domnului”. ªi ca Eunice, o altã
umorul lor
lor,, copiii completeazã minunea de a trãi”. mamã credincioasã, trebuie sã transmitem credinþa
Cãminele fãrã copii sunt incomplete; ca o casã fãrã noastrã copiilor noºtri. Se poate spune despre copilul
mobilã. În aceste case existã un gol pe care numai copiii, nostru, aºa cum se spunea despre Timotei: „…din
cu felul lor delicios de a fi, îl pot umple. Rãceala ºi pruncie cunoºti Sfintele Scripturi, care pot sã-þi dea
tristeþea mohorâtã a unei case fãrã copii poate fi alungatã înþelepciunea care duce la mântuire, prin credinþa în
de strãlucirea ºi de cãldura fericirii „noilor veniþi”. Copiii Isus Hristos” (2 Timotei 3:15)?
aduc un plus de profunzime, de vioiciune picantã ºi de Un mare om a spus odatã cã din toatã experienþa
culoare, cu satisfacþiile profunde care dau vieþii un þel. de viaþã pe care ºi-o poate aminti, nimic nu i-a produs
Cineva a spus: ,, UN COPIL FACE DRAGOSTEA MAI
,,U mai multã bucurie ca momentul în care, aflându-se pe
PUTERNICÃ, ZILELE MAI SCURTE, NOPÞILE MAI LUNGI, RESURSELE o stradã aglomeratã a unui mare oraº, un copil l-a privit
FINANCIARE MAI MICI, CÃMINELE MAI FERICITE, HAINELE MAI drept în ochi, l-a luat cu palma lui micuþã de mânã ºi
UZA TE; COPIII TE FAC SÃ UIÞI DE TRECUT ºI SÃ VEZI ÎN VIIT
UZATE OR
VIITOR i-a spus: „Ajutã-mã sã trec strada pe partea cealaltã!”
CEV
CEVAA PENTRU CARE MERITà Sà TRÃIEºTI”. A fost o onoare pentru acel om puternic sã facã fie ºi
Un copil înseamnã bucurie, dar ºi probleme ºi atât pentru copilul care a avut încredere în el.
îngrijorãri, bani, lacrimi. Ca þânci, ei pãºesc cãlcându-ne Gândindu-ne la exemplul acesta, ne dãm seama
pe picioare, iar ca adolescenþi, ei pãºesc uneori pe inimile cã noi, pãrinþii, avem tot timpul acest privilegiu de a-i
noastre. Cu toate acestea, copiii sunt darul cel mai de conduce pe copiii noºtri pe strãzile întunecate ale
preþ „o avere datã de Dumnezeu”. „Ferice de omul care vieþii, pentru a-i treMce pe „Partea Cealaltã„. Sã-l iei
îºi umple tolba de sãgeþi cu ei!” (Psalmul 127:5a). pe copil de mânuþa lui firavã ºi sã-l conduci la Domnul
Copiii n-ar trebui sã fie aduºi pe lume doar pentru Isus. Ce lucru binecuvântat! Ce þel pentru întreaga
a da unitate unui mariaj instabil, cu toate cã ei reprezintã viaþã! Ne simþim noi onoraþi de acest lucru? Preþuim
un mare factor de stabilitate într-un cãmin. Un cãmin noi oare aºa cum se cuvine încrederea pe care copilul
fãrã copii este deseori mai nefericit faþã de un cãmin nostru ºi-a pus-o în noi?
care are parte de copii. Când se naºte un copil, pãrinþii „COPILÃRIA ESTE CA O OGLINDà CARE REFLECTà DE-A
îºi vor uita reciproc greºelile ºi eºecurile ºi se vor LUNGUL VIEÞII IMAGINILE CARE I-AU FOST PUSE ÎN FAÞÔ. NOI
concentra asupra copilului cu afecþiune ºi interes SUNTEM CEI CARE OFERIM ACESTE IMAGINI. OARE ACESTE
comun. Aceasta îi va aduce pas cu pas spre maturitate, IMAGINI ÎL REFLECTÃ LA RÂNDUL LOR PE DOMNUL ISUS?
alt factor stabilizator în construirea cãminului.
13
Familia, cuibul credinþei

DIN GURA COPILAºILOR copiilor noºtri. O, Doamne, dã-ne înþelepciunea lui


Solomon ºi rãbdarea lui Iov!
Vorbim mereu despre faptul cã noi suntem cei Copiii sunt gânditori ºi creativi prin natura lor,
care îi învãþãm pe copii, dar, de fapt, ei sunt cei care dar numai (dacã) imaginaþia lor nu este împiedicatã
ne învaþã mai întâi. Aproape în fiecare zi, copiii noºtri constant de interferenþa adultã. Datoritã lipsei lor de
vor spune sau vor face ceva care ne va învãþa ceva prejudecãþi ºi a minþii lor pline de o imaginaþie
nou, dacã îi urmãrim ºi dacã îi ascultãm. ªi aceasta debordantã, ei pot pune întrebãri care ne vor stimula
este exact ceea ce trebuie sã facem: sã îi urmãrim ºi ºi care vor constitui o permanentã provocare pentru
sã îi ascultãm. Atenþie! Ei pot deschide uºi cãtre resursele ºi pentru capacitatea noastrã spiritualã. În
inimile ºi minþile noastre care ne vor cãlãuzi mai bine acest mod, vom creºte alãturi de copiii noºtri, într-o
ºi cu mai multã înþelepciune pe calea cea bunã. aventurã care va deveni o binecuvântare pentru noi.
Am auzit mame care spun: „Bine, dar copilaºii O mamã a participat împreunã cu fiica ei la un
mei nu fac niciodatã lucruri ieºite din comun ca sã serviciu divin în timpul cãruia s-a vorbit despre modul
întipãreascã vreo lecþie în mintea mea” mea”.. În afarã de în care ascultarea faþã de Dumnezeu este revelatã în
faptul cã nu trebuie sã aºtepþi lucruri extraordinare modul în care ne îndeplinim micile îndatoriri de zi cu zi.
de la copii, existã ºi posibilitatea sã nu-i fi ascultat ºi Predicatorul a arãtat cum mulþi pãrinþi neglijeazã
sã nu-i fi privit cu destulã atenþie. Este cel mai simplu rugãciunea pentru ºi împreunã cu copii copiiii llo
or; modul în
ºi mãrunt lucru pe care putem sã îl facem, dar care care aceºti pãrinþi dau o aurã de responsabilitate acestor
deseori ne învaþã cele mai mari lecþii. lucruri pentru cei din afarã, în timp ce în casele lor ei nu
Domnul Isus i-a iubit pe copilaºi, cu toatã inocenþa pun în aplicare aceste virtuþi care ar aduce fericirea
ºi simplitatea lor. În definitiv, ºi El a fost odatã copil. El cãminelor ºi a inimii lor
lor.. Fetiþa asculta cu atenþie. La un
i-a binecuvântat, i-a urmãrit cum se joacã ºi, într-o zi, moment dat, ea s-a întors spre mama ei ºi a întrebat-o
El S-a folosit de un copil dându-l ca exemplu pentru a în ºoaptã: „Mamã, predicatorul vorbeºte despre tine?”
ne învãþa una dintre cele mai mari lecþii. El a spus: Aceastã simplã întrebare care a ieºit „din gura
„…oricine nu va primi Împãrãþia lui Dumnezeu ca un propriului copilaº”, a frânt inima mamei. Drept rezultat,
copilaº, cu nici un chip nu va intra în ea” (Marcu 10:15). inima mamei a fost transformatã ºi adusã la o grijã
„…ca un copilaº?” S-ar spune cã nu are sens. plinã de credincioºie faþã de îndatoririle ei spirituale
Noi dorim sã fim inteligenþi în gândire, independenþi, în locul cel mai important, ºi anume propriul cãmin.
oricum altcumva, dar nu „ca un copilaº”. Prin ce se Într-o zi, un tatã era la cumpãrãturi împreunã cu
caracterizeazã un copil? Prin nerãbdare, cutezanþã, copilaºul sãu. Copilul þinea braþele întinse, în timp ce
ingenuitate, tandreþe, inocenþã, disponibilitate de a uita tatãl sãu i le încãrca cu felurite mãrfuri cumpãrate,
ºi de a ierta. La un copil mai mare putem vedea mirare, pentru a le duce înspre ieºirea din magazin. În timp ce
respect, curiozitate ºi încredere, cãldurã, sensibilitate, copilul aºtepta sã primeascã mai mult, un individ i-a
candoare, dorinþã permanentã de a învãþa ºi de a fi spus: „Nu cred cã poþi duce mai mult de atât!”, la care
învãþat. Dacã luãm în considerare aceste trãsãturi, nu copilul a rãspuns: „Tãticul ºtie cât pot!” Încredere de
mai e de mirare cã Domnul Isus a afirmat c㠄…oricine copil! Oh, dacã am avea ºi noi aceastã încredere! Nu
nu va primi Împãrãþia lui Dumnezeu ca un copilaº, cu am mai fi atât de îngrijoraþi ºi temãtori în faþa vieþii,
nici un chip nu va intra în ea” ºi c㠄Împãrãþia lui dacã am avea încredere cã Tatãl nostru ceresc nu ne
Dumnezeu este a celor ca ei”. va da mai mult decât putem noi purta ºi cã El nu va
Copilul trãieºte momentul prezent, umplând îngãdui niciodatã ca încercãrile ºi suferinþele prin care
fiecare minut pânã la refuz. Pentru el lumea este trecem sã fie mai grele decât putem îndura.
minunatã, plinã de aventuri nemaipomenite. El este În cele mai neaºteptate momente ºi în cele mai
lipsit de griji, luând viaþa aºa cum este ea, învãþându-ne simple moduri, copiii ne pot oferi învãþãturi care ne
„sã nu ne îngrijorãm de nimic” (Filipeni 4:6). înnoiesc viziunea asupra lumii ºi asupra lui Dumnezeu
Copilul este mereu preocupat de noi descoperiri – o neaºteptatã imagine care ne aduce recompense la
ºi conºtiinþa despre lumea din jurul lui provoacã fel de neaºteptate.
interminabilele lui întrebãri: „Cine? Ce? Când? Unde? O mamã povesteºte despre urmãtoarea lecþie pe care
De ce?”. ªtiinþa medicalã a ajuns sã vindece aproape a primit-o de la copilul ei, tocmai când ea se aºtepta mai
toate bolile copilãriei, dar pentru „boala întrebãrilor” puþin: „Am avut o mulþime de lucruri de fãcut în acea
nu s-a gãsit nici un tratament. Înþelepciunea ºi dimineaþã. Pregãteam micul dejun ºi eram în întârziere, când
rãbdarea mamei vor fi singurele remedii în acest caz. bãieþelul nostru de ºapte ani a fãcut ceva ce am considerat
Simplul fapt cã undeva între copilãrie ºi maturitate eu cã nu ar fi trebuit sã facã. M-am enervat ºi l-am pleznit
ne-am pierdut entuziasmul spontan, nu ne dã nici un cu mânie. Imediat dupã aceea mi-a pãrut rãu, pentru cã
14 drept sã reprimãm pornirile spre investigaþie ale ºtiam cã greºisem. Puþin mai târziu mi-am cerut scuze. «Nu-i
Familia, cuibul credinþei

nimic, mami, mi-a rãspuns el, deja L-am rugat pe Domnul mai convingãtoare plângând, timp în care bolborosea
Isus sã te ierte!»” Rãspunsul lui mi-a dat o lecþie blândã, ceva inteligibil. Pe mãsurã ce acest procedeu se
dar umilitoare. Temperamentul meu m-a fãcut deseori sã repeta, am început sã devin tot mai curioasã. Era un
reacþionez greºit ºi m-am rugat, iar ºi iar, pentru iertare ºi lucru neobiºnuit, aºa cã m-am apropiat pe nesimþite
eliberare, dar a fost nevoie de aceastã lecþie pentru a ieºi ºi iatã ce am desluºit din vocea aceea firavã ºi
învingãtoare. De atunci, nu am mai fost niciodatã ispititã tremurândã: „Aº vrea aºa de mult sã fiu mai bunã, dar
sã-mi pedepsesc copilul la mânie”. Iatã o minunatã victorie nu pot ºi gata! Încerc, dar nu reuºesc!” Aº fi curioasã
datoratã unei mame smerite ºi dornicã sã înveþe! sã ºtiu de unde a auzit micuþa fetiþã aceste cuvinte.
Experienþa acestei mame mi-a adus aminte de ceva Apoi plângea din nou cu „lacrimi de crocodil”,
similar ce mi s-a întâmplat mie. Eram tot într-una din simþindu-se atât de „nãpãstuitã”. Dar, peste puþin timp,
acele zile, cu multe lucruri de fãcut ºi multe decizii de ochii i-au strãlucit de bucurie. Ea a spus: „Cred cã ar
luat. Pe deasupra, fetiþa noastrã de cinci ani pãrea cã trebui sã am mai multã încredere în Domnul Isus”,
este pusã pe rele. Punea nenumãrate întrebãri, ºi-a apoi s-a întors la joaca ei, mai fericitã ºi mai voioasã.
rãsturnat cana cu lapte pe jos, ºi-a împrãºtiat jucãriile Dupã aceea, când încercam ceva fãrã sã reuºesc,
prin toate colþurile casei ºi aºa mai departe. când, deseori, „muntele mi se pãrea prea abrupt” ºi
Într-un final, am considerat cã e de ajuns. Având când deveneam deprimatã ºi descurajatã, îmi aduceam
în minte un principiu – de a sta de vorbã în mod raþional aminte de acea întâmplare ºi de vocea aceea
cu copilul atunci când este posibil, în loc de a-l pedepsi copilãreascã: „Cred cã ar trebui sã am mai multã
în grabã ºi în mod nedrept – m-am aºezat lângã ea ºi încredere în Domnul Isus!” Apoi mã întorceam încã o
i-am spus, în termeni fãrã echivoc, cât de ocupatã eram datã la ceea ce aveam de fãcut, împrospãtatã ºi gata
ºi cum ar fi trebuit ca ea sã mã ajute ºi nu sã mã încurce. sã încerc din nou ºi din nou.
Fãrã sã scoatã un cuvânt, a plecat cu ochii scãldaþi în În mod obiºnuit, copiii sunt consideraþi puri ºi
lacrimi, în dormitorul ei. „Ei bine, am gândit eu inocenþi, „parfumaþi cu miresmele Raiului”, dar ei sunt
mulþumitã, am atins-o la coarda sensibilã. Acum va toþi nãscuþi cu aceeaºi înclinaþie naturalã spre pãcat.
putea sã gândeascã mai bine la ceea ce i-am spus!” În Psalmul 58:3 se spune: „Cei rãi sunt stricaþi încã din
Puþin mai târziu, dupã ce am terminat ceea ce pântecele mamei lor…”. Prin neascultarea lor, copiii
avusesem de fãcut, uitând însã de întâlnirea noastrã ne aduc aminte de propria noastr㠄înclinaþie naturalã”.
pentru studiu, am simþit cum cineva m-a tras de ºorþul O fetiþã care se plimba printr-o grãdinã înfloritã
de bucãtãrie. Am privit în jos la feþiºoara ei dulce, cu þinându-ºi mâinile la spate, a fost întrebatã de ce face
obrãjorii udaþi încã de lacrimi. Fiind încã fermã pe lucrul acesta. Ea a rãspuns: „Pentru cã îmi plac foarte
poziþia mea, m-am gândit cã îºi va cere, în sfârºit, mult florile ºi mâinile mele ar dori sã le culeagã pe
iertare. Dar aplecându-mã sã aud mai bine ce avea de toate. Dar florile nu sunt ale mele”. Iatã un caz în care
spus, i-am auzit glasul tremurat: „Mãmico, sã ºtii cã înclinaþia naturalã a omului este evidentã.
m-am rugat pentru tine!” O altã fetiþã a spus: „Da, bineînþeles cã o ajut pe
Din punctul ei de vedere, eu eram cea care aveam mama de fiecare datã când o aud cã mã strigã. Dar
nevoie sã fiu corectatã ºi a luat toate necazurile mele ºi câteodatã aº dori sã mã joc într-un loc mai îndepãrtat,
le-a pus în faþa Prietenului ei, spunându-I totul despre ca sã nu o mai aud!” Oare noi nu suntem la fel? Da,
ele ºi cerându-I sã mã ajute. În privirea ei nu se vedea cã bineînþeles cã am veni la Tatãl atunci când ªTIM cã ne
i-ar pãrea rãu de ceea ce fãcuse, ci doar faptul cã fusese cheamã, dar ne ocupãm timpul atât de mult cu
în pãrtãºia rugãciunii cu Domnul Isus. ªi, dupã cum bine vacarmul ºi tulburãrile îndatoririlor noastre zilnice
ºtiþi, Domnul Isus este alãturi de copilaºi. El îi iubeºte încât nu mai avem cum sã-L auzim.
pe copii, iar ei rãspund cu credinþã ºi cu încredere în El. Fetiþa unui pãstor nu uita niciodatã sã se roage.
Inima mi-a fost strãpunsã dintr-o datã de pocãinþã. Ei îi fusese îngãduit privilegiul de a adãuga orice
Eu fusesem cea care avusese nevoie de disciplinare. remarcã personalã pe care o considera potrivitã. Într-o
Eu fusesem cea iritatã ºi nedreaptã. Ea nu a vrut sã fie searã de toamnã târzie, la încheierea rugãciunii ea a
neascultãtoare. Ea nu fãcuse decât sã fie ceea ce era adãugat: „ªi, dragã Domnule Isus, trimite, Te rog,
de fapt, un copil. Eu îmi fãcusem rãu cu mâna mea. zãpada Ta cea minunatã pentru a acoperi florile ºi
Dupã ce mi-am cerut iertare, am mulþumit cu pentru a le þine astfel în cãldurã pe toatã durata iernii”.
smerenie pentru încã o lecþie pe care am primit-o prin În timp ce se cãþãra în pãtuþul ei, ea a mãrturisit: „Cred
copilul meu de la Tatãl. Dar de ce, de ce oare, uitãm cã de data asta L-am pãcãlit! De fapt, eu îmi doresc zãpada
atât de repede? Nu întotdeauna copilul de la care pentru a mã duce la derdeluº cu noua mea sãniuþã!”.
primim lecþia se întâmplã sã fie propriul nostru copil. Fie sã ne cercetãm inimile pentru a vedea dacã
Într-o zi, am observat cum o fetiþã, în loc sã se suntem întotdeauna cinstiþi în rugãciunile noastre!
joace bucuroasã ºi voioasã, încerca periodic sã devinã
(continuare în pagina 17) 15
Înþelepciune pentru înþelepþi

„CINE κI LUCREAZà CÂMPUL ARE BELºUG DE PÂINE,


DAR CINE ALEARGÃ DUPÃ LUCRURI DE NIMIC ARE

BELºUG DE SÃRÃCIE”
(PROVERBE 28:19).

Pentru a înþelege acest proverb, trebuie sã ne ceva, chiar multe „lucruri de nimic”. Iar rezultatul
reamintim cã în vremea aceea, societatea era „activitãþii” lor nu este o sãrãcie în care n-au nimic, ci
preponderent agrarã ºi familiile evreilor trãiau din un „belºug de sãrãcie”.
veniturile obþinute din cultivarea pãmântului. Astfel, Iatã câteva lucruri de nimic dupã care aleargã
prima parte a versetului se înþelege mai uºor: „Cine îºi astãzi unii oameni: participãri la fonduri de câºtiguri
lucreazã câmpul are belºug de pâine…”. Adicã, oricât financiare; obþineri de acte sau vize false; împrumuturi
ar fi de fertil un sol, nu mai suntem în grãdina Eden bancare sau private în vederea unor investiþii
unde pãmântul sã dea de la sine diferite soiuri de plante promiþãtoare; cumpãrãturi în rate (doar cu buletinul –
ºi cereale – terenul trebuie cultivat. Apoi, în funcþie de singurul act de valoare pe care îl au); credite
condiþii ºi de felul culturii, va fi belºug. Aºa este ºi particulare oferite altora care aleargã ºi ei în aceeaºi
astãzi, dar accentul cade pe „cine îºi lucreazã câmpul” direcþie, spre nimic; sau chiar pariuri, loterii, etc.
ºi aceastã expresie se transformã într-o întrebare. Rezultatul acestor alergãri fãrã muncã este un
Aºadar, rãspunzând întrebãrii „cine îºi lucreazã belºug de sãrãcie. Adicã cei în cauzã nu vor putea sã
câmpul”, rãspundem indirect ºi întrebãrii „cine nu îºi spunã: „V„Viu
iu este Domnul Dumnezeul tãu, cã n-am
lucreazã câmpul”. Sã ºtie toþi cã factorul principal în nimic…” (1 Împãraþi 17:12), ci ei vor declara „am
realizarea veniturilor este munca. Cine munceºte „are (belºug) o mulþime de datorii”, un cont cu minus de
belºug”, de unde va putea cu siguranþã sã-ºi întreþinã mii sau zeci de mii de euro.
familia. Totodatã va putea sã susþinã ºi pe cei O, de m-ar auzi toþi sãracii care aleargã dupã un
nenorociþi, bolnavi ºi, bineînþeles, lucrarea Domnului. belºug de sãrãcie care va distruge familia lor! Iatã ce
Belºug nu înseamnã neapãrat venituri imense, i-ar sfãtui apostolul Pavel pe aceastã temã: „Auzim însã
ci un plus mulþumitor faþã de un minus care nu dã cã unii dintre voi trãiesc în neorânduialã, nu lucreazã
satisfacþia muncii depuse. Plusul este dovada nimic, ci se þin de nimicuri. Îndemnãm pe oamenii
binecuvântãrii chiar în lucrurile mãrunte. aceºtia ºi-i sfãtuim, în Domnul nostru Isus Hristos, sã-ºi
Sã observãm ºi cealaltã posibilitate: „…dar cine mãnânce pâinea lucrând în liniºte” (2 Tesaloniceni
sãrãcie”..
aleargã dupã lucruri de nimic are BELªUG de sãrãcie” 3:11-12). Cât despre ceilalþi „Voi, fraþilor, sã nu osteniþi
Reþineþi, nu cine nu face nimic, despre ei am vorbit în în facerea binelui” (2 Tesaloniceni 3:13).
numãrul trecut, ei n-au nimic ºi aºteaptã sã primeascã.
Iosif Anca
Aici avem de-a face cu unii care „aleargã”, deci fac
16
Familia, cuibul credinþei

(continuare din pagina 15)


VIAÞA COPIILOR NOºTRI TREBUIE ÎMPÃRTúITà CU NOI numai câþiva aniºori.
Existã o istorioarã despre o fetiþã care i-a adus o
Dacã propriii noºtri copii pot sã ne înveþe câte mare bucurie mamei ei. Într-o zi, ea s-a întors acasã de
ceva, atunci trebuie sã ne petrecem timpul fãcând la joacã, s-a aºezat pe un scaun ºi a început sã priveascã
anumite lucruri ÎMPREUNà cu ei, nu numai PENTRU cum mama ei cãlca rufe. Când mama ei a întrebat-o „Ce
ei. Viaþa copiilor noºtri trebuie împãrtãºitã cu noi. doreºti, draga mea?”, ea i-a rãspuns: „Nu doresc decât
Dupã ce a spãlat rufele, o mamã sorta ºi aºeza sã stau aici, sã te privesc ºi sã te iubesc!” O dovadã în
ºosetele spãlate pe perechi împreunã cu fetiþa ei de plus cã dragostea vorbeºte deseori ºi în tãcere.
trei ani. Lipsea perechea unei ºosete ºi când fetiþa a Este nevoie de rãbdare ºi de uitare de sine pentru
gãsit-o, a remarcat cu inocenþã: ,,Iat-o ºi pe mama a ne adapta mintea noastrã maturã ºi paºii noºtri
ei!” Pentru ea, „mam㔠însemna „tovar㺠de viaþã”. grãbiþi la mintea naivã ºi la paºii împleticiþi al copiilor
Deseori, între viaþa de zi cu zi a pãrinþilor ºi cea a noºtri care de abia învaþã sã meargã, dar efortul este
copiilor se iveºte o prãpastie de netrecut. Noi întotdeauna rãsplãtit prin caracterul copiilor ºi prin
condamnãm ritmul trepidant al acestei lumi care ne dulcea lor companie.
solicitã la maximum, dar nu ne dãm seama cã noi
suntem cei care imprimãm acest ritm mult prea rapid. NU DISTRUGEÞI COPILÃRIA

Avem impresia cã trebuie SÃ FIM totul, SÃ FACEM


totul ºi SÃ AVEM totul. Ca pãrinþi, credem cã trebuie Dacã copiii noºtri ne pot umple inimile ºi cãminele
sã excelãm prin a ne proteja copiii de loviturile pe ºi dacã ei ne pot învãþa aceste lecþii sfinte, atunci
care noi le-am îndurat la vremea noastrã, de aceea trebuie sã-i lãsãm sã fie copii. Pãrinþii de astãzi, care
considerãm cã trebuie sã muncim pentru ei, sã ei înºiºi trãiesc într-o lume aflatã în plinã vitezã ºi foarte
economisim pentru ei, fãcând astfel cel mai greºit solicitantã, doresc parcã sã grãbeascã într-un fel
lucru pe care am putea sã-l facem pentru ei. Tinerii maturizarea propriilor copii.
noºtri ar fi mult mai bine pregãtiþi pentru viaþã ºi mai Fetiþei care trãieºte înconjuratã de mai multe femei
fericiþi dacã ar împãrtãºi urcuºurile ºi coborâºurile decât de bãrbaþi i se spune cã cea care este ezitantã va
vieþii cu cei pe care îi iubesc în loc sã fie lãsaþi sã-ºi fi pãrãsitã. Astfel, ea este obligatã sã înfloreascã
gãseascã plãcerea în alte lucruri. Dificultãþile prematur. Ea este îmbrãcatã cu haine pentru adulte ºi
copilãriei, atenuate cu dragoste ºi cu înþelegere, îi vor învãþatã sã acþioneze ca o femeie maturã într-o lume a
face pe copiii noºtri mai puternici ºi mai capabili sã adulþilor. Ei îi este luatã splendida bucurie de a fi doar
înfrunte viaþa care le stã înainte. o fetiþ㠄care nu ºtie cã viaþa este asemenea unei corãbii
Primul pas spre aceastã stare de lucruri este fãcut gata sã se scufunde sub povara grijii ºi a alergãrii
atunci când suntem prea ocupaþi, prea obosiþi sau prea permanente în cãutarea distracþiei” (Edgar A. Guest).
iritaþi sã ascultãm micile bucurii ale copiilor noºtri, sau Atunci când copiii sunt împinºi prea curând în
sã mai aºteptãm vreun ajutor din partea lor. Atunci când experienþele adulþilor, s-ar putea întâmpla ca ei sã nu
ei sunt mici ºi când ne fac într-un fel atenþi la micile lor mai creascã niciodatã, sã nu mai ajungã niciodatã la
nevoi, este uºor sã ni-i apropiem mai mult. Dar atunci maturitatea care li s-a cerut. Aceºti ani ai copilãriei
când ei cresc ºi când îngrijirea lor aruncã pe umerii noºtri lasã urme atât de adânci în caracterul omului încât
cheltuieli mai mari, începem sã îi dãm la o parte. Avem dacã sistemul de valori privind dragostea, identitatea
senzaþia cã dragostea noastrã este exprimatã suficient de sine sau viaþa în ansamblul ei este pervertit s-ar
de mult prin lucrurile pe care le facem pentru ei, fãrã a putea ca ei sã nu se mai poatã ridica niciodatã
ne da seama cã ei au nevoie, de fapt, de noi. Atunci deasupra acestor urme ºi, în acest fel, se pierde o viaþã
când îi alungãm pe copii din viaþa noastrã, nu este de cu un potenþial minunat.
mirare cã ei încep sã-ºi creeze o nouã lume, doar pentru Aºadar, mamelor, dacã aveþi o fetiþã, depuneþi toate
ei, din care noi, mame sau taþi, suntem lãsaþi pe dinafarã. eforturile pentru a o pãstra aºa cum este. Ea are dreptul
Mamele se vor plânge cã le este imposibil sã mai sã se bucure de anii aceºtia, într-o lume a copilãriei,
comunice cu fetele lor aflate la vârsta adolescenþei, cã lipsitã de griji ºi relaxatã, iar voi, mamelor, sunteþi
nu mai existã acele mici destãinuiri dintre fiicã ºi mamã, îndreptãþite sã staþi alãturi de ele în aceastã lume. În
sau cã sfaturile pãrinteºti nu mai sunt solicitate, sau acest fel, ea se va face mare suficient de repede.
atunci când ele sunt date, nu sunt acceptate.
A cui este vina, de fapt? Dacã am putea privi MEDITAÞI ASUPRA ACESTEI IDEI: COPIII SUNT MESAGERII DE ZI

înapoi, spre anii care au trecut, am observa cã poate DUMNEZEU, TRIMIºI DE EL PENTRU A NE ÎNVÃÞA ºI
CU ZI AI LUI

mama a fost prea obositã pentru a asculta, pentru a PENTRU A NE ARÃTA CALEA CEA BUNÃ.

se juca, pentru a citi sau pentru a vorbi cu fetiþa ei de – va urma –


17
Istoria

• 731 – „Venerabilul Bede” (c. 637-735) termin㠄Cea mai înaltã expresie a voii lui Dumnezeu în dispensaþia
de scris „Istoria bisericeascã a poporului englez”. actualã este Biserica. Pentru a în întregime biblicã, orice activitate
• Spania este invadatã de mauri, popor musulman religioasã trebuie sã fie integratã ºi subordonatã Bisericii. Orice
din nordul Africii; Charles Martel îi înfrânge la Tour slujbã adusã lui Dumnezeu trebuie sã izvorascã ºi sã se
(732), punând astfel capãt unei încercãri de pãtrundere desfãºoare în cadrul sfânt al adunãrii copiilor lui Dumnezeu. ªcoli
a musulmanilor în Europa. teologice, societãþi de tractate, organizaþii misionare, societãþi de
• Bonifaciu al Angliei este misionar printre binefacere, edicturi creºtine, ºi orice alte grupuri aflate într-o formã
germani pe o perioadã de 40 ani. Este martirizat de sau alta de slujire creºtinã trebuie sã se autoexamineze cu toatã
pãgâni în 754. evlavia ºi cu toatã responsabilitatea ºtiind cã lucrãrile lor nu pot
• Controversa iconoclastã dezbinã împãratul avea nici un fel de semnificaþie spiritualã atât timp cât ele rãmân
Bizanþului de Papa de la Roma în problema venerãrii în afara Bisericilor locale” (John Mac Arthur Jr.).
imaginilor cu subiect creºtin. Între 754 ºi 787 venerarea În terminologia Scripturii, Biserica este: „locul unde
icoanelor este interzisã în biserica rãsãriteanã. La locuieºte Dumnezeu prin Duhul” – cel mai important organism
sfârºitul acestei perioade, însuºindu-ºi punctul de aflat sub existenþã sub soare. Ea nu este numai una din instituþiile
vedere al lui Ioan din Damasc, 350 de episcopi hotãrãsc umane pozitive din societate, alãturi de familie, stat, ºcoli, ci,
cã imaginile cu subiecte creºtine pot fi folosite pentru dintre toate, ea este cea mai de seamã ºi mai copleºitoare în
educarea poporului neºtiutor de carte, dar nu pot fi importanþã. Biserica localã este un bastion al lui Dumnezeu într-o
adorate în bisericã. Acest fapt, contravine cu decizia lume „care zace în cel rãu”, „ambasada lui Dumnezeu”, într-un
sinodului precedent þinut la Constantinopol (754), care pãmânt strãin, „avanpostul” invaziei împãrãþiei luminii într-o þarã
prevedea cã folosirea imaginilor în serviciile bisericii a întunericului, o „avampremier㔠a ceea ce va fi ºi „o tain㔠pe
este sinonimã cu idolatria. Dupã sinodul din 754, care cei din lume ni o pot înþelege.
Constantin al V-lea încearcã sã limiteze închinãciunea Cinicul batjocoritor na va întreba repede „despre care
la sfinþi, distrugând o serie de moaºte ºi condamnând bisericã în particular vorbim, ºtiind cã existã multe «biserici»
public închinarea la ele. Pentru Constantin, singurele ºi nenumãrate «denominaþii»” ºi cã din aceastã cauzã este
reprezentãri simbolice necesare în bisericã sunt aproape imposibil sã ºtii care este „Biserica cea adevãratã,
crucea, Biblia ºi elementele Cinei Domnului. dacã, bineînþeles, aºa ceva existã”. Batjocoritori au existã
• Papalitatea îºi asumã dreptul de stãpânire pe întotdeauna, dar ironia lor nu a reuºit niciodatã sã desfiinþeze
pãmânt ºi înfiinþeazã statutul papal în Italia. Papa Leon realitatea. Biserica lui Hristos existã. Ea nu este deocamdatã
al III-lea (m. 816) se separã de Imperiul Rãsãritean ºi „desãvârºit㔠în ochii lumii. Imperfecþiunea ei se vede încã
se autoproclamã episcop suprem în Apus. ºi mai bine pentru credinciosul sincer care se aflã în
• Carol cel Mare ajunge rege unic peste toþi francii interiorul ei, dar ceea ce nu ºtie „înþeleptul lumii acesteia”
(771). Mai târziu el se încoroneazã ca „sfânt împãrat este faptul cã imperfecþiunea Bisericii nu-i mãsoarã acesteia
român”, râvnind sã instaureze pe pãmânt un imperiu „inexistenþa”, ci sunt dovezile unui proces de creºtere,
cu împãrat creºtin. manifestãrile unor „neputinþe ºi nevrednicii omeneºti”
• Creºtinii nestorieni misioneazã foarte activ în biruite rând pe rând de „harul” lui Dumnezeu ºi de „puterea
China ºi fondeazã aºezãminte monahale. Celui care lucreazã în noi ce-I este plãcut” (Evrei 13:21).
• Sunt înfiinþate ºcoli pentru muzicã bisericeascã Biserica existã în toate locurile în care Duhul Sfânt a adunat
în Paris, Cologne, Soissin ºi Metz. împreunã câteva persoane care L-au primit pe Isus Hristos ca
• 781 – Alcuin de Zork, Anglia, devine consilier al Mântuitor, care I se închinã lui Dumnezeu în duh ºi se strãduiesc
lui Carol cel Mare ºi declanºeaz㠄renaºterea sã se pãstreze neîntinaþi de lume ºi de poftele firii lumeºti. Fiecare
carolingianã”. adunare în parte este o Bisericã adevãratã ºi toate împreunã
alcãtuiesc Biserica, Mireasa care se pregãteºte în vederea intrãrii
ANUL 800. L A 26 DE GENERAÞII DUPÃ H RIST OS, 22,5%
RISTOS în „odaia de nunt㔠a „Mielului” (Apocalipsa 19:7-8).
DIN POPULAÞIA LUMII ESTE ÎNCRE º TINA TÃ (51% DIN AF
TINATÃ ARA
AFARA Prin astfel de grupuri, Duhul Sfânt lucreazã în lume ºi îi
RASEI ALBE), 31% DIN POPULAÞIA LUMII ESTE EV ANGHELIZA
EVANGHELIZA
ANGHELIZATÃTÃ. atrage la mântuire pe cei pierduþi. Hristos este cel ce o zideºte
B IBLIA ESTE TRADUSà ÎN 15 LIMBI . N UMÃRUL MARTIRILOR „ºi porþile Locuinþei Morþilor nu o vor birui” (Matei 16:18).
AJUNGE LA 3300000 CU O RA TÃ RECENTÃ DE 3100 PE AN .
RATÃ extras din
18 „Identitate creºtinã în istorie”
de Daniel Brânzei
Cãlãuzire ºi ajutor

Dupã ce am obþinut viza de ºedere în Austria trebuia sã plece cu douã avioane spre Milano. Eram la
pentru 30 de zile, într-una din serile de rugãciune, rând al cincilea, aºa cã am fost informat „repede” cã
Domnul m-a înºtiinþat printr-un prooroc sã fiu liniºtit, nu existã decât posibilitatea ca în loc sã plec la 7:05 sã
cã El îmi va face o schimbare în traseul stabilit de plec numai la 17:00, cu escalã la Roma. Problema era
mine împreunã cu fraþii la care trebuia sã ajung. gravã, cãci eu trebuia sã fiu seara la slujbã în Spania.
Neavând o maºinã la dispoziþie, m-am hotãrât sã Atunci am început sã mã rog Domnului sã
plec cu trenul. În prima garã din Ungaria, m-au gãseascã o posibilitate sã plec în acea dimineaþã. În
legitimat doi poliþiºti de frontierã care vorbeau acele momente, au intrat în faþa mea niºte cetãþeni
româneºte. Ei mi-au cerut pe lângã paºaport ºi maghiari aºa cã biletele mele au fost date la o parte
chemarea din Austria. Eu am rãspuns cã acel act a cu menþiunea „please wait” (aºteptaþi vã rog).
fost reþinut la ambasadã de unde primisem viza. În acest timp m-am deplasat la un alt ghiºeu,
Totodatã ei pretindeau cã trebuie sã am ºi bilet pânã împreunã cu un alt român, pe care nu-l cunoºteam, dar
la destinaþie, dar trenul respectiv mergea numai pânã care zbura spre Suedia, tot cu escalã la Milano. Întrucât
la Budapesta. Acolo trebuia sã iau alt tren spre sudul el ºtia engleza mai bine decât mine, ne-am informat dacã
Austriei, iar cei din Arad nu mi-au dat bilet pentru un aº putea pleca spre Spania cu o altã companie, chiar
tren ce nu avea nici o legãturã cu România. cumpãrând un alt bilet. Astfel am aflat cã era un avion al
În sfârºit, pentru cã nu le-am oferit cât au vrut ei, companiei Malev care pleca direct spre Madrid la 9:50.
ne-au dat jos din tren pe mai mulþi pasageri ºi ne-au m-am întors înapoi unde erau biletele mele ºi le-am rugat
dus la un post de poliþie unde am negociat „birul”. din nou pe funcþionarele de acolo sã gãseascã ceva
Dupã decontare, ne-au dat drumul, dar trenul plecase, legãturã în acea dimineaþã. Erau atât de stresate de
iar urmãtorul a fost dupã trei ore. Când am ajuns la mulþime, încât probabil nici nu gãseau pentru fiecare
Budapesta, am constatat cã nu mai aveam tren în acea legãturile de deplasare cele mai bune, cãci majoritatea
zi spre direcþia planificatã. Pe moment am fost urma ca de la Milano sã plece în direcþii diferite, iar
descumpãnit, dar în câteva minute m-am luminat. Am biletele le aveau cumpãrate pânã la destinaþie.
sesizat cã am imediat tren spre Viena ºi am telefonat Când au luat iar la rând biletele mele le-am rugat sã
la un frate care a fost plãcut surprins sã pot ajunge la verifice dacã mai sunt locuri la avionul companiei Malev
ei, cãci a doua zi, duminica, erau slujbe speciale în de la 9:50. Erau! ªi în douã minute am ieºit din
adunarea lor. Tot în acel timp, mi-am amintit de înghesuialã cu problema rezolvatã, fãrã nici un euro în
descoperirea de acasã. M-am liniºtit ºi în nici trei ore plus ºi în trei ore ºi cincisprezece minute am fost la
am fost în Austria, unde traseul meu a fost modificat Madrid – Barajos. Dar, pânã a plecat avionul ºi dupã
în mod înþelept de Dumnezeu. Atunci mi-am amintit aceea, am mulþumit lui Dumnezeu, cãci dacã nu ar fi
de o expresie cunoscutã între lucrãtori: „încurcãturi intrat alþii înaintea mea la rând ºi nu mi-ar fi scos în cale
omeneºti, aranjamente dumnezeieºti”. pe acel român – timp în care m-am rugat insistent lui
La câþiva ani dupã aceastã experienþã am mai avut Dumnezeu – în cinci minute s-ar fi decis sã mai stau 12
una interesantã, tot în Ungaria. M-am deplasat la ore în aeroport ºi sã nu ajung la evanghelizarea din
Budapesta pentru a zbura pe ruta Budapesta – Milano Spania. Aºa cã trebuie sã mã rog Domnului sã
– Madrid, dar când am ajuns în aeroport, în dreptul binecuvânteze pe vecinii unguri, de care s-a folosit în
zborului la care aveam bilet, scria: „anulat”. La scurt chip minunat.
timp, s-a format un rând lung cu sute de pasageri ce
I.A.

Întrebãri
1. Ce modificãri structurale au apãrut în familia nou testamentarã faþã de perioada Vechiului Testament?
Dar în perioada ultimilor 2000 ani?
2. Care este metodologia „actelor de cult” (circumcizie, botez, cãsãtorie…) în vechiul ºi respectiv noul
legãmânt? În ce fel sunt ele influenþate de secularizare?
3. Care sunt relaþiile dintre slujbele ºi darurile spirituale? Ce interpretãri teologice limiteazã lucrarea lor?
Într-un ziar a apãrut urmãtoarea relatare: doamna Lila Craig, în vârstã de 81 de ani, nu a
lipsit de la nici unul din serviciile adunãrii în ultimii douãzeci de ani. Aproape 1040 de
duminici ea a fost prezentã la fiecare program al adunãrii. Ironic, ziarul a pus mai multe
întrebãri legate de aceastã informaþie: Oare aceastã femeie:
1. Nu a avut musafiri nici într-o duminicã?
2. Nu merge nicãieri sâmbãta seara?
3. Nu o doare niciodatã capul, nu e rãcitã, nu îi lipseºte ceva la micul dejun, nu trebuie
sã facã un drum departe de casã, nu merge la iarbã verde, nu merge la o reuniune
cu rudele ei mai apropiate sau mai îndepãrtate?
4. Nu simte niciodatã nevoia sã doarmã mai mult duminica dimineaþa?
5. Nu are prieteni care sã o invite într-o excursie la sfârºit de sãptãmânã?
6. Nu citeºte niciodatã ziarul de duminicã?
7. Nu a avut parte de nici o duminicã în care sã plouã sau sã ningã?
8. Nu s-a supãrat niciodatã pe pãstor sau pe învãþãtorul de la ºcoala duminicalã?
9. Nu a deranjat-o nimeni cu nimic la adunare?
10. Nu are radio sau televizor pentru a sta acasã ºi a urmãri un program „bun”?

Prezenþa la adunare este un privilegiu pe care fiecare din noi îl are. Este o mãrturie a ceea
ce credem. Este un mijloc de-a ne întãri spiritual. Este ocazia de-a ne întâlni cu Dumnezeu
în locul în care adunarea cheamã Numele Sãu. Sper ca ºi tu cititorule, sã cauþi cu tot
dinadinsul sã nu lipseºti.

Reguli de comportare în adunare:

1. Nu veni dupã începerea programului ºi nu pleca înainte de a se spune ultimul Amin.


2. Nu veni la bisericã aºa cum ai veni la o expoziþie; îmbracã-te decent ºi cu evlavie.
3. Nu te aºeza pe locul de lângã margine, aºeazã-te spre mijloc, pentru ca cei ce vin
mai târziu sã nu te deranjeze pe tine ºi nici pe ceilalþi.
4. Fii prietenos cu musafirii, fã-i sã doreascã sã mai vinã pe la Casa Domnului.
5. În timpul cântãrilor în comun, cântã ºi tu, nu te uita la cei din jur.
6. Roagã-te cu sinceritate ºi devoþiune, convins cã trebuie sã te asculte Dumnezeu.
7. Nu uita de colectã ºi nici nu-l fã pe cel ce o adunã sã treacã degeaba pe la tine sau sã
aºtepte prea mult dupã tine.
8. Fii atent la predicã, nu te gândi la ce ai lãsat acasã ºi foloseºte Biblia pentru o mai
bunã înþelegere.
9. Fii gata sã te angajezi ferm pentru a îndeplini toate cerinþele lui Dumnezeu ºi acþiunile
ce-þi revin în adunare.
10. Dupã terminarea programului, poþi sta de vorbã cu prietenii tãi, dar fã-o discret.