You are on page 1of 104

AXIS LIBRI An XI, nr.

39, iunie 2018


EDITORIAL

De ce și cum iubesc Galaţiul?

S unt gălăţean
și, vorba lui
Eminescu, punctum...
de fiecare dată, m-am întors cu mare nerăbdare,
abia așteptam, spre finalurile sejururilor, să-mi
revăd urbea, locurile îndrăgite, oamenii, clădirile,
Destinul a ales pentru să mă întorc, cum s-ar zice, acasă. „Acasă”, acest
mine această identitate. cuvânt magic și cuprinzător cât o patrie întreagă,
Putea să mă trimită simplu, dar atât de expresiv pentru a descrie o stare
la Focșani sau la Satu și un sentiment, poate că și-a schimbat foarte mult
Mare, la Timișoara sau sensurile în noile condiţii ale globalizării și ale
la Chișinău, oriunde circulaţiei rapide a informaţiilor și a oamenilor, dar
în ţara asta care pentru mine a rămas un reper fundamental, mai
tocmai își sărbătorește mult chiar, o bornă dincolo de care poţi să treci
Prof. dr. Zanfir Ilie Centenarul Unirii, oricând și să călătorești la mii de kilometri distanţă,
manager, dar a îndrumat pașii dar spre care te întorci întotdeauna cu și mai mare
Biblioteca Județeană ursitoarelor spre acest grabă și dor.
„V.A.Urechia” Galaţi tărâm de Dunăre și Am zburat de mai multe ori dincolo de Ocean,
de cer oglindit în am poposit în Statele Unite ale Americii, am vizitat
Brateș, iar eu n-am putut face altceva decât să le în câteva rânduri mai multe ţări din Asia, am zăbovit
ascult șoptitele preziceri și să mă apuc degrabă să preţ de câteva zile în imensa Chină și în inegalabila
le dau viaţă, viaţă din viaţă, dragoste din dragoste și Japonie, am învăţat Europa pe de rost, din Macedonia
recunoștinţă din tot sufletul. Copil fiind și venind în Germania, din Franţa în Belgia, din Irlanda,
dintr-un sat din hinterlandul Galaţilor, am simţit unde fiul meu a emigrat odată cu aproape un sfert
cu adevărat pe umeri această povară și în inimă de Românie, în Finlanda, dar oriunde aș fi fost, ori
această mare bucurie de a fi gălăţean abia atunci de câte ori sosea timpul reîntoarcerii, abia așteptam
când am devenit elev al Colegiului Naţional „Vasile să pun piciorul pe Aeroportul Otopeni și, mai ales,
Alecsandri”, care, iată, în 2017, a împlinit un secol pe trotuarele orașului de la Dunăre, așa cum sunt
și jumătate de rodnică existenţă. În orele libere, în ele, mai prăfuite, mai neîngrijite și aproape cucerite
zilele de sărbătoare, cutreieram cu ochii larg deschiși de mașinile în continuă căutare de parcări... Sunt
și cu o imensă curiozitate adolescentină splendida convins că mulţi ar crede aceste sentimente ale mele
Faleză a Dunării, Parcul „Mihai Eminescu”, străzile depășite sau în contratimp cu tendinţele moderne
din Centru, „Nicolae Bălcescu” în primul rând, cu ale abordării spaţiului geografic globalizat, care
liceul ascuns între arborii seculari și cu statuia lui pledează pentru mai vechiul principiu roman după
Vasile Alexandrescu Urechia, fondatorul, în faţă, care patria este acolo unde este bine (ubi bene,
apoi Domnească, fostă pe atunci Republicii, cu ibi patria), dar nu-mi pasă câtuși de puţin, căci
lungi popasuri în Grădina Publică și cu momente mai plăcute ca oricând îmi sunt vorbele pline de
de tăcere în faţa statuilor întâlnite în cale, efigii simţământ ale lui Creangă: „Nu știu alţii cum sunt,
ale unor oameni mari răsăriţi sub soarele acestor dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la
meleaguri și dăruindu-se lor cu toată fiinţa, casa părintească...”
cugetarea și simţirea... Așadar, de ce iubesc Galaţiul? În primul rând
La maturitate și mai ales acum, în ultimele două pentru că îi aparţin prin tot ceea ce este mai valoros
decenii, am călătorit mult în străinătate, cu treburi în mine și pentru că el se confundă cu propria mea
sau în concedii, am fost în Americi, în Asia, ca să viaţă și cu propria mea raţiune de a fi. Cineva îmi
nu mai vorbesc de vecinele noastre mai apropiate spunea că nu este suficient să te fi născut la Galaţi
sau mai îndepărtate de pe bătrânul continent, dar, pentru a fi un bun gălăţean și cred că avea foarte
3
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
EDITORIAL
Și totul a pornit de la niște
statui... În părculeţul din faţa
vechii clădiri a liceului, purtând
încă pecetea stilului arhitectonic
agreat de marele fondator al
școlii românești, Spiru Haret,
treceam zi de zi pe lângă busturile
impunătoare ale celor trei mari
bărbaţi. Primul era, desigur, al
bardului de la Mircești, poetul
Vasile Alecsandri, cel căruia
îi fusese împrumutat numele
pentru eternitatea unei școli de
elită. Alături de el, puteam vedea
prin vremi pe întâiul director al
mare dreptate. Cunosc foarte mulţi oameni veniţi liceului, Ioan Cetăţianu (hunedorean de obârșie).
aici din cele mai îndepărtate meleaguri ale ţării, de Al treilea era chiar omul care avea să marcheze
la Făgăraș sau Reșiţa, din nordul Moldovei sau de destinul meu, cărturarul care avea să mă înveţe
la Marea Neagră, de la Călărași sau Alba Iulia, dar ce înseamnă cu adevărat să fii gălăţean. Iar el este
care s-au îndrăgostit iremediabil de Galaţi, au rămas bărbatul despre care vă vorbeam înainte: Vasile
pentru totdeauna aici și i-au oferit cetăţii întreaga Alexandrescu Urechia. Puţini gălăţeni știu că, prin
carieră și întreaga viaţă, mai mult, mai convingător strădania lui și prin intervenţiile directe, în calitate
și mai generos decât foarte mulţi deţinători de de parlamentar de Galaţi, la Ministrul Instrucţiunii
certificate de naștere eliberate de Primăria Galaţi, Publice de atunci, Spiru Haret, dar și la autorităţile
dar care n-au fost în măsură să lase niciun semn locale, se înfiinţase, în 1867, liceul. Tot el a zămislit,
deosebit în viaţa de ansamblu a orașului. prin donaţii de carte, o bibliotecă publică în
Nu nașterea în Galaţi te face gălăţean, ci conștiinţa chiar clădirea noii școli, acea instituţie a luminii
de a aparţine acestui spaţiu urban încărcat de istorie care, întocmai cum școala împrumutase numele
și de înaltă spiritualitate. Vă spuneam că am absolvit mentorului său din tinereţe, Vasile Alecsandri, va
Liceul „Vasile Alecsandri” și mai adaug, cu riscul de prelua numele ilustrului său ctitor, V.A. Urechia...
a deveni sentimental și chiar patetic, că mă mândresc Mai târziu, mult mai târziu, același destin care-mi
că soarta a hotărât să fac parte dintr-una din acele călăuzise pașii adolescenţei spre băncile acestui
generaţii, foarte multe la număr, privind de la liceu a făcut ca, pentru o vremelnică perioadă,
înălţimea celor 150 de ani de existenţă, care au pornit acea Bibliotecă, care a împlinit de curând 127 de
în viaţă și au realizat lucruri importante în ea, direct ani de existenţă, să-mi fie încredinţată pentru
de pe băncile acestei instituţii de învăţământ de elită, atentă și prielnică ocârmuire. Dar nu pentru că
considerată o Alma Mater de către comunitatea locală patronul bibliotecii al cărei management mi-a fost
a vremurilor de început. Și cum să nu fiu mândru, încredinţat a preţuit atât de mult Galaţiul încât
când mă pot considera, peste ani și peste generaţii, aproape că și-a făcut din ţelul vieţii lui propășirea
coleg de liceu cu Gheorghe Ţiţeica, Gheorghe spirituală a orașului de la Dunăre, nu numai pentru
Bogdan Duică, Nicolae Longinescu, Iorgu Iordan, acest lucru iubesc eu atât de mult Galaţiul. Eu îl
generalul Eremia Grigorescu, Virgil Madgearu, Petre iubesc necondiţionat și fără motive formale, din
Ștefănescu Goangă? adâncul fiinţei mele și pentru totdeauna, iar, dacă
Cu șapca protocolară pe creștet, cu numărul Vasile Alexandrescu Urechia – căruia i-am dedicat
matricol afișat pe mâneca stângă a inconfundabilei și o teză de doctorat și două cărţi – m-a influenţat în
uniforme, cu detașarea și nepăsarea senină ale așa de mare măsură, e în primul rând meritul acelui
vârstei, n-aș fi bănuit niciodată că peste ani și ani mare bărbat al României secolului al XIX-lea de a
voi scrie despre istoria, destinul și devenirea acestui se fi întâmplat ca, prin osteneala urmașilor săi, toţi
liceu, într-un eseu de suflet cuprins în volumul care au fost până acum, biblioteca pe care a lăsat-o
despre „Dunăre și dăinuire la Galaţi”, cum numeam el să tot crească și să se tot facă din ce în ce mai
una dintre cărțile dedicată aceleiași mari iubiri. cunoscută gălăţenilor și întregii ţări.
2
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
EDITORIAL
Dar ceea ce a fost și va fi leagănul acestei iubiri Numai cine știe să observe cu adevărat dincolo
pentru Galaţi este – nici nu se putea astfel! – de aparenţe poate avea revelaţia celor două
Dunărea, „fluviul biblic”, cum l–am numit adesea, axe fundamentale ale Galaţiului: Axa Dunării
cel care a fost martorul tăcut al creșterii acestui oraș, și Axa teilor, ambele monumentale, mirifice,
și, deopotrivă, al creșterii generaţiei mele, precum a chiar miraculoase. Printr-o divină predestinare,
tuturor generaţiilor dinainte, timp de atâtea secole. amândouă trăiesc sub semnul superlativelor, aceasta
Pe când mai purtam încă uniforma de „LVA”, în orele pentru că prima, cea a Dunării, este marcată, cum
de învoire sau de vacanţe, coboram spre fluviu, spre spuneam, de cea mai lungă și mai frumoasă faleză
încântătoarea noastră faleză, abia adăugată atunci de pe tot cursul fluviului, iar cea de-a doua, a teilor,
geometriei noi a urbei. Și cum să nu te răscolească, la fel, este cea mai lungă arteră urbană (patru
acum, după atâtea decenii, sentimentul că am fost, kilometri, ca și prima) din ţară și a doua din Europa,
în anii ’60 ai veacului trecut, martorul acelei superbe după o stradă din Berlin, talonată de mirificii arbori.
amenajări riverane care a făcut din faleza Galaţilor Nu ni se arată nouă, gălăţenilor, strada, atât de
cea mai lungă și mai frumoasă dintre toate falezele frumos numită Domnească, ca un paradis al teilor,
Dunării, de la izvoare și până la vărsare? mai ales la începutul verii astronomice, atunci când
M-au fascinat trecerile discrete ale miresmele feerice se instalează deasupra orașului,
anotimpurilor, curgerea domoală a apelor pe ca un fel de binecuvântare? Iar dacă adăugăm că
sub coroanele copacilor, când trezite la viaţă de această arteră gălăţeană a teilor vine de undeva
suflul noii primăveri, când ascunzând în ramurile dinspre nord pentru a coborî în perpendiculară
lor, parcă mereu tinere, cântecul păsărilor, când pe axa cealaltă, fundamentală, a fluviului, avem
slobozindu-și frunzele ruginite pe aleile din ce în ce imaginea nu numai a unei geografii, dar și a unei
mai pustii, când acoperite de mantia albă a ultimei geometrii care aproape că nu pot fi ameninţate cu
ierni, m-a fascinat strigătul pescărușilor pe care posibilitatea teoretică de a fi întrecute în frumuseţe
îmi place să-i privesc și să-i ascult ori de câte ori și, mai ales, în simbolistică.
am ocazia, m-a fascinat de la început și nu a încetat La Galaţi însă, aria teilor nu se termină cu strada
niciodată să mă fascineze bucuria aceea greu de Domnească, aceștia, de pe artera reprezentativă
descris care se întipărește pe chipurile oamenilor a urbei, vin de departe, din vremea primarului de
coborâţi anume din forfota orașului pentru a-și legendă Constantin Ressu, edilul clarvăzător care
limpezi gândurile și durerile, și speranţele în treceri i–a plantat pentru prima dată, după 1875, cu zece-
aproape ritualice în amonte și în aval, de cele mai cinsprezece ani înainte ca Vasile Alexandrescu
multe ori ca într-o pendulare continuă și plină de Urechia să inaugureze, în 1890, într-o sală de la
adânci sensuri și magică putere de mântuire. etajul I a Liceului „Vasile Alecsandri”, biblioteca
A nu vedea Dunărea măcar o dată pe săptămână pe care avea s-o lase moștenire Galaţilor. Într-un
înseamnă a renunţa de bunăvoie la privilegiul, la fel, la Galaţi, teii și biblioteca au crescut laolaltă
șansa primordială a gălăţeanului, aceea, generică, și, puţin câte puţin, după apariţia primilor puieţi
de a avea fluviul ca altar al existenţei. Așa văd eu și după ce localnicii au început să-i iubească, prin
Dunărea, așa mă raportez eu la trecerea apelor sale grija gospodarilor care au urmat, arborii de cea
pe sub tâmplele noastre, cu credinţa că nimic din mai nobilă eflorescenţă au început să treacă și pe
ceea ce este gălăţean nu mi-e străin, că am reușit alte străzi, mai ales pe cele din centru, pe Nicolae
de-a lungul anilor să cunosc și să îndrăgesc fiecare Bălcescu, cea a liceului, pe Eminescu, Al. I. Cuza,
colţișor al orașului, fiecare clădire ce a putut să cea cu casa pârcălabului, sau pe strada Mihai Bravu,
răzbată prin intemperiile atâtor decenii sau prin pe care fiinţează acum Biblioteca și care a fost
ceaţa ucigătoare a neglijenţei edilitare, ca mărturii reamenajată curând, conferindu-i-se o alură de
palpabile ale modului de a construi și de a-și marca epocă, cu lampadare aprinzându-se seara pe lângă
modul de viaţă înaintașii, fiecare nouă construcţie tinerii tei abia plantaţi, cei mai tineri tei ai Galaţilor,
ce tocmai se debarasează de schele pentru a falnicii și încântătorii arbori de mâine.
se dezvălui lumii în plenitudinea noilor forme Încă de la începuturile lor, teii gălăţeni au
arhitectonice, fiecare copac sau fiecare stradă, fost sortiţi să-și unească superbele parfumuri cu
fiecare parc sau fiecare fântână arteziană prin care acordurile nemuritoare ale Artei, de vreme ce
Dunărea, căci de acolo îi vin apele, ţâșnește pe primarul care i-a sădit pentru prima oară pe strada
verticală... Domnească era tatăl marelui pictor Camil Ressu,
3
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
EDITORIAL
născut la Galaţi, la 26 ianuarie 1880 (cam în același Europene a Dunării, al Prefecturii, al Justiţiei, al
timp cu teii) și de vreme ce, de atunci, timp de Episcopiei, al Navigaţiei, iar dacă noi le-am preluat
aproape 140 de ani, aroma lor văratecă plutește pe ca pe o dreaptă moștenire, este la fel de drept ca
deasupra celor mai importante instituţii culturale, și noi să ne gândim la generaţiile care vor veni și
teatrele, centrele de cultură, muzeele sau biblioteca la șansa lor de a primi de la noi o moștenire cel
judeţeană, aflate în aceeași arie străjuită de siluetele puţin la fel de frumoasă. Marii bărbaţi ai Galaţilor
tăcute ale arborilor atât de mult iubiţi de Eminescu. s-au ostenit de cele mai multe ori fie urcând în
În serile de început de iunie, aroma fermecătoare structurile administraţiei epocii lor și acţionând
se insinuează pe deasupra clădirilor centrale, case prin ele pentru progresul urbei, fie retrăgându-
vechi, boierești, foste reședinţe de cetăţeni de mare se în tainicele laboratoare ale creaţiei pentru a
onoare sau sedii de instituţii, mai ales consulate, înfăptui într-o altă dimensiune, cea a spiritului și
pline de viaţă, palate vechi sau construcţii mai a conștiinţei de sine. Personalităţi de mare preţ și
recente, deasupra străzilor animate, deasupra pilduitoare exemple, Constantin Ressu, edilul, pe de
parcului purtând numele poetului nostru naţional o parte, Iosif Ivanovici, creatorul, pe de altă parte,
și în care răzbate prin vremi întâia statuie pe care ambii candidaţi la glorie, validaţi de eternitate, la
românii i-au înălţat-o geniului de la Ipotești. Iar când care se adaugă, și mai edificator, Vasile Alexandrescu
se bate ora exactă în bătrânul orologiu al Palatului Urechia, care a fost și una și alta, adică și senator și
Prefecturii, acordurile nemuritoare ale valsului lui cărturar, pentru toate ale lui merite fiind propus –
Iosif Ivanovici, „Valurile Dunării”, se contopesc cu o premieră absolută pentru români! – la Premiul
efluviile inefabile ale florilor de tei abia deschise Nobel pentru Pace.
și coboară, împreună, într-o subtilă combinaţie, În epoca modernă, în zilele noastre chiar, și alţi
pe deasupra statuii lui Mihai Eminescu, până spre mulţi cărturari ai locului au învăţat să fie prezenţi
malul umbros al Dunării, unde se mai unesc o dată pe ambele fronturi în ale înfăptuirii. Mulţi dintre
cu strigătul pescărușilor și cu melodia nerostită a slujitorii scrisului sunt cetăţeni de onoare ai
valurilor dornice de atingere cu marea cea mare. Galaţiului, unul dintre ei a fost profund implicat
O eterică simfonie a naturii și a spiritului uman, în revoluţia de la 1989, alţii, mai tineri, sunt acum
o conlucrare tainică a energiei cosmice cu cele mai lideri ai societăţii civile și nu este departe vremea
subtile expresii ale puterii de creaţie a omului. Ne când reprezentanţi ai noilor generaţii de creatori
place să credem că tocmai în acest spirit al comunicării vor urca, precum Urechia în veacul al XIX-lea, în
dintre om și cosmos, dintre desfășurarea spontană Parlamentul României.
a naturii și creaţia îndelung elaborată a omului, am A pendula cu folos între casa cărţilor și casa
încercat să adăugăm celor două temeinice axe ale deciziilor locale – iată o experienţă necesară și, de
Galaţiului, cea a Dunării și cea a teilor, pe o a treia, cele mai multe ori, benefică pentru comunitate. Spun
Axa cărţii - „Axis Libri”... Tocmai de aceea am ales asta și în calitate de membru al „parlamentului”
să desfășurăm bogăţia neasemuită a celor câteva zile municipal, mai precis de președinte al Comisiei
ale Festivalului Internaţional al Cărţii „Axis Libri” în de cultură, care, înţeleasă ca mecanism legislativ
aer liber, în plină natură urbană, cât mai aproape de de susţinere a dimensiunii culturale și spirituale
Dunăre, sub cupolele vii și fremătânde de tei și exact a cetăţii, poate sprijini actul creaţiei, precum și
la ora când aceștia se pregătesc să-și binecuvânteze creatorul în toate domeniile, din perspectiva
încă o dată săditorii într-o nouă vară și într-o nouă timpului pe care-l trăim. Altfel spus, trebuie să
devenire. Axa Dunării, Axa Teilor și Axa Cărţilor, demonstrăm că este la fel de importantă, dacă nu
iată o veritabilă trinitate a situării noastre în lume, pe chiar și mai importantă, aprobarea editării unei
care Dumnezeu ne-a hărăzit-o anume nouă și pe care cărţi, decât cea privind o investiţie strict materială,
nu o putem onora decât prin profundă iubire și prin oricare ar fi ea. Ori, a sprijini cultura unui oraș este
atentă grijă de a o spori cu propriile noastre fapte. poate cea mai nobilă modalitate de a iubi acel oraș,
Timpul în care pârcălabul de Covurlui făcea iar dacă aceste eseuri izvorâte direct din inimă pot
Unirea, Constantin Ressu planta tei pe strada fi considerate ca o subtilă extensie a acelui unic
Domnească, iar Vasile Alexandrescu Urechia punea sentiment al dragostei faţă de urbe, pot afirma,
temeliile unei biblioteci în primul liceu al Galaţilor, fără nicio rezervă: Iată nu numai de ce, dar și cum
„Vasile Alecsandri”, a trecut, cum au trecut și iubesc cu adevărat Galaţiul!
timpurile construcţiei palatelor, al Comisiei
4
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Din Colecțiile Bibliotecii

Portretele lui Mihai Viteazul în colecțiile


Bibliotecii „V.A. Urechia”

S e împlinesc anul
acesta 460 de ani de
la nașterea celui considerat
multor infolii, sau atârnat pe pereții multor muzee, ca
o dovadă de netăgăduit că istoria lumii își deschisese
încă de atunci poarta spre a-i lăsa renume să intre”.3
de istoriografia românească În colecția de stampe a Bibliotecii „V.A. Urechia”
drept primul unificator se păstrează șase portrete ale lui Mihai Viteazul, unele
al Țărilor Române și contemporane, iar altele postume. Printre acestea
erou național. În timpul se găsește și cel mai cunoscut portret realizat de
domniei lui Mihai Viteazul, gravorul flamand Egidius Sadeler. Mihai Viteazul a
s-a realizat pentru prima fost portretizat la curtea împăratului Austriei, Rudolf
dată în istoria poporului al II-lea, în februarie 1601, când a fost primit cu mare
român, pentru scurtă entuziasm, după cum aflăm din cartea lui Hieronymus
vreme, unirea tuturor ro- Ortelius4. Printre curteni se afla și Egidius Sadeler,
mânilor, creându-se astfel gravor flamand, născut în anul 1570 la Antwerpen.
Camelia Bejenaru
bibliotecar, Biblioteca un precedent pe care orice Gravor talentat și iscusit, Sadeler s-a stabilit la Praga
„V.A. Urechia” încercare de unificare în anul 1597, unde a devenit gravor de curte pentru
se putea sprijini și de la împăratul Rudolf al II-lea, fiind apreciat pentru
care își putea revendica portretele gravate ale unor personalități ale timpului,
legitimitatea. dar mai ales pentru copiile fidele după lucrările lui
De aici înainte, conștiința unității neamului, Dürer sau după picturile marilor maeștri italieni.
încolțită din originea comună, geneza neamului Portretul realizat de Sadeler, reprezentându-l pe Mihai
și din limba poporului român, va fi reactivată de Viteazul la vârsta de 43 de ani, a rămas necunoscut
conștiința unirii politice a românilor, pentru români aproape 250 de ani,
conștiință care va deveni o permanență până în 1847, când a fost descoperit de
istorică confirmată prin cele două fapte Nicolae Bălcescu și Al. G. Golescu în
majore din istoria modernă a României: cabinetul de stampe al Bibliotecii Regale
rezultatul alegerilor din ianuarie 1859 și din Paris, în condica colecției pentru
Proclamația din decembrie 19181. Transilvania, alături de încă alte cinci
Prin faptele și faima sa, Mihai portrete. Entuziasmați de extraordinara
Viteazul, afirma istoricul Emil Vârtosu2, descoperire, cei doi au comandat o copie
a răscolit adânc veacul în care a trăit, după această stampă pentru a aduce
lăsând urme de neșters în suflete, în în fața românilor adevăratul chip al lui
poezie și în cărțile de istorie. Pe scriitorii Mihai Viteazul. Referitor la gravură,
de istorie și pe cititorii străini i-au atras Nicolae Bălcescu nota în Magazin istoric
la Mihai Viteazul acea vijelioasă viață pentru Dacia, IV, 1874: „Fizionomia
trăită necontenit în lupte, în grandoare principelui respunde întocmai închipuirii
și în primejdie, iar pe gravorii și pictorii celloru ce au studiatu caracterulu acestui
străini i-au fascinat înfățișarea lui exotică, chipul bărbatu extraordinariu”5. Într-adevăr, această lucrare
expresiv, încununat de aureola bărbăției și împodobit impresionează prin modul în care Sadeler a reușit să
de o cușmă spectaculoasă. De aceea, „alcătuitorii surprindă cu fidelitate privirea vie și caracterul dârz
contemporani ca și cei de mai târziu ai tomurilor al marelui domnitor. Mihai Viteazul poartă o mantie
de istorie universală, au ținut să-și împodobească albă cu guler de blană; pe cap, poartă o căciulă înaltă
opurile lor și cu chipul voevodului din confiniile din blană de samur, cu panaș din pene de cocor, în
Imperiului turcesc, despre care se dusese vestea. Și montură de pietre prețioase. În jurul portretului se
astfel, portretul lui Mihai Viteazul, fel și chip gravat în află inscripția circulară: „Michael Waivoda Walachiae
aramă sau pictat, se regăsește, astăzi, culcat în paginile Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque
5
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
eadem virtute, aet. XLIII”, iar în partea inferioară sunt voievod. Aceasta este, așa cum afirma B. Slătineanu8,
înscrise versurile-dedicație: „Tanti facit nomen Christi, una dintre cele mai măgulitoare reprezentări ale lui
Maiestatem Caesaris,/ Rempublicam christianam Mihai Viteazul, care ajunsese să fie, în mințile apusene,
et Ecclesiae sub Pontifice Maximo concordiam sue”. personificarea eroismului și a faimei din Orientul
Piesa, cu dimensiunile de 23,5 x 15,5 cm, se prezintă Apropiat. Acest Orient era atât de puțin cunoscut în
într-o stare excepțională de conservare, numărându-se acea vreme, încât se putea pune figura unui voievod
printre cele mai valoroase documente din colecția de român pe o istorie a Rusiei.
stampe a Bibliotecii noastre. În planul superior al paginii de titlu, în centru,
Așa cum remarca Nedelcu Oprea6, în colecțiile este reprezentat bustul lui Mihai Viteazul deasupra
Bibliotecii „V.A. Urechia” se regăsesc mai multe unui postament, pe care sunt inscripționate titlul și
volume donate de fondatorul Bibliotecii, istoricul datele de publicare ale lucrării. În stânga bustului este
Vasile Alexandrescu Urechia, volume a căror reprezentat din profil un boier, cu privirea îndreptată
tematică se referă la Unirea statală realizată de către voievod, iar în dreapta un tătar cu arcul în
Mihai Viteazul. Printre acestea se află și două mână, tot în picioare și tot din profil. Imaginea a fost
valoroase cronici: Ortelius, Hieronymus, Chronologia reprodusă de Nicolae Iorga într-o notiță ilustrată cu
oder Historische Beschreibung titlul Încă un portret al lui Mihai
aller Kriegsempörungen und Viteazul, în anul 19279.
Belagerungen der Statt und
Bestungen auch Scharmüsseln und Bibliografie
Siebenbürgen mit Türcken von Armbruster, Adolf. Romanitatea
Anno 1395 bis auff gegenwertige românilor. Editura Academiei R.S.R.
zeit..., din anii 1602 și 1604, București, 1972.
Bunta, Magdalena. „Din istoricul
ediția din 1604 având publicat unui portret”. În: Magazin istoric, an
un portret al domnitorului 2, nr. 1, ianuarie 1968.
realizat de Johann Siebmacher Iorga, Nicolae. „Încă un portret
(1590-1611), gravor, tipograf și al lui Mihai Viteazul”. În: Analele
cartograf german, portret sub Academiei Române. Memoriile
care este inscripționat textul: secțiunii istorice. Seria a 3-a. Tom. 7,
1927.
„Aus der Walachey Michael Oprea, Nedelcu. Biblioteca
Weywodt. Occvbvit XVIII aug. Publică „V.A. Urechia”: Monografie.
A. MDCI”; și fascinanta cronică Vol. 2. Galați: Biblioteca „V.A.
ilustrată a lui Johann Ludwig Urechia”, 2006.
Gottfried - Historische Kronyck: Slătineanu, Barbu. „Contribuții
la studiul portretelor lui Mihai
Vervattende een nauwkeurige Viteazul”. În: Revista istorică română.
en volkomene beschrijvingh Vol. 3, fasc. 2-3, 1933.
der aldergedenck waerdigste Vîrtosu, Emil. Două portrete necunoscute ale lui Mihai
geschiedenissen des weerelds, van den aenvangh der Viteazul. București: [S.n.], 1938.
scheppingh din anul 1698 în care portretul lui Mihai
Viteazul este așezat alături de alte figuri reprezentative Note:
ale Europei, precum: Carol al IX-lea al Suediei, Regina 1. Adolf Armbruster. Romanitatea românilor. Editura
Elisabeta I a Angliei, Frederic al IV-lea, Elector Palatin Academiei R.S.R. București: 1972, p. 129.
și Rege al Bavarier, Henri de Bourbon, Prinț de Condé, 2. Emil Vîrtosu. Două portrete necunoscute ale lui Mihai
Viteazul. București :[S.n.], 1938, p. 3.
Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, Regele 3. Ibidem, pp. 3-4.
Franței, Ludovic la XIV-lea și alții, dovada receptării 4. Magdalena Bunta. „Din istoricul unui portret”. În:
și reușitei Domnitorului în realizarea primei Uniuni Magazin istoric, an 2, nr. 1, ianuarie 1968, p. 89.
statale a Țărilor Române. Portretul bust în medalion, 5. Ibidem.
reprodus de A. Sacerdoțeanu și Emil Vîrtosu în volumul 6. Nedelcu Oprea. Biblioteca Publică „V.A. Urechia”:
Monografie. Vol. 2. Galați: Biblioteca „V.A. Urechia”, 2006, p.
Unirea Românilor 1599-1819-1919, București, 1938, 352.
este opera lui Matthaeum Merian7, gravor german de 7. Emil Vîrtosu. Op. cit. p. 8.
origine elvețiană. 8. B. Slătineanu. „Contribuții la studiul portretelor lui
În colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia” se păstrează Mihai Viteazu”. În: Revista istorică română, 1933, p. 212.
și o valoroasă ediție elzeviriană - Russia seu Moscovia 9. Nicolae Iorga. „Încă un portret al lui Mihai Viteazul”. În
itemque Tartaria: Commentario topographico atque Analele Academiei Române. Memoriile secțiunii istorice. Seria
a 3-a. Tom. 7, 1927, pl. 3.
politico illustratae - tipărită în anul 1630, pe a cărei
frontispiciu figurează portretul bust al marelui

6
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Limbajul comun de etică și deontologie


al bibliotecarului român

Preambul O altă treaptă o constituie treapta analitico-

P rovenit din limba


greacă, cuvântul
etică, mai exact ethos
sintetică care presupune analiza conexiunilor
interne și externe ale diferitor fenomene morale
(conștiinţa, aprecierea, valorile, relaţiile, etc.),
denumește de fapt componentele cu semnificaţie morală specifică.
caracterul, deprinderile. Ultima etapă este treapta explicativă. Aceasta
În acest mod, putem presupune studierea factorilor cauzali sau a celor
defini etica ca: o știință generatori ai moralei: factori ce explică geneza,
a moralității. Conform structura, funcţiile morale, tipurile fundamentale
lui Kant, în Întemeierea de morală, progresul moral și perspectivele acestui
drd Anca Laura Grigorov metafizicii moravurilor, progres.
bibliotecar, Centrul de
Documentare Europeană,
etica poate fi fondată având Cea de-a doua funcţie este cea normativă.
Universitatea „Dunărea de ca temelie răspunsurile la Deși numele său duce cu gândul la crearea de
Jos” Galaţi întrebare: Ce trebuie să norme, deoarece normele morale nu pot fi decretate
fac? Sau Cum ar trebui să precum normele juridice de către legiuitor, ele
procedez? se cristalizează în viaţa reală a colectivităţilor,
Dacă pentru Aristotel etica denumește calităţi, trebuie să precizăm că nu este întocmai așa. Se
virtuţi, la Cicero apare noţiunea de moralis (morav, poate face referire mai degrabă la elaborarea unor
obicei, caracter). Pentru Aristotel virtuţiile sunt de coduri morale, aceasta constând în explicarea și
fapt trăsăturile spiritului, ce pot fi clasificate în trei sistematizarea unor norme deja elaborate în sfera
categorii denumite afecte ale corpului, ale minţii vieţii, dar și a experienţei morale.
și ale caracterului. Etica elucidează două grupe de Funcţia persuasivă
probleme. Prima ar fi problema naturii și a esenţei Denumită de unii autori și funcţie de convingere
moralei și cea de-a doua referitoare la modul în care întrucât aceasta se realizează în forma ei optimă,
procedează omul, altfel spus principiile după care prin realizarea primelor două funcţii. Înainte
acesta își ghidează propriul destin, normele la care de a fi funcţie a discursului etic, persuasiunea
se raportează de-a lungul întregii sale existenţe. este prezentă în sfera concretă a vieţii morale,
Temeiurile actualităţii eticii și importanţa deoarece opinia publică recurge spontan la toate
practică a ei pentru om și umanitate sunt elucidate procedeele indicate, încât discursul etic este o
prin funcţiile specifice ale acesteia. Literatura de expresie teoretizantă a opiniei publice, iar autorul
specialitate distinge următoarele funcţii ale eticii: discursului un reprezentant sau un mandatar al
Funcţia cognitivă poate fi considerată o funcţie ei.
principală, în sensul că celelalte funcţii nu pot fi Ultima funcţie, cea educativă, a fost dezvăluită
realizate decât în condiţiile realizării ei. Această încă din antichitate de către Platon și Aristotel.
funcţie s-a materializat de-a lungul timpului și Cunoașterea binelui prezenta un efect nemijlocit
poate fi realizată succesiv. educativ care antrena respectul și practicarea
O primă etapă este etapa descriptivă, ea acetuia în mod direct.
oferind un început de sistematizare a datelor vieţii Aristotel considera că moralitatea indivizilor
morale. Este realizată prin elaborarea tipologiilor are două izvoare: pe de o parte, cunoașterea binelui
și a studiilor structurilor și prin dezvoltarea de și pe de altă parte, experienţa repetată și fixată în
caracatere, pozitive și negative în egală măsură. obișnuinţă.1
7
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
Conform filozofului D. Gusti, pot fi distinse emoțiilor reflectate în principii și norme, menite să
trei tipuri de norme în structura moralei. Normele reguleze comportamentul individului în parte și a
generale: acestea fac referire la tipurile relaţiilor reacțiilor sociale, în dependență de așa categorii ca
dintre indivizi și la activitățile umane, ele fiind binele, răul, justiția și datoria.
atribuite colectivităţilor umane, prezentând o Noţiunea de datorie reprezintă, de fapt, o
durabilitate crescută în timp. categorie fundamentală a eticii care desemnează
Cu alte cuvinte, normele morale pot fi definite ca conceperea necesităţii de îndeplinire a ceea ce este
norme sociale care reglementează comportamentul dictat de către idealul moral.
individului în societate. Respectarea acestora este Conform autorului, Cristina Cîrtiță-Buzoianu,
în strânsă legătură cu propriile convingeri, cu „codul etic cuprinde standarde morale, generale,
diferenţierea binelui de rău, a echităţii de inechitate, principii și norme, valori care modelează luarea
a virtuţii de viciu. La baza tuturor acestor convingeri deciziilor privind cea mai adecvată acțiune”.2
stau principiile morale, acea temelie, dacă ni Ansamblul de principii despre care vorbește
se îngăduie o astfel de denumire, a sistemului Bertrand, dar și standardele morale despre care
normativ, dar și o modalitate de coordonare a face vorbire Cîrtiță-Buzoianu, reprezintă de fapt
normelor morale. Ca principii fundamentale ale expresia consensului de reglementare a pozițiilor ce
moralei putem distinge trei categorii: un principiu definesc eticul.
al renunţării, un principiu al individualismului, dar Codurile de etică și deontologie pot fi astfel văzute
și unul al colectivităţii. ca instrumente de promovare a principiilor și valorilor
Dacă în cazul principiului renunţării se poate care stau la baza dezvoltării oricărui tip de profesie.
face vorbire despre renunţarea la ordinea reală și Cele mai multe dileme etice apar în situaţiile
normativă, acest tip de principiu fiind propriu mai în care nu sunt respectate tiparele etice,
multor tipuri istorice de morală, în cazul principiului aici referindu-ne la imaginea profesională,
individualist putem iniţia ipoteza existenţei comportament, vestimentaţie, mimică, expresivitate
unui egoism individual, interesul propriu fiind și ţinută.
primordial. Astfel, raţiunea afirmării propriului
ego, propriei personalităţi devine mult mai intensă Imaginea profesională
în detrimentul celor din jur, în detrimentul întregii Unul dintre factorii care influenţează opinia și
colectivităţi, îmbrăcând astfel forma principiului percepţia despre interlocutor, în mediul profesional,
individualist. Cel de-al treilea tip de principiu, cel este imaginea. În această categorie putem discuta
de colectivism, un principiu al moralităţii și moralei despre autoritatea pe care o emană persoana în
întrucât omul este o fiinţă socială care trăiește în discuţie, despre comportamentul acesteia, despre
colectivitate, într-o perfectă comuniune cu semenii vestimentaţie, dar și despre mers care, nu este doar
săi. Toate aceaste principii morale sunt de fapt forme o necesitate vitală, ci și o mișcare care produce
de exprimare ale cerinţelor morale care, dezvăluie plăcere sau bucurie.
într-un mod general conţinutul moralităţii. Un mers armonios necesită pași siguri, mâini
Normele particulare. În această categorie se angajate în ritmul mersului și dacă frumosul este
pot încadra normele vieţii de familie, normele simbolul binelui moral, atunci mersul omului nu
morale ale muncii, precum și normele activităţilor include doar frumuseţea exterioară, ci și pe cea
profesionale, etica. Aceste norme sunt atribuite interioară.
unor grupuri și colectivități distincte. Dacă în Evul Mediu, gesturile erau expresia unei
Ultima categorie care se referă la normele realităţi ascunse, descriau interiorul persoanei, îi
speciale, vizează grupurile restrânse, precum și caracterizau sufletul, viciile, slăbiciunile și virtuţile,
relaţiile și manifestările ocazionale, specifice. în exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinată
Distincţia dintre cei doi termeni va fi reluată a gesturilor omul se putea modela, putea deveni mai
și lămurită ceva mai târziu de către Hegel, care bun, în zilele noastre, suma acestora este însumată
consideră etica a fi știinţa filozofică ce studiază în codul bunelor maniere. Ele reprezintă mijlocul
morala ca pe una din cele mai importante laturi ale de a comunica cu ceilalţi, reprezintă o facilitate de
existenţei umane și sociale, iar morala este totalitatea a afișa simpatiile și antipatiile, de a lua contact cu
convingerilor, atitudinilor, viziunilor, deprinderilor, ceilalţi fără agresivitate, de a trece prin lume fără

8
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5
a deranja. Este foarte important de știut că gestul, În acest demers dorim să subliniem necesitatea
ca și alte mișcări ale corpului ar trebui să preceadă cultivării principiilor etice precum și respectarea
gândurile, nu să le depășească. regulilor, normelor existente în codurile de etică
și deontologie profesională, pornind de la o scurtă
Mimica analiză a codului propus de IFLA, fără a relua
Considerată o artă, transmite prin intermediul ceea ce deja a fost analizat de-a lungul timpului.
mișcării mușchilor feţei diferite stări sufletești, Considerăm important a sublinia necesitatea
dispoziţii, sentimente, gânduri. Astfel, expresia feţei unui limbaj comun de etică al bibliotecarilor, la
trebuie să corespundă caracterului vorbirii, esenţei nivel național, păstrând specificitatea fiecărui
și sensului celor expuse. Conform unei zicale tip de structură info-documentară. În acest sens,
din popor, faţa este oglinda sufletului, psihologii vedem oportună crearea unui cod comun de
și medicii adaugă că ochii sunt o continuare a valori și principii morale specifice profesiei de
creierului ieșită la suprafaţa chipului. Expresia feţei bibliotecar.
sau a ochilor produce o impresie mult mai puternică Completat la 27 decembrie 2016, Codul de Etică
decât cuvântul. și Deontologie al Bibliotecarului din perspectiva
IFLA este structurat pe 6 capitole specifice activității
Ţinuta vestimentară de bibliotecă. Un prim capitol se referă la accesul la
Deși apare ca o formă provizorie de standardizare informație, drept reglementat atât la nivel național
a comportării, se găsește sub influenţa dispoziţiilor prin Constituție, cât și internațional prin Declarația
gusturilor și ocupaţiilor oamenilor din societatea Drepturilor Omului adoptată de către Adunarea
respectivă. Generală a Organizației
Expresivitatea și ţinuta. Națiunilor Unite la 10
În lucrarea sa, ABC-ul septembrie 1948.
comportării civilizate, N. Conform Articolul
Hares susţinea că, ţinuta și 19 „Orice om are dreptul
expresivitatea sunt strâns la libertatea opiniilor și
legate de starea psihică exprimării; acest drept
și dispoziţia omului, de include libertatea de a avea
regimul de relaxare și opinii fără imixtiune din
încordare a mușchilor afară, precum si libertatea
corpului, de dispoziţia de de a căuta, de a primi și
lucru, de cultura externă. de a răspândi informaţii
În domeniul public, și idei prin orice mijloace
profesionalismul poate și independent de
fi caracterizat printr- frontierele de stat”.3
un simț dezvoltat al Dacă primul capitol al
independenței, prin res- codului este dedicat
ponsabilitate față de societate și față de interesul accesului la informație, cel de-al doilea se referă
public, dar și prin competență, corectitudine în la responsabilitatea bibliotecarului față de cititor,
practicarea profesiei, precum și prin loialitatea față față de întreaga societate tocmai din perspectiva
de standardele profesionale. De cele mai multe ori, accesului la informație. Bibliotecarul devine astfel
atunci când toate aceste norme, despre care am un combatant împotriva discriminării, asigurând
amintit în studiul nostru, au fost încălcate, abaterea suportul informațional cititorului său indiferent
de la principiile etice prin încălcarea deontologiei, de statutul social, de vârstă, cetățenie, orientare
aduc în discuţie și în atenţia opiniei publice așa politică, credință, capacitate fizică sau mentală,
zisele comportamente neetice lipsite de rigori educație etc. În acest context, bibliotecarul poate
deontologice. Comportamentele neetice sunt cele fi considerat un militant pentru Drepturile
care prezintă lipsa de interes asupra înţelegerii și Omului.
învăţării conţinutului, discriminarea, favoritismul, Capitolul 3 al aceluiași cod se referă la
agresivitatea verbală, lipsa de empatie etc. confidențialitate, secret profesional și transparență.

9
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
Bibliotecarul respectă confidențialitatea datelor, păstrării și respectării reputației dobândite prin
le împărtășește instituțiilor de profil fără însă a le profesionalism și comportament etic.
utiliza în alte scopuri, în mod abuziv. Transparența Toate aceste capitole scurt enunțate au fost
se referă la obligația bibliotecarului de a participa și preluate din Codul etic întocmit de IFLA, subliniind
de a susține veridicitatea informațiilor comunicate încă o dată necesitatea existenței principiilor etice în
sau transmise de sine sau de către terți. În acest vederea dezvoltării unor relații armonioase bazate
sens, trebuie subliniat rolul important pe care îl pe profesionalism, pentru dezvoltarea unei societăți
are bibliotecarul în societate în vederea furnizării sănătoase.
informației cu acuratețe și responsabilitate.
Capitolul 4 se referă la accesul deschis și
dreptul de autor, fără ca cele două noțiuni să se Bibliografie
excludă reciproc. Interesul bibliotecarului este 1. Aristotel, Etica Nicomahică, Introducere,
acela de a asigura suportul informațional necesar traducere comentarii și index de Stella Petecel, Ed. a
documentării indiferent de forma sub care circulă II-a, București: Editura Iri, 1998.
informația. Datoria celui care lucrează cu informația 2. Cîrtiță-Buzoianu, Cristina, Etică și
este de a se asigura că aceasta este corectă, rapidă, Deontologie profesională, Bacău: Alma Mater, 2011.
eficientă și economică. Subliniem că acest proces de 3. Kant, Immanuel, Întemeierea metafizicii
documentare nu trece peste prevederile impuse de moravurilor, București: All, 2014.
Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe,
Legea nr. 8/1996. Webgrafie
Penultimul capitol se referă la neutralitate, 1. Declarația Universală a Drepturilor Omului
integritate personală și abilitățile profesionale. adoptată de Adunarea Generală a Organizației
Bibliotecarul trebuie să se declare neutru Națiunilor Unite la 10 de septembrie 1948, în http://
și obiectiv în vederea selecției informației, legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/
profesionistul bibliotecar trebuie să facă distincție declaratia-universala-a-drepturilor-omului.php,
între convingerile lui personale și îndatoririle consultat la data de 14.03.2018, ora 10.00
profesionale, fără a-și promova propriile interese 2. https://www.ifla.org/faife/professional-
sau credințe personale în detrimentul neutralității. codes-of-ethics-for-librarians, consultat la data de
Are dreptul la libertatea de exprimare la locul 12.03.2018, ora 12.00
de muncă, cu condiția să nu încalce principiul 3. h t t p : / / w w w . k o s s o n . r o / r e s u r s e -
neutralității față de utilizatori. profesionale/34-cadru-de-reglementare/484-etic-
i-deontologie-in-biblioteconomie, consultat la data
Integritatea personală de 06.03.2018, ora 18.00
Stricto sensu, acest concept face referire la
valorile morale pe care bibliotecarul le deține, la
lupta împotriva corupției care afectează în mod Note
direct biblioteconomia, vezi sectorul de achiziție 1. Aristotel, Etica Nicomahică, Introducere,
al documentelor, al numirii în posturi cheie, strict traducere comentarii și index de Stella Petecel, Ed. a
în funcție de interesele politice, fără a se ține cont II-a, București: Editura Iri, 1998.
de performanțele profesionale individuale. Tot 2. Etică și Deontologie profesională, Cristina
în acest capitol referitor la integritatea personală, Cîrtiță-Buzoianu, Bacău: Alma Mater, 2011.
putem menționa și dorința de excelență în profesie, 3. Declarația Universală a Drepturilor Omului
prin menținerea și aprofundarea cunoștințelor, adoptată de Adunarea Generală a Organizației
abilităților, vizată de cele mai înalte standarde de Națiunilor Unite la 10 de septembrie 1948, în http://
calitate a serviciilor, astfel fiind promovată reputația legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/
pozitivă a acestei profesii. declaratia-universala-a-drepturilor-omului.php,
Ultimul capitol se referă la corectitudinea și consultat la data de 14.03.2018, ora 10.00.
respectul colegial, la eliminarea discriminării sub
orice aspect, la necesitatea împărtășirii experiențelor
profesionale, dar și la importanța dobândirii,

10
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Biblioteca, un mediu propice


dezvoltării metodelor de comunicare

A bilităţile
sunt
pe care le folosim
sociale
abilităţile
cursuri etc. Toate aceste evenimente au la bază
comunicarea, abilitățile de socializare care vor
asigura reușita evenimentelor respective și vor
să comunicăm și să duce la dezvoltarea personală a publicului implicat.
interacţionăm unii cu alţii, Biblioteca propune diverse activități pentru
atât verbal cât și non-verbal, petrecerea timpului liber care vor stimula abilitățile
prin gesturi, limbajul de socializare între copii, tineri, adulți, indiferent de
trupului, precum și prin rasă și religie.
aspectul fizic. Fiinţele Orice persoană are nevoie de un set de abilități
umane sunt fiinţe sociale pentru a putea duce o viață mulțumitoare, pentru
Mihaela Bărbulescu care au dezvoltat de-a a se dezvolta armonios, pentru a-și putea atinge
bibliotecar, Biblioteca
Universităţii „Dunărea de
lungul timpului multiple obiectivele propuse într-o anumită etapă a vieții.
Jos” Galaţi căi de comunicare a Aceste abilități pot fi îmbunătățite prin implicarea
gândurilor, a sentimentelor în diverse activități interumane în cadrul cărora
către celelalte persoane. Metodele de comunicare se pot eficientiza din punct de vedere social,
pot fi îmbunătățite prin dezvoltarea abilităților de emoțional, cognitiv. Abilitățile de socializare pot
socializare. Dezvoltarea acestor abilităţi de socializare include: acceptarea diferențelor dintre persoane,
aduce multiple avantaje, cum ar fi: răbdarea, asumarea responsabilității pentru modul
- relații interumane de o calitate ridicată, de comportare, claritatea comunicării, nevoia de
devenim astfel mai carismatici, mai atrăgători ca ajutor, nevoia de a-și cere scuze atunci când este
persoană, ducând în final la posibilitatea obținerii cazul, complimentarea altor persoane, abilitatea de
unor slujbe mai bune, la obținerea de noi prieteni; a fi politicos cu alte persoane atunci când părerile
- nivelul de comunicare devine mai profund, asupra unui anumit aspect diferă, încurajarea altor
căpătând noi valențe; persoane, rezolvarea în mod amiabil a conflictelor,
- sporește eficiența, avansarea mai rapidă în partajarea resurselor, concentrarea asupra unui
carieră; obiectiv.
- crește gradul de fericire. Flexibilitatea și cooperarea sunt esențiale în
Biblioteca este un spațiu cultural, informațional, procesul de socializare, precum și menținerea unei
un spațiu unde comunicarea este foarte prezentă, atitudini pozitive care, la rândul ei, va atrage lucruri
biblioteca având, de altfel, în structura sa serviciul pozitive în viață.
de relații cu publicul. Comunicarea se face atât cu Dezvoltarea propriei persoane prin interacțiunea
diverse instituții, cât mai ales cu publicul utilizator cu alte persoane poate fi făcută și în cadrul
care cuprinde o gamă foarte largă de la copii bibliotecii unde spaţiul este extrem de propice și
până la adulți și vârstnici. Astfel că bibliotecarii asigură un nivel ridicat de cunoaștere, datorită
interacționează prin informare, socializare, educare colecţiilor deţinute de biblioteci. Mediul are, de
cu publicul utilizator. Bibliotecarul are un rol de asemenea, un mare impact asupra dezvoltărilor
mediere, de comunicare între informațiile deținute acestor abilități, spațiul de bibliotecă fiind un mediu
de bibliotecă, de colecțiile bibliotecii și utilizatorii plăcut și atractiv pentru dezvoltarea socializării,
bibliotecii. De asemenea, biblioteca poate organiza culturalizării și interacționării, precum și un mediu
diverse evenimente: saloane de carte, lansări de favorabil învățării.
carte, festivaluri, expoziții, concursuri, săptămâna Limbajele de comunicare pot fi diverse.
franceză, spaniolă, activitate de voluntariat, diverse Bibliotecarii folosesc în branșa lor un limbaj specific
11
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
care ajută la regăsirea cât mai rapidă a informației learning” (de învățare pe parcursul întregii vieții), de
dorită de utilizatori. Conexiunile dintre bibliotecari stimulare a abilităților sociale, crescând astfel gradul
sunt foarte importante, ele ajută în dezvoltarea de culturalizare a zonei respective. Bibliotecarii
profesională și punerea la curent cu noile tehnici dețin mijloace de comunicare eficace care pot veni
cu noile idei din domeniu. Fără o bună comunicare în ajutorul membrilor societății în care se află, pot
profesională nu ar fi posibilă dezvoltarea și ajuta din punct de vedere informațional, relațional
reinventarea serviciilor de bibliotecă. creând astfel o rețea de socializare cu anumite
Întâlnirile între bibliotecari pot fi la nivel particularității, rețea deschisă oricărui doritor.
local, național sau internațional prin intermediul Nevoia de comunicare este indispensabilă în
conferințelor ținute de către diverse asociații desfășurarea unei activități sau a formării relațiilor
profesionale sau la nivel european, prin intermediul sociale. Pentru a obține un nivel bun de comunicare
Uniunii Europene. între persoane, specialiștii spun că este necesar să
Acum doi ani am avut bucuria să particip la aplicăm anumite practici cum ar fi: menținerea
un schimb de experiență în cadrul Erasmus Staff contactului vizual cu interlocutorul; utilizarea
Mobility Week în mod adecvat a
care s-a desfășurat limbajului corpului;
la „Library and prezentarea în mod
Information Centre, neagresiv a propriei
University of păreri; flexibilitate
Patras”, în Patras și colaborare;
Grecia. Acest gen menținerea unei
de experiență îți stări pozitive;
dă posibilitatea menținerea unui
să interacționezi proces de învățare
cu bibliotecari continuu; respect
din diverse țări, în cazul meu au fost prezenți față de alții.
bibliotecari din 13 țări (Italia, Polonia, Germania, Bibliotecarii devin actori importanți în procesul
Grecia, Letonia, Marea Britanie, Lituania, Serbia, învățării acestor abilități de comunicare, în procesul
Portugalia, Spania, Slovenia, Austria, Belgia). Cu de îmbunătățire a calității vieții publicului utilizator
toate că există și anumite diferențe, comunicarea care este foarte divers, care poate avea diverse
între bibliotecari a decurs cu ușurință datorită cerințe, întrebări, astfel încât ei trebuie să fie pregătiți
faptului că se folosește un limbaj comun de să răspundă provocărilor care li se pot ivi, având
comunicare, pentru că biblioteca are o structură astfel nevoie de aceste abilități de socializare poate
universală și cred că putem spune că are și un limbaj mai mult ca oricând pentru a face față cerințelor
universal de comunicare care permite apropierea utilizatorilor.
între bibliotecari din diverse țări și spații culturale.
Se constată astfel că problemele sunt comune și Webografie
rezolvările găsite pot fi aplicate în diverse biblioteci. http://www.business24.ro/impact/stiri-impact/
Pe parcursul săptămânii au fost prezentate teme cum-sa-ti-dezvolti-abilitatile-sociale-necesare-in-
ca: provocările întâmpinate de biblioteci în mediul orice-cariera-1482753.
digital, repozitorii si colecții digitale, prezentarea https://www.skillsyouneed.com/ips/social-skills.
consorțiului de biblioteca „Greek Academic html.
Libraries-HEAL-Link Consortium” și serviciile http://w w w.alphatransilvana.ro/atrium/
care le include, sisteme integrate de bibliotecă, activitati-de-socializare-si-timp-liber.html.
precum și aspecte culturale ale țării gazdă. Fiecare h t t p : / / w w w. d e s p r e s u f l e t . r o / f o r u m /
bibliotecar a făcut o scurtă prezentare a bibliotecii comunicare-f40/de-ce-simtim-nevoia-de-a-
în care lucrează, după care au avut loc discuții pe comunica-t257.html.
diverse teme. Aceste întâlniri sunt benefice și scot https://www.huffingtonpost.com/doug-a-
în evidență importanța comunicării, rolul pe care sandler/10-social-skills-essentia_b_7203280.html.
îl joacă în societate biblioteca, rol informațional, https://www.psychedconsult.com/blog/help-
de educare, de asigurare a procesului „lifelong your-child-build-social-skills-at-home.
12
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Biblioteca Municipală „Paul Păltănea”


- cinci ani în slujba cititorilor gălăţeni -
2ELEOLRWHFăHVWHXQĠLQXWYUăMLWXQSDODWFXGHVIăWăUL
XQDGăSRVWvQFDUHWHSRĠLDGăSRVWLvPSRWULYDIXUWXQLORU.
n u

B iblioteca Municipală
„Paul Păltănea” este
una dintre filialele Bibliotecii
acestora, activitatea bi-
bliotecii a cunoscut o mai
mare popularizare.
Judeţene „V.A. Urechia” Fără a neglija activitatea
Galaţi și poartă numele de bibliotecă propriu-zisă,
marelui și distinsului om instituţia a iniţiat o serie de
de cultură gălăţean Paul activităţi culturale de mare
Păltănea. ţinută.
Deschisă cu fast și sinceră Biblioteca este locul în
emoţie pe 15 Ianuarie 2013, care ne mai și jucăm uneori,
Luminița Goleanu Ziua Culturii Naţionale, este locul copilăriei veșnice
bibliotecar, Biblioteca sărbătorește cinci ani de și o altă modalitate atractivă Denisa Albescu
„V.A. Urechia”
existenţă în slujba cititorilor de promovare a lecturii și bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia”
și utilizatorilor serviciilor ei, de toate vârstele, prilej petrecere a timpului liber în
cu care ne întoarcem cu gândul de recunoștinţă la mod plăcut și util de către copii, părinţi și bunici.
toţi cei care au contribuit la nașterea și evoluţia ei. Clubul „Vacanţa ALTFEL la bibliotecă” vine în
La ceas aniversar, simţim cu toţii aceeași întâmpinarea nevoii părinţilor de a crea condiţii
tulburătoare emoţie în faţa favorabile de dezvoltare a
cărţii, dar și a cititorilor noștri copiilor în perioada vacanţei de
dragi, pentru că împlinirea vară, oferind un cadru creativ,
celor cinci ani înseamnă multe o alternativă de a petrece
evenimente culturale, întâlniri timpul liber în altă manieră
profesionale, colaborări cu decât în faţa calculatorului sau
instituţiile de învăţământ din televizorului, familiarizarea
zonă și nu numai, proiecte copiilor cu biblioteca, cu
educativ-culturale, înseamnă colecţiile și serviciile acesteia.
mult suflet și dăruire și, Crăciunul, cea mai frumoasă
mai ales, o mare mulţumire perioadă a anului și momentul
sufletească în faţa acestor realizări. în care „a dărui” este cel mai frumos și înălţător
Pe parcursul anilor, Biblioteca Municipală „Paul sentiment, este un prilej minunat de a ne gândi la
Păltănea” a continuat proiectele culturale anuale cei din jur și a face o faptă bună. În acest context
cu tradiţie cum ar fi clubul „Vacanţa ALTFEL la a luat naștere Proiectul educaţional-umanitar
bibliotecă”, dar a iniţiat și altele noi în funcţie de „Dăruiește bucurie de Crăciun” ce a cuprins o
oportunităţile apărute. S-a încercat cooptarea a cât serie de activităţi artistice-creative ale elevilor
mai mulți parteneri în activitaţile realizate astfel încât din cadrul unităţilor de învăţământ din zonă și o
impactul asupra comunităţii să fie cât mai mare. Am colectă de jucării, rechizite, cărţi și dulciuri pentru
considerat parteneriatele drept un element cheie copii din cadrul Asociaţiei non-guvernamentale
în proiectele derulate, deoarece prin intermediul „Dincolo de tăcere”, Galaţi.
13
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
Școala și biblioteca, și existăm prin tradiție.
cele două instituţii cu rol Folclorul, tradițiile și
determinant în societatea obiceiurile populare sunt
noastră, colaborează per- vitale pentru definirea și
manent pe baza parte- existența noastră ca oameni.
neriatelor educaţionale, dând Chiar dacă sunt diferite de la
naștere la diferite proiecte o zonă la alta, aceste tradiții ne
educative. Un astfel de proiect diferențiază de alte nații.
este și „Școala Părinţilor”, De aceea, Biblioteca
desfășurat în perioada Județeană „V.A. Ure-
noiembrie 2016 - martie chia”, prin Filiala Nr.
2017. Lipsa timpului duce la 2 „Paul Păltănea”
neputinţa părinţilor de a gestiona eficient a dorit să scoată în
relaţia părinte-copil. evidență frumusețea
De aceea, psihologul școlar, co- tradițiilor, obiceiu-
ordonatorul acestui proiect, a realizat rilor și portului
consilierea părinţilor cu privire la popular din județul
modalităţile optime de educaţie a copiilor Galați prin derularea
și relaţionare cu aceștia, găsirea unor unui proiect cul-
soluţii comune în educaţie și valorificarea tural-educațional-
unor experienţe personale. interjudețean numit „Promovarea tradițiilor
Un alt proiect, desfășurat de către Filiala și obiceiurilor populare”, derulat în perioada
Nr. 2 „Paul Păltănea” cu mare impact în rândul octombrie-decembrie 2017.
tinerilor, se referă la efectele internetului asupra Partenerii acestui proiect au fost șase instituții
acestora. Un timp îndelungat petrecut online de învățământ din mediul rural, care au prezentat
poate avea consecințe grave asupra sănătății fizice tradițiile și obiceiurile din fiecare zonă elevilor
și psihice. Hărțuirea în mediul online, dependența din alte șase instituții de învățământ din mediul
de internet, furtul de date personale și imagine urban, bibliotecile comunale, Inspectoratul Școlar
online, ademenirea, conținutul dăunător și ilegal Județean și Centrul Cultural „Dunărea de Jos” -
al unor site-uri sunt cele mai frecvente pericole departamentul Cercetare și Tradiții populare.
la care tinerii sunt expuși. Din acest motiv rolul Activitățile incluse în acest proiect au cuprins:
instituțiilor educaționale este foarte important. ateliere creativ-interactive, șezători, dansuri
O misiune importantă a bibliotecii este și aceea populare, prezentarea portului popular specific,
de conștientizare a publicului tânăr în legătură precum și întâlniri cu meșterii populari, artiști
cu pericolele la care este expus în mediul virtual. populari sau creatori de artă populară.
În acest scop Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, Prin multitudinea de activități culturale și
prin Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” a inițiat proiectul proiecte educative pe diverse teme care s-au derulat
„Tinerii si mediul virtual: conexiuni periculoase” și care se vor derula în continuare, precum și prin
derulat în perioada mai-iunie 2017. Proiectul a serviciile gratuite oferite, Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea”
avut ca parteneri: Inspectoratul Județean de Poliție, este o instituție profund implicată în procesul
prin Compartimentul de Analiză și Prevenire a dezvoltării personale și sociale, o instituție-motor a
Criminalității, Inspectoratul Școlar Județean, prin comunității.
unitățile școlare sudordonate din municipiu și Invităm întreaga comunitate să ne fie alături
județ, Centrul Județean de Resurse și Asistență cu bucuria de a face din aniversarea noastră o
Educațională. Principalele obiective ale proiectului sărbătoare a profesiei, un omagiu adus deopotrivă
au fost creșterea gradului de conștientizare privind cărții, dar și cetății ei, biblioteca.
pericolele, dar și beneficiile internetului, precum și Urăm Filialei Nr. 2 „Paul Păltănea” „veșnicia
dezvoltarea capacității de selectare a informațiilor cuvântului și tăria adevărului”.
corecte din mediul virtual.
Societatea contemporană se află în permanentă
schimbare și deseori uităm că ne naștem, trăim
14
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Limbaje de indexare folosite în structurile


infodocumentare (I)

Aspecte teoretice CZU – Clasificarea Zecimală Universală a fost


creată de doi avocaţi belgieni: Paul Otlet și Henri

I ndexarea
operaţia
este
com-
plementară catalogării
La Fontaine în 1895. În România, prima intenție
manifestată pentru introducerea Clasificării
Zecimale Universale a fost în 15 septembrie 1903
descriptive care descrie la Biblioteca „V.A. Urechia”.
conţinutul unui do- CZU este un limbaj convenţional care se
cument, creează puncte bazează pe cifre arabe de la 0 la 9, structurat în
de acces necesare 10 clase care formează Tabelele principale și care,
căutării și regăsirii în la rândul lor, pot fi divizate la infinit mergând
cataloage a tuturor astfel de la general la particular. În majoritatea
documentelor, care bibliotecilor publice și universitare din țară,
Catrina Căluian
bibliotecar, Biblioteca tratează un anumit subiectele documentelor sunt indexate cu indici
„V.A. Urechia” subiect, indiferent de CZU și termeni din limbajul natural conform
suportul pe care este semnificaţiei acelor indici. Dezavantajele
stocată informaţia. folosirii termenilor atribuiţi manual sunt, în
Prin operaţia de indexare, utilizatorul are acces special, inconsecvenţa și lipsa controlului. În
la document pe baza subiectului tratat. Limbajele urma utilizării practice a indexului alfabetic al
documentare sunt limbaje artificiale care rezolvă schemei (metodă de indexare combinatorie sau
omonimia și polisemia din limbajul natural și care, analitică folosită de majoritatea bibliotecilor
în urma sondajelor, s-a constatat că furnizează cele publice) s-au creat indexuri alcătuite din concepte
mai folosite puncte de acces de către utilizatori în (termen care exprimă subiectul) exprimate prin
căutarea și regăsirea informaţiilor. În funcţie de folosirea notaţiilor construite prin sinteză.
limbajul documentar folosit, indexarea poate fi Întreținerea și controlarea acestor indexuri
sistematică și analitică (alfabetică). asigură consecvenţă și elimină posibilitatea
Indexarea sistematică (limbaje clasificatorii) luării unor decizii diferite la momente diferite
se realizează cu ajutorul limbajelor cu structură sau de clasificatori diferiţi.
ierarhică, de exemplu schemele codificate
de clasificare: Clasificarea Zecimală Dewey,
Clasificarea Zecimală Universală, Clasificarea Teoria în exemple
Bibliotecii Congresului, Clasificarea Colon.
Indexarea analitică sau alfabetică folosește Biblioteca Centrală Universitară „Mihai
limbaje de indexare cu structură combinatorie, Eminescu” din Iași
de exemplu termeni selectaţi din limbajul natural,
tezaure de descriptori, vedete de subiect, cuvinte- Termenul căutat: putere
cheie. Avantajul folosirii unui limbaj analitic Criteriul folosit: subiect global
este faptul că permite utilizatorilor accesul la Tipul documentului: carte
informaţie prin cuvinte, metodă întotdeauna Rezultatele afișate:
preferată de aceștia.

15
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5

Din lista afișată se observă că au fost returnate  Un limbaj de indexare cu structură


titluri de cărţi al căror conţinut vorbește despre mai ierarhică, și anume CZU. Conţinutul tematic al
multe înţelesuri ale termenului putere. Limbajul cărţii a fost codificat prin indicele principal simplu
artificial de clasificare CZU definește cu claritate 621.313 care definește mașini electrice și indicele
conceptele prin atribuire de indici distincţi. De auxiliar comun de formă (076.1) care arată o
exemplu, termenul putere îl găsim în CZU în mai altă faţetă a subiectului și anume, că este vorba
multe locuri din Tabelele principale: puterea în de o culegere de probleme. Pornind de la general
matematică 511.132, puterea în drept 342.5, puterea la particular, ierarhia lui 621.313 este: clasa 6 –
în electrotehnică 621.3.016.2 etc. Știinţe aplicate; diviziunea 62 – Inginerie. Tehnică;
Înregistrarea bibliografică pentru titlul: Mașini subdiviziunea 621.3 - electrotehnică; 621.313 –
electrice și acţionări : Culegere de probleme mașini electrice;

Pentru redarea conţinutului documentului s-au  Un limbaj de indexare cu structură


folosit: combinatorie de tip termen de subiect. Conţinutul

16
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5
tematic al cărţii este redat cu ajutorul a patru Primul indice 341.17(4)UE exprimă instituţia
descriptori: Uniunea Europeană și este format din indicele
‡ mașini electrice (subiectul principal al cărţii) principal 341.17 – asociații sau uniuni regionale ale
căruia îi este adăugat termenul probleme pentru statelor, indicele auxiliar comun de loc (4) – Europa
a arăta forma sub care se prezintă acest subiect și indicele de specificare alfabetică directă de nume
(subdiviziune de formă); propriu UE care codifică Uniunea Europeană; al
‡ transformatoare electrice (un alt subiect doilea indice CZU este indicele principal 328 care
principal al cărţii) căruia îi este adăugat termenul exprimă Parlamente. Reprezentarea poporului.
probleme pentru a arăta forma sub care se prezintă Guverne;
acest subiect (subdiviziune de formă); ‡ 341.17(4)UE:342.53 - codifică al doilea
‡ putere (motoare) (un alt subiect principal subiect principal complex, și anume: Uniunea
al cărţii) căruia îi este adăugat termenul metode de Europeană exprimată prin 341.17(4)UE și puterea
calcul care explică punctul de vedere din care este de stat din cadrul disciplinei drept, exprimată
definit subiectul principal (subdiviziune de subiect) prin indicele principal 342.53, o subdiviziune a
și termenul probleme pentru a arăta forma sub care subdiviziunii principale 342 – Drept public. Drept
se prezintă acest subiect (subdiviziune de formă); constituțional. Drept administrativ, provenită din
‡ probleme folosit ca termen pentru descrierea diviziunea 34 – Drept. Jurisprudență, subordonată
celui de-al patrulea subiect al cărţii și termenul clasei 3.
adăugat învăţământ universitar - o subdiviziune de  Prin doi descriptori:
subiect care aduce informaţii suplimentare. ‡ Instituţii europene;
Înregistrarea bibliografică pentru titlul: ‡ Putere (știinţe sociale).
Jocuri de putere în Uniunea Europeană : Concluzii
actori, mecanisme și efecte ale creșterii puterii Biblioteca Centrală Universitară din Iași
Parlamentului European indexează documentele prin:

Conţinutul semantic, tematic și ideatic al cărţii a  Indici CZU (Clasificare Zecimală


fost transpus astfel: Universală) – limbaj de indexare cu structură
 prin doi indici CZU: ierarhică
‡ 341.17(4)UE:328 - Primul subiect principal  Limbaj de tip vocabular - termeni de subiect
complex este codificat prin doi indici principali parţial controlaţi, un limbaj de indexare cu structură
corelaţi prin semnul de conexiune : care exprimă combinatorie de tip vocabular, precoordonat.
raportul de relaţie dintre două faţete ale subiectului. (Va urma)
17
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ALO L LITERAR A I LI RI

Salonul Literar „Axis Libri”


la început de stagiune și de an 2018

S tagiunea de primăvară
din anul 2018, a
Salonului literar „Axis
de poezie „Produse derivate”, apărut la editura
Grinta, 2017, în colecţia Poezia Vie, colecţie
iniţiată de Asociaţia Culturală Direcţia 9, iar
Libri”, a debutat în data de autoarea Viorica Răduţă ne aduce în faţă romanul
15 februarie cu lansarea unui oraș – Râmnicu Sărat – în care a existat o
a cinci cărți noi, apărute celebră închisoare comunistă, „Orașul închis”
la sfârșitul anului 2017 fiind premiat cu Premiul pentru Roman acordat
și începutul anului 2018, de revista eCreator, ediţia a II-a, 2017.
autorii invitați în această În deschiderea salonului literar, Zanfir Ilie,
Silvia Matei ediție fiind scriitorii Ștefan directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, a făcut o
șef serviciu, Săli de lectură, Mitroi, Mioara Bahna, scurtă descriere biobibliografică a celor cinci
Biblioteca „V.A. Urechia” Mariana David, Florin autori, iar moderatorul Theodor Parapiru, după un
Dochia și Viorica Răduță. preambul de prezentare a operelor lansate, a invitat
Ștefan Mitroi, scriitor de poezie, proză, teatru, bibliotecarii-cronicari din această ediție, Catrina
jurnalist, director de ziare și consilier politic, și-a Căluian, Nicoleta Mazilu, Silvia Matei și Andrei
prezentat în această ediție, la Galați, ultimul său Parapiru să-și prezinte recenziile.
roman, „Atunci când era duminică”, apărut la Autorii lansați au fost, de asemenea, invitați
editura Rao, în 2017. Acest roman este, după cum să-și prezinte creațiile artistice prezentate în
îl descrie în recenzia sa Diana Daniela Macovei, această seară. La acestea s-au adăugat reprizele
„povestea năzuințelor ce prin filtrul naivității umoristice susținute, ca de obicei, de epigramiștii
unui copil, al copilului din fiecare dintre noi, ne Teodor Buhăescu, Ioan Fărcășanu, Vasile Manole
așază pe tavă povești nemuritoare ce vin să alunge și Ionel Jecu. În această ediție de salon a avut loc
temerile și să le dea o altă ramificație. O poveste și vernisajul expoziției de pictură intitulată sugestiv
pentru adulţi cu iz de copilărie, în care pașii ni se „Celei mai frumoase flori”, tablourile fiind expuse în
pierd în lumea inocenţei și a lucrurilor renăscute”. Sala „Mihai Eminescu” de artistul plastic gălățean,
Scriitoarea Mioara Bahna, o prietenă fidelă a Teodor Vișan.
Salonului literar „Axis Libri” și a Bibliotecii Seara s-a încheiat cu oferirea diplomelor de
„V.A. Urechia”, aflată într-o continuă preocupare excelenţă de către Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii,
de scrisul românesc actual, ne-a adus în atenție și cu mult așteptata ședinţă de autografe.
ultimul volum de critică literară, „Paradigme Ediția din 22 februarie a fost una preponderent
poetice actuale”, apărut la editura Detectiv literar, ieșeană, avându-i ca invitați pe scriitorii Daniel
în 2018. Această carte este o ediție revăzută și Corbu, Aurelian Silvestru și gălățeanul Dumitru
adăugită a volumului publicat în 2017, sub titlul Tiutuca.
„Addenda la o aventură a lecturii. Poezie română Prolificul scriitor Daniel Corbu, membru al
contemporană” și cuprinde prezentările a 92 de Uniunii Scriitorilor din România din 1990, poet
cărți de poezie, ale unor autori contemporani și eseist, considerat de criticul literar Theodor
prezenți în peisajul literar actual. Scriitoarea Codreanu, „unul dintre bacovienii generației ’80”,
Mariana David s-a prezentat în fața publicului a prezentat de această dată la Galați, în cadrul
gălățean cu volumul de poezie „Lentila de salonului literar Axis libri, romanul „Januvia. Insula
rezervă”, care este al treilea volum dintr-o serie dragonului”, apărut la Editura Princeps Multimedia,
dedicată lentilei ca simbol și leit-motiv metaforic. în 2017, și pe care editorul Dirk Boccelli îl
Scriitorul Florin Dochia ne-a prezentat volumul caracterizează, în preambulul său, ca fiind „o replică
18
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ALO L LITERAR A I LI RI
a secolului douăzeci și unu la Robinson Crusoe, editura Partener. Volumul este o antologie de studii
roman scris de Daniel Defoe pe la 1700, cu acțiune și articole referitoare la biserici și evenimente
desfășurată acum vreo trei sute cincizeci de ani.” ecleziastice de pe teritoriul județului Galați,
Oaspetele nostru venit de peste Prut, Aurelian publicate în perioada anilor 1986-2016, în diferite
Silvestru, scriitor, psiholog, publicit și pedagog reviste laice și bisericești. Cel de-al treilea volum
român, fondatorul și directorul Liceului de Inventică monografic lansat în această seară, de mărțișor,
și Creativitate „Prometeu-Prim” din Chișinău, lider a fost „Încercări despre începuturile și dezvoltarea
al Forumului Democrat al Românilor din Republica creștinismului în spațiul daco-roman până la
Moldova și editorialist la Vocea Basarabiei, ne-a începutul secolului al XI-lea”, al unui alt cercetător
adus în atenție volumul de proze scurte „Cavalerul pasionat de istorie, ing. Vasile Joantă. O descriere
cu aripi de petale”, apărut la aceeași editură Princeps de substanță a acestei cărți a fost făcută într-o
Multimedia, în 2018. Nu în ultimul rând, scriitorul prezentare de Marius Marian Șolea, consilier la
gălățean Dumitru Tiutiuca, critic, teoretician și Ministerul Culturii și identității naționale: „Ceea ce
istoric literar care s-a aplecat în decursul carierei conferă unicitate tematicii abordate, este abundența
sale asupra creației artistice a lui Mihai Eminescu, ne izvoarelor istorice decelate de un cercetător pasionat
prezintă și de această dată un volum dedicat marelui de istorie. Cartea deschide fenomenul complex al
poet, respectiv cea de-a doua ediție a volumului creștinismului timpuriu românesc, puțin studiat.
„Gândirea creștină arheică eminesciană”, apărut la Vasile Joantă dă amploare acestui fenomen prin
editura Princeps Multimedia, în 2018. După scurta abundența mărturiilor scrise”.
prezentare biobibliografică a celor trei autori, făcută Poezia a fost prezentă în această seară prin
de Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, volumul de versuri „Suflet de înger”, lansat de mai
și cuvântul de introducere al moderatorului tânăra și sensibila scriitoare Cristina Alexandra
Theodor Parapiru, s-au prezentat ca de fiecare dată, Chimirel.
recenziile bibliotecarilor Lucica Veliche, Violeta Sala Mihai Eminescu s-a dovedit și de această
Moraru, Andrei Parapiru și criticul literar a.g. dată neîncăpătoare pentru zecile de gălățeni care
secară. Autorii și-au prezentat la rândul lor cărțile au dorit să asiste la această lansare, numeroase
aduse în atenția gălățenilor, aflați în număr mare, ca persoane prezente în sală dorind să salute apariția
de fiecare dată, în Sala „Mihai Eminescu”. Filomena acestor cărți. Printre aceștia au fost Cristian
Corbu, directorul editurii Princeps Multimedia, Dragoș Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie
a făcut o scurtă prezentare a noutăților editoriale din Galați, Cătălin Negoiță, directorul Direcției
apărute sub îngrijirea acestei edituri. Epigramele pentru Cultură din Galați și Ion Cioroiu, profesor
compuse pe loc de Ioan Fărcășanu și Vasile Manole la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați.
au contribuit și de această dată fiecare dată la buna Ediția specială desfășurată miercuri, 7 martie,
dispoziție a celor prezenți în sală. a stat sub semnul mărțișorului și sărbătorii celei
Ediția din prima zi calendaristică de primăvară mai frumoase flori - femeia - și a avut-o ca invitată
(1 martie), a fost una dedicată deopotrivă istoriei pe scriitoarea Aurelia Grosu, profesor cu o vastă
și poeziei. Preotul Eugen Drăgoi a adus în atenția experiență didactică în învățământul primar și
publicului fidel al întânirilor de fiecare joi din implicată în ajutorarea copiilor cu dizabilități.
sala Mihai Eminescu, două volume încărcate de Moderatorul întâlnirii a fost Zanfir Ilie, directorul
substanță și documentare istorică. Volumul întâi din Bibliotecii „V.A. Urechia”, iar recenzia noii cărți de
„Documente privind istoria bisericească din Nordul dezvoltare personală lansată în această întâlnire,
Dobrogei”, apărut la Editura Episcopiei Tulcii, în „Ai valoare în ochii mei, femeie”, a fost prezentată
colaborare cu Editura Arhiepiscopiei Dunării de de Leonica Roman, bibliotecar la biblioteca
Jos, în 2017, cuprinde un număr de aproape 140 de gazdă. Despre cartea sa, autoarea Aurelia Grosu
documente originale care privesc viața bisericească mărturisește: „m-am gândit la această carte timp
din Dobrogea din perioada 1867-1879. Cel de-al de un an. Am adunat motive de încurajare pentru
doilea volum lansat în această seară de neobositul femeile de pretutindeni, m-am documentat zi de zi,
cercetător preot Eugen Drăgoi, este, de asemenea, din studii despre psihologia motivației umane, am
volumul întâi al unui studiu de istorie ecleziastică meditat intens la posibilitatea de a reuși să le ajut,
„La izvoarele Covurluiului”, apărut în 2017, la să le îmbunătățesc conceptul de stimă de sine, să le

19
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ALO L LITERAR A I LI RI
arăt valoarea pe care o au în ochii lui Dumnezeu, Gheorghe Gurău, Tudose Tatu și Cosma Tudose.
cea care contează cu adevărat”. Întâlnirea a fost una Vera Crăciun ne-a adus în atenție două noi cărți
destinsă și plăcută, presărată cu muzică și poezie în pentru copii „Joc de aripi, joc de flori, prin povești
interpretarea copiilor prezenți la această lansare. și ghicitori!” și „Iepurașul nostru, Țup, povestește
Ediția din 15 martie a avut ca invitați trei autori despre lup”, apărute la Editura Pim, în 2017. Cărțile
de marcă de pe meleaguri gălățene și nu numai. conțin versuri și proză și sunt dedicate nepoților săi
Scriitoarea Livia Ciupercă, istoric și critic literar, dar și „tuturor copiilor din lume”, pe care autoarea
eseist și poet, născută pe meleaguri gălățene, ne îi transformă în prieteni și pe care încearcă să
aduce în atenție un nou volum consacrat celor care și-i apropie prin cântec, vers și voie bună. Poetul
s-au dedicat culturii în acest spațiu de care se simte Gheorghe Gurău, ne prezintă cel mai recent volum
legată cu sufletul, intitulat de această dată „Vlăstare de aforisme, „Înscrisuri pe un bob de rouă”, apărut
de la Dunărea de Jos” apărut la Iași, la editura StudIS, în 2018 la Editura Axis Libri, în care oscilează, cu
în 2017. un talent remarcabil, între poemul într-un singur
Poeta și prozatoarea Corina Matei Gherman, vers și fabula „într-un singur rând”, nu neapărat
ne-a prezentat volumul de versuri „Cadența moralizatoare, dar cu siguranță plină de umor, sau
timpului”, apărut în 2017 tot la editura StudIS din „reflecții amare”.
Iași, iar medicul Vasile V. Popa, două volume de Autorul Tudose Tatu, un adevărat specialist și
proză, romanul „Resurecția” (2017) și volumul cercetător al istoriei Dunării de Jos ne aduce de
de povestiri „Clanța” (2016), ambele apărute această dată povestea adevărată a piraților dunăreni,
la Fundația Culturală Antares din Galați. În în volumul „Republica piraților de Dunăre. Sulina
atenția auditoriului gălățean a fost și volumul kesaro – kraiască”, apărută anul acesta la editura
de proză „Postume”, semnat de Vasile Gh. Popa, Sinteze. Cartea este și un adevărat document istoric,
tatăl reputatului medic gălățean. În formatul ce conține bogate informații despre spațiul magic al
deja cunoscut de publicul fidel al salonului Dunării, în care ne aflăm și trăim.
literar Axis Libri, au fost prezentate descrierile Profesorul emerit Cosma Tudose, doctor în
biobibliografice ale autorilor, s-au prezentat științe fizice, s-a orientat acum, aflat la pensie, și
recenziile cărților lansate, de către bibliotecarele către studiul religiilor, făcând prin cartea „Călător
Cecilia Manolescu, Florica Șerban, Maricica către lumină”- apărută la Editura Academica din
Târâlă-Sava, Dorina Bălan și Ada Tăbăcaru. Galați - o incursiune în istoria religiilor, spre
Apariția acestor cărți și munca depusă de autorii „zorii de lumină cerească”, așa cum ne-a mărturisit
lor au fost salutate și de scriitorii prezenți în sală: autorul. Profesorul Cosma Tudose, își explică
Katia Nanu, Ghiță Nazare și pr. Eugen Drăgoi. creația literară astfel: „Fiecare dintre religiile la care
Nu au lipsit nici reprizele umoristice susținute de ne referim slujește providența. Eu sunt ortodox,
Teodor Buhăescu, Ionel Jecu și Ioan Fărcășanu, nu mistic, dar am gândit această carte ca pe un
sau comentariile susținute, ale moderatorului ghid pentru tineri, în scopul creșterii toleranței
neobosit Theodor Parapiru. Seara s-a încheiat cu religioase. Nu aduc nimic nou, ci doar prezint o
oferirea diplomelor de excelență autorilor lansați viziune personală asupra divinității, în oricare
și cu ședința de autografe. dintre manifestările ei, nu din perspectiva unui om
Duminică, 18 martie, a avut loc o nouă ediție de știință”.
specială a salonului literar, care l-a avut ca invitat În această seară recenziile au fost prezentate
pe scriitorul Peter Sragher și cea mai nouă carte de cronicarii bibliotecii noastre, Nicoleta Mazilu,
pentru copii, părinți și bunici deopotrivă, „Cartea Anca Stan, Aurelia Voinescu, Andrei Parapiru și a.g.
lui David”, apărută la editura Brumar, în 2017. Timp secară. Cărțile prezentate au primit aprecieri și din
de două ore, zecile de copii și părinți prezenți în partea scriitorilor prezenți în sală, Ion Manea, Victor
sala Mihai Eminescu au stat cu sufletul la gură și au Cilincă, Săndel Dumitru, dar și epigrame ticluite ad-
ascultat cuminți poveștile citite cu pasiune de autor. hoc de „epigramiștii de serviciu” Ioan Fărcășanu,
A fost cu siguranță o zi de duminică petrecută altfel, Teodor Buhăescu și Vasile Manole. Cu ședința de
de toți cei prezenți și nimeni nu a regretat timpul autografe s-a mai încheiat o seară plăcută, petrecută
„pierdut” în bibliotecă. într-un cadru cald și primitor, la bibliotecă.
Ediția din 22 martie i-a avut ca invitați pe Ediția din 29 martie a fost una dedicată scriitorilor
scriitorii gălățeni consacrați, Vera Crăciun, veniți din orașul vecin și prieten – Brăila-, astfel că
20
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ALO L LITERAR A I LI RI
a fost declarată de la început – ca seară brăileană. să lași în urma ta roadele acestei mirări: cărțile ce-ți
Protagoniști au fost scriitorii Lucia Pătrașcu, poartă imprimat pe copertă – întâmplător sau nu –
Tudorița Tarniță, Virgil Andronescu, Jenică Chiriac numele”.
și Păun Condruț. Doctor în istorie și redactor-șef la revista
Poetă, prozatoare și critic literar, Lucia Pătrașcu „Convorbiri literare”, Mircea Platon aduce
ne-a adus spre prezentare ultimul său volum de publicului gălățean ultima sa carte de istorie:
versuri, „Străluce clipa”, apărut la editura Pim, „Elitele și conștiința națională – de la naționalitatea
în 2017. Tudorița Tarniță, poetă și jurnalistă genetică la personalitatea națională: despre rolul
consacrată pe meleaguri brăilene și nu numai, a elitelor în articularea conștiinței naționale.”
venit la Galați cu volumul de versuri „Pe diagonala Istoricul Mircea Platon explică drama conștiinței
cuvintelor”. Și-au mai prezentat volumele și naționale a românilor, astfel: „România are tot
scriitorul Virgil Andronescu, fost colaborator al ce îi trebuie pentru a fi o națiune bine întocmită.
postului de radio Sud, autor al mai multor volume Doar că firele sunt conectate greșit. E ca și cum
de poezii, articole de opinie, cronică plastică și ai avea o moară de vânt pe care ai băgat-o sub
eseu, care a venit cu volumul de poezie „Necropsie apă așteptând apoi să-ți alimenteze cu energie o
lirică”, apărut la editura Zorio în 2017, poetul fabrică de conserve în care tu ai vrea să fabrici
Jenică Chiriac cu volumul de versuri „Pilule de ciorapi. Potențialul României e ignorat și risipit din
buzunar” și epigramistul Păun Condruț, volumul cauză că subansamblele României sunt conectate
de epigrame „Versuri împăunate”. anapoda de o pseudo-elită care nu înțelege să
Recenziile cărților au fost prezentate de ajute la structurarea personalității naționale a
bibliotecarele Larisa Cernat, Simona Ioan, românilor. Și această structurare începe de la buna
Violeta Opaiț, Mihaela Pavel și scriitorul și noastră așezare în raport cu potențialul identitar,
criticul literar a.g. secară. Seara s-a încheiat ca cultural și modelator de acțiune pe care ni l-au lăsat
de obicei cu reprizele umoristice susținute de strămoșii(...)”. În ceea ce privește cartea Iudex,
epigramiștii Ioan Fărcășanu, Vasile Manole și semnată de scriitorul, profesorul și jurnalistul
Teodor Buhăescu. Theodor Parapiru, apărută în 2017, la editura
Ediția din 5 aprilie a stat sub semnul sfintelor Senior, este cea de-a doua carte dintr-o serie
sărbători pascale, fiind o invitație către smerenie și de poeme, romane, scenario, parabaze, istorii
liniște sufletească. Invitații serii au fost prieteni fideli parenetice, entelehii, dialoguri, neoevanghelii,
ai saloanelor literare: Aura Christi, Mircea Platon și începută cu volumul „Testis” apărut la aceiași
Theodor Parapiru, care a trecut de această dată din editură, în 2016. Theodor Parapiru se apleacă
postura de moderator permanent al întâlnirilor de de această dată asupra dezbaterii unor probleme
joi, în aceea de autor lansat și recenzat. Scriitoarea esențiale ale creștinismului, demonstrând chiar,
Aura Christi a venit de această dată la Galați cu un „artistico-știinţific că sunt niște mici erori în ceea
volum de proză, „Din infern, cu dragoste”, apărut la ce privește calendarul creștin” (după cum observa
editura Ideea Europeană, București, în 2017. Poet, criticul literar a.g. secară într-una din recenziile
romancier, eseist, publicist și editor, redactor șef sale). În această seară, numărul celor care au vrut
la revista Contemporanul și membru al Uniunii să adreseze câteva cuvinte de apreciere prietenilor
Scriitorilor din România și Moldova, își explică autori a fost la fel de mare, încât seara s-a dovedit
trăirile artistice încă din primul capitol al cărții: a fi una extrem de plăcută pentru toți cei prezenți
„Dincolo de exercițiul de înțelegere, scrisul e un mod la eveniment. Epigramele compuse pe loc de Ioan
de a te exprima și, în minute de maximă intensitate, Fărcășanu, Vasile Manole și Teodor Buhăescu au
de a te mira de faptul că – oricât de mult ți-ai dori contribuit de asemenea la buna dispoziție a celor
și te-ai încăpățâna să înțelegi scriind – fiecare vers, prezenți.
fiecare poem, eseu sau roman, fiecare carte, așadar, Încheind aici periplul nostru prin evenimentele
nu te face decât să întârzii în țara uimirii crescute ca parcurse de-a lungul celor 9 (nouă) ediții de
plantele primăvara din constatarea că, trecând prin salon literar, din primul sezon al anului 2018, nu
viață, ai înaintat printr-un ținut invadat de o ceață ne rămâne decât să lansăm permanenta noastră
incredibilă, pendulând între efortul de a te exprima invitație de a ne fi alături și la următoarele ediții ale
și încăpățânarea de a înțelege, fără să reușești decât salonului literar Axis libri și să vă spunem că: Vă
să te miri la nesfârțit, să descrii felul în care te miri și așteptăm cu drag, în fiecare joi, la ora 17:00!
21
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ALO L LITERAR A I LI RI RE E II

Silvestru, Aurelian. Cavalerul cu aripi de petale


Iași: Princeps Multimedia, 2018

S criitor,
și
psiholog
pedagog
prestigiu al meleagurilor
de
Întreaga lucrare este presărată cu sfaturi și pilde
care determină cititorul să recurgă la introspecție,
cercetându-și propria conștiință, îndeamnă la
basarabene, Aurelian analiza aprofundată a valorilor etice personale, la
Silvestru își lansează recunoașterea faptului că nimeni nu este mai presus
astăzi, în ambientul plăcut de ceilalți și, mai ales, față de Dumnezeu, precum
al Salonului Literar „Axis și la înțelegerea, uneori crudă, a realităților lumii în
Libri”, ultima apariție care trăim, care nu este întotdeauna un paradis.
editorială, volumul Ca- Povestirea omonimă cu titlul volumului,
valerul cu aripi de petale, o inspirată, se pare, din copilăria autorului, confirmă
antologie de povestiri care cele de mai sus, sufletul pur al băiețelului care o
Violeta Moraru nu face decât să confirme, iubea în taină pe colega sa de clasă, frângându-se
șef serviciu, Dezvoltarea,
evidența și prelucrarea dacă mai era necesar, dureros la constatarea faptului că „iubirea poate fi și
colecțiilor, faptul că autorul „este un otravă, și leac, iar cei îndrăgostiți o beau întotdeauna
Biblioteca „V.A. Urechia” povestitor excelent, așază la nimereală…”
tot ce aude, vede, citește Se cuvine să recunoaștem că acest „doctor de
în tiparele unei povestiri morale, dar nu oricum, suflet pentru liniștea cititorului”, după cum l-a numit
el filtrează cultura lumii, scene celebre sau mai scriitorul Emilian Marcu pe autorul povestirilor
puţin cunoscute din viaţa unui artist, a unui rege de față, are menirea să-i călăuzească pe cei care se
sau a unui eveniment istoric, oferindu-le o alură apleacă asupra operei domniei sale către o gândire
originală”, așa cum l-a caracterizat criticul literar pozitivă, către credință, recunoștință și înțelegerea
Daniel Corbu în cadrul lansării antologiei critice aproapelui.
Mersul pe apă, publicată în anul 2016.
„Lumea este imperfectă. Contează, însă, nu
cum o găsești când vii, ci cum o lași când pleci.
Încearcă să lași în urma ta lucrurile un pic mai
bune decât le-ai găsit. Și nu uita că Binele și
Adevărul au fost și trebuie să rămână împreună!”
– este deviza care călăuzește întreaga creație
silvestriană. Volumul Cavalerul cu aripi de petale
nu face excepție de la această regulă, prin cele
douăzeci și cinci de povestiri din care se desprind
o serie de povețe care ne învață să fim optimiști, să
observăm și să selectăm ceea ce este cu adevărat
important în viață, să fim buni și curați la suflet,
să ne păstrăm vie credința în divinitate. În cea
mai mare parte, narațiunile au o puternică tentă
religioasă, scriitorul cu har de la Dumnezeu
acordând o atenție deosebită virtuților moral-
creștine: iertarea, iubirea aproapelui, recunoștința,
răbdarea, cumpătarea, încrederea, modestia.
22
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ALO L LITERAR A I LI RI RE E II

Ciupercă, Livia. Vlăstare de la Dunărea de Jos


Iași: StudIS, 2017

„V lăstare de la
Dunărea
Jos”, lucrarea distinsei și
de
reprezintă în șase capitole, în care ne sunt dăruite
crâmpeie din viața și opera prin care au comunicat
71 de comori culturale. Prin diversele forme de
prolificei scriitoare Livia împărtășire – gânduri, poeme, cuvântări, studii,
Ciupercă, cu rădăcini povestiri sau eseuri, propriile idei, sentimente sau
bine fixate în pământurile plăsmuiri care s-au dorit durabile, însemnările au
scăldate de binecuvântatul un potenţial fantastic și merită să beneficieze de
fluviu, aduce la lumină atenția noastră pentru că sunt valori recunoscute
- pentru a câta oară? - sau nu, dar lăsate deoparte, poate și din cauza
produsele scriitoricești, mentalităţii unora dintre oameni.
cunoscute mai mult sau Cercetător pasionat și perseverent al
Dorina Bălan
șef birou, Catalogarea mai puțin publicului spiritualităţii culturale locale, profesoara Livia
colecțiilor. Control de românesc ori gălățean, dar Ciupercă ține să ne facă cunoscute, în cele opt
autoritate, și interpretarea acestora. anexe adăugate, fie texte ale personalităților
Biblioteca „V.A. Urechia”
Explorând spațiul cuprinse în „dicționarul evocativ”, așa cum îi place
cultural aparținând sfârșitului de veac al XIX-lea să-și intituleze prezentul studiu biobibliografic,
și secolului al XX-lea, marea doamnă a literaturii fie să ne dea frânturi din viața sau din opera
dunărene ne invită astăzi să ne reamintim și să oamenilor care au avut tangențial legături cu
învățăm, descoperind tezaurul spiritual moștenit, teritoriul nostru (este cazul lui Ben Corlaciu, spre
lăsat de oameni ai locului pentru posteritate. exemplu).
Gălățeanca noastră inimoasă se constituie Demersul exploatării valoroaselor lucrări
într-o călăuză și ne conduce spre a ne îmbogăți existente în fondul Bibliotecii noastre, la Colecții
spiritul, pentru ca noi să evoluăm prin cunoașterea speciale, dar și ale documentelor din arhivele
culturii acestor meleaguri, pentru că, așa cum Bibliotecii Academiei Române, Arhivele Naționale
afirma Vargas Llosa: „Trebuie o rază de lumină ale României, Bibliotecii Naționale a României,
într-o lume care este cuprinsă treptat de noapte. Bibliotecii Universității „Mihai Eminescu” Iași,
Altminteri totul e prea cumplit, e insuportabil. dar și din mass-media vremii s-au materializat
Trebuie să-i dai cititorului ceva, o scândură de care prin aducere la cunoștința celor interesați a
să se agaţe în acest ocean al dezolării.” fragmentelor considerate definitorii pentru
Astfel, ne aduce spre știință o seamă de personalitatea descrisă și a imaginilor ilustrative
personalități din spațiul creștin al Țării de Jos a pentru studiul monografic prezentat astăzi.
Moldovei, începând cu o scurtă istorie a Eparhiei Valoroasa lucrare a prozatoarei și omului
„Dunării de Jos”, care cuprindea, pe lângă Galați și de cultură Livia Ciupercă face dovada unei
județele Tulcea și Constanța, și sudul Basarabiei. reale munci de cercetare prin care reușește să
Așa își justifică domnia sa spațiul cultural explorat împlinească o dorință intensă și, în egală măsură,
și prezența unor „vlăstare” din Brăila și Tulcea - să răspundă la o întrebare frământătoare a
Trandafir George Djuvara și respectiv Oreste arhimandritului Iuliu Scriban: „Să se ivească un
Tafrali. condei care să ne destăinuiască amănunte din
Personalitățile studiate sunt structurate pe viața Galațiului. Le-am gusta cu drag. Avem laturi
criterii de timp sau spațiu, de îndeletnicirile știrbe în care știm despre el. Cine le poate întregi?”
intelectuale, preocupările sau creația care îi
23
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ALO L LITERAR A I LI RI RE E II

Necula, Ionel. Uricar la Poarta Moldovei de Jos


vol. X. Tecuci: Grapho Press, 2017

A l zecelea volum
din această
serie de istorie literară
are în vedere cercetarea aprofundată a valorilor
specificului zonal. Constantin Trandafir este anume
remarcat și salutat de autor, cu atât mai mult cu
a Tecuciului devine fapt cât i-a urmărit dezvoltarea în critica românească
real prin tenacitatea și literalmente pas cu pas. Dar promotorul acestor
migala operativă a lui reconsiderări se ocupă de evidențierea în planul
Ionel Necula, artizanul observației valorizatoare și a altora mai puțin
acestor cercetări de largă favorizați de reflectoarele scenei publice românești.
cuprindere. Același fond Așa stau lucrurile cu Eugen Boureanu, Pavel Virgil,
eteroclit de observații Victor Aciocârlănoaiei, Doru Scărlătescu, Grigore
pertinente constituie Postelnicu ș.a.
Andrei Parapiru baza numărului de față al Fresca Tecuciului apare, de data asta,
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” lucrării Uricar la Poarta într-o puternică incidență asupra prezentului
Moldovei de Jos, cu o postrevoluționar, prin consecințele apropiate ale
intensificare a elementelor național și religios în celor luate în discuție. Uricar la Poarta Moldovei
analiza faptelor identitare. Complexul tecucean de de Jos (vol. X) a lui Ionel Necula pune în mișcare
referințe se dovedește, totuși, departe de epuizare simțul autenticului din partea istoricului și criticului
după cum reiese chiar din cuvintele autorului: literar ca răspuns la fondul aspirației naționale spre
Știu c-au rămas în afara abordărilor mele multe libertate și valoare. Cu o puternică reținere, însă,
nume importante și lucrări literare care ar fi meritat potențialul creativ al Tecuciului este surprins încă în
comentarii apretate și fluidice, iar, dacă nu figurează starea anticipatorie a realizărilor sale de substanță.
în seria acestor alcătuiri livrești, înseamnă c-am lăsat
altora norocul și șansa de a face de cap limpede la
tâmpla arealului tecucean […].
Cartea este structurată în trei secțiuni convergente
spre a reda imaginea dinamică a Tecuciului literar-
cultural. În prima parte, Desțeleniri din alte
vremuri, sunt dezbătute personalități definitorii ale
acestui spațiu, uneori în completarea unor descrieri
anterioare. Principala atenție o concentrează Ion
Petrovici, ca filozof și dezident, și Al. Mironescu,
un martor memorialist al evenimentelor istoriei
recente. Peste tot istoricul literar Ionel Necula
este transparent în sprijinul autenticei speranțe cu
privire la eliberarea de comunism, în linia identității
naționale. Următoarele două părți ale volumului,
deși identic intitulate, Spiritul tecucean în
actualitate, au în vedere perspective complementare,
apropiate. Prima se ocupă cu impactul contextual
al unor evenimente, personalități sau instituții
asupra spiritualității tecucene, în vreme ce a doua
24
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ALO L LITERAR A I LI RI E I RA E

Cum se mai întâmplă-n viaţă,


Fapta e considerată
În a fi „viol pe faţă”.
 
Alinturi (Madrigal)
Eu îi spun mereu soţiei:
-Tu ești Oda Bucuriei,
Ea-mi răspunde pasional:
-Tu ești Imnul Naţional!
 
Vasile Manole De-ale aleşilor
epigramist
Un ales din Parlament
Ce-l ştiam cu toţi un domn,
La bibliotecă (secţia de împrumut pentru acasă) La dezbateri cam absent
Dacă foarte multe știe S-a trezit vorbind în somn.
Zici că-i enciclopedie
Și-i normal atuncea seara Hoţia la români
Să-mprumuţi-bibliotecara. Nu-i în ţară vreo soţie
Să nu spună mânioasă:
Knock-out în lift La noi nu scapi de hoţie
M-a surprins privindu-i sânii Că te fură de mireasă.
Și mi-a spus s-apăs pe „unu”,
Săritor ca toţi românii, Generozitate
Când apăs, îmi scapă pumnu’. Șeful nostru-i cineva
C-un birou de zici că-i templu,
Medicul de gardă El când vrea să dea ceva
Iată medicul de gardă Ni se dă la toţi exemplu.
Face act de-a sa prezenţă
Și ca timpul să nu-l piardă Călcâiul lui Ahile
El se culcă de urgenţă. S-a studiat problema ani de zile
Cu un final destul de curios,
Pentru perpetuarea familiei Că la bărbaţi călcâiul lui Ahile
Soţul cum nu-i iubăreţ, Cu siguranţă nu-i așa de jos.
Soaţa, fire mai sprinţară,
I-a făcut copii c-un terţ Aflăm de la ANM
Ca nici capul să nu-l doară. La nivelu-ntregii naţii
Astăzi foarte mulţi români,
De ziua soacrei După-atâtea inundaţii
Așezat în capul mesei Apă au și la plămâni.
Soţul, ca de obicei,
Adresează des expresii Transplantul
Soaţei, despre mama ei. La câţi lei el a plătit
Medicii îi spun mereu,
Esenţa vieţii în societatea de consum Că transplantu-i reușit
Studiind atent natura Și-are inimă de leu.
Negreșit veţi observa:
Nimeni nu-și mai bate gura, Munca în colectiv
Fără a-nghiţi ceva. Aţipesc des la serviciu
Și când sforăi foarte tare
Încadrare juridică Au colegii un indiciu,
De săruţi forţat o fată, Îi trezesc fix la plecare.

25
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ALO L LITERAR A I LI RI E I RA E

Astăzi cu toții traversăm un moment critic


Cică poetul este incorect politic?!
Celor ce cu idei trăznite ne-ofensează
Pe Eminescu îl rugăm să-i aibă-n pază!

Scriitorului Aurelian Sivestru, autorul cărții


„Cavalerul cu aripi de petale”
Când pe copertă titlul l-am citit
Un cavaler cu aripi mi-a șoptit:
— „Ne-ntârziat deschide-acest volum,
Ioan Fărcășanu Că eu, cu-nțelepciune te-ncunun!”
epigramist

Cu ocazia redeschiderii stagiunii Cu al său titlu de carte


Clopoțelul sună Autorul dovedește
Stagiunea-ncepe, Niște calități aparte
Scriitori adună Ce sufletu-i definește...
La „V.A. Ureche(a)”;
Doamnei Filomena Corbu – directoarea Editurii
Cu lansări de carte „Princeps” – Iași
Vin oaspeți de vază Cărțile scoase de la ieșeana editură
De aici, de departe Au transformat pe „Princeps” în focar de cultură;
Și se minunează. Răspândite-n țară în cele patru zări
Au fost apreciate mult peste așteptări...
Scriitorului Ștefan Mitroi, autorul romanului
„Atunci când era mereu duminică” Scriitoarei Livia Ciupercă din Iași pentru volumul
Duminică mereu de-ar fi „Vlăstare la Dunărea de Jos”
Noi preferăm o altă zi: Cercetează cu ardoare
Am vrea să fie mereu joi Ale Dunării vlăstare,
Când la salon e domn’ Mitroi... S-afle omenirea toată
C-avem cultură bogată.
Scriitoarei Viorica Răduță autoarea romanului
„Orașul închis” Scriitoarei Corina Matei Gherman, autoarea
S-a-nchis orașul! Ce ne facem oare? cărții „Cadența timpului”
Porțile principale sunt închise! Timpu-i cu cadența lui;
Nu or fi existând porți laterale, De vrei să i te impui,
Ca să răzbatem cu-ale noastre vise? Să-i imprimi cadența ta
Prin muncă-l poți concura...
Scriitorului Daniel Cordu din Iași, autorul cărții
„Januvia” – romanul ascezei Scriitorului Vasile V. Popa, medic, autorul
Romanul cu asceza la timp a sosit romanului „Resurecția”
Fiindc-a-nceput și postul toți trecem la citit! Talentat cum altul nu-i
N-apar-n carte scene cu băuturi, mâncare; De lecturii te supui
Să medităm cu toții la viața viitoare! Cartea n-o mai lași din mână
Tu-i devii sclav – ea stăpână...
Scriitorului Dumitru Tiutiuca – profesor univer-
sitar, autorul volumului „Gândirea creștină arheică Scriitorului Gheorghe Gurău, autorului
eminesciană” volumului „Înscrisuri pe un bob de rouă”
Când despre Eminescu, azi, vorbim, Să facă-nscrisuri pe un bob de rouă
Știm sigur, că era poet creștin; El metaforic chiar a reușit
Ce fel de creștinism avea, el, în gândire? Și drept dovadă, ne prezintă nouă
Unul divin ce l-a ,nălțat spre nemurire... Volumul cu mult har meșteșugit...
26
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ALO L LITERAR A I LI RI E I RA E
Domnului Ștefan Mitroi, la romanul „Atunci
când era mereu duminică”

Precizare
Când duminică mereu era,
Era bine, Dar știți ceva!
Duminică și azi este
Că nimeni nu mai muncește.

Doamnei Profesoare Livia Ciupercă, la cartea


„Vlăstare la Dunărea de Jos”

Ionel Jecu Vlăstarele


scriitor
Ele-n viață fac prăpăd,
Mereu locu-ntâi ocupă,
E primăvară și văd
Deja umblă-n minijupă.
Doamnei Mariana David, la volumul
„Lentila de rezervă” Doamnei Corina Matei-Gherman, la volumul
„Cadența timpului”
E bine să ai o rezervă
Nu știi peste cine dai! La vârsta a treia
Cum astăzi găsești greu milă, Timpul ce-l parcurgem noi,
Este bine ca să ai Chiar de nu avem esența,
De rezervă o lentilă. Să-l facem în pas vioi
Altfel ne pierdem cadența.
Doamnei Viorica Răduță, la romanul
„Orașul închis” Domnului doctor Vasile V. Popa, la cartea „Clanța”

Tocmai astăzi! Presupunere


Azi e bucurie mare Cred că a scris această carte
Salonul a fost deschis Și-i dă mare importanță
Și veniți c-o precizare C-a avut în viață parte
Că e „Orașul închis?” De soacră și a ei clanță.

Doamnei Mioara Bahna, la cartea Rondelul elevului


„Paradigme poetice actuale”
Zilnic la școală învață
Propunere: Să citească și să scrie,
După o așa expunere Mai primește și povață
Eu aș face o propunere: În viață el cum să fie.
La elevi să fie printre manuale
„Paradigme poetice actuale” La carte-i doar o prefață
Viața din copilărie,
Domnului Florin Dochia, la volumul Zilnic la școală învață
„Produse derivate” Să citească și să scrie.

Într-un magazin Soarta e cam șugubeață,


În magazin eu am intrat Practicând o meserie.
C-aveam ceva de cumpărat, Mai târziu ea îl răsfață
Dar se dădeau pe apucate Când va ieși cu simbrie.
Numai „Produse derivate” Dacă la școală învață.
27
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
*$/(5,$'($57Ĉ

Mihaela (Misha) Diaconu


Metamorfozele metalului

Î ntre artiștii plastici Severin Hojbotă (2004). Este membră a UAPR


din tânăra generaţie, din 2009. Și-a organizat următoarele expoziţii
Mihaela (Misha) Diaconu personale: „Materie și Spirit”, metal, Galeria Imbold
s-a afirmat și se impune tot București; Foaierul Ateneului Român, București, în
mai mult ca o sculptoriţă cadrul evenimentului „Gala Performanţei” (2013)
al cărei demers este axat și Galeria „Plastilina, București (2014); „Orchestra
îndeosebi pe explorarea inimilor sfărâmate”, metal/asamblaj, Centrul
virtuţilor metalului. Pentru Cultural Palatele Brâncovenești, Sala Foișor (2013);
ea, acesta, indiferent ce „Schiţe”, desen, grafică în tehnică mixtă, Academia
Corneliu Stoica nume poartă (alamă, cupru, Europeană de Știinţe și Arte, Salzburg, Austria
scriitor, critic de artă oţel, fier, corten), este (2013). În același timp a participat la numeroase
supus după propria voinţă, manifestări colective de profil: 2001, „Student
metamorfozat și modelat în forme Art”, Muzeul de Artă Vizuală,
ce poartă veșmântul și valenţele Galaţi; „Expoziţia absolvenţilor”,
artei adevărate. În afară de lucrările Centrul Artelor Vizuale, București;
prezentate în expoziţiile personale 2002, „Salonul Metalului”,
sau în cele colective, am văzut Galeria Orizont, București;
pe pagina ei de Facebook zeci „Student Art”, Muzeul de Artă
de imagini ale unor balustrade, Vizuală, Galaţi; 2004, „Expoziţia
garduri, porţi, grilaje, copertine, absolvenţilor Universităţii
instalaţii, piese de mobilier etc. Naţionale de Arte”, Galeria ¾,
executate pentru instituţii și firme Teatrul Naţional, București; 2010,
private din București (de pildă, „Anuala Deznădejdei – repere
Teatrul Metropolis, Centro Donna în arta plastică românească”,
Mihaela (Misha) Diaconu
SPA) sau pentru diferiţi proprietari, Galeria Simeza, București; 2011,
care pur și simplu uimesc prin ţesătura decorativă, „Ce mai face Penelopa?”, Muzeul de Artă, Cluj-
prin motivele și formele ce dezvăluie o fantezie Napoca; „Salonul Naţional al Artelor Decorative”,
debordantă și o putere de creaţie neobișnuită. Se
observă că sunt ieșite din mâna unui artist metalist
și că pe lângă valoarea utilitară, ce le-o conferă
destinaţia lor, au și o indiscutabilă valoare estetică.
Se simte că sculptoriţa a pătruns cu temeinicie
stilurile Art Nouveau și Art Deco, le-a trecut prin
filtrul propriei personalităţi, plăsmuind forme ce
reţin prin originalitatea și expresivitatea limbajului,
atribute vizibile și în lucrările de artă monumentală.
Sculptoriţa s-a născut la 17 martie 1981, în Galaţi.
A absolvit Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” din
orașul natal, secţia ceramică (2000) și Universitatea
Naţională de Arte din București, Facultatea de Arte
Decorative și Design, clasa profesorului Bogdan Materie și spirit

28
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
*$/(5,$'($57Ĉ
Muzeul Naţional de Artă Cotroceni, București; și să practice tehnicile specifice de modelare a
2012, „Human Evolution/Involution – Mutaţii metalului, a părăsit acest studio, consacrându-se
interioare”, Muzeul Curtea Veche, București și creaţiei propriu-zise, visând să realizeze opere de
itinerată la Galeriile „Ion Nicodim”, Constanţa și mari dimensiuni. Lucrările și instalaţiile realizate
Muzeul de Istorie din Târgoviște; „Red Bull Art of de ea până acum sunt inspirate din domeniul
Can meets Filature Collective”, eveniment NAG muzicii, al teatrului, al dansului, din viaţa socială
(Noaptea Albă a Galeriilor), Galeria Atelierul sau materializează în veșmânt metaforic și
de Producţie, București; Bienala „Decorative simbolic idei, sentimente, stări și trăiri sufletești.
Arts”, Sala Constantin Brâncuși, Ca materiale a folosit alama,
Palatul Parlamentului, București; cuprul, inoxul, fierul, cortenul,
„Metalul”, Galeria Orizont, le-a combinat uneori chiar în
București; „The Gathering”, Galeria aceeași lucrare cu sticla, ceramica,
Imbold, București; 2013, „Debris”, ebonita sau cu elemente de ready-
eveniment NAG, Galeria Home made. Cel mai mult a atras-o însă
Mătăsari, București; „Red Bull fierul (OL37), în care consideră că
Curates România: Canvas Cooler se exprimă cel mai bine în etapa
Project”, Centrul Vechi, București; actuală. „Arlechinul”, „Numen”,
„The Gathering 2”, Galeria Imbold, „Balerina”, „Instrumentele mu-
București; „Salonul Metalului”, zicale”, „Dansul Ielelor”, „Calul
Galeria Orizont, București; 2014, Titanilor”, „Titanul”, seria
„București Optimixed”, Galeria „Păcatul” sunt câteva din cele mai
Imbold, București, „Shorts cunoscute lucrări ale sale. Muzeul
UP”, Imbold POP-UP Gallery, de Artă Vizuală posedă din creaţia
Cinematograful Patria, București; ei un superb „Violoncel”, realizat
„Ce mai face Penelopa?”, Muzeul în ediţia din 2008 a Taberei de
de Artă, Cluj-Napoca; „The Iron Creaţie „Arta ca viaţa”. „Numen”
Sin”, Galeria Imbold, București; întruchipează în metal un om-
Numen, Parcul Titan
„The Hog”, Galeria Imbold, pasăre, cu aripile desfăcute, gata
București; 2015, „Continuitate în Artele Focului”, să-și ia zborul. Este expus în Parcul Titan din
Departamentul Ceramică-Sticlă-Metal, Galeria Art București, loc unde se află amplasat, din 2013, și
Yourself, București; „Steampunker - New Media „Calul Titanilor”, cea mai mare statuie ecvestră
& Digital Art Show”, Palatul Știrbei, București; din România, înaltă de 7,50 metri, cântărind peste
2015 - 2016, Shaping music, metal, The Art of 1600 kg de fier, executată în tehnica Repoussage
Living Gallery, București; Art Safari, Palatul Dacia, (prelucrarea metalului la rece) în Atelierele
București. A luat parte la Tabăra de Creaţie „Arta
ca viaţă” (Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, 2008),
Simpozionul „Sculptura Mileniului III” (curator
Bogdan Severin Hojbotă, cu sprijinul Centrului
Cultural Casa Artelor, București și a Primăriei
Sectorului 3, Parcul Titan, București (2013);
Festivalul CUCA, organizat de Fundaţia DALA
și Centrul Cultural Cârţișoara, Sibiu (2014); Vila
Aphea, Insula Aegina, Grecia (2017), „Pro Boholț”,
județul Brașov (2017). Are lucrări în colecţii de stat
și private din România, Franţa, Spania, Canada și
Germania.
Atrasă încă din facultate de sculptura în metal,
Misha Diaconu, după o experienţă într-un studio
cinematografic (Castel Film România), unde a
executat diferite obiecte de recuzită în metal, cu
caracter decorativ, timp când a putut să aprofundeze Calul Titanilor, Parcul Titan, Sectorul 3, București

29
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
*$/(5,$'($57Ĉ

Masca Staff Lamp Instrumente muzicale

Altax, la care artista a lucrat timp de doi ani în Plămădeală, vectorii vizuali centrifugali și liniile de
colaborare cu arhitectul Bogdan Zaharia. Atât forţă care definesc particularităţile asamblajelor”.
compoziţia aripilor omului-pasăre cât și a „Calului Misha Diaconu este și autoarea unei acvile de
Titanilor” conţine o superbă dantelărie metalică, a munte, realizată în stilul ei caracteristic, montată ca
cărei imagine farmecă ochiul și rămâne imprimată un simbol al curajului, dârzeniei, vitejiei și victoriei
pentru mult timp pe ecranul retinei. Aceeași românești, de către o echipă de alpiniști, condusă
dantelărie o întâlnim și în „Titanul”, un personaj de inginerul Marius Gane, președintele Federaţiei
de sex masculin, conceput pe orizontală (8 x 16 x Române de Alpinism și Escaladă, pe cel mai înalt
6 m), care înnobilează terasa Centrului Comercial vulcan activ din lume, Ojos del Salado (6893 m
ParkLake din Sectorul 3, București. altitidine), aflat în Munţii Anzi
A fost realizat tot în colaborare din America de Sud, la graniţa
cu Bogdam Zaharia, dintr-o dintre Chile și Argentina, în
combinaţie de corten și inox. Pentru expediţia Atacama – Chile din
Satul Boholț, în tabăra organizată 2015.
de inginerul și colecționarul Vasile Ceea ce impresionează în
Joantă, a executat Monumentul sculpturile Mihaelei Diaconu
„Crucea Eroilor” (2017). În este în primul rând dinamismul
spaţiul public sunt expuse, de și armonia formelor, păstrarea
asemenea, „Arlechinul” (Galeria raportului dintre plinuri și
„Acuarela”, str. Polonă nr. 40) și goluri, liniile curbe, echilibrul,
„Pianul” (Centrul Cultural Palatele acurateţea, finisajul îngrijit,
Brâncovenești, Mogoșoaia). Păcatul fantezia și libertatea cu care
„Balerina”, reprezentând o tânără surprinsă pe construiește, măiestria cu care artista știe să
scenă, în timpul unui recital coregrafic, încântă înlăture duritatea, rigiditatea și răceala metalului,
prin sensibilitate, senzualitate, graţia mișcărilor și imprimându-i acestuia căldura și nobleţea sufletului
căldura pe care o emană întreaga sa fiinţă, în timp său, dându-i viaţa durabilă a artei. Sunt lucrări
ce „Instrumentele muzicale” (trompetă, violoncel, de mare expresivitate, elaborate cu pasiune și
contrabas, tobe, pian) sugerează atmosfera și ritmul răbdare, de o evidentă modernitate, care dovedesc
muzicii unei formaţii de jazz. Intervenţia autoarei, inventivitate și fantezie productivă și care au făcut
adesea, cu pigmenţi, sporește forţa emoţională pe mulţi specialiști din domeniul artelor vizuale
a lucrărilor și capacitatea lor de a impresiona, să o considere pe artistă ca pe unul dintre cei mai
„acentuând, așa cum subliniază criticul de artă Mihai promiţători sculptori contemporani în metal.

30
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
LO ALIA

Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea


Eparhia Dunărei de Jos (I)
1.1 Premisele înființării înaintea Domnii voastre în deplină conviețuire ce nu
unei noi episcopii ni se va refuza mai cu osebire astazi cînd onorabilul
ministeriu al Culteloru se girează de un bărbat carele
Odată conturat fenomenul avînd probele cele mai pipăite despre respectul pentru
național de unire, de la 1859, a liberalul esercițiu alu Cultului divin;
celor două principate istorice, Binevoiți a primi Domnule Ministru încredințarea
Moldova și Țara Românească, deosebitului nostru respect.”1
se vede la orizont o posibilitate Conjunctura politică a anului 1864, face ca Domnitorul
unică de a uni și religios cele Alexandru Ioan I să înţeleagă nevoile duhovnicești ale
Drd pr. Neculai trei, de fapt, teritorii, adică, de Bisericii Ortodoxe din Principatele Unite.
Sava dincoace și de dincolo de Prut, Înaintea acestui Jurnal, a existat un Referat, al noului
dar și de dincoace și de dincolo Ministru al Justiţiei, Cultelor și Instrucţiunei Publice,
de Dunăre. înregistrat la Diviziunea Clerului sub No. 23291, din
Proaspăt întors în sânul Moldovei, ținutul basarabean, 23 Iulie 1864, semnat de Șeful Diviziunei Clerului D.
avea să nu fie lăsat sub influența Bisericei de Răsărit a Ghidionescu și de Ministrul N. Cretzulescu, era în
Moscovei, ci tendința ierarhilor români a fost de a așeza, defavoarea înfiinţării celei de a opta Eparhiei, pe motivul
oarecum, sub jurisdicția lor, clericii și mirenii de dincolo că „crearea cestei Episcopii costa pe statu suma de
de Prut. 121.080 lei pe anu, ..., și prin urmare înfiinţarea unei
Mai favorabilă ca niciodată a fost propunerea de a opta eparhie, o credu a nu fi neapărat trebuitoare.
a se înființa o eparhie în partea de sud a Moldovei, cu Pe asemine considerente, și în spiritul de economie,
sediul la Ismail (astăzi aflat pe teritoriul Ucrainei), Subscrisulu propune Onorabilului Consiliu a nu se mai
cuprinzând Bolgradul (aflat astăzi o parte în Ucraina înfiinţa acea Episcopie.”2
și o altă parte în Republica Moldova) și Covurluiul Un alt Raport, de această dată, al Ministrului
(astăzi județul Galați). Dar și mai potrivită a fost ideea, Învăţământului Public și al Cultelor, din iulie 1864,
ca Brăila, care fusese vreme îndelungată sub influențele semnat de Șeful Diviziunei Clerului D. Ghidionescu și de
otomane și care suferea duhovnicește, să facă parte din Ministrul D. Bolintineanu, cu No. 22808, erau propuse
noua administrare bisericească. Astfel se cuprindeau trei „districtele ce au a compune ace Eparhie dupe posiţia lor
teritorii cu populație majoritar ortodoxă și majoritar geografică”,3 fiind inclus și Cahulul în acea componenţă,
vorbitoare a limbii române, Moldova, Basarabia și Țara care ulterior a trecut la Eparhia de Huși, fiind înlocuit cu
Românească. Bolgradul.
Temeiul legal este dat de un document trimis de Un alt document la fel de important este Raportul
Delegații Comunelor din Bolgrad și Ismail, la data de Ministrului Cultelor și Instrucţiunei Publice către
14 aprilie 1863, către Ministerul Justiției și Instrucțiunei Domnitorul Alexandru Ioan I, și care poartă rezoluţia „se
Publice, retransmis la data de 30 octombrie 1864, pe care aprobă”, urmată de semnătura olografă a Domnitorului,
îl redau mai jos astfel: dar și menţiunea „se vor înainti cuvenitele lucreri în
„Domnule Ministru, conformitatea înaltei Apostilii.”4
În anul 1863 Aprilie 14, Delegații Comunelor prin Decretul Domnesc cu No. 1617, unde apare în partea
suplica adresată Înălțimei Sale Prințului Domnitoru au din stânga jos menţiunea „sau triimis Ministeriului
supus necesității de a avea un Cîrmuitor Bisericesc cu Justiţiei Ordonanţia în original 1864 Noiemv 26”, începe
titlul de episcope și superior pe lîngă Biserica Catedrală astfel: „Alexandru Ioan I cu mila lui Dumnezeu și cu
din Bolgrad, însă nici pînă în present nam putut căpăta voinţa naţională Domn Principatelor Unite Romăne și toţi
vreun rezultat; de faţia și viitor sănătate. Asupra raportului Ministrului
De aceea dar plecați vă rugăm D. Ministru în numele Nostru Secretariu de Stat la Departamentulu Justiţiei,
tuturor Comunelor Coloniale să binevoiți a face a se Cultelor și Instrucţiunei Publice Nr. 55264. Văzănd
realiza dorința Comunelor, dorința pe care o ecsprimăm diurnalulu Consiliului Nostru de Miniștri încheiatu în
31
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
LO ALIA
ședinţia din 3. a corentei luni sub Președenţia Nostră x Sub No. 55434 în potrivita cuprindere sau făcut
Am decretatu și decretămu: conoscut și presedinţilor tribunalelor de Ismail, Cahul,
Art.Iiu Se încuviintiază înfiinţarea unei noue Eparhii Covurlui și Brăila.20
ortodocse în Romănia sub denumire de Episcopia x Sub No. 55435 în potrivita cuprindere sau făcut
Dunărei de josu, cu jurisdicţiunea asupra judeţieloru: conoscut tuturor diviziilor din Minister, cu deosebire
Ismailu, Bolgradu și Domenii, Covurlui și Brăila, și cu ca la contabilitate sese arete și data Ordonanţelor
residenţia în Ismailu, iar judeţiul Cahulu va trece către Domnești.21
Eparhia Hușii. x Sub No. 55436 în potrivita cuprindere sau scris
Art.IIia Prea Sinţitulu Arhiereu Melhisedec, este Consistoriei de Ismail.22
numitu în funcţiunea de locotenentu de Episcopu Entuziasmat de reușita înființării unei noi eparhii,
Eparhiei Dunărei de Josu. Mitropolitul Moldovei, în persoana Arhiereului Calinic
Art.IIIia Și cellu din urmă Ministrului Nostru Miclescu, trimite urgent Telegrama cu No. 4684,
Secretariu de Stat la Departamentulu Justiţiei, Cultelor care cuprinde următoarele: „D. Ministru Culteloru –
și Instrucţiunei Publice este însărcinatu cu esecutarea Înfiinţarea nouei Episcopii ortodocse în România este
ordonansei de facia. încă una din probele celle mai mari pentru consolidarea
Datu în Bucuresci la 17 Noiembriu 1864. și mărirea bisericei noastre Române.
(Semnat) Alecsandru Ioanu și Ministru al Justiţiei, Biserica dar nu pote sta indiferentă către bunul ei
Cultelor și Instrucţiunei Publice N. Cretzulescu.”5 protectoru Alexandru Ion I și Guvernului seu. Istoria va
Ministerul Justiţiei, Cultelor și Instrucţiunei Publice, înscrie acestu faptu așia dupre cum el merită.
începe corespondenţa de înștiinţare în teritoriu despre Ca Membru a Bisericei dupre posiţiunea ce ocupu,
hotărârile luate de către Consiliul de Miniștri și întărite văzîndă adaosă Metropoliei încă o Episcopie, me
prin Decrete Domnești, astfel: grăbescu cu totă mulţămirea sufletească a depune prin
x Prin Adresa No.55417/1864 „în potrivita organul DV, la picioarele Tronului, devotata și smerita
cuprindere sau făcut cunoscut locot. De Episcop mea recunoștinţă, mulţumind și salutînd tot o dată
Buzeului, pentru judeţul Brăila care au trecut cătră din inimă și pe Înaltulu Consiliu. Locot. Metropolit
eparhia Dunărei de jos.”6 K.(Calinic) Miclescu.”23
x La protoiereul de Bolgrad cu No.55418/1864.7
x La protoiereului judeţului Ismail cu No. Note:
55419/1864.8 1. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
x Prin Raportul No.55264/1864 pe Presf. Sa înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
Arhiereul Melchisedec.9 Dunărei de jos, pag.33, foto 142714 din ANEXA.
x Sub No. 55420/1864 sau scris protoiereului de 2. Idem.
Covurluiu.10 3. Idem.
4. Idem.
x Sub No. 55421/1864 sau scris protoiereului de 5. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerului
Brăila.11 Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
x La Prefectura judeţului Ismail cu No. înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
55427/1864.12 Dunărei de jos.
6. Idem.
x La Prefectura judeţului Bolgrad cu No. 7. Idem.
55428/1864.13 8. Idem.
x La Prefectura judeţului Covurlui cu No. 9. Idem.
10. Idem.
55429/1864.14 11. Idem.
x La Prefectura judeţului Brăila cu No. 12. Idem.
55430/1864.15 13. Idem.
x La Prefectura judeţului Cahul cu No. 14. Idem.
15. Idem.
55431/1864.16 16. Idem.
x Prin Domneasca Ordonanţia No. 1616/1864 17. Idem.
sau numit Locotenent de Episcop Hușului pe presf. Sa 18. Idem.
Arhiereul Dionisie Traianopoleos.17 19. Idem.
20. Idem.
x Sub No. 55432 în potrivita cuprindere sau făcut 21. Idem.
conoscut păr. Mitropolit al Ungro – Valahie.18 22. Idem.
x Sub No. 55433 în potrivita cuprindere sau făcut 23. Idem.
conoscut tuturor Ministeriilor.19 (Va urma)
32
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
LO ALIA

Ritual străvechi
Joia iepelor – „Amazoanele” de pe colinele Covurlui

U n covor găsit în
comuna Matca, dar
care provine din comuna
neglijent alcătuită, ce pare a fi fost compusă, după cum
am spus și mai sus, la libera inspiraţie și că a fost transpusă
apoi direct din memorie în războiul de ţesut. Un studiu
Corod este o apariţie întru amănunţit ne-a orientat spre două posibile variante de
totul neobișnuită. În primul compoziţie de la care s-a pornit probabil iniţial.
rând este foarte greu de Prima variantă pare a fi fost alcătuită din cele două
precizat epoca din care îi șiruri de motive, alcătuite la rândul lor din fete perechi,
provine, de fapt, compoziţia. gătite ca de sărbătoare, intercalate de romburi care
Se poate aproxima că emană o lumină misterioasă ca niște adevăraţi luceferi,
obiectul a fost ţesut pe la subliniind, probabil aspectul sărbătoresc al ritualului, dar
jumătatea secolului XIX, fapt și un tip de compoziţie folosită frecvent în trecut, dar mai
Eugen Holban confirmat oarecum și de gama ales în secolul XVIII și XIX. Se poate presupune că acest
etnolog cromatică, iar ca structură covor a fost ţesut în război direct după memorie, adică
compoziţională, putem autoarea nu a mai folosit ca model un alt covor mai vechi,
afirma, deocamdată, doar faptul că este foarte veche și bine pus la punct pentru orientare.
că provine dintr-o comunitate sătească în mitologia și în O altă presupunere ar fi că motivul, structura
ornamentica căreia calul a avut un rol foarte important. Este compoziţională respectivă s-ar putea să fi fost copiată totuși
vorba de comuna Corod, comună care sub acest aspect se după un alt covor, aflat deja în patrimoniul comunelor
aseamănă cu localităţile Cudalbi și Bălăbănești, comunităţi Corod și Cudalbi, conform procedeului consacrat deja.
care deţin un patrimoniu artistic excepţional în care calul Presupunem deci, și faptul că această compoziţie a mai
ocupă un loc de frunte. Se mai poate pune și întrebarea circulat deja în acest spaţiu și chiar sub această formă,
dacă această structură compoziţională este o apariţie cu dar căreia i s-au mai adus treptat unele îmbunătăţiri. De
totul întâmplătoare, oarecum spontană, un simplu incident câtă vreme s-au pierdut și cât timp au circulat în această
sau provine dintr-un fond străvechi și reprezintă un indiciu structură compoziţională, unele variante este foarte greu
că unele sătence au lucrat și astfel, la un anumit nivel de chiar și de presupus deocamdată.
timp, adică au introdus cândva și motive la libera inspiraţie Printre cele două șiruri de motive, unul plasat în partea
pentru a reda o idee narativă, respectiv o temă mitologică de sus, iar celălalt în partea de jos, ce par a proveni dintr-o
sau un ritual, fără a respecta neapărat și sub aspect plastic compoziţie mult mai ordonată, au fost „strecurate” câteva
o anume orientare stilistică. Cu alte cuvinte, putem crede motive zoomorfe, de fapt iepe care sunt călărite de femei,
că așa s-a început sau că acesta a fost începutul. Adică după datină, adică de ziua iepelor (Joia iepelor, adică Joi
prelucrau și în războiul de ţesut, ceea ce acumulaseră iniţial înaintea Sfântului Toader). Acest obicei a fost semnalat
la nivelul memoriei, începând uneori încă din fragedă în primul rând în comuna Cudalbi, unde și legenda
copilărie, și apoi elaborau fără a se mai orienta în timpul întemeierii satului are la bază o iapă și, bineînţeles, un
finalizării, după compoziţia unui alt covor. toponim, Valea Iepei, de fapt locul în care animalul a
Este vorba despre o compoziţie cel puţin ciudată, dacă căzut sfârșit de oboseală după ce a înconjurat spaţiul care
o raportăm la ordinea compoziţională, geometrizantă și va deveni apoi obștea răzeșilor cudălbeni. Ziua în care a
pe alocuri chiar strict geometrică a ţesăturilor de casă avut loc evenimentul nu a fost consemnată de tradiţie ori
cunoscute până în prezent în acest colţ de ţară, ordine pe nu ne-a fost relatată de săteni.
care o întâlnim cam în toate zonele ţării. Dar așa a fost Joi, înainte de Sântoader, Ziua calului este Ziua iepelor
oare dintotdeauna această compoziţie? Că provine dintr-o – joia iepelor. În această zi femeile nu lucrează, ci călăresc
sursă foarte veche, se poate deduce în primul rând după iepele, fapt care se mai întâmplă în câteva sate din preajma
„chenar”, care este format doar dintr-o simplă bandă de acestei comune. Ritualul spălării părului și împletitul
culoare neagră, obţinută din lână în culoare naturală, cu cozilor la fete are cam aceeași desfășurare ca și în noaptea
aspect neregulat, cu laturi variabile. Pe laturile orizontale, de Sf. Toader. „Noaptea își spală părul, iar ziua călăresc
adică pe cea de sus și pe cea de jos, banda neagră are o iepele”, spuneau sătenii din aceste așezări, referindu-se la
lăţime neuniformă de aproximativ 6-8 cm încadrată de fetele din satul lor. Fetele și femeile care lucrau în această
zimţi ascuţiţi ca de fierăstrău pe ambele margini. Celelalte zi erau pedepsite (alergate) tot timpul anului de iepe
două laturi, cele verticale sunt cu mult mai late și oarecum oriunde le întâlneau, dacă iepele nu erau bine legate, adică
uniforme și sunt populate cu câte patru cabaline, probabil slobode.
iepe, care așteaptă parcă să intre în acţiune, adică în ritual. În alte așezări, cum ar fi comuna Ţepu, bunăoară,
Pe fondul central, de fapt, cam pe cea mai mare parte conform tradiţiei, fetelor le era interzis să se urce vreodată
din suprafaţa covorului se desfășoară o compoziţie cam pe cai. „Fetele care merg călare, fac un păcat, ca și cum
33
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
LO ALIA
ar omorî pe cineva” (A. Gorovei, Credinţi…, p. 41).După destrămat, ne întrebăm cam în ce epocă putem localiza
cum mi s-a relatat, în unele sate apa folosită pentru acest ritual, precum și această rezolvare compoziţională și,
spălatul ritual trebuie adusă neapărat înainte de răsăritul bineînţeles, în ce context. Ar putea fi considerat ca fiind o
soarelui, de la un izvor (budoi), iar după folosire (spălare) variantă a cultului iepei, descinzând din cultura greacă ori
trebuia aruncată neapărat la rădăcina unui pom. este vorba de vreun cult provenit în cultura noastră, direct
„«Azi e ziua iepelor, nu lucra să nu te pălească», așa din epoca matriarhatului?
ziceau bunicile noastre. Eu alegeam la un covor la o Compoziţia, în ansamblu, pare foarte confuză. Mai
femeie din sat: o ajutam. Era ziua iepelor”, povestește o întâi apare o mare discordanţă în gama cromatică,
săteancă din Valea Mărului, provenită prin căsătorie din precum și în modul de organizare a motivelor în cadrul
comuna Cudalbi. „Când am plecat acasă pe înseratelea, compoziţiei. Gama cromatică este specifică oarecum
m-am întâlnit cu un om călare pe un cal negru. Pe lângă timpului în care s-a ţesut covorul, adică mijlocul secolului
el mai mergea un alt cal slobod. Asta era de fapt o iapă XIX, cu excepţia chenarului, iar momentul în care a fost
care s-a repezit la mine imediat ce m-am apropiat. Omul gândită, concepută compoziţia se pierde cândva în timp
a descălecat, a prins-o de căpăstru și mi-a spus să-mi văd istoric.
de drum fără grijă, că el o s-o ţină. Am fugit cât mă ţineau În compoziţia covorului se pot ghici (descifra) două
picioarele spre casă. De-abia am apucat să intru în ogradă faze de elaborare a unei compoziţii, a unor (a unei) idei,
și am auzit tropotul iepei, care venea în goana mare după sau putem vorbi despre elaborarea simultană a două
mine. S-a ridicat în două picioare pe poartă, nechezând idei, a două teme în același spaţiu compoziţional și toate
și bătând puternic din copite. Așa am păţit, pentru că am acestea se realizează direct în iţele războiului de ţesut,
lucrat de ziua lor dacă au și ele o zi trebuie să o ţinem. Chiar printr-o transpunere directă din memorie a unei naraţii.
dacă nu ai iepe în ogradă și ca fimeie tot iapă te numești, Este folosită una dintre primele faze de concepere a unei
așa că ziua lor tot trebuie s-o ţii. De atunci n-am mai lucrat compoziţii. Putem deduce oare că în trecut era frecvent
de ziua iepelor, dar frica de cai folosită această modalitate,
tot nu mi-a trecut”. această metodă de creaţie?
S-ar putea spune că e Era folosită, categoric, deși
vorba doar de o aberaţie, de o nu se poate preciza cu ce
extindere prin contaminare a frecvenţă și în ce orizont
atribuţiilor Sântoaderului, de timp s-a întâmplat acest
fără un suport substanţial în lucru. Oricum, compoziţia
mitologie, care să motiveze respectivă reprezintă o breșă
agresivitatea. Eronat, desigur, bine implantată în modul
deoarece o simplă incursiune de a gândi, geometrismul
în mitologia greco-tracică ornamenticii ţesăturilor
ne dezvăluie, în afară de românești și care ne
personajele feminine bine îndeamnă, ne obligă a medita
cunoscute: amazoanele mai profund la trecutul artei
– și un alt reper, deloc neglijabil. Este vorba de iepele noastre ţărănești, adică ne arată cam de la ce s-a pornit
antropofage ale lui Diomedes, fiu al regelui Ares și rege cândva și ce etape au fost parcurse, până s-a ajuns la
al Traciei; Diomedes era vestit pentru faptul că își hrănea geometrismul secolelor XVIII - XIX. Este un mesaj sigur
iepele cu carne omenească. Pornit să îndeplinească cea de pe care ni-l trimit strămoșii și confirmă faptul că s-a lucrat
a 8-a sa muncă, Heracles îl ucide pe Diomedes, iar trupul și așa, ori cel puţin s-a încercat.
său va fi dat ca hrană, tocmai iepelor sale năzdrăvane. Poate fi și o confirmare a faptului că fetiţele,
După ce l-au mâncat iepele au devenit foarte blânde, ceea adolescentele și apoi femeile învăţau de la cea mai fragedă
ce i-a permis eroului, să le prindă și să le ducă lui Euristeus vârstă tehnica și arta ţesutului, deci nu întotdeauna au
îndeplinindu-și astfel și cea de-a opta sa muncă1. copiat modelul după un exemplar mai vechi, întru totul
Tot o iapă antropofagă devine - prin metamorfozare – pus la punct sub aspect compoziţional. Învăţau de mici
și fata Mumei Ciumei din basmul „Crâncul - Vânătorul copii și acumulau la nivelul memoriei până în adolescenţă,
codrilor”, care, în dialogul cu mama sa își exprima bucuria apoi îndrăzneau să le lucreze și liber, după memorie, chiar
că voinicul a nimerit pe meleagurile lor: „Bine că l-au adus direct în războiul de ţesut, fără vreun studiu sau vreo
păcatele lui aici, că o să trăim o ţâră bine cu carnea lui”2. schiţă premergătoare, (adică se străduiau să povestească
Ornamentica covoarelor ţesute de-a lungul timpului pur și simplu transferând direct în războiul de ţesut imagini
în această comună, este dominată de imaginea calului și a concepute la nivelul memoriei). Au mai existat, desigur,
călăreţului. Este de remarcat și faptul că în această comună astfel de exemplare, după cum am afirmat și mai sus, dar
găsim și cea mai arhaică reprezentare a calului. s-au destrămat înainte de a ajunge la ele, fapt confirmat de
Menţionăm că acesta este singurul covor de acest tip sătence în timpul anchetelor de teren.
pe care l-am identificat și în care apar iepele călărite de
femei, adică un fel de amazoane. Și ţinând cont de unele Note:
informaţii primite de la sătenii din comunele respective, 1. Mic dicţionar greco-roman, Ed. Șt. Buc., 1969, p. 184.
referitoare și la alte exemplare oarecum asemănătoare 2. I.C. Chitimia, p. 220.
pe care și le-au amintit că le-au întâlnit cândva și le-au
34
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ER O ALIA

Neculai Ignat
- singurul prefect social-democrat de Covurlui -

P erioada anilor ’40


reprezintă pentru
istoria Galaţiului o zonă
Odată cu începerea celui de-al Doilea
Război Mondial, Neculai Ignat este mobilizat în
Regimentul 51 Infanterie Galaţi (1940), contopit
insuficient abordată, oa- cu Regimentul 11 Siret Galaţi în 1941, dar nu
menii care au avut în grijă, face parte din contingentul trimis pe front, fiind
în acea perioadă, soarta repartizat în Compania de Garnizoană Galaţi,
judeţului și a oamenilor săi, după 1942 numărându-se printre cei mobilizaţi să
greu încercaţi de lipsurile presteze muncă obligatorie în port până la sfârșitul
și de distrugerile aduse de războiului.
anii războiului, meritând Munca din port și activitatea tatălui său,
să fie aduși la lumină, iar cunoscut lider de sindicat, îl apropie de problemele
Camelia Toporaș activitatea lor reevaluată în muncitorilor și implicit de politica socialistă,
șef serviciu, Referințe,
Biblioteca „V.A. Urechia” lumina prezentului. Neculai Ignat implicându-se activ în activitatea
Unul dintre acești Sindicatului Muncitorilor Manuali din Porturi încă
oameni, care a fost șters din amintirea gălăţenilor, din 1919, precum și a Cercului Tineretului Socialist,
atât de trecerea timpului, cât și de reţinerea sau afiliat la Secţiunea Galaţi a Partidului Socialist.
refuzul de a lua în seamă politica acelor vremuri, a Devine astfel membru al Sindicatului Profesional de
fost prefectul social-democrat de Covurlui, Neculai Încărcare și Descărcare de Cherestea și Lemnărie în
Ignat. Vapoare și Șlepuri2. În urma implicării sale în aceste
S-a născut la 18 octombrie 1902, în Galaţi, fiind organisme, ajunge în 1931 membru al Sindicatului
crescut într-o familie cu mulţi copii, în care tatăl, Ion Mixt al Muncitorilor Manuali și Căruţași din Portul
Ignat, care își începuse cariera ca militar, devenise Galaţi și membru al Partidului Social-Democrat
unul dintre liderii de sindicat ai muncitorilor din – Secţiunea Galaţi, fapt ce va contribui la o și mai
portul gălăţean, iar mama, Condela Iorga, își trăgea adâncă implicare a sa în rezolvarea problemelor
originile dintr-o cunoscută familie botoșăneană. muncitorilor, în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă
Galaţiul era la acea vreme un important centru ale acestora, participând în acest sens la organizarea
comercial și industrial, în care activitatea portuară unor mișcări revendicative.
juca un rol vital, necesitând un număr mare Creșterea prestigiului său poate fi dedusă și din
de muncitori, care lucrau în condiţii extrem de poziţia ocupată pe lista reprezentanţilor sindicatelor
vitrege. În acel mediu muncitoresc a crescut și s-a muncitorești afiliate Confederaţiei Generale a
format Neculai Ignat, învăţând de mic să se lupte Muncii din România la primele alegeri pentru
cu greutăţile vieţii, postura de cel mai mare dintre Camerele de Muncă din 23 aprilie 19333, cât și din
fraţi aducându-i implicit mari responsabilităţi, care prezenţa sa pe lista Partidului Social-Democrat la
l-au determinat să se angajeze încă de la terminarea alegerile parlamentare din decembrie 1933, cap
școlii, la doar 13 ani, la Fabrica de Cherestea Goetz, de listă fiind liderul partidului, Constantin Titel-
unde regimul de muncă era de 12 ore ziua și de 13 Petrescu4. Rezultatul alegerilor a fost zdrobitor
ore noaptea1. Calificându-se ca muncitor portuar pentru social-democraţi, care nu au reușit să obţină
cherestegiu, Neculai Ignat a fost angajat la Port numărul de voturi care i-ar fi adus reprezentanţi în
Bazinul Nou, unde și-a desfășurat cea mai mare parlament.
parte a activităţii sale profesionale, în perioada 1918- Devenind cunoscut în rândul muncitorilor, a fost
1945, cu o întrerupere adusă de efectuarea stagiului propulsat în fruntea listei PSDR - Secţiunea Galaţi
militar la Regimentul 11 Jandarmi Constanţa, între la alegerile pentru Consiliul Orășenesc al Primăriei
1924 și 1926. Galaţi din anul 1934. Ulterior ajunge membru al
35
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ER O ALIA
Comitetului de conducere al Sindicatului Gloria, normale, era un deziderat greu de îndeplinit pentru
înfiinţat în 1936 și dizolvat în 1938, ca urmare a cei care conduceau destinele judeţului. Restabilirea
instaurării dictaturii regale5. În locul sindicatelor, bazei de producţie, reforma agrară, naţionalizarea,
muncitorii s-au organizat începând cu 1938 în stabilizarea monetară, sărăcia și foametea care au
bresle, Neculai Ignat fiind ales secretar general al adus după ele boli ca dezinteria și febra tifoidă, au fost
Breslei Muncitorilor din Portul Galaţi până în 1940, doar câteva dintre provocările acelei perioade, care
când au fost și acestea desfiinţate6. În consecinţă au produs greutăţi incomensurabile populaţiei. Cu
este ales reprezentant al muncitorilor cherestegii astfel de probleme s-a luptat prefectul Neculai Ignat,
în relaţiile cu patronatul și Căpitănia Portului în mandatul său, contribuind la buna organizare și
Galaţi până la 1 iulie 1945, afirmându-se astfel ca funcţionare administrativă a judeţului în condiţii
unul dintre fruntașii mișcării socialiste în judeţul grele, de profunde schimbări politice, economice
Covurlui. și sociale, confruntându-se cu provocările de zi cu
În contextul politic interbelic, în care Partidul zi de a asigura mijloacele de trai pentru locuitorii
Social-Democrat Român activa legal în cadrul judeţului și realizând împroprietărirea ţăranilor în
statului naţional unitar, în timp ce Partidul Comunist, urma reformei agrare din februarie-martie 1945.
scos în afara legii, își propunea schimbarea prin În anul 1946 guvernul dr. Petru Groza i-a acordat
violenţă a ordinii sociale existente, între cele Ordinul „Coroana României” în grad de ofiţer
două mișcări existau „deosebiri pentru meritul de a fi asigurat ordinea
fundamentale de ordin strategic, și mijloacele de trai locuitorilor
tactic și statut politic”7. Cu toate judeţului Covurlui, slăbit de război,
acestea, ideea unei mișcări comune, de foamete și de contradicţiile socio-
a frontului unic muncitoresc, a găsit politice ale vremii.
adepţi, iar conjuctura politică din Confirmă activitatea sa
perioada dictaturii regale a adus documentele de arhivă, articolele
cele două formaţiuni în postura de și fotografiile din presa vremii și
a colabora în acţiunea de înfiinţare a numeroasele documente aflate în
breslelor și de a le imprima acestora posesia fiului său, Sorin Ignat, toate
caracter de organizaţii profesionale acestea conturând personalitatea
muncitorești, precum și în mișcarea unui muncitor care a ajuns ca într-o
antifascistă. Astfel, în aprilie 1944, conjuctură politică și socială complexă
în urma tratativelor dintre Partidul Neculai Ignat să conducă, ca prefect, destinele
Social-Democrat și Partidul Comunist, s-a creat judeţului, scriind o pagină a istoriei acestor locuri.
Frontul Unic Muncitoresc, iar la 2 octombrie Înlăturarea, la 10 aprilie 1949, din funcţia
1944 a fost adoptată platforma Frontului Unic de prefect, pentru faptul că „nu a realizat cu
Muncitoresc care aducea alături cele două partide, destulă tenacitate și perseverenţă linia politică,
în ciuda diferenţei de poziţii, cea moderatoare a guvernamentală” și „nici acţiunile în cadrul
social-democraţilor, care îi îndemnau pe muncitori Frontului Unic Muncitoresc, de consolidare a
la „ordine și legalitate” și cea „revoluţionară” regimului democratic”, marca începutul unei alte
a comuniștilor, care îi incitau la acţiune și spre perioade în viaţa fostului prefect, aceea a procesului
revendicări materiale8. Conflictul între cele două de epurare politică. După acapararea completă a
forţe politice s-a agravat la începutul anului 1945, Partidului Social-Democrat de către comuniști,
la 6 martie fiind impus de Moscova guvernul pro- Neculai Ignat s-a numărat printre foștii conducători
comunist Petru Groza. Relaţiile încordate între ai mișcării social-democrate și ai mișcării sindicale
social-democraţi și comuniști se reflectau și în care au fost arestaţi, anchetaţi și trimiși în detenţie
judeţul Covurlui, unde, în calitate de președinte de aparatul represiv comunist. Cunoscut pentru
al secţiunii locale a PSDR, Neculai Ignat devine, orientarea sa anticomunistă, nu a constituit o
începând cu 2 iulie 1945, prefect al judeţului surpriză arestarea acestuia în 1952, moment în
Covurlui. care dispare de pe firmamentul politicii gălăţene,
În Galaţiul acelor ani de după război, în care dar și din evidenţa personalităţilor care au avut un
populaţia era greu încercată de distrugeri și foamete, rol important în viaţa gălăţenilor, fapt confirmat și
intrarea pe făgașul normal, a unei vieţi cotidiene de dispariţia numelui său de pe lista celor care au
36
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ER O ALIA
ocupat funcţia de prefect al judeţului Covurlui, Galaţiului. Tărie de caracter care s-a manifestat și
afișată la intrarea în sediul Prefecturii din Galaţi. în îndelungatul proces de recuperare a adevărului,
Trăsăturile bărbatului care privește spre aparatul după ieșirea din temniţele comuniste, perioadă în
de fotografiat, semnând, în anul 1945, un titlu de care și-a argumentat cu perseverenţă nevinovăţia,
împroprietărire agrară, la biroul său din sediul până la obţinerea sentinţelor și a deciziilor9 care au
Prefecturii din Galaţi, cu greu pot fi recunoscute în dus într-un final la anularea sentinţei de condamnare
figura bătrânului care, cu doar zece ani mai târziu, din 1953. În timp va reuși să se reintegreze doar social,
privește din fotografia luată la ieșirea din închisoare, sistemul excluzând reabilitarea sa ca om politic,
după trecerea prin teroarea temniţelor comuniste. trecutul său de fruntaș în mișcarea muncitorească,
Între cele două fotografii, o plimbare cu fiul său pe în lupta sindicală și în politica social-democrată
strada Domnească, imagine datată 12 aprilie 1952, fiind evident incompatibil cu doctrina adepţilor
ce imortalizează ultima zi de libertate a lui Neculai luptei revoluţionare și a dictaturii proletariatului.
Ignat, înainte de a trece prin închisorile din Galaţi, Intoleranţa politică a umbrit clipa de istorie făurită
Văcărești, Oradea, Gherla, Poarta Albă și Jilava. pe meleagurile gălăţene de Neculai Ignat, un simplu
Dincolo de latura politică și socială a activităţii muncitor de port, autodidact, singurul prefect
prefectului Neculai Ignat, rămâne tragedia unei social-democrat de Covurlui. Fapte și date ale acelei
vieţi care poate fi derulată în doar câteva vorbe, dar perioade complexe, sensibile și dificil de abordat,
care pentru familia sa, în special pentru fiul său, au păstrate încă de memoria colectivă, dar mai ales de
avut dimensiunea unei realităţi crude. Umilinţa, memoria hârtiei, își așteaptă încă exegeţii, pentru a
zăngănitul lanţurilor, violenţa nejustificată bântuie fi analizate și valorificate spre o mai bună cunoaștere
încă amintirile dureroase ale copilăriei și ale a istoriei acestor locuri.
tinereţii lui Sorin Ignat, transpunându-se într-un
permanent zbucium din care se luptă să readucă Note:
la suprafaţă amintirea tatălui său și a vieţii extrem 1. Paul Păltănea, „Știri despre mișcarea muncitorească
de greu încercate pe care a dus-o și să îi repună gălăţeană...”, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie
„A.D. Xenopol”, nr. 21, 1984, p. 230.
imaginea în locul care i se cuvine de drept în istoria 2. Statutele Sindicatului Profesional de Încărcare și
acestor locuri: Descărcare de Cherestea și Lemnărie în Vapoare, Șlepuri etc.
„Am auzit și am citit despre Neculai Ignat și Bădălan, Galaţi, Tipografia Comercială „A.D. Fichmann”,
bune și rele. 1923, p. 17.
Eu l-am cunoscut pe omul Neculai Ignat. 3. Munca, an. 2, nr. 6, 23 apr. 1933, p. 2.
4. Munca, an. 2, nr. 7, 2 dec. 1933, p. 2. Lista îi cuprindea pe:
A fost un luptător capabil, înverșunat, moștenirea
Constantin Titel Petrescu (avocat și publicist din București),
mentalităţii sale de om simplu, ajuns întemeiat Jean Arhip (secretarul secţiei Covurlui a Partidului Social-
într-o funcţie, prin care putea să asigure în mod Democrat), I. Stratulat (învăţător din com. Frumușiţa), B.
principal, dreptatea și adevărul pentru cei la fel ca Solomon (avocat și publicist), Ion Bejan (plugar din Smulţi și
el. invalid de război), Neculai Ignat (muncitor de port, consilier
Nu a fost un model ideal. A fost doar elementul al Camerei de Muncă și membru în comitetului de direcţie), I.
Eftimie (meseriaș).
conducător ridicat din rândurile celor hotărâţi să 5. Decretul nr. 1422 din 30 martie 1938, privitor la
lupte pentru a depăși limitele sociale, materiale și dizolvarea formaţiunilor politice; Legea de organizare a
educaţionale ce le erau impuse de o societate bazată breslelor din 12 octombrie 1938.
pe inechitate și injustiţie. 6. Decretul Lege nr. 3878, în Monitorul Oficial, partea I, nr.
Iar atitudinea lui de frondă, împotriva sistemului 298, 18 dec. 1940 desfiinţa breslele și uniunile lor, în perioada
Guvernului Generalului Antonescu
socio-politic în care a trăit, a fost aspru sancţionată.
7. Nicolae Jurca, Istoria social-democraţiei din România,
Și Neculai Ignat a avut curaj și a plătit, fizic, București, Editura Știinţifică, 1994, p. 249.
pecuniar, dar și sufletește, pentru că a rămas fidel 8. Ibidem, p. 337.
până la intransigenţă, ideilor și crezului său politic, 9. Nevinovăţia sa a fost certificată printr-o succesiune de
și ca militant sindical și ca lider social-democrat.” hotărâri judecătorești, sentinţe și decizii, emise de Tribunalele
Firul vieţii s-a dovedit extrem de sinuos pentru din Galaţi și București, inclusiv de Tribunalul Suprem, fiind
achitat de toate infracţiunile pentru care a fost condamnat în
Neculai Ignat, cu urcușuri și coborâșuri ce au 1953, așa cum se specifică în Certificatul nr. 4004/18.11.1970
dovedit tăria de caracter a celui care pentru o emis de grefa Tribunalului municipiului București, Secţia a
scurtă perioadă de timp a ţinut frâiele judeţului, III-a Penală.
într-una dintre cele mai dificile perioade ale istoriei
37
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ER O ALIA

Gheorghe I. Tohăneanu
(Galaţi, 7 mai 1925 – 27 august 2008, Timișoara)

C ând
numele Gheorghe
I. Tohăneanu știm că a
rostim romanice. Indiferent de vicisitudinile și, până la
urmă, divergenţele lor semantice – explicabile din
perspectivă istorică – vers, advers, invers, revers etc. se
fost Profesorul, profesorul adună toate în preajma aceluiași verb: verto, versum,
preocupat de tainele Limbii al cărui sens fundamental este <a (se) întoarce>.
Române, mai precis, de Rezultă, din cele spuse până acum, că aniversar,
exprimarea corectă în -ă (adjectivul a pătruns cel dintâi în românește!)
Limba Română. Și ca înseamnă, etimologic, <(cel) care revine, (cel) care
un omagiu, binemeritat, se întoarce în fiecare an>. Întrebuinţat, iniţial, mai
gândind la tatăl, – ales în expresii ca zi aniversară (<zi de naștere>),
Livia Ciupercă profesorul Ion Tohăneanu adjectivul, potrivit unui procedeu specific multor
profesor, publicist (mult apreciatul Dascăl limbi europene, se substantivizează. Așa se explică
de Limba și Literatura titlul povestirii eminesciene La aniversară, apărută
Română al Liceului de Băieţi „Vasile Alecsandri” acum o sută de ani, la 9 iulie 1876, în <Curierul de
din Galaţi), deopotrivă, și la fiul, – Gheorghe Iași>2 .
I. Tohăneanu (Universitatea din Timișoara, în Substantivele aniversare și comemorare, pe de o
perioada 1956-1995), am ales – dintre toate parte, verbele a aniversa și a comemora, pe de alta, nu
lucrările sale de o fineţe și de o subtilitate știinţifico- sunt, cum cred unii, sinonime. Pentru a le întrebuinţa
literare, spre lectură, un medalion (instructiv – corect, trebuie să ţinem seama de amănuntul că, în
prin substanţa tematic-comparatistă abordată) din latină, commemorare era foarte apropiat, ca formă
volumul O samă de cuvinte românești, recunoscând și ca sens, de memoria <amintire>. Există, așadar,
în vârful peniţei, distinsului și experimentatului între substantivele și verbele pomenite, deosebiri
profesor universitar, un real talent literar1: de nuanţă contextuală, care fac ca ele să nu poată
fi întrebuinţate unul în locul celuilalt. Un singur
Aniversare exemplu: aniversăm 125 de ani de la nașterea lui
„În perindarea anilor, oamenii și obștile omenești Eminescu (1850), dar comemoram semicentenarul
s-au îndătinat să poposească, nu o dată, la răscrucile morţii lui Slavici (1925). A aniversa sărbătorește
sufletului – date și soroace care înseamnă, în viaţa ivirea, sporul vieţii. A comemora este verbul –
lor, tot atâtea puncte de reper ale conștiinţei. În solemn al morţii. Dar structura lingvistică a acestuia
spornicul nostru drum, mândre și luminoase mărturisește și altceva. În cazul vieţilor care nu
răspântii – aniversările. / În alcătuirea lingvistică s-au irosit zadarnic, moartea înseamnă memorie,
a cuvintelor compuse aniversar, - ă (adjectiv), înseamnă amintire. Se umple, astfel, de un nobil tâlc
aniversare (substantiv) și a aniversa (verb), oricine inscripţia In memoriam (<Întru amintire…>), pe
poate lesne să distingă substantivul an (din latinescul care o aflăm pe prima pagină a atâtor cărţi și studii
annus), care intră și în alte formaţii, de pildă, închinate marilor dispăruţi.
anotimp (unul din cele patru timpuri ale anului), Argumentele tari ale limbii îndreptăţesc
modelat, probabil, după germanul Jahreszeit. În încheierea că memoria trecutului este o visterie a
a doua parte a neologismelor înșirate mai sus viitorului”.
(vers-), specialistul recunoaște una din formele În adevăr, merită a reţine că „memoria trecutului
verbului latinesc verto, vertere, versum, din al cărui este o visterie a viitorului”. Gheorghe I. Tohăneanu
puternic trunchi au lăstărit o sumedenie de mlădiţe a fost un om de o distincţie, de o fineţe și de un
38
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ER O ALIA
profesionalist, inexplicabil, poate, multora de astăzi. urmat de capitolele: Vechime, Mult e dulce…, Din
Da, un exemplar special al timpului său. A preferat lumea celor care nu cuvântă, Despre neologisme și
solitudinea și liniștea propriului suflet [posibil, chiar Repere.
acceptând, docil, unele reticenţe, nejustificate]. Dintre sintagmele și versurile eminesciene,
Filmografia filologică-lingvistică a profesorului care s-au dorit explicate didacticist, am putea
universitar, cu o bogată activitate la Universitatea alege adjectivul „greu”. Iată ce scrie autorul:
din Timișoara (1965-1995), este vastă și valoroasă. „Din sumedenia de cuvinte propriu-zise care mă
De aceea, vom face referire doar la ultimele creaţii împresoară, reţin unul singur, <greu>”, cu firească
care comprimă munca de o viaţă a profesorului- exemplificare: „Înserează și apune greul soare-n văi
cercetător: Dicţionar de imagini pierdute, Măiastra, de mite” (Memento mori).
Scrisori din roase plicuri, Surugiu de cuvinte, Lampa „Ca să-i deslușim tâlcurile este necesar să ţinem
de lângă tâmplă. seama de faptul că, la amiază, discul solar nu se
În 1995, profesorul publică al său Dicţionar constituie ca atare, are contururi difuze pe care nici
de imagini pierdute (la Editura „Amarcord” din măcar nu le putem privi. Abia la sfârșitul drumului
Timișoara), împodobit cu termeni care se vor a său diurn, soarele poate fi privit cu ochii liberi, în
fi comparaţi, descoperindu-le forme sinonimice, lungile ceasuri creptusculare ale verii, discul lui
precum „înruditele”: „virgulă” – „vărguţă”; dobândește contururi ferme, iar senzaţia pondere,
analizându-se cuvinte deja foarte cunoscute în a materialităţii globului solar devine covârșitoare.
relaţie cu împrumuturile, mai mult sau mai puţin Soarele pare că <atârnă>, atunci, deasupra liniei
recente. Un gând îl frământă pe profesor: „În anii orizontului, iar epitetul <greu> se justifică,
studiilor mele filologice (…) credeam (…) că umplându-se de conotaţii surprinzătoare”.
neologismele au darul de a coborî temperatura Rămânând tot la Eminescu, profesorul
afectivă a exprimării, conferindu-i un coeficient Tohăneanu recunoaște un verb creat de marele
important de impersonalitate, de celebritate, de poet român: „a heiniza”, în versul „Noaptea-n pod,
neutralitate stilistică…” (p. 5). cerdac și streșini, heiniza duios la lună” (Cugetarea
Putem vorbi (la timpul profesorului sau la Sărmanului Dionis).
timpul acesta, de 2017) de „sărăcia cuvintelor din
fondul străvechi”? – o, nu! – alta-i durerea!... [Dar
acest subiect și-ar cere profundă analiză – într-un
alt context, gândind la reţinerile cercetătorului-
profesor asupra termenilor autohtoni ai limbii
române].
Profesorul explică astfel alegerea titlului
volumului Măiastra (Editura „Timpul”, Reșiţa,
2000): „Am botezat Măiastra această cărţulie [are,
totuși, 296 de pagini!], cu gândul la Limba Română,
la isprăvile graiului mioritic [origini adânci, asupra
căreia persistă tăcerea! Răsfoiţi, rogu-vă, DEX-
ul actual, câtă durere!], săvârșite de-a lungul șir al
rostirilor lui, de poeţii anonimi ai folclorului, de
scriitorii de seamă ai literaturii noastre culte, de
Eminescu, în primul rând. M-am gândit, deopotrivă,
la Pasărea măiastră din poveștile populare și la
sculptura lui Constantin Brâncuși. Am grupat sub
emblema acestui cuvânt mirabil (cum ar spune Cel-
din-Lancrăm) un mănunchi de articole răspândite
prin reviste, alături de alte câteva, încă inedite…”
Și cum Mihai Eminescu rămâne pururea
reîntineritor și… enigmatic, profesorul deschide
Gheorghe I. Tohăneanu
volumul cu un prim grupaj, intitulat Eminesciene,

39
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ER O ALIA
Și uite așa, în timp, se vor inventa: „a moldoveniza”, un popor cu o limbă 100% împrumutată [conform
„a hamletiza” etc., îmbogăţind vocabularul limbii DEX]. Atunci și noi suntem împrumutaţi? De la
noastre străvechi. cine? Dureros de trist, că ne mutilăm limba, despre
Volumul Măiastra se cuvine cunoscut, prin care Nichita o asimila noţiunii de patrie / popor
multitudinea de motive lingvistice utile nu doar / neam. Vă amintiţi? „Limba română este patria
pentru specialiști, ci pentru noi toţi, cu bucuria de mea”!
a conștientiza cum și cât s-a-mbogăţit vocabularul Următorul volum, Lampa de lângă tâmplă
nostru cu sensuri conotative care sensibilizează și (2005), publicat la aceeași editură din Timișoara,
ne sensibilizează. este asemenea concepută, cu „începutul și
În 2002, profesorul decide să-și adune alte începătura” cuvintelor, de la Lucian Blaga la „plaiul
numeroase mini-studii, presărate în presa de codrean” coșbucian, de la verbul cantant al lui
specialitate, într-un volum care se va intitula: Anton Pann – la Miron Radu Paraschivescu, de la
Scrisori din roase plicuri3, un titlu – metaforă Eminescu – la Florile de mucigai argheziene, doritor
eminesciană4, cu o „predoslovie” mult lămuritoare: să explice un nume, din versurile: „Regele Burtea /,
„Am intitulat cartea de faţă cu un crâmpei Mătură, stă, și iar mătură curtea”, așa, pentru a (se)
de vers eminescian. Mă văd, acum, obligat, să înfrunta (cu)… „puterea cuvintelor”. Se vede treaba
motivez această opţiune. Înainte de alte argumente, că venerabilul profesor a evitat cu distinsă precauţie
<motivaţia> stă în faptul că prima ei parte – a cărţii [și e regretabil!], tocmai dicţionarul etimologic al
– reunește o serie de contribuţii închinate Poetului unui ilustru covurluian, lingvistul August Scriban!
între poeţi: Eminesciana. În al doilea rând, am gândit Și totuși, ca o concluzie generalizantă,
că un asemenea titlu sugerează pregnant coridorul mângâietoarea încununare a vieţii unui cercetător-
intim și umbrit unde, la ceas de taină, mă pot profesor rămâne inepuizabila limbă literară creată
întâlni cu eventualii mei cititori. <Scrisoarea> de de al nostru „Poet între poeţi”, asupra căreia s-a
aceea a fost născocită, pentru ca, în ciuda dezbinării închinat cu prea-plecată osârdie!
spaţiale, să-i apropie și să-i lege pe oameni. / În faţa
cititorilor, aceste peste 30 de <scrisori> se desprind Note:
din <roase plicuri>: expresia mustește <vechime>, 1. Gh. I. Tohăneanu – O samă de cuvinte (Editura
fără ca ele, <scrisorile>, să fie <învechite>. Iar „Facla”, 1976, p. 11-12), avându-l alături și pe
plicurile, rămase încă albe, așteaptă, <răbdurei>, Teodor Bulza, fostul său student, aspirant, în acel
adrese posibile”. moment, la dagma scriitoricească; așa, pentru a se
Așadar, conform <predosloveniei>, vom remarca înţelege cum era posibilă publicarea unui studiu,
o distribuire logică, pe capitole: Eminesciana, de substanţă, al unui mare profesor universitar, al
Caragialiana și Varia, ultimul text, ca un corolar, unui fin lingvist român, un Nume pentru Școala
un omagiu <Laudă limbii latine>, marea credinţă a românească (nu doar cea timișoreană).
generaţiei sale. 2. Mihai Eminescu – La aniversară…, „naraţiune
În volumul Surugiu de cuvinte (Editura originală”, publicată în „Curierul de Iassi” (9 iulie
„Amphora”, Timișoara, 2004) – remarcăm, în prim- 1876, p. 1-2), nesemnată; un „candid nufăr alb al
plan, preocuparea de căpătâi a autorului-cercetător, prozei eminesciene” (Aurelia Rusu).
etimologia unor cuvinte, mort-copt, scormonind 3. G.I. Tohăneanu – Scrisori din roase plicuri
prin dicţionare, pentru a plăsmui împrumuturi, (Editura „Eubeea”, Timișoara, 2002, 304 p.).
neapărat. Suplinirea se produce, spre exemplu, la 4. Mihai Eminescu – Afară-i toamnă: „Și tu citești
Ion Creangă, explicând plăcerea povestitorului scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la
pentru forme sinonimice: „lainic” – „pierde-vară”; viaţa toată…”
distincţia lui Macedonski – apelând la neologisme, 5. Grigore Brâncuș – Vocabularul autohton al
„sfinţirea” versului poet – în concepţia lui Radu limbii române (Editura Știinţifică și Enciclopedică,
Gyr etc. Aveam speranţă, precum putem afla București, 1983) – sau mai recentul volum, Istoria
la Grigore Brâncuș5, ca și cercetătorul cu viţe în cuvintelor (Editura Fundaţiei România de Mâine,
vechiul Covurlui, să amintească de termenii, București, 2004).
numiţi generic, „autohtoni”. Spre regretul meu,
personal, nu descoperim aceasta. Ce mai, părem

40
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ER O ALIA

Părintele Jean Popovici (1914-1994)


- un slujitor de nota zece -
Modelul pedagogului desăvârșit de la „Biserica lui Creangă” (I)

P ărintele Jean Po-


povici s-a născut
în 21 martie 1914, în
amintita perioadă, ca profesor titular - la Seminarul
Teologic din Galați - a predat Liturgică Pastorală,
Practică Liturgică și Științe Religioase. Între 1947-
comuna Tulucești, județul 1948, a fost profesor titular provizoriu la Liceul „C.
Galați, ca fiu al lui Ion și A. Rosetti”. În 1948, a obținut definitivatul și va
al Ilincăi Popovici. A fost sluji la amintita instituție de învățământ până în
un dascăl desăvârșit, a dus 1955, ca profesor de Istorie. Diaconia a primit-o
cuvântului Domnului în în 6 august 1942, iar - peste trei zile - în 9 august
cancelariile și comunitățile 1942, a primit darul preoției, pe seama Bisericii
de elevi și a slujit, ca „Sfântul Arhidiacon Ștefan” din Parohia Gușiței,
Maria Stanciu „pescar de oameni”, între județul Fălciu, potrivit Jurnalului de hirotonie dat
jurnalist 1959 și 1993, la Biserica de Episcopul Grigorie al Hușilor1.
„Sfinții Apostoli” din
Galați. „Părintele Jean Popovici era bunicul sfătos La treierat de grâu, pe ogorul sufletului
din pateric”, „este chipul preotului de poveste. Era Până la ocuparea unui post de preot la Biserica
sobru la lecții și avea toate calitățile românului „Sfinții Apostoli” din Galați, părintele Jean Popovici
neaoș, la nevoie era mucalit”, îl caracterizează cei a fost profesor în învățământul teologic și laic și, în
care l-au cunoscut. Peste toate acestea, misiunea de paralel, a slujit, pentru perioade foarte scurte, la
aur a părintelui Jean a fost cea de a forma, în tinda mai multe biserici din județele Galați, Constanța și
Bisericii Pescarilor din Galați, o adevărată pepinieră Tulcea. În 12 septembrie 1942, părintele Jean ieșea
de candidați la preoție, care a ființat din 1962 și din Parohia Sâmbăta Nouă, raionul Hârșova; între
până în 1990, nu din obligație, ci doar pentru 25 noiembrie 1952 și până în 8 ianuarie 1953, a slujit
„bucuria părintelui Jean”. A trecut la cele veșnice la în Parohia Movileni, raionul Tecuci, cu aprobarea
20 septembrie 1994 și este înmormântat la Galați. Episcopului Antim Anghelescu, potrivit dosarului
În familia lui Ion Popovici din Tulucești, județul personal. Anul 1953 îl parcurge în mare parte
Galați, s-au născut trei fete și trei băieți, toți cei trei între creștinii din Sâmbăta Nouă, raionul Hârșova,
feciori alergând la Hristos să se facă „pescari de județul Constanța, unde se implică nu numai în
oameni”. Părintele Jean, pe numele de botez Jenică, activitățile spirituale, ci și în cele sociale. „În ziua
a făcut Școala Primară în Tulucești și apoi a urmat, prezentării mele, am găsit pe toți cetățenii angajați în
între anii 1928 și 1936, cursurile Seminarului campania treierișului... Sosit în toiul acestei bătălii,
Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galați. am fost solicitat de tovarășul președinte să dau
Imediat s-a înscris la cursurile Facultății de Teologie concursul, astfel, asigurând prezența mea la arie, cât
din Cernăuți, fiind licențiat în 29 octombrie 1940. și prin predica ținută duminica și-n zi de sâmbătă...”2
Cum arhiva instituției fusese arsă, diploma de În plină campanie agricolă, părintele Jean lucra,
licență o va obține abia în 9 februarie 1943. cot la cot cu țăranii, la arie, la treieratul lanului de
Ca slujitor al Domnului, părintele Jean și-a grâu. Altădată este prezent „la ridicarea unei clădiri
împărțit timpul între misiunea de profesor și cea de a Sfatului Popular din Sâmbăta-Nouă”. Întâi de
preot. Astfel, între 1939 și 1942 a fost pedagog la toate, grija cea mare a părintelui Jean a fost față de
Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Biserica lui Hristos pentru menținerea rânduielii,
Galați. Din 1942 și până în 1947, îndrumător spiritual în cele două biserici, din Sâmbăta Nouă și Hagi-
la aceeași instituție de învățământ preuniversitar. În Omer, pe care le avea în grijă, la acea vreme.
41
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
ER O ALIA
Un control realizat, la cele două parohii Maicii Domnului” Cimitir, aparținătoare Eparhiei
ortodoxe, ilustra starea în care erau parohiile de care Dunării de Jos. Întâlnirea cu creștinii de la Biserica
răspundea: „părintele păstra totul într-o curățenie „Sfinții Apostoli” s-a produs la 1 aprilie 1959, în
exemplară în Sfântul Altar, în interiorul Biserici, dar vremea slujirii Episcopului Chesarie Păunescu3.
și în curtea Sfântului locaș”, obținând calificative Dintr-o notă de inspecție din anul 1956, pe când
maxime pentru activitatea desfășurată. Cât despre preot paroh la Biserica Sfinții Apostoli era părintele
misiunea pastorală printre creștini, s-a constatat Vasile Popovici4, fratele mai mare al părintelui
că părintele Jean predica și „se ținea de cateheze cu Jean Popovici, reiese că locașul nu era într-o stare
regularitate”, în fiecare duminică și sâmbătă. prea bună. Dimpotrivă. „Din cauza igrasiei, care
În anul 1954, părintele a slujit câteva luni în este foarte avansată, exteriorul Bisericii nu avea un
Parohia Dorobanți, raionul Măcin. În septembrie aspect plăcut, ceea ce impune o reparație a pereților.
1955 suplinea la Parohia Măcișeni, „pe timpul Igrasia se datorează terenului umed, pe care este
sărbătorii Învierea Domnului”; în 25 septembrie 1956 clădită biserica, zidirea fiind la 150 de metri de albia
este suplinitor la Parohia Băneasa, raionul Adamclisi: Dunării. Se impune și o reparație a casei parohiale,
la 1 decembrie i se aprobă postul de suplinitor în care de asemenea, este igrasioasă...”5 Controlul era
Parohia Măgurele, pentru ca în 25 septembrie 1956 realizat de preot Teofan Stănescu, Protoiereul de
să-l găsim slujind iarăși la Parohia Sâmbăta Nouă. Galați, care observa că oamenii din zona portului
A mai purtat cuvântul Domnului la Movilenii de erau săraci și pentru repararea locașului propune
Sus, Ion H. Rădulescu, Dorobanțu, Măcișeni din ca Biserica „Sfinții Apostoli” să primească ajutorul
Eparhia Dunării de Jos. Între 15 ianuarie și 15 martie Sfintei Episcopii. „Reparațiile trebuiesc urgentate
1955, părintele Jean se număra între participanții la pentru că biserica - fiind așezată pe malul Dunării,
cursurile de îndrumare pastorală și socială a clerului, în raza Portului Galați - este expusă privirii
unde la evaluare obținea media 9,51, situație parafată navigatorilor streini”. Altfel spus, era imaginea și
de Institutul Teologic Universitar de grad din „cartea de vizită” a Galaților.
București. La astfel de cursuri de pregătire continuă Trei ani mai târziu, în 1959, la venirea părintelui
a participat și în anii următori și le-a trecut cu medii Jean, starea Bisericii „Sfinții Apostoli” din Galați
peste nouă. Această experiență o va folosi din plin, în era mult mai gravă. Însuși părintele Jean Popovici a
anii care au urmat. făcut o evaluare a situației, pe când biserica număra
116 ani de existență, timp în care nu se făcuseră
Un slujitor de nota zece și niște clădiri nicio reparație capitală, locașul fiind zidit între anii
„igrasioase” 1846-1847, de comunitatea pescarilor din Galați6.
În plin regim ateu, într-o vreme când preoții „Biserica este cuprinsă de igrasie până deasupra,
erau vânați pentru orice gest real sau imaginar, la streșină, plafonul crăpat, tabla de pe acoperiș
inclusiv cei doi frați ai părintelui au fost închiși găurită, apa pătrunzând în biserică prin crăpăturile
de comuniști, în urma unei inspecții (28 februarie tavanului. Capital nu a fost reparată niciodată”7,
1958) la Parohia Măgurele, raionul Hârșova, județul observa slujitorul lui Hristos. Pe de altă parte, în
Constanța, preotul Jean Popovici primea calificative 1959, comunitatea ortodoxă din port cuprindea 300
maxime din punct de vedere profesional și moral. de familii cu 1262 de credincioși, care, deși săraci,
Între altele, se reținea că părintele Jean Popovici erau cu plata contribuției la zi și „gata oricând să
s-a purtat cu demnitate la slujbele pe care le oficia sprijine acțiunile Bisericii”. Mai erau 145 de familii,
și că misiunile predicatorială, catehetică, culturală și care locuiau în raza parohiei, ca flotanți, fiind
administrativ-gospodărească sunt - fiecare în parte și angajați la uzinele din Valea Orașului și „care nu
toate la un loc - de nota 10. Altfel spus, toate aspectele ajută Biserica, spunând că n-au nevoie și nu solicită
slujirii preoțești, misiunea de învățător și păstrător nici asistență duhovnicească...”8, reținem din notele
al Drepteicredințe, misiunea sacramentală, cea de părintelui Jean.
slujire pastorală și slujirea social-obștească erau Părintele Jean Popovici, odată ajuns aici, nu a stat
îndeplinite în toată plinătatea Duhului. cu mâinile în sân; a înaintat Episcopului locului o
Cu așa o carte de vizită, după multe cereri și multe cerere prin care solicita ca din subvenția acordată
insistențe pentru a primi o parohie, unde să poarte Parohiei „Sfinții Apostoli” să fie cumpărate materiale
cuvântul Evangheliei, în 19 iulie 1958, părintele Jean pentru reparația bisericii și a casei parohiale care,
ajunge la Galați ca suplinitor la Biserica „Adormirea deși era distrusă de pe urma bombardamentelor
42
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
ER O ALIA
din al II-lea Război Mondial9, adăpostea două Reparații temeinice au început abia în ultimii ani,
familii cu chirie. Casa nu avea nici curent electric. cu binecuvântarea actualului Arhiereu al Dunării de
În septembrie 1959, părintele Jean Popovici primea Jos, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, prin sârguința
deja un bon de livrare cu materialele necesare părintelui Nelu Gheorghiță.
reparației10, pentru ca în următorul an să reușească
să pună „clădirile” în rânduială. „Având în vedere Note:
poziția bisericii”, Sfânta Episcopie, în 1960, a acordat 1. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, dosarul personal
un ajutor de 25.000 lei pentru reparații, plus un alt al părintelui Jean Popovici.
2. Dosarul personal de la Arhiepiscopia Dunării de Jos.
ajutor de 2000 lei, în același an, reținem dintr-o 3. Adeverința nr. 421 din 8 aprilie 1959, prin care i se
adresă a Protoieriei Galați din 17 decembrie 1966. comunica părintelui Jean Popovici că prin decizia nr. 12/1959,
Drept mulțumire, în 13 noiembrie 1960, părintele este preot la Parohia „Sfinții Apostoli” Galați. Dosar fond
Jean a primit binecuvântarea Episcopului locului arhiva Bisericii „Sfinții Apostoli”, fila 9/1958.
de a deveni duhovnic și în 14 noiembrie 1960, iar 4. În familia lui Ion Popovici din comuna Tulucești, județul
Galați s-au născut șase copii; toți cei trei feciori au ales preoția:
pentru buna coordonare a lucrărilor de reparație a
pr. Vasile Popovici, pr. Jean Popovici (Jenică în acte) și pr.
Bisericii „Sfinții Apostoli” a fost ridicat la treapta de Sterea Popovici, ne-a spus doamna Maria Magdalena Afanase,
sachelar. Mai complicat a fost cu casa parohială care fiica mai mare a părintelui Jean Popovici, care trăiește în
a rămas în ruină și a intrat în planul de sistematizare! Galați. Rodica este al doilea copil al părintelui Jean și trăiește
Într-o situația din anul 1963, reieșea că Biserica în Germania.
„Sfinților Apostoli” are o curte de 400 metri pătrați, 5. Proces verbal din 11 decembrie 1956, fila 13, fond arhiva
Parohiei Sfinții Apostoli.
iar grădina casei parohiale este de 263 metri pătrați. 6. Biserica din portul Galați a fost zidită în vremea
„Intrând în planul de sistematizare, casa parohială a părintelui paroh Emanuel Vulcan. „La înălțarea sa, Biserica
fost cedată Statului”11. Pescarilor din Galaţi a beneficiat și de susţinerea financiară
În noiembrie 1963, printr-o altă adresă, părintele a domnitorului Mihail Sturdza, precum și a prinţului Alecu
Jean Popovici anunța pe un „tovarăș Președinte” al Sturdza. Se spune că cei doi au ajuns în Portul Galaţi și, aflând
că se zidește această biserică, au dăruit și ei câteva pungi de
Sfatului Popular că imobilul de pe lângă Biserica
galbeni”, ne-a spus părintele Nelu Gheorghiţă, actualul paroh.
„Sfinților Pentru și Pavel”, „pentru care predaseră Infiltrațiile au dat mari dureri de cap slujitorilor atât în
Oficiului juridic și actul de proprietate, este într-o stare 1861, 1872, 1897, 1977, cât și după 1990. Fiecare slujitor a
avansată de degradare, prăbușirea fiind posibilă în încercat să găsească o soluție pentru îndepărtarea mirosului
orice moment”12. Trei zile mai târziu, în 29 octombrie, greu, de mucegai din sfântul locaș.
același slujitor îl înștiința pe Episcopul Dunării de Abia în vremea slujirii actualului paroh, părintele Nelu
Gheorghiță, inspector al Centrului Eparhial al Dunării de Jos,
Jos că imobilul stă gata să cadă. În starea aceasta care slujește la Biserica Sfinții Apostoli din 2002 și în prezent,
de incertitudine, imobilul a constituit preocuparea s-a găsit o soluție pentru salvarea Sfântului locaș. Viața liberă,
permanentă a părintelui Jean care alerga cu referate Biserici istorice gălățene. Altarul Sfinților Apostoli - Ctitoria
între Sfatul Popular - care luaseră actul de proprietate, pescarilor, Maria Stanciu, sâmbătă, 23 martie 2013.
dar pretindea că locuința trebuie reparată de 7. Informațiile sunt din adresa nr. 17/18 iulie 1959, trimisă
către Protoieria Galați care vizează „starea” Parohiei. Fond
episcopie! - și către Centrul Eparhial. Însă, Episcopia
arhiva Bisericii „Sfinții Apostoli”, fila 25.
Dunării de Jos, pe bună dreptate, „nu avea acte” ca să 8. Idem.
execute o asemenea lucrare costisitoare, bugetul fiind 9. Cererea nr. 7/19 mai 1959, arhiva Parohiei Sfinții
„anemic” și în plus casa parohială, cu doi chiriași, a Apostoli, fila 12.
intrat și în planul de sistematizare13. 10. Bon de livrare-comandă nr. 34/28 septembrie 1959, fila
Lucrurile au trenat ani la rând și, cum necum, 34, arhiva Bisericii Sfinții Apostoli.
11. Adresa nr. 6 din 21 ianuarie 1963, fila 5. La fila 6 este
prin anii 1966, părintele Jean a fost „somat” să repare Tabelul privitor la situația imobilelor proprietatea bisericii,
casa parohială, care - prin minunea lui Dumnezeu unde apare un imobil zidit în 1912, cu o suprafață construită
- nu a mai fost confiscată și ea există și astăzi, pitită de 136 metri pătrați..
lângă Biserica Sfinților Apostoli. În schimb, locașul 12. Adresa nr. 29 din 26 noiembrie 1963, fila 21, arhiva
Sfintei Biserici neavând fundație a fost supus Bisericii ”Sfinții Apostoli”.
13. Cererea nr. 13 din 4 februarie 1963, fila 13, fondul de
mereu degradării. Astfel în urma unui control, în arhivă al Bisericii ”Sfinții Apostoli”.
30 noiembrie 1980, arhim Ieronim Motoc, vicar 14. Adresă 6804/30 noiembrie 1983, existentă în arhiva
administrativ al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Parohiei Sfinții Apostoli Galați.
cerea Parohiei să întocmească documentația tehnică (Va urma)
pentru reparația acoperișului locașului14...
43
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
RO IA E TE AR

Galații în lumini și umbre


Deceniul premergător Marii Uniri
în viziunea canadiencei Ethel Greening Pantazzi

S crise și publicate
„la cald”, mărturiile
canadiencei Ethel Greening,
deoarece familia Pantazzi a locuit pe strada Carol,
numărul 8 (astăzi, Universității) timp de șapte ani. În
orașul de la Dunăre, evocat cu multă simpatie, au venit
devenită Pantazzi prin pe lume și au fost botezați după obiceiurile locului și cei
căsătoria cu românul Basile doi copii: Barbu Gordon Victor și Sybille Oltea Yvonne
(Vasile) Pantazzi, militar Pantazzi. Dând dovadă de discreție diplomatică, numele
de carieră, diplomat și prietenilor gălățeni sunt menționate prin inițiale, cel
căpitan al portului Galați, mult prin prenume, ceea ce face aproape imposibilă
reprezintă o inestimabilă identificarea lor. Prieteni apropiați i-au fost și unii
sursă de informații și o membri ai familiei Cantacuzino de la Băleni, care sunt,
radiografie a vieții sociale de asemenea amintiți cu căldură în paginile cărții.
românești din deceniul Dedicată vieții de familie, Ethel nu ezită a se implica
premergător Marii Uniri de în diverse opere de caritate în orașul dunărean. Prietenii
Letiția Buruiană la 1918, mai exact perioada devin un fel de personaj colectiv, care pe parcursul
bibliotecar, Biblioteca 1909-1919. De o pregnantă perioadei relatate o țineau la curent cu diverse aspecte,
„V.A. Urechia” relevanță imagologică, cartea furnizându-i posibilitatea de a menționa orașul chiar și
apărută în limba engleză, la atunci când nu mai locuia acolo. Astfel Galațiul devine
Londra1, dedicată tatălui autoarei, conține numeroase un fel de loc de referință în periplul canadiencei, care și-a
ilustrate, dintre care două reprezintă imagini din orașul cunoscut viitorul soț în Japonia și s-a căsătorit la Paris,
de la Dunărea de Jos (Hotelul urmându-l apoi în Galați pentru
Metropol, Prefectura), iar cele mai a-și întemeia un cămin. Sosirea
multe înfățișează țărani români, în orașul dunărean, în aprilie
scene din natură și portrete. O 1909, este de altfel și pretextul
altă categorie bine reprezentată introducerii și preluării din
cu fotografii este cea a membrilor imaginarul localnicilor a unei
familiei regale: Carol I, Carmen viziuni istorice legendare a țării
Silva (Regina Elisabeta), prințul de adopție, despre care aflase că
Nicolae – copil, Prințesa Elisabeta, este o insulă de latinitate, Dacia
Ferdinand I, Regina Maria („an Felix – urmașă a Daciei antice și
unusual portrait”). Evident, nu Strada Carol, Galati, Romania, anul [1905-1910], nu un „stat balcanic”. Vestigiile
Imagine din colecţiile Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
lipsesc membrii propriei familii: arheologice, denumirile vechilor
”commander Basile Pantazzi” (identificat pe parcursul cetăți, cultul eroilor și martirilor care purtau nume
lucrării prin inițiala „B.”) și autoarea însăși, la început tradiționale de sfinți, bătăliile domnitorilor pentru
singură, apoi împreună cu cei doi copii. După o perioadă apărarea și întregirea neamului conferă un aer demn și
de uitare de peste nouă decenii, lucrarea a reintrat în luminos tabloului de prim contact. Starea de fapt care
atenția publică, fiind reeditată, tradusă în franceză2 și, în stătea la baza autopercepției localnicilor este confirmată
3
cele din urmă, și în limba română . și de istoricul Paul Păltănea: ”Legăturile economice cu
Structurată în două secțiuni antitetice, după cum Transilvania și Țara Românească au mijlocit dezvoltarea
reiese și din titlu, lucrarea prezintă imaginea României ideii de unitate a poporului român. Circulația cărților
de la început de veac XX, plină de culoare și contraste. laice și religioase – la Galați se vindeau frecvent tipărituri
Viața tihnită, mai bună sau mai rea a locuitorilor ei este brașovene, blăjene și bucureștene – a contribuit la
tulburată în partea a doua, îndeosebi, de diferite întâmplări statornicirea unei unități culturale, prin care s-a format
și evenimente, dintre care de mare impact sunt cele care conștiința națională”4.
gravitează în jurul Primului Război Mondial. În particular, gălățenii se dovedesc a fi primitori,
Orașul Galați și împrejurimile sale sunt redate iar tinerii căsătoriți încep un lung șir de vizite, care îi
preponderent în prima parte a perioadei de referință dezvăluie canadiencei stilul lor de viață, sărbătorile,
44
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
RO IA E TE AR
obiceiurile și mentalitățile. Scenele urbane sunt împletite Italia, Austria, Germania, Turcia, Rusia și România. [...]
cu cele rurale, întâmpinate de tânărul cuplu în scurtele Reprezentanții organizează baluri și serbări la Palatul
călătorii la moșiile din zonă sau în locurile de relaxare și Comisiei, o clădire impozantă unde se țin ședințele lor.
tratament. Sub lupa scriitoarei unele aspecte locale capătă De asemenea, ei sunt proprietarii în comun a unui fumos
tușe insolite sau amuzante. Astfel, descrierea preoților iaht cu aburi, Carolus Primus, pe care își invită prietenii
ortodocși, a ceremonialului botezului sau participarea la apropiați pentru excursii pe Dunăre”7.
slujbe a credincioșilor sunt relatate cu distanțarea voalată Cu deosebită admirație evocă amintirea pe care o
a cuiva care nu dorește încă să le asimileze: „Preoții, plimbare pe strada Mihai Bravu i-o declanșează. Este
numiți popi, sunt adesea de origine țărănească. Au voie să vorba de „eroul de la Kartoum” - Charles George Gordon
se căsătorească și toată lumea se așteaptă să aibă o familie (1833-1885), membru al CED între 1871 – 1873, cel care
de dimensiuni proverbiale. Popescu (adică ”fiu de popă”) după Războiul Crimeii a negociat frontierele Basarabiei,
este un nume la fel de comun aici ca Smith în America”5. în memoria căruia își va numi primul născut: „De câte
Oraș cu tradiție comercială, având o populație de ori mă plimb pe Mihai Bravul, o stradă largă și umbroasă,
71.641 la 1 ianuarie 1913, Galațiul era al treilea oraș al țării inima îmi bate puțin mai repede la gândul că pașii lui
după București și Iași6. Autoarea remarcă însă că românii Gordon, eroul de la Kartoum, au răsunat de multe ori pe
„nu par să aibă foarte mare înclinație spre comerț”, iar clasa același caldarâm”.8
de mijloc constă mai ales din străini: evrei, armeni, greci Condiția tinerelor fete, crescute și educate de
sau germani. Generozitatea bogaților față de săraci este guvernante, trimise apoi la pensioane din Franța,
considerată de americancă o atitudine feudală. În acest Germania sau Elveția, stricta lor supraveghere până
sens este relatat pe larg obiceiul unei văduve moșierese la măritiș, compensată apoi de indulgența cu care este
de a înzestra anual câte zece fete merituoase din sat cu privit divorțul, o determină pe autoare să se simtă în
câte o vacă, la măritiș. Obiceiurile din viața comunității, avantaj prin originea și educația ei canadiană. Diferențele
precum înmormântarea, sărbătorile de tip laic-religios, sociale, contrastul dintre conacele și clădirile moderne,
ritualurile populare, primirea în ospeție, plimbările cu bine întreținute, și bordeiele, superstițiile și ignoranța
toaletele elegante pe stradă, utilizarea Băii comunale, de tip medieval sunt șocante, dar parțial contracarate
negocierea prețurilor la piață, tradițiile minorităților, de măsurile guvernamentale de a-i obliga pe moșieri
balurile și evenimentele caritabile întregesc tabloul unui la reforme. În acest sens, evocă exemplul lui Jean
oraș în parte tipic pentru România, dar diferit însă prin Chrissoveloni din Ghidigeni care a construit sate-model
amprenta cosmopolită conferită de comercianți, grupuri și a finanțat spitale, sperând ca următoarea generație
etnice diverse, ofițeri, reprezentanți consulari și angajați de țărani să nu mai sufere de analfabetism. Calitățile
ai Comisiei Europene a Dunării. „Galații au un farmec acestora din urmă, ospitalieri, blânzi, inteligenți și
aparte; orașul este diferit de alte orașe românești prin iubitori de țară sunt umbrite de „prețul plătit pentru a
faptul că este reședința Comisiei Europene a Dunării. supraviețui” - o anumită „ambiguitate morală” care este
Cei opt delegați reprezintă Marea Britanie, Franța, după opinia autoarei specifică celor care au trăit sub jug
străin. Cu o singură frază conchide însă că „dragostea
față de pământurile natale [...] i-a ajutat să reziste
invaziilor și persecuțiilor străine timp de secole”9.
Din nefericire, Ethel Pantazzi va avea prilejul să
experimenteze pe propria piele condiția românului aflat
la intersecția intereselor marilor puteri. După declanșarea
războiului, familia va fi nevoită să se refugieze în diverse

Casă pe malul Prutului. În: Pantazzi, Ethel Greening. Roumania


Extras din „Cartea de onoare a vasului Carolus Primus”, in Light and Shadow .- London : T. Fisher Unwin Ltd., [1921]
1909, cota BVAU Ms III 185.

45
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
RO IA E TE AR
locuri din țară și chiar în afara ei, la Odessa, o decizie care ruinat pentru care compasiunea și implicarea alături de
ar fi putut să coste viața comandorului Pantazzi. Partea prieteni sunt singurele remedii.
a doua a volumului conține mai puține referințe despre Calitatea acestei cărți și a stilului autoarei sunt
Galați, relatările despre panica bucureștenilor, refugiul consemnate sintetic și în următoarea frază a cercetătoarei
la Iași, cruzimile ocupanților, grija pentru siguranța gălățene Ingrid-Elena Bahamat: „Consideraţiile
copiilor și a soțului, refugiul la Odessa, jafurile civile, referitoare la ospitalitatea și moda ambientală locală, la
luptele armate, bombardamentele, bolșevicii ș.a., par obiceiurile legate de sărbătorile tradiţionale, precum și
scene din alt film. Stilul autoarei devine alert, cu accente cele despre momente esenţiale ale vieţii de familie, au
dramatice. După cum reiese din însemnările datate: primit amprenta unui spirit de observaţie analitic, critic
„Galați, 12 aprilie, [1918]”, o parte din evenimentele trăite și chiar autocritic comparativ, ce oferă cercetătorului
în cadrul negocierii și realizării schimbului de prizonieri vieţii cotidiene a epocii un filon documentar preţios”13.
de la Odessa, a fost reconstituită în orașul de la Dunăre, După cum remarca istoricul Constantin Ardeleanu,
întrucât „am trecut prin asemenea agonie, am suferit atât în prefața la ediția în limba română, partea a doua a
suspans, încât am lăsat deoparte și obiceiul inveterat de volumului întrunește mai mult rigorile scrierii de tip
a scrie”10. Reîntoarcerea la Galați după aventurile de la memorialistic și, per ansamblu, „este o istorie frumoasă
Odessa, resimțite la limita tragicului, odată cu arestarea despre români în vremea în care luminoasa Belle Epoque
soțului (salvat grație colonelului Boyle), primirea făcea loc întunecatului Grand Guerre”14.
prietenoasă și discuțiile care au urmat cu trei dintre Prin mesajul final al cărții, autoarea omagiază victimele
prizonieri care erau gălățeni, prilejuiește un moment Războiului, declarând că n-au murit în zadar. Tonul este
de respiro și facilitează reconstituirea traseului pe care grav și concis, în acord cu prestanța și nobila misiune a
prizonierii l-au parcurs în condiții de mare risc. Și de soțului, B. Pantazzi, care este numit membru în una
această dată ajutorul trimis de gălățeni este providențial: dintre comisiile Conferinței de Pace de la Paris pentru a
„Un vas trimis de la Galați l-a luat în amonte pe el [col susține visul național de secole – România Mare.
Boyle] și grupul lui repatriat, toți rași, spălați și fericiți. Din ediția tipărită în limba engleză, în 1921, Biblioteca
La Galați aștepta un tren special, iar când s-a apropiat „V.A. Urechia” deține un exemplar original, provenit din
de gara din Iași, delegații regelui și parlamentului erau biblioteca familiei Cantacuzino, dăruită de autoare cu
pe peron pentru a-l primi pe colonel”11. Ethel constată dedicație în mai 1922, în amintirea acelor „delightful
totuși că orașul a suferit multe pierderi în cei doi ani days at Băleni”15. Aceasta a servit la editarea versiunii
de la plecare sa. Printre dărămături și clădiri avariate în limba română realizată de gălățenii Constantin
se află Palatul Comisiei Europene și mănăstirea Notre Ardeleanu și Gabriela Debita.
Dame. Ocupanții nemți erau evitați de către localnici
în localuri, pe stradă și nu erau „nicidecum invitați Note:
în vreo casă”. Oamenii se confruntau cu multe lipsuri, 1. Pantazzi, Ethel Greening. Roumania in Light and Shadow .-
trocul și improvizațiile devenind mijloacele curente London : T. Fisher Unwin Ltd., [1921]. 279 p. : h., [21] f. pl.
2. „Reeditatã la Nabu Press în 2010, la Bibliolife în 2015 și în
de subzistență. Cu toate acestea „Galațiul este încă un limba francezã în 2013 la Hard Press, inclusã la Forgotten Books în
oraș ospitalier pe care mi-l amintesc și mă bucur să mă 2014”, cf. Vasile Cornea, O familie româno-canadianã: familia amiral
reîmprietenesc cu vechile cunoștințe”12, constată Ethel. Pantazzi. În: Observatorul, http://www.observatorul.com/articles_
De remarcat că structurarea în antiteză este, probabil, main.asp?action=articleviewdetail&ID=14703, 9.9. 2015.
3. România în lumini și umbre : (1909-1919) / Ethel Greening
involuntar reluată și în cadrul fiecărei secțiuni. Astfel, în Pantazzi; Traducere din engleză de Constantin Ardeleanu și Gabriela
prima parte, subintitulată „Lumini”, aspectele pozitive Debita .- București : Humanitas, 2015.
ale societății românești și, în speță, ale celei gălățene sunt 4. Păltănea, Paul. Contribuții gălățene la desăvârșirea unității
naționale. Galați, Complexul Muzeal Galați, 1986, p. 168.
contrapunctate de observații critice, cum ar fi diferențele 5. Pantazzi, Ethel Greening. Op cit., p. 38.
de clasă și de gen, reminiscențele de tip medieval în 6. v. Păltănea, Paul. Istoria orașului Galați de la origini până în
contrast cu beneficiile civilizației moderne, preocuparea 1918. Vol 2. Galați: Partener, 2008, p. 210.
pentru aparențe și duplicitatea conjuncturală a 7. Pantazzi, Ethel. Idem, p. 88.
8. Ibidem.
oamenilor. În cea de-a doua parte, „Umbrele” războiului 9. Ibidem, p. 102.
și ale refugierii din calea cotropitorilor - generatoare 10. Ibidem, p. 235.
la început de spaimă și îngrijorare, apoi de disperare și 11. Ibidem, p. 280.
12. Ibidem, p. 283.
groază când soțul cade prizonier – sunt atenuate de scurte 13. Bahamat, Ingrid-Elena. Galații începutului de secol XX și
pasaje cu referiri la prietenii gălățeni, mereu dispuși să „Roumania in light and shadow”. În: Axis Libri, an 1, nr. 1, nov 2008, p.
primească și să ajute familia aflată în pericol. Astfel, în cea 41.
de-a doua parte a volumului, Galațiul reprezintă o plasă 14. Ardeleanu, Constantin. Cuvânt înainte. În: România în
lumini și umbre : (1909-1919) / Ethel Greening Pantazzi. București :
de siguranță, percepută astfel prin prisma legăturilor Humanitas, 2015, p. 15.
de prietenie pe care autoarea le-a cultivat permanent. 15. Debita, Gabriela. Reconstituirea unui fragment de istorie
Spre finalul cărții, Ethel Pantazzi, întoarsă pentru scurt locală – Biblioteca familiei Cantacuzino de la Băleni. În: Axis Libri, an
6, nr. 18, iunie 2013, pp. 8-10.
timp în oraș, trăiește alături de gălățeni drama unui oraș

46
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
RO IA E TE AR

Amintiri de neuitat (II)


Capitolul 4 - La școala de în curând din cazarmele noastre începură să dispară
artilerie unul câte unul. Tifosul exantematic, febra tifoidă,
icterul negru (hepatita infecțioasă), nefrita curățau

L a revărsatul zorilor,
când străzile erau
încă pustii, urcam dealul
pe rând pe unii dintre camarazii noștri. Într-o zi s-a
procedat la deparazitarea generală. Ne-am dezbrăcat
la piele, am dat hainele la etuvă, iar noi, tremurând
spre Copou. În drum am de frig, așezați pe un singur rând, eram supuși
mai întâlnit câțiva viitori deparazitării corporale. Tunși și rași, așteptam ca doi
elevi ai școlii. Toți erau trași ostași, unul în fața noastră, iar altul în spate, înarmați
la față, obosiți, purtând ca și cu căldări pline cu petrol, să ne ungă cu bidineaua din
mine o valiză ori un cufăr. cap până-n picioare. Noi, verzi-albaștri, tremuram de
Aurel Balaban Niciunul nu știam unde frig de ne clățăneau dinții în gură, așteptând rufăria
scriitor trebuie să mergem. În fața și uniforma de la etuvă. Am omis să spun că aproape
parcului Copou, o santinelă o lună de zile am rămas îmbrăcați în hainele noastre
ne-a arătat un șir lung de remize și maneje, dincolo de acasă, ceea ce ne-a atras porecla de comitagii
de un câmp de exerciții. Ne-am prezentat unui ofițer, (dezertori din armata bulgară care bântuiau pădurile
care ne-a arătat câteva clădiri paralele în care urma să din Cadrilater). După o lună a sosit, în sfârșit,
fim încazarmați. Cazarma noastră era o sală lungă de furgonul cu echipament: cizme numărul patruzeci și
vreo șaptezeci de metri, fără plafon, fostă remiză sau patru, în care băgai în una singură ambele picioare;
manej, poate chiar grajd. Două sobe noi, reci și ude, tunicile mari și lungi, de ajungeau până la genunchi,
proaspăt confecționate, se aflau în cele două capete iar mantăile băteau călcâiele. Ne mai înzestrase și cu
ale acelei imense săli. Vreo sută de paturi de fier erau niște săbii late și grele, adevărate tesace, care atârnau
așezate câte cincizeci de fiecare parte a sălii, o saltea de centură, zdrăngănind după noi ca niște lanțuri.
de paie și o pătură veche, care fusese cândva roșie, Eram mai caraghioși decât înainte, iar colonelul,
acoperea patul fără cearșaf. Până la ora prânzului, sala râzând de spectacolul ce-l prezentam, ne făgădui că
se completase, fiecărui elev i se repartizase un pat. în curând o să aducă un croitor, sau mai mulți, care
Numai că, din cauza frigului, am trecut câte doi într-un să ne ajusteze uniforma. Cât despre cizme, vor fi și ele
pat, ca să avem câte două pături, plus paltoane. Seara schimbate mai târziu.
la masă eram două sute de elevi. Câte un sfert de pâine Camarazii noștri din oraș, Ralea Mihai, Traian
tare ca fierul și neagră ca pământul, o farfurie cu borș Ionașcu, Ionel Teodoreanu, Dumitru Șuchianu și
de fasole și una cu iahnie de cartofi au constituit toată alții aveau uniforme din stofă fină ca ofițerii. Ei erau
cina. Noroc că deocamdată fiecare dintre noi mai avea studenți la litere sau la drept în anul al doilea sau al
câte ceva mâncare adusă de acasă. Lemnele erau ceva treilea. Lângă patul meu nimerise un camarad bun,
simbolic, focul ardea mocnit, iar sobele refuzau să se blond și cu mustață, student în anul trei la drept. Ne
încălzească. Tremuram de frig toată noaptea, cu toate împrieteniserăm și dormeam în același pat. El era
că dormeam câte doi în pat, acoperiți cu tot ce aveam. moldovean ca și mine și un romantic și sentimental.
Asta a dus foarte curând la apariția și înmulțirea Avea o chitară și seara, dacă nu eram de planton,
păduchilor și odată cu ei ivirea tifosului exantematic. cântam din gură, secondat de chitară, iar alții în jurul
Masa era în fiecare zi aceeași, iar la micul dejun ceai cu nostru ascultau.
pâine din cea tare, care devenea proiectil când doi se La început comandantul bateriei noastre, un
certau. Duminica aveam masă excepțională cu brânză tuciuriu scund, cu ochi răi, ne urmărea permanent,
iute cu vene verzi, mămăligă mucegăită, carne de cal parcă ar fi vrut să ne mănânce. Ne-a interzis să mai
cu fidea, pe care nimeni n-o mânca, sau mazăre cu cântăm. Era o grea lovitură pentru noi. Cântând,
gărgărițe care pluteau pe deasupra sosului. mai uitam de frig și de mizerie. Gardurile din jur se
În timpul zilei, dimineața, eram pe câmpul de topiseră pe foc, iar puținii salcâmi bătrâni din curte
instrucție sau la tunuri Skoda, de 75 mm, iar după- luaseră același drum, fără să ne fie de folos. Prietenul
amiază în sala de curs, unde ni se dădeau lecții de meu Hudiță, care era aproape bărbat, nu putea
balistică, tactică de război. Ducând o astfel de viață, suporta ușor situația. Strângând din dinți, înjura și
47
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
RO IA E TE AR
amenința c-o să scăpăm noi într-un fel de canalia om în toată puterea cuvântului, mai mult, un adevărat
asta. Și întradevăr, într-o zi cu soare cald, când zăpada părinte. În sala de curs era un dascăl minunat, pe
începuse să se topească formând băltoace pe câmpul câmpul de instrucție ori la tunuri, un comandant
de instrucție, domnul căpitan, comandantul nostru, afectuos și competent.
râzând sarcastic, comanda cu gravitate: Drepţi! La Am prins toți curaj și viața parcă nu ne mai părea
dreapta! La stânga! Stânga-mprejur! Înapoi! Fuga așa grea. Hudiță a început din nou să cânte la chitară
marș! Culcat! Eram în mijlocul bălților. Ordinul ne și cvartetul s-a adunat din nou în jurul lui. De cum
săgetă în inimă. Noi să ne culcăm în băltoace?... Câțiva a auzit, căpitanul s-a înfățișat în cadrul ușii râzând
mai timizi, încercau să se așeze la pământ, în noroi. voios.
— Stați! strigă Hudiță. Nu se culcă nimeni! strigară — Bravo, băieți! să știți că și mie-mi place muzica.
și cei de la oraș care aveau haine bune. Într-o seară am să vă invit în biroul meu la o gustare,
Nimeni nu se culcă. Văzând atitudinea noastră de să cântați ce veți dori. De atâta timp n-am mai auzit
nesupunere, comandantul își ieși din fire și începu să decât cântecul tunurilor și mitralierelor, muzica
strige: obuzelor, geamătul șrapnelelor. Cântați, dragii mei!
— Nesupunere, rebeliune, curtea marțială, ștreang! Cântecul alină suferința și te face să uiți lipsurile și
— Baterie, ascultă comanda la mine, strigă mizeria războiului.
Ralea. La dreapta, coloană înainte, marș! Raportăm După seara aceea, căpitanul a rămas prietenul
domnului colonel, comandantul școlii. nostru și ne satisfăcea în secret orice dorință. Așa
Imediat coloana porni în marș spre biroul am reușit să mergem la teatru, să-l ascultăm pe Ion
colonelului. Înmărmurit de îndrăzneala noastră, Brezeanu și pe Elvira Popescu în „Patima roșie”,
căpitanul Stoica, rămas pe teren, striga ca un năuc pe marele Enescu cântând „Rapsodia Română” și
amenințând cu mâinile ridicate. În fața clădirii, unde „Humoresca” de Dvorjac. Sala era în delir, aplauda și
era biroul colonelului, am făcut front. O delegație striga:
compusă din elevii Hudiță, Ralea, Ionașcu se pregătea — Ura! Trăiască România!
să intre. În același moment apăru colonelul în capul Acum puteam ieși la Copou în unele seri calde
scării. cu lună plină și cântam însuflețiți de lumina ei și
— Ce s-a întâmplat, domnilor elevi? scânteierea stelelor. Așa am putut gusta și noi o
Cei trei delegați raportară cele întâmplate. mâncare ca lumea în restaurantul Bejan de la Râpa
Colonelul ridică mâna. V-am înțeles. Căpitanul Stoica Galbenă. Niște ochiuri cu smântână ni se păreau
și-a depășit misiunea. Treceți în sala de cursuri și un deliciu, iar un pahar de Cotnari era o adevărată
așteptați. Mai are el și alte lipsuri. libațiune a zeilor din Olimp.
Viața noastră nu era deloc ușoară. Nimic nu se
Capitolul 5 - Un comandant bun schimbase, în cele câteva luni de iarnă, în regimul
nostru alimentar și în programul zilnic. La ora cinci
A doua zi dimineață un căpitan nou venit de pe dimineața o trompetă afurisită ne deștepta cu sunete
front rănit, încă bandajat la gât, a intrat în sala de stridente când ne era somnul mai dulce. Echipare
cursuri. Toți ne-am ridicat în picioare. înfrigurată, în coloană la sala de mese pentru ceai,
— Bună ziua și bun găsit, domnilor elevi! înapoi la sala de cursuri sau pe câmpul de instrucție,
— Să trăiți! am strigat cu entuziasm toți într-un masa de prânz veșnic aceeași, orele de studiu etc., apoi
glas. desemnarea celor trei plantoane de la ora nouă seara
— Sunt căpitanul Constantinescu, noul dum- până la cinci dimineața și... stingerea. Din când în
neavoastră comandant. Am văzut frontul, moartea, când, pleca dintre noi câte un camarad atins de una
știu ce vă așteaptă, dar știu și ce e omenia, camaraderia, din bolile acelor vremuri. Dar și acest lucru de la un
dragostea și respectul față de om. Știu însă că fără timp nu mai impresiona pe nimeni și niciunul nu se
disciplină și ordine nu se poate realiza nimic. În gândea că poate mâine va cădea și el victimă.
concluzie: eu voi fi om cu dumneavoastră, înțelegător Nu cunoșteam frica de moarte și cred că nimeni nu
la nevoile sau necazurile dumneavoastră și vă cer, s-a gândit la așa ceva în acele momente. Cele câteva
trebuie să vă cer, o comportare serioasă, disciplinată. ore de destindere din evadările noastre, cu învoirea
Sunteți de acord? secretă a comandantului, acopereau o săptămână
— Da, domnule căpitan, am răspuns cu toții într- grea. Aproape ne obișnuiserăm cu această viață plină
un glas. de suferințe, de lipsuri, mai ales de perspectiva unei
De aici înainte, în cămăruța din capătul morți câinești înainte de a ajunge măcar să vedem
dormitorului nu mai locuia o fiară, un mișel, ci un frontul.

48
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
RO IA E TE AR
Capitolul 6 - Plecarea pe front mândria că are sub comanda sa asemenea tineri
înflăcărați, în inimile cărora clocotește dragostea de
Într-o bună zi Iașul întreg și școlile de ofițeri fură Patrie și Neam.
cutremurate de o veste ce ne încremeni pe toți. Nemții Situația pe front devenind mai sigură, guvernul a
au ajuns la Siret și țintesc să ocupe Moldova, singurul revenit asupra dispozițiilor anterioare și nimeni nu a
teritoriu românesc rămas liber și care demult căpătase mai plecat din țară. Doar tezaurul țării și unele obiecte
dureroasa denumire de „Triunghiul morții”. Se punea de artă valoroase fuseseră deja expediate.
problema de a rezista cu orice preț sau de a pieri prin Sosirea primăverii și mutarea școlii noastre la
foc și sabie. Botoșani au schimbat mult situația. Orașul Botoșani
Ca și cum această veste n-ar fi fost deajuns, circula fiind mai puțin aglomerat, ne-a oferit prilejul de
zvonul că guvernul, în frunte cu regele, va trece în a locui în gazdă. Hudiță și cu mine am închiriat o
Rusia. Toată conducerea politică și administrativă a cameră modestă, luminoasă și plăcută. Scăpaserăm
țării, inclusiv familiile acestora urma să părăsească de stridența trâmbiței de la ora cinci dimineața, de
Moldova, pentru a-și pune în siguranță averea și plantoane și am putut să ne aprovizionăm câteodată
pielea lor odată cu tezaurul monetar, artistic, istoric cu ceva alimente mai proaspete, mai consistente.
și economic al țării. Se mai zvonea că și Statul Major Totuși era necesar să ne prezentăm la program între
își va muta sediul peste hotare. Lumea se agita anumite ore. Restul timpului eram liberi, am putut
îngrozită. Întrebări, zvonuri, văicăreli se auzeau din respira aerul curat al pădurilor din jur, unde plecam
toate părțile. Noi eram îngrijorați și revoltați pentru călări pe cai obținuți de la grăjdarii școlii, pe care îi
că se plănuia și trecerea școlii noastre peste hotare. cinsteam cu câte ceva.
Hudiță tuna și fulgera contra conducerii incapabile Uneori petreceam nopți cu lună în frumosul parc
și lașe care voia să părăsească acest colț de țară pe al orașului, unde depănam, cu duioșie, amintiri.
care Ștefan cel Mare îl păstrase neatins înfruntând Hudiță a plecat acasă de câteva ori, întrucât familia
cu vitejie, unul contra cinci, faimoasele puhoaie lui locuia într-un sat din apropiere. Prietenul
otomane sălbatice și lacome. meu mi-a adus cursuri și compendii de drept,
Tineri, înflăcărați, pătimași de dragostea pentru îndemnându-mă să mă pregătesc pentru anul întâi
pământul Patriei și de istoria Neamului, noi strigam, de facultate, ca să nu pierd timpul acesta prețios. Așa
pronunțându-ne categoric, împreună cu comandantul m-am pomenit că în loc să urmez Facultatea de litere
nostru Hudiță, că nu vom părăsi niciodată țara, tocmai și filozofie după război, cum doream, m-am angajat
acum când se află în cea mai mare primejdie. pe un drum la care nu mă gândisem. În condițiile
Nu în Rusia, ci pe front vom pleca, direct pe front, acestea, am studiat dreptul civil și dreptul roman
sub comanda căpitanului nostru. Cuprins de durere am până am plecat pe front, unde iarăși în perioada de
scris bunicuței, lui tata, unchiului meu și la două fete liniște continuam să citesc. În luna septembrie am
această tristă veste. Mi-au răspuns toți încurajându- terminat școala cu gradul de elevi plutonieri, urmând
mă, dar singurii care-mi trimiteau binecuvântarea să ni se acorde gradul de sublocotenenți la regiment.
și încrederea în puterea Divinității au fost părintele Între școală și prezentarea pe front la regiment
Constantin și fiica lui, Virginica, urându-mi să mă ni s-au acordat șapte zile libere pentru pregătirea
întorc sănătos, într-o țară victorioasă și liberă. celor necesare. Mi-am confecționat un costum de
Starea aceasta de înfrigurare a ținut până au venit ofițer și am comandat o ladă de campanie, pe care
vești îmbucurătoare de pe tot frontul de la Galați, am înțesat-o cu alimente și îmbrăcăminte de iarnă
Mărășești, Mărăști, Oituz, până la capătul Carpaților și m-am prezentat la Regimentul opt obuziere de
nordici, că vitejii noștri ostași nu vor da un pas înapoi 120 mm la Roman. Aici am fost încadrat în bateria
și nu vor ceda o palmă de pământ din Moldova, decât a patra, după care am plecat pe front. Am ajuns la
atunci când ultimul om își va da suflarea. Expresia „Pe Valea Rea, la douăzeci de kilometri de Târgul Ocna,
aici nu se trece!” începuse deja să circule pe buzele și-n unde am stat două săptămâni în bivuac. Regimentul
inimile tuturor. Se spunea că acești demni urmași ai nostru a fost amplasat pe poziția între Trotuș și cota
strămoșilor, care au luptat sub Ștefan, Mircea și Mihai, Cireșoaia, deasupra satelor Poeni și Mosoarele.
în curând vor izgoni de pe pământul țării și vor da
peste cap armata faimosului Makensen. În ziua aceea Capitolul 7 - Primele zile pe front
Hudiță a ridicat toată bateria în picioare și încolonați
am pornit spre comandantul școlii, intonând marșul Abia sosiți, pe seară, am camuflat tunurile și am
„Eroi au fost, eroi sunt încă!”. Când ne-a văzut, început construirea barăcilor pentru cai și oameni.
colonelul a fost uimit, ne-a felicitat și ne-a mărturisit Noi am fost cazați la întâmplare, prin casele cetățenilor

49
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
RO IA E TE AR
din cele două sate anunțate de la poalele Cireșoaiei, Alții lucrau la amplasamente pe un tăpșan la
aproape de Trotuș. vreo trei sute de metri de prima linie de infanterie.
Dimineața, ofițerii și subofițerii, bateria a patra În timp ce urcam obuzierele, am întâlnit rămășițe
din regimentul opt obuziere, am plecat să inspectăm ale efemerei incursiuni a nemților până jos în sate.
lucrările barăcilor și camuflajului. Dar deodată s-a După înverșunate lupte dârzenia românilor i-a împins
ivit pe cer, deasupra noastră, un mic avion biplan înapoi în tranșeele lor pe cei câți mai rămăseseră în
„Tanber” (porumbelul), care ne urmărea mișcările, viață. Călcam peste căști nemțești, cizme, portmoneie,
conducând tirul artileriei germane. Toată lumea a bucăți de uniforme risipite de-a lungul coastei.
intrat în alarmă. Locuitorii celor două sate, știind ce Ziua următoare ne găsi la posturi, cu tunurile pe
avea să urmeze, s-au refugiat în tunelul căii ferate. aria netedă bătută și cu adăposturile săpate sub coastă
N-am apucat să ajungem la grajduri, să luăm vreo în imediata apropiere. Un șanț adânc săpat în zig-zag
măsură, când de dincolo de Cireșoaia se auzeau ne conducea în tranșeele infanteriei noastre, care era
șuierăturile obuzelor ce sfâșiau aerul și imediat despărțită de tranșeele inamice doar printr-un petec
urmară exploziile înfricoșătoare, care cutremurau de teren cu o lățime de circa zece metri. Între cele două
pământul. rânduri de tranșee erau aruncate învălmășit capre de
Toți ofițerii și gradații aflați pe șosea se risipiră, lemn înfășurate în sârme ghimpate, de care atârnau
trântindu-se la pământ prin șanțuri. Grajdurile, caii și cutii de conserve goale. Prin găurile din parapetul
oamenii căzură sub această grindină a morții. Săreau tranșeelor puteai zări o cască de neamț la pândă, ori o
scândurile în aer ca suflate de vânt, oamenii și caii țeavă de armă gata să-ți trimită glonțul.
sfârtecați se prăbușeau în sânge cu urlete și nechezături Nu o dată unul de-ai noștri cădea răpus de
care te îngrozeau. Într-o clipită locul fu scormonit de proiectilul vrăjmaș, ce pândea cu viclenie momentul
peste treizeci de obuze, iar grajdurile erau răvășite ca potrivit. Comenzile în limba germană, sau chiar
de furtună. simple discuții, se auzeau tot timpul, iar în vremea
Căpitanul strigă disperat la mine să mă culc la mesei se auzea zăngănitul gamelelor, atât de aproape
pământ. Fascinat de uluitoarea priveliște apocaliptică, eram de ei.
eu rămăsesem pironit în mijlocul șoselei, cuprins de Toamna era blândă, vremea era frumoasă și toată
uimire și durere. Era primul tablou de război, care lumea stătea afară pe amplasamentele netede ale
mă încremenise. Când rafalele încetară, tot locul era obuzierelor. Din când în când, reglam tirul, după
răscolit ca după cutremur sau o erupție vulcanică. indicațiile observatorilor din linia întâi, care cu greu
Eram cam la o sută de pași de grajduri. Toți ieșiră își găseau loc camuflat, fie în desișul unui copac, fie
de prin șanțuri și alergară spre locul catastrofei. Am pe vreo movilă în care își săpaseră un loc mascat.
pornit și eu, dar văzând în apropiere câteva schije, Câteodată nemții dezlănțuiau adevărate rafale de
neștiutor și curios, am vrut să ridic una mai mare, cu proiectile (obuze, srapnele). Atunci, toți ai noștri
marginile ascuțite și ferăstruite, dar imediat mi-am intrau în adăposturi, de unde ieșeam după încetarea
retras mâna. Bucata de oțel distrugător mă frigea, iar focului, când îi luam noi în primire.
muchiile îmi zdrobiră degetele. De multe ori intram într-un duel de artilerie, în
Căpitanul, care îmi zări mișcarea, mă chemă la el și care se întâmpla să fie rănit vreun servant de la tunuri
mă mustră pentru lipsa mea de prudență, schițând un și vreo piesă de ochire să fie sfărâmată de vreo schijă.
zâmbet ironic. Dar totul intra repede în normal, pentru că răniții
— Ce credeai, că schija e mostră de muzeu? erau duși la infirmerie iar piesele înlocuite cu cele de
Nu știu ce am crezut, nu mă gândisem, dar când rezervă.
mi-am văzut calul cu pântecele deschis și măruntaiele Într-o zi senină, însă, la timpul prânzului, când
risipite zbătându-se în ultimele spasme ale morții eram toți afară pe lângă tunuri cu farfuriile de aluminiu
și pe ostașul de la cal zăcând la pământ cu piciorul în mână, rupeam din pâinea neagră și sorbeam cu
sfârtecat, o durere cumplită, necunoscută până atunci, lingura din ciorba de fasole. Deodată auzirăm venind
mi-a cuprins toată ființa și am izbucnit în hohote de din văzduh ca un bâzâit de bondar ce se tot întărea
plâns. Strângând pumnii cu îndârjire, am strigat: pe măsură ce se apropia și un fel de trăsnet izbucni
— Lua-v-ar dracu de nemți! Nici nu ne-am așezat deasupra noastră la mare înălțime. Alice de măsura
pe poziție și ne-ați și retezat începutul acțiunii! unei alune căzură împrăștiate în jurul nostru. Una
Toată noaptea care a urmat, ostașii, gradații și nimeri chiar în farfuria mea și făcu să-mi sară pe
ofițerii am urcat cele patru obuziere ale bateriei, obraz zeama de fasole, iar alta o auzii pocnindu-mă
trăgându-le cu funiile, pe coaste abrupte printre în casca de oțel.
copacii sfârtecați și rădăcini scoase din pământ. (Va urma)
50
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
RO IA E TE AR

Și totuși… UNIREA

S e apropie Ziua Limbii


Române și eu mă
gândesc tot la UNIRE. De ce,
a lor, că toate cuvintele pe care le vorbesc provin de
la toate neamurile care le-au „călcat” meleagurile, sau
de la neamurile vecine, că mai au ei și niște cuvinte de
Doamne?... Când spun Lim- „origine necunoscută”, de care, nimeni nu știe unde
ba Română, spun români. le-au auzit. Că ei, românii, nu au niciun cuvânt creat
Și când spun români… ce de ei, ci toate vorbele din graiul lor le-au auzit de la
mai spun?... oftez… De ce, alţii.
Doamne?... Dar s-au găsit niște cercetători englezi care au
De atât amar de vreme, observat că toate simbolurile de pe vasele de la
basarabenii vor și ei să aibă Cucuteni se regăsesc în cusăturile de pe straiele lor
Năstase Marin cetăţenie română, dacă și au exclamat: domnule, românii ăștia trăiesc în
scriitor
altceva nu se poate. Și „fraţii” România de mai bine de opt mii de ani!! Alt învăţat
lor, românii din România, se irlandez a spus că: „nu limba română se trage din
fac că le dau. Cu ţârâita. Îi ţin la cozi interminabile. Pe limba latină, ci invers. Numai „savanţii” români au
la Iași… pe la Galaţi… pe la… Am aflat de la TVR că rămas tot la trăznăile cele vechi și ţin cu dinţii de
statul român vine în ajutorul lor - îi invită la București falsurile lor istorice.
să le „rezolve” cererea. De ce nu, la Timișoara? Sau Să revenim tot la… Unire și să mă-ntreb de ce
la Arad, ori Satu-Mare? Acolo să se ducă sutele de nu și-au dorit-o românii. Uite, d-aia! Ei și-au făcut
mii de basarabeni, să obţină „cetăţenia română”. Să stătuleţe… micuţe, micucele. Târziu și le-au făcut
cunoască și ei Patria MUMĂ. Unii zic că ar fi mult mai măricele, dar tot separate, deși vorbeau aceeași
mai bine să „miște” statul român vreo sută-două de limbă, deși aveau aceleași obiceiuri și același port,
funcţionari, pe la Chișinău, pe la Cahul, la Soroca și adică… aceeași istorie. Ei erau moldoveni, munteni
în orice fund de Basarabie, și acolo să le dea cărţile și, când li se cășuna la domnitorii lor, se luau la harţă
de identitate de… români. Nicht organization! (ar și se războiau între ei. Când te uiţi în istorie și-l vezi
spune neamţul de la Cotroceni, omul lucrului bine pe Matei Basarab cum îl snopește în bătaie pe Vasile
făcut… dar nu spune). Lupu, te întrebi: cum răcneau oștenii lor pe câmpul
Cică, în firea românului ar fi individualismul. Să-l de luptă? Bineînţeles, în limba română (dă-i, mă!),
lași în apele și-n treaba lui. Când i-a strâns Burebista altfel nu s-ar fi „înţeles”.
la un loc, de a realizat Dacia Mare, au făcut ei ce-au Las’ că și în Sfatul Ţării, boierii divaniţi cârteau și
făcut și l-au lichidat. I-a mai strâns el, Decebal, dar ţeseau intrigi împotriva domnitorului, tot în limba
degeaba. S-au simţit în largul lor abia după ce i-au română. Câte trădări nu s-au gândit și s-au șoptit în
părăsit romanii. Atunci au rămas în „naturelul” limba română!...
lor mai bine de o mie de ani, chiar călcaţi de atâtea Străinilor le-a convenit de minune „firea” asta a
hoarde străine. Ei, în obștile lor răzleţite, cu horele… românilor. Așa au putut să-i „calce” cu ușurinţă și
cu doinele, cu obiceiurile și tradiţiile lor, cu portul să se joace cu soarta lor, după bunul plac. Numai că
lor, dar mai ales cu… limba lor. Dacă i-ai fi întrebat: prin anii 1850, tinerilor români le-a venit ideea să se
de când vorbiţi voi limba asta, mă? S-ar fi uitat lung unească. Asta nu le-a convenit puterilor europene,
la tine și ţi-ar fi răspuns sictiriţi: de când ne-am chiar dacă aveau interese diferite. Dorinţa lor era
pomenit, băă! Pentru că toate alea, ei le-au… pomenit clară: ţărișoarele astea să rămână „ţărișoare” cu orice
din tătă-n fiu, din mamă-n fiică. Târziu, mult mai preţ. Însă, la insistenţele acelor români luminaţi,
târziu, s-au găsit niște deștepţi să le spună că limba le-au acceptat dorinţa, cu o condiţie: ţările lor să se
lor se trage din limba latină, că ei se trag din Traian unească, dar să fie conduse fiecare de un domnitor
și Decebal, de parcă… (Doamne iartă-mă!) ăștia doi ales de locuitorii respectivei „ţărișoare”. Știau ei ce
ar fi trăit împreună. Mult mai târziu, s-ar fi găsit niște știau (românii ăștia se vor război permanent, chiar
savanţi (cică, români) să le spună că limba lor nu este uniţi, și până la urmă tot se vor separa). Nu știau,
51
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
RO IA E TE AR
însă, că românii, tot din firea lor, sunt și păcălici, ci… moldovenește (să te crucești, române!). O, biată
din neamul lui Păcală. Așa au ales domn în fiecare Limbă Română, plânge-ţi umilinţa la care te supun
„ţărișoară” pe același om. Asta a fost Unirea cea mică. câţiva netrebnici! Noroc că scriitorii basarabeni
Unire cu păcăleală, dar Unire! și alţi români luminaţi ai Basarabiei te iubesc cu
Unirea cea Mare nu s-a mai făcut cu păcăliciul, ci patimă și ei, (nu românii din România), au avut
cu multă suferinţă și sacrificii. Cu suferinţa întregului primii iniţiativa să te sărbătorească în august. E bine
neam românesc. Atunci a fost mila și voia lui că le-am urmat exemplul să-ţi aducem omagiul pe
Dumnzeu. Când i-a auzit cântând: treceţi batalioane care-l meriţi. Cu toate că…
române Carpaţii!, Dumnezeu a lăcrimat, șoptind Atâţia agramaţi te pocesc cu rumegușul lor, atâţia
blând: în sfârșit, iată-i pe fraţi, dornici să-și aducă snobi ţi-au agăţat la gât franţuzismele, englezismele și
fraţii acasă! I-a lăsat, totuși, să sufere, să priceapă atâţia „deștepţi” îţi murdăresc cristalinele înţelesuri,
toţi că Ţara este Acasă, unde toţi să se adăpostească otrăvindu-ţi limpezimea cu încâlcite englezisme, de
și să trăiască împreună. Și le-a dăruit biruinţa-n ai ajuns o biată cerșetoare romglezită, sperietoare de
lupte, le-a întărit iubirea de frate și i-a adunat Acasă grauri, că românul de rând nu te mai recunoaște și nu
pe toţi. Atunci ACASA lor se făcuse rotundă, cum te mai înţelege.
spusese ăla micu (trăiască România dodoloaţă!). Să nu mă-nţelegi greșit, doamnă Limbă Română,
Doamne, și toţi vorbeau limba română, chiar și cei de că nu sunt supărat pe fii tăi dacoromâni, care au învăţat
alt neam, cărora le-au spus că le respectă drepturile atâtea limbi străine. Bravo lor! Să fie bine primiţi în
și-i consideră fraţi. Atunci, în credinţa lor dreaptă în ograda acelor limbi. Dar în ograda ta, să aibă bunul
Dumnezeu, și-au încoronat regele și regina lor cea simţ să vorbească pre limba ta. Însă… iartă-i, Sfântă
înţeleaptă, în Catedrala Reîntregirii Neamului… Ce Doamnă a Neamului nostru, că sunt copii proști!
clipe de vis... de Iubire și Lumină lină, revărsate peste Ei nu-și dau seama că veșmintele nobilului tău grai
Ţară!... A fost!... Pe urmă, știm ce-a mai fost… Istoria trebuie purtate în lume cu mândrie, dacă vor să fie
a răstignit Basarabia, Bucovina de Nord și o parte din respectaţi și consideraţi români. Că limba română
Transilvania. Dar atunci, Dumnezeu ni l-a trimis pe este buletinul lor de identitate în orice colţ de planetă.
mareșalul Ion Antonescu. Ultimul mareșal al armatei („o, vorbiţi, scrieţi românește, pentru Dumnezeu!”,
române, ultimul erou, ultimul mucenic al neamului, spunea odată poetul).
pe care-l hulim la ordinul altora, făcându-l criminal Iartă-mă, Sfântă Limbă Română că, în loc să-ţi
de război. N-a avut noroc, sărmanul!... Măcar aduc flori la sărbătoarea ta, vin cu lacrimi și cârteli.
memoria lui să o respectăm și să nu-l mai hulim. Să-i Nu sunt un morocănos, ci sunt puţin trist, că românii
plângem în noi nenorocul neamului nostru și să-i sunt așa cum sunt, că Maica noastră România nu este
ducem flori, ca oricărui erou, la… Offf! Nici măcar așa de dodoloaţă pe cât este de frumoasă și bogată, dar
un locșor nu are, unde să-l plângem! cu fii săraci, veșnic dezbinaţi și împrăștiaţi prin lume.
Nu-i nimic… măcar a rămas Ardealul la sânul Fii, care, ajunși pe meleaguri străine, îţi duc dorul și
Patriei. Bieţii români din Basarabia!... Câţi au când au ocazia, te vorbesc cu drag și mândrie, că ești
fost surghiuniţi prin gheţurile Siberiei și stepele atât de „dulce și frumoasă”, „ca un fagure de miere”,
Kazahstanului?... Ne tot gândim la suferinţele altora, cum au spus poeţii, îngerii tăi.
la holocaustul lor, dar despre suferinţele celor o sută Bucură-te, sfânto, că românașii tăi te iubesc
și optzeci de mii de ofiţeri și soldaţi, luaţi prizonieri și te preţuiesc mai mult, atunci când trăiesc prin
la 23 aug. 1944, și duși în Siberia, de suferinţele străinătăţuri și te vorbesc atât de rar! Tu ești balsamul
basarabenilor deportaţi, de ce nu vorbim? Doar au dorului de Ţară și lacrima sufletului nemângâiat. Tu
fost ai noștri. ești ombilicul care-i ţine legaţi de meleagurile natale.
Odată cu dispariţia celor doi monștri ai secolului Și când te vorbesc, sufletele lor cântă și îţi aduc
douăzeci, Pactul Molotov-Ribentrop a devenit caduc. ofrande. Primește-le, Sfântă Limbă Românească, și
Ţările baltice și-au revenit la independenţa dinaintea alină-le dorul de tine!
acestui Pact, numai românii nu și-au revenit din Și mă iartă pe mine, umil slujitor al tău care te
buimăceală. Ca viţeii scoși din ogradă la pășune: stau iubește cu patimă, că am scris ce am scris, tocmai
ca bezmeticii în poartă și se întreabă: de ce să părăsesc de sărbătoarea ta! Pentru că o iubesc și pe Maica
ţarcul? Și așa s-a născut „ţărișoara” Republica România, tristă că fiii ei nu sunt uniţi, că „sunt săraci,
Moldova pe care toate marile puteri ale Europei o plini de nevoi” și mulţi împrăștiaţi prin lume, parcă la
aprobă și „respectă”, unde nu se vorbește românește, sânul ei nu și-ar găsi un trai liniștit. De ce, Doamne?

52
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
RO IA E TE AR

Ion I.C. Brătianu - personalitate istorică


cuprinsă în proiectul educațional pentru copii
Centenarul României Mari
S ecția pentru copii a
Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia” a desfășurat
Elevii noștri inimoși, ambițioși și bine pregătiți,
au prezentat postere cu informații despre
personalitatea lui Ion I.C. Brătianu. Ora de istorie
în luna februarie 2018 a desfășurată în cadrul Bibliotecii Județene „V.A.
doua activitate din cadrul Urechia” Galați a fost recepționată cu interes de
proiectului educațional publicul prezent, respectiv elevii clasei a IV-a ai
„Centenarul României Școlii Gimnaziale nr. 16, coordonați de director
Mari - viziune, cunoaștere prof. Mogoș Mariana și prof. înv. primar Drăguț
și promovare a istoriei de Viorica. Vârsta fragedă a copiilor spectatori nu
acum 100 de ani”. Prezenți la i-a împiedicat să asculte, interesați de activitatea
activitate au fost elevii noștri politică a lui Ion I.C. Brătianu care a început din
Gabriela Dică de la Liceul Tehnologic „Paul anul 1907 până în anul 1927 și s-a suprapus cu
profesor, Liceul Tehnologic
Berești-Galați Bujor” din Berești. Biblioteca cea a Răscoalei țărănești din 1907, cu a Primului
ne-a onorat cu invitația de Război Mondial 1914-1918, a Unirii 1918. Ion I.C.
a fi parteneri în acest proiect, iar noi am răspuns cu Brătianu a îndeplinit mai multe funcții politice:
promptitudine ca de fiecare dată, alături de celelalte președinte PNL 1909-1927, ministru de interne,
unități de învățământ: Școala Gimnazială Sfânta ministru de externe, al apărării și deputat, a
„Cuvioasa Parascheva” Smârdan, Școala Gimnazială condus delegația romană la Conferința de Pace de
nr. 1 Tulucești, Școala Gimnazială „Lascăr Catargiu” la Paris. A deținut 5 mandate de prim-ministru
Schela și Biblioteca Orășenească „Grigore Hagiu” din (1909-1927), iar în timpul guvernelor conduse
Tg. Bujor, din județul Galați, iar din Municipiul Galați de el au fost adoptate mai multe legi, astfel: la 29
participă: Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Liceul dec. 1918 a votat legea de recunoaștere a unirii
Teoretic „Dunărea”, Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”, Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei și a părților
Școala Gimnazială „Sf. Împărați”, cu Regatul României, au fost
Școala Gimnazială „Mihail Sado- adoptate o serie de legi care în
veanu”, Școala Gimnazială „Iulia perioada ce a urmat au unificat
Hașdeu”, Școala Gimnazială „Dan în toate domeniile teritoriul,
Barbilian”, Școala Gimnazială pentru a asigura o bună
Nr. 5, Școala Gimnazială Nr. 16, dezvoltare a țării în noile granițe.
Școala Gimnazială Nr. 28, Școala Reforma agrară (1920-1921),
Gimnazială Nr. 25 din Galați. Legea electorală (1926) care
Personalitățile istorice propuse prevedea votul universal, egal,
în cadrul proiectului pentru a fi prezentate sunt: Iuliu direct, obligatoriu pentru populația majoră, dar
Maniu, Pantelimon Halippa, I.C. Brătianu, Ferdinand nu puteau vota femeile, militarii și magistrații,
I și Regina Maria, Al. Averescu, Vasile Goldiș, Ep. Legea organizării administrative (1925), Legea
Iuliu Hossu, Al. Vaida Voievod, Tache Ionescu, învățământului (1924, 1928), în 1923 a fost
Gh. Duca, Nicolae Filipescu, Ecaterina Teodoroiu, adoptată o nouă Constituție.
Eremia Grigorescu, Ep. Melchisedec Ștefănescu, La încheierea proiectului, în luna decembrie
Iancu Flondor, Moise Pacu și Octavian Goga. 2018, elevii participanți vor pregăti o prezentare
Elevii Liceului Tehnologic „Paul Bujor” din power-point cu personalitatea istorică înscrisă în
localitatea Berești, coordonați de prof. Constantin proiect.
Carmen și Băican Ana-Maria, au avut de prezentat Felicit elevii liceului nostru pentru participarea
una dintre personalitățile istorice marcante care a lor în acest valoros demers și le doresc succes în
contribuit la procesul Unirii, din anul 1918 – Ion activitatea lor!
I.C. Brătianu.
53
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(

Profesor Mioara Enache,


inspector școlar general al Inspectoratului
Școlar al Județului Galați
- Interviu -

„A învăța să citești este ca și cum ai aprinde un foc”


Victor Hugo

GhN: Doamna națională sau, mai bine zis, identitatea economiei


inspector școlar general, naționale. Deci, rolul profesorului și al unității
cu aproape 20 de ani în de învățământ în societate este acțiunea prin
urmă, un reputat profesor care se formează personalitatea copilului–
și scriitor gălățean făcea elevului. Profesorul este principalul element
o apreciere nu prea ce contribuie la formarea capitalului uman,
măgulitoare cu privire resursă prioritară în dezvoltarea unei societăți.
la reforma din educație. Formarea personalității prin educație și instruire,
Spunea așa: „Ceasul cu identitatea corespunzătoare, este acțiunea
reformei în educație esențială a unei societăți bazate pe echitate,
Ghiţă Nazare funcționează aiurea”. Cum respect și transparență. Iar acțiunea prioritară a
profesor, publicist „funcționează” astăzi, unui sistem de învățământ, parte componentă a
după două decenii? societății, este de a forma omul în limita valorilor
M.E.: Într-o epocă în care totul evoluează axate pe intelect, personalitate, identitate.
treptat și neîntrerupt, cu pași rapizi și cu schimbări Existența evolutivă ale acestora poate fi viabilă
permanente, educația este obiectivul esențial și durabilă doar într-un mediu social sănătos,
în politicile educaționale autentice. În școala plasat în parametrii corespunzători de dezvoltare
modernă contemporană au loc transformări, atât a intelectului uman cu necesitățile reale ale vieții.
în legătură cu structura și conţinutul procesului Valoarea, expresie și imagine a unei societăți, este
instructiv-educativ, cât și în legătură cu tehnologia realitatea unei țări prin care se dezvoltă omul cu
acestuia. Legătura școlii cu știinţa, cu tehnica propria personalitate și identitate.
și creaţia literar-artistică, în genere cu viaţa, Așadar, educația evoluează ca și societatea,
nu mai constituie în cele mai multe cazuri un este o relație dialectică între societate și educație.
deziderat, ci un fapt real. Procesul de diferenţiere
a învăţământului se desfășoară atât în direcţia GhN: Știm foarte bine că Școala și Cartea sunt
adâncirii în domeniile cunoașterii știinţifice, cât două instituții fără de care Educația nu poate fi
și în direcţia satisfacerii în cât mai mare măsură concepută. Fiecare unitate de învățământ dispune
a intereselor, aptitudinilor și particularităţilor de o bibliotecă școlară, drept un instrument auxiliar
psiho-individuale ale elevilor. pentru formarea copiilor și a tinerilor. În context, vă
În realitate, sistemul de învățământ este rog să faceți o evaluare a acestor instituții (număr
un producător de identități. Prin educație de volume, fonduri alocate pentru dotare, personal
se dezvoltă identitatea națională, iar prin de deservire, oportunitatea dotării cu noutățile din
calificarea profesională se dezvoltă economia domeniu, activități culturale și de educație etc.).

54
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
M.E.: Bibliotecile școlare gălățene sunt surse îndemână, internetul, mijloacele on-line etc. Cum
de informare permanentă și la zi, prezenţe active comentați?
în viaţa și lumea elevilor, iar cei care răspund de M.E.: Biblioteca școlară este sursa de informare
activitatea lor, respectiv bibliotecarii școlari și permanentă, la zi, în viaţa și lumea elevilor, iar
cadrele didactice, au în vedere găsirea unor noi cei care răspund de activităţile lor, respectiv
forme și metode de muncă cu ajutorul cărţii, bibliotecarul și cadrele didactice, trebuie să aibă
care să corespundă cât mai bine procesului de în vedere găsirea unor forme și metode de folosire
modernizare a învăţământului. Avem în județul eficientă a cărţii, care să corespundă cât mai bine
nostru biblioteci dotate cu un număr impresionant procesului de modernizare a învăţământului.
de volume, cu cărți vechi sau noi, personalul Deși internetul reprezintă o provocare a lumii
fiind, în majoritatea cazurilor, specializat în moderne, biblioteca rămâne o constantă
biblioteconomie. Avem 144 de biblioteci școlare, culturală, un simbol al profunzimii spirituale.
dotate cu aproximativ trei milioane de volume Să ne aducem aminte că radioul și televiziunea
(carte școlară, carte beletristică, științifică, nu au distrus gazetăria, doar au obligat-o să se 
pedagogică, metodică etc.), la care au apelat peste reorganizeze. Această bibliotecă „hibridă” trebuie
30.000 de utilizatori. De asemenea, în aceste tratată și considerată nu ca pe un serviciu ajutător,
lăcașuri de cultură se organizează manifestări ci ca pe o componentă fundamentală a fiecărei
cultural-artistice, de creație (lansări de carte, instituţii școlare. Datele furnizate în răspunsul la
întâlniri cu scriitori, evocări ale unor personalități întrebarea anterioară sunt o confirmare.
și evenimente istorice, literare, artistice, cenacluri
de creație, concursuri, conferințe etc.). Tocmai GhN: Există suficientă carte care să vină în
de aceea Biblioteca reprezintă unul dintre spaţiile întâmpinarea programei școlare, a elevilor? Cum
cele mai importante dintr-o instituţie școlară, pot afla cei interesați de ea?
întrucât contribuie la apropierea tinerilor de M.E.: Biblioteca este un centru formativ
lectură și sprijină corpul profesoral în reușita în care elevii capătă diferite deprinderi
actului educaţional. Cititul este o artă. Cine ajunge constructive: lucrul cu cărţile, utilizarea eficientă
să o practice se vindecă de singurătate. Sem- a informaţiilor, selecţia materialelor și, nu în
nificative sunt în acest
sens și următoarele
îndemnuri: Citește!
Citind mereu, creierul
tău va deveni un
laborator de idei și
imagini, din care vei
întocmi înțelesul și
filozofia vieții. (Mihai
Eminescu); A învăța să
citești este ca și cum ai
aprinde un foc. Fiecare
silabă e o scânteie.
(Victor Hugo).

GhN: Tot mai


multe voci pun sub
semnul întrebării rolul
bibliotecii, în general,
deci și al bibliotecii
școlare, optând pentru
alte surse de informare,
moderne, mai la Profesor Mioara Enache

55
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
ultimul rând, capacitatea de a coopera și de a se și educatori să ajungem ca, pe tot parcursul vieţii,
comporta civilizat în sala de lectură. În acest sens, să ne perfecţionăm arta de „a învăţa să trăim
Mircea Eliade spunea: cetim ca să trecem examene împreună”, de „a învăţa să trăim cu ceilalţi”, de a
(deci lectura de studiu), ca să omorâm timpul (deci învăţa să devenim mai creativi, mai buni.
lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci
lectura nonformativă), bibliotecarul și cadrele GhN: La multe dintre evenimentele culturale
didactice își vor uni forţele spre a oferi cititorilor iniţiate și organizate de Biblioteca „V.A. Urechia”
informaţia în concordanţă cu solicitările găsim drept partener și Inspectoratul Școlar, școli
programului educativ. din Municipiul Galați și chiar din județ. Amintesc
De asemenea, dialogul cu cititorii este o aici doar câteva exemple: Festivalul Internațional
necesitate a demersului întreprins de către de Carte „Axis Libri”, Biblioteca estivală, realizată
bibliotecarul școlar. Primul contact cu cititorul anual în vacanțele școlare în Parcul Eminescu
are o importanţă deosebită, acesta contribuind la din centrul orașului, sărbătorirea Zilei Culturii
imaginea afectivă a cărţii. Pentru o bună primire Naționale și a lui Mihai Eminescu, la 15 ianuarie
a cititorilor nu există reguli, ci exigenţe umane. etc. Cum apreciați acest parteneriat? Vă rog să ne
Suntem cei care trebuie să dăm dovadă de tact, oferiți mai multe detalii.
discreţie, să avem disponibilitatea și calmul de a-i M.E.: În fiecare an, suntem prezenți la toate
asculta și de a-i primi chiar cu un zâmbet de bun evenimentele culturale inițiate și organizate de
venit, după cum spune și un proverb chinezesc: Biblioteca „V.A. Urechia”, apreciind interesul
Cine nu știe să zâmbească, să nu-și deschidă elevilor noștri pentru lectură, bucuria întâlnirii
prăvălia. cu cei mai cunoscuţi scriitori prin organizarea
Dezbaterile pe marginea lecturilor, studiul unor dezbateri deschise, pe teme de interes
de caz, procesele literare plac elevilor și îi ţin cultural, care să aducă în atenţie cele mai recente
aproape de flacăra cititului. Sunt și elevi care apariţii editoriale. Toate evenimentele de acest
citesc, învaţă, lucrează pentru atingerea unor gen își au ecou în sufletul copiilor noștri, iar Ziua
performanţe unice, de excepţie. Îi recunoaștem și Culturii Naționale reprezintă o zi de reflecție
îi ajutăm cum putem noi mai bine, mai temeinic. asupra culturii române.
Astfel, devenim părtași, într-o lume a cunoașterii,
într-o lume a descoperirilor. GhN: Dialogul nostru va fi publicat în revista
„Axis Libri” a Bibliotecii „V.A. Urechia”, revistă
GhN: Zilele trecute, într-o discuție amicală cu care apare trimestrial, în 100 de pagini color,
directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, prof. dr. Zanfir ajunsă la numărul 39. Vă rog să exprimați câteva
Ilie, constatam satisfacția acestuia cu privire la opinii privitoare la rolul educativ și cultural al
frecventarea unui număr din ce în ce mai mare acesteia!
de elevi a instituției respective, sediul central și M.E.: Consider că importanţa revistei „Axis
filialele. Dumneavoastră ce informații aveți? Care Libri” a Bibliotecii „V.A. Urechia” este majoră,
este „politica” Inspectoratului Școlar, a școlilor deoarece o revistă culturală are rolul de a păstra,
municipiului referitoare la relația cu Biblioteca pentru vremuri presupuse mai bune, patrimoniul
noastră județeană? scris al poporului român, are rolul de a transmite
M.E.: Inspectoratul Școlar Județean are o generaţiilor viitoare avertismente privind greșeli
colaborare constantă și fructuoasă cu toate ale trecutului, de a stoca concepţiile despre lume
instituțiile de cultură din județ, iar cu Biblioteca și viaţă ale unei generaţii de scriitori, oameni de
„V.A. Urechia” desfășurăm numeroase proiecte cultură care au contribuit într-o mai mare sau mai
și parteneriate, atât instituția noastră, cât și mică măsură la dezvoltarea literaturii române.
unitățile școlare din subordine. Toți profesorii
sunt preocupaţi de găsirea unor metode și GhN: Vă mulțumesc!
procedee de atragere, de trezire a interesului
elevilor pentru citit. Școala și Biblioteca au o mare
responsabilitate în promovarea unei mentalităţi a
dialogului, la diferite niveluri, astfel încât educaţi

56
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
„Aici se cuvenea să fie (de fapt ele m-au lăsat să cred
gard” că au fost strânse de mine
când au simțit că privite pot lovi)
Ocazionată de acest război și lipit de cușcă
de această frică suflu în palme și în vânt
de faptul că nu aveam o grămadă de păsări de noapte
pătură
și cer liber care își alungă ghearele
îți garantez stabilitate și în nisipul fierbinte și în penele de zi
seninătate
Leonard Matei îți spun că te iubesc am o floare
poet și încă de la început am
intuit în geam am o floare
că ți-a fost furată perna electrică și vecinii uită să ajungă acasă
chiar participarea la o nouă conflagrație o floare o floare care crește
mondială și care nu poate fi ocolită
de altfel era ușor de observat
după felul în care priveai este așezată în poziția aceea
de după gât din care nu se mai vede nimic
că piperul roșu măcinat nu-ți face bine pe undeva lumânările decorative suferă
supraîncălzind sistemul imunitar cărțile și vișinata se simt date la o parte
și alterând împrejurimile
pe scurt mă declar solidar o floare în geam am o floare
cu participarea la acest vis cu frunze lucioase neobișnuite
care nu a început de azi și din ea se respiră până la sufocare
dar care de azi prinde contur o floare. o floare.
etcetera
Termene expirate la smirnă
etică dermatograf și lapte

rădăcinile suspendate și frunzele coapte avem o singură amintire vizibilă


să le culegi când nu te ating dar și patul poate fi strâns
în așa chip de nerecunoaștere
în pragul zilei
apa proaspătă și luna au atâtea să ne spună cum poți da grăunțe la melci
cum poți să legi irișii și potecile
să le și fierbi când nu te ating
ceaiul pe care îl sorbim îmbujoraţi pe dedesubtul orelor
este și el vrednic de iubire. ticăie prezența
radioul care aude și tace
preludiu la o maree din sezonul rece
creionul dermatograf se dizolvă în cana cu lapte
am eliberat bufnița de semnele nopții smirna albă se înconvoaie nălucă în locul țigărilor
ea unde să se mai ascundă? aparatul de poze nu poate să vadă singur
am strâns pietrele șuierătoare sprijinit între sunetele acelea care fermentează

57
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
E semn de primăvară… Și-și cântă, „margareta timpului urât”,
Cântul vrăjit, din sufletu-i rupt:
O rază blondă în răsărit apare,
Pe cerul azuriu se-nalță zmei, Inima mea e răpită de năstrușnicul Cupidon,
Pe-obrazu-mi palid un Nu-i nimeni în jurul meu să mă consoleze. Ghinion!
trandafir răsare,
Iar în grădini frumoșii Luminiţa din viaţa mea întunecată
ghiocei. Îmi arată drumul, calea... neumblată...

E semn că primăvara Până când noaptea neagră va tăcea,


Urfet Șachir se-așterne pe alei Până când ochii-n ei vor lăcrima
poetă Muguri verzi țâșnesc veseli
și obraznici Pe ţărmul cel înalt, unde se înalţă velele,
Și păsări zglobii, pe-o ramură de tei, Care vor conduce-n depărtări navele.
În vântul ce adie, se leagănă zburdalnici.
Tu, om de pe alt tărâm, mi-am luat rămas bun de
Această rază blondă și albii ghiocei la tine,
Vă vor aduce iarăși vigoare în temei Nu știu de este zi, ori noaptea în grabă vine.
Veți alerga atunci, ca zborul cel de zmei
Să se înalțe-n ceruri la îngeri și la zei. Chipul tău, de înger blond și ochi albaștri ca marea,
E ca un vis îndepărtat, nesperat, în viaţa mea...
Flacăra inimii
Marea mă cheamă în hohot, eu cânt și inima-mi
Dacă, acolo, unde soarele a cuprins gheaţa, dansează.
vezi o flacără, Îmi spune că ţi-am furat visul, dar știu că
să știi că este doar inima mea fabulează.
ce arde pentru tine. Tu te îndepărtezi spre neștiut cu nava ta,
Tu, iubitul meu, cu inima neînfricată! Eu îmi urmez, tristă, drumul, calea...
Nu știi că sunt victima ochilor tăi
mai albaștri ca marea? Cerul plânge
Săgeţile privirilor tale mi-au rănit inima;
au făcut-o să sângereze. Cerul plânge și mă strânge
Să te iubesc pe tine, e de parcă de grumaz,
aș atinge soarele! Iar o lacrimă îmi curge
Când te privesc, toate blocurile de gheaţă din mine pe obraz.
se topesc.
Curge sângele-mi ca vinul
Cântecul sirenei de teraz,

Zeiţă a mării, aievea ori mit, cu inima rănită, suferi Caftanul mi-e ca rubinul,
și plângi cu ceapraz.
După regele tău sedus și, a neputinţă, tu, mâinile,
îţi frângi. Bate ploaia, spală geamul
Cântă, femeie a mării, legendă a timpului tău, cântă în amiaz’,
din abisuri de ocean, Sub șopron îmi legai calul
Vânturile alizee vor purta suveranu-ţi ecou pe ăl mai breaz.
tărâmul mediteranean.

58
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Nicio pasăre nu cântă Nimic nu îl va înfrânge.
pe pârleaz, Lipsa ta, sufletu-mi frânge.
Nici Joiana nu se-ncântă
de izlaz. Marea este dorul meu

M-am întins sub baldachinul Marea este dorul meu,


cu topaz, Marea e iubirea mea.
Să-mi revizuiesc destinul Ea-mi e confident și zeu,
sub atlaz. Eu îi sunt o peruzea.

Zidul dragostei Nisipul, briza și-o stea


Mă alintă cu candoare,
Ţi-aș cânta un cântec seara, Eu-mi deschid aripa grea
Dor șoptindu-ţi la ureche, Și sărut un val de mare.
Când luna sărută marea,
Noi cu ea să fim pereche. Ah, ce fierbinţeală! Zee,
Vin’ și stinge-mi focul greu!
Precum susurul unui râu, Vânturile Alizée
Ce își caută vărsarea, Le-am tot invocat mereu.
Se scurge ziua fără frâu,
Ca să-și afle noaptea zarea. Soarele-i torid și, iată,
Îmi zâmbește de pe boltă.
Eu ţi-aș murmura din ape, Peste faţa-mbujorată
Când trupul roua-și prelinge, Părul brun mi se învoltă.
Ca să-mi fii mereu aproape,
Să-ţi pot sufletul atinge. O, aștept să vină seara
Și un răsărit de lună!
Să mergem pe-aceeași cale, Să-mi trimită steaua scara,
Timpul nostru în loc să stea, Să urc, să îi pun cunună.
De i-am da și cinci parale
Fie veșnică dragostea. Gânduri în eter

Dar o lume ne desparte, Pasăre înmiresmată de-a verii splendoare!


Tu, în a ta, eu, în a mea, Aripile-ţi deschise în zbor,
Dorul e tot mai departe, Bătaia lor, în șoapte de dor,
Îţi simt în ochi lacrimi de nea. Se stinge și visele-adorm în înserare.

Muză îmi ești și dulce stea, O, ce gânduri se unduie-n eter,


O, iubire-nchipuită! Mirifică îmbrăţișare de viori!
Drag stăpân pe inima-mi grea, Ah, ce singuratică, printre stele ce pier,
De dorul tău chinuită. Cereasca mea scânteiere, te simt! Ce fiori!

Domn al meu, ochi de chiparos, În ale cui braţe vânjoase și fierbinţi


Domn al viselor din noapte! Își vor afla, jinduind, consolarea
Între noi e un zid prea gros, Rănile ce-nvăluresc ale tale minţi
Plânse-s ale noastre șoapte. Și-ţi străpung, fără milă, candoarea?

Că nici al apelor șuvoi, Cine, cu iubire, va spăla întunericul


Nicio lacrimă de sânge, Ce-ţi umbrește, de-un secol, sufletul?
Chiar de-am trăi în vremuri noi, Când norii se vor risipi și iar va zburda,
În a cui îmbrăţișare el va zbura?

59
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme

Orgolioasa infantă nu-i decât o consolare


a oamenilor mici
Cu vântul a plecat cuvântul visarea fiind o parte esenţială
iubire a existenţei și a împlinirilor sale
de pe buzele inimii mele care au născut sinestezii.
pe harta cerului tău
exprimând o fericire perfectă
cu o caligrafie elegantă În intimitatea poeziei
eu sunt bărbatul de care o să
te îndrăgostești în intimitatea poeziei
orgolioasă infantă cu zâm- strălucește sensibilitatea metafizică
Sebastian Golomoz
poet betul a unui visător activ
o eoliană pentru fericirea mea credincios icoanei feminităţii
excavând adâncimile propriei sensibilități
pentru o dragoste de o tandrețe fără egal cu o privire boemă
oferită de un suflet combativ îndrăgostirea naște
refuzul nu e decât emoţii spontane
un anodin inamic imaginar pe aripi de fluturi
focul pe care tu ai știut să-l aprinzi
veghează priviri și sentimente împărtășite iubirea, de femeie a fost născută
în care chiar și orbii și tot de ea
ar putea citi că de-atâtea ori
noi suntem inseparabili ucisă.
la fel ca poezia și muzica.

Acasa inimii
Visătoarea infantă
O ploaie prietenoasă
azi plouă pe interior Cu melancolia.
plouă cu așteptări Toate străzile duc acasă.
plouă cu neîmpliniri Mă așez pe o bancă.
cu o ceașcă de cafea într-o mână și Acasă nu mă așteaptă nimeni.
cu o carte în cealaltă Pe o scoarţă de copac
visătoarea infantă își pregătește visul E scrijelită o inimă.
proaspăt scos din laboratorul inimii I-aș putea adăuga numele noastre
îl îmbracă în virtutea răbdării Iar turiștii întâmplători ar spune:
pentru o altfel de iubire „Sebastian o iubește pe...”
toamna cu ochi căprui Pst, acasa inimii
o scapă ca de fiecare dată M-ajunge din urmă.
de blestemul îndoielii Singur, în camera goală,
cu tâmpla sprijinită de amintiri Un poem își așteaptă
pentru ea imposibilul Poetul.

60
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Noxe și psihoze
CAPITOLUL I Finalul apocaliptic va veni cu siguranță și pentru cel rămas
[...] Lumea se reduse până la ultim. Iar el va trebui să plătească îndrăzneala de a fi judecător.
gradul de periodicitate mecanică. Deși a trăit mai mult, va avea o moarte lentă și dureroasă,
Rece și pasivă ca o acţiune condamnat să resimtă tot, de la dezamăgiri, la regret, până ce
chirurgicală sau... ca un ticăit de Cerberului i se va face milă și îl va adormi, umăr la umăr, cu
ceas. întâiul decedat, singurul său frate astral și tovarăș de arme.
Tic. Tac. / Tic. Tac. / Tic...Tac... Abia atunci va fi întuneric deplin. Vor uita că au existat ca
Asta până când și el va înţepeni două jumătăţi, apoi că există și că vor mai exista.
în bucla unui infinit și, odată cu „Cum poți uita că exiști?”, întrebă copilul o ultima dată
acesta, ultimul făraș de rumeguș maturul, privind îngrozit la adâncimea demonului primordial
va fi spulberat de flăcările din soba ce se întindea la picioarele lor - pomul oprit și, concomitent,
apocaliptică. pântecul totului. Cel din urmă inspiră ultimul fum al
Mihaela-Crina „Cu ce scop?”/„Pentru domnia canceroasei pe care o azvârli, mai apoi, înaintea sa, urmărindu-și
lor.”/„Dar totul va fi cenușă. Până și destinul totodată. Zâmbi și lăsă o mână părtinitoare pe creștetul
Avram ei...”/„Cenușa va domina cenușă, iar copilului. Nu știa, dar trebuia să răspundă. Măcar pentru anii
elevă, Colegiul Național cenușa va fi dominată de cenușă.”/ în care nu a realizat cât de important era, ci îl răsplătise cu tot
„Costache Negri” „Dar ce rost va mai avea? Nu felul de răutăți, bunăoară renegări ale existenţei celui din urmă.
înţeleg!”/„Ești încă naiv.” Măcar în ultima clipă...
Maturul râse spart, apoi tăcu. Cel dintâi îl privi încurcat, „Să te dezbraci în nuditatea osoasă a spectrului și să devii una
însă ca orice vlăstar își pierdu interesul când pe marginea cu cravașa nupțială a mirajului, așa-zis normal, blasfemându-ți,
drumului, după mult timp de peisaj monocromatic, zărise o odată cu biografia, floarea de lotus sângerândă.”
pată de culoare. Era un fluture din specia Aglais Urticae. Deși Fu recunoscător.
prin ochii copilului era mai mult. El avea darul să vadă esenţa și Sufletele licantropice nu l-au părăsit nici acum.
nu numai conturul în interiorul căruia se îngrămădea materia. Reușise să exemplifice anabolic și precis ceea ce credea, deși
Era lumină, anume cea de început... adică, iubire... [ ... ] nu avea nici un fundament palpabil pentru acea ipoteză, decât
pe el. De asemenea, știa că puiul de om îl cerceta cu ochii mari și
CAPITOLUL II umezi... erau momentele când nu înțelegea sau când sentimentul
[...] Începutul ai fost tu, iar continuarea...?!, celei din pricina de teamă îl încătușa. A văzut-o mereu... adică acea privire...! De
căreia îmi scriu testamentul atât de timpuriu. când stelele au început să se stingă, devenise o constantă a fiinţei.
Tot în acea buclă existențială, stelele au început să adoarmă Se temea de întuneric. Se temea de singurătate. Era copil. Și
în braţele unei letargii supreme. Sau poate mereu a fost astfel tocmai pentru acestea, el trebuia să fie primul. Deși nu a îndrăznit
orânduit, însă, pentru prima dată, bolta mea se crăpase să ceară acest lucru era singura sa dorinţă. O moarte ușoară îi
iremediabil. O nouă ancoră a sănătății mele psihice se rupsese putea oferi drept ofrandă. Mai ales că micuţul s-a osândit singur
odată cu ea, o stea din cele mai strălucitoare, imediat după la un trai pe cărarea înroșită a singuraticilor, doar pentru el,
spulberarea lui Orion. Apoi, ușor, flăcările argintii au pălit maturul. Trebuia să se întoarcă în pântecul matern.
consecutiv precum niște... lumânări?! Dar acum, ochiul îi zăcea nepunticios asupra neofismului
„Și, în cele din urmă, ce sunt oamenii?”/„Lumânări.”/„Și ce se dezvăluia în rama ferestrelor nevinovate... și nu mai avea
de ce se sting?”/„Pentru că cineva suflă peste ele atât de multă inimă să înfăptuiască acea crimă mântuitoare.
esență încât se îneacă în acea vitalitate fluidă.”/ „Și cine le insuflă Înghiți în sec.
esența?”/„Lumânărarul.”/„Și de ce le stinge în diformitate?”/ Privi spre sfârșit și își zise:
„Pentru că îngerii și muribunzii au întâietate.” „Năzuința unui viitor asiduu, încropit doar din fire
Aceasta a fost singura explicație pe care maturul EU s-a translucide de apă uscată, oricât de dureros, va atârna deasupra
ostenit să mi-o ofere. Era mult prea sleit de puteri ca să-și piardă mormântului, încă gol, pentru a valsa, cu o grație morbidă, la
timpul cu un copil naiv ca mine și totuși conștientiza drumul pe căpătâi, atunci când teluricul se va limpezi în focul eterului.
care pășeam amândoi. Oricât de amnezic ar părea mirajul epavei, incontestabil existentă,
Poate pentru că era în față? pe atât, un anume Icar a devenit însăși ceara propriei năzuințe de
Poate pentru că era mai înalt? a-i fi sfidat pe zei.”
Poate pentru că putea răzbate până la Colosul din Rodos, Gândul i-a devenit stropul binefăcător din apa vieţii,
în timp ce eu vedeam doar o pânză impozantă și protectoare, tăgăduind că sufletul deja îi pășea pe drumul de cărbuni încinși.
țesută din firul negru al Ariadnei, ce presăra în urmă firmituri Nu-l putea lăsa pe el, pe copil, să plătescă obolul final morii ce
de pași pe care trebuia să calc la rândul meu. macină destine. Nu-l putea lăsa să fie victima celui mai crud
Știa. călău, izvorât din sânul șarpelui, țărușul de argint înveninat de
Din când în când se mai oprea, își trecea podul palmei peste rugina vieții.
fruntea ce se rida cu fiecare fir de nisip - ca malul răpus treptat Își ridică ochii decolorați acolo unde ar fi trebuit să se afle
de înșelătoarea Dunăre - și răsufla sfârșit ca de boală. Era o cerul și stelele. Nu mai erau. Se stinseseră toate, cu excepția
boală ce e drept. Una malignă, o miasmă de cianură vie, care îl a două. Zâmbi într-un colț al gurii uscate și, fără tragere de
cotropea celulă cu celulă și respirație cu respirație. Era povara inimă, îl împinse pe copil în vâltoare. El nu a zis nimic, decât un
cunoașterii. „Mulțumesc!” abia șoptit, urmat apoi de hăul sfârșitului.
Știa. „...îngerii și muribunzii au întâietate.”
Prevedea că, în cele din urmă, vâltoarea pe care o tot evitam, Maturul și-a aprins o altă țigară.
urmând cele mai tăinuite poteci, de însuși Gargantua, se va Se așeză pe marginea râpei, așteptând.
posta în fața noastră și nu va mai fi chip să ne jucăm renghiul în „Oricum valurile nu au mai adus multe scoici anul acesta la mal.”
faţa destinului. Atunci, fâșiile învolburate de smoala psihozei ne Ultima stea începuse să tremure în talazul fantomatic al
vor înghiți pe amândoi. El, maturul, va trebui să aleagă pe cel ce cusăturilor subțiri ce o prindeau de cupola existențială a unui
va fi sacrificat primul, în schimbul a câtorva scoici sfărmate în univers concentrat într-o singură formă organică, abstractizată.
clepsidra evului uman. O încercare patetică de a păcăli raţiunea N.R.: Premiu pentru originalitate la
printr-o expansiune cârpită a timpului. Concursul „Scriitori de ieri, de azi și de mâine”, ed. a IX-a, 2017
61
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Ninge în aprilie

A zi aș fi vrut să-mi
fii alături. Măcar în
spatele ferestrelor, dacă nu și
— Ai crezut că te părăsesc? mă întrebai într-o
liniște amenințătoare, clipind rar din ochii
încețoșați. N-a venit vremea! Azi am venit special,
în mijlocul naturii. Și știi de doar pentru a nu fi singură prin ploaia de petale
ce? Fiindcă ninge în aprilie! albe și roz. Livada asta îmi aparține, acum e și a ta.
N-am apucat niciodată să — Și mâine? Mâine a cui va fi?
strângem între palmele — A mea și-a ta, a noastră! A acestor clipe, albe
noastre fulgii lui aprilie. Nu și roz, pline de dor și de parfum numit „April”.
seamănă nici pe departe cu Știi, din livada aceea mi-ai adus primele cireșe,
cei de la Crăciun. Sunt mari erau cireșe de mai. Mâncam lacom, cu sau fără
Angela Burtea și apoși, rari și neuniformi, sâmburi, iar tu priveai și râdeai. Cu gura până la
scriitoare dar sunt mulți, mulți de tot. urechi râdeai! Întotdeauna am iubit cireșele, dar
Nu, tu n-ai cum să-i vezi nimeni n-a știut povestea lor, doar tu și eu.
sau poate chiar stai la adăpostul lor. Cine știe? Nu Oare cum n-am știut atunci de ce ochii tăi erau
mi-ai vorbit niciodată despre fulgii lui aprilie. Să nu plini de lacrimi? Stăteai culcat, cu capul în poala
fi știut că există? Tu le știai pe toate! mea, iar lacrimile izvorau din ochii tăi așa cum
Îmi arătai doar bogăția florilor din toate livezile ninge în aprilie. Ți le ștergeam ușor cu buzele
pământului. Mă duceai de fiecare dată acolo unde fierbinți și înfometate de tine. Iar tu... Tu îmi luai
era floarea mai deasă și mai înmiresmată și mă mâinile una câte una și mi le sărutai, de parcă ar fi
lăsai să amețesc sub farmecul lor. Te îndepărtai, fost ultimul sărut de pe lume. Așezai obrazul pe ele
pretextând că nu știu ce ai uitat în mașină și mă și iar le sărutai.
priveai pe furiș să vezi cât sunt de copil în fața atâtor — Mi-s dragi mâinile tale! așa mi-ai spus atunci.
frumuseți, știute până atunci numai de tine. Știi, mâinile oamenilor nu seamănă între ele, iar
Alergam de fiecare dată și atingeam în goana ale tale sunt calde, blânde, tămăduitoare. Și cât le
mea crengile pomilor, iar floarea albă sau roz plutea iubesc!
deasupra capului meu. Albită de floare, îmi plăcea Nu luam în seamă cuvintele tale, mi se păreau
mângâierea lor, iar mirosul inconfundabil, mirosul normale, firești, fiindcă eu eram îndrăgostită de
acela de crud și de curat mă amețea. Mă lăsam mâinile tale. Le-am iubit din prima clipă, fiindcă
ușor îmbătată, la poalele pomilor. Visam, zburam, sub vraja lor intram în mirajul iubirii. Erau
iubeam! frumoase, cu degete de pianist, cu unghii tăiate
Te bucurai, fiindcă era preludiul oferit de rotund și-ntotdeauna îngrijite.
natură, iar eu îi cădeam pradă. Ușoară pradă! Tu Îmi pare rău că nici azi nu ești lângă mine. Am fi
doar priveai! Zâmbeai și te încărcai de plăcerea ieșit afară amândoi, ne-am fi întâlnit la locul nostru
plăcerii, privindu-mă. Nu cereai nimic în schimb. de taină și ne-am fi lăsat ninși cu fulgii lui aprilie.
Era suficient. Și nu era bucurie mai mare ca aceea: Acum privesc doar de la fereastră minunea
să oferi omului iubit ceva din ceea ce n-a gustat naturii, iar ochii mei se încarcă cu boabe de rouă.
niciodată până atunci, iar tu să nu ceri nimic în Și-mi este atâta dor...
schimb. Acum înțeleg de ce plângeai atunci, fiindcă știai
— Doruleț, întoarce-te, vino, unde pleci, nu te că vei pleca. De aceea îmi sărutai mâinile cu atâta
îndepărta! Pomii au înflorit și pentru tine! ardoare, de aceea mă strângeai la piept cu atâta
Îți mai aduci aminte, nu? Îți întorceai privirea, emoție, cu atâta drag, de aceea îți lipeai obrajii de
apoi, după alți câțiva pași, te întorceai. Părea că obrajii mei! Doar tu știai!
mergi greu, că pașii nu te mai ajută, dar tu, de fapt, De n-ai fi plecat, azi am fi strigat amândoi: ninge
voiai să mărești suspansul. atât de frumos în aprilie!

62
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

La masă cu anticii (I)


Ä&HOFXFDUHQXvPSDUWHPDVDHVWHXQEDUEDUSHQWUXPLQH´
LQVFULS‫܊‬LHSHXQSHUHWHGLQ3RPSHL

L a început, romanii
aveau patru-cinci
mese pe zi: ientaculum
În sala de mese (triclinium) erau așezate
de-a lungul pereților, în semicerc, trei canapele
(accubitum - în epoca imperială, paturi, lectus, în
(micul dejun), prandium formă de semilună), în mijlocul lor aflându-se masa
(prânzul), merenda (gus- pentru servit, rotundă sau ovală.
tarea de după amiază), De regulă, participanții la cena se adunau după
cena (masa de seară) și baie și veneau îmbrăcați special pentru această
vesperna (masa de noapte/ ocazie, fie că cinau cu prietenii, cu familia sau cu
supeul, care cu timpul s-a mai mulți invitați. Moșteniseră de la etrusci și de
contopit cu cena). Micul la greci moda elegantă, dar destul de incomodă, de
dejun și prânzul, ușoare a se înclina pe divanele situate în jurul meselor cu
și rapide, nu aveau prea mâncare. Întinși pe o parte, cu cotul stâng sprijinit
Violeta Ionescu
scriitoare multă importanță, ambele pe câte o pernă, stâteau câte trei persoane pe fiecare
fiind luate de obicei acasă, pat - numărul perfect de comeseni fiind de nouă.
fără invitați. Masa de bază era însă cena. Fiecare se proptea pe brațul stâng, cu mâna stângă
Ientaculum consta dintr-o mică gustare după ținea farfuria, iar cu dreapta mânca și bea vin.
răsăritul soarelui: pâine cu sare, măsline, brânză, Mâncau cu mâna, bucățile fiind tăiate înainte de a
miere; mai rar, lapte sau vin. fi servite, pentru a fi ușor de mânuit. Singurele lor
Prandium (prânzul), după 3-4 ore, cu mâncarea tacâmuri erau lingurile, cu care luau zeama din
rece rămasă de cu seara. castroane. Resturile erau aruncate pe podea, fiind
Merenda – o gustare ușoară, de după amiază. măturate mai apoi de sclavul lecticarius, a cărui
Cena - masa principală, putea începe de la ora 3 misiune era să se ocupe și de lectus-uri (paturile pe
d.a. și se continua până noaptea târziu. A lua cena care stăteau mesenii). De regulă, porțiile nemâncate
împreună însemna o bună ocazie de întâlnire și erau luate acasă, în cinstea gazdei.
destindere, prietenie, acceptare, prilej de încheiere Bucătarii care preparau mâncarea, ca și cei care
a unor înțelegeri, afaceri sau de discutat politică. serveau la masă erau de obicei sclavi.
Era cea mai importantă ocazie de a savura în voie Când cinau în oraș, romanii schimbau
atât mâncarea, cât și compania, de unde i se mai tradiționala toga cu veșminte în culori strălucitoare.
spunea convivium („trăirea împreună”). Aici, Invitații veneau însoțiți de propriii lor sclavi, care
romanii se diferențiau în mod substanțial de greci, la intrare îi descălțau de pantofi și îi încălțau cu sole
a căror principală bucurie comună era banchetul, (sandale; numai grecii intrau la masă desculți!).
simpozionul, băutura de după masă. „A bea Înainte de masă, sclavii specializați, aparținând
împreună” era la greci modalitatea prin care se gazdei, le făceau pedichiura: în acorduri de muzică
asigura buna dispoziție, dar și aranjamentul unor specific orientală, le tăiau unghiile, le scoteau
situații de afaceri. Nu se poate spune că romanilor bătăturile, cântând mai tare decât puteau ei să
nu le plăcea vinul, dar ei preferau să-l bea în timpul țipe...
mesei, și nu după. Nu erau de acord cu pretextele Sclavii personali, veniți cu oaspeții, stăteau la
religioase pentru bețiile grecilor, care îi invocau pe piciorul patului, gata oricând să-și ajute stăpânii; nu
Dionysos și pe Eros, zeii patroni ai petrecerilor cu mâncau, decât dacă stăpânul le îngăduia. La plecare,
băutură, pentru propria lor satisfacție. le luminau calea cu torțe.
Soțiile romane participau și ele la mese, împreună În epoca imperială, încă din sec. al II-lea d. Hr.,
cu soții lor, spre deosebire de grecoaice, care nu mesele erau acoperite cu fețe de masă, din stofe grele,
erau primite la chefurile soților. La masă, locul brodate. Fiecare mesean primea câte un ștergar din
femeilor nu era pe pat, unde se tolăneau bărbații, ci partea gazdei (sau și-l aducea de acasă) pentru a-l
pe taburetele așezate în spațiul din față. pune pe locul unde așeza farfuria.
63
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Tacâmurile erau puține. Doar sclavii foloseau Nici zeii nu lipseau de la aceste mese, statuile lor,
furculițe mari, cu doi colți, pentru a tăia carnea așezate în nișe, din loc în loc, erau prezențe continue.
înainte de a o aduce pentru consum. Lingurile se Atâția ochi care priveau... și atâtea „fețe luminate”
așezau pe masă, ca și cuțitele, folosite pentru tăierea care, deși li se oferea, nu mâncau niciodată... Și,
și curățarea fructelor. Polonicul (cyathus) era pentru deși auzeau multe, știau să păstreze tăcerea cea mai
turnat vinul din vasul mare (crater), amestecat cu discretă.
apă caldă, în cupe sau pocale – ce puteau fi din cristal Masa săracului era simplă, cu păsat din alac (grâu
obișnuit, din muriu (cristal alexandrin), din aur, din de munte, rezistent) și obișnuita supă de dimineață;
argint sau din ambră, de diferite forme și mărimi, pâine de alac cu smochine și apă; usturoi, brânză,
unele încrustate în relief. Uneori, aceste pocale ceapă. Carnea era scumpă – exceptând cea de
erau mai grele decât săbiile... Pentru vinul, care nu porc (un purcel de lapte costa 3 drahme); grecii
întotdeauna era limpede, exista și o strecurătoare. mâncau mai mult pește (sardele de Falderon,
Pe masă mai puteau fi așezate felurite vase cu piața de pește fiind la ei aglomerată și pitorească).
parfumuri, lucrate în aur și încrustate cu pietre Plăcinta săracului consta dintr-o cocă făcută din
prețioase, dar și vase din argint: pentru scobitori, făină nedospită, coaptă în olane băgate în jăratec.
pentru oțet (acetabulum), solnițe (salinum, chiar la La ospețele publice, săracii erau primiți să mănânce
săraci), pentru sarea de masă sau pentru amestecul în săli mari, unde se așeza o succesiune de mese cu
de sare cu făină (mola salsa), folosit ca jertfă pentru câte trei paturi în jurul fiecăreia.
zei înaintea mesei. Până și piperul, care se pisa Masa împăratului sau a patricienilor era în
numai în piuliță din lemn de merișor, se servea tot funcție de preferințe. La cei care se întreceau în
în vase de argint. opulență era foarte îmbelșugată, cu feluri din cele
Alături, pe un un bufet (abacus) se puneau mai exotice: languste uriașe; mistreți de Tracia;
vasele și farfuriile care nu se întrebuințau la masă. păuni de Samos; iezi de Ambracia, melci de Africa
Aici se aduceau toate mâncărurile care urmau a fi etc.
servite. Mesenii puteau întinde doar mâna, să ia ce Cena, fie că era simplă sau elaborată, avea cel
le trebuie. puțin trei feluri: gustatio, prima mensae, și secunda
Locul de onoare la masă era ocupat de stăpânul mensae.
casei, amfitrionul, așezat pe perne groase, căruia i se Gustatio începea cu vinul mulsum (o parte
acorda cinstea cea mai mare. miere, patru părți vin alb sec), urmând aperitivele:
Din spatele mesenilor ajungeau până la ei mâncăruri mici, de dimensiunea unei înghițituri,
lumini aurii, pornite din lămpi de bronz forjat, aduse pe un platou: stridii, midii, scoici (proaspăt
deasupra cărora, figurine din bronz lăsau umbre pescuite), melci, ouă, bucăți de pește murat, lăptuci,
ciudate pe pereți. Un fond sonor era mereu prezent. cârnați, murex (scoică cu cochilie spiralată, acoperită
Sclavi instruiți cântau din flaut în peristil (galerie de spini și cu o prelungire în formă de tub din care se
interioară sau exterioară clădirii), sau în triclinium, extrage purpura) și purpură (porfiră – corpul scoicii
la orga hidraulică. Ghivece de flori înconjurau murex – o materie colorată roșu-închis spre violet,
pereții, împrăștiind un parfum discret. din care se extragea cea mai scumpă vopsea, folosită
La ospețele lui Trimalchion (eroul lui Petronius la mantiile imperiale), sturzi, cocoșari, găinușe cu
din „Satyricon”), triclinium-ul avea un plafon fals, sparanghel, ghindă de mare (albă și neagră), urzici
din deschizătura căruia apăreau acrobați, coșuri cu de mare, rinichi de capră și mistreț.
flori, se pulverizau parfumuri, curgeau petale de Sosul de susan (pastă de susan amestecată cu
trandafiri, de violete... Interiorul era ornat pentru usturoi, lămâie și apă) era servit cu legume fierte
musafiri cu ramuri de pin atârnate de grinzi. În sala și pește; brânză, găluște de ficat dulci ca mierea.
de mese mirosea a pin și a eucalipt. Un prilej de Uneori, promultio – aperitive care să deschidă
sărbătoare era, de exemplu, tăierea bărbii unui sclav pofta de mâncare: măcieș, lăptuci, varză, castraveți
favorit. murați în oțet, ciuperci, stridii, sardele, ouă, lapți de
Vinul se bea amestecat cu apă, încropită sau rece. mreană (pește de râu asemănător cu crapul), ficat de
Romanii nu agreau muzica și discuțiile savante nisetru, creier de fazan, de păun, limbi de păun, de
cu burta plină. Mai mult le plăceau jocurile de privighetoare (cică fereau de ciumă!...), cârnați de
noroc - de multe ori interzise de lege; poate tocmai pește amestecat cu scoici de mare, homari, stridii,
de aceea nicio lege nu a reușit să le oprească! melci, raci, creveți.
În timpul mesei, un sclav instruit putea fi pus să După curcanul umplut cu tocătură de pește
citească ceva. (promulsum), se bea un pahar cu vin.

64
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
La urmă se aducea la masă statuia unui Priap, ce cofetari”. Cu miere se îndulcea și vinul (mulsum), și
ținea în poale tot felul de fructe îmbibate în șofran. apa (aqua mulsa).
Și plăcintele erau de asemenea stropite cu esență de La sfârșitul mesei se mâncau nuci de tot felul și
șofran. Se mai serveau curmale de Carria, foarte se bea vin. Nucile erau: avelane/ praenestine, adică
dulci, galbene, negre, rotunde cât mărul, curmale alune din: Campania, Orient sau Pont: nux Pontica;
de Teba, Egipt, albe mici, foarte consistente. migdale prăjite (numite nuci de Thasos, grecești,
Prima mensae (felul principal). Abia se termina amare; cele dulci erau folosite în medicină); de
gustatio că începea cina propriu-zisă, cu șase-șapte castan/ heracleoticae (alimentația obișnuită a
feluri, fiecare compus din multe alte feluri așezate ciobanilor, care le consumau fierte, prăjite sau pireu;
pe masă, unele peste altele, în formă de piramidă, o pentru iarnă, le îngropau în nisip, pe împletituri
varietate de carne, pește, fructe de mare, terci, legume. de nuiele, în oale închise); terentine, fragile (ca
Mesenii alegeau ce doreau. Se aducea un platou „Terentius cel gingaș”); de pin; și nuca moluscă din
pe care erau așezate cărnuri sau pește și era folosită Persia, ca o piersică. Un proverb chiar spunea: „Cine
lingura pentru supă sau sos. vrea să scoată miezul, să spargă nuca!”
Primele două feluri se mâncau cu pâine. Tot ca desert se consumau: curmale fierte în
Nu-și poate cineva închipui cantitățile de carne, miere și arome cu condimente picante, smochine
pește, păsări, legume, vin pe care le „înghițea” Roma din Siria, Caria, Africa, curmale de Carria, foarte
în fiecare zi! Extrem de multe și variate bucate, toate dulci, galbene sau negre, rotunde cât mărul, curmale
costisitoare, multe rarități și trufandale ciudate. de Teba, albe, mici, foarte hrănitoare, coapte în
Niciodată romanii nu consumau zahăr (doar focul Nilului; mere, pere, prune, gutui, piersice de
miere), smântână (fiindcă se altera repede) sau unt Campania, caise, cireșe (din Orient), cantalupi de
(doar la prepararea doctoriilor; numai barbarii îl Ostia, struguri de Colona, Latium, dude negre, fragi
foloseau la gătit!) de pădure; pepene verde și african (galben, mic,
Exemplu de meniu: supă de broască țestoasă; cât o gutuie - împăratul Albinus mânca câte zece
ochi de miel în aspic; porumbei fierți în ulei și copți pepeni africani la o masă!); măsline îndulcite, aduse
în frunze de viță; pepene rece scos din fântână. Vin din bazinul oriental al Mediteranei; struguri de
cafeniu din struguri uscați (stafide). Apameia, proaspeți iarna (înveliți în frunze uscate
Alt meniu: Cap de mistreț; platouri cu pește, și ținuți în rumeguș de lemn); marmelade din boabe
rață, lișiță fiartă, iepure; friptură de pasăre; friptură de soc, fierte în apă și vin.
de iepuri îngrășați; turtă de făină și pâine de La desert erau serviți și sturzi înveliți în aluat de
Picenum (regiune a Italiei dintre Apenini și Marea făină, umpluți cu struguri uscați la soare și cu nuci.
Adriatică; avea încorporate în ea fructe uscate, Dar și „arici” - gutui, presărate cu boabe de măcieș
coaptă în forme de lut ce se spărgeau pentru a roșii, care arătau ca aricii.
elibera conținutul; se mânca înmuiată în lapte și În „Saturnalii”, Macrobius descrie meniul unui
îndulcită cu miere). banchet oferit în onoarea pontifilor și a vestalelor,
După prima mensae, mesenii închinau Larilor cu ocazia consacrării unui preot al zeului Marte:
mola salsa (turtă din făină cu sare, pe care o ofereau „Aperitive: arici, stridii crude – la discreție;
vestalelor ca sacrificiu, devenită obiect de jertfă specialități de moluște: peloride (midii) și spondili
comună pentru gospodărie și vatră) și făceau libații, (moluscă bivalvă, comestibilă, înrudită cu stridia,
prin gustarea și apoi vărsarea cupei cu vin (sau cu fixată pe rocile din mările calde); sturzi; găină
lapte) pe altarul familiei. grasă cu sparanghel; platouri cu stridii și peloride
Secunda mensae (masa a doua, desertul) urma prăjite; ghindă neagră de mare, ghindă albă de mare,
cu: fructe diferite, îmbibate în șofran (considerat glicomaride, cocoșari (ca sturzii), mușchi de capră și
sfânt, șofranul era adus la masă cu un ceremonial de mistreț, păsări în pesmet; murex (scoică cu cochilie
aparte), prăjituri cu fructe, plăcinte calde cu brânză, spiralată, acoperită de spini și cu o prelungire
stropite cu șofran, plăcinte din miere și cașcaval, în formă de tub din care se extrage purpura sau
legatum (clătite) – un desert național foarte vechi! porfira). Iar la mâncăruri: uger de scroafă, cap de
Dulciurile se preparau din: miere cu brânză, mistreț, rațe, lișițe fierte, iepuri, păsări fripte, turtă
cu vin, cu grăsime de porc, anason și chimion. Un de făină, pâine de Picenum.” Și comentează autorul:
dulce apreciat era: omletă cu lapte, acoperită cu „Și cine mai poate fi acuzat de desfrâu, dacă pontifii
miere și piper. se îmbuibau la masă cu atâtea feluri?!”
Prăjiturile se îndulceau cu miere din Apenini.
Martialis spunea: „Albinele lucrează exlusiv pentru (Va urma)
65
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Expresii celebre

„Zona Giudecca”
„La Zone Giudecca”
„The Giudecca Area / Zone”

C ălătoria lui Dante


în Infern se încheie
cu descrierea spaţiului
a puterii divine (v. Căderea lui Lucifer), Iuda
Iscarioteanul, vânzătorul Mântuitorului Iisus (v.
Sărutul lui Iuda) și cei doi care au condus complotul
central unde se află în împotriva lui Caesar, respectiv, Brutus și Cassius.
recluziune eternă trădătorii Suferinţele lor sunt irevocabile, urmări ale unor
de binefăcători. Zona vini imprescriptibile. Lucifer suportă consecinţele
Giudecca asimilează cele neascultării criminale: „De-a fost frumos pe cât de
mai înfricoșătoare peisaje hâd e-acuma/ și tatăl și-a-nfruntat cu-nverșunare,/
Theodor Parapiru și forme imaginabile de pe drept din el își trage răul numa.” (idem).
profesor, scriitor torturi: „Cu teamă-aștern Ceilalţi trei sunt sfârtecaţi cu dinţii și cu ghearele
câte-am văzut în vers,/ căci de „Voievodul negru-al tristelor destine” (v. Marii
pe mișei abia-i zăream acum,/ ca printr-un geam Damnaţi), în semn de veșnică neîmpăcare a
nedeslușit și șters// Sub gheaţă stau, întinși sau divinităţii cu gravitatea faptelor săvârșite de ei.
drepţi, oricum,/ în tălpi sau creștet, pe când alţii-n „Zona Giudecca” este metaforă pentru spaţiu
frângeri/ ca arcul stau, din șale rupţi, duium.” de coșmar al torturii justiţiare, lipsit de speranţa
(Divina Comedie, Infernul). părăsirii lui, destinat celor ce săvârșesc păcate
Aici se află Lucifer, pivotul răului - trădătorul capitale, în ordine divină și umană.
încrederii lui Dumnezeu și dornicul de uzurpare

Lucifer și damnaţii

Ilustraţie de Gustave Doré

66
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Un veac de duminici
într-o carte-înger

„Atunci când era Evident, este vorba de numele de oameni, toţi


mereu duminică” de aceștia, rude mai îndepărtate sau mai apropiate, sau
Ștefan Mitroi, RAO, ne-rude, constituindu-se într-un cor care ne aduce
București aminte de importanţa acestuia la începuturile…
scrierilor și literaturii.
Lecturându-i ul- De la Julia Kristeva știm: considerat, ca practică,
tima carte a lui Ștefan textul literar nu este asimilabil conceptului istoric
Mitroi, pot spune că determinat de literatură. În nebunia acestor
dacă Gabriel Garcia vremuri, Ștefan Mitroi dă o nouă șansă literaturii,
Marquez primea unei anumite sensibilităţi pe care, probabil, numai
premiul Nobel în cineva crescut la ţară , care a trecut pe acolo, măcar
special pentru „Un ca nepot de ţărani, o poate asimila, trăi, se poate
Zanfir Ilie veac de singurătate”, cu bucura cu ea.
critic şi istoric literar acel Macondo magic, Și eu, ca fiu al unui sat de la câţiva kilometri de
Ștefan Mitroi, cu firea Galaţi, am știut să mă bucur și aproape am fost să
sa mult mai optimistă, bănuiesc eu, având rădăcinile strig, ludic, că și noi de la bâlci ne tragem: ludic și
creștinești adânc îmbrăţișând firea românului, vede pentru că Ștefan Mitroi se joacă de-a copilul care
Omul în strânsă legătură cu comunitatea în care povestește, meta-monografic, dând cu tifla Scriiturii
apare și se dezvoltă. aride. El nu adoptă știinţa scrierii pe care ar fi vrut-o
În „Atunci când era mereu duminică”, lumea un Derrida, el vrea înapoi la mit, la un mit cu îngeri
văzută cu ochii unui copil sau cu ochii Copilăriei păzitori, recuperând și o inocenţă și o candoare
universale începe în satul natal, Grosu, azi Siliștea, paradisiace. Așa se intitulează capitolul al VI-lea,
care devine, prin arta literară inconfundabilă a „Îngeri păzitori”, care începe așa:
maestrului Ștefan Mitroi, un alt Macondo, al nostru, „Zicea mamaia că așa era atunci. Cerul, adică.
al românilor. Sau, dacă vreţi, un alt Humulești, alt Te urcai pe acoperișul casei și stăteai de vorbă cu
loc magic al Copilăriei universale! oamenii ce trăiau acolo.
Lumea lui este a oamenilor, dar și a tuturor Era cel mai apropiat sat de satul nostru. (…)
celor însufleţite, de la copaci (personajul, un fel
Nică Holden Caulfield, vrea să fie, la un moment
dat „dud”!), iarbă, până la câinii casei ori „caii din
pereţi”, cei care vor și ei „să afle ce mai este prin
lume.” (p. 118) ori „cucul din ceas”. Și dacă mai
spunem de convingerea că oamenii („din neamul
nostru”) se trag din flori: de Mâna Domnului, de
salcie, ciulin amestecat cu iasomie, lămâiţă, lalele,
cârciumărese, pelin, busuioc, floarea-soarelui,
floarea somnului ș.a.m.d.
„Numele” au o foarte mare importanţă în
economia și filosofia cărţii, care este un roman non-
conformist, uneori existând fragmente care seamănă
cu listele genealogice din Vechiul Testament. Ștefan Mitroi

67
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
întorc”, Ed. Univers, 2016, tradusă de gălăţeanul
Petru Iamandi, acolo întorcându-se însă chiar
oamenii crezuţi morţi până la întoarcere. Tot la
acest Salon a fost lansată, într-un eveniment de
neuitat, și cartea domnului Ștefan Mitroi, o carte
care m-a făcut să mă întorc și mai hotărât la lumea
copilăriei mele, să descopăr ceea ce a fost feeric,
magic și la părinţii și bunicii mei.
Lumea magică a satului copilăriei lui Ștefan
Mitroi este, parcă, într-adevăr, „coborâtă” și
din plăsmuirile și culorile lui Ștefan Câlţia, cel
care a realizat pictura de pe copertă: într-adevăr
păsăruici minune pot duce casele noastre între
aripi, pe spinările lor fragile, ducând și inelul
promisiunii omenești făcute către divinitate: doar
sufletele noastre pot fi duse, adăpostite pe astfel de
păsări-înger:
„Nici despre îngeri nu știu prea multe. Cred
totuși că nu doar oamenii au îngeri păzitori.
Există pentru tot ce trăiește pe pământ câte un
păzitor în cer. Adică și pentru copaci. Și pentru
cai. Și pentru păsări. Și pentru furnici. Și pentru
muște. Îngerii păzitori ai muștelor sunt muștele
pe care nu le nimerești niciodată cu pliciul. Asta
cred. Cu toate că sunt îngeri, eu tot aș vrea să le
nimeresc.” (p. 85)
Finalul paragrafului ne înștiinţează că Ștefan
Mitroi are și un neaoș simţ al umorului. Umor
care înseamnă spirit deosebit, care poate jongla
cu timpurile și spaţiile, precum creatorii de efecte
speciale din filmele gălăgioase de azi: pagina finală
Ce bine era atunci!, zice mamaia. Primeau unii este împlinită de o surpriză, relevându-se faptul că
de la alţii ce le lipsea, fiindcă le mai lipsea și lor toate întâmplările din carte „s-au petrecut cu multe
câte ceva. Ălora din cer, grâul și porumbul, unde mii de ani în urmă.” (p. 171)
să semene acolo sus? Nici nu prea aveau nevoie, Această suspendare a legilor firii nu poate
deoarece li se făcea rar de tot foame. (…) De multe ascunde însă adevărul că, de fapt, Ștefan Mitroi a
ori îi vedeai cinstindu-se împreună. Adică pe unii adus pe lume o carte-înger. O carte care îl poate
dintre oamenii din cer bând cu unii dintre oamenii proteja, în drumul pe o sanie magică, pe zăpezile de
de pe pământ. Veneau mai mult ăia de deasupra flori de corcoduș…
jos. Dar se duceau și dintre cei de jos sus. Însă mai În altă ordine de idei, „Atunci când era mereu
rar. Pentru că se putea să le trântească vântul din duminică” este o carte complementară romanului
greșeală scara și nu mai aveau cum să vină înapoi. care este capodopera sa, „Dulce ca pelinul”, carte
Cei ce fuseseră în cer ziceau că era bine. Doar că nu lansată și ea la Salonul Literar „Axis Libri” de la
aveau aripi. Ăștia de jos. Asta îi și deosebea pe cei Galați, Biblioteca „V.A. Urechia”.
din cer de cei de pe pământ. Nu le trebuia scară să Dacă în carte cineva descoperă o altă carte care
ajungă jos. Fâl, fâl, de câteva ori, și te trezeai cu câte te putea învăţa să preschimbi omul în pasăre, p. 146,
unul în pragul casei.” (pp. 77-78) după ce o citești pe aceasta, dacă nu te preschimbi
Iată un fragment care îmi aduce aminte de altă în înger, măcar îți dorești să fii înger.
carte lansată în cadrul Salonului Literar „Axis
Libri” din Galaţi, o carte de Jason Mott, „Cei care se

68
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Capela românească din Baden-Baden (II)

P e ușa din afara


bisericii dinspre
munte, se poate intra în
grecească, cu toate că pe perete era inscripționat cu
litere aurite : Chapelle Michel Stourdza.
Este cunoscută afecțiunea domnitorului Mihail
cavoul cu sicriele ctitorilor, Sturdza pentru Rusia, motiv pentru care a decis prin
amplasate chiar sub altar. instrucțiuni scrise, adresate preoților, care slujeau la
În interior, deasupra ușii biserică, să fie pomeniți la sfintele slujbe: împăratul
din cavou, se află stema și împărăteasa Rusiei și marele duce moștenitor al
Moldovei cu un cap de bour tronului imperiului rusesc. Preoții ruși care vor fi
și alături un leu în două la Baden-Baden au voie să facă slujba în rusește.
picioare, cu un buzdugan Datorită acestei prevederi, multe familii nobile
pe care-l ține cu labele de rusești care au frecventat această biserică i-au făcut
Radu Moțoc
inginer, publicist dinainte. În cavou, pe patru daruri de mare preț.
piedestale, se află patru Cel dintâi preot care a slujit la ceastă biserică a
coșciuge închise în care își fost Georgeos Rumeliotis, până în anul 1875. A urmat
dorm somnul de veci: arhimandritul Grigorios Kalfoglus, care a funcționat
- Domnitorul Mihail Sturdza ( + 1884) până în 18833.
- Smaragda, născută Vogorides ( + 1885) Începând cu anul 1882, Mihail Sturdza supune
- Prințesa Maria, fiica domnitorului, măritată biserica ctitorită de dânsul jurisdicției canonice
Gorceacoff (1848-1905) a Mitropoliei Moldovei și Sucevei, care își
1
- Prințul Mihail ( + 1863) . impune preoți români. Primul preot român a fost
arhimandritul Nectarie Lușcanu,
care a slujit până la anul 1892.
Au urmat: Teofilact Dinu (1892-
1903), Ieremia Iliescu (1904),
Iulius Scriban (1909), Cicerone
Iordăchescu (1913), Gheorghe
Brănișteanu, care a slujit la această
biserică până la anul 1916, când a
început Războiul cel Mare4.
Până la anul 1882, biserica
a fost condusă de ctitor, care
nominaliza singur slujitorii
bisericii. Conștient de vârsta
înaintată, a intuit că trebuie să
numească altă instituție care
Cavoul cu cele patru sicrie ale familiei Sturdza
să deservească biserica, motiv
Regulamentul de funcționare al capelei, conceput pentru care s-a adresat Mitropoliei Moldovei,
de ctitor imediat după finalizarea construcției respectiv Mitropolitului Iosif Naniescu, printr-o
în data de 29 august 1867, a constituit uricul de scrisoare din 20 august 1882, cerându-i să preia
fundație al așezământului2. conducerea canonică a bisericii.
Slujbele bisericești au fost făcute în limba greacă Din scrisoare rezultă faptul că: „A constituit,
de către clerici greci, până la încetarea din viață a prin act notarial, autorizat și aprobat de Împăratul
ctitorului, se presupune și sub influența principesei Germaniei, o rentă anuală și perpetuă, pentru a
Smaragda, care era de origine greacă. Cărțile întâmpina toate cheltuielile cultului în această
religioase în limba greacă se păstrau încă în anul 1927. capelă și a întreține un preot, un diacon și un
Din această cauză, biserica era denumită și Capela anagnost de religie ortodoxă a României. Prin
69
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
acest act, s-a instituit o comisiune, dintre membrii - Administrația este supusă supravegherii
municipalității din Baden-Baden, care, în viitor, autorităților publice ale Statului. Consiliul plătește
va avea grijă de a administra renta constituită de întregul personal, cu lefurile fixate de ilustrul
mine și de a priveghea executarea nestrămutată a fondator, împreună cu impozitele.
dispozițiunilor cuprinse în act. - Sunt precizate și lefurile celor care deservesc
Pe lângă acestea, pentru a înlesni acestei comisiuni capela: preotul 3.360 fr., diaconul 1.800 fr., cântărețul
numirea și alegerea persoanelor bisericești și pentru 1.200 fr., dirijorul și coriștii 2.880 fr., portarul 1.044
a dovedi devotamentul meu de fiu al bisericii fr., grădinarul 1.200 fr.
Moldovei, Patria mea, am hotărât ca această capelă - Sunt prevăzuți bani și pentru: prescuri,
să fie pusă, în perpetuitate, sub jurisdicțiunea Înalt tămâie, lumânări, untdelemn pentru candele,
Prea Sfinției Sale, Arhiepiscopului și Mitropolit al cărbuni și mangal pentru încălzit (914 fr.). Pentru
Moldovei, cu reședința în Iași, care va avea dreptul, întreținerea și curățenia capelei sunt prevăzuți
după săvârșirea mea din viață și a soției mele, bani pentru: mături, perii, bureți, cârpe (12.448 fr.
Principesa Smaragda Sturdza, de a recomanda și anual). Pentru întreținea clădirii capelei și a casei
a numi, în urma cererii comisiunii administrative parohiale, aleilor, grădina și a conductelor de apă:
din Baden-Baden, persoanele bisericești ale căror (7.158 fr.)
posturi ar deveni vacante”. - Cheltuielile prevăzute pentru administrația
Răspunsul la această scrisoare survine în data de fundației au fost estimată la suma de 857 fr.
6 octombrie 1882, în care mitropolitul laudă această - Pentru asigurarea contra unor incendii s-au
inițiativă, dar ridică anumite întrebări precum: prevăzut 857 fr.
„Vă atrag atenția asupra unui presupus incident, - Sunt admise numai ceremoniile de botez și de
care s-ar putea întâmpla, între comisiunea căsătorie în capelă. Sunt interzise înmormântările
municipalității din Baden-Baden, între clerul de la pe locul și împrejmuirile care aparțin capelei.
capelă și mitropolitul Moldovei: dacă comisia ar voi Este de remarcat voința ctitorului de a supune
poate pe nedrept să elimine un cler, sau să mențină jurisdicției canonice a mitropoliei Moldovei și
pe un altul, despre care mitropolitul s-a încredințat Sucevei, cu îndatorirea mitropoliților să rânduiască
că s-a abătut de la datoriile lui, cine ar fi chemat a se preoți, diaconi și cântăreți. Ctitorul a prevăzut și
pronunța în acest caz?”5. cele mai mici lucruri necesare întreținerii capelei.
Capela, în final, a fost pusă sub conducerea unui Trebuie să precizăm și faptul că o sumedenie de
comitet, compus din prefectul orașului Baden- clerici români, care au slujit la această biserică, au
Baden, primarul, preotul capelei și doi membri din putut face studii superioare la universitățile din
Consiliul comunal. Fondul capelei a fost de 385.000 apropiere, ajungând unii din ei profesori și doctori
mărci, din al cărui venit urmau să se plătească universitari6.
preotului 280 de franci lunar și diaconului și Informații deosebit de interesante despre această
cantorului câte 200 de lei lunar. capelă au fost identificate în mai multe arhive,
Documentul redactat de grefierul Tribunalului precum:
din Marele Ducat Baden, în prezența domnului - Arhivele Naționale ale României, fondul
August de Göler, șambelan al ducatului și director al „Visarion Puiu”;
municipalității orașului Baden, dar și a primarului - Arhiva Ministerului Afacerilor Externe;
Sörgen, ca martori, a făcut următoarele precizări: - Arhiva Mitropoliei Moldovei și Bucovinei;
- Au fost nominalizate bunurile imobile (capela, - Arhiva Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
casa parohială și parcul). Române;
- Bunurile mobile: colecția de obiecte necesare - Arhiva Administrației Patriarhale și
serviciului religios, precum icoane, statui, sfeșnice, Politisches Archiv des Auswärtigen Amts de la
cărți de rugăciune, odăjdii etc. Berlin.
- Capitalul de 169.000 florini (362,142 fr.), care Aceste documente au fost publicate de către
va produce un procent necesar pentru serviciul Dorin-Demostene Iancu într-un volum pe care l-a
divin și a personalului. denumit „Capela Ortodoxă Română M. Sturdza de
- Capitalul de fundație trebuie plasat în la Baden-Baden în lumina unor noi documente”.
obligațiuni de 5% ale Ducatului Baden și păstrat Publicarea acestor documente în ordine
într-o casetă specială supusă controlului comisiei. cronologică ne permite a evalua modul cum a fost

70
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
administrată capela într-o perioadă dificilă, cu două mirean, sancționată prin înaltul Decret regal cu
războaie mondiale (1901-1944). nr. 869 din 25 februarie 1906. Din fericire, preotul
Primele trei documente se referă la solicitarea Iulius Scriban a fost reconfirmat ca superior al
unui absolvent al Facultății de Teologie din Bisericii Române din Baden-Baden14.
București: Iulius Scriban, de a ,,intra în cler oriunde După o anumită perioadă, pr. Iulius Scriban
mi se va indica locul hirotoniei mele, în Eparhia solicită demisia, care este acceptată începând cu
Sfintei Mitropolii a Moldovei”7. data de 1 mai 1910. Ca un adevărat creștin care
După trei ani, Iulius Scriban se adresează din a beneficiat de privilegiile de la Capelă, el avea
nou cu o scrisoare Mitropoliei Moldovei, prin care să recomande Mitropolitului Moldovei câteva
mărturisește că este licențiat și solicită să intre personalități care ar merita să-l înlocuiască la
în monahism la Sf. Mănăstire Neamț. Cererea Baden-Baden. Primul era ieromonahul Valeriu
justificată va fi aprobată după ce Scriban va fi Moglan, de la Mănăstirea Neamț, și ierodiaconul
supus ispitelor canonice, pentru a se încredința că Galaction Cordun, care studia în perioada respectivă
este vrednic a intra în tagma monahală8. Aceste la Seminarul din Odessa. Evident că avea în vedere
informații legate de Iulius Scriban sunt importante, și capacitatea acestora de a se folosi de timpul liber
pentru că el făcea parte dintr-o familie de preoți pentru a urma cursurile uneia din universitățile
de elită, și astfel ajunge, după puțin timp, preot la apropiate de Baden-Baden15.
capela din Baden-Baden9.
Prin demisia din data de 31 iulie 1904, din Note:
motive de sănătate, a preotului care slujea la capelă, 1. Pr. Dr. V. Pocitan, op., cit., p. 7.
Consiliul de administrație al Fundației „Prințul 2. Dorin-Demostene Iancu, Capela Ortodoxă
Mihail Sturdza” solicită Mitropoliei Moldovei un alt Română „M. Sturdza” de la Baden-Baden în lumina
preot, care să primească un salariu de 2.400 de mărci unor noi documente, Ed. Doxologia, 2013, p. 10.
și 200 de mărci pentru cheltuieli de călătorie. Se 3. Ibidem, p. 8.
face și următoarea precizare: „Să ne trimiteți un cler 4. Ibidem, p. 9.
destoinic, evlavios și iubitor de pace. Menționăm că 5. Ibidem, p. 11.
din cauza spațiului limitat al casei parohiale, trebuie 6. Ibidem, pp. 13-19.
să primim un preot necăsătorit”10. 7. Dorin-Demostene Iancu, Capela Ortodoxă
În septembrie 1904, Mitropolia Moldovei l-a Română M. Sturdza de la Baden-Baden, Ed.
desemnat pe Iulius Scriban, care îndeplinea toate Doxologia, 2013, sc. din 17 oct 1901, p. 21.
condițiile cerute, să fie numit preot la biserica 8. Ibidem, Sc. din 15 iulie 1904, p. 24.
Principelui Mihail Sturdza11. Abia ajuns la Baden- 9. - Neofit Scriban - preot, director al Școlii Trei
Baden, acesta transmite o carte poștală lui Visarion Ierarhi și profesor la seminarul din Iași.
Puiu (1879-1964)12, viitorul Mitropolit al Bucovinei - Filaret Scriban - preot, profesor la Academia
(1935-1940), pe care Nicolae Iorga, mai târziu, îl Mihăileană și autorul Istoriei Bisericii Române.
aprecia ca pe unul din cei mai culți clerici ortodocși - Romulus Scriban - profesor de istorie și
români din perioada respectivă. economie la Școala Comercială din Galați, tatăl
Cartea poștală redă atmosfera pe care a găsit-o lui Iuliu Scriban și August Scriban, autorul
Iulius Scriban la Baden-Baden: „Iată-mă ajuns Dicționarului Limbii Române din 1939.
ca la mine acasă, după 3 zile și 2 nopți de drum. 10. Ibidem, p. 26.
Eu sunt cu casa pe o culme de deal la marginea 11. Ibidem, p. 28.
orașului. Am trei odăi foarte bune și mobilate, dar 12. Visarion Puiu a fost:
tot le-ar mai trebui câte ceva. De jur împrejur avem - Episcop de Argeș (1921-1923);
alei imense, în spatele casei este pădurea, un aer de - Episcop de Hotin cu sediul la Bălți (1923-1935);
pace domnește pretutindeni, în sfârșit mediul cel - Mitropolit al Bucovinei (1935-1940);
mai potrivit ca să te apuci de lucru, cum îmi place - Mitropolit al Transnistriei (1942-1943;
mie. Mâine, luni, mă duc la Strasbourg să văd ce fac - Cârmuitor al Eparhiei românilor din străinătate
cu universitatea”13. (1945-1958).
Un moment delicat s-a întâmplat atunci 13. Dorin-Demostene Iancu, op. cit., p. 30.
când bisericile din străinătate au trecut sub 14. Ibidem, p. 38.
jurisdicția canonică a Mitropoliei Ungro-Vlahiei 15. Ibidem, p. 42, 43, 46.
(a Mitropolitul Primat), printr-o lege a clerului (Va urma)
71
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Cântec de gheață și foc, un vis febril


între fantastic și actualitatea socio-politică

L a prima vedere
saga Cântec de
gheață și foc de George
Am fost noi capabili, ca civilizație, să învățăm
din greșelile trecutului, sau istoria se repetă? George
R.R. Martin propune o lume inspirată din Medieval,
R.R. Martin conține dar problematica este cât se poate de actuală:
toate elementele tipice acceptarea diferențelor, libertate personală, drept la
unui roman fantastic: opinie și la viață.
magicul, miraculosul, Martin folosește fantasticul ca pe un instrument
supranaturalul, toate pentru o analiză a conceptelor: a) război - autorul
acestea fiind acceptate și simțind o anumită obligație morală de a reflecta
justificate; imposibilul și realitatea războiului: „oamenii mor în războaie.
Adriana Carmen Jurjac straniul, concepte absolut Oamenii se rătăcesc în războaie și mulți dintre ei
drd. Filologie, normale, dar pe care eroul sunt oameni buni și plăcuți, pe care nu doriți să-i
Universitatea Oradea și cititorul au intenția de a vedeți murind”3; b) moralitate – creând personaje de
le refuza. o ambiguitate morală considerabilă, care acţionează
Acest gen de literatură oferă o modalitate din motive personale, prin urmare, cititorul,
originală, creativă, imaginativă, complexă și obișnuit cu o distincţie mai aspră, mai puţin realistă,
valoroasă, de a înțelege aspectele incerte ale devine incert și confuz; c) masculinitate, feminitate/
umanității, de bine și de rău, de prietenie, de feminism – scriitorul american nu doar provoacă
responsabilitate și de încredere. „Fantasticul nu unele tabuuri ale literaturii, dar și unele stereotipii
este deloc un mijloc de a scăpa de realitate, este o general valabile, prin includerea unor personaje
modalitate de a o înțelege.”1 feminine, ca personaje centrale în opera sa. Aceste
Cântec de gheață și foc ne arată conflictul femei nu sunt doar personaje din fundal, care nu au
dintre sacrificiul de sine și interesul propriu, între alt scop decât introducerea elementelor romantice;
spiritul uman și eul său, între bine și rău. „Și când ele sunt personaje cu putere decizională, adevărați
ne ridicăm privirea din pagină, recunoaștem lideri, la fel de importante ca bărbații ce populează
aceleași conflicte în lumea din jurul nostru și în romanul. Componenta feministă introdusă nu
noi înșine”2. înseamnă o acoperire a defectelor, o accentuare
George R.R. Martin își camuflează însă satira a calităților, personajele în cauză făcând parte
într-o lume ticluită cu grijă și atenție la detalii. din aceeași zonă gri a moralității; d) sexualitate/
Crează o stare de familiaritate împânzită de o violență sexuală – violul și violența sexuală au făcut
mare varietate de elemente din perioade istorice și parte din fiecare război purtat vreodată, încă din
culturi diferite, cea mai proeminentă fiind Europa timpuri străvechi și până în prezent. A le omite
Medievală (în special Anglia și Nordul Europei). dintr-o narațiune care are ca teme centrale războiul
Îmbinarea dintre medievalism și postmodernism și politicul reprezintă o greșeală fundamentală,
creează un spațiu care permite explorarea atât a un neadevăr și ar submina un mesaj esențial al
prezentului cât și a trecutului, Cântec de gheață și foc romanului: adevăratele orori ale istoriei nu au fost
fiind o oglindă în care cele două se reflectă. Această opera unor monștri, orci, vrăjitoare sau morți vii,
călătorie în trecut nu este pentru a recupera ceva ci a oamenilor. „Noi suntem monștrii, dar și eroii”.4
pierdut, ci pentru a clădi ceva sustenabil în viitor Orice creație fantastică are nevoie să includă
și pentru a revizui ceva ce s-a întâmplat prin ochii elemente mimetice pentru a ajuta și integra cititorul
viitorului dorit. în „lumea secundară”5, indiferent de bogăția,
72
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

coerența și verosimilitatea lumii inventate de Dar dacă vorbim despre actualitatea socio-
scriitorul american. Romanul include detalii ușor politică nu putem să nu avem în vedere un element
recognoscibile cititorului atent și, deși lumea din gândit și utilizat de Martin, atât de prolific în mintea
Westeros nu este o copie perfectă din punct de vedere societății contemporane, și anume Zidul. Un zid
istoric, schema complexă, calitatea machiavelliană destinat să protejeze de necunoscut și de tot ceea ce
sunt specifice Europei Medievale. „Istoria e scrisă intră sub spectrul „răului”, dar care nu face altceva
cu sânge. Atrocităţile din Cântec de gheaţă și de foc decât să despartă și să alieneze. Acest element este
[…] pălesc în comparaţie cu ceea ce poate fi găsit în cu atât mai întâlnit în limbajul actual. Să nu privim
orice carte bună de istorie.”6 mai departe de Europa sau America, două societăți
Acesta nefiind un roman istoric, Martin a ales foarte asemănătoare în concepții, care de-a lungul
să facă anumite modificări: Cântec de gheață și vremii au încercat să înlăture barierele, atât pe cele
foc își desfășoară acțiunea într-o lume similară tangibile, cât și pe cele imateriale, dar care în zilele
planetei Pământ – o lume secundară, în principal noastre aduc în discuție, din nou, ideea separării,
pe continentul Westeros (Europa Medievală) și excluderii, îndepărtării. În plină epocă a globalizării
Essos (o împletire între culturile nord africană și (2000-2016), o perioadă care presupune circulație
asiatică). liberă, se raportează că s-au construit cele mai multe
Istoric amator declarat, Martin a fost bariere și ziduri de frontieră postbelice.
dintotdeauna atras și inspirat de istoria Și cine sunt cei care construiesc aceste ziduri,
civilizațiilor, a imperiilor apuse: Valyria și Roma dar cei care rămân izolați dincolo de el? Sunt ei
Antică, Zidul și Zidul lui Hadrian, Titanul din personaje pozitive sau negative? Sunt ei buni sau
Braavos și Colosul din Rodos, faimoasa Nuntă răi? Societatea de astăzi oferă multe iluzii susţinute
Roșie și „Cina Neagră”7. în timp de abordări dualiste în care este prezent
Politicul, una dintre temele primordiale ale familiarul „fericit până la adânci bătrâneți”. Suntem
romanului are infiltrată cea mai importantă obișnuiți cu utopia în care este descrisă tradiționala
moștenire din istorie: Războiul Rozelor (1455- bătălie dintre bine și rău, așteptând mereu același
1485)8, Războiul de 100 de ani (1337-1453)9, rezultat. Combatanţii sunt ușor de identificat și
Cruciadele și Inchiziția. În ceea ce privește linia care îi desparte este rareori traversată. Răul
personajele din istorie care l-au inspirit pe autor, este înfățișat ca un cuceritor însetat să domine, iar
acestea sunt: Ioana d’Arc, Richard al III-lea, Attila binele, de obicei într-o poziție defensivă, luptând
Hunul, Nero, Eduard al V-lea, Margareta de Anjou, pentru a pune capăt conflictului odată pentru
William Cuceritorul. totdeauna.

73
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Opera lui Martin oferă un contrast prin de gheață și foc scapă de utopicul „fericiți până la
prezentarea unei lumi nuanțate din punct de vedere adânci bătrâneți”. Mai mult decât atât, George R.R.
moral, cu personaje complexe provenite dintr-o Martin își îndeamnă cititorii să se îndepărteze
varietate de medii sociale și care luptă cu tonalitățile de gândirea binară, bine versus rău și introduce
de gri, nu cu alb-negru. „personajul gri”.

Am vrut să redau o anumită realitate umană.


Nu-mi place fantasticul în care toată lumea este fie Bibliografie
erou, fie personaj negativ, fie negru, fie alb. Prefer ITZOFF, Dave - George R.R. Martin on ‘Game of
să pictez cu nuanţe de gri. Cred că e mai apropiat Thrones’ and Sexual Violence, www.artsbeat.blogs.
de viaţa reală. Noi toţi suntem îngeri și demoni în nytimes.com/2014/05/02/george-r-r-martin-on-
aceeași piele. Facem lucruri bune și a doua zi, poate game-of-thrones-and-sexual-violence, consultat la
vom face lucruri teribile. Dar nimeni nu este un data de 5.02.2018.
personaj negativ în propria lor poveste. Toţi suntem MARTIN, Philip – Fantasy Is Not Escapist
eroii propriei noastre povești.10 Literature, www.fantasylit.com, consultat la data de
20.01.2018.
Dar ce este răul? Și ce îi face pe oameni să WALTER, Damien G. - George R.R. Martin’s
comită fapte rele? Oxford Dictionary vorbește Fantasy Is Not Far From Reality. www.theguardian.
despre o „profundă imoralitate și răutate”, The Free com, consultat la data de 17.01.2018.
Dictionary vorbește despre conceptul de „punct de WARNER, Andrea - George R.R. Martin for Non-
vedere moral greșit, wicked”, așa că, dacă ceva este Fantasy People, www.abebooks.com, consultat la
rău, se opune moralității. Dar a cui moralitate și data de 20.01.2018.
a căror standarde? Este o persoană rea dacă el/ea George R.R. Marin, (12.06.2017), http://www.
acţionează în funcţie de ceea ce fiecare definim ca goodreads.com, consultat la data de 7.01.2018.
moralitate? Benedict de Spinoza afirmă că binele
este ceea ce știm că este folositor pentru noi, și
răul este contrar, ceea ce ne împiedică să posedăm Note
binele. Din moment ce diferite societăți au diferite 1. Martin, Philip – Fantasy Is Not Escapist
standarde de moralitate și etică, răul este variabil. Literature, www.fantasylit.com, consultat la data de
Așadar, care definiție ar trebui luată în considerare, 20.12.2017. (t.n.)
cea a societății sau cea individuală? În opinia lui 2. Walter, Damien G - George R. R. Martin’s
Tariq Moosa, literatura este un mod de a testa toate Fantasy Is Not Far From Reality. www.theguardian.
aceste lucruri, confruntând vicisitudinile, diferența com, consultat la data de 17.01.2018. (t.n.)
între literatură și realitate fiind aceea că prima ne 3. George R.R. Marin, http://www.goodreads.
oferă siguranța de a le testa. Iar Martin are ca scop com, consultat la data de 7.06.2017. (t.n.)
final explorarea conflictelor interne care definesc 4. Itzkoff, Dave - George R.R. Martin on ‘Game of
condiția umană, pe care - inspirat de William Thrones’ and Sexual Violence, www.artsbeat.blogs.
Faulkner - o descrie ca singurul motiv de a citi orice nytimes.com, consultat la data de 5.02.2018. (t.n.)
literatură, indiferent de gen. 5. Termen popularizat de J.R.R. Tolkien (1892-
În viaţa reală, binele și răul nu sunt niciodată atât 1973).
de ușor de determinat și lupta dintre cele două este 6. Ibid. (t.n.)
una care are loc în interiorul fiecărei fiinţe umane. 7. Noiembrie 1440 - Scoția.
Oamenii se află undeva între cele două puncte, iar 8. De aici și inspirația pentru numele celor două
saga Cântec de gheaţă și de foc subliniază faptul că familii rivale Stark (clanul York) si Lanister (clanul
nu există, cu adevărat, un personaj negativ sau un Lancaster).
erou, cititorii fiind cei care vor fi părtinitori unui 9. Istoria Casei Stark.
anumit personaj. 10. Warner, Andrea - George R.R. Martin for
Lucrarea sa atrage cititorul tocmai din cauza Non-Fantasy People, www.abebooks.com, consultat
acestei reprezentări dure a unui rău triumfător, ce la data de 20.01.2018. (t.n.).
contestă cu dispreţ obișnuita și tradiţionala morală,
toate într-un mod foarte proaspăt și inovator. Cântec

74
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Sacrul
Poetica femininului

V iața creează. Viața


mutilează acolo
unde creează. Forma îi
extatică și Iubirea - în suprema cunoaștere pun
în mișcare resorturi sufletești. Izolarea este cheia
desăvârșirii și potrivit acestei idei, Rilke mărturisește:
urmează spiritului creator, „...nu am nicio legătură cu oamenii, nu particip
căci primordial este ceea la niciun cerc, la nicio mișcare: îmi sunt propriul
ce este transmis și mai cerc și propria mișcare spre interior: Așa trăiesc
apoi cum este transmis. eu...”3 Creația acestuia se măsoară în exprimarea
Limba trebuie să găsească inexprimabilului, căci transcede umanul într-un
un acord cu ea însăși; dacă plan metafizic. Dumnezeu vine în creație. El este
este lipsită de echilibru, natura tuturor lucrurilor, dar și creatorul suprem.
mult prea multele cuvinte Alungarea din Rai a cuplului adamic este
Ioana-Codruţa
Tudoriu pot compromite mesajul. secondată de o căutare continuă a unui centru de
scriitoare, SXEOLFLVWă În arta plastică mișcarea restabilire a echilibrului. Căzut în păcat, Adam se
este funcția care nu poate prăbușește mereu, în el însuși, ridicându-se iar:
fi împlinită și scopul literaturii este acela de a întregi „[...] se ridică ferm și bine-i pare/ că trăiește; ca
o unitate. Modernitatea este purtătoarea credinței plugarul care/ nu știa, lucrând întruna, cum din
că arta reprezintă drumul către libertate, așa încât grădina raiului prea plină/ spre pământul nou
lanțurile nu vor mai fi văzute ca obiecte de tortură, un drum să bată.”4 Legătura adamică e asemenea
pentru care trebuie folosite ura și brutalitatea în unui ceremonial, căci Eva-l urmează pe Adam
demersul de a scăpa, ci ca surse de a crește către spre moarte și Dumnezeul, revelat în prezent, ia
ceva, din interiorul lor. A trăi în întrebare este chipul unui străin: „[...] când pe bărbat ferm l-a
drumul bătătorit către miezul lucrurilor, însă văzut,/ ea-l urmă, spre moarte să se-ndrepte;/
procesul de creație și de asimilare a tot ceea ce este și pe Domnu-abia l-a cunoscut.”5 Poezia lui Rilke
gândit trebuie împlinit cu răbdare, căci „a fi artist este purtătoarea istoriilor, este continuatoarea
înseamnă: a nu face calcule și a nu număra, a te mitologiilor, căci domeniile sale de interes sunt
dezvolta ca și copacul, care nu-și grăbește sevele antichitatea și creștinătatea, deopotrivă. Trandafirii
și care stă consolat în furtunile de primăvară, fără Iubirii creștine față de Dumnezeu sunt de asemenea
spaima că ar putea să nu vină primăvara după cei înfloriți odată cu nașterea zeiței Venus. Ea este
asta.”1 Interiorizarea apropie de origini. Iubirea martor în Războiul Troian, apărând viața fiului ei,
și moartea nu sunt purtătoare de convenții. Arta, Eneas: „[...] Tu ai văzut băieții-nverșunați,/ cum doi
în chip natural, este aceea care stăpânește până la se-ncăierau pentru ceva,/ o ură ce se tăvălea pe jos/
excluderea tuturor formelor. ca fiara atacată de albine;/ comedianți umflați de
Din punct de vedere artistic, viața ratează, căci vanitate,/ cai furioși, în luptă prăbușiți,/ cu strâmbă
aceeași emoție nu poate fi trăită la fel. Judecata uitătură și rânjind, / de parcă jupuită-i țeasta toată.”6
literaturii este alta: „[...] se află Divina Comedia; Marea corporalizează. Materia, în dinamica sa
știu că, dacă o voi deschide într-un anumit loc, voi interioară și exterioară sondează originile: senzațiile
fi cuprins de o ură pătimașă față de cineva care nu se vor cufunda în adâncime, descoperind motorul
mi-a făcut niciodată vreun rău sau voi fi animat de o existenței: „[...] mergeți înăuntrul dumneavoastră
pasiune imensă față de cineva pe care nu-l voi vedea și încercați adâncimile din care vă izvorăște viața.”7
niciodată. Nu există vreo pasiune sau vreo trăire Trupul se desface din mare și la fel se desfac florile
pe care arta să nu ne-o transmită.”2 Ritualul Rozei trandafirilor albi din trupul zeiței, într-o mișcare
Mistice, Dumnezeul revelat Beatricei, viziunea circulară: „[...] În urma ei,/ pășind ușor pe tinerele
75
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
țărmuri, se ridicară toată dimineața,/ ca din Groaznica spaimă a necunoscutului. Fața nevăzută
îmbrățișarea, flori și ierburi,/ uimite-arzând. Iar ea a lucrurilor. Frica de a fi singur cu străinul. Privirea
porni în goană.”8 Uitarea se deschide lumii. Există un asupra străinului ucide și îngheață.
schimb, o interdependență, căci spațiul exterior se Superb este ceea ce nu are vreo limită de gândire,
interiorizează. Feminitatea este egală progresului și într-o mișcare totală, în cerc. Schimbarea nu există.
Rilke crede că va exista un moment ce va revela lumii Există însă o transformare, o trecere subtilă spre
- omul feminin, o fată și o femeie al cărei nume nu devenire. Fără arhetipul Iubirii, lumea nu poate
va fi doar opus masculinului, ci ceva independent, o fi îmbrățișată. Inocența nu cunoaște intenții și
forță proaspătă care se desprinde de superficialitatea capricii. Freamătul se produce în interior.
bărbatului în Iubire. Căci femininul crește în el însuși
un fruct dincolo de suprafața vieții. Iubirea, trăită Bibliografie
în rătăcire acum, se va rotunji, „va fi asemănătoare DURAND, Gilbert, Arte și arhetipuri: religia artei,
aceleia pe care o pregătim zbâtându-ne și istovindu-ne: traducere de Andrei Niculescu, București : Meridiane,
dragostea care constă în aceea că două solitudini se 2003.
apără reciproc, se învecinează și se înțeleg.”9 RILKE, Rainer Maria, Cornul abundenței, traducere
de Șerban Foarță, București : Humanitas, 2013.
Universul, într-o mișcare circulară se are în
RILKE, Rainer Maria, Jurnal, traducere de Mihai B.
posesie pe el însuși. Venus e întruchiparea lui anima, Dascălu, București : Ideea Europeană, 2010.
arhetipul mamei, ea dă naștere și hrănește, protejând RILKE, Rainer Maria, Scrisori către un tânăr poet,
dorindu-și să trăiască în creație și-n înțelegere. traducere de Ulvine și Ioan Alexandru, București : Facla,
Imaginile poetice revelează o mișcare din interior 1977.
către exterior: „[...] Cu greu se mai rabdă în sine;/ RILKE, Rainer Maria, Opera poetică, traducere de
mulți se umplură pe rând,/ că-s gata să-ncline,/ din Mihail Nemeș, Pitești : Paralela 45, 2011.
spațiul lăuntric curgând/ în zilele-ntruna mai pline/ WILDE, Oscar, Grădina lui Eros, traducere Monica
care sfârșesc indecis [...]”10 Râpeanu, București : Editura Fundației Culturale IDEEA
„Ideea de perfecțiune a frumuseții omului este EUROPEANĂ, 2004.
opera Divinității, care l-a conceput unic, după
propriile sale principii. Creaturile ce-au venit Note:
1. Rainer Maria RILKE, Scrisori către un tânăr poet,
mai apoi, s-au depărtat progresiv de perfecțiunea
traducere de Ulvine și Ioan Alexandru, Facla, București,
originară”11, omul trebuie să fie supus unui parcurs
1977, p. 29.
interior, abandonându-se, iarăși, unui parcurs 2. Oscar WILDE, Grădina lui Eros, traducere de
circular: <<Abandon entouré d’abandon, tendresse Monica Râpeanu, Editura Fundației Culturale Ideea
touchant aux tendresses... C’est ton intérieur qui Europeană, București, 2004, p. 168.
sans cesse se caresse, dirait-on>>12. Prind contur în 3. Rainer Maria RILKE, Jurnal, traducere de Bogdan
poeziile sale euri dublate de o dorință puternică de a Mihai Dascălu, Ideea Europeană, București, 2010, p. 398.
pleca de la origini, către origini, dovada unui parcurs 4. Rainer Maria RILKE, Opera poetică, traducere de
arhetipologic. Eurile sunt „personaje” din oglindă, Mihail Nemeș, Paralela 45, Pitești, 2011, p. 355.
supuse unui drum în cerc: „[...] între ea și oglindă 5. Ibidem, p. 356.
apare/ un spațiu ce pare/ că poate fi dus unde vrei, / 6. Ibidem, p. 325.
7. Idem, Scrisori către un tânăr poet, p. 19.
aparținându-ți aproape. Acest du-te-vino,-ntre ape
8. Idem, Opera poetică, p. 325.
părelnice”13 și „El în oglindă se răsfrânge, și, după, 9. Idem, Scrisori către un tânăr poet, p. 54.
trece mai departe; [...] Se întâmplă, însă, ca, spre 10. Idem, p. 390.
seară, când amintirea nu-i dă pace, / oglinzii, parcă 11. Gilbert DURAND, Arte și arhetipuri: religia artei,
mai opace, imaginea să i-o receară.”14 Oglinda este traducere de Andrei Niculescu, Meridiane, București,
obiectul aducerii aminte, activând Frumosul prin 2003, p. 51.
instinct, datorită, desigur, experienței. Aducerea 12. Rainer Maria RILKE, Poemele franceze, traducere
aminte, aducerea în conștiință, figurează drept de Constantin Abăluță, Limes, Florești-Cluj, 2013, p. 112,
imagine primordială. Visarea în oglindă, visarea „Părăsire-ncercuită-n părăsiri, duioșie țintind duioșiile
din interiorul apelor este în fapt o tensiune între toate/ Lăuntrul tău neîncetat se desmiardă, ce te miri.”
dorință și rezistența la dorință. Fie prin intermediul 13. Rainer Maria RILKE, Cornul abundenței, traducere
de Șerban Foarță, Humanitas, București, p. 152.
fanteziei, fie în faptul concret, poezia se realizează.
14. Ibidem, p. 153.

76
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Un roman „exotic”

M ult timp m-am


întrebat ce se
întâmplă în literatura
fac și mottourile – citate din Biblie și din acei poeți
americani, englezi recunoscuți ca vizionari profund
umaniști, alături de africanul Amilcar Cabral.
africană. Continentul îmi Străvechiul motiv inițiatic al drumului ia forma
lipsea de pe harta literară acestei construcții moderne cu semnificații atăt de
a lumii, considerându-l dramatice :
tocmai de aceea o zonă „Autostrada Transafricană este un omagiu
incitantă de inspirație. simbolic, deși neintenționat, adus celor care, fiind
Editura Polirom a publicat martori la ravagiile cumplite ale crimei, înșelăciunii
din 2014 romane ale și lăcomiei ce au trecut drept civilizație, fiind martori,
Virginia-Camelia scriitorului kenyan Ngũgĩ de asemenea, la mișcarea de rezistență pe care
Bobaru wa Thiong’o, sub genericul oamenii au dus-o cu mâinile crăpate, unghiile rupte
profesoară, Colegiul Naţional
„Al. I. Cuza” Galaţi „Scriitori contemporani, și inimile îndurerate. Au exprimat visuri înălțătoare
voci și tendințe noi în în mijlocul rânjetelor disprețuitoare, suspiciunilor
literatura universală de azi”.  și acuzațiilor de nebunie sau de căutare a unor căi
De ce Petale de sânge? Recomand romanul spre nemurire și a eternei vanități a tiranilor. Au
(traducere și note de Mihaela Negrilă) pentru văzut că punctul slab al rezistenței nu se afla în lipsa
evidentele sale calități literare și extraliterare. Este de voință, de hotărâre sau de arme, ci în faptul că
istoria recentă a Kenyei din perioada de după poporul african a îngăduit să fie împărțit în regiuni,
cucerirea independenței, dar nu aceea a marilor limbi și dialecte, în concordanță cu dorințele foștilor
evenimente politice, ci a oamenilor care trudesc, stăpâni și au strigat: Africa trebuie să se unească!”
învață sau profită, trădează. Uciderea învăluită în Autorul nu uită să mulțumească acelor care
mister a trei dintre proprietarii unei fabrici de bere i-au furnizat textele din cultura tradițională
declanșează o investigaţie plină de suspans. Dincolo inserate în roman – cântece de muncă sau satirice,
însă de această anchetă, poveștile celor patru imnuri religioase precum următorul, cântat într-o
suspecţi recompun o frescă devastatoare a unei ţări procesiune :
din Lumea a Treia și a unui popor care vede cum „Se zice că e foamete,/Dar nu se zice că e
liderii săi l-au dezamăgit iarăși și iarăși. Romanul foamete/Doar pentru aceia care/Nu vor să mănânce
se alcătuiește dintr-o juxtapunere de întâmplări și pâinea lui Isus.//Multe case, mult pământ și avere,/
scene, într-un stil aproape lipsit de ornamentare. Bani la bancă, multă educație,/Acestea nu potolesc
Dar pe lângă poveste se insinuează reflecția de un foamea inimii/Decât dacă oamenii mănâncă pâinea
realism tăios, ceea ce a produs un impact exploziv la lui Isus.//Uitați-vă la bogătași, la săraci și copii:/
apariția cărții, în 1977, guvernul kenyan dispunând Nu se clatină cu toții pe șosea ?/E din cauza foamei
arestarea scriitorului fără să fie formulate acuzaţii din inimile lor,/E din cauză că nu vor să mănânce
clare. Incidentul a fost relatat de ziare din întreaga păinea lui Isus!”
lume, iar încarcerarea lui Ngũgĩ wa Thiong’o a Noblețea cărții o dă forța acelei conștiințe
stârnit vii proteste din partea organizaţiilor pentru care poate judeca o realitate înșelătoare, într-o
apărarea drepturilor omului, precum și a unor continuă prefacere, nelăsându-se dominat de ea.
scriitori faimoși. Dacă „acesta este romanul african al secolului XX”
Din realitatea cea mai lipsită de poezie se disting (Moses Isegawa), cu siguranță și romanul african
simboluri ale noii lumi sau ale veșniciei : autostrada, al secolului XXI așteaptă să fie explorat, înțeles
muntele. Viața prostituatei Wanja se transformă și acceptat. „Mâine… mâine”, murmură în final
într-o alegorie a chinului, umilinței și supraviețuirii personajul, care știe că nu mai este singur.
întregii comunități. Ancorarea în universal uman o
77
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Verișoara Bette - Honoré de Balzac


Traducere în limba română de Eduard Claudiu Brăileanu

V olumul Verișoara
Bette (La Cousine
Bette, 1847) de Honoré de
și comunicarea în bibliotecă, organizat de Fundaţia
Concept în colaborare cu Ministerul Culturii și
Cultelor din România și cofinanţat de Uniunea
Balzac, publicat la editura Europeană prin Programul Iniţiativa Europeană
RAO, București, 2017, pentru Democraţie și Drepturile Omului, 2002.
656 pagini, în cea mai Ca Lector asociat la Centrul pentru Formare,
recentă traducere semnată Educaţie Permanentă și Management în Domeniul
de Eduard Claudiu Culturii din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor
Brăileanu, devine o parte din România și în virtutea profesiei și a dragostei
însemnată în palmaresul pentru cultură, a susţinut diferite conferinţe și
literar al acestuia. dezbateri: Elemente de relaţii publice într-o bibliotecă
Lucia Pătrașcu
scriitoare publică. Un posibil studiu de caz: Biblioteca Județeană
Cine este autorul „Panait Istrati” Brăila, la Biblioteca Judeţeană
acestei traduceri? „Nicolae Milescu Spătarul”, Vaslui; Managementul
Eduard Claudiu Brăileanu, este Profesor de limba proiectelor culturale în biblioteci și Relaţii publice
franceză; Șef serviciu „Relaţii Publice” la Biblioteca în biblioteci: Relația cu mass-media, mai 2004. Bun
Județeană „Panait Istrati” Brăila; Doctor în bibliologie vorbitor de limba franceză, s-a evidenţiat traducând
și știinţa informării 2008; traducător-interpret din/ volumul lui KIM Song Sou, Universul operei lui
în limba franceză autorizat de Ministrul Culturii și Panait Istrati (teză de doctorat), Editura Ex Libris,
Identităţii Naţionale și de cel al Justiției; absolvent al Brăila, 2008.
Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi, specializarea: Și iată, acum, această nouă traducere a celebrului
limba franceză - limba română, 1997. roman balzacian. Este un demers scriitoricesc ce ar
Deţine Certificat de compétence linguistique putea surprinde cititorul.
(Certificat de competenţă lingvistică) eliberat de
Institutul Francez București, 2002; Diplôme de langue Ce putem spune despre volumul La Cousine
(DL) eliberată de Alliance Française din Paris, 2003; Bette, de Honoré de Balzac, tradus de Eduard
Master în management cultural la Școala Naţională Claudiu Brăileanu?
de Studii Politice și Administrative București, 2004; La urma urmei, Verișoara Bette, acest roman
Master în managementul organizaţiilor culturale, de maturitate, ca și celelalte lucrări ce fac parte
Universitatea Paris Dauphine, Franţa 2007. din ciclul „Comedia Umană” (La Comédie
În dorinţa perfecţionării profesionale, a urmat humaine, ciclu în a cărui componenţă intră 95 de
diferite stagii de specializare: Procese democratice lucrări terminate, nuvele, romane și eseuri și 48
și educaţia adulţilor, Education Foundation of lucrări neterminate), a avut răsfăţul numeroaselor
Nordals (Danemarca) și Ministerul Culturii din traduceri în literatura universală și în cea română.
România, 1999; Conduite de projets en bibliothèques Acest ciclu poate fi considerat cea mai importantă
(Conducerea proiectelor în biblioteci), organizat lucrare, o reproducere a societăţii franceze din
de Maison des Cultures du Monde, la iniţiativa timpul său, ilustrând în detaliu peste 2000 de
Ministerului Culturii și Comunicaţiei (Franţa), personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii.
stagiu desfășurat la Paris și la Villeurbaine, la Școala Printre cele mai importante romane din Comedia
Naţională Superioară pentru Știinţe ale Informaţiei umană este și Verișoara Bette. Autorul romanului,
și pentru Biblioteci (ENSSIB), 2000; Relaţiile publice influenţat de Walter Scott, a avut la rândul său
78
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
influenţă asupra scrierilor lui Eugène Sue, Gustave subsol, realizând o traducere fluentă, agreabilă,
Flaubert, Émile Zola, Fiodor Dostoievski și Marcel nefracturată cu desele întreruperi explicative. Cu
Proust, determinând o adevărată școală balzaciană. atât mai mult cu cât traducătorul, cunoscând bine
În cultura română a avut doi admiratori de limba originală a operei respective, rămâne cantonat
valoare, George Călinescu, cel care, în articolele sale în arealul ei, citește și gândește în interiorul ei. Chiar
despre teoria literaturii milita pentru balzacianism, dacă majoritatea traducerilor parcurg un drum cu
exemplificând tehnica acestuia în romanul „Enigma hăţișuri lingvistice prin care traducătorul trebuie
Otiliei”, și Mircea Eliade, care, în tinereţe, și-a dorit să treacă fără a le netezi, el reușește să le păstreze
să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. intacte prin împletirea lor într-o frumoasă broderie
de limbă română.
De ce și cum a fost făcută această nouă Atunci când cititorul este din categoria celor
traducere? care abia descoperă lectura acelei cărţi, sarcina
Motivele ce l-au tentat pe traducător să se traducătorului devine mai laborioasă. Dacă nu ar fi
oprească la acest titlu au fost desigur originalitatea, o traducere de calitate, autorul nu ar putea îmbrăca
marea putere de observaţie și imaginaţia balzaciană, textul într-un fapt literar, ce-l va invita pe cititor
calităţi ce au însoţit această colecţie de romane și să cunoască opera literară respectivă sau să și-o
scurte povestiri, apărute sub pana lui Honoré de amintească de va fi uitat-o cumva. Trebuie să creeze
Balzac, unul dintre cei mai mari scriitori francezi în impresia că traducerea curge firesc, fără a permite
domeniul romanului realist, psihologic și fantastic. nuanţa că el, ca un intermediar, s-a interpus între
Pentru că, așa cum arăta Charles Baudelaire: „Toate opera originală și textul rezultat prin traducerea
personajele sale sunt dăruite cu acea vitalitate înfocată acesteia.
care l-a animat și pe el însuși. Toate ficţiunile sale sunt Prin această traducere, Eduard Claudiu
la fel de profund colorate ca și visele […], pe scurt, Brăileanu face un astfel de lăudabil gest de a
în Balzac, toţi, până și portarii, sunt geniali. Toate împărtăși cu cititorii săi bucuria unui text citit. Prin
sufletele sunt pline ochi de voinţă.” Și dacă o cităm pe lectura traducerii cu o structură a frazelor, potrivită
Mioara Izverna: „Dintre toate romanele și nuvelele lui pentru înţelegerea imediată, cititorul se simte mai
Balzac, Verișoara Bette este, poate, opera sa exemplară apropiat de romanul respectiv. Sigur că numai
sub raportul dramatismului. [...]. «Dramatismul» [...] calitatea traducerii, prin cunoașterea perfectă a
trăirilor acestor personaje ale căror pasiuni ajung limbii de origine, dar și a limbii române, pune în
până la monomanie este inextricabil susţinut de valoare opera respectivă, apropiind cititorul de ea.
dramatismul unor evenimente «exterioare», în care Altminteri, acesta ar fi definitiv îndepărtat, ceea
sunt implicate mari categorii umane, evenimente ce ar fi o triplă pierdere și pentru cititor, și pentru
pe care ele nu le pot controla, după cum nu-și pot traducător, și pentru nivelul cultural general.
controla, la un moment dat, propriul comportament, Iată de ce Eduard Claudiu Brăileanu, prin
mai mult sau mai puţin bine strunit în primele lui traducerea aceasta, printr-o autocenzură coerentă,
date, dar care se dereglează, se deteriorează până la a în această interpretare lingvistică suficient de bine
deveni monstrous și a ieși din zona umanului. Procesul documentată și nu foarte analitică, în pagini dense așa
acesta, lent la început, aproape invizibil, devine tot cum cere structura textului original, s-a străduit și a
mai evident, «accelerându-se», «precipitându-se» reușit să dea o formă proaspătă romanului Verișoara
spre «catastrofa» finală.” Trebuie să recunoaștem că Bette, de Honoré de Balzac, scoţând-l de sub supliciul
pentru un cititor se simte necesitatea traducerilor, erodării altor traduceri, fără a minimaliza cu nimic
mai ales atunci când acesta nu are lejeritatea citirii rezultatele lor (dacă am nota numai faptul că între
unei opere în original. anii 1955-1964, când literatura universală vestică era
mai sărac și mai stângaci prezentată, s-au tradus din
Cât este traducere pentru cititor și cât pentru opera balzaciană douăsprezece volume), apreciate
bucuria personală a autorului? în timp, lăsând cititorului plăcerea unei lecturi noi,
Aceasta ar fi o chestiune foarte interesantă. agreabile și folositoare.
Deoarece, atunci când cititorul are o cultură vastă, Un motiv ce ne îndrituiește să recomandăm acest
deci este un connaisseur, lucrurile pot fi mai simple. nou volum apărut pe plaja traducerilor literare sub
Traducătorul de bună calitate, care oricum respectă semnătura lui Eduard Claudiu Brăileanu.
forma originală, apelează la mai puţine note de
79
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Asceză și extaz

D aniel
Januvia.
Dragonului,
Corbu,
Insula
romanul
fapt la o aventură întru spiritul omenesc din toate
timpurile, omul, eternul naufragiat în propriul sine,
doritor de purificare, de acces la o lume spirituală
ascezei, Ed. Princeps superioară, mereu mai sus…
Multimedia, Iași, 2017 Este un tur de forţă prin care scriitorul Daniel
Corbu îi convinge pe cei care îl știu doar ca Poet,
Evident, titlul cronicii că este și un mai mult decât interesant prozator,
mele face o aluzie destul dând peste timp o replică unui Odobescu, cu al
de nediscretă la romanul său fals tratat de vânătoare: este un roman-eseu
lui Irving Stone, „Agonie înrudit îndeaproape, să spunem, cu „Amazoanele”
A.G. Secară și extaz”, unde viaţa lui Adrianei Babeţi, cu scrierile lui Mircea Mihăieș
critic și istoric literar Michelangelo primește o despre Joyce, Marlowe; cu siguranţă una dintre cele
replică literară… mai interesante cărţi ale anului editorial 2017!
La Daniel Corbu, eroul, Eduard Bazon, este un Tonul relatării sapienţiale mi-a adus aminte și de
artist plastic care este „format” dintr-un amestec „Citadela” lui Saint-Éxupery; din punctul de vedere
de Sabin Bălașa, Constantin Brâncuși, Gaugain, al „dragonului” Parsifal, cartea ar putea fi un God
Cioran, Robinson Crusoe, dar și… mai mult ca zis (l)a- novel, care, în romgleză, ar însemna o alt
sigur, Daniel Corbu. Desigur, Referenţialitatea, fel de apocalipsă, revelaţie a zeului, dar și un fals
muză generoasă, ar putea fi considerată ea însăși tratat de yoga, tot ziceam de Odobescu, ţinând cont
personaj, de la vechii greci, Biblie, ca să nu spun și de finalul propriu zis al „Januviei” în care artistul
autorii ei anonimi, vechii înţelepţi sanscriţi, trecând „își pulverizează” trupul și își unește spiritul cu
prin Lucreţiu, Toma d’Aquino, Shakespeare, Dante,
Cervantes, Chester, Blake, Milarepa, Li Tai-Pe, până
la Goethe, Andersen, Balzac, Tostoi, Eminescu,
Llosa, Heidegger, Bulgakov, Borges, Max Weber,
Frazer, Mircea Eliade, ca să dăm doar câteva nume
care apar menţionate și să nu trimitem și la alte
posibile filiaţii literare sau nu, dar mai ales muzicale,
pictorul Edi, așa cum era numit de către cei din
familie sau apropiaţi, fiind și un mare meloman,
pasiune care îi va prilejui o prietenie cu totul și cu
totul deosebită c-un Parsifal-Caliban care este un
dragon misterios, „dragon” în sensul foarte liber al
expresiei, el putând fi un varan sau ceva asemănător,
oricum o șopârlă imensă, rege neîncoronat al unei
insule de aproximativ 500-600 de metri lungime,
mult mai puţin ca lăţime (mai exact 97.050 metri
pătraţi), pierdută cam la vreo 2000 de kilometri de
coastele Australiei de Est…
Formula de roman de aventuri, de fapt „carte de
aventuri” (oarecum în maniera în care Tournier a
reinterpretat mitul lui Robinson) cu care este ispitit
cititorul neatent pe coperta a IV-a, se referă de

80
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
balsamul cosmic, divin; altfel spus, atinge Nirvana, măsuţă, s-o pot privi mai bine. Am văzut-o mai
sau ca să-l cităm pe alt personaj, nepotul său după aproape, o clipă, avea părul bogat și în dezordine,
soră, Tony Vianu, Eduard Bazon, „după detoxifierea iar, spre uimirea mea, chipul semăna cu al lui
totală, a reușit Shambala, adică părăsirea totală Albert Einstein. A început imediat să se destrame,
a spaţiului profan”, în al cincilea an de izolare pe iar eu nu-mi dau seama nici acum cum am scăpat
insulă realizând transa cataleptică și levitaţia… jos binoclul. «EDUCĂ-ŢI RĂBDAREA!» – am
Concret, manuscrisul care devine carte prezintă, auzit cu claritate vocea învăţătorului Dagupta.” (p.
în mare, primul an al prezenţei marelui artist 258)
cu origini române pe insula izolată din Pacific Ce rol au șerpii în această insulă, cine este
(cumpărată printr-un joc al destinului), însoţit de Dagupta, ce îl nemulţumește la creștinism pe acest
cântecul său de lebădă, și de doliul non-conformist nou român universal, Eduard Bazon, al cărui tată
pentru pierderea soţiei într-un accident de avion a fost preot ortodox, ce crede eroul despre artă în
care se prăbușește tot undeva în Pacific… Omul este general, și despre cea post modernistă în particular
un Călător în această lume/ viaţă, este unul dintre („Postmodernismul modifică. Dar marile partituri
simbolurile cărţii: în falsul jurnal al pictorului culturale individuale sunt adevăruri relevate, adică
găsim precizate găsirea unui cadavru vechi pe dogme clare, profiluri artistice clare și de reper
insulă, de fapt un schelet, și un cadavru nou pe un cultural mondial. Riscul e ca totul să se transforme
yacht în derivă: de aici dorinţa lui de a realiza și un într-o tragi-comedie nebună care nu are alt sens
monument al călătorului necunoscut, pe care îl și decât cel al dezorientării. Poate că asta e noua ordine
face, așezând la poalele lui scheletul acelui posibil impusă de americani prin postmodernism, sfârșitul
Giovanni, italian angajat de către spanioli pe o istoriei etc. Un fel de Babilon, unde nu se va ști nici
galeră… cine a scris Odiseea, nici Faust sau Regele Lear și nici
Bref, este o carte pe care o descoperi cu o bucurie cine a pictat Gioconda cea reprodusă în milioane de
de iubitor de robinsonade postmoderne (se poate exemplare pe tricouri și pe sacoșe. Deși promotorii
spune că „Januvia” este una dintre capodoperele unor astfel de curente artificiale pornite din economie
care lipseau postmodernismului românesc: și să de piaţă știu că arta are și o dinamică liturgică, că ea
nu uităm că Daniel Corbu este unul dintre cei mai tinde spre divinaţie.
apreciaţi teoreticieni ai postmodernismului!), care Arta de azi, în majoritatea ei, e o schilozenie
merge adăugat la festinul unui cititor de Michel crasă, o sărăcie intelectuală, pentru că nu urmărește
Tournier, William Golding, J.M. Coetzee, Yan Martel adevărurile din noi și de dincolo de noi. Toată
(Ce este Pi decât un alt fel de Robinson?), clasicul Renașterea a urmărit aceste adevăruri, după care
Jules Verne, Andy Weir, cu al său „Marţian” care a urmat decăderea artei având ca punct de plecare
nu este decât un pământean „uitat” dintr-o eroare desacralizarea lumii.” (p. 309)), spiritism, de amator
(se credea că este mort) pe planeta lui Carter al lui sau nu (p. 18), referinţele muzicale „începând” cu
Edgar Rice Burroughs… Într-o cu totul altă ordine Nini Rosso, „Il Silenzio”, continuând cu Ceaikovski,
de idei, ne putem gândi și la „Insula Matrioșka” a lui Strauss, Chopin, muzică pentru yoga, Demis
Gellu Dorian… Roussos, Nana Mouskouri, Beethoven ș.a.m.d.
Martor îmi poate fi Triada Mântuitor-Einstein- până la inevitabilul Anthony Copping, este,
Dagupta care apare la chemarea rugăciunii auto- evident, și o carte despre Singurătate și singurătăţi
naufragiatului: („Vechii greci spuneau că acela care este mulţumit
„Spre tine, Atoatefăcătorule și Atoateţiitorule, în singurătate, ori este animal sălbatic, ori zeu. Și
rugăciunea mea de fiinţă a unei mici lumi, pe o una și alta, spun. Dar în ce privește starea zeiască,
insuliţă depărtată de orice slăbiciuni și păcate, spre încă sufăr de acrofobie cronică.” (p. 39 sau „înclin
tine ruga de-a mi te arăta și de a-mi răspunde la să cred că Singurătatea e cel mai adesea o altă
întrebările mele! Arată-mi-te, Stăpân al meu și al formă de-a iubi”, p. 122), „visele ca prelungire a
tuturor! vieţii”, p. 51, „vorbesc de mărturisirea viselor ca de
Atunci am văzut înaintând pe puntea de pe o trădare, adică tot o violare a intimităţii”, dar este
Valea Șerpilor mirifica siluetă. Purta mantie albă și despre prieteni, din lumea artistică, dintre care
și baston. Înainta spre pavilion, dar atât de încet, nu se poate să nu reţinem un Olive Grenier, poet și
că-mi pierdeam răbdarea. Am luat binoclul de pe cercetător al religiilor (deosebit de vii și episoadele

81
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

sale de cercetare în mijlocul triburilor „sălbatice”) știu toate etapele, de la incipitul în tăietură până
sau pictorul François Hervé, ori ciudatul Victor la deznodământ și final apoteotic, în trombă. Ce
Lepole, tot artist plastic, Parisul putând fi și el să spun, nu m-a interesat nici punerea în pagină
considerat un personaj în sine; mai mult decât a poveștii, deși de la Forster știam că povestea e
interesant și un interviu publicat în revista „Art umbra oricărui gen literar. Chiar și eseul (să nu
World” (p. 106-110)! vorbesc de orice operă de artă, picturală, muzicală),
Toate acestea sunt de găsit în această „gnoză are nevoie poveste. (…) Între principiile retragerii
estetică” de unde nu puteau lipsi nici „piraţii”, care mele pe insulă figura, la loc de cinste, interdicţia
se arată ca niște turiști turbulenţi, gata să distrugă de a scrie, de a greși aruncându-mă în confesiuni,
un eco-sistem, alt simbol al umanităţii, coborând mărturisiri, aforisme sau în vreun jurnal precum
de pe un vas numit… „Dracula”, care ne amintește romanticul Robinson, cel creat de englezul Daniel
astfel de umorul hâtru al vecinului de peste timp Defoe. La ce bun, gândeam, aceste firimituri
al humuleșteanului… Vecinul vecinic Daniel egoiste, minuscule protuberanţe fiinţiale care
Corbu, care, ca orice creator care se respectă, nici nu opresc ruina, nu schimbă sensul căii fără
caută modalităţi noi de exprimare, mizând pe întoarcere și nici nu au calităţi literare pentru a oferi
un anumit tip de originalitate, ca și personajul cuiva emoţii estetice? Încălcarea acestei interdicţii
Eduard, dar și pe autenticitate, plonjând chiar o consider primul și cel mai mare păcat. (…) Zile
și în obsesia „primitivismului”, unui anumit soi întregi mi-am imaginat ducând la perfecţiune arta
de anticalofilism: desigur, parabola actorilor dialogului, precum profeţii în pustie, o artă în care
care interpretau în insula Tonga pe sălbaticii eram profan, dar care mă atrăgea însă nu scriind,
teoretic-turistic „autentici” fiind magistrală: ca nu oferindu-mi zilnic bucăţi slinoase de egoism,
și artiști, într-o lume desacralizată, falsificată, ne fărâme, idei morale, considerându-le învăţături și
va fi aproape imposibil să atingem perfecţiunea experienţă pentru viitorime.
înaintașilor! E o „Glumă” a destinului, oarecum ca Și pentru că de-acum nu mai am nimic de ascuns
în romanul lui Kundera, care ne reamintește, ca în și de oprit devoalării, adică expresia unei intimităţi
alt roman al lui, „Viaţa este în altă parte”, că și „arta vândute (sau violate pur și simplu), voi spune că
este în altă parte”… Continuând tot kunderian, trei erau interdicţiile frământate în minte înainte
insuportabila ușurătate a fiinţei poate fi, de fapt, de sosirea pe insulă: scrisul, impulsul sexualităţii
un exerciţiu care ne poate ajuta să atingem asceza și așteptarea. Toate au fost prezente, precum în
absolută, iluminarea, desăvârșirea, posibilitatea de filosofia lui Francis Bacon idolii peșterii.” (pp. 9-10)
a ne muta, vorba vine, lângă niște vecini perfecţi: Desigur, va urma ispita, încercarea:
Dumnezeu, îngerii, sfinţii… sau un dragon numit „8 septembrie – Am încălcat interdicţia de a
Parsifal, „iniţiatul care readuce pacea Graalului, scrie.”
eliberând-o pe Kundry de blestemul vrăjitorului Este interesantă meditaţia scriitorului Daniel
Klinsor”, dar numai după „izgonirea sa din templu Corbu asupra… scrisului, privit ca un blestem. Cert
după uciderea lebedei, în timpul rătăcirilor este că personajul, când va renunţa la această ispită
asemenea lui Ahasverus, când trece de la greșeală va începe să aibă progrese în efortul său spiritual.
la glorie, aduce pacea Graalului și liniștea Sfântului Cât despre arta dialogului, necesar nu numai pentru
Potir și crede în regenerarea omenirii” (p. 274), scurtele și rarele vizite ale prietenilor, printre care și
Parsifal, numit de Wagner „purul, inocentul nepotul Toby, rugat la un moment dat să vină mai
smintit” (p. 275)… rar, acesta a fost mai mult decât necesar pentru
Așadar, să începem cu… „Două foi de început”: întâlnirile cu dragonul Parsifal, întâlnirile cu acesta
„Sunt pictor. Numele meu este Eduard Bazon. și cu șerpii fiind printre cele dătătoare de fiori de tot
De curând am împlinit 63 de ani. Născut într-un felul, inclusiv estetici!
sat de munte din România, am imigrat mai întâi în Bref, o fugă de Babilon, într-un purgatoriu care
Franţa, apoi în Australia, la Melbourne. poate părea deseori un paradis, deloc traviamento
N-am exersat niciodată scrisul. Nu m-a atins (rătăcire morală și intelectuală), ca să mai facem
acest blestem. Și nici n-am avut vreo activitate de o referinţă la Dante, unul dintre scriitorii care îl
veleitar al literaturii. N-am excelat vreodată când obsedează pe personaj și, de ce nu, și pe scriitor!
m-am aflat în faţa unei compuneri, deși teoretic

82
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Locuirea în poezie de
Nicolae Grigore Mărășanu
și Viorel Coman

V olumul „Locuirea
în poezie”, Editura
Istros a Muzeului Brăilei
și a cumpenelor de fântână, până la adolescenţa
frenetică și maturitatea împlinite.
Și unul, și celălalt își apără intimitatea, nu
„Carol I”, 2017, 314 pagini, numai cea spirituală, ci mai ales „lungul drum” al
semnat de Nicolae Grigore devenirii scriitoricești. Nicolae Grigore Mărășanu,
Mărășanu și Viorel Coman, mai nostalgic, mai liric și mai... „cu capul în nori”;
este un dialog spiritual Viorel Coman, echilibrat, „lord” și cu morga de
între două conștiinţe vii, de „noblesse oblige” din dotare!
anvergură culturală; o șuetă În „Cuvântul înainte”, „Pledoarie”, cum o
amicală între doi intelectuali numește... „avocăţește” iniţiatorul acestei cărţi-
cu idealuri comune și dialog, profesorul și scriitorul Viorel Coman, este
Dumitru Anghel
scriitor preocupări artistice, scriitori tranșant, când... explică de ce s-a oprit la Nicolae
de marcă în zona literară a Grigore Mărășanu: „Am avut încă de la primele
Dunării de Jos și a Bărăganului. întâlniri revelaţia unui om contorsionat, cu
Cu un subtitlu lămuritor, „O estetică a anafoare interioare, cum au și apele dintre care vine,
supravieţuirii”, cartea oferă ritualica unei cu o poetică asupra căreia fie păstrase tăcere, fie nu
confruntări inteligente, cu o notă nostalgică fusese niciodată solicitat să răspundă; ...ilustrează
pe teme și motive dintr-un itinerar de creatori, azi un paradox, dacă nu al lecturii, în mod sigur al
diferenţiaţi nu atât de spaţii temporale, cât mai receptării” (pag. IX).
ales de orizonturi biografice, care s-au apropiat „Locuirea în poezie”, o carte cu un titlu-
prin similitudini culturale. Poetul Nicolae Grigore metaforă, pe un lait-motiv lămuritor: „O estetică
Mărășanu și criticul literar Viorel Coman și-au scos a supravieţuirii, cu trimiteri subtile, prietenești
săbiile din teacă pentru a rezista atacurilor paralele și inspirate, la un curriculum vitae poetic al unei
de pe scena unui duel al certitudinilor creatoare, impresionante opere literare dominată de un lirism
fiecare având la îndemână scutul de apărare al locativ, Delta Dunării și Mărașu, de la debutul
argumentelor, pe portative in allegro, într-un passo editorial cu volumul „Insula”, Editura Albatros,
doble din care doar sinceritatea fiecăruia dă valoare 1973, urmat la intervale decente și în creștere
dialogului. valorică de „Corabia de fosfor”, Editura „Eminescu”,
Un interviu uriaș, în care poetul N. Grigore 1976; „Umbra fluviului”, Editura „Eminescu”, 1979;
Mărășanu pare a fi cel mai solicitat de întrebările- „Enisala”, Editura „Albatros”, 1980; „Distanţa dintre
șoc ale partenerului său de dialog, intransigentul, mine și un iepure”, Editura „Eminescu”, 1983;
curiosul și „neastâmpăratul” critic și istoric literar „Capriciu pentru cele patru vânturi”, 1986; „Îngeri
Viorel Coman, dar are tactul, inspiraţia și click- și banjouri”, 1998; „Marţea canonului”, 2001, toate
ul de refugiu, cu care-l liniștește și-l lămurește pe la Editura „Eminescu”; „Sufletul cântă despre
scormonitorul său interlocutor. Fiecare își apără sine”, Editura „Decebal”, 2002; „Imparele” (sonete),
„câmpul de bătaie” al disputelor doar aparent Editura „Grai și Suflet”, 2007; „Deșertul invizibil”,
belicoase, pentru că, de fapt, gustă copios din Editura Tipo Moldova, 2014...
deliciile întoarcerii în copilăria miraculoasă din „Locuirea în poezie”, așadar, un dialog în care
Delta ostroavelor și a răsăritului de Soare sau a Viorel Coman își supune interlocutorul unei
câmpiei largi a Bărăganului cu dropiile maiestuoase „spovedanii” de intimitate și reculegere lirică, de fapt

83
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
o sinceră, emoţionantă și prietenească „gâlceavă” Toate întrebările, întreaga carte „Locuirea în
literară, în care unda de simpatie și mirajul poezie” a celor doi prieteni sunt de o seriozitate gravă,
comunicării sunt evidente, mascate, învăluite pe partitura emoţionantă a celebrei „Appassionata”,
doar de o străvezie imparţialitate, în limitele unei una dintre sonatele pentru pian de L. van Beethoven,
elegante și inteligente conexiuni culturale. din zona unor responsabilităţi de istorie literară;
Un dialog, interesant și vivace, cu „năzdrăvănii” chiar și atunci când blândul și nostalgicul poet N.
de tot felul, la limita de „...intrare în joc”, dar un Grigore Mărășanu se întoarce mereu la amintirile
joc al inteligenţei din care... „ies scântei!” din din copilărie: „... – În copilărie, tatăl meu, împreună
„spectacolul” confruntării; de unde rezultă că, din cu alţi săteni, au desţelenit cu plugurile trase de
copilărie, N. Grigore Mărășanu s-a aflat sub semnul patru boi un fund de iezer secat: Brătuleasa” (pag.
fascinant și benefic al lecturii, cu cărţi împrumutate 141), ca să constaţi că marii scriitori se pot naște
de la biblioteca satului și a aflat de vorbele bătrânului și la Humulești, „pe malul Ozanei cea frumos
cronicar: „...că nu este alta mai de curgătoare...”, ori la Mărașu, pe unde
folos zăbavă decât cetitul cărţilor”. trece Dunărea în drumul său spre
Sau că toată viaţa poetului s-a Marea cea mare. Cei doi scriitori se
aflat sub semnul onomastic al tachinează pudic supraveghindu-
Mărașului, localitatea din Deltă și discret... indiscreţiile sau
și Insula Mare a Brăilei, unde protejându-și intimitatea, într-o
s-a născut, a învăţat și s-a întors șuetă intelectuală din care răzbat,
nostalgic după împlinirea sa la limita rezervelor civilizate, doar
profesională și scriitoricească, puţine orgolioase autobiografii
adăugându-și cognomenul Mă- de creatori de literatură, cu care
rășanu, matrice biologică și fiecare și-ar putea revendica un
spirituală. loc important în arealul literar
La întrebările iscoditoare ale românesc, nu neapărat doar în
domnului Viorel Coman, Nicolae limita geografică a nașterii lor.
Grigore Mărășanu își face cunoscut Și poetul Nicolae Grigore
drumul în viaţă, cu studiile liceale Mărășanu, „interogat” în limitele
la Brăila și apoi la Galaţi, unde agresive ale unei „inchiziţii” de
va gusta din deliciile debutului conștiinţă artistică; și criticul și
publicistic la ziarul „Viaţa Nouă” istoricul literar Viorel Coman, pe
cu poezia „Simfonia muncii” și unde s-a integrat vieţii coordonatele unor „curiozităţi”, aparent „belicoase”,
culturale de la Dunărea de Jos, alături de scriitorii se dezvăluie într-un „pas de deux” de coabitare
Ilie Tănăsache, Valeriu Gorunescu... Se întoarce, conceptuală, fiecare apărându-și teritoriul spiritual
alteori, la studiile universitare juridice, de la Iași; la de participare. Viorel Coman pare a fi cel care...
viaţa culturală de la Brăila și la Cenaclurile literare zgândără intimităţi, din care s-au născut, egal,
pe care le-a monitorizat sau la izbânda sa de mare „locuirile” biologice și literare ale poetului N. Grigore
iniţiativă literară: Festivalul poeţilor din Balcani. Ca Mărășanu, iar acesta, cu modestie, dezvăluie lumii
membru al Uniunii Scriitorilor din România a fost orizonturi și motive artistice de... „ieșire în Agora”,
alături de Corneliu Antoniu în organizarea Filialei de fără ifose, fără paranghelii, vorba scriitorului Teodor
la Dunărea de Jos a forumului scriitorilor. Parapiru, și fără pretenţii de Premiul Nobel pentru
Indiferent cât de provocatoare sunt iscodirile Literatură.
la care este supus, replicile poetului N. Grigore „Locuirea în poezie” este o carte despre doi
Mărășanu rămân „calde” și, în afara ideii de prieteni scriitori, care s-au hotărât să se prezinte
conflict, le transformă în complimente manierate, singuri, într-o manieră în care ritualul existenţei
întorcându-se convingător în universul său natal cu lor de creatori de literatură are o consecvenţă
plauri și Deltă sau recitând dintr-un poem; „Există imposibil de perturbat și o nobleţe meritorie, iar
un timp al trăirii / și există un timp al evocării a demersul lor se conturează ca o epopee a memoriei
ceea ce ai trăit, /când cu veneraţie poţi vorbi / de personale bazată pe acumularea și suprapunerea
o călătorie în pântecul Leviathanului, / ori despre amintirilor.
umbletul magilor în deșert” (pag. 28).
84
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Poezia și proza lui


Nicolae Mărunţelu

C itind cele mai


noi cărţi ale
scriitorului Nicolae
pe Dumnezeu”: „Poetul suie la voi/ cu harfa pe
umăr/ o amforă plină cu vin/ întru fericită cântare/
lăudând pe Dumnezeu/ îmbrăţișând pe fiecare.”
Mărunţelu, toate Alegând drumul de Golgotă al Poeziei, N.
apărute la Editura Mărunţelu, în primul și în primul rând, Crede! În
Muzeului de Istorie Dumnezeul străbunilor săi! Și simte misiunea de
Galaţi anul trecut a propovădui cuvântul Mântuitorului! Un cuvânt
(„Lasă-mă sub aparte trebuie să fie rezervat poeziei sale patriotice,
cerul tău”, roman prea puţin și neinspirat abordată astăzi.
experimental, în care Îndatorat poeţilor mari ai naţiei române,
apare și multă poezie, Eminescu în primul rând, Nicolae Mărunţelu este
„La poarta împlinirii”, influenţat și de un Octavian Goga sau un George
Zanfir Ilie
bibliotecar, Biblioteca poezie religioasă, în Coșbuc. Iată un exemplu din „În România de azi”
„V.A. Urechia” care apar și eseuri (un poem mai vechi): „… E pară și foc,/ Mi-e teamă,
diverse, și „Poezia izvor Doamne, mi-e teamă!/ De lacrimile ce se aud prin
de lumină”, evident poezie), nu pot să nu remarc, case,/ Case dărâmate, arse/ În viaţa românului e
în primul rând hărnicia literară a autorului și apoi foc și pară,/ Pământul se dizlocă cu case,/ Izvoarele
componenta mistică a scrierilor sale. izvorăsc printre vase…/ Rămân din sate, dealuri,
Poate exagerând, după cum a făcut o parte a văi și povârnișuri!.../ Fântânile s-au umplut de mâl
criticii literare, Nicolae Mărunţelu și oase.”
poate fi comparat, păstrând Surprinzătoare sunt unele
proporţiile, cel puţin la nivel texte, eseuri sau nu, despre
local, cu un Ignatie Grecu, Săndel președintele Statelor Unite ale
Stamate, Paul SânPetru, Zorica Americii, Donald Trump, dar
Laţcu Teodosia, (unii dintre ei și despre președintele actual al
apreciindu-i la adevărata valoare României, Klaus Iohannis.
creaţia poetică, precum Ig. Grecu Nu închei înainte de a sublinia
sau Paul SânPetru, la care putem și lirica erotică a scriitorului,
adăuga și alte nume sonore, unde muza Antigona este
precum Dionisie Duma, Maria atoateprezentă: „O, draga mea
Timuc sau Tase Dănăilă), Nicolae Antigona/ Ești muza și izvorul/
Mărunţelu, după cum observa a.g. Poeziei mele,/ Ești vis, dragoste
secară, punând accentul uneori, ca și durere,/ Mi-ai luminat tristeţea
și în prima sa carte, pe un anume și anii,/ Din seară și până în zori/
anti-calofilism literar, poetul Ești visul meu, gingaș, frumos,/
având convingerea că nu șlefuirea Căutător de iubire și comori…//
exagerată, de dragul artei pentru Ești izvor de vise/ În sufletul meu/
artă, poate înduioșa sau îndupleca forţele sacre ale Imaginea ta vie…”
lumii… Scriitor în căutare de confirmare, Nicolae
Poetul Nicolae Mărunţelu poate fi comparat cu Mărunţelu poate emoţiona, fără de tăgadă!
acel poet al lui Ignatie Grecu din poemul „Lăudând

85
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Maestrul și… Julieta


(Testis – Sezonul II)

T eodor Parapiru,
Iudex, poeme, ro-
mane, scenario, parabaze,
un rege neguros, „Irod al Altora”, la care se revine,
ca „produs istoric”, în capitolul IV: „permanent,
ambiţiosul și orgoliosul Irod a suferit teribil de
istorii parenetice, entelehii, complexul originii sale edomite (urmașii lui
dialoguri, neoevanghelii, Esau, fratele mai mare al lui Iacov, căruia i-a
Ed. Senior, Călărași, 2017. vândut dreptul său de prim-născut pe un blid cu
linte)… evreii nu se împăcau cu gândul că perfidul
Începutul celei personaj uzurpase o dinastie glorioasă și nu îl
de-a doua cărţi din acceptau ca fiind al lor, atitudine care, în ultimii
experimentul literar ani i-au înmulţit și i-au agravat stările paranoice
A.G. Secară Testis, mai mult decât și criminale. Dacă, de-a lungul vieţii, se afirmase
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia”
surprinzător prin plasarea în calitate de militar aspru și exigent sau ca
în… „Atotputernicul și administrator nemilos, suspiciunea bătrâneţii l-a
Omniprezentul Tată Timp-Spaţiu” m-a dus cu transformat în asasin scelerat.
gândul la intercalările din „Maestrul și Margareta”, Din poruncă regală, moare Mariamne (n.n.
de Mihail Bulgakov, când se repovestea într-o soţie), în anul 29 î.e.n., apoi sunt daţi pe mâna
nouă devenită veche apocrifă evanghelie „vizita” călăului fiii avuţi cu ea (Alexandru și Aristobul),
Mântuitorului Iisus Hristos! iar în anul 4 î.e.n., cu o ultimă zvârcolire obsesivă,
Maestrul este aici chiar scriitorul Teodor ordonă să fie ucis Antipater (fiul din prima
Parapiru, Margareta este… o alt fel de Julietă, căsătorie, cu Doris). Bolnav și senil, înconjurat de
pe care aţi cunoscut-o în primul sezon/ volum! șopârle veninoase cu chipuri de fii și de slujitori,
Era Doamna care se înţelegea „cu toate făpturile dementul psihopat Irod este condamnat la veșnic
pământului, cu obiectele și cu fenomenele naturii”, oprobriu, în loc să fi rămas cu imaginea mototolită
o sfântă Francisc sui generis, despre care am scris de conducător circumstanţial, nedreptăţit, frustrat.
anul trecut că ar fi, pentru acel sezon, un fel de
„Personaj central, măcar oarecum de centru, *
Doamna Globală Julieta, un fel de Fefeleagă post- „1. De unde să știe bietul gândac nelegitim
meta-modernistă, în anul 2016 de numai 94 de ani Irod că ferindu-se de primejdii pământești firești
(acţiunea începe, vorba vine, acolo, în anul 2022), și frecvente, intră în conflict cu Eternitatea?... Cu
„o aproape”, apropo de iubirea aproapelui (și mai voie sau fără de voie.
ales a dușmanului), deziderat atât de greu de 2. El a exemplificat jalnic, un fel omenesc de a
împlinit, personaj care observă în finalul primului înţelege/ a nu înţelege ceva/ nimic din relaţia cu
supra-text că, „de la o vreme, toate zilele” i se Absolutul.” (p.15-16)
par de gunoi, adică acele zile în care vin mașinile Literatura enciclopedică, filosofică se îmbină
pe străzile unde gunoiul se ia doar o dată pe cu un anume lirism aducând aminte de un alt
săptămână!” experiment al scriitorului T. Parapiru, „Armele
Personajele primului capitol din carte (sezonul luminii”, exemplar în acest sens fiind textul
doi) sunt Magii Gaspar, Melchior și Balthazar, în „Corifeu – parabază breaking news -”, unde nu
al doilea apare „un personaj adulmecând spaime”, mai este urmată paradigma din „Armele…”,

86
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
rezultând un capitol de carte cu savoare S.F., parcă Teodor Parapiru își asumă acest rol, de
prezicând un nou „Blade Runner”: „În mod sigur, propovăduitor al adevărurilor mai puţin spuse,
undeva, cândva, sub supra/ vegherea și inspiraţia/ interpretând sau nu… Destinul (există câteva aluzii
transpiraţia cuiva, sunt întocmite datele scrierii și la acest aspect în carte, la pagina 55 punându-se
ale executării unei/ unor Evanghelii de către unul punctul pe un i relativ): demonstrează artistico-
sau mai mulţi roboţi, poate Matei/ Cyber X, poate știinţific că sunt niște mici erori în ceea ce privește
Marcu/ Robyn Y, poate Luca/ Robocop Z, poate calendarul creștin; mai arată, via Julieta, că, noi,
Ioan/ ADN Man…// Apoi, ucenicii se răspândesc/ oamenii suntem rude cu Poezia, „orice s-ar spune”,
în lanţ de apostoli metalici/ și cutreieră plaiurile p. 46, că, după cum am mai întâlnit sugestia
epice ale vorbirii/ suferind pe înţelesul tuturor,/ undeva, la început a fost (și) Călătoria („În fond,
până când unele circuite/ se supără, se defectează/ toţi suntem călători, Doamne-ajută! Unii mai
sau protestează până la epuizare,/ până la o re/ încolo și alţii mai încoace!”, p. 46), dar mai ales și
vedere apocaliptică/ pe cai albi, suri, negri, verzi,/ mai probabil, în ontologie parapiriană, oarecum
nechezând în toate limbile pământului:/ pax neo-romantic, la început a fost VISUL! A se vedea
vobiscum, moarte vouă și naștere nouă.” (p. 37) și „Sic tranzit gloria mundi!”, pp. 32-34.
Practic, bună parte din partea a doua a cărţii Întrebări vechi de când cultura generală (încă
sezonului doi, este poezie și vânare de poezie, o mai conta!) și mitologiile toate, cu accent pe cea
post-urmuziană parţială (ca să mai spunem de greco-romană, precum ce aţi face dacă, morţi fiind,
sonetul lui Leonardo da Vinci, încorporat la p. 47, vorba vine, ar trebui să vă întoarceţi o singură zi
trimitere și la o altfel de Cină de taină), lucidă, la vechea viaţă, „o zi de recurs la existenţă” (p.
raţională (dacă înţelegeţi paradoxul urmuziano- 58), întrebări asupra sensului existenţei umane
raţional!), abstract-ermetic cu măsură, însăși (vezi „Existenţă de unică folosinţă”, p. 69), asupra
Doamna Julieta, la reapariţia sa în „litero-nuvelă” absurdului, onirismului controlat de scriitor (sic!
solicitând „eroului” din sezonul I, Solo: „Te rog
frumos și foarte important să cauţi niște versuri
în Codexul acela și, dacă avem noroc, poate afli o
poezie adevărată!” (p. 42), în condiţiile în care poezia
„e specie pe cale de dispariţie” și, după cum observă
prietenește vecinul Marţian, „lumea se interesează
de reclame, de reţete, de răscoale democratice, de
profit, de manele, de fotbal, de scandaluri politice
sau neolitice, de apocalipsă, de starea viitorului și a
vremii, de jafuri oficiale sau ocazionale, de căsătorii
cu spumă sau de divorţuri în nămol, de moșteniri
furate sau ratate, de extratereștri ceţoși, de mașinării
cu drept de vot, de cipuri în cap, în burtă și în
organele de reproducere, de păduri tăiate, de păsări
și de insecte plecate în autoexil” (p. 45).
Miza ar fi… Adevărul (nu neapărat al
androizilor): „Câte se vor fi petrecut în timpul
sublim și, după aceea, în măsuri pământene, au fost
adevărate.” (p. 7). Un „Adevăr tăcut” (p. 24), Divin
de care se lovește un alt personaj, și al lumii, și al lui
Bulgakov, și al lui Parapiru: Ponţiu Pilat, care s-ar
fi sinucis „din ordinul noului Cesar, din disperare,
din plictiseală sau din interese personale.” (p. 25)
Pilat, despre care s-a mai zis: „Dincolo, în lumea
următoare, umbra lui nu se va putea spăla pe mâini
cu apa uitării, nu se va putea apăra de nimeni și de
nimic și nu va putea căuta leac de iertare.” (p. 26)
87
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
„Minunea minunilor, bucuria bucuriilor sau ispitele derizoriului, atrăgând atenţia asupra
blestem/ pedeapsă de îndreptare: TOŢI AŢI AVUT delirului discursului omenesc actual, aflat în faţa
ACELAȘI VIS.”, p. 101), „școlii și notei vieţii”… noilor paradigme ale revoluţiilor informatice,
Desigur, nu trebuie uitat și de subliniat satira la care oamenii („compatrioţi/ credincioși/ atei/
absolută a umanului, marcă înregistrată Teodor pământeni/ extratereștri/ măreţe genii umane și
Parapiru, cu un exemplu… monumental la propriu animale/ produse de linie/ nulităţi consumatoare
în acest tom, prin cele 12 statui ale milionarului în de speranţe/ papagali liberi și democratici”, supuși
bani adevăraţi Gil Fosa, care, după 70 de ani, cade vinilor străvechi, comuniste, turcești, fanariote,
într-o dambla pornită de la un vis! decebalice, zamolxixe, migratoare”) se vor adapta,
Partea a treia (prima parte se referă la unica… așa cum s-au adaptat cu viteza de melc a primelor
călătorie de până acum a Dumnezeului pe trenuri, la zeppeline, la formula 1, ideea de a
pământ, cu controversa legată de cronologia coloniza Luna și Marte…
evenimentului, în a doua sunt reunite personaje O Margaretă care apare, totuși, înspre final,
din primul sezon, cu invitaţii lor speciali… noi: „Madamme Endora sau Endorra”, probabil adeptă
de unde o serie de povestiri oarecum clasice, a veșnicei reîntoarceri nietzscheene (nu numai
singurele din acest sezon, în care apare personaj pentru o zi! Cu erata mai mult decât interesantă
și… social media!), „La răs/crucea dealului Golga”, și provocatoare și ea: FUGIT REPARABILE
merită, prin para…frazarea Apocalipselor de TEMPUS!, p. 5), strigă sfat (în pustiu de vis sau
tot felul, o atenţie deosebită, fiind, printr-un joc nu!) spre adaptare:
de oglinzi demn, adică ne-demn demn de zilele „Cale de îndreptare ar fi să dormiţi și, din când
circului nostru contemporan, o repunere în scenă în când, să visaţi că veţi fi răsplătiţi după merite
a posibilei reîntoarceri a Dumnezeului printre noi. și păcate, pentru credinţa, pentru voinţa și pentru
Magna commedia a fiinţei umane și a aspiraţilor dorinţele voastre de Înainte și de Apoi… dacă vi se
sale. La urma urmelor, ţinând cont de faptul că pare complicat și dacă sunteţi de părere că este mai
homo homini lupus, toţi trăim în bule fabulistice, ușor/ profitabil/ plăcut să repetaţi istoria, spovediţi-
care pot deveni chiar mistice. Pilat din Pont din vă îndureraţi cu premeditare și, după aceea, luaţi-o
prima parte devine aici Penţiu Pilat, șeful Postului de la capăt pe faptele voastre de jăratic. Izbăvirea
de Poliţie dintr-o localitate intrată fără să știe în stă pitită în voi, dar uneori suferă de singurătate și
criză identitară! Există și un director coordonator, trece la nivelul următor cu un glonţ, cu o funie de
Simon Calfa, educator de frunte al neamului și, gât, cu un accident rutier, cu o cădere îngerească
desigur, Infractorul („Iată omul!”), un „bătrân cu de la multe etaje, cu un înec luxos, cu voci mutante
părul lung și alb ca neaua, cu trup gârbovit și slab, în creier…”! (p. 102)
pe care curgea o manta albă, cândva, cu zeci, sute Dacă Madame Bovary știm cine a fost și dacă
sau chiar mii de ani în urmă.” (p. 88) Care ar putea „madamme Endora” este (T)eodor la puterea
fi nu Alfa și Omega, ci Delta, Jjohn/Iion Delta… n, avertismentul îndemn este mai mult decât
Bref, este o aproape ultimă provocare, ce nu îndreptăţit să fie luat în seamă! Hamlet o trimitea
sparie gândul, dar îl cutremură: ce ar fi dacă? Dacă pe Ofelia la mănăstire, îndemnul la sinucidere
am fi contemporanii Apocalipsei sau, dacă vreţi, poate va duce chiar acolo, deși este mai bizar! Dar
numai a revenirii Lui? Spune un doctor, probabil uneori lehamitei trebuie să i se cânte pre limba ei!
cu dinari: „Șocul resimţit de mulţi oameni ar putea Iudex dixit!
fi de maximă gravitate, atât în plan fizic, material, Julieta, și de pe coperta a IV-a (continuă
cât și în cel psihic, spiritual, la vederea uriașei experimentul din primul volum, cel intitulat
diferenţe dintre legendă și realitatea ei degradată, „Testis”: pe coperta a IV-a apare și aici un
rătăcită în crunt derizoriu”… text inedit, care nu este în interior, dar este
Jucându-se cu atotputernicia Marelui Posibil, complementar) își pregătește o apariţie mult mai
Anonim sau cu 1001 de nume, într-un stil consistentă în sezonul al treilea al unuia dintre cele
inconfundabil, T. Parapiru reușește aproape magic mai interesante experimente ale literaturii române
(doar este un magician patriarh, după cum îi spun contemporane.
prietenii!) să facă „ne/Voia Domnului”, sfidând

88
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
6&(1$ʕ,(&5$18/

Cinema

„The Last Jedi”, Star Wars VIII sau IX?

D e la „The Force
Awakens” încoace,
în cazul filmelor din
trebuit să fie –, atunci măcar decent), comparându-l
cu scenariul simplist al întâiului episod cu care a
debutat saga Războiului Stelelor.
universul Star Wars intru Ce nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă aceștia: nu
în sala de cinematograf ai cum să compari Star Wars VIII cu Star Wars IV.
cu scepticism amestecat „A New Hope”, cel din 1977, venea cu elemente
cu teama de a nu fi de o noutate absolută, de asta a devenit film-cult,
dezamăgit iremediabil. în limbaj de spectator uimit și peste vremi, „Laser,
„Star Wars VIII: The Last tată!”, „The Last Jedi” se chinuie să rămână în șablon
Jedi” e dezlânat, plictisitor, și, cu sforţări evidente, să fie un episod intermediar,
obositor și previzibil. Dă să de legătură între VII și IX. Fără elemente noi, doar
se ridice în partea a doua, efectele speciale, tehnicul (sonor, imagine) îl ţin
Adrian Buzdugan să prindă ritm, dar e prea cumva la suprafaţă și iau ochiul. Mark Hamill își face
scriitor târziu. Două-trei minute și el datoria de „bătrân”, ţine și el o parte din film,
fac tot filmul (un cadru dar asta nu înseamnă că și-a ascuns nedumerirea,
superb de western cavaleresc, un Luke ridicat la contrariat fiind de evoluţia, mai bine zis involuţia
valoarea unui Yoda sau Obi Wan, imagini de top cu personajului pe care l-a întruchipat și ridicat la
crucișătoare imperiale, peșteri fantastice etc.), dar rang de legendă acum trei-patru decenii. Conflictul
e al naibii de puţin pentru un film de două ceasuri bine-rău e calchiat după filmele precedente,
și jumătate. Îţi rămâne în minte că nimic nu-i nou reprezentanţii forţei întunecate sunt recrutaţi
sub soare și că Răul suprem din rândurile cavalerilor jedi
al galaxiei poate fi dus de nas puternici etc.
de-un ucenic mai spălăţel.
Interesant e că producătorii Cred că a venit timpul ca
au luat în calcul criticile aduse această companie Disney să se
filmului precedent, așa că hotărască pentru cine anume
prima parte a filmului îţi dă face seria Star Wars. Pentru
senzaţia de interactivitate, nostalgici, pentru tineri,
de postmodernism la glezna pentru copii? Până și un nas
broaștei. Dacă voi mai intra în sală să văd noua obișnuit va simţi în curând mirosul greu al șaormei
trilogie, a cărei realizare Disney vrea să i-o cu de toate. Să bagi sânge proaspăt în creaţia de-
încredinţeze actualului regizor, Rian Johnson, voi acum 40 de ani, asta nu mai poate readuce pe ecran
intra cu spaimă de-a dreptul. Dacă nu intenţionează candoarea poveștii originale, încetul cu încetul
să vină cu ceva absolut nou, personaje, mașinării, parcă pune pe picioare mai degrabă un monstru
făpturi depășind mucavaua Muppets, scenariu, Frankenstein jucând după normele atât de actualei
planete, lumi etc., nu „Jedi Must End”, „Star și ciudatei corectitudini politice (cavaleriţe Jedi,
Wars Must End”. Merită să vă duceţi la film întru afro-americani care fac și desfac principalele iţe
mângâierea nostalgiei sau ca să aveţi ce să postaţi ale poveștii etc.) Altceva. Complet nou, curajos.
pe Facebook. Noi lumi, noi intrigi. Și mult noroc! Generaţia
nouă e plictisită de imagini în mișcare, s-a dus
Unii iau apărarea scenariului lui Rian Johnson timpul nostru, al celor care colecţionau cu sfinţenie
(care a mers prea departe pentru a mai lăsa ceva fotograme, bucăţi din pelicula tăiată și aruncată de
pentru un episod IX, dacă nu memorabil – cum ar fi operator.
89
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
E E I E T

Ședinţa Consiliului Știinţific


al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
martie, 2018

Î n data de 28 martie 2018, la Biblioteca


Judeţeană „V.A. Urechia” a avut loc o nouă
întrunire a Consiliului știinţific, care a fost constituit
Filialei nr. 5 „Hortensia Papadat-Bengescu”, dar
perspectiva este de a se inaugura cel mai târziu în
luna iunie 2018, într-un spațiu alocat de Primărie în
și își desfășoară activitatea în conformitate cu incinta Pieței din cartierul Micro 20. De asemenea,
art. 55 al Legii nr. 334/2002, Legea bibliotecilor. rămân încă nerealizate câteva dintre propunerile
Acesta este alcătuit din personalități gălățene anterioare din cadrul întrunirilor Consiliului
din diverse instituții de cultură, învăţământ și științific: înființarea unui minipost de televiziune
administrație și are rol consultativ în domeniul care să promoveze activitățile Bibliotecii – inițiativă
cercetării știinţifice, al activităţilor culturale și în a scriitorului Theodor Parapiru, precum și ideea
dezvoltarea colecţiilor. Ordinea de zi anunţată a desfășurării periodice a unor întâlniri tematice
inclus: prezentarea Raportului Consiliului știinţific (istorie, religie, medicină etc.) cu personalități în
pentru trimestrul I 2018, înaintarea Proiectului cu domeniu, emisă de dr. Gheorghe Bugeag.
propuneri de activităţi pentru trimestrul al II-lea În ceea ce privește perspectivele, prof. dr. Zanfir
2018 și aprobarea acestora cu completările rezultate Ilie a adus la cunoștința auditoriului perioada în
în urma dezbaterilor. care se va desfășura ediția jubiliară a Festivalului
La întrunire au fost prezenţi 14 membri plini și Internațional al Cărții „Axis Libri” – 13-17 iunie
supleanți ai Consiliului știinţific. 2018, solicitând celor prezenți propuneri în
Ședința a debutat legătură cu personalitățile
cu urările de bun venit! – scriitori, academicieni
adresate participanților de – care ar putea fi invitate
către prof. dr. Zanfir Ilie, la eveniment.
directorul Bibliotecii „V.A. Au urmat alocuțiunile
Urechia”, care a supus apoi membrilor prezenți la
spre atenție și aprobare ședință, care au apreciat
programul, în conformitate întreaga activitate des-
cu ordinea de zi. fășurată de Biblioteca
Managerul a expus „V.A. Urechia”, menită
Raportul Consiliului să contribuie la creșterea
știinţific pe trimestrul I al nivelului de cultură al
anului 2018, după care a comunității gălățene.
punctat cele mai importante realizări ale Bibliotecii Scriitorul Victor Cilincă a propus ca la
„V.A. Urechia” din perioada precedentă, începând cu inaugurarea Filialei nr. 5 să se pună în scenă o
semnalarea principalelor publicații editate sub egida mică piesă de teatru, inspirată din opera Hortensiei
Bibliotecii - Axis Libri, Asociația, Oameni în memoria Papadat-Bengescu, în care personajele, îmbrăcate
Galațiului, Buletinul Fundației Urechia, Anuarul în costume de epocă, să prezinte aspecte din istoria
științific al Bibliotecii „V.A. Urechia”. Directorul a Galațiului. Sceneta ar familiariza publicul gălățean
menționat că sesiunile Salonului Literar „Axis Libri”, cu evenimentele istorice petrecute în orașul nostru
parte integrantă a ofertei culturale a Bibliotecii, în perioada Primului Război Mondial și a Marii
au avut, de asemenea, un impact deosebit pentru Uniri, fiind extrem de oportună în contextul în care
comunitatea locală în decursul primului trimestru. anul acesta este declarat Anul Centenarului Marii
În privința nerealizărilor, prof. dr. Zanfir Ilie și-a Uniri de la 1918 și Anul European al Patrimoniului
exprimat regretul că nu s-a reușit încă deschiderea Cultural.

90
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
E E I E T
Managerul Bibliotecii a semnalat că în data de de materiale cu privire la Marea Unire, care se
14 iunie 2018 se va desfășura în sala Aula Magna pot materializa ulterior într-o broșură dedicată
a Universității „Dunărea de Jos” o conferință Centenarului.
tematică ai cărei invitați speciali vor fi Alexandru Florenţiu Tanascov de al Anticariatul Cronos a
Cumpănașu și Dorel Vișan. asigurat auditoriul că în cadrul Festivalului „Axis
Scriitorul Theodor Parapiru a felicitat întreg Libri” va fi prezent cu documentele sale și chiar
personalul Bibliotecii pentru realizările obținute în intenționa să solicite o căsuță în acest sens.
decursul perioadei anterioare și a precizat că anul Scriitoarea Katia Nanu a apreciat sincer proiectele
acesta, fiind un an deosebit, merită tratat cu cinste, Bibliotecii, afirmând că sunt absolut generoase și că
apreciind că programul Consiliului științific este remarcă o disponibilitate către muncă a întregului
foarte bine întocmit. În acest context, a propus ca în colectiv. De asemenea, a subliniat în mod deosebit
cadrul salonului Literar „Axis Libri” să fie invitate colaborarea cu Universitatea și a propus realizarea
și oficialități locale, în scopul de a le convinge de unei ediții a salonului Literar „Axis Libri” în Aula
calitatea actului cultural și de necesitatea continuării Magna a acesteia, în prezența studenților.
finanțării evenimentelor culturale. Directorul Bibliotecii a informat auditoriul că în
Prof. Zanfir Ilie a precizat că în cadrul salonului data de 27 martie 2018 a fost semnat un Protocol
din data de 26 aprilie, de cooperare între municipiile
unde se vor lansa Galați și Cahul din Republica
lucrări ale unor Moldova, protocol care se referă
scriitori gălățeni la colaborări între cele două
– Teatru anglo- localități în diverse domenii:
american și Vita brevis economic, social, cultural,
de Jostein Gaarder, educativ.
ambele traduse de Scriitoarea Olimpia Sava a
Petru Iamandi și propus ca la inaugurarea Filialei
Poarta turcească, nr. 5 să se organizeze o expoziție
autor A.G. Secară -
vor fi prezenți printre
invitați și primarul și viceprimarul municipiului
Galați.
Prof. univ. dr. Simona Antofi a mulțumit
Bibliotecii și dlui Zanfir Ilie pentru sprijinul acordat
în realizarea proiectului Cronologia vieții literare
românești, precum și a altor proiecte culturale.
În același timp, a precizat că a devenit o tradiție
colaborarea între Bibliotecă și Universitate pentru
desfășurarea manifestărilor de anvergură organizate
de Facultatea de Litere. În privința Istoriei literaturii
gălățene, a menționat că este un proiect amplu, cu documente de la Casa Memorială „Hortensia
pentru realizarea căruia Universitatea poate pune la Papadat-Bengescu” din Ivești.
dispoziție resursa umană, care să facă cercetarea și Scriitorul Ion Manea a propus înființarea
documentarea necesare. unui punct de lucru care să funcționeze în cadrul
Prof. univ. dr. Simona Antofi a precizat că în Shopping City Galați, afirmând că sunt foarte mulți
cadrul Colocviilor Andrei Grigor din perioada 2-3 gălățeni care frecventează acest loc.
iunie sunt invitați să participe academicianul Eugen În încheiere, dr. prof. Zanfir Ilie a mulțumit
Simion, dna academician Maya Simionescu și alți celor prezenți pentru implicarea activă în discuții
membri ai echipei de la Institutul de Istorie și Teorie și a transmis tuturor sincere urări de sănătate și
Literară „G. Călinescu”. prosperitate și Sărbători Pascale fericite, alături de
Conf. univ. dr. Oana Cenac a adus în discuție cei dragi!
implicarea studenților în activitățile Bibliotecii,
menționând că ei pot fi antrenați în colectarea Consiliul Știinţific al Bibliotecii „V.A. Urechia”

91
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
E E I E T

Consfătuirea anuală a Asociației Naționale a


Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România
- Filiala Galați -

În data de 23 aprilie 2018 a avut loc, în Sala „M. x Premiul de fidelitate – peste 20 de ani de
Eminescu” a Bibliotecii „V.A. Urechia”, Consfătuirea activitate în Bibliotecă
județeană anuală a bibliotecarilor din județul Galați, 9Biblioteca Județeană și Municipală Tecuci
prilej de a discuta și despre activitatea ANBPR - 9Biblioteci Orășenești și Comunale
Filiala Galați din anul 2017.
Dl prof. dr. Zanfir Ilie, managerul Bibliotecii Au mai fost supuse dezbaterii următoarele
și președintele ANBPR Filiala subiecte:
Galați, a făcut o incursiune xInfluența Strategiilor
în principalele realizări ale Naționale asupra bibliotecii
Bibliotecii în anul 2017 și a publice
punctat câteva proiecte care se xDezvoltarea durabilă în
vor desfășura în anul 2018. biblioteci. Agenda ONU 2030
Dna Eftimie Geta, director xCentenarul României Mari –
adjunct și vicepreședinte ANBPR viziune, cunoaștere și promovare
- Filiala Galați, a a istoriei de acum 100 de ani:
subliniat în discursul Proiect educațional pentru copii.
său proiectele
ANBPR, precum și
stadiul implementării
lor la nivelul
Bibliotecii.
Cu această
ocazie, Filiala Galați
a ANBPR Galați a
acordat următoarele premii:
x Bibliotecarul anului – pentru activitățile
organizate cu adolescenți și copii, pentru creativitate
și originalitate
9 Biblioteca Județeană și Municipală Tecuci
9 Biblioteci Orășenești și Comunale
x Bibliotecar manager – implementarea
politicilor culturale și a standardelor de performanță
în cadrul colectivului
9 Biblioteca Județeană și Municipală Tecuci și
Fundația A.J.
9 Biblioteci Orășenești și Comunale
x Debut în profesie și/sau activitate publicistică
9 Biblioteca Județeană și Municipală Tecuci
9 Biblioteci Orășenești și Comunale Zanfir Ilie, președinte Filiala Galați a ANBPR

92
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
E E I E T

Ziua Internațională
a Cărții și a Dreptului de Autor
și Ziua Bibliotecarului din România

L a inițiativa UNESCO, începând cu anul


1995, se sărbătorește pe întreg mapamondul,
în data de 23 aprilie, „Ziua Internațională a
Sala Senatului din incinta Universității „Dunărea de
Jos”, o întrunire profesională cu tema: „Bibliotecile
și necesitatea implicării în dezvoltarea durabilă”
Cărții și a Dreptului de Autor”, având drept scop Au fost susținute următoarele lucrări:
promovarea lecturii, publicării și a drepturilor 1. Anca Laura Grigorov – Universitatea
de autor, încurajarea și atragerea tinerilor spre „Dunărea de Jos” Galați - Conceptul de siguranţă și
bibliotecă, spre carte și lectură. securitate în bibliotecă;
De fapt, originea acestei sărbători este mult mai 2. Dorina Bălan – Biblioteca „V.A. Urechia”
veche: în Spania, în această zi, fetele primeau flori, Galați - Dezvoltarea durabilă și aplicabilitatea sa
iar băieții cărți. Astăzi, toate țările omagiază în data în bibliotecă – Agenda ONU 2030;
3. Gina Mocanu - Liceul Teoretic „Emil
Racoviță” Galați – Proiectele educaționale și
biblioteca școlară;
Au fost decernate următoarele 3 (trei) premii:
x LUCICA VELICHE (Biblioteca „V.A.
Urechia” Galați) - pentru dezvoltarea serviciilor în
promovarea lecturii și oferirea accesului la informație;
x GINA MOCANU (Liceul Teoretic „Emil
Racoviță” Galați) - pentru merite deosebite în
folosirea tehnicilor noi de abordare a lecturii;
x FLORICA CRISTEA (Biblioteca Universității
„Dunărea de Jos” Galați) - pentru implicarea în
de 23 aprilie, cartea și pe toți cei care îi slujesc cu activitatea științifică din domeniul biblioteconomic
credință - autori, editori, bibliotecari, cititori și (Biblioteca Universității „Dunărea de Jos” Galați).
librari.
Cu ocazia acestei zile,
Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia” a organizat o serie de
manifestări, în colaborare cu cele
două asociații profesionale din
care face parte.

Întrunirea profesională a
Asociației Bibliotecarilor din
România (ABR) – Filiala Galați
Asociația Bibliotecarilor din
România, Filiala Galați împreună
cu Biblioteca Județeană „V.A.
Urechia” și Biblioteca Universității „Dunărea de Jos”
au organizat, pe data de 25 aprilie 2018, ora 1300, în Dorina Bălan, președinte, Filiala Galați a ABR

93
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
E E I E T

Ioan Toderiță
un Ion Barbu al poeziei gălățene

N ăscut în data de 2 a lunii florar din anul


1943, profesorul-scriitor Ioan Toderiță
își trage, de trei sferturi de veac, seva din rădăcinile
Tuluceștiului, o comună învecinată orașului Galați.
Profesor de matematică de peste 40 de ani, cu
aproximativ același număr de cărţi publicate (poezii,
romane și evident lucrări de specialitate) și-a descoperit
pasiunea pentru scriere pe vremea când era elev al
Liceului „Vasile Alecsandri”. A debutat ca poet în revista
gălățeană „Pagini Dunărene”, în anul 1973. De atunci și
până la Revoluţia din 1989, Ioan Toderiţă nu a mai scris
nimic pentru că, spunea dumnealui într-un interviu,
„am simţit că nu puteam să scriu în contextul de atunci,
observând foarte atent realităţile totalitarismului, până
am ajuns la o stare de repulsie”.
S-a reapucat de scris publicând o culegere de
probleme care s-a bucurat de mare succes, fapt care l-a
motivat să-și continue traiectoria literară din tinerețe.
Poeziile sale, în cea mai mare parte, au ca sursă de inspiraţie matematica, domeniu care capătă valențe lirice
și devine simbol și laitmotiv.
Încercând să-l imite în limbaj și stil pe Ion Barbu, Ioan Toderiță este ca și acesta un altfel de poet al
literaturii române, un creator al unui univers liric și stilistic echivoc, un poet al esenţelor exprimate într-un
limbaj sibilin, care exprimă atât de mult în cuvinte puţine, încât se poate afirma că poate sintetiza chiar și
un univers într-o singură carte.
Omagiul pe care vi-l aducem în semn de recunoaștere a colaborării cu dumneavoastră, sperăm
să se constituie într-un îndemn de a continua cu aceeași putere de muncă și cu același devotament și în
deplină sănătate să vă bucuraţi de răsplata meritelor și strădaniilor ce le-ați depus în slujba învățământului
și culturii!
Să ne trăiţi întru mulţi și rodnici ani, DOMNULE IOAN TODERIȚĂ!
Cu cea mai aleasă prețuire,
Redacţia AXIS LIBRI

94
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
E AL EDITORIAL

Richard Morgan, Carbon modificat


traducere de Petru Iamandi

B ritanicul Richard Morgan (n. 1965), istoric de profesie, își plasează


romanele – un amestec de science fiction și intrigă polițistă - într-o lume
a viitorului, distopică, unde călătoria interstelară este facilitată de transferul
conștiinței unui individ dintr-un corp într-altul. La conducerea acestei lumi se află
o elită care își impune voința prin sisteme de forță alcătuite din structuri militare
și paramilitare și prin manipularea prin toate mijloacele a majorității. Carbon
modificat (2002), primul din seria Takeshi Kovacs, urmat de Îngeri sparți
(2003) și Furii dezlănțuite (2005), descrie ancheta pe care Kovacs, fost agent
special, o întreprinde pentru a elucida moartea survenită în condiții suspecte a
unui bogătaș. În 2003, Carbon modificat a primit Premiul Philip K. Dick pentru
Petru Iamandi
traducător, conf. univ. dr. cel mai bun roman din 2002, iar anul acesta a fost adaptat pentru televiziune,
Universitatea „Dunărea într-un serial de mare succes.
de Jos” Galați
Fragment

PROLOG Partea mea de arsenal era mai puțin subtilă.


Pistolul Smith & Wesson, argintiu, masiv, și
Cu două ore înainte de ivirea zorilor ședeam patru grenade halucinogene, ultimele rămase.
în bucătăria cu pereții coșcoviți și fumam una Dunga subțire, stacojie, din jurul fiecăreia lucea
din țigările lui Sarah, ascultând furtuna de intermitent, de parcă ar fi vrut să se desprindă de
afară și așteptând. Millsport se dusese demult la învelișul din metal și să plutească până la micile
culcare dar, departe, curenții oceanului încă se rotocoale de fum ce se înălțau din țigara mea.
mai împiedicau de bancurile de nisip iar vuietul Deformări ale semnificanților, efectul secundar
ajungea până la țărm și dădea târcoale străzilor al tetrametului pe care îl luasem după-amiază,
pustii. Dinspre valurile învolburate plutea o ceață pe chei. De obicei nu fumez când sunt cu mintea
ușoară ce se lăsa peste oraș ca niște cearșafuri de limpede, dar nu știu de ce tetrametul mă face să
muselină, aburind geamurile bucătăriei. pun mâna pe țigară.
Cu simțurile ascuțite am inventariat pentru În ciuda vijeliei de afară, le-am auzit. Elicele
a cincizecea oară în noaptea aceea arsenalul de sfârtecau noaptea, grăbit, sacadat.
pe masa de lemn plină de scrijelituri. Pistolul Am stins țigara, nu foarte impresionat de
Heckler & Koch, cu fragmentație, al lui Sarah, propria persoană, și m-am îndreptat spre dormitor.
părea că-mi face cu ochiul în lumina difuză, Sarah dormea, un ansamblu de sinusoide de joasă
tocul deschis așteptând încărcătorul. Era arma frecvență sub un singur cearșaf. Părul bogat, negru
ideală pentru asasini, mică și total silențioasă. ca pana corbului, îi acoperea fața iar o mână cu
Încărcătoarele stăteau lângă ea. Sarah le degete lungi îi atârna peste marginea patului. În
înfășurase într-o bandă izolatoare ca să se știe că timp ce o priveam, noaptea se umplu brusc de
e vorba de muniție: cele verzi pentru a adormi lumină. Unul dintre paznicii orbitali ai Lumii lui
victima, cele negre pentru a-i inocula venin Harlan își exersa tirul asupra oceanului. Tunetul
de păianjen. Cele mai multe încărcătoare erau se rostogoli din cerul zdruncinat bine și zăngăni
înfășurate în negru. Cu o noapte în urmă Sarah geamurile. Femeia din pat se mișcă și își dădu
folosise o mulțime de încărcătoare verzi contra părul din ochi. Privirea ei limpede, strălucitoare,
paznicilor de la Gemini Biosys. mă găsi și se opri asupra mea.

95
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
E AL EDITORIAL
— La ce te uiți? — Trage în gaură.
O voce răgușită de somn. Sarah era pe podea, lângă pat, cu mâinile la
Am schițat un zâmbet. urechi, neatinsă de explozie. Îmi auzi strigătul
— Hai, nu te mai codi. Spune-mi la ce te uiți. și, în cele câteva secunde pe care le câștigasem
— Mă uit și-atât. Trebuie să mergem. cu grenada, se dezmetici, întinse brațul și trase.
Sarah ciuli urechile și auzi elicopterul. Somnul i Dincolo de perete vedeam mai multe siluete,
se scurse de pe față. Se ridică în capul oaselor. ghemuite, așteptând ca grenada să-și facă efectul.
— Unde sunt sculele? Am auzit bâzâitul de țânțar al celor trei gloanțe
Așa le spuneam noi, agenții speciali. Am zâmbit, monomoleculare care pătrunseră, invizibil, în
cum zâmbești atunci când vezi un vechi amic, și comandantul trupei de asalt, prin costum și apoi
am arătat spre lada din colțul camerei. prin carne. Comandantul scoase un icnet ca și
— Dă-mi pistolul. cum s-ar fi chinuit să ridice ceva foarte greu, în
— Înțeles, să trăiți. Negru sau verde? vreme ce veninul de păianjen își înfigea ghearele
— Negru. Am încredere în amărâții ăștia cât în sistemul lui nervos. Am rânjit și am dat să mă
într-un prezervativ din hârtie igienică. ridic de pe podea.
M-am întors în bucătărie și i-am încărcat Sarah tocmai își îndrepta pistolul spre cei de
pistolul, m-am uitat și la al meu, dar l-am lăsat dincolo de perete când un al doilea soldat apăru
acolo. În cealaltă mână am luat, totuși, o grenadă brusc în pragul bucătăriei și o izbi cu pușca de
halucinogenă. M-am oprit în pragul dormitorului și asalt.
am săltat armele în palme ca și cum aș fi vrut să-mi Din genunchi, am văzut-o cum moare,
dau seama care e mai grea. fiecare secundă. Atât de lent, ca un film rulat cu
— Ceva care să meargă cu pseudofalusul? încetinitorul. Soldatul lăsă țeava mai jos și își lipi
Sarah se uită pe sub coama de păr negru, ca Kalașnikovul de piept, ca să-i atenueze reculul la foc
o seceră pe fruntea ei înaltă. Tocmai își trăgea
o pereche de ciorapi-pantalon din lână peste
coapsele de un alb îmbietor.
— Al tău are țeava cea mai lungă, Tak.
— Nu lungimea…
Am auzit amândoi în același timp. Un clic dublu,
metalic, dinspre coridor. Privirile ni se întâlniră în
mijlocul camerei și, preț de o clipă, în ochii ei am
văzut propria uluire. Apoi i-am aruncat pistolul
încărcat. Sarah întinse brațul și îl prinse din zbor,
în vreme ce peretele se prăbușea cu un zgomot
asurzitor. Suflul mă azvârli într-un colț și de acolo
pe podea.
Probabil ne localizaseră cu senzorii termici
și apoi minaseră tot peretele. De data asta ca să
meargă la sigur. Primul care pătrunse prin gaura
din perete era un soldat îndesat, îmbrăcat ca
pentru un atac chimic, cu masca pe figură și cu un
Kalașnikov cu țeava scurtă în mâinile acoperite de
mănuși.
De pe podea, simțind cum îmi țiuie urechile,
am aruncat grenada spre el. Fără să scot cuiul,
oricum inofensivă în fața unei măști de gaze, dar
soldatul nu avu timp să vadă despre ce era vorba
în timp ce se rostogolea spre el. O pară cu patul
Kalașnikovului și se dădu înapoi, holbându-se sub
mască.

96
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
E AL EDITORIAL
continuu pentru care arma era atât de cunoscută. cavitatea toracică. Aproape contemplativ, am întins
Mai întâi trase în pat, prefăcându-l într-o mare de mâna, am găsit gaura și am astupat-o cu două
fulgi și bucăți de saltea, pături și cearșafuri, apoi în degete. Buricele degetelor zgândăriră osul rupt
Sarah, care încerca să se ferească. Am văzut cum din rană și dădură peste ceva moale, care pulsa.
gloanțele îi sfârtecă piciorul mai jos de genunchi, Glonțul trecuse pe lângă inimă. Am gemut și am
apoi corpul, bucăți de țesut, însângerate, smulse încercat să mă ridic, dar geamătul se transformă în
din pielea ei albă … am văzut-o cum se prăbușește tuse și gura mi se umplu de sânge.
prin cortina de foc. — Nicio mișcare, nenorocitule.
Am sărit în picioare când pușca de asalt șovăi Strigătul, mult distorsionat de șoc, țâșnise din
și, în cele din urmă, încetă să mai tragă. Sarah se gâtul unui tânăr. M-am gârbovit de durere și am
rostogolise pe burtă, de parcă ar fi vrut să ascundă privit peste umăr. În spatele meu, în pragul ușii,
răul pe care i-l pricinuiseră gloanțele, dar eu oricum un tânăr în uniformă de polițist ținea cu ambele
vedeam totul ca prin ceață, o ceață roșie. Am țâșnit mâini pistolul cu care tocmai mă împușcase. Se
din colțul meu fără să-mi dau seama ce vreau vedea că tremură. Am tușit din nou și m-am întors
să fac. Soldatul nu mai avu timp să-și îndrepte spre masă.
Kalașnikovul spre mine. L-am pocnit Pistolul meu Smith & Wesson
direct în burtă, i-am blocat arma și era la nivelul ochilor, lucea,
i-am făcut vânt înapoi, în bucătărie. argintiu, exact în locul în care
Țeava Kalașnikovului se prinse în îl lăsasem cu mai puțin de două
clanța ușii și soldatul îl scăpă din minute în urmă. Poate că tocmai
mână. Am auzit cum arma îi cade acele câteva clipe, care trecuseră
pe podea, în spatele meu, în timp ce de când Sarah încă mai era în
amândoi ne rostogoleam după ea. viață și totul era bine, îmi dădură
Cu iuțeala și forța dată de tetramet putere. Cu mai puțin de două
am reușit să-l încalec, să mă apăr de minute în urmă aș fi înșfăcat
încercările lui disperate de a mă lovi, arma, m-aș fi gândit cum s-o
i-am prins capul în mâini și l-am izbit folosesc, de ce nu și acum? Am
de gresie ca pe o nucă de cocos. scrâșnit din dinți, am apăsat
Prin mască am văzut cum privește și mai tare rana cu degetele și
cu ochii pierduți. I-am ridicat capul m-am ridicat, clătinându-mă, în
și i l-am izbit din nou, simțind cum se picioare. Gura mi se umplu din
turtește. Trosnetul mă întărâta, drept nou de sânge. M-am sprijinit de
care l-am mai izbit odată. Urechile marginea mesei cu mâna cealaltă
Richard Morgan și m-am uitat din nou spre
îmi vuiau, ca furtuna de afară, și
undeva îmi auzeam vocea cum strigă tot felul de polițist. Simțeam cum buzele mi se retrag de pe
măscări. Când să-l izbesc pentru a patra sau a dinții încleștați în ceva care aducea mai degrabă a
cincea oară, am simțit o lovitură între omoplați rânjet decât a grimasă.
și, ca prin farmec, din piciorul mesei țâșniră mai — Kovacs, nu mă sili să trag din nou.
multe așchii. Două dintre ele mi se înfipseră în față. M-am chinuit să mai fac un pas spre masă și
Brusc, fără să știu de ce, furia mă părăsi. Am lăsat m-am lăsat pe ea cu coapsele, horcăind, cu sângele
capul soldatului, cu blândețe aproape și, ridicând dând pe dinafară. Pistolul lucea ademenitor pe
nesigur o mână spre obrazul care mă ustura din lemnul scrijelit. Afară, fulgerul trimis de unul
cauza așchiilor, mi-am dat seama că fusesem dintre paznicii orbitali asupra oceanului umplu
împușcat și că glonțul îmi străpunsese pieptul, bucătăria cu nuanțe de albastru. Auzeam cum mă
trecând și prin piciorul mesei. Am privit în jos, cheamă furtuna.
consternat, și am văzut o pată de un roșu întunecat — Am spus să nu…
ce se lățea pe cămașă. Nu mai aveam nicio îndoială. Am închis ochii și am apucat pistolul de pe
O gaură de mărimea unei mingi de golf. masă.
Imediat veni și durerea. De parcă cineva îmi N.R.: Volum în curs de publicare la Editura Paladin,
trecea rapid o rașchetă din fibre de oțel prin București.

97
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI
AR

Cuprins

Anul Centenarului Marii Uniri de la 1918 Coperta 2


2018 - Anul European al Patrimoniului Cultural Coperta 2

EDITORIAL
ZANFIR ILIE - De ce și cum iubesc Galaţiul? 1

BIBLIO-BREVIAR
CAMELIA BEJENARU - Portretele lui Mihai Viteazul în colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia” 5
ANCA LAURA GRIGOROV - Limbajul comun de etică și deontologie al
bibliotecarului român 7
MIHAELA BĂRBULESCU - Biblioteca, un mediu propice dezvoltării metodelor de
comunicare 11
LUMINIŢA GOLEANU; DENISA ALBESCU - Biblioteca Municipală „Paul Păltănea”,
cinci ani în slujba cititorilor gălăţeni 13
CATRINA CĂLUIAN - Limbaje de indexare folosite în structurile infodocumentare (I) 15

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”


SILVIA MATEI - Salonul Literar „Axis Libri” la început de stagiune și de an 2018 18

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: RECENZII


VIOLETA MORARU - Silvestru, Aurelian. Cavalerul cu aripi de petale.
Iași: Princeps Multimedia, 2018 22
DORINA BĂLAN - Ciupercă, Livia. Vlăstare de la Dunărea de Jos. Iași: StudIS, 2017 23
ANDREI PARAPIRU - Necula, Ionel. Uricar la Poarta Moldovei de Jos. Vol. X.
Tecuci: Grapho Press, 2017 24

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: EPIGRAME


VASILE MANOLE 25
IOAN FĂRCĂȘANU 26
IONEL JECU 27

GALERIA DE ARTĂ
CORNELIU STOICA - Mihaela (Misha) Diaconu – Metamorfozele metalului 28

LOCALIA

NECULAI SAVA - Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea Eparhia Dunărei de Jos (I) 31
EUGEN HOLBAN - Ritual străvechi Joia iepelor – „Amazoanele” de pe colinele Covurlui 33

PERSONALIA
CAMELIA TOPORAȘ - Neculai Ignat, singurul prefect social-democrat de Covurlui 35
LIVIA CIUPERCĂ - Gheorghe I. Tohăneanu 38
MARIA STANCIU - Părintele Jean Popovici (1914-1994), un slujitor de nota zece (I) 41

ROMÂNIA CENTENAR
LETIŢIA BURUIANĂ - Galații în lumini și umbre: deceniul premergător Marii Uniri
în viziunea canadiencei Ethel Greening Pantazzi 44

98
AXIS LIBRI An XI, nr. 39, iunie 2018
AR

AUREL BALABAN - Amintiri de neuitat (II) 47


NĂSTASE MARIN - Și totuși… UNIREA 51
GABRIELA DICĂ - Ion I.C. Brătianu - personalitate istorică cuprinsă în proiectul educațional
pentru copii Centenarul României Mari 53

REFLECŢII DIALOGICE
GHIŢĂ NAZARE - Profesor Mioara Enache, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar
al Județului Galați - Interviu 54

CUTIA DE REZONANŢĂ
LEONARD MATEI - Poeme 57
URFET ȘACHIR - Poeme 58
SEBASTIAN GOLOMOZ - Poeme 60
MIHAELA-CRINA AVRAM - Noxe și psihoze 61
ANGELA BURTEA - Ninge în aprilie 62
VIOLETA IONESCU - La masă cu anticii (I) 63

CONFLUENȚE CULTURALE
THEODOR PARAPIRU - „Zona Giudecca”/„La Zone Giudecca”/
„The Giudecca Area / Zone” 66
ZANFIR ILIE - Un veac de duminici într-o carte-înger 67
RADU MOȚOC - Capela românească din Baden-Baden (II) 69
ADRIANA CARMEN JURJAC - Cântec de gheață și foc, un vis febril între fantastic și
actualitatea socio-politică 72
IOANA-CODRUȚA TUDORIU - Sacrul. Poetica femininului 75
VIRGINIA-CAMELIA BOBARU - Un roman „exotic” 77
LUCIA PĂTRAȘCU - Verișoara Bette - Honoré de Balzac. Traducere în limba română de
Eduard Claudiu Brăileanu 78
A.G. SECARĂ - Asceză și extaz 80
DUMITRU ANGHEL - Locuirea în poezie de Nicolae Grigore Mărășanu și
Viorel Coman 83
ZANFIR ILIE - Poezia și proza lui Nicolae Mărunţelu 85
A.G. SECARĂ - Maestrul și… Julieta (Testis – Sezonul II) 86

SCENA ȘI ECRANUL
ADRIAN BUZDUGAN - „The Last Jedi”, Star Wars VIII sau IX? 89

EVENIMENT
Ședinţa Consiliului Știinţific al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi - martie, 2018 90
Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor și Ziua Bibliotecarului din România 92
Consfătuirea anuală a Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din
România. Filiala Galați 93
Ioan Toderiță, un Ion Barbu al poeziei gălățene 94

SEMNAL EDITORIAL
RICHARD MORGAN - Carbon modificat, traducere de Petru Iamandi (fragment de roman) 95

99
An XI, nr. 39, iunie 2018 AXIS LIBRI

Editura „AXIS LIBRI”


a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
semnalează următoarele apariții:

2017

Bucătăreasa și prezumția de nevinovăție, Vol. II, Aripi de gând... : Antologie de proză scurtă și
Torna, Torna, Fratre! / Grigore Postelnicu eseuri / Colegiul Național „Costache Negri”
Ceremonii în travesti / Gheorghe Gurău Galați
Magia pietrei / Petru Todoran Dumnezeu, Diavolul, Îngerii și creația lor - Omul /
Cartea copilăriei / Petru Todoran Sam D. Oprea
Gardienii: Adevărul / Raluca Daniela Răghină O viață într-o carte / Dumitru Tiutiuca
Emigranţii / Costel Crângan Pro Boholț ediția a V-a
Sidex, o viață de om, vol. 1: Mărirea / Petru Oameni de lângă noi - O istorie a vieții sanitar
Todoran medicale din Vrancea și Ținutul Putnei (1800-
Sidex, o viață de om, vol. 2: Pe val / Petru 1960) / Cezar Cherciu
Todoran Mihai Eminescu - gândirea religioasă arheică /
Sidex, o viață de om, vol. 3: La vale în goana după Dumitru Tiutiuca
profit / Petru Todoran Destine artistice / Corneliu Stoica
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2016
Cine a golit Prutul de pește / Katia Nanu

N.R.: În numărul următor vom prezenta informații privind desfășurarea ediției a X-a a Festivalului
Internațional al Cărții „Axis Libri”

Publicație editată și realizată cu sprijinul financiar al


Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Galați.

Lucrarea de artă grafică de pe coperta I a fost realizată de artistul


Gheorghe Andreescu.

Director: ZANFIR ILIE


Redactor-șef: Dorina Bălan Revista Axis Libri este membră ARPE
Secretar general de redacţie: A.G. Secară (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi
Redactori: Silvia Matei, Camelia Toporaș, Violeta Moraru, Editurilor).
Catrina Căluian, Ioana-Monica Chicu
Tehnoredactare: Sorina Radu
Ilustraţia revistei a fost realizată după colecţiile
Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi.
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16.
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Responsabilitatea asupra conținutului intelectual
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/ al articolelor aparține în exclusivitate autorilor.
ISSN: 1844-9603

100