You are on page 1of 104

AXIS LIBRI An XI, nr.

40, septembrie 2018


EDITORIAL

Când vine timpul privirii în urmă...

„Ș i văzând un
smochin lân-
gă cale, S-a dus la el,
și criterii, mai ales pentru aceia care lucrează în
domenii de creație, de înaltă poziție socială sau de
suprem sacrificiu. Dar a lăsa ceva palpabil în urmă,
dar n-a găsit nimic în el rămâne ca un principiu ce respiră fără preget și în
decât numai frunze și a aerul sfânt al credinței străbune, dar și în acela al
zis lui: De acum înainte, propriului destin uman și social.
să nu mai fie rod din În iureșul viselor și îndrăznelilor clocotind în
tine în veac” (Matei, clepsidra tinereții, ne avântăm cu toții spre un viitor
21, 19). Celebra pildă care pare mult prea departe pentru a fi luat în seamă
biblică a smochinului ca reper imediat, fiecare își vede de rostul său, mai
neroditor are sem- mult sau mai puțin conștient de misiunea care i-a
Prof. dr. Zanfir Ilie nificații profunde fost încredințată, de mersul misterios al stelei care-l
manager, în lumea credinței veghează, șansa jucând adesea rolul factorului din
Biblioteca Județeană religioase, dar poate urmă, destinul trage de multe ori cu ochiul spre
„V.A.Urechia” Galaţi fi interpretată cu tâlc cel pe care-l poartă spre înainte și îi mai transmite
și cu folos și în lumea câte un impuls sau o încurajare, dar, dincolo de
reală, cea a vieții de zi cu zi, pentru fiecare om în parte. toate acestea, dincolo de ceea ce s-ar putea numi
Se spune că Iisus, venind din Betania și flămând soartă sau predestinare, rămâne ca singură energie
fiind, s-a apropiat de un smochin întâlnit în cale, inepuizabilă și determinantă, munca, strădania
cu intenția de a lua câteva fructe. Negăsind nimic continuă, curajul de a merge mereu mai departe,
în coroana lui decât frunze, l-ar fi blestemat să nu chiar dacă eșecul stă întotdeauna la pândă sau nu,
mai rodească niciodată. Povestea a fost interpretată toate cele visate merg așa cum și-ar dori fiecare.
în mai multe tonalități, mai ales că nu era vremea Vine însă o vreme a împlinirilor (sau a
smochinelor în ziua întâmplării și mai ales că până decepțiilor?), o inevitabilă etapă de bilanțuri și
atunci Iisus nimic nu făptuise decât doar în numele autoevaluări în care propria conștiință îți cere să pui
binelui și al iertării, și atunci de ce ar fi blestemat El în balanță tot ceea ce ai înfăptuit în mulții ani care
nevinovatul copac? În plan religios, morala poveștii s-au strâns în argintul tâmplelor, tot ceea ce ai depus
se referă cu siguranță la datoria drept credinciosului în dreptul binelui și frumosului, dar și în acela al
de a răspunde în orice moment chemării Domnului, nedreptului și urâtului, ca să poți în cele din urmă,
în plan laic însă, morala ar consta în îndemnul de a după înclinarea balanței, să te consideri sau nu
nu fi niciodată neroditor precum smochinul acela. printre aceia care nu și-au irosit viața în ademeniri
La noi, la români, există o parabolă sau mai și iluzii deșarte, ci că ai reușit să lași urmașilor tăi,
degrabă o povață, mult mai pământeană, deci mai societății în general, bulgărașul de aur de multe
conectată la viața reală din comunitățile de bază, carate strâns din nisipul faptelor și ideilor pe care
rurale în esență, la începuturile civilizației, aceea le-ai semnat cu numele și cu sufletul.
care rezidă în datoria oricărui om de a construi o Este știut că individul nu se poate realiza
casă, a sădi un pom și a da viață unui copil. Înțeleaptă niciodată în individualitatea sa, că tot ceea ce se
și cuprinzătoare învățătură, căci cu ce ar putea sfinți adună în jurul său ca realizare sau împlinire depinde
omul mai bine locul său, oricare ar fi el, decât cu un în mare parte de contextul social al evoluției, de
adăpost pentru viitor, un copac care să dea roade totalitatea instituțiilor și organizațiilor, entităților, de
și un copil care să-i ducă numele și pomenirea mai complexitatea relațiilor individuale care acționează
departe? Sigur, pentru omul modern dezbaterea ca un mediu dens de energie coordonatoare și
în sine ar putea trimite la cu totul alte principii productivă. În aceste condiții, numai în mică parte
3
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
EDITORIAL
contează aptitudinile, talentul, predispozițiile sau evenimente la săvârșirea cărora ai contribuit
native cu care ne înzestrează natura. Omul este un sunt prezentate și dezbătute în presă și, nu în ultimul
individ esențialmente social și, ca atare, el trebuie rând, când în rețele de socializare ești întâmpinat
să se supună în armonie coordonatelor juridice, cu aprecieri pozitive și mulțumiri, devine evident
morale și spirituale ale timpului în care trăiește. că datoria pe care ți-ai însușit-o sau care ți-a fost
Un individ născut în cea mai aleasă societate, dar încredințată a fost bine îndeplinită. Și nu este
crescut în pădure nu va fi în final decât un animal recompensă mai mare pentru propria strădanie decât
sălbatic și, invers, un copil născut într-o societate bucuria împlinirii, iar aceasta se poate manifesta
primitivă, dar crescut într-un segment de elită al în diverse moduri și nuanțe, de la mascarea ei cu
civilizației are toate șansele să devină o personalitate desăvârșire, într-o modestie exemplară până la
complexă, de mare valoare profesională și morală. explozia gălăgioasă și de nestăpânit de tipul aceleia
Și cum nimeni nu poate da un verdict fără a avea în pe care o trăiește momente în șir o echipă sportivă
spate un fundament, nimic nu poate fi mai relevant care tocmai a învins într-o confruntare aprig
decât fapta în sine, înfăptuirea, sau, mai bine zis, disputată.
succesiunea de înfăptuiri care se depune sau nu în Pe de altă parte, victoriile de fiecare zi ale oricăruia
biografia unei persoane sau a alteia. dintre noi trebuie raportate nu numai la propriile
Numai acela care va lucra cu pasiune și smerenie bucurii sufletești, dar și, mai ales, la înaltele cerințe
pentru semenii săi, pentru bucuria care se naște zi de sociale, culturale și spirituale, la comandamentele
zi pe chipul celor din jur se poate mândri cu reușitele legilor evoluției, ale progresului. Căci una este să fi
vieții sale. Adevărul acesta este cu atât mai profund terminat de ridicat o anexă gospodărească a unei
cu cât acela care strânge case oarecare dintr-un sat
multe palate, sădește și alta e să se isprăvească
păduri întregi de copaci o măreață ctitorie, cum
și lasă în urmă o liotă de ar fi aceea a Palatului
odrasle va fi cel mai iubit Navigației din Galați,
dintre pământeni, ca să dat în folosință la 1912,
folosim celebra expresie proiectat de celebrul
a lui Marin Preda, pentru Petre Antonescu (cel ce
că acela, prins în lupta desenase și Primăria din
aprigă de îmbogățire Capitală și Facultatea
neîntreruptă pentru sine de Drept din București)
și pentru moștenitorii lui, edificiu de reper, ce
nu va fi atins niciodată de rămâne pentru vecie în
aripa izbăvirii. Când constructorii înalță o casă, ei arhitectura și bogăția patrimonială a orașului de la
depun aceeași osteneală ca și muncitorii care făuresc Dunăre. De altfel, tot ceea ce ne înconjoară acum
o corabie, ca și sondorii care aduc la suprafață țițeiul în Galați, de la cele mai vechi biserici (catedrale),
de sub pământ, ei nu se gândesc în timpul muncii la palate, la cele mai recente ctitorii moderne și
ceea ce va rămâne în urmă, lucrează doar pentru îndrăznețe, cum ar fi noul Sediu al Primăriei,
că așa i-a învățat biserica, școala, societatea și, la reprezintă comoara inestimabilă pe care generațiile
sfârșitul zilei, vor pleca osteniți, dar mulțumiți acasă, anterioare, de la primii localnici așezați cândva, cu
acolo unde copiii lor își fac lecțiile pentru orele de milenii înainte, pe malul Dunării și până la cele
învățătură de a doua zi. La fel gândește și profesorul, mai recente, care și-au lăsat semnătura sub istoria
medicul, aviatorul, scriitorul, actorul sau preotul. noastră, capitol după capitol și an după an. Tocmai
De aceea, conștiința curată a îndeplinirii menirii de aceea, în multe dintre scrierile mele, anume
cu care ai fost investit la venirea pe pământ este cea despre această neprețuită comoară a noastră am
mai pură și mai frumoasă recompensă a întregii menționat, încercând să înalț punți de legătură între
strădanii personale. primele ctitorii de la începutul erei creștine și până
Dar atunci când oamenii te opresc pe stradă și la acelea care vor veni și care se află încă doar pe
îți mulțumesc pentru ceea ce ai făcut cu o zi mai planșetele proiectanților.
înainte, când ești invitat să participi la evenimente „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte//
de mare importanță locală și națională, când fapte Decât un nume adunat pe-o carte,/ În seara
2
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
EDITORIAL
răzvrătită care vine/ De la strămoșii mei până la energia s-a consumat în van și că în locul reușitei
tine,/ Prin râpi și gropi adânci/ Suite de bătrânii apare prăpastia eșecului, al disprețului celor din jur,
mei pe brânci/ Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă/ a judecății opiniei publice și a posterității. Dacă,
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” – scria, în poezia dimpotrivă, plusvaloarea adusă strălucește ca o
„Testament”, Tudor Arghezi. Simbolul moștenirii încununare a tuturor eforturilor depuse, se poate
de preț este la marele poet român cartea, dar ea, spune că reușita este deplină și că „investitorul” se
cartea, poate reprezenta, într-o înțelegere mult mai poate bucura de toate consecințele unui „profit”
generoasă, orice înfăptuire importantă pe care un care nu este doar material, de vreme ce bucuria
tată, moștenindu-și părinții și străbunii, o lasă fiului/ împlinirii reprezintă, întotdeauna, cea mai de preț
urmașilor, ca fundament („treaptă”) în tot ceea ce recompensă de ordin moral.
va putea săvârși el de-a lungul vieții sale. Motivul În toate acestea există, trebuie să existe, un
moștenirii este unul destul de frecvent și în folclorul echilibru perfect între subiectivitatea individului și
românesc, fata babei este rea ca și mumă-sa, iar fata cerințele logice și legice ale societății. Cu cât fiecare
moșului este la fel de bună și săritoare ca și tatăl, fiii individ reușește în inițiativa sa, oricare ar fi ea, cu
împăratului, de la cel mare la cel mai mic, încearcă atât societatea are mai multe șanse să prospere, și cu
să salveze cu râvnă împărăția, dar numai faptele vor cât societatea este mai sus pe treapta progresului și
dovedi cine este capabil și cine nu, feciorul născut a bogăției, cu atât tânărul pornit în viață are condiții
într-o familie sărăcăcioasă ajunge, în cele din urmă, mai bune, mai stabile și mai certe de reușită. Nu
prin osteneală și omenie, să cucerească lumea, și așa trebuie uitați însă nici cei care nu se pot bucura de
mai departe. Sensul adânc al acestor binecunoscute laurii victoriei, mai ales într-o societate ca a noastră,
basme este tocmai sublinierea permanentei dorinți și precum a altor țări europene dezvoltate, în care o
de autodepășire, de învingere a tuturor greutăților serie de factori macroeconomici greu de controlat
ivite în cale și de atingere a obiectivului propus. produc abandon școlar, analfabetism, șomaj, stări
Libertatea de acțiune, democrația, independența infracționale severe, cu o gamă vastă de manifestări,
economică, promovarea pe toate canalele a de la dopaj la crimă. O mare victorie, de data aceasta
spiritului întreprinzător, într-un cuvânt, tot a întregii societăți față de aceste categorii de tineri
setul de noi condiții pe care-l asigură societatea neadaptați ar fi mai importantă decât oricare altă
contemporană, față de cele precedente, în ceea ce realizare, și aceasta pentru că, dacă generațiile care
privește realizarea individuală, oferă un mediu vin nu beneficiază de cele mai bune condiții de
extrem de propice îndeplinirii celor mai îndrăznețe afirmare, viitorul nu poate fi optimist.
visuri, claritatea formulării obiectivelor, puterea de Vine, așadar, o vreme a bilanțului și toate aceste
muncă, abnegația, pasiunea, consecvența și tot ceea frământări ale mele nu dovedesc altceva decât marea
ce ține de dialectica reușitei fiind determinante în iubire pe care o port semenilor mei, orașului, țării,
obținerea succesului. Pe de altă parte, nici eșecul idealurilor mărețe ale întregii omeniri. Eu am clădit
nu trebuie considerat ca un punct final sau ca o o casă, am plantat mai mulți copaci și am un fiu
catastrofă, ci doar ca o etapă nereușită și ca un bun aflat acum la nivelurile de vârf ale performanței în
prilej de lansare într-o alta, mai bine gândită, mai domeniului pe care și l-a ales, și anume informatica
bine susținută de efort și, prin urmare, cu mai multe (ca să nu mai amintesc și de cei doi nepoței),
șanse de izbândă. întrunesc, prin urmare, toate condițiile reușitei, așa
Apelând la un termen de bază al economiei de frumos formulate în conștiința poporului meu și,
politice, se poate spune că viața unui om, reușita în plus, mai am și un alt temeinic motiv de bucurie,
ei, se poate măsura prin „plusvaloarea” adăugată acela care vine din mândria, chiar orgoliul de a fi
sistemului de mijloace și posibilități moștenite sau lăsat „un nume adunat pe-o carte”, de a fi semnat
dobândite prin acumularea capitalului educațional. cu numele pe care-l poartă și băiatul meu, exact
Fiecare dintre noi vine în societate cu un sistem atâtea cărți câte mi-a îngăduit Dumnezeu și pe
de calități native, dar și cu unul de deprinderi și care le las în rafturile Bibliotecii „V.A. Urechia” din
cunoștințe dobândite prin parcurgerea etapelor Galați, în viitorul căruia nădăjduiesc să fi semănat
școlare, dar dacă, după ce trimite toate aceste valori un sâmbure sănătos și roditor pentru ceea ce va fi să
în frontul realizării personale nu obține nimic fie ea în deceniile care vor veni.
care să rămână, care să se adauge patrimoniului
inițial deținut, înseamnă că totul a fost zadarnic, că
3
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5

Din Colecțiile Bibliotecii

Biblia de la București
330 de ani de la apariție

O biblie veche, prima


versiune
grală în limba română,
inte-
Cercetătorii au remarcat că apariția acestei ediții
a fost posibilă grație unui context istoric și cultural
propice, care a durat aproape patru decenii și a
într-o bibliotecă istorică fost marcat de domniile succesive ale lui Șerban
reprezintă pentru orice Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. Ideea
iubitor de carte o reală editării a fost inspirată și asumată de domnitorul
desfătare spirituală și, Șerban Cantacuzino, îndeosebi după experiența
totodată, o incitare la patronării imprimării ediției grecești a Bibliei de la
cercetarea și redescope- Veneția, 1687. Emulația creată în anii premergători
rirea genezei fenomenului. și susținută de înalții ierarhi și cărturari români,
Având aceeași rădăcină care doreau unitatea și propășirea neamului;
etimologică, cele două existența unei cerințe puternice din partea
Letiția Buruiană monumente de cultură se credincioșilor și stadiul cultural la care ajunsese
bibliotecar, Biblioteca conjugă în mentalul unei societatea românească prin acumularea unor
„V.A. Urechia”
nații într-o simbolistică fonduri documentare de tipărituri și manuscrise,
puternică în care, dincolo de pragmatismul vieții de dublată de activitatea tipografică a unor prelați în
zi cu zi, ascuțimea intelectului și înălțimea spiritului centre tipografice autohtone (Coresi, Dosoftei,
își regăsesc sursa ancestrală de ghidare, îndreptare Varlaam, Teodosie) au fost factori care au pregătit
și revelație. terenul reformelor culturale. În acest cadru apariția
Consacrată în istoria cărții și a literaturii române noii biblii consfințea instituirea limbii naționale
prin expresia de „monument al limbii literare ca limbă de oficiere a cultului religios, înlocuind
române” sau „monument al culturii naționale”, slavona și greaca, limbi mai puțin familiare
prima tipăritură a Bibliei în limba română, cu norodului. Astfel, proiectul editorial început de
scriere chirilică, aniversează anul acesta 330 ani. Așa Șerban Cantacuzino, supravegheat și continuat
cum, în istoria sa milenară, Biblia a suferit multe de Constantin Brâncoveanu, s-a dovedit o lucrare
modificări și interpretări, la fel s-a întâmplat și în de misionariat creștin ortodox ale cărei efecte au
tradiția spirituală de pe teritoriul patriei noastre, reverberat peste veac.
unde cartea sfântă a cunoscut mai multe variante. Este unanim acceptat faptul că literatura română îi
Însă, această primă versiune în limba română s-a datorează acestei cărți și consacrarea graiului muntean
dovedit unică prin longevitate, Bartolomeu Anania ca bază a limbii române literare. Tălmăcitorii, Radu
sintetizând importanța ei astfel: „o incursiune și Șerban Greceanu, precum și stolnicul Constantin
cât de cât sumară în istoria ortodoxă a Bibliei Cantacuzino, în calitate de revizuitor, ajutați
românești ne duce la concluzia că nici o ediție nu a de arhiereul grec, cunoscător al limbii române,
fost considerată perfectă și, în consecință, vrednică Germanos din Nissis – director al Academiei grecești
de a fi retipărită ca atare... Biblia lui Șerban este din Constantinopol, au avut la bază încercările
singura care a stat în picioare, neclintită, timp de un anterioare parțiale (Palia de la Orăștie, Noul
secol și jumătate. Această neobișnuită performanță Testament a lui Simion Ștefan, tipăriturile lui Coresi
se datorează nu atât împrejurărilor istorice, cât și Dosoftei), dar și traducerea integrală realizată de
calităților intrinsece ale unui text bine gândit și scris Nicolae Milescu Spătaru2. Acest fapt l-a determinat
într-o limbă românească solidă, menită nu numai pe autorul Istoriei literaturii române, criticul George
să consolideze o cultură, ci și să mențină încrederea Ivașcu, să-i atribuie lucrării calitatea de „monument
cititorilor în propria ortodoxie”1. colectiv al culturii naționale”. Ediția a servit apoi,
4
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5
peste un secol și jumătate, la tipărirea Bibliei de la Aceste amănunte, la care se adaugă și mirosul
Blaj, 1795, un alt punct de reper însemnat pentru specific impregnat, indică o posibilă utilizare pentru
unitatea culturală a poporului român, datorat Școlii oficierea slujbelor religioase. În cea de-a doua parte,
Ardelene. Atunci s-a simțit necesitatea de a aduce la hârtia paginilor se prezintă în nuanțe mai deschise,
zi haina „veche și înțeleaptă”, realizându-se o nouă doar capitolele de început și sfârșit având semne
traducere într-o limbă românească mai nouă, textul evidente de folosire. Ambele părți conțin atât
grecesc fiind confruntat și cu cel latinesc mult mai însemnări manuscrise lizibile, care au fost descifrate
apropiat din punct de vedere etimologic de limba de bibliotecari și incluse în lucrări bibliografice6, cât
noastră maternă. și mici inscripții ilizibile sau tentative de copiere cu
Mai aproape de zilele noastre, la împlinirea a cerneală a elementelor grafice cu rol decorativ de la
trei secole de la editare, Biblia de la București a fost sfârșitul unor capitole.
tipărită într-o ediție îngrijită de patriarhul Teoctist, Textul este tipărit pe două coloane, sobru, cu
în care este redat, în oglindă, textul cu grafie cerneală neagră, doar două viniete fiind tipărite
chirilică, precum și forma transliterată a acestuia, cu cerneală roșie. Letrinele sunt monocrome,
astfel încât cititorul zilelor noastre să poată savura cu ornamente grafice vegetale, repetitive, doar
mai lesne farmecul vechiului grai. în ultima parte sporesc în număr și diversitate.
Fiind printre puținele exemplare care au Elementele care separă capitolele sunt de asemenea
supraviețuit vitregiilor timpului și istoriei, cel caracterizate de o sobră simplitate.
aparținând ediției brâncovenești3 a „Bibliei adecă Prima parte conține 428 de pagini plus patru
Dumnezeiasca Scriptură”, păstrat în colecțiile de la nenumerotate, prezente la început. Pagina de titlu
Biblioteca „V.A. Urechia”4, se datorează inimosului este ruptă în colțul drept începând din dreapta jos
ei fondator, care, așa cum reiese până mai sus de jumătate, cca
și din însemnarea de pe pagina 7,5 cm la baza și 3 cm oblic în
de titlu, realizată cu propria-i partea de sus. Nr. original al
mână, a fost „plătită din fondul Catalogului Urechia 25.914, cu
de la minister cu 170 de lei”. cerneală neagră este prezent în
Exemplarul, în format 36x26, interiorul chenarului tipografic,
având 932 pagini, cu 4 foi în stânga sus, sub titlu, în
nenumerotate la început și una interiorul vechii ștampile a
la sfârșit, inclus în Bibliografia Bibliotecii Urechia.
Românească Veche la nr. 86 și În partea de jos, în interiorul
în catalogul Cartea românească chenarului cu înflorituri,
veche la nr. 135, se prezintă în figurează însemnarea cu
două tomuri, adică două unități cerneală albastră „Inv. 78” și
de bibliotecă, distincte doar o altă ștampilă cu inscripția
din punct de vedere formal, „Biblioteca Centrală a Regiunii
fiind separate fizic la refacerea Galați”, cu cerneală roșie. În
legăturii în coperte de carton, afara chenarului, în stânga,
probabil pentru a putea fi mai cu cerneală albastră apare nr.
ușor manipulate. Numerotarea inventar BVAU și o însemnare
este continuă în cele două părți, manuscrisă indescifrabilă din
fără a exista vreun element cauza paginii rupte. Pe verso
bibliografic de separare a se află Stema Țării Românești
conținutului. Există, totuși, diferențe între cele două și trei sigilii domnești. (v. foto) Stema, simbol al
tomuri date de gradul de utilizare a acestora și de legitimității și autorității domnitorului, care are
însemnările manuscrise realizate de diferiți cititori. în centru gripsorul, acvila bicefală bizantină și pe
Astfel, prima parte prezintă mai multe semne de pieptul acestuia corbul Țării Românești, într-un
uzură, foile îngălbenite având numeroase urme raport dimensional invers față de „Liturghierul de
de pete de ceară, iar pe marginile foilor adunate la 1860”8. Din Stihurile asupra stemei luminatului și
la închiderea cărții se observă dungi maronii înălțatului voievod nu se pot lectura decât fragmente
transversale, afumate de la o lumânare aprinsă. din cauza rupturii de pagină anterior menționată.

5
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
Comparând cu pagina altor ediții se poate constata în domniie măriei sale Alixandru Ipsilanti voevod,
că aceste versuri ilustrează simbolistica stemei. 1787 septembrie” (p. 933 verso).
În comparație cu alte exemplare, însemnele de Importanța bibliofilă a acestui exemplar este
proprietate anterioare celor ale Bibliotecii lipsesc, inestimabilă întrucât este potențată de valoarea per
cu excepția unei singure mențiuni prezentă pe ansamblu a ediției, care are meritul de a fi impus
foaia de titlu și pe ultima filă nenumerotată ”Ec calitatea de limbă liturgică a limbii române. A fost
tou tou Manolac/h/i comisou” (gr. - „Din ale considerată, în pofida unor erori (tipărirea a durat
lui Manolachi comisu”). Numărul de însemnări numai 10 luni!), și primul document cert „de limbă
manuscrise este relativ mic și nu se face referire literară pe înțelesul tuturor românilor” (N. Iorga),
asupra datelor și localizărilor posesorilor sau cu un impact similar Bibliei traduse de Luther8 în
a unor cititori anonimi pentru a putea stabili literatura germană. Cărturari de seamă, cum ar fi
circulația, însă, evident, acestea sporesc valoarea Dosoftei sau Dimitrie Cantemir, au deținut câte un
exemplarului prin unicitate. Se consemnează exemplar în care au făcut adnotări. Nu în ultimul
evenimente personale ale semnatarilor, rând, prezența unui exemplar în colecțiile Bibliotecii
impregnând semnificația faptelor de viață cu „V.A. Urechia” poate fi considerată de credincioși
amprenta spirituală creștină: benefică, asemeni unei icoane făcătoare de minuni.
„Să se știe de când m-am
însurat eu, Gheorghe, de Note:
am luat pe sociul meu, pe 1. Anania, Valeriu. Din nou despre
Despa, în câșlegile de postul Biblia lui Șerban. În: Rev. de istorie și
teorie literară, nr. 3-4, 1988, p. 11.
cel mare, în luna lui ghenar, 2. Pentru nominalizarea completă
în 28 și umbla cursul anilor a contribuțiilor la realizarea ediției
vă leat 7228 (1720). Să se știe v.: Ștefan, Ștefania-Cecilia.Catalogul
cându me-a născut fiica mea cărții românești vechi și rare din
Rusanda, în luna lui noemvrie colecția Muzeului Municipiului
în 10 zile și ne-au fost marți sf/ București (1648-1829). București:
CIMEC, 2008, p. 21.
ân/t Arhanghel și joi la cucoș 3. Este denumită astfel deoarece
au născut, le/a/t 7229 (1720). aparține celui de-al doilea grup de
Luna lui noemvri 4 zili le/a/t exemplare care include la mențiunea
7230 (1721) s-au născut fie- despre patronajul lucrării și numele
me/a/ Stanca, le/a/t 7231luna lui Constantin Brâncoveanu , alături
făurar 7 s-au născut fiul mieu de cel al domnitorului Șerban
Cantacuzino.
Ștefanu (f.3 nenumerotată)”. O altă însemnare pe fila 4. Biblia : adecă Dumnezeiasca scriptură : ...care sau tălmăcit
a patra nenumerotată este în limba slavonă „Pisah dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumânești / cu
az mnog greașuih” („Am scris eu mult păcătosul”). porunca Prea bunului creștin, și luminatului domn IOAN
Partea a doua începe cu Parimiile lui Solomon ȘERBAN, CATACOZINO BASARAB VOEVOD ; și cu
(pp 429 – 446), continuând cu alte două texte îndemânarea dumnealui COSTADIN BRÂNCOVEANUL
biblice de largă audiență Cartea Eclisiastului (pp marele logofăt [...] . – Tipăritusau întâiu. – (București : În scaunul
mitropoliei , 1688). – [5], 932 p., [1] f.; Cf. http://www.cimec.ro/
446 – 453); Cântarea Cântărilor (pp. 452 – 455). Carte/cartev/s17_0035.htm; Cota BVAU: CS V.
Paginile cele mai uzate prezintă urme de pete 5. Hâncu, Gh. Cartea românească veche: Bibliografie.
mici de ceară, pe alocuri cotorul desfăcut mai larg. Biblioteca Regională ”V.A. Urechia”, Galați, 1965, p. 20;
La final, în Apocalipsisul după Sf. Ioan, întâlnim și 6. Făgurel, Veluța. Însemnări de pe cartea românească veche
o însemnare indescifrabilă într-o porțiune dezlipită din Biblioteca „V.A. Urechia” (1642-1830). Galați 1996. MS IV
a cotorului. Tot cu cerneală neagră, la final, sunt 370. pp 3-4.
7. Făgurel, Veluța. Un monument de credință și cultură
însemnări scurte ilizibile, semnături, desene cu cifre. românească. În: Îndrumător bisericesc : Misionar și patriotic
Pe ultima pagină nenumerotată sunt fraze tăiate cu / [Comitetul de redacţie: Arhim. Ieronim Motoc, pr.
linii orizontale, drepte și spiralate, un tabel cu calcule Eugen Drăgoi, pr. Nicolae Grosu, Igor Jechiu] . — Galaţi :
pe 7 coloane cerneală neagră sau decolorată spre Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos, 1985-1986, 5 vol.,
sepia. O altă mențiune descifrată consemnează un pp. 111-115.
fenomen natural: „Duminică spre luni la 5 ceasuri 8. Piru, Al. Istoria literaturii române de la origini până la
1830. București, Ed. Științifică și enciclopedică, 1977, p. 176.
di noapti, septembrie 5 s-au cutremurat pământul;

6
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Limbaje de indexare folosite în structurile


infodocumentare (II)

B iblioteca Naţională a Franţei


Termenul căutat: puissance
Criteriul folosit: subiect
Tipul înregistrării: monografii
Afișarea rezultatelor:

Catrina Căluian
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia”
Din nou, softul
returnează cărţi care au ca
subiect puterea cu diverse
înţelesuri.

Înregistrarea bibliografică pentru titlul: L’art du pouvoir véritable : se libérer des dépendances, de la peur
et du désespoir
Subiectul cărţii este transpus prin:
zIndici Dewey – limbaj documentar cu structură ierarhică
294.301.9 indicele Dewey care codifică subiectul budism cu subdiviziunea de subiect principii
psihologice
z Limbaj de
tip descriptori aranjaţi
în vocabular controlat,
limbajul de indexare
RAMEAU:
Pouvoir (philosophie),
descriptor vedetă care
exprimă noţiunea filosofică
de putere;
Compassion (boudhisme),
al doilea descriptor
care exprimă aspectele
religioase ale compasiunii;
Înregistrarea de auto-
ritate pentru descriptorul
Pouvoir (philosophie) și
relaţiile de echivalenţă,
ierarhie și asociere:

7
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
Înregistrarea bibliografică pentru titlul:
Computational strong-field quantum dynamics

Conţinutul tematic al cărţii este comunicat cu ajutorul


a două limbaje:
zLimbaj sistematic prin folosirea indicilor Dewey:
535.15 exprimă subiectul lumină și fenomene de infraroșu și ultraviolete (fizică) - Teoria
cuantică.
zLimbaj de indexare controlat, prin trei descriptori (concepte):
optique quantique;
manipulation per laser (physique nucléaire);
lasers de puissance.
Înregistrarea de autoritate pentru vedeta de subiect nume comun optique quantique:

Concluzii
Biblioteca Națională a Franței folosește două tipuri de
limbaje:
z Limbaj sistematic prin reprezentarea
subiectului cu ajutorul indicilor de Clasificare Zecimală
Dewey – un sistem de clasificare numerică enciclopedică.
Notiţele bibliografice ale indicilor Dewey formează
Fișierul de autoritate Dewey;
z Limbaj analitic pe subiecte prin folosirea
limbajului de indexare de tip descriptori RAMEAU,
un vocabular controlat (există un control asupra
formei de terminologie adoptate și tratează polisemia
și sinonimia specifice limbajului natural) care permite
căutări după vedete de subiect, o reţea semantică care
înlesnește navigarea în cadrul vocabularului și un limbaj
precoordonat care asigură consultări prin navigarea
prin index. În notiţa bibliografică de autoritate a fiecărui
descriptor există relaţii de echivalenţă între descriptori
și nondescriptori (forme neautorizate de forma vezi) și
relaţii ierarhice: termen general, termen specific, termen
asociat cu posibilitatea navigării la aceștia. RAMEAU
a fost dezvoltat începând cu anul 1980 și are la bază
Repertoarul de vedete tematice al Universităţii Leval

8
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5
din Quebéc și lista subiectelor de la Biblioteca Concluzii
Congresului – LCSH. Acest limbaj controlat ajută Biblioteca Naţională a Germaniei folosește
la transpunerea conţinutului documentelor prin pentru exprimarea subiectelor documentelor doar
concepte, care la rândul lor sunt exprimate prin limbajul cu structură ierarhică, și anume Clasificarea
cuvinte într-o formă gramaticală standardizată, iar Zecimală Dewey prin atribuirea codului (indici
numărul de termeni este limitat. În plus, termenii Dewey) și a termenului sau termenilor exprimaţi prin
sunt legaţi prin relaţii de echivalenţă semantică, de acea notaţie (subiectul aferent indicelui). Subiectele
ierarhie și de asociere. Dezavantajele folosirii unui adăugate indicilor sunt păstrate și întreţinute în
astfel de limbaj controlat ar fi dependenţa de limbă Fișierul integrat de autorităţi (GND). Dezavantajul
și faptul că folosește un vocabular specializat. folosirii doar a limbajului sistematic este dat de
Biblioteca Naţională a Germaniei rigiditatea în structură (termenii sunt prestabiliţi),
Termenul căutat: macht indexarea sumară, insuficienţa relaţiilor semantice
Primul exemplu: și dificultatea asimilării conceptelor noi apărute
în diferite domenii. Pe de altă parte,
actualizarea clasificărilor cere reeditări
frecvente care impun importante
resurse financiare. În prezent, Biblioteca
Naţională a Germaniei folosește a 23-a
ediţie a Clasificării Zecimale Dewey.

Bibliografie și webliografie
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai
Eminescu” din Iași : Website. Disponibil la:
http://www.bcu-iasi.ro/.
Bibliothèque Nationale de France :
Website. Disponibil la: http://www.bnf.fr/fr/
acc/x.accueil.html.
Biblioteca Naţională a Germaniei reprezintă Costea, Gabriela; Helerea, Elena. Instrumente de lucru
conţinutul documentelor într-o manieră sintetică pentru regăsirea informaţiei. În: Tehnologia informaţiei în
cercetare. Disponibil online la: http://but.unitbv.ro/Doctorat/
prin indici de clasificare Dewey - 320 la care se
Cap3-Clasificare-TIC-09.pdf. Accesat: 30 noiembrie 2017.
adaugă termenul care exprimă subiectul din schema Deutsche National Bibliotek : Website. Disponibil la:
Dewey – politică. ttp://www.dnb.de/EN/Home/home_node.html.
Al doilea exemplu: Frâncu, Victoria. Limbaje de indexare : Structură,
compatibilitate, multilingvism. Galați: Axis
Libri, 2011, 179 p.
Mandeal, Rodica. Limbaje documentare:
tipologie și performanţe. Disponibil online:
http://www.lisr.ro/7-mandeal2.pdf. Accesat la: 2
decembrie 2017.
McIlwaine, I. C. Clasificarea Zecimală
Universală : Ghid de utilizare. București:
Asociaţia Bibliotecarilor din Învăţământ, 2006,
287 p.
Niculescu, Zenovia. Arhitectura sistemului
Clasificării Zecimale Universale : Caracteristici
funcţionale în context contemporan. Ed. a 2-a.
București: Editura Universităţii din București,
2005, 256 p.
Niculescu, Zenovia. Geneza clasificării de
bibliotecă. București: Asociaţia Bibliotecarilor din
Bibliotecile Publice din România, 1996, 159 p.
Se observă că subiectul documentului este Niculescu, Zenovia. Limbaje de indexare cu structură
reprezentat doar prin sistemul de clasificare ierarhică : curs universitar. Ed. a 2-a. București: Asociaţia
zecimală Dewey, indicele 150 și termenul aferent Bibliotecarilor din Bibliotecile Publice din România, 2000,
264 p.
indicelui – psihologie.
9
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5

Citește și tu!
Să ne întoarcem la lectură!

S ecția pentru
Copii a Bibliotecii
„V.A. Urechia” a inițiat
Acțiunile: O călătorie imaginară prin Europa –
prezentări Lap Book, cu participarea elevilor clasei
a III-a, coordonați de prof. înv. Anica Berdilă de
în anul 2009 printre alte la Școala Gimnazială Nr. 28 și lectura publică
proiecte aflate în derulare, intitulată Cavalerul cu aripi de petale, de Aurelian
campania de promovare Silvestru, au avut loc pe data de 14 iunie. Campania
a lecturii intitulată: de promovare a lecturii a continuat cu activitatea:
CITEȘTE ȘI TU! SĂ Atelier de creație - cu participarea elevilor Școlii
NE ÎNTOARCEM LA Gimnaziale Nr. 16 și Asociației Multifuncționale
LECTURĂ!. Campania Filantropice „Sf. Spiridon”, coordonați de dir. prof.
a fost lansată în cadrul Mariana Mogoș și al elevilor Liceului Tehnologic
Târgului Internațional „Paul Bujor”, Berești, coodonați de dir. prof. Gabriela
Maricica de Carte „Axis Libri”. Dică. Cenaclul literar „Destine Junior” - coordonat
Târâlă-Sava Din relatările publicului de poeta Vera Crăciun, cu participarea membrilor
șef compartiment, Împrumut gălățean intervievat, am clubului, a cadrelor didactice și a scriitorilor, a
la domiciliu pentru copii, concluzionat faptul că încheiat Campania de promovare a lecturii. În
Biblioteca „V.A. Urechia”
Jurnalul de Campanie din anul
această campanie se bucură de 2018, Nicoleta Cărăușu, cadru
aprecierea multor categorii de didactic activ în Cenaclul
cititori, de aceea am continuat „Destine Junior”, ne-a declarat
acțiunea, iar în anul 2018 ne-am «A citi devine sinonim cu „a
aflat la a IX-a ediție. călători”, „a pluti”, „a simți”
În acest an, am inițiat universul lecturii. Fantezia
campania „Dăruiește o carte” copilăriei are puterea de a
- o colectă de carte în perioada
15-30 mai 2018, unde un
număr impresionant de elevi
din învățământul
gimnazial a dăruit
cărți cu dedicație
și recomandări
copiilor mai puțin
favorizați. Startul
campaniei a avut
loc în același timp
cu deschiderea vindeca, de a purifica, de a înălța spiritul. Să
oficială a Festivalul fim spirite vii! Citind, gândind, simțind... »
Național de Carte Pe toată perioada Festivalului Naţional
„Axis Libri” din perioada 13-17 iunie 2018. În această de Carte „Axis Libri” a fost deschis Punctul de
perioadă, au avut loc mai multe activități în care înscriere, unde micii cititori au avut posibilitatea să
numărul copiilor participanți a depășit așteptările obțină Permisul de intrare în bibliotecă.
organizatorilor și s-au bucurat de aprecierea
publicului gălățean prezent, aflat în număr mare.
10
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

1 Iunie – Ziua Internaţională a Copilului


Carnavalul Cărţii pentru Copii
Ediţia a XXXVIII-a, 2018

Î n anul 2018,
tradiționalul Car-
naval al Cărții pentru
Raluca Lazăr, Marian Mihai și Mihai Toma.
Premiul II, a fost obținut de alți 10 concurenți,

Copii, din cadrul


Bibliotecii „V.A. Urechia”
a ajuns la a XXXVIII-a
ediție. Activitatea a fost
inclusă în programul
Festivalului Național
de Carte „Axis Libri”,
perioada 13-17 iunie 2018.
Florica Șerban Concursul a fost denumit
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” „Unirea personajelor la
Bibliotecă”.
Înscrierile pentru
participarea la parada la fel și premiul III. Biblioteca
costumelor au avut loc la a mai acordat 30 mențiuni, iar
Secția Copii, de la sediul Metropolitan Life, a oferit copiilor
Bibliotecii, în luna mai 4 cadouri. Misiunea juriului nu a
2018. După deschiderea fost una simplă, deoarece toți copiii
oficială, în prezența erau frumos costumați, unici în felul
personalităților Gala- lor. Titlul de Miss Carnaval 2018, a
țiului de astăzi, a început fost acordat în acest an concurentei,
concursul care, și în Andreea Bianca Cristea, iat titlul de
acest an, s-a desfășurat Mister Carnaval 2018 a
pe două secțiuni: parada personajelor fost obținut de concurentul
(costumele au fost inspirate din opere Andrei Stoleru. De ziua
ale literaturii române și universale) lor, Ziua Internațională
și etalarea talentului (literar, artistic, a Copiilor, cei prezeți în
dramatic) în maxim 10 minute. mijlocul naturii pline cu
Juriul a fost format din trei membri, cărți, copiii, s-au bucurat și
fiecare membru a acordat câte o notă de o generoasă sponsorizare
fiecărui concurent pentru costum sau constând în dulciuri și cărți.
unde a fost cazul, pentru interpretare. Carnavalul Cărții pen-
Cu mic, cu mare, cu mai multe sau tru Copii reprezintă în
mai puține emoții, concurenții au fost fiecare an o oportunitate de
conduși în faţa juriului de responsabila a fi promovate noi talente.
secției copii, Maricica Târâlă Sava, Ne onorează de fiecare
pentru obținerea notei. Juriul a acordat 10 premii dată numărul mare de copii participanți împreună
I, următorilor concurenți: George Anghel, Andrei cu părinții, care la rândul lor au participat și ei la
Călin, Robert Carp, Andreea Ilie, Georgiana manifestarea noastră. Îi așteptăm cu alte surprize și
Melinte, Alexandru Gabriel Silion, Ioana Epure, anul viitor!

11
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5

BiblioVACANȚA – 5 ani în culori

C ând parfumul
florilor de tei și-a
pierdut urma din orașul
Apoi, am staționat în lumea poveștilor, unde cărțile
ne-au mângâiat și ne-au demonstrat că atunci când iubirea
se împletește cu prietenia, copilăria învinge. Am participat
nostru, ne-am delectat cu la activități inedite, care le-au creat prichindeilor noștri
activităţile revigorante pe ocazia de a se transforma în veritabili actori. Micuții au
care le-a realizat în această audiat piese de teatru, au vizionat povești, apoi au intrat
vară Filiala Nr. 1 ,,Costache cu seriozitate și talent în jocul actoricesc. Publicul a fost
Negri” a Bibliotecii Județene surprins de măiestria actorașilor, aplaudând amuzaţi.
,,V.A. Urechia”, în colaborare Artiștii s-au arătat încântați de povești și de propriile
cu Fundația ,,Andreiana prestaţii, iar mămicile și bunicile au fost delectate de
Juventus”. naturaleţea copiilor.
Aflat la cea de-a V-a edi- Ne-am oprit în lumea digitală și am rămas cu impresii
Cecilia Manolescu ţie, Clubul BiblioVACANŢA minunate, iar informatica ni se pare mult mai ușoară și
bibliotecar, Biblioteca și-a așteaptat cu multă distractivă acum, graţie doamnei prof. Valerica Bratan.
„V.A. Urechia”
nerăbdare toți simpatizanţii, Împreună am creat povești animate, am legat prietenii
mai mari sau mai mici, la o și ne-am distrat. Micuții noștri informaticieni au fost
nouă rundă de ateliere, în perioada 02 iulie – 31 august încântați de materialele power point realizate. Fiecare
2018. și-a prezentat povestea, iar la final au aplaudat fericiți
Proiectul nostru s-a născut din entuziasm, din dragoste și mulțumiți. Copiii au fost încântați de frumoasa și
pentru copii, din dorința de a transforma biblioteca interesanta călătorie în tainele calculatorului.
într-un mediu mai prietenos. Așa că am lăsat să zboare Prietenii și familia sunt valori eterne pe care omul
nerăbdător programul activităților care i-a atras subtil în trebuie să le descopere de la vârste fragede. Așadar,
lumea basmelor, a artelor, a lecturii și a jocului. următoarea stație a fost în cadrul atelierului ,,Călători
Am conceput activități ludice, care să-i poarte printre cuvinte”, coordonat cu multă dăruire de doamna
creativ pe micuții cititori, într-o lume în care am inserat profesor Ștefania Sandu. Prichindeii noștri au pornit
domenii atractive. Noi, bibliotecarii, ne-am transformat alături de pinguinul Apolodor într-o aventură unică.
în inițiatori și amfitrioni ai lumii poveștilor, alături de Fascinați de lumea valorilor descoperite în baloane,
voluntari inimoși. Ne-am lustruit bagheta magică și am inimoșii participanți au intrat repede în jocul lecturii,
început ,,joaca”, astfel încât proiectul nostru a devenit urmărind cu interes palpitanta călătorie a lui Apolodor,
un antidot capabil să înfrângă capcana internetului. apoi au reprezentat prin desen simboluri ale operei. Am
Împreună cu partenerii noștri am înlesnit copiilor o descoperit multe peripeții ale simpaticului pinguin, am
călătorie a desăvârșirii, staționând în fiecare atelier, astfel creat versuri sugestive pentru drumul lui, am cântat și
încât să anime și să deschidă noi orizonturi. am dansat! Iată cum textul literar devine punct de plecare
Prima oprire a călătoriei noastre a fost în atelierul de pentru celelalte arte!
pictură. Pentru familiarizarea cu atmosfera activității, Ne-am îndreptat apoi spre atelierul de creație și am
micuții noștri au fost invitaţi în prima zi să se prindă în constatat că mânuțele noastre au puteri magice și pot face
HORA PRIETENIEI și să deseneze cu cretă pe asfalt. A lumea mai frumoasă. Am vizionat în atelierul de film
doua zi, au pășit veseli pe tărâmul poveștilor cu zâne și ecranizări ale cărților celebre și am înțeles că transpunerea
spiriduși, dând culoare petalelor, aripioarelor și razelor poveștilor pe o peliculă ține de creativitatea regizorului. Am
de soare. Apoi, fascinaţi de feeria culorilor, copiii au zburdat printre baloane colorate și șotroane vesele, ne-am
experimentat pictura prin ștampilare cu bureţi și hârtie distrat și am cântat în atelierele de joacă și de limbi străine.
mototolită, cu pensule și degeţele. Ne-am înălțat apoi în lumea astronomiei unde Universul
La finalul atelierului de pictură, alături de profesorii și-a deschis porțile și ne-a fascinat cu misterele lui.
coordonatori Sorina și Adrian Vădeanu, am sărbătorit Iată în ce a constat călătoria noastră culturală pe
România la centenar prin linie, culoare, cuvânt, entuziasm care proiectul BiblioVACANȚA ne-a facilitat-o și ne-a
și bucurie. Împreună cu micuții noștri pictori, am încheiat determinat să declarăm la unison că biblioteca este
românește cu Hora Unirii, după ce ne-am admirat literele prietena copiilor.
voioase ce au urat ani mulți țării noastre dragi. La mulți Mulțumim tuturor profesorilor voluntari pentru că
ani, România! ne-au purtat pe tărâmuri de lumină, culoare și magie!
12
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Talent, creativitate și voie bună la


Atelierele de vară ale Filialei Nr. 2 „Paul Păltănea”

Ș i în al șaselea an de
activitate, Filiala Nr. 2
„Paul Păltănea”- Bibliotecă
Atelierele creative au avut ca „vedete” hârtia
creponată, boabele de cafea, balonul, sfoara, sârma
modelatoare, ipsosul, cartonul, însoţite de veselie și
Municipală din cadrul distracție.
Bibliotecii Judeţene „V.A. Pe parcursul acestui program, s-au vizionat și
Urechia”, în colaborare filme, desene animate, copiii făcând cunoștinţă
cu Fundaţia „Andreiana cu un univers fascinant în care s-au întrepătruns
Juventus” Galaţi, a visul, magia și suspansul, iar atelierele de teatru de
desfășurat Programul de păpuși, dansuri populare și cele sportive au stimulat
Cătălina Șoltuz vară, gratuit, dinamic și capacitățile creative, artistice și sportive ale copiilor
responsabil, Filiala nr. 2 interesant intitulat „Vacanţa pentru a demonstra că educaţia se poate face și prin
„Paul Păltănea” ALTFEL la bibliotecă!”, teatru, dans și sport la bibliotecă.
ediţia a șasea, în cadrul Programul recreativ estival desfășurat în cadrul
căruia s-au organizat o serie de ateliere recreative Filialei Nr. 2 „Paul Păltănea” s-a dorit, și în cea de-a
și educative menite să încurajeze copiii să fie activi. șasea ediţie, să fie original, plin de noutate și utilitate
Derulat pe parcursul a nouă săptămâni, în pentru copii.
perioada 02 iulie - 30 august, programul/clubul de Implementarea, desfășurarea și dezvoltarea
vacanţă s-a desfășurat și în acest an sub sloganul/ activităţilor indoor și outdoor în fiecare vară de către
deviza clubului: Descoperă, creează, joacă-te, Filiala Nr. 2 „Paul Păltănea” - Bibliotecă Municipală,
socializează la bibliotecă! reunind ateliere unice în cu sprijinul bibliotecii judeţene, a sponsorului
care veselia, prietenia și generos, Librăria „Teo-
generozitatea, precum și nick” Galaţi, și a
redescoperirea fascinantei voluntarilor adolescenţi și
lumi a cărţilor au fost cadre didactice, are ca unic
prezente. scop oferirea unui mediu
Chiar dacă, de la an la an, educaţional favorabil în
participarea copiilor a fost bibliotecă, care să dezvolte
numeroasă, am reușit și de potenţialul creativ al
această dată, grupându-i pe tinerei generaţii, pentru
categorii de vârstă, 6 - 9 ani a-l transforma în timp în
și 10 - 14 ani, să desfășurăm creativitate inovativă și
activităţile așa cum ne-am inventivă.
propus, captându-le atenţia Spațiul modern al
copiilor de fiecare dată. filialei, mobilerul adecvat, precum și activitățile
Cultivarea gustului pentru lectură prin inedite desfășurate într-un cadru optim care asigură
intermediul unor activităţi atractive, menite să recreere și socializare, alături de o gamă variată de
stimuleze creativitatea și comunicarea, a fost și documente sunt doar câteva motive pentru care
este una dintre preocupările esenţiale ale activităţii copiii aleg să-și petreacă vacanța, an de an, la Filiala
filialei. În cadrul clubului de vacanță am urmărit Nr. 2 „Paul Păltănea”.
ca toate activităţile să conţină noutăți pentru Vă așteptăm cu drag la bibliotecă și anul următor
participanţi, atât prin materiale, cât și prin tehnicile să descoperiți ateliere recreative și educative estivale
de lucru folosite. de neuitat!

13
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5

Biblioteca Estivală

B iblioteca Estivală
și-a
pentru a șasea oară
deschis
1. Dezvoltarea capacităţilor de comunicare
vizuală a unui grup de copii și adolescenţi care au
ales să își petreacă timpul liber în parcul Mihai
porţile către cetăţenii Eminescu din judeţul Galaţi prin realizarea unor
orașului Galaţi cu serii de planșe în creion și acuarelă, cât și prin
lansarea unor programe realizarea unor obiecte hand-made (lanţuri, brăţări,
educativ-recreative, func- origami) pe parcursul a 4 ateliere de creaţie în
ţionând până în data de aer liber, sub îndrumarea unei persoane avizate.
15 septembrie în fiecare Realizările au fost afișate în cadrul unei expoziţii
zi a săptămânii, mai puţin organizate în Parcul „Mihai Eminescu”, cât și prin
Andreea Iorga sâmbăta, în intervalul realizarea obiectelor hand-made (lanţuri, brăţări,
șef compartiment, Împrumut
la domiciliu pentru adulţi,
orar 10.00-18.00, iar origami) confecţionate în timpul atelierelelor.
Biblioteca „V.A. Urechia” duminica între orele 2. Dezvoltarea capacităţilor vizuale a unui grup
9.00-14.00. de copii și adolescenţi prin instruirea unui număr
La Biblioteca Estivală, pe lângă împrumutul de aproximativ 40 de copii și adolescenţi/per
de cărţi (aproximativ 2500 de u.b.) și periodice întâlnire, în arta fotografică printr-o serie de sesiuni
(10 titluri), au fost scoase la vânzare aproximativ de informare , dar și sesiuni foto și ateliere.
200 de cărţi de către librăriile din oraș la preţ 3. Dezvoltarea capacităţilor de creaţie literară
de stand, oferind cititorilor oportunitatea de a prin realizarea unor povești de vacanţă, compunerea
achiziţiona o carte la un preţ mai bun decât în de poezie și eseuri în cadrul a 3 ateliere pentru
librării. Tot la Biblioteca Estivală pe lângă carte, fiecare categorie de vârstă.
care reprezintă esenţa unei biblioteci, au fost Atelierele de pictură s-au desfășurat în perioada
asigurate și facilităţi pentru jocuri de șah, rummy, 3 iulie – 27 iulie, cele de fotografie între 24 iulie și 17
scrabble, go și domino, jocuri pentru copii, de august, iar cele de beletristică între 21 august și 31
asemenea și participarea la diferitele programe august. Lucrările copiilor au intrat automat într-o
organizate de Biblioteca „V.A. Urechia”: Clubul competiţie, pe cele trei secţiuni, menţionate mai sus
Curioșilor în fiecare zi de miercuri la orele 10.30, și pe cele două categorii de vârstă. Biblioteca „V.A.
Cafeneaua Culturală în fiecare zi de joi între orele Urechia” a oferit cărţi și diplome de participare
10.30 - 12.00, Clubul de șah Axis Libri în fiecare celor mai creativi, dar și mai originali dintre copii.
zi de miercuri între orele 16.30 – 18.00, dar și Copii și tinerii participanți la această activitate care
Tabăra de Creaţie AXIS LIBRI, eveniment central s-a desfășurat pe o perioadă de aproape trei luni, au
al Bibliotecii Estivale care s-a desfășurat marţea avut posibilitatea să vadă implicarea bibliotecarilor
între orele 10.30 - 12.00 pentru categoria mică de și a însuși domnului director al Bibliotecii Judeţene
vârstă (7-12 ani) și vinerea pentru copii cu vârsta „V.A. Urechia”, prof. dr. Ilie Zanfir la fiecare întâlnire
cuprinsă între (12-16 ani) în același interval orar. din cadrul taberei, dar și al invitaţilor de seamă,
Tabăra de Creaţie Axis Libri este un program prezenţi în cadrul atelierelor, din diferite arii
educativ-recreativ care a început pe data de 3 iulie și profesionale: pictori, maeștri în artă fotografică,
s-a desfășurat pe toată perioada vacanţei de vară, cu profesori și nu numai.
câte două întâlniri pe săptămână, fiind structurată Biblioteca Estivală va rămâne deschisă publicului
pe trei secţiuni: artă plastică, artă fotografică și gălăţean până pe 15 septembrie, oferind acces la
creaţie literară, pe câte două categorii de vârstă – servicii de lectură, informare și recreere pentru cei
7-12 ani și 12-16 ani. Tabăra de creaţie a urmărit și care și-au dorit să își petreacă vacanţa și timpul liber
atins trei obiective: într-un cadru recreativ, distractiv și educativ.

14
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Grădina cu Cărţi
Lectură și socializare pentru copii de toate vârstele

— Bună, doamna V.!


— Bună, puiule! Ce faci?
Puiul este o fetiță de
vreo cinci anișori, care
stă în dreptul unei porți.
Poartă o rochiță roșie și-mi
zâmbește cu ochi oblici ca
de japoneză, pe sub breton.
Îi dau două pere, îmi
mulțumește, zâmbim și plec
mai departe. Ne-am văzut
Violeta Opaiț prima oară în urmă cu patru
bibliotecar, Biblioteca ani, în Grădina Publică, la anii trecuți (vezi https://www.facebook.com/
„V.A. Urechia” prima ediție a programului gradinacucarti/?fref=ts), am fost prezenți și în
de educație nonformală această vară în Grădina Publică, la foișor, de
Grădina cu Cărți – Lectură și luni până vineri, între orele
socializare pentru copii de toate 10.00-14.00, până pe 31 august.
vârstele. Apoi ne-am revăzut în Obiectivele noastre au fost:
fiecare vară. O cheamă Cristina. La însușirea deprinderii de a citi
început au atras-o cărțile frumos și conștientizarea importanţei
colorate, cărțile cu sunete, apoi lecturii și învăţării continue,
cărțile cu povești. O altă fetiță care dezvoltarea aptitudinilor de rela-
a împlinit un an de viață la finele ţionare și comunicare principială
primei ediții a programului nostru între copiii de aceeași
este Ines. Și ca ele, sunt copii vârstă sau de vârstă
precum Sara, Ana, Mihnea, Alexandra, și nivel educaţional
Alexandru, Ștefan, Darius, Ana, Maria, diferit, dezvoltarea
Matei, Vlad, Robert, Măriuca și alții ale încrederii în propriile
căror nume nu mi le mai amintesc , care capacităţi și a stimei
au venit însoțiți de mămici, tătici, bunici de sine, dezvoltarea
sau bone, să petrecem creativităţii, dezvol-
împreună momente tarea spiritului de
de neuitat. Copiii au echipă și toleranţei,
crescut, și-au făcut stimularea implicării
prieteni, au învățat să voluntare în activităţi recreativ-instructive și
se joace împreună, să se filantropice, conștientizarea importanţei dragostei
asculte unul pe celălalt. pentru om, natură, patrie.
Au descoperit bucuria Dragi gălăţeni care încă nu ne-ați vizitat, vă
pe care ți-o dă o carte și așteptăm în Grădina Publică să petrecem împreună
o companie plăcută. clipe de neuitat!
GRĂDINA CU CĂRŢI este deja la a 4-a
ediţie. Datorită feedbackului pozitiv primit în

15
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: RECENZII

Ilie, Zanfir. Galaţiul, acum și pururea!


Galați: Axis Libri, 2018

V olumul „Galaţiul,
acum și pururea!”
scris cu patimă de omul de
Cea de-a doua parte a lucrării dă și unui alt Cezar ceea
ce este al lui prin intermediul analizei literare a unui
fenomen care, într-un fel, uimește întreaga Românie
litere Ilie Zanfir, înmuindu-și culturală. Este vorba despre explozia scriitoricească
condeiul în valurile pătimașe de la Dunărea de Jos! Prin „Cronicile literare” și „Alte
ale fluviului ce ne străjuiește contribuţii”, părţi ale cărţii, separate de Introducerea
de secole, așa cum este care este o continuare firească a volumelor de eseuri
structurat, pare să marcheze „Dunărea. Poveste și Adevăr” și „Legendele Galaţiului”,
o posibilă cotitură în ceea ce se confirmă încă o dată talentul, subtilitatea, acribia
privește opera literatorului criticului literar Zanfir Ilie.
și omului de cultură cu sevă Domnia sa descâlcește resorturile interioare ale
dunăreană. Această afirmație unor slujitori ai condeiului, precum Mioara Bahna,
Dorina Bălan are la bază, pe lângă esența Theodor Parapiru, Ștefan Mitroi, a.g. secară, nu toţi
șef birou, Catalogarea câtorva eseuri, și declarația scriitori gălăţeni, este atent la istoriile nescrise ale
colecțiilor. Control de din emoționantul „Epilog acestora, deslușind motivaţii, taine sufletești, observând
autoritate,
Biblioteca „V.A. Urechia” (înțeles ca un nou început) al arabescurile stilistice, bucurându-se de reușitele
Iubirii?”, un adevărat poem în literare ale acestora. Este atent la întrepătrunderea
proză, care ar merita citat în întregime: „Curiozitatea și trăirilor firești ale oamenilor-scriitori cu tot ceea ce
plăcerea, cunoștinţele vechi și noi mă vor îndemna în înseamnă comorile acumulate de către aceștia prin
continuare ca din cuvinte și imagini să înalţ mai departe lecturi, dar și prin călătorii, în spaţiu, cum este cazul
«coloana», să depășesc nivelul Turnului meu drag de Mioarei Bahna, cu volumul său despre Irlanda, ţară de
televiziune, o emblemă a Galaţiului nemuritor… Poate care este legat sentimental și Zanfir Ilie, sau în timp,
cărţile mele vor fi niște pescăruși de hârtie care vor cum este cazul cărţii lui Ștefan Mitroi, „Atunci când
căuta pe mările și oceanele lumii yachtul care pentru era mereu duminică”.
mine va fi totdeauna «Libertatea», va fi tinereţea mea și Sobrietatea (tot de sărbătoare) a cercetătorului este
a sufletului meu!” evidentă în partea a treia a cărţii, a „contribuţiilor”,
Omul legat de orașul începutului său timid dă unde observăm reveniri la teme mai vechi și dragi,
valență plaiului amintirilor sale prin intermediul precum aceea dedicată mentorului său spiritual,
asocierilor cu diverse etape ale evoluției intelectuale, V.A. Urechia, existând studii despre: „avatarurile
astfel încât prețiozitatea cetății de la Dunăre crește pe cenzurii în România postbelică”, „contribuții ale
măsura timpului petrecut și trecut, dar simultan cu scriitorilor și traducătorilor gălățeni la fenomenul
schimbările care au loc în viața și în cariera domniei interculturalității europene”, „George Munteanu
sale. Gălăţenii au fost binecuvântați cu un asemenea și mărturiile sale despre Galații anilor 1916-1918”,
beletrist, iar prin această lucrare, deși era printre „Vasile Alexandrescu Urechia și Unirea românilor”,
personalităţile locului, va intra într-un sinaxar al „Galaxia Zuckerberg” ș.a.
iremediabililor îndrăgostiți de mireasma culturii Scriitor stăpânit de o dragoste magnetică pentru
gălățene, devenind o legendă prin propriile scrieri. locurile natale cum rar se întâmplă să găsim, cu un
„Acestei iubiri pentru spiritul locurilor în care am nețărmurit respect pentru fiinţele care l-au sfinţit și care
crescut și unde m-am format pe deplin, profesional i-au rămas întipărite în memorie cu litere nestemate,
și sufletește, pot spune că i-am ridicat o coloană a pentru totdeauna - Zanfir Ilie, scrie aproape întreaga
infinitului recunoștinţei din cărţile mele, mai toate operă cu sufletul, respirând prin toți porii cultură
având atributul „gălăţean” ca suport al demersului gălățeană. Sunt pagini mai mult decât necesare în acest
meu de promovare, care nu este decât o altă faţetă a An al Unirii Românilor, în acest An al Patrimoniului,
sentimentelor mele de recunoștinţă, a rugăciunilor care ni-l reconfirmă pe omul și scriitorul Zanfir Ilie ca
mele pentru toţi oamenii acestui spaţiu covurluiano- fiind unul al Echilibrului, Respectului, Realizărilor, al
tecuceano-danubian! Iubirea mea nu poate avea însă faptelor, al scrierilor și nu al vorbelor.
epilog. ”
16
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: RECENZII

Tecuciul literar-artistic,
nr. 48, 2018

R evista de cultură,
opinie și informare
„Tecuciul literar-artistic”
Gangan Nig din SUA, Mirela Ianuș Dinga din Italia
și Marlena Braester din Tel Aviv.
Ultima apariție a revistei reunește, pe parcursul
a ajuns la cel de-al 12- a 170 de pagini, articole, poeme, piese de teatru,
lea an de existență. Încă povestiri, interviuri, cugetări, istorie și critică
de la apariția primului literară, sub semnătura unor autori de o apreciată
număr, din aprilie 2007, valoare culturală și literară atât din ţară, cât și din
își propunea să nu stăinătate: Nicolae Dabija, Adrian Dinu Rachieru,
ocolească „charientismul, Livia Ciupercă, Ștefan Andronache, Violeta Ionescu,
diasirismul, micterismul, Katia Nanu, Angela Baciu, Theodor Parapiru,
acrimonia, melancolia, Eleonora Stamate, Valeriu Valegvi, A.G. Secară,
Violeta Moraru acribia, precum și alte Gabriel Gherbăluţă, Ghiţă Nazare, Mihail Pohrib și
șef serviciu, Dezvoltarea,
evidența și prelucrarea însușiri stilistice ale mulţi alţii. Numărul beneficiază de o înaltă ținută
colecțiilor, operelor persoanelor care tipografică, seria nouă (începând cu nr. 43 din anul
Biblioteca „V.A. Urechia” scriu și cred în ceea ce 2016) fiind publicată pe format A4, între coperte
scriu.” Poate tocmai aceste cartonate (până la acel moment a apărut sub formă
caracteristici ale autorilor articolelor au condus de ziar). Editorialul, semnat de redactorul-șef
revista pe un drum care nu putea să nu primească adjunct Dan Movileanu, aduce un omagiu poetului
recunoaștere națională. Cea mai recentă apariție național Mihai Eminescu, cu prilejul sărbătoririi
a publicației, nr. 48 din primul semestru al anului a 168 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei
2018, confirmă cele afirmate anterior, prin cucerirea românești. Revista este relevant ilustrată cu imagini
Premiului de Excelenţă pentru reviste, diploma și ale sculpturilor create de Ivo Casane și fotografii
trofeul, la Festivalul „Alecsandriada” de la Bacău, realizate de Ștefan Andronache.
oferit cu prilejul sărbătorilor dedicate Programului Se cuvine să adresăm felicitări sincere și
„100 de ani de România”. meritate poetei Eleonora Stamate, redactorul-șef al
În căsuța editorială, regăsim membri ai publicaţiei, profesor cu o îndelungată și apreciată
colectivului de redacție care au stat la cârma carieră în slujba educației și a culturii, cea care a
revistei încă de la început: directorul executiv dr. reușit, alături de întreaga echipă editorială și cu
Petru Blaj, redactorul șef Eleonora Stamate, alături sprijinul financiar al Consiliului Local Tecuci,
de directorul onorific, regretatul dr. Constantin prin Biblioteca Municipală „Ștefan Petică” din
Teodorescu. Redactor-șef adjunct este în prezent localitate, să ridice și să mențină publicația la nivelul
Dan Movileanu. Colegiul editorial cuprinde nume standardelor și așteptărilor comunității culturale
de înaltă notorietate culturală precum: acad. Mihai din întreaga țară, o perioadă neîntreruptă de peste
Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, prof. dr. Theodor 10 ani.
Codreanu, acad. Vasile Tărâțeanu, acad. Valeriu Dorim viață lungă revistei, presărată cu împliniri
Matei, prof. dr. C.D. Zeletin, conf. univ. dr. Liuba și reușite, iar colectivului redacțional mult succes,
Lavric-Botezatu, prof. dr. Lucia Olaru Nenati, prof. putere creativă de muncă și condei inspirat pentru
dr. Narcisa Florentina Boldeanu, prof. univ. Ștefan cât mai multe și variate articole și cronici care să-i
Munteanu, prof. dr. Nicolae Scurtu. Publicația hrănească pe cei însetați de cultură!
beneficiază și de contribuția corespondenților din
străinătate: Roxana Racaru din Paris, Nuța Istrate
17
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: RECENZII

Tarniță, Tudorița. Pe diagonala cuvintelor


Siliștea: Infoest, 2018

T udorița Tarniță,
laureată a mai
multor concursuri județene
versuri precum: „Ne ascundem în cuvinte”,
„Carapacea cuvintelor” sau “Evadez în cuvinte/ Ca
într-o amintire din copilărie/ gâtuită de imaginea/
și interjudețene de poezie, Unor vremuri apuse” subliniază, de fapt, metafora
prezintă publicului gălă- „năclăită de iluzii/ Și gârbovită de toamne” a
țean ultimul său volum călătoriei „Printre cuvinte/ fără diacritice” spre
de versuri, „Pe diagonala „Ierburi de leac/ Pentru vindecarea/ Vocalelor
cuvintelor”, apărut la sufletului”.
Editura Infoest în 2018. Tudorița Tarniță este incontestabil un liric prin
Poeta este, în acest volum, excelență, sub orișicare măști s-ar ascunde, iar
Simona Milica în primul rând emoție, volumul „Pe diagonala cuvintelor” este o reușită
bibliotecar, Biblioteca apoi este cuvânt și gest, este deplină, în continuarea volumelor anterioare,
„V.A. Urechia”
trăire intensă; ea prinde în putând fi considerat o „Lecție de supraviețuire”
cuvinte potrivite reflecția asupra lumii mai cu seamă pentru fiecare dintre noi, citez: „Eu am rămas/ Din
din constatarea absenței, a descoperirii melancolice ce în ce mai singură/ În eternitatea câmpiei,/ Cu
pe care o face, aproape fără uimire, dar cu frustrare, toate rădăcinile frânte./ Între două dimensiuni,/
că unde era ceva odinioară, nu mai este nimic în Reînvăț conjugarea/ Verbului a fi/ Și lecția de
prezent decât o umbră, o amintire, o amprentă. supraviețuire.”
Se remarcă plăcerea cu care scrie-descrie
cu delicatețe stări și relații de suflet, firești,
transformându-le în evenimente existențiale
biciuite de „crivăț” și înecate în lacrimi. În versurile
sale, autoarea își pune adesea întrebări tulburătoare
în încercarea de a găsi răspunsuri la simțirile care-i
mistuie speranțele reîntoarcerii: „Dacă nisipul
clepsidrei/ S-ar întoarce/ Pe malul mării/ Și florile
din glastră/ Nu s-ar mai usca?/ Mă voi putea
întoarce/ La floarea de măr/ Din curtea copilăriei?”.
Universul liric creionat de Tudorița Tarniță
este delimitat de casa părintească „împovărată
de ninsori”, „Leagănul de sub nuc”, „Chivotul
copilăriei”, „Poarta Copilăriei/ Acoperită de ierburi/
Și de singurătăți”. Întregul volum poartă greutatea
tristeții și sobrietății adultului conștient de rupturi
definitive: „Părinții nu mor/ ei se întoc în pământ/Și
ne ocrotesc pașii”, „Dar cine să îi audă/ Cum plâng
sub streașina casei.”
Titlul volumului, „Pe diagonala cuvintelor”,
definește principalul motiv liric de care este
preocupată autoarea și anume cuvântul. Astfel,

18
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: RECENZII

Popa, Vasile Gh. Postume


Galați: Fundaţia Culturală Antares, 2016

A bsolvent
facultăților
al
de
teologie, filozofie și litere,
Volumul care se lansează astăzi, grație domnului
Vasile V. Popa, fiul său, cu sprijinul Fundației Culturale
Antares, se numește Postume și cuprinde 64 de poezii
preot, profesor de limba scrise între anii 1958-1976.
română și latină, publicist, Acestea tratează diverse subiecte. Întâlnim poezii în
scriitor, memorialist, care sunt evocați poeți și scriitori români precum Labiș,
folclorist și poet, Vasile Arghezi, Jebeleanu, G. Călinescu, Z. Stancu, M. Eliade,
Gh. Popa publică doar Delavrancea, sau străini W. Whitman, S. Esenin sau Homer.
până în anul 1960, când Alte poezii ne amintesc de crimele săvârșite la Aiud:
este arestat și condamnat Neștiind pe unde-mi umblă gândul
politic de Tribunalul Militar Mi-ați proptit un pumn în beregată
București la 15 ani muncă De-am scuipat vreo șapte luni de-a rândul
Ada Tăbăcaru silnică pentru uneltire Nu scuipat, ci piatră nestemată.
bibliotecar, Biblioteca împotriva statului român.
„V.A. Urechia”
Coleg de celulă la Aiud cu V. Ceas de ceas în nopțile acelea
Voiculescu, coleg de suferință cu Radu Gyr, Petre Țuțea, Vrăjmășește v-ați tot dat la mine
Constantin Gane, puternic legat sufletește de aceștia, Și mi-ați tras la tors, până ce dânsul
scrie până în anul 1976, când părăsește această lume. A gemut și-a dat din el rubine.
Regimul opresiv cultural a făcut ca nici o lucrare să nu-i (La Aiud)
mai fie publicată în timpul vieții. sau:

O, paznici duri, amarnică făptură Dac-am cerut vreodată cuiva


Mai e și omul nostru: e și nu-i! Să-mi spună o vorbă bună cât de cât,
Ca soarele ce-ți joacă-n bătătură Atunci când mi-a-nflorit în geam caisul
Ș-apoi o ia printre răzlogi, hai-hui! Sau plâns amar mi s-a-nnodat în gât,
Aceasta-i țara mea cea românească,
Îl prinzi de mâini, de glezne și de gât Livada mea de stele rotitoare,
Cu lanțuri, ca pe orișice jivină, Acest noian de codri și de sihle
Dar când îl cați, nu mai găsești decât Și de întinse câmpuri roditoare
Verigile mânjite cu lumină! Dac-am cerut vreodată cuiva
(Ne-nduratele zăbrele) Ușor la piept și tandru să mă strângă,
Chiar de-ar fi fost, la ceas de supărare,
Poetul Cezar Ivănescu scrie despre domnia sa Ca pe-o surcea subțire să mă frângă,
astfel: „Vasile Gh. Popa, ca și Petre Ţuţea, face parte Aceasta-i țara mea de la Carpați,
din acea nobilă falangă de intelectuali români de rasă Cu ape ce coboară viforoase,
proveniţi din rândurile ţărănimii interbelice, ţărănime Palat vrăjit, cu ziduri așezate
care a participat la construirea României moderne cu Pe temelii de suflet și de oase.
arma în mână, în Războiul de Independenţă din 1877 (Dac-am cerut vreodată cuiva...)
și în Marele Război care a dus la întemeierea României
Mari... Cu adevărat, tot ceea ce a așternut pe hârtie Fiecare om are o cruce de dus. La Vasile Gh. Popa,
Vasile Gh. Popa merită să vadă lumina tiparului, căci povestea vieții lui a atârnat greu, dar dumnealui a avut
fiecare rând scris e străbătut de o profundă vibraţie forța să lupte și să renască, datorită educației și valorilor
morală înveșmântată într-o admirabilă rostire sale morale.
românească”. Acest volum oferă vechii generații de cititori aduceri
Marcat de un tragic destin, datorat situației politice aminte a unei crude și nefaste perioade, iar noilor
și cenzurii timpului în care a trăit, și care nu i-a dat voie generaţii de cititori, posibilitatea cunoașterii sufletului
să se afirme după măsura talentului său, numele său chinuit a unei personalități dispărute, frântă, dar nu
aproape că e necunoscut marelui public. înfrântă, de un regim potrivnic.

19
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: RECENZII

Ghelase, Aurelian. Între epigrame și epitafuri


Cluj-Napoca: Limes, 2017

A părut la editura
Limes în
2017, volumul Domnului
anul
îl așează coerent în realitatea opacă, banală a
existenţei, realizând un univers poetic aparte.
El caută cuvinte ce exprimă adevărul propriu, un
Aurelian Ghelase, este adevăr subiectiv, etern omenesc, alegând imagini,
împărţit în cinci capitole semne, simboluri care să-i descrie lumea și s-o
distincte – epigrame, fabule, însemneze cu pecetea originalității.
poezii, schiţe și povestiri, În epitafurile Domnului Aurelian Ghelase,
epitafuri - care trădează un „misterul morții rămâne întreg și este deopotrivă al
anume exerciţiu liric, și care tuturor, așa încât poetul înțelege ispășirea ca adevăr
vorbește deja de o viziune implacabil, dezmierdând-o, înţelegând totuși că
poetică, de știinţa construirii moartea rămâne răul suprem.
Mihaela Pavel în poem și a poemelor într-o „Ziua, noaptea, dimineaţa,/ M-am jucat destul
bibliotecar, Biblioteca carte unitară „Opera Omnia”, de-a viaţa,/ Iar acum veni și partea/ Să mă pot juca
„V.A. Urechia”
după cum subliniază și de-a moartea”.
domnul Radu Sergiu Ruba, în prefața lucrării. Domnule Ghelase:
Epigramele Domnului Aurelian Ghelase „Cu viaţa v-aţi tot jucat,/ Și mereu aţi câștigat/ Da’
aceaste „inteligenţe comprimate” sunt ușor de cu moartea de-ncercaţi,/ Nu cred c-o să câștigaţi/”
memorat, și se constituie în lecţii de cunoaștere Volumul se face remarcat prin ironia fină,
și înţelepciune pentru suflet, fiind ecourile unei comicul neostentativ, poezia rememorărilor și a
experienţe trăite. autoironiilor, toate acestea impresionând sufletul
Voi lua drept exemplu epigrama „Actuală”. cititorului de toate vârstele.
„Azi, în vremuri democrate,/ Avem transformări
profunde,/ Nu avem mese bogate,/ Dar avem mese
rotunde”.
Domnule Ghelase:
„Dacă mesele rotunde,/ Nu-s atâta de bogate,/ O
să renunţăm la ele,/ Și luăm unele pătrate”.
Poemele deschid o serie plină de patos, versurile
sunt la limita confesiunii, a punerii sufletului pe
tavă, la dispoziţia și discreţia cititorului, sunt versuri
puternic amprentate de povestea propriei vieţuiri,
marcată de starea precară de sănătate a autorului.
Exemplific cu poemul „Destinul meu m-a
așezat”:
„Destinul meu m-a așezat/ În margine de lume/
Și totuși eu am transformat/ Durerile în glume/
C-am fost astfel orientat/ Am înţeles în fine/ Ursita
mea m-a protejat/ Cum a putut mai bine./ Și poate
că am fost ingrat/ Adeseori în viaţă/ Când zilele mi-
am blestemat/ Trăind în neagră ceaţă/”.
Domnul Aurelian Ghelase în opera sa, meditează
profund și are o luciditate a sentimentelor, care

20
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: RECENZII

Gheorghiță, Ioan. Frumoasa mea, Transpoezia


Iași: Pim, 2016

P oetul
Gheorghiță
udonim Ion Caesarion)
Ioan
(pse-
intens, cu treceri succesive de la reverie la tristețe
și umple vastitatea semnificațiilor ce se află într-o
continuă confruntare cu aparențele, cu elanurile
s-a născut în loc. Grindu, nostalgice temperate de reflexia intelectuală.  
jud. Tulcea. Zona, aflată Atunci când sentimentele nu-și găseau
în apropierea Deltei conturul, adâncimea frumuseții divine a poeziei
Dunării, a avut o influență transcedentale revărsa din prea plinul mărețului
covârșitoare asupra actului gând creator mulțimea de imagini, de sunete și de
poetic, muza sa fiind cuvinte armonios rânduite în cel mai impozant act
însăși bătrâna Dunăre, creator.
care curând deveni un Desfă sunetul / în mii de părți egale / și vei fi/
fel de rudenie, de suflet precum fericirea numerelor pare / precum nefericirea
Daniela Mitrofan apropiat. „Mă-ncuscrisem numerelor impare, / precum infinitul / din sine
bibliotecar, Biblioteca cu Dunărea/ rășchirându-mi însuși...” (Precum infinitul).  
„V.A. Urechia”
fruntea/ brăzdată de cute Poezia este locul unde arhitectura sufletului
albastre...” (Mă-ncuscrisem...). Se pare că și Muza devine inepuizabilă. În spațiul contemplativ,
a fost fascinată de aceste locuri, întâlnindu-se, înflorește imaginația într-o infinitate de forme și
adesea, cu poetul, într-un gând transcedental, culori, sunete și încântări. Toate aceste momente
acolo unde „Transpoezia” primește lumina cea revelatorii, însoțite de o intensă trăire, îl determină
mai suavă, cele mai calde tonuri și sonorități.   să-și pună întrebări, să caute răspunsuri care să-i
„o oază mă căuta-n privire”; „ploua frumos / aducă mult așteptata liniște interioară.
cu gânduri, cu vocale / rostogolite-n frunzele de „acum înțeleg/ bătaia inimii mele / în imensitatea
cos/; „brăzdată de cute albastre”/; „de-atâtea iluzii văzduhului/cuvântător -/ câmp de vise,/ gânduri
îmbujorate”/; „vocea ta/ ca o fântână/ cu ochii călcate-n/ mii de isoscele,/ acum, când/ Soarele
rotunzi,/ limpezi,/ cu ochii albaștri...”; „sentimentele încearcă să apună / pe brațele lungi / cât razele
vorbesc în șoaptă,/ uneori se aud, alteori nu,/ zboară din priviri,/ acum înțeleg/ nefirescul din mine, /
printre ciocuri roșiatice – razele dimineții”...   nenăscutul / din care aș vrea să evadez,/ în care mi-e
Ioan Gheorghiță a publicat în diverse reviste de greu să renasc.” ( Acum înțeleg).
cultură și în antologii. A adus la lumina tiparului Poetul Ioan Gheorghiță are un acut simț
mai multe volume de poezie. Amintim de: „Ora de al transparenței lucrurilor, cu ajutorul cărora
identitate”, poezii, Ed. Porto Franco, Galați, 1993; urmărește obținerea de efecte stilistice, care stăruie
„Emigrantiada”- poezii, Ed. Harvia, Tulcea, 2000; în vâltoarea fanteziei și imaginației. Impozanta
„Undeva la poarta raiului”, poezii, Ed. Ex Ponto, împărăție a imaginarului poetic răscolește „prin
Constanța, 2010; „Solzi de primăvară”- poezii, Ed. propria imaterie”, jucându-se cu tot felul de forme...,
Ex Ponto, Constanța, 2012 etc.   „escaladând printre cuvinte”, astfel că „am rămas
„legendele care mi-au udat fruntea / cu mii de ani cu literele/ înfipte adânc în memorie/ până când am
înainte,/ cu mii de ani după”... și toate trecute prin găsit calea / către noi înșine...” ( Eu am spus verde...).  
tăișul ascuțit al memoriei care-și caută o rădăcină, Invitația pe tărâmul „Frumoasa mea,
un adevăr: „că eram un sabin,/ apoi un apropiat al Transpoezia” este ademenitoare, cititorul fiind
aceluiași sabin/ care nu știa decât/ câteva cuvinte/ chemat să cunoască acest spațiu poetic mirific și să
precum/ „Deceballus per Scorilo”..., apoi am devenit o descopere mesajul artistului îndrăgostit poetic de
legendă/ mult mai înroșită de soare,/ și mult mai citită/ „bătăile inimii” și ancorat adânc în metafora eternă
de malurile iluminate ale timpului...” (Legendele). a neamului românesc.
Acest volum dezvăluie stările schimbătoare, Cu speranța că am trezit curiozitatea, dorim
aproape cameleonice pe care poetul le trăiește cititorilor lectură plăcută!

21
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: RECENZII

Joanta, Vasile. Încercări despre începuturile și


dezvoltarea creștinismului în spațiul daco-roman
până la începutul secolului al XI-lea
Iași: Pim, 2017

Î mpărțită în cinci
capitole, lucrarea de
față tratează începuturile și
Exigul, Sfântul Niceta, episcopul Remesianei),
organizarea bisericii creștine de pe teritoriul țării
noastre, slavizarea cultului în biserica românilor.
dezvoltarea creștinismului Volumul este valoros prin realizarea unei
în spațiul daco-roman din sinteze a opiniilor și mărturiilor istorice, dar și prin
primul mileniu creștin. concluziile pertinente ale autorului, deducerile
Vorbind despre ceea ce domniei sale având la bază o vastă bibliografie
l-a determinat să trateze asupra căreia s-a aplecat sârguincios.
acest subiect, autorul Lucrarea are o temă unică în spaţiul cercetării
menționează: „Motivul știinţifice despre începuturile creștinismului
pentru care m-am angajat în arealul dunăreano-pontic, după cum afirmă
Leonica Roman la această muncă este faptul
bibliotecar, Biblioteca doamna Elena Băjenaru, directoarea Muzeului
„V.A. Urechia” că văd dispute confesionale Ţării Făgărașului „Valer Literat”.
între români și am vrut Fără îndoială, lucrarea de față poate fi considerată
să cercetez unde ne unim, unde ne despărţim un important punct de reper pentru cei interesați de
și de partea cui este adevărul. Cartea urmărește începuturile creștinismului în spațiul daco-roman.
momentele din istoria creștinismului la români. Am
cercetat unde sînt puncte diferite știind că greco-
catolicii au fost ortodocși pînă la 1700.”
Însuși autorul afirmă că „esenţa cărţii a fost
să lămurească dacă creștinismul vine pe filieră
latină”. Pentru aceasta autorul apelează la surse
din istoriografia ortodoxă, greco-catolică,
romano-catolică, dar și reformată. Cu ajutorul
acestor mijloace, autorul conturează cât se poate
de clar care sunt începuturile creștinismului pe
meleagurile carpato-danubiano-pontice.
În carte sunt punctate momente esențiale
din istoria creștinismului românesc, începând
cu primele secole creștine, cum ar fi: originea
apostolică a creștinismului românesc prin
„realitatea propovăduirii creștinismului la străbunii
poporului român de către Sfântul Apostol Andrei”,
romanizarea dacilor, relatarea vieții unor sfinți
creștini de pe meleagurile românești care au trăit sau
au fost martirizați în secolele IV-VI (Sfântul Sava
de la Buzău, Sfântul Ioan Casian, Sfântul Dionisie

22
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: E I RA E

Unui scriitor de succes


Cum ai mult talent la scris
Sunt librari ce stau la pândă,
Ca pe un vestit proscris,
Toţi vor astăzi să te vândă.

Arc peste timp


Păstorel în Centenar
Din Cotnari aduce „Grasa”,
Așteptându-l pus pe jar
Vasile Manole Pe Brâncuși să-ntindă „Masa”.
epigramist

Ioan Gh. Tofan, autorul romanului „Pe malul de


lut al fluviului”
Canicula Când pe maluri de Danubiu
Valul ăsta de căldură Încă mai sunt inundaţii,
Ce se-abate peste noi, Scrie chiar romane-fluviu
Numai valul de cultură De a speriat Galaţii.
Poate să-l dea înapoi.
Epigramele
Citiţi, citiţi, citiţi... Niște „bombe” literare
Îndemnaţi să tot citească Ce ușor sunt detonate,
Azi bărbaţii, cartea îndrăgesc, Folosind expresii care
Ca apoi să recunoască Fac explozii controlate.
Că în ochii doamnelor citesc.
Când cultura e la modă
Lupta pentru „titlu” Doamnele ce-s inspirate,
Astăzi editurile Azi când multă lume scrie,
Sunt așa înverșunate, După cât sunt de stilate
Tot măresc facturile, Merg cu tocuri... pe hârtie.
Pentru „titlu” luptă toate.
Românii și reîntregirea familiei
Cititorul înfocat și bibliotecara Azi sătui de ce-i afară
Vrând să împrumute-o carte La străini nu mai ţin hangul,
Pentru o lectură-aleasă, Se întorc românii-n ţară
Vede-o fată mai aparte, Cum se-ntoarce bumerangul.
Ce o ia „s-o ţie”-n casă.
  Profesorul dr. Ilie Zanfir
Dialog carte-cititor Doctor în literatură,
De n-ai timp să mă citești Prin romane când ne plimbă,
Printre rânduri a pătrunde, Profitând de conjuctură
Te rog mult să mă ferești, Ne consultă și la limbă.
Praful să nu mă inunde.
Poetul Daniel Corbu, autorul poeziei „Centura
Dl. A.G. Secară, autorul cărţii „Poarta turcească” neagră”
Bate-n Poarta cea Turcească Prea cunoscuta lui culoare
Pe o vreme mai toridă, Îi dă prilej de bucurie,
Apă rece să găsească... De când tot poartă cu onoare,
Ar fi culmea să-i deschidă. Centura neagră-n poezie.

23
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: E I RA E

Scriitorului Păun Condruţ din Brăila, autorul


volumului „Versuri împăunate”
Deși c-un titlu ciudat
Versul nu-i împăunat;
El curge ritmic, fluent;
Cartea-i scrisă cu talent.

Poetului și criticului literar A.G. Secară „Halibey”,


autorul volumului de versuri „Poarta turcească”
Te minunezi fără să vrei:
Domnul Secară-i Halibey!
N-are firman, dar ce contează?
Ioan Fărcășanu
epigramist „Poarta turcească”-l onorează!

Scriitorului Mihai Vișoiu, autorul cărţii „Era iudelor”


Revoluţionar cum altul nu-i,
Scriitoarei Lucia Pătrașcu din Brăila, autoarea Dacă-l asculţi pe dumnealui
volumului de versuri „Străluce clipa” Cum își prezintă viaţa de povești
Străluce clipa-n versurile ei, Neapărat vrei cartea să-i citești.
Poemele sunt pline de idei
Și vei vedea, volumul de-i citești, Conferenţiarului universitar dr. scriitorului și
C-așa creaţii, azi, rar întâlnești. traducătorului Petru Iamandi autorul volumelor
„Teatrul anglo-american” și „Vita brevis”
Prozatorului Petre Grigore, autorul romanului Ne-a tălmăcit opere de valoare,
„Pe marginea prăpastiei” Ne-a prezentat multe minţi creatoare,
Romanul este plin de întâmplări; Totuși o întrebare mi-i la îndemână:
Eroii-s puși la grele încercări; — Dumnealui gândește-n engleză sau română?
Iar dacă unii mai picau și-n hău,
Pe mulţi i-ar fi cuprins păreri de rău. Scriitorului Ioan Toderiţă, autorul cărţii „Oul
blidul triumfal”
Scriitorului Ioan Gh. Tofan, autorul romanului — Ce-a fost întâi: oul sau găina?
„Pe malul de lut a fluviului” Așa mă întreba mereu vecina;
Romanu-i captivant și bine scris; Domnul Toderiţă filozofând a zis:
Cu-acest volum alte zări s-au deschis; — Întâi a fost oul creat în Paradis...
Cu mult efort și boala ai învins;
Focul din suflet ţii mereu aprins. Scriitorilor Nicolae Grigore Mărășanu și Viorel
Coman din Brăila, autorii volumului „Locuirea
Poetei Tudoriţa Tarniţă din Brăila, autoarea în poezie”
cărţii „Pe diagonala cuvintelor” Să locuiești în poezie
Să scrii cuvinte-n curmeziș, Nu este o simplă fantezie,
Pe diagonală propriu zis Că scapi de griji, vecini, chirie
Iese un rebus cu scântei; Și chiar de-a soacrei gălăgie...
Te-ncântă versurile ei.
Poetei Vera Crăciun, autoarea volumului de
Poetului Nicolae Mărunţelu, autorul cărţii versuri pentru copii „Iepurașul nostru Ţup
„Poezia – izvor de lumină” povestește despre lup”
Vreau să vă pun o simplă întrebare: — Cu-așa versuri reușești
-Nu poate scrie o poezie mare Pe copii să-i cucerești;
Ce în literatură va rămâne, — Vreau să știu, ce spune Ţup
Un autor ce Mărunţelu-și spune? Despre prietenul său lup?

24
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: E I RA E

Domnului Gheorghe Marcu la cărțile: Prădători


sentimentali și Revoluția anunțată
PRĂDĂTORI SENTIMENTALI
Vezi fără menajamente
Cum se fură sentimente
Sunt, deși par naturali
Prădători sentimentali.

CÂND E REVOLUȚIE
Când vii de la crâșmă beat
Ionel Jecu Și în casă ai intrat
scriitor
Iar soața-i înfuriată
Revoluția anunțată.
Lansare de carte la Salonul Axis Libri 12.04.2018
Doamnei Dora Alina Romanescu la cartea Domnului Valeriu Valegvi, autorul cărții Arcă-n
Emigrantele : vremi de mătase
EMIGRANTELE ARCA
De-aș fi tânăr aș lua De mult, la vremi de nevoie
Una dintre emigrante Arcă a avut și Noe.
Și-mpreună am pleca Valegvi ne intră-n case
Undeva în Rio Grande. Pe-o Arcă-n vremi de mătase

Mie la lansarea romanului Nostalgii...


REFERITOR LA NOSTALGIE HAIDEȚI SĂ STĂM LA TACLALE
Nu cred că e ceva tragic
Când bătrân ajungi nostalgic. Haideți să stăm la taclale
Tragic e dacă ai fumuri De când eram pușlamale
Și bătrân ajungi pe drumuri. Și ne strângeam toți în vale
Alergând printre canale.
Doamnei Angela Burtea la volumul Ochiul
Sufletului S-au dus vremuri epocale,
OCHIUL Azi discutăm de spitale
Percepe tot ce cuprinde, De junghiuri intercostale
Însă de suflet depinde: Și de ceaiuri naturale.
Dacă acesta-i duios
Și ochiul vede frumos. De ne mai vedem în cale,
Vorbim de dureri de șale,
SUFLETUL Ce mai e prin mahalale
Sufletul nu stă deoparte, Și de știrile locale.
El intră și stă în carte.
Nu se dă de-acolo dus Dacă mai ciocnim pocale
Că-i de autoare pus. La întâlniri amicale,
Cântăm cântece de jale
Doamnei Maria Cogălniceanu, autoarea cărții Și de buzunare goale.
Unduirea Timpului
TIMPUL Zilele ne par egale,
De nu ai prea multe-n casă Pe stradă mergem agale,
Și nici ce pune pe masă Cum avem doar vești banale,
Iar banul des îți lipsește Haideți să stăm la taclale.
Simți că timpul unduiește.
25
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI: E I RA E

12 Aprilie 2018

Trăim PE MALUL DE LUT AL FUVIULUI,


Neștiind că suntem PE MARGINEA PRĂPASTIEI,
Ascunsă de intensitatea seismului,
Prognozat de unii, cu oarece temei.
De frică și din șomaj EMIGRANTELE au plecat,
Fără regrete sau NOSTALGII,
Nimic nu le-a împiedicat,
Spre alte zări și bucurii.
Toader Buhăescu
epigramist Despre POEZIA IZVOR DE LUMINĂ,
Ele nu spun nici de bine, nici de rău;
Numai una, de patriotism plină,
Disperată invocă mereu:
15 Februarie 2018 Țară, dragă țară LASĂ-MĂ SUB CERUL TĂU.
ATUNCI CÂND ERA MEREU DUMINICĂ,
Peste ORAȘUL ÎNCHIS, 24 Aprilie 2018
Plutea o ceață alchimică
Greu de descris. Lăsând în urmă POARTA TURCEASCĂ,
Dacă aveam LENTILA DE REZERVĂ, Mai târziu, scăpați de cea rusească,
Vedeam niște PRODUSE DERIVATE Efortul n-a fost, chiar, în în van,
Și modul cum se conservă, Am ajuns în TEATRUL ANGLO-AMERICAN.
Să fie, mai târziu, bune la toate. Aici, se crede că oricine știe,
Poate înțelegeam, din ce-i scris în manuale, Ar fi ca LOCUIREA ÎN POEZIE,
Cum s-a ajuns la PARADIGME POETICE O lume fabuloasă, de vis,
ACTUALE. Din nefericire asemeni VITA BREVIS.
Contrar, încă din timpul piramidelor,
Ciclic, mai apare și ERA IUDELOR.
22 martie 2018 Totuși unii, în chip paradoxal,
Descoperă OUL, BLIDUL TRIUMFAL.
Plecat CĂLĂTOR CĂTRE LUMINĂ,
Într-o dimineață superbă, senină,
Cu iarba scânteind de culori,
N-am descifrat ÎNSCRISURI PE UN BOB DE
ROUĂ,
Că mai târziu avea să plouă;
Șăgalnic și vesel m-am prins
ÎN JOC DE ARIPI, JOC DE FLORI, PRIN POVEȘTI
ȘI GHICITORI.
Alungat de ploaie am pătruns
În REPUBLICA PIRAȚILOR DE DUNĂRE,
Care, mișelește, pe ascuns
M-au aruncat în fluviu, pentru nesupunere.
Ținându-mă de niște stuf, făcut calup,
Am înțeles morala din:
IEPURAȘUL NOSTRU ȚUP POVESTEȘTE
DESPRE LUP.

26
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
*$/(5,$'($57Ĉ

Expoziția „Pro Boholț”


Ediția a VI-a

P entru inginerul-co- Cruce, inciziile săpate pe trei laturi ale mesei în


lecționar de artă formă ovală, de semicerc, de arcadă, de nimb) face
Vasile Joanta a devenit o trimitere la munca, credința și jertfa locuitorilor
obișnuință ca în cadrul din Boholț, calități care i-au ajutat să înfrunte
unor expoziții să prezinte prin veacuri toate greutățile și primejdiile și să
iubitorilor de frumos din
Galați lucrările de pictură,
grafică și sculptură realizate
în Tabăra de Creație „Pro
Corneliu Stoica Boholț”, pe care dumnealui
scriitor, critic de artă o organizează în fiecare
vară, începând din 2012, în
localitatea natală Boholț, comuna Beclean, județul
Brașov. Anul acesta au fost expuse în sala „Ioan
Simion Mărculescu” de la Muzeul de Artă Vizuală
lucrările create în ediția a VI-a din 2017, la care au
participat artiștii plastici: Denis Brânzei, Cornel
Corcăcel, Ion Chiriac, Sava David, Mihaela (Misha)
Diaconu, Gheorghe Miron și Irina Panțiru. Așa
cum a ținut să precizeze organizatorul taberiei în
prefața catalogului, ediția din 2017 s-a desfășurat
sub semnul aniversării a 700 de ani de existență
a satului făgărășan Boholț, atestat documentar la
1317, precum și a pregătirii Centenarului Marii
Uniri a tuturor românilor. În acest sens, sculptorii
participanți, Denis Brânzei (n. 5 noiembrie 1975,
Galați) și Mihaela Diaconu (n. 17 martie 1981, Mihaela Diaconu, Crucea eroilor boholțeni,
corten
Galați), au executat două monumente care au
fost dezvelite cu prilejul dăinuiască de-a pururi.
manifestărilor din luna Celălalt monument, „Crucea
august desfășurate pentru Eroilor Boholțeni”, datorat
sărbătorirea celor 700 de ani sculptoriței Mihaela (Misha)
de existență a satului. Primul Diaconu, este dedicat
monument, „Masa dăinuirii cinstirii memoriei eroilor din
boholțenilor”, realizat de sat care au căzut în cele două
Denis Brânzei din piatră războaie mondiale. Partea
de Vratza (Bulgaria), are ca metalică, ce-l reprezintă pe
punct de plecare un motiv Domnul nostru Iisus Hristos
biblic, „Cina cea de Taină”. crucificat, este din corten și
Prin elementele simbolice așezată pe un soclu din beton
ce-l compun (masa, plugul, Denis Brânzei, Masa dăinuirii boholțenilor, piatră de placat cu marmură neagră,
Sfânta Evanghelie, Sfânta Vratza (Bulgaria) având gravate numele eroilor

27
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
*$/(5,$'($57Ĉ
boholțeni. În expoziție, cele două monumente sunt unei priveliști panoramice a satului, văzută din
prezentate prin fotografii color de mari dimensiuni turla bisericii, graficianul a proiectat, la proporții
făcute din mai multe unghiuri. monumentale, portretul celui care este considerat
Lucrările de pictură și de grafică expuse sunt un adevărat mecena al artei gălățene, Vasile Joanta.
semnate de Ion Chiriac, profesor la Universitatea Expresia chipului acestuia este atât de fin colorată,
Națională de Arte din București, pictor muralist, încât transpar pe suprafața epidermei feței și frunții
autorizat din 1985 de către Patriarhia României ca elemente ale peisajului rural. Este o metaforă foarte
restaurator de monumente istorice de epocă, Cornel sugestivă, care ne face să ne gândim la dragostea
Corcăcel, Sava David, ambii nețărmurită a bravului fiu al
profesori la Liceul de Artă satului pentru meleagurile
„Dimitrie Cuclin” Galați, natale și la multe acțiuni
Gheorghe Miron, muzeograf social-culturale întreprinse
la Muzeul de Artă Vizuală, pentru comunitatea locală,
și Irina Panțiru. Fiecare, în culminând cu editarea
stilul său, a surprins imagini monografiilor consacrate
ale peisajului rural al zonei, localității și școlii, ridicarea
case, șuri, biserici, troițe etc., celor două monumente și
prin care caută să pună în organizarea taberei de creație
valoare ceea ce este specific cu scopul de a înființa un
meleagurilor din Țara muzeu în casa părintească.
Făgărașului. Tot din turla bisericii sunt
Maestrul Ion Chiriac (n. văzute și imaginile din
20 ianuarie 1957, Focșani, „Spectacol ceresc” și „Nori
Cornel Corcăcel, Cuplu secular
Vrancea) surprinde prin trei peste Boholț”, în care accentul
lucrări pictate în tehnica frescă, două reprezentând
pe „Maica Domnului cu Pruncul” și una pe „Sf.
Ierarh Vasile cel Mare”. Ele au fost executate în stilul
picturii bizantine direct pe perete și apoi extrase
și lipite pe pânză de sac. Sf. Vasile cel Mare ține în
mâini un pergament desfășurat, pe care se poate
citi: „Nimenea din cei legați cu poftele și plăcerile
trupești nu este vrednic...” Imaginea „Maicii
Domnului cu Pruncul” este în așa fel pictată încât
dă senzația de vechime, de frescă pe care trecerea
tipului și-a lăsat din plin amprentele. Una din
cele două variante chiar reproduce coșcovelile și
crăpăturile din masa tencuită. Așa cum ne declara Cornel Corcăcel, Între cer și pământ, grafit de hârtie
domnul Vasile Joanta la vernisaj, în viitor, unul
din cele două tablouri va înnobila iconografia artistului cade mai ales pe redarea atmosferei din
Bisericii dintre Boholț. În cea de a patra lucrare a spațiul celest. Priveliștile terestre sunt materializate
lui Ion Chiriac „Biserica din Boholț”, ulei pe pânză, miniatural în partea de jos a tablourilor printr-
pictat pe o dominantă de roșu cărămiziu și oranj, un desen cu multe grafisme, în timp ce vibrația
artistul recurge la o geometrizare foarte riguroasă aerului, mișcarea norilor sunt redate prin tonuri de
a elementelor componente, mențindu-se într-un griuri modulate ingenios, care ating rafinamentul.
registru cu accente decorative. Pastelurile „Cuplu secular”, având în prim-plan
Participant și la ediția din 2016 a taberei, doi arbori bătrâni, cu ramuri ce acoperă aproape
Cornel Corcăcel (n. 17 septembrie 1972, Negrești, toată suprafața hârtiei, și „Troița din Dealul Viilor”
Vaslui) a realizat cinci lucrări: „Între pământ și alcătuiesc adevărate poeme cromatice, de o mare
cer”, „Spectacol ceresc”, „Nori peste Boholț” (grafit forță emoțională. O simfonie de culori de un
pe hârtie), „Cuplu secular” și „Troița din Dealul lirism exploziv evocă pitorescul locurilor și natura
Viilor” (pastel pe hârtie). În prima, pe fundalul cu vegetație abundentă, aflată în plenitudinea
28
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
*$/(5,$'($57Ĉ
sevelor. Cornel Corcăcel air, în care verdele
a confirmat încă o intens al vegetației
dată capacitatea lui de și roșul-cărămiziu al
redutabil pastelist și acoperișurilor sunt
măiestria dobândită predominante („Verde
de-a lungul anilor în de Boholț”, „Luminiș”).
practicare acestei tehnici Miron își arată și de
destul de dificilă și această dată preferința
folosită de cei mai mulți pentru arhitectura
artitști contemporani construcțiilor din satul
mai mult pentru schițe transilvănean și pentru
în timpul documentării elementele de detaliu.
decât pentru lucrări Atmosfera din ultimele
definitive. două tablouri este
La prima sa prezență în Irina Panțiru, La marginea satului, u.p. caracteristică picturii
tabăra de la Boholț, pictorul Sava David, președintele impresioniste, tușele sunt divizate, iar culoarea
Filialei Galați a U.A.P.R. (n. 30 octombrie 1957, are expresivitate, prospețime și strălucire.
Cosmești, Galați), colorist de o sensibilitate aparte, În aceeași manieră sunt realizate și cele două
fin observator al realităților din jur, nu putea decât tablouri semnate de tânăra pictoriță Irina Panțiru
să-și pună în valoare aceste mari calități și în (n. 23 octombrie 1992, Galați), și ea prezentă
pictarea peisajului rural, mai puțin abordat până pentru a doua oară în această tabără („La marginea
acum. Lucrările lui se intitulează: „Prospețime”, satului” și „Fereastră către trecut”). Ambele sunt
„Amintire”, „Poartă”, „Curte la Boholț” și „Lumina uleiuri pe pânză, reprezentând construcții vechi.
griurilor colorate”. Artistul a fost atras cu precădere Dacă în primul imaginea este figurată din partea
de acareturile aflate în ogrăzile locuitorilor, a caselor laterală, cu zid de pe care a căzut tencuiala, iar
(unele foarte vechi, chiar părăsite, cu pereți sprijiniți gardul din prim-plan este doar din câteva bârne,
în bârne), a șurilor aproape pe cale de dispariție, în cel de-al doilea corpul construcției este înfățișat
a porților masive și arcuite în partea superioară. frontal și ocupă aproape toată suprafața spațiului
Imaginile plăsmuite de el, într-o gamă de griuri plastic. Cerul abia se distinge ca o limbă albastră-
colorate, sunt de un lirism discret. Prin linie și culoare verzuie de după acoperișul învelit cu olane. Irina
artistul reușește să redea specificul local, atmosfera Panțiru își urmează cu fidelitate mentorul, pictorul
de melancolie ce o creează niște obiective aparținând Gheorghe Miron, și-a însușit temeinic arta
trecutului. Când consideră necesar, el insistă și asupra desenului, știința compoziției, are aceeași pasiune
unor detalii, fapt care face ca ansamblurile să fie mai pentru reliefarea detaliilor, numai că ea a optat
atrăgătoare. Tabloul „Lumina griurilor colorate” este pentru o gamă cromatică mai închisă, tendință
un joc suav de pete concentrate în partea de mijloc manifestată pregnant în creația ei de până acum.
a spațiului plastic, în care poezia și muzica trăiesc Completând în mod fericit noi pagini
într-o perfectă armonie. ale monografiei vizuale a satului Boholț și a
Remarcat în edițiile din 2014 și 2016 prin împrejurimilor acestuia, expoziția cu lucrările
admirabilul portret realizat învățătorului ediției a VI-a, constituie o adevărată sărbătoare
nonagenar Aurel Drăguș, plecat la Domnul între cromatică, un act de cultură benefic, ce se cuvine
timp, prin compoziția de mari dimensiuni, cu apreciat la adevărata lui valoare documentară
aproape 40 de personaje, „Boholțeni în sărbătoare”, și estetică. Catalogul care o însoțește, rod al
inspirată de ceremonialul Sânzienelor, ca și prin muncii sculptorului Liviu-Adrian Sandu, tipărit
peisajele cu șuri și case vechi, Gheorghe Miron în excelente condiții grafice (cuprinde fișele
(n. 12 aprilie 1958, Galați) aduce în expoziție alte biografice ale artiștilor participanți la tabără,
patru lucrări cu aspecte ale unor șuri figurate fotografii-portret, reproduceri ale lucrărilor
pe pânză din partea laterală, lăsând să se vadă realizate, un colaj de instantanee din tipul
și porțiuni ale interiorului acestora, unde sunt activităților desfășurate) este un instrument foarte
adăpostite fânul și unele obiecte gospodărești util atât iubitorilor de frumos, cât și specialiștilor
(„În plin soare”, „Șură”) și case pictate în plein- din domeniul artei plastice.
29
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
LOCALIA

Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea


Eparhia Dunărei de Jos (II)
1.2. Sediul administrativ Considerănd că tocmai la marginile Țerei și
al Eparhiei Dunărei de Jos în asemenea centruri de populațiune, trebuie ca
religiunea dominant a României să fie esercitată în
De ce la Ismail și nu tot prestigiul ei;
la Brăila sau Galați? Cam Considerănd necesitatea națională de a se întriuni
aceasta este întrebarea cît se poate mai mult deosebitele părți ale României, și
pusă de oricine. Stabilirea că un puternic mijloc pentru aceasta este și întriunirea
sediului eparhial la Ismail localităților Dunărei de jos sub o singură Eparchie;
are o legătură cu cererea Consiliul, desvoltînd părerea Domnului Ministru
Comunelor de la Bolgrad al Justiției, Cultelor și Instrucțiunei Publice, hotărăsce:
Drd pr. Neculai
Sava și Ismail, dar mai cu seamă I. Înființarea unei noue Eparchii orthodose în
cu așezarea geopolitică România, sub denumirea de Episcopia Dunărei de
a Ismailului, arătată într-un Jurnal înaintat jos, cu jurisdicțiune asupra județelor Ismail, Bolgrad
Domnitorului Alecsandru Ioan I, de către Consiliul și Domenii, Covurlui și Brăila, și cu residența în
Miniștrilor, la data de 3 Noiembrie 1864, bazat pe un Ismail, iar județul Cahul va trece către Eparchia Huși;
referat întocmit de Ministrul Cultelor și Instrucțiunei II. Rotunzirea definitivă a tutulor eparchiilor
Publice prin care cerea spre aprobare înființarea unei orthodocse ale României, se va face prin sinodul
Eparhii peste Milcov cu residența în Ismail, astfel: general al Bisericei orthodocse române;
„Considerînd importanța politică și religioasă III. Pentru înființarea și întreținerea unei Eparchii
ce Ismailul a avut sub Guvernul Rusiei, importanța a Dunărei de jos se afectează sumele prevăzute pentru
care nu i se poate rădica de căt cu dauna intereselor acest finit în Bugetul în vigoare;
politice și naționale ale Țerei; Domnul Ministru al Cultelor și Instrucțiunei
Considerînd nevoia ce este de a se româniza Publice este”1
neîncetat, și pe toată ziua, biserica Basarabiei, lucru Din nefericire nu există în Dosarul acesta și ultima
ce nu se poate dobîndi decît prin o direct și națională pagină a Jurnalului, însă are o deosebită importanţă
conducere și priveghere a intereselor material și istorică semnătura originală a Domnitorului
spiritual ale Bisericei din acea parte; Alecsandru Ioan I pe prima pagină, cu menţiunea
Avînd în vedere că buna stare morală, religioasă și „se aprobă”.
naționalisarea unor Districte, ca acele în questiune, Prin „Depeșa” cu No. 22386 din 11 Iulie 1864 este
sunt motive care impune unui guvernămînt național, înștiinţat Prefectul de Ismail despre înfiinţarea unei
datoria de a nu esita între ele și spiritual de economia Episcopii în jurisdicţia sa și „dacă acolo Statul are
cea mai strînsă, căci cheltuiala anuală de una sau încăperi în care este ase instala Episcopie cu amploiaţi
duoe sute de mii de lei, mai mult decît pe trecut, este și cu cei lalţi servitori, aseminea și pentru Seminariul
mică în comparare cu cîștigul național și moral al ce este ase înfiinţa.”2
Districtelor anecsate; Răspunsul Prefectului de Ismail nu întârzia să
Considerănd că nici chiar această sporire de spese apară, astfel că prin Telegrama din 14 Iulie 1864,
nu va privi întregă pe tesaurul public, căci și pănă acesta îl informa pe Ministrul Justiţiei, Cultelor și
acum întreținerea Consistoriului de Ismail s-a făcut Instrucţiunei Publice, astfel:
cu fonduri special locale, fonduri care urmeză pe „Respund la Telegrama No. 22386, în foasta
viitor a se administra de Stat; fortereţa, departe de orașu, 15 minute sunt: 24
Considerănd în fine că sumele necesarii sau camere bune pentru seminariu în curtea unei biserici
prevăzut în budgetul lucrărilor al anului current și alaturea 4 camere cu una grădină de plantaţie, afară
la Capit. 8; Considerănd că orașele cele mari ale deosebit de pendinte pentru servitori acestea tote
Dunărei de jos, precum Galați și Brăila, atîrnă de sunt bunuri a le Statului. Au nevoie daca sa pota servi
residențe episcopale forte depărtate; de local Episcopii. Semnează Pref. Dimitrescu.”3
30
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
LOCALIA
Rezoluţia ministrului pe acea telegramă este „se „Prea Sinţitulu Arhiereu Melhisedec, este numitu
va instala Episcopia în aceste încăperi precum și în funcţiunea de locotenentu de Episcopu Eparhiei
seminarul.”4 Dunărei de Josu”.
Există câteva corespondenţe dintre Minister,
Prefectura Ismail și Arhitectul Districtului Ismail, 1.4. Jurisdicția canonică a Eparhiei Dunărei de
căruia i se solicită întocmirea unui raport din care Jos
să reiasă sumele la care s-ar ridica cheltuielile cu
„reperaţia”, adică reparaţia acelei foste fortăreţe și După primirea înștiinţării oficiale de a fi numit
închisori care a fost propusă pentru a fi sediul noii Arhipăstor al Dunării de Jos, Episcopul Melchisedec
înfiinţate Episcopii a Dunării de Jos. îi mulţumește Domnitorului printr-o Adresă trimisă
Ministerului și prin care solicită să primească un
1.3. Numirea unui arhiereu al Episcopiei răspuns oficial din care să rezulte de care Mitropolie
Dunării de Jos să ţină, canonic, Episcopia Dunării de Jos.
Urmează, bineînţeles, referatul ministrului,
Numirea arhiereului Eparhiei Dunării de Jos, în cu No. 73238 din 3 Decembr. 1864, prin care este
persoana lui Melchisedec, este cel mai bine redată în înștiinţat Domnul despre apobarea în unanimitate
Adresa 55415 din 18 noiembrie 1864, trimisă de la a Consiliului de Miniștrii despre trecerea Episcopiei
Ministerul Justiției, Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dunării de Jos sub jurisdicţia Mitropoliei din Iași.7
pe care doresc să o redau mai jos, deoarece consider Domnitorul dă un Decret Domnesc, în acest
că este cea mai reprezentativă, astfel: sens, cu numărul 1773, astfel: „Alecsandru Ioan I
„Măriea Sa Domnul Stăpînitor, în urmarea cu mila lui Dumnezeu și cu voinţa naţională Domn
recomandației făcută de subscrisul prin raportul Principatelor Unite Romăne și toţi de faţia și viitor
55264 binevoind a vă numi prin Domneasca sănătate. Asupra raportului Ministrului Nostru
Ordonanția No. 1617 : în funcțiunea de Secretariu de Stat la Departamentulu Justiţiei,
Locotenent de Episcop Eparhiei Dunărei de Cultelor și Instrucţiunei Publice Nr. 57388. Vădănd
jos înființată din nou, cu jurisdicțiunea asupra închierea Consiliului Nostru de Miniștri compusă în
județelor Ismail, Bolgrad și Domenii, Covurlui și jurnalul a corentei luni
Brăila și cu reședinția în Ismail, iar județul Cahul Am decretatu și decretămu:
s-au trecut cătră Eparhia Hușii. – Despre aceasta Art. Iiu Episcopia Dunărei de josu pe temeiul
făcându-vă cunoscut presfințite părinte, cu onoare considerentelor cuprinsă în citatul jurnal, se
vă rog să bine voiți a păși de îndată în funcțiunea încuviinţează a fi supusă Sub Jurisdicţiunea
vi se încredințiază, fiind sigur presfințite, că prin Mitropoliei din Iași.
zelul și activitatea de care în tot-deauna ați dat Art. IIia Și cellu din urmă Ministrului Nostru
dovezi, veți ști a respunde cu demnitate la această Secretariu de Stat la Departamentulu Justiţiei,
funcțiune; tot acum am invitat pe preasfințiții Cultelor și Instrucţiunei Publice este însărcinatu cu
locotenenți de mitropolit Moldovei și Sucevei și esecutarea Ord. de facia.
episcope ai Eparhiilor Buzeu și Huși, se regulează Datu în Bucuresci 8 Decemvrie 1864.
a se trada după cuviință în priimirea delegatului Alecsandru Ioan și Ministru al Justiţiei, Cultelor și
presfinției voastre actele atingătoare de aretatele Instrucţiunei Publice N. Cretzulescu.”8
mai sus județe.”5
Într-un alt document se recomadă pentru înalta 1.5. Alegerea personalului de specialitate al
demnitate de Episcop al Dunărei de Jos, „loco-tenentu Episcopiei Dunărei de Jos
de Episcopu acei eparhii pe Prea sanţitulu Arhiereu
Melchisedecu, persona demna de a ocupa asemine Odată cu stabilirea clară a titulaturii, jurisdicţiei și
funcţiune”, cu toate că la data de 15 Iulie 1864, în a Episcopului Episcopiei Dunării de Jos, urmează a fi
Raportul 22803 pregătit pentru a fi înaintat Domnul, căutat personalul de specialitate care să-l sprijine în
era propus pentru scaunul episcopal „precuviosul activităţile sale pe Arhiereul Melchisedec.
Arhimandrit Ghenadie, actualul locotenent de Astfel, prin Adresa Episcopiei Dunării de Jos cu
Episcop Buzeului.”6 No.2 din 25 Noiem. 1864, către Ministerul Justiţiei,
În Decretul Domnesc cu No. 1617, din „1864 înregistrată la Registratura acestuia în data de 2
Noiemv 26”, la articolul al treilea se menționa: Decem. 1864 sub No. 79694, se solicita:

31
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
LOCALIA
„Domnule Ministru! La noua Episcopie a Dunărei Ioan și Ministru al Justiţiei, Cultelor și Instrucţiunei
de jos urmănd neapărata trebuinţă de un Director Publice N. Cretzulescu.”11
la cancelarie și de un Econom – amăndoi bărbaţi Dacă numirea Directorului Eparhiei Dunării
onești, esperienţi în îndatoririle lor, am onore D.le de Jos s-a făcut imediat prin Act Domnesc, iată că
Ministru a vă recomanda, ca possedănd asemine pentru numirea economului eparhial, în persoana
calităţi pe D.lu Vasile Mandinescu, actualul Director Ierodiaconului Agatanghel Suţu, acesta întârzie
al Episcopiei de Huși, pentru postul de Director al să apară, astfel Episcopul Melchisedec trebuind să
Episcopiei de Ismael, și pe cuvioșia sea Ierodiaconul trimită două adrese către minister pentru a primi
Agathanghelu Suţu, actualul Econom al Episcopiei în cele din urmă confirmarea oficială. Această
de Huși, pentru postul de Econom al Episcopiei de certitudine s-a înfăptuit prin înscrierea în actele de
Ismail. Amendoi aceste persone, pe lăngă calităţile prezenţă și plată pentru activitatea lunii Decembrie
necesare posturilor, au făcut și studiile în seminariul a anului 1864, unde avem, pe lângă semnătura
din Socola era D.lu Mandinescu au occupat mai arhiereului și ștampila eparhială, semnăturile
mulţi ani postul de Profesor la Seminariul din Huși. directorului și a economului.12
Pentru care vă rogu să bine voiţi ai confirma dupre
regulă în aceste posturi și a me încunosciinţa, pentru 1.6. Pregătirea inaugurării cu solemnitate a
ca să potă fără întărdiere a păși în noile lor funcţiuni. Episcopiei Dunărei de Jos
Primiţi ve rogu Domnule Ministru încredinţare
pre deosebitei melle consideraţiuni. Locotenentul Într-o însemnare a Ministerului Justiției, Cultelor
Episcopu Arhiereul Melkisedec.”9 și Instrucțiunei Publice pe care sunt trecute Adresele
Urmare Adresei de mai sus este înștiinţarea nr. 59651 trimisă Locot. De Mitropolit Moldovei și
Ministrului Justiţiei N. Creţulescu, semnată și de Sucevei și respectiv nr. 59652 trimisă la Mitropolitul
Capul Diviziunei D. Ghidionescu, către Alecsandru Ungro-Vlahiei, datată 17 Decembrie 1864, scrie:
Ioan I, astfel: „Noua Episcopie a Dunărei de jos urmînd
„Prea Înalte Doamne, Prea Sănţitulu Locotenent a se deschide cu solemnitate bisericească, iar
de Episcopu Dunărei de josu, recomandăndu prin locotenentele episcop să fie instalat în funcțiunile
adressa No. 2 în funcţiunea de Directoru acei Episcopii sale de un Delegat al Ministerului și altul din partea
pe Dlui Vasile Mandinescu actualulu Director la Presfinției Voastre (care trebuie a fi un arhiereu la
Episcopia Hușii, sub scrisulu cu totu respectulu vă Iași) la care solemnitate are a asista și alt arhiereu din
rogă Prea Înălţate Doamne, se bine voiţi a întări pe partea Preasfințitului Mitropolit al Ungro-Vlahiei
recomandatulu în assemenea funcţiune, pentru care (dupre mijlocirea ce tot acum i-am adresat întru
vă supun allăturata Domnescă ordonanţia.”10 aceasta) ca una ce aretata mai sus Eparhie are sub
Prin Decretul Domnesc cu No. 1764 din 7 jurisdicțiunea ei și județe și din partea de dincoace
Decembie 1864, se aprobă de către domnitor, cererea de Milcov; subscrisul din partei au rânduit pe Șeful
formulată de Arhiereul Melchisedec, cu privire la Diviziei Clerului Dlui D. Ghidionescu, despre care
numirea directorului, astfel: făcându-vă cunoscut presfințite părinte, cu onoare vă
„Alecsandru Ioan I cu mila lui Dumnezeu și rog să binevoiți a însărcina și din partea pe unul din
cu voinţa naţională Domn Principatelor Unite arhierei care să asiste la solemnitatea deschiderei zisei
Romăne și toţi de faţia și viitor sănătate. Asupra episcopii, și tot odată se instalaze în unire cu delegatul
raportului Ministrului Nostru Secretariu de Stat la Ministerului pe presf. Sa Arhiereul Melchisedec, în
Departamentulu Justiţiei, Cultelor și Instrucţiunei funcțiunea de locotenent de Episcop al acei Eparhii;
Publice Nr. 57473. Pentru mergirea la Ismail și întoarcirea Arhiereului
Am decretatu și decretămu: ce veți rândui, anecsat pe lângă aceasta vă trimit
Art. Iiu Domnulu Vasile Mandinescu actualulu 24 bilete de drum câte de patru cai de poștă (24 la
Director la Episcopia Huși, se numește în assemenea Iași, iară la București 28) precum și un mandat cătră
funcţiune la Episcopia Dunărei de jossu. casieria de Iași pe suma de 22 galbeni diurna pentru
Art. IIia Și cellu dupe urmă Ministrului Nostru cheltuielile drumului și cât va sta în Ismail.”13
Secretariu de Stat la Departamentulu Justiţiei, Arhiereul Melchisedec, prin Adresa cu No. 1
Cultelor și Instrucţiunei Publice este însărcinatu din 21 Noiembrie 1864 a Episcopiei Dunărei de Jos,
cu esecutarea Ord. de facia. Datu în Bucuresci 7 aduce la cunoștinţă Ministerul Justiţiei, Cultelor și
Decemvrie 1864. (Semnat original) Alecsandru Instrucţiunei Publice, aduce la cunoștinţă, pe lângă

32
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
LOCALIA
mulţumirea demnităţii și a rangului la care a fost samă după cum DVostră mi-aţi scris. Aici dar așteptu
ridicat, faptul că: și respunsul D Vostre la acestă adressă amea.
„...Fiind quă acestă noă Episcopia se deschide Primiţi Vă rogu Domnule Ministre încuviinţare
acum întăia dată apoi ea trebuie a se deschide cu prea deosebitei melle consideraţiuni. Locotenent
ore care convenabilă solemnitate Bisericească și Episcopu Arhiereul Melchisedec.”14
Episcopul sa fia in stalat în noa funcţiune prin Ministrul Ministerului Justiției, Cultelor
anume delegaţi atît din partea Guvernului căt și și Instrucțiunei Publice, trimite Arhiereului
a Mitropoliei: și la acea solemnitate să se cetescă Melchisedec un răspuns cu nr. 59653, care conținea
în publicu actele guvernului pentru deschiderea următoarele:
Episcopiei și pentru numirea mea în acellu post. Și „În urmarea adresei Presfinției Voastre No.5,
fiind quă acesta Eparhie se compune din ţinuturi subscrisul tot acum au mijlocit cătră Presfințitul locot.
parte de jurisdicţia Bisericei Moldovene, parte a le de Mitropolit din Iași a rândui un Arhiereu, care în
celei Muntene, apoi socot că ar fi forte cu cale ca unire cu Delegatul Ministerului Dlui D. Ghidionescu
pe lăngă delegatul Dvostre să se orănduescă unu Șeful Div. Clerului să asiste la solemnitatea
Archiereu dela Mitropolia de București și altul de la deschiderei noui Episcopii, și tot odată seva instaleze
Mitropolia de Iași a asista la deschiderea solemnă a în funcțiune; la această solemnitate urmează a fi fația
nouei Episcopii. și un Arhiereu din partea Mitropoliei Ungro-Vlahiei,
Tot din acest punct de vedere vă rogu Domnule căruia tot acum i-am făcut cunoscută.”15
Ministre ca să regulaţi a mi se da înscris Canonica
bine-cuventare dela Mitropolia quăreia va fi supusă Note:
acestă Episcopia; quăci unu Archiereu dupre 1. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
canone nu pote trece dela o Biserică la alta fara bine Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
cuventarea Kiriarchului Superior.
Dunărei de jos, pag. 41.
Fiind că la o Episcopia se cere mai înteiu de tote 2. Idem.
Archieraticalele fara de care nu se pote face serviciul 3. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
Bisericesc allu unui Archiereu; și de care la Ismail Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
nu se află nici de unele; apoi Vă rogu să bine voiţi a înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
destina o sumă macar de 600# (galbeni) spre acest Dunărei de jos, pag. 2.
4. Idem.
sfărșit, din care să se pote face veșmintele și celelalte
5. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
archieraticale. Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
Pentru reșidenţa Episcopale se cere neaperat ase înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
închiria nișce case potrivite spre acest finit și de Dunărei de jos, pag. 48.
asemine o convinabilă mobilizare a lor, cu necesarile 6. Idem.
gospodariei și Cancelariei. În Budgetul publicat de D 7. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
Vostra, la Budgetulu episcopiei de Ismail, mi se pare
înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
că nu se prevede nimica pentru încăperile trebuitoare Dunărei de jos.
nici pentru mobilizare. Nu șciu dacă sa luat întru 8. Idem.
acesta vreo disposiţiune. Ve rogu să bine voiţi ami 9. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
comunica șciinţa despre urmare. Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1063/1864, Pentru
Pentru cheltuiala drumului personei ce se va numirea de Directori la Episcopia Dunărei de jos.
10. Idem.
însărcina cu primirea și transportarea actelor
11. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
respective la noa Episcopie, dela Mitropolia de Iași, Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1063/1864, Pentru
dela Episcopiile de Huși și Budeu (Buzău), de asemine numirea de Directori la Episcopia Dunărei de jos.
Vă rogu să bine voiţi a elibera suma ce se va socoti de 12. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
trebuinţă pentru o cursa din Ismailu prin Huși la Iași Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 876/1864, Pentru
și apoi la Buzeu și eraș la Ismailu. banii ce se eliberează Episcopiei Dunărei de jos.
13. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
Vă rogu să-mi comunicaţi Budgetul Episcopiei de
Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
Ismailu spre a sci cum să aranjezu lucrurile potrivit înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
cu resursele ce se dau. Dunărei de jos, pag. 80.
Eu aștept în Huși pănă la numirea Pre Sfinţitului 14. Idem.
Dionisie quărui amu să i dau Episcopia acesta pe 15. Idem.
(Va urma)
33
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
LOCALIA

Cuvânt introductiv
la un volum de istorie a culturilor arhaice

T oate civilizaţiile
și culturile
dispărute au lăsat urme
de o vegetaţie bogată, dar iniţial insalubră, fără
experimentul cultural neolitic?
S-ar părea însă ca adevărurile ce par a fi emanate
mai pregnante ori de o impenetrabilă complexitate psiho-spirituală
mai slabe, urme prin și socială să decurgă în fapt dintr-o neașteptată
descoperirea cărora simplitate existenţială. „Un efect asemănător
reușim să înţelegem întrucâtva impresiilor create de exerciţiile unui
deseori multe din tainele iluzionist”, am spune. Surprinși de efectul șocant
existenţei lor. Rămân însă al acestor exerciţii, căutăm precipitaţi o explicaţie
și unele aspecte greu de logică, adică încercăm să supunem logicii noastre
Eugen Holban
etnolog elucidat, plasate probabil anumite date, fragmente - determinate la timpul
pentru totdeauna în zona respectiv de o cu totul altă logică. Constatăm însă
misterelor. Bunăoară, oricât ne-am strădui, n-am cu mare surprindere, în cazul în care iluzionistul
putea înţelege anumite laturi ale mentalităţii omului se îndură să-și trădeze unele dintre secretele sale
primitiv – reacţiile și direcţionările psihismului – lucru ce se mai întâmplă totuși uneori – cât de
său doar cu ajutorul datelor arheologice ce apar mult ne-a îndepărtat modul nostru de a gândi, de
deseori fragmentar. Ne este foarte greu să descifrăm simplitatea logicii lui.
mesajele pe care le poartă unele motive decorative „Bine, bine, ni s-ar putea replica, dar în cazul
de pe ţesăturile de casă, mesaje aduse din începuturi exerciţiului amintit este vorba de un artificiu și
imemoriale. Ne este foarte greu, de asemenea, să de o anume tehnică, de o tehnică a unui individ
descifrăm legătura care există între ele și folclorul specializat și care a exersat mult timp până a
literar, literar-muzical și mitologie. Ne referim în atins o asemenea performanţă. Apoi, secretele
primul rând la încărcătura spirituală – oarecum operaţiilor iluzioniste se transmit, se preiau de la
misterioasă a motivelor antropomorfe femei, o generaţie la alta, deci nu sunt neapărat opera
motive care apar cu o mai mare frecvenţă, mai unui individ. Complexitatea istoriei are o altă
ales în satele de răzeși din sud-estul Moldovei. configuraţie”.
Chiar și ritmul afirmării culturii și civilizaţiei Într-adevăr, așa pare a fi, dar întreaga
egiptene a fost totuși atât de rapid, de spectaculos, complexitate psiho-spirituală a „omului cultural”
încât ne vine foarte greu să acceptăm că totul înseamnă gândire și experienţă, tradiţie, înseamnă
ar putea fi consecinţa unei evoluţii normale, mai precis o continuă exersare a spiritului,
desăvârșită doar din momentul stabilirii în precum și o permanentă conservare a valorilor
Valea Nilului a populaţiilor alungate de pustiul sale. Și apoi, valorile și experienţa omului nu
în extindere. Mai mult, urmele culturii neolitice s-a desfășurat neapărat între limitele impuse de
– epoca în care s-au fundamentat atât limbile disciplinele pe care le studiem noi astăzi. Adică,
flexionare, ornamentica geometrizantă precum și arheologie, etnologie, estetică, istorie etc.
arhitectura etc. – se pare că lipsesc din evoluţia Diriguită de sensurile existenţei, o mare
acestei strălucitoare culturi. A putut evolua cantitate de energie, de inteligenţă umană se
oare, atât de rapid o populaţie nomadă stabilită materializează în permanenţă în mod necesar.
în valea Nilului, plină de șerpi, de crocodili și După o dezvoltare relativ unitară, secole și chiar

34
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
LOCALIA
milenii, timp în care resursele
vitalităţii lor sunt probabil epuizate,
anumite aspecte ale mentalităţii și
logicii unei epoci par a se închide
ermetic în propriile dimensiuni,
subtilizându-se. Mai ales, după ce
obiecte importante dar perisabile
dispar bunăoară din „inventar”
fără urmă, situaţia se complică și
mai mult.
Chiar și în cazul civilizaţiilor
de la care ne-au parvenit texte
scrise, lucrurile nu sunt totdeauna
clare. Sensurile unor expresii
rămân deseori de neînţeles
pentru noi. Nu rareori, lingviștii
sunt nevoiţi să scrie mai multe
pagini pentru a dezvălui câte
ceva din tainele unui singur
cuvânt. „Jocul” multimilenar al
omului cultural nu s-a desfășurat
neapărat după schemele unei
logici prestabilite intenţionat
sofisticate. Dimpotrivă, credem că
Ceramica geto-dacică
au fost căutate dintotdeauna căile
cele mai simple, mai eficiente de exprimare și de ajuns poate încă un singur element, sau poate
de expresie (dacă ne referim la creaţia artistică, un singur detaliu, pentru ca, la fel ca și în cazul
în strictă legătură cu rezolvarea problemelor exerciţiului amintit mai sus, al iluzionistului, să
stringente. Aspirând treptat spre o înţelegere cât intrăm în posesia unui adevăr istoric neașteptat.
mai adecvată a fenomenelor ce-l înconjurau, îl De la strămoșii noștri geto-daci ne-au parvenit
solicitau, omul n-a renunţat vreodată la ceea ce îi multe valori arheologice, valori care ne ajută să
era necesar, folositor, logic. reconstituim în parte modul de viaţă și, bineînţeles,
Prin trecerea timpului însă și prin ștergerea unele preocupări artistice rămân pentru noi
multor urme care îi atestau prezenţa sa, imaginea încă multe semne de întrebare referitoare atât la
culturii unei epoci se comprimă, deformând obiceiurile cât și la limba vorbită, la arhitectură,
adevăratul mesaj. Adevărata ierarhie a valorilor la modul cum își organizau interiorul locuinţei,
precum și poziţia lor în planul semnificării se etc. Desigur, atât arheologii, cât și istoricii vor
poate deteriora astfel foarte grav, lăsând loc mai găsi încă elemente ce vor ajuta la întregirea
interpretărilor subiective. Ceea ce a fost la timpul imaginii pe care o avem despre daci, dar nu numai
lui un fapt (un comportament) ce se desfășura aceste domenii sunt capabile să scoată la iveală
probabil în clipe, zile, luni și ani, într-un context noi dovezi. Etnografia, folcloristica, precum și
socio-cultural larg dezvoltat (reprezentat în lingvistica, prin mecanismul încă viu al existenţei
funcţie de cauzalitatea generatoare), ne este lor, mai pot releva încă dovezi grăitoare.
semnalat acum, după secole și milenii, fie parţial, Deși este sigur că dacii nu au ignorat ţesutul,
fie prin aspecte neesenţiale. meșteșug apărut cam în vremea în care a apărut
Semnificaţia unor elemente și puntea de și olăritul, adică în epoca neolitică, iar materia
legătură cu formele pe care le-au continuat în primă folosită la confecţionarea veșmintelor și a
timp, rămân astfel nesezizate, ori de neînţeles obiectelor necesare chiar unei sumare amenajări
cercetătorului modern, deși, în realitate lucrurile a interioarelor era, desigur, fibra animală
ar putea fi de o uimitoare simplitate. Uneori ar fi obţinută în mod special din lâna oilor, nici

35
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
LOCALIA
un element nu atesta ornamentica ţesăturilor. convingător. Ne lipsesc poate elemente capabile să
S-ar putea ca sobrietatea evidentă manifestată în transforme tot acel material etnografic, folcloric
decorul olăriei să fi fost compensată în mod fericit arheologic, etc. descoperit deja, în argumente
și necesar de exuberanţa ornamenticii ţesăturilor. incontestabile ale unei continuităţi culturale
Dacă materialul, tehnica confecţionării, neîntrerupte în timp imens, ipoteză refuzată
tehnologia finală a realizării ceramicii negre acum de logica noastră.
(cenușii), precum și tridimensionalitatea lor În afara de nuanţele pe care lâna naturală i
motivau – sub aspect artistic – monocromia, le punea la dispoziţie ţesătoarei fără a-i solicita
extinderea spre policromie nefiind neapărat vreun efort tehnologic special, mai existau și
necesară – și nici sugerată de vreun element din posibilităţile de colorare cu ajutorul pigmenţilor
cadrul procesului ca atare, tehnica ţesutului și extrași din plante. Nu suntem în posesia vreunor
mai ales a aceluia cu fibra de origine animală a date certe care să ateste folosirea acestora,
avut, dintotdeauna, o cu totul altă perspectivă. dar nici a unor dovezi care să poată infirma
Lâna oilor în starea ei naturală n-a fost niciodată definitiv ipoteza. Cercetarea creaţiei artistice a
uniformă, decât în fermele moderne, specializate, geto-dacilor, dincolo de materialele arheologice
ferme care urmăresc prin uniformitatea culorii descoperite pare desigur o acţiune fantezistă.
lânii o anumită eficienţă economică. Culoarea Marea complexitate a spiritualităţii noastre
lânii oilor din turmele mai mari sau mai mici ţărănești, și, de fapt, a spiritualităţii ţărănești în
ale crescătorilor arhaici varia deseori chiar și general și, în care se vede foarte clar amploarea
pe corpul aceluiași animal. Un reper în acest resurselor sale valorice, nu poate fi explicată
sens îl găsim și în Biblie. Bunăoară, când Laban însă altfel, decât ca un fenomen de continuitate
îi dăruiește lui Iosif, ginerele său, partea de oi spirituală autohtonă ce s-a desfășurat în timp
care i se cuvenea ca zestre, textul menţionează și de milenii. Cei care ar considera că este posibilă
varietatea cromatică a lânii. consolidarea unui sistem cultural cum este cel
Între albul și negrul lânii provenită de la al culturii ţărănești din România, într-un timp
oile unei turme oricât de mici, există o gamă scurt, eventual de câteva secole, comit o foarte
apreciabilă de nuanţe, fie spre griuri mai reci, fie gravă eroare.
spre brunuri mai „calde”, roșcate. Multe tonuri Eronată este de asemenea și ipoteza importării
intermediare se formează și prin combinarea cu orice preţ a acestora din alte zone ori a migrării
nuanţelor închise cu cele deschise, mai ales atunci lor o dată cu grupurile de populaţii ce s-au stabilit
când nici măcar lâna aceleiași oi nu este uniformă. aici după ce marile vârtejuri ale năvălirilor s-au
Amestecurile puteau fi mai întâi combinaţii cu mai liniștit. Valuri de migratori au trecut, desigur,
totul întâmplătoare, rezultate din procesul normal pe teritoriul ţării noastre și poate mai mult
de prelucrare a lânii, adică scărmănat, dărăcit și decât în oricare alt spaţiu geografie. Unii dintre
tors – urmând ca apoi, în urma unei îndelungate migratori au rămas aici definitiv amestecându-se
experienţe să devină chiar practici voite. În mai mult sau mai puţin cu populaţia autohtonă,
unele scoarţe ţărănești apar chiar combinaţii de pe care au influenţat-o desigur parţial, dar mai
fire diferit colorate care, prin răsucire formează mult sub aspect biologic și mai puţin semnificativ
un fir mai gros care capătă o tonalitate diferită sub aspect cultural. Și, mai ales, trebuie
de cea a celor două sau chiar trei fire analizate menţionat neapărat, faptul că migratorii nu au
separat. Folosit în unele pete decorative în mod venit cu războiul de ţesut după ei și nici cu vreo
cu totul intenţionat, se obţin vibraţii cromatice experienţă deosebită în tehnica și arta ţesăturilor.
neașteptate, asemănătoare întrucâtva picturii Dacă mai apar totuși unele influenţe – urme –
realizate prin tehnica juxtapunerii atât în pictura susceptibile de contaminare, chiar și în straturile
în ulei, precum și a celei în frescă, efecte greu de mai profunde ale spiritualităţii noastre, acestea se
obţinut prin alt procedeu. pot găsi în folclorul literar, literar-muzical și în
Datele noi ce apar în domeniul etnografiei, mitologie.
precum și al folcloristicii, converg spre un
singur adevăr ce așteaptă însă a fi impus în mod

36
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
ERSONALIA

Părintele Jean Popovici (1914-1994)


- un slujitor de nota zece -
Modelul pedagogului desăvârșit de la „Biserica lui Creangă” (II)

P edagog și tată
desăvârșit
Pe lângă lucrarea
la un moment dat, era gata-gata să fie închisă. Eu
am cântat la strana Biserici Sfinții Apostoli, vreo
treizeci de ani. Părintele Jean, un slujitor neobosit,
administrativă, părintele a avut mare grijă să o ridice din ruine. Zicea că
Jean a scris o pagină Biserica e Sfântă și că nimeni nu o poate dărâma.
de istorie adevărată la El a fost omul providențial care a salvat aceste
Dunărea de Jos, prin ziduri de la pieire. În paralel, a armonizat partea
pregătirea, călăuzirea de pastorație și administrație cu cea de pregătire a
tinerilor candidați la copiilor care doreau să meargă la o școală teologică
preoție, în cadrul unei pentru preoție. În ultimii ani ai vieții, înainte de
Maria Stanciu școli pe care a înființat-o, 1990, la cursurile pe care le ținea în tinda Bisericii,
jurnalist în mod voluntar, în cadrul părintele Jean prepara vreo 80 de tineri, care erau
Parohiei „Sfinții Apostoli” împărțiți pe două grupe; dimineața și după-amiaza.
din Galați. Preot și pedagog desăvârșit, permanent Avea evidența lor, exista catalog (le-am văzut și noi!,
cu presiunea condamnării celor doi frați „ostili n.r.) și fiecare cursant era notat la fiecare materie
regimului comunist”, părintele Jean nu s-a lăsat și la fiecare oră... De-a lungul celor patruzeci de
impresionat de neputințele omenești ale timpului ani, cât a durat această școală, părintele a făcut
său. Pentru cucernicia sa, misiunea de „pescar de misiune cu mare dragoste creștinească. Prin
oameni” era un motiv de a înfrunta orice obstacol mâinile sale au trecut câteva mii de copiii, mulți
lumesc. Astfel, din 1962, pe lângă slujirea pastorală dintre ei, astăzi, preoți. Imediat după evenimentele
și ridicarea din ruine a zidurilor bisericii, părintele din decembrie 1989, venind la Biserica Sfinților
se înhamă la o muncă dragă și necesară, ca aerul, Apostoli, Înaltpreasfințitul Părinte Casian a numit
Bisericii de la Dunărea de Jos, și nu numai. A așezământul «Biserica lui Creangă», apreciind
înființat o Școală de pregătire a tinerilor candidați astfel munca părintelui Jean”, ne povestește maica
la seminariile teologice din țară, un fel de pepinieră Valentina Ciosa2, care a lucrat la pangarul Bisericii
de viitori candidați pentru Învățământul Teologic între 1969 și 1992. Astăzi, în vârstă de 83 de ani,
din țară, pe atunci, Seminarul de la Galați fiind maica Valentina se numără printre rugătoarele de
închis. De mare ajutor i-a fost circulara nr. 986 din la Mănăstirea Viforâta3...
2 august 1962, adresată Parohiei Sfinților Apostoli
din Galați. Astfel, în plină eră comunistă, părintele „Își dădea salariul săracilor”
Jean primea misiunea „de a acorda toată atenția și Pe lângă multele treburi administrative,
seriozitatea cuvenite în legătură cu recrutarea de noi părintele Jean a ridicat biserici în inimile tinerilor
candidați pentru Seminarul Teologic din Buzău”1. dornici să-L slujească pe Hristos. „Îi păstrez o vie
amintire părintelui Jean, fiindcă era un neobosit
A pregătit mulți dintre preoții de astăzi lucrător în ogorul Domnului. Pentru Dânsul, nu era
Multe au fost persoanele și personalitățile pe o problemă care să nu aibă o rezolvare. Liturghisea,
care acest ostenitor în via Domnului le-a pregătit se ducea în casele celor bolnavi și încerca să-i ajute
la Școala din tinda Bisericii „Sfinții Apostoli” pe cei sărmani cu ce dădea Dumnezeu. Oamenii
din Galați. „Biserica era foarte mult afectată de erau săraci și, uneori, din bănuțul văduvei și al
bombardamentele din al II-lea Război Mondial și, săracului nu reușeam să ne achităm nici birurile

37
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
ERSONALIA

la stat. Când lua banii, îi împărțea săracilor, că la ora 8.00 și până seara târziu, la ora nouă. Când
erau multe nevoi. Cât a trăit doamna preoteasă o a revenit, a intrat în Sfântul Altar, s-a așezat în
trimitea pe dânsa să le dea banii, după ce a murit genunchi, a plâns și s-a rugat... A plâns mult atunci,
măicuța preoteasă, părintele Jean se ducea personal zicându-mi: «Trebuie să-L rog pe Dumnezeu să mă
pe la casele celor necăjiți și își împărțea salariul. țină treaz, pentru că și mâine mă vor chema iarăși
Apoi, Biserica Sfinților Apostoli a necesitat mai tot la cercetări!...» Îi cereau să spună ce zic creștinii la
timpul reparații, bani nu erau... Ce să vă spun? Că Sfânta Spovedanie, să-l facă informator... Și a mers
părintele curăța ceara de pe pardoseala bisericii, și în următoarea zi la Securitate, dar nu a cedat. Nu
că scotea cot la cot covoarele din biserică și le avea de ce, fiindcă era nevinovat. «Eu nu-mi vând
periam, le spălam... Aveam niște covoare de iută oile mele! Lăsați-mă în pace! Eu nu fac lucrurile
de culoarea vișinei putrede, donate de niște greci, și astea, indiferent de consecințe!», le-a spus părintele
la un moment dat vreo două s-au rupt. Le-a cusut Jean. Cu ajutorul lui Dumnezeu a trecut și peste
părintele! Biserica Sfinții Apostoli nu a fost niciodată această perioadă. Grea, grea de tot...”, mărturisește
pictată și, an de an, urcam pe o schelă și văruiam maica Valentina.
ditamai zidirea, cu ajutorul a două-trei creștine. O mărturisire tulburătoare ne-a spus maica
După vreo șaptesprezece ani de văruit, am izbutit, Valentina despre unul dintre momentele în
cu mare greutate, să îmbrăcăm pereții interiori cu care familia Popovici se reuniseră în rugăciune,
praf de piatră...”, își amintește maica Valentina. după ce frații părintelui Jean, părintele Vasile și
Slujirea aproapelui, rugăciunea pentru cei vii părintele Sterea ieșiseră din închisoare, „destul de
și adormiți erau pentru părintele Jean Popovici, slăbiți”. „Tatăl părinților Popovici, Ion Popovici, era
mai întâi, o datorie sfântă față de Dumnezeu și cântăreț bisericesc din Tulucești. Era un cântăreț
față de semeni. „Părintele excela în toate, a avut bun, bun de tot. Și la o Sfântă Liturghie i-am văzut
toate calitățile unui adevărat slujitor al lui Hristos. pe toți reuniți în cadrul unei Sfinte Liturgii. Cei
Se comporta ca un sfânt. Adeseori, venea în miez de trei feciori, preoții Vasile, Sterea și Jean, săvârșeau
noapte cu maica preoteasă și se rugau în biserică. Sfânta Liturghie, iar tatăl lor - domnul Ion Popovici
În zilele de post, prăjea repede o ceapă, o punea pe - dădea răspunsurile la strană. A fost un moment
o felie de pâine și gata ziua de post... Când erau în deosebit și plin de emoție, oferit de o familie
biserică pomeniri, părintele Jean stătea în Sfântul deosebită”, își amintește interlocutoarea.
Altar câte două ore și nu încheia rugăciunea până
ce nu-i pomenea pe toți. Erau pomelnice și cu câte Părintele Jean în amintirea fiicei sale, Maria
o sută de persoane. Eu îi mai luam din pomelnice, „Eu și sora mea - Rodica - eram copii, dar îmi aduc
ca să termine mai repede, că avea și alte slujiri... aminte că tata avea foarte mulți elevi la pregătire,
Dânsul mi le lua și îmi spunea pe un ton de blândețe: tineri care urmau să dea examenul la Seminarul
«Lasă, măicuță, să-i pomenesc pe toți, că stau în Teologic din Buzău. Tatii îi era tare dragă misiunea
pământ și nu are cine să-i pomenească...» Pentru de preot-profesor. Cele două calități le îmbina ca
câte douăzeci și cinci de bani la un acatist, părintele nimeni altul. Ne spunea că pregătirea candidaților
îi pomenea un an. Era de o bunătate nemapomenită la preoție era bucuria lui. Pentru mine și pentru sora
și nu se plângea niciodată. În plus, pe cât era de mea, Rodica, părintele Jean este un tată desăvârșit.
capabil, pe atât era de smerit...” Totul era special la el. Uneori îl vedeam îngândurat,
Asemenea multor slujitori, părintele Jean dar noi - copiii fiind - nu înțelegeam mare lucru.
Popovici a înfruntat nedreptatea și răutatea Când am mai crescut am înțeles tăcerile lui tata...
sistemului totalitar, nevinovat fiind... „Avea pe La un moment dat, frații săi - părintele Sterea și
cei doi frați închiși, părintele Sterea Popovici a stat părintele Vasile - au fost închiși sub motivul că
închis doisprezece ani, iar părintele Vasile vreo doi- simpatizase cu mișcarea legionară. Din acest motiv
trei ani. Și, se putea altfel?, a fost chemat și părintele și tata a fost supus la fel de fel de presiuni, chiar a
Jean la Securitate. În acele împrejurări a fost de o fost motiv de șantaj. Târziu am înțeles zbuciumul
demnitate pe care eu nu am mai întâlnit-o. Puțini acesta... Dar, tata a fost un om înțelept, puternic
dintre noi astăzi, ar mai îndura așa presiuni. Într-o și demn. Nu a cedat. Aici și mama a avut un rol
zi a stat în cercetare, la Securitate, de dimineață de deosebit în a-l susține. Acestea și multe amintiri

38
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
ERSONALIA
pe care le port cu mine în suflet mă fac să păstrez arhivistic al Bisericii Sfinții Apostoli Galați, fila
părinților mei un profund respect. Lângă Iocana 37.
Maicii Domnului, ei sunt icoanele vieții mele”, ne 2. Maica Valentina Ciosa este de loc din
spune doamna Maria-Magdalena Afanase, fiica Țuțcani, județul Vaslui, o localitate pe malul
mai mare a părintelui Jean. Prutului, în care există și astăzi un stejar secular
Între personalitățile pe care părintele Jean le-a de peste cinci sute de ani, menționat pe hărțile
primit în casa sa se numără Episcopul Chesarie din cele două războaie mondiale. Maica s-a
Păunescu, dar și arhimandritul Paulin Lecca. născut în 2 septembrie 1934 și în 1952 a intrat
„Prea Sfințitul Chesarie a venit odată la noi în casă. ca soră la Mănăstirea Grăjdeni, județul Vaslui, la
Era un păstor de suflete foarte blând; avea o lumină vreo 12 kilometri de Bârlad. Ca loc de rugăciune,
specială pe chip, iar noi, copiii, ne uitam la Dânsul Mănăstirea Grăjdeni este din anii 1527-1538, din
ca la un Sfânt. Acest Episcop l-a prețuit mult pe vremea lui Petru Rareș, Domnul care trecea cu
tata... Era un om al lui Dumnezeu, așa îl cunosc de carele de pește de la Galați la Suceava. Bisericuța
la tata: a ajutat mult Biserica Pescarilor din Galați, Domnului Petru Rareș a fost arsă de tătari la 1711.
care era ruinată de pe urma bombardamentelor din Actuala biserică a fost zidită de Vlădica Anania
al II-lea Război Mondial”, ne relatează doamna și este din cărămidă, sfințită în 1872, cu hramul
Maria Afanase. „Sfântul Nicolae”. A fost transformată în mănăstire
În casa părintelui Jean a poposit de câteva ori de maici în 1952, multe dintre viețuitoare fiind
și arhimandritul Paulin Lecca, a cărui slujire nu aduse de la Mănăstirea Adam din Galați. Când s-a
e prea cunoscută astăzi. „Aveam vreo 14-15 ani și dat decretul 410/1959, obștea număra aproximativ
părintele Paulin venea uneori la noi, acasă. Vorbea o sută de viețuitoare. Atunci a fost scoasă din
despre Iisus Hristos și despre Maica lui Dumnezeu cu mănăstire și Maica Valentina care și-a găsit loc de
multă candoare, aproape plângând. Prin cuvântul rugăciune și adăpost la Biserica „Sfinții Apostoli”
său ne transmitea o căldură și o lumină pe care le din Galați, unde „a stat cu o altă maică”. Aici l-a
primim din Sfintele Cărți. Părintele Paulin avea o cunoscut pe părintele Jean Popovici, alături de care
constituție fizică nu prea impunătoare; era mic de a slujit la pangar, ca îngrijitor și cântăreț la strană.
statură, ascetic, dar te cucerea cu vocea caldă și După 1990, Maica Valentina a mers la Mănăstirea
vorba blândă”, povestește Maria Afanase. Viforâta, unde se roagă și astăzi.
Personalitatea părintelui Jean nu a rămas 3. Mănăstirea Viforâta este o așezare de maici,
indiferentă nici arhimandritului Paulin Lecca, situată la 7 kilomentri de Târgoviște. Are hramul
iubitorul de Hristos care în amintirile sale, recent Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. A fost zidită
publicate, menționează că a slujit odinioară de Vlad Înnecatul (1530-1532), domn al Țării
„singur” la Biserica „Sfinții Apostoli”, suplinindu-l Românești și refăcută de doamna Maria, soția
pe părintele Jean Popovici4. Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, între
După evenimentele din decembrie 1989, anii 1712-1713, când au fost construite și câteva
părintele Jean a mai slujit în Parohia „Sfinților chilii. Timpul, cutremurele, nedreptățile vremii
Apostoli” până în 10 octombrie 1992, când la au deteriorat locul. În 1802, mănăstirea a fost
vârsta de 79 de ani, oficial, ieșea la pensie. A plecat restaurată de Nicolae, „logofătul” Mitropoliei din
în lumea de Dicolo, la 20 septembrie 1994. București și de stareța Iustina.
Prin neoboseala sa și a preoților care i-au În 1990 a fost realizată o altă restaurare
urmat, Biserica „Sfinții Apostoli” a rămas ca un sub îndrumarea Părintelui Patriarh Teoctist.
far luminos în Portul Galați. Mai ales că slujirea de Catapeteasma Sfântului locaș aparține lui Karl Stork
la Sfântul Altar a părintelui Jean a fost dublată de (+1887). Patriarhul Justinian Marina a înființat aici
cea de pedagog, de formator de viitori preoți, iar un sanatoriu pentru maicile și preotesele văduve.
Biserica „Sfinții Apostoli” a fost pentru generații Enciclopedia Ortodoxiei Românești, pg. 689.
la rînd de preoți, un far luminos în Portul Galați. 4. Arhimandrit Paulin Lecca, Jurnal duhovnicesc
II, Editura Studium, Bacău, 2014, pg. 36.
Note:
1. Circulara nr. 986 din 2 august 1962, emisă de
Protoieria Raionului Galați, face parte din fondul
39
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
RO NIA CENTENAR

Sfinxul de la Bădăcin (I)


PERSONAJE
COMEMORATORI – tineri adunați la casa memorială
OSKAR JASZI - prim-ministrul minorităților
IULIU MANIU - erou al Marii Uniri
OLIMPIA ZAMFIRESCU - martoră la ultimele clipe ale lui Maniu
IVOR PORTER - ambasador și autor britanic
ALEXANDRU TODEA - șeful măturătorilor din închisoare
VASILE CIOLPAN - comandantul închisorii de la Sighet
UN BĂTRÂN
Ioana-Teodora JUDECĂTOR
Todorescu UN DEȚINUT
elevă, Colegiul Național UN GARDIAN
„B.P. Hașdeu” Buzău GARDIANUL-ȘEF -prieten bun cu Ciolpan

(Scena prezintă două planuri temporale diferite ce această zi, pentru a-i înnobila sacrificiul. Haideți să
urmează să fie luminate succesiv) fim vrednici de tot ceea ce a făcut Maniu pentru noi,
căci pentru el patria a fost un trup și-un suflet!
ACTUL 1 COMEMORATOR 1: „Istoria ne-a învățat că nu
TABLOUL 1 trebuie să așteptăm nimic de la împărații străini și de
Casa din Bădăcin a marelui politician țărănist la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri.
Iuliu Maniu, despre care acesta spunea că ,,parcă Adevărul ce ne călăuzește acum e că singura noastră
aerul este mai proaspăt. În liniștea grădinii uit forță care nu poate ținea în viitor, e aceea provenită din
greutățile zilnice”. unirea tuturor românilor, îndeosebi voi, românii din
În dreptul intrării sunt trei copaci bătrâni. Pereții Ardeal și Ungaria, suntem în drept să cerem această
casei sunt scorojiți, iar geamurile sparte. Cele trei unire, fiindcă aci la voi este leagănul românismului...
corpuri ale casei au culoarea spălăcită, iar câteva țigle Cine poate să conteste ființei noastre naționale dreptul
sunt căzute. Este o după-amiază de februarie. A nins de a-și croi singură soarta, de a se conduce ea insăși
greu în zilele anterioare, iar acum mai mulți tineri se și de a-și constitui un singur trup când sufletul îi este
adună printre nămeți în dreptul casei. unul singur și întreg?”
COMEMORATOR 2 (cu mâinile împreunate,
SCENA 1 privind în jos): Cei mai în vârstă decât noi au fost
COMEMORATORI (Câțiva tineri entuziasmați, pedepsiți pentru încercarea de a-i aduce un omagiu
îmbrăcați gros și murdari de noroi, se străduiesc lui Iuliu Maniu. Au fost legați lângă câinele poliției
să ajungă cu coroane de flori în dreptul casei, și chinuiți, pentru că au îndrăznit să strige numele
împiedicându-se prin nămeți.) unui ,,trădător”. (ridică privirea spre mulțime): A
COMEMORATOR 1 (se urcă pe prima treaptă venit rândul nostru să-l strigăm în cor și să-i curățăm
a casei și își rege vocea): ,,Dacă privim îndărăt la onoarea de om politic exemplar și erou al Unirii de la
suferințele îndurate de neamul românesc, dacă ne 1918. (oftând, cu ochi triști): Câți cunoașteți chinurile
amintim de sângele vărsat, nu știm cum să mulțumim prin care a trecut, atât el cât și colegii lui? De la Galați
lui Dumnezeu că ne este dat nouă, din generația de a ajuns la Sighet, unde drumul către moarte a fost
acum, să trăim aceste timpuri de înălțare. În aceste deschis în fața lui Maniu!
momente solemne ne vom purta vrednici de timpurile
pe care le trăim. Vrednicia națională se judecă după TABLOUL 2
înțelepciunea cu care se aduc hotărâri chemate să Biroul lui Iuliu Maniu, cu masa de lucru în fața
croiască soarta noastră.” bibliotecii cu volume îmbrăcate în piele. Pe masă
COMEMORATOR 2 (cu vocea tremurându-i din se află o veioză mare, cu abajur alb, o fotografie de
cauza frigului și frecându-și palmele): Sunt cuvinte familie, o vază cu flori nemuritoare și câteva teancuri
rostite de un erou, căruia îi datorăm onoarea de a cu documente.
trăi într-o Românie unită și liberă. Îl comemorăm, în

40
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
RO NIA CENTENAR
SCENA 1 politică s-a desfășurat în termenii de colaborator al
OSKAR JASZI, IULIU MANIU autorităților de la Viena și Budapesta, mai exact o
(În biroul lui Maniu, în dreptul mesei de lucru, politică de oprimare a poporului român!
unul în fața celuilalt pe fotolii, Maniu discută cu prim- IULIU MANIU (începe să se încordeze și să își spună
minstrul minorităților.) opiniile apăsat): Sunt incapabil de compromisuri!
OSKAR JASZI (pe un ton sever, preocupat): Aproape că nici nu m-aș putea numi politician.
Domnule Maniu, cu toate că nu ne leagă o prietenie, Pentru mine respectul față de țară este un principiu de
de când ați plecat de la Budapesta am ținut să vă anunț moralitate! Aceste acuzații sunt nefondate!
că social democrații v-au pus gând rău. JUDECĂTOR (continuând să citească cu ochelarii
IULIU MANIU (mirat): Cine, mă rog, și de ce? pe vârful nasului): Nu am terminat, domnule Maniu!
OSKAR JASZI: Batthany și ceilalți miniștri! Vor La unire, ați încercat să împiedicați actul istoric,
arestarea și judecarea dumitale deîndată! punând numeroase condiții, pe care procurorii și social
IULIU MANIU (vizibil enervat de informația democrații le-au considerat, în urma unei analize
primită): Domnule Jaszi, dar asta este strigător la cer! amănunțite, ca fiind rău intenționate!(ridică pentru o
Pe ce temei să ceară arestarea mea? Nu am făcut decât secundă privirea spre Maniu, apoi continuă să citească):
să urmăresc interesele poporului român! De asemenea, înainte ca războiul să ia sfârșit, ați dovedit
OSKAR JASZI: Din câte am înțeles, pentru înaltă că sunteți un reacționar și un sprijinitor al fascismului!
trădare. IULIU MANIU: Intențiile mele nu au fost nicio
IULIU MANIU (mirat): Imposibil și de-a dreptul secundă împotriva intereselor țării, iar întreaga mea
inacceptabil! activitate politică s-a desfășurat în jurul cerințelor
OSKAR JASZI (ușor amuzat, cu un zâmbet discret cetățenilor români. (își pune mâinile pe balustradă,
în colțul gurii): Imposibil? Vă rog! Poate nu vă dați se apleacă ușor în față și privește spre instanță, fără
seama de interesele ce stau la mijloc! Probabil le stați să clipească): Cum se poate să fiu numit sprijinitor al
în drum! fascismului?
IULIU MANIU (foarte hotărât): Pe mine nu mă va JUDECĂTOR (cu ton ușor ironic): Foarte simplu,
intimida nimeni!Voi sta în drumul oricui încearcă să domnule acuzat! În jurul datei de 23 august ați adunat
nesocotească interesele românilor! în jurul dumneavoastră toți fasciștii, reacționarii,
OSKAR JASZI (cuprins de curiozitate): Dar în trădătorii de țară și agenții imperialismului, după ce
definitiv, ce vor românii? în perioada războiului l-ați susținut pe Ion Antonescu
IULIU MANIU (îl fixează pe prim-ministru cu și lupta împotriva Uniunii Sovietice!
privirea și răspunde prompt): Desfacere totală! IULIU MANIU (începe să gesticuleze, lovind cu
degetul arătător în bara de lemn de care se sprijină): Îmi
TABLOUL 3 asum răspunderea pentru toate actele mele politice,
În sala de proces, cu ușile închise, păzite de doi iar aceste acuzații care mi se aduc sunt numai scorneli
polițiști, mai mulți martori ascultă acuzațiile aduse ale comuniștilor!
lui Maniu și argumentele aduse de acesta pentru a se JUDECĂTOR (relaxat,aproape plictisit, căscând):
apăra. Voi da citire rechizitoriului întocmit de domnul
procuror militar: ,,Acțiunea trădătoare și criminală a
SCENA 1 acuzatului Maniu, a acuzatului Mihalache și a celorlalți
JUDECĂTOR, IULIU MANIU, MARTORI acuzați nu este decât o încoronare a trădării naționale,
(Martorii se adună în sală, iar murmurul se care caracterizează întreaga activitate politică a
liniștește când judecătorul își ocupă locul. Iuliu Maniu Partidului Național-Țărănesc”. (ridică privire peste
se ridică în loja acuzaților și începe procesul.) ochelari, fixându-l pe Maniu): Luând în considerare cele
JUDECĂTOR (trecându-și privirea de la dosarul de spuse în cadrul procesului de azi, 11 noiembrie 1947, (se
pe masă la Maniu și înapoi la dosar): Domnule Maniu, ridică în picioare, cu mainile făcute pumn pe hîrtiile de pe
pe fondul procesului de astăzi se află mai multe capete pupitru) îl condamn pe Maniu Iuliu, la temniță grea pe
de acuzare care privesc interesele directe ale patriei, viață, pentru faptele de (ridică în dreptul ochilor o coală
interese pe care dumneavoastră le-ați dezonorat și începe să enumere): trădare națională, tentativă de
în vederea îndeplinirii obiectivelor personale, de surpare a ordinii constituționale, răzvrătire, insurecție
defăimare a regimului. Ați intenționat să înlăturați prin armată, instigare la trădare prin necredință și instigare
forță armată guvernul condus de tovarășul Petru Groza! la trecerea frauduloasă a frontierei!
IULIU MANIU (cu mâinile la spate, relaxat): Exclus! (Va urma)
Lupta mea a avut un caracter eminamente politic! N.R.: Premiul special „România – Centenar” la Concursul de creație
JUDECĂTOR (citind): În perioada dominației literară organizat de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” - „Scriitori
ungare asupra Transilvaniei, activitatea dumneavoastră de ieri, de azi și de mâine”, ed. a X-a, 2018.

41
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
RO NIA CENTENAR

Amintiri de neuitat (III)


Capitolul 8 - Misiune Privii printre copaci poteca. Locul era într-adevăr
grea înfiorător, așa cum mi-l descrisese Toncu. Terenul era
răscolit, din vârful coastei până-n adâncul prăpastiei

Î ntr-o zi am fost chemat


la maiorul Sandu,
comandantul divizionului
de obuze. Gropi adânci făcute de exploziile obuzelor
păreau niște răni uriașe, copacii retezați păreau niște
infirmi, iar rădăcinile, răsturnate în marginea potecii,
de baterii. niște caracatițe uriașe. Bucățile de stâncă prăvălite
— Tinere, zise el, nici prea în potecă erau obstacole serioase. Distanța era prea
rece, nici prea prietenos. Mi mare, terenul prea răvășit și plin de obstacole, ca să
s-a spus că ești student la pot lua în considerație propunerea caporalului Toncu
drept. de a trece în fugă. Puteam fi surprinși pe drum de
Aurel Balaban — Da, domnule maior! focul artileriei inamice fără să avem timp să ne
scriitor — Dar ești pentru prima adăpostim.
oară pe front. — Nu, Toncule! Întâi că nu-mi place să fug ca un
— E adevărat, dar asta, sper, n-are nicio importanță. laș, și al doilea, în fugă putem fi surprinși la loc deschis.
— Asta ai să-mi spui după ce execuți misiunea — Domnule sublocotenent, vă rog, am familie,
ce ți-o încredințez. Vei duce la căpitanul Stancu, copii și soție... gândiți-vă! Dumneavostră nu aveți
comandantul bateriei de mortiere din spatele familie, nu vă e frică de moarte.
tranșeelor, un plic cu un cuprins strict secret. Vorbele caporalului m-au lovit ca un bici pe
— Am înțeles, domnule maior, dar nu știu în ce obraz.
punct se află. — Ascultă, Toncule, am și eu părinți, rude, poate
— Îți voi da o schiță pentru orientare și pe caporalul o logodnică. Dar nu pentru apărarea lor mă aflu eu
Toncu, telefonistul divizionului, care cunoaște drumul. aici. Și nici tu. Suntem aici pentru a ne apăra Țara,
Am luat plicul și am plecat însoțit de caporalul Moldova lui Ștefan, singurul petec de pământ necălcat
Toncu. Pe drum, însoțitorul meu mă informă că va de cizma inamică. Pe aceasta trebuie s-o apărăm cu
trebui să trecem printr-un „punct obligat”. Și-mi orice preț. Când eram în școala militară, guvernul și
explică despre ce este vorba: „punctul obligat” este o regele erau gata s-o părăsească și să treacă în Rusia,
potecă îngustă într-o coastă de munte, având pe stânga chiar și școala. Vestea aceasta a fost ca un cuțit în
o prăpastie, iar pe dreapta o pantă foarte înclinată, pe inima mea și mă hotărâsem să nu mai urmez școala,
care a fost odată pădure. Astăzi, acolo, mai sunt doar ci să merg pe front ca simplu ostaș, să mă aflu printre
câteva cioturi de copaci, pentru că în acest punct bate cei ce își apără cu prețul vieții colțișorul acesta scump.
zilnic artileria inamică. Poteca este ținută permanent Am tăcut deodată... vorbind îmi tremura glasul, iar lui
sub observație de nemți, instalați cu artileria pe cota Toncu îi dăduseră lacrimile.
„Piciorul porcului”. Cum apare un transport de provizii, — Atunci, mergem, domnule sublocotenent! Cum
ori chiar un singur om, cu vreo misiune, nemții deschid ordonați dumneavoastră.
focul. Așa că trebuie să fim foarte atenți. — Mergem, dar cum? Bunicuța mea, care m-a
— Bine, caporal Toncu, să mergem! crescut de mic, spunea: moartea, dacă e înainte, te
— N-ați fi de părere să lăsăm plecarea un pic mai grăbești s-o ajungi, dacă e în urmă, stai și-o aștepți.
spre seară? Ai înțeles?
M-am încruntat și l-am privit cu atenție. Își bate — Am înțeles totul, domnule sublocotenent!
joc de mine? Mă încearcă?...
— Nu, Toncule, plecăm imediat! Așa a fost dat Capitolul 9 - Trecerea „punctului obligat”
ordinul.
Am mers în diagonală prin pădure cam o oră. Am plecat liniștiți, la pas, fără grabă. Deodată
Mortierele cu pricina erau cam în dreptul bateriei auzirăm din stânga noastră un pocnet ca al sticlei de
întâia. Deodată văzui în fața mea un luminiș. șampanie desfundată. Imediat îi urmă o șuierătură
— Aici e, vorbi serios și parcă emoționat caporalul. care sfâșia aerul ca pe o imensă bucată de mătase.
Eu zic să traversăm acest punct în fugă, până nu prind — La pământ, domnule sublocotenent! Ici, în
de veste nemții, ca să evităm primejdia. groapa asta!
42
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
RO NIA CENTENAR
În aceeași clipă răbufni deasupra noastră, ca un — Dar... pe unde ați venit, întrebă intrigat, parcă
tunet, explozia obuzului. Bucățile de schije și piatra supărat, căpitanul.
răpăiră prin frunzișul arborilor rămași în picioare. Scosei schița din buzunar:
Traiectoria fusese prea lungă și căzuse pe deasupra — Pe aici, domnule căpitan!
noastră. Ne ridicarăm și pornirăm mai departe în — Dar aici, câteva minute în urmă, punctul a fost
aceeași cadență. Iarăși o pocnitură ca la dop, altă bombardat.
șuierătură ce sfâșia înfiorător aerul și din nou o — Da, e adevărat, domnule căpitan!
bubuitură năpraznică sub noi, în peretele prăpastiei. — Și ați venit așa, printre obuze?
Schijele și bucăți de stâncă se rostogoliră în adânc. Și — Da, domnule căpitan! De ce mă întrebați?
tot așa au continuat vreo cincisprezece-douăzeci de — Trebuia să-mi închipui. Sunteți congestionați și
obuze, iar noi, cu o ureche atentă, ne azvârleam când transpirați. Ați fugit?
în gropile făcute de obuze, când pe după blocurile de — Nu, ne-am strecurat printre obuze! Probabil că
stâncă ce se aflau pe potecă. nemții n-au ochit prea bine.
„Punct obligat” era format dintr-o potecă așa — Domnule sublocotenent, dumneata glumești,
de îngustă pe acel perete înclinat, încât tirul avea dar ce-ați făcut nu e glumă. Nu ți-a fost frică?
ca rezultat o traiectorie când prea lungă, când prea — Domnule căpitan, la școala de artilerie mureau
scurtă. Numai arareori se întâmpla să nimerească în jurul meu camarazi cu zecile de tifos exantematic și
poteca. Sfâșierea aceea înfiorătoare a aerului și alte boli grave. Am văzut dezertori împușcați în fața
exploziile ca de tunet, însoțite de frânturi de schije și frontului nostru și generali degradați pentru trădare
piatră, răsunau în inima mea ca și când m-aș fi aflat în mijlocul careului nostru. Am văzut în prima zi
în adâncul infernului. Fiind prima mea adevărată când am sosit pe front grindina de obuze care ne-a
încercare în care moartea ne da târcoale, mărturisesc sfârtecat caii și oamenii, așa că acum nu mă mai tem
că eram groaznic de emoționat, poate și speriat. Nu de moarte și nu mă mai înspăimântă.
mă gândeam nicio secundă că voi muri și că-mi vor — Ce fel de om ești dumneata, din ce parte a țării vii?
rămâne oasele pe acolo. De fapt, nici n-aveam timp — Sunt moldovean, dintr-un sat de răzeși, întemeiat
să mă gândesc la așa ceva. Eram concentrat cum să de Ștefan cel Mare, Bălăbănești, județul Tutova.
mă ascund mai repede. Mai aveam cam cincisprezece Nu e momentul acum, dar când veți dori vă voi
pași până dincolo, în pădure. Sărmanul Toncu, galben spune povestea întemeierii satului de către căpitanul
precum ceara și tremurând, îmi șopti rugător: de cete, Ion Balaban, după luptele de la Lipinți.
— Măcar acum, domnule sublocotenent, bucățica Bunicul meu, urmașul direct al acestuia, are un cufăr
asta să fugim! plin cu hrisoave cu peceți domnești. Probabil că nici
— Fugi, dacă vrei, Toncule! Eu nu-mi schimb strămoșii noștri nu cunoșteau frica de moarte.
pasul! Căpitanul ascultase atent și pe fața lui se ivi un
Vorbind, însă, n-am mai auzit pocnetul, ci doar zâmbet abia schițat.
șuierătura aceea îngrozitoare, încât n-am mai avut — E foarte frumos și interesant, chiar romantic.
timp decât să ne trântim la pământ, în plină potecă. Dar în război trebuie să fii mai realist, mai prudent.
În aceeași secundă, în fața noastră, pentru prima N-ar fi fost păcat să se piardă din imprudență și cu
oară, obuzul nimeri direct în potecă. Schijele se ușurință un tânăr ca dumneata?
răspândiră radial în traiectorie și pe deasupra, în timp — Îmi permiteți, domnule căpitan și domnule
ce pietricelele și țărâna ne acoperiră capetele, ne intrară sublocotenent, interveni sfios caporalul Toncu.
pe sub guler și manșete. Ne-am ridicat ca împinși de — Spune, caporale!
un resort, ne-am uitat unul la altul, scuturând invazia — Știți... domnul sublocotenent urmează un sfat
măruntă de pe noi. înțelept de la bunicuța lui. Și povesti ce-i spusesem eu
— Ei, Toncule, ce zici? Dacă fugeam... pe drum. Căpitanul mă privi impresionat.
— Ne cădea drept în cap, domnule sublocotenent — Câți ani are bunicuța dumitale, domnule
— Ei, acum putem să părăsim blestematul ăsta de sublocotenent?
„Punct obligat”! — Optzeci de ani, domnule căpitan! E încă în
*** putere și speră să mai trăiască, să vadă țara liberă.
Ocolirăm groapa făcută de obuz, privind-o ca Când am plecat de acasă, n-a plâns, ci mi-a urat să mă
pe un mormânt deschis pentru noi. După câteva întorc cu izbândă și sănătos.
minute ne aflam în fața comnadantului de baterie — Bravo, așa bunică mai zic și eu! Să-i scrii din
de mortiere. Am salutat, ne-am prezentat și i-am partea mea că sunt bucuros că i-am cunoscut nepotul
înmânat plicul. și că-i urez să i se îndeplinească dorința.

43
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
RO NIA CENTENAR
— Vă mulțumesc, domnule căpitan! El îmi strânse Așa au trecut ceasuri întregi, într-o tăcere amețitoare,
mâna, sfătuindu-mă că, totuși, este bine să aplic și ce stârnea spaime în toate sufletele. Am așteptat acolo,
celălalt proverb: „Prudența e mama înțelepciunii”. înțepeniți de frig și nemișcare, cu urechile ciulite și ochii
ațintiți, căutând să străpungem întunericul și să vedem
Capitolul 10 - Misiune misterioasă mișcarea de trupe sau să auzim glasuri omenești. Dar nu
se mișca nimic, nu se auzea nimic.
Prin februarie, când nopțile erau reci, umede Ni se părea paradoxal și imposibil că toată
și cețoase, de nu vedeai la doi pași, se stârni mare ostășimea de pe front sucumbase subit, iar noi
zarvă pe frontul de la Cireșoaia. Toată armata, de la rămăseserăm singuri, părăsiți în pustietatea aceasta,
general până la cel din urmă soldat, era alarmată. Se pe Piscul Dracului.
zvonise că trupele rusești din aripa noastră dreaptă, Deodată, auzirăm un foșnet în spatele nostru.
spre nord, părăsiseră pozițiile. Pe la miezul nopții Am tresărit și am scos pistoalele, îndreptându-le în
știrea se confirmă. Telefoanele zbârnâiau, ordinele direcția de unde venea zgomotul.
curgeau ca ploaia, că toată linia întâi de la infanterie și — „Brânduși!”, se auzi parola.
bateriile de artilerie, de la comandant la trupe și până — „Ghiocei!”, răspunsei eu în șoaptă. Ce este?
la Statul Major, să se pună în mișcare. Rezervele din Camaradul ne comunică ordinul comandantului
interior fură puse în stare de alarmă, primind ordin să să telefonăm care este situația. Am telefonat imediat
pornească fulgerător pentru a ocupa pozițiile părăsite că ne-am conformat ordinului de a nu pune mâna pe
de ruși. Până atunci, unitățile din primele tranșee aparat până nu avem ce raporta, că suntem înghețați
să-și răspândească ostașii la distanțe mai mari, ca să de frig și că am început să fim neliniștiți.
acopere golul de pe front. Artileria din fiecare baterie Când se crăpă de ziuă, auzirăm clar, în crescendo,
să întoarcă două din cele patru tunuri înapoi spre glasuri și cântece în vale, dar încă nu se vedea nimic.
Trotuș. Exista temerea de o înțelegere secretă între Mai târziu, am distins cântece rusești și strigăte:
nemți și ruși, ca aceștia să părăsească tranșeele pentru — Vivat revoluția! Mir! Mir! Domoi! Domoi!
ca inamicul să poată învălui frontul nostru pe la spate. Trupe rusești în dezordine veneau pe jos, umplând
Toată armata din această zonă era în fierbere și cu șoseaua de pe lângă Trotuș. Când s-a mai luminat,
nervii încordați. Dacă ne vor ataca rușii din spate, va i-am putut zări. Iar când s-a ivit soarele și ceața
trebui să luptăm pe două fronturi. de pe vale s-a mai împrăștiat, am văzut șuvoaie de
Fiecare unitate a trimis înapoi, în puterea nopții și ostași ruși mergând descinși și fără arme asupra lor.
în plin mister, observatori ca să ia informații despre Am comunicat imediat la centrul de comandă tot ce
intențiile trupelor rusești. Primii și eu același ordin, vedeam și auzeam.
să plec cu doi telefoniști, cu telefoanele și mosoarele — N-au arme, n-au tunuri, merg pe jos? Mă întrebă
de cabluri, ca să observăm, să cercetăm și să raportăm comandantul.
imediat tot ce ni s-ar fi părut suspect, pentru a se lua — Nimic! Merg cântând ca la nuntă, cu mâinile
operativ măsurile ce se impuneau. goale!
Trebuia să mergem pe întuneric și ceață pe o — Urmăriți-i cu atenție!
muchie îngustă ce se termina într-un promontoriu Am urmărit fluviul de oameni, ce ne făceau
înalt deasupra văii Trotușului. Pe traseu, la jumătatea impresia că sunt băuți, trecând în șiruri nesfârșite,
distanței, un telefonist cu cablul trebuia să rămână pe cântând și strigând.
loc pentru orice eventualitate. Umblând prin beznă, — Mir! Revoluție! Domoi!
în primejdia de a aluneca pe unul dintre versanții Am început să ne liniștim. Telefonistul din urmă
crestei acoperite cu polei, am înaintat greu până am venea înfășurând cablul pe mosor.
ajuns la capătul promontoriului. Locul unde ne aflam — Haideți la unitate, domnule sublocotenent! Ați
se numea „Piscul Dracului”. Emoționați, cercetam tremurat destul! îmi spuse telefonistul.
întunericul spre fundul văii, dar nu distingeam nimic. — În fine, misterul fusese dezlegat. Rușii, auzind
Începuse să ne fie frig. de revoluție și pace, au lepădat armele, au abandonat
În tăcerea aceea lugubră, nu se auzea nimic, decât tunurile și au plecat spre casă cântând.
freamătul apei Trotușului și uneori foșnetul aspru, parcă Noroc că totul s-a petrecut pe neașteptate și frontul
speriat, al arborilor dezgoliți. Ne auzeam până și bătăile a fost părăsit în tăcere, astfel că nemții nu au prins de
inimii și țiuitul urechilor. Nici măcar de la cei din urmă veste, iar între timp frontul părăsit fusese acoperit de
nu se auzea niciun zgomot. Parcă amorțise toată lumea. trupele de rezervă românești.
Desigur, comandanții stăteau încordați, cu tunurile și Trăiserăm o noapte de coșmar, din care ieșeam
mitralierele îndreptate în două direcții opuse. Cred că acum bucuroși, dar necăjiți că luaserăm o plasă
erau cu sufletul la gură, așteptând vești de la observatori. strașnică. Toată lumea respiră ușurată.
44
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(

Domnul Cătălin Negoiță,


directorul Direcției Județene
pentru Cultură Galați
Interviu
GhN: Domnule Negoiță, casă monument istoric din județul Galați să nu
bănuiți de ce vă întreb ce ați dispară (și nu a dispărut; nu sunt vorbe, se poate
mai făcut în ultimii cinci verifica), am organizat trei ediții ale manifestării „La
ani? Chiar, ce ați mai făcut? pas prin Grădina Publică – în Galații de altădată”,
C.N.: Aceasta era în care am recreat atmosfera urbei în diverse epoci
întrebarea „încuietoare”, istorice (1878, Primul Război Mondial, perioada
adresată foștilor interbelică), cu fanfare, valsuri, personaje istorice,
nomenclaturiști, cocoțați, spectacole ale etniilor etc. Am organizat patru ediții
după decembrie ’89, în ale festivalului „Antiquitas Rediviva”, cu lecții de
fotoliile noii Puteri. Era, istorie vie, pentru mici și mari, dorind ca gălățenii
Ghiţă Nazare totodată, și întrebarea să conștientizeze că trăiesc într-un loc încărcat de
profesor, publicist pusă liderilor Opoziției istorie. Festivalul acesta a crescut constant și iată
de atunci. De fapt, totul că anul trecut s-a desfășurat pe parcursul a două
se citea în alb și negru: ori fuseseși activist ori nu zile, cuprinzând defilări ale trupelor, daci, romani,
îngurgitaseși salam cu soia. Ceea ce, privit, evident, migratori, lupte de gladiatori, ateliere meșteșugărești,
din zone diferite ale baricadei politice, era la fel totul culminând cu o porție de mâncare dacă sau
de reprobabil. Eu vă voi răspunde că, la Direcția romană, după rețete antice. Demersul acesta a
pentru Cultură, am făcut multe lucruri de calitate, pornit din dorința de a sensibiliza autoritățile
am încercat să aducem în fața gălățenilor frânturi locale în legătură cu soarta castrului roman de la
din trecutul glorios (nu, nu este exagerat termenul) Tirighina. Ani de zile s-a tot vorbit despre asta și
al urbei, adică acele momente în care orașul acesta nimeni nu a mișcat un deget. Noi, cei de la DJC
avea peste 20 de consulate, când Galațiul era o Galați, am inițiat două campanii de ecologizare
placă turnantă a schimburilor economice din a castrului, eliminând din zonă zeci de tone de
regiune, devansând Odessa, de pildă, când despre gunoaie și tot noi am „bombardat” autoritățile locale
portul nostru se știau la fel de multe lucruri ca cu memorii, în care solicitam luarea unor măsuri
despre Amsterdam, în fine, când Galațiul, conform pentru punerea în valoare a singurului castru
spuselor unui consul britanic la Dunărea de Jos, roman din Moldova. Iată că ceea ce părea un vis a
era „cel mai occidentalizat oraș din România, după devenit realitate: un proiect european, care sperăm
București”. Realizați semnificația acestei declarații? să primească finanțare. Am beneficiat de un sprijin
Nu Timișoara, nu Clujul, nu Brașovul. Galațiul. total din partea prefectului Dorin Otrocol (de fapt,
Aș spune că o interesantă logică a istoriei a domnia-sa a mișcat lucrurile), din partea Comisiei
făcut ca aici, la Galați, să se termine, în Antichitate, de Cultură a Consiliului Local și din partea unora
lumea „civilizată”, reprezentată de Imperiul Roman dintre colegii din presă. Ce-am mai făcut? Șase
și tot aici, astăzi, să fie granița de răsărit a Uniunii ediții ale Galei Culturii și Patrimoniului Gălățean,
Europene. Nu e deloc o simplă coincidență. în care am premiat excelența în domeniul cultural.
Suntem un hotar al valorilor europene și cred că ar Am inițiat Conferințele Centenarului, o inițiativă
trebui să ne mândrim cu asta. Apropo, am propus de succes, în parteneriat cu Muzeul de Istorie din
Consiliului Local ca pe blazonul orașului să apară Galați, la care avem un public numeros, ce asistă la
un centurion roman. Ca să fiu „mai concret”, aș abordări inedite ale istoriei României, din perioada
spune așa: în ultimii cinci ani am vegheat ca nicio anilor de foc ai Primului Război Mondial. Sunt
45
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
multe, multe lucruri pe care le-am făcut în ultimii Să fim sinceri, în trecut, singurul oficial pasionat de
cinci ani, o sumedenie de acțiuni despre care presa punerea în valoare a istoriei orașului era doctorul
a scris: Pe Valul lui Traian, Drumul viei și vinului, Nicolae Dobrovici Bacalbașa.
Zilele Europene ale Patrimoniului etc. Ați întrebat de relațiile cu celelalte instituții
De curând, ne bucurăm de faptul că au început și culturale. Sunt excelente, cu managerii acestora mă
se derulează cu succes săpăturile la Cavoul Roman cunosc de decenii, sunt oameni de calitate, care pun
și la Poarta de han turcesc. Văd că, acum, mulți își suflet în ceea ce fac, cu care colaborez frecvent, prin
arogă merite pentru deschiderea acestor proiecte. urmare, jos pălăria. Îi am în vedere, în primul rând,
Eu sunt pragmatic: pun la bătaie corespondența pe: Florina Zaharia, Zanfir Ilie, Cristian Căldăraru
noastră cu instituțiile abilitate pe cele două teme și și Dan Basarab Nanu.
articolele de presă în care prezentam demersurile GhN: Reiau câteva întrebări vechi de cel puțin
făcute. Precizez că aici ne-au fost alături prefectul cinci ani, de la ultimul nostru interviu. Mai există
Dorin Otrocol, primarul Ionuț Pucheanu, directorul șanse pentru o Casă Memorială „Nicolae Mantu”?
Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru, președintele Când vom afla ce surprize arheologice se ascund…
Comisiei pentru Cultură din Consiliul Local, Zanfir în spatele „Porții Turcești” de pe Strada „Egalității”?
Ilie, colegii din presă. Am făcut multe alte lucruri, Dar despre „Cavoul Roman” din Cartierul „Dunărea”
însă nu cred că aveți suficient spațiu în revistă… ce noutăți mai aveți?
GhN: Cum apreciați relațiile C.N.: În ceea ce privește Casa
Direcției pe care o conduceți – ca Mantu, soluția e simplă sau…
„instituție a administrației publice complicată. Actualul proprietar
pentru cultură”, cum mi-ați spus cu dorește să vândă clădirea, care
ceva timp în urmă – cu instituțiile se află într-o stare de degradare
politico-administrative și de cultură avansată. Din păcate, autoritatea
ale județului? Vă rog să vă referiți la locală nu are în plan cumpărarea
câteva proiecte comune derulate sau casei. După cum bine știți, la nivel
în curs de derulare. național sunt sute, dacă nu mii de
C.N.: Vorbeam, ceva mai clădiri de patrimoniu în situație de
înainte, despre faptul că am găsit o colaps. Așa că Ministerul Culturii
deschidere evidentă la factorii de nu știe încotro să-și îndrepte, mai
decizie, la nivelul municipiului și întâi, atenția. Am căutat și căutăm
județului Galați. Pot spune că este Cătălin Negoiță soluții pentru ca această clădire să
pentru prima dată când la nivelul celor trei instituții fie salvată de la dispariție. Cât privește cele două
de bază ale județului și orașului, Prefectură, obiective, să știți că acestea, alături de castrul de la
Consiliul Județului, Primărie, se află oameni care Tirighina, au intrat pe agenda proprie, încă de la
împărtășesc valori comune, care sunt preocupați sfârșitul lui 2010, când am ajuns la Direcția pentru
de acest subiect esențial, cred eu, al dezvoltării Cultură. A trecut ceva timp, însă am satisfacția că
viitoare a zonei noastre. Prin urmare, colaborarea proiectele mele de suflet au prins contur.
este foarte bună. Vreau să fac o precizare extrem La Poarta de han turcesc au fost descoperite
de importantă: nu sunt subordonat niciuneia vetre care demonstrează că de aici a început, de fapt,
dintre instituțiile mai sus menționate, superiorul viața orașului de mai târziu. Așteptăm, cu interes,
direct este ministrul Culturii și nu sunt membru al concluziile arheologilor. La Cavou, munca susținută
niciunui partid politic (nici nu am fost, vreodată), a specialiștilor a scos la iveală elemente interesante:
drept pentru care cuvintele de apreciere nu au decât nu e un cavou – loc în care erau înhumate mai multe
greutatea propriilor convingeri. Faptul că oamenii persoane, ci un monument funerar de tip hypogeu, în
aceștia și-au arătat disponibilitatea pentru a pune care se aflau osemintele unei singure persoane, de vază,
în centrul atenției castrul, cavoul și Poarta, faptul evident. Arheologii consideră că este vorba despre o
că un președinte de consiliu se gândește să aloce căpetenie gotă. Și inventarul arheologic este bogat. Din
bani pentru un sediu al Muzeului de Artă, când cei păcate, frenezia constructorilor din anii ’70 și lamele
din jur îi sugerau ca, mai degrabă, să asfalteze un excavatoarelor au făcut prăpăd. Urmează să fie realizat
drum județean, spune multe despre viziunea unor un proiect de punere în valoare a monumentului, iar
oameni. Nu pot decât să apreciez această deschidere. arhitectul va găsi, sunt convins, cea mai bună soluție.
46
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
GhN: Din punctul de vedere al unei instituții colectiv, pentru faptul de a fi fost prieteni loiali.
a administrației publice pentru cultură, pe care Prietenii aceștia „loiali”, cu chiu cu vai au părăsit
o reprezentați, vă rog să dezvăluiți măcar câteva Banatul, în 1918, golind Timișoara de imobile
manifestări semnificative din programul privind și alte bunuri. Prin urmare, vreme de un secol,
aniversarea de către gălățeni a Centenarului Unirii. România, ale cărei frontiere au variat, a impus un
C.N.: Cum spuneam, noi nu suntem o instituție stil politic, administrativ, cultural. Sigur, au fost și
de cultură cu buget pentru evenimente, așa cum interdependențe, însă reunirea s-a făcut pe modelul
sunt, de pildă, muzeele, Centrul Cultural sau centralizat de tip francez. A fost bine sau rău, e dificil
biblioteca. Ministerul ne dă bani doar pentru salarii să spunem acum, căci intrăm în determinismul
și utilități. Prin urmare, manifestările culturale retroactiv. Au fost evoluții și involuții, însă toate
dedicate Centenarului sunt organizate, în principal, acestea trebuie privite în contextul larg al Europei.
de către instituțiile mai sus amintite. De fapt, în fișa Trebuie să scăpăm de ideea revolută, de a cuantifica
postului nostru nici nu există astfel de acțiuni. Ne eficacitatea politicii românești, raportând-o la ea
implicăm, însă, pentru că nu putem sta deoparte. însăși. România a evoluat sau involuat, laolaltă
Pentru că ne pasă, pentru că vrem să organizăm cu întreaga Europă sau mai bine spus, cu această
lecții de istorie vie pentru gălățeni, pentru că vrem parte de Europă. 2018 ne prinde cu regiuni locuite
ca oamenii să cunoască trecutul extraordinar al de români, aflate în afara granițelor. Unele dintre
acestui oraș. Manifestările noastre au mai mult suflet acestea sunt, cred eu, pierdute pentru totdeauna,
decât fonduri. La manifestările noastre, actorii, deoarece, acum nu mai contează factorul istoric,
dansatorii, cântăreții, vin pro bono. Sunt unele ci cel demografic, vezi Kosovo. Cu bune și rele,
acțiuni de amploare, care necesită fonduri și atunci România a reușit să treacă peste multe furtuni…
încheiem parteneriate cu alte instituții. În luna iunie GhN: Revenind în România anului 2018, parțială/
organizăm ediția a IV-a a manifestării „La pas prin neîntregită, ce mesaj credeți că lăsăm noi generațiilor
Grădina Publică”, dedicată anului 1918, continuăm viitoare? Ce vor continua ele din ceea ce am început noi?
Conferintele Centenarului, până în decembrie, care C.N.: Eu cred că nu e vorba despre un mesaj
adună, la Lapidarium, sute de pasionați de istorie. anume. Societatea se schimbă, în permanență.
GhN: Suntem, deci, în anul Centenarului Marii Cineva spunea, odată, în glumă, că dacă societatea
Uniri a Românilor. Ca istoric, vă întreb, ce au românească a anului 1916 era formată din cetățenii
însemnat cei 100 de ani pentru neamul românesc, din de astăzi, țara noastră nu ar fi intrat niciodată
punct de vedere al culturii și al civilizației românești în Războiul de Reîntregire. Eu cred că asta e
în context european și mondial? valabil pentru toate țările, pentru toate societățile
C.N.: Domnule profesor, eu nu mă consider contemporane. Războiul e un mijloc barbar de a
istoric, chiar dacă am o facultate de istorie și un rezolva litigiile între state. Sigur, România a intrat
doctorat pe același domeniu. Mai degrabă, sunt un în conflict pentru realizarea unității naționale, dar
îndrăgostit de istorie. România, de la 1918 și până câte familii îndoliate, câți orfani, câte văduve, câte
astăzi, s-a confruntat cu o sumedenie de provocări. distrugeri... Am crezut, multă vreme, că oamenii,
Să mă explic. Până în 1916, Regatul României era un după două războaie mondiale, au înțeles că, dintr-
stat omogen etnic (exceptându-i pe musulmanii din un conflict militar, nimeni nu iese învingător. Cred
Dobrogea și pe evreii din Moldova), prin urmare, că m-am înșelat. Ce mesaj lăsăm? Lăsăm România,
fără probleme naționale. După Marea Unire, care care e o țară frumoasă. Cum spuneam altădată, eu
a fost, fără îndoială, un dar al lui Dumnezeu, căci nu vreau o țară ca afară. Țara e în regulă. Cu oamenii
doar așa pot numi ceea ce s-a întâmplat în 1918, mai trebuie lucrat. La educație, la valori…
Țara cea mare se vedea pusă în fața unor probleme GhN: Apropo, din statisticile Organizației
majore: o importantă componentă minoritară (unul Națiunilor Unite reiese că aproape patru milioane de
din patru cetățeni români nu era etnic român), români și-au luat „lumea-n cap” în ultimii 25-30 de
unificarea unor sisteme diferite de administrație, ani, emigrând în străinătate, România fiind pe locul
economie, probleme și diferențe legate de psihicul al doilea, după Siria, unde este un cumplit război, din
ardeleanului, basarabeanului, dobrogeanului etc., acest punct de vedere. Cum i-am putea convinge pe
dar și ostilitatea țărilor din jur. Fiecare dintre aceștia să se întoarcă acasă?
vecini ar fi luat, bucuros, o bucată din România C.N.: Încă de când a apărut această știre, am
Mare, inclusiv sârbii, atât de slăviți în mentalul scris pe o rețea de interacțiune socială că informația
47
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
este fake. Că e un fals, care amestecă multe, pornind manifestările fiind desfășurate în tot atâtea centre
de la niște statistici. Acum am și confirmarea: presa universitare din România și din afara ei. Avem
a demonstrat că suntem abia pe locul 17 în lume la filiale în Moldova, Ucraina, Ungaria și Serbia.
acest capitol. Desigur, tot e mult. Însă noi nu facem Colegi universitari din cinci țări, arhiviști,
altceva decât ceea ce au făcut grecii, italienii, turcii, cercetători, bibliotecari, au venit cu subiecte
sârbii, portughezii, în diferite etape, în secolul XX. absolut inedite. Am avut bucuria să rostesc un
Sărăcia i-a făcut să plece. Sunt convins că o bună cuvânt la deschiderea lucrărilor Congresului, în
parte dintre aceștia va reveni acasă, pentru că traiul calitate de președinte al acestei asociații, care e,
într-o altă țară, cu diferențe culturale, sociale, nu e de fapt, internațională. Am spus, acolo, că noi
lejer pentru toată lumea. nu facem altceva decât să umplem niște goluri în
GhN: Cartea lui Costel Crângan, „Emigranții”, istoria României. O facem cu pasiune, cu acribie,
apărută la Editura Axis Libri, pe care sunt convins ca dovadă, volumul congresului de la Galați,
că ați citit-o, nu ne dă prea mari speranțe. Personajul Presa Primului Război Mondial, coordonat de
principal, Cezar, emigrat în Spania, întors în satul subsemnatul și de Zanfir Ilie, a primit premiul
său natal din Moldova, este dezamăgit de ceea ce Fundației Culturale „Magazin istoric”, în anul 2016.
găsește în România și preferă să reia drumul Europei, A fost o recunoaștere a calității muncii colegilor din
la muncă pe un șantier de construcții din Peninsula ARIP, asociație respectată în țară și peste hotare. Cu
Iberică. Cezar nu are puterea lui Andrei Jitaru, din atât mai mândru sunt de faptul că exercit funcția de
romanul doctorului Vasile V. Popa de a rămâne în președinte al asociației.
Răcoasa Vrancei și a pune umărul la reconstrucția și GhN: Știu că aveți o relație privilegiată cu
modernizarea localității. Cum comentați? managerul Bibliotecii Publice „V.A. Urechia”, prof.
C.N.: Costel Crângan, un jurnalist și un scriitor dr. Zanfir Ilie, cu efect benefic asupra relațiilor dintre
de mâna întâi, pe care îl apreciez enorm, a relatat cele două instituții. Cum comentați/ argumentați
un caz. Sigur, sunt multe asemenea cazuri. Dar această afirmație?
scriitorul, în creația artistică, își alege căile și C.N.: Cine vrea să știe cine este Zanfir Ilie, îi
personajele care servesc intrigii. Cazul inadaptatului, propun să facă următorul exercițiu: să ia un album
din perspectivă dramatică, atrage mai mult decât cu fotografii și să vadă cum arăta biblioteca, înainte
cazul celui care revine acasă și trăiește, fericit, până de venirea sa la conducerea instituției, să se uite pe
la adânci bâtrâneți. Costel Crângan relatează o planul de acțiuni culturale, să vadă ce fond de carte
poveste adevărată, cum, din păcate, sunt cu sutele era înainte, să se intereseze cine a făcut un brand
de mii, în România. cultural în Galați și un târg de carte într-un „oraș
GhN: Trecând într-un alt plan al expertizei cumplit de negustori”, vorba lui Barbu Nemțeanu.
dumneavoastră, de jurnalist și de cadru didactic în După ce face acest exercițiu, aștept comentariile.
domeniu, vă rog să vă referiți la ultimul Congres Cred că am explicat de ce am o relație privilegiată
privind istoria presei din România, la obiectivele cu un om care se zbate pentru toate proiectele sale.
stabilite în cadrul acestuia privind rolul publicisticii În ceea ce privește colaborarea dintre instituții,
în perspectiva aniversării Centenarului Unirii. numărul acțiunilor comune e prea mare, pentru a
C.N.: Ultimul Congres al Asociației Române de fi pus pe hârtie.
Istorie a Presei s-a desfășurat, în perioada 20-21 GhN: Dialogul nostru este găzduit de revista
aprilie, la Arad, fiind găzduit de Universitatea de Axis Libri, editată de Biblioteca „V.A. Urechia”, o
Vest „Vasile Goldiș” din localitate. Tema congresului publicație de referință în publicistica gălățeană.
a fost „Presa Marii Uniri” și am avut bucuria de Dumneavoastră, cum o apreciați?
a constata că au fost înscrise 106 comunicări, un C.N.: Mi s-a făcut cinstea de a fi introdus în
număr record. ARIP atacă acest subiect, prea puțin colegiul redacțional. Eu nu fac acte de complezență,
luat în seamă în cercetarea istorică: reflectarea unor urăsc asta, ideea de a fi membru în diverse comitete
perioade de dezvoltare a României, privite prin și comiții. Prin urmare, merg acolo unde este
prisma presei. Temele abordate au fost interesante: calitate. Revista Axis libri este de o foarte bună
cum ne-au văzut aliații, cum ne-au văzut dușmanii, calitate. Așteptăm pasul următor, indexarea acesteia
cum ne-au perceput românii din provinciile în bazele de date internaționale.
încă străine, cum ne percepea presa maghiară și GhN: Vă mulțumesc!
germană din Ardeal. A fost cel de-al XI-lea Congres, C.N.: Și eu vă mulțumesc!
48
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

La masă cu anticii (II)


Motto: Nunc est bibendum!
 ‫܇‬LDFXPVăEHP+RUDWLXVOde,

Roma casa pentru a se asigura că nici una dintre ele nu a


Potrivit tradiției ro- băut vin.
mane, înainte de a fi Intocmai ca la greci, romanii beau apa odată
închinat lui Bachus, cu mâncaruri consistente, după care mesenii trec
vinul l-ar fi adus Saturn, în altă încăpere sau schimbă decorul pentru un
zeul timpului, dar și al commissatio (aidoma symposion-ului la greci),
semănăturilor și al viței- banchet în cursul căruia barbații beau vin. Masele
de-vie, ale cărui atribute se deșertau, sclavii aduceau mirodenii și cununi de
erau o seceră și cosorul de flori, mai ales trandafiri. Se trăgea la sorți un „rege al
podgorean. sărbătorii” (rex convivi/ arbiter bibendi) care trebuia
Romanii și-au per- să amestece apa cu vinul într-un crater din bronz
Violeta Ionescu fecționat tehnicile de sau argint, un vas mare așezat în mijlocul mesei,
scriitoare
vinificație, reușind să stabilind concentrația vinului (de la minimum o
învechească vinul multă vreme, chiar peste douăzeci treime până la maximum patru cincimi), numărul
de ani, păstrându-l în amfore de 26 de litri, pe de cupe pe care le va bea fiecare comesean, dar și
care menționau data îmbutelierii și proveniența. subiectul de discuție sau jocul de societate ce urma.
Horatius vorbește despre un vin vechi de șaizeci de Fiecare oaspete avea câte un pahar/ pocal (poculum)
ani, iar Plinius cel Batrân scrie că el a avut ocazia să în care i se turna vin cu polonicul.
bea un vin vechi de doua secole! După unele texte, s-a evaluat consumul de vin
Apicius, Horatius, Plinius și Martialis descriu în la romani: doi litri de vin pe zi (fără amestec), ceea
operele lor numeroasele vinuri care i-au încântat pe ce contrazice orgiile bahice din Satyricon-ul lui
antici, cele mai fine și mai prestigioase fiind cele din Petronius...
Italia, evident, provinciile Latium sau Campania.
Cele mai obișnuite vinuri sunt cele din Spoletum, Celebrul Falernum
Umbria și Pelignum. Cât despre cele din Salina, Renumit era, în antichitate, vinul falernian, vin
Ravenna sau Vatican, ele sunt considerate de nebăut. de Falernum - vin de cult, provenit din struguri
Dar, ca și la greci, vinul era la romani o băutură culeși de pe pantele muntelui Falernus (azi, muntele
de elită: sclavii și soldații simpli aveau dreptul doar Massico, Italia), la sud de Napoli, la granița dintre
la un amestec de vin, oțet și apă. Romanii beau multe Latium și Campania.
vinuri aromatizate, folosite pe scară largă și la gătit, Falernum era de trei soiuri: caucinian, din
după cum atestă numeroasele rețete ale celebrului viile de pe vârful muntelui; faustian - era și cel
bucătar Apicius. mai cunoscut, din struguri recoltați de pe pantele
Despre modul cum beau romanii vinul, ca centrale, din viile lui Faustus, fiul dictatorului Sulla;
și despre succesiunea meselor din timpul zilei, și cel de pe pantele joase și de câmpie.
romanii s-au inspirat mult din tradiția greacă. Vinul, Se spunea: „În vinul de Falern joacă soarele
întotdeauna dens, nu se bea niciodată simplu, ci Campaniei”
amestecat cu apă. „A-l bea simplu este un obicei al Vinul falernian a fost un vin alb, cel puțin la
barbarilor nedemni de Bachus” scria Vergilius. început, cu un conținut de alcool relativ ridicat, de
La puțin timp după fondarea Romei, doar 15%, care cu cât îmbătrânea, se oxida, devenea mai
barbații de peste treizeci de ani aveau dreptul să bea. brun și mai... bun.
Interdicția pentru femei a persistat multă vreme. Plinius cel Bătrân descrie falernianul faustian ca
Cato spune chiar: „Dacă-ți prinzi femeia bând vin, „singurul vin care ia lumina, atunci când o flacără
ucide-o!” Exista de altfel obiceiul ca pater familias se apropie de el.” Era produs din struguri recoltați
să sărute în fiecare zi pe gură pe toate femeile din târziu, de preferință după o scurtă perioadă de
49
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
înghețare sau o serie de înghețuri succesive care Erupția Vezuviului, din anul 79 d. Hr., a distrus
îi îmbogățeau aroma. Iar oxidarea îi conferea o multe podgorii. Ulterior, fermierii au plantat noi
culoare de chihlimbar, maro închis. Apoi, strugurii soiuri importate din alte regiuni, dar adevăratul
erau lăsați să se usuce, pentru a concentra zahărul soi care producea faimosul vin de Falern nu a mai
și aroma. După o fermentare deschisă, vinul era fost același. Decretul împăratului Domițian de a
depozitat în amfore de lut, sigilat cu ceară sau cu interzice plantarea de noi soiuri de struguri și de
sevă și ciment. Nu se bea imediat, ci după o perioadă a smulge viile din provincii (neeliminat din cărțile
de gestație de 15-20 de ani. Dacă unele vinuri sunt romane până în 280 d. Hr.) a fost dat tocmai pentru
mai bune tinere, acesta căpăta o savoare deosebită a înlătura concurența.
odată cu trecerea timpului. Realitatea este că nu vom ști niciodată cu adevărat
Tot Plinius cel Bătrân scrie că falernianul ce gust a avut acest vin... Dar... după descrieri, putem
faustian, din renumita recoltă Opimian – după să ne închipuim.
numele consulului Opimus din anul 121 î.Hr. - a Arheologi marini care lucrează în Marea
fost servit la un banchet în anul 60 î.Hr., în onoarea Mediterană și Marea Neagră au găsit tone de amfore
lui Iulius Cezar, pentru cuceririle lui în Spania. de pe navele comerciale scufundate.
Erau cunoscute trei soiuri notabile: austerum „Nu voi cunoaște niciodată duhul tău./ Unde
(sec), dulce (dulce) și subțire(tenue). ești, vin de Vezuviu amestecat cu cenușă?/ Acum
Medicul și gastronomul Galenus, în anul 180 d. îmi umpli ulciorul cu apă./ Inundă-l cu fabule
Hr, se îndoia că tot vinul falernian aflat la vânzare despre tine/ Erupția ți-a smuls rădăcinile de acolo
în Imperiul Roman ar putea fi autentic. Evident, era cu vii cu tot/ Viile Falerniene! Ai fost și-ai secat/ Te-
prea popular la acea dată! ai uscat și-ai pierit./ Bogata-ți lumină se varsă/ Pe
Acesta a fost unul dintre vinurile exportate până tablele pe care scrie, beat de tine, Lucullus./ Vinule,
în Imperiul Roman târziu, fiind unul dintre cele vechi prieten, nu pieri, stai și ascultă./ Pe măsură ce
șapte vinuri, al căror preț maxim de achiziție pentru trece, timpul se răsfiră între noi/ Ca pletele londului
armată a fost stabilit de către împăratul Dioclețian, scrib. Nu mai râde, Lucullus!” (Henry Wadsworth
prin Decretul maximal, în jurul anului 300 d. Hr. O Longfellow)
listă a prețului vinurilor a fost găsită și pe peretele Alte soiuri cunoscute în antichitate:
unei taverne din ruinele anticului Pompei. Must + oțet + apă dulce + apă de mare – vinul
Catullus lăuda virtuțile vinului falernian: pentru sclavi, primit în funcție de munca prestată.
„Vino, băiete, tu, care servești vechiul Falernian, Vinul de masă: alb, verde, gălbui, auriu, roz-alb,
umple cupe puternice pentru mine, ruginiu, roșu închis, negru, vin greu de Sicilia.
ca legea Postumia, amanta care delectează, Caldous - vin amestecat cu apă caldă – nu le
hirotonește, plăceau băuturile reci!
Postumia mă îmbată mai mult decât strugurii. Mulsum - trei părți vin și o parte miere – foarte
Pleacă, apă, departe de mine, apreciat. Se servește la aperitive (promulsum). Din
Nu lași vinul să-și facă în mine locuință miere proaspătă de Hymeth (munte din Atica, cu
Aceasta este zeul Thyonian pur.” miere de calitate superioară – „mierea atică”) cu vin
Acesta a fost și vinul pe care Petronius, în bătrâior de Phalernus.
Satyricon, îl servea la banchetul lui Trimalchion. Vinuri păstrate în amfore pântecoase: vin
Fac referire la el: Gaius Valerius Catullus, Horatius, Phormianus, vin Calenus, vin Erbulus, vin de
Varro (secolul 1 î.Hr.), Plinius (secolul 1 d.Hr.), Barium (Bari); vin Cecuban (de la Caecube, câmpie
Petronius. din Latium renumită pentru vinurile sale), Setine,
Producția lui era totuși limitată, pentru că Massic, Calene – toate din Campania sau Latium;
limitată era și regiunea de recoltare a viței de vin Ulbanus, din Cumae. După preferințe putea fi
vie care îl producea, procesul de înbătrânire a parfumat cu șofran.
vinului era lung, cheltuielile și costul de transport Se mai aducea vin și din Orientul îndepărtat, de
în diverse colțuri ale Imperiului depășeau la seri (chinezi): vin de osmanthus, sau vin (nectar)
posibilitățile de cumpărare ale cetățeanului de de crizanteme.
rând. Așa încât, vinul falernian a fost un vin Romanii disprețuiau berea – frecventă în Egipt,
prețios, un vin al poeților, al centurionilor, al în regiunile danubiene, în Gallia (galii o amestecau
negustorilor, al aristocraților. cu miere). În Italia, bere se bea numai în Liguria.
50
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Țăranii beau vin din fructe și băuturi fermentate În vin se adăugau arome: pelin sau ameste de
din: mere, pere, amestecat cu două părți apă de trandafiri, levănțică și bitum. Sau: miere în care s-au
ploaie fiartă – se consuma după o fermentație de macerat frunze de trandafir, violete ori cedru.
câteva luni! Femeilor le era interzis vinul - dispoziție
Vinul intra și în alimentația sclavilor, dar cel de nerespectată - pentru că se zicea că provoacă avort
proastă calitate (must + oțet + apă dulce + apă de spontan sau sterilitate. Admis le era doar vinul
mare); li se fixa o rație în funcție de munca prestată. nefermentat, ținut 20 de zile în apa rece a unei
De la Cato ne-a rămas o rețetă pentru vinul fântâni, procedeu care îl oprește din fiert până la
sclavilor: 52 l vin + 52 l oțet + 260 l must, 35 l apă începutul verii, și îndulcit cu miere sau must fiert
de mare +1300 l apă dulce. Gustul acestui vin era (mustul fiert îndulcește vinurile acide!). Sau vin
foarte ciudat, fiindcă înainte de tescuire, strugurii dulce, obținut din stoarcerea strugurilor stafidiți,
erau ținuți în apă de mare; sau i se adauga vinului uscați la soare sau pe viță. Sau din apă turnată
sare 4%. Grecii puneau 33% apă de mare în vin, la peste tescovină (a doua mână; sau prin fierberea
care adăugau plante aromatice. mustului).
Vinul licoros se obținea prin fierberea mustului. Se mai făceau și vinuri artificiale, prin macerarea
Ca aperitiv, se putea bea must fermentat timp petalelor de trandafir în vin, timp de 3 săptămâni,
de 20 zile: o parte miere + trei părți must. Sau reînnoindu-se la 7 zile. Se obținea un vin de
aromatizat cu pelin, amestec de trandafiri, levănțică trandafiri - rosatum; sau de viorele sau de absint;
și bitum. Sau cu miere în care s-au macerat frunze sau se adăuga piper, miere și aromate; călătorii, de
de trandafiri, violete sau cedru. teamă că nu vor găsi la harnuri această combinație,
Păstrat sau transportat în amfore smolite în își luau de acasă piper și miere, ca să toarne în vin.
interior cu rășină sau bitum de Palestina, acoperite Plante aromate: trestia și papura și toate ierburile
cu rășină, peste care se adăuga un strat de argilă în din Siria și Arabia: arbori de tămâie, piper, globule
care se introducea un con de pin care apoi, încolțind, de smirnă; laser, numai la Cirene.
se umfla și închidea amfora ermetic. Bineînțeles că se bea și vin fiert.
Nectar Hippocras – o băutură tonică, născocită Grecilor le plăceau vinurile dulci sau indulcite cu
de Hippocrate, cu mult coriandru, bun pentru: miere și aromatizate cu condimente. Sau diluate cu
dinți, digestie, memorie, lipsa poftei de mâncare, apă de mare.
leșinuri, slăbiciuni. Hipocrate considera ca vinul, care este un aliment
La banchete se toasta pentru împărat: „Augusto pentru omul sănătos, poate fi și un medicament
feliciter!”, chiar dacă el nu era de față. pentru cel bolnav. El a găsit și primele aplicări
Când un comesean închina cupa în cinstea altuia, terapeutice ale vinului și contribuția plantelor
o golea, o umplea la loc și i-o ducea aceluia ca să facă macerate în medicină. Fiecare tip de licoare – roșie,
la fel: „În sănătatea ta” (Bene tibi bene te, vivas!) albă, tânără sau maturată - era folosită pentru
Pentru a preveni excesul de băutură, pe cupe tratarea unor boli distincte.
erau desenate schelete în diferite atitudini, iar pe Antichitatea greacă a cunoscut vinuri de:
mozaicuri: un schelet ce arde pe rug, cu atenționarea: Thassos, Chios, Lesbos (vinul Protropum), Cipru
„Memento mori”! (excelent!), din Meonia (vinul Catacecaumenit),
din Lidia (Tmolit), din Sicilia (Grecia Magna), din
Vinurile grecești Terracina și Fundi (vinul Cecub), vin de Tusculum.
Pentru consumul imediat, vinul se păstra în Renumite erau: vinul de Rhodos, de Samos, din
burdufuri de piele; pentru transport, în vase mari de patria lui Aristarh, de Chios, cu adaos de aloe, de
lut. Pe toartele amforelor este inscripționat numele Tassos și de Lesbos.
negustorilor și al unor magistrați locali. Alte băuturi: Kykeon era o băutură rustică, folosită
Grecii știau ca vinul cel mai bun era cel de la în ritualurile de la Eleusis: fiertură de orz cu apă și
mijlocul amforei. cu busuiocul cerbilor (ca menta), cu mentă și cu
Prin fierberea mustului se obținea un vin licoros. cimbrișor - având proprietăți terapeutice; hidromel
Mustul fermentat timp de 20 zile se bea ca (miere și apă); lapte de capră; mied - aqua mulsa; o
aperitiv, în amestec: o parte miere, două părți must. parte miere, două părți apă de ploaie scăzută prin
Dar și mustul dulce era preferat, cu cimbrișor, fierbere.
mentă, scorțișoară și miere.
51
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Măgarul lui Maxim (I)

N u e mare inginerie
să construiești
un zid, din orice ar fi el
prognozată, dar nu despre asta vreau să vorbim în
povestea adevărată, reală și destul de puţin îmbibată
cu petale de naraţiune.
ridicat. Sigur că ridicarea Construiam parterul casei noi cu blocuri BCA.
lui presupune un anumit Constructori, aveam câţiva zidari verificaţi de mine,
grad de măiestrie, ceva care își făceau treaba înălţând zidurile cu hărnicie
îndemânare, ochi de și îndemânare. Destul de dimineaţă, pe la ora 8,00,
linie, material... La când treaba demarase, a intrat în curte Maxim,
început am învăţat cum un vecin, obișnuit al curţii noastre, care, după
se construiește un zid, declaraţiile lui, venise la ţară „să se ajungă”, adică
apoi o casă din ceamur să-și facă un rost.
Tănase Caraşca (pământ amestecat bine Maxim (facem o paranteză) avea familie, nevastă
scriitoar cu paie), apoi din chirpici și trei copii mărunţei. Fusese șofer, dar nu a picat
(tot pământ amestecat într-un echilibru convenabil cu meseria și după
cu paie, dar presat sub forme de paralelipiped revoluţie a renunţat pentru a-și croi un nou drum,
numite pe la noi chirpicare, puși la uscat și zidiţi abordând ceea ce, printr-un slogan, s-ar numi, „viaţa
apoi pe principiul cărămizilor), apoi a venit rândul la ţară”. Soţia lui, Mariana, fată din sat, dar cu ifose
construcţiilor mai moderne, din cărămidă arsă și de femeie ceva mai avansată, avea o casă moștenită
mai la urma urmei, din BCA-uri de toate neamurile. de la părinţii trecuţi în nefiinţă, iar Maxim, zis
Le-am învăţat pe toate, pentru că viaţa la ţară are Chinezu’, datorită trăsăturilor oarecum orientale,
regulile ei ce trebuiesc acordate cu timpurile, dar și dorea ca din moștenirea soţiei, să facă ceva, să o
cu moda. înmulţească și așa cum spunea el, „să se ajungă”. A
Am construit la început, prin anii 1972-73 casa, încercat mai multe variante poate, poate… Nu prea
acum numită „casa bătrânească” din câteva rânduri i-au ieșit socotelile, a mai greșit, a mai văzut câte
de ceamur, apoi am înălţat-o cu chirpici și am locuit un licăr de speranţă… După mai multe încercări,
în ea, de fapt au locuit părinţii noștri. După revoluţia a început să lucreze cu ziua și, cu timpul, a reușit
din 1989, mulţi cetăţeni străini de sat au cumpărat să adune ceva bani. Într-un moment de dorinţă
terenuri intravilane și au construit case care mai de arzătoare de mai bine, având ceva bani necheltuiţi,
care mai arătoase... Au apărut primele construcţii a găsit că bine ar fi să investească ceea ce adunase
cu etaj, tip vilă, oamenii satului au început să vadă și în ceva ce să-i fie de folos. Nu prea avea idei, cum
altceva decât ceea ce știau sau învăţaseră de la moșii și ce trebuie să facă, dar cum se mai întâmplă, mai
lor, care și ei preluaseră de la strămoși... dă și norocul peste om, că de regulă îl ocolește, și
Apăruse cărămida, blocheţii, BCA-ul, alte Chinezu’ a găsit o soluţie sigură în care și-a investit
elemente de construcţie care veneau să completeze avutul. A auzit că în satul vecin, un cetăţean vinde
dorinţele de mai bine, mai mult și mai repede ale un măgar. S-a gândit Chinezu’ ce s-a gândit, a dat
oamenilor doritori de frumos, bun și modern. Eu, o fugă de șase kilometri și a stat de vorbă cu omul.
fratele și sora mea, ne-am hotărât să construim pe S-au târguit și după ce s-au înţeles asupra preţului, a
terenul părinţilor, moștenirea noastră, o casă care să plătit, s-a întors acasă mândru, călare pe un măgar
răspundă timpurilor, dar și pretenţiilor noastre ce se nici prea-prea, nici foarte-foarte, un animal care,
încadrau acum în alţi parametri, iar mama, femeie cu puţin efort și cu o alimentaţie de om gospodar,
în vârstă, a fost cea care a fost totdeauna de partea putea promite să devină ceva mai arătos, dar orice ar
progresului și ne-a acordat girul ei necondiţionat fi făcut noul lui stăpân, el tot măgar (equus africanus
pentru a ne lansa în această „aventură” pe care asinus) rămânea!
o vedeam ușor de realizat și numai în culori albe Măgarul, un animal din familia calului, de
și liliachii. Ei, am realizat oarecum visul iniţial, dimensiuni mai mici, de obicei sur, cu capul mare
într-o perioadă de timp mult mai mare decât cea și urechile lungi, folosit ca animal de povară și
52
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
tracţiune, a fost domesticit de egipteni acum După amiază, pe când constructorii noștri
6.000 de ani. Animal foarte blând, răbdător, încheiau zidurile parterului, pe poartă a intrat
puţin pretenţios, dar și să te ferească Dumnezeu vijelios Chinezu’, pe chipul căruia se putea citi o
de îndărătnicia lui! Și dacă te gândești că după mare durere. Mihai, care i-a ieșit în întâmpinare, a
statistici, în lume trăiesc 41 de milioane de citit disperarea evidentă și fără alte introduceri, l-a
măgari, din care cei mai mulţi în China (circa întrebat:
11 milioane), atunci înţelegem de ce Chinezului — Ce-i cu tine, Maxime, s-a întâmplat ceva rău?
nostru, achiziţionarea măgarului i s-a mulat pe — Da breeeeee! Mi-a murit măgaru’, nea Mihaie,
suflet, încât s-a gândit imediat să-i construiască un a gemut Chinezu’ îndurerat! A căzut pe el zidul
adăpost pe măsură. pe care l-am înălţat eu din chirpici și l-a omorât.
Aici terminăm paranteza destul de lungă și De ce tocmai la mine? a avut Chinezu’ un început
obositoare și continuând, vă spun că, în acea de văicăreală ce trimetea în jur tonalităţi de bocet
dimineaţă de vară, când la noi în curte se vedea băbesc.
din stradă că există agitaţie, oameni și preocupări — Cum măi, Maxime, cum să cadă zidul? a
aplecate spre construcţii, Maxim Chinezu’ a intrat, îndrugat fratele meu uimit de ce aude. Cum să cadă
a stat un timp privind la ceea ce făceau zidarii, apoi măi zidul? Așa ceva nu se poate!
s-a adresat gânditor, cu un deget în barbă lui Mișu, — A căzut, bre, peste el și l-a omorât, s-a mai
fratele meu: văitat Chinezu’ disperat. Vino să vezi și matale, că
— Nea Mihae, vreau să-i ridic un adăpost doar nu-s copil să te mint.
măgarului meu (a evitat să-i pronunţe numele S-a crucit fratele Mihai (nu-i spun Mișu ca să
pentru că îl botezase Mișu și ca să nu cumva să nu se confunde), a lăsat toate baltă și așa cum e el
cadă în păcat, a ocolit)… Am venit să văd cum săritor, a plecat sa constate personal cum de un zid
se construiește, cum se fac zidurile, că eu... habar făcut după toate regulile consacrate, a căzut tam-
n-aveam, dar uite că omul, cât trăiește învaţă, acum nesam peste bietul animal, întrerupând visul de
știu, am văzut cum fac zidarii. înavuţire al noului nostru vecin doritor de viaţă
— Dar din ce vrei tu să faci zidurile adăpostului? de la ţară. Ajuns la locul faptei, a văzut ce nu-i
a întrebat fratele meu Mișu. venea să creadă! Chirpicii, puși unii peste alţii,
— Din chirpici, a răspuns Chinezu’, am vreo 300, ca un turn din cărţi, rând lângă rând, fără pic de
cred că o să-mi ajungă. îmbinare, înșiraţi, în teancuri paralele. După ce
— Ai văzut cum se construiește? l-a întrebat a înălţat Chinezu’ în acest mod zidul, nefericitul
Mihai. Ai grijă cum așezi chirpicii, ei trebuie să măgar Mișu s-a apropiat de noutate, a stat un
vină ca BCA-urile, să se îmbine, pentru ca zidul să pic la umbra binefăcătoare, după care a simţit o
capete rezistenţă, i-a explicat Mihai, arătându-i apoi mâncărime ce îl sâcâia de la grumaz înspre coadă.
pe pereţii construiţi cam ce trebuie făcut. Găsind că noutatea apărută în decorul cu care încă
— Am văzut, nea Mihaie, am privit la meseriașii nu era familiarizat, adică zidul, îi putea astâmpăra
dumneavoastră, așa o să fac și eu. cu asperităţile sale disconfortul pe care îl simţea,
— Maxime, i s-a adresat fratele meu ca un s-a rezemat întâi de zid. Răcoarea binefăcătoare a
gospodar ospitalier, bei o ţuică? zidului încă ud, datorită pământului galben întins
— Beau, i-a răspuns Maxim senin, bucuros de pe post de liant, i-a provocat măgarului Mișu
provocare, de parcă asta aștepta. o plăcere cu fiori de ușurare, a făcut încă un pas
Chinezu’ a băut un pahar cu ţuică, a mai întârziat, în faţă, apoi unul înapoi sprijinit de zid. A simţit
iar Mihai care cunoștea marfa, l-a provocat la cum îl străbate un sentiment de bucurie, provocată
încă un pahar, pe care noul proprietar de măgar de plăcerea asprimii dus-întors de pe asperităţile
nu l-a refuzat. Nu gândiţi că paharul de ţuică este chirpicului. A repetat mișcarea și a înţeles că-i face
recipientul mic de 30-50 de miligrame. La ţară se bine. S-a desprins un pic de zid și s-a scuturat. Din
bea din pahare normale. Dar din ele, bei cât vrei, blana scurtă au căzut bucăţele de pământ zvântat,
sau cât poţi! Maxim Chinezu’ a băut și el cât a vrut, dar și un tăune prins și strivit de greutatea apăsării
adică tot, a plecat vesel, cu lecţia „copiată”, gata să o dintre trupul lui și zid. Tot scuturându-și blana
aplice după propriile intenţii în propria gospodărie prin acel tremurat al pielii specific patrupedelor
pentru a-și împlini ambiţia de „a se ajunge”. mari, s-a distanţat cu câţiva centimetri de zidul

53
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
prost încropit. Neinspirat, și-a dat drumul din acea — Nu cu matale, breeee, eu cu măgaru’ vorbeam!
poziţie, din nou cu intenţia să se scarpine de acel a mai îndrugat Chinezu’ plângăcios. Cu ce-mi mai
perete. Intenţia de bine a fost pustiitoare, pentru că aduc eu lemne de la pădureeeee? Tocmai vroiam
datorită șocului, partea de sus a zidului s-a prăvălit să-ţi fac și o cărucioară, oooo, ce gânduri aveam cu
peste bietul animal trântindu-l la pământ. Un răget tine, Mișuleeeee…
scurt, mai mult un icnet s-a auzit de sub blocurile — Ce tot vrei mă tâmpitule? l-a repezit din nou
de pământ căzute în dezordine, apoi, de sub norul Mișu a cărui statură impozantă de voleibalist se
de praf ce s-a ridicat deasupra zidului ruinat, nu s-a distingea din ce în ce mai clar prin norul de praf.
mai auzit nimic. Chinezu’, care-și făcea siesta după Măi Maxime, a continuat el, așa te-am învăţat eu să
masa de prânz, a simţit o ușoară vibraţie, a perceput zidești? Nu te-am atenţionat să rânduiești chirpicii
zgomotul provocat de ruinarea zidului, a sărit din în așa fel încât să realizezi acea îmbinare care fixează
pat și și-a aruncat privirea prin fereastra ce dădea construcţia? Nu ţi-am explicat eu că se începe
în curtea interioară. Fără să realizeze proporţiile primul rând cu chirpic întreg, iar următorul cu
dezastrului, a zbughit-o pe ușă și s-a repezit spre jumătate, iar la colţuri încrucișările, tocmai pentru
grămada de moloz ce apăruse pe locul adăpostului a realiza îmbinarea despre care ţi-am vorbit și care
pe care îl ridicase până cu o oră în urmă. Prin este un element de notorietate și absolut obligatoriu
praful care încă mai persista deasupra ridicăturii în construcţii?
formate din chirpicii întregi sau fragmentaţi, a — Mișule… ba da, nea Mihaie, și-a redresat
văzut doar două urechi blegite bâzâite de câteva Chinezu’ glasul, dar… cred c-am uitat de la mână
muște insistente și atunci a înţeles proporţiile pân’ la gură, fir-ar ea de băutură. Dracu m-a pus să
dezastrului ce se abătuse asupra măgarului Mișu beau rachiul ăla…
și implicit asupra sa, omul ce-și dorea atât de mult — Acum, m-oi scoate pe mine vinovat de
„să se ajungă”. A dat în grabă chirpicii deoparte, moartea măgarului tău, ce eu ţi l-am turnat pe gât ?
sperând să mai salveze ceva, dar... Mișu, mort ca l-a privit Mihai ameninţător pe bietul Chinezu’,
toţi morţii, i-a apărut plin de pământul galben venindu-i să dea cu el de pământ.
care-i împâslise scurta blană sură, zăcând fără — Ce să fac eu acum cu el  ? a mai suspinat
suflare printre resturile fostului „zid” care trebuia Chinezu’ privind, când la leșul înșirat între chirpici,
să-i fie adăpost în vremuri de restriște. când la fratele meu, ca la o salvare.
Mihai, ajuns la locul faptei, a privit la leșul — Te duci la vecinul Ion, îl rogi să vină cu
animalului, apoi la resturile zidului rămas în tractorașul, îl urci în remorcuţă și îl duci undeva în
picioare, a făcut ochii mari, s-a întors către Chinezu’ mijlocul pădurii, să nu tragă câinii de el și să împuţi
care se văita de mama focului, apoi s-a apropiat de tot satul, l-a sfătuit Mihai grăbindu-se spre poartă.
chirpicii „zidiţi” în șiruri, unul peste altul și cu o Mă chemi după ce vorbești cu Ion, să vin și eu să vă
mână a împins, atent să nu păţească și el ce păţise ajut să-l ridicaţi în remorcuţă, da?
Mișu (măgarul). „Zidul” s-a înclinat la prima —Da, nea Mihaie, a mai îngânat Chinezu’ cu
împingere și s-a prăvălit în exterior ridicând și el voce slabă, te anunţ eu.
un nor de praf. Speriat, Chinezu’ a făcut ochii mari După o oră, Maxim Chinezu’ a strigat la Mihai.
și neînţelegând ce se petrece, l-a privit surprins pe Din nou fratele meu a lăsat totul baltă, că așa e el
Mihai : săritor și a plecat să încarce măgarul în remorcuţa
— Ce faci, nea Mihaie, dărâmi și ce a mai rămas lui Ion, un alt vecin care avea un tractor mic pentru
în picioare? lucrări în vie și o remorcuţă, cu care omul își făcea
— Taci dracului din gură, l-a apostrofat fratele treburile gospodăriei. Au încărcat măgarul, Ion s-a
meu, îndreptându-se înspre cel de-al treilea urcat la volan și a plecat cu încărcătura pe drumul
perete rămas în picioare și cu o simplă împingere ce duce aspre pădure.
punându-l și pe cel din urmă la pământ. — Mă descurc eu și fără voi, le-a strigat Ion
Din norul de praf stârnit de căderea chirpicilor, scoţând capul pe ușa tractorului, îl dau jos singur,
văicărelile Chinezului se auzeau ca un bocet de după care acceleră motorul și porni spre poala
babă : pădurii.
— Mișule… Mișuuuuu… Mihai plecă și el spre casă, iar bietul Maxim a
— Taci dracu’ din gură, ce mă tot strigi? l-a rămas în poartă cu ochii scăldaţi în lacrimi amare.
apostrofat Mihai supărat de prostia constatată. (Va urma)
54
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Vinul popii (I)

— D oamne, câtă


bogăție!
Pe măsură ce corabia
La început, John se ferise să-i spună rusului ce
vânt îl poartă pe meleagurile astea barbare și ce
anume are în cufărul cel mare și în butoiașul gros
se apropia de țărm, târgul de două vedre2. Pomeni de un văr care făcuse timp
își dezvelea farmecele tot de câțiva ani avere cu potasă în Moldova și care-i
mai clar. Dar nu casele spusese de-a fir-a păr tot ce se întâmpla în marginea
din lut și lemn, albite cu asta de lume. Cum mâncarea e multă și aproape
var, ori bisericuțele cu degeaba, cu două pence saturi și gurile a șase
câte o turlă greu opintită oameni, în vreme ce la Londra cu banii ăștia abia
spre cer îl impresionau cumperi gin cât să îmbeți unul; cum au moruni și
pe John Newcomb. Ochii somni pe care greu îi scot patru boi din apă și munți
Cezar Amariei lui măturau malul și din grunji de sare și din lemne pe care îi dau mai pe
scriitor strângeau la un loc turme nimic. Cum cade bogăția peste orice negustor se-
de vite, capre și oi, baloți ncumetă să vină pe aici.
de cânepă, grămezi de felurite putini care sigur — Cam așa-i, dar nu-s chiar toate făcute doar
ascundeau miere ori ceară ori vin ori brânză, apoi cât să le-ndeși în traistă, îi spunea Anastasi când
care pline cu pește sărat și blănuri osebite, uriașe îl vedea cum se înfierbântă, și-i povestea și el de
movile din tot soiul de scânduri... drumuri rele să-ți blestemi zilele, de târgușoare
— Doamne, câtă bogăție! unde nu găsești un han, să te adăpostească, de cetele
Parte din mărfuri ședea molcom pe mal, cât de tătari care ies din pământ iar când nu sunt tătari
să fie urcată pe corăbii, parte era dusă în magazii dai de alți lotri, și de feluritele beteșuguri pe care le
unde aștepta să-și apuce rostul în lumea largă. suferă cei ce vor să neguțeze pe-aici.
Rând pe rând, englezul socotea cam câte parale ar După prima seară de guleai cu rusul, care
face fiecare lucru la Londra și adunase deja cam scosese din prieteșug felurite vutci de ienupăr și de
un sipet plin. Aici avea să facă și el avere, dar nu în scorțișoară, limba i-a căpătat mai mult curaj, așa
dobitoace, postav ori lemne era puterea lui. Mai ales că i-a mărturisit că a lucrat vreme de șapte ani la
că la toate bâzâia câte un roi de negustori, în vreme o gazetă, adică o foaie pe care o umplea cu știri de
ce meșteșugul lui nu-l oblicise nimeni încă. câteva rânduri fiecare. Veștile le lua de prin scrisorile
Venea de la Istanbul cu un schooner1 cu două primite de la nobili ori negustori din lumea largă,
catarge și se învoise destul de ușor cu căpitanul grec le traducea, doar știa latinește și nemțește, ba
să-l ia până la Galați. Corabia aducea mirodenii și chiar și niscai franțuzește, iar unde nu dovedea cu
cafea unor negustori armeni, dar și coșuri pline cu tălmăcitul mai era cineva la gazetă care știa elinește
portocale și lămâi. Mirosea frumos când a piper, și ceva italiană. De două ori pe săptămână, scoteau
când a ghimbir, când a cuișoare sau a toate la un loc ziarul pe care-l citeau toți nobilii, chit că era scump,
și a vânt umed de primăvară. o liră pe an, cât leafa unui marinar pe-o lună, dar nu
Pe vapor mai călătorea un rus, Anastasi, și de la puteai să stai la curte fără să știi care sunt ultimele
el a aflat că prin Moldova era cea mai sigură cale noutăți de pretutindeni. Așa a aflat și el cât e de largă
de a ajunge de la Istanbul la Moscova, chiar de era lumea, unde s-a mai stârnit un război ori ce conte
ceva mai lungă; pe orice alt drum rusul ar fi dat de s-a mai logodit. Nu, despre Moldova n-a primit
cazaci, ori nu putea să riște marfa pe hatârul lor. de știre mare lucru, veștile din partea asta se cam
Cărase deja la turci câteva sute de colți de morsă și opreau la Viena ori Cracovia, uneori mai pomeneau
baloți cu blănuri de zibelină, iar acum aducea înapoi câte ceva de Transilvania, dar cam atât.
covoare, perdele și stofe scumpe, cât să stâmpere Vărul său, cel cu averea din potasă, i-a povestit
pornirea de-o apucaseră de ceva vreme boieroaicele de ce se întâmplă pe aici și că e multă bogăție, dar
muscalilor la haine osebite. lumea e tare sălbatică. Și nu atât că n-au drumuri

55
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
sau că au târguri mici, dar nu prea știu meșteșuguri slove noi, când va fi cazul, și alte nimicuri fără de
și nici nu prea țin la ele. Cu lemnul, olăritul și care nu și-ar putea face meseria. Hârtia o va aduce
animalele se mai descurcă, dar nu bat bine fierul nici de la Viena sau Veneția, de n-o va găsi prin preajmă.
nu ridică piatră la case, nu mai vorbim de treburi Cât privește butoiașul, în el nu era vin ori rachiu, ci
gingașe, cum sunt lucrul cu aurul sau argintul. Ei, ulei de in, din care să-și prepare cerneala, când va fi
tot o treabă gingașă îl purta și pe el încoace: cazul, cu negru de fum. Scheletul de lemn al presei
— Vreau să deschid o tipografie, își spuse taina nu l-a târât după el, o găsi un tâmplar să i-l facă, mai
Newcomb, dându-i înapoi rusului plosca cu vutcă ales că nu e deloc greu de meșterit.
de anason. Mmm, dar ce dulce-i beutura asta, sigur Poate de la grijile căpătate din spusele lui Anastasi
nu ai pus zahăr în ea? Puțină miere, nu? Ziceam că sau din frământările noi ori Dumnezeu știe de ce, se
o mică moștenire m-a convins. Și vărul, când mi-a trezi în a treia zi de călătorie pe mare că-l încerca
spus că-n toată Moldova nu-i un teasc de tipar de o măsea. Până seara, obrazul i se umflase zdravăn,
vreo 30 de ani. Cică oricum nu prea le trebuie, că așa că-și scoase fularul cu dantele din jurul gâtului
nici popii nu știu toți citi, nu mai vorbim de boieri (tot după ultima modă franțuzească și el) și-și legă
ori târgoveți. Dar atâta negustorie are nevoie și de falca cu o fundă mare în creștet, peste perucă, fapt
carte. Și, de ce nu, de o gazetă, să știe ce-i în lume. ce-l amuza teribil pe rus, care-i stârnise porecla de
— Mai cu folos zvârli banii după caii de mare iepuroi.
decât după slove, boje moi, îl mustră Anastasi. Pe- Cum durerea nu-l lăsa, Newcomb scoase arma
aici nu doar că lumea nu pricepe cititul, nu știe el secretă - o ultimă cucerire a științei medicale: într-o
nici vodă mai mult decât să iscălească, dar habar n-ai zi, în odaia din Londra în care-și tipăreau ziarul
cum îți cumpănești viața de la o carte. Uite, la noi, intrase un domn care se recomandase Thomas
în Moscova, au venit odată doi tot așa, ca tine. Nu Sydenham. Scrisese o carte despre cum să vindeci
demult, prin vremea lui Ivan cel Groaznic era. Și-au febra și voia să dea un anunț, să vină lumea s-o
apucat ei, tare făloși, de-au scos „Viața Apostolilor”, cumpere din curte de la Catedrala St. Paul sau de
prima carte tipărită la noi. Doar c-au aflat și lângă Temple Bar. Doar că a trebuit să-l amâne, că
călugării de la scriptorie și-au venit să se minuneze după el venise un negustor ce rătăcise ori i se furaseră
de cum învârți puțin la teasc și scoți scrisă o pagină, trei cai și dădea o răsplată de 40 de șilingi cui îi
în vreme ce ei trebuie să țină jumătate de zi pana găsea. Cum pierderile ori furturile cu recompensă
în mână, pentru același lucru. Și-au zis călugării aveau întâietate și loc nu mai era decât de un anunț,
că iuțeala asta nu poate fi minune, ci lucrarea l-au scos din pagină pe-al doctorului și-a trebuit să
diavolului, care vrea să le ia pâinea de la gură. Așa meargă să-i spună.
că au dat o mamă de foc dumnezeiesc tipografiei și Când l-a găsit a doua zi la prăvălie, a primit
i-au fugărit pe meșteri, până în Lituania. de la el o sticluță cu vinum opii, „suc de struguri
Englezul asculta crispat cum focul a fost proba și de mac, bun de orice leac”, i-a spus medicul. A
de netrecut și pentru următorii tipografi, și nici în băut în câteva rânduri, când mai avea probleme cu
zilele noastre lucrurile nu s-au îmblânzit deplin, dar dinții, și nu numai, și într-adevăr durerea trecea ca
își spuse că lui nu are cum să i se întâmple așa ceva. prin minune, preț de câteva ceasuri. Cumpărase
Vărul său pomenise chiar de scutiri de bir pe care le și pentru drum câteva sticle, în caz de sănătatea îl
primesc unii negustori ori meșteri de la stăpânirea împingea spre doftorii.
din Moldova. Cât or fi ei de sălbatici, nu au cum să — E o prostie, nu cred, zise Anastasi, și trase o
te primească cu brațele deschise, să te ajute, apoi să- dușcă din vinum opii, se strâmbă puțin la gustul de
ți aprindă prăvălia... oțet, căci vinului îi cam trecuse sorocul. Știu și eu
Plus că el nu doar că știa vorbi mai multe limbi, leacuri și cred că ăsta nu-i decât șarlatanie. Uite:
dar citise cam tot ce se putea despre aceste locuri și fierbi la un loc vin, rozmarin și o nucă de tămâie,
se înarmase cu ce avea știința mai bun. pui apoi puțină miere și apă, îți clătești gura cu
Cât privește cufărul, nu era mare secretul: pe asta și degrabă-ți trece. Păcat că n-avem rozmarin
lângă cele câteva haine, cărți și fleacuri moderne, și tămâie, să-ți arăt. Asta numai de n-ai viermi în
cum ar fi un cuțit cu vârful rotunjit și o furculiță dinți. Dacă îi ai, doar bărbierul te mai scapă: ți-i
cu patru dinți, după moda franțuzească, în el ținea scoate și-ți ia și puțin sânge. Na zdorov’e!
laba teascului de tipărit, cinci corpuri de literă, — Sănătate și ție! Poate că ți se pare prostie, dar
câțiva drugi din plumb și cositor pentru a vărsa să știi că eu cu asta m-am lecuit. Am gura păcătoasă,

56
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
îndată mă doare ceva, și nu știi de câte bazaconii de rusului, care tocmise între timp o căruță, să meargă
leacuri am aflat în timp, ba o parte le-am și cercat. mai departe, spre nordul Moldovei, și acum se
Că să scriu „agla Sabaoth athanatos” pe un un cui repeziseră la lucrurile lui. Butoiașul putea fi lesne
de fier cu care să înțep sub măseaua stricată, apoi să dovedit de un singur om, și-l aducea în brațe cel
bat cuiul într-un stejar; să fac o lumânare din seu mai slab dintre ei, dar cufărul era mare și greu, ar fi
de oaie amestecat cu vitrigon sau scaiul dracului și trebuit să-l ia amândoi, doar că hamalul ce părea mai
să-i țin flacăra cât de aproape pot de falca umflată; voinic se încăpățână să-l țină singur în spate. Pe la
să mă frec pe dinți cu iarbă-mare; să iau sucul de la mijlocul drumului dintre corabie și mal, picioarele
o pătlagină, oțet și apă de trandafiri roșii și să-mi i se muiară, poate de la prea multa greutate, poate
clătesc gura cu ele; crede-mă, am încercat multe. Ba, de la lunecușul făcut de noroiul adus de tălpile
a venit și unul să-mi vândă o bucată din măseaua lor goale pe scânduri, poate de la vinul pe care-l
Sfintei Apollonia, cea căreia i-au scos necredincioșii tot băuseră de dimineață, să se încălzească... Cu
toți dinții din gură, înainte de martiriu... Ca vinul un icnet, căzu în genunchi pe podețul improvizat.
ăsta, nu-i nimic! Opinti să se ridice, dar nu reuși să-și cumpănească
Și-ntr-adevăr, cum lua o înghițitură, cum simțea starea și nimeri, cu bagaj cu tot, în Dunăre.
că-l lasă durerea, și câteva ceasuri era bine, chiar Englezul simți copitele a o sută de cai în stomac,
dacă falca nu dădea înapoi. O îngriji-o când ajunge încercă să strige, dar nu-i ieși decât un geamăt
în târg, la vreun bărbier priceput, dar până atunci, lung. Șmil spuse ceva în limba barbarilor și
ăsta-i era leacul. îndată vreo zece oameni din jur, marinari, hamali
Acum, că vaporul se apropia de țărm, după cinci sau țărani, lepădară hainele de pe ei și săriră în
zile de drum, stătea mândru pe punte și socotea la apă. Ba și un călugăr, de era prin preajmă, lăsă
toate câte i se arătau. Își potrivea din când în când iute dulama, după o secundă de gândire, și porni
pelerina ori dantela de la mânecile cămășii, își după ei.
netezea poalele hainei din catifea brodată, își admira — Le-am spus că dați un taler celui care scoate
ciorapii lucioși dar mai ales pantofii cu toc roșu, cufărul, îl anunță Șmil, mândru de ideea lui. E o
mândria lui, ultima modă la Versailles, cel puțin tocmeală bună, luminate domnișor, e o tocmeală
așa-i spusese negustorul de la care îi cumpărase. bună!
Mai strângea puțin nodul fularului cu care-și legase Dar Newcomb mai avea putere doar cât să se
falca, își îndesa apoi pălăria pe cap, în vreme ce-i țină pe picioare, nu să și gândească. Privi zbaterea
măsura pe cei de pe mal. de oameni în Dunărea iuțită, dansul capetelor care
Apa Dunării era smintită de zăpezile abia topite, se iveau preț de o clipită la suprafață, cât să-și umfle
se umflase și inundase țărmul în câteva locuri. Doi pieptul cu aer, pentru a se scufunda apoi la loc,
bărbați în zdrențe, roșii mai mult de la băutură decât în apa rece în care abia de câteva zile se topiseră
de la frig, repeziră fiecare câte o scândură lungă, de ultimele sloiuri. În scurt timp, bărbații ieșiră la mal
brad, să facă punte între marginea corabiei și țărm, cu mâinile goale, dârdâind de frig. Șmil le spuse iute
cât să coboare fără să se ude oamenii și mărfurile. ceva ce-i întoarse pe toți în apă.
John se grăbi primul jos și fu imediat întâmpinat, — Le-am zis că le dați doi taleri dacă scot
cum puse piciorul pe uscat, de un evreu cu barba cufărul, luminate domnișor. E o tocmeală bună, nu
lungă, dar cu mustața rasă, după moda leșească, ce vă fie frică, ei abia de-și cumpără un porcușor cu
i se tot închina: banii ăștia, dar dumitale îți capeți lucrușoarele la
— Șmil mă numesc, mein Herr, luminate loc. Vă schimb eu taleri, dacă n-aveți, spuse repede
domnișor, sunt puțin zăraf, de aveți trebuință de când văzu cum i se încruntă britanicului fața, dar vă
bani schimbați sau de oricare ajutor, aaa, văz că nu asigur că nu strâmbă din nas nici la potronici leșești
sunteți neamț, din Inglitera spuneți... mi se părea ori groși nemțești sau ruble, bani să fie!
mie că așa un domnișor cu dichis nu poate fi neamț,
că tare mai sunteți osebit. Note:
În vreme ce John se chinuia să iasă din vârtejul 1. goeletă.
vorbelor evreului și din cumplitul miros de usturoi 2. O vadră este echivalentul a 15 litri în Moldova,
pe care-l scotea orice răsuflare a lui, cei doi care cf. Lazăr Șăineanu, Dicționarul universal al limbei
aduseseră scândurile pentru punte începuseră să române, 1908.
golească corabia. Puseseră deja pe mal țesăturile (Va urma)
57
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Retrospectivă

E xplozia fusese
infernală. Pentru un
moment, aș fi vrut ca totul în
ce duceau spre al doilea etaj, iar lângă scări era o
cameră mai mică ce făcea tranziția dintre hol și
bucătărie.
jurul meu și în viața mea să Am început să urc scările, amintindu-mi de
se dezintegreze în particule fereastra care privea surâsul apusului. Cu urcarea
minuscule, să explodeze și să scărilor am început să-mi amintesc de primii ani
dispară. În preajmă, oamenii din viață. Ce înainte îmi era imposibil de vizualizat,
purtau negru și aveau acum puteam vedea mai clar ca niciodată.
fețele întunecate. Când Mama mea niciodată nu și-a dorit copii, însă
ajungi la o anumită vârstă, mereu mi-a spus că eu am fost surpriza ei preferată.
Marcela Mîță începi să te obișnuiești cu Într-un spital al cărui nume este irelevant, într-o
elevă, Colegiul Național înmormântările, iar oricât după-amiază de toamnă ploioasă, apăream eu.
„Al. I. Cuza” Galați de sumbru ar suna, începi să De când eram copil, rudele mă complimentau
și fii imun la ele. Mergi ca la în legătură cu ochii mei de cristal și mă invidiau
oricare ceremonie, și gata! Ce-i drept, nu ar trebui pentru genele lungi. Am fost un copil frumos, iar
să fiu eu cea care vorbește, asistam la propria-mi frumosul este mereu răsplătit, fie că este corect sau
înmormântare, până la urmă. nu.
Mă așteptam să fiu mai empatică, mai sensibilă Era o zi minunată de primăvară, genul de zi în care
cu cei dragi, dar nu. Nu știam cum ar trebui să mă copiii erau mai mult decât încântați să alerge fără
simt. Evident, nu îmi plăcea să mă uit la oamenii jachete. Mă dusesem la casa vecinilor, căci leagănul
care plâng, însă nu îmi părea rău. Era un sentiment doamnei Elisabeta era nou, făcut din lemn de brad și
de eliberare, de parcă asta tot așteptam de când mă decorat cu fel de fel de ornamente din metal. Cu ale
născusem. Era straniu. M-am apropiat de sicriu și mele picioare de aproape 5 ani încercam să mă înalț
am început să mă privesc. Eram palidă și aveam din ce în ce mai sus, așa încât să ating cerul, să fiu
părul alb. Zâmbetele pe care le-am oferit de-a deasupra tuturor. Părul îmi sălta înapoi, iar razele
lungul anilor se vedeau pe fața mea. Buzele pe care soarelui îmi atingeau chipul. Nu îmi pot aminti
obișnuiam să le colorez în roșu aprins erau reci cum am căzut, însă durerea din genunchiul meu era
și albe, iar mâinile care au fost ținute ani întregi insuportabilă. Lacrimile începuseră să-mi curgă pe
încrucișate erau tipic împreunate. obraji, iar doamna Elisabeta se grăbise să ajungă la
Ieșisem din capelă. Aerul era cald și greoi. mine, să-mi șteargă lacrimile și să mă ducă în casă.
Cele 3 ore petrecute printre plânsete și încurajări Acolo, am fost spălată și mi s-a zis să aștept. Patul
fuseseră oribile. Trecusem pe lângă curtea bisericii, prea mare al proprietarei era confortabil, decorat cu
ducându-mă pe un drum fără întoarcere. Parfumul perne pufoase și colorate. Pe măsuța de lângă pat era
trandafirilor mă purta încet-încet înapoi în timp, așezată poza unui bărbat vesel. Femeia apăruse cu o
până la o evocare tranzitorie a vremurilor de mult rochiță albă din dantelă și mă pusese să o îmbrac.
apuse. Casa în care obișnuiam să stau avea două Uitasem de căzătură și admiram țesătura moale,
etaje. Ferestrele de lemn erau deschise, dezvăluind lacrimile deja uscându-se pe fața mea. Am păstrat
draperiile albe dinăuntru; fluturau de fiecare dată rochia aceea mult timp după ce nu îmi mai venea,
când briza nopții de vară ce se apropia se făcea lăsând-o pe un umeraș alături de hainele de școală.
resimțită. O grădină mică și veselă, cu margarete, Fiecare treaptă îmi provoca o nouă amintire,
fusese mereu amenajată în fața casei și, deși, evident, făcându-mă să devin nostalgică. Șotron, cu cretă
odată fusese planificată cu grijă și iubire, acum era colorată furată și soarele bătându-ne în ochi, așa ne
plină de buruieni. petreceam fiecare vară împreună. Fără calculatoare
Oamenii spun că „acasă” nu este un loc, ci un sau televizoare; desenam pătrate pe strada prăfuită
sentiment. Inima mea mereu a ales acest drum, și le numerotam. Era ușor să găsești pietre și bețe, iar
totuși. Interiorul casei era vesel și modern. Poze noi eram nevoiți să devenim creativi cu ele. Glumele
cu familia și prietenii mei stăteau atârnate cuminți noastre au devenit din ce în ce mai elaborate și
de pereții holului. În fața mea se vedeau scările din ce în ce mai răutăcioase cu trecerea timpului.
58
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Trupurile noastre au crescut, iar mințile noastre și meschină, însă el avea grijă de ea pentru amândoi,
s-au ascuțit, strada s-a murdărit mai mult; dar creta în unele momente.
mereu a rămas furată, iar pietrele întotdeauna au Și mi-am părăsit familia. Într-un moment de
fost gratis. nebunie totală a plecat și m-am răzbunat pe mine
Începutul școlii a fost o schimbare radicală când am promis familiei că nu o să mă mai vadă
pentru mine. Prietenii cu care obișnuiam să stau vreodată. Am plecat în lume. Am străbătut orașe
au dispărut, fiecare fiind închis în casă pentru a și țări cu iubirea de mână. Am cunoscut oameni
face obișnuitele teme. Nu am fost niciodată bună și mi-am deschis orizonturile. M-am îndrăgostit a
la școală, iar pe parcursul anilor, asta a devenit o treia oară. M-am îndrăgostit de cer și de apusurile
povară tot prea grea pentru mine. Colegii mei în culori vii. Am devenit mamă și mi-am format o
puteau calcula mult mai repede decât mine, iar familie.
timpul nu părea niciodată de ajuns în testări, așa Am pierdut și am fost tristă... Am realizat prea
că am ajuns să fiu bătaia de joc a lumii, cel puțin a târziu că nu trebuia să plec de lângă unele persoane,
colegilor mei. că cei puternici stau, nu uită. Am învățat să apreciez
Unul din primele lucruri pe care mi-l amintesc mai mult oamenii din jurul meu și să fiu mai atentă.
în legătură cu Andrei este faptul că stătea în Urcând ultimele trepte am realizat ce repede
ultima bancă, mereu bătând în bancă cu pixurile și trecuseră anii. Poate cel mai repede trecuseră cei pe
creioanele. Obișnuia să împingă scaunul fetei din care nu mi-i dedicasem mie, ci familiei mele. Am
fața lui, iar de fiecare dată când aceasta se întorcea învățat pe tot parcursul vieții și am iubit cu toată
să îl mustre, el îi zâmbea larg, ca un clovn. Mereu inima.
am admirat abilitatea lui de a fermeca oamenii. Oamenii privesc moartea a fi una dintre cele
În clasa a șaptea acesta m-a invitat în oraș. Eram mai mari pierderi ale unui om, însă nu este nici pe
entuziasmată și fericită că un băiat își arată interesul departe așa. Cea mai mare pierdere de care un om
față de mine, în sfârșit. Am fost decepționată când poate avea parte este ceea ce moare în noi cât timp
acesta venise cu mai mulți oameni pentru a râde încă trăim. Din fericire? Eu nu am avut parte de o
de faptul că eu chiar credeam că cineva s-ar uita la asemenea pierdere; eu nu am resimțit vreun gol în
mine. Nu eram numai proastă, ci și fraieră. mine sau în viața mea; nu am murit regretând că
Obișnuiam să cred că adolescența este mi-am irosit timpul. Am murit împăcată; împăcată
minunată, fără griji și doar plină de amintiri. Erau că am ajutat, că am iertat, dar cel mai important: că
numeroase nopți în care auzeam gălăgia făcută am iubit. Ironia face că înveți să îți apreciezi viața
de părinții mei, încercând din răsputeri să ignor abia atunci când mai ai puține momente de trăit,
cuvintele de ură pe care și le rosteau. Mama țipa, când timpul ți se scurge și ți se apropie rândul.
el țipa și nimeni nu se înțelegea. Mama începea Acesta este unul dintre cele mai mari defecte cu care
să plângă, iar el pleca. Eu îmi afundam capul în ne confruntăm: incompetența de a aprecia. Țipăm,
pernă, promițându-mi că eu nu voi fi așa, că voi rănim, nu facem destule; crezând că timpul e infinit,
iubi și că voi înțelege. alegând să rămânem orbi până când suntem forțați
Prima gură de alcool fusese ciudată, gustul ei să deschidem ochii și să ne trezim la realitate.
arzându-mă pe gât, dar făcându-mă să vreau mai Chiar și după ce îmi văzusem viața; greșelile,
mult. Se spune că doar prima dată e mai greu, iar uitările, despărțirile, certurile; eu eram fericită.
după devine ușor. Așa a și fost. Adoram petrecerile Împăcată cu gândul că ultima mea amintire de
unde era alcool și puteam dansa. Veneam târziu, pe Pământ va fi cea a unui apus de vară. Stăteam
încercând din răsputeri să mă ascund de părinții și admiram. Voiam să nu uit granița unde cerul
mei. Simțeam ca eram în vârf, că nimeni nu mă atingea Pământul. Scânteile ce aprindeau cerul
putea opri și că eram nemuritoare. Îmi simțeam curgeau, în timp ce gloria paradisului cobora mai
viața perfectă. departe de cusătura lumii. Mă uitasem la umbra din
Mi-a luat 4 ani să am încredere din nou, dar spatele meu, priveam cum încet aceasta se apropia
mă îndrăgostisem. Mă îndrăgostisem de niște de picioarele mele. Doar câteva dungi luminoase
ochii verzi și un păr cârlionțat, de o voce superbă rămăseseră pentru a semnala trecerea timpului.
și o personalitate rară. Mereu se arată partea bună Soarele a apus. Timpul meu se scurse în dâra
a iubirii, partea care te face un om mai bun și mai amurgului. Dar al tău? Ce faci cu el?
empatic, însă dragostea poate fi insuportabilă
câteodată. Cu trecerea timpului am devenit geloasă N.R.: Marele Premiu la concursul organizat de Biblioteca „V.A.
și paranoică; am ajuns să creez certuri inutile, Urechia”, „Scriitori de ieri, de azi și de mâine”, ed. a X-a, 2018,
categoria 15-21 ani.
învinuind persoane inocente. Dragostea a fost dură

59
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
Motto:
„Într-o avalanșă, niciun fulg de nea
nu s-a simțit vreodată responsabil”.
Voltaire

ZBOR Stai, nu întinde mâna spre ziua aceasta


Prea dulce, bună și frumoasă,
frumoasă rândunică, Ai s-o prefaci în noapte, durere, tristeţe...
Îmbrățișează-ți cu iubire Căci nu ţi-e dat decât să sfărâmi ce atingi
zborul, Cu suflarea ta rece de mort.
Și nu te teme de văzduh, ci Te temi. E-ntuneric în tine
fără frică, Lumină!
Avântă-te și împlinește-ți Să se facă lumină!
dorul. Aprindeţi o stea pe cerul acesta de smoală,
Andreea Finichiu Aprindeţi un foc în vatra rece a acestei inimi,
elevă, Colegiul Național Pe adierea ce te-ndeamnă Risipiţi întunericul
„Mihail Kogălniceanu”
Galați s-o urmezi, Care izvorăște din mine.
Îndoaie-ți zveltă, aripa
cutezătoare,
Și îndrăznește să te-nalți și să visezi, TRANDAFIRUL
La piscurile ce te-așteaptă-n depărtare. Când din genunea fără nume
Într-o grădină s-a ivit,
Și uneori, de nori îți vor închide zarea, Era plăpând, neștiutor de lume
Înspăimântându-te cu năvălirea lor, Dar curajos, și-atât de fericit!
Să-ți amintești că totuși poți străbate marea,
Lângă acei ce ca și tine, cred în zbor. Când mângâiat de-o adiere
A unei neștiute seri a-mbobocit,
Învăluit în lună și mistere,
SĂ SE FACĂ LUMINĂ Era frumos și-atât de fericit!
Te temi de-ntuneric,
Dar nu de-ntunericul nopţii albastre Când într-o zi, o mână albă
Ce aduce stele și lună pe cer, Vrând să-l aleagă l-a rănit,
Te temi de noaptea care orbecăie-n tine S-a apărat cu-a spinilor podoabă
Căutându-și scăpare spre lumină. Râzând apoi, atât de fericit!
În tine umblă pe căi rătăcite un om bătrân
Pe care spui că nu-l cunoști Când însă timpul ce nu iartă,
Nu l-ai mai văzut nicicând pân-acum, Și peste el s-a-nvălmășit,
Dar el e în tine de când te-ai născut Simţind că nimeni n-o să-l mai culeagă,
Și chiar de mai înainte. S-a întristat, și-ncet... s-a ofilit.
Te aștepta liniștit la o fereastră
Prin care ai intrat în grădina înflorită a vieţii. Pierind, cum toate pier desigur,
Dar otrăvit ţi-e surâsul de vreme ce orice atingi Așa cum viaţa și-a trăit:
Cu mâna ta de-ntuneric Cast, nevinovat și singur;
Se stinge și cade-n cenușă uitată Într-un cuvânt, nefericit.
Și otrăvit ţi-e gândul cu care ai vrea să mângâi
Toate lucrurile vieţii.

60
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Prea înţeleaptă,
harnică și bună.

Curând, de-ale ei
daruri minunate
Se duse veste pânâ-n
larga zare
Și prinţi viteji din ţări
îndepărtate
Veniră să îi cadă la
picioare.

Pe cel mai tânăr, mai


SEPTEMBRIE sfios și blând,
Cu galben toamna-mi bate la fereastră. Îl îndrăgi pe loc frumoasa fată
Cum s-o fi strecurat pe-alei nu știu... Iar el, iubirea-i, trandafir plăpând,
Și blânda zare, până ieri albastră, I-o dărui, din inimă, pe toată.
Când oare s-a-mbrăcat în cenușiu?
Și-așa cum se întâmplă numai în poveste,
Un pictor fără minte și-a uitat, Că de aceea e poveste, nu-i așa?
În parc, pe-o bancă, tuburile toate; Noi spusu-v-am cum am știut toate aceste,
Iar toamna, ștrengăriţă le-a furat, Aproape s-adormim, încălecând pe-o șa!
Pictând cu ele pomii astă noapte.

Și, după ce a risipit culoare, INCOMPREHENSIBIL


Tabloul când și-a isprăvit, În ireal apun, cu vocea-mi răgușită,
Muind penelul într-un strop de soare, Și-mi plec privirea peste orizontul cald,
Cu galben, într-un colţ s-a iscălit. Fiind constant, și-adesea-n van izbită
De valuri aprige-ale mării de smarald.

RUGĂMINTE DE SEARĂ Și în vâltoarea toată a rușinii,


Hai, spune-mi o poveste la culcare, A visurilor vag ș-etern pierdute,
Cu împăraţi, cu prinţi și zâne bune. Rămân o veșnică icoan-a neîmplinirii
Hai, spune-mi, una mică, oarecare Un strigăt sugrumat, în calea mult prea multor
Orice, ce-ţi vine gurii, numai spune. lupte.

S-adorm în legănarea vocii tale Plăpândă, solitară și rănită,


Și visul să mă ducă hăt, departe E-nfrigurata-mi inimă. Pustie,
Acolo unde-mi va ieși în cale, Și într-un trup firav și obosit păstrată
Chiar Făt-Frumos, de care scrie-n carte. Contemplă existența-i efemeră pe vecie.

Se spune dar, că va fi fost odată Și, condamnată la această suferință nesfârșită,


Într-o îndepărtată ţară fără nume, Adânc agonizantă prin dulceața ei,
Un împărat ce-avea o mândră fată Sufoc orice simțire-adâncă, revelată
Mai scumpă lui decât orice pe lume. De umbrele împrăștiate pe hârtii.

Astfel, zi după zi tot mai frumoasă N.R.: Selecție din grupajul de poezii prezentate la Concursul organizat
Știind câte în stele și în lună, de Biblioteca „V.A. Urechia”, „Scriitori de azi, de ieri și de mâine”, ed.
Blânda prinţesă înflorea voioasă, a X-a, 2018, categoria de vârstă 15-21 ani, pentru care autoarea a
primit Premiul „Armonia”.

61
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme

PIERDUȚI ÎN TĂCEREA Dorințe și vise distruse de mult


MOMENTULUI Oamenii destinului supuși îi sunt
Caută în fotografii trecutul uitat,
Am irosit toate cuvintele Dar când a început s-a și terminat
ce aveau ceva de spus
Am trăit clipele ce-nsemnau Singurătatea-mi împart nopților întunecate
ceva... s-au dus Motivul despărțirii: ascuns în strofe-ndepărtate
Am pierdut toate Chiar dacă par să se-ntindă la infinit
anotimpurile sufletului Timpul pune punctul când este cuvenit.
ascuns
Hayat Memiș Am ucis în noi spiritul,
poetă suferinței l-am supus GRĂDINA VISELOR MELE

Șchiopătăm prin gropile drumurilor vieții Pentru o clipă se oprește timpul,


Cădem și ne vindecăm rănile tinereții, Nu mai adie în viața mea vântul,
Ne rugăm viitorului pentru mai bune cărări Îmi tace în minte suspinul
Deși cunoaștem circuitul: cauze - urmări Și se deschid porțile visării

Ne pescuim fragmentele din mări depărtate Plutind prin veselia notelor cântării
Pe care nu le știm dar, simțim că-s aproape Flori dănțuiesc pe ritmuri tremurânde
Plutim pe cunoscut de necunoscute valuri: Oferind un zâmbet fețelor plângânde,
Acostăm din când în când la aceleași maluri Invitându-le în mirajul visării

Știm cu toții într-o zi vom rămâne undeva: Trimit o ploaie deșerturilor însetate,
Unde misterele poate își află soluția, O pată de culoare frunzelor obosite,
Unde suntem egali și existăm cu adevărat, O fărâmă de viață florilor ofilite,
Acolo unde-nțelegem pentru ce am îndurat... O amintire celor de mult uitate.

MOTIVUL DESPĂRȚIRII POVESTE CU TÂLC

Un creion fără vârf și o hârtie Siropul dulce al uitării


În tăcere îmi cântă dor de veselie A alungat din inimă norii
Vechiul gust: din nou lipsește Și din stihuri se revarsă
Amintirea-mi în mormânt se răsucește O poveste lungă, stufoasă

În odăile inimii mele a răsărit mucegai Lacrimile, odinioară triste


Memoria luată de vânt, dusă-n Rai. Aspiră acum la fericire
O țigară se face cu răbdare scrum Cu deșarte speranțe
Și mii de lucruri gândurile-mi spun Își urează reciproc condoleanțe

62
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Ochi-mi vor a plânge-n tăcere Încercăm a găsi câteva chei potrivite
Privirile-mi amare vor a fi de miere Căutându-le printre bătrâne rămășițe
Și mă cheamă în al său adânc De fericiri și de bucurii de mult uitate
O poveste veche, dar cu tâlc... De vântul clipei de la malul cugetului luate

Sperăm măcar la o adiere din sens opus


URLĂ TĂCEREA Să aducă tot ce-am pierdut, tot ce s-a dus
Să ni se picure un strop de încredere
Îmi urlă tăcerea în minte Să nu ne vedem propria înfrângere
Rostind schiloade cuvinte,
Lipsite de sens și de scop
Plutesc în al neștirii sirop. SUFLETE PUTREDE
Mii de sulițe-mi străpung trupul,
Durere ce îmi chinuie chipul Ni s-a zbârcit pielea de la întunericul
Acum mai intensă și rece Ce ne chinuie ochii, buzele, spiritul
Prin vine ca timpul îmi trece Ne privim unghiile roase de timp
Pe ale vieții poteci rătăcind.
Sufăr... din cauză că trăiesc,
Nu știu ce urăsc și ce iubesc... Dinții ni s-au spart din calea cojilor
În lunea dormirii evadez Aruncate momeală în calea ciorilor
Rugându-mă frumos să visez Ne dor mințile de câte minciuni s-au spus
Și spiritul ce voit neadevărurilor s-a supus.
Să tac și să nu mai am habar,
Curaj îmi trebuie să uit, dar Rătăcim singuri pe cărările prăpăstioase
Îmi urlă tăcerea în minte Fără oprire pentru că nu există șanse
Rostind schiloade cuvinte... Este singurul drum ce trebuie urmat
Și acceptat așa cum ne-a fost dat.

DE VÂNTUL CLIPEI Somnul alunecă spre întunericuri senine


Acolo unde este sigur că-i va fi mai bine
Pășind timid pe cărările întortocheate Ghimpii durerii ne-au sfâșiat simțirea
Privind ferit la zilele înnorate Și simțirea a murit o dată cu adormirea...
Suspinând din cauza rănile deschise
Mergem spre ale vieții porți închise

63
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
NE-NSTRĂLUCIM... rotunde pe rotulele echidistante
Ne-nstrălucim în părţi ale gândului,
egale mergeam împleticindu-ne
udându-ne sufletele de atâta lumină și nu știam
cu mirosul de smirnă, cât vom mai străbate timpurile nevăzute,
stinge-mă-n atârnate
aproapele nepieritor prin merii aproape-nfloriţi, eu mă-mpărţeam
devenit rază de lumină, între tine – diamant sau corolă –
ne-nstrălucim și tot ceea ce-ncercam
după atâta uitare de sine, să zăresc la mii de ani lumină, sau la pielea ta
durerea s-a-mpietrit mătăsoasă dintre coapsele pârguite
Ioan Gheorghiță
poet pe marginea fiecărui an tot ale mirării,
mai dens mă atingeau respiraţiile
și tot mai comprimat, profunde ale stelelor
privește-mă-n oglinda fântânii, și visam tot mai limpede
chipul depărtării, unde ne vom întoarce...
chipul adâncimilor neînţeles,
ne-nstrălucim în noi înșine
căutându-ne prin adevăruri ȘI TE IUBEAM...
de-a lungul unui posibil infinit, Și te iubeam
stinge-mă-n aproapele nepieritor nedumerit de mult,
devenit rază de lumină... prin stuful înmiresmat
îmi ieșeau bătăile inimii,
mă simţeam ușor
ERAI și, parcă, mă înălţam
Erai, așa, cum nu voiam să fii, bucată de nor, de pe o rază de soare
furtună... strivindu-mi aripile,
un strop de ploaie rătăcit printre mii, călcându-mi emoţiile în picioare,
o rază de tristeţe puţin nebună, și te iubeam
absent și obtuz,
te atingeam cu un zâmbet aproape neștiut, nevăzut, cuvintele îmi alunecau pe retina apusului,
câte zile uitam de tine? mă îndepărtam de surâsurile împietrite
ne învârteam printre anafoare de lut pe sfârcurile înfierbântate,
sau zburam prefăcuţi în albine, și te iubeam
nedumerit de mult
uneori mă-ntrebai doar privind într-o parte printre frânturi de clipe îndepărtate...
despre sentimentele care ne dădeau târcoale,
știam că iarba e cea care-mparte
dragostea alergând în picioarele goale... NU-S…
Nu-s strigătul lebedei
erai așa, cum, poate, îmi imaginam, cel care-mi alunecă peste priviri
bucată de nor, de furtună... dimineaţa și serile
un strop de ploaie râzând la geam, ce-mi înconjoară trupul -
o rază de tristeţe nebună. lac neliniștit, lac neadormit,
valuri încreţite
ca ridurile
VIS adâncite pe zâmbete
Se făcea sălbăticindu-mi cerul gurii,
că soarele coborâse în noi, razele se rostogoleau
64
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Nu-s colţii enoţilor ca și cum ne-am fi pierdut în imensitatea unui
împrăștiaţi sărut,
pe altarul neînălţat al foamei,
peste târziul din mine nu știam că iubirea e un lucru aparte și greu
așternut într-o doară agăţat printre cearcănii stelelor, printre pomeţii
pe vertebrele ce susţin cei mai stâncoși,
lumini abia întrezărite, întindeam fruntea ridată cu roua dimineţii –
cântece rupte din cer, rupte din pinii melodioși,
Nu-s nici cuvântul
citit de copacii singuratici parcă totul trecea foarte aproape de infinit
ai Deltei serile mi le făceam fântâni zburătoare,
bătuţi de crivăţ, doar tu rămâneai neiubindu-ne la nesfârșit,
scrijeliţi pe dinlăuntru doar tu rămâneai ca-ntr-o flacără rece, departe
de ghearele întoarse de soare…
ale vulturilor
ce taie aerul îngheţat Ca o pasăre gânditoare…
spre același incert răsărit,
Inima este locul
Nu-s Dunărea în care își face cuib
ce trece prin gleznele mele- sufletul,
șenal din care cântecul uneori migrează
izvorăște limpede precum visele întârziate
ca dragostea de mamă, prin cotloanele ceruite
ce înadins mă coboară ale amiezii,
pe treptele alteori nu vrea să migreze
unor tăceri nedescoperite fiind prea aproape de iubirea
de însăși iubirea, pe care își leagănă fruntea
ca o pasăre gânditoare…
Nu-s Dunărea…

ȘTIU…
EXISTENŢIALĂ Știu jocul acesta demult,
Eram eu, timpul și spaţiul jocul cu viaţa – frumos dar ocult
și gândul parcă plutea printre noi dacă vrei învăţăm împreună
mă învârteam ca-ntr-o flacără neîncăpătoare mersul pe sârmă, mersul pe o rază de lună,
lovind încet murmurele unei ploi,
învăţăm să mestecăm cuvinte
vedeam cum îmi trece printre degete până ne tocim dinţii, până devenim oseminte
frumuseţea ta ca o frunză de trandafir, fără vise, totuși, e o plictiseală îndrăzneaţă
printre îndoieli și semne de întrebare mai bine ne-am privi, surprinși, faţă în faţă
printre flori de piatră cu miros de mir,
să ne cunoaștem, nu? să intrăm conștienţi
o poveste de dragoste se înnoda înspre asfinţit în jocul acesta original, joc de demenţi,
unele sentimente străluceau în limpezimi de să ne-aruncăm sentimentele ca pe-o haină uzată
granit, la coșul de gunoi, sau unde nu ne-am închipuit
altele se ascundeau prin desișuri nemaivăzute vreodată,
doar tu rămâneai lângă mine neiubindu-ne până
la nesfârșit, e un joc cu hârleţe și cu pământ
scoatem fericirea sau teama, ce-avem mai sfânt,
îţi atingeam chiar privirile cu palmele făcute căuș dacă vrei, învăţăm despre dezamăgire,
nemaiîntrebându-te despre cum ne-am despre ce-am pierdut, sau ce-am câștigat în viaţă,
cunoscut, poate, despre iubire…
treceam unul prin altul și fluieram înspre sălcii

65
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme

TRECERI Povară de timp. De val tremurat.


Drumu-i ales. Zarurile Vâsle-n odihnă. Liniști se-nclină.
sunt aruncate, Vodca îngână iubiri. Pe-nserat
dar steaua cea bună luna înalţă o lacrimă lină.
încă-i departe.
Blestemele-și rod
neputinţa în unghii, SEDUCŢIE
anotimpuri se-nfruntă Plimbând aiurea cete lungi de îngeri
cu patimi viclene. mă sfidezi cu o tăcută eleganţă
sub palida lumină din înfrângeri
Olimpiu Vladimirov Mirese pierdute trec şi metafore purtate cu-aroganţă.
poet
zilele toate;
Cine aruncă seminţe, trezește izvoare… Aduni, seducătoare de neliniști,
Efortul își vinde puterile-n parte, rugina lacătelor care n-au răspuns;
să ţină cadenţa pasului pus în lumină. În carnea zilei moale şi pufoasă
lași câte-o rană nouă, dintr-un gând ascuns.
Nu-i liniște-n suflet
când steaua cea bună-i departe; Rămân cu aroma grea din mere coapte
Un ghem de-ntrebări ne desparte peste parfumul efemer plătit în grabă;
şi timpul aşterne jaloane la treceri. Sub cearcănul lunii noapte de noapte
inima nicicând nu m-a trădat. Mă-ntreabă.

ÎN FAŢA ANCORELOR
Nu mi-am dorit catargul MIRAJ
care-și pierde numele-n furtună Despletind noaptea lungă a părului tău
sau într-un visător ocean de spumă mă ascund de ochiul viclean al lunii
când alte năluciri și vechi candori se-adună care-ţi păzește cerul sânilor;
Doar așa te pot săruta
Ce-i luna fărâmiţată peste mare, cu bucuria tandreţii.
ce-s stelele năuce-n amintire
cu zbateri pentru-un pumn de strălucire, Aștept mirajul trezirii
lângă un ţărm pierdut, fantasmă în visare? să-mi cumpăr dimineaţa
din mărunţișul stelelor rămase
Între umbre şi lumini, destinul în candele de rouă.
e dincolo de nori, de zbor, de valuri;
Însingurarea-n deznădejde nu mai doare
în faţa ancorelor care trag spre-adânc seninul. PREZENŢĂ
Oare despre ce vis
povestește clipa care te poartă
CROCHIU pe umerii de lumină ai verii
Verdele bălţii încă mustește spre cetăţile norilor?
între zdrenţe de argint picurat;
În vintirile rupte dospeşte Numai tu pe cerul
palid, adâncul. Un Rai răsturnat. amărui, albăstrui;

66
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Un dar – Al cui imaginând aripile atâtor îngeri
Şi pentru cine respiraţia rămasă? peste-un obraz ascuns de copil

Din vechi anotimpuri coboară


AȘTEPTARE mirarea genelor tale;
Peste șesurile mării Balanţa rodului toamnei
fulgerarea sânilor tăi Povestea o aţine-n poveri.
caută pustiul unui singur val.

Umbrele pescărușilor CĂZUSE ZĂPADA


îmi foarfecă Căzuse zăpada, albă beţie…
urâtul așteptării. La porţi de rai se-nzăpezise Dumnezeu,
colindele se destrămau între osii de ger,
iar răsuflarea pierdută mă vinde unui zeu
UIMIRE
Mă părăsesc prietenii. Pe socluri Ţipăt de viscol în tâmplele mele,
rămân doar locuri libere. Se pierd oglinzile gheţii desfac curcubee,
nu jurăminte care ard în focuri şi muşcă lacom din marginea serii
ci speranţele-nșelate-ntr-un deșert singuraticul lup al tăcerii.

Tristeţile-s pustii și putrezite…


Așteaptă încă să încingă firea MARINĂ
dorinţele din întâmplări zidite Rotire de foc. Lumina e ruptă-n fâșii
în lungile catarge, nemurirea pe maluri încinse cu brâie de sare;
Căzut dintr-un vis un astru pustiu
Îi voi urma şi eu de bună seamă, Se destramă pierdut peste mare.
fiind atent mereu, la fericire;
Praful de îngeri înflorește-n rană Lângă noaptea străină a ochilor tăi
sporind durerea, tainică uimire. îmi caut stăpân. Mirare de mire.
Ancore fără somn locuiesc în privire
şi doru-i bolnav după fete morgane.
NOSTALGIE (părinţilor)
Vă strângeţi așa sus, așa departe,
figuri de sfinţi de-un omenesc aparte, AȘTEPTARE
doar raiul vă mai ţine încă parte Peste șesurile mării
la câte se mai pot, prin rugi, împarte fulgerarea sânilor tăi
caută pustiul unui singur val.
Plecaţi cu-atâtea semne de-ntrebare
lăsând câte-o icoană la răspântii, Umbrele pescărușilor
să nu v-ajungă clipa care doare, îmi foarfecă
să vă prelingeţi, alb ecou, pe pârtii urâtul așteptării.

Poate-aţi găsit înalta armonie TAINĂ


lângă-un curcubeu uitat din paradis; Zeităţile măcinate
Povara luminii cerne târzie între singurătăţi şi spaime
risipă de îngeri. Tot cerul e-un vis. bântuie timpul;

Sfidând liniștea dureroasă,


ANOTIMP trecerea șarpelui
Lumina s-a topit într-o pasăre ridică un val de nisip.
şi se alintă pe trupu-ţi gol,
67
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

O demnă urmașă a lui Ion Creangă…


Irene Postolache, Zmeoaica și mărgelele
Junimea, Iași, 2016

S unt aproape convins că numai unele zâne pot


scrie povești pentru copii. Copii mai mici sau
mari, poate și pentru copiii ascunși printre grijile și
povestea de dragoste care se înfiripă întregesc o poveste
care se termină cu „așa au trăit fericiţi și mai trăiesc și
astăzi”…
fanteziile câte unuia mai adult. Un fel de poveste a unui altfel de om leneș, în alt
Citind fetelor mele din „Zmeoica și mărgelele”, sunt sens, este „Fudulul și dregătoria”, lenea fiind înlocuită
convins că am descoperit un astfel de spirit, de „nouă” aici cu impostura și chiar cu lipsa de curaj! Oricum,
sau „altfel” Mary Poppins, că tot au anunţat studiourile deși nu se vorbește nimic despre strugurii care sunt
Walt Disney că de Crăciunul anului 2018 o vom primi acri, concluzia, una dintre ele, ar fi că, dacă vrei să fii
din nou, cu colinda, în filmul „Mary Poppins Returns”! dregător, „simbria e mică, mică de tot, iar pentru orice
Este vorba de Irene Postolache, autoare a zece povești greșeală, împăratul te spânzură.” Și unde mai este și
care au toate șansele să se adauge acelor minunate povești dorul mare, de rude, e clar că nu este loc de dregătorie!
„nemuritoare” care mi-au încântat… prima copilărie! Una dintre cel mai calde povești este „Prinţesa
Câteva dintre ele sunt adaptate, gândite pentru cei mai Teodora și zâna”, parafrază peste timp a Prinţului și
mici cititori, cei care abia termină să descifreze tainele cerșetorului, neintrându-se însă în detalii epice, nici
abecedarului, dar cu siguranţă și cei un pic mai mari măcar în necesara înlocuire a uneia cu alta, o gafă a unei
vor fi bucuroși să cunoască un balaur precum Baluz, zâne ducând la complicaţii care vor fi însă rezolvate de
din primul text, un balaur jucăuș, gata să fie rival plin Vraciul Amor, Finuţa, care nu era chiar o cerșetoare,
de candoare pentru dinozaurii hollywoodieni! Acest ci prietena mai săracă a prinţesei, devenind prinţesă
balăurel se împrietenește cu o prinţesă Sofia, alta decât prin căsătorie, fratele prinţului căsătorindu-se chiar cu
cea din filmele de desene animate de pe Minimax, Teodora… Totul e bine când se termină cu bine!
parcă… veţi vedea, cel rău nu este balaurul, ci un „Măriuca și Hârja” aduce aminte de atmosfera din
personaj-surpriză, dar care se dovedește până la urmă „Soacra cu trei nurori”, aici fiind însă o rivalitate între
înţelegător! numai două nurori, dintre care una mai leneșă și mai
Villanul, personajul negativ din al doilea text (cel intrigantă. Pedeapsa pentru Hârja, nora buclucașă:
care dă și titlul cărţii), cu adevărat rău, se dovedește „Dacă vrei să fii iertată, să iei măgarul de funie și în
mai puţin cooperant, este o zmeoaică destul de non- fiecare zi, timp de un an, să duci caprele la păscut. N-ai
conformistă, care va avea de înfruntat două surori care decât să alergi după ele toată ziua, poate așa te răcorești.
se vor dovedi destul de descurcăreţe. Una era Furnicuţa, Să mai vii acasă doar seara la asfinţit. Dacă nici așa nu
una Puturica, dar cele două trăsături de caracter care ţi-o trece răutatea, să te duci în lumea cea largă!”
le-au adus porecla se vor dovedi, în cele din urmă, „Uriașul Gură Nesătulă” este, de fapt, povestea lui
complementare, ele reușind să-și învingă dușmanul de, Ștefănel și a prinţului-Corb, în poveste existând, pe
era să zic „clasă”, altă categorie. Dacă mai spun că totul lângă acești eroi pozitivi, chiar două guri nesătule, un
se termină cu două nunţi, cred că nu stric prea mult din căpcăun, dar și un împărat, care vor fi învinși, în cele
surpriză! din urmă: după faptă și răsplată! Este o poveste care
O fabulă moralizatoare, aproape în maniera în care te trimite cu gândul și la legendele Corvineștilor! Uite
Ion Creangă, Homerul nostru de la Humulești, scria așa, v-am spus povestea unei cărţi de povești, și-am
despre acul și barosul, este povestea a treia, despre trei încălecat pe-o șa!
fraţi care, încet, încet, ajung să înveţe să colaboreze, spre Veniţi la întâlnirea cu poveștile-mărgele ale Irenei
fericirea Tătucăi… Și al patrulea text, „Povestea Izabelei”, Postolache, o scriitoare legată sufletește de Galaţi! Nu
este tot despre maturizare, cu accent pe socializare, un veţi regreta! Precum nu veţi regreta nici alte cărţi ale
ursuleţ de pluș având aici rolul înţeleptului din al treilea Colecţiei „Uliţa copilăriei”, de la Editura Junimea Iași!
text! O pildă cu un boier hapsân este scrierea „Badea Să nu uit nici frumoasele ilustraţii realizate de către
Nădrag”, unde sărăcia și răutatea oamenilor așa-ziși de Ioana-Gloria Sănduţă și nici cuvintele entuziasmante
viţă nobilă sunt învinse cu ajutorul unei viţe cu adevărat ale poetei Nora Iuga de pe coperta a IV-a! Zice aceasta:
nobile: strugurii de aici ne sunt martori! „Să-i mulţumim autoarei Irene Postolache care și-a
În următorul text, o împărăteasă tânără și frumoasă, păstrat sufletul de copil nealterat, vrând prin frumuseţea
căreia îi plăcea să se distreze, dând din două în două zile închipuirii să înfrumuseţeze și chipul realităţii… Doar
câte un bal, se trezește într-o deloc bună dimineaţă că are se spune – o știe toată lumea – că realitatea imită
un picior mai scurt decât altul… Este o lecţie din partea ficţiunea.”
destinului? Pericolele care apar, o invazie străină, dar și Marc Sebastian, scriitor
68
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Expresii celebre

„Jucăriile lui Napoleon“


„Les jouets de Napoléon“
„Napoleon’s Toys“

A juns consul pe viaţă,


micul corsican
Bonaparte - viitorul împărat
adepţii ordinului regal pentru militari, creat în
1693 de Ludovic cel Sfânt), protestează, zicând
cu voce scăzută că, prin astfel de jucării, se reface
Napoleon (1769-1821) are o elită a distincţiilor onorifice. Viitorul monarh
iniţiative surprinzătoare închide discuţia cu o replică antologică: „Le spuneţi
în viaţa socială și politică jucării? Ei bine, pe oameni îi conduci cu jucării!”
a Franţei, menite să (8 mai 1802). Proiectul înfiinţării celei mai râvnite
consolideze avantajele distincţii franceze pentru sentimentul onoarei a fost
Theodor Parapiru realizate de persoane aflate aprobat cu abia 14 voturi, cărora li s-au opus 10 (19
profesor, scriitor pe valul Revoluţiei și să mai 1802).
le impună în conștiinţa „Jucăriile lui Napoleon” desemnează forme
publică. I se recunoaște unanim modul memorabil decorative de recunoaștere a valorii civice,
de exprimare, capabil să înflăcăreze masele de artistice, știinţifice, orale etc. (distincţii,
soldaţi, și capacitatea de a lua decizii rapide în timp diplome, titluri, medalii, ordine...), de multe ori,
util, îmbinând superlativ informaţiile cu intuiţia și neacoperite prin merite autentice ale celor cărora
adevărul cu mistificarea. le sunt atribuite, dar în măsură să proiecteze o
În 1802, „bucăţica de om” (cum îi spunea imagine de prestigiu pentru cei orgolioși, pentru
contesa ultraregalistă de Albany) are o idee care carieriști, pentru oportuniști, pentru ambiţioși.
va lăsa urme adânci în istoria Franţei: înfiinţarea
Legiunii de Onoare, un ordin al gloriei și al marilor
merite, care să răsplătească în egală măsură pe
militari și pe civili, fiindcă „există o singură
naţiune”, susţine „micul general” pe un ton care
nu acceptă contrazicere. Adversarii săi (de fapt,

69
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Capela românească din Baden-Baden (III)

D ar Iulius Scriban
avea la suflet o
anumită preferință pentru
Deci, pe fratele tău îl poți ajuta foarte ușor, cred
eu, ba de la o vreme l-ai putea aduce la tine să
urmeze și la o universitate străină.
a fi înlocuit, pe care o Să știi că administrația de aici plătește cheltuiala
mărturisește printr-o scri- drumului la venire și la plecare cu câte 200 de mărci.
soare datată la 17 martie Era să uit a-ți spune că un mic venit mai este
1909, adresată din Baden- cu 4 fete de români, cărora le predam eu religia
Baden lui Visarion Puiu. într-un institut din Karlsruhe, situat la 37 km de
Scrisoarea prezintă cu lux Baden-Baden. Dar afară de astea, Puiule, aici sunt
de amănunte avantajele avantagii morale mari. Te afli în relațiune cu o lume
de care putea beneficia un cu care, ca preot, n-ai a face la noi. Și relațiunile
Radu Moțoc
inginer, publicist preot care ar sluji la Capelă, astea folosesc și-ți servesc ca o foarte prețioasă
scrisă cu multă sinceritate, experiență pastorală. Pe tine nespus de mult te va
din dorința evidentă de a-l favoriza ruseasca. Eu am fost chemat la audiență și
convinge pe Visarion Puiu să părăsească conducerea la Marea Ducesă de Baden, care, când a aflat că eu
Seminarului Teologic din Galați, recomandând pe plec, atunci a dorit să mă cunoască.
Cicerone Iordăchescu să-l conducă în locul lui. Ea este protectoarea institutului unde se află
Scrisoarea este o frumoasă pledoarie din mai româncele. Trei dintre ele sunt de familii bune din
multe puncte de vedere, care reflectă cu lux de București și-i sunt recomandate în special de Regina
amănunte care sunt condițiile de viață din Baden- Elisabeta a noastră. Principesa Gagarin ar dori mult
Baden și redă anumite recomandări interesante: să fii tu aici și a spus că i-ai fi un amic. Trebuie să-ți
„Cum ți-am spus, leafa îți este de 224 de mărci spun că multă nevoie de franceză ai aici, deci să te
lunar. Poți să trimiți în țară 82 de mărci, care fac silești să-i dai multă atenție și s-o poți vorbi.
100 fr. Alte venituri nu sunt. Trebuie să-ți spun că Totul pledează să vii aici. Liniștea și independența
Principesa Gagarin (n.a.: Maria Sturdza, care a fost n-o ai în țară. Direcțiunea de seminar e bătaie de
căsătorită cu prințul rus Evgheni Gagarin, 1811- cap și nu te poți ocupa pentru tine personal. Aici e
1886, dă preotului totdeauna 200 de mărci la Paști, locul de a zice: viața pustnicilor fericită este. Deci,
iar de se va întâmpla s-o mărturisești și împărtășești, eu te rog să vii aici, căci ocaziunile acestea nu se
vei avea 100 de mărci… Eu întrețin pe o soră de-a întâlnesc deseori… Vei aduna un capital sufletesc,
mea într-un pension din București… Personal, care te va bucura toată viața”1.
duc o viață foarte cumpătată. În lunile de vacanță Soarta a decis ca cel care îl va succeda la Capela
(când nu se deplasa la cursurile universitare din Sturdza pe Iulius Scriban să fie tocmai unul
Strasbourg), cheltuiam cu masa 30-40 de mărci pe din preoții recomandați chiar de el să conducă
lună și puteam pune de o parte în fiecare lună câte Seminarul din Galați: Cicerone Iordăchescu.
200 de franci. Așa se poate explica cum anul trecut În criză de timp, în data de 10 aprilie
am putut trimite în țară 1.000 de franci. Vezi ce bine 1909, Mitropolia Moldovei fiind solicitată de
o poți scoate la liman, căci pentru un călugăr e mai Administrația Fundației Principele Mihail Sturdza,
frumos să n-ai avere. nominalizează provizoriu, pentru a sluji la capelă,
Cu toate acestea, cele necesare mi le-am pe arhimandritul Ieremia Iliescu, care mai fusese
cumpărat. Biblioteca mi-a crescut considerabil la Baden-Baden2.
și puține feţe bisericești vor avea-o mai mare ca Candidatura preotului Cicerone Iordăchescu
mine. Tu poate vei cheltui ceva mai mult cu ale la postul vacant de preot al capelei este exprimată
mesei, fiind mai plăpând, dar oricum o vei scoate printr-o scrisoare adresată Mitropolitului Moldovei,
la capăt. Eu ți-o spun drept că au fost zile când în data de 28 septembrie 1909: „Fiind informat
m-am mulțumit cu o bucată de pâine și lapte acru, că postul de preot de la Capela Prințului Mihail
și fără să sufăr. Sturdza din Baden-Baden este vacant și dorind
70
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
a-mi continua studiile la una din universitățile cele pleca mâine în țară. Serviciul la biserică îl voi începe
mai apropiate de Baden-Baden, cu cel mai profund peste trei sau patru săptămâni, căci acum capela
respect vin a Vă ruga să binevoiți a mă avea în este în reparație… Mâine mă voi duce să mă înscriu
vedere printre candidații la acest loc”3. la universitate”6.
Preotul Cicerone Iordăchescu, licențiat în Postul de diacon la capelă fiind vacant, este
teologie și unul dintre cei mai buni preoți tineri din nominalizat pe data de 1 decembrie 1909 licențiatul
eparhie, este nominalizat în data de 1 octombrie în teologie Constantin Provian: „Care prin decret
1909, printr-un Decret al Mitropoliei Moldovei și se va obliga ca în timpul cât va fi în serviciul acelei
Sucevei. Interesant este faptul că în Decret sunt două capele va urma cursurile uneia din apropiatele
precizări, care condiționează această nominalizare, universități, secția teologică. După venirea în
pe lângă îndatorirea să săvârșească cu evlavie țară, va servi cinci ani interesele Bisericii și școlii
dumnezeieștile servicii, conformându-se regulilor Mitropoliei Moldovei”7.
bisericești și dispozițiunilor actului ctitoricesc: Starea fizică a capelei și necesitățile urgente
- „Se mai pune îndatorire preotului Cicerone pentru serviciul religios sunt descrise și solicitate
Iordăchescu ca în timpul cât va fi ținut în serviciul de preotul Cicerone Iordăchescu Mitropoliei
acelei capele să asculte regulat cursurile universitare Moldovei printr-o altă scrisoare, din 15 decembrie
din Strasbourg, secția filosofică-teologică, de la care va 1909: „Duminică 13 decembrie am făcut primul
trimite regulat, pentru fiecare trimestru, inscripții. serviciu religios în Capela Sturdza. Cu o săptămână
- Preotul Cicerone Iordăchescu va fi obligat mai înainte se terminaseră reparațiile. S-a reparat
ca după întoarcerea în țară să servească interesele pe dinăuntru negreala de pe pereți și s-a zugrăvit
Bisericii și Școlii Mitropoliei Moldovei și Sucevei pe unde era nevoie. Acum capela este într-o stare
timp de cel puțin cinci ani, în care timp nu i se va foarte bună, curată, bine îngrijită și frumoasă. La
elibera carte canonică de trecere în altă eparhie”4. primul meu serviciu au luat parte câțiva din nobilii
Un eveniment important este semnalat de către ruși împreună cu prințesa care a făcut daruri
Consiliul de administrație al Fundației „Prințul capelei pe timpul părintelui Scriban, veșminte
Mihail Sturdza” din 18 octombrie 1909, prin care și alte obiecte sfinte, în valoare de peste 3.000 de
comunică faptul că: „Interiorul Capelei Sturdza mărci”8.
este în renovare în momentul de față și trebuie În continuarea scrisorii sunt solicitate: „Un
ca serviciul divin să fie suspendat în perioada rând de cărți liturgice cu litere latine, nelegate -
desfășurării lucrărilor. comisiunea de aici le va lega pe spesele fundațiunii.
Întrucât lucrările nu se vor încheia până pe 10 Există numai un rând de cărți de ritual în românește
decembrie anul acesta, Vă rugăm respectuos, Înalt aici, pe când în grecește sunt două rânduri; nu s-ar
Preasfinția Voastră, să nu desemnați aici un preot uza așa tare, și mai ales acum când tot personalul de
înainte de această dată”5. serviciu al capelei este românesc”9.
Dar cum nominalizarea Această solicitare de
preotului Cicerone cărți bisericești în limba
Iordăchescu s-a efectuat pe română a fost respinsă
data de 1 octombrie, acesta de Ministerul Cultelor în
s-a deplasat la Baden- data de 27 ianuarie 1910,
Baden pentru a prelua cu următoarea motivație:
inventarul bisericesc de la „Capela română din
pr. Ieremia Ionescu. Baden-Baden fiind o
Scrisoarea expediată biserică particulară și
din Strasbourg la 8 întreținută de o familie
octombrie de către pr. dintre cele mai bogate
Cicerone Iordăchescu din țară, nu putem da
descrie situația reală pe cărțile de ritual cerute”.
care a întâmpinat-o la La această decizie,
sosire la Baden-Baden: Mitropolitul Moldovei
„Am luat în primire tot îi solicită superiorului
ce are capela de la pr. capelei: „Veți interveni
Detaliu din capelă
Ieremia Iliescu, care va pe lângă onor Consiliu
71
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
de administrație al acelei capele, ca să plătească din oficiat de subsemnatul, în prezența domnului Lang,
fondul de întreținere cărțile necesare acelei capele”10. președinte al comisiunii și prefect al orașului Baden-
Pr. Cicerone Iordăchescu fiind invitat în data de 26 Baden; a domnului Fieser, primarul acestui oraș și a
martie 1910 la ședința Consiliului de Administrație celorlalți membri și a unui numeros public.
pentru fixarea bugetului acestei capele pentru anul După terminarea oficiului divin, subsemnatul
curent, a propus: „Să se cumpere pentru capelă o a ținut o cuvântare în limba germană, în care s-au
parte din cărțile de ritual, cu litere latine, rămânând pomenit fondatorii acestei capele și scopul pentru
ca anul viitor să se completeze prin cumpărarea care s-a clădit, s-a arătat că de la sfințirea capelei,
de mineie… Propunerea a fost acceptată și m-a în 1866, până la moartea celui din urmă membru
însărcinat să mă interesez de costul lor”11. al familiei Prințului Mihail Sturdza, capela a fost
Cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la trecerea administrată de familia fondatoare; de la această
capelei sub supravegherea unei comisii formate dată înainte, administrația a fost încredințată unei
din prefectul și primarul orașului Baden-Baden, comisii compuse din prefectul și primarul orașului
pr. Cicerone Iordăchescu, superiorul Capelei, se Baden-Baden, din alți doi membri și din superiorul
adresează Mitropolitului Moldovei pentru a-i capelei. S-a vorbit de importanța acestei capele
aduce la cunoștință faptul că, pe data de 6 iunie românești, în care se aduc rugăciuni lui Dumnezeu
1910, prefectul orașului a dispus: „…să se facă în limba română… În cele de urmă, am adus
comemorarea acestei date printr-o mică serbare mulțumiri membrilor comisiunii administrative,
începând cu Te deum în capelă. Prefectul Lang m-a urându-le la mulți ani, ca să poată administra cu
rugat să aduc la cunoștința Î.P.S.V. aceasta și pentru aceeași dragoste fundația și în viitor”14.
că aici este obiceiul de a se da câte un act scris în Anumite omisiuni din pleiada celor care merită
semn de distincție și spre încurajare pentru serviciul a fi decorați este firească. Iată că sensibilul preot
persoanelor care au ajuns să serbeze jubileul Cicerone Iordăchescu se adresează Mitropoliei
activității lor într-o funcție. Vă rog să binevoiți a Moldovei cu o scrisoare din 26 octombrie 1910, prin
dispune să se dea câte o distincție românească lui care semnala faptul că a fost omis un merituos slujitor
Karl Schreiber, secretar al comisiunii din 1885 și al capelei: „Un bătrân îngrijitor și portar al capelei,
lui Ion Teodorescu, cântăreț, care servește Capela de o corectitudine exemplară și care își îndeplinea
din 1872”12. datoria cu cea mai desăvârșită regularitate, dând
Decizia Mitropolitului Moldovei nu a întârziat și de cele mai mute ori și informații frumoase despre
în data de 22 mai, emite o decizie din care rezultă țara noastră vizitatorilor străini ai capelei, care sunt
următoarele: „Pentru membrii comisiunii se va da cu miile în fiecare an, domnul Wilhelm Schaub,
o telegramă, exprimându-se mulțumiri din partea cetățean german, născut la 5 aprilie 1840, a fost în
mea pentru servicii; ei fiind noi în această sarcină. campania de la 1870, iar de la 15 octombrie 1891, în
Pentru celălalt personal inferior administrativ, care serviciul capelei române de aici. Cu cel mai adânc
are 25 de ani de serviciu, voi interveni să li se acorde respect, Vă rog Î.P.S. să binevoiți și de această dată a
câte o medalie din partea M.S. Regale (Carol I). În acorda o medalie serviciului corect și conștiincios al
urma înțelegerii cu Spiru Haret, am alcătuit o notă d-lui Wilhelm Schaub”15.
spre a fi prezentată M.S. Regele. În notă am trecut pe Confirmarea de primire a decorațiilor a fost
preotul și diaconul capelei, spre a fi și ei medaliați. exprimată printr-o scrisoare oficială adresată
Sunt de părere să se acorde domnilor Schreiber Mitropolitului Moldovei de către Consilierul superior
și Teodorescu medalia Răsplata muncii, clasa II, de stat Lang în data de 1 ianuarie 1912. Interesant este
iar portarului Wilhelm Schaub medalia Serviciul și faptul că acest consilier, care administra Fundația
credincios. Cât pentru membrii comisiunii, fiind „Prințul Mihail Sturdza”, a evaluat corect contribuția
în mare parte noi, nu sunt de părere să li se acorde substanțială de lungă durată a secretarului din cadrul
vreo distincțiune”13. administrației, motiv pentru care solicită o medalie
Serbarea celor 25 de ani ai Comisiei administrative și pentru el: „Am onoarea să confirm primirea
a Capelei Mihail Sturdza a fost relatată cu lux de decorațiilor, alături de exprimarea respectuoasă a
amănunte Mitropoliei Moldovei de către cel care a celor mai cordiale mulțumiri:
oficiat această aniversare, pr. Cicerone Iordăchescu, - Ordinul Coroana României în grad de
superiorul Capelei, printr-o scrisoare din 30 mai comandor pentru subsemnatul, președinte al
1910, adresată Mitropoliei Moldovei: „Jubileul de consiliului de administrație
25 de ani s-a serbat în Capelă printr-un Te deum - Același ordin pentru primarul Fieser
72
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
- Ordinul Coroana României în grad de ofițer diacon. C. Provian, ca să putem termina și
pentru consilierul local Jung examenul de doctorat”.
- Ordinul Coroana României în grad de ofițer Următoarea parte a scrisorii pledează pentru
pentru bătrânul consilier local Meyer necesitatea de a fi susținuți material preoții numiți la
- Ordinul Coroana României în grad de capelă cu obligația de a urma și cursuri universitare.
cavaler pentru contabilul fundației și funcționarului Demn de remarcat este faptul că această a doua
local Schreiber. intervenție este făcută cu multă demnitate și
Secretarului administrației, Groß Karl generozitate, pentru că se referă nu la persoana sa,
Friedrich, cel care se îngrijește de problemele cât la cei care vor veni în viitor la Baden-Baden:
secretariatului din 1898, nu i s-a acordat până acum „Vă mai rugăm să interveniți Î.P.S. Voastră pe lângă
nici o decorație. Consiliul de administrație v-ar ministrul cultelor să ajute preoții și diaconii ce vor
fi foarte recunoscător dacă i s-ar conferi aceeași fi trimiși pe viitor aici, conform legii clerului de
distincție ca și contabilului Schreiber (ordinul mir, să fie ajutați și din țară cu ceva, căci cu leafa de
Coroana României în grad de cavaler)”. aici este prea puțin să poată cineva îndeplini scopul
Ordinul Coroana României a fost creat de Regele pentru care este trimis aici, completarea studiilor…
Carol I și avea cinci clase. Era reprezentat printr-o Din ce dă capela actualmente este de abia suficient
cruce albă mărginită cu roșu și panglică albastră cu pentru întreținerea existenței materiale. Viața
dungi argintii la margine16. aici este de trei ori mai scumpă ca la noi… Acum
Surprinzător este faptul că la primirea medaliilor îndrăznesc să fac această intervenție, pentru că nu
nu este nominalizat cântărețul Ion Teodorescu, care cer pentru mine, ci pentru cei ce vor fi trimiși aici
slujea la capelă din anul 1872, de peste 38 de ani. de Î.P.S. Voastră.
Între timp, pr. Cicerone Iordăchescu obține Preoții de la capelele și bisericile străine: rusă,
diploma de licență în teologie, care este transmisă în engleză, germană, catolică ori protestantă, sunt cu
copie de către Ministerul Instrucțiunilor și Cultelor totul altfel salarizați decât noi. Preotul de la biserica
către Ministerul Afacerilor Străine cu rugămintea: rusă, de pildă, primește 600 de mărci lunar și este
„Să fie înmânată Sfinției sale, semnând pe ea în un bătrân, care nu este obligat să facă studii la
prezența consulului din Baden-Baden, unde sus- universitățile de aici. Pe lângă aceasta, toate celelalte
numitul este preot la capela română”17. biserici au avantajul că au enoriași, de la care preoții
Alexandru Beldiman, care îndeplinea funcția de primesc la diferite ocazii, pe când aici nu avem niciun
ministru plenipotențiar la Berlin (din 18 ianuarie enoriaș. Deci, personalul se găsește într-o situație cu
1896, până la 15 august 1916), confirmă la 6 iunie totul inferioară. Dacă eu am putut face față lucrurilor,
1912 primirea diplomei de licență în teologie nr. a fost că am avut ceva mijloace proprii”.
4958 din 2 aprilie, de către dl Cicerone Iordăchescu,
preotul capelei Române din Baden-Baden18. Note:
Situația materială a unui preot care slujește la 1. Dorin-Demostene Iancu, op. cit., pag. 48-49
capela din Baden-Baden este prezentată de pr. 2. Ibidem, p. 52
Cicerone Iordăchescu cu totul diferit față de pr. 3. Ibidem, p. 53
Iulius Scriban, atunci când dorea să-l convingă pe 4. Ibidem, p. 54
Visarion Puiu să vină în Germania. Poate modul 5. Ibidem, p. 56
de viață și scumpirea vieții după mai mulți ani 6. Ibidem, p. 57
din Germania, în perioada anilor 1904-1913, îl 7. Ibidem, p. 61
determină pe pr. Cicerone Iordăchescu să abordeze 8. Ibidem, p. 62
acest subiect mult diferit față de precedentul, 9. Ibidem, p. 62
intervenind la Mitropolia Moldovei cu o solicitare 10. Ibidem, p. 65
de prelungire a șederii la Baden-Baden. 11. Ibidem, p. 66
Scrisoarea este datată în 7 decembrie 1912 și 12. Ibidem, p. 67
are în vedere o complexitate de motive pentru 13. Ibidem, p. 68
susținerea unor solicitări care merită a fi cunoscute, 14. Ibidem, p. 70
dar și pentru a identifica realitățile din perioada 15. Ibidem, p. 72
respectivă legate de statutul unui preot la capela 16. Ibidem, p. 74
din Baden-Baden: „Vă rugăm respectuos să ne mai 17. Ibidem, p. 75
acordați încă un an de ședere aici, mie și părintelui 18. Ibidem, p. 76 (Va urma)
73
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Viața în acorduri de jazz original


Cronica cărții „Azi cînt jazz” de Mihaela Stanciu
Editura CDPL, 2016

V olumul de poeme
„Azi cînt jazz”
reprezintă cartea de debut în
ale muzicienilor ce iau în stăpânire pianul, ci pentru
a pune cititorul la treabă, pentru a-l determina să
sape după sensurile ascunse ale cuvintelor. Pentru că,
poezie a Mihaelei Stanciu. într-adevăr, poezia Mihaelei Stanciu are o puternică
Aceasta nu înseamnă însă că legătură cu jazzul. Sau mai bine spus, cu filosofia
ea ar fi o debutantă. În sensul din spatele muzicii de jazz. În sensul că, accentul în
că a mai publicat până acum poezia ei cade pe lupta interioară a omului cu sinele
două volume de istorie și său. Pe introspecție, pe revoltă, reconstruind în sine
critică literară: „Hortensia strigătul de disperare al negrilor care a dat naștere
Papadat - Bengescu în oglinda acestui stil muzical.
prozei de tinerețe”(editura Volumul debutează sub semnul luptei omului
Romeo Aurelian Ilie Pro Universitaria, 2015) și cu timpul. O luptă acerbă și cumva inegală, cu
scriitor
„Noțiuni de limbaj tehnic pe un dușman greu de prins sub simțuri. Ceea ce
înțelesul străinilor” (editura denotă în primul rând o mare doză de curaj din
Pro Universitaria, 2016). Iar CV-ul ei poate fi partea poetei - naratoare: „a existat o noapte în care
completat cu o diplomă de doctor în filologie, cu o am zis:/ voi reuși!/ timpul mi s-a așezat tiptil sub
experiență de asistent universitar la Departamentul gînduri,/ prin dedesupturi/ înțepându-mi intenția/
de Limbi Străine și Comunicare al Universității
Tehnice de Construcții București și cu faptul că în
prezent își desfășoară activitatea în cadrul Muzeului
Național al Literaturii Române. Nu am făcut acest
periplu prin viața profesională a autoarei într-o
încercare de a o ridica dintru început pe un soclu
de granit, ci doar pentru a atrage atenția asupra
faptului că, deși cartea ei de poeme este prima de
acest fel, avem totuși de a face cu o scriitoare deja
specializată în arta șlefuirii cuvintelor. Și că poezia
ei nu trebuie citită cu ochiul distrat rezervat de
regulă debutanților, ci cu atenție sporită, întrucât
fiecare cuvânt este așezat pe locul său cu menirea de
a da maximum de sens și viață textului poetic.
Ajungând la disecția cărții „Azi cînt jazz” voi
spune din capul locului că nu este o carte despre
jazz. Sau cel puțin nu despre muzica de jazz în sine.
Deși, veți găsi printre poeme și câteva referințe la
lumea sunetelor armonioase. Dar nu pe acestea va
cădea accentul. Și totuși, de ce jazz? Cu siguranță nu
spre a deruta cititorul, sau pentru că este în trend să
invoci spiritele sunetelor vrăjite de degetele magice

74
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
insistând să-mi arate că nu face concesii cu mine/ multe momente inumane”; „n-ai nevoie de cuvinte ca
stăruiam pe lângă el sperînd că poate totuși se să știi/ ce e și ce nu e fericirea/ ce e și ce nu e dorul/ ce e
răzgîndește,/ apoi am început să-mi încordez fiecare și ce nu e singurătatea/ și-așa mai departe/ iată miza:
por ca să-l expulzez/ voi reuși – am strigat”. să cumperi un covrig și să fii fericit”; „alteori cînd
Se va observa pe parcursul cărții, că lupta poetei n-are cine să-ți șteargă lacrimile/ și vietăți speriate/
nu se desfășoară atât împotriva timpului comun, foșnesc în tufiș// ți-aduci aminte de înghețata Polar/
care-și urmează oricum cursul netulburat, ci mai cu surprize de la colțul blocului/ și de bomboanle Cip
cu seamă împotriva timpului interior. Iar aceasta mirosind a violete/ abia atunci îți aduci aminte că
se poate vedea din desele zigzaguri poetice între minunile durează trei zile”. Din acest ultim citat se
timpul trecut, ce pare să o subjuge sub asaltul poate vedea foarte bine că aparenta predispoziție
melancoliei și timpul prezent, în care poeta duce spre melancolie este doar un truc spre a redobândi
lupta la baionetă cu ororile lumii cotidiene ce nu o luciditatea în forma ei supremă.
reprezintă și în care nu se poate adapta nicicum. Un Iar pentru a oferi un aspect unitar, ciclic,
poem reprezentativ pentru această luptă mi se pare volumului său, Mihaela Stanciu încheie cu un
a fi acesta: „iarăși cântă cocoșul ăla/ eu alerg spre poem de o forță revelațională remarcabilă, foarte
noapte, iar el spre zi/ și tot cântă/ mă simt izgonită potrivit pentru a trage acea linie de demarcație
din obiceiurile mele/ atunci când mă gândesc la el între o etapă a luptei și alta: „acolo unde se deschidea
încep să am intenții belicoase/ mi se derulează prin poarta de piatră spre prăpastii/ m-ai dus// am trecut
minte caietul de sarcini/ și în fundal lumina/ în trena dincolo/ am observat că frica se cumințește/ când se
ei somnul meu ruginit”. topește zăpada”. Ceea ce ne transmite poeta prin
Iar dacă tot am vorbit despre război, să vorbim aceste versuri este faptul că antidotul împotriva
și despre arme. Iar cea mai importantă armă cu oricărei frici nu este altul decât asumarea tuturor
care trebuie să te înarmezi în lupta cu timpul sau riscurilor, abilitate ce nu este însă accesibilă decât
cu oricare alt dușman nevăzut este abilitatea de a celor care înțeleg că în momentele cheie ale vieții
discerne între aparență și esență. Iar poeta noastră trebuie să lupți ca și cum nu ai mai avea nimic de
dovedește o abilitate specială în acest sens. Iar pierdut, abilitate ce te înrudește atât cu adevărații
locurile în care face dovada acesteia nu sunt deloc eroi, cât și cu martirii pentru credință, singurii
puține: „tăcerea nu e liniște/ e strigăt storcit pe ziduri/ care au biruit, fiecare în felul lor, timpul, viața și
în jur e-atâta aer și-atâta utopie”; „mă gândesc la lumea cea deșartă.
cicatrice/ și simt absența ei ca pe o rană/ mai adâncă Aceasta este poezia Mihaelei Stanciu.
decât rana care sângerează”; „așa de liniște-i afară/ Înspre final, aș mai spune câte ceva și despre
și-n mine ecourile se fugăresc/ prin subsoluri/ uneori estetica pe care aceasta alege să o abordeze. Și aici
coșmarurile sunt mai frumoase decât realitatea”; aș insista pe faptul că scurtimea poemelor denotă
„oamenii și cuvintele sînt de nedespărțit/ nu toate o atitudine de exigență în raport cu valoarea
cuvintele au sinonime/ cum nici toți oamenii nu au cuvintelor. Fiecare vers este atent drămuit, astfel
suflete pereche”; „mi-am dat seama că orice pe lume/ încât să nu scape niciun cuvânt în plus. Iar aceasta
este mai frumos pînă la cunoașterea în amănunt”. nu dintr-o scrupuloasă atenție de a nu risipi
Iar cum într-un război armele de asalt nu sunt cuvintele în sine, ci pentru a nu uza de cuvinte ce
totul, importante fiind și metodele de camuflaj, și-ar putea diminua sensul real, de profunzime,
pentru momentele de refacere a forțelor și de ceea ce denotă în final, o mare dragoste pentru
reorganizare a strategiilor belicoase, să spunem câte valoarea cuvintelor.
ceva și despre modul de camuflaj al poetei. Aceasta Așadar, avem dinaintea noastră o poetă de forță,
alege să se refugieze în micile bucurii ale vieții, de o poetă ce cu siguranță are multe de spus în poezia
unde, este convinsă ea, vine fericirea sau cel puțin românească contemporană și care, cu acest prim
vin momentele de fericire, atât de necesare pentru volum de versuri, ne face practic o promisiune de
revitalizarea întregului sine: „mai știi când doar de onoare: aceea că, de acum înainte vom avea un
dragul meu ai rătăcit drumul/ să mă duci la Rusalka motiv în plus să căutăm mai bine printre rafturile
pentru o pungă de nisip?/ (...)/ frumusețea se măsoară de poezie românească din librării și biblioteci.
în nuanțele mării/ atunci m-am despărțit eu de foarte

75
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Dincolo de patul armei

V olumul „Dincolo de
patul armei” – Jurnal
de diribau – Editura Lucas,
stilistică definitorie într-un exces de zel, pe care-l
stăpânește cu greu, în prag de manierism, persiflant
mai degrabă.
Brăila, 2018, 212 pagini, Conflictul, cauzalitatea, mobilul epic, tema
semnat de prozatorul Vergil romanului „Dincolo de patul armei” se nasc
Matei, are complexitatea spontan, abrupt, într-o avalanșă de picanterii de
epică a unui roman, pe vocabular cazon de tip Moș Teacă, cu infiltraţii
o temă majoră, unitară argotice, pentru o lume fantasmagorică și abuzivă,
și echilibrată în planul pe un voluptos experiment stilistic, de o diversitate
desfășurării întâmplărilor, deconcertantă.
deși pare structurat pe câteva Un roman ca un Jurnal cazon de recrut, cu
Dumitru Anghel
scriitor capitole, cu vagi diferenţieri galeria sa tradiţională de subordonaţi, plutonieri,
conflictuale, fiecare cu un sergenţi și caporali, încolonaţi în marșul triumfal
epic de sine stătător până la urmă. spre Câmpul de luptă al apărării patriei; o literatură
Domnul Vergil Matei, condeierul obișnuit cu de porthart, cu toate ticurile unor agasante capricii,
rigorile tematice ale reportajelor sale (este membru de o violentă expresivitate. O literatură cu o tehnică
al Uniunii Ziariștilor Profesioniști sincopată alternativ cu intermezzo-
din România, posesor al Cărţii uri de amintiri din copilăria de la
Internaţionale de Ziarist), a Mărtineștii nașterii scriitorului
împrumutat cărţii sale ritmicitatea Vergil Matei, cu amănunte
in allegro a faptelor cotidiene, biografice și detalii picante din
specifică genului jurnalistic. Din anii de școală, cu personaje reale
această perspectivă stilistică, din mediul familial, părinţii,
întâmplările din volumul „Dincolo fraţii, verișoarele ori cu bunicul,
de patul armei” au nuanţările unui veteran de război, cu armata
algoritm narativ cu direcţionare făcută pe vremea regelui Carol I
spre alte specii, din care se și marcat emoţional de întâlnirea
pot distinge câteva schiţe, tot de la Constanţa a acestuia cu ţarul
atâtea nuvele sau o puzderie de Nicolae al II-lea al Rusiei, cu puţin
microreportaje de întâmplări timp înainte de Marea Revoluţie
jurnalistice, într-o frenezie epică Socialistă din Octombrie, care
bine temperată, ca în celebra a schimbat dramatic și destinul
bijuterie muzicală „Tablouri dintr-o ţarului, dar și soarta viitoarelor ţări
expoziţie”, de Modest Musorgski, socialiste, marcată de comunismul
care alcătuiesc cu certitudine un roman cu toate autoritar al lui Stalin.
componentele speciei și genului epic literar, fapte Prozatorul Vergil Matei este sigur un nostalgic
și întâmplări într-un tutti memorialistic, din care se iremediabil, „virusat” de Amintirile de nuanţă
încheagă o sinceră și melancolică trăire a unor fapte humuleșteană, dar trecută prin filtrul genei
de viaţă, cu nimic mai prejos decât oricare dintre umoristice din zona ușor flegmatică a generaţiei,
marile teme ale literaturii autentice. care abia dacă mai crede în... „nu știu alţii cum sunt!”,
Un roman, așadar, cu toate ingredientele sau în candoarea „Ozanei cea frumos curgătoare
definitorii pentru încadrarea într-un canon al și limpede ca cristalul”. Are propriul registru
personalităţii scriitoricești, pe care prozatorul Vergil sentimental, nu acceptă ingrediente sufletești de
Matei și-l revendică autoritar, printr-o uvertură niciun fel și are o linie melodică fără influenţe; își

76
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
afirmă tonal opţiunea narativă, în ciuda unui posibil Stilistic, proza „aliniată” la rigorile aspre ale
risc de consecinţe. vieţii militare și ale specificului regulamentelor
Este, desigur, o opţiune asumată dar, parcă, cazone atinge cote de reper scriitoricesc, iar
tocmai această nonșalantă detașare i-au asigurat autorul romanului „Dincolo de patul armei” poate
un credit, fără riscul devalorizării de pe piaţa fi recunoscut dintr-un singur pasaj, asemeni
originalităţii creativităţii literare. Prozatorul se specificului, la fel de inconfundabil, al unei lucrări
expune, vulnerabil, unor posibile reproșuri în muzicale și al compozitorului respectiv.
planul autenticităţii literaturii de ficţiune, pentru Elementele epice de ficţiune ale romanului
că nu s-ar fi debarasat de stilul practic și real al „Dincolo de patul armei” sunt dominate de faptele
jurnalistului preocupat de efectul social imediat de viaţă, de biografia scriitorului Vergil Matei, cu
al știrilor sale: „Ba, pe când eram ucenic la trimitere temporală spre copilărie, și locală dinspre
profesională, m-am trezit cu el la București, unde satul nașterii sale, Mărtinești, din Vrancea: „Pentru
alături de fratele Niculae și de antrenorul lui...” fiecare dintre noi, așezarea, locul în care ne-am
(pag. 26). născut nu pot fi uitate niciodată, Mărtinești, iaca,
Salvarea scriitorului Vergil Matei, care ar putea acolo și el un sat obișnuit...” (pag. 75), poate doar
fi acuzat de malpraxis narativ, vine de la măiestria la fel ca Humuleștii lui Nică al lui Ștefan a Petrii
cu care păstrează fluenţa epică, pe firul unei ape Ciubotariul.
molcome de câmpie, fără prăvălirile unui râu de Sunt fapte și întâmplări reale, ca de „Jurnal”, cu
munte, deși nu lipsesc stereotipiile cazone și o personaje cu onomastică convingătoare, Matei, din
gramatică retorică: „- Sunt căpitan Grigore Ciolcan actul de identitate al autorului romanului: „Împreună
din armata geniu-construcţii, tata-mare-a vostru cu verișoarele mele, Virginia Matei, Anișoara Matei
timp de-un an... Aicea nu sunteţi ca la pușcărie, și vărul Nelu Matei am luat în stăpânire o pagină
legaţi unu’ de altu’ și cu pușca la curu’ vostru” din catalogul clasei timp de opt ani” (pag. 86). Reale
(pag. 33), ca un „atac la baionetă”, cu un vocabular sunt și personajele-porecle: Aniliere, Schiţelea, Tatî-
agresiv, convenţional cu efecte de intimidare și mareo, dintre șefii sau camarazii de oaste.
supunere oarbă. Evocarea rămâne principala componentă a
Există în această proză, satirică mai mult de literaturii domnului Vergil Matei, iar această
paradă, o preferinţă pentru portret, pe care-l particularitate stilistică i-a facilitat culoare de acces
îmbracă în haina de ceremonial vesel, cu „pete de spre momentele și mesajele cele mai convingătoare,
culoare” umoristice și elemente de contrast, într- pe care le-a nuanţat foarte diferit, de la căldura și
un context advers, de joc înscenat, ca o strategie sensibilitatea scenelor și personajelor apropiate,
a provocării: „Trag cu ochii la Micu... Păr blond, familiale, la violenţa uneori exagerată a umorului
buclat, răsfrânt puţin pe fruntea-i încreţită, grobian, când a șarjat cu ticurile, șabloanele verbale
claie îngrijită, șmecheros... Celălalt, beat mangă, și portretele-caricatură ale personajelor din alt palier
adormise, lăsându-se ca un sac de cartofi pe umărul al comunicării.
meu” (pag. 37), cu etimologii caricaturale, cu o În fine, nu neapărat relevant, dar cu nuanţele unei
cromatică în exces, apăsată, cu nuanţe ilare, pentru duble intenţionalităţi stilistice, sunt de remarcat
a marca ticurile cazone, stereotipiile de vocabular și cuvintele cu o anume sonoritate și-o frapantă și
de comportament: „Aniliere, îmbrăcat la patru ace, insinuantă nuanţă semantică: argoul cazon, ticurile
își etala ostentativ ţinuta...” (pag. 38), numele cazon verbale, limbajul de periferie, poreclele: diribau,
al șefului militar, caricaturizat și astfel. bujiometru, tablabou (de la lavabou), diribist,
O altă componentă stilistică în proza domnului teriști, bibanii, Aniliere, Frânghie, Ștreangu, nea
Vergil Matei, umorul, capătă multiple valenţe Tâmâioară, Schiţelea, Megelea...
de tipul clișeelor „limbă de lemn” din retorica „Dincolo de patul armei”, un periplu sentimental
propagandei comuniste: „- Tovarășe locotenent, provocat de amintiri venite dintr-o experienţă de
raportez: Menirea noastră, a militarilor din forţele viaţă: „bărbatul cu armata făcută”, garanţie pentru
armate, este să apărăm, chiar cu preţul vieţii, de va întemeierea unei familii, girul maturităţii și al
fi nevoie, cuceririle revoluţionare ale poporului, seriozităţii „cu acte în regulă”, roman semnat de un
independenţa, suveranitatea și integritatea prozator cu gust pentru spectaculos și culoare, cu o
teritorială a patriei noastre” (pag. 45). gamă portretistică variată, epic și obiectiv.

77
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Cartea unei sultane legendare

S olmaz
Kösem.
Kâmuran,
Șerbetul
puterii are gust de sânge,
precum am început eu această prezentare de carte.
Sunt pagini încărcate de un anume lirism, se
strecoară și meditaţia, dar spiritul vechilor cronici
Polirom, 2017, în traducerea istorice, pastișat cu graţie de S. Kâmuran (și cu
Margaretei Aslan și a lui iscusinţă de traducători, domnul Călin Felezeu fiind
Călin Felezeu. și doctor în istorie, cu specializarea chiar în Istoria
Imperiului Otoman, așadar turcolog din toate
Poate mai mult ca punctele de vedere, predând și istoria Islamului,
niciodată un roman istoric specializat fiind și în paleografia turco osmană),
clasic, în cele mai multe învinge și romanţarea.
componente ale „regiei” În ceea ce privește… Adevărul, în momentul în
A.G. Secară
bibliotecar, Biblioteca sale, mi-a lăsat gustul sălciu care rivala lui Kösem, sultana Mahfiruz moare, după
„V.A. Urechia” al deșertăciunii. Crime, o ultimă întâlnire, de împăcare, cu eroina principală,
chiar omorârea propriilor un mic paragraf de la pagina 196 este lămuritor,
copii, doar pentru ce? Pentru eternitatea unui nume, fiind oarecum punctul în care personalitatea
pentru o glorie efemeră? Sau setea de supravieţuire, fostei Anastasia, născută pe o insulă grecească sub
transformată, prin fermentare, în sete de putere? administraţie veneţiană, Tinos, răpită de piraţi
Unde este adevărul unei vieţi devenite și cumpărată pentru plăcerile sultanului, capătă
legendare, dar care s-a frânt aproape nefiresc de accente malefice, din setea pentru supravieţuire,
ușor? Ușurătatea fiinţei umane, până la urmă, cât în ultimă instanţă instinctivă, atât pentru ea, cât și
cântărește în talgerul istoriei… sacrului? pentru copiii ei: „Chiar dacă acum Kösem știa tot
Avalanșa de asasinate politice, prinţii posibili adevărul, a preferat să nu spună nimic și să lase
moștenitori (șahzadelele: cartea aproape că începe lucrurile așa cum erau. După cum îi spusese și lui
cu asasinarea prin sugrumare a tuturor celor 19 Mahfiruz, lăsase totul în urmă, într-un trecut ce nu
fraţi ai noului sultan, Mehmed al treilea, care mai putea fi schimbat. Ceea ce conta acum era ziua
urca pe tron la 22 decembrie 1603) și vizirii fiind de azi și cea de mâine…”
în topul celor omorâţi, tot felul de oameni de Mahfiruz, și ea grecoaică la origini, o femeie
încredere care ajung degrabă daţi… neîncrederii frumoasă, cum altfel?, dar mult mai puţin inteligentă
Morţii, campaniile militare, molimele, cutremurele, decât Kösem, nu degeaba romanul stă sub semnul
incendiile, răscoalele, cele mai multe, evident, jocului minţii, șahul, pe care Kösem îl știa bine
înăbușite în sânge, toate, mai toate acestea schiţate, învăţându-și și sultanul, mult prea iubitul Ahmed,
cu câteva excepţii, exprimă, probabil, și o anumită așadar, Mahfiruz, cam iute la mânie și gelozie,
filozofie asupra istoriei din partea scriitoarei Solmaz ajunge să sufere cumplit, fiind marginalizată, în
Kâmuran. urma comploturilor și asasinatelor unor apropiaţi ai
Sau încearcă, estetic, să exprime grozăvia speciei lui Kösem, printre ei numărându-se și un francez,
noastre care parcă dorește iarăși, în ultimii ani, să Antoine, castrat, devenit Sandal (de la esenţa de
arate Raţiunii cât de puţin importantă este și a fost santal), îndrăgostit de Irina, prietena cea mai bună
de-a lungul timpului! a lui Kösem, răpită în același timp cu ea…
În traducerea muncită, inspirată a doamnei Antoine, deși „secundar”, este unul dintre cele
profesor Margareta Aslan și a domnului profesor mai bine creionate personaje, prin amestecul de
Călin Felezeu (care însufleţesc, printre altele, bine și de rău pe care acesta îl putea face, în pofida
Institutul de Turcologie din Cluj-Napoca, fiind înfăţișării angelice. Câteva dintre faptele lui vor fi
amândoi împătimiţi de cultura, civilizaţia și cele care vor duce la marginalizarea lui Mahfiruz,
spiritualitatea turcă, dar și de cea a popoarelor dragostea posesivă pentru Irina, cea „re-botezată”
turcice), romanul lui Solmaz Kâmuran, care nu Nevnihal, ducând la exasperarea acesteia, care îi
este deloc la primul roman istoric, nu „filosofează” destăinuie lui Kösem „adevărul” în ceea ce privește
78
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
nevinovăţia rivalei în ceea ce privește otrăviri și prezintă ca pe „o femeie cu ochi albaștri, cu bucle
tentative de otrăvire care vor duce, de pildă, la aurii și nu prea tânără” care stătea „și se uita de pe
moartea unei sultane rivale lor, Fatma… insula Tinos înspre Marea Egee.
Sultanul Ahmed avea băieţi de la toate cele trei, Valuri înspumate se spărgeau de stâncile negre
Kösem îi va iubi pe toţi aceștia, îi va învăţa… șah, sclipitoare.
evident, unii vor înţelege mai bine regulile, alţii nu, Soarele călduţ de iarnă…
cert este că, într-un fel, nu raţiunea, ci parcă teroarea, Sutele de porumbei ce dădeau din aripi pe bolta
spaima, lăcomia, nebunia par să domnească prin cerului albastru…
urmașii lui Ahmed, cărora Kösem le va fi, în măsura Și râsetele cristaline, pline de fericire ale nepoţilor
posibilităţilor și conjuncturilor, sfetnic… ei ce alergau în grădină…
Este o lume de o instabilitate „politică” Zâmbi și rosti în șoaptă: «Aceasta trebuie să fie
înfiorătoare, Kösem „prinzând” domniile lui fericirea»”
Ahmed, Mustafa cel Nebun, Osman, Murad al IV- Nu întâmplător scena este redată imediat după
lea, fiul lui Kösem, urcat pe tron la 11 ani, în 1623, uciderea eroinei principale, cea care dă și numele
(Ahmed preluase puterea la 14 sau 13, vârstă pe cărţii. Un cititor neatent ar putea crede că o veche
care o avea și Anastasia când s-au cunoscut: văzând credinţă, aceea că imediat după moarte te duci
adolescenţii vremurilor noastre te îngrozești un pic unde ai fost cel mai fericit, chiar se împlinește…
când te gândești că ei guvernau, cu ajutor, dar, și Dar Kösem nu era blondă. Dar „scena” ne duce cu
sub „povara” capriciilor lor un ditamai Imperiul!), gândul la momentele când Kösem, mama Kösem,
apoi Ibrahim, tot fiul lui Kösem, și el un pic „luat”, și împreună cu copiii săi și cu sultanul Ahmed, sunt
Mehmed, un nepot… Vizirii erau schimbaţi aproape împreună, jucându-se sau plimbându-se prin
ca șosetele, de obicei condamnaţi degrabă la moarte, grădini, când Fericirea chiar se simţea, chiar și prin
diplomaţia se îmbina cu mârșăvia, promisiunile cuvintele unei ficţiuni!
erau deseori neonorate, politica internă încerca să Și înţelegi că se merită! Dar… cum s-ar putea
se sincronizeze cu… politica externă, Imperiul intră păstra acele momente?
într-o fază de stagnare, jucându-se… șah cu marile Fascinante paginile în care iubirea dintre copil,
puteri ale vremii (diplomatic sau militar): Persia, Murad, și mamă, Kösem, începe să fie umbrită
Veneţia, Austria, Anglia, Franţa, Polonia… de jocul de umbre-demoni ai puterii, de după
Relaţional-narativ se pune accentul pe perechile momentele în care hotărăște să-și ucidă fraţii…
Ahmed-Kösem și Kösem-Murad. O romantică Parcă am fi într-un joc fantastic de oglinzi, în
poveste de dragoste mai este aceea dintre Irina și care se repetă la infinit un șir de crime: parcă numai
Rüstem, unul dintre piraţii care le răpesc pe cele două cu câteva pagini mai devreme Osman, sfătuit sau
din Tinos, care se vor regăsi mult mai târziu, vor nu de un alt personaj cheie, neamintit până acum,
avea și copii, trei fete, dar pe care șerbetul puterii – dar care se prezintă încă de la prima pagină, sultana
nu știam că șerbetul este și o băutură! - îi va despărţi Safiye, bunica lui Ahmed, începe să-și ucidă fraţii…
dramatic dar și poetic, Solmaz Kâmuran alegând o Cain și Abel la infinit!
soluţie interesantă pentru a arăta contrastul dintre Kösem „prinde” în timpul vieţii sale „în
o viaţă liniștită, măcar aparent, și una în care toate captivitate”, cum scriam mai sus, șase sultani:
legile sunt date în egală măsură de setea de putere și Ahmed I, căruia îi este consoarta favorită (hasekî),
de supravieţuire cu orice preţ! Mustafa I, Osman al II-lea, Murad al IV-lea, Ibrahim
Într-un fel, ca în orice carte bună, este vorba I și Mehmed al IV-lea. Doi dintre ei, Mustafa și
despre… viaţă, despre alegeri pe care le poţi face Ibrahim, fiind nebuni mai mult ca sigur… Murad
sau nu. „Viața e ca o bocceluță plină de înfruntări și Ibrahim i-au fost fii, pe primul ajungând, la un
și de contraste, un amestec de miracole și speranțe. moment dat, să-l condamne chiar ea la moarte, prin
Nașterea și moartea, fericirea și tristețea, sănătatea acord tacit. Cu Ahmed mai avusese și patru fete plus
și boala, bogăția și sărăcia, puterea și slăbiciunea, un alt băiat, Kasîm, executat la ordinul lui Murad, ca
mila și cruzimea, iubirea și ura… Toate lucrurile să nu socotim și pierderile premature de sarcină sau
frumoase își au și neîmpăcările lor.” (p. 260) morţile de nou născut… Destinul hotărâse ca prin
Scriitoarea îi acordă Irinei o șansă… Din acel jocul complicat al palatului și al haremului o femeie
twister necruţător al Puterii, la rugămintea Irinei, să controleze unul dintre imperiile care contau
după ce Rüstem, soţul, este ucis, Kösem o trimite, atunci în lume! Eunuci albi, eunuci negri, viziri,
împreună cu cei trei copii înapoi, Acasă, pe insula ieniceri, spahii, amirali ș.a.m.d., toţi sunt piesele de
porumbeilor, Tinos: imaginea de final a cărţii o șah ale Anastasiei, fata frumoasă cu șuviţe de păr
79
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
castaniu-roșcate, care va deveni, după convertirea sa conflictele dintre islamul tradiţionalist, ca să-i
la islam, Mahpeyker (tradus liber printr-o raportare spunem așa, și știinţe!
la basme și povești, „Rază de lună”), dar mai ales Pagini aparte sunt rezervate istoriei construcţiei
va deveni prea cunoscuta Kösem, adică „lidera”, Moscheii Albastre, Moscheea ahmediană, „rivala”
„conducătoarea”… Viaţa care ne călăuzește… Sau, sfintei Sofia, construite de către sultanul Ahmed,
exagerând, Luna care ne călăuzește în întunericul probabil cele mai celebre construcţii religioase
de basm al vieţii! din Istanbul, pentru turiști, pentru care Ahmed,
La urma urmelor, pentru cine nu a recitit… printr-o ironie a filosofiei culturii, devine un fel de
poveștile clasice în ultimul timp, adică după prima meșter Manole… administrativ, murind la câteva
tinereţe, sic, va fi surprins să vadă câtă asemănare luni după „inaugurarea” ei…
este între cruzimile din basme și povești și cele În ultimă instanţă, pentru un necunoscător al
din… istoria propriu-zisă! De aici un personaj care lumii otomane, avem un roman care ne introduce
devine din Albă ca Zăpadă aproape regina vitregă, într-o lume a misterelor din totdeauna ale vieţii care
cu subtilităţi psihologice pe care Solmaz Kâmuran crede în Putere, fiind „martori” la multe întâmplări
le-a surprins cât a putut de bine, și cu siguranţă în care debutau în istorie:
„traducerea” personajului feminin un rol important, „Osman își dorea soţii legitime… Patru soţii, așa
deosebit l-a avut și doamna profesor Margareta cum permitea legea musulmană, iar acestea trebuiau
Aslan, acum la al doilea doctorat în domeniu. să fie fiice ale înalţilor funcţionari de la Palatul
Deși nu ocupă un loc important în construcţia Imperial. Așa ceva nu se mai pomenise în Imperiu.
întregului roman, cărţile și fenomenul cultural, în Era foarte periculos și împotriva legislaţiei dinastiei
general, au momente cărora le sunt dedicate mici otomane. O înrudire cu înalţii funcţionari puternici
omagii: prima oară când o întâlnim pe Anastasia, și influenţi, prin căsătorii realizate cu odraslele
Kösem de mai târziu, o întâlnim într-o bibliotecă: acestora, ar fi adus amestecul acestor familii în
„În vreme ce soarele de martie se juca de-a v-aţi treburile de stat și chiar putea să le încolţească în
ascunselea cu norii, razele lui calde mângâiau jucăuș minte gândul unei înstăpâniri pe funcţiile de vază
cărţile groase de pe rafturile bibliotecii ce acopereau și chiar pe tron. Viitorul dinastiei otomane nu putea
pereţii de piatră, ca într-un joc de lumini și umbre. fi asigurat decât de femeile singure, de așa numitele
Și, dintr-o dată, titlurile cu litere aurite de pe cotorul cariye, care erau rupte de familiile lor. În afară de
cărţilor au început să strălucească, pentru ca mai Soliman Legiuitorul nici un sultan nu mai încheiase
apoi, într-o clipită, totul să redevină întunecat… La o căsătorie cu vreo cariye. Sultana Mahpeyker
un moment dat, o rază puternică s-a răsfrânt asupra Kösem a fost singura cariye devenită soţie legitimă.
icoanei Fecioarei Maria ca o lumină sfântă. O fi fost Și aici era marele necaz…” (p. 202)
aceasta o minune?” (p. 16) Când Murad preia tronul, tot pentru prima oară
Înainte de a fi răpită, Anastasia află de la părintele în istorie, aga ienicerilor și aga spahiilor renunţă la
Marco, care o crescuse după moartea părinţilor, că banii ce li s-ar fi cuvenit prin înscăunarea sultanului.
o altă femeie „aleasă”, Caterina de Medici și-a ucis (p. 210) Faptul că „bailul” (un fel de ambasador
copilul punând otravă pe colţurile paginilor cărţii pe administrator al cartierul veneţienilor) o considera
care o citea. În același joc ucigaș al oglinzilor dintre pe Kösem „cea mai inteligentă femeie din Imperiul
lumea noastră și infern, peste ani, Kösem îi va dărui otoman din toate câte au fost și până în vremea
prin interpuși lui Murad, fiul mult iubit, după ce lui” ne spune altfel cu cine am avut de-a face în
acesta îi dăruiește mult dorita cetate a Bagdadului, istoria… lecturilor noastre, iar dacă mai spunem că
„Principele” lui Machiavelli, cu paginile otrăvite, tot pentru prima oară un sultan, tot Murad, va pune
dovedindu-se că se poate omorî și din iubire! ca un șeic al Islamului să fie ucis, vom înţelege poate
Mai mult, întorcându-ne acum în timp, prima și mai bine epoca pe care a încercat să o prezinte o
întâlnire dintre Kösem și Ahmed, el alintând-o cu scriitoare, prin sufletul și inima, ca să nu spunem
numele de Mahpeyker, are loc în bibliotecă!!! sângele aprins al unei femei celebre, rivala întru
Suntem invitaţi și la serate literare, cunoaștem și eternitate a lui Hürrem, soţia lui Soliman.
un poet, Nefi, căruia Adevărul îi va aduce sfârșitul Stagnare și criză, pentru Imperiu, dar nu și
prematur; mai cunoaștem și doi inventatori din pentru sufletele oamenilor prinși în păienjenișul
stirpea lui Leonardo da Vinci: Hezarfen Celebi, omul atât de fragil al vieţilor lor, pe care Demonii Puterii
zburător, și Lagari Hasan Celebi, săltător printr-o joacă șah și iubire. Toate felurile de iubire pentru
inedită ghiulea rotitoare către ceruri străine, prilej amintirea unor fărâme de fericire!
de a ne informa despre mentalitatea epocii, despre

80
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Metoda criticii psihanalitice în


„Dostoievski și paricidul”

C onform tezei psi-


hanalitice,
este una dintre cele mai
arta
În Hamlet sunt puse în discuție atât tendințele
incestuoase, cât și cele paricide, gradul încifrării lor
fiind aproape ininteligibil. Există o abundentă literatură
impure creații ale spiritului, exegetică dedicată celebrei șovăieli hamletiene în a
pentru că ea nu reprezintă pedepsi pe ucigașul tatălui. Interpretarea psihanalitică
altceva decât o realizare avansată de Freud în Interpretarea viselor pornește de la
sublimată a tendințelor constatarea că Hamlet nu este nehotărât și inactiv prin
refulate ale individului natura sa (să nu uităm, de exemplu, cu câtă ușurință îl
nevrotic, iar procesul în sine ucide pe Polonius, a cărui vină, incomparabil mai mică
de creație artistică, o formă decât cea a unchiului său, fusese doar aceea de a-l spiona
de descărcare catarhică a din spatele unei draperii). El poate, din principiu, să
Mihaela Galu conținutului inconștientului. realizeze orice, mai puțin pedepsirea celui care i-a ucis
publicistă Complexul oedipian fiind tatăl și s-a căsătorit cu mama sa. Ciudățenia aparentă a
un fapt omenesc universal, comportamentului său este explicată de psihanaliză prin
nu există ficțiune care să nu prisma faptului că eroul își asumă de fapt vina paricidului
devină, într-un fel, reprezentarea lui voalată. Freud ia și a incestului la nivel subconștient, iar pedepsirea altcuiva
în discuție, pentru ilustrarea acestui concept, trei opere în afară de el însuși, ar fi o greșeală. Ajutându-se și de
literare dintre cele mai de seamă ale tuturor timpurilor: informația legată de viața dramaturgului, conform căreia
Oedip rege de Sofocle, Hamlet a lui Shakespeare și Frații Hamlet ar fi fost scrisă imediat după moartea tatălui său,
Karamazov, romanul lui Dostoievski. doliul reactivându-i sentimentele infantile nutrite față
În tragedia lui Sofocle, dorințele incestuoase și de acesta, Freud afirmă că piesa întruchipează, nici mai
paricide se manifestă în mod direct, permițând textului mult, nici mai puțin, decât întreaga viață sufletească a
o transparență maximă. Acest lucru este atribuit de autorului, iar Hamlet este autoportretul lui Shakespeare.
către Freud stadiului incipient al dezvoltării culturale Metoda critică pleacă astfel de la operă, pentru a ajunge
în momentul respectiv, transparența fiind totuși la biografie.
contrabalansată de faptul că eroul săvârșește cele două În cazul lui Dostoievski, modalitatea de abordare
crime capitale fără voia sa, sub presiunea neîndurătoare este una inversă: Freud pornește de la viața scriitorului
a destinului. În celelalte două capodopere literare pentru a-i explica opera. Pentru cine cunoaște,
amintite (și în oricare altă operă de artă), două ar fi, chiar și în mod superficial, biografia lui Dostoievski,
după Freud, modalitățile de exprimare a constelației problemele sale din copilărie (crizele de epilepsie,
oedipiene: învăluirea și atenuarea. Doar așa ea poate moartea tatălui) sau pe cele de la maturitate (pasiunea
fi făcută comunicabilă, căci o prezentare directă a pentru jocul de cărți, acuzația de violare a unei minore,
intențiilor paricide ar șoca și ar trezi împotrivirea detenția în Siberia), legătura dintre viața și opera sa este
generală. De aceea, complexul oedipian care duce mai mult decât evidentă. Ceea ce demonstrează însă
la înfăptuirea celor două crime, este, în Hamlet și în Freud este intervenția subconștientului autorului în
Frații Karamazov, camuflat și aproape de neidentificat operă, limitându-se în analiza sa doar la romanul Frații
în absența psihanalizei. Distanța care separă, din acest Karamazov (pe care îl numește „cel mai bun roman
punct de vedere, opera greacă de celelalte două, s-ar al tuturor timpurilor”), mai mult decât reprezentativ
datora „progresului” secular al refulării afective a pentru dezvoltarea teoriei sale. Frații Karamazov
omului, drumului parcurs de el în sensul ascunderii reprezintă hoarda originară, toți membrii ei fiind paricizi
acestor porniri. în intenție (și chiar dacă Freud îl exclude, din principiu,
Aproape neglijând calitățile artistice exterioare ale pe Alioșa din rândul lor, o teorie foarte interesantă a
operelor amintite, Freud crede că interesul manifestat lui Vladimir Marinov, pe care o voi aminti mai târziu,
de secole pentru ele s-ar datora mai ales universalității infirmă această excludere). Cu toate că, doar unul dintre
complexului, paricidul fiind cel mai important și cel mai ei, Smedeakov, înfăptuiește efectiv crima, toți în egală
răspândit păcat al umanității și totodată principala sursă măsură sunt vinovați, pentru că și-au dorit-o. De altfel,
de vinovăție a individului. ei își și asumă, într-o mai mare sau mai mică măsură,
81
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
această vină: Ivan, care mărturisește o faptă pe care n-a Tendințele masochiste, care exprimă în fond nevoia
săvârșit-o, Dimitri, care ispășește o pedeapsă nemeritată de autopedepsire, se manifestă, încă de timpuriu, prin
(și a cărui relație cu tatăl său e încă mai complicată, crize epileptice care nu aveau cauze somatice, ci numai
pentru că între ei intervine și rivalitatea pentru o femeie, psihice, fiind deci, într-un anume fel, autoprovocate.
existând deci din partea fiului și o dorință incestuoasă) Criza epileptică fiind un substitut al morții, putem bănui
și chiar Alioșa. În legătură cu acesta din urmă, spre că Dostoievski își aplica în copilărie „pedeapsa capitală”
deosebire de Freud, care admite că nu este nici măcar numai sub imperiul unei vini ce nu putea fi asumată
paricid potențial, Vladimir Marinov demonstrează decât în urma păcatului „uciderii” tatălui. Freud crede
că nici el nu face excepție de la regulă, confirmând că, atribuind această boală personajului său, autorul ar
de fapt chiar teoria lui Freud despre universalitatea fi vrut să mărturisească faptul că epilepticul și nevroticul
tendințelor paricide. La o primă vedere, Alioșa nu este din el este un paricid. În convorbirea pe care o are cu
angajat într-o rivalitate sexuală cu tatăl său. În realitate Dimitri, starețul Zosima, simțind că acesta poartă în el
însă, impetuozitatea caracteristică tuturor fraților, se germenele crimei, se aruncă la picioarele sale, într-un
manifestă la el mai ales ca senzualitate. După moartea gest care vrea să însemne că, umilindu-se în fața lui,
starețului Zosima, pe care Alioșa îl consideră părintele respinge tentația de a-l disprețui. Se observă însă în
său, se hotărăște să meargă la Grușenka (femeia dorită această scenă simpatia autorului pentru criminal. Pentru
atât de tatăl, cât și de fratele său, Dimitri), ca și cum Dostoievski, criminalul este aproape un mântuitor care a
moartea tatălui său idealizat l-ar fi eliberat pentru a se luat asupra sa vina pe care ar fi trebuit să o poarte ceilalți:
putea angaja într-o rivalitate sexuală cu tatăl său carnal. după ce a ucis el, noi nu mai trebuie să ucidem. Iată de ce
De asemenea, în noaptea uciderii lui Feodor Pavlovici, trebuie să-i fim recunoscători!
produsă la puțin timp după moartea starețului, Revenind la viața scriitorului, trebuie spus că cei mai
Alioșa „uită” să-și păzească tatăl, în niște împrejurări mulți biografi au acceptat legătura incontestabilă dintre
amenințătoare: Ivan era plecat la Moscova, iar Dimitri paricidul din Frații Karamazov și soarta tatălui său, mulți
se afla într-o stare cumplită de agitație. Apoi, dacă punând primele indicii ale bolii pe seama evenimentului
Dostoievski ar fi vrut să înfățișeze prin figura lui Alioșa nefericit al dispariției tatălui, trauma cea mai gravă și
omul perfect, cât mai aproape de imaginea lui Christos, nucleul nevrozei sale. Condamnarea lui politică a fost
atunci concepția sa asupra eroului christic se apropie nedreaptă, iar el știa cel mai bine asta. Însă, întocmai ca
esențial de cea freudiană. Așa cum în Frații Karamazov și personajul Dimitri, acceptă pedeapsa nemeritată ca pe
personajul christic este și el vinovat de moartea tatălui un substitut al pedepsei cuvenite pentru adevărata vină.
pentru că a fantasmat-o, în viziunea lui Freud din De multe ori, pedeapsa venită din exterior înlocuiește
Totem și tabu1 (studiu scris la puțin timp după lectura autopedepsirea și aceasta ar fi și cauza – confirmată, e
romanului dostoievskian în discuție și – crede Marinov adevărat, doar pe jumătate de către biografi – a încetării
– chiar sub puternica sa influență) sacrificiul christic crizelor epileptice după deportarea în Siberia.
ne trimite la uciderea tatălui hoardei originare. Păcatul Metoda critică psihanalitică inaugurată de Freud a
primordial este o ofensă adusă lui Dumnezeu-tatăl, iar fost, nu de puține ori, contestată sau minimalizată. N-a
prin sacrificiul christic se obține reconcilierea cu el, putut fi însă și ignorată pentru că, oricâte greșeli sau
fiul devenind mai întâi divinitate alături de tată, apoi lipsuri i s-au atribuit, a fost clar că ea poate dezvălui
luându-i locul. Împărtășania ar fi o formă a prânzului destule aspecte și dimensiuni ale operei literare,
totemic: frații reuniți gustă carnea și sângele fiului, nereperate prin nicio altă modalitate critică cunoscută.
pentru a se identifica (sacrifica) cu el.
Fiind evidentă preferința pentru alegerea unui Bibliografie:
anumit tip de subiecte și de personaje (caractere 1. Freud, Sigmund – Eseuri de psihanaliză aplicată,
violente, criminale, egoiste etc.), Freud înțelege tendința București, Editura Trei, 1999.
majorității cititorilor de a-l include pe Dostoievski 2. Idem – Studii despre societate și religie, București,
„printre nelegiuiți”. Dar lipsa iubirii, care-i definește în Editura Trei, 2000.
fond pe nelegiuiți, nu-l caracterizează pe Dostoievski. 3. Idem – Interpretarea viselor, București, Editura
Dimpotrivă, disponibilitatea sa afectivă este atât de mare Trei, 2003.
încât se manifestă uneori chiar și atunci când ar fi avut 4. Marinov, Vladimir – Figuri ale crimei la
dreptul să urască (de exemplu, în relația cu prima sa soție Dostoievski, București, Editura Trei, 2004.
și amantul ei). Instinctul său distructiv însă, destul de
puternic pentru a putea face din el un criminal, e întors Note:
împotriva propriei persoane, făcând din el un masochist. 1. În Freud, Studii despre societate și religie, București,
Trăsăturile sadice pe care și le-a păstrat, au fost, crede Editura Trei, 2000.
Freud, îndreptate doar împotriva persoanelor dragi și
împotriva cititorilor săi pe care i-a tratat cu intoleranță.

82
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
E ENI ENT

Festivalul Internațional al Cărții „Axis Libri”


2018

Î n perioada 13-17 iunie 2018, Galațiul a îmbrăcat


din nou straie de sărbătoare. Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” a organizat cea de-a X-a
peste o sută de ani, o altă magică sută de ani, urmașii
urmașilor noștri, dacă nu cumva și niște juniori de
astăzi, vor sărbători aici, la mal de Dunăre, Cărţile
ediţie a Festivalului Internațional al Cărții AXIS lumii, poate chiar și ale Universului, într-o ediţie de
LIBRI, sub patronajul Ministerului Culturii, cu sărbătoare, cu invitaţi de pe toate continentele! Este,
sprijinul Consiliului Judeţean, Consiliului Local de fapt, și o Sărbătoare a Visului, a Visului de a realiza
și Primăriei Municipiului Galaţi, al sponsorilor, ceva cu totul și cu totul nemaipomenit… Desigur,
precum și al mass-mediei locale și naționale și în unii pot avea vise, alţii nu, mai greu este să poți avea
colaborare cu: Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, realizări așa cum se cuvine!” Personalitățile care au
Direcția Județeană pentru Cultură, Inspectoratul luat cuvântul au adresat mulțumiri celor aproximativ
Școlar, Palatul Copiilor, Teatrul Național de Operă 250 de edituri ce au ales să participe la unul dintre
și Operetă „Nae Leonard”, cele mai importante târguri
Teatrul Dramatic „Fani de carte din România și au
Tardini”, Teatrul de Păpuși urat succes deplin scriitorilor
„Gulliver”, Universitatea „Du- și criticilor veniți la întâlnirea
nărea de Jos”, Universitatea de suflet cu iubitorii de carte
Danubius”, Muzeul Istoriei, și de cultură.
Culturii și Spiritualităţii În acest an, Biblioteca
Creștine de la Dunărea de a avut onoarea să aibă ca
Jos, Muzeul de Istorie „Paul invitat din partea Bibliotecii
Păltănea”, Complexul Muzeal
de Științele Naturii „Răsvan
Angheluță”, Muzeul de Artă Vizuală, Casa de Cultură
a Sindicatelor, Casa de Cultură a Studenţilor și cu alte
instituții de cultură și învățământ gălățean. Ediția
jubiliară a fost dedicată Centenarului Marii Uniri și
a fost adresată tuturor iubitorilor de carte și lectură
atât cititori, cât și creatori, editori și difuzori, cărora
le-a oferit un program generos prin diversitate și
calitate culturală.
Într-o atmosferă de elevată sărbătoare culturală,
întreținută de Fanfara „Valurile Dunării” și de un
recital muzical realizat de elevi ai Liceului de Arte
„Dimitrie Cuclin” Galați, deschiderea oficială a Naționale a României pe dna Nicoleta Rahme,
avut loc miercuri, 13 iunie 2018, ora 11:00, prin director interimar al Direcției Funcții Specifice de
alocuțiuni ale directorului Bibliotecii, Zanfir Ilie, Bibliotecă Publică, care, în Cuvântul de salut adresat
ale oficialităților și invitaților speciali, prezentarea Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați, cu prilejul
fiind asigurată, cu eleganța sa dintotdeauna, de către deschiderii Festivalului „Axis Libri”, a subliniat
scriitoarea și jurnalista Angela Ribinciuc. În cuvântul „rolul și importanța bibliotecii, parte integrantă a
de deschidere, având în vedere că Festivalul a fost sistemului național informațional și instituție de
dedicat Centenarului Unirii, directorul Festivalului importanță strategică într-o societate bazată pe
și al Bibliotecii a ținut să-și exprime speranță că „și cunoaștere.”
83
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT
Momentele de spectacol au adus în scenă: muzică ele dedicate Marii Uniri. Invitați speciali, atât din
de promenadă interpretată de Fanfara „Valurile țară, cât și din Republica Moldova, precum Aura
Dunării” de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”; Christi, Valentin Talpalaru, Oleg Bujor, Aurelian
Muzică de estradă cu soliști de la Teatrul Național de Silvestru, Firiță Carp, Ștefan Mitroi, Theodor
Operă și Operetă „Nae Leonard”; concerte realizate Codreanu, Emilian Marcu, Florin Dochia, Aurel I.
de Ansamblul Folcloric „Doina Covurluiului” sau Rogojan, Constantin Marafet, Sorin Lavric, au oferit
de Orchestra pentru Tineret de la Centrul Cultural auditoriului o gamă variată de sugestii de lectură ale
Dunărea de Jos; recitaluri muzicale; dansuri grecești creațiilor pe care le-au lansat în cadrul Târgului. Pe
cu Ansamblul Artistic de Dansuri „Olympos” al toată durata Festivalului, vizitatorii au putut admira
Comunității Elene din Galați și spectacole de teatru expozițiile organizate atât pe aleea dintre P-uri, cât și
pentru copii. la sediile Bibliotecii.
În cea de-a doua zi a Festivalului, în contextul Un spațiu generos în programul Festivalului a
evenimentelor dedicate Anului European al fost acordat tinerilor utilizatori, pentru care au fost
Patrimoniului, a fost organizat, în parteneriat cu organizate tradiţionalele activități de promovare
Administrația Fluvială a Dunării de Jos, Muzeul a lecturii: campania „Să ne întoarcem la lectură”,
de Istorie „Paul Păltănea” Galați, Facultatea de Campania „Biblioteca dăruiește o carte!”, precum și
Istorie din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Campania de promovare stradală pe biciclete „Book
Galați, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Bikers”, organizată în parteneriat cu Asociația Bike
Patrimoniul Național Galați, Direcția Județeană a Works. Nu în ultimul rând, a fost lansat proiectul
Arhivelor Naționale Galați, Simpozionul cu titlul educațional „Monarhia în România: Regii țării
Palatul CED – (sediul primei instituții europene din noastre”.
România) – monument de arhitectură cu rezonanță Ediția a XXXVIII-a a Carnavalul Cărţii, sub
istorică. titulatura „Unirea personajelor de basm!”, a adus în
Vineri, 15 iunie 2018, a avut loc acțiunea de scenă o multitudine de eroi din poveștile copilăriei.
comemorare a poetului național al românilor, Concursul de creație literară „Scriitori de ieri, de azi
Mihai Eminescu, eveniment care a constat din și de mâine” a scos la iveală noi talente scriitoricești,
Slujba de pomenire săvârșită de un sobor de preoți în rândul tinerilor înzestrați cu darul de a așterne pe
de la Arhiepiscopia „Dunării de Jos” și de elevii hârtie gândurile și rodul imaginației lor. O serie de
Seminarului Teologic „Sf. Apostol Andrei”, urmată activităţi complementare au fost organizate pentru
de depuneri de flori, jerbe, coroane, de evocări ale copii, printre acestea având un impact deosebit cea
autorităţilor și personalităţilor culturale și spirituale de-a V-a ediție a Cupei „Axis Libri” la șah, precum și
gălăţene, precum și un recital poetic din lirica alte activități practice - ateliere de creație și de joacă.
eminesciană susținut de elevi ai Școlii Nr. 28 „Mihai Evenimentul a fost o reușită deplină,
Eminescu” și un recital din creația proprie susținut raportându-ne atât la numărul mare de vizitatori,
de poeții gălățeni. Organizatorii evenimentului au cifrat la peste 50.000 de persoane, cât și la anvergura
fost, alături de Biblioteca „V.A. Urechia”, Consiliul evenimentelor și activităților care s-au desfășurat
Județean Galați și Primăria Municipiului Galați, pe întreaga perioadă – peste 200 de manifestări
Arhiepiscopia „Dunării de Jos”, Centrul Cultural organizate de Biblioteca „V.A. Urechia”. Se cuvine
„Dunărea de Jos”, Direcția Județeană pentru Cultură, să adresăm întreaga noastră gratitudine celor care
Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Teatrul Muzical „Nae ne-au înțeles, susţinut și au fost alături de noi pe toată
Leonard”. Cu acest prilej, a avut loc și redeschiderea perioada desfășurării evenimentului: domnului
oficială a Bibliotecii estivale, care va funcționa în prefect Dorin Otrocol, domnului președinte al
Parcul Eminescu, pe toată perioada verii. Consiliului Județean Costel Fotea, domnului
Publicul iubitor de carte și de cultură s-a delectat primar Ionuț Pucheanu, colegilor din instituţiile de
pe parcursul întregului Festival cu cele peste 140 cultură, reprezentanţilor societăţilor care ne sprijină
de lansări de carte și reviste, adresate cititorilor de în organizarea manifestărilor noastre, editurilor
toate vârstele, care au satisfăcut gusturile variate prezente, scriitorilor, colaboratorilor, prietenilor
de lectură ale acestora. Au avut loc mai multe Bibliotecii, colegilor fără de care această sărbătoare
dezbateri, prelegeri și simpozioane, pe diverse teme, a cărţii nu ar fi fost posibilă.
susținute de personalități în domeniu, unele dintre Redacţia AXIS LIBRI

84
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
E ENI ENT

Cartea Festivalului „Axis Libri”


Ediţia a X-a, 13-17 iunie 2018
Impresii
Cu deosebită admiraţie pentru un târg de carte Participarea mea la Festivalul „Axis Libri”, ediţia
unic în România ce a ajuns deja la a X-a ediţie. a X-a, 2018, este o onoare și mă aliniez celor care
La mulţi ani și la cât mai multe ediţii! apreciază ca „Excelent” evenimentul. Mulţumesc
Ionuţ Pucheanu organizatorilor pentru invitaţie!
Primarul Municipiului Galaţi Tănase Carașca, Tulcea
• •
Azi, 13.06.2018, un moment unic pentru cultura Ca întotdeauna, a fost o onoare pentru mine să
gălăţeană la cea de-a zecea ediţie a Târgului de Carte particip la reușita acestui prestigios festival al cărţii.
„Axis Libri”. Prof. Petru Iamandi
La mulţi ani, Biblioteca „V.A. Urechia”! La mulţi
ani cititorilor gălăţeni! •
Cu deosebit respect pentru organizatori și pentru Festivalul s-a făcut „mare”! A crescut frumos și
scriitorii prezenţi la Galaţi. înţelept! O spun ca omul care a fost pe esplanadă, de
Costel Fotea la nașterea sa. La mulţi ani!
Președinte al Consiliului Judeţean Galaţi Valentin Talpalaru
• •
Zece este numărul începerii și renașterii, se deschid Un festival special cu o serioasă rezonanţă în
cerurile! La mulţi ani! Eveniment excepţional! lumea artistică și pe care eu îl doresc să dăinuie.
Aurel Stancu Felicitări tuturor organizatorilor și cu deosebire
domnului prof. dr. Ilie Zanfir!

Săndel Dumitru
M-am simţit revenind acasă, unde am fost
așteptată!

Ana-Maria Plămădeală Din nou la Festivalul Internaţional „Axis Libri”!
• Cu respect, Angela Baciu

Cu deosebită gratitudine pentru organizarea



evenimentelor de lansare a cărţilor de la Chișinău, Cer senin Festivalului „Axis Libri”!
Ed. Epigraf. Irina Ichim, vicepreședinte ARPIA,
Să ne ajute Domnul în Anul Centenar să fim filiala „Gl. Av. Aurel Niculescu” Galaţi
împreună!
Conf. dr. Maria Danilov

Toată consideraţia și aprecierea pentru Festivalul
• „Axis Libri”, pentru promovarea culturii gălăţene!
A fost o deosebită plăcere pentru noi, cei Veronica Popescu – poet
din Chișinău, să fim prezenţi la Galaţi, la
acest impresionant târg de carte. Felicitări •
organizatorilor! Cu deosebită apreciere profesioniștilor din Biblioteca
Cu multă stimă, Judeţeană „V.A. Urechia”, alături de un gând bun și prilej
Radu Osadcenco de sărbătoare a cărţii, lecturii și bucuriei! La mulţi ani!
Chișinău Nicoleta Rahme, director adjunct
Biblioteca Naţională a României
85
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT
Festivalul „Axis Libri” – un vis împlinit pentru Doresc Festivalului viaţă cât mai lungă! La mulţi ani!
mine, organizare de excepţie, oameni de cultură Dorel Vidrașcu
deosebiţi!
Alese mulţumiri Domnului Director Ilie Zanfir •
pentru calda primire în sânul comunităţii culturale Cu dragoste de Neam, în speranţa Re-Întregirii,
gălăţene. am participat la Galaţi, orașul martirajului bunicului
Voi mai veni cu tot dragul, simţind o imensă meu în închisoarea comunistă! Doamne ajută!
onoare să mă aflu aici! Christian Mocanu
Liuba Liubastra


Cu onoarea „nereperată” a unui poet legitim
Într-un festival de excepţie, organizat impecabil dunărean, simt bucuria (re)întâlnirii cu Literatura,
de Biblioteca „V.A. Urechia”, nu te poţi simţi decât cu mult... mult drag,
minunat! Valeriu Valegvi
Gabriel Gherbăluţă


Ca de obicei, zile pline de culoare, de talent și de
Dacă în perioada 1896-1948, în acest imobil și-a inimi deschise către carte. Să nu obosiţi niciodată în
desfășurat activitatea o instituţie europeană menită a ceea ce faceţi!
asigura navigaţia pe Dunărea de Jos, printr-un fericit Luminiţa Potîrniche
joc al destinului, astăzi, Palatul a găzduit una din

instituţiile de elită ale culturii europene - Biblioteca
„V.A. Urechia”. Mă bucur mult să fiu aici, alături de toţi acești
Adrian Pohrib scriitori talentaţi și de cititori dragi.
Tudor George Ciubotaru

Felicitări și la cât mai multe catedrale ale cărţii!

Eleonora Stamate Caniculă, cărţi bune și oameni interesanţi! Adică
Axis Libri!
• Sorin Langu
Pentru prima dată la Galaţi. Am venit special
pentru acest festival minunat. Mă bucur nespus

și sunt din cale afară de onorat să particip și eu la La cea de-a zecea ediţie a Târgului Internaţional
această manifestare culturală de excepţie. La mulţi de Carte organizat de Biblioteca Judeţeană „V.A.
ani! Urechia” din Galaţi, gândul de laudă al unuia care a
Romeo Aurelian Ilie participat la multe ediţii.
Th. Codreanu

O mai mare cinstire a cărţii, tuturor celor care

au nevoie de acest vehicul cultural minunat, decât Să dea Domnul ca mulţi ani de aici înainte „flori
aceea pe care o văd făcându-se aici, în cadrul de tei deasupra cărţii/ să tot cadă rânduri-rânduri”
Festivalului Internaţional al Cărţii „Axis Libri” nu (apud Eminescu).
mai există la noi în ţară! Felicit întregul colectiv Lina Codreanu
pentru felul în care înţelege să se pună mereu în
slujba cărţii!

Cu respect, Firiţă Carp Am convingerea că a 10-a ediţie este de excepţie
– atât Directorul Bibliotecii, cât și întreg colectivul
• bibliotecii fac parte din ceea ce este România Adevărată.
Sunt fericit și mândru de câte ori sunt prezent la Dumnezeu să vă ajute!
Festivalul Internaţional al Cărţii de la Galaţi. Aurel Ștefanachi

86
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
E ENI ENT
Orice târg de carte este o bucurie. Primirea cu numărul X a Festivalului Internaţional al Cărţii
frumoasă a gălăţenilor o multiplică însutit! „Axis Libri” - dedicată domnului Mihai Eminescu și
Mulţumim! Centenarului Unirii.
Mariana Ionescu Cu mulţumiri domnului director al Bibliotecii
„V.A. Urechia”, Ilie Zanfir – profesor și om de cultură,
• Daniela Vlad
Cu drag gălăţenilor și Galaţiului, oraș în care sunt •
ca acasă, poate și pentru originea mea dunăreană,
dar sigur pentru dragostea comună faţă de cărţi. Exprim întreaga noastră recunoștinţă pentru
Dănuţ Ungureanu prezentarea la Festivalul Internaţional al Cărţii „Axis
Libri” - ediţia a X-a 2018 – a volumului „Iulian N.
• Vlad – Confesiuni pentru istorie”.
Un deceniu de sentimente și dorinţe, dar și muncă Felicitări colectivului de profesioniști devotaţi
asiduă, toate transpuse în bucuria realizării unor cărţii – conduși de dl Director Ilie Zanfir.
evenimente de înaltă ţinută, așa cum este și Festivalul Gl. brg. (r.) Aurel I. Rogojan
Internaţional „Axis Libri”. •
Un festival deja mult așteptat pentru cei ce
iubesc mirosul paginilor de carte și care „devorează” „Axis Libri”, un festival al Cărţii, al culturii de
conţinutul acestora, un festival la care cei care nu care toţi gălăţenii, și nu numai, au nevoie... de 10 ani!
s-au obișnuit încă cu cartea, învaţă să o iubească. Sper să îi convingem de același lucru încă 100.
Felicitări organizatorilor! Felicitări echipei care Felicitări Bibliotecii „V.A. Urechia” și iniţiatorului, dl
pune suflet în acest festival. prof. dr. Ilie Zanfir.
Marius Mitrof, Galaţi Mădălin Șerban, manager CMSN Galaţi
• •
În zilele celei de-a X-a ediţii a Festivalului „Axis „Axis Libri”. O idee nemaipomenită pentru clipe
Libri”, un gând îndrăzneţ pentru centenar. desăvârșite. Felicitări Bibliotecii „V.A. Urechia” și
Ion Manea administraţiei publice locale. La mai multe ediţii!
Petrea Maricel, primar comuna Schela


Trăiască naţia! De ziua lui Eminescu, aici sub
tei, într-o lume aparte, de vis și bucurie, mulţumind „Axis Libri”. Un cadru minunat, oameni speciali,
oamenilor minunaţi care fac această oază de emoţii puternice. Felicitări dlui Director Zanfir și
normalitate. echipei sale!
Camelia Nenu Ing. Bianca Năstase, manager Pandora Focșani
• •
Un Festival al Cărţii este un festival al Inimii și „Axis Libri”. Festivalul care ne-a transformat,
inima mea se bucură nespus că am adus-o aici, la ne-a oferit o anvergură specială, precum și trecerea
Galaţi, pe ţărmul Dunării de Jos. de la scenă la pană.
Mulţumim frumos, Zanfir Ilie! Un festival de mare excepţie, care face din cartea
Florin Dochia et comp, din Câmpina românească și de aiurea un fenomen unic.
Mulţumesc pentru șansă dlui prof. dr. Ilie Zanfir.

Ionuţ Negrișanu
Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ •
pace, între oameni bună voire.
Conferinţa „Europeana – o limbă moartă. Cu bucuria de a repăși Galaţiul după două decenii,
Identitate europeană, umanism și creștinism”, de pe vremea când locuiam în orașul vecin Brăila, în
conferinţă susţinută de omul de cultură Christian postura de medic.
Crăciun, propusă de noi pentru ediţia aniversară Cu gânduri bune, Sorin Lavric

87
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT

Bucuria de a mă afla printre oameni ai cărţii, Ajungând la ediţia a X-a a acestui festival, îi
oameni care își iubesc familia, tradiţia, oameni care doresc cât mai multe ediţii.
își cinstesc naţiunea, credinţa, lucrurile sfinte. Cu drag, Margareta Kiss
Cu dragoste, Aura Christi

• Fericirea vine din ochi de copil! Un festival
Noi, Brăilenii, ne bucurăm an de an să fim alături minunat!
de Gălăţeni, la toate evenimentele literare. Vera Crăciun, Cenaclul „Destine Junior”
Vă mulţumim, Valentina Balaban

• Este o onoare deosebită să mă aflu la acest
O sărbătoare de mare ţinută culturală pentru eveniment deosebit – Târgul Internaţional de Carte
care vă mulţumim! „Axis Libri”, care ne oferă prilejul de a ne face cunoscuţi
Lucia Pătrașcu pe scena culturală, de a interacţiona cu publicul
iubitor de carte. Felicit din inimă organizatorii pentru
• desfășurarea în condiţii excelente a evenimentului.
Felicitări organizatorilor „Axis Libri”, la multe La mulţi ani, carte! La mulţi ani public iubitor de
ediţii viitoare! carte!
Sibiana Mirela Antohe Cu deosebit respect, Urfet Șachir
• •
Mulţumesc Galaţi, mulţumesc Axis Libri! Vă GALAŢII ÎN FESTIVAL – „Axis Libri” ediţia a X-a
iubesc! Unicat
Nicolae Matei Festivalul din Galaţi
Dovedește tuturor,
• Nu putem fi egoiști
Nu te opri din curgere, Axis Libri, decât atunci Nici în veacul următor.
când se va opri și Dunărea!
Ștefan Mitroi Felicitări tuturor organizatorilor, că sunt
mulţi și buni.
• Cu toată dragostea, ing. Vasile Manole
Fluviul de carte de la Galaţi prin care acest
Festival Internaţional de Carte dă o dimensiune
aparte fluxului intim al cărţii, sensibilităţii lirice și la
cea de a zecea ediţie.
Cu credinţa că vom fi împreună, măcar în
semicentenar, aștept ediţiile viitoare, când voi putea
pune aripi cărţilor mele.
Emilian Marcu

Felicitările mele pentru excelentul Târg de Carte
„Axis Libri” de la Galaţi și pentru evenimentele de
lansare, organizate de dl Ilie Zanfir.
S.S indescifrabil

Festivalul de carte de la Galaţi are menirea să ne
facă cunoscută atât viaţa orașului, oamenilor care
trăiesc în bună pace în acest oraș.

88
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
E ENI ENT

Cuvânt de salut adresat Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”


Galaţi, cu ocazia celei de-a X-a ediţii a Festivalului
Internaţional al Cărţii AXIS LIBRI
Ediţie dedicată Centenarului Marii Uniri
Stimaţi invitaţi,

Evenimentul de la 1 Decembrie 1918 este actul politic prin care s-a consfințit efortul mai multor generații,
care au avut viziunea desăvârșirii neamului. România s-a creat ca stat în 1918, dar ca națiune, cu mult timp
înainte. O construcție statală care împlinește un secol de existență întemeiată pe o fundație solidă, și anume
cultura.
În anul Centenarul Marii Uniri și al Anului European al Patrimoniului Cultural, nu putem lăsa deoparte
rolul și importanța bibliotecii, parte integrantă a sistemului naţional informaţional și instituţie de importanţă
strategică într-o societate bazată pe cunoaștere.
Nicio bibliotecă de astăzi nu mai are un singur public, o singură funcţie, o singură misiune; bibliotecile
moderne au funcţii sociale și educative, oferă servicii și produse complexe, se adresează unui public eterogen
care își dorește informaţie clară, concisă, bine structurată, într-un peisaj info-documentar diversificat ce a
cunoscut evoluţii și modificări fără precedent.
Considerăm bibliotecile publice instituţii documentare esenţiale pentru educaţie, formare, cunoaștere,
păstrătoare ale valorilor patrimoniale pentru generațiile viitoare, care participă constructiv la realizarea unui
nivel satisfăcător de educaţie, totodată asigură accesul la informare, cunoaștere, cultură.
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi constituie un model pentru bibliotecile românești, prin
implicarea sa în susținerea culturii locale, valorificarea patrimoniului cultural, prin sprijinul constant acordat
iubitorilor de carte și lectură, creatorilor de conținut cultural, prin participarea activă în proiecte de interes
național. Totodată, apreciem efortul pe care specialiștii acestei biblioteci îl depun în dezvoltarea domeniului
știinţelor informării și a profesiei de bibliotecar, prin preocupările lor de a răspunde exigenţelor unor utilizatori
specifici.
Cu acest prilej, adresăm salutul Bibliotecii Naţionale a României și urăm colegilor de la Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” Galaţi să ducă mai departe, cu aceeași pasiune și dedicaţie, valorile culturale
naționale.

Cu deosebită considerație,

Maria Răducu,
Director general

89
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT

Concursul de creație literară


„Scriitori de ieri, de azi și de mâine”
Ediția a X-a, Galați, 2018

A juns la un deceniu de existență, în sincron


cu marele târg de carte organizat anual
de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, sugestiv
Premiul special „RetRomania - Galați” -
Marcela Mîță, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”,
Galați;
denumit Festivalul Național al Cărții „Axis Libri”, Premiul special „Armonia” – Andreea Finichiu,
concursul mai sus enunțat a avut ca scop, în maniera Colegiul Național „Mihail Kogălniceanu”, Galați;
deja consacrată, stimularea creativităţii artistice a Premiul pentru stil – Oana Elena Mocanu,
copiilor și tinerilor. Aceștia s-au înscris cu creaţii Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galați;
literare originale aparținând diferitelor specii și Premiu pentru originalitate – Eugenia Mihaela
genuri: poezie (cu o subcategorie specială - „poezie Miulescu, Colegiul Tehnic „Gral Gh. Magheru”,
cu formă fixă”), proză, teatru, eseu. Temele propuse Târgu Jiu;
în acest an au fost: „Eroi români în slujba idealului Premiul Revistei „Axis Libri” - Diana Alexandra
reîntregirii neamului”, pentru a marca Centenarul Hamza, Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, Galați;
Marii Uniri de la 1918, iar pentru Anul european al Premiul Revistei „Boema” - Eugenia Mihaela
patrimoniului cultural - „RetROMANIA – Galați”, Miulescu, Colegiul Tehnic „Gral Gh. Magheru”,
generic pentru care s-a avut în vedere evidențierea Târgu Jiu;
valorilor patrimoniale tangibile gălățene. Juriul din Mențiuni:
acest an a fost alcătuit din următorii membri: Petre 1. Ionela Cosmina Coman, Liceul Teoretic „Emil
Rău, Carmen Mușat-Coman, Denisa Lepădatu și, Racoviță”, Galați;
din partea instituției organizatoare, Letiția Buruiană 2. Claudia Cociug, Liceul Teoretic „Dunărea”,
și A.G. Secară. Redăm mai jos lista premianților, pe Galați;
categorii de vârstă: 3. Daniel-Vasile Măcișanu, Colegiul Național
„Spiru-Haret”, Tecuci.
Categoria a II-a, 15-21 ani
Marele Premiu – Marcela
Mîță, Colegiul Național „Vasile
Alecsandri”, Galați;
Premiul special „România –
Centenar”:
1. Andreea Lidia Bucur,
Colegiul Economic „Virgil
Madgeanu”, Galați;
2. Denisa Anton, Colegiul
Național „Mihail Kogălniceanu”,
Galați;
3. Diana-Maria Călinescu,
Colegiul Național „Vasile
Alecsandri”, Galați;
4. Ioana-Teodora Todorescu,
Colegiul Național „B.P. Hașdeu”,
Buzău; Diana Maria Călinescu

90
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
E ENI ENT
gălățene, care se numără printre laureații din
perioada începuturilor. Importanța experienței
sale a fost descrisă astfel: „Cu câțiva ani în urmă
am participat și eu la concursul Scriitori de ieri,
de azi și de mâine și am fost foarte fericită când
am devenit câștigătoarea Marelui Premiu și a încă
unui premiu important pentru Eseu. A fost pentru
mine o confirmare că ceea ce scriu este important, o
încurajare și un imbold pentru a continua să scriu pe
mai departe, o mare bucurie și împlinire sufletească,
care au avut un efect benefic asupra parcursului meu
literar. Încrederea căpătată atunci, de fapt pasiunea
mea s-a convertit astfel într-o practică la care nu
cred să mai pot renunța vreodată. Astăzi, după atâția
ani, consider că Festivalul Axis Libri, care a devenit
o tradiție anuală în urbea mea natală, este o rampă
de lansare pentru tinerii scriitori debutanți. Pe toți
cei pasionați de literatură îi sfătuiesc să participe
cu încredere la acest concurs care se desfășoară în
cadrul festivalului”.
Îi felicităm pe toți cei care și-au pus talentul la
încercare în această ediție aniversară. Totodată,
Andreea Finichiu mulțumim membrilor juriului și celor care au
sprijinit organizarea manifestării, prin acțiuni
Categoria I, 8 – 14 ani concrete, dar și prin donarea de carte pentru
Premiul Revistei „Axis Libri” - Marina Irina alcătuirea premiilor. Printre aceștia din urmă îi
Suvac, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”; nominalizăm pe următorii: directorul BVAU –
Premiul Revistei „Boema” - Crina Munteanu, prof. dr. Zanfir Ilie, Petre Rău, directorul editurii
Colegiul Național „Vasile Alecsandri”; „InfoRapArt” Galați, Carmen Mușat-Coman,
Premiul special „Armonia” - Alexandru Bolea, directoarea editurii „Cununi de stele” București,
Școala Nr. 16; Ramona Neagu - Librăria Humanitas Galați,
Premiul pentru stil – Loredana Agapi, Colegiul Victoria Furcoiu - Editura „Arco Iris” Brașov.
Național „Vasile Alecsandri”;
Premiul pentru originalitate –
Martha Petcu, Școala Nr. 16;
Mențiuni: Ivona Teodora Drăguț,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și
Roxana Bașchir, Școala Nr. 16, Galați
Dintre motivațiile participanților
o reținem pe cea exprimată de Diana
Maria Călinescu: „Iubirea pentru armată
m-a făcut să scriu eseul Generalul
Eremia Grigorescu - gălățeanul devenit
erou național, pentru care am obținut
Premiul Special la concursul de creație
literară Scriitori de ieri, de azi și de
mâine, secțiunea România-Centenar”.
Un fapt inedit în istoria concursului
a fost participarea, în calitate de jurat, Marcela Mîță
a Denisei Lepădatu, copilul minune al literaturii Redacţia AXIS LIBRI

91
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT

Ședinţa Consiliului Știinţific


al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
iunie, 2018

Î n data de 28 iunie 2018, la Biblioteca Judeţeană


„V.A. Urechia” a avut loc o nouă întrunire
a Consiliului știinţific, care a fost constituit și își
În a treia zi a Festivalului, în data de 15 iunie
2018, a avut loc acțiunea de comemorare a poetului
național al românilor, Mihai Eminescu, eveniment
desfășoară activitatea în conformitate cu art. 55 care a constat din Slujba de pomenire săvârșită de
al Legii nr. 334/2002, Legea bibliotecilor. Acesta un sobor de preoți de la Arhiepiscopia „Dunării de
este alcătuit din personalități gălățene din diverse Jos” și de elevii Seminarului Teologic „Sf. Apostol
instituții de cultură, învăţământ și administrație și Andrei”, urmată de depuneri de flori, jerbe, coroane,
are rol consultativ în domeniul cercetării știinţifice, de evocări ale autorităţilor și personalităţilor
al activităţilor culturale și în dezvoltarea colecţiilor. culturale și spirituale gălăţene, un recital poetic
Ordinea de zi anunţată a inclus: prezentarea din lirica eminesciană susținut de elevi ai Școlii
Raportului Consiliului știinţific pentru trimestrul nr. 28 „Mihai Eminescu” și un recital din creația
al II-lea 2018, înaintarea Proiectului cu propuneri proprie susținut de poeți gălățeni. Organizatorii
de activităţi pentru trimestrul al III-lea 2018 și evenimentului au fost, alături de Biblioteca „V.A.
aprobarea acestora cu completările rezultate în Urechia”, Consiliul Județean Galați și Primăria
urma dezbaterilor. Municipiului Galați, Arhiepiscopia „Dunării de
La întrunire au fost prezenţi 15 membri plini și Jos”, Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, Direcția
supleanți ai Consiliului știinţific. Județeană pentru Cultură, Teatrul Dramatic „Fani
Ședința a debutat cu urările de bun venit! Tardini”, Teatrul Muzical „Nae Leonard”. Cu acest
adresate participanților de către prof. dr. Zanfir prilej, a avut loc redeschiderea oficială a Bibliotecii
Ilie, directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, care a estivale, care va funcționa în Parcul Eminescu, pe
supus apoi spre atenție și aprobare programul, în toată perioada verii.
conformitate cu ordinea de zi. Dr. prof. Zanfir Ilie a menţionat că reușita de
Managerul a expus Raportul Consiliului care a avut parte Festivalul anul acesta nu ar fi
știinţific pe trimestrul al II-lea al anului 2018, după fost posibilă fără munca susținută a colectivului
care a punctat cele mai importante realizări ale profesionist al Bibliotecii, ea reflectând implicarea
Bibliotecii „V.A. Urechia” din perioada precedentă, activă a fiecăruia în realizarea scopului asumat
începând cu semnalarea principalelor publicații de Bibliotecă prin organizarea acestei manifestări
editate sub egida Bibliotecii - Axis Libri, Asociația, de anvergură: promovarea lecturii, cunoașterea
Oameni în memoria Galațiului. noilor producții editoriale de pe plan național și
Directorul a subliniat succesul deosebit internațional și, nu în ultimul rând, oferirea de
pe care l-a avut ediția jubiliară a Festivalului activități de loisir către membrii comunității de
Internațional al cărții „Axis Libri”, a X-a, dedicată la Dunăre. În aceeași ordine de idei, și-a exprimat
Centenarului Marii Uniri, care s-a desfășurat în îngrijorarea cu privire la procedura impusă de
perioada 13-17 iunie, unde au fost prezente 248 prevederile legale (Legea achizițiilor publice)
de edituri și care a beneficiat de peste 50000 de pentru achiziția de carte, care îngreunează
vizitatori în acest an, iar cca 9600 de cumpărători activitatea de dezvoltare a colecțiilor de bibliotecă
au achiziționat documente în valoare de peste și împiedică procurarea într-un timp cât mai scurt
250000 euro. În cadrul Festivalului au avut loc a noutăților editoriale. Din această cauză, în timpul
peste 200 de manifestări organizate de Biblioteca Festivalului, Biblioteca nu a mai putut să cumpere
„V.A. Urechia”. cărți de la editori prin achiziție directă, dar a fost

92
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
E ENI ENT
prospectată oferta în vederea pregătirii loturilor Buletinul Fundației Urechia și Anuarul științific
pentru următoarea achiziție prin procedură al Bibliotecii „V.A. Urechia”, precum și pregătirea
simplificată, conform legislației în vigoare. programului de manifestări pentru aniversarea
Tot în cadrul Festivalului Internațional al Cărții celor 128 de ani de existență a Bibliotecii „V.A.
„Axis Libri” 2018, în contextul evenimentelor Urechia”, eveniment care va fi dedicat Centenarului
dedicate Anului European al Patrimoniului, a fost Marii Uniri. Înființarea Filialei Nr. 5 „Hortensia
organizat, în parteneriat cu Administrația Fluvială Papadat-Bengescu”, pentru care încă se caută
a Dunării de Jos, Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” soluții, rămâne ca prioritate a instituției pentru
Galați, Facultatea de Istorie din cadrul Universității perioada următoare.
„Dunărea de Jos” Galați, Direcția Județeană pentru Au urmat alocuțiunile membrilor prezenți
Cultură, Culte și Patrimoniul Național Galați, la ședință, care au apreciat întreaga activitate
Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Galați, desfășurată de Biblioteca „V.A. Urechia”, menită
în data de 14 iunie 2018, Simpozionul cu titlul să contribuie la creșterea nivelului de cultură al
Palatul CED – (sediul primei instituții europene din comunității gălățene.
România) – monument de arhitectură cu rezonanță Scriitorul Theodor Parapiru a adresat
istorică. felicitări pentru activitatea întregului colectiv al
În continuare, managerul Bibliotecii a semnalat Bibliotecii, precum și pentru buna coordonare
auditoriului că în data de 20 iunie a fost inaugurată de către directorul instituției și a apreciat în mod
la Speia, în Republica Moldova, o nouă Filială a deosebit succesul înregistrat de ediția jubiliară a
Bibliotecii „V.A. Urechia” din Galați. Cu acest Festivalului Internațional „Axis Libri”, pe care îl
prilej, instituția noastră a donat bibliotecii din consideră cel mai important eveniment cultural
Speia 629 cărți. La eveniment au asistat, alături de al anului.
primarul comunei, dl Vitalie Coteț, și alți membri Scriitorul Victor Cilincă a readus în atenția
din administrația locală precum și cadre didactice, auditoriului propunerea făcută anterior în ședința
bibliotecari, copii, elevi, părinți și bunici. Consiliului științific, cu privire la punerea în
În privința nerealizărilor, prof. dr. Zanfir scenă, cu prilejul inaugurării Filialei Nr. 5, a unei
Ilie și-a exprimat regretul că nu s-a reușit încă piese de teatru, inspirate din opera Hortensiei
deschiderea Filialei Nr. 5 „Hortensia Papadat- Papadat-Bengescu, în care personajele, îmbrăcate
Bengescu”, dar perspectiva este de a se inaugura în costume de epocă, să prezinte aspecte din istoria
în cel mai scurt timp, într-un spațiu alocat de Galațiului. În contextul în care anul acesta este
Primărie în incinta Pieței din cartierul Micro 20. declarat Anul Centenarului Marii Uniri de la 1918
De asemenea, rămân încă nerealizate câteva dintre și Anul European al Patrimoniului Cultural, sceneta
propunerile anterioare din cadrul întrunirilor s-ar dovedi extrem de oportună, având scopul de
Consiliului științific: înființarea unui minipost a familiariza publicul gălățean cu evenimentele
de televiziune care să promoveze activitățile istorice petrecute în orașul nostru în perioada
Bibliotecii – inițiativă a scriitorului Theodor Primului Război Mondial și a Marii Uniri.
Parapiru, precum și ideea desfășurării periodice a Scriitoarea Olimpia Sava și-a manifestat
unor întâlniri tematice (istorie, religie, medicină întreaga disponibilitate de a participa la activitățile
etc.) cu personalități în domeniu, emisă de dr. și manifestările organizate pentru tinerii cititori în
Gheorghe Bugeag. cadrul Bibliotecii estivale, evidențiind rolul major
În ceea ce privește perspectivele, prof. dr. Zanfir al lecturii în educația și formarea copiilor.
Ilie a adus la cunoștința auditoriului că în decursul Dr. Gheorghe Bugeag a apreciat impactul
lunii iunie se va deschide și Grădina cu cărți, o deosebit pe care îl au evenimentele organizate de
minibibliotecă situată în Grădina publică, iar pe bibliotecă asupra comunității gălățene.
toată perioada verii vor funcționa Cluburile de În încheiere, dr. prof. Zanfir Ilie a mulțumit
vacanță, în cadrul cărora se vor desfășura activități celor prezenți pentru implicarea activă în discuții
destinate copiilor. În continuare, directorul a și a lansat invitația de a participa la activitățile
punctat principalele proiecte manageriale ale estivale organizate de Biblioteca „V.A. Urechia”.
instituției pentru perioada următoare: elaborarea
și editarea publicațiilor anuale ale Bibliotecii, Consiliul Știinţific al Bibliotecii „V.A. Urechia”

93
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT

FLOREAT!

L a Mulţi Ani, Nicolae clipă. Tu ne oferi tuturora un exemplu demn de


Dabija! Prietenii tăi urmat.
nu uită că azi, în 15 iulie, Scrisul tău nu a îngenuncheat, nu a făcut
împlinești vârsta de 70 de compromisuri niciodată, același car olimpian,
ani, o vârstă senatorială aceeași claritate, aceeași exactitate în aprecierea
extrem de onorantă, datorită faptelor. Aceeași acurateţe, aceeași frumuseţe a
neobositei tale strădanii de a limbii noastre literare, una și nedespărţită, precum
cultiva și promova adevărul Sfânta Treime care ne tutelează.
istoric, ideea de frumos și La 70 de ani, ești un model, Nicolae Dabija, nu
încredere în înalta valoare numai pentru tinerele generaţii, dar mai ales pentru
a spiritualităţii noastre noi, martori mai vechi și mai obosiţi ai secolului.
Viorel Dinescu autohtone. Într-adevăr, Din păcate, cei mai vechi de înger au și depus
scriitor 70 de ani este o vârstă a armele, dușmanii noștri sunt tot mai puternici și
echilibrului, și tu, Nicolae ei cred că nu ne vom putea nicicând mișca și ridica
Dabija, nu ai escaladat nicio clipă acest principiu din ţărână. Nu este și părerea noastră, nici a ta,
esenţial al vieţii culturale și politice, dovedindu-te în Nicolae Dabija. Tu știi că Imperii s-au prăbușit aici
scrierile tale un observator atent și fidel al societăţii și la Chișinău, București, Cluj, Târgoviște, Cernăuţi,
în care trăim, un director de conștiinţă de o mare că au defilat coroane mari și coifuri de oţel, că astăzi
onestitate, completată de o mai trec unii prin aer și prin
corectă interpretare a faptelor apă, dar esenţa istoriei a rămas
iniţiale. Te-am urmărit și în și va rămâne tot semeţia celor
scrierile tale literare, care sunt agăţaţi de munţi, cum spunea
volume de poezie și proză și Herodot.
pot afirma, cu mâna pe inimă, Nicolae Dabija, știi asta,
că nu ești nicidecum scriitorul deoarece, privind cotidianul
unei enclave izolate, cum îi prin lentile microscopice, tu nu
etichetează rimatorii globaliști uiţi nici prezentul continuu, în
pe toţi cei ce simt românește; care ne petrecem existenţa de
tu aparţii întregului spaţiu acum și cea viitoare. Tu vrei
sublunar dintre Nistru, Tisa și să fii un reper cinstit și nobil
Dunăre. pentru înţelegerea idealurilor
Deși nu mi-am propus poporului român. Deși ai
Nicolae Dabija
aceasta, orice cuvânt pe care inteligenţa, calitatea și talentul
ţi-l scriu sună ca o laudatio, dar asta nu din cauza necesare pentru a duce la bun sfârșit această trudă.
prieteniei pentru tine, ci din cauza faptelor tale de La 70 de ani, rămâi așa cum ești, Nicolae Dabija!
până acum. Ești, desigur, singurul ecou al stimei pe Avem nevoie de tine, noi toţi, prieteni și
care o porţi întregii pleiade a scriitorilor basarabeni contemporani.
care s-au oferit drept ţintă să lupte cu pieptul gol. Pe blazonul tău voievodal, alături de zodia unui
La 70 de ani, Nicolae Dabija, ești un copil leu în așteptare, are loc și zborul balaurului cu cap
neliniștit al secolului și al întâmplării; continui să de lup de pe stindardul ancestral al adevăraţilor
lupţi pentru limba ta strămoșească și asta nu e un stăpâni ai întregului spaţiu românesc.
lucru întâmplător. La Mulţi Ani, Nicolae Dabija!
Crezi într-un Dumnezeu care este al basarabenilor
și al întregului popor român urgisit. (Cuvânt rostit la Academia de Științe a Moldovei cu
Nu renunţi mistuit în acest Armaghedon prilejul aniversării poetului Nicolae Dabija, 16 iulie
satanic care devine tot mai agresiv cu fiecare 2018)

94
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
SE NAL E ITORIAL

Catherine Merridale, Trenul lui Lenin


traducere de Petru Iamandi

A bsolventă a facultății de istorie din cadrul Universității Cambridge, doctor în istorie și


membră a Academiei Britanice, Catherine Merridale (n. 1959) a scris mai multe cărți
despre Rusia, traduse în peste douăzeci de țări: Politica moscovită și ascensiunea lui Stalin:
Partidul Comunist în capitala Rusiei, 1925-32 (1990), Noaptea de piatră: moarte și memorie
în Rusia secolului XX (2001), pentru care a primit Premiul Heinemann, Războiul lui Ivan:
viață și moarte în Armata Roșie, 1939-1945 (2006), Premiul Arthur Goodzeit pentru cea mai
bună carte de istorie militară, Fortăreața roșie: istorie și iluzie la Kremlin (2013), Premiile
Casa Pușkin și Wolfson, și Trenul lui Lenin (2016).
După o primă vizită la Moscova, în adolescență, Merridale s-a documentat acolo timp de
un an pentru teza de doctorat și apoi a revenit periodic în Rusia, fiind martoră a schimbărilor
Petru Iamandi inițiate de Mihail Gorbaciov, a convulsiilor sociale din ultimul deceniu al secolului trecut și
traducător, conf. univ. dr. a modului dictatorial prin care Putin își conduce țara. Concluzia ei („trebuie să luăm fiecare
Universitatea „Dunărea generație de lideri ruși așa cum este ea; pe de altă parte, nu trebuie să credem că Rusia este
de Jos” Galați predestinată să urmeze o cale anume, mereu aceeași”) poate fi citită printre rânduri și în
povestea călătoriei cu trenul, din aprilie 1917, a lui Vladimir Ilici Lenin, liderul exilat al
bolșevicilor, din Elveția, prin Germania (teritoriu inamic), Suedia și Finlanda, până în Rusia, prilej pentru autoare de a
analiza contextul rusesc și european într-unul dintre cele mai tensionate momente ale Primului Război Mondial.
Dorindu-și cu ardoare ca Rusia să iasă din război, pentru ca Germania să-și concentreze toate forțele pe frontul de vest
și astfel să învingă Marea Britanie și Franța înainte de trecerea SUA de partea Aliaților, guvernul german, în disperare de
cauză, a făcut tot posibilul ca Lenin să se întoarcă în Petrograd/Sankt Petersburg. Numai Lenin, prin carisma, energia
și voința lui implacabilă, și pe fondul unui haos economic și politic, își putea convinge tovarășii că Partidul Bolșevic, atât
de disciplinat și de bine organizat, era capabil să preia puterea din mâinile unui Guvern Provizoriu burghez. Planul pus
la cale de germani a depășit cele mai optimiste așteptări, Lenin reușind, în luna octombrie a aceluiași an, să pună bazele
primului stat comunist din lume.
Cu mult talent narativ, o imaginație fertilă și grijă față de detaliul istoric, Merridale surprinde momentele cruciale
ale călătoriei care „a schimbat lumea” și oferă noi informații din culisele războiului și despre conflictele dintre bolșevici și
menșevici, susținând interpretarea evenimentelor prin mărturii ale celor care au participat efectiv la desfășurarea lor. Deși
uneori pare că-l admiră pe Lenin, într-un pasaj final autoarea arată cum au sfârșit mulți dintre exilații care s-au întors în
Rusia odată cu el: torturați, împușcați sau dispăruți în gulagurile lui Stalin – de fapt, stația terminus a trenului lui Lenin.

Fragment
Deși nu văzuse nici măcar o luptă de aproape, pe nume Grigori Sokolnikov a găsit alte modalități de a
Lenin a venit la putere într-o lume denaturată de șocul achita biletul de clasa a III-a. În 1918, când guvernul lui
măcelului mecanizat. Pretextând că-i va pune capăt, a Lenin avea nevoie urgentă de bani peșin, a coordonat
folosit chiar el noile tehnologii ale războiului, în vreme mult promisa expropriere a capitaliștilor-bandiți
ce, de-a lungul a trei ani de conflict intern, oamenii ruși, ceea ce însemna, printre altele, deschiderea a
lui și-au sfâșiat semenii cu furcile, sapele, cuțitele și zeci de mii de casete de valori și furtul („verificarea”)
dinții. Nu a fost loc de compasiune sau de remușcări. conținutului. Până la sfârșitul primului an, acest raid
O luptă pentru supraviețuire, baia de sânge a fost general se soldase cu 500 de milioane de ruble țariste
justificată (în toate taberele) prin lozinci, minciuni și (aproximativ 250 de milioane de dolari americani). În
ideologie. „Aruncați în aer/ Ciopârțiți/ Lumea veche”! același timp, loialul Fürstenberg a fost pus la muncă în
suna o poezie din acea epocă. „Fiți/ Nemiloși/ Gâtuiți/ specialitatea lui – comerț și aprovizionare. Fürstenberg
Trupul ciolănos al destinului!” a petrecut luni întregi cumpărând cizme en gros înainte
Ca tovarăși de încredere și experimentați, cei care de a fi numit director al băncii naționale sovietice,
l-au însoțit pe Lenin în călătoria cu trenul sigilat nu aveau un post în care putea exploata pe îndelete contactele
cum să nu fie luați de furtuna revoluționară. Grigori financiare din Stockholm.
Usievici a murit primul, ucis la începutul războiului Pentru ceilalți însă nu a fost la fel de ușor. După
civil. În calitate de comisar al finanțelor, un economist ani de activitate clandestină neobosită, Șliapnikov a
95
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
SE NAL E ITORIAL
făcut greșeala (în termeni politici) de a păstra legătura Dezbaterile aminteau de Sovietul din 1917 – erau
directă cu muncitorii din Petrograd. Simțea că altceva abstracte, bine-intenționate, cu argumente solide, dar
nu poate face, erau camarazii lui de arme și, ca strungar fără nicio finalitate. „Maturizându-ne în condițiile
de meserie, avea aceleași motive de îngrijorare. Ca și luptei revoluționare împotriva vechiului regim”,
ei, nu a putut decât să privească îngrozit cum guvernul scria un contemporan, „cu toții ne-am perfecționat
lui Lenin devenea la fel de dictatorial și de nemilos ca în psihologia opozanților, a non-conformiștilor
orice patron de fabrică din trecut. Începând din 1920, ireconciliabili… Pe scurt, am fost doar critici,
grupul lui Șliapnikov a început să se contreze cu Lenin demolatori – nu constructori”.
în problema controlului muncitorilor și a drepturilor Spre sfârșitul anului 1927, la doar zece ani de la
sindicatelor; dar măsura care a dus la o revoltă lovitura de stat triumfală a lui Lenin, Stalin era mai
generală a Opoziției Muncitorilor conduse de el a fost mult sau mai puțin omnipotent la Kremlin. Când
introducerea unei economii mixte, așa-zisa „Noua comunistul francez Victor Serge l-a vizitat pe Radek
politică economică”, cu concesiile făcute practicilor în apartamentul lui din Kremlin, în luna decembrie
capitaliste. În 1921 Lenin cataloga noua facțiune ca a acelui an, politicianul căzut în dizgrație tocmai
pe „cel mai mare pericol la adresa existenței noastre”. își făcea bagajele. Singura lui avere, după o carieră
Nimic din loialitatea pre-revoluționară a sărmanului îndelungată, era un morman de cărți. „Suntem niște
Șliapnikov nu a contat, puștile încărcate dispersându-i idioți patentați!” spumega Radek. „N-avem nici un
susținătorii și spulberându-i ideile. Ulterior orice sfanț, deși am fi putut păstra o parte din prada de
activitate facțională, de orice fel, a fost interzisă pentru război! Astăzi ne omoară lipsa banilor. Noi, cu celebra
totdeauna. În doar patru ani, Partidul Bolșevic a întors noastră cinste revoluționară, suntem doar niște tâmpiți
spatele înseși sursei de dinamism care îl propulsase pe de intelectuali, cu scrupule care nu țin de foame”.
Lenin la putere. „Tâmpiții cu scrupule” pierduseră lupta. Troțki a
fost exilat în Asia Centrală. Zinoviev și Kamenev au
* fost excluși din partid și hăituiți de agenții lui Stalin.
Radek a fost trimis în orășelul siberian Tobolsk. Până
Dictatura sovietică, o guvernare care promitea și Krupskaia, care se alăturase celor care i se opuneau
libertate întregului popor muncitor, crease o tiranie. Dar lui Stalin, a fost ținta unei campanii de denigrare cu
visul rămânea la fel de tentant, drept care, la moartea tentă obscenă. „În rândurile aparatului de partid”,
lui Lenin, în 1924, țara l-a plâns cu sinceritate. Stalin scria Troțki, „au compromis-o, au ponegrit-o, au
a fost altceva. „Socialismul tău”, îi scria Raskolnikov, batjocorit-o sistematic”. Gurile rele spuneau că, de
fostul activist din Petrograd, liderului poporului rus fapt, Inessa Armand fusese dragostea adevărată a
într-o scrisoare deschisă din 1939, „poate găsi un loc liderului, iar Krupskaia doar o povară, anostă și
celor care l-au construit doar în spatele gratiilor… absurdă. La un moment dat, Stalin chiar a mormăit că
Dictatura ta personală nu are nimic în comun cu putea face pe altcineva „văduva lui Lenin”. După 1926
dictatura proletariatului”. La scurt timp după această șantajul și tracasarea au redus-o la tăcere pe această
scrisoare, și chiar dacă fugise în Franța, Raskolnikov femeie suferindă. În anii următori (a murit în 1939),
a murit, otrăvit probabil. Vinovatul nu a fost găsit, nu neobosita conspiratoare și socialistă de o viață nu a
că l-ar fi căutat prea multă lume. Problema era că, în mai avut voie să declare nimic – îl cunoscuse prea
general, comuniștii se temeau să dea vina pe cineva bine pe Lenin ca să nu fie un pericol pentru Stalin. Nu
anume. Niciun individ, care propovăduia ideologia lor, și-a putut tipări memoriile decât atunci când a scos
nu putea pune sub semnul întrebării cauza comună. din ele numele lui Troțki.
Viitoarele victime ale lui Stalin se agățau de retorica Zinoviev a fost împușcat împreună cu Kamenev,
marxistă a lui Lenin în încercarea de a se justifica, în 1936. Fiul lui, Stefan – care, copil fiind în Elveția,
evitând ideea de rău individual prin invocarea forțelor îl vrăjise atât de mult pe Lenin încât liderul chiar
sociale și a luptei de clasă. încercase să-l adopte – a fost împușcat în 1937. Cea
Nimeni nu contesta necesitatea unei revoluții. de-a doua soție a lui Zinoviev și tovarășă de călătorie
Toți preferau să se gândească la motivele pentru care, în 1917, exilată într-una din coloniile de muncă din
într-un moment sau altul, Rusia ar fi putut să nu se nordul îndepărtat, a fost împușcată în 1938. Prima lui
ridice la înălțimea așteptărilor. După ce au încetat să-i soție, Olga Ravici, femeia care îl enervase pe Lenin cu
învinuiască pe țărani (care a rămas sportul național al râsetele ei ascuțite, a fost arestată pentru rolul jucat
Rusiei), au trecut la autocritică. La urma urmei, istoria în presupusa opoziție și a stat două decenii în mai
nu putea greși, deci oamenii chemați să o slujească multe lagăre arctice. Nici vârsta, nici genul și nici
erau de vină. Decenii la rând, comuniști de toate infirmitatea nu contau. Chinurile la care a fost supus
felurile au întors pe toate fețele cusururile ideologiei Șliapnikov le-au întrecut în cruzime pe ale celorlalți.
lor, descoperind și înfierând greșelile celorlalți. În 1933 Șliapnikov i-a scris lui Stalin spunându-i că
96
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
SE NAL E ITORIAL
e aproape surd și că ar vrea să se retragă în lumea și economistul Grigori Sokolnikov, alt veteran din
lui tăcută. În anul următor, drept răspuns, Stalin a trenul lui Lenin. Paradoxal, niciunul, nici celălalt
dat ordin să fie judecat și exilat pe peninsula Kola, nu au fost condamnați la moarte: Radek a scăpat de
unul dintre cele mai friguroase locuri de pe planetă. pedeapsa capitală implicând foști tovarăși într-o nouă
Șliapnikov a fost rechemat câteva luni mai târziu, (și imaginară) rețea teroristă. Trădarea l-a scutit de
umilit și înspăimântat, înainte de a fi eliberat, arestat glonț, dar nu i-a salvat viața prea mult. Deși moartea
și judecat din nou. Nimic din ce pățise din partea lor a părut că e rezultatul unei încăierări, Radek și
poliției țariste nu fusese nici pe departe la fel de sadic Sokolnikov au fost omorâți în bătaie fiecare în lagărul
și de nejustificat. În Septembrie 1937, susținându-și lui de muncă, la interval de câteva zile.
în continuare nevinovăția, a fost împușcat pentru o Ca polonez și om de afaceri, eficient și îmbrăcat
presupună implicare în așa-zisa conspirație condusă într-un costum impecabil, Fürstenberg habar nu
de Zinoviev. avea că și în cazul lui zarurile fuseseră aruncate. Era
Dacă Șliapnikov, surd și numai piele și os, a sfârșit adevărat că nu-și păstrase slujba în lumea finanțelor.
împușcat, Suhanov, menșevic și autor al celei mai Cu absurditatea caracteristică acelor vremuri, fusese
bune cronici scrise de un martor ocular al scurtei mutat la Administrația de Stat a Spectacolelor Muzicale
primăveri revoluționare din Petrograd, trebuia să intre și de Divertisment, apoi, după o nouă remaniere,
și el în cătarea Kremlinului. Împătimit ca întotdeauna, preluase conducerea circurilor și a concertelor publice
rămăsese în Rusia ca să înfăptuiască viitorul pe care-l din Moscova. Un dans macabre care se va sfârși în
întrezărise cu atâta entuziasm de pe treptele Palatului iulie 1937. În timp ce miliția îi scotocea apartamentul,
Tauride. Ambiția însă s-a transformat a încercat să-i scrie un bilet lui Stalin,
în capcană. „Cum să descrii starea strângând creionul până l-a rupt. „O
celor care simțeau cu toată ființa lor întâmplare tragică, de coșmar”, a mâzgălit
apropierea unui dezastru teribil”, el în grabă. „M-au arestat în seara asta! Și
întreba scriitorul sovietic Boris mă fac dușman! Ce se petrece? Cum să
Efimov, „și nu știau cum să scape de se facă o greșeală atât de groaznică?”
el, cum să se salveze, și rămâneau, Bineînțeles că nu era vorba de
disperați, prizonierii unui coșmar?” nicio greșeală. Miliția a confiscat un
Suhanov a fost arestat într-o primă teanc de cărți „compromițătoare” din
epurare din 1931. Ajuns în lagărul de apartamentul lui Fürstenberg, inclusiv
muncă de la Verhne-Uralsk, a încercat scrieri ale multor tovarăși pe care-i ajutase
să se opună sorții amintindu-i omul de afaceri: Radek și Troțki, Zinoviev,
comandantului că, în săptămânile Kamenev și Șliapnikov. Se prea poate ca
premergătoare procesului, cooperase milițienii să fi băgat în buzunare câteva
de bună voie, trădase o grămadă suveniruri înainte să-și întocmească
de prieteni, deci avea dreptul la o raportul în care insistau că fostul bancher
recompensă. Comandantul a dat rus nu avea alte obiecte de valoare decât
ordin ca Suhanov să fie scos din baraca plină ochi de doi dolari americani și o colecție de revolvere vechi.
deținuți și nimeni nu a mai auzit de el. Următorii pași au fost cei obișnuiți: un interogatoriu
Tactica lui Karl Radek a fost, în general, scurt, dar politicos, o bătaie, rugăminți în lacrimi și
asemănătoare. Exilul lui în Tobolsk era insuportabil, umilință într-o cameră pătată de sânge. Torționarii lui
drept care i-a scris lui Stalin în primăvara anului au fost mai meticuloși decât de obicei (partidul nu vroia
1929, acceptând noua linie a partidului, acuzându-l să atragă atenția asupra transferurilor de bani lichizi
pe Troțki de terorism și rugându-se să fie adus germani din trecut) și, până la urmă, după un proces
înapoi, la Moscova, unde să se dedice mai departe care a ținut doar cincisprezece minute, Fürstenberg a
cauzei bolșevice. Tiranul s-a amuzat îndeajuns ca fost împușcat, ca și soția și fiul. Fiica lui a petrecut ani
să-i îndeplinească dorința și, câțiva ani, Radek a fost la rând în lagăre de muncă, crezând că mama și fratele
purtătorul de cuvânt, plin de lingușeli, al lui Stalin. ei mai sunt în viață. Cât despre Fritz Platten, socialistul
Dar deja i se spusese că e prea slobod la gură. Printre elvețian și intermediarul din tren, acesta trecuse granița
moscoviți umbla vorba că Radek ar fi fost la originea în Rusia de mai multe ori după încercarea eșuată din
tuturor glumelor făcute pe seama lui Stalin în Rusia. 1917. După ce a petrecut aproape două decenii în
„La cei mai mulți dintre noi capul e stăpânul limbii”, slujba statului sovietic, a fost arestat în 1939 și exilat în
remarca Stalin. „La Radek limba e stăpâna capului”. regiunea Arhangelsk, unde a și murit, în 1942.
Radek a fost arestat în octombrie 1936 în urma unor
acuzații de trădare și a fost judecat în ianuarie 1937. N.R.: Volum în curs de publicare la Editura Litera
Printre colegii de boxă s-a numărat și bancherul Internațional, București.

97
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI
SU AR

Cuprins

Anul Centenarului Marii Uniri de la 1918 Coperta 2


2018 - Anul European al Patrimoniului Cultural Coperta 2

EDITORIAL
ZANFIR ILIE - Când vine timpul privirii în urmă... 1

BIBLIO-BREVIAR
LETIŢIA BURUIANĂ - Biblia de la București - 330 de ani de la apariție 4
CATRINA CĂLUIAN - Limbaje de indexare folosite în structurile infodocumentare (II) 7
MARICICA TÂRÂLĂ-SAVA - Citește și tu! Să ne întoarcem la lectură! 10
FLORICA ȘERBAN - 1 Iunie – Ziua Internaţională a Copilului
Carnavalul Cărţii pentru Copii, Ediţia a XXXVIII-a, 2018 11
CECILIA MANOLESCU - BiblioVACANȚA – 5 ani în culori 12
CĂTĂLINA ȘOLTUZ - Talent, creativitate și voie bună la Atelierele de vară ale
Filialei Nr. 2 „Paul Păltănea” 13
ANDREEA IORGA - Biblioteca Estivală 14
VIOLETA OPAIȚ - Grădina cu Cărţi. Lectură și socializare pentru copii de toate vârstele 15

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: RECENZII


DORINA BĂLAN - Ilie, Zanfir. Galaţiul, acum si pururea! Galați: Axis Libri, 2018 16
VIOLETA MORARU - Tecuciul literar-artistic, nr. 48, 2018 17
SIMONA MILICA - Tarniță, Tudorița. Pe diagonala cuvintelor. Siliștea: Infoest, 2018 18
ADA TĂBĂCARU - Popa, Vasile Gh. Postume. Galați: Fundația Culturală Antares, 2016 19
MIHAELA PAVEL - Ghelase, Aurelian. Între epigrame și epitafuri.
Cluj-Napoca: Limes, 2017 20
DANIELA MITROFAN - Gheorghiță, Ioan. Frumoasa mea, Transpoezia.
Iași: Pim, 2016 21
LEONICA ROMAN - Joanta, Vasile. Încercări despre începuturile și dezvoltarea creștinismului în
spațiul daco-roman până la începutul secolului al XI-lea. Iași: Pim, 2017 22

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: EPIGRAME


VASILE MANOLE 23
IOAN FĂRCĂȘANU 24
IONEL JECU 25
TOADER BUHĂESCU 26

GALERIA DE ARTĂ
CORNELIU STOICA - Expoziția „Pro Boholț”, Ediția a VI-a 27

LOCALIA
NECULAI SAVA - Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea
Eparhia Dunărei de Jos (II) 30
EUGEN HOLBAN - Cuvânt introductiv la un volum de istorie a culturilor arhaice 34

98
AXIS LIBRI An XI, nr. 40, septembrie 2018
SU AR

PERSONALIA
MARIA STANCIU - Părintele Jean Popovici (1914-1994) - un slujitor de nota zece (II) 37

ROMÂNIA CENTENAR
IOANA-TEODORA TODORESCU - Sfinxul de la Bădăcin (I) 40
AUREL BALABAN - Amintiri de neuitat (III) 42

REFLECŢII DIALOGICE
GHIŢĂ NAZARE - Domnul Cătălin Negoiță, directorul Direcției Județene pentru Cultură
Galați - Interviu 45

CUTIA DE REZONANŢĂ
VIOLETA IONESCU - La masă cu anticii (II) 49
TĂNASE CARAȘCA - Măgarul lui Maxim (I) 52
CEZAR AMARIEI - Vinul popii (I) 55
MARCELA MÎȚĂ - Retrospectivă 58
ANDREEA FINICHIU - Poeme 60
HAYAT MEMIȘ - Poeme 62
IOAN GHEORGHIȚĂ - Poeme 64
OLIMPIU VLADIMIROV - Poeme 66

CONFLUENȚE CULTURALE
MARC SEBASTIAN - O demnă urmașă a lui Ion Creangă… Irene Postolache, Zmeoaica
și mărgelele, Junimea, Iași, 2016 68
THEODOR PARAPIRU - „Jucăriile lui Napoleon“/„Les jouets de Napoléon“/
„Napoleon’s Toys“ 69
RADU MOȚOC - Capela românească din Baden-Baden (III) 70
ROMEO AURELIAN ILIE - Viața în acorduri de jazz original - Cronica cărții „Azi cînt jazz”
de Mihaela Stanciu. Editura CDPL, 2016 74
DUMITRU ANGHEL - Dincolo de patul armei 76
A.G. SECARĂ - Cartea unei sultane legendare 78
MIHAELA GALU - Metoda criticii psihanalitice în „Dostoievski și paricidul” 81

EVENIMENT
Festivalul Internațional al Cărții „Axis Libri” 2018 83
Cartea Festivalului „Axis Libri”, ediţia a X-a, 13-17 iunie 2018 85
MARIA RĂDUCU - Cuvânt de salut adresat Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galaţi,
cu ocazia celei de-a X-a ediţii a Festivalului Internaţional al Cărţii AXIS LIBRI, ediţie
dedicată Centenarului Marii Uniri 89
Concursul de creație literară „Scriitori de ieri, de azi și de mâine”
Ediția a X-a, Galați, 2018 90
Ședinţa Consiliului Știinţific al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi, iunie, 2018 92
VIOREL DINESCU - FLOREAT! 94

SEMNAL EDITORIAL
CATHERINE MERRIDALE - Trenul lui Lenin, traducere de Petru Iamandi
(fragment de roman) 95

99
An XI, nr. 40, septembrie 2018 AXIS LIBRI

Editura „AXIS LIBRI”


a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
semnalează următoarele apariții:
2017
Bucătăreasa și prezumția de nevinovăție, Vol. II, Aripi de gând... : Antologie de proză scurtă și
Torna, Torna, Fratre! / Grigore Postelnicu eseuri / Colegiul Național „Costache Negri”
Ceremonii în travesti / Gheorghe Gurău Galați
Magia pietrei / Petru Todoran Dumnezeu, Diavolul, Îngerii și creația lor - Omul /
Cartea copilăriei / Petru Todoran Sam D. Oprea
Gardienii: Adevărul / Raluca Daniela Răghină O viață într-o carte / Dumitru Tiutiuca
Emigranţii / Costel Crângan Pro Boholț ediția a V-a
Sidex, o viață de om, vol. 1: Mărirea / Petru Oameni de lângă noi - O istorie a vieții sanitar
Todoran medicale din Vrancea și Ținutul Putnei (1800-
Sidex, o viață de om, vol. 2: Pe val / Petru 1960) / Cezar Cherciu
Todoran Mihai Eminescu - gândirea religioasă arheică /
Sidex, o viață de om, vol. 3: La vale în goana după Dumitru Tiutiuca
profit / Petru Todoran Destine artistice / Corneliu Stoica
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2016
Cine a golit Prutul de pește / Katia Nanu
2018
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2017 Elemente de geriatrie / Aurelia Romila
Povestea Unirii / Viorel Baciu Umorul salută poezia / Anton Stanciu
Înscrisuri pe un bob de rouă / Gheorghe Gurău Insomnii pentru weekend / Dumitru Tiutiuca
Galațiul, acum și pururea! / Zanfir Ilie Prea târziu, în iarnă / Constantin Vremuleţ
Raftul cu prieteni / Ion Manea Sclavii iluziilor / Gheorghe Marcu

N.R.: În numărul următor vom prezenta informații privind manifestările culturale prilejuite de
evenimentele „Noaptea în Bibliotecă la Galați” și Zilele Bibliotecii.

Publicație editată și realizată cu sprijinul financiar al


Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Galați.

Lucrarea de artă grafică de pe coperta I a fost realizată de artistul


Gheorghe Andreescu.

Director: ZANFIR ILIE


Redactor-șef: Dorina Bălan Revista Axis Libri este membră ARPE
Secretar general de redacţie: A.G. Secară (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi
Redactori: Silvia Matei, Camelia Toporaș, Violeta Moraru, Editurilor).
Catrina Căluian, Ioana-Monica Chicu
Tehnoredactare: Sorina Radu
Ilustraţia revistei a fost realizată după colecţiile
Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi.
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16.
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Responsabilitatea asupra conținutului intelectual
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/ al articolelor aparține în exclusivitate autorilor.
ISSN: 1844-9603

100