You are on page 1of 20

Rugă

Nemărginitule…Suprem,
Cuprins
Eu sunt un vierme care gem
Înăbuşit precum un ghem. 3 Editorial
Altaru-mi zace sfărâmat, Pericolul formalismului! – Editorii
Vasul apare fisurat,
Iar duhu-i răscolit, pătat. 4 Închinători în duh şi în adevăr
Nu mai deţin parfum ceresc În viața mea, voia Ta – Viorel Roșca
Simt că sunt slab, mă ofilesc.
Păşesc prin stratul îngheţat,
Cu deznădejde confruntat, 6 Doctrine biblice
Căutând mantia de-mpărat. Dragostea frățească – Iosif Anca

Nemărginitule...Sublim
Sunt bobul cel mărunt, infim.
10 Statutul moral și spiritual al creștinului

Şi câteodată-un nostim. Speculum regis - Despre rămânerea în


Cristos – Fănel Șuteu
Păşesc agale prin noroi,
Privesc spre viaţa cea de soi,
Ca cei săraci lipsiţi şi goi. 11 Statutul moral și spiritual al creștinului
Pierdui al mântuirii cânt, Esau – Predicatorul
Bătut de arşiţă şi vânt
Şi multe mă atestă frânt.
Lăsat-am al iubirii jar
13 Statutul moral și spiritual al creștinului

Ascultat din pricina evlaviei – Carol Szekely


Şi bâjbâiesc ca biet hoinar
Spre jertfa sacră din Calvar.
14 Statutul moral și spiritual al creștinului

Nemărginitule…Divin Managementul timpului din perspectiva


Nu mai deţin miros de crin, creștină – Daniel Grigoriciuc
Ci sunt de forma unui spin.
Mă zbat intens, din răsputeri, 16 Statutul moral și spiritual al creștinului
Dar numai Tu îmi dai puteri Nu te teme! – Iosif Anca jr.
Să trec prin tot ce sunt dureri.
Aud și vijelia rea,
Pierd şi lumina de-a fi stea, 17 Statutul moral și spiritual al creștinului

Mă-nvăluie şi noaptea grea. Slujba ideală sau idealul slujbei –


Sunt disperat după-ajutor Nelu Dobra
Nu pregeta, că o să mor
De nu-mi deschizi al Tău izvor. 18 Experințe

În lupta cu leucemia... Dumnezeu intervine – O.M.


Nemărginitule…Adonai Copil născut perfect sănătos prin intervenția
Nu sunt mai mult decât un pai miraculoasă a lui Dumnezeu – S&L B
S-a nimicit şi stinsul grai. Vindecată de cancer! – C.L.
Mă ameninţă norii seci,
Mă împresoară mii și zeci, Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
Vor să m-alunge pe poteci. vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
Eu vin spre Tine şi păşesc donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Lumina Ta să o zăresc, sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Din zi în zi, mai mult să cresc. Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
Cuvântul să-mi fie turban, la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
Să m-odihnesc în al Tău har, 0303 1877 0001.
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Să-Ţi văd frumosul Canaan. Colectivul redacţiei

Cornel David
ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

PERICOLUL
FORMALISMULUI!
Formalismul, definit ca fiind acea atitudine Fariseii și cărturarii dădeau zeciuială „din izmă,
caracterizată prin respectarea strictă a formei în din mărar și din chimen” și lăsau neîmplinite „cele
dauna fondului problemei, a fost unul dintre dușmanii mai însemnate lucruri din lege: dreptatea, mila și
necruțători ai credincioșilor adevărați, de-a lungul credincioșia”. Domnul Isus i-a mustrat, spunându-le că
timpului. Acesta „a lovit” în primii creștini, a fost pe cele însemnate trebuiau să le facă și pe celelalte
prezent în toate perioadele istoriei, iar cu precădere „va să nu le lase nefăcute. (Matei 23:23) Astfel, degeaba
ataca” credincioșii vremurilor din urmă. Nu este ușor punem accentul doar pe anumite porunci și nu ținem
de identificat, deoarece acționează în timp, lăsându- cont de celelalte, mai ales de cele „însemnate”. În alt
ne să credem că suntem în regulă, dar „furându-ne” ce context, Domnul Isus se adresa fariseilor și bătrânilor,
avem mai valoros: puterea sau vlaga duhovnicească. acuzându-i că au „desființat” Cuvântul lui Dumnzeu
Cu alte cuvinte, rămânem cu ambalajul, dar pierdem prin datina lor, dând alt sens poruncii. Mai exact,
conținutul. Probabil aceasta era problema „îngerului au „desființat” porunca lui Dumnzeu de a-ți cinsti
Bisericii din Laodicea”, care afirma despre sine „Sunt părinții, spunând că: „Cine va zice tatălui său sau
bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, neștiind mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat
că era „ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol” (Apocalipsa lui Dumnezeu”, nu mai era obligat să-și ajute părinții
3:17). În aceeași situație se afla și „îngerul Bisericii din (Matei 15:5,6). Apostolul Pavel, biruind acest pericol,
Sardes” căruia îi mergea numele că „trăiește”, iar în afirma despre sine, că „nu m-am ferit să vă vestesc tot
realitate era „mort” (Apocalipsa 3:1). planul lui Dumnezeu” și „n-am ascuns nimic din ce vă
Ca și „modalitate de atac”, formalismul ne-a biruit era de folos”. Drept urmare, a putut să mărturisească
atunci când cunoașterea principiilor Scripturii nu mai că era „curat de sângele tuturor” (Faptele Apostolilor
este direct proporțională cu împlinirea (trăirea) lor. 20:20,26,27). Responsabilitatea noastră este să
Punând mai mult accent pe cunoașterea lor decât pe acceptăm întreg Cuvântul și să-l trasmitem în totalitate,
împlinirea lor, repetăm istoria fariseilor și a cărturarilor deoarece „oricine va strica una din cele mai mici din
care au fost acuzați de Domnul Isus că „zic dar nu fac” aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat
(Matei 23:3). Domnul Isus spunea că slujitorii adevărați cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi
vor fi identificați „după roadele lor” (Matei 7:20), adică şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare
nu după ceea ce cunosc, ci după ceea ce împlinesc. în Împărăţia cerurilor.” (Matei 5:19)
Apostolul Ioan scotea în evidență același adevăr, când Tot spre formalism ne îndreptăm când, în
scria „să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi împlinirea poruncilor, motivația noastră este greșită.
cu adevărul” (1 Ioan 3:18), motivându-ne astfel să ne Fariseii și cărturarii, chiar dacă făceau anumite fapte,
arătăm iubirea prin fapte (sacrificii) și să nu rămânem la scopul lor era greșit, deoarece doreau să fie văzuți
stadiul de vorbe. Atunci când un credincios împlinește de oameni (Matei 23:5). Din același motiv, unii, când
ceea ce cunoaște, va fi însoțit de puterea lui Dumnzeu, făceau milostenie „sunau cu trâmbița” „în sinagogi
pentru că sursa puterii nu sunt cuvintele, ci faptele. Din și în ulițe, ca să fie văzuți de oameni.” (Matei 6:2)
acest motiv noroadele au rămas uimite de învățătura Importantă este și fapta în sine, dar mai importantă
Domnului Isus. El îi învăța ca unul care avea putere, este motivația cu care o realizăm. Unii propovăduiau
spre deosebire de cărturari, cărora le lipsea puterea, pe Hristos, dar făceau aceasta „din pizmă sau din duh
deoarece le „lipseau” faptele. (Matei 7:28-29)
O altă modalitate de manifestare a formalismului (continuare în pagina 9)
este neacceptarea întregului Cuvânt al lui Dumnezeu.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!”
(Ioan 4:23b)

în viața mea, VOIA TA

„...Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ni-l însușim și noi.
de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta. Atunci Chiar dacă în unele circumstanțe voia lui Dumnezeu ne
I s-a arătat un înger din cer, ca să-l întărească.” ( Luca displace, nu trebuie să retractăm, ci să continuăm cu
22:42-43) Acest pasaj, ca și multe altele din Sfânta desăvârșită ascultare să împlinim legea lui Dumnezeu,
Scriptură, pun în evidență momentele culminante din care reprezintă voia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel
viața Domnului Isus – suferințele Sale. Dar nu acest surprinde acest adevăr când le vorbește romanilor:
aspect aș dori să-l tratăm în continuare, ci ne vom „Căci mie nu mi-e rușine de evanghelia lui Hristos:
concentra atenția asupra expresiei „Totuși facă-se nu fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu, pentru mântuirea
voia Mea, ci a Ta”. Această afirmație a Domnului Isus fiecăruia care crede...” (Romani 1:16).
este cheia îndeplinirii misiunii Sale și stă la baza tuturor În această idee, Domnul îl îndeamnă pe Iosua
hotărârilor sale. următoarele lucruri: „Cartea aceasta a legii să nu se
El, Mântuitorul, mai presus de ceea ce era și dorea, depărteze de gura ta ; cugetă asupra ei zi și noapte,
a lăsat să se vadă cu claritate, prin vorbă și faptă, că căutând să faci tot ce scrie în ea; căci atunci voi izbândi
urmărea în toate să se facă „voia Tatălui”. În momentul în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune”
în care Dumnezeu Tatăl a hotărât mântuirea omenirii, (Iosua 1:8). Iar pe noi Domnul ne îndeamnă prin Pavel:
Fiul a fost cel care a ascultat voia Lui. Acest adevăr este „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în
consemnat în Psalmul 40:7-8 „Atunci am zis : Iată-mă toată înțelepciunea ...” (Coloseni 3:16) Dumnezeu
că vin! în sulul cărții este scris despre mine, vreau să fac să ne ajute să cunoaștem Cuvântul Lui și crezând, să
voia Ta, Dumnezeule!”. Această prorocie a împăratului rămânem în voia Tatălui.
David este confirmată prin cuvintele Mântuitorului În doilea rând, voia lui Dumnezeu pentru Isus
consemnate de apostolul Ioan în epistola sa: „căci a însemnat sfințire. Lucrul acesta este consemnat cu
M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia multă grijă de scriitorul Epistolei către Evrei: „Și tocmai
Celui ce M-a trimis”. (Ioan 6:38) Această voie a lui un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat,
Dumnezeu a urmărit-o prin fapte Domnul Isus, în toată fără pată, despărțit de păcătoși...” (Evrei 7:26) Pentru
viața Sa, până în momentul în care, pe cruce a spus acest lucru a venit Domnul Isus pe pământ, ca să fie un
„S-a isprăvit!” (Ioan 19:30). exemplu vrednic în trăire. Această stare de sfințire a
Spre acest model de ascultare suntem chemați trebuit să fie dovedită prin viața trăită pe pământ. Și iată
toți să ne îndreptăm privirile, având o atitudine că cel care este sfânt și care nu se schimbă niciodată,
umilă și de considerație, așa cum ne învață apostolul a trebuit să își prezinte modelul de sfințire prin viața
Pavel: „Urmați, dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii Fiului său, Isus din Nazaret, pentru ca cei care vor urma
preaiubiți”. (Efeseni 5:1) În următoarele rânduri ne acest model de sfințire să primească dreptul de a fi frați
propunem să surprindem prin dovezi biblice, ce a cu Isus și, împreună, fii ai Lui Dumnezeu: „Căci cel ce
însemnat voia lui Dumnezeu pentru Isus. sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul. De aceea,
În primul rând voia lui Dumnezeu pentru Isus Lui nu-i este rușine să-i numească frați.” (Evrei 2:11)
a însemnat cunoașterea legii lui Dumnezeu. Acest Apostolul Pavel a înțeles foarte bine voia lui Dumnezeu
adevăr este relatat de David în Psalmi „Și legea ta pe care trebuia să o prezinte Isus oamenilor, de aceea
este în adâncul inimii mele.” (Psalmul 40:8) Pentru ca scria tesalonicenilor: „Știți în adevăr, ce învățături v-am
Domnul Isus să poată împlini bine voia lui Dumnezeu, dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfințirea
El, Mântuitorul, a trebuit să cunoască cu adevărat și voastră...” (1Tes 4:2-3) Astfel Pavel, apostolul, vrea să
în mod amănunțit Legea Tatălui. Despre modalitatea evidențieze clar menirea lui Hristos, dar și a noastră, a
în care această cunoaștere a fost dobândită ne tuturor, în prezentarea voii Tatălui – sfințirea. De altă
vorbește prorocul Isaia: „Domnul Dumnezeu Mi-a parte, apostolul Petru face o chemare la sfințire către
deschis urechea, și nu M-am împotrivit, nici nu M-am toți cei împrăștiați, cuprinzându-ne și pe noi astăzi: „Ci,

4 tras înapoi.” (Isaia 50:5) Acest model al ascultării de după cum cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
s-a încheiat, ci ea rămâne valabilă și astăzi. Apostolul
Iacov, scrierea sa nu o încheie cu Amin, ci abordând
subiectul recuperării păcătoșilor, el lansează o strigare
care rămâne valabilă până azi: „Fraților, dacă s-a
rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr și întoarce un
altul... va mântui un suflet de la moarte...” (Iacov 5:19)
Dumnezeu să ne ajute să ne implicăm în această voie a
lui Dumnezeu - salvarea sufletelor!
În al patrulea rând, voia lui Dumnezeu pentru Isus
a însemnat acceptarea suferinței. Mântuitorul se ruga:
„..Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la
Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42)
Isus Hristos a acceptat voia Tatălui chiar și în suferință,
rămânând ascultător și supus voii lui Dumnezeu, până
la final: „...măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin
lucrurile pe care le-a suferit...” (Evrei 5:8)
în toată purtarea voastră. Căci este scris: Fiți sfinți, căci
În timpul vieții, Domnul Isus i-a înștiințat pe
Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1:15-16).
ucenici că vor avea parte de încercări: „ ... și să nu
Dumnezeu să ne ajute să ne sfințim și să ne
primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai
ducem sfințirea până la capăt, pentru a rămâne în voia
mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună
Tatălui!
cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică.” (Marcu
În al treilea rând, voia lui Dumnezeu pentru Isus
10:30) Dar i-a sfătuit să nu murmure, să nu cârtească,
a însemnat mântuirea tuturor oamenilor. Pentru
ci să accepte voia Tatălui. Modelul Domnului Isus din
aceasta S-a coborât Isus din cer, ca să caute ce era
grădina Ghetsimani este elocvent: „...Totuși nu cum
pierdut și să-i învieze în ziua de apoi. Acest adevăr îl
voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26:39). Exemplul
remarcă însuși Mântuitorul: „Și voia Celui ce M-a trimis
acesta a fost urmărit și de apostolii Domnului, care,
este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez
după ce au fost îmbrăcați cu Duhul Sfânt, s-au supus
în ziua de apoi.” (Ioan 6:39)
voii lui Dumnezeu chiar cu prețul vieții lor.
Din momentul în care omul a căzut în păcat,
Un moment foarte clar este surprins în viața lui
Dumnezeu și-a arătat și îndreptat toată acțiunea voii
Pavel când, mergând spre Ierusalim, Duhul Sfânt l-a
Sale, în a reabilita poziția omului. Încă din vremurile
înștințat că-l vor aștepta lanțuri și necazuri. Pentru el,
străvechi, El a trimis mesageri care au căutat să-i
prioritară nu a fost viața sa, ci împlinirea voii Domnului:
întoarcă pe oameni spre Dumnezeu. Această voie
„Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în
a lui Dumnezeu a fost desăvârșită prin Isus Hristos.
cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri, dar eu nu
Mântuitorul ilustrează voia lui Dumnezeu în reabilitarea
țin numaidecât la viața mea... ci vreau numai să-mi
oamenilor prin Pilda cu oaia rătăcită, bucuria celui ce
sfârșesc cu bucuire calea și slujba pe care am primit-o...”
își găsește oaia reflectând bucuria cerului în momentul
(Fapte 20:23-24) Un frumos îndemn are Pavel pentru
întoarcerii unui păcătos: „Care om dintre voi, dacă are
copilul său drag, Timotei: „Suferă împreună cu mine...”
o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte
(2 Timotei 2:3), iar scriitorul Epistolei către Evrei ne
nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută
îndeamnă următoarele: „să ieșim, dar, afară din tabără
până când o găsește? După ce a găsit-o, o pune cu
la El și să suferim ocara Lui.” (Evrei 13:13)
bucurie pe umeri, și când se întoarce acasă, cheamă pe
Dumnezeu L-a ajutat pe Isus să sufere până la
prietenii și vecinii săi și le zice: Bucurați-vă împreună
capăt: „Atunci i s-a arătat un înger ca să-l întărească”
cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută. Tot
(Luca 22:43). Cu siguranță El ne va ajuta și pe noi. Petru
așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un
confirmă acest adevăr cu claritate: „...după ce veți
singur păcătos care se pocăiește ...” (Luca 15:4-10)
suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va
Când apostolii au primit marea trimitere
da putere și vă va face neclintiți.” (1 Petru 5:10)
misionară, Isus i-a învățat că lucrul cel mai important
Nu ne rămâne decât, uitându-ne la Isus, modelul
este mântuirea (recuperarea) omului: „Duceți-vă
desăvârșit, și la norul de martori, să-L rugăm pe bunul
și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în
Dumnezeu să ne ajute, să ne adâncim în cunoașterea
Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” (Matei
legii, să trăim sfințirea, să luptăm pentru mântuirea
28:19) Misiunea aceasta a primit-o și apostolul Pavel:
oamenilor și să acceptăm suferințele prin care trecem.
„Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din
Știm că aceasta înseamnă voia Tatălui, iar cine face voia
mijlocul neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi
Lui rămâne în veac: „Și lumea și pofta ei trece, dar cine
ochii, să se întoarcă de la întuneric, la lumină, și de sub
face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17)
puterea Satanei, la Dumnezeu ...” (Fapte 26:17-18)

Toți apostolii au lucrat împreună cu același gând,
urmând pilda Domnului Isus. Același lucru trebuie
Viorel Roșca
să-l urmăm și noi, fiind animați de o dorință înfocată
în a salva suflete. Această voie a lui Dumnezeu nu
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
5
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

DRAGOSTEA FRĂȚEASCĂ

Eu cred că sunt credincioşi cărora apostolul mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l
le‑ar spune: „Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu pe care nu-L
nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de vede?” (1 Ioan 4:20). Prin iubirea frăţească putem şti dacă
Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii şi iubiţi într-adevăr pe avem sau nu dreptul să nădăjduim la veşnicia împreună
toţi fraţii... (dar şi pentru aceştia dragostea frăţească este cu Dumnezeu şi poporul Lui. Dreptul moştenirii tuturor
recomandată, după cum scria apostolul în continuare) promisiunilor Împărăţiei lui Dumnezeu este primit prin
Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în acceptarea noastră în comuniunea divinităţii şi a sfinţilor
ea.” (1 Tesaloniceni 4:9-10) Deci rămâne valabil pentru îngeri, dar condiționat şi de acceptarea reciprocă în
toţi îndemnul biblic: „Stăruiţi în dragostea frăţească.” comunitatea frăţească.
(Evrei 13:1), scop în care voi prezenta o parte dintre
însuşirile şi beneficiile dragostei frăţeşti.
Dragostea frăţească este: 2.Atmosfera necesară creşterii spirituale a
celor mântuiţi
1. Dovada apartenenţei la adunarea sfinţilor
Dragostea frăţească este o caracteristică
fundamentală a relaţiilor dintre ucenicii Domnului Isus
Nevoia de a rămâne şi de a progresa în dragostea
frăţească este cu atât mai necesară cu cât trăim într-o
vreme şi o societate a urii, mereu în creştere, după cum
Hristos, după modelul iniţiat de Domnul şi Învăţătorul a profeţit Domnul despre vremea sfârşitului: „Atunci
lor şi al nostru. El spunea: „Vă dau o poruncă nouă: mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii
«Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să pe alţii... Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea
vă iubiţi şi voi unii pe alţii.»” (Ioan 13:34) Recomand celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24:10-12) Cine
tuturor membrilor de drept într-o adunare creştină, iubeşte are lumină în suflet şi în orientare, după cum
să-şi verifice statutul prin prisma dragostei pentru toţi scria „apostolul iubirii”: „Cine zice că este în lumină şi
membrii adunării. Dragostea frăţească nu este numai urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum.
o acceptare a învăţăturii Domnului, ci o împărtăşire din Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină şi în
„Duhul Fiului Său” (Galateni 4:6) în viaţa celor născuţi el nu este niciun prilej de poticnire. Dar cine urăşte
din nou. Este o stare naturală pentru cei născuţi din pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric şi
Dumnezeu şi nu se constituie dintr-o sforţare lipsită de nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit
bucurie. De aceea, apostolul Ioan solicita și constata: ochii.” (1  Ioan 2:9-11) Lumina şi căldura dragostei
„Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea îndepărtează piedicile şi păstrează curată cărarea
este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut pe care trebuie să călătorim împreună cu „oameni
din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7) duhovniceşti” sau „prunci în Hristos”. (1 Corinteni 3:1)
Relaţia dintre mântuire şi convieţuirea în dragoste, în În lume, oamenii nu se suportă multă vreme unii
comunitatea frăţească, este evidenţiată şi de îndemnul: pe alţii, dar „dragostea pe care o aveţi faţă de toţi
„Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-aţi sfinţii” (Coloseni 1:4), face posibilă acceptarea reciprocă
curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de pentru toată viaţa. Dacă cei de afară se răzvrătesc
fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din adesea împotriva celor ce conduc, dragostea se oferă
toată inima.” (1 Petru 1:22) printr-o supunere voluntară, cu bucurie. Sfatul referitor
Nu putem cere celor din lume să iubească pentru la o atitudine corectă faţă de cei ce conduc: „Să-i
că nu au resursele necesare şi nici idealul la care aspiră preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării
cei care au avut parte de chemarea cerească, de aceea: lor.” (1 Tesaloniceni 5:13) are menirea conştientizării
„Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea. Noi ştim valorii serviciilor realizate şi primite în dragoste.
că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe La rândul lor, cei ce conduc trebuie să poată spune:
fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte. „ne‑am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi
Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că creşte cu drag copiii.” (1 Tesaloniceni 2:7) Dragostea
niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.” (1 Ioan frăţească permite convieţuirea credincioşilor aflaţi
3:13-15) Aşadar, fiecare se poate verifica, cercetându-şi în diferite grade de maturizare duhovnicească, după
relaţia Părinte (ceresc) – fiu, prin relaţia cu frații şi surorile modelul dragostei din familie, unde soţii se iubesc deşi
de credinţă, după cum este scris:. „Dacă zice cineva: «Eu sunt diferiţi (bărbat / femeie), iar copiii sunt iubiţi de

6
iubesc pe Dumnezeu» şi urăşte pe fratele său, este un părinţi în toate etapele creşterii lor.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea
acopere o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8) Orice
lipsă de desăvârşire sau stare de păcat va determina în
cel care iubeşte întristare și nu ură faţă de cel vinovat,
după cum şi apostolul Pavel scria îndurerat de situaţia
unora dintre corinteni: „V-am scris cu multă mâhnire
şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrămi, nu
ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de
mare pe care o am faţă de voi.” (2 Corinteni 2:4) El îşi
descria starea, faţă de cei ce înregistrează înfrângeri
spirituale, prin cuvintele: „Cine cade în păcat, şi eu să
nu ard?” (2 Corinteni 11:29) Dacă cineva a căzut în stări
de păcat şi este în proces de pocăinţă, recomandarea
lui era: „să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el”
(2 Corinteni 2:8), iar dacă este cazul unor carenţe de
slujire în comunitatea frăţească: „îngăduiţi-vă unii pe
alţii în dragoste.” (Efeseni 4:2)
În cadrul comunităţii creştine se impune un acord Dragostea adevărată nu face diferenţe în
de principiu pentru convieţuire în dragoste, chiar și în raporturile frăţeşti, acceptând pe fiecare, în starea lui,
condiţii de înţelegeri diferite a unor aspecte nepăcătoase mai mult sau mai puţin plăcută, determinată de felul
„în sine”. Apostolul Pavel oferă un exemplu concret de lui temperamental sau de lipsurile lui spirituale. Aici
acceptare în dragoste, pe fondul înțelegerilor spirituale nu-i vorba de acceptare în comunitate a activităţilor
diferite. În cazul consumului de carne care a fost iniţial lumeşti şi de fapte păcătoase, ci de convieţuire în
jertfită idolilor, fapt frecvent pe piaţa alimentară a unitate, luptând pentru recuperarea celor căzuţi
vremii lor, el recomandă o atitudine de lepădare de sine şi respingând orice tendinţă de dezbinare, după
în favoarea celor slabi în credinţă: „Dar dacă faci ca îndemnul: „faceţi‑mi bucuria deplină şi aveţi o
fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.” (Filipeni
nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, 2:2) Un asemenea deziderat nu este utopic pentru că
pe acela pentru care a murit Hristos!... Cine slujeşte lui „dragostea nu face rău aproapelui: dragostea, deci,
Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit este împlinirea Legii.” (Romani 13:10)
de oameni. Aşadar, să urmărim lucrurile, care duc la

4.
pacea şi zidirea noastră.” (Romani 14:15-19) Interesul Imaginea cea mai vizibilă în evanghelizare
spiritual al comunităţii din care am fost învredniciţi Dragostea frăţească este unitatea de măsură în
să avem parte, trebuie să primeze în faţa pretenţiilor imaginea şi impactul slujirii noastre în lume. Domnul
firii noastre pământeşti. Progresul spiritual comun va Isus spunea celor pe care i-a trimis cu vestea bună până
fi dat de aportul fiecăruia la formarea unui cadru al la marginile pământului, pentru a aduna un popor care
bunăvoinţei dragostei. Acest cadru trebuie să întreacă să locuiască într-o singură cetate – Ierusalimul ceresc:
orice amabilitate protocolară care se poate întâlni „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii
într-o altă comuniune umană. Dragostea nu pretinde, Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan
în schimb, se dă exemplu pe sine după nevoile celor 13:35) O comunitate creştină iubitoare este o oază în
din jur, aşa încât să putem spune: „Noi, care suntem deşert şi va ajunge să fie recunoscută pentru calităţile
tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi ei dătătoare de odihnă şi de potolire a setei. Pentru
să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare din noi să placă că omul a fost creat să relaţioneze în dragoste, va fi
aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” atras de cele auzite şi văzute în relaţiile din familiile de
(Romani 15:1-2) Dacă avem parte de acest har în credincioşi. Cei ce sunt „frate, soră şi mamă” (Matei
comunităţile noastre, „trebuie să mulţumim totdeauna 12:50), deşi nu sunt rudenii de sânge, vor atrage pe
lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru mulţi care au astfel de rudenii şi totuşi nu se iubesc
că credinţa voastră merge mereu crescând şi dragostea între ei.
fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai Dragostea frăţească ne formează modul de gândire
mult.” (2 Tesaloniceni 1:3) şi purtare cu diferiţi oameni din cadrul adunărilor.

3.
Dobândind un caracter altruist, vom dezvolta o
Puterea iertării, prin care se menţin relaţiile atitudine generală binevoitoare şi faţă de cei de afară.
în adunarea Domnului Astfel unim „cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”
Atmosfera dragostei elimină repede stările de (2 Petru 1:7), fapt ce nu poate trece neobservat,
păcat nebiruite la timp, prin iertare. Astfel, relaţiile pentru că este diferit de comportamentul celor ce
frăţeşti sunt mereu actualizate, căci iertarea oferă nu-L cunosc pe Dumnezeu. Aceasta îi va determina să
de fiecare dată şansa unui nou început. Cazierul primească mai uşor Evanghelia şi „prin faptele voastre
sfinţilor nu păstrează evidenţe negative în registrele bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua
divine şi nu trebuie să păstreze nici în evidenţele cercetării.” (1 Petru 2:12)
noastre. Aceasta se poate realiza doar în condiţii de Chemarea sfântă oferită prin dragostea lui
dragoste, căci „Ura stârneşte certuri, dar dragostea Dumnezeu se face evidentă începând cu momentul
acoperă toate greşelile.” (Proverbe 10:12) Oricine transmiterii Evangheliei. Trebuie dovedită în
întâmpină probleme în procesul iertării trebuie să ştie mod operativ și prin comportamentul celor ce
că dragostea lui nu este suficient de vie şi are nevoie

7
de o însufleţire divină: „Mai pe sus de toate, să aveţi (continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

evanghelizează, iar apoi prin atmosfera cu care sunt samariteanul milostiv îţi spun şi eu numele.” Nu-i ştim
primiţi în comunitate noii convertiţi. Dragostea în numele, dar faptele lui vorbesc, ceea ce face ca să se
slujirea din câmpul de misiune a echipei apostolului slăvească pe deplin Numele Domnului, care ştie numele
Pavel este exprimată în cuvintele: „Astfel, în dragostea celor ce fac fapte bune, iar dacă sunt făcute în dragoste,
noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm le va răsplăti pe deplin.
nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi
viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.”
(1  Tesaloniceni 2:8) Cu o aşa atitudine, orice cost ce
trebuie plătit în lucrarea de evanghelizare, de la efort
6. Natura necesară oricărei lucrări sfinte
În contextul problemelor spirituale din Corint,
unde, deşi erau stări de păcat, Domnul a zis lui Pavel:
fizic la riscul martirajului, nu este prea greu pentru „am mult norod în această cetate” (Fapte 18:10),
misionari. Câştigul va fi constituit din suflete salvate apostolul prezintă dragostea (frăţească) drept unica
de la ură şi moarte, ce vor fi destinate pentru iubire şi motivaţie valabilă în orice activitate spirituală.
viaţă eternă. Afirmaţiile ce urmează nu permit nicio abatere de
la norma dragostei, nici în veacul acesta, nici în cel

5. Cea mai bună motivaţie pentru fapte bune


Dragostea frăţească conţine un limbaj al dragostei,
dar şi faptele dragostei. Nu se poate să iubeşti fără
viitor: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti
şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau
un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul
să-ţi materializezi iubirea în binefacere şi dărnicie, proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată
„căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să
13:16) Cine iubeşte se va asemăna cu Dumnezeu. mut şi munţii şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi
Ne putem cerceta dragostea comparând Ioan 3:16 chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana
(unde este scris despre dragostea lui Dumnezeu, care săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars şi n-aş
„atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat...”) cu avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea
1 Ioan 3:16 (unde este scris explicit despre dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate:
frăţească dovedită prin dăruire: „Noi am cunoscut dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu
dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu
şi noi, deci, trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.”) În caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
continuare apostolul întreabă: „Dar cine are bogăţiile nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere
închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea totul.” (1 Corinteni 13:1-7) Calitatea vieţii sfinte este
de Dumnezeu? (şi îndeamnă) Copilaşilor, să nu iubim obţinută prin dragoste, care dă sens şi gust oricărei
cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.” activităţi. Sfatul apostolic: „Tot ce faceţi, să fie făcut
(1 Ioan 3:17-18) El arată că un astfel de comportament cu dragoste!” (1 Corinteni 16:14), adresat în finalul
al dragostei este certificat de o conştiinţă curată: „Prin aceleiaşi epistole, era leacul pentru vindecarea tuturor
aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne neconcordanţelor corintenilor. Sfatul acesta indica nu
vom linişti inimile înaintea Lui.” (1 Ioan 3:19) Nu se doar topirea gheţarilor, ci şi potolirea tuturor furtunilor,
poate să iubeşti şi să nu observi o nevoie materială ce pentru a-i ajuta să navigheze pe o mare caldă şi liniştită.
te va determina în dragoste, ca pe filipeni, să doreşti Urmând acest îndemn, se uniformizează toate formele
să o împlineşti. Apostolul le scria: „Vă gândeaţi voi de relief, conform profeţiei lui Isaia, reluată de Ioan
la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.” (Filipeni 4:10) Ce Botezătorul, relief prin care toţi pot parcurge drumul
binecuvântată stare să vrei să faci un bine încă înainte spre ţintă fără probleme.
de a avea posibilitatea şi ce tristă insensibilitate să ai Rezultă că fiecare mântuit va avea ca obiectiv
posibilitate şi să nu doreşti. Iată de ce se poate spune desăvârşirea în dragoste. Nimic nu este mai de dorit şi
că unul dintre antonimele dragostei este indiferenţa. mai plăcut în relaţiile interumane, decât convieţuirea
Dragostea frăţească găseşte mereu ocazii de în dragoste. „Ţinta poruncii este dragostea, care vine
binefacere. Astfel se vor putea spune şi despre noi, dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o
cuvintele adresate de Pavel lui Filimon: „am auzit despre credinţă neprefăcută.” (1 Timotei 1:5), de acea tot Pavel
credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de îndemna: „Dragostea să fie fără prefăcătorie... Iubiţi‑vă
toţi sfinţii... pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile unii pe alţii cu o dragoste frăţească...” (Romani 12:9-
sfinţilor au fost înviorate prin tine.” (Filimon 1:5-7). În 10) Începând cu gândurile şi intenţiile ce derivă de aici,
dragoste, este permanent valabil principiul: „După continuând cu cuvintele şi trecând la fapte concrete
cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, efectuate în mod sistematic şi fără dorinţe de răsplată,
în cunoştinţă, în orice râvnă, şi în dragostea voastră dragostea se manifestă în orice împrejurare cu aceeaşi
pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere. pasiune, căci dragostea este eternă. Aceasta înseamnă:
Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru „Trăiţi în dragoste.” (Efeseni 5:2)
râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei
voastre.” (2 Corinteni 8:7-8) Da, dragostea exprimată în
milostenie nu-şi trâmbiţează serviciile, dar nici nu poate
să rămână ascunsă. Când un binefăcător a fost întrebat
7.

Investiţia cea mai rentabilă şi de durată a lui
Dumnezeu şi a poporului Său
Activităţile spirituale şi materiale necesare într-o
care-i este numele, a răspuns celui ce a beneficiat comunitate locală, acolo unde se consumă cea mai
de serviciile lui: „Dacă-mi spui cum l-a chemat pe mare parte a vieţii sfinţilor, au nevoie de principiul:
8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
„slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5:13) (continuare din pagina 3)
Ferice de cine poate declara cu sinceritate ca apostolul
Pavel: „Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc

PERICOLUL
pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.” (Filipeni
1:8) În finalul epistolei adresate celor din Roma, el
trimite salutări la mulţi fraţi şi surori pe care-i identifică

FORMALISMULUI!
prin dragostea lui pentru ei. Printre ei erau „Ampliat,
prea iubitul meu în Domnul... Stache, prea iubitul
meu.... Persidei prea iubite şi tuturor sfinţilor care sunt
împreună cu ei.... Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o
sărutare sfântă.” (Romani 16:8-16)
În situații limită, dragostea se impune cu hotărâre
şi dăruire totală. Dragostea nu ţine de sentimente
trecătoare, ci se subordonează nevoilor vieţii, inclusiv
prin oferirea vieţii. Ca model îl avem pe Cel ce nu doar
ne-a poruncit să iubim, ci şi a dovedit iubirea prin jertfa
supremă. „Nu este mai mare dragoste decât să‑şi de ceartă” (Filipeni 1:15). Simon a dorit „puterea” pe
dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13) care au avut-o Petru și Ioan, dar inima lui nu era „curată
Dragostea fiind o poruncă permite executare cerinţelor înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 8:18-23). Căutând să
ei chiar în condiţii de ispitire şi de adversitate, după plăcem oamenilor sau având alte scopuri, nu doar că
cum spunea Domnul ucenicilor Săi: „Aceasta este nu mai suntem „robii lui Hristos” (Galateni 1:10), dar
porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit
Eu.” (Ioan 15:12) Împărăţia fragmentară a diferitelor ne vom pierde identitatea.
forme de orânduire socială, politică, militară sau Din punct de vedere practic, cel care dorește să
economică, de la imperiul antic al Turnului Babel fie biruitor, nu va neglija nicidecum relația personală
sau a Babionului lui Nebucadneţar, la cele moderne cu Dumnezeu, prin rugăciune, citirea Cuvântului și
şi contemporane, este sortită distrugerii, aşa cum alte activități spirituale. Aceasta este temelia pe care
a fost arătat în visul prezentat în Daniel 2, tocmai clădim „faptele credinței”. Neexistând o părtășie
pentru că liantul dragostei lipseşte. În schimb, piatra
văzută în acel vis, care a umplut pământul, prindea permanentă cu Dumnezeu și clar delimitată în orarul
proporţii tocmai prin puterea ei de coagulare a tot ce nostru, nu putem vorbi despre o credință autentică.
întâlnea în cale. Fenomenul dragostei adevărate, prin De asemenea, credicioșii biruitori vor fi dispuși să dea
caracteristicile sale, este divin şi oricine îl primeşte la o parte „orice piedică” (Evrei 12:1) și „orice se pare
se contopeşte în masa de sfinţi, până la identificare rău” (1 Tesaloniceni 5:22), deoarece doar atunci când
comună. Totuşi aceasta se realizează fără anularea
ești „credincios în cele mai mici lucruri” vei fi credincios
identităţii personale, ceea ce face ca dragostea să fie în
egală măsură, natură, voinţă, faptă, relaţie, sentiment „și în cele mari” (Luca 16:10). Câteodată, aceasta
şi orice altceva ar fi necesar pentru a se ferici pe sine şi înseamnă să plătești prețul de a fi diferit față de ceilalți
pe cei din jur. (Mica 4:5). Doar „pierzând” înaintea oamenilor, suntem
În scopul obţinerii şi păstrării unor relaţii frăţeşti vrednici de „a câștiga” înaintea lui Dumnezeu. Biruim
sănătoase, este necesară o motivaţie corectă, formată prin lepădare de sine, care implică și disponibilitatea
din cercetarea Scripturilor sfinte, care ne descoperă
dragostea lui Dumnezeu, şi rugăciunea subordonării de ne smeri și de a renunța la orice bunuri materiale
Duhului lui Dumnezeu. Când dobândeşti o asemenea sau idealuri trecătoare. Noi trebuie să fim gata să
înţelegere, vei spune din inimă cuvintele: „Domnul să plătim toate aceste „costuri” cu bucurie, precum cel
vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă ce găsește comoara, „și de bucuria ei”, vinde tot ce are
de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru (Matei 13:44). Doar cei ce dau totul, vor câștiga totul.
voi.” (1 Tesaloniceni 3:12) „Dragostea, care este Dumnezeu să ne ajute!
legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14) rămâne idealul
oricui L-a cunoscut pe Dumnezeu prin dragostea Lui, Editorii
Cel ce şi-a legat iubiţii cu „funii de dragoste”. Veşnicia
viitoare va arăta ce valoare incomensurabilă a avut
dragostea Tatălui şi a Celui „întâi-născut dintre mai
mulţi fraţi.” (Romani 8:29) Despre perspectiva imediată
şi îndepărtată a dragostei, apostolul scria: „Căci sunt
bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii,
nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici
cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă
făptură (sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă
de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos,
Domnul nostru.” (Romani 8:38-39)

Iosif Anca

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

SPECULUM REGIS1
Scrisoarea VI: Despre rămânerea în Cristos
(Proverbe 17:1)

Fratele meu, Este trist, dar adevărat: unii mai bine apucă un câine de
Am vorbit destul de mult cu tine despre două urechi decât să tacă.
case. Acum trebuie să-ți spun ce înseamnă să rămâi în 4. Fii precaut cu micile prietenii! Izgoneşte
Cristos. Știi de ce am ales acest subiect? Pentru că, dacă pe batjocoritor sau „izgoneşte-ţi” picioarele de pe calea
nu veghem, Casa della Armonia poate deveni Casa della lui, adică fugi de el. Amnon a avut un prieten care l-a dus
Discordia; atunci când Ioan Marcu devine Nabal, „Casa lui la moarte. Dina a avut câteva prietene care au dus-o în
Ioan Marcu” se poate transforma în „Casa lui Nabal”. casa unui necunoscut. Samson a avut un prieten care
Câteva recomandări: fii atent! i-a luat nevasta. Ionadab a râs de Amnon: „Pentru ce te
Recomandările Prea Înţeleptului nostru Stăpân usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului?” (2 Samuel 13:4)
trebuie respectate cu stricteţe. Iată câteva, spicuite din Probabil că Dina a devenit obiectul batjocurii sihemitelor:
cartea Proverbe: „Nu eşti în stare ...? Puiu’ mamii! Unde e fusta de care
1. Fii mulţumit cu situația ta financiară! ai stat agăţat(ă) până acum?” Şi a căzut. Aminteşte-ţi
Cearta ia amploare din mici nemulţumiri. Starea în care că un bulgăre mic poate produce o avalanşă. Prietena
te găseşti este îngăduită de Domnul. Fii mulţumit de „vulpe mică” va distruge via frumuseții tale. „Un foc
tot ce ai primit în dar de la Tatăl luminilor. Fii mulţumit mic” va aprinde pădurea vieții tale (Iacov 3:5). De
cu coaja ta de pâine. Chiar dacă nu e cozonac, e totuşi aceea, „izgoneşte pe batjocoritor şi cearta se va sfârşi,
pâine. Chiar dacă nu este de pe masa împăratului, este neînţelegerile şi ocările vor înceta” (Proverbe 22:10).
totuși din Ulița Brutarilor împăratului. Chiar dacă nu ești 5. Fii precaut cu firea ta umană. Nu te
bogatul din pildă, fii mulțumit că ești săracul Lazăr. Fii grăbi la ceartă; mai bine priveşte, roagă-te şi taci. Iată o
mulțumit în Domnul tău care ți-a dat situația financiară recomandare bună pe care ne-o oferă apostolul Iacov:
actuală! „Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace.” „Orice om să fie” ... Cum? Sunt trei atitudini ale omului
(Proverbe 17:1). care conţin trei adjective corespunzătoare:
2. Fii mulţumit cu zestrea intelectuală a. „grabnic la ascultare”,
și înfățișarea ta! Dacă nu eşti Einstein, eşti copilul b. „încet la vorbire”,
Domnului. Fii mulţumit! Chiar nu eşti Miss America, eşti c. „zăbavnic la mânie”.
fiica Sionului. Fii mulţumită! Căci „cel cu inima mulţumită Ascultarea, vorbirea şi mânia trebuie însoţite de
are un ospăţ necurmat.” (Proverbe 15:15) grabă, încetineală şi zăbavă,. Dacă inversăm elementele,
3. Fii precaut cu vorbele rostite! Ești regele vom suferi amarnic. „Nu te grăbi să te iei la ceartă”, ne
tăcerii tale și sclavul cuvintelor tale. Vorbele aspre recomandă Cartea Înţelepciunii; „ca nu cumva la urmă
seamănă cu nişte ape, cărora li s-a pus un baraj puternic să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău”
– tăcerea. Când ai deschis gura, ai oferit catastrofei o (Proverbe 25:8).
spărtură în baraj. Gândeşte-te bine la ce vorbeşti; s-ar 6. Fii prudent cu oamenii fără caracter!
putea ca prin breşa făcută, să năvălească şuvoaiele, Mai bine stai închis în casă, decât să dai faţă cu cei cu
pustiind totul. Tăcerea ta va suprima pofta de ceartă a două fețe, dar fără obraz. Degeaba l-a instruit Seneca pe
celuilalt. Aminteşte-ţi de Socrate şi Xantipa; când soţia, Nero; la urmă, acesta l-a forţat pe înţelept să se sinucidă.
furioasă, i-a turnat filozofului o găleată cu apă în cap, iar Degeaba Fenelon a fost perceptorul Delfinului Franţei;
el a declarat senin: „După tunete şi trăznete urmează Ludovic al XIV-lea l-a izgonit cu ură din anturajul său.
ploaia!” Iată recomandarea sfântă: „Începutul unei certe Oamenii fără caracter nu pot face pace: „cei răi n-au
este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta pace” (Isaia 48:22). Răul este imprimat în inima lor. Fă
înainte de a se înteţi.” (Proverbe 17:14) Și nu te amesteca pace cu viespile, cu scorpionii sau cu viperele. Reușești?
unde nu este cazul. Ar fi comic-tragic să vezi pe cineva Chiar dacă ai reuși, cu oamenii fără caracter să nu te
trezind un urs din hibernare sau călcând un leu somnoros amesteci. Nebunia nu a fost dezlipită de inima lor cu
pe coadă sau apucând un câine de urechi! „Un trecător nuiaua certării. Ei seamănă astfel cu Adonia pe care „tatăl
care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui” (1 Împăraţi 1:6).

10 unul care apucă un câine de urechi.” (Proverbe 26:17). Înţeleptul nostru Tată ne sfătuieşte să fim prudenţi cu ei:

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
ESAU

„Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să Context: După 20 de ani de căsătorie
tot râdă, căci pace nu se face.” (Proverbe 29:9) şi aşteptări, Isaac şi Rebeca au ajuns părinţi.
7. Nu te certa cu Dumnezeu niciodată! Primeşte Unul dintre gemenii lor, Esau, a fost cunoscut
acest ultim sfat, care nu este nesemnificativ pentru că ar fi ultim. de Dumnezeu înainte de a se naşte că va fi un
Nu te certa cu Dumnezeu pentru niciun lucru”. El ştie bine ce face. copil, un adolescent, un tânăr şi apoi un bărbat
„Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile
ce nu nu-L va iubi pe Dumnezeu. La rândul Lui,
pământului! Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: Ce faci?” (Isaia
Dumnezeu a zis: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau
45:9) Pune la inimă versurile acestea:
l-am urât.” (Romani 9:13) Istoria vieţii lui este
un exemplu reprezentativ pentru copiii născuţi
Cine ești tu, ciob de lut, Cine ești ca să lovești
în familii de credincioşi, dar care nu vor să
Cine ești tu, tină? Plugul și plugarul?
urmeze credinţa părinţilor lor şi nici să slujească
Ai rostit la Început: Ai tu drept să clevetești
Vasul și Olarul? Domnului. Istoria biblică ne oferă motivele
«Să fie lumină!»? [...]
Eu Sunt Veșnicul Olar acestei respingeri reciproce.
Cine ești tu, bob cernut?
Eu Sunt fără vină.

1. Esau – relaţii sociale vinovate


Ții în palme vântul?
Eu Sunt Marele Zidar: „Esau a
Al tău deget a făcut
Cerul și pământul? [...] Cine ești tu, tină?” ajuns un vânător îndemânatic, un om care
îşi petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov
era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.”
Dacă El vrea să te certe, mănâncă-ţi coaja de pâine cu pace
(Geneza 25:27) Diferenţa dintre cei doi gemeni a
şi primește certarea! „Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!
Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.” (Iov 5:17) fost dată şi de mediul lor de socializare. Esau avea
Aşa vei rămâne „până la sfârşitul zilelor” în Casa della
prietenii lui canaaniţi, oameni care nu erau dintre
Armonia, în familia lui Ioan Marcu. Casa della Discordia va locui cei din clanul patriarhului Avraam, care încă trăia
departe de tine, pentru că nu te va suporta niciodată. Iar tu, vei fi în vremea copilăriei celor doi gemeni. Cananiții
primit într-o zi în familia noastră mare de Dincolo, în care oamenii aparţineau unor religii idolatre şi foarte imorale.
și îngerii te aşteaptă cu drag. Dar până atunci, nu uita: „Mai bine Dovada cea mai evidentă a existenţei acestor
o bucată de pâine uscată, cu pace decât o casă plină de cărnuri, relaţii sociale cu „cei de afară”este căsătoria lui.
cu ceartă!” (Proverbe 17:1). Acum, fii binecuvântat în Casa della „Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului
Armonia, în familia lui Ioan Marcu și în Biserica Dumnezeului Beeri şi pe Basmat, fata hetitului Elon.” (Geneza
Celui Viu! 26:34) Poate şi toleranţa subiectivă a tatălui
Cu drag, său a facilitat continuarea acestor relaţii mixte
Fratele Mielului. care s-au soldat cu încuscrirea cu canaaniţii,
Fănel Şuteu
căci „Isaac îl iubea pe Esau pentru că mânca
Notă de subsol
din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe
1. Printr-un generic intitulat Speculum regis, adică „oglinda regilor”, Iacov.” (Geneza 25:28)
doresc să abordăm câteva teme actuale referitoare la viața creștină. În vremea noastră, socializările cele mai
Speculum regis a constituit un gen literar răspândit în Evul Mediu care obişnuite sunt cele virtuale şi din nefericire,
conținea principii de guvernare și etică destinate suveranilor. Pe noi, lumea de azi seamănă foarte mult din punct
Scripturile ne consideră împărați și preoți ai Domnului (Apocalipsa 1:6; de vedere religios şi moral cu cea din Canaan.
20:6). Deci, a șasea scrisoare din seria „oglinzii regilor” este adresată Ieşirile la vânătoare ale lui Esau sunt comparabile
unui împărat al Împăratului Împăraților: cel care o citește. cu pierderea de vreme pe internet, pe diferite

11
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

(continuare din pagina 11)

reţele de socializare şi cu timpul petrecut prin mall‑uri, care accesează poftele este determinantă în stabilirea
cluburi sau alte locuri de distracţie ale lumii. Cu astfel destinului. Ce credeţi, cine era mai obosit: Esau în
de relaţii, te îndepărtezi nu doar de comunitatea acea zi sau Iacov, după o zi de trudă, de stres şi teamă,
familială şi de adunare, ci și de Dumnezeu, aşa cum s-a urmată de o noapte în care s-a luptat până dimineaţa
întâmplat cu Esau. pentru a fi binecuvântat?

2. Esau – pofte necontrolate „Odată, pe când


fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp 3. Esau – o binecuvântare pierdută „...Esau... a
zis tatălui său: «Tată, scoală-te şi mănâncă din
vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul
rupt de oboseală. Şi Esau i-a zis lui Iacov: «Dă-mi, te
rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă tău!» Tatăl său Isaac i-a zis: «Cine eşti tu?» Şi el a
sunt rupt de oboseală.... Iată-mă, sunt pe moarte; la ce- răspuns: «Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau». Isaac
mi slujeşte dreptul acesta de întâi-născut?» Şi Iacov a s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: «Cine este atunci
zis: «Jură-mi întâi.»„” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut cel ce... l-am binecuvântat. De aceea va rămâne
dreptul de întâi-născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui binecuvântat.» Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a
Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; scos mari ţipete, pline de amărăciune şi a zis tatălui său:
apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau „«Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!... N-ai păstrat
dreptul de întâi-născut.” (Geneza 25:29-34) Într-una nicio binecuvântare pentru mine?... N-ai decât această
dintre zilele lui de plimbări, a comis marea lui greşeală singură binecuvântare, tată? Binecuvântează‑mă
sau poate atunci s-a umplut paharul. Din textul biblic şi pe mine, tată!» Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns.”
rezultă că era foarte vulnerabil în faţa poftelor firii; (Geneza 27:30-38) Cu referire la acest episod şi la tot
n-a rezistat la foame, nu la foamete. Faptul că imediat trecutul care l-a generat, direct sau indirect, este scris:
ce a mâncat a şi plecat, arată că nu era chiar atât de „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc
epuizat cât era de dependent de poftele trupului. În ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul
shimb, nu întâlnim la Esau nicio dorinţă şi pasiune de întâi-născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să
pentru Dumnezeu şi făgăduinţele Lui făcute urmaşilor capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu
lui Avraam. Nici când fratele său a făcut referire la toate că o cerea cu lacrămi, n-a putut s-o schimbe.”
Dumnezeu, când a fost întrebat despre copii şi avuţii, (Evrei 12:16-17) Providenţa, nu doar Rebeca şi Iacov,
Esau n-a pomenit nici măcar în treacăt numele celui au dus la ratarea momentului şi a binecuvântării
ce era Dumnezeul tatălui şi bunicului lui. El nu era dorite, aşa cum s-a spus profetic atunci când mama lui
legat de promisiunile părinţilor săi, aşa că mai târziu era însărcinată. Lacrimile lui ar fi fost potrivite după
„Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din întoarcerile de la vânătoare, acum era tardiv. La fel,
casă, turmele, toate vitele şi toată averea pe care şi-o nici lacrimile celor ce vor ajunge în pedeapsa eternă
agonisise în ţara Canaan şi s-a dus într-o altă ţară, nu vor mai avea valoare.
departe de fratele său Iacov.” (Geneza 36:6) Să nu forţaţi răbdarea divină şi să ştiţi că nu toţi fiii
Fenomene asemănătoare întâlnim la tot pasul, risipitori se mai întorc la timp acasă. Va veni o vreme
la copii, adolescenţi sau tineri care nu se pot abţine când uşa casei se va închide şi toţi cei ce nu sunt acasă,
de la o mâncare sau de la un suc. Mai grav este că nu ca Iacov, ci sunt plecaţi în lume să vâneze ceea ce le
se pot abține de la săruturi, care par nevinovate, sau place, nu vor mai avea de primit nicio binecuvântare.
de la atingeri imorale. Pentru o poftă necontrolată
renunţă la multe haruri pe care le au. Cel ce nu rezistă Predicatorul
pierde, ca Esau cel flămând. Rezistenţa în faţa ispitelor
12 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
ASCULTAT DIN PRICINA
EVLAVIEI
Despre Domnul Isus este scris: „El este acela care, cu putință, depărtează de la mine paharul acesta! Totuși,
în zilele vieții sale pământești, aducând rugăciuni și nu cum voiesc eu, ci cum voiești Tu.” (Matei 26:39)
cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea După modelul hristic, ucenicul este chemat să-și
să-l izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina subordoneze voința proprie voinței lui Dumnezeu, care
evlaviei lui, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin se semnalează în duhul lui regenerat. „Cortul” de carne
lucrurile pe care le-a suferit.” (Evrei 5:7,8) Versetele în care locuiește duhul nu renunță ușor la voia sa proprie,
amintite fac parte din prezentarea funcției de mare însă voia firii se anulează cu ajutorul crucii hristice.
preot, îndeplinită de Domnul Isus. Ele evidențiază Pietatea hristică apare în toată puterea sa în scena
evlavia, ca premiză a ascultării rugăciunilor noastre în botezului de la Iordan. (Matei 3:13-17) Înainte de jertfa
Cer, iar suferința, ca mijloc de perfecționare în domeniul de la Golgota, era prevăzut ca Isus să Se scufunde în apele
ascultării noastre. Suferințele L-au desăvârșit pe Isus Iordanului. Iordan înseamnă „Moarte”. Însă botezătorul,
în calitatea Sa de slujitor, conferindu-I dreptul de a fi din rațiuni de smerenie, a refuzat să-și facă datoria,
„urzitorul unei mântuiri veșnice.” (Evrei 5:9) zicând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii
Ideea că Isus a fost ascultat din pricina evlaviei la mine?” Replica Domnului poate fi considerată ca un
sale sună cam bizar. Toată lumea este încredințată că cuvânt de aur al celor cuvioși: „Lasă-mă acum, căci așa
Hristos a fost ascultat ca Fiu. Ori, evlavia exemplară nu se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Dacă însuși
putea lipsi de la singurul Fiu născut din Tatăl, evlavie ce Domnul a dat exemplu de spălare a picioarelor după
îi caracterizează și pe cei născuți din Duhul. Noi, ucenicii, cină, de ce n-am putea și noi să ne spălăm picioarele unii
ne rugăm pentru a beneficia de promisiunile divine, ce altora? (Ioan 13:14-17) Ucenicul nu se formează numai
„sunt da” în Hristos (2 Corinteni 1:20). Dacă Tatăl nu vede prin mărturisirea de credință și prin botez, ci și prin
în noi pe Fiul, ce îndrăzneală mai avem să cerem ceva în împlinirea poruncilor date de Hristos. (Matei 28:18-20)
Numele Fiului? (Ioan 14:13) După descrierea celor întâmplate la fântâna din
Termenul de „evlavie” are mai multe sinonime Sihar, evanghelistul Ioan notează o replică a Domnului,
în limba română: pioșenie, cuvioșenie, pietate și dată celor ce Îl invitau să mănânce: „Mâncarea mea
devoțiune. Enciclopedia Larousse definește evlavia este să fac voia celui ce m-a trimis, și să-I împlinesc
astfel: „Pietatea este o virtute ce ne face să-I dăm lui lucrarea” (Ioan 4:34). Pentru cel evlavios, împlinirea
Dumnezeu cinstea ce I se cuvine”. După dicționarul voii lui Dumnezeu are importanța hranei zilnice. De
„Micro Robert”, „evlavia este un atașament fervent la fapt, îndeletnicirile spirituale au prioritate, în viziunea
practicile și îndatoririle religioase”. De fapt, evlavia este Domnului, asupra celor materiale. Următorul îndemn
dragoste și dăruire nețărmurită pentru împlinirea a tot denotă pioșenia lui Isus: „Căutați mai întâi împărăția lui
ce este scris pe tăblițele inimii și pe paginile Evangheliei. Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se
(2 Corinteni 2:2,3) vor da pedeasupra.” (Matei 6:33)
Pe orice discipol angajat în lucrare, îl interesează Grijile materiale, înșelăciunea banilor, renumele de
conceptul biblic de evlavie. La împlinirea vremurilor, artist sau de sportiv, puterea politică și alte preocupări
Tatăl nu mai dorea jertfă după Lege, nici dar de mâncare, lumești împiedică pe mulți creștini să se agajeze pe calea
ci un slujitor credincios care să facă toată voia Lui. Fiul evlaviei. Ei nu știu că pioșii n-au de ce să se îngrijoreze,
veșnic, Cuvântul creator, i-a răspuns: „Iată-mă că vin! căci li se dau cele trebuincioase pe deasupra.
În sulul cărții este scris despre mine, vreau să fac voia În concluzie, amintim cuvintele lui Pavel către
ta, Dumnezeule! Și Legea ta este scrisă în fundul inimii Timotei: „Căci deprinderea trupească este de puțin folos,
mele.” (Psalmul 40:7,8) Înțelegem de aici că pietatea pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât
hristică vine totdeauna în întâmpinarea voii Tatălui. Dacă ea are făgăduința vieții de acum și a celei veșnice.”
se pune în balanță voia omului și voia lui Dumnezeu, (1 Timotei 4:8)
pietatea înclină necurmat balanța către voia Domnului.
În agonia sa, Hristos S-a rugat cu evlavie: „Tată,dacă este Carol Szekely

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

MANAGEMENTUL TIMPULUI
DIN PERSPECTIVĂ CREȘTINĂ

Noțiunea de „timp” este influențată de faptul că anumite situații, deoarece avem deja anumite activități în
trebuie privită din perspectiva Bibliei. Timpul din viața unui vizor. În fine, se cade să facem evaluări juste. Asta pentru
om este o anticameră a veșniciei, moment în care scurgerea a vedea dacă nu cumva administrarea timpului personal a
timpului nu va mai exista. Acolo nu va mai fi noapte, deci înregistrat unele scurgeri neînțelepte, pe care se cuvine să
acest ciclu alternant actual noapte-zi, va fi expirat. Acolo nu le mai repetăm. Retrospectiva este absolut necesară.
nu vom mai dormi! Acum însă, timpul este asemenea unui Precum spun versurile: „Când te duci seara la culcare, și‑ți
patrimoniu oferit de Dumnezeu, prin intermediul căruia pui o mână sub obraz, să te întrebi cu-ngrijorare: Ce am
ne influențăm propria eternitate. Dacă vom folosi bine făcut eu oare azi?”.
timpul, vom avea o veșnicie frumoasă și îmbelșugată. Dacă-l Un creștin este, mai întâi de toate, un om. Așadar, are
utilizăm ineficient, atunci vom avea o veșnicie mai săracă. nevoie, ca oricare, de odihnă. Apoi, este nevoie de muncă
Dacă-l folosim total greșit, vom avea parte de o veșnicie încadrată temporal pentru întreținerea sa și, eventual,
cruntă. A ne pierde timpul înseamnă a ne pierde, practic, a familiei. Restul de timp trebuie folosit pentru familie,
viața. Pierderea vremii este de departe cheltuiala cea mai gospodărie și slujire creștină, inclusiv participarea la servicii
păgubitoare și extravagantă, din câte există, deoarece, odată ale bisericii. Timpul pe care-l putem folosi pentru a investi
pierdută, este pierdută pentru totdeauna. în eternitate reprezintă mai cu seamă această ultimă treime
În investirea timpului, prioritatea priorităților este să din cele 24 de ore zilnice. Asta, dacă cineva lucrează doar
te menții într-o relație corectă și permanentă cu Dumnezeu, 8 ore. Dacă lucrează mai mult, 10 sau 12 ore zilnic, acest
Cel care este în afara timpului și care a inventat timpul. Asta timp alocat familiei și domeniului strict spiritual se subțiază
înseamnă să cultivi o relație tot mai strânsă cu Dumnezeu foarte mult și presupune o gestionare extrem de atentă. Aici,
prin rugăciune și cunoașterea Lui prin intermediul Scripturii, este necesar să decidem ce este urgent și ce este important.
înțelese cu ajutorul Duhului. Cine ar ști oare mai bine, cum De aceea este nevoie de planificare riguroasă pentru acest
trebuie folosit timpul decât Cel care ne-a dăruit timpul? interval. Dacă eșuăm să planificăm, planificăm eșuarea.
Un creștin trebuie să aleagă să-și folosească timpul Instrumentele necesare în planificarea timpului sunt
în activități care au valoare din perspectiva veșniciei. Asta un ceas, un calendar, eventual o agendă și un obiect de
nu înseamnă că nu vor exista și momente de destindere. scris. Personal, obișnuiesc să-mi planific de la începutul
Dar a folosi aproape tot timpul liber doar pentru activități anului anumite intervale calendaristice, în care voi fi ocupat
sportive, pentru plimbări și întâlniri cu amicii, nu mi se cu anumite activități semnificative. Așa evit aglomerația sau
pare înțelept. De aceea, participarea la activități sociale, la suprapunerile. Un curs important, un concediu cu familia,
întâlniri cu caracter evanghelistic, la repetiții muzicale, la o conferință, sunt aspecte anuale de care trebuie să ținem
întâlniri de rugăciune sau de părtășie, denotă o înțelegere cont. Planul anual trebuie să fie succedat de planul lunar
corectă a îndemnului paulin de a răscumpăra vremea. Nu și săptămânal. Planul zilnic, trebuie organizat pe intervale
trebuie uitate dezvoltarea intelectuală, relaționarea socială, orare, alocate fiecărei activități în parte, pentru a nu ajunge
consolidarea familială și perfecționarea profesională. Însă, să fim gâtuiți temporal.
toate acestea sunt surclasate de aspectul spiritual al vieții, Nu numai că este necesar, dar este chiar obligatoriu
atunci când abordăm timpul din perspectivă creștină. pentru un creștin să-și rezerve timp liber. Mântuitorul i-a
În ceea ce privește tehnicile de planificare a timpului, chemat într-o împrejurare pe ucenicii săi deoparte și i-a
trebuie să identificăm valorile la care aderăm. În funcție de îndemnat să se odihnească puțin. Chiar El a dormit în corabie.
acestea, vom stabili obiective rezonabile și limite temporale Dumnezeu ne-a structurat astfel încât să avem nevoie de
pentru realizarea lor. Dacă țintim spre nimic, vom nimeri odihnă și de recreere. Dacă nu ținem cont de acest aspect,
de fiecare dată. Apoi, controlul timpului continuă cu vom deveni ineficienți în orice activitate. Unii devin epave
planificarea exactă. Asta face diferența între succes și eșec. prematur, pentru că nu mai au resurse interioare și fizice
Viitorul aparține oamenilor disciplinați. Dacă nu ai timpul pentru activitatea în care au fost implicați. Avertizez însă, că
planificat, vei deveni o marionetă în mâinile altora. Cel ce este nevoie de echilibru duhovnicesc. Unii pedalează excesiv
spune mereu „da”, va deveni un nimeni. De aceea, trebuie în direcția relaxării, a concediilor exotice, a week¨end-urilor

14
să avem demnitatea și înțelepciunea de a spune „nu” în reconfortante și devin astfel niște creștini foarte comozi,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
folosit extrem de eficient. Oamenii înțelepți folosesc puțin
timp pentru a realiza lucruri mari, iar unii care dispun de
timp suficient îl pierd pe nimicuri. Personal, am sesizat că
oamenii suprasolicitați sunt cei care sunt dispuși să-și asume
de multe ori și sarcinile celor care au tot timpul din lume. „În
calul care trage, în acela se bate”, iar cel care este obișnuit să
tragă la jug mai primește și un alt sac în căruță pentru ca unii
să nu plimbe căruța doar cu un sac. Pericolul este în dreptul
celui cu un singur talant, nu cu mai mulți!
Recomand celor hiper-ocupați, să-și folosească timpul
de dimineață devreme, pentru părtășia zilnică cu Dumnezeu,
pentru că seara nu vor mai fi în stare. Să-și folosească timpul
în care călătoresc cu mașina sau cu autobuzul, pentru a se
hrăni spiritual, ascultând Biblia în format audio sau predici,
muzică creștină în vederea consolidării credinței personale.
Verificarea adresei de mail pe telefon este o facilitate
fapt incompatibil cu principiile Scripturii. Nu-mi imaginez
actuală, care nu te mai leagă de un birou, nici măcar de un
creștinii aplecați doar spre divertisment, relaxare și fără
computer portabil. Mulți citesc și în metrou și în autobuz;
inimă atunci când se face apel la participarea pentru o
alții… niciodată.
noapte de rugăciune, la un priveghi sau înmormântare.
Pentru un creştin, între „hoții de timp” din perioada
Pentru a sublinia beneficiile în a avea un timp
actuală, se numără şi internetul, care captivează mai
organizat, cineva ilustra modul corect de administrare a
cu seamă tinerii, dar nu numai. O utilizare nejudicioasă
timpului prin introducerea într-un borcan mare, a două-trei
a acestui instrument deosebit de util, dar și periculos
pietre de dimensiuni considerabile. După aceea, mai adăuga
totodată, poate să creeze dependență și conduce deseori la
câteva pietricele și, la final, umplea restul de spațiu cu nisip
irosirea unor intervale mari de timp. Un alt hoț al timpului
fin. Morala era că dacă introduci inițial obiectivele majore în
este determinat și de spiritul consumerist al vremii. Astfel,
borcanul vieții și apoi cele care sunt mai puțin importante,
pentru unii, shoppingul a devenit un mod de viață. Pentru
vei reuși să te mai ocupi și de alte detalii, dar dacă viața nu
alții, întâlnirile prea lungi și prea dese cu prieteni la o pizza,
gravitează în jurul unor obiective semnificative, vei ajunge
în care se discută doar flecării și chestiuni inconsistente,
să te preocupi de mărunțișuri, pierzând din vedere tocmai
devin modalități constante de pierdere de vreme.
ceea ce este extrem de important. Beneficiul major pe
Atunci când apar două responsabilități în același timp,
care-l are o persoană bine organizată este acela că va putea
alegerea trebuie să se facă pe criterii ce ţin de călăuzire
acționa nedeviat de la obiectivele prestabilite.
divină. Totuşi se impune existenţa unui discernământ cultivat
Controlul asupra timpului face diferența dintre succes
în timp, pe baza experienței. Depinde de la caz la caz. Totuși,
și eșec. Oamenii care nu se organizează nu vor avea parte de
trebuie evaluate implicațiile unei alegeri sau a alteia.
mari realizări. Ierusalimul post-exilic a fost refăcut în doar
Pentru tinerii necăsătoriţi viața este mult mai lipsită
52 de zile datorită unei organizări pe vremea lui Neemia,
de complexitate, decât cea a unui familist. De aceea,
deși au trecut ani destui de la întoarcerea din captivitatea
cel necăsătorit poate folosi timpul la maximum, fără a fi
babiloniană. O citire ordonată a Bibliei va conduce la o
responsabil direct față de o familie. Timpul propice pentru
finalizare a acesteia garantată, pe când o abordare haotică
formarea profesională și învățarea unor limbi străine este
nu va conduce la citirea ei integrală. Etapizarea pe termene
cel dinainte de căsătorie. După aceea, va fi mult mai greu.
de realizare a activității din gospodărie, conduce la realizări
Nu vei învăța să cânți la un instrument legănând copiii
certe. O planificare a fiecărei zile, a fiecărei săptămâni sau
tăi. Timpul pierdut este pierdut pentru totdeauna. De
luni, te va ajuta să acționezi ordonat și focalizat, urmărind
aceea, se impune folosirea profitabilă a timpului copilăriei,
realizări notabile.
adolescenței și a tinereții.
Nu te plictisești niciodată dacă faci toate lucrurile
Când devii familist, va trebui să folosești timpul pentru
organizat. Se plictisesc cei care nu fac nimic sau care fac ceva
cei dragi și să renunți la timpul pe care-l aveai odinioară cu
fără scop. Oamenii care urmăresc mereu realizarea unor
amicii. Vei munci mai mult, vei dormi mai puțin, vei deveni
obiective în limite de timp prestabilite, acționează contra
mai responsabil în cele administrative. Asta cere timp. Nu
cronometru și n-au timp să se lovească de banal. A fi mereu
vei mai citi ca înainte, nu vei mai reuși să participi la toate
în priză și a trece de la o activitate la alta, care figurează pe
conferințele. Vor fi piedici mereu. Dar, vă asigur, nu există
agendă, nu-ți permite să mai ai parte de monotonie. Cineva
timp mai plăcut, din perspectivă umană, decât cel petrecut
a scris următoarele: „pe lista lucrurilor de realizat era…
împreună cu familia.
nimic. Am lucrat toată ziua și sunt numai pe la jumătate…”.
Concluziile le trageți singuri.
Daniel Grigoriciuc
Pentru creștinii care au un loc de muncă solicitant, ce
le răpește un procent important din timpul total de care au
parte în viață, Principiul Pareto, care mai este cunoscut și ca
regula 20-80, spune că în mod normal, 20% din timp este
folosit pentru a obține 80% din rezultate. Nu este cazul ca

15
cineva să se simtă văduvit de timp. Timpul puțin poate fi

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

NU TE TEME!

Expresii ca „Nu trebuie să te temi...”, „Nu te teme de lui fermă pe cuvintele pe care „i le spusese Isus” și a pornit
nimic...” sau „Nu te teme...” apar rostite de Dumnezeu în la drum, cu toate că nu văzuse nimic (Ioan 4:50). Avraam
peste patruzeci de situații din Sfânta Scriptură. În orice situații a fost ferm în încrederea sa, deoarece avea ca suport
ne-am afla, îndemnul Scripturii e valabil și pentru noi. Chiar „făgăduința lui Dumnezeu” (Romani 4:20). Pentru că „nici
dacă nu suntem scutiți de situații care să ne înfrice, avem la un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere” (Luca
îndemână liniștea care vine de la Dumnezeu. Nu întotdeauna 1:37), să pășim înainte ferm convinși „că El ce făgăduiește
dobândim aceasta cu ușurință, dar odată primită, ea ne va poate să și împlinească” (Romani 4:21). Totuși încrederea în
servi ca un adăpost sigur. De aceea, oricare ar fi costurile, primisiunile lui Dumnezeu este condiționată de cunoașterea
merită să urmărim să avem această comoară. Lui și apropierea de El. Hanania, Mișael și Azaria, cu toate
De ce ne temem? Urmărind istoria biblică putem că au trecut prin cuptorul aprins, au ieșit biruitori deoarece
observa că una din consecințele păcatului este frica. Altfel și-au sprijinit încrederea pe relația lor cu Dumnezeu. „Iată,
spus, păcatul odată acceptat, va produce în noi neliniște și Dumnezeul nostru căruia Îi slujim”, spuneau ei „poate să ne
teamă. Nu întotdeauna conștientizăm ce „ascunde” păcatul, scoată din cuptorul aprins” (Daniel 3:17). Daniel, în groapa
crezând că acesta va aduce numai plăcere. Oare de ce cu lei, în baza relației lui zilnice cu Dumnezeu, a afirmat plin
diavolul nu „arătă” adevărata față a păcatului? Adam și Eva, de încredere: Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a
furați de faptul că rodul pomului „era bun de mâncat şi plăcut închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău.” (Daniel
de privit”, nu au realizat că datorită neascultării lor, de frică, 6:22) Apostolul Pavel, atunci când ceilalți pierduseră „orice
vor încerca să se ascundă (Genesa 3:6,10). Acan nu a fost nădejde de scăpare”, a putut să-i încurajeze, deoarece
conștient că lăcomia lui îl va face să simtă fiorii morții. Nici Dumnezeu căruia el „Îi slujea” i-a promis că vor fi scăpați.
David nu a înțeles pe deplin că în urma imoralității sale va fi Iar el a fost ferm convins că se va întâmpla așa cum i s-a spus
un drum lung de suferințe și temeri. Oare noi vom pricepe că (Faptele Apostolilor 27:23-25).
evitând păcatul, ne sporim șansele de a nu ne teme? În mod practic, liniștea este legată de practicarea cu
Pentru a birui teama, Dumnezeu ne propune ca, consecvență a rugăciunii, de citirea Sfintelor Scripturi și de
situațiile care ne pot înfrica, să le traversăm prin credință. Unul alte discipline spirituale. Prin aceste practici, noi „aruncăm”
din secretele credinței constă în faptul că nu se „poticnește” asupra lui Dumnezeu toate îngrijorările noastre (1 Petru
în aparentele conjuncturi nefavorabile. Avraam „nu s-a uitat 5:7). Ana a reușit să dobândească alinare doar atunci când
la trupul său care era îmbătrânit” și „nici la faptul că Sara nu „a stat multă vreme în rugăciune înaintea Domnului” (1
mai putea să aibă copii”, ci datorită credinței lui, a fost deplin Samuel 1:12). Tot la rugăciune a apelat și Domnul Isus, în
încredințat că Dumnezeu va împlini ce i-a promis (Romani momentele în care sufletul îi era cuprins de o „întristare de
4:19-21). Apostolul Petru, „a început să umble pe ape”, dar moarte” (Matei 26:36-44). Filipenii erau sfătuiți să nu se
nu a rămas pe ape, deoarece împrejurările nefavorabile, ca îngrijoreze de nimic, ci să aducă cererile lor la cunoștința
„vântul care era tare” și teama lui, au fost mai puternice lui Dumnezeu, „prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri”
decât credința lui. (Matei 14:29-31). Observăm că noi ne pentru a beneficia de pacea lui Dumnzeu (Filipeni 4:6,7). La
dorim lucruri mari pentru Dumnezeu, dar nu întotdeauna fel de multă nădejde aduce și „mângâierea pe care o dau
avem o încredere fermă și neclintită în Dumnezeu. Pe vremea Scripturile” (Romani 15:4). Iosua, la începutul slujirii sale,
lui Elisei, atunci când cetatea era înconjurată de o oaste „cu având nevoie de întărire și îmbărbătare, a fost sfătuit să
cai și care”, slujitorul lui s-a temut. Dar după ce „Domnul a nu se depărteze de „Cartea legii” (Iosua 1:7-9). David când
deschis ochii slujitorului”, acesta a „văzut muntele plin cai și afirma cu tărie că nu se teme, dorea „fierbinte” să „locuiască
de care de foc împrejurul lui Elisei”, înțelegând abia atunci de în Casa Domnului”, demonstrând astfel legătura dintre
ce Elisei era liniștit (2 Împărați 6:15-17). Părinții lui Moise, pacea lui și prezența la Casa Domnului. Așadar, merită să
în situații dificile, au gestionat la fel teama, nelăsându-se practicăm aceste discipline spirituale care ne întorc „privirile
„înspăimântați de porunca împăratului” (Evrei 11:23). spre El”, ca să ne luminăm de bucurie! (Psalmul 34:5)
Credința are nevoie și de promisiunile lui Dumnezeu. Așadar, să nu ne temem!
Fără ele, credința își pierde fundamentul. Slujbașul

16
împărătesc, al cărui fiu era bolnav, și-a bazat încrederea Iosif Anca jr.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
SLUJBA IDEALĂ SAU
IDEALUL SLUJBEI
„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, Expresia „ţinând sus Cuvântul vieţii” (Filipeni
ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, 2:16) este o altă însărcinare primită de la Dumnezeu.
fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care În versetele precedente este descrisă condiția care
străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul trebuie îndeplinită de cei ce doresc să urmeze această
vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că grea misiune. Nimeni nu va putea să țină mai sus
n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” (Filipeni Cuvântul decât nivelul la care este el însuși. Omul plin
2:14-16) de sine niciodată nu va putea învăța despre lepădarea
În cele ce urmează, aș vrea să dăm un plus de de sine; omul mândru niciodată nu va putea învăța
atenție câtorva gânduri ce se desprind din versetele de pe alții smerenia; omul nesupus și neascultător,
mai sus. Apelul foarte just și indiscutabil al apostolului niciodată nu va avea credit vorbind despre ascultare.
Pavel, „Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli Autoritatea lui Pavel în fața bisericii a fost: „Urmaţi-mă
...”, este necondiționat. Privind contextul unde se pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă
încadrează versetele menționate, încă din primele după pilda pe care o aveţi în noi.” (Filipeni 3:17) Orice
versete ale capitolului, Pavel face o pledoarie pentru o atitudine incompatibilă cu versetul de mai sus este o
slujire colectivă, armonioasă, cu îngăduință, cu multă reală ipocrizie și lipsă de onestitate față de cei ce ți-au
smerenie și o sinceră apreciere a celorlalți (Filipeni dat girul slujirii. Să ne gândim în modul cel mai serios
2:1-5). Exemplul ideal în ce privește slujba și slujirea că „alergarea” și „osteneala” noastră pot fi „degeaba”,
este Domnul Isus, care „să fie deopotrivă cu Dumnezeu” conform celor spuse de Pavel, dacă nu ținem sus
n-a considerat ca un lucru de apucat, ci o poziție care Cuvântul Vieții.
se putea dobândi prin dezbrăcarea de sine, smerenie Abilitatea de a sluji din Cuvânt sau într-o altă formă,
și ascultare (Filipeni 2:6-8). nu are menirea să ne înalțe pe noi, ci pe Dumnezeu și
Când vreunuia din cei ce slujesc, îi lipsesc însușirile Cuvântul Lui. Dacă înzestrările primite de la Dumnezeu
menționate în primele versete, slujba este privită ca o slujesc ambițiilor, personalității și promovării mele,
oportunitate, ca ceva de apucat. atunci NU „slujim Domnului Hristos,” ci nouă înșine.
Slujirea fără cârtire și fără șovăire e factorul ce ne Așadar, cu cât suntem mai spirituali, cu atât ținem
conferă titlul de copii ai lui Dumnezeu, fără prihană, mai sus Cuvântul Vieții!
curați și fără vină (Filipeni 2:1). Poziția în care slujește
cineva în biserică se dobândește prin smerenie și Nelu Dobra
ascultare. „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a
smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă
moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat
nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus
de orice nume” (Filipeni 2:8). Se pare că multora le-ar
plăcea să aibă o slujbă în biserică, dar puțini sunt cei
ce înțeleg că trebuie să fie smeriți, pentru ca înălțarea
să o facă Dumnezeu. „Smeriţi-vă, (voi) dar, sub mâna
tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă
înalţe.” (1 Petru 5:6) Un astfel de principiu practicat în
biserici, între frați, va asigura întotdeauna o armonie în
slujire și o bună rânduială între frați.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
17
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

În lupta cu leucemia... Dumnezeu Mă măcina faptul că nu ştiam care este planul lui
intervine! Dumnezeu cu privire la viaţa mea şi nu puteam accepta
ideea că soţul şi copiii mei vor rămâne singuri. Acest
La vârsta de 24 de ani aveam patru copii, dintre tratament a ţinut aproximativ patru luni şi jumătate.
care un bebeluş de doar două luni. Starea mea de După această perioadă, doctorii m-au informat că
sănătate de până atunci a fost foarte bună. măduva mea e curată şi mă aflu în remisie completă.
Pe 23 octombrie 2011, după două luni de la M-am bucurat şi I-am mulţumit Domnului că am
naşterea celui de-al patrulea copil, am fost la urgenţe la ieşit cu bine. Încă eram sub supraveghere şi mergeam
spitalul R. P., deoarece aveam infecţie în gât şi vânătăi. la puncţie o dată la trei luni. După şapte luni, am rămas
În urma analizelor şi a puncţiei am fost diagnosticată cu însărcinată cu cel de-al cincilea copil şi totul a fost bine
leucemie promielocită acută m3 LAP. Am fost trimisă în până în a douăsprăzecea săptămână de sarcină, când
aceeaşi seară la spitalul N. P. pentru a mai face o dată mi-au spus că leucemia s-a întors şi că trebuia să renunţ
analizele, primind aceleaşi rezultate. Doctorii mi‑au neapărat la copilaș dacă vroiam să trăiesc. Trebuia să
spus că nu găsesc cauza acestui fel de leucemie. Din reîncep chimioterapia şi bebeluşul, dacă ar fi trăit, ar fi
acea seară, am rămas în spital şase săptămâni, timp ieşit cu malformaţii foarte grave sau desfigurat. După
în care am fost izolată într-o cameră unde am primit o luptă de argumente cu doctorii, am reuşit să-i fac
un tratament foarte puternic, pentru că aveam în 85% să înţeleagă că, orice s-ar întâmpla, eu nu renunţ la
din celule leucemie (nedezvoltate). Tot atunci, mi s-a bebeluş. Mi-au spus că ei nu pot înţelege cum într-o
spus că, dacă nu veneam la spital, aş fi murit în câteva lume în care toţi luptă să-şi salveze propria viaţă, eu
săptămâni. parcă lupt contra ei.
În aceste şase săptămâni nu am putut să îmi văd După prima doză de tratament, care a durat trei
copiii şi nici bebeluşul, aceasta fiind cea mai mare săptămâni, leucemia a dispărut. Doctorii s-au mirat că
durere pentru mine ca mamă. La început am crezut că s-a întâmplat asta după doar prima fază de tratament.
Dumnezeu va face o minune şi mă va scoate de acolo Copilul era în stare normală. I-am rugat să mă lase
fără tratament. Era un loc închis, unde nu puteam să acasă sub semnătură şi fără tratament până se va
simt decât miros de medicamente. naşte copilul. Dumnezeu a lucrat în chip minunat în
Când am înţeles că va trebui să trec prin chinurile această sarcină, simţindu-mă la fel de normal precum
acestei boli, am început să deznădăjduiesc şi să disper. în celelalte, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Dacă nu erau fraţii slujitori şi biserica să mă susţină, să Totul a fost în regulă până în a treizeci și șaptea
se roage şi să postească pentru mine, aș fi avut toate săptămână de sarcină când, în urma unui control de
şansele să cad într-o depresie. Dumnezeu a lucrat prin rutină, mi-au spus să merg acasă să-mi fac bagajul şi să
ei şi nu m-a lăsat să ajung acolo în această perioadă de mă întorc în spital. În urma puncţiei făcute recent, cei
suferinţă. Deşi efectele negative ale tratamentului de de la hematologie au descoperit că leucemia s-a întors
inducere erau destul de inconfortabile, doctorii au fost şi trebuie să nasc copilul de urgenţă. Deşi doctorul
surprinşi să vadă că trec atât de bine prin ele. Eu ştiam de la hematologie era ateu, mi-a spus că era ceva
că mâna Domnului era cu mine.Totuşi, gândul că ar fi supranatural ce se întâmpla cu mine şi că el credea că
putut rămâne copiii mei fără mamă, mă îngrozea. Dumnezeul în care mă încred este de partea mea.
După aceste şase săptămâni am ieşit din spital. Naşterea a decurs normal şi, deşi mi-au spus că o
Trebuia să stau o lună acasă pentru a mă recupera. să asiste o echipă întreagă de medici, nu a asistat decât
Mergeam o dată la 3-4 zile la spital pentru că imunitatea o moaşă.
îmi era foarte scăzută în urma tratamentului. Eram atât După doar două zile de la naştere nu m-am mai
de bucuroasă să fiu din nou cu copiii mei! Dar, după putut bucura în întregime de noul meu născut, întrucât
doar două săptămâni m-au chemat de urgenţă la spital am început un nou tratament, cel de recidivare,
pentru că mi-au găsit un microb în sânge. Mi-au spus petrecând 7-9 ore pe zi la spital. Tratamentul cu Arsenic,
că această infecţie ar fi trebuit să mă pună la pat fără pe lângă faptul că era toxic, îmi lua tot magneziul şi
vlagă, dar eu mă simţeam bine fizic. Simţeam că totul potasiul din corp, existând posibilitatea să-mi afecteze
se prăbuşeşte la gândul că trebuia să mă întorc din grav inima. Dar Dumnezeu nu a îngăduit aşa ceva.
nou în spital. Am stat o săptămână în spital, apoi una După nouă săptămâni de tratament, leucemia nu a
acasă şi din nou alte patru săptămâni în spital pentru mai dispărut. Doctorii mi-au spus că tratamentul nu
un tratament de menţinere. mai dă randament, iar singura soluţie ar fi transplantul
Dorul după copiii mei creştea intens, cu fiecare zi de celule stem, această procedură este foarte riscantă,
pe care o petreceam închisă în acea cameră. Dumnezeu deoarece puţini oameni supravieţuiesc.
mă ţinea în picioare prin familie şi printre fraţii din Până se pregăteau toate testele pentru transplant,
biserică, care mă vizitau foarte des şi mă încurajau. a trebuit să continui încă patru săptămâni cu Arsenic.

18 În această perioadă mă rugam stăruitor Domnului


„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
să mă vindece, fiind sătulă de spitale şi tratamente. ecografii şi toate au arătat acelaşi lucru. Cu o zi înainte
Dumnezeu mi-a răspuns printr-o prorocie şi mi-a spus de naştere, soţii B. au fost la biserică şi sorei L. i s-a făcut
că nu mai există tratament pentru mine, iar El a hotărât ungerea cu untdelemn. La naştere a asistat doctorul
să îşi întindă mâna şi să mă vindece. ortoped, pregătit pentru intervenţia ce trebuia făcută,
În acest timp am aflat că sunt însărcinată cu cel dar Dumnezeu a lucrat în mod miraculos şi copilul
de-al şaselea copil. Sora mea, fiind compatibilă cu s-a născut perfect sănătos, fără nicio problemă la
mine, donase celulele stem, iar doctorii erau gata să picioruşe.
efectueze transplantul, când eu am venit cu vestea Asta dovedeşte că Dumnezeu a vindecat copilul
că sunt din nou însărcinată. Apoi m-au vizitat doi la clipeală şi astăzi copilul este perfect sănătos. Toată
fraţi din România, iar unul dintre ei a avut o vedenie slava şi gloria este a Domnului!
pentru mine, în care o fiinţă îmbrăcată în alb s-a atins Ş.& L. B.
de sângele meu şi m-a vindecat. După această lucrare
le-am spus că nu mai vreau să continui tratamentul cu
Arsenic şi vreau să mi se facă puncţie. M-au sfătuit să Vindecată de cancer!
renunţ la copil pentru că altfel moartea mea e sigură.
Doctorul de la spitalul din H., care se ocupa de mine, În urma pierderii unei sarcini, în data de
mi-a spus că mai aveam şanse de 1% de supravieţuire, 30.12.2007 am fost anunțată de la spital că, în urma
şi că nu mai avea ce să îmi facă. De asemenea, doctoriţa analizelor făcute, au depistat o tumoare la uter.
de la spitalul N. P., în grija căreia am fost în toată această În data de 03.01.2008 am fost internată la
perioadă, mi-a spus: „Cu toate miracolele pe care le-am secţia de oncologie, cu diagnosticul de „trophoblastic
văzut de când eşti în spitalul acesta, îţi dau 5% şanse de tumour”. Acolo mi s-au făcut mai multe investigaţii şi s-a
supravieţuire.” Eu, bazată pe promisiunile Domnului, am constatat că tumoarea era malignă şi că era răspândită
rugat-o să îmi facă din nou puncţie. Aceasta, convinsă că în tot uterul, existând riscul de a se extinde foarte
rezultatul este acelaşi, nu prea a fost de acord, dar în cele repede. Soţul meu a vorbit cu fraţii din conducerea
din urmă a acceptat. A rămas foarte surprinsă că măduva bisericii şi, câteva zile mai târziu, fraţii au venit şi s-au
era curată şi fără vreo urmă de leucemie, a spus că aşa ceva rugat pentru mine, iar apoi mi-au făcut ungerea cu
nu a mai întâlnit. Trecuseră două săptămâni de la ultima untdelemn.
puncţie, iar leucemia a dispărut fără niciun tratament. A urmat o lună dificilă, în care am fost internată
Slăvit şi binecuvântat să fie Domnul care m-a în spital și de mai multe ori pe săptămână urmam
lăsat să rămân în mijlocul familiei o soţie şi mamă tratamente de chimioterapie. Îmi amintesc în mod
sănătoasă. Datorită faptului că la începutul sarcinii mi special una dintre nopţi, în care a fost mare agitaţie la
s-a administrat Arsenic, bebeluşul ar fi trebuit să aibă noi în salon deoarece colega mea de suferinţă decedase.
probleme grave la inimă. I s-au făcut nouă ecografii Eram chiar lângă patul ei. Nu a durat mult şi încă o
pentru a i se verifica inima şi slavă Domnului că a fost pacientă tânără a decedat în aceeaşi noapte. Au venit
și este sănătos. copiii ei, soţul, şi a început infernul. Eu eram ghemuită
De atunci au trecut patru ani şi sunt sănătoasă, pe pat cu Biblia la piept și mă rugăm:„Doamne, te rog
iar Dumnezeu ne-a mai binecuvântat cu o fetiță după nu mă lua şi pe mine!”. Eram slăbită, nu mai vedeam
şase băieţi şi un alt copilaş este pe drum. nicio speranţă, mă copleşise frica și mi se părea că și
Ca familie, mulţumim Domnului şi apoi tuturor celor Dumnezeu m-a părăsit. Primul nostru copil avea pe
care s-au implicat, ne-au susţinut şi s-au rugat pentru noi. atunci doar un an şi câteva luni.
Prin această încercare, Dumnezeu Și-a făcut Numele de Chiar în dimineaţa aceea, Dumnezeu l-a trimis pe
slavă, ne-a întărit credinţa şi ne-a apropiat mai mult de pastorul bisericii locale, împreună cu soţia lui, să mă
El.Toată slava şi gloria să îi fie aduse lui Dumnezeu! viziteze. Ne-am rugat, m-au încurajat mult cu exemple
din Scriptură şi încet, încet am început să prind iarăşi
O. M. speranţă. Au urmat multe zile de jertfă necurmată şi
rugăciune stăruitoare în biserică, fraţii şi surorile fiind
trup şi suflet alături de noi, în acele momente.
Copil născut perfect sănătos prin Dumnezeu Atotputernic, Dumnezeul Minunilor,
intervenţia miraculoasă a lui nu a stat nepăsător. Slavă Lui, S-a atins de mine şi m-a
Dumnezeu vindecat. Doctorii mi-au spus că nu voi mai putea avea
copii în urma chimioterapiei făcute, dar, ca mărturie că
Familia are 8 copii născuţi toţi cu cezariană, din Dumnezeu S-a atins de mine şi m-a vindecat pe deplin,
care 7 sunt în viaţă. În timpul celei de-a cincea sarcini, „aşa cum ne-a promis”, El ne-a mai binecuvântat de
doctorii au adus la cunoştinţa părinţilor că beluşul atunci cu încă 2 copii minunaţi şi sănătoşi. Acesta-i
are lăbuţele picioarelor întoarse şi va fi nevoie ca în Dumnezeul nostru mare şi adevărat şi Îi aducem Lui
momentele imediat următoare naşterii, un doctor toată slava şi mulţumirea!
ortoped să îi rupă picioruşele copilului şi să le pună C. L.
în ghips în poziţia corectă. Sora L. a făcut mai multe
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
Necesitatea silinței în creșterea spirituală

Dacă-n trup nu ai putere/ Sau ești frânt și istovit,/


Calea crucii cere vrere,/ Doar atât și-ai biruit!

Când încetezi să mai urci, deja cobori. Doar trecând dincolo de pustiu,
îți vorbește Dumnezeu! (Exod 3)

A te ridica prin puterea voinţei peste vitregiile soartei cu imperfecţiunile vieţii,


este cel mai nobil ideal de atins.

Niciodată nu vom fi ceva în această viaţă efemeră, dacă mai întâi nu ne fixăm un scop în
citadela minţii şi pe care apoi să ne străduim să-l atingem,
cu toate capacităţile fiinţei noastre.

Împlinirea și trăirea acceptabilă a Cuvântului lui Dumnezeu nu se reazimă pe sentimente,


ci pe ascultare și este o chestiune de voință și persistență.

Mântuirea este individuală, dar creşterea spirituală se face mult mai bine în grup (biserică),
decât individual.

Dacă nu reușim să creștem din punct de vedere spiritual, singura soluție ar fi să schimbăm
meniul. Cine vrea să alerge spre cer trebuie să consume „vitamine” din Sfânta Scriptură.

De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta,
cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu
evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. (2 Petru 1:5-7)

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o
parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în
alergarea care ne stă înainte. (Evrei 12:1)

De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui
fără prihană, fără vină şi în pace. (2 Petru 3:14)

Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-L
apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. (Filipeni 3:12)

Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să
vegheaţi împreună cu Mine! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în
adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” (Matei 26:40-41)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,


răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080