Aranjamentul substituentilor in uroporfirinogen III este, cum se vede, asimetric.

O porfirina
cu substitutie asimetrica, este clasificata ca porfirina de tip III. O porfirina cu aranjament simetric al
substituentilor este de tip I. In natura se gasesc numai porfirine de tip I si III, ultimul fiind cel mai
abundent si mai important. Hemul si protoporfirina IX, precursorul sau imediat, sunt tot porfirine de tip
III, totusi acesti compusi apartin seriei IX pentru ca ei sunt izomerii numarul noua in seria postulata de
Hans Fischer, un pionier al chimiei porfirinelor. Elucidarea mecanismului biosintezei hemului a fost
facuta cu ajutorul izotropilor radioactivi de David Shemin si David Rittenberg in 1945 cand ei au
demonstrat ca toti atomii de C si N provin din acetatul convertit in succinil-CoA in ciclul citric si din
glicina. Succinilul contine atomii de C din acetatul activ.
Prima etapa a biosintezei porfirinelor la mamifere este condensarea glicinei cu succinil-CoA pentru a
forma acid δ-aminolevulinic (ALA), reactie catalizata de ALA sintaza, enzima PLP-dependenta aflata in
mitocondrie. Aceasta este enzima (reactia) reglatoare de viteza a biosintezei hemului. In citosol doua
molecule de ALA sunt condensate de ALA dehidrataza (porfobilinogen sintaza). Porfobilinogen sintaza
este o Zn-enzima ce poate fi otravita de ionii Pb2+. In intoxicatia cu Pb2+ acumularea ALA in sange
provoaca psihoza datorita asemanarii structurale dintre ALA si GABA. Condensarea celor 4 inele
pirolice de PBG se poate realiza prin simpla incalzire in mediu acid. Totusi, tesuturile dispun de enzime
specifice. Uroporfirinogen (UPG) sintaza catalizeaza condensarea, cu eliminare de NH 3 a
hidroximetilbilanului. Intermediarul spiro se formeaza sub actiunea UPG III cosintazei. Acesta se
ciclizeaza sub actiunea aceleiasi cosintaze rezultand UPG III. In lipsa cosintazei se formeaza UPG I. In
conditii normale se formeaza aproape in exclusivitate izomerul III al UPG datorita prezentei ambelor
enzime. Totusi, in conditii patologice izomerul de tip I se poate forma in exces.

Notam ca uroporfirinogenii au nucleele pirolice legate prin punti metilenice, ele nefiind sisteme
conjugate. De aceea uroporfirinogenii sunt compusi incolori. In figura 25 este reluata schematic sinteza
hemului pornind de la succinil-CoA si Gly precizandu-se localizarea transfor-marilor biochimice.
Conversia UPG III in coproporfirinogenul III (CPG III) are loc sub actiunea unei decarboxilaze citosolare
care decarboxileaza toti substituentii acetat (A) cu formare de grupari metil (M). Aceasta poate converti
si UPG I in CPG I. Apoi CPG III intra in mitocondrie unde este convertit in protoporfirinogen IX (PPG IX)
sub actiunea CPG oxidazei care decarboxileaza si dehidrogeneaza doi substituenti propionat (P)
rezultand substituenti vinil (V). Aceasta enzima poate actiona numai asupra CPG III ceea ce explica faptul
ca protoporfirina I nu a fost decelata. PPG IX este transformat in protoporfirina IX sub actiunea PPG IX
oxidaza care oxideaza gruparile metilen care unesc ciclurile pirolice. In fine, incorporarea ionului feros
in locul a doi protoni in protoporfirina IX, pentru a se forma hemul, este catalizata de ferochelataza (hem
sintaza).
 Succesiunea prezentata schematic si localizarea ultrastructurala a reactiilor de biosinteza a hemului. a.
Acidul δ-aminolevulinic(ALA) este sintetizat in mitocondrie sub actiunea ALA sintazei. b. ALA paraseste
mitocondria si este transformat in PBG. C. Patru molecule de PBG se condenseaza formand nucleul porfirinic al
uroporfirinogenului III. D. Decarboxilarea substituentilor ciclurilor pirolice produce protoporfirinogenul IX care
intra in mitocondrie. E. Prin oxidarea protoporfirinogenului IX rezulta protoporfirina IX care, sub actiunea
ferochelarazei, coordineaza ionul Fe2+ rezultand hemul. Literele A,M,P si V reprezinta gruparile acid acetic, metil,
acid propionic respectiv vinil.
 Sinteza uroporfirinogenului III din porfobilinogen(PBG), catalizata de uroporfirinogen I sintaza si
uroporfirinogen III cosintaza. Reactiile sunt urmatoarele: 1. Formarea unui aduct enzima-PBG prin deplasarea
gruparii -NH2 a PBG. 2-4. Aditia succesiva a celei de-a doua, a treia si a patra molecule de PBG prin deplasarea
gruparilor -NH2 apartinand celor 3 molecule de PB. 5. Hidroliza metilbilan-enzimei pentru a rezulta
hidroximetilbilanul. 6. Sinteza uroporfirinogenului III prin intermediul unui compus spiro instabil cu participarea
uroporfirinogen III cosintazei. 7. Ciclizarea spontana a hidroximetilbilanului, in absenta uroporfirinogen III
cosintazei.

Porfirinogenii prezentati sunt incolori, ei continand cu 6 atomi de hidrogen mai mult decat
porfirinele colorate(hemul) care sunt sisteme conjugate.