You are on page 1of 8

TULBURARILE CIRCULATIEI SANGVINE

Desfasurarea circulatiei sangvine in conditii fiziologice; in functie de caracterele


dominante sunt impartite in urmatoarele categorii:

- Hiperemie
- Anemie locala ( ischemie)
- Tromboza si embolie
- Hemoragia

Hiperemia se caracterizeaza prin cresterea masei sangvine intravasculare intr-un


anumit tesut, organ sau teritoriu al organismului. Poate interesa sectoare
vasculare diferite: arterial, venos, capilar.

De remarcat ca: atat hiperemia arteriala cat si hiperemia venoasa sunt insotite
constant de hiperemie capilara.

Hiperemia activa consta in: cresterea masei de sange in arteriolele si capilarele


lor eferente si intereseaza intotdeauna un teritoriu limitat din organismul uman.
Poate avea caracter fiziologic sau patologic.

Fiziologic apare in:

- in timpul activitatii unor tesuturi sau organe ( hiperemia din efortul


muscular, hiperemia mucoasei gastro-intestinale in perioada de digestive)

- in stari neurovegetative – stari emotive

In toate aceste conditii cresterea masei de sange se realizeaza prin cresterea


debitului sangvin arterial si dilatarea arteriolelor mici locale, modificari datorate
predominantei stimulului neuro-vegetativ vasodilatator la nivelul arterelor din
teritoriul interesat.

HIPEREMIA PATOLOGICA: - este cea mai frecventa tulburare circulatorie si, spre
deosebire de hyperemia fiziologica este insotita de manifestari clinice; poate fi
provocata de multipli factori: factori fizici , chimici, biologici.

Factori fizici: – energia radiant, lovire, frecare, caldura, frig.


Factori chimici: - alcool, cloroform.

Factori biologici: - virusuri, microbi.

In aceste conditii patologice, dilatarea arteriolara se datoreaza relaxarii


musculaturii din peretele arterial, fie in urma cresterii sistemului vasodilatator, fie
a inhibitiei sistemului vasoconstrictor.

Macroscopic, hiperemia se caracterizeaza prin coloratie rosie, vie, a tesutului sau


teritoriului afectat datorita excesului de sange arterial si capilar, modificare
denumita eritem.

Hiperemia activa se insoteste de cresterea temperaturii si accentuarea


amplitudinii pulsului arterial.

La examenul microscopic se evidentiaza: capilare dilatate, pline de hematii.

In functie de modul de evolutie, hiperemia se mai clasifica in :

- Hiperemie acuta
- Hiperemie cronica

Hiperemia acuta – este o tulburare circulatorie reversibila si fara consecinte. Are


semnificatie anatomo-patologica clinica insotind numeroase stari patologice ca:
hiperemia mucoasei faringiene in angine, eritemul cutanat in arsuri, hiperemia
conjunctivala in boli infectioase.

Hiperemia activa cronica – se insoteste de edem si tumefiere loco-regionala,


deoarece in aceste conditii se produc si modificari ale peretilor vasculari datorate
prelungiri duratei tulburarilor circulatorii cu hipoxie consecutiva.

Hiperemia pasiva ( staza sangvina) – se caacterizeaza prin cresterea masei


sangvine in vene si capilare determinate de incetinirea sau reducerea cantitativa a
fluxului sangvin venos in conditiile unei circulatii arteriale normale.

Staza sangvina poate fi: locala, regionala sau generalizata.

Staza locala - cand intereseaza un organ sau un teritoriu limitat din organism.
Staza regionala – cand intereseaza un tesut mai intins.

Staza generalizata – cand intereseaza toate organele.

Staza sangvina locala – este determinata de cauze mecanice care realizeaza un


obstacol in circulatia de intoarcere. Obstacolul consta in micsorarea lumenului
venos, fie datorita unor procese patologice proprii vasului ( tromboza, flebite), fie
datorita unor compresiuni extrinseci cum ar fi cele determinate de tumori,
aparate gipsate, pansamente compresive.

Staza sangvina regionala – poate fi determinata de procese patologice proprii


venelor mari cu efecte obstructive, compresiuni exercitate asupra marilor vene ,
de catre procese tumorale, anevrisme aortic, obstacole in calea circulatiei
venoase prin dezorganizarea localizata a circulatiei ( ciroza hepatica) insotita de
staza portal sau de natura neuroparalitica ca in hemiplegii, paraplegii.

Staza sangvina generalizata – apare in insuficienta cardiaca decompensata si


intereseaza toate organele si tesuturile, precum si circulatia de intoarcere in
totalitate.

Dupa evolutie, staza poate fi acuta sau cronica.

In staza sangvina acuta : organul sau teritoriul afectat capata o culoare uniforma
– rosie – violacee denumita cianoza. Microscopic – venele si capilarele sunt
dilatate, pline cu hematii aglutinate, cu colorabilitate inegala ce arata suferinta
celulara consecutiva anoxiei.

In staza sangiva cronica: teritoriul afectat prezinta cianoza, tumefiere si greutate


marita prin cresterea masei sangvine si prin edem. Secundar leziunilor distrofice si
edemului cronic, poate sa apara scleroza totala.

Forme particulare de staza sangvina:

- Hipostaza ( congestia hipostatica) intereseaza portiunile declive ale unui


organ sau teritoriu si se datoreaza actiunii gravitatiei asupra masei sangvine
intravenoase , in conditiile unui sistem venos destins si este favorizata de
reducerea stratului muscular de la nivelul peretelui venos ce determina o
scadere a capacitatii contractile.
- Hiperemia capilara venoasa - apare in asfixii, arsuri, soc anafilactic.
Interseaza venele si capilarele si este determinata de atonia peretilor
vaselor. Se diferentiaza de hipostaza prin mecanismul de producere,
caracterele macro si microscopic fiind asemanatoare.
- Plamanul de staza – apare in afectciunile cordului stg, fiind denumit si
plaman cardiac. Macroscopic – plamanul este marit de greutate si volum,
cianotic, cu crepitatii diminuate. La sectionare se scurge o cantitate mare
de sange venos, precum si lichid de edem. Microscopic – capilarele dilatate,
pline de hematii aglutinate, in unele alveole se gaseste lichid de edem, cu
rare celule alveolare si hematii. Exemple: dopuri cremoase galbene –
bronhopneumonii; sputa rozata – edem pulmonar acut; bule de gaz –
emfizem.
- Staza pulmonara cronica – macroscopic – plamanul este marit de greutate
si volum, cianotic, cu zone brune, consistenta fiind crescuta; crepitatiile
alveolare sunt diminuate. La sectionarea plamanilor se scurge o cantitate
mare de sange si lichid de edem.
Microscopic – capilarele si venele sunt dilatate, pline de hematii, septurile
alveolare sunt ingrosate, apar depuneri de hemosiderina; in alveole se
gaseste edem cu hematii sau resturi de hematii dezintegrate, precum si
numeroase celule alveolare si macrofage.

CURS 2. DR. HARABOR VALERIU 15.03.2019

N.B.

Ex. Final: subiecte sinteza + grila


Nota ex.

- 10 % prezenta
- 10 % nota colocviu
- 20 % media notelor din timpul sem. – o data la 3 cursuri se va da test

Cursul se tine 1 data / 2 saptamani – vineri ora 14

LEZIUNI CELULARE SI EXTRACELULARE

REACTII DE ADAPTARE
1. Leziuni celulare reversibile acute

Celula normala se afla intr-o stare de homeostazie. Stimulii fiziologici in


exces sau stimulii patologici pot determina modificari morfofunctionale in cadrul
fenomenelor de adaptare celulara.

Atunci cand limitele acestui proces sunt depasite, sau cand adaptarea nu este
posibila, se produc leziuni celulare, care pot fi, pana la un anumit punct,
reversibile.

Cand stimulul persista sau este exagerat, se produc leziuni celulare ireversibile
care duc la moarte celulara prin necroza sau apoptoza ( moarte celulara
programata).

Mecanismele generale de producere a leziunilor celulare acute sunt


urmatoarele:

1. Depletia de ATP
2. Oxigenul si radicalii liberi
3. Calciul intracellular stocat in mitocondrii si RE
4. Defectele de permeabilitate membranara
5. Afectarea ireversibila a mitocondriilor

Mecanismele afectarii ischemice si hipoxice

Hipoxia reprezinta un aport deficitar de oxigen la un tesut sau organ.

Ischemia reprezinta fluxul arterial insuficient intr-un teritoriu tisular.

2. Leziuni celulare ireversibile


a) Necroza = totalitatea modificarilor morfologice produse prin actiunea
enzimelor asupra celulei lezate letal in tesuturi in timpul vietii.

Aspectele ariei necrozate sunt definite in raport cu agentul etiologic si tipul


de tesut afectat.

Tipuri de necroza:

- Necroza de coagulare - cea mai comuna forma de necroza. Este de


cauza ischemica – prototipul ei fiind, necroza miocardica – infarctul.
- Necroza de lichefiere - zona necrozata are o consistenta vascoasa,
moale.
- Necroza de cazeificare – specifica in inflamatia tuberculoasa.
- Necroza hemoragica - este o forma de necroza ischemica care apare
in organele cu structura laxa si dubla circulatie.
- Gangrena – este o zona de necroza de cauza ischemica peste care se
suprapune o suprainfectie bacteriana
- Necroza fibrinoida – este o zona de necroza in care se depune si
fibrina.
- Cetosteato-necroza - este necroza tesutului adipos.
b) Apoptoza este o forma de moarte celulara izolata, programata intern si
desemnata in mod normal sa elimine celulele nedorite.

3. Reactiile celulare de adaptare

In conditiile unei suprastimulari – fie fiziologice, fie patologice – celulele sufera


procese adaptative care le asigura supravietuirea. Modificarile
morfofunctionale aparute, caracterizeaza un status celular intermediar intre
celula normala si cea lezata.

3.1. Hiperplazia reprezinta cresterea numarului de celule intr-un organ


sau tesut, avand ca rezultat cresterea volumului acestuia. Aceasta este de
doua tipuri:
 Fiziologica
 Patologica

Hiperplazia fiziologica:

- hormonale - Ex: hiperplazia uterului gravid si a glandei mamare in lactatie

- compensatorii – Ex: hiperplazia tesutului hepatic restant dupa


hepatectomii partiale.

Hiperplazia patologica: poate aparea in tesuturi tinta in situatia unor


stimulari excesive sau ca efect al factorilor de crestere. Ex: in conditiile unei
hiperestrogenii, endometrul poate suferi diferite grade de hiperplazie.
Procesul este reversibil.

3.2. Hipertrofia reprezinta marirea de volum a unui tesut sau organ, pe


seama maririi de volum a a celulelor component fara multiplicare celulara.

Hipertrofia este:

- Fiziologica
- Patologica
Hipertrofia fiziologica: Ex. – hipertrofia miometrului in uterul gravid;
hipertrofia musculaturii scheletice si a miocardului ventricular stg la sportivi.

Hipertrofia patologica: Ex. – hipertrofia ventricolului stg in HTA.

3.3. Atrofia reprezinta scaderea dimensiunilor celulare cu scaderea


consecutiva a volumului tesutului sau organului respectiv.

Atrofia :

- Fiziologica

- Patologica

Atrofia fiziologica – apare din embriogeneza cand, pe parcursul morfogenezei,


unele component embrionare dispar.

Atrofii patologice:

a. Atrofia de imobilizare – membrul imobilizat intr-un aparat gipsat


b. Atrofia de denervare – hemiplegii
c. Atrofia ischemica – stenoza unei artere
d. Atrofia de compresiune
e. Atrofia de denutritie – lipsa de aport, casexie, subnutritie
f. Atrofia endocrina – dezechilibre hormonale
g. Atrofia senile – cerebral

3.4. Metaplazia este o modificare reversibila in care un tip celular adult epitelial
sau conjunctiv, este inlocuit de un alt tip celular adult. Ex.: inlocuirea epiteliului
cilindric de la nivel bronsic cu un epiteliu de tip scuamos, stratificat ( fumatori).