You are on page 1of 20

Cuprins

7
ªapte principii pentru
cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã Scriptura în
mod intens ºi sistematic, dar cu
sinceritate ºi în curãþie.
3 Editorial
2. Studiazã toatã Biblia aju- Iubiþi credincioºi
tându-te cu rugãciune în mod
individual ºi în compania oame- 4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
nilor sfinþi (atenþie la învãþã-
Libertatea creºtinã (II) – Ioan Martin
tori!).
3. Citeºte istoria Bisericii
scrisã de autori cu orientãri 6 Principii sfinte
creºtine diferite. Pacea... în vremuri de lips㠖 Ioan Zlibuþ
4. Cunoaºte situaþia actualã
a creºtinismului ºi a celorlalte
religii (sumar). 8 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
5. Dãruieºte-te lui Dumnezeu Documentar despre medicina alternativã
– Ioan Ciobota
fãrã rezerve.
6. Trãieºte cu demnitate ºi
iubire în familie.
10 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
7. Integreazã-te într-o bise-
Autoportret – Iosif Anca
ricã evlavioasã ºi activã.

12 Familia, cuibul credinþei


Educaþia pe fondul naturii egoiste
– Michael Pearl

Am învãþat sã învãþãm ºi
14 învãþând ne învãþãm
Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei Scrisoarea a IV-a – Zaharia Bica
„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 4000 exemplare,

provin din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc


sã sprijine aceastã lucrare pot face depuneri în contul
16 Înþelepciune pentru înþelepþi
„Cine iubeºte certarea, iubeºte ºtiinþa; dar
Asociaþiei Creºtine de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL cine urãºte mustrarea, este prost” (Proverbe
COD IBAN: RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1- 12.1) – Iosif Anca
1584.2/EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de activitate doar 18 Istorie
educaþia creºtinã. Secolul IV

Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!


Colectivul de redacþie

ISSN: 1841-1185

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl , Arad, tel./fax: 0257 253391
Editorial

Iatã ce observaþie a fãcut Moise asupra tuturor cerinþelor codului de legi de pe Sinai: „Acum, Israele, ce alta cere
de la tine Domnul, Dumnezeul tãu, decât sã te temi de Domnul, Dumnezeul tãu, sã umbli în toate cãile Lui, sã iubeºti
ºi sã slujeºti Domnului, Dumnezeului tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu, sã pãzeºti poruncile Domnului ºi
legile Lui pe care þi le dau astãzi, ca sã fii fericit
fericit?” (Deuteronom 10:12-13). La aceasta, Moise adaugã alte argumente
privind alegerea preferenþialã a evreilor, dar ca sã nu-l înþeleagã cineva greºit pe Dumnezeu, el noteazã ºi grija pe care
o are El ºi o menþioneazã ca pe o poruncã: „sã iubeºti pe strãin…” (Deuteronom 10:19).
Deci, tot ce a cerut Dumnezeu omului în grãdina Eden, în Vechiul sau Noul Testament nu sunt doar niºte reguli
care Îi cad bine Lui, dar ne obstrucþioneazã pe noi, ne reduc libertatea de gândire ºi acþiune, ci mai degrabã ele sunt
prezentate ca cerinþe ºi recomandãri pentru ca sã ne fie nouã bine, ca noi sã fim fericiþi.
Toate poruncile sunt gen Sabat – el n-a fost dat ca sã-l limiteze pe om, sã-l împovãreze, ci dimpotrivã sã-l
împlineascã, sã-i ofere timp de odihnã ºi satisfacþii spirituale. „Dacã îþi vei opri piciorul în ziua Sabatului… atunci te
vei putea desfãta în Domnul, ºi Eu te voi sui pe înãlþimile þãrii, te voi face sã te bucuri de moºtenirea tatãlui tãu
Iacov; cãci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:13-14).
În Noul Testament, evidenþele sunt ºi mai relevante: „Dar cine pãzeºte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu
a ajuns desãvârºitã; prin aceasta ºtim cã suntem în El… Dacã iubeºte cineva lumea, (pofta firii pãmânteºti, pofta
ochilor ºi lãudãroºenia vieþii) dragostea tatãlui nu este în el” (1 Ioan 2:5, 15). Adicã, pentru cine a prins „gustul”
sfânt al împlinirii cerinþelor divine, al fericirii ce o ai când trãieºti dupã perceptele Bibliei, nu mai are nici un farmec
stilul pãcãtos al lumii. ªi, corolar, dacã cineva mai tânjeºte dupã lume – n-a ajuns sã cunoascã ºi sã aibã parte în
mod real de viaþa trãitã prin duhul, în comuniune cu Dumnezeu.

Sã luãm douã exemple simple pentru a înþelege mai bine:

1. Pãrinþii dau fel ºi fel de sfaturi ºi chiar porunci copiilor: sã înveþe, sã munceascã, sã fie cuminþi, sã se
fereascã de unele ispite ºi multe altele, care pentru copii – pânã ajung ei sã înþeleagã, multe dintre ele sunt canoane,
le limiteazã libertãþile. Dar ºi aceºtia, la rândul lor, când vor fi pãrinþi, vor proceda la fel – nu de dragul canonirii
altora – ci pentru cã au ajuns la înþelegerea cã toate acestea favorizeazã dezvoltarea ºi nu priveazã viaþa de drepturi
ºi împliniri.

2. Conducãtorii ºi posesorii auto trebuie sã suporte o serie întreagã de obligaþii privind starea tehnicã ºi
regulile de circulaþie. Toate acestea costã, cer atenþie – dar scopul lor nu este de a nu-i lãsa pe cei ce au maºini sã
se bucure de ele, ci dimpotrivã, de a se putea folosi ºi bucura de ele cu toatã familia.

Sã ne fie clar pentru totdeauna c㠄poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3). Ele duc la viaþã ºi-þi vor aduce
multã pace (Psalmul 119:165; Proverbe 3:1-10).
Trãim o vreme în care fiecare vrea sã facã cum îi place lui ºi se cultivã ideea asta. Pare atât de nenatural ºi demodat
s㠄execuþi” ce cere Dumnezeu. Vã rog însã sã observaþi cã Dumnezeu a lãsat libertatea ca oamenii sã facã ce vor
(Romani 1:18-32), mãcar cã sunt lucruri care-L întristeazã total, dar El are îndelungã rãbdare – pânã la judecatã.
Cuvântul Lui nu este o lege marþialã ci dimpotrivã, un pachet de mãsuri de salvare, redresare, progres ºi
prosperitate spiritualã ºi materialã. Ele sunt date pentru cei ce le înþeleg ºi ferice de cei ce vãd în „spatele” lor pe
Dumnezeu „fericitul” (1 Timotei 6:14), care tânjeºte sã-i facã ºi pe alþii fericiþi.
Te numeri printre aceºtia? Mai sunt încã locuri la masã printre cei fericiþi!
Editorii
3
Închinãtori în duh ºi-n adevãr

Libertatea este una dintre cele mai preþioase dorinþe ale ,,Purtaþi-vã ca niºte oameni slobozi,
omului. Milioane de oameni au luptat cãutând-o ºi foarte mulþi
au murit pentru ea. Din punct de vedere uman, prin libertate
fãrã sã faceþi din slobozenia aceasta
înþelegem sã ne exprimãm propriile concepþii, sã decidem unde o hainã a rãutãþii,
ºi cum sã trãim, sã ne alegem munca pe care dorim sã o prestãm,
ci ca niºte robi ai lui Dumnezeu”
sã ne alegem hrana, muzica, prietenii. Ideea pare simplã, dar în
1 Petru 2:16
practicã este aproape imposibil ca toþi oamenii sã consimtã la
niºte limite precise ale libertãþii. Ea înseamnã lucruri diferite mult de dragoste, dar în timpul nostru nu sunt sacrificaþi
pentru oameni diferiþi. Nimeni nu doreºte sã fie rob sau având o atâþia tineri care mor zilnic pe altarul zeului rãzboiului? Care
libertate redusã. Am dori sã trãim într-o lume în care libertatea este deosebirea? Conducãtori religioºi din toate naþiunile
sã fie ocrotitã aºa încât viaþa tuturor sã fie fericitã. O lume liberã se roagã ºi binecuvânteazã armatele, chiar dacã în ambele
de fricã, de foamete, de sãrãcie, de criminalitate, de poluare, de tabere sunt tineri de aceeaºi religie care se ucid unii pe alþii
boli, de rãzboaie, etc. Fiecare om, indiferent de religia lui, ºi-ar (1 Ioan 3:10-12). Sau ºi mai gravã este libertatea de ucidere
dori o astfel de libertate ºi atunci ne întrebãm: De ce cautã a copiilor nenãscuþi, numãrul lor ajungând la aproximativ
oamenii cu atâta stãruinþã libertatea ºi nu o gãsesc? 40-50 milioane anual în întreaga lume ºi majoritatea femeilor
Prin pãcãtuirea protopãrinþilor, omenirea a pierdut cãrora li s-au fãcut sau au fãcut un avort sunt de religie
libertatea din grãdina Edenului. De atunci cu toþii ne-am nãscut „creºtinã”. Se pune o întrebare: Existã o cale de ieºire dintr-o
robi ai pãcatului ºi sortiþi morþii. Pe parcursul istoriei, milioane astfel de sclavie? (Deuteronom 18:10-12).
de oameni au fost robi pentru cã alþii ºi-au întrebuinþat în mod Dumnezeu are un scop mult mai mãreþ ºi nu vrea ca
greºit ideea de libertate. Amintiþi-vã de sclavia evreilor din oamenii creaþi de El sã stea în stare de robie, are un plan de
Egipt, sau de tinerii din Israel în frunte cu Daniel, duºi în robia mântuire a tuturor celor care cred în Isus Hristos ºi care
babilonianã. Gândiþi-vã cã ei au fost liberi ºi imaginaþi-vã aºteaptã venirea Lui. Aceasta va avea ca rezultat faptul cã firea
amãrãciunea lor când au ajuns sclavi. Mult timp, oameni care (întreaga naturã) „…va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã
ziceau cã sunt creºtini s-au ocupat cu comerþul de sclavi, în aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu” (Romani
special cu negri aduºi din Africa ºi vânduþi în Statele Unite, în 8:21). „Cine sunt aceºti fii ai lui Dumnezeu?” La ei s-a referit
numãr de milioane. Chiar ºi în timpul nostru au existat acele apostolul Petru atunci când a scris: „Voi însã sunteþi o seminþie
lagãre naziste ºi comuniste în care erau exterminaþi oameni aleasã, o preoþie împãrãteascã, un neam sfânt, un popor, pe
doar pentru faptul cã erau evrei sau creºtini. care Dumnezeu ªi l-a câºtigat ca sã fie al Lui, ca sã vestiþi
Probabil cã cea mai disputatã este libertatea religioasã puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lu-
– dreptul de a crede ºi de a practica o credinþã la alegere. Dar mina Sa minunatã, pe voi, care odinioarã nu eraþi un popor,
unele guverne au legãturi strânse cu o anumitã religie ºi dar acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu
considerã cã cei care au o altã religie constituie o ameninþare cãpãtaserãþi îndurare, dar acum aþi cãpãtat îndurare” (1 Petru
la adresa autoritãþii publice ºi un pericol politic, deoarece unii 2:9-10). Rãmãºiþa acestor copii ai lui Dumnezeu din timpurile
credincioºi pun ataºamentul faþã de Dumnezeu mai presus noastre moderne se bucurã de acelaºi har binecuvântat în faþa
de stat. Greºeala poate fi de o parte sau de alta, pentru cã un lui Dumnezeu, dar aceasta implicã ºi aceleaºi responsabilitãþi.
mare pericol este ºi sclavia religioasã. De exemplu, în vechime În ce mãsurã ºi-au îndeplinit creºtinii aceastã mare
a existat religia închinãrii la Moloh, oamenii îºi sacrificau copiii menire de-a lungul secolelor? Mai întâi, Domnul Isus a
acestui zeu pãgân. Ea era practicatã ºi de o parte dintre evrei declarat despre Sine: „Duhul Domnului este peste Mine,
(Ieremia 32:35). Acele religii canaanite ºi închinãrile lor au pentru cã M-a uns sã vestesc sãracilor Evanghelia; M-a trimis
dispãrut sau s-au adaptat zilelor noastre! sã tãmãduiesc pe cei cu inima zdrobitã, sã propovãduiesc
Desigur cã, citind aceste lucruri, ne îngrozim ºi suntem robilor de rãzboi slobozenia, ºi orbilor cãpãtarea vederii; sã
dau drumul celor apãsaþi, ºi sã vestesc anul de îndurare al
4 tulburaþi de acele sacrificii lipsite de raþiune ºi cu atât mai
Închinãtori în duh ºi-n adevãr

Domnului” (Luca 4:18-19). Apoi i-a însãrcinat pe ucenici sã lucruri pãcãtoase! Gândiþi-vã cum s-ar vorbi calea Domnului
continue lucrarea de „eliberare”, o fericire a libertãþii sfinte. de rãu ºi câtã publicitate s-ar face în jurul acelui caz. ªi apostolul
„Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toate neamurile, botezându-i Pavel ne spune: „Oricine sã fie supus stãpânirilor celor mai
în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. ªi învãþaþi-i înalte; cãci nu este stãpânire care sã nu vinã de la Dumnezeu.
sã pãzeascã tot ce v-am poruncit. ªi iatã cã Eu sunt cu voi în ªi stãpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De
toate zilele, pânã la sfârºitul veacului. Amin” (Matei 28:19-20). aceea, cine se împotriveºte stãpânirii, se împotriveºte rânduielii
Ca urmare a propovãduirii lor pline de credinþã ºi sub puse de Dumnezeu; ºi cei ce se împotrivesc, îºi vor lua osânda.
cãlãuzirea ºi împuternicirea Duhului Sfânt, o mare mulþime De aceea trebuie sã fiþi supuºi nu numai de frica pedepsei, ci
de oameni din toate neamurile au trecut la creºtinism ºi au ºi din îndemnul cugetului” (Romani 13:1-2, 5).
slujit lui Dumnezeu, iar adevãrul i-a fãcut liberi (Zaharia De ascultare ºi supunere este nevoie cu atât mai mult
8:22-23; Ioan 10:16). Apostolul Ioan i-a vãzut în revelaþia ºi în Bisericã: „Ascultaþi de mai marii voºtri, ºi fiþi-le supuºi,
Apocalipsei ºi a scris: „Dupã aceea m-am uitat, ºi iatã cã cãci ei privegheazã asupra sufletelor voastre, ca unii care au
era o mare gloatã, pe care nu putea s-o numere nimeni, din sã dea socotealã de ele; pentru ca sã poatã face lucrul acesta
orice neam, din orice seminþie, din orice norod ºi de orice cu bucurie, nu suspinând, cãci aºa ceva nu v-ar fi de nici un
limbã, care stãtea în picioare înaintea scaunului de domnie folos” (Evrei 13:17). Este adevãrat, aceºti oameni nu sunt
ºi înaintea Mielului, îmbrãcaþi în haine albe, cu ramuri de perfecþi dar ei sunt puºi sã vegheze asupra sufletelor noastre,
finic în mâini; ºi strigau cu glas tare, ºi ziceau: «Mântuirea ºi aceasta este o însãrcinare foarte grea. „Aduceþi-vã aminte
este a Dumnezeului nostru, care ºade pe scaunul de domnie, de mai marii voºtri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;
ºi a Mielului!»” (Apocalipsa 7:9-10). uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfârºitul felului lor de vieþuire,
Libertatea creºtinã dezvoltã o stare comportamentalã ºi urmaþi-le credinþa” (Evrei 3:7).
despre care apostolul Petru scrie: „Purtaþi-vã ca niºte oameni Pentru a pãstra biserica în curãþie spiritualã,
slobozi, fãrã sã faceþi din slobozenia aceasta o hainã a rãutãþii, conducerea trebuie sã ia uneori mãsuri de disciplinare
ci ca niºte robi ai lui Dumnezeu” (1 Petru 2:16). Proba de foc (1 Corinteni 5:1-5), prin care apãrã biserica ºi care duc la
a libertãþii constã în puterea de ascultare în libertate, faþã de îndreptarea, dacã se mai poate, a celui pãcãtos. Un proverb
Dumnezeu, bazatã pe înþelegerea ºi plãcerea de-a face ºi de popular spune: „Biserica fãrã disciplinã merge spre ruinã”.
a acþiona, aºa cum gândeºte ºi „dicteaz㔠Dumnezeu prin Dar ce vom spune dacã cel cu probleme este tatãl, mama,
Scripturi. Mai degrabã sau mai târziu, se va constata cã aºa fiul sau fiica noastrã sau un prieten apropiat? Este foarte
este cel mai bine ºi numai aºa toþi vor fi fericiþi. greu, dar am abuza de libertatea noastrã dacã nu am lua
Iatã în ce context al ascultãrii ºi subordonãrii faþã de decizia corectã ºi în cazul lor (Deuteronom 13:17).
autoritãþile rânduite de Dumnezeu pentru o bunã rânduialã Un alt test al libertãþii este a fi liber între robi, nu doar
ºi armonie, se gãsesc cuvintele referitoare la slobozenie care liber între cei liberi, sau ºi mai grav
grav,, rob între liberi. Ce se poate
dacã nu e înþeleasã, e interpretatã robie, deºi orice logicã spune dacã noi suntem cei care facem un pãcat grav? David
dovedeºte cã o independenþã fãrã control ºi corelaþii este o ºi-a pus o întrebare care îl frãmânta ºi tot el a rãspuns prin
mare anarhie ºi o gravã dezordine. „Fiþi supuºi oricãrei cãlãuzirea Duhului Sfânt: „Cine va putea sã se suie la muntele
stãpâniri omeneºti, pentru Domnul: atât împãratului, ca înalt Domnului? Cine se va ridica pânã la locul Lui cel Sfânt? Cel ce
stãpânitor, cât ºi dregãtorilor, ca unii care sunt trimiºi de el are mâinile nevinovate ºi inima curatã, cel ce nu-ºi dedã sufletul
sã pedepseascã pe fãcãtorii de rele ºi sã laude pe cei ce fac la minciunã, ºi nu jurã ca sã înºele” (Psalmul 15, 24:3-4).
bine” (1 Petru 2:13-14). Apoi apostolul Petru ne îndeamnã Aceeaºi întrebare ar trebui sã ne frãmânte ºi pe noi dacã, dintr-
cu dragoste: „Cinstiþi pe toþi oamenii, iubiþi pe fraþi; temeþi-vã un anumit motiv nu mai avem „mâinile nevinovate ºi inima
de Dumnezeu; daþi cinste împãratului!” (1 Petru 2:17). Astãzi, curatã”. Sã acþionãm de urgenþã cãci viaþa noastrã veºnicã
în lume s-a dezvoltat o lipsã de respect faþã de autoritãþi, este în pericol. Ce diferenþã de libertate a fost între acþiunea lui
începând de la preºedintele þãrii, primari, pãstori, pânã la David ºi respectiv a lui Urie faþã de Bat-ªeba!
pãrinþi ºi aceasta îi poate influenþa cu uºurinþã pe creºtini Unii sunt tentaþi sã-ºi ascundã pãcatele, gândindu-se
sã nu se supunã legilor care nu le convin sau sã se sustragã cã s-au mãrturisit înaintea Domnului ºi nu mai e cazul de a
de la plata unor impozite. Nu ar fi aceasta contra învãþãturii se mãrturisi lucrãtorilor. Nu ºtim dacã de ruºine, mândrie
lui Dumnezeu ºi a Domnului nostru Isus Hristos de a da sau teamã, nu o pot face. A nu mãrturisi este ca ºi atunci
cezarului ce este al cezarului? Apostolul Petru ne scrie: când suntem bolnavi ºi nu mergem la doctor. Lucrãtorii sunt
„Nimeni din voi sã nu sufere ca ucigaº, ca hoþ, sau ca fãcãtor puºi acolo pentru vindecarea sufletului ºi „pentru
de rele, sau ca unul care se amestecã în treburile altuia” desãvârºirea sfinþilor” (Efeseni 4:12).
(1 Petru 4:15) ºi adaugã o dorinþã a Tatãlui Ceresc: „Cãci Iatã un domeniu foarte sensibil care surprinde starea
voia lui Dumnezeu este, ca fãcând ce este bine, sã astupaþi de constrângere sau libertate de reguli bisericeºti sau
gura oamenilor neºtiutori ºi proºti” (1 Petru 2:15). respectiv de evlavie, ca o stare interioarã ce se exprimã nu
Cât de ruºinos ar fi pentru un credincios sã fie amendat doar între zidurile bisericii ci în orice loc, cãci prezenþa
sau pedepsit cu închisoarea pentru furt, agresiune, sau alte (continuare în pagina 17)
5
Principii sfinte

Toatã lumea doreºte pacea. Fiecare om doreºte liniºtea pacea? De ce am ajuns aproape cã nu ne mai deosebim de
ºi odihna în sufletul lui, armonie în familie, în relaþiile cu oamenii lumii când vine încercarea peste noi?
oamenii ºi cu atât mai mult cu fraþii din bisericã. Dar prea Primul obiectiv care trebuie atins este biruinþa în lupta
puþini gãsesc calea într-acolo, prea puþini sunt gata sã spiritualã împotriva tuturor manifestãrilor firii pãmânteºti,
plãteascã preþul. prin diferite patimi, pofte, slãbiciuni (Efeseni 6:12-18). Este
Cum sã ai pace, când poftele sunt ca apa sãratã, care foarte evident modelul împãratului Asa. El ºi-a pus inima
nu astâmpãrã setea; ele cer întotdeauna mai mult. Cum sã sã-L caute pe Domnul ºi a poruncit lui Iuda sã facã la fel. A
ai pace când lumea e ca ºi marea, purtatã încolo ºi încoace dat afarã toþi idolii, începând cu casa lui, punând-o pe mama
de vânt, nici o stabilitate, nici o liniºte, totul se miºcã? sa deoparte, pentru cã nu putea fi reginã cu idolul „în braþe”.
Dumnezeu a creat universul într-o deplinã armonie ºi Dupã ce Asa a fãcut rânduialã dupã voia Domnului, Biblia
aºa a dorit sã funcþioneze. Dar „cineva” a tulburat aceastã spune cã Domnul i-a dat odihnã (pace) de jur împrejur.
armonie prin pãcat. Rãzvrãtirea Satanei ºi a omului a afectat Domnul nu ne dã dintr-o datã toþi vrãjmaºii în mâini.
cosmosul ºi natura umanã; aºa cã astãzi stãpâneºte frica, Se întâmplã ca ºi în Israel: Domnul le-a promis Canaanul,
teroarea, tulburarea, cearta, rãutatea ºi asuprirea. Dar dar trebuiau sã meargã sub îndrumarea Domnului sã punã
Dumnezeu, care este bogat în îndurare ºi har, n-a lepãdat mâna pe vrãjmaºii lor ºi sã-i nimiceascã cu desãvârºire
creaþia Sa, ci prin bunãtatea Sa a pregãtit o Cale – Isus distrugându-le altarele ºi idolii. Dar ei nu i-au nimicit, ci unii
Hristos, Fiul Sãu – care se numeºte „Calea Pãcii” (Luca chiar au fãcut legãminte cu ei. Îngerul Domnului i-a mustrat,
1:76-79) ºi care duce la o pace veºnicã (Isaia 9:7). El ne-a spunându-le cã Domnul va îngãdui aceºti vrãjmaºi pe care
plãtit pedeapsa pe care am fi meritat-o pentru pãcatele nu i-au nimicit sã fie pentru ei o pricinã de neliniºte (spini în
noastre pe cruce (Isaia 53:5) ºi nu numai atât, ci ne dã ºi coastã) ºi o cursã spre pãcat (Judecãtorii 2:3). Deci, pacea
intrare în odihna Lui (Evrei 4:1-3), pentru toþi aceia ce cred atârnã de comportamentul tãu faþã de toþi vrãjmaºii nebiruiþi
ºi ascultã de El. La sfârºit, Dumnezeu va pune pe toþi în tine. Tu eºti þara care trebuie cuceritã, ca sã fii al Domnului
vrãjmaºii sub picioarele Lui, va nimici rãul din univers ºi va pe deplin. Desigur, dacã vei fi sincer cu tine, vei descoperi
restabili armonia în întreaga Sa creaþie. Aliluia! încã vrãjmaºi nebiruiþi pe deplin, poate rãutate, urã, mânie,
Prezenþa Lui e aducãtoare de pace ºi liniºte (1 Împãraþi mândrie, invidie, minciunã, pãcate ale trupului, ºi lista poate
19:12), ea alungã frica, spaima, tulburarea ºi neliniºtea (Ioan continua pânã la cele mai mãrunte lucruri.
14:27). Voia lui Dumnezeu este ca pacea lui Hristos sã
stãpâneascã în inimile noastre (Coloseni 3:15). Aceasta
înseamnã cã pacea trebuie sã fie atmosfera din inimã în orice
1) Primul pas pe acest drum este sã-þi recunoºti duºmanii.
E foarte greu sã faci aceasta, mai ales dacã ani de zile i-ai
împrejurare. Ea e punctul de reper prin care recunoaºtem cã tolerat în viaþa ta. Sã privim cu seriozitate la asuprirea
suntem în Hristos, cã suntem pe „cale” în umblarea vrãjmaºului care creºte zilnic ºi sã strigãm cãtre Dumnezeu
duhovniceascã. Dar oare de ce pacea stãpâneºte aºa de puþin ca ºi Israeliþii în vremea judecãtorilor (Judecãtorii 3:7-9). Sã
inimile noastre ºi aºa de repede apare nesiguranþa, neliniºtea, ne întoarcem într-o cercetare amãnunþitã în rugãciune, ca
mânia, tulburarea, îngrijorãrile? Repede ieºim din calea pãcii sã vedem care sunt vrãjmaºii sufletelor noastre pe care îi
ºi ne aflãm în valurile înspumate ale acestei lumi. ªi noi, ca tolerãm. Nici o apãsare a vrãjmaºului peste fiinþa ta sau peste
ucenicii, uitãm cine este în corabie la cârmã ºi ni se pare cã familia ta nu-i nemotivatã. Spune pe nume urii tale, rãutãþii,
doarme. Strigãm disperaþi ºi El din nou trebuie sã ne spunã minciunii, mândriei, poftelor nestãpânite, leneviei,
„puþin credincioºilor, pentru ce v-aþi îndoit” (Matei 8:26). De încãpãþânãrii, delãsãrii… Îþi va fi mai uºor dacã vei lua o
ce oare noi care ne-am întors la Domnul de mai mult timp, nu foaie de hârtie ºi vei nota toþi vrãjmaºii nebiruiþi. Du-te ºi
6 rãmânem permanent în acest râu al vieþii unde domneºte priveºte-i ca iscoadele în Canaan, dar nu veni de acolo ca ºi
Principii sfinte

ei, care au vãzut uriaºi mai mari ca Domnul lor, ci fi ca ºi foloseºte de multe metode pentru disciplinarea noastrã. Ea
Caleb ºi Iosua, plin de credinþã ºi spune: „ei n-au nici un mãrturiseºte dragostea Domnului ºi apartenenþa în familia
sprijin, Domnul este cu noi, nu vã temeþi de ei” (Numeri 14:9). Lui ºi poate fi administratã diferit, prin: pãrinþi, bisericã,
societate, sau direct prin intervenþia Domnului. Câtã tulburare

2) Al doilea pas important este sã credem cã Domnul ne


izbãveºte de toþi vrãjmaºii noºtri. El ne-a izbãvit pânã acum ºi El
produc astãzi cei ce nu sunt disciplinaþi; copiii se rãzvrãtesc,
fraþii se mutã la altã adunare, etc. Tot mai mult aceastã lege
ne va izbãvi ºi în viitor (2 Corinteni 1:10). El este viteazul care a datã de Dumnezeu este înlãturatã. În multe þãri nu mai e voie
biruit în lupte, El ne înconjoarã cu protecþia Sa. „Eu strig: «Lãudat sã-þi disciplinezi copiii, e considerat imediat abuz. Dragul meu,
sã fie Domnul»! ºi sunt izbãvit de vrãjmaºii mei” (Psalmul 18:3). Biblia spune cã, disciplina este o ºcoalã ºi rezultatul (roada)
Slavã Lui! Pentru a dobândi credinþã ºi a putea pãºi mai departe acestei ºcoli e pacea. Lãstarii de amãrãciune aduc tulburare
trebuie sã-L cãutãm pe Domnul în rugãciuni. Nu prin noi înºine (Evrei 12:15-16). De aceea, sã veghem sã acceptãm disciplina
vom face ceva, suntem aºa de firavi ºi vulnerabili, încât numai fãrã rãzvrãtire ºi cârtire, fiindcã ºi Isus, când a fost batjocorit
Domnul ne poate veni în ajutor când strigãm cãtre El. Sunt soiuri ºi chinuit de oameni, S-a supus dreptului Judecãtor (1 Petru
de draci care ies numai cu rugãciune ºi post. Prin rugãciune ne 2:23). Numai aºa o sã ne putem bucura de roada pãcii.
apropiem de Dumnezeu ºi din pãrtãºia Sa ieºim ca ºi Moise, cu Evitarea compromisurilor
compromisurilor.. Sunt multe situaþii în viaþã când
faþa schimbatã ºi putem zice ca ºi psalmistul: „Chiar o oºtire de suntem ameninþaþi din toate pãrþile. Atunci pentru mulþi drumul
ar tãbãrî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme…” (Psalmul cel mai scurt e compromisul: minþim ca sã scãpãm, fugim de
27:3). Apoi când þinem focul rugãciunii aprins, ca mâinile lui responsabilitatea faptelor noastre ca Adam, dãm mitã ºi luãm
Moise ridicate în sus pe munte, vrãjmaºii fug ºi sunt biruiþi în mitã ca sã ne „rezolvãm” problemele. ªi toate acestea cu
Numele Domnului. Slavã lui! El te va învãþa cum sã te lupþi cu „conºtiinþa împãcatã”, unii chiar dupã asemenea fapte au mai
fiecare vrãjmaº. Israel s-a dus în mod diferit împotriva cetãþii Ai zis: ,,Domnul ne-a ajutat!” Orice compromis e un pãcat ºi
decât împotriva Ierihonului, de aceea crede-L pe El ºi urmeazã-L. pãcatul spulberã pacea. Biblia spune sã urmãrim pacea ºi
sfinþirea, nu una fãrã cealaltã. Asa, spre sfârºitul domniei lui, a

3) Al treilea pas este sã dovedeºti credinþa prin fapte


(Iacov 2:18). Sã facem ºi noi ca Asa. Sã dãm afarã toate
pierdut pacea numai pentru cã în loc sã se încreadã în Domnul,
a fãcut legãmânt cu Sirienii ca sã scape de un pericol ce-l
lucrurile pe care îl fac pe vrãjmaº stãpân la noi în casã: ameninþa. ªi Domnul i-a zis: «Ai lucrat ca un nebun în privinþa
altarele strãine, idolii, toate lucrurile care nu zidesc, toate aceasta, cãci de acum vei avea rãzboaie»” (2 Cronici 17:7-9).
lucrurile care nu ne apropie de Domnul (2 Cronici 14:3). Dupã Oare Domnul nostru nu ne poate scãpa din orice împrejurare?
ce se obþine victoria, urmeazã vremea de pace (stãpânirea Cine poate sã I se împotriveascã? Dragul meu, sã ne dãruim
pãcii), dar ea va stãpânii cu adevãrat numai dacã urmãm deplin în mâinile Lui cu încredere ºi sã fim mulþumiþi cu soarta
Cuvântul Lui, legile pe care le-a stabilit El. Iatã câteva prin- ce ne-o hotãrãºte El.
cipii esenþiale care statornicesc pacea: Încrederea deplinã în Dumnezeu. În viaþã apar multe
Supunerea. În împãrãþia lui Dumnezeu, fiecare îºi are locul focare de neliniºti, temeri, lipsuri, necazuri, poveri, dar
lui ºi recunoaºte autoritatea (1 Corinteni 15:28; Efeseni 1:22-23; copilul lui Dumnezeu, mereu bizuindu-se pe Domnul,
5:21-30; 6:1-3; Romani 13:1-3). Dar oare aºa este ºi la noi în pãºeºte pe valuri ca ºi Petru. Domnul are putere ºi vrea sã
familie? Mai ºtie soþul sau soþia unde îi este locul? Cum ar trebui ne þinã deasupra mãrii lumii acesteia. Vrãjmaºul, mereu ºi
sã fie supunerea bãrbatului faþã de Hristos? ªi cum ar trebui sã mereu, aduce gânduri ºi îndoieli la nivelul minþii noastre,
se supunã soþia faþã de soþ ºi copiii faþã de pãrinþi? În adunare, care nasc frãmântãri! Sã ne grãbim sã facem orice gând
mai ºtie astãzi fratele sau sora care e locul lui în trupul lui Hristos? rob ascultãrii de Hristos ºi sã ascultãm sfatul dat de Domnul
Normal, nici un mãdular nu poate fi schimbat cu un altul. Sau prin Pavel: „Nu vã îngrijoraþi de nimic, ci în orice lucru,
poate mâna sã facã ce face ochiul? Dragul meu, cele mai multe aduceþi cererile voastre la cunoºtinþa lui Dumnezeu, prin
neînþelegeri, certuri, tulburãri în familie, în bisericã, în societate rugãciuni ºi cereri, cu mulþumiri. ªi pacea lui Dumnezeu care
ºi chiar în lume apar pentru cã lumea aceasta dispreþuieºte legile întrece orice pricepere, vã va pãzi inimile ºi gândurile în
lui Dumnezeu ºi nu vrea sã I se supunã. Supunerea faþã de Hristos Isus (Filipeni 4:6-8). În Hristos este o pace de
autoritatea care este peste tine atrage binecuvântarea Domnului. neînþeles cu mintea, un râu de viaþã ºi putere care ne face în
Atunci când respecþi autoritatea, Îl respecþi pe Dumnezeu. Cei toate necazurile noastre sã strãlucim de bucurie, cu
care nesocotesc stãpânirea sunt ca îngerii cãzuþi care ºi-au nãdejdea în suflet ºi netulburaþi. Pavel ºi Sila, bãtuþi, cu
pãrãsit locul, de aceea au fost puºi în lanþuri veºnice pentru picioarele în butuci, la miezul nopþii, cântau cântãri de laudã
judecata zilei celei mari (Iuda 6). Hristos este pilda supunerii ºi slãveau pe Dumnezeu. Cine poate pricepe aºa ceva? Din
noastre. „El mãcar cã avea chipul lui Dumnezeu, S-a dezbrãcat Domnul curg izvoare de viaþã ºi putere, desfãtãri veºnice
de Sine însuºi… ºi S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte!” (Filipeni sunt în prezenþa Sa (Psalmul 16:11).
2:6-9). Domnul sã ne ajute sã învãþãm de la El! Domnul sã ne binecuvânteze ºi pacea Lui sã stãpâneascã
Acceptarea disciplinei (Evrei 12:5-11). Disciplinarea vine peste inimile noastre în toate circumstanþele vieþii!
în urma pãcatului ºi are rol de îndreptare. Dumnezeu se Ioan Zlibuþ
7
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului

Ioan Ciobota: Ce este radiestezia ºi cum funcþi- I. C.: Biblia Îl defineºte pe Dumnezeu ca fiind o
oneazã, ne rãspunde un radiestezist ºi infoenergetician: persoanã, cu care se poate comunica în mod direct. Omul
poate aduce laude sau cereri înaintea lui Dumnezeu, poate
Radiestezist ºi inforenergetician: Se poate spune cã sta de vorbã cu Dumnezeu, iar Dumnezeu îi rãspunde în
radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice, mod direct, prin Duhul Sfânt.
fãcând sã intervinã voluntar activitatea INCONªTIENTÃ, Maria Morariu L-a cãutat cu ardoare pe Dumnezeu ºi
pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns aceastã relaþie personalã cu El. Chiar dacã era sincerã în
facultãþilor normale ale individului. cãutãrile ei, ea a cãutat aceastã cunoaºtere ºi comunicare
într-un loc greºit.
Prof. Ernest V alea, specialist în religii orientale ºi doc-
Valea,
trine oculte: În aproape toate cazurile – ºi aceasta ar trebui Maria Morariu: La un moment dat a fost aºa o invazie
sã ne atragã atenþia – persoana umanã este definitã altfel de literaturã ºi de persoane care se ocupau cu tot soiul de
decât în creºtinism, la fel ºi Dumnezeu. tehnici de percepere a acestui „suprasen-sibil”, a
Aproape întotdeauna omul este definit ca o entitate „metafizicului”...
energetic㠖 fie ca o sumã de mai multe trupuri sau mai Una dintre acestea era radiestezia. Am zis: „Doamne,
multe corpuri, din care unul singur este cel pe care îl ºtim vreau sã vãd, vreau sã încerc, ce-i asta, cum e, ajung la
în mod tradiþional ca fiind trupul fizic, fie ca o pãrticicã din Tine, ce fac, cum se întâmplã?”
„energia universal㔠care se regãseºte în fiecare din noi. Am mers la aceste cursuri ºi, dacã e sa o luam de la
Faþã de creºtinism, unde se spune cã omul este o început, ceea ce se numeºte intuiþie sau glasul inimii,
fiinþã personalã creatã dupã chipul ºi asemãnarea lui instinctul, am simþit o barierã, o reþinere în clipa în care
Dumnezeu, care îºi gãseºte „energia” – ca sã folosesc l-am cunoscut pe acest om.
acelaºi termen – în Dumnezeu, adicã nu poate subzista Dar el prezenta niºte informaþii destul de logice ºi
prin sine însuºi ci numai prin Harul lui Dumnezeu, diferenþa documentate, pentru cã existã spiritul, existã sufletul, nu
este colosalã. putem nega; percepþiile acestea le avem cu toþii în noi, dar
modul în care intram în comunicare, pe care acest om îl
I. C.: Care sunt implicaþiile spirituale în cazul prezenta, folosind acea barã metalicã numit㠄ansã”, mi
tratamentelor homeopatice? se pãrea suspect.
Prin aceste cursuri prezentate cu o „ansã”, cu un
Dr
Dr.. Gheorghe Jurj, homeopat: Ceea ce este „forþ㠄raportor”, cu tot felul de grafice ºi scheme, puteai sã
vindecãtoare” în om, este numit „dinamis” ºi este de naturã evaluezi în funcþie de cum se miºca ansa în mâinile tale, la
divin㠖 spune Hannemann. ce nivel sub pãmânt se aflã izvoare sau metale rare sau ce
Este important faptul cã medicamentele homeopatice, anume doreai sã cauþi.
remediile homeopatice nu provoacã o acþiune la modul Simþeam cã ceva nu este în ordine, cã nu este de fapt
direct în organism, ci iscã o reacþie care este individualã ceea ce eu doream sã caut, ºi faptul cã informaþiile
ºi care reacþie pune în miºcare „forþa vital㔠a persoanei. prezentate la aceste cursuri erau amestecate – cursurile
Aceast㠄forþã vital㔠a persoanei este în acelaºi timp ºi începeau cu o rugãciune – erau prezentate la un moment
forþa vindecãtoare ºi ea este de naturã divinã. dat tot soiul de citate din Biblie, toate acestea erau folosite
de cãtre acest om tocmai pentru a învinge orice reticenþã
I. C.: Existã cumva un sistem de ideologie în din partea unor persoane care erau credincioase ºi care
homeopatie în ceea ce priveºte pe Dumnezeu sau Isus? cãutau de fapt comunicarea cu Dumnezeu.

Dr
Dr.. Gh. J.: Este o disciplinã pur medicalã, deºi „forþa I. C.: Cum circul㠄energiile univer-sului” prin om sau
vindecãtoare” este consideratã de naturã divinã. Cu toate cum s-ar putea creiona aceste energii conform definiþiilor
ca în foarte multe scrieri homeopatice o sã vedeþi invocat din acupuncturã?
numele lui Dumnezeu, fiind o disciplinã ºtiinþificã, nu are Ce sunt aceste „energii” – un flux de particule, o
o legãturã directã. reverberaþie? Dacã da, de unde? Un flux de spirite?

I. C.: În scrierile pe care le-aþi întâlnit, Dumnezeu cum Dr


Dr.. Ioan Ometa, acupunctor: Energia este o undã
este definit – este o forþã divinã, este o persoanã sau este cuanticã, o vibraþie. Nimic nu poate fi mai elocvent decât
o energie? dându-vã un exemplu.
La baza gâtului se gãsesc o serie de puncte care fac
Dr
Dr.. Gh. J.: Este o forþã divinã. un cerc la nivelul bazei gâtului, care se numesc în
8 acupunctur㠄ferestrele cerului”.
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului

Aceste ferestre ale cerului pot sã fie uneori obstruate, Cu alte cuvinte se vindecã dureri reumatice, dureri
blocate. Atunci individul are fie o durere de cap imensã, de cap, etc.
pentru cã energia care urcã nu mai coboarã ºi parcã se umfla Existã mai multe explicaþii posibile. Una care este
ca un balon în care sufli, fie are senzaþia de ameþealã, de rãspunzãtoare în cele mai multe cazuri este efectul pla-
cap gol, palid, semn cã energia nu urcã prin aceste ferestre, cebo. Efectul placebo constã în administrarea unui remediu
nu poate sã urce prin „ferestrele cerului” care sunt o barierã. care n-are absolut nici un efect de naturã organicã, deci nu
Dar aceastã bariera este selectivã, desigur, ºi lasã sã poate vindeca o boalã prin capacitãþile sale biochimice, ci
treacã ceea ce trebuie ºi când trebuie, ºi nu lasã sã treacã induce o stare de încredere paci-entului, încredere în acest
atunci când nu trebuie sã lase. preparat, iar aceastã stare de confort interior, de acceptare
Deci, faptul cã existã o energie care circulã, este foarte a remediului, declan-ºeazã în organismul sau anumite
clar, în clipa în care ai dat drumul la robinetul care este mecanisme necu-noscute pânã acum ºtiinþei ºi care duc la
reprezentat de „ferestrele cerului”, individul zice: „îmi este vindecare.
mult mai uºor capul, mult mai uºor”. Este clar cã nu poate Este bine cunoscut cazul producerii endorfinelor prin
fi vorba decât de o energie care nu poate fi cuantificabilã anumite efecte de acestea de tip placebo. Endorfinele sunt
niciodatã. niºte substanþe secretate de organismul uman care
funcþioneazã precum morfina, deci reduc durerea.
I. C.: Cum se integreazã omul în univers? Probabil cã în cazul acupuncturii efectul de eliberare
a endorfinelor este cel mai puternic.
Dr
Dr.. I. O.: În medicina chinezã nici nu se concepe altfel
ideea decât de integrare a omului în univers, considerând I.C.: Este îndreptãþitã oare dorinþa omului de a se
fiecare pãrticicã a lui drept împãrþitã în trei pãrþi: cer, om, vindeca cu orice preþ?
pãmânt.
De exemplu capul – este împãrþit în trei pãrþi – zona Prof. Dr
Dr.. Iosif Þon: Sã mergem la principiul biblic: în
calotei craniene este cer, zona masivului facial este omul I Ioan 4, apostolul Ioan dã niºte etichete, pentru vremea
ºi zona mandibularã este pãmântul. La torace, zona aceea, cum sã cunoascã oamenii dacã un duh este de la
superioara este cer, zona mijlocie este om ºi zona inferioarã Dumnezeu sau nu.
este pãmânt. Pe vremea aceea gnosticii erau de pãrere cã poþi sã
Dacã este sã considerãm întreg organismul, capul intri în legãturã cu lumea spiritelor, cã sunt nouã categorii
este cer, trunchiul este om ºi picioarele sunt pãmânt. Deci de spirite ºi cã te duci de la cele mai de jos pânã la cele
nu existã în filozofia chinezã o altfel de gândire decât de mai de sus.
integrare purã ºi absolut completã a omului în Univers. Pentru ei Domnul Isus nu era decât al 9-lea cerc de
spirite. Trebuia sã cunoºti parola, sã treci de la un spirit la
I. C.: Revenim la homeopatie. Efectul ceaiurilor de altul. Apropo, toatã aceasta teorie acum este convertitã în
plante este explicabil pe baza substanþelor chimice Teosofie. Þineþi cont cã Rudolf Steiner, cu antropozofia,
conþinute de acele plante. sunt o formã modernã de gnosticism.
Gabriela Sabãu foloseºte remedii homeopatice, dar Apostolul Ioan a vãzut cã aceºti gnostici nu credeau
în remediile homeopatice cu diluþii mari nu mai existã nici cã Domnul Isus a venit pe pãmânt ca om, cã s-a întrupat
o moleculã de substanþã activã, atunci când diluarea aici. De aceea el le-a dat o cheie: „Fiþi atenþi!”. Cheia care
substanþei de bazã depãºeºte numãrul lui Avogadro, care ne-o dã Ioan acolo este atitudinea oamenilor aceºtia faþã
este 1023. Rãmâne doar „potenþarea” de naturã spiritualã, de Domnul Isus.
aºa cum o definesc homeopaþii. Degeaba vorbesc ei despre Dumnezeu. Dacã ei nu-L
Cum funcþioneazã principiul diluþiei? au pe Domnul Isus în centru, dim moment ce ei nu
mãrturisesc: „L-am primit pe Domnul Isus în viaþa mea ºi
Gabriela Sabãu: Este o întrebare foarte bunã, pentru relaþia mea cu Dumnezeu o am prin Domnul Isus”, dacã el
cã nu se ºtie exact cum funcþioneazã. nu-þi spune clar cã Domnul Isus este Domnul vieþii lui ºi cã
Vitul Kass, un inginer grec are o teorie care spune cã tot ce face el este sub autoritatea Domnului Isus ºi cã el
aceste diluþii acþioneazã asupra organelor bolnave, intrând trãieºte dupã învãþãtura Domnului Isus, aºa cum este spusã
în rezonanþã. în Evanghelii, omul acela chiar dacã vorbeºte despre
Organul bolnav emite niºte unde care sunt de o Dumnezeu, NU-I DE LA DUMNEZEUL CEL ADEVÃRAT.
anumitã frecvenþã ºi remediile respective, care sunt de o El vine de la dumnezeul înºelãciunii, dumnezeul
anumitã diluþie, pot sã intre în rezonanþã cu organul veacului acestuia, care orbeºte minþile oamenilor ca sã nu
respectiv pe baza acestor unde sau radiaþii, nu ºtiu cum vadã frumuseþea Domnului Isus.
sã le spun. Deci el a emis aceastã teorie, care, din pãcate,
N-A PUTUT FI VERIFICATÃ. Aºa cã mare atenþie pentru cei
I. C.: Care sunt totuºi posibilitãþile prin care poate care cred cã pot sã preia tehnicile, dar
interveni adevãrata vindecare?
sã nu se implice cu spiritele care au
Prof. Ernest V alea: Existã aici mai multe posibilitãþi
Valea: inventat acele tehnici.
prin care poate interveni adevãrata vindecare: în primul
rând poate ar trebui sã menþionãm cã bolile care se vindecã
- va urma -
prin aceste metode sunt de naturã funcþionalã, adicã nu
de naturã organicã. 9
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului

Îmi amintesc de un frate care predica din Iacov erau într-o stare mai vinovatã decât cei condamnaþi.
1:23-24, într-un mod autentic dar ºI practic, despre Patriarhul Iuda, cu o educaþie avramicã, a acuzat public
Cuvânt, care este comparat cu o oglindã. În ea se pot ºi a cerut luarea celei mai dure mãsuri – moartea, pentru
vedea toate lucrurile, bineînþeles ºi chipul nostru cu nora lui, Tamar, o cananitã peste care au trecut necazurile
petele care trebuie îndepãrtate. Dar întreba el: „Ce este vieþii (Genesa 38:24). Oare conºtiinþa nu l-a sesizat cã ºi
o oglindã?” „O bucatã de sticlã vopsitã pe verso, în fapta lui trebuia pedepsitã? Dar ce radical a revenit
care te vezi, dar prin care, dacã se dezlipeºte substanþa asupra deciziei de condamnare când a recunoscut pe
reflectorizantã nu te mai vezi pe tine ci doar pe alþii”. drept, cã era mai vinovat ca ea! (Genesa 38:26).
La fel spunea el, este ºi Cuvântul folosit într-un spirit Împãratul David, auzind relatarea ipoteticã despre
de pocãinþã: te vezi pe tine însuþi în El ºi simþi nevoia bogatul care a luat mieluºeaua sãracului, a încadrat
sã te speli ºi sã te aranjezi. Dar dacã asculþi Cuvântul imediat cauza la articolul din Exodul 22:1, conform
fãrã a avea în atenþie propria imagine, o sã-i vezi pe cãruia cel ce a furat o oaie sã fie constrâns sã dea
toþi, cu toate greºelile lor, iar pe tine deloc. înapoi – când este prins – patru oi, drept pedeapsã.
Dar cât de simplu sau de complex, cât de absolut Dar el nu a putut sã facã legãtura cu propria-i stare,
sau de relativ, cât de permanent sau de sporadic este cãci el avea neveste multe ºi pe ales, iar bietul Urie
ca „Fiecare sã se cerceteze pe sine însuºi…” avea doar una, pe care i-a luat-o (2 Samuel 12:7-9).
(1 Corinteni 11:28) nu doar cu ocazia unui moment cu Imediat Dumnezeu a rostit pedeapsa pentru el, pentru
profundã semnificaþie (Cina Domnului) ci în fiecare zi cã, pe lângã faptul cã a fãcut rãul acesta a fost gata sã
trebuie sã ne autoexaminãm cu pertinenþã, cãci condamne ºi pe alþii (2 Samuel 12:10-12).
apostolul Pavel scrie în Galateni 6:4 „fiecare sã-ºi Aceastã ispitã era un fenomen de masã la iudei,
cerceteze fapta lui…”. Deci, orice acþiune ar trebui sã dar ea este o vinovãþie individualã: „…tu deci, care
poarte viza unui control preventiv, operativ ºi post înveþi pe alþii, pe tine însuþi nu te înveþi? Tu, care
operativ. Aºa suna ºi glasul profetului în Plângerile propovãduieºti: «Sã nu furi», furi? Tu care zici: «Sã
lui Ieremia 3:40 „Sã luãm seama la umbletele noastre, nu preacurveºti», preacurveºti? Tu, cãruia þi-e scârbã
sã le cercetãm, ºi sã ne întoarcem la Domnul”. de idoli, le jefuieºti templele? Tu, care te fãleºti cu
Este adevãrat cã unii au responsabilitãþi asupra Legea, necinsteºti pe Dumnezeu prin cãlcarea acestei
sufletelor altora, cãci „…au sã dea socotealã de ele…” Legi?” (Romani 2:21-23).
(Evrei 13:17), dar au sã dea mai întâi socotealã despre Evident cã nu doar evreii se aflau în aceastã stare
ei înºiºi (Romani 14:12) ºi nu cred cã cineva ar putea de tratare inversã ºi parþialã a lucrurilor cãci Pavel
fi cu adevãrat responsabil faþã de alþii, fãrã sã fie mai zice: „Aºadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe
întâi pentru sine. De acea cei puºi sã privegheze altul, nu te poþi dezvinovãþi; cãci prin faptul cã judeci
asupra altora trebuie sã corespundã ºi din punct de pe altul, te osândeºti singur; fiindcã tu, care judeci pe
vedere familial (1 Timotei 3:4-5). Enunþul ºi justeþea altul, faci aceleaºi lucruri” (Romani 2:1).
acestui principiu sunt evident, dar cât de realã este Soluþia pentru aceste stãri pãcãtoase este
respectarea lui în practica zilnicã? pocãinþa (Romani 2:4-5). Aºa a fãcut Iuda, aºa a fãcut
Sã observãm în câteva situaþii biblice, cât de uºor ºi David. Adicã exact ideea de la care am pornit: sã
ºi de tentant a fost ca oamenii cunoscãtori ai legii sacre, revopsim sticla pe verso pentru a ne vedea propria
sã vorbeascã ºi sã-i judece pe alþii, chiar atunci când ei imagine – în lumina ºi reflecþia Cuvântului lui
10
Statutul moral ºi spiritual al creºtinului

Dumnezeu care „…este viu ºi lucrãtor, mai tãietor De asemenea, vreau sã facem distincþie între
decât orice sabie cu douã tãiºuri: pãtrunde pânã acolo responsabilitãþile de conducere, care presupun
cã desparte sufletul ºi duhul, încheieturile ºi mãduva, studierea în cadru legal, a unor cauze – evident cu
judecã simþirile ºi gândurile inimii” (Evrei 4:12). scopul tratãrii directe a acestor stãri în vederea
Aºadar, învãþãtura vechiului ºi noului legãmânt, înaintãrii neprihãnirii ºi a stopãrii pãcatului ºi simpla,
prin situaþiile concrete prezentate în Scripturã, dar vinovata stare de a judeca pe robul altuia (Romani
dovedesc fãrã echivoc obligativitatea exhaustivã ca 14:4, 10, 13).
fiecare sã fie preocupat de propria-i persoanã. Iatã sfatul – poruncã adresat de Pavel pentru
Eu îmi imaginez complexitatea acþiunilor de Timotei ºi pentru toþi, pe tema aceasta: „Fii cu luare
autoprelucrare, autoportretizare, astfel: noi ne aflãm aminte asupra ta însuþi… cãci dacã vei face aºa, te
ca într-un mare laborator, unde mai mulþi profesori vei mântui pe tine însuþi…” (1 Timotei 4:16). Cum poþi
predau lecþii ºi fiecare elev (student) este la o masã sã fii cu luare aminte, sã veghezi asupra ta însuþi?
de lucru ºi are în faþã o planºã, un document în care Iatã câteva aspecte practice:
face înscrisuri, schiþe ºi desene. Acolo, el trebuie s㠕V erificã-þi periodic orarul ºi rezultatele practice
Verificã-þi
respecte instrucþiunile receptate prin audiþie sau ale ascultãrii, lecturãrii ºi studierii Scripturilor
observate pe ecran. Dar fiecare are libertatea s㠄…dobândeºte înþelepciunea, ºi cu tot ce ai, dobândeºte
„picteze” sau nu conform indicaþiilor. Orice neatenþie priceperea. Þine învãþãtura, n-o lãsa din mânã;
te poate face sã pictezi sau mai degrabã sã mâzgãleºti pãstreaz
pãstreaz--o, cãci ea este viaþa ta” (Proverbe 4:7, 13).
(greºind), ori sã ieºi din „chenarul” tãu. • Controleazã-þi mereu timpul afectat rugãciunii,
Cum aratã planºa ta? Dacã te ocupi de propria ta pasiunea luptei ºi conþinutului rugãciunilor
rugãciunilor,, în mod
viaþã, ai ºanse s㠄pictezi” frumos, sã faci un chip special al celor particulare. Ia modelul sutaºului
dupã asemãnarea lui Dumnezeu „…dacã, cel puþin, Corneliu care ”…se ruga totdeauna lui Dumnezeu”
L-aþi ascultat, ºi dacã, potrivit adevãrului care este în (Faptele Apostolilor 10:2).
Isus, aþi fost învãþaþi, cu privire la felul vostru de viaþ㠕 Observã-þi condica prezenþelor la Casa
din trecut, sã vã dezbrãcaþi de omul cel vechi care se Domnului sau în alte locuri de pãrtãºii frãþeºti, în
stricã dupã poftele înºelãtoare; ºi sã vã înnoiþi în duhul funcþie de situaþii specifice. „Sã nu pãrãsim adunarea
minþii voastre, ºi sã vã îmbrãcaþi în omul cel nou, fãcut noastrã cum au unii obicei…” (Evrei 10:25).
dupã chipul lui Dumnezeu, de o neprihãnire ºi sfinþenie • Cerceteazã-þi comportamentul faþã de cei din
pe care o dã adevãrul” (Efeseni 4:21-24). familie (soþ, pãrinþi, socri, copii, nepoþi, alþii), cãci
Dar toate aceste operaþii nu pot fi fãcute decât în „Dacã nu poartã cineva de grijã de ai lui, ºi mai ales
propria-þi viaþã. Existã însã situaþia negativã, în care de cei din casa lui, s-a lepãdat de credinþã, ºi este mai
oamenii încearcã s㠄picteze” vieþile altora fãcând rãu decât un necredincios” (1 T imotei 5:8).
Timotei
aprecieri gratuite sau chiar judecãþi complexe, care • Sondeazã tainic opinia celor din societate
s-ar putea sã fie în parte sau chiar în întregime greºite, (colegi de ºcoalã, de muncã, vecini), despre felul în
de regulã în absenþa acelor persoane. care te raportezi la ei, potrivit cu interferenþele
Apostolul zice: „Nimeni din voi sã nu sufere… cotidiene. „Sã aveþi o purtare bunã în mijlocul
ca unul care se amestecã în treburile altuia” (1 Petru Neamurilor
Neamurilor,, pentru ca în cea ce vã vorbesc de rãu ca
4:15). Nimeni nu poate face din exterior, nimic în viaþa pe niºte fãcãtori de rele, prin faptele voastre bune, pe
altuia în vederea corectãrii sau desãvârºirii lui. De fapt care le vãd, sã slãveascã pe Dumnezeu în ziua
tu nu poþi corecta decât în viaþa ta. Dupã cum nu poþi cercetãrii” (1 Petru 2:12).
converti pe cineva fãrã acceptul lui, la fel, nu poþi • Nu uita cã fiecare are datoria sã contribuie di-
remodela pe cineva dacã el însuºi nu este interesat rect sau indirect la înaintarea Împãrãþiei lui Dumnezeu.
de acest lucru, dacã el nu pune mâna pe propria-i Dacã ai chemarea, du-te de vesteºte Împãrãþia lui
pensulã sã deseneze dupã instrucþiuni ºi eventual Dumnezeu (Luca 9:60), iar dacã nu, sprijineºte cu
ajutat de modelul (imaginea) ta, „…fii o pildã pentru rugãciune sau cu bani pe cei ce o fac (Efeseni 6:18-20;
credincioºi…” (1 Timotei 4:12). Filipeni 4:15-19).
Vreau sã facem o distincþie clarã între procesul • Analizeazã-þi, dar fãrã publicitate, faptele caritabile
educãrii ºi ucenicizãrii, care necesitã o preocupare ºi ajutorul oferit celor nevoiaºi, cãci grija pentru sãraci
totalã pentru discipoli ºi procesul preocupãrilor este o anexã obligatorie a Evangheliei (Galateni 2:10).
de-liberate de a ne interesa de alþii, doar pentru a face Foarte probabil cã dupã aceastã înºeptitã
criticã, sau doar pentru a-i judeca ºi condamna, de a-i verificare sã constaþi cã autoportretul mai are de
povesti lui Dumnezeu, în rugãciunile noastre fariseice, suferit încã multe modificãri, deci „picteaz㔠în
cât de grozavi suntem noi pe de o parte ºi cât de chenarul tãu.
pãcãtoºi sunt alþii pe de altã parte.
Iosif Anca
11
Familia, cuibul credinþei

Soþia mea stãtea într-o curte, discutând cu tânãra mânia cã i s-a refuzat o favoare personalã. Din
mamã a unui bãieþel de ºapte ani ºi a douã fetiþe, care experienþele trecute, el ºtia cum sã-ºi manipuleze
erau cât se poate de ascultãtoare ºi potolite. Bãiatul mama pentru satisfacerea propriilor dorinþe ºi dincolo
însã, era acel gen de copil ce face încã sã circule cãrþile de toate, el a reuºit sã-ºi intimideze mama prin faptul
mele. El a venit la un moment dat din casã cu o cutie cã a determinat-o sã-i dea biscuitul cerut. Prin
cu prãjiturele în mânã, pretinzând sã-i fie datã lui. atitudinea ei, mama l-a ajutat pe copil sã-ºi menþinã
Mama sa îi spuse: „Nu, pentru cã nu sunt destule felul greºit de comportament. Toþi copiii sunt educaþi,
prãjituri ºi pentru ceilalþi copii” (copiii vecinului cu cu diferenþa cã unii sunt educaþi corect, iar alþii greºit.
care el se juca). Bãieþelul a privit spre mama lui ºocat Haideþi sã analizãm aceastã întâmplare mai
ºi ofensat, apoi supãrarea i-a încreþit buzele ºi i-a îndeaproape. Mama ar fi putut „controla” situaþia,
încruntat sprâncenele. A început sã protesteze ºi sã-ºi ieºindu-ºi din fire ºi plesnindu-l pentru atitudinea ºi
roage mama, trãgând cu frenezie de ambalajul gesturile sale. El ar fi putut sã þipe ºi sã dea din picioare
prãjiturilor. Pãrea cã ar fi vrut sã facã acest lucru în pentru a o determina sã-i parã rãu fiindcã a fost „o
mod cât mai evident cu putinþã. Mama a început un mamã atât de rea ºi crudã”. Mama ar fi putut sã se
soi de dans caraghios în jurul lui, încercând sã simtã zdrobitã în sufletul ei ºi sper, întristatã de
recupereze prãjitura. Pentru o clipã aceasta s-a aflat atitudinea fiului ei. Dacã ea ar fi sporit manifestarea
în aer ca un fel de premiu pe care ºi-l râvneau amândoi. severitãþii ei, ar fi fost mai prudentã ºi totuºi mânioasã
Pânã la urmã, ea a reuºit sã punã mâna pe bãieþel, dar ºi uºor de manipulat. Este aceasta starea în care vã
nici ea, nici bãiatul n-au ieºit învingãtori. Cel ce a aflaþi? Aþi încercat deja „totul” ºi aþi ajuns la concluzia
pierdut a fost în primul rând copilul: e vorba de cã aveþi un copil „de-a dreptul” sãlbatic? Daþi-mi voie
pierderea unui caracter. sã vã spun cã nu e aºa! N-aþi fãcut altceva decât sã
Dacã el ar fi fost obiºnuit sã respecte punctul de neglijaþi educarea potrivitã.
vedere al mamei sale, nu s-ar fi pus problema unei Þineþi minte cã reacþiile acestui gen de
dispute ºi ar fi predat prãjitura. Dar era mica lui afacere. consumator de „prãjiturele” sunt rezultatul dorinþelor
Mama stãtea acolo þinând în mânã prãjitura turtitã, mereu nestãpânite privind „lucrurile bune pentru
pãrând epuizatã, când el a zis: „Atunci dã-mi mãcar mâncat”. Acest gen de copil trãieºte pentru a se
un biscuit”. Cãutând o cale de scãpare, mama i-a oferit mulþumi pe sine, ºi devine mânios atunci când cineva
micului speculant biscuitul cerut ºi a pus astfel capãt sau ceva i se pune în cale. Problema e mai mare decât
acelei tratative. Acesta era stresul ei zilnic de acasã. ideea de a da copilului ceva cu þârâita. Preocuparea
Copilul nu s-a aºteptat sã-ºi domine mama (cu noastrã primordialã este formarea caracterului încã
12 toate cã o va face odatã), ci el a vrut doar sã-ºi exprime de mic.
Familia, cuibul credinþei

Copilul poate sã nu fie ºi efectului funcþionând. Aplicaþi principiul acþiunii ºi


dezvoltat din punct de vedere moral, reacþiunii. Atunci când acþiunile sale sunt nepotrivite,
în sensul de a poseda capacitatea aceasta se datoreazã reacþiilor din partea
dumneavoastrã, reacþii care îl confruntã cu ceva ce el
de a face judecãþi de valoare sau de
vrea sã obþinã. El se va adapta imediat, folosind legea
a-ºi înfrâna pornirile, dar el poate fi
propriului interes. Dacã sunteþi la fel de consecvent
educat, format în spiritul ca „legea mezilor ºi perºilor”, el îºi va adapta acþiunile
autoimpunerii. Dacã nu îl pregãteºti în favoarea propriilor interese.
sã îºi controleze dorinþele când este Dacã copilul va continua sã þipe ºi sã protesteze
atunci când le daþi prãjitura celorlalþi copii, duceþi-l în
mic, el va fi lipsit de control cu mult
acel loc unde se pãstreaz㠄nuieluºa fermecat㔠ºi
înainte de a ºti cã ar trebui sã-ºi
impuneþi-i „respectul” ce i se cuvine.
dezvolte autocontrolul. Dacã totuºi va continua sã fure dulciuri sau sã
aibã pretenþii, spuneþi-i pur ºi simplu, cã faptele lui v-au
Faptul cã mama a cedat la insistenþele lui, l-a fãcut sã vedeþi cã viciul sãu trebuie înlãturat, astfel încât
încurajat în a repeta aceastã greºealã sau alte fapte nu îi veþi mai cumpãra nimic dulce timp de o lun㠖 ºi
similare cu cea relatatã. þineþi-vã de cuvânt. Cel mai rãu lucru pe care l-aþi putea
Mai sunt ºi alte metode prin care pot fi trataþi aceºti face ar fi acela dea face o excepþie sau de a renunþa
copii egoiºti. Vã voi sugera o posibilã metodã de a-l dupã o sãptãmânã sau douã la decizia luatã.
trata pe prãdãtorul de prãjituri. Când el începe prin a Aþi putea întreba: „Dacã el este încã motivat de
rupe ambalajul ºi a protesta, în loc sã acceptaþi egoism, cum mai poate fi pregãtirea lui folositoare din
provocarea ºi sã deveniþi parte adversã în competiþie, punct de vedere moral?” Chiar dacã e posibil ca el sã
lãsaþi-vã puþin spre spate ºi luaþi mima unui observator manifeste gesturi ce þin de propriul interes, el este
solemn. Consideraþi-vã un fel de judecãtor care trece îndemnat sã-ºi exerseze negarea propriilor pofte.
în revistã probele. Dacã ar fi intenþionat sã deschidã Acest lucru îl va înzestra în vederea autodisciplinãrii
cutia cu prãjituri, ar fi fãcut-o. Dacã, însã, el nu atunci când facultãþile sale morale vor fi dezvoltate în
intenþioneazã sã forþeze nota ºi sã o deschidã, în cazul întregime. Nuiaua ºi exploatarea reacþiilor sale pot
în care dumneavoastrã nu vã angajaþi într-o disputã cu schimba inima copilului. În orice caz, ele pot conduce
el pe acest subiect, aceastã performanþã pe care la un control complet al manifestãrilor „rãului” ºi pot
intenþioneazã sã o atingã va deveni curând o conduce la un copil deschis faþã de învãþãturã ºi
încurcãturã a unui pofticios. Aºteptaþi pânã ce se disciplinare în ceea ce priveºte raþiunea ºi exersarea
manifestã. Atunci când deschide cutia sau renunþã sã autocontrolului.
mai încerce, acþionaþi în aºa fel încât nu numai cã îi Atunci când se lucreazã cu înþelepciune, nuiaua
veþi face imposibilã o rãsplatã imediatã, dar îl veþi lipsi este o parte indispensabilã în educaþia copilului. Ea
de orice rãsplatã viitoare. Faceþi ca acþiunile lui sã fie însã nu poate þine loc de educaþie. Nu trebuie sã
contraproductive, rãspunzând la ele într-un mod care perseveraþi în a vã pãlmui sau bate copilul ca rãspuns
îl lipseºte chiar de mai mult decât spera sã câºtige. la repetatele lui abateri privind pofta sa de dulciuri.
Atunci când copilul dezveleºte prãjitura din Faceþi în aºa fel încât, dacã nu altceva mãcar propria
ambalaj, spuneþi-i cu voce calmã sã o dea prietenilor tendinþã de egoism sã-l determine înspre o tovãrãºie
sãi. ªocul cererii dumneavoastrã ºi atitudinea acceptabilã: abia apoi folosiþi nuiaua ca sã-i amintiþi
neclintitã îl vor determina probabil sã se supunã. Dacã aceasta ºi ca sã-l educaþi.
nu va asculta – în continuare spuneþi-i cã nu va primi
dulciuri timp de o sãptãmânã. Întãriþi spusele cu o
micã pedeapsã. Nu daþi înapoi faþã de cele afirmate.
Lãsaþi-l sã suporte pierderea în timp. Dupã douã sau
trei asemenea experienþe, el va observa legea cauzei de Michael Pearl
Preluat cu permisiune 13
Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

De când nu mi-ai scris, s-a scurs vreme multã… Asprimile iernii s-au potolit ºi pe faþa limpezitã a zãrilor se vãd sãgetând
pãsãri cãlãtoare. Sub apãsarea înstrãinãrii, se întorc la vechile sãlaºe (Proverbe 27:8). Le privim cu mâna streaºinã la ochi ºi
ne bucurãm de primãvarã, pentru cã odatã cu ea înmuguresc ºi nãdãjduirile noastre. Se vede cã suntem ºi fiii acestui
pãmânt… Scrisoarea ta târzie mã bucurã totuºi. Sã nu-mi spui profet, dar am intuit în amãnunt chiar motivul amânãrilor tale:
þi-ai sporit lecturile ºi implicit a crescut numãrul întrebãrilor care-þi sfredelesc cugetul, n-ai rãspunsurile dupã care râvneºti
ºi te cuprind neliniºti. Apoi între aceste neliniºti se insinueazã disperarea ºi adesea îndoieli otrãvite. Vreau sã-þi spun cã toate
aceste stãri sunt într-un fel preþul cãutãrilor tale. La urma urmei, nu-i pãcat sã te îndoieºti de anumite lucruri, ci mai grav este
ca, fãrã o atentã cercetare, sã crezi orice. E adevãrat cã este o fericire pe care o savureazã omul credul, care nu cerceteazã
ºi o nefericire pe care o încearcã cel ce cautã stãruitor. Numai cã, dacã celui dintâi fericirea i se demonetizeazã cu vremea,
celui din urmã chiar nefericirea lui face ca odatã înþelese anumite adevãruri, plãcerea descoperirii sã fie cu atât mai mare. ªi
chiar dacã ideea pe care o descoperã era cunoscutã din altã parte, bucuria de a o regãsi sub valurile care o acoperã îi dã o
nouã prospeþime. Mã gândesc aici la experienþa fericitului Augustin, când scria: „Totul a fost rânduit de Pronia divinã, nu, nu
am nici o îndoialã, pentru a îmblânzi trufia prin efort ºi pentru a feri de plictisealã intelectul aceluia pentru care lucrurile ce se
lasã uºor descoperite îºi pierd cel mai adesea preþul” (de dr dr.. Christ. 11:7).
11:7).
Am reþinut din scrisoarea ta cã nu poþi accepta afirmaþiile din manualele de teologie cu privire la faptul cã nu toþi
evreii credincioºi de sub Lege au avut Duhul Sfânt, precum cei din Biserica de azi, ci numai acea categorie privilegiatã,
restrânsã numeric, cum ar fi regii lui Israel ºi profeþii Domnului. Nici eu nu accept acest punct de vedere ºi îþi propun sã te
gândeºti la acest aspect, care fie scapã teologiei oficiale, fie o ignorã cu bunã ºtiinþã. În vechime, Dumnezeu a poruncit
fiecãrui evreu prin Moise: „Sã Sã vã tãiaþi dar inima împrejur
împrejur,, ºi sã nu vã mai înþepeniþi gâtul
gâtul” (Deuteronom 10:16). Era aceasta
o cerinþã gratuitã fãrã ca cel cãruia i se adresa s-o poatã împlini? Cãuta oare Dumnezeu prilejuri de ceartã cu ei sau un
motiv sã-i poatã pedepsi? Departe de Dumnezeu aºa ceva! De fapt ce le cerea Dumnezeu Israeliþilor ºi ce înseamnã
aceast㠄tãiere împrejur a inimii”? Expresia aceasta metaforicã o foloseºte ºi apostolul Pavel în scrierile lui nu numai
…tãiere împrejur a inimii în duh…
adâncind-o, ci ºi explicând-o fraþilor cãrora el le scria: „…tãiere duh…” (Romani 2:29), sau „…Cãci …Cãci cei
tãiaþi împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu…Dumnezeu…” (Filipeni 3:3), sau „…cu …cu tãierea împrejur
în dezbrãcarea de trupul poftelor firii noastre pãmânteºti…”
pãmânteºti… (Coloseni 2:11). Cred cã asta semnifica „tãierea împrejur” ºi
pentru evreii din vechime, ca ºi pentru noi astãzi, dacã nu cumva S-a schimbat Dumnezeu între timp.
Poruncile decalogului tocmai asta cereau: curãþirea de poftele firii pãmânteºti, ascultare iubitoare de Dumnezeu prin
Duhul lui Dumnezeu. In concluzie, Dumnezeu le-a cerut schimbare lãuntricã, o viaþã de slujire prin Duhul Sfânt, sau un nou
mod de trãire.
Deci, fãrã asistenþa Duhului Sfânt, aceastã cerinþã divinã era absurdã ºi cu neputinþã de îndeplinit, dar ºi mai absurdã
mi se pare ameninþarea din partea lui Dumnezeu anunþatã prin profetul Ieremia casei lui Israel: „Iatã, Iatã, vin zilele, zice Domnul,
când voi pedepsi pe toþi cei tãiaþi împrejur
împrejur,, care nu sunt tãiaþi împrejur cu inima… toatã casa lui Israel are inima netãiatã
împrejur
împrejur” (Ieremia 9:25-26). Deci dacã se considerã justificatã cerinþa divinã privitoare la tãierea împrejur a inimii, dar ei nu
se bucurau de asistenþa Duhului Sfânt, cum se justificã ameninþarea Domnului? Este Dumnezeu un Dumnezeu cãruia sã-i
placã rãutatea? Cãci doar rãutãþii îi este propriu atunci când îi lipsesc prilejuri de a se exprima sã le nãscoceascã.
Dumnezeul nostru nu este însã aºa. Acum te las pe tine sã duci raþionamentul mai departe ºi sã tragi concluzia care
se impune. Am rãmas plãcut surprins de observaþia pe care ai fãcut-o cu privire la cele „trei trepte” din capitolul 2 al cãrþii
Proverbele lui Solomon, trepte care odat㠄urcate” te aºeazã sigur acolo unde mi-ai scris: „Cãci Cãci oamenii fãrã prihanã vor
locui þara, ºi oamenii neîntinaþi vor rãmâne în ea ea” (Proverbe 2:21). Remarc aceastã frazã frumoasã din scrisoarea ta. Cât
despre regele Solomon, el trebuia sã urce ºase trepte pentru a se aºeza pe scaunul de domnie al împãrãþiei, iar eu trebuie
sã urc doar trei trepte pe care nu le-a zidit Hiram din Tir, ci Înþelepciunea. Iatã cele trei trepte:
…vei primi cuvintele mele
• „…vei mele”
…vei pãstra cu tine învãþãturile mele
• „…vei mele”
14 …dacã-þi vei pleca inima la pricepere
• „…dacã-þi pricepere” (Proverbe 2:1-2).
Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

Nu sunt surprins cã te miri de propria ta observaþie pe care o faci ºi anume: de ce înþelepciunea divinã nu oferã cel
puþin aici decât „pur si simplu cuvinte”? Aºa este cum spui: „pur ºi simplu cuvinte”, adicã cuvinte simple ºi pure. Ca sã
înþelegi, trebuie sã te duci cu mintea la începuturi, în zorii Facerii, când Marele Arhitect plãmãdind fãptura umanã, a rânduit
pãstrarea acesteia în stare perfectã nu rânduind în juru-i o gardã de îngeri cum ne-am fi aºteptat, ci oferindu-i „cuvinte”.
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poþi Poþi sã mãnânci dupã plãcere…
plãcere…” (Genesa 2:16-17). Oare de ce Dumnezeu
a dat primei perechi umane doar „cuvinte” ºi nimic mai mult; adicã i-a dat „noþiunea”, i-a dat „ideea”? Cred cã deoarece
omul a fost creat cu capacitatea de a fi liber, de aceea numai Cuvântul rãmâne singurul vector informaþional prin care
Dumnezeu poate determina conºtiinþa, prin care poate penetra în lumea secretã a gândurilor, producând astfel efecte
responsabile. Aºa a conceput ºi a realizat Dumnezeu omul. Dar „ªarpele cel vechi” a înþeles repede strategia divinã de
pãstrare a omului ºi mizând tot pe libertatea omului s-a apropiat de acesta tot cu „cuvinte”, însã altele decât cuvintele
Adevãrului.
Ce s-a întâmplat, o ºtii: omul a cãzut, târând cu sine în blestem ºi moarte toatã creaþia. Dar Dumnezeu, care a plãnuit
în Sine vindecarea creaþiei, a hotãrât sã înceapã tãmãduirea cu omul, ºi aceasta tot prin „cuvinte”. Prin urmare deci, dacã
în zorii creaþiei cãderea a însemnat posibilitatea de a te îndoi de cuvintele lui Dumnezeu, astãzi vindecarea începe cu
posibilitatea de a te îndoi de „cuvintele” ªarpelui ºi a accepta „cuvintele” Înþelepciunii. Se vede cã cel dintâi pas spre
credinþã este îndoiala.
Ascultaþi, cãci am lucruri mari de spus, ºi buzele mi se deschid ca sã înveþe pe alþii ce este
ªi Înþelepciunea oferã: „Ascultaþi,
drept. Cãci gura mea vesteºte adevãrul, ºi buzele mele urãsc minciuna! T oate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic
Toate
neadevãrat, nici sucit în elele” (Proverbe 8:6-8).
Dar nu este suficient sã primim doar cuvintele Înþelepciunii, ci mai ales sã le pãstrãm dupã aceea, ºi asta este mai
greu. Cãci e mult mai dificil sã pãstrezi ceea ce ai primit decât sã primeºti ceea ce trebuie pãstrat. Oricât de nobilã ar fi
sãmânþa pe care Semãnãtorul o aruncã sub brazda þarinii, dacã nu rãmâne acolo, nu va încolþi ºi nu va rodi. Tot aºa este
ºi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aceea ce înþelegem ne aparþine ºi Cuvântul Sfânt trebuie înþeles ºi la aceastã înþelegere
se ajunge printr-o meditaþie zilnicã ºi disciplinatã. De aceea te sfãtuiesc sã faci ordine în cele de afarã retrãgându-te cât e
cu putinþã din zgomotul lumii, liniºtindu-te lãuntric, ca sã auzi acolo în adâncul tãu cât mai clar glasul Adevãrului.
Cine cugetã la Cuvântul Domnului, gãseºte fericirea, ºi cine se încrede în Domnul este fericit
„Cine fericit” (Proverbe 16:20).

,,Sã nu se depãrteze cuvintele acestea de ochii tãi, pãstreazã-le în fundul inimii tale! Cãci ele sunt viaþã pentru cei ce
le gãsesc, ºi sãnãtate pentru tot trupul lor lor” (Proverbe 4:21-22).
Fiule, nu uita învãþãturile mele, ºi pãstreazã în inima ta sfaturile mele! Cãci ele îþi vor lungi zilele ºi anii vieþii tale, ºi-þi
„Fiule,
vor aduce multã pace
pace” (Proverbe 3:1-2).
Nu vreau iubite, sã-þi las impresia cã meditaþia care aduce cu sine ºi alte satisfacþii lãuntrice împreunã cu înþelegerea
Adevãrului, ar trebui urmãritã doar pentru ea însãºi, ci cu un scop mai înalt, adicã schimbarea comportamentului, apropierea
de Dumnezeu ºi odihna în El. Dacã în religiile pãgâne, adicã religiile de mistere, meditaþia era conceputã ºi practicatã ca o
încercare de detaºare de realitatea obiectivã, urmãrindu-se simplificarea personalitãþii la nivelul conºtiinþei, pânã la
dizolvarea sinelui în marea conºtiinþã cosmicã, adicã un fel de sinucidere filozoficã prin negarea de sine, meditaþia creºtinã
aduce în schimb cu sine potrivit cu textele citate mai sus, fericire, viaþã, sãnãtate, longevitate, înþelepciune ºi pace, dar
toate acestea prin Dumnezeu, izvorul lor cel nesecat. Iatã de ce aceastã experienþã trebuie trãitã în duhul rugãciunii, adicã
în dependenþa de Dumnezeu, precum sugereazã expresia de care ai fãcut pomenire în scrisoarea ta: „…dacã …dacã te vei ruga…
ruga…”
(Proverbe 2:3). Aºadar, un om al meditaþiei este un om al rugãciunii, aºa cã rezervã-þi timp pentru rugãciune în liniºte, în
locuri retrase, ca sã poþi sta în întregime înaintea Tatãlui Ceresc. Dacã, fiind înaintea Lui în rugãciune, mintea ne este
risipitã în altã parte, asta aratã limpede cine este stãpânul inimii noastre. Este adevãrat cã sunt mulþi paraziþi spirituali
care, chiar dacã nu ne împiedicã de la rugãciune, ne împiedicã sã ne atingem scopul propus. Nu am în vedere aici pãcate,
ci mai degrabã grijile mãrunte ale vieþii de fiecare zi, griji de altfel legitime. Cum sã te rogi cu folos? Vei învãþa rugându-te!
Este adevãrat aºa cum mi-ai scris, cã Solomon nu îndeamnã insistent la rugãciune pe cel ce vrea sã dobândeascã
Cãci Domnul dã înþelepciune; din gura
înþelepciunea, afarã de versetul pe care l-ai indicat la început. ªi totuºi când el scrie: „Cãci
Lui iese cunoºtinþã ºi pricepere Încrede-te în Domnul din toatã inima ta, ºi nu te bizui pe înþelepciunea ta!
pricepere“ (Proverbe 2:6). „Încrede-te ta!”
Nu
(Proverbe 3:5). „Nu te socoti singur înþelept; teme-te de Domnul, ºi abate-te de la rãu!
rãu!” (Proverbe 3:7) te trimite la Dumnezeu,
Izvorul nesecat al înþelepciunii. Ori ºtii bine cã la El nu ne putem duce decât pe calea rugãciunii. Încolo „…dacã-þi…dacã-þi vei pleca
inima la pricepere; dacã vei cere înþelepciune, ºi dacã te vei ruga pentru pricepere, dacã o vei cãuta ca argintul, ºi vei umbla
dupã ea ca dupã o comoarã, atunci vei înþelege frica de Domnul, ºi vei gãsi cunoºtinþa lui Dumnezeu Dumnezeu” (Proverbe 2:2-5).

Salutãri!
Zaharia Bica
15
Înþelepciune pentru înþelepþi

„Cine iubeºte certarea,


iubeºte ºtiinþa;
dar cine urãºte mustrarea,
este prost”
Proverbe 12:1

Acest proverb nu este numai o notaþie „sensibil㔠Proverbelor: „proºti”. De fapt, aceasta este prostia
a înþeleptului, ci ºi o constatare ce izbeºte zilnic pe „fundamental㔠a celui ce nu va ajunge înþelept:
orice om care se ocupã de educaþie sau de consiliere. refuzul educaþiei.
De exemplu, la noi, ca pãstori sufleteºti, apar zilnic Iatã pe larg provocarea înþelepciunii ºi atitudinea
discuþii cu oameni ce-ºi confeseazã plângând, împotrivitoare a multora, Proverbe 1:20-24: „Înþele-
înfrângerile de o naturã sau alta, mai grave sau mai pciunea strigã pe uliþe, îºi înalþã glasul în pieþe… la
uºoare. Surprinzãtor este faptul cã dupã ce omul porþi, în cetate, îºi spune cuvintele ei: «Pânã când veþi
recunoaºte el însuºi cã a acþionat greºit, refuzã cu iubi prostia, proºtilor?… ºi vor urî nebunii ºtiinþa?
politeþe sau chiar supãrare sfatul pe care vrei sã i-l Întoarceþi-vã sã ascultaþi mustrãrile mele!»” Cuvintele
dai. În asemenea situaþii, am întrebat uneori chiar înþelepciunii continuã cu efectele neascultãrii proºtilor,
persoanele în cauzã, cerându-le sã judece logic: „Dacã Proverbe 1:25-27, 29-32: „…fiindcã lepãdaþi toate
fãcând aºa cum ai ºtiut ºi cum ai vrut, ai înregistrat sfaturile mele ºi nu vã plac mustrãrile mele, de aceea
un eºec, acum ascultã-mã pe mine sau pe alþii ºi fã ºi eu, voi râde când veþi fi într-o nenorocire… când va
altfel, adicã aºa cum eºti învãþat. Cel puþin încearc㠖 da peste voi necazul ºi strâmtorarea… Pentru cã au
dar dacã va fi bine?” Însã de multe ori tot cei în cauzã urât ºtiinþa, ºi n-au ales frica Domnului, pentru cã n-au
sunt gata – tot ei – sã spunã ce trebuie fãcut, sã nu iubit sfaturile mele, ºi au nesocotit toate mustrãrile
asculte. Concluzia ºi urmarea rezidã de la sine, rãmân mele. De aceea se vor hrãni cu roada umbletelor lor, ºi
cu problema nerezolvatã, pentru cã nu acceptã altã se vor sãtura cu sfaturile lor. Cãci împotrivirea proºtilor
soluþie, deºi vechea metodã nu a dat rezultate bune. îi ucide, ºi liniºtea nebunilor îi pierde”.
De asemenea, am constatat în diferite discuþii pe Aceleaºi concluzii se pot desprinde ºi din cartea
teme doctrinare sau pur practice cât de greu e sã Osea, din care citez: „Israel a lepãdat binele cu scârbã,
accepte cineva o corectare, oricât ar fi de generalã de aceea vrãjmaºul îi va urmãri (Osea 8:3). Totuºi
sau de pertinentã, de politicoasã sau de oficialã, chiar existã bucuria cã unii ascultã ºi astfel sunt un model
dacã a fost experimentatã ºi de alþii. Ce sã mai zic de binecuvântat al ascultãrii, de aceea Proverbe 1:33 se
o mustrare categoricã, când riºti sã fie ultima încheie optimist: „…dar cel ce m-ascultã va locui fãrã
întrevedere. grijã, va trãi liniºtit ºi fãrã sã se teamã de vreun rãu”.
Nu sunt absurd, adicã îmi dau seama cã nu este Minimul este o mustrare venitã la timp optim ºi
plãcut pentru firea omului sã primeascã vreo corecþie, frumos ambalatã, iar maximul este sã cauþi un înþelept
iar pe de altã parte nu toate sesizãrile trebuie ascultate sã-l întrebi, pentru a fi corectat – între aceste limite ºi
ºi cu atât mai puþin aplicate. Vã rog însã sã reþineþi cã cu tendinþe de creºtere trebuie sã se desfãºoare
Solomon, în Proverbe 12:1, face referinþã la sfaturile perfecþionarea noastrã.
înþelepte (ºtiinþa), dar totodatã la faptul cã omul trebuie Iatã un caz: un predicator musafir a vorbit despre
sã se lase învãþat, modelat, cãci numai aºa va avansa necesitatea efectuãrii fizice a spãlãrii picioarelor în
în ºtiinþã. Dacã nu iubim ºtiinþa, trebuie sã o cadrul bisericii locale, timp în care a fost atenþionat
recunoaºtem, oricum o vor constata alþii ºi noi la de cel care conducea slujba. Dupã predicã s-a fãcut
16 sfârºit – cã vom rãmâne fãrã ea, adicã în formularea corecþia: „spãlarea picioarelor se face în duh, nu fizic”.
Alternative

(continuare din pagina 5)


La terminarea slujbei a avut loc o discuþie în urma
cãreia musafirul a întins mâna spre conducãtorul lo-
cal, dar s-a izbit de refuzul acestuia. Fazã în care unul
dintre cei ce au asistat a întrebat: „Aceasta-i spãlarea
în duh?” Nu ºtiu ce au discutat dupã despãrþire cele
dou㠄tabere”. Noi folosim însã cazul pentru
expunerea noastrã. „Cine iubeºte certarea, iubeºte
ºtiinþa”. Un om înþelept ar fi spus: „Am fost foarte
atent ce s-a spus în predicã ºi în „corecþie” ºi fiindcã
mi-e dragã ºtiinþa, mã voi duce acasã ºi mã voi
documenta mai profund pe tema aceasta ºi totodatã
cum ar trebui sã mã comport în stãri de diferenþe
deschise de opinii.
Evident cã articolul de faþã nu se constituie într-o
pledoarie indirectã în favoarea spãlãrii picioarelor, deºi Domnului nu este privatã sau publicã, ci totalã: „Vreau ca
bãrbaþii sã se roage în orice loc, ºi sã ridice spre cer mâini
n-ar fi lipsit de sens un studiu pe tema aceasta. Dar
curate, fãrã mânie ºi fãrã îndoieli. Vreau de asemenea, ca
este atât de grav cã într-o vreme când ne calificãm,
femeile sã se roage îmbrãcate în chip cuviincios, cu ruºine ºi
reciclãm, perfecþionãm în atâtea ramuri ale ºtiinþei,
sfialã; nu cu împletituri de pãr, nici cu aur, nici cu mãrgãritare,
rãmânem adesea fãrã ºtiinþa sfinþilor în ale religiei. nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor
Dovadã este ºi limbajul, adesea arhaic în mod voit, care spun cã sunt evlavioase” (1 Timotei 2:8-10).
ca ºi cum o expresie veche ar fi mai sacrã decât alta Un alt domeniu în care se dovedeºte libertatea creºtinã
nouã. Cu ce e mai frumoasã ºi mai lungã veºnicia este felul în care ne folosim timpul liber
liber.. Oamenii – în special
(vecinicia – traducere Cornilescu) decât eternitatea. tinerii – au nevoie de aceastã destindere ºi faptul de a programa
Cu cât e mai sfânt un trimis decât un mesager? Dar asemenea momente nu constituie un pãcat, sau pierdere de
acestea sunt aspecte de formã. Important este fondul, timp atâta timp cât Domnul Isus a recomandat-o ucenicilor în
care pentru un penticostal, oare de ce trebuie sã Marcu 6:31, dar sã fim atenþi ca aceastã lucrare sã nu ofere ocazii
rãmânã aºa cum este în zona lui, iar pentru un baptist pentru cãderea spiritualã. Lumea din ziua de azi are atâtea feluri
aºa cum este doctrina Convenþiei la care a aderat? de distracþii organizate: discoteci, reuniuni, concerte muzicale,
dintre care unele aºa zis „creºtine”, dar care nu au nimic de-a
Atunci ce sã mai zicem de „fraþii” ortodocºi dacã la
face cu evlavia, ci scot în evidenþã imoralitatea sexualã, violenþa,
prea puþini le place certarea ºi ºtiinþa?
consumul de alcool, dependenþa de droguri ºi multe alte lucruri
Mai degrabã asistãm la o atmosferã de
neîngãduite de Dumnezeu (2 Timotei 3:1-5; Apocalipsa 22:15).
ecumenism, în care ne acceptãm fãrã sã acceptãm Cuvântul ºi Duhul Sfânt ne avertizeazã constant cu privire la
ºtiinþa, ca sã nu avem certare ºi mustrare. Ba chiar se ele. Credeþi cã înfrânarea de la aceste lucruri este o violare a
renunþã la ºtiinþã, la rolul binecuvântat al Cuvântului, libertãþii voastre? Mai bine mulþumiþi lui Dumnezeu cã se
al Duhului Sfânt, care vrea sã ne cãlãuzeascã în tot îngrijeºte de voi în mod continuu ºi vã atrage în mod constant
adevãrul. Dar sigur nu poate fãrã sã se întâmple ce atenþia asupra acestor pericole! (Psalmul 19:7; 119:95).
scrie în 2 Timotei 4:2 „Propovãduieºte Cuvântul, Sã nu uitãm niciodatã cã, deºi libertatea noastrã vine
stãruieºte asupra lui la timp ºi ne la timp, mustrã, de la Dumnezeu, suntem rãspunzãtori de modul în care o
ceartã, îndeamnã cu toatã blândeþea ºi învãþãtura”. întrebuinþãm. Dacã ignorãm sfaturile bune ºi luãm decizii
Observaþi cã referinþa înþeleptului e la singular, greºite, nu putem acuza pe alþii. Pavel spune: „Aºa cã fiecare
deci ferice de cel ce poate sã scape chiar singur de din noi are sã dea socotealã despre sine însuºi lui
Dumnezeu” (Romani 14:12).
„prostie”. Cãci ºi în Atena erau mulþi în auditoriul lui
Suntem binecuvântaþi cã suntem liberi de tradiþii ºi
Pavel, dar decizia de credinþã ºi pocãinþã a fost luatã
obiceiuri oculte, graþie jertfei de rãscumpãrare a Domnului
în mod individual de un bãrbat: Dionisie Areopagitul
Isus ºi ne putem apropia de Dumnezeu cu o conºtiinþã curatã,
ºi o de femeie, Damaris. ªi ce frumos, cã ºi de „alþii” eliberaþi din sclavia pãcatului ºi a morþii. În curând vom avea
atunci ºi cred cã ºi de „alþii” acum. ”…parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu” (Romani
8:21). Doriþi lucrul acesta? Atunci întrebuinþaþi-vã cu
Iosif Anca
înþelepciune libertatea creºtinã. Slujiþi lui Dumnezeu ºi vã veþi
bucura pentru veºnicie de acea libertate minunatã! Amin.

Ioan Martin 17
Istoria

Perioada de istorie cuprinsã între secolul IV ºi secolul la sfârºitul secolului IV într-o entitate care a început sã-ºi
XVI este cunoscutã sub numele de „Evul Mediu” (Moyen persecute oponenþii. Motivele pãreau justificate, metodele
Age – francezã, „Middle age” – englezã) sau „epoca au fost însã dovada unei Biserici ieºite de sub învãþãtura
întunecat㔠(„Dark Age” – englezã). Privitã retrospectiv, ea Bibliei. Începând cu secolul IV IV,, Biserica a înregimentat
marcheazã o epocã în care biserica creºtinã s-a transformat, Imperiul la luptã împotriva „ereziilor”, a religiilor false ºi a
dintr-un ferment social, într-o frânã a dezvoltãrii sociale, „forþelor rãului.” Din toate punctele de vedere însã era vorba
dintr-o mireasã a Mirelui aºteptat, într-una cãsãtoritã cu acum de o altfel de „Biseric㔠ºi de un alt fel de „Imperiu”.
puterea politicã de Stat, dintr-o grupare persecutatã ºi • Confirmarea canonului Noului T estament. În anul 367,
Testament.
urmãritã, într-o instituþie majoritarã persecutantã ºi în scrisoarea lui Atanasie, ca ºi în sinoadele din 382 ºi 397,
terorizantã. Cum de a fost posibil? canonul este fixat în alcãtuirea pe care o avem ºi astãzi.
Pe scurt, putem spune cã principala cauzã a acestei Prin aceste hotãrâri nu s-a creat Noul T estament, ci s-a
Testament,
evoluþii a fost pervertirea altor douã doctrine fundamentale ale confirmat ceea ce exista deja în circulaþie de mai înainte.
învãþãturii Noului Testament despre bisericã: doctrina despre • Milioane de noi membri. A deveni creºtin nu mai implicã
„Împãrãþia lui Dumnezeu” ºi doctrina despre „libertatea nici un fel de risc. Dimpotrivã, îþi poate aduce chiar avantaje
conºtinþei umane”. Modificarea acestor doctrine fundamentale sociale ºi politice. Biserica trebuie sã se confrunte cu o scãdere
a dus la „mãritarea” bisericii cu Statul ºi la apariþia multor forme dezolantã a standardelor de viaþã creºtinã de pânã atunci.
de constrângere religioasã, care au culminat cu imfamele • Sinoade majore. Biserica are nevoie de o cristalizare
cruciade ºi cu mult temuta inchiziþie. Din aceastã ghiarã a ºi unificare a crezului. Sub patronajul lui Constantin, primul
creºtinismului retrograd de Stat nu s-a putut ieºi decât prin forþa mare sinod se întruneºte la Niceea în 325. Cel de al doilea
rãzboaielor religioase duse de Reformaþi ºi prin martirajul sutelor se întruneºte în 381 la Constantinopol.
de mii de amabaptiºti, fraþi moravieni, fraþi elveþieni, baptiºti, etc. • În 31 1 apare „donatismul”. Aceastã controversã
311

• Secolul IV
•••
IV,, asemenea secolului XVI ºi poate chiar
doctrinarã va dura trei sute de ani ºi va produce o schismã între
Biserica europeanã ºi cea din nordul Africii. Unul din cele mai
secolului XX, reprezintã o perioadã de schimbãri ºi puternice centre ale creºtinismului de pânã atunci este slãbit
transformãri majore în natura relaþiilor Bisericii cu Statul ºi de luptele fratricide încât va dispãrea sub invazia altor religii.
cu societatea. Iatã ºase dintre ele: • Cuceriri misionare majore, mai ales prin lucrarea lui
1. Imperiul persecutã Biserica – La debutul secolului, Ulfilas la mijlocul secolului printre popoarele gotice.
creºtinismul a trecut prin ultima ºi cea mai devastatoare • Apar fastuoase clãdiri de biserici creºtine. Cu sprijinul
persecuþie, declanºatã de data aceasta de Diocleþian (305). financiar al Imperiului, creºtinii îºi ridicã edificii impunãtoare,
El a încercat sã ºteargã de pe faþa pãmântului miºcarea aºezate uneori chiar pe temeliile unor temple pãgâne.
creºtinã. N-a reuºit. • Capitala Imperiului Roman este mutatã de la Roma la
2. Imperiul „tolereaz㔠Biserica – Susþinând cã el însuºi Constantinopol. Oraºul este fondat în 324 ºi este dedicat în
a trecut la creºtinism, Constantin acordã Bisericii un statut 11 Mai 330. Roma nu mai este centrul de greutate al puterii
legal de existenþã. Adesea se spune cã el a fãcut din politice imperiale. Biserica încearcã sã umple golul de
creºtinism religia oficialã a Imperiului. Nu este adevãrat. El a autoritate format prin ridicarea scaunului papal.
repus-o însã în drepturile pe care le aveau toate celelalte religii • Eusebius, episcop al Cezareei, scrie prima lucrare
acceptate ºi, în anumite privinþe, I-a dat un statut preferenþial. semnificativã de istorie a creºtinismului. Lucrarea lui ne
3. Imperiul înfruntã Biserica – Pãgânismul nu s-a dat bãtut pune ºi astãzi la dispoziþie amãnunte fascinante despre viaþa
fãrã luptã. Împãratul Iulian (361-363) încearcã, fãrã sã reuºeascã, creºtinilor din primele secole.
sã întroneze religia pãgânã. El intrã în istorie ca Iulian „apostatul”. ANUL 400
400. La 12 generaþii dupã Hristos, lumea este
4. Imperiul adoptã Biserica – Creºtinismul a fost încreºtinatã în proporþie de 18,6% (64% fiind în
proclamat oficial ca religie de cãtre stat în anul 381, de cãtre continuare în afara rasei albe). 39% din populaþia lumii
împãratul T eodosiu IX.
Teodosiu este evanghelizatã. Biblia este tradusã în 11 limbi.
5. Biserica confruntã Imperiul – Într-o înfruntare Numãrul total al martirilor a crescut la 1.950.000 (rata în
dramaticã, ce prevestea rãsturnãrile spectaculoase de putere, acest secol a fost de 5.310 pe an).
episcopul Ambrozie al Milanului îl sfideazã pe împãrat.
extras din
6. Biserica persecutã oponenþii – Aflatã ea însãºi, la
18 debutul secolului, sub persecuþie, Biserica s-a transformat
„Identitate creºtinã în istorie”
de Daniel Brânzei
Predica
de la miezul nopþii

Trãim într-o lume materialistã ºi egoistã, în care Dar dacã Dumnezeu ºi-a fãcut lucrarea, a încercat
fiecare aleargã spre „a fi” ºi „a avea”. Atât de puþini ºi diavolul sã afecteze. În noaptea aceea, în drum spre
sunt cei care îºi doresc sã stea la îndemâna ºi localitatea X, într-un sat, la o curba periculoasã de 90
cãlãuzirea Duhului lui Dumnezeu, descoperind planul de grade, din sensul opus al direcþiei în care mã
ºi voia Lui pentru viata lor. Nu e importat ce faci în deplasam, venea un camion de tonaj mare (TIR), care
viatã, oricât de bun ar fi lucrul fãcut, ci important e, datoritã curbei foarte periculoase, îngustã ºi fãrã
dacã ceea ce faci, este voia lui Dumnezeu. Ca atare, în vizibilitate pe timp de noapte, nu se putea încadra în
ceea ce mã priveºte, am hotãrât sã-I stau la îndemâna mod perfect pe sensul sãu de mers, intrând pe partea
împlinind voia ºi planul Sãu în dreptul meu. Iatã unul mea carosabilã. În acel moment al întâlnirii cu
din modurile în care am ales cã trebuie sã slujesc. camionul, acþionând faza lungã a maºinii, vãzusem
În toamna anului 2003, Dumnezeu m-a pe partea mea carosabilã, un om în stare de ebrietate.
binecuvântat cu o maºinã cu care sã slujesc în lucrarea Am fost nevoit sã opresc maºina, pentru a da voie sã
de vestire a Cuvântului Sãu. Într-o searã, întorcându- treacã camionul, iar apoi sã ocolesc beþivul. Dacã aº
mã dintr-o lucrare, la una din intrãrile oraºului am vãzut fi mers puþin mai tare, ºi nu aº fi ascultat îndemnul de
oameni de prin sate, rãmaºi încã în oraº ce stãteau la a da pentru câteva secunde faza lungã, nu aº fi vãzut
„ocazii”. Vãzându-i, m-a apucat un sentiment de milã omul beat. Ca atare, urma sã am un accident, lovind
faþã de ei, amintindu-mi de vremurile în care eu însumi acel om beat ºi suportând toate consecinþele acestui
stãteam ca ei, aºteptând sã fiu luat de unul din ºoferii fapt. Am mulþumit lui Dumnezeu pentru cã m-a pãzit
grãbiþi. Am ajuns acasã la ora 24. Atunci Dumnezeu ºi am ajuns la destinaþie cu cei doi.
mi-a ºoptit în duhul minþii urmãtoarele: «Îþi iei maºina Când s-au coborât din maºinã, în loc de a-i „taxa”
ºi te îndrepþi înspre direcþia X (spre care erau 25 km ºi le-am spus cã doresc sã le ofer caseta cu acea predicã.
pe traseul cãreia erau câteva sate), unde vei întâlni S-au arãtat bucuroºi s-o primeascã, iar femeia mi-a
doi oameni stând la „ocazii”». spus: «Roagã-te pentru noi ºi trimite câte un bilet în
La 10 km de oraº, în primul sat, erau aºa cum îmi fiecare bisericã pe unde vei merge, sã se roage pentru
spusese Dumnezeu, doi oameni, un bãrbat ºi o femeie, noi, cãci am fost botezaþi – am încheiat amândoi cu
care aºteptau sã fie luaþi de vreo maºinã la acea orã Dumnezeu un legãmânt ºi am cãzut». Mi-am dat seama
târzie din noapte. Au fãcut un semn cu mâna, cã erau soþ ºi soþie.
nãdãjduind cã voi opri sã-i iau în maºinã. Au nãdãjduit M-am întors spre casã plin de bucurie, fãcând
bine, cãci Dumnezeu pentru ei m-a trimis. Am oprit de ceea ce m-au însãrcinat sã fac. Am fãcut ceea ce eram
i-am luat în maºinã, cu menþionarea faptului cã merg dator sã fac ca rob netrebnic înaintea Stãpânului.
în localitatea X, exact cum îmi spusese Dumnezeu. În Experienþe asemãnãtoare, în care am fost îndemnat
momentul în care s-au urcat cei doi în maºinã, femeia foarte clar sã plec pe un drum pentru „evanghelizare”
i-a zis bãrbatului: «Þi-am spus eu cã ne va lua cineva!» au fost mai multe. Unele din ele pânã la distanþe de 60
Pânã a nu-i lua în maºinã, Dumnezeu mi-a spus sã Km. Altele în care am fost pus sã aleg ca Samuel dintre
pun în casetofonul maºinii o casetã cu predica unui fiii lui Isai, pe care sã-i iau ºi pe care sã-i refuz. Mã
frate, pentru cei doi pe care urma sã-i iau în maºinã. rog ca eu ºi fiecare la rândul lui sã-ºi poatã înþelege la
Cei doi erau acum siliþi sã asculte predica respectivã. timp chemarea ºi sã slujeascã dupã puterea ce i-a
Eram aºa de bucuros de modul în care lucreazã dat-o Dumnezeu.
Dumnezeu, dacã te laºi cãlãuzit de El. E. M.

Întrebãri
1. Care este proporþia de responsabilitate, de merit sau de vinovãþie pentru o stare mai înaltã sau mai
scãzutã de spiritualitate a credincioºilor dintr-o adunare? Conducerea adunãrii, predicatorii, proorocii, cântãreþii,
pãrinþii (familia), fiecare credincios în parte.
2. Care au fost relaþiile ierarhice ºi de colaborare între bisericile locale „instituite” de apostolii Domnului?
Care a fost evoluþia istoricã care a dus la formarea bisericilor universale? Care este soluþia corectã, optimã, în
acest domeniu, pentru a rãmânea biblici ºi neafectaþi de secularism?
3. Care este efectul mediei muzicale creºtine (radio, CD-uri, casete, festivaluri, alte „momente” muzicale
ale întrunirilor frãþeºti) asupra spiritualitãþii masei de credincioºi sau a diferitelor categorii de vârstã (copii,
tineri… bãtrâni)? Ce previziuni, recomandãri, se impun în acest domeniu ºi cine trebuie sã le opereze?
Ce har sã te afli pe linia-ntâi

Ce har sã te afli pe linia-ntâi


Ducând bãtãlia iubirii!
ªi-alãturi cu Domnul mereu sã rãmâi,
Chiar dacã þepuºul te arde-n cãlcâi,
ªi lespedea rece þi-o pui cãpãtâi,
ªi-n rãni îþi rãsar trandafirii…

Ce har sã te-arunci unde lupta e-n toi,


Sã lupþi pentru Domnul ºi oameni!
Cu faþa brãzdatã, cu pãrul vâlvoi,
Cu mintea truditã, cu umerii goi,
Sã mergi înainte, nicicând înapoi
ªi-n urmã doar pace sã sameni…

Ce har, la spãrturã, cu Domnul sã stai,


Sã-nfrunþi curajos vijelia!
Croind pãcãtoºilor cale spre Rai,
Tribut rugãciunii cu sete sã dai,
Fãcându-þi, din rugã: ºi lege, ºi strai,
ªi-apoi sã respiri veºnicia…

Ce har sã poþi duce rãzboiul cel sfânt,


S-ajungi un ostaº de ispravã!
Ca frate-al durerii, te-arunci la pãmânt,
În rugã-mpletindu-þi speranþã ºi-avânt
ªi-arzând, ca o torþã a Duhului Sfânt,
Tu iei prizonieri pentru slavã!

Autor necunoscut