You are on page 1of 104

AXIS LIBRI An XII, nr.

42, martie 2019


EDITORIAL

Revolta lui Dragobete

Î n cultură nu exis-
tă anotimpuri.
Primăvara sau toamna,
Cu toate că pe meleagurile noastre primăvara
vine mereu, de mii și mii de ani, la același ceas și în
același fel, doar cu întârzierea pe care o revendică
vara sau iarna, cultura întoarcerea la cuiburi a rândunelelor, ea nu este
este o curgere continuă niciodată aceeași. Nicio primăvară nu este la fel ca
și mereu în creștere, una precedenta, cea de acum o neagă pe cea trecută,
din care se adapă cei recreând-o într-o nouă ființare.
însetați de cunoaștere, Viețuitori ai Paralelei 45, românii au fost
de adevăr și de frumos. binecuvântați de Dumnezeu să-și edifice existența
Cu toate acestea, când și istoria exact la jumătatea distanței dintre
vine primăvara, lumea soarele arzător al Ecuatorului și ghețurile eterne
Prof. dr. Zanfir Ilie se bucură mai mult ale Polului Nord. Trăind la egală depărtare și de
manager, decât la altă schimbare crocodilii junglelor ecuatoriale și de renii rătăciți
Biblioteca Județeană de anotimp. Și vara, cu prin ținuturile de Miazănoapte, românii s-au
„V.A. Urechia” Galaţi
vacanțele și zilele sale deprins a crește cele mai nevinovate și mai pure
însorite, și toamna cu bogăția deplină de roade ale ființe nevorbitoare: mieii. Aceste fragile creații
pământului, și iarna, cu primii ei fulgi de nea coborâți ale naturii se nasc odată cu primăvara și este
peste parcuri ca un roi de îngeri în miniatură aduc, bine cunoscută profunda lor simbolistică atât în
fiecare în parte, alese bucurii în sufletele oamenilor, spiritualitatea lumii, cât și în credințele religioase.
și mici și mari, dar când vine primăvara, lumea toată Adăugând grâul, simbolul pâinii și al bunăstării,
trăiește din plin sentimentul renașterii, al veșnicei avem pe stema existenței noastre cele două
reînceperi și o bucurie greu de descris cuprinde simboluri esențiale și definitorii.
întreaga fire. Cu primăvara, ritualic și fără de sfârșit, Este evident că noi ne situăm la loc de cinste
revine viața, în toate manifestările sale. De aceea, printre popoarele profund creștine tocmai datorită
încărcătura culturală și spirituală a acestui anotimp acestei situări a noastre la jumătatea distanței dintre
este una cu totul și cu totul deosebită. arșița neiertătoare și gerul suprem, adică la aceeași
Dacă mi-ar cere cineva să aleg cele mai dragi distanță de extremele dăunătoare, ori această
mie puncte existențiale adiacente Spațiului și realitate ne-a cizelat în vremuri modul de a fi și de
Timpului, aș răspunde fără nicio ezitare: Galațiul, a ne exprima în lume. Iată de ce, la noi, cel puțin
ca loc, și primăvara, ca timp, ca anotimp. Despre până la insinuarea acestei vătămătoare încălziri
iubirea mea nemărginită pentru orașul în care globale, timpul se petrece în patru sezoane egale
m-am născut și trăiesc am mai scris. Despre între ele, inconfundabile și pline de personalitate,
identificarea mea cu primăvara sunt așa de multe chiar dacă ele curg unele din celelalte, ca o
lucruri de spus, încât se cuvine a începe cu un naștere perpetuă și ca o predare eternă de ștafetă.
amănunt care ar putea să explice totul: am venit Această trecere lină, abia perceptibilă, ne conferă
pe această lume într-o zi de primăvară, și cum aș recunoscuta stare de echilibru.
putea să nu îndrăgesc acest anotimp, de vreme ce Dacă vom petrece cu privirea minții țările
chiar existența mea i se datorează? Dar, dincolo de situate ca și noi pe Paralela 45 din Emisfera
această fericită potrivire, pentru mine, a stelelor Nordică, vom observa că în toate, în aproape toate,
în dreptul orașului de la Dunăre și la ceasurile Dumnezeu se simte ca la el acasă, că popoarele
solare ale lui Florar, primăvara se prezintă lumii de acolo sunt bune, iubitoare și păstrătoare de
ca anotimpul dintâi, ca primul timp al omului și al adevărată credință. Pe noi, însă, parcă nu ne întrece
civilizației sale, ca primul ceas al eternității. nimeni. Nu fără vreun temei, a glăsuit Papa Ioan

3
An XII, nr. 42, martie 2019 AXIS LIBRI
EDITORIAL
Paul al II-lea, când a pășit pe pământul nostru, de ritm și simbol aproape perfectă. Să nu uităm
că „România este Grădina Maicii Domnului”. că în țara Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Va trebui, de asemenea, să înțelegem imediat că anotimpurile aproape că nu există, oricum, ele lasă
una dintre cauzele acestei fericite situații constă loc unui climat prielnic mai puțin grânelor și mai
tocmai în succesiunea fluentă a anotimpurilor, în degrabă oieritului. Nașterea Domnului, la vremea
care primul este chiar primăvara, căci atunci iese solstițiului de iarnă, cu cea mai lungă noapte a
de sub plapuma iernii firul de iarbă din sămânța anului, ce bine se potrivește lunii românești a
păstrată la sânul gliei, vine apoi vara și-l crește, lui Undrea, cu nămeții, cu brazii împodobiți de
toamna și-l ofilește și vine și iarna care-l duce în beteala zăpezii, cu săniile moșului și cu sunetul
neființă. Iar când totul pare pierdut, când fiorul de zurgălăi! Aceasta în situația în care în Israel nu
cumplit al morții cuprinde întreaga fire, iată, ninge aproape niciodată...
revine primăvara și reînvie bobul la o nouă viață La noi însă toate anotimpurile au bogăția lor
și la o nouă mântuire. Veșnicul început al tuturor neasemuită, niciunul nu seamănă cu celălalt,
începuturilor... deși sunt frați născuți din aceeași curgere
Și să mai punem cu sârg în ecuația credinței via incomensurabilă a Universului. Ciclurile agrare
străbună, de la daci moștenită și tot înnobilată prin se potrivesc de minune cu ciclurile sărbătorilor
veacuri pentru a cuprinde în ciorchinele durduliu religioase, iar cele trei mari însemne ale ocupațiilor
de toamnă târzie tot soarele și toate ploile curate de milenii ale poporului, grâul, via și mielul sunt
ale verii, înălțând ca o rugă spre cer boabele de exact cele trei mai simboluri ale creștinismului,
lumină și de culoare. Se știe câtă atenție acordă la care se adaugă peștele, din perioada lui de
Cartea Cărților viei și câte semnificații i se conferă început, dat de Dumnezeu, și acesta, din belșug
în pildele Vechiului și Noului Testament, și mai ales pe meleagurile noastre. Dacă pâinea este trupul
în minunatele învățături ale Mântuitorului nostru și vinul este sângele, Iisus însuși este „Mielul lui
Iisus Hristos. Și iată cum bobul de grâu și cel de Dumnezeu”, fiind preluat ca semn suprem al celui
strugure se unesc în cea mai profundă manifestare mai pur sacrificiu întru mântuire tocmai acea
ritualică a credinței creștine, euharistia, Sfânta blândă și pură ființă născută la stânele noastre
Împărtășanie, în care pâinea îl întrupează pe în primele ceasuri ale primăverii, cam la aceeași
Domnul nostru, iar vinul îi dă viață: „Luați, oră cu ghioceii. Nu apar, cam la aceeași vreme,
mâncați, acesta este Trupul Meu! Beți dintru acesta prin piețele noastre, și buchețelele inefabile de
cu toții, acesta este sângele Meu!” ghiocei, și mieluții strânși la piept de aducătorii
De ce este Paștele așa de frumos la români? lor îmbiindu-ne să-i atingem pentru a avea noroc
se întreabă străinii. Tocmai pentru că noi am tot anul?
găsit între îndeletnicirile noastre ancestrale și Primăvara românească este cu atât mai bogată
orânduiala sărbătorilor creștine o similitudine în simboluri și înțelesuri profund creștine cu cât

2
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
EDITORIAL
ritualurile Bisericii Române au fost îmbogățite sau voinic și frumos care se numea Dragobete.
însoțite încă de la începuturi de ritualurile păgâne Acesta se îndrăgostește de o fată la fel de tânără
ancestrale, urcate în tradiții de pe vremea dacilor și de frumoasă ca primăvara însăși și el chiar o
și încă mai de dinainte. Sărbătoarea religioasă a ia de soție, deși mamei sale nu-i era pe plac. Ca
Nașterii Domnului n-ar fi atât de frumoasă la noi, s-o osândească, Baba Dochia o trimite la râu cu
dacă n-ar fi însoțită de datinile și obiceiurile de urat sarcina imposibilă de a spăla un ghem de lână
ocazionate de schimbarea anului calendaristic. La neagră, până când aceasta va deveni albă. Naivă,
fel se poate spune și despre tradițiile laice care fata se apucă de lucru în apa înghețată. Tot spală
însoțesc primăvara, adică începutul anului agricol, lâna până ce degetele îi îngheață și îi sângerează,
cel mai important moment din succesiunea dar tot nu reușește. Făcându-i-se milă de ea, apare
muncilor câmpului. Cea mai mare sărbătoare la râu însuși Iisus, întruchipat de un tânăr frumos
creștină a noastră, Paștele, Învierea Domnului, este și foarte bun la inimă. El îi oferă o floare roșie
și mai frumoasă pentru că este precedată și însoțită și o îndeamnă se spele lâna cu ea. De îndată ce
de obiceiuri și ritualuri precreștine, moștenite încă o atinge cu floarea roșie, lâna devine albă și fata
de pe vremea lui Zamolxis. pleacă fericită acasă. Baba Dochia își dă seama
Zamolxis însuși, marele zeu al geto-dacilor, a că s-a petrecut un miracol și o obligă pe fată să
înlesnit această perfectă însușire a creștinismului mărturisească. Aceasta îi spune întreaga poveste,
de către poporul viețuind la Dunăre, la Marea numindu-l pe tânărul cu floarea roșie Dragobete.
Neagră și în Munții Carpați, căci, spre deosebire Convinsă că a venit primăvara (altfel cum ar fi
de alte neamuri – cum a fost, spre exemplu, la apărut floarea?), Baba Dochia își ia douăsprezece
romani – aici s-a trecut de la monoteism tot la cojoace pe ea și pornește cu turma de oi spre munte.
monoteism și nu s-a făcut translația spirituală, Pe drum se face tot mai cald, iar Dochia aruncă
mult mai anevoioasă, dinspre o mulțime de zei pe rând toate cele douăsprezece (cât lunile anului,
și zeițe, fiecare cu rosturile sale, la unul singur, cât apostolii Mântuitorului) cojoace, tocmai când,
atotputernic. Iar când zeul dacilor a urcat în dintr-o dată, se face foarte frig, vine viscolul, iarna
Dumnezeu, închinându-i-se, odată cu poporul se întoarce, iar femeia și turma îngheață și se
său, el a adus spre noi mulțimea și bogăția transformă în stane de piatră.
obiceiurilor și tradițiilor care ne reprezintă și ne În această frumoasă poveste, se regăsesc toate
individualizează ca națiune în fața întregii lumi. elementele credințelor populare în raport cu
De aceea putem avea senzația că la solstițiul semnificația primăverii, cu venirea și înstăpânirea
de iarnă cetele de colindători, în costumele lor de către ea a întregii firi. Lâna albă și sângele fetei,
arhaice și inconfundabile, urcă spre noi direct de la care se adaugă floarea roșie miraculoasă adusă
la Sarmisegetuza. Și tot de aceea, toate sărbătorile de tânărul voinic, dau chintesența Mărțișorului
laice ale primăverii, care vin ca un alai de însoțire românesc. Feciorul este Dragobete, simbolul
sufletească a marii sărbători a Învierii Domnului, iubirii, iar Baba Dochia (Dacia) este mama harnică
sunt de sorginte daco-getică, de vreme ce în centrul și iubitoare, este glia, este patria, este permanența.
lor se simte mereu prezența și simbolistica Babei Toate aceste simboluri se constituie într-o emblemă
Dochia (Dacia), cu cojoacele ei aruncate în urmă inconfundabilă a identității noastre naționale. De
unul după altul, ca o recunoaștere a victoriei finale aici vin și Miorița, și Meșterul Manole, și doina
a Soarelui, a luminii, a căldurii, a primăverii. și întreaga mitologie autohtonă, atât de strâns
După cum scria George Călinescu, Baba Dochia legată de succesiunea eternă a anotimpurilor, și,
face parte din cele „patru mituri fundamentale prin aceasta, de întreaga armonie cosmică, de
care au modelat cultura și spiritualitatea poporului Dumnezeu însuși.
român”. În legenda Babei Dochia (care nu este, Să zăbovim puțin asupra lui Dragobete,
de fapt, chiar o babă) sacrul este pus sub semnul nume simbolic, compus direct din sentimentul
sosirii primăverii, iar elementele fundamentale fundamental propovăduit de învățătura lui Iisus,
ale eposului și sistemului de obiceiuri și tradiții iubirea de aproapele, dragostea, în toate formele
sunt puse într-o corespondență organică cu sale de manifestare. Prezent în legenda Babei
fundamentele creștinismului. Dochia în calitate de fecior, Dragobete desfășoară
Povestea spune că Baba Dochia avea un fecior o frumoasă legendă, însoțită în mediul sătesc de o

3
An XII, nr. 42, martie 2019 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
serie întreagă de tradiții, obiceiuri și ritualuri ce îl tot înlocuiesc cu un altul, cu Sfântul Valentin al
marchează ziua de 24 februarie. Este încă iarnă, catolicilor. Cât de fascinantă este și povestea lui
dar primele semne ale primăverii se orânduiesc pe Valentin, dar și cât de străină ar fi trebuit să ne
cer și pe pământ, iar până la solstițiul de primăvară fie nouă! El a trăit în secolul al III-lea, în vremea
nu mai e mult. Dragobete vine odată cu sfârșitul împăratului Claudius, care era ostil creștinismului.
iernii și începutul primăverii și semnifică tocmai Se spune că episcopul celebra în rit creștin
această trecere dinspre rece spre căldură, dinspre căsătorii între păgâni și credincioși, le oferea
indiferență spre iubire. El este simbolul dragostei flori din propria grădină tinerilor îndrăgostiți,
și de aceea poate fi considerat un fel de Cupidon propovăduind învățătura lui Iisus. Pentru toate
al românilor. acestea, a fost condamnat și executat la porunca
În satele noastre, în această zi, dimineața, împăratului. A devenit martir și, peste veacuri,
fetele și băieții se întâlnesc în fața Bisericii și de patronul occidental al îndrăgostiților.
acolo, având simbolic încuviințarea Domnului, Primind o puternică încărcătură comercială și
pornesc spre pădure în căutarea primelor flori publicitară în America, și mai apoi și în Europa,
ale primăverii. Pe dealuri se aprind focuri, iar cucerind tot mai mult inimile tinerilor de azi,
tinerii glumesc și râd împreună. E o sărbătoare Sfântul Valentin aproape că l-a îndepărtat și pe
exclusivistă, numai ei pot participa și nimeni Drabogete din frumoasa lui poveste, deși el nu
altcineva din comunitate, ceea ce semnifică un fel este, și sperăm că nu va fi niciodată, cu totul și cu
de negare a autorității tutelare, un fel de proclamare totul uitat. Deocamdată, tinerii noștri aduc omagii
a independenței, a maturității depline. și lui Dragobete și lui Valentin, poate din ce în ce
La prânz, fetele se îndreaptă spre sat, fugind. mai mult acestuia din urmă. De aceea, se pare că
De aici obiceiul numit al „zburătăcitului”. Flăcăii Dragobete s-a cam revoltat. N-are nimic împotriva
pornesc după ele și, dacă le ajung, și dacă unei fete lui Valentin, dar el vrea să-și apere „sărăcia, și
îi place de acel băiat, ea îl sărută în văzul tuturor. nevoile, și neamul”, cum ar glăsui Eminescu.
De aici expresia „Dragobetele sărută fetele”. El vrea să redevină cel ce a fost. Susținut de tot
Obiceiul este un fel de recunoaștere publică a ceea ce mișcă în țara asta, râul, ramul, se pare că
iubirii, a sentimentelor care pot lega noile cupluri Dragobete al nostru înregistrează în ultimii ani
pentru o viață, este cea mai nevinovată, cea mai o anumită revenire în inimile și speranțele noilor
tandră și mai frumoasă mărturisire a dragostei, cu generații. Să întâmpinăm, deci, alături de el, cu
binecuvântarea lui Dumnezeu, căci de la Biserică sufletul deschis, cu încredere și speranță în viitor,
au pornit dimineața și, în plus, în aceeași zi, această nouă primăvară, a o sută și una dintre cele
calendarul ortodox celebrează „Aflarea capului ale României Mari!
Sfântului Ioan Botezătorul”. Este aceeași desăvârșită
simbioză între credința
populară și credința creștină,
între riturile ancestrale și
riturile Bisericii Ortodoxe,
iar Dragobetele nostru
devine un Cupidon sau
Eros care însă nu săgetează
violent inimile partenerilor,
ci îi îndeamnă să pornească
împreună pe dealurile
mioritice în căutarea florilor,
a primăverii, a fericirii...
Atât de frumoasă este
povestea lui Dragobete, încât
ar trebui să ne fie foarte
greu să înțelegem de ce, în
ultima vreme, tinerii noștri

4
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
%,%/,2˨%5(9,$5
Din Colecțiile Bibliotecii

Petru Maior. Orthographia romana, sive


latino-valachica... Buda, 1819
Două sute de ani de la introducerea literelor ș și ț în grafia limbii române

B eneficiile erei di-


gitale sunt astăzi
unanim acceptate. Răs-
a fost promulgată o lege care obligă instituţiile
publice să scrie cu diacritice. Acest decalaj între
utilizarea informatică și modificarea oficială a avut
pândirea utilizării pe drept consecință ignorarea standardelor de scriere
scara largă a tehnologiei pentru limba română, pentru o bună bucată de
informației și a comu- timp, de către importanți producători de soft și
nicațiilor, chiar și de către furnizori de servicii digitale.
cei mai conservatori și Pentru unii, scrierea cu diacritice în
refractari dintre semeni, telecomunicații și mediul digital este în continuare
este o evidență de lipsită de importanță, însă utilizarea diacriticelor
necontestat. În consecință, oferă, în primul rând, ușurință în citire. Apoi, sub
scrierea de mână devine aspect lingvistic și cultural, păstrarea regulilor de
Letiția Buruiană tot mai rar întrebuințată, ortografie reprezintă nu doar un aspect normativ,
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” iar cea din mediul ci și un însemn al respectului față de înaintașii
electronic are tendința neamului care, în vremuri istorice vitrege, au reușit
de a se simplifica, ajungând să fie înțesată de să re/impună grafia limbii române în concordanță
elemente grafice puse la dispoziție cu generozitate cu specificul ei latin.
și inventivitate de producătorii software. După o perioadă de utilizare a caracterelor
În comunicarea oficială, mai riguroasă, problema chirilice sau grecești, care aveau unele grafeme
literelor care conțin diacritice a fost soluționată comune, scrierea cu litere latine s-a generalizat,
pentru mediul informatic prin decizia luată în îndeosebi, în urma eforturilor depuse de
1986 de Asociaţia Europeană a Producătorilor de reprezentanții Școlii Ardelene de a demonstra
Calculatoare ECMA și Organizaţia Internaţională originea latină a poporului român, în scopul
de Standardizare ISO, ambele cu sediul în Elveţia, la emancipării românilor ardeleni. În acest sens,
Geneva. Dacă pentru literele ă, î și â nu a fost nicio aceștia militau pentru principiul etimologic al
problemă de utilizare, pentru literele ș și ț, s-a iscat scrierii, așa cum îl au de pildă francezii, însă
o confuzie. S-a pus problema denumirii semnului neexistând o tradiție de scriere etimologică,
diacritic, codița folosită fiind numită impropriu alternativa era de a urma principiul fonetic, la fel
„sedilă” în dicționarele românești, ceea ce a dus ca în scrierea limbii italiene.
la redarea grafică greșită de către informaticienii Lucrarea lui Petru Maior, Orthographia romana
care, evident, nu știau limba română. În fapt, sive latino-valachica, una cum clavi1, tipărită la
semnul grafic utilizat pentru ș și ț este o virgulă Buda, Typis Regiae Universitatis Hungaricae, în
și nu o sedilă. În 1997, Asociaţia de Standardizare 1819, vine cu un sistem ortografic bine gândit, bazat
din România ia atitudine și cere Organizaţiei pe principiul etimologic. Totodată, se stabilește
Internaţionale de Standardizare (ISO) să ia o cale de mijloc, introducând și reguli fonetice
măsuri. În 2003, Institutul de Lingvistică „Iorgu pentru o citire mai ușoară. În volum întâlnim, nu
Iordan - Alexandru Rosetti” al Academiei Române întâmplător, trei tipuri de scriere: corpul lucrării
precizează că ș și ţ se scriu cu virgule, iar în 2006 este cu alfabet latin deoarece textul e redactat în

5
An XII, nr. 42, martie 2019 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
limba latină2, apoi textul unei alte lucrări, „Dialogu bibliografii retrospective. Scopul era, evident, de
pentru începutul linbei Romànà, între nepot și a recupera și prezerva valori ale culturii naționale
unchi”, este redat în oglindă, în grafie latină și scrise.
chirilică, constituind astfel un coligat editorial. Emilian Micu a fost „un fel de Badea Cârțan al
Aceasta a fost calea cea mai simplă de a demonsta vremii lui (sfârșitul sec. XIX-lea)”4, care apela însă
funcționalitatea sistemului său de scriere, bazat la mijloace legale de transmitere (poștă), nereușind
pe asemănarea covârșitoare între cele două limbi însă să treacă prin filtrul vămii austro-ungare cărți
romanice, caracterele chirilice dovedindu-se astfel interzise, care erau pur și simplu confiscate. Între
nepotrivite. A continuat apoi redarea cu noua V.A. Urechia și E. Micu s-a desfășurat o amplă
grafie în lucrarea colectivă Lexiconul de la Buda. corespondență, din care reies informații cu privire la
Relevant pentru tema noastră, constatăm că titlurile colportate, prețurile lor, dar și despre diferite
în lucrarea de la 1819, printre alte litere care dificultăți întâmpinate. Spre exemplu, într-una dintre
nu aparțineau alfabetului latin, Petru Maior scrisori este relatată soluția pe care E. Micu o
introduce, pentru prima dată3, litera ș, ca fiind s găsește pentru a ocoli bariera vamală, în vederea
cu un c minuscul , întors, dedesubt, iar la litera ț trimiterii în Transilvania a cărții lui V.A. Urechia
semnul diacritic e marcat cu o sedilă. „Legende române”, apelând la un anticar din Viena
În prezent, lucrarea de față a devenit o carte - I. Eisenstein: „Încât privește Legendele române văd
că nu pot trece granița la Orșova. Voi scrie
deci Anticariului de la Viena I. Eisenstein ca
să mi comande 2 ex.plare direct la Dvoastre.
Și primindu-le el în Viena de acolo ușor mi
le va putea trimite mie”5.
Exemplarul deținut de Biblioteca „V.A.
Urechia” capătă unicitate prin însemnările,
semnăturile și ex-librisul de pe pagina de
tiltu. Pe coperta a doua întâlnim notița:
„Acesta carte mi s’au estradat ca duplicat în
schimbul altor cărți augumentate de mine
pre seama bibliotecei Asociatiunei Trasne
din Sibiu. Emilian Micu /preot”.
Această însemnare vine ca o explicație
a provenienței și a prezenței ștampilei
Bibliotecii Asociației Transilvane pentru
Literatura Română și Cultura Poporului
Român (ASTRA), care a fost înființată la
Sibiu între 23 octombrie - 4 noiembrie 1861.
Tot pe pagina de titlu6 mai apare și semnătura

cu valoare bibliofilă. Un exemplar a fost


achiziționat și donat Bibliotecii „V.A. Urechia”
de către mărinimosul ei fondator. Acesta
reprezintă una dintre valoroasele cărți vechi
românești procurate cu ajutorul lui Emilian
Micu, preot bănățean și pasionat bibliofil,
cu care a întreținut o fructuoasă colaborare,
mai ales în perioada în care Ion Bianu,
bibliograf și bibliotecar al Academiei Române
strângea din cele mai îndepărtate colțuri ale
țării, din Transilvania și Bucovina, tipărituri
vechi românești, în vederea elaborării unei
6
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
%,%/,2˨%5(9,$5
ș.a. Trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin s-a
înfăptuit treptat și a constituit un proces firesc,
încadrat în tendința general europeană de reformare
a scrierii. Izbânda alfabetului latin față de cel
chirilic a fost decisivă după Unirea Principatelor de
la 1859, când problema scrierii a fost reglementată
prin norme oficiale. Fără îndoială, lucrarea lui Petru
Maior este una dintre cele care au avut un mare
impact în acest proces de modernizare a limbii
române, impulsionând și inspirând generațiile ce
i-au urmat.

Note:
1. Petru Maior. Ortographia romana sive latino-
valahica [Text tipărit] / Petru Maior. - Buda : [sn],
1819, VIII, 103 p.
2. Titlul integral al lucrării este, de asemenea,
în limba latină: Orthographia romana, sive latino-
valachica, una cum clavi, qua penetralia originationis
vocum reserantur.
3. Primele scrieri în limba română cu grafie
latină au fost atestate pe teritoriul Moldovei încă
dinainte de 1590, iar în 1593 Luca Stroici, mare
logofăt, publică „Tatăl nostru” în limba română cu
litere latine cu ajutorul lui Stanislav Sarnicki.
lui G. Barițiu, care a fost membru fondator, secretar 4. Dan Simonescu. În: Biblioteca Regională
și apoi, între 1888-1893, președinte al asociației „V.A. Urechia”. Cartea românească: Bibliografie/Gh.
anterior pomenite. Totodată, apare și ștampila Hâncu. Galați, 1965.
Bibliotecii „V.A. Urechia”, cu numărul 26.6457. 5. Emilian Micu către V.A. Urechia: (scrisoare).
Referitor la prezența lucrării în marile cataloage 1896 decembrie 20, Ohaba Sârbească. 2 f. Donația
internaționale, cum ar fi OCLC, menționăm V.A. Urechia, cota BVAU Ms. V/56 f. 21-22v.
prezența înregistrărilor bibliografice a patru 6. De menționat că exemplarului din BRV(1039)
exemplare carte, din care unul existent la Biblioteca îi lipsește pagina de titlu.
Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj, două 7. Prezent în Catalogul General al Cărților,
exemplare în Slovenia, alte două la British Library Manuscriselor și Hărților / Biblioteca V.A. Urechia
și un microfilm în Gottingen, Germania. Mai Galați, București, 1890.
semnalăm și prezența înregistrării sumare a titlului 8. https://www.europeana.eu/portal/en/record/
în portalul Europeana8, cu pagina de titlu aproape 04202/BibliographicResource_3000135698391.
ilizibilă, introdus de Biblioteca Universității din html.
Ghent, Belgia. Anul declarat al apariției, 1825, ne 9. Conținutul acestei ediții poate fi accesat
determină să concluzionăm că e vorba de ediția9 gratuit la adresa: https://books.google.be/
reprodusă în Lexiconul de la Buda. books?id=xC9HAAAAcAAJ, dar și la https://
Secolul al XIX-lea a fost marcat de o lungă etapă books.google.ro/books?id=xC9HAAAAcAAJ sau,
de tranziție a grafiei românești, în care s-au propus în format pdf pe site-ul Bibliotecii Județene „Astra”
și utilizat diferite sisteme, iar dintre promotori îi din Sibiu: http://www.dspace.bjastrasibiu.ro/
amintim pe Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Ioan handle/123456789/2636.
Budai Deleanu, August Treboniu Laurian, Ioan
Prale, Neofit Scriban, Mihail Kogălniceanu, Aron
Pumnul, Titu Maiorescu și Ion Heliade Rădulescu

7
An XII, nr. 42, martie 2019 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5

O carte despre Europa secolului al XVII-lea


Chappuzeau, Samuel. L’Europe vivante
1667-1671

P rintre valoroasele
documente aflate
în fondul de carte străină
teologice la Montauban, în anul 1644, și obținerea
titlului de avocat la Parlamentul din Paris, a pornit
într-o călătorie aventuroasă în Scoția ca însoțitor al
veche al Bibliotecii „V.A. unui nobil. După peregrinări prin mai multe orașe
Urechia, se numără și din Germania, a petrecut șase ani la Lyon unde
lucrarea L’Europe vivante, s-a ocupat de corectură la o tipografie. La Haga, în
un tratat istoric, geografic Olanda, petrece doi ani în serviciul Casei de Orania,
și economic al Europei, ca perceptor al tânărului prinț William al III-lea,
publicat la Geneva, între viitorul rege al Angliei. Se refugiază la Geneva, în
anii 1667-1671. Autorul 1666, unde primește cetățenie și publică, în trei
acestei lucrări este Samuel volume, lucrarea L’Europe vivante, un rezumat al
Chappuzeau (16 iunie observațiilor din lungile sale călătorii. Este exilat
Camelia Bejenaru 1625 – 31 august 1701)1, din Geneva în anul 1671 și pornește într-o nouă
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” scriitor francez, a cărui aventură poposind în mai multe orașe, printre care
operă este mai puțin și Paris, unde lucrează la cărțile de călătorie ale
cunoscută astăzi, cu excepția valoroasei sale lucrări lui Tavernier. În această perioadă, scrie și cea mai
Le Théâtre François, o analiză a producției dramatice importantă lucrarea a sa, Le Théâtre François.
a epocii sale, la care el însuși a contribuit cu mai Amintim și câteva dintre operele sale: Ladice
multe piese de teatru cu o valoare literară modestă. ou les Victoires du Grand Tamerlan (1650); Le
Câteva crâmpeie din Cercle des femmes, entretiens
viața tumultoasă a acestui Comiques tirés des Dialogues
„aventurier de lettres”2, Erasme (1656); L’Académie
care a scris drame sau des Femmes (1661); L’Avare
comedii, genealogii, opere duppé, ou l’Homme de
istorice, cărți de călătorii, paille (1663); Dictionnaire
critică literară, compilații, historique, géographique,
merită a fi amintite. Samuel philosophique (1694) și
Chappuzeau s-a născut Nouveau Dictionnaire
la Paris, în anul 1625, în historique, géographique,
apropiere de Luvru, tatăl său chronologique et philologique
fiind Charles Chappuzeau, (1694), ultima sa lucrare,
originar din Poitiers, avocat, redactată la Celle, Germania,
membru al Noblesse de Robe unde și-a petrecut, în săracie,
și autor al mai multor opere ultimii ani ai vieții.
de morală și jurisprudență. Lucrarea L’Europe vivante.
Tânărul Samuel a studiat Genève: Pour Jean Herman
la Châtillon-sur-Loign și Widerhol, 1667-1671 este
Geneva, dobândind o bună o compilație după autori
cunoaștere a limbii latine, mai vechi, precum Laonic
ceea ce i-a permis să traducă Chalcocondil, Augier Busbecq,
Colocviile lui Erasmus. După finalizarea studiilor Caelius Augustinus Curio, Paulus Jovius, Iacobus

8
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
%,%/,2˨%5(9,$5
Fontanus, Martin Cromer, dar conține și unele olandeză se găsește pe verso foii de gardă, fiiind
elemente originale extrase de autor din bogatul semnată: „V.H.”
material pe care l-a colectat în călătoriile sale prin Din cercetările noastre se pare că autorul textului
Europa. în limba franceză este bibliograful și bibliofilul
Primul volum, apărut în 1667, este dedicat francez Jérôme Pichon (1812–1896), unul dintre cei
„Aux Puissances Souvveraines de la Chrestienté” mai importanți colecționari de artă ai timpului său
și a fost publicat la Geneva, în anul 1667, de Jean și deținător al unei bogate biblioteci, datorită căreia
Herman Widerhol. Volumul cuprinde 11 foi a fost numit președinte al Societății bibliofililor
nenumerotate, 528 de pagini numerotate și încă o francezi, societate pe care a condus-o eficient,
foaie nenumerotată, in 4°. Cel de-al doilea volum, compunând o serie de înregistrări bibliografice
publicat în începutul anului 1669, la același librar, destinate reeditărilor, cataloage și articole pentru
cuprinde 8 foi nenumerotate și 325 numerotate, Buletinul Bibliotecilor. Biblioteca sa a făcut obiectul
având același format ca volumul anterior și este a două licitații publice, prima în timpul vieții sale,
dedicat „Aux Princes et Etats protestants de în anul 1869, atunci când au fost vândute cele mai
l’Allemagne”, subiecte care vor fi tratate în cel de-al prețioase exemplare, iar cea de a doua imediat după
treilea volum, publicat în 1671, sub titlul Suite de moartea sa3, în anul 1897, când a fost editat și un
l’Europe vivante, contenant la relation d’un voyage Catalog, în care, la poziția 3964, este înregistrată
fait en Allemagne aux mois d’avril, may, juin, juillet lucrarea „Chappuzeau, Samuel. L’Europe vivante. A
et aoust de l’année 1669, ouĚ l’on void quelle est la Genève: Pour Jean Herman Widerhold, 1667-1671,
face présente de plusieurs estats d’électeurs et de 3 vol. pet. în-4, vél blanc”4.
princes de l’Empire ... avec les portraits des princes et Vechimea, raritatea, tehnica executării, starea
des princesses, suivis des eloges des personnes les plus foarte bună de conservare, valoarea intrinsecă, dar
illustres de ce temps dans le ministere, dans les arme și informațiile daco-romanica ce apar în mai multe
et dans les sciences. Genève: Chez Jean Herman rânduri în text sunt criteriile care l-au determinat
Widerhold, 1671, 556 p. in 4°. pe Vasile Alexandrescu Urechia să achiziționeze
Cele trei volume păstrate în colecțiile Bibliotecii aceste volume între anii 1899-1900 și să le doneze
„V.A. Urechia” sunt legate în piele crudă, având ctitoriei sale – Biblioteca „V.A. Urechia”.
înscrise fiecare, cu cerneală neagră pe cotor, titlul, Lucrarea cuprinde, la începutul primei părți,
numărul tomului și numărul un foarte interesant Tablou
inventar sub care au fost general al Europei, precedat
înregistrate în primul Catalog de o dedicație în care Ludovic
al Bibliotecii. Autorul și al XIV-lea este apreciat ca
numărul volumului nu apar pe un soare pe pământ, și de un
foaia de titlu. Avertisment în care autorul
Pe recto foii de gardă a menționează că lucrarea nu
primului volum, în partea este destinată oamenilor de
superioară, se găsește o știință, ci celor care vor să
însemnare manuscrisă, cu cunoască Provinciile Europei,
cerneală neagră în limba Europa, afirmă Chappuzeau,
franceză, pe 11 rânduri, ce se este cea mai nobilă și frumoasă
referă la vânzarea primei părți parte a marelui continent, cu
a lucrării la Paris, la librarul climă blândă și cu excepția
Jean du Bray. Sub aceasta, graniței de nord, cu cea mai
apare o altă însemnare, cu bună locație de pe toate
creionul, pe două rânduri, în continentele, datorită așezării
care se precizează că autorul sale în zona temperată. Chiar
textului de mai sus este Baronul dacă este mai mică decât Asia
Pichon, precum și faptul că în cuprinsul tomului II, și Africa, Europa le depășește pe amândouă. Totul
la pagina 320, există informații referitoare la două are revoluțiile și perioadele sale și așa cum Egiptul
Principate românești - Valahia și Moldova. O a treia Antic, Grecia și Roma au fost mari și puternice, așa
însemnare, redactată cu cerneală neagră în limba este și Europa astăzi.
9
An XII, nr. 42, martie 2019 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5
În opinia autorului, Europa slavona și teutonica - din care
deține puterea armelor și derivă alte limbi. Slavona este
știința, pilonii de bază ai statelor comună pentru Constantinopol
europene, curtoazia și curajul, și Cairo și are ca principalele
atribute pe care celelalte părți dialecte: „Ruthenique pour la
ale lumii le-au pierdut deja, iar Moscovites, la Dalmatique pour
pe lângă acestea Europa este les Transylvanes et pour les
și fructuoasă, producând tot Hongrois; la Bohemienne et le
ceea ce este necesar traiului. Polonaise, avec quelques autre
Nici eroii, nici monarhiile din qui ont coues entre les Valaques
trecut nu și-au dus cuceririle & le Moldaves, & chez les petiti
așa de departe ca europenii care Taratares”. Teutonica are trei
au prins rădăcini pe coastele dialecte : „le Germanique, le
tuturor oceanelor. Timp de șase Saxon, & le Danois”.6
ani, Europa s-a bucurat de un După prezentarea generală
calm profund care este tulburat a situației geografice și politice
doar de războiul dintre Marea a Europei, autorul prezintă
Britanie și Țările de Jos, maeștrii următoarele țări europene
marelui comerț, război care ar Marea Britanie, Suedia și
afecta întreaga lume, pentru că numai comerțul este Danemarca, Rusia, Franța, Germania, Elveția și
ca un lanț care unește Orientul cu Occidentul. Țările de Jos, Polonia, Spania și Portugalia, Italia
În continuarea expunerii, Chappuzeau oferă date și Turcia, subiecte care sunt tratate și în al doilea
despre foarte buna poziție geografică a Europei. Ea volum al lucrării. Ultimul volum se referă la prinții
este scăldată pe două laturi de marele ocean, pe o și statele protestante ale Germaniei.
treime de Marea Mediterană și este scăldată de râuri Lucrarea scriitorului francez Samuel Chappuzea
frumoase, ca urmare părțile sale sunt bine conectate, - L’Europe vivante păstrată în fondul de carte
acest lucru oferindu-i oferă o bună conexiune cu străină veche al Bibliotecii „V.A. Urechia” are o
restul lumii. mare importanță în studierea istoriei Europei. Prin
Referindu-se la formele de guvernare, diversitatea elementelor care o compun - descrierea
Chappuzeau apreciază că există două tipuri: geografică, politică, notele de călătorie, reflecțiile
guvernele monarhice și cele aristocratice, dar și asupra popoarelor europene și datele istorice,
un amestec între cele două. În Europa nu ar exista ea oferă o amplă perspectivă asupra conceptelor
un guvern pur democrat, cu excepția cantoanelor europene ale secolului al XVII-lea.
elvețiene, însă acestea au o pondere prea mică în
cadrul acestei ilustre republique numită Europa. În Note:
Europa există două mari imperii: Sfântul Imperiu 1. Nouvelle bilographie générale depuis les temps...
Roman de națiune germană și Imperiul Otoman, Tom. 9. Paris: Firmin Didot frères, 1854, col. 705.
șapte regate (Franța, Spania, Anglia, Portugalia, 2. Georges Monval. Préface. În: Chappuzeau,
Danemarca, Suedia și Polonia), șapte sau opt Samuel. Le Théâtre François. Paris: Jules Bonnassies,
electorate (Mainz, Trier, Koln, Boemia, Pfalz, Libraire-Éditeur, 1875, p. I.
Bavaria, Saxonia și Brandenburg), șapte ducate 3. Georges Vicaire. Le Baron Jérome Pichon.
(Moscova, Savoia, Toscana, Lorena, Saxonia, Paris: Librairie techener, 1897, p. 17.
Bavaria și Holstein), șapte republici (Elveția, 4. Catalogue de la bibliothèque de feu de M.
Veneția, Provinciile Unite ale Olandei, Genova, le baron Jérôme Pichon. Tom. 3. Paris: Librăria
Lucca, Geneva și Ragusa) și trei mari principate Techener. H. Leclerc et P. Coneau, Succ, 1897, p. 25.
Transilvania, Valahia și Moldova, toate trei tributare 5. Samuel Chappuzeau. L’Europe vivante. [Tom.
Turciei5. 1]. Genève: Pour Jean Herman Widerhold, 1667, p.
Ca al patrulea element al descierii sale, 116.
Chappuzeau prezintă limbile Europei. Greaca și 6. Ibidem, pp. 118-119.
latina sunt limbi moarte și sunt folosite numai de
savanți. Două sunt limbile „matrice” în Europa -
10
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
%,%/,2˨%5(9,$5

Programe cultural-educative la început de an 2019


la Filiala nr. 2 „Paul Păltănea”
Bibliotecă Municipală

B ibliotecile publice,
vQWUR FRQWLQXă ‫܈‬L
UDSLGă WUDQVIRUPDUH YLQ vQ
SULQLQWHUPHGLXOMRFXOXL‫܈‬LEXQHLGLVSR]L‫܊‬LLRQRXă
UHDOLWDWHDOHFWXULL
3H SDUFXUVXO DQXOXL  FRQWLQXkQG úL
VSULMLQXOXWLOL]DWRULORUVăLFX vPEXQăWăĠLQG WUDGLĠLD DQLORU DQWHULRUL GH DFWLYLWDWH
VHUYLFLL‫܈‬LSURJUDPHFXOWXUDO úL H[SHULHQĠă SURIHVLRQDOă vQ FDGUXO )LOLDOHL QU 
HGXFDWLYH GLYHUVL¿FDWH ‫܈‬L Ä3DXO 3ăOWăQHD´ YRU DYHD ORF R VHULH GH SURJUDPH
PRGHUQH FDUH FRUHVSXQG FXOWXUDOHGXFDWLYH GLYHUVH FDUH YRU DYHD FD VFRS
QHYRLORU GH LQIRUPDUH DOH SULPRUGLDO FRQúWLHQWL]DUHD UROXOXL SH FDUH vO DUH
DFHVWRUD ĠLQkQG SDVXO FX ELEOLRWHFDvQIRUPDUHDGHSULQGHULORUGHOHFWXUă
HYROXĠLLOH VRFLRFXOWXUDOH úL 7HPHOHVXQWúLYRU¿YDULDWH‫܈‬LSOăFXWUHDOL]DWH
Cătălina Șoltuz
responsabil, Filiala nr. 2 FXWHQGLQĠHOHGHPRGHUQL]DUH DYkQG FD VXELHFWH OXPHD FăU‫܊‬LORU OXPHD
„Paul Păltănea” DOH WHKQRORJLLORU GLQ WRDWH GHVFRSHULULORUOXPHDFXORULORU‫܈‬LDVXQHWHORUOXPHD
GRPHQLLOH SRYH‫܈‬WLORU ‫܈‬L D FkQWHFXOXL SRSXODU HWF 1X YRU
$SDULĠLDXQHLPDULFDQWLWăĠLGHLQIRUPDĠLHRIHULWă OLSVL DFWLYLWăĠLOH GHGLFDWH SHWUHFHULL WLPSXOXL OLEHU
SXEOLFXOXL ODUJ DWkW SH FDOH VFULVă FăUĠL ]LDUH  RXWGRRUúLLQGRRUVDXFHOHGHFXQRDúWHUHDSURIHVLHL
FDOHRUDOă UDGLRWHOHYL]LXQH ‫܈‬LPDLDOHVvQPHGLXO GHELEOLRWHFDUúLDDFWLYLWăĠLLvQELEOLRWHFă
YLUWXDOLPSXQHOăUJLUHDH[SRQHQĠLDOăDIHQRPHQXOXL 7RDWH SURJUDPHOH GH SURPRYDUH D OHFWXULL
GHvQYăĠDUHFRQWLQXăSHQWUXGH]YROWDUHDSHUVRQDOă GHVIăúXUDWHODvQFHSXWGHDQúLSHSDUFXUVXOVăXDX
SHQWUXSHUIHFĠLRQDUHúLDXWRFXQRDúWHUH FD VFRS PRWLYDUHD WLQHUHL JHQHUDĠLL Vă FLWHDVFă Vă
%LEOLRWHFDUăPkQHvQDFHDVWăÄOXSWă´FDRUHDOă XUPH]H FXUVXULOH úFRODUH SUHFXP úL DWUDJHUHD GH
YDORUL¿FDWRDUH SHQWUX WRDWH LQIRUPDĠLLOH GH FDUH QRLXWLOL]DWRULELEOLRWHFD¿LQGRLQVWLWXĠLHSURIXQG
GLVSXQH úL SH FDUH OH vQWUHJHúWH PHUHX ÌQ DFHVW LPSOLFDWă vQ SURFHVXO GH GH]YROWDUH LQGLYLGXDOă úL
VHQV)LOLDODQUÄ3DXO3ăOWăQHD´VSULMLQăSURFHVXO VRFLDOăRLQVWLWXĠLHPRWRUDFRPXQLWăĠLL
GH vQVXúLUH D GHSULQGHULORU GH OHFWXUă ORLVLU úL GH %LEOLRWHFD LPSOLFLW WH]DXUXO VăX UHPDUFDELO
SURPRYDUHDFăUĠLORUúLDDOWRUGRFXPHQWHFXVHUYLFLL UHSUH]LQWă FDOHD FDUH QH vQGUXPă Vă FRPXQLFăP
DFWLYLWă‫܊‬L ‫܈‬L SURJUDPH SHQWUX WRDWH FDWHJRULLOH GH FX WUHFXWXO SUH]HQWXO úL YLLWRUXO 1RL WR‫܊‬L DGXO‫܊‬L
YkUVWă ‫܈‬L vQ VSHFLDO SHQWUX FRSLL ‫܈‬L DGROHVFHQ‫܊‬L ‫܈‬L FRSLL IDPLOLH ELEOLRWHFă úL úFRDOă LQVWLWXĠLL úL
FDUHWUHEXLHvQFXUDMDĠLVăXWLOL]H]HELEOLRWHFDGHODR FRPXQLWDWH DYHP GDWRULD Vă SURWHMăP PRúWHQLUHD
YkUVWăFkWPDLIUDJHGă FXOWXUDOă FXQRD‫܈‬WHUHD ‫܈‬L Vă vQFXUDMăP OHFWXUD úL
3DOHWDYDULDWăGHDFWLYLWă‫܊‬LRUJDQL]DWHFXSULOHMXO SURJUHVXO
PDULORU HYHQLPHQWH LVWRULFH FXOWXUDOH OLWHUDUH Implementarea, desfășurarea și dezvoltarea
VDX GLYHUWLVPHQW FRQWULEXLH H[WUHP GH PXOW OD programelor culturale, educaţionale și de recreere
GH]YROWDUHD GHSULQGHULORU VRFLDOH DOH DGXOWXOXL GH în cadrul filialei și în anul 2019, cu sprijinul
PkLQH GREkQGLUHD VLP‫܊‬XOXL HVWHWLF ‫܈‬L FXOWLYDUHD bibliotecii judeţene, a sponsorilor generoși și
QHYRLLGHFXQRD‫܈‬WHUH‫܈‬LUHFUHHUH a voluntarilor fideli au ca unic scop oferirea
0XOWLSOHOH WHPH GH]YROWDWH úL SH FDUH OH YRP unui mediu educaţional și cultural favorabil în
DERUGD vQ FDGUXO DFWLYLWă‫܊‬LORU HGXFDWLYH vPELQă bibliotecă, care să dezvolte potenţialul creativ al
DUPRQLRV OHFWXUD FX MRFXO FUHDWLYLWDWHD FX tinerei generaţii, pentru a-l transforma în timp, în
H[SHULHQ‫܊‬D DWHQ‫܊‬LD YL]XDOă ‫܈‬L SHUFHS‫܊‬LD DXGLWLYă creativitate.
'RULP Vă FUHăP SHUPDQHQW XQ PHGLX QRX úL Vă invităm să ne cunoașteţi și să ne descoperiţi!
SULHWHQRV SHQWUX FD PLFLOH YOăVWDUH Vă GHVFRSHUH
11
An XII, nr. 42, martie 2019 AXIS LIBRI
%,%/,2˨%5(9,$5

Proiect educațional
,,BiblioASTRONOM’’

„P rin spațiu,
Universul mă
cuprinde, mă înghite
Pentru toate întrebările pe care și le-ar putea pune
copiii există răspunsuri, iar cei care vor participa în
cadrul Proiectului ,,BiblioASTRONOM’’ vor afla
ca pe un punct; prin cu siguranţă aceste răspunsuri.
gândire, îl cuprind eu’’. Proiectul educaţional le oferă participanţilor
(Blaise Pascal) cunoștinţe din domeniul astronomiei, urmărind
stimularea interesului copiilor pentru știință în
Filiala nr. 1 „Costache general, pentru cercetarea spațiului cosmic și pentru
Negri” a Bibliotecii redescoperirea locului nostru în Univers.
Județene „V.A. Urechia” Vor fi abordate atât subiecte astronomice cum
în colaborare cu Plane- ar fi orientarea pe bolta cerului, stele și constelaţii,
Cecilia Manolescu tariul și Observatorul instrumente astronomice, observaţii solare și
bibliotecar, Biblioteca Astronomic din ca- observaţii nocturne, Soarele și viaţa pe Pământ,
„V.A. Urechia” drul Complexului călătorii prin Sistemul Solar, Luna-satelitul natural
Muzeal de Știinţele al Pământului, cât și subiecte care ţin de explorarea
Naturii Galați derulează în perioada octombrie spaţiului cosmic, cum ar fi: misiuni spaţiale,
2018 - iunie 2019, bilunar, proiectul educaţional aterizarea pe o cometă, viaţa în spaţiu, sau cum să
„BiblioASTRONOM”, coordonat de doamna devii astronaut.
muzeograf Iuliana Cantoneanu. Vor fi implicaţi în Activitățile proiectului se derulează la
derularea proiectului elevi din mai multe instituții Planetariul și Observatorul Astronomic din
școlare partenere, cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 cadrul Complexului Muzeal de Știinţele Naturii
ani, alături de cadre didactice. și la Filiala nr. 1 „Costache Negri” din Galaţi.
În conceperea proiectului nostru am pornit de Beneficiarii direcţi ai proiectului sunt elevii și
la premisa că bibliotecile aparţin comunităţilor cadrele didactice participante la activităţi. Pentru
și cresc împreună cu membrii lor, oferindu-le părinţi, proiectul va fi un prilej de apreciere a
servicii excelente. Ca să dezvolţi o comunitate îţi efortului depus de către muzeografi, bibliotecari,
trebuie o bibliotecă implicată și eficientă care să profesori și elevi.
ofere programe și resurse ce contribuie la crearea Proiectul BiblioASTRONOM își propune
capacităţilor în domenii-cheie, cu atât mai mult, cu să confrunte idei, metode, tehnici și modalități
cât biblioteca are ca beneficiari direcţi copiii. deosebite de lucru în echipă sau individual, în cadrul
Într-o anumită măsură, copilul este adultul unor activități extrașcolare atractive și diversificate,
caracterizat prin voință, curiozitate și dorința precum și prezentarea Spațiului Cosmic într-o
de explorare. Prin forța lucrurilor, copilul caută manieră artistică și literară. De asemenea, își
să descopere orizonturi multiple, participând propune o mai bună relaționare a elevilor între ei,
la proiecte care-i suscită interesul. De aceea, se cu profesorii, muzeografii și cu bibliotecarii.
spune că vârsta confruntării cu necunoscutul este Proiectul s-a născut din dorinţa de a valorifica
copilăria, caracterizată ca fiind vârsta mirării, potenţialul creator al micuţilor noștri cititori, prin
inclusă în repetatele ,,de ce-uri? ” și ,,cum-uri?”, în realizarea unor lucrări plastice, tehnologice și a
înariparea cunoașterii prin imaginație. unor creaţii literare ale copiilor, cu scopul de a
Suntem abia în stadiul inițial al descifrării creiona o imagine complexă despre Univers, aflat
tulburătoarelor enigme ale cunoașterii, iar fiecare într-o evoluţie continuă, infinită în spaţiu și timp.
copil este fascinat să contemple în nopțile senine Ne dorim ca acest proiect să fie izvorul de
cerul plin de stele. Într-o societate aflată în continuă bucurie și satisfacţie, care să creeze copiilor o stare
mișcare, se pune accent pe educația elementelor legate de bună dispoziţie favorabilă atât dezvoltării psihice,
de astronomie, pe descifrarea enigmelor din Univers. emoţionale, cât și estetice.
Cum se naște o stea, ce sunt constelaţiile, cum
arată o Staţie Spaţială sau costumul unui astronaut?
12
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
%,%/,2˨%5(9,$5

De Dragobete,
iubește românește

P e 24 februarie
se celebrează
Dragobetele, sărbătoarea
O provocare pentru elevi a fost semnificaţia
sărbătorii, iubirea fiind tema poeziilor recitate cu
ocazia acestei zile. Cunoscută ca o sărbătoare cu
iubirii la români. „Dra- origini străvechi, ziua de Dragobete a fost celebrată
gobetele sărută fetele!”. de elevii frumoși și talentaţi, care ne-au prezentat
Ziua lui Dragobete, tradiţiile de odinioară, superstiţiile acestei zile și
zeul tinereții, al veseliei motivul pentru care trebuie să respectăm această
și al iubirii are origini sărbătoare.
străvechi, fiind un Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români a
personaj preluat de la fost pusă în valoare și de cromatica vestimentaţiei
vechii daci și transformat participanţilor, respectiv: roz, lila și roșu, aceasta
Aurelia Staicu ulterior într-un protector reprezentând o pată de culoare ce a completat
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” al tinerilor și patron al atmosfera de sărbătoare și de bună-dispoziţie.
iubirii. Urmând firul Programul interactiv de discuții și creațiile
anumitor legende populare, se pare că Dragobetele proprii i-au făcut pe participanți să petreacă clipe
(numit și „Cap de primăvară”, „Năvalnicul” sau deosebite, întrecându-se în compunerea de catrene
„Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât care au avut ca temă „dragostea”. Entuziasmul și
fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeș și creativitatea au fost la ele acasă. Maniera inedită
iubăreț, care seducea toate femeile care-i ieșeau în de prezentare a tradițiilor și a obiceiurilor noastre
cale. românești a impresionat și a conturat activitatea ce
Dragobetele a rămas, însă, până în ziua de astăzi, s-a desfășurat în biblioteca noastră.
simbolul suprem al dragostei autohtone, al iubirii
pur românești sărbătorit de tineri și nu numai cu
bucurie și prețuire.
Cu această ocazie, Comparti-
mentul Împrumut la domiciliu
pentru adulți, împreună cu voluntarii
bibliotecii și elevii Liceului Teoretic
„Dunărea” au participat în data de
22 februarie la evenimentul „De
Dragobete, iubește românește!”,
care s-a desfășurat în Sala „Mihai
Eminescu” a Bibliotecii „V.A.
Urechia”.
În program au fost incluse
prezentări, jocuri, momente artistice,
concursuri, recital de poezie și multe
alte surprize cu tematică specifică
acestei zile.
13
An XII, nr. 42, martie 2019 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI

Salonul literar „Axis Libri”


Finalul stagiunii de toamnă 2018

L a mijlocul lunii
noiembrie (15 no-
iembrie) Biblioteca V.A.
Scriitor complet, Aura Christi s-a remarcat atât ca
poet, romancier, eseist, cât și publicist și traducător
român, aducând acum în atenția publicului gălățean
Urechia l-a avut ca invitat cea de-a doua ediție a romanului „Casa din întuneric”,
în cadrul Salonului Literar apărută la editura Ideea Europeană, în 2018. O
„Axis Libri” pe Stelian caracterizare completă și corectă a acestui roman este
Tănase, personalitate făcută de criticul literar Stefan Borbely într-una din
culturală binecunoscută la recenziile sale „romanul este captivant, bine scris, în
nivel național, remarcat atât ciuda unor efuziuni retorice prea lungi pe alocuri, care
ca politolog și analist politic, puteau fi scurtate. Pe de altă parte, e un text elaborat
Silvia Matei cât și ca scriitor, eseist, de un cărturar, cu lecturi din Schopenhauer, Nietzsche,
șef serviciu, Săli de lectură, istoric, publicist, scenarist Jung sau Dostoievski, făcute în profunzime, temeinic.
Biblioteca „V.A. Urechia” și regizor. Cunoscut ca În consecinţă, e un roman în care simbolurile apar la
realizator de emisiuni tot pasul, încifrate în text, în tehnica unui modernism
TV și președinte al Societății Române de Radio hermeneutic care nu poate fi scos din ecuaţie (…)”.
și Televiziune, Stelian Tănase a venit la Galați cu Cel de-al doilea invitat al serii își afirmă din nou
ultima sa carte Partida de vânătoare, apărută la interesul pentru moștenirea spirituală a „omului
editura Vremea, în 2018. complet al culturii române”, citându-l pe Constantin
În deschiderea serii, Zanfir Ilie, directorul Noica, în volumul Basarabia eminesciană, reeditat
Bibliotecii „V.A. Urechia”, a făcut o scurtă descriere în 2018 și prezentat la Galați în cadrul salonului
biobibliografică a distinsului oaspete, urmat de un literar. Eminescologul, criticul literar și romancierul
scurt preambul, susținut de moderatorul Teodor Theodor Codreanu consideră în pledoaria sa
Parapiru, și recenziile prezentate de bibliotecarii că prin însăși natura și plasamentul geografic
Andrei Parapiru și Adrian George Secară. la gurile Dunării, România a devenit o „lebădă
În discursul său, autorul Stelian Tănase a neagră” a Europei secolului XIX, în deplin acord
dezvăluit publicului numeros, prezent în sala cu observația eminesciană. În același timp autorul
Mihai Eminescu, abordarea romanului Partida de ține să puncteze și greutatea integrării Basarabiei în
vânătoare, dar și a întregii sale opere. Romanul spațiul românesc, ca urmare a presiunilor simțite de
foileton cu un subiect extrem de actual a fost la est. În acest context, România este privită ca un
construit pe un proiect literar anterior la care au fost pilon esențial de rezistență împotriva încercărilor
adăugate scene, personaje și evenimente, intriga expansioniste.
romanului desfășurându-se pe trei planuri, politic, Cel de-al treilea invitat al serii, Mircea Platon,
polițist și erotic. Personajul principal, Țumpi, deține doctor în istorie și redactor-șef la „Convorbiri
o simbolistică concentrată reprezentând, s-ar putea literare”, ne aduce în atenție o altă carte apărută la
spune, însăși România, dar în același timp, autorul editura Ideea Europeană: „Geografie și conștiință
nu ezită să recunoască că: „Ţumpi sunt eu”. După națională: Calistrat Hogaș și cărările neumblate
discursul electrizant și plin de substanță, susținut în ale naționalismului românesc”. Scriitorul Mircea
fața publicului fidel al Salonului Literar „Axis Libri”, Platon l-a prezentat pe Calistrat Hogaș altfel decât
atmosfera a fost destinsă cu catrenele compuse pe loc se studiază la școală subliniind faptul că acesta a fost
de epigramiștii deja cunoscuți: Teodor Buhăescu, preocupat în călătoriile sale de studiul psihologiei
Vasile Manole și Ionel Jecu. Seara s-a încheiat cu umane, atât a locuitorilor din Moldova, cât și a celor
oferirea diplomelor de excelenţă de către Zanfir Ilie, de dincolo de granițe, respectiv cei din Bucovina
Directorul Bibliotecii și bineînțeles a mult așteptatei sau Transilvania.
ședinţe de autografe. În final, seara aceasta de sfârșit de noiembrie a
Ultima ediție din stagiunea de toamnă a Salonului fost una plină de încărcătură istorică și filozofică,
Literar „Axis Libri”, s-a desfășurat în data de 22 fiecare dintre cei trei invitați lansând teme de
noiembrie și i-a avut ca invitați de marcă pe scriitorii reflecție și profundă analiză psihologică.
Aura Christi, Theodor Codreanu și Micea Platon.
14
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Codreanu, Theodor. Basarabia eminesciană


București: Ideea Europeană, 2018

S ituat
de
dincolo
necesitatea
imediată a unei prezentări
la fel cum propria lor existență, în general, reprezintă
prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții
istorice […]
la public, eminescologul, Theodor Codreanu apreciază pas cu pas, prin
criticul literar și argumentația trimiterilor la istoria concretă, toate
romancierul Theodor afirmațiile eminesciene relevante scopului său, de
Codreanu își afirmă din pe vremea publicisticii de la Timpul, din București.
nou interesul pentru Încleștarea lui Mihai Eminescu îndeosebi cu
moștenirea spirituală ideologia expansiv-mediatizată a Rusiei țariste este
a omului complet al completată cu destule rețineri și față de celelalte
culturii române, citându-l două mari puteri din proximitatea noastră: Imperiul
Andrei Parapiru pe Constantin Noica, Austro-Ungar și cel Otoman. România, lipsită de
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia” în volumul Basarabia vreo alianță stabilă cu vreuna dintre marile puteri
eminesciană, reeditat europene, în mod inexplicabil rămâne piatra de
în 2018 față de apariția inițială din 2012. Cartea încercare a tuturor.
suscită interesul mizei publicistice a marelui român, Dincolo de viziunea directă a lui Mihai
anume - devenirea Basarabiei ca inimă a înnoirii Eminescu, în prelungirea consubstanțială a
României. Scris la rece, cum s-ar spune, volumul acesteia, Theodor Codreanu semnalează opoziția
poartă, totuși, marca fierbinte a patriotismului celui cruntă, pe mai târziu, dintre țara noastră și colosul
cunoscut drept poetul nostru național iar, aici, în sovietic, aflat în continuitatea expansionismului
aceeași măsură cu a exegetului său, țarist. Criterii obscure, mai presus
Theodor Codreanu. chiar de cele ideologice, se găsesc
Mihai Eminescu este descris la temelia unei uri neîmpăcate
cu o profundă preocupare privind împotriva României. Ca atare,
interesele României, valoarea politica subversivă a lui Stalin este
spiritual-afectivă a Basarabiei și dovedită a fi pe punctul de a da
caracterul național românesc. lovitura de grație statului național
Națiunea noastră este văzută drept o român.
menținătoare îndătinată a valorilor Cartea despre o publicistică
unei umanități primordiale, cu o vizionară de tip istorico-politic,
trăsătură de stabilitate extrem de Basarabia eminesciană a lui
pronunțată pe linia permanențelor. Theodor Codreanu este reflectarea
Acest fapt îi atrage atenția lui spiritului excepțional de vast al
Friederich Engels care, într-o lui Mihai Eminescu peste evoluția
analiză proprie, concluzionată în valorică a națiunii noastre.
1848, susține că: [Românii sunt] Lucrarea se impune prin impactul
un popor fără istorie... destinați deosebit de puternic al specificității
să piară în furtuna revoluției detaliilor semnificative. Lumina
mondiale... [Ei sunt] suporteri adusă astfel culturii românești
fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până ține de ineditul revelator din cadrul curentului
la extirparea sau pierderea caracterului lor național, restaurării ființei naționale.

15
An XII, nr. 42, martie 2019 AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Crînganu, Nicoleta. Dimitrie Cantemir.


Ieroglifele salvării
Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Știinţă, 2017

M oto:
„… un roman
psihologic al luptei pentru
filosofică, apanaj al unui spirit superior. Om al
crepusculului, Principele e sintetizat în paginile
sale nu doar epoci și spaţii diferite, ci și atitudini
adevăr și putere, născut și aspiraţii, topindu-le într-o poveste capabilă de
din fantezia unui om a stârni încă dezbateri și interpretări.” (pp. 9-10)
care gustase puterea, era Întrebarea aproape hamletiană care deschide
frustrat de ea și o dorea cartea Nicoletei Crînganu, „De ce am mai citi
încă.” astăzi cartea lui Dimitrie Cantemir?”, ar implica o
Elvira Solohan altă întrebare sau un răspuns care ar viza Pasiunea
recuceririi unei gândiri, a unui imaginar, dincolo
A.G. Secară Personalitate fabuloasă de trecut, prezent și viitor: cum să citești „Istoria
bibliotecar, Biblioteca
„V.A. Urechia”
a istoriei culturii ro- ieroglifică”, cum să scrii despre ea?
mânești, miracol al spi- Chiar anul acesta, Cristian Bădiliţă a publicat
ritului într-un întunecat ev mediu românesc, Alegerea sa în ceea ce privește „Ţiganiada”: pur
Dimitrie Cantemir merită noi și noi abordări și simplu a rescris-o, fermecător, aproape pe
din partea intelectualilor și cărturarilor români înţelesul tuturor…
și nu numai. Nicolae Iorga, citat la pagina 17, Nicoleta Crînganu a ales să inventeze, iertată
ne întărește afirmaţia: „în întunerecul cel mai să-mi fie îndrăzneala, sarabanda știinţifică ( la cea
adânc din istoria noastră medievală, Cantemir a lui Georg Friedrich Händel m-am gândit, strict
proiectează luminoase fantasme de domni, de muzical vorbind!), un dans al gândirii baroc și
luptători anonimi”. orientale care intră în joc și cu eventualii cititori,
Nicoleta Crînganu, personalitate care nu are nedezvăluind în introducerea bine venită chiar
nevoie de nicio prezentare în mediul academic întregul plan, păstrând surprize, sfârșind chiar cu
românesc, fin analist al fenomenului fantasy, niște ipoteze mai mult decât interesante, surse de
se dovedește a fi, deloc inerţial, o fantastică inspiraţie nu pentru un Cod al lui da Vinci, ci al
cercetătoare într-un domeniu aparte, de o bogăţie lui Cantemir…
asemănătoare imaginaţiei omenești în ansamblu. Nici noi nu vom dezvălui chiar întreaga
Dovadă sunt cele trei cărţi recente ale domniei splendoare baroc a construcţiei și deconstrucţiei
sale, toate și despre fantastic, poate mai puţin Nicoletei Crînganu. Din labirintul schiţat,
aceasta. realizat, alegem doar un drum, subliniind că
Studiu știinţific, dar și eseu, „Dimitrie plăcerile, nu pentru oricare, sunt mult mai multe
Cantemir. Ieroglifele salvării” este o carte decât vom reuși să deconspirăm. Cert este că
provocatoare, pe măsura complexităţii operei alianţa Nicoletei Crînganu cu un Jung, Bachelard
analizate, complexitate subliniată încă de la ori Gilbert Durand nu numai promite, ci chiar
prima pagină: „cititorii (…) descoperă, ascunse garantează o campanie spirituală plină de trofee,
bine într-o pletoră de simboluri, surprinzătoare ca să nu mai subliniem și bogata bibliografie…
sinteze care implică Orientul și Occidentul, Desigur, o mare ispită a fost cea a realizării
raţionalitatea și esoterismul, aventura naivă care unui portret al omului Dimitrie Cantemir. O
poate fi povestită copiilor, ca un basm, și speculaţia ispită asumată încă de la moto-ul care vine
16
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II
Mielul lui Dumnezeu» (Efeseni 5, 2); și iarăși:
«Ca o oaie spre junghiere S-a adus» (Fapte 8, 32);
dar, când trebuie să lupte și să doboare puterea
care atacă neamul omenesc, putere sălbăticită și
îndobitocită, atunci se numește fiu al rinocerilor.
Că, după cum știm din «Cartea lui Iov», animalul
acela cu un singur corn (inorogul, rinocerul) este
un animal a cărui putere nu poate fi biruită, un
animal care nu se lasă supus de oameni. «Nu-l
vei lega cu cureaua, nici nu va dormi în ieslea ta»
(Iov 39, 9-10). Și, în cel loc al profeţiei, se spun
multe despre acest animal: că îi place libertatea și
că nu se supune oamenilor.”
Adică, tâlcuim și noi, nu se supune firii prea
omenești! Desigur, Nicoleta Crînganu sesizează
metoda și observaţia aceluiași Bogdan Creţu,
vizavi de „despărţirea lui Cantemir de direcţia
fundamental religioasă în care se înscrie, în
epoca medievală, simbolul animal, subliniind
transcodarea raţională a acestuia, în funcţie de
interesele autorului.” (p. 29)
Când spunem „interese” ne apropiem și de…
„retorica măștilor”, partea a IV-a a studiului
Nicoletei Crînganu, acesta având șapte părţi,
fără introducerea intitulată „Miracolul unei
sinteze superioare” și monumentala bibliografie:
de la deja amintitul Carl Gustav Jung: „… în I. Inorogul și istoria; II. Textul polivalent; III.
jocul imaginilor sale nu oglindește lumea, ci Contractul de lectură; numita parte a IV-a, V.
se oglindește pe sine.” (p. 5) Viaţa sa, cu toate Traseul labirintic; VI. Arcadia și comoara și VII.
aventurile ei, cu întreaga complexitate, cum era Gânduri pe marginea unor desene.
văzut el de contemporani, mai întâi în tinereţe, Partea a IV-a chiar așa începe:
apoi la maturitate, apoi cum îl percep istoricii și „Personajul central, mască a aspiraţiilor
criticii literari, de-a lungul timpului, care sunt autorului, este Inorogul. (…) Pus sub semnul
alţi aliaţi ai Nicoletei Crînganu în acest demers… numărului doisprezece, număr sacru, inorogul
Desigur, așa cum există și un aur al plebei, și își asumă deci un loc privilegiat, creator, în textul
unul al elitelor, și portretul final al lui Dimitrie «ieroglifelor». Cum s-a observat, «în construcţia»
Cantemir nu este unul oarecare, ci unul spiritual, lui «s-a investit cea mai mare doză de subiectivitate»,
al aspiraţiilor înalte, spre „salvare”, mântuire, pe un mit «cu posibilităţi alegorice multiple», din
redempţiune… Nu întâmplător un Bogdan Creţu care Cantemir păstrează, din întreaga simbolistică
își intitula un studiu, citat, „Inorogul la porţile medievală a animalului fabulos, doar puterea
Orientului”! Dimitrie Cantemir asumându-și vindecătoare a cornului, după cum observă același
rolul auto-referenţial al Inorogului în carte. Bogdan Creţu. Istoria care ni se înfăţișează este
Dacă ne gândim la tâlcuirea Sfântului Vasile istoria lui, căci, citim într-un articol al Simonei
cel Mare la Psalmul 28 putem bănui dorinţa Antofi, care vorbește despre miza autobiografică a
creștinească normală a scriitorului de a fi cât mai scrierii Principelui, «textul construiește imaginea
aproape de modelul umano-divin perfect: „Unul- idealizant-utopică și profilul moral al geniului, prins
Născut Fiul, Care a dat viaţa lumii când S-a adus în reţeaua de comploturi și de intrigi» și, în egală
pe Sine Însuși jertfă și prinos lui Dumnezeu măsură, «ilustrează indirect profilul unui auctor in
pentru păcatele noastre, se numește și «Miel al lui fabula preocupat de forţa ontologică, respectiv, de
Dumnezeu» și «Oaie»; că, spune Scriptura: «Iată propulsia epică a cuvântului.» (pp. 98-99)
17
, , tie AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II
Așadar, nu este deloc vorba doar de și luminism, prefigurând teme și motive care
grandomanie, de auto-idealizare (a sinelui), vor intra mult mai târziu în conștiinţa literaturii
preocupările filosofice din tinereţe își spun și ele române.” (p. 200)
cuvântul, din multe puncte de vedere Cantemir, Desigur, Portretul la care m-am referit mai sus
deși avea puseuri discutabile, de pildă genealogia nu este important, sau la fel de important, decât
sa ajungând până la Tamerlan, din punct de dacă este unul al unui Salvator de Sine, dar și de
vedere al genialităţii este, într-un fel, un Eminescu Lume… Cantemir s-a gândit și la „înscenarea
avant la lettre, iar, prin prisma comentatorilor, un profetică a istoriei viitoare” (p. 143), dar dintre
jungian tot avant la lettre, evident: multe concluzii desprinse din analiza cărţii,
„Cel ce ar putea să-și asume sarcina preluării poate nu întâmplător am găsit vreo 12, număr
epitropiei monarhiei dobitoacelor ar fi Inorogul, magic tratat în carte, aceasta, de la pagina 165,
semnificaţiile acestui animal trimiţând la ideea este mai mult decât lămuritoare pentru subtitlul
purităţii absolute, a calităţilor taumaturgice. cărţii:
«Simbol al puterii, exprimată mai ales prin corn», „Romanul este, prin urmare, o operă-mandală,
Inorogul este, la chinezi, emblemă regală, animal cu rol salvator, construită pe simboluri alchimice
de bun augur, variantă a dragonului, funcţia sa ale salvării. Se pot invoca aici motive precum
subliniind atât dispersarea eului naratorial (și vânătoarea, suferinţa, sacrificiul, solitudinea, care
al autorului), cât și nevoia de regăsire în marele configurează o imitatio Christi, masca centrală
Sine. «În măsura în care existenţa noastră este fiind, în acest sens, cea a Inorogului. Scenariul
un joc divin, participarea noastră devine liberă debutează cu adunarea ce amintește de veghea
și activă, atunci când ne identificăm cu păpușarul ucenicilor în Grădina Ghetsemani (când ei
care ne creează și ne îndrumă. Atunci sinele se eșuează, așa cum și adunarea eșuează sub tirania
destramă pentru a face loc marelui Sine, sub Corbului), se continuă cu vânarea Inorogului
cortul cosmic legat de steaua polară.» (Jung, Carl în munţi, asemănătoarea cu recluziunea
Gustav, Psihologie și alchimie, Ed. Trei, București, Mântuitorului în pustie. Sacrificiul cristic este
2016, p. 217) Într-o pictură medievală, inorogul și interpretat alchimic în Istoria ieroglifică.”
leul se înfruntă. Ele sunt elementele Marii Opere Desigur, despre mesianismul lui Dimitrie
alchimice, Inorogul reprezentând mercurul, iar Cantemir, „sensibilitatea sa artistică otomană”
Leul sulful.” (p. 113) (după Ștefan Lemny), grila freudiană a receptării
Desigur, când spunem Jung, spunem și alchimie. operei sale, se poate scrie în alte și alte capitole ale
Sublinierea Nicoletei Crînganu din ultima parte, nesfârșitei „istorii ieroglifice” care este literatura
conform căreia „investigaţia noastră a căutat alte română. Sau universală. Cu toate imperfecţiunile
raţiuni operei, asociind-o cu opera alchimică, sale, pe care nici un Inorog nu le poate îndrepta.
într-o încercare de a înţelege psihologia unui Literatura română cultă, născându-se sub
(viitor) iniţiat”, fără a ataca decisiv „calitatea de semnul acestei „Voinţe de Mister” a lui Cantemir,
creștin ortodox practicant” a domnitorului, este pare să fie (doar) o replică „Voinţei de Putere”.
o subliniere a unuia dintre aspectele care rezultă O replică complementară, dar, iată, greu de
din analiza laborioasă a cărţii. descifrat. Este o caracteristică a culturilor așa-zis
„Căutător al propriului sens, al propriei mici, dar care sunt sarea și piperul athanorice ale
lumi, Dimitrie Cantemir își construiește un Universalităţii.
univers secund, în care eul își contemplă În acest sens, demonstraţia de revalorificare
neputinţele și angoasele, aspiraţiile și eșecurile. a unui text de căpătâi, demonstraţia Nicoletei
Prin toate aceste categorii, filtrate în conștiinţa Crînganu este alchimică.
unui intelectual care oscilează între Orient
și Occident, între primitivitate și civilizaţie,
atras de mister (o dovedesc ultimele pagini ale
„Descrierii Moldovei”), conștient de propriile
trăiri contradictorii (ca în „Divanul sau Gâlceava
Înţeleptului cu Lumea”), Principele moldovean își
situează alegoria între fantastic și absurd, baroc
18
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Drumul înfăptuirii Marii Uniri


Galați: Axis Libri, 2018

„A niversarea Cen-
tenarului Marii
Uniri din 1918 potenţează
7 (șapte) capitole în care sunt oglindite pricipalele
evenimente desfășurate acum 100 de ani.
În primul capitol, conf. dr. Constantin Ardeleanu
întreaga spiritualitate ne aduce la cunoștință premisele Primului Război
românească de dincoace Mondial. Cel de-al doilea capitol ne expune
și de dincolo de fruntariile momente din perioada neutralității României
României - specialiști, (1914-1916), sub semnătura autorilor: prof. Mihail
oameni de cultură, insti- Brăilescu, prof. Marius Panait, prof. Sorin Langu.
tuţii, organizaţii, societăţi Luptele purtate de armata română în Primul Război
– să-și aducă prinosul Mondial sunt zugrăvite în cel de-al treilea capitol, de
de gândire, spirit și către profesorii: Nina Gurău, Cătălin Petcu, Monica
recunoștinţă pentru toţi Precupanu, Cristian Dragoș Căldăraru, Iulian
Violeta Moraru cei care au contribuit la Grigoraș, Izabela Miron, precum și de medicul Vasile
șef serviciu, Dezvoltarea,
evidența și prelucrarea împlinirea marii cauze V. Popa și de muzeograful Vasile Bodea. Al patrulea
colecțiilor, a tuturor românilor, capitol aduce în prim plan momentul Marii Uniri de
Biblioteca „V.A. Urechia” unitatea naţională” – la 1918, precum și tratatele de pace. Articolele aparțin
afirma dl prof. Ghiță profesorilor: Cristian Gabriel Enache, Ovidiu Florea,
Nazare, cu prilejul apariției volumului Preludiu la Sorin Langu, Mihai Crudu, Ghiță Nazare și Adrian
aniversarea Centenarului Marii Uniri: 1918-2018, Mihăilescu. În cadrul paginilor memorialistice, care
elaborat de prof. Constantin Gh. Marinescu. fac obiectul celui de-al cincilea capitol, expuse de
În Anul Centenar, dl prof. Gh. Nazare, fost prof. Ion Cioroiu și prof. ing. Sevastina Pârvu, este
director al Casei Corpului Didactic Galați și prezentat un document inedit, păstrat în colecțiile
conducătorul revistei Școala Gălățeană, împreună Bibliotecii „V.A. Urechia”: o scrisoare din timpul
cu dl Sorin Langu, profesor de istorie la Colegiul războiului, adresată de către Ecaterina Teodoroiu
Național „Vasile Alecsandri” și-au asumat unui locotenent Popescu, scrisă de eroina care și-a
dificila misiune de a coordona o lucrare dedicată jertfit viața pentru poporul român, în perioada în
importantelor evenimente care acum 100 de ani care era internată în spital. Al șaselea capitol este
au marcat începutul unei noi etape pentru evoluția dedicat reflectării conflagrației mondiale și a Marii
poporului român. Lucrarea, intitulată Drumul Uniri în creațiile artiștilor români. Articolele sunt
înfăptuirii Marii Uniri și publicată în anul 2018, la semnate de profesorii Sorin Langu, Ghiță Nazare și
Editura Axis Libri a Bibliotecii „V.A. Urechia”, a fost Corneliu Stoica. Lucrarea se încheie cu un capitol
elaborată sub egida Asociației Profesionale Școala destinat reflectării unor importante documente
Gălățeană și a Casei Corpului Didactic Galați. emise în perioada 1916-1920, care au marcat istoria
Volumul se constituie într-o culegere de articole României din acele timpuri. La sfârșitul volumului
în care renumiți profesori universitari și din sunt reproduse portrete ale personalităților care au
învățământul preuniversitar, istorici, cercetători, avut un rol edificator în realizarea Marii Uniri.
medici, scriitori și alți oameni de cultură ai Misiunea elaborării unei antologii dedicate actului
Galațiului au consemnat momente importante major care a unit într-o singură suflare întreaga
petrecute în țara noastră în timpul Primului Război spiritualitate românească nu este deloc facilă, având
Mondial, precum și mărețul eveniment istoric în vedere însemnătatea și importanța istorică a
ce a adunat laolaltă întreaga națiune română, pe acestui mare eveniment. Dl prof. Ghiță Nazare
toți aceea care, „uniți în cuget și-n simțiri”, au pus împreună cu dl prof. Sorin Langu și-au asumat cu
bazele făuririi României Mari – Marea Unire de la responsabilitate acribioasă această dificilă sarcină,
1918. considerând o datorie de onoare transmiterea peste
Cele 34 de articolele ale antologiei, apărute generații a moștenirii și a amintirii unor fapte și
inițial în revista Școala gălățeană, începând cu oameni care au marcat definitiv, pentru generații
numărul din septembrie 2014, sunt structurate în întregi, destinul poporului român.

19
, , tie AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Christi, Aura. Casa din întuneric


București: Ideea Europeană, 2018

U ltima întâlnire
cu scriitoarea
Aura Christi la festivalul
Romanul este unul captivant, în care autoarea
sondează realitatea esențială a ființei eroilor săi
aducând în prim-planul cititorului caracterele
gălățean de carte din luna acestora și mai puțin acțiunea. Simbolurile apar la
iunie a fost prilejuită tot tot pasul în text, în special cele biblice. Misterul se
de lansarea unui roman, anunță chiar de pe prima copertă unde întâlnim
Cercul sălbatic. Romanul pictura suprarealistului belgian René Magritte, Fiul
Casa din întuneric, omului, care transmite sugestiv ideea că tot ceea ce
apărut în anul 2018 la vedem ascunde un alt lucru...
editura bucureșteană Casa din întuneric face parte din categoria
Ideea Europeană, se află romanelor care stau pe primul raft, iar faptul că
Catrina Căluian la a doua ediție, prima este scris de un împătimit poet, mă face să exclam
bibliotecar, Biblioteca ediție fiind publicată în precum unul din personajele romanului de față: „Ca
„V.A. Urechia”
anul 2008. să vezi, se poate și așa!”.
Scenariul romanului este unul clasic, de inițiere:
povestea cvasiadolescentului Matei Naidin care
interiorizează sfâșietor moartea prematură a
tatălui său, David, și care, aflat în conflict deschis
cu mama sa, Riri, își îndreaptă întreaga afecțiune
și atenție pe „ființa compensativă a bunicului,
Grig” și pe aceea a profesorului și specialistului în
istoria mentalităților, Semion Ruda. Cel din urmă
joacă rolul tatălui-surogat, căruia protagonistul
romanului îi datorează relansarea intelectuală și
formarea literară ca romancier. Prietenia celor doi
fixează axa romanului: tema relația maestru-ucenic:
maestrul, „un individ distins, calm, desprins de
lume”, iar ucenicul: un adolescent întârziat, un
tânăr „cu o construcție destul de labirintică”, care
are nevoie de mult curaj pentru a păși pe terenul
ființei sale. Această majoră temă este secondată
îndeaproape și de o altă temă dragă poetei Aura
Christi și anume, tema viului: maestrul și discipolul
sunt numiți de autoare spre sfârșitul romanului,
„mesageri ai viului”, iar Erika, un alt personaj
măiestrit creionat care polarizează o mare parte
din acțiunea romanului, este „o fată crudă și vie,
o sălbăticiune” cu care Matei se iubește nebunește.
Timpul acțiunii: primăvara devreme, când „bobocii
abia se desfăceau”, iar locul: Mogoșoaia și spațiul
între zidurile cimitirului.
20
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Năstase, Marin. Fermecate obiceiuri. Ed. a 2-a


Galați: Olimpias, 2018

P robabil că nimic
altceva nu poate
defini mai bine spiritul unui
coviltir de salcie înflorită împodobit cu flori de liliac
– ,,Govia flăcăilor, “ în care veneau în sat cântând și
chiuind, în car erau și lăutarii cu clarinet, viori, țambal
popor decât străvechile și toba”- (p. 46). Fetele ieșeau în piața satului, aici se
sale tradiții și obiceiuri. dejugau boii, iar fetele aduceau odoare – obiecte
Un călător din vest este decorative confecționate de mâinile lor, „frânturi din
surprins să descopere în sufletul lor, bucăți din visele lor, stropi din dorințele
România un loc plin de lor”, cum atât de frumos descrie autorul! (p. 47).
legende, mituri, tradiții Odoarele erau dedicate iubiților, care trebuiau să
și obiceiuri păstrate de-a sesizeze mesajele ascunse cu măiestrie.
lungul secolelor. Lumea Călușarii, Lăsata secului, bolindeții, sunt obiceiuri
din care face parte țăranul încă practicate, deși semnificația lor este ușor
Ada Tăbăcaru român a fost dintotdeauna modernizată, ingredientele nu mai sunt aceleași,
bibliotecar, Biblioteca
legată de tradiții și legătura între ele și practicile religioase a slăbit.
„V.A. Urechia”
obiceiuri. Acestea par a Astăzi războiul de țesut din lemn de salcâm zace
fi, pentru cei ce le privesc din exterior, manifestări ascuns în poduri sau aruncat deja pe foc, iar de Govie
fabuloase. Pentru cei care le cunosc însă semnificația, foarte puțini își mai amintesc. Transformarea societății
acestea ascund ințelesuri profunde despre relațiile rurale într-una de consum asemănătoare celei urbane,
interumane și despre relațiile oamenilor cu natura. schimbările demografice au făcut ca modul de viață
Obiceiurile și tradițiile, au ca mijloace de exprimare să se schimbe și obiceiurile să se piardă sau să nu
muzica, coregrafia, gestica , mimica. Cartea lui Năstase se mai practice. Multe din obiceiurile tradiționale
Marin, „Fermecate obiceiuri”, ne relevă zestrea pe românești le mai putem întâlni doar în spectacole sau
care încă o păstrăm în suflet. Obiceiurile sunt menite, festivități finanțate de autorități. În schimb populația
înainte de toate, să organizeze ritmul de viață al rurală actuală trece printr-o emancipare care se află la
sătenilor și marchează momentele importante ale marginea prăpastiei ce semnifică pierderea identității
trecerii lor prin lume, modelându-le comportamentul. și patrimoniului tradițional românesc.
Întâietate are dansul, hora, obicei de sărbatoare România sentimentului este România noastră, în
a satului de odinioră, povestire în care autorul ne care oamenii vorbeau rar si puțin, România căreia
descrie bucuria pregătirii fetelor la întâlnirea cu flăcăii aproape îi spunem adio. Ea mai trăiește doar în
satului, unde, în vârtejul dansului, se leagă iubiri, sufletele noastre și o purtăm în noi ca o amintire din
farmecul dansatorilor, dar și al femeilor care urmăresc copilăriile noastre, un paradis pierdut, ultimul nostru
de pe margine comportamentul tinerilor. Nu lipsesc lux, ultimul nostru refugiu.
comentariile referitoare la îndemânarea, priceperea și Se fac eforturi considerabile de către persoane și
dăruirea cu care dansatorii sunt înzestrați, se surprind organizații pentru a păstra portul, dansul, tot ceea ce
dorințele și se aruncă vorbe aprige. Hora a rămas o înseamnă buna rânduială și buna cuviință în tradiția
amintire, un moment de purificare spirituală și de populară. În această misiune se înscrie scriitorul Năstase
apropiere între oamenii de toate vârstele. Marin, cu acest volum de povestiri, pentru mulți dintre
Lăutarii sunt personaje nelipsite de la petrecerile cititori inedite. Autorul scrie cald, limpede, emoționant
organizate de săteni, dar și de la chefurile boierilor, și cu drag. Nimic de acum înainte nu va putea să ne
muzica lor spontană antrenează dansatorii, horele redea frumusețea, simplitatea și puritatea lucrurilor. Sau
lente cu sârbele rapide și cu doinele. Spiritului lor poate unele evenimente țin cu orice preț să se producă,
liber li se datorează culegerea melodiilor celor mai cum este cel din acesta seară, prin evocarea unui trecut
îndrăgite și transmiterea lor de la o generație la alta: frumos, încărcat de mister și semnificații.
să ne amintim că primul instructor al marelui George Citind cartea, retrăim farmecul vieții rurale la bunici,
Enescu a fost un renumit lăutar, care a influențat în horele de la pârâu, uratul și sorcovitul copiilor, munca
mod determinant formarea marelui muzician. câmpului cu binemeritatele pauze la umbră, veselia la
Scriitorul ne surprinde cu povestea Goviei, obicei culesul recoltelor, amintiri dragi mie și cred tuturor.
care este alegoria unui car tras de patru boi, având
21
, , tie AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Manole, Vasile. Epigramei, cu toată dragostea


Galați: Pax Aura Mundi, 2018

V olumul „Epi-
gramei, cu toată
dragostea”, semnat
Folosind expresii care
Fac explozii controlate”.
Epigrama, după cum știm, este o specie a poeziei
de domnul Vasile lirice, de mici dimensiuni, de regulă sub formă
Manole este îngrijit de catren, care se termină, după cum am amintit,
realizat, împărțit în printr-o poantă, conform definiției din DEX,
19 capitole și presărat este „genul cel mai popular al poeziei”, după cum
cu desene semnate de spunea marele nostru poet Nichita Stănescu, un
apreciatul caricaturist „strănut literar”, după afirmația distinsului critic
Florian Doru Crihană. literar George Călinescu.
Epigramele inserate în Temele tratate în această carte de epigrame sunt
Larisa Cernat acest volum respectă diverse, captează interesul cititorului, nu plictisesc;
bibliotecar, Biblioteca rigorile genului: poantă, exemplific câteva dintre ele: „Paradoxuri” („Educați
„V.A. Urechia” rimă perfectă, măsură, și exigenți / Spectatorii, vai sărmanii, / Vin la teatru
ritm, adresabilitate, indulgenți / Ca să vadă Bădăranii”), „Familiale”
muzicalitate, autorul nu folosește expresii (epigrama Potrivire de caracter: „Din dragoste
licențioase. căsătoriți / Așa de potriviți suntem / Și foarte, foarte
De când lumea au existat confruntări între fericiți / C-o zi mâncăm și două bem.”), „Profesii”
vechi și nou, între bun și rău sau lupte pentru (epigrama Bibliotecarul: „Pentru carte are-un
supremație. În cazul de față, cartea cult / Fie bună, fie rea, / O iubește
ne prezintă o luptă în care, pe de o așa de mult / Că nu dă un ban pe
parte sunt viciile, tarele omenești, ea.”), „Personalități romanești”
iar de cealaltă parte a baricadei se (Profesorului dr. Ilie Zanfir : „Doctor
află epigramistul înzestrat cu arma în literatură, / Prin romane când ne
ironiei. Arma ironiei are un vârf plimbă, / Profitând de conjunctură /
ascuțit care se numește poantă, Ne consultă și la limbă.”)
acea glumă de sfârșit a unei creații Autorul Vasile Manole nu și-a
literare satirico-umoristice, de dezminţit valoarea și creativitatea,
exemplu epigrama, imprevizibilă, spontaneitatea, umorul fin,
surprinzătoare, care provoacă râsul. realizând, „cu toată dragostea”,
Scopul epigramistului este acela un volum de epigrame în care
de a îndrepta moravurile societății surprinde „cu prospeţime” situaţii,
în care trăiește, deși aceasta e o năravuri, obiceiuri, personaje, pe
utopie. Au luptat cu aceleași arme care le „încondeiază” cu lejeritate și
ale scrisului înaintașii noștri, vor oferă o lectură plăcută și captivantă
avea „de lucru” și urmașii, preluând cititorilor.
ștafeta de acolo de unde au lăsat-o epigramiștii În capitolul 15 – Umor, în epigrama „Autoironie”,
consacrați ai vremurilor trecute. autorul ne mărturisește: „Scriu cărți și este vina mea
Chiar de la începutul cărții autorul definește / Dar vă anunț și partea proastă... / De le citiți, e vina
emigramele ca fiind: voastră.”
„Niște bombe literare
Ce ușor sunt detonate,

22
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Potîrniche, Luminiţa. Despre zboruri căzând


Cluj-Napoca: Grinta, 2017

N oua carte de
poezii „Despre
zboruri căzând”, apărută
dor de cum făceai tu / tăietura aceea din cuvinte, /
tot ce era rău cădea, / rămânea doar ce era bun. /
Credeam că așa fusese de la început. / Din ștraifuri
în 2017 la Editura făceam apoi amândoi / verighete.”
Grinta din Cluj-Napoca, Poezia Luminiţei Potîrniche, un joc nevinovat
semnată de scriitoarea de cuvinte, pe alocuri încurcat, complex, devine
Luminiţa Potîrniche, adesea incomodă, pentru că obligă cititorul să se
adună peste 60 de recunoască pe sine și să se ierte pentru păcatele
poeme, fără constrângeri uitate: „Azi m-am împiedicat de promisiunea ta / și
prozodice, cu note mi-a fost tare greu să rămân în picioare. / Mi s-au
de tristeţi și nostalgii îndurerat genunchii / și eu, care nu mai făsusem nici
Simona Milica provocate de tensiuni o închinare de secole, / m-am trezit spunând, ai milă,
bibliotecar, Biblioteca sufletești în prag de Doamne, / de toate făpturile tale căzătoare.”
„V.A. Urechia”
impas sentimental. Astfel, cartea „Despre zboruri căzând” este o
Lectura volumului de poezie este un prilej de reușită literară deplină, în continuarea volumelor
reflecţie, de introspecţie, oferind posibilitatea anterioare, un volum de poezie în care întâlnim/
cititorului să întârzie atent pe cuvinte, pe imaginea găsim suficiente motive să așteptăm cu optimism
subtil stilizată: „Nu există carceră mai strâmtă / decât viitoarea apariţie editorială a Luminiţei Potîrniche.
inutilitatea și intoleranţa de tine / versus necesitatea
de ceilalţi.”
Încă de la început se conturează o atmosferă
lirică destul de apăsătoare, lumea – interioară
şi exterioară – e aidoma unui labirint aparte, în
care vorbe şi trăiri sunt, de fapt, paşi prin viaţă şi
versuri. Chiar poeziile sunt, cumva, culorile din
care cititotul își poate alcătui înţelesul lumii şi al său
în lume. Poate că, aşa cum scrie autoarea, „Într-o zi
se va afla că poezia / e tot chimie, / ca și iubirea, ca
și depresia. / În toate numai materie dezorganizată.”
Se distinge o mostră clară a tensiunii în surdină,
a nesiguranţei în relaţiile cu ceilalţi: „Unii pe lângă
alţii trecem, / ne bifăm, / pe trup / apar semne
de întrebare, / boală necunoscută, / erupţie / de
nepăsare.”
Răsfoind cartea, putem poposi în poeme despre
„Amintiri din ţara umbrelor”, în care „De la om la
umbră, / de la om la om, / de la umbră la umbră.
/ Atingerile erau strict legiferate, / se primeau aspre
pedepse / pentru cei ce întrecuseră măsura.” Autoarea
ne atrage parcă într-o lume pendulând între
amintire şi visare, între a fi şi a dori să fie: „Mi-e

23
, , tie AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Grosu, Aurelia. Ai valoare în ochii Mei, femeie


București: Smart Publishing, 2018

P ornind de la
prima
pe care a scris-o
carte
Într-una din secțiunile cărții sunt arătate
diferențele dintre femeia care locuiește în spațiul
occidental și cea care este stabilită în spațiul oriental.
doamna învățătoare La întrebarea „Ce sunt femeile?” ne răspunde
Aurelia Grosu, una însăși autoarea: femeile sunt „un amalgam de trăiri,
autobiografică despre emoții puternice și neputințe, sensibilități și dorințe,
drama propriei existențe, comori de multe ori negăsite în adâncul sufletului
am putut observa că în vostru feminin, universul matern inegalabil”.
timp, în următoarele Volumul se încheie cu un buchet de poeme de
cărți publicate, domnia mai mulți autori, având ca subiect central cea mai
sa schimbă cumva suavă făptură, femeia.
Leonica Roman registrul, scriind despre Autoarea nu doar că își propune, dar și reușește
bibliotecar, Biblioteca valorile moral-creștine, să facă din această carte un instrument capabil să
„V.A. Urechia”
despre familie, despre ajute femeile să își crească stima de sine, să arate
educație, păstrând totuși linia de bază a cărților valoarea femeii care „în ochii lui Dumnezeu” este
motivaționale prin care a atras atenția publicului. „cea care contează cu adevărat”.
Motivul pentru care scrie este „de a împărtăși Rezumând într-o singură frază, cărțile
din experiența și înțelepciunea acumulată”, de „a motivaționale pe care le scrie sensibila doamnă
îmbogăți lumea cu înțelepciune și valori morale” Aurelia Grosu dau un imbold cititorilor săi să își
pentru că, așa cum afirmă însăși autoarea: „acum schimbe stilul de viață, să devină optimiști și să se
am o misiune sfântă și fac, în fiecare zi, ceva creator, bucure de viață!
care să dea valoare oamenilor”.
Autoarea ne surprinde în mod plăcut prin
subiectul dezbătut în cea mai nouă lucrare a domniei
sale, intitulată Ai valoare în ochii Mei, femeie, aceasta
fiind cea de-a cincea carte publicată.
Lucrarea este dedicată femeilor de pretutindeni
și este „una prin care să vă aflați identitatea feminină
într-o lume anostă și periculoasă”.
Tema centrală acestui volum este femeia, „un
subiect inepuizabil, femeia care poate îmbrăca
diverse roluri pe scena marii umanități”.
În volum sunt aduse în atenție zece personalități
feminine remarcabile din țara noastră care au activat
în diverse domenii în care și-au pus „amprenta
inteligenței lor la nivel național cât și internațional”.
Sunt menționate figuri feminine biblice care
au marcat evoluția unui popor sau a lumii întregi,
portrete de femei din literatura română, arătând
prin această selecție că femeia a fost un subiect de
inspirație pentru scriitorii tuturor timpurilor.

24
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Zaharia, Aida. Fără uși, fără ferestre


Iași: StudIS, 2018

P entru cei care încă


nu o cunosc pe
poeta și jurnalista Aida
/ să nu mă pierzi în ploaie. / Cum de nu înțelegi? /
M-am pierdut de mult în tine!” (Și plouă...)
Chiar dacă sentimentul dominant din acest
Zaharia, vă invit să o volum este dragostea, însoțită pretutindeni de
descoperiți, prin volumul mirosul florilor de salcâm, trecerea timpului
de poeme intitulat ,,Fără ireversibil e resimțită de către autoare ca o forță ce
uși, fără ferestre (Poeme, distruge, destramă și consumă cu rapiditate această
despre noi)”, un volum cu iubire:
o lirică specific feminină, ,,Dacă mor înaintea ta / urcă-n mașină și mergi
în care autoarea reușește în păduri de salcâmi / Întinde-te sub copaci, respiră
să transmită prin finețea mirosul florii / și amintește-ți cum mă așezam la
Titela Trif și simplitatea versurilor umbra copacilor.”
bibliotecar, Biblioteca atât de multă dragoste, Publicând acest volum, poeta Aida Zaharia
„V.A. Urechia”
emoție și frumusețe. demonstrează, încă o dată, cum reușește poezia
Volumul, apărut în 2018 la Editura StudIS din să-i apropie pe oameni. Cu sinceritate, poeta ne
Iași și structurat în două capitole, primul intitulat îndeamnă, atunci când ne îndrăgostim, când
,,Declarații de dragoste”, iar cel de-al doilea ,,Alter suntem veseli sau deprimați, să privim cerul, stelele,
ego (așa cum nimeni nu mă vede)” reprezintă florile, oamenii și să citim poezie, pentru că..., prin
propriul univers poetic al autoarei, în care ies la poezie viața noastră poate deveni mai frumoasă!
iveală sentimentele puternice de iubire transpuse în
adevărate declarații de dragoste :
,,Te ascund de lume-n poezie / Și prin poezie îți
vorbesc, / Te ascund prin file de hârtie / Și în ele-ți
scriu cât te iubesc.” Te ascund (că te iubesc)
Este suficient să realizăm o incursiune printre
cele 90 de poeme încărcate de iubire, empatie, viață,
emoție și să ne dăm seama de sensibilitatea autoarei
care ne dezvăluie și ne introduce preț de câteva clipe
în brațele iubirii, sentiment pe care îl trăim cu toții
de-a lungul vieții, dar care în paginile acestui volum
are o altă intensitate și dimensiune.
Lecturând poemele din acest volum, am observat
cum autoarea s-a lăsat ghidată de o dragoste
pasională, nebunatică, și... conștientizată, aș spune,
printr-o expunere a sentimentelor proprii, cu o
sinceritate dezarmantă, cum de altfel reiese și din
titlu ,,Fără uși, fără ferestre”, semn că autoarea nu
are secrete față de nimeni:
,,Îmi adunai frunzele lipite de păr / și-ți puneai
palma căuș deasupra cefei mele / eram Femeia, eram
Copilul, / iar tu Bărbatul care-mi ținea strâns mâna

25
, , tie AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Colț de rai literar - scrieri tecucene. Vol. 1


Iași: StudIS, 2018

V olumul de față,
apărut la Tecuci,
anul acesta, reprezintă un
oglindesc fidel prezentul în care ne aflăm. Un
prezent care este alcătuit din nevoia fiecăruia
dintre noi de a avea parte de ludic, de reverie, de
demers cultural aparte rememorarea unor amintiri și trăiri de neuitat. În
prin faptul că oferă o acest sens, întâlnim în volum nenumărate stihuri
imagine de ansamblu emoţionante.
a prozei și poeziei „În fiecare dimineață,
tecucene, un răspuns Când ziua mi se zbate în ochi
la darul cu care acești Ca pieptul puiului de privighetoare
oameni minunați de În palma trudită
Denisa Albescu cultură au fost înzestrați. De tăran,
bibliotecar, Biblioteca Nume de referință ale Soarele îmi spune surâzând ștrengărește
„V.A. Urechia”
literaturii tecucene Mișcă-mă, tu, poete,
descoperim în această bogată antologie, care Miscă-mă și folosește-mă
demonstrează, încă o dată, diversitatea stilurilor Până la epuizare...” - am citat din poezia „Cu
abordate de către aceștia. toată fiinţa” , autor Săndel Stamate.
Prezenta antologie este structurată pe două Centenarul, o aniversare naţională unică pentru
capitole, proză și poezie, în care regăsim oameni de fiecare dintre noi, a constituit un prilej pentru
cultură care fac parte din vestitul scriitorii și poeţii amintiţi în
Cenaclu literar tecucean „Calistrat antologia de faţă, să aștearnă pe
Hogaș”. Teme precum iubirea, hârtie subiecte cu iz istoric, așa cum
singurătatea, visul, anotimpurile sau se poate lesne observa din secțiunea
trecerea timpului sunt întâlnite des dedicată prozei, din a doua parte a
în scrierile poeţilor și prozatorilor volumului.
din această antologie. Descoperim, de asemenea, în
Volumul surprinde plăcut volumul de faţă aforismele celebre
cititorul, datorită așa-ziselor ale scriitorului Vasile Ghica,
„abateri” de la obișnuitele genuri care necontenit ne-a stimulat
literare în care autorii și-au făcut judecata prin scrierile sale critico-
până acum simțită prezența în umoristice.
literatură. Mulți dintre membrii Gândurile dedicate fiecărui
cenaclului care ne-au obișnuit până scriitor în parte care preced operele
acum cu poezie, sunt de această domniilor lor în această minunată
dată prezenți în antologia de faţă antologie, înlesnesc realizarea unei
cu proză și vice-versa. În acest sens conexiuni între cititorii volumului
putem aminti cateva nume cum ar fi: Aida Zaharia, si aceștia, astfel oferind astfel lucrării un plus de
Violeta Mândru, Monica Manole, Constantin valoare.
Oancă sau Dorina Poenaru. Așadar, vă invităm să descoperiți acest volum
Observăm trăsătura comună a celor mai minunat de scrieri ale poeţilor și prozatorilor
multe poezii adunate în acest volum, și anume tecuceni, care au contribuit la dezvoltarea literaturii
contemporaneitatea și palpabilitatea trăirilor române contemporane!
insuflate cititorilor. Aceste trăiri și zbuciumuri
26
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI RE EN II

Crînganu, Nicoleta. Fantasticul românesc:


Deconstrucție și seducție
Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2017

D oamna
Crînganu,
Nicoleta

universitar dr. în cadrul


lector
Dionis” tot a lui Mircea Eliade; eroul din „Copil schimbat” a
lui Pavel Dan; Fănică din „La hanul lui Mânjoală” de Ioan Luca
Caragiale; Aliman din „Lostrița” de Vasile Voiculescu; doamna
Universității „Dunărea de L. din nuvela „Zburătoare de consum” a Anei Blandiana; Iacob,
Jos” din Galați, este un cadru eroul lui Pavel Dan din povestirea „Ursita”; acarul Simion și șeful
didactic sensibil și profund Fotiade din povestirea „Trenul de noapte” a lui Ioan Groșan.
dedicat profesiei, un jurnalist O altă temă abordată este cea despre „măștile înșelătoare
cu reputație deosebită în ale alterității” din textele literaturii fantastice, iar una dintre cele
orașul nostru și competențe mai înfricoșătoare alterități este cea feminină. Sunt amintite
valoroase în studii culturale, câteva eroine care stau sub acest semn: Mărgărita, eroina din
artă și științe umaniste, critică „Iubire magică” a lui Vasile Voiculescu; Marghiolița, hangița
literară, literatură comparată, din „La hanul lui Mânjoală” de I.L. Caragiale; strigoiul-vampir
mitologie, literatură medievală, din nuvela lui Mircea Eliade, „Domnișoara Christina”; strigoiul
Anca Stan cercetare literară și literatură Aranka din „Aranka, știma apelor” de Cezar Petrescu etc.
bibliotecar, Biblioteca renascentistă. Aflăm pe parcursul lecturii despre compoziția polifonică și
„V.A. Urechia” Volumul intitulat „Fan- despre contractul de lectură, unde autoarea ne vorbește despre
tasticul românesc: De- textele heterodiegetice din literatura fantastică, cum ar fi:
construcție și seducție”, publicat la Editura Casa Cărții de nuvela eminesciană „Sărmanul Dionis”; povestea lui Stoicea din
Știință din Cluj-Napoca în anul 2017, este structurat în trei „Moara lui Călifar”, de Gala Galaction; Aliman din „Lostrița” de
capitole: Deconstrucția mitului, Scriitura subsersivă și Specificul Vasile Voiculescu; vocea care îl anunță pe Iacob din „Ursita” de
fantasticului românesc în care autoarea își propune să trateze Pavel Dan; vocea din „Profeția lui Vasion” de Dominic Stanca.
problematica literaturii fantastice românești, a specificului Voci narative mai întâlnim și în romanul Doinei Ruști - „Zgru”,
nostru național. în nuvela „Pe strada Mântuleasa” de Mircea Eliade, prin vocea
Profesor de limba și literatura română cu experiență, profesorului Fărâmă etc. Sunt aduse în discuție și tăcerile
doamna Nicoleta Crînganu își validează ipotezele încă de la spațiilor albe din operele literaturii fantastice, unde: „naratorii
începutul volumului și răspunde cititorilor la două întrebări: ne povestesc, uneori în exces, o sumă de fapte ale căror resorturi
„de unde ar putea să vină această poziționare a fantasticului sau consecințe le trec sub tăcere, întrerupând coerența lumii
românesc?” și „în această situație, care este limita până la care ficționale construite.” Avem exemple din: „Sărmanul Dionis”
estomparea angoasei, absența morții violente sau alte structuri de Mihai Eminescu; povestirea lui I.L. Caragiale „La hanul lui
originale păstrează fantasticitatea unui text?” Mânjoală”; „La conac” tot de I.L. Caragiale; povestirea „Masca”
Din primul capitol, cititorul află că „e aproape o blasfemie de Macedonski; „Moara lui Califar” de Gala Galaction; spațiile
să spui că textele eminesciene nu aparțin fantasticului, de vreme albe din „Aranka, știma apelor” de Cezar Petrescu, nuvelele
ce ultimul mare romantic european ar fi trebuit să-și asume și lui Mircea Eliade etc. Dialogul cu mitul: mitul dionisiac din
această dimensiune a școlii în care singur s-a integrat.” Pe de nuvela „Sărmanul Dionis”, mitul omului însemnat (spân sau
altă parte, autoarea se întreabă „de ce n-ar fi fantastic un text roș), dar și mitul diavolului de la răscurce din povestirea „La
precum În vreme de război, în care, surprinzător, fratele mort conac” sunt alte teme abordate de autoare. Peste mitologia
(sau considerat mort) apare, după ce își anunțase printr-o glumă vrăjii și a deochiului se suprapune încă un motiv mitologic:
cinică și macabră, decesul, după ce hangiul îl visase în două somnul transgresiv ce se regăsește și în povestirea „În pădurea
rânduri, făcând și sfeștanie în casă pentru alungarea duhurilor Cotoșmanei”. Mai întâlnim în literatura fantastică și mitul
rele, a stafiei mortului. Fratele vine totuși și își cere banii. trecerii spre celălalt tărâm din nuvela „La Țigănci” de Mircea
Stavrache se sperie îngrozitor și înnebunește. Ba chiar începe să Eliade etc.
cânte popește, sugerând o identificare cu persoana «mortului» Textele analizate în acest volum au toate caracteristicile
care fusese popă în Podeni. Este reală apariția fratelui? Prin ce pe care trebuie să le aibă operele fantastice și, mai exact, acea
se deosebește ea de aparițiile de fantome și spectre din literatura legătură între o lume reală și una ireală, fantastică.
europeană? De ce acest text este receptat ca unul psihologic, iar Ca o concluzie, fantasticul reprezintă o lume creată de noi,
celălalt, fantastic?”. ceva artificial, (citez): „Operele fantastice modifică demersul
În continuare, este abordată omogenitatea spațiului fantastic. exegetic actual spre «acela de a amplifica și de a elabora până
Și aici, scriitoarea amintește de han, conac, mănăstire, hotel. la capăt latențele imaginilor și ale scenelor». Când cheia se
Marea reprezintă un alt spațiu al fantasticului precum și pădurea, dovedește incapabilă să deschidă ușa sensului, nu ne rămâne
care capătă și ea semnificație în textele fantastice, cum ar fi aceea decât să ne imaginăm ceea ce se găsește dincolo. Tocmai de
a neprevăzutului. Dubla deconstrucție și deconstrucția eroului aceea, fantasticul românesc stă sub semnul deconstrucției
aduc în prim-plan personaje care eșueză precum: Dionis, subtile și viclene a mitului și, concomitent, a realității cotidiene,
Stoicea din „Moara lui Călifar” a lui Gala Galaction; Gavrilescu banale, dar și sub semnul seducției, căci permite evadarea pe un
din „La Țigănci” a lui Mircea Eliade sau Leana din „În curte la țărm necunoscut și provocator totodată”.

27
, , tie AXIS LIBRI
520Ç1,$*$/$ʗ,8/&,7(ʕ7(

2019 - Anul Cărţii în România

D ata de 28 noiembrie
2018 va rămâne,
probabil, o zi istorică pentru
pachetul legislativ „Pactul pentru Carte”, ce include
8 (opt) proiecte de lege care-și propun „să dubleze
consumul de carte în doi ani”.
cultura românească, având Legea oferă oportunități imense instituțiilor
în vedere că a fost votată, subordonate Ministerului Culturii și Ministerului
în unanimitate, cu 256 de Educației, care vor putea organiza evenimente
voturi pentru și fără niciun culturale dedicate cărții cu sprijinul logistic și
vot împotrivă sau abținere, financiar al administrației publice centrale și
Legea pentru instituirea locale.
anului 2019 ca Anul Cărții Poate că cel mai important punct din Lege este
în România. implementarea Programului „România citește” „în
Dorina Bălan Decretul pentru insti- cadrul unităților de învățământ primar și gimnazial
șef birou, Catalogarea tuirea anului 2019 ca Anul și presupune organizarea de întâlniri săptămânale ale
colecțiilor. Control de Cărţii în România a fost elevilor cu voluntari, precum părinți, personalități
autoritate,
Biblioteca „V.A. Urechia” semnat/promulgat și de publice, jurnaliști.” La aceste întâlniri se vor citi de
președintele Klaus Iohannis către voluntari, împreună cu elevii, fragmente din
în data de 27 decembrie 2018. operele prevăzute în Programa școlară, dar vor
Proiectul, inițiat în luna aprilie a acestui an, a putea fi invitați și scriitorii contemporani care vor
fost așteptat cu interes de către iubitorii de carte și lectura din propria operă pentru promovarea și
cultură, cei care au propus acest act plecând de la încurajarea lecturii.
o statistică a Institutului Român pentru Evaluare La nivel internațional, un proiect asemănător
și Strategie (IRES), dedusă în urma unui studiu a fost implementat și în Polonia, sub titlul „Toată
cu privire la consumul și obiceiurile de lectură ale Polonia citește copiilor” iar beneficiile s-au reflectat
românilor. Astfel s-a concluzionat, printre altele, că: major în sistemul educaţional, potrivit studiilor.
„mai mult de 1 din 5 români nu citesc deloc cărți;
mai mult de 1 din 5
cititori cumpără anual
peste 10 cărți, iar un
sfert dintre ei cumpăra
mai puțin de o carte
pe an. Eșantionul a
vizat 1.237 indivizi, de
18 ani și peste, cu un
sub-eșantion de 960
de subiecți (78% din
eșantionul total) care
au declarat că citesc.
Acesta este primul
proiect de lege aprobat,
care face parte din

28
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
RO NIA *$/$ʗ,8/&,7(ʕ7(

Povești la rampă
Club de lectură și teatru
Proiect educaţional pentru copii

S
Copii
ecția Împrumut la
Domiciliu pentru
a Bibliotecii
fi pregătită o scenetă din opera unui dramaturg, de
fiecare dată alt autor, copiii având posibilitatea să-și
pună în valoare imaginația creatoare și talentul nativ.
Județene „V.A. Urechia” Activitățile clubului se vor desfășura sub titulatura:
promovează în anul 2019 „Povești la rampă” și vor cuprinde grupuri de copii
un nou proiect intitulat din cadrul instituțiilor de învățământ colaboratoare.
„Povești la rampă” - Club În viitor, intenționăm să înființăm o trupă de teatru
de lectură și teatru, prin la Secția Copii a Bibliotecii, formată din copiii cu
intermediul căruia se înclinații artistice. Proiectul ne va permite să selectăm
urmărește dezvoltarea copiii talentați dornici să accepte provocarea de
interesului pentru a deveni membrii trupei de teatru. Colaboratorii
Florica Șerban lectură și abilitățile de
bibliotecar, Biblioteca noștri pentru desfășurarea activităților vor fi elevii
„V.A. Urechia” comunicare a copiilor din instituțiile din orașul și județul Galați, iar părinții,
prin cunoașterea și bunicii, cadrele didactice și bibliotecarii vor participa
interpretarea operelor dramaturgilor români. activ în calitate de susținători și spectatori a micilor
Bibliotecarii Secției Copii sunt preocupați actori.
permanent să realizeze colaborări cu instituţiile de În acest nou proiect - „Povești la rampă” - și-
educaţie și cultură, să deruleze activităţi culturale au anunțat participarea următoarele școli: Liceul
specifice copiilor: vizite de prezentare a Bibliotecii Teoretic „Dunărea”, Galați, Liceul Tehnologic „Paul
și a serviciilor acesteia, lansări de carte, întâlniri cu Bujor”, Berești, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”,
autori de carte pentru copii, concursuri interactive Colegiul Tehnic de Alimentaţie și Turism „Dumitru
de lectură, cluburi de vacanţă. Moţoc” Școala Gimnazială Nr. 43 „Dan Barbilian”,
Prin acest proiect ne Școala Gimnazială „Mi-
propunem să încurajăm hail Sadoveanu”, Școala
copiii să descopere bucuria Gimnazială Nr. 28, Școala
de a citi prin teatru și totodată Gimnazială Nr. 16, Școala
să ne facem cunoscut fondul Gimnazială Nr. 25,
de carte existent în Biblioteca Școala Gimnazială Nr.
„V.A. Urechia”, destinat 20, Școala Gimnazială
copiilor. Intenționăm „Gheorghe Munteanu”,
să obținem colaborarea Școala Gimnazială „Iulia
actorilor de la Teatrul Hașdeu”, Școala Gimnazială
Dramatic „Fani Tardini”, „Sf. Împărați”, Școala
Galați și a scriitorilor de carte Gimnazială Nr. 33, Școala
pentru copii, care să participe la toate activitățile Gimnazială Nr. 18, Școala Gimnazială „Cuvioasa
noastre și să le transmită copiilor dragostea pentru Parascheva”, Smârdan, Grădinița „Nanny” și
lectură și teatru. Activitățile vor avea loc lunar, în sala Grădinița „Licurici”. Lista rămâne deschisă pentru
„Școlar” a Secției Copii din cadrul Bibliotecii „V.A. noi colaborări. Așadar, vă așteptăm, dragi copii, la
Urechia”. Perioada de desfășurare a proiectului va fi Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, Galați pentru a
ianuarie-decembrie 2019, în ziua de miercuri, o dată descoperi dragostea de carte și lectură într-un mod
pe lună, de la ora 10:00. Pentru fiecare întâlnire va cât mai plăcut și atractiv!

29
, , tie AXIS LIBRI
520Ç1,$*$/$ʗ,8/&,7(ʕ7(

Alfabetul și tiparul glagolitic

M area descoperire
a lui Johannes
Gutenberg de la mijlocul
Alfabetul glagolitic s-a folosit un timp pentru
scrierea și tipărirea textelor slavone vechi.
Sfera lui de cuprindere a fost relativ restrânsă,
secolului al XV-lea- localizându-se din punct de vedere geografic, la
miracolul multiplicării, slavii de sud-sloveni și croaţi, iar ca arie religioasă
a avut o semnificaţie la slavii de rit catolic.
deosebită în care, acum, în Din punct de vedere cronologic, alfabetul
zilele noastre, recunoaștem glagolitic l-a precedat pe cel chirilic, dar la începutul
dimensiunile reale și secolului al XIX-lea a fost complet părăsit.
impactul avut asupra De când a apărut prima carte tipărită cu alfabet
societăţii. glagolitic, biserica catolică a patronat editarea
Radu Moțoc
inginer, publicist Producţia mecanică a cărţilor de cult în limba slavonă cu redactare croată
creat condiţiile pentru o pentru eparhiile catolice ale slavilor din sud.
multiplicare de masă și un În perioada secolelor al XV-lea și al XVI-lea
avânt pentru fabricarea hârtiei. Descoperirea lui cărţile glagolitice au fost editate de biserica catolică
Gutenberg nu s-a limitat numai la zona culturală în provincia Veneţia, în orașele Fiume și Senj.
unde era folosit alfabetul latin, dar în curând a În a doua parte a sec. XVI-lea au apărut o serie
apărut tiparul cu litere glagolitice și chirilice. de cărţi glagolitice editate de Primus Truber, un
adept al reformatorilor, la Tübingen.
Alfabetul glagolitic a fost întocmit după modelul Numărul total al cărţilor glagolitice nu este
literelor mici grecești (fig. 1). Nouveau Dictionnaire mare. Catalogul provizoriu făcut de cercetătorii
Encyclopedique, referindu-se la alfabetul glagolitic, de la Biblioteca din Moscova (deţinătorii celui
precizează faptul că acesta se mai numea bukvitza. mai mare număr de cărţi glagolitice) estimează
Această formă de scriere este atribuită lui Metodiu un număr de 58 de tipărituri apărute în perioada
care în 863 vine în Moravia.(1) 1483-1791.
Virgil Olteanu, în cartea sa, completează
informaţia precizând faptul că alfabetul glagolitic 1. Veneţia - leagăn al tiparului glagolitic.
este primul alfabet slav creat în anul 863 de Chiril, Prima tipăritură cu litere glagolitice, Liturghierul,
misionar grec trimis de Bizanţ în Moravia, pentru a apărut în 10 februarie 1483, datat colofon ( pe
a tălmăci împreună cu fratele său Metodie, cărţi ultima filă), tipografiat de Andrea Torresano din
de cult în limba slavă. Chiril a alcătuit alfabetul Azula.
glagolitic pornind de la scrierea minusculă greacă Hârtia utilizată a fost de provenienţă veneţiană.
din secolul al IX-lea la care a adăugat caractere de Tiparul folosit a utilizat culoarea neagră și roșie,
origine orientală. textul cules pe două coloane, iar pe primele șase file
Având structură complicată și caracter puţin este tipărit un calendar. Iniţialele au fost desenate
practic acest alfabet cunoaște o existenţă scurtă de mână. Sunt cunoscute 14 exemplare dintre care
fiind substituit treptat de alfabetul chirilic. unele numai fragmente.
Cu excepţia câtorva semne izolate intercalate În ordine cronologică, cea de-a doua tipăritură
în unele manuscrise, nu se cunosc texte în limba glagolitică este un Breviar, exemplar veneţian din
română scrise cu acest alfabet.(2) 1491. În anul 1493 se tipografiază un alt Breviar
La 1483 a apărut prima tipăritură cu litere fiind cunoscute numai șase exemplare, dintre care
glagolitice, urmând ca în anul 1491, Sweipolt unul se află la Biblioteca Brukenthal din Sibiu,
Fiol să înfiinţeze la Cracovia prima tiparniţă singurul exemplar cu tipăritură glagolitică din
chirilică. România.
30
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
RO NIA *$/$ʗ,8/&,7(ʕ7(
După o pauză relativ mare, în anul 1527, același Aici au fost înfiinţate tiparniţe glagolitice sub
tipograf Andrea Torresano scoate un Abecedar conducerea tipografului Primus Truber. La acestă
glagolitic bogat ilustrat. tiparniţă foarte productivă, în numai trei ani, au
Din acest Abecedar se cunosc numai patru fost imprimate 14 cărţi cu un conţinut mult mai
exemplare. Urmează cronologic un Liturghier din variat ca până acum.
anul 1528 în limba croată. Se cunosc numai opt Prima carte scoasă de Truber la Tübingen este
exemplare din acest Liturghier. considerată Abecedarul care poartă data din 1561
Ultima carte glagolitică tipărită la Veneţia a fost pe foaia de titlu.
Breviarul din 1561, la care tipografii din familia Cartea principală de propagare a Reformei
Torresano au folosit o nouă garnitură de litere luterane a fost însă Catehismul lui Luther tipărit în
mult mai mică și care consemnează în două locuri secolul al XVI-lea în 17 limbi.
semnul tipografiei. Numai în Transilvania s-a tipografiat în limbile
română, greacă, maghiară și germană. Tirajul ediţiei
2. Senj - primul centru croat al tiparului glagolitice trebuie să fi fost destul de mare pentru că
glagolitic în prezent se cunosc 20 de exemplare.
La un deceniu după apariţia primei tipărituri În perioada 1562-1563, perioadă deosebit de
glagolitice la Veneţia, în orașul croat Senj se activă pentru tipografia glagolitică, s-au tipografiat
deschidea o tiparniţă a lui Silvestr Bedricic în care alte trei cărţi.
tipograful Blaz Baromic Amintim Noul
scoate un Liturghier Testament cu foarte
glagolitic, care apare în multe ilustraţii și cu
data de 7 august 1494. frumoase iniţiale
Această tipografie a ornate, în limba croată,
funcţionat numai în carte fundamentală
perioada 1494-1508, în scopul propagării
timp în care au fost Evangheliilor în inter-
tipărite șapte cărţi. pretare protestantă.
Mai amintim lucrarea
3. Fiume (Rijeka). Profesiunea de credinţă
La Fiume, în anul 1530, Simon Kozicic înfiinţează de la Augsburg tipografiată în anul 1562 unde printre
o tipografie unde timp de doi ani tipografii ilustraţii apar și portretele celor doi traducători.
Domenico și Bartolomeo au tipografiat un număr Tiparniţa glagolitică a cărturarului croat Primus
de șase cărţi. Truber și-a încetat activitatea în anul 1564, dar
Prima din această serie de format mic cu 120 de putem afirma cu certitudine că această tiparniţă a
file este Slujba Fericitei Marii celei nepătate. Toate scos cel mai insemnat număr de cărţi glagolitice de
celelalte cărţi au fost tipografiate în anul 1531. limbă croată.
Tipăriturile bogat ilustrate și frumos ornamentate, Tiparul glagolitic a fost foarte puţin studiat, fiind
executate la Fiume sunt caracterizate printr-un într-o oarecare măsură precursorul tiparului chirilic
nivel ridicat al artei grafice. și amândouă având puternice influenţe grecești,
este demn de semnalat ineficienţa lor, ambele fiind
4. Tübingen – Centru al tiparului glagolitic abandonate în timp de ţările care le-au practicat.
luteran pentru slavii de sud.
Reforma bisericii din Germania a început să Note:
câștige mulţi adepţi și printre alte popoare inclusiv 1. Nouveau Dictionnaire Encyclopedique, Paris,
de rit ortodox. 1877, p. 120.
În această perioadă Biserica luterană face eforturi 2. Din istoria și arta cărţii, Virgil Olteanu,
deosebite, tipărind în limbile slave, române și în București, Ed. Enciclopeddică, 1992, p. 22.
greacă, Catehismul Luteran. 3. Carte. Tipar... Demeny Lajos, și Lidia Demeny,
Pentru croaţi și sloveni, care erau catolici, centru Ed. Kriterion, 1986.
de răspândire a religiei luterane devenise orașul 4. Mic dicţionar enciclopedic, Editura Știinţifică și
Tübingen din sudul Germaniei. Enciclopedică, București, 1978.

31
, , tie AXIS LIBRI
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI E I RA E
Adeptul lui Bachus
De mă-ntorc pe trei cărări
Soaţa-i ca argintul viu,
Pune-atâtea întrebări,
Parcă-mi ia un interviu.

„Cuceritorii” aerului
Bravii de aviatori
Și-au făcut un obicei:
Se ascund și după nori
Să mai scape de femei.
Vasile Manole
epigramist
Ghinion
A rămas nemăritată
Urare de Anul Nou Nu că ar fi mai cu moţ...
Copleșiţi de bucurii, S-a născut sărmana fată,
Sănătoși și mulţumiţi, Într-o zi chiar fără soţ.
La bani făr’ de alergii
Tot mereu așa să fiţi! Radarul
Orișiunde e plasat
Lui Eminescu Pe șoferi ușor surprinde,
Multe stele literare Cum de stă el nemișcat
Sunt pe bolta înstelată, Și mereu „viteză” prinde.
Dar Luceafăr ca noi n-are
Nimeni pe planeta toată. Michael Phelps, multiplu campion olimpic și
mondial la nataţie
Scriitorii la Salonul „Axis Libri” Când a fost el botezat
Caută auditoriu Preotului i-a tras clapa:
Pân’ la Dunăre, departe, În cristelniţă băgat
Să-și marcheze teritoriu’, A-nceput să calce apa.
Când lansează-o nouă carte.
Medicul de familie și un împătimit al
Omagiu lui da Vinci concediilor medicale
Sunt cinci secole de când Sunteţi foarte sănătos,
Leonardo ne-a lăsat, De aceea deocamdată
Pe Gioconda surâzând, Recomand, că-s generos,
Ca autograf pictat. Doar concedii fără plată.

Dunărea
Pe drumeţi de omenie
Din vechime ea admise,
Să-i primească-n ospeţie
Stând cu braţele deschise.

Epigramele
Sunt „o samă de cuvinte”
Ce formează-un vast tezaur
Și aduc învăţăminte,
Cât li-i greutatea-n aur.

32
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SALONUL LITERAR AXIS LIBRI E I RA E

„Jocul” alegerilor
Unii candidaţi înving,
Alţii ies bătuţi din ring;
Totu-i ca-ntr-un joc frumos:
Unii-s sus și alţii-s jos...

Folclorul românesc
O veste bună către zări plutește:
Folclorul românesc se-mbogăţește,
Cu basmele moderne care se-aud peste tot,
Ioan Fărcășanu De la liderii politici înainte de vot...
epigramist
Arbori sacrificaţi
Obicei „tradiţional” Tone de „maculatură literară”
Se-mbuibă românul când e sărbătoare Scot editurile din întreaga ţară,
Cu de toate cele: băuturi, mâncare, Iar pentru tipărire, dacă nu știţi, aflaţi:
Ca-n vreme de foamete sau chiar ca-n război Sute de arbori falnici din codru sunt tăiaţi...
Și când nu mai poate, sună la unu, doi ...
Sfat
Întrebare „naivă” De ţi-a făcut un rău, prietenul tău,
Ne tot intră-n ţară furtuni, vijelii Nu răsplăti nicicând „răul” cu „rău”;
Care lasă-n urmă: dezastre, urgii; Să-i faci și tu unui sărman un bine
-Dar când vor să intre, de ce nu le-opresc? Ca binele pe rău să-l spele-n sine...
Grănicerii noștri, oare, ce păzesc?
Nu mai daţi mită!
Buletin meteorologic Probleme-urgente de aveţi de rezolvat,
Plouă-n Nord, Sud, Est și Vest Nu mai daţi mită, puteți fi condamnat!
Și în centru, iar în rest (?!)... Mai bine oferiţi-le premii în bani, tuturor
Va fi cald, frumos și soare Și ve-ţi constata că totul va merge mult mai ușor.
Dacă nu va fi răcoare...
Logică
Iubire de-o vară Nimic nu este bun, și nimic nu este rău!
O iubire ca-n povești Totu-i o fantezie a cugetului tău;
Terminată într-o seară Dar dacă-i corect unghiul din care, tu, privești
Sarcină, lacrimi firești - Poţi să-ţi trăiești viaţa, așa cum îţi dorești.
Râsul fetei de-astă vară...
Ipoteză

Liderii care au hotărât confruntări armate,


Dacă ar fi participat, toţi, efectiv la lupte,
Nu ar mai fi fost atâtea războaie blestemate
Cu pierderile mari de vieţi și graniţele rupte.

Dor de ţară
Pe tălpile încălţămintei când pleci spre alte zări
Vei duce obligatoriu niște pământ de-acasă,
Care-ți va reaminti, chiar de-ai stabate țări și mări,
Ca să te-ntorci când dorul tău de țară te apasă...

33
, , tie AXIS LIBRI
*$/(5,$'($57Ĉ

Valeriu Șușnea
Sub semnul misterului

P rezent pentru a „George Ciprian” din Buzău, ilustrație de carte


treia oară la Galați pentru diferite edituri, iar ca pictor muralist
cu o expoziție personală, a realizat, singur și în echipă, lucrări de artă
deschisă în Sala „Ioan monumentală la biserici și așezăminte culturale din
Simion Mărculescu” a Buzău, Bistrița, Voroneț, Bacău, Focșani, Tecuci,
Muzeului de Artă Vizuală Constanța, București, Tescani etc. Din 2017 este
(curator, muzeograful membru în Consiliul de Conducere al Institutului
Gheorghe Miron), pictorul Cultural Român. De-a lungul anilor, a fost
Valeriu Șușnea, președinte recompensat cu mai multe distincții, printre care
Corneliu Stoica al Filialei Buzău a U.A.P.R., Premiul pentru pictură al U.A.P.R. (2004, 2018),
scriitor, critic de artă expune 35 de lucrări de Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004),
pictură, reprezentând Titlul de Cetățean de Onoare al municipiului
în majoritate compoziții din ciclurile „Vămile Buzău (2005), Premiul Muzeului Național de Artă
văzduhului”, „Expresivități simbolice” și „Călătorii al Moldovei, Chișinău (2007), „Omul anului”,
imaginare”. Consiliul Municipiului Buzău (2014).
Originar din orașul Berești, artistul, absolvent Lucrările din actuala expoziție nu se lasă atât
al Secției de Artă Monumentală - Restaurare de ușor lecturate, întrucât artistul cultivă o artă
din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae de profundă meditație filozofică. În acest sens
Grigorescu” din București (1984), el creează o lume de semne și
lucrează ca profesor la Liceul simboluri prin care caută să
de Artă „Margareta Sterian” din materializeze vizual teme care
Buzău, este doctor în Arte Plastice depășesc limitele cunoașterii
și Decorative (2011), posesor al umane: călătoria sufletului după
unui atestat de restaurator pictură despărțirea de trup prin cele 24
murală de epocă eliberat de de vămi, numite în cărțile Sfinților
Comisia de Pictură Bisericească Părinți „Vămile văzduhului” (vama
din cadrul Patriarhiei Române păcatelor făcute prin cuvânt, vama
(1999), și-a organizat peste 30 de minciunii, a calomniei, a lăcomiei,
expoziții personale în localități a zgârceniei, a înșelătoriei, a
din România, Franța, Danemarca geloziei, a răzbunării, a uciderii,
și a participat la numeroase a ereziei etc.), ca și parcursul
manifestări colective de profil din ființei umane pe drumul spre
țară și din străinătate. A inițiat îndumnezeire și mântuire, spre
și coordonat Tabăra de icoane perfecțiunea spirituală. În însăși
de la Poiana Pinului, destinată esența lor, aceste teme sunt
celor mai buni elevi din liceele de Valeriu Șușnea încărcate de mister, astfel că putem
artă, Simpozionul Național de Pictură, Sculptură spune că expoziția lui Valeriu Șușnea stă în întregime
și Grafică „Monteoru Art” de la Sărata Monteoru sub semnul misterului. Stilul în care artistul își
și Tabăra de Documentare și Creație „Măgura construiește ansamblurile este expresionist, cu
Art”. De asemenea, este coordonatorul Bienalei vădite accente suprarealiste și abstracte. Este un
Internaționale de Artă „Ion Andreescu”, manifestare stil original, care îl individualizează în contextul
ajunsă în 2018 la ediția a XI-a. A executat lucrări de plasticii noastre contemporane, la care el a ajuns
scenografie pentru unele spectacole ale Teatrului printr-o serioasă pătrundere a artei orientale și

34
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
*$/(5,$'($57Ĉ
bizantine, a frescelor medievale și a mulțimea elementelor care concură la
iconografiei religioase românești, a închegarea imaginilor compozițiilor.
ornamenticii artei populare. Imaginile În bidimensionalitatea folosită de
sunt ordonate îndeosebi pe verticală, autor, spațiul plastic este populat
în registre orizontale care se succed, de motive antropomorfe, zoomorfe
dând impresia înălțării, a depășirii și avimorfe, de îngeri și diavoli, de
patrulaterului tablourilor și sugerând personaje cu înfățișări ciudate, adesea
de fapt axa ascensională dintre pământ cu patru sau șase mâini, de luntrași,
și cer, dintre teluric și spiritual, dintre sirene, instrumentiști, pocale, cruci,
trecător și etern. clopote, triunghiuri etc. („Vămile”,
În iconografia religioasă, drumul „Ascensiune”, „Balanță”, „Vămile
parcurs după moarte de suflet este văzduhului I, III, IV, V”, „Călătorii
reprezentat prin motivul scării, iar unul imaginare I, II”, „Bizantină”, „Gând
dintre simbolurile frecvent folosite de Vămile văzduhului IV albastru”, „Gând roșu”, „Simboluri”,
artist în pânzele sale este tocmai acesta, al Scării „Semnificații”). În alte compoziții, pictorul, în cheie
Sfântului Ioan Sinaitul sau Ioan Scărarul. Cunoscut abstractă, își imaginează lumea de „Dincolo”, reînvie
și sub alte denumiri (Scara dumnezeiescului atmosfera luminoasă din timpul sfintelor sărbători
urcuș, Scara cerească și mântuitoare de suflet, („Stare de sărbătoare”), recurge la o manieră semi-
Scara virtuților, Scara Raiului), el este un motiv abstractă pentru a proslăvi locul destinat rugăciunii
des întâlnit și în gravurile și vechile manuscrise („Altar”), aduce în prim-plan elemente de peisaj
religioase, precum și în compoziția frescelor unor fabulos („Lacul”, „Cuibul”), sau redă materialitatea
biserici de la Mănăstirile Sucevița, Dobrovăț, Râșca, obiectelor din recuzita unei „Naturi statice”.
Pângărați sau Hurez. Urcând pe această scară, la Desenator și colorist impecabil, constructor
capătul căreia se află Mântuitorul Iisus Hristos, riguros de imagini, inventiv, cu un discurs plastic
sufletul celui plecat din lumea pământească este profund original, Valeriu Șușnea este unul dintre
însoțit de îngeri care îl ajută, dar și de diavoli, care îi cei mai reprezentativi pictori și graficieni din
stau stavilă și caută să-l prăbușească. Într-un tablou plastica românească de astăzi, foarte bine cotat pe
ca „Vămile văzduhului II”, Valeriu Șușnea figurează plan național și internațional, iar expoziția de la
pe înaltul scării un indicator cu săgeată în sus și Muzeul de Artă Vizuală face dovada calităților sale
săgeată în jos, care semnifică faptul că cel plecat de excelent profesionist pentru care arta constituie
la Domnul, după faptele săvârșite pe pământ, are însuși rostul esențial al existenței sale. Pentru noi,
doar două posibilități, ori ajunge la capătul scării și gălățenii, succesele sale ne bucură cu atât mai mult
Mântuitorul îl primește în Rai, ori cade, rămânând cu cât el a pornit pe drumul spinos și nobil al artei
în iad, reprezentat grafic printr-o groapă și diavoli de pe meleagurile noastre, pe care le iubește și pe
care aruncă spre el săgeți. Lupta aceasta dintre forțele care se reîntoarce întotdeauna cu deosebită plăcere.
binelui și cele ale răului ia forme dramatice, uneori
înfricoșătoare, ingenios evidențiate de artist prin

Bizantină Ascensiune Altar


35
, , tie AXIS LIBRI
*$/(5,$'($57Ĉ

Gheorghe Andreescu

P ictor,
restaurator,
scenograf,
mu-
zeograf, profesor, Gheorghe
istoriei acestui motiv, în diferite culturi: eroism, energie,
animal cumulând forțe sacre, dar și calul arhetipal
deținător al vieții și al morții. Desigur, toate acestea
Andreescu a devenit o sunt doar sugestii, fiindcă artistul nu le fixează, nu-și
personalitate a culturii îngrădește polisemantismul compozițiilor legându-le
gălățene în domeniul artelor rigid de un sens sau de altul ci le transformă mai
plastice, deși prezența lui mult în dimensiune poetică. Interferența frecventă
pe simeze a depășit de cu elemente de arhitectură accentuează ideea de
mult cadrul orașului nostru trecere, de timp ca istorie, dar și ca trăire.
prin participări frecvente O noutate o constituie noua abordare a
Mariana Tomozei la manifestări naționale cromaticii în etapa actuală a creației lui Gheorghe
Cocoș și internaționale. Făcând Andreescu. Artistul renunță deliberat la folosirea
critic de artă
această afirmație mă refer nu unei palete ample de culori, fără a ajunge însă
doar la activitatea sa strictă în domeniile enunțate la monocromie și fără a diminua picturalitatea.
mai sus, dar și la influența pe care o prezență Dimpotrivă, folosirea fondului ca element cromatic
dinamică, activă, cu o formație profesională al compoziției, valorațiile care construiesc forma,
temeinică, o antrenează într-un anumit mediu, transparențele, relația dintre desenul rapid, expresiv
având un important rol formativ. și petele de culoare conferă o bogăție picturală
Expoziția deschisă in 2018 la Muzeul de Artă deosebită fiecărei piese din expoziție. Acele ocruri-
Vizuală este o nouă și semnificativă perioadă în brunuri aurii susținute de griuri verzui, griuri de
creația artistului, fără a fi o negare a etapelor sale albastru sau ușoare accente violacee dau rafinament
precedente ci dimpotrivă, o continuare organică, și prețiozitate întregului ansamblu, reușind să
firească, a acestora. sugereze ideea de legendă, sau de călătorie în timp.
Întâlnim din nou temele preferate ale artistului Expoziția lui Gheorghe Andreescu a constituit cu
- arhitecturi vechi, tema calului, a figurii umane adevărat o etapă de sinteză, în care artistul, stăpân
integrate ambientului – în noi contexte însă și cu pe mijloacele sale plastice le folosește cu precizie,
noi rezolvări plastice. Gestualismul caracteristic orchestrând cu virtuozitate compoziția, culoarea,
pictorului, capacitatea de a selecta esențele din pensulația și reușind să-l antreneze pe privitor
motivul abordat, știinta de a păstra prospețimea prin fluxul emotiv, prin vitalitate, dar și prin latura
schiței și de a o transforma în metodă de lucru, meditativă proprie picturii sale.
sunt câteva dintre coordonatele specifice etapei
actuale pe care ne-o oferă expoziția lui Gheorghe
Andreescu. Un ritm alert, situat undeva între
tensiunea trăirii și exuberanță, străbate suita de
lucrări. Tensiuni care nu sunt niciodată depresive ci,
dimpotrivă, îl angajează pe privitor într-o lume ce
pare familiară, dar care ne atrage și printr-un mister
ce nu se lasă ușor descifrat. Clădiri vechi se înalță
într-un spațiu atemporal, evocându-ne cu detaliile
lor arhitecturale elaborate timpuri demult apuse,
dar care au o viață a lor, ceva situat între pecetea
unor civilizații trecute și pulsul concret al unor
existențe umane.
Compozițiile cu cai accentuează dinamismul
caracteristic lui Gheorghe Andreescu. Ele evocă
întreaga suită de simboluri atașată de-a lungul Gheorghe Andreescu, Lecția de zbor

36
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
LO ALIA

Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea


Eparhia Dunărei de Jos (IV)

D espre Mănăstirea
Florești, avem urmă-
toarele date: „Arhimandritul
La rândul său, Ministrul îi răspunde, la 1864
Decemvrie 28 zile, Mitropolitului Calinic Miclescu și
îl asigură că toate sunt pregătite pentru ceremonialul
Nilos, unul din delegații solicitat.5
greci la tratările pentru Mitropolitul Calinic Miclescu este nepotul de
compromis (negocieri de frate al Mitropolitului Sofronie Miclescu, cel care a
dinainte de secularizare fost îndepărtat din scaunul arhipăstoriei pe motivul
dintre greci și Guvernul imixtiunii Bisericii în chestiunile politicului, de către
Principatelor Unite), deci Guvernul Kogălniceanu cu susținerea Domnitorului
Drd pr. Neculai călugăr fruntaș al locurilor Alexandru Ioan Cuza, astfel:
Sava sfinte, este de asemenea scos „Sofronie Miclescu, Mitropolitul Moldovei, era
din egumenia Mănăstirei unul din cei mai înverșunați potrivnici ai noului
Trei-Erarhi și lăsat numai cu cea a Floreștilor, pe ordin de lucru și ai domnului, reprezentantul
temeiul oprirei canoanelor, ca un preot să aibă două său. Domnitorul se hotărî să dee capului bisericei
biserici, «ceea ce ar fi de neguțătorie».”1 o lecțiune care să-l învețe - pe el și pe toți cei ce
Într-un înscris al Ministerului Justiției, Cultelor și cugetau ca dînsul – că dacă mitropolitul este suveran
Instrucțiunei Publice, Ministrul îi transmite Arhiereului în trebile bisericești, nu poate fi decît ascultător și
Melchisedec că a luat act de cerințele acestuia și necesarul supus în cele lumești. O urmare a acestei cumplite
întocmit în listele anexate și că trimite un mandat de filipice fu suspendarea mitropolitului, darea lui în
zece mii de lei pentru procurarea celor necesare, dar și judecată, pentru abuzurile comise și internarea lui la
posibilitatea ca episcopul să-și aleagă dintre obiectele mănăstirea Slatina. Ministerul Panu (cu Hurmuzake,
folositoare cultului de la mănăstirile foste închinate, Mavrogheni, Cuciureanu, Rolla și D.A. Sturza), …,
„însuși presf. voastră care cunoscându trebuinția și Hotărăște chestiunea mitropolitului, pretextul ce
cunoscând calitatea lor.”2 adusese răsturnarea lui Cogălniceanu, și anume:
Se observă, de fapt, că se puteau împrumuta spre mitropolitul demisionează; se sting contra nlui ori-ce
folosință obiecte de la mănăstirile foste închinate, urmărire; se dispune desființarea proceselor-verbale
datorită secularizării și aceasta pe baza inventarierii ale adunărei, referitoare la punerea sub judecată și I
bunurilor acestora. se dă o pensie de 200 de galbeni pe lună.”6
Prefectura Ismail primește de la Minister o Adresă Telegrama lui D. Ghidionescu către Minister arată
cu No. 59657, prin care se arată că trebuie organizată că pregătirile instalării sunt pline de „entusiasm” și
solemnitatea deschiderii Episcopiei Dunării de Jos la totul este „splendidu”, dar că suma alocată pentru
care va participa un Arhiereu din partea Mitropoliei masa ce se va da după solemnitate este mai mică în
Ungro-Vlahiei, un altul din partea Mitropoliei comparaţie cu masa pregătită de localnici și mai cere
Moldovei și Sucevei, precum și un delegat din partea o suplimentare de 50.7
Guvernului, în persoana domnului D. Ghidionescu, O altă telegramă, a Șefului Diviziunei Clerului, îl
șeful Diviziei Clerului din Minister, care va citi și înștiinţa pe Ministru:
actele de numire și înfiinţare a Episcopiei Dunării de „Astăzi sau deskisu Episcopia cu mare
Jos.3 solemnitate, poporul foarte intusiasmatu au arătatu
Printr-o Telegramă trimisă de Locot. de Mitropolit, multă recunoștinţă Înălţimei Sale (Domnului
semnată C. Miclescu, către Minister, acesta avea Alecsandru Ioan I) și Ministerului pentru Înfiinţarea
rugămintea ca la ceremonia deschiderii Episcopiei Episcopiei. Pre Sfinţitului Melhisedek, primitau
Dunării de Jos să participe toate oficialităţile din felicitaţii comune din partea Eparhiei, orășenilor și
Ismail și dacă se poate, Episcopul Melchisedec să fie Agenţilor Consulari, Autorităţilor civilo-militare.
întâmpinat de oficialităţi la intrarea în oraș.4 Municipalitatea datau massă poporului, la massa
37
, , tie AXIS LIBRI
LO ALIA
dată de Episcopie au fostu peste 100 persone Trăiască Înălțimea Sea Domnitoriul Alecsandru
ridicatusau mai multe toaste în sănătatea Măriilor Ionnu I
Sale Domnului și Domnei, Miniștriloru, mulţumirea Trăiască Ministeriulu.
generală. Delegat Ghidionescu.”8 Trăiască noulu capu al Bisericei Besarabiei.
Urmează un raport detaliat cu No. 4814, asupra 2. Prea Sfințitul Issaia au cetit Decretul
anterioarei telegrame, dat de D. Ghidionescu, în Preasfințitului Locotenent de Mitropolit din Iașși,
care adaugă: „..., Subscrisul, înainte de începere D. văzut în anexul Lit. B. relativ la deschiderea nouăi
Zeestelor servicii, au cetit Domneasca Ordonanţia Episcopii a Dunărei de jos și la denumirea de Loco-
pentru înfiinţarea acestei Episcopii, și numirea Presf. tenent Episcopu a Prea Sfințitului Melchisedecu
sale Arhiereului Melhisedec Tripoleos în funcţiunea pentru această nouă Episcopie.
de Locotenent de Episcop al acestei Eparhii. 3. Prea Sfințitul Ionichie Evantias, au ținut
Prescriptul verbal, încheet despre modul cum sau discursul văzut în anexul Lit. C. arătând însemnătatea
urmat aceasta celebrare și cuvintile rostite cu asemine unei Episcopii și folosele ce a dobândit Ismailul prin
ocaziune de catra subscrisul, de Presf. Mitropolit înființarea acestei Sf. Instituțiuni, și tot o dată a arătat
al Ungro-Valahiei, a asista la acesta solemnitate, că pentru aceasta Creștinii de aice sunt datori cu
de Presf. Arhiereu Melchisedec Locotenent de recunoștinția Înălțimei Selle Domnului stăpânitoriu
Episcop, de cătă Părintele Iconom Teodor Nicolaeș, Alecsandru Ionnu I și Miniștriloru săi, Apoi,
Profesor Seminarului din Ismail, precum și cartea 4. Sf. Sa Iconomul Theodoru Nicolaeșu, unul
de instalarea bisericește a Presf. Melhisedec în dintre professorii Seminariului din Ismailu, a ținut
funcţiunile Sale cetită de catra Presf. Arhiereu Isaia discursul vezut la lit. D. prin care descrie mai întâi
Dioclias, însercinat din partea presf. Locotenent de jalea lor în trecut pentru lipsa de Episcopu Eparhiotu
Mitropolit al Moldovei, subscrisul are onoare a vile și părerea de rău că dela adlipirea cătră Moldova a
comunica Dle Ministru spre regula. ,...,”9 acestei părți de Besarabia nu sau onorat măcar odată
În Procesul-Verbal cu No. 8 încheiat în data cu visitarea Episcopului; apoi expune bucuria ce
de 6 ianuarie 1865, la Ismail, este descrisă întreaga simt pentru înființarea nouei Episcopii, resultatele
solemnitate de deschidere a noii Episcopii a Dunării salutărei ce se speră dela această Sfântă Instituțiune,
de Jos și a învestirii în scaunul arhieresc al Arhiereului arătând tot o dată sacrificiile ce se ceru din partea
Melchisedec, astfel: prea sfințitului Loco-tenent Episcopu, pentru a
„Astă-zi șese Januar annul una mie optu sute șese ajunge resultatul dorit. Înfine
zeci și cinci, s’a deschis cu mare solemnitate noua 5. Prea Sfințitul Melchisedecu ținu discursul
Episcopie a Dunărei de jos, în Biserica Catedrală văzut la lit. E. în care după ce au făcut Istoricul
din poliția Ismailu, în presenția Delegațiloru Eparhiiloru Bisericei Moldovei din vechime și până
anume trimiși pentru aceasta anume: în presenția astă-zi, arată că cu înființarea nouăi Episcopii Măriea
pre’sfințitului Issaia Dioclias, delegatulu Mitropoliei Sa au îndeplinit lacuna ce era în numerul Eparhiilor
din Iașși, a Pre’sfințitului Ioanichie Evantias, Moldovei dela luarea Bucovinei și a Beserabiei.
Delegatulu Mitropoliei Ungro-Vlahiei și a Dlui D. – Vorbește despre treptata deslipire a Românilor
Ghidionescu, Delegatulu D-lui Ministru Justiției, Creștini din Beserabia, dela Centrul românescu al
Cultelor și Învățiemântului publicu. Bisericei Mume, în curgerea veacuriloru trecute, și
Solemnitatea sau sevârșit ast feliu: reînturnarea lor la Ea prin tractatul din 1856; zice că
1. Mai înainte de începerea Liturghiei, prin înființarea nouăi Episcopii în Ismail Besarabia se
pela 101/2 ore, Prea Sfințiții Arhierei Delegați și unește cu România și Bisericesce; Că bucuria Terrei
Pre’sfințitul Melchisedecu Tripoleosu, Loco-tenentul întregi și a Bessarabiei trebuie să fie cu atâta mai mare,
Episcopiei Eparchiei Dunărei de josu, fiind în mijlocul cu cât ore când a fost mare și întristarea Românilor
Bisericei, îmbrăcatu în Vestmîntele Archierești, D-lu din Basarabia și din totă Terra; Că Domnii români
D. Ghidionescu, stând pe soleea înaintea altariului, tot… (lipsește ultima parte a Procesului-Verbal)”10
a ținut cătră publicul din Biserică discursulu vezut
în anexul la lit. A. în care au expus scopul ce au 1.7. Cuvântarea Arhiereului Melchisedec la
avut Guvernul la înființarea acestei Episcopii și deschiderea oficială a Eparhiei Dunării de Jos
resultatele salutărei ce va produce această sfântă Cuvântarea din partea Arhiereului Melchisedec
Justituțiune, după care ceti Ordonanța Domne’scă este o cuvântare cu o mare încărcătură și trăire
pentru înființarea nouăi Episcopii a Dunărei de Josu morală, istorică și duhovnicească, scrisă în chirilică
și închie prin cuvintele: și care merită toată atenţia:
38
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
LO ALIA
„Cuvăntu rostitu de Arhi-ereul Melhisedeku la Lăpușna, Orheiulu, Soroca, și totă partea de miază zi
solemnitatea deschiderei Episcopiei de Ismail 1865 dintre Prutu și Nistru, sau Besarabia pănă la Dunăre.
Ianuar 6 (La Botezul Domnului) După ce Turcii cu încetul au cuprins tote cetăţile
Iubiţilor mei fii în Domnulu! Haru Vouă și bine Române de pe Dunăre și acele dintre Prutu și
cuvăntare dela D-zeu cel Slavit în Treime! Dunărea decă: Cetatea Albă sau Akermanulu, Kilia,
Măria Sa Domnulu României, întru îngrijirea sa Tighina sau Benderulu, Ismailulu, Renii, Brăila și la
de bună starea materială și morală a supușilor săi, a urmă și Hotinulu; După ce ţinuturile acestor cetăţi au
bine voit precum aţi ausit a forma o nouă Episcopie devenit în proprieatea Turcilor și după ce în Bugeagu
cu o deosebită Eparhie numită „a Dunărei de giosu”, seu unghiulu Besarabiei de miază zi sau așezat Tătarii,
pe lîngă cele lante Episcopii, ce compun Biserica sorta româniloru creștini de aici, și prin urmare a
Română a Principatelor Unite. Aceasta nouă Eparhie Bisericei creștine, a devenit forte grea. Administraţia
se compune din ţinuturile: Eparhială a Episcopiloru, ce dirijeu Biserica din aceste
Ismailu, Bolgradul, Covurluiu și Brăila, toate locuri, era înpedecată de fanatismulu musulmaniloru
puncturi de mare însemnătate pentru scumpa și de scopurile lor politice, care nu îngăduieu azi
noastră Românie. nicilegături duhovnicești între creștinii din locurile
Cu această ocazie se facem mai întăi o ochire ocupate de ei și între restulu terei, ceși avea ale sale
istorică asupra modului împărţirei Eparhiale din drepturi de autonomienaţională.
vechime a Bisericei Române din partea României În asemine stare de lucruri Mitropoliţii Moldovei
numită Moldova, - Dela înfiinţarea Domniei și ai ţerei Muntenești, îngrijuţi pentru păstrarea și
Moldovei prin voievodul Dragoșu, și pănă la Iuga sprijinirea Bisericei creștine din locurile numite
Voievodu, adecă în curgere de 33 ani dela 1365 pănă la olaturi sau raile ale cetăţilor romăne ocupate de
1398, știm numai atăta, că Moldova’ și avea Episcopii turci, a consimţit la nevoia de aforma o deosebită
săi, dar nu știm cum era împărţită administraţia Eparhie pentru acele cetăţi și împrejurimile loru,
Eparhială a Bisericei. – supuse unui asemine episcopu, carele se (duce) pe
Hronicile ţerei ne spun că la timpulu Voievodului la creștinii din locurile romăne supuse stăpănirei
Iuga Biserica Moldovei avea Mitropolit în capitala Otomane; săi ţie în credinţa strămoșească; să apere
Suceava, carele se numea în înaltu sa servire dupe putinţă Bisericile și pe creștini de asupriri, și
bisericească cu bine cuvăntarea Arhiepiscopului să ceară la trebuinţă graţia autorităţilor turcești.-
de Ahrida, sub acăruia supremaţie ierarhică din Această Eparhie sa numit Proilavia , și Episcopulu Ei
vechime se afla Biserica Domniloru Moldovei și a Proilavu, dela numele arătatului Brăina sau Brăilova,
Sucevei și Tara Muntenească. pe care Elu se hirotonea de Mitropoliţii români.
Cel întru Domnulu Alecsandru cel Bunu, ce
a domnit la începutul viacului alu 15, a împărţit Note:
tara în Eparhii, pentrumai lesnicirea ocărmuire 1. Biblioteca Națională București, A. D. Xenopol, Domnia
lui Cuza Vodă, Vol. I, Tipografia Editore „DACIA” P. Iliescu &
Duhovnicească, și aufăcut reșidenţe statornice D. Grossu, Iași, 1903, p. 325.
pentru Episcopii Eparhioţi. – Ţara Moldovei totă sa 2. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
împărţit atunci în trei Eparhii, anume: a Mitropoliei, Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
cu residenţa în Suceava, a Romanului cu residenţa în înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
Dunărei de jos, p. 91.
romanu, și a Rădăuţiloru cu residenţa în Rădăuţi. – 3. Idem.
Eparhia Romanului cuprindea o parte din 4. Idem.
ţinuturile ţerei de sus și de gios, acele de pre lăngă 5. Idem.
6. Biblioteca Națională București, A. D. Xenopol, Domnia
munţi și pănă la Dunăre. Eparhia Rădăuţilor, lui Cuza Vodă, Vol. I, Tipografia Editore „DACIA” P. Iliescu &
cuprinde ţinuturile terei de sus, acele despre Polonia. D. Grossu, Iași, 1903, p. 163, 166 și 195.
Iară partea din mijlocu a terei, pănă în Nistru 7. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
compunea Eparhia Mitropoliei. Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
Pela sfărșitul viacului al 16le sub Domnia lui Dunărei de jos.
Aronu Voevodu și sub Mitropolitulu Gheorghie 8. Idem.
Movilăsa mai înfiinţato a patra Eparhie cu resedinţa 9. Idem.
în Huși unde Marele Stefanu zidise o biserică, și unde 10. Arhivele Naţionale București, Fondul Ministerul
Cultelor și Instrucțiunei Publice, Dosar 1062/1864, Pentru
atăt Elu căt și alţii Domni reședeu a timpurea. Sub înfiinţarea Episcopiei de Ismail sub-denumirea Eparhiei
jurisdicţia acestei Episcopii erau ţinuturile: Fălciului, Dunărei de jos, p. 102.
(Va urma)
39
, , tie AXIS LIBRI
LO ALIA

Chimniţa sau căsoaia


Obiectiv de arhitectură ţărănească
cu semnificaţie social-culturală și istorică deosebită (I)

Chimniţele din respectându-se absolut toate detaliile; uneori însă


subzona Tecuci-Zeletin reconstruirea s-a făcut cu alte materiale. Practic,
erau amplasate în câmp, locul bârnelor a fost luat de cărămidă, iar a stufului
deseori chiar foarte l-a luat chiar tabla sau ţigla.
departe de sat, în vechile În satul Gohor, cu o singură excepţie, toate
vii cu viţă indigenă. Dacă chimniţele identificate de noi în timpul cercetărilor
chimniţele din comuna de teren – cercetări efectuate în special în perioada
Ţepu, care au ajuns până 1970-1975, - au fost reconstruite întocmai, nu numai
în zilele noastre, au fost ca plan, ci și ca materiale, adică pereţii din bârne,
reconstruite în mare parte iar acoperișul din stuf, peste care s-au așezat cu
Eugen Holban din cărămidă, chimniţele timpul atât hlujani, cât și paie, mai ales în perioada
etnolog
din Gohor și Brăhășești, colectivizării.
reconstruite din cărămidă sunt foarte rare și chiar Sătenii au căutat cu multă atenţie și locul de
excepţii – mai ales în Gohor. Marea majoritate au reamplasare, pentru ca panta – terenul – să aibă
pereţii construiţi din bârne, la unele folosindu-se aceeași înclinaţie pe care a avut-o și în câmp.
chiar trunchiuri masive de stejar; practic ele au fost În ceea ce privește amplasarea chimniţelor din
doar mutate în sat, fapt ce le situează printre cele comuna Ţepu, credem că s-a mai comis uneori încă
mai valoroase construcţii de acest tip din Europa1. o abatere de la regula generală de construire a acestui
Bineînţeles, că toate chimniţele construite din tip de adăpost și, anume, în loc să se amplaseze
cărămidă, atât cele – majoritare – din comuna Ţepu, doar în pantă, pentru a asigura îngroparea parţială
precum și excepţiile din satul Gohor, constituie o a celei de-a doua încăperi, reasamblarea s-a mai
opţiune mai recentă a sătenilor și, în același timp, făcut uneori și pe teren plan, ceea ce a determinat
un grav stadiu al disoluţiei culturii arhaice. săparea până la adâncimea corespunzătoare. Și
Pentru a nu crea confuzii, vom menţiona că, prin când spunem „regulă generală”, ne gândim doar la
adjectivul „recent”, folosit mai sus, ne referim, de chimniţele de pe colinele Tutova.
fapt, la perioada 1880-1920, aproximativ, perioadă
în care filoxera a deteriorat foarte grav fondul
viticol al zonei, afectând totodată – în mod
firesc – și rostul obiectivelor de arhitectură
aferente, adică chimniţele sau căsoaiele. Și,
nemaiavând nici un rost în câmp, ele au fost
mutate pur și simplu în gospodărie. Este
vorba deci de o demontare a pieselor – a
bârnelor – constitutive și de o reasamblare
a lor în sat, după toate regulile ce le impune
această operaţiune, cea mai importantă fiind
marcarea poziţiei fiecărei piese. Numai că,
reconstruirea s-a făcut în mod diferit, de la o
așezare la alta. În comuna Ţepu s-au demolat
din câmp căsoaiele din bârne învelite cu stuf Chimnița sau căsoaia din Comuna Gohor
și s-au reclădit altele, în sat, după același plan, construită în a doua jumătate a secolului XIX

40
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
LO ALIA
Chimniţele răzeșilor din majoritatea așezărilor
situate pe colinele Covurlui – excepţie făcând
satul Cerţești – aveau o cu totul altă regulă.
În această zonă, a doua încăpere a chimniţelor
era adâncită mult în pământ, fapt ce le îndepărtează
oarecum de cea de-a doua funcţie, adică de cea de
locuinţă. Vrem să spunem că locuitorii satelor de
răzeși din acest spaţiu nu au cunoscut în ultimele
secole locuinţele îngropate ori semiîngropate,
adică bordeiele.
De asemenea, chimniţele din viile răzeșilor
de pe Colinele Covurlui nu au fost nici mutate
și nici reconstruite în sat. După ce vechile vii au
fost practic desfiinţate, ele s-au distrus treptat, Motive decorative, simbol astral și dinți de lup (fragment)
persistând o vreme ca niște adevărate ruine.
Chimniţele din satele situate pe Valea Horincii Sătenii depozitau toamna știuleţii de porumb în ele
pot fi găsite și acum prin gospodării. După cum am și îi cărau apoi ceva mai târziu acasă.
aflat de la ţărani, ele n-au fost aduse din câmp, ci O întrebare esenţială care se pune – și această
majoritatea au fost construite dintotdeauna în sat. întrebare a și fost motivul care ne-a determinat
Referitor la materialele din care s-au construit să relatăm mai pe larg despre acest capitol – este,
vechile chimniţe, precum și la acelea din care au bineînţeles, dacă locuitorii acestor așezări în care
fost reconstruite, menţionăm că stuful deteriorat a s-au construit excepţionale chimniţe din bârne,
rămas în câmp, la locul demolării, unde i s-a dat foc. și-au construit cândva și locuinţe tot în această
Au mai fost înlocuite unele bârne de la bază – cele tehnică. Și, dacă au construit-o, într-adevăr, în
care stătuseră în pământ sau pe pământ zeci de ani și, trecut, de ce au abandonat-o oare în favoarea
în unele cazuri, chiar secole. Tot materialul lemnos tehnicii vălătucului – a lutului amestecat cu paie
aflat în bună stare de conservare a fost folosit exact – continuând să construiască totuși, în minunata
pe poziţia pe care a avut-o iniţial. De asemenea, tehnică a lemnului doar chimniţele împrăștiate –
stuful nedeteriorat a fost așezat în aceeași tehnică pe în vremea aceea pe câmp, la distanţe apreciabile
acoperiș, iar în locul celui abandonat s-a adus stuf faţă de sat? Și, au continuat lucrul acesta până ce
nou. Un alt amănunt demn de luat în seamă, este și filoxera a distrus tot fondul viticol, fond aflat atunci
faptul că acoperișul chimniţelor a fost dintotdeauna într-o situaţie catastrofală, ce părea fără ieșire, în loc
din stuf de cea mai bună calitate – bine aranjat – în să le demoleze pur și simplu și să ducă materialul
timp ce unele case, din aceleași sate erau învelite cu acasă pentru a-l folosi la altceva. Le-au reasamblat
pănășiţă, cu hlujani și chiar cu paie. aidoma în propriile gospodării din sat, fără a neglija
O altă excepţie oferită de răzeșii din Gohor, a fost absolut nici un amănunt, nici un detaliu. Ba, mai
și o chimniţă construită direct în sat, cu trunchiuri mult, după cum am văzut, chiar și aceia care aveau
noi de stejar, adică nefolosite la o altă construcţie, planificat să construiască în câmp o chimniţă nouă,
exact în perioada în care filoxera începuse să facă în locul vreuneia foarte vechi, deteriorate, sau într-o
ravagii prin viile din zonă și se punea problema vie tânără, abia dată pe rod, nu au renunţat la idee
demolării construcţiilor din câmp. S-ar putea să fie și tot le-au construit până la urmă, dar în sat și,
vorba de ultima construcţie de acest tip, realizată conform aceluiași plan. Ei au reeditat, de fapt, prin
din bârne noi. Din păcate ea nu mai există. A fost acest gest – cu valoare socio-culturală excepţională
demolată din cauza unui „culturnic” de la Centrul – actul construirii iniţiale a acestor obiective.
Judeţean de Cultură și Educaţie Socialistă Galaţi. Un alt amănunt ce nu trebuie ignorat este și
În satele comunei Corbiţa, județul Vrancea, faptul că toate chimniţele din câmp – cele de la
sate situate în partea de sud a zonei – Rădăcinești, poalele Colinelor Tutova – erau construite din
Șerbănești și Ţuţu – multe chimniţe au rămas în bârne. În momentul în care au fost mutate în sat, în
continuare pe câmp și după ce viile au fost complet anumite așezări – așa cum am amintit și mai sus –
distruse. Unele supravieţuiau încă și la data când am au mai fost reconstruite și din cărămidă. În niciun
cercetat această parte a zonei, adică în anul 1980. caz însă, nu s-au construit niciodată – în câmp –
41
, , tie AXIS LIBRI
LO ALIA
și nici nu s-au reconstruit apoi în sat cu pereţii din timp, în locul celei demolate sătenii ridicau una
vălătuci, adică în tehnica în care s-au construit de ceva mai arătoasă decât cea pe care o demolaseră.
foarte multă vreme – sau, probabil dintotdeauna – Insistând asupra acestui amănunt, care iniţial
locuinţele. părea a fi doar din domeniul anecdoticului, am
Bunăoară, când vorbim despre tehnica construirii constatat că cele susţinute iniţial de câţiva bătrâni au
cu bârne, trebuie să luăm ca reper data când s-au fost confirmate și de alţi locuitori vârstnici. Răzeșii
făcut ultimele construcţii, adică data când au fost din comuna Brăhășești au construit cândva case cu
aduse din câmp și reasamblate în sat. Semnalăm pereţii din bârne. Și dacă nu ar fi existat acel obicei,
în felul acesta voinţa sătenilor de a construi – de a practicat în iernile foarte grele, întru totul speciale
conserva – prin reasamblarea după toate regulile prin dificultăţile pe care le creau oamenilor, poate
reconstruirii perfecte a obiectivului, într-un că amintirea acestui tip de locuinţă s-ar fi pierdut
moment de cumplită criză, moment în care funcţia treptat pentru totdeauna, așa cum s-au pierdut,
lui era practic anulată, iar locul în care dăinuise probabil, în alte localităţi din zonă. Și, de asemenea,
din secole, și poate chiar milenii, nu-i mai motiva nici adăpostirea membrilor familiei căreia i se
prezenţa. Actul s-a produs la nivelul comunităţilor demola casa nu se putea rezolva fără probleme,
sătești, având deci caracter general prin excelenţă. deoarece toate familiile aveau copii mulţi. Singurul
Aproape toţi locuitorii satelor răzășești, au avut lucru care exista din abundenţă era materialul
chimniţă în câmp și toate au fost reasamblate ori lemnos aflat însă la câţiva kilometri, adică în pădure.
reconstruite în sat. Au existat desigur și excepţii. De-a lungul timpului soluţia a fost posibilă
În alte așezări, cum ar fi Brăhășești – partea de mai multe ori, iar actul în sine fiind deosebit
răzășască – bunăoară, răspunsul ni de șocant, a rămas întipărit în
l-au dat însăși bătrânii satului. Unii memoria localnicilor. Aceasta a
dintre ei – la început mai puţini fost și șansa noastră de a-i mai
la număr – și-au amintit un fel de găsi pe acei câţiva săteni care și-
anecdotă, aflată de la bunicii ori de au amintit acest „amănunt”.
la străbunicii lor. O reproducem O altă informaţie, la fel de
întocmai: „Apoi, pe vremuri, importantă – dar cutremurătoare
străbunicii noștri locuiau în case prin violenţa ei – am găsit și
de bârne groase, care nu erau chiar într-o monografie a comunei
Chimnița sau căsoaia din Comuna Gohor
mici, că dacă se dărâma una singură, Brăhășești, scrisă de un învăţător
ajungeau lemnele la toată cătuna să facă focul până din localitate în anul 1942: „În epoca fanariotă orice
primăvara”. Incitat de valoarea informaţiei, care fel de prigoniri și oprimări nu i-au putut intimida.
a venit pe neașteptate, am intervenit pentru a-l Și când unii dintre ciocoi căutau să-i subjuge, au
stimula pe săteanul respectiv. „Cum adică, ei nu reacţionat energic, fără șovăire. Se spune că ciracii
aveau ce pune pe foc și își dărâmau casele?” „Ba nu, grecilor, într-o noapte cu furtună au pus foc satului,
ei dărâmau doar o singură locuinţă și numai atunci provocând un pârjol nemaipomenit. Casele fiind
când iernile erau foarte grele și lungi, iar viscolul din bârne, sau unele și învelite cu trestie, paie sau
acoperea potecile spre pădure, cu troiene foarte șindrilă, au ars ca niște ruguri.
mari. Oamenii nu mai reușeau să pătrundă până Aflând ei de unde le-a venit nenorocirea, au
acolo și trăgeau la sorţi, a cui casă să fie demolată. procedat la fel cu târlele ciocoilor greci, dându-le
Casa celui desemnat de sorţi era dărâmată imediat foc la case, la grajduri și la șirele de cereale. Atunci a
și lemnele împărţite în mod egal la toţi gospodarii început prigoana mai amarnic și mulţi au luat calea
din cătună”. codrului, în haiducie” (A.N. București, M.C.N.C. –
Uneori se găsea câte un sătean care își oferea 946/1942, f. 495).
locuinţa de bună voie spre a fi demolată și, atunci
nu se mai trăgea la sorţi. Respectivul avea motive Note:
serioase ca să-și „sacrifice” casa. Era probabil foarte 1. Când folosim verbele la timpul prezent,
veche și se folosea de acest prilej ca să-și facă una ne referim, de fapt, la timpul când am efectuat
nouă. Locuitorii casei demolate erau repartizaţi pe cercetarea. În momentul în care lucrarea va fi
la rude, pe la prieteni și vecini până în primăvară, publicată, aceste obiective vor fi deja demolate.
când întreaga comunitate se mobiliza și, în scurt
42
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
ERSONALIA

Elena Văcărescu
Prima femeie membră a Academiei Române
Lecția despre identitate, rădăcini și dragoste de Patrie

„...România mi-a fost Parisului fiorul uimitor și sfânt al zborului său, îl aud
singura, mistuitoarea cum bate în vine cu același fior și cum le înflăcărează...
mea pasiune. Am lucrat Transilvania! Transilvania! Vino! Vino, Acasă!”1.
pentru ea, pentru alianța Pentru talentul său liric și scriitoricesc, pentru
ei cu Franța, apoi, cu neobosita misiune în slujba neamului său, Elena
Anglia și Statele Unite. Văcărescu, ea însăși exponenta „unui neam întreg”2,
Această dragoste n-a a fost premiată în două rânduri de Academia
cunoscut decepții”. - (Elena Franceză: în 1886 - pentru volumul „Chants
Văcărescu) d’Aurore” - „Cântecele Aurorei”, cu Premiul „Archon
Poeta Elena Văcărescu Despérouses” și în 1900 – pentru volumul „Le
(21 septembrie 1864 - Rhapsode de la Dambovitza”, „Rapsodul de pe
Maria Stanciu
jurnalist 17 februarie 1947) este Dâmboviţa”3, cu Premiul „Jules Fabre”.
prima femeie membră a În 1927, a fost decorată cu Legiunea de onoare,
Academiei Române, fiind primită în rândurile celui considerându-se a fi „cea mai celebră dintre scriitorii
mai Înalt For cultural și științific al țării, în 1925. străini de expresie franceză”.
A rămas în conștiinţa noastră drept o redutabilă
scriitoare și traducătoare, calități dublate de lirismul Amintirile copilăriei
poeziei sale „de cel mai adevărat sânge românesc“, Elena Văcărescu s-a născut la București, în 21
deși, împrejurări neprielnice au determinat-o să se septembrie 18644, fiind fiica Eufrosinei (Fălcoianu,
stabilească în Franţa. Pentru noi, românii, Elena este, pe numele de domnișoară) și a diplomatului Ioan
vocea unul rapsod care răzbate peste veacuri și ne Văcărescu. Ea este ultima reprezentantă a renumitei
învață lecția despre rădăcini, despre identitate, despre familii, care a dat culturii noastre trei poeţi, precursori
dragostea și dorul nemărginit de Patria Română. ai literaturii române moderne: Iancu (bunicul său),
De la sfârșitul veacului al XIX-lea și până Alecu și Ienăchiţă Văcărescu (1740-1797), străbunicul
la mijlocul celui de-al XX-lea veac, „ultima Elenei. Ienăchiță este autorul celebrelor versuri din
reprezentantă” a familiei Văcărescu și-a susținut „Testamentul, urmașilor Văcărești“, prin care
lecția despre identitate și „cinstirea Patriei”, în înaintașul recomandă neamului său și nouă, tuturor:
Franța, în Europa, la Societatea Națiunilor Unite, „Las vouă moștenire/ Creșterea limbei române/ Și a
în Statele Unite ale Americii și oriunde pașii au Patriei cinstire“.
purtat-o, promovând interesele cultural-spirituale Astăzi, la mai bine de șapte decenii de la trecerea
și diplomatice ale României. În perioada Primului la Domnul a Elenei Văcărescu, 17 februarie 1947,
Război Mondial, Elena a inițiat și susținut constatăm că aceste imperative au fost îndeplinite
conferințe, însoțite de colecte de caritate, fondurile cu prisosinţă în cuvântul, atitudinea și faptele
îndreptându-le spre Crucea Roșie Română. sale, chiar dacă poemele acestei „ambasadoare a
Pe vremea aceea, la Paris, a început colecta sufletului românesc” au fost scrise în limba franceză.
pentru ridicarea Catedralei „Sacré Coeur” de pe „M-am născut într-o foarte veche familie de boieri.
Montmartre, observând că francezii își însoțeau Cei din neamul nostru se întâlnesc cu alții de aceeași
donațiile cu un bilețel, pe care scriau rugămintea: falnică vechime peste tot de-alungul istoriei, dar spița
„Doamne, înapoiază-ne Alsacia și Lorena!”, Elena - în noastră se ilustra prin darurile demnității, poeziei,
același context – rostea o altă rugăciune: „Transilvania, hărniciei, eroismului și gloriei, ceea ce a făcut din ea
Transilvania, fi-vei a noastră! Ori de câte clopotul un neam legendar, cunoscut tuturor în țara noastră”5,
catedralei de «la Savoyarde», cum i se zice, trimite asupra mărtuisește scriitoarea.

43
, , tie AXIS LIBRI
ERSONALIA
„Văcăreștii” alias „Făgărești” Iancu Văcărescu11, bunicul Elenei, a avut mai mulți
La o privire superficială, suntem îndreptățiți să fii, unul dintre ei - Ioan este tatăl Elenei, născut în
spunem că la origine termenul „Văcărești” desemnează 1839, ofițer în garda personală a lui Alexandru Ioan
o cunoscută îndeletnicire pastorală. Ei, bine, nu! Cuza, prefect la Târgoviște, căpitan în Războiul de
Potrivit cercetătorilor, familia Văcărescu provine Independență (1877-1878) și colonel la întoarcerea
din zona Făgăraș, unde această familie de nobili de pe front. Revenit din război, Ioan Văcărescu ajunge
exista încă din veacul al XIII-lea (1290), printr-un administrator al Domeniilor Statului, apoi, ministru
înaințaș, un anume nobil Ugrin sau Udriște, „vir plenipotențial la Buxelles, Belgrad, Roma. Cade în
nobilis in Fagaras”. „Fiul său, Dan, ar fi fost Voievod dizgrație, în 1914, la Paris12.
al Făgărașului”, în jurul anului 1340, fiind urmat În copilăria sa, Elena s-a bucurat de atmosfera
de nepotul său Neagoe sau Negoiță, pomenit de patriarhală și religioasă de la conacul Văcăreștilor, un
Ianăchiță6, străbunicul Elenei. loc care, peste ani, revine năvalnic și duios, în amintirea
Primul biograf al Văcăreștilor este scriitorul urmașei Văcăreștilor. „Povești străvechi mi-au alinat
Alexandru Odobescu, care a preluat aceste date copilăria, iar înţelepciunea și poezia rustică mi-au nutrit
întocmite de străbunicul Elenei, deoarece - spune cele dintâi gânduri și sentimente. Înrădăcinată într-un
Stăvăruș – Odobescu era contemporan cu urmașul lui mediu de patriarhală comuniune cu întreg trecutul,
Ienăchiță, anume, poetul Iancu Văcărescu. Explicația cu întreaga fire de la noi, substanţa mea sufletească e
este preluată și de criticul literar George Călinescu, în plămădită din colori, din sunete, din toată comoara de
a sa Istorie a Literaturii Române, la capitolul „Clasicii” senzaţii, de visuri, de tradiţiuni românești. Eu cred în
întârziați, unde face referire la originile familiei puterea acestor influenţe elementare…“
poetului Iancu Văcărescu. Pe aceeași explicație merge În această familie, „de comuniune patriarhală”,
și savantul Nicolae Iorga. Elena Văcărescu s-a pregătit în particular cu o
Un alt argument prin care Odobescu devine guvernantă, mai târziu, studiind la Sorbona-Paris,
convingător este explicația privitoare la descrierea unde a făcut cursuri de literatură, filozofie, estetică,
blazonului familiei Văcărești, „scutul părintesc ce purta istorie, cu Gaston Paris, Ernest Renan, Paul Janet,
gravat pe dânsul Cetatea Făgărașului, pe care fâlfâie o iar arta prozodiei cu Sully Prudhomme. În privința
acvilă albă, emblemă de imaculată putere, cu cicera cultivării darului poeziei, părinții săi sunt sfătuiți de
VIRTUS, scrisă în litere de aur”. Același balzon se află Vasile Alecsandri și Titu Maiorescu să o susțină.
și pe cavoul familiei Văcărescu din Cimitirul Bellu- „Aveam abia șapte ani când tatăl meu, după mari
București. străduințe, intra în stăpânirea completă a moșiei
Istoricul și savantul Nicoale Iorga7, referindu-se străbune de la Văcărești, pe care până atunci o împărțise
la etimologia cuvântului „Văcărescu”, spune că la cu frații și cu surorile sale... Am sosit la Văcărești într-o
origine cuvântul a fost „Făgărești”, „cei veniți din seară de primăvară. La ora două părăsisem calea
făgăraș”, care prin influența etimologiei populare a ferată pentru a lua o trăsură cu cai hirsuți care, într-un
devenit „Văcărești”. Savantul precizează o însemnare zăngănit teribil de clopoței, cu coamele zbârlite, precum
genealogică, pe care a găsit-o printre hârtiile rămase șoriceii de la carul Cenușăresei, străbătură coline și văi
de la Ienăchiță Văcărescu, străbunicul Elenei și ne duseră într-o goană până la Văcărești. Mai întâi
Văcărescu. Printre aceste note care fac referire la ne-a apărut satul cu căsuțe văruite, din pragul cărora
istoria familiei Văcărescu, Iorga a găsit, „la un loc cu se repetau cuvinte de bun venit... Mireasma ierbii crude
manuscrisul Observațiilor... gramaticești8 o însemnare umplea văzduhul; soarele își culca razele pe lanurile de
genealogică în care obârșia neamului Văcărescu urca grâne verzi... Priveam fericită în jur, copleșită de emoție
pănă la 1245, pe vremea presupusului Negru Vodă, și de oboseală – sărman copil-poet ce suferea de pe urma
descălecătorul de țară”. Nu s-au găsit alte dovezi, hurducăielilor, dar care simțea o speranță fără nume”...13
ele fiind pierdute la Revoluția din 18489, spun Peste ani, domeniul Văcărești (astăzi în inima
cercetătorii. Amintita însemnare ne relatează: „1245: Bucureștilor) va deveni unul dintre locurile de referință
Neagoe Văcărescu, fiul lui Dan Văcărescul, Voievod în amintirile Elenei Văcărescu deși, va trăi departe de
al Făgărașului, nepot de sor a lui Radu-Vodă Negru: Țară, de la tinerețe și până în ultima zi a vieții sale.
venit-au cu iel, și cu doamna Anna, la Câmpulung, în Între anii 1888 și 1891, Elena face parte din
acești ani; zidit-au biserici doasprezece, în satele care a suita de doamne de onoare ale Reginei Elisabeta,
stăpânit, pă Dâmboviță în jos; lăsat-au fii pă Radu și de personalitatea căreia, urmașa Văcăreștilor a fost
Șerban, și fete șase; a murit în vârstă de 59 de ani”10. toată viața fascinată. Încurajată fiind de Carmen-

44
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
ERSONALIA
Silva, numele de poetă al reginei, Elena s-a logodit, Note:
în taină, cu prinţul moștenitor Ferdinand. Gestul a 1. Stăvăruș, Ion, Elena Văcărescu, Editura „Univers”,
București, 1974, p. 68.
fost dezaprobat de Regele Carol I și de politicienii 2. Este vorba despre prietenul Elenei - Maurice Barré - care
momentului, drept pentru care, în 1891, Elena i-a adus unul dintre cele mai frumoase omagii, spunându-i:
Văcărescu acceptă exilul, stabilindu-se la Paris. „Elle n est pas une femme, elle est toute un race!” – „Ea nu
„Numai România și viitorul ei rămân importante. este doar o femeie, ea este un întreg neam!”, o aluzie la marea
ei dragoste pentru România și neamul din care provine. Vasile
Vei fi un mare rege. Restul, fericirea mea, a ta, nu Munteanu, „Idei, oameni, fapte”: Elena Văcărescu, Gândirea,
contează”14, îi spune tânăra, la despărțire, celui iulie-septembrie 1926, p. 225. V. Munteanu este cel care, în
care avea să devină Ferdinand – „Întregitorul aceeași ediție a periodicului condus de Nichifor Crainic și
Camil Petrescu, a tradus din franceză în română poemul „Eu și
României”. Țara mea”, de Elena Văcărescu.
Despărţită aproape în mod brutal de ţara sa și 3. Văcărescu, Elena, Memorial în mod minor, traducere de
„transplantată“ în Franţa, urmașa Văcăreștilor nu s-a Anca-Maria Christodorescu, Editura Compania, București,
simţit o dezrădăcinată, cum ea însăși mărturisește. Ea 2001, p. 8. Dicționarul General al Literaturii Române, Academia
Română, vol. Ț/Z, Editura Univers Enciclopedic, pp. 209-212.
și-a clădit existenţa din bucurie și tristeţe, din „adierea 4. Dicționarul General al Literaturii Române, Academia
parfumată a primăverilor“, astfel înfruntând crivăţul Română, pp. 209-210.
„zăpezilor“ care i-au umbrit și înfrigurat, uneori, 5. Premières anèes (Cei dintâi ani); Biblioteca Academiei
existenţa. Române. Fond Elena Văcărescu, Mss V, II, Apud Stăvăruș, I.,
Elena Văcărescu, Editura Univers, București, 1974.
„Sălașul meu parizian a fost întotdeauna un colţ de 6. Stăvăruș, Ion, Elena Văcărescu, pp. 8-9.
Patrie Românească. În casa mea dăinuia nu numai un 7. Iorga, Nicoale, Studii și documente cu privire la istoria
spirit românesc, ci o atmosferă cu parfum patriarhal românilor, III, București, 1919, p. 76, apud, Stăvăruș, „Elena
Văcărescu - Memorii”, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989, p. 21.
și religios, ce plutea deasupra sfintelor icoane. Mă 8. Ienăchiță a lucrat la alcătuirea unei gramatici a limbii
simţeam acolo, departe, în misiune. Eram un sol al române, inspirat fiind de alte lucrări italiene... Dicționarul
sufletului românesc, sortit să-i cânte destinele, să-l General al Literaturii Române, Academia Română, p. 217.
împărtășească prietenilor și neprietenilor, să-l apere, 9. Stăvăruș, I., Elena Văcărescu, p. 8.
10. Biblioteca Academiei Române, Ms. 303, fol. 3. Apud N.
să-l preamărească“, mărturisește ea. Iorga, Studii și documente cu privire la Istoria Românilor, III,
La Paris, Elena a fost în centrul tuturor București, 1919, p. 79. (Noi am preluat informația din volumul
problemelor care au avut legătură cu România. Încă lui Stăvăruș I., ediția 1974).
din primii ani în orașul de pe Sena - în 1898 – ea 11. Este fiul lui Alecu Văcărescu și al Elenei Dudescu, fiica
marelui ban Nicolae.
a înființat un Salon literar, o fereastră deschisă către 12. Stăvăruș, Elena Văcărescu, pp. 15-17.
intelectualii lumii, fapt ce i-a permis să traducă, să 13. În acest loc, încă se mai păstrau, în anii 1970,
medieze și să răspândească operele unor scriitori menționează Ion Stăvăruș, ruinele străvechii curți boierești,
palatul strămoșilor Văcărești care îl găzduise pe Sfântul Voievod
români de referinţă: Vasile Alecsandri, Mihai Constantin Brâncoveanul, martirizat în 15 august 1714, alături
Eminescu, Octavian Goga, Lucian Blaga și alţii. „De de fii săi – Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache
câte ori deschid volumul de «Poeme» al lui Eminescu Văcărescu, cumnatul Voievodului Martir, care provenea din
am impresia că mă întorc acasă, după o călătorie familia Văcărescu.
14. Romanul vieții mele, p. 99.
lungă… Pe Eminescu nu-l pot uita. Confruntat cu 15. Auguste-Félix-Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire
marii mânuitori de liră, Eminescu nu scade, ci crește“, (1866-1954), este descendent al unei vechi familii aristocrate
notează Poeta noastră cu două patrii. franceze. A avut o strălucită activitate pe tărâmul diplomației.
Despre misiunea ei în Franța avem mărturii A lucrat în Africa - Tunisia și Maroc, în America Latină -
Peru, Chile și Brazilia, dar și în Europa - în Austro-Ungaria,
importante - scrise și publicate și la noi - de la fostul România, Spania și Anglia. A fost numit ministru plenipotențial
diplomat al Franței în România, Contele de Saint- în România, în mai 1916, și în câteva luni a reușit să convingă
Aulaire15. Acesta menționează în memoriile sale că România să intre în Război alături de țările Antantei. Alături
înainte de a veni în România, pe lângă pregătirile de generalul Henri M. Berthelot, care se afla în fruntea Misiunii
Militare Franceze, a contribuit la consolidarea relațiilor dintre
necesare unei astfel de deplasări, neștiind mare Franța și România, la reorganizarea Țării și a Armatei, inclusiv
lucru despre România, a trebuit să se întâlnească în perioada refugiului la Iași. Alături de diplomația românească,
cu „două muze pariziene ale României la Paris”: a consolidat și netezit drumului țării noastre către Marea Unire
de la 1 Decembrie 1918. După misiunea în România a fost trimis
Ana de Noailles și Elena Văcărescu16, „dintre ca diplomat în Spania. A fost director al prestigioasei publicații
care ultima era și prezicătoare”... (Nefericită, Revue dʹhistoire diplomatique, dar a semnat cronici politice și în
traducere!) Privind spre frumoasa carieră culturală Le Figaro. Contele de Saint-Aulairre, Însemnările unui diplomat
și diplomatică a Elenei Văcărescu, putem spune că a de altădată în România, 1916-1920, Editura Humanitas,
București, 2016, pp. 7-23.
fost o vizionară.
(Va urma)
45
, , tie AXIS LIBRI
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(

Nicolae Breban - 85 de ani

Remember: Scriitorul la 50 de ani

— Mai întâi, la mulți — În măsura aroganței mele. Orgoliul este,


ani, Nicolae Breban! pentru spiritele fertile, o servitute în primul rând.
— Vă mulțumesc. Scriind, scriind continuu, tind, visez, lupt, sper în
— Ați împlinit, deci, în utopia de a mă diferenția continuu de marile spirite
aceste zile, 50 de ani. Ați ce m-au (ne-au) precedat și care, se pare, au epuizat
descoperit până acum sensul lumea.
vieții dumneavoastră? — Vă propun un joc: închipuiți-vă că sunteți
— Nu, și sper că n-o să-l propriul dumneavoastră editor. Cum v-ați prezenta
descopăr niciodată. cărțile cititorilor pentru a-i ademeni?
— Totuși, cum vă apăreți — Da, e un exercițiu frumos de sinteză.
George Arion dumneavoastră? — Deci, să-ncepem: mai întâi Francisca.
scriitor — Adeseori, la fel de — Prima carte, un compromis, deci și încă unul
confuz, contrariant, ineficace, dublu: cu moda momentului, dar și cu ideea mea
lipsit de talent, cum apar, desigur, detractorilor mei. despre roman, despre „romanul meu”. Monologul
— Presupun că v-au marcat mult meseriile pe care unei fete ce funcționează ca o fereastră, un geam
le-ați avut încă din fragedă tinerețe. transparent pe jumătate: se arată pe sine dar și
— Evident, m-au marcat, deși, pe vremea aceea nu lumea de dincolo de ea, cea socială. Există deja, aici,
știam că urma să „fiu marcat”. Experiențele acestea, un fel de program: subiectivitatea care, singură (în
atunci, au fost suferințe, dacă nu traumatisme de-a artă cel puțin) face posibilă realitatea, socialul.
dreptul, lumea întreagă (lumea socială) părea că mă — Să trecem acum la În absența stăpânilor.
respinge, valorile ei păreau a fi altele decât acelea — Trei niveluri de existență: bătrâni, femei,
pe care eram eu în stare să forjez. Trebuie, în mare, copii, o organizare ce amintește, ce anunță deja,
reținut un singur lucru: mediile diverse pe care le- organizarea literaturii. Un studiu al ideii de destin;
am traversat, ca funcționar (la 17 ani), strungar, șofer, mai e posibil azi să ne punem această problemă,
faptul că am muncit „cu brațele” etc., toate acestea oarecum în felul în care o făceau vechii greci?! Ca
m-au ajutat „să mă apropii de oameni”, dacă-mi o fatalitate?! Și cum, care sunt „normele” acestei
permiteți un clișeu gorkian. Nu numai o diversificare fatalități? Oricum, din nou, în centru, istoria unei
a mediului, dar și una tipologică, formându-mă astfel femei.
pentru profesiunea de romancier realist. — „Animale bolnave”.
— Pe dumneavoastră ce v-a format mai mult: — Un roman polițist „ratat”. O excursie prin
viața sau cartea? Ori cartea a apărut mai târziu în medii diverse, o întâlnire dramatică cu o faimă,
raza dumneavoastră de atenție... cu un loc exotic, închis, un teren limitat din care
— Nu, cartea a fost, de la început și până la se evaporă pașii unei ființe enorme, monstruoase:
sfârșit: Paradisul. Un maestru al meu, ca și viața, învățăcelul ce-și omoară maestrul. Și, în mijloc, ca
dar unul blând, totdeauna protector, iubindu-mă un invizibil ax de simetrie, falsul poet, martorul
orbește, în afara oricăror condiții. Viața, după cum neputincios și poate inspirator, Paul, unul din
ați aflat și dumneavoastră din experiență, te iubește personajele în care „m-am odihnit”, m-am regăsit
cu asprime, ca un părinte tânăr. Cartea a fost pentru așa cum aș fi putut fi. Femeia, de data aceasta, intră
mine un fel de bunic. în penumbra cărții.
— În ce măsură credeți că sunteți liber de cei care — Acum, Îngerul de ghips.
au scris înaintea dumneavoastră? Sau, altfel zis, în ce — Un roman al dezadaptării, un roman
măsură credeți că sunteți liber de tradiție? esențialmente antinaturalist. Într-o vreme, încă,
46
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
a poeziei, a păstrării posesiei ce atrage după sine ce este mai interesat de formare decât de seducție,
atâtea alienări, îngerul... propune un model al arătând un egoism superior. Un „palavragiu”, un
adaptării prin „dezadaptare”, o pierdere activă, om ce, asemeni unui scriitor, posedă descriind,
voluntară și inspirată a posesiei, a adaptării, a ruperii descriind la nesfârșit. Un individ ce trăiește
acestui „lanț blestemat”. Cu ce câștig? Nu știu, poate la intersecția civilizațiilor, mimând un fel
supraviețuirea, văzută ca regenerare, ca umanizare de „huliganism” cultural ce îi ascunde prost
de tip poetic. disperarea de destin. Un stăpân fără slugă sau cu
— Să trecem acum la Bunavestire. una falsă, o slugă ce nu are, nu simte nevoia unui
— Un roman al politicului, al rădăcinilor sale, stăpân.
o încercare de mit. Poate epoca noastră, secolul — Înainte de a vă scrie cărțile, ați știut ceea ce mi-
nostru să mai producă mituri? Thomas Mann, cu ați spus acum despre ele?
probabilitate, Joyce cu siguranță și-au pus această — Oarecum. Plec totdeauna de la idei, de la un
problemă. În măsura în care poate fi creatoare anume tip de idei, ca să ajung la „viață” și nu invers.
de mit (trebuie să fie!), cred eu, umanitatea are o Și, uneori... ajung!
șansă de a supraviețui. Dacă da, care sunt miturile — Dar care ar fi convingerea după care vă
noastre?! Un pariu nu numai al antropologului sau construiți cărțile?
al eseistului, dar și al romancierului: cine, ce erou — Numai propria mea structură, propriile-
este purtătorul mitului, ce fel de erou?! Poate... un mi obsesii, dacă le am, dacă am o structură. Iată,
erou făcut din „doi eroi”, o ființă din două ființe, pot, pe loc, risca o definiție posibilă a structurii,
o judecată ce conține două a sistemului: un material
segmente incompatibile. amorf, ordonat de o obsesie.
Care conviețuiesc în ciuda — Și care v-ar fi obsesia
tuturor legilor armoniei sau fundamentală?
a tipologiei. Am încercat, — Poate... o să zâmbiți:
deliberat, să adun într-o eternul feminin, de care
structură dată elemente vorbea atât de convingător
disparate și „dușmane”, Goethe. De aceea am,
sperând astfel - și nu probabil, în centrul
numai astfel! - crearea unei romanelor mele, câte
tensiuni fertile. Riscând o „femeie uriașă”, „une
un eșec - cum s-au grăbit Nicolae Breban géante” ca la Baudelaire, un
unii să-l anunțe, cu o ax viu, enorm, ordonator al
ciudată bucurie - sau revoluţionând structura molozului existențial.
romanului clasic. Nu știu, vom vedea. În Grobei — În cărțile dumneavoastră raportul dintre
însă, dincolo de acestea, de „ruptura personajului”, suzerani și vasali e conturat cu multă precizie. De ce
am încercat și o metodă a autostăpânirii, flagelarea vă interesează atât de profund această relație?
în efigie, și pot spune, împreună cu Flaubert, cu — Da, e și asta. Nu numai „suzeran-vasal”, dar
marele Flaubert: „Grobei c’est moi!”. Nu ca o și „maestru-ucenic”. Unii critici au simplificat cu
reflectare a mea, insist, ci ca o terapie, ca o școală brutalitate această relație, obsesivă, e adevărat, în
a autocunoașterii, a „autodepășirii”, a formării, cărțile mele, acordându-i doar reflexul social. Între un
a îngroșării și punițiunii, în esență, un exercițiu maestru și învățăcelul său, socialul dispare aproape
creator didactic. cu desăvârșire, apărând o anume senzualitate fără
— „Don Juan”? corp a „fugii după un ideal”, o abstragere în cuplu
— În sfârșit, jocul și apariția corporalizată a din lumea diurnă, trivializatoare (a idealurilor), o
exoticului. Din nou un pariu, minor de data asta, abstragere din lanțul tiranic al bine-răului sau al
cu categoriile estetice și filosofice ale conceptului istoricului chiar, pentru o „secundă de armonie”.
de Don Juan. Am spus minor pentru că romanul — Fie-mi permisă următoarea întrebare: de ce,
meu e doar un posibil Don Juan, un joc, o parafrază dintre toate genurile, ați ales romanul!
ce ocolește, nerespectuos, rigorile temei. Un Don Dintr-o fascinație (banală), tulbure și precoce.
Juan original, ce cucerește cu armele cu care alții Dintr-o incapacitate de a scrie în forme esențializate
resping sau omoară, un Don Juan - Pygmalion - și riguroase, precum sonetul, eseul sau nuvela.
47
, , tie AXIS LIBRI
5()/(&ʗ,,',$/2*,&(
Dintr-o „lăcomie de lume”, în totalitatea ei, cum putea numi sinceritate. Nu cred că sunt actual - dacă
numai romanul are prerogativa de a o cuprinde. sunt! -prin faptul că reflect problemele la ordinea
Dintr-o nevoie de spectacol (iată ce bătrân e Don zilei, ci mai ales prin aceea că „invent” probleme
Juan!)... care pot deveni actuale. De altfel, am fost totdeauna
— ... și mai ales dintr-o... fascinat de latura profetică a profesiunii noastre,
— ... nevoie de existență totală. Ca și Balzac, dacă- de ceea ce e fix, paradigmatic în ea. O spun tocmai
mi permiteți, vreau un regat din care să nu lipsească acum, într-o epocă, când după Stendhal, romanul
nici un obiect esențial, nici o ființă caracteristică, vrea și reușește să fie o „oglindă purtată de-a lungul
nici o pătură socială, creatoare de istorie, nici o unui drum”.
anormalitate expresivă. — Cum vi se pare omul secolului nostru? Mai liber
— Iată, discut cu Nicolae Breban, maturul, sau mai manevrat de istorie?
„stăpânul” - în ordinea operei dumneavoastră. Dar În mod paradoxal, omul acestui secol mi se pare
cum arăta copilul Breban? mai liber, vizavi de istorie, tocmai prin faptul că
— Copilul Breban e oarecum „salvat” de Herbert se află în criză. Criza văzută de nietzschenian ca
din În absența stăpânilor. Hipersensibil, străin în o răsturnare” a tuturor valorilor. Liber de a porni
lumea nu numai a adulților dar și în cea a copiilor, pe un „nou drum”, dar și liber de „a rata”. Liber și
fascinat de cea a adulților în mod fals, pentru că era prin luciditatea unei apocalipse posibile, liber prin
o fascinație mai profundă a realului, a „existentului”. perspectiva pe care o are îndărăt, asupra istoriei, liber
Copilul Breban se apăra de existența aspră din jur prin puterea pe care a dobândit-o asupra materiei.
(deși apărat de o familie caldă și protejantă), prin Ne-liber, însă, prin responsabilitatea pe care i-o
ceea ce numisem paradisul cărții. Visa o prietenie, dă tocmai aceeași perspectivă a istoriei. Liber prin
visa o „femeie uriașă”, visa, se vede asta cu claritate faptul că „Dumnezeu este mort”. Tocmai de aceea,
acum, să-și vadă numele pe o carte, și nu pe orice însă, aflat în fața unei noi, enorme servituţi: o nouă
fel de carte, ci pe un roman. Visa deci un piedestal! originea moralei.
— Dar pe bătrânul Breban cum vi-l închipuiți? — Ați vorbit despre valori. Care ar fi cele pe care
— Bătrânul Breban? În primul rând, norocul de jurați dumneavoastră?
a îmbătrâni în solidaritate cu idealurile puberului, — Cele simple: matricea care m-a purtat și
cu scopul „rigid” al acestuia de a scrie cărți vii, născut, pe care aș numi-o instituția maternă, Mama
necesare. (Mi se pare tot mai mult că norocul meu, mea ce m-a iubit fără criterii. Matricea de pământ și
șansa mea a fost o anume „rigiditate” față de scopul de limbă, de istorie, ce se cheamă România. Cultura
ce mi l-am propus din prima tinerețe și de aici nu acestui pământ, dar și cultura europeană a vechilor
trebuie să excludem latura morală a acestui edificiu.) greci, ce au delimitat, primii, raționalul de irațional,
Faptul de a supraviețui pur și simplu, de a asista din ironia și tragicul. Cred în memorie, unificatoare a
loja mea de carne gânditoare la spectacolul istoriei, existenței noastre. În democrație, pact a socialului.
al existenței, în tot ce are carnavalesc și simbolic. În În familie, matrice a moralei, loc ritualic al relației
bucuria perspectivei pe care ți-o dă vârsta înaintată „maestru-ucenic”. În respectul față de bătrâni care,
ce trebuie văzută ca un pisc, ca un munte, urcat ajutați de autoritatea ce o au, ne transmit tradiția.
cu încăpățânare și calm, mereu cu imaginația Cred în tradiția înțeleasă ca o permanență a
acelei perspective ce ne va odihni și recompensa. valorilor, ca o redută contra imposturii de orice fel.
Bătrânul Breban speră să nu fie singur în ultima sa În școală, instituție eternă, în care maestrul spiritual
vârstă și, alături de cărți și muzică, să apară uneori se hrănește din candoarea vitală a ucenicului. În
silueta ironică și atașantă a vreunui tânăr ce va fi ironie, ca mod de a ne distanța de propriile noastre
necesarmente un individ bântuit de aceleași obsesii idealuri, apărându-ne astfel de primejdioasa boală
incomode: cartea, utopia cărții, utopia prieteniei, a fanatismului. Evident, în creație, ca singurul
utopia eternității prin creație, prin atingerea umană. mod de regenerare. În judecata generațiilor care ne
— În ce măsură credeți că problemele pe care le urmează; ele nu pot greși. În respectul față de tineri,
prezentați sunt actuale pentru omul contemporan? deci, urmărindu-i cu emoție. În muncă, singura
Prin ce credeți că sunteți actual în scrisul compensație a acestei vieți, cum spunea Goethe,
dumneavoastră? văzută bineînțeles ca activitate ce ne creează și ne
— Sunt actual, cred eu, prin tensiunea pe care o face liberi. În iubire, amintirea și utopia noastră.
împrumut paginilor, eroilor mei, prin ceea ce s-ar (1984)
48
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Expresii celebre

„Nasul Cleopatrei“
„Le nez de Cléopâtre“
„Cleopatra’s nose“

Regină a Egiptului (69-30 (nepotul lui Caesar și viitorul împărat Augustus),


î.e.n.), Cleopatra a fost un Cleopatra se sinucide, moartea unind-o în eternitate
politician abil, preocupat de cu destinul lui Marcus Antonius.
refacerea regatului glorios „Nasul Cleopatrei” se referă la faptul că
de altădată. Beneficiind de o respectivul organ fizic al reginei era mai mare decât
înfăţișare fizică minunată, își acceptau regulile nescrise ale armoniei. Răuvoitorii
va folosi graţiile în relaţiile au afirmat cu maliţie că o parte importantă a
cu victorioșii reprezentanţi atracţiei magnetice, a frumuseţii magnifice, a
Theodor Parapiru ai Romei: întâi, cu Iuliu efectului de fascinaţie paralizantă a Cleopatrei, era
profesor, scriitor Caesar, care o sprijină conferită de această particularitate fizică. Acest sens
în ideea de consolidare îl degajă și o celebră cugetare a lui Blaise Pascal:
a regatului, apoi, după moartea lui la „idele lui „Nasul Cleopatrei: dacă ar fi fost mai scurt, alta ar fi
Marte”, 44 î.e.n., cu Marcus Antonius. Acesta va fost faţa pământului.”
alege Orientul pentru Cleopatra, de care îl va lega „Nasul Cleopatrei” definește un detaliu
o dragoste de referinţă în istoria și literatura vremii. individualizant, cu aspect de element fizic
După înfrângerea de la Actium, în anul 31 î.e.n., paradoxal, în aparenţă, în raport cu rigorile
când Antonius pierde rivalitatea cu Octavianus admise, însă cu efect seducător decisiv.

49
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Dialog ziditor de suflet


Omagiu scriitorului Alexandru Lascarov-Moldovanu

O ședinţă de cenaclu. Gabriel: Superbă piesă!


Interiorul unei săli obișnuite Alina: O capodoperă… Da, da, Anul acesta
sau în camera unuia dintre se împlinesc fix 80 de ani de la premierea acestei
cenacliști. comedii…
Gabriel: De mare succes și astăzi!
Personajele: Mioara, Mioara: Dar revenind, cum tatăl, om citit, umblat
Alina, Georgiana, Gabriel, prin lume și cu un mare respect pentru Școala
Vasile, Daniel bârlădeană, are ambiţia ca și băieţii lui: George, Vintilă
și Alexandru să înveţe – ca și el – la Liceul „Gh. Roșca
Mioara: Astăzi, la ședinţa Codreanu” din Bârlad.
noastră de cenaclu… Vasile: Numai că Alexandru, viitorul jurist și scriitor,
Gabriel: … proiect gândit se va transfera de la Bârlad la Iași, în toamna anului
Livia Ciupercă
profesor, scriitor de ceva timp… 1889, începând din clasa a V-a de liceu și va absolvi
Alina: … și la care am Liceul Naţional din Iași.
conlucrat… Georgiana: Și cum noi, anul acesta vorbim de
Vasile: … fără a ne contrazice… Centenarul Întregirii hotarelor României, ce s-a gândit
Georgiana: … conlucrarea-i conlucrare… un liceu din Iași?! Ia să creăm și noi o „Alianţă a
Mioara: Așadar, dragilor, de ce n-am încerca astăzi, Liceelor Centenare”!
să-l aducem la timpul prezent pe unul dintre fiii acestei Gabriel: Interesant proiect!
urbe… Alina: Da, care a și fost finalizat. De curând, 52 de
Gabriel: … fostă capitală de judeţ… licee au devenit partenere la acest amplu proiect, printre
Alina: … mai ales… care și Colegiul Naţional, unde a învăţat Alexandru
Vasile: … unul dintre fiii care s-au născut, aici, foarte Lascarov-Moldovanu…
de demult… Gabriel: Și un alt coleg de-al său, mai mare, ce e
Georgiana: În noaptea de 4 spre 5 aprilie 1885. drept, Mihail Sadoveanu.
Daniel: Câtă precizie! Daniel: Știaţi că pe vremea când Sadoveanu era elev,
Georgiana: Aceasta se numește documentare. a compus imnul liceului?
Mioara: Bineînţeles, e vorba de Alexandru Georgiana: Da, o mărturisește într-una din
Lascarov-Moldovanu, îndrăgitul scriitor român… amintirile sale chiar Alexandru Lascarov-Moldovanu.
Daniel: … din toate timpurile (se accentuează)… Vasile: Sadoveanu, elevul, a compus acel imn – pe
Mioara: Tatăl, Alexandru Lascaroff… muzica lui Carlo Mezzetti.
Alina: Caligrafiat cu doi de „f ” Mioara: Personal, mi-aș dori mult să pot să-l aduc
Vasile: … la acel timp… la timpul prezent pe Alexandru Lascarov-Moldovanu
Mioara: … funcţionar la Regia Monopolului și să-l întreb…
de Tutun, apoi, administrator financiar la Banca Vasile: Ce să-l întrebi?…
„Prevederea” din Tecuci. Mioara: Știu și eu, de exemplu, ce părere are despre
Georgiana: … adică, din urbea noastră… orașul nostru…
Mioara: Mama, Zoe Ionescu (1884-1917), a fost fiica Gabriel: Nu te mai obosi! Cu ceva ani în urmă,
marchitanului Anghel Ionescu din Bârlad, învăţătoare nepoata de soră a scriitorului, distinsa doamnă, avocat
și directoare a Școlii de Fete din urbea noastră. Alexandrina Athanasiu, a rămas total dezamăgită, când
Daniel: De altfel se știe, la vremea aceea, fiinţau școli a revenit, aici, în Tecuci…
de băieţi și școli de fete. Ceva mai târziu, spre sfârșitul Alina: A fost cumva invitată de oficialităţi?
secolului al XIX-lea, se vor crea școlile mixte. Georgiana: Nu, era pe vremea retrocedărilor…
Alina: Așa este! Acum, să lămurim (se adresează Vasile: Și?...
sălii), pentru invitaţii noștri… Am folosit arhaismul Georgiana: A încercat, dar în zadar… Dezamăgită,
„marchitan”… a renunţat… totalmente! De fapt, nu a fost interesată,
Vasile: Desigur, știm, adică știe toată lumea. neapărat, de moștenire, dar a vrut să revadă casa
„Marchitan” înseamnă „negustor de mărunţișuri”! copilăriei mamei sale, Aurica, ultimul copil al familiei
Georgiana: Știţi, precum Tache, Ianke și Cadâr, din Alexandru și Zoe Lascaroff.
comedia bârlădeanului Victor Ion Popa. Gabriel: E trist…

50
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Vasile: Da, da. E trist, pentru că Ţara a trecut prin Mioara: Asta-i dureroasa mea întrebare: Domnule
frământări politice… Într-un timp când nu s-au preţuit Lascarov, cum a fost posibil?
realizările înaintașilor… Georgiana: Of, Mioara!... Să-ncercăm (privește către
Daniel: De fapt, astăzi… nu-i cam tot așa?... Daniel). Răspunde, tu, Daniel!
Alina: … iar o casă impozantă, precum cea a familiei Daniel: În anii cei grei ai prigoanei, eu am fost
Lascaroff, a avut destinaţii… despre care… nouă, astăzi, ocrotit de Măicuţa Domnului… Așa că… oameni
ni se face, de-a dreptul, rușine… cu suflet de aur… mi-au fost în preajmă… Prietenul
Gabriel: Oricum, după cum știm… Alexandru Nicolae Malaxa… la plecarea, definitiv, din ţară…
Lascarov-Moldovanu… a fost un neîntrecut nu m-a uitat… ca fost profesor al fiului său… ce-am
povestitor… fost… Apoi, ani buni…cu voia Domnului… sub
Mioara: Ce mult mi-ar plăcea să pot dialoga cu protecţia duhovnicească a vrednicului de pomenire,
domnia sa… părintele Iosif Gafton… pe vremea când era Episcop
Alina: Uite ce-ţi propun… Întreabă-mă pe mine al Râmnicului și Argeșului…Acolo, la mănăstirea de
(arată-n jurul ei), pe noi toţi, și – poate – îţi vom Râmnic… fraţii călugări… mi-au dactilografiat toate
îndeplini vreo dorinţă… manuscrisele…
Mioara: Sigur? Mioara: Cum?...
Georgiana: Hai, încearcă! Daniel: În mare taină… într-ascuns…
Mioara: Ce a reprezentat pentru Dvs. scrisul? Mioara: Și?...
Vasile: A răspuns la o așa întrebare, cândva, într-un Daniel: Și toate exemplarele – câte două-trei – erau
interviu. A spus cam așa: „Scrisul este pentru mine apoi dăruite prietenilor mei… de taină…
respiraţia sufletului”. Mioara: Și Dvs. nu aţi păstrat niciun exemplar?
Mioara: „Pentru cine scrieţi?” Daniel: Nicicum… stăteam cu chirie… de ici-
Gabriel: „Scrisul fiind de esenţă spirituală, se înţelege colo… Mai ales, după moartea dragei mele soţii…
că el se duce, peste voia oricui, spre sufletele cititorilor. Mamina mea cea dragă… în 1967… Nimic nu m-a mai
Scriu, așadar, pentru aceste suflete. Altfel, n-aș mai interesat…
putea tipări manuscrisele”. Mioara: Dar cât aţi stat în București… nici măcar nu
Mioara: „Credeţi în ceea ce scrieţi?” aţi avut o casă a Dvs.!
Georgiana: „Cred, precum cred în cinstea sufletului Daniel: Nu, pe mine nu m-a interesat partea
meu. N-aș putea scrie un rând măcar, dacă mai întâi materială. Încă de când l-am pierdut, cu mulţi ani în
n-aș crede în ceea ce vreau să scriu. Rog să-mi fie iertată urmă, pe fiul meu cel mare, Ionel, la vârsta de 19 ani…
această mărturisire, pe care n-aș fi făcut-o dacă nu eram un flăcău voinic…
întrebat”! Mioara: Căruia i-aţi dedicat o carte…
Daniel: Da, Tătunu…de fapt, toate-s adresate
(Cenacliștii se bucură, precum niște copii… și… copiilor și soţiei mele… celor dragi…
aplaudă, ușor, nezgomotos. Melancolia se citește pe Mioara: Totuși, aţi avut o familie…
chipurile lor.) Daniel: Da, în anii cei cumpliţi… unul dintre fii
a preferat să plece… și-apoi… după alţi ani… îi va
Gabriel: De ce-ai rămas tristă, Mioara? Nu ţi-a răscumpăra… pe celălalt frate… și pe sora lui… Și-au
plăcut acest joc?… plecat în lumea liberă…
Mioara: Vedeţi, voi, după acest mini-joc, chiar îmi Mioara: Și-aţi rămas singur…
întrezărește și mie o întrebare, la care aș aștepta răspuns Daniel: O, nu, nu… cărţile mele… pe munte…
de la Omul… la vreun schit îndepărtat… Apoi, conferinţele mele
Alina: Dragă Mioara, asta nu e posibil, dar totuși… duminicale… la Biserica „Sfânta Ecaterina”… până
Vasile: Îndrăznește, poate putem răspunde noi… în când Domnul m-a chemat la El… tot într-o zi de
locul juristului, scriitorului, publicistului Lascarov!... aprilie… 1971!...
Mioara (oftează adânc!): Știm cu toţii, după 1944,
scriitorului nu i s-a mai publicat nimic. (Toate răspunsurile oferite de Daniel sunt voalate.)
Vasile: Nimic!
Mioara: Dar el a continuat să scrie. Mioara: Și-acum… vă odihniţi la Bellu Militar…
Gabriel: Da, știm aceasta de la biograful lui. alături de dragii Ionel, Zoica și Mamina!...
Vasile: Și-a scris mult, mult de tot. Daniel: Theodor și Mihai… departe… în
Mioara: Toată opera lui, din perioada 1944-1971, Argentina… Domnul fie cu ei!...
până la moarte, se află conservată în Biblioteca Sfântului Mioara: Iar fiica, Ileana, la Lausanne, și ea, în liniștea
Sinod. unui loc de veci…
Georgiana: Da, din fericire… Daniel: Atât rămâne după noi, copiii mei…
Alina: ... doar dactilografiată… LINIȘTEA CĂRŢILOR. Nu uitaţi… odihniţi-vă în
Gabriel: … circa o sută de volume… bine legate, liniștea cărţilor!
inventariate…
51
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Debuturi juvenile
Poeme
SUFLETUL CREAȚIEI iubiri!
Sunt un fluture venit din Te cânt și în poeme
amintire. Misteros Luceafăr în Universul mare al unei
Memoriile tuturor omeniri!
oamenilor
Stau ca un praf pe aripile Te văd în fiecare cuvânt din astă limbă
mele, Pe care o grăim adesea gândind în vorbe mari
Ca un scai lipit de Te văd în fiecare poet ales de tine
pantaloni Să-ţi ducă-n veșnicie albastrele-ţi cântări!
Și ca planetele de stele.
Te simt, poet al vieţii și-al morţii deopotrivă
Călătoresc spre tărâmuri Care în lumea noastră te născuși
Delia Gabriela Nazare neîmblânzite Te cânt în rânduri goale ce vor a fi umplute
elevă
Și mă purific… Pierdut printre coloane de-un infinit Brâncuși
Scap de amintirile desfrunzite
Care îmi îngreunează zborul. Și dacă astăzi un copil îţi scrie-un vers
Și-un dascăl bun ne spune-a ta poveste
Va trebui să plec peste sprâncenele dealurilor, E pentru c-ai rămas în Univers
Peste ochii oceanelor și până în inima Universului Poetul ce mereu ne dă de veste
Ca să găsesc raiul. De dincolo, din lumi întunecate
Îmi iau sufletu-n dinţi și plec. Dar luminate doar de harul tău
O amintire a poemelor pe care
Sunt acel fluture venit din amintire Acum le scrii doar pentru Dumnezeu!
Aripile mi le-ntind spre cer
Flămând de soare și de primavară CRĂCIUN DE POVESTE
Învăluit în viaţă și mister. Căsuţă cu povești, din ciocolată albă și fulgi topiţi
Pictez cu stele cerul de soare
și colorez grădina Răsare pe măsuţa cu cozonaci de rouă și din polen
insufletită azi de flori de rouă albă, de floare
cristale de lumină, gură de rai, Artista lună plină dansează printre stele, pe cer de
covor de frumuseţe în astă zi senină. sărbătoare
Curtenitoare stea de aur, ce dă nopţii culoare!
ECOLOGIE Iubirea dintre Soare și Luna delicată s-a scris pe
Să nu lăsăm copacii să se stingă cerul verde
S-aprindem stelele pe cer îndată Unde poetul nor…ce crede în povestea lor…s-a
Să rugăm Soarele cel bun, s-atingă scuturat de vânt
Planeta noastră mare, colorată! Ningând, ușor, grădinile pictate cu rouă, pe
Pământ!
Și să plantăm grădini de flori albastre
Ca cerul să se-aștearnă peste ele Dulceaţa cozonacului alunecă pe-o rază de lumină
Să zboare în văzduh păsări măiastre Eiberand mireasma suavă ce pare-a fi divină.
Iar apele să oglindească stele.
Parfum de iarnă blândă pe umeri de pământ
Natura, viaţa, aerul curat, planeta O gingașă pictură creată prin cuvânt
Să le păstrăm printr-o magie a iubirii Vedetă într-o lume în care frumuseţea
Frumoase, sănătoase și eterne Eternă și curată, alungă, azi, tristeţea…
Simbol nepreţuit la fericirii! Șoptește iarna rece, fiori de flori de gheaţă
Trecând ca o nălucă prin simpla noastră viaţă
EMINESCU Esenţă de mister, iubire și poveste
Te cânt în poezie A fost…și nu mai este!
Și-n florile albastre ce stau ca mărturie a unei vechi
52
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Debuturi juvenile

Povestiri

BUZE ȘI CENUȘĂ

A fost odată o căluţă pe Au zbughit-o din loc ca din pușcă. Cenușă s-a
nume Buze. Când se juca lovit de o piatră și piciorul îi sângera. Buze îl ajută
ea mai frumos pe pajiștea să se ridice și se urcară într-un copac. Somnul nu
însorită, apăru vecinul putea să se caţere, deși era pe jumătate leu. După
ei, Cenușă, un căluţ care ce au trecut prin această aventură, Buze și Cenușă
o necăjea adeseori. Se deveniră cei mai buni prieteni.
certau, deși mamele lor îi Într-o altă zi urcau pe un munte abrupt. Buze
îndemnau să fie prieteni. spuse că i se pare periculos, dar Cenușă zise că se
Cristina — De ce te învârtești pricepe să urce pe înălţimi. Buze exclamă:
Luca-Parapiru pe-aici, Buze? a luat-o — Mi se pare că ne aflăm pe un munte vulcanic!...
repede la întrebări În acea clipă, vulcanul erupse. Lava fierbinte se
Cenușă, indispus. Ai făcut insolaţie, sau n-ai dormit îndrepta spre cei doi pui de ponei. Cenușă o ajută
destul?... pe Buze să se adăpostească pe o stâncă înaltă. Lava
— Nu-mi place cum vorbești, Cenușă! Ești distruse zidul înălţat de Cenușă pentru jocurile
needucat și te exprimi urât! i-a răspuns Buze. lor. Reușiră să găsească o cărare neatinsă de foc și
— Ia mai termină cu observaţiile tale! s-a ajunseră acasă. Noaptea, înainte să adoarmă, fiecare
strâmbat la ea Cenușă. s-a gândit la celălalt.
— Hai să facem o întrecere! propuse Buze. După ce trecu timpul, crescură adulţi. Într-o zi,
— Știi bine că o să câștig eu! Cenușă a fost prins de oameni și dus la circ, unde au
Este adevărat că el câștiga mai des, dar trișa luând vrut să-l dreseze. Buze l-a descoperit din întâmplare
startul înaintea ei. și a deschis poarta cu coada, chiar dacă pare greu
— Profitor de starturi! spuse Buze. de crezut. Ei bine, dragi copii, circul acela era în
Și de data aceasta Cenușă a fost mai rapid. pădure. Buze l-a chemat pe Cenușă, care se aruncă
Mamele lor îi întrebară de ce nu se mai
duc la lac.
— Mă distrează faptul că o întrec pe
Buze.
— Nu-i frumos să te porţi astfel cu ea.
— Nu o mai supăra și mergeţi împreună
la lac!
— Bine, vom merge acolo, acceptă
Cenușă.
Porniră spre lac. Tocmai când au ajuns,
din lac a ţâșnit un somn uriaș care ieșise de
la frizerie.
— Ponei obraznici, aţi venit cumva să vă
mănânc? a răcnit somnul.

53
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
în braţele ei cu bucurie. Când auziră pașii îngrijitorului Dorel Tey, fugiră
— Cum ai ajuns aici, Cenușă? în pădure și se ascunseră. Ajunseră acasă spre
— Am fost capturat de cei de la Zoo, care apoi au bucuria celor dragi care erau foarte neliniștiţi. Buze
vrut să mă dreseze. și Cenușă au hotărât să meargă numai împreună,
— Să plecăm cât mai repede, să nu ajungi pe peste tot, până la adânci bătrâneţi, cum zic oamenii.
scenă!

HENDEN ȘI CEI PATRU CÂRNAŢI

Henden împreună cu cei patru cârnaţi și cu — Aud ceva în spatele tufișului! strigă Tetty. Vai!
prietena lui, Matilda, se jucau în casă. Mama vitregă Vai! Vai!...
a Zânei a vrut să facă o ticăloșie și, când cei șase Era acolo o maimuţică roșie.
prieteni au mers la plimbare, i-a transformat în — Bună, sunt Hersenbur, dar pe scurt, puteţi să-
maimuţe pe Henden și pe Zâna Matilda, iar pe cei mi ziceţi Harris.
patru cârnaţi în patru banane. Vrăjitoarea a râs și a Au plecat cu toţii, după ce Henden i-a spus ce
zburat pe mătura ei acasă. vrea. Și împreună au pornit cei șapte prieteni. S-a
Tot orașul a fost transformat într-o junglă. Bietul auzit un pocnet în capul lui Henden.
maimuţoi Henden umbla acum cu cele patruzeci — Nu-ţi fie frică! Sunt rudele mele care vă urează
de surori și cu cei treizeci de fraţi. Cei patru „Bun venit!” i-a spus maimuţa roșie Harris, care știa
cârnaţi, mai bine zis, cele patru banane fugeau de că ai lui aruncau cu fructe în oaspeţii care veneau în
oameni care, prin vrajă, au prins comportament vizită.
de maimuţe și voiau să-i mănânce. Matilda și cu Mama lui Harris a spus că ea știa că Henden
Henden căutau o cale de scăpare. Matilda zise că ar și Matilda aflaseră că sunt alte persoane cei patru
trebui să o transforme pe vrăjitoare într-o banană și cârnaţi. Și-au luat rămas bun de la Harris și plecară
să o mănânce. Henden a fost de părere că ar fi bine în drumul lor de cârnaţi-banane, să rezolve vraja
să o otrăvească și apoi să o felieze, ca să fie siguri că prin care orașul lor fusese transformat în junglă și
scapă de ea. oamenii în maimuţe.
Dar niciun plan nu avea efect asupra vrăjitoarei. După ce au navigat pe frunze de nufăr peste
Deodată, în tufiș se auziră ţipete. Când se mare, ajunseră la casa vrăjitoarei. Când aceasta nu a
uitară, văzură acolo pe cele patru banane care se fost atentă, i-au luat sticluţa cu poţiunea, au turnat-o
ascunseseră. pe ei și toţi și-au recăpătat înfăţișările de oameni și
de cârnaţi, iar jungla a redevenit oraș.
S-au întors, apoi, acasă. Au desenat
aventurile prin care trecuseră și
au mâncat multe prăjituri ca să se
calmeze.
Nu uitaţi, copii, ei sunt prietenii
voștri Henden, Zâna Matilda și
cârnaţii Petty, Betty, Tetty și Detty,
orașul îl cunoașteţi, iar vrăjitoarea
o puteţi imagina dintr-o persoană
antipatică pe care o știţi.

54
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

După căderea băncilor (I)

D upă căderea băn-


cilor Lehman`s
Brothers criza își arătă
mai colaboram cu traduceri pentru diferite edituri,
dar cultura era prima care resimțea din plin unda de
șoc a crizei, dovedindu-se cea mai vulnerabilă. Cât de
cu neînduplecare colții, greu atârnau acum cheltuielile cu formarea copiilor,
mușcând serios mai ales billurile tot mai greu de plătit, întreținerea casei, bona,
pe cei din clasa de mijloc menajera, toate se dovediră peste noapte un lux inutil
din care mi se sugerase, și costisitor. În decurs de câteva luni piața imobiliară
în diverse ocazii, că se prăbuși pur și simplu, valoarea casei se înjumătăți,
făceam și eu parte. În câștigurile se diminuară, în timp ce ratele noastre erau
special după căsătoria la fel. Ba se și măriră, cu toate că Dave se zbătea să le
mea cu David Simpson, țină sub control. Ce undă de șoc ne zgâlțâi fără de veste,
Grigore Postelnicu cetățean American cu toate ce dezamăgire, ce trezire cruntă a fost pentru noi toți!
scriitor drepturile, urmaș demn Casa noastră dragă din Westside a rămas undeva
al primilor coloniști sosiți în urmă, iar noi ne-am pomenit hodoronc-tronc
la bordul legendarei Mayflower. Locuiam într-o casă în Eastside. La început copiii nici nu voiau să audă
mare, dichisită, în Westside, pentru care apucasem de mutare. Cum să lase ei în urmă școala lor dragă,
să plătim doisprezece ani și mai aveam de plătit zece. cu profesorii și prietenii alături de care își trăiseră
Casa avea multe camere spațioase, parchet din lemn copilăria. Mama trăia și ea adevărate momente de
de stejar, garaj, piscină, gaz, încălzire prin pardoseală panică. Nici eu nu aș fi vrut să plecăm din Westside,
și o centrală care funcționa fără greș, fiind setată să dar în adâncul sufletului știam că zilele noastre acolo
pornească atunci când temperatura scădea sub 20 erau numărate. Ne făcusem planul de-a vinde la un preț
de grade. Era o centrală pe gaze, nu pe lemne, cum bun vila și de-a cumpăra o locuință mai mică unde să
avem acum. Ne-am construit chiar și ditamai piscina. ne continuăm viața ca și cum ipoteca, datoriile, criza
În această casă s-au născut și au crescut copii noștri în general, nici nu ar fi existat. Din păcate, lucrurile
Olivia, Pamela și Johannis sau Olie, Pam și Jon cu au mers din ce în ce mai prost, iar eu m-am opus
numele lor de alint. Dorințele noastre deveneau să vindem la jumătate de preț. Nu știam mare lucru
repede realitate de parcă trăiam pe un tărâm vrăjit. despre piața imobiliară americană și insistența mea
Dave strâmba din nas când auzea expresia tărâm de-a obține măcar jumătate de preț ne-a costat enorm.
vrăjit, explicația lui fiind mai simplă: trăiam ceea ce se Nu înțelegeam ce se întâmplă, unde naiba dispăruseră
cheamă Visul American. Adică totul pleacă de la o bază posibilii cumpărători și de ce ni se spunea că ne-am
materială solidă pe care construim o viață înfloritoare lăsat duși de val. „Casele mari în asemenea perioade
sub toate aspectele. Sau, cum spunea iubitul vostru devin greu vandabile, încerca Dave să ne dea curaj. Pe
Lenin, economicul este esența politicului. (Nu știu de vreme de criză toți se scormonesc adânc în buzunare,
unde până unde iubitul nostru Lenin, era probabil un lumea își vine în fire după boomul imobiliar și toți
mod ironic de-a ne aminti mie și mamei că veneam caută case mici și ușor de întreținut. Criza va trece
din Europa de Est.) Așadar, în mare, toate mergeau și toate vor reveni la normal în câteva luni”. Eu mai
ca pe roate, copiii erau sănătoși, rezultatele lor școlare speram ca el să aibă dreptate, dar în sinea mea se
foarte bune, iar Dave realiza venituri care, nouă, celor înfiripa tot mai pregnant gândul că nu-i vorba de criză,
din Europa de Est, ni se păreau amețitoare. Aproape ci de o psihoză întreținută cu bună știință de rechinii
într-un cuvânt, ne simțeam fericiți și împliniți! imobiliari sau de nu știu ce forțe oculte care urmăreau
Până într-o zi, când, pe nepusă masă, lumea s-a cu tot dinadinsul să profite de necazul oamenilor.
trezit confruntată cu tot felul de probleme. Dave avea Eventualii cumpărători se răriră cu totul, iar cei care
probleme, banca la care lucra avea probleme și, din veneau să vadă casa simțeau că suntem sub presiune și
păcate, nici eu n-am fost scutită de ele. Chiar la câteva ne ofereau prețuri ridicole.
luni după izbucnirea crizei mi-am pierdut locul de În schimb, casele mici erau tot mai căutate și
muncă la Michigan Fiction, iar de atunci nu am mai fost cumpărarea unei case potrivite pentru noi se dovedi
angajată full time, lucrând pe apucate, când și pe unde mai anevoioasă decât am fi crezut. Când am fost
se nimerea. Mai publicam articole prin diferite reviste, de acord să vindem a fost prea târziu și practic am
55
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
pierdut tot ce agonisisem aproape douăzeci de ani. de pădure! Nici nu făceau vreo trimitere la descinderea
Pentru prima oară am avut dispute groaznice cu Dave, în Lumea Nouă, când indieni săritori au întins o mână
care mă învinovățea pentru tergiversare. Exact din de ajutor primilor coloniști europeni căzuți ca din lună
acea perioadă am simțit un soi de răceală în privirea în plină iarnă, salvându-i de la moarte sigură. O fi o
lui, o anumită lipsă de încredere în capacitatea mea confirmare a zicalei românești că pe cine nu lași să
de-a cunoaște și a mă adapta la condițiile societății moară nu te lasă să trăiești? Sau e vorba aici de acea
americane. Eu m-am închis în mine, încercând să-mi paradigmă a vieții potrivit căreia trebuie mai întâi să-ți
vin în fire și să caut aliați. Mi se părea o jecmăneală fie a naibii de greu ca după aceea să știi ce-i binele, iar
pe față, o tâlhărie la drumul mare, o înșelăciune de salvatorul să ți se pară un adevărat înger păzitor? Brrr,
cea mai joasă speță. Nu-mi dădeam deloc seama de eram tot mai înclinată să adopt a doua variantă, căci în
ce instituțiile statului nu interveneau, de ce autoritățile sinea mea nu mai vedeam soluția izbăvitoare decât de
se făceau că plouă, complet depășite de situație. Am la un înger. (Mă simțeam calificată în această privință,
reușit să mă raliez unor organizații care luptau pentru aveam oarecare experiență, căci la fel s-au desfășurat
recuperarea caselor și chiar intenționam să merg să lucrurile și în România, când președintele Ronald
demonstrez alături de cei de pe Wall Street. Apoi căzu Reagan a intervenit în favoarea noastră in extremis,
ca un trăsnet vestea că poliția intervenise în forță și ca un adevărat înger salvator.) Dave strâmba din nas
mișcarea Occupy Wall Street, ultima noastră nădejde, la ideea de înger salvator și se adâncea cu și mai mult
practic fusese spulberată. A fost un coșmar care a durat avânt în calcularea ratelor, eșalonarea datoriilor și
ani de zile și din care nu m-am trezit cu adevărat nici salvarea bunurilor care se mai puteau salva.
în ziua de azi. Mă simțeam la fel de umilită și urgisită De fapt, oamenii erau tot mai îndârjiți în a căuta
ca în România, când am fost exmatriculată fiindcă soluții prin care să se pună la adăpost în fața crizei,
tatăl meu avusese ieșirea aceea de groază, împrăștiind care ajunsese de neoprit, călcând totul în picioare.
manifeste pe împotriva lui Ceaușescu pe Bulevardul Astfel, Dave avu ideea salvatoare de a-și aminti în
Socialismului. Eram dintr-o dată aruncată într-o altă sfârșit de mătușa Nadia, o felicită în scris de Crăciun
lume, învinovățită pentru o vină grea, capitală. Lumea și de Paști și în consecință avu bucuria să fie pentru
ne trata cu indiferență rece, puținii prieteni rămași ne prima oară invitat și el. Ah, mătușa Nadia, cum am
evitau, rudele țineau ușile închise și nu voiau să știe putut noi să uităm de tine! De câteva zile Dave radia
de noi, despre care spuneau că ne-am întins mai mult de bucurie și cu chipul răvășit de emoție mă tot zorea
decât ne ținea plapuma. să mă pregătesc din toate punctele de vedere pentru a
Exact atunci Dave primi un telefon de la mătușa merge la data și ora fixate. Nu se gândea și nu vorbea
Nadia, care-l chema imperios să o viziteze, fiind pe decât de mătușa sa. „Punctualitatea și ținuta sunt
patul de moarte. Dave îmi vorbi cu însuflețire ore foarte importante în astfel de cazuri”, îmi reamintea
întregi despre aristocratica mătușă Nadia, cea care Dave, stând cu gura pe mine de cum se înființa în
deținea multe proprietăți, mine și păduri, nenumărate casă. Eu aveam de scris niște rapoarte la o editură unde
case, într-un cuvânt, o avere impresionantă. fusesem angajată cu jumătate de normă ca referent
Momentele petrecute de el alături de mătușa Nadia pentru cărțile din Europa de Est. În plus, așteptam
erau puține, dar prin ceața amintirilor răzbăteau niște vizitatori din Chicago, oameni de afaceri cu dare
totuși forța ei, hotărârea, statura impresionantă, și de mână, care voiau să vadă casa din Westside pentru
nu în ultimul rând o sănătate de fier, fapt pentru o eventuală cumpărare. Pe de altă parte, Dave își mai
care o viață întreagă a evitat doctorii și nu i-a primit făcuse iluzii cu rudele lui și mă mai cărase pe la nu
în casă decât în calitate de prieteni. După moartea știu ce unchi bogați care, chipurile, îi promiteau marea
primului soț, Nathaniel Simpson, fratele tatălui lui cu sarea. Dar nu se concretizase nimic, iar noi, realiștii
Dave, mătușa Nadia a suferit cel mai mult și a trecut plini de modestie temătoare, cei veniți din Europa de
prin momente de mare cumpănă. În mod repetat de Est, ne arătam tot mai sceptici. Prin urmare eu una
Ziua Recunoștinței își chema rudele și făcea anumite nu aveam chef de alte rubedenii înstărite, nespus de
aranjamente testamentare care aveau valabilitate bănuitoare și circumspecte. „Nu înțelegi, e pe patul
doar un an de zile. Dacă lucrurile erau bune și nimic de moarte, mă soma el ridicând tonul. Momentele
fatidic nu se întâmpla, rudele erau din nou invitate la grele sudează cuplurile. E musai să mergem amândoi,
următoarea sărbătoare de Ziua Recunoștinței când altminteri nu are nici un rost să ne mai facem iluzii că
se făceau alte dispoziții testamentare. Nici acum nu- ne vom mai reveni din încleștarea cu criza”.
mi este prea clar de ce alesese tocmai această zi, atâta Pe drum continua să-mi spună tot felul de lucruri
timp cât întrunirile nu se lăsau cu friptură de curcan, despre această femeie aprigă și aventuroasă, plină
plăcintă de dovleac, porumb fiert sau jeleuri din fructe de excentricități. Mă sfătuia să nu-mi dau în vileag
56
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
slăbiciunile, necazurile, că sunt șomeră sau, Doamne ea cu mâinile întinse. În spatele ei, gras și transpirând
ferește, că avem nevoie de bani. Ci să spun că sunt abundent, venea unchiul Jeremy, cel care administra
freelancer și să mă arăt aplecată spre cultură și să fiu cât patru magazine și era toată ziua pe fugă. Nu stătea
mai stilată. Era, după cum îmi explica Dave, o mlădiță locului, zicând că dacă stai îți stă norocul și te ajunge
a vechii aristocrații ruse, o femeie simandicoasă și, în vreo criză astmatică din urmă. De stat nu stătea, dar
același timp, plină de arțag în relațiile cu neamurile, astmul l-a prins bine de tot și la cei nici șaizeci de ani ai
dar care donase, se zice, o adevărată avere mișcării săi se mișca și respira tot mai greu.
feministe și sindicatelor. În același timp avusese mult Îmbrățișai pe Josephine și pe cumnatul Jeremy și
de furcă la viața ei cu autoritățile americane, pe care le voiam să-i întreb cum o mai duc. Dar Dave îi salută
considera prea împăciuitoare în relațiile cu sovieticii. în grabă, ridicând două degete și fluturându-le cu
Se căsătorise de mai multe ori cu oameni cu poziții și discreție în semn de victorie, după care mă trase de
stare, a știut să profite de pe urma lor, alegându-se cu mână în cealaltă latură a salonului. Privii nedumerită
câte ceva de la fiecare. Ultimul ei soț fusese senatorul spre Dave și acceptai să-l urmez numai după ce văzui
Sam McPortis, cel care, după cum sugera chiar mătușa că nici Josephine, nici cumnatul Jeremy nu aveau chef
Nadia, pornise o adevărată campanie de salvare a de noi, fiind prea preocupați cu ce avea să se întâmple
lui Bill Clinton, când acesta era pe punctul de-a fi în ziua aceea. Dave își ceru iertare pentru grabă și mă
suspendat din cauza penibilului trabuc și a amețitei de informă că există o camera de luat vederi și că mătușa
Monica Lewinsky. În schimb nu a avut noroc de copii, Nadia, chiar dacă e pe patul de moarte, e cu ochii pe noi
lucru pe care soții i-l reproșau și ducea iremediabil la tot timpul. Din dorința de-a mă asigura de cele spuse
ruperea căsătoriilor. Ah, mătușă Nadia, Dumnezeu de Dave și probabil pentru a mă orienta mai bine, îmi
te-a scos în calea noastră! rotii capul între cele două oglinzi venețiene enorme
După o călătorie de jumătate de oră spre Eastside, dintre extremități, care amplificau impresia de spațiu
am ajuns într-o zonă cu coline, pâlcuri de pini și imens, cu vitralii, stucaturi dichisite și feronerie în stil
impozantele reședințe ale celor cu dare de mână. baroc pe scările care duceau în toate direcțiile. Abia
Pe Crescent Road 47 Dave opri mașina în fața unei reușii să-mi înăbuș un oftat plin de uimire văzând cele
clădiri masive, cu fronton doric și coloane albe și șase cariatide zdrahoance, cu ochi alungiți și pomeți
cu doi vulturi sculptați din marmură lângă scări. înalți, care susțineau cu osârdie tavanul imens. Îmi
Apoi, cuprinzându-mă pe după umeri, îmi șopti: plăcea chipul lor surâzător, dar nu-mi plăcea că aveau
„Simt că Visul American e la el acasă în această zonă mâini și picioare groase de salahori care sapă șanțuri.
binecuvântată de Dumnezeu. Azi ești sărac, mâine Pe urmă îmi dădui seama că artistul păcătuise prin
poți fi bogat. Mie-mi spune inima că acest palat va fi al lipsă de imaginație din moment ce toate cariatidele
nostru până la adânci bătrâneți”. semănau între ele bucățică tăiată, doar ultima fiind
Imediat ne preluă un majordom îmbrăcat în haine mai subțirică și mai de Doamne ajută. În nișele laterale
galonate cu tot felul de eghileți și șnururi de aur, care se vedeau statui ornate cu mere de aur în brațe și lauri
ne spuse că mătușa Nadia abia așteaptă să ne vadă și prin păr care păreau executate tot din aur. Ce prostie,
ne rugă să-l urmăm. Dar în loc să găsim o bătrână mi-am spus, să cheltuiești o groază de bani și să obții
zăcând pe patul de moarte și dictându-și testamentul de la artiști de mâna a doua doar opere kitschioase.
cu ultimele puteri, furăm invitați într-un salon mare Iarăși fui atenționată de Dave să nu mai scot tot felul
unde mai erau niște unchi, mătuși, veri și nepoți de-ai de exclamații și să privesc cu mai multă discreție în jur.
lui Dave, toți la patru ace, toți așteptând pe gânduri, Apoi ușa salonului s-a deschis și, sprijinindu-se în
afișând un aer preocupat. Pe mulți îi cunoșteam, dar bastonul de bambus încrustat cu pietre prețioase, își
erau și câțiva pe care nu-i văzusem în viața mea. Nu făcu apariția chiar mătușa Nadia în persoană, urmată
au fost exclamații de surpriză, nimeni nu s-a arătat îndeaproape de majordomul îngalonat, care ducea
încântat să ne vadă, nu vorbea și nu se mișca nimeni. un laptop sub braț și un coș de nuiele acoperit cu un
Dave îmi șopti că trebuie să fim discreți, cuviincioși frumos ștergar cu motive florale rusești. Acesta trase
și să așteptăm în liniște, cum de altfel făcea toată scaunul, se înclină, așeză coșul și calculatorul pe masă
lumea, care încremenise într-o așteptare încordată. în fața baronesei, se înclină și ieși cu un căznit aer de
Chiar și cei mici, trei băieți și o fetișcană, toți de vreo distincție. Vrui să mulțumesc pentru că ni se permitea
zece, doisprezece ani, se scufundaseră în fotolii, uimiți mie și lui Dave să venim pe aceste meleaguri minunate,
și ei de opulența salonului și de solemnitatea de pe îngrijite și administrate cu iubire și pricepere, dar Dave
chipurile părinților. Am văzut-o pe Josephine, sora mă trase de mânecă și mă rugă șoptit să mă adresez
mai mare a lui Dave, în casa căreia am locuit în primele mătușii Nadia numai atunci când sunt întrebată.
trei luni după căsătorie, drept care mă îndreptai spre (Va urma)
57
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Faţa nevăzută a vieţii în azil (II)

D upă Jurământ a
urmat
Profesorii ne-au promis
licenţa.
Apoi a revenit din ce în ce mai des pe la farmacie și
ne-a anunţat de două-trei ori că trece cu fata să ne-o
arate.
angajări sau cum ar spune Nu prea am înţeles în prima fază de ce trebuie
vorbele străvechi „marea să ne fie arătat copilul prin vizite anunţate oficial în
cu sarea” dar în momentul prealabil.
expunerii orale a licenţei Pe vremea copilăriei și adolescenţei mele, vara pe
legătura cu școala s-a rupt litoral erau oameni cu diverse obiecte de butaforie
brusc. cu care erai fotografiat contracost, dar și oameni care
Nimeni și nimic nu a aduceau diverse animale mai mult sau mai puţin
mai avut valoare. Braţele exotice, dar în special maimuţe.
Marcela Barbu
publicistă și podurile de flori oferite Le îmbrăcau eventual cu un tricou de marinar
profesorilor(la sugestiile adaptat mărimilor lor, cu o beretă pe cap și strigau:
acestora), cadourile cu fast și valoare, festivităţile au „— A venit coloru’ pentru tot poporu’!” sau
rămas doar amintiri. — Faceţi poze cu maimuţa!” și scoteau bănuţi
O colegă care făcuse stadii prelungite în farmaciile chinuind prin soare bietul animal prost hrănit, obosit
unei farmaciste profesoare în ideea că va fi angajată a și cu blăniţa tocită de vârstă.
întrebat: Cam asta dorea doamna să facă cu „maimuţa”
„— Mie când îmi faceţi angajarea? nou-nascută.
— Cine ţi-a spus că angajez?” Să vină, să o arate iar în funcţie de mărimea
De fapt asta fusese o promisiune în baza căreia salariului și a funcţiei era stabilit „tariful” sau așa-
colega mea muncise mult și neremunerat. numitul „noroc al copilului”.
Eu am avut ocazia să fac voluntariat în două lanţuri Farmacistele aveau obligaţia de a pune câte 100
de farmacii nu foarte mari în Galaţi. de lei iar asistentele și femeia de serviciu, care era și
Am ales unul care părea decent. Un lanţ format din servitoarea de acasă, câte 50 de lei.
trei farmacii. Una în Mazepa, una în micro 19 și una Probabil și pentru mine ca asistent voluntar tariful
undeva la ţară. era tot 50 de lei dar eu nu doream „poză cu maimuţa”
Ele aparţineau aceleiași familii. Mama, fiul și fiica și nici nu îmi permiteam acel lux.
deţineau câte o farmacie. În consecinţă, am încălcat tradiţia nou-instaurată
O lună de zile m-am dus tură lungă, program și nu am introdus în scutec „norocul copilului”.
normal, zi de zi. Cheltuielile cu licenţa și fastul caroldavilist
În acea perioadă născuse patroana și atunci am îmi epuizaseră orice resursă financiară și înotam
avut ocazia să constat că bogaţii cerșesc iar marea voinicește în datorii.
majoritate a săracilor își poartă neajunsurile cu Am vândut în acel moment cel mai de preţ obiect
demnitate. pe care îl purtam la gât. Un lănţișor cu un pandant
Nu știu cum e tradiţia altor popoare sau altor în care erau cuprinse patru diamante ca să pot face
religii dar creștin-ortodocșii nu ies din casă cu copilul faţă cheltuielilor cotidiene. Cândva spusesem că nici
nebotezat decât cel mult la medic în caz de urgenţă. măcar nu voi avea puterea să îl las cuiva moștenire,
Când am născut eu venea asistenta pediatră în atât de mult iubeam acel obiect. Cand l-am scos de la
prima lună de zile aproape zi de zi acasă pentru a gât am rupt o bucată din inima mea.
verifica dezvoltarea și starea clinică a nou-născutului La sfârșitul lunii februarie 2010, în seara de 23
și a-mi da sfaturi. februarie a început o poveste minunată de dragoste
Farmacista a plecat într-o zi din farmacie și după pe internet care a durat 9 luni, la 9 luni „copilul” s-a
alte două zile a revenit spunând că nou-născuta a născut mort.
rămas cu proaspătul tătic în casă iar ea a venit la El era navigator și cu un port-container
farmacie să stea puţin pe canapea să se recreeze. transoceanic făcea curse regulate China-Africa de
În cele două zile dăduse o fugă să nască. Sud.
58
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
În martie, înainte de a veni în ţară m-a sunat pe Doar în sticla cu apă plată ce era pusă pe masă pentru
telefon de câteva ori să mă întrebe ce să îmi aducă din ca pacienţii să îsi poată administra medicamentele nu
cursă. Cum aș fi putut să îi cer ceva? Ce drept aveam era apă reziduală ci de la robinet.
să cer? Ultimul apel telefonic a venit dintr-un mall din Și-a luat mâncarea și a plecat.
Cape –Town. Era disperat. Caut să îţi cumpăr ceva și A doua zi am fost chemată la ea în cabinet pentru a
nu reușesc să mă descurc. Și l-am provocat la un joc. fi “trasă de urechi” după cum numeau angajatele acea
„— Cumpără-mi ce reprezint eu pentru tine!” muștruluială.
Am auzit cum a răsuflat ușurat și i-am simţit „— Cine mama dracului vă credeţi doamnă de
zâmbetul pe chip. vă permiteţi să dăruiţi flori în farmacia mea? Noi nu
După două săptămâni, într-o cameră a hotelului tolerăm asemenea comportament extravagant. Aţi
„Mona” din Sinaia, în faţa oglinzii, Traian îmi încheia venit aici să ne stricaţi obiceiurile. Aici nu se acceptă
la ceafă un lănţișor fin, filigranat, din aur alb, aur dialogul între colege, comunicarea, iar singura
galben și aur roz de care era atârnat pandantul fin persoană care primește flori și cadouri sunt eu!”
alcătuit din patru diamante. Am înţeles ce trebuia să înteleg. Mama dumneaei îi
În aceeași perioadă a fost aniversarea zilei de dăruise o farmacie și o diplomă de farmacist dar nu au
naștere a unei farmaciste. Era persoana cu care mai rămas bani și pentru a-i cumpăra Codul bunelor
empatizam cel mai bine. Deși era singura farmacistă maniere.
în afară de patroană suferea cel mai mult, era cea mai Am păstrat distanţa mare între mine și dumneaei.
umilită. Cremele cosmetice cu venin de viperă sunt extrem
Am cumpărat un buchet mare de crini, tuberoze de scumpe dar eu nu voiam să ajungă pe mine vreo
și crizanteme albe și i l-am oferit. Mă îndruma, mă picătură din veninul de pe buzele acelei femei.
sfătuia, mă iniţia în tainele meseriei deoarece nu prea Farmacista care primise acel buchet de flori era pe
coincide ce înveţi în școală cu ce e în farmacie. hol și a auzit totul. Și poate nu doar ea ci și trecătorii
Poate chiar era prea puţin faţă de cât ar fi meritat. de pe stradă și vecinii de la etajul patru că tot eram la
În acea dimineaţă au apărut în laborator două parter..
buchete de flori. Unul de la mine, celălalt mai modest După câteva zile a venit mama ei și mi-a spus că
de la femeia de serviciu. nu își permite să angajeze încă o persoană, deși asta își
Nimic altceva, de la nimeni. Doar câte un “La mulţi dorea cu o lună mai înainte.
ani!” aruncat printre dinţi. Probabil erau în criză financiară profundă dacă
Toată lumea a întrebat-o de unde are frumosul „cerșeau” cu un nou-născut în braţe.
buchet alb care cu parfumul său reușise să anihileze Am iesit pe ușă scârbită de mizeria umană
mirosurile clinice ale substanţelor din laborator. înglobată într-un loc în care curăţenia ar trebui să fie
Plină de zâmbet și mai frumoasă decât buchetul absolută și la propriu și la figurat.
festiv a spus că e de la mine. Am profitat de ochelarii mei de soare și abia după
Pe la orele 12 a apărut patroana. Privire rece de ce m-am îndepărtat am dat libertate lacrimilor să se
reptilă, zâmbet asemănător cu al unui câine care reverse.
mârăie îndârjit. Nu era dezamăgire, ci doar neputinţa de a admite
Urâţenia din suflet i s-a revărsat ca o spumă că am muncit o lună de zile pentru niște reziduri
murdară pe faţă când a dat cu ochii de flori. sociale dar și de ușurare că am scos din existenţa mea
A cerut partea ei de mâncare comandată la o firmă asemenea fiinţe.
de catering de către farmacista aniversată, o dorea la În plus sinceritatea și francheţea mea nu m-ar fi
pachet, își amintise că e mamă și are un copil în casă. lăsat să fac complimente gratuite și false doar să intru
Nu a reușit să improvizeze nici cea mai umilă în graţiile cuiva.
urare dar ne-a amintit că se risipește apa de la Și eu am fost însărcinată de două ori și știu că
aparatul de aer condiţionat din bidonul legat de un atât ultimul trimestru de sarcină cât și lăuzia nu ne
tub de plastic, în afară, lângă zidul clădirii. Trebuia transformă în niște fotomodele. Cu atât mai mult
schimbat bidonul. când o femeie dă naștere unui copil la treizeci și plus
Toată apa reziduală provenită de la aparatul de aer destui ani.
condiţionat se refolosea în farmacie. Se udau plantele, Extremităţile sunt umflate, chiar diforme,
se spăla pe jos, se mai spălau ustensile… fiecare strop cloasma gravidică amprentează chipul, retenţia de
de apă se reutiliza. apă pune stăpânire pe întreaga fizionomie, deci:

59
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
„Ptiu, dar lasă că nu te deochi eu, ești frumoasă Cineva a întrebat de ce mă grăbesc să fac atâta
cum nu am mai văzut pe nimeni…” nu își are locul, treabă într-un timp atât de scurt.
nu atunci. — Pentru că după voi începe serviciul și nu voi mai
Știam că este undeva un loc în care este nevoie de avea timp.
oameni ca mine și în care voi fi omul potrivit la locul — Bine dar nu ai nicio promisiune, niciun
potrivit. aranjament.
Acest lucru era una din garanţiile pe care le aveam — Este, chiar dacă nu e confirmat. Îl presimt.
asupra vieţii mele. Acea cineva a zâmbit dar eu eram perfect conștientă
M-am odihnit 2-3 săptămâni dar ideea de a de presentimentele mele și eram convinsă de ele.
parazita nu se potrivește persoanei mele. Am terminat treaba de interior și alte 10 zile m-am
Fără succese și atribuţii mă usuc ca o plantă. aerisit la curte preparând conserve pentru iarnă și
Ceea ce mai știam era că voi avea multă treabă în vinul.
viitorul apropiat și pentru asta am ales să mă ocup de Atmosferă plină de energie și veselie. Doi bărbaţi
treburile casnice. și două femei cărând cu zâmbetul pe buze găleţi
Pentru prima dată în viaţă, singură, am decis să fiu cu struguri aurii și lipicioși, cu boabe rotunde și
zidarul și zugravul propriei locuinţe. onctuoase.
În lipsa unui bărbat, cu atât mai mult a unui bărbat Poate am obosit puţin dar eram fericiţi.
gospodar și priceput am decis să iau eu singură „taurul Acum unul din noi nu mai e. A plecat către o lume
de coarne”. mai bună în primăvară când primele frunze noi ale
Am fost la un magazin de specialitate și știind tot viţei se deschideau timide.
ce mi-ar trebui și suprafeţele care trebuiau renovate O seară de primăvară neguroasă și puţin vânt. La
am cerut un deviz să știu cât m-ar costa materialele de poartă conform tradiţiilor se zbătea o flamură neagră.
construcţie și curăţenie. Pe trotuarul din faţa porţii erau desenate cu cretă albă
După ce mi-a spus costul care se ridică la 300 lei, și stângăcie câteva flori și un ultim gând: „Pentru
vânzătoarea m-a întrebat de ce nu a venit domnul. nenea Sandu! Te iubim!”
— Care domn? De ce ar fi trebuit să vină un domn? Și nenea Sandu îi iubise. Ne iubise pe toţi dar în
— Domnul care va lucra cu aceste materiale. mod deosebit copiii și câinii.
Era printre puţinele dăţi când pentru cineva conta Fusese un om sărac dar mai bogat sufletește și mai
cine face aceste lucrări. Lucrările de renovare sunt plin de iubire decât orice alt om.
executate doar de bărbaţi? O femeie e de regulă mai Nenea Sandu a plecat dintre noi repede și discret în
neîndemânatică decât un bărbat? Poate doar dacă nu primele zile ale lui aprilie.
a apucat să i se usuce lacul de unghii. Am terminat treaba. Și pe afară și înăuntru era
Eu puteam, doream și știam. curat.
Mândră și sigură de mine am spus: Doar sufletul meu era puţin dezordonat și îmbâcsit.
— De aproape 20 de ani în casa mea eu sunt și Aveam nevoie de ceva nou și noul nu a întârziat.
domnul și doamna. Hoinărind pe internet l-am descoperit pe Cătălin
Mi-am luat cumpărăturile și ajunsă acasă m-am Manea, omul care în seminarii îi învaţă pe oameni
apucat de lucru. să lupte împotriva gândurilor care precum niște
Primele trei nopţi am dormit cu ziare pe jos și oști străine le cotropesc sufletele, gândurile care îi
cu șpaclu la cap. Erau totuși 4 camere, 3 balcoane, o hărţuiesc și le înmormântează spiritele.
bucătărie, 2 băi… Trei ore am stat neclintită pe scaun și nu m-am
Am decojit tapetul, am adus pereţii la tencuială, gândit la necesităţile mele fiziologice, la noaptea care
am dat gled și astfel în 9 zile apartamentul meu era se instalase în toată plenitudinea dar pentru prima
curat, proaspăt și frumos mirositor. oară nu mai era opacă.
Poate un meseriaș calificat ar fi făcut mai frumos și Am fost singură printre oameni cu care empatizam
mai bine dar nu mi-a fost rușine cu munca mea. și levitam în jurul aceluiași nucleu, în jurul băiatului
Abia după primele 5 covoare spălate pe scândură slăbuţ dar cu aură angelică care promova spiritul și
la baie am realizat că am totuși mâini de femeie, că am divinitatea.
avut mâini de femeie. Ne-am despărţit cu câte un bună seara, drept epilog
Am simţit asta când soda din săpunul de rufe și după o lecţie despre a învăţa să trăim frumos.
detergent a atins zonele în care fusese cândva piele și a
început să mă usture. (Va urma)
60
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Eminescu

Fulgii mângâiați de vânt, În lirice stihuiri a cântat-o pe femeie


ușor-ușor se legănau Când a văzut în ochii ei străluciri de pietre rari
Cu mantaua lor cea albă Foc de dragoste aprins de o singură scânteie
acopereau pământul Unde ești iubita mea, vino lângă mine, apari...
Lacul nu mai scânteia,
nuferii galbeni înghețau Dorința ce a avut s-a împlinit și la izvor
Iarnă grea la Ipotești, unde Mândră, a venit iubita, vânt ușor sufla prin crâng
s-a născut poetul. Însetați să bea licoarea unor clipe de amor
Pân’ seara, târziu în noapte, focul dragostei îl sting.
Eminescu, ce a dat viață
Gheorghe Ifrim dulcei limbi române Pierdută în îmbrățișări, îți lasă pradă gura
poet Geniul lui plutește încă pe Sărutând buzele-i dulci, păru-i mângâia cu mâna
întinsul univers Pe când corpu-i zvelt și galeș de iubire tremura
Și-a cuprins în farmec lumea cea de azi, de mâine Luna, umbra nopții negre, în poiană lumina.
Strălucirea stelelor și-a nestematelor în viers.
A râs, a plâns și a suferit mai întotdeaună
În alte lumi ce nu le știm, cu gândirea a pătruns Pentru o femeie dragă, pentru țară și pământ
Prin spații largi, fără zenit, supremă odisee De la Nistru la Tisa, România să rămână
La atâtea necunoașteri a-ncercat să dea răspuns A românilor în viață și a celor din mormânt.
Icoana stelei ce-a murit nu se mai vede, nu e.
Obosit de-a vieții soartă, crud destin pe-acest
Călătorind prin galaxii o cale atât de lungă pământ
Prin depărtări astrale, cu cer senin, cu stele nins Loc de taină veșnică, la marginea unei alei
„Că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă” În pământul sfânt al țării s-odihnește în mormânt
Iar pe mormântul lui, sub tei, o candelă s-a aprins. Peste care vântul cerne toamna frunzele din tei.

A văzut luceafărul cum s-a cufundat în mare


Alunecând, chemat fiind, pe-o rază de lumină
După fereastră, la castel, în
fața lui răsare
Copila ce-i spunea în vis „de
ce nu vii tu, vină!”

Inima a suferit de dragoste și


iubire
Ochii triști și înamorați au
plâns cu lacrimi fierbinți
Pentru o speranță vie, un
strop de fericire
Pentru o iubită mândră, „ca
fecioara între sfinți”.

61
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Timpul zero, prima verba


Prima verba, timpul zero

Motto:
„Someone once told me that if you want to have a good end, it all depends on where
your story ends.” - Anonymus

2. „When I was a young man, I had liberty, but i did not see it, I had love, but I did
not feel it and I had time, but i did not know it. All those three guided me all my life. It
took me my whole life to understand this all three.” - Anonymus

Cum să te scot eu, și, de aceea,


Cristian Gălățanu
poet iubito, pe tine din păcat? mi-au căzut mâinile și ochii
sunt gol ca o pușcă
M-am îndrăgostit de carnea sufletului tău. trasă
Atât. pe corpurile noastre.
Atât este existența ta, Ne-am tăiat sufletul în două
încât îți schițez chipul tău originar, și corpurile în trei. E un Tată ce ne strigă
închipuit din cer, că nu mai avem suflu
înainte să cobori. și ni se stinge
pământul dat. Ne strigă.
Generez fictivul Ne strigă, iubito, înapoi, dar să știi că eu nu știu
rupt din retină, cum să te scot din păcat.
ruptă din doi. Atât.
Mi s-a umbrit ochiul de chipul tău. Atât este existența noastră.
Ai căzut peste retină
și ți-ai pus intimele tale
lângă pleoapa mea, Moartea tuturora
la 45 de grade.
Morții
Ești și tu! stau în ploaie.
o șchioapă ca mine. Cu o coastă ruptă din mine Morții
și un spirit rupt de Tată. se plâng de moartea lor.
Iubirea ta îmi face poftă Cui să ceri viață?
mi-a ars stomacul, simt cum te dai pe tobogan, Morților? Morții,
cobori spre păcat: și, să știi, iubito când moartea,
că de acolo, eu nu știu cum te mai scot. moartea tuturora te privește
Ridic mâna și dau capul pe spate și ei dorm, întorși la moarte,
că-i sânge șiroaie contorsionați ca dinozaurii fosilizați
peste corpurile noastre. Am păcătuit și eu cu pământ,
cu tine. Am fabricat cu mâncare neagră,
copilul puturoasă ca moartea, iar moartea

62
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

te privește epilog 2
și tu! Tu
te-ntorci meticulos, mortule. ca și cum
Mortule contorsionat! s-ar plimba
Dumnezeu
Și să mă crezi pe lângă noi
când vedem
îți zic urmele lui
iubito, că moartea. Moartea ne privește pe toți. de divin ars
și cum ne privește el
sufletele
cum se joacă Dumnezeu cu mine așa
mă uit și eu
râde Dumnezeu după moartea mea întoarsă
de mine când sunt plimbat
atunci când îmi aruncă pe sub degetele
oase de fericire jucăușe
ca și unui ale lui Dumnezeu
câine

El îmi pune mâna la masă cu doi îngeri


și mă mângâie
și-mi arată la masă stăteau
jocul: doi îngeri
frunzele roșii discutau
galbene ca între ei
că a venit să rămână o poveste:
toamna s-a îndrăgostit
și s-a mai rupt un suflet ca un înger
de nori omul
de noi de jos
de mine dar el CHIAR CREDEA
că e ÎNGER
punea mâna la gură
epilog ȘI CREDEA că ZBOARĂ
folosea un LIMBAJ
toamna pe care numai MUȚII îl vorbesc
ba iarna era nebun
Dumnezeu își închide de IUBIRE ÎNGEREASCĂ
casa
cu norii
și îi trage ca niște jaluzele
să nu-L mai văd
vrea intimitate! și cică
nici eu
nu-L mai văd pe
El

63
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
Deslușire și neobișnuită chemare
dar tot
Cui nu i-a ars e timpul
măcar o dată în viaţă și eu te las să pleci.
sufletul
nu o să înţeleagă Ai prins o brumă de curaj
din ce se hrănește și te-ai supus.
flacăra lumânării
ce-și mistuie Callipteris
până la capăt lumina.
Alina Marieta Ion Se făcuse ziuă
poetă
403 ce bine,
mai trecuse încă o noapte.
Zilele trec
se înșiră una de la alta, Cam un sfert de ceas
parcă par și mai sigure pe ele ai stat cu înfățișarea
orele. unui bătrân serios
Sufletele tot curioase rămân apoi te-ai așezat într-o parte.
rătăcesc prin salon
și un galben pal se întinde Te prefăceai că nu auzi nimic
în jur, pe feţe zbârcite. dar îţi jucau în cap ochii
Se duce lumina, și mă trageai de mână strâns
umbrele se ajută între ele ca să-ţi vad în pupilă
să se ridice lumea lor.
să se îmbrace.
Mi-ai zis într-o șoaptă,
Se adâncește durerea. înghiţită cu bule rătăcite de aer,
câteva cuvinte, frânte
Te las să pleci
Să știi că acolo n-o să mai fie întuneric, nici
Să pleci frig!
am zis.
Să-ţi dau drumul de lângă mine Și când pe obraji ţi-a plutit un zâmbet larg
ca să-ţi urmezi destinul. ai conchis
Mai neștiut decât necunoscutul tu ai văzut cum arată o sânziană!?
n-are să-ţi fie,
am rostit eu. Cu noaptea-n cap

Tu n-ai zis nimic S-a terminat toamna


doar te-ai uitat la mine, norii mijesc prin griul lor o ninsoare,
începuse să-ţi fie frică, e frig mamaie
știai că pleci, ai vrut să pleci nu te mai găsesc printre atâtea
și nu mai poţi. morminte străine,
bate vântul și-mi pătrunde în oase.
Încep să te înţeleg Mă uit în jur să-ţi văd numele scris
neînsufleţirea este cea mai strașnică pe o cruce de lemn lăcuit

64
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
dar simt numai ai clipit încet și ai înțeles.
cum orbecăie Ceea ce trebuia s-a făcut
și mă trag de șireturi, nimic n-a mai fost străin.
la picioare,
trei căţei născuţi ieri,
ziua târzie de toamnă Alegaţie
când ai scăpat în sfârșit
de pe aici. Se spune că viaţa e complicată
Măcar spune-mi te rog, că nu poţi realiza lucruri,
te mai doare? dar dacă nu știi că nu poţi
și le faci,
Masca perfecţiunii asta te înalţă?!

Trăim unii de la alții De aici înainte


cu gânduri furate
cât să ne ajungă Suntem întregi,
la o masă. dar când ţinem capul în palme
obosiţi,
Destin prin tâmple tot simţim
cum ni se scurge
Te-ai născut într-o mare singurătate din inimă
și-ai trăit tot așa. albastrul.

Într-o zi, Cât stau pe aici


pădurea rece te-a strigat pe nume
șoptit, ca să nu s-audă-n cer. Cred că existenţa mea
Ai tresărit de bucurie, este un motiv de meditaţie,
și-ai mers, ai mers a cuiva.
până când ai ajuns Prea îi aud șoapta
chiar în inima ei. când nimicul este totuși
Acolo ai descoperit un lacăt încuiat ceva.
pe-o ladă veche de zestre
zvârlită cât colo, înspre răsărit, Mitul creierului mic
și sub privirile tale
s-a sfărâmat în mii de bucăți. Prin fundăturile minții
stau vremuri tulburi
Înăuntru, o cruce de lemn, și învățăm tot mai puțin
o sticluță cu mir, din momentele de fericire.
mărgele înșirate pe ață de tutun,
agrafe negre de păr Ne sunt ochii coborâţi
un pieptene de os, o oglinjoară sub respirația grea
rotundă și cine e mic
înghesuiau o cutie de tămâie va merge să plătească.
și un pachet cu lumânări
în lungul lăzii.

Într-un colț stătea cămașa


neînflorată
din canepă sălbatecă,

65
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
urmează stația de metrou și inima mea tresălta ca un aparat bruiat de unde
eroii revoluției electromagnetice când treceam pe-acolo
mi-aduc mereu aminte de zilele din acea iarnă
galaţi - bucurești - toronto - neobișnuită
sydney: lacrimă nu trebuia să apărăm pământurile ci hotarele
minții.
în ’90, în anii de-atunci, trebuia să arătăm că suntem de neclintit în
când treceam grăbit prin hotărârile minții.
stația de metrou  aici nu trebuia să luptăm cu alte popoare
simțeam ceva ciudat ca trebuia să luptăm lupta cea mai grea:
și cum acest ceva special cu noi înșine
Dorian Stoilescu mi-ar fi smuls ce-am mai sau cu ceilalți din același popor,
poet scump, să luptăm cu ideile, prejudecata, și cu frica noastră
și era aruncat mereu cu să arătăm că suntem mai tari decât o minciună
bucurie, prin surprindere, în sus către cer. că nu suntem dărâmați de minciună, impostură
dar eu vedeam doar mormintele de-un var alb ca inconștiență
niște altare și nu-înțelegeam. de roţile tirului socialist.
ce parte din mine putea sa placă atât de mult
mormintele astea cu morți. galaţi - bucurești - toronto - sydney: lacrimă
nu înțelegeam nimic văzând mormintele albe, de-
un alb dureros, proaspete,  în timp, sufletul meu începe a înțelege mai bine
pe mine mă durea îngrozitor pieptul și eram așa de noi vedeam frica de-a muri voi aţi ales gestul care
obișnuit să fiu indiferent cu lumea  ne va trezi
pentru că lumea pentru mine era minciună și dăruirea voastră pentru noi, pentru țară -
propagandă. și-atât. o luptă -
nu mai înțelegeam nimic de data asta. fără să ucideți pe nimeni.
de fapt această stație bruscă de metrou, ieșind din
oricum eu eram mereu critic cu astfel de lucruri miezul pământului
precum morți, moarte, morminte. se conecta cu alte stații  de metrou
dar îmi aduc iar aminte de 89, până pe 22 pe o altă axă.
decembrie la amiază,  se continuau printr-o transcendentală magistrală
uciși de gloanţe sau striviţi de șenile  de metrou
mulți dintre voi zăceați în acele zile din centrul pământului pe axa lui cosmică
deja aduși la morgă, plini de sînge, goi, frumoși și românească.
sublimi.  erau aici stații diverse 
dar unii din voi deja fuseseră incinerați erau eroi căzuți pentru independență, eroi din
și se părea că toți veți fi uitați și batjocoriți.  primul și al doilea război mondial,
dar nu de data asta, căci încercarea asta nu a durat din vremurile lui mihai, ștefan si doja, martirii
prea mult. comuniști, și mulți, mulți alții.
chiar dacă atunci zăceați neputincioși uitându-vă 
dincolo de tavanul mucegăit către cerul înstelat acum nu mai trec pe la stația de metrou și varul mi
lașii și criminalii se vor preda în următoarele zile. se spune că nu mai este așa de alb.
trec tot mai rar prin bucurești, 
galaţi - bucurești - toronto - sydney: lacrimă de fapt, 
după decenii scurse după zilele de-atunci 
pentru că urmam o facultate de științe mereu eram sufletul meu a luat ceva de la voi 
critic cu astfel de sentimente simt cenușa voastră în urna sufletului  meu
mereu mă întrebam ce poate fi asta. dar adesea și știu că oriunde voi fi voi voi veţi fi cu mine
simțeam... mereu 
simțeam mereu cumva ceva sau cineva că mă ia de mai albi decât mormintele de var de atunci
mâna și mă ridică spre cer.
chiar dacă nu putea să mă ridice, totuși simțeam galaţi - bucurești - toronto - sydney: lacrimă
cum sunt săltat ușor
66
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&87,$'(5(=21$1ʗĈ

Poeme
Delir în alb Plouă și stropi puri pe frunte-mi cad,
Mă răcesc cu-al senilului vad,
Voi, păsări, zburaţi mai Plopii au început din nou să-și înstruneze lira
departe Cu melancolicul cânt ce le-a compus natura.
Căci soarele va străluci undeva,
Și timpul meu e pe sfârșite Zboară-n văzduh gingașe turturele
Și sufletu-mi e alb ca Și gândurile mele le duc cu ele
lumânarea. În primăvară, departe la mare
Aruncând ruga-mi de pace în zare.
Și spaţiu-n care am nimerit
Oana Felicia Bejan fără ieșire Simt că trăiesc din plin fericirea
poetă
E un coșmar în alb, la nesfârșit, De-a vedea tot ce-a creat Firea.
În faţă-mi lumea e în prăbușire, Mă bucur să văd reînviat
Decolorată, vidă, mormânt părăsit. Al vieţii ceasornic minunat!

Eu nu sunt eu în acest secol Aici e primăvară binecuvântată


Și eul meu prezent e în trecut, O știu că este lege în natura toată
De aceea viitorul în mine este gol Aș vrea să fie și pentru astă lume
Ca o cupă ce nu s-a umplut. Corabie a păcii de mondial renume.

Fără-ncetare, ca albul giulgiu-al morţii, Și moarte pândește la doi pași de noi


Văd case albe ce nu pot exista, Să lase munţii despuiaţi și goi.
Înalte cimitire ale sorţii, Să ne gândim bine să nu fie prea târziu
Acolo este viaţa mea! Când vom descoperi o primăvară în pustiu!

Ce neagră-i lumea când o văd în alb, Daţi-mi stele


O știu prea bine, e mai neagră:
Dar eu cu gândul în delir de alb, Ah! Stele! Daţi-mi stele!
O văd mai pură, nu murdară! Să-mi împletesc din ele
Cunună de argint strălucitoare,
Am sufletul înveșmântat ca o fantomă, Să fiu ca o rază de Soare!
Ce calcă liniștit, pustie, înspăimântătoare
Căci groaznică-i puterea scăpărătoare ca o flamă Ah! Stele! Daţi-mi stele!
Și-o ascund de teamă de albul dintre fiare. Să luminez cărările
Pierdute-n codru-ntunecat
O, moartea e aproape, o nebunie albă Luna-n nori s-a afundat,
În noaptea de pe urmă, în timpul ce îmi scapă,
Fugind prăpăstios și neînduplecat în vidul prăbușit Când urlă lupii a pustiu,
De care m-am ciocnit ca de o stâncă de granit. Când tot ce ziua a fost viu,
Încremenește-n hidoase chipuri,
E primăvară iar Și când sub ape se văd stârvuri,

E primăvară fragedă și dulce iar De ce n-aș spune fără ocol


Mă învelesc în ceruri ca un bondar, Că mi-e frică de acest negru gol,
Privesc de pretutindeni nemărginirea Că mi-e frică de război,
Și-mi spun: „Ce veselă e Firea!” Întunecime hâdă crescută în noi?
67
, , tie AXIS LIBRI
&87,$'(5(=21$1ʗĈ
Inconștienţi și plini de măreţie Pânze de ploaie biciuind pământul
Pășim peste cadavre în bubuit de glorie, Ca tropotul mustangilor fugind ca gândul.
Suntem deja cadavre, de ce să mai trăim
De ce nu vom ști să ne oprim? Artileria cerească a pornit la atac
Flori și spice de grâu a călcat.
Dar nu, voi rupe din cer, Iar omul, prost fiind, a luat exemplul
Și mâinile-mi vor fi arse în eter, Și a crezut că-i treaba lui să strice echilibrul.
Aceste stele. Din ceara lor de lumină
Voi face o lume senină. O, sublim spectacol, măreţ, înfricoșător
Nici lupta de la Actium n-a oferit ceva atât de-
Din razele lor, din scântei, nălţător
Plămădi-voi lumânări cu porumbei, Și-arunci, poeţi, de ce să cântaţi intrigi omenești
Mă voi duce cu ele în ocean Când natura este divina carte de povești?
Și voi aprinde spuma albă de pe val.
Fulgere spintecă bolta de cenușă
La pescăruși o să mă-nchin Și la lumina lor văd un blazon cu o mănușă
Cu faţa în lumină de destin, Pe zidul unei case vechi
Cu părul meu de fluturi Spălată de secole și trasă de urechi.
Răsfirat pe albele marmuri.
Adormirea Maicii Domnului
Și pulbere strălucitoare
A apei aprinse de Soare, Somnul lin pe pleoape,
O voi bea ca să fiu o mare Somn de lângă ape.
De lumină în nemărginire. Ca o lumină infinită
E Maica NOASTRĂ adormită.
Când piersicii se coc
Eu cred în Tine, Maică a durerii,
Când piersicii se coc în soare Preasfântă Născătoare a mângâierii,
Privirile-mi se pierd alene-n zare, Din suferinţa lumii și din chin
Căutând limanul nesfârșitului Întru iubirea ei, zâmbet senin.
Și cupa cu miresme a trecutului.
În faţa Parthenonului
Fumul de piersici se urcă spre cer,
Vântul se vaită și lumea-i un șuier Salvaţi Partheonul de aerul rău!
De tren, de vapor, de rachetă nebună Salvează-ţi, lume, ce-i al tău!
Ce sparge scântei în drumul spre Lună. Nu vezi că timpul-i măsurat
De marmura care-a crăpat?
Mă ţin legată cu lanţuri de pământ
Și eu aș vrea să zbor ca zvăpăiatul vânt Coloane, opt, voi sunteţi oare
Să spulber flori de tei și să m-avânt fulgerător Sau umbra voastră în picioare?
Spre înălţimi, să cad și-apoi să mor. A fost ceva și dintr-o dată
S-a prăbușit inima-mi spartă?
Furtuna
Lăsaţi vagabonzii să doarmă aici
Dar liniște! Se apropie furtună Pe piatra rece drept pernă din bunici,
Păsări zboară zăpăcite și vuiete se-ngână. Astfel ei se vor întoarce-n vis
Oameni și mașini au amuţit acum La lumina dintâi, la cerul deschis.
Căci glasul vijeliei se face auzit: bum!

Sunt nori de plumb ce se încaieră


Frunze foșnind pe ramură
68
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Momente istorice ale pământului dintre râurile


Prut, Nistru și Dunăre
și semnificaţia lor geopolitică (II)

Î
Mării
n secolul al X-lea, în
stepele din regiunea
Negre dominau
frecventă în Rus. Brodnikii au trăit pe râurile terestre,
contribuind la conducerea navelor și a ambarcaţiunilor
în condiţii de siguranţă (praguri, moară etc.). Tăierea
pecenegii, încleștaţi de rivali gurii Dunării de canale și a piscinei sale bogate le-a oferit
puternici – chazarii; ei s-au posibilitatea de a se angaja cu profit în ambarcaţiunile lor.
mutat spre vest și au ocupat Secolul al XIII-lea s-a dovedit a fi o perioadă de șocuri
regiunea Nordului Mării și catastrofe pentru multe popoare din Asia și Europa. Din
Negre. Hoardele pecenegilor adâncurile stepei eurasiatice au fost atacate de hoardele
au sporit constant presiunea mongole. După o serie de războaie continue, până la
asupra vecinilor lor. Evident, mijlocul secolului a apărut o putere colosală – imperiul
implicată de către Bizanţ și mongol-tătar, care în dimensiunile sale nu avea precedent
Bulgaria în războaiele lor în istorie. În fruntea statului a fost Ginghis Khan.
Raisa Malierova de la Dunăre, pecenegii au Armata lui Batâi, nepotul lui Ginghis Han, lansând
bibliotecar, Universitatea început să pătrundă mai o campanie de amploare în Rusia și Europa Centrală
de Stat din Ismail departe spre vest și chiar la după căderea Kievului, a trecut prin teritoriul multor
începutul secolului al X-lea au ţări. Cumanii au fost învinși de trupele mongolo-
înlăturat complet maghiarii ocupând locurile mișcărilor tătarilor, iar cursul inferior al Dunării a devenit un loc
lor nomade, continuând să se deplaseze constant prin de concentrare și de ședere destul de lungă a unităţilor
Carpaţi și de-a lungul stepei Dunării, spre vest. militare mongolice.
Dominaţia pecenegilor din coasta de nord a Mării Datorită campaniilor militare ale mongolo-tătarilor,
Negre a durat o sută cincizeci de ani. Puterea militară a în vaste întinderi ale Marei Stepe, Asiei Centrale, Siberiei,
pecenegilor a fost folosită de statele vecine. Deci, ei au Chinei, Tibetului, Orientului și a unei părţi din Europa
participat la campania prinţului rus Sveatoslav împotriva de Est s-a dezvoltat Imperiul Mongol, ca uniune politico-
chazarilor. Triburile pecenege s-au stabilit în Balcani, și militară cu cel mai mare teritoriu din istoria mondială
numai înfrângerea lor de către polovi a salvat Bizanţul de a zonei de la Dunăre la Marea Japoniei, conectând pe o
problemele care ar fi urmat. lungă perioadă de timp Europa și Asia.
Stepa euro-asiatică devine arena de circulaţie a Situaţia din imperiu din 1230 a devenit mai
numeroaselor hoarde a polovilor, un alt popor de complicată din cauza luptei pentru putere între aspiranţi.
origine turcă, care, deplasându-se prin aceste meleaguri, Terenuri occidentale ale imperiului între Volga și
a capturat coasta Dunării. Dunăre au devenit izolate și s-au transformat într-un stat
Polovii au aparţinut triburilor nomade. După independent al lui Ulus Juci (al Hordei de Aur), iar zona
expulzarea pecenegilor de pe stepele Mării Negre, dintre Dunăre și Nistru a fost inclusă în componenţa sa
triburile polovtsiene s-au dus la Nipru, și mai departe, ca frontieră, periferia vestică a civilizaţiei nomade. Aceste
ajungînd la Dunăre, au format asociaţiile de stat numite ţinuturi au fost sub controlul direct al administraţiei
«Kumania Dunăriană». Nomazii au efectuat raiduri Hoardei, provocând prejudicii majore demografice,
repetate în Rusia Kieveană. economice și politice.
Terenul dintre Prut, Nistru și Dunăre, în secolul al Odată cu prăbușirea statului Hoardei în secolul
XII-lea a devenit un loc de colonizare pentru poporul XIV, pământul din bazinul fluviului Moldovei se afla
militant – Berladniki. În 1158, ei au sprijinit pe prinţul sub conducerea regilor maghiari. Maghiarii au condus
Ivan Rostislavovici, poreclit de campania Berladnik acest teritoriu cu ajutorul guvernatorilor lor. Ca urmare
organizată împotriva lui Galich, care s-a încheiat în a revoltei împotriva puterii regilor maghiari, în 1359 a
zadar. În a doua jumătate secolului al XII-lea, Berlade a apărut statul moldovenesc. Regiunea Dunării a devenit
căzut sub conducerea «puterii galiciană». parte a principatului moldovean.
În secolele XII-XIII, în valea inferioară a Dunării Datorită locaţiei geografice convenabile, statul nou
trăiau brodnikii. Detașamentele armate formate de creat devine o punte de legătură între Est și Vest, fapt,
aceștia au jucat un rol important în viaţa Europei de Est care, pe de o parte, a contribuit, prin includerea de succes
și de Sud. Aceștia au participat la o luptă inter-princiară în sistemul comercial internaţional – la dezvoltarea

69
, , tie AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
economică, iar pe de altă parte – la o îngustare a Anton Golovatyi și alţii, au participat activ la luptele din
oportunităţilor politice, cauzate de presiunea de către nord-vestul Mării Negre.
state, mai eficiente în relaţiile militare și economice: Un nou factor care a influenţat politica externă a
Ungaria, Polonia, Turcia etc. Moldovei a fost apariţia pe scena europeană a statului
Fiind pe o linie periculoasă cu agresiunea musulmană, Moscova, care s-a unit și s-a dezvoltat după regula
suveranii au fost forţaţi să caute protecţie în uniune și în mongolă. Prioritatea în activităţile conducătorilor și
ţările vecine – Ungaria și Polonia, chiar și prin costul guvernelor sale a rămas în chestiuni legate de asigurarea
pierderii unei părţi a suveranităţii sale. protecţiei și securităţii ţării, necesitând dezvoltarea și
Principatul Moldovei în anii 1387-1430 era sub consolidarea forţelor armate. Conducătorii Moldovei au
suzeranitatea Poloniei. Apropierea de Ungaria și, ca văzut în Rusia moscovită un aliat puternic, care poate
urmare, deteriorarea relaţiilor cu Polonia, a avut loc în pacifica aspiraţiile agresive ale inamicilor maghiari și
1430. După moartea domnitorului Alexandru cel Bun în polonezi, și-i poate scăpa de dominaţia otomană.
1432, principii moldoveni au început să se certe pentru Prezentându-se ca susţinătoare a intereselor
tron. În ţară, un număr de domnitori s-au schimbat, popoarelor dunărene și balcanice, Rusia ţaristă a încercat
dintre care unii au domnit mai puţin de un an și au venit să creeze pe aceste meleaguri sprijinul social necesar.
la putere de mai multe ori. Principatul a fost împărţit în Susţinând domnitorii Moldovei și Valahiei, care erau
partea superioară (Ţara de Sus) și cea inferioară (Ţara de în căutarea unui patron puternic, guvernul rus prin
Jos). Ceea ce se întâmplase a slăbit principatul; acest lucru canalele diplomatice și prin forţele militare au pătruns
a fost folosit de turci, iar în 1456, Principatul Moldovei consecvent în aceste ţinuturi.
a fost obligat să plătească tribut Imperiului Otoman. La Dorinţa Rusiei de a avea acces la Marea Neagră a
începutul secolului al XVI-lea, principatul Moldovei și-a contribuit la agravarea relaţiilor ruso-turce. Lupta pentru
pierdut independenţa și a căzut într-o dependenţă vasală accesul la ţărmurile Mării Azov și ale Mării Negre,
faţă de Imperiul Otoman. pentru libertatea navigaţiei în ele, a determinat politica
Turcia a confiscat în 1484 două centre comerciale ale Imperiului Rus.
Mării Negre – porturile Cetatea Albă și Chilia, ceea ce a O nouă etapă în soluţionarea problemei orientale
dus la o întoarcere bruscă în istoria regiunii. de un alt război ruso-turc, din 1768-1774 (în timpul
Nevoia unei alianțe a fost cu atât mai urgentă cu domniei Ecaterinei a II-a), a schimbat radical echilibrul
cât Poarta considera confiscarea acestor cetăţi doar ca de putere între Rusia și Turcia la Marea Neagră, a adus
începutul subordonării Moldovei (un rol important a pentru Rusia – pământurile până la Bugul de Sud, iar
fost atașat la resurse materiale și locaţie strategică), ceea pentru Moldova – protectoratul rusesc.
ce ar deschide calea de a promova în continuare otomani În rezultatul noului război cu Turcia, în timpul domniei
în Europa. lui Alexandru I, privind Tratatul de Pace București
Acest lucru a fost pe deplin apreciat de Ungaria și (1812), Rusia a absorbit pământul între râurile Nistru
Polonia, care, printr-un efort de a contracara intenţiile și Prut, cunoscut sub numele de «Basarabia». Regiunea
sultanului, au fost interesate să-și consolideze influenţa a fost integrată autonom în Imperiul Rus. Îngrijindu-și
în principate. creșterea autorităţii sale în rândul poporului creștin din
În ciuda consolidării dependenţei vasale osmane, Balcani, Rusia ţaristă a contribuit la colonizarea regiunii
domnii Moldovei au urmat o politică de manevră, de către coloniști, oferindu-le privilegii.
folosind puteri majore de rivalitate în propriile interese Datorită colonizării guvernamentale și populare,
politice, în interesul eliberării de puterea sultanului. teritoriile basarabene sudice au fost stabilizate treptat:
О forţă puternică care putea rezista invadatorilor au acolo s-au înfiinţat așezări bulgare, găgăuze, germane,
fost cazacii. Nord-vestul Mării Negre a fost unul dintre grecești, moldovenești, armene și evreiești.
centrele de formare directă a cazacilor ucraineni. Imperiul Relaţiile ruso-turce au rămas tensionate.
Otoman a transformat nord-vestul Mării Negre, capturat Nemulţumirea Turciei generată de rezultatele războiului
la sfârșitul secolului XV-XV1, într-o rampă de lansare precedent a dus la o altă confruntare ruso-turcă în 1828-
pentru atacarea popoarelor din Moldova, Polonia și alte 1829, care a dus la consolidarea Rusiei în continuare
state. Cazacii nu numai că s-au opus atacurilor domnilor pe poziţiile dunărene, dar nu a garantat dispariţia
feudali turco-tătari, dar și ei înșiși au făcut expediţii în conflictului de interese. Încurajată de sprijinul puterilor
regiunea Dunării. europene, Turcia a provocat războiul din 1853-1856,
Campania cazacilor din 1629 a fost condusă de în urma căruia frontierele rusești au fost trase înapoi la
Bogdan Khmelnitsky. Dunăre și o parte a Basarabiei rusești, cu gura Dunării, a
Sub conducerea lui Ivan Sirko, cel mai mare dușman fost anexată la Moldova.
pentru Busurman, au avut loc o serie de mitinguri După ce a pierdut războiul, Rusia nu a putut să
la Akkerman în 1659, 1664, 1671 și 1673. În a doua efectueze protectoratul asupra Principatului Moldovei,
jumătate a anului 1771, cazacii, sub conducerea lui dar și Poarta Otomană, salvată de la înfrângere de forţele
Petru Kalnishevski, au făcut o campanie împotriva lui aliate, a fost forţată să ia în calcul drepturile Moldovei.
Hadzhibey. Mai târziu, armata cazacilor din Marea Ideea Unirii Moldovei și Valahiei, pusă înainte în
Neagră, condusă de bătrâni ai Zaporozhei, Sidor Belyi, secolul al XVIII-lea, a devenit un subiect urgent de
70
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
dezbatere politică după Războiul din Crimeea (1853- luptei de eliberare naţională. Acțiunile românilor
1856), la fel ca în cele două principate, cât și la nivel basarabeni s-au datorat evenimentelor revoluționare din
internaţional. Rusia, ceea ce a dus ulterior la adoptarea (la 27 martie / 9
Trei raioane din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad aprilie 1918) a deciziei de a se uni. Regiunea basarabeană
și Ismail) au reintrat în 1856 în principatul moldovean. a devenit o parte a statului român.
Aceste circumstanţe au oferit stimulente suplimentare Regiunea trece sub autoritatea guvernului român, a
pentru o parte a elitei moldovenești în căutarea cărui primă sarcină este de a nivela diferenţele, de a aduce
unificării. În 1859, Principatul Moldovei s-a unit cu Ţara noi teritorii numitorului comun al Vechiului Regat.
Românească într-un singur stat – Principatele Unite Acest lucru se putea face prin introducerea legislaţiei
ale Ţării Românești și ale Moldovei, sub conducerea românești, a sistemului de administrare, a limbii, a școlii,
lui Alexandru I. Cuza. Lanţul de reforme iniţiat de A. a culturii, a bisericii în aceste provincii.
Cuza și apoi de Carol I a făcut ca acţiunea din 1859 să fie Realizarea uniformităţii legislative și administrative
ireversibilă. Din 1866, potrivit Constituţiei promulgate și integrarea provinciilor combinate s-a realizat prin
la 1 iulie, Principatele Unite sunt denumite oficial încurajarea participării la viaţa economică și politică a
România. Intrarea interfluviului Pruto-Danube-Nistru statului tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de origine.
în România a schimbat încă o dată alinierea politică a Statul român a fost interesat de asigurarea standardului
forţelor în regiune, ducând la anumite schimbări în viaţa de viaţă și a evoluţiei societăţii în Basarabia. Au fost
administrativă, economică și etnică a regiunii. realizate investiţii în educaţie, sănătate, comunicaţii și
După cum știm, Rusia nu a vrut să se conformeze agricultură.
pierderii ţinuturilor basarabene, iar sudul Basarabiei În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1940
a devenit un punct de coliziune între interesele rusești și după, în 1944, intrarea Basarabiei în Uniunea Sovietică
și românești. Un moment favorabil pentru următoarea a dus la crearea Republicii Moldovenești Sovietice
redistribuire a pământului dunărean a fost criza orientală și revizuirea frontierelor în regiune, și ca rezultat –
din 1875-1878 – și, ca o consecinţă, a izbucnit un nou sudul Basarabiei a fost transferat în Ucraina. Aderarea
război ruso-turc, care a influenţat drastic harta politică a postbelică care unește terenurile dunărene în Uniunea
Europei de Sud-Est. Sovietică a marcat începutul procesului de sovietizare, și
Potrivit rezultatelor războiului, conform Tratatului anume, schimbări în toate sferele vieţii, în conformitate
de la San Stefano (în anul 1878) principatul României cu probele dezvoltate în anii puterii sovietice.
a obţinut independenţă totală. Dar, în conformitate cu Revenirea popoarelor, a identităţii naţionale, a
Tratatul de la Berlin, (1(13) iulie 1878) – România a fost marginii, care a fost eliminată în trecut, conservarea și
obligată să întoarcă teritoriul Basarabiei de Sud Rusiei, punerea în valoare a ceea ce rămâne, istoria a lăsat Ucrainei
la rândul său, pentru a primi mai mult teritoriu decât independente. Perspectiva dezvoltării unei societăţi
cel prescris în Tratatul de la San Stefano: Delta Dunării, include stabilirea și consolidarea potenţialului spiritual,
sandjacul Tulcea, precum și terenuri în est de la Silistra valorile morale în conștiinţa oamenilor, conștiinţa
până la Marea Neagră. naţională. Tânărul stat suveran a avut ca scop iniţial
După cum putem vedea, teritoriile basarabene au îmbunătăţirea sferelor politice, sociale, economice și
devenit un chip de negociere a marilor puteri. De mai culturale. Tendinţa de creare, dezvoltare și îmbunătăţirea
multe ori (1812, 1856, 1878), timp de un secol, populaţia bunăstării oamenilor în puterea ucraineană, precum și
acestei zone a suferit schimbări politico-administrative, integrarea în procesele progresiste europene și mondiale
economice și sociale asociate cu trecerea de la o stare la sunt componente importante ale programului într-o ţară
alta, și care, la fel, au afectat nu numai climatul socio- independentă.
politic, dar, de asemenea, au încălcat mișcarea naturală Din punct de vedere istoric, în ultimele două milenii,
a vieţii. teritoriul dintre Dunăre, Nistru și Prut a fost permanent
Secolul al XX-lea, din păcate, nu a adus pacea istoriei în zona de interese continue ale diferitelor state și
acestor ţinuturi. Cea mai nouă perioadă a fost cea mai popoare.
dificilă din istoria politică a regiunii, care, în virtutea Coliziunea fluxurilor puternice de civilizaţie – Estul
poziţiei sale geografice, a fost din nou la intersecţia și Occidentul – a lăsat în regiunea Dunării nu numai o
intereselor principalelor puteri ale lumii, aspiraţiile geo- moștenire complexă, ci și un patrimoniu istoric – dovezi
politice ale vecinilor săi, în mijlocul unor evenimente de o luptă constantă și pe termen lung, cauzată de locaţia
diverse și de multe ori tragice. În această perioadă, strategică a provinciei.
problemele etnopolitice, stabilite mai înainte la diviziunea Conflictul diferitelor popoare și a intereselor
teritorială, au fost foarte clar manifestate. geopolitice în regiunea dunăreană de-a lungul multor
Terenurile din Basarabia, în primele decenii ale secole a influenţat imaginea etnică și existenţa populației,
secolului XX, au rămas în Imperiul Rus și se dezvoltau precum și istoria acestei regiuni.
după toate canoanele regiunii provinciale. Evenimente Diversitatea etnică a format memoria istorică și
tumultoase din 1917 au fost pentru locuitorii din conștiinţa istorică.
provincie o școală de democraţie, alegeri, libertate.
Evenimentele din Rusia au contribuit la intensificarea
71
, , tie AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

„Școala” (1927)
O revistă didactică a Galaţiului interbelic (II)

Î n vremea moder-
nismului interbelic,
întemeiat pe principiul
Inspectorul școlar primar T. Gheorghiu dedică
două articole acestei probleme, în Nr. 2-3, p. 33-35
- „Organizarea grădinilor de copii” și în Nr. 4-5-6,
sincronismului, susţi- p. 14-16 – „Grădinile de copii” și, revoltat fiind în
nătorul și teoreticianul urma inspecţiilor efectuate, observă că: „Suntem
orientării, Eugen grăbiţi, trebuie să avem kinder-gardene, pentru a
Lovinescu, aduce în intra în rândul statelor din occident”; iar pentru
discuţie și teoria imitaţiei, aceasta s-a creat forma, fără clădirea temeinică
dar cu menţiunea că: a unui fond, constând în spaţii adecvate și un
„progresul începe de la personal bine pregătit: „Am făcut din aceste școli,
Elena-Monaliza adaptarea ei (a imitaţiei, refugiul nechemaţilor, incapabililor și am persistat
Ghinea m.n.) la unitatea în greșală; iar victimele sunt și vor fi multă vreme,
profesor
temperamentală a rasei, micii copilași.” Inflexibilitatea și inadaptabilitatea la
care o absoarbe și o redă apoi sub o formă nouă, cerinţele și condiţiile locale și la nevoile părinţilor
cu caractere specifice.” („Istoria literaturii române și ale copiilor, cât și superficialitatea și lipsa de
contemporane”). Această diferenţiere considerată experienţă a „conducătoarelor” (educatoarelor)
ca „unul din principalele aspecte ale umanităţii trimit către dorinţa de măsuri radicale: „Mai
superioare” care „se extinde la toate valorile bine e să închidem acele grădini de copii!” În
omenești” în viziunea lovinesciană, se remarcă și lupta sa cu inerţia și superficialitatea, inspectorul
în tonul și atitudinea profesorului I. Biberi, cât și autor subliniază necesitatea de perfecţionare a
la N.G. Longinescu; abordând problema modelării personalului și de a i se asigura toate cele necesare
sufletelor într-o școală deschisă înnoirilor bine- pentru a lucra, dar și mai mult și competent control.
venite (I. Biberi) și arătând că nu poate fi măsurat Tot de realitatea școlii de la acea vreme ţine și
caracterul, ci doar cunoștinţele dobândite (N.G. problema adaptării programului și a structurii anului
Longinescu), autorii se înscriu în doctrina unui școlar în zonele rurale în funcţie de priorităţile
modernism adaptat la unicitatea și nevoile activităţilor agricole, așa cum consemnează același
sufletului românesc, pe care însuși Camil Petrescu T. Gheorghiu în „Frecventarea școlară la ţară”, în Nr.
îl apreciază în „Suflet naţional”: „Sufletul românesc 1, p. 16-19. Există și o rubrică de „Sfaturi practice”
e o extrem de interesantă contopire de însușiri și susţinută în fiecare revistă de către agronomul V.
cusururi dintre cele mai diverse, altoite pe o rasă. Mihălţianu pentru a-i sfătui pe învăţătorii de la sat
Toată minunea stă în desăvârșirea acestei contopiri, cum să gospodărească pământul școlii și a contribui
în propria conștiinţă a unităţii ei. Tăria acestei astfel la întregirea educării copiilor pentru viaţă dând,
conștiinţe e dovedită de marea ei putere de asimilare totodată, un bun exemplu personal colectivităţii pe
a elementelor de alt neam: e o dovadă că reprezintă care o îndrumă și o modelează, alături de slujitorii
o formulă superioară.” Tocmai în acest spirit trebuie altarului. Aflăm de la specialist, cu detalii tehnice
interpretată și ideea depășirii spiritului provincial valoroase, că învăţătorul trebuia să aibă cunoștinţe
prin emanciparea lumii rurale și apropierea de despre despre „Cum folosim pământul din jurul
lumea citadină, mai ales prin educaţia dobândită școlii”, despre „Școala de altoi” și despre „Înmulţirea
în școală de către tineri prin efortul dascălilor bine pomilor roditori” și să le transpună în practică.
pregătiţi și selecţionaţi. După cum observa și prof. dr. Zanfir Ilie în
Și fiindcă la nouă ani de la înfăptuirea României editorialul „Pedagogul Galaxiei Zuckerberg”
Mari se lucrează la înfăptuirea României Tari, (Revista „Axis Libri”, Anul X, Nr. 37, Decembrie
puternice, este nevoie și de organizare, mai ales într- 2017), „tradiţia românească a învăţământului are
un domeniu nou al educaţiei, în „grădinile de copii”. în centrul ei figura luminoasă a învăţătorului”

72
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
care a avut un rol extrem de important la sfârșitul „Cronicar” – despre o serie de evenimente ce au pus
secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX- bazele unor cămine culturale în judeţul nostru, la
lea, sub conducerea lui Spiru Haret sau V.A. Pechea, Cuza-Vodă, Vânători la sfârșitul lui 1926,
Urechia, în întemeierea învăţământului modern în cadrul unor „șezători” ale învăţătorilor, la care
la noi. Și revista gălăţeană ȘCOALA se înscrie în participă și profesori și directorul Școlii Normale
acest „anevoios proces de clădire” prin susţinerea din Galaţi. La începutul lui 1927 se întemeiază, tot
formării învăţătorilor, „care aveau să devină figuri în obișnuitul, deja, cadru festiv la modă în vreme
centrale, mai ales la sate, unde ei s-au integrat – șezătoarea și serbarea – căminele culturale de
armonios în viaţa de zi cu zi a ţăranului român, la Șiviţa și Braniștea. În luna februarie 1927 a fost
încercând să-l convingă să-și lase mai departe, organizată o șezătoare la împlinirea a 100 de ani de
la studii, copiii dotaţi”. Așa se explică și faptul că la moartea pedagogului – întemeietor Pestalozzi, iar
mii de oameni valoroși în diferite domenii ale G.G. Antonescu, profesor la Universitatea București,
economiei, culturii, știinţei, vieţii politice „(care publică în Nr. 4-5-6, p. 6-10 articolul „Valoarea de
aveau să fie și eroici ofiţeri în rezervă în cele două actualitate a operei lui Pestalozzi”, care, de altfel, este
războaie mondiale) au ieșit la lumină tocmai prin introducerea la lucrarea aceluiași autor, „Pestalozzi
această muncă apostolică a învăţătorului român, și culturalizarea poporului”, apărută la Editura
chemat la clasa de studiu, nu de salariul, care „Casa Școalelor” și recenzată în revista gălăţeană
oricum era foarte mic, aproape neînsemnat, ci de în Nr. 2-3, p. 44. Pedagogul elveţian comemorat
vocaţia sa, de pasiunea și de spiritul datoriei pe își exprimă și îndeplinește în realitate „cu mult
deplin împlinite.” De altfel, „munca apostolică a entuziasm ideea de apostolat”, fiind convins că „o
învăţătorului român”, pe care profesorul Zanfir Ilie culturalizare a maselor nu poate fi realizată decât
o evidenţiază în editorialul amintit, este o tradiţie a printr-o activitate neobosită și inspirată de idealism
învăţământului nostru, iar învăţătorul N. Stăncescu și de spiritul de sacrificiu al factorilor culturali ai
scrie despre un subintitulat „Refren vechiu și veșnic satelor, cu deosebire a învăţătorului”. De aceea,
de actualitate” în Nr. 1, p. 30-31, care nu este decât G.G. Antonescu este de acord că numai atunci
cel referitor la „Salariul nostru”. Pornind de la o serie „când personalitatea lui Pestalozzi va deveni farul
de afirmaţii ale savantului pedagog german W. Rein luminos, către care să fie aţintite privirile tuturor
în legătură cu „grija pentru siguranţa materială și viitorilor învăţători, vom putea spera că mult dorita
selecţionarea învăţătorilor în genere”, autorul este culturalizare intensivă și extensivă a maselor va fi
de acord că trebuie să existe multă dragoste, dăruire cu adevărat realizată”. Este nevoie de continuitate
în împlinirea datoriei învăţătorului și, totuși, fiind pentru asigurarea unei serioase pregătiri culturale
„sufletul școalei”, de dispoziţia sa sufletească se leagă a celor mulţi, deși este utilă „și mișcarea sporadică
progresul învăţământului. De aceea, se adresează întreprinsă de unele societăţi culturale”, iar această
conducătorilor ţării, care trebuie să conștientizeze continuitate poate fi asigurată de cei care „sunt
cât de mult afectează bunul mers al școlii risipa necontenit în mijlocul poporului [...] și pot să-l
de energie a slujitorilor ei în lupta cu neajunsurile îndrumeze la fiecare pas prin faptă [...] – învăţătorul
materiale: „Daţi-ne libertatea materială, pentru a ne și preotul.” Dovedind cât de bun cunoscător al
putea închina puterile noastre sufletești, întregi, la operei lui Pestalozzi este, autorul este convins, în
ridicarea culturală a neamului.” spiritul pedagogului amintit, că: „Scopul educaţiei
Și așa cum propunea la început directorul E. este idealizarea forţelor reale și realizarea forţelor
Caraman, prezentând rostul și valoarea „revistei ideale.”
noastre” – ȘCOALA – devotaţii și inimoșii învăţători Observând cum în puţinele, dar de o admirabilă
ai acelor timpuri, trecând peste greutăţile unei ţinută intelectuală, numere ale revistei ȘCOALA,
salarizări insuficiente, nu au precupeţit nici un efort interesul pentru trecut se îmbină cu prezentul în
în a se implica și în „intensificarea și coordonarea scopul asigurării unui viitor prin cultură și educaţie,
propagandei culturale”; „opera culturală” îl scoate citim cu interes o retrospectivă a evoluţiei școlii
pe dascăl în afara școlii sale și-l „înalţă la misiunea românești din cele mai vechi timpuri, un articol ce
de făuritor al conștiinţei naţionale” prin munca răsfoiește „Pagini din trecutul școalei românești”
depusă în domeniul cultural – artistic pentru sub semnătura profesorului I. Goeringher (Nr. 2-3,
schimbarea totală a societăţii. Aflăm, astfel, de p. 26-32). Și cei care trăiesc în prezent, care susţin
la rubrica „Știri” - susţinută de cel ce semnează modernizarea școlii românești, în măsura în care

73
, , tie AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
corespunde idealurilor naţiunii, sunt chemaţi la Școala va renunţa, vreme de peste patru decenii,
„Comemorarea învăţătorilor eroi”, într-un apel la valorile culturale și pedagogice ale trecutului,
lansat de D.T. Faur. În Nr. 2-3, p. 43-44 se propune se va înregimenta noii ideologii pentru formarea
adunarea informaţiilor despre învăţătorii eroi, „omului nou, multilateral dezvoltat”, rupt de
căzuţi și „semănând trupurile lor în lungul și în trecutul democratic și îndepărtat treptat, până la
latul ţării, pentru izbânda visului nostru secular: interdicţie, de evoluţia lumii europene, occidentale
întregirea neamului și a ţării”; mai apoi, ar urma și închis, sub atenta supraveghere a cenzurii,
să fie publicate aceste biografii în revista de faţă, în între graniţele unei ţări care va „progresa” în
semn de respect și recunoștinţă „către cei ce s-au ode și imnuri dinspre proletcultism către cultul
înfrăţit de-a pururi cu glia strămoșească.” personalităţii dictatorului. Iar dacă în Nr. 4-5-6 al
Revista gălăţeană ȘCOALA este o dovadă din revistei ȘCOALA, preotul Corneliu Grumăzescu de
anul debutului în volum al marelui T. Arghezi, la Seminarul Teologic gălăţean arăta de ce în acele
cu memorabilele sale „Cuvinte potrivite”, dar și timpuri exista „Falimentul educaţiei Bolșeviste”,
anul morţii fiului lui I.C. Brătianu, Ion Brătianu, descoperim că acest tip de educaţie avea să prindă
omul politic ce a realizat mult pentru o Românie rădăcini mai târziu, la noi, și chiar să formeze
modernă, un an aflat în perioada celor „aproximativ tineri, imediat după 1947, într-o perioadă grea
două decenii dintre războaie” care, potrivit Ioanei pentru cultura și întreaga viaţă a românilor.
Pârvulescu, „reprezintă, probabil, singura perioadă Există, însă, o „creangă de aur”, o legătură între
în care România a fost, ca America, <<ţara tuturor slujitorii școlii din epoca revistei gălăţene ȘCOALA
posibilităţilor>>”. Autoarea lucrării „Întoarcere în și cei de astăzi, constând în aceeași constructivă
Bucureștiul interbelic” scoate în evidenţă ritmul echilibrare între tradiţie și inovaţie, în permanenţa
uluitor în care a trăit această lume liberă și a evoluat întrebării: Ce păstrăm de la cei vechi, ce luăm de
atât cultural, politic, moral și urbanistic, arătând: la cei noi? Numai provocările lumii postmoderne
„Timpul lor e necruţător: au două decenii între sunt mai aparte, când vin la pachet, în noua noastră
sfârșitul unui război și începutul celuilalt și totul democraţie, cu valorile globalizării europene, ce
trebuie să încapă aici.” Din conţinuturile, atitudinea acordă o altă atenţie culturii și educaţiei și, implicit,
și viziunea desprinse din revista gălăţeană de interesului pentru studiu. Dar și acum, ca și atunci
pedagogie se evidenţiază permanenta susţinere a și din totdeauna, profesorul/învăţătorul trebuie să
unui echilibru constructiv între tradiţie și inovaţie, dovedească vocaţie și să îndrăgească părintește pe
între vechi și nou, cât și conștientizarea rolului pe copii, conform clasicului pedagog Pestalozzi. Iar
care îl are învăţătorul, chemat să-i educe pe cei dacă până nu demult, cartea, cuvântul tipărit, în
tineri și, permanent, să se informeze, să evolueze general, furnizau informaţia, acum digitalizarea și
în pas cu ce este modern în știinţele educaţiei informatizarea îi fac serios concurenţă; profesorul
și poate fi adaptat. Profesorul/învăţătorul este o zilelor noastre face un exerciţiu de echilibristică între
personalitate cu mare influenţă în colectivitate, un vechi („Galaxia Gutemberg” - inventatorul tiparului
model, devotat, cu inima și mintea, celor pe care-i cu litere mobile) și nou („Galaxia Zuckerberg” -
formează, păstrător al tradiţiilor, dar și deschis însemnând reţele de socializare, informatizare,
inovaţiilor la care are acces din belșug la acea vreme. carte pe suport electronic), cum observă prof. dr.
Douăzeci de ani mai târziu, odată cu 30 Zanfir Ilie în editorialul amintit, iar echilibrul său
decembrie 1947, când Regele pornește în lungul este asemănător celui cuprins în metafora din filmul
exil, când „Mihai înceta să mai fie Regele Copiilor, „Scripcarul pe acoperiș” („Fiddler on The Roof ”,
al Copiilor și al Patriei, și devenea semnul viu al 1971, câștigător a trei premii Oscar și multiplu
rătăcirii noastre”, a adus românilor „starea de nominalizat la alte categorii și premii, regia
abandonare” (Ion Vianu - „Elegie pentru Mihai”) și Norman Jewison), păstrând vie speranţa îmbinării
începutul unei istorii care tăvălește și umilește tot îndelungate dintre cele două direcţii. Și pentru a nu
ceea ce s-a înfăptuit în acel răgaz de normalitate. se ajunge, din ignoranţă și prejudecăţi, la ceea ce
„Ceea ce a urmat a strivit toate acestea, a creat propune, dând fiori, Ray Bradbury, în „Fahrenheit
din acei indivizi perfect modelaţi înainte, fiecare 451” (1953), să amintim din înţelepciunea lui
cu personalitatea lui, cu mândria lui și codul Pestalozzi că: „Educaţia e opera libertăţii, e o
lui diferit, indiferent dacă trăia la mahala sau în colaborare a elevului și a maestrului; e natura
centru, o masă indistinctă.” (Ioana Pârvulescu) asociată la opera omului.”

74
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

DIMINEAŢA LA LEPȘA

L epșa este un colţ de ţară, exotic și miraculos,


din munţii neprăduiţi ai României, în
Vrancea, generoasă și fascinantă, unde domnul
primitiv; pare însetat de certitudini, dar acceptă o
minimă înţelegere a misterului Creaţiei. Volumul de
versuri „Anotimpul visării” se încheie în sonorităţi
Dumitru Barău se odihnește patru-cinci luni pe an, celeste de clopot, în sunete grave de orgă, cu ecouri
într-o casă frumoasă, de unde privește răsăritul de reverberante în toaca de lemn a vecerniei de seară,
soare, își odihnește sufletul în concertul ciripitului în orizont al speranţei.
de păsări și adoarme în mireasma nopţilor Un parcurs scriitoricesc, așadar, care continuă
răcoroase. Acolo, la Lepșa, pe malul Putnei, poetul cu cartea de proză scurtă, „Casa umbrelor”, Editura
și prozatorul Dumitru Barău și-a deschis sufletul în Zeit, Brăila 2012, care oferă alternativa unui
ritmul sincopat al poeziei și pe canavaua fascinantă a prozator de o tulburătoare autenticitate, situată în
amintirilor dintr-o copilărie protejată de părinţii săi, limitele retrospectivei și ale amintirilor îmbogăţite
cu ecouri reverberante în trei-patru cărţi de versuri de experimente de tot felul, pulsând de energii
și tot atâtea volume de proză, într-un registru liric și și explozii de vitalitate. Sunt nouă povestiri de
intim bântuit de energii sufletești, sau pe portativul dimensiunea, structura și tematica unor schiţe sau
unor întâmplări cu caracter evocator, memorialistic. nuvele în care prozatorul Dumitru Barău modifică
Volumul de versuri „Dimineaţa la Lepșa”, apărut registrul scriiturii sale, de la lirismul rezultat dintr-o
la Editura Lucas, Brăila, 2018, completează generos atitudine generoasă și sentimentală la epicul grefat
și convingător parcursul scriitoricesc al poetului pe o lume autentică, în ciuda bizareriilor de tot felul,
și prozatorului Dumitru Barău. Un parcurs care ponderate de o emoţie sinceră, în care ficţiunea
pornește de la volumul de versuri „Anotimpul impersonală se pliază pe amintirile personale, pe
visării”, Editura Zeit, Brăila, 2009, debutul editorial matricea unei psihologii plauzibile.
al poetului Dumitru Barău, într-un registru literar Stilistic, povestirile domnului Dumitru
clasic, cu o tematică nuanţată de variaţiuni ale Barău, prin anvergura construcţiei epice, prin
EU-lui liric, adunate într-un tutti sentimental obiectivitatea, excesiv de severă, uneori, ca și pentru
surprinzător și incitant, cu o prozodie pe măsură, o perspectivă multiplă, cu variaţiuni derutante,
rimă încrucișată, împerecheată și îmbrăţișată, sau alteori; ori ipostaza ipotetică asupra personajelor și,
poezie de formă fixă... îndeosebi, a întâmplărilor, cu un apetit rabelais-ian
A fost un debut editorial amânat dintr-o - exagerat pentru inedit sau fabulos dintr-o realitate imediată.
impusă! - exigenţă artistică, păguboasă până la Particularitatea stilistică dominantă a prozei sale
urmă în plan personal, din perspectiva evoluţiei este poziţionată pe arta portretului, inconfundabilă
prezumtive a expresiei lirice și a posibilităţii virtuale și definitorie, prin pata de culoare distinctă, pe o
de a impune, prin autoritatea talentului său, un... psihologie polifonică, barocă, în acordurile unui
curs valutar liric la cotele unei... inflaţii poetice prin Concert brandemburgic de I.S. Bach.
exces de credibilitate, de creditare a noului cu orice Și, ca un intermezzo de echilibru, alte două cărţi,
preţ în tehnica versificaţiei de ultimă generaţie. tot în tandem liric-epic, volumul de versuri „Vis
Poetul Dumitru Barău a rămas stăpân pe albastru, Emeli”, în 2011, și romanul „Cum alegem
mijloacele sale de expresie de o candoare lirică dragostea”, în 2016.
de adolescent, când îndrăgostit, de natură sau Revenind la volumul de versuri „Dimineaţa
de iubita sa; când trist și melancolic, bulversat la Lepșa”, noua carte semnată de poetul Dumitru
sufletește de meditaţii existenţiale și de întrebări Barău adună 17 poeme ample, stufoase, pe câteva
fără răspuns; ori riscând confesiuni, laice uneori, pagini fiecare, susţinute vivace de o grafică selectată
în dialog cu Divinitatea, alteori. Oprindu-mă la un de pe Internet de doamna Adelina Pop, lector de
singur exemplu, în ciclul „Mi-e tot mai dor de Tine, carte. Cum spuneam mai sus, Dumitru Barău este
Doamne”, poetul se vrea un religios raţional, mai mult un sentimental incurabil iar noua sa carte a fost
prudent și acceptând Divinitatea de pe coordonatele scrisă acolo, la Lepșa, pe malurile Putnei vijelioase.
agnostice ale cunoașterii lumii obiective și nu după Toamna, când păsările migratoare se pregătesc de
practici ritualice sau precepte bigote de creștinism plecare, poetul le însoţește în zborul lor spre locuri
75
, , tie AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
mai calde, asistând încântat la... „apelul” zgomotos accepte, resemnat, că: „Poate sunt – și eu - / O
de pe cablurile telegrafice, unde, în ciripitul sămânţă, / Din care încolţesc lumi / Nutrite din
melodios de „rămas bun”, se adună, spre încântarea sufletul cerului / Sau, poate, / Sunt doar sămânţa
sa, parcă spunându-i: „Venim și la primăvară!”. / Unei singure vieţi, / Dăinuite prin suflul pornit
Așadar, în volumul de poezii „Dimineaţa la / Din sufletul seminţei de cer, / Omul...” (Idem, p.
Lepșa”, primul poem, care a dat și titlul cărţii, 51-52).
punctează liric și emoţional tocmai atmosfera Poetul Dumitru Barău rămâne un nostalgic fără
decorului, a naturii generoase, a locului și toată repere, fără orizonturi crepusculare certe; se găsește
tevatura sentimentală a poetului Dumitru Barău: mereu într-o altă alternativă: „Privesc asfinţitul / Și
„În fiecare dimineaţă, / Deschid, larg, fereastra / Și regret sfârșitul zilei...” („Regret”, p. 53), și este tot
salut tot ce mă-nconjoară! / ... / Iată, salut un piţigoi, nemulţumit, neîmplinit, așteptând mereu altceva:
/ Ce-și umflă gușa colorată! / Îmi fluieră a vreme „Mi-am potolit setea / Cu apa strânsă-n pumnii
frumoasă / Și parcă-mi zâmbește, / Ciripindu-mi căuș... / Dar sufletul însetat / Nu l-am putut ostoi,
vioi: / Te salut, te salut!” (Op. cit, p. 5-7). / Niciodată... / Și regret...” (Idem, p. 55). O gamă
Există atâta... brambureală lirică și sufletească, cremoasă de regrete, de neîmpliniri și de... „nici el
în doze homeopatice, la limita dintre iluzoriu și nu mai știe ce!?” îi tulbură sufletul, deși imaginea
infarct sentimental, încât singurul remediu ca Omului Dumitru Barău este una echilibrată,
să-i fie acceptate toate răvășirile unei melancolii optimistă și de sfidare a oricăror alternative
nestăpânite, este să-i fie receptate versurile cu perturbatoare, dar parcă îl zgândără și-l năpădesc
ritualica lor gravă și tulburătoare de fragede viziuni acorduri elegiace de cântece interpretate de Ioana
luminoase, matinale și feerice: „Astăzi, / Mi-a înflorit Radu sau Mia Braia.
mărul, / Iar floarea lui, miroase-a Dumnezeu... / Sub Își recapătă repede și frecvent echilibrul și starea
roua dimineţii” („Floare de măr”, p. 13). sufletească de bine, pentru că are viziuni luminoase
Dumitru Barău este un poet cu probleme grave de-o candoare revigorantă: „Irina, cea mai presus
de „miracol existenţial”, gata-gata să declare „război” / De cer și pământ, / Întinse mâna / Și, atingând
neliniștilor care-i bântuie sufletul: „Noaptea, / văpaia de catifea a / Lunii, / Își încercă, șăgalnic,
Rup pânza de întuneric / A singurătăţii / Și încă, puterea...” („Irilu”, p. 59), în acordurile calde și
visând, / Mi-aprind lumânarea sufletului: O liniștitoare dintr-un Preludiu de Fr. Chopin.
capcană, întinsă...” („Vis”, p. 17); dar găsește supapa Și, din nou Lepșa, reper sentimental și el, dar
de echilibru, pentru că: „...și mi se face dor de dintr-un registru intim de-o melancolică tristeţe
căldură...” („Liniște”, p. 21); ca mai apoi să alunece de data aceasta: „E iarăși toamnă sură, tristeţe-
spre o existenţă smulsă timpului: „Mi-e dor să adâncă-n flori / Pe cerul de lumină, perdelele de
plonjez / În apele translucidei uitări... / Mi-e dor să nori, / ... / Cocorul alb se-adună, privind spre
plonjez / În apele cerurilor, / În apele pământurilor, depărtări / Melancolie-n suflet, tremolo, în viori...”
/ În apele gândurilor, / În apele / Răstignitului / („Toamna la Lepșa”, p. 63).
sfânt...” (Idem, p. 23). Există în poezia domnului Dumitru Barău și
Există o patologie a frământărilor sufletești, ivite o religiozitate decentă, ca o sfidare a bigotismului
dintr-o sau din mai multe și incomode cauzalităţi, primar, pe coordonatele „unei Catedrale” a purităţii
în poezia domnului Dumitru Barău: „Alerg desculţ, sufletești izvorâtă dintr-o rugăciune înainte de
/ Peste pământul / Ce-mi sfâșie tălpile / Cu spinii lui culcare: „Sunt tot mai singur, Doamne, / În zborul
înfloriţi... / Alerg desculţ, / Peste pietrele colţuroase, către tine, / Mă-nalţ doar cu-o aripă... / Când
/ Ivite din adâncuri / Străvechi...”; dar se pare că a înserarea vine...” („Scara lui Iacov”, p. 67).
găsit o cale de acces spre limpeziri și echilibru în Dar echilibrul total este tot acasă: „Mă-ntorc
mirajul și semantica primară a Cuvântului: „Îmi acasă, / La dulcea casă părintească” („Acasă”, p. 77),
ung rănile cu uleiul / Stors din seva amară / A pentru că, acolo, pe pământul sfânt al Moldovei,
cuvântului nerostit” („Când”, p. 37). unde s-a născut poetul și prozatorul Dumitru Barău,
Dar rămâne într-o permanentă și dilematică își găsește liniștea și echilibrul: „Adorm / Sub ochii
postură de răzvrătit, de neliniștit, de încrâncenat adumbriţi / Ai mamei... / Tata, ca o umbră ușoară
doritor de a le ști pe toate, de a-și explica până și / Desenează pe fruntea mea / O dungă viorie...”
imposibila și misterioasa existenţă a Omului pe (Idem, p. 78).
planeta Pământ: „În fiecare zi, / Mă-ntreb, de unde
vin, / Cine-mi sunt, mie, lor / Și aceste întinderi D. Anghelesco-Teleorman
/ De pământ”. („Înviere”, p. 49); și este nevoit să scriitor

76
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Dragostea ca un Moby Dick…


Catherine Poulain, Marele marinar,
Polirom, Iași, 2017

V echii zei ai Nordului


ar fi dorit un bard
precum Catherine Poulain.
el pe un vas de pescuit, ba chiar înfiinţează, parcă,
dar prin sud, o firmă de pescuit, cumpărând câteva
vase de pescuit creveţi pentru niște prieteni…
Care să scrie despre ei, să-i Catherine, aici Lili (evident, cartea are un
cânte: pe ei, Marea, Vântul, substrat consistent auto-biografic), vrea să fie lăsată
valurile, toţi zeii-pești, să alerge, pe vase de pescuit (aici cod negru, halibut),
păsările: pescărușii, corbii, până la capătul lumii, până la Point Barrow!
vulturii… dar prea târziu! Te-ai putea gândi că scriitoarea ar alege un citat
Ea a ales să scrie despre din Jack London, Herman Melville ori Hemingway
oameni, acești ucigași de alte ( dar se visează alt fel de leu! Partea a doua a cărţii
fiinţe (și de pești), și de mare, – are două: „În inima peștelui” și „Marele marinar”!
N.N. Popoiu
profesor, scriitor oamenii, acești mâncători de - , cel puţin la început, este parcă din Marguerite
inimi vii, oamenii Alaskăi, Duras) ca să fie moto la întreg demersul (este carte
mai toţi venetici, veniţi acolo dintr-un dor după o de debut, excelent primită!), dar citatul consistent
viaţă adevărată, mai adevărată decât adevărul! Nu este din Walt Whitman:
vânători, nu traperși, nu căutători de aur, deși unii mai „O you singer, solitary, singing by yourself—
practicaseră și astea, ci mai ales pescari, care știu „să projecting me;
dea cu moartea în pește”, dar și cum se vopsește orașul O solitary me, listening—nevermore shall I cease
în roșu, adică cum se cheltuiesc mai toţi banii obţinuţi perpetuating you;
greu pe mare, în condiţii de infern, prin barurile și Never more shall I escape, never more the
cârciumile unde Oceanul se muta altfel, unde Răul de reverberations,
mare este și el altfel… Never more the cries of unsatisfied love be absent
Pescari și… navigatori, marinari simpli, from me,
skipperi, greenhorși, doar suntem în una dintre Never again leave me to be the peaceful child I
ţările pescadoarelor de tot felul, dar mai ales a celor was before what there, in the night,
mici, care pot pleca în „expediţii” și numai cu doi By the sea, under the yellow and sagging moon,
membri, incluzând aici și căpitanul! The messenger there arous’d—the fire, the sweet
Catherine Poulain scrie și despre… Oceanul hell within,
fiinţei umane în sine, sângele ei chemat de sora mai The unknown want, the destiny of me.”
mare sau fratele mai mare, sângele planetei, apa. Un citat care se potrivește ca o mănușă, și din
Plecată „în lume” dintr-o localitate mică din Franţa, acelea de pescar pe care le folosește în nebuniile de
se prezintă la un moment dat așa: expediţii care ţin, în carte, practic o vară… nordică,
„— Nu-s o fată care aleargă după bărbaţi, (…), în timpul sezoanelor de pescuit cod negru și
mi se rupe de bărbaţi, dar trebuie să fiu lăsată liberă, halibut, o vară în care se naște și oceanul dragostei
altfel plec… Oricum plec mereu. Nu mă pot abţine. dintre un bărbat încă tânăr, de 36 de ani, dar având
O iau razna când sunt obligată să rămân, într-un și destulă… bătrâneţe (se simte bătrân), și eroina cu
pat, într-o casă, devin rea. Nu se poate trăi cu mine. vreo opt-zece ani mai tânără…
Să fiu o mică femelă nu e pentru mine. Eu vreau să Suntem pe la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor
fiu lăsată să alerg.” (p. 221) ’90, încă mai trăiesc unii coșmarul Vietnamului,
Ei bine, nu chiar precum Forrest Gump! Deși, conflictului de acolo, se ascultă The Doors, Tom
dacă ţineţi minte, personajul Forrest se îmbarcă și Waits, dar și AC/DC, Beatles, Tina Turner, plus,
77
, , tie AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
desigur, muzică country, suntem în Kodiak (Alaska, Evident, Lili nu este de acord cu concluzia
the Last Frontier), unde mai mult decât în alte părţi pesimistă, ea o să se ducă mai departe la pescuit, cu
„totul aleargă, Lili, totul înaintează. Oceanul, munţii, pripoane, sau cu cuștile, de crabi sau de somoni…
Pământul când mergi… Când îl străbaţi, pare să Ea vrea „Cântul veșniciei. Întorc capul spre mare, e
înainteze odată cu tine, iar lumea se desfășoară roșiatică de la arămile sfârșitului de zi. Poate că vom
de la o vale la alta, munţii, apoi râpele în care apa merge mereu așa, până la sfârșitul tuturor timpurilor,
se năpustește la vale spre fluviul care aleargă spre pe oceanul roșiatic și spre cerul deschis, o cursă
mare. Totul aleargă, Lili. La fel și stelele, noaptea și nebună și magnifică spre nicăieri, spre tot, cu inima
ziua, lumina, totul aleargă și noi facem la fel. Altfel înfierbântată, cu picioarele îngheţate, escortaţi de
am fi murit deja.” un nor de pescăruși care urlă, cu un mare marinar
Așa îi spune Joey, un alt prieten, partener de pe punte, cu chipul potolit, aproape blând. Undeva,
muncă, lui Lili, care are mulţi bărbaţi prieteni încă… orașe, ziduri, mulţimi oarbe. Dar nu pentru
(suntem într-o „ţară” a bărbaţilor, cu câteva noi. Pentru noi nu mai e nimic. Înaintăm în marele
excepţii), dintre cei memorabili mai amintind aici deșert, între dunele mereu mișcătoare și cer.” (p. 64)
pe Andy, patronul, Jan, rivalul lui Jude, Jude fiind Imaginile eroinei încleștate în mica tornadă
„le grand marin”, amintitul Joey, studentul Simon, de sânge, pripoane, maţe, mucus, apă de mare,
Nikephoros, grecul, Jason și John, cu ultimii doi sare lichidă, prin vânt și valuri lovind, omorând
având expediţii de pescuit pe vase precum „Milky pești, luptându-se cu ei, halibutul poate fi cât un
Way” sau „Morgan”, „grosul acţiunii” desfășurându- om de mare, rănindu-se, ridicând, cu încă un
se însă pe „Rebel”, unde se face botezul marinăresco- „biban”, aproape zece tone de pește într-o noapte,
pescăresc pentru micuţa franţuzoaică căreia îi este înfruntând de una singură oceanul în furtună, cu
frică „de case, de ziduri, de copiii celorlalţi, de un căpitan mort de beat, dar mai ales, în beţia vieţii
fericirea oamenilor frumoși și cu bani” (p. 233), care „adevărate”, mâncând pentru prima oară o inimă
este o runaway, care nu mai vrea pe uscat, preferând de pește care încă mai bate, sunt memorabile,
să se înece… eclipsând însăși dragostea care se poate naște în
Într-un fel, Catherine Poulain este o precursoare astfel de condiţii dure, dragostea dintre un bărbat
a lui Christopher McCandless (cel din „Into the și o femeie, era să scriu firească, „lumea goală cu
Wild”), dacă nu chiar o… contemporană, dar noi în ea” (p. 332)…
caută mai puţin singurătatea absolută; are un fel de Întrebată de ce a venit acolo, în Alaska „sălbatică”,
complex al Bărbaţilor, pe care încearcă să-i înţeleagă tot într-un dialog cu Joey (cu Jude, marea iubire de
și să-i accepte, discuţia cu Joey despre… alergat o vară, dialogurile nu sunt așa filosofice, parcă), Lili
fiind destul de lămuritoare pentru a sa ars vivendi: zice:
Lili: „Și mie-mi plăcea să alerg. „Poate că voiam și să mă bat pentru ceva puternic
Joey: „A, vezi?... Dar dup-aia ne trece, trebuie să și frumos… Să risc să-mi pierd viaţa, dar măcar
ne treacă, trebuie să creștem, Lili, ștafeta e preluată să mi-o găsesc înainte… Și-apoi visam să merg la
de bere, de muncă, de viaţa în cuplu… de copii capătul lumii, să-i găsesc limita, unde se termină cu
pe care îi faci și care o să alerge la rândul lor prin totul.
păduri, care-o să te lase și ei în urmă într-o zi. — Și după aia?
— Pentru bere și tot restul? De ce ne oprim din — După aia, când am ajuns la capăt, sar.
alergat prin păduri? Pentru baruri, dope și tot ce ne — Și după aia?
face rău? — După aia, îmi iau zborul.” (p. 146) Sic!
— Nu știu, așa stau lucrurile. Ca să nu murim de Lili ajunge într-o lume în care trebuie să fie atentă
plictiseală, presupun, de plictiseală sau de disperare. la tot: „La pripoanele care merg în apă cu o forţă care
Și-apoi e fiara dinăuntrul nostru. Trebuie potolită. te-ar lua pe sus dacă ţi-ai prinde piciorul sau braţul
Când o ucizi e mai bine. în ele, la cele care sunt trase înapoi: dacă se rup, pot
Beau un gât zdravăn de bere. Oftez. Da, fiara. să te omoare, să te desfigureze… La cârligele care
— Dar de ce? Mai spun eu. De ce trebuie să se se înţepenesc în scripete și sunt aruncate aiurea, la
termine întotdeauna, alergările frumoase prin vremea rea, la reciful care n-a fost luat în calcul, la
păduri și pe munţi? cel care adoarme când e de cart, la căderea în mare,
— Pentru că așa e. Legea firii. Grijile. Totul se la valul care te smulge și la frigul care te omoară…”
stinge cu anii.” (p. 275) (p. 33)
78
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Este un drog, la nivel naţional chiar au fost Tom rânjește.
organizate campanii care să-i descurajeze pe — Un erou?
tineri să se apuce de pescuit, cei însetaţi de genul — Păi da, un zeu din mitologie, gen.” (p. 286)
acesta de beţie, de pericol, de nebunie sunt de Miniona Catherine (dacă ar fi să se facă un
întâlnit în carte, unii cu blazarea lor, cu căderea film, poate Emma de Caunes ar putea fi interpreta
în alcool, droguri ș.a.m.d., (cartea) este un excurs ideală) lasă un nou-vechi (bun) model de eroină,
în universul instinctelor (un personaj feminin visând un alt fel de mit al androginului, cal și
secundar zice „… suntem niște animale”), fiinţa călăreţ al oceanului: „valurile mă leagănă și eu mă
umană este surprinsă, aproape ca în simplitatea înfășor în ele. Dacă așa poftește lunganul sfrijit,
sobră a tragediilor antice, cu tot corul dionisiac, asta o să ţină veșnic, o să înaintăm pe oceanul
între dorinţa de a fi liberă precum zeii (cu moarte negru, pe Marea Bering. Să-mi dăruiesc forţele
pre moarte călcând, cu muncă pe muncă – aproape până la moarte vieţii dinainte sau să mor din scurt,
anti-proletcultist), iubind cu măsura zeilor (Jude, și uzura și extenuarea să mă șlefuiască până la stadiul
istoria numelui său este mai mult decât interesantă, de cristal, nelăsând decât marea în mine, sub mine,
p. 258, este receptat oarecum ca un zeu, mare, în jurul meu, și pe bărbatul-leu din carne și din
mare, barbar, dar zeu), dar și cu o oarecare răceală, sânge care se împotrivește valurilor, proţăpit pe
demnă de o altă slăbiciune umană, aceea pentru punte, cu coama lui murdară pe care vântul i-o
tehnologie (nu, nu sunt heideggerian acum!), scutură în același timp în care face cablurile de
eroina dorind să fie și aidoma sau chiar un vapor suport să pârâie, în jelania nebună a pescărușilor
(p. 296), iar undeva se face apropo la căsătoria cu care se rotesc, se învârtejesc și se cufundă, chin
un vapor (p. 209)… Și cine, privind, un frumos răgușit pe care vântul îl umflă și-apoi îl sugrumă.”
vapor înfruntând frumuseţea valurilor, nu-și (pp. 111-112)
poate imagina că este, bachelardian, însăși fiinţa Și: „Valul e în mine. I-am regăsit cadenţa, ritmul
vaporului? împingerilor profunde care se transmit de la mare la
Ar mai fi, poate, destule de scris despre „Le grand vapor, din vapor în mine. Îmi urcă în picioare, mi se
marin”. rostogolesc în spinare. Poate iubirea. Să fii și calul și
Finalul este acesta: cel care-l călărește. Ne apucăm din nou de pescuit de
„Am visat. Ceva zăcea pe pământ. Poate o mâine. De mâine… Peste câteva ore zbieretele, frica
creangă. Mă aplecam s-o ridic. Semăna cu un gât din pântec, pripoanele care se reped spre valuri,
de gâscă sălbatică. Cea care se scufundase, poate. zgomotul, valul și îndârjirea, ca un vârtej în care
Sau poate era o sculptură de nisip? Încercam acest corp încordat nu-și va mai aparţine, mecanică
s-o apuc. Mi se sfărâma între degete. Nu mai era de carne și de sânge purtată doar de voinţa de a
chip să-i redau o realitate concretă. Ceea ce mi se rezista, inimă nebună, ceţuri îngheţate, chip jupuit
sfărâma între degete semăna cu viaţa și cu moartea de vânt, ancora finală a priponului așteptată ca o
naufragiatului meu, cu cea a lui Nikephoros, cu cea eliberare. Iar sângele peștilor va curge șiroaie. (…)
a marelui marinar, într-o zi.” Am lăsat pe uscat contururile fixe ale acestei lumi.
Și eu am visat o carte. Cu o femeie care a vrut să Și-o să ne recâștigăm, în sfârșit, ardenta splendoare
fie eroină, să fie zeiţă, mama unui ice cream baby, a vieţilor noastre. Suntem în suflarea care nu se
zeiţă și a unei smerenii fabuloase în faţa Naturii, a oprește niciodată. Gura lumii s-a închis asupra
naturii care își are sâmburele și în sufletul fiecăruia noastră. Și o să ne dăruim puterile poate până ce-o
dintre noi, uneori cu o turbare inexplicabilă, cu o să picăm morţi. Pentru noi, voluptatea extenuării.”
furie despre care spune un alt personaj secundar, (pp. 104-105)
Tom, pe la pagina 285. El discută cu Lili (și cu Jude După trăirea acestei cărţi, sintagma „pescar
este o discuţie asemănătoare) despre cum poate fi de oameni” își va găsi alte dimensiuni. Poate de
învins dionisiacul din noi: la Melville nu ni s-a mai reamintit așa de bine,
„Pe bune, cum să fac s-o potolesc, altfel decât cu toată splendoarea oceanului și a vieţii sale, a
strivind? Istovirea (n.A.G.S.: prin munca aceea Materiei sale sacre, că dragostea, și de viaţă, este
dementă de pe pescadoare). Totul e bun pentru așa (și) un Moby Dick!
ceva. Cu cât mai violent, cu atât mai bine.
— Și tu ești un erou, spun eu, visătoare.

79
, , tie AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Constantin Doca-Trincu: autor care păstrează


semnificația adâncă a cuvintelor contemporane
Destine și visuri: Scenete pentru adolescenţi
Editura AXIS LIBRI, Galați, 2018

În teatru este vorba văzut lumina tiparului două volume de poezii, cum
despre viață. Aceasta este ar fi: Muguri de rouă, Editura Phoebus, Galați 2004;
punctul de pornire și nu Vlăstare și eroi, poezii pentru copii, Galați 2005; cât și
există nimic mai important. cărți de istorie în colaborare cu Vlad Bejan: Românii
Teatru este viață. din sudul Basarabiei, Colecția „Ginta Latină”, Editura
Peter Brook. Fundației „Axis”, Iași (1998).
Având o mare practică pedagogică, profesorul

C ând cunoști un
scriitor în carne
și oase, sau, cel puțin, ai
Doca se străduiește intens să construiască micile
piese teatrale într-o formă didactică, captivând
astfel atenția copiilor (cam de vârsta 12-17 ani)
câteva informații despre prin metode tradiționale și moderne. Aduce astfel
el, e limpede că te încarci materialul istoric, politic și cel romantic printr-o
Drd Alexandru Cocetov cu povara subiectivității. formă relevantă, chemând astfel copiii să citească, să
profesor Citești, iar legăturile retrăiască, să joace și să simtă acțiunele, personajele
dramatice (vorbesc de și evenimentele istorico-sociale.
cazul dat) umblă fără să vrei și fără să le poți opri. Profesorul Constantin Doca-Trincu reușește să
Cu proaspăta carte de scenete dramatice intitulată combine istoria în poezie, „Eu sunt copil de roman/
„Destine și visuri” ne întâlnim din nou cu poetul, Dintre Prut și Nistru/ Radios de-aș fi și mândru/ Să
istoricul și profesorul gălățean Constantin Doca- cuprind ce e străbun//. Țara întreagă s-o colind/ Din
Trincu. De data aceasta într-o altă formă. Tisa-n Dunăre și mare/ Cu soare-n suflet fiind/ Între
În cazul de față, am pe masa de lucru volumul vechile-I hotare//” Copil de roman, volumul „Vlăstare
dramatic (Scenete pentru adolescenți). Un volum și eroi”; dar și în piese de teatru, „Astăzi pentru
care cuprinde șapte scenete pentru cei tineri (și nu noi românii – 24 ianuarie 1859, este o zi solemnă și
numai, firește, pot fi jucate și de actori emeriți). emoționantă. Toți deputații acestei Adunări Elective a
Lectura volumului dramatic este într-adevăr Valahiei suntem aleși de popor să ne dăm votul nostru
delectantă și relaxantă; te duce la o adâncă analiză pentru același deziderat de veacuri și-anume Unirea”,
politică, socială, familială … Lectura acestei opere piesa „A doua alegere a domnitorului Alexandru
oferă prilej de reflecție și de analiză, limbajul ei este Ioan Cuza 24 ianuarie 1859”.
drămuit, păstrând semnificația adâncă a cuvintelor Într-o altă dată întrepătrunde dragostea cu poezia
contemporane. și teatrul: „Sub raze fierbinți și căderi de stele/ Mă
Deși este prima lucrare dramatică a profesorului chinuie aprig crunta zvâcnire/ În inima-mi flăcări,
Constantin Doca-Trincu, aceasta este prelucrată cu aprinsă de-un june/ Pe rugul iubirii la prima vedere//.
grijă și acuratețe, trecând fiecare cuvânt și idee prin Eu astăzi împlinesc 17 ani și cinci luni și mă confrunt
prisma copilăriei, redând astfel nectarul dulce al culminant cu-o îndrăgostire la prima vedere, de domnia
tinereței (piesele: Te-am văzut, m-am îndrăgostit!; Un voastră. Parcă sunt înconjurat de văpăi „cupidoniene”
băiat și o fată; Bravii liceeni), și nu numai, aducând albastre și nestinse. Știți, vă prezentați ca un fecior
și problema legii, cum ar fi sceneta Un minor certat vrăjitor-magnetizant ce aveți vârsta între 18-19 ani”
cu legea. Toate acestea fiind configurația gândurilor, (piesa „Te-am văzut, m-am îndrăgostit!”).
patimilor, întrebărilor, evenimentelor... frământate Deși am multe de spus despre cartea profesorului
și depozitate în mintea profesorului Constantin Doca, aș vrea să las pe cititor să captureze nectarul
Doca-Trincu (părerea personală) timp de mulți, dulce al scenetelor dramatice lăsate pe paginile
mulți, mulți ani. Care își așteptau momentul ca să acestei cărți. Și, ca o pecete de final a lecturii aș vrea
ajungă în atenția gălățenilor, și nu numai. Menționez să adresez un mesaj chiar însuși autorului, folosind
faptul că debutul publicistic a fost deschis de autor citatul din piesa „Un minor certat cu legea”: „Vă
cu articole pe teme istorice și educative inclusiv mulțumim domnule profesor (cuvânt înlocuit) pentru
cu poeme patriotice (1980), iar cel editorial a fost îndrumare. Sperăm că vom reuși să dăm dovadă de
marcat de romanul Lacrima Speranței (2002). Au mai buni cititori și actori profesioniști”.
80
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Eram studenţii care…


George Apostoiu; Dumitru Anghel
Editura Lucas, Brăila, 2018

o
V olumul

Antologie
„Eram
studenţii care…”,
literară
Cine sunt autorii acestui volum interesant, cu
un nume atât de sugestiv?
Cititorul interesat va afla din interviul ce a
aniversară, Promoţia avut loc în anul 2010 și este publicat la pagina
1963 „George Călinescu” 352 sub titlul „Dialog amical” Dumitru Anghel
a Facultăţii de Filologie, –George Apostoiu referiri despre domnul George
Universitatea București, Apostoiu, scriitor, publicist și diplomat, cel care
semnat de George mărturisește: „Timp de trei decenii, cu unele
Apostoiu și Dumitru întreruperi, m-am ocupat de difuzarea culturii
Anghel, astăzi doi reputaţi românești în lume, prin intermediul cărţii,
Lucia Pătrașcu oameni de cultură, este „… al artei”, om cu mare preţuire pentru cultura
scriitor un omagiu și o mărturie a românească, cu aplecări studioase și admirative
preţuirii pe care o datorăm asupra operei lui Mihai Eminescu (și nu numai!).
pleiadei magiștrilor noștri: George Călinescu,
Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Zoe
Dumitrescu-Bușulenga, Mihai Pop, Jacques Byck,
Edgar Papu, George Ivașcu, George Macovescu,
G.C. Nicolescu, Ion Coteanu, Alexandru Piru,
Alexandru Niculescu, Ion Rotaru, Valeria Guţu-
Romalo, Mioara Avram, Dumitru Micu, Ștefan
Cazimir”, renumiţi dascăli care în generoasa lor
dăruire au oferit acestei generaţii „șansa să iasă
din condiţiile și orizonturile culturale în care a
trăit după război.” Cele peste patru sute de pagini
adăpostesc exprimarea integrală a celor treizeci de
autori referitoare la „studiile, producţiile literare,
confesiunile…” ce dovedesc „forţa creativă,
performanţele individuale, diversitatea de cariere,
de atitudini, de opinii, de destine…”, deoarece
fiecare dintre aceste nume importante în timp au
avut un parcurs remarcabil, funcţie de chemarea
interioară, de stările estetice, desăvârșite sub
îndrumarea dascălilor menţionaţi și, în special, a
lui George Călinescu, cel care, profesor eminent,
scriitor și om de cultură admirabil, a insuflat
studenţilor săi dragostea pentru cuvântul scris,
citit și dăruit cu generozitate și altora.

81
, , tie AXIS LIBRI
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(
Profesorul Dumitru Anghel, scriitor, publicist, Cornel Radu Constantinescu, Gelu Ionescu,
critic literar și muzical: „este o prezenţă Sorin Movileanu, Mihai Ungheanu); Capitolul
inconfundabilă în peisajul cultural brăilean, un III Miscelaneea (George Apostoiu, Gheorghe
reper în zona moralităţii culturale, creatoare, ceea Carageani, Alexandru Dobre, Ilie Guţan, Gelu
ce nu-i de colo, cu peste 1.500 de articole scrise Ionescu, Nicolae I. Nicolae, Cornelia Olteanu-
(cronică muzicală, cronică de teatru, recenzii de Bularca, Ionel Oprișan, Melania Ștefănescu-
carte, cronică de film și critică literară), cu care Florea, Mihai Ungheanu); Capitolul IV Poezie
putem distinge un destin, un reper, o măsură (Ion Andreiţă, Lucian Badea, Ion Butnaru, Bucur
a lucrurilor cu o semnătură inconfundabilă.” Chiriac, Petrea Ciupitu, Mihai Duţescu, Vali
(Viorel Coman, 2009); „…celor ce vor avea Iancu, Elisabeta Iosif,Maria Tudor); Capitolul
curiozitatea să afle ceva despre universul brăilean V Proză (Ion Andreiţă, Lucian Badea, Maria
le va fi de folos să deschidă cărţile lui Dumitru Cristea, Mihai Duţescu, Elisabeta Iosif, Nicolae
Anghel” (George Apostoiu, I. Nicolae, Radu Pădurariu,
2009). Gheorghe Suciu); Capitolul
Și dacă, după șaizeci de ani VI Teatru (Lucian Badea);
de la intrarea în facultate, la Capitolul VII Publicistică
iniţiativa meritorie a celor doi (Ion Andreiţă, Ion Marcovici,
autori, care, printr-o strădanie Radu Pascal); Capitolul VIII
asiduă și perfect conjugată, Rememorări, portrete (Ion
i-au convins pe foștii studenţi, Andreiţă, Dumitru Anghel,
astăzi oameni cu o zestre Lucian Badea, Petrea Ciupitu,
literară bine întocmită, să Cornel Radu Constantinescu,
împletească flori de gând, Ilie Guţan, Gelu Ionescu,
înseamnă că din răsadurile de Vasile Lungu, Mihail
frumuseţe plantate atunci a Mihalea, Nicolae N. Nicolae,
răsărit pe parcursul atâtor ani Cornelia Olteanu - Bularca,
această evocare, ca o cunună Radu Pascal); Capitolul IX
George Apostoiu
la Nunta de ametist, omagiu Interviuri (Dumitru Anghel,
și ofrandă de amintire nepreţuită. Gelu Ionescu, Ionel Oprișan, Mihai Ungheanu).
Proiectul acestui volum inedit, gândit și iniţiat Poate fi vorba de poezie, proză, teatru, critică,
de scriitorul George Apostoiu, la care s-a alăturat eseuri, publicistică, portretistică, interviuri, tot
și criticul literar Dumitru Anghel, are o menire ceea ce însumează acest volum îngrijit cu un
incontestabilă de pionierat literar, ce va conduce cu deosebit simţ al responsabilităţii, ca rezultat al
siguranţă la o continuare a sa și chiar la o reluare și unei înţelegeri plenare a memoriei personale sau
din partea altor generaţii de foști studenţi. colective ce se cuvenea păstrată. Cu atât mai mult
Cine sunt scriitorii cuprinși în acest volum? cu cât aceasta aduce la cunoașterea cititorului
A relata despre conţinutul său nu ar fi, poate, tânăr chipurile și caracterele unor personalităţi
cea mai potrivită variantă. Cititorul va accepta al căror nume sunt știute numai din manualele
această alegere după ce va urmări în continuare școlare.
doar enumerarea celor nouă capitole și numele Iată, în paginile acestui volum de excepţie
autorilor care au hărnicit la desăvârșirea lor, iar „ERAM STUDENŢII CARE…”, o reîntâlnire
apoi, căutând volumul în librării și biblioteci, fericită a doi foști studenţi, George APOSTOIU
se va delecta cu tot ceea ce condeierii cuprinși și Dumitru ANGHEL, scriitori care fac parte
în paginile bogate ale acestei antologii au dorit din promoţia 1963, frumos și meritoriu numită
să dăruiască. Important este că la pagina 389, Promoţia George Călinescu!
cititorul va găsi numele lor și o scurtă prezentare. Felicitări autorilor și un gând curat pentru
Capitolul I Eseuri călinesciene (Petre D. raza de soare ce au menit-o amintirilor acelor
Anghel, George Apostoiu, Ilie Guţan, Mihai vremuri!
Ungheanu); Capitolul II Critică (Dumitru
Anghel, George Apostoiu, Stelian Cincă,
82
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
&21)/8(1ʗ(&8/785$/(

Umbrele de aur ale Orheiului

P entru unii dintre


contemporanii noștri
trăitori în anul de graţie 2019,
dacilor, costoboci și bolohoveni cu moșia dată lor
de la Dumnezeu! Cercetătorii apocaliptici veniţi
din nordul îngheţat sau din tundrele și taigalele
în spaţiul fostei Românii Mari, de la capăt de lume civilizată, ne-au jefuit de tot ce
istoria zbuciumată a fraţilor aveam: averi, speranţă, demnitate. Toţi au încercat să
noștri dintre Prut și Nistru ne spurce limba. Ultimele năvăliri barbare sunt cele
(și împrejurimi) poate părea mai primejdioase, căci folosesc tehnici avansate. Până
un fel de Niebelungens Lied să scăpăm de coșmar, generaţii întregi de români
în care eroii, victorioși sau basarabeni au fost mânate ca vitele, cu cnutul cu vârf
învinși deopotrivă, intră în de plumb, „pohod na Sibir” până în fundul întunecatei
nemurire cu lauri pe frunte și Siberii, iar sângele tinerilor moldoveni a curs din
cu spadele în mâini, călăuziţi belșug pe fronturi ostile îndepărtate.
Viorel Dinescu de graţioasa Eumenide sumar Dar, evocarea acestei imense tragedii naţionale nu
poet înveșmântată. trebuie să întunece bucuria aniversării evenimentelor
Din nefericire lucrurile din martie 1918, când Basarabia lui Ștefan, a lui Cuza
nu au stat așa: ziua de 27 martie (9 aprilie) 1918 și a lui Eminescu, a lui Vieru, a noastră, a revenit la
când Sfatul Ţării din Basarabia profitând de un matcă. Aceste glorioase umbre ale Orheiului,Tighinei,
ucaz al noilor lideri octombriști din vechea Rusie, a Sorocăi și Cetăţii Albe, și multe altele cunoscute
decretat realipirea mult așteptată la Patria-Mumă, la sau anonime care dorm în ţărâna moldoveană, sunt
vatra milenară a populaţiei autohtone daco-romane, singurele și cele mai „demne călăuze” în încercările
nu era, totuși, un capăt de drum căci după alţi 40 care ne mai așteaptă în viitor, nicidecum „lătrăii” de la
de ani, vârcolacii roșii cu complicitatea balaurului televizor și din ziare care se bălăcăresc între ei și își bat
brun cu șapte capete au mușcat din nou din carnea joc și de pământul în care s-au născut.
românească, până în 1991, luna august, deci abia după Există, totuși, dreptate în Univers, chiar dacă
cincizeci de ani, pământul românesc dintre Prut și aceasta trebuie apărată tot timpul, căci fantomele
Nistru a reușit parţial să scape din colţii zăvozilor și să istoriei nu depun niciodată armele.
obţină o semi-libertate intens supravegheată, mereu, Nu este însă vorba de o simplă ambiţie
mereu pândită, mereu ameninţată. patrimonială, ci de o împlinire istorică firească a unui
Nu vom comenta aici coordonatele temporale grup omogen care a știut să reziste oricăror cutremure
– historia incrementorum atque decrementorum sociale. Pentru bunicii noștri, realipirea Basarabiei la
- deci creșterea și descreșterea ultimului val al fondul românesc comun a fost un moment de intensă
năvălirilor uralo-altaice faţă cu eroicele zbateri pentru bucurie. Cele mai absurde graniţe ale continentului
supravieţuire și libertate ale nefericiţilor băștinași (altele decât Schengen!), inventate de colonizatori și
agresaţi. Au făcut și vor mai face acest lucru experţii de vistiernicii veroși ai momentului, păreau spulberate
noștri din ţară, dar și cei obiectivi din întreaga Europă pentru totdeauna. Poporul, până atunci torturat de
civilizată, de a căror știinţă și competenţă nu ne îndoim o tagmă de mongoloizi sașii și primitivi, scăpat de
nici o clipă. De asemenea, nu ne este necunoscută spaimele deportării într-un orizont întunecat, vecin
nici larga activitate de falsificare a istoriei iniţiată de cu moartea, era dispus să tragă cu buretele peste
secole și plătită cu bani grei de diverși extratereștri crimele comise în spatele unor lozinci sforăitoare.
și nici aserţiunile ridicole emise de cunoscute echipe Ne bucurăm de ziua în care Basarabia a revenit
de joly-jocker, salariaţi zeloși a falimentului general. acasă, dar pânda noastră îngrijorată nu s-a terminat.
Din fericire pentru noi, elucubraţiile defăimătorilor, Azi ne putem apăra și singuri. Sentimentul naţional
fatalmente lipsite de bun-simţ sar în ochi, căci nici e blamat și privit ca o infracţiune, iar populaţia are
un om cu scaun la cap nu-l poate confunda pe Gingis sentimentul că pământul nostru a devenit monedă
Han cu Maria Tereza, nici măcar cu Mircea cel Bătrân de schimb pentru alţii. Nu ne putem apăra de
care nu voia decât să-și apere: „sărăcia, și nevoile, și deznaţionalizare decât respectând sentimentul de
neamul”, nobilă formulare eminesciană pe care cineva inferioritate care ni se incumbă și demonstrând prin
ar fi putut-o înţelege chiar pe dos. fapte că suntem unul din cele mai înzestrate popoare
Victimă inocentă a unui Destin misterios, numai din bătrânul continent. Sărbătoarea de astăzi este un
cu mari sacrificii a putut să dăinuiască stirpea legământ între fraţi împotriva morţii.

83
, , tie AXIS LIBRI
6&(1$ʕ,(&5$18/

Cronică de teatru

Cântăreața cheală

Printre premierele sta- Eugène Ionesco, maestru al qui-pro-quo-ului


giunii de toamnă, 2018, ale dramatic, în zona de impact a împotrivirii și a
Teatrului „Maria Filotti” din sfidării tabieturilor cuminţi ale Teatrului tradiţional,
Brăila, un loc aparte îl ocupă, de la clasicii greci și latini și până la neoclasicii în
fără îndoială, bijuteria stare pură ai Europei de secol XVIII-XIX, a „sunat
scenică „LA CANTATRICE goarna” unui protest împotriva încremenirii în
CHAUVE”, Anti-pièce, „tipare”. În consecinţă, deși a șocat prin curajul
semnată de dramaturgul asumat și surpriza totală, scriitorul Eugène Ionesco
român Eugène Ionesco, a continuat cu „Lecţia”, „Scaunele”, „Ucigașul fără
stabilit la Paris, și apărută simbrie”, „Rinocerii”, „Regele moare”, „Pietonul
Dumitru Anghel în volumul I „THEATRE”, la văzduhului”, „Setea și foamea”, un portofoliu
scriitor Editura „Gallimard”, 1954. dramatic care i-a asigurat un fotoliu onorant, iar
În limba română va fi câteva dintre aceste „fronde teatrale” au figurat pe
publicată în revista „SECOLUL XX”, în condiţiile afișele unor teatre din România.
unei cenzuri draconice, dar fracturată benefic în Domnul Lucian Sabados și-a asumat riscul
perioada relaxării ideologice, când au apărut cărţile unui astfel de demers cultural de anvergură, când
de literatură epică și lirică cu succes de librărie ale a inclus „Cântăreaţa cheală” în programul său
„deceniului obsedant”: „Galeria cu viţă sălbatică”, de managerial de repertoriu pentru stagiunea teatrală
C. Toiu, „Buna Vestire”, de N. Breban, „Vocile nopţii”, 2018 în desfășurare, alături de alte titluri la fel de
de A. Buzura, „Obligado”, de Al. Ivasiuc, „Tentaţia”, incitante și de surprinzătoare prin diversitatea
de Platon Pardău, „Crimă pentru pământ”, de Dinu stilistică și dimensiunea temporală: „Bădăranii”,
Săraru, „Pumnul și palma” de D. Popescu... de C. Goldoni, „Demonstraţia”, de David Auburn,
Scriitorul nonconformist Eugen Ionescu a „Tartuffe”, de Molière, „Regele gol”, de E. Șvarţ (în
început ca un veritabil... „Gigi-contra!”, expresie regia lui Lucian Sabados), „Before Breakfast”, de E.
intraductibilă, specific românească, fără drept de O’Neill.
apel, cu impact nedisimulat la originalitatea în stare Pusă în scenă la Teatrul „Maria Filotti”, comedia
pură, pentru că o altă piesă a sa... „în trei episoade”, „Cântăreaţa cheală” relevă intenţia de altceva în
„Setea și foamea” („LA SOIF ET LA FAIM”), pusă dramaturgia modernă a Europei, dar păstrează
în scenă la Comedia Franceză, ar fi fost „click-ul” și elementele naţionale și absolut originale ale
împotrivirii și al unei ostilităţi faţă de un public umorului românesc tradiţional din zona unor
spectator... „cuminte”, familiarizat cu Molière și Păcală și Tândală, cu impact asupra suficienţei și a
Corneille. moralului eșuat în absurdul ionescian, ca o premiză
A plusat apoi cu „Cântăreaţa cheală” („LA programatic-iraţională, care duce la o altă morală
CANTATRICE CHAUVE”), un veritabil sindrom al cât se poate de raţională (saisir le rationnel à travers
conceptului scenic de „teatrul absurdului”, pe care l’irrationnel)..., care ne dă forţa să sesizăm existenţa!,
l-a ridicat la rangul de „prinţ moștenitor al revoltei” după o traducere pe care mi-am îngăduit-o.
împotriva familiei tradiţionale, sufocată de reguli, Spectacolul beneficiază de o regie și o scenografie
tabieturi și interdicţii de tot felul și l-a propulsat pe cu totul originale, semnate de domnii Radu Iacoban
EUGÈNE IONESCO de pe Champs Elysées și de și Tudor Prodan, care au direcţionat evoluţia
pe scenele Comediei Franceze în lojele și fotoliile textului dramatic și jocul actorilor, prin sfidarea
onorante ale Academiei Franceze. regulilor firești ale obișnuitului, șarjând pe marja
84
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
6&(1$ʕ,(&5$18/
naivităţii periferice... cu ștaif și pe ascendentul neprevăzutului. Actorii Ramona Gîngă și Valentin
superior al ridicolului ridicat la rang de eleganţă Terente au poziţionat snobismul și suficienţa soţilor
desuetă. Acestui demers scenic i s-a alăturat light Smith în zonele joase ale spiritului, printr-un
design-ul, violent uneori, al luminilor și sunetului, dialog, printr-o discuţie „doctă”, direcţionate spre
semnat de domnul Bogdan Gheorghiu, dar care au un umor gros, grobian, încărcat de automatisme și
asigurat echilibrul și profunzimea prestaţiei comice ifose nevinovate.
în tonalitatea majoră a întregului spectacol teatral. Actorii Corina Borș și Silviu Debu s-au aflat în
Regia, scenografia, jocul de lumini și de sunet, de același vivace „passo doble” de evoluţie unitară în
alternative scenice și de prestaţii actoricești, susţinute creionarea scenică a personajelor Doamna Martin
de o recuzită teatrală pe măsură, au adăugat o notă și Domnul Martin, pe care i-au însoţit cu mare apetit
de originalitate și de avans în susţinerea și etalarea în dialogul lor buimăcit de ilogic, pe un simbol al
conceptului de „teatru al absurdului”, parcă peste derizoriului.
intenţiile... aproape cuminţi!, ale noncoformistului Deși n-au format un cuplu „matrimonial”, actorii
Eugène Ionesco. Mădălina Anea și Adrian Ștefan au avut același
Spectatorii „cuminţi” din sala „Bujor Măcrin” a parcurs interpretativ egal, pentru că și personajele
Teatrului brăilean au avut reacţii-șoc la toată tevatura lor, Mary și Pompierul, s-au încadrat perfect ideii
de lumini și sunet, agresivă și surprinzătoare, care de unitate, regizorală și actoricească, cu toate
alterna, în antiteză, cu scenele de încremenire, hachiţele de comportament definitorii conceptului
vocală și de gestică, într-o poziţionare de „stană de de „teatrul absurdului”, gândit de Eugène Ionesco
piatră” a actorilor, hotărâţi să convingă de faptul și personalizat de trioul Radu Iacoban, adaptarea
că au asistat la o parodie a „absurdului” celui mai scenică și regia artistică; Tudor Prodan, scenografia;
absurd. light design, Bogdan Gheorghiu.
Scenografia și light design-ul i-au înlesnit regiei Actriţa Mădălina Anea, în rolul Mary, fata
o mulţime de alternative convingătoare pentru în casă, a creat un personaj aflat într-o confuzie
toată „politica” sa scenică, din care a rezultat un totală de situaţii și a sugerat prin prestaţia sa
interludiu dramatic excitant, vivace și reconfortant artistică alternativa altor tabu-uri, pe o mistică a
până la urmă. Regizorul Radu Iacoban și-a ierarhiei sociale; iar actorul Adrian Ștefan, în rolul
ales inspirat o... echipă de șase actori talentaţi, Pompierul, a excelat printr-un limbaj încărcat de
reuniţi într-un tutti al opţiunilor pozitive, în care automatisme și clișee verbale, stârnind hohote
partitura interpretativă s-a derulat egal, pe aceeași de râs în sală cu hazul și inteligenţa sa „colorată”.
linie melodică a „teatrului absurdului” gândit Monologul savuros, „pozele” sale rezultate din
de Eugène Ionesco, în limitele unei monotonii încremeniri parodice au pornit de la ideea ionesciană
verbale, ilogice și stereotipe, cu gestică egală, cu o că „râsul spectatorilor ne spală de prejudecăţi și
mimică pe măsură, care au asigurat toată sincopa împiedică instituţionalizarea ridicolului”. Retorica
unei brambureli semantice. sa pitorească și tăcerile totale au reprezentat invenţii
Fiecare actor și-a construit identic personajul comice, iar absurdul, devenit o metaforă a unei
dar, dacă, actriţa Ramona Gîngă și actorul Valentin fabule, din orice formă de demitizare devine o
Terente n-ar fi avut aceeași manieră interpretativă, mistificare.
unicitatea cuplului Doamna Smith și Domnul Smith „Cântăreaţa cheală”, de Eugène Ionesco,
ar fi eșuat într-un antiabsurd, în afara textului spectacolul din repertoriul Teatrului „Maria
dramatic. Cei doi actori au avut talentul și inteligenţa Filotti”, a fost gândit și orchestrat într-un tempo
să-și etaleze propria fantezie comică și capacitatea dodecafonic, stravinskian, în parametrii tonali
de a evolua pe mai multe registre afective, ușurinţa și artistici ai unei Orchestre Simfonice, în care
de a inventa atitudini, alternative, poziţionări și partiturile viorilor, violoncelelor și ale unei percuţii
ipostaze actoricești. năvalnice s-au aflat sub bagheta dirijorală autoritară
Păstrându-și propria partitură scenică, Valentin a unui trio regizoral, de scenariu și de lumini, și s-a
Terente a avut hazul și fantezia de a insinua formele, încheiat în fulgere de lumini, tunete și sonorităţi și
nuanţele comicului ca niște conștiinţe falsificate, prin aplauze entuziaste, insistente și măgulitoare
iar Ramona Gîngă a adăugat umorului forme ale pentru actori.
unei noi patologii a absurdului, dintr-o culme a

85
, , tie AXIS LIBRI
6&(1$ʕ,(&5$18/

Cinema

Surprize plăcute și neplăcute în anul


cinematografic 2018

Î n mod paradoxal,
„Bohemian
psody” este un film
Rha-
inevitabila comparaţie cu primul film fiindu-i fatală.
Echipa de actori din primul film a fost una de vis, în al
doilea, Dana Dogaru se achită destul de bine, Răzvan
mediocru care se situează Vasilescu e actor, nu se dezice, cum și anunţa în primul
în topul preferinţelor său rol consistent, din „Balanţa”, Gheorghe Visu are o
cinefililor pe 2018. Și asta răbufnire bună, iar Mălăele... mai mult nu putea; o
pe bună dreptate, întrucât, provocare pe care și-a dorit-o în palmares, știindu-i
pentru un spectator și acceptându-i riscurile. Stere Gulea nu a încercat să
obișnuit, adevărat, este un continue „Moromeţii”, a încercat doar să facă o copie
film modest, pentru un rezonabilă a sa, și a ieșit... vă las să vedeţi ce i-a ieșit.
iubitor de Queen însă, e o Montajul filmului e bulversant, atât de costisitoarea
peliculă memorabilă; de scenă a manifestaţiei proregale (multiplicarea digitală
Adrian Buzdugan la „The Doors” (1991) nu
scriitor a personajelor, cadrul digitalizat etc.) putea să lase loc
s-a mai realizat un film altor scene, de legătură, sau încă ceva muzică pentru
biografic atât de emoţionant. A doua oară când l-am o coloană sonoră care să mai acopere din sărăcia
vizionat, în sală mai erau câteva persoane care m-au epică, lirică, emoţională a filmului. Nu există scene
dus cu gândul la „Too Old to Rock ’n’ Roll; Too Young antologice, poate doar o replică-două care să-ţi salte
to Die”. Dar nu doar noi am îmbătrânit, și rockul a colţul buzelor, „Ei, dacă zice‚ de bunăvoie, atunci nu
îmbătrânit, sunt piese de Queen peste care deja s-a semnez.”, filmul s-ar fi putut chema: „Scene din viaţa
așternut un praf auriu... În mod firesc, a mai dispărut sătească, perioada colectivizării, cu Horaţiu Mălăele
din emoţia primei vizionări, știam deja trucurile, încercând să-l joace pe Ilie Moromete”. „Solo - o
creșterea gradată, cântărită milimetric, dar tot am poveste Star Wars” putea să lipsească, nimeni nu i-ar
bătut ritmul cu picioarele în dușumea. Mi s-au fi simţit lipsa, poate doar fanaticii, Ca să vă faceţi o
întipărit în minte câteva replici memorabile („Being idee, filmul „Moromeţii 2” e cu mult mai slab decât
human is a condition that requires a little anesthesia.” volumul 2 din „Moromeţii”... Le port un nemăsurat
sau zoroastriana „good thoughts, good words, good respect celor care se opresc la timp, de la George
deeds”). Mi-aș fi dorit să aibă presărat și puţin I’m Lucas, Sean Connery, Jack Nicholson, Tina Turner
Going Slightly Mad sau alte piese din Inuendo, I Want până la ultimul scenarist sau scriitoraș care înţelege
It All de pe Miracle etc., numai că acţiunea filmului se că e timpul să lase condeiul jos când nu mai are ceva
termină cu prestaţia trupei de la Live Aid, din ’85, așa notabil de spus, când încercarea lui devine penibilă.
că... veșnicul nemulţumit trebuie să se mulţumească „Moromeţii 2”, un film despre care ar trebui să se
cu fabuloasa punere în scenă a concertului Live tacă, doar întărește faptul că „Moromeţii” din ’87 are
Aid și cu piesele geniale care punctează momentele linia unei capodopere.
importante din viaţa lui Freddie Mercury și ale Printre puţinele surprize plăcute ale anului 2018
formaţiei Queen. Ca și la prima vizionare, nu m-ar aș mai enumera „Cold War”, al lui Paweł Pawlikowski,
fi deranjat ca sonorul să fi fost de zece ori mai tare! emoţionantul „First Man”, cu cea mai bună coloană
Foarte posibil ca Rami Malek, cel care a creat un sonoră a anului, semnată Justin Hurwitz, „The
nou Freddie, atât de apropiat de cel care a trecut în Favourite”, al lui Yorgos Lanthimos, și „Roma” lui
nefiinţă în 1991, să ia Globul de Aur, Oscarul pentru Alfonso Cuarón. Dintre cele neplăcute poate că ar
cea mai bună interpretare. trebui amintite doar dezastrele, gen „Johnny English
Pentru cine a văzut în nenumărate rânduri Strikes Again”, „Replicas”. Sau nici măcar ele...
„Moromeţii” din 1987, continuarea e slabă,

86
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
E ENI ENT

Ședinţa Consiliului Știinţific


al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
Decembrie, 2018

Î n data de 17 decembrie 2018, la Biblioteca


Judeţeană „V.A. Urechia” a avut loc o
nouă întrunire a Consiliului știinţific, care a
Centenarului Marii Uniri. Managerul a amintit
principalele publicații editate sub egida Bibliotecii
- Axis Libri, Asociația, Oameni în memoria
fost constituit și își desfășoară activitatea în Galațiului, Buletinul Fundației Urechia, Anuarul
conformitate cu art. 55 al Legii nr. 334/2002, științific al Bibliotecii „V.A. Urechia” și Anuarul
Legea bibliotecilor. Acesta este alcătuit din evenimentelor culturale 2018, precum și ultima
personalități gălățene din diverse instituții de apariție editorială a Bibliotecii, Album centenar,
cultură, învăţământ și administrație și are rol de 100 de pagini, elaborat cu ocazia Centenarului
consultativ în domeniul cercetării știinţifice, al Marii Uniri, lucrare care cuprinde documente,
activităţilor culturale și în dezvoltarea colecţiilor. știri din presă, fotografii din arhiva Bibliotecii,
Ordinea de zi anunţată a inclus: prezentarea din perioada 1917-1918, cu un impact deosebit
Raportului Consiliului știinţific pentru anul atât pe plan local, precum și la nivel național.
2018, înaintarea Proiectului cu propuneri de Nu în ultimul rând, directorul instituției a
activităţi pentru anul 2019 și aprobarea acestora semnalat ultima mare realizare de anvergură a
cu completările rezultate în urma dezbaterilor. Bibliotecii: inaugurarea Filialei nr. 5 „Hortensia
La întrunire au fost prezenţi 12 membri plini Papadat-Bengescu”, care va deservi populația din
și supleanți ai Consiliului cartierele „Dunărea” și
știinţific. „Dimitrie Cantemir” ale
În cuvântul de municipiului.
deschidere, prof. dr. În continuare, prof.
Zanfir Ilie, directorul dr. Zanfir Ilie a ridicat
Bibliotecii „V.A. Urechia”, problema cu privire la
a adresat urări de bun locul desfășurării ediției
venit! participanţilor și a a XI-a a Festivalului
prezentat ordinea de zi, Internațional al Cărții
după care s-a trecut la „Axis Libri”, propunând
discuții și propuneri. ca variante Faleza
Managerul a expus
Raportul Consiliului știinţific pe anul 2018,
apoi a punctat cele mai importante activități ale
Bibliotecii „V.A. Urechia” din perioada precedentă,
afirmând că a fost o perioadă cu încărcătură
deosebită în privința realizărilor. Directorul a
informat auditoriul despre principalele acțiuni de
anvergură desfășurate de Bibliotecă în decursul
anului, precum ediția a X-a a Festivalului
Internațional al Cărții „Axis Libri”, evenimentul
Noaptea în Bibliotecă la Galați, Salonul Literar
„Axis Libri”, Zilele Bibliotecii, acțiunile dedicate

87
, , tie AXIS LIBRI
E ENI ENT
În încheiere, directorul instituției
și-a manifestat mulțumirea și satisfacția
prilejuite de faptul că în urma controlului
efectuat de Camera de Conturi, Biblioteca
nu a primit nicio recomandare și nu i-a
fost aplicată nicio sancțiune, ceea ce
înseamnă că totul a fost în regulă.
Au urmat alocuțiunile membrilor
prezenți la ședință, care au apreciat
întreaga activitate desfășurată de
Biblioteca „V.A. Urechia”, menită să
contribuie la creșterea nivelului de
cultură al comunității gălățene.
Dr. Gheorghe Bugeag a propus Parcul
Rizer ca viitoare locație de înființare a
unei Filiale. Prof. dr. Zanfir Ilie a primit cu interes
Dunării și Grădina Publică și afirmând că acest
ideea, apreciind că este de viitor, dar a considerat
lucru depinde de Consiliul local, care ar trebui să
că, pentru perioada imediat următoare, o filială
suporte cheltuielile de cazare.
în cadrul Spitalului Județean ar fi mult mai utilă
Pentru anul 2019, managerul a afirmat că are
pentru comunitatea locală.
în vedere 2 (două) proiecte, și anume înființarea
Scriitorul Ion Manea și-a exprimat opinia ca
a 2 (două) noi filiale, una cu profil ecologic și una
Festivalul „Axis Libri” din anul 2019, în condițiile
cu profil medical.
în care au loc reabilitări ale zonelor centrale, să
În altă ordine de idei, directorul Bibliotecii
aibă loc pe Faleza Dunării, la Foișor.
a menționat că în data de 12 decembrie 2018
În final, prof. dr. Zanfir Ilie a mulțumit celor
a avut loc la București, la Sediul Institutului
prezenți pentru colaborare, implicare activă în
Cultural Român, „Gala Premiilor Contemporanul
discuții și pentru că au fost alături de gândurile și
2018”, manifestare organizată de Asociația
de proiectele noastre și a transmis tuturor sincere
Contemporanul în parteneriat cu Institutul
urări de sănătate și un an nou mai rodnic, cu
Cultural Român. Laureații acestei gale au
reușite și împliniri, însoțite de tradiționalul La
primit câte o plachetă aniversară și câte o
mulți ani!
diplomă cu Premiul de excelență, între cei
premiați numărându-se: acad. Ioan Aurel Pop -
Președintele Academiei Române, acad.
Răzvan Theodorescu - vicepreședintele
Academiei Române, acad. Mihai
Cimpoi, Zanfir Ilie - manager Biblioteca
Județeana „V.A. Urechia” Galați, acad.
Maya Simionescu, regizorul Alexa
Visarion, doctorul Victor Voicu,
scriitorul Mircea Platon și Mirel Taloș -
vicepreședinte ICR - București.
Prof. dr. Zanfir Ilie a adus la
cunoștința celor prezenți că în data
de 20 decembrie 2018, o delegație a
Bibliotecii „V.A. Urechia” se va deplasa
să realizeze o donație de 1000 de cărți
către noua filială din cadrul Bibliotecii
Publice Speia, Republica Moldova. Delegația va fi
primită de către dl primar Vitalie Coteț.
Consiliul știinţific al Bibliotecii „V.A. Urechia”

88
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
E ENI ENT

„Eminescu, Ziditorul limbii române“


Ziua Culturii Naţionale

Î n perioada 15 - 31 ianuarie 2019 au avut loc


la Biblioteca Județeană „V.A. Urechia“ o serie
de manifestări și expoziții, reunite sub denumirea
Parapiru, Gabriel Gherbăluţă, Vasile Manole,
a.g.secară și Gheorghe Nica, fost profesor de limba
și literatura română, au vorbit despre Eminescu, au
„Eminescu – Ziditorul limbii române”, pentru a recitat din Eminescu, au citit, nu numai din poezia
marca 169 de ani de la nașterea marelui poet național sa, unul dintre participanţi, cărturarul Vasile Joanta,
Mihai Eminescu, ziua de 15 ianuarie fiind declarată observând cu plăcere că la „revederea” cu Eminescu
în anul 2010 ca fiind Ziua Culturii Naționale. s-au subliniat toate aspectele activităţii spirituale a
Manifestările s-au desfășurat atât la Sediul Central lui Mihai Eminescu. Un moment artistic deosebit a
al Bibliotecii, dar și la patru dintre cele cinci filiale: urmat când eleve ale doamnei profesor Emilia Savu
Filiala nr. 1 „Costache Negri“, Filiala nr. 2 „Paul de la Centrul Cultural Dunărea de Jos au interpretat
Păltănea“, Filiala nr. 4 „Grigore Vieru“ și Filiala nr. 5 câteva melodii.
„H.P. Bengescu” , precum și la Teatrul Național de De la orele 12, activităţile s-au desfășurat în
Operă și Operetă „Nae Leonard“. incinta Teatrului Național de Operă și Operetă
Aceasta pentru că o singură zi, dedicată oarecum „Nae Leonard“, unde prezentator a fost jurnalistul și
doar festiv și simbolic, nu poate fi de ajuns pentru scriitorul Angela Ribinciuc, Șef Serviciu Comunicare
a celebra însemnătatea culturii în la Universitatea Dunărea de Jos
destinul unui neam, al unei naţiuni. Galaţi. Alocuţiunea scriitorului
Să ne reamintim că grecii vechi, pe Zanfir Ilie despre însemnătatea
lângă Jocurile Olimpice aveau și o Zilei Naţionale a Culturii a fost mai
perioadă dedicată așa numitelor mult decât semnificativă:
Jocuri Pythice, care erau ale tuturor „La mijloc de ianuarie trebuie să
artelor cunoscute atunci. ne gândim și la pruncul Eminescu,
Punctele de atracţie maximă mântuitorul limbii noastre,
în ziua nașterii lui Eminescu, Ziditorul spiritului românesc,
acceptată de către oamenii de Omul perfect al culturii românești,
cultură, au fost, la ora 10:00, la sediul după cum îl considera un filosof
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, exemplar pentru Devenirea
în sala care-i poartă numele, cu un românească, precum Constantin
moment festiv intitulat „Revedere Noica.
cu Eminescu”, moderat de către
managerul și eseistul Zanfir Ilie și
spectacolul omagial desfășurat la
Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard“,
intitulat „Eminescu, ziditorul limbii române“ la
care au participat artiști ai Teatrului Național de
Operă și Operetă „Nae Leonard”, actori ai Teatrului
Dramatic „Fani Tardini”, scriitori gălățeni precum
și Fanfara „Valurile Dunării” a Centrului Cultural
„Dunărea de Jos”.
Mai întâi, la sediul central, după alocuţiunea
rostită de către Zanfir Ilie, scriitorii Theodor

89
, , tie AXIS LIBRI
E ENI ENT
Cum spuneam și anul trecut, sunetul clopotelor toate ale lor, cu steaua care-a răsărit și cu Luceafărul
Bisericii din Ipotești se aude acum vestind în toate rătăcitor printre aștri, dar cel mai mult și mai mult
cele patru zări ale românismului, de la Nistru până a iubit Eminescu România, ţara lui de glorii, ţara lui
la Tisa, de la Dunăre până la Iza, de la Prut până de dor...
la Timoc și mult mai departe decât toate acestea, Noi, Românii de astăzi, suntem copiii lui
pretutindeni acolo unde au transhumat românii, Eminescu, și ca orice copii, avem datoria sfântă de
peste munţi și văi, peste mări și ţări, în căutarea a ne cinsti Părintele și nu întâmplător Ziua Culturii
unui trai ancorat în universalitate, de la Atlantic la este aceeași cu ziua de naștere a Românului nostru
Pacific, clopotele vestesc nașterea eternă a geniului sfânt, la fel de sfânt precum un Ștefan cel Mare ori
limbii române, purtătorul întru biruinţă a numelui Constantin Brâncoveanu.
Protectorului nostru, Sfântul Arhanghel Mihail! Așa cum s-a stabilit, la propunerea
Bunul Dumnezeu a făcut ca naţiunea noastră academicianului Eugen Simion, la 15 ianuarie,
să se desăvârșească prin acest tânăr din nordul sărbătorim și Ziua Culturii Naţionale, ajunsă la
Moldovei, care a fost un Meșter Manole al cuvintelor a 9-a ediţie, căci ce altă zi a anului ar putea fi mai
unei limbi care a supravieţuit și s-a format printr-un potrivită pentru a ne ridica, vie și nemuritoare, în
miracol. A fost nevoie de faţa noastră și a întregii lumi,
sacrificiul său pentru ca spiritualitatea, modelul nostru
să îi înţelegem mai bine propriu, unic și inconfundabil
Rostul, Sensul, Viaţa, de a gândi, a simţi, a iubi și de
Iubirea!!! a spera.”
Poetul nostru naţional Momentul artistic i-a avut
este atât de iubit astăzi ca protagoniști pe actorul
pentru că niciodată nu a Lică Dănilă, de la Teatrul
fost întrecut și nici nu va Dramatic Fani Tardini,
fi vreodată întrecut în a-și soliștii instituţiei gazdă
iubi poporul din care s-a Mihaela Alexa, Lăcrămioara
ridicat ca o chintesenţă, Crihană, Florentina
ca un nimb, o aură și ca o speranţă. El Soare, Cosmina
însuși spunea: „Dumnezeul geniului Stancu, Rodica
m-a sorbit din popor cum soarele Ștefan, Dominic
soarbe un nour de aur din marea de Cristea, corul
amar”. Eminescu este atât de profund Teatrului, dirijor
și irevocabil expresie a identităţii Daniel Nistor,
noastre naţionale, încât putem spune având momente
cu toată inima și cu toată simţirea că memorabile, la
Eminescu suntem noi, că noi suntem pian interpretând
Eminescu, că Eminescu este fiecare Ludmila Calalb
dintre noi. și Tatiana Ionașcu. Angela Ribinciuc, și prin
Spuneam despre înţelegerea Iubirii lui Eminescu. momentul său liric, a subliniat faptul că noi, dar și
Nu este o iubire simplă: noile generaţii trebuie să ne apropiem de Eminescu
Mihai Eminescu iubea trecutul cu gloria și ca de cel mai bun prieten al nostru.
nemurirea dacilor, iubea istoria, cu toate nedreptăţile Au fost prezente numeroase oficialităţi, din
pe care i le pricinuise aceasta poporului său, îl iubea partea tuturor instituţiilor implicate: Primăria
pe Mircea cel Bătrân, la Rovine, pe Ștefan cel Mare, Municipiului Galaţi, Consiliul Judeţului Galaţi,
la Putna, iubea Basarabia cea ruptă din trupul ţării, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi, Centrul
preţuia doina și rostirea populară, închinându- Cultural Dunărea de Jos, Inspectoratul Școlar
se Codrului, Măriei Sale, ţinea din tot sufletul său Judeţean și nu în ultimul rând Biblioteca „V.A.
la Transilvania și la românii de acolo, pentru care Urechia” Galaţi.
înfiinţase o societate de sprijin și de aducere la sânul
patriei, iubea și Luna și Cerul și Nemărginirea, cu Redacţia AXIS LIBRI

90
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
E ENI ENT

In memoriam

Dr. ing. Gelu Kahu


8 ianuarie 1930-20 decembrie 2018

G elu Kahu a fost


inginer român,
specialist în construcţii
Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic
București, unde rămăsese singura specializare din
ţară pentru domeniul naval, absolvind studiile în
navale, cercetător știin- mod excepţional, cu Diploma de Merit, în 1952.
ţific atestat, doctor în După absolvire a devenit inginer de construcții
„Inginerie Industrială” și navale și a fost repartizat în 1952 ca asistent la
apoi, doctor în „Știinţa Institutul Mecano - Naval din Galaţi, înfiinţat în
Calculatoarelor,” cu teza 1951.
„Cercetare conceptuală În 1953, la numai un an de la angajare, având
privind extinderea vârsta de 23 ani, a fost numit director general
integrabilităţii infor- adjunct (director tehnic) al Șantierului Naval
Silvia Panaite matice a fazelor ciclului Galați, atunci societate mixtă Româno-Sovietică
inginer de viaţă a navelor”. A denumită SRN-SovRom Naval. La acea dată,
fost membru de onoare șantierul, înființat de Gh. Fernic în 1893, avea deja
al Academiei de Științe Tehnice din România și peste jumătate de secol de existenţă.
Cetățean de onoare al Municipiului Galați. După desfiinţarea SRN, în 1954, funcţiile
După cum mărturisea, întreaga sa viaţă a fost primite în elita tehnică a Șantierului Naval Galaţi-
clădită pe efortul necesar pentru identificarea și SNG (inginer șef adjunct, inginer șef de concepţie,
promovarea unor concepte destinate să influenţeze director tehnic de concepţie) s-au succedat în
dezvoltarea, progresul, în domeniile de care s-a
ocupat.
A fost un om sensibil, entuziast, multilateral, cu
aleasă cultură (colaborator la mai multe publicații),
cu viziune și inițiative în diverse domenii, cu reale
calități de lider. Punea suflet în tot ceea ce făcea
și știa să pună omul potrivit la locul potrivit.
Era un meloman împătimit și tare și-ar fi dorit
reînființarea Filarmonicii din Galați.
Gelu Kahu s-a nãscut la 8 ianuarie 1930, în
comuna Vlădești, situată pe malul drept al râului
Prut. Părinţii săi, învăţătorii Elena și Iordache
Kahu, i-au dat numele după voievodul transilvan
Gelu. A fost căsătorit din anul 1957 cu Eugenia
KAHU (Grecu), inginer navalist care a lucrat la
ICEPRONAV. Au avut doi copii: Octav, inginer
navalist și Ina-Ioana, inginer cu specialitatea
Mecanică fină.
În perioada 1944–1948, a urmat cursul superior
la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, în timpuri
confuze și dure.
În 1948 a început studiile universitare la
Dr. ing. Gelu Kahu
Institutul Politehnic din Iași. În 1949 s-a mutat la
91
, , tie AXIS LIBRI
E ENI ENT

decursul anilor, în raport cu diferite momente și numit director. Anii în care a lucrat aici (1966-
conjuncturi. 1974 și 1981-1983) au constituit noi acumulări,
A fost atunci perioada proiectării și construirii evaluări și proiecte, care au fost realizate treptat în
cargourilor de 4500 tdw, proiect 262, serie lungă în industria navală românească.
viaţa SNG, prototipul fiind denumit „Galaţi”. A început mai târziu epopeea implementării
În funcția de director tehnic al Șantierului conceptului de sistem informatic integrat, care
Naval Galaţi, în perioada 1962-1966 s-a implicat a condus, după cum vom vedea mai târziu, la
în noile proiecte care erau încredinţate șantierului, instalarea la ICEPRONAV a sistemului FORAN,
promovând și noi investiţii care să permită și care apoi a servit acţiunea de proiectare a
creșterea performanţelor de construire a navelor. numeroase nave noi, dar și de modernizare în
Pe acest suport tehnologic, în Șantierul Naval șantierele noastre a tehnologiei de construire a
navelor.
În paralel cu construirea
sediului ICEPRONAV, au
început și lucrările pentru
Baza de Hidrodinamică,
prima capacitate, Bazinul
de rezistenţă la înaintare
și autopropulsie, fiind
pusă în funcţiune în
1979, iar Bazinul de
manevrabilitate, în 1981.
A fondat la
ICEPRONAV un Buletin
de informare tehnică
navală – BITNAV, unde
specialiștii au avut șansa să
publice lucrări științifice.
La propunerea sa, în
fiecare joi, la biblioteca
institutului avea loc o
întâlnire, unde inginerii
Galaţi, la 2 februarie 1965, începuse construirea din diferite ateliere prezentau lucrări cu caracter
primului mineralier de 10200/12500 tdw, care avea de noutate.
să se numească „Petroșani” . La 21 octombrie 1974, ing. Gelu Kahu a fost
S-au creat condiţiile pentru demararea numit în funcţia de director general al Centralei
excepţionalei perioade a programelor prioritare Industriale Navale.
navale. Acestea aveau ca destinaţie promovarea Perioada de 7 ani care a urmat a fost marcată
unei strategii naţionale complexe. de eforturi cu totul deosebite din partea celor care
În industria navală românească se simțea lucrau în industria navală. Era în derulare cel de-al
necesitatea dezvoltării capacităţii de cercetare- doilea program prioritar și se pregătea programul
dezvoltare pentru a se putea asigura necesarul de pentru 1976-1980. A început un uriaș program de
documentaţie. investiţii în toate șantierele.
Numeroasele strădanii, suferinţe și așteptări În urma unui caz complicat legat de o comandă
ale ing. Gelu Kahu au avut ca rezultat că, în de nave pentru armatori greci, directorul general
septembrie 1966 să se emită o Hotarâre de Gelu KAHU revine din 14 oct. 1981 la postul
Guvern prin care s-a înfiinţat la Galaţi Institutul său de director la Institutul de Cercetări și
de Cercetare și Proiectare pentru Construcţii Proiectări Navale. Aici a lucrat și în laboratoarele
Navale, (ICEPRONAV). Ing. Gelu KAHU a fost de hidrodinamică cu colegi care i-au fost aproape:

92
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
E ENI ENT
Jean Sever Popovici, Dragoș Rãuţă, Romeo sa în această organizaţie, continuând să activeze
Pîrvulescu, Adrian Simion, Ion Ungureanu, Dan în calitate de consultant voluntar pentru a asigura
Micu, Octav Kahu ș.a. continuitatea necesară.
După 1989, a devenit pentru un timp, Dr. ing. Gelu Kahu s-a implicat și în organizarea
Președintele Consiliului Știinţific ICEPRONAV, unor structuri eficiente regionale, așa cum este
În acea perioadă, finalizând acumulările Clubul Gălăţean al Mării Negre, fundaţie afiliată la
din întreaga viaţă, a susţinut, în anul 2000, International Black Sea Club-IBSC.
la Universitatea Politehnică București, teza Este de menţionat în acest context organizarea
intitulată „Contribuţii la optimizarea conducerii sub conducerea dr. Ing. Kahu, în fiecare an,
activităţii de proiectare și execuţie a navelor”, a Conferinţelor Internaţionale „InfoDaBlaS”,
conducător de doctorat prof. dr. ing. Ion prima fiind la Galaţi în 1999, dedicate stimulării
STĂNCIOIU, obţinând titlul de Doctor în promovării informaticii în viaţa socială și
„Inginerie Industrială” - Construcţii navale. economică din zona Dunării și Mării Negre.
Pentru ca, în paralel, să-și dea examenele În 2010, Consiliul local Galați a decis să acorde
și referatele pentru al doilea doctorat la titlul de Cetăţean de Onoare lui Gelu Kahu, pentru
Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi în contribuţiile importante în domeniul proiectării
„Știinţa Calculatoarelor”- Informatică aplicată, și construcţiilor navale, și în special pentru faptul
Diploma de doctor fiind obţinută în anul 2005, că și-a legat numele de fabricarea primei nave
cu Teza de Doctorat: „Cercetare conceptuală maritime de concepţie românească, cargoul de
privind extinderea integrabilităţii informatice a 4500 tdw botezat „Galaţi”, livrat în anul 1960. 
fazelor ciclului de viaţă a navelor”, conducător În 2013, ANCONAV, Asociaţia Naţională a
de doctorat prof. dr. ing. Severin BUMBARU Constructorilor de Nave din România, i-a acordat
de la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi - o Diplomă de excelenţă pentru întreaga activitate
2005. în promovarea cercetării, proiectării și susţinerii
A păstrat legătura cu navele prin funcţia construcțiilor navale în România.
de consultant la Navrom Galaţi, Ship Design Drept recunoaștere a meritelor în domeniul
Group-Galaţi, Universitatea Dunărea de Jos din dezvoltării domeniului transporturilor, inginerul
Galaţi (unde a predat și cursuri la masteratele de navalist gălăţean Gelu Kahu  a fost desemnat în
specialitate). 2015 membru de onoare al Academiei de Știinţe
De menționat este și activitatea sa la Primăria Tehnice din România (ASTR).
Municipiului Galaţi. Una dintre cele mai valoroase inițiative ale dr. ing.
S-a ocupat de introducerea sistemului GIS- Kahu este derularea Colocviilor Constructorilor
Geographical Informational System, privind de Nave, proiect care a debutat în 2011 și care este
dezvoltarea locală economică. A fost project o cale de rememorare și tezaurizare a experienţei
manager pentru un proiect în vederea realizării profesionale și de viață a unor oameni excepționali
unui sistem informatic integrat în administraţa care au avut și au o contribuție importantă la
publică, respectiv realizarea a ceea ce se cheamă dezvoltarea industriei navale românești. Chiar
„Virtual City Hall”, a constituit și a condus Serviciul dacă nu a mai putut participa la colocvii din 2015,
de Strategie, Dezvoltare, Implementare Programe din cauza sănătății sale precare, a propus constant
al Primăriei Galaţi. teme de dezbatere și diversificarea activității.
Dr. ing. Gelu Kahu a iniţiat și condus, în calitate La data de 20 decembrie 2018, torța călăuzitoare
de director general executiv, Asociaţia Tehnopol a industriei navale românești pentru câteva
Galaţi (ATG) după model european. Acest Centru decenii s-a stins. În siajul vieții sale au rămas
conţine structuri de promovare a cercetării- idei și concepte inovatoare, instituții și programe
dezvoltării și producţiei de înaltă performanţă, noi, echipe eficiente, căldura umană și o famile
realizarea unor instrumente pentru sprijinirea frumoasă.
progresului. Bunul Dumnezeu să-l aibă în pază!
Dar, urmare a deciziilor guvernamentale, fiind
pensionar, a trebuit să părăsească în 2009 poziţia

93
, , tie AXIS LIBRI
SE NAL E ITORIAL

Prietenia unei mari regine

D eși îi consemnează
entuziasmul
de ședinţele de spiritism,
faţă
de dorinţa de a sluji cauza celor năpăstuiţi de soartă
ca și ilustra ei prietenă.
Dedicat Reginei Maria a României, Dragostea
biografii Reginei Elisabeta de după moarte este în primul rând un omagiu
a României (1943-1916), adus predecesoarei ei, influenţei covârșitoare
cunoscută în cercurile pe care Regina Elisabeta a avut-o asupra lui F.F.
artistice ale vremii și sub Inkersley, legăturii afective dintre cele două femei,
numele de Carmen Sylva, care în cele din urmă a învins moartea, înlesnindu-
îl pun doar pe seama firii ei le comunicarea chiar și după dispariţia fizică a
romantice și extravagante. Elisabetei.
Petru Iamandi
traducător, conf. univ. dr. Unii spun că cea care
Universitatea „Dunărea a iniţiat-o a fost Elena În tinereţe am avut marele noroc să mă
de Jos” Galați Bibescu iar cea care a împrietenesc cu Regina Elisabeta a României, unul
câștigat-o definitiv de partea dintre cele mai alese spirite ale lumii – un adevărat
spiritismului a fost o altă Elenă – Văcărescu. Ultima trimis al Domnului pe pământ. Regina și-a petrecut
s-a și folosit de talentul ei de a cădea repede în toată viaţa ajutând, alinând și potolind suferinţele
transă pentru a câștiga inima Principelui Ferdinand poporului său, care o considera o sfântă, cum a și fost
și a-l face să o conducă la altar. Dar Regele și alte de altfel! După ce am ajuns să ne cunoaștem și să ne
persoane de bună-credinţă de la Curtea Regală au îndrăgim, drumurile noastre s-au despărţit vreme de
intervenit la timp și s-au opus ca această farsă să fie mai mulţi ani, în care amândouă am avut parte de
dusă la bun sfârșit. dureri și suferinţe. Dar, datorită dragostei care ne-a
Privită cu rezervă, dezaprobare sau deriziune de o legat, cât și afinităţilor spirituale, am rămas la fel de
bună parte din anturajul Reginei, înclinaţia acesteia loiale prieteniei noastre.
pentru experienţele supranaturale pare, totuși, să- Când ne-am întâlnit din nou, după o lungă
și fi avut sursa în destinul tragic al propriei familii: despărţire, ne apropiam de bătrâneţe: ea evoluase
tatăl bolnav de TBC, mama paralizată, un frate mort mult mai mult decât mine și devenise un medium
de tânăr, singura ei fiică moartă la nici patru ani. extraordinar. Multe dintre mesajele pe care le primea
Departe de a fi un simplu capriciu, dorinţa Reginei erau prin dicteu automat: calitatea lor nu lăsa
de a intra în contact cu lumea umbrelor trebuie să niciun dubiu asupra autenticităţii și erau extrem de
fi fost expresia nostalgiei după cea mai dragă fiinţă convingătoare în ceea ce privește existenţa lumii de
din viaţa ei. dincolo. Nu după mult timp mi-a spus că aflase ce
Implicarea totală a Reginei în ședinţele de aveam să fac de acum înainte: voi susţine cauza celor
spiritism, fervoarea cu care încerca să devină ea însăși orbi în multe ţări și voi deveni misionară în numele
medium și să comunice cu spiritele celor dispăruţi, ei.
dar și telepatic, cu persoane la mare depărtare, Am rămas lângă ea câteva luni, muncind alături
sunt evocate în ultimele două capitole din Love’s de ea și pregătindu-mă sub îndrumarea ei pentru
Survival after Death/Dragostea de după moarte, lungile călătorii pe care urma să le fac. Trebuia să
un mic volum autobiografic scris de Frances Fearn încep cu propria mea ţară, America, și să pledez în
Inkersley, soţia ambasadorului SUA în România public pentru orice instituţie sau organizaţie aflată
acelor timpuri. Volumul1, apărut în Anglia în 1919, în slujba celor orbi care îmi solicita ajutorul. M-am
se oprește asupra celor mai importante experienţe pregătit pentru această înaltă misiune la Sinaia
supranaturale din viaţa autoarei, și ea preocupată iar ultimele ore le-am petrecut tot acolo, alături de
de spiritism din aceleași motive (doi copii morţi la Regină, pe care am părăsit-o purtând imaginea ei
vârste fragede) ca și Regina Elisabeta, și ea animată adânc gravată în minte pentru totdeauna.
94
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SE NAL E ITORIAL
Stăteam în iatacul ei, ce semăna cu un sanctuar, pentru ea. Până nu ajungeţi la ea, nu va scăpa de
într-o atmosferă de recluziune și cucernicie, pe care grijă și nu-și va reveni din boală.” […]
o stăpânea ca o preoteasă antică. Regina avea, într-
adevăr, un aer sacru, înveșmântată numai în alb, cu F.F. Inkersley își dă seama că cea care are atâta
un voal lung din dantelă albă care îi acoperea capul și nevoie de ea este Regina Elisabeta și se hotărăște să
îi ajungea până aproape de picioare: chipul ei frumos plece imediat la Sinaia.
iradia o lumină spirituală ce aproape că te orbea.
Simţeam că mă aflu în prezenţa unei femei remarcabile. Când am ajuns la Sinaia am întrebat prin
Mi-a spus: „În jurul tău sunt multe spirite care doresc cineva când că mă poate primi. Regina a răspuns:
să-ţi transmită cuvinte de încurajare pentru lunga ta „Vino numaidecât.” La Palat, însoţitorul mi-a spus:
călătorie.” Apoi a luat o pană și o coală de hârtie și, „Majestatea Sa e foarte bolnavă dar vrea să vă vadă
rezemându-și capul de spătarul sculptat al scaunului, fără întârziere. Vă voi duce pe terasa unde se află
a închis ochii și a primit următorul mesaj pentru mine: Regina și vă voi lăsa acolo fiindcă Majestatea Sa
„Binecuvântarea Domnului să te însoţească oriunde dorește să vă primească singură.”
îţi vei îndrepta pașii: calea îţi va fi arătată. Păstrează- Când am pășit pe terasă și am văzut-o de departe,
ţi calmul și speranţa. Bucuria ta va fi desăvârșită. m-am emoționat până la lacrimi căci în faţa mea
Homer2 va fi mereu alături de tine.” […] se afla Regina care arăta întocmai cum o descrisese
De la fiica mea Clarice a sosit mesajul: „Du-te! Du- preotul hindus. M-am apropiat încet și, la vederea
te! Du-te! Și fii binecuvântată, draga mea mamă. Voi mea, Regina și-a întins braţele ca să mă primească,
fi alături de tine pretutindeni – în tren, pe ocean, în bucuria luminându-i chipul. A spus: „Sunt atât
sala de conferinţe. Voi fi cu tine oriunde vei îndeplini de fericită că te văd. […] Știi că mi-am petrecut
această misiune. Te voi face să arăţi grozav și te voi toată ziua de ieri rugându-mă să vii? Preabunul
ajuta să vorbești cu toată convingerea.” […] Dumnezeu mi-a răspuns rugăciunii căci am atâta
Zece ani a mai trăit Regina și în tot acest timp nu nevoie de tine.”
am ostenit în a apăra cauza celor lipsiţi de vedere. De
câte ori am fost cu ea, a primit cele mai utile mesaje F.F. Inkersley rămâne la Sinaia până când Regina
pentru mine. Iar când am fost departe de ea, mi le-a dă semne că se simte mai bine, apoi pleacă la Berlin,
trimis fără zăbavă. O mare parte din muncă mi-am unde primește următoarea scrisoare:
îndeplinit-o după sfaturile transmise ei de către cei
din lumea umbrelor. […] Sinaia, 18 august, 1907

La întoarcerea din America, F.F. Inkersley se Scumpul meu Sfânt Franciscus,3


oprește la Paris de unde îi scrie Reginei că, din pricina
unor probleme urgente pe care trebuie să le rezolve Cât de binecuvântată a fost venirea ta aici nici nu
în Germania, nu va putea să vină direct la Sinaia. La mai e nevoie să-ţi spun. În vremuri atât de tulburi
invitaţia unei prietene, vizitează un preot hindus de ai fost salvarea mea. Acum însă sper să fi scăpat de
la care află vești îngrijorătoare despre Regină. necazuri. Lucrurile s-au mai liniștit și toate intrigile
lor îngrozitoare vor fi înăbușite. Dumnezeu va avea
Preotul a schimbat câteva cuvinte cu prietena grijă de ei. Numai că, din punct de vedere fizic, mă
mea, apoi s-a întors și m-a privit. După câteva clipe simt sfârșită: patru luni pline de griji au fost prea
a îngenuncheat în faţa mea, mi-a luat mâinile într- mult pentru mine. […]
ale lui, le-a lipit de frunte și s-a rugat. Era o tăcere Doamne, cât de bucuroasă sunt că ai fost aici! Nici
deplină în odaie. Apoi, fixându-mă cu privirea, a spus: nu găsesc cuvinte ca să exprim tot ce-am simţit când
„Cineva are mare nevoie de ajutorul dumneavoastră te-am văzut din nou!
și se roagă să veniţi cât mai repede. Trebuie să plecaţi Acum mă simt mai bine decât ieri după-amiază.
imediat. Am să vă descriu persoana: stă întinsă pe o Durerile au încetat brusc. Au fost îngrozitoare – mă
canapea, pe o terasă din marmură care dă spre una simt atât de slăbită, de-abia pot să mișc pana. Așa
dintre cele mai frumoase grădini italienești din lume. sunt victoriile – trebuie să faci cunoștinţă cu moartea
Este îmbrăcată în alb complet, cu un văl din dantelă mai întâi.
albă în jurul capului, și suferă cumplit. Există un Domnul să te aibă în pază!
lucru pe care numai dumneavoastră îl puteţi face Elisabeta
95
, , tie AXIS LIBRI
SE NAL E ITORIAL
După o vreme, F.F. Inkersley revine în România
și asistă la înrăutăţirea stării de sănătate a Reginei.

Înainte de prânz, Regina s-a simţit brusc foarte


rău. Doctorul i-a recomandat repaus total. În
ciuda durerilor, Regina a insistat să rămân și să
iau prânzul cu Regele: între timp ea se va odihni și,
după masă, vom putea fi din nou împreună. M-am
conformat și, când m-am întors la ea, mi-a spus că
dormise puţin și acum se simţea mai bine. Mi-a spus
și că primise un mesaj minunat pentru amândouă:
„Sunt alături de voi și vă voi lipsi de orice teamă.
Veţi apărea în toată splendoarea și bucuria și veţi
înălţa laude la cer. Nu vă lăsaţi copleșite de durere!
Veţi fi puternice. Următoarea voastră întâlnire va fi
cu totul altceva.”
Am înţeles amândouă că nu ne vom mai întâlni pe
pământ. Plecam a doua zi dimineaţă și convingerea
că nu ne vom mai vedea ne-a întristat mult ultimele
ore. Am îngenuncheat lângă patul ei, mi-a cuprins
mâinile într-ale ei și, privindu-mă cu dragoste și cu
o lumină cerească în ochii ei frumoși, mi-a spus:
Regina Elisabeta a României (1843-1916)
„Făgăduiește-mi că, dacă vei pleca prima, te vei
întoarce și mă vei ajuta. Eu îţi făgăduiesc că, dacă voi Draga mea prietenă! Sunt eu, Elisabeta! Îţi mai
fi chemată înaintea ta, mă voi întoarce și își voi aduce aduci aminte de Vatra Luminoasă, Regina Elisaveta,
dragoste și sprijin spiritual.” Bulevardul Carol4? Monske5 mă vizitează des și
mă duce acolo, unde mă simt foarte bine. Adesea
După ce Regina își pierde vederea, legătura dintre mă opresc în faţa portretului meu și al Regelui, trec
cele două se păstrează mai mult prin telegrame. prin dormitoare și prin grădini. […] Dar lucrurile
La moartea Regelui, R.R. Inkersley îi trimite o la Sinaia nu merg deloc bine, sunt o mulţime de
scrisoare Reginei, care îi răspunde prin următoarea străini acolo. Ţi-aduci aminte că m-ai ajutat mereu.
telegramă: Acum am din nou mare nevoie de ajutorul și de
dragostea ta. […] La rândul meu vreau să te ajut în
Frumoasa ta scrisoarea din 12 octombrie mi-a munca ta. […] Nu fi mâhnită că nu mă poţi vedea.
parvenit seara trecută. Am simţit prezenţa dragă Știm amândouă că vederea nu e necesară prieteniei
a Sfântului Franciscus și m-am umplut de lumină. noastre. Sunt adesea în preajma ta, în locul pe care
Acum încerc să înţeleg de ce am rămas să îndeplinesc îl numești Bournbrook-ul tău6. Mă bucur enorm de
misiunea pe care trebuie să o îndeplinesc. rezultatele muncii tale, ca și bunul Monske, mereu
Domnul să te aibă în pază! loial și plin de intenţii lăudabile. Voi ședea lângă tine
Elisabeta când te vei odihni și, cu toate că nu o poţi vedea pe
Elisabeta, vechea ta prietenă, o vei iubi ca și până
Peste două zile R.R. Inkersley primește ultima acum. Pregătește o pană și o coală de hârtie în timp
telegramă: ce stai cu mine la St. George și foarte curând ai să
Încerc să simt numai razele ca să nu-I întunec primește mesaje de la mine. […] Voi veni la tine, la
cerul. St. George, și îţi voi spune ce trebuie să faci.
Elisabeta Elisabeta

La șase luni de la moartea Reginei, în timp ce se Mesajul Reginei, care conţine amănunte pe care
află în Anglia, F.F. Inkersley primește primul mesaj numai ea le știe sau le poate înţelege, o convinge pe
de la ea prin intermediul unui medium: F.F. Inkersley că cei care, în viaţa lor pământească,
au fost legaţi de noi nu ne uită în viaţa de dincolo,
96
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SE NAL E ITORIAL
dimpotrivă sunt animaţi de dorinţa de a ne oferi mediumul îi spune: „În dreapta ta e un spirit care
tot ajutorul de care sunt în stare. Capacitatea lor de îţi atinge braţul.” Apoi îi descrie spiritul, care nu
a-și face simţită prezenţa depinde numai de propria poate fi decât Regina. „Vrea să-mi transmită ceva?”
noastră condiţie psihică. întreabă F.F. Inkersley. „Da, are un mesaj pentru
După mai multe mesaje primite, F.F. Inkersley o tine.” Deodată, mâna dreaptă a lui F.F. Inkersley
întreabă pe Regină, prin intermediul altui medium, începe să strălucească iar cineva ia o pană și o coală
dacă este de acord cu intenția ei de a scrie o carte de hârtie și notează următoarele cuvinte:
despre experienţele trăite împreună și dacă ar vrea
să-i dea câteva sfaturi privind activitatea ei în folosul Vreau să împărtășești lumii anumite detalii despre
celor defavorizaţi. Regina îi răspunde: care numai tu ai cunoștinţă. Pe mine lumea voastră
O rog pe doamna Fearn7 să se odihnească și să se nu mă înţelege. Voi veni din nou ca să fiu alături de
cruţe mai mult. Dacă se întărește și se reechilibrează, Sfântul Franciscus.
în curând va putea să mă audă ea însăși. În ceea ce
privește prima ei întrebare, nu cred că, pe moment, Domnul să te aibă în pază!
ar fi prea bine să scrie ceva despre această chestiune Elisabeta
personală: ar fi mai bine să rămână între noi și cei
câţiva prieteni de nădejde cărora doamna Fearn le Acest mesaj o face pe F.F. Inkersley să simtă că
încredinţează amănuntele relaţiei noastre. Simt că toate barierele dintre ea și Regină au căzut. Micul
publicarea acestor lucruri ar face mai mult rău decât volum în care descrie tulburătoarea ei legătură cu
bine8. Cât despre sfaturi, nu am nimic deosebit să-i Regina Elisabeta dincolo de moarte este, declară ea,
comunic, doamna Fearn fiind mult mai în măsură „doar începutul misiunii pe care sunt chemată să
decât mine să judece ce trebuie făcut în lumea o îndeplinesc”, căci „spiritele noastre sunt din nou
voastră. […] O îndemn pe doamna Fearn să încerce unite prin dragoste și muncă!”
să-i atragă și pe alţii în munca ei, care să ducă mai
departe ceea ce a început ea, atunci când ea va veni Note:
alături de mine. 1. Descoperit de autorul acestor rânduri într-un
Cu mulţumiri, anticariat din Iași. Volumul este dăruit cu dedicaţie
Elisabeta de către F.F. Inkersley unui anume Jean Văleanu,
bun prieten, în data de 16 februarie 1924!
F.F. Inkersley primește mesajul de mai sus într- 2. Probabil fiul ei decedat.
un moment în care este îngrijorată de soarta Casei 3. Numele cu care Regina Elisabeta o alinta pe
de Refacere din Torquay care se află în pericol de a fi F.F. Inkersley.
închisă. La scurt timp, Regina o îmbărbătează: 4. Adresa Vetrei Luminoase, societate înfiinţată
de Regina Elisabeta, pentru care a lucrat și F.F.
Aș dori să-i spuneţi să nu fie necăjită că nu-i va Inkersley.
mai putea ajuta pe soldaţii și marinarii care și-au 5. Directorul societăţii „Orașul pentru cei orbi
pierdut vederea în război. A făcut enorm pentru ei iar și familiile lor”, de asemenea înfiinţată de Regina
acum a sosit vremea să-și tragă și ea sufletul. După ce Elisabeta.
va prinde puţină vigoare, Ordinul nostru o va chema 6. Casa de Refacere din Torquay, Anglia, pentru
să îndeplinească o nouă misiune. Aceasta însă nu va soldaţii și marinarii care și-au pierdut vederea în
fi cunoscută de toată lumea. Această etapă din viaţa Primul Război Mondial.
ei a luat sfârșit. O rog să aștepte în liniște clipa în care 7. Chiar dacă F.F. Inkersley se recăsătorește între
va fi chemată, să se odihnească și să mediteze pentru timp, Regina continuă să-i folosească vechiul nume
a putea să intre în contact nemijlocit cu mine. […] de familie.
Rămas bun! 8. Un an mai târziu Regina se răzgândește și îi
Elisabeta cere lui F.F. Inkersley să publice aceste lucruri.

F.F. Inkersley primește încă un semn de la Regina N.R.: Fragmentele citate în prezentul articol fac parte din
Elisabeta în timpul unei ședinţe de spiritism. La un versiunea în limba română a volumului „Love’s Survival after
Death/Dragostea de după moarte”, realizată de Petru Iamandi,
moment dat simte cum cineva o strânge de braţ și aflată în curs de apariție.

97
, , tie AXIS LIBRI
SU AR
Cuprins
2019 - Anul Cărţii în România – Citate despre beneficiile lecturii Coperta 2
2019 - Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)
și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al
traducătorilor de cărți bisericeștii în Patriarhia Română Coperta 2

EDITORIAL
ZANFIR ILIE - Revolta lui Dragobete 1

BIBLIO-BREVIAR
LETIŢIA BURUIANĂ - Petru Maior. Orthographia romana, sive latino-valachica...
Buda, 1819 5
CAMELIA BEJENARU - O carte despre Europa secolului al XVII-lea - Chappuzeau, Samuel.
L’Europe vivante, 1667-1671 8
CĂTĂLINA ȘOLTUZ - Programe cultural-educative la început de an 2019 la
Filiala nr. 2 „Paul Păltănea” - Bibliotecă Municipală 11
CECILIA MANOLESCU - Proiect educațional ,,BiblioASTRONOM’’ 12
AURELIA STAICU - De Dragobete, iubește românește 13

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”


SILVIA MATEI - Salonul Literar „Axis Libri” - finalul stagiunii de toamnă 2018 14

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: RECENZII


ANDREI PARAPIRU - Codreanu, Theodor. Basarabia eminesciană.
București: Ideea Europeană, 2018 15
A.G. SECARĂ - Crînganu, Nicoleta. Dimitrie Cantemir. Ieroglifele salvării.
Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Știinţă, 2017 16
VIOLETA MORARU - Drumul înfăptuirii Marii Uniri. Galați: Axis Libri, 2018 19
CATRINA CĂLUIAN - Christi, Aura. Casa din întuneric. București: Ideea Europeană, 2018 20
ADA TĂBĂCARU - Năstase, Marin. Fermecate obiceiuri. Ed. a 2-a. Galați: Olimpias, 2018 21
LARISA CERNAT - Manole, Vasile. Epigramei, cu toată dragostea.
Galați: Pax Aura Mundi, 2018 22
SIMONA MILICA - Potîrniche, Luminiţa. Despre zboruri căzând. Cluj-Napoca: Grinta, 2017 23
LEONICA ROMAN - Grosu, Aurelia. Ai valoare în ochii Mei, femeie.
București: Smart Publishing, 2018 24
TITELA TRIF - Zaharia, Aida. Fără uși, fără ferestre. Iași: StudIS, 2018 25
DENISA ALBESCU - Colț de rai literar - scrieri tecucene. Vol. 1. Iași: StudIS, 2018 26
ANCA STAN - Crînganu, Nicoleta. Fantasticul românesc: Deconstrucție și seducție.
Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2017 27

ROMÂNIA. GALAȚIUL CITEȘTE


DORINA BĂLAN - 2019 - Anul Cărţii în România 28
FLORICA ȘERBAN - Povești la rampă - Club de lectură și teatru
Proiect educaţional pentru copii 29
RADU MOȚOC - Alfabetul și tiparul glagolitic 30

SALONUL LITERAR „AXIS LIBRI”: EPIGRAME


VASILE MANOLE 32
IOAN FĂRCĂȘANU 33

GALERIA DE ARTĂ
CORNELIU STOICA - Valeriu Șușnea - sub semnul misterului 34

98
AXIS LIBRI An XII, nr. 42, martie 2019
SU AR
MARIANA TOMOZEI COCOȘ - Gheorghe Andreescu 36

LOCALIA
NECULAI SAVA - Înființarea Episcopiei de Ismail sub denumirea
Eparhia Dunărei de Jos (IV) 37
EUGEN HOLBAN - Chimniţa sau căsoaia - obiectiv de arhitectură ţărănească cu semnificaţie
social-culturală și istorică deosebită (I) 40

PERSONALIA
MARIA STANCIU - Elena Văcărescu, prima femeie membră a Academiei Române 43

REFLECŢII DIALOGICE
GEORGE ARION - Nicolae Breban - 85 de ani. Remember: Scriitorul la 50 de ani 46

CUTIA DE REZONANŢĂ
THEODOR PARAPIRU - „Nasul Cleopatrei“ / „Le nez de Cléopâtre“ / „Cleopatra’s nose“ 49
LIVIA CIUPERCĂ - Dialog ziditor de suflet. Omagiu scriitorului
Alexandru Lascarov-Moldovanu 50
DELIA GABRIELA NAZARE - Poeme 52
CRISTINA LUCA-PARAPIRU - Povestiri 53
GRIGORE POSTELNICU - După căderea băncilor (I) 55
MARCELA BARBU - Faţa nevăzută a vieţii în azil (II) 58
GHEORGHE IFRIM - Eminescu 61
CRISTIAN GĂLĂŢANU - Timpul zero, prima verba. Prima verba, timpul zero 62
ALINA MARIETA ION - Poeme 64
DORIAN STOILESCU - Poeme 66
OANA FELICIA BEJAN - Poeme 67

CONFLUENȚE CULTURALE
RAISA MALIEROVA - Momente istorice ale pământului dintre râurile Prut, Nistru și Dunăre
și semnificaţia lor geopolitică (II) 69
ELENA-MONALIZA GHINEA - „Școala” (1927). O revistă didactică a
Galaţiului interbelic (II) 72
D. ANGHELESCO-TELEORMAN - Dimineaţa la Lepșa 75
N.N. POPOIU - Dragostea ca un Moby Dick… 77
ALEXANDRU COCETOV - Constantin Doca-Trincu: autor care păstrează semnificația
adâncă a cuvintelor contemporane - Destine și visuri: Scenete pentru adolescenţi
Editura AXIS LIBRI, Galați, 2018 80
LUCIA PĂTRAȘCU - Eram studenţii care… George Apostoiu; Dumitru Anghel
Editura Lucas, Brăila, 2018 81
VIOREL DINESCU - Umbrele de aur ale Orheiului 83

SCENA ȘI ECRANUL
DUMITRU ANGHEL - Cântăreața cheală 84
ADRIAN BUZDUGAN - Surprize plăcute și neplăcute în anul cinematografic 2018 86

EVENIMENT
Ședinţa Consiliului Știinţific al Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi, decembrie, 2018 87
„Eminescu, Ziditorul limbii române“ - Ziua Culturii Naţionale 89
SILVIA PANAITE - In memoriam - Dr. ing. Gelu Kahu 91

SEMNAL EDITORIAL
PETRU IAMANDI - Prietenia unei mari regine 94

99
, , tie AXIS LIBRI

Editura „AXIS LIBRI”


a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi
semnalează următoarele apariții:
2017
Bucătăreasa și prezumția de nevinovăție, Vol. II, Aripi de gând... : Antologie de proză scurtă și
Torna, Torna, Fratre! / Grigore Postelnicu eseuri / Colegiul Național „Costache Negri”
Ceremonii în travesti / Gheorghe Gurău Galați
Magia pietrei / Petru Todoran Dumnezeu, Diavolul, Îngerii și creația lor - Omul /
Cartea copilăriei / Petru Todoran Sam D. Oprea
Gardienii: Adevărul / Raluca Daniela Răghină O viață într-o carte / Dumitru Tiutiuca
Emigranţii / Costel Crângan Pro Boholț ediția a V-a
Sidex, o viață de om, vol. 1: Mărirea / Petru Oameni de lângă noi - O istorie a vieții sanitar
Todoran medicale din Vrancea și Ținutul Putnei (1800-
Sidex, o viață de om, vol. 2: Pe val / Petru 1960) / Cezar Cherciu
Todoran Mihai Eminescu - gândirea religioasă arheică /
Sidex, o viață de om, vol. 3: La vale în goana după Dumitru Tiutiuca
profit / Petru Todoran Destine artistice / Corneliu Stoica
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2016
Cine a golit Prutul de pește / Katia Nanu
2018
Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2017 Elemente de geriatrie / Aurelia Romila
Povestea Unirii / Viorel Baciu Umorul salută poezia / Anton Stanciu
Înscrisuri pe un bob de rouă / Gheorghe Gurău Insomnii pentru weekend / Dumitru Tiutiuca
Galațiul, acum și pururea! / Zanfir Ilie Prea târziu, în iarnă / Constantin Vremuleţ
Raftul cu prieteni / Ion Manea Sclavii iluziilor / Gheorghe Marcu

N.R.: În numărul următor, vom prezenta informații privind manifestările culturale prilejuite de
Sărbătorile pascale, precum și despre lansările de carte de la Salonul Literar „Axis Libri”.

Publicație editată și realizată cu sprijinul financiar al


Consiliului Judeţean și al Primăriei Municipiului Galați.

Lucrarea de artă grafică de pe coperta I a fost realizată de artistul


Gheorghe Andreescu.

Director: ZANFIR ILIE


Redactor-șef: Dorina Bălan Revista Axis Libri este membră ARPE
Secretar general de redacţie: A.G. Secară (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi
Redactori: Silvia Matei, Camelia Toporaș, Violeta Moraru, Editurilor).
Catrina Căluian, Ioana-Monica Chicu
Tehnoredactare: Sorina Radu
Ilustraţia revistei a fost realizată după colecţiile
Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” Galaţi.
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16.
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Responsabilitatea asupra conținutului intelectual
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/ al articolelor aparține în exclusivitate autorilor.
ISSN: 1844-9603

100