You are on page 1of 25

CONTABILITATEA

CAPITALURILOR

1
CUPRINS

Argument……........................……………………………………………….......................3
Capitolul I. Contabilitatea capitalurilor proprii...............................................................5
1.1 Capital social.............................................................................................................5
1.2 Prime legate de capital..............................................................................................7
1.3 Rezerve.....................................................................................................................8
1.4 Rezultatul reportat.....................................................................................................10
1.5 Profit și pierdere........................................................................................................10
1.6 Subvenții pentru investiții..........................................................................................11
Capitolul II. Contabilitatea provizioanelor ....................................................................13
2.1 Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli...........................................13
Capitolul III. Contabilitatea capitalurilor străine ..........................................................15
3.1 Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni................................................................15
3.2 Credite bancare pe termen mediu și lung..................................................................17
3.3 Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate...........................................18
3.4 Prime privind rambursarea obligațiunilor................................................................18
Capitolul IV. Studiu de caz privind contabilitatea capitalurilor la S.C “Mara”
S.R.L. Botoşani ..........................................................................................19
Concluzii................................................................................................................................23
Bibliografie............................................................................................................................24

2
ARGUMENT

Am ales această temă deoarece capitalurile reprezintă elementele indispensabile ale unei
firme. Reprezintă în cadrul economic-naţional cel mai important indicator al dezvoltării unei
firme. Fără capitaluri nu ar exista firme iar fără firme nu ar exista angajati care sa beneficieze de
un salariu.Fără salariu oamenii s-ar situa pe o treapta sociala joasă.
Se cuvine să subliniem importanţa pe care o are astăzi contabilitatea pentru cunoaşterea
situaţiei şi conducerea activităţii economice, precum şi locul important pe care trebuie să-l ocupe
contabilitatea în pregătirea specialiştilor din domeniul economic.
Unităţile patrimoniale, indiferent de tipul şi de forma de organizare, trebuie să-şi
constituie capitalul, ca primă măsură şi element important al patrimoniului ca să le creeze
posibilitatea stabilirii relaţiilor cu terţii pentru demararea şi dezvoltarea obiectului activităţii.
Capitalurile exprimă, în esenţă, sub formă bănească, obligaţiile unităţii faţă de cei care
participă la constituirea sa, aceştia fiind atât persoane fizice (asociaţii sau acţionari), cât şi
persoane juridice (societăţi comerciale, fundaţii, instituţii, statul).
În raport cu modul lor de constituire financiară, capitalurile se diferenţiază în capitaluri
proprii, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli şi capitaluri străine.
a. Capitalurile proprii se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinanţare şi din alte
surse financiare nerambursabile. În mod concret, ele se identifică prin capitalul individual sau
social, după caz, primele legate de capital, rezervele sau plusvalorile din reevaluarea activelor,
rezervele întreprinderii, rezultatul reportat din exerciţiile precedente, rezultatul exerciţiului
curent, subvenţiile pentru investiţii sau subsidiile de capital.
b. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli asimilate capitalurilor proprii.
Aplicarea principiului prudenţei în contabilitate şi în evaluarea elementelor patrimoniale
solicită printre altele şi constituirea de provizioane atunci când anumite cheltuieli sau pierderi pot
fi prevăzute şi estimate fără însă a fi cunoscute mărimea lor exactă şi data efectuării lor.
Deci, ele sunt fonduri destinate acoperirii de riscuri şi cheltuieli pe care evenimente survenite
sau în curs de desfăşurare le fac probabile; astfel de evenimente privesc cazuri precise, dar
înfăptuirea lor este nesigură.
c. Datoriile pe termen mediu şi lung reprezintă resurse financiare străine, furnizate,pe
termen mediu sau lung de terţe persoane în raport cu întreprinderea. Sunt considerate pe termen

3
mediu dacă durata de finanţare este până la cinci ani şi pe termen lung dacă durata de finanţare
este de peste cinci ani.
În mod concret, datoriile pe termen mediu şi lung se identifică cu împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni, creditele bancare pe termen mediu şi lung, datoriile legate de
participarea în cadrul întreprinderilor în participaţie sau asociațive, datorii privind concesiunile şi
locaţiile de gestiune, alte împrumuturi şi datorii asimilate (credite de la alte întreprinderi sau
instituţii financiare) precum şi dobânzile datoriilor pe termen lung şi mijlociu.
În Planul de conturi general sunt delimitate categoriile de capitaluri care fac parte clasei 1
“Conturi de capitaluri”.

4
CAPITOLUL I. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII

CAPITALURI PROPRII care cuprind totalitatea capitalurilor aflate în proprietatea


titularilor de patrimoniu (acţionari , asociaţii , întreprinzători individuali ).
Acestea se constituie din aportul proprietarilor , din profit , din subvenţii , etc.Principalele
forme de manifestare ale capitalurilor proprii sunt :
o capital social
o prime legate de capital
o diferenţe din reevaluare
o -rezerve
o -rezultat reportat (profit nerepartizat (+)/ pierdere neacoperită(-))
o rezultat curent (profit (+)/ pierdere (-))
o -subvenţii pentru investiţii

1.1) Contul 101 „Capital social”


Cu ajutorul acestiu cont se ține evidența capitalului social subscris și vărsat în natura
și/sau în numerar de acționarii sau asociații societații, precum și mărirea sau reducerea
capitalului social.
Contul 101 „Capital social” este un cont de pasiv.

În creditul contului 101 „Capital social”se înregistrează:


o -capitalul social subscris de acționari sau asociați în natura și /sau numerar (456)
o -rezervele destinate creșterii capitalului social(106)
o -profitul realizat în exercițiile anterioare destinat măririi capitalului social(107, 121)
o -primele legate de capital încorporate în capital(104)

În debitul contului 101„Capital social” se înregistrează:


o -capitalul retras de acționari/asociați(456)
o -pierderile realizate in exercițiile anterioare care diminueaza capitalul social(107,121)
o -valoarea actiunilor proprii anulate(502)
Soldul contului reprezinta capitalul social subscris varsat/nevarsat
Capitalul social are un caracter avansabil. El se constituie, la înfiinţarea întrprinderii,

5
fiind o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia. La întreprinderile individuale constituirea
capitalului are loc pe calea aportului personal al proprietarului, iar la societăţile comerciale, prin
aportul în numerar şi/sau în natură al asociaților/acționarilor, după caz.
În funcţie de tipul societăţii comerciale, se stabileşte limita minimă legală a capitalului
social:
o -pentru societăţile pe acţiuni ( S.A.) : 2 500 lei;
o -pentru societăţi cu răspundere limitată ( S.R.L.) : 200 lei
Constituirea capitalului social ca principală sursă a societăţii comerciale, presupune
parcurgerea a două etape:
o -subscrierea capitalului social;
o -vărsarea capitalului social.
Subscrierea capitalului reprezintă angajamentul scris al asociaţilor/acţionarilor de a
participa cu aporturi la constituirea capitalului social
Vărsarea capitalului reprezintă aducerea efectivă a aporturilor promise (subscrise) de
către acţionari/asociaţi şi punerea acestora la dispoziţia societăţii.
1.1.1 Căi de majorare a capitalului social:
o -prin aducerea de noi aporturi
o -prin operaţii interne
o -prin conversia obligaţinilor în acţiuni
1.1.2 Căi de diminuare a capitalului social:
o -prin retragerea acţionarilor/asociaţilor
o -prin acoperirea pierderilor precedente
o -prin răscumpărarea de la acţionari şi anularea acţiunilor proprii etc.

1.1.3 Principalele formule contabile legate de capital


o -subscierea capitalului
456=1011
o -aport la capital în natura și în numerar
% =456
203 205 207
208 211 212
301 321 361
371 5121 5131
o -se înregistrează trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat
6
1011=1012
o -subscrierea de capital suplimentar cu prima de aport
456 = %
1011
1041
o -mărirea capitalului din profitul realizat
129=1012
o -mărirea capitalului din profitul realizat în exercițiile precedente
117=1012
o -mărirea capitalului din rezerve
1068=1012
o -încorporareain capital a primelor legate de capital
1041=1012
o -retragerea de catre acționari sau asociați a capitalului subscris
1012=456
o -reducerea capitalului cu pierderile din exercițiile precedente
1012=117
o reducerea capitalului cu pierderile înregistrate in exercitiul curent
1012=121

1.2) Contul 104 „Prime legate de capital”


Cu ajutorul acestui cont se ține evidența primelor de emisiune, de fuziune, de aport la
capital.
Contul 104 „Prime legate de capital” este un cont de pasiv.
În creditul lui se înregistrează:
o -primele stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii sau a aportului la capital(456)

În debitul contului 104„Prime legate de capital” se înregistrează:


o -primele legate de capital încorporate la capitalul social(101)
o -primele legate de capital transferate la rezerve(106)
Soldul contului reprezintă primele de emisiune de fuziune sau de aport la capital
neîncorporate la capitalul social sau la rezerve.
Primele de capital sunt elemente de capital propriu, deci surse, constituite în cazul
emisiunii de noi acţiuni, cu ocazia aducerii de noi aporturi sau fuziuni cu alte societăţi. În ambele

7
cazuri, se produce creşterea capitalului social.
Primele legate de capital, denumite în mod curent prime de capital, reprezintă excedentul
sau plusul de valoare care se determină prin compararea valorilor: de emisiune a aporturilor în
numerar, contabilă în cazul fuziunii cu absorbţie şi de aport pentru subscrierile noi în natură
(mai mari) cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale.

1.2.1) Clasificarea primelor legate de capital

În funcţie de modul de constituire, acestea se grupează astfel:


a.) primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de emisiune a noilor
acţiuni sau părţi rsociale şi valoare nominală a acestora
b.) primele de fuziune apar în cazul fuzionării mai multor societăţi, operaţiune care
presupune emisiunea de noi acţiuni. Se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite
prin fuziune şi suma cu care a crescut capitalul social al întreprinderi absorbante.
c.) primele de aport apar în cazul creşteri capitalului social prin aport în natură. După
evaluarea acestui aport se calculează numărul de acţiuni noi care trebuie emise. Primele de aport
se determină ca diferenţă între valoarea matematică-contabilă a acţiunilr şi valoarea lor
nominală.
Pentru societăţile care emit acţiuni, primele legate de capital reprezintă o resursă proprie
permanentă de finanţare a activelor.

1.2.2) Principalele formule contabile legate de primele de capital

o înregistrarea în contabilitate a primelor de capital


456 = %
1041
1042
o încorporarea primelor în capitalul subscris vărsat
1041=1012
o transferarea primelor la rezerve
% =1068
1041
1042

8
1.3) Contul 106 „Rezerve”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența rezervelor constituite pâna la decizia organelor
competente. Contul 106„Rezerve” este un cont de pasiv.
În creditul contului 106 se înregistrează:

9
o -rezervele constituite din profitul realizat în exercițiile precedente
În debitul contului 106 se înregistrează:
o -rezervele destinate creșterii capitalului social
o -rezervele utlizate pentru acoperirea pierderilor din exercițiile anterioare(107)
Soldul contului reprezintă rezervele existente.
Rezervele sunt surse proprii care pot fi constituite din: profit, prime legate de capital,
diferenţe din reevaloare etc. Ele se constituie de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar.
Rezervele consolidează baza materială a unităţii, sporind capacitatea acesteia de a face
faţă unor conjuncturi nefavorabile şi a eventualelor pierderi. Sunt într-un fel,, bani albi pentrui
zile negre” , adică o expresie a spiritului de prevedere. În principal rezervele se pot utiliza pentru
acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social.
1.3.1 Clasificarea rezervelor
a) Rezervele legale care se constituie la sfârşitul anului, obligatoriu, în cotă de 5% din
profitul brut contabil, anual, până când ating 20% din capitalul social. Se utilizează pentru
acoperirea pierderilor precedente.
a) Rezervele statutare se aseamănă cu rezervele legale, cu deosebirea că modul de
constituire nu este stabilit prin lege, ci este prevăzut de statutul societăţii comerciale şi prin
contractul dintre asociaţi sau acţionari.Aceste rezerve nu pot fi modificate decât după
modificarea statutului societăţii comerciale. Procentul de statut se aplică asupra profitului net. Se
utilizează mai ales pentru a fi în capital cu scopul majorării acestuia.
a) Alte rezerve sunt prevăzute de lege sau de statut şi pot fi constituite facultativ din profitul
net obţinut (rămas după deducerea impozitului pe profit), fiind destinate acoperirii pierderilor,
creşteri capitalului social, acordări de dividente şi în anii de exerciţiu financiar care se încheie cu
pierderi, pentru răscumpărarea propriilor acţiuni de către societate si alte destinaţii stabilite prin
hotărârea generală a asociaţilor/acționarilor
1.3.2) Principalele formule contabile legate de rezerve
o -constituirea rezervelor din primele legate de capital
104=106
o -constituirea rezervelor legale din profit
129=106
o -utilizarea rezervelor pentru acoperirea pierderilor din exercițiile anterioare
106=117

9
1.4) Contul 117 „Rezultatul reportat”
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta rezultatului exercitiului precedent a carei
repartizare a fost amanata de AGA. Este un cont bifunctional.
In debit se înregistrează:
o -pierderea inregistrata in exercițiile precedente
In creditul contului se înregistrează
o -rezervele utilizate pentru acoperirea pierderilor din exercițiile anterioare
o -pierderile din exercițiile precedente care diminueaza capitalul social
Soldul debitor al contului reprezinta pierderea nerepartizata iar soldul creditor al contului
reprezinta profitul nerepartizat.
Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din anii
precedenţii. Cu ajutorul lui se ţine evidenţa rezultatului sau părţii din rezultatul exerciţiului
precedent a căror repartizare a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor.
a) Profitul nerepartizat Profitul reprezintă o sursă proprie de finanţare până în
momentul distribuirii sale pe destinaţii stabilite prin lege sau prin statutul societăţii comerciale.
Profitul reportat se poate repartiza în exerciţiile următoare pentru constituirea de rezerve, creştere
de capital social, dividente de plată către acţionari.
a) Pierderea neacoperită .Pierderea neacoperită se poate acoperi din exerciţiile
următoare din: profitul curent, rezerva legală, alte rezerve, sau din capitalul social.
Conform legii, pierderea neacoperită din anii precedenţii se poate scade din profitul brut
înainte de impozitare, pe o perioadă de 5 ani.
1.4.1) Principalele formule contabile legate de rezultatul reportat
o -mărirea capitalului din profitul realizat în exercițiile precedente
117=1012
o -acoperirea pierderii utilizând capitalul social
1012=117

1.5) Contul 121 „Profit si pierdere”


Cu ajutorul acestui cont se tine evidența profitului sau a pierderii realizate în cursul
execițiului. Contul 121 este un cont bifuncțional.
În creditul contului 121 se înregistrează:
o -sumele înregistrate în creditul conturilor din clasa 7 la sfârșitul lunii
o -pierderile realizate în exercițiile precedente care diminuează capitalul social
10
o -pierderea realizata în exercițiul precedent suportată de întreprinzator.
În debitul contului 121 se înregistrează:
o -cheltuielile înregistrate în conturile din clasa 6 la sfârșitul lunii
o -profitul realizat în exercițiile precedente destinat măririi capitalului
o -profitul realizat în exercițiul precedent cuvenit întreprinzătorului
Soldul creditor reprezintă profitul realizat dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile
iar soldul debitor reprezintă pierderea realizată dacă cheltuielile depășesc veniturile.
Sub aspect financiar-contabil rezultatul exerciţiului (R) reprezintă diferenţa dintre
venituri (V) şi cheltuieli (C), care poate fi profit sau pierdere.
R=V-C
Rezultatul exerciţiului reprezintă o sursă proprie de finanţare a activelor (bunurilor)
economice.
Rezultatul se determină cu ocazia închideri conturilor de venituri şi cheltuieli, operaţie
care se face la sfârşitul fiecărei luni, când veniturile se transferă în creditului contului 121, iar
cheltuielile în debitul contului.
Repartizarea profitului, contul 129, se poate face, în afara destinaţiilor de exemplu,
pentru: rezerve statutare, alte rezerve, fonduri proprii, creştere de capital social, acoperirea de
pierderi precedente etc.
În debit se înregistrează:
o rezervele constituite din profitul realizat în exerciţiul curent
o acoperirea pierderilor contabile realizate în exerciţiile precedente din profitul realizat în
exerciţiul curent
o sumele repartizate pentru participarea salariaţilor la profit, dividende, vărsăminte din
profitul net al regiilor autonome
În credit se înregistrează:
o profitul net realizat în exerciţiul precedent care a fost repartizat pe destinaţii legale
o Soldul debitor reprezintă profitul repartizat aferent anului în curs.

1.6) Contul 445 „Subvenții pentru investiții”


Cu ajutorul acestui cont se ține evidența sumelor alocate de la bugetul de stat sau din alte
resurse de care beneficiază unitatea patrimonială pentru finanțarea unor activități pe termen lung
a investițiilor. Contul 445 este un cont de pasiv.
În creditul contului 445 se înregistrează:
o valoarea subvențiilor pentru investiții de primit
11
În debitul contului 445 se înregistrează:
o cota parte a subvențiilor pentru investiții virate asupra rezultatului exercițiului.
Soldul contului reprezintă subvențiile pentru investiții nevirate la rezultatul exercițiului.
Subvenţiile pentru investiţii sunt sume primite cu titlu gratuit de la buget sau din partea
diferitelor persoane fizice sau juridice, în scopul finanţării unor investiţii care depăşesc puterea
financiară a unui agent economic.
Conform Legii Contabilităţii nr. 82/1991, se asimilează subvenţiilor pentru investiţii
următoarele elemente:
o -valoarea imobilizărilor primite cu titlu gratuit;
o -valoarea imobilizărilor constatate în plus la inventar.
Cu toate că, practic, subvenţiile reprezintă venituri exeptionale, acestea se includ iniţial în
categoria capitalurilor proprii, ceea ce reprezintă un avantaj fiscal pentru beneficiarul investiţiei.
De asemenea în această categorie a capitalurilor proprii sunt incluse donaţiile sub forma
imobilizărilor şi plusurilor la inventar.
Conform IAS 20 subvenţiile nu vor fi recunoscute decât în momentul în care există o
,, garanţie rezonabilă” că întreprinderea va îndeplini condiţiile solicitate pentru acordarea
subvenţiei şi că aceasta va fi primită. Aceasta înseamnă că în unele situaţii recunoaştera
subvenţiei se va realiza înaintea îndepliniri condiţiilor sociale şi prin urmare, subvenţia poate
deveni rambursabilă.
În momentul în care o subvenţie urmează a fi rambursabilă, atunci ea trebuie
contabilizată ca o modificare de estimare contabilă. Rambursarea trebuie recunoscută în contul
de profit şi pierdere în anul în care se ştie că se v-a trebui efectuată rambursarea şi nu în anul în
care se v-a efecta plata propriu-zisă.
1.6.1) Principalele formule contabile legate de subventii
o -subvenții pentru investiții primite
5121=445
o -valoarea donațiilor sau a plusurilor de inventar constatate la imobilizările
necorporale sau corporale
% =445
203
205
208
212

12
CAPITOLUL II CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR

2.1 Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli

În spiritul principiului prudenţei se constituie provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli


care cumulează până în momentul utilizării lor volumul sumelor incluse în cheltuielile anuale.
Ele sunt destinate finanţării riscurilor şi cheltuielilor pe care evenimentele trecute sau actuale le
fac probabile.
În mod direct ele reprezintă echivalentul unor datorii probabile generatoare de pierderi
sau cheltuieli. Cazurile cele mai tipice sunt:
o litigii , amenzile şi penalităţile , despăgubirile , daunele şi altor datorii incerte;
o cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli
privind garanţia acordată clienţilor.
o cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii cum sunt cheltuielile cu reparaţiile
capitale etalate , potrivit programului , pe mai multe exerciţii;
o provizioane pentru restructurare;
o alte provizioane specifice anumitor sectoare de activitate.
Dacă din punctde vedere tehnic provizioanele nu ridică probleme deosebite recunoaşterea
lor este cea care necesită o analiză atentă, întrucât aceasta poate interveni doar atunci când
următoarele condiţii sunt satisfăcute:
o întreprinderea are o obligaţie curentă ( legală sau implicită ) provenită din
evenimentele trecute şi care este capabilă să antreneze o cheltuială exigibilă în viitor;
o poate fi făcută o estimare raţională a obligaţiei la data bilanţului;
o la decontarea obligaţiei este probabilă o ieşire de resursă purtătoare de beneficii.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt deductibile fiscal numai în limita actelor
normative în vigoare.Astfel, sunt deductibile din punct de vedere fiscal provizioanele pentru
garanţii acordate clienţilor şi cele pentru pierderi din schimb valutar.
Contabilitatea lor se realizează cu ajutorul contului 151 – „Provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli” (P).Contul 151 „Provizioane pentru riscuri si cheltuieli” este un cont de pasiv.

13
În creditul contului 151 se înregistrează:-valoarea provizioanelor constituite pentru riscuri
și cheltuieli când acestea privesc exploatarea, activitatea financiară precum și acelea care au un
caracter excepțional
În debitul contului 151 se înregistrează:-sumele reprezentând reluarea provizioanelor
pentru riscuri și cheltuieli care privesc exploatarea, activitatea financiară precum și acelea care
au un caracter excepțional
Soldul contului reprezintă provizioanele pentru riscuri și cheltuieli constituite.

14
CAPITOLUL III CONTABILITATEA CAPITALURILOR STRĂINE

CAPITALURILE STRĂINE sunt surse atrase de întreprindere de la alte


societăţii sau de la bănci , sub forma împrumuturilor pe termen mediu şi
lung. Ele sunt rambursabile la scadenţă şi purtătoare
de dobândă. Cuprind următoarele categorii:
o împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
o credite bancare pe termen mediu şi lung
o datorii legate de participaţii
o alte împrumuturi şi datorii asimilate
Sursele străine de finanțare au următoarele caracteristici:
o -au caracter rambursabil
o -sunt purtatoare de dobânzi
o -asigura finanțarea temporară a întreprinderii

3.1) Contul 161 „Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența împrumuturilor din emisiunea obligațiunilor.


Contul 161 „Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni” este un cont de pasiv
În creditul contului se înregistrează:
o -suma împrumuturilor obținute la valoarea de rambursare a obligațiunilor emise
o -suma primelor de rambursare aferente împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni
În debitul contului 161 se înregistrează:
o -suma împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni rambursate
o -valoarea obligațiunilor emise si răscumparate anulate, la valoarea de răscumparare
Soldul contului reprezintă împrumuturile din emisiuni de obligațiuni nerambursate.
Societăţile comerciale pe acţiuni pot obţine împrumuturi şi prin emisiunea de
obligaţiuni a căror valoare nu poate depăşi două treimi din capitalul social.
În scopul obţinerii împrumutului, societatea comercială emite un număr de obligaţiuni,

15
fiecare având valoare de înregistrare numită valoare nominală.
Din acest motiv, societatea poartă numele de emitent.
3.1.1) Obligaţiunea
Obligaţiunea reprezintă un titlu de valoare ce conferă posesorului ei calitatea de creditor
aupra unei sume. Deci, cine posedă obligaţini, va primi în schimbul lor, o sumă de bani.
Ea vinde obligaţiunile unei alte societăţi (creditoare) numită obligatar, primind în
schimbul obligaţiunilor, bani.
În acest mod emitentul încasează împrumutul de la obligatar având prevăzută prin
contract, dobânda pe care o datorează acestuia.
Anual şi lunar, emitentul achită obligatarului dobânda datorată, calculată ca procent din
valoarea nominală a împrumutului.
La scadenţă, emitentul răscumpără de la obligatar, obligaţiunile, restituind în acest fel
suma de bani şi anulează obligaţiunile răscumpărate.
Împrumuturile pe bază de obligaţiuni (cradite obligatare) prezintă anumite restricţii :
emitentul trebuie să fie societate pe acţiuni sau companie, care să poată garanta cu active de
valoare mare ( poate primi maxim3/4 din capitalul vărst având minim 2 ani de activitate ).
Obligatarul poate fi orice societate, sau chiar populaţia.

3.1.2) Principalele formule legate de imprumuturile din emisiunea de obligatiuni


o -subscrierea
461=161
o -încasarea
% = 461
5121
5311
o -dobânzile datorate anual aferente împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni
666=168
o -răscumpararea obligațiunilor emise
505= %
5121
5311
o -anularea obligațiunilor emise și răscumpărate
161=505
o plata dobânzilor aferente împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni

16
168= %
5121
5311

3.2) Contul 162 „Credite bancare pe termen mediu și lung”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creditelor pe termen mediu și lung primite de la
alte societăți comerciale și instituții bancare.
Contul 162 este un cont de pasiv.
În creditul contului 162 „Credite bancare pe termen mediu și lung” se înregistrează:
o -suma creditelor pe termen mediu și lung primite
În debitul contului 162 „Credite bancare pe termen mediu și lung” se înregistrează:
o -suma creditelor pe termen mediu și lung rambursate
Soldul contului contului 162 „Credite bancare pe termen mediu și lung” reprezintă
creditele pe termen mediu și lung nerambursate.
Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice sau juridice şi care
trebuie rambursate (restituite) la un anumit termen numit scadenţă.
Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi.
Creditele bancare pe termen lung (peste 5 ani) şi pe termen mediu (1-5 ani) sunt destinate
finanţarii investiţiilor.
La acordarea creditelor, băncile solicită agenţilor economici garanţii care trebuie să
depăşească cu 20-30% valoarea creditului şi a dobânzilor.
De asemenea , agenţii economici trebuie să întocmească un dosar de creditare , care
trebuie să conţină informaţii privind sediul societăţii , obiectul de activitate , destinaţia
creditului , posibilităţile derambursare , studiu de fezubilitate , bugetul de venituri şi cheltuieli ,
fluxul de trezorerie , bilanţul , balanţa conturilor etc.
Dacă dosarul se aprobă, se întocmesc actele de ipotecă sau garaj asupra garanţiilor.
Contractul de credit încheiat între bancă şi debitor stipulează volumul şi obiectul
creditului, termenul de rambursare, dobânda, comisionul etc.
În raporturile de credit pot apărea anumite riscuri. Riscurile probabile sunt:
o -de nerambursare probabilitatea întârzierii plății sau a incapacității de plată datorită
diferitelor conjuncturi
o -de imobilizare cand institutia bancară nu reușește să gestioneze corect depozitele și

17
creditele pe care le acordă dobânda aferentă creditului:
a) dobânda simplă
D=Cxdxn
D-dobânda
C-creditul
d-rata dobânzii
n-perioada de timp
b) dobânda compusă
D=Cx(1+d)

3.2.1) Principalele formule contabile cu privire la creditele pe termen mediu si lung


o -credite bancare pe termen mediu și lung primite
5121=1621
o -dobânzile anuale aferente creditelor bancare pe termen mediu și lung
666=1682
o -rambursarea creditelor bancare pe termer mediu și lung
1621=5121
o -plata dobânzilor aferente creditelor aferente bancare pe termen mediu și lung
1682=5121

3.3) Contul 168 „Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor


asimilate ”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența dobânzilor datorate aferente împrumuturilor din
emisiunea de obligațiuni, creditelor bancare pe termen mediu și lung etc.
Contul 168 „Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate ” este un cont de
pasiv.
În creditul contului 168 se înregistrează :
o -valoarea dobânzilor datorate aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate
În debitul contului 168 se înregistrează:
o -suma dobânzilor plătite în lei sau devize
Soldul contului reprezintă dobânzile neplătite.

3.4) Contul 169 „Prime privind rambursarea obligațiunilor”

18
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența primelor de rambursare reprezentând diferenta
între valoarea de emisiune și valoarea de rambursare. Contul 169 este un cont de activ
În debitul contului 169 se înregistrează -suma primelor de rambursare aferente
împrumuturilor din emisiune de obligațiuni
În creditul contului 169 se înregistrează -valoarea primelor amortizate
Soldul contului reprezintă valoarea primelor de rambursat neamortizate

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA


CAPITALURILOR LA S.C “MARA” S.R.L. BOTOŞANI

Prezentarea unităţii, constituire capital social, obiect de activitate

S.C. “Mara” S.R.L. este persoană juridică română, fiind înregistrată în Registrul Camerei
de Comerţ şi industrie Botoşani, sub numărul J07/809/2007 şi are unic administrator pe domnul
Vasile Pop, domiciliat în judeţul Botoşani, cartier Alpha Land, str. Bradului, având cetăţenie
română.
Sediul societăţii se află în localitatea Botoşani, str. Marchian, nr 5, judeţul Botoşani.
Societatea a fost înfiinţată în luna aprilie a anului 2007, având profilul comerţ cu
amănuntul şi funcţionează din momentul înregistrării în Registrul Comerţului.
S.C. MARA S.R.L. are un capital subscris împărţit astfel: numerar 3000 RON, disponibil la
banci in lei 50.000 bunuri mobile şi imobile 500.000 RON, divizat în 2000 părţi sociale a 276,5
RON fiecare, cu menţiunea că la data autentificării actului constitutive al firmei, capitalul social
a fost integral vărsat.
Capitalul social subscris a fost vărsat integral la data constituirii societății.
Reducerea sau mărirea capitalului social se poate face pe baza hotărârii adunării generale
extraordinare , în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
Activitatea de bază a socieăţii este comerţul cu amănuntul a produselor alimentare şi
nealimentare.
Societatea îşi desfăşoară activitatea la sediul social mai sus menţionat.
La S.C. MARA.SRL , fiind o firmă cu autonomie economico – finanaciară, funcţia
financiar- contabilă deţine un rol important în procesul managerial, datorită atât rolului său în

19
luarea şi fundamentarea deciziilor directorului , cât şi a faptului că prezintă patrimonial,
rezultatele şi situaţiile financiare la un moment dat.
Activitatea financiar-contabilă este condusă de către contabil şi cuprinde biroul
contabilitate, serviciul financiar, serviciul preţuri şi oficiul de calcul.
În cadrul politicii financiare se realizează activităţile de prevedere financiară şi de
urmărire a îndeplinirii indicatorilor financiari, se întocmesc documentele financiare pt. obţinerea
fondurilor necesare desfăşurării normale a activităţii, se execută controlul asupra disciplinei
financiare şi legalităţii acesteia, se efectuează analize economico-financiare.
MODIFICĂRI ÎN CADRUL CAPITALURILOR FIRMEI

În cursul exercițiului firma SC.MARA.SRL a înregistrat urmatoarele modificări privind


capitalurile sale:
 Se înregistrează, în contabilitate, primele de capital de 1.200 lei create ca urmare a
emisiunii a 3.000 acţiuni cu valoarea nominală de 5 lei, acţiuni din care: 2.000 au valoarea de
emisiune de 5.5 lei, deci prime totale de 1.000 lei (2.000 acţiuni x 0,5 lei/acţiune) şi 1.000 cu
valoarea contabilă stabilită la fuziune de 5,2 lei, ceea ce reprezintă prime totale de 200. lei
(1.000 acţiuni x 0,2 lei/acţiune):

456 = % 1.200. lei


Decontări cu 1041 1.000 lei
asociaţii privind Prime de emisiune 200 lei
capitalul 1042
Prime de fuziune

 Primele de capital create anterior se utilizează astfel: 700 lei pentru încorporarea
în capital şi 500 lei se transferă la rezerve:
1041 = 1012 700 lei
Prime de emisiune Capital subscris vărsat

şi:

20
% = 1068 500 lei
1041 Alte rezerve
Prime de emisiune 300 lei
1042 200 lei
Prime de fuziune

 Din profitul brut aferent exerciţiului care se încheie se constituie rezerve legale în
sumă de 500 lei:
129 = 1061 500 lei
Repartizarea profitului Rezerve legale

 Din profitul net realizat la încheierea anului financiar se repartizează sumele de


400 lei pentru rezerve statutare şi 300 lei pentru alte rezerve:
129 = % 700 lei
Repartizarea profitului 1063 400 lei
Rezerve statutare 300 lei
1068
Alte rezerve

 Se transferă la rezerve primele de capital de 100 lei şi diferenţele din reevaluare


de 150 lei:
% = 1068 250 lei
1041 Alte rezerve 100 lei
Prime de emisiune 150 lei
105
Diferenţe din
reevaluare

 Se acoperă pierderile înregistrate în exerciţiile anterioare în sumă de 350 lei:


1061 = 117 350 lei
Rezerve Rezultatul
Legale Reportat

 Pe baza documentelor legale, se încorporează în capitalul social suma de 650 lei,


din care: 200 lei din rezerve statutare şi 450 lei din alte rezerve:

21
% = 1012 650 lei
1063 Capital subscris vărsat 200 lei
Rezerve 450 lei
statutare
1068
Alte rezerve

 Se înregistrează profitul net de 5.000 lei provenit din exerciţiul încheiat şi a cărui
repartizare a fost amânată:

121 = 117 5.000lei


Profit şi pierdere Rezultatul reportat

 Profitul net reportat şi înregistrat anterior, de 5.000 lei, se repartizează în


exerciţiul următor sau în alte exerciţii viitoare astfel: 2.500 lei se încorporează în capitalul social,
1.500 lei se transferă la alte rezerve şi 1.000 lei se cuvine asociatilor
117 = % 5.000 lei
Rezultatul reportat 1012 2.500 lei
Capital subscris vărsat 1.500 lei
1068 1.000 lei
Alte rezerve
457
Dividende de plată

22
CONCLUZII

Noţiunea de capital apare pentru prima dată în secolul al XII - lea şi a circulat la început
sub diverse sensuri; ca fond, stoc de mărfuri, masă de bani etc. În secolul al XIV - lea, termenul
de capital este întâlnit cu înţeles de bogăţie, averi băneşti, fonduri, etc. Conţinutul modern de
capital a fost introdus de economistul francez A.J. Turgot în secolul al XVIII - lea. În accepţiunea
economistului francez, noţiunea de capital însemna mai mult decât bani sau bunuri, respectiv, o
valoare care participă la producerea unor noi valori şi a profitului.
În sens economic prin capitaluri se exprimă mijloacele băneşti precum şi expresia
bănească a bunurilor de natură material care sunt utilizate de întreprindere pentru obținerea de
bunuri, lucrări sau servicii, care sunt destinate vânzării în scopul obținerii de profit.
În raport cu modul lor de constituire financiară, capitalurile se diferenţiază în:
Capitalurile proprii se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinanţare şi din alte
surse financiare nerambursabile.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli asimilate capitalurilor proprii.
Ele sunt fonduri destinate acoperirii de riscuri şi cheltuieli pe care evenimente survenite
sau în curs de desfăşurare le fac probabile; astfel de evenimente privesc cazuri precise, dar
înfăptuirea lor este nesigură.
Datoriile pe termen mediu şi lung reprezintă resurse financiare străine, furnizate,pe
termen mediu sau lung de terţe persoane în raport cu întreprinderea. Sunt considerate pe termen
mediu dacă durata de finanţare este până la cinci ani şi pe termen lung dacă durata de finanţare
este de peste cinci ani.
În perioada analizată pe parcursul lucrării s-a putut observa o creștere continuă a
capitalurilor proprii, fapt din care rezultă o întarire a situației financiare a întreprinderii.
Evoluția ascendentă a capitalurilor proprii s-a datorat majorărilor succesive ale
capitalului social al întreprinderii

23
Un rol important în evoluția capitalurilor proprii l-a avut și profitul obținut de
întreprindere, profit realizat din activitatea comercială.
S.C. Mara.SRL nu a constituit în perioada analizată nici un provizion pentru riscuri sau
cheltuieli, deși a fost identificat cel putin un risc care ar fi trebuit să determine constituirea
acestor tipuri de provizioane.
Acest risc a fost determinat de existența unui litigiu cu unul din clienții întreprinderii,
care a luat naștere datorită neachitării, la scadența, de catre acesta a unei datorii pe care o avea
fața de societate.

BIBLIOGRAFIE

1. Iacob Petru Pântea - Contabilitatea financiară românească conformă cu


DIRECTIVELE EUROPENE”, Editura Intelcredo, 2008
2. Octavian Bojian - Bazele contabilităţii, Editura Eficient RO, Bucureşti, 2003
3. Balteş Nicolae - Contabilitatea firmei, Editura ”Continent”Sibiu 1998
4. Băjan Doru - Cartea societăţii comerciale, Editura ”Tribuna Economică”
Bucureşti, 1993
5. Ana Alexandrină - Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor, Editura
CD/PRESS, Bucureşti, 2001
6. Iacob Petru Pintea - Contabilitatea românească, .Editura Intelcredo 2004, Deva
7. *** - Legea Contabilităţii, nr. 82/1991 modificată şi republicată

24