You are on page 1of 5

Motto: “Pentru ce eşti mâhnit suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?

Nădăjduieşte în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El;
mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.” Ps. 41, 16

Akedia

Ce este akedia?

Akedia este un duh, mai degraba decât o patimă, termenul neputând fi tradus
fără a pierde parte din sensul acestuia. În latineşte, păstrat astfel în literatura
catolică, s-a înstatornicit termenul de accidia, iar Sfântul Ioan Casian îl traduce prin
“dezgust sau neliniştea inimii”1.

Larchet, făcând o trecere în revistă a mai multor sfinţi părinţi ce vorbesc
despre acest duh, spune că akedia corespunde unei anumite stări de lene şi unui soi
de plictis, dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite, silă, urât, moleşeală,
descurajare, toropeală, lipsă de grijă, amorţeală, somnolenţă, îngreunarea trupului
şi a sufletului.2

Cristian Bădiliţă, teolog greco-catolic, eseist, traducător şi publicist român
contemporan spune, în comentariul său asupra “Tratatului practic”, că akedia este o
“boală anahoretică prin excelenţă”3.

Deşi, la o atare analiză a textelor patristice care vorbesc despre akedie, tindem
să-i dăm dreptate lui Bădiliţă, cu adevărat, akedia este un duh, o sumă de trăiri, ce
pot pune stăpânire pe orice om, deşi multe dintre manifestările practice ale acestui
duh sunt aplicabile doar călugărilor.

De exemplu, Sfântul Ioan Casian spune “De îndată ce a ajuns stăpân pe bietul
suflet, îi stârneşte monahului groază de locul unde se află, silă de chilie, dispreţ şi
desconsideraţie pentru fraţii împreună trăitori sau de departe, ca fiind nepăsători şi
prea străini de cerinţele duhului. Îl face leneş şi neînstare de nicio muncă înăuntrul
chiliei, nemailăsându-l să stea în casă şi să se dedea cititului. Se lamentează întruna
că nu vede niciun progress, rămânând de atâta vreme în acelşi loc […]”4.

De asemenea, Evagrie Ponticul spune: “Mai întîi, el [duhul] face ca soarele să-i
pară [călugărului] că abia se mişcă sau chiar că stă în loc, iar ziua parcă ar avea
cincizeci de ore. Apoi, îl ţintuieşte cu ochii pe ferestre, împingîndu-l să iasă afară
din chilie, să cerceteze dacă soarele mai are mult pînă la ceasul al nouălea, ori să-şi
poarte privirile roată-mprejur după vreun frate. Pe lîngă acestea, îi stîrneşte ură faţă
de locul în care-şi duce viata, faţă de viaţa însăşi si faţă de lucrul cu mîinile, precum

1
Sf. Ioan Casian, Aşezăminte Mănăstireşti, PSB vol. 57, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1990, p. 226
2
Jean-Claude Larchet, Terapeutica Bolilor Spirituale, trad. Marinela Mojin, Ed, Sofia,
Bucureşti 2006, p. 167
3
Evagrie Ponticul, Tratatul Practic, Gnosticul, Introducere, dosar, trad. şi comentarii Cristian
Bădiliţă, Ediţia II, Ed. Polirom, 2003, p. 70
4
Sf. Ioan Casian, Op. Cit., p. 227

pg.. Depresia ca patimă şi ca boală. Sfântul Ioan Casian s-a născut pe la anul 365 în Scitia Mică. epistolele Sfântului Apostol Pavel. fiu al unui episcope local. şi anume Evagrie Ponticul. Din considerente bibliografice m-am oprit doar asupra a doi dintre aceştia. cunoscut în morala creştină tocmai pentru tratprile lui asupra akediei. Varsanufie. iar pe la 415 întemeiază o mănăstire de bărbaţi şi una pentru femei la Marsilia. De mic şi-a împroprietărit o puternică cultură creştină. Evagrie Ponticul s-a născut la Ibora în Pont la anul 345. Sfântul Ioan devine astfel iniţiatorul monahismului în Apus. Sofia. Convorbiri Duhovniceşti şi Asezăminte Mănăstireşti. el vorbeşte despre duhul akediei. Ed. acum parcă mai mult ca oricând. în broşura sa „Depresia ca patimă şi ca boală”6. o stăruire în păcat Evagrie Ponticul şi Sfântul Ioan Casian Mulţi părinţi bisericeşti vorbesc despre akedie. Ioan Scărarul. akedia este un duh ce se manifestă şi în viaţa oricărui creştin. într-un cuvînt aproape toţi părinţii greci şi latini care au scris opere de edificare duhovnicească. Maxim Mărturisitorul. în perioada respectivă. arată că depresia nevrotică a pus stăpânire pe societăţile moderne şi tot mai multă lume se foloseşte de medicamentaţie (necorespunzătoare) pentru a trata dispoziţiile triste. dar şi despre cum acesta poate fi stârpit. cel mai mult operele pentru îndreptarea sufletului a părinţilor. Marcu Călugărul. Totuşi. Bucureşti 2007 . Ioan din Gaza. folosind ca temei scriptura şi . 5 Evagrie Ponticul. vizitând Egiptul în două rânduri. Din aceste texte şi din multe altele se vede clar intenţia autorilor de a da mărturie pentru fraţii călugări..în deosebi. Dimitri Avdeev. sentimentul de sufocare şi dorinţa acerbă de a pleca din locul in care se află. Dr. Ieronim etc. Grigore de Nyssa. devenind monah la Betleem. aceştia folosind. A fost influenţat de personalităţile Sfântului Vasile cel Mare şi Sfântului Grigorie de Nazianz. Negăsirea unui sens în propria viaţă. Pe la anul 405 se află la Roma. „obiective” ci doar acest duh al akediei şi. al cărui discipol a fost şi alături de care a fost condamnat la Sinodul de la Constantinopol de la 553. În scrierea sa. “Tratatul Practic” vorbeşte despre cele 8 duhuri ce pun stăpânire pe călugăr. Stă sub oblăduirea celor doi. gândirea încetinită sau inhibiţia motorie care nu au cauze exterioare. în sufletele oamenilor din ziua de azi. în activitatea de zi cu zi. tratări împrumutate şi evaluate din scrierile lui Origen.şi pentru faptul că iubirea i-a părăsit pe fraţi şi nu mai are pe cine să cheme în ajutor[. desigur. 69 6 Dr.]”5. Teodor Studitul. Cit. mai ales asupra celuia din urmă până la anul 383 când se dedică vieţii anahoretice în deşertul Egiptului. Op. În două dintre scrierile sale. sentimentul de monotonie etc. Cartea Ortodoxă. se nasc. fiind hirotonit deacon pe la anul 400 de Sfântul Ioan Gură de Aur.. Simion Noul Teolog. Dimitri Avdeev. Grigore de Nazianz.

228 8 Sf. Akedia îl face pe om să fie nestatornic atât cu sufletul. este îndepărtat de la orice contemplare a virtuţilor şi de la văzul sensurilor spirituale […]”7. Totuşi. considerat pe moment de 7 Sf. ajungând la lene şi trândăvie. rugăciunea. Sfântul Ioan Scărarul spune „Fiecare dintre celelalte patimi este nimicită de o virtute. Sfântul Macarie Ieromonahul pune akedia pe seama lipsei de credinţă. de a-l scoate din ascunzişurile sufletului. iar pe de altă parte zăpăcirea şi proasta orânduială a tuturor puterilor sufleteşti. Prin resemnarea în faţa acestui duh.. Dumitru Stăniloae p. intr-o oarecare măsură pe toate celelalte şi este atât de greu încât el aduce aproape toate patimile odată. Akediei nu urmează nicio altă patimă anume deoarece. după spusele lui Evagrie Ponticul şi mai târziu după acelea ale Sfântului Maxim Mărturisitorul acest duh este unul care le înglobează. umblă “fără noimă”. Astfel. De asemenea. iar mintea. “Cu adevărat. Primul pas în vindecarea de acest duh este acela de a-l recunoaşte. Deoarece akedia împinge călugărul să-şi părăsească chilia pentru orice lucru neînsemnat. Prof. Cauzele şi manifestările akediei Sfântul Ioan Casian spune că akedia nu are un motiv precis. istovindu-se. stăruinţa. Dar trândăvia sufletească (akedia) este moartea a totcuprinzătoare […]”8. Consecinţa cea mai gravă este deci aceea că urmarea duhului rău duce la îndepărtarea de cunoaşterea lui Dumnezeu. cât şi cu trupul. Ioan Scărarul. Cit. ea este pe de o parte. Sfântul Talasie arătând că este o „neglijenţă a sufletului”. Dacă omul este singur el nu mai poate suferi să stea astfel. Iaon Casin. faptul că împotriva duhului akediei trebuie să existe o luptă continuă. fiecare delăsare poate duce la agravarea akedicului. fiecare acceptare a imboldurile akediei. Evagrie concluzionând că ea nu ar trebui să existe deloc. Pentru akedie este necesară răbdarea. akedia nu apare din folosirea negativă a unei puteri sufleteşti şi nici datorită folosirii în chip contrar a firii. ajungând hoinar. sufletul care a fost rănit de săgeata acestei tulburări. plecând dintr-un loc în altul. p. atenţia. Totuşi. trad. Pr. acerbă. iar Sfântul Isaac Sirul o pune pe împrăştierea cugetului. Scara. Sfântul Talasie arată faptul că aceia care sunt iubitori de plăceri trupeşti şi cei care fug după lume şi se întristează pe seama ei devin predispuşi spre akedie. omul ajunge să devină întunecat cu sufletul. care să contrabalanseze şi să vindece. 210 . Op. deoarce. Duhul cel rău îl impinge pe om să caute întâlnirea cu ceilalţi chiar daca aceasta nu îi este necesară. în imposibilitate de a se concentra. Filocalia 9. o amorţire şi o vlăguire. nemaifiind în stare să cunoască înţelesurile duhovniceşti. sufletul fiind tulburat fără noimă. Împotriva acestui duh nu există o virtute directă. Vindecarea de akedie Trebuie înţeles. de la bun început.

vreau să mă mîntuiesc şi nu mă lasă gîndurile rele. În acelaşi fel trebuie să reacţioneze călugărul atunci când duhul akediei îl împinge la somn. Omul trebuie să aibă în vedere darurile lumii viitoare şi necesităţile trăirii sale creştineşti pentru a răzbi acestui duh. Ce să fac în neliniştea mea? Cum să mă mîntuiesc?". stînd odată în pustiu. Un alt remediu important împotriva akediei este „aducerea aminte de moarte” – memento moris – omul ştiind că viaţa lui se poate termina în orice moment trebuie să alerge la Dumnezeu. mare ascet sau simplu credincios. vindecarea găsindu-se doar în interiorul sufletului omului. iar suferinţele fără capăt. Sfântul Ioan Scărarul atrage atenţia asupra muncii. O urmare a venirii duhului akedic este aceea că omul îşi consideră zilele lungi. . nesfârşite. Sfântul Isaac Sirul arată că leacul acestei boli se găseşte în isihie. ci trebuie folosită doar ca remediu imediat. dar şi Sfântul Ioan Casian consideră absolut necesară lupta cu această dorinţă. El trebuie să fie conştient de faptul că sfârşitul poate veni în orice clipă. apoi sculîndu-se şi făcînd rugăciunea. şi iar aşezîndu- se şi împletind funia. Un alt remediu. Întâlnirea cu alţi oameni şi discuţiile ziditoare pe această temă nu fac decât să aline boala pentru o vreme ca mai târziu să revină şi mai puternică. El trebuie să lupte vitejeşte pentru ca dacă va ceda peste el această ispită va veni din nou şi din nou. În acest sens este şi întâmplarea Sfîntul avva Antonie care. stînd jos şi lucrînd. apoi din nou sculîndu-se pentru rugăciune. Antonie vede pe cineva aidoma lui. trimis ca să-l îndrepte şi să-l întărească. cu acest imbold. tot mai puternic. Totuşi. căci akedicul îşi pierde până şi încredere şi credinţa în iubirea lui Dumnezeu. fac ca akedia să fie un vrăjmaş de temut pentru orice om. Un alt pas important în curmarea suferinţelor akedice este nădejdea. moleşeala trupului şi a cugetului. ca aceasta să nu ia locul rugăciunii întru totul. Şi aşa se mîntuia. să nu se înduplece din rugăciunile şi din chinurile sale. un duh peste care omul cu greutate trece datorită implicaţiilor acestuia. Şi zicea către Dumnezeu: „Doamne. este munca fizică. În agonia acestei suferinţe nu trebuie să se caute vindecare în relaţia cu ceilalţi. astfel încât călugărul să nu se lase alungat dintre zidurile mănăstirii. Evagrie Ponticul. Şi l-a auzit pe înger spunînd: „Fă aşa şi te mîntuieşte!". Ridicîndu-se puţin şi privind afară. mai covârşitor. În acelaşi sens. Auzind acestea. înrădăcinate în gândurile omului. a căzut pradă akediei şi apăsătoarei întunecimi a gîndurilor rele. Concluzii Akedia este o boală.importanţă vitală. Era un înger al Domnului. Sfântul Ioan Casian dă remediul muncii de zi cu zi. având ca exemplu pe Sfântul Apostol Pavel care le spune Tesalonicenilor să muncească pentru a trăi. în linişte. [avva Antonie] s-a bucurat nespus şi a prins curaj. Nesiguranţa şi plictiseala. de altfel foarte important.

Arhim. Morala Creştină. Sf.02. Gnosticul. Biblia sau Sfânta Scriptură.biserica-mihai-viteazul. Cartea Ortodoxă.2010 . BIBLIOGRAFIE: Izvoare: 1. Ed. Cluj-Napoca.htm. trad. Sofia. Bucureşti. Dr. Marinela Mojin. Ioan Zăgrean. Renaşterea.ro/despre/20/Akedia. Ediţia a IV-a. dar care aduc roade. Tratatul Practic.2010 3. Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod. Ioan Scărarul. Sofia. trad. Ed. 2006 2. Dimitri Avdeev. lucrări generale: 1. dosar. IBMBOR. Sf. Ioan Casian. http://cristianmetcas. 2004 Lucrări de specialitate: 1. 2007 Articole: 1.02. Jean-Claude Larchet. Ediţia II. Bucureşti 2001 2. 1990 3. Manual pentru Seminariile Teologic.com/2010/02/akedia. trad.html. Ed. Dr. Bucureşti. 25.filocalia. Pr. 2003 4. 57. Filocalia 9. Dumitru Stăniloae Dicţionare. Ed. Bucureşti. IBMBOR. Scara.ro/ro/index/nou/akedia. Polirom.blogspot.2010 2. introducere. PSB vol. Aşezăminte Mănăstireşti. Ed. http://www. Depresia ca patimă şi ca boală. 25. Terapeutica Bolilor Spirituale. şi comentarii Cristian Bădiliţă. Împotriva acestui duh năprasnic părinţii luminaţi au găsit arme demne de temut pe care omul le poate mânui cu multă greutate. Evagrie Ponticul. Prof. Prof. 25. http://www. Ed.02.