You are on page 1of 104

AXIS LIBRI An XI, nr.

41, decembrie 2018


EDITORIAL

Nesfârșita noastră șansă la Unire

C ând Moise a
coborât de pe
munte cu cele zece
Într-o astfel de comunitate, deviațiile morale
erau extrem de rare, iar crima aproape imposibilă.
Sătenii își dădeau întotdeauna binețe, cel mic îl saluta
porunci săpate de respectuos pe cel mare, gradele de rudenie erau
Dumnezeu în piatră, strict respectate, cei străini erau și ei întâmpinați cu
omenirea avea, în mod binețe și era aproape imposibil de auzit vreo vorbă
simbolic, morală și legi. urâtă, vreo trivialitate în vatra satului. Doar hâtrul
Dar și până atunci le țăran, împresurat de munci care mai de care, nu se
avusese, în formele lor sfia să mai ardă câte o înjurătură zdravănă, dar numai
nescrise. Multă vreme, dacă se asigura că era departe de femei, copii sau
în perioada de început de popă... Autocontrolul moral și juridic făcea din
a civilizației, grupurile comunitățile rurale clasice modele de conviețuire și
Prof. dr. Zanfir Ilie umane primitive trăiau comportament, respectul și credibilitatea fiind sacre
manager,
fără constrângeri, relațional, dar care, din păcate, odată cu trecerea
Biblioteca Județeană
„V.A.Urechia” Galaţi într-un sistem de vremii, cu modernizarea și urbanizarea au început să
înțelegeri tacite de tip se deterioreze. Raiul moral de altădată a fost invadat
tribal, în care rolurile de legiuitor și de judecător erau de spirite rele, iar tăvălugul de neoprit al globalizării
asumate și exercitate de liderul de grup sau de șaman, vine să-i dea lovitura fatală. Făt- Frumos a plecat peste
vraci, preot. Însăși existența tribului era asigurată de țări și mări și a luat-o cu el și pe Ileana Cosânzeana,
respectarea unor reguli, căci dezordinea, nesupunerea, fata moșului s-a luat după fata babei, copiindu-i
încălcarea tabu-urilor stabilite nu erau compatibile cu deprinderile rele, merele de aur sunt furate de fiecare
conviețuirea și supraviețuirea. Mileniile care s-au scurs dată din pomul nostru fermecat, Scufița Roșie
de la acele timpuri și acele obiceiuri au cizelat sisteme nu mai merge cu coșul cu bunătăți la casa bunicii,
morale și juridice tot mai complexe, așa de bine abandonată în pădure, până și fiii împăratului refuză
structurate, motivate și de îndată aplicabile, încât cele să mai asculte de poruncile părintelui și, între toți
zece porunci ale lui Moise rătăcind cu tribul lui prin aceștia, preotul aproape că predică în deșert pentru
deșert par acum, pur și simplu, rudimentare. Legea că nimeni nu-l mai ascultă, în afară de cei câțiva
modernă a devenit atotcuprinzătoare. bătrâni și bătrâne rămași în vatra satului, și ei din ce
Mai bine de două milenii, Biserica a ținut omul în ce mai puțini.
aproape de idealul existențial propovăduit de morala Printre piesele de teatru pe care am avut ocazia
creștină, în așa măsură încât legea, cu sancțiunile sale să le vizionez recent la Galați, în cadrul Festivalului
punitive severe, rareori intervenea în cadrul unui Internațional de Comedie, a fost și una care
comunități, mai ales dacă ea era una rurală. „Frica de m-a oripilat, încă de la primele replici, și numai
Dumnezeu” (temerea) funcționa ca o piedică aproape curiozitatea aceea, aproape inconștientă, de a vedea
infailibilă în calea tuturor răutăților. De la botez și ce se întâmplă, ce se poate întâmpla până la capăt,
până la adânci bătrâneți, omul satului românesc trăia m-a făcut să nu mă ridic în picioare și să părăsesc
în morală și în lege, și nu pentru că legea sau morala imediat sala. Era textul unui dramaturg străin scris
i-ar fi cerut-o, ci pentru că așa făcuseră toți, din moși pe tema războiului din Balcani, unul ce cuprindea o
strămoși, așa se cuvenea și așa învățaseră de la școala concentrație de trivialități, obscenități și înjurături
din sat, de la Biserică, din basme și doine, din tradiții greu de imaginat. Cuvinte pe care le-ai putea auzi
și obiceiuri în care întotdeauna binele învingea răul. doar prin mahalale sordide, crâșme infecte sau cine
Cel ce încălca poruncile era pedepsit, iar cel ce reușea știe ce celule de penitenciar erau rostite pe scenă cu o
să treacă peste toate greutățile și să-și salveze semenii naturalețe de necrezut și, culmea, asistența, aproape
din grele încercări era răsplătit cu înalte daruri și toată sala, a reacționat cu aplauze (ca să nu mai
generoase recompense. amintesc de organizatori, care doreau să mă convingă
3
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
EDITORIAL
că asta place, asta se vrea) ca și cum ar fi asistat la să tragi cu urechea asupra conversațiilor dintr-
cel mai bun spectacol. În aceste condiții, reacția de un restaurant, club sau terasă, este, de asemenea,
respingere din partea unora care au părăsit sala și a suficient să-i asculți pe oameni pe stadion, pe stradă,
altora care au rămas doar pentru a vedea totul până în mijloacele de transport în comun, în traficul
la capăt aproape că nu a mai contat. Vulgaritatea, rutier, la piață sau pe plajă pentru a realiza cât de
obscenitatea, violența de limbaj triumfaseră! denaturat este modul de a comunica, de a vorbi, de
Din păcate însă, nu piesa de teatru e problema, a relaționa, într-o societate din ce în ce mai grăbită,
ci semnificația succesului ei într-un mediu care, mai eterogenă, mai stresată, mai divizată și, nu în
prin definiție, presupune dragostea față de frumos și ultimul rând, mai învrăjbită.
adevăr, și anume teatrul, arta în genere. Trivialitatea, În aceste condiții, starea morală a nației este
obscenitatea, pornografia chiar, au pătruns masiv în departe de ceea ce s-ar fi dorit în anul mult așteptat
ultimele decenii și în literatură, bine cunoscute fiind al Centenarului, în care în mod firesc românii ar fi
acele cărți de poezie, proză sau eseu în care limbajul trebuit să fie mai uniți ca niciodată. S-a ajuns la o
sexist, vulgar, trivial, licențios predomină, iar aceste exacerbată stare de învrăjbire, care a scindat națiunea
volume au putut fi tipărite și, mai mult decât atât, și a produs așa-numitul război româno-român, greu
s-au bucurat de un anume succes mai ales în rândul de explicat și chiar de acceptat într-un popor care în
tinerilor mai mult sau mai puțin nonconformiști. Cam cele două mii de ani de istorie a fost greu de dezbinat,
în același timp cu literatura și dramaturgia, asumarea chiar și în cele mai grele momente pe care istoria i le-a
limbajului licențios s-a produs „cu vârf și îndesat”, hărăzit. Și nu este vorba doar de mișcările de stradă,
cum s-ar zice, și în cinematografia românească. luptele interpartinice sau confruntările ideologice
Înjurătura din mahala sau din crâșma din colț a pășit care se înregistrează la noi în ultima vreme și asupra
semeață și nerușinată pe buzele unor actori destul de cărora nu vrem să ne pronunțăm, este vorba de
talentați, dar obligați să respecte scenariile obscure acea stare de beligeranță continuă care se manifestă
și pline de obscenități, acele scenarii care ne-au aproape în fiecare comunitate, în fiecare palier social,
adus tot felul de iluzorii premii la marile festivaluri din ce în ce mai dens și mai violent.
de cinematografie, fără a înțelege că ne-au fost Nu cu multe decenii în urmă, un bloc de locuințe
desemnate tocmai pentru arta și îndemânarea de a din Galați sau de oriunde în țară putea fi considerat,
ne face singuri de râs în fața lumii. Sau poate pentru din perspectiva relațiilor interpersonale dinăuntrul
că ele adoptau un nou limbaj universal pe cale de a său, ca un sat în miniatură, unul în care fiecare
fi pus în prim-plan într-o lume așa-zisă nouă, fără se cunoștea cu fiecare, vecinii se întrajutorau în
familie, fără dragoste, fără Dumnezeu. rezolvarea tuturor problemelor, se făceau vizite
Problema este cu mult mai gravă decât pare reciproce, se mergea la petreceri comune, se trăia ca
la prima vedere, pentru că nu avem aici de-a face într-o comunitate în adevăratul sens al cuvântului,
doar cu simple încercări de tip experimental sau chiar dacă existau mai peste tot și indivizi care nu
puncte de vedere marginale și exotice, avem de-a numai că nu participau la consensul general, dar
face cu o tendință tot mai susținută de impunere a făceau tot ce le stătea în putință ca să bruieze și să
unui anumit tip de comportament care, trebuie să deterioreze acea armonie spre care tindeau cu toții. Se
recunoaștem, ține mai mult de anumite curente pare că acum lucrurile s-au schimbat fundamental,
mondiale, bine structurate și susținute financiar și ultimele decenii au adus o schimbare totală a modului
ideologic. Limbajul în sine nu reprezintă decât un de relaționare la nivelul oricărui grup social, tendința
nou mod de exprimare, acela care s-ar potrivi cel generală fiind aceea de izolare, de exacerbare a stării
mai bine tendințelor globalizatoare de uniformizare, de individualitate, o înstrăinare a fiecăruia față de toți
deznaționalizare, deculturalizare, cu ascunse canale și a tuturor față de fiecare. Fiecare își trăiește viața în
de promovare a anarhiei, haosului și învrăjbirii, habitatul său, iar relația cu aproapele este privită mai
cele mai propice stări în încercarea de supunere, degrabă ca o corvadă sau chiar ca o amenințare, și nu
manipulare și anihilare, după vechiul principiu ca o însușire firească, primordială a omului social. În
„dezbină și cucerește!”. aceste condiții, pasul de la izolare și înstrăinare spre
Dovada cea mai vie a emergenței tot mai evidente conflict și violență aproape că este făcut...
a acestei tendințe promovate prin toate căile, deci Cei care au trăit experiența șederii mai
și prin artă și literatură, este degradarea continuă a îndelungate într-o țară occidentală, mai ales în
limbajului social uzual. Dacă pe scenă, în cărți, la Anglia, Germania sau ținuturile nordice, sunt
televiziune, pe marile ecrane se poate vorbi așa, de ce tentați să afirme că atitudinea de răceală, izolare,
n-am face-o și în viața reală de zi cu zi? Este suficient segmentare, precum și lipsa de comunicare sunt
2
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
EDITORIAL
firești acolo și că, în mod normal, de vreme ce noi Așa ar fi de așteptat, așa ar fi frumos să se
vrem să ne apropiem de nivelul lor de civilizație, întâmple. Dar multe glasuri, și încă dintre acelea
și la noi trebuie să se întâmple la fel. Numai că ale unor români cu un înalt nivel de cunoaștere și
nu stă în firea românului să fie așa, el este învățat de conștiință, s-ar arăta foarte sceptice în această
din veac să comunice cu aproapele, să schimbe cu privință. Cum ar fi posibil, ar zice ei, ca un om deprins
generozitate vorbe peste gard cu megieșul, să sune cu vorba urâtă, cu înjurătura, cu ridicarea pumnului
la ușa vecinului de la bloc, să stea la lungi discuții cu și cu otrava urii presărate în suflet să se reapropie de
călătorii din același compartiment de tren sau din Dumnezeu? Ar mai putea fi el readus pe calea păcii, a
același autobuz, să se certe cu precupeții la piață, să prieteniei, a iubirii aproapelui? Scepticismul este greu
salute pe cei de pe uliță și de pe stradă, să fie, cum de combătut cu argumente logice, dar oare nu s-au
s-ar zice, un om de lume, un bonom, un cetățean întâmplat chiar în sânul bisericii creștine, încă de la
viu și plin de personalitate. începuturile ei, adevărate miracole? Nu și-a întors
Și atunci de unde această răutate de astăzi a ura acerbă față de Mântuitor, în cea mai trainică
românului? Vine ea din esența ființei sale ancestrale, iubire, Saul, în drumul său spre prigonirea creștinilor
sau nu este decât efectul unor obscure influențe din Damasc? Și nu a devenit el astfel Sfântul Pavel,
interne sau externe exercitate asupra lui. Românul stâlp de temelie al Bisericii Creștine?
nu a fost extrem de violent nici măcar în momentele Exemplul ar putea fi patetic și mult prea departe
lui de cea mai tristă răscruce. Într-un secol întreg, de cruda realitate a României contemporane, dar
cel de-al XX-lea, poporul acesta nu a avut, în afara simbolistica lui ne rămâne ca o speranță vie pentru
unor excese revendicative, proteste și rebeliuni, decât un viitor mai bun. Oricum, zi de zi, Biserica noastră
două mari încleștări fratricide, Răscoala de la 1907 și își cheamă dreptcredincioșii, enoriașii, spre calea cea
Revoluția de la 1989. Se pare însă, după cum afirmă dreaptă, iar pentru „oile rătăcite” grija ei este chiar și
istoricii, că, și într-un caz și-n celălalt, a fost vorba mai mare. Dar singură, Biserica nu va reuși în lupta
de o puternică infiltrare și implicare a unor entități împotriva răului, a violenței, a păcatului de toate
străine, extrem de interesate în declanșarea unor felurile și numai dacă îi vor fi alături familia, școala,
mișcări sociale violente și tulburări greu de controlat cultura, opinia publică, aproape anihilată, toți factorii
pe acest teritoriu. De-a lungul istoriei, românul educaționali care mai au încă energie și putere de
s-a dovedit o ființă socială pașnică, echilibrată, influențare, ea ne va mai putea aduce la mântuire. Nu
cooperantă și tolerantă. De aceea este foarte greu este deloc întâmplător faptul că noua apetență spre
de explicat declanșarea și întreținerea acestui teribil violență în limbaj și în comportament se petrece exact
război dintre români, mai ales că în ultima vreme în acele decenii în care tot mai mulți oameni s-au
a intrat mai ferm în scenă și marea diasporă, cu îndepărtat de carte, iar noile generații care au venit
idealurile și revendicările ei. nici măcar nu s-au apropiat de ea, abandonându-se
Problema însă nu este aceea de a descâlci cauzele în comoditatea și suficiența canalelor de socializare,
unei asemenea situații, problema este aceea de a propovăduitoare a unei comunicări fruste, eliptice,
găsi soluții. Cine sau ce ne mai poate aduce pe calea inexpresive și tot mai adesea ireverențioase.
cea dreaptă? Ținând cont de faptul că este greu de Educația fără carte, lipsa afecțiunii familiale,
crezut că salvarea poate veni dinspre dimensiunea depărtarea de biserică, adoptarea unor modele
politică a vieții noastre sociale, ea însăși extrem de gândire și de comportament extrem de străine
de fracturată, căutarea trebuie orientată spre acele matricei noastre spirituale, toate acestea, la care se
sfere în care iubirea, speranța, șansa la înviere n-au adaugă acele deloc de neglijat influențe din partea
murit niciodată. Va putea Biserica noastră creștină unor entități ostile mersului firesc al națiunii, fac
să ne arate, încă o dată, calea? Dacă s-ar efectua parte dintr-un scenariu care ne îndepărtează de calea
un sondaj de opinie în acest sens, răspunsurile ar cea dreaptă. Așa de mult ne-a putut îndepărta încât
fi, cu siguranță, dispersate pe mai multe variante. am putea afirma, chiar dacă 1 Decembrie încă n-a
Cum biserica, privită ca instituție, se bucură încă la sosit, că aproape ne-am ratat Centenarul, că n-am
noi de un procent mare de credibilitate din partea știut să sărbătorim cum se cuvine împlinirea a o
populației, am avea destule argumente să sperăm sută de ani de la înfăptuirea Unirii celei Mari. Dar
într-o posibilă reunire a românilor în jurul valorilor speranța la români nu moare niciodată ! Noi vom
morale propovăduite de la altar. Aceasta cu atât mai putea arăta lumii că suntem uniți și la 101, 102, 110,
mult cu cât, după cum se știe, Biserica creștină a fost 170 și 199 de ani de Românie Mare!
mereu prezentă în cele mai dramatice momente ale
istoriei poporului pe care-l păstorește.
3
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5

Din Colecțiile Bibliotecii

Calendarul cepelor din Catavasier (București, 1781)


Aspecte etnoculturale românești reflectate
în însemnările manuscrise

M ulte
cărțile
dintre

fondul de carte veche


din
nume, pe circa 20 de cărți între 1779 și 1809. În
această perioadă a realizat 15 xilogravuri, din care
4 cadre de foaie de titlu și 11 ilustrații3. Dintre
românească ale Biblio- cele 4 cadre de foaie de titlu una este realizată pe
tecii Județene „V.A. Catavasierul de la 1781. Pe exemplarul aflat în
Urechia” conțin elemente colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia” cadrul paginii
care le dau valoare de titlu a fost dublat cu ornamentații în tuș negru,
adăugată și unicitate, realizate manual de către unul dintre utilizatori.
cum ar fi ex-librisurile și
însemnările manuscrise
ale deținătorilor. Acestea
din urmă consemnează
Letiția Buruiană diverse fapte de viață,
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” evenimente naturale
și istorice, precum și
nestemate ale înțelepciunii populare. Una dintre
cărțile cele mai bogate în însemnări marginale
este Catavasierul de la 1781, tipărit la București,
la tipografia Mitropoliei.
Mai întâi, pentru cititorul zilelor noastre este
util să afle că o astfel de lucrare era foarte mult
utilizată și îndelung păstrată. Catavasier este un
termen de origine greacă folosit în ritul bizantin
al Bisericii Ortodoxe, ce desemnează o carte de
cult care conține imnele1 învierii și alte cântări
de la vecernia de sâmbăta seara și utrenia de
duminica dimineața. Alte surse, pornind de la
etimologia cuvântului (ngr. katavasis = coborâre)
indică primul imn dintr-o cântare a unui canon
despre coborârea lui Hristos în Iad.
Catavasierul de la 17812 a fost tipărit în limba
română și greacă, cu caractere chirilice, pe vremea
domnitorului Alexandru Ipsilanti, sub patronajul
ecleziastic al Mitropolitului Ungrovlahiei Tipăritura este de format 14,2 x 9,8 cm,
Grigorie al II-lea. Cel care a realizat imprimarea începe cu 2 foi nenumerotate, plasate înaintea
a fost Stanciul Popovici, tipograful Mitropoliei, celor 231 de pagini cu text, la care se adaugă
care și-a pus semnătura, sub diferite variante de 13 foi nenumerotate, pe care este tipărit textul

4
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5
pashaliei4. Culorile tiparului sunt roșu și negru, cam cu apă; septembrie, uscată; octombrie, de tot
iar textul este dispus în 18 rânduri pe pagină. secetă; noiembrie, numai nori; decembrie, secetă.
Datările celui care a făcut însemnările Practica ritualică descrisă de mai mulți
manuscrise, transilvăneanul Ștefan Georgiu, practicanți din zona transilvană constă în
indică cel puțin 15 ani de apartenență, în uzul despicarea unei cepe în două și desprinderea a 12
propriu, cartea devenind astfel un fel de „carte coji în seara de dinaintea Anului Nou. Acțiunea nu
de aur” a acestuia. Este de menționat că volumul poate fi realizată decât de un bărbat, de regulă cel
are legătura de lemn îmbrăcată în piele neagră, mai în vârstă din casă. Foile de ceapă se așază în
chenăruită cu motive simple. Placa interioară din șir una lângă alta, se presară cu sare și se pun „în
lemn este vizibilă foarte puțin la prima scoarță5, casă pe o poliță la grindă, deasupra cuptorului, pe
iar pe cea din spate pe o suprafață de două treimi. scândura ferestrii, sub o laviță pe fața căsii, pe un
Pe scoarța din față sunt două elemente metalice, ciur, în ciur roată pe lângă veșcă, pe masă, acoperite
iar pe cea de-a doua (desprinsă) doar urme ale cu o sâtă, pe un cârpător așezat pe masă, ori pe
ferecăturilor metalice care aveau rolul de a ține cuptor lângă horn, ori într-o troacă cu fărină, sau
cartea încuiată ca o casetă. Pe scoarța din față, afară pe târnaț”8. Fiecare foaie de ceapă reprezintă
pe forzaț, apare inscripția: „Stefan Georgiŭ[,] o lună a anului. În funcție de gradul de umiditate
maistorŭ cojocariŭ în Teiŭ[.] Scrisam [sic!] cu al sării, examinat în dimineața de Anul Nou sau
mînâ de țărînâ și cu panâ de găinâ[.] Mîna va la miezul nopții din Ajun se poate stabili starea
putrâ঒i și scrisόrê va râmînê. Cumpărat cu 5 pluvială a lunilor anului ce urmează, alcătuindu-se
fl: [...]: La anul 1847. Și luiŭ Octobr: lunà, în 3 astfel un calendar de tipul celui redat mai jos:
[zi]le În semestrul [indesc.] Tόmnà”. Apar, de
asemenea, cu tuș negru, dar și cu cerneală
albastră, diverse numere de inventar (5),
dintre care unul se regăsește și pe eticheta de
pe cotor (32614) și reprezintă vechiul număr
din Catalogul Urechia6. Din acest catalog
rezultă și că tipăritura a fost procurată „din
fondul bugetului pe 1900/1901”, iar starea sa
era deteriorată, cu lipsuri în Pascalie, fără a se
preciza câte. Regăsim, totodată, și transcrierea
integrală cu caractere latine, din chirilică, a
titlului7.
Pe foile albe liminare de la începutul și finalul
cărții sunt mai multe texte manuscrise. Unele
dintre însemnări au caracter biografic, altele
sunt culegeri din literatura populară „Imn la
darea anaforei în ziua învierii lui Hristos” (în
orig.: Imnu la daré Anafori în ‫ڷ‬ió Învieri luiŭ
Hŝ, înaintea paginii de titlu), „Sentiment zelos
român” (în orig.: Sentimentŭ ‫ڷ‬elosŭ Romanŭ)
și „Cântarea încredințatei” (în orig.: Cîntaré
în Credințatei). Pe pagina a șasea din foile
liminare de la sfârșit întâlnim „Calendarul
cepelor pe anul 1862” (în orig.: Câlindariŭ
Cepelor pre anu 862). Acest tip de calendar are
la bază o tradiție care există și astăzi în diferite
zone rurale ale țării, prin care, la finalul anului
în curs, era folosită o ceapă pentru a anticipa
starea meteorologică a lunilor anului următor. În Iată că acest calendar vine cu o dată exactă -
cazul nostru: Ianuarie – iulie, apă multă; august, 1862, cu prognoza meteo a fiecărei luni, precum

5
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
și ipoteza localizării geografice cu mare grad de peasnă sau odă a unui canon. Când se executau
certitudine – Lugoj, Județul Timiș. irmoasele sau troparele canonului, toți cei care
Calendarul, precum și două dintre textele stăteau în străni coborau și stăteau în picioare
versificate, „Imn la darea anaforei în ziua învierii (de unde denumirea de  c.). Se cântă la utrenie,
lui Hristos” și „Cântarea încredințatei”, reprezintă după psalmul 50. Spre deosebire de irmoase, cu
mărturii ale tradițiilor populare românești de care sunt aproape similare după rolul pe care îl
inspirație religioasă și, respectiv - laică, pe care dețin, c. le întâlnim, cu unele excepții, numai la
semnatarul, un cojocar devenit învățător, le-a canoanele sărbătorilor împărătești și ale Maicii
transmis urmașilor într-o limbă română curată și Domnului. În: Dicționar de termeni muzicali /
vie, atât la sala de clasă, cât și prin intermediul Academia Română, Institutul de istoria a Artei
acestei cărți de cult. „G. Oprescu”, București, Editura Enciclopedică,
„Sentiment zelos român” este un poem atribuit 2010;
de Gh. Hâncu lui Ștefan Georgiu, având ca 2. Este inclus cu nr. 444 în Bibliografia Română
argument o altă însemnare de pe o foaie liminară: Veche, vol. II (1910), pg. 270-271;
„Scris-am în Lugoju în 26 decembrie, anul 856 3. Cornel Tatai-Baltă; A.E. Tatay, Xilogravuri
aplecat [semn] tuturor romanilor Georgiu Ștefan semnate de Stanciul Tipograf la București (1780-
/învățătoriu/și maistor cojocar.” Autorul unui 1806). În: Revista Transilvania, URL: https://
catalog tipărit, bibliotecarul Gh. Hâncu remarca revistatransilvania.ro/xilogravuri-semnate-
în prefață: „Între însemnări ici și colo izbucnesc de-stanciul-tipograf-la-bucuresti-1780-1806/,
și încercări lirice de exteriorizare a sentimentelor 2.10.2019;
în ritm și rimă cum sunt poeziile lui Ștefan 4. Pashalie sau Pascalie – calendar perpetuu
Giorgiu din Tei, care, cuprins de entuziasm cu tabele și îndrumări pentru aflarea datei
pentru binefacerile pe care le aduce cunoștința de Paștelui și a celorlalte sărbători mobile pentru
carte, respectiv școala, se adresa: „Așa frate, așa orice an. Carte populară cu caracter astrologic,
Dulce,/Ia cultura, nu te duce/Nu te face anaudzi!/ de prevestire a viitorului. În: Virgil Olteanu,
Ca maiu de unadzi!/Gustă da cestia bucate/Ce țin Din istoria și arta cărții: Lexicon, București, Ed.
saț până la moarte/La a sufletului vestmânt/Cald Enciclopedică, 1992, p. 277;
e și după mormânt (p. 10)”9. 5. Copertă din carton tare, mucava sau lemn
„Cântarea încredințatei” este o nestemată a cu înveliș din piele, pânză, stofă sau alt material.
liricii populare care substituie ritualul nunții În: Ibidem, p. 316;
cu cel al trecerii în lumea de dincolo. Aflând de 6. Nr. actual de inventar în colecțiile BVAU
moartea neașteptată a viitoarei mirese – Tiva, este 391326, iar cota topografică I-19;
chiar în preziua ceremoniei, în mod fatal, mirele 7. Catalogul general al cărților și manuscriselor
hotărăște să-și însoțească ursita: „Dacâi taina, las și hărților.../Biblioteca V.A. Urechia din Galați,
așa./Cu încredințata mia./Cosâ joljul în doi lat,/Si București, Tipografia Curții Regale F. Göbl Fii,
nen Gropâ capâ fraț./Cosâ joljul în doi foi,/Si nen Pasagiul Roman 12, 1890. Vol. III, p. 787;
Gropâ pamândoi”. 8. Traian Gherman, Meteorologie populară:
Catavasierul deținut de Biblioteca „V.A. observări, credințe și obiciuri. București, Paideia,
Urechia” este un exemplar de mare importanță 2012, p. 57-58;
pentru istoria tiparului și a cărții vechi românești. 9. Gh. Hâncu, Cartea Românească Veche în
Prin modul de realizare, folosință și prin Biblioteca V.A. Urechia: Bibliografie. Galați, 1965,
mărturiile adăugate reprezintă un exemplu viu p. 10.
al aplecării către cultură, al cultivării tradițiilor
creștine și datinilor populare românești a celor
care și-au asumat misiunea de a răspândi lumina
cunoașterii.

Note:
1. Catavasie (<gr. ϰαταβασία, din ϰαταβαίνω
„a coborî”), prima strofă cântată din fiecare

6
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Ex-librisul bibliofilului John Patrick Auguste


Madden (1808-1889) în colecțiile
Bibliotecii „V.A. Urechia”

A părut din nevoia


oamenilor
a-și identifica cărțile,
de
Varron, Palladius, Columelle, și care are pe primele
foi liminare un text manuscris cu cerneală neagră,
reprezentând un rarisim compediu de farmacologie
afirma dr. Laura Karp medievală (ex-librisul este aplicat pe foaia de gardă).
Lugo1, mai întâi prin Ex-librisul etichetă, semnat de artistul francez
sigilii sau înscrisuri, apoi Lacoste A., are dimensiunile de 71 x 62 mm.
prin miniaturi artistice Elementele ce compun imaginea țin preponderent
aplicate pe rectoul paginii de tematica religioasă: în partea centrală un bărbat
de gardă, ex-librisul, acest care lucrează la un teasc (probabil o reprezentare
însemn de proprietate, a a presei mistice); în partea superioară o panglică
fost o perioadă lungă de desfășurată, pe care este inscripționat un verset
timp heraldic, cuprinzând biblic în limba latină - „Torcular calcavii solus”
Camelia Bejenaru
bibliotecar, Biblioteca stema familiei aristocrate, (Isaia 63:3); în partea inferioară, în arc de cerc,
„V.A. Urechia” până când a fost adoptat este reprezentată o ghirlandă de viță de vie, plantă
și de burghezie în secolul considerată sacră încă din Antichitate.
al XIX-lea. Fiind astfel popularizat, acest element Cercetând secțiunea Owners of Incunabula2
artistic a intrat într-o etapă de transformare a bazei de date MEI (Material Evidence of
formală și conceptuală, datorită Incunabula), secțiune ce adună
schimbărilor de conținut. Artiștii informații biografice despre foștii
creatori de ex-librisuri, care nu mai și actualii posesori de incunabule,
puteau să-și concentreze compoziția atât persoane, cât și instituții
în jurul unei steme, pe care familiile publice, l-am identificat pe cel
burgheze nu o dețineau, s-au căruia îi aparține această marcă de
adaptat cerințelor timpului, căutând proprietate ca fiind John Patrick
alte moduri de a reprezenta și de a Auguste Madden (Versailles 1808-
reflecta personalitatea bibliofilului, 1889), profesor, scriitor, bibliograf
fie apelând la cunoștințele lor și bibliofil de origine britanică,
iconografice, fie apelând la o membru al Societății de Științe
reprezentare simbolică, mai mult Naturale din Seine-et-Oise, posesor
sau mai puțin enigmatică. al unei biblioteci de o valoare
Un astfel de ex-libris se regăsește excepțională, cu un fond de 330 de
pe două dintre cele paisprezece incunabule ale incunabule și numeroase tipărituri din secolul al
Bibliotecii „V.A. Urechia”: Johannes de Tambaco. XVI-lea.
De consolatione theologiae. - [Strasbourg] : [Georg Cercetător pasionat, John Patrick Madden a
Reyser], [cca 1472 - non post 1479]. - [294] ; 2°, renunțat la funcția sa de profesor la Liceul din
cel mai vechi incunabul din colecțiile noastre (ex- Versailles pentru a se dedica studiului inestimabilei
librisul este aplicat pe coperta 1, în interior stânga sale colecții sale de incunabule, din care a donat cu
sus), și Crescentiis, Petrus de (1230-1320?). Ruralia generozitate 70 de exemplare orașului său natal.
commoda. - Louvain : Johann von Paderborn, Madden a redactat mai multe lucrări bibliografice,
1474. – [198] f., [3] f. mss. ; 2°, un exemplar rar, printre care și Lettres d’un Bibliographe, o lucrare de
unicat ca ediție pe plan național, reprezentând o referință, în șase serii, publicate la Paris, între anii
compilație după agronomii Antichității, Caton, 1868-18863, în care își expune rezultatul cercetărilor
7
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
sale minuțioase asupra fiecărui de Tambaco. De consolatione
incunabul din colecție. theologiae. - [Strasbourg] : [Georg
Iată cum îl descria Reyser], [cca 1472 - non post
contemporanul său, bibliograful 1479], cu mețiunea „Quelques
Pierre Deschamps (1821-1909), la notes manuscrites” (Câteva note
1870 : „Un scriitor talentat, dar al manuscrise”.
cărui spirit ingenios și îndrăzneț Prețioasele exemplare au
nu se abate de la nici o cutezanță fost achiziționate, de istoricul
nesocotită, inițitor al unei noi școli iubitor de carte rară și prețioasă
bibliografice care se vrea, cu ajutorul Vasile Alexandrescu Urechia, din
formulelor împrumutate științelor anticariatele europene și donate
matematice, să înlocuiască toate ctitoriei sale - Biblioteca Publică
faptele dobândite cu o nouă serie „V.A. Urechia”.
de ipoteze, riguros înșiruite și
deduse cu o logică atât de strânsă BIBLIOGRAFIE
că aproape ajunge la realitate, M. J. Madden, Bigmore, E. C.; Wyman, C. W. H. A Bibliography of
matematician la Versailles, ne-a dezvăluit existența Printing : With Notes and Illustrations. Delawere London:
unui nou atelier topografic, trimițând la primii The British Literary Oak Knoll Press, 2001, pp. 5-12.
ani de artă divină, adică fondat odată cu dispersia Catalogue d’un collection importante d’incunables
atelierelor Mayence din 1462”4. d’impression gothiques du XVI-e siècle et des livres anciens
John Patrick Auguste Madden a propus crearea, et manuscrits et imprimés dans tous les genres componant
la Bibliotheque de feu M. J.-A.-P. Madden. Paris : Labitte,
în cadrul Bibliotecii de la Versailles, a unui cabinet
Ém. Paul et Cie, 1890.
bibliografic care urma să reunească importante Laura Karp Lugo. L’ex-libris d’artiste. În: Image de
lucrări dedicate studiului incunabulelor și istoriei l’artiste, sous la direction d’Eric Darragon et Bernard
tiparului, dar această inițiativă nu s-a concretizat. Titier, Territoires contemporaine, nov. série - 4 – mis
La un an după moartea sa, între 14-22 aprilie en ligne le 3 avril 2012. Disponibil la: http://tristan.u-
1890, valoroasa sa Bibliotecă s-a vândut prin bourgogne.fr/CGC/publications/image_artiste/Laura_
licitație publică la Versailles. Incunabule din Karp_Lugo.html.
colecția bibliofilului John Patrick Auguste Madden Owners of Incunabula (MEI). Disponibil la: https://
se regăsesc astăzi în colecțiile unor biblioteci sau data.cerl.org/owners/_search?lang=it. Data consultării:
instituții franceze : Biblioteca istorică a orașului Paris; 2018/10/16
Biblioteca municipală din Lyon; Institutul catolic din
Paris, Școala națională superioară de belle-arte. Note
Vânzarea colecțiilor lui J.P.A. Madden s-a 1. Laura Karp Lugo. L’ex-libris d’artiste. În: Image de
desfășurat la domiciliul său din strada Saint- l’artiste, sous la direction d’Eric Darragon et Bernard
Louis nr. 8, sub conducerea funcționarului Albert Titier, Territoires contemporaine, nov. série - 4 – mis
en ligne le 3 avril 2012. Disponibil la: http://tristan.u-
Pecquerie din Versailles și a librarului expert Émile
bourgogne.fr/CGC/publications/image_artiste/Laura_
Paul din Paris. Karp_Lugo.html.
Catalogul de licitație publicat de Labitte, Ém. 2. Owners of Incunabula (MEI). Disponibil la: https://
Paul et Cie este structurat în șapte secțiuni : Teologie; data.cerl.org/owners/_search?lang=it Data consultării:
Jurisprudență; Științe și arte; Beletristică; Istorie; 2018/10/16
Operele domnului Madden și Incunabule și conține 3. Bigmore, E. C.; Wyman, C. W. H. A Bibliography of
până la poziția 1283 cărți vechi și rare din colecție, Printing : With Notes and Illustrations. Delawere London:
iar sub numărul unic 1284 a fost înregistrat un lot The British Literary Oak Knoll Press, 2001, pp. 5-12.
de 10.000 de volume „de bons ouvrages dans tous 4. Catalogue d’un collection importante d’incunables
les genres”5. d’impression gothiques du XVI-e siècle et des livres anciens
În cadrul secțiunii Incunabule am regăsit cele et manuscrits et imprimés dans tous les genres componant
două ce se păstrează astăzi în colecțiile noastre: la la Bibliotheque de feu M. J.-A.-P. Madden. Paris: Labitte,
poziția 10736 tratatul Crescentiis, Petrus de. Ruralia Ém. Paul et Cie, 1890, p. 5.
5. Ibidem, p. 208.
commoda. - Louvain : Johann von Paderborn, 1474,
6. Ibidem, p. 159.
având la note mențiunea : „Notes à l’encre” (Note în 7. Ibidem, p. 198.
cerneală), iar la poziția 12387 lucrarea lui Johannes
8
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Accesul deschis la publicații


Particularități în Biblioteca Universității
„Dunărea de Jos” din Galați

M ediul online
oferă o mo-
dalitate rapidă și ușoară
îmbogăți educația, va fi
împărtășită învățătura
celor bogați cu cei săraci
de accesare a informației, iar a celor săraci cu a
informația „la un click bogaților, se va face cât
distanță”. mai folositoare această
Modalitatea de comu- literatură și se vor pune
nicare a informațiilor în fundamentele pentru
acest mediu a generat unirea umanității într-o
o schimbare radicală conversație intelectuală
în modul de publicare, și o căutare a cunoașterii
Ana Maria Crăciun de căutare, regăsire și comune.” Daniela Costinescu
bibliotecar, Biblioteca accesare a informației În urma acestei bibliotecar, Biblioteca
Universității „Dunărea de Jos” științifice. Internetul inițiative, a fost Universității „Dunărea de Jos”
Galați Galați
a creat, astfel, o punte semnată Declarația de
peste care au migrat la Budapesta, conform
publicațiile științifice de la formatul tradițional la căreia accesul liber presupune ca publicația să fie
formatul digital. disponibilă, gratuit, pe Internet. Datorită unei alte
Comunitatea academică s-a adaptat rapid inițiative, de data aceasta în S.U.A., este vorba de
acestor noi tehnologii, publicând în mediul online Declarația de la Bethesda din iunie 2003, accesul
rezultatele cercetării științifice. Accesul deschis deschis presupune „eliminarea monopolului
permite vizualizarea textului integral al unei editurilor asupra publicării lucrărilor științifice”. În
publicații științifice, cu condiția utilizării ulterioare completarea definirii accesului deschis, menționăm
corecte a conținutului acesteia și a respectării și Declarația de la Berlin din octombrie 2003,
drepturilor patrimoniale de autor. conform căreia accesul deschis „trebuie să includă
Inițiativa a pornit din Budapesta în anul 2002, rezultatele cercetărilor științifice”.
conceptul de „acces deschis” fiind bine conturat în Ideea de a avea acces deschis a fost acceptată
frazele de început ale declarației: „O tradiție veche de comunitatea academică din Universitatea
și o nouă tehnologie converg pentru a face posibil „Dunărea de Jos”, aceasta find interesată de crearea
un bun public fără precedent. Vechea tradiție este unui depozit digital instituțional, care să încludă
reprezentată de disponibilitatea oamenilor de știință producția științifică a cadrelor didactice și a
și a cercetătorilor de a publica fructele cercetărilor cercetătorilor universității.
lor în reviste științifice fără plată din spiritul de Biblioteca și Direcția de informatizare a
investigație și al cunoașterii. Noua tehnologie este universității au implementat și dezvoltat Depozitul
Internetul. Bunul public pe care-l fac posibil este digital instituțional ARTHRA, începând cu anul
distribuția electronică la scară globală a literaturii 2009. Acesta are ca scop principal crearea și
revistelor evaluate colegial cu access liber deplin gestionarea unui sistem electronic de prezervare și
și nerestricționat la aceasta tuturor oamenilor de gestionare, pe termen lung, a producției științifice
știință, cercetătorilor, profesorilor, studenților și din universitate. Cercetătorii sunt interesați să
a altor minți curioase. Eliminarea barierelor de publice în acces deschis, unul din avantaje fiind
acces la această literatură va accelera cercetarea, va acela al creșterii vizibilității științifice a autorului.

9
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
Textul integral al lucrării este însoțit de metadate reflectând organizarea administrativă a universității,
care permit căutarea și regăsirea cu ușurință a diversitatea tipologiei documentelor și cronologia
informației. acestora.
Un subiect îndelung discutat a fost problema În prezent, colecțiile de publicații cuprind 3751
drepturilor patrimoniale de autor și anume de lucrări, dintre care la 3168 de documente poate
dreptul publicării online. Pentru acele lucrări, fi vizualizat textul integral, 85% din conținutul
ale căror drepturi patrimoniale aparțin autorului depozitului digital fiind cu acces deschis.
și nu universității, s-a creat un contract prin care Pentru bibliotecari, crearea acestui depozit digital
autorul își dă acordul asupra modului în care va fi instituțional a reprezentat o provocare și, în același
indexată și publicată lucrarea în depozitul digital timp, o modalitate de perfecționare continuă.
instituțional, în acces deschis sau restricționat.
Există situații în care autorul dorește protejarea Bibliografie
unor idei brevetabile, din lucrare, și atunci se poate
include o perioadă de embargo asupra accesului ‡ Creative Commons: https://ro.wikipedia.
deschis la acea lucrare, toate aceste precizări org/wiki/Creative_Commons
fiind incluse în contractul
încheiat cu autorul.
Arhivarea și publicarea
online, în depozitul digital
instituțional, respectă
regimul juridic actual:
Legea nr. 135/2007 privind
arhivarea documentelor în
format electronic, Legea
8/ 1996, privind drepturile
de autor și drepturile
conexe și alte directive
europene. Pentru lucrările
nepublicate, anterior in-
cluderii în depozitul
digital instituțional, pot fi
folosite licențele Creative
Commons, care permit autorilor să își rezerve unele ‡ Cristea, Flrorica; Crăciun, Ana-Maria,
drepturi patrimoniale asupra lucrării respective și Crearea unui depozit de documente digitale
să stabilească modul în care acea lucrare poate fi instituțional la Universitatea „Dunărea de Jos” din
utilizată de alte persoane. Galați. Partea 2: structură, acces la colectii, regăsirea
Pentru început, au fost incluse în colecțiile informației. În: „Axis Libri: revistă de cultură”, an
depozitului digital instituțional documentele VII, nr. 23, iunie 2014, nr. 22, p. 11-12;
„născute digital”, anume: articole din revistele ‡ Declarația de la Budapesta – Budapest Open
științifice ale universității; rezumatele tezelor de Access Initiative. [Accesat la 18.09.2018]. Disponibil
doctorat; tezele de doctorat; articole, ghiduri, online la: http://www.acces-deschis.ro/declaratii-
tutoriale și bibliografii realizate de bibliotecari; cărți pozitii-oficiale/declaratii/96-declaratia-de-la-
pentru care s-a obținut acordul de publicare în acces budapesta-budapest-open-access-initiative
deschis de la cadrele didactice din universitate. ‡ Directiva 2004/48/CE privind punerea în
Ulterior vor fi digitizate și incluse în colecții și aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală
publicații mai vechi, tipărite, pentru care nu exist㠇 http s : / / s m l i br ar y s u mph . wordpre s s .
varianta electronică a textului integral, întregind com/2013/12/03/acces-deschis/
colecțiile de documente publicate de cadrele ‡ Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și
didactice și cercetătorii universității. drepturile conexe.
Depozitul digital instituțional ARTHRA este
organizat în comunități, subcomunități și colecții,
10
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
%,%/,2˨%5(9,$5

Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”


în Centenarul Marii Uniri

la
C entenarul este un
recurs la memorie,
rememorarea faptelor
Dorim ca, prin modul în care abordăm tema
proiectului „Centenarul prin ochii tinerei generaţii”, să-i
determinăm pe tineri să participe activ, să-și manifeste
înaintașilor și o cuvenită creativitatea, să le trezim sentimente de mândrie și
reverență față de jertfele lor prețuire față de istoria patriei, eroii naţiunii, steagul
de pe câmpurile de luptă ale României, imnul de stat, faţă de valorile tradiționale în
Marelui Război, din temnițele general.
austro-ungare și ulterior Un alt punct important al proiectului în derulare este
din perioada comunistă. valorizarea cunoștințelor tuturor participanților, dar și
Generația Marii Uniri și-a achiziția de noi competențe de exprimare, cultivarea
Cătălina Șoltuz avut idealul său național și a talentului, dezvoltarea spiritului de lucru în echipă,
responsabil, Filiala nr. 2 știut să-l împlinească, mulți promovarea unei societăți democratice bazată pe
„Paul Păltănea”
români făcând jertfa supremă, drepturile omului și a egalității de șanse.
iar astăzi, Centenarul trebuie să fie, trebuie să însemne, Urmărim ca tinerilor și copiilor să le fie arătată
un moment de reflecție profundă a societății românești, adevărata semnificație a Marii Uniri, care nu trebuie să
care să împletească fericit o sumarizare a progreselor fie limitată doar la un lucru care s-a întâmplat pe hartă,
realizate de România în cei 100 de ani scurși de la Marea ci trebuie privită mai ales din punct de vedere spiritual
Unire cu nevoia de a privi spre viitor și a proiecta, de ce și moral, deoarece nimic nu a fost întâmplător și la voia
nu, următorii 100 de ani. sorții. În spatele acestui eveniment au fost sute de ani de
Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” - Bibliotecă Municipală luptă pentru emancipare și afirmare națională, memorii
omagiază și cinstește Centenarul Marii Unirii prin și adresări împăraților și mai marilor Europei, ani
derularea unui maraton de activităţi dedicate copiilor sacrificați din viața marilor români pentru patrie, pentru
și adolescenţilor, reunite sub umbrela unui proiect unicul ideal și pentru mișcări naționale ce au avut un rol
interactiv de istorie, intitulat „Centenarul prin ochii important pentru Marea Unire din 1918, de la Albă Iulia.
tinerei generaţii”, pentru ca aceștia să înţeleagă mai bine Centenarul înseamnă principii, credințe și valori.
Primul Război Mondial și Marea Unire de la 1918, un Căci România s-a construit pe valori, principii și mai
episod care a schimbat destinul României. ales pe credință. Marea Unire este o cunună a istoriei
Proiectul își propune, în condițiile crizei profunde de naţionale. A strâns românii într-o singură graniţă, creând
identitate națională, să sensibilizeze tânăra generaţie față o ţară ce va juca un rol important în politica europeană
de istoria națională și, îndeosebi, față de istoria locală. interbelică. Iar tânăra generaţie trebuie să cunoască
Activităţile propuse sunt orientate spre partea practică, aceste valori, aceste fapte, pentru ca și ei, la rândul lor, să
interactivă, istorică, artistică, cu implicarea directă poată duce mai departe năzuințele acestui neam.
a elevilor și a cadrelor didactice din școlile și liceele Această mare aniversare este un moment unic în viața
partenere și au la la bază preocuparea bibliotecarilor și fiecărui român, un eveniment irepetabil. Anul acesta este
a cadrelor didactice, atât în procesul educativ formal o șansă rară de a ne arăta nouă, în primul rând poporului
cât și în cel non-formal, de a reaminti și perpetua român, că într-adevăr merităm a ne numi români și că
valorile primordiale ale românilor ca neam pe teritoriul ne merităm strămoșii, aceste plaiuri și să arătăm că jertfa
României și ca cetățeni ai spațiului global. și tenacitatea temerarilor Unirii nu a fost degeaba.
Considerăm, de asemenea, o oportunitate faptul că De aceea, considerăm că marcarea Centenarului
filiala poate oferi elevilor, cadrelor didactice și întregii în cadrul Filialei nr. 2 „Paul Păltănea” - Bibliotecă
comunităţi locale, acces la multiple informații legate de Municipală, alături și împreună cu tânăra generaţie,
istoria poporului român, de implicațiile evenimentului este o oportunitate remarcabilă să putem acorda istoriei
de la 1918 pentru perioadele următoare și pentru viitor. naționale locul cuvenit între valorile pe care ar trebui să
În același timp, participanții vor putea să înțeleagă le aibă un popor, o revalorificare a tezaurelor locale și
semnificația identităţii naţionale pentru statul român naţionale, izvoare de înțelepciune și adevăr, de sens și
și pentru fiecare dintre noi, ca membri ai unei societăți identitate națională și locală.
democratice.
11
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI

Salonul Literar „Axis Libri”


Stagiunea de toamnă 2018

S âmbătă, 6 octombrie
2018, la sediul central
al Bibliotecii Județene „V.A.
aducere-aminte, la ceasul despărțirii, pentru că, așa
cum mărturisește autoarea: „Cu sufletu-n peniță
ning/ Precum luminile-n Olimp/ Și-n inimă de vers mă
Urechia” Galați, Sala „Mihai sting... /Poemu-i punte peste timp”. La aceste lansări
Eminescu”, a debutat au fost prezenți cunoscuți și prieteni ai celor două
stagiunea de toamnă - Doamne, care au salutat și apreciat apariția acestor
iarnă a Salonului Literar volume. Seara s-a încheiat cu oferirea diplomelor de
„Axis Libri”, în cadrul excelenţă de către Zanfir Ilie, Directorul Bibliotecii
evenimentului „Noaptea în și cu mult așteptata ședinţă de autografe.
Bibliotecă la Galați”. Cea de-a doua seară de salon literar din această
Silvia Matei
șef serviciu, Săli de lectură, Într-un cadru de stagiune (11 octombrie), i-a avut ca invitați pe doi
Biblioteca „V.A. Urechia” toamnă autentic, au fost cunoscuți scriitori și jurnaliști: George Arion și Ion
lansate volumele Nicoletei Manea. Așa cum foarte frumos afirma în cuvântul
Crînganu, profesor de limba română, lector univ. său Katia Nanu, ea însăși jurnalist și scriitor cu vastă
dr. în cadrul Universității Dunărea de Jos din activitate pe meleagurile dunărene, „și jurnaliștii
Galați: „Dimitrie Cantemir: Ieroglifele salvării”, nasc scriitori”, cei doi protagoniști ai serii fiind
„Fantasticul românesc: Deconstrucție și seducție” cunoscuți atât pentru bogata activitate jurnalistică,
și „O retorică a eșecului: Încercare de circumscriere cât și pentru numărul mare de volume de proză
a fantasticului” și volumul de poezii „Punte peste publicate. În această seară, George Arion a venit la
timp”, autor Georgeta Muscă-Oană, scriitoare deja Galați cu trei dintre ultimele sale romane polițiste:
cunoscută în peisajul cultural gălățean. Așa cum Maestrul fricii, Insula cărților și Însoțitorul lui Iisus,
ne-am obișnuit, în deschiderea serii, Zanfir Ilie, toate apărute la editura bucureșteană Crime Scene
directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, a făcut o scurtă Press. Și pentru că ne aflăm pe tărâmul mirific al
descriere biobibliografică a celor două autoare. cărților, am remarcat caracterizarea sugestivă pe
După un scurt preambul, susținut de moderatorul care criticul Alex. Ștefănescu i-o face lui George
Teodor Parapiru, bibliotecarii-cronicari din Arion în prefața romanului „Insula cărților”:
această ediție, Anca Stan, Dorina Bălan, Andrei „George Arion nu este nici un boem, și nici un pater
Parapiru și Adrian George Secară au prezentat familias. Este cu totul și cu totul altceva. Abia acum,
recenziile cărților lansate. Așa după cum a reieșit la bătrânețe, am avut parcă o revelație. El este un om
și din recenziile colegilor noștri, cărțile Nicoletei al bibliotecii, născut din spuma lecturilor și jucând
Crînganu sunt concentrate în principal pe studii simultan trei roluri: de cititor, de personaj și de autor.
ample și bine documentate asupra fantasticului în Numai Don Quijote al lui Cervantes, Peter Kien al
literatură, autoarea subliniind în paginile sale că: lui Canetti și Borges însuși au mai mizat atât de mult
„textul fantastic este, în esență, expresia despărțirii pe cărți.”
de două utopii: cea mitică, în care sacrul este expresia Pe de altă parte, „Raftul cu prieteni” al lui Ion
ordinii cosmice în centrul căreia stă, și cea rațională, Manea, apărut anul acesta la editura Axis libri, este
în care omul este expresia aceleiași ordini, pentru în primul rînd un volum de suflet, care adună în
care explorează spațial și intelectual”. paginile sale cronicile literare, scrise de-a lungul
„Punte peste timp” este volumul scriitoarei anilor, pentru cărți apărute în principal în spațiul
Georgeta Muscă-Oană, care se constituie într-o cultural gălățean. Se regăsesc în paginile acestei cărți
antologie de poezie, un cumul al poemelor din cele autori recenzați, precum: Zanfir Ilie, Katia Nanu,
șapte volume ale sale, așezate invers cronologic, sub Viorel Dinescu, Ghiță Nazare, Dan Plăeșu, Victor
forma unor capitole, care se vor a rămâne drept Cilincă, a.g. secară, Cătălin Negoiță și mulți, mulți

12
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI
alții, considerați de autor în primul rând prieteni, plină desfășurare, iar cea mai puternică armă este cea
și apoi scriitori. Și pentru că întâlnirile din cadrul cu care se modifică clima. Din această cauză, lumea
Salonului literar Axis Libri, sunt în primul rând, din ziua de astăzi este lovită de furtuni puternice,
întâlniri între prieteni, o parte dintre aceștia au și cutremure majore, tsunami și alte evenimente care
fost prezenți în sală la această lansare. Momentul pot aduce moartea.”
umoristic susținut de epigramiștii Vasile Manole și „Agenda secretă”, cea de-a doua carte lansată
Teodor Buhăescu a încheiat seara într-o atmosferă în această seară, la Galați, pornește de la pasiunea
plăcută și relaxantă. pe care autorul și-o mărturisește în prefață, „spre
În ediția din 18 octombrie, l-am avut ca studiul fenomenului OZN si al ipoteticelor ființe
invitat pe generalul în rezervă Emi Străinu, extraterestre”, dezvăluindu-ne implicarea marilor
fost politician, autorul a numeroase cărți de șefi de stat ai marilor puteri în „Dosarul OZN
specialitate în radiolocație. Ca membru fondator al și Extratereștri”, începând cu Truman, Stalin,
Asociației pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Churchill, Hitler și până la Ronald Reagan, George
Neidentificate (ASFAN), a publicat numeroase cărți, Bush, Vladimir Putin, Barack Obama sau Donald
articole și studii în domeniul cercetării spațiului Trump. Cartea conține, de asemenea, materiale
aerian prin intermediul metodelor radiolocației, documentate despre ceea ce știa și Nicolae
armelor geofizice, climatologice, fenomenului Ceaușescu despre extratereștri și cum a acționat
OZN și a participat la realizarea unui mare număr acesta, ghidat de evenimente OZN.
de emisiuni televizate, fiind și scriitor de literatură Cele două cărți au fost recenzate de colegii noștri
științifico-fantastică. bibliotecari Andreea Iorga și Spiridon Dafinoiu.
În „Războiul meteorologic”, apărut într-o a 2-a Seara, învăluită în mister, fenomene paranormale
ediție, în 2018, la editura Prestige, autorul, general și acțiuni secrete, a stârnit în toți cei aflați în publicul
dr. Emil Străinu, descrie pe larg consecințele unui din sala devenită neîncăpătoare, numeroase
război meteorologic, cu care facem cunoștință controverse și incertitudini.
Ediția din 25 octombrie a avut ca invitați 3
autori gălățeni și ultimele lor apariții editoriale,
astfel: Gabriel Gherbăluță ne-a prezentat volumul
de versuri „Sonete II ale luminii”, apărut în 2018 la
editura Minela, Aida Zaharia cu volumul „Fără uși,
fără ferestre”, apărut în condiții grafice excelente
la editura StudiS și romanul SF, „Prea mulți zei
pentru un deșert”, autoare
Doina Roman. În
formatul deja cunoscut
al salonului literar,
Zanfir Ilie, directorul
Bibliotecii ”V.A. Urechia”,
încă din prefață: „Un general a făcut o scurtă descriere
din conducerea NATO, Fabio biobibliografică a celor trei
Mini, a făcut declarația anului, autori, iar moderatorul
avertizând că omenirea se află Teodor Parapiru, după un
într-un război mondial climatic preambul de prezentare a
de câțiva ani. În condițiile în operelor lansate, a invitat
care cei mai mulți oameni se așteptau ca următorul bibliotecarii recenzori din această ediție, Daniela
război mondial să aibă la bază armele convenționale, Mitrofan, Titela Trif, Denisa Albescu și Adrian
se pare că cele mai importante guverne ale lumii au George Secară să ne introducă în tainele cărților
aprins deja un altfel de conflict. Acest război este lansate. Scriitoarea Doina Roman și romanul
unul nou, care are la bază armele chimice concepute său sunt sugestiv caracterizaţi de Cosmin Perța,
pentru modificarea climei. Generalul NATO Mini a pe coperta a IV-a a cărții: „Doina Roman este un
oferit un interviu șocant unei televiziuni italiene și exemplu clar de autor român care reușește să spargă
susţine că cel de-al Treilea Război Mondial este în granițele dintre literaturi. După ce trilogia ei Pragul

13
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI
e pe cale să fie tradusă în Australia, Noua Zeelandă volume în arealul cultural gălățean a fost salutată de
și Cuba, Doina Roman vine cu un roman nou, de prietenii și colegii de breaslă ai celor trei scriitori,
neratat pentru fanii Science-Fiction și Fantasy. care au fost prezenți în sala Mihai Eminescu într-
Inteligent, bine ritmat, deloc previzibil, scris într-un un număr atât de mare, încât aceasta a devenit
stil care deja poate fi identificat cu numele autoarei, neîncăpătoare. Seara s-a încheiat cu obișnuita
„Prea mulți zei pentru un deșert” este o carte care, sunt ședinţă de autografe.
convins, va influența istoria S.F. și F. românească”. În săptămâna dedicată Zilelor Bibliotecii „V.A.
Poeziile Aidei Zaharia, din volumul „Fără uși, Urechia”, la sărbătorirea celor 129 de ani de la
fără ferestre”, sunt în general poezii de dragoste, înființare, ediția de joi 8 noiembrie, i-a avut ca
structurate în două capitole, iar notele critice de invitați pe scriitorii Livia Ciupercă, Carmen Tănase și
la finalul cărții sunt semnate de poetul Gabriel Sebastian Golomoz, toți trei născuți pe meleagurile
Gherbăluță și scriitorul Petre Rău. În aceeași noastre dunărene. Și dacă Carmen Tănase și Sebastian
atmosferă destinsă, de ritm și poezie, a fost lansată Golomoz ne-au adus spre lectură două volume de
și revista scriitorilor tecuceni, „Colț de rai literar”, versuri „Culorile speranței sunt iubirea”, apărută la
coordonată de scriitoarea Aida Zaharia. Seara s-a editura InfoRapArt și respectiv „Buze-n templul
încheiat cu reprizele umoristice ale epigramiștilor dimineții”, Editura Princeps Multimedia (2018),
Vasile Manole și Teodor Buhăescu. scriitoarea Livia Ciupercă, cunoscută deja de publicul
Luna noiembrie (1 noiembrie) a debutat cu o nouă fidel al salonului literar pentru monografiile dedicate
ediție de salon literar, în care i-am avut ca invitați pe locurilor și personalităților gălățene, ne-a adus de
scriitorii gălățeni deja consacrați, Katia Nanu, Vasile această dată două noi apariții editoriale: „Berești
Manole și Năstase Marin. Katia Nanu ne aduce de Covurlui: Minipopas în Țara de Jos a Moldovei”,
spre lecturare volumul de proze scurte „Cine a golit editura StudIS și „Alexandru Lascarov-Moldovanu:
Prutul de pește”, apărut la editura Axis libri și despre Dialoguri ziditoare de suflet”, editura Doxologia,
care autoarea afirmă: „Cartea este despre lucrurile ambele apărute în 2018. Și dacă monografia dedicată
mărunte, adeseori considerate neimportante, pe lângă lui Alexandru Lascarov-Moldovanu se vrea a fi o
care trecem, dar care fac parte din viaţa noastră, cu continuare a celei apărute în 2013, la aceeași editură
frumuseţea și urâţenia lor. Despre lucrurile pe care Doxologia, monografia dedicată localității Berești,
avem impresia că nu le putem face breakingnews, dar aflată în partea de nord a județului Galați, își propune
pot fi făcute breakingnews, așa cum poate să devină o să ne aducă în atenție numele unor personalități
știre faptul că cineva a golit Prutul de pește. Nu l-a golit care s-au născut sau au activat în Berești, mai puțin
nimeni, sunt doi pescari care își dau cu presupusul, atât sau deloc cunoscute, subliniind printre altele că
și nimic mai mult. Mie mi se pare că trăim într-o lume pe monumentul închinat eroilor jertfiți în primul
a monotoniei, a lucrurilor mărunte care ne sufocă, Război Mondial se găsesc numele a 100 de eroi, fii ai
a falselor știri cărora le dăm importanţă”. Cartea localității, care au murit pentru Țară.
scriitorului Marin Năstase este o autentică monografie Așa cum suntem obișnuiți, autorii invitați
a satului românesc, în care sunt prezentate tradiții și ai serii au fost prezentați prin scurte descrieri
obiceiuri transmise din strămoși și preluate de copii, bio-bibliografice de către Zanfir Ilie, directorul
o adevărată zestre care „ne conturează unicitatea ca Bibliotecii „V.A. Urechia”, după care a fost dat startul
popor și ne asigură eternitatea cultural-spirituală”, așa recenziilor prezentate de cronicarii-bibliotecari
cum afirma în recenzia sa prof. Mariana Parapiru. Elena Ciobanu, Violeta Opaiț, Dorina Bălan și Otilia
În ceea ce privește volumul umoristic al scriitorului Pricopi. În desfășurătorul programului, autorii
Vasile Manole, „Epigramei, cu toată dragostea”, acesta au fost invitați să vorbească auditoriului despre
a apărut la editura Pax Aura Mundi în 2018 și este o creațiile lor artistice, seara încheindu-se cu reprizele
voluminoasă culegere de epigrame, însumând numai umoristice ale epigramiștilor fideli participanți la
puțin de 836 de catrene, orânduite în 18 capitole, care salon, cu acordarea diplomelor de excelență celor
dezvăluie implicit și sursele sale de inspirație. trei autori și obișnuita sesiune de autografe.
Așa cum am fost deja obișnuiți, în deschiderea Și pentru că activitatea salonului literar va
serii, Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, continua pe parcursul lunilor noiembrie și
a făcut o scurtă descriere biobibliografică a celor decembrie, vă invităm, pe toţi cei care iubiți cultura
trei autori, iar recenziile lucrărilor lansate au fost și cartea, să participați la întâlnirile care au loc la
prezentate de bibliotecarii Larisa Cernat, Lucica bibliotecă, în fiecare zi de joi. Vă așteptăm!
Veliche și Adriana Tăbăcaru. Apariția acestor
14
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Fărcășanu, Ioan. Omul și societatea de... umor


Galați: InfoRapArt, 2018

S criitor cu un spirit
inteligent,
și ironic, cu un talent
acid
valoare chiar și atunci când este vorba de justiție:
„ - Cu furtul ceasului s-a lămurit,/ Completul
v-a găsit nevinovat!/ - V-am ascultat și-s foarte
ușor altfel structurat în mulțumit:/ Deci pot ca să păstrez ceasul furat...” sau
comparație cu ceilalți de politicieni: „Candidatul zise-n fine:/ - Dacă mă
epigramiști, Ioan Fărcășanu votați pe mine,/ Totul o să fie bine! / N-a precizat
vine în fața publicului cu pentru cine...” (Candidatul pentru Parlamentul
lucrarea Omul și societatea României).
de... umor, o creație lirică de Omniprezent la edițiile Salonului literar „Axis
factură umoristico-satirică, Libri”, real iubitor de carte și cultură, nu putea să
organizată tematic în șase nu surprindă și acest tip de eveniment cu umorul
Dorina Bălan capitole. Primele patru specific epigramistului de calitate, cu aluzii fine:
șef birou, Catalogarea înglobează catrene specifice „Se simte azi o lipsă de cultură/ Și în istorie, dar
colecțiilor. Control de genului, scrise de-a lungul și-n literatură,/ Deci se cuvine așadar/ Să-ncepem
autoritate,
Biblioteca „V.A. Urechia” mai multor ani, pentru a studiul c-un abecedar” (lui Victor Cilincă pentru
oferi cititorului, pe lângă cartea Abecedarul istoric gălățean).
încântarea spirituală, și prilejul de a recunoaște În penultimul capitol, așa cum îi șade bine unui
talentul autorului. om care știe să guste umorul, autorul ne aduce
Fin observator al locului și timpului în care la cunoștință o serie de aprecieri sub formă de
trăim, în primul capitol, omonim cu epigrame, dedicate de colegii săi,
titlul cărții, creatorul dă scrierilor cu prilejul apariției altor volume. Îl
sale concizie și finețe, umor și citez pe Ionel Jecu (cu ocazia lansării
noblețe, pentru că materialul din care volumului Contraste sub cupola
se inspiră este unul de actualitate: albastră): „Scrie epigrame fine/ Ca
societatea cu bunele și relele sale. și florile din glastră,/ Când lansează
Astfel, în La piață, ca la biserică, cartea, vine/ Îmbrăcat c-o haină-
spune: „Când te duci în piața mare/ albastră...”
Și vezi prețurile care/ Urcă tot mereu, Ultimul capitol reunește critica
năuce,/ Te închini și îți faci cruce.” literară sau de întâmpinare, primită
Epigramele trebuie citite cu de lucrările anterioare ale distinsului
toată atenţia și răbdarea pentru că umorist.
în interiorul lor se află esența. De Șerban Cioculescu afirma că:
exemplu, în capitolul al II-lea: Femeia „Epigrama este jocul în care
– steaua din constelația familiei, subiectul este tratat inteligența mustește ca șampania”. Integrate în
foarte subtil, având în vedere fragilitatea acestuia: istoria antologică a epigramei gălățene, creaţiile
„- Bărbate, înțelege, nu mai pot:/ Copii, servici, lirice ale lui Ioan Fărcășanu au o concizie stilistică
menaj; E prea de tot!/ Mă rog la Cel de Sus minte și o ţintă moralizatoare pe care autorul o urmărește
să-ți deie,/ Sunt și eu om” - Ba nu, tu ești femeie!...” până aproape de epuizare. Volumul de față este unul
(Neînțelegeri în familie) sau „- Dacă ne-om căsători,/ reconfortant, plin de note satirice, care satisface
Doi copii ți-oi dărui!/ - De unde știi, draga mea? - pretențiile oricărui tip de cititor, chiar și a celui lipsit
Sunt la mama! Ni-i dă ea!” (Planuri de viitor). de simțul umorului. Recomand cu plăcere cartea și
La Ioan Fărcășanu spiritul de observaţie este vă doresc mult spor la... râs!
puternic, ironizarea defectelor fiind bine pusă în
15
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Lavric, Sorin. Glasuri din bolgie


București: Ideea Europeană, 2018

A bsolvent al Facul-
tății de Medicină
generală din anul 1993 și
menținut spiritul viu și le-a dat puterea să meargă
mai departe, să depășească traumele dramatice pe
care le-au trăit și să transmită contemporanilor și
al Facultății de Filozofie urmașilor, pe calea scrisului, ororile pe care le-au
din 1996, Sorin Lavric pătimit. Iadul prin care au trecut victimele regimului
este autorul unor scrieri bolșevic în temnițele comuniste este în mică parte
religioase (Cartea de redat în memorialistica detenției. Nu există cuvinte
Crăciun), politice sau suficiente care să reflecte corect întreaga suferință
filosofice (Ontologia lui a celor care au traversat de-a lungul existenței lor
Noica, Noica și mișcarea acea perioadă sumbră în care au îndurat un proces
legionară). Ultima apariție complex de pierdere a stimei de sine, de abrutizare,
Violeta Moraru editorială a acestuia, de anulare a oricăror valori morale, fiind conduși pe
șef serviciu, Dezvoltarea, volumul „Glasuri din cele mai joase trepte existențiale cu putință.
evidența și prelucrarea
colecțiilor, bolgie”, a fost publicată la „Mărturiile din închisorile comuniste au ceva
Biblioteca „V.A. Urechia” București, Editura Ideea cu neputință de transmis prin cuvinte, întrucât
Europeană, în anul 2018, zvârcolirea din care s-au ivit ține de o rupere
în Colecția Istoria mentalităților. irațională prin care un om trece doar în situații
Fără a avea intenția unei analize exhaustive, limită. Și acel ceva pe care niciun cuvânt nu-l poate
scriitorul Sorin Lavric își propune prinde e chiar spiritul” afirmă autorul
în lucrarea de față să ofere o imagine în Cuvântul-înainte.
de ansamblu asupra memorialisticii Valeriu Gafencu, Alexandru
detenției comuniste, aducând în Mironescu,Valeriu Anania, Vasile
atenția cititorului un număr de Motrescu, Dimitrie Bejan, Ion
41 de cronici în care zugrăvește Valjan, Paul Miron, Nicolae Stroescu-
personalitățile unora dintre cei ce Șovarna, Mihai Buracu, Florin
au avut neșansa de a trăi ororile Constantin Pavlovici, Elena Spijavcas
la care i-au expus torționarii din sunt numai câteva dintre numele celor
penitenciarele și lagărele regimului care au împărtășit, prin intermediul
comunist. slovelor, chinurile copleșitoare pe
Persoanele evocate de Sorin Lavric care au avut neșansa să le trăiască
în acest volum au avut parte de un în perioada detenției și nu numai.
destin crud, fiind supuse, în perioada Pornind de la lucrările lor sau ale
detenției, unei torturi permanente, celor în care sunt evocați, autorul, în
care avea ca scop dezumanizarea volumul Glasuri din bolgie, „uimește
totală a individului și distrugerea prin capacitatea de a scormoni
completă a personalității acestuia. Perioada în subconștientul amorțit”, oferind cititorului o
petrecută în închisorile comuniste și suferința trăită adevărată lecție de istorie.
în timpul regimului bolșevic le-a marcat iremediabil În Addenda, este redată varianta transcrisă
existența, lăsând răni adânci în sufletele tinere, și redactată a emisiunii „Credință și cultură azi”,
retezând idealuri și visuri pe care orice individ le difuzată pe 17 iulie 2017 la Trinitas TV, dedicată
are la început de drum. Poate că numai credința uneia dintre cele mai luminoase figuri ale culturii
în Dumnezeu, inteligența sclipitoare și speranța că române, Mircea Vulcănescu, emisiune care l-a avut
toate suferințele vor lua sfârșit la un moment dat le-a ca invitat pe scriitorul Sorin Lavric.
16
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Bahna, Mioara. Paradigme poetice actuale


București: Detectiv literar, 2018

D emersul literar
al criticului
Mioara Bahna, început
a expune clar ideile, recomandă spre lectură cărți de
certă valoare literară.
Lirica românească actuală este foarte eterogenă,
din anul 2013, continuat dar prin rolul asumat de „traducătoare” a limbajului
în 2017, este întregit, iată, poetic, dna Mioara Bahna, în volumul de față, ne
în 2018, prin volumul de ajută să înțelegem mai bine rondelul lui Ștefan
față, Paradigme poetice Alexandru- Sașa, poezia reflexivă scrisă de Adrian
actuale, care reprezintă Alui Gheorghe, limbajul colocvial din poezia lui
o ediție „revăzută și mult George G. Asztalos, Sulina dezvăluită liric de
adăugită” a volumului gălățeanca Angela Baciu, poezia lui Laurențiu
Addenda la o aventură Belizan, poeziile-confesiune ale ui Dumitru
Catrina Căluian a lecturii: Poezie română Brăneanu, versul majuscul scris cu minuscule de
bibliotecar, Biblioteca contemporană, publicat Aurel M. Buricea, bilanțul liric al Mariei Calciu,
„V.A. Urechia” în 2017 la aceeași editură curcubeul de sentimente al îndrăgostitului Firiță
bucureșteană, Detectiv Carp, trăirile cu adevăruri generale exprimate
literar. Intuiția, abilitatea, talentul interpretativ și în poezie de F.M. Ciocea, lumea reconfigurată
un larg orizont cultural sunt atuurile scriitoarei de Vasile Ioan Ciutacu, poezia profundă scrisă de
Mioara Bahna, care dau valoare și calitate cărților ieșeanul Daniel Corbu, lumea văzută ca teatru de
domniei sale. În cele 417 pagini ale volumului, Calistrat Costin, sentimente și trăiri transpuse în
autoarea decodifică cu măiestria unui critic literar sonete de Sorin Cotlarciuc, poezia cu „aer” proaspăt
serios, textele celor nouăzeci și unu de titluri a poetei Angi Melania Cristea, poezia lucidului
de cărți de poezie, din care două titluri sunt de observator al realității, Virgil Diaconu, viziunile
antologii, și aduce în fața unui public avizat nume asupra poeziei propuse de Florin Dochia, orbul pe
ale liricii române contemporane, care aparțin unui mare, calitățile particulare ale stilului abordat de
eșantion relevant din peisajul literar românesc și au, Rodian Drăgoi și, abia am ajuns la al douăzecilea
în viziunea autoarei, statutul de poeți recunoscuţi, poet, însă cronicile literare continuă pentru încă
întrucât sunt „poeți dăruiți cu talent, cu știință treizeci și nouă, după care, autoarea ne este ghid
adevărată de carte, autori ai unor creații valoroase”. literar în deslușirea propriului lan existențial al
Preocupată de scrisul românesc actual și în gălățeanului A.G. Secară, urmat de ceilalți 17 poeți.
special de poeții care „au talentul și, în cazuri Criticul literar Mioara Bahna nu și-a dorit o
extrem de rare, geniul de a transmite, prin îmbinări statistică a autorilor, ci una a creațiilor lirice de valoare,
insolite de cuvinte, inefabilul”, autoarea triază cartea de față fiind un argument că poezia românească
valorile și „descifrează” starea poeziei actuale. autohtonă își regăsește treptat spiritul autentic atunci
Panorama critică a poeziei românești formată din când autorii pun pasiunea, talentul și fundamentul
optzeci și nouă de titluri și șaptezeci și șase de poeți cultural în operele lor. Paradigme poetice actuale
ordonați alfabetic se constituie într-un eficient este o carte scrisă de un om cu suflet mare, care
instrument de informare și înțelegere a discursului prin talent literar a știut să dea viață fiecărui volum
poetic pentru cititorii iubitori de poezie, oferindu- de poezie, aducând în atenția noastră nume poate
le, în același timp, o perspectivă mai largă asupra unele necunoscute și reușind să transmită plăcerea
literaturii contemporane și informații legate de de a citi și îndemnul la lectură tuturor potențialilor
procesul de creație, înlesnindu-le posibilitatea de a cititori. Cu siguranță, scriitoarea Mioara Bahna mai
intra în culisele vieții și fenomenului literar. Cu alte are multe de spus în această călătorie a lecturii pe
cuvinte, autoarea, prin talentul său literar de a simți care și-a asumat-o și în care noi, gălățenii, îi dorim să
calitatea și relevanța unui text și prin capacitatea de ajungă la a o mia una carte citită și analizată.
17
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI E I RA E

Marinarii
&LQHVăLPDLvQĠHOHDJă
6DXFDPvQWUHFXWFXJOXPD
6DXSOLPEDWRYLDĠăQWUHDJă
ùLYRUSHQVLHDFXPD

-RFXOFHUHULLúLDORIHUWHL
&XPGHSLQGHGHRIHUWă
2IHPHLHPăULWDWă
&kQGLQWHQĠLDHFHUWă
Vasile Manole
epigramist 6DUPDLPăULWDRGDWă

Îngrijorare Încornoratul suspicios


7RĠLDFHLFHQIUXQWăOXPHD 3ULQRUDúFkQGHLVHSOLPEă
ùLWRWLURVHVFPLMORDFH 'RDUDWkWOHDPDLUăPDV
(LQXYRUúLDVWDLFXOPHD 6ăRWUDJăHOGHOLPEă
3DFHDVăRODVHQSDFH &kQGvOGXFHHDGHQDV

1 Decembrie 2018 Unui meloman precoce


&HQWHQDUXOQHVXUSULQGH 0HUJDGHVODRSHUHWă
7RĠLXQLĠLvQWURGLVSXWă &ăFLSRYHúWLOHFXFkQWHF
&ăURPkQXOD]LSUHWLQGH 8QGHPX]LFDLYHGHWă
8QLWDWHVXWăQVXWă /HDVFXOWDPODPDPDQSkQWHF

Vinul Cotnar &kQGDGHYăUXOHvQYLQ


(XVXQWGHYLĠăQRELOăVăúWLĠL &kQGVHWHDOXLGHDGHYăU
0ăULD6DùWHIDQPăRQRUD ,DGDWvQ¿QHXQPRWLY
ùLDPkQGRLHUDPFKLDUIHULFLĠL 'HDOFăXWDGHD¿UDSăU
ÌQWLKQDFUDPHLFkQGPăVDYXUD $úDDMXQVHHOEHĠLY

8QXLSURIHVRUGHPDWHPDWLFă 6RDFUDODGHDQLúLQRUD
5H]ROYăRULFHSUREOHPă 6XWDFkQGDvPSOLQLW
6WăSkQLQGDúDGHELQH ,DPIăFXWWRWFHDGRULW
0XOWSUHDFXQRVFXWDVFKHPă &KLDUúLSHVWHDúWHSWăUL
Ä6HUH]ROYăGHODVLQH´ ,DPVXÀDWvQOXPkQăUL

8QXLDPDWRUGHRSHUă La Festivalul de la Cannes


7XPHUJLODRSHUăFDPGHV 3HFHOHEUD5LYLHUă
'HúLQFXOWXUăFDPVăUDF $PUăPDVIăU¶GHXQEDQ
3UREDELODLXQLQWHUHV 3HQWUXPLQHRSUHPLHUă
1XSRĠLVăGRUPLGHFkWvQIUDF &DPĠLQXWRQWUXQÄ&DQQHV&DQQHV´

18
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI E I RA E

Domnului Gheorghe Marcu la cărțile:


„Prădători sentimentali” și „Revoluția anunțată”
PRĂDĂTORI SENTIMENTALI
Vezi fără menajamente
Cum se fură sentimente
Sunt, deși par naturali
Prădători sentimentali.

CÂND E REVOLUȚIE
Ionel Jecu
epigramist Când vii de la crâșmă beat
Și în casă ai intrat
Iar soața-i înfuriată
Doamnei Dora Alina Romanescu la cartea Revoluția-i anunțată.
„Emigrantele”
EMIGRANTELE Domnului Valeriu Valegvi autorul cărții Arcă-n
De-aș fi tânăr aș lua vremi de mătase
Una dintre emigrante ARCA
Și-mpreună am pleca De mult, la vremi de nevoie
Undeva în Rio Grande. Arcă a avut și Noe.
Valegvi ne intră-n case
Mie la lansarea romanului „Nostalgii...” Pe-o Arcă-n vremi de mătase
REFERITOR LA NOSTALGIE
Nu cred că e ceva tragic HAIDEȚI SĂ STĂM LA TACLALE
Când bătrân ajungi nostalgic.
Tragic e dacă ai fumuri Haideți să stăm la taclale
Și bătrân ajungi pe drumuri. De când eram pușlamale
Și ne strângeam toți în vale
Doamnei Angela Burtea la volumul „Ochiul Alergând printre canale.
Sufletului”
OCHIUL S-au dus vremuri epocale,
Percepe tot ce cuprinde, Azi discutăm de spitale
Însă de suflet depinde: De junghiuri intercostale
Dacă acesta-i duios Și de ceaiuri naturale.
Și ochiul vede frumos.
De ne mai vedem în cale,
SUFLETUL Vorbim de dureri de șale,
Sufletul nu stă deoparte, Ce mai e prin mahalale
El intră și stă în carte. Și de știrile locale.
Nu se dă de-acolo dus
Că-i de autoare pus. Dacă mai ciocnim pocale
La întâlniri amicale,
Doamnei Maria Cogălniceanu, autoarea cărții Cântăm cântece de jale
„Unduirea Timpului” Și de buzunare goale.
TIMPUL
De nu ai prea multe-n casă Zilele ne par egale,
Și nici ce pune pe masă Pe stradă mergem agale,
Iar banul des îți lipsește Cum avem doar vești banale,
Simți că timpul unduiește. Haideți să stăm la taclale.

19
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
*$/(5,$'($57Ĉ

Mariana Tomozei Cocoș


Patru decenii de muzeografie

D eschisă în Sala „Ioan „Noduri și Semne”, „Univers des Arts”, „Axis Libri”,
Simion Mărculescu” „Buletinul Fundației V.A. Urechia”, „Viața liberă”, a
a Muzeului de Artă Vizuală, editat albumele de artă „Nicolae Spirescu” (1996,
expoziția „Mariana Tomozei 2008)), „Valori patrimoniale” (1994), „Ioan Simion
Cocoș - patru decenii de Mărculescu” (2002, în colaborare cu Gh. Andreescu),
muzeografie” cuprinde două „Muzeul de Artă Vizuală Galați, pictură și grafică”
categorii de exponate. Prima (2003), a colaborat la elaborarea dicționarului „Un
categorie este formată din secol de sculptură românească” (Editura Meta,
panouri documentare care București, 2001). De asemenea, s-a implicat în
conțin imagini din activitatea conceperea și organizarea unor expoziții și manifestări
Corneliu Stoica de muzeograf, critic și istoric ale Muzeului de Artă Vizuală peste hotare, în Franța,
scriitor, critic de artă de artă a protagonistei, Ungaria, Austria, Finlanda, Portugalia, Cehia, Belgia,
însoțite de texte explicative, Italia; prezintă cu regularitate la vernisaje expozițiile
iar cea de-a doua include lucrări originale de pictură colective și individuale ale membrilor Filialei Galați
și grafică realizate de ea, majoritatea dintre ele fiind a U.A.P.R.
creații de dată recentă. Ambele categorii sunt la Ca pictor, a început să expună din anul 2003,
fel de importante, conturând un portret complex organizându-și o expoziție personală la Biblioteca „V.A.
al muzeografului, istoricului, criticului de artă și Urechia” și participând la mai multe expoziţii de grup
pictoriței Mariana Tomozei Cocoș, absolventă a din ţară și din străinătate (Brăila, Vaslui, București,
Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bacău, Chișinău, Balcic (Bulgaria), St. Gaudens
din București, Facultatea de Arte Plastice, Secția (Franța), Hovinkartano (Finlanda). A fost onorată cu
Istoria și Teoria Artei (1972), angajată mai multe distincţii: Diploma de onoare
a Muzeului de Artă Vizuală chiar de la a municipiului Călărași (2003); Medalia
terminarea studiilor superioare, membră Meritul Cultural, clasa I, categoria
a U.A.P.R., secția Critică (1996), expert C „Artele Plastice” (2004); Medalia
în arta românească, atestat de Ministerul Meritul Cultural, clasa I, categoria E
Culturii (2003), profesor de Istoria „Patrimoniul Cultural Naţional” (2004);
artei la Liceul „Dimitrie Cuclin” (1992 Diploma Profesor pentru performanţă
– 2010), la Colegiul Studium (1992 – (2006, 2008); Premiul pentru Pictură,
2003) și Seminarul Teologic „Sf. Apostol Bienala Artelor „Cezar Ivănescu”
Andrei” (2000 – 2015). (Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, 2009);
Parcurgând cele zece panouri Premiul „Nicolae Spirescu” al Centrului
documentare, întâlnim o selecție Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi (2012);
restrânsă cu imagini ale unor afișe Premiul Direcției Județene pentru
de expoziții și cataloage, aspecte de Cultură și Patrimoniu Național (2016);
la vernisaje, secvențe cu artista în Premiul de Excelență pentru critică de
compania unor personalități din țară Mariana Tomozei Cocoș artă al Filialei Galați a U.A.P.R. (2017).
și din străinătate etc. Bilanțul activității Lucrările de pictură și grafică
desfășurate în cei 44 de ani dedicați artei este prezentate în actuala expoziție, realizate în tehnica
impresionant. Mariana Tomozei Cocoș a organizat 80 uleiului și a pastelului, lasă să se vadă preocuparea
de expoziții colective și individuale, a redactat 55 de Marianei Tomozei Cocoș pentru abordarea peisajului
cataloage și pliante de artă, a participat cu comunicări în spațiul căruia se află monumente istorice de
științifice la 20 de simpozioane, desfășurate sub egida arhitectură, dar și interesul pentru cultivarea genului
Ministerului Culturii (la Galați, Oradea, Tulcea, portretului. În acest sens, artista se confesează în
Sinaia, Constanța, Iași, Suceava, Deva, Sibiu, Vaslui, prefața catalogului, intitulată „Geometrii trăite”:
București, Călărași, Bârlad), a publicat studii și „Am manifestat întotdeauna un interes pentru portret,
cronici plastice în „Revista Muzeelor”, „Porto-Franco”, pentru figura umană și această preferință există și
„Antares”, „Dominus”, „Dunărea de Jos”, „Cronica”, astăzi. De câțiva ani mă atrage însă fragmentul de
20
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
*$/(5,$'($57Ĉ
arhitectură, fragmentul lipsit de spectaculos, dar care albastru și verde închis. Este o imagine tonică, la fel
înseamnă materialitatea zidului, a pietrei sculptate, ca și cea din tabloul „În parcul vechiului muzeu”, cu
înseamnă totodată timp, istorie; și cum aceste obiecte nudul feminin din marmură al sculptorului Marcel
se găsesc în natură, simt nevoia să surprind în culoare Guguianu configurat în prim-plan.
dialogul firesc, tăcut, dar elocvent ce se creează între Portretele expuse reprezintă numai chipuri de
cele două componente”. copii. Atrasă precum altădată Nicolae Tonitza, Aurel
Ceea ce urmărește pictorița în aceste tablouri Băeșu, Octav Angheluță, Aurel Jiquidi, Tia Peltz,
este să aducă în fața iubitorului de artă edificii cu o Lucia Piso-Ladea ș.a. de lumea plină de candoare a
arhitectură deosebită, prezentate fragmentar și uneori copilăriei, Mariana Tomozei Cocoș se dovedește o
chiar integral, cărora trecerea timpului nu le-a știrbit bună cunoscătoare a psihologiei infantile, creând
cu nimic frumusețea și particularitățile stilistice. portrete de o sensibilitate aparte. Sunt realizate în
Ziduri, coloane, arcuri romanice și ogivale, cupole, ulei pe pânză, pastel, cărbune și sepia. Modelele i-au
frontoane, turnuri crenelate, trepte de granit, statui fost în special cei doi nepoți ai ei, Miruna și Dorian.
etc. populează lucrările sale, fiind figurate pe pânză sau Copiii sunt pictați sau desenați la vârste și în ipostaze
pe carton în compoziții bine structurate, echilibrate, și atitudini diferite. Se vede că pictorița s-a apropiat
având la bază un desen viguros, cu dragoste și căldură de ei, redându-le
ferm și o cromatică luminoasă, gingășia, puritatea vârstei, prospețimea
consistentă, expresivă, distribuită și frumusețea fizică. În conturarea
în tușe dinamice. Sunt obiective chipului lor, ea este preocupată
pe care pictorița le-a cunoscut îndeosebi de expresia figurii. Miruna și
în Franța, în Anglia și în Spania Dorian sunt prezentați atât singuri, cât
(„Jurnal de călătorie I și II”, „În și împreună. Sunt zâmbitori și privesc cu
sudul Franței”, „Abația Bonnefont”, pupilele dilatate la ceea ce li se întâmplă.
„Bisericuța din Proupiary”, Bucuria unei copilării fericite și lipsită
„Fereastră II”, „Cupole însorite”, de griji li se citește în priviri și în lumina
„Amintire din Bonnefont”, „Albul care iradiază din întreaga lor înfățișare.
coloanelor”, „Stânci la Marbella”) Manifestare menită să cinstească
sau existente în Galați („Fereastră activitatea de 44 de ani a Marianei
I”, inspirată de arhitectura arcadelor Tomozei Cocoș - muzeograf, istoric și
Mariana Cocoș, Miruna la
și ferestrelor de la Biserica Precista; critic de artă, artist plastic – expoziția
Malagouarde
„Cu ani în urmă”). Vegetația este (curator, pictorul Gheorghe Andreescu)
întâlnită într-o măsură mai mică în aceste peisaje, iar este un important act de cultură, care dă posibilitatea
atunci când totuși apare are mai mult un rol decorativ. publicului gălățean să o cunoască pe aceasta în toată
Excepție fac lucrările „Lan din Finlanda” și „Luminiș”, complexitatea personalității sale. Inițiativa Muzeului
ambele având o țesătură grafică și coloristică de Artă Vizuală este lăudabilă, instituția conștientizând
ingenioasă. Adesea, aceste peisaje sunt însuflețite de faptul că știe, cum subliniază managerul dr. Dan
prezența gingașă a unei făpturi feminine, care are Basarab Nanu, „să respecte valoarea nu numai «in
aerul turistului dornic să imortalizeze momentul memoriam», ci și atunci când acest lucru este posibil
într-o fotografie („Amintire din Bonnefont”, „Jurnal în discuția directă cu muzeograful, criticul de artă,
de călătorie – Toulouse”, „La umbra vechilor ziduri”). artistul”. Altfel spus, când cel omagiat se află în viață.
Interesul manifestat de artistă pentru obiectul cu
valoare istorică, descoperit în urma unor săpături
arheologice, este materializat în „Inscripții în timp” (o
pisanie care a stat mulți ani în curtea Bisericii Precista,
iar acum este expusă în Muzeul Istoriei, Culturii și
Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos) și „Piatră
romanică”, tablouri care răspândesc parfumul unor
vechi civilizații și epoci de înflorire culturală.
Participarea, în 2010, la Tabăra de creație de
la Balcic, localitate care în perioada interbelică a
constituit o adevărată școală a picturii românești,
i-a prilejuit pictoriței realizarea mai multor tablouri,
dintre care în această expoziție a prezentat o frumoasă
și plină de mister „Înserare la Balcic”, un peisaj cu o
desfășurare spațială amplă, pictat pe o dominantă de Mariana Cocoș, Amintire din Bonnefort

21
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
*$/(5,$'($57Ĉ

Mariana Tomozei Cocoș


Patru decenii de muzeografie

S fătuită încă
perioada studiilor la
Liceul de Artă din Galați de
din tipărite, de studiile și articolele apărute în reviste de
specialitate și cultură („Revista Muzeelor”, „Antares”, „Axis
libri”, „Porto Franco”, „Dunărea de Jos” etc...) și numeroase
profesorul Mihai Dăscălescu cronici plastice semnate de-a lungul anilor în cotidianul
- el însuși pictor și gravor „Viața liberă”. A avut, de asemenea, importante colaborări
însemnat - Mariana Tomozei la Radio România Cultural, la emisiuni de artă plastică.
Cocoș alege să urmeze secția Alături de Dan Basarab Nanu, managerul instituției, a
de Istoria și Teoria Artei a avut un rol important în promovarea artei românești peste
Institutului de Arte Plastice hotare, prin participarea la organizarea unor manifestări,
„Nicolae Grigorescu” din ca expoziția muzeului de la Grand Palais Paris - 2006, prin
București, ca un mod firesc colaborarea la suita de expoziții „Culorile Avangardei”
de a-și desăvârși drumul (organizator Erwin Kessler), dar și la manifestări ale unor
cunoașterii și pasiunii pentru talentați artiști români în Franța, Italia (Veneția, Roma),
Gheorghe Andreescu artă în general și în mod Austria, etc... Aceste manifestări au prilejuit publicului -
muzeograf, artist plastic special pentru arta franceză. artiști și oficialități - cunoașterea unor importante valori
Sprijinită intelectual și moral românești.
de familie, personalitatea Marianei Tomozei Cocoș se A aderat de timpuriu la necesitatea unor schimbări
definește relativ devreme, avantajată și de un context de profunde în „standardele” culturii, la integrarea experienței
factori favorabili și neașteptați pentru perioada anilor și valorii unor artiști sau grupări artistice în structura ce
᾿70. Răspunderea acestei maturizări o poartă contactul definea „noua societate artistică”. Critica de specialitate și
cu literatura franceză și universală, cu cartea de artă, cu exegeții obiectivi și-au exprimat convingerea că muzeul din
informația ce străpungea zidul celor două lumi. Puținele știri Galați - prin munca de cercetare profundă, prin asumarea
de specialitate, contactul politic la nivel mondial, accesul unor teme majore în programul de studiu, prin metodele
către manifestări expoziționale internaționale (vezi drept moderne, dar și prin cele tradiționale, prin refuzul de a se
referință Bienala de Artă, din 1972, de la Veneția) au fost supune ritualului politic - a contribuit la noile clasificări și
pentru noi toți o speranță, o deschidere spre normalitate. poziționări în ierarhia artistică.
Venind la Muzeul de Artă Contemporană Românească Preferând în studiile sale analiza plastică, evitând
din Galați, muzeu condus atunci de regretatul scriitor tentația excesului verbal gratuit, Mariana Tomozei Cocoș
Nicolae Itu, Mariana Tomozei Cocoș s-a integrat combină noțiuni tehnice specifice limbajului plastic, cu
colectivului, contribuind alături de Maria Magdalena asociații de multe ori metaforice sau filozofice, consfințind
Crișan, Natalia Huțanu, Iuliana Turcu, și - mai târziu - astfel un mod de exprimare a ideilor cât mai sugestiv, cât
Gheorghe Andreescu, la concepția structurii unei expoziții mai aproape de intențiile și sensurile obiectului de artă
de bază cu un puternic conținut informațional, sugestiv și vizat.
reprezentativ pentru viața plastică a țării. Această minunată Cunoscută ca un remarcabil specialist în arta
echipă de specialiști - prin realizările în planul cercetării contemporană românească, Mariana Tomozei Cocoș a
fundamentale, cu argumentații solide bazate pe fructuoase căutat să-și exprime cu claritate ideile ce au adus reale
vizite în atelierele de lucru, în expozițiile și saloanele servicii muzeului, consolidându-i prestigiul.
naționale, în taberele de creație - a reușit să confere instituției Desigur, în cele peste patru decenii de activitate
statutul de muzeu unic de artă contemporană românească, neîntreruptă, cele notate mai sus nu sunt decât fragmentele
statut recunoscut încă din anii ᾽70. unei cariere concretizate în multiple forme: cercetare
Mariana Tomozei Cocoș a urmărit cu maximă seriozitate și documentare, organizare de expoziții, expertizare
evoluția ideilor artistice și a artiștilor reprezentativi pentru și autentificare, evaluare și evidență, ore de pedagogie
acea perioadă. Prospectarea și descoperirea tinerelor valori, muzeală.
îmbogățirea patrimoniului muzeal cu lucrări ale creatorilor Această diversă și complexă lume nu o cunoaște în toate
interbelici, inițiatori și continuatori în școala românească, substraturile ei decât cea care în expoziția de la Muzeul
a constituit acea latură a activității sale care a adus un de Artă Vizuală se explică în modul specific existenței
real și serios serviciu muzeului, punând astfel în circuitul sale, cu decență și profesionalism, dar și cu o interesantă
expozițional lucrări de o inestimabilă valoare artistică. latură creativă, autoarea unor impresionante imagini din
În cei 44 de ani dedicați artei contemporane românești, natură sau de portrete, realizate în tehnica picturii în ulei, a
organizează peste 80 de expoziții, participă cu lucrări pastelului sau a desenului.
de cercetare (privind patrimoniul muzeului, tendințe și Este un moment de adevăr inspirat din imagini
personalități ale artei românești, manifestări de pedagogie prezente sau din amintiri ce întregește imaginea
muzeală) la 20 de simpozioane de nivel național organizate personalității muzeografului și criticului de artă Mariana
de Ministerul Culturii; în același timp are și o bogată Tomozei Cocoș.
activitate publicistică reprezentată de cele 55 de cataloage

22
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
LO ALIA

Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea


Eparhia Dunărei de Jos (III)

P rin Depeșa cu No. 57026


din 1864 Noiemvrie 30
zile, se comunică Episcopului
13. O păreche Trichele de argint poliite cu aur.
14. 6 pătnoji de postav roșu cu vulturi cusuți pe ele
căptușite cu seftian și umplute cu pâslă.
Melchisedec că sumele 15. Un Engolpiu cu finift cu închipuirea Dlui Cristosu
solicitate se vor pune în discuţie pe ellu este cu lanțul lui de argint suflat cu aur.
spre aprobare Consiliului de 16. O Cruce de pept cu închipuirea Răstignirei
Miniștri. Să se întereseze cu cât Domnului pe finiftu.
s-ar închiria o casă în Ismail, iar 17. O pernă, fața de catife verde și cu patru ciucuri de
pentru odăjdii să întocmească fir pe la colțuri, umplută cu lână, mărimea ei 21/2 palme
o listă cu cele trebuitoare și quadrate.
să o trimită Ministerului spre 18. 6 Stihare de adamasca de lână pentru anagnoști,
Drd pr. Neculai aprobare.1 căptușite cu chitaica și scriturile de lână, fie care pareche
Sava Episcopul Melchisedec de deosebite colore și lungime potrivite cu vrâsta de băeți
întocmește o listă cu veșmintele dela 16-10 anni.
arhierești trebuitoare solemnității de deschidere a 19. Un Tasu de bacfonu cu forma ovală, cu ibricul lui
Episcopiei Dunărei de Jos, astfel: pentru spălarea Archiereului.
„Lista de veșminte și alte Arhialicale trebuitore la 20. Un discu de argint în greutate de 150 dramuri.
noua Episcopie a Dunărei de Jos. 21. Un potiraș de argint poliit în lăuntru cu aur, în
1. O Mitră de sipu albu cu patru finituri cu greutate de 75 dramuri.
închipuirea celor 4 Evangheliști, împodobită cu 22. Un covor bunu pentru servicii la solemnități în
cusăturile și ornamentele obicinuite, și cu cruce deasupra lungime de 16 coți și lățime de 2 pentru așternut de la
împodobită cu pietre. Măsura pentru lărgimea Mitrei se pristolu până la midjlocul Bisericei.
alăturează aici. 23. Un covor mic de lungime de 31/2 coți și lățime
2. O Mantie de aclasu colorea vișiniâ închisă, cu 4 de 21/2 coți de așezat în midjlocul Bisericei la capătul
table cusute pe catife vișiniâ, două la pept și două la pole, covorului celui lungu când servește Archiereulu.
cu 2 clopoței de argint la aceste de jos; cu 6 rânduri de B. Veșmintele aretate mai sus sunt destinate pentru
șireturi de fir bunu; captușită cu mătăsărie. solemnități: se înțelege dela sine că trebuie să fie alt rând
3. Un Omofor mare de sipu albu cu șireturi late de pentru serviciile întâmplătore în zilele ordinare, precum
fir împrejuru, cu crucile lui cusute; căptușit cu aclasu și cu și alu treilea pentru țerimoniile funebre și postul mare,
cepreguri pe la capite. anume:
4. Un Omofor mic de aceași materia cu șireturi de fir, Pentru serviciile din zilele ordinare:
căptușitu cu mătăserie și cu cepreguri de fir la capite. 1. O Mitră de catife duplă vișinie închise cu 4 serafimi
5. Un sacos de stofă căptușit cu germesit sau cutnie cusuți și cu care ornamente de cusuturi și cu cruce de
cu șireturile de fir și cu 12 clopoței de argint, cu cheutorile argint suflată cu aur și împodobită cu petre.”2
lor chiusticuri de mătase. 2. „2 Omoforă, unul mare, unul micu, de aclasu
6. O nebiderniță de sipu albu, cusută cu chipulu colore albastra, cu crucele, șăreturile și săceacurile de fir
Învierei Domnului, cu ciucuri de fir la colțuri și cu o galban.
ghirlandă de fir împregiur. 3. Un sacos de adamasca de matase duplu colore
7. O pareche rucavițe cusute cu flori de fir pe catife câmpulu albu și florile albastre sireturi de matase, 12
vișinie, cu cheutorile de argint și cu gaitanuri de mătase. clopoței de argint chiustecurile trebuitore și căptușit cu
8. Un poesu (cingătore) cusut cu fir pe catife vișinie, micaton bunu.
căptușit cu piele și cu paftale de argint. 4. Epitrahil de aceeaș materie ca și sacosu, căptușit cu
9. Un stiharu de stofiță de mătase; căptușitu cu ghirmesit și cu sireturile trebuitore.
micaton bun colore cenușie. 5. O nebiderniță de catife, cusută cu flori și cu ciucuri
10. Un epitrahil de aceeș stofă ca și sacosu de la No. de fir pe la colțuri etc.
5, cu șireturi de fir, și săcecurile de la pole – de asemine, 6. Stiharii de adamască de matase căptușitu cu
căptușit cu mătăserie. chitaică și cu șiretu de matase pe la pole.
11. O cârjă de argint cu marca Țărrei la partea de sus 7. O pareche rucavițe de stofa cu șireturi de fir și cu
și suflată cu aur. găitane de matase.
12. O polă la cârjă, de catife vișinie cusute pe ea 8. Un poiasu de adamască cu cheutori la spate.
insigniile Episcopiei și inițialile E D J (Episcopia Dunărei 9. Un covor ordinar în mărimea cellui de la N 22.
de Jos). 10. Un covor mic ordinar de mărimea cellui arătat la N 23.

23
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
LO ALIA
Pentru serviciile funebre și postulu mare: 11. 4 Perdele de adamasca cu necesariile lor.
1. Un sacos, un Epitrahilu, doue omofore, unul mare, c) În odăile servitorilor:
unulu mic, o păreche rucavițe, o nebiderniță, un Poiasu, 1. 4 paturi de scânduri.
tote de catife negră duplă, cu sireturile, ceprezuri și ciucuri 2. 4 mindire umplute cu pae.
de fir albu, și căptușite cu micaton bunu, colore cenușie. 3. 12 perini de parete umplute cu pae și îmbrăcate
La sacos de asemine 12 clopoței de argint ca la sacosurile cu pistra.
de mai sus. 4. 4 macaturi de pistra pentru aceste 4 paturi.
2. Un stihari de de adamască de matase negră cu 5. O masă de bradu quadrată și boită.
flori, căptușit cu micaton și cu siret pe la pole. 6. 4 scaune ordinare boite.”4
B.1. Mitrile, cârja, trichelile, engolpion, crucea, disculu Ministerului Justiției, Cultelor și Instrucțiunei Publice,
cu potirașul – tote să aibă tocurile lor cu încuietori pentru trimite Casieriei din Iași o adresă cu nr. 59654, care
buna conservare. conținea următoarele:
B.2. Epitrahilele să fia lungime de 2 coți, 3 rupi și un „Pe temeiul rezoluției Dlui Ministru însemnată pe
grefu. Sacosele în lungime de 2 coți fără un grefu. Sticarele adresa No. 5 a presf. Locot. de Episcop a Dunărei de Jos
în lungime de 2 coți și jumatate. Iară lungimea cotului înregistrată sub No. 74908: cu onoare vă rog să bine voiți
socotită dupre măsura alăturată aici sub litera B (măsură a trimite de urgență cu alăturatele adrese cătră locot. de
care lipsește). Semnează olograf Arhiereul Melchisedec.”3 Mitropolit al Moldovei și Sucevei și păr. Mitropolit al
Urmează o listă cu mobilieru solicitat pentru dotarea Ungro-Vlahiei, de fiecare, pe sumă de douăzeci și doi
încăperilor sediului administrativ al Episcopiei Dunărein galbeni unul, diurna Arhiereilor ce va trimite la Ismail
de Jos de la Ismail, astfel: pentru deschiderea acelei Episcopii și instalarea presf.
„Mobile locot. de Episcop al acei Eparhii; Tot odată veți triimite
I. La Cancelaria Direcției: acestui din urmă din respective al bugetului un mandat
1. Portretul Măriei Sale Domnului. cătră casieria de Fălciu pe suma de zece mii lei, pentru
2. Un Biurou pentru Directore. punerea în lucrare a facerei unor veșminte Arhierești
3. Un Biurou mai mic pentru ajutătoriu. trebuitoare acestei Episcopii, asemine veți libera și Dlui
4. Doue mese pentru copiști. D. Ghidionescu Șeful Div. Clerului însărcinat a instala pe
5. Doue Dulapuri pentru archiva. părint. locot. de Episcop suma de douăzeci și doi galbeni
6. Doue peceți, una pentru ceră, cu insigniile din respective al bugetului, jiurnal pentru cheltuielile
Episcopale pe ea, și alta de pus cu cernela, cu icona necesarie cu mergire și întoarcirea dela Ismail.”5
hramului Episcopiei pe ea. De asemenea se trimite o adresă de înștiințare pentru
7. Patru sfeșnice de alamă. participarea la solemnitatea de deschidere a Episcopiei
8. Doue jilțuri îmbrăcate cu piele, pentru 2 Biurouri Dunărei de Jos și Dlui D. Ghidionescu, însărcinat să
și 2 scaune îmbrăcate cu piele, pentru copiști. citească în fața publicului mesajul Ministerului.
9. Patru scaune pentru întâmplători trebuinți în După conformare și trimiterea listelor cu obiectele
cancelarie. de care avea nevoie la instalare în noua episcopie a
10. Patru parechi de calamari cu nasipernițile lor. Dunării de Jos, Ministerul trimite Adresa 59656 din
II. a) În încăperile Episcopale al Salonului de primire: 1864 Decemvrie 17 zile, către Prefectura Vaslui, prin care
1. Portretulu Măriei selle Domnului. solicită prefectului să meargă la desfiinţata Mănăstire
2. Doue Canapele pe teluri și îmbrăcate cu adamasca. Florești, să aleagă lucrurile cele mai bune și să le trimită la
3. 24 scaune pe teliu la feliu cu canapelile. Ismail pentru noua înfiinţata episcopie a Dunărei de Jos.6
4. 4 jilțuri pe teliu la feliu cu canapelile.
5. O masă mare rotundă de mahonu. Note:
6. Șese perdele de adamască cu necesariile lor. 1. Idem.
7. Un sfeșnicariu de ulm lustruit. 2. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul Cultelor
8. 4 sfeșnice de bronzu. și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru înfiinţarea
9. 2 scuipători. Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei Dunărei de Jos,
b) Doue odăi: pag. 78.
1. Doue paturi de scânduri. 3. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul Cultelor
2. Doue mindire umplute cu pae. și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru înfiinţarea
3. Șese perne de parete umplute cu pae și îmbrăcate Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei Dunărei de Jos,
cu adamasca. pag. 93.
4. O salte umplută cu 10 oca lână spălată și îmbrăcată 4. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul Cultelor
cu adamasca. și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru înfiinţarea
5. Doue Macaturi pentru paturi de aceeși materie Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei Dunărei de Jos,
cași pernile. pag. 79.
6. 12 scaune pe teluri și îmbrăcate cu adamasca. 5. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul Cultelor
7. Doue mese de frasin quadrate și lustruite. și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru înfiinţarea
8. Doue scuipători. Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei Dunărei de Jos,
9. Un scrin de frasin lustruit. pag. 81.
10. Doue sfeșnice. 6. Idem. (Va urma)
24
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
LO ALIA

Cuvânt introductiv
la un volum de istorie a culturilor arhaice (II)

M otto: „Un fenomen,


o faptă, o operă ce
nu poartă pecetea complexă
Dacă brăduţul sau creanga de brad, ornament care
apare frecvent pe obiecte de ceramică dacică, apare uneori
și pe unele levicere și covoare din lână ţesute și în secolul
a unui stil, pot să fie orice, ele al XIX-lea într-o frecvenţă semnificativă și o asemănare
sunt lipsite însă de condiţia categorică, trebuie să rămânem chiar întru totul indiferenţi
esenţială a istoricităţii” de teamă ca să nu fim acuzaţi cumva de protocromism?
(Lucian Blaga, Fiinţa Un motiv decorativ care apare frecvent pe vasele
istorică, Ed. Dacia, Cluj- de ceramică dacică după aproximativ două mii de ani
Napoca, 1977, p. 136) pe ţesăturile de lână din sud-estul Moldovei, nu trebuie
să ne întrebăm când și cum s-a făcut transferul de pe
De la strămoșii noștri geto- ceramica dacică pe ţesături, dacă nu cumva acest brăduţ a
Eugen Holban daci ne-au parvenit multe înfrumuseţat cândva și ţesăturile de lână din interioarele
etnolog valori arheologice, valori dacilor? Și, de asemenea, credem că ar fi cazul să ne mai
care ne ajută să reconstituim întrebăm dacă nu cumva și alte motive decorative care
într-o oarecare măsură o parte dintre preocupările lor apar pe levicerele și covoarele din Matca, Corod, Gohor,
meșteșugărești și artistice. Rămân însă foarte multe Ţepu, Cavadinești și alte câteva răzășii din acest colţ de
semne de întrebare, semne referitoare atât la obiceiurile, ţară au poposit mai întâi și pe ţesăturile strămoșilor noștri?
cât și la limba vorbită, la mitologie, precum și la modul S-ar putea ca sobrietatea excesivă manifestată
în care își organizau locuinţa și, mai ales, cu ce? Desigur, prin decorul și aspectul de ansamblu al olăriei să fi
atât arheologii, cât și istoricii vor mai găsi probabil încă fost atenuată în mod fericit și necesar de prezenţa
multe elemente ce vor ajuta la îmbogăţirea imaginii pe ornamenticii și a cromaticii ţesăturilor. Dacă materialul,
care o avem acum despre cultura strămoșilor noștri, dar tehnica confecţionării și tehnologia finală a realizării
nu numai aceste două domenii sunt capabile să scoată ceramicii negre (cenușii), precum și tridimensionalitatea
la iveală noi dovezi. Etnografia, folcloristica precum și ei erau satisfăcute – sub aspect artistic – de monocromie,
lingvistica, prin mecanismul încă viu al existenţei lor, mai extinderea spre policromie nefiind neapărat necesară –
pot releva încă dovezi grăitoare. și nici solicitată, ori sugerată insistent de vreun element
Deși în mod sigur dacii nu au ignorat ţesutul, din cadrul procesului ca atare, tehnica ţesutului și mai
meșteșug apărut cam în vremea în care a apărut și olăritul, ales a aceluia cu fibra de origine animală oferea o cu totul
adică în epoca neolitică, iar materia primă folosită la altă perspectivă creaţiei. Lâna oilor în starea ei naturală
confecţionarea veșmintelor și a obiectelor necesare chiar n-a fost nici odată uniformă, decât în fermele moderne,
unei sumare amenajări a interioarelor locuibile, era specializate, ferme care urmăresc prin uniformitatea
desigur și fibra animală obţinută în mod special din lâna culorii lânii o anumită eficienţă economică. Lâna oilor
oilor. Din păcate, datorită perisabilităţii materiei prime din timpurile stră-strămoșilor noștri nu a fost niciodată
din care au fost confecţionate, nu s-au conservat nici un uniformă.
fel de obiecte care să ateste prezenţa ornamenticii și în Între albul și negrul lânii provenită de la oile unei
mod implicit a cromaticii. Practic, nu avem nici un reper turme oricât de mici, există o gamă apreciabilă de nuanţe
care să ateste arta ţesăturilor. Și, dacă nu s-au conservat oscilânde, fie spre griuri mai reci, fie spre griuri mai calde,
ţesături, datorită perisabilităţii materiei prime din care mai roșcate. Multe tonuri intermediare se formează și
au fost confecţionate, dar admitem – logic – faptul că ele prin combinarea nuanţelor închise cu cele deschise,
au existat totuși, nu trebuie să ne întrebăm oare cam cum mai ales atunci când nici măcar lâna aceleiași oi nu este
arătau? uniformă sub aspect cromatic. Amestecurile puteau fi mai
Admiţând că dacii sunt strămoșii noștri, nu trebuie să întâi combinaţii produse cu totul întâmplător, combinaţii
admitem oare că noi, ca urmașii lor, moștenim și ceva din rezultate din procesul normal de manipulare, începând de
spiritualitatea lor? la tunderea oilor și prelucrare a lânii – adică scărmănat,
Și dacă admitem că îi moștenim pe daci, unde în altă dărăcit și tors – urmând ca apoi, în timp, în urma unei
parte ar trebui să căutăm urmele acestei moșteniri, decât îndelungate experienţe să devină treptat chiar practici
în creaţia ţărănească. voite, practici dirijate, necesare și tradiţionale.

25
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
LO ALIA
După cum am menţionat și în prima parte a acestui desigur, la unii diletanţi dornici de afirmare cu orice preţ,
material, apărut în numărul precedent al revistei (nr. indivizi care au fost numiţi în posturi de cercetători pe
40 din septembrie 2018), în unele scoarţe – covoare – cine știe ce criterii, după ’89 încoace. Ne referim și la unii
ţărănești apar chiar combinaţii de fire diferit colorate care, specialiști atât din domeniul arheologiei și a istoriei, dar
prin răsucire formează un fir mai gros, fir care capătă o și a etnografiei care nu au reușit să pătrundă în tainele
tonalitate diferită de aceea a celor două fire componente, istoricităţii actului creator din spiritualitatea arhaică. De
privite fiecare separat. Folosit cu totul întâmplător la fapt, ei nu au reușit să descifreze în structura valorică a
început, apoi în mod intenţionat, acest procedeu tehnic obiectelor etnografice și a faptelor folclorice, prezenţa
a dus la obţinerea unor pete decorative și a unor vibraţii Timpului ca dimensiune fundamentală în determinarea
cromatice neașteptate, asemănătoare întrucâtva celor stilului, de fapt a valorii estetice a actului cultural.
din pictura realizată prin tehnica juxtapunerii. Aceasta Eronată este de asemenea și ipoteza importării cu orice
se poate vedea atât la pictura în ulei, precum și la cea în preţ a acestora din alte zone ale globului ori a imigrării
frescă, tonalităţi greu de obţinut prin alt procedeu. lor, odată cu grupurile de populaţii ce au trecut pe aici
Descoperirea acestor ingenioase procedee tehnice și s-au stabilit în acest spaţiu în timpul marilor vârtejuri
folosite în scopul obţinerii unor subtile efecte cromatice ale migratorilor. Valuri de migratori au trecut, desigur, pe
nu poate fi decât opera timpului. Și, importantă nu este teritoriul ţării noastre și poate mai mulţi decât în oricare
doar tehnica în sine, ci excepţionalele valori artistice care alt spaţiu geografie. Unii dintre migratori au mai și rămas
s-au creat prin aceste mijloace tehnice ignorate de obicei aici definitiv, amestecându-se mai mult sau mai puţin
de cercetătorii lipsiţi de o cultură plastică. cu populaţia autohtonă, pe care au influenţat-o probabil
Datele noi ce apar atât în domeniul etnografiei, parţial, și poate mai mult sub aspect biologic.
precum și al folcloristicii, converg spre un singur adevăr Și, mai ales, trebuie menţionat, neapărat, un anumit
ce așteaptă însă a fi prezentat în mod convingător. Ne mai fapt; migratorii nu au venit cu războiul de ţesut după
lipsesc poate unele elemente capabile să transforme acel ei și nici cu vreo experienţă deosebită în tehnica și
material etnografic, folcloric arheologic, arta ţesăturilor. Dacă mai apar totuși
etc., în bună parte descoperit deja, în unele influenţe – urme – susceptibile de
argumente incontestabile ale continuităţii contaminare, chiar și în straturile mai
culturale, argumente ignorate încă de profunde ale spiritualităţii noastre, acestea
logica noastră. se pot găsi mai mult în folclorul literar,
În afară de nuanţele pe care lâna literar-muzical și chiar în mitologie.
naturală i le punea la dispoziţie ţesătoarei Unele penetrări apar, desigur și în arta
fără a-i solicita vreun efort tehnic special ţesăturilor, dar ele sunt de dată mai recentă
de impregnare cu pigmenţi cromatici și, anume, de pe la sfârșitul secolului al
ai fibrei, mai existau și posibilităţile de XVIII-lea și, mai ales, din secolul al XIX-
colorare a lânii albe cu ajutorul pigmenţilor lea. Aceste influenţe au fost aduse de boieri,
extrași din plante. Nu suntem în posesia iar de la ei s-au extins apoi și în unele sate,
vreunor date certe care să ateste folosirea Covor Matca prin intermediul unor categorii sociale
acestor pigmenţi din vremuri antice, dar nici a unor dovezi minore sub aspect statistic. Este vorba de unele familii de
care să poată infirma ipoteza folosirii lor. Cercetarea ţărani mai bogaţi, precum și de cele ale unor comercianţi
creaţiei artistice a geto-dacilor, și dincolo de materialele sătești, înrudiţi – prin încumetrire – cu boierii. În felul
arheologice descoperite pare desigur o acţiune fantezistă, acesta a pătruns covorul cu nișe pentagonale, influenţat
mai ales dacă ignorăm ultimele descoperiri din domeniul de mihrabul islamic. Acest tip de covor, combinat în mod
etnografiei. Complexitatea artei noastre ţărănești, și, de fericit cu unele motive autohtone și în special cu motive
fapt, a spiritualităţii ţărănești în general, complexitate în antropomorfe, s-a ajuns la apariţia unor covoare de mare
care se vede foarte clar amploarea resurselor sale valorice, expresivitate și rafinament estetic. Ele nu au trecut însă
nu poate fi explicată însă altfel, decât și ca un fenomen niciodată dincolo de gospodăriile categoriilor sociale
de continuitate spirituală autohtonă ce s-a desfășurat în menţionate mai sus. Altele, tot din spaţiul islamic, au
milenii. Și, dacă încercăm să căutăm un reper cultural rămas însă într-un stadiu de neacceptare. Tot în această
în timp și neapărat în acest spaţiu – putem ignora oare perioadă a apărut și tehnica de ţesut „în cârcei”, tehnică
civilizaţia și cultura dacică? Cei care ar considera că prin care s-a încercat imitarea nodului oriental. Atât
ar fi posibilă structurarea unui sistem cultural atât de modelele respective, precum și tehnica au fost repede
bine consolidat, precum este cel al culturii ţărănești din abandonate, înainte ca ele să afecteze prea mult stratul
România, într-un timp relativ scurt, adică doar în câteva profund al spiritualităţii ţărănești.
secole, comit o gravă eroare. De aceea considerăm că este necesară o investigare
Înseamnă că ei nu au înţeles partea esenţială din insistentă pentru descoperirea tuturor urmelor, din toate
ceea ce înseamnă spiritualitate arhaică. Nu ne referim, timpurile, urme ce mai persistă încă în spaţiul de formare

26
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
LO ALIA
și locuire al românilor, dar nu ca fenomene izolate înscrise Primele informaţii culese pentru această perioadă
doar în epoca în care sunt datate, ci ca posibile părţi ale pledau în favoarea unei sobrietăţi excesive ce venea
unui flux cultural, ce s-a manifestat în timp îndelungat pe din timp și a ignorării posibilităţilor de lărgire a gamei
aceste meleaguri. cromatice. O aprofundare a cercetărilor de teren ne-a
Pe de altă parte, bogatul material etnografic și schimbat însă această primă impresie.
folcloric descoperit până în prezent, mai ales în Pornind de la policromia costumelor femeiești,
domeniul ornamenticii ţesăturilor de casă, ne relevă o realizată în mare parte din pigmenţi vegetali, costume la
existenţă culturală străveche. Enunţurile timide și dificil care îmbinarea culorilor demonstrează un gust sigur și o
demonstrate, referitoare la provenienţa lor dintr-un tezaur îndelungată experienţă în extragerea și fixarea pigmenţilor
autohton peren sunt încă privite cu oarecare suspiciune. vegetali, precum și în armonizarea lor. Pornind de la
Documentele istorice (deși puţine deocamdată), urmele acest prim reper, am aflat că într-o perioadă mai veche
arheologice (deși parţial lacunare), dar mai ales materialul se folosea aceeași complexă policromie – realizată prin
etnografic ne impun, totuși, un adevăr ce este și în consens utilizarea pigmenţilor vegetali. Alternanţa unor concepţii
cu logica. Și anume, continuitatea culturală. artistice impuse de un fel de modă, care se manifestă și în
Dorinţa rezolvării rapide și cu orice preţ a acestei creaţia ţărănească arhaică, nu îndepărtează totuși creaţia
teme, de fapt o directivă pripită, impusă de regimul de structurile sale specifice (un lucru de care mai trebuie
comunist, a determinat eșecul lamentabil și, bineînţeles să ţinem seama neapărat, în cazul în care intenţionăm să
compromiterea ei, iar ideea în sine este privită și în luăm în considerare exemplul de mai sus, este că aceasta
prezent cu multă suspiciune. Aceasta nu înseamnă însă că s-a produs în epoca modernă, epocă în care durata unei
tema continuităţii spirituale, în general și în special aceea astfel de mode este mult mai mică decât era în trecutul
a poporului român, trebuie respinsă neapărat din capul îndepărtat. Important este însă faptul că în ambele cazuri
locului. Și aceasta nu din motive neapărat patriotice, ci se demonstrează că experienţa și valoarea artistică a unui
din motive pe care însăși logica cercetării, obiectivitatea gen, acumulată în timp, este preluată de un altul, după
le solicită, le impune. ce acela 1-a abandonat și care-l poartă uneori veacuri și
Un prim argument care pledează în milenii, ca apoi s-o redea în totalitate sau parţial, genului
favoarea acestei ipoteze, argument pe care respectiv.
l-am mai comentat și în alte studii este valoarea În afară de tehnica confecţionării formei, trebuie să mai
excepţională a artei noastre populare, a folclorului amintim și cromatica impusă de olăria neagră (cenușie),
literar-muzical, a mitologiei... Analizate fie separat, fie în recunoscută în toate timpurile prin sobrietatea ei.
ansamblu, ele relevă esenţe stilistice de mare complexitate, Numărul cuvintelor cunoscute ce se bănuiește a
esenţe ce nu pot fi justificate – motivate – decât ca proveni din limba geto-dacilor este foarte redus. Din
rezultat al unui proces istoric de lungă durată și de mare acest motiv și cercetarea etimologiilor, întâmpină mari
profunzime. dificultăţi, deși este posibil ca printre cuvintele existente
Un alt argument strâns legat de primul este, după în vocabularul nostru, să se mai afle unele capabile să
cum am afirmat și mai sus, apariţia – persistenţa unor îmbogăţească acest fond.
elemente de cultură dacică în spiritualitatea ţărănească, Între cuvântul sâmbră, cu etimologie necunoscută,
cum ar fi, bunăoară și brăduţul geto-dacic în ornamentica frecvent folosit în trecut, în Moldova, Transilvania și Banat
covoarelor din secolul al XIX-lea. Despre acest motiv, și cuvântul sâmbure, inclus în fondul autohton, există o
precum și despre alte urme ale culturii dacice în cultura asemănare fonetică ușor sesizabilă, dar sensurile lor sunt
ţărănească vom comenta în alte episoade. atât de diferite, încât nu se poate discuta despre o înrudire.
În această tentativă plină de speranţă se înscriu și Cuvântul sâmbră este menţionat de toate dicţionarele
cercetările noastre, din care prezentăm câteva în acest noastre, cu sensul de tovărășie, asociere (în special la arat,
material. la pașterea vitelor etc.) a sâmbrălui (esc) verb reflexiv - a
Relatând un fapt etnografic oferit de cercetări se întovărăși, a face o sâmbră cu cineva.
proprii, efectuate în Valea Zagrei (jud. Bistriţa Năsăud1), În dicţionarul limbii române literare, editat de
considerăm că aducem un argument în favoarea acestei Academia RSR, ediţia 1957, se spune printre altele: „...
ipoteze. Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâni
Ţesăturile din lână de interior, din această zonă, au pentru văratul oilor”. Această însoţire sau întovărășire
avut într-o perioadă cuprinsă cam între a doua jumătate se numește prin părţile de sud ale Moldovei și prin
a secolului al XIX-lea și până la cel de-al Doilea Război Bucovina, sâmbră (Pamfile A.R. 46). Dicţionarele trimit
Mondial – ornamentica, în general, dar mai ales cromatica, de asemenea la maghiarul Cimbaro - care are același sens,
de o anumită sobrietate. Erau folosite mai mult tonurile de însoţire, „Facem un cimbaro”.
naturale închise-deschise ale lânii, iar ca ornamente În cartea Ţara Oașului (Cultura materială) Gh. Focșa
apăreau doar dungile de diferite lăţimi și punctele mari, spune că „Sâmbra oilor este o sărbătoare pastorală străveche
expresive. și complexă ce se desfășoară deodată cu deplasarea turmelor

27
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
LO ALIA
de vară, obicei cu semnificaţii multiple; economice, sociale, Aceleași transformări se produc și pe Valea Chinejei,
estetice, distractive, în care participă întreaga obște a vale paralelă cu prima. Aici, însă, la satul în care se produce
satului”. trecerea de la un sens la altul, apar ambele sensuri. Este
O cercetare minuţioasă efectuată în sudul Moldovei, a o excepţie. În rest, satele care au folosit sensul de timp
confirmat cele menţionate în dicţionare, dar numai parţial. optim, nu-l cunosc și pe cel de asociere.
În zona Vrancei asocierea se face de către crescătorii de Cercetări mult mai reduse ca intensitate – pe care
oi în vederea întocmirii stânii. În partea de sud-est, pe le considerăm doar niște sondaje – am efectuat și în
colinele Covurlui, sensul de întovărășire s-a găsit doar în judeţele Iași, Bacău, Botoșani, Suceava și Bistriţa-Năsăud
câteva sate. Asocierea se referă însă numai la animale de (Valea Zagrei), dar aici nu s-a relevat sensul de timp
tracţiune. Atunci când un gospodar nu are decât un cal optim. Judeţele amintite nu și-au epuizat însă sursele de
sau un bou, se „sâmbruiește” cu un altul, aflat în aceeași informare.
situaţie, adică are tot numai un cal sau numai un bou, sau Interesant, dar de altfel explicabil, este și faptul că
în cazul în care unul are ambele animale, dar împrumută sâmbra cu înţelesul de timp optim apare și în satele
plugul de la altcineva. din partea cealaltă a Prutului, până dincolo de Kahul.
În cea mai mare parte a satelor din zona Covurlui, Informaţiile au fost primite de la diverși săteni care au
cuvântul a fost folosit frecvent până acum aproximativ locuit acolo până la sfârșitul celui de al Doilea Război
30-40 de ani, în cu totul alt sens și anume de potriveală a Mondial. Nu putem face precizări referitoare la zona de
timpului optim semănării cerealelor. extindere a cuvântului în trecutul mai îndepărtat, dar
Timpul arăturilor și al însămânţărilor de primăvară considerăm că a fost mai mare decât în prezent. Absenţa
este împărţit aici în trei sâmbre: acestui sens în așezările din zonele montane, constatată
Sâmbra I-a, când se însămânţează floarea-soarelui și în urma sondajelor noastre, este explicabilă prin faptul că
mazărea; ocupaţia principală a sătenilor de aici nu a fost niciodată
Sâmbra a II-a, când se însămânţează orzul și ovăzul; agricultura.
Sâmbra a III-a, când se însămânţează dovlecii, S-ar putea ca prin această semnificaţie necunoscută
pepenii, porumbul. până acum, ce se referă la momentul cel mai potrivit pentru
„Sâmbra – spun ei – este așa... cum să spun, când semănatul seminţei, sâmbră să se apropie de cuvântul
trebuie să semănăm sămânţa. Porumbul trebuie semănat sâmbure, de fapt tot o sămânţă, însâmburire. S-ar putea ca
în sâmbra lui” (Vlădești, Galaţi). acest sens să nu fie prea departe nici de cel al sâmbrei din
„Sâmbra orzului, adică timpul lui. Dacă nu l-ai Oaș, cunoscut ca moment al organizării stânelor, a trecerii
însămânţat în sâmbra lui, nu e bun, n-ai făcut nimic” oilor la pășunat cu toate implicaţiile respective, și chiar al
(Vlădești, Galaţi). asocierilor în vederea efectuării muncilor agricole.
„Orice sămânţă se bagă – în pământ – la sâmbra ei”. Îndrăznim astfel să credem că prin dezvăluirea acestui
„Pe la Sf. Gheorghe oamenii spuneau: până aici a fost nou sens, cuvântul sâmbră se apropie mult mai mult de
sâmbra orzului, după aceea este sâmbra porumbului”. fondul de cuvinte geto-dacice.
„I-am nimerit sâmbra” (Puricani). Cercetată cu atenţie, zona etnografică Covurlui
„Am semănat astăzi, iar după o săptămână iar a dezvăluit multă cultură arhaică, care a dispărut.
semănăm, este altă sâmbră” (Lupești). De asemenea, credem că încă mai există, dar trebuie
„Porumbul trebuie semănat în sâmbra lui” (Brădești). descoperită.
„A venit sâmbra să dăm ovăzul”, „A venit sâmbra În ornamentică și în scenariile și recuzita unor
porumbului”. „Am prins o sâmbră bună la semănat”. obiceiuri, transpar asemănări evidente cu elemente din
„Când a venit o dată un bătrân și puneam cartofii în cultura strămoșilor noștri și chiar cu elemente din culturi
grădină a zis: dacă le-aţi fi nimerit (potrivit) sâmbra” mai vechi, afirmate pe aceste meleaguri.
(Lungești). Cuvântul sâmbră nu este adus aici de ciobani
„Sâmbră mai devreme, sâmbră mai târzie. Cea mai transhumanţi. În cazul în care ar fi fost adus, el ar fi păstrat
bună sâmbră este cea de mijloc” (Pleșa - Berești) tot sensul de tovărășie de asociere și în nici un caz în sens
Satele în care apare cuvântul sâmbra cu semnificaţia atât de îndepărtat.
de timp optim – cu unele excepţii – pe colinele Covurlui, Dacă etimonul sâmbră va fi integrat până la urmă în
extinzându-se până dincolo de Târgu Fălciu spre judeţul Iași. fondul de cuvinte geto-dacice rămâne în sarcina unor
În partea de vest, la poalele colinelor Tutovei, cercetări viitoare. Deosebit de importantă este însă
cuvântul a fost folosit sporadic, până aproape de lărgirea sferei sale semantice care îl localizează mult mai
Mărășești. În satele de pe malul Prutului sâmbra își temeinic în spaţiul românesc.
transformă brusc sensul, cu aproximativ 40 km distanţă
de Galaţi. Nota:
Cele două așezări – Foltești și Tulucești, mai apropiate 1. Cercetările din această zonă au fost efectuate în două
de Galaţi, nu mai păstrează nicio formă. etape: în anul 1969 și apoi în anul 1980.

28
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
LO ALIA

Mănăstirea Voievodală de la „Măxineni”


de la ciot la „Mireasă a lui Hristos”
Povestea unei deveniri

F rumoasa, aristocrata
și voievodala Biserică
a Mănăstirii „Sfântul Ioan
potrivit caracterizării istoricilor. Ansamblul monahal -
Biserica și stăreția - a fost zidit între anii 1636-16371, fiind
așezat ca o oază de lumină, între ciulinii Bărăganului,
Botezătorul” și „Învierea având rol de observație și de apărare. La vremea zidirii,
Domnului” de la Măxineni, mănăstirea era așezată la „loc bun și tare”, la granița
județul Brăila, a fost Munteniei cu Moldova, în apropierea „raialei (kaza)
îmbrăcată în haine luminoase, Brăila”. Mănăstirea are primul hram „Nașterea Sfântului
de „Mireasă a lui Hristos”, Ioan Botezătorul” (al doilea hram - „Învierea Domnului”
după ce, din 2004, „ciotul” de - a fost atribuit în 25 septembrie 2018), fiind înzestrată
mănăstire care rămăsese din de domnitor cu „slobozii”, moșii - ocini la câmp, păduri,
vremea bombardamentelor baltă, vii și fânețe. De asemenea, mănăstirea era scutită de
Maria Stanciu din Primul Război Mondial a taxe și beneficii la vama zonală.
jurnalist fost restaurat, rezidit până la Conștienți de importanța acestei ambasade cultural-
cele mai mici detalii. spirituale din Câmpia Bărăganului, toți domnii care
Astfel, marți - 25 septembrie 2018 - noua și vechea au urmat lui Matei Basarab au îmbunătățit viața de la
ctitorie voievodală a fost sfințită de Preafericitul Părinte Mănăstirea Măxineni prin donații, reparații, extinderi
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în prin grija domnilor Mihnea al III-lea Radu, Șerban
prezența a zece Arhierei ai lui Hristos din Sfântul nostru Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, astăzi Sfânt
Sinod: Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, Mitropolitul Martir, Grigore al II-lea Ghica.
Exarh Patriarhal de la Târgoviște, Înaltpreasfințitul Sub aspect arhitectonic, planul triconc a fost inspirat
Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul plaiurilor, de cel al mănăstirilor „Dealu” și „Curtea de Argeș”.
Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Biserica are trei turle, iar turla-Pantocrator se înalță sveltă
Tomisului; Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, în mijlocul Bărăganului pe douăsprezece laturi, după
Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; Preasfinţitul numărul primilor apostoli.
Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud; Ruinată în timpul Primului Război Mondial
Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei și (1914-1918), mai tot secolul XX, biserica Mănăstirii
Călărașilor; Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul „Măxineni” a supraviețuit în ruină. Înainte de restaurare,
Alexandriei și Teleormanului; Preasfinţitul Părinte vechiul zid arăta precum un ciot. În anul 19762, o echipă
Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte de îndrăgostiți în ale istoriei, artei și arheologiei - în
Visarion, Episcopul Tulcii și, nu în ultimul rând, gazda, frunte cu profesorul dr. Ionel Cândea, astăzi, membru
Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării corespondent al Academiei Române, directorul Muzeului
de Jos. de Istorie „Carol I” din municipiul Brăila, și șeful lucrărilor
Manifestarea din septembrie 2018 a fost pregătită arheologice de la Măxineni, au cercetat și explorat
cu multă grijă, în ultimul deceniu și mai bine, de șantierul arheologic din vatra monahală voievodală a
Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Părinte câmpiei Bărăganului.
Casian. Efectiv, bazele planului de reînnoire a întregului
Într-o zi aspră din ultima parte a lunii septembrie, ansamblu-monahal s-au pus în 24 iunie 1990, de către
credincioșii au mers în pelerinaj la Măxineni, câtă frunză, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscop al Dunării
câtă iarbă. Au fost pregătite șapte mii de târnoseli, pentru de Jos, când - în mijlocul ciulinilor Bărăganului - a
cel puțin tot atâtea suflete care s-au rugat și au așteptat ore fost reluată rugăciunea și s-a lucrat la zidirea unui nou
în șir, sub un soare capricios și un vânt care a suflat când a Sfânt Altar, sfințit în 24 iunie 2004, la Nașterea Sfântului
voit și unde a voit... Ioan Botezătorul3. Mulți ani, primul ostenitor în ale lui
Zidurile Mănăstirii Voievodale de la Măxineni au Hristos a fost, aici, părintele Simeon Ovezea (+2002),
fost ridicate, din rațiuni de apărare, de multcredinciosul un mărturisitor în închisorile comuniste, care a trăit
Voievod Matei Basarab (1632-1654), rămas în istoria într-o baracă până în cea din urmă zi, aceasta fiindu-i și
noastră drept „cel mai mare ctitor al neamului românesc”, mormânt4.

29
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
LO ALIA
După planuri de restaurare, după aprobări peste astăzi, decât o expresie a învierii timpului frumos și luminos
aprobări, după multă rugăciune și jertfă s-a rezidit vechea prin rugăciune și muncă. Vedem în acest Altar înnoit și o
și noua așezare monahală. În 2008, când am ajuns acolo înviere a noastră, pentru ca sufletele și inimile noastre să
întâia dată, într-o documentare, greu aș fi crezut că există se îndrepte, cu mulțumiri, către toată lucrarea pilduitoare
persoane, oamenii lui Dumnezeu, care ar putea readuce a Preafericirii Voastre, atât ca Arhiereu al lui Hristos, cât
strălucire în acest loc, plin de ciulini și scaieți... și Corăbier al Bisericii din România, care printre vânturile
Astfel, pe baza proiectului întocmit de arhitectul Călin și valurile istoriei se îndreaptă mereu spre limanuri bune”,
Hoinărescu, proiect distins cu Premiul Național pentru sublinia Înaltpreasfințitul Casian.
Arhitectură, în 2013, „ciotul” vechii biserici a fost reașezat În împrejurimile încă dominate de ciulinii Bărăganului,
cărămidă cu cărămidă. Cu dibăcie și multă dragoste, calfele vechea și noua Biserică Voievodală este, astăzi, o candelă
și zidarii de la SC „Dedal-Bahamat” - Galați (manager de lumină, un far aprins peste veacuri ce grăiește de
Dumitru Bahamat) - au dat grandoarea și măreția de faptele mărețe ale lui Matei Basarab, de visurile Sfântului
odinioară vechii biserici voievodale. A fost refăcut zidul Martir Voievod Brâncoveanu, frânte de iataganul otoman,
mănăstirii, dar au fost reamenajate și anexele, crama și de jertfa atâtor generații de monahi și creștini care nu
stăreția fiind acum o bijuterie arhitecturală. A fost reclădită s-au lăsat islamizați, dacă ne gândim că Brăila a fost raia
vechea anexă - stăreție - potrivit documentelor din veacul turcească vreme de aproape trei sute de ani, între 1554
al XVIII-lea și începutul veacului al XIX-lea, precum și (era ocupată încă din 1538-1540) și 1829. Și dacă sfințirea
zidul (gardul) istoricei cetăți din inima Bărăganului. din 25 septembrie 2018 a fost posibilă, ea se datorează
Vechea pictură nu s-a păstrat, însă, în 2015, domnii și jertfei părintelui Simeon Ovezea, care ani la rând a
Daniel și Maricel Codrescu din București, tată și fiu, au vegheat singur, printre ruinele cetății voievodale, până ce,
dat noblețe locașului sfințit în 25 septembrie 2018, de prin grijă arhierească, de Sus, viața aici s-a înfiripat și s-a
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. întraripat...
Astăzi, în câmpia Bărăganului, zidurile vechii așezări La așezarea voievodală de la Măxineni, ciulinii s-au
domnești au revenit la viață, prin cruce și înviere, cum transfigurat în trandafiri și în crini imperiali, iar în prag
spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la slujba de seară, din depărtare, cuvântul rugăciunii neîncetate se
de resfințire a ctitoriei voievodale. Restaurat exemplar, îngână cu glasul - de chemare - al clopotului, cu cântecul
vechiul și noul Sfânt Altar stă într-un dialog peste veacuri „luminatei ciocârlii” care ne vestește „unde sunt cei care
și într-o tainică comuniune cu noua biserică, cu hramul nu mai sunt”. Ei, voievozii și monahii jertfitori și jertfiți
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, ridicată după 1990. pentru Hristos nu au dispărut în neant sau în văpaia
Împreună dau astăzi o nouă configurație Bărăganului focului, ci doar „s-au ascuns în lumina Celui Nepătruns...”5
și sunt pentru noi, creștinii, o oază de verdeață care a
transfigurat câmpul cu ciulini într-o „Grădină a Maicii Note:
Domnului”. 1. Ionel Cândea, Mănăstirea Măxineni, vol. I, Muzeul
„Mănăstirea Măxineni este un simbol al Crucii și al Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2012, p. 2
Învierii. Poporul român este un popor purtător de cruce prin 2. Maria Stanciu, Mănăstirea Măxineni, județul Brăila,
Preasfințitul Episcop Casian va sfinți altarul noii biserici din
istorii și căutător de cruce spre înviere. Vedem aici taina inima Bărăganului, în Viața liberă nr. 4442, joi - 24 iunie 2004,
crucii și a Învierii simbolizată de o mănăstire care a fost p. 3 - Eveniment.
bombardată, dar care astăzi a înviat, a revenit la frumusețea 3. Maria Stanciu, „Mii de pelerini au răspuns prezent la
cea dintâi, pentru că nu doar a fost reconstruită, ci i s-a dat «lecția Voievozilor». PS Casian a sfințit Altarul noii biserici din
și o pictură foarte frumoasă, pe care au executat-o cei doi Bărăgan, în Viața liberă nr. 4443, vineri - 25 iunie 2004, p. 3 -
Eveniment.
pictori din București, domnii Maricel și Daniel Codrescu.
4. Dicționarul Ortodoxiei Românești, Editura Institutului
Este o pictură foarte adaptată la această mănăstire, pictura Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, p. 389-390.
inițială dispărând când mănăstirea a fost bombardată, în Credință, istorie și cultură la Dunărea de Jos, Repere ale
1917”, a spus Preafericitul nostru Părinte Daniel. vieții mănăstirești în Eparhia Dunăriii de Jos, pr. Daniil
Pictura împarte o lumină aparte rugătorului, fiind Oltean, Editura Episcopiei Dunării de Jos, 2005, p. 392-393;
predominată de culori de lumină, alb, galben, bleo-ciel și Recomandarea Înaltpresfințitului Părinte Casian adresată
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Preafericitului
verde, în toate luminile și nuanțele lor. Părinte Teoctist, Patriarhul BOR, pentru ca protosinghelului
Pentru că această biserică este mărturia unui locaș Simeon Ovezea - starețul Mănăstirii Măxineni - să i se acorde
renăscut din propria-i cenușă, Preafericitul Părinte rangul de Arhimandrit. Părintele s-a numărat printre martirii
Patriarh i-a atribuit și hramul Învierea Domnului. și mărturisitorii din vremea ateistă, fiind închis - între 1953
Gazda, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, a mulțumit și 1964 - mai bine de opt ani. A trecut la Domnul, în 2002, în
urma unui incendiu din care nu a mai putut fi salvat. Arhiva
Părintelui Patriarh, ierarhilor prezenți și credincioșilor
Arhiepiscopiei Dunării de Jos, fond Mănăstirea Măxineni,
care s-au ostenit să aștepte ore în șir la Sfânta Liturghie dosar nr. 52/1998, adresa nr. 300 din 3 februarie 1998, eliberată
și, apoi, pentru a trece prin Sfântul Altar ca să primească de Episcopia Dunării de Jos, fila 11.
harul ceresc. „Ce este astăzi, ce este timpul de aseară și până 5. Nichifor Crainic, „Unde sunt cei care nu mai sunt?”.

30
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
ERSONALIA

„Ein tango für dich”

L a 24 ianuarie 1931,
lumea bună a
Galaților a fost zguduită
oameni, mulți nevoiași alergau de dimineața până
seara să câștige ceva gologani pentru a cumpăra
o pâine și se întorceau seara acasă, disperați, cu
de o veste neașteptată: mâinile goale. Nu aveau cu ce să-și hrănească
„Senzaționala sinucidere familia și porneau pe străzi fără țintă, unii căzând
din strada Democrației. la marginea trotuarelor sau chiar în mijlocul străzii,
Cum și-a pus capăt înlemniți de frig, neluați în seamă de nimeni. Patru
zilelor doamna Dodo au fost găsiți morți pe stradă, numai săptămâna
Boulgarakis” – anunț trecută! Pe lumea cealaltă măcar nu le va mai fi
cu litere mari în ziarul foame! A impresionat pe mulți – așa, ca dramoletă -
„Acțiunea”. tânărul de 16 ani, ucenic la o frizerie, care a preferat
Violeta Ionescu Cine n-a cunoscut-o să se spânzure, decât să-și ducă viața cu o leafă de
scriitoare
pe respectabila doamnă mizerie.
Sidonia, zisă Dodo, nevasta procuristului Gheorghi Mă rog, acestea erau cazuri de înțeles. Dar
Boulgarakis din Port, de la firma Hollis? Drăguță, Dodo?!
plăcută, iubită de soț, de prietene – avea, într-adevăr, Dacă în inima și mintea doamnei Boulgarakis
multe prietene! - apreciată în toate cercurile înalte nu mai putem intra acum, pentru a înțelege ce s-a
ale urbei... Cel mai mare semn de întrebare nu era întâmplat cu adevărat în viața ei, în ultimii... hai
cum s-a întâmplat una ca asta, ci de ce, cum a fost cu să zicem cinci ani de zile, de când a adus-o soțul,
putință, cum de a recurs tocmai ea la un asemenea din Fanarul Constantinopolului tocmai la Galați,
gest? O femeie atât de veselă, de prietenoasă, de să încercăm să aflăm măcar ce s-a petrecut în
talentată, iubitoare de frumos, sensibilă, inventivă, ultima ei zi din viață. Reporterul de la „Acțiunea” a
de bine primită în societate, plină de vervă, care era investigat cazul și ne-ar putea ajuta. A aflat el ceva,
în stare să întrețină atmosfera unei serate întregi, dar nu totul. Și, după părerea mea, s-a cam pripit.
tocmai ea să dispară așa, dintr-o dată, fără nicio Să mergem așadar ușor, pe firul narațiunii lui,
explicație, ca și cum ar da cu tifla tuturor celor pe dar s-o luăm de-a-ndoaselea, fiindcă el a început
care i-a făcut s-o îndrăgească? Ce anume a împins-o cu povestirea soțului. Ei bine, eu îl voi lăsa pe soț
în prăpastie? Să fi fost, oare, chiar atât de nefericită?... deoparte, deocamdată, și voi începe cu povestea ei,
Nu, așa ceva era de necrezut! a eroinei acestor zile.
Înainte, lumea mai murea de epidemii, de Strada Democrației era – este și acum - o arteră
războaie, de boli incurabile, de accidente. De la întortocheată, mai aproape de centru decât de
o vreme, însă, la modă, erau sinuciderile, fie că periferie, care leagă strada Brăilei de Piața Nouă. La
alegeau să se spânzure, că se
otrăveau, se aruncau înaintea
trenului ori se înecau în Dunăre.
Dar, pentru Dumnezeu, aveau
motive temeinice! Ziarele anunțau
mai în fiecare zi, la rubrica de
senzație, falimente, cozi uriașe
pentru obținerea un loc de muncă,
depresii, decese neașteptate
provocate de mizerie și de lipsa
hranei. Iarna era aprigă, portul
înghețase, nu mai avea nevoie de

31
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
ERSONALIA
numărul 50, familia Boulgarakis a cumpărat o casă, Și uite-așa se tocmeau, se hârjoneau, până
nu prea mare, dar destul de spațioasă, la intrare cu ajungeau la o înțelegere. Ca-n piețele orientale,
doi lei de piatră pe treptele terasei. Deasupra ușii, un fiindcă Dodo știa că nu trebuie să cumperi din
acoperiș de sticlă în evantai, cu un păun în vitraliu, prima, că jignești vânzătorul. Și, decât să-l jignească
arunca lumini vesele pe fețele celor care intrau și pe kir Garabed, mai bine îngheța de frig la poartă.
ieșeau. Urma o marchiză și un antreu, din care se Cu ce a luat, i-a pregătit, ca de obicei, un mic
trecea în salonaș, iar de acolo se deschideau mai dejun copios bărbatului său, a mâncat și ea ceva în
multe uși, spre bucătărie și atenanse, spre dormitor grabă, a strâns totul, fiindcă dăduse liber menajerei,
și, mai departe, spre un vestiar. Casa era intimă, și l-a condus pe Jorj al ei până în marchiză, așa
primitoare, dar fără mari pretenții. cum făcea întotdeauna când el pleca la birou.
Culmea e că nici măcar în ultima zi din viața ei, După sărutul de rigoare, ea mai pronunță și două
nimic nu a prevestit ce va urma. Dacă nu s-ar fi uitat rugăminți fierbinți: „Să-mi aduci, Jorj, când vii
în oglindă... Dar putea să nu se uite? S-a uitat și ce diseară, o pereche de pantofi noi, știi, pentru balul
a văzut? Nu-i venea să creadă! Să fie adevărat? Și de sâmbătă, de la clubul elen!”, motivă ea, „dar să fie
doar avea numai 34 de ani! Atât de repede?... S-a cu toc mic, ai grijă, să nu fim Pat și Patașon!...” - avea
așezat pe pat și a stat așa câtva timp nemișcată, până întotdeauna grijă să nu-l întreacă în înălțime, că nu
a întrat soțul ei, care își căuta manșetele fiindcă se se făcea. „A, și încă ceva: o placă! Caută-mi de unde
pregătea să plece la birou. știi placa aceea, cu muzica din filmul „Ein tango für
Primul fir de păr alb nu este o tragedie pentru dich”, pe care l-am văzut împreună, la Trianon!”...
nimeni. Dar la 34 de ani? Pe Dodo o înspăimânta Melodia făcuse vogă în toate cercurile, îi plăcea atât
bătrânețea. Putea să-l fi ascuns de buclele de pe de mult și o fredona toată ziua. Aflase că a sosit în
frunte, existau vopsele, trucuri, dar până când? Pe Galați, dar nu știa sigur la ce magazin. Să caute, să
cine și cât timp ar fi mințit? nu se lase până n-o găsește! „Du-te la „Odeon”, pe
Nici nu începuse bine ziua, că armeanul din colț Domnească, la colț cu Fraternității, sau la „Lyra”,
pornise cu cobilița pe umeri, călcând apăsat zăpada la „Harpa”, ori la „Mozart”, vezi tu. Sau dacă nu, la
întărită și strigând cât îl ținea gura: „Iaurgiu!”, Frații Grifon, tot pe Domnească. Iar când mi-o vei
„Iaurgiiiuuu!”... Se lăuda că avea cel mai bun iaurt aduce, să mi-o pui să o ascult... la infinit!”...
din Balcani, armeanul ăsta, și nu exagera câtuși de — Ești nebună, Dodo!
puțin. Îl luai cu paleta și tremura ca o piftie. Dodo — Da, recunosc. Întotdeauna am fost un pic
știa ce înseamnă un iaurt de calitate, doar copilărise nebună. De ce m-aș cuminți tocmai acum, când
pe malurile Bosforului, în cartierul grecilor, al căror mai am atât de puțin și... Eh, dar lasă, acum du-te și
iaurt rivaliza cu ayranul turcesc. Încerca și ea, aici, fă cum ți-am zis!
la Galați, combinațiile știute de demult: țațakis, un Era foarte pasională, Dodo a lui, iar el nu putea
amestec cu castravete, usturoi și mentă, ori dulcele refuza nimic acestei frumuseți care îi devenise soție
acela răcoritor, iaurt cu portocale și mentă... Dar prin nu se știe ce minune zeiască. Astăzi, Jorj va pleca
parcă nu aveau gustul pe care-l știa de la bunica mai devreme de la birou, ca să caute prin magazine.
Anghelina, iaiaca ei, cum spun grecii, cea cu povești Avea o misiune grea. Nici pantofi de damă fără damă
și bunătăți nemaivăzute care o făceau altădată atât nu e ușor să cauți – spera totuși să găsească ceva la
de fericită. Edmond Cohen, pe Domnească. Nici o placă nou
Ieși la poartă, să cumpere de la armean, sosită în oraș nu e ușor de găsit. Pentru asta, avea
strigându-l veselă, ca-ntotdeauna: de colindat. Greu, dar nu imposibil, fiindcă nicio
— Hei, kir Garabed! Cum dai ulciorul? dorință de-a lui Dodo nu era de neîndeplinit!
— Păi, dacă-ți dau dumitale toată marfa, eu ce Prima oară, Gheorghe Bulgarakis a văzut-o
mai vând azi? pe fereastra cancelariei, pe când era profesor
— Păi, dacă eu îți cumpăr toată marfa, ce ai la liceul „Fanar”, din cartierul omonim al
nevoie să mai vinzi?... Constantinopolului, unde sunt educați urmașii
— N-ai dumneata bani, coniță, să cumperi tot fanarioților greci și bulgari. Era în curtea școlii,
iaurtul meu! veselă, exuberantă, de o frumusețe ireală – cel
— Poate că am, poate că n-am. Da’ pe ăsta cât puțin așa i s-a părut lui atunci. Să fie elevă la acest
ceri? liceu?, s-a întrebat. Nu, venise să-și ia sora acasă.

32
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
ERSONALIA
A urmărit cele două fete, dar în cartierul acela Afacerile nu mai mergeau ca înainte și, în scurt
cu străzi întortocheate, împletite într-un urcuș timp a trebuit să închidă atelierul. Mai mergea,
abrupt, le-a pierdut repede urma. În aceeași seară, împreună cu o domnișoară care o însoțea la
însă, a reîntâlnit-o în restaurantul unde ea cânta, lucru, pe la casele care o solicitau, unde crea și
acompaniată de un pianist. Probabil, mai mult decât confecționa rochii complicate și fistichii. Situația
coleg de scenă, fiindcă privirile lor se întretăiau cam aceasta o enerva, o punea într-o postură umilă și
cu înțeles. Din momentul acela, n-a mai avut liniște. ar fi renunțat, dacă cheltuielile casei i-ar fi permis.
A impresionat-o cu tot felul de atenții, până i-a Într-o zi, pe când plecau de la o doamnă în vârstă
cerut mâna și s-a asigurat că nu va fi refuzat. Pentru care o tot sâcâise cu pretențiile ei, s-a scăpat față de
asta, a trebuit să ridice statutul social al întregii fata de lângă ea și a zis: „Uită-te la mine, Marieto: în
familii: sora Ariadna și bunica, madame Calypsi, ziua când o să-mi văd în oglindă primul fir de păr
o aristocrată văduvă, scăpătată, care își întreținea alb, eu mă sinucid!”... „Da‚ de ce, doamnă, sunteți
nepoatele cu greu. tânără, frumoasă, soțul vă iubește, ce vă doriți mai
Domnul Boulgarakis era un om bogat, pentru mult?” „Ei, dragă, cât mă vezi acum de fericită,
el nu a fost niciun efort să o scoată pe Dodo din un foc tot am la inimioară! Aici, la voi, Dunărea
anturajul pe care îl frecventa și să o „transplanteze” este la fel de lată ca Bosforul meu. De multe ori
într-o altă lume, aici, la Galați, unde, datorită am privit malul celălalt crezând că e Asia... Ce să-i
frumuseții, a talentului ei nativ de a inventa noi faci, toate pe lume au un sfârșit. Ține minte de la
modele de vestimentație și a firii ei exuberante, mine asta!”...
a câștigat repede prietenia multor doamne. Era Mai avea de cusut perlele de pe plastron, de la
dorită, apreciată și întotdeauna bine primită în toate mâneci și de la poale. Operație migăloasă, cu efect,
cercurile societății gălățene, atât românești, cât și la care nu renunța niciodată.
grecești. Iar vechea iubire, dacă o fi existat cumva, se Când să încheie, pe la 6 seara, a venit o vecină să-i
stinsese demult. Cel puțin, așa-i plăcea lui să creadă. ceară niște zahăr pentru ceai. A luat din cămară o
Dar să revenim la eroina noastră, care, după pungă întreagă și i-a dat-o: „Să fie de sufletul meu!”,
plecarea soțului ei, și-a reluat lucrul la rochia pentru i-a zis. Se întunecase, dar nu a mai aprins lumina.
balul de sâmbătă. Fusta lungă, mulată pe talie, Relatarea domnului procurist Boulgarakis este
bustul din tul cu dantelă pe margini, cu un decolteu știută. Mie mi s-a părut inacceptabil de seacă, dar
ascuțit și cu spatele gol – model destul de deochiat mă rog, nu vreau s-o comentez aici.
pentru vremea aceea, făcea din Dodo o avangardistă A venit acasă, cu pantofii și placa promise, a
cu gusturi mondene și inspirații îndrăznețe în ce intrat în curte și s-a mirat găsind casa în întuneric.
privește fanteziile vestimentare. Doamnele din elita L-a frapat mai ales o umbră care se prelungea în
gălățeană o admirau, o imitau și se întreceau în a dreptul geamului de la dormitor. Intrigat, a strigat-o
o invita la prânzuri și supeuri. Peste tot, însă, se pe soția sa, care mai obișnuia să glumească, stingând
prezenta la braț cu soțul ei, care n-o slăbea din ochi lumina, ca să creadă el că nu este acasă. Și-a descălțat
o clipă. șoșonii și, văzând că nimeni nu răspunde, a intrat.
Faptul că era căutată și consultată adesea, a Când a ajuns în dormitor, a văzut un corp atârnând
încurajat-o să deschidă ea însăși, pe Berthelot 18, de oberlichtul geamului. Abia atunci a realizat ce s-a
într-un spațiu închiriat, un atelier de lux, croitorie întâmplat.
de damă, rochii și mantouri, devenit în scurtă vreme După cum a mărturisit el mai târziu, cu un calm
un loc de pelerinaj și de încântare. desăvârșit, s-a retras, a închis ușa, și a fugit spre circa
Însă toate pe lumea asta au un suiș, o culme și a II-a de poliție, de unde s-a întors cu comisarul
un coborâș. Timoianu, care a tăiat șnurul. A venit și doctorul
Cu doi ani în urmă, Jorj s-a îmbolnăvit, a făcut o Manoliu, care a constatat decesul și procurorul, care
formă gravă de anemie și a stat internat multă vreme a încheiat procedurile, „nefiind bănuieli”.
în spital. Avea nevoie de îngrijire, dar, mai ales, avea Trei zile, vecinii și prietenele, câte au mai rămas,
nevoie urgentă de sânge pentru transfuzii. Cum nu au trecut, pe rând, să-i admire rochia și să asculte,
avea rude la Galați și nimeni la care să apeleze, ea în loc de prohod, „Ein tango fur dich”, până la
n-a stat pe gânduri o clipă. Îi datora mai mult decât saturație...
viața, așa că a donat sânge pentru el, fără să ezite.

33
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
ERSONALIA

Viaţa și personalitatea lui Tudor Vianu


de Vasile Lungu

V olumul de peste 500


de pagini, ediţia a II-
a, revăzută și adăugită, „Viaţa
patru ace”, cu costum și cravată, își saluta, primul,
studenţii...
Structura editorială a cărţii beneficiază de aceeași
și personalitatea lui Tudor disciplină a afirmaţiilor și analizelor exigentului
Vianu”, Editura Minerva, istoric literar Vasile Lungu, cu 12 capitole tematice,
2016, este o monografie dintre care citez doar câteva: „Familia”, „Copilăria
de o impresionantă și adolescenţa”, „Anii fericitelor împliniri”, „Zenitul
anvergură a construcţiei cărturarului”, „Moartea meșteșugarului”..., și alte
epice, pe coordonatele unei câteva subcapitole necesare completării registrului
documentări complete și demonstrativ, rezultat dintr-o acumulare a
riguroase, de o pedantă detaliilor („Note”, „Bibliografie”, „Indice de nume”
Dumitru Anghel
scriitor responsabilitate, excesiv de și 50 de imagini-foto...), încât tabloul epic să fie
severă prin natura reală sau întreg, iar personajul principal, esteticianul Tudor
halucinatorie a evenimentelor și faptelor-argument, Vianu, să aibă o necesară și serioasă poziţionare a
din perspectiva istorică și valorică a operei și personalităţii sale, în contextul unei vulnerabile
individualităţii marelui estetician și om de cultură ipostaze de contrarietate, impusă de caracterul
care a fost Tudor Vianu, semnată de istoricul și cronic al ideologiei agresive a momentului istoric.
criticul literar Vasile Lungu.
O caldă și necesară exegeză a personalităţii de
excepţie din cultura românească, academicianul,
profesorul universitar și scriitorul Tudor Vianu,
„desenat” în clar-obscurul cernut de spectaculoasa
și expresiva ingerinţă ideologică a dosarelor de
„origine sănătoasă” ale comunismului intransigent
și autoritar până la sufocare este portretul realizat
de scriitorul Vasile Lungu, fost student la Facultatea
de Filologie, Universitatea București, promoţia
1963, „G. Călinescu”, care l-a cunoscut foarte bine
pe Tudor Vianu, dascălul de elită universitară al
acestei generaţii (G. Călinescu, M. Ralea, Elena
Vianu, soţia, profesor universitar la Facultatea
de Limbi Romanice și Clasice, Al. Rosetti, Iorgu
Iordan, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, M. Pop, I.
Coteanu, Jacques Byck, E. Papu, G. Ivașcu, Al.
Niculescu, I. Rotaru, Valeria Guţu-Romalo, D.
Micu, Șt. Cazimir...), și l-a judecat, l-a apreciat
și l-a elogiat în limitele excelenţei intelectuale și
universitare, dar sigur și convingător, a adăugat
la statura civică a eminentului profesor, imaginea
sa blândă, manierată și elegantă, care, pe holul
și pe coridoarele Facultăţii de Filologie, vara, pe
căldurile caniculare ale Bucureștiului, îmbrăcat „la
34
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
ERSONALIA
Domnul Vasile Lungu a cercetat foarte serios Vasile Lungu se oprește, insistă pe momentul
și responsabil toată viaţa, personalitatea și opera când Tudor Vianu se întoarce în ţară și pe Debutul
subiectului său literar și a găsit clickul necesar publicistic ca estetician cu articolul „Cultura estetică”,
pentru a se feri de judecăţile preconcepute atât de materializat în colaborări la revistele „Gândirea”,
vehemente și pe atât de imorale, direcţionate spre „Viaţa românească”, „Revista română”..., în paralel
traume ireparabile și absurde, și a relevat din Tudor cu un șir de conferinţe pe teme de filosofie aplicată.
Vianu un reper cultural de excepţie, într-o perioadă Consacrarea pe toate planurile vieţii literare va fi
de... „secetă” a adevărului, marcată de... „tunetele și mereu ascendentă, deși Tudor Vianu nu va fi scutit
fulgerele” unei Istorii fulminante. de atacuri de tot felul, la început în vârtejul politic,
Istoric literar responsabil, Vasile Lungu a găsit propagandistic al anilor ’40 și apoi în perioada
„umbrela conceptuală” sub care și-a protejat toate comunistă, cu toată implicarea sa diplomatică
aserţiunile dintr-o dinamică remarcabilă a faptelor convingătoare.
„eroului” cărţii sale, din care nu puteau lipsi, Biograf cu har și cu experienţă, pe tot parcursul
evident, excesele, pe un registru emoţional venit uriașei sale antologii biografice, Vasile Lungu
dintr-un perpetuu carusel al unei Istorii cu „reguli” este meticulos, tranșant, categoric, intransigent,
noi și năucitoare. Din aceste motive sau și din altele arogant, uneori, „cârcotaș”, alteori, patetic sau
de factură personală, Vasile Lungu a recurs la reguli ironic, intelectual rasat și analist de excepţie,
stricte, fără menajamente, de judecare, de motivare, într-o vreme când toate regulile sunt încălcate. Are
uneori, de apostrofare, alteori, la adresa condiţiilor cea mai atipică și vulnerabilă implicare estetică
culturale de coloratură proletcultistă, deoarece asupra personalităţii unui eminent Om de cultură,
statura sa civică, intelectuală i-au temperat orice Tudor Vianu, pe care-l salvează, meritoriu, dintr-
posibilă adeziune și, tranșant, categoric, a rămas un posibil „fals” al imposturii și al compromiterii
vertical în afara unor potenţiale... „urale” și aplauze dirijată ideologic.
de complezenţă. Gestul altruist al scriitorului și istoricului literar
Are ingredientele împotrivirii, pe care le-a Vasile Lungu, prin care a pus ordine în tot parcursul
adăugat forţei documentelor și, mai ales, prin de creator al lui Tudor Vianu este unul de notorietate
cunoașterea „mecanismelor” ideologiei parazitare și de risc asumat onorant. Domnul Vasile Lungu a
și a „căușului în gură”, cu care l-a scos pe Tudor mizat în demersul său recuperator pe elemente
Vianu din chingile unei Istorii deficitare. de certitudine, pe documente și, mai ales, pe o
Demersul editorial rămâne unul cantonat în decentă și elegantă analiză critică. Vasile Lungu „a
arealul documentaţiei riguroase și, în egală măsură, plusat”, uneori, acoperit de valoarea argumentelor
al tehnicii sale de cercetare, poziţionată știinţific intervenţiilor sale analitice; a fost imprevizibil,
pe calitatea actelor și pe robusteţea interpretărilor, alteori, când „a atacat” în piano forte, pe portative
din care a rezultat, așa cum spuneam mai sus, din care doar aura personalităţii lui Tudor Vianu era
portretul integru al lui Tudor Vianu. Domnul nuanţată dintr-o perspectivă multiplă și meritorie,
Vasile Lungu respectă autenticitatea arhivistică și în registrul baroc al unui Coral preclasic de I.S.
are responsabilitatea cercetătorului: „Dobândind Bach.
cetăţenia română, și-a schimbat și numele, din Adolf Domnul Vasile Lungu se dovedește un exeget
Weinberg în Alexandru Vianu” (p. 12), cu referire la meticulos, voalat imparţial, cu doar o mai mult
tatăl lui Tudor Vianu, din capitolul „Familia”. mimată atitudine de anihilare a cauzalităţilor
Parcursul intelectual este direcţionat spre „ca să nu-și audă vorbe!?”, dar această ipostază
Germania: „Noviciatul în studiul filosofiei Vianu și-l i-a dat libertatea „să taie în carne vie”, când a fost
făcuse prin străduinţa de a înţelege sistemele filosofice, vorba să-l salveze pe Tudor Vianu de posibile
care în primele trei decenii ale secolului al XX-lea suspiciuni... credibile!? Aceasta explică și grijulia sa
s-au afirmat sub autoritatea lui Kant și, îndeosebi, a preocupare pentru a face cunoscute toate ponoasele
teoriei kantiene a conștiinţei active, vechile sisteme marginalizării filosofului și ilustrului estetician, deși
filosofice ale romanticilor Fichte, Hegel și Schelling...” ar fi putut specula „asul din mâneca” maestrului
(p. 27), în acordurile Simfoniei a V-a, a Destinului, de cu dosarul său politic, inatacabil într-o perioadă
L. van Beethoven, când, „În... noiembrie 1923, Vianu de violentă atitudine ideologică, ca un... „recurs în
și-a susţinut teza de doctorat în faţa unei comisii la anulare” juridic-documentară.
Universitatea din Tübingen” (p. 64).

35
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
ERSONALIA

Vasile Ghica: Aforismul – Fulger lung încremenit


(Mihai Eminescu)

Î n noianul de tipărituri
care ne invadează,
autohtone și străine (acestea
La acest impresionant târg de carte, scriitorul Petre
Isachi a avut nu mai puțin de trei lucrări: „Literatura din
Basarabia” – referințe Critice; „Docuficțiuni critice. Vol.
din urmă toate bestselluri, I. Critica Criticii. Vol. II. Critica Poeziei” și „La Curțile
evident), din când în când dai aforistului Vasile Ghica”, despre care facem vorbire în
și de cărți scrise de adevărați recenzia de față.
profesioniști, de oameni cu A-l citi pe aforistul „Vasile cel Mare Ghica” în
știință de carte, de scriitori paradigma transmodernă este o idee inspirată, gânditorul
ajunși la notorietate și aforistic trecând peste kitschul postmodernist în ethosul
înzestrați cu talent. transmodernității. Transmodernul, după Theodor
O astfel de lucrare este Codreanu, ,,este menit a reda omului contemporan
Petruș Andrei „La Curțile aforistului inocența pierdută și parodiată de antropocentristul
scriitor Vasile Ghica” (Editura postmodernist” („Transmodernismul”, Editura „Junimea”,
„Andreas Print”, București, Iași, 2005, p. 223).
2018) semnată de eminentul literat Petre Isachi. (,,Când Cu metodă, criticul literar Petre Isachi trece în revistă
caracterizezi pe cineva trebuie să fii ori generos, ori câteva dintre cele 16 cărți de aforisme ale aforistului Vasile
diplomat” – Vasile Ghica). Ghica începând cu volumul de debut „Surâsuri migdalate”,
Titlul amintește de volumele de poezii ale lui Lucian continuând cu „Cristale de fum”, și cu „S.O.S. iubirea!”
Blaga: „La curțile dorului” și „La cumpăna apelor”. Ar fi – antologie de aforisme, antologie în care gânditorul
putut la fel de bine să se intituleze „La cărțile aforistului tecucean apare cu 22 de teme-idei ,,regândite, actualizate
Vasile Ghica”, e drept însă că astfel ar fi pierdut puțin din și reinterpretate” (p. 14).
poezie. Nume strălucite sunt asociate gânditorului aforistic
Cartea debutează cu un curriculum vitae aparținând român, dovedind universalitatea sa, dar și vasta cultură
diligentului critic Petre Isachi, autor al unor opere a criticului Petre Iaschi: Thomas Hobber, Robert Musil,
de referință, colaborator al multor reviste literare de A. France, Leonardo da Vinci, La Rochefoucauld, Platon,
prestigiu, factotum al valoroasei reviste „13 Plus”, membru Camil Petrescu, Stendhal, A. Huxley, Buffon, Malraux,
U.S.R. (filiala Bacău), scriitor despre care au cunoștință Alfred de Vigny, Paul Claudel, N. Titulescu, Theodor
personalități importante ale culturii naționale: Viorel Codreanu, Mihai Ralea, W. Shakespeare, Horațiu ș.a. fără
Savin, Constantin Cubleșan, Mircea Dinutz, Grigore niciun fel de „complex Golescu”. Avem, orice s-ar spune,
Codrescu, Corneliu Vasile, Virgil Nistru Țigănuș, Adrian cultură de valoare!
Voica, Rodica Lăzărescu, Marin Iancu, Cornel Galben, Dintre temele preferate de aforistul Vasile Ghica, la loc
Valeria Manta Tăicuțu ș.a. de cinste tronează prostia (căreia și eu i-am dedicat câteva
Nu miră pe nimeni că un asemenea literat este distins satire, pamflete și sonete): De pe unele frunți și muștele
cu numeroase premii și diplome de excelență. pleacă dezamăgite; Proștii sunt oameni serioși. Nu se lasă
Prefața cărții („Meditații asupra Spartanului absolut”) seduși de umor; În noua noastră democrație am gândit
este semnată de remarcabilul critic literar A.G. Secară, cu burta și am votat cu picioarele; Are și prostia liderii ei;
iar „Postfața” (T.G.V.), persuasivă și pertinentă, aparține Marea plăcere a proștilor e să bulverseze ierarhiile. (p. 55)
criticului Constantin Ardeleanu. C.D.-ul care însoțește „Aforistul contemporan de tipul lui Vasile Ghica,
volumul conține înregistrări produse de Radio România, afirmă Petre Isachi, „este obligat de terțul inclus să fie
datorate doamnelor Andreea și Anca Ionescu. trans, cu alte cuvinte și prim și dincolo”, cum ar spune
Primele rânduri din capitolul inaugural deja îmi părintele transdisciplinarității Basarab Nicolescu, „fizician
fac plăcere pentru că prezintă „Aforismul în era și filosof trăitor la Paris” (p. 21).
transdisciplinară”, iar nu în cea postmodernă care, Lapidar (succint sau chiar scurt, după cum spunea în
după cum se vede, și-a dat, în cele din urmă, obștescul glumă acad. Mihai Cimpoi despre calitățile unui discurs),
sfârșit, Dumnezeu s-o ierte, că a făcut mai mult rău aforismul rivalizează, ca esență, cu „Tanka. Haikuul, Renga,
decât bine. Haiga. Sigio”, după cum sună titlul celui de-al nouălea
Recentul târg de carte „Libris Neamț” (16-19 august volum din integrala „Ancadierului” de Lucian Strochi,
2018) care tocmai mi-a îmbogățit biblioteca, desfășurat specii cu formă fixă din Extremul Orient, poezie niponă și
sub genericul „Centenarul Marii Uniri”, a fost un adevărat coreeană. Matsuo Basho spunea că „Un poet este mare dacă
maraton cultural care a transformat orașul Roman în reușește să scrie într-o viață șase haikuuri reușite”.
capitala literelor și limbii române de pe ambele maluri ale Nu șase, ci zeci dacă nu chiar sute de aforisme îi asigură
Prutului. gânditorului aforistic Vasile Ghica nemurirea. Spicuim
36
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
ERSONALIA
câteva: În dezordinea lexicală, zvâcnește poezia ca puiul în aforisme/ aforismes. Traducțion du roumain. Constantin
ou; Lectura poate fi un hobby, scrisul niciodată. Frosin, Editura pentru Literatură și Artă, Geneze, Galați,
Seducătoare filosofia terțului inclus pe care o susține 1997).
Petre Isachi (după Basarab Nicolescu) și pe care am Sintagma „ironia destinului” cuprinde pe toate
repeta-o, dacă spațiul ne-ar permite. Terțul inclus „Nu celelalte: „ironie populară, carnavalescă, romantică sau
ucide mirarea, (înțelepții trăiesc în Valea Mirării, nu barocă”. Izvorul de inspirație îl constituie, pe lângă educația
în Valea Plângerii) nu elimină afectivitatea și creează intelectuală, experiența de viață dobândită, munca la
înțelepciunea de fiecare zi” (p. 28). catedră, introspecția filosofică și toate filosofiile europene:
Dintre armele din panoplia aforistului Vasile Ghica, „Stoicism, epicureism, scepticism, optimism, platonism,
cele mai de temut sunt ironia și umorul (cap. „Balul existențialism” etc. („Despre ironosofia aforismului, p.
mascat al ironistului”). 69).
Volumele de aforisme citate de către Petre Isachi sunt: Volumul „Chef pe Titanic, proză ultrascurtă, antologie
„În ghearele râsului” și „Chef pe Titanic”. Cele două măști de autor” (Editura PIM, Iași, 2008) întrunește toate
ale ironistului și umoristului Vasile Ghica sugerează calitățile aforistului din volumele anterioare.
plânsul și râsul sau, mai bine zis, râsul - plânsul lui Nichita: Religia sau religiile au parte de un tratament
Râsul – un dans în jurul fricii; Nu scăpați cărțile de umor preferențial: Dacă a creat o lume înseamnă că și Dumnezeu
în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le; Ironia trebuie să este Poet; Preoții au cele mai mari șanse de a compromite
gâdile, nu să muște. rapid și eficient o religie. Aferim!
Paginile 32-41 (dar nu numai ele) sunt pline de Atunci când este vorba despre artă și cultură, ironia lui
rafinament, ele radiografiază aforismele, evidențiindu-le Vasile Ghica este contaminată de satiră și pamflet: Pegasul
puterea de analiză și sinteză, iar exemplele sunt grăitoare: criticilor e făcut mai mult din copite; Boala stimulează
Natura lucrează probabil în compensații. După un Tolstoi, gândirea. Dar 80% dintre oameni sunt sănătoși; Aforismul
aduce pe piață și un Stalin. (p. 33) ar trebui să fie statuia unui gând. (op. cit., p. 74)
O autoironie fină: Se spune că înțelepciunea vine cu Teoria lovinesciană a mutației valorilor estetice nu
vârsta. În cazul acesta, eu trebuie să fiu genial. Și o ironie cu este valabilă în cazul aforistului Vasile Ghica. Dacă o
gust amar: S-au deschis granițele și pentru scriitorii români. poezie ca „Mărul de lângă drum” a lui Mihai Beniuc
Se pot duce la cules de căpșuni în Spania. (Din păcate cei și-a pierdut într-adevăr valoarea astăzi iar conținutul ei
care aveau granițele deschise în timpul dictaturii, le au și și simbolul sunt perimate, aforismele sale rezistă peste
astăzi, tot la ,,business class”, bineînțeles). vreme și vremuri pentru că potențează esențe obținute
Că un aforist este un moralist, mi se pare o observație din „natură, cunoaștere, mituri, religie, evoluție, educație,
cât se poate de justă. De la Maiorescu citire: „Arta a avut ideal, împliniri, glorie, iubire, fericire, artă, iluzii, destin,
totdeauna o înaltă misiune morală și orice adevărată istorie, politică, prostie, timp, secolul nostru, război,
operă artistică o îndeplinește” (,,Critice”, vol. II). eșecuri, moarte, umor etc. (op. cit., p. 76-77)
Citesc uneori poezia contemporană, mărturisește Vasile „Nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin lui
Ghica, parcă aș mânca nisip (de pe plaja postmodernă, Vasile Ghica, pentru că el este ,,un îndrăgostit, un împătimit
desigur). al cuvântului de spirit, un iubitor de înțelepciune” (p. 83).
Spiritul tecucean autoreferențial și referențial este Și cum „Marile spirite se întâlnesc” (Voltaire), de la o
remarcat în capitolul „Conformismul concesiv ironic al asemenea întâlnire nu putea lipsi Petre Isachi.
aforistului Vasile Ghica”. Petre Isachi citează din ediția Am văzut în rândurile anterioare familia nobilă, aceea
trilingvă „În ghearele râsului/ En las gaross de la riso/ a gânditorilor aforistici, din care Vasile Ghica face parte;
Entre les griffes du rire” (Nirom Art Editorial, Madrid, toposurile care l-au (re)creat, afirmă documentat Petre
London, New York – 2016). Isachi, sunt: Priponești – Tecuci, Galați, Iași România,
Exemplele sunt numeroase și justifică pe deplin Franța, Europa.
afirmațiile criticului Petre Isachi referitoare la În volumele sale de aforisme și proză ultrascurtă,
„Contaminarea” creațiilor lui Vasile Ghica prin contactul Vasile Ghica are un evantai de teme pentru care poate fi
cu operele unor „scriitori de referință precum: Ion invidiat: „natură, mituri, religie, evoluție, educație, ideal,
Creangă, Caragiale, Topîrceanu, Al. O. Teodoreanu, împliniri, glorie, iubire, fericire, iluzii, destin, istorie,
Cervantes, Rabelais, Twain, Swift, Shaw, Hasek ș.a. politică, prostie, timp, secolul nostru, război, artă, eșecuri,
„Prozele ultrascurte”, construite pe dihotomia lumii, moarte, umor” („Vasile Ghica și dictatura SE-ului”, p. 90).
sunt „supraîncărcate de sensuri”, dar și de ironie și umor, În „Postfața” pe care o apreciam în primele rânduri,
ca, de pildă, aceasta: După festivitatea de premiere, unii Constantin Ardeleanu ne supune atenției doar zece din
scriitori trebuie să spună mulțumesc; alții – bogda prosti”. miile de aforisme ale gânditorului aforistic, considerate
Cât adevăr despre lumea noastră literară contemporană! la superlativul absolut. Ele sunt mult mai multe și va fi
Adresându-se tânărului scriitor, Vasile Ghica îl meritul cititorilor să le descopere.
sfătuiește părintește: Fă-ți umorul prieten și ironia scut” Și în cartea „La Curțile aforistului Vasile Ghica”, Petre
care pare a fi deviza sa de-o viață. („Surâsul lui Icar”. Isachi a rămas ceea ce a fost, este și va fi: „tematolog,
Aforisme. Cuvânt înainte de Petre Isachi, Editura Eikon, filosof, istoric al ideilor literare, comparatist, psihanalist,
București, 2015). sociolog, critic și istoric literar, eseist, structuralist,
Autoironia și ironia sunt nelipsite: Vasile Ghica – semiotician, teolog, lingvist etc. (Revista „13 Plus”, an
„Răspântie de milenii / Au carrefour des millenaires”, XXI, nr. 189, 2018, p. 41).
37
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
RO NIA ENTENAR

100 de ani
Întru Mare Iubire de Neam și de Ţară!
Acest scenariu dramatic Întâiul gând ţi-l toarnă în graiul nostru blând!...”
se bazează pe mărturii Crainicul: MIRON CRISTEA
documentare care traver- — „Sunt aproape 2000 de ani, de când împăratul
sează Istoria neamului Traian a sădit, a altoit nobila viţă românească în
Românesc – la 100 de ani tulpina vânjoasă a rezistentului neam dacic, dând
de la Actul Unirii de la Alba astfel naștere poporului român”. De străvechea
Iulia, 1 Decembrie 1918. Alba Iulia „ne leagă amintirea celor mai crude
Conceptul regizoral vă chinuri și suferinţe, dar și cea mai sfântă nădejde!”
aparţine. Pe scenă sau într- Crainicul: Doar prin suferinţă biruit-am! Să nu
un spaţiu deschis, în faţa uităm judecata Sfântului IOAN SCARARUL: „Fără
unui monument istoric. cercare, aurul nu se desăvârșește!”
Livia Ciupercă Crainicul este așezat pe Cei prezenţi în scenă, rostesc: Amin!
profesor, scriitor un jilţ – și va prezenta pe *
fiecare Personaj Istoric care, Crainicul: ALEXANDRU VAIDA-VOIEVOD
în centrul scenei (sau al platoului ales), își va rosti „PRIMUL RĂZBOI MONDIAL a avut un rezultat
replica, după care se va retrage într-un plan (ușor) mare: acceptarea din partea naţiunilor a principiului
îndepărtat; pe rânduri – sau în semicerc (în funcţie NAŢIUNILE MARI ȘI MICI VOR AVEA DREPTURI
de spaţiu). După ultima replică rostită, în ritmul EGALE!”
melodiei „Hora Unirii”, toţi cei prezenţi se vor prinde Crainicul: PANTELIMON HALIPPA
în horă. Vor coborî în sală, printre spectatori sau în — „Să trăiești și să suferi pentru un ideal”: Unirea
jurul monumentului istoric. Textul este însoţit de note Basarabiei cu România!
explicative, strict documentate. Crainicul: ONISIFOR GHIBU
Crainicul: Valuri sângerânde au binecuvântat — „Românii din BASARABIA trebuie să devină
acest pământ străbun, de la stră-stră-moșii noștri, acum Români de suflet și de ideal”.
consideraţi „cei mai viteji și mai drepţi dintre traci” Crainicul: ION INCULEŢ
(Herodot), între hotarele – mai mult sau mai puţin — „Noi am fost cei mai neașteptaţi și am venit cei
cunoscute – ale străvechii Dacii, hotare care, peste sute dintâi. Am adus mare mângâiere poporului român
și sute de ani, s-au gospodărit, în mai multe cnezate, atunci când el, în cea mai mare parte fiind ocupat de
voievodate și ţări. Dar, indiferent de vremelnicele dușman, îndura cele mai grele suferinţe. Pilda noastră
lor hotare, locuitorii vorbeau aceeași limbă, aveau a fost bună”.
aceeași credinţă și aceleași obiceiuri majore. S-au Crainicul: Majestatea Sa FERDINAND I
gospodărit cum au putut și cum le-a permis vreo — „Decretul Unirii”. „Pentru Unirea Transilvaniei,
talpă vrăjmașă. Avem mărturia cronicarilor noștri că Banatului, Crișanei și Maramureșului. ”„În numele
locuitorii din jurul arcului carpatic aveau credinţa, Poporului și al Regelui, se declară BASARABIA unită
neștirbită de niciun vânt dușman, că sunt Români cu România, în veci una și indivizibilă”.
și-și cunosc menirea. Această încredere a fost Crainicul: THEODOR MIHALI
răsplătită de PreaBunul Dumnezeu, prin Actul Marii — Să pledezi pentru școală în graiul românesc și
Uniri, consimţit, istoric și legitim, la Alba Iulia, la 1 pentru autonomia bisericii românești în Transilvania.
Decembrie 1918. Crainicul: IANCU FLONDOR
Se intonează prima strofă din Imnul nostru — „Poporul român din BUCOVINA a spart și a
Naţional: „Deșteaptă-te, române, din somnul cel lepădat lanţul care i-a ferecat sufletul”.
de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani! / Crainicul: NICOLAE IORGA
Acum ori niciodată, croiește-ţi altă soarte, / La care să — „Cu adâncă recunoștinţă mulţumim
se-nchine și cruzii tăi dușmani!” omului întreg și neînfricatului român”: IANCU
Crainicul: HORIA FURTUNA FLONDOR!
„Român ești! Ţine minte și simte cu temei Crainicul: Majestatea Sa FERDINAND I
Cum vorba asta dârză te ţine-n braţul ei. — „Prin graţia lui Dumnezeu și voinţa naţională,
Ea, de copil te-alintă și te-nvaţă când Decretăm: BUCOVINA, în cuprinsul graniţelor sale
38
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
RO NIA ENTENAR
istorice, este și rămâne de-a pururea unită cu Regatul Crainicul: VASILE GOLDIȘ
României!” „Bucăţica trupului românesc a fost act de barbarie.
Crainicul: VASILE BĂNCILĂ Distrusă barbar, unirea tuturor Românilor într-un singur
— „BANATUL e o perlă a Românismului”. stat, este cea mai firească pretenţiune a civilizaţiunii!”
— „Provinciile noastre parcă ar fi fiinţe, fiecare cu Cu toţii, din toate piepturile: Așa-i!
cântecul ei în armonia ţării… și chiar fiinţe sunt…” *
Crainicul: ORESTE TAFRALI, unul dintre Crainicul: CAIUS BREDICEANU
membrii Consiliului Naţional al Unităţii Române de — Ascultaţi de glasul conștiinţei, amintindu-vă de
la Paris, a susţinut cauza DOBROGEI istorice. eroii neamului!
— „A o datorie patriotică să apăr România TRANS- Crainicul: În adevăr, glasul conștiinţei noastre
DANUBIANĂ în contra propagandei mincinoase. tresaltă, gândind la –
Ne-am strâns dar în jurul ziarului <La Roumanie>, *). HOREA, CLOȘCA și CRIȘAN
înfiinţat de Paul Brătășanu, Constantin Mille, Emil — Iubiţi-vă, fraţilor!
Fagure și Constantin Banu, și am început lupta. Ne-am *). AVRAM IANCU
împărţit rolurile, fiecare însărcinându-ne cu apărarea – „Ascultaţi cuvintele purcese din adâncul
unei provincii. Ca dobrogean, am luat sarcina apărării sufletului unui român sincer”: Libertate! Egalitate!
patriei mele”. Frăţâietate!
Crainicul: Da, PAUL BRĂTĂȘANU a fost un mare (În surdină, refrenul cântecului patriotic Marșul lui
patriot, aprig susţinător al Unirii. Iancu: „Iancule mare, bravule tare, / cu noi să fii / Tu
ORESTE TAFRALI: – La Paris, a condus ziarul însoţește și însufleţește / Pe ai tăi fii!... ”)
„La Roumanie” (17 ianuarie 1918 – 25 mai 1919). *). MIRCEA VULCĂNESCU
Într-un moment de mare dificultate financiară, și-a — „Nu ne răzbunaţi!”
vândut toate bijuteriile familiei, pentru a se menţine *). ȘTEFAN CICIO POP
apariţia publicaţiei, principalul for susţinător al cauzei — „Noi am fost purtaţi pe toate fronturile și
României în străinătate. necontenit am căzut pradă urgiei. Ne aducem aminte
(Intrând în scenă, rostește) de fărădelegile îndurate (miile de masacre asupra
Crainicul: SIMION C. MÂNDRESCU: Românilor), dar nu vrem să ne răzbunăm!”
— „Și noi am pus o piatră la temelia României *). VALERIU GAFENCU
Mari!” — „Grijiţi-vă de suflet!”
Crainicul: Are dreptate SIMION C. MÂNDRESCU! *). Arhimandrit ARSENIE BOCA
În linia întâi sau și în spatele frontului, în spitale – și — „Doamne, Acela ce vii în taină între oameni,
pe câmp, în tranșee sau în Parlament, în confruntările ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem,
internaţionale – milioane de Români „au pus o piatră aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii
la temelia României Mari!” patimilor și fă lumină sufletelor noastre!”
(Pentru câteva secunde, se aud acordurile imnului *). GHEORGHE POP DE BĂSEȘTI
Pe-al nostru steag e scris Unire…) — „Prea iubiţii mei!” „Lăsaţi-vă pătrunși, fraţilor,
* de fiorii sfinţi ai acestui strălucit praznic naţional și
Crainicul: IULIU MANIU în cea mai deplină și frăţească armonie să clădim
— „Unirea tuturor Românilor într-un singur regat temeliile fericirii noastre naţionale viitoare!”
și într-un nedespărţit stat este un ideal sfânt!” *). ION MIHALACHE
Crainicul: Episcopul IULIU HOSSU — „România Nouă nu poate fi decât un Stat
„Acesta e ceasul dreptăţii lui Dumnezeu și al naţional, românesc și ţărănesc”; un „stat de dreptate”;
răsplătirii Lui, bucuria unui neam întreg, pentru un „stat de mună”; un „stat de autoritate”; un „stat de
suferinţele veacurilor purtate de un neam cu credinţă ordine”; un „stat creștin!”
în Dumnezeu și cu nădejde în dreptatea Lui!” Crainicul: De dincolo de timp, auzim și vocile
Crainicul: LUCIAN BLAGA câtorva condeie meșteșugite, care și-au iubit Neamul
— „Pentru marea, istorica adunare naţională de la și Ţara – cu dragoste creștină:
Alba Iulia, unde s-a hotărât alipirea Transilvaniei de *). ALEXANDRU VLAHUŢĂ
patria-mamă n-a fost nevoie de o deosebită pregătire „Trudește, făcătorule de bine, / Veni-vor, roiuri,
a opiniei publice. Pregătirea se făcuse de sute de ani!” alţii după tine / Și vor culege rodul, bogăţia!”
Crainicul: Marea Unire s-a realizat la Alba Iulia *). MIHAI EMINESCU:
în Cetatea de scaun a domnului unificator Mihai — „Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară”.
Viteazul! Un ceas mult dorit și așteptat! *). ION CREANGĂ:
(Se aude vocea unui copil, strigând: Trăiască — „Cartea îţi aduce mângâiere”. „Din cărţi culegi
România dodoloaţă!) multă înţelepciune”.

39
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
RO NIA ENTENAR
*). ION LUCA CARAGIALE: loc de tortură și demoralizare”. „Stralsund, central.
— „Adu-ţi aminte din când în când, omule, de Helmstedt și Breesen – anexe; Strohen și Schwamstedt
clipele crunte ale primejdiei prin care a fost înaltă – represalii”.
poruncă să treci și ridică laudă și mulţumire lui Crainicul: Recunoștinţa noastră surorilor de
Dumnezeu!” caritate din România și a întregului corp medical
*). GEORGE COȘBUC: francez care s-au confruntat cu holera, tifosul
— „Mândră fu ziua de azi și mare e mila Ta, exantematic și gripa spaniolă, unele cadre medicale
Doamne!” murind la datorie.
*). IOAN ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEȘTI: O voce: „Mama Regina”, „împărăteasa tuturor
— „Sărman pom de speţă aleasă, sădit în bătaia românilor”, a dăruit tuturor „luptătoarelor” de caritate
vijeliei!” Deși biciuit, zbuciumat, încovoiat, – nu te-ai Ordinul „Crucea Regina Maria”!
împiedecat de a înflori și rodi! Crainicul: Să nu ne uităm eroii – martiri – soldaţi,
*). BARBU DELAVRANCEA ofiţeri sau civili. Un exemplu dureros, Preot IOAN
— „Daţi lumină maselor, și geniul poporului OPRIȘ – „căpitan al gărzilor naţionale locale” din
român va triumfa!” Transilvania. A fost împușcat, mișelește, în faţa
* bisericuţei unde slujea (încă din 23 aprilie 1906), din
Crainicul: Cuvintele sublocotenentului VASILE satul Cristiș – Turda, în ziua de 8 noiembrie 1918,
DEM BRADUL sunt de neșters în mintea și-n sufletul pentru că a răspuns chemării la luptă formulate de Dr.
nostru. AMOS FRÂNCU.
— „Când ardeau pădurile și pământul munţilor — „Moţilor! Fraţilor! La Arme! La arme, pentru
Moldovei, când clocoteau apele Dunării și ale Siretului unirea tuturor românilor”.
de fiebinţeala sângelui vărsat”, ajutorul francez fuse o Crainicul: CORNELIU MOLDOVANU spune:
binecuvântare! – N-am s-o uit niciodată pe CATERINA
Crainicul: Tributul unei prietenii, tribut de sânge, TEODOROIU „ofiţerul-fecioară, sublocotenentul,
poartă un nume drag Generalul HENRI MATHIAS zâna regimentului de Gorj”. „S-a dus la cer ca să
BERTHELOT povestească strămoșilor noștri, cum cei de astăzi știu
— „Am fost înștiinţat că Senatul și Camera să împlinească datoria războinică”.
Deputaţilor m-au proclamat cetăţean de onoare al Crainicul: ION BĂILĂ
României – cu aclamaţii și cu o unanimitate de voturi — „Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a
ce mă flatează în mod deosebit!” adus liniște în sufletele tuturor”. Visul strămoșesc s-a
Cu toţii: Vive la France! (aplauze) împlinit!
* Crainicul: ION I.C. BRĂTIANU
Crainicul: O floare de nu-mă-uita în amintirea — „Unirea tuturor românilor” înseamnă „unirea
ofiţerilor care au murit la datorie, precum Generalul tuturor conștiinţelor noastre”, „unirea tuturor
IOAN DRĂGĂLINA, cel care notează în Testamentul energiilor noastre spre un scop comun”.
său. Crainicul: REGINA MARIA A ROMÂNIEI
— „Las un nume cinstit și nepătat”. „Toată viaţa — „Vreau să ajut și să salvez cât voi putea”.
mea am jertfit-o pentru a-mi îndeplini serviciul Crainicul: REGELE FERDINAND I AL
conștiincios și pe cât omenește mi-a fost posibil”. ROMÂNIEI
Ţelul meu a fost și rămâne „împlinirea cinstită a – „Trăiască România mare, puternică și unită!”
datoriei!” Crainicul: IOAN I. PAPP, episcop ortodox al
Crainicul: Să nu-i uităm pe vajnicii comandanţi Aradului
de oști, în frunte cu Generalul EREMIA —„Să ridicăm ochii minţii și cugetul inimii la
GRIGORESCU Dumnezeu și să exclamăm – cu psalmistul: <Înalţă-
— Ordin de zi. 17 iunie 1917. „Vă aduc cu mine te peste ceruri Dumnezeule și peste tot pământul
dragostea sufletului meu plin de hotărârea de a mărirea Ta!>”
învinge”. „PE AICI – NU SE TRECE!” Toţi cei prezenţi, pe scenă, se prind în horă, cântând
Voci: Și nu s-a trecut! cel puţin prima strofă din Hora Unirii, pe versuri de
Crainicul: Compasiunea noastră, pentru toţi Vasile Alecsandri (1821-1890), muzica Alexandru
prizonieri români, care au suferit sau au murit Flechtermacher (1823-1898): „Hai să dăm mână cu
în lagărele de concentrare, cu precădere, cele din mână / Cei cu inima română / Să-nvârtim hora frăţiei
Ungaria și din Germania. Dorim o mărturie? Iat-o, / Pe pământul României!...”
cea a Căpitanului DRĂGHICEANU
— „Insula (lagăr) blestemată (Dänholm) și tăiată
în două printr-un canal, a fost aleasă într-adins ca

40
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
RO NIA ENTENAR

Momente istorice ale pământului dintre râurile


Prut, Nistru și Dunăre
și semnificaţia lor geopolitică (I)
Nimic nu poate fi mai scrise, chimerienii au fost înlocuiţi de un nou val de
scump pentru un popor nomazi – sciţii.
decât începutul său, numele Triburi nomade războinice și numeroase ale
ce-l poartă, pământul pe sciţilor, dintr-o dată au apărut pe scena istorică a
care locuiește. Europei de la «adâncurile din Asia», și au ocupat
Aaron Florian rapid toată regiunea de nord a Mării Negre – stepa
Frumuseţea oricărei și regiunea silvostepă între Dunăre în vest și Don
regiuni este determinată la est. Rămași nebiruiţi timp de aproximativ patru
de originalitatea, singu- secole, la fel de brusc au părăsit misterios scena
laritatea, unicitatea po- istorică, lăsând în urmă o legendă de curaj și
pulaţiei sale și de valorile nenumărate movile cu înmormântări de soldaţi.
Raisa Malierova ei spirituale și materiale O direcţie importantă a activităţii politice a
bibliotecar, Universitatea create de secole. sciţilor a fost Occidentul. Pe malul Dunării inferioare
de Stat din Ismail
Poziţia geopolitică și a Nistrului inferior, vechea Scythia а mărginit cu
specială a Basarabiei și condiţiile naturale și tracii, care, din epoca bronzului, constituiau ramura
geografice favorabile au dat naștere unei varietăţi nord-estică a marelui masiv al triburilor tracilor din
de existenţă a sa și au contribuit la manifestarea nord-estul Europei.
dezvoltării sale istorice și culturale specifice. Tracii de Nord, după cum aflăm din sursele scrise,
Tradiţia studierii istoriei pământurilor Basarabiei la rândul lor, au fost împărţiti în două mari uniuni
numără mai mult de trei secole. Potrivit oamenilor tribale principale – dacii, care au locuit în Carpaţi
de știinţă, reinstalarea omului primitiv în Europa și zona Carpatica, și geţii, care au locuit pe Câmpia
de Est, în special, în regiunea Dunării, a avut loc în Dunării și pe teritoriul Nistru-Carpatic. Sursele
primul rând prin regiunile vestice din Asia Mică și arată relaţia strânsă dintre geţi și daci, asemănarea
Balcani. dintre limbă, obiceiuri etc.
Teritoriul Basarabiei (zona dintre Nistru, Prut și Teritoriul Dunăre-Nistru a fost graniţă aparte
Dunăre) a fost o scenă a migraţiei intense. Locaţia ei între triburi daco-gete pe de o parte, și sarmaţi și
avantajoasă pe principalele rute din Asia în Europa, celţi, pe de alta parte.
prezenţa gurii trans-europene a Dunării, a Nistrului Celţii este numele comun al triburilor în partea
și a Prutului și, prin urmare, accesul la mare – au de sud-est a Germaniei de azi (între Rin și Dunăre).
contribuit la intensificarea migraţiei. Începând cu o migraţie în masă adânc în Europa,
Trecând spre periferiile Europei, prin coasta de celţii au ajuns în ţările Galiei, Italiei, Spaniei,
stepă a Litoralului Mării Negre, popoarele asiatice Insulelor Britanice. O altă parte a triburilor a mers
nomade pentru multe secole au schimbat imaginea în văile inferioare ale Dunării și ale Peninsulei
etnică a regiunii. Balcanice până în Grecia. Celţii sunt cunoscuţi
Teritoriul stepei de sud era aripa vestică a lumii pentru campaniile lor agresive, care au condus
specifice a bovinilor, nomazi vorbitori ai limbii la succese și eșecuri în mod egal. Astfel, o parte
Iranului, care au venit din est și care au acoperit din triburile celtice au încercat în mod repetat
stepa eurasiatică de la fluviul Dunărea spre vest fără succes să se confrunte cu Roma. Extincția și
până la Munţii Altai din est. moartea culturii celtice e asociată cu sosirea unor
Regiunea de Nord a Mării Negrii și, în special, noi triburi de geto-daci și datează de la începutul
teritoriul dintre Dunăre și Nistru, este marcată de secolului I d. Hr.
apariţia chimerienilor – prima naţiune din Europa Cea mai mare putere a geţilor e atinsă în
de Est al cărui nume este păstrat în «Odiseea» lui timpul domniei regelui Burebista, care a reușit să
Homer. Conform datelor de arheologie și surselor unească o serie de triburi vecine, inclusiv dacice.
41
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
RO NIA ENTENAR
În vest, hoardele geto-dacice numeroase, cum Hr. Educaţia și guvernarea alianţei tribale Hun în
raportează autorii antici, până la 200 de mii de regiunea Mării Negre de Nord datează de la anii
soldaţi penetrează cursul superior al Dunării, și 378-445.
se confruntă cu popoarele germanice și celtice. Invazia triburilor de nomazi ale Hunilor a
Burebista a desfășurat o politică diplomatică devenit o piatră de hotar semnificativă în istoria
activă intervenind chiar și în afacerile interne ale Europei, apărând la sfârșitul secolului IV. Hunii au
Romei. A urmat cu grijă ascensiunea treptată a lui terminat secolele de ședere a popoarelor iraniene
Cezar, aparent văzând o ameninţare în cuceririle (chimerienii, sciţii, sarmaţienii, germanii) și au
lui. deschis o perioadă lungă de aproape o mie de ani
Perioada de formare a puterii geto-dacice, a istoriei nomazilor vorbitori de limbi turcice,
condusă de Burebista, este de interes semnificativ, nenumăratele lor mișcări de la est la vest.
intrând în istorie ca un popor războinic din Europa Hunii au jucat un rol semnificativ în ceea ce
antică. Statul lui Burebista a devenit un eveniment privește influenţa socio-politică. Imperiul format
remarcabil în regiunea carpato-balcanică, de lângă a unit multe dintre triburile de atunci și-a trădat
graniţele posesiunilor romane. Numeroasă la propriile forme de organizare a statului. Prăbușirea
acea vreme, armata lui a suspendat pătrunderea acestui imperiu a dus la formarea unor state, care
sarmaţilor la vest de Nistru, și controla întregul încă nu fuseseră pe harta lumii de atunci.
teritoriu din nord-vestul Mării Negre. Triburile nomade de huni din Asia au fost cel
Uniunea de stat timpurie fragilă, creată prin forţa mai groaznic flagel pentru romani și aliaţii lor.
armelor, a dus la conspiraţia nobilimii tribale vechi, Invazia hunilor din partea de nord a Imperiului
regilor triburilor subordonate, și în care a fost ucis Roman a marcat începutul Marii migraţii –
conducătorul geţilor, care a ridicat prestigiul lor mișcarea triburilor și a popoarelor în diferite zone
într-un timp scurt, la o înălţime nemaipomenită. ale Europei, în urma cărora au avut loc schimbări
Odată cu prăbușirea statului geto-dac al lui majore în Europa, schimbând faţa ei.
Burebista, a crescut migraţia hoardelor sarmatice Perioada, numită «marea migraţie a popoarelor»,
de la est, formate în stepele de la Volga, și care s-au a transformat de fapt lumea europeană. Căderea
mutat spre vest în căutare de noi teritorii. Pe locul Imperiului Roman sub loviturile barbarilor, și ca
Marii Schiţii a apărut Sarmaţia Europeană, pentru urmare a unor conflicte interne, dispariţia de pe
care fluviul Dunărea a servit ca frontieră de sud și scena istorică a unor grupuri etnice și nașterea unor
ca rampă de lansare pentru atacatorii. noi naţiuni și state, a definit viaţă în Europa și Asia
Puterea și militarismul triburilor nomade, în următorii o mie de ani.
pericolele constante ale traversărilor din provinciile Unul dintre aceste popoare au fost slavii – cel
de frontieră au «împins» Roma antică pentru a mai mare grup de popoare din Europa, unite
începe operaţiunile militare active, împotriva lor, de apropierea limbilor și de originea comună.
să penetreze la cursul inferior al Dunării și pentru În jurul secolului al VII-lea d. Hr., slavii s-au
a cuceri Moesia. Terenurile Daciei fertile, pe lângă stabilit în zone mari din Europa de Est, inclusiv
bogăţia de fier și cupru au atras atenţia Imperiului. din Balcani: în Occident au ajuns la Elba și au a
Odată cu formarea provinciilor romane a crescut trecut dincolo de ea; în partea de nord au ajuns
importanţa comunicaţiilor. Dunărea a devenit o la Marea Baltică și la est de Nipru. În sud-est
arteră principală a Imperiului. slavii au ajuns (la finalul mileniului I) la Marea
Sfârșitul dominaţiei sarmaţilor a fost adus de Neagră; în nord-est colonizarea slavă (în primele
către goţi, triburi germanice din estul Mării Baltice, secole ale mileniului II î. Hr.) a ajuns în Marea
care s-au deplasat spre sud, au apărut în nordul Mării Albă. Viaţa slavilor a fost determinată de natura
Negre, au cucerit sarmaţii și au efectuat numeroase activităţilor lor. Ei au trăit o viaţă stabilă, alegând
atacuri asupra provinciei romane Moesia din să se stabilească în locuri îndepărtate sau ridicând
Dunăre – interfluviul Nistru. Statul gotic a cucerit fortificaţii în jurul lor. Baza economiei a fost
aproape toate triburile din Europa de Est, inclusiv agricultura în combinaţie cu creșterea bovinelor
tracice, sarmatice si slave. și alte activităţi. Slavii erau războinici, curajoși și
Pe schimbarea triburilor gotice apar hunii, popor pricepuţi.
vorbitor de turcă, o uniune de triburi, formată Pe teritoriul dintre Prut și Nistru și pe zonele
prin amestecarea diferitelor triburi ale Marii Stepe inferioare ale Dunării s-au stabilit anţii (antes),
Eurasiatice Volga și regiunile Ural în secolul I î. triburi slave orientale, care sunt menţionate în
42
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
RO NIA ENTENAR
sursele bizantine; neobișnuit de dezvoltate și Istoria are, de asemenea, dovezi despre bătălia cu
organizate. Formaţi din partea culturii Cerneahov, Bizanțul din 811, care a dus la moartea împăratului
au devenit civilizaţie complet independentă, în bizantin Nichifor 1.
cazul căruia au existat începuturile primului stat. La marginea de est a ţinuturilor slave (în prima
Pe malul stâng al Dunării de Jos au venit sclavinii, jumătate a secolului al IX-lea) au apărut ugrii sau
formând un ansamblu cu anţii. maghiarii, reprezentanţi ai familiei de limba fino-
Graniţa de nord a Imperiului Bizantin, care trecea ugrică. Strămoșii maghiarilor sunt localizaţi în
de-a lungul Dunării și pe teritoriul Dunării de Jos, Siberia de Vest, la poalele munţilor Ural de Sud. La
locuită de barbari, a fost sub o atenţie deosebită din începutul erei noastre, ungurii au trecut la creșterea
partea Bizanţului, din cauza incursiunilor repetate vitelor nomade și pe această bază au început
ale barbarilor în limitele imperiului. contactarea cu triburile nomade turcice. Mișcându-
Dezvoltarea statului anţilor a fost împiedicată de se spre vest, au ocupat zona dintre Don și Nistru,
invazia avarilor, învingând triburile din regiunea unde s-a localizat Uniunea triburilor maghiare
Mării Negre de Nord. Avarii au înaintat de-a lungul venite în zona Bazinului Carpatic după o lungă
coastei litoralului mărilor Azov și Neagră spre vest migraţie din regiunile interioare ale Euro-Asiei.
prin interfluviul Prut-Nistru. Entuziasmaţi de procesul de reinstalare generală
Avarii au fost poporul est-european din Evul a masei mari de nomazi, maghiarii-ungari s-au
Mediu timpuriu, iniţial nomazi asiatici de origine mutat la Marea Neagră de Nord, de unde au fost
turcă. Trecând până la Dunăre, au fondat Hanatul izgoniţi mai târziu de pecenegi.
Avar, unde, în afară de avari, locuiau subjugaţii slavi Maghiarii s-au stabilit în Europa pe teritoriul
antici și triburile bulgare. Sub puterea nemilosului Niprului, Bugului, Nistrului, Prutului și Dunării de
avar hanul Baian, a apărut un imperiu uriaș care se Jos. Multe triburi turcice: huni, bulgari, avari, care
întindea de la Marea Baltică până la Marea Neagră, au venit mai devreme pe aceste terenuri și au rămas
unind popoarele supuse avarilor, forţându-i să după căderea triburilor statelor mai sus menţionate,
plătească tribut, inclusiv slavii și bulgarii. Relativ au aderat la mediul nomad apropiat lor, iar acest
puţini la număr, trăind din jafuri și cuceriri, peste o lucru, potrivit istoricilor, a jucat un rol important în
sută de ani avarii au dispărut ca o naţiune separată, procesele etnice ale maghiarilor.
fuzionând cu maghiarii. Sensibile la avari au fost Spre deosebire de bulgari, maghiarii au evitat
înfrângerile bulgarilor care și-au format propriul asimilarea din partea triburilor slave locale.
hanat în 680. Un rol important a fost jucat de distanţa de la
Triburile nomade turcice ale bulgarilor și-au Bizanţ. Ungurii nu erau atât de expuși puterii religiei
început mișcarea de la coasta Volga spre vest. și culturii bizantine.
De la nord de Balcani au invadat și s-au stabilit Tranziţia spre stabilitate în rândul maghiarilor a
triburile slave – anţii, sclavinii etc., de la răsărit avut loc timp de mai multe secole, ceea ce a întărit
au venit triburi proto-bulgare în frunte cu hanul instituţiile politice și a contribuit la menţinerea
Asparuh, și unindu-se cu triburile slave ale anţilor formei etnice.
și sclavinilor, au lansat o serie de înfrângeri majore La noua locaţie ungurii iniţial au aderat la
ale Imperiului Bizantin. comportamentele tradiţionale nomade, exercitând
În 679-680 triburile nomade ale Bulgarilor, în mod regulat raiduri asupra popoarelor vecine și a
care au venit de pe coasta Marii Negre de Nord, statelor, dar înfrângerile militare grele i-au forţat să
au învins armata bizantină. Rezultatul unei devină oameni complet sedentari.
confruntări militare între părţile aflate în conflict a În ajunul formării statului Kiev în interfluviul
fost semnarea unui tratat de pace în anul 679, prin Dunăre-Nistru, trăiau triburile slave de tivertsy și
aceasta Bizanţul a recunoscut existenţa statului ulici, care erau, de asemenea, numite «podunaytsy».
slav-bulgar. Graniţele sale erau Dunărea și Marea Triburile trăiau una lângă cealaltă. Strămoșii lor au
Neagră; în interiorul statului existau și alte ţinuturi venit în Europa împreună cu hunii. În a doua jumătate
de cealaltă parte a Dunării – Scythia (Dobrogea) și a secolului I uniunile tribale de ulici și tiverțienii au
Moesia de Jos. Ca rezultat al expediţiei bizantine trăit în epicentrul luptei pentru ţările Carpatic-Marea
la gurile Dunării, împăratul bizantin s-a dus la apă Neagră dintre Rusia de Kievan, Bizanţ, Bulgaria,
minerală, provocând astfel panică printre soldaţi, maghiari și pecenegi care nu au permis Kievului până
care-a dus la retragerea lor. Profitând de situaţie, în anul 940 răspândirea influenţei politice asupra lor.
Asparuh a învins dușmanul. (Va urma)
43
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
RO NIA ENTENAR

Sfinxul de la Bădăcin (II)


SCENA 4 Aceștia intră pe ușa din dreapta și se opresc, cu caschetele în
OLIMPIA ZAMFIRESCU, mâna dreaptă, în fața comandantului, așteptând ordinele.
ALEXANDRU TODEA
(Prin crăpătura ușii, Olimpia SCENA 1
se destăinuie, în șoaptă, lui Todea.) GARDIENI, VASILE CIOLPAN
OLIMPIA ZAMFIRESCU (Comandantul dă ordinul de execuție, iar gardienii
(oftând disperată): Alexandrule, părăsesc încăperea simultan, făcând stânga-mprejur, pe
ce mă fac? aceeași ușă pe care au intrat, cu caschetele sub mână.)
ALEXANDRU TODEA (se VASILE CIOLPAN (așezând hârtiile de pe birou): A venit
apleacă pentru a auzi mai bine, momentul! (ridică privirea spre gardieni) Pregătiți-l pe Maniu
privind în stânga și în dreapta pentru (gesticulează din arătătorul drept), dar fiți cât mai discreți. Să
Ioana-Teodora a nu fi văzut): Ce-ai pățit, Olimpio? nu știe nimeni.
OLIMPIA ZAMFIRESCU: GARDIENI (în cor, privind înainte): Da, domnule!
Todorescu Mai încet, să nu ne audă gardianul! SCENA 2
elevă, Colegiul Național
(coboară vocea) Maniu zice că GARDIAN-ȘEF, VASILE CIOLPAN
„B.P. Hasdeu” Buzău
trage să moară și ține neapărat să (Ușa celulei se lovește de perete, iar cei doi gardieni îl
se împărtășească! iau pe brațe pe Maniu până la căruța din fața închisorii. Este
ALEXANDRU TODEA (își pune mâinile în șold și se miră): incapabil să mai stea în picioare. Are 80 de ani și nicio urmă de
Ce-ți e și cu bietul om! (dând din cap): Atâta s-a zbătut pentru putere. Nechezatul cailor face ca discreția să devină aproape
interesele țării și uite unde a ajuns! imposibilă, iar vestea că celula a rămas goală se răspândește
OLIMPIA ZAMFIRESCU: Cum facem să strecurăm un ca un fulger. ,,Maniu pleacă spre groapa comună și spre gloria
preot aici? eternă”. Este târât într-un sac, după ce îi sunt rupte piciorele
ALEXANDRU TODEA (foarte mirat, strâmbând din nas): pentru a încăpea, și aruncat într-un neant de unde nimeni nu
Preot? Pe plantația lui Ciolpan? De-abia pot eu să-mi văd de o să-l mai găsească vreodată)
măturat fără să se uite gardienii după mine de zici că urmează GARDIANUL-ȘEF (bătând ritmic în birou): Ciolpane,
să dau vreo lovitură de partid. băieții și-au făcut treaba!
OLIMPIA ZAMFIRESCU (neliniștită, gesticulând VASILE CIOLPAN (cu fruntea transpirată, dregându-și
revoltată): Păi și ce-i fac? Îl las așa, pe bietul om, să moară? vocea): Foarte bine!
ALEXADRU TODEA (se asigură din nou că nu îl vede GARDIANUL-ȘEF (zâmbind de sub mustață): Avem doar
nimeni): Tu încearcă să-l trezești că știu eu ce-am de făcut! o problemă!(deja rânjind) S-au cam prins.
Așteptă numai să scap de gardian. O să-l împărtășesc chiar eu. VASILE CIOLPAN (scoate o batistă și începe să se șteargă
ALEXANDRU TODEA (începe să țipe arătând spre celălalt pe frunte): Transmite-le doar atât: în celula numărul... s-a stins
etaj al închisorii): Gardian, repede, gardian! La celula șase lumina! (oftând) Mi-a fost teamă de la început de moartea lui
deținutul a început să se lovească singur, se aud bufnituri și țipete! Maniu!
(Numaidecât trei gardieni se reped spre celula șase și îl iau
în primire pe deținut). TABLOUL 6
Înapoi la adunarea din curtea casei lui Maniu.
SCENA 5 SCENA 1
ALEXANDRU TODEA, IULIU MANIU COMEMORATORI, BĂTRÂN DIN MULȚIME
(Prin aceeași deschizătură a ușii, în același mod.) (Cu toții lasă privirile în jos și își împreunează mâinile
ALEXANDRU TODEA: Maniule, te-ai trezit? pentru un moment de tăcere, în timp ce unul dintre tineri mai
IULIU MANIU(vocea îi tremură de durere, în timp ce pe spune câteva cuvinte.)
frunte i se scurg sudori): Mor! BĂTRÂN (cu ochii în lacrimi): Iuliu Maniu a fost
ALEXANDRU TODEA: Vino lângă ușă! întruchiparea cinstei, a neînfricării și a iubirii de neam!
IULIU MANIU(tot mai greu de înțeles, pierindu-i glasul și COMEMORATOR (aceeași atitudine solemnă, acoperind
respirând greu): Nu mai vreau mâncare! Nu pot! Nu mai pot! cu privirea mulțimea): Unirea n-ar fi avut loc fără Maniu,
ALEXANDRU TODEA(privește spre gardienii care îl bat iar românii, la atâția ani de la libertatea de exprimare,
pe deținutul de la celula șase): Sunt eu, Todea, am venit să te personalitatea lui a fost dată uitării complet. Nu doar
împărtășesc! Apropie-te de ușă! trupul, ci și sufletul au dispărut undeva, într-un loc neștiut.
IULIU MANIU: Da preot unde-i? Și, chiar de ar vrea să se întoarcă, nu ar avea unde, căci
ALEXANDRU TODEA(grăbit și panicat): De unde preot? nici casa, nici familia, nu-i mai sunt! Haideți să ne trezim
N-am patrafir, dar o să bag coada măturii prin ușă și o să te acum, după 100 de ani, la valorile care ne-au dat prilejul de
împărtășesc! a avea țara pe care o avem astăzi! Maniu și-a lăsat averea,
IULIU MANIU(se târăște jos din pat și se așază sub coada curajul și verticalitatea moștenire societății, iar noi putem
măturii în mătanie): Să-ți dea Dumnezeu sănătate, Todea! lăsa moștenire generațiilor ce vor urma, amintirea eroilor
ALEXANDRU TODEA: Hai, Maniule, că nu mai e timp! reîntregirii neamului românesc!
O să ne prindă! (cu lacrimi în ochi): Spune-ți păcatele!
N.R.: Premiul special „România – Centenar” la Concursul de creație
TABLOUL 5 literară organizat de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” - „Scriitori
Vasile Ciolpan stă la birou și semnează actele de execuție. de ieri, de azi și de mâine”, ed. a X-a, 2018.
Lasă stiloul și își pune secretara să cheme doi gardieni.
44
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
RO NIA ENTENAR

Poezii
Să nu-i uităm pe-ai ţării Prea multe ierni s-au perindat
bravi eroi! De când prin lume ai plecat;
Revino, nu te-străina
De când ne știm, noi ne De România, ţara ta!
iubim ca fraţi;
Deși viaţa este tot mai Emigranţii
grea
Și mulţi încearcă a ne Cândva un colţ de rai cum azi nu prea mai vezi,
dezbina Cu harnici gospodari pe-ogoare și-n livezi,
Nu vor putea, suntem Văzând că traiul lor e de nesuportat
neînfricați. Și-au luat inima-n dinţi și-n masă-au emigrat.

Ioan Fărcășanu În suflete-i iubire la Au mai rămas doar cei bătrâni și-ai lor nepoţi,
epigramist români; Bătrâni care în câţiva ani s-au stins cu toţi;
Acei ce spun că neamul Copiii au fost luaţi în ocrotire
va pieri Și-astfel ajunse satul o amintire.
Eu le răspund: în veci va dăinui
Fiindcă suntem, aici, de drept stăpâni. De mai treci, azi, pe-aici simţi o durere-n piept;
Văzând satul pustiu ţi se pare nedrept,
De veacuri la răboaie provocaţi Iar dacă-un emigrant s-ar mai întoarce-n sat,
Noi am luptat pentru pământul sfânt N-ar mai cunoaște locul din care-a plecat.
Lăsat de înaintași sub jurământ
De-a lungul Dunării și în Carpaţi. Satul pustiu*

Durerile trecutului sunt vii; Niciun locuitor nu mai trăiește-n sat;


De te duc pașii-n cele patru zări, Pe ultimul doar de o zi l-au îngropat,
Calci peste oase, sânge și visări L-au condus câteva rude de departe
A celora căzuţi în bătălii. Și-un preot înalt care citea-ntr-o carte.

Să nu-i uităm pe-ai ţării bravi eroi, După cel răposat un câine mai plânge
Care cu preţul vieţii au apărat, Și latră a pustiu de inima-ţi frânge;
Ogorul cel de hoarde invadat Refuză mâncarea, nici apă nu mai bea,
Ca liberi și stăpâni să fim, azi, noi. Și-așteaptă-n prag stăpânul pe care-l iubea.

Îndemn Casele vechi trosnesc de singurătate,


pentru românii emigranţi Școala cu ziduri gri – parcă-i o cetate,
Biserica are obloane peste tot,
De ești român cu-adevărat, Din nucu-nalt și-umbros – a mai rămas un ciot.
Trăiește unde ţi-a fost dat;
Prin lume nu te-aventura, Gospodăriile din deal s-au dărâmat
Că România-i ţara ta. Printre pereţi zărești mobilier uzat:
Vezi un pat, o masă și-un scaun mic de fag
E greu acum! Mereu a fost! Pe care nu demult stătea cineva drag.
Doar aici poţi să-ţi faci un rost
Și multe lucruri poţi schimba Din cimitir răzbat sunete ciudate,
În România, ţara ta. Frunzele copacilor sunt agitate,
Nu-ţi mai lăsa copii plângând Morţii par supăraţi că cei vii i-au uitat;
Rămâi cu ei să-i vezi crescând; Doar vântul mai suspină sub ceru-nnorat.
Vor crește, se vor dezvolta
În România, ţara ta.
*Din comunicatele de presă rezultă că circa 130 de
De vrei din zbucium să-te-oprești sate din România au rămas pustii, iar printre cauze ar
Rămâi aici ca să muncești! fi: emigrarea în masă a populaţiei rurale din motive
Lucrând cu-ai tăi, va progresa economice, natalitatea scăzută, mortalitatea crescută în
Și România, ţara ta. rândul persoanelor vârstnice etc.
45
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(

Inginer Dorin Otrocol


Prefectul Județului Galați
Interviu

G hiţă Nazare: Dom-


nule prefect, sunteți
reprezentantul Guvernului
DO: Doresc să subliniez faptul că nu există o relație
de subordonare a primarilor față de prefect, legea
administrației publice locale mizând pe autonomia locală.
României în județul nostru. În Dar, o componentă importantă a activității noastre o
această calitate, vă rog să oferiți reprezintă verificarea legalității actelor administrative
și cititorilor revistei Axis Libri emise de Consiliul judeţean, de consiliile locale sau
câteva repere care definesc primari. Este un volum însemnat de muncă, numai anul
responsabilitatea funcției cu trecut, spre exemplu, au fost transmise peste 15.000 de
care sunteți învestit. acte pentru efectuarea controlului legalității, hotărâri
Dorin Otrocol: Ca ale consiliilor sau dispoziții ale primarilor. Este o
reprezentant al Guvernului supraveghere necesară, întrucât, acolo unde se întâlnesc
Ghiţă Nazare în teritoriu, am misiunea neregularități există posibilitatea remedierii și foarte
profesor, publicist primordială de a urmări rar se ajunge în instanța de contencios administrativ.
modul de aplicare a măsurilor Ultimii ani însă au fost o provocare în ceea ce privește
din programul de guvernare, cu respectarea celor trei gestionarea situațiilor de urgență. Schimbările climatice,
principii ale unei bune administrații: legalitate, eficiență pe care le resimțim cu toții, dar nu numai, au impus
și transparență. Astfel, în conformitate cu specificul și reacții, dar și măsuri de prevenire. Județul Galați s-a
atribuţiile ce revin prin lege Instituţiei Prefectului, avem un confruntat în ultimii 10 ani cu aproape toate tipurile de
plan anual de acţiuni, structurat pe domenii de activitate: fenomene extreme, de la inundații, viscole și secetă până
educaţie, sănătate, piaţa muncii, asigurări sociale, la cutremure și alunecări de teren. Iar mai nou, în ultimele
familie și protecţia copilului, tineret și sport, societate luni a trebuit să gestionăm problema pestei porcine
informaţională, agricultură și dezvoltare rurală, reforma africane, o boală extrem de virulentă și care poate avea
administraţiei publice, protecţia mediului înconjurător, efecte dramatice în plan economic. Diversitatea acestor
politica fiscal-bugetară, protecţia consumatorului, ordinea fenomene a determinat modificarea legislației și trasarea
publică și siguranţa cetăţeanului, integrare europeană, clară a atribuțiilor în cazul intervențiilor. De asemenea, a
cultură și culte. Obiectivele programului de guvernare sunt crescut capacitatea de intervenție, prin alocări importante
monitorizate astfel încât să putem vorbi de o administrație de fonduri pentru dotarea cu mijloace și echipamente, dar
modernă, în slujba cetățeanului, lucru care se realizează s-a investit mult și pe segmentul de prevenire, s-au făcut
cu sprijinul nemijlocit al serviciilor publice deconcentrate lucrări de decolmatare și amenajare a albiilor cursurilor
și al structurilor administrației publice locale, printr-o de apă care au creat probleme deosebite în ultimii ani.
comunicare permanentă. Prefectul asigură, la nivelul Un accent mare se pune și pe informarea și pregătirea
judeţului, aplicarea și respectarea legii și a ordinii publice populației pentru a recționa corespunzător în situații de
și acţionează pentru menţinerea climatului de pace urgență. În octombrie, spre exemplu, a fost lansată aplicația
socială, a unei comunicări permanente cu toate nivelurile Ro-Alert, prin intemediul căreia oamenii pot afla în timp
instituţionale și sociale, acordând o atenţie constantă util despre fenomene meteorologice sau evenimente care
prevenirii tensiunilor sociale. În acest sens, activează la le pot pune viața în pericol, așa încât să aibă posibilitatea
nivelul Instituției Prefectului Comisia de dialog social, în de a lua măsuri de protejare sau de reducere a pagubelor
cadrul căreia sunt liberi să își expună punctul de vedere, pe materiale. Coordonăm, de asemenea, realizarea planului
subiecte de actualitate, toți partenerii sociali, plecând de la județean de acțiune în perioada sezonului rece, pentru a
patronate, sindicate, șefi ai structurilor deconcentrate din avea o vedere de ansamblu asupra capacitățiii de acțiune
teritoriu, așa încât să avem mereu o oglindă a societății și a nevoilor specifice fiecărei comunități. Din fericire,
și să putem corecta din mers disfuncționalitățile pentru a cele mai multe primării au tot mai multă autonomie, au
reuși să evităm tensiunile sociale de orice fel. achiziționat utilaje, au organizat bine comitetele locale
GhN: Care este relația Instituției Prefectului cu pentru situații de urgență, prin urmare știu și pot acționa
comunitățile locale? cum se cuvine.

46
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
GhN: Ce alte activități derulează Instituția Prefectului? consider că, cel puțin până acum, am avut o comunicare
DO: Printre responsabilitățile noastre se numără foarte bună, pe fiecare segment de responsabilitate.
și organizarea alegerilor. Dacă chestiunile privind GhN: Domnule Prefect, suntem în plin an al
respectarea reglementărilor în vigoare și supervizarea în Centenarului Marii Uniri. Ce acțiuni a derulat Galațiul,
ansamblu a procesului electoral revin Autorității Electorale comunitățile locale ale județului, în întâmpinarea acestui
Permanente, apoi Biroului Electoral de Circumscripție eveniment de mare trăire românească?
Județeană, care de regulă este organizat cu 30 de zile DO: Cred că prima și cea mai importantă acțiune
înainte de fiecare scrutin, Prefectura este aceea care are dedicată Centenarului a fost reconstruirea și inaugurarea
atribuții preponderent de ordin logistic, precum tipărirea Monumentului Apărătorii orașului Galați, în cistea celor
buletinelor de vot, achiziția materialelor necesare în căzuți în bombardamentele din ianuarie 1918. Apoi, la
procesul electoral, transportul materialelor și buletinelor nivelul județului Galați, primăriile și numeroase alte
la secțiile de votare, asigurarea pazei militarizate, plata instituții publice au depus la Ministerul Culturii solicitări
personalului angrenat în întregul proces etc. Am avut anul de finanțare pentru acțiuni dedicate Centenarului. Au
acesta referendumul pentru modificarea Constituției, în câștigat chiar sprijin financiar multe dintre acestea și vă
2019 vom avea alegeri europarlamentare, în primăvară, dau numai câteva exemple: ciclul de conferințe lunare
și prezidențiale, în toamnă, în 2020 urmează alegerile Cum s-a creat România, susținut de Direcția Județeană
locale și parlamentare, deci și responsabilități pe măsură. pentru Cultură, în care sunt angrenați istorici, oameni
Alte trei servicii distincte sunt de cultură, mediul academic
parte a Instituției Prefectului și etc.; concursul România mea, pe
anume: aplicarea apostilei de la teme privind istoria României,
Haga, serviciul public comunitar derulat de Inspectoratul Școlar
regim permise de conducere și destinat copiilor și tinerilor
și înmatricularea vehiculelor din învățământul gimnazial și
și serviciul public comunitar liceal; Marșul Unirii, de la Galați
de eliberarea și evidența la Alba Iulia, care va fi realizat de
pașapoartelor simple. Ne militari din Garnizoana Galați;
confruntăm cu o suprasolicitare tipărirea unui album fotografic
a celor două servicii comunitare, aniversar cu istoria și evoluția
mai ales vara, când cetățenii unităților militare gălățene și
preschimbă documentele de a autorităților administrației
călătorie și e nevoie, astfel, și de publice locale în decursul
un spațiu adecvat. Am analizat celor 100 de ani de la Marea
situația și căutăm soluții și sprijin Unire. Nu în ultimul rând, ne
de la Ministerul Afacerilor dorim ca manifestările dedicate
Dorin Otrocol
Interne și avem discuții în acest Zilei Naționale a României de
sens și cu Primăria Municipiului Galați. S-a făcut însă anul acesta să aibă consistența și seriozitatea cuvenită
progrese în fluidizarea activității prin introducerea aniversării Centenarului României Mari. Galațiul la
sistemului de programare online, care a redus timpii de Centenar are încă un imens potențial uman și natural
așteptare. nevalorificat și de aici derivă poate cea mai însemnată
GhN: Cum interacționați cu subordonații și misiune a noastră acum. Centenarul este și un moment
colaboratorii? al bilanțului, al evaluării a ceea ce suntem, dincolo de
DO: Am șansa de a lucra cu o echipă de profesioniști ceea ce am fi putut fi, am fi putut face, noi, ca națiune.
în cadrul Instituției Prefectului, oameni cu o experiență Trebuie să fie un moment al introspecției, al întoarcerii
bogată în administrația publică, care cunosc mecanismele către noi înșine. Ar trebui să ne întrebăm fiecare ce am
specifice acestui domeniu și se implică așa cum trebuie ori făcut pentru România noastră și să facem tot posibilul
de câte ori este nevoie. Perioadele alegerilor și cele destinate să contribuim, câte puțin în fiecare zi, la o Românie
gestionării situațiilor de urgență sunt extrem de solicitante a valorilor, a unității, a culturii, o Românie demnă,
din acest punct de vedere, iar experiența și implicarea civilizată și prosperă.
oamenilor sunt decisive. O bună colaborare există și cu GhN: Apreciind sentimentul național care vă animă
autoritățile administrației publice locale, cu primarii, în Anul Centenarului Marii Uniri, vă mulțumesc pentru
cu conducerea Consiliului Județului, cu șefii serviciilor concretețea și dimensiunea dialogului nostru, urându-vă
publice deconcentrate, deși, nu există raporturi de succes în împlinirea obiectivelor Instituției Prefectului în
subordonare între aceste structuri și Instituția Prefectului, Județul Galați!
cum greșit se înțelege uneori. În gestionarea oricărei
situații, punctul forte cred ca îl reprezintă comunicarea și

47
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(

La Tecuci, Cocuţa Conachi


a fost urcată pe soclul meritat

Dorel Vidrașcu: Cu ce agitat, dar fără succes. Cocuţa nu putea accepta


noutate a venit a doua ediţie acest eșec. Scotocind prin seiful soţului, a găsit niște
a Festivalului Internaţional scrisori compromiţătoare venite de la Înalta Poartă
al Aforismului de la Tecuci? și de la Ambasada Turciei de la Londra. În unele era
V. Ghica: Ne-am sfătuit cum să zădărnicească eforturile unioniștilor,
racordat tematic la pro- iar în altele i se aduceau mulţumiri pentru succes.
blematica Centenarului Totul era limpede, argumentele nu puteau fi
Marii Uniri. contestate. Scrisorile au fost date imediat publicităţii
D.V.: În ce a constat în revista „Steaua Dunării” care apărea la Bruxelles.
acest proces? Europa a luat foc. După multe petrarcări, scrutinul
Dorel Vidrașcu V.G.: Am propulsat pe s-a repetat, de data aceasta cu succes. Cocuţa a fost
publicist firmamentul spiritualităţii deci factotum.
românești o eroină a unirii D.V.: Unioniștii i-au recunoscut meritele?
de prima mărime. Este vorba despre Ecaterina V.G.: Luaţi de iureșul evenimentelor, au scăpat
Conachi Vogoride, pe care cei apropiaţi o alintau din vedere acest „amănunt”. A urmat pentru Cocuţa
Cocuţa. În semn de preţuire și de tandreţe chiar, o ingratitudine de 150 de ani. Nicio floare pe
vom folosi și noi acest apelativ. mormânt, nicio placă memorială, nimic.
D.V.: Pentru cititorii care nu știu povestea vieţii ei, D.V.: Și dintr-odată, s-a trezit cu bust și cu o carte
vă rog să le oferiţi câteva date esenţiale. despre viaţa ei. Ambele, graţie eforturilor dvs.
V.G.: A fost fiica poetului Costache Conachi. V.G.: Bustul, doar ca iniţiativă și perseverenţă în
A trăit o parte a vieţii în conacul de la Ţigănești faţa obstacolelor înălţate de antiunioniștii de astăzi.
situat la numai 3 km de Tecuci. Dar fără sprijinul financiar al
Deci este de-a noastră. Tatăl firmei Gifarm, nu se putea face
ei a căsătorit-o la vârsta de nimic. S-a adăugat ajutorul
17 ani cu un principe grec primit din partea Fundaţiei
scăpătat, desfrânat și obedient Pelin, care a transformat, prin
turcilor, care l-au și învestit sculptorul Dan Mateescu, banii
în martie 1857 în funcţia de în artă. Iar Primăria s-a ocupat
caimacam (locţiitor de domn). de amplasarea bustului în parc.
După Războiul Crimeii, când D.V.: Cum a decurs
Rusia fusese învinsă, exista o festivitatea de inaugurare a
excelentă oportunitate pentru bustului?
unirea Principatelor Române. V.G.: Excelent! Lume
Dar, fiindcă cele șapte puteri garante nu știau multă, cercetași, elevi, cadre didactice, pensionari
aproape nimic despre noi, au decis să se facă un test și cca 50 de scriitori, veniţi din ţară și din afară
electoral, acele divanuri ad-hoc, ca să se vadă dacă la Festivalul Aforismului, care și-a desfășurat
majoritatea populaţiei dorește unirea. Vogoride lucrările în după-amiaza aceleiași zile.
și-a luat misiunea în serios. A obstrucţionat presa Am fost profund onoraţi de atenţia acordată de
unionistă, a falsificat listele electorale, a influenţat Academia Română. Dl prof. univ. Ioan Aurel Pop
numărătoarea voturilor și rezultatul a ieșit negativ. nu a putut veni, dar l-a delegat pe dl prof. univ.Emil
Puterile garante au luat act și au considerat doleanţele Dinga, președintele Societăţii naţionale de filosofie
unioniștilor anulate definitiv. Diplomaţii noștri s-au a economiei și fost ministru al Integrării Europene,
48
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
să ne prezinte salutul Domniei sale. A electrizat sentiment. Niciodată și niciun popor nu a avut un
mulţimea acad. N. Dabija, scriitor de renume comportament atât de aberant.
internaţional, care a accentuat ideea că, după 1989, D.V.: Care sunt urmările?
revenirea Basarabiei la patria mamă era logică. V.G.: Sunt catastrofale. În esenţă, lipsa conștiinţei
Guvernele din România și din Republica Moldova naţionale a codus la: distrugerea economiei,
au ratat oportunitatea ivită. Nu se știe când se va generarea unei migraţii mai mari decât cele
mai ivi o asemenea șansă. „Oricum, unirea trebuie declașate de huni, gepizi, avari etc. Ne-am înstrăinat
să o înfăptuim noi, a spus vorbitorul. Să nu ne resursele, supravieţuim prin împrumuturi, sfidând
așteptăm să cadă din cer, ori să ne-o trimită drept înţelepciunea populară care spune că cine te
cadou marile puteri.” Poeţii Cristian Mocanu și Elis împrumută, te conduce. Se practică un clientelism
Râpeanu au recitat poezii adecvate momentului. greţos.
D.V.: Despre cartea pe care i-aţi dedicat-o Cocuţei D.V.: Care tradus în fapte cum arată?
ce puteţi spune? V.G.: Practic, în politică, administraţie și în
V.G.: Era necesară pentru a risipi, atât sectorul bugetar noi punem brancardierii să facă
ingratitudinea generală, cât și neadevărurile operaţii pe creier. Efectele se văd cu ochiul liber.
proferate de antiunioniștii de atunci și de rău- Avem argumente să susţinem că România mai este
voitorii de astăzi. Nu sunt istoric, specialiștii îmi vor un stat independent? Torţionarii care ne-au distrus,
găsi poate multe stângăcii, dar nimeni nu-mi poate în perioada 1945-1960, elitele spirituale au murit de
contesta meritul de a fi găsit răspuns la întrebarea bătrâneţe rozând niște pensii nesimţite. Apoi, avem
aflată pe buzele tuturor celor care, în ultimii 150 de legi strâmbe care ne cer să-i scoatem pe martiri
ani, au studiat acest episod din istoria noastră: cine din memoria naţională, suntem umiliţi, la noi în
a sustras scrisorile? ţară, de extremiști iredentiști, am cedat, în timp
Am făcut analize cronologice, pe zile, am de pace, teritorii străvechi (se zvârcolesc voievozii
corelat mărturiile cu date existente în scrisori. în morminte), fenomen care nu s-a mai petrecut
Toate concluziile mergeau spre Cocuţa. Și totuși niciodată în lume.
eu nu am autoritatea știinţifică să pot combate un D.V.: Care ar fi antidotul?
istoric de talia lui Paul Păltănea. Dar, de multe ori, V.G.: Meritocraţia. Ea a făcut adevărate minuni
întâmplarea este capabilă să taie nodul Gordian. în primele decenii de după 1918.
Căutând zile în șir pe internet, mi-a apărut o D.V.: Care ar trebui să fie următorii pași în
trimitere la Enciclopedia României, apărută în 1938, promovarea imaginii Cocuţei?
coordonată de Dimitrie Gusti, iar ca redactori fiind, V.G.: Să o ajutăm să intre în conștiinţa naţională.
nici mai mult, nici mai puţin, decât: N. Iorga, C.C. Numai așa ne vom trezi și noi. Putem începe cu
Giurescu, Rădulescu Motru, Mircea Vulcănescu etc. învăţăceii cei mai mici. Dacă educatoarele le-ar vorbi
Caut cu înfrigurare pagină cu pagină și, minune. ţâncilor, pe înţelesul lor, despre zâna Cocuţa, le-ar
Găsesc textul cu pricina care sună așa: „Ecaterina pune în piept poza, dacă s-ar fotografia cu ei în jurul
Cocuţa a descoperit și a invalidat complotul.” Quod bustului eroinei din parcul central al Tecuciului, ar
erat demonstrandum. Evident, cine se mai lasă posta frecvent pe Facebook și pe celelalte reţele de
sedus de o altă ipoteză se acoperă de ridicol. socializare, fiica lui Conachi ar aduna foarte mulţi
D.V.: De ce credeţi că gestul Cocuţei a fost atât de prieteni.
important? Începând cu 24 ianuarie 2019, Tecuciul trebuie
V.G.: Știu, istoricii nu prea acceptă interpretări să devină un pol naţional al unirii. Există însă prea
contrafactuale de genul „ce-ar fi fost dacă”? Dar multă inerţie, nepăsare chiar. Îi admir pe vrânceni.
când faptele sunt de necontestat, consider că Ei l-au ascultat pe bardul de la Mircești cu celebrul
greșesc. Dacă eroina noastră nu și-ar fi demascat îndemn „Vin la Milcov cu grăbire” etc. Au înălţat
soţul trădător de ţară, în mod cert în istoria noastră un obelisc, o bornă și toată protipendada naţională
ar fi lipsit momentul Cuza. Și prin alunecare și învârte aici „Hora Unirii,” la Focșani deși singurul
Monarhia, Independenţa, Marea Unire. lor merit e că trece Milcovul pe lângă ei. Iar noi,
D.V.: Ce importanţă mai are astăzi gestul Cocuţei? cu o eroină de primă mărime, ne complacem în
V.G.: Una uriașă, pentru că a fost o tulburătoare anonimat. Dacă nu schimbăm nimic, înseamnă că
lecţie de patriotism. Iar noi, în ultimii 28 de eroina este prea mare, iar noi suntem îngrozitor de
ani, am repudiat, cu o crasă indiferenţă, acest mici.
49
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Doamna de la Vamă

C odex Testis, cap.


15 (număr pentru
dor de înălțimi unde se
activitatea de cadru didactic (cu specializare în
Istoria Sporturilor) la prestigioasa Universitate
locală Excelsior, bucurându-se de aprecierea și
celebrează singurătatea de admirația studenților și a colegilor, pentru
celor mulți într-Unul). competență și pentru farmecul personal pe care le
1. Într-o zi de martie, etala firesc și amabil.
când primăvara se sfințea 8. Ultima lui expediție avusese loc într-o țară
prin văzduh, prin copaci din Asia. Acolo, în timpul ascensiunii pe un pisc
Theodor Parapiru și prin iarbă, prin păsări și redutabil, a călcat greșit, a alunecat și, timp de două
profesor, scriitor prin gâze, dl Pavel Matei s-a ore, a rămas suspendat deasupra unei prăpăstii
așezat pe șezlong, la soare și abisale.
a închis ochii, oftând. 9. Salvarea lui miraculoasă și enigmatică n-a
2. Peste vreo jumătate de oră nu s-a ridicat așa fost revendicată de cineva, iar el nu-și amintea
cum obișnuia, după graficul unui ceas interior fără decât vag silueta și chipul unei femei care îl sfătuise
greș. să se apropie, balansându-se, de un perete vertical
3. Nici după o oră, distinsul bătrân nu s-a trezit, de stâncă, pe care, apoi, l-ar fi escaladat, spre
așa că, de cafeaua din cele două cești de pe măsuța neîncrederea compătimitoare a celor ce i-au ascultat
de lângă el, nu se atinsese decât vrăbiuța Valy care relatările.
adeseori îi ținea de urât, bând câte un cioculeț din 10. De pe munte a coborât alt Pavel. Unul vrăjit
lichidul negru, pe când el ațipea gânditor sau se cu liniște și cu înțelepciune. A anunțat hotărât că
gândea ațipind. renunță la alpinism. S-a întors în patrie cu primul
4. În fine, dl Pavel nu s-a mai trezit deloc, așa avion de linie.
cum nu obișnuia, ci a continuat să doarmă așa cum 11. La vamă, i-a spus absent funcționarului care
tuturor pare de mirare, când se întâmplă cuiva, deși îi verifica actele și bagajele: Doamna este cu mine!;
nu este, chiar dacă se petrece o singură dată în viața Care Doamnă? s-a holbat vameșul, privind uluit în
fiecăruia. Obligatoriu! jur.
5. Vestea s-a întins în târg, activând un tăvălug 12. Pavel Matei a ridicat din umeri, ca și cum ar
de amintiri. fi zis că datoria lui se sfârșește exact unde începe a
6. Mortul nu fusese un oarecine. Numele lui altora.
era înscris în istoria alpinismului național la 13. După ce ajunsese la pensie, își făcuse un
loc de cinste. Realizase performanța de răsunet program ritualic: după micul dejun, îngrijea florile
escaladând munții patriei și din alte țări de pe udându-le și îndepărtând frunzele uscate, săpând
toate continentele. Primise medalii, diplome, pământul din glastră cu o lopățică, apoi mergea în
distincții, Titlul de Cetățean de Onoare al Urbei, grădină unde avea mai multe feluri de legume și
în cadrul unor solemnități însoțite de cuvântări de verdețuri. Mai târziu, pleca la piață pentru mici
elogioase și de aplauze sincere, mai ales că aceste cumpărături, după cum solicita soția fiului său, care
onoruri erau pure, gratuite, neîntinate de interese preluase frâiele casei bătrânești.
meschine. 14. Odată încheiate aceste activități, se instala
7. Până la 40 de ani, nolens-volens, Pavel Matei pe șezlong având alături două ceșcuțe cu cafea pe
fusese vedetă mereu pe valul competițiilor inter/ măsuță: una pentru el, cealaltă pentru o persoană
naționale și al recordurilor glorioase, după aceea necunoscută, nevăzută, dar pe care el o știa acolo, pe
devenind, treptat și discret, un cetățean cu nume un fotoliu de alături, pe care îl curăța grijuliu, de mai
de album. După întoarcerea acasă, optase pentru multe ori, în fiecare zi.

50
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
15. Ai casei îi respectau obiceiurile, iar Pavel pus pe gânduri. La început, adversarul meu muta
Matei se purta ireproșabil, atent și comunicativ, ezitant ascultând cu atenție ce îi transmitea făptura
priceput și îndemânatic, săritor și cumsecade. respectivă, apoi a fost tot mai sigur în mișcări. Fără
16. Își bea cafeaua în decurs de vreo oră, multe comentarii, pe scurt: într-o jumătate de oră,
murmurând din când în când cuvinte ininteligibile omul a câștigat partida, fără ca, în decursul ei, eu să
de parcă ar fi conversat cu vrăbiuța Valy, care, de fi avut măcar o clipă sentimentul că am vreo șansă la
dragul lui, pesemne, se domesticise, aterizând victorie. Domnul Pavel vorbea încet, respectuos, cu
cuminte pe un braț al fotoliului, țopăind, apoi, persoana care îl îndruma, cerându-i să repete unele
pe masă, unde, câteodată, ciupea din cafeaua de indicații, ori să-i explice rostul unor mutări. În
companie. preajma de mat imparabil, am cedat culcând regele
17. Din ziua adormirii sale în veșnicie, când venea pe tablă. I-am strâns mâna:
vorba în societate, cei mai mulți evocau laudativ „Mă predau! Felicitări! Ai învins!”.
figura marelui sportiv de altădată, a profesorului „Nu eu am învins, ci Doamna Karma!”.
exemplar, a prietenului devotat, a cetățeanului „Fie și așa! Te asigur că îmi voi ține promisiunea,
onest și harnic, a omului de familie, a vecinului când va fi cazul!...”.
cumsecade, a domnului politicos etc., adăugând ...Și asta fac acum, deși nu cred, în ruptul capului,
uimire admirativă și derută pentru ciudățenia că a mai fost cineva cu noi, atunci, acolo!
comportamentului său, referitor la prezența Domnul Solo surâde subțire către ceilalți
neconfirmată vreodată de altcineva, a Doamnei de ascultători și zice cu voce neutră:
la Vamă, cum fusese numită fantoma aceea bizară, — Ai procedat corect, prietene! Adaugă în
după prima ei semnalare.” treacăt: Însă n-ar trebui să respingi categoric ideea
— ...Eu l-am cunoscut pe omul acesta, începe că Doamna Karma era de față... În fond, sunt atât
agale Marțian, vecinul dintotdeauna al oricui de multe elemente nevăzute – aer, sunete, gânduri,
candidează la calitatea de personaj, cum este cazul suflete, radiații... -, încât ar avea loc și Dumneaei!...
domnului Pavel, cel de curând plecat dintre cei vii.
Mai mult, depun mărturie că femeia de la Vamă a
fost vie și adevărată pentru el, deși o fac din obligație,
nu din convingere!...
— Cum adică?!... Fii mai explicit, ca să nu credem
că ai luat-o razna și dumneata! îl trage de mânecă
fosta artistă Mina, care a văzut în teatru și în filme
cazuri mult mai grave cu fantome răzbunătoare,
cu vrăjitoare arse pe rug, cu strigoi înfiorători, cu
sfincși nemiloși, cu demoni criminali, cu vampiri
atroce și cu alte creaturi de groază.
— ...În urmă cu niște ani, mă aflam în parc și
nu aveam partener de șah. Pe o bancă alăturată
stătea domnul Pavel, așa că l-am întrebat dacă vrea
să jucăm o partidă. A fost de acord, dar a precizat
liniștit că nu cunoaște jocul, însă Doamna care este
cu el îl știe. Oricât m-aș fi uitat, locul era pustiu. Am
zis în glumă că, poate, Doamna acceptă și o miză
de doi euro la cursul zilei în lei. Mi-a răspuns foarte
serios că, dacă pierde, va plăti miza, dar, în cazul în
care câștigă el, nu primește bani, ci solicită cuvântul
meu de onoare că recunosc existența Doamnei.
Destul de aiurit de situație, am încuviințat și am
pornit partida...
Dragii mei, eu sunt un șahist bun, am avut,
cândva, categoria I, iar acum sunt campion în
parc și prin împrejurimi, dar ce s-a întâmplat m-a

51
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

În al noulea cer
Povestire

S igur am trăit acel


„obsedant deceniu”
de la mijlocul Secolului al
Într-o sâmbătă seara, elevii interni plecaseră acasă
la părinţii lor, ușa unei săli de studiu a fost deschisă
brusc, trântită, chiar atunci când adolescentul scorpion
Douăzecilea, au trecut anii o săruta pe colega lui, Mădăluţa. Erau singuri, sala
peste mine, am încercat era luminată, din suspicios cum era, subit, Tovaru
și uneori am făcut multe, devenise strălucitor, vorbele lui se adevereau.
nu doresc să discut despre — Vezi, virginule, cum lucrează planetele?!
finalităţi, au făcut-o și vor — Nea Ioane, ţine-ţi firea, n-o lua razna!
mai face-o unii, ceea ce pot — Și tu să fii atent, scorpionule!
să precizez este că decada Zodierul a transmis dirigintelui clasei
amintită (’48–’58) are două adolescenţilor, un profesor de istorie, cum i-a
Apostol Gurău aspecte, când o privești surprins pe cei doi, singuri într-o sală de studiu,
scriitor de sus, dintr-o dronă, să sărutându-se cu patimă.
zicem: ipostaza majoră și Urmează acum naraţiunea (cam lungă) despre
cea minoră. Prima este marcată de crime politice acel diriginte crescut în școli demixtate, un bărbat
abominabile de care și astăzi se ocupă diferite înalt, scheletic, năsos, pe cap cu un păr rar, creţ,
institute cu arheologii sinistre... de faza minoră bine pieptănat. Acel profesor îi dăduse până atunci
aș vrea să vă spun eu câte ceva, eram adolescent micului adolescent-scorpion numai note maxime,
atunci și nu înţelegeam prea multe. Pe mine, mai mult, îl lăudase prin alte clase, c-ar fi un elev
naratorul de astăzi, mă adusese pe lume mama eminent. „Numai la istorie și geografie” comenta
într-un sat cu nume sonor cu străzi (nu le puteam în gând cu realism elevul. De fapt, laudele și notele
numi uliţe) lungi, drepte și late de 16 m, desenate maxime le-ar fi meritat mai ales bibliotecara, fostă
mai întâi de Institutul Geografic al Armatei, profesoară de istorie în funcţie la alt liceu, degradată
trasate și construite mai apoi, încât puteai privi, în micul „obsedant deceniu” pentru că „vorbise în
ori străbate satul de la un capăt la altul, geometria plus” și pătimaș despre un manual de istorie gros
aceea ne împrumutase parcă o sfoară ca să putem semnat de mult agreatul la C.C. al P.M.R., tov.
ieși la lumină din labirinticul ev mediu. Ei bine, Roller. Bibliotecara îi dădea adolescentului pentru
flăcăiandrul acela din anii cincizeci ai secolului lecturi suplimentare cărţile potrivite subiectelor din
defunct, 20, a fost clintit totuși din poziţia sa clasă, scorpionul le citea este adevărat și le prezenta
geometrică, de cine credeţi?! De un zodier, de un expansiv și epatant conform firii sale. S-a nimerit
șontorog brun, cu privirea fierbinte, penetrantă. odată, ca atunci când dirigintele era profesor de
Abordat făţiș, micul adolescent îi spusese serviciu pe școală, să-i găsească pe cei doi adolescenţi
zodierului data nașterii sale, 18 XI... A urmat în aceeași sală de studiu, ceilalţi elevi plecaseră la
un torent de predicţii cum că un scorpion este servitul cinei, nu se mai sărutau, dar aveau feţele
senzual, prin excelenţă, și nu urmărește în amor înroșite de emoţii. De atunci, mica legendă de elev
decât seducerea partenerei, pentru răsfăţul său, eminent la istorie a început să apună. Surprinzător,
fără intenţii matrimoniale serioase. Pe scurt, este a fost pentru elev și faptul că dirigintele nu-l mai
un libertin. trimitea acasă la el, cu un bileţel către soţie, ca să-i
— Nene Ioane, eu sunt virgin, de ce-mi acaparezi dea o carte, ori o pereche de ochelari uitate acasă.
viitorul? Soţia dirigintelui avea în oraș faima unei femei dure,
— Nu eu, flăcăule, planetele te vor dirija astfel! exigente, profesoară de limbi moderne, franceză
Elevii din clasele mai mari (nu erau mixte) și engleză, frumoasă și cultă, alesese însă un soţ
abordaţi și ei, au aflat mai multe date biografice rece, care nici la orele de istorie nu avea duhul și
ale șchiopului: fusese alungat din circul unde a patetismul pe care și le-ar fi dorit adolescentul –
fost hiptonizator pentru abuzurile sale. Ei bine, scorpion. Temător ori dintr-o gelozie ipotetică,
domnilor, Ion Tovaru avea o biografie extravagantă dirigintele nu l-a mai trimis niciodată acasă la el,
și tocmai pe el îl angajase directorul paznic de incapabil să intuiască că adolescentul avea acoperite
noapte al liceului. toate năzuinţele erotice de către Mădăluţa. Stranie i
52
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
s-a părut adolescentului, că nici la examenul oral de rămânea mut, nu-i răspundea, deși fata, cum o
bacalaureat susţinut în epocă cu profesorul clasei, nu învăţase el, folosea o staţie de amplificare a undelor
primise nota maximă, chiar fusese depunctat, deși îi radio, cele mai penetrante în Cosmos.
vorbise foarte frumos și documentat, etuziasmând Ion Tovaru a înţeles, deși nu era un om întreg, că
pe cei alături de care evolua. Îi comunicase altădată singura soluţie pentru seducerea Danielei rămânea
dirigintelui că va urma Facultatea de istorie a aceeași – hipnoza... îi va sugera să-l primească în
Universităţii Cuza. Ce fel de om mai era și acest cămăruţa ei, să-i dezlege din găicuţe și să-i lepede
diriginte cu pălăria lui înaltă, asemănătoare cu piciorul de lemn, să-l ajute să urce în așternuturile
aceea a unui ideolog al unei revoluţii franceze ei... să-l sărute, să-l înăbușe cu săruturile, pentru
(au fost mai multe), Babeuf „Obsedantul deceniu a face ca totul să fie romantic, plin de poezie și
minor” era în stare să livreze lumii asemenea să anihileze efectul puternicei zicale populare:
oameni bizari. A urmat apoi o călugăriţă, Daniela, „Femeie, să te ferești de împreunarea cu șchiopul!”
absolventă a liceului, cu remarcabile aptitudini ***
pentru matematici și astronomie. Profesorul ei de Într-o sâmbătă, după cină, când coridoarele
matematică a evidenţiat-o, apoi a sedus-o (ori s-a și întreaga clădire a liceului erau pustii, paznicul
lăsat sedus, cum se vorbea), deși era om însurat de noapte cu ochii sclipind de puterea hipnozei a
și tată a doi copii. Reacţia absolventei liceului a ciocănit la ușa cămăruţei Danielei și când fata a
fost promptă: s-a călugărit! „Obsedantul deceniu întredeschis ușa, Tovaru a băgat la iuţeală piciorul
minor” a avut și obiceiul ca să le treacă la mireni pe de lemn între pragul de jos și ușă și i-a sugerat
călugăriţele care prin calificare și profesie ar fi putut Danielei să-l primească înăuntru, el a tras iala,
să fie de folos societăţii. au urmat scenele sărutului în delir, scoaterea din
După câţiva ani de călugărie și smerenie, Daniela găicuţe și abandonarea piciorului de lemn, în două
lăsa impresia că-i o fecioară neprihănită, o fată mare minute Ion Tovaru era urcat în patul Danielei. Au
aflată deasupra pasiunilor trupești mistuitoare. urmat două luni și jumătate de întâlniri amoroase
Înaltă, suplă, dusă pe ceea lume, Daniela a trezit sub hipnoză, iar când Daniela s-a dezmeticit, a
totuși interesul înfocatului schilod Ion Tovaru. El realizat că-i gravidă. S-a dus la aceeași maternitate
auzise că se amorezase de profesorul ei, însă nu de cartier, unde mai fusese cu Angelo, acolo unde
credea că a mers până la relaţii sexuale. cu treizeci de lei bucata se ucideau irodic pruncii,
Daniela a cerut audienţă directorului liceului întrucât „obsedantul deceniu minor” avusese tupeul
profesor de matematică, care a ascultat-o, a să legifereze avorturile, chiar dacă după al Doilea
întrebat-o lăsându-se impresionat de abilităţile ei Război populaţia se micșorase. Daniela își adunase
pentru matematicile superioare, a înţeles apoi că într-un geamantan de carton câteva din lucrurile ei,
nu mai putea locui în cămin cu elevele, că se jena înainte de a pleca la maternitate, scrisese și o cerere
teribil, când se dezbrăca, ori atunci când folosea de demisie pe o foaie ruptă dintr-un caiet dictando,
aceeași baie cu adolescentele. pe care a depus-o la secretariat, pleca din „motive
Ignorat și ţinut la o severă distanţă de ea, când personale”. Nimeni nu a aflat unde s-a dus. Mai
o întâlnea pe coridoarele liceului, zodierul, cum târziu, câteva din elevele mai apropiate sufletește
era furios și excitat, sprijinindu-se doar pe piciorul Danielei au speculat că s-ar fi ascuns în Univers...
sănătos, striga în urma ei: Deveneau credibile părerile fetelor întrucât, o ploiţă
— Uitaţi-vă la ea, are 36 de ani și-i tot fată mare. de vară făcuse băltoace în adânciturile din trotuare,
Pentru cine te păstrezi, Danielo, că iubitul tău, unde ca-n niște oglinzi se vedea cerul albastru al
profesorul Bulangelo e mort. Bulangelo! Bulangelo! verii, pe acolo alunecase în Univers Daniela, până
ţipa cu sarcasm și se strâmba dizgraţios schilodul. în al noulea cer.
Daniela le știa însă pe ale ei și atât timp cât O profesoară de naturale ochioasă, cu peri lungi
puterea lucidităţii va fi la ea, nu se va confesa pe faţă și în barbă, efectul tiroidei dereglate, una
niciodată acestui șchiop complexat și lipsit de din puţinele amice (nu confesoare!) ale Danielei s-a
semeţia bărbatului adevărat, cum a fost Angelo, ce dus indignată la directorul liceului și l-a implorat
s-a ascuns acum în Univers, fugind de ea. să-l alunge pe abuzivul hipnotizator Tovaru, fiinţă
— Of! striga Daniela, ce formulă matematică să malefică, „zodier” tenebros ce deruta cu predicţiile
aplic, ca să mă poţi înţelege și adora din nou, iar lui elevii școlii. Directorul nu-l putea suferi nici
și iară?!... Angelo, de ce te ascunzi de mine? În ce el pe paznic, i-a desfăcut contractul de muncă,
constelaţie, în ce planetă cu apă dulce și atmosferă Tovaru era plătit degeaba de stat, căci se furaseră
te pitești? Amorul și bizara materie din mine te destule lemne din depozitul bucătăriei, în timp ce
vor căuta la infinit; lăcrima, apoi bocea și datorită paznicul dormea pe „alte meleaguri”, nu de pază, ci
distanţelor enorme ce-i despărţeau, profesorul de ticăloșire.

53
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Vinul popii (II)

D ar Newcomb mai
avea putere doar cât
să se țină pe picioare, nu să
— Dumnealui e Tudosie, vameșul, și zice că ai de
dat 20 de taleri pentru că ai întrat în țara Moldovei, îl
lămuri Șmil. Cică un taler și jumătate de om și restul
și gândească. Privi zbaterea pentru marfă. Deși, la cât de puțină negustorie ai, cred
de oameni în Dunărea iuțită, că ar trebui să te mai tocmești, poate mai îndură să lase
dansul capetelor care se iveau boierul.
preț de o clipită la suprafață, Newcomb bâigui ceva de cufărul din Dunăre și
cât să-și umfle pieptul cu aer, de cuțitul furat de hamali, dar Tudosie i-o tăie scurt,
pentru a se scufunda apoi la că pe el îl ține domnia doar de vameș, să facă jalbă la
loc, în apa rece în care abia pârcălab, stăpânul ținutului, dacă are alte nemulțumiri,
de câteva zile se topiseră dar lui să-i dea banii, un taler și jumătate de om și patru
ultimele sloiuri. În scurt parale dintr-o sută de marfă, adică de tot 20 de taleri.
timp, bărbații ieșiră la mal cu Englezului nu-i ieșea însă deloc la fel socoteala și spuse
Cezar Amariei mâinile goale, dârdâind de că n-are cum face uleiul din butoiașul lui atâta amar de
jurnalist frig. Șmil le spuse iute ceva bani; dar e chiar ulei în el, nu ceva rachiu ori vutcă, vru
ce-i întoarse pe toți în apă. să știe Tudosie și-i scoase cepul și trase o înghițitură
— Le-am zis că le dați doi taleri dacă scot cufărul, zdravănă, pe care o dădu afară într-un scuipat imens și-
luminate domnișor. E o tocmeală bună, nu vă fie frică, un șir de înjurături barbare. Dar ce,-i nebun de-a cărat
ei abia de-și cumpără un porcușor cu banii ăștia, dar atâta amar de drum uleiul de in până aici, ulei n-are
dumitale îți capeți lucrușoarele la loc. Vă schimb eu frumoasa și bogata Țară a Moldovei?, ba încă e și ieftin,
taleri, dacă n-aveți, spuse repede când văzu cum i se nu pare a fi prea mintos de aduce ulei aici, oricum nu-l
încruntă britanicului fața, dar vă asigur că nu strâmbă lasă breasla morarilor să-l vândă. Atunci, dacă jură că nu
din nas nici la potronici leșești ori groși nemțești sau ține dosite giuvaericale, reface socoteala: deci - un taler
ruble, bani să fie! jumate de om și patru din o sută la trei vedre de ulei,
Englezul gândi că se zgârcise să plătească o guinee așa... și cufărul din apă?, ce-ar zice vodă de-ar afla că nu
pe-o pălarie fină din blană de castor, la Londra, dar o să le a luat vamă la el, ce dacă acum e în Dunăre, Tudosie e
dea cam aceiași bani desculților, de i-or scoate cufărul... vechi și cunoaște toate pehlivăniile ce se fac să nu dea
Doar că nici această încercare nu fu mai cu folos, ”se lumea partea stăpânirii. De unde știe el că nu-l scoate
vede că l-a împins necuratul în vreo bulboană”, spuse când se trage apa mai mică și atunci, cum rămâne cu
ovreiul, iar pescarii de ocazie ieșiră din apă și tremurau vama? Cu totul, 20 de taleri!
amenințător acum pe lângă el. Până la urmă, după vorbiri îndelungate, amenințări
— Dă-le vreo doi așpri mici de argint, luminate și rugăminți, la sfatul evreului, ce pendula împăciuitor
domnișor, să mănânce și să bea ceva, să se încălzească, între cei doi, Newcomb se înțelese cu vameșul la cinci
doar n-au sărit degeaba în apă, îi explică Șmil soluția și taleri. „Ce-o mai fi pe lângă, om vorbi, de-i scoate
adevărul e că nu scăpă din încercuirea zdrențăroșilor lucrurile din apă!”.
până nu puse un bănuț în mâna fiecăruia. Doar că, după În focul discuției, o caretă oprise lângă ei. Vizitiul
pescarii de ocazie, dădu piept cu cei doi hamali, care-și schimbase câteva vorbe cu vameșul și aștepta răbdător.
cereau și ei banii, că-i descărcaseră marfa, chit că partea — Un peșcheș de bună tocmeală, acum, că te-am
cea mai importantă ajunsese în Dunăre. I se păru prea de scăpat de toate, să duc și la copilașii mei ceva, că toată
tot însă neobrăzarea lor, după ce că-l păgubiseră, așa că ziua am trudit pe lângă tine, luminate domnișor. Miloaga
le transmise prin tălmaciul evreu nu doar că refuză orice fu scurtă, căci punga englezului se deschise și pentru
plată, dar le cere el socoteală! Șmil, chiar de mai multe ori, „doar n-o să mă umilești,
Zdrențăroșii nu părură prea impresionați de să-mi dai ca la zdrențăroșii ce s-au bălăcit în apă”, până
amenințarea lui, semn că mai avuseseră a face cu acest când toate gurile ce-l așteptau acasă pe evreu căpătară
gen de mușteriu, se apropiară cu fălcile încleștate și, în câte ceva.
vreme ce unul părea mai-mai să-l lovească, celălalt îi — Acum, c-ai terminat treaba pe aici, ia-n de urcă-n
smulse cu iuțeală cuțitul de la brâu și amândoi dispărură, butcă, te-așteptă boier Neculai Stratulat, pârcălabul, că
într-o clipită, în direcții opuse. tare-i mai place să ia străini în ospeție și să le asculte
— Vezi, luminate domnișor, dacă nu vrei cu vorbă poveștile. Mare noroc ai, luminate domnișor, că boierul
bună... Pe-aici lumea-i mai aprigă, își ia singură ce i se e omenos și darnic și știe a descâlci pricini grele, el ține și
cuvine, îi explică evreul. Nu apucă să se dezmeticească judecățile pe aici. Rămâi sănătos și cu folos prin Galați, îi
din întreaga tevatură, că se trezi lângă el cu un bărbat în ură Șmil, înainte să dispară printre oamenii de pe cheu.
uniformă militară, ce-l măsura din cap până-n picioare Gândi preț de câteva clipe dacă să meargă sau nu.
și-i vorbea rar și apăsat. Parcă nu-i venea să plece din locul unde-și pierduse
54
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
cufărul, tot aștepta o minune să se întâmple, dar se vede Hrihor și cumpănește, dar nu prea mult: papistași pe-
treabă că aceea nu era ziua minunilor făcute pentru el. aici nu prea sunt, prin biserică mai calcă doar leșii sau
Urcă în cele din urmă în careta joasă și butucănoasă, o ungurii ce trec cu vreo solie la Stanbul iar ăștia-s vii,
biată stârpitură față de caleștile suple londoneze. Ținea doar nu vin să moară aici... Ce-i trebuie atâta pământ,
strâns butoiașul cu ulei de in în brațe, după ce refuzase când mântuirea e în cer? Așa că s-a-nvoit cu armenii și
toate încercările vizitiului de apune mâna pe el și a-l au venit la mine, să le fac actele.
prinde în spate. Șirul de pățanii îi secase toate rezervele — Înseamnă că are acum ce bea!
de încredere. — Nu știu, că s-a certat cu armenii, le-a mai cerut
*** bani în plus, când să se scrie cartea de vânzare. Dar
— Nu mai cunoști Iașul dacă te duci acum în el. nu-l plâng eu, când n-are ce lua din biserică, merge la
Într-o duminică, pe când mergea vodă să se-nchine malul Dunării, pe la corăbii, și tot timpul găsește câte
la moaștele Svetei Parascheva, s-a rupt într-un șanț o un negustor să cumpere din iertările papistașe pe care
roată de la butca lui nouă, de-a trebuit să-l poarte restul le mâzgâlește pe câte un colț de hârtie. Ce-ai, măi, ce
drumului slugile pe brațe, să nu se umple de zloată. Și-a holbezi așa ochii?
stat vodă și s-a rugat și-a zis la întoarcere că nu are cum Pe colțul lui de laviță, Newcomb se simțea tot mai
fi altfel decât un semn de la sfânta, așa că să se podească rău, dacă ar fi putut să ia o dușcă din vinul lui sigur i-ar fi
drumurile. Încât, pe lângă cel vechi și cel al Hagioaiei, fost mai bine, dar de el se bucurau acum peștii; gândise
care erau deja făcute, au început lucrul la Ulița Strâmbă la început că poate are și gazda vin cu suc de mac, poate
și la Ulița Chervăsăriei, spre Târgul lui Barnovschi. Dacă se face și pe aici, și-i ceruse de câteva ori vinum opii, dar
era după vodă, se apucau de mai multe, dar nu-s parale. gazda tot hlizea când îl auzea și repeta după el, ca proasta;
Așa că a dat poruncă să se strângă bani de poduri nu îl scălda o transpirație rece, mușchii îi zvâcneau dureros
numai de la târgoveții, boierii mazili și preoții din Iași, iar stomacul urca încet dar sigur spre gât. Nu mâncase
dar și dinpregiur, până la Suceava, Bacău sau Orhei. nimic, simpla privire a fundurilor de lemn pline cu
Neculai Stratulat asculta gânditor ce-i spunea felurite sosuri și pește și pui fripți îl îmbolnăvea mai tare,
căpitanul de călărași Vasile Lungu, abia întors din așa că ținea ochii închiși, să nu le mai vadă, dar nu avea
capitala Moldovei. Rupse o aripă de pui, o mânji în puțin ce să facă cu mirosurile ce se uneau în aerul stătut cu cel
sos și-ncepu să-i roadă încet carnea și oasele fragede. de lumânări din seu de oaie și-i râcâiau stomacul și i-l
— Ia de mănâncă, avem destul timp de vorbit, cearcă amestecau și i-l urcau spre piept și înghițea greu în sec,
puțin din găinușa asta cu fălii de lămâie și zahar. să-și ducă tot acest ghem înapoi, doar că el părea tot mai
— Cerc, boierule, cum nu, dar mai întâi aș mânca hotărât să iasă și se gândi dacă se cuvine să vomite în casă
un pic de morunaș cu hrean, că tare mi-a lipsit cât am ori să se ceară până afară și dădu să scoată un sunet, dar
fost plecat. Și dacă se mai poate un răchiu din ăsta, cu pe gura deschisă stomacul fu mai iute decât vorba, încât
aromatice de roze... își bulbucă scurt ochii, icni și vărsă direct pe dușumele
— Văd că-ți place beutura de cucoane, Vasile, râse gurile de vin băute de când era în casa pârcălabului.
pârcălabul, te-a stricat Ieșul și pe tine. — Aa, asta era, râse gros Stratulat și porunci să i se
— Nu, boierule, dar mă mai strânge puțin la burtă. aducă neamțului o oală de noapte, în caz de-o mai avea
— Și zici că noi nu avem de dat bani de poduri? astfel sau altfel de nevoi. Nu ții la băutură nici cât un
— Nu, dar vodă vrea ca fiecare târg mai răsărit prin țânc, dar tot ceri vinul popii, de când ai venit!
care trece să aibă măcar ulița mare podită. Asta înseamnă Newcomb își clăti gura cu puțină băutură, scuipă de
că trebuie tocmiți teslari, toporași, pietrari și salahori, câteva ori în oală și făcu semn de mulțumire, arătând
bașca un căpitan de podari, să-i strunească. Și cum nu e falca umflată și că nu se simte bine din pricina ei.
an fără ca vodă să ajungă și pe la noi... Stratulat porunci să i se aducă de la cuhnii o mână de
— Ia-n auzi, trebuie strânși acum alți galbeni. La voi pătrunjel crud și un boț de sare, făcu iute în palmă un
tot așa, se podesc ulițele cu banii boierilor?, se întoarse rostogol verde din ele și i-l întinse străinului.
Stratulat spre străinul care stătea stingher pe un capăt — Băgă-l în ureche și-ți trece, îi spuse, arătând prin
de laviță dar străinul, care nu pricepea mai nimic din semne cum trebuie să procedeze. Englezul pricepu, luă
limba asta barbară, nu-i răspunse. Mi l-a adus Ioniță pe cocoloșul, mulțumi și-l ascunse cu-n zâmbet strâmb sub
neamțul ăsta, a ajuns azi la noi cu o corabie și cică și-a fularul ce-i lega falca, în urechea din zona beteagă.
prăpădit un cufăr în Dunăre. Nu pricepe nimic, așa că — Cum te-ai pornit în lume, că nu prea știi să te
am poroncit după popa Hrihor Polucat, să vină tălmaci. grijești, se-ntrebă Stratulat mai mult pentru el dar nu
— De-o mai avea popa limba slobodă la ceasurile apucă să-și răspundă. Ușa se dădu de perete iar în cameră
astea, că el și-o leagă cu vin de împărtășanie de intrară două slugi ce se chinuiau să târâie un munte de
dimineața... popă, scufundat în greu și dulce somn, și-l lepădară cu
— Om vedea, oricum am trimis să-l aducă cu icnete pe laviță, lângă străin.
careta, dacă nu-l mai ascultă picioarele. Să vezi ce i-a — Aduceți neșticavai oțeturi, să trezim pe sfinția sa,
mai trecut popii prin cap: știi că a dat deja mai toate porunci Stratulat, și îndată slugile luară de la cuhnie
odoarele bune pe băutură, de ține acum slujba în felurite sticle al căror miros nu tulbură cu nimic însă
odăjdii rupte, cu un potir spart și încleiat cu ceară. visele preotului. Abia o zgâlțâială zdravănă și-o cofă de
Săptămâna trecută, au venit la el niște armeni, că nu le apă în cap avură darul de-al face să deschidă niște ochi
vinde un colț de cimitir, să-și facă ei dughene? Stă popa tulburi.
55
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
— Încă ne rugăm să se trimită binecuvantarea Ta și nu-i va plăti simbriia, să nu să certe, ci să fie iertat”.
Doamne asupra casei acesteia și asupra robilor Săi, Ei ar putea spune că la atât s-au înțeles și, dacă mai
începu să mormăie Hrihor, cu ochii direct în bucatele socotești cât îl costă să facă o jalbă, să plătească boierii
de pe masă și cu gândul că trebuie să fie chemat la vreo judecători, plus mâncarea și băutura pentru Șmil, în
sfințire de casă, dar pas să-și aducă aminte la care... timpul procesului, să vină să spună ce-a văzut, apoi bani
— Ușor, sfinția ta, ușor, că nu ești la cinstirea bucatelor la popa care slujește la jurământ, la cel care întocmește
de Paște, ești la mine acasă, râse Stratulat, văzând uricele la sfârșit, hehe, mai mare daraua decât ocaua.
nedumerirea celui care nu reușea să înțeleagă deplin pe — Așa zice la pravilă, doar eu judec toate pricinile
ce lume se află. Te-am pohtit să-mi tălmăcești ceva de la de-aici și-o știu pe dinafară, așa de multe ori mi-a citit-o
un oaspete neamț. Să-mi tălmăcești, zic, strigă boierul, și grămăticul, spuse mândru Stratulat, și puse să i se aducă
ceru să se aducă o cofă cu zeamă acră de curechi pe care îndreptarul de legi. Ia citește unde zice „pentru cei care
preotul o bău lacom, lăsând un pârâiaș să-i curgă prin fură cu batgiocură”, îl îndemnă boierul și-i deschise la
barbă, până în mijlocul sutanei. întâmplare cartea groasă sub nas.
— Iaca, neamțul aista abia ce-o venit în târg și mă Englezului îi vâjâiau toate prin cap, febra îl încingea
gândeam să ne desfete cu vreo poveste, dar nu ne pricepe tot mai tare, i se înroșiseră ochii și nasul; greața își
graiul, așa că zi-i tu în limba ta papistașă că vrem să făcuse cuibar în stomac, dar nu mai avea ce să scoată
ne minunăm de pățaniile lui și de ce-o fi văzut prin din el. Litere ciudate îi jucau sub ochi, un miros de mațe
drumurile sale. deșertate îi umplea nările și-i venea să culcușească într-
Preotul se uită greu spre cel cu care împărțea lavița și un colț și să se-nvârtă și el odată cu odaia și cu pământul
văzu o arătare roșie la față, cu falca umflată, dădu să spună și cu toate, până i-o trece.
ceva dar limba îi era lipită cu clisă, o ulcică ar mai spăla-o — Zi-i, părinte, să citească, îl îndemnă boierul pe
hmm, dar ce vin bun are boierul... și puișorul ăsta rumenit, Policat, numai că acesta moțăia fericit, strângând iubitor
oare nu poate să-l betegească și el puțin de-un picior măcar... la piept ulcica goală și bucuros că, la cât de vârtos udase
cu olecuță de mujdei... cum, nu e mujdei, că-l arde pe boier mațele, nu i se va lipi mâncare de ele. Nici că-i păsa de
la stomac?, bun și cu puțin hrean; nu, morunaș nu vrea, cele câteva muște verzi ce-i bâzâiau poalele de la o vreme.
că-l borfăie peștele, dar parcă ar mai calici un pui, cu totul Slugile repeziră la oțeturi, cu gând să repete ritualul
mmm, și găluștile astea sunt făcute în unt, nu?, tare bine le trezirii, și începură iar să-l frece și să-l ghigosească, până
mai gătește țiganul boierului, ar fi ajuns în rai, dacă ar fi avut când popa se lăsă pe-o parte iar de sub el țâșni un izvor
și țiganii unul, dar oușoarele astea, cum stau așa stinghere, de spurcăciune.
oare nu-i păcat de ele, dacă tot le-a dat Dumnezeu, nu, — Pfui, da’ rău mi-ai mai întors mațele pe dos, îl
lăptuci nu pohtește, boierul e prea bun cu el, nici pilaf, doar mustră Stratulat pe preotul care nu pricepea unde este
îmbucătura asta de cașcaval și mâna asta de mămăligă cu și de ce tot insistă pârcălabul să-l pună pe-un străin să
urdă și-atât, că abia ce-a mâncat și acasă. citească Pravila, în loc să-l lase pe el să doarmă. Îi făcu
— Zice că nu-i neamț, ci-i din Inglitera, boierule, hatârul, cu gând că poate așa scapă mai repede, și-i ceru
adică mai de departe, tălmăcește Polucat între două englezului să zică tare ce spune cartea, că așa vrea boierul,
înghițituri de vin pe care-l bea doar cât să ungă bucatele, dar lui Newcomb toate i se amestecau și oricum literele îi
să nu i se lipească de mațe. Și-i spune pe scurt, căci erau străine, „sunt chirilice, nu știi ceti chirilice? Nu știe
Newcomb se simțea prea rău să mai aibă și chef de vorbă, ceti, boierule”, apucă să bolmăjească popa.
de ce s-a pornit și ce i s-a întâmplat de când a ajuns la — Cum, nu știe ceti și-mi umple capul cu pehlivănii?
Galați, cum a pierdut cufărul și a mai plătit și vamă, deși Își râde de mine că vrea să tipărească, ba mai cere și
el se aștepta la niscai înlesniri chiar. scutelniță?! Ia-n poftim afară, la mine nu-i chervăsărie1!
— Apoi, altele ne trebuie nouă, nu cărți! pufni ***
pârcălabul. Cojoace din postavuri bune sau șube din Ar fi vrut să se ridice, dar nu-l mai țineau picioarele.
nurcă, șaluri de cașmir la cucoane, brăzadare din fier, Chiar dacă l-ar fi ajutat, încotro s-o apuce prin bezna
plumbi... Popii noștri au carte mai mult decât știu ceti asta? Singurul care l-ar fi putut lămuri sforăia lângă el,
iar în-afara lor, nouă nu ne folosește. Așa că, în aceste fără să-i pese că mațele-i umpluseră la spate sutana.
vremuri, o tipografie nu prea ne este trebuincioasă, deci Măcar aici, în aer liber, nu mai puțea așa tare.
nu poți fi scutelnic ci în dajdie, în rând cu toată lumea. Culcă la pământ iarba umedă, înaltă, de lângă gard,
Cât privește vama dată, chibzuiala lui Tudosie a fost se propti în el și-și sprijini mâna dreaptă pe butoiașul cu
bună: are cufăr, căci și-n apă tot al lui e, doar nu al unui ulei de in. Se liniștise cu gândul că ăsta-i e culcușul.
străin, așa că trebuie să plătească pentru el: „oricine va Îi zvâcnea falca și îi era frig, dar se gândea că nu mai
îmbla cu amăgituri și nu va plăti vama cea domnească, e mult până răsare soarele și-atunci sigur o să se mai
acela iaste ca un fur; deci să cade să piardză tot comerțul încălzească. Pe lumină, nimerește și un han... Măcar aici
derept carele nu va fi plătit vamă”, așa zice la pravilă! nu plouă în fiecare zi, ca la Londra. Mă rog, picură puțin
Poate că l-a judecat la parale puțin cam aspru, dar acum, când se strânge în pelerină, dar trebuie doar să
data viitoare când va intra în Moldova va plăti mai puțin. aștepte, și soarele va veni. O scoate el cumva la capăt cu
Cu hamalii pricina nu-i grea, o judecă oricând, dar mai barbarii ăștia...
întâi trebuie văzut de i-au luat cuțitul ca furi sau doar
să-și râză de dânsul. Iar de l-au luat ca furi, nici aici nu e Note:
greu: spune la carte că „nămitul de va sluji la un stăpân 1. Caravanserai, han.
56
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Măgarul lui Maxim (II)

T ot ce v-am povestit
până acum se
întâmpla într-o sâmbătă.
apucat de treabă, a tranșat carnea, a împărţit-o în
două, a mai pus lemne pe focul din plita de tuci și s-a
apucat de gătit după cum gândise. La final a gustat
Seara, noi am întrerupt ciorba, i s-a părut tare bună, a terminat și friptura,
cursul șantierului și am le-a lăsat la răcit, a făcut o baie bună, că băieţii îi
plecat la Tulcea, unde instalaseră boiler pentru apă caldă și a adormit cu
locuiam. După plecarea televizorul deschis, cu gând să se trezească să bage
noastră, cumnata lui vasele cu mâncare în frigider. A adormit, dar ca
Chinezu’, a venit la mama oamenii bătrâni, somnul iepuresc a trezit-o la timp
și i-a adus o bucată bună de pentru că gândul mâncării o ţinea mai mult în stare
carne. de veghe. După ce a îndeplinit și ultima îndatorire a
Tănase Caraşca — Tanti, nea Ion acelei zile, a adormit liniștită cu gândul la multiplele
scriitor Bădescu a tăiat un viţel și griji, când știa că urmează alte și alte zile pline de
bărbată-miu l-a ajutat. Om probleme cotidiene, mai ales că băieţii ei făceau o
bun, nea Ion i-a dat și lui ditamai butul de carne. Știu treabă serioasă, aceea de a construi o casă tip vilă,
că băieţii au plecat, dar uite am oprit pentru matale cum nu mai văzuse satul Teliţa. Mamei, chiar dacă
să-ţi gătești ceva pentru mâine. Ţi-am adus o bucăţică îi era greu, era mândră că fiii ei au avut curajul să
de macră, de-o ciorbă și-o friptură, sau ce vrei matale treacă la o asemenea intreprindere serioasă pentru că
să faci, că și eu am gătit, e proaspătă, e foarte bună. avea cu ce se lăuda, măcar în străfundurile sufletului
— Mulţumesc, Gabi, că te-ai gândit și la mine, ei. Mereu spunea, mai mult retoric, dar noi simţeam
bogdaproste, să fie primit că azi e sâmbătă și se dă de că o făcea cu mândria mamei împlinite: „Păcat că nu
pomană, că ai și tu părinţii morţi. Eu cu balamucul de trăiește bărbată-miu să vadă și el ce fac copiii lui aici”.
aici, gătesc pentru oamenii ăștia și nu mai am timp să Dimineaţă, mama s-a trezit și așa cum îi era
mă gândesc la credinţă, obiceiuri și tradiţii. O să-mi obiceiul, a luat anafură și o gură de aghiazmă, și-a
gătesc pentru mâine că e duminică, o ciorbiţă și oi mai făcut rugăciunile, s-a îmbrăcat de sărbătoare și fără
vedea eu ce fac. O fripturică, o tocăniţă... Mulţumesc să mănânce nimic, a ieșit pe poartă și a străbătut cei
Gabi mamă, o să te pomenesc mâine la biserică. circa 50 de metri până la biserică, pentru slujba de
Du-te și tu în grădină și ia niște pătrunjel, mărar, este duminică. În timpul slujbei, a trecut în revistă pe
o grămadă, o să-mi sufoce toate răsadurile... cei apropiaţi, dar plecaţi din această lume, s-a rugat
— Mulţumesc, tanti, mă duc să adun... și s-a dus pentru ei în timp ce popa citea pomelnicele, apoi s-a
Gabi. rugat pentru sănătatea celor vii apropiaţi sufletului
La ţară, oamenii se ajută între ei, își cunosc nevoile ei și la un moment dat și-a amintit de gestul vecinei
și dacă știu că unuia sau altuia îi prinde bine câte ceva, Gabi și-a făcut cu evlavie smerită încă o cruce și s-a
nu ezită să-și etaleze omenia și buna vecinătate. Dacă rugat pentru sănătatea ei, regretând că nu a trecut-o
are omul un surplus de ceva, nu întârzie să meargă la la „sănătate”.
un vecin să-l bucure și pe el cu acel ceva de care simte Fată bună Gabi, o fostă domnișorică admirată, ce
și el bucuria că are prilejul să dovedească bunătate, promitea... Din părinţi născuţi și crescuţi în Teliţa, a
omenie și la urma urmei, menţinerea unei atmosfere absolvit opt clase nu strălucit, dar… binișor. După ce
de bună înţelegere. a răsărit puţin, și-a lăsat acasă familia completată cu
Mai avea mama ceva mâncare rămasă, din aceea încă două surori mai mici și a plecat la oraș încercând
ce-o gătise pentru noi, dar ce s-a gândit: „Dacă fata să găsească ceva mai bun decât ceea ce îi oferea viaţa
asta mi-a adus carne proaspătă, ia să-mi pregătesc eu la ţară, adică, munca la CAP, mai concret, sapa,
o ciorbiţă cu verdeaţă din grădină și borș de putină, o grebla și cazmaua. S-a angajat la Fabrica de conserve
fripturică de viţel (și gândindu-se, i-a lăsat gura apă!) din pește și în scurt timp și-a găsit perechea, un băiat
și mâine când vin de la biserică, să mănânc ceva ca dintr-un sat nord-dobrogean și el, care promitea... Și
lumea” și așa a făcut. Soarele era încă sus, așa că s-a Nelu s-a ţinut de promisiune că a lucrat intens și în
57
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
șapte ani, i-a turnat tinerei sale soţii șapte copii, unul întregi populate doar cu femei, că ele își îngroapă
după altul. Noroc cu revoluţia din ’89, că s-au oprit, bărbaţii și apoi se pregătesc să facă un nou pas. Să
dar tot ea, revoluţia, i-a lăsat fără serviciu și tânărul nu mă judecaţi ca pe un misogin, nu mă plasez deloc
cuplu, părinţi a șapte copilași, toţi mici, care așteptau într-un asemenea gen de oameni, dar vizitele mele
cel puţin mâncare de trei ori pe zi, s-a trezit deodată în cimitire m-au convins de aceasta. Ca o paranteză,
fără veniturile care să îi ajute să-și crească micuţii. În vă spun cele constatate și ca o certitudine, am tras
disperare de cauză, și-au vândut modestul apartament concluzia că într-un cimitir nou din orașul meu, pe
din oraș și s-au mutat și ei în casa părinţilor lui Gabi, monumentele pregătite de cei încă în viaţă, neapărat
trecuţi în nefiinţă, renunţând la viaţa de orășeni. cu sloganul de la baza crucii „Regrete eterne”, în 90-
Aproape identic s-a întâmplat și cu sora mai mică, 95% din cazuri, la bărbaţi este trecut anul nașterii,
soţia lui Maxim Chinezu, dar ei cu doar trei copii, dar și data decesului. La femei, doar anul nașterii...
repatriaţi și ei, cam din aceleași motive în satul natal, Este valabil ceea ce am spus eu… de fapt ceea ce am
tot în casa părintească. Așa s-a făcut că la un moment spus eu cândva, fiind de acord cu sloganul „femeile se
dat, în casa aceea trăiau paisprezece suflete. De aceea nasc bolnave și mor văduve”!
mama, în rugăciunile ei din acea duminică, s-a gândit Dar să revenim. Pe strada noastră, mă rog, a casei
că ea, femeie în vârstă, credincioasă, s-a bucurat la noastre din sat, exista o situaţie aproape similară cu
o bucăţică de carne, adusă, este adevărat, de mama cea descrisă mai sus. Femei vădane, băbuţe singure,
celor șapte micuţi, dar grija ei o mustra că acea femeie după ce bărbaţii lor, așa după cum e datina din
a rupt de la gura copiilor ei ca să o mulţumească și pe moși-strămoși, cu sau fără un cuvânt de rămas
ea, o bătrână care recunoștea cinstit, că nu ducea lipsă bun, pleacă din motive care își pot găsi explicaţii,
de ceva anume și avea mijloace de trai, mai ales că dar nu ne apucăm acum să construim statistici care
trei din cei patru copii ai ei erau mereu aproape de ea. nu ne-ar avantaja. Așa se face, că în acel moment
Gândindu-se, i-au dat lacrimile în biserică și s-a mai despre care vorbim, pe uliţa noastră care trece prin
rugat o dată în faţa icoanelor sfinte pentru sănătatea faţa porţii bisericii, mai trăia doar un bătrân, nea
tinerei femei care rupsese de la gura copiilor pentru a Iașca, cetăţean în vârstă al satului, care cândva fusese
o bucura pe ea, păcătoasa! falnic președinte al CAP-ului din sat, cu rezultate
Ajunsă acasă după slujba duminicală, mama s-a nu prea lăudabile, dar acum ajuns un bătrân beţiv și
schimbat și-a încălzit o porţie bună de ciorbă de viţel rău de gură, cicălitor, cu simţurile depășite de anii ce
cu mult zarzavat și acrită cu borș de putină făcut de înaintaseră bine spre cifra 90...
ea și a mâncat cu poftă, uitând de reproșurile ce și Femeile adunate la poarta noastră, vorbeau
le făcuse în biserică. După o zeamă bună, o halcă de (bârfeau), ba de una, ba de alta... Cine trecea pe
cărniţă bine rumenită, împănată cu usturoi și stropită acolo, putea fi sigur că e forfecat până în străfunduri
cu vin roșu, lângă o garnitură din piure de cartofi, de gura femeilor care scociorau în cele mai ascunse
colorat din abundenţă cu sos bine condimentat, cu unghere ca să afle tot ce se poate în legătură cu ăla,
câţiva castraveţi muraţi... Bun, ce să mai vorbim... aia... noutăţi, relaţii, legături, lipituri, întâmplări,
cum mama era o bucătăreasă de mare talent, nu avea perspective...
cum să nu iasă ceva bun dintr-o bucată de carne Tanti Irina, soţia lui nea Iașca Dâr, a apărut pe
macră de viţel, până-ntr-un an! uliţă bombănind și chiar gesticulând a nemulţumire.
După masă, mama satisfăcută, s-a retras în — Ce-ai, fă Irino, ce bombănești? a interpelat-o
camera ei, s-a culcat și a adormit ca un prunc timp mama, când femeia s-a apropiat de grupul postat pe
de două ore. După ce s-a trezit, a ieșit la poartă bancă sau pe scăunelele aduse de acasă.
unde noi îi făcusem o bancă dintr-un trunchi din — Al dracului fa, numai a’ meu nu moare, a
tei tăiat în două longitudinal. S-a așezat și numai răspuns tanti Irina cu invidie, supărată pe bărbatul
după câteva minute au început vecinele să apară, ei care, în ciuda vârstei și a situaţiei precare a stării
la sideanca (șezătoare-cuvânt de origine slavă) de sănătăţii, trăia și nu dădea semne că i s-ar apropia
duminică, unde se adunau îndeosebi femeile, dar funia de par și că ar da semne de plecare.
uneori și bărbaţi, cu seminţe, o plăcintă și de ce — Ei, fa Irino, a apostrofat-o mama, de ce vorbești
nu, o sticlă de vin sau de rachiu din care gustau cu cu păcat?
toţii. În scurt timp, banca noastră a fost ocupată de — M-am săturat, fa! Nu mai pot! După ce că-i
femei, că bărbaţii..., soţii lor, se duseseră, plecaseră bătrân și vai de capul lui, nu face nimic, dar bea de se
pe drumul cel fără de întoarcere, cum se întâmplă de pișe pe el, stă toată ziua cu gura pe mine și pe copii,
regulă. Bărbatul pleacă primul și în sate găsești uliţe de ne-nebunește. Am să-mi iau câmpii, cred că o să
58
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
zdohnesc (mor-ucr) eu înaintea lui, să mă fac de râs, peste drum la crâșmă, i-am lăsat să bea câte una mică
a încheiat tanti Irina cu lacrimi în ochi. și plecăm.
Discuţia a fost întreruptă de Florina, o fată isteaţă, — Dom’ primar, a rostit Ion, sclipindu-i prin
cu privirea parcă făcută pentru a cerceta și descoperi creier o idee, ce vă grăbiţi așa? Am acasă pregătite
ceva nou, care venise să-i ceară mamei ei Doina, niște fripturi de viţel, pomădate, împănate, numai
cheia pentru a intra în curte. În momentul în care a bune de pus pe grătar. Ieri l-am tăiat, dom’ primar, că
dat să plece, mama, să nu tacă din gură, a oprit-o pe nu puteam să-l mai ţin, și serviciu, și animale la ţară!
Florina și i s-a adresat cu un zâmbet șăgalnic. Vă invit, dom’ primar, cu toţi cei care vă însoţesc, am
— Păi, Florino, ai venit și pleci așa, fără să ne spui și un șpriţ bun, alb, să iau doar niște apă minerală
nimic, nici o noutate? și pâine, că doar de asta am ieșit... Ce bucurie să vă
— Ce noutate tanti? a ridicat Florina din umeri... întâlnesc... Carnea trebuie consumată cât e proaspătă,
n-aţi auzit? A murit măgaru’ lu’ Chinezu’, a căzut zidul că după ce se învechește…și Ion dădu a lehamite din
grajdului pe el. L-a omorât, iar nea Ion Bădescu l-a mână.
luat cu remorca și l-a dus la pădure undeva departe Însoţitorii n-au așteptat să li se spună de două
de sat, să-l mănânce animalele sălbatice. Ajuns ori, au acceptat invitaţia și prin faţa porţii bisericii,
acolo, ce s-a gândit nea Ion, nu e păcat să arunce unde se ţinea slujba de duminică, au trecut cu pași
atâta carne? Mai ales că știa el de undeva că măgarul grăbiţi spre gospodăria lui Ion, vecinul nostru bun
are o carne… mai bună decât aia de porc! I-a tăiat la toate. S-a încins grătarul, hălcile garnisite cu toate
buturile din spate și după ce le-a belit, le-a împărţit ingredientele au fost înșirate, fumul plăcut mirositor
la cei pe care i-a crezut el mai săraci și le-a spus că e și provocator a excitat poftele celor prezenţi care au
carne de viţel. Florina a continuat cu noi destăinuiri sărit cu toţii să cureţe usturoiul pentru mujdei și
în legătură cu ceea ce a făcut Ion Bădescu cu măgarul cheful a început. Primarul, cu paharul în mână, i-a
lui Chinezu’, dar mama a înţepenit. A simţit un mare urat gazdei multă sănătate și să mai repete gestul
nod în gât, s-a gândit imediat la ceea ce mâncase cu prietenesc și deloc interesat pe care tocmai îl făcuse,
puţin timp în urmă și nu a mai rezistat. Stomacul i s-a pentru că nu va fi refuzat. Cum s-a terminat...
întors pe dos, s-a ridicat, a intrat în curte și printre Seara târziu, prin faţa porţii noastre, oficialităţile
butucii de vie din boltă, a vomitat cu sughiţuri tot comunei, în frunte cu primarul și șeful de post,
ceea ce mâncase cu atâta plăcere. S-a așezat pe scara mergeau spre centrul satului unde îi aștepta o mașină
din faţa casei, apoi s-a apropiat de canalul din curte să-i ducă acasă, la Frecăţei, după ce mâncaseră
și s-a spălat, a băut o gură de apă și galbenă la faţă, ca friptură de „viţel” la grătar, cu mujdei de usturoi
un căune, a ieșit din nou la poartă. și băuseră pe săturate vin alb, sec și rece, cu apă
— Ce-i cu tine, fa, a întrebat-o tanti Irina de minerală, la teliţeanul venetic, Ion Bădescu.
această dată, te-ai schimbat la faţă... A doua zi, luni, mama a auzit de cele întâmplate
— Câte-s pe capul meu, Irino... mă mai ajunge prin vecini și abia atunci i-a trecut greaţa! Păi dacă
câteodată, ce să fac, a mascat mama motivul real al a mâncat primarul, secretarul, consilierul, șeful de
reacţiei de mai’nainte. post... însemnă că e bună și carnea de măgar... Și iar
Mama Florinei s-a ridicat și ea imediat și a plecat i s-a pus un nod în gât, dar și l-a scos din cap când
acasă cu fie-sa, s-a scuzat ea, ca să-i deschidă poarta. noi i-am spus că sunt popoare, chiar la noi în Europa,
Ajunsă acasă, s-a dus direct la frigider, a scos de care mănâncă ceea ce noi, în încremenirea în care ne
acolo o bucată de carne macră, a tăiat-o în două și a scăldăm, considerăm că nu are cum să facă parte din
aruncat-o celor doi câini din curte, care s-au bucurat meniul nostru.
de un ospăţ pe cinste. La vremea aceea, sărăcia încă nu era marcată de
A doua zi, tot Florina a venit cu completări. Ion, excese, era doar un început… Și la acest început
după ce a împărţit hălci din măgarul lui Maxim, „Măgarul lui Maxim”, mort din eroarea unui căutător
dar și-a oprit și pentru el o bucată bună, a ieșit în și începător de noi drumuri sau alternative la
centrul satului și s-a întâlnit cu primarul și dezinvolt, încercarea inversă de a provoca împingerea majorităţii
gălăgios, cum îi era felul, a intrat în vorbă cu acesta. transformate atât de ușor în populaţie urbană înspre
— Să trăiţi dom’ primar, ce mai faceţi? ruralul care nu prea mai avea cu ce să-i primească,
— Păi, a răspuns primarul, ce să fac am mai venit măgarul deci, post-mortem, după ce a fost digerat la
pe aici pe la voi cu doi consilieri, cu agentul agricol, propriu de o seamă de oameni de bună credinţă din
cu șeful de post, să rezolvăm chestiuni curente. Sunt comuna noastră, a devenit erou de poveste.

59
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Faţa nevăzută a vieţii în azil (I)

L a circa 40 km sud-est
de București, izolat
între dealuri și păduri, în
Orice nou venit însemna profit, iar patroana oferea
un bonus angajatului care intermedia aducerea unui
rezident.
apropierea renumitelor Într-o noapte de noiembrie a fost adus de la
terenuri de la Nana, în spitalul „Babeș” un barbat de 69 de ani cu mai multe
mijlocul unui teren de circa diagnostice, printre care: scabie norvegiană, vezică
35000 mp se află amplasat neurogenă (dependent pe viaţă de sondă urinară),
un azil de bătrâni. Titulatura o pareză parţială, dobândită în urma unui accident
este mult mai impresionantă, vascular cerebral etc.
respectiv: Complex Reziden- Am luat fișa și am dus-o la cabinetul medical în
ţial Privat pentru Seniori. timp ce omul era instalat în pat.
Marcela Barbu
publicistă Pe internet apare ca o Am citit diagnosticele și speriată am alergat către
pensiune de lux compusă patroana care stătea de vorbă cu nepoata bărbatului
din trei vile în care se retrag oamenii după ce ies la respectiv. 
pensie pentru a se odihni și relaxa. Se mai spune că ar „Doamnă e contagios! Intră râia în toţi. Nu mai
fi dotat cu o sală de fitness, club, parc, apartamente cu scoatem boala din ei.” Ea mi-a răspuns calmă să fiu
1-2 camere, fiecare cameră are o mică grădină în care liniștită că nu mai e contagios, deoarece fusese tratat,
internii să își cultive plantele și legumele preferate, iar sonda urinară era doar provizorie”, după cum o
coafor și frizerie, psiholog, instructor de fitness și asigurase nepoata.
asistenţă medicală permanentă. Apoi, nepoata a plecat.
Un mic colţ de rai la standarde foarte ridicate, Trei zile consecutiv am pus îngrijitorii să îi facă
proprietate privată a unei familii de evrei.  Din iubire baie, apoi cât i se schimbau așternuturile îl ungeam cu
pentru oameni și în memoria tatălui meu am decis să o mixtură cu benzoat de benzil pe tot corpul inclusiv
merg să lucrez acolo. pliurile pleoapelor și cele ale scrotului (conform
În primele zile, totul părea o capsulă de iubire și recomandărilor aduse de la „Babeș”). 
armonie. Nimic mai fals. Dormea o noapte cu acea mixtură, dimineaţa
Sala de fitness, biblioteca, clubul și sufrageria erau îl spălam și îi aplicam o cremă regenerantă, seara îl
de fapt sala de mese. Exista un singur apartament cu reîmbăiam și reaplicam mixtura respectivă. De la
2 camere în care locuia mama patroanei. Balcoanele prima utilizare mixtura mi-a penetrat mănusile din
erau de fapt niște uși care se deschideau direct în latex și mi-a iritat pielea mâinilor.
afară amenajate pentru a fi scoase prin ele tărgile El practic era total lipsit de piele. Avea corpul
ambulanţelor sau cadavrele fără a stârni panică între acoperit cu o crustă de un roșu aprins, scorţoasă și
rezidenţi.  cu răni purulente. Îl rugam să mai reziste ca să putem
Asistenţa medicală era asigurată de o singură scăpa de necaz.
persoană permanent timp de 4 zile sau 26 de zile Văzându-se într-un azil și fiind ţinta glumelor
în cazul meu. Cu o fișă a postului de doar 4 pagini proaste ale îngrijitorilor a devenit violent. Cu braţul
asiguram serviciile medicale, consilierea psihologică, sănătos, deoarece unul dintre ele și un picior erau
kinetoterapie și recuperare și câte 40-50 minute de paralizate, a început să smulgă barele metalice de
exerciţii sportive cu două grupe din care una de la marginea patului și să lovească cu ele în pereţi, în
aproximativ 20-25 de persoane cu dizabilităţi fizice și momentele de furie smulgea sonda urinară și stropi
mentale. de sânge ţâșneau pe podea, pereţi și așternuturi.
Erau aparţinători care au adus bătrânii acolo Uneori, îi dădeam dreptate, deși fiecare smulgere
deoarece era unica alternativă, erau bătrâni aduși cu de sondă urinară putea produce blocaj renal, iar eu
de-a sila și abandonaţi în primele 5 minute și erau trebuia să chem ambulanţa ca să îi fie remontată
tineri cu dizabilităţi sau stadii terminale de boală în spital. Am ajuns să chem chiar și în fiecare zi
aduși acolo să moară. ambulanţa, deși și aceștia au afirmat la un moment
60
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
dat: „Dacă nu vă descurcaţi singuri cu asemenea Mai hrăneam pe câte cineva, măcar cu câte 5-6
oameni, cumpăraţi-vă ambulanţă personală sau înghiţituri, iar îngrijitorii îmi reproșau: „Doamnă
internaţi-l la spital în București!”. se învaţă hrănit și alintat și apoi refuză să mănânce
Îl uram, îl iubeam, îmi era milă de el. La un singur!”
moment dat, fiind un bărbat înalt și solid, îngrijitorii În acele momente privirile lor se agăţau de ale
au tras de el până i-au dislocat braţul drept. Atârna mele, a mila. Mă întorceam în timp la data de 15
jos din pat peste bare și își mărise de vreo 3 ori noiembrie 2012, aproape de miezul nopţii. Tata care
volumul. Trebuia să rezolv problema fără ca această zăcea de un an la pat în pampers a făcut infarct.
situaţie să fie adusă în atenţia nepoatei lui. Am legat În timp ce treceam prin penumbră în dreptul
braţul și am reușit să îl urc în pat sprijinit de pături. camerei lui am auzit respiraţii greoaie și șuieratoare,
De 2-3 ori pe zi aplicam un gel antiinflamator și mă horcăituri. Am aprins lumina și am intrat. Era palid,
bucuram de orice ameliorare, oricât de mică ar fi foarte transpirat, precomatos, dar totuși lucid. Am
fost. solicitat ambulanţa, mi-am chemat fratele mai mare
Mă accepta de două ori pe zi când îi duceam de la blocul de vizavi și așteptând ambulanţa stătea
medicaţia. Rezemat de pernă și cu gura deschisă sprijinit pe perne.
accepta cele 5-6 comprimate pe care i le „vărsam” în Când fratele meu i-a cuprins faţa între palme
gură, un siropel și niște granule mici, dar numeroase. l-a privit, apoi a privit către mine care stăteam la
Apoi cu un biberon primea ceai, o apă încălzită și picioarele lui pe marginea patului, a întors faţa către
pusă într-o carafă de circa 2 litri în care o îngrijitoare mama, care stătea în lateral și l-a strigat.
arunca 2 plicuri de ceai, o lingură de zahăr după care Apoi au intrat pe ușă medicul de la ambulanţă și
amesteca totul cu o spatulă. șoferul. Îl luau la spital. Am vrut să mai pun ceva pe
După ce înghiţea dădea din cap aprobator și încerca el, dar medicul de la ambulanţă mi-a spus: „Doamnă
să articuleze un „da”. De câte ori îl reclamau îngrijitorii lăsaţi cochetăriile că nu știu dacă rezistă nici măcar
eram obligată să merg la el și să îl cert, iar ochii lui mari până jos la ambulanţă!”.
și adeseori lipsiţi de expresie mă priveau cu vinovăţie Dacă nu mi-ar fi fost rușine de fratele meu m-aș
și umilinţă. Ca să nu am de suferit, trebuia să îl cert fi înfipt cu mâinile în gulerul lui și i-aș fi spus: „Cine
și să îl umilesc. Sunt convinsă că întelegea situaţia și naiba te crezi de dai minute oamenilor?”. Sunt
îmi devenea complice. Poate uneori mila devenea convinsă că tata a auzit și recepţionat clar mesajul
reciprocă. medicului. I-am citit acest lucru în priviri.
Omul a ajuns în starea aceea în urma unui trai L-au așezat pe targa mobilă și au ieșit pe ușă. Tata
tumultuos. A fost căsătorit și a avut copii, dar a ales era cu capul înainte, iar convoiul se termina cu mine
băutura și a ajuns pe drumuri. A dormit pe bănci, care coboram pe scări la picioarele lui. Până s-a închis
prin parcuri, prin șanţuri, pe treptele bisericilor. Nu ușa ambulanţei în faţa mea privirea lui nu s-a desprins
mai avea acte și nici identitate. A trăit în acest fel până din a mea. Am apucat să observ momentul în care
când nepoata lui, fata unicei sale surori a dorit să intre i s-a pus pe faţă masca de oxigen. Nu acceptam eu
în posesia unei moșteniri într-o localitate din nordul ideea, dar el știa că nu ne vom mai întâlni. Fetiţa pe
Bucureștiului, renumită printr-un penitenciar. care a așteptat-o 21 de ani, unica fetiţă pe care a avut-o
Având nevoie de semnătura unchiului la lânga el timp de 41 de ani și jumătate își lua bun rămas
succesiune, l-a adunat de pe drumuri, i-a facut acte, l-a de la el în întunericul și frigul nopţii de noiembrie,
dus pentru 2 zile la „Babeș” și de acolo la noi, unde nu în faţa blocului. Dumnezeu pregătise un an această
exista o triere. Era un fel de ladă de gunoi a resturilor despărţire și „anul putorii” se încheia.
umane protejată de masca LUX. Adesea stăteam la picioarele lui privind lung pe
Ne înţelegeam și cooperam. Empatizam fără ca fereastră și îmi spuneam: „Dumnezeu l-a adus în
vreunul dintre noi să îi zâmbească celuilalt vreodată. acest hal ca să ușureze despărţirea care se apropie!”.
Aș fi vrut să pot oferi mai mult, să mă pot opri mai Apoi scuturam capul pentru a alunga gândurile negre,
mult la fiecare, dar nu aveam timp. întorceam capul și îl priveam. Era tatăl meu, îl iubeam
Treceam pe lângă ei și se agăţau de mine ca și eram de nedespărţit. Era vară!
niște copii. Mă îmbrăţișau, îmi sărutau mâinile, mă S-a mai intamplat să îi fie rău și am pierdut
mângâiau și nu o dată mâna mea s-a așezat și a poposit împreună câte o noapte la spital, dar de fiecare dată
pe o frunte, pe un braţ, pe un umăr sau pe un picior.  i-am promis că merg cu el și ne întoarcem împreună
Se revoltau, nedorind să mănânce, deși la 90 de ani acasă. De data asta nu i-am promis și nu am fost. El
și a duce lingura la gura e un efort. știa că nu îi mai pot promite acel lucru și... am urcat
61
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
singură scările pe care pentru ultima dată le-am La jumătatea anului întâi am venit acasă de la
coborât alături de tata. școală cu uniforma. M-a rugat să o îmbrac. 
De data aceasta, fratele meu a preluat misiunea de Mi-a zis: „Nu e facută pentru tine, ci tu ești facută
a-l duce pe tata la spital. Nu îi era mai ușor decât mie pentru ea. Arăţi minunat!”
și poate suferea mai mult decât mine, dar se dorea a fi Era prima și ultima dată când m-a văzut îmbrăcată
puternic. Era nervos, iar eu eram cicălitoare. În mod în uniformă.
tacit ne înţelegeam unul pe altul, dar era doar o formă Am terminat școala și cu puţin înainte de licenţă
de îmbărbătare. am depus „Jurământul lui Hipocrate”.
Ultimul telefon l-am primit pe la 2 și jumătate Pe scena teatrului dramatic, după o piesă de teatru
noaptea. „Culcaţi-vă liniștite! (se referea la mine, la interpretată de câţiva dintre absolvenţi (trecusem
fiicele mele și la mama).Tata e în comă, dar este stabil peste casting, am participat la câteva repetiţii și am
în terapie intensivă. Cardiologul îl ţine sub observaţie.” renunţat la rol deoarece nu mă definea), am depus
Credeam în forţa tatălui meu și în cuvântul fratelui jurământul.
meu. Nu mă minţiseră niciunul dintre ei niciodată. Pe două coloane, îmbrăcaţi în robe și cu tocile pe
Mama s-a dovedit puternică și conștientă. „Fetelor cap, ne-am aliniat 30 de absolvenţi.
trebuie să ne odihnim că s-ar putea să avem multă M-am așezat în așa fel încât să mai diminuez din
treabă în zilele următoare.” emoţii. Intram pe ușă, central. Jocuri de lumini, o
Telefonul a sunat dimineaţă la ora 9 și 20. muzică ritmată și faptul că erau acolo mama, fratele
— Taci! Nu ţipa, nu plânge, nu crea panică. S-a mai mare și mezina mea îmi dădea curaj.
terminat! A murit la 8 și 10. Încearcă să te gândești Am intrat defilând pe tocuri înalte, am ajuns în
bine ce ai de făcut, fă-ţi o listă clară de priorităţi, centrul sălii, în faţa scenei și, mână în mână cu colegii
anunţă rudele care trebuie anunţate și spune-mi ce să ne-am înclinat în faţa sălii.
cumpăr.” Apoi am urcat pe scenă. După un mic protocol
Robotic am traversat holul, am trecut pe lângă ne-am aliniat pentru Jurământ.
camera în care cu 12 ore înainte tata stătea liniștit și Cu mâna dreaptă pe inimă una din colege rostea
am intrat în camera mamei. Probabil faţa mea trăda jurământul. Rosteam: „Jur!” și priveam în partea de
totul. Nu a trebuit să vorbesc. Mama a înteles și a sus a sălii, spre răsărit, de unde venea lumina unui
vorbit ea. reflector și simţeam că tata e acolo, mă privește și e
Am plâns puţin și m-am gândit la ce mi-a spus mândru de mine.
fratele meu... și am tăcut. „Așa să-mi ajute Dumnezeu!” și lacrimile
Știam că plânge el, știam că plânge mult și fratele depășiseră bariera conjunctivei și se scurgeau pe
mai mic aflat la mii de kilometri în Germania. obraji. Jurasem în faţa lui Dumnezeu și a lui tata,
Făceam ceea ce mi-am dorit și ceea ce trebuia să pentru ceea ce urma să fac de atunci înainte toată
fac. viaţa, cu mâna pe inimă.
Alături de fiica mea cea mare, de Camelia, eram Se auzea: „Gaudeamus igitur...” Eu nu vedeam
anul doi într-o școală postliceală sanitară. Eram colege din pricina lacrimilor. Am văzut-o doar pe Camelia,
de bancă. repezindu-se să mă ia în braţe. Aruncasem deja tocile
Eram divorţată și știu că singurătatea mea nu îl în sus.  
făcea fericit pe tata, dar nici nu mă vedea alături de Am coborât de pe scenă cu convingerea că,
orice bărbat. Își dorea să am alături un bărbat bun.  începând din acel moment și până în ultima clipă
Nu visa la un intelectual, ci la un bărbat gospodar, a vieţii mele, va trebui să mă comport altfel, să mă
bun, cu verticalitate, ceea ce numea el un bărbat de dedic complet oamenilor, sănătăţii și vieţii acestora
casă. indiferent că o voi face la serviciu sau în timpul liber.
De la mine și de la fetele mele avea așteptări mari: Înainte de ceremonia de depunere a jurământului,
— Celi! (așa mă alinta, un diminutiv de la Marcela), un doctor ne-a spus de pe scenă că suntem bune
ești un om minunat de care sunt foarte mândru, dar pentru export.
nu ești împlinită așa cum văd eu femeia perfectă. Iubesc oamenii și uneori îi pun mai presus de
Vei fi o femeie adevărată când vei purta halat alb. mine, dar vreau să muncesc pentru români, pentru
Doctoriţă, farmacistă sau asistentă. O femeie e datoare compatrioţii mei. Munca în sănătate e neplătită, oricât
să dea viaţă, dar să o și ocrotească. Deocamdată, tu de mare pare a fi salariul, dar e minunat să îi ajuţi pe
doar ai dat viaţă.” cei din ţara ta.
(Va urma)
62
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

-XPăWDWHDLGHDOă
(fragment)

„N imeni nu te
poate face să
te simţi inferior fără
mouse-ul uzat de atâtea ore în care își umpluse
mintea cu informaţii de pe internet. Butonul
de reîmprospătare era o apariţie fantomatică pe
consimţământul tău.” ecran. A fost nevoie de o singură apăsare pentru
ca mesajul să dispară, exact cum s-a întâmplat de
„Desideratum (lat.)= ultimele trei ori. Un oftat de resemnare i-a ieșit
ceva de care ai nevoie și de pe buzele trandafirii. Știa ce se întâmpla cu
pe care îl dorești. Persoana persoanele care nu își găseau un Desideratum.
care ţi-a fost promisă la Erau socotite a fi niște paria ale societăţii. A început
Loredana Agapi naștere poate fi considerată să-și învârtă lănţișorul în jurul degetului. Era o
elevă, Colegiul Național Desideratum-ul tău.” - piesă metalică zimţată într-o parte și ușor vălurită
„Vasile Alecsandri” Galați Cartea Întregului în cealaltă. Spera să găsească jumătatea cealaltă
în curând. Se lăsă ușor pe spătarul scaunului și
*** își ridică privirea spre tavanul cu mici crăpături,
acoperit de stele de plastic fosforescente. Erau fix
Computerul părea rigid pe biroul modest din 127. Știa asta fiindcă le număra de fiecare dată
lemn de cireș. Un simulacru al siguranţei și al când stătea întinsă pe patul din colţul camerei.
păcii. Numai ea știa că nimic nu mai era sigur Își îndreptă privirea spre peretele de lângă ușă,
în oraș, în ţară, poate chiar în lume. A deschis numit și Zidul Gândurilor. Fâșii colorate de
pentru a doua oară ecranul și s-a uitat cu stupoare hârtie cu însemnări, șerveţele de masă cu versuri
la toate acele confesiuni. Pagina de web încă nu se din poezii și fotografii cu prietenii ei. O poză
încărcase complet, deci multe altele încă așteptau ieșea în evidenţă. Trei adolescenţi veseli zâmbeau
să fie citite. Ochii ei albaștri în care se răsfrângea către aparatul foto, iar lumina apusului îi făcea
cerul senin al verii scrutau neobosiţi paragrafele. să își mijească ochii. În mijloc era prietena ei
„Nu mi-am găsit un Desideratum. Mi s-a Vio, cu braţele înfășurate după gâtul lui David
zis că nu e nicio problemă, însă simt privirile și al ei. Imaginea fusese făcută cu o vară înainte
compătimitoare și răutăcioase ale celorlaţi când lângă parcul din faţa primăriei. Un loc inocent
trec pe lângă ei. “ maschează treburile importante care se petrec
„Mă simt urmărit în permanenţă de o entitate înăuntru.
ascunsă.” La primărie, aveau loc cele mai multe
Printre mesajele în care străini își deschid evenimente. Înregistrarea bebelușilor, oferirea
sufletul în faţa celorlalţi, unul în special i-a atras medalioanelor și introducerea perechii în baza
privirea Clarisei. Privirea îi stăruia neîncetat pe de date după nuntă. Cu mult timp în urmă,
cele două propoziţii. strămoșii lor au pus pe picioare o societate cu
„Nu credeţi vorbele celor din Guvern. Toţi mint un viitor măreţ. O societate născută din cenușa
făcându-vă să credeţi că sunteţi în siguranţă.” unui imperiu decăzut. La început era haos.
Știa că site-ul ăsta era accesat de foarte puţini Nimeni nu se înţelegea cu nimeni. După mai
oameni, întrucât era greu să îl găsești. Era multe conflicte în interiorul ţării, s-a ajuns la
înzestrată cu darul inteligenţei, așa că nu îi fusese concluzia că pentru a trăi în pace, trebuiau luate
greu să spargă pagina web, astfel încât să afle tot măsuri drastice. S-a propus ca la naștere, fiecare
ce avea nevoie. Adevărul stătea în câteva cuvinte bebeluș va primi jumătate dintr-o formă unică,
spuse de niște simpli străini. Mâna îi tremura pe iar persoana cu care va trebui să se căsătorească
63
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
va avea cealaltă jumătate. Ordinea în societate — Unde te duci? strigă el curios.
a fost restabilită, însă existau oameni care nu-și — Mă întâlnesc cu Vio, spuse ea pe un ton
puteau găsi un Desideratum. Oameni care nu egal. Își dorea să vorbească singură cu prietena
aveau nicio vină că erau diferiţi. Măsurile nu ei, dar se pare că destinul avea alte planuri.
prevedeau ura împotriva persoanelor respective, — Vin cu tine, rosti el relaxat. Se ridică anevoie
dar privirile dezaprobatoare și dezgustul celorlalţi și își scutură pantalonii de praf imaginar.
erau de neevitat. Erau foarte rare cazurile în care Coborî treptele prispei dintr-o săritură și veni
Desideratum-ul cuiva locuia la o distanţă mai lângă ea. Clarisa se deplasa tacticos pe plăcile
mare de două sute de kilometri, dar îţi puteai găsi de beton. „Stâng, drept, stâng, drept” gândi ea.
pereche chiar și după ani de căutare neîncetată. Începu să chicotească ușor, imaginându-și că este
Existau site-uri care ajutau persoane să își un soldat din infanterie.
găsească jumătatea prin anunţuri cu poze și, de Deși era prietenul ei cel mai bun, nu simţea
multe ori, soluţia se afla pe internet. nevoia de a vorbi cu el. Mergeau într-o tăcere
Clarisa se ridică rapid de pe scaun și începu liniștitoare când, în cele din urmă, David rosti:
să scormonească în cutia de bijuterii de sub pat. — Nu cred în sistem.
Nu era hoaţă, dar când se întâlnea cu Vio lua câte Clarisa se opri dintr-o dată și pentru prima
ceva de la ea. Ca un suvenir pe care-l returna la oară de când au plecat la drum, îl privi in ochi.
un moment dat. Când singurătatea o copleșea își Avea ochii căprui, puși mereu pe gânduri, bântuiţi
suna prietena sub pretextul că a găsit ceva de- de întrebări parcă fără răspuns.
al ei. Brăţara pe care a scos-o din cutie era din — Ce-ai spus?
argint, cu pietre semipreţioase, azurii. Ridică Auzise clar destăinuirea. Era o capcană pe
mâna să o privească mai bine și soarele începu care ea i-o întindea. Dacă repeta, însemna că
să creeze reflexe iridescente. Dacă nu ar fi vrut să avea încredere în ea să îi spună adevărul, dacă
își revadă prietena, ar fi păstrat-o. Uneori, când nu, atunci nu ar mai fi revenit niciodată la acel
nu avea niciun motiv să iasă afară cu Vio, scotea subiect. Știa asta cu siguranţă. El se opri în faţa
la lumină câte un „suvenir“. Se așeză pe pat și se ei și spuse:
întinse după telefonul de pe noptieră. Amica ei — Ai auzit bine ce-am zis. E greșit. Toată
răspunse la al doilea semnal. structura.
— Alo? spuse pe un ton plictisit prietena ei. — Ai dreptate.
— Unde ești? Clarisa nu răspundea niciodată David își aruncă ochii rapid spre faţa
cu un salut. Îi plăcea să fie practică, să treacă impenetrabilă a Clarisei și zâmbi din colţul gurii.
direct la subiect. — Nu credeam că vom avea vreodată aceeași
— La librăria de pe bulevard. S-a întâmplat părere despre ceva anume.
ceva? rosti ea alarmată. — Presupun că se mai întâmplă și miracole,
— Nu. Vin spre tine. Pa. spuse ea cu amărăciune în glas. Urmă o pauză
Apelul nu dură mai mult de treizeci de secunde. lungă, urmată de un „Îmi pare rău“ șoptit.
Sări din pat și o zbughi pe ușa camerei, pe scări Nu știa pentru ce anume îi părea rău. Poate
spre parter. Părinţii ei nu se întorceau acasă decât pentru ea, poate pentru faptul că nu puteau alege.
seara. Se încălţă cu pantofii murdari de noroi, își luă Știa că David o plăcea pe Vio, însă amândoi aveau
haina din cuier și ieși pe verandă. Aleea pietruită, alţi Desideratum. Pedepsele erau aspre pentru
înconjurată de lămâi atrăgea atenţia asupra cei care încălcau legile. Dacă erai împreună cu
casei. Era singura casă vopsită în portocaliu și altcineva decât jumătatea sortită puteai fi închis
împrejmuită cu pomi dintr-un șir lung de locuinţe pentru tot restul vieţii.
albe, simple și sinistre. Ce ironie că în casa aia
trăia, de-asemenea, cea mai colorată persoană din
cartier. Asfaltul era încă umed de la ploaia din ziua
precedentă. Vreme de mai, murmură ea. Se grăbi
pe trotuarul îngust când o voce îi strigă numele. Ar
fi recunoscut glasul ăla dintr-o mie. David stătea
tolănit pe o sofa veche de pe verandă.

64
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
MUZE SUB APARENŢE PĂSĂRI DE LUMINĂ (II)

Jocul Păsări de lumină,


se deschide, ezită... pene de argint
spaţiul este o seară, săgetaţi întunericul
închipuitele muze sub din labirinturi neștiute.
aparenţe Risipesc la marginea zării
ameţesc, descântă josnic de gânduri ascunse
agresiv. pagini de carte.
Se povestește că i-a trecut
Violeta Craiu tinereţea TEXTE ARUNCATE
poetă când prin pletele – năclăite
de gel Din texte aruncate
se scurge ultima adiere de vânt. uit ce am scris
Rănit, inconfundabil.
în râșniţa misterioaselor ceasuri Este căutată clipa,
se vaită că nu mai are vreme. răbdarea se sparge-n remușcări
și tace.
DOAR UN JOC O! Câte aș fi vrut să spun...

Tablă de șah CANTON PĂRĂSIT


împărţită,
un pion rătăcește pe șabloane În Balta Brăilei,
albe, o melodie: Jacques Brel.
bucurii și amintiri Prin bărci pălării de soare,
negre pătrate, goană nebună dragostea
dureri amăgitoare, dureroasă,
colţuri uzate, tăcere, surâsul trist, amintirile,
linii întrerupte de zbucium despărţirea inevitabilă,
și încercări. un fel de du-te, vino...
Rege, tu... Dragoste(a) nebună
Regină, eu... printre ciulinii Bărăganului,
uneori fericirea. Canton părăsit,
Șablon colorat învechit Fănuș Neagu...
un pion,
nimic interesant, COMETE OCHII LUMII
joc...
Călătorim
PĂSĂRI DE LUMINĂ (I) clipă de clipă,
nuntă stelară
Păsări de lumină, comete, ochii lumii.
pene de argint Pământ, iarbă uscată
săgeţi în întuneric gânduri
din labirinturi neștiute. și cer.
Risipă la margini de zare
gând ascuns Ultima bătălie.
pagină de carte.
65
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
FOAMEA DRAGOSTEI TALE DINASTII UITATE

Foamea dragostei tale Dinastie uitată,


în turnul bisericii clepsidra răstoarnă timpul
loc ales; pe care nimeni nu poate să-l tulbure...
Clopot, valuri de spice Noaptea vine cu un deșert al cuvintelor,
ceasul din centru, printre hieroglife
secunda de soare umbrele faraonilor în care aurite
vorbele, ninsori îngheţate respiră
în luna Mai. tăcere.
De după istorie, În piramide
prezentul: șovăielnice primejdii...
Grădina Mare,
obositele mătănii ÎN LIVADA LUI DUMNEZEU
se șlefuiesc în singurătate.
Umbrele au șalvari verzi, În livada lui Dumnezeu
ies să vândă obiecte... merele coapte se oglindesc
clopotul bate rar pe strada Regală, în azurul fără sfârșit,
o lume apusul ascunde rime nepotrivite,
pentru tăceri. îngerii trec prin marea aventură.
Tatăl nu i-ar fi iertat...
TE VISAM În livada lui Dumnezeu
dulceaţa dimineţii,
Te visam sâni udaţi de rouă.
pe aripa unei stele,
amăgirea dintre bine și rău MARAME DE NOAPTE
și un gol rămas
închidea iluzia că Anii,
doar salcâmii rosteau nebunia,
psalmii aceia. speranţa în cămara altcuiva
Și tu nu există dorinţă
îţi amânai întunecata plecare. lumină prin galaxii
se ţes marame de noapte
SE LOGODEȘTE POETUL sufletul
un poem, zâmbește trist
Se logodește poetul! drum tainic...
Curg în pahare cuvintele, Boală insuficient tratată
viaţa și moartea o idee. de nepăsare...
Îngerul păzitor ar descuia dramă shakespeariană
doar cu cheia potrivită.
Se logodește poetul! O CANDELĂ MAI ARDE SLAB
La mijlocul zilei aruncă cu zarul,
în poala Muzei Ultimul firicel de nisip
umbre diabolice... se strecoară stingher prin vama timpului.
Se logodește poetul! Transformă totul în banalitate.
Cu frunze fumegând a tămâie O candelă mai arde slab
strigă, între colţuri de odaie
strigă cât îl ţin puterile orele
el topesc lumini întrerupte.
nu a scris nicio poezie.

66
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme

Relație de cuvinte Mi-a luat mult timp


Dar am încercat, am deslușit, am rezolvat
Tu spui că ai eșuat, O parte din persoana ta și din modul tău de a
Eu zic că ai încercat. gândi,
Obișnuiești să vezi lumea printr-o pânză neagră, Însă,
Așteaptă! Imaginea pe care încerc să ți-o arăt nu Pentru a afla și restul gândurilor tale îmi rămâne
este încă întreagă. doar a le trăi.
Sunt o masă omogenă și oarecum deshidratată,
De gând și sentiment pierdut și încă mă caut...
Aș vrea să mă regăsesc între cuvintele mele, sau Suntem la fel?
ale tale
(ale cui sunt dacă eu ți le ofer ție?)... Zile ce-au trecut mai repede ca simplul gând,
Tu îmi arăți lucruri pe care nu le văd când sunt Anotimpuri s-au schimbat la fel cum tu te-ai
singur și îndepărtat,
încerc să înțeleg tot ce tu ai ascuns, însă dacă nu Iar eu am rămas cu scopul de a desluși
ești aici Același gând cu care mi-ai spus rămas bun.
traducerea nu mai funcționează. Iubești zilele însorite și te aud spunând
Ne pierdem între litere și semne și emoticoane, Că natura pare mai vie când vine cu un zâmbet
dar nu uita! blând.
Tot ce îmi doresc este să facem schimb de Adori nopțile ploioase și seceta de asemenea.
gânduri. Suntem la fel?
Mi se pare mai ușor mie să mă pierd, când nimeni
Sforțare Nu observă, nu privește și nici nu se ostenește
Să mai zacă un singur gând pentru vremea ce ne
Tu vezi lucrurile într-un fel anume amăgește.
Și vrei la toate să le spui pe nume Asta gândești tu, asta simt oamenii din jur,
Și mă forțezi, mă acuzi, mă sperii, Iar eu nu înțeleg pe deplin de ce te văd râzând...
Dar nu toate ideile lumii sunt atât de ușor de Șoptești când ploaia se domolește, însă, încă
creionat. picurând,
Ea desparte lumea noastră printr-un
simplu gând.

Martha Petcu
elevă, Școala nr. 16 Galați

N.R.: Martha Petcu de la Școlala Nr. 16 (coord.


prof. Anca Patriche) a obținut Premiul pentru
originalitate la Concursul „Scriitori de ieri, de azi
și de mâine”, la categoria de vârstă 8-14 ani, din
cadrul Festivalului Național al Cărții „Axis Libri”,
ediția a X-a, 2018.

67
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
fii-mi... cum îți dansează fericirea
fii-mi soare, în valsuri plutitoare
când făclii de întuneric învăluindu-te cu solemnitatea ei?
s-aștern Cum îți explici ție viața?
în calea-mi spre viață; Dacă e un mister încă nedescifrat,
fii-mi lună, De ce totuși trebuie trăit?...
când eu sunt lacul,
și oglindește-mi o iubire Zâmbet
absolută; Dacă ți-aș spune că
Diana Alexandra fii-mi stânca timpul nu există,
Hamza ce-oprește valul doar cerul se înnegrește
elevă, Liceul Teoretic din a provoca ruini de fiecare dată când
„Emil Racoviță” Galați continue; un om înșală moartea,
fii-mi salcie, și o stea cade
scuturându-ți veșnicia de fiecare dată
pe corpu-mi muritor; când un vis se stinge,
fii-mi orice ai vrea să-mi fii, ai înțelege de ce m-aș suprima
dar nu-mi fi moarte! într-o clipă cu neguri violet,
cu arbori sângerânzi deasupra noastră,
Ritual rămânând descătușată
Ceasornicul ticăie în fața morții,
în miez de noapte: doar pentru a te vedea fericit?
flori sacre
s-aștern pe trupul neînsuflețit al timpului Melancolie
din care se preling efemer Înot în
clipe uitate. noaptea neființei,
Se sting glasurile celor vărsând speranțe
ce cândva au pierit în nemurire, în cupola gândurilor
apele plâng și găsesc
jelind cu tremur, și murmur, și dor, vise pietrificate
cerul se-nnegrește, de destinul implacabil
obosit de veșnicia singurătății, ce condamnă omul
ceața se lasă să-și reducă viața
peste mormântul său, la așteptare.
pietrificând peisajul:
s-a stins timpul... Mor arborii în zbuciumata
Elucidare a misterului
Explicație Lacunar, ce
Cum explici unui orb Orbește omenirea încă
că bolți roșiatice, Din începuturi.
pictate de sufletele celor care Inima lor se oprește,
trec în nemurire, Eternizând așteptarea.
atârnă suspendate în infinit?
Cum explici unui surd Mă uit în
clopotul ce bate ritmic Adâncul ochilor tăi și nu
în liniștea de după haosul Regăsesc nimic altceva decât
provocat de furtună? Edenul unei iubiri
Cum explici unui copil Abisale.
că viața e construită din
munți înalți și văi adânci, Vocile răgușite ale mării
și trebuie să să nu rateze niciuna? Alunecă-n
Cum explici unui om Liniștea de dinaintea furtunii.
care nu a iubit niciodată
68
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Amintiri din anii mei de Centenar


Cum am devenit gălățean

Î mi pare rău că nu s-a mai


păstrat acel geamantan
de carton, maroniu era,
plăcut gustul apei de Dunăre, scrumbia de aprilie,
vorba ușor moldovenească și nuntirea teilor pe strada
pe care mai răsună încă potcoavele cailor purtându-i
si destul de scorojit, îmi pe domnii Moldovei spre portul Stambulului, ci mai
amintesc foarte bine, astfel ales pentru că orașul i-a primit aici cu inima deschisă
de accesorii de călătorie se și cu adevărată dragoste de mamă.
purtau pe la 1970, ar fi fost un Primul meu domiciliu a fost pe Strada Lugoj
obiect extrem de interesant (clădirea veche, cu un singur nivel, din coasta de sud a
pentru Muzeul Literaturii „Continentalului”), unde funcționa pe atunci un cămin
Române. Cu el, plin de de cazare și triere a minorilor vagabonzi. Fusesem
lucruri indispensabile, o repartizat ca sociolog la Direcția pentru Probleme
Ion Manea lingură, un cuțit și o furculiță, de Muncă și Ocrotiri Sociale, de care aparținea acel
scriitor
aparatul de ras și periuța de cămin și, pentru că nu aveam unde dormi, directorul
dinți, câteva haine și câteva cărți procurate cu greu de de atunci s-a gândit să-mi ofere o cameră acolo. În
prin anticariatele Bucureștiului în timpul studenției, scurt timp, în acea primă toamnă de gălățean, m-am
am coborât pe peronul gării vechi din Galați. Era anul împrietenit cu micuții vagabonzi, niște băieți care
1975 și era toamnă. Prima mea toamnă de gălățean. nu păreau deloc necăjiți, deși proveneau din familii
Ar fi putut fi și ultima, dacă n-aș fi fost primit sau dacă dezorganizate, fugiseră de acasă și nu mai aveau pe
nu m-aș fi adaptat la noul areal, n-aș fi găsit aici acel nimeni care să aibă grija de ei.
ceva care să te facă să rămâi. Dar pentru că nimic din A venit iarna și, pentru că acolo încălzirea se
toate acestea nu s-a întâmplat, am devenit gălățean în făcea cu lemne, le dădusem cheia de la camera mea
toată puterea cuvântului. unor puști, trei la număr, în ideea de a se ocupa
Prietenul meu, Zanfir Ilie, în venele căruia curge de aprovizionare în lipsa mea. Găseam, când mă
sânge albastru (culoare de la Dunăre luată) de gălățean întorceam, vraful de lemne frumos rânduite lângă
get-beget, are o concepție extrem de ortodoxă despre ușa sobei imense de teracotă, iar recompensa pentru
noțiunea în sine, trebuie să te fi născut aici ca să poți ei nu întârzia niciodată. Într-o zi însă, n-am mai
aspira la acest titlu, zice el, ei bine, eu nu intru în văzut lemnele, și nici puștii și nici pantalonii mei de
paradigma lui, m-am născut într-un sătuc din județul rezervă, și nici cărțile mele de suflet… Doar larmă
Buzău, am învățat (stabilindu-mă cu familia acolo multă, agitație, strigăte disperate și miliție. Puștii mei
de prin clasa a II-a) la Făurei, un orășel de cinci mii de încredere evadaseră și pentru că nu puteau ieși în
de locuitori din județul Brăila și, abia după ce am pijamalele-uniformă, s-au servit cu pantalonii mei,
mai zăbovit vreo patru ani în patria studenției, pe la care, pentru a li se potrivi, au trebuit să suporte o
Universitatea din București, mi-am luat geamantanul radicală scurtare… Iar pentru a face rost de bani, au
acela desuet a cărei pierdere o pun în totalul dezavantaj luat și cărțile, cu destinația anticariat… De unde și
al Muzeului Literaturii Române („Cu acest obiect a vorba: ce e de la anticariat, la anticariat trage…
venit marele scriitor Ion Manea la Galați” ar fi scris în A fost prima mea aventură de gălățean, iar primul
dreptul lui) și am pornit spre orașul destinului. scriitor local pe care aveam să-l întâlnesc poartă
Au trecut 43 de ani de atunci și dați-mi voie, numele de Ioan Fărcășanu, întrucât dumnealui s-a
domnule Zanfir Ilie, să mă consider și eu gălățean, ca nimerit a fi unul dintre colegii mei din biroul de la
și dvs., chiar dacă aveți în plus un certificat de naștere Direcția Muncii. Nici el și nici eu nu eram celebri,
cu ștampila Dunării la subsol și încă vreo două decenii precum suntem astăzi... Viitorul mare epigramist mi-a
de cetățenie natală și eminamente locală. Aceasta făcut însă o extrem de utilă intrare în lumea literară
cu atât mai mult cu cât, ca și mine, mii de adevărați locală, povestindu-mi despre cenacluri, întruniri și
gălățeni de astăzi, n-au fost întotdeauna așa, ei au venit despre scriitorii consacrați. Așa am ajuns să bat la
de pretutindeni, cu valiza plină de speranțe, la Galați, biroul lui Dan Plăeșu. Era corespondent județean
și n-au mai plecat niciodată, nu numai pentru că le-a pentru ziarul „Scânteia” și avea biroul la etajul clădirii
69
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
din stânga Prefecturii. Trebuia să urci niște scări de de mână de pe holul principal al redacției și mi-a zis:
lemn, destul de abrupte și deloc dătătoare de siguranță, „Hai să ne plimbăm prin parc!”. Era primăvară atunci,
mai ales că pașii presărau în urmă sinistre crâmpeie de acum nu mai știu dacă a fost vis sau realitate. Cert este
scârțâit. Atunci, în acel birou, am pus la cale, deși încă că, într-o zi, am citit în paginile „Amfiteatrului” una
în termeni aproximativi, înființarea celui mai mare dintre cele mai frumoase proze românești, „Cum n-a
cenaclu umoristic românesc din toate timpurile, pe murit Ilie Păsărin”. Am examinat îndelung semnătura,
numele lui „Verva”. ca să rețin bine pe cine aveam să-l invidiez toată viața:
Dar până la nașterea acelei adevărate școli de satiră Theodor Parapiru. Întâlnirea reală de la Galați a fost o
și umor, ce a trecut azi de patruzeci de ani și care animă simplă formalitate. Ne cunoșteam din toate timpurile,
în continuare spiritul inconfundabil al gălățenilor, ne unise Ilie Păsărin, pe el din Călărași, pe mine din
aveam să-i cunosc, unul după altul, separat, în grupuri Buzău-Brăila, ambii cetățeni de nădejde ai Galațiului,
sau chiar, rareori, e adevărat, în plen, pe marii scriitori Parapiru, chiar de onoare…
ai orașului de la Dunăre. Mai întâi însă se cuvine să Pe toți ceilalți din acele generații i-am cunoscut tot
amintim un nume aproape uitat, deși a însemnat pe la cenacluri, dar de îndată ce, începând cu 1980,
ceva foarte important în mișcarea culturală gălățeană: aveam să intru iremediabil în presă, locurile de bună
Ion Petrulias. Scria și el versuri, dar nu se încumeta vedere și de lungi discuții au începu să fie coridoarele
la publicare, citise enorm din literatura națională si sau birourile de pe Primăverii, unde funcționa vechiul
universală și, în serile de întrunire, mai ales atunci cotidian „Viața nouă”. Sterian Vicol era acolo mai tot
când Bachus trimitea prin emisari de nădejde mostre timpul, mai ales când era prilej de sărbătoare. Ion
copioase din produsele sale cele mai reușite, recita Chiric, Constantin Vremuleț, Lică Rugină, Katia
poeme întregi din clasici sau din marii poeți ai lumii. Nanu, Coriolan Păunescu, Tudorel Oancea, Radu
Cred că îl știa pe Eminescu pe de rost. Macovei, Virgil Țigănuș erau sau fuseseră ei înșiși la
Dar treaba lui principală era să adune talentele, să ziar. Viorel Dinescu venea foarte rar sau mai degrabă
le ofere căi de afirmare, de prezentare în public și chiar niciodată, el făcea pur și simplu naveta la București,
de publicare, pentru că, sub egida Consiliului Județean la chemarea lui Eugen Barbu. Mai veneau, când nu
de Cultură, unde lucra, edita tot felul de reviste si era plecat, Corneliu Antoniu și mereu entuziasmatul
broșuri în paginile cărora erau găzduite poeziile, Anton Stanciu, colaborator de nădejde al ziarului…
prozele, eseurile sau piesele de teatru ale gălățenilor de Cei tineri, generația lui a.g. secară, nu urcaseră încă pe
pretutindeni. Oferea celor mai buni imense diplome scenă.
cu „Cântarea României” și se ocupa și de organizarea Dar, între toți aceia care dominau literatura
unor manifestări culturale, dedicate amatorilor, în Galațiului înainte de 1989, trona, ca un patriarh, cu
aparență, dar care tot pe „profesioniști” îi viza. La Ioan mustața lui îngălbenită de fum de țigară și cu figura
Petrulias au publicat toți scriitorii consacrați de azi și senină de voievod tardiv, poetul Ioan Trandafir.
contemporani cu el. După revoluție s-a stins, mai întâi Trubadur al Dunării și al nemărginirii, nea Ion fusese
simbolic, rolul lui nu mai încăpea în noile structuri, primul dintre gălățeni admis ca membru plin și
apoi și trupește… incontestabil al Uniunii Scriitorilor din România. Din
În cenaclurile lui Ioan Petrulias i-am cunoscut pe el, voit sau nu, aveam să ne revendicăm, într-un fel,
toți. Apostol Gurău era un tânăr profesor, cârlionțat, cu toții… S-ar cuveni, din partea noastră, o floare de
plin de viață, năvalnic. Când a citit din prozele sale aducere aminte la mormântul lui aproape uitat...
scurte, l-am lăudat. Câțiva ani mai târziu, avea să Prin deceniile neîntrerupte de servire a scrisului,
editeze, după părerea mea, cartea sa cea mai bună, prin prieteniile literare cu toți cei care susțineau pe
„Începutul verii astronomice”. Întâlnirea cu Teodor umeri deasupra Galațiului cupola tot mai grea a
Parapiru se produsese deja într-un mod misterios, Galaxiei Gutenberg, am devenit gălățean, în toți acești
eram student prin anul II sau III și colaboram la lungi ani din Centenar pe care i-am trăit aici. Dar actul
revistele „Viața studențească” și „Amfiteatru”, care suprem de identitate scriitoriceasca locală tot prietenul
aveau redacțiile în același loc, pe Schitu Măgureanu, Zanfir Ilie mi l-a conferit, mie și, în fapt, tuturor, atunci
în coasta Cișmigiului. La „Amfiteatru”, revista literară când ne-a înscris și ne-a unit pe toți în „Dicționarul
a studenților, erau Constanța Buzea, soția lui Adrian scriitorilor gălățeni”, alături de Dimitrie Cantemir,
Păunescu, și Ana Blandiana. Tinere și foarte frumoase. Costache Conachi, Hortensia Papadat Bengescu, Nina
Constanța venea la redacție cu cei doi copii, mici pe Cassian și toți ceilalți...
atunci, Ioana și Andrei. Ana Blandiana m-a luat odată

70
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Capela românească din Baden-Baden (IV)

Î n continuarea scri-
sorii, revine
Se pare că această cerere a fost aprobată, pentru
la că scrisoarea de mulțumire pentru acordarea celor
subiectul care îl preocupă patru ani a coincis cu cererea de eliberare din funcția
cel mai mult, examenul deținută la capelă, începând cu data de 1 octombrie
de doctorat pe care îl 19134.
analizează în comparație Postul de preot la capelă fiind vacant, este solicitat
cu alți preoți din alte țări: de preotul Gh. Brănișteanu, care era licențiat în
„...Eu muncesc și caut să fac teologie și frecventase cursurile Facultății de Litere,
tot posibilul să termin până secția filologie clasică, și care a motivat această
în ianuarie 1914, deci în cerere cu dorința de a studia limbile clasice, latina
Radu Moțoc timp de 4 ani să fac lucruri și greaca. Cererea a fost aprobată cu începere de la
inginer, publicist pe care alții le fac în 5, 6 ori 1 octombrie 1913.
7 ani, în afară de pregătirea Din informațiile pe care le aflase cu siguranță
respectivă din țara lor… Deși puteam să merg la de la preotul Cicerone Iordăchescu, își dă seama că
o universitate mai puțin însemnată și căpătam un salariul prevăzut la capelă este insuficient pentru
doctorat, nu am făcut-o pentru că nu aveam curajul a întreține o soție și doi copii. Pentru a suplini
să mă sui la o catedră universitară și să învăț pe acest neajuns, a găsit o modalitate de a obține
alții, eu care am nevoie încă de învățat mult și multe un concediu din funcția pe care o îndeplinea la
pentru mine. catedrala metropolitană timp de un an de zile, cu
…Din predecesorii noștri care au posibilitatea de a fi continuată și în
fost fie aici, fie la Paris, niciunul n-a stat anii următori. Această modalitate
mai puțin de 4 ani. Părintele Scriban de a susține un preot la capela din
a stat patru ani și jumătate, părintele Baden-Baden a fost aprobată cu
Popescu-Mălăiești1 a stat cinci ani în condiția ca în fiecare an să prezinte
2
Germania, P. S. Vartolomeu a stat peste un certificat prin care să dovedească
cinci ani numai la capela din Paris. că participă regulat la cursuri la o
Din activitatea mea pastorală, am universitate din apropiere de Baden-
răspândit numele de capelă românească. Baden5.
Am rugat comisia administrativă În perioada respectivă, se pare
să dispună să înlocuiască inscripția că numărul enoriașilor a crescut
Inscripție în limba germană
franțuzească (Chapelle Michel de pe capelă și vizitatorii erau mai numeroși.
Stourdza) cu denumirea: Rumänische Kapelle Așa se explică faptul că preotul Gh. Brănișteanu
Stourdza, scrisă cu litere aurite pe peretele dinspre solicită Mitropolitului Moldovei posibilitatea de
oraș. Am stăruit pentru mai multe reparații și în a deveni duhovnic: „deoarece în această localitate
timpul din urmă am obținut, de la un creștin care nemaifiind alt preot ortodox, se simte absolut
vrea să rămână necunoscut, suma de 2.000 de mărci nevoia pentru duhovnicire a creștinilor ortodocși,
pentru auritul cupolei, sumă pe care am și înaintat-o care frecventează capela”6.
președintelui comisiunii. Președintele m-a rugat să Cuvenita diplomă a fost eliberată pe data de 2
scriu Prințului Sturdza de la Dieppe, să contribuie martie 1915 și primită de preotul G. Brănișteanu în
cu ceva la aurirea cupolei. timp util.
Epitropia are până acum adunate vreo 7.000 de Odată început Războiul mondial, în care
mărci pentru auritul cupolei, dar mai trebuie cel Germania a fost unul dintre cei mai importanți
puțin 3-4 mii de mărci. actori, era evident că situația capelei avea să
Vă rog respectuos să binevoiți a ne acorda sufere. Mărturii legate de situația administrativă și
termenul de un an ca să putem susține examenul funcțională a capelei din perioada 2 martie 1915-
de doctorat în filosofie, eu și părintele diacon C. 18 decembrie 1918 nu au putut fi identificate în
Provian”3. arhivele mai sus amintite.

71
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Primele vești legate de capelă sunt cuprinse întreținea, și dacă noi nu putem acum să trimitem
într-un memoriu redactat de pr. Gh. Brănișteanu, un preot acolo, ca și mai înainte de război?”10.
la solicitarea Mitropoliei Moldovei, redactat în Birocrația oficială din perioada respectivă îl
data de 18 decembrie 1918. După relatarea unui obligă pe șeful Legației Române de la Berlin, C.G.
scurt istoric al capelei, memoriul aduce anumite Nano, să intervină pe lângă Ministerul Afacerilor
informații deosebit de importante: „Fondul bănesc Străine German cu o scrisoare, din 15 martie 1921,
lăsat de fondator pentru întreținerea bisericii și în care comunică faptul că autoritățile germane au
plata personalului era de 350.000 de mărci, depuși pus sub sechestru fondurile alocate de ctitor și vine
la o bancă germană din Berlin. Din acest fond, cu rugămintea: „Să binevoiți a interveni pe lângă
Consiliul de administrație al capelei a semnat în mai autoritățile abilitate pentru ca această biserică să
multe rânduri împrumuturi de război german… fie redată cultului și fondurile care îi revin să fie
Acoperișul este din aramă, care a fost aurit. La destinate din nou întreținerii sale și a personalului
plecarea mea din Baden-Baden, în 14 decembrie pe care Mitropolia din Iași, de care aparține biserica,
1917, autoritățile militare luaseră dispoziția de a se ar dori să trimită ca preot”11.
sechestra pentru nevoile războiului toate obiectele Răspunsul Ministerului de Externe al Germaniei,
de aramă și se discuta cu acea ocazie dezvelirea după ce s-a informat de la oficialitățile din Baden-
bisericii. Nu pot spune Baden, survine relativ
precis dacă, în lipsa mea de repede, în data de 30 iulie
acolo, capela a fost, ori nu 1921. Oficialul german nu
dezvelită”7. recunoaște faptul că preotul
Acest memoriu a fost a fost sechestrat, el afirmă:
dirijat de către Mitropolia „Dacă nu s-a slujit în
Moldovei, primului-mi- biserica română după 1917,
nistru, Ion I.C. Brătianu, cauza nu este alta decât
în speranța că va servi plecarea, în decembrie
la pacea generală pentru 1917, a preotului român,
reglementarea situației care, până acum, nu s-a
acestei capele8. întors la Baden-Baden.
Consiliul de admi- După încheierea păcii,
nistrație al Fundației Consiliul de administrație
„Prințul Mihail Sturdza” al fundației l-a rugat pe
s-a adresat Mitropoliei Casa parohială de lângă capelă Mitropolitul de la Iași să
Moldovei printr-o adresă din 2 august 1919, prin renunțe pentru moment la ocuparea postului vacant
care solicita să se renunțe deocamdată la numirea din Baden, dobânda fondului nemaifiind suficientă,
unui preot la capelă, situație evidentă până ce într-un context, dată fiind scumpirea generalizată
relațiile diplomatice între România și Germania nu de la ora actuală și creșterea cheltuielilor necesare
vor fi semnate oficial9. pentru asigurarea existenței unui preot. Situația
Mitropolia Moldovei se dovedește foarte activă nu s-a schimbat, prin urmare i-ar fi imposibil unui
în clarificarea acestui deziderat, de a revedea capela preot să trăiască la Baden-Baden din veniturile
funcțională, motiv pentru care, pe 18 august 1920, disponibile, cu excepția a câtorva luni pe an, în Casa
se adresează președintelui Senatului României, parohială, care din cauza deficitului de locuințe a
printr-o scrisoare unde sunt oferite informații fost ocupată”12.
suplimentare: „În timpul războiului, Statul german a Mitropolitul Moldovei insistă cu o adresă către
dispus închiderea acestei biserici, iar preotul român Ministerul Afacerilor Străine, prin care solicită în
(posibil să fi fost pr. Gh. Brănișteanu) de acolo a fost 18 februarie 1922: „Dacă s-ar putea numi un preot
luat ostatic și numai după un an de zile i-a dat voie la capela română din Baden-Baden și ce salariu i se
să se întoarcă în țară… Am onoarea de a întreba poate plăti? Dorința noastră ar fi ca cel mai târziu, de
pe d-l Ministru de Externe, dacă în urma ratificării la 1 iulie viitor, să se redeschidă capela și să înceapă
Tratatului de pace cu Germania, Statul nostru nu serviciile religioase”13.
este în drept să intervină pentru deschiderea acestei Dar problema cu care se confrunta Fundația
biserici și pentru restituirea fondului din care ea se Prințului Mihail Sturdza este comunicată de C.G.

72
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Nano, în data de 1 mai 1922: „Fundația nu este în ce urma să fie analizată din punct de vedere juridic
măsură de a suporta cheltuielile unui preot la capela dacă poate fi făcută.
română, deoarece fondurile sale actuale nu ajung Reacția Consiliului de administrație la
nici pentru întreținerea imobilului, și având în această propunere a survenit în 27 iunie
vedere că salariul unui preot s-ar urca cel puțin la 1924, printr-o scrisoare din care semnalăm
30.000 de mărci anual. Suma alocată în buget pentru următoarele: „…Propunerea nu mai poate fi luată
preot este de 2.688 de mărci; diferența ar urma să fie în considerare, deoarece tot terenul cu numeroase
plătită de către Mitropolia Moldovei și Sucevei, în drumuri de plimbare, plantații cu flori, a fost
cazul când ar vrea cu tot dinadinsul să aibă un preot cedat încă de anul trecut orașului Baden-Baden,
la Baden-Baden”14. în schimbul preluării întreținerii și a obligației de
În aceste condiții, Mitropolia Moldovei solicită a nu ridica construcții pe el… Stațiunea balneară
o analiză a situației actuale, preotului Cicerone este interesată de întreținerea capelei, ca monument
Iordăchescu, în scopul de a se găsi soluții care să demn de a fi vizitat. Consiliul local refuză acordarea
fie și viabile. Memoriul preotului impresionează unui ajutor suplimentar fundației, dar este gata,
printr-o analiză economică de înaltă ținută și este sub rezerva acordului Comitetului cetățenilor, să
prezentat în data de 6 iulie 1922: „Capela română preia capela și casa parohială în posesia orașului, cu
s-a întreținut din procentele unui fond lăsat de obligația de a le întreține cum se cuvine; reluarea
ctitorul ei, în sumă de 380.000 de mărci… Venitul serviciului divin în capelă, ceea ce ar avea drept
procentual al capitalului varia între 14 și 16 mii urmare dizolvarea fundației”16.
de mărci pe an. Din acest venit, se întreținea: Găsirea unei soluții privind capela a fost
capela, reparațiile, preotul, diaconul, cântărețul, discutată și în Consiliul de Miniștri în data de 20
prezbiterul, opt coriști, portarul, grădinarul decembrie 1924, dar rezoluția a fost următoarea:
și toate cheltuielile necesare cultului. Astăzi, „Statul nu poate interveni, fiind vorba de o fundație
acel fond - dacă mai există - nu este suficient familială”17.
nici pentru cheltuielile materiale ale bisericii, Întâmplarea face ca un preot român basarabean,
datorită deprecierii mărcii germane și scumpetea Mihail Ștefârță, aflat în serviciul organizației Bisericii
cunoscută. Pentru ca să-și poată relua capela firul ruse din Paris, avea sarcina din partea Mitropoliei
vieții sale de dinainte de război, ar trebui fie s-o ia ruse din capitala Franţei să facă din când în când
statul (n.a. român) în seama sa, fie să mijlocească servicii religioase la biserica rusă din Baden-Baden,
a se vinde o parte din frumoasa proprietate de care este în vecinătatea capelei Sturdza. Această
pământ de trei până la patru hectare din jurul relatare a Mitropolitului Moldovei a fost comunicată
capelei… Prin vânzare, s-ar obține un capital Ministerului Afacerilor Străine în data de 29 ianuarie
suficient pentru întreținerea ei, reducându-se 1927, pe care o motivează cu următoarea explicație:
firește personalul la minimum posibil. Locul ce ar „Preotul Ștefârță prezentându-se nouă cu ocazia
fi de vânzare este foarte bun pentru construcție, trecerii sale prin Iași, din Basarabia la Paris, ne-a
necesar pentru sanatoriul Frey-Dengler, care ar comunicat că a fost rugat de Consiliul administrativ
putea oferi sume însemnate… Dacă s-ar reduce al bisericii Sturdza să slujească la această capelă în
personalul la minimul posibil, adică: un preot, limba română. Cu acest prilej, preotul basarabean
un cântăreț, un portar care să facă și serviciul a mărturisit și faptul că i-a fost promis că poate să
de paracliser și un grădinar, cheltuielile în bani locuiască în presbiteriu dacă oficiază cel puțin de 2
românești, ar fi: ori pe lună la capelă. Consiliul fundației a revenit,
- Preotul 4.000 lei lunar………… 48.000 lei anual solicitând în continuare 800 de mărci pe an chirie”.
- Cântărețul 2.000 lei lunar…...….24.000 lei anual În aceste condiții, preotul basarabean a fost în
- Portarul 2.000 lei lunar…………24.000 lei anual imposibilitatea de a primi această sarcină, datorită
- Grădinarul 2.000 lei lunar….…..24.000 lei anual și cheltuielilor necesare de a se deplasa de la Paris la
- Întreținere și reparații…….……15.000 lei anual Baden, spre a oficia la biserica română18.
Total……….............................135.000 lei anual”15. O analiză rezumativă la situația capelei este
Acest memoriu a stat la baza unei alte intervenții făcută la 10 mai 1927 de către Ministerul de Externe
a Mitropoliei Moldovei la Ministerul Afacerilor German, ca răspuns la solicitarea legației noastre
Străine, din 5 decembrie 1923, prin care insista de la Berlin: „…În prezent, numai casa parohială
pentru vânzarea terenului din jurul capelei, soluție aduce un venit. Primul etaj este închiriat portarului

73
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Artmann pentru 500 de mărci anual, iar al doilea Cristea, pentru a fi expediat Consiliului de Miniștri,
etaj inspectorului revizor Himmelhan, pentru 800 a fost redactat de un consilier pr. C.Gr. Vuiescu.
de mărci anual… În aceste condiții, nu este posibil, Referatul amintește pe scurt de istoria acestei capele
în viitorul apropiat, reluarea serviciului divin în și precizează toate demersurile întreprinse pentru a
mod regulat în Capela Sturdza, decât dacă membrii soluționa această situație dificilă a capelei. Referatul
Familiei Sturdza sau alte persoane interesate acceptă este bine structurat pe 15 capitole. De reținut din
să acorde o contribuție suficientă pentru plata unui acest referat două interesante informații:
preot român… Pentru preotul Ștefârță, basarabean 1. Sunt prezentate rudele și urmașii fam.
care locuiește la Paris și vorbește limba română și Sturdza cu adresele lor:
greacă, ar fi nevoie de o donație de aproximativ - Prințul Mihail Sturdza - Str. Carol nr. 19 din Iași;
2.500 de mărci pentru a remunera preotul, ca să - Colonelul D. Grigore Sturdza - Cdt. Bateriei
slujească la Capela Sturdza”19. Antiaeriene, București;
Situația dificilă în care se găsea Capela Sturdza, - Constantin Grigore Sturdza - Cristești, jud. Baia;
îl determină pe Mitropolitul Moldovei și Sucevei - Mihail Grigore Sturdza - Boureni, jud. Baia.
să se adreseze printr-o scrisoare, din 15 iunie 2. Referitor la preotul rus-basarabean refugiat,
1927, urmașilor familiei Mihail Sturdza: prințul referatul face următoare precizare: „El este preot
Mihail Sturdza, Grigore M. Sturdza și colonelul al coloniei ruse din Paris și în același timp preot la
D. Sturdza să ia, în calitatea lor de moștenitori, biserica rusă din Baden-Baden. El locuia iarna la
cuvenitele măsuri pentru salvarea capelei și punerea Paris, iar vara la Baden-Baden. Acest preot a cerut în
ei în funcție20. 1927, printr-o scrisoare către Mitropolitul Primat,
Răspunsul nu a întârziat, dar fiind profund să îl numească preot (paroh) la Capela din Baden-
nemulțumit, Mitropolitul se adresează ministerului Baden. El declara prin acea petiție că locuiește
Afacerilor Străine cu o scrisoare, din 9 august la Baden încă din 1921. Probabil că în timpul din
1927, în care relatează pe scurt răspunsul scrisorii, urmă, a determinat Consiliul de administrație al
dar face și anumite sugestii de rezolvare: „Cu fundației să locuiască în imobilele capelei”23.
surprindere am căpătat un răspuns alăturat… În concluzie, referatul face anumite propuneri:
Răspunsul îl considerăm nechibzuit, iar forma „Primăria din Baden-Baden, având interesul de bună
de adresare către Noi, nepoliticoasă, căci d-l M. întreținere edilitară a orașului, e dispusă de a lua în
D. Sturdza, prin însărcinatul casei sale, dovedește sarcina sa întreținerea capelei și a prezbiteriului,
că poartă o totală lipsă de considerațiune față de așa precum a luat până în prezent și întreținerea
scaunul vechii Mitropolii a Țării Moldovenești, parcului… În ceea ce privește personalul slujitor
unde străbunul său, de la care a moștenit mari averi, și în special preotul, până ce se va pute prevede în
a fost odată pe tronul acestei provincii românești… bugetul Statului o sumă pentru acesta, s-ar putea
Cred că interesele superioare ale țării noastre cer ca găsi preoți care să fie detașați pe timp limitat, spre a
această chestie să fie rezolvată în așa fel fără a lăsa face un stadiu la Baden-Baden, în scop cultural. Ei
străinilor impresia că noi românii nu ne interesăm ar primi pentru aceasta salariul lor ca preoți în țară,
de așezămintele noastre românești din străinătate, și li se va putea da o completare, eventual pentru
fie chiar particulare, cum este cazul de față”21. drum, din fondul cultural al eparhiei”24.
Răspunsul familiei Sturdza, semnat de În data de 17 octombrie 1940, Mitropolia
administratorul general I. Gheorghiță, la care se Moldovei recunoaște, în mod provizoriu, ca slujitor
referă Mitropolitul, venea cu o soluție: „…Suntem la capelă pe călugărul rus de origine basarabeană
de părere ca orașul Baden-Baden să preia capela, Ștefârță, care cu toate intervențiile Mitropoliei către
cu obligațiunea de a o întreține, iar Statul Român administrația germană a fundației, de a lăsa postul
să îngrijească de funcționarea slujitorului cultului în seama unui preot delegat de către Mitropolitul
greco-oriental la această capelă”22. Moldovei, nu a voit să plece de acolo25. În aceste
După patru ani, situația acestei capele nu se condiții, Mitropolia Moldovei solicită ministerului
schimbă și Mitropolitul Moldovei intervine din nou, Cultelor și Artelor: „Să dispuneți afectarea unei sume
de data asta printr-o scrisoare adresată Consiliului în bugetul Statului, așa cum este prevăzut pentru
de Miniștri și Ministerului de Externe pe care o Capela Română din Paris, în scopul întreținerii
datează în 6 martie 1931. Referatul cu situația personalului slujitor, ținându-se seama de cerințele
capelei Sturdza, solicitat de Patriarhul Miron de trai din Germania. La vremea cuvenită, Noi vă

74
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
vom recomanda personalul cleric necesar, luând în Ultima informație din acest volum de documente
considerare misiunea ce o are de îndeplinire atât ca este legată de decesul pr. Ștefârță, care este relatat de
pregătire pe tărâm intelectual, cât și național”26. Pr. Ștefan Alexe: „Preotul Mihail Șterfâță a încetat
Consulatul General Regal al României din din viață, în vârstă de 96 de ani, în orașul Baden-
Germania, prin reprezentatul său Dragoș Cotlarciuc, Baden, la 29 august 1979, ora 9 dimineaţa, după o
redactează un raport în data de 20 ianuarie 1941, suferință de câteva zile. Întrucât pr. M. Ștefârță era
după ce se informează la fața locului: „În Baden- parohul parohiei ortodoxe ruse din Baden-Baden
Baden există o singură româncă, căsătorită cu un din anul 1921, de înmormântare s-a îngrijit Î.P.S.
german. Mai sunt vreo 30 de ortodocși, în majoritate Arhiepiscop Irineu din Viena.
ruși refugiați. Marchizul de Baden, căsătorit cu o Au fost de față numeroși credincioși ruși și
principesă greacă (care se pare că ar fi vară primară români, ortodocși și de alte confesiuni, prințul
cu M.S. Regina mamă Elena) și a cărei cununie a fost Eugen de Baden cu soția, primarul general al
celebrată în Capela Sturdza, îl susține pe actualul orașului și alte oficialități. Slujba s-a săvârșit în
paroh, preotul Ștefârță, de care a fost cununat. Capela limba română și rusă”29.
este foarte bine îngrijită, nu are însă încălzire, din Istoria capelei se oprește aici, din motive de
care cauză nu se pot ține acum servicii religioase. Ele documentare la nivelul anului 1979. Aceasta nu
se țin din două în două Duminici. înseamnă că istoria capelei M. Sturdza nu a evoluat
Casa parohială este în stare bună, foarte curat pozitiv, pentru că în prezent sunt informații care
ținută, însă fără orice confort modern. Mobila scot în evidență reabilitarea și o activitate religioasă
aparține parohului și este un cadou al Marchizului și culturală deosebit de activă, care poate face
de Baden. Stând de vorbă cu preotul Ștefârță, acesta subiectul unei altei lucrări.
mi-a istorisit că a fost numit de către Mitropolitul
Pimen la Capela din Baden-Baden, fără leafă. După Note
moartea Mitropolitului Pimen, fusese trimis la 1. Ioan Popescu-Mălăiești (1874-1953), care a fost
hirotonit diacon la Capela Română din Baden-Baden, a
Baden-Baden arhimandritul Bonteanu, care însă obținut doctoratul în litere și filozofie la Universitatea din
nu ar fi fost acceptat de eforie. De atunci, situația a Strasbourg în anul 1903. Profesor la Facultatea de Teologie din
rămas neclarificată până azi. Preotul Ștefârță, care București (1907-1939)
este cetățean român, originar din Basarabia, și a 2. Vartolomeu Stănescu a slujit ca ierodiacon la Capela
Română din Paris, în perioada iulie 1905-noiembrie 1909,
cărui familie se află astăzi refugiată în România, Chapelle Michel Stourdza
vorbește bine românește și mi-a făcut impresie 3. Ibidem, pag. 77-80
bună. Precizez că am sosit neașteptat, ca un 4. Ibidem, pag. 81
5. Ibidem, pag. 82-84
simplu vizitator și mi-am declinat calitatea abia la 6. Ibidem, pag. 87
sfârșitul convorbirii. În localitate se află și o biserică 7. Ibidem, pag. 88-89
rusească, care nu are preot și unde preotul Ștefârță 8. Ibidem, pag. 90
celebrează din două în două Duminici serviciul 9. Ibidem, pag. 91-92
10. Ibidem, pag. 94
religios în limba rusă. La capelă, susține Sfinția 11. Ibidem, pag. 96
Sa, îl celebrează în limba română, așa cum cere și 12. Ibidem, pag. 98
testamentul Prințului Sturdza, dar neavând cântăreț 13. Ibidem, pag. 100
român, trebuie să recurgă la serviciile cântăreților de 14. Ibidem, pag. 102
15. Ibidem, pag. 106-107
la biserica rusească; numai când marchizul cu soția 16. Ibidem, pag. 117
sa asistă la serviciu, atunci, din deferență, îl ținem în 17. Ibidem, pag. 123
limba grecească”27. Situația capelei nu suferă nicio 18. Ibidem, pag. 127
schimbare mult timp. O informație interesantă ne 19. Ibidem, pag. 138-139
20. Ibidem, pag. 141
parvine prin adresa Mitropolitului Moldovei și 21. Ibidem, pag. 142
Sucevei adresată Ministerului Cultelor și Artelor din 22. Ibidem, pag. 143
8 iulie 1944, privind detașarea preotului Visarion 23. Ibidem. Pag. 148
24. Ibidem, pag. 149
Puiu la capelă, începând cu data de 1 august 1944. 25. Ibidem, pag. 157
Se face și precizarea că pr. Visarion Puiu a fost 26. Ibidem, pag. 158
până atunci preot ajutător la Biserica din Berlin și 27. Ibidem, pag. 161
îndrumător cultural și religios pentru lucrătorii și 28. Ibidem, pag. 163
29. Ibidem, pag. 162
ucenicii români din Germania28.

75
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

„Școala” (1927)
O revistă didactică a Galaţiului interbelic (I)

L a ceva
după trecerea la
cele veșnice a Regelui
timp destinatarilor: N. Vasiliu, „profesor șc. Normală -
Loco” (la nr. 2-3) și „Ștefan Popescu / profesor /Loco”,
purtând și ștampila acestuia pe pagina de titlu (la nr.
Mihai I, petrecută la 4-5-6). Ulterior ele au poposit la Anticariatul Galaţi,
5 decembrie 2017, am de unde, mai apoi, probabil, au luat calea colecţiilor
avut marele privilegiu bibliotecii gălăţene.
de a cerceta o revistă Am considerat demnă de a fi mai mult decât
dedicată problemelor în- răsfoită în treacăt o asemenea publicaţie, atât din
văţământului de acum mai perspectiva profesorului, cât și din perspectiva
bine de 90 de ani, apărută pasionatului de contribuţii gălăţene la clădirea și
Elena-Monaliza în 1927. Este revista dezvoltarea presei românești.
Ghinea ȘCOALA, aflată în colecţia Era 1927, anul plecării la ceruri a Regelui Ferdinand,
profesor
de publicaţii gălăţene a la 20 iulie, și al urcării pe Tronul României a Regelui
Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia”, la cota PG I Copil Mihai I. Exact 90 de ani ar fi domnit acesta, dacă
975, din care există, pentru primul an al apariţiei, ar fi fost cursul istoriei noastre lin și limpede aidoma
numerele 1–6. Subintitulată „Revistă didactică”, unui răcoros și proaspăt izvor. Dar în 90 de ani, apele
apare la 15 ianuar(ie) 1927, la Galaţi, fiind tipărită tumultoase ale cascadelor istoriei s-au năpustit în
la Institutul Grafic „Galaţii Noi”. Urmează numărul clocote-nspumate învolburate asupra noastră, făcând
dublu, într-o revistă aparte, numerotat 2-3, aferent să pară liniște în cea mai aprigă tulburare, generaţii
lunilor „februar - mart”, menţionându-se: Redacţia la rând, ca la nici un alt popor, poate. Cutremurător!
și ad-ţia la Școala Norm. de băieţi „C. Negri”, Str. Impresionant! În acel an, care grăbit mergea spre
Brăilei. Lunile „april – mai - iunie” fac obiectul un alt mare tumult al lumii, trecuseră doar nouă ani
triplului număr (4-5-6) din colecţia revistelor apărute de la înfăptuirea mult – doritei Românii Mari, iar
în primul an, ceea ce indică existenţa unor probleme, Școala Normală de băieţi „C. Negri” (actualul Colegiu
probabil de ordin financiar, dar și la nivel de redacţie. Naţional „C. Negri” din Galaţi) împlinea o jumătate
În fiecare revistă, există o pagină în care se prezintă de veac de existenţă. Aflăm despre întemeierea
comitetul de conducere al acesteia, cu admirabilă prestigioasei instituţii de pregătire și formare a viitorilor
rigurozitate. Astfel, directorul Școlii Normale de învăţători citind articolul „Istoricul Școalei Normale
băieţi, Er. Caraman, este și directorul revistei, doi de învăţători „Costache Negri” din Galaţi” în Nr. 2-3,
inspectori generali pentru învăţământul normal semnat de către directorul Er. Caraman. Observăm că
primar, N.G. Longinescu și I. Mitru, sunt „Membri autorul se oprește mai cu seamă asupra începuturilor
onorari”, iar membrii redacţiei sunt: Directorul Școlii instituţiei, reproducând și diferite documente de mare
Normale de fete, Margareta Geles, Maria Zaharia și valoare istorică pe care le-a cercetat cu pasiune și spirit
Lucreţia Anastasiu, profesoare la aceeași instituţie, Al. investigator. Prin stăruinţa lui V.A. Urechia, deputat
Zaharia, E. Constantinescu, N. Vasiliu și N. Velichi, de Ismail și fost Ministru al Instrucţiunii, s-a înfiinţat,
profesori la Școala Normală de băieţi, Inspectorul în 1877, la 1 iunie, iar cursurile au început pe 26
Școlar Primar, Th. Gheorghiu, Președintele Asociaţiei octombrie, sub conducerea directorului – întemeietor,
Corpului Didactic Primar, P. Puchianu și institutorul profesorul ieșean Grigore Petrovanu. În primul an a
C. Madarjac. Casierul I. Pralea, inspector școlar funcţionat la Ismail, cu o clasă I alcătuită din 15 elevi,
primar, și Secretarul Ar. Vârgolici, institutor, încheie urmând ca pe parcursul a 4 ani, cât durau cursurile, să se
această selectă societate de intelectuali pasionaţi de ajungă la 60 de elevi. Dacă rostul oficial era de a pregăti
progresul și modernizarea învăţământului primar viitori învăţători provenind din judeţele basarabene
local și naţional din perioada interbelică. Valoarea retrocedate – Cahul, Bolgrad, Ismail – și din judeţul
bibliofilă a acestor reviste este crescută pentru că se Covurlui, în plus, școala avea „și rolul de a ajuta la
menţionează cui au aparţinut, fiind înscrise numele trezirea conștiinţei naţionale în masele românești din
76
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
dreapta Dunării, din ţinuturile dobrogene, cari pe „o forţă” din revista ce se dorea a solidariza pe toţi
acea vreme erau sub stăpânire turcească” (p. 13). Însă dascălii școlilor normale și primare, în conformitate
în 1878, după încheierea primului an școlar și după ce cu ceea ce era „una din poruncile vremii”.
în urma Tratatului de la Berlin „Rușii ne răpeau din Așa cum detaliază în articolul – program „Revista
nou cele trei judeţe basarabene”, iar „tânăra Școală noastră” (Nr. 1, p. 1-3), această „unire și organizare
Normală, a cărei harnică operă de cultură românească înţeleaptă a acestor forţe didactice afine” va facilita:
începuse sub auspicii atât de fericite, trebuia să se perfecţionarea profesională „și deci progresul școalei”,
strămute între noile graniţe ale ţării”. Este menţionată intensificarea și coordonarea „propagandei culturale”,
stăruinţa lui V.A. Urechia pe lângă minister de a muta cât și, în al treilea rând, informarea societăţii, „de
școala la Galaţi, iar în octombrie 1878 este închiriată unde va urma, cu siguranţă, și pentru ei, o repede
casa prinţului italian Ruspoli din Strada Mihai Bravul, îmbunătăţire a situaţiei morale și materiale”.
unde se află actualmente Seminarul „Sf. Andrei”; În spiritul susţinerii absolvenţilor școlii normale,
casa „aparţinuse lui Costache Negri și fusese vândută care au de înfruntat multe probleme odată ajunși
de acesta, cum își înstrăinase întreaga avere, pentru în sate ce se zbat în sărăcie și ignoranţă, vine și
susţinerea luptelor cari au dus la unirea Principatelor directoarea Școlii normale de învăţătoare din Galaţi,
și la consolidarea acestei uniri.” Finalul articolului Margareta Geles, în articolul „Necesitatea unor
este plin de emoţie, admiraţie și recunoștinţă pentru raporturi strânse între școala normală și absolvenţii
„munca rodnică și entuziastă, frumuseţea sufletească a săi” (Nr. 1, p. 9-11). Conștientizând că „ţara aceasta
celor ce au arat ogorul în primul an de fiinţă a școalei” binecuvântată de Dumnezeu” cere dascălilor să
și pentru că acești pionieri „au pus vrednicia puterilor muncească la zidirea temeliei sale, cultura, pentru a
lor în serviciul unei mari cauze și-au biruit vremurile!” forma, în cel mai umanist mod cu putinţă, oameni
(p. 22) luminaţi, cu „mai mult drept la o viaţă mai bună”,
Regăsim aceeași admiraţie pentru înaintașii autoarea arată că trebuie păstrată legătura de susţinere
întemeietori în Nr. 1 al revistei (p. 12-15) într-un și îndrumare a învăţătorilor; aceasta se poate realiza
necrolog pe care același Er. Caraman îl dedică nu doar prin șezători și congrese învăţătorești,
lui Solomon Haliţa, fost director al aceleiași școli ce „au stabilit numai o înfrăţire momentană”, ci
în perioada 1901–1905 (perioadă în care, fiind printr-o revistă „a tuturor celor cari, conștienţi de
și inspector școlar, a fost suplinit de către N.G. măreţia vremurilor” să observe tot și să scrie tot ce
Longinescu, „actual inspector general”). Stins din ar fi de folos pentru învăţătorii cu puţină experienţă.
viaţă la Cluj, pe 1 decembrie 1926, Solomon Haliţa Lansează, astfel, o chemare a celor ce vor găsi și scrie
a fost omagiat la Galaţi, la Biserica „Sf. Sofia”, pe 4 răspunsuri multelor întrebări pentru a demonstra că
decembrie, și aflăm că prin influenţa avută pe lângă învăţătorii sunt esenţiali pentru dezvoltarea societăţii
Spiru Haret, a reușit „de a ridica monumentala și, pentru devotamentul de care dau dovadă, merită
clădire din Galaţi pe locul donat de Primărie, pe o soartă mai bună.
platoul Ţiglinei, sub primariatul d-lui M.G. Orleanu”. Revista ȘCOALA are, astfel, un rol important,
Contribuţia sa a fost impresionantă la nivelul recunoscut de autoarea membră a colectivului
programelor școlare, înfiinţează școlile de aplicaţie redacţional și, așa cum este structurată, corespunde
pe lângă școlile normale, introduce practica agricolă celor „trei postulate” enunţate în articolul – program
„pentru ca viitorii învăţători să poată fi gospodari de amintit. În legătură cu perfecţionarea profesională
frunte în mijlocul sătenilor”. A fost apoi prefect de a învăţătorului, se arată că acesta trebuie îndrumat
Iași, iar în 1922 a fost prefect al judeţului său natal, în „noianul noilor curente pedagogice” pentru
Bistriţa–Năsăud. Generos în tot efortul depus pentru a nu lăsa „rugina rutinei să ne mecanizeze arta”.
dezvoltarea și modernizarea învăţământului, generos Revistele pedagogice, conferinţele pedagogice lunare
și după moarte, când „consacră mica sa avere binelui organizate „pentru discutarea unor probleme de
public”. În final, E. Caraman evocă ultima întâlnire învăţământ” trebuie să-i ajute pe tinerii învăţători
pe care a avut-o cu Solomon Haliţa și care, într-o să păstreze legătura cu cei ce i-au format, iar aceștia
vizită la școala condusă la început de secol de el, cu din urmă să organizeze, ulterior școlile de aplicaţie
admiraţie pentru progresele ulterioare, l-a îndemnat pentru „a corespunde mai bine scopului lor”. Aflăm la
să muncească serios, jertfindu-se pentru a înfăptui paginile 28-29 ale primului număr că acţiunea a fost
„ceva temeinic”. Recunoscând adevărul inclus în acest inaugurată „cu deplin succes”, pe 5 decembrie 1926, în
răscolitor îndemn, E. Caraman a făcut „o credinţă” și articolul „Inaugurarea conferinţelor pedagogice de la

77
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Școala Normală de învăţători din Galaţi”, într-o scurtă preocupat „exclusiv de cunoștinţe, de o cultură
prezentare a activităţilor derulate, iar în numerele unilaterală a intelectului” și „cultivarea și măsurarea
următoare este reprodus studiul „Ce păstrăm de la caracterului este cu totul neglijată de școala de azi”.
cei vechi, ce luăm de la cei noi” prezentat în cadrul Critic și pe deplin ancorat în realitatea pedagogică
conferinţei de către N.G. Longinescu, inspector românească, N.G. Longinescu arată că acest
general al Înv. Normal Primar (Nr. 2-3, p. 1-8 și Nr. „materialism didactic”, eficient în cazul principiilor
4-5-6, p. 1-5). Într-o realitate dominată de multe și idealurilor societăţii americane, nu se potrivește cu
curente pedagogice și într-o literatură pedagogică „a idealurile celorlalte popoare care pun pe scara valorilor
noastră”, în care „nu se pun în raport ideile noi cu ceea tocmai o sumă de „imponderabilia”, necuantificabile
ce s-a învăţat din așa-zisa pedagogie tradiţională”, și doar simţite „cu fibra idealităţii de cine o are și se
învăţătorul îmbrăţișează prea generos formula „școlii plătesc cu sacrificiuil chiar al vieţii”. Iar întrebarea
active”, fără a avea în vedere „problema interesului retorică ce se leagă de enunţarea primului imperativ
copilului în munca școlară”. Pentru aceasta, se face didactic – „iubește pe copiii ce-ţi sunt încredinţaţi
o paralelă între Dewey și Herbart, evidenţiind că să-i instruiești” – include în ea un bagaj enorm de
Herbart consideră interesul pedagogic drept scop al scepticism în legătură cu succesele ce le-ar putea obţine
educaţiei, în timp ce Dewey îl recomandă ca mijloc, în educaţie „școala după măsură”. Căci, tocmai acest
având o oarecare reţinere faţă de generalizarea și imperativ conţine în el și puterea „de a judeca obiectiv
exclusivizarea principiului de „școală atrăgătoare, puterile copilului”. Iar problema raportului subiectiv –
învăţământ interesant”. Îi atenţionează pe învăţători obiectiv în educaţie și în evaluarea cunoștinţelor se află
să nu-și îndrepte toată activitatea didactică în scopul la baza evoluţiei știinţelor pedagogice și conturează,
transmiterii de informaţie spre a fi memorată, ci spre de-a lungul timpului, multe curente și orientări, cum
dezvoltarea interesului pentru studiu, ce se va dovedi ar fi cele reprezentate de Binet și Vaney (întemeietorii
eficient și după terminarea școlii: „Nu vă uitaţi la ceea conceptului de adaptare a testelor și sarcinilor de
ce copiii reproduc, ci dacă s-a dezvoltat interesul”. lucru la vârsta copiilor și notarea prin grafice). Este
Practic, teoria „interesului pedagogic” a devenit deja recomandată chiar ediţia în limba română a lucrării lui
o tradiţie și, totuși, naște noi și noi întrebări pentru Binet, „Idei moderne asupra copiilor”, tocmai pentru
direcţia nouă, modernă a pedagogiei, cum ar fi: „O perfecţionarea și sincronizarea activităţii dascălilor
păstrăm numai în parte și o completăm numai în români cu cele mai noi direcţii și tendinţe în munca
aumite privinţe?”; iar răspunsul este dat de autor din didactică.
perspectiva lui J. Dewey: „Păstrăm de la cei vechi, de Profesorul de pedagogie I. Biber de la Școala
la tradiţia pedagogică, interesul, înţeles ca o tendinţă Normală gălăţeană se referă la „Școala creiatoare” (Nr.
activă, ca o năzuinţă de a învăţa mai departe, de a se 4-5-6, p. 10-14) ca fiind o necesitate a învăţământului
cultiva, în vederea unui ideal”. românesc aflat din plin într-un amplu proces de
Ca o completare la aceste probleme de pedagogie se sincronizare cu lumea occidentală, fără a minimaliza
poate situa articolul „Școala după măsură” a aceluiași adaptarea la ceea ce este specific românesc. Cum
N.G. Longinescu, apărut în două părţi, în Nr. 1 (p. 4-8) „însăși ideea naţională a rodit prin truda atâtor
și în Nr. 2-3 (p. 9-12), cu menţiunea „va urma” după generaţii de dascăli”, iar dorita Românie Mare s-a
această a doua parte. Autorul își propune să dezvăluie și înfăptuit și „cu zelul” acestor misionari „cari mai
să comenteze avantajele și limitele mișcării pedagogice necăjiţi și mai aserviţi”, autorul arată cât de vitregită a
europene, reprezentate de către Eduard Claparede, de fost școala românească și ce consecinţe a avut asupra
la Geneva, intitulată „școala după măsură”. La acea stării sociale de la sate, mai ales. În cel mai admirabil
vreme era o mișcare superficial cunoscută, privită și exemplar spirit patriotic, apreciază că școala are
cu dispreţ sau „în cazul cel mai bun ca pe un fel de rolul de „a creia România Tare, căci ea este creiatoare
literatură... teorie...”, când, practic, se pun probleme de suflete” și trebuie „să se identifice idealul actual
de „importanţă actuală”. Criticând această inerţie la al naţiunii române, pentru desăvârșirea vieţei
orientările pedagogice moderne, autorul subliniază culturale, sociale, economice și politice românești”.
că sunt unele aspecte în activitatea școlară ce nu pot Prin dezvoltarea satului românesc, „putem câștiga
fi cuantificate; în condiţiile unei școli care nu se putea la românism toate orașele”, iar în școlile acestea, pe
pune de acord cu „vocaţiunea naturală a copilului”, lângă dotarea materială, este nevoie de oameni ai
școala a ajuns a se ocupa doar de aptitudinea de școlii „cu sufletele entuziaste și înfocate de dragoste
memorare a acestuia. De aceea, școala oficială s-a de neam, dar și mult mai bine plătiţi”.
(Va urma)
78
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Așteptând să crească...
Cronica cărții „Nunanit” de Laura Cătălina Dragomir
Editura Punctul pe azi, 2016

L iteratura dedicată
copiilor este astăzi
o categorie foarte puțin
cititorul matur acea senzație stranie de „greșeală de
topică”, dar nu și pentru copii, a căror minte este în
permanență antrenată să încurce și să descurce cuvintele,
explorată de scriitorii români. aceste jucării imateriale prin intermediul cărora ei caută
Iar poezia este poate cea mai să descopere și să înțeleagă tainele lumii și ale vieții.
vitregită fiică a acesteia. Foarte Copiii din poeziile Laurei Cătălina Dragomir sunt
puțini poeți se mai încumetă cei mai firești copii din prezentul perpetuu. Și aceasta
să scrie pentru cei mici, de pentru că, dincolo de evoluția formelor și a normelor,
parcă aceasta ar fi cea mai esențele nu se schimbă niciodată. Și aceasta pentru că
grea provocare literară, proba toate își au originea în lumea cea de sus, unde nu există
supremă pe care ar avea-o schimbare. Iar pruncii sunt firești tocmai pentru că
de trecut pentru a fi admiși au încă rădăcinile în cer: „Au pus picioare-n cer și dă-i
deplin în tagma marilor autori. scurtătură/ Copacii atunci când vor la joacă se-ntrec./
Romeo Aurelian Ilie Și cumva așa și este, întrucât Bunica a mirare afumă-n bătătură,/ închide foc pe frunze,
scriitor paradigma copilăriei în sine s-a în negru toate trec./ (...)/ Când tăinuindu-și mersul
schimbat considerabil față de de zgomot niciun gând/ pun rădăcina iar de la plecat
cea de acum zece ani, douăzeci de ani și așa mai departe. pământul/ e semn că peste luni a mai trecut un rând/
Societatea evoluează, și odată cu ea se schimbă toate decembrie-i sosit și-n ger îi e cuvântul”.
coordonatele vieții noastre. Ceea ce pentru copiii de ieri, Dacă ar fi să continui descifrarea fiecărei poezii din
deveniți între timp adulți și în parte, poeți, era un joc cartea Laurei, aș risca două aspecte, ambele cu urmări
incitant, vesel și poate chiar educațional, pentru cei mici dezastruoase. Pe de o parte aș transforma această
de astăzi poate trece drept ceva banal sau hilar. Jocurile cronică într-un eseu despre copilărie, ceea ce nu ar fi
au evoluat, la fel și literatura. De aceea este, într-adevăr, dăunător decât timpului vostru de lectură, iar pe de altă
o mare provocare abordarea acestui gen de literatură. parte, aș spulbera misterul poeziilor vrăjite, ceea ce, de
Copiii de astăzi, mai mult ca oricând, se consideră deja bună seamă, nici eu nu mi-aș putea-o ierta. Așa că, mă
adulți. Așa că, pentru a-i aborda cu succes, trebuie să le voi pregăti să închei, lăsându-vă bucuria de a descoperi
vorbești ca și cum ai vorbi unui adult. Dar nu conținutul singuri, copii sau adulți, lumea magică a copilăriei.
discursului trebuie schimbat, nu esența acestuia, ci Aș mai vrea doar să menționez că fiecare poezie
maniera de redare a mesajului. este însoțită cum nu se poate mai potrivit de câte-o
Poeta Laura Cătălina Dragomir reușește în cartea sa pictură, magică la rându-i, semnată de artistul plastic,
de poezii pentru copii, „Nunanit” (Editura Punctul pe Iulia Schiopu, maestra păpușilor, așa cum este, tacit,
azi, 2016), să facă exact acest lucru. Să le vorbească celor recunoscută. Picturile acesteia se remarcă prin două
mici asemenea celor mari, fără însă a schimba cuvintele aspecte majore: prin diafan și prin suprarealism. N-aș
magice ale copilăriei, ci jucându-se cu ele atât de abil putea spune mai multe, nefiind critic de artă. Tot ce
încât le face să pară un discurs adresat oamenilor mari. pot să remarc este că picturile Iuliei Șchiopu și poeziile
În poezia ce deschide volumul, tema centrală Laurei Cătălina Dragomir sunt imagine în oglindă:
este jocul, apanajul prin excelență al copiilor. Dar, în culorile și cuvintele își răspund reciproc sporind misterul
descrierea acestuia, poeta strecoară o serie de cuvinte frumosului.
din bagajul adulților. Și le potrivește cum nu se poate Voi încheia, cumva atipic, căci altfel nu e chip,
mai bine, astfel încât, jocul rămâne joc, copiii, copii și citând ultima poezie din volum, fără însă a mai face
lumea, lume, toate statornicite în firescul lor absolut: vreun comentariu asupra acesteia, nevrând să-i știrbesc
„Odihnă să n-aibă piciorului jocul/ copiii au toți frumusețea:
înțeleasă menire/ și își zbuciumă râsul și-al lor e tot „Omanas, când vei fi tu domn de inimă plină
locul,/ la lume încep cu întâia dorire./ Și nu-i vine-n și-o să-ți meargă lumina pe dinainte sprințară
gând nimănui să postească/ înspre locul cu flori roua o să-nchidă mama rostul ei, tot senină
pașilor trec,/ între ei fără zgomot tăinuind cum să și în brațe de îngeri o să doarmă dor-doară.
crească/ răscolind după fluturi, ei și zborul se-ntrec./ Timp mai e pân-atunci și povețe grămadă
Cerul, tot o blândețe, unde-s păsări se-anină/ treazul sub vânt curcubeie, apa bună pe casă
pomilor, verde, de stăpâni ascunziș/ inelus-vârtecuș pământ în noroc și ferire de spadă
întrebat la lumină/ fuge-n pradă cu ceata la ieșit din mai sunt eu pân-atunci, Domn de mame mă lasă.
frunziș”. De bună seamă că și ea reușește această Dar din ce-a început tot de acolo
performanță tot jucându-se, sau mai bine spus, s-o strânge la loc, mi s-o face chemare
făcând o magie buclucașă, amestecând cuvintele te iubesc, cer de lut fără zare
și înșirându-le apoi, aparent încurcate, creând pentru am slujit, te-ai făcut mare, Soare”.
79
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Însemnări de călătorie

Cum mi-a cântat o bancă în Varșovia

U mblător călător
cum sunt, am reușit
performanţa de a vizita
Nu mai trebuie să spun de combinaţiile pe care
le-am făcut apoi noi trei, folosind de fiecare dată
chinezul drept element suplimentar. Din păcate la
Varșovia de mai multe ori el, când stătea singur, muzica era un fel de mieunat
în ultimii trei ani. De fiecare sinistru de unde am tras concluzia firească că și
dată am putut să descopăr muzica bună are preferinţe care ţin mai mult de
lucruri noi și fascinante. De kilogramele ascultătorului decât de urechea sa
la o mică terasă sau poate muzicală. 
o stradă pe care înainte nu Într-un final, plictisiţi de această nouă jucărie,
am băgat-o în seamă, până am dat să plecăm și atunci am observat o mică
la construcţii noi, palpabile, plăcuţă unde erau scrise în polonă și engleză
Mihai Vintilă cum ar fi noile autrostrăzi. melodiile și autorii, dar nu am observat să fie
scriitor Ei bine, de această dată, vreo referire la kilogramele din dreptul fiecăreia.
trebuie să vă marturisesc că Oricum, interesant mod de a atrage atenţia și mai
și pentru mine a fost o surpriză. Hoinăream prin ales de a crea o atmosferă diferită unei străduţe
zona orașului vechi și admiram alături de colegii care nu ieșea în evidenţă cu nimic de altele pe care
de drum, un chinez din Canton și un australian de tocmai trecusem.
deșert, noutăţile , vitrinele și toate alea. Ca omul care Astfel am putut să fiu în situaţia inedită de a-mi
trebuie să își umple ochii de viaţa altora. Obosit poate cânta o bancă. Știu că pare ireal, dar dacă daţi o vizită
și de berile acumulate pe drum, am căutat disperat prin Varșovia prin centrul vechi, căutaţi străduţa cu
la un moment dat un loc unde să mă odihnesc. Nu bănci care cântă. Nu vă speriaţi, vor fi acolo. Erau
a trebuit să privesc mult și am descoperit o bancă modele antivandalizare. Practic, totul era o bucată
nouă, din inox, de toată frumuseţea.  solidă de inox, bine prinsă în caldarâm. Staţi pe ele
M-am aruncat pe ea, dar imediat am și ţâșnit în și veţi putea vedea totul în jur nu numai comod
sus. Banca, frumoasă de îţi lua ochii, făcea zgomot. dar și învăluiţi de muzică. Acum depinde numai de
M-am uitat mai cu atenţie și plin de neîncredere kilogramele dumneavoastră ce tip de muzică veţi
am pus pe ea doar buca stângă cu gândul negru că asculta.
dacă se va întâmpla ceva de partea aceea
poate nu m-aș fi plâns dacă ar fi fost
oarecum afectată. 
Ei bine, la greutatea redusă depusă de
mine banca a început să cânte un vals.
Nu mai reţin cine era compozitorul,
dar redarea stereo era minunată. Plin
de energie m-am așezat apoi cu toată
greutatea, iar muzica s-a schimbat
devenind gravă. Știam și eu că am ceva
kilograme în plus dar la cum sunau noile
acorduri ziceai că am trecut direct la
dric. Totuși, muzica era una plăcută. Te
învăluia cu sunetele ei ușoare și diafane, de
o intensitate numai bună pentru tine, dar
care nu deranja trecătorii din apropriere.
80
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Note de lectură
Daniel Luca și Romeo Aurelian Ilie

03.10.2018: Omagiu (pag. 10); „ Am găsit gazdă în degetul tău mare/ de


femeii iubite sau despre la piciorul drept.” (pag. 19); „Te-ai adăpat/ la izvorul
singularizarea limbajului meu/ până am secat.” (pag. 21); „Mă plimb cu rolele
poetic prin părul tău./ Un fir nervos/ mă strânge de gât”
Dovedindu-se zgârcit la (pag. 27); „Liftul a rămas blocat/ în grumazul tău/
cuvinte cu multă autoironie, cu mine înăuntru./ Pană de curent.” (pag. 29). Cât
dar și o anume fotografiere de straniu pare acest teritoriu mustind de iubire!... ai
a realității, cu o anume zice că în fiecare cuvânt scris palpită voința de viață.
patetică și armonioasă Alăturările inedite dintre cuvinte (amintind de
reflectare a emoției (așa suprarealiști), atenta punere în scenă a unor situații
cum se susține în postfața limită, jocul de lumini și umbre din stările poetului
Valeriu Valegvi
scriitor cărții de către editorul Ioan sunt doar câteva dintre caratele originalității acestui
Romeo Roșiianu) poetul demers liric. De vină pentru această realizare e,
Daniel Luca revine în peisajul poetic timișorean, desigur, atașamentul poetului Daniel Luca pentru
și nu numai, cu o nouă carte de poeme intitulată valorile spiritului oriental, dar și ale celui occidental.
Teritoriu ocupat (Editura ECREATOR - Baia Mare, Ultima parte a cărții transcende cumva erosul,
2018 - 91 pag.) Am avut privilegiul păstrându-i firul din adânc, alte
să-l cunosc personal cu ocazia și alte priveliști și întâmplări
participării anul trecut la o tabără obturează epiderma sufletului
de creație literară. Totodată m-am poetului nostru: „La pensiunea
bucurat de referirile sale critice Panorama/ muntele a coborât în
la cea mai recentă carte a mea de mine/ … altcineva mă soarbe/ cu
poeme. Nu voi comenta cartea sa tot cu pălinca înzăpezită” (pag.
din această perspectivă, dar nici 55); „Zborul păsărilor/ se curmă în
nu puteam să trec cu ușurință sticlă/ rezistența sticlei/ se curmă
peste aceste episoade comune. în zbor/ zborul sticlei/ se curmă/
Surprinde în mod plăcut în rezistența păsărilor” (pag.
organicitatea discursului poetic, 58); „Pădurea/ strânge vântul/ în
dar și capacitatea poetului Daniel cătușe” (pag. 63).
Luca de a întreține trează atenția În fond, ceea ce era de
cititorilor din perspectiva unui demonstrat, poetul a demonstrat,
fin observator (cu acute note de adică inepuizabila lui poftă de a
autoironie!) al mecanismelor vieții. scrie poeme cu temei, de a întreba
Autorul adoptă forma poemului și a răspunde adesea surprinzător,
aforistic (nu dintr-o fugă de verbiajul molipsitor, ci de a-și singulariza până la neasemănare limbajul
dintr-o necesitate de exprimare proprie) care are în poetic.
prim plan femeia iubită.
Într-un fel, putem considera cartea aceasta un 04. 10. 2018: Poetul și sinele
omagiu. Zeci de pagini se constituie într-un febril, Poemul în trei părți compus din 41 de secvențe
dar și lucid dialog cu femeia vieții poetului: „Odată/ (PATRUZECI ȘI UNU. EU, SURDO-MUTUL
cu ultimul dinte de lapte/ am pierdut și iubirea” apărut la Editura Tracus Arte, București 2018 - 49
81
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
pag.) scris de Romeo Aurelian Ilie este în fapt o vastă au ridicat/ dintr-odată spre cer/ tot mai sus…” )
parabolă de rit religios. Un poem susținut cu aplomb dau măsura certelor calități poetice ale lui Romeo
de autor în calitatea sa de al 41-lea mărturisitor în Aurelian Ilie.
Domnul - așa cum se consideră poetul - (ceilalți Partea finală a poemului surprinde tâlcul
40 de mărturisitori/ mucenicii biblici au avut deja întoarcerii acasă a surdo-mutului, acasă unde „Ai
curajul mărturisirii pe față, drept pentru care „s-au mei au făcut ieri praznic mare/ cu bucate alese și
învrednicit/ de cununa martiriului”). La nașterea vin din belșug” întocmai ca pentru un fiu risipitor.
sa, ursitoarele i-au urat „să fie surdo-mut/ dar Îngerul însoțitor, cel care i-a furat identitatea pentru
va schimba culoarea lumii” (strașnică/ tragică un timp, nu a comentat nimic la întoarcerea lui, ci „a
provocare!). clipit o singură dată din cei 41 de ochi/ și s-a retras.”
În prima parte a poemului-parabolă sunt Revenind, poetul Romeo Aurelian Ilie pune
rememorate întâmplările consumate pe timpul vieții referințele biblice în acord cu starea sinelui, dar și
printre care: goana după speranțe cu bolgiile epocii contemporane,
„cele 41 de speranțe”, după băutura la rându-i sub un mare index.
care „dezleagă limba” care-i în fapt În unul din cele mai realizate
un leac; încercarea disperată de a secvențe ale poemului-al 39-
construi 41 de biserici ca un mod lea, poetul surprinde pe ai săi cu
de a-și schimba destinul (cea de a trăirea propriului război, nu pe
41-a biserică s-a dovedit că este cel câmpurile de luptă, nu cu arma
mai greu de ridicat întrucât ea se din dotare, judecat după regulile
construiește direct în suflet „din acestei lumi și găsit drept un
zâmbete și din lacrimi” și neapărat veritabil trădător, declarat în final
trebuie îmbrăcată „în lumina chiar mort dea binelea și culmea
neînserată”); îngrijirea permanentă „condamnat să nu moară/ până
a pomului „conștiinței”, pom nu va trăi ororile altor 41 de
pândit cu acribie de șarpele războaie „deci un război terestru
vigilent pe care-l știm din aceeași perpetuu (!?), un război numai și
Biblie-fundamentul acestui poem, numai al său „Războiul cu sinele
și care-l invită provocator pe său, surdo-mut.”
poet/ surdo-mutul: „Vino, frate, Cartea de poeme Patruzeci și
să gustăm împreună/ din rodul unu. Eu, surdo-mutul este o carte
muncii mâinilor noastre!” Se vede de referință în peisajul ultimului
cum poetul brodează permanent cu simbolurile și val al literaturii române pentru care autorul merită
înțelesurile biblice, coborându-le – înmiresmate de toată aprecierea noastră.
sinele său - în lumea noastră cea de toate zilele.
În cea de a doua parte a poemului intervine
moartea surdo-mutului, călătoria de după,
întâlnirea cu Îngerul blond privită ca o trecere
unul prin altul („surdo-mutul și îngerul blond/
au pornit fiecare în visul celuilalt” - un vis e
viața…). E o succesiune de scene tragicomice
pe care poetul o tratează cu maximă seriozitate,
frustându-ne într-un fel de prospețimi
imaginare. Apariții fantomatice (ex. „o femeie
foarte frumoasă” care-l somează pe autor
„Hai cu mine și îți voi da tot ce vrei”, dar care
ulterior a fost găsită „lângă un râu, / alăptând
41 de ramuri de sălcii plângătoare”; cele 41 de
gâște sălbatice pe aripile cărora el a scris „Doar
iubirea alungă frica” și drept mulțumire ele „s-

82
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
6&(1$ʕ,(&5$18/

Cinema

În afara democrației

M ai toată lumea
știe ce
aniversează pe 4 respectiv
se
lupte de gherilă, acte de terorism – de o parte și
de alta -, torturarea prizonierilor, refugiați etc.
Abia de curând un regizor de forță, Rachid
14 iulie, foarte puțini știu Bouchareb, a îndrăznit să tulbure apele și să
în schimb ce se aniversează privească înapoi cu… o nesperată obiectivitate.
pe 5 iulie. Una este să fii Cu „Indigènes” (2006), un tribut adus berberilor,
o hegemonie sau un fost nativilor algerieni ce au luptat mereu în prima linie
imperiu colonial și să-ți pentru eliberarea Franței, a reușit să inflameze
sărbătorești Ziua, alta e să spiritele. Nu atât prin absurditățile rememorate -
fii o fostă colonie care și-a berberi cărora le fuseseră masacrate familiile de
dobândit independența în soldații francezi în numele „pacificării”, au luptat
urma unui război sângeros în timpul celui de-al doilea război mondial pentru
Adrian Buzdugan tocmai cu o mare putere... Franța, cenzurarea corespondenței musulmanilor
scriitor E vorba, bineînțeles, de algerieni, confiscarea meritelor lor de către
Algeria și de dobândirea francezi, acordarea preferențială a promovărilor
independenței acesteia față de Franța pe 5 iulie și permisiilor, etc. -, cât prin nedreptatea ce se
1962. perpetuează până în zilele noastre: în 1959 a fost
Până și în ilustrările cinematografice ale unor dată o lege care îngheța pensiile soldaților din
astfel de evenimente lucrurile stau la fel: puzderie coloniile franceze care accedau la independență,
de lung metraje și miniserii despre Războiul de implicit pe cele ale algerienilor care luptaseră sub
Independență al Statelor Unite ale Americii sau culorile Franței. În ianuarie 2002, după procese
despre Revoluția Franceză, puține sau deloc despre îndelungate, Consiliul de Stat a somat Guvernul
foștii sau actualii sateliți. francez să plătească aceste pensii integral.
După remarcabilul „La Bataille d’Alger” a lui Guvernele care s-au succedat însă la conducerea
Gillo Pontecorvo din 1966, o evocare dramatică Franței au refuzat să plătească...
a principalelor evenimente ale războiului De îndată însă ce s-a anunțat că al doilea film
algerian de independență, s-a așternut tăcerea. al Bouchareb care are ca obiect tensiunile franco-
Pe de o parte, nu era și nici nu va fi vreodată algeriene, „Hors-la-loi” (2010), intră în cursă
ușor să completezi o capodoperă (pelicula lui pentru Palme d’Or, politicienii francezi de dreapta
Pontecorvo se centra pe activitatea Frontului de și de extremă dreapta s-au dezlănțuit. Cum să faci
Eliberare Națională între ’54 și ’57), pe de altă culoar la Cannes unui film care evocă episoade
parte, subiectul este ocolit fiind unul delicat, mai puțin onorabile din istoria Franței (zdrobirea
deranjant și jenant totodată pentru o democrație revoltei de la Sétif, din 1945, crimele comise de
de tradiție cum este cea franceză. Până și filmul organizația La Main rouge etc.)?
lui Pontecorvo s-a numit „Bătălia pentru Alger” Acuzat de francezi că ține partea Algeriei,
întrucât, culme a ipocriziei, conflictul franco- Rachid Bouchareb a susținut că înainte de toate
algerian nu a fost numit niciodată oficial creația sa este o ficțiune, o încercare de a descrie
„război” (în acest sens interesant de urmărit și destinul unei familii prinse în vâltoarea istoriei,
documentarul lui Bertrand Tavernier, „La Guerre iar nu o justificare a actelor de terorism la care
sans nom”, 1992), deși tabloul a fost complet: au recurs algerienii. În dimineața zilei de 21 mai
milioane de oameni implicați, trupe dislocate, 2010, zi în care proiecția peliculei fusese stabilită,

83
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
6&(1$ʕ,(&5$18/
și o serie de violențe care duc la moartea a 103
europeni. Urmează represaliile. După câteva zile
de haos poliția reinstaurează ordinea apelând însă
la ajutorul Legiunii Străine și a armatei senegaleze.
Aproximativ 6.000 de musulmani algerieni sunt
masacrați, execuții sumare sau, în satele din zonele
mai greu accesibile, bombardamente (în zilele
noastre marile puteri preferă doar a doua varianta,
mai curată !!!). Capul familiei este ucis, iar fiul cel
mare, Abdelkader (interpretat de Sami Bouajila)
este reținut de poliție și trimis la închisoare în
Franța. Mijlociul, Messaud (Roschdy Zem) este
luat în armată și luptă în Indochina, singur mezinul
ciung, Saïd (Jamel Debbouze), rămânând să aibă
grija mamei sale în Sétif.
În toamna lui ’54 începe războiul pentru
independență. Saïd își răzbună tatăl și pleacă la
Paris unde intră în lumea interlopă. Abdelkader
scapă de ghilotinare și după câțiva ani de detenție
devine în Franța metropolitană liderul mișcării
pentru independența Algeriei. Treptat planurile
se întrepătrund și destinele celor trei frați, reunite,
se contopesc cu țelul suprem al algerienilor,
circa 1500 de persoane au manifestat pe străzile de dobândirea independenței.
la Cannes împotriva filmului, elogiind în schimb În același timp, „Hors-la-loi” vine cumva
curajul de care au dat dovadă soldații francezi în în prelungirea „Indigènes”. Rachid Bouchareb
timpul războiului, iar seara, serviciul de securitate preia personajele Saïd, Messaud și Abdelkader
a fost întărit pentru a se preîntâmpina alte (interpretate de aceeași echipă de actori, răsplătită
evenimente... cu Premiul pentru cea mai
Haideți să vedem și despre ce bună interpretare masculină
este vorba în această „ficțiune” la Festivalul de la Cannes,
nominalizată nu numai la Palme 2006), numai că aici le
d’Or, ci și la secțiunea cel mai înrudește și le asociază
bun film străin, Oscar, 2011... povești care se suprapun
Pentru a face loc unui colonist parțial. Chiar și cel care-i
european cu „acte” de proprietate, vânează, colonelul Faivre
o familie de musulmani algerieni (Bernard Blancan) pare să
este deposedată arbitrar de fie gândit ca un avatar al
casa părintească și pământurile sergentului Roger Martinez
strămoșești, practică curentă în din „Indigenii”, interpretat
Algeria de după primul război de același Blancan.
mondial. Douăzeci de ani mai Chiar dacă filmul lui
târziu, când peste tot anunțul Bouchareb nu atinge
capitulării Germaniei naziste valoarea artistică a „Bătăliei
ducea la manifestări sărbătorești și pentru Alger”, el se constituie
parade, la Sétif, oraș din nord-estul ca un reper cinematografic
Algeriei în care familia se refugiase, o astfel de notabil prin intenția și mesajul său. Liberté, égalité,
manifestație degenerează. Musulmanii algerieni fraternité a fost și este doar o lozincă, de libertate,
cer egalitate în drepturi cu cetățenii francezi și egalitate și fraternitate nu poate beneficia oricine
o Algerie liberă, au loc ciocniri cu jandarmeria oricând și oricum...

84
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
E ENI ENT

Conferința Asociaţiei Bibliotecarilor


din România

A sociația Bibliotecarilor din România (ABR)


împreună cu Universitatea „Lucian Blaga”
din Sibiu, Biblioteca ULBS și partenerii lor au
3. Raportul Comisiei de cenzori, prezentat de
Aurelia Mircescu, membru în Comisia de Cenzori;
4. Amendamentele la STATUTUL ABR și
organizat Conferința Națională a ABR, în perioada Metodologia pentru alegerile în cadrul ABR, realizate
12–14 septembrie 2018, la Sibiu. Ajunsă la ediția a și prezentate de Dorina Bălan, vicepreședinte ABR.
XXIX-a, Conferința anuală s-a desfășurat sub titlul S-au aprobat următoarele propuneri: Secțiunea
„Bibliotecile – patrimoniul cultural și digital al Legislație își va schimba denumirea în Educație și
viitorului” și a asigurat participanţilor oportunitatea formare; Secțiunile Tehnici pedagogice și Profesori
de a-și susţine opiniile în dezbaterile care au avut loc documentariști vor fuziona sub denumirea Tehnici
în cele două plenuri, în cele 12 secţiuni profesionale pedagogice în biblioteca școlară și CDI; Diviziunile
și în Adunarea Generală a membrilor Asociaţiei. Biblioteci Specializate și Biblioteci Universitare
Din partea Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” vor fuziona sub denumirea Diviziunea Biblioteci
a participat o delegație compusă din: Bălan Dorina, Universitare și Specializate.
Moraru Violeta, Căluian Catrina, Buruiană Letiția, Au fost premiați pentru merite deosebite în anul
Buruiană Mariana și Iordan Marius. 2017-2018, bibliotecarii:
Conferința s-a deschis în Aula Bibliotecii „Lucian - Premiul pentru filiala care a redirecţionat cea mai
Blaga” din Sibiu prin cuvintele de salut adresate mare sumă din cei 2% din impozit către ABR - Filiala
comunității biblioteconomice din România de Cluj-Napoca (filiala va beneficia de o scutire de o taxă
către președintele ABR, doamna Adriana Szekely, de participare la Conferința din 2019);
și de către oficialitățile sibiene din învățământ și - Premiul Ioachim Crăciun pentru Biblioteci
administrație. universitare - Ionela Burz (sponsor ROMDIDAC);
Au urmat două zile de lucrări în plen și pe - Premiul Ioan Bianu pentru Biblioteci naționale
secțiuni unde delegația bibliotecii noastre s-a - Luminița Radu (sponsor ROMDIDAC);
împărțit pentru a acoperi o arie tematică cât mai - Premiul Dan Simonescu pentru Biblioteci
largă, având în vedere că unele dintre secțiuni și- școlare - Cristina Bandrabur și Liliana Florea
au desfășurat întrunirile prin suprapunere cu altele (sponsor ROMDIDAC);
care suscitau un interes egal. - Premiul de excelență pentru Biblioteci publice -
Pe lângă lucrările și completările trimise la Catrina Căluian (sponsor IME România);
Ghidul Național de Catalogare, care au fost realizate - Premiul de excelență pentru Biblioteci școlare -
de către Dorina Bălan, Violeta Moraru și Catrina Geanina Barb (sponsor SOFTLINK);
Căluian, au fost dezbătute probleme profesionale de - Premiul de excelență pentru Biblioteci
un real interes pentru toți membrii asociației. universitare - Maria Micle și Rodica Volovici
Ultima seară a conferinței s-a încheiat cu (sponsor EBSCO).
Adunarea Generală a ABR și a fost condusă de Au fost acordate și următoarele diplome ABR:
președintele ABR, doamna Adriana Szekely. Au fost - Diplomă de fidelitate - Spiridon Dafinoiu,
reprezentate aproximativ 30 de filiale din țară, din Filiala Galați și Maria Popa, Filiala Sibiu;
cele 38 active în structura ABR, pentru a supune - Diplomă pentru cea mai activă secțiune - Tehnici
spre dezbatere și aprobare: pedagogice în bibliotecă;
1. Raportul Consiliului Director al ABR (2017- - Diplomă pentru cea mai activă filială ABR -
2018), prezentat de dr. Adriana Szekely, președinte Filiala Constanța.
ABR; Filmul viitorului loc de desfășurare a Conferinței
2. Raportul Trezorierului (septembrie ABR, din anul 2019, a dezvăluit faptul că aceasta va
2017-august 2018), prezentat de Cristina Ungur, avea loc la București.
trezorier ABR; Dorina Bălan, președinte Filiala Galați a ABR
85
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT

La altă aniversare, în anul amintirii României


Mari: 125 de ani de Șantier Naval la Galaţi

D ragostea
aprecierile
și

mele pentru navaliști,


de la începutul erei creștine, (…) dar prima atestare
documentară a existenţei unei minime preocupări
de construcţii navale datează abia din 1565. Este
constructori și cadre vorba despre un firman otoman către domnul
didactice universitare Moldovei, Alexandru Lăpușneanu, document
din domeniul naval din care rezultă că la Galaţi exista un mic atelier
sunt vechi de când pentru reparaţii navale. Existenţa preocupării
Galaţiul! De când navalistice este confirmată mai târziu de Dimitrie
Galaţiul este o altă Cantemir, care, în Descriptio Moldaviae, vorbește
inimă a mea, de despre această îndeletnicire pe la anul 1711. Sigur
când am crescut că otomanilor le revine un rol important în evoluţia
ceva mai mult de o construcţiilor navale locale, dat fiind faptul că,
Prof. dr. Zanfir Ilie
manager,
șchioapă și am călcat pentru flota lor, fie comercială, fie militară, Galaţiul
Biblioteca Județeană pentru prima oară pe constituia un port extrem de important, drumul de
„V.A.Urechia” Galaţi caldarâmul său, de la Istanbul spre Principate având ca singure repere
când l-am vizitat mai porturile Galaţi și Brăila…”
întâi, pentru a deveni mai apoi cetăţean al său din Schiţând istoria Șantierului Naval Galaţi am
toate punctele de vedere! ajuns și la momentul în care Damen a devenit
Dovadă este începutul unei cărţi al cărui nume (și) gălăţean, nu numai patronul, ci întreaga
este semnificativ: „De Dunăre. Dăinuire la Galaţi”! Întreprindere, întregul Concern. „Cei de la Damen
Deoarece ce am fi noi, gălăţenii, fără Dunăre și fără au propus colaborarea, mai precis achiziţionarea
„Minunata poveste a născătorilor de corăbii” (așa pachetului majoritar de acţiuni, înţelegerea s-a
îmi intitulam articolul care a devenit primul capitol perfectat așa că, în anul 1999, Șantierul Naval
al cărţii!), acești nebuni frumoși cu mașinile lor Galaţi a devenit Șantierul Naval Damen, după
plutitoare! numele patronului firmei olandeze. (…) Olandezii
Scriam atunci, printre altele: au reorganizat total șantierul, au implementat noi
„Ne-am putea închipui că primii oameni așezaţi strategii tehnologice (au fost și ceva investiţii destul
aici, cu multe milenii în urmă, după cum o arată de consistente), așa că, în scurt timp, Șantierul
descoperirile arheologice, ar fi putut observa a căpătat o cu totul altă înfăţișare și, mai ales, a
cum Dunărea învolburată primăvara sau toamna adoptat un cu totul alt mod de a fi și de a acţiona.
aducea la vale printre alte semne ale viiturilor și În esenţă au fost aplicate principiile cele mai severe
bușteni plutitori, numai buni să sugereze, prin chiar ale capitalismului real, în care ceea ce contează este
această simplă prezenţă, ideea de bază a întregii doar eficienţa și consistenţa profitului, dar și, într-
industrii navale ce se va încropi mult mai târziu un fel de recompensă, condiţiile de muncă și de
și numai după progrese lente, de la copacul ciobit salarizare ale angajaţilor.”
cu toporul de piatră, la prima barcă de lemn, la Am în faţa mea acum o bijuterie bibliofilă, „un
corăbiile comerciale și de luptă ale Evului Mediu și album” intitulat „O istorie ilustrată a șantierului
la platformele de foraj marin sau spărgătoarele de Naval/ An Illustrated History of the Shipyard”,
gheaţă ale modernităţii recente. apărut în Galaţi anul acesta, „semnat” „Șantierul
Din acest punct de vedere, este de presupus că Naval Damen Galaţi S.A.”, supranumit „125 ani.
s-au produs aici mici ambarcaţiuni primitive încă DAMEN Shipyards Galaţi”, care marchează fizic,

86
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
E ENI ENT
dar și metafizic, o pagină de aur a istoriei
Galaţiului, capitala Ţării de Jos a Moldovei
care se înfrăţește astfel cu Ţările de Jos ale
Europei Occidentale… Un album îndatorat
frumos și Bibliotecii „V.A. Urechia”, după
cum stă scris cu gratitudine la capitolul
rezervat mulţumirilor, de unde aflăm și
cine sunt coordonatorii albumului: Vasile
Lăcătuș (inginer șef Concepţie al Șantierului
între anii 1969-1993), Valentin Popescu
(director tehnic al Șantierului între 2002-
2012) și Iuliana Gabriela Dobrea-Brugge
(Head Market Intel Damen Schelde Naval
Shipbuilding)…
În loc de prefaţă, o listă de nume, cu titlul Shipyard Galaţi, cu „125 de ani de excelenţă în
„Istoria înseamnă oameni”. Cap de listă, frumoasă construcţii navale la Galaţi”, în atmosfera de
recunoștinţă, inginerul Gheorghe Fernic, fondatorul sărbătoare marcată de Fanfara „Valurile Dunării”
primei unităţi moderne private de industrie navală a Centrului Cultural „Dunărea de Jos”. A fost și
la Galaţi, cel care punea bazele Șantierului în urmă vernisajul unei expoziţii, evenimentele stând sub
cu 125 de ani, Grupul Damen fiind puţin mai tânăr, egidele unor instituţii precum Muzeul de Istorie,
fiind fondat în anul 1927, în micuţa, dar cocheta Biblioteca „V.A. Urechia”, Teatrul Dramatic,
așezare Hardinxveld-Giessendam, cu care ar fi instituţii partenere evenimentului, ca Primăria
frumos să ne înfrăţim și altfel, nu numai prin istoria Municipiului Galați, menţionatul Centru Cultural,
Șantierelor… Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale, Muzeul
Lista, de sute și sute de nume, se încheie, pe Naţional al Marinei Române, Romilitaria, Asociaţia
ultimul rând, cu Valentin Popescu, Doru Gaibăr, Tradiţia Militară și, desigur, Universitatea Dunărea
Aurelian Nistor, Buciuc Laurenţiu, Cătălin de Jos.
Chirchiriţă, Daniela Cristea, Marian Negoiţă, Au fost oameni poate câţi sunt pe lista de
Florin Spătaru, Anca Toader, Rino Brugge, actualul la începutul albumului: nu numai navaliști,
director general… ci și colecţionari de antichităţi, scriitori, alte
Cuvântul înainte al domnului Kommer Damen personalităţi, precum prof. univ. dr. Liviu Dan
pune accentul pe viitor: Stoicescu, absolvent, în ´56, al primei promoţii
„Privind înapoi la cei 125 de ani de istorie a Facultăţii de Construcţii Navale, cu profil unic
ai Șantierului, ne gândim totodată și încotro în ţară, membru al Academiei de Știinţe Tehnice
ne îndreptăm. Șantierul Naval Damen Galaţi din România. La vernisaj au luat cuvântul, printre
de abia pornește la drum. Având capacitatea și alţii, prof. dr. ing. Elena Mereuță, prorectorul
echipamentele necesare viitoarelor cerinţe ale Universităţii-gazdă, directorul Damen Galaţi, Rino
industriei maritime și o forţă de muncă înalt Brugge, primarul Ionuț Pucheanu, Iulia Dobrea-
calificată, pregătită să livreze nave având calitatea Brugge, soţie și fiică de navalist. Au mai fost și alte
dovedită la nivel global, privim cu încredere către evenimente emoţionante, precum interpretarea
viitor. scenetei intitulate „Gheorghe Fernic pe de rost!”
Vă invit să luaţi parte alături de noi la sărbătorirea sau „Nituri, suflet și sulfat de cupru”, cu sprijinul
celor 125 de ani de istorie a șantierului naval unor actori legendă, precum Vlad Vasiliu – în rolul
gălăţean odată cu lansarea acestui album special de Fernic și Vasile Dănilă – în rolul Burbea.
fotografie. Sper să parcurgeţi cu plăcere filele sale, În final, nu pot decât să spun că instituţia
așa cum și noi, cu aceeași bucurie, am construit Șantierului Naval Damen, care este aproape
navele prezentate în cuprinsul acestuia.” (p. 9) geamănă instituţiei unde lucrez, Biblioteca „V.A.
Am fost onorat să particip la lansarea albumului Urechia”, - nu le despart decât trei ani -, merită
în ziua de 2 septembrie 2018, care a avut loc toate aprecierile noastre, toate urările noastre de
dimineaţa, pe treptele Universităţii „Dunărea de prosperitate și un sincer meritat La mulţi ani!
Jos”, placată cu bannerul aniversar al DAMEN

87
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT

Noaptea în Bibliotecă la Galați

Ș i în acest an,
la
octombrie,
început de
Biblioteca
cadrele didactice: Berdilă Anica, Olariu Liliana,
Gavrilă Elena-Dorela și bibliotecar Tănase Victorița;
 Descoperă măiestria mâinilor – atelier
Județeană „V.A. Urechia” handmade de confecționare brățări;
Galați, cu sprijinul  Destine la răscruce: scriitori și istorici la
Consiliului Județean 1918 – dezbatere. Au participat elevii Colegiului
Galați, Primăriei Galați și Tehnic de Alimentație și Turism „Dumitru Moțoc”,
Consiliului Local Galați, coordonator prof. Elena Grigoraș.
și-a deschis porțile pentru La ora 17:00, sub genericul Salonul Literar „Axis
a-și primi așa cum se Libri”, a fost organizat evenimentul de lansare a
cuvine prietenii, tot mai volumelor: „Dimitrie Cantemir: Ieroglifele salvării,
Florina Diaconeasa mulți de la un an la altul. „Fantasticul românesc: Deconstrucție și seducție”,
șef serviciu Relații cu Publicul, În ziua de 6 octombrie „O retorică a eșecului: Încercare de circumscriere
Biblioteca „V.A. Urechia”
2018, la a fantasticului”, autor Nicoleta Crînganu
ora 15:00, s-a dat startul celei de a precum și a volumului „Punte peste
VIII-a ediții a Nopții în Bibliotecă timp”, autor Georgeta Muscă Oană.
la Galați, un eveniment așteptat Moderatori: scriitorul Teodor Parapiru și
cu bucurie și curiozitate, o noapte managerul Zanfir Ilie.
magică plină de surprize plăcute. Programul a continuat cu expunerea
Programul evenimentului multimedia asupra ediției originale, aflată
„Noaptea în Bibliotecă la Galați” a în fondul de carte veche românească
cuprins activități diverse, destinate al BVAU, a „Bibliei de la București -
tuturor categoriilor de public. Astfel, monument al limbii române vechi” la 330
după scurta alocuțiune rostită de dl ani de la apariție. Au participat elevi de
Zanfir Ilie, managerul bibliotecii, la: Colegiul Național „Costache Negri” -
în deschiderea manifestărilor, s-a
desfășurat un recital folcloric în
interpretarea artiștilor populari de la Centrul
Cultural „Dunărea de Jos”: Mandola Munteanu,
Marieta Ion și Aurică Totolici.
Programul a continuat, în curtea bibliotecii,
cu un minunat moment de dansuri tradiționale
grecești, în interpretarea membrilor Ansamblului
de dansuri Olympos al Comunității Elene din Galați,
președinte doamna Rodoclia Zamfiropol.
În paralel, de la ora 16:00, s-au desfășurat mai multe
activități destinate copiilor și adolescenților astfel:
 În lumea lui Păcală – program artistic
realizat de elevii clasei I A de la Școala Gimnazială cls a XI-a C, diriginte prof. Mădălina Radu și cls. a
nr. 33, coordonator prof. Felicia-Claudia Hulea; IX-a F, diriginte prof. Mihaela Cuzi; Liceul Teoretic
 Destine Junior – cenaclu literar coordonat de „Dunărea” - grup coordonat de bibliotecar Lica
poeta Vera Crăciun. Au participat membrii clubului Ariton; Colegiul tehnic „Dumitru Moțoc” - grup
și elevii Școlii Gimnaziale nr. 28 coordonați de coordonat de prof. Mirela Onescu.
88
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
E ENI ENT
În intervalul orar 19.00 – 20.30 s-au desfășurat Pe aleea de la intrarea în clădirea Bibliotecii
în toate spațiile bibliotecii, atât parter, etajul 1 cât și au fost amenajate standuri de carte cu vânzare.
curte mai multe activități pentru copii și adolescenți Prezente, pe tot parcursul evenimentului, au fost
astfel: editurile: Axis Libri, Humanitas, Epigraf, Olimpias,
 la ora 19:00 Hoinari în literatura fantastică Donaris, Librăria Teonick și MULTICART COM.
– dezbatere literară cu participarea elevilor de la Nu au fost trecuți cu vederea nici cititorii ...
Colegiul Național „Costache Negri”, coordonați de „uituci”, care au întârziat să returneze cărțile sau
prof. Elvira Alexandrescu; alte documente de bibliotecă împrumutate. Aceștia
 la ora 19:00 Citește au beneficiat de clemența
și dăruiește o carte! - bibliotecii, putând să le
lectură publică la lumina restituie fără nici un fel de
lumânării. Au participat penalizare.
elevii Liceului Teoretic Pe toată perioada
„Dunărea”, coordonați de: manifestărilor din cadrul
Dir. Prof. Moțoc Lucica, Dir. evenimentului „Noaptea în
adj. Prof. Piticari Ramona, Bibliotecă la Galați”, ediția
Prof. Genete Alina, Prof. a VIII-a au fost asigurate și
Buruiană Valentina și serviciile de împrumut la
bibliotecar Ariton Lica și domiciliu și de înscriere a
elevii Școlii Gimnaziale utilizatorilor.
„Grigorie Teologul”, Apreciem că întreg evenimentul a
coordonați de prof. fost o reușită deplină, cu mult peste
Deaconescu Mihaela; așteptările noastre și cu o prezență
 la ora 19:00 spectaculoasă, care a dovedit,
Noaptea Biblio- dacă mai era nevoie, cât de strânse
Detectivilor – concurs; sunt legăturile între bibliotecă și
 la ora 19:30 comunitate.
Recital artistic susținut Mulțumim partenerilor noștri
de micii artiști Isabel la acest eveniment: Centrul
Puiu, Adelina Chiriac, Cultural „Dunărea de Jos” Galați;
Nicola Iordan, Mara Grecu, Karina Chințoiu și Inspectoratul Școlar Județean Galați; Direcția
Rebeca Nicoară, elevi ai clasei de canto muzică Județeană pentru
ușoară din cadrul Școlii de Arte, CCDJ, prof. Cultură Galați; Fundația
Emilia Savu; „Andreiana Juventus”;
 la ora 20:00 Din tainele meseriei - vizită Teatrul Muzical „Nae
la Laboratorul Legătorie al Bibliotecii; Leonard” și Mass-media
 la ora 20:30 Recital artistic susținut de gălățeană.
Iulian Bereș, elev al Liceului Teoretic „Dunărea”.
După ora 21.00 la sala „Mihai Eminescu”
au avut loc proiecții de filme artistice și
documentare, eveniment organizat în
colaborare cu Direcția Județeană pentru
Cultură Galați. Unul dintre filmele proiectate
a fost filmul istoric românesc „Dreptatea” cu
o distribuție de excepție. Înainte de începerea
filmului, dl. Gabriel Chifu, directorul ETV Galați-
Brăila, a prezentat o scurtă recenzie a acestuia.
Pe tot parcursul evenimentului s-au desfășurat
mai multe campanii de promovare ale cărții și
lecturii și au fost organizate o serie de expoziții
tematice în toate spațiile de expunere ale bibliotecii.

89
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT

Ședinţa Consiliului Știinţific


al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
Octombrie, 2018

Î n data de 10 octombrie 2018, la Biblioteca


Judeţeană „V.A. Urechia” a avut loc o nouă
întrunire a Consiliului știinţific, care a fost constituit
elaborarea Albumului/Almanahului centenar, de 100
de pagini. Nu în ultimul rând, a fost adus în discuție
evenimentul de anvergură Noaptea în bibliotecă la
și își desfășoară activitatea în conformitate cu art. Galați, unde au avut loc 32 de manifestări la care a
55 al Legii nr. 334/2002, Legea bibliotecilor. Acesta participat un public numeros. Managerul a semnalat
este alcătuit din personalități gălățene din diverse deschiderea, cu acest prilej, a sesiunii de toamnă-
instituții de cultură, învăţământ și administrație iarnă a Salonului Literar „Axis Libri”, care are, de
și are rol consultativ în domeniul cercetării asemenea, un impact deosebit pentru comunitatea
știinţifice, al activităţilor culturale și în dezvoltarea gălățeană. Întreaga activitate a Bibliotecii a fost
colecţiilor. Ordinea de zi anunţată a inclus: apreciată de director, acesta precizând că, zilnic,
prezentarea Raportului Consiliului știinţific pentru 2500-3000 de persoane calcă pragul instituției
trimestrul al III-lea 2018, înaintarea Proiectului pentru a beneficia de oferta culturală a Bibliotecii.
cu propuneri de activităţi În privința nerealizărilor,
pentru trimestrul al IV-lea prof. dr. Zanfir Ilie și-a
2018 și aprobarea acestora exprimat regretul că nu s-a
cu completările rezultate în reușit încă deschiderea Filialei
urma dezbaterilor. nr. 5 „Hortensia Papadat-
La întrunire au fost Bengescu”, dar perspectiva
prezenţi 14 membri plini este de a se inaugura în luna
și supleanți ai Consiliului noiembrie, cu prilejul Zilelor
știinţific. Bibliotecii, în spațiul
Ședința a debutat alocat de Primărie în
cu urările de bun venit! incinta Pieței din cartierul
adresate participanților de către prof. dr. Zanfir Micro 20. De asemenea,
Ilie, directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, care a rămân încă nerealizate
supus apoi spre atenție și aprobare programul, în câteva dintre propunerile
conformitate cu ordinea de zi. anterioare din cadrul
Managerul a expus Raportul Consiliului întrunirilor Consiliului
știinţific pe trimestrul al III-lea al anului 2018, după științific: înființarea unui
care a punctat cele mai importante realizări ale minipost de televiziune
Bibliotecii „V.A. Urechia” din perioada precedentă, care să promoveze
încadrându-le, alături de toate manifestările și activitățile Bibliotecii –
acțiunile instituției din acest an, sub auspiciile inițiativă a scriitorului Theodor Parapiru, precum și
Marelui Centenar. Printre acestea, directorul a ideea desfășurării periodice a unor întâlniri tematice
menționat: Festivalul Internațional al Cărții „Axis (istorie, religie, medicină etc.) cu personalități în
Libri”, pregătirea sau apariția publicațiilor editate domeniu, emisă de dr. Gheorghe Bugeag.
sub egida Bibliotecii (Axis Libri, Asociația, Oameni În ceea ce privește perspectivele, prof. dr. Zanfir Ilie
în memoria Galațiului, Buletinul Fundației Urechia, a adus la cunoștința auditoriului intenția de a demara
Anuarul științific al Bibliotecii „V.A. Urechia”), un proiect de reabilitare a clădirii, în urma obținerii
cercetarea și selectarea materialelor necesare unei finanțări nerambursabile, din fonduri norvegiene.
(documente, știri din presă, fotografii din arhiva Realizarea a încă 2 (două) filiale în străinătate - în
Bibliotecii, din perioada 1917-1918) pentru Serbia, pe Valea Timocului și în Republica Moldova,
90
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
E ENI ENT
la Odesa - precum și a 2 (două) filiale specializate în Conf. univ. dr. Oana Cenac s-a declarat
Galați - una pe medicină, alta pe ecologie - rămân impresionată de lista lungă de realizări ale Bibliotecii
priorități ale instituției pentru perioada următoare. și a adresat felicitări întregului colectiv pentru
Un alt proiect de pe lista de obiective a Bibliotecii obținerea lor, evidențiind în același timp buna
este, a afirmat prof. dr. Zanfir Ilie, publicarea, până colaborare între instituția noastră și Universitate,
la sfârșitul anului, a volumului Album/Almanah concretizată în proiecte palpabile.
centenar, elaborat cu ocazia Centenarului Marii Florenţiu Tanascov de la Anticariatul Cronos
Uniri. a afirmat că răspunde invitației de a participa la
Au urmat alocuțiunile membrilor prezenți Zilele Bibliotecii „V.A. Urechia” cu o expoziție de
la ședință, care au apreciat carte veche și fotografii. În
întreaga activitate desfășurată de același context, și-a manifestat
Biblioteca „V.A. Urechia”, menită nemulțumirea față de situația
să contribuie la creșterea nivelului în care se găsește acum
de cultură al comunității gălățene. Biblioteca noastră care, din
Domnul Theodor Parapiru cauza procedurii complicate
a felicitat întreg colectivul de pentru achiziția de carte, se
bibliotecari pentru realizările află în imposibilitatea de a mai
obținute în decursul perioadei achiziționa documente de la
anterioare și a apreciat că anticariat.
Cetatea cărții de la Galați și-a continuat activitatea În altă ordine de idei, dl
prodigioasă care o situează în poziția de fanion Florențiu Tanascov a apreciat
pentru cultura națională, fiind clasată pe locurile intenția de a se înființa un
1-2 între bibliotecile din țară. Scriitorul a evidențiat punct de lucru la Foișor, pe
în mod deosebit ceea ce a văzut la Filiala nr. 2 din faleza Dunării, apreciind că
cartierul Micro 40, unde a constatat că tactul didactic acesta va avea un impact mare
și pedagogic al bibliotecarelor, precum și calitatea asupra gălățenilor.
activităților organizate, a determinat atragerea unui Prof. dr. Zanfir Ilie a adus la cunoștința
număr foarte mare de copii, mai ales în perioada auditoriului intenția de a realiza, cu prilejul Zilelor
vacanțelor. În ceea ce privește Salonul literar „Axis Bibliotecii, o medalie jubiliară care să ilustreze pe
Libri”, domnul Theodor Parapiru a apreciat în mod față 100 de ani de la Marea Unire - Centenarul, iar
deosebit calitatea întâlnirilor și prestanța invitaților, pe revers – 128 de ani de existență a Bibliotecii „V.A.
dar a remarcat slaba frecvență a oficialităților, Urechia”. Finanțarea pentru acest proiect provine
afirmând că prezența lor ar fi benefică, în scopul dintr-o sponsorizare de la Brăila, dar se poate găsi o
convingerii acestora de necesitatea finanțării actului oportunitate și la Șantierul Naval pentru alte acțiuni
cultural. În același context, scriitorul a pledat pentru viitoare la care va fi necesară susținerea financiară.
invitarea unor personalități care să susțină prelegeri În acest context, managerul Bibliotecii a mulțumit
pe diverse teme, sugerând că ar avea un impact autorităților locale – Consiliul Județului și Consiliul
mult mai mare dacă ar fi câte o zi specială, dedicată Local – pentru faptul că au fost alături de instituția
acestui tip de manifestări. Concluzionând, domnul noastră ori de câte ori a fost nevoie.
Theodor Parapiru a afirmat că Biblioteca a devenit Scriitoarea Olimpia Sava a apreciat întreaga
un loc viu, care trăiește, iar bibliotecarii sunt actorii activitate a Bibliotecii din perioada verii, dar în
implicați în susținerea actului cultural. mod deosebit activitățile desfășurate în cadrul
Consilierul local, dr. Gheorghe Bugeag a Cenaclului Destine Junior. În continuare, a sugerat
evidențiat rolul culturii în menținerea nivelului că emisiunile de la postul de televiziune etv ar putea
social și spiritual al poporului român, afirmând avea în grila de programe secțiuni în care să fie
că un popor dezinformat este un popor bulversat, promovată activitatea Bibliotecii.
care nu știe încotro să se îndrepte și că ar trebui În încheiere, prof. dr. Zanfir Ilie a mulțumit celor
luată atitudine împotriva celor care își defăimează prezenți pentru implicarea activă în discuții și a
predecesorii. În susținerea ideilor sale, a afirmat transmis tuturor sincere urări de sănătate și reușite
că nu județul promovează Biblioteca, ci Biblioteca deosebite în continuare!
promovează județul. Consiliul Știinţific al Bibliotecii „V.A. Urechia”
91
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
E ENI ENT

Zilele Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”


5-11 noiembrie 2018

O săptămână de Aur a fost pentru cultura


gălăţeană, dar și pentru cea naţională,
perioada dintre 5 și 11 noiembrie 2018, când, în
nr. 6558 din 1889. Deși actul constituirii datează
din 7 decembrie 1889, data deschiderii oficiale a
Bibliotecii este 11 noiembrie 1890, după un an de
Anul Marelui Centenar al spiritualităţii românești, la oferirea acestui însemnat dar al lui Urechia care -
Al Unirii Absolute, s-au sărbătorit și cei 128 de așa cum însuși sublinia - va trebui „să serve culturii
ani de existenţă ai unei Instituţii etalon, simbol al tot mai spornice și mai ales tot mai românească a
culturii eterne românești la Galaţi, dar și în Ţările Galaţilor”.
de Jos ale Moldovei românești. Fondul iniţial al bibliotecii, așa cum se
Manifestările au debutat în ziua de luni, 5 consemnează în actele oficiale, a fost de 5958 de
noiembrie, la orele 10.00, la Sediul Central al volume. Localul, prevăzut încă de la început de
Bibliotecii, Sala „Mihai Eminescu”, cu deschiderea donatorul său, era cel al Liceului „Vasile Alecsandri”
oficială a manifestărilor dedicate Zilelor Bibliotecii unde a avut loc și inaugurarea. Mai târziu, în
Județene „V.A. perioada anilor 1940-1954, biblioteca
Urechia” la 128 de va fi găzduită, cu intermitenţe, în
ani de existență, Palatul Cultural „V.A. Urechia”
cu o alocuţiune din strada Republicii, nr. 59, astăzi
despre însemnătatea Teatrul Dramatic „Fani Tardini”,
evenimentului a proprietate a Societăţii Culturale
managerului Zanfir Ilie, „V.A. Urechia”. Între anii 1955-1960
scurte luări de cuvânt al sediul bibliotecii se găsește în Palatul
Prefectului D. Otrocol, de Justiţie, actuala Universitate
ale reprezentanţilor
Consiliilor Local
și Judeţean, urmate de acordarea de diplome
aniversare, medalii jubiliare și buchete de flori,
un recital de poezie în interpretarea actorului
Lică Dănilă, miniconcert de cântece patriotice
susținut de elevii Seminarului Teologic „Sf. Andrei”
Galați, dirijat de Eugen Dan Drăgoi, recital liric
în interpretarea artistei Adina Lazăr de la Teatrul
Național de Operă și Operetă „Nae Leonard”,
recital artistic susținut de mici artiști, elevi ai clasei
de canto muzică ușoară din cadrul Școlii de Arte, „Dunărea de Jos”, după care o regăsim, între 1961-
CCDJ, prof. Emilia Savu. 1968, în clădirea din strada Eroilor, nr. 40, astăzi
Zanfir Ilie a reamintit că Biblioteca Judeţeană Casa Armatei și în strada Gării, nr. 35, astăzi Casa
„V.A Urechia” Galaţi a fost constituită prin Corpului Didactic, ca mai apoi să se mute definitiv,
Decretul regal nr. 3382 la data de 7 decembrie prin Hotărârea Comitetului Executiv al Consiliului
1889, act semnat de Carol I, Rege al României, ca Judeţean din 25 august 1968, în actualul sediu
răspuns la Raportul Ministrului Secretar de Stat la din Strada Mihai Bravu, nr. 16, în fosta clădire a
Departamentul Cultelor și al Instrucţiunii Publice, Comisiei Europene a Dunării - singura instituţie
sub nr. 6122 al Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. europeană din România începutului de secol XX.
9 din 29 Noiembrie 1889 și în baza Actului de dar Recunoscută ca instituţie culturală oficială a
autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, sub statului, între anii 1930-1949, Biblioteca poartă

92
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
E ENI ENT
sigiliul cu stema ţării, iar în București, care a susținut
1953 a fost distinsă cu titlul de prelegerea 100 de ani de
Bibliotecă Centrală Regională biblioteconomie românească
Model, fiind clasată pe locul I. Au urmat lansările
Tot în ziua de luni a urmat Albumului Centenar și Ex-
Consfătuirea bibliotecarilor librisului aniversar 128 de
din Bibliotecile publice din ani de BVAU, realizate de
Galați, cu titlul Bibliotecile dr. prof. Zanfir Ilie, director
publice din județul Galați al Bibliotecii Județene „V.A.
– inițiative, oportunități, Urechia” Galați și lucrarea
obiective, avându-l ca invitat Ex-libris în colecțiile
special pe Dragoș-Adrian Neagu, manager al Bibliotecii „V.A. Urechia”, susținută de Catrina
Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila, dar și Căluian, bibliotecar, Biblioteca Județeană „V.A.
cu intervenţia deosebită a doamnei Ionica Nasie, Urechia” Galați.
manager, Biblioteca Municipală „Ștefan Petică” Întrunirea s-a finalizat cu acordarea de diplome
Tecuci. aniversare, medalii jubiliare și buchete de flori.
Marţi, 6 noiembrie, au avut loc, tot la sediul Un moment istoric pentru cultura gălăţeană
central, o dezbatere internă pe problema inventarului a avut loc vineri, 9 noiembrie, la orele 11.30,
și a gestionării bunurilor din BVAU, îndeosebi a Micro 20, Piața Agroalimentară, etajul 1, unde
principalului tezaur: cărțile, cu un invitat special a avut loc inaugurarea Filialei nr. 5 „Hortensia
de la Consiliul Județean Galați, domnul Lucian Papadat Bengescu” – Bibliotecă Municipală, o
Mihalcea, dar și o conferinţă intitulată „Precizări filială mult așteptată, cu tăierea panglicii, cuvântul
legislative în problema prevederilor Legii nr. 8 din de deschidere al Prof. dr. Zanfir Ilie, managerul
14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, alocuţiunile
conexe, cu modificările și completările ulterioare”, rostite de înaltele oficialități.
invitat fiind dl. Teodor Niță, manager Teatrul de
Operă și Operetă „Nae Leonard” și un jurist de la
Contemporanul. Ideea Europeană.
Miercuri, 7 noiembrie, s-a desfășurat un
simpozion, „Despre centenar”, cu membrii
Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”,
reprezentată de dl. col. (r) Valerian Paraschivan,
cu participarea unor elevi de la Liceul Teoretic
„Dunărea”, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”
și Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Elena
Doamna”; Liceul Tehnologic Transporturi Căi
Ferate, clasa dirigintelui Mihaela Galu.
În paralel, la filiale s-au organizat alte și alte
manifestări asupra cărora vom reveni cu alt prilej, în Duminică, 11 noiembrie, o necesară Întoarcere
alte pagini. Joi, pe lângă tradiţionalul Salon literar, la ctitorul Bibliotecii, la orele 10.00: lângă bustul lui
plin de surprize, începând cu ora 13:00, Biblioteca V.A. Urechia, pe aleea de la intrarea în biblioteca
Județeană „V.A. Urechia” împreună cu Filiala centrală s-a adus un omagiu fondatorului Vasile
Galați a Asociației Bibliotecarilor din România Alexandrescu Urechia, printre alocuțiunile
(ABR) au organizat întrunirea profesională cu dedicate evenimentului numărându-se cele
tema: Bibliotecile – Unire, solidaritate, patrimoniu ale scriitorilor Zanfir Ilie, Theodor Parapiru,
pentru dezvoltarea culturală a comunității. La acest Ion Manea, numeroasa asistenţă aplaudând și
eveniment profesional au participat bibliotecari din minirecitalurile de muzică și poezie cu artiști
biblioteci publice, școlare și universitare din județul locali.
Galați și am fost onorați de prezența dl prof. univ.
dr. emerit Mircea Regneală de la Universitatea Redacţia AXIS LIBRI
93
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
SE NAL E ITORIAL

Richard Flanagan, Vrerea


traducere de Petru Iamandi

Richard Flanagan (n. 1961) este cel mai de seamă scriitor australian al momentului,
romanele lui, mult-premiate, apărând în nu mai puțin de 42 de țări, inclusiv România -
Cartea cu pești a lui Gould. Un roman în doisprezece pești (2001), Teroristul necunoscut
(2006), Moartea unei călăuze pe râu (1994), Să bați din palme cu o singură mână (1997), O
cale-ngustă spre nordul îndepărtat (2013), Persoana întâi (2017). Flanagan este și jurnalist,
scenarist și regizor de film, în 1998 fiind nominalizat, în cadrul Festivalului de film de la
Berlin, la premiul Ursul de Aur pentru ecranizarea romanului Să bați din palme cu o singură
mână. Romanul Wanting (2008) pornește de la un episod din cariera de jurnalist a lui
Charles Dickens: în 1854 Lady Jane Franklin, văduva exploratorului Sir John Franklin, l-a
rugat pe Dickens să atace un articol despre dispariția soțului ei printre ghețurile Arcticii,
în care autorul dădea de înțeles că Franklin și însoțitorii lui ar fi recurs la canibalism ca să
Petru Iamandi supraviețuiască. Indignat de acest afront inimaginabil adus unuia dintre eroii Imperiului
traducător, conf. univ. dr. Britanic, Dickens a scris poate cel mai deplasat articol al său, o pledoarie aproape rasistă în
Universitatea „Dunărea favoarea omului alb care, civilizat fiind, este incapabil, atât fizic cât și moral, să se coboare
de Jos” Galați la nivelul unor „sălbatici”. Sir John Franklin a fost și guvernator al Tasmaniei (Van Diemen’s
Land) în anii 1837-1843, un motiv în plus pentru Richard Flanagan, tasmanian prin naștere,
să se folosească de întâlnirea dintre Dickens și Lady Jane, și de consecințele ei, ca să ofere un tablou credibil al istoriei
brutale a unei părți din Australia și să analizeze un moment de cotitură în viața emoțională a marelui romancier.

Fragment
DIN PĂCATE, acum se vorbea că-și mai privea lung din găoacea lui vulgară. Scena ar fi fost
pierduse din suflu. Lordul Macaulay îi spusese că de-a dreptul dezgustătoare dacă omulețul n-ar fi
ultimul lui roman era aproape o pledoarie, insipidă, fost cine era. Lucru pe care Lady Jane nu-l putea
pentru socialism, cu o intrigă neverosimilă, stricată ignora.
și de stilul pamfletar, ieftin. Lady Jane Franklin nu-l — Doriți și lapte, domnule Dickens?
citise, preferând clasicii ca să-și omoare timpul. Și astfel, în dimineața aceea de iarnă londoneză,
Acest autor nu era nici pe departe nemuritor, îi spuse povestea ei, înflorită și șlefuită bine, după
precum Thackeray. ce o spusese de nenumărate ori, povestea expediției,
Ridicând ochii spre el, în timp ce lua ceainicul o misiune pe care numai englezii, în măreția
și se apleca în față, femeia văzu un omuleț ce părea lor, îndrăzneau să și-o asume: să meargă acolo
mai uzat decât vârsta lui mijlocie. Chiar dacă purta unde nimeni nu mai fusese; să descopere, chiar
și acum părul lung, ca orice dandy, părul i se rărea la marginea lumii, drumul la care oamenii doar
și încărunțea, încadrând o față suptă, brăzdată de visaseră, veacuri la rând, legendarul Pasaj de Nord-
cute. Probabil că întrebarea care i se potrivea nu vest printre banchizele de gheață ale Arcticii.
era dacă operele îi vor supraviețui ci dacă el le va Deși Dickens o cunoștea în mare măsură –
supraviețui destul. Dar, cât încă mai trăia, era cel cine n-o cunoștea? – o ascultă răbdător. Lady Jane
mai cunoscut scriitor din țară. Cât trăia, opiniile lui vorbea despre două nave extraordinare, Terror și
puteau schimba guverne. Și cât mai respira, era cel Erebus, revenite dintr-o călătorie epică în Antarctica
mai bun aliat pe care spera să și-l facă. și echipate cu cele mai noi minunății inginerește:
— Mai doriți ceai? motoare cu aburi și elice retractabile, cu căptușeală
Omulețul acceptă cu un zâmbet. Lady Jane de aramă, încălzire prin abur și chiar cu o orgă pe
ignoră degetele boante care îi întindeau farfurioara bază de abur care cânta, automat, cele mai cunoscute
și ceașca – mai degrabă de muncitor decât de melodii. Datorită unei invenții noi, remarcabile,
romancier – la fel cum ignoră îmbrăcămintea în navele transportau alimente din belșug, păstrate
culori țipătoare, excesul de bijuterii, felul în care în mii de bidoane din tablă cositorită. Toate aceste
părea că o mănâncă din ochi, la fel de lacom cum detalii despre expediție – cea mai costisitoare,
înfulecase prăjitura cu semințe de mac, din care-i cea mai importantă organizată vreodată de Flota
mai rămăseseră pe buze doar firimituri galbene Regală – sunau fascinant, captivant chiar, așa cum
și semințe negre. Semăna cu un crab pustnic ce le înșiruia femeia din fața lui.
94
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
SE NAL E ITORIAL
Lady Jane insistă pe valoarea ofițerilor și a cum intrase în contact cu cele mai înalte personaje,
echipajului – cei mai aleși dintre englezi, inclusiv nu numai din Anglia ci și din întreaga lume. Toți, de
celebrul veteran al explorării Polului Sud, căpitanul la țarul Moscovei la milionari americani, proprietari
Crozier, și, în final, conducătorul expediției, soțul ei, ai căilor ferate, trimiseseră misiuni de salvare, dar
Sir John Franklin: caracterul lui dârz, voința lui în fiecare misiune se întorsese cu mâinile goale.
același timp maleabilă și neînduplecată, știința lui Lady Jane rămânea însă la fel de hotărâtă în
remarcabilă de a-i conduce pe alții, contribuția lui dragostea ei, în refuzul de a vedea în acel mister
extraordinară, eroică la explorarea Arcticii, faptul o tragedie. Nimic nu făcea să crească mai mult o
că întruchipa toate virtuțile civilizației engleze. Din femeie în ochii englezilor de rând decât refuzul ei
păcate, de când porniseră spre regiunile polare din de a se lăsa pradă deznădejdii. Și, chiar dacă soțul
nord, cu nouă ani în urmă, nu se mai auzise nimic ei plecase în urmă cu nouă ani – cu provizii pentru
despre el sau despre cei 129 de oameni ai lui. trei ani și cu un tam-tam pe măsură – englezii,
— E de mirare că acest mister a înflăcărat mereu tentați, după cum prea bine știa Dickens,
imaginația lumii civilizate? întrebă Lady Jane, de posibilitatea unei coincidențe ieșite din comun,
încercând să nu fie distrasă de faptul că Dickens își erau de acord că Lady Jane judeca bine; englezii
sugea limba, atât de concentrat era. Cum e posibil erau siguri că nu exista absolut niciun motiv ca Sir
ca atât de mulți oameni ieșiți din comun să dispară John – un mare englez însoțit de grupul cel mai
de pe fața pământului atâția ani, fără urmă? temerar ales vreodată pentru o astfel de aventură
Așa cum ședea acolo, Dickens avu o viziune – să nu poată rezista acolo unde până și sălbaticii
de care nu va mai putea scăpa, în același timp un puteau supraviețui.
talisman, un mister, o explicație și un magnet – nava — Și acum asta, zise Lady Jane, cu o voce brusc
înghețată, aplecată într-un unghi nefiresc, împinsă rece precum gheața arctică, luând de pe o măsuță
în sus sau lateral de gheață, pereții albi uriași, un ziar împăturit și întinzându-i-l lui Dickens. Sunt
dincolo de catargele înclinate, luciul lunii pe zăpada sigur că l-ați citit.
nesfârșită, gemetele disperate ale muribunzilor Nu-l citise. Dar bineînțeles că auzise de el. Era
răsunând pe întinderea infinită a albului măturat de vorba de The Illustrated London News, cu un articol
vânt. În forța ei stranie, halucinantă, Dickens avea plin de cuvinte subliniate cu cerneală verde. O
senzația că se recunoaște în ghețari, în ninsoarea relatare a unui renumit explorator arctic, dr. John
continuă, de parcă ar fi fost o lume înghețată fără Rae, despre descoperirile înfiorătoare pe care le
margini, care aștepta o mântuire imposibilă. făcuse în cele mai îndepărtate regiuni polare. Știrea
— Un om de noblețea lui Sir John se naște o dată băgase în sperieți întreaga Londră, uimise Europa și
la o sută de ani, zise el încercând să-și elibereze descumpănise Imperiul.
fantezia de aceste viziuni teribile. Un Magelan, un Se prea poate, continuă Lady Jane, judecând
Columb, un Franklin – nu dispar nici de pe pământ, după argumentele invocate de dr. Rae și după
nici din istorie. obiectele, mult mai convingătoare, aduse cu el –
Lady Jane Franklin cunoștea multă lume, îi ceasuri sparte, busole, telescoape, un bisturiu, o
mirosea gura și era temută în destule cercuri. medalie, câteva furculițe și linguri din argint cu
Nimeni nu mai știa de câte cuceriri sentimentale blazonul familiei Franklin și o farfurie din argint pe
avusese parte. Se spunea că e o femeie absolut care era gravat „Sir John Franklin, K. C. H.1*” – ca
fermecătoare dar, privind-o în dimineața aceea, întreaga expediție să fi pierit în modul cel mai tragic
Dickens nu prea înțelegea de ce. În loc de haine cu putință. Se vedea nevoită să accepte această
negre, de văduvie, purta o rochie verde-purpurie posibilitate teribilă. N-o respingea – dar rămânea,
și, la gât, un pandantiv strălucitor, din porțelan, până la apariția unor probe incontestabile, doar o
cu profilul lui Sir John pe fond alb – o coincidență posibilitate.
ciudată, gândi Dickens. Ca și cum Sir John ar fi fost Pentru Dickens, ca vechi jurnalist, ziarele erau o
deja un sloi de gheață. formă de ficțiune din ce în ce mai puțin satisfăcătoare.
— Gesticula tot timpul, parcă era semafor nu Trecu repede peste primele paragrafe în care dr. Rae
o femeie de viță nobilă, îi va spune el mai târziu povestea cum, după mai multe aventuri, se întâlnise
amicului său, Wilkie Collins. Atrăgea atenția cu eschimoșii care aveau tot felul de mărunțișuri ce
amiralilor și a doamnelor din înalta societate aparținuseră, fără doar și poate, expediționarilor
asupra unui singur lucru: Soțul meu nu e mort! E conduși de Franklin; după mai multe interviuri
deplasată sau demnă de laudă această demonstrație temeinice, Rae reconstituise o poveste înfricoșătoare.
de loialitate conjugală? Ochii lui Dickens se opriră asupra unui pasaj alături
Dar nimeni nu părea imun la mesajul ei – cum să de care era trasă o linie verde, șerpuită. Singurul pasaj
nege Dickens așa ceva? Lady Jane îi povesti despre pe care-l citi cu toată atenția.

95
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
SE NAL E ITORIAL
— Aceasta însă nu e o posibilitate, spuse Lady Lady Jane se lăsă luată de val, începând să se
Jane într-un târziu. E ceva insuportabil. bâlbâie. Luându-i reacția drept răbufnire a durerii
Era incredibil. pricinuite de dispariția soțului, Dickens fu mișcat
„După cât de mutilate erau cele mai multe dintre de ceea ce i se părea o emoție mult mai naturală
cadavre și după conținutul ceainicelor”, citi Dickens decât tot ce o încercase până acum. Găsise ceva
încă o dată, admirând utilizarea unui detaliu nefiresc, absurd chiar, în imaginea triumfătoare pe
precum ceainicele, „este evident că nefericiții noștri care o zugrăvea soțului ei. O parte din el disprețuia
compatrioți au fost nevoiți să apeleze la ultima o asemenea exagerare. O altă parte însă voia să o
alternativă, îngrozitoare – canibalismul – pentru a-și creadă, să-i umple lacunele, să întărească și să
prelungi existența”. șlefuiască această poveste improbabilă despre
— O minciună, zise Lady Jane. Un nonsens. măreția și bunătatea englezilor.
Iar publicarea ei, în acești termeni radicali, este o — Am făcut tot ce …, începu ea și în clipa
insultă la adresa memoriei celor mai mari dintre următoare i se păru că cineva sau ceva o trăgea de
englezi. rochie.
Înapoindu-i ziarul, Dickens o scrută cu privirea. Se întoarse, așteptându-se să vadă o fetiță
— Dacă soțul meu a pierit, numai eu îi pot salva îmbrăcată într-o rochiță roșie. Dar nici pomeneală
onoarea de astfel de calomnii. Dacă trăiește, cum de așa ceva. O prietenă îi scrisese cu câțiva ani în
să mai cer ajutor celor sus-puși sau celor mulți în urmă, din Van Diemen’s Land, despre ce se alesese
condițiile în care punctul de vedere al doctorului de Mathinna.
Rae are întâietate? Lady Jane ar fi vrut să se ridice în picioare și s-o
Acum, pentru prima dată, Dickens înțelese ia la fugă; ar fi vrut ca cineva, oricine, s-o spele și
că singurul ei scop era să-și asigure sprijinul lui s-o mângâie, s-o consoleze. Ar fi vrut să fie ținută
în a-l critica pe dr. Rae și a-i desființa relatarea. în brațe. Ar fi vrut să simtă cum cineva o trage
Lady Jane voia ca dr. Rae să pună capăt acestor de rochie. Văzu veșminte roșii, papagali în cușcă,
zvonuri înfiorătoare cum că Sir John și-ar fi oposumi, șerpi. În tinerețe voia ca lumea să spună că
mâncat însoțitorii. Mda, făcu Dickens în sinea lui, e o dulceață de fată. Nu era. Decăzuse atât de mult.
continuând să asculte solemn, Sir John trebuia să Își aminti blândețea acelor ochi negri; picioarele
mănânce ceva ca să-și întrețină trupeșia. goale care o înfuriau cândva, la care acum se gândea
— Vedeți, domnule Dickens, care e problema? cu atâta nostalgie.
— Văd, Lady Jane. — Destinul lor poate fi influențat de bunătate dar
Și chiar vedea. Această femeie celebră avea nu și schimbat, încheiase prietena ei.
nevoie de ajutorul lui. El, care cunoscuse o Sunt atât de singură, gândi ea. Picioarele acelea
asemenea rușine ca fiu al unui om întemnițat negre, goale. Arsese scrisoarea și apoi făcuse ceva ce
pentru datoriile neonorate; el, care lipise etichete nu-i stătea în fire. Plânsese.
pe cutiile cu cremă de ghete, care fusese un amărât Ridică privirea. Mișcarea îi potoli inima care
de conțopist, care-și forțase norocul. Reușise să o luase razna, motiv pentru care, cu ani în urmă,
ajungă ceva, să ajungă cineva; iar acum, în fiecare suferise atât de mult. Deși se temea că pentru
cuvânt al lui Lady Jane, avea dovada de necontestat: marele romancier era doar o femeie îmbătrânită,
o doamnă atât de cunoscută din înalta societate detestabilă, voia ca vorbele ei să sune cât mai
voia de la el ceva ce nici cei mai puternici oameni pragmatic.
nu păreau să aibă. El, fiul unui datornic, urma să — Am cunoscut îndeaproape astfel de oameni,
fie creditorul. zise ea într-un final, cu o voce neobișnuit de
— Se poate avea încredere într-o astfel de aspră. Nu eschimoși ci sălbatici asemănători. Van-
mărturie? întrebă ea. diemeneni …
— Șiretenia unui șobolan poate trece drept un — Canibali? o întrerupse Dickens.
martor onest? Lady Jane își aminti ultima oară când o văzuse pe
— Chiar așa, zise Lady Jane, surprinsă pentru fetița aceea amărâtă, singură în curtea plină de noroi.
moment. Precum spuneți. Simți un junghi în inimă, ca pe o pedeapsă teribilă
Se opri, încercată de un gând vag, greu de pe care o percepea doar vag, ca pe o răzbunare
descifrat, apoi vorbi de parcă ar fi recitat un lucru menită s-o macine de tot, la fel cum făcuse gheața
învățat demult, cu greu, pe de rost. cu soțul ei. Se sili din nou să zâmbească.
— Șobolanii, se știe, sunt șireți, spuse ea rar. Dar — Soțul dumneavoastră, spuse Dickens. Desigur,
noi nu credem că o astfel de șiretenie e caracteristică n-am cum să înțeleg cumplita …
oamenilor sau civilizației. Când sunt răsplătiți, au — Nu. Nu că aș fi …, replică lady Jane și se opri,
aceeași reacție. Dar sunt capabili să te înșele de la părându-i-se că simte miros de gresie umedă. E
obraz … greu …
96
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
SE NAL E ITORIAL
Se opri din nou – ce tot spunea ea acolo? — Cât despre sălbaticul nobil, eu îi spun o
Dar continuă, încercând să insufle încredere și mare pacoste și nu-mi pasă cum îmi spune el.
certitudine din cuvinte care nu deranjau prin Îmi este totuna dacă își fierbe fratele într-un
nimic. ceainic sau se îmbracă în focă. Poate ceda oricărei
— E imposibil să estimezi caracterul unei rase de porniri dorește, dar tocmai din acest motiv este
sălbatici după felul în care se comportă față de omul un sălbatic – un animal sălbatic însetat de sânge,
alb când acesta este puternic. pentru care distracția principală sunt poveștile
— Îmi pare rău, dar eu unul nu am nici cea mai în cel mai bun caz absurde și în cel mai rău caz
mică urmă de încredere în așa-zisul sălbatic nobil, minciuni.
spuse Dickens zâmbind. — Minciuni spuneți, domnule Dickens?
— Desigur, astfel de lucruri nu sunt străine, — Da, Lady Jane. Minciuni sfruntate,
nici chiar albilor. La urma urmei, în Van Diemen’s dezgustătoare, abjecte, cumplite. Aici avem de-a
Land au existat cazuri în care pușcăriași evadați face cu o rasă de canibali ucigași și hoți care susțin
au ajuns să se mănânce între ei. Dar erau oameni că cei mai buni dintre englezi au fost transformați
fără Dumnezeu, de o sută de ori mai răi decât în canibali ucigași și hoți – ce coincidență
cei mai barbari dintre păgâni fiindcă întorseseră remarcabilă!
spatele credinței. Vedeți dumneavoastră, domnule — S-au bazat pe dovezi, domnule Dickens.
Dickens, distanța dintre sălbăticie și civilizație este — Ucigașii și hoții vin cu dovezi despre omoruri
… și hoție – iar noi ce facem? întrebă Dickens luând
Dar nu mai spusese asta și înainte? Ceva nu ziarul în mână.
părea a fi în regulă – cu gândirea ei, cu memoria Îl flutură ca un parlamentar care disprețuiește
ei sau cu felul ei de a se purta înainte vreme. Dar, un proiect de lege, calculându-și perfect zâmbetul
tocmai când se simțea slabă și dezorientată, Dickens triumfător.
îi sări în ajutor: — Dăm publicității povestea inocenței lor, asta
— Distanța, doamnă, este atât cât ne îndepărtăm facem! spuse el.
de dorință ca să ne apropiem de rațiune. Mai târziu, când, la plecare, se văzu nevoit să
Nu voia să-i spună că întreaga lui viață era sărute mâna cu pete maronii, Lady Jane îl întrebă
o lecție despre cum să-ți stăpânești pornirile; dacă-i stătea în putere să discrediteze o astfel de
tocmai acest lucru îl adusese acolo, în fața ei, în poveste.
ziua aceea. — Știu doar că sunt în puterea dumneavoastră,
— Nu sunt pe de-a-ntregul de acord cu cei care replică Dickens vesel.
spun că ține de știință, zise Lady Jane. Mai curând Dar, când ușa reședinței lui Lady Jane se
ține de spirit. închise în urma lui și dădu piept cu dimineața
Se ridică și se apropie de o servantă din care mohorâtă, fulgi groși de funingine se învolburară
scoase o cutie din lemn. Așezându-se pe guèridon- în jurul lui, ca o ninsoare neagră, și nimic nu i se
ul din mahon dintre ea și Dickens, deschise mai păru vesel. Se îndreptă spre Pall Mall într-o
capacul. Înăuntru, protejate de căptușeala din birjă, prin noroi și scârnă atât de groase și de
fetru roșu, erau câteva scrisori împăturite și un adânci încât și câinii și caii păreau făcuți din ele.
craniu îngălbenit. Oamenii dispăreau și apăreau din ceața murdară
— Este un rege al sălbaticilor van-diemeneni, ca niște monștri din mlaștini, ca niște fantome, cu
domnule Dickens. L-am arătat câtorva profesori fețele înfășurate în cârpe soioase ca să se apere de
universitari și specialiști în frenologie. Ca să-i miasma holerei care secerase șase sute de suflete
testez, nu le-am spus cine a fost. Unii au găsit semne cu doar o lună în urmă. Londra părea alcătuită
incontestabile de degenerescență în forma craniului, numai din duhoare și negreală: negreală în aer,
alții de noblețe. Mie mi se pare că sunt și de unele negreală în ochi, negreală în sufletul lui care
și de altele. implora să redevină alb în timp ce-și croia drum
— Pușcăriașul, eschimosul, sălbaticul: toți sunt spre casă, la familia lui.
înrobiți nu de osul din jurul creierului ci de pornirile
lor, spuse Dickens întinzându-se și punând capacul Nota:
la loc. 1. Knight Commander of the Hanoverian Order /
Apoi flutură din mână, cum făcea atunci când Comandant al Ordinului de Hanovra. (n. tr.)
era pe scenă.
— Un om ca Sir John este apărat de așa ceva prin
spiritul lui creștin și civilizat, adăugă el. N.R.: Volum în curs de publicare la Editura Litera
— Întocmai. Internațional, București.

97
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI
SU AR

Cuprins

Anul Centenarului Marii Uniri de la 1918 Coperta 2


2018 - Anul European al Patrimoniului Cultural Coperta 2

EDITORIAL
ZANFIR ILIE - Nesfârșita noastră șansă la Unire 3

BIBLIO-BREVIAR
LETIŢIA BURUIANĂ - Calendarul cepelor din Catavasier (București, 1781) 4
CAMELIA BEJENARU - Ex-librisul bibliofilului John Patrick Auguste Madden (1808-1889)
în colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia” 7
ANA MARIA CRĂCIUN; DANIELA COSTINESCU - Accesul deschis la publicații.
Particularități în Biblioteca Universității „Dunărea de Jos” din Galați 9
CĂTĂLINA ȘOLTUZ - Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” în Centenarul Marii Uniri 11

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”


SILVIA MATEI - Salonul Literar „Axis Libri” Stagiunea de toamnă 2018 12

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: RECENZII


DORINA BĂLAN - Fărcășanu, Ioan. Omul și societatea de... umor. Galați: InfoRapArt, 2018 15
VIOLETA MORARU - Lavric, Sorin. Glasuri din bolgie. București: Ideea Europeană, 2018 16
CATRINA CĂLUIAN - Bahna, Mioara. Paradigme poetice actuale.
București: Detectiv literar, 2018 17

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: EPIGRAME


VASILE MANOLE 18
IONEL JECU 19

GALERIA DE ARTĂ
CORNELIU STOICA - Mariana Tomozei Cocoș. Patru decenii de muzeografie 20
GHEORGHE ANDREESCU - Mariana Tomozei Cocoș. Patru decenii de muzeografie 22

LOCALIA
NECULAI SAVA - Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea
Eparhia Dunărei de Jos (III) 23
EUGEN HOLBAN - Cuvânt introductiv la un volum de istorie a culturilor arhaice (II) 25
MARIA STANCIU - Mănăstirea Voievodală de la „Măxineni” de la ciot la
„Mireasă a lui Hristos”. Povestea unei deveniri 29

PERSONALIA
VIOLETA IONESCU - „Ein tango für dich” 31
DUMITRU ANGHEL - Viaţa și personalitatea lui Tudor Vianu de Vasile Lungu 34
PETRUȘ ANDREI - Vasile Ghica: Aforismul – Fulger lung încremenit (Mihai Eminescu) 36

98
AXIS LIBRI An XI, nr. 41, decembrie 2018
SU AR

ROMÂNIA CENTENAR
LIVIA CIUPERCĂ - 100 de ani. Întru Mare Iubire de Neam și de Ţară! 38
RAISA MALIEROVA - Momente istorice ale pământului dintre râurile Prut, Nistru și Dunăre
și semnificaţia lor geopolitică (I) 41
IOANA-TEODORA TODORESCU - Sfinxul de la Bădăcin (II) 44
IOAN FĂRCĂȘANU - Poezii 45

REFLECŢII DIALOGICE
GHIŢĂ NAZARE - Inginer Dorin Otrocol, Prefectul Județului Galați - Interviu 46
DOREL VIDRAȘCU - La Tecuci, Cocuţa Conachi a fost urcată pe soclul meritat 48

CUTIA DE REZONANŢĂ
THEODOR PARAPIRU - Doamna de la Vamă 50
APOSTOL GURĂU - În al noulea cer - povestire - 52
CEZAR AMARIEI - Vinul popii (II) 54
TĂNASE CARAȘCA - Măgarul lui Maxim (II) 57
MARCELA BARBU - Faţa nevăzută a vieţii în azil (I) 60
LOREDANA AGAPI - Jumătatea ideală 63
VIOLETA CRAIU - Poeme 65
MARTHA PETCU - Poeme 67
DIANA ALEXANDRA HAMZA - Poeme 68

CONFLUENȚE CULTURALE
ION MANEA - Amintiri din anii mei de Centenar. Cum am devenit gălățean 69
RADU MOȚOC - Capela românească din Baden-Baden (IV) 71
ELENA-MONALIZA GHINEA - „Școala” (1927). O revistă didactică a
Galaţiului interbelic (I) 76
ROMEO AURELIAN ILIE - Așteptând să crească... Cronica cărții „Nunanit” de
Laura Cătălina Dragomir, Editura Punctul pe azi, 2016 79
MIHAI VINTILĂ - Cum mi-a cântat o bancă în Varșovia 80
VALERIU VALEGVI - Note de lectură: Daniel Luca și Romeo Aurelian Ilie 81

SCENA ȘI ECRANUL
ADRIAN BUZDUGAN - În afara democrației 83

EVENIMENT
DORINA BĂLAN - Conferința Asociaţiei Bibliotecarilor din România 85
ZANFIR ILIE - La altă aniversare, în anul amintirii României Mari:
125 de ani de Șantier Naval la Galaţi 86
FLORINA DIACONEASA - Noaptea în Bibliotecă la Galați 88
Ședinţa Consiliului Știinţific al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi, octombrie, 2018 90
Zilele Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, 5-11 noiembrie 2018 92

SEMNAL EDITORIAL
RICHARD FLANAGAN - Vrerea, traducere de Petru Iamandi
(fragment de roman) 94

99
An XI, nr. 41, decembrie 2018 AXIS LIBRI

Editura „AXIS LIBRI”


a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
semnalează următoarele apariții:
2017
Bucătăreasa și prezumția de nevinovăție, Vol. II, Aripi de gând... : Antologie de proză scurtă și
Torna, Torna, Fratre! / Grigore Postelnicu eseuri / Colegiul Național „Costache Negri”
Ceremonii în travesti / Gheorghe Gurău Galați
Magia pietrei / Petru Todoran Dumnezeu, Diavolul, Îngerii și creația lor - Omul /
Cartea copilăriei / Petru Todoran Sam D. Oprea
Gardienii: Adevărul / Raluca Daniela Răghină O viață într-o carte / Dumitru Tiutiuca
Emigranţii / Costel Crângan Pro Boholț ediția a V-a
Sidex, o viață de om, vol. 1: Mărirea / Petru Oameni de lângă noi - O istorie a vieții sanitar
Todoran medicale din Vrancea și Ținutul Putnei (1800-
Sidex, o viață de om, vol. 2: Pe val / Petru 1960) / Cezar Cherciu
Todoran Mihai Eminescu - gândirea religioasă arheică /
Sidex, o viață de om, vol. 3: La vale în goana după Dumitru Tiutiuca
profit / Petru Todoran Destine artistice / Corneliu Stoica
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2016
Cine a golit Prutul de pește / Katia Nanu
2018
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2017 Elemente de geriatrie / Aurelia Romila
Povestea Unirii / Viorel Baciu Umorul salută poezia / Anton Stanciu
Înscrisuri pe un bob de rouă / Gheorghe Gurău Insomnii pentru weekend / Dumitru Tiutiuca
Galațiul, acum și pururea! / Zanfir Ilie Prea târziu, în iarnă / Constantin Vremuleţ
Raftul cu prieteni / Ion Manea Sclavii iluziilor / Gheorghe Marcu

N.R.: În numărul următor, vom prezenta informații privind manifestările culturale prilejuite de
evenimentele de la Zilele/Serbările Galaţiului, de la Sărbătorile de iarnă și ale Anului Nou.

Publicație editată și realizată cu sprijinul financiar al


Consiliului Local și al Primăriei Municipiului Galați.

Lucrarea de artă grafică de pe coperta I a fost realizată de artistul


Gheorghe Andreescu.

Director: ZANFIR ILIE


Redactor-șef: Dorina Bălan Revista Axis Libri este membră ARPE
Secretar general de redacţie: A.G. Secară (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi
Redactori: Silvia Matei, Camelia Toporaș, Violeta Moraru, Editurilor).
Catrina Căluian, Ioana-Monica Chicu
Tehnoredactare: Sorina Radu
Ilustraţia revistei a fost realizată după colecţiile
Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi.
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16.
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Responsabilitatea asupra conținutului intelectual
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/ al articolelor aparține în exclusivitate autorilor.
ISSN: 1844-9603

100