You are on page 1of 18

Cuprins

7
ªapte principii pentru
cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã în mod intens


ºi sistematic, cu sinceritate ºi în 3 Editorial
curãþie Scriptura. Iubiþi credincioºi
2. Studiazã toatã Biblia aju-
tându-te cu rugãciune în mod
individual ºi în compania oame-
4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
nilor sfinþi (atenþie la învãþã- O singurã sãrbãtoare oficial㠖 Iosif Anca
tori!).
3. Citeºte istoria Bisericii 6 Principii sfinte
scrisã de autori cu orientãri Bunãtatea lui Dumnezeu... în vremurile de lipsã
creºtine diferite. – Cristian Talpã
4. Cunoaºte situaþia actualã
a creºtinismului ºi a celorlalte 8 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
religii (sumar). Documentar despre medicina alternativã
5. Dãruieºte-te lui Dumnezeu – Ioan Ciobota
fãrã rezerve. Resentimentele, un Eu nepredat – Eugen Micurescu
6. Trãieºte cu demnitate ºi
iubire în familie. 11 Învãþãtorii, ucenicii Mântuitorului
7. Integreazã-te într-o bise- Eficienþa unitãþii lucrãtorilor în câmpul
ricã evlavioasã ºi activã. Evangheliei – Iosif Anca

12 Familia, cuibul credinþei


De ce? – Michael Pearl

Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând


14 ne învãþãm
Scrisoarea a II-a – Zaharia Bica

Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei 16 Înþelepciune pentru înþelepþi


„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 3000 exemplare, provin „Depãrteazã-te de nebun cãci nu pe buzele lui
vei gãsi ºtiinþa” (Proverbe 14.7) – Iosif Anca
din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc sã sprijine
aceastã lucrare pot face depuneri în contul Asociaþiei Creºtine

de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL, deschis la BCR, Arad,


17 Alternative
care are ca obiect de activitate doar educaþia creºtinã.
Adâncime sau superficialitate – Ghiþã Ciobanu

Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!


Colectivul de redacþie 18 Istorie
Secolul II

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl, Arad, tel./fax: 0257 253391
Editorial

Dacã aþi hotãrât sã urmãriþi revista „Dragoste pentru Adevãr” – ne bucurãm ºi vã sfãtuim sã o faceþi într-o stare
de fricã de Domnul (evlavie) nu doar pentru a citi întâmplãrile sau cu un gând critic. Cãci ºi noi ne-am propus sã
rãmânem consecvenþi, nu sub un spirit acuzativ ci sub unul constructiv, cãci trupul lui Hristos se „zideºte în dragoste”
(Efeseni 4.16).
Este evident ºi declarat faptul cã vã propunem sã gândiþi, cãci acuzaþia comunistã era fals㠄crede ºi nu cerceta”.
Lãsaþi-vã mintea sã vã fie ordonatã de înþelepciune (Proverbe 8.21). Cuvântul lui Hristos sã locuiascã din belºug în voi
în toatã înþelepciunea...” (Coloseni 3.16). Pentru cã nu este indicat sã fie preluatã o învãþãturã, doar pe considerentul
cã a spus-o fratele X (un cunoscut) sau pentru cã aºa se crede ºi se face în adunarea noastrã. Fiecare cuvânt de
învãþãturã trebuie sã fie dovedit de învãþãtura nou-testamentalã. Chiar dacã nu existã o nominalizare expresã pentru
fiecare problemã actual㠖 totuºi nu existã situaþie pe care spiritul Scripturilor sã nu o identifice ºi sã o claseze între
lucrurile spirituale, plãcute lui Dumnezeu sau cele aparþinãtoare lumii ºi fãrã valoare. Aici este rolul fundamental al
Duhului Sfânt – nu doar sã rosteascã prin noi câteva cuvinte în alte limbi ºi apoi sã te lase sã vorbeºti pe româneºte
„verzi ºi uscate”. Nu doar sã producã lucrãri supranaturale pentru slava lui Dumnezeu ºi zidirea noastrã, ci sã producã
minunea inconfundabilã ºi absolut necesarã a naºterii din nou. Domnul Hristos l-a prezentat pe Duhul Sfânt ca pe Cel
care în primul rând va veni sã cãlãuzeascã ucenicii în tot adevãrul (Ioan 16.13). Iar Pavel reitereazã acelaºi adevãr:
„...cei ce sunt cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8.14).
Dar cãlãuzirea Duhului nu este ca strunirea unui animal nici ca o schimbare mecanicã, automat㠖 te-a reglat
sã-þi schimbi direcþia ca trenul pe liniile ferate. Duhul Sfânt are îndemnurile ºi lucrãrile Lui (Romani 8.5). Prin ele
Domnul, cu sensibilitate ºi iubire, ne îndreaptã inima ºi apoi paºii pe calea cea bunã ºi dreaptã spre viaþã, iar pacea te
va însoþi ca o dovadã cã între noi ºi Dumnezeu totul este în regulã (Romani 8.6; Filipeni 4.7; Coloseni 3.15). Duhul
Adevãrului lucreazã la nivelul minþii noastre, identificã stãri pãcãtoase (Ioan 16.8), lãmureºte probleme teologice ºi
practice, aflate în litigiu (1 Corinteni 2.12-15), ne împuterniceºte ºi ne provoacã în lucrare (Faptele Apostolilor 1.8;
13.2) ºi ne pãstreazã într-o stare de veghere ºi aºteptare a revenirii Domnului (Apocalipsa 22.17-20). O, ce sãraci ºi
neputincioºi am fi dacã Domnul ne-ar fi lãsat orfani, dar „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit tot ce priveºte viaþa ºi
evlavia, prin cunoaºterea Celui ce ne-a chemat prin slava ºi puterea Lui” (2 Petru 1.3).
Scopul nostru nu este doar sã vã îmbunãtãþim acvariul – sã mai prindem noi câþiva peºti ºi sã vi-i dãm ºi sã mai
evacuãm câteva broscuþe sau raci ce vã trag înapoi. Am vrea ca prin cãlãuzirea nemijlocitã a Duhului sã deveniþi
pescari ca sã vã puteþi face singuri ordine în viaþa spiritualã. Adicã sã creºteþi toþi spre maturitate ºi sã puteþi ajuta ºi
pe alþii.
Frãmântarea noastrã, ºi ºtim cã a multora din jurul nostru, nu este datã numai de unele copilãrii ce fac sã întârzie
sau chiar sã fie anulat procesul maturizãrii, cãci scopul mântuirii nu este doar sã fim nãscuþi din nou ci sã devenim
oameni mari, la înãlþimea staturii plinãtãþii lui Hristos (Efeseni 4.1-15), ci ºi de constatarea cã unii înregistreazã un
regres spiritual. Astfel, oameni care au suferit chiar pentru credinþa lor, care au fost exemple vii ºi chiar oameni de
slujb㠖 se sting treptat, locul activitãþilor spirituale din viaþa lor fiind luat de plãcerile vieþii ºi timpul pentru slujbã de
lãcomia îmbogãþirii.
Celor dintâi amintiþi, care trebuie sã creascã ºi sã se pregãteascã pentru Împãrãþie ºi pentru Domnul care
este gata sã li se arate, le amintim cuvintele profetului: „...Veniþi, haidem sã ne suim la muntele Domnului, la
Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sã ne înveþe cãile Lui ºi sã umblãm pe cãrãrile Lui...” (Mica 4.2). Iar pentru cei
din urmã, care au tendinþe de a rãmâne în urmã ºi chiar pe dinafarã, citãm ca îndemn, Evrei 10.23-25: „Sã
þinem fãrã ºovãire la mãrturisirea nãdejdii noastre, cãci credincios este Cel ce a fãcut fãgãduinþa. Sã veghem
unii asupra altora, ca sã ne îndemnãm la dragoste ºi la fapte bune. Sã nu pãrãsim adunarea noastrã, cum au
unii obicei, ci sã ne îndemnãm unii pe alþii ºi cu atât mai mult, cu cât vedeþi cã ziua se apropie”.
Editorii 3
Închinãtori în duh ºi-n adevãr

O singurã

sãrbãtoare oficialã
Privind în istoria Vechiului Testament avem Domnul Isus Christos, a luat chip de rob ºi a locuit într-un
prezentate cele mai mari (înalte) sãrbãtori, pentru cã cort. Eu personal nu vreau sã mã pronunþ definitiv pentru
au fost înscrise în calendar de la înãlþimea muntelui ceea ce nu cunosc suficient, nici nu pretind o explicaþie
Sinai. Sã ni le reamintim: exhaustivã a imaginii nou-testamentale a sãrbãtorilor,
În prima lunã a calendarului religios era cea mai care erau, ca întreaga Lege, legatã de sistemul
important㠖 Paºtele (Pesach), în data de 14 Nissan. legãmântului de pe Sinai – „nu înfãþiºarea adevãratã a
Era o comemorare a eliberãrii evreilor din Egipt prin lucrurilor” – ci umbra bunurilor viitoare (Evrei 10.1).
jertfa de sânge (Exodul 12). Ea ºi-a avut împlinirea în În afara sãrbãtorilor anuale, mai existau douã
jertfirea unicã ºi irepetabilã a Fiului, Mielul lui sãrbãtori, ani de sãrbãtoare, anul sabatic sau de iertare,
Dumnezeu, atât de interesant prefiguratã încã de la la fiecare ºapte ani ºi anul de veselie, la fiecare cincizeci
genesa evreilor (Genesa 22) ºi aºa de clar explicatã în de ani (Leviticul 25; Deuteronom 15). Evident cã ºi
epistola cãtre Evrei, capitolele 8-10. Paºtele erau urmate acestea douã, conform profeþiei din Isaia 61, confirmatã
de Sãrbãtoarea Azimilor. Pe parcursul a ºapte zile era de Domnul Isus în sinagoga din Nazaret (Luca 4) îºi au
interzis consumul pâinii dospite. În Noul Testament, ea corespondenþa în harul iertãrii ºi perspectiva odihnei ºi
simbolizeazã învãþãtura curatã care ni s-a dat odatã cu a reprimirii moºtenirii edenice pentru cei mântuiþi.
jertfa de ispãºire. Ea trebuie sã constituie hrana noastrã Celelalte sãrbãtori evreieºti: Purim, în data de
pe întreg ciclul (7) vieþii noastre (Ioan 1.18; 1 Corinteni 13-14 Adar; Hanukkah, în data de 25 Kislev (Estera 9;
5.6-8). Ioan 10.22) sau Tiº-ah be-ab, în data de 9 Ab, nu au
La 50 de zile era sãrbãtoarea celor dintâi roade, în conotaþie strict profeticã, ci doar comemorativã pentru
data de 6 Sivan. Exact în aceeaºi zi calendaristicã, iudei. Ele nu sunt stipulate de vreo poruncã divinã.
credincioºii cei dintâi, cu roadele Duhului Sfânt (Romani Valabilitatea unei sãrbãtori e datã de originea ºi de
8.23) erau „legãnaþi” înaintea Domnului (Leviticul perioada de valabilitate (ceea ce am prezentat deja) ºi de
23.15-21; Faptele Apostolilor 2.1-4). conþinutul ei. Astfel nu puteau evreii sã serbeze Paºtele
În cea de-a ºaptea lunã (cea dintâi a anului civil) înainte de eliberare. Pe de altã parte, ce însemnãtate ar
era Anul Nou, Sãrbãtoarea Trâmbiþelor – în data de 1 avea aceastã sãrbãtoare pentru celelalte popoare? De
Tiºri. Ea este o prefigurare a noului calendar, a exemplu pentru egiptenii convertiþi la creºtinism. La fel,
apropierii, pregãtirii anului de îndurare. Au „sunat” ºi singura sãrbãtoare poruncitã în noul legãmânt („sã faceþi”)
îngerii, dar a „trâmbiþat” ºi „glasul celui ce strigã în are valabilitate începând din seara cinei (ziua oferirii acelor
pustie”, Ioan Botezãtorul. simboluri) ºi pânã va veni El (1 Corinteni 11.23-26), pânã
Ea era urmatã de Ziua Ispãºirii, Yom Kipur, în data la rodul cel nou în Împãrãþia lui Dumnezeu (Matei 26.29).
de 10 Tiºri. De aceastã ispãºire, unica ºi suficienta Deci noul eliminã vechiul (Evrei 8.13).
prezenþã a Marelui Preot în Locul prea Sfânt, am avut Fiecare sãrbãtoare avea un ritual specific ºi în spe-
parte prin intrarea în calitate de Preot ºi jertfã a Fiului cial un set sau un fel de jertfe – ceea ce constituia þinerea
lui Dumnezeu în Sanctuarul ceresc, cu efect de Mijlocitor acelei sãrbãtori. De aceea, atunci când unii evrei, din
permanent (Evrei 9.24). motive de necurãþie, nu au putut serba Paºtele, pentru
În aceeaºi lunã, între 15 ºi 21 Tiºri era Sãrbãtoarea ei orarul calendaristic general nu a însemnat sãrbã-
Corturilor (Sucoth) – ea avea ca suport, ºederea în torirea efectivã, personalã (Numeri 9).
corturi a evreilor dupã eliberarea din Egipt. Adevãrul Din acest motiv, al sfârºitului perioadei de
este cã ºi noi avem un statut de cort, pentru trupul fizic, valabilitate a Templului, odatã cu despicarea perdelei
el fiind locaºul Duhului, pânã vom ajunge în þarã, în alt de sus în jos (din iniþiativa divinã) ºi mult mai mult din
locaº. Dupã unii cercetãtori ai Bibliei ºi ai istoriei nulitatea oricãrei alte jertfe în afarã de aceea a Domnului
Bisericii, în perioada acestei sãrbãtori s-a nãscut Isus, nimeni, chiar dacã ar face-o – ºi unii au continuat
4
Închinãtori în duh ºi-n adevãr

(evreii pânã în anul 70) – n-ar mai fi primit de Dumnezeu. dupã cum nici termenul de revenire a Domnului nu este
Dar tot aºa, nimeni nu mai poate considera c㠄þine” dat. Ideea e sã dai nãvalã, iar timpul afectat slujirii
vreuna din aceste sãrbãtori, când nu are cu ce. Paºte efective va fi direct proporþional cu spiritualitatea. Eu
fãrã Miel, Azime ºi Corturi fãrã jertfe, doar de jumãtate sunt de acord cu orarul actual, dar cred cã în condiþii
cu azime ºi colibe – toate acestea n-au valoare! diferite orarul trebuie sã fie diferit.
Pe acest considerent, la fel, Masa Domnului este Încã un amãnunt legat de sãrbãtoarea noastrã.
singura pe care avem cu ce sã o serbãm: azimele ºi rodul Substanþele originale sunt: azimele ºi rodul viþei.
viþei. Alte elemente sacre nu existã, dar nici nu e nevoie. Contextul întreg al Bibliei ne spune: azime, reamintindu-
ne cã în aceea zi doar azimele se gãseau în Israel
Aceastã sãrbãtoare e unicã ºi le (Exodul 34.25). Nici nu putem gândi (prin Duhul):
înlocuieºte pe toate, cãci toate Îl „Cuvântul” n-a respectat „Cuvântul” pe care El l-a dat.
reprezentau pe Domnul Christos ºi Iar pe de altã parte, realitatea fãrã patã a Domnului e
lucrarea Sa ispãºitoare, rãscum- reprezentatã mai corect de o azimã, nu de o pâine cu
pãrãtoare. El, Mântuitorul trebuie sã aluat. Dacã cineva se leagã incorect de expresia „pâine”
ia imaginea tuturor, cãci Dumnezeu fãcând pe neºtiutorul, ca sã fie „statornic” (2 Petru 3.15),
a vrut ca toatã plinãtatea sã uitând cã ºi azimele puteau fi numite pâini (Exodul 29.2,
locuiascã în El, iar noi avem totul 23, 32, Numeri 4.16, Deuteronom 16.3), asta e treaba
deplin în El (Coloseni 2.9-10). lui, dar evident ºi rãspunderea lui.
Dac㠄Trupul ºi Sângele Domnului” este singura
De aceea, nimeni sã nu se mai bucure de umbre imagine realã a creºtinului din Noul Legãmânt, ce
vechi-testamentale, ci sã-ºi caute odihna sub soarele atitudine trebuie sã avem fiecare, dintre cei care avem
neprihãnirii, dreptãþii noastre (Coloseni 2.16-17). parte la Masa Domnului, raportat la acest eveniment
Consemnãrile din Faptele Apostolilor, cum ar fi sacru ºi la Persoana Domnului nostru?
dorinþa lui Pavel de a ajunge la Ierusalim de Cincizecime Cred cã se impune o imagine întreitã, completã, a
sau menþionarea Sãrbãtorii Azimelor (Faptele Apostolilor acestei lucrãri. Toþi cei botezaþi ºi doar ei au dreptul
20.6, 16), au avut doar o conotaþie legatã de rãmânerea participãrii – cãci lucrarea botezului în apã este o imagi-
în acelaºi orar obiºnuit, determinat de viaþa naþiunii ne a morþii ºi învierii Domnului, nu cea a botezului cu
israelite. Cãci ei, în Ierusalim, se adunau în fiecare zi Duhul Sfânt. Ei pot privi în trecut la evenimentul de acum
cu putinþã la Templu sau în alte locuri de închinare. Doar douã mii de ani ºi la momentul când s-au fãcut una cu
nu credeþi cã jertfa ceremonialã de curãþie adusã de El printr-o moarte asemãnãtoare cu a Lui (1 Corinteni
Pavel ºi ceilalþi mai avea o valoare ca în Vechiul Testa- 11.25, Romani 6.3-10). Totodatã se cere o privire în
ment înaintea lui Dumnezeu? El nu ºi-a mai dat Duhul prezent, în interiorul nostru, sã sesizãm locul de cinste
Sfânt în Templu ca în Vechiul Testament, ci în locul unde pe care Îl ocupã sau nu Isus în viaþa noastrã de toate
era noul templu, al închinãrii în duh ºi adevãr, nu dupã zilele (1 Corinteni 11.28) ºi în exteriorul nostru, în
vechea slovã. raporturile de unitate, iubire din Trupul lui Christos
Dar evidenþele Noului Testament ºi, dacã vreþi, (1 Corinteni 10.16-17). Cea de-a treia privire este în
primele secole de istorie a Bisericii, nu conþin nici mãcar viitor, pânã va veni El (1 Corinteni 11.26); adicã ne dorim
vreo referinþã de comemorare a altor evenimente din sã stãm la masã cu El ºi cu toþi ai Lui (Matei 26.29).
viaþa Domnului Isus (naºtere, botez...). E bine cã-i aºa,
cãci astfel de evenimente au avut loc ºi în viaþa altor Doresc tuturor o permanenþã hristicã, care
sfinþi, dar n-au valoare comparabilã cu jertfa sã-L aibã pe El în centrul imaginii, pânã la
rãscumpãrãtoare a Mântuitorului. Iar istoria ne umplerea întregului tablou ºi în anticiparea
dovedeºte cã de la cele arbitrar fixate în legãturã cu unei permanenþe atemporale – o stare care
viaþa Domnului (foarte ciudat, dacã se întâmplã, în vreun sã ne permitã, în condiþii normale de viaþã,
an sã se suprapunã Paºtele creºtinilor cu Paºtele vechi sã participãm aºa cum trebuie la acest
testamental, zi în care Domnul s-a jertfit, „Biserica” o eveniment în orice moment. Sã aºteptãm
deviazã; dacã acolo îºi are originea – de ce?) pânã la venirea Lui, fãrã a rutina nimic, ci trãind tot
comemorarea unora (nu toþi sfinþi) e doar o chestiune timpul Cina Domnului într-un crescendo
de timp ºi continuare a procedurii, cãci ºi unele ºi altele binecuvântat putând sã luãm parte cu bucurie
au fost stabilite de bisericile seculare. Noi am ieºit din la aceastã sãrbãtoare cu fiecare dintre aceia
ele, dar se observã cã nu în întregime. Ba chiar am care S-au pregãtit.
început sã ne reîntoarcem spre ele (cruci, robe...).
Periodicitatea Cinei Domnului nu este stabilitã, Iosif Anca
5
Principii sfinte

Bunãtatea lui Dumnezeu

„Bunãtãþile Domnului nu s-au sfârºit, îndurãrile Lui nu sunt la capãt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaþã”
(Plângerile lui Ieremia 3.22-23)

Psalmistul David abundã în psalmi cu afirmaþii Beneficiile bunãtãþii lui Dumnezeu se rezumã doar
referitoare la bunãtatea lui Dumnezeu, pentru cã ea este: la cei ce o primesc ºi se bucurã de ea. Am putea
scumpã (Psalmul 17.7), nemãrginitã (Psalmul 69.19), spune cã cea mai gravã stare pe care o poate
bogatã (Psalmul 86.15), mare (Psalmul 103.11) etc. cunoaºte cineva pe acest pãmânt este sã îºi ia
Mulþimea cuvintelor din Scripturã despre bunãtatea Dumnezeu bunãtatea de la el. Poporul evreu, în
copleºitoare a lui Dumnezeu este un motiv în plus sã o timpul proorocului Ieremia, a experimentat aceasta
cunoaºtem mai bine. „...cãci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea
„Gustaþi ºi vedeþi ce bun este Domnul!“ (Psalmul 34.8). Mea, zice Domnul, bunãtatea ºi îndurarea Mea”

1.
(Ieremia 16.5).

1) Bunãtatea lui Dumnezeu este pentru toþi oamenii,


indiferent de naþionalitate, limbã, culoare, educaþie. Toþi
oamenii sunt cuprinºi în bunãtatea lui Dumnezeu ºi au
2. 2) Bunãtãþile lui Dumnezeu s-au descoperit omului,
deoarece dacã nu s-ar fi descoperit bunãtatea lui
nevoie de ea. Descriind aceasta, Mântuitorul spune: „...cãci Dumnezeu nu am fi cunoscut-o niciodatã ºi n-am fi avut
El face sã rãsarã soarele Sãu peste cei rãi ºi peste cei cum sã o alegem sau sã o respingem. Pentru cã
buni, ºi dã ploaie peste drepþi ºi peste cei nedrepþi” (Matei Dumnezeu este bun, El s-a descoperit ºi nu a rãmas
5.45). Faþã de aceastã bunãtate a lui Dumnezeu, oamenii ascuns. Ar fi avut motive din pricina neascultãrii ºi rãutãþii
în general pot avea douã consideraþii: omului sã n-o facã, dar bunãtatea lui Dumnezeu stã în
faptul cã se descoperã. Pavel spunea în Aeropag cã mulþi
a) Sã o dispreþuiascã, considerând-o neimportantã
se silesc „sã-L gãseascã bâjbâind, mãcar cã nu este
pentru ei. Societatea noastrã se simte jignitã atunci
departe de fiecare din noi” (Fapte 17.27). Dacã Dumnezeu
când este pusã în faþa acestei bunãtãþi. Cei mai mulþi
ar fi stat departe ºi ascuns, noi nu l-am fi gãsit niciodatã
considerã bunãtatea ca o atitudine care ar trebui sã
cu eforturile proprii, fie ele filozofice sau practice. Dar
o avem faþã de cei cu diferite handicapuri sau în situaþii
bunãtatea lui Dumnezeu stã ºi în aceastã descoperire.
dificile ale vieþii. De aceea un om care are sãnãtate,
familie, serviciu bun, se simte jignit sã audã cã ar
trebui sã fie atent la mila ºi bunãtatea lui Dumnezeu. Cum S-a descoperit Dumnezeu?
Dispreþul adus bunãtãþii lui Dumnezeu se datoreazã
mândriei ºi încrederii în forþele proprii. Trãim vremuri a) Prin creaþie: natura, cerul, stelele, toate sunt
când trebuie sã ceri voie cuiva dacã vrei sã-l ajuþi ºi indicatoare spre Dumnezeul plin de bunãtate
dacã este de acord atunci poþi, dacã nu, s-ar putea (Psalmul 19.1-2). Pavel explicã bunãtatea
sã îl jigneºti prin atenþia pe care vrei sã i-o acorzi. descoperitã a lui Dumnezeu celor din Listra ºi prin
expresia „....v-a fãcut bine, v-a trimis ploi din cer, ºi
b) Sã o accepte, sã o considere preþioas㠄Fiindcã
timpuri roditoare, v-a dat hranã din belºug, ºi v-a
bunãtatea Ta preþuieºte mai mult decât viaþa...”
umplut inimile de bucurie” (Fapte 14.17).
(Psalmul 63.3). Aceastã categorie de oameni are ºi
fãgãduinþa lui Dumnezeu, care κi pãstreazã b) Prin Scriptura datã poporului evreu, care ar fi
bunãtatea faþã de ei (Psalmul 89.24, 28, 36.10, 61.7). trebuit sã fie mãrturia bunãtãþii lui Dumnezeu între
6
Principii sfinte

popoare, dar ei au eºuat. De aceea Pavel scrie: „Uitã-


te dar la bunãtatea ºi asprimea lui Dumnezeu:
4. 4) Bunãtatea lui Dumnezeu stã în oferirea mântuirii.
„Dar, când s-a arãtat bunãtatea lui Dumnezeu, Mântuitorul
asprime faþã de cei ce au cãzut, ºi bunãtate faþã de nostru, ºi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit....”
tine, dacã nu încetezi sã rãmâi în bunãtatea aceasta; (Tit 3.4-5a). Dumnezeu a pregãtit o cale pentru a fi salvaþi.
altmintrelea, vei fi tãiat ºi tu” (Romani 11.22). Aici stã frumuseþea caracterului lui Dumnezeu, prin faptul
cã aduce soluþii la problemele cu care noi ne confruntãm.
c) Prin Hristos care este întruparea bunãtãþii lui
Una dintre expresiile bunãtãþii stã în acordarea iertãrii
Dumnezeu. Tot Pavel scrie: „El ne-a înviat împreunã,
celui vinovat care o cere. Aºadar Mântuitorul a venit pentru
ºi ne-a pus sã ºedem împreunã în locurile cereºti, în
a trasa o cale de salvare celor ce doresc sã fie salvaþi.
Hristos Isus, ca sã arate în veacurile viitoare
Calea aceasta este unicã pentru cã este trasatã de
nemãrginita bogãþie a harului Sãu, în bunãtatea Lui
Dumnezeu, strãbãtutã de Mântuitorul Isus, garantatã ºi
faþã de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2.6-7).
asiguratã de bunãtatea lui Dumnezeu. Pocãinþa ºi credinþa
d) Prin credincioºii care sunt chemaþi sã arate în Domnul Isus aduce mântuirea sufletelor oamenilor
bunãtatea lui Dumnezeu prin curãþirea ºi trãirea lor. pentru eternitate. „Bunãtatea lui Dumnezeu ne îndeamnã
Prin faptele bune pe care le practicã astfel încât la pocãinþ㔠(Romani 2.4). Nimeni nu se poate mântui prin
semenii noºtri sã vadã bunãtatea lui Dumnezeu. eforturi personale, bani sau bogãþie (Psalmul 49.6-11).
„Ceea ce face farmecul unui om este bunãtatea lui...” Atenþia acordatã de Domnul oamenilor este doar spre
(Proverbe 19.22). Atitudinea prietenoasã îndreptatã binele acestora. „Fiindcã Dumnezeu nu ne-a rânduit la
cãtre semenii noºtri valoreazã mai mult decât multe mânie, ci ca sã cãpãtãm mântuirea, prin Domnul nostru
cuvinte frumos aranjate. Isus Hristos, care a murit pentru noi...” (1 Tesaloniceni

3.
5.9-10).

3) Bunãtatea lui Dumnezeu este minunatã prin faptul


cã ne învaþã ce este bine ºi ce este rãu. Dumnezeu are
etalonul adevãrat a valorilor. Nu noi am descoperit aceasta
5. 5) Imaginea multidimensionalã a bunãtãþii lui Dumnezeu
oferã (prin Duhul) ºi ne obligã (prin ascultarea credinþei)
ci Dumnezeu ne aratã diferenþa dintre ce este bun ºi ce la o trãire corespunzãtoare (Galateni 5.22, Coloseni 3.12).
este rãu. Mulþi oameni definesc binele ºi rãul prin ce au Bunãtatea lui Dumnezeu se aratã cel mai bine în viaþa
învãþat, prin ce simt, sau pur ºi simplu pentru cã ºi alþii fac pilduitoare a urmaºilor Domnului Isus Hristos. De aceea
la fel. Societatea contemporanã a adus înaintea noastrã suntem sfãtuiþi de apostoli sã ne îmbrãcãm cu bunãtate
o serie de fapte considerate ca ceva foarte normal dar (Coloseni 3.12), sã pãstrãm bunãtatea (Osea 12.6), sã
care cu ani în urmã erau nedemne între oameni. acþionãm cu bunãtate (Zaharia 7.9). Trãirea noastrã în
Normalitatea aceasta însã nu se raporteazã la Cel care a bunãtatea lui Dumnezeu ne va transforma fãcându-ne
fixat-o, ci la interesele, plãcerile ºi pornirile pãcãtoase ale asemenea Lui.
oamenilor. Semenii noºtri sunt atraºi de bunãtatea ºi dragostea
Biserica lui Dumnezeu este chematã sã pãstreze ºi lui Dumnezeu rãspânditã prin noi. Parfumul acesta este
sã înveþe cu tãrie despre binele ºi rãul definit de Dumnezeu plãcut ºi suntem îndemnaþi sã-l folosim mai des. Fiind
ºi nu de oameni. Biserica este chematã în aceste vremuri, binecuvântaþi, putem deveni o binecuvântare. Promisiunea
pe de o parte sã lupte pe plan spiritual în vederea propagãrii lui Dumnezeu este cã ne va sãtura de bunãtatea Lui
adevãrului despre aceastã normalitate, iar pe de altã parte (Ieremia 31.14). Responsabilitatea noastrã este sã
sã manifeste o dragoste statornicã pentru cei cãzuþi ºi rãmânem în bunãtatea Sa ºi sã o rãspândim între
amãgiþi de învãþãturile stricate ale oamenilor. contemporanii noºtri.
Singurul care stabileºte ce este bine ºi ce este rãu ºi Cuvintele nu sunt suficiente sã arãtãm în întregime
care va judeca pe oameni pentru faptele lor este bunãtatea lui Dumnezeu, dar trãirea noastrã va avea efect.
Dumnezeu. De aceea bunãtatea lui Dumnezeu a stabilit Împãratul David este un exemplu în aceastã direcþie faþã
mai dinainte aceste graniþe pe care suntem îndemnaþi sã de un copil al lui Saul, Mefiboºet, care era olog. „Nu mai
le pãstrãm ºi sã le pãzim pentru ca în ziua judecãþii sã fim este nimeni din casa lui Saul, ca sã mã port cu el cu o
gãsiþi buni înaintea Lui. Scriptura ºi conºtiinþa le pãstreazã bunãtate ca bunãtatea lui Dumnezeu?” (2 Samuel 9.3).
în mod unitar ºi general (Romani 2.14-16). Domnul sã ridice ºi astãzi oameni în bisericã care sã
Dar bunãtatea lui Dumnezeu nu se mãrgineºte doar la înþeleagã aceastã înaltã chemare a bunãtãþii lui
a ne descoperi îndurarea Lui ºi a ne arãta binele ºi rãul, ci, Dumnezeu. Ne purtãm noi cu o astfel de bunãtate?
Creatorul, în bunãtatea Sa, a pregãtit o cale pentru salvare.
Cristian Talpã

7
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului

Ioan Ciobota: În continuare, partea a 2-a a I. C.: Întrebarea este dacã vindecarea este de dorit
„Documentarului despre Medicina alternativã”. Începem cu orice preþ? În ideea cã s-ar putea ca dincolo de terapiile
cu bioenergia sau bioterapiile. Altfel spus - dirijarea oferite de medicina alternativã, de exemplu în homeopatie
„energiilor cosmice” spre pacientul bolnav, conform sau în acupuncturã, sau în bioenergie, dincolo de aceste
afirmaþiilor bioenergeticienilor. Cum ajung unii oameni sã terapii, pentru toatã lumea este evident cã exista o
aibã asemenea puteri? încãrcãturã de facturã spiritualã.

D. M., radiestezist: Unii bioenergoterapeuþi posedã Dr. I. R.: În ulcerul gastro-duodenal, bineînþeles cã
din naºtere un câmp energetic enorm – de 3 ori, de 10 ori stresul este o componentã majorã, iar pacientul a ales sã
sau chiar mai mare, decât o persoanã normalã, putând meargã ºi sã facã ºedinþe de bioenergie. Dupã ce
sã dirijeze cu uºurinþã energia cãtre pacient, fãrã a fi simptomatologia s-a ameliorat, s-a sinucis. Soþia lui spunea
necesarã o altã încãrcare. Când aceºtia ating vârsta cã a fost aºa de modificat din punct de vedere psihic ºi a
pubertãþii, îºi descoperã aceste capacitãþi întâmplãtor ºi dezvoltat o depresie neasistatã ºi neîngrijitã, încât pânã
încep sã practice treptat, la cererea celor din jur, tratamente la urmã s-a sinucis. Lucrurile acestea se spun mai puþin...
bioenergetice, devenind bioenergoterapeuþi. Dacã mergeþi pe Internet o sã gãsiþi de exemplu câte
Persoanele obiºnuite, cu un câmp energetic normal, incompatibilitãþi existã între remediile herbaliste sau ce
pot trata ºi ele prin metode bioenergetice sau radiestezice, potenþial toxic au unele plante sau ce riscant este sã faci
dar au nevoie de o instruire din partea unor cunoscãtori, anumite asocieri pe care nu le-a controlat ºi nu le-a
numiþi „iniþiaþi”, pentru a învãþa sã se încarce ºi sã dirijeze monitorizat nimeni.
în mod corespunzãtor energiile necesare, la locul necesar.
I. C.: Cum trateazã un bioenergetician pacienþii?
I. C.: La fel cum un creºtin cunoaºte pe baza Bibliei,
care a fost inspiratã de Dumnezeu ºi care a fost revelaþia Mircea Iorga - bioenergetician, bioterapeut ºi
datã de El oamenilor, la fel am putea sã întrebãm – vindecãtor cu ajutorul cristalelor: În ceea ce mã
radiestezistul de unde ºtie lucrurile pe care le afirmã? priveºte, am o sensibilitate faþã de câmpul energetic uman
sau animal, le pot percepe vizual sau tactil, ºi prin acest
Radiestezist: Radiestezistul a fost instruit de un mod îmi pot da seama de distorsiunile sale. Ceea ce se
cunoscãtor, de un învãþãtor, care a avut aceastã revelaþie, poate spune este cã fiecare obiect, fiecare fiinþã animalã
ºi s-a transmis din om în om – totul vine de la Dumnezeu. este dotatã ºi cu un câmp energetic. Acest câmp existã
Toate informaþiile, toate învãþãturile vin de la Dumnezeu. atât în interiorul cât ºi în exteriorul fiinþei. În momentul în
care apar distorsiuni de câmp, apare ºi boala în corpul
I. C.: Deci a fost o revelaþie de la Dumnezeu, la fel fizic. Pentru a rezolva aceastã boalã, trebuie sã rezolvi
cum au avut cei care au scris Biblia? armonia câmpului energetic, deci sã dizolvi distorsiunile,
blocajele din câmp.
Radiestezist: Da, absolut!
Prof. Ernest Valea, specialist in religii orientale ºi
I. C.: Dincolo de simplele presupuneri sau speculaþii, doctrine oculte: De obicei, un creºtin merge la asemenea
ce spune Biblia despre aceste teorii legate de energiile metode de vindecare neºtiind prea multe despre ele. Poate
cosmice nedefinite? a auzit de la cineva cã a fost vindecat, sau altuia i-a mers
ceva mai bine, ºi încearcã ºi el aceastã variantã, mai ales
Dr. Ileana Radu, medic creºtin: Când ajungem cã medicina în România este într-o stare precarã, iar
exact la baze, la faptul cã existã aceste energii dirijate, metodele acestea sunt ieftine ºi uneori dau ºi rezultate.
pledoariile sunt inconsistente ºi, de cele mai multe ori, Dacã un creºtin merge la aceºti terapeuþi, în necunoºtinþã
sunt un fel de amestec de filozofie orientalã, de teozofie de cauzã, mai ales fãrã sã aibã prea multã încredere în
ºi de practici oculte, pe care, dacã le analizãm cu aceste tehnici, probabil cã rezultatele vor fi minime.
discernãmânt ºi suntem ºi educaþi ºi instruiþi, putem sã le Interesant este cã rezultatele sunt cu atât mai bune cu cât
detectãm. Colegii mei au spus: „Bãnuim cã sunt îngeri încrederea pacientului în aceste terapii este mai mare. Pe
buni, bãnuim cã este o magie bunã, pentru cã, de fapt, se de altã parte, cu cât vindecarea este mai profundã, sau de
întâmplã lucruri bune...” mai mare amploare, CEL VINDECAT ESTE ATRAS CÃTRE
8 SISTEMUL DE VALORI AL ACESTEI MEDICINI ALTER-
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului

NATIVE. Adicã spre modul în care defineºte persoana Ce rãmâne totuºi acolo ca sã-l ajute pe pacient? Mã refer
umanã, Dumnezeu ºi relaþia cu Dumnezeu. Aici intervine la faptul cã dincolo de substanþa activã, rãmâne o
adevãratul pericol. De exemplu, cineva care a fost încãrcãturã spiritualã!
diagnosticat corect ºi vindecat folosind radiestezia ºi
bioenergoterapia, va vrea sã ºtie mai mult despre ce este Dr. Gh. J.: Nu se ºtie ce rãmâne. Cert este cã rãmâne
cu adevãrat omul, ce este energia care l-a vindecat ºi, dorind ceva ºi acþioneazã...
sã ºtie mai mult, este introdus în aceastã doctrinã esotericã
a corpurilor spirituale, a afirmaþiei cã avem în noi un sâmbure I. C.: Doamnã Dr. Ofelia Lugojan, în aceastã
de scânteie divinã, care este de aceeaºi naturã cu informaþie care rãmâne în substanþã, despre ce fel de
Dumnezeu. În momentul acela, credinþa lui deja începe sã încãrcãturã este vorba? Este vorba despre o încãrcãturã
se clatine. Credinþa lui iese din doctrina creºtinã ºi spiritualã, este vorba despre o încãrcãturã energeticã?
îmbrãþiºeazã alte sisteme ºi valori. Ce rãmâne în acel remediu?
Nu de puþine ori dupã ce au fost vindecaþi printr-o
metodã a medicinii alternative, creºtinii au ajuns sã nu Dr. O. L.: Este foarte greu sã defineºti cât este spiri-
mai poatã sã se roage, sã nu mai citeascã Biblia cu tual, cât este informaþie ºi cât este energie. Pentru cã
aceeaºi fervoare, ºi sã simtã acea înstrãinare de întotdeauna când te rogi spui: „Lumea vãzutã ºi nevãzutã”,
adevãratul Dumnezeu. ori lumea aceasta vãzutã este doar ceea ce percepem
noi cu ochiul. Nu înseamnã cã altceva nu existã. De fapt
I. C.: Domnule Dr. Gheorghe J., aþi spus cã vedeþi cu ochiul percepi tot ceea ce este sub viteza luminii, este
cã omul se vindecã ºi respectaþi aceastã forþã divinã care de fapt o energie condensatã. Tot ceea ce depãºeºte
dã vindecarea. Ce intuiþi, ce energie este implicatã acolo aceastã vitezã a luminii, nu mai percepi cu ochiul, dar
ca sã vindece? asta nu înseamnã cã nu existã.

Dr. Gheorghe J. - medic homeopat: Nu ºtiu, ºi nu I.C.: În concluzie, majoritatea celor care au legãturã
fac teorii asupra acestui lucru. Respect „corola de minuni cu medicina alternativã, medici, practicanþi sau simpli
a lumii”. Mie mi-e de ajuns cã merge... pacienþi, afirmã cã existã acolo anumite energii pe care ei
le invocã ºi care acþioneazã.
I. C.: Ce succese aþi avut ºi ce afecþiuni aþi tratat
pânã acum? Prof. Dr. Iosif Þon: Cei mai mulþi dintre cei care
practicã astãzi aceste lucruri, îþi vor spune: „Da, eu sunt
Dr. Gh. J.: Exista câteva afecþiuni ce nu pot fi în legãturã cu aceste spirite. Ele nu sunt malefice”, adaugã
vindecate decât prin homeopatie: cele „stranii”, în care ei. „Ele sunt spirite ajutãtoare. Deci e bine sã mã cuplez
apar simptome curioase, care nu pot fi bine încadrate cu ele pentru cã mã încarcã de energie. Eu doar îþi dãruiesc
într-un diagnostic alopat. Acolo, alopatia, care lucreazã energia cu care m-au încãrcat aceste spirite”.
mereu ºi mereu cu diagnosticul ca ºi cum ar fi un pat al lui Vreau sã stabilim clar lucrul acesta: singurul nostru
Procust, este neputincioasã ºi lãrgirea în domeniu, pe care contact cu lumea spiritualã trebuie sã fie contactul cu
o face homeopatia, de multe ori este singura ºansã. Dumnezeul Sfintei Scripturi care se realizeazã numai prin
Vã dau un exemplu: migrenele. Migrenele sunt Domnul Isus Cristos. Orice altã intrare în lumea spiritualã,
netratabile sau prost tratabile prin metodele alopatice ºi în lumea spiritelor, este interzisã de Dumnezeu.
sunt înspãimântãtor de chinuitoare. Apoi infecþiile repetate
ale copiilor. Copiii noºtri iau în 2 ani de zile mai multe I. C.: Dar din punct de vedere tehnic sunt posibile?
antibiotice decât am luat noi toatã viaþa. Apoi micile
probleme somato-psihice sau chiar boli alergice, cum este Prof. Dr. Iosif Þon: Sunt posibile! De aceea le
astmul bronºic ºi multe alte boli. interzice Dumnezeu, cã dacã Dumnezeu nu le-ar interzice,
ne-ar spune: „Nu sunt reale, sunt jocuri de copil sau sunt
I. C.: Ce informaþie se transmite, informaþie care ajutã fantezii ºi n-au în ele nimic malefic”. Dumnezeu n-ar fi
la vindecarea pacientului? insistat atât în Sfânta Scripturã sã ne interzicã orice
legãturã cu aceastã lume spiritualã.
Dr. Gh. J.: Aici este foarte interesant. Se transmite Aceastã lume spiritualã este lumea spiritelor rele, a
informaþia despre planta sau mineralul respectiv sau spiritelor revoltate împotriva lui Dumnezeu, a spiritelor care
remediul, cum îl numim noi, pe care o are înmagazinatã doresc sã ne acapareze, sã ne stãpâneascã, sã ne
în sine ºi care se manifestã ca ºi simptome atunci când înãbuºe ºi în final sã ne ducã cu ele în ceea ce Domnul
este administratã oamenilor sãnãtoºi. Isus numeºte: „Duceþi-vã în focul cel veºnic, pregãtit
Diavolului ºi îngerilor lui”.
I. C.: Pentru remediile homeopatice întrebarea apare
atunci când se prescriu remedii cu potenþe mai mari de
30, 50 sau 100, în care, din punct de vedere chimic, nu — va urma —
mai existã nici o moleculã de substanþã activã în remediu. 9
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului

Resentimentele – un EU nepredat
Ori de câte ori nutrim sentimente ostile faþã de anumite ºi este o cinste pentru el sã uite greºeli.”. Rezultatul va fi cã
persoane, izvorâte din nemulþumiri, jigniri, duºmãnie, antipatie binele va contrabalansa rãul, astfel încât te vei gãsi gândindu-te
sau invidie, ºi nu le putem ierta, acumulãm în noi resentimente. tot mai mult la partea bunã ºi tot mai puþin la cea rea.
Motivul fundamental pentru care trebuie sã iertãm pe cei
ce ne-au pricinuit rãni, este faptul cã Dumnezeu ne-a iertat pe
noi ºi noi trebuie sã-L imitãm pe El (1 Ioan 2.6, 1 Ioan 4.17).
La baza celor mai multe resentimente stã un EU nepredat,
3. Când trebuie sã vorbeºti despre greºelile unei
persoane, nu spune: „Nu-mi place de persoana aceasta!”, ci mai
un EU hipersensibil. Când lepãdarea de sine este totalã, degrabã spune: „Nu-mi plac anumite lucruri la aceastã persoanã,
resentimentele sunt respinse, întocmai cum o piele sãnãtoasã cum ar fi..., dar în schimb îmi plac urmãtoarele lucruri... ”.
respinge germenii bolilor care nu pot gãsi o bazã de atac. Sfârºeºte întotdeauna vorbirea ta cu partea pozitivã ºi nu cu
Dacã resentimentele au cîºtigat o poziþie în noi, acest fapt cea negativã. O gândire pozitivã va crea o imagine pozitivã ºi o
dovedeºte cã existã un EU nepredat ºi, ca o ranã deschisã, el a atitudine favorabilã.
devenit un mediu de culturã în care resentimentele pot prinde
rãdãcini ºi pot creºte. Alteori, aceste resentimente se pot naºte
din gesturi, insulte sau jigniri imaginare. O astfel de persoanã îºi
poate imagina cã anumiþi oameni vorbesc despre ea anumite
4. Atunci când te concentrezi asupra defectelor altora,
încerci de fapt sã te ridici pe tine, coborându-i pe ceilalþi. Gãsind
lucruri neplãcute, ºi în realitate sã nu fie aºa. Ea poate fi în mereu greºeli la alþii, tu creezi în tine greºeli mai mari ºi devii o
permanentã cãutare de atitudini jignitoare din partea celorlalþi ºi persoanã sensibilã ºi criticã, mai rea decât cea pe care o critici.
le va gãsi din belºug. Criticile rod asemenea acidului în viaþa noastrã ºi produc eroziune
A aduna mereu argumente justificatoare asemeni unui mag- în sufletul nostru.
net, înseamnã a avea un EU colector de resentimente. Numai
predându-l la picioarele Domnului putem fi curãþiþi ºi eliberaþi.
Existã însã multe motive ºi argumente pe care trebuie sã le
folosim pentru a scãpa de aceste resentimente, care lasã cicatrice
5. Fii lãuntric prea bucuros ºi prea bun ca sã mai fi
duºmanul cuiva! Fii atât de preocupat de bunãvoinþã, încât sã
îndelungatã, ruineazã gândirea curatã, întristeazã pe Duhul Sfânt, nu mai ai loc pentru reavoinþã. Cineva i-a zis unui mare om a lui
ºi oricând poate izbucni într-un nou conflict cu acele persoane. Dumnezeu: „Eu cred cã nu ºtiþi ce mult sunteþi insultat”, la care
Iatã câteva sfaturi practice care ajutã pe cei care au el a rãspuns: „Eu nu caut insulte ºi, prin urmare, nu le aud”.
acumulat în fiinþa lor aceste resentimente:

1. Ori de câte ori te gândeºti la persoana împotriva cãruia


6. Când cineva greºeºte în mod repetat faþã de tine,
încearcã împreunã cu el sã gãseºti soluþii de rezolvare. Acest lucru
nutreºti resentimente, ºopteºte o rugãciune pentru ea. Întâmpinã valoreazã mai mult decât o iertare pe care o acorzi cuiva - amândoi
fiecare resentiment cu un „baraj de rugãciune”: Matei 5.44 „Dar Eu veþi beneficia de vindecarea rãnilor voastre.
vã spun: Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã
blastãmã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã Se spune cã ºarpele cu clopoþei devine atât de furios când
asupresc ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fii ai Tatãlui vostru”; Marcu 11.25 este prins încât se muºcã pe el însãºi. A nutri în suflet urã ºi
„ªi când staþi în picioare de vã rugaþi, sã iertaþi orice aveþi împotriva resentimente împotriva altora înseamnã acelaºi lucru: a te muºca
cuiva, pentru ca ºi Tatãl vostru care este în ceruri, sã vã ierte greºelile pe tine însuþi. „Lasã mânia, pãrãseºte iuþimea, nu te supãra, cãci
voastre”. Vei observa cum toate gândurile tale despre duºmanii supãrarea duce numai la rãu!” (Psalmul 37.8). Cei mai mulþi cred
reali sau imaginari vor deveni rugãciuni pentru ei. Fã ca mintea ta cã fac rãu cuiva dacã pãstreazã împotriva lor mânie, dar cel mai
sã înþeleagã lucrul acesta ºi nu admite nici o excepþie ºi vei descoperi mare rãu ºi-l fac lor însãºi. „O inimã liniºtitã este viaþa trupului,
curând cã nu mai ai nici un duºman, deoarece nu mai ai duºmãnie. dar pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14.30).
Rugãciunea dizolvã duºmãnia, aºa cum anumite soluþii dizolvã Resentimentele ºi furia întunecã nu numai viziunea spiritualã, ci
murdãriile. ºi cea fizicã. O veche zicalã spune: „Orb de mânie”. Un medic
oculist a afirmat cã niciodatã nu poate mãsura vederea unui om

2. Spune numai lucrurile bune pe care le ºtii despre


persoana cu care nu eºti în relaþii bune. Concentreazã-þi gândirea
aflat în stare de mînie.
Când Domnul Isus a citit în Sinagoga din Nazaret (Luca
4.16-19), a citat pe proorocul Isaia pânã a ajuns la cuvintele: ”...
asupra lucrurilor pozitive ºi nu în direcþia celor negative care þi- ºi o zi de rãzbunare a Dumnezeului nostru” (Isaia 61.1-2). Înainte
au produs resentimentele. Foloseºte recomandãrile înþeleptului: de a citi aceste cuvinte, El a închis cartea. Doamne ajutã-ne sã
Proverbe 10.12 „Ura stârneºte certuri, dar dragostea acoperã facem ºi noi la fel, lãsând rãzbunarea în seama Domnului, ºi
toate greºelile”; Proverbe 17.9 „Cine acoperã o greºalã cautã folosind doar bunãvoinþa mîntuitoare!
dragostea, dar cine o pomeneºte mereu în vorbirile lui dezbinã
pe prieteni”; Proverbe 19.11 „Înþelepciunea face pe om rãbdãtor Eugen Micurescu
10
Învãþãtorii, ucenicii Mântuitorului

În 1 Corinteni 3.4-9, Pavel scrie în favoarea unitãþii Cunoaºterea lui Dumnezeu trebuie sã fie însoþitã de
ºi împotriva dezbinãrilor cauzate prin lideri sau pe seama recunoaºterea (lauda) la adresa lui Dumnezeu (Romani
lor, de cei din popor. „Când unul zice: «Eu sunt al lui Pavel» 1.21) ºi de dorinþa aprinsã de a pãstra pe Dumnezeu în
ªi altul: «Eu sunt al lui Apolo»: nu sunteþi voi oameni de cunoºtinþã (Romani 1.28). Aceasta îþi va împrospãta
lume? Cine este Pavel? ªi cine este Apolo? Niºte slujitori lucrarea, iar dacã nu, Dumnezeu te lasã în voia minþii tale
ai lui Dumnezeu, prin care aþi crezut; ºi fiecare dupã pornite spre rãu.
puterea datã lui de Domnul. Eu am sãdit, Apolo a udat,
dar Dumnezeu a fãcut sã creascã: aºa cã nici cel ce

2
sãdeºte, nici cel ce udã nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care Sã fii împuternicit de Dumnezeu în lucrarea Evangheliei.
face sã creascã. Cel ce sãdeºte ºi cel ce udã, sunt tot
Nu este destul sã-L cunoaºtem numai noi pe
una; ºi fiecare îºi va lua rãsplata dupã osteneala lui. Cãci
Dumnezeu, ci trebuie în acelaºi timp ca Dumnezeu sã ne
noi suntem împreunã lucrãtori cu Dumnezeu. Voi sunteþi
recunoascã ºi El ca lucrãtori ai Lui. Pavel, ca unul care
ogorul lui Dumnezeu, clãdirea lui Dumnezeu”.
fãcuse înainte o lucrare fãrã sã cunoascã, din neºtiinþã în
Având în vedere toate acestea, se naºte întrebarea:
necredinþã, iar apoi a ajuns sã fie cunoscut ºi recunoscut
„Cum se poate face unitate între lucrãtori din câmpul
în cine a crezut, a scris în 2 Timotei 2.19: „Totuºi temelia
Evangheliei pentru ca aceea lucrare sã fie binecuvântatã
tare a lui Dumnezeu stã nezguduitã, având pecetea
de Dumnezeu cu propãºire (creºtere spiritualã)?”
acesta: «Domnul cunoaºte pe cei ce sunt ai Lui»; ºi:
Am putea sã ne inspirãm din exemplele de unitate în
«Oricine rosteºte Numele Domnului, sã se depãrteze de
domeniul politic, economic, militar, din lume. Putem noi
fãrãdelege!»” Este foarte important ca în „momentul” slujirii,
ca lucrãtori ai lui Dumnezeu sã avem „succes” învãþând
lucrãtorul sã fie recunoscut de Dumnezeu, deoarece va
de la modelele din societate?
veni o zi când se va da rãsplata pentru cei ce au lucrat ºi
Sã ne amintim de cuvintele Mântuitorului când
dacã nu eºti recunoscut astãzi, nici atunci nu vei fi
îmbãrbãta pe ucenici, înainte de patimile Sale: „Vã dau
recunoscut, ci vei fi alungat din prezenþa lui Dumnezeu.
pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea...” (Ioan 14.27).
„Mulþi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne!”
Meditând la acest verset, credem cã Cel care ºtie sã dea
N-am proorocit noi în Numele Tãu?... Atunci le voi spune
pacea adevãratã ºi care e diferitã de pacea pe care o
curat: «Niciodatã nu v-am cunoscut; depãrtaþi-vã de la
oferã lumea, ºtie sã ne înveþe cum sã ne unim astfel încât
Mine, voi care lucraþi fãrãdelege»” (Matei 7.22-23).
unitatea noastrã sã poatã folosi în eficientizarea lucrãrii
Apostolul Pavel ne spune în 2 Corinteni 5.20: „Noi
lui Dumnezeu.
suntem trimiºi împuterniciþi ai lui Hristos...”. Aceastã
Sã acceptãm ca Mântuitorul sã ne înveþe prin
împuternicire vine direct de la Dumnezeu prin Hristos; aºa
„Cuvânt”. Din acest Cuvânt voi puncta câteva elemente
este scris în Efeseni 4.11: „ªi El a dat pe unii apostoli, pe
(principii) în realizarea unei baze în unitatea slujitorilor.
alþii prooroci, pe alþii evangheliºti, pe alþii pãstori ºi
învãþãtori...” ºi în 1 Corinteni 12.28: „ªi Dumnezeu a rânduit
în Bisericã întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea

1
Sã-L cunoºti pe Dumnezeu, Stãpânul lucrãrii Evangheliei. învãþãtori, apoi pe cei ce au darul minunilor, apoi pe cei ce
În 1 Corinteni 12.6 este afirmat cu autoritate cã deºi au darul tãmãduirilor...”.
sunt felurite lucrãri, toate au ca stãpân pe Dumnezeu care Dacã cu adevãrat eºti împuternicit de Dumnezeu, tu
lucreazã totul în toþi. Deci, pentru a putea fi implicat în devii „purtãtorul de cuvânt” al lui Dumnezeu, „Cãci buzele
lucrarea lui Dumnezeu, este nevoie ca lucrãtorul sã-L preotului trebuie sã pãstreze ºtiinþa, ºi din gura lui se
cunoascã pe Singurul Stãpânitor. În aceastã direcþie se aºteaptã învãþãturã, pentru cã el este un sol al Domnului
îndreaptã ºi rugãciunea Domnului Isus din Ioan 17.3 „ªi oºtirilor” (Maleahi 2.7).
viaþa veºnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine...”.
(continuare în pag. 13) 11
Familia, cuibul credinþei

de Michael Pearl

ÎNTREBARE: „Copilul meu în Diabeticul este capabil sã raþioneze, pentru cã au existat


vârstã de doi ani nu stã în pat acele rare ocazii când el a cedat fãrã a fi confruntat cu
atunci când îl aºez acolo. S-ar consecinþele teribile. Dacã el a scãpat dupã ce a cedat
pãrea cã îl bat prea mult. Nu poftei de dulciuri într-un caz din zece, atunci el va mânca
conteazã de câte ori îl plesnesc, sperând cã va fi acea rarã excepþie. Nu este o atitudine
el continuã sã se ridice.” prea isteaþã, dar e umanã. Spun umanã în sens peiorativ.
Un alt pãrinte povesteºte: Acolo unde v-aþi arãtat inconsecvent cu copilul – adicã
„Fetiþa mea cea micã nu se depãrteazã nicidecum de frigider. acolo unde ocazional i-aþi permis sã reuºeascã în
Cum mã întorc cu spatele, ea îi deschide uºa. Îi dau una la urmãrirea rãzvrãtirii sale – acolo îºi va concentra dorinþa,
fund dar se pare cã nu foloseºte la nimic.” în direcþia acelui moment când a izbutit, ºi va încerca sã
retrãiascã acel moment, sperând cã acela va constitui o
RÃSPUNS: Sunt sute de probleme asemãnãtoare cu altã excepþie îngãduitoare. Dacã, odatã la douã sãptãmâni,
aceasta, dar esenþialul este acelaºi. Copilul îºi exercitã el se dã jos din pat, fiind recompensat prin permisiunea
voinþa cu scopul de a se mulþumi pe sine. Pe de altã parte de a se alãtura adulþilor în timpul acelor tihnite ore de
avem neplãcerea dumneavoastrã, ºi punerea în pericol a searã târzie, el va continua sã sfideze nuiaua, pânã când
disciplinei, pe de altã parte este pasiunea cheltuitã de copil este din nou rãsplãtit sau pânã când amintirea rezultatelor
pentru a-ºi satisface „poftele”. În nesupunerea sa, el ne acelei pedepse ajunge sã îl lase indiferent. Dar dacã
transmite cã mai bine trãieºte cu supãrarea NICIODATÃ NU VA AVEA PARTE DE O EXPERIENÞÃ
dumneavoastrã ºi cu posibilitatea unei palme peste fund PLÃCUTÃ coborând din pat, iubirea de sine îl va determina
decât sã fie de plãcerea firii sale. Este foarte adevãrat cã sã rãmânã acolo.
uneori palmele date de mame nu sunt deloc dureroase. Prin consecvenþa dumneavoastrã, veþi reuºi probabil
Dacã palma de la dumneavoastrã este prea uºoarã pentru sã determinaþi copilul sã se supunã autoritãþii întotdeauna.
a câºtiga respectul copilului, o creºtere în intensitate a Dacã, însã, existã un singur domeniu în care un copil este
acestor pãlmuiri ar putea deveni mai convingãtoare. Dacã în mod consecvent rãzvrãtit, atunci aveþi un copil cu un
copilul considerã durerea ca fiind mai rea decât caracter complet îndãrãtnic. Dacã i se permite sã aleagã
recompensa, el ar putea sã se opreascã, ce-i drept fãrã el domeniile în care sã fie supus, atunci el nu este,
plãcere. Oricum, scopul nostru este mai profund decât în fapt, niciodatã supus vreunei alte autoritãþi, ci
acela de a pãstra uºa închisã la frigider. Noi vrem sã doar lui însuºi.
educãm copilul nostru sã-ºi controleze pasiunile. Putem
„sã-l punem la zid” dar capacitatea de operare este limitat㠄Trebuie sã fiþi absolut consecvent dacã vreþi
de incapacitatea copilului de a-þi aminti ºi de a face asocieri. ca ºi el sã fie. Nu este loc pentru întreruperi
Adicã, atunci când copilul este stãpânit de puterea pasiunii în acest proces de educare. Nu încercaþi sã
(sã se dea jos din pat, sã deschidã mereu uºa frigiderului cedaþi în faþa inconsecvenþelor dumnea-
etc.), el nu poate pricepe ºi nu-ºi poate aminti consecinþele voastrã în ceea ce-i priveºte pe copii.
aspre. El acþioneazã ca urmare a primului impuls – exact Educaþi-i corect ºi ei se vor supune
ca un adult indisciplinat dominat de poftele sale. Gândiþi-vã întotdeauna”.
la un alcoolic, la un toxicoman sau la un gurmand. Am
observat diabetici care au mers la o masã servitã în cadrul Decât sã-l pãlmuiþi mai tare, v-aº sugera mai degrabã
bisericii ºi care înfulecau dulciuri, cu toate cã în spatele sã vã propuneþi sã fiþi absolut consecvent. Asiguraþi-vã cã
lor stãteau soþiile care îi avertizau asupra consecinþelor. este somnoros, puneþi-l apoi în pat în timp ce îi spuneþi o
12
Familia, cuibul credinþei

istorioarã din Biblie, îmbrãþiºaþi-l uºor ºi spuneþi cu el o


micã rugãciune. Convingeþi-vã cã ºtie cã trebuie sã stea
în pat. Apoi faceþi pentru el ceea ce ar vrea sã se facã
pentru dumneavoastr㠖 pãstraþi liniºte în casã astfel încât
sã poatã dormi. În acelaºi timp, fiþi foarte atent. Dacã se
(continuare din pag. 11)
ridicã, în momentul în care picioarele lui ating podeaua,
intraþi brusc în camerã ºi plesniþi-l peste picioare cu o
nuieluºã, o datã sau de douã ori. Dacã ar vrea cineva sã lucreze fãrã sã fie trimis de
Fãrã urmã de mânie, fãrã sã vã rãstiþi la el. Faceþi Dumnezeu greºeºte, cãci Pavel scrie în 2 Corinteni 3.5-6:
doar sã simtã cã e mai plãcut în pat. Nu-i permiteþi „Nu cã noi prin noi înºine suntem în stare sã gândim ceva
niciodatã sã îºi punã în aplicare planul. O sãptãmânã de ca venind de la noi. Destoinicia noastrã, dimpotrivã, vine
consecvenþã din partea dumneavoastrã îl va convinge cã de la Dumnezeu, care ne-a fãcut în stare sã fim slujitori ai
lucrurile se petrec sub un alt control decât al sãu. unui legãmânt nou...”. Dorinþa noastrã sã fie alãturi de
Fiþi creativ. Copilul care deschide frigiderul vrea de voinþa lui Dumnezeu. Sã ne revizuim trimiterea în lucrare.
obicei sã mãnânce ceva. Dacã nu veþi îngãdui niciodatã, Cine ne-a fãcut-o? Cine ne-a împuternicit? Toate acestea
ABSOLUT NICIODATÃ spun, ca aceasta sã fie o pentru a putea da curs unei unitãþi desãvârºite în lucrarea
experienþã profitabilã pentru el, va înceta sã o mai facã. Domnului, unitate care poate fi fãcutã doar de chemarea
Dacã primeºte mai degrabã mai puþin de mâncare decât ºi trimiterea desãvârºitã a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
prea mult, va ajunge sã considere mai folositor pentru
apetitul lui sã ignore frigiderul. De exemplu, dacã copilul

3
„a apucat” la brânzã, spuneþi-i cã nu va mai primi brânzã Sã fii unit cu toþi ceilalþi lucrãtori pe care
nici mãcar la masã. Apoi þineþi-vã de cuvânt. Când ceilalþi i-a chemat Dumnezeu.
copii mãnâncã brânzã, el poate mânca pâine prãjitã în loc Acest lucru este foarte important pentru bunul mers
de brânzã timp de o sãptãmânã. Copilul nu e prost. Pofta al lucrãrii lui Dumnezeu, de aceea apostolul Pavel îndemna
sa de mâncare va þine uºa frigiderului închisã. Trebuie sã în 2 Timotei 2.22: „sã urmãreascã neprihãnirea, credinþa,
fiþi absolut consecvent dacã vreþi ca ºi el sã fie. Nu este dragostea, pacea, împreunã cu cei ce cheamã pe Domnul
loc pentru întreruperi în acest proces de educare. Nu dintr-o inimã curatã”. Iar când în biserica din Corint au
încercaþi sã cedaþi în faþa inconsecvenþelor dumneavoastrã început neînþelegerile, privitor la cei prin care au primit
în ceea ce-i priveºte pe copii. Educaþi-i corect ºi ei se vor Cuvântul, 1 Corinteni 3.4-9, aratã cã apostolul Pavel a
supune întotdeauna. avut puterea sã spunã în ceea ce îl privea pe el, Apolo ºi
Chifa, cã ei nu sunt nimic, ci Cel ce este totul este
ÎNTREBARE: „Copilul meu întreabã mereu „De ce?”. Dumnezeu care a fãcut sã creascã, iar ei, specificã
Ce trebuie sã fac? apostolul, sunt „împreunã lucrãtori cu Dumnezeu”. Dacã
acest lucru s-ar realiza între toþi lucrãtorii din biserici, atunci
RÃSPUNS: Atunci când unui copil i se spune sã facã un nu ar mai fi diviziuni ºi lucrarea Domnului nu ar mai suferi.
lucru pe care nu vrea sã-l facã, el va rãspunde adesea: Dumnezeu ne învaþã prin apostolul Pavel în Efeseni
„De ce?” În cele mai multe situaþii, întrebarea nu este 4.3, s㠄cãutãm sã pãstrãm unirea Duhului prin legãtura
lansatã din motive de curiozitate cooperantã, ci mai pãcii...”. Iar în Filipeni 2.1-5, ne spune cã cei care sunt în
degrabã dintr-un spirit de rãzvrãtire. Întrebarea este lucrarea lui Hristos trebuie sã aib㠄o simþire, o dragoste,
aruncatã pãrintelui ca o provocare la adresa autoritãþii, un suflet ºi un gând...”, având ca model starea bisericii
intenþiei ºi experienþei acestuia. Aceastã întrebare a primare relatatã în Faptele Apostolilor 4.32: „Mulþimea celor
copilului este de fapt o expresie a sfidãrii. Pãrintele înþelept ce crezuserã, era o inimã ºi un suflet”.
va ºti cã îi va fi mai de folos caracterului copilului dacã nu „Dumnezeul rãbdãrii ºi al mângâierii sã vã facã sã
se va rãspunde la întrebare. Copilul trebuie sã aibã aveþi aceleaºi sentimente unii faþã de alþii, dupã pilda lui
încredere în înþelepciunea ºi în bunele intenþii ale pãrintelui. Hristos Isus, pentru ca toþi împreunã, cu o inimã ºi cu o
Problema constã nu într-o lipsã de informaþie, ci într-o gurã, sã slãviþi pe Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus
lipsã de supunere. Copilul care are un spirit de supunere Hristos” (Romani 15.5-6).
perfectã nu are nevoie de explicaþii. Cu toate acestea, în
unele cazuri, copiii s-ar putea sã fie încântaþi sã ºtie de ce Dumnezeu sã ajute pe toþi lucrãtorii sã formeze o
li se cere sã facã un anumit lucru, pentru cã s-ar bucura unitate desãvârºitã în duh, în gândire, în vorbire, în
sã fie pãrtaºi la luarea deciziilor. Daþi dovadã de trãire, unitate care îi va lega în lucrare ºi totodatã va
sensibilitate în a discerne deosebirea dintre rãzvrãtire ºi aduce peste lucrarea lor binecuvântarea Domnului prin
interesul sincer. creºterea seminþei ce au semãnat-o (1 Corinteni 3.7).
Preluat cu permisiune Viorel Roºca
13
Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

Nu am mai mare bucurie decât sã aflu cã-þi dãruieºti vremea cu grija celui care i-a cântãrit bine
valoarea. Ai înþeles cã timpul este cel mai mare bun care ni s-a dat ºi într-un fel, lui îi datorãm atât cele
materiale, cât ºi cele care þin de ordinea superioarã, adicã bunurile duhovniceºti, aºa cã pe bunã
dreptate se spune cã cine pierde timpul, acceptã, de fapt, sã piardã totul. Dar paradoxul este cã, de
cele mai multe ori, timpul ne este aºa de lesne furat, fãrã ca cineva sã se fi gândit vreodatã sã înscrie
acest tip de hoþie între faptele penale, sau fãrã sã ne reproºãm noi înºine cã îl folosim ca marfã de
schimb pentru toate nimicurile. Apoi sã ne mai gândim ºi la faptul cã mulþi dintre noi, prea mult preocupaþi
de scrutarea viitorului, uitãm cã el ajunge la noi sub forma prezentului, sau, nostalgici cum ne este
firea, trãim întorºi cu faþa spre trecutul cãruia, pe nesimþite, i se adaugã prezentul nostru. ªi unii ºi alþii
pierdem. Dacã unii aºteaptã viitorul la nesfârºit, ceilalþi nu pot recupera trecutul, dar toþi pierd prezentul
preþios. O, ºi când te gândeºti cât de preþios este timpul! Chiar Dumnezeu ni l-a rânduit, ritmându-l pe
ore, zile, sãptãmâni, luni ºi anotimpuri, punând astrele pe boltã, rânduind Sabatul ºi sãrbãtorile în
cazul poporului evreu. Dacã El ne-a dat timpul, înseamnã cã tot El vrea sã aibã autoritate asupra lui,
ºi este atent la modul cum îl folosim. Adu-þi aminte cum apostolul neamurilor a socotit sã-ºi foloseascã
timpul pe când se gãsea în detenþie, sau la vistiernicul împãrãtesei Candace care, în timpul cãlãtoriei
spre Etiopia, citea cãrþile profeþilor (2 Timotei 4:13; Faptele Apostolilor 8:27-28). Iatã de ce eu cred cã
nu putem deveni copii ai lui Dumnezeu, dacã nu ne folosim timpul sub privirea Lui.
Dar, iartã-mã, eu însumi cred c㠄am pierdut timpul”, vorbind despre pierderea timpului ºi neglijând
sã rãspund nedumeririlor tale legate de versetele 1-7 din primul capitol al cãrþii „Proverbele” lui Solomon.
Observaþia ta ”...cã între versetele 7 ºi 8 este o rupturã prea evidentã ca sã nu fie observatã...”
este corectã ºi, de asemenea, ºi bãnuiala cã acest text nu ar sta sub paternitatea lui Solomon. De
aceea, aceste afirmaþii ale tale nu trebuie sã le numeºti „îndrãzneli de gând” cum mi-ai scris ºi nici nu
trebuie sã te tulburi decât dacã nu avem argumente. Dar, slavã Domnului, aceste argumente existã ºi
voi încerca o limpezire bucurându-mã la gândul sã-þi schimb îndoielile în certitudini ºi tulburãrile în
pace statornicã.
Vreau sã-þi spun cã dincolo de inspiraþie, fiecare carte din canonul celor 39 de cãrþi cât cuprinde
Vechiul Testament, are povestea ei umanã, istoria ei, o istorie care poate fi reconstituitã în elementele
ei semnificative printr-o atentã cercetare a structurii fiecãrei cãrþi în parte. Nu voi intra în amãnunte
legate de fixarea canonului Vechiului Testament, dar fidelitatea faþã de adevãrul divin a impus, într-un
moment al istoriei – mã gândesc la perioada post exilic㠖 o delimitare strictã a corpului Cãrþilor Sacre
de cele contrafãcute. Misiunea aceasta dificilã a revenit în bunã parte vestitului cãrturar Ezra (Ezra
7:6,10) ºi dupã el, aºa numitei „Marea adunare” constituitã de preoþii cãrturari. Astfel cã autenticitatea
unei cãrþi, odatã stabilitã, s-a comunicat aceasta comunitãþilor ebraice, uneori prin accentuarea unui
text adãugat cãrþii, un fel de apendice al personalitãþii autorului cãrþii respective, text care se aºeazã
în mod distinct în finalul textului sacru, pentru a nu se confunda cu aceasta (Deuteronom 34:10-12),
alteori se accentua personalitatea autorului ºi valoarea cãrþii (Eclesiastul 11:9-12). Existã însã ºi situaþii
în care autenticitatea unei cãrþi a fost pusã în evidenþã prin enumerarea foloaselor pe care cititorul le-
ar putea dobândi printr-o lecturã atentã, devoþionalã, textul aºezându-se ca un preambul, cum este
cazul cu acest corp de text cuprins în versetele 1-7, text cu care se deschide lectura cãrþii „Proverbele”
lui Solomon.
14 ªi încã ceva: chiar dacã sursa primarã a acestei cãrþi s-a vrut poate un manual de îndreptare
Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

moralã scris de regele Solomon pentru Roboam, fiul lui ºi urmaº la domnie, structura actualã a cãrþii,
pe de o parte, iar recomandarea despre care am vorbit mai sus, pe de altã parte, o fac deosebit de
utilã pentru toate categoriile de cititori: tineri ºi bãtrâni, bãrbaþi ºi femei, regi ºi oameni de rând, înþelepþi
sau mai puþin înþelepþi. Toþi pot culege din ea folos: „cunoaºtere”, „înþelegere”, „bun simþ”, „dreptate”,
„judecatã”, sau „discernãmânt”, „nepãrtinire”, „cunoºtinþã”, „chibzuinþã”, „prisos de ºtiinþã”, „iscusinþã”,
virtuþi care dau viaþã, împodobesc cu adevãrat caracterul, pun ca temelie a vieþii încrederea, conferã
siguranþã ºi pace (Proverbe 3:22-25).
În nerãbdarea ta, îmi ceri o definiþie mai concisã a fiecãrei virtuþi: bunul simþ, dreptatea, judecata
etc. iar mie mi se pare cã tu eºti în situaþia cãlãtorului a cãrui dorinþã de a ajunge la þintã e atât de
mare, încât ºi drumul care duce la ea i se pare cea dintâi piedicã. Ai rãbdare sã parcurgi toatã cartea
ºi te vei lumina. Fiecare text de care te vei ocupa e doar o fãrâmã din rãspunsul pe care-l cauþi. La
sfârºitul acestui itinerariu duhovnicesc, îl vei avea deplin ºi, ca sã-þi sporesc râvna, îþi ofer doar trei
exemple:

— dreptate:
„Mai bine puþin cu dreptate decât mari venituri cu strâmbãtate”
(Proverbe 16:8)
„Domnul urãºte douã feluri de greutãþi, ºi cântarul mincinos nu este un lucru bun”
(Proverbe 20:25)

— bunul simþ:
„Calcã rar în casa aproapelui tãu ca sã nu se sature de tine ºi sã te urascã”
(Proverbe 25:17)

— chibzuinþa:
„Cine strânge vara este un om chibzuit,
dar cine doarme în timpul seceriºului este un om care face ruºine”
(Proverbe 10:5)
„Cine vorbeºte mult nu se poate sã nu pãcãtuiascã,
dar cine îºi þine buzele este un om chibzuit”
(Proverbe 10:19)
„Un om chibzuit lucreazã cu cunoºtinþa, dar nebunul îºi dã la ivealã nebunia”
(Proverbe 13:16)

Închei, dar nu înainte de a-þi semnala faptul pe care nu trebuie sã-l treci cu vederea ºi anume cã
cele ºapte versete se încheie semnificativ cu cuvintele: „Frica Domnului este începutul ºtiinþei...”
(versetul 7a).
Poate o sã te întrebi de ce am semnalat aceastã finalitate? Ca sã învãþãm cã nu putem persevera
în cultivarea ascultãrii de Dumnezeu doar prin simpla înclinaþie naturalã, deºi ea existã, ºi nici chiar
având toate oportunitãþile: dascãli care sã ne îndemne, cãrþi care sã ne cãlãuzeascã ºi nici chiar dacã
am gustat din deliciile ºi foloasele acestor virtuþi cereºti, ci numai dacã rãmânem cu toate acestea sub
dulcea autoritate a Domnului.

Cu bine,
Zaharia Bica
15
Înþelepciune pentru înþelepþi

Este nevoie mai întâi sã identificãm pe nebun pentru a


putea lua o atitudine corectã ºi înþeleaptã faþã de el. Depãrteazã-te ºi de urmãtorii nebuni:
Pentru cã pe parcursul acestor articole în serial
„Înþelepciune pentru înþelepþi” inspirate din cartea Proverbelor,

1.
ne vom folosi de termenul „nebun”, trebuie sã-l înþelegem în cel ce respinge nu gãseºte plãcere, nu-i este de
contextul acestei scrieri. învãþãturã (Proverbe 18.2) cãci ignorantul este un
Este uºor de observat cã nebunia este fondul rãului, iar rãu voitor din oficiu – „Pânã când...vor urî nebunii
înþelepciunea al binelui ºi nu neapãrat o lipsã de capacitate
ºtiinþa?” (Proverbe 1.22).
intelectualã sau existenþa ei. Cãci tocmai de aceea nebunii sunt
chemaþi sã înveþe (deci pot).
Deci nu sta în preajma celui rãu; e contagios ºi toxic.
Intimitatea lui te descalificã în ochii celor ce te vãd ºi totodatã nu-
2. cel uºuratic în raporturile dintre sexe – cel cãsãtorit
ce nu-ºi iubeºte partenerul de viaþã sau cel
þi conferã o ambianþã plãcutã, confortantã. Prezenþa în compania necãsãtorit ce-ºi schimbã partenerul de „prietenie”
celui rãu te face pãrtaº la faptele lui. S-ar putea sã aibã nevoie de ºi întârzie sã se cãsãtoreasc㠖 „...prea multa lui
complicitatea ta. Dar problema fundamentalã abordatã în acest nebunie” (Proverbe 5.23).
verset priveºte fondul educativ. Adicã un om nebun (rãu) nu este
posesorul unei surse de cunoaºtere adevãratã.
Aceeaºi sesizare apare ºi în Proverbe 19.27 „Înceteazã 3. cel care este satisfãcut când s-a rãzbunat sau când
a înºelat, fentat sau pãgubit pe cineva – „Pentru cel
fiule, sã mai asculþi învãþãtura, dacã ea te depãrteazã de nebun este o plãcere sã facã rãul” (Proverbe 10.23).
învãþãturile înþelepte”. Observaþi cã expresia „a te depãrta” apare
de douã ori, pentru cã existã riscul a te îndepãrta alþii pe tine. Iar
pentru a nu se produce aºa ceva – vezi sã nu crezi în imunitatea
ta spiritual㠖 depãrteazã-te tu de nebun.
4. cel ce nu-ºi poate stãpâni sentimentele ºi devine
irascibil, se mânie, vorbeºte agitat ºi „promite”
represalii – „Nebunul îndatã îºi dã pe faþã mânia...”
Acest sfat este reluat în mod repetat în Noul Testament
(Proverbe 12.16).
(parafrazãri)
Romani 16.17 – Depãrteazã-te de cel ce infiltreazã
învãþãtura ne-apostolicã.
2 Tesaloniceni 3.6 – Depãrteazã-te de cei ce trãiesc din
5. cel ce se bizuie pe propriile capacitãþi ºi tot ce nu pot
ºi nu ºtiu alþii „el stãpâneºte în degetul cel mic” –
„Cel ce se încrede în inima lui este un nebun...”
punct de vedere economic fãrã demnitate creºtinã.
2 Timotei 3.5 – Depãrteazã-te de cei cu diferite forme (Proverbe 28.26).
eclesiastice în întâlnirile sau imaginea lor dar care sunt fireºti
(nu-ºi pot controla firea pãmânteascã) în faþa ispitelor ce le
Deci „Depãrteazã-te de nebun”,
acceseazã poftele.
cãci „...pe orice drum ar merge
Concret, fãrã aluzii, fãrã simboluri – cum sã te depãrtezi
de cel nebun (ca individ)? nebunul, peste tot îi lipseºte
Dacã ai un tatã Nabal ºi o mamã Abigail depãrteazã-te de mintea” (1 Timotei 6.5; 2 Timotei
primul ºi apropie-te de a doua. Posibil aºa ceva sã fi fãcut Timotei 3.8) ºi spune tuturor cã este
– un tatã grec, înþelept dupã Aristotel ºi alþii, nebun dupã Solomon nebun. „Cel dintâi cuvânt care-i
ºi Pavel, dar o mamã inundatã de Scripturile care dau înþelepciune iese din gurã este o nebunie ºi
(doar) în neprihãnire, nu în rãutate (2 Timotei 3.14-17). cel din urmã este o nebunie ºi
Poate ai un coleg, colegã, orice alt apropiat, care nu mai rea” (2 Timotei 3.13).
vegheazã la porþile înþelepciunii, nu þine cont de regulile ei. Cãci Truda nebunului, cel ce nu
dacã ar beneficia de pãrtãºia ei ar constata dupã fiecare zi a cunoaºte drumul spre cetate
creaþiei cã toate sunt bune (Proverbe 8.22, 27, 30, 34, Genesa (Eclesiastul 10.3,13,15).
1.12, 18, 21, 25, 31). Dacã nu poþi sã-l „corupi” tu la bine, lasã-l
sã facã rãul, fãrã sã-l vizionezi tu, ca nu cumva sã înveþi ºi tu sã-l
16 faci, când de fapt trebuie sã abandonezi ºi rãul ce ºti sã-l faci. Iosif Anca
Alternative

„Vã voi arãta cu cine se aseamãnã orice om care


vine la Mine, aude cuvintele Mele, ºi le face. Se
aseamãnã cu un om care, când a zidit o casã, a
b Adâncime în rugãciune
În Luca 6:12, citim despre Domnul Isus Hristos care
ne învaþã rugãciunea profundã, o noapte ce o petrece în
sãpat adânc înainte, ºi a aºezat temelia pe stâncã. pãrtãºie cu Tatãl Ceresc. Existã ºi rugãciune de suprafaþã;
A venit o vãrsare de ape, ºi s-a nãpustit ºuvoiul rugãciunile ce le rosteau fariseii sau pãgânii (Matei 6.7-15;
peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru 15.7-8; 23.14) care încercau sã impresioneze prin vorbele
cã era ziditã pe stâncã. Dar cine aude ºi nu face, lor, dar inima era departe de Dumnezeu. El vrea ca ceea
se aseamãnã cu un om, care a zidit o casã pe ce exprimãm prin cuvinte sã fie în interior. Procedând aºa,
pãmânt, fãrã temelie. ªi s-a nãpustit ºuvoiul asupra ne vom închina Tatãlui aºa cum cere Scriptura: „în duh ºi

c
ei, ea s-a prãbuºit îndatã, ºi prãbuºirea acestei case adevãr” (Ioan 4.23-24).
a fost mare” (Luca 6.47-49).
Adâncime în cântare
Conform 1 Corinteni 3.10-11 temelia creºtinãtãþii este Psalmistul Asaf scrie: „Mã gândesc la cântãrile mele
Isus Hristos. Oricine sapã adânc, va realiza ceea ce însuºi noaptea, cuget adânc în adâncul inimii mele...” (Psalmul
Domnul se ruga în Ioan 17.3 „ªi viaþa veºnicã este 77.6); aceasta nu înseamnã doar o prezentare artisticã
aceasta; sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu sau profesionalism, ci profunzime, cântarea sã atingã
adevãrat, ºi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu”. inima. Cântarea este atât de importantã în planul lui
Viaþa veºnicã nu înseamnã numai o experienþã Dumnezeu, încât cea mai întinsã carte a Bibliei este cartea
veºnicã viitoare, ci ºi o viaþã nouã încã de acum, o viaþã de Psalmilor, carte de cântãri a Vechiului Testament. ªi regele
calitate divinã, care prevesteºte zorii Împãrãþiei ce va veni. David vede închinarea prin cântare plãcutã lui Dumnezeu
Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Sãu, prin Duhul ºi scrie: „Atunci voi lãuda Numele lui Dumnezeu prin
Sfânt ºi a-L cunoaºte pe Fiul este secretul unei vieþi ma- cântãri, ºi prin laude Îl voi preamãri. Lucrul acesta este
ture, în stare sã-L slãveascã pe Dumnezeu ºi, totodatã, mai plãcut Domnului, decât un viþel cu coarne ºi copite!”

d
sã fie folositoare. Dumnezeu nu este mulþumit sã vadã la (Psalmul 69.30-31).
noi superficialitate sau mediocritate, ci are dorinþa sã
aprofundãm viaþa spiritualã, sã descoperim sensul ºi Adâncime în smerenie
dimensiunea unei vieþi creºtine care sã se facã auzitã ºi Despre împãratul Manase se scrie în 2 Cronici
cunoscutã chiar în mijlocul gãlãgiei contemporane. Sã ne 33.12-13 cã în strâmtorare S-a rugat lui Dumnezeu, s-a

a.
mãsurãm aºadar adâncimea spiritualã. smerit adânc ºi Domnul s-a lãsat înduplecat, ascultându-l.
Deºi a fost (pânã atunci) un împãrat foarte rãu ºi idolatru,
Adâncime în citirea Bibliei s-a schimbat radical ºi pentru totdeauna, nu doar ca Ahab
În Iacov 1.25 ni se recomandã o privire adâncã în care ºi-a rupt hainele ºi postea îmbrãcat într-un sac – dar
legea desãvârºitã ºi aceasta înseamnã un timp special tot idolatru ºi sub influenþa profeþilor falºi a rãmas
ce trebuie sã-l acordãm studiului biblic. (1 Împãraþi 21.27).
Despre Ezra citim cã ºi-a pus inima sã adânceascã, Adâncimea în Hristos este singura bazã ce te va face
dar ºi sã împlineascã Legea Domnului, apoi sã înveþe pe neclintit (1 Petru 5.10), încorporat într-o Împãrãþie ce nu
oameni în mijlocul lui Israel (Ezra 7:10). se va clãtina (Evrei 12.28). Nici vânturile de învãþãtur㠖
Adâncimea nu stã în frumuseþea vorbelor, sau curente teologice (Efeseni 4.14) – nici duhurile ºi epistolele
intensitatea vocalã, ci în analiza atentã asupra pasajului, ce par a veni dintr-o direcþie bun㠖 adunãri charismatice
cu detalii, dar fãrã a ieºi din contextul cãlãuzirii divine. (2 Tesaloniceni 2.2); „nici lucrurile de acum nici cele
Dumnezeu sã ne ajute sã putem spune ºi noi ca altã viitoare...nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui
datã psalmistul: „Robul Tãu cugetã adânc la orânduirile Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru
Tale” (Psalmul 119:23b). (Romani 8.38-39).
Ghiþã Ciobanu 17
Istoria

Greºelile care au apãrut în secolul al doilea au fost În ciuda aºteptãrilor generale ale creºtinilor, Domnul
deci mai mult îndepãrtãri faþã de idealurile apostolice din Isus încã nu a revenit. Biserica simte nevoia sã se
scrierile Noului Testament, decât abateri de la realizãrile organizeze pentru a duce mai departe lucrarea
creºtinilor din primul secol. Iatã cum au lucrat ele: Evangheliei, pentru a înfrunta persecuþia ºi pentru a putea
Confruntarea cu natura umanã împotriva lui Dumnezeu. combate rãspândirea ereziilor. Rolul ºi slujba presbiterului
Supremaþia lui Hristos ºi atotsuficienþa Lui pentru rezol- (episcopului) devin preponderente. Continuã persecuþia,
varea tuturor problemelor umane nu plac firii noastre dar, mai mult decât persecuþia din afarã, Biserica este
pãmânteºti. Principiile de bazã ale Noului Testament intrã ameninþatã de „ereticii” dinãuntru. Învãþãturile mincinoase
în conflict categoric cu instinctul natural al omului, care, se grupau sub numele de:
din momentul cãderii în ispitã, se jeneazã sã stea faþã în
faþã cu Dumnezeu. În toate veacurile, omul a fost ingenios GNOSTICISM: un fel de miºcare „New Age” care se
în iscodirea de cãi ºi mijloace pentru a nu se înfãþiºa pretindea deþinãtoarea unei forme speciale de „cunoaºtere”.
direct, personal, înaintea lui Dumnezeu. MARCIONISM: o încercare de a reduce doar la câteva
Confruntarea cu iudaismul corupt al vremii. Evreii numãrul scrierilor „inspirate”.
nu puteau accepta competenþa ºi suficienþa lui Hristos
fãrã a trebui sã arunce la gunoi o serie întreagã de credinþe MONTANISM: o miºcare „carismatic㔠dinamizatã de
ºi tradiþii care deveniserã una cu fiinþa lor naþionalã. apariþia unor „revelaþii noi” cu caracter profetic ºi cu un
Amintiþi-vã de convertirea lui Saul din Tars ºi veþi înþelege caracter de criticã ascuþitã faþã de toþi ceilalþi creºtini.
cât de greu i-a fost unui evreu sã ajungã sã spunã: „...Cele APOLOGEÞI: apãrãtori ai credinþei creºtine. Doi dintre
vechi s-au dus, iatã cã toate lucrurile s-au fãcut noi” cei mai importanþi sunt Irineu ºi Iustin Martirul.
(2 Corinteni 5.17). Când evreii au trecut la creºtinism, ºi
un mare numãr dintre ei au fãcut-o, nu-i de mirare cã, Bisericile creºtine nu au statut legal, nu sunt îngãduite
poate inconºtient, mulþi dintre ei au cãutat sã împleteascã în deliberãrile sociale ºi nu deþin clãdiri proprii. Pretutindeni,
noua învãþãturã cu tradiþiile lor milenare. persecuþia este o eventualitate foarte posibilã. Mãrturia
Confruntarea cu filozofia greacã. Pentru greci, publicã continuã cu o forþã irezistibilã. Oamenii sunt
materia era rea cu desãvârºire ºi imposibil de îmbunãtãþit, puternic impresionaþi de faptul cã adepþii lui Hristos nu se
iar divinitatea era izolatã în sferele cerului, imposibil de leapãdã de credinþã nici atunci când sunt daþi la moarte.
„contaminat” prin ideea de „întrupare”. Omul trebuia sã-ºi Exemple: martirajul episcopului Policarp în vârstã de 84
lucreze singur înãlþarea, pânã la stadiul acceptãrii în sferele de ani (155) ºi un grup numeros de creºtini torturaþi ºi
intimitãþii cu divinitatea. Evanghelia creºtinã era pentru aruncaþi apoi la fiare sãlbatice în Lyon (177).
greci „o nebunie” (1 Corinteni 1.17-24). Ariile cu densitatea cea mai mare de creºtini continuã
Prin confruntarea ºi contaminarea cu aceste idei, sã fie Asia Micã ºi nordul Africii. Creºte numãrul creºtinilor
creºtinismul primelor douã secole s-a deformat el însuºi ºi din Roma. Creºtinismul se rãspândeºte ca un foc de miriºte
s-a îndepãrtat de puritatea învãþãturii Noului Testament. în toate pãturile sociale. Calistus - un fost sclav - este
Adaptarea doctrinelor creºtine la „convingerile” prevalente promovat ca episcop al bisericii din Roma. El este cel dintâi
în societate a dus la modificarea unora dintre fundamentalele care pretinde cã scaunul episcopal din Roma trebuie sã se
adevãruri despre mântuire, deformarea învãþãturii despre bucure de o importanþã specialã.
sursa mântuirii. Punctul în care a început alunecarea a fost
Anul 200, la ºase generaþii dupã Hristos: 3,5%
învãþãtura despre importanþa ºi semnificaþia botezului creºtin.
din populaþia lumii este creºtinã (68% dintre ei sunt
Dacã în Bisericã se poate intra numai prin botez, atunci prin
în continuare din afara rasei albe). 32% din totalul
administrarea botezului, biserica este cea care hotãrãºte cine
este mântuit ºi cine nu. Botezul a început sã fie tratat ca un populaþiei lumii este evanghelizatã. Biblia este
ritual prin care toate pãcatele din trecut sunt „spãlate”. tradusã în ºapte limbi. Totalul martirilor din era
Noul Testament spusese: „Doar prin Isus!” Biserica creºtinã a crescut la peste 80.000 (rata este acum
spunea acuma: „Prin Isus ºi prin botez!”. Acest „aluat” avea de „numai” 48 de martiri pe an).
sã dospeascã apoi incredibil de repede ºi sã anuleze aproape
cu desãvârºire eficacitatea lucrãrii mântuitoare a lui Hristos. extras din
Abaterea a durat pânã pe vremea Reformei, când oamenii „Identitate creºtinã în istorie”
18 s-au întors la textul Bibliei ºi la strigãtul: „Doar prin credinþã!”. de Daniel Brânzei
Slavã Domnului!

În urmã cu câþiva ani am trecut prin unele greutãþi dimineaþa pe la ora 10 când una dintre fetele mai mari a
financiare care ne-au determinat sã luãm un împrumut cãutat în dulap ceva ciorapi pe care-i aveam de la ajutoare,
de 200 mãrci germane. Dupã câtva timp, banii s-au cheltuit de mai mult timp. Erau pentru femei dar fiindcã ea nu mai
ºi am rãmas cu problema pentru care am luat banii tot avea ciorapi, a cãutat sã-i desfacã sã vadã dacã nu i se
nerezolvatã. potrivesc. Erau douã perechi de ciorapi noi, împachetaþi
Era într-o joi seara când nu mai aveam nici un ban. frumos de fabricã ºi nu se simþea cã o pereche era mai
Am plecat la adunare dar gândul cã pentru ziua urmãtoare voluminoasã ca cealaltã. Când a desfãcut prima pereche
nu aveam bani nici de pâine nu-mi dãdea pace. La a observat cã a cãzut ceva jos pe covor ºi s-a aplecat sã
rugãciunea de încheiere am simþit o dorinþã puternicã sã vadã ce este. Era o legãturã cu bani, dar ea nu cunoºtea
aduc în rugãciune înaintea Domnului ºi aceastã problemã. ce bani sunt ºi a venit la mine în camerã ºi a zis: «Mamã,
Am fost aºa de puternic încredinþatã în rugãciune cã uite ce a cãzut din ciorapii pe care i-am desfãcut”. Erau
Domnul a luat aminte la cauza mea cã deja simþeam 5000 de ºilingi. Trei bucãþi de o mie, douã de 500 ºi zece
problema rezolvatã. de 100. Am mers la persoana care ne-a împrumutat banii
Dar nici diavolul nu a stat deoparte când a vãzut cât sã vedem dacã sunt bani încã în circulaþie sau expiraþi,
de tare am crezut cã Domnul mi-a ascultat rugãciunea. iar el a confirmat cã sunt actuali.
Dupã ce s-a terminat slujba a venit cu un gând rãu ºi mi-a Pe moment nu am ºtiut ce sã facem. Ne gândeam
zis aºa: Cine crezi cã-þi va da þie peste noapte bani ca sã- dacã e realitate sau nu. Cu toatã familia am mulþumit
þi cumperi pâine la copii? Atunci aveam 17 copii. Pe la ora Domnului, dar înãuntrul meu au început frãmântãrile. Cine
zece seara a venit la noi o familie de la altã bisericã din a pus acolo acei bani? De unde sunt? Câteva zile nu am
oraº ºi ne-a adus 20.000 de lei, exact banii de care aveam avut liniºte ºi mereu m-am întrebat pânã ce Domnul mi-a
nevoie în vremea aceea pentru o zi de pâine la copii. Dacã liniºtit mintea, în scopul acesta dându-mi urmãtoarele
acea familie era de la noi din bisericã, diavolul mã putea rãspunsuri la întrebãrile mele.
ataca iarãºi, cãci credeam cã m-a auzit cineva rugându- „Eu iau de unde n-am pus”, „Eu secer de unde n-am
mã, dar Domnul toate lucrurile le face spre zidirea noastrã. semãnat”, Eu chem lucrurile care nu sunt ºi ele i-au fiinþã”.
Când am vãzut cã Domnul mi-a ascultat rugãciunea, De câte ori îmi aduc aminte de aceastã minune
m-am gândit cât de bine era sã aduc ºi problema mare a petrecutã la noi în familie, sub ochii noºtri, îi mulþumesc
familiei înaintea Domnului. Am fost nevoiþi ºi am apelat Domnului ºi nu mã mai tulburã gândul cã de unde au fost
din nou la aceeaºi persoanã care ne-a mai împrumutat cu banii. Eu i-am primit ca din partea Domnului ºi îi
o mie de ºilingi. Acum eram îngropati în datorii ºi se pãrea mulþumesc din toatã inima cã El lucreazã ºi în prezent,
cã nici cu acea sumã nu puteam sã finalizãm problema numai noi sã ne încredem cu totul în El.
familiei noastre. Atunci am plâns din nou înaintea Domnului Ne-am plãtit toate datoriile ºi ne-a rãmas ºi bani
ºi am zis: «Doamne, dacã Tu nu intervii, eu nu mai pentru nevoile familiei. De atunci au trecut câþiva ani în
împrumut de nicãieri nici un ban, nici dacã mor de foame care am trecut prin multe necazuri dar în toate am simþit
cu toþi copiii în casã. Eram ºi supãratã ºi necãjitã dar ºi ºi am vãzut mâna Domnului la lucru. Domnul a împletit
hotãrâtã sã nu mai luãm bani împrumut dacã Domnul nu necazurile cu bucurii ºi sunt gata oricând sã-i mulþumesc
intervine. Domnului pentru toate. Numele Lui fie slãvit în veci. Amin.
Am încercat sã mã încred în ajutorul Domnului nu al
oamenilor ºi slavã Lui cã a venit. Era într-o sâmbãtã F. G.

Întrebãri
1. În multe organizaþii religioase (în plan naþional) ºi în multe biserici (în plan local) existã o evidentã ºablonare ºi
plafonare – evidenþierea exageratã a unor domenii doctrinare în detrimentul altora ºi lipsa de creºtere, de maturitate.
Care sunt cauzele de fond ale acestor stãri?
2. Dumnezeu a intenþionat ºi a pregãtit cadrul necesar unei abundenþe de cunoºtinþã (vezi Daniel 12.4; Osea 4.6; 6.3;
Habacuc 2.14; Coloseni 3.16). Cum se explicã realizarea scopului divin, în contextul naºterii din Cuvânt (1 Petru
1.22-25) ºi totuºi lipsa de pasiune pentru studierea profundã, asociatã cu o dorinþã de trãire sfântã?
3. La o observare mai profundã sesizãm în crezul ºi practica credincioºilor unele concepte sau predici fãrã susþinere
biblicã; cãutându-le originea o descoperim în fondul tradiþional al bisericilor seculare din care s-au desprins, ei sau
pãrinþii lor. De datoria cui ar fi s㠄scuture” biserica de aceastã încãrcãturã, care, dacã ar fi doar auxiliarã, poate n-ar
fi atât de gravã, dar dacã suprimã Cuvântul curat este foarte dãunãtoare?