1

Cuprins

Cuvânt înainte al unor prieteni Cum am ajuns cel mai ardelean dintre bănăŃeni Prima epistolă către Banatul Montan A doua epistolă către ReşiŃa, o istorie enumerată A treia epistolă către reşiŃeni, o istorie trăită A patra epistolă către reşiŃeni, de la CSR la TMK-Resita

7 8 11 23 29 45

Contextul naŃional oficial al perioadei în care se pregătea şi se realizase prima privatizare a siderurgiei reşiŃene 71 Problematica internaŃională şi naŃională a perioadei în care se pregătea şi se realiza privatizarea siderurgiei româneşti 77 Amintiri despre viitor (În loc de concluzii...) Abrevieri 127

2

Din zei de-am fi scoborâtori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flăcău ori moş îngârbovit; Dar nu-i totuna leu să mori Ori câine-nlănŃuit. Ei sunt romani! Şi ce mai sunt? Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt, Zamolxe, c-un întreg popor De zei, i-am întreba: ce vor? Şi nu le-am da nici lor pământ Căci ei au cerul lor! George Coşbuc

Ardealul, Banatul, Crişana ne cheamă Nădejdea e numai la noi Sărută-Ńi copile, părinŃii şi fraŃii, Şi-apoi să mergem la război TreceŃi, batalioane române, CarpaŃii

3

Cuvânt înainte al unor prieteni

Legat de cartea „Singur printre bănăŃeni”, aş vrea să-Ńi spun doar câteva lucruri simple. Mai ales că principala ta documentare este chiar experienŃa trăită în Banatul de Munte. ExperienŃa ne însoŃeşte în sensurile ascunse ale fiecărei misiuni pământene şi ne îndreptăŃeşte să credem că, de cele mai multe ori, ignoranŃa şi prostia sunt instituŃionalizate în mod conştient. Ele sunt susŃinute în Caraş-Severin fie de propaganda în dauna binelui public, fie de monopolul pus pe putere. Ele au un efect devastator, stârnind o serie de situaŃii ameŃitoare şi producând „revoluŃii“ pe care bănăŃenii desueŃi le confundă cu câte un eveniment exemplar, tânjind după altele cu efecte devastatoare pentru cei din jur. Aşa stând lucrurile, dle Simplitate, nu spun că eşti perfect, eşti doar complex iar complexitatea ta reiese cel mai mult din imperfecŃiunile tale! Din învăŃăturile unui prieten adevărat

Autorul pare ostil bănăŃenilor, lucru care la început m-a deranjat. Dar, după ce am văzut că nu critică doar de dragul criticii ci mai mult pentru a prezenta o realitate folosind metoda comparaŃiei, am început să-l înŃeleg. M-a enervat faptul că, de multe ori, avea dreptate. Mă enervează şi acum, când scriu aceste rânduri. Dar cine e de vină? El, care se consideră singur (deşi nu cred), sau noi, cei care suntem analizaŃi şi criticaŃi? Da, Romulus este vinovat, fiindcă ne-o spune şi nu ne remediază ceea ce nu îi convine. E o vinitură la urma urmei cel care ne oferă această carte. Să nu uităm că faŃă de istoriile scrise despre ReşiŃa (aşa cum spune el „un spaŃiu binecuvântat de care noi ne batem joc”), destul de stereotip legate de 1771 sau locomotive, el face un pas înainte - nu mai repetă ceea ce s-a scris sau ceea ce ne convine să se scrie - ne spune ceva ce nu ni s-a spus, o istoriei recentă trăită la ReşiŃa la cele mai înalte cote şi care poate servi drept rampă de lansare pentru oraşul modern. Sigur, nu este uşor să fii Romulus Ioan (chiar el o susŃine în scrierea de faŃă, are tăria să se critice chiar şi pe el însuşi). Ce să-i fac, nu sunt psihiatru, sunt doar un bănăŃean care-l iubesc, urăsc, admir şi apreciez. Din înŃelepciunea unui prieten bănăŃean

4

1.

Cum am ajuns cel mai ardelean dintre bănăŃeni

Singur printre bănăŃeni e un mod de a spune, de multe ori am zis-o doar să mă aflu în treabă. Dar oare bănăŃenii nu sunt singuri cu mine? Tema este aleasă de mine pentru a avea un motiv de plecare pentru o scriere. Şi apoi, ce e rău când analizezi, zice-se detaşat, o tipologie umană interesantă? Desigur, traiul într-o diversitate lingvistică şi culturală şi-a pus amprenta asupra mentalităŃii bănăŃeanului, dar, să nu uităm, acum vorbeşte un ardelean. BănăŃeanul nu este nici mai bun, nici mai rău decât ceilalŃi, e la fel.. Nu este foarte uşor să fii Ioan Romulus Vasile, născut în ultima zi din an, la ora 20.30 - om dificil, complicat, sucit. Măcinat de propriul subconştient, veşnic în căutarea CEVA-ului, ocupat şi în acelaşi timp foarte liber, optimist, violent şi tandru în acelaşi timp. Măcinat de propriile pofte şi ambiŃii. Iubitor de Ńară, emoŃionat în faŃa marilor înfăptuiri ale omenirii. Vibrând până la tremuratul bărbii în faŃa emoŃiei creştine. Simplist în judecată şi complicat în analiza faptelor, acuzându-se întotdeauna primul pentru insuccesele şi nerealizările colegilor şi apropiaŃilor. Tânjitor după dragoste, copilărie, amintiri, prietenie, albastru infinit. Cinstit cu apropiaŃii şi în acelaşi timp necinstit cu sine însuşi. EmoŃionat în faŃa mizeriei umane, a neputinŃei femeilor, bătrânilor şi a copiilor. Dezamăgit în faŃa limitelor asimptotice şi de netrecut ale posibilităŃii omeneşti. Copleşit de micronismul existenŃei umane proprii în faŃa infinităŃii existenŃei acestui univers. Universul nu ca unitate poetică, ci ca unitate existenŃială, fiindcă noi acum existăm în primul univers pe care îl definim noi. CredinŃa şi evoluŃia în credinŃă, în concepŃia mea, trebuie să ne ducă spre un alt univers. Cel de-al doilea univers, care cu siguranŃă că pentru mine, netrebnicul mirean, va fi purgatoriul. Plecând de la faptul că întotdeauna m-am considerat cel dintâi păcătos, am căutat să-mi ordonez viaŃa de aşa natură încât să nu poftesc1 la mai mult decât îmi este dat2. Nu este un mod de gândire care să-mi limiteze viaŃa, ci este o formă de a controla situaŃia în lupta cu ridicolul. Şi apoi, ce pot face cu prea mult, nu sunt avar şi nici zgârcit. Am considerat întotdeauna că dacă am trebuie să mai şi dau. Mi-a plăcut să fiu altfel (anonimatul m-a dezgustat), cu siguranŃă că am fost pizmuit, criticat, înjurat pentru că am vrut să fiu altfel (nici nu se putea altminteri), dar întotdeauna am considerat că sunt principalul vinovat fiindcă eram aşa. Grea povară! Dar important este să rămână ceva după noi! Odată cu vârsta, preŃuim tot mai mult sănătatea şi prietenia. La vârsta la care scriu aceste rânduri am ajuns la concluzia că am mai mulŃi cunoscuŃi dincolo decât în acest univers. Sigur, concluzia nu e greu de tras, dar e al dracului de greu de acceptat. Putem face oare ceva, putem să ne facem să uităm, meteahnă pe care o voi critica mai jos? Dar de ce să uităm, la ce ne foloseşte? Şi apoi, la ce ar servi această joacă cu realitatea implacabilă? Cum poate deveni un ardelean bănăŃean e dificil de spus. Hazard curat! Totul a început în primăvara anului 2004, când eram director tehnic si de producŃie la firma ISPAT Siderurgica Hunedoara3 şi am fost contactat de un personaj foarte cunoscut în lumea siderurgiei româneşti, nea Gică Rădulescu4, care m-a rugat să-i recomand unul sau doi ingineri pentru a deveni şefi de secŃie la oŃelăria din ReşiŃa.

Pofta poate transforma omul în urâcios, avar, zgârcit, violator, criminal, lipsit de simŃul ridicolului... ViaŃa este totuşi un spaŃiu limitat, câte poŃi aduna să te bucuri de toate? PoŃi oare mânca cu patru mâini? Eram după privatizarea cu grupul LNM al lui Mittal. Astăzi se numeşte AcelorMittal Hunedoara. 4 Rădulescu Gheorghe fusese inginerul şef care pornise oŃelăria (OSM2) cu cuptoarele mari în anii ‘60, iar în anii ‘70 fusese cel mai bun director tehnic pe care l-a avut siderurgia hunedoreană. Ulterior este mutat la Tulcea şi apoi la Slatina. Era un om de ispravă, hotărât, care iubea disciplina, curăŃenia şi ordinea. Era o legendă! În perioada 2001-2004, cât am fost director de producŃie la Hunedoara, oŃelăriile, transportul, laminoarele şi dispecerarea combinatului încă se făceau după regulile stabilite de nea Gică.
2 3

1

5

Îmi făcusem planul când, într-o după amiază, mă trezesc în birou cu nea Gică. Era clar că dorea ceva, firma lui avea o anumită relaŃie comercială, feroaliaje, m-a studiat ca un vulpoi bătrân şi mi-a zis : „- Ştii cine sunt eu? - Da5! Am fost vecini în OM6 iar cu copiii dumneavoastră am fost coleg. - Uite ce treabă am cu tine, vreau să te duc director general la ReşiŃa. Nu dai şi tu o cafea? Pe vremuri, secretarele de la Tehnic făceau o cafea bună!” După 15 minute a plecat şi mi-a zis „- Te mai sun, copile, când te văd pe tine parcă îmi amintesc de mine acum 25 de ani.” După două săptămâni (în aprilie) mă sună, reproşându-mi că întârziasem cu plata a nişte silicomangan, apoi, la final, îmi spune: „- Ştii ce fain e în Banat? Vezi că o să te sune Popescu, îl ştii.” În luna mai vine în birou directorul Popescu, cu care am avut discuŃii colaterale subiectului, dar care în final mi-a spus: „- Ai o lună să te hotărăşti. Pentru orice, sună-mă.” Era o hotărâre grea dar şi o provocare, în luna mai 2004 îmi terminasem casa de vacanŃă din Zlaşti7 iar indienii tocmai mă numiseră director executiv, lucru care mi-a fost comunicat de Borş Ionel8 în prezenŃa lui Regii Paul Aikaravelil9 şi Narendra Chaudry10, în sala de consiliu a uzinei din Hunedoara. Eram chemat la GalaŃi la mitingurile de analiză ale subsidiarelor româneşti. Aveam de luat o hotărâre grea, soŃia nu prea era convinsă, deşi întotdeauna în momentele grele a fost alături de mine. Copiii, Anamaria (trecea în clasa a XI-a) şi Victor (trecea în clasa a VIII –a), nu agreau deloc schimbarea - se spulbera cercul de prieteni, amintirile. Mama era dezamăgită total: „De ce acum?”, tata simŃeam că nu-i convine dar… câte nu înghiŃim noi, taŃii. Într-un final mama mi-a zis, după ce luasem hotărârea de a pleca la ReşiŃa „- Du-te, poate e mai bine. Numai să ai grijă mare de tine!”11 Şi uite aşa, în data de 28 iunie îmi depun demisia în faŃa preşedintelui Regii Paul. Conform uzanŃelor, am stat în uzină făcându-mi treaba de director până în 28 iulie 2004, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În 29 iulie 2004 eram la ReşiŃa, unde, în sala de şedinŃă, directorul general de la Artrom Slatina, Adrian Popescu12, mă numea în funcŃia de director general adjunct. Din prima zi am constatat că am o problemă, una mare de tot - mentalitatea de la ReşiŃa nu avea acelaşi model cu a mea, era ceva care te deranja şi care mă deranjează şi acum. Ajunsesem într-o altă lume, iar pentru a rezolva problemele trebuia să aleg firele, unul câte unul.

Cine nu-l ştia pe nea Gică! OM - denumirea scurtă a cartierului Oraşul Muncitoresc. 7 Suburbie a municipiului Hunedoara. 8 Directorul de Resurse Umane al Ispat Sidex, de atunci şi până în prezent una dintre personalităŃile marcante ale grupului AcelorMittal pe probleme de resurse umane şi o personalitate influentă a mediilor de afaceri din România. 9 Un indian de religie catolică, preşedinte şi directorul general peste modulul Roman şi Hunedoara. 10 Preşedintele şi director general de la GalaŃi, omul de şoc al grupului LNM, care resuscitase mai multe uzine. Acum se află la Krivoi-Rog. 11 Mama avea sa moara in 12 iulie 2006, murind stiu sigur neinpacata ca am plecat de acasa 12 Artizanul privatizării CSR-ului cu grupul TMK
6

5

6

2.

Prima epistolă către Banatul Montan

2.1. Clarificări Românii, popor vorbitor al unei limbi latine, descendenŃi ai coloniilor romane, nu au moştenit sau poate nu şi-au dezvoltat capacitatea de a stabili priorităŃile, ambiŃia, abnegaŃia şi tenacitatea gintei latine. Caracteristicile gintei latine, şi anume cuceritori (istoria glorioasă a Romei, conquistadori, descoperitori de noi lumi, Napoleon); generatoare de frumos (în muzica, artă, pictură, modă, arhitectură, sport); creatori de revoluŃii (nu numai sociale şi politice, dar şi de avangardă culturală); catolici (în timp ce noi repudiem Roma); nu se manifestă decât accidental în naŃia noastră. Mă întreb de ce ? Acest alatinism din caracterul românului ne-a blocat veşnic în poziŃia de start. Alte popoare cu o istorie relativ13 mai modestă decât cea din întinderea arcului carpatin se află pe turnanta evoluŃiei. Incapacitatea de a avea programe unitare care să descrie dezvoltarea acestui popor pe o perioadă de minim 50 de ani este o fatalitate. Românii sunt victimele propriei mentalităŃi. De fapt, ne manifestăm pseudolatin într-o Europă suspicioasă cu noi. ToŃi ne confundă ba cu ruşii (fiindcă folosim foarte des cuvântul DA), ba cu bulgarii, ucrainenii, Ńiganii (fiindcă pe noi ne cheamă români iar pe Ńigani, romi – puŃini, într-o Europă destul de superficială mai sesizează, diferenŃa). Francezii zic simplu - gitan, spaniolii - gitano, nemŃii - zigeuner, englezii - gipsy! Românii sunt descurcăreŃi în orice condiŃii şi întotdeauna fac performanŃă atunci când sunt scoşi din sucul propriu, adică atunci când sunt plecaŃi din Ńară. A apărut ceva în educaŃia individului şi în formarea caracterului românului după cea de-a doua jumătate a secolului XX. Cu toŃii ne amintim de a fi băiat deştept, a fi şmecher, sau vezi, ăla se descurcă! De fapt, în spate se ascundea, mascată sau cosmetizată, hoŃia, şmecheria, care a creat undeva o breşă cu urmări incomensurabile în tipologia românului matur de după 1980 şi până în prezent, atunci când sintagmele educaŃiei enunŃate începeau să-şi facă efectul. Să nu uităm că alături de ridicarea hoŃiei la rang de isteŃime („Vezi, se descurcă, e isteŃ!”), s-a aplicat consecutiv sintagma „Lasă, destul am muncit eu, măcar el să o ducă mai uşor” (aşa vorbea un părinte din perioada comunistă în familie, în auzul copilului). Astfel s-a creat, cu foarte puŃin efort, un om care dorea să câştige uşor, şi, dacă se poate, fără muncă, prin şmecherie. Se crease o mentalitate împotriva sintagmelor de genul „Meseria este brăŃară de aur”, „Să trăim din muncă cinstită”, etc. Devenise o ruşine să obŃii note mari învăŃând, era la modă să copiezi sau să cumperi o notă, era ruşinos să fii angajat şi să câştigi cinstit atâta timp cât puteai să-Ńi rezolvi un concediu medical, o pensie de boală, o repartizare la un loc călduŃ sau dădeai „dreptul” acolo unde trebuie ca să se rezolve problema. Cu siguranŃă, proprietatea privată va tăia multe dintre aceste apucături. Analiştii vieŃii sociale poate vor analiza efectele nefaste ale acestei educaŃii perdante - faptul că s-a indus tânărului în formare ideea că e bine să se evite munca. Ce lipseşte românului la el acasă? Poate mintea de pe urmă, aşa cum spune proverbul românesc...
13

Pentru fiecare popor este prioritară şi importantă propria istorie.

7

Din dorinŃa de primordialitate ne căutăm originea creştinismului în Sfântul Andrei. Nu am date să neg acest lucru (m-aş bucura), dar cu siguranŃă creştinismul este adus pe teritoriul Daciei de soldaŃii romani. Iar faptele şi minunile dumnezeieşti se transmiteau destul de uşor de către armatele romane, aflate într-o veşnică mişcare. Patimile răstignirii (39. Iar sutaşul care stătea în faŃa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!14 34. Ci unul din ostaşi cu suliŃa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeŃi.15), paza mormântului (65. Pilat le-a zis: AveŃi straja; mergeŃi şi întăriŃi cum ştiŃi. 66. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu straja, pecetluind piatra.16) şi minunea învierii (1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminica), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. 2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. 3. Şi înfăŃişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morŃi. 5. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeŃi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaŃi. 6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniŃi de vedeŃi locul unde a zăcut17), soldatul roman nu puteau să nu le transmită, mai ales că el este unul dintre personajele de decor ale celor patru evanghelii. Analizând existenŃa umană, am constatat un lucru simplu, dar ignorat de mulŃi: cel mai mare păcat în această viaŃă este să nu crezi în ceva. Unii cred în ideile lor, alŃii în părinŃi, în familie, unii în bani şi în mirajul lor, alŃii în Dumnezeu. Dacă această credinŃă este în Dumnezeu (Alah, Yahve), restul se subînŃelege, iar drumul vieŃii are un sens concret - mântuirea18. Desigur, credinŃa sau apropierea de Dumnezeu are ca temelie mai multe componente neglijate şi care ne îndepărtează de calea adevărată19. Elementele pentru apropierea de Dumnezeu trebuie utilizate din fragedă pruncie, ele fiind:

EducaŃia în familie, cu următoarele componente:

Componenta celor 7 ani de acasă (educaŃia minimală, fundamentarea conceptelor din tezele lui Moise, aducerea lor la contemporaneitate), este de fapt bagajul pe care-l vom purta toata viaŃa; Exemplul personal al părinŃilor (discuŃii deschise în familie, rugăciunea de dimineaŃă şi de seară, citirea Bibliei). ÎnvăŃătura minimală despre credinŃă la nivelul casei (regula că familia merge duminica la liturghie, existenŃa unei icoane, a unui crucifix, metoda unei rugăciuni comune la un eveniment, o biblie). •

Biserica - este instituŃia care catalizează drumul spre Dumnezeu prin:

InstituŃia bisericii prin zidire (atât ca şi construcŃie cât şi ca Sfânta Liturghie); Slujitorii ei (exemple de dăruire, viaŃă spirituală, iubire pentru aproape, iubire faŃă de Iisus). •

AcŃiunile şi activităŃile extraliturgice, care Ńin de viaŃă laicilor.

Marcu, 15,39 Ioan 19, 34-35 16 Matei 27,65-66 17 Matei 28,1-6 18 Nu trebuie privită mântuirea numai ca fiind asceza sfinŃilor în lipsuri şi în suferinŃă. Nu toŃi putem parcurge viaŃa ca Sfântul Francisc de Assisi. Există după mine şi o mântuire a omului care respectă toate principiile biblice, sacramentele, comunică cu Iisus (rugându-se, cerând sfaturi, ajutor, parcurge programul liturgic).Toate acestea trebuie făcute, dar nu mecanic ci implicându-ne conştient, cu discernământ. 19 Cale adevărată - nu văd pe tot pământeanul să ajungă pe scara sfinŃeniei, e prea mult, dar o cale a corectitudinii, a căinŃei în faŃa faptelor rele, a celor zece porunci, este posibilă.
15

14

8

Studiul personal - este evident că Dumnezeu şi-a dorit ca ai săi copii să fie făcuŃi după chipul şi asemănarea Sa, şi de aceea îşi doreşte ca noi să cercetăm, să studiem, să evoluăm spre bine. Studiul personal implică educaŃie, răbdare, înclinaŃie şi, de ce nu, calea către credinŃă. Este felinarul care deschide mintea către tainele şi misterele divine. Conştientizarea importanŃei comunicării cu Dumnezeu este legătura (contactul invizibil) care ne face ca în sinea noastră să avem curajul să spunem: Doamne, ajută-mă! DorinŃa de comunicare cu Dumnezeu este o însuşire care se cultivă, ea decurge din conştientizarea importanŃei de comunicare. EvoluŃia în euharistie. Dacă educaŃia de familie, biserica, studiul personal, conŃin elemente de constrângere, ultimele elemente Ńin de ce simŃim noi şi nu le putem dobândi decât prin efortul şi dorinŃa noastră. Vom putea ajunge oare la tăria tâlharului din momentul răstignirii lui Iisus (39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniŃi Îl hulea, zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine ÎnsuŃi şi pe noi. 40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? 41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. 42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăŃia Ta. 43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc Ńie, astăzi vei fi cu Mine în Rai20)? Prostia, laşitatea, incompetenŃa, necredinŃa, reprezintă lucrurile de care trebuie să ne ferim în viaŃă. Prostia nu se poate vindeca decât prin învăŃare, exerciŃiu, muncă şi studiu. Prostul nu este dispus să facă efort, el consideră că le ştie pe toate şi, în fudulia ambiŃiei sale, el nu poate coborî la munca de jos. Rămân adeptul vorbei care spune că din beŃie21 te mai trezeşti, însă din prostie niciodată. Prostia şi durerea nu se însoŃesc una pe alta, este o mare problemă fiindcă prostia nu doare, este destul de dificil de investigat şi apoi mai e şi molipsitoare. În anii pe care-i trăim, mai multă lume s-a prostit decât s-a deşteptat, un lucru paradoxal pentru secolul XXI. Au noroc proştii, sau avem noi noroc că nu doare, poate că am şti cum să ne ferim de ei. Prostia se trage din: • • • • • • • lipsa celor 7 ani de acasă, a educaŃiei, a simŃului ridicolului (existenŃa unui flotor care pluteşte între ridicol şi prostie); următoarele caracteristici ale omului: Naştere, Lăcomie, Mârlănie, Fudulie, Îmbuibare, Comoditate; În folclorul popular avem câteva vorbe mari cu referire la prostie: Din beŃie te mai trezeşti, din prostie niciodată. Nu te lupta cu prostul, că are mintea odihnită. Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul. Decât cu prostul la câştig, mai bine cu deşteptul în pierdere.

Laşitatea este o manifestare fără replică şi care nici măcar nu merită analizată, trebuie să-Ńi aminteşti şi să te fereşti de ea. Este generată de lipsa de educaŃie, credinŃă şi demnitate. Laşitatea are mai multe manifestări: în planul patriotismului, a relaŃiei dintre oameni – prietenia, precum şi în relaŃia dintre tine şi sufletul tău. Laşitatea este simptomul care ne dă semnalul lipsei de verticalitate, moralitate, patriotism, credinŃă, iubire pentru om şi natură. IncompetenŃa este o formă de „ştie tot”, care, pusă în faŃa faptului împlinit, demonstrează că de fapt nu are habar. IncompetenŃa este o formă fără conŃinut, inconsistentă. E valabilă paradigma care spune că : cel ce nu ştie nimic îi învaŃă pe ceilalŃi.

20 21

Luca 23, 39-43 Cu toate că alcoolul dăunează grav sănătăŃii

9

Cinstea, verticalitatea, profesionalismul şi credinŃa sunt lucruri de care nu trebuie să ne ferim. Cinstea este fundamentală pentru ca relaŃia dintre oameni, dintre om şi instituŃii, dintre om şi sufletul său, dintre om şi Dumnezeu sau orice altă combinaŃie în centrul căreia se află omul, să fie consistentă. Cinstea creează confort, siguranŃă, relaxare, curăŃenie, pentru toŃi participanŃii la relaŃiile menŃionate mai sus. Verticalitatea22 - ca să fii vertical trebuie în primul să ai şira spinării, formată nu numai din ansamblul anatomic cât şi din demnitate, cultură, educaŃie, patriotism, credinŃă în Dumnezeu, moralitate. Profesionalismul este legat de cunoaştere, de muncă şi de competenŃă, CredinŃa, am definit-o sumar mai sus.

2.2. ExplicaŃii care pot clarifica Analiză În aceste rânduri, personajul principal este bănăŃeanul, cu bune şi cu rele, aşa cum este tot românul imparŃial. Când spun bănăŃean pot la fel de bine spune ardelean, moldovean, oltean, bucovinean, bihorean, dobrogean, basarabean, moroşan; nici unul nu este mai bun ca celălalt, dar poate deveni învăŃând de la ceilalŃi. Deci, să învăŃăm din greşelile altora - este cel mai înŃelept lucru. Numai aşa putem să ajungem cu eforturi minime acolo unde cu toŃii ne dorim în adâncul sufletelor noastre. De fapt, unde trebuie sa ajungem? Noi, românii, suntem neglijaŃi pe nedrept în istoria europeană tocmai fiindcă nu am ajuns cu toŃii la linia de sosire. Şi tocmai de aceea victoria remarcabilă de la 1 decembrie 1919 trebuie să facă să tresalte inima tuturor românilor. Însă suntem neglijaŃi şi pentru că neglijăm prea multe. Nu putem spune că Dumnezeu a fost zgârcit cu românii, dar din tot ce ne dat (şi ne-a dat suficient, noi nu le-am folosit cum trebuie), ceea ce ne lipseşte e patriotismul adevărat, disciplina, respectul pentru sine, credinŃa în Dumnezeu, conexiunea în cadrul acestui patrulater amintit. Banatul are două părŃi distincte23, una situată în zona de pustă, de câmpie –Banatul de Pustă şi zona montană - Banatul Montan. Cele două diferă radical, putem spune chiar până la contradicŃie. Nu numai prin peisaj, ci mai ales ca mentalitate a populaŃiei. Analiza aceasta am făcut-o numai pentru zona montană a Banatului. Aprecierea a ceea ce avem Un lucru rar întâlnit la români... Niciodată nu apreciem ceea ce ne-a dat Dumnezeu. România este o Ńară cu bogăŃii remarcabile, mă refer la ape, lacuri, păşuni, munŃi, câmpie sau pădure. Toate aceste bogăŃii se regăsesc la altă scară şi concentraŃie în Banat. Putem să apreciem acest lucru? Dar ce este mai straniu este că noi apreciem la noi acasă, în România, un alt fel de români. Cum spune gluma lui Tănase legată de aprecierea românului de către români, „Trebuie cu tot dichisul să te laude Parisul!” Constatăm cu durere această fatalitate, poate ca un răspuns la dispreŃul faŃă de darul divin al bogăŃiei date. Vom rămâne mereu tributari solicitării „Dă-ne, Doamne!”
22 23

Am dezaprobat si dezaprob proverbul romanesc: Capul plecat sabia nu-l taie. Proverbul acesta a indus o tară negativă în caracterul nostru. Banatul este distinct, indiferent că se află împărŃit pe teritoriile a trei Ńări .

10

BogăŃia Focalizând atenŃia mea numai asupra părŃii montane a Banatului pot spune că nu cunosc ca în alte locuri Dumnezeu să fi făcut o asemenea risipă de bogăŃie. BogăŃia acestui pământ este dată de apă bună şi în exces; bazine hidrografice; păduri întinse şi bogate, cu lemn de construcŃii bogăt24; munte cu piatră bună de construcŃii; dealuri roditoare; frumuseŃi naturale greu de prezentat de către mine, ele trebuind a fi văzute cu ochiul, bătute cu pasul şi iubite cu sufletul; subsol bogat în cărbune şi minereuri de fier şi cupru, la care adăugăm o tipologie morfologică cristalină fascinantă. Bucuria Suntem stresaŃi, amăgiŃi de oferte, una mai înşelătoare decât alta, fapt ce ne afectează capacitatea de a ne bucura. Am întâlnit oameni din toate nivelele de cultură şi sociale care ştiau să se bucure la aproape orice lucru. Aceştia sunt oamenii normali. Însă, am întâlnit şi oameni care aveau de toate şi nu ştiau să se bucure de ele. Aceştia nu mai sunt normali. Eram tânăr când nu aveam din punct de vedere material atâtea, dar mă bucuram de la simplul fapt că pot oferi ceva (o floare, o carte, un cadou, un sentiment, un serviciu) şi la primirea sau obŃinerea unui simplu lucru (posibilitatea de a admira o privelişte, o clipă de linişte, contemplarea începutului sau a sfârşitului unui anotimp, o poezie, un roman, etc). Să ne amintim de bucuria copilăriei şi a adolescenŃei, când primeam o felie de pâine unsă cu untură şi presărată cu foi de ceapă verde, sau vizionarea la cinematograf a unui western, bucuria de a primi un leu şi de a cumpăra de la boltă25 bomboane, venirea vacanŃei de vară, mersul de Crăciun la colindat, savurarea gerului la săniuş cu degetele îngheŃate şi obrajii roşii, mersul cu o domnişoară la o seară dansantă26, plăcerea de a săruta mâna unei domnişoare27, mersul la o bere şi un mic. Unde sunt toate aceste bucurii? Am devenit nişte nemulŃumiŃi, nu ne mai putem bucura de nimic. Ce este acest cancer care ne anulează bucuria? BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi, iată îndemnul cristianic pe care trebuie să-l urmăm.

Cristalele şi estetica Dacă mergi prin Banat şi nu treci pragul casei lui nea Costică Gruiescu, ai pierdut 10 ani din viaŃă. E un colecŃionar-artist care are darul de a arăta publicului care-i vizitează casa valorile estetice dăruite de Dumnezeu Banatului. Universul din Casa Binelui28, în pragul căreia te întâmpină nea Costică şi tanti Mia, este dezarmant de simplu, sincer şi curat. Pasiunea şi patriotismul de bănăŃean virgonŃ te face să renunŃi la orice idee preconcepută. După ce spune povestea fiecărui cristal, te invită la un pahar de răchie şi la o cafea, dar nu înainte de a te fotografia pentru cartea muzeului. Milionar sărac, el este bogat, pentru că acest tip de om trebuie să fie cultivat numai şi numai pentru simplitatea şi sinceritatea sa. ColecŃionarul de frumos dăruit de Dumnezeu bănăŃenilor oferă tuturor, fără a cere nimic în schimb, clipe de linişte în compania reconfortantă a spectacolului de forme şi culoare, o călătorie de la Geneză şi până la vitrinele sale. Din gura lui am auzit elemente de patriotism sincer cum rar se vede la noi, românii. Nea Costică poate fi considerat un erou în viaŃă pentru ideea românismului, şi mai ales pentru armele utilizate: estetica minerală şi faptele bune. Nea Costică, tanti Mia şi colecŃia lor inegalabilă de cristale pot reprezenta oricând o locaŃie pentru a vedea estetica bunului simŃ. Da, nu greşesc, fiindcă la Ocna de Fier constaŃi cu uimire că şi cristalele au energie şi suflet. Dumnezeu i-a dat darul de a ne arăta nouă, muritorilor, esteticul divin al crucii Sfântului
24

Bogăt - termen ardelenesc care defineşte faptul că pădurea este suficientă Magazine în graiul ardelenesc, cuvânt împrumutat din limba maghiară. 26 Discotecile de abia apăreau în universal tânărului în anii ‘70 27 Este drept, astăzi a devenit un obicei demodat, acum când rapper-ii şi mişcarea feministă transformă femeia într-un băieŃoi capabil să se drogheze, să fure, să se prostitueze (personaje de film şi nu numai), ca o normalitate egalizantă. 28 DefiniŃie pe care însuşi nea Costică o foloseşte în momentul când un străin îi trece pragul: „Bine aŃi venit în Casa Binelui.”
25

11

Andrei - macala Gruiescu. Simbolul patimilor lui Cristos şi ale Sfântului Andrei trebuia să ajungă numai în mâna unui soldat în slujba binelui. Nea Gruiescu trebuie iubit, venerat. Constat ceea ce un mare iubitor de natură29 spunea: „De ce nu are Ńara noastră mai mulŃi Gruiescu? Ce bogaŃi am fi...” CredinŃa Suntem un popor lipsit de demnitate. Demnitatea vine din credinŃă. Dumnezeu a creat umanitatea, iar omul a creat mizeria umană. Ne amintim de Cristos numai atunci când nu mai avem altă scăpare. În rest, tratăm cu superficialitatea specifică românilor tot ceea ce este sfânt (de Cristos ne amintim doar în noaptea de Crăciun şi în cea a Învierii) – biserică, mamă, iubire, natură, tot. Burta să fie plină! O societate umană lipsită de consistenŃă nu poate avea viitor. ConsistenŃa unei societăŃi este dată de suma rezultantă a consistenŃei sufletelor noastre, care este asigurată de credinŃă. Cred că familia are un rol însemnat pentru a clarifica acest subiect. Fiindcă trebuie despărŃite apele: ce este a Cezarului şi ce este a lui Dumnezeu. De fapt, alb-argintiul este culoarea lui Cristos, de care se bucură numai cei credincioşi. Darul şi harul Cotidianul şi repeziciunea cu care curge timpul şi viaŃa şi deprecierea continuă a sensurilor lucrurilor esenŃiale ne fac să confundăm darul şi harul. O confuzie inadmisibilă. Darul este o însuşire, o calitate care se dobândeşte sau se moşteneşte de la părinŃi prin codul genetic sau prin educaŃia de familie, de la natură prin studiu, antrenament şi exerciŃiu, sau de la Dumnezeu. Harul este întotdeauna dobândit pe cale divină. El este numai şi numai mâna lui Dumnezeu. Este dobândit prin asceză, trebuie să fii ales. Har au sfinŃii. Cum oare a ajuns Ştefan cel Mare sfânt, când el trebuia să rămână un apărător al creştinătăŃii şi cel mai mare voievod al Ńărilor româneşti? Biserica va trebui să-l redea laicilor pe acest magnific personaj al istoriei noastre. Putem oare să-l aşezăm pe Ştefan, aşa mare cum este el, alături de sfinŃii părinŃi sau alături de Sf. Gheorghe, Francisc de Assisi, Sf. Augustin, Sf. Ioan? Cred că este prea mult şi nu trebuie banalizată instituŃia Sfântului numai din orgolii naŃionale. Vom putea avea oare har, noi cei ce nu putem recunoaşte nici în sinea noastră că suntem mai ticăloşi decât tâlharul? Distorsiuni Pentru o vinitură transilvană, multe cuvinte şi înŃelesuri sunt distorsionate, personal am avut în primii doi ani mari probleme de adaptare cu înŃelegerea unor vorbe şi fapte. Sigur, era numai şi numai vina mea. Punctualitatea este facultativă, totdeauna trebuie să ştii că ora trecută pe o invitaŃie e doar orientativă. Timpul le rezolvă pe toate, paradigmă adevărată, dar prost aplicată. Este cea mai lesne metodă de a soluŃiona o problemă, metodă de altfel preferată de bănăŃean, adică dacă uităm pentru moment de problemă înseamnă că pentru moment am şi soluŃionat-o.

29

Dr. Marcian Bleahu, 30 iunie 1989

12

Teorema vecinului Ion şi a caprei lui. Cunoşteam, până a veni în Banatul Montan, două variante ale acestei legi. Aici am descoperit fără mari eforturi şi pe cea bănăŃeană. Deci, în acest moment putem afirma cu tărie că avem următoarele versiuni: • Înainte de ‘89, era în vigoare „Să moară capra lui Ion”. • După ‘89, afirmaŃia s-a modificat radical în bine pentru capră (datorita intervenŃiei în forŃă a societăŃilor pentru protecŃia animalelor) - „Să moară Ion ca să-i luăm capra”. • Iar varianta bănăŃeană este „Să moară şi Ion, să moară şi capra”.

Legile bănăŃene: Legea nr. 1 - Bărbatul are dreptul să aibe amantă, iar femeia are dreptul să aibe şi ea. Legea nr. 2 - Să vină să ne facă cineva! Legea nr. 3 - Să ni se dea aşa cum s-a dat şi la ăla ! Legea nr. 4 (a asigurării unui loc de muncă) - Şefu’ să ne dea un post bun cu muncă puŃină şi bani mulŃi. Legea nr. 5 (a prezumŃiei de nevinovăŃie) - Nu există vinovat, de regulă este o scăpare, o mică neglijenŃă care nu se datorează celui vinovat. Legea nr.6 (a echilibrului şi a armoniei) - Echilibrul şi armonia se realizează numai cu brâul şi răchia. Legea nr.7 (a destinului) - Fereşte-l, Doamne, de boală şi de muncă. Legea nr.8 (a facultăŃilor) - Totul este facultativ, cu excepŃia micului dejun, a mesei de amiază şi a cinei. Nu fac excepŃie alte mese la care eşti invitat. Legea nr.9 (a limitaŃiei) - Pentru mine totul este nelimitat când pentru altul este limitat şi mărginit. Legea nr. 10 (a lui Arhimede, cu aplicare numai în Banat): Decât să plutim, mai bine ne ducem la fund, noi de noi. Eroul Este un personaj al vieŃii reale sau virtuale pe spinarea lui, ceilalŃi trăind bine. Eroul poate fi un personaj creat în artă şi literatură. Găsim eroi în viaŃa reală - unii care se sacrifică pentru un Ńel sau ideal, alŃii fructifică sacrificiile celor dintâi. Deci, avem de a face cu eroi virtuali, eroi de sacrificiu şi eroi ai unor concursuri de împrejurări. Consider că eroii de sacrificiu sunt cei mai glorioşi. Eroii virtuali din artă şi literatură sunt copii fidele sau mai puŃin fidele ale eroilor glorioşi. AcŃiunea lor are o încărcătură patetică, caracterizată de foarte multă sinceritate faŃă de personajul anonim care-l va aprecia în posteritate, seriozitate în înfăptuirea acŃiunii, apetit pentru sacrificiu. Eroul glorios are în manifestarea sa, în tentativa realizării scopului, un dram de nebunie, un moment în care sfidează moartea, clipă în care îşi anulează instinctul de supravieŃuire. Noi, românii, marginalizăm din lipsă de educaŃie eroii. De aceea există o zi a eroilor, când aceştia nu au nevoie de o instituŃionalizare? Eroii sunt eroi, ei trebuie cultivaŃi.

13

HoŃia Înseamnă să iei ceea ce nu este al tău. La români se mai cunoaşte o formă de hoŃie care se numeşte completat. HoŃul, în istoria specifică românească, este ba haiduc, ba lotru... „Lumea zice că sunt lotru că am furat un lemn din codru”. Dacă românul e frate cu codrul, atunci de ce-l fură? De regulă, la noi e valabilă zicala „Frate, frate, dar brânza-i pe bani!” Patriotismul Dacă luăm în considerare tentativa naivă de a crea o republică a Banatului în preajma evenimentelor de la Alba, când spirtul patriotic atingea cote maxime, am apreciat patriotismul din Banat mai mult ca un separatism, de genul „noi de noi”. Aşa, mai mult ca să treacă vremea. Cu toate eforturile de a-l încadra pe Eftimie Murgu în panteonul românesc al marilor patrioŃi, riscăm să devenim ridicoli. Eftimie Murgu este un intelectual-ideolog, bănăŃean remarcabil, dar fără a îmbrăca, cu sabia în mână, cămaşa morŃii. Nu putem menŃiona manifestări patriotice semnificative în Banat de genul modelului transilvănean, sau, mai mult, ca patriotismul provinciilor româneşti Moldova şi Valahia, care la drept vorbind au scris istoria românilor. Patriotismul ca încărcătură emoŃională îl întâlnim30 în : poezia lui Coşbuc, în „TreceŃi, batalioane române, CarpaŃii”, muzica lui Tudor Gheorghe, sunetele divine ale naiului de aur al lui Gheorghe Zamfir, atitudinea regelui Carol I, o trăgănată din Banat (muzică pe care mulŃi contemporani au uitat-o), rechizitoriul lui Antonescu şi al lui Iuliu Maniu, dansul feciorilor din łara Bârsei ori căluşul oltenesc, regina-poetă Carmen Silva, poezia lui Nichita Stănescu, tropotita moroşenilor şi a bihorenilor dănŃuind pe sunetul unei higheghe, simplitatea atelierului lui Brâncuşi de la Paris, asaltul infanteriei la Mărăşeşti şi Mărăşti, dilemele lui Octavian Paller şi confesiunile lui Petre łuŃea, Eminescu, Nichita, elementele iniŃiale ale mişcării legionare, poezia lui Radu Gyr, soldatul căzut pe front pentru łară, indiferent de gradul său. Patriotismul necultivat cu măsură poate transforma naŃionalul în naŃionalism, iar de aici şi până la degradarea mişcării naŃionale ce cultiva românismul în bestialitatea criminală a extremiştilor mişcării legionare nu mai este decât un pas. Patriotismul este generat de sentimentul apartenenŃei la o patrie31 iar bănăŃeanul consideră că doar Banatul este patria lui, ceea ce este o mare eroare. Acum, când civilizaŃia continentului nostru evoluează spre o Europă, reîntoarcerea la cnezate, voievodate şi Ńări32 este perdantă pentru mentalitatea comunităŃii noastre. Patriotismul bănăŃenesc se reduce la o sintagmă des întâlnită – câta linişte -, iar filozofia sa de viaŃă se rezumă la paradigma „Să facem un copil şi câta33 avere”. Am crezut că bănăŃeanul are o atitudine slugarnică şi obedientă în comportamentul său, punând acest fapt pe seama influenŃei turceşti de până la începutul secolului al XVIII-lea, însă era doar o impresie. BănăŃeanul autentic ştie să se adapteze la toate condiŃiile, el este patriot atunci când se referă la Banatul lui indiferent pe unde trec în prezent graniŃele. BănăŃeanul este doritor de linişte, armonie, ospitalier, nu face nimeni culoare şi gust la răchie ca el (cu tăria stă mai prost), gurmand cu o bucătărie remarcabilă, e drept şi că i-a dat Dumnezeu de toate - nici o provincie românească nu a fost atât de binecuvântată. Martiriul Martirul este mult mai mult decât un erou care moare sau se dăruieşte pentru o cauză - este o formă superioară de sacrificiu. Sacrificiul cristianic este un martiriu fiindcă el începe cu batjocorirea subiectului, în acest caz Iisus, continuă cu biciuirea, flagelarea corpului omenesc al acestuia, bătaia de
30 31

După părerea mea! Octavian Paler spunea ca el are o singură patrie, restul sunt Ńări. 32 Formă de organizare practicată în vechime -łara HaŃegului, łara Bârsei, łara Făgăraşului, łara Maramureşului, etc. 33 „Câta”- unitate de măsură specifică în Banat, care întotdeauna înseamnă puŃin şi reprezintă mult spre foarte mult cât să dea peste margine. Se foloseşte la orice - la bani, băutură, zile, mâncare, etc.

14

joc publică, judecata omenească atribuită Mesiei, chinuirea fizică a lui Cristos pe Drumul Crucii, răstignirea şi moartea pentru iertarea păcatelor omenirii. Iisus Cristos devine un martir al creştinilor doar ca formă de manifestare a sacrificiului suprem. Jertfa lui nu poate fi judecată de către muritori pentru că va conduce la neînŃelegeri. Este greu pentru omul de rând să cuprindă dimensiunea faptelor cristianice. Crucificarea este foarte puŃin probabil să fie înŃeleasă în plenitudinea sensurilor şi a dimensiunilor sale. Putem doar să facem eforturi pentru a o accepta, fiindcă este greu de crezut de către omul dominat de impulsurile carnale conceptul de sacrificiu total pentru semenii tăi. Omul preferă de regulă, cu viclenia sa specifică, faptul că e mai bine să se sacrifice cineva pentru noi decât să facă el acest lucru pentru alŃii. Şi, în aceste condiŃii, omul, sărac sau bogat, sub complicitatea imposibilităŃii citirii sincerităŃii, face adesea eforturi de a accepta şi de a recunoaşte jertfa sfântă. Martiriul are două forme de manifestare: • sfânt; • martiriul pentru cauza naŃională – are ca temă principală patriotismul. În acest caz, martiriul îl transformă pe om în erou martir; Noi românii avem relativ puŃine manifestări ale martiriului, şi de regulă pe cele pe care le avem le marginalizăm şi le bagatelizăm. Martiriul îl regăsim în scena sacrificiului lui Brâncoveanu, execuŃia lui Horea, execuŃie Ńăranilor din Ip, a preoŃilor romano-catolici şi ortodocşi sacrificaŃi în temniŃele imbecilismului anilor ‘50-‘60 sau în calvarul intelectualităŃii româneşti din lagărele de reeducare ale comunismului. martiriul suprem pentru credinŃa în Cristos. Acest sacrificiu îl transformă pe om în

Mântuirea NoŃiune greu de definit, dar tânjită declarativ de laici. Cu siguranŃă, mântuirea este o stare aproape de cea ideală, care are drept catalizator credinŃa în Iisus. Drumul mântuirii este definit de către părintele Arsenie Boca34 atât de frumos: „Calea mântuirii începe din Biserica văzută de pe pământ şi sfârşeşte în Biserica nevăzută din Ceruri35”. Omul este limitat de tot ceea ce are legătură cu trupul cu carnea şi de credinŃă, singura scăpare este credinŃa care ne duce în cealaltă zonă pozitiv energetică, dincolo de asimptotă, în celălalt univers definit de Arsenie Boca ca „Biserica nevăzută din Ceruri”. De aceea, sfinŃii au nimb (aură), au energia conferită de către existenŃa într-un univers alimentat numai de credinŃa în Dumnezeu. Mândria-făloşenia Este lucrul ce frapează cel mai mult în Banat. ToŃi cei care se consideră bănăŃeni sunt mândrii/făloşi. Expresia „Io mi-s mândru/fălos” este foarte des folosită în conversaŃiile în care un bănăŃean are un dialog cu un alt participant la viaŃa socială a Ńării cu formă de inimă. De ce, nu pot să precizez. Ca simplu participant de o vreme la viaŃa socială din Banat, consider această afirmaŃie ca fiind una stupidă. Numai faptul că te-ai născut într-o maternitate din Banat nu îŃi dă nici o proprietate caracteristică sau altceva care să îŃi dea dreptul să te declari mândru. Am constatat cu stupoare la persoane cunoscute că din cauza acestui fapt, a mândriei izolante, au preferat să piardă totul decât să renunŃe la acest principiu36. Cel mai bun leac pentru vindecarea mândriei/făloşeniei bănăŃene este meditaŃia pe marginea pildei Vameşului şi a Fariseului din Evanghelia Noului Testament. Cât adevăr este în fraza „Cine se
34 35

Părintele Boca, cucernic înŃelept al bisericii lui Cristos, artist şi părinte cu har, înălŃat la ceruri în 1989 de la mănăstirea Prisol, Hunedoara. Arsenie Boca – „Despre durerile oamenilor”, 27, 2003 36 Legea lui Arhimede aplicabilă la bănăŃeni: „Decât să plutim, mai bine să ne ducem la fund”, adică „Decât să vină cineva din afară Banatului şi să meargă treaba, mai bine să ne ducem la fund noi de noi, câta”.

15

înalŃă pe sine se smereşte, iar cel ce se smereşte pe sine se înalŃă!” BănăŃeanul este până la urmă un vameş al unui colŃ de Ńară şi tocmai de aceea el poate să servească drept model de pildă. Muzica Muzica nu poate exista fără om. La fel cum omul nu există fără Dumnezeu. Este un triunghi al armoniei. Dacă omul-compozitor compune muzica şi ne place, ce părere aŃi avea dacă muzica ar fi compusă de Dumnezeu? De aceea spunem de multe ori când ascultăm Ave Maria sau muzica unui compozitor că este de inspiraŃie divină. Este exclusă existenŃa melodiei în afara raŃiunii sau a divinului. Muzica fără raŃiune sau divinitate este doar sunet, zgomot. Cu siguranŃă că poeŃii, oamenii de artă, au asemănat prin jocuri de cuvinte vuietul, zgomotul produs de ploaie, susurul apei, sunetul cascadei, trăsnetul, fulgerul, şuierul trestiei37 cu o simfonie, fiind o exagerare din dorinŃa de a accentua întoarcerea la natură. Ce găsim la bănăŃeni38 e o fugă de origine, o copiere cameleonică a muzicii altora. Ce fain sună o trăgănată din Banat, acum bănăŃeanul şi-a mimetizat muzica şi ea este o variantă a celei sârbeşti. Unde e Achim Nica şi La Obreja într-o grădină, unde sunt cântările faine: „Ană, Ană şi Mărie”, sau „MândruŃă almăjană”? Orice ni se cântă sună la fel - muzică sârbească - şi se dansează la fel - brâul. Mă întreb unde or fi ceteraşul sau lăutarii? Ceteraşii şi lăutarii erau meseriaşi, iar meseriile39 şi practicanŃii lor au dispărut. Oricine poate face orice, iar rezultatele se văd... Muzica de acum se cântă numai din cufere40. Ceteraşii şi lăutarii ştiau să cânte şi când se lua curentul electric. Politica Dualitatea, duplicitatea şi jocul la două capete sau, mai vulgar zis, cum să ne-o tragem pe la spate, este în ADN-nostru carpato-danubiano-pontic. Motivul: lipsa de preocupare, predispoziŃia naŃională pentru a face cât mai puŃin şi a vorbi cât de mult (vezi politicoşii politicieni în campanii…); responsabili cu menta şi efectele pozitive ale coeficienŃilor de frecare; trădarea, sportul naŃional de la Burebista (vezi moartea sa) şi până la Antonescu! Neam de două parale, care la orice pocnitură din degete îl transformăm pe Antonescu în criminal de război, ce să mai înŃeleg din această viaŃă? Eroii sunt eroi, iar unii istorici şi politicieni nu pot să joace decât bătuta. Ardelean fiind, eu nu cunosc acest dans. RevoluŃia Nu poate nega nimeni primordialitatea spiritul revoluŃionar al bănăŃeanului, atunci când ne gândim la Decembrie 1989. Timişoara, 16-18 decembrie 1989, rămâne o bornă de referinŃă în lupta pentru înfrângerea totalitarismului şi a instaurării democraŃiei. Românii au datoria de a respecta acest simbol de referinŃă al istoriei României. Vâltoarea revoluŃiei din decembrie 1989 a plecat din Banat şi de aceea Banatul poate să rămână cu stigmatul că reprezintă Fruncea, comparativ cu restul provinciilor româneşti. Da, este evident că bănăŃeanul odată pornit e greu de oprit. Manifestările primordiale de democraŃie din balconul Operei timişorene au reprezentat un ABC pentru vremurile ce au urmat. Nu trebuie să uităm de solidaritatea şi spiritul de luptă, destul de rar întâlnite în ultima perioadă, de care au dat dovadă bănăŃenii decembrişti. O asemenea emulaŃie se mai

37 Şuierul trestiei –marele artist Gheorghe Zamfir spunea că naiul este primul instrument, fiindcă vântul a suflat într-o trestie pe malul unui lac şi a produs astfel sunetul său. 38 Muzică faină cum se cânta în Banat, mai rar. 39 O mai fi valabilă vorba: „Meseria e brăŃară de aur”? 40 Adică boxe, am folosit un cuvânt bătrânesc de comparaŃie.

16

întâlneşte doar în galeriile de la meciurile echipei naŃionale de fotbal sau în mitingul anual de la łebea şi Alba Iulia. Secesionismul Banatul şi bănăŃeanul41 au fost întotdeauna, până la contactul cu el şi ei, două noŃiuni admirate. Banatul, privit din orice parte a României, pare un spaŃiu de invidiat. Însă, convieŃuirea în acest areal nu e tocmai aşa. Ardeleanul42, o altă tipologie stranie regională a românilor, a ajuns să analizeze pe cel mai blajin dintre compatrioŃi, bănăŃeanul. Am fost crescut în spiritul naŃional, al respectării tuturor provinciilor româneşti şi a locuitorilor, din Basarabia în Cadrilater şi din Valea Timocului la Bucovina. Strămoşii mei, foşti luptători naŃionalişti transilvăneni, au purtat tot timpul un mare respect pentru Banat. De fapt, familiile ardeleneşti trimiteau prima fată la şcoli domneşti la oraş, în timp ce a doua fată era vândută43 în Banat. Familia noastră avea acest precedent, sora bunicii mele, LucreŃia (născută Medrea), fusese măritată în Banat, la Timişoara, în timp ce sora bunicului meu Dărămuş, Ana, era măritată în satul Cerna din Banatul de Câmpie. Este singura regiune din România unde noul venit este întâmpinat cu eticheta de vinitură44. Eticheta pare la prima vedere o metodă de protecŃie împotriva ştirbirii, vezi Doamne, a sângelui nobil de bănăŃean. Lucrurile nu stau chiar aşa, bănăŃeanul are de fapt o origine foarte confuză, nici nu se poate pune problema de o rasă pură bănăŃeană. Nu putem să vorbim de o puritate sanguină bănăŃeană într-un spaŃiu în care convieŃuiesc mai multe etnii, unele existente în această pulpă a Balcanilor iar altele aduse. Banatul, văzut de o vinitură, pare un experiment politico-socio-culturalo-etnografic făcut de cineva pentru a studia cu mult înaintea formării UE, arta convieŃuirii într-o Europă comunitară. Banatul este un spaŃiu geografic binecuvântat de Dumnezeu în care locuitorii trăiesc într-o armonie chiar dacă vorbesc limbi diferite şi au alte culturi. Separatismul Spun asta fiindcă de foarte multe ori am remarcat la populaŃia care cu mândrie îşi spune bănăŃeană, următoarea sintagmă: Banatul nostru sârbesc, reuniunea bănăŃenilor, cooperarea bănăŃeană, considerându-se ca fiind elita românilor45, atribut generat de poziŃia sa geografică vestică şi de aureola creată, în anii ‘75, ‘80 şi ‘90 (ai sec. al XX-lea), în jurul avantajelor rezultate din faptul că Banatul are graniŃă cu sârbii (fosta Iugoslavie), care permitea în acei ani o abundenŃă de produse46 („supco”, cafea, Ńigări, gumă de mestecat, săpun, şampon, etc.) pe pieŃele Timişoarei, OraviŃei, ReşiŃei şi în special a localităŃilor bănăŃene, avantaj care astăzi47 a dispărut definitiv. Voi afirma cu tărie că oricine doreşte să fie mai decât celălalt nu trebuie să aibă argumente geografice sau orice alt argument subiectiv, care în decurs de două decenii s-au anulat48, trebuie să aibă la bază argumente construite, consistente stabile în timp şi spaŃiu. Există tendinŃe de a considera Banatul ca fiind buricul pământului. Realitatea arată totuşi faptul că suntem de fapt departe de aceasta.
41

BănăŃeanul nu e nici mai bun dar nici mai rău decât restul românilor. Dar pentru analiza de faŃă consider că este cel mai bun să servească pentru a analiza, diseca, concluziona metehnele românilor. BănăŃeanul totdeauna s-a considerat ca o specie de români de primă speŃă. Eu îi critic ca pe nişte VIP-uri. 42 Râde un ciob de o oala spartă 43 Vândută - nu însemna că se vinde în sensul mercantil, fata era măritată după un fecior bogat, care trebuia să dovedească că are capacitatea să o Ńină pe fată onorabil. Fata trebuia să fie frumoasă, sănătoasă, să nu aibă în neam probleme genetice şi să fie gospodină. Ne putem imagina învoiala dintre cei doi cuscrii atunci când mergem vara la Târgul de fete de la Găina. 44 Vinitură - cel venit de altundeva (nu contează de unde);
46 Produse de larg consum care începând din anii 1976 au început să dispară din magazinele româneşti, datorită unei politici de aprovizionare necorespunzătoare, dar şi faptul că Statul Român se orientase să plătească cu orice preŃ datoria externă. Ceauşescu a greşit nu fiindcă a intenŃionat să plătească datoria externă , ci fiindcă a dorit să o plătească cu orice preŃ. Iar aici a trecut peste aspiraŃiile poporului român. 47 În anul 2008 există pe piaŃa românească o abundenŃă de produse de larg consum mult peste oferta pieŃei sârbeşti, şi să nu uităm Serbia nu mai e Iugoslavia, a traversat un război nimicitor din care au pierdut numai sârbii, în timp ce restul ca naŃiunii paniugoslave a avut numai de câştigat. 48 Astăzi Banatul a transferat avantajul vecinătăŃii Serbiei.

17

Taina Pentru laic, taina botezului este cea mai importantă taină. Ea ne numeşte, ne defineşte drumul. Lângă botez stă rugăciunea - pentru noi, pământenii, rugăciunea, şi mai ales Rugăciunea Domnească49, este taina care ne conectează la comuniunea cu Iisus. Spovedania este o taină la care laicul trebuie să-şi calce mândria, trufia şi toată murdăria cărnii şi să ceară iertare. Trebuie să fim ca Tâlharul din scena răstignirii - să mărturisim. Spovedania e importantă fiindcă ea are anterior o fază în care ne analizăm pe noi înşine, ne gândim, ne răzgândim, e o mare încercare să-Ńi recunoşti păcatul. Dar marea încercare este de a nu-l repeta. De multe ori şi eu mă simt neputincios în faŃa încercărilor cărnii. ViolenŃa ViolenŃa nu este o caracteristică a Banatului, trebuie să-l calci prea tare pe boconc50 ca să puie mâna pe brişcă51. Din cauza caracterului nonviolent al băştinaşilor, aici au putut convieŃui diferite etnii. În Banat nu s-au înregistrat manifestări xenofobe sau cu alte conotaŃii etnice. Banatul pare la prima vedere un spaŃiu în care s-a dorit efectuarea unui experiment legat de convieŃuirea în UE52. Manifestările de violenŃă sunt importate de la exodul de populaŃii venite în Banat să muncescă. Este câta mai sangvin decât ardeleanul. Dar în comparaŃie cu ardeleanul, nu are hotărârea şi ambiŃia acestuia. Năbădăioşenia lui şi-o refulează în dragoste, muzică, răchie, artă culinară sau în pofta de mâncare, bănăŃeanul fiind mai curând un gurmand.

49 50

Tatăl Nostru Bocanc 51 Briceag, cuŃit de dimensiune mică ce are lama rabatabilă sau se pliază între plăsele. 52 Uniunea Europeană

18

3.
3.1.

A doua epistolă către ReşiŃa, o istorie enumerată
Scurtă istorie a Banatului.

Banatul este o provincie, mărginită la nord de Mureş, la vest de Tisa, la sud de Dunărea de jos, în est de lanŃul CarpaŃilor ce se îndreaptă către Dunăre. Nu vom putea contesta vieŃuirea geto-dacă apoi, după 106, convieŃuirea romanilor cu dacii. Dar important pentru acest teritoriu este ceea ce s-a întâmplat după a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Din 1552 şi până în 1716, Banatul este în cea mai mare parte a lui posesiunea Imperiului Otoman. Devine domeniu al coroanei imperiului habsburgic, fiind sub administraŃie militară. Între 1788 şi 1918 face parte din acelaşi imperiu, dar cu administraŃie vieneză, cu excepŃia perioadei 18481860, când face parte din Voievodatul Sârbesc şi al Banatului Timişan. Banatul are perioade când se află sub administraŃia maghiară. Regiunea montană, din care făcea parte şi ReşiŃa, a rămas până în 1855 sub administraŃia austriacă. GraniŃa militară din sud şi din est a Banatului rămâne în această situaŃie până în 1872. Din 1918, două treimi din Banat revin României, în timp ce un mic teritoriu rămâne Ungariei iar Banatul Sârbesc Serbiei. 3.2. Istoria pe scurt a siderurgiei la ReşiŃa

Tabelul istoriei pe scurt a vieŃii siderurgice la ReşiŃa53
01.11.1769 03.07.1771 Începerea lucrărilor pentru Uzina Metalurgică ReşiŃa

Punerea în funcŃiune a primelor două furnale la ReşiŃa

1782 1816 1846 1850 1851 1854

ConstrucŃia unui nou furnal, ce înlocuieşte pe unul dintre cele construite în 1771 ConstrucŃia celui de al treilea furnal Aplicarea la ReşiŃa, pentru prima data în România, a procedeului laminării Punerea în funcŃiune a unui nou furnal şi modernizarea atelierelor siderurgice La ReşiŃa se laminează prima şină de cale ferată din România Concesionarea de către statul austriac a Uzinelor ReşiŃa societăŃii de cale ferată STEG, consorŃiu internaŃional

53

Material realizat cu ajutorul Serviciului Tehnic din TMK-ReşiŃa. Nu mi-am propus ca in această lucrare să rescriu istoria scrisă de remarcabilul Dan Perianu, sau alŃi istoriografi reşiŃen, pe care îi rspect pentru vastul material documentar lăsat după o viaŃă de trudă.

19

1857

Începerea lucrărilor de modernizare a uzinelor

1861

Punerea în funcŃiune a trei furnale înalte, pe cărbune de lemn

1862

Se construieşte prima locomotivă Tender STEG cu 10 roŃi cuplate

1864 1868 1870 1872 1876 1880 1883

Punerea în funcŃiune a cuptoarelor de cocsificare a cărbunilor Punerea în funcŃiune a primelor convertizoare Bessemer Construirea laminorului pentru fabricarea bandajelor pentru roŃi de vagoane şi locomotive Se construiesc primele locomotive cu aburi, pentru ecartament îngust Se aplică procedeul Siemens Martin pentru fabricarea oŃelului Punerea în funcŃiune a furnalului nr.4. Se construiesc mici grupuri energetice Se construiesc mici grupuri energetice

1893

Demolarea furnalelor construirea a două noi

vechi

şi

1901-1904 1905

ConstrucŃia centralei hidroenergetice „Grebla” ConstrucŃia centralei termoelectrice

1905-1906

Construirea unei noi fabrici de produse refractare

1907-1909

Construirea barajului "Văliug" cu lac de acumulare, de 1,2 milioane m3 apă

20

1909

Modernizarea laminoarelor - laminor duo reversibil, laminor de tablă groasă, laminor de tablă mijlocie, laminor universal, laminor de profile mijlocii, laminor de profile uşoare

1910

Se pune în funcŃiune cel de-al patrulea furnal, de construcŃie americană

1914

ReconstrucŃia oŃelăriei - 4 cuptoare Siemens Martin, cu melanjor şi un cuptor electric basculant

1920 1923-1926 1926

ÎnfiinŃarea societăŃii anonime „Uzinele de Fier şi Domeniile din ReşiŃa - UDR" ReconstrucŃia a două furnale Se construieşte prima locomotivă de cale ferată cu ecartament normal

1928-1930

Se instalează 2 laminoare noi - de discuri şi de bandaje

1929 1934 1936 1937

Se construieşte încă un cuptor electric Se construieşte o nouă fabrică de cocs ÎnfiinŃarea grupului ReşiŃa – Malaxa Se măreşte capacitatea oŃelăriei Siemens Martin prin construcŃia cuptorului nr. 7

1948

Construirea barajului „Gozna–Văliug” de 10 milioane mc apă

1952 1958

Începe construcŃia cuptoarelor adânci la laminoare ReconstrucŃia oŃelăriei „Siemens Martin”, înlocuirea cuptoarelor mici prin cuptoare de 125 şi 250 t, dotarea cu un nou melanjor

21

1961-1962

Construirea şi darea în exploatare a barajului „Secu”

01.04.1962 1962 1963 1964 1966 1967 1968 1969 1971 1978 1980 1983 1986 1991 1995 1996 06.12.1998 03.07.1999 16.08.2000 2001-2002 Dec. 2002 15.06. 2004 Martie 2006

Reorganizarea societăŃii Combinatul Metalurgic ReşiŃa în Combinatul Siderurgic ReşiŃa şi Întreprinderea Constructoare de Maşini Realizarea complexului de exploatare, prelucrare şi transport al calcarului tehnologic. Punerea în funcŃiune a fabricii de aglomerare a minereurilor Punerea în funcŃiune a celei de-a doua maşini de turnat fontă pe bandă Punerea în funcŃiune a fabricii de var Punerea în funcŃiune la oŃelăria Siemens Martin a unui cuptor de 250 t ReconstrucŃia laminorului de profile mijlocii şi a celui de profile uşoare Intră în funcŃiune cel de-al doilea cuptor de calcinare la fabrica de var Punerea în funcŃiune a noului laborator rapid de la oŃelăria Siemens Martin Punerea în funcŃiune la oŃelăria Siemens Martin a celui de-al treilea cuptor de 250 t Punerea în funcŃiune a laminorului degrosisor şi de semifabricate Dotarea şi modernizarea sectoarelor de transporturi Încheierea primei etape de extinderi hidro-termoenergetice Demararea construcŃiei unei noi uzine cocso - chimice. Începerea lucrărilor la amenajarea hidroelectrică „Nera Crăinicel” Introducerea în exploatare a calculatoarelor de proces (furnale şi oŃelărie Siemens Martin) Se trece la oprirea fabricii de aglomerat şi a furnalelor Demararea lucrărilor la oŃelăria electrică Sărbătorirea a 225 de ani de existentă a SocietăŃii Se tratează prima şarjă în cuptorul oală Se elaborează prima şarjă în cuptorul electric Privatizarea C.S. ReşiŃa. 94,4891 % din acŃiuni sunt cumpărate de Noble Ventures Inc., S.U.A. Activitatea uzinei a fost discontinuă, datorită mişcărilor sindicale împotriva privatizării cu firma americană. Contractul de privatizare a CSR cu Noble Ventures devenea nul CSR este preluata de Sinara Handel GmbH Se montează un transformator 25 MVA Tamini la LF, transformatorul existent de 12 MVA fiind reparat şi menŃinut ca rezervă

22.08.2006

Schimbarea denumirii din CSR în TMK-ReşiŃa şi modificarea siglei uzinei

21.01.2007

Punerea în funcŃiune a MTC, pentru bloom de 240x360mm

22

10.05.2007

Punerea în funcŃiune a unor noi clădiri administrative la secŃiile OŃelărie şi Turnare Continuă

Mai-iunie 2007

04.12.2007

Se recondiŃionează rulmentul rotire boltă de la cuptorul EBT (uzat prematur), se comandă la firma RotheErde un rulment de rezervă Oprirea laminorului degrosisor LDS

20.01.2008

Pornirea la MTC a fabricaŃiei pe semifabricatul rotund de 177 mm cub firma TMS (Rusia)

21.02.2008

Punerea în funcŃiune a instalaŃiei de vidare VD cu firma Adrem

Mai 2008

Se instalează transformatorul de linie de 160 MVA-Electroputere în locul transformatorului de 80 MVA, care se repară şi se menŃine ca rezervă

3.3.

Pomul vieŃii pentru eternitate.54

Nu pot ascunde faptul că utilizarea acestui capitol mi-a fost inspirat de către Erwin łigla, prin albumul său editat în 2003. Crucea turnată din fontă sau oŃel ne însoŃeşte în eternitate, sunt foarte puŃini cei care au dat importanŃă acestui accesoriu. Îl denumesc aşa fiindcă trebuie să fim corecŃi şi să spunem că noi, creştinii, avem nevoie într-o anumită perioadă a călătoriei în univers de cruce. Important este ca în toată călătoria în acest univers să avem crucea cu noi, în minte şi suflet, iar apoi să o avem la cap. Artiştii ghiseri-turnători au ştiut să transforme un accesoriu pentru eternitate într-o bijuterie de tehnică a curgerii şi solidificării metalului. Cu siguranŃă, fără dăruire şi pricepere era imposibilă
54

łigla J E , 2003,

23

realizarea acestor accesorii. Este semnificativ obiceiul de a turna crucile din fontă, urmând a-l regăsi în Banat (ReşiŃa, Dognecea, Moldova Nouă, OraviŃa, Anina, Bocşa) care a avut legătură cu producerea fontei şi oŃelului precum şi în Ardeal (Călan, Hunedoara, Govăjdie, TopliŃa, VlăhiŃa). Dar trebuie să remarcăm cu deosebit respect migala, diversitatea, fantezia rafinamentul şi priceperea meşterilor turnători bănăŃeni. Cu siguranŃă, rafinamentul acestor opere de artă realizate prin turnare a depins foarte mult şi de potenŃa financiară, rafinamentul şi nivelul de dificultate a cerinŃelor clientului. Cu siguranŃă că multe sunt replici ale unor lucrări anterioare, care au dispărut, sau adaptarea la această tematică a unor lucrări deja existente în lume, dar cu o altă dedicaŃie. Crucile sunt uneori bogat ornate, alteori sunt simple, dar simbolizează55 de fapt tema centrală a credinŃei creştine: moartea şi învierea lui Cristos. Regretabilă este vandalizarea la care sunt supuse cimitirele Banatului de către hoŃii de fier vechi, stimulaŃi de lipsa de conştiinŃă a celor ce colectează de la ei lucrările furate, albind astfel o hoŃie. Pentru mulŃi oameni, aceste cruci reprezintă istorie56, venerarea înaintaşilor, o recunoaştere a celor ce nu mai sunt. Biserica creştină din ReşiŃa îşi are originea într-o biserică de lemn construită în anul 1772, avându-l ca preot pe Adam Pilzbach. DorinŃa reşiŃenilor de atunci de a avea un locaş de cult a dus la construirea unei biserici din cărămidă cu turn de lemn în anul 1776. Relativ recentă comparativ cu locaşele de cult din localităŃile transilvănene, este reconstruită începând cu anul 1841, din necesitatea de a avea o biserică adecvată pentru a oficia liturghia. Din 1847, putem vorbi despre Biserica Maria Zăpezii din ReşiŃa. Şi tocmai de aceea, cultul crucilor din cimitire trebuie să fie o preocupare a noastră a tuturor, tocmai pentru a respecta strădaniile şi stăruinŃele înaintaşilor noştri. ReşiŃenii nu sunt chiar la prima generaŃie în pantofi, fapt ce ar trebui să formeze în familie şi în societate o luare de poziŃie faŃă de orice vandalizare a însemnelor creştine.

55 Pal Csaba Jozsef preot romano-catolic la Biserica Maria Zăpezii: „Fie mici sau mari, simple sau bogat ornamentate, crucile rămân, în toate ipostazele semnul credinŃei noastre”. 56 łigla Erwin Josef: „Pentru mine, aceste cruci simbolizează propria istorie”.

24

4.

A treia epistolă către reşiŃeni, o istorie trăită

Combinatul Siderurgic ReşiŃa de după 1989 devine cea mai fragilă societate siderurgică din România, ea fiind ca o frunză în vânt. Uzina se confrunta cu următoarele probleme: tehnologie învechită, piaŃă redusă, costuri ridicate, productivităŃi scăzute, produse ieşite din cerinŃa pieŃei în gama profilelor (constructorii operau deja cu profile economice, mai uşoare la aceleaşi caracteristici), lipsa lichidităŃilor, acumularea de datorii la bugetele de stat şi locale. Iată cum relata lapidar presa în ce situaŃie ajunsese o perlă a siderurgiei româneşti: Combinatul Siderurgic ReşiŃa SA, în pericol de a-şi înceta producŃia de oŃel57 „OŃelăria Siemens-Martin de la Combinatul Siderurgic ReşiŃa SA şi-ar putea înceta definitiv activitatea dacă în trei-patru zile nu va fi aprovizionată cu păcură”, a declarat presei ing. Constantin Stănescu, director general adjunct cu producŃia al combinatului. După cum a mai precizat el, de două zile a fost oprit, tot din lipsa de păcură, unul dintre cele două cuptoare ale oŃelăriei, înjumătăŃindu-se astfel producŃia, ceea ce înseamnă o pierdere zilnică de 300 tone de oŃel pentru Ńagle Ńevi, evaluat la aproape 20 de milioane de lei. SituaŃia se datorează, a mai precizat directorul general adjunct al CSR, sistemului destul de greoi în care se realizează aprovizionarea cu produse petroliere, respectiv păcură, pentru care este necesară o repartiŃie de la Compania Română de Petrol.” Asupra modului cum a evoluat CSR după privatizare şi asupra tuturor evenimentele din anul 2000 s-a scris şi s-a comentat, dar nu s-a tras nici o concluzie (ar fi rezultat ceea ce ştim: „Dă, Doamne, mintea românului de pe urmă”). Lucrurile au rămas aşa cum s-a stabilit, problema s-a rezolvat prin uitare (mare minune şi mintea omului...). Nefiind implicat şi observând evenimentele şi fenomenul de la distanŃa geografică a oraşului în care trăiam în acei ani, pot comenta detaşat subiectul. SusŃin şi acum, când sunt implicat în siderurgia reşiŃeană, că ce se întâmpla la ReşiŃa a fost o mare porcărie, o nedreptate făcută unor oameni şi unui oraş (de altfel superb), utilizând ca metode specifice manipulare, înşelare, minciuna, laşitatea, trădarea, pentru a acoperi incompetenŃa şi lăcomia unor vedete din FPS. Poate am greşit, nu vom şti niciodată58. Este evident că se jucase şi o carte a politicienilor, foşti şi actuali, a foştilor securişti, se juca şi cartea orgoliilor locale/regionale şi cine mai ştie ce alte cărŃi. Nu trebuie uitată ignoranŃa, lipsa de profesionalism, incompetenŃa, lipsa de patriotism, lipsa de verticalitate a unor lefegii ai statului, care în anul 2000 au aruncat destinele unor oameni, ale unui oraş, într-un vârtej de coşmar cu influenŃe negative care au afectat ReşiŃa mulŃi ani de atunci încoace. Şi toate astea pentru ce? Pentru un pumn de dolari!

57

Combinatul Siderurgic ReşiŃa SA, în pericol de a-si înceta producŃia de oŃel, DimineaŃa, Nr. 29/1997 (1858) 07 februarie 1997

25

Important este că s-a adeverit dictonul „Totul e bine când se termină cu bine” (bietul Shakespeare...). 4.1. Visul american O ştire lapidară din presa românească a comentat astfel situaŃia de la ReşiŃa: „În luna decembrie 1999, Combinatul Siderurgic ReşiŃa a produs doar 5000 de tone de otel, înregistrând astfel cea mai slabă producŃie din întreaga istorie a combinatului, înfiinŃat în 1771. Datorită tensiunilor dintre managementul societăŃii şi salariaŃi, directorul general al CSR şi-a dat demisia.” CSR era în derivă totală, când plutea, când eşua în ape tulburi. Uzina era o mireasă trecută bine de a doua tinereŃe, fără zestre, cu un palmares de femeie de trotuar, cu un album doldora de poze faine şi cu onoarea nereparată59. Oare se găsea un junere60 şi pentru ea? Combinatul siderurgic se afla în 2000 în pregătirile pentru privatizare. De fapt, toată siderurgia era în pregătire. Atunci când la ReşiŃa a venit Noble Ventures, lucrurile păreau să curgă într-o direcŃie virtual normală. Toată lumea credea că dacă vin americanii va curge lapte, fiindcă miere era destulă în judeŃul Caraş-Severin... Toate confuziile emoŃionale erau generate de faptul că o parte dintre români îi aşteptau pe americani încă de după război. Ce am fi vrut noi: să stăm la umbră, americanii să se descurce cumva şi tot românul să prospere61. Ce vroiau ei: profit cu orice preŃ şi atât. Sentimentalismul american era o utopie. Americanii se bucurau de sprijinul politicienilor cărăşeni62. ReşiŃa era împărŃită, unii pro, alŃii contra . Raportul de forŃe se schimba de la o zi la alta. Americanii cunoşteau foarte, foarte bine fabrica, poate în ansamblul ei o cunoşteau chiar mai bine ca managementul uzinei. Lumea neglijează, uită, sau se fac că uită fiindcă le convine aşa, să îşi reamintească faptul că echipa a stat în fabrică aproape un an, făcând due-diligent-ul privatizării. Combinatul părea în acel moment o afacere profitabilă. Americanii erau o echipă de şoc, făcută şi educată să supravieŃuiască în orice condiŃii. De ce să nu recunoaştem că managementul local al CS ReşiŃa era tributar unor canoane cam depăşite pentru secolul XXI?
63

Noble Ventures, „cowboy”-ul american, se declara un „ginere” pe măsură, mai ales că stătuse pe vedere64 un an la ReşiŃa, iar „nănaş” era FPS-ul. TranzacŃia fusese încheiată între FPS Bucureşti şi Noble Ventures în data de 5 iunie 2000, CSR-ul având la acea dată o valoare totală de 85,2 milioane de dolari, sumă în care sunt incluse sumele la care s-a angajat fondul de investiŃii, în valoare de circa 33 milioane de dolari. Firma americană Noble Ventures (NV65) preluase de la FPS pachetul de 94,4 % din acŃiunile CSR. Începând cu data de 16 august 2000, Noble Ventures preia controlul la Combinatul Siderurgic ReşiŃa66 în urma aprobării de către Adunarea Generală a AcŃionarilor (AGA) a companiei a contractului de vânzare de către FPS a pachetului majoritar de acŃiuni. Prin contractul de privatizare, Noble Ventures s-a angajat ca până în anul 2005 să nu recurgă la disponibilizări colective, precum şi preluarea datoriilor societăŃii, de peste 1.100 miliarde de lei (sumă de aproape patru ori mai ridicată decât capitalul social al companiei). Noul consiliu de administraŃie, ales în cadrul aceleiaşi AGA, era format din cinci persoane, trei cetăŃeni români şi doi americani. În funcŃia de preşedintele al
59 60

Parafrazându-l pe Caragiale... Ginere 61 Parafrazându-l pe acelaşi Caragiale 62 Un sprijin care mereu a rămas doar la stadiul politic. 63 Nici unii nici ceilalŃi nu pot fi acuzaŃi. Era şi foarte multă necunoaştere, dezinformări, manipulare, etc... 64 Pe vedere, în regulile din lumea satului, ginerele vine la mireasa cu părinŃii să vadă fata, părinŃii fetei, să se târguie, se face o înŃelegere verbală , învoială, care de regulă este sfântă, adică se bate palma. 65 Vom folosi prescurtarea NV pentru Noble Ventures 66 Radu Stoica, Noble Ventures preia controlul la Combinatul Siderurgic ReşiŃa, Ziarul Financiar, Data: 11 Sep 2000, www.zf.ro/

26

CA fusese ales fostul director general al combinatului, Victor Manolescu, noul director general fiind reprezentantul NV, Charles Norman Franges. CS ReşiŃa urma să fie transformată într-un holding compus din cinci centre de profit distincte şi independente economic. Principalul centru de profit urma să fie producŃia de oŃel, obiectivul acestuia urmând să fie atingerea cifrei de 25.000 tone/ lună. ReparaŃiile şi mentenanŃa erau un alt centru de profit. Pregătirea şi aprovizionarea cu fierul vechi reprezenta obiectul de activitate al unei alte unităŃi, un alt centru vizând producŃia materialelor de construcŃii, exploatarea carierei de calcar şi producerea varului. Pe 4 octombrie 200067, populaŃia ReşiŃei saluta preluarea CSR de către americani. Era prezent la ReşiŃa ambasadorul SUA la Bucureşti, James Rosapepe, lordul Owen, preşedintele Senatului României la aceea dată, Petre Roman, ministrul Sorin Frunzăverde68. Atmosfera era optimistă, populaŃia sperând că preluarea uzinei de către americani va fi de bun augur. PrezenŃa acestor personalităŃi într-un oraş ca ReşiŃa reprezenta o sărbătoare. Ambasadorul Rosapepe prezenta privatizarea ca fiind cea mai mare investiŃie americană din România - „Este important că o investiŃie americană salvează aproape 4000 de locuri de muncă pentru oŃelarii români şi oferă o nouă speranŃă pentru oamenii de rând din ReşiŃa.” Noble Ventures avea asigurat un lobi în rândul diplomaŃilor de la Bucureşti, care o promovau ca o companie condusă de directorii de la Betleem Steel. Americanii trebuiau să achite până în septembrie 2000, 34,5 mil. $, precum şi alte 5 mil. $ până la 31 ianuarie 2001, acestea reprezentând prima tranşă a aportului de capital către consorŃiul bancar ce creditase CSR-ul. NV trebuia sa investească la prima strigare 5 mil. $ numai pentru „învârtirea moriştii” până la sfârşitul anului 2000 şi încă 21,4 milioane de dolari, dintre care 10 mil. $ reprezentau capitalul de lucru, până în august 2001. FPS se obliga să negocieze eşalonarea datoriilor pe care CSR le avea şi scutirea de penalităŃi. Americanii făceau promisiuni, cu largul concurs al unor angajaŃi de la FPS. Contractul era făcut atât de bine făcut încât nu avea clauze de reziliere care să se poată opera mai devreme de 31.12.2002. InformaŃii veneau pe canalele SRI şi SIE, accentuând un fapt care şoca bunele intenŃii şi entuziasmul local: Noble Ventures este lipsită de bonitatea necesară unei privatizări de asemenea anvergură. Şeful FPS de atunci, Radu Sârbu, primea din partea Ambasadei SUA la Bucureşti următoarele referinŃe: Noble Ventures reprezintă aristocraŃia metalurgiei americane. InformaŃiile care circulau la aceea vreme scoteau în evidenŃă că CSR încăpuse pe mâinile unei firme americane ai căror patroni nu avea potenŃial financiar de a redresa afacerea din ReşiŃa. Era oare o dezinformare, sau era realitatea, chiar aşa ghinion să se fi abătut asupra CSR-ului? Ce s-o fi ascuns în spatele acestei afaceri NV nu vom şti niciodată (nici nu s-a luptat lumea să vadă unde s-a greşit, cine a greşit, cine a manipulat informaŃiile care au făcut posibilă această întâmplare). Important e să nu mai repetăm asemenea gafe mondiale. De aici, lucrurile au degenerat prin manifestaŃii de stradă organizate de Sindicatul Vatra şi sprijinite de întreaga populaŃie a ReşiŃei. Promisiunea de a creşte producŃia la 25.000t/lună era o himeră, în decembrie 2000 se realizaseră doar 9500 t. Banii pentru relansarea producŃiei, 5 milioane de dolari, aport la capitalul CSR, nu intraseră în conturile uzinei. Datoriile la Electrica Banat, Romgaz şi furnizorii de fier vechi creşteau iar activitatea se întrerupsese.

67

Printr-un jos al destinului şi al sorŃii, mă aflam în ReşiŃa la un simpozion cu tema Drumul Fierului, sesizam în acel moment cu invidie o anumită efervescenŃă în oraş. Am fost chiar prezent în sala vechea de consiliu a Prefecturii. 68 În dublă calitate, de reşiŃean şi de reprezentant al primului ministru Mugur Isărescu.

27

4.2. Începutul sfârşitului. Tragedia americană. Începutul sfârşitului a venit foarte repede. Lumea nu se dezmeticise încă la ReşiŃa de ce e aia privatizare la CSR şi deja apăreau primele valuri (dar ce valuri!), în jurul acestui subiect. Mult timp, datorită celor petrecute la ReşiŃa, noŃiunea de privatizare a fost compromisă, însemnând numai lucruri rele. Tot datorită evenimentelor ce au urmat, mult timp după 2007 ReşiŃa se transformase într-un BauBau care alungă investitorii. Să spunem că ReşiŃa nu este chiar aşa un mediu foarte atractiv geografic pentru investitori, iar numai faptul că noi am fost odată fruncea nu este un argument. ReşiŃa se află la 40 km de şoseaua judeŃeană de la Caransebeş. Ce argumente ar avea ca un investitor să bage banii aici? De ce nu ar investi la Caransebeş în loc de ReşiŃa? Să ne punem problema ce bătălie este pe oraşele şi localităŃile care sunt aşezate pe drumuri judeŃene sau europene. De regulă, transportul de marfă pe teritoriul României costă între 18 şi 25 €/t. În 12 ianuarie 2001, Sindicatele organizează un referendum pentru a afla un punct de vedere al salariaŃilor în legătură cu organizarea în data de 15 ianuarie 2001 a unui miting de protest în faŃa Blocului Tehnic Administrativ al CSR. La mitingul de protest au participat 1500 de salariaŃi. O delegaŃie sindicală, condusă de către liderul Iancu Muhu şi de Marian Apostol, preşedinte Cartel Alfa Caraş-Severin, s-a deplasat la Bucureşti pentru o întâlnire la APAPS cu preşedintele Ovidiu Muşetescu şi Alin Teodorescu. DelegaŃia prezintă situaŃia din CSR, legată la privatizarea cu NV, faptul că americanii nu respectau angajamentele luate prin contractul de privatizare. Concluzia şocantă era că „Acest contract de privatizare permitea rezilierea contractului numai în caz de forŃă majoră, război, calamitate naturală sau embargo. Statul putea doar să sancŃioneze acŃionarul majoritar prin retragerea a 11,5 % din acŃiunile deŃinute fiindcă acŃionarul nu majorase capitalul social cu 5 milioane de dolari.” Pe 18 ianuarie 2001, în faŃa Sălii Polivalente din ReşiŃa, are loc un miting de protest pentru privatizarea de la CSR. Conducătorii sindicatului Vatra au avut întâlniri cu prefectul judeŃului, Gheorghe Bălan, şi cu subprefectul Enache Barbu, care urmau să comunice către guvern conŃinutul revendicărilor. Mitingul a atomizat şi alte sindicate de la societăŃi aflate în situaŃii de criză - Gavazzi Steel OŃelul Roşu, CM Bocşa, Mocars Caransebeş. Conducerea CSR, invocând Contractul de Muncă şi Codul Muncii, în baza art. 130 litera i, desfăcea contractul de muncă al preşedintelui Cartel Alfa Caraş-Severin, Marian Apostol, care avea calitatea de angajat la CSR. Este evident că cel ce-l consiliase pe semnatarul acestei decizii ignora regulile şi realităŃile, care trebuie să facă subiectul altei cărŃi. Desfacerea contractului de muncă a unui lider, şi mai ales al Cartel Alfa, nu putea trece neobservată şi necriticat, mai ales că liderii cartelului erau bine instruiŃi şi cu influenŃe în toate sferele vieŃii sociale şi politice româneşti. Presa vremii consemna referitor la acest eveniment: „Este o decizie abuzivă, care mă îndreptăŃeşte să mă adresez instanŃei de judecată” - Marian Apostol. „Am aflat cu stupoare de măsura disciplinară luată împotriva preşedintelui Cartel află din Caraş-Severin” - Ioan Homoş, secretar general al CNS Cartel Alfa. „Este clar că cei din conducere au început campania de ameninŃări. Noi însă nu ne vom lăsa şi îl vom apăra pe Marian Apostol” - liderul sindicatului Vatra, Iancu Muhu69. Cele două forŃe aflate în conflict nu deŃineau toate informaŃiile, ba mai mult impresia mea este că erau intenŃionat alimentate cu informaŃii tendenŃioase, pentru a se aborda problemele la masa tratativelor. Grupuri de oameni, reşiŃeni, spectatori sau participanŃi la această dramă, aderau la una dinte forŃele în conflict mai mult pe criterii subiective (simpatie, subordonare, necunoaştere, etc.). Cine ştia ce şi cum mai bine decât cei ce discutau la colŃuri, prin parcuri, prin crâşme la un pahar de Ńuică ? Se făceau şi se desfăceau toate legile şi tratatele, toŃi ştiau, toŃi auziseră, fuseseră acolo tocmai când...., auziseră de la..., ş.a.m.d70.

69 70

Ziarul Timpul din 19.ian 2001 Atitudinea de a comenta ce nu te pricepi şi de a da sfaturi unde nu ştii este o modă la ReşiŃa.

28

La 23 ianuarie 2001, protestele sindicale continuă la OŃelul Roşu, care se afla într-o situaŃie disperată dar de o cu totul altă natură. Mişcarea generează manifestări de simpatie din partea tuturor sindicatele afiliate la FederaŃia Metarom - Aiud, Hunedoara, Slatina. Neplata energiei electrice conduce la deconectarea combinatului în 8 februarie, iar pe 14 februarie se amână plata salariilor pentru data de 16 februarie. Colac peste pupăză, pe 16 salariaŃii primesc următorul răspuns de la Directorul General Charles Norman Franges: „Nu sunt bani pentru salarii, nu există fier vechi, nu sunt electrozi, nu avem feroaliaje. La momentul actual, societatea este în impas economico-financiar”. SituaŃia era exact ceea ce se zvonea. Ceea ce spunea sindicatul devenise realitate, iar disperarea duce la plecarea într-un marş de-a lungul oraşului a 1000 de salariaŃi din CSR care atrag atenŃia asupra gravităŃii situaŃiei prin blocarea circulaŃiei rutiere pe Calea Caransebeşului. Directorul General Charles Norman Franges şi John Michel McNutt71 au o întâlnire cu, Consiliul Sindicatului Vatra şi reprezentantul Cartel Alfa în data de 18 februarie 2001, în urma căreia se semnează un protocol. Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, se întâlnea pe 8 martie la Caransebeş cu membrii conducerii CSR şi liderii Sindicatului Vatra. Ministrul Muşetescu constata situaŃia deplorabilă de la CSR şi pierderea încrederii salariaŃilor în investitorul american. Promitea cu această ocazie măsuri care să vizeze ştergerea penalităŃilor, reeşalonarea datoriilor faŃă de Electrica şi Romgaz. Muşetescu72 constatase că situaŃia era gravă, dar ştia că prevederile contractului de privatizare nu-i permiteau prea multe. IncompetenŃa unor angajaŃi de la FPS transmitea guvernului Năstase o nucă tare greu de spart în condiŃiile în care până în 2002 trebuia să suporŃi oprobiul salariaŃilor disperaŃi, şi, în acelaşi timp, trebuiau continuate negocierile cu forŃele angajate pentru a se ajunge la o stabilizare a situaŃiei din uzină. Toate negocierile şi protocoalele semnate nu aduceau nimic nou, pentru că omul de rând îşi pierduse încrederea în aceste metode de rezolvare a conflictului. În 2 aprilie, peste 1500 de salariaŃi de la CSR au început o manifestare pe străzile ReşiŃei, solicitând prezenŃa premierului Adrian Năstase. În data de 3 aprilie, peste 2000 de manifestanŃi au plecat într-un marş spre Caransebeş, folosind 12 autobuze. Ministrul Muşetescu soseşte la ReşiŃa ca reprezentant al primului ministru, încercând o negociere între Sindicatul Vatra şi Noble Ventures. Lucrurile se tensionaseră într-atât încât liderii de sindicat refuză să mai negocieze cu McNutt. John Michell McNutt era bine pregătit în domeniul economico-financiar, dar diabolic în relaŃia cu liderii de sindicat, întotdeauna afişând o atitudine sfidătoare şi arogantă de „mestecător de chewing gum”. Întâlnirea a fost un eşec fiindcă partea americană trata în linia cunoscută reprezentanŃii sindicatului. Prin sfidare şi aroganŃă, se reuşise să se ajungă la un punct din care nu se mai putea realiza concilierea. Liderul Cartelului Alfa, Bogdan Hossu, şi Iancu Muhu au organizat o întâlnire cu ataşatul economic al ambasadei SUA la Bucureşti în prezenŃa ministrului Muşetescu. DiscuŃia a ajuns într-un punct care l-a determinat chiar pe optimistul ministru să devină sceptic în găsirea unei soluŃii. Eşecul generează în 20 aprilie 2001 amplificarea mitingului de protest la ReşiŃa. Zilnic, 1000 de protestatari ocupau platoul din faŃa clădirii Prefecturii. Prefectul73 şi subprefectul74 de atunci făceau eforturi disperate pentru a menŃine încrederea75 populaŃiei în Guvern76.
71 72

Consilierul directorului general Este adevărat că alŃii făcuseră privatizarea şi el trăgea ponoasele, dar când acceptase funcŃia de ministru trebuia să ştie că unii sapă via şi alŃii beau vinul. Privatizarea siderurgiei era cuiul lui Pepelea pentru acest Guvern în relaŃia cu UE. 73 Gheorghe Pavel Bălan 74 Enache Barbu 75 Era o situaŃie greu de gestionat, populaŃia era manipulată de către diverse persoane prin zvonuri şi informaŃii false.

29

În 24 aprilie este transmisă către Preşedintele Parlamentului şi Guvernul României o scrisoare de protest a salariaŃilor din CS ReşiŃa, Gavazzi Steel OŃelu Roşu şi Mocars Caransebeş. Consiliul Local Municipal ReşiŃa şi Executivul solicită salariaŃilor de la CSR depăşirea aceste situaŃii. Uşor de zis când ai cu ce, dar salariaŃii erau disperaŃi, aveau copii la şcoală sau la facultăŃi, datorii la bancă, părinŃi de întreŃinut, boli de vindecat, vise de împlinit şi toată suferinŃa asta pentru ce? 200 de persoane, sub conducerea Iancu Muhu şi Iosif Ciuciu, au plecat la Bucureşti în 24 aprilie, pentru a se întâlni cu membrii şi reprezentanŃii Guvernului. Se stabileşte că pe 27 aprilie să fie efectuată plata pe luna martie, iar lichidarea lunii aprilie în perioada 10-12 mai. În protocolul întocmit se convenea că Plata salariilor lunii martie se face vineri, 27.04, pe baza încasărilor sumei de 7 miliarde lei de la Petrotub Roman. Plata avansurilor şi a lichidării lunii aprilie se vor face în perioada 10-12 mai. În 26 aprilie premierul României, Adrian Năstase, solicită membrilor Guvernului „găsirea unor soluŃii pentru reluarea activităŃii la CSR”. Tema de lucru a Executivului şi a tuturor celor care doresc sa sprijine uzina este „reluarea activităŃii – singura cale care poate rezolva criza”. În 10 mai este publicată în Monitorul Oficial OrdonanŃa de Guvern nr. 62 prin care 35 milioane de dolari sunt convertiŃi în acŃiuni, reprezentând creditul spaniol garantat de statul român pentru achiziŃia cuptorului electric şi a maşinii de turnare continuă, neachitate de CSR. Prin această măsură statul redevenea proprietar pe 22% din CSR. Guvernul acorda şi înlesniri combinatului, înlesniri care ajutau managementul american77 dar nu se reflectau în speranŃele oamenilor, ce doreau sfârşitul acestui coşmar. ProducŃia este reluată şi în două săptămâni se produc 10.000 t oŃel, dar roata era pătrată şi nu funcŃiona incontinuu. Inevitabil, au apărut sincope în aprovizionarea cu materii prime. În acest condiŃii, 500 de salariaŃi reiau protestele. În prima decadă a lunii iunie, McNutt dezgroapă iar securea războiului şi prezintă salariaŃilor o listă cu 49 de persoane din care 22 lideri de sindicat, care vor fi concediaŃi în conformitate cu art. 130, litera i, din Codul Muncii, motivul fiind nerespectarea Contractului Colectiv de Muncă. Este evident că McNutt era un individ inteligent, bine pregătit (prea bine pregătit), bine antrenat pentru războiul de guerilă, cunoştea arta manipulării şi a provocării. Ştia bine ce trebuia să facă! Reîncep mişcările de protest ale salariaŃilor. Coşmarul apare din nou, protestele devin activitate permanentă la ReşiŃa, antrenează şi afectează întreaga populaŃie a urbei. Apar reacŃii de saturaŃie, de repulsie a reşiŃenilor faŃă de această joacă cu o jucărie care începea să se strice78, greva şi mitingul. Oamenii normali ai ReşiŃei doreau să se termine odată mitingurile şi lumea să se apuce de treabă. Aceşti năpăstuiŃi de imbecilitatea unor angajaŃi ai FPS care au azvârlit România într-o porcărie riscau să rămână singuri. Pe 19 iunie, un număr de 12 membri din Comitetul Sindicatului Vatra decid să intre în greva foamei, lor alăturându-li-se până la 25 de persoane. Pe 20 iunie, exemplul lor este urmat de încă 23 de persoane, pe 21 de 17 iar pe 22 de încă 40 de persoane. Pe 23 iunie este organizată o întâlnire cu parlamentarii cărăşeni, dar care, în stilul nostru bănăŃean, se dovedeşte a fi un zero tăiat pe patru - nici un senator sau deputat nu au fost prezenŃi, deşi în acest moment la ReşiŃa erau în greva foamei 450 de oameni! Mai mare ruşinea, eram totuşi în secolul XXI! Pe 24 iunie greviştii efectuează un marş alături de ceilalŃi proletari, scenele sunt dramatice dar inexplicabilă este lipsa de implicare a politicului cărăşean, care cu siguranŃă nu răbda de foame şi nu prea cred să fi vibrat alături de protestatari. Folosind un limbaj de stradă, cred că li se cam fâlfâia de suferinŃa oamenilor de la CSR. Ulterior, am aflat din legendele străzii că mulŃi dintre ei îşi frecau mâinile şi doreau ca treaba să meargă cât mai prost pentru a putea pune mâna ulterior pe CSR şi a-l
76 SituaŃia era dificilă şi pentru că nimeni din ReşiŃa nu mai era dispus să înŃeleagă că privatizarea era făcută de guvernarea CDR iar acum era la putere o coaliŃie PSD-PU, populaŃia dorea să se soluŃioneze problema CSR în sensul ca uzina să funcŃioneze şi muncitorii să-şi ia salariile. 77 FacilităŃi şi eşalonarea obligaŃiilor bugetare restante pe perioadă de cinci ani, scutirea la plata majorărilor de întârziere şi a penalităŃilor aferente obligaŃiilor bugetare restanŃe, ce VREI MAI MULT ! La mama lor în America ar fi primit un şut în fund! 78 Era un războiul de uzură bine pregătit de americani pentru a uza şi eroda orice solidaritate a cetăŃenilor cu salariaŃii CSR-ului.

30

dezmembra. Obsesia oamenilor de la puterea Caraş-Severinului a fost şi rămâne orientată spre domeniile UDR - Cum să punem mâna pe ele? Pe 25 iunie se trimite o scrisoare deschisă adresată lumii politice din acest judeŃ, Guvernului României şi PreşedinŃiei, solicitându-se găsirea de urgenŃă a unei soluŃii şi făcându-se apel la promisiunile făcute în campania electorală: Deoarece Guvernul a recunoscut faŃă de noi, prin miniştrii Ovidiu Muşetescu, Octavian Cozmâncă şi Şerban Mihăilescu, faptul că trebuie găsită o soluŃie de reziliere a contractului, vă rugăm domnule preşedinte să vă onoraŃi promisiunea făcută siderurgiştilor reşiŃeni şi să sugeraŃi Guvernului să găsească cât mai repede soluŃia optimă. Cred că în acel moment nu se putea face mai mult, era un contract bine păzit de tratatele şi acordurile semnate cu SUA şi Banca Mondială. Trecuseră doar 6 luni de la investirea guvernului, da, este foarte adevărat, dar salariaŃii CSR nu mai erau dispuşi să mai accepte discuŃii şi negocieri, doreau cu toŃii o soluŃie favorabilă funcŃionării uzinei. Pe 26 iunie Consiliul Local ReşiŃa aprobă un ajutor de 500 milioane de lei familiilor cu probleme de la CSR. Lumea spera încă într-un ajutor dat de BCR firmei americane, în valoare de 30-32 miliarde de lei. Pe data de 27 iunie, celor 250 de grevişti ai foamei79 li se alătură preşedintele ConfederaŃiei Cartel Alfa, Bogdan Hossu, preşedintele FederaŃiei Metarom, Aurel Radi, şi vicepreşedintele Valentin ConŃescu, alături de un grup de studenŃi de la Universitatea „Eftimie Murgu” din ReşiŃa. Lucrurile degeneraseră în scene ridicole, lupta sindicală căpăta conotaŃii de lagăr, oamenii ajunseseră la saturaŃie, ba, mai mult, exista riscul ca mişcările şi mitingurile să cadă în derizoriu. Era ceea ce îşi doreau americani, să demonstreze că la ReşiŃa exista un climat ostil, că „ei doresc să facă dar sindicatele nu vor”! La Bucureşti, APAPS-ul primeşte aprobarea de a acŃiona în judecată firma americană pentru rea-credinŃă a investitorului şi pentru nerespectarea clauzelor contractuale. Preşedintele APAPS declara în acele momente: „Statul va redeveni acŃionar majoritar la Combinatul reşiŃean şi apoi sper să găsim un cumpărător bun şi capabil pentru CSR”. Preşedintele APAPS vine la ReşiŃa împreună cu o echipă. ManifestanŃii şi-ar fi dorit ca ei să fraternizeze cu mişcarea, însă era imposibil, întrucât ei erau de fapt reprezentanŃii Guvernului. În data de 29 iunie se încheie un protocol între reprezentanŃii Guvernului României, Sindicatul Vatra şi Primăria ReşiŃa, americanii proprietari de drept ai uzinei fiind plecaŃi din Ńară. PărŃile se angajau:

Partea guvernamentală: Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale şi alŃi creditori care deŃin titluri la CSR vor depune în 2 iulie la Tribunalul Caraş-Severin cerere de reorganizare judiciară prevăzută de legea 64/1995. Declarau CSR in incapacitate de plată. Guvernul va sprijini Consiliul Local ReşiŃa în rezolvarea situaŃiei sociale create prin suplimentarea necesară a bugetului local la capitolul AsisitenŃă Socială.

79

Numărul scăzuse fiindcă o parte dintre ei renunŃaseră sau au fost sfătuiŃi să o facă din motive medicale.

31

Primăria ReşiŃa: Va acorda ajutoare de urgenŃă în valoare de 2,5 milioane de lei salariaŃilor CSR, bani returnabili începând din 6 iulie, odată cu efectuarea plăŃilor restante, în condiŃiile ce vor fi stabilite de Primărie şi Sindicatul Vatra. Sindicatul Vatra Va determina ca cei 250 de grevişti ai foamei să înceteze protestul. Va înceta protestul public. Va sprijini acŃiunea guvernamentală de reorganizare judiciară a CSR.

Protocolul era semnat de Ovidiu Muşetescu preşedinte APAPS, Iancu Muhu, lider al Sindicatului Vatra, Mircea Popa, primar al ReşiŃei. Pe 2 iulie, Casa Teritorială de Pensii şi AgenŃia JudeŃeană de Ocupare a ForŃei de Muncă depun la Tribunalul Caraş-Severin două cereri de constatare a incapacităŃii de plată a CSR şi de declanşarea reorganizării judiciare, în aceiaşi zi fiind numit Ioan Briac judecător sindic. Pentru aniversarea ReşiŃei, 3 iulie, este emoŃional invitat premierul României de către Consiliul Local al municipiului ReşiŃa. În 4 iulie, în ziua în care se împlineau 225 de ani de siderurgie reşiŃeană, Primăria ReşiŃa devine cel de-al treilea creditor. Noble Ventures reacŃionează şi în 7 iulie depune o contestaŃie la cererea de reorganizare judiciară, solicitând o cauŃiune de 30% din valoarea pretenŃiilor. Media naŃională relata astfel momentul: CSR urma să intre în reorganizare judiciară, în condiŃiile în care instanŃa judecătorească stabilea că societatea se află în incapacitate de plată. Judecătorul sindic Ion Briac a respins toate contestaŃiile depuse de către reprezentanŃii firmei americane Noble Ventures, proprietara combinatului, şi a dat dreptate creditorilor care au depus plângeri împotriva societăŃii. În plus, judecătorul a decis ca administratorul judiciar al CSR să fie societatea Fermconsult SRL din Timişoara. Reorganizarea judiciară a fost cerută de către AgenŃia JudeŃeană de Ocupare şi Formare Profesională - pentru o creanŃă de 72,3 de miliarde de lei, Casa de Pensii - pentru o creanŃă de 575,7 de miliarde de lei, Primăria ReşiŃa - pentru o creanŃă de 14,6 miliarde de lei şi Casa JudeŃeană a Asigurărilor de Sănătate - pentru o creanŃă de 122,1 de miliarde de lei. La acestea se mai adaugă şi o declaraŃie de creanŃă depusă de către societatea Crosi ReşiŃa, pentru o datorie de 1,1 miliarde de lei, dosar care urmează a fi alăturat celorlalte patru cereri de reorganizare. SentinŃa pronunŃată este definitivă şi executorie, cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării. În termen de 30 de zile de la data pronunŃării, instituŃiile creditoare au dreptul de a înainta judecătorului sindic declaraŃiile de creanŃă, pentru ca acesta să poată convoca prima adunare a creditorilor CSR. În plus, începând cu luna ianuarie, la CSR au început să apară probleme în ceea ce priveşte plata salariilor, lucru care i-a nemulŃumit pe sindicalişti. De atunci, ei au organizat numeroase acŃiuni de protest şi au participat la mai multe runde de negocieri cu patronatul, unele mediate de reprezentanŃii Guvernului.80 Problema CSR a fost discutată în Guvern când APAPS şi-a anunŃat intenŃia de a rezoluŃiona contractul încheiat cu Noble Ventures din cauză că

80

Mediafax

32

investitorul nu şi-a îndeplinit o parte din obligaŃiile contractuale. Această decizie a dus la încetarea protestelor la ReşiŃa81. Procedura de reorganizare judiciară a societăŃii, numirea judecătorului sindic şi a administratorului juridic nu rezolva problema, întrucât conducerea operativă era asigurată tot de către Charles Norman Franges şi John Michael McNutt. Semnalele de la Bucureşti erau voalate şi distorsionate, sigur Muşetescu avea viaŃă grea, trebuia să se comporte ca un demnitar din guvern dar şi să recunoască faptul că la ReşiŃa era evident o privatizare prost făcută cu investitori fără capacitatea de a face mare lucru. Această dualitate a situaŃiilor crea de multe ori în ochii salariaŃilor sătui de această porcărie sentimentul duplicităŃii, dar nu era chiar aşa , fiindcă se lucra şi se făcuseră lucruri atât de temeinice încât în final nici americani nu au putut să le desfacă. Pe 21 august, Noble Ventures depunea o cerere de arbitraj în baza ConvenŃiei ICSID, în urma Tratatului privind încurajarea şi protejarea reciprocă a investiŃiilor, semnat între România şi Statele Unite, care a intrat în vigoare în 15 ianuarie 1994. Noble Ventures susŃinea că a suferit un tratament inechitabil, arbitrar şi discriminatoriu, deoarece CSR nu ar fi beneficiat de restructurarea datoriilor bugetare către stat pretinsă a fi fost promisă prin contractul de privatizare şi că investiŃia sa în CSR a fost expropriată. Noble Ventures a cerut daune în valoare de 447 milioane USD82. În luna august, activitatea în CSR s-a întrerupt iar sindicatul reîncepe cu data de 28 august mişcările de protest, iar perioada 29-30 august siderurgiştii reşiŃeni pornesc în marş pe şoselele ReşiŃei blocând ieşirile din oraş. La insistenŃele ministrului Muşetescu, liderii reşiŃeni opresc pentru o săptămână activităŃile de protest, dar pe 7 septembrie acestea reîncep şi continuă până pe 11 septembrie, perioada fiind descrisă de presa naŃională astfel: Trei luni de şomaj tehnic la ReşiŃa83 Sâmbătă, 8 septembrie, sindicaliştii de la Combinatul Siderurgic ReşiŃa şi-au reluat acŃiunile de protest blocând pentru câteva ore toate căile de acces rutier în oraş. Ei sunt nemulŃumiŃi de faptul că situaŃia lor a rămas incertă după declanşarea, la data de 18 iulie, a procedurii de reorganizare judiciară a societăŃii. Luni, 10 septembrie, Eugen Dijmărescu, consilier al primului-ministru, a plecat în S.U.A. pentru a discuta cu cei din conducerea firmei Noble Ventures, proprietarul Combinatului Siderurgic ReşiŃa, soluŃiile de refacere a angajamentelor anterioare încheiate cu firma americană. AngajaŃii combinatului continuă acŃiunile de protest. Pe 11 septembrie liderii de sindicat intră în greva foamei şi sunt urmaŃi de 247 de salariaŃi . În acelaşi timp, salariaŃii solicitau plecarea lui McNutt din uzină fiind considerat cauza tuturor relelor. Nu era chiar aşa, John era un bun provocator şi ştia să provoace evenimente care ulterior trebuiau să fie folosite în favoarea Noble Ventures. Toate aceste mişcări revendicative se suprapun nefericit peste un eveniment cu sonoritate mondială, atacurilor teroriste de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii din ziua de 11 septembrie 2001. Sub presiunea străzii, americanii părăsesc ReşiŃa iar toate discuŃiile legate de CSR se mută la Bucureşti şi Washington. Americanii căutau prin metode specifice să creeze o presiune asupra Guvernului. Era un ping-pong cu mingi care aveau84 efecte naŃionale şi internaŃionale şi care nu aduceau siguranŃa în Banatul Montan. Se risca să se ajungă în sindromul lui Ion şi a lupului, adică Ion era paznicul care striga către sat că vine lupul, iar când lupul a venit nu l-a mai crezut nimeni. O suferinŃă la nesfârşit conduce la transformarea compasiunii faŃă de cel suferind în nepăsare. Întreaga
81 82

Lebedescu M, Ziarul Financiar, 19 iulie 2001 Din rezumatul publicat pe site-ul AutorităŃii pentru Valorificarea Activelor Statului - 13.10.2005 83 Trei luni de şomaj tehnic la ReşiŃa, Jurnalul NaŃional, 03 Decembrie 2001 84 Cei doi jucători se sancŃionau unul pe celălalt (APAPS –Noble Ventures)

33

activitate revendicativă crease asupra ReşiŃei o etichetă a unei citadele în care nu era dorită privatizarea. Nimic mai fals, dar aceasta era situaŃia! Pe 20 septembrie 2001, la sediul APAPS are loc o întâlnire între Conducerea CSR reprezentată de Paul CreŃan, în lipsa lui Charles Norman Franges, reprezentanŃii creditorilor, Ministerul de FinanŃe Publice prin secretarul de stat Gheorghe Oană, Ministerul Industriei şi Resurselor, prin Petru Ianc şi directorul general Marian Arecău, Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale, prin secretarul de stat Ioan Cindrea, APAPS, prin consilierul ministerial Roxana Bichel, reprezentanŃii sindicatelor - Bogdan Iuliu Hossu preşedintele CNS Cartel Alfa, Valentin ConŃescu şi Adrian Clipi de la FNS Metarom, Dorin Orbai, vicepreşedintele Sindicatul Vatra, Ferdinand MuŃiu. Observatori: Dorin Trifoi, secretar de stat în Ministerul JustiŃiei, Pavel Bălan, prefectul judeŃului Caraş-Severin, Ioan Corhan administrator judiciar desemnat în procesul de reorganizare judiciară. La final s-au convenit următoarele obligaŃii: • octombrie; analizeze normativele urmând ca împreună cu sindicatul să întocmească un plan de disponibilizare; • Grefa Tribunalului Caraş-Severin: în termen de 5 zile de la depunerea planului de reorganizare judiciară, să convoace adunarea creditorilor; • Guvernul României Să asigure plata salariilor restante prin alocarea de fonduri; • Sindicatul Vatra Să fie de acord cu disponibilizarea unui număr de salariaŃi; • APAPS CSR trebuia să : întocmească planul de reorganizare şi să-l depună la judecătorul sindic până în 1

în cazul semnării unui act adiŃional între Noble Ventures şi APAPS să preia menŃiunile privitoare la clauzele sociale din contractul de vânzare–cumpărare iniŃială. În condiŃiile în care Adunarea creditorilor aprobă planul de reorganizare judiciară în 7 noiembrie, negocierile vor continua la Bucureşti între APAPS şi Noble Ventures până la nivel de prim ministru, trebuind să se finalizeze cu un pact social. La sediul APAPS s-au întâlnit Roxana Bichel, Iacob Zelenco (APAPS), Charles Norman, John Michel McNutt (Noble Ventures), Iancu Muhu, Marian Apostol, Nicolae Moise, Ferdinand MuŃiu, Dorin Orbai (Sindicatul Vatra), secretarul de stat de la Ministerul Muncii, Bogdan Hossu (ConfederaŃia Cartel Alfa), Aurel Radi (FederaŃia Metarom). McNutt făcuse o propunere în stilul tupeist al americanului: - Guvernul să emită o ordonanŃă de guvern care să şteargă penalităŃile de întârziere ale CSR către bugetul de stat, iar datoriile faŃă de bugete să fie reduse la minim. - Plata cu ajutorul unor credite a salariilor restante până la 15 decembrie. - Renegocierea Contractului colectiv de muncă. - Mutarea sediului Sindicatului Vatra în afara uzinei. - Trecerea în şomaj a tuturor salariaŃilor din 15 decembrie 2001 până în 31 martie 2002, perioadă în care salariile să se plătească 75%. Echipa sindicală reşiŃeană refuză propunerea lui McNutt. La ReşiŃa se organizează un referendum pe tema semnării pactului social. SalariaŃii votează pentru semnarea pactului social, era şi

34

normal, oamenii se săturase de evenimentele care uza la maxim nervii salariaŃilor, a locuitorilor ReşiŃei, a relaŃiilor interumane, a Ńelurilor sindicale. În 5-6 decembrie reîncep negocierile la Bucureşti, mult mai dure şi fără menajamente. La final, Ministerul Muncii şi APAPS îşi declină responsabilitatea semnării acestui pact social, sindicaliştii părăsesc sala, americanii ameninŃă că vor pleca la Washington cu primul avion, totul se năruise ca un castel de nisip. Bogdan Hossu, cu o sclipire genială, îl contactează pe premierul Adrian Năstase, iar acesta părăseşte şedinŃa de guvern pentru a da instrucŃiuni speciale reprezentanŃilor guvernamentali la aceste negocieri. Astfel totul se încheie prin semnarea pactului social. Această semnare era condiŃia necesară dar insuficientă pentru ca lucurile să intre pe făgaşul normal. NV încearcă iar câteva lovituri de palat pentru scindarea salariaŃilor în două, organizând formarea unui nou sindicat. Aceste manevre creează între lideri şi salariaŃi tensiuni amplificate de nemulŃumirea generală pentru nerezolvarea problemei de fond. Presa vremii titra următoarea informaŃie, care descrie foarte succint starea de haos din CSR în acele momente: „Celor aproximativ 2.600 de angajaŃi de la Combinatul Siderurgic ReşiŃa li se vor plăti salariile restante, dacă acceptă să intre imediat după aceea în şomaj tehnic, de la data de 15 decembrie până la sfârşitul lui martie. Este ultima ofertă făcută de patronii americani de la Noble Ventures, prin Michael McNutt85, fostul director care a revenit în România săptămâna trecută, după câteva luni de absenŃă. Între timp, 1200 de siderurgişti au fost concediaŃi, în cadrul planului de restructurare aprobat în noiembrie de creditorii combinatului. Conducerea americană anunŃa Sindicatul Vatra că, datorită neacordării creditelor solicitate necesare implementării pactului social şi respectării contractului de muncă, refuză să preia conducerea CSR. NV ameninŃă că dacă solicitările cerute nu vor fi aprobate, americanii vor părăsi România în ziua de 31 ianuarie 2002. Stilul american de a tărăgăna discuŃiile nu putea să Ńină la nesfârşit, coarda era prea întinsă. În data de 20 ianuarie 2002 Noble Ventures transmite de la Washington o adresă ministrului Muşetescu. Adresa marşa pe poziŃia NV de a obŃine un credit de 15 milioane dolari pentru a pune în execuŃie planul de afacere. Adresa conŃinea şi în anexă şi un grafic de acordare a creditelor, astfel: primul credit CSR, acordat de BCR, suma fiind 5 milioane dolari pe termen de 12 luni, cu o dobândă de 10 %. CSR garanta prin cuptorul electric care valora 10,87 milioane dolari. Fondurile erau utilizate pentru salarii restante şi plăŃi curente către creditorii CSR. al doilea credit CSR, banca nefiind specificată, suma fiind de 9,5 milioane dolari, termen de 12 luni, cu o dobândă 10%. GaranŃie - terenul de fotbal ReşiŃa cu o valoare estimată la 3 milioane de dolari, terenul din Floreasca, Bucureşti, în valoare de 5 milioane de dolari, echipamentul maşinii de turnare continuă, estimat la 28,15 milioane dolari, un total de 36,157 milioane dolari. Banii urmau să fie utilizaŃi pentru aprovizionare cu materii prime şi materiale, investiŃii, salarii, şomaj temporar. La 1 februarie 2002, BCR comunică presei: Consiliul de administraŃie al BCR, întrunit în data de 31 ianuarie 2002, a analizat stadiul negocierilor cu privire la acordarea unui împrumut către CSR constată că, până în acest moment, nu s-au îndeplinit condiŃiile şi formalităŃile prevăzute de legile, normele şi regulamentele bancare. Exista o incertitudine, specifică la noi în ReşiŃa, toată lumea vrea să vină altul să-i facă treaba. Camera de ComerŃ industrie şi Agricultură confirma că până în prezent CSR–ul nu îndeplinise toate cerinŃele, legate de nominalizarea persoanelor autorizate să angajeze CSR respectiv numirea din partea AGA. Consiliu de administraŃie al BCR realizează impactul economic, social şi chiar politic al situaŃiei şi continuă să caute, împreună cu CSR, soluŃiile adecvate şi cere, în acelaşi timp, clientului să prezinte un plan de afaceri concret şi viabil care să asigure reînceperea grabnică a activităŃii Combinatului, condiŃia esenŃială pentru acordarea oricărui împrumut. Totodată, luni, 4 februarie 2002 , în întâlnirea cu conducerea APAPS, banca va solicita clarificarea unor aspecte, inclusiv cele privind elementele asiguratorii legate de această finanŃare.

85

Trei luni de şomaj tehnic la ReşiŃa, Jurnalul NaŃional, 03 Decembrie 2001

35

Din 20 februarie 2002, 86 de sindicalişti pichetează Palatul Victoria, manifestarea este zgomotoasă manifestanŃii folosind oale crătiŃi, lighene şi alte instrumente de percuŃie, cu care să producă zgomote şi în final să atragă atenŃia asupra lor. În 21 februarie 2002 are loc o întâlnire între McNutt, Muşetescu, Roxana Bichel şi Bogdan Hossu, referitoare la AGA, pentru nominalizarea CA-ului şi depunerea garanŃiilor la BCR în vederea obŃineri creditului mult disputat. Liderul sindical avea să facă o declaraŃie de om normal referitor la ceea ce se întâmplă la CSR: „Este peste nivelul meu de înŃelegere şi de decizie, ea fiind mai degrabă o problemă ce poate fi rezolvată doar în trei - APAPS, Noble Ventures şi BCR.” Legat de credit, el mai spunea că „BCR este o instituŃie prea rigidă şi în mod normal ar fi trebuit să precizeze clar ce documente sunt necesare pentru obŃinerea creditului de două milioane de dolari, fără să mai tergiverseze atât lucrurile.” În 22 februarie, la şedinŃa AGA este desemnat Consiliul de AdministraŃie, format din Charles Norman Franges, Johon Michael McNutt, Constantin Stănescu, Ioan Tantan şi Mircea Perian. Ziarul Adevărul prelua următoarele ştiri din ziarul Timpul, tribuna locală ce relata cu lux de amănunte evenimentele din acea perioadă dramatică pentru reşiŃeni: Peste 1.500 de siderurgişti au scandat: "Jos guvernul foamei!" Război de-a şoarecele şi pisica ieri, între protestatarii de la Combinatul Siderurgic ReşiŃa şi jandarmi. Fix la 10.20, când muncitorii au ieşit pe poarta combinatului, au fost întâmpinaŃi de un număr triplu de jandarmi faŃă de ziua anterioară. Pe lângă uniformele negre din Caransebeş, au fost aduse ca întărire şi două plutoane de la Timişoara. "Criminalii, criminalii!", au scandat nervoşi muncitorii, care au fost practic înconjuraŃi şi ŃinuŃi astfel încât să nu mai blocheze total circulaŃia. Maşinile şi tramvaiele au putut circula doar pe un sens. În permanenŃă, protestatarii au fost supravegheaŃi de nu mai puŃin de trei cameramani ai forŃelor de ordine, care au înregistrat toate detaliile manifestaŃiei. Sindicaliştii n-au părut a fi prea afectaŃi, în faŃa Prefecturii Caraş-Severin ei avertizând că „Ştim că v-aŃi infiltrat printre noi, oameni îmbrăcaŃi în treninguri". Liderul Sindicatului Vatra, Iancu Muhu, a afirmat, la rându-i: "Se fac presiuni din toate părŃile. Ni se ascultă telefoanele. Sunt urmărit de SRI pas cu pas, ca nu cumva să facem cine ştie ce". Ieri, sindicaliştii reşiŃeni au întrerupt seria marşurilor maraton, postându-se în faŃa Prefecturii. "Jos guvernul foamei!", "Jos prefectul!", "Iliescu în groapă şi Năstase tras în Ńeapă!", "Năstase şi cu McNutt ReşiŃa au înfometat!" - au strigat cei peste 1.500 de muncitori. Deoarece existau informaŃii că s-ar putea produce incidente, jandarmii au luat măsuri speciale, fiind aduse forŃe din mai multe judeŃe din vestul Ńării. De altfel, numărul mare de uniforme negre i-a iritat pe sindicalişti. „În România nu mai ai voie decât să mori. Le e frică că vom intra peste ei în Prefectură, dar nu acesta este scopul nostru", striga în portavoce Dorin Orbai. NemulŃumiŃi de faptul că subprefectul de Caraş-Severin, Enache Barbu, n-a ieşit să discute cu ei, muncitorii au început sa huiduie şi să strige „Ieşi afară, javră ordinară!". Iancu Muhu le-a cerut colegilor din Cartel Alfa şi din ConfederaŃia Metarom să vină la ReşiŃa, „după ce au insistat anul trecut să semnăm pactul social cu Guvernul". Iancu Muhu a anunŃat că, de luni, Sindicatul Vatra îşi va asuma responsabilitatea pentru toate manifestaŃiile de protest: "Ne asumăm răspunderea şi, de data asta, vom merge până la capăt, pentru că aşa nu mai putem. Luni, plecăm pe jos până la Caransebeş. Să se pregătească jandarmii, că bocancii fac bătături". Toate protestele din aceasta săptămână au fost declarate de siderurgişti ca fiind „spontane", liderii de sindicat anunŃând că nu-şi asumă responsabilitatea. De altfel, ieri, Iancu Muhu a stat mai mult în mijlocul manifestanŃilor, fiind unul dintre cei care a scandat cel mai tare, în permanenŃă. Ultimul episod de ieri al războiului nervilor dintre jandarmi şi siderurgişti s-a consumat la sfârşitul mitingului, când Muhu şi alŃi câŃiva protestatari au primit amenzile pentru marşul din ziua anterioară, care nu a fost autorizat. Când a văzut că a primit o amendă de 1.600.000 lei, Muhu a izbucnit ca un vulcan: „Ce ne daŃi amenzi aşa mari? Noi avem bani cu nemiluita? Vă dăm din combinat cărămidă pentru biserica

36

Jandarmeriei. Mă chemaŃi seara la voi ca să Ńin oamenii în frâu şi acum îmi daŃi atâta amendă?" Protestatarii au plecat agitaŃi spre case, anunŃând că şi astăzi vor continua protestele de stradă86. Siderurgiştii reşiŃeni au blocat drumul naŃional ReşiŃa-Timişoara87 Scandal mare, ieri dimineaŃă, pe Calea Caransebeşului, din ReşiŃa. Conform înŃelegerii de vinerea trecută, protestatarii s-au adunat aproape de ieşirea din municipiu pentru a pleca spre Caransebeş pe jos. PostaŃi de o parte şi de alta a şoselei, jandarmii aşteptau să vadă încotro se vor îndrepta siderurgiştii. Ieri, liderul Sindicatului Vatra, Iancu Muhu, nu a fost prezent printre protestatari. Duminică seara, după ce a fost la biserică, acesta a fost internat de urgenŃă în SecŃia de Cardiologie a Spitalului JudeŃean ReşiŃa. După o serie de analize, medicii i-au stabilit diagnosticul: cardiopatie ischemică şi angină pectorală. Cei peste 1.500 de siderurgişti şi-au schimbat în ultimul moment planul, după ce au aflat că pe drumul spre Caransebeş, la câŃiva kilometri de ReşiŃa, au fost masate importante trupe ale Jandarmeriei. Dacă ar fi plecat spre Caransebeş, protestatarii riscau să fie înconjuraŃi de forŃele de intervenŃie. Din această cauză, au făcut cale întoarsă în oraş, îndreptându-se spre ieşirea către Timişoara. "Nu vrem NATO, nici UE / Noi ne vrem salariile", "Jos Guvernul foamei!" au scandat protestatarii, în timp ce au blocat tot bulevardul Republicii. Tramvaiele şi maşinile de pe ambele sensuri au trebuit să oprească, aşteptând trecerea valului de sindicalişti. În timp ce siderurgiştii se îndreptau spre Calea Timişoarei, în zonele laterale se înregistrau adevărate mişcări de forŃe, Jandarmeria fiind obligată să reaşeze întreg dispozitivul de intervenŃie. Ajunşi la marginea ReşiŃei, siderurgiştii nu s-au oprit şi au mai mers încă un kilometru şi jumătate, până în cartierul Câlnic. Protestatarii au blocat circulaŃia pe şoseaua care leagă ReşiŃa de Timişoara, oprindu-se lângă biserica din cartier. CeilalŃi lideri ai Sindicatului Vatra au stat mai mult printre muncitori, în faŃă rămânând aceiaşi oameni care, de la începutul protestelor de la ReşiŃa, au dat tonul şi au intrat în greva foamei. La un moment dat, în timpul blocadei, o Dacie a încercat să forŃeze trecerea prin mulŃime. "E juristul lui McNutt!", au răcnit câŃiva siderurgişti, care au sărit în faŃa maşinii, oprind-o. Şoferul a fost obligat de jandarmi să se întoarcă. ObosiŃi de atâŃia kilometri de marş, protestatarii de la Combinatul Siderurgic din ReşiŃa au deblocat şoseaua, întorcându-se în oraş. Muncitorii sunt decişi ca, în următoarele zile, să-şi aducă alături de ei copiii şi soŃiile, deoarece „cei care sunt la putere şi ne ignoră să vadă câtă lume-i afectată. Odată şi odată trebuie să ne bage şi pe noi în seamă". Aflat în spital, Iancu Muhu s-a arătat convins de faptul că „protestele vor continua şi fără mine, deoarece oamenii nu ies pentru Muhu în stradă, ci pentru că nu mai rezistă fără bani". În aprilie 2002, după chinuri mari şi greutăŃi suportate de salariaŃii uzinei şi de locuitorii ReşiŃei, ministrul Ovidiu Muşetescu anunŃa că „Dl. Charles Norman Franges, reprezentantul firmei americane Noble Ventures, va prelua luni conducerea Combinatului Siderurgic ReşiŃa şi va conduce programul de redresare a societăŃii"88. Această hotărâre fusese luată în urma negocierilor, care au avut loc la APAPS, în prezenta consilierului de stat Eugen Dijmărescu şi reprezentanŃii NV. Ministrul Muşetescu mai spunea că „SalariaŃii combinatului, inclusiv cei aflaŃi în greva foamei, sunt aşteptaŃi, începând de luni, la serviciu". El a mai precizat că, în urma valorificării stocurilor de produse şi a încasării unor creanŃe, până la Paşte angajaŃilor li se va da cel puŃin un salariu, „cu condiŃia să meargă la lucru". Până la 28 aprilie 2002 urma să fie convocată Adunarea Generală a AcŃionarilor, pentru a aproba conversia datoriilor societăŃii în acŃiuni (circa 65 de milioane de dolari), după care statul va redeveni acŃionar la CSR. Ulterior însă, în baza dreptului de preempŃiune stabilit prin contract, Noble Ventures va cumpăra aceste acŃiuni, pe care le va achita în rate. În paralel, o echipă a AutorităŃii pentru Privatizare, împreună cu reprezentanŃii firmei NV, va definitiva dosarul necesar pentru obŃinerea de la BCR a creditului mult-aşteptat, „sub rezerva îndeplinirii de către firma americană a
86 87

Peste 1.500 de siderurgişti au scandat: "Jos guvernul foamei!", Adevărul, 2002-03-01

Siderurgiştii reşiŃeni au blocat drumul naŃional ReşiŃa-Timişoara Adevărul, Numărul 3640 , 2002-03-05 88 ***- Noble Ventures revine la conducerea Combinatului Siderurgic ReşiŃa, Adevărul, 2002 -04-15, www.adevarul.ro

37

obligaŃiilor asumate, începând cu reintrarea în combinat". Muşetescu a mai promis că APAPS va sprijini investitorul american pentru finalizarea planului de afaceri al combinatului, plan care, probabil, va prevedea şi disponibilizări de personal. „Nu ştim acum care va fi numărul de disponibilizaŃi, pentru că nu cunoaştem câŃi salariaŃi mai are combinatul". Potrivit ultimelor date oferite, din octombrie 2001, CSR avea circa 3.300 de salariaŃi. Lumea parlamentară ia o poziŃie prin deputatul PNL Mona Muscă, ce, într-o interpelare adresată premierului Adrian Năstase, prezenta următoarele: „situaŃia CSR (...) este departe de a fi rezolvată, având consecinŃe semnificative asupra reşiŃenilor, dar şi asupra întregului judeŃul Caraş Severin.” Este evident că Guvernul mişcase ceva, nu era politic să iasă cu trâmbiŃa şi toba să bată aspecte despre paşi făcuŃi. Premierul iese la rampă şi eliberează „porumbelul” într-un răspuns la interpelarea parlamentară. Expunerea premierului făcea prima dată un scurt istoric al acestei privatizări, pentru a se şti clar de unde ni se trage, transformarea unor facilităŃi acordate CSR în acŃiuni, prezentarea obligaŃiilor ce decurgeau din contractul de vânzare–cumpărare până în 16 august 2002, iar în final spune că „Până la data prezentă, NV nu a realizat nici una dintre investiŃiile la care s-a obligat prin contract, fapt pentru care APAPS, conform prevederilor contractuale, a executat gajul constituit pentru garantarea investiŃiilor.” Pe scurt, CSR reintrase în proprietatea statului Român. 4.3. Scurte concluzii: 4.3.1. Contractul de privatizare a CSR cu Noble Ventures a devenit nul în decembrie 2002, „pe baza uneia din prevederile documentului, care stipula că privatizarea CSR va fi anulată după neplata a două rate succesive”, a amintit Muşetescu. În 2001, fostul proprietar al CSR a chemat în instanŃă statul român, solicitând daune în valoare de 220 milioane de dolari. Ulterior, pretenŃiile financiare ale firmei americane au crescut la 330 de milioane. „Cred că nefericirea care a plutit asupra acestei societăŃi a fost o lecŃie pentru noi toŃi“, a opinat oficialul APAPS. Era evident că nu mai era posibil să reconfigurăm vreodată ReşiŃa istorică. „Ea va fi transformată într-o societate viabilă, pe baza actualului flux de producŃie”, mai zicea preşedintele APAPS. Pe 8 ianuarie 2003, ministrul Ovidiu Muşetescu declara într-o întâlnire cu liderii de sindicat Vatra şi Cartel Alfa: „Vom căuta calea cea mai bună pentru privatizarea acestui combinat şi, implicit, pentru repornirea lui. Sper ca până la începutul lunii aprilie să dau o veste şi o perspectivă extrem de pozitivă asupra viitorului combinatului.” 4.3.2. Istoria privatizării Combinatului Siderurgic ReşiŃa (CSR) scria presa în decembrie 2004 „nu este ceea ce ar trebui sa fie: nişte date de contract, sume de investit, reeşalonări de datorii, capital de lucru, în fine tot ceea ce înseamnă evoluŃia unei întreprinderi ce trece de la stat la privat. Privatizarea CSR este o epopee, poate fi cu uşurinŃă subiect de roman sau de scenariu de film. Semnarea contractului de vânzare a C.S. ReşiŃa cu Noble Ventures, pe când Radu Sârbu păstorea FPS-ul, va intra cu siguranŃă în analele tranziŃiei drept cea mai mare Ńeapă dată statului român şi va rămâne în conştiinŃa reşiŃenilor drept cea mai mare pacoste ce a căzut pe capul lor89.” La scurt timp de la privatizare, care avea în spate un contract de vânzare-cumpărare cu plata tuturor datoriilor restante, investiŃii de zeci de milioane de dolari şi promisiuni cu pieŃe de desfacere, realitatea avea să fie cruntă. În CSR nu avea să intre nici măcar un cent american. SalariaŃii de la ReşiŃa au simŃit însă pe pielea lor ce înseamnă nişte investitori strategici, reprezentaŃi pe plaiurile mioritice de trioul Franges-McNutt-Deborah90, generând oripilare în toate mediile socio-economice româneşti. Cu un palmares greu de egalat, tulburări sociale cum nu s-au mai văzut, ReşiŃa avea să devină pentru o perioadă locul în care jocurile sunt făcute de sindicat. Imaginea României în
89 90

Daniel OANłĂ, Dezastrul C.S. ReşiŃa va rămâne o amintire, Adevărul, 2004-02-12 Nume din conducerea combinatului

38

perspectiva încurajării investitorilor strategici devenea halucinantă. Investitorii sus-amintiŃi jucau după reguli ciudate, poate valabile în Vestul Sălbatic, devalizând pur şi simplu casieria unităŃii, consumând banii de salarii pentru deplasări externe şi alte cheltuieli. ReşiŃa, şi aşa un oraş cu probleme de deschidere spre rutele de transport, intrase pe mâna acestor indivizi dubioşi. Look-ul ReşiŃei cerea o operaŃie estetică, pentru că municipiul devenise în acele momente un oraş fără perspective. Au fost scene demne de film cu atacuri la baionetă, în care salariaŃii combinatului, împinşi de foame91, s-au confruntat în numeroase rânduri cu jandarmii, au atacat Prefectura cu pietre, au blocat drumurile. În vreme ce reşiŃenii se hrăneau din mila publică, Guvernul plătind ajutoare repetate, în jurul contractului de privatizare cu NV, care se cerea reziliat prin prisma celui mai elementar bun-simŃ, se purtau stranii negocieri politico-diplomatice. Consilierul premierului, Eugen Dijmărescu92 s-a dus la Washington să-i convingă pe americani să revină la ReşiŃa. Târziu a ieşit la iveală motivul codelii autorităŃilor din România93 de a tăia scurt macaroana NV94. Combinatul trecea înapoi la stat, în vederea găsirii unei soluŃii. SituaŃia socială era explozivă, oraşul se afla sub stare de asediu. Aşa nu se mai putea, trebuia curmată cauza perturbării întregii vieŃi politico-sociale a unui judeŃ şi, până la urmă, a Ńării. Această perioadă a contat foarte mult, numai peste câteva decenii vom putea cuantifica rămânerile în urmă generate de acest eveniment. ComparaŃia cu alte judeŃe şi oraşe mult mai slab dezvoltate cu 10 ani95 în urmă este edificatore96. Nu am exclus din toată această dramatică încrâncenare, în care toŃi au pierdut, să îşi fi băgat niŃel coada şi Securitatea, oamenii politici foşti şi actuali. Prea erau atractive toate proprietăŃile fostului UDR. 4.3.3. Procesul dintre Statul Român şi Nobles Ventures Pe 15 ianuarie 2003, contractul de vânzare–cumpărare de acŃiuni pentru CS ReşiŃa, încheiat cu Noble Ventures, s-a desfiinŃat de drept, din cauză că investitorul nu a plătit două rate succesive din preŃul de cumpărare a acŃiunilor combinatului. De fapt, NV nu a respectat mai multe clauze ale contractului de privatizare. Cum-necum, americanii îşi prinseseră urechile în România97. Eu susŃin şi acum că nu mergea să faci afaceri în stil american într-un mediu de afaceri cum era România anilor 2000 - iau bani de la bancă şi dau drumul la moară. În ReşiŃa, pentru a avea succes, trebuiau bani pentru ca moara să se mişte (capitalul circulant), bani pentru investiŃii, care trebuiau să contureze un nivel scăzut de costuri, înŃelegerea mentalităŃilor locale politice, obişnuinŃele salariaŃilor; respectarea sindicatului ca partener de dialog social, dialogul şi explicarea Ńintelor care erau propuse, eliminarea aroganŃei şi a sfidării. SusŃin că americanii au fost naivi. Deşi făcuseră due-dilligent-ul la ReşiŃa, nu văzuseră din iceberg decât ce era sub apă, dar au uitat că Titanicul se lovise şi de ce era la suprafaŃă. Cunoscând în amănunt măruntaiele tehnologice şi financiar-contabile ale CSR de atunci şi de acum, declar cu tărie că americanii nu aveau nici o şansă cu fluxuri tehnologice care adăugau la cost 65 $/t, faŃă de cele mai slabe performanŃe realizate în uzinele siderurgiei României, fără a începe activitatea cu investiŃii în punerea în funcŃiune a maşinii de turnare continuă. Faptul că erai american iar firma era protejată de contractul de privatizare şi de convenŃiile semnate între guvernele României şi al SUA era o condiŃie necesară, dar insuficientă de devii viabil. CSR avea la acea oră, cu excepŃia profilelor grele (rotunduri cu dimensiuni mai mari de 220 mm şi blumurile mai mari de 350 mm), produse care se vindeau aproape la preŃuri egale sau mai mici decât costurile variabile. AVAS98 cere Tribunalului Bucureşti să oblige compania NV la plata a aproximativ 4 milioane de dolari ca despăgubiri rezultate din cheltuielile făcute de statul român pe parcursul procesului pe care România l-a câştigat în 2005 la Curtea de Arbitraj de la Washington. România câştigase la Curtea InternaŃională de Arbitraj de la Washington procesul intentat de compania americană NV Inc., care a
91 92 93

Cumplită situaŃie ca omul să fie în secolul XXI pus să rabde de foame. Economist de prim rang şi un personaj politic interesant a anilor ‘90 România trebuia să fie invitată să adere la NATO. 94 Biografiile in extenso ale acŃionarilor firmei-mamă Noble Ventures 95 Am considerat 2000 ca an de referinŃă 96 Evident de edificatoare pentru reşiŃeni, eu am declarat: „nedreaptă decalare” 97 În glumă trebuie să spun - capii mafiei siciliene ar muri de foame la noi ! 98 AVAS era urmaşul APAPS-ului

39

contestat acŃiunile statului român în procesul de privatizare a CSR. Tribunalul arbitral al Centrului InternaŃional de Reglementare a Disputelor Relative la InvestiŃii (ICSID) a respins în totalitate acŃiunea şi pretenŃiile de despăgubire formulate de către compania americană. Prin sentinŃa pronunŃată în 12 octombrie 2005, tribunalul a decis în unanimitate că România nu a violat obligaŃiile care decurgeau din Tratatul bilateral de protejare a investiŃiilor dintre România şi Statele Unite şi nu este responsabilă de eşecul investiŃiei NV la CSR. Dimpotrivă, hotărârea pronunŃată de tribunal constată încălcarea unor obligaŃii asumate de investitor prin contractul de vânzare-cumpărare de acŃiuni. Tribunalul a constatat că acŃiunile statului român au respectat prevederile tratatului referitoare la obligaŃia de a asigura protecŃia şi securitatea investiŃiei, precum şi obligaŃia de a aplica un tratament corect şi echitabil faŃă de investitor. Statul român a reuşit să evite plata unor penalităŃi de 447 de milioane de dolari99, câştigând procesul intentat la Washington de fostul cumpărător al Combinatului Siderurgic ReşiŃa. Statul român a fost reprezentat la proces de casa de avocatură Muşat&AsociaŃii şi de firma americană White&Case. Mediafax transmite: „Este un mare success pentru România, iar victoria este totală”, ne-a declarat George Muşat, coordonatorul casei de avocatură Muşat&AsociaŃii. „Nu numai că pretenŃiile NV au fost respinse în totalitate, dar decizia Tribunalului Arbitral demonstrează că statul român a acordat un tratament corect şi echitabil investitorului american. Este însă şi o victorie a avocaŃilor de la Muşat&AsociaŃii care, timp de peste 3 ani de zile, a alocat uneori şi câte 15-20 de avocaŃi, zilnic, pentru documentarea apărării (memoriile şi probele scrise administrate însumând zeci de mii de pagini de documente) şi audierea martorilor . Asa că, s-a demonstrat şi că avocaŃii români pot apăra cu succes interesele statului român în litigii extrem de complexe”, a mai spus George Muşat. La rândul său, Cornel Popa, avocat asociat la Tuca&AsociaŃii, ne-a declarat că această victorie este un bun semnal că România îşi respectă angajamentele asumate „Totuşi, nu este un certificat de bună purtare ce ne absolvă şi pe viitor. De exemplu, pe rolul ICSID mai este înregistrat un dosar împotriva României, depus de fostul operator al magazinelor duty-free EDF (care are acelaşi avocat pe care l-a avut şi Noble Ventures). Deşi există un act normativ pentru angajarea unui avocat, partea română nu a făcut încă nimic în acest sens.” Curtea de arbitraj a respins cele două capete de acuzare invocate de fostul proprietar al CSR: pretinsa expropriere asupra combinatului, cerută în baza Tratatului bilateral asupra investiŃiilor încheiat între SUA şi România şi, respectiv, acuzaŃia că statul român nu a aplicat un tratament just, săvârşind abuzuri în gestiunea problemelor apărute la ReşiŃa. NV susŃinea că a suferit un tratament inechitabil, arbitrar şi discriminatoriu, deoarece CSR nu ar fi beneficiat de restructurarea datoriilor bugetare către stat, pretinsă a fi fost promisă prin contractul de privatizare. „Tribunalul a respins punctual toate plângerile formulate de NV, lucru extrem de important, deoarece dacă s-ar fi admis măcar una dintre ele, s-ar fi putut demonstra existenŃa unui tratament incorect”, a adăugat Muşat. „A fost o bătălie care a durat mai bine de trei ani, în care peste 15 avocaŃi au administrat probele, au fost audiaŃi zeci de martori şi s-au adunat dosare care pot sa umple un camion. Decizia tribunalului, arată că statul român nu este responsabil de eşecul investitorului american în România,” adaugă dânsul. Punctele forte care au cântărit în favoarea României au Ńinut de faptul că NV şi-a bazat plângerile pe calcule şi pe argumente considerate de către Tribunal ca fiind speculative. Astfel, se arăta în documentaŃia care însoŃeşte verdictul tribunalului, „reclamantul nu a obŃinut niciodată surse de finanŃare pentru investiŃii în industria oŃelului”. În plus, întregul model financiar prin care NV îşi argumentează cererea de despăgubiri porneşte de la presupunerea că ar fi obŃinut profit, or membrii tribunalului nu au identificat toate elementele care să-i convingă. Aflăm din textul documentului CurŃii de arbitraj că Noble Ventures îşi evaluase pachetul de acŃiuni de la CSR, pentru care a plătit 4,5 milioane de dolari, la o valoare situată undeva între 145 şi 186 de milioane de dolari. NV susŃine că a suportat cheltuieli de judecată în valoare de 3,145 milioane dolari, iar statul român de 8,93 milioane dolari.

99

Andreea Calomfirescu, Gabi Moroianu , Noble Ventures cu buzele umflate, Ziua, 14-10-2005

40

5.

A patra epistolă către reşiŃeni, de la CSR la TMK-Resita
„Cred că nefericirea care a plutit asupra acestei societăŃi a fost o lecŃie pentru noi toŃi100“

5.1. Genezele EvoluŃia producŃiei mondiale de oŃel101 nu putea să nu influenŃeze evoluŃia în viitor a CSR. De fapt, după plecarea americanilor ursitoarele spuneau că ReşiŃa va putea deveni un flux viabil numai într-o conexiune cu un producător de Ńeavă. Zarurile erau aruncate, Rubiconul trebuia trecut, lăsând orgoliile şi ambiŃii locale, agravate de mândriile bănăŃeneşti, la o parte. Exportul de produse siderurgice pe plan mondial era la un nivel ridicat, din 1997 şi până în 2002, reprezentând 40 % din producŃia mondială.
Dinamica ponderii exportului %
45 40 35 30 25 20 15 10 5 0
1976 1978 1980 1982 1984 1986 1988 1990 1992 1994 1996 1998 2000

%

Toate analizele conduceau către deschiderea producŃiei spre piaŃa externă în defavoarea pieŃei interne care, începând cu 2003, devenea destul de protecŃionistă. Datorită ultimilor privatizări, formula de monopol lichida competiŃia pe piaŃa îngustă a produselor CSR. Singurul debuşeu în 2003 îl reprezenta piaŃa internă pentru Ńagla Ńeavă pentru Ńevile mecanice şi de precizie de la Slatina. Exportul Ńărilor est-europene foste socialiste102, plus Turcia, se ridica la 28,6 milioane tone/an, dintre care 13,7 milioane de tone/an în Uniunea Europeană. Uniunea reprezenta o destinaŃie excepŃională pentru semifabricatele româneşti, dar care se izbeau de câteva impedimente: uzinele vest europene avea şi ele în politica de marketing vânzări de semifabricate (se manifesta un protecŃionism al PieŃei Comune); costul relativ ridicat al fabricaŃiei care afecta marja de profit; calitatea semifabricatelor. Pentru a avea o idee globală, UE, în perioada 1996-2000, exporta către terŃe Ńări cca

100 101

Ovidiu Muşetescu, preşedintele APAPS Sursă IISI 2003 102 Cu excepŃia Ńărilor din URSS

41

2 milioane de tone semifabricate pe an şi importa circa 5,6 milioane tone, dintre care 3,4 milioane tone din Europa de Est (inclusiv URSS)103. CSR se afla în această perioadă într-un program de restructurare tehnologică, trecându-se de la producŃia oŃelului în cuptoare Martin la cea în cuptor electric. Desigur, această transformare era cam în ceasul al doisprezecelea şi jumătate, dar era făcut şi se înscria în tendinŃa de dezvoltare a siderurgiei mondiale. Pasul făcut prin introducerea cuptorului în fluxul tehnologic de fabricaŃie trebuia finalizat prin punerea în funcŃiune a maşinii de turnare continuă. Fără finalizarea acestei bucle de fabricaŃie, uzina nu putea să fructifice nimic din reducerile de costuri generate de cuptorul electric.
Volumul mondial de oŃel elaborat şi principalii indicatori de funcŃionare a cuptoarelor electrice104
Indice OŃel elaborat total, mil t OŃel elaborat în cuptor electric , mil t ProductivităŃi t/ h Consumul de energie electrică kwh / t Consumul de electrozi kg / t Durata şarjei, min Temperatura oŃelului la evacuare , 0 C Putere transformator, MVA Consumul de oxigen Nmc / t Consumul de refractare , kg / t 1990 769 215 61 450 2,9 105 1660 60 24 6,9 1999 787,7 262,8 94 392 1,9 70 1635 95-100 30 3,1 2001 1000,0 500,0 115 386 1,7 58 1625 110 40 2,75

Era evident că CSR nu mai putea să menŃină elaborarea oŃelului în cuptoare Martin, măsura luată de conducerea din perioada 1992-2000 de a restructura din temelie fluxul de elaborare a oŃelului trebuind apreciată. Modul cum a fost pusă în aplicare reforma oŃelăriei suportă comentarii legate de poziŃionarea cuptorului şi a gospodăriilor de fier vechi, feroaliaje şi materiale auxiliare ce deservesc cuptorul. Pe lângă acestea, trebuie spus că cuptorul nu avea prevăzut dog-house care să atenueze sunetul produs de arcul electric, precum şi faptul că avea o instalaŃie de desprăfuire total ineficientă. Amplasarea unui cuptor electric pe solul halei, într-o locaŃie total neadecvată producŃiei de oŃel în cuptorul electric, a creat şi creează multe neajunsuri. Dispunerea cuptorului într-o hală cu macarale în linie era atipică, ducând, în cazul defectării unei macarale, la oprirea întregului flux de producŃie. Cu toate acestea, CSR putea fi făcut viabil în condiŃiile unei discipline draconice în fluxul tehnologic şi a unor programe de mentenanŃă eficiente. La cumpăna dintre secole, aceste lucruri lipseau, treaba fiind lăsată să curgă de la sine. CSR era cunoscut pe piaŃă ca un producător de: łaglă Ńeavă pentru producătorii de Ńeavă Petrotub Roman105, Silcotub Zalău106, Artrom Slatina şi Republica Bucureşti108; Semifabricate mari pentru forje, sector afectat sever în sensul dispariŃiei cauzate de restructurarea industriei româneşti ; Profile grele. Consumul de după ‘89 în România a acestor subansamble a scăzut dramatic. El a fost afectat şi de reducerea nevoii de clădirii noi pentru locuinŃe şi creşterea numărului locuinŃelor individuale. Înviorarea consumului se întrezărea numai după 2003, când au demarat lucrările de reabilitare/extindere a unor drumuri şi căi ferate, proiecte de investiŃii ale proiectului ISPA, cu finanŃare în proporŃie de 75 % de la Uniunea Europeană;
107

103 104

Sursă Eurostat 2002 Stali nr.6. din 2001 , pag.60. 105 Astăzi AcelorMittal Roman; 106 Astăzi membră a grupului Tenares; 107 Astăzi TMK-Artrom; 108 Uzină Închisă operaŃional şi în prezent în lichidare;

42

Material de cale ferată - şină, placă, şină ac, bandaje, roŃi disc. Consumul a scăzut datorită reducerii traficului feroviar în România şi în Ńările Europei Centrale şi de Est, ca urmare a adoptării transportului rutier; Profile mici şi mijlocii, al căror consum a fost afectat de costurile de fabricaŃie din uzină (fluxuri tehnologice învechite), precum şi de apariŃia profilelor economice; Problemele de bază la CSR erau continuarea restructurării fluxurilor tehnologice începute în 1991, continuarea proiectului din 1994 care punea bazele unui nou lay-out al uzinei, restrângerea activităŃii la nucleul central şi eliminarea celorlalte activităŃi. Nucleul central însemna OŃelărie electrică - Tunare Continuă – Laminorul LDS (care să preia tot sortimentul laminorului de 800 mm)109. Siderurgia mondială se afla într-un moment bun, cei mai fericiŃi ani din ultimii 35, iar o uzina ca CSR cu perspectivă îndoielnică putea forŃa opŃional obŃinerea unei cote infime de piaŃă. ProducŃia CSR trebuia să urmeze următoarele căi: PiaŃa Ńaglei Ńevi interne şi export; Semifabricatele pentru forjele din UE, cu predilecŃie piaŃa Germană; Profilele grele cu dimensiuni mari (rotund ≥220 mm ) pentru piaŃa UE, din oŃeluri carbon de calitate şi slab aliate. Nu se putea vorbi de eficienŃă la CSR fără a avea o încărcare mai mare de 80 %, ceea ce însemna o producŃie de 450.000 t/an; Concluziile unui studiu efectuat în 2003 de institutele centrale IPROLAM şi IPROMET arătau că trebuie acŃionat pe aceste căi: • SoluŃionarea problemei desprăfuirii la cuptor; • Diminuarea poluării fonice; • Concentrarea activităŃii pe platforma centrală la un flux tehnologic care să producă 400.000 t/an oŃel turnat continuu; Multă lume credea ReşiŃa siderurgică un capitol încheiat cu o tragedie americană, părere împărŃită chiar de către mulŃi cunoscători a mediului de afaceri românesc. CSR reprezenta o afacere din care nu ieşea nimic, plus că mediul local era ostil. Singurul colac de salvare al fabricii era să se facă o combinaŃie cu un Ńevar110, care să fructifice avantajul CSR de a produce Ńaglă pentru producerea Ńevii, restul de producŃie urmând să fie vândută pe piaŃa consumatorilor de profile grele cu diametre mai mari de 220 mm. „Nu e pentru cine se pregăteşte ci pentru cine se nimereşte”. Şi s-a nimerit o echipă tânără de manageri de la fabrica de Ńevi mecanice Slatina, care au ochit avantajele uzinei, dar au şi suportat dezavantajele ReşiŃei. La prima vedere părea o nebunie, ceea ce o sumedenie de echipe manageriale a şi zis: Black business. Slătinenii au spus „Da, uzina poate fi pusă pe linia de plutire, fluxul poate fi viabil”. Pentru a spune DA, cu siguranŃă că s-a făcut o analiză foarte atentă, iar due-diligent-ul făcut de Artrom la ReşiŃa a fost făcut foarte atent. Echipa oltenilor de la Slatina excela prin unitate, disciplină, dorinŃă de muncă, voinŃă de a căuta şi de a găsi soluŃii şi comunicare. Comunicarea în cadrul echipei era mai rapidă decât internetul. Ce era de admirat era că toată lumea îşi spunea părerea cu voce tare, o formă de brainstorming care utiliza subiecŃi ce erau în temă. Preşedintele Popescu crease o echipă în care ataşamentul faŃă de ce se hotăra era lege, şi reuşise să imprime echipei spiritul de a nu se lăsa înfrânŃi - adică ceea ce trebuie unei armate mici să câştige războaiele mari. Lucrând
109

Problema CSR se referea la calea obligatorie de acŃiune înainte de preluarea de către TMK a uzinei. Vom vedea că în proporŃie de 90 % această cale a fost parcursă. Maşina de turnare continuă a preluat sortimentele de Ńaglă Ńeavă de 180 mm necesare uzinei de la Slatina iar bloom-ul se realiza pentru piaŃa procesatorilor direct din turnare, fapt ce a făcut ca laminorul degrosisor să nu mai aibă programe de fabricaŃie. 110 Producător de Ńeavă

43

alături de ei, am putut consta că optimismul nebunesc era cheia echipei manageriale, Popescu fiind rezervorul de optimism al întregului grup. Iată şansa ReşiŃei, mai ales că echipa de la Slatina avea în spate o companie care va demonstra capacitate investiŃională şi seriozitate în tot ce afirmase şi se angajase.

5.2. SperanŃa reşiŃenilor 5.2.1. O ştire care dă speranŃă reşiŃenilor: Compania TMK111 din Rusia este interesată de Combinatul Siderurgic ReşiŃa112 Compania TMK este cel mai mare producător de Ńevi din Rusia şi al doilea producător mondial. În România, TMK este acŃionarul majoritar al Artrom Slatina. Compania deŃinea la aceea oră patru fabrici de producŃie de Ńeavă în Rusia, iar în România avea uzina producătoare de Ńevi Artrom Slatina. Structura comercială a companiei TMK113 era la acea vreme firma Sinara Handel, cu sediul la Koln, înregistrată în Germania, care este de asemenea şi distribuitorul oficial al TMK. Compania TMK este principalul furnizor de Ńeavă pe piaŃa din Rusia pentru companiile petroliere şi de gaze naturale Gazprom, LukOil, Iukos, Transneft, printre clienŃii de pe plan internaŃional numărându-se societăŃile Exxon, Agip şi Mitsui. Directorul General de atunci al TMK, Dimitri Pumpianski114, spunea într-o conferinŃă de presă, legat de companie: „Anul trecut am produs două milioane de tone de Ńevi, ceea ce reprezintă 1,5 miliarde de dolari. Sperăm ca până la sfârşitul anului 2003 să mărim aceşti indici cu 20%“. Compania TMK era interesată de achiziŃia pachetul majoritar de acŃiuni deŃinut de stat la Combinatul Siderurgic ReşiŃa (CSR) şi sa formeze în România un subgrup care să producă Ńeavă mecanică la Artrom Slatina, utilizând Ńaglă Ńeavă de la CSR. Dimitri Pumpianski declara presei la Bucureşti în 2003: „În urmă cu doi ani am preluat pachetul majoritar de acŃiuni al Artrom Slatina şi datoria pe care o avea societatea la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. (...) Am hotărât să investim în continuare în România, astfel încât să creăm un holding metalurgic cu centrul la Bucureşti. Artrom Slatina şi Combinatul Siderurgic de la ReşiŃa sunt întreprinderile care vor sta la baza acestui holding.“ Sinara Handel a preluat în noiembrie 2002 de la firma austriacă Staro Stahl und Rarenhandel 57,8% din capitalul social al Artrom Slatina. În februarie 2003, participaŃia companei germane Sinara Handel la Artrom Slatina a crescut la 80,5%. Anterior, societatea germană cumpărase pentru 6 milioane de dolari creanŃa deŃinută de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare la Artrom. TMK şi-a exprimat la începutul lui 2003 interesul pentru preluarea CSR la pachet cu producătorul de Ńevi Petrotub Roman, însă a renunŃat la achiziŃia societăŃii din Roman după ce APAPS s-a anunŃat că Petrotub va fi vândută la pachet cu Siderurgica Hunedoara115. După inspectarea uzinei de către tehnicieni şi specialişti ai grupului, directorul general al TMK considera că CSR avea nevoie stringentă de investiŃii în valoare de 30 milioane de dolari,
111 TMK - Compania Metalurgică de łevi. TMK este o companie specializată în producŃia de Ńevi din oŃel laminate şi sudate, fiind al doilea producător mondial de Ńevi, cu o cifră de afaceri de aproximativ 3,3 miliarde dolari. Este companie publică înregistrată în FederaŃia Rusă şi listată la Bursele de la Londra şi Moscova. 112 Revista de comerŃ şi industrie , Nr. octombrie 2003. 113 În anul 2008, compania are mai multe societăŃi comerciale începând din SUA şi până în Dubai. 114 Începând cu 2006 Dimitri Pumpianski devenea Preşedintele companiei de Ńevi TMK 115 O privatizare la pachet Roman-Hunedoara, ilogică de la împachetare şi până astăzi.

44

reprezentând cheltuieli legate de asigurarea mijloacelor circulante. Aceste modernizări urmau să genereze prima faza a unei dezvoltări stabile a combinatului de la ReşiŃa în scopul elaborării unui plan strategic de dezvoltare a acestuia. Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, după ce compania rusă îşi exprimase interesul faŃă de CSR, făcea următoarea declaraŃie presei la Bucureşti referitor la situaŃia juridică a CSR ca fiind foarte clară, statul deŃinând pachetul majoritar de acŃiuni, şi că procesul intentat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Banca Mondială de fostul proprietar al CSR, firma americană Noble Ventures, nu va putea să împiedice reprivatizarea. „Nu trebuie făcută nici o conexiune între situaŃia juridică a CSR şi procesul de la Washington. (...) Orice s-ar hotărî la Washington (...) nu va avea nici o incidenŃă asupra procedurilor de reprivatizare a societăŃii. 5.2.2. SituaŃia la ReşiŃa nu era simplă, sigur că declaraŃiile erau frumoase şi optimiste, numai că aici urma o perioadă de luptă la baionetă cu patru duşmani: SituaŃia economico-financiară a uzinei; Subtehnologizarea fluxurilor de producŃie; Mentalitatea muncitorilor şi a managementului uzinei; Ostilitatea mediului socio-politic; Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, îndemna sindicatele de la ReşiŃa la dialog şi s-a declarat optimist, considerând că raŃiunea şi dialogul vor prevala în relaŃia patronat-sindicate la CSR. „ExperienŃele anterioare au demonstrat că acolo unde agresivitatea şi inflexibilitatea au prevalat asupra raŃiunii, lucrurile nu au ieşit bine. Acolo unde raŃiunea şi dialogul au învins, partenerii sociali întotdeauna au găsit o soluŃie, iar privatizarea s-a dovedit un fapt împlinit”. Adrian Popescu, directorul general de la Artrom Slatina, în calitate de reprezentant al TMK în România, declara: „Am avut deja consultări cu oamenii de acolo, chiar şi cu sindicatele, dar nu despre natura negocierilor”. Era o perioada de pregătire a partenerului de dialog social în vederea reprivatizării. De fapt, compania TMK dorea ca în timpul cel mai scurt să cumpere uzina şi să înceapă serios producŃia care să genereze banii necesari programele de modernizare. Era cunoscută foarte bine situaŃia încordată, care a degenerat de multe ori, între proprietarii americani şi liderii de sindicat. Ruşii au tratat foarte serios acest subiect, cunoscând sensibilitatea locală precum şi palmaresul sindicatului Vatra. S-a dorit tot timpul să existe un climat de respect116 între patroni şi sindicat, climat care să permită relansarea producŃiei, singura aducătoare de bani atât pentru salarii cât şi pentru investiŃiile ce urmau să se facă aici. 5.3. De la declaraŃii la fapte: Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, prezenta astfel privatizarea Combinatul Siderurgic ReşiŃa117cu Sinara Handel GmbH118: „Este a doua privatizare pe 1 € - preŃ simbolic ce spune multe atât despre situaŃia combinatului, cât şi despre cumpărător, care îşi asumă o situaŃie complexă şi riscuri.” Totalul angajamentelor asumate de cumpărător este de circa 25 milioane de €, dintre care 10 milioane reprezintă datoriile societăŃii care nu au putut fi şterse. Combinatul avea datorii de 50 milioane de $, iar pierderile se ridicau la acelaşi nivel. Din aceste datorii, au fost asanate 37-38 de milioane de $, restul urmând a fi plătite de către cumpărător eşalonat, în următorii ani. Negocierea contractului a durat 4 luni, în februarie 2004 finalizându-se documentele pentru privatizarea CSR. Pe de altă parte, prin actul normativ care va reglementa această privatizare, terenurile destinate construcŃiei unui parc industrial vor fi trecute în proprietatea Consiliului Local. De asemenea, contractul prevedea ca în următorii trei ani vor fi păstraŃi cei 1.520 de angajaŃi.
116 117

Dar au să pună pe masă ce se dă şi ce se cere; Stegărescu C, Ziarul Gardianul Top stirilor 24 aprilie 2004 118 Sinara Handel GmbH este subsidiara TMK care se ocupa de distribuŃia producŃiei în Europa, Orientul Apropiat, Asia şi SUA.

45

Adrian Popescu, Directorul General al societăŃii Artrom Slatina, concluziona că va trebui ca Sinara Handel să aloce 10 milioane $ pentru investiŃii tehnologice, 3 milioane pentru rezolvarea problemelor de mediu şi 6 milioane în capitalul de lucru119. ProducŃia combinatului va fi majorată de la 220.000 tone de oŃel anual la 450.000 tone în maximum trei ani, situaŃie în care societatea va înregistra profit. Presa anunŃa evenimentul astfel: „Ieri, la APAPS, a fost semnat contractul de privatizare al Combinatului Siderurgic ReşiŃa. Noul proprietar este Grupul TMK, cel mai mare producător de Ńevi din Rusia şi al doilea în ierarhia mondială. În România, TMK mai este acŃionar majoritar la Artrom Slatina. În sfârşit, un nume mare din industria de profil va conduce combinatul”120. Statul român va trebui sa şteargă, potrivit şefului APAPS, datorii de 45 de milioane de dolari, gaură financiară produsă în istoria zbuciumată a combinatului de proprietatea de stat şi de Ńeparii strategici. Postul de radio BBC ( pe 4 aprilie, ora 14:00) anunŃa că CSR urmează să intre în proprietatea concernului rus TMK 121, într-o emisiune cu următorul dialog: Realizator: După ce eşecul privatizării Combinatului Siderurgic ReşiŃa cu americanii de la Noble Ventures a devenit deja istorie, Iancu Muhu şi tovarăşii săi de sindicat vor intra din nou la stăpân. De data aceasta, ar fi vorba de concernul rus TMK. Dota pregătită de guvern pentru noul peŃitor al combinatului presupune printre altele un preŃ de vânzare de fix un euro, la un loc cu ştergerea unor datorii către stat în sumă de aproape 40 de milioane de dolari. L. V.: Din declaraŃiile oficialilor de la TMK, ei au cumpărat într-adevăr pe un euro, dar s-au angajat să plătească o parte din datorii, în valoare de 10 milioane de dolari, şi să investească în următorii ani 15 milioane de dolari în dezvoltarea companiei. Realizator: Pentru cineva care nu se pricepe la economie ar putea părea ciudat. Vinzi pe un euro o instituŃie economică căreia îi anulezi toate datoriile. De ce o mai vinzi atunci pe un euro? De ce nu ceri bani adevăraŃi pe ea? L.V.: Problema este dacă vrea cineva să o cumpere pe mai mult de un euro. Acum, sigur, faptul că se acumulează la buget datorii nu este deloc un lucru plăcut. Pe de altă parte, acestea erau datorii istorice, care probabil nu mai aveau să fie plătite... Dacă nu ar fi fost privatizat, oricum nu sar fi plătit. Realizator: În anul 2000, în vremea guvernului Isărescu, acelaşi combinat de la ReşiŃa a fost vândut tot aşa, cu o serie de avantaje, către Nobel Ventures, un consorŃiu american. De ce ar fi premisele de acum mai încurajatoare decât cele de atunci? L.V.: Adevărul este că cei de la Noble Ventures erau o companie marginală, absolut marginală, fără experienŃă pe această piaŃă, fără experienŃă în Estul Europei, în timp ce TMK este cel mai mare producător de Ńevi din Rusia, 60% din exporturile Rusiei de Ńevi. Realizator: ReşiŃa a mai primit ajutoare de la Guvern de-a lungul vremii.

Parcă nu prea pare a fi 1 euro la câte s-au mai plătit după. Daniel OANłA, Dezastrul C.S. ReşiŃa va rămâne o amintire, Adevărul, 2004-02-12 121 BBC, Serviciul pentru Presă, RelaŃii Publice şi Imagine, Revista Presei InternaŃionale, 5 aprilie 2004
119 120

46

L.V.: Dacă vreŃi, este o privatizare cu facilităŃi pe ultima sută de metri, pentru că, o dată ce vom fi încheiat capitolul de negociere privind concurenŃa cu UE, orice nou ajutor de stat va trebui aprobat direct de Bruxelles.

5.4. Rassiiskoe pravilo 5.4.1. Începutul formării şi a deprinderilor Odată cu preluarea uzinei de către ruşi, nu numai că a fost reluată producŃia, dar managementul s-a înscris într-o cursă nebună de stabilizare a acesteia şi de obŃinerea de profit. CSR din anul 2004 a parcurs o etapă extrem de dificilă122. Trebuia ordonată fabrica şi tehnologiile şi fluxurile tehnologice, reinstaurată ordinea, dată încredere şi speranŃă salariaŃilor şi sindicatelor că măsurile ce se iau sunt bune, chiar dacă ele erau dure (la ReşiŃa, sindicatul era hiperactiv - la orice măsură care se lua făceau similitudini cu perioada americană, interpretau, erau păŃiŃi, suflau acum şi în iaurt). ReşiŃa era ca o orchestră în care instrumentiştii nu mai cântaseră de mult şi cineva schimbase instrumentele, başca faptul că mai apăruseră şi instrumente noi (instalaŃia de desprăfuire, turnarea continuă, instalaŃia de vid). Aşteptată de toŃi reşiŃenii cu sufletul la gură123, reluarea activităŃii la Combinatul Siderurgic s-a dovedit, pe lângă părŃile bune, şi foarte dăunătoare în acelaşi timp pentru sănătatea a zeci de locuitori din zona veche a oraşului. Zilnic, odată cu pornirea cuptorului electric, nori denşi de praf şi fum toxic invadau această zonă. Era o realitate care nu putea fi ascunsă. Mi-am pus tot timpul întrebarea: cum se reuşise ca în ultimii ani ai secolului al XX-lea (1997-1999) să se pornească în centrul oraşului ReşiŃa o oŃelărie cu cuptor electric EBT fără a se avea sisteme de insonorizare şi instalaŃie de desprăfuire. Atunci nu era TMK, erau numai reşiŃeni la conducere. Nimeni nu mi-a răspuns. Ba nu auzeau întrebarea, ba nu le convenea, ba ... tipic. Dar acum, dacă a venit TMK, să ne facă, să ne dreagă, să ne.... salarii, ... La ReşiŃa, poluarea oraşului rămânea o problemă. InstalaŃia de desprăfuire era în programul de conformare agreat de CSR cu APM Caraş-Severin. 5.4.2. CSR aşa cum era în 29 iulie 2004 La sosirea în CSR am fost decepŃionat total de starea generală a fabricii. Era un coşmar, plecasem de la un Mercedes 124 şi mă urcasem într-o Dacie hârbuită, bună numai de programul rabla. Uzina era într-o stare jalnică din multe punct de vedere: a fluxurilor de producŃie, a mentenanŃei, a ordinii şi disciplinei, a curăŃeniei, a activităŃii de resurse umane, a mentalităŃii salariaŃilor, a stării infracŃionale, a discreŃiei. Tot ce se vorbea în birou la operativele fabricii se auzea a doua zi în tramvai, la „Fluturelul”, în birourile politicienilor sau... Era inadmisibil ca o uzină de referinŃă pentru siderurgia românească să ajungă într-un asemenea hal. Principala preocupare a unora era cum să treacă vremea, să mâncăm pachetul şi să plecăm acasă. Îmi puneam întrebarea cum se poate ca oamenii aceştia care au stat în piaŃă zile întregi cerând de lucru, acum să fie fără reacŃie, apatici, fără cheful declarat de a munci? Era straniu... nu mai era aceeaşi stare care se vedea în mass-media, toate declaraŃiile erau oare o manipulare? Uzina era de fapt o corabie în derivă, căreia Artrom Slatina reuşise să-i repare cârma. Sensul era bun, dar mai trebuia să reparăm catargul şi să prindem
122

A fost o perioadă la care am pus şi eu umărul şi atunci am constatat ce greoaie este ordonarea unor fluxuri siderurgice cu inerŃii mari atât tehnologice cât şi de mentalitate a lucrătorilor. Am participat efectiv la resuscitarea acestei uzine, învăŃând cu fiecare maistru, inginer şi cadru de conducere alfabetul siderurgiei într-un MiniMill. Mi-a fost foarte greu, întrucât veneam dintr-o uzină în care orchestra ştia partitura, iar atunci numai dirijezi. 123 Vali Popovici, Poluarea atinge cote alarmante la ReşiŃa , 12 Iulie 2004, www.informatia.ro 124 E o comparaŃie între starea celor două fabrici, Hunedoara şi ReşiŃa.

47

vânt din pupa. Meritele faptului că CSR plutea erau în acel moment a echipei de management de la Slatina, care visa lucruri frumoase şi nebuneşti pentru o uzina siderurgică ce avea soarta pecetluită. Prognoza evoluŃiei a fost corectă, fiindcă astăzi uzina este de nerecunoscut. Unii reşiŃeni şopteau printre dinŃi că 1 € era o valoare prea mică. Păi da, era mică, numai că marii analişti stradali sau de crâşmă reşiŃeni nu discutau şi despre datoriile, pierderile şi oalele sparte ale CSR şi ale americanilor pe care TMK le-a plătit, inclusiv în 2008. CSR, în momentul preluării, avea nevoie de o injecŃie de fonduri în capitalul circulant. ToŃi uităm că, la preluarea în 2004, fabrica nu a funcŃiona normal. De ce oare? Din cauza capitalului circulant! Exista o înverşunare a localnicilor împotriva uzinei125, dar cei mai revoltaŃi şi cei mai recalcitranŃi reclamagii erau chiar foştii angajaŃi. Am avut ocazia să cunosc şi alte situaŃii similare în alte localităŃi, dar niciunde răutatea şi dorinŃa de a se răzbuna pe uzină nu atingea asemenea cote. PopulaŃia, puŃin instruită şi rău intenŃionată de cele mai multe ori, refuza să accepte realitatea. Uitau că CSR dispăruse din cărŃile producătorilor de oŃel, era un Black Business126. SituaŃia era mult mai gravă decât părea la prima vedere. Sigur, anii de luptă sindicală condusese către acest dezastru. Dar era vinovat şi ceea ce se întâmplase după 1989, când este evident că lumea pe aici nu s-a îngrijit de fabrică măcar cât au avut grija aprovizionării pieŃei iugoslave. Era evident că lumea participase asiduu la contrabanda transfrontalieră cu salopete, bocanci, scule şi dispozitive mecanice, şi să nu uităm de benzină. Toate aceste se vedeau de la o poştă, fiindcă orice se făcea era formal, adică să zică lumea că se făcuse ceva. În uzină, formalismul era la loc de cinste, numai că nu se putea cu noul patron. Era imposibil de continuat, hibele trebuiau imediat înlăturate. CSR avea probleme în uzină, în oraş, în sindicat. Restul s-a văzut ulterior, marea lor majoritate veneau din afara uzinei. În uzină Managementul era format din mai multe tabere - noii veniŃi (Radu Constantin şi Ioan Romulus), vechi titularizaŃi pe posturi manageriale, vechii care erau schimbaŃi. De regulă, cele două tabere ale vechilor angajaŃi duceau un război de gherilă împotriva noii echipe. Trebuia demonstrat că cei doi noi veniŃi sunt proşti, adică vin alŃii să ne înveŃe pe noi. Părerea sinceră mi-am exprimat-o atunci la venirea mea, fapt ce mi-a atras suficienŃi opozanŃi ca sa nu le zic duşmani: La ReşiŃa managementul era decimat, nu avusese nimeni grijă să-l formeze înainte de anul 2000, fabrica a plutit cu doi, trei mateloŃi! Fluxul tehnologic era gândit de aşa natură încât să nu funcŃioneze pentru a avea performanŃă. Parcă cineva se gândise ca fabrica să meargă cu spatele. Era evident că reproiectarea era făcută de azi pe mâine. Cine gândise fluxul din oŃelărie nu prea avea habar cu ce se mâncă oŃelăria electrică. Este printre puŃinele locuri din lume unde metalurgia se făcea prin subterane. AngajaŃii fabricii erau scindaŃi în pro şi contra, în cu chef şi cu mai puŃin chef de muncă, unii mai tânjeau după manifestaŃii fiindcă venise vremea de a arăta de ce e în stare eroica noastră clasă muncitoare. Era evident că fabrica suferea din cauza unei crize de modele, salariaŃii pe orice funcŃie ar fi trebuie să aibă lângă ei un model pentru a se putea compara, corecta, studia şi, în final, evolua. La toate nivelurile manageriale era vid, unii conducători nu aveau cunoştinŃă sau experienŃă în tainele conducerii pentru că nu studiaseră, dar mai ales nu avuseseră de la cine învăŃa. Iar dacă un om de acest tip ajunge într-o funcŃie, atunci crede că toată conducerea este aşa cum crede el. Să fim serioşi, de la simŃurile subiective ale noastre şi până la a şti să conduci o simplă echipă e o cale foarte, foarte lungă.
Era un fenomen ciudat, uzina formase oraşul şi acum orăşenii se întorceau împotriva ei. La Dusseldorf , la un târg Messe în 2006, când am fost prezentat unui director al unei companii de la comerŃ austriece, acesta mi-a zis, cerânduşi scuze şi spunând către reprezentantul nostru pentru Italia, Lucca Zorzzi: „Vai săracul cum rezistă Romulus acolo în acel infern, nu-l iau la bătaie şi pe el ca pe americani? Cred că mergi la uzină cu tancheta!” În sinea mea am zis da, vor sa mă bată, dar fiindcă ne luptăm împreună cu Artrom-Slatina să facem ca producŃia să crească.
126 125

48

SalariaŃii nu vorbeau şi nu ştiau să explice clar un fenomen, cadrele tehnice vorbeau o limbă tehnică meglenoromână, era cumplit să încerci să înŃelegi ce se întâmplase aici. Nu se vorbea clar, compartimentul tehnic al acestei fabrici nu a introdus în limbajul uzinei o limbă clară, tehnică şi atunci, din dorinŃa de comunicare, uzina şi-a creat propriul limbaj. Trebuie să precizez că, din punct de vedere a pregătirii profesionale, unii muncitori era cu mult peste media muncitorilor întâlniŃi în uzinele siderurgice româneşti. Singura problemă era că de multe ori ei căutau soluŃii dincolo de instrucŃiunea tehnologică, lucru care însemna de fapt o indisciplină. În oraş Era ostilitate şi neîncredere din partea oamenilor. „Au venit să ne umilească, pe noi care am creat siderurgia românească.” Era evident că în spate era o regie bine pusă la punct de oameni dibaci. Era o ostilitate de gherilă din partea foştilor manageri, care acum ocupau diferite funcŃii prin societăŃi din ReşiŃa, sau la Primărie, Prefectură, partide, şi care la colŃ îŃi puneau piedică şi se împotriveau la tot127. „Lasă-i să-şi frângă gâtul”, asta se simŃea mai ales din partea participanŃilor cu decizie în viaŃa politică şi socială a ReşiŃei. ToŃi vroiau să te ajute dacă le dai ceva mai ieftin sau de pomană, fiindcă „ştiu ei că se poate”. SuferinŃă mare era sistemul hidro, de care nu avea loc nimeni. Ba era apa prea puŃină în baraj şi nu se putea face turism (în acele momente trebuia oprită producŃia pentru ca marii investitori în turismul bănăŃean să poată face bani), ba era multă mizerie aruncată în apa lacului (şi atunci trebuia mers şi adunate PET-urile), de parcă CSR făcea de capul lui turism şi bea apă, bere, şi cola de unul singur, şi... toŃi vroiau să facă bani, dar numai pe cheltuiala CSR-ului. Nimeni din cei care au aranjat cochete vile pe malul lacului şi care fac bani frumoşi nu plăteşte nici un sfanŃ CSR-ului, fiindcă pentru lacul şi apa din lac uzina plăteşte lunar la Apele Române şi la firmele specializate care prestează servicii de evaluare risc, siguranŃă funcŃionare, proiecte, autorizaŃii, pază şi ordine, o pălărie de bani. Foştii salariaŃi ai CSR (pensionari ori plecaŃi) se manifestau la reuniuni social-culturale şi prin presă cu o evidentă ostilitate împotriva CSR (nu am înŃeles de ce, dar aşa era), uzina avea peste 1500 de procese cu foşti şi actuali angajaŃi. Sindicatul Sindicatul dorea totul - creşteri salariale, prime, zile libere, bonuri cadou, bonuri de masă, alimentaŃie de întărire a organismului, lapte, etc, şi tot românul să prospere. Toate discuŃiile, chiar şi pe teme banale, se făceau numai pe un ton ridicat. łi se amintea că „ei au stat în stradă au făcut greva foamei” (erau manifestări normale...). Liderii înŃelegeau fenomenul şi doreau să se evite evenimentele americane, era clar şi pentru ei că se aflau în faŃa unor profesionişti. Numai că noii directori mai dădeau şi cu biciul iar muncitorii128 fugeau la mama oropsiŃilor pentru a se plânge. Unii făceau declaraŃii exagerate tocmai pentru a crea conflicte artificiale între conducere şi sindicat. Am spus-o la o întâlnirea cu liderii de sindicat atunci când o parte a lor doreau explicaŃii129: Uzina fără oameni este zero. Eu respect pe cel ce munceşte, este harnic, disciplinat şi ordonat. Nu pot concepe o fabrică în care oamenii umblă murdari, nespălaŃi şi unde lumea mâncă seminŃe. HoŃii şi leneşii nu au o viaŃă bună cu mine. Echipa trebuie să se aşează în spatele meu. Am experienŃă şi vă pot spune că ştiu unde trebui să vă duc, eu pe unde este fabrica asta acum am fost şi am ajuns şi acolo unde trebuie să ajungă ReşiŃa. Mai vorbim după ce vom avea turnare continuă şi toate cele de astăzi vor fi poveşti. Mă deranjează perfidia unora care doresc să dezbine cele două tabere. Dacă ne vom Ńigăni, dacă nu ne vom înŃelege, dacă ne vom căuta
127

Pot însă să afirm cu tărie că întotdeauna viniturile nu erau agreate la ReşiŃa, toată perioada de la 29 iulie 2004 şi până în momentul scrierii acestor rânduri (mai 2008), echipa de directori şi manageri de la TMK ReşiŃa a fost tratată cu ostilitate, deşi la întâlnirile de protocol erau numai zâmbete şi miere. Aşa se explică cum după patru ani uzina, cu toate eforturile deosebite, nu reuşea să încheie procesul de intabulare a terenurilor primite odată cu titlul de proprietate. 128 Pentru unii muncitori, introducerea disciplinei, creşterea ritmului de muncă şi a producŃiei era de neconceput şi se apela la tertipuri care au indus în eroare de multe ori atât conducerea uzinei cât şi a Sindicatului Vatra. Cu stupoare am întâlnit un muncitor care mi-a declarat că el nu a făcut nimic la serviciu în ultimii ani, şi acum când iese la pensie trebuie să muncească ! 129 Este crezul meu, după care m-am condus toată viaŃa, de la stagiatură şi până acum.

49

numai de culoarea ochilor, vom bate pasul pe loc iar ReşiŃa a rătăcit trei ani pe cărări proaste. Pierdem vremea în timp ce ar trebui să producem. Nu uitaŃi că banii se iau pe oŃel. Domnilor lideri, eu nu sunt la ReşiŃa ca să fac palmares, eu îl am deja. CV-ul meu de 20 de pagini, nu are nici o valoare dacă împreună nu facem performanŃă. Eu am venit aici fac treabă. Vă întreb eu pe voi, şi cu asta termin: Vă este chiar aşa dor de americani? ŞtiŃi ce le-a spus Horia la moŃi, şi moŃii au priceput? No, hai! ” 5.5. Război şi pace 5.5.1. Anul 2004 În perioada martie – iunie 2004, Artrom a efectuat un stagiu de observator în CSR, Sinara Handel începând din această perioadă finanŃarea uzinei care se afla într-o criză de lichidităŃi acută. În 15 mai este transferat primul pachet de acŃiuni către Sinara. Tot în luna mai a fost creat un grup de lucru din IPROMET (pentru oŃelărie şi mediu), IPROLAM (pentru laminor), Divizia Tehnică a TMK şi Divizia Tehnica de la Artrom şi CSR. Atunci s-a stabilit calendarul lucrărilor, primul punct constituindu-l evaluarea lucrărilor şi aprobarea unui plan de derulare a lucrărilor de proiectare şi execuŃie. Pe 16 iunie, în vederea unei activităŃi eficiente a CSR, AGA hotărăşte ca uzina să fie condusă de un administrator unic, persoana juridică fiind Artrom Slatina. Tot atunci este numit director general Radu Constantin. În 15 iulie se transferă al doilea pachet de acŃiuni deŃinute de AVAS la CSR. Din acest moment, contractul de privatizare intră în etapa a doua, cea de aplicare a facilităŃilor economice acordate CSR-ului prin OUG 16/2004. Din acest moment a început aplicarea efectivă a programului de finanŃare a restructurării, care avea ca Ńintă Planul de Viabilizare negociat cu Uniunea Europeana pentru CSR şi Planul de InvestiŃii de mediu şi tehnologice la CSR, menit să ducă la obŃinerea AutorizaŃiei Integrate de Mediu până la începutul anului 2007. Începând cu luna iulie, CSR a început să lucreze având la bază un sistem de planificare şi urmărire a activităŃii. În acest moment, combinatul beneficia din plin de experienŃa companiei TMK. Formarea echipei de manageri la CSR continuă în 29 iulie, când este numit director general adj. Ioan Romulus Vasile. Cei doi directori aveau să pună bazele unei lupte continue cu mentalitatea defectuoasă a angajaŃilor, cu creşterea nivelului de producŃie, stabilizarea calităŃii, îmbunătăŃirea nivelului tehnic al cadrelor de conducere, instruirea personalului, şi, ceea ce era cel mai dificil, cu actele de nepăsare - furturile, sustragerile. A fost o luptă oarbă, întrucât eram supuşi la un tir încrucişat şi la o presiune de forfecare continuă din partea sindicatului, a angajaŃilor, a influenŃelor de răzbunare a foştilor conducători, a partidelor locale, a pensionarilor ieşiŃi de la CSR, a organelor administraŃiei locale şi a unora care obŃinuseră foloase înainte de la uzină iar acum se înŃărcase bălaia. Ce era foarte greu de suportat era că toŃi exercitau către conducerea de la Slatina un flux continuu de informaŃii, de cele mai multe ori false şi tendenŃioase. Era aplicat în practică ce se ştia cel mai bine, adică ceea ce se moştenise de pe vremea când Banatul era sub dominaŃia turcilor - iute la Poartă cu porumbelul păcii. Am constatat acest lucru atunci când unul din clienŃii CSR, care obŃinuse foloase însemnate şi care mi-a spus atunci când am refuzat să-i facilitez cumpărarea unei hale, mi-a spus: „Am să vorbesc la Slatina că nu mă serviŃi fiindcă sunt prieten bun cu preşedintele”. Noroc că la Slatina oamenii erau cu capul pe umeri şi nu băgau în seamă tot folclorul bănăŃean. În septembrie este aprobat de către compania TMK studiul de fezabilitate pentru etapa a I-a de investiŃii, perioada 2004-2008, care acoperea lucrările la oŃelărie şi tunare continuă, incluzând toate lucrările şi instalaŃiile legate de mediu. Numai investiŃiile de mediu în acel moment erau de circa 8 milioane de dolari130, instalaŃia de desprăfuire de la cuptorul electric fiind prioritatea. Acest lucru era generat şi de presiunea populaŃiei ReşiŃei, a mediei locale, a cercurilor politice. InstalaŃia era punctul
130

ConferinŃa de presă ocazionată de punerea în funcŃie a obiectivului de investiŃii de mediu InstalaŃia de desprăfuire de la OŃelăria Electrică, 12 noiembrie 2005

50

forte al Planului de conformare în vederea obŃinerii autorizaŃiei de mediu. TMK a înŃeles foarte bine acest subiect şi de aceea această instalaŃie a constituit prima investiŃie la ReşiŃa, chiar dacă ea nu aducea economic nici un câştig. Semnificativ în acest moment era faptul că producŃia crescuse din luna octombrie la 27.000 t/lună şi se menŃinea la acest nivel. În acest moment, nu puteau să apară rezultate miraculoase. Exista o inerŃie în costuri care încă nu se vedea, la care se adăuga si faptul că tehnologia de turnare consuma tot avantajul cuptorului electric cu arc de tip EBT. Trebuie să arătăm că munca a fost titanică, începând de la documentele tehnice, care nu aveau Ńinută dar aveau conŃinut tehnic. S-a luptat ca pe fluxurile tehnologice să se instaureze domnia instrucŃiunii tehnologice, a instrucŃiunii de lucru, a procedurilor. Trebuiau citite şi recitite toate documentele, fiindcă toate erau scrise fără a se respecta etapele şi ordinea de executare a operaŃiilor, plus că exprimările unora dintre ingineri erau atehnice, iar explicarea unor procese începea cu mijlocul, continua cu sfârşitul şi se sfârşea apoteotic cu... începutul! Limbajul tehnic din ReşiŃa avea cuvinte ce nu se foloseau niciunde, era evidentă influenŃa separatistă a bănăŃeanului. Nivelul unor şefi în sectoarele fluxului de producŃie erau mult sub ceea ce era nevoie pentru a pune corabia pe linia de plutire.
EvoluŃia productiei de otel lichid la Resita in anul 2004 t
30000 27029 25000 27041

20000

15000

10000

5000

0

februarie

aprilie

iunie

august

octom.

decembr.

Cu bune, cu rele, dar printr-o disciplină într-o continuă perfecŃionare, începeau să apară rezultate, destul de mărunte la început în tehnologia de la cuptor. Iată cum relata site-ul firmei producătoare de refractare în octombrie 2004, atunci când durabilitatea cuptorului crescuse: „In October 2004 already - with 659 heats , the 110to Electric-Arc-Furnace of Combinatul Siderurgic ReşiŃa achieved the Romanian all-time refractory lining record. The steel plant ReşiŃa manufactures constructional steels , tool steels and steel grades for the tube production.131 Presa vremii consemna următorele lucruri legate de creşterea de producŃie la ReşiŃa132: „ProducŃia combinatului a avansat cu 101%, de la o cantitate de 27.560 de tone obŃinute în trimestrul întâi al anului trecut, până la 55.405 de tone în primele trei luni ale anului curent”. Echipa de manageri de la CSR şi Artrom, pionul principal de la Slatina fiind vicepreşedintele Drinciu Cristian133, se puseseră foarte serios pe treabă începând cu luna septembrie, şi întocmise toate documentele şi documentaŃiile, scrisorile de ofertare pentru investiŃia legată de instalaŃia de desprăfuire. În acele momente, Ioan Romulus Vasile, întâmplător autor al acestor scrieri, se lupta să formeze o echipă pentru managementul programului de investiŃii, şi adusese din octombrie 2004 pe
131 132

Steel: EAF Lining Record at ReşiŃa, România 03/11/2005 www.rhi-ag.com Iulian Enache , CS ReşiŃa vrea 12,3 milioane de euro, Curierul NaŃional , 7 Iunie 2005, www.wall-street.ro 133 Era vicepreşedinte Artrom Slatina pe probleme de tehnic, calitate şi investiŃii .

51

ing. Ionescu Ion de la Hunedoara134, o personalitate remarcabilă a şantierelor de investiŃii a siderurgiei româneşti începând din anii ‘80 şi până în 2007, în luna mai când, la vârsta de 69 de ani, a părăsit ReşiŃa. Ionescu, sau Bacea, cum era poreclit de Romulus, a reformat din temelii activitatea compartimentului de investiŃii. Era un om cu o putere de muncă remarcabilă pentru vârsta sa. Asemenea oameni sunt greu de găsit. Trebuie spus că datorită unor greşeli în amplasarea cuptorului electric, soluŃiile de modernizare şi de realizare a noii investiŃii erau foarte dificile. InexistenŃa unei strategii de dezvoltare a secŃiei de oŃelărie şi a uzinei în ansamblul ei făceau ca toate costurile de modernizare pentru utilajele existente şi pentru noile investiŃii să fie duble, iar în unele cazuri chiar triple135. Dacă investiŃia iniŃială din prima etapă agreată cu APAPS (care era cuprinsă în contractul de privatizare) era evaluată la 8 milioane de dolari, în final valoarea programului ajunsese la 26 de milioane136! InstalaŃia de desprăfuire iniŃială era o reproiectare fără simŃ de răspundere, efectuată la pornirea cuptorului electric în 1999. Era inadmisibilă funcŃionarea acestui complex în asemenea condiŃii într-un centru urban dens locuit cum este ReşiŃa. InstalaŃia veche utiliza metoda umedă de desprăfuire şi se baza pe instalaŃia de captare a prafului de la Furnalul nr. 1. Trebuie spus că instalaŃia avea un randament foarte scăzut de captare, fiindcă în aplicaŃia iniŃială de funcŃionare de la furnale, în faŃa scrubber-elor gazele arse cu praf treceau printr-un sac de praf şi un ciclon , iar în situaŃia de faŃă gazele arse cu praful din cuptorul electric intrau direct în scrubber. Datorită superficialităŃii cu care a fost tratată problema de mediu, la punerea în funcŃiune a cuptorului electric şi în timpul funcŃionării acestuia, o mică parte din praf era captat, în timp ce restul era evacuat în atmosferă, veşnic deasupra acestei zone a ReşiŃei planând nori brun-roşcaŃi de praf. Tot în acest an se semna contractul de procesare a haldei de zgură cu firma AMSI, care trebuia să colecteze deşeul feros şi să-l trimită spre oŃelărie iar zgura să o proceseze şi să o trimită spre constructorii de drumuri, şosele, etc. Faptul că în CSR, anterior anului 2004, nu se investise nimic în politica de mediu, a făcut misiunea managementului foarte dificilă. Erau frecvente reclamaŃiile, atât la Garda de Mediu cât şi la AgenŃia de Mediu, articole în ziarele locale, proteste ale elevilor de la Liceul Diaconovici-Tietz, (supranumit „Bastilia”, unitate şcolară situată chiar în faŃa porŃilor uzinei). Orice apariŃie publică a unui director de la CSR era însoŃită de un val de întrebări, uneori la limita bunului simŃ, alteori chiar jigniri. Toate exprimau dorinŃa urbei de a se face ceva. Finalul de lună debutează cu schimbarea managerului de mentenanŃă Radu Cristian cu Napoleon Buică, ce lucrase în CSR în secŃia de ÎntreŃinere şi ReparaŃii, a managerului Departament ProducŃie, CreŃan Paul, cu Octavian Moise (de la Mechel Câmpia Turzii), iar în funcŃia de director Logistică era adus Doru Melian (fost director general la Câmpia Turzii, director comercial la Cablul Hraşova şi ICMET Bucureşti), În 15.12.2004, la sediul grupului Duro Felguera în localitatea La Felguera a avut loc o întâlnire între vicepreşedintele Artrom, Drinciu Cristian, directorul general adjunct CSR Ioan Romuls Vasile, directorul IPROMET, Moldovan Ion, şi directorul Sistemas Logisticos, Jose Manuel Garcia Muniz alături de şeful Oficiu Tehnic Mecanic Benjamin Torrente Fernandez. S-a dorit reînnodarea relaŃiei cu firma spaniolă, care furnizase în anul 1998 furnitura mecanică, electrică şi hidraulică a maşinii de turnare continuă, precum şi pentru a se analiza noile puncte de vedere tehnice şi cerinŃele

Parcursesem cu el la Hunedoara construirea unei maşini de turnare continuă, construirea unui cuptor EBT cu instalaŃie de desprăfuire, modernizarea şi punerea în funcŃiune a maşinii de turnare continuă la Hunedoara pe formate de Ńaglă Ńeavă rotundă de 150 şi 180 mm. Adusese în stadiu final la Călan maşina de turnat continuu fontă, la care se adăuga o vastă experienŃă în uzinele mecanice şi prelucrătoare, experienŃa formării de oamenii de echipe şi şcoala vieŃii. 135 Lumea în ReşiŃa se mai plângea că uzina s-a vândut pe 1 euro, dar costurile suplimentare pentru fiecare euro sau dolar investit nu se vedeau în birt, crâşmă şi pe băncile din parc, unde se analizau cu mândrie patriotică toate problemele serioase ale CSR-ului. Vezi legea lui Ion şi a caprei, descrisă de mine mai sus. 136 Adică 1 euro ! Şi asta numai la programul de investiŃii, fără să mai adăugăm banii băgaŃi în capitalul circulant.

134

52

suplimentare apărute în perspectiva în care Ńagla turnată continuu va fi furnizată uzinei de Ńevi mecanice şi de precizie de la Slatina. Principalele teme au fost: • Posibilitatea de a turna pe configuraŃia maşinii existente a Ńaglei Ńeavă cu dimensiunea de 180 mm. • Creşterea vitezei de turnare către valoarea de 2,5 m/min în cazul Ńaglei Ńeavă de 180mm. • Posibilitatea de a se turna oŃeluri mediu aliate. • SituaŃia evacuării producŃiei pentru atingerea cotei maxime turnate de 500.000t/an. ReprezentanŃii Duro Felguera au prezentat punctul de vedere delegaŃiei române privind colaborarea viitoare în problema maşinii de tunare continuă: Pasul 1: o echipă de specialişti Duro Felguera(DF) să evalueze şi să investigheze maşina care exista la CSR (echipamentele mecanice şi hidraulice, starea lor, softul şi automatizarea ,etc). Echipa va propune schimbările ce se impun pentru a avea un utilaj în stare bună de pornire şi funcŃionare. Investigarea DF va recomanda care echipamente trebuie schimbate. Echipa va face recomandările proprii pentru pasul nr.2 al colaborării. Pasul 2: DF va analiza toate solicitările CSR (dimensiunile maxime la bloom, dimensiunea minimă la rotund, sortimentul de oŃel mediu aliat, etc) şi va face o ofertă pentru colaborarea privind montarea maşinii, pornirea sa, asistenŃa tehnică şi pregătirea personalului. Pasul 3: DF va prezenta către CSR, până la sfârşitul lunii decembrie 2004, un proiect de colaborare care să conŃină etapele propuse de către ei. 5.5.2. Anul 2005 Pentru realizarea activităŃii de producŃie şi a programului de investiŃii în acest an, Sinara Handel pompase în ReşiŃa fonduri cash de 33 de milioane de dolari numai pentru producŃie şi 12 milioane dolari137pentru investiŃii. Cifrele de producŃie erau în creştere iar efectele se vedeau astfel: „ProducŃia combinatului a avansat cu 101%, de la o cantitate de 27.560 tone obŃinute în trimestrul întâi al anului 2004, până la 55.405 tone în primele trei luni ale anului 2005138”. Consecutiv, compania „a majorat cifra de afaceri cu peste 436 de miliarde de lei (circa 11 milioane de euro), prin creşterea volumului de vânzări de produse finite şi a nivelului de prestaŃii industriale139”. În ceea ce privea veniturile, acestea erau în creştere cu peste 600 de miliarde de lei, firma raportând o valoare totală de 799,3 miliarde de lei (21 de milioane de euro) şi un profit brut de 4,2 miliarde de lei. În luna martie 2005 s-a făcut o evaluare la piesele şi subansamblele de la maşina de turnare continuă existente în containere în curtea uzinei, cu o echipă de specialişti spanioli de la firma furnizoare a maşinii, DuroFelguera Plant din Oviedo, Asturia. InspecŃia a scos în evidenŃă faptul că utilajul era într-o stare foarte bună. În luna august, directorul general, Radu Constantin, demisionează din funcŃie în locul său fiind numit Ioan Romulus. Este adus în funcŃia de director tehnic Bârsan Dorel (fost director general la Petrotub Roman). CSR avea în acest an stabilit un program de investiŃii tehnologice şi de mediu140 cu o valoare totală de 12,2 milioane de dolari. Sursele de finanŃare vor fi asigurate de acŃionarul majoritar, Sinara Handel Germania, printr-o majorare de capital cu 8 milioane de dolari. La acea oră, siderurgia
137 ConferinŃa de presă : Ocazionată de punerea în funcŃie a obiectivului de investiŃii de mediu: InstalaŃia de desprăfuire de la OŃelăria Electrică, 12 noiembrie 2005 138 Profit la combinatul siderurgic ReşiŃa Averea (30-05-2005), www.infonews.ro 139 Raport al Bursei Electronice Rasdaq 140 Profit la Combinatul Siderurgic ReşiŃa, Averea (30-05-2005), Mediafax

53

românească nu prea visa la aşa ceva. Toate uzinele siderurgice declarau ca investiŃii inclusiv reparaŃiile normale şi cele capitale. Era anul în care echipa de manageri trebuia să-şi dea examenul punerii în funcŃie a primului mare obiectiv: instalaŃia de desprăfuire. În numai 12 luni au fost realizate integral investiŃiile de mediu şi de retehnologizare impuse de contractul de privatizare. ReşiŃa a beneficiat de investiŃii de 83,2 milioane de dolari până în acest moment. Pentru următorii cinci ani, TMK intenŃiona să investească 43,3 milioane de dolari, pentru a ajunge la o capacitate de producŃie de 375.000 tone pe an, dintre care 90% destinate exportului. Termenul de punere în funcŃiune a instalaŃiei de desprăfuire fusese la 31 decembrie 2005. Eforturile concertate ale echipei implicate şi a contractorului general UZINSIDE au făcut ca instalaŃia să porneasă în probe la 25 octombrie şi să intre în exploatare la 1 noiembrie, la 12 noiembrie având loc festivitatea de finalizare a investiŃiei. La eveniment au fost prezenŃi Dmitri Pumpianski, preşedintele TMK, Konstantin Semerikov, proaspăt numit în funcŃia de director general al TMK, Leonid Marchenko, directorul tehnic TMK, Tigran Petrosyan, directorul financiar TMK, Adrian Popescu, preşedinte Artrom Slatina - administratorul CSR, Drinciu Cristian, vicepreşedinte Artrom, MustaŃă Valeriu, vicepreşedinte Artrom. Erau invitate şi autorităŃile locale - preşedintele consiliului judeŃean, Sorin Frunzăverde, şi prefectul Gavril Soran. CSR, primarul ReşiŃei Liviu Spătaru, împreună cu Chincea Ilie Directorul AgenŃia pentru ProtecŃia Mediului Caraş-Severin, hotărâseră ca data de 12 noiembrie să fie o sărbătoare comună - sărbătoarea curată a ReşiŃei, fiindcă APM îşi sărbătorea cu această ocazie deschiderea noului sediu. Sărbătoarea a fost cu adevărat, comună întrucât inclusiv delegaŃia rusă a participat la oficieri.
Evolutia productiei de otel lichid la Resita in 2005
30000

25000

20000

15000

10000

5000

0 ian feb m art apr m ai iun iul aug sept oct nov dec

Perioada în care s-a lucrat la instalaŃia de desprăfuire începuse să crească cifra de afacere la farmaciile din jurul CSR-ului, lumea începuse după ani şi ani să aibă dureri de cap141... Trebuie spus că lucrările de execuŃie erau vizate de Babici Emanuil, vicepreşedintele Companiei UzinSider şi de managerul de proiect Ionescu Ion de la CSR. Proiectarea instalaŃiei fusese făcută de IPROMET Bucureşti, lucrările de antrepriză de UzinSider Bucureşti, care a colaborat cu ICSH Hunedoara, COMELF BistriŃa, 24 Ianuarie Ploieşti, Crosi ReşiŃa şi IAMSAT Hunedoara. Pentru furnitura din import se apelase la firme de prestigiu cum ar fi Gruber Hermanos Spania şi Grupul ABB. Toate proiectele acestei instalaŃii fuseseră analizate şi răsanalizate de echipa comună de la Artrom Slatina, condusă de vicepreşedintele Drinciu Cristian şi de echipa de la CSR, condusă de Ioan Romulus şi Ionescu Ion. Pornirea instalaŃiei era o mare victorie în urma unei încrâncenări diabolice cu timpul, cu locul în care trebuia amplasată instalaŃia (un teren pe care existau ruinele vechii cocserii).
141

Din cauza problemelor de la serviciu şi a ritmului de muncă

54

InstalaŃia nou pusă în funcŃiune utiliza metoda de captare uscată cu randamente foarte mare şi care permitea asigurarea unui nivel de pulberi în aer de max. 10 mg/mc, încadrându-se în normele de mediu ale instalaŃiilor similare din Europa. După punerea în funcŃie a instalaŃiei, zilnic în sacii de praf se colectau 25 tpraf/zi. În programul de investiŃii al acestui an mai erau finalizate, pe lângă instalaŃia de desprăfuire, şi reŃeaua informatică, platforma de pregătire a fierului vechi din cadrul oŃelăriei, minihalda de zgură pentru stocarea zgurii evacuate de la cuptorul electric. În total, se cheltuiseră 12 milioane $. 5.5.3. Anul 2006 Este anul în care trebuia finalizată investiŃia la maşina de turnare continuă, care stătea de 8 ani în containere. InvestiŃia era dificilă din mai multe puncte de vedere: Trebuia reluat un proiect abandonat, care avea la bază un basic engineering redactat jumătate în limba franceză (documentaŃia firmei Clecim), un sfert în engleză iar restul în spaniolă (legat de firma Duro Felguera); Proiectarea era efectuată de către BCP Bucureşti, iar din experienŃa avută cu proiectele de la cuptorul EBT ne aşteptam la multe neconcordanŃe; Colectivul uzinei în acest moment nu avea decât 2 angajaŃi care ştiau cu ce se mănâncă turnarea continuă, iar pentru a pune maşina la punct şi să se asigure funcŃionarea sa la cheie era imperios nevoie de formarea142unui colectiv de specialişti
Evolutia productiei de otel lichid in Resita in 2006

40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 m art apr m ai iun iul aug sept oct 32757.9 30147.3 28397.9 26321.9 28767.2 31190.2 32223.1 31329.3

35059.5 28054.1

nov

dec

Într-o discuŃie avută în biroul Directorului General în timpul unei vizită a preşedintelui TMK, Dmitri Pumpianski, în prezenŃa preşedintelui Artrom, Adrian Popescu, se căuta un nume pentru CSR. Au fost vreo două variante - eu le-am propus atunci ca CSR să-şi schimbe numele în TMK-ReşiŃa, justificând că acest nume localizează grupul şi locaŃia unde se află uzina. Presa scria în acea vreme: „Combinatul siderurgic ReşiŃa îşi schimbă numele în TMK ReşiŃa143, conform unui comunicat transmis pieŃei electronice Rasdaq. În cadrul Adunării Generale a AcŃionarilor a fost aprobată şi schimbarea denumirii administratorului unic, din SC Artrom SA în SC TMK Artrom.

142 Era ca la fotbal - vrei ca echipa să joace în Champions League, atunci transferă jucători valoroşi! Nu s-a stat prea mult pe gânduri şi am adus doi ingineri si trei muncitori de mâna întâia, care aveau experienŃă la maşini de turnare continuă de minim 8 ani (de la Hunedoara); 143 Ramona Asiminei, Nume nou pentru Combinatul Siderurgic ReşiŃa, Curierul NaŃional, 28 August 2006

55

Rezultatele economice erau anunŃate astfel: „TMK-ReşiŃa, fosta Combinatul Siderurgic ReşiŃa144, a decis să repartizeze 13,3 milioane lei, o parte a profitului din anul 2006, pentru a-şi acoperi pierderile contabile145, restul de 704.000 lei fiind ŃinuŃi ca rezervă”. Uzina avea în 2006 o cifră de afaceri de 402 milioane lei şi un profit de 13,3 milioane lei. 5.5.4. Anul 2007 5.5.4.1.Cadrul general Tandemul Ńaglă Ńeavă-Ńeavă mecanică, adică Slatina –ReşiŃa, începea să dea rezultate. Astfel, pentru 2007 rezultatele erau în creştere pentru TMK-Artrom şi TMK-ReşiŃa146. ÎmbunătăŃirea semnificativă a performanŃelor financiare şi operaŃionale, graŃie programelor de modernizare derulate anul trecut147, a generat înregistrarea de dividente în 2007. Producătorul de Ńevi fără sudură TMKArtrom a înregistrat în 2007 o creştere a veniturilor cu 79%, până la 214,3 milioane de dolari, iar veniturile TMK-ReşiŃa au crescut cu 43%, până la 205,6 milioane de dolari. Anul 2007 pentru TMK-ReşiŃa însemna şi finalizarea contractul de privatizare cu doi ani înainte de data limită a AutorităŃii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Directorul general al companiei TMK, Konstantin Semerikov, declara presei „Finalizarea înainte de termen a contractului de privatizare pentru TMK-ReşiŃa demonstrează că autorităŃile române văd în TMK un investitor serios”.

Evolutia productiei de otel lichid la Resita in 2007
40000 35000 30000 25000 20000 15000 10391,6 10000 5000 0 feb mart apr mai iun iul aug sept oct nov dec 11957,1 32243,3 37510,7 34495,8 32052,5 27247,2 31684,2 31428,8 32565,6 30605,8

144 145

AcŃiunile sale se tranzacŃionează la Rasdaq. Compania are un capital social de peste 327 milioane lei (97 milioane euro). NewsIn. www.standard.ro, 22 iunie 2007 146 Presaonline.com, Sâmbătă, 16 Februarie 2008 147 Thomson Financial

56

Compania TMK intenŃiona să investească la ReşiŃa şi Slatina 257,6 milioane dolari până în 2011148, sumă din care până acum a investit 162,4 milioane dolari, în programele de restructurare şi modernizare a producŃiei de Ńaglă Ńeavă şi Ńevi.

TMK RE SIT A Este ruş in os să aj un g i p e l ocu l 1!
450000

t/ an
400000

350579
350000

Dinamica productiei de ot el la Resit a din 1991 pana in 2008

361000 285124

300000

250000

248410

200000

185442
150000

162728

158842 157429 150614 117536 110611 109576 165018

100000

140003 130640

50000

40305 0
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

0

5

Cu investiŃii de 44,7 milioane dolari la finele lui 2007, TMK depăşise angajamentele de investiŃii pe care şi le-a asumat în contractul de cumpărare a uzinei CSR, devenită TMK-ReşiŃa. Ea încheia anul 2007 cu o producŃie de oŃel de peste 361.000 de tone. Pentru a face o comparaŃie, când TMK a preluat combinatul reşiŃean, productivitatea era de 57 de tone de oŃel pe salariat. La ora actuală, s-a ajuns la 240 de tone pe salariat. Este prezentată mai jos dinamica productivităŃii (t/salariat) la ReşiŃa, începând din 1997 până în 2008149.

T M K RE S IT A Este r usinos sa ajungi pe loc ul 1 !

Ev olu tia p rod u c tiv ita tii in t/ sa la rie t la T M K -R e si ta
t/ salar iat 300

280
250

242 21 1

200

138
150

160

114

100

57 28 33

50

0 19 97 200 0 2003 20 04 2 00 5 20 06 2 007 2 00 8 20 09

25

148 149

www.wall-street.ro, 28 februarie 2008 Material prezentat la întâlnirea cu presa din 14 decembrie 2007 cu tema : EvoluŃia TMK ReşiŃa din 2004 până în 2007, sub titlul: „Este ruşinos să ajungi pe locul 1?”

57

În anul 2007, principala restructurare a fost de natură tehnologică în sensul punerii în funcŃiune a Maşinii de Turnare Continuă (MTC) în luna februarie. După primele teste de turnare ale bloom-ului 260x340 mm utilizat în primă fază pentru relaminarea Ńaglei Ńevi pentru TMK-Artrom, a fost ulterior oferit clienŃilor de pe piaŃa europeană. Începând cu semestrul II s-a trecut la turnarea Ńaglei Ńevi Ø 250 şi Ø 280 mm, oferit cu succes atât uzinei de Ńevi TMK-Artrom cât şi clienŃilor tradiŃionali producători de Ńeava şi produse forjate. Punerea în funcŃiune a MTC a condus la finalul anului la reducerea producŃiei la laminorul degrosisor LDS, apoi, în finalul anului, la oprirea sa. În decembrie 2007 au fost efectuate primele teste de vidare la rece în instalaŃia VD care se afla în faza finală a programului de investiŃii. Testele la cald au continuat în lunile ianuarie şi februarie ale anului 2008. Tot în decembrie au fost efectuate şi primele teste la rece pentru turnarea Ńaglei Ńevi Ø 180 mm. Anul 2007 fusese un an teribil de greu, care, pe lângă realizări deosebite, a avut şi o mare problemă, cea legată de oprirea fabricaŃiei la oŃelărie în luna iunie, datorită defectării rulmentului de la rotirea bolŃii cuptorului. În urma investigaŃiilor efectuate de colectivul de specialişti de la ReşiŃa, Slatina, Moscova şi de la firma germana RotheErde s-a constat cu mare surprindere că rulmentul instalat în 1999 era defectuos ales, el fiind produs de firma RotheErde pentru o aplicaŃie la o galerie de mină unde temperatura de lucru nu depăşa 50-60 0 C. Responsabilii cu investiŃia din acei ani au ales acest rulment fiindcă era cu circa 75.000 € mai ieftin decât rulmentul oferit de firma germană pentru lucrul la temperaturi de 250-3000 C. DiferenŃa dintre cei doi rulmenŃi ne-a fost prezentată de specialiştii germani - materialul din care erau făcute coliviile bilelor . În cazul rulmentului deteriorat, coliviile erau de plastic, firma germană oferind iniŃial unul ce avea coliviile de bronz. Rulmentul a fost recondiŃionat de firma germană în timp record, utilizând materialele corespunzătoare. Astfel, producŃia s-a reluat în luna iulie. Evenimentul a inflamat ganglionii codoşilor din ReşiŃa, care îşi arătau foarte băŃoşi muşchii pe la colŃuri, prezentând celor ce aveau răbdare să le asculte divagaŃiile lor de Hyde Park, fără nici o acoperire şi fără să prezinte adevăruri. Era clar că Nu mor caii când vor câinii. Echipa de manageri de la TMK-ReşiŃa îşi vedea serios de treabă, luptându-se pentru pornirea producŃiei de oŃel care genera salariile pentru salariaŃii uzinei şi lăsând codoşilor ce este al lor - proştii mor de drum lung şi câinii de grija altora. TMK-ReşiŃa obŃine AutorizaŃia Integrată de mediu din partea AgenŃiei Regionale de Mediu Timişoara şi stabileşte un plan de acŃiuni cu obligaŃiile de mediu ce îi revin conform legislaŃiei în vigoare până la sfârşitul lunii octombrie 2007. Colectivul de la serviciul de mediu depusese o muncă asiduă atât pentru aducerea la zi a documentaŃiei şi a problematicii de mediu, cât şi prin implementarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor în scopul recuperării şi valorificării la maxim a tuturor materialelor refolosibile. Această măsura scotea în evidenŃă faptul că personalul uzinei conştientizase importanŃa curăŃeniei şi a reciclării deşeurilor. Se făcuse un mare pas în îmbunătăŃirea mentalităŃii salariaŃilor. 5.5.4.2. Aspecte particulare Transformările radicale ale fluxului tehnologic la uzina TMK-ReşiŃa, prin intrarea în parametrii de producŃie a Maşinii de Turnare Continuă, precum şi permanentizarea conceptelor de mediu legate de contextul integrării României în Uniunea Europeană, a generat schimbări esenŃiale în politica resurselor umane care să răspundă la necesităŃile de dezvoltare din strategia TMK. Restructurarea la TMK-ReşiŃa s-a realizat pe parcursul perioadei 2004-2007, desfăşurându-se consecutiv în:

58

tehnologie şi mediu - prin programul de investiŃii şi programele de conformare; financiar; resurse umane, prin: - schimbarea mentalităŃii lucrătorilor; - creşterea ataşamentului faŃă de uzină; - schimbarea deprinderilor profesionale la aproximativ 15 % din personalul uzinei; - implementarea unui climat de ordine şi disciplină. Toate domeniile restructurării la uzină s-au realizat cu eforturi financiare considerabile, fapt ce a permis combinatului să ajungă în anul 2007 un MiniMill cu performanŃe semnificative în siderurgia românească, dar încă insuficiente şi la limita profitabilităŃii. Trebuie precizat că alăturarea a două din companiile TMK aflate în România (TMK-ReşiŃa şi TMK-Artrom), respectiv procedeul modern de turnare continuă/Ńaglă Ńeavă (TMK-ReşiŃa) cu invesŃiile masive de modernizare şi mărire a capacităŃii de producere de Ńeavă mecanică şi de înaltă precizie (TMK-Artrom) a reprezentat forŃa motrice a relansării uzinei din ReşiŃa. Orice altă asociere cu profilul de fabricaŃie la ReşiŃa nu ar putea asigura o relansare de o asemenea manieră. Acest fapt conduce la concluzia că planul şi indicatorii de viabilitate aprobaŃi în decembrie 2004150 au previzionat corect, adică faptul că prin realizarea lor uzina ReşiŃa este viabilă. 5.5.4.2.1. Explicarea sintetică a diferenŃelor între cele două tehnologi de turnare a oŃelului. Din luna mai se oprea fluxul tehnologic de turnare a oŃelului în lingou şi se trece la turnarea completă a oŃelului continuu. Acest fapt a generat mutaŃii, începând de la modificarea radicală a tehnologiei, a deprinderilor muncitorilor, precum şi a mentalităŃii acestora. Odată cu fluxul de turnare în lingou se opreşte definitiv activităŃile la hala de turnare, hala de pregătire, hala stripper. Se adaugă reducerea severă a activităŃii în depozitul de zi de cărămizi refractare, pod de turnare, precum şi curăŃătorie şi evacuare deşeu din hala de turnare pregătire. Comparând cele două fluxuri tehnologice, de obŃinere a semifabricatelor (rotund şi bloom) cu cel de turnare lingou şi turnare continuă, prezentate mai jos, putem afirma că fluxul de tehnologie cu turnare continuă • are un grad ridicat de automatizare şi tehnologizare; • este mai scurt din punct de vedere a fazelor de fabricaŃie; • reduce consumul de gaz metan prin eliminarea încălzirii de la lingou la rotund laminat (consum de gaz natural 98 Nmc/t), • reduce consumul de energie electrică prin oprirea cajei blooming şi a cajei finisoare acŃionate cu motoare electrice asincrone (consum electric total de 100 Kwh/t); • garantează calitatea suprafeŃei semifabricatului turnat; • eliminarea factorului subiectiv de la conducerea etapelor de producŃie (omul); • permite concentrarea fabricaŃiei într-o singură zonă a uzinei, fapt ce permite un control mai bun al procesului global.

150

Viability Plan for the CS ReşiŃa, 2003-2008, aprobat în decembrie 2004, Ministerul Economiei şi ComerŃului , nr. 199146 /29.12.2004;

59

5.5.4.2.2. Cadrul şi motivele care au determina disponibilizări de personal. Cadrul general al restructurărilor uzinei TMK-ReşiŃa include şi restructurarea de personal, care a determinat hotărârea de concediere colectivă.

TMK RESITA Evolutia personalului la TMK-Resitain conformitate cu Monitorizarea din programul de viabilitate convenit cu UE

1800

1658 1520 1505

1651 1503 1505 1450 1350 1250

1600 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 2004 2005 2006
realizatul

1480 1350 1200

planificarea conf Prog de Viabilitate

2007

2008

2009

22

Procesul complex de viabilizare şi eficientizare (evoluŃia fluxului de fabricaŃie de la ReşiŃa cuprins în Raportul de Monitorizare - RM151) a avut la bază în principal eficientizarea fluxurilor tehnologice prin: • Restructurarea Tehnologică şi de mediu a uzinei prin închiderea de capacităŃi care împovărau din punct de vedere al costurilor situaŃia financiar-economică a uzinei din ReşiŃa. • Punerea în funcŃiune de noi capacităŃi cu efecte pozitive în reducerea costurilor de fabricaŃie şi modernizarea capacităŃilor viabile din actualul flux tehnologic; • Restructurarea financiară; • Restructurarea în domeniul resurselor umane; Obligativitatea aplicării necondiŃionate a Planului de Viabilitate aprobat în decembrie 2004, Ministerul Economiei şi ComerŃului , nr. 199146 /29.12.2004 şi de Consiliul ConcurenŃei şi acceptat de Consiliul Europei (CE) în Decembrie 2004, era un angajament care trebuia respectat, nu numai fiindcă vroia CE, ci şi pentru că uzina trebuia să fie în continuu progres pentru a-şi îmbunătăŃi performanŃele financiare. De fapt, scopul acestui plan de viabilizare al uzinei era de a demonstra că uzina este solidă şi că poate evolua într-un mediu concurenŃial european, că se poate genera profit. MenŃionăm ca o notă importantă că nerealizarea indicatorilor prevăzuŃi de acest plan complex de viabilizare a companiei TMK-ReşiŃa are ca sancŃiuni: • Anularea ajutoarelor de stat acordate în perioada 2000-2004, ceea ce are ca efect imediat declararea stării de faliment şi lichidarea companiei; • Pierderea cotei de producŃie oŃel lichid, respectiv a dreptului de a mai exista ca şi producător de oŃel în Uniunea Europeană pentru TMK-ReşiŃa. În Planul de Viabilitate este prevăzut în mod expres în anul 2007, în luna decembrie, un număr maxim de personal de 1350 de salariaŃi acesta fiind un criteriu important de viabilitate. IniŃial, această
151

Viability Plan for the CS ReşiŃa, 2003-2008, aprobat în decembrie 2004, ministerul Economiei şi ComerŃului , nr. 199146 /29.12.2004;

60

cifră fusese planificată (înainte de re-privatizare) pentru anul 2006, dar deoarece re-privatizarea CSR s-a făcut cu întârziere (transferul dreptului de proprietate către Sinara Handel s-a realizat, din vina statului, de-abia în iulie 2004), TMK a obŃinut de la Uniunea Europeană o amânare a realizării acestei măsuri pentru anul 2007. Peste această dată, după aderarea României la Uniunea Europeană, nu se mai pot accepta amânări, întrucât acest lucru ar însemna pentru Ńara noastră încălcarea legislaŃiei europene privitoare la ajutoarele de stat şi aplicarea de sancŃiuni economice României, inclusiv activarea unor clauze de salvgardare. În cazul nerealizării cifrei maxime de personal de 1.350 la termenele prevăzute, activarea sancŃiunilor împotriva TMK-ReşiŃa s-ar face imediat. 5.5.4.2.3.Restructurarea Tehnologică şi de mediu CapacităŃi închis / în funcŃie152. Comentarii: a) CapacităŃile de producŃie „Profile grele” şi „Profile mijlocii şi speciale” au fost închise în anul 2005, în concordanŃă cu respectarea programului de închidere de capacităŃi cuprins în planul de viabilitate agreat de Guvernul României, autorităŃile Uniunii Europene şi TMK-ReşiŃa. Restructurarea tehnologică şi de mediu a luat în considerare obligaŃiile din RM153, indicatorii de viabilitate, la care s-au adăugat prevederile convenite în Programul de conformare cu ANPM şi Contractul de privatizare. AcŃiunile, în cazul uzinei ReşiŃa, s-au desfăşurat în următoarele direcŃii: • Închiderea capacităŃilor din sectorul de laminare,care generau pierderi în costurile variabile; • Ecologizarea arealurilor de pe amplasamentul halelor dezafectate, precum şi amplasamentele predate către comunitatea locală. Închiderea haldei de zgură şi începerea procesării zgurii din halda veche; • Amenajarea minihaldei de zgură în cadrul amplasamentului actual al uzinei, precum şi amenajarea depozitului conform de zgură; • Construirea instalaŃiei de desprăfuire de la cuptorul EBT; • Amenajarea sectorului de fier vechi din cadrul secŃiei oŃelărie; • Dezvoltarea sistemului informatic; • Darea în folosinŃă a maşinii de turnare continuă; • Punerea în funcŃiune la finele anului 2007 a instalaŃiei de vidare - VD; • Dotări în activitatea de CTC-laboratoare. Modernizări în sectorul de producŃie.
EvoluŃia capacităŃilor la TMK-ReşiŃa154
Sectia OŃelărie Cuptorul EBT+LF Turnare Continuă Laminoare Blooming LDS Lam. Profile Grele Lam. Profile mijloci 1978 1050 200 120 1050 200 120 1050 1050 1050 1999 2007 Anul PIF Capacitatea instalată 2003 450 450 2004 450 450 2005 450 450 2006 450 450 2007 450 450 500 2008 450 450 500

b) În anul 2007 s-au realizat integral lucrările la obiectivul InstalaŃie de Turnare Continuă, iar în perioada ianuarie - februarie se realizează probele de mers în gol şi probele la cald. InstalaŃia va fi pornită în regim de exploatare normală în primul trimestru al acestui an. MTC a parcurs o perioadă de probe pentru rotundurile de 250-280 mm şi bloom-ul. În luna octombrie este planificată începerea probelor la rotundul de 180 mm. Modernizarea maşinii de turnare se face cu firma TMS.

152 153 154

ibidem; Ibidem. Viability Plan for the CS ReşiŃa, 2003-2008, aprobat în decembrie 2004, Ministerul Economiei şi ComerŃului, nr. 199146 /29.12.2004;

61

Punerea în funcŃiune de noi tehnologii cu efecte pozitive în reducerea costurilor de fabricaŃie în actualul flux tehnologic reprezenta ForŃa motrice a revitalizării activităŃii uzinei din ReşiŃa. În perioada 2004-2007 a fost programul de investiŃii asumat de grupul TMK, ce a generat noi tehnologii cu grad ridicat de automatizare şi computerizare şi în acord cu noile reglementări de mediu. Programul de investiŃii a fost grefat pe un program de creştere şi stabilizarea a producŃiei şi a indicatorilor de calitate. Precizăm că MTC reprezintă pentru ReşiŃa cheia de boltă, fără de care ReşiŃa ar fi rămas doar în istoria siderurgiei româneşti iar toate programele şi speranŃele legate de viabilizare ar fi fost efemere. Odată cu pornirea MTC, ReşiŃa devine un MiniMill (oŃelărie electrică şi turnare continuă, finalul fluxului tehnologic). Comparând cele două fluxuri tehnologice ale combinatului putem rezuma transformarea unui flux greoi cu tehnologie de turnare învechită cu un flux dinamic şi tehnologizat, rezultând următoarele aspecte pozitive : EvoluŃia investiŃiilor tehnologice şi de mediu(mil €) în perioada 2004-2006:
Prognozele din PVCE 0,360 0,14 0,400 0,27 0,67 2004 Realizat 0,303 0,053 0,030 0,386 0,290 0,676 Prognozele din PVCE 2.190 6.300 0.200 8.690 3.000 11,69 2005 Realizat 5,204 0,924 0,271 6,399 4,541 10,94 Prognozele din PVCE 0,800 9,200 0,576 10,576 3,864 14,440 2006 Realizat 1,850 9,287 0,590 11,727 3,880 15,607

OŃelăria electrică Turnare continuă Alte investiŃii tehnologice Total Tehnologice Mediu Total Tehnologice+mediu

Crearea unui flux tehnologic concentrat cu potenŃial maxim de fabricaŃie : Reducerea costurilor variabile, după cum este prezentat în schema următoare. În cazul noii tehnologii (MTC), faŃă de cea veche, există două aspecte fundamentale care acŃionează asupra costurile variabile: suprimarea costurilor generale ale laminării şi creşterea scoaterii generale de metal de la fier vechi la Ńagla Ńeavă. În tabelul de mai jos este prezentată diferenŃa de costuri variabile între tehnologia de obŃinere a Ńaglei Ńevi din: lingou, relaminare a bloomului turnat continuu, turnat continuu. Este evidentă o diferenŃă numai la costurile variabile de 71,3 $/to.
Tip profil Profil greu (Ńaglă Ńeavă) produs din lingou Profil greu relaminat (Ńagla Ńeavă) din bloom TC prin LDS łaglă Ńeavă direct din turnare continuă Dimensiuni ∅ 120 - ∅ 300 mm <∅ 250 ∅ ∅180 - 250 -280 mm Cost specific 376,69 $/to 334,69 305,3 $/to

Creşterea gradului de automatizare şi tehnologizare a fluxurilor de fabricaŃie. MTC este dotată cu echipamente electrice (Ingelectric şi Siemens) şi de automatizare cu upgrade-uri efectuate în perioada de investiŃii, mai 2006-ianuarie 2007. MTC este comandat prin automat programabil (PLC). Maşina de tăiere GeGa este comandată de un automat programabil şi funcŃionează în regim automat. MTC poate funcŃiona în regim complet automat, angajaŃii având doar funcŃia de supraveghere. Reducerea fluxului de fabricaŃie de la fier vechi la Ńaglă Ńeavă şi totodată o reducere a fluxului financiar. Pentru o tonă de Ńaglă Ńeavă se consumă 211 kg de metal (consum 1,211 t/t) la turnarea în lingou şi 50 kg (consum 1,050 t/t) la turnarea continuă. Creşterea productivităŃii :

62

TMK RES ITA Este rusinos sa ajungi pe locul 1 !
65

PRODUCTIVITY OF EA t F /h
60

60,07

56,21
Y a , t/h e rly

56,01

55

53,02

50

47,5

45
2003 2004 2005 2006 2007
6

Creşterea calităŃii oŃelului prin utilizarea tratamentului în vid (VD). Reducerea consumurilor energetice cu impact favorabil prin reducerea emisiile de CO2, reducerea deşeurilor rezultate din procesul de turnare şi laminare consumurilor specifice la MTC.
Economia de energie electrică155
A ProducŃie, tone nul 2 LDS - 300.000 005 2 LDS -150.000 007 MTC-300.000 25 Economia de energie în 2007 faŃă de 2005 7.500.000 7.500.000 550.000 100 97 15.000.000 550.000 14. Consum specific Energie electrică Kwh/t 100 Gaz metan Nmc/t 97 Cantitatea de energie electrică consumată, Kwh 30.000.000 100.000 14. Gaz metan consumat, Nmc. 29.

Emisiile indirecte şi directe156
Factori implicaŃi în proces Emisii indirecte Emisii directe Prop. energie în România, % Energie Cărbuni electrică Petrol (Kg CO2 Gaz ech/Kwh) natural Energie Nuclear economisită Hidro 7.500.000 Kwh Gaz metan ( Kg CO2 ech/kg) Gaz economisit 14.550.000 Nmc. 1,20 1,10 0,68 0,0052 0,0024 0,350 2,75 37,8 4,2 20,35 10,1 27,55 2.835.315 315.000 1.526.250 757.500 2.066.250 Energie Kwh Indirecte Kg CO2 3.402.000 346.500 1.037.850 3.939 4.959 5.092.500 Directe Kg CO2 40.012.500 22.817.179 Emisii Emisii totale, Nmc CO2 2.425.763

TOTAL EMISII TOTAL EMISII indirecte şi directe

9.877.748

40.012.500 49.900.248

25.242.942 25.242.942

155 Analiza consumurilor de materiale, gestiunea deşeurilor, a emisiilor şi a impactului acestora asupra mediului prin trecerea la Turnarea Continuă a OŃelului la CSR, material predat la ANPM la acordarea autorizaŃiei de mediu 2006; 156 ibidem

63

ComparaŃie bilanŃ de materiale, intre fluxul turnare lingou şi turnare continuă
Turnare clasică 484.000 14.800 48.848 547648 448.600 67.200 31.848 423.607 24.993 353.890 57.000 12.717 343.583 10.308 Turnare continuă 484.000 14.800 48.848 547.648 448.600 67.200 31.848 431.345 17.255 -

Structura Încărcătura Cuptor electric OŃelărie Tratament secundar Turnare oŃel LDS

Fier vechi ,t/an Feroaliaje, t/an Materiale auxiliare, t/an Total,t/an OŃel Lichid , t/an Zgură , t/an Pulbere ,t/an OŃel turnat , t/an Deşeu metalic, t/an Laminate Şutaje Tunder

Laminate marfă CapeŃi finisare + ajustări

407.621 23.724

CantităŃile specifice ale principalelor deşeuri la TMK-ReşiŃa comparate cu BREF
Deşeu Zgură Pulberi Şlam Materiale refractare Turnare lingou 150 20 50 1,9 4,5 8,591 14,946 CantităŃile specifice kg/t Turnare continuă 150 20 1,9 4,5 1,78 7,85

BREF 100-150 10-20 -

Cuptor Oală Turnare Total

2-8

SituaŃia comparativă dintre valorile emisiilor din apele uzate în situaŃia actuală cu turnare clasică, valorile estimate pentru situaŃia cu turnare continuă şi prevederile BAT
Parametri SS Ulei Fe Actual <25 mg/l <5mg/l <8,5 mg/l MTC <13 mg/l <4mg/l BAT <20 mg/l <5mg/l <10mg/l

5.5.4.2.4.

Restructurarea în domeniul resurselor umane

În noiembrie-decembrie 2007 se închidea operaŃional laminorul LDS (blooming). După această operaŃiune, TMK-ReşiŃa va produce numai oŃel turnat continuu în următoarele dimensiuni: Ø180 mm; Ø 250 mm; Ø 280 mm; blum 260x340 mm . Astfel: Instruirea şi dezvoltarea conştiinŃei angajaŃilor. ÎmbunătăŃirea mentalităŃii salariaŃilor la TMK-ReşiŃa. În anul 2006 au fost organizate programe de instruire şi îmbunătăŃire a mentalităŃii salariaŃilor, care au vizat în primul rând două grupuri Ńintă: • • OŃelăria, OE, sectorul de producere şi mentenanŃă; MTC, formarea deprinderilor la turnători, operatori MTC şi mentenanŃă;

Cele două programe s-au desfăşurat în două uzine ale grupului TMK, pentru oŃelari Voljsky iar pentru turnători la MTC din Taganrog. Efectele cursurilor de instruire s-au concretizat în creşterea

64

producŃiei la cuptorul EBT de la OE, precum şi în asimilarea foarte rapidă a tehnologiei de turnare continuă la MTC. Evaluarea personalului atât din punct de vedere a pregătirii profesionale, cât şi a capacităŃilor psihologice; Restructurarea de personal Este evident că numărul de salariaŃi a depins foarte mult de intrarea în parametri a maşinii de turnare continuă. Pornirea MTC şi intrarea în parametri a generat o schimbare a fluxurilor tehnologice, înlocuind un laminor depăşit tehnologic cu o tehnologie nouă, cu consumuri reduse şi indicatori de scoatere ridicaŃi. Managementul de la TMK-ReşiŃa, o dată cu finalizarea investiŃiei de la MTC, a trecut la un program de pregătire în vederea reconversiei profesionale. În sensul limitării impactului social, managementul TMK-ReşiŃa a iniŃiat eforturi în vederea repartizării unei părŃi din personalul disponibilizat către diverse societăŃi cu deficit, mai ales în profesiile din sectoarele calde (laminoare, forje, tratamente termice). Au fost angajate discuŃii în care, până la momentul întocmirii prezentului memoriu tehnic, s-a ajuns la următoarele rezultate: Concedierea colectivă era strâns legată de închiderea operaŃională a fluxului de turnare şi laminare lingou, respectiv Laminorul degrosisor LDS, în luna decembrie 2007. 5.6. Un titlu care mi-a plăcut

Pragmatismul rusesc şi competenŃa profesională transilvăneană157 Werner Kremm, un intelectual de origine germană din ReşiŃa, a prezentat într-un magazin pentru vorbitorii limbii germane următoarele aprecieri la adresa evoluŃiei uzinei siderurgice din ReşiŃa: În valea în care fumegau coşurile s-a făcut acum linişte. În prezent, regiunea montană bănăŃenească nu mai dispune de nici o mină funcŃională. Nici un furnal nu mai lucrează. Ultimul laminor, laminorul degrosisor şi de semifabricate din ReşiŃa, a fost oprit în decembrie 2007. (…) La preluarea Combinatului de către ruşii de la TMK s-au schimbat deja unele lucruri în bine. Activitatea industrială care a început la ReşiŃa cu ocazia sărbătorii SfinŃilor Petru şi Pavel din anul 1771, nu a mai trecut printr-un astfel de declin ca în anii ‘90 al secolului XX. În ceea ce priveşte prognoza statului privind industria grea, primul deceniu de după revoluŃie a creat numai confuzii. Exemplul cel mai bun este ReşiŃa. Pe de-o parte, statul investeşte milioane de mărci germane pentru cumpărarea unui nou cuptor electric (cumpărat din Spania prin intermediul unui credit internaŃional), iar pe de altă parte, acesta stă apoi ani de zile ambalat în curtea uzinei, deoarece nimeni nu alocă bani pentru cumpărarea unor componente auxiliare. Apoi se doreşte vânzarea completă a uzinei şi se acceptă o firmă de consultanŃă (Noble Ventures Inc.) ca şi cumpărător, care a apărut ca omul de paie al unui miliardar american. Când acesta s-a aranjat cu baronii oŃelului (pe care dorea în mod evident să-i şantajeze prin cumpărarea unor oŃelării în Europa de Est, pentru a putea intra în competiŃie în SUA) şi nu mai era interesat de achiziŃii în Europa de Est, dintr-o dată sau trezit consultanŃii cu afacerea încheiată, însă nu ştiau „cu ce se mănâncă”. America versus Rusia la ReşiŃa Şi cu aceasta încep apoi adevăratele probleme. Deoarece subit posesorii nu au făcut la ReşiŃa altceva decât să înalŃe steagul american pe poarta uzinei, să-şi acorde singuri salarii grase, diurne şi
157

Kremm W, 2008 , 41…44;

65

venituri suplimentare şi să folosească vechea vilă a directorilor (transformată în bibliotecă tehnică), pe post de apartament proprietate personală şi în plus, să provoace sindicatul „Vatra”. A început perioada în care, ca urmare a primitivismului în forŃă şi cu autocraŃie, ReşiŃa a ajuns pe prima pagină prin demonstraŃiile zilnice, în care simplul şi masivul lider de sindicat Iancu Muhu s-a profilat ca şi conducător al proletarilor. Se asalta prefectura şi pe scaunul prefectului se făceau nevoile („acest rahat face mai mult decât un prefect, cel puŃin pute”), se duceau bătălii cu organele de ordine, se spărgeau geamuri, se blocau drumurile naŃionale şi europene iar un consul german foarte impresionat de propria persoană (poreclit „regele Timişoarei”) a decretat că, atât timp cât el va avea ceva de spus, nici un investitor german nu va ajunge la ReşiŃa! Avansul de 560.000 dolari al americanilor urma să fie singura sumă de bani pe care statul român l-a văzut din partea acestora ca sumă de cumpărare. Într-un proces dificil şi costisitor purtat în InstanŃa Comercială din Washington, conducerea Năstase din 2004 a putut trimite Noble Ventures Inc. „la plimbare” şi a oferit din nou Combinatul pentru privatizare pentru 1 euro, plus obligaŃii. Printre altele, urmau să fie lichidate datoriile enorme care s-au adunat încă din timpul de sub stăpânirea statului şi a lui Noble Ventures, faŃă de Casa de Pensii, Asigurările Sociale şi de Sănătate şi oraşul ReşiŃa, să fie stabilit şi menŃinut un număr de angajaŃi care să fie în concordanŃă cu limita superioară stabilită în cadrul negocierilor de aderare a României la CE, să fie respectată limitarea producŃiei de oŃel stabilită pentru România, etc. Cumpărători au fost – în ciuda uneori reŃineri motivate istoric, prejudecăŃi şi alergii naŃionale . Al doilea producător mondial de Ńevi (şi cel mai mare în Europa), TMK-ul lui Dmitri Pumpianski, prin intermediul împuternicitului comercial german (Koln/Berlin), adică Sinara Handel GmbH, a primit acordul. Grupul a creat în România, unde deja deŃinea TMK-Artrom Slatina, un laminor de Ńevi, un consorŃiu, care în curând va avea sediul pentru România şi Europa de Est la Bucureşti, pe un teren care aparŃine Uzinei din ReşiŃa din perioada interbelică. Pumpianski, noul patron, a vizitat de mai multe ori ReşiŃa şi a dobândit curând titlul de onoare de a fi „cel mai simpatic rus de după Dostoievski (aşa afirma primarul din ReşiŃa, prof. dr. Liviu Spătaru). 5.7. Reportaj cenzurat de mine: Reporterul: Se spune despre tine că eşti un ardelean arogant. Romulus : Da! Reporterul: Nu eşti un personaj foarte popular în rândul clasei muncitoare... Romulus: Da, continuă. Reporterul: De ce nu cauŃi să-Ńi cosmetizezi imaginea? Romulus: Când? Reporterul: Cum când? Romulus: DraguŃo, eu nu sunt în ReşiŃa ca să fiu iubit, altele sunt Ńelurile pentru care mă aflu aici şi apoi nu cred că pot face sex cu toŃi ca să fiu iubit! Reporterul: Nu e chiar aşa, sunteŃi o persoană importantă. După prefect, preşedinte CJ şi primar sunteŃi dumneavoastră. Romulus: Nu e chiar aşa, există o diferenŃa fundamentală între ei şi mine. Eu sunt în slujba acŃionarului iar ei ar trebui să fie în slujba alegătorului, deci şi a mea! Reporterul: Încotro ReşiŃa ? Romulus: Cine să răspundă, cetăŃenii sau politicienii? Cei ce trebuie să răspundă o vor face în maiiunie şi în octombrie-noiembrie158. Depinde dacă vom fi dispuşi să-i mai credem. Reporterul: Nu mă refeream la oraş! Romulus: Uzina nu este treaba unei domnişoare aşa de faine! Reporterul: Se spune că vă purtaŃi foarte urât cu salariaŃii. Romulus : Se spune, dar despre faptul că oamenii îşi iau salariile ce se spune? Reporterul: De ce nu căutaŃi să convingeŃi partea adversă?
158

Mă refeream la anul 2008 şi la campaniile electorale.

66

Romulus : Nu vreau şi nici nu am timp, iar unii aud numai ce vor ei. Îmi permit să te întreb şi eu ceva, fiindcă tu tot mă întrebi. Dacă suntem cei mai făloşi, cei mai deştepŃi, primii la toate, cei mai..., de ce suntem ultimul judeŃ din Ńara românească?

67

6. Contextul naŃional oficial al perioadei în care se pregătea şi se realizase prima privatizare a siderurgiei reşiŃene159
După 1989, mai multe evenimente politice şi economice de o mare importanŃă influenŃau evoluŃia economiei Ńării noastre: Pe plan extern: Destrămarea URSS şi a blocului de Ńărilor comuniste; reunificarea Germaniei; cele două Războaie din Golf; dezmembrarea Iugoslaviei; războiul din Bosnia şi Kosovo; primul val de aderare la UE; al doilea val de aderare la UE din care făceau parte România şi Bulgaria; explozia şi agitaŃia din spaŃiul sud-est asiatic; manifestarea Chinei ca una din marile puteri mondiale; 11 septembrie 2001; recesiunea japoneză; faptul că în 2001 America de Nord şi Europa înregistrau cea mai mare creştere economică de la cel de-al II-lea război mondial; creştere cotaŃiei petrolului peste 100 $/ barilul. Pe plan intern: formarea liberă a partidelor politice; crearea vieŃii parlamentare bicamerale (senatul şi camera deputaŃilor); exerciŃiul schimbului de putere democratic după alegerile din 1996, 2000 şi 2004; aderarea la NATO; aderarea la UE; liberalizarea preŃurilor; atragerea masivă de capital străin; privatizarea sistemului bancar; privatizarea industriei siderurgice;

-

-

România parcurgea cu paşi lenŃi şi şovăielnici momentele aderării la NATO şi UE, concomitent cu transformările de structură în situaŃia acŃionariatului din marile întreprinderi siderurgice. Am zis paşi lenŃi, întrucât, comparativ cu colegele din CAER şi din pactul de la Varşovia, noi eram în urmă. ToŃi scoteau capul în Europa sau pe pieŃe noi, pe când Ńara noastră nimic, juca bătuta pe loc. Toată figuraŃia făcută în acest dans tradiŃional, era bine pusă în scenă de marii coregrafi naŃionali, oamenii politici. Vor trece poate 20 de ani şi poate atunci vom constata efectele acestei stagnări. De fapt, nici nu trebuie să treacă atât, este suficient doar să treci pe la vecinii unguri în vizită şi te poŃi lămuri.

159

Ioan R, 2007,185-189;

68

Nu putem neglija rămânerea în urmă de 6 ani160 la aderarea UE, în momentele în care toŃi erau avansaŃi, iar noi stăteam pe loc. În tehnica informatică sunt tehnologii care se perimează într-un timp mai scurt decât această perioadă. Decalajul între Ńări este dependent de următorii factori: - Economici; - Politici; - Geografici; - Religioşi; - EducaŃionali de civilizaŃie şi de mentalitate; Dureros este faptul că dacă decalajele generate de primii doi să spunem că i-am putea surmonta cu chiu cu vai, factorul geografic mai greu. Nu putem muta pe hartă Ńărişoara noastră, aspectele religioase ar putea deveni chiar factori de progres relativ, e la capitolul educaŃie/civilizaŃie/mentalitate. Avem o mare problemă care ne va Ńine mult timp în coada clasamentului. Dacă analizăm separat, fără a Ńine cont de influenŃele comune dintre factorii menŃionaŃi mai sus, trebuie să recunoaştem că educaŃia, civilizaŃia şi mentalitatea se formează în familie - cei 7 ani de acasă care reprezintă temelia mentalităŃii oricărui cetăŃean. Criza de mentalitate este cu atât mai gravă cu cât în anii de după revoluŃia din decembrie ‘89 această noŃiune este luată la băşcălie, persiflată - se poartă mârlănia la toate nivelele, de la vârful clasei politice şi până în mahalaua urbanului românesc, rezonând a manea. Toate transformările, aderările, privatizările, democratizările, se produceau pe fondul globalizării şi atomizării severe din sfera capitalului. Ca întotdeauna, aceste aspecte ne-au prins nepregătiŃi, cu chiloŃii în vine, fără colac de salvare şi doar cu noŃiuni de înot precare. Apele erau adânci, iar malul destul de îndepărtat. Economia mondială este caracterizată de două fenomene: internaŃionalizarea, ca formă de cooperare, şi globalizarea. InternaŃionalizarea se referă la repartizarea geografică a activităŃilor economice, în afara frontierelor Ńării. Globalizarea presupune procesul de transfer liber al capitalului, mărfurilor şi serviciilor, telecomunicaŃiilor, băncilor şi a forŃei de muncă. La ce nu eram noi pregătiŃi se manifesta în mod obiectiv, indiferent că vrem sau nu, sub următoarele : O competiŃie internaŃională dură care îi obligă pe producătorii interni să adopte soluŃii cât mai eficiente în producŃie, distribuŃie, management, cooperare; Introducerea rapidă a noilor tehnologii şi obŃinerea de noi produse pentru a fi în permanenŃă în activitate. ForŃa motrice a globalizării economiei o reprezintă companiile multinaŃionale. Circa 75% din comerŃul mondial se realizează în cadrul companiilor multinaŃionale, care dirijează schimburile comerciale, politicile de investiŃii, deŃin puterea socială, economică şi politică. Toate acestea nu au ocolit industria siderurgică mondială, care se află încotro perioadă de transformări urmărindu-se consolidarea poziŃiei siderurgiei ca o industrie strategică. Se poate spune în exemplul AcelorMittal (care iniŃial a purtat numele de LNM, apoi de MittalSteel şi ajungându-se după preluarea grupului Acelor la această titulatură) care este cel mai elocvent exemplu de globalizare a industriei siderurgice. În cazul producŃiei de Ńeavă trebuie să amintim TMK şi Tenaris, în producŃia de refractare RHI şi Vesuvius. O stare bună a industriei siderurgice conduce imediat la condiŃii optime de dezvoltare pentru celelalte industrii, atât pe verticală cât şi pe orizontală. Trebuie spus că revine în actualitate indicatorul care reprezintă un barometru al dezvoltării socio-economice: consum de oŃel pe cap de locuitor. El dă o
160

Mă refeream la diferenŃa dintre primul şi al doilea val de aderare la UE.

69

imagine analitică asupra standardului de viaŃă a populaŃiei unei Ńări. OŃelul devine la începutul secolului XXI motorul unei noi revoluŃii industriale. Analiştii economici susŃin că piaŃa oŃelului şi a producŃiei industriale mondiale arată că aceşti indicatori se intercondiŃionează. Astfel, s-a estimat că o creştere161 de 1 % a PIB este asociată cu o creştere cu 1% a consumului de oŃel, în timp ce o creştere cu 2,5 % a PIB este generată de o creştere de 3% a consumului de oŃel, O creştere a consumului de oŃel de 6% generează creştere a PIB-ului cu 4 %. ComerŃul regional făcea paşi mari, produsele siderurgice treceau frontierele Ńărilor în vederea prelucrării sale. În această perioadă mai exista încă protecŃionismul nord-american, în scopul protejării producătorilor autohtoni. Dar pe piaŃa oŃelului statele au recurs la reducerea taxelor existente aplicate producŃiei siderurgice. Trebuie spus că ne aflăm în plină criză asiatică, ce se declanşase în 1997 şi care avea implicaŃii pe piaŃa oŃelului. Astfel, cei mai mari importatori de produse siderurgice, Ńările asiatice, s-au transformat în exportatori. China producea la acea dată mai bine de 170 de milioane tone de oŃel şi ajungea în 2004 la o producŃie de 240 de milioane. Apar paradoxuri care vor ului toate comisiile de analiză socio-economice, şi anume Ńările industrializate nu mai erau principalii actori pe piaŃa oŃelului. Dacă discutăm de evoluŃia producŃiei de oŃel, trebuie să spunem că la începutul secolului XX aceasta era de 28 milioane de tone, iar la sfârşitul anilor ’90 ea ajungând la 850 milioane de tone. Numai în al doilea an al secolului XXI producŃia globală ajungea la 900 milioane de tone. Potrivit aprecierilor Institutului InternaŃional al OŃelului, cantitatea de produse comercializate în deceniul 1990- 2000 , în creştere pe ansamblu, a înregistrat fluctuaŃii importante. De la 170 milioane de tone oŃeluri destinate tranzacŃiilor comerciale în 1989, s-a ajuns la un export anual de peste 250 de milioane de tone în 1999, ceea ce reprezintă aproximativ 33% din producŃia de oŃel brut.
Momentele de referinŃă în evoluŃia sectorului siderurgic românesc în perioada 1990-2007162

Anul 1990

AcŃiuni Declanşarea descentralizării -

Efecte Eliminarea centralelor industriale Restructurarea Ministerului Industriei Metalurgice şi transformarea în Departament în cadrul Ministerului Economiei Scăderea dramatică a producŃiei de oŃel ÎnfiinŃarea Grupului de Contact CECO România–U.E. IniŃierea programului de liberalizare completă a comerŃului Se pun bazele procesului complex de restructurare a sectorului siderurgic românesc România devine în premieră naŃională , prin sectorul siderurgic, Membru Observator al Comitetului OŃelului din cadrul O.E.C.D.

1990 – 1992 1993

Decapitalizarea unităŃilor industriale Ratificarea Legii 20/1993 a Acordului de Asociere a României la U.E. şi Adiacent acestuia Protocolul NR. 2 CECO

-

1994 - 1997 1998

Perioadă marcată de o evoluŃie lentă a procesului de restructurare sectorială Liberalizarea completă a exporturilor româneşti SC Metalurgica Iaşi, Tepro, producător de produse laminate şi Ńevi a intrat in proprietatea cehilor de la Zelezarni Vesely. Decizia Consiliului Europei Nr. 852/1999 privind principiile, priorităŃile, obiectivele intermediare şi condiŃiile de parteneriat pentru aderarea României Firma americana Noble Ventures semna cu FPS contractul de privatizare a CS

-

1998

-

1999

-

16.08.2000

-

Eliminarea totală a restricŃiilor la export a inclus şi fierul vechi pregătit – materie primă de bază în siderurgie S-a cumpărat pachetul majoritar de 70,76%. PreŃul a fost de doar 25 de miliarde de lei (aproximativ 2,8 milioane USD) Adoptarea unui plan de restructurare a siderurgiei în conformitate cu exigenŃele Uniunii Europene Implementarea programului de restructurare Pachetul de 94,4 % din acŃiunile CSR (cu o valoare de tranzacŃie de 85,25 milioane dolari),

161 162

World Steel Dynamics, publicaŃia Metalosnabjenie i cbît, nr 3, 1999, Rusia, pag.8 CAPOTĂ I, 2007 - Siderurgia Românească Prezent şi Perspectivă, 29 iunie 2007

70

ReşiŃa 2000 Creşterea producŃiei siderurgice, reconsiderarea de către APAPS a programului de privatizare în siderurgie în urma sincopelor majore de la Tepor Iaşi, CS ReşiŃa şi OŃelul Roşu MEC163 a realizat studiul „Strategie de restructurare a industriei siderurgice pentru 2002-2005, aprobat de Guvernul României prin H.G. Ne. 213/Februarie 2002 APAS finalizează procesul de privatizare a combinatului siderurgic SIDEX GalaŃi cu LNM HOLDINGS ISPAT

treceau în proprietatea privată a Noble Ventures Inc., SUA

2001

noiembrie 2001

-

2002 Liberalizarea completă a importurilor de produse siderurgice din U.E., ÎnfiinŃarea prin Decizia nr. 70/2002 a Primului Ministru a Comitetului Interministerial pentru implementarea măsurilor necesare procesului de restructurare a siderurgiei Combinatul Siderurgic ReşiŃa este preluat de APAPS

Sectorul siderurgic devine majoritar privat atât din punctul de vedere al capitalului soci-al (77%) cât şi al volumului de producŃie (80%) OrdonanŃele de UrgenŃă ale Guvernului nr. 119/2001, respectiv O.U.G. 127/2001.

15 ianuarie 2003

-

5.08.2003

2003 - 2004

APAPS semna contractul de privatizare a Siderurgica Hunedoara cu Grupul LNM Holding-ISPAT Încheierea procesului de privatizare a siderurgiei româneşti, intensificarea procesului de restructurare şi consolidare a producŃiei Preluarea de către TMK prin Sinara Handel Gmbh a combinatului siderurgic din ReşiŃa

-

Contractul de vânzare–cumpărare de acŃiuni pentru CSR ReşiŃa, încheiat cu Noble Ventures, s-a desfiinŃat de drept din cauză că investitorul nu a plătit două rate succesive din preŃul de cumpărare a acŃiunilor Se achiziŃionau 80,95% din acŃiuni. Siderurgica era achiziŃionarea la pachet cu fabrica de Ńevi Petrotub Roman

15 iunie 2004

-

-

Totalul angajamentelor asumate de cumpărător este de circa 25 milioane de euro, dintre care 10 milioane de euro reprezintă datoriile societăŃii care „nu au putut fi şterse", după cum a afirmat Muşetescu. Combinatul avea datorii de 50 milioane de dolari, iar pierderile se ridicau la acelaşi nivel. „Au fost asanate 37-38 milioane de dolari din datoriile de 50 milioane, iar restul vor fi plătite de către cumpărător eşalonat, în următorii ani" Se fixează termenul limită pentru acordarea ajutorului de stat în industria siderurgică la 31 decembrie 2004

2004

2005

Elaborarea de către Ministerul Economiei şi ComerŃului a „Strategiei de restructurare a industriei siderurgice pentru perioada 2003-2008”, realizarea „planurilor individuale de viabilitate“, în colaborare cu cei din conducerile companiilor siderurgice. Aprobarea de către Guvern a „Strategiei de restructurare şi a planurilor de viabilitate” , prin HG nr. 55/13 ianuarie 2005 şi însuşite de Comisia Europeană în contextul închiderii Capitolului 6 ConcurenŃă

-

-

Consiliul Europei impune introducerea clauzelor de salvgardare; între aspectele vizate se regăseşte şi angajamentul asumat de România de a nu acorda ajutoare de stat companiilor siderurgice nominalizate în Strategia de restructurare în intervalul 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2008

163

Ministerul Economiei şi ComerŃului

71

31.03.2005

Semnarea Tratatului de Aderare, în cadrul căruia la Anexa VII sunt cuprinse:

-

-

Principiile de bază ale procesului de restructurare a siderurgiei Elementele de interfaŃă între Guvern şi companiile siderurgice Angajamentele asumate în vederea via-bilizării economico–financiare până în 2008 a tuturor companiilor siderurgice Monitorizarea procesului de restructurare; realizarea de către Ministerul Economiei şi ComerŃului a rapoartelor bianuale şi transmiterea acestora la Comisia Europeană

27.10. 2005

2006

2008

România a primit statutul de membru deplin al Comitetului OŃelului din cadrul OrganizaŃiei Pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare Derularea procesului de restructurare la companiile siderurgice în conformitate cu prevederile documentelor strategice pe fondul favorabil al cererii de oŃel pe piaŃă Finalizarea consultanŃei privind viabilitatea uzinelor siderurgice româneşti

Preludiul unei amintiri EvoluŃia164 siderurgiei ultimului deceniu al secolului XX a fost marcată de perioada de declin a economiei naŃionale care începuse în anul 1985, când s-a înregistrat, pentru prima dată după 1980, o reducere a produsului intern brut. În anii următori, cu excepŃia anului 1986 când PIB-ul a crescut cu 2,3 %, tendinŃa de diminuare a indicatorilor anuali s-a adâncit. Principala ramură care genera descreşterea PIB-ului era industria, care, în acea perioadă reprezenta 50% din PIB, până în 1989. În aceste condiŃii, descreşterea medie anuală a PIB-ului în perioada 1985-1989 este de 0,7% (0,9 % în industrie), iar în perioada 1985-1991 de 3,6 % (6,25 % industria).
EvoluŃia PIB-ului în perioada 1985-1994 în România165,% 1984 1985 -0,1 1985 1986 2,3 1986 1987 0,8 1987 1988 -0,5 1988 1989 -5,0 1989 1990 5,6 1990 1991 -12,9 1991 1992 -13,6 1992 1993 1,0 1993 1994 2,0

Structura pe ramuri a PIB-ului a evoluat, în perioada 1990-1993, în sensul scăderii ponderii industriei şi creşterii celei a agriculturii şi a serviciilor
Ramura PIB Agricultură Industrie ConstrucŃii Transport Servicii 1989 100 13,96 52,87 6,34 7,52 19,37 Structura PIB în perioada 1989-1993166, % 1990 1991 1992 100 100 100 18,01 18,54 18,89 48,23 43,59 44,7 5,68 4,96 4,36 6,69 4,53 6,39 21,39 28,38 30,49 1993 100 20,40 44,00 4,10 5,10 26,50

Dezastrul C.S. ReşiŃa va rămâne o amintire?167 Istoria privatizării Combinatului Siderurgic ReşiŃa (CSR) nu este ceea ce ar trebui să fie: nişte date de contract, sume de investit, reeşalonări de datorii, capital de lucru, în fine tot ceea ce înseamnă evoluŃia unei întreprinderi ce trece de la stat la privat. Privatizarea CSR este o epopee, poate fi cu uşurinŃă subiect de roman sau de scenariu de film. Semnarea contractului de vânzare a C.S. ReşiŃa cu
164 165

Ioan Romulus - Modernisation of the Romanian steel industry, Steel Times, Octomber 1999 Studiul Global pentru OŃel elaborat de WS Atkins Int. 166 idem 167 Daniel OanŃă

72

Noble Ventures, pe când Radu Sârbu păstorea FPS-ul, va intra cu siguranŃă în analele tranziŃiei drept cea mai mare Ńeapă dată statului roman şi va rămâne în conştiinŃa reşiŃenilor drept cea mai mare pacoste ce a căzut pe capul lor. La scurt timp de la privatizare, care avea în spate un contract de vânzare-cumpărare ce părea nu oŃelit, ci beton armat, cu plata tuturor datoriilor restante, investiŃii de zeci de milioane de dolari şi promisiuni cu pieŃe de desfacere mirobolante, realitatea avea să fie cruntă - în CSR nu avea să intre nici măcar un cent american. SalariaŃii de la ReşiŃa au simŃit însă pe pielea lor ce înseamnă nişte investitori „strategici" americani, reprezentaŃi pe plaiurile mioritice de trio-ul Franges-McNutt-Deborah, nume din conducerea combinatului. Datele care au condus la tulburări sociale cum nu s-au mai văzut în România sunt halucinante. „Investitorii" sus-amintiŃi devalizau pur şi simplu casieria unităŃii, consumând banii de salarii pentru deplasări externe şi alte cheltuieli, pe modelul Vestului Sălbatic. Cu titlu de exemplu, preşedintele CA sau directorul general John Michael McNutt (nici acum nu se ştie exact în ce calitate) îşi făcuse un salariu de 24.000 de dolari pe lună. Ironia sorŃii, toată conducerea americană se retribuia cu sume enorme, contravaloarea „consultanŃei", din bani depuşi la Banca Română de Scont, cea care îşi trăgea substanŃa financiară din megaescrocheria FNI. ReşiŃa, un oraş a cărui monoindustrie intrase pe mâna acestor indivizi dubioşi, a fost scena pe care salariaŃii combinatului, împinşi de foame, s-au confruntat în numeroase rânduri cu jandarmii, au atacat Prefectura cu pietre, au blocat drumurile. În vreme ce reşiŃenii se hrăneau din mila publică, Guvernul plătind ajutoare repetate, în jurul contractului de privatizare cu Noble Ventures, care se cerea reziliat prin prisma celui mai elementar bun-simŃ, se purtau stranii negocieri politicodiplomatice. Combinatul acu' trecea înapoi la stat, acu' se întorceau americanii care-şi luaseră tălpăşiŃa. Eugen Dijmărescu însuşi, pe atunci simplu consilier al premierului, s-a dus peste Ocean, la Washington, să-i convingă pe americanii supărăcioşi să revină la ReşiŃa. Târziu a ieşit la iveală motivul codelii autorităŃilor din România de a tăia scurt macaroana Noble Ventures. Nu este vorba numai despre tupeul incredibil al acŃionarilor Noble Ventures, care au solicitat ulterior rezilierii contractului despăgubiri mai mari decât o tranşă de la FMI, ci de cine erau ei. Misterul s-a lămurit după ce reprezentanŃii NV au depus un plan de reorganizare a combinatului pe care-l făcuseră harceaparcea: o compunere puerilă, în care grosul era reprezentat de biografiile in extenso ale acŃionarilor firmei-mamă Noble Ventures. Este vorba de un amestec de cariere glorioase încununate de obŃinerea unor funcŃii la vârful birocraŃiei de stat din SUA. Şi era chiar înainte de invitarea României să adere la NATO... Ieri, la sediul AutorităŃii de Privatizare, a fost semnat contractul de privatizare al Combinatului Siderurgic ReşiŃa. Noul proprietar este Grupul TMK, cel mai mare producător de Ńevi din Rusia şi al doilea în ierarhia mondiala. În România, TMK mai este acŃionar majoritar la Artrom Slatina. În sfârşit, un nume mare din industria de profil va conduce combinatul. Statul roman va trebui sa şteargă, potrivit şefului APAPS, datorii de 45 de milioane de dolari, gaură financiară produsă în istoria zbuciumata a combinatului de proprietatea de stat şi de Ńeparii strategici. CSR, punct şi de la capăt. Firesc ar fi ca, o dată cunoscute efectele catastrofale ale privatizării de dragul privatizării, panamale precum „afacerea" încheiată de către statul român cu Noble Ventures să nu mai fie posibile. Se vede însă că obiceiurile proaste se uită greu. O situaŃie ce-ar putea semăna ca două picături de apă cu epopeea CSR poate interveni oricând, spre exemplu în cazul privatizării SocietăŃii NaŃionale Tutunul Românesc. În cazul C.S. ReşiŃa au putut măcar să fie văzuŃi la faŃă reprezentanŃii pe pământ ai firmei cumpărătoare.

73

7. Problematica internaŃională şi naŃională a perioadei în care se pregătea şi se realiza privatizarea siderurgiei româneşti
7.1. Valul al treilea După 1989, evenimentele politice şi economice atât interne cât şi internaŃionale aveau să influenŃau semnificativ evoluŃia economiei Ńării noastre. Evenimentele internaŃionale au exercitat o influenŃă şi înainte de 1989, dar datorită lipsei de transparenŃă, a ermetismului societăŃii precum şi a controlului şi dirijismului informaŃional, aveam impresia că suntem feriŃi de orice problemă. Nimic mai fals ! MutaŃiile politice din estul Europei au restabilit într-un anumit mod bipolaritatea vieŃii internaŃionale create după cel de-al doilea Război Mondial, între blocul comunist şi Ńările cu economie de piaŃă (lumea liberă). Evenimentele politice europene din perioada 1988-1992 au scos în evidenŃă două fenomene la scară macroeconomică internaŃională, care vor modifica semnificativ evoluŃia mondială: globalizarea şi integrarea. Lumea liberă a Europei crea o comunitate economică pe care acum o cunoaştem sub denumirea de UE, în timp ce Ńările comuniste erau aranjate propria grupare economică, numită CAER. Din punct de vedere militar aveam NATO şi Tratatul de la Varşovia, cele două grupări erau în două blocuri care acŃionau în baza luptei contrariilor. La vârf totul se unea în organizaŃii cum ar fi ONU, UNESCO, FAO, dar cooperare exista doar declarativ, iniŃiativele uneia sau a alteia din părŃi izbindu-se de o negare a valorii intenŃiei din motive până la urmă stupide. Am sintetizat mai jos evenimente semnificative de pe plan extern care aveau să influenŃeze decisiv evoluŃia economiei noastre: destrămarea URSS şi a blocului de Ńări foste comuniste ale tratatului de la Varşovia şi CAER; reunificarea Germaniei; cele două războaie din Golf; dezmembrarea Iugoslaviei; războiul din Bosnia şi Kosovo; introducerea monedei Euro; primul val de aderare la UE; al doilea val de aderare la UE (din care au făcut parte România şi Bulgaria); explozia şi agitaŃia din spaŃiul Asiei de sud-est; manifestarea Chinei ca una din marile puteri mondiale; 11 septembrie 2001; relaŃiile diplomatice şi economice sub posibilităŃi reale între Rusia şi România; recesiunea economiei japoneze; America de Nord şi Europa în anul 2001 înregistrând cea mai mare creştere economică de la cel de-al doilea război mondial; creştere cotaŃiei petrolului la peste 100 $/ barilul168; creşterea preŃului la gazele naturale şi afirmarea Rusiei ca principala sursă europeană de gaz metan. Analiştii occidentali vorbesc despre al treilea val de globalizare, primul val fiind colonizarea iar al doilea pătrunderea pe pieŃe a multinaŃionalelor din Statele Unite, Europa si Japonia169. Cine mai poate separa valurile? Totul se produce cu o viteză ameŃitoare. În anii ‘70 Alvin Toffler introducea în limbajul analiştilor termenul de val , în cartea sa Al treilea val 170, ca o etapă/prag în evoluŃia societăŃii umane. Toffler împărŃea civilizaŃia umană astfel: Primului Val - faza societăŃii agricole; Al Doilea Val - faza societăŃii industriale; Al Treilea Val - faza societăŃii informatice a evoluŃiilor, cea contemporană, în care omul evoluează o dată cu propriile cuceriri, în timp ce unele dintre ele tind să-l copleşească şi chiar să-l depăşească. Valul este impactul social al unor şocuri/schimbări social-politice, revoluŃii tehnicoinformatice ce afectează dramatic viaŃa societăŃii umane, ducând la dispariŃia unui tip de societate - de exemplu, dispariŃia celei industriale şi apariŃia celei informatice. Acum, privind retrospectiv cartea cu acelaşi nume171, suntem trecuŃi bine de al treilea val, ba mai mult, ne aflăm pe crestele celui de al
168 169

În momentul scrierii acestor rânduri, petrolul ajungea la 140 $/barilul; International Herald Tribune; 170 Cartea avea să apară în 1980; 171 Al treilea val, care apărea în România în Ideei Contemporane.

74

patrulea, care se ciocneşte cu efectele întârziate şi reverberaŃiile predecesorului său. Rezultatele acestui tangaj vor genera noi fenomene şi manifestări în evoluŃia societăŃii umane, a decalajului între adaptarea umană la rapidele schimbări din mediul înconjurător172, demne de o carte căreia i s-ar potrivi numele de Şocul viitorului produs de cel de-al patrulea val. Ne aflăm într-o societate fără limite, cu contrarii, constrângeri şi libertăŃi la tot pasul, dar care de fapt nu şi-a rezolvat problema fundamentală - criza alimentară, chiar şi acum, când am trecut de jumătatea primului din cel de-al XXI-lea secol. Ciudat, cultivăm rapiŃă ca să consumăm produsele cu motoarele Diesel, dar lăsăm omul pe planul doi... Ne aflăm în mijlocul efectelor celui de al treilea val, al futurologului Alvin Toffler. Mai putem face omletă în bucătărie fără comp? Este clar ca nu se mai poate fără Microsoft, fără Windows sau Office173. Se mai poate fără internet, acum când totul trece prin reŃele wireless? Lumea a devenit deschisă prin computere spre noi biblioteci, baze de date, universuri virtuale. Ce am face fără Google, YouTube, Yahoo? Sunt toate deja asimilate, fireşti, s-au insinuat într-atât încât am devenit dependenŃi de ele. Este oare această dependenŃă informatică lucrul de care omul are nevoie ? Prin intermediul calculatorului se cumpără, se vinde, se plătesc taxe şi impozite, se face sex, există publicaŃii online, se ascultă muzică, se vizionează filme, se cer informaŃii organizaŃiilor guvernamentale şi nonguvernamentale, se comunică prin messenger, avem imagine şi voce de la mii de kilometri, se fac rezervări, matrimoniale, etc... se pune întrebarea : Oare cum trăiam înainte ??? În 1975, când Toffler posibil să fi început notiŃele legate de valuri, Bill Gates şi câŃiva asociaŃi au fondat o companie care a devenit celebră şi bogată pentru că a crescut odată cu industria computerelor. Sistemul lor de operare, Windows, a ajuns să deŃină, potrivit mai multor surse, între 90% si 95% din piaŃa mondială a sistemelor de operare. Cine poate crede că Microsoft, ecosistemul centrat pe computere este puternic erodat de avansul puternic al internetului si al dispozitivelor mobile: celulare, smartphone, PDA şi, de puŃin timp, şi de mini-laptop-uri - computerele portabile ultrauşoare, de mici dimensiuni, care mizează puternic pe mobilitate. În prezent, Windows Mobile, sistemul de operare dezvoltat de Microsoft pentru telefoane mobile, este realmente sufocat de două vedete: Symbian (preferatul Nokia) şi Mac OSX, dezvoltat de Apple şi montat pe iPhone. Microsoft decide să creeze un adevărat Airbus A380 al sistemelor de operare, actualul Vista. Numai că A380 nu aterizează pe orice aeroport. La fel, nici Vista nu poate fi rulat pe orice computer. Microsoft a ratat momentul în care industria IT a trecut de la computer-centered la internet-related, în care nu puterea sistemului de operare şi capacitatea de stocare a echipamentului contează ci mobilitatea, respectiv masa redusă. Vizionarul Bill Gates cel ce vedea al treilea val, era depăşit de explozia telefoanelor mobile. Gates inventase şi perfecŃionase calculatorul personal, şocând lumea în anii ’70. El lupta atunci având drept motor fantezia de adolescent care credea că fiecare familie americană trebuie să folosească un PC. Gates este depăşit de explozia telefoanelor mobile ca dispozitive de accesare a internetului şi de colaborare inclusiv în business. RevoluŃia este înghiŃită de o nouă revoluŃie, avangardistul Gates a asigurat consistenŃa şi forŃa celui de-al treilea val, fenomenul este obiectiv şi se desfăşoară într-o spirală numai că modulul spiralei este diferit faŃă de acum 25 de ani. Ne aflăm într-o spirală a dezvoltării cu o cinetică ameŃitoare, poate fi oare acest lucru un element care să confirme că Pământul a avut mai multe civilizaŃii care au o durată de 10 şi 12 mii de ani? Nu sunt un adept al teoriilor fataliste, dar ciclicitatea evoluŃiei civilizaŃiei umane pe pământ ar explica unele pete albe din istorie, mai ales când discutăm de istoria veche - paleoarheologie. Omul supravieŃuieşte numai prin capacitatea sa de a acŃiona în prezent, pe baza experienŃei trecute în temeiul consecinŃelor viitoare. Prin asumarea viitorului, omul îşi face prezentul suportabil şi trecutul semnificativ174. 7.1.1. Noile tendinŃe care se manifestă Europa geografică parcurgea un proces sofisticat dar necesar de regionalizare, proces început în 1944 de către Benelux şi continuat în 1957 cu tratatul de la Roma, către UE de astăzi. Pe soclul cărbunelui şi al oŃelului s-a format în anii ‘50 ai secolului trecut PiaŃa Comună şi ulterior UE, fiind un sector al economiei europene cu implicaŃii importante în sfera economico-socială. O evoluŃie mai
Şocul viitorului: acest conflict între o tehnologie avansată şi o societate întarziată Împreună, cele două produse generează 80% din profiturile Microsoft, respectiv 61% din venituri, ceea ce înseamnă că, practic, subventŃonează celelalte produse şi iniŃiative. 174 Ioan R, 2000, prefaŃa cărŃii: Cercetări teoretice şi experimentale în domeniul solidificării oŃelului, ed. Destin Deva
173

172

75

echilibrată se constată în Ńările UE care făcuseră restructurarea siderurgiei în urmă cu două decenii. Europa evolua aparent liniştit dar nu putea să nu se îngrijoreze de evoluŃia furnicilor galbene. Uniunea Europeană iniŃială, UE 15, avea 380 de milioane de locuitori, o producŃie de oŃel de 176 milioane tone175, adică 463 kg oŃel pe cap de locuitor. După valul de aderare de la 1 mai 2004, când au aderat 10 state, foste în sfera de influenŃă rusă, UE25 avea o populaŃie mai mare cu 75 milioane de locuitori şi o producŃie de oŃel crescută cu 26 milioane de tone176, adică 347 kg oŃel per locuitor. La valul al treilea de aderare la UE, România şi Bulgaria aduceau UE 27 20 milioane de locuitori şi 8 milioane de tone de oŃel, ajungându-se la 267 kg oŃel pe locuitor. Modelele de restructurare din Ńările UE era importate şi în Ńările care aderau şi care se pregăteau pentru aderare, comunitatea neavând nevoie de balast şi nici de probleme sociale grave care să depăşească noŃiunea europeană de suportabil.
Regionalizarea, primul pas către Uniunea Europeana cu 27 de state membre177

Regionalizarea în zona Asia-Pacific îşi are originea în 1965, când Kizoshi Koijima178 a lansat ideea creării primei organizaŃii regionale din Asia - OrganizaŃia pentru ComerŃ şi Dezvoltare în Pacific (OPTAD). Mai concret, Kojima propunea de asemenea crearea unei Zone de ComerŃ Liber, regionalizarea asiatică avea o inerŃie de 5 ani în comparaŃie cu preocupările similare din Europa Occidentală şi America Latină. În anul 1980 se formează ConferinŃa de cooperare Economică în Pacific(PECC), în urma conferinŃei de la Canberra (Australia). Membrii PECC erau în 1992: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, Hong-Kong (din 1997 a revenit sub administrare chineză), Indonezia, Japonia, Malaiezia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Filipine, Rusia, Singapore, SUA, Taiwan, Thailanda, şi alte insule din Pacific. Acest cadru devine începând cu 1980 noua realitate economică regională a Asiei. În cadrul cooperării asiatice se manifestau diferite subcooperări care au purtat generic denumirea de triunghiuri, ele funcŃionând şi în prezent: China de Sud (provincia chineză Fujian) - Hong-Kong - Taiwan; Johoe – Singapore - Riau; Zona râului Tumen din nord-estul Asiei: China – Japonia – Coreea de Nord -Coreea de Sud şi estul Rusiei; Zona Est-asiatică: Brunei – Indonezia – Malaiezia - Filipine;
175 176

La nivelul de producŃie a anului 2007 La nivelul de producŃie a anului 2007 177 Ameling Dieter, Riccione,Italy, 3 junie, 2008 178 Pacific Trade and Development, carte apărută în Tokyo, 1968 şi Wiliam james Ethier Regionalism in a Multilaterak World, 1997

76

În secolul XXI, Ńările asiatice vor evolua către o regionalizare. Guvernele politice asiatice179 împing cooperarea politică şi economică spre crearea de acorduri regionale pentru a continua spre o integrare în economia mondială - putem numi conceptul asiatic ca fiind globalizare prin regionalizare. În zona asiatică, începând cu anul 2000, se manifestă iniŃiative subregionale care doresc să atenueze dezamăgirile şi nerealizările din cadrul APEC (Australia, Canada, Chile, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Noua Zeelandă, Singapore şi SUA). Aceste se manifestă sub forma unei reŃele de acorduri bilaterale libere. Acordurile încheiate aveau la bază principiul: comerŃului liber; renunŃarea la subvenŃionarea exportului; deschiderea spre investiŃii; armonizarea calificării profesionale şi a standardelor tehnice. Motivele care au dus la începutul secolului acesta la formarea de înŃelegeri bilaterale au fost: criza financiară asiatică (1997-1998); conferinŃa OMC de la Seattle şi rezistenŃa spre o noua rundă de negocieri mondiale; modelul de succes european al UE; ineficienŃa poziŃiei de lider economic şi politic imprimat de SUA şi UE la nivel global; impasul activităŃii APEC şi ASEAN În urma prăbuşirii Uniunii Sovietice s-a manifestat o altă formă de regionalizare, în 1991 creându-se Comunitatea Statelor Independente. Câteva Ńări membre au semnat o Cartă a Cooperării economice, cu toate că principala orientare în politica economică a Ńărilor CSI pare să fie spre o autonomie naŃională sporită. Companiile ruse din siderurgie sunt bine văzute şi de analiştii bursieri care le recomandă investitorilor ca urmare a marjelor mari de profit. ING anunŃa recent că acestea ar putea creşte chiar şi cu 70% în ceea ce priveşte profitul, fiind ajutate de creşterile mari de pe piaŃa internă.180 America de Nord şi de Sud s-au organizat şi ele după aceleaşi principii, Asia la fel, totul se rezumă la un război economic legat de raportul dintre cât cumperi şi cât vinzi. Globalizarea evoluează de la fenomenul pur economic limitat la o companie la globalizarea intereselor statele naŃionale, următorul pas fiind globalizarea intereselor blocurilor politice, economice şi militare de tip UE, ASEAN, NAFTA, MERCOSUR. Este evident că state precum China, Japonia, Rusia, Brazilian nu vor putea sta de o parte În ultima perioadă se manifestă noi forme, varianta de regionalizare cum ar fi Uniunea Mediteraneană care trebuie să aducă la un loc Ńările riverane mării respective şi să creeze mecanisme avansate de cooperare politică. Au existat şi mai există temeri că o asemenea aventură ar distrage flancul sudic al UE spre un proiect incert şi ar anula aşa-numitul Proces Barcelona181, proiectul UE de cooperare cu vecinii din sudul şi estul Mării Mediterane. Dimensiunile politicii euro-mediteraneene în cadrul EUROMED sunt direcŃionate în trei domenii: politică şi de securitate, economico-financiară, social-culturală. Instrumentele principale ale dimensiunii bilaterale a Parteneriatului Euro-Mediteranean sunt Acordurile de Asociere între UE şi statele partenere. Sudul şi estul Mediteranei, cu doar două democraŃii - Turcia (care îşi caută un drum spre Europa de una singură) şi Israelul (cu toată problematica generată de presiunea arabă asupra sa) pare o tentativă nebună dar interesantă, care aduce o multitudine de probleme legate de : diferenŃa de PIB dintre nordul şi sudul Mediteranei (unu la zece - cea mai mare diferenŃă la nivel mondial între doua regiuni vecine,); contrastul dintre civilizaŃia creştină şi cea musulmană; problematica economică a spaŃiul arab care este în acest moment în imposibilitatea de a recupera deficitul, diferenŃa crescând constant; În aceste condiŃii, această „uniune” este acum doar o reuniune diplomatică. Referitor la acest subiect, presa vremii scria: „Procesul Barcelona are meritul de a fi oferit spaŃiului arab bani şi asistenŃă în schimbul deschiderii economice. În ceea ce priveşte deschiderea politică, UE nu prea are ce face. Dacă ar fi consistentă cu propriile valori, ar trebui să se concentreze pe sprijinirea dizidenŃilor182. łările membre GCC ( Consiliul de Cooperare din Golf) în anul 2008, au o nouă viziune privind producŃia de oŃel, astfel în regiune lansându-se un total de 46 noi proiecte în domeniul de fabricare a
Cea mai ofensivă în acest moment părând politica guvernului din Singapore. www.standard.ro , Business Standard.ro 16.07.2008 Procesul de la Barcelona, iniŃiat în 1995, este un instrument central al relaŃiilor euro-mediteraneene, cu un parteneriat între 35 de state (UE plus 10 state partenere): Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Iordania, Siria, Liban, Autoritatea Palestiniană, Israel, Turcia. (Cipru şi Malta, prin accederea la UE, acŃionează dintr-o nouă perspectivă). Libia are statut de observator la anumite reuniuni. 182 www.standard.ro, Iluzoria “Uniune” mediteraneana, Cristian Ghinea, 16 iulie 2008
180 179

181

77

oŃelului, care totalizează 18 miliarde $ investiŃie totală183. łările Golfului, notorii pentru mirosul de petrol, au virat ancora corabiei cooperării arabe spre producŃia de oŃel. Iată una din noile viziuni şi forme de evoluŃie a unui grup de Ńări renumite pentru extracŃie şi prelucrarea ŃiŃeiului. łările membre ale GCC doresc prin această cooperare regională să închidă golul de produse siderurgice din piaŃa regională pe care o controlează. Evident, încurajând producŃia, se doreşte o echilibrare a ofertei şi cererii de oŃel, precum şi Ńinerea sub control a valului de creştere al preŃurilor. Arabia Saudită are nu mai puŃin de 17 proiecte de fabrici de oŃel, în timp ce Emiratele Arabe Unite au 16 în plan. Fabrici individuale variază de la 15 milioane $ la 2 miliarde $. Oman are în cărŃi 6 fabrici siderurgice, Baharin 4 iar Qatar 3. Cele 10 noi proiecte de producŃie de oŃel în Ńările GCC sunt: 2 miliarde $ în Complexul de OŃel al Grupului Integrat AL Tuwairqi din Arabia Saudită pentru un complex integrat al fabricării oŃelului în zona industrială Dammam. Complexul va avea o fabrică cu o capacitate de producŃie de 500 kt/an bare pentru şine, 3 milioane tone/an fier integrat, procesare a oŃelului şi fabrici de producŃie, iar în ultimul rând, o capacitate 800 kt/an fabrici de producŃie oŃel pentru Ńevi; 1.5 miliarde $ la OŃelăriile Messaied din Qatar şi în instalaŃiile de integrare pentru producŃia oŃelului cu o fabrică de HBI şi o instalaŃie plană de laminare a oŃelului. InstalaŃia va avea o capacitate de producŃie de 400 kt/an; 1 miliard $ S.I.& J.M.E ale oŃelăriilor, proiectul preconizând o extindere a producŃiei de oŃel cu 100 kt/an. 1 miliard $ pentru proiectul OŃelăriile corporaŃiei Sojits în Fujaiarah, ce va transforma fierul sau peletele în Ńaglă, cu o capacitate de 150 kt/an; 800 milioane $ la OŃelăriile din Qatar pentru producŃia a 150 kt oŃel/an; 700 milioane $ la OŃelăriile Hamyra pentru o instalaŃie de producŃie a oŃelului integrate în zona liberă Hamyra; 700 milioane $ la Sohar, compania industriei portuare de pelete minerale de fier din cadrul fabricii Oman, proiect ce va primi 750 kt/an de materii prime. Fabrica va exporta peletele producătorilor de oŃel din GCC. 600 milioane $ la proiectul Boulder, de tuburi fără sudură din Zona Liberă Zamyra, Emiratele Arabe Unite, ce consistă în tuburi de oŃel fără sudură cu o capacitate de 175 kt/an. Materia primă provine din oŃelăriile Boulder laminat din Queensland, Australia. Arabia Saudita va investi 600 milioane $ pentru extinderea Saudi Iron&Steel comp. Jubail Mi. 600 milioane $ pentru viitoarea extindere a fabricii siderurgice din Jizan, Regatul de InvestiŃii Pan.
Regionalizarea producŃiei de oŃel pe glob184

183 184

Steel Times International, May/June 2008, vol32/4, pag. 4 ibidem

78

Regionalizarea avea să creeze următoarele poligoane ale fluxurilor de produse siderurgice, astfel185: UE 27 importă 51 milioane şi exportă 32 milioane tone oŃel; NAFTA (SUA, Canada), importă 28 de milioane şi exportă 5 milioane tone de oŃel; America(America de sud) importă 7 milioane şi exportă 10 milioane tone de oŃel; Rusia, Ucraina şi Kazahstan importă 4 milioane şi exportă 54 de milioane tone de oŃel; Asia importă 16 milioane şi exportă de 55 milioane tone de oŃel; Anul 2007 a scos în evidenŃă faptul că Republica Populară Chineză este pe locul întâi la exportul de oŃel, în timp ce UE 27 se află pe primul loc la importuri. Pe planul mondial dar şi pe cel european se produceau transformări esenŃiale ale economiilor statelor pe fondul regionalizării, internaŃionalizării, globalizării şi atomizării severe din sferele capitalului. Ca întotdeauna, aceste aspecte ne-a prins nepregătiŃi, cu chiloŃii în vine, fără colac de salvare, cu noŃiuni de înot precare, apele fiind adânci iar malul destul de îndepărtat. Economia mondială este caracterizată de două fenomene: internaŃionalizarea , ca formă de cooperare şi globalizarea. InternaŃionalizarea se referă la repartizarea geografică a activităŃilor economice, în afara frontierelor Ńării. Globalizarea presupune procesul de transfer liber al capitalului, mărfurilor şi serviciilor, telecomunicaŃiilor, băncilor şi a forŃei de muncă. Regulile noi ale economiei mondiale se manifesta în mod obiectiv, fie că vrem, fie că nu vrem: cine nu-i gata e luat cu lopata. Nu sunt iertate scuze precum ignoranŃa, necunoaşterea, prostia, ineficienŃa, prin următoarele aspecte: O competiŃie internaŃională dură care îi obligă pe producătorii interni să adopte soluŃii cât mai eficiente în producŃie, distribuŃie, management şi cooperare; Introducerea rapidă a noilor tehnologii şi obŃinerea de noi produse pentru a fi în permanenŃă în activitate. Globalizarea implică faptul că statele anulează protecŃionismul în favoarea dezvoltării economice. Globalizarea ca fenomen la scară macroeconomică mondială s-a maturizat în perioada 1990-2000. În acest moment, procesele de integrare domină viaŃa mondială chiar şi atunci când în spate se află principii şi factori de natură economică. Globalizarea nu va duce la uniformizare. Procesul nu este nici o forŃă a răului, dar nici una a binelui. Albul şi negrul trebuie să coexiste, este evident că avem de-a face cu un fenomen care reprezintă o nouă formă de dezvoltare bazată pe schimburi comerciale foarte rapide. Cinetica schimbului comercial în cadrul acestui proces este comparabilă cu viteza de evoluŃie a internetului în comunicarea interumană. Avem de-a face cu o explozie a căror efecte vor fi cuantificate de generaŃiile viitoare. Politica industrială europeană a suferit numeroase transformări în ultimele două decenii evoluând de la abordarea sectorială şi intervenŃionistă la una preponderent orizontală şi procompetitivă. Ca efect al globalizării şi în paralel cu fenomenul deindustrializării, de la debutul procesului de integrare din anii ‘70 şi până la sfârşitul anilor ’90, politica industrială a Ńărilor membre UE a evoluat după cum urmează186: IntervenŃionismul din perioada 1970-1980, sub presiunea generată de procesul de consolidare a companiilor multinaŃionalelor, formate de multe ori prin unirea campionilor naŃionali din anumite domenii cheie - telecomunicaŃii, produse electronice, semiconductori; De la politica de subvenŃionarea firmelor mari în anii ‘70 la cea a IMM-urilor în anii ‘90; Politici naŃionale la politici regionale, UE 15 şi ulterior la UE 29; De la finanŃarea infrastructurii şi a capitalul fizic la accentul pe dezvoltarea capitalului uman în deosebi după 1990. Astfel, după anii ’90, educaŃia a devenit un element prioritar atât pentru comunitatea minoră, locală, cât şi pentru comunitatea conglomeratului european, trecând numai prin educaŃie peste resentimentele naŃionale; Revenirea la politica de industrializare activă, incluzând componente sectoriale menite, printre altele, să contrabalanseze diferitele efecte sectoriale ale politicilor orizontale, după 2005;

185

Date prezentate la conferinta de la Ricione, 3 iunie 2008, de Prof Dr.ing Dieter Ameling, Presedintele FederaŃiei germane a oŃelului şi Directorul general al Institutul oŃelului VDEh. 186 Ciupagea C, 2007, 6

79

ForŃa motrice a globalizării economiei o reprezintă companiile multinaŃionale. Circa 75 % din comerŃul mondial se realizează în cadrul acestora, ele dirijând schimburile comerciale, politicile de investiŃii, deŃinând puterea socială, economică şi politică. Toate acestea nu au ocolit industria siderurgică mondială, care se află într-o perioadă de transformări, urmărindu-se consolidarea poziŃiei siderurgiei ca o industrie strategică. Se poate spune în exemplul ArcelorMittal (care iniŃial a purtat numele de LNM apoi de MittalSteel, ajungându-se la actuala denumire preluarea grupului Arcelor) care este cel mai elocvent exemplu de globalizare a industriei siderurgice, Hyundai Steel, US Steel, NipponSteel, Severstal, Evraz, în cazul producŃiei de Ńeavă trebuie să mai amintim de TMK şi Tenaris, în producŃia de refractare de RHI şi Vesuvius. Golbalizarea are efecte pozitive şi negative, dar important este că suma celor două este pozitivă. Trebuie spus că pe lângă disciplinarea pieŃelor apare efectul de dezvoltare sub control a producătorilor de oŃel. În ultima perioadă se manifestă şi relaŃii de genul colaborării între marii producători, care investesc într-o locaŃie în care vor refula o parte din interese şi produse, de exemplu: Primele două grupuri siderurgice ale lumii, ArcelorMittal si Nippon Steel Corp. au anunŃat că au căzut de acord să dubleze capacitatea de tablă pentru automobile la compania cu capital mixt deŃinută în comun in SUA, I/N Kote187 O stare bună a industriei siderurgice conduce imediat la condiŃii optime de dezvoltare pentru celelalte industrii, atât pe verticală cât şi orizontală. Revenea în actualitate indicatorul barometru al dezvoltării socio-economice: consumul de oŃel pe cap de locuitor, el dând o imagine analitică asupra standardului de viaŃă economică al unei Ńări. Consum aparent de oŃel a evoluat188 astfel în principalele regiuni de influenŃă mondială: UE 27 – O creştere de la 1120,9 milioane tone (2006) la 1197 milioane tone (2007), cu o prognoză de creştere 2007-2008 de 6,8% ; O creştere în Africa de Nord şi de Sud, în Orientul Mijlociu-datorita crestere preŃului la energie si resurse nat. CIS crestere 2007/2008 de 8,5%; NAFTA crestere 2007/2008 de 4%; OŃelul devine iată la începutul secolului al XXI-lea motorul unei noi revoluŃii industriale. PiaŃa oŃelului şi producŃia industriale mondiale se intercondiŃionează. Astfel s-a estimat că la o creştere189 de 1 % a PIB este asociată cu creşterea cu 1 % a consumului de oŃel, o creştere cu 2,5 % a PIB este generată de o creştere de 3% a consumului de oŃel, O creştere a consumului de oŃel de 6% generează creştere a PIB-ului cu 4 %.
EvoluŃia preŃului la materialele feroase utilizate în producŃia de oŃel190

187 188

Joi, 17 Aprilie 2008, Curierul NaŃional SRM , material prezentat în 7.12.2007, Sinaia 189 World Steel Dynamics, sursă publicaŃia Metalosnabjenie i cbît, nr 3, 1999, Rusia, pag.8 190 Ameling Dieter, Riccione,Italy, 3 junie, 2008

80

Luând ca an de bază 1997 ca fiind 100, referitor la preŃul oŃelului şi a preŃului la fierul vechi, remarcăm o creştere, impresionantă a preŃului la fierul vechi, fapt ce a determinat evident şi creşterea preŃului la oŃel. Această pulsaŃie a preŃului la fier vechi şi DRI va avea influenŃe care vor putea fi cuantificate mai târziu. În momentul scrierii acestor rânduri, fierul vechi ajunsese la incredibila valoare de 625 $/t, adică 430 €/t, sume de neconceput cu cinci ani în urmă. EvoluŃia preŃului la fierul vechi a fost sinusoidală cu puseuri de creştere şi reveniri, însă niciodată acest aspect nu s-a manifestat aşa de dramatic ca în perioada trimestrului al IV-lea al anului 2007 şi trimestrului al III-lea al anului 2008. Este de remarcat faptul că nivelul de creştere a preŃului fierului vechi a influenŃat semnificativ şi preŃul oŃelului pe piaŃă mondială. Sigur este momentul în care uzinele siderurgice competitive vor supravieŃui numai şi numai dacă costul procesării oŃelului de la cuptorul electric la turnarea continuă vor fi cele mai reduse. Acest maxim va impune o bătălie pentru reducerea costurilor variabile şi o îmbunătăŃire a calităŃii. Cu toate presiunile generate de piaŃa materiilor prime şi limitările generate de aspectele de mediu - emisiile de gaze cu efect de seră, producŃia de oŃel avea o tendinŃă pozitivă. Presiunea pieŃei materiilor prime se manifestă pentru amândouă procedeele tehnologice de obŃinere a oŃelului - cuptor electric şi convertizor. Începând cu semestrul al II-lea al anului 2006, uzinele siderurgice cu tehnologie de elaborare în cuptor electric au început să fie afectate sever de creşterea preŃului fierului vechi. In SUA în timp ce fierul vechi avea preŃul de 600 dolari-tona exporturile americane de fier vechi au crescut, interesul pentru fier vechi a generat o coaliŃie de Fier Vechi Americana (ASC) cu scopul de a doborî orice barieră referitoare la importurile de pe piaŃa mondială191. Industria de consum a fierului vechi, adică siderurgia, se confruntă cu ceea ce se numeşte “criza exportului de fier-vechi . Criza a fost provocată de coaliŃia fierarilor americani după următorul mecanism: exporturile de fier vechi din SUA s-au triplat începând cu anul 2000, crescând de la 6.3M/tona in anul 2000 pana la 18M/tona in 2007. Exporturile de fier vechi din SUA au crescut in mod constant, pe pieŃele China, Turcia, Taiwan, Malaesia, Thainlanda, India, Egipt, Grecia, Hong-Kong, Pakistan, Indonezia, Japonia, Italia. Pentru a agrava si mai mult, importurile de fier vechi SUA au scăzut in 2007 cu 4.8mil/tona si la 3.7mil/tona in 2006, deci o diminuare cu 23%. ASC se lamentează că numeroase Ńări au creat bariere comerciale pentru a restrânge comerŃul cu fier vechi pentru oŃel, si menŃinerea propriului fier vechi pentru uz naŃional. Dacă urmărim evoluŃiile din grafice putem afirma că şi uzinele siderurgice cu fluxuri tehnologice bazate pe minereu nu vor avea o viaŃă mai uşoară, fiindcă se observă o creştere semnificativă a preŃului minereului de fier şi a cărbunelui cocsificabil. Iată ce titra revista de specialitate Steel Times International: „Majoritatea uzinelor siderurgice japoneze, cum ar fi OŃelăriile Nippon şi JFE nu au ajuns la nici un acord cu privire la o triplare a preŃurilor la carbune cocsificabil de la BHP (Billiton Mitshubishi Alliance) pentru exerciŃiul financiar de la 1 aprilie 2008. Costurile suplimentare ale fabricanŃilor de oŃel niponi se vor ridica la mai mult de 3 miliarde $ pentru materiile prime şi cheltuielile de transport; preŃurile de fabricaŃie continuă să crească semnificativ. Acest fapt urmează unui acord anterior al grupului Posco de a plăti 290$-305/t – o creştere de 205-210%192.” Vorba cântecului: „Cine are noroc are, cine n-are,... n-are!” Numai că lucrurile aşa cum se văd ele prin retrospective secvenŃiale asupra problematicii globale par halucinante, chiar putem spune apocaliptice. Semnalele care vin din piaŃă creează premizele unei redresări a nivelului preŃurilor la materiile prime de bază. PreŃul minereului de fier şi al cărbunelui cocsificabil a crescut peste cel al oŃelului în această perioadă. Iar din acest punct de vedere, pământul prezintă în acest moment dezechilibre ale resurselor cu totul şi cu totul în favoarea spaŃiului rusesc. Industria siderurgică şi cea metalurgică au adus miliarde de euro în mâna unor tineri oameni de afaceri ruşi. Potrivit topului realizat de revista Forbes, din primii 50 cei mai bogaŃi oameni pe plan global, opt sunt ruşi193. PreŃul oŃelului a avansat în SUA cu 70% în ultimul an, ajutat şi de valoarea materiei prime sau a energiei utilizate. Cererea mare pe plan global, în special pe pieŃe precum India sau China, a fost un alt factor care a contribuit la conturarea preŃului produselor siderurgice194.
191 192

Steel Times International, July/ August 2008, vol32/5, pag. 12, US alliance calls for ban on scrap exports. Steel Times International, May/June 2008, vol32/4, pag. 4 193 www.standard.ro , Business Standard.ro, 16.07.2008 194 www.standard.ro , Business Standard.ro 16.07.2008

81

EvoluŃia preŃului la cărbune şi minereu de fier195

Declinul industriei prelucrătoare din spaŃiul rusesc din anii ‘90 a generat atât în planul relaŃiilor tehnic-tehnologice, dar şi în cel politic, realizarea unei comunităŃi regionale, Comunitatea Statelor Independente - CSI, care ulterior s-a manifestat în producŃia de oŃel ca o asociaŃie regională formată din Rusia, Ucraina şi Kazahstan. Colaborarea economică în acest spaŃiu ex-sovietic cu reguli similare şi belşug de resurse a condus la un excedent de semifabricate siderurgice pe piaŃa rusească, ce a fost oferit la preŃuri foarte scăzute pe piaŃa europeană şi asiatică. Atât Rusia cât şi Ucraina erau state cu industrie siderurgică însemnată care avea inputurile legate de energie (electrică, gaz metan) şi resurse materiale(minereu de fier, fier vechi) cu preŃuri mult mai mici decât restul Ńărilor europene. Regula economică de bază era şi este că łările industrializate exportă o parte din producŃie în statele cu tendinŃe de evoluŃie economică. Restrângerea consumului în statele CSI (Rusia,Ucraina), la mai puŃin de o treime în raport cu anul 1992 a dus la creşterea exportului, care a reprezentat 51% din întreaga producŃie. Cele două Ńări au livrat împreună 34 milioane tone oŃeluri, deŃinând în unii ani din deceniul abia încheiat peste o cincime din întreaga cantitate comercializată pe plan mondial . ComerŃul regional făcea paşi mari, produsele siderurgice treceau frontierele Ńărilor în vederea folosirii sale într-o anumită fază de prelucrare. În această perioadă mai exista încă protecŃionismul nordamerican, în scopul protejării producătorilor autohtoni. Dar pe piaŃa oŃelului statele au recurs la reducerea taxelor existente aplicate producŃiei siderurgice. Trebuie spus că ne află în plină criză asiatică, se s-a declanşat în 1997, şi care are implicaŃii pe piaŃa oŃelului. Astfel, cei mai mari importatori de produse siderurgice, Ńările asiatice s-au transformat în exportatori (Principala piaŃă absorbantă a constituit-o Asia. Atât SUA cât şi UE au devenit importatori196 . În 1999, SUA a achiziŃionat aproape 5,0 milioane tone laminate .Uniunea Europeană şi-a redus importurile în 1999, pentru a deveni exportator net de laminate. Diminuarea cererii de produse siderurgice este ilustrată de scăderea producŃiei în majoritatea statelor, uneori cu 10-20 % pe an, astfel : Rusia - 10,1 % , Bulgaria -16,0% Kazahstan -20,8 % România şi Slovacia -10,0 %, Japonia -10,5%, etc. ). Analiştii pieŃei siderurgice prevăd că jucătorii locali, U.S. Stell şi Nuccor, se apropie de limita în ceea ce priveşte producŃia, în timp ce capacităŃile companiilor ruse urmează să avanseze constant, pe fondul investiŃiilor consistente anunŃate. Thyssen-Krupp a anunŃat ca sunt interesaŃi de construcŃia unui combinat de 2,5 miliarde € în Alabama, iar Nuccor vrea o fabrică în Louisiana, pentru care a pregătit un buget de 1,2 miliarde de euro. Severstal anunŃa că va investi în capacităŃile Sparrows Point peste 322 milioane €. PiaŃa americană a fost mult timp dependentă de importuri, iar marjele de profit ale jucătorilor locali, mult sub cele ale ruşilor, nu le-au permis investiŃii majore care să corecteze acest
195
196

Ameling Dieter, Riccione,Italy, 3 Junie, 2008 IISI

82

lucru. Creşterile preŃului oŃelului în America i-a determinat pe investitori să aleagă să producă direct în SUA, pentru a evita costurile în creştere la transporturi, pe fondul avansului fără precedent al preŃului combustibililor197. PiaŃa siderurgică din SUA în anul 2008 pare una dintre cele mai promiŃătoare. Indexul siderurgic al bursei americane, compus din acŃiunile companiilor de pe aceasta piaŃă, a crescut cu 49% în ultimii patru ani, conform The Washington Post198 Zguduite de criza creditelor ipotecare, din 2008, Statele Unite au devenit o piaŃă cu un risc ridicat pentru investitori. Dacă multe fonduri de investiŃii încă mai au dubii legate de domeniile în care ar trebui să-şi plaseze banii, ruşii au găsit reŃeta cea mai simplă. Să nu uităm că ruşii sunt pragmatici, sunt o naŃie de luptători (sânge slav), au răbdarea strategiei de a face lucrurile numai atunci când trebuie, au resursele de partea lor şi cunosc foarte bine să facă bani. China producea la acea oră mai bine de 170 milioane tone de oŃel, ajungea în anul 2005 la o producŃie de 240 milioane. Apar paradoxuri care va ului toate grupurile de strategie şi analiză socioeconomice, şi anume: Ńările industrializate nu mai erau principalii actori pe piaŃa oŃelului.
EvoluŃia producŃiei de oŃel şi a turnatului continuu 199

Dacă discutăm de evoluŃia producŃiei de oŃel, trebuie să spunem că la începutul secolului XX producŃia de oŃel era de 28 milioane de tone, la sfârşitul său ajungându-se la 850 milioane de tone (1990 – 770,0 milioane tone; 1997 - 799 milioane tone; 1999 - 789 milioane tone), iar numai în al doilea an al secolului XXI, 2002, producŃia globală ajungea la 904 milioane de tone. După numai 4 ani, în 2006, se ajungea la circa 1244 milioane tone200.
Dinamica productiei mondiale de otel (mil tone/an) din anul 1950 si pana in 2006
1400 1200 milioane tone otel 1000 800 600 400 200 0 1950 1960 1970 1980 1990 1996 1998 2000 2002 2004 2006

197 198

www.standard.ro , Business Standard.ro 16.07.2008 Conform The Washington Post www.standard.ro, Business Standard.ro 16.07.2008 199 Ameling Dieter, Riccione,Italy, 3 junie, 2008 200 IISI, World Steel figures, 2006

83

Dinamica, dezvoltarea regională, globalizarea, au contribuit nu doar la schimbarea ierarhiei statelor furnizoare, ci şi la apariŃia unui excedent în condiŃiile încetinirii sau chiar a declinului economic evident în Ńările Asiei, în Europa Estică şi în alte regiuni geografice.
% 7 6 5 4 3 2 1 0 -1 1970-1975 1975-1980 1980-1985 1985-1990 1990-1995 1995-2000 2000-2005

Dinamica cresterii productiei mondiale de otel ( %/ an)

O analiză sumară a creşterilor anuale la producŃia de oŃel a scos în evidenŃă valori semnificative. Astfel: perioada 2000-2005 a înregistrat + 6,1%/an, perioada 2005-2006 a înregistrat + 9%/an , iar pentru 2008 se estima201 o creştere de + 6%. Dinamica producŃiei de oŃel în Ńările Europei Centrale şi CSI s-au înscris în tendinŃa generală de creştere, semnificativă mai ales în perioada 2002-2003, când lumea a început să se dezmeticească iar efectele pozitive ale globalizării, privatizării şi restructurării începeau să dea roade202.
Dinamica productiei de otel (milioane tone/an) in tariel Europei Centrale si CSI in anii 2002/2003
70 60 50 40 30 20 10 0 Polonia Rusia Ukraina Cehia Romnaia Kazahstan Slovakia Ungaria

200 2 200 3

Primul deceniu al secolului XXI se manifesta prin evenimente/crize care vor bulversa piaŃa produselor siderurgice, în strânsă legătură cu criza energetică, industria siderurgică fiind prin excelenŃă energofagă şi dependentă de vehicularea şi transportarea de materii prime şi materiale. Nu trebuie eliminate din analiza noastră măsurile de mediu, legate de protocolul de la Kyoto, migrarea masivă a forŃei de muncă din est (Asia) spre vest (UE 27 şi celelalte state europene în curs de aderare) precum şi o anumită încrâncenare politică între cele două blocuri de influenŃă militară, NATO şi Rusia. Astfel, se manifestă următoarele aspecte/evenimente/crize care vor caracteriza şi presa piaŃa203 în viitor, şi anume: Explozia preŃurilor în 2007/ 2008; Creşterea preŃului minereului de fier – 15-20%, împreună cu o creştere apropiată a cărbunelui cocsificabil;
201 202

InformaŃie de la ArcelorMitall Sursă IISI, Roland Berger 203 ibidem

84

Creşterea preŃului la transporturi - 50-60 Euro/tonă; Creşterea exporturilor din Asia în UE cu 5500% - produse inoxidabile/bandă zincată; Procedurile antidumping ale UE contra Chinei (preŃuri - 25/30% faŃă de UE); InfluenŃa măsurilor restricŃioniste de mediu legate de gazele cu efecte de seră şi a cotei alocate de CO2; Este evident că în momentul scrierii acestor rânduri sunt multe necunoscute, influenŃe interdependenŃe, dar trebuie spus că pe plan mondial se simte tot mai tare dorinŃa Asiei prin cei doi jucători - China şi Japonia, de a se individualiza de SUA şi UE. Putem spune că Asia nu respinge cooperările economice multiple şi multilaterale. Asia, leagăn al comerŃului, va participa activ la globalizarea comerŃului şi a investiŃiilor. Asia cu siguranŃă va ajunge al treilea pol al economiei mondiale, cunoscută fiind tenacitatea şi răbdarea popoarelor de pe acest continent. În clubul asiatic de interese polico–economice cu siguranŃă se află Japonia, obligată fiind de apariŃia monedei Euro ce împărŃea lumea în două blocuri - $ şi €. 7.1.2. Cele mai mari companii producătore de oŃel Cititorii acestor rânduri îşi vor pune întrebarea de ce oare autorul ne-a scris aceste lucruri, care cu siguranŃă în momentul citirii nu vor fi de cea mai mare actualitate. Păi pentru a cunoaşte pe unde ne aflăm, cu cine luptăm şi cât de departe suntem de buricul pământului. Am spus-o şi o voi mai spune: Nimeni astăzi nu mai poate deŃine formula magică în ştiinŃă. Totuşi, o orientare generală asupra unor domenii cât mai vaste devine din ce în ce mai necesară. Ritmul în care se învechesc noutăŃile face ca un lucru descoperit astăzi să fie mâine istorie204. 7.1.2.1. Arcelor Mittal Grupul a fost format din două companii surori ale familiei Mittal, LNM Holding şi ISPAT International , care în 2004 au fuzionat şi au format grupul MittalSteel. IniŃial, afacerile au început în 1989 cu uzina Caribbean Ispat din Trinidad-Tobago, formându-se sub denumirea de Iron & Steel Company of Trinidad & Tobago. În 1992 se achiziŃionează în Mexic oŃelăria de la Sibalsa, ce va forma Ispat Mexicana. În 1994 urmează cumpărarea de la guvernul canadian a facilităŃilor de producŃe de oŃel de la Sidbec, ceea ce va duce la Ispat Sidbec. În 1995 se achiziŃionează Karmet din Kazahstan, de 5,5 milioane tone de oŃel şi Hamburger Stahlwerke din Germania, denumita ulterior Ispat Hamburger Stahlwerke. Ulterior, gigantul indiano-britanic va fi de neoprit în bătălia pentru locul întâi, traversând mapamondul ca un tăvălug cu armele globalizării în diplomatul managementului. ArcelorMittal(AM) este cel mai mare producător mondial de oŃel, cu prezenŃă industrială în Europa, Asia, Africa şi America. Grupul are o politică ofensivă de expunere pe principalele pieŃe de oŃel, căutând şi dezvoltarea pieŃelor din China şi din India. AM a avut în 2007 un profit de 105,2 miliarde $, producând 116 milioane tone de oŃel, ceea ce reprezintă 10 % din producŃia mondială. În anii 2007 şi 2008, datorită unei politici ofensive inteligente, şi-a consolidate poziŃia de lider mondial în producŃia de oŃel. Grupul efectuează operaŃiuni în mai mult de 500 de locaŃii (uzine şi subsidiare), producând un portofoliu complet de produse plate, profile lungi şi Ńevi din gama oŃelurilor carbon şi până la inoxidabile şi servicii de inginerie şi consultanŃă pentru aproximativ 200.000 de clienŃi. AM are aproximativ 310,000 angajaŃi în 60 de Ńări205. Compania a anunŃat că în cadrul EU 27 există 130.000 de angajaŃi şi 54 de uzine. AM este lider pe toate principalele pieŃe mondiale, incluzând automobile, construcŃii, electrocasnice, refractare şi ambalaje. Grupul este lider în cercetări şi dezvoltări de tehnologii, posedând importante provizii de materii prime. O formă nouă de colaborare, acorduri sau poate conexiuni vor caracteriza acest moment al globalizării şi regionalizării care se manifestă sub următoarea formă: ArcelorMittal şi Nippon Steel investesc într-o uzină din SUA206. Viitorul ne va răspunde mult mai concret prin rezultatele economico204 205

Ioan R, 2000,pag3, Istoria metalurgiei fierului în Ńinutul Hunedoara. ArcelorMittal, Bold Future 2006, 2007, Annual report 206 Joi, 17 Aprilie 2008, Curierul National

85

financiare, tehnice şi tehnologice dacă acest gen de colaborare este cheia succesului. Primele două grupuri siderurgice ale lumii, ArcelorMittal şi Nippon Steel Corp., au anunŃat că au căzut de acord să dubleze capacitatea de tablă pentru automobile la compania cu capital mixt deŃinută în comun în SUA, I/N Kote207, la aproximativ un milion de tone până în 2010208. InvestiŃia de 240 milioane dolari în noua companie va suplimenta producŃia anuală cu 480.000 de tone, operaŃiunile urmând a demara în 2010, după cum au anunŃat cele două companii în comunicate separate. Cei doi giganŃi siderurgici au acceptat să majoreze capacitatea acestei uzine pentru a veni în întâmpinarea cererii producătorilor niponi de automobile de pe piaŃa americană, cum ar fi Toyota. Globalizarea are în cazul grupului ArcelorMittal şi alte conotaŃii fireşti pe lângă cele legate numai de producŃia de oŃel, ele putând fi prezentate astfel: oŃelul înseamnă bani, banii implică o bancă, banca trebuie sa aibă conducători - de ce nu chiar cel mai mare producător de oŃel, deci cercul se închide. Iată cum reda presa vremii acest cerc al inducŃiei lui Descart: Cea mai mare bancă de investiŃii de pe Wall Street, Goldman Sachs, l-a numit pe Lakshmi N. Mittal ca director independent în cadrul consiliului de administraŃie al băncii, a anunŃat astăzi compania, informează MarketWatch. Acesta devine astfel al 13-lea membru al board-ului Goldman şi al 10-lea director independent209. Lakshmi N. Mittal este director executiv şi, din luna mai, şi preşedinte al ArcelorMittal, cel mai mare producător de oŃel la nivel mondial. De asemenea, omul de afaceri originar din India mai face parte si din consiliul de administraŃie al EADS şi al Icici Bank din India210. 7.1.2.2. Nippon Steel Nippon Steel Corporation (Shin Nippon Seitetsu Kabushiki), Shinnittetsu, a fost fondată în august 1977, cu un capital de 50 milioane de yeni. NSC este a doua companie mondială producătoare de oŃel şi a doua companie mondială ca profitabilitate. Following the triple merger of Sumitomo Corporation and Kinzoku Steel Corporation (Sumikin Bussan) with the already existent Nippon Steel formed NSSC; these company's conglomerate Stainless Steel division. ippon Steel was created by the merger of two giants, Yawata Iron & Steel (Yawata Seitetsu) and Fuji Iron & Steel (Fuji Seitetsu), into a juggernaut. În 2005, NSC a făcut un pas lateral producŃiei siderurgice prin dezvoltarea unor uzine de recirculare a deşeurilor de plastic în producŃia de cocs. NSC a dezvoltat domenii paralele producŃiei siderurgice, cum ar fi semiconductori, electronică, software, resurse umane, activităŃi de colectare, management şi procesarea deşeurilor şi producerea de etanol (în 2006, prin compania de colectare a deşeurilor Kitakyushu City şi Nishihara Co). Dezvoltarea altor domenii de producŃie au deschis poarta transferării unui număr mare de angajaŃi spre aceste noi subsidiare. În 2006 NSC şi Mitsubishi Heavy Industries, Ltd. (MHI) colaborează pentru realizarea unor oŃeluri speciale industriei automobilelor şi pentru confecŃionarea de containere pentru transportul naval. Tactica companiei NSC pe plan mondial, este îndreptarea spre piaŃa specifică fabricaŃiei companiei, fructificarea la maxim a efectelor globalizării prin implicarea în JointVenture, colaborăriicooperării, dezvoltarea de strategii până la limita de contact cu alte companii prin industria automobilelor şi colaborări cu alŃi producători de oŃel. AcŃiunile NSC211 sunt redate mai jos schematic:

I/N Kote este o companie deŃinută în proporii egale de ArcelorMittal si Nippon Steel, amplasata in Louisiana. informează Reuters, citat de NewsIn The Board of Directors of The Goldman Sachs Group, Inc. today announced the election of Lakshmi N. Mittal as an independent director of the firm effective June 28, 2008., www.foxbusiness.com 210 Mittal also serves on the boards of EADS, the parent of the European aerospace firm Airbus, and of Icici Bank of India, www.zf.ro, www.marketwatch.com 211 www.ns-net.co.j
208 209

207

86

NS îşi focalizează atenŃia spre extinderea unor alte patru amplasamente de producŃie din China, Thailanda, Vietnam, şi extinderea pieŃei în SUA, India, Brazilia şi Africa de Sud până în jurul anului 2010.
EvoluŃia vânzărilor şi structura acestora212 în 2007

7.1.2.3. Tata Group Tata Steel a fost fondat in 1907 de către Jamsetji N. Tata, devenind unul dintre giganŃii cu o extindere globala spectaculoasă. Conglomeratul economic activează în şapte sectoare de afaceri distincte (începând cu producŃia de materii prime, refractare, producŃia de oŃel, autoturisme, etc.). El este compus din 96 de companii, fiind prezent în 54 de Ńări de pe şase continente. Tata Steel (ST) era cunoscut ca TISCO (Tata Iron and Steel Company Limited) şi a fost înregistrat în Mumbai, India, în 1956, cu o capacitate de producŃie a oŃelului de 28 milioane tone. łinta companiei este de a creşte în primă fază capacitatea la 50 milioane de tone până în 2015. Prin investiŃiile atrase de la Corus şi Millenium Steel, TS este a doua ca mărime din India şi a doua ca profitabilitate din sectorul privat. Principala locaŃie de producŃie din India este in Jamshedpur iar numărul total de angajaŃi este de 82.700. AchiziŃiile transoceanice au adăugat până la 21.4 milioane tone, aici incluzând producŃia de 18.2 milioane tone a Corus (achiziŃionat în 31.01.2007), producŃia Natsteel de 2 milioane tone (în 2007) şi la 1.2 milioane tone de la Millenium Steel (40% din acŃiunile societăŃii fiind achiziŃionate în 2005). TS caută să adauge
212

www.ns-net.co.j

87

alte 29 milioane de tone pe ruta achiziŃiilor, având în vedere mai multe proiecte de uzine în India, Iran şi Vietnam: 1. 6 milioane tone în Orissa 2. 12 milioane tone în Jharkhand 3. 5 milioane tone în Chhattisgarh 4. 3 milioane tone în Iran 5. 2.4 milioane tone în Bangladesh 6. 5 milioane tone extensie de capacitate la Jamshedpur; 7. 4.5 milioane tone în Vietnam (proiect aflat în studiu de fezabilitate) TS produce anual 9 milioane tone de oŃel în India şi 21,4 milioane tone în restul uzinelor din grup, ajungând astfel al cincilea mare producător de oŃel din lume. 7.1.2.4. POSCO Compania a fost fondată în aprilie 1968 cu numai 30 de angajaŃi, fiind condusă de Park TaeJoon. Pohang Iron and Steel Company are ca locaŃie de bază Pohang, Coreea de Sud, şi este al treilea producător mondial de oŃel. Actualmente POSCO (PO) funcŃionează cu două uzine în Coreea la Pohang (în 2004, producŃie era de 12.67 milioane tone) şi Gwangyang (cu o producŃie de 16.23 milioane tone în 2004). PO a adăugat operaŃiuni de tip joint venture cu U.S. Steel - USS-POSCO, în Pittsburg, California. Compania siderurgică sud-coreeană PO este al patrulea jucător global pe piaŃa produselor din oŃel213. Poate fi întâlnit alături de Samsung Electronics şi de alte simboluri ale industriei coreene - constructori de nave, autoturisme, etc, în colaborări care se derulează de 40 de ani. Dintre produsele PO, tabla se adresează industriei autoturismelor şi construcŃiilor navale. Compania a dezvoltat sectorul de inginerie, construcŃia de motoare electrice şi transformatoare şi s-a implicat activ în industria pescuitului marin, la Pohang. În iunie 2005, PO a semnat un memorandum de înŃelegere cu statul Orissa din India, pentru a investi 12 miliarde $ pentru construirea unei uzine cu 4 furnale şi o producŃie de oŃel de 12 milioane tone oŃel, construcŃia urmând a porni în 2010. În 2006, PO avea 26 subsidiare şi investea 2.4 miliarde $ în noi investiŃii din China pentru producŃia de tablă galvanizată şi oŃel inoxidabil pentru industria auto şi alte aplicaŃii. În 2006, grupul a pornit fabricaŃia la uzina Zhangjiagang Pohang Stainless Steel(ZPSS) cu o capacitate de producŃie de 600,000 tone oŃel inoxidabil şi tablă rulou anual în provincia chineză Jiangsu. PO are în lucru şi programe de investiŃii în Vietnam, Mexic şi America de Nord. 7.1.2.5. Hyundai-Steel Hyundai Steel a fost fondată în 1953, având următoarele locaŃii de producŃie: • La Incheon, o uzină cu toate facilităŃile încadrate în normele de mediu, cu o capacitate de 4,1 milioane tone de oŃel brut şi 4,4 milioane tone laminate (de la oŃelurile carbon de calitate şi până la oŃelurile inoxidabile). Produsele sunt rulouri laminate la rece inoxidabile, profile, bare şi fier beton, produse tunate continuu şi lingouri; • Pohang Plant, o uzină cu o capacitatea de 3 milioane tone oŃel brut şi 2.9 milioane tone laminate. Aceasta uzină este specializată doar pe producŃia de grinzi cu flanşe mari şi Coreea este primul UIC60 pentru trenuri de mare viteză. Uzina produce de asemenea cele mai mari si mai bune role turnate din Ńară, care, în prezent, ocupă aproximativ 80% din cota de pe piaŃă. • La Dangjin Plant, uzina este divizată în 2 sectoare. Sectorul A pentru produse laminor la cald cu un laminor pregătitor pentru profiluri laminate, în timp ce sectorul B este compus dintr-un laminor la cald. Recenta reactivare a sectoarelor A şi B soluŃionează deficitul de oŃel laminat şi stabilizează furnizarea plăcilor de oŃel. • Qingdao este uzina specializată din 1999 pentru piaŃa chineză, în producŃia şi asamblarea macarale. Eforturile de localizare ce au avut succes au ajutat de asemenea la reducerea costurile

213

potrivit Bloomberg, 2008;

88

materiilor prime şi la creşterea profiturilor. Obiectivul este de a se mări cota de piaŃă prin intermediul serviciului rapid post-vânzări şi a serviciului client de primă calitate. În anul 2000, HS a participat activ la restructurarea industriei oŃelului şi s-a transformat precum o societate specializată în oŃel prin fuzionarea cu Industriile Gangwon şi prin achiziŃionarea Sami Steel. De asemenea, în 2004 au fost achiziŃionate oŃelăriile Hanbo. Utilizând acest fapt ca o piatra unghiulară, o cruce naŃională, făcând legătura între Incheon, Pohangy şi Dangjin. HS a asigurat o punte de legătură atractivă între Coreea, China şi Japonia. OŃelul de la HS va contribui la consolidarea competiŃiei naŃionale pentru construcŃia unui uzine integrate de oŃel. Grupul renaşte ca o companie globală, creând o afacere apreciată pe planul muncii, ce include materiale de construcŃii cum ar fi grinzi H şi bare de fier, precum şi căi ferate de oŃel inoxidabil şi oŃeluri speciale. De asemenea, prin intermediul achiziŃionării OŃelăriilor Hanbo, au fost capabili de a mări gama produselor mai sus amintite la oŃeluri pentru piaŃa produselor plate. Principiul de bază în cadrul OŃelăriilor HS este că opinia fiecărui client este importantă, ea reprezentând forŃa motrice a competitivităŃii firmei. 7.1.2.6. Severstal Severstal (Северсталь) a fost fondată la 24 septembrie 1993 în oraşul nordic Cherepovets (Northern Steel”), având la bază producŃia minieră şi cea de oŃel. Compania era formată prin decretul preşedintelui Rusiei, Boris ElŃîn, iar grupul de producere a oŃelului deŃinut de stat Cherepovets Iron and Steel Complex a devenit un joint-stock numit Severstal. În 2003, Severstalmash Group devenea a patra divizie a companiei care avea ca domenii de activitate vânzarea oŃelului. Severstal Group (SG) a inclus Sveza, o companie cu obiect de activitate în prelucrarea lemnului; Sheksna Insurance, o societate de asigurări; Metcombank; o companie de transport aero, Aircompany Severstal. În total, operaŃiunile SG în Rusia au 53.000 de angajaŃi. În ianuarie 2004, SG, prin subsidiara Severstal North America (SNA), s-au achiziŃionat activele afacerii Rouge Industries, pentru 285 million $. SG deŃine în prezent 70,8% din afacerea Lucchini, a doua companie producătoare de oŃel din Italia, care a mai adăugat 4 milioane tone de oŃel la capacitatea de producŃie a grupului. Lucchini este specializată în producŃia de produse lungi din oŃeluri de calitate. Pe 25 decemberie 2006, SG era formată din următoarele afaceri: Russian Steel and Metalware, Severstal North America şi Lucchini and Severstal Mining. În 2008, Severstal a preluat uzina Sparrows Point (care a fost vândută pentru 810 milioane $214) şi US Esmark de la India Essar Steel215. Severstal a anunŃat că a preluat anul acesta WCI Steel, o altă companie de pe piaŃa americană, în vederea întăririi operaŃiunilor de pe această piaŃă. Pentru WCI s-au achitat 90,3 milioane de euro şi s-au preluat datoriile companiei. În urma acestei achiziŃii, Severstal şi-a consolidat poziŃia de al patrulea mare producător siderurgic din SUA, ajungând la o capacitate totală de producŃie de 11 milioane de tone anual. WCI are o capacitate totală de producŃie de 1,22 milioane tone, pe o piaŃă cu un volum de circa 106 milioane de tone anul trecut. De asemenea, compania şi-a majorat participaŃia din cadrul SeverCorr până la 85%, în acest an. ActivităŃile Severstal pe piaŃa americană după preluarea Sparrows Point216 sunt concentrate în combinate localizate în Dearborn, Columbus şi Maryland. Concernul rus Severstal a ajuns printre primii patru producători de oŃel din SUA, prima sa companie achiziŃionată fiind Rouge Steel in anul 2004 pentru a forma Seversteel America de nord. Apetitul pentru investiŃii al companiilor străine bogate, care sunt dispuse să achiziŃioneze active în SUA, profită copios de avantajul deprecierii dolarului american. 7.1.2.7. Evraz Group Evraz Group (Евраз Груп С. А.) este una din cele mai mari companii cu flux integrat de producere a oŃelului începând de la minerit care operează în Rusia. În 2006, Evraz Group (EG)
214
215

Steel Times International, May/June 2008, vol 32, no 4, pag. 2 Steel Times Pnternational, May/June 2008, vol 32, no 4, pag. 3 216 www.standard.ro , Business Standard.ro 16.07.2008

89

producea 16.1 milioane tone oŃel. Este un holding integrat, începând de la minele de minereu de fier, mine de cărbune cocsificabil, producŃie de cocs, fontă şi oŃel şi până la logistica de vânzare a metalului. EG are trei fabrici producătoare de oŃel în Serbia şi controlează de asemenea fabricile Palini şi Bertoli din Italia şi Vitkovice Steel din Cehia. Compania este activă şi în domeniul producŃiei de cărbune şi conduce portul Nakhodka din Rusia. Mai controlează de asemenea şi corporaŃiile americane Strategic Minerals şi Highveld Steel, precum şi Vanadium Corporation din Africa de Sud. În ianuarie 2008, a cumpărat compania americană producătoare de oŃel Claymont Steel. Subsidiara Evraz European are sediul oficial în Luxembourg, la care s-a adăugat Mastercroft în 30 iunie 2006. În iunie 2006 s-a anunŃat preluarea Greenlease International Holding, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a urmat preluarea controlului a 82,43 % din Lanebrook Ltd. EG a achiziŃionat în 2008 partea canadiană a grupului IPSCO, plătind pe activele cumpărate 2,9 miliarde de dolari. Afacerea de preluare a grupului IPSCO a fost făcută împreună cu grupul TMK. Cele două companii asociate în achizitie au cumpărat zece facilităŃi de producŃie din şapte state, cu o capacitate totală de un milion de tone de tubulatură. Evraz Group a raportat în 2007 venituri de 12,8 miliarde de dolari, calculate la standard IFRS, şi un profit net de 2,14 miliarde de dolari. 7.1.2.8. Tenaris Tenaris este cel mai mare producător mondial de Ńeavă. Are locaŃii de producŃie în Argentina, Brazilia, Canada, China, Columbia, Italia, Japonia, Mexic, România, SUA şi Venezuela, precum şi o reŃea de servicii pentru clienŃi în 20 Ńări. Tenaris are o capacitate anuală de producŃie de 3,3 milioane tone de laminate şi 2.8 milioane tone de Ńeavă sudată. Are 23.500 de angajaŃi, un profit de 9.0 miliarde$. 7.1.2.9. TMK TMK (ТМК Трубная Металлургическая Компания) este cel mai mare producător de Ńevi din Rusia şi al doilea producător la nivel mondial. A fost fondată în 2001 şi are operaŃiuni în Rusia, SUA, România şi Kazahstan, cu o capacitate de producŃie anuală de 3 milioane tone de Ńeavă. Compania are 50.000 salariaŃi şi înregistrează un profit anual de 3 miliarde $. TMK are ca şi clienŃi Gazprom, Transneft, Lukoil, Rosneft, TNK-BP, Surgutneftegas, Shell, Total, Occidental Petroleum, Anadarko Petroleum, Saudi Aramco, AGIP, Wintershall, ONGC, Kuwait Oil Company, Repsol, and Statoil. Ea furnizează Ńeavă în multe proiecte internaŃionale cum ar fi Caspian Pipeline Consortium , Baltic Pipeline System sau Yamal-Europe pipeline, fiind implicată şi în furnizarea de Ńeavă pentru magistrala de gaz din Asia Centrală. Compania are în Rusia uzine de Ńeavă la Volzhsky, Seversky, Sinarsky (din februarie 2002), Taganrog (din octombrie 2002), uzina de construcŃii de maşini din Orsky, Truboplast. În România deŃine uzina de Ńevi din Slatina (din februarie 2002) şi oŃelăria cu turnare continuă din ReşiŃa (din iunie 2004). În iunie 2008, TMK a achiziŃionat partea americană a grupului IPSCO, IPSCO Tubulars Inc, cu suma de 1,25 miliarde de dolari. „AchiziŃia IPSCO este o parte esenŃială a strategiei de extindere la nivel global şi ne majorează oferta de produse de tubulatură premium pentru industria petrolieră”, potrivit unei declaraŃii a oficialilor TMK. TMK şi Evraz au cumpărat de asemenea şi 51% din acŃiunile NS Group şi au opŃiunea de a cumpăra şi restul pachetului, evaluat la 0,5 miliarde de dolari, potrivit TMK. Compania a preluat şi Kaztrubprom, compania kazahă specializată în întreŃinerea Ńevilor uzate folosite în industria petrolieră217. Kaztrubprom are o capacitate de întreŃinere de 60.000 de tone de Ńevi pe an. Prin această preluare, TMK plănuieşte să extindă oferta de servicii şi să crească eficienŃa producŃiei până în 2011.

217

Thomson Financial

90

7.1.2.10. Novolipetsk Steel (NLMK)218 Este fondată în 24 Septembrie 1993, în Lipetsk, Rusia. Cu 50.000 de salariaŃi, societatea este cel de-al doilea producător de oŃel din Rusia după valoarea de piaŃă. InvestiŃiile ruseşti pe piaŃa oŃelului din SUA sunt în plină expansiune, odata cu creşterea preŃului de pe această piaŃă, de aproape două ori în ultimul an (2007-2008). Novolipetsk are rezerve importante de bani gheaŃă şi vrea să-şi extindă producŃia, iar industria de profil din SUA este foarte atractivă acum datorită scăderii dolarului219 Prin achiziŃia JMC220 şi prin preluarea Beta Steel, NLMK controlează cel mai mare producător independent de tuburi de oŃel din SUA. Beta Steel va fi integrată alături de John Maneely Co. (JMC), pe care Novolipetsk a cumpărat-o de la Carlyle Group şi familia Zekelman în 2008, pentru 3,35 miliarde de dolari. AchiziŃia s-a făcut atât din capitaluri proprii, cât şi din liniile de credit existente. NLMK a încheiat, în noiembrie 2007, un parteneriat cu firma de comerŃ elveŃiană Duferco, pentru comercializarea de oŃel în Europa şi în SUA. Liderii pieŃei siderurgice ruse au decis să investească profiturile de pe piaŃa proprie dincolo de Ocean, acumulând, la sfârşitul anului trecut, circa 10% din piaŃa americană. În ultimii ani, companiile ruse au investit aproximativ 5,8 miliarde euro pentru achiziŃiile de combinate în SUA, beneficiind de valorile reduse ale acestor active. 7.2. Ne-a lua valul. Asta era...! Pe perioada de tranziŃie pe care a parcurs-o România după 1989, impactul procesului de transformare instituŃional s-a concretizat în existenŃa unui sistem economic slab structurat, cu manifestări economice contradictorii221. TranziŃia de la economia planificată la cea de piaŃă a creat o serie de fenomene care vor genera ambiguităŃi şi debusolări în analiza vieŃii economice, şi anume: definirea dreptului de proprietate asupra unei părŃi însemnate a avuŃiei naŃionale, eficienŃa slabă a mecanismelor de piaŃă apărute în viaŃa economică, comportamentul instabil al agenŃilor economici, implicarea factorului politic în procesul de alocare şi distribuire a resurselor, apariŃia unei economii necontabilizate, etc. Guvernele ce s-au perindat din '90 şi până acum s-au temut să stârnească unele convulsii sociale provocate de reducerea sau chiar de închiderea marilor combinate siderurgice energofage. Cu două excepŃii, acestea erau dispuse în zone monoindustriale iar şomajul ameninŃa sever situaŃia regională. MenŃinerea siderurgiei însemna şi acordarea de subvenŃii de la bugetul de stat, iar în timp uzinele siderurgice acumulau datorii care deveniseră imposibil de plătit. Este evident că în această perioadă statul era cel mai prost administrator al propriilor active; fie nu dorea, fie nu se pricepea. După '89, o parte a noii clasei politice a făcut gafe monumentale imprimând presiuni subiective asupra managementului uzinelor. Ba s-a folosit intimidarea, ba schimbarea conducătorilor cu alŃii aserviŃi politicienilor, ba presiuni pentru introducerea pe lista furnizorilor sau a distribuitorilor a unor firme care avea în spate tocmai pe politicienii cu pricina (dacă nu ei măcar o mătuşă, nepot, soŃie, etc.). Pe plan intern, mai multe evenimente au generat cotituri semnificative cu implicaŃii asupra macrostructurii şi mentalităŃii societăŃii româneşti, cum ar fi: formarea liberă a partidelor politice; descentralizarea unităŃilor economice; crearea vieŃii parlamentare bicamerale (Senat şi Camera DeputaŃilor); mineriadele; exerciŃiul schimbului de putere democratic după alegerile din 1996, 2000 şi 2004; aderarea la NATO; aderarea la UE; liberalizarea preŃurilor; liberalizarea importurilor şi a exporturilor; programul PSAL ; atragerea masivă de capital străin; privatizarea sistemului bancar; privatizarea industriei siderurgice; privatizarea sistemului energetic naŃional (atât energia electrică, cât şi gazul metan sau petrolul) – producŃie şi distribuŃie; privatizare PETROM, privatizarea uzinelor Dacia; privatizarea integrală a siderurgiei.

218 219

IonuŃ Giusca, Standard,05 septembrie 2008, www.standard.ro A declarat Eugene Bulanov, analist in cadrul firmei de investiŃii CentreInvest Securities 220 Formata în urma fuziunii din 2006 dintre John Maneely Company şi Atlas Tube, JMC deŃine 11 uzine în Statele Unite şi Canada, având o capacitate anuală de producŃie de peste 3 milioane mc Ńevi laminate 221 Popescu Ghe, sa, 108

91

7.2.1. Critică, critici, critice Înainte de 1989, ne mergea rău şi dădeam vină pe Ceauşescu. După 22 decembrie nu mai era el şi totuşi ne mergea rău. De ce? Este o întrebare cât roata carului mare de pe cer. Este evident că nu Ceauşescu era răul cel mai rău, ci răul se afla în fiecare dintre noi. Era în sistem, în educaŃia din familie şi din şcoală, în decalajul de mentalitate pe care-l creasem noi, cu mâinile noastre. Acuzăm comunismul; păi noi unde am fost? Nu putem progresa, nu putem ajunge în vârf cu mentalitatea de tipul a fi jmecher, „lasă-i pe proşti să muncească”, „fii băiat deştept, nu-Ńi rupe oasele”; mentalitatea şi aceste idei nu ni le-a impus cu tiranie Ceauşescu. Nu sunt nici de acord cu atitudinea de a sta cu basca în mână umil, ca un tractorist care-şi aşteaptă raŃia de motorină, dar nici cu atitudinea de intelectuali a unora la care încă li se mai vede pe frunte dunga de la bască. Sunt unul din cei care nu l-am simpatizat niciodată pe nea’ Nicu, dar trebuie să spunem că nu trebuie să-l folosim pe el drept vinovat universal pentru toate neputinŃele şi nerealizările societăŃilor noastre. Să fim serioşi, crimele, hoŃii, mituirile, şpăgile, violurile, nu le-a inventat el. Vinovată este atitudinea noastră, a unui popor care ne dorim moartea conducătorilor222 şi culpabilizarea lor pentru toate relele. Paradoxul la noi, românii, este dat de un fenomen foarte ciudat - până la câştigarea libertăŃii ne plângem că nu suntem liberi, după câştigarea libertăŃii habar nu avem ce trebuie făcut cu ea. Nu vom putea nega influenŃele nefaste asupra societăŃii noastre a: Imbecilismul prin care s-au distrus elitele româneşti în lagărele de reeducarea prin muncă a anilor ‘50; Executarea elitelor politice ale partidelor istorice înfăptuitoare a unităŃii naŃionale de la Alba Iulia, eveniment miraculos223 într-o Europă la început de secol XX; Crearea SecurităŃii ca organ de represiune politică; Suprimarea vieŃii politice prin desfiinŃarea partidelor istorice şi a vieŃii parlamentare, Marea Adunare NaŃională fiind evident un simulacru de viaŃă parlamentară democratică; Politica de desfiinŃare şi denigrare a proprietăŃii private; Eliminarea libertăŃii de mişcare; Eliminarea concurenŃei şi a competitivităŃii; Lupta de clasă, contradicŃia dintre intelectuali şi restul societăŃii; Ne-a obligat Marx şi Engels să ne umilim noi pe noi? Ne-a obligat Lenin să ne trădăm între noi? Stalin ne-a obligat să fim slugarnici şi zeloşi în aplicarea cooperativizării? Nu cred! Trădarea, servilismul şi făŃărnicia erau metehne mai vechi ale noastre, citiŃi istoria! Cum a fost posibil ca Mihai Viteazul să fie ucis în mijlocul armatelor sale, de ce a fost trădat Horia, vânzările şi trădările la Marea Poartă din Stambul, Brâncoveanu, unul dintre martirii autentici ai neamului, cum e posibil să fie prins şi ucis Tudor Vladimirescu între soldaŃii săi, conducătorul celei mai viguroase zvâcniri de revoltă armată demonstrată de panduri gorjeni din istoria românilor? Dar nici ardelenii nu-s mai buni, cine l-a transformat pe Crăişorul Apusenilor, Avram Iancu, într-un nebun, cine la batjocorit pe Antonescu şi îl mai batjocoreşte şi acum, dar de moartea eroică a marilor politicieni Iuliu Maniu, Mihalache, Brătianu, Tătărescu, în puşcărie, dar cu Eminescu, marele geniu al poeziei filozofice şi romantice ce avem? Iorga, marele istoric care moare ucis de falanga de borfaşi ai mişcării legionare! De ce i-am pribegit pe Cioran, Ionesco, Eliade? Cum a fost posibil ca łuŃea să rămână doar în folclorul discursurilor filozofice? Întrebări la care ne este ruşine să răspundem, iar faptul că ne este ruşine înseamnă că simŃim şi neparticipanŃi fiind la evenimente vinovăŃia genetică pe care ne-au transmis-o vinovaŃii neamului! Nu am putut niciodată ca naŃie să depăşim faza vânzărilor şi a pârâtului la Stambul, a tăierii capetelor duşmanilor în scopul urcării pe scaun în locul celui decapitat. Suntem un popor rudimentar, care ne merităm soarta. Suntem un stat în care datele statistice arată că 10 milioane de oameni sunt săraci, 1,5 milioane sunt sub nivelul sărăciei lucii, fapt ce generează dezechilibre care pot duce la noi forme de revolte sau la o nouă formă de luptă de clasă, poate mai puŃin bazată pe principii ideologice cât mai ales pe forŃa creată din diferenŃa dintre cei putrezi de bogaŃi şi cei săraci. De data acesta mânia nu mai este proletară, ci este un gradient dintre bogaŃi şi săraci.
222 223

Suntem printre puŃinele popoare care avem o satisfacŃie în a ne ucide conducătorii. Este un miracol, o binecuvântare şi o voinŃă dumnezeiască crearea României în forma din 1919 şi chiar în România rămasă după anul 1945.

92

România parcurgea cu paşi lenŃi şi şovăielnici momentele aderării la NATO şi UE, concomitent cu transformările de structură în situaŃia acŃionariatului în marile întreprinderi siderurgice. Am zis paşi lenŃi, fiindcă în comparaŃie cu celelalte state din fostul pactul CAER şi din Tratatul de la Varşovia, noi eram în marchalie. Toate statele scoteau capul în Europa sau în alte tratate, convenŃii sau pieŃe, noi – nimic! bătuta pe loc. Toată figuraŃia făcută în acest dans tradiŃional era bine pusă în scenă de marii coregrafi naŃionali, oamenii politici. Vor trece poate 20 de ani de acum încolo şi poate atunci vom constata efectele acestei stagnări. De fapt, nici nu trebuie să treacă atâta timp, este suficient doar să faci o vizită la vecinii unguri şi te poŃi lămuri. FaŃă de ei, dacă tot ne stau în gât veşnic, avem numai la capitolul civilizaŃie-mentalitate un decalaj de 20 de ani. Consider aici, chiar dacă îmi voi atrage ura naŃionaliştilor, că ambiŃia, tenacitatea, disciplina şi hotărârea ungurilor în evoluŃia de ansamblu a naŃiei, sunt elemnete de bază care ar trebui să stea la baza unui model educaŃional pentru români. Este evident că ambiŃia, ca rezultantă naŃională, a fost forŃa motrice pentru dezvoltarea multor naŃiuni. Nu putem neglija rămânerea în urmă de 6 ani224 la aderarea UE, în momentul în care toŃi erau avansaŃi. Noi, tot pe loc. În tehnica informatică sunt tehnologii care se perimează într-un timp mai scurt decât această perioadă. Decalajul între Ńări este dependent de următorii factori: economici, politici, geografici, religioşi, educaŃionali, de civilizaŃie şi de mentalitate. Este dureros faptul că dacă decalajul generat de primii doi factori, prin reducere la absurd, să spunem că l-am surmonta cu chiu cu vai, factorul geografic nu. Nu ne putem muta Ńărişoara. Cât despre factorii religioşi, ortodoxia poate şi trebuie sa devină un element de progres printr-o apropiere a clerului de mireni, prin găsirea de soluŃii pentru implicarea lor în reaşezarea în societate a valorilor morale, în educaŃia din familie a credinŃei în Iisus sau printr-o viaŃă liturgică activă. La capitolul educaŃie/civilizaŃie/mentalitate avem o mare problemă care ne va Ńine mult timp în coada clasamentului. EducaŃia , civilizaŃia şi mentalitatea se formează în familie - cei 7 ani de acasă care reprezintă temelia mentalităŃii oricărui cetăŃean. Criza de mentalitate este cu atât mai gravă cu cât în anii de după revoluŃia din decembrie ‘89 această instituŃie care realizează cei 7 ani de acasă este tot mai fragilă, desuetă, demodată, este luată la băşcălie, persiflată, ignorată, invocând argumente care mai de care mai bizare. În schimb, se poartă mârlănia la toate nivelele, de la vârful clasei politice şi până în mahalaua urbanului românesc rezonând a manele. Totuşi, societatea ar trebui să-şi protejeze celula de bază - filonul natural, generator de resurse umane, chiar dacă între timp, pe motive de modă, europenism sau mai ştiu eu ce, au apărut şi celule atipice, pe care nu doresc că le pomenesc aici. Toate transformările produse în societate determinate de aderări, privatizări, democratizări, liberalizări, nu trebuie să afecteze dezvoltarea viguroasă, armonioasă, civilizată, a familiei. România europeană geografic era foarte departe de mentalitatea şi cultura apuseană. Avea să suporte efectul de taifun a dorinŃei de libertate şi democraŃiei manifestat în decembrie 1989. Ne supărasem cu toŃii atunci când Brucan ne spunea că „vor trece 20 de ani şi nu vom înŃelege ce este democraŃia”. Iată ne află în 2008 şi constat cu stupoare câtă dreptate avea. Dar dureros este faptul că nici acum, după 18 ani, nu ştim cu ce se mănâncă democraŃia... Cu toate criticile aduse răului din noi, nu putem să nu remarcăm potenŃialul existent rămas după aruncarea peste bordul corabiei România a tuturor relelor. Desigur, vor trebui să treacă decenii ca să ajungem la vorba bătrânească: „dă Doamne, mintea românului de pe urmă!” Problema care mă frământă acum este de ce nu ne-o dă de la început. Poate că e şi o răsplată pentru că, deşi ne-a dat Cel de sus ne-a dat atâtea, noi tot mai cerem. Nu vom putea spune niciodată că nu am fost o naŃie cu o geografie şi climă favorabilă. 7.2.2. Preludiul unei amintiri . Evaluarea generică a situaŃiei naŃionale EvoluŃia225 siderurgiei ultimului deceniu al secolului al XX-lea a fost marcată de perioada de declin a economiei naŃionale care începuse în anul 1985,, când s-a înregistrat pentru prima dată după 1980 o reducere a Produsului Intern Brut - PIB. PIB reprezintă un indicator global care se defineşte ca fiind vânzarea finală de bunuri economice la preŃul perioadei pentru care se face estimarea. Creşterea PIB-ului poate proveni fie din sporirea preŃurilor, fie din sporirea volumelor de producŃie finale. În anii
224

225

Mă refeream la diferenŃa dintre primul şi al doilea val de aderare la UE. Ioan Romulus - Modernization of the Romanian steel industry, Steel Times, October 1999

93

următori, cu excepŃia lui 1986 când PIB-ul a crescut cu 2,3 %, tendinŃa de diminuare a indicatorilor anuali s-a adâncit. Principala ramură care genera descreşterea PIB-ului era industria, care în acea perioadă reprezenta 50% din PIB. În aceste condiŃii, descreşterea medie anuală din perioada 1985-1989 este de 0,7% (0,9 % în industrie), iar în perioada 1985-1991 de 3,6 %( 6,25 % în industrie). 226
Evolutia PIB-ului (%) in perioada 1985-1994 in Romania 10

5 0

-5 -10

-15 1984 1985 1985 1986 1986 1987 1987 1988 1988 1989 1989 1990 1990 1991 1991 1992 1992 1993 1993 1994

PIB/locuitor, calculat pe baza parităŃii puterii de cumpărare în România, a fost în anul 1993 de 3.643 $/locuitor, ajungând la un nivel de 6.595 $/locuitor în 1996. Ulterior, va scădea la 6.155 $/locuitor în 1998 şi la 5.928 $/locuitor în 2000. În anul 1993, în UE, Ńările cu PIB-ul cel mai scăzut pe cap de locuitor au fost Grecia şi Portugalia, cu 8.000 $/locuitor, iar în 1998 ajunseseră la 13.900 $/locuitor. Semnificativă este comparaŃia cu suratele noastre din fostul CAER: Cehia, care în 1993 avea 7.000 $/locuitor şi ajunsese la 12.197 $/locuitor în 1998, Polonia, de la 5.010 $/locuitor la 7.543 $/locuitor, şi Ungaria, de la 6.260 $/locuitor la 9.832 $/locuitor. Structura pe ramuri a PIB-ului a evoluat, în perioada 1990-1993, în sensul scăderii ponderii industriei şi a creşterii agriculturii şi serviciilor227
Structura PIB-ului in perioada 1989...1993, (%)
100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 1989 1990 1991 1992 1993 13,96 18,01 18,54 18,5 20,4 52,87 48,23 43,59 44,7 44 Servici Transport Constructii Industrie Agricultura 19,37 21,39 28,38 27,49 26,5

226 227

Studiul Global pentru OŃel elaborat de WS Atkins Int. idem

94

Dinamica PIB exprimat in miliarde $ 60
53.6

50
39.7 38.2 36.7 34

40

35.7

35.5

34.6

35.8

30

20

10

0 1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Dinamica PIB-ului (%) de la un an la altul 8 6 4 2 0
%

7.1 4.1 1.6 5.3

-2 -4 -6 -8 -10 1989 1990 1992 1995 1996 1997 1998 -5.8 -5.6 -8.8 -6.6 -5.4

-3.2

1999

2000

2001

Export total în România228, mil. USD
Export total România, din care: Export în Ńările U.E. Export produse metalurgice % din exportul României Export produse metalurgice în UE % din exportul produse siderurgice %din exportul României în UE 1998 8300,6 5350,5 1582,7 19,36 728,0 46,0 13,6 1999 8504,7 5573,4 1312,4 15,42 590,4 45,0 10,6

228

Buletin statistic lunar, anul XI,nr.1-2000.

95

Dinamica Productie i industriale (miliarde $) 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Dinamica Productiei industriale exprimata in variatia fata de anul ante rior , % 10 5 0 -5 -5,3 -10 -15 -20 -25 1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 -23,7 -17 -7,2 -8 9,4 6,3 8,2 8,2

Dinamica Soldului balanŃei comerciale externe(+/- milioane $ FOB/FOB)
3000

milioane $

2000 1000 0 -1000 -2000 -3000 -4000 1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

96

Dinamica datoriei externe a Romniei( mil $)
12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 1989

1990

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

Dinamica inflatiei %
180 154,8 160 140 120 100 80 60 40 20 0 1,1 1989 1995 1996 1996 1997 1998 1999 2000 2001 5,1 38,8 32,3 59,1 45,8 45,7 34,5

Dinamica ratei anuale a somajului %
12 10 8 6
6,6 9,5 8,9 10,3 9 11,5 10,5

4 2 0
1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

97

Evolutia cursului anual de schimb (lei/$)
30000 25000 20000
21692,7 29060

15000
15332

10000 5000
14,9 22,5 2033 3083 7168 8875

0 1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

ImportanŃa ramurii metalurgice era determinată de ponderea ei ridicată în producŃia industrială şi în exportul României. łara noastră avea o prezenŃă activă pe piaŃa Uniunii Europene, iar pentru consolidarea acestei poziŃii siderurgia românească a trebui să adopte reguli şi principii specifice disciplinei comerciale a acestei zone, motiv pentru care Consiliul UE a solicitat în 2000 prezentarea de către Guvern a unei strategii de restructurare-dezvoltare a acestui sector. Strategia de restructurare însemna a se pune pe hârtie liniile directoare ale modului în care va evolua industria siderurgica română. Erau angrenate comisiile guvernamentale, conducerile principalelor uzine siderurgice precum şi asociaŃiile profesionale şi sindicatele. Documentul reprezenta un act de maturitate al guvernului, indiferent de ce culoare ar fi fost el. Planul a avut post aprobare mai multe variante ce au condus la vii dispute, iar care în final au convers spre forma care exista în prezent. În cursul 2001, Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat “Strategia de restructurare a sectorului siderurgic românesc”. Documentul a fost dezbătut şi analizat cu sindicatele şi patronatele din sector, precum şi cu ministerele şi organele guvernamentale implicate în proces. În şedinŃa de Guvern din data de 27.02.2002 a fost aprobată ,,Strategia de Restructurare a Siderurgiei din România’’ Potrivit Strategiei de restructurare a industriei siderurgice româneşti pentru perioada 2004 2010, producŃia de oŃel a României ar putea ajunge, în 2010, la nivelul de 8,79 milioane tone, în creştere cu 2,89 milioane tone faŃă de cea din 2004, estimată a fi la 5,9 milioane tone. Pe această bază şi Ńinând seama în principal de prevederile Programului de Guvernare 2001-2004, Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat în 2001 o strategie de restructurare a acestui sector, care este structurată pe trei direcŃii importante : - restructurarea investiŃională, urmărindu-se modernizările şi creşterea competitivităŃii în condiŃiile concurenŃei puternice ale pieŃei şi corelate cu cererile acesteia; - restructurarea financiară, având ca Ńintă realizarea viabilităŃii economice pentru companiile din sector; - restructurarea socială, vizând măsurile de protecŃie socială, predominând cele acitve. 7.2.3. EvoluŃia în ansamblu a industriei siderurgiei Sectorul industrial siderurgic a fost creat, în primul rând pentru asigurarea necesarului de produse din oŃel al consumatorilor din economie, fiind din acest punct de vedere un sector determinant pentru relansarea economiei naŃionale. Începând cu anii ’50, reconstrucŃia şi dezvoltarea siderurgiei româneşti s-a făcut în zonele industriale tradiŃionale. Noile capacităŃi s-au bazat pe conceptul tehnologice moderne de la acea vreme. Se poate aprecia că între 1975 şi 1980 siderurgia românească s-a situat la nivelul Ńărilor dezvoltate. În lipsa materiilor prime, a resurselor energetice şi a combustibilului, concepŃia de dezvoltare a siderurgiei româneşti s-a bazat pe importuri masive de minereu de fier, cărbune cocsificabil şi gaz metan. Cu toate aceste dificultăŃi, generate de aspectele de mai sus la care trebuie menŃionate şi competitivitatea produselor noastre, siderurgia continua să fie o

98

ramură de bază în structura economiei naŃionale a României. Ea realiza în perioada 1994-2001 un sold pozitiv al balanŃei sale comerciale cuprins între 66,1 şi 116,1 milioane $/an. Exportul produselor reprezenta 9-12 % din totalul exporturilor României, iar importurile siderurgiei între 6,4-10,3 % din totalul de importuri ale Ńării noastre. ProducŃia de oŃel a avut o descreştere în strânsă corelaŃi cu restructurarea229.
Evolutia productiei de otel in perioada 1989...2002 in Romania,(mii t)
16000 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0

Siderurgia romaneasca avea 7 combinate de producere a oŃelului şi aproape 30 de unităŃi siderurgice prelucrătoare şi prestatoare de servicii în domeniu. Prin programul de fabricaŃie, siderurgia putea asigura întreaga gamă de produse necesare industriei româneşti, şi anume: • produse plate: table şi benzi laminate la cald şi la rece, acoperite sau neacoperite; • profile din oŃel de dimensiuni şi forme geometrice diferite; • oŃel beton, sârme laminate la cald şi la rece, acoperite şi neacoperite; • Ńevi din oŃel, laminate sau sudate, într-o gamă dimensională diversă; • produse şi semifabricate din oŃeluri aliate şi înalt aliate, inoxidabile, etc., destinate în special construcŃiei de maşini, industriei chimice, fabricaŃiei de echipamente electrocasnice. etc. • alte produse din oŃel (forjate, turnate, etc.).
Evolutia nivelului si structura productiei de otel brut pe procedee de elaborare, mii tone otel/an
16000 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 1989 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Cuptor Electric Siemens Marten Covertizor LD

După 1989, siderurgia a cunoscut un declin, generat de picajul în care s-au aflat toate sectoarele economice româneşti. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-a observat dorinŃa de a închide fluxurile tehnologice de producere a oŃelului în cuptoare Siemens-Martin. Astfel, din anul 2000, România producea oŃel numai prin procedee unanim recunoscute drept competitive: convertizor LD şi
229

Surse date MIR şi DGPP

19 89 19 90 19 91 19 91 19 93 19 94 19 95 19 96 19 97 19 98 19 99 20 00 20 01 20 01

99

cuptor electric. În acelaşi, timp până la privatizările semnificative toată siderurgia românească avea implementată turnarea continuă la marile uzine, ReşiŃa fiind ultima care din 2007 introducea cu succes această tehnologie.
Evoltia productiei de otel tunate lingou si continuu in Romania, mii tone otel
16000 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 1989 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 turnat lingou turnat continu

Restructurarea parcursă de siderurgia românească a generat o scădere de producŃie, cea actuală fiind de 65% din cea realizată în 1990. Însă i s-a îmbunătăŃit radical eficienŃa şi competitivitatea. Cu tot declinul înregistrat, siderurgica rămâne un sector important care atomiza atât pe verticală cât şi orizontală industrii, grupuri bancare, cercuri de interese, energii, resurse minerale şi materiale, colective de cercetare - studii, interese strategice, resurse umane. Procesul de restructurare a industriei siderurgice a dus la închiderea unor capacităŃi de producŃie uzate fizic şi moral. Astfel, până în 2008, trebuiau închise capacităŃi de laminare de 0,82 milioane tone (0,34 milioane la ReşiŃa şi 0,47 milioane Hunedoara). La finele perioadei de restructurare, industria siderurgica românească vor produce 9,115 mii tone de oŃel pe an230, cea mai mare cotă revenind Combinatului din GalaŃi. Din perspectiva macroeconomică, siderurgia prezintă particularitatea sustentabilităŃii pe termen lung, dar şi o limitare a posibilităŃii de creştere. Din punctul de vedere al specialiştilor CNP, siderurgia românească avea capacităŃi de producŃie suficiente pentru a acoperi necesarul intern atât ca structură cât şi ca nivel de producŃie. Consumul intern fiind mai mic decât producŃia globală de oŃel, restul era orientat spre export. În anul 2005 exportul a reprezentat 50 % din producŃia globală, iar pentru a se acoperi consumul pe sortimente s-a importat 40%. Trebuie remarcată că întreaga producŃie de oŃel se realizează în 5 centre, deci avem o concentrare ridicată a fabricaŃiei, care asigură 75% din cifra de afaceri a siderurgiei. O altă caracteristică importantă a acestui sector economic este faptul că dislocă şi vehiculează volume însemnate de materii prime, materiale, semifabricate. Astfel, la nivelul anului 2005, s-au importat 6,6 milioane tone minereu de fier şi circa3 milioane de tone de fier vechi.
Cresterea anuala de productie(%)
8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 -10 -12 -14 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

7,1 3,9 1,5 3,9

5,3 4,9 1,8 4,5

-1,2

-5,6 -8,8 -12,9

-6,1

-4,8

230

Industria metalurgică românească va produce 9,115 mii tone de oŃel pe an, www.wall-street.ro 12 Iulie 2006

100

Dinamica exportului de produse siderurgice romanesti(mil tone/an)
3 mil tone/an 2.5

plate produse lungi

2

1.367 2.356 1.292 1.454 1.51 1.21 0.561 0.475
1999

1.5

1.387

1

0.5

0.634 0.277
2000 2001

0.388
2002

0 1989 1998

7.2.2.1. Paşi realizaŃi de Industria siderurgică în perioada 1990 până în 2003. România postrevoluŃionară producea 14 milioane tone de oŃel pe an, ajungând să producă doar 6,4 milioane în 1998, fapt generat de un recul puternic al industriilor pe verticală şi pe orizontală care asigurau un consum însemnat de oŃel, la care s-a adăugat desfiinŃarea relaŃiilor din Ńările CAER.
Evolutia PIB si dinamica productiei de otel si a consumului intern
10 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 -10 1990 1992 1995
PIB% Fata de anul precedent Prod. De otel m il t/an Consum intern m il t/an

1997

2000

SiguranŃa unei industrii siderurgice puternice poate fi garantată în primul rând de piaŃa internă şi competitivitatea produselor. Consumul intern de metal reprezintă o componentă a dezvoltării economice, a ritmului investiŃional, în general a evoluŃiei PIB-ului. Iată o descriere a siderurgiei româneşti efectuată foarte lapidar de un raport al reputatei firmei de consultanŃă Roland Berger Strategy Consultants:
Locatie Galati Hunedoara Targoviste Resita Campia Turzi Otelul Rosu Calarasi Total productia de otel Kt 1989 8.402 3.133 834 775 398 301 168 14.011 2003 4.522 255 433 130 260 0 0 5.501 tehnologii de productie 1989 furnal-conver LD furnal-Simens Martin cuptor electric furnal-Simens Martin cuptor electric cuptor electric cuptor electric 2003 furnal-conver LD cuptor electric cuptor electric cuptor electric cuptor electric cuptor electric cuptor electric

101

Geografic vorbind, întreprinderile sunt răspândite în toate regiunile Ńării, cele mai importante aglomerări siderurgice fiind în zonele GalaŃi, Hunedoara, Târgovişte şi Caraş-Severin. Siderurgia romaneasca a avut întotdeauna o împărŃire geografică, în zona de est şi în cea de vest. Trebuie să completăm cu faptul că vestul este siderurgia veche, cu uzine de 230 de ani la ReşiŃa şi 120 ani Hunedoara, iar estul era reprezentat de combinate fondate în a doua jumătate a secolului XX, la GalaŃi, Târgovişte şi Călăraşi. Estul avea avantajul că avea, cu excepŃia Tîrgoviştei, porturi la Dunăre. Vestul era dezavantajat de poziŃia centrală cu ieşire destul de dificilă spre căile fluviale şi maritime. În lupta imaginară „est-vest” din siderugia românească, paradoxal, estul a fost mai performant. S-au încercat mai multe metode pentru a ajuta siderurgia din vest, nu atât să facă performanŃă cât să supravieŃuiască. Siderurgia continentală, cum era cea din vestul Ńării, era dezavantajată net de distanŃele faŃă de porturile maritime şi fluviale prin care se vehiculau atât intrările (materiile prime, materialele ,etc.) cât şi ieşirile (produsele siderurgice, laminate, profile, tablă, rulouri de tablă, colaci de sârmă, etc.). Din păcate, rezultatele au fost sub aşteptări, siderurgia din vest având o a doua problemă care nu mai depindea de poziŃia geografică şi se numea nivelul tehnologic. Uzinele siderurgice vestice, cu excepŃia uneia singure (OŃelul Roşu) intraseră în ultimul deceniu al secolului XX cu tehnologie de producere a oŃelului mult învechită. La toate acestea s-a mai adăugat şi bătuta pe loc pe care guvernul României a concertat-o datorită unui populism electoral–sindical. Ceea ce s-a făcut împinşi de la spate după 2001 trebuia început şi făcut imediat după ce aburii revoluŃionari se risipiseră, adică imediat după alegerile din 1992.

Industria siderurgică şi cea minieră au fost dintotdeauna sectoare economice greu de gestionat din cauza concentrării masive în zone monoindustriale cu populaŃii dependente de aceste sectoare şi cu implicarea guvernelor în sprijinirea unor activităŃi considerate strategice. Indecizia din anii 1992-1996 privind o restructurare sectorială rapidă şi fără echivoc la nivel naŃional a generat în perioada 1999-2003 convulsii sociale în industria siderurgică şi în cea de construcŃii de maşini, precum şi amânarea a procesului de restructurare-privatizare. Pentru a putea avea o idee referitoare la transformările ulterioare din CSR este bine să se cunoască cadrul general siderurgiei naŃionale. Noi, bănăŃenii din spiritul de castă a făloşilor, am considerat CSR şi ReşiŃa ca fiind buricul pământul. Realitatea era cu totul şi cu totul alta, eram foarte departe de acest punct central. Iar în anii de după 1991 combinatul a evoluat foarte riscant datorită unor greşeli de management. De fapt, CSR (uzina de tradiŃie de altă dată, de necontestat) dispărea din toate programele de restructurare în vederea viabilizării şi privatizării. Cu certitudine se poate afirma că reforma în ansamblu în siderurgie s-a făcut mult prea târziu în România şi doar când am fost împinşi de la spate de UE, FMI sau Banca Mondială. Contextul geopolitic al ultimului deceniu al secolului trecut nu a fost prea favorabil dezvoltării siderurgiei, deşi piaŃa oŃelului era suficient de dinamică. Această piaŃă este una dintre cele mai active din lume, complexitatea şi volumul ei imens determinând mutaŃii deosebite în structura comerŃului mondial. SituaŃia României în perioada 1989-2001 am dorit să o exprim prin indicatori economici fiindcă cifrele nu au conotaŃii

102

politice iar concluziile se pot trage de către orice cititor. Este evident pentru oricine că evoluŃia generală a României nu era capabilă să genereze linişte în viaŃa socială, iar industria siderurgică, împreună cu sora vitregă – mineritul, se înscriau în evoluŃia generală. Trebuie doar să amintim că în aceea perioadă au fost supralicitate articolele şi comentariile critice la adresa performanŃelor siderurgiei româneşti, comentariile şi analizele din mass-media fiind evident cu tendinŃă şi înscriindu-se cu brio în programul de învinuire a industriei grele ca fiind cauza tuturor relelor din trecut, fiind sectorul inductrial predilect în care Ceauşescu făcea investiŃii majore. De multe ori siderurgia că noŃiune generală (combinatele, angajaŃii, tot ceea ce evolua în această sferă) era intenŃionat considerat cu bastioanele stahanovismului, zonele al activităŃii sociale care erau cele mai apropiate de ideologia comunistă . Nimic mai fals231, dar ce să faci, aşa erau vremurile. SiguranŃa unei industrii siderurgice puternice poate fi garantată în primul rând de piaŃa internă şi de competitivitatea produselor. În acea perioadă trebuie spus totuşi şi faptul că industria prelucrătoare românească era şi ea în colaps. Economia Ńării evolua în parametrii prezentaŃi mai jos: Creşterea PIB de la an la an, producŃia de oŃel, consumul intern de metal (care reprezintă o componentă a dezvoltării economice, a ritmului investiŃional, în general a evoluŃiei PIB-ului)
Dinamica productiei si a consumului de otel (t/an) in Romania ultimului deceniu al sec XX
2,2 2000 3,3 1997 3,2 1995 2,5

4,5 6,4 6,4 Consum intern mil t/an Productia de otel mil t/an

1992

5
5,9

1990 0,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0

9,1
8,0 9,0 10,0 t/an

Dată fiind ponderea activităŃilor siderurgice în ansamblul industriei româneşti precum şi locul important pe care îl ocupa în producŃia şi pe piaŃa Europei, adiacent Acordului de Asociere a României la UE încheiat în anul 1993, a fost semnat şi documentul privind evoluŃia relaŃiilor dintre siderurgia românească şi cea a Ńărilor UE - protocolul nr.2 CECO - în vederea atingerii Ńintelor de integrare. De asemenea, Decizia Consiliului UE din 6 decembrie 1999/852/CE privind principiile priorităŃi, obiectivele intermediare şi condiŃiile de parteneriat pentru aderarea României precizează adoptarea unui plan de restructurare a siderurgiei în conformitate cu exigenŃele Uniunii Europene, iar în capitolul obiective pe termen mediu implementarea programului de restructurare a siderurgiei232. În anii 2001-2004 Guvernul României a avut priorităŃi legate de aderarea la NATO, integrarea în Uniunea Europeană, finalizarea privatizării societăŃilor din programul PSAL II, raportarea la Banca Mondială, Fondul Monetar InternaŃional şi Uniunea Europeană a succesului obŃinut prin privatizarea cu orice preŃ a industriei.
ProducŃia t oŃel/an Sidex GalaŃi Siderurgica CS ReşiŃa Socomet COS Târgovişte IS Câmpia Turzii Siderca Călăraşi 1989 7.66 3.22 0.70 0.38 0.81 0.39 0.16 1990 5.37 2.1 0.32 0.25 0.59 0.27 0.11 1991 3.94 1.4 0.18 0.20 0.50 0.24 0.11 1992 2.90 1.06 0.13 0.14 0.41 0.22 0.13 1993 3.0 1.07 0.14 0.14 0.40 0.24 0.16 1994 3.33 1.03 0.16 0.12 0.46 0.29 0.14 1995 4.14 1.0 0.15 0.15 0.38 0.27 0.17 1996 3.9 0.87 0.15 0.16 0.31 0.25 0.14 1997 4.6 0.84 0.15 0.14 0.32 0.22 0.11 1998 4.7 0,56 0.16 0.10 0.39 0.19 0.06

231 Imediat după privatizare, bastioanele stahanovismului au devenit tribune ale capitalismului. Ce imorali , inconstanŃi, instabili şi lipsiŃi de patriotism suntem noi, românii! 232 Strategia de restructurare a industriei siderurgice din România pentru perioada 2001-2005, oct 2001.

103

ProducŃia de oŃel din anul 1999 se afla la cel mai mic nivel din ultimii 10 ani - 4,5 M t/an, fapt generat de modificările din piaŃa mondială. În anii 1998-1999, siderurgia românească s-a aflat puternic sub influenŃa a doi factori care au făcut-o să stagneze din punct de vedere al dezvoltării ei pe termen mediu. Indecizia a fost cel mai mare duşman al României. Responsabilitatea duală pentru o chestiune importantă în care decizia trebuia luată rapid şi eficient. Conducerea bicefală se prezenta astfel: Fondul ProprietăŃii de Stat – FPS, proprietarul combinatelor siderurgice, care încerca să pună în aplicare Programul PSAL al Băncii Mondiale, Ministerul Industriei, care încerca să convingă implicarea Guvernului în construirea unei strategii coerente şi coordonate a industriei siderurgice. Cele două atitudini erau antagonice, lucru ce a conferit o stagnare în evoluŃia restructurării siderurgiei româneşti. Dezbaterea Strategiei de restructurare a siderurgiei româneşti propuse de Ministerul Industriilor nu era împărtăşită de F.P.S. Strategia de restructurare a combinatelor siderurgice, dar şi notele de privatizare ale acestui sector s-au aflat pe masa Executivului. Restructurarea şi reabilitarea financiară socială a acestei ramuri urmată de privatizare era susŃinută de Ministerul Industriilor şi ComerŃului, susŃinut de reprezentanŃii Uniunii Europene. Guvernul României, în scopul integrării europene şi a însănătoşirii mediului de afaceri, a convenit împreună cu Banca Mondială programul PSAL (acesta a fost conceput strict pe raŃiuni economice, de maximizare a rezultatelor tranzacŃiilor şi de asigurare a viabilităŃii societăŃilor comerciale din portofoliu. Privatizarea nu este o urgenŃă doar pentru anumite societăŃi comerciale cu probleme, ci şi pentru cele cu rezultate pozitive, care au nevoie de importante resurse pentru investiŃi), prin care se dorea să se ajute companiile aflate în proprietatea statului să se privatizeze. În acest sens, Guvernul României a aprobat o ordonanŃă cu lista companiilor (întreprinderi din siderurgie) incluse în programul PSAL, aflate în portofoliul Fondul ProprietăŃii de Stat (F.P.S.)233. Strategia de restructurare a industriei siderurgice româneşti cuprinde două cerinŃe majore fără care, în opinia MIC234,235, nu se permitea integrarea României ca stat în UE, precum şi existenŃa industriei siderurgice româneşti pe plan european. În urma disputelor pro şi contra între F.P.S. şi M.I.C. s-a convenit acceptarea propunerii M.I.C. care să permită însănătoşirea mediului de afaceri. În acest sens M.I.C. a propus excluderea a cinci societăŃi siderurgice din programul PSAL negociat cu Banca Mondială, şi anume Sidex GalaŃi, Siderurgica Hunedoara, COS Târgovişte, IS Câmpia Turzii, CSR şi Siderca din Călăraşi.
Dinamica producŃiei de oŃel236, mii tone
Realizări Total siderurgie din care: Sidex Siderurgica COST ISCT Siderca CSR AlŃi producători 1997 6436 4602 848 326 228 112 158 161 1998 6185 4706 630 300 199 68 165 117 1999 4208 3234 331 235 158 29 124 97 2000 4509 3455 318 319 212 110 95

În cadrul acordului PSAL – PIBL negociat de Guvernul României, o serie de societăŃi comerciale din siderurgia românească erau incluse în cadrul unui exerciŃiu special de privatizare, care sa derulat cu asistenŃa băncilor internaŃionale de investiŃii. Pregătirea privatizării, fază de consultanŃă, pe care firmele agreate au demarat-o, trebuie să cuprindă nu mai puŃin de şase etape: due-dilligence (analiza structurii organizatorice, a instalaŃiilor şi echipamentelor, costurile cu materiile prime, utilităŃile, cele aferente eventualei retehnologizări, probleme sociale şi forŃa de muncă, performanŃele, auditul contabil, etc.); diagnostic (analiza planului de afaceri, realizarea de prognoze financiare, utilizarea capacităŃii de producŃie, cuantificarea costurilor, evaluarea metodelor de marketing, etc.); evaluare (prognozarea unui cash-flow în timpul diagnosticului şi o analiză pe bază de plan de afaceri valabil); evaluarea preliminară a pieŃei (vânzarea comparabilă, tendinŃele sectorului industrial, cererea globală a pieŃei pentru produsele societăŃii, prezentarea relaŃiilor
233 Fondul ProprietăŃii de Stat, FPS, după 2000 şi schimbat denumirea în Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea ParticipaŃiilor Statului APAPS, iar după 2005 s-a transformat în AgenŃia de valorificarea activelor statului, AVAS; 234 Ioan R, 2007,185…189; 235 MIC - Ministerul Industriei şi ComerŃului 236 Surse MIC-DM

104

cu investitori contactaŃi şi răspunsurile aferente etc.); scenarii de privatizare (opŃiunile principale de vânzare şi restructurare alternative la eventuale eşecuri, măsuri suplimentare de iniŃiat împreună cu FPS sau de către consiliile de administraŃie); strategia recomandată pentru privatizare ( scenariul considerat optim de către consultant). Din punct de vedere al formei de proprietate şi al statutului juridic, întreprinderile din sectorul siderurgic se prezintă astfel237:
Numărul de societăŃi comerciale, analizate în anul 2000 Total luate în calcul 34 Cu capital de stat 14 Privatizate 18 În lichidare sau lichidate 2

Strategia de privatizare propusă, chiar dacă nu era limitată la vânzare exclusivă către investitori strategici, trebuie să cuprindă obligatoriu un set de elemente principale: metodele recomandate şi structura investitorilor vizaŃi; analiză referitoare la nivelul datoriilor; recomandări privind prescrierea sau reeşalonarea lor, vânzarea de active pentru reducerea obligaŃiilor; stadiul negocierilor cu creditorii; nivelul necesar de investiŃii şi măsuri de restructurare; consideraŃii privind forŃa de muncă; un program de implementare. „Pentru a face viabilă industria siderurgică erau necesare investiŃii masive, de ordinul a sute de milioane de dolari.” Aceasta era concluzia raportului final întocmit şi prezentat în luna iunie 2000, la Ministerul Industriei şi ComerŃului de firma franceză de consultantă Usinor Consultants. Metalurgia românească se confruntă pe scurt238 cu: • Fluxuri tehnologice depăşite moral şi fizic, cu consumuri şi costuri de fabricaŃie deosebit de ridicate; • InvestiŃii nefinalizate; • ExerciŃiul financiar al anului 1999 şi 2000 s-a încheiat cu pierderi; • Datoriile depăşesc în volum, în majoritatea cazurilor, nivelul capitalului social. Studiul USINOR–IDOM al UE considera ca necesară modernizarea capacităŃilor echivalente unei producŃii la nivel de 8 milioane de tone oŃel/an, cu un efort financiar pentru primii doi ani la 126,35 milioane de dolari. În cazul în care scenariile privind piaŃa şi profitul rezultat din exportare evoluează aşa cum s-a prevăzut în studiu, totalul investiŃilor în anul 2005 va fi de 714 milioane de USD. În vederea viabilizării societăŃilor, se apreciază în studiu, că este necesar să se recurgă la măsuri concrete de ordin financiar, evaluate la circa 672 milioane dolari, inclusiv ajutoarele de stat acordate anterior. Recomandările studiului privind derularea programului de restructurare erau următoarele: • Management comun pentru Siderurgica Hunedoara, COS Târgovişte, Siderca din Călăraşi şi IS Câmpia Turzii; • Dezvoltarea strategiilor de piaŃă şi a canalelor de distribuŃie; • Supravegherea preŃurilor de import pentru produsele siderurgice ruseşti şi ucrainene; • Eliminarea de urgenŃă a subvenŃiilor la exportul de fier vechi. Derularea restructurării agenŃilor economici din siderurgia românească trebuia să aibă ca rezultante asigurarea eficienŃei economice şi lichidarea agenŃilor economici neperformanŃi şi care nu pot prezenta planuri concrete şi de viabilizare. Guvernul României avea în derulare cu Banca Mondială Programele PSAL I şi PSAL II pentru restructurarea şi privatizarea operatorilor economici. Un element însemnat al ajustării structurale îl constituia restructurarea întreprinderilor şi reconversia profesională realizate prin programul PICOP-PHARE RO 9904. În contextul politico-social a anului 2000239, trebuiau făcute mutaŃii semnificative, iar Guvernul declara că urmează să trateze foarte serios problema privatizării industriei siderurgice. Perioada dintre 2000 şi 2004 se anunŃa plină de evenimente importante în planul politicii externe cu condiŃia realizărilor semnificative în domeniul democraŃiei şi al privatizării. Noul premier din aceea perioadă, Adrian Năstase, afirma că „pentru cele mai importante societăŃi, privatizarea se va face prin lege. Nu ne este
237

Alin Giurgiu –ImplicaŃii asupra restrângerii metalurgiei româneşti cuprinse în Programul PSAL –Buletinul IRCSID Vol. VIII, nr.5 2000, SRM., 28-30 sept.2000, GalaŃi. 238 Pe scurt concluziile firmei, consultantă Usinor Consultants 239 2000 era un an electoral, cu toate implicaŃiile respective, iar în toamna sa se producea schimbarea democratică a guvernului în urma alegerilor câştigate de către social-democraŃi în faŃa Dreptei;

105

indiferentă privatizarea”, precum şi că „trebuie să gândim variante alternative pentru a nu provoca ruperi ale echilibrelor sociale”. Evaluarea costurilor totale ale restructurării siderurgiei româneşti pentru perioada 2000 –2005: InvestiŃii 47%; Costuri sociale 5%; Costul restructurării financiare 20%; Ajutoare din trecut 24%; Costul creării de locuri de muncă 4%.
Costurile restructurării până în anul 2005, scenariu optimist* 240, milioane dolari:
Compania Sidex Siderurgica COST ISCT Siderca CS. ReşiŃa Total investiŃii 513.150 65.920 28.600 73.000 28.000 4.600 713.270 Costul restructurării financiare 257.876 36.643 0 20.511 34.433 13.635 363098 Costuri Sociale 34,085 12,463 2,715 11,037 60,300 Ajutoare din trecut 120.300 39.300 32.000 15.000 54.600 47.700 309.000 Total 925.411 154.326 60.600 111.226 117.033 76,972 1.444,468**

* producŃie de produse plate + lungi + Ńevi = 5.176 milioane tone ** plus 75 milioane dolari pentru crearea de locuri de muncă = 1.519,457 milioane dolari Începând din ianuarie 2001, FPS şi-a schimbat denumirea şi rolul, transformându-se în minister în cadrul Guvernul României, sub denumirea de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea ParticipaŃiilor Statului (APAPS). Principalele companii siderurgice în acel moment erau Sidex GalaŃi, Siderurgica Hunedoara, COS Târgovişte, IS Câmpia Turzii, C.S. ReşiŃa, Siderca din Călăraşi, Sidermet Călan, Cord Buzău, ş.a.
UnităŃi considerate viabile în viitor: Profit net, milioane dolari241. Societate Realizări bilanŃuri 1999
Siderurgica Hunedoara Siderca din Călăraşi COS Târgovişte IS Câmpia Turzii Sidex GalaŃi -18,2 -2,1 +0,04 +3,2 -411,7

Evident că studiul efectuat de UE prevedea şi restructurarea de personal. Din totalul de personal de 59.970 câŃi mai are siderurgia în prezent, se prevedea un număr de 35.850 în anul 2005 şi de 32.550 la finalul restructurării Începând cu 2003 şi mergând spre 2005, siderurgia românească traversează o perioadă care a fost marcată de următoarele evenimente: finalizarea privatizării principalelor uzine siderurgice prin pătrunderea unor grupuri cunoscute din siderurgia mondiala, dintre care menŃionăm ArcelorMittal, TMK, Mechel, Tenares; finalizarea negocierilor şi consultărilor reciproce cu CE pe marginea închiderii Cap.6 – ConcurenŃa si convenirea tuturor elementelor strategice cu aceasta: capacităŃi, producŃii, investiŃii, ajutoare de stat, program de viabilizare; aprobarea de către Guvernul României a Strategiei sectoriale de restructurare şi a Planurilor individuale de viabilitate şi însuşirea acestora de către CE; convenirea cu Comisia Europeana a calendarului de monitorizare a implementării procesului de restructurare; partea română va întocmi şi va transmite Comisiei de două ori pe an Rapoarte de monitorizare. Conform celor de mai sus, capacitatea de otel a României este de 9,1 mil. t/an, iar capacitatea de laminare este de 9,2 mil. t/an, în condiŃiile în care în anul 2004 producŃia de oŃel a fost de 6,1 milioane tone. Implementarea procesului de restructurare, cu respectarea tuturor elementelor strategice prevăzute în Planul de restructurare şi convenite cu CE, va conduce la sfârşitul perioadei, în 2008, la viabilizarea combinatelor siderurgice, care vor îndeplini toate criteriile de viabilitate practicate astăzi în siderurgiile dezvoltate. Analiza SWOT privind industria siderurgică a pus în evidenŃă următoarele:

240 241

Indicatorii economici conf. strategiei USINOR, studiu Phare. ibidem.

106

Puncte tari: - companiile siderurgice sunt amplasate în toate regiunile Ńării, iar din punct de vedere al programului de fabricaŃie, acesta este deosebit de complex, cuprinzând întreaga gamă de produse siderurgice; - întreg sectorul siderurgic este într-un stadiu avansat al restructurării şi al modernizării; - finalizarea consultării cu CE cu privire la restructurarea industriei siderurgice şi elementele tehnico–economice prevăzute în Strategie şi în Planurile individuale atestă faptul că la sfârşitul perioadei, siderurgia va fi o industrie viabilă, la nivelul celor dezvoltate cu care este în competiŃie; - beneficiază de forŃa de muncă calificată, bine instruită, care provine în general din zone cu tradiŃie siderurgică; - pătrunderea în România a unor grupuri siderurgice mondiale puternice, ceea ce reprezintă un element de sprijin şi siguranŃă în restructurarea combinatelor siderurgice. Puncte slabe: liberalizarea completă (fără taxe vamale) a comerŃului cu produse siderurgice odată cu intrarea în vigoare a Protocolului Nr.2 CECO a deschis consumatorilor accesul total către surse de aprovizionare externe. Aceasta competiŃie, aflată în creştere, cu industriile siderurgice a căror restructurare este finalizată de cca. 10 ani, defavorizează producătorii români; sursele insuficiente de materii prime şi materiale indigene, ce pot conduce la dependenŃa de importuri. OportunităŃile: piaŃa oŃelului parcurge o perioadă favorabilă, cu o cerere în permanentă creştere, la preŃuri de livrare deosebit de atractive. În acelaşi sens, trebuie subliniată revigorarea consumului intern de produse siderurgice în toate sectoarele industriale. Constrângerile cu care se confruntă în această perioadă siderurgia sunt în primul rând creşterile de preŃ pe care le înregistrează principalele resurse energetice necesare procesului de producŃie (gaze naturale, energie electrică), vecinătatea producătorilor din spaŃiul ex-sovietic, care pot constitui surse de produse siderurgice la preŃuri atractive precum şi creşterea capacităŃilor chineze de producŃie ceea ce a determinat creşterea preŃului la minereurile de fier, cărbune cocsificabil, cocs şi feroaliaje. De asemenea, este necesară reducerea treptată a suprafeŃelor ocupate de deşeuri prin sortarea, prelucrarea şi, ulterior, valorificarea acestora. 7.2.2.2. EvoluŃia siderurgiei româneşti , restructurarea şi privatizare Accelerarea şi adâncirea ajustării structurale în industrie este calea principală care conduce la creşterea competitivităŃii operatorilor economici de a face faŃă concurenŃei puternice şi presiunii forŃelor politice. Elementul fundamental al ajustării structurale îl reprezenta restructurarea societăŃilor comerciale cu capital majoritar de stat, prin măsuri cum ar fi: Închiderea capacităŃilor neviabile; Retehnologizarea şi optimizarea a fluxurilor tehnologice; Reorganizarea activităŃilor auxiliare şi nespecifice ; Modificări şi optimizări ale structurii organizatorice; Corelarea numărului de personal cu volumul de producŃie; AcŃiunile care se desfăşurau în scopul realizării restructurării trebuia corelate atât cu perspectiva macro a economiei interne, cât şi cu fenomenele economice internaŃionale - globalizarea pieŃelor, concentrarea capitalului, schimbări ale structurilor de producŃie, impactul informaŃional, efectul aderării la UE a României, etc. Siderurgia românească a creat o problemă aparte, deoarece ea avea ca obiectiv nu numai asigurarea în cea mai mare parte a consumului de oŃel pentru România cât şi creşterea ofertei pentru export. În vederea realizării obiectivelor propuse de guvernul României, restructurarea siderurgiei s-a realizat în conformitate cu exigenŃele UE, care sunt prezentate în Decizia Consiliului UE 1999/582/CE privind principiile, priorităŃile obiectivele intermediare şi condiŃiile de parteneriat pentru aderarea

107

României de la finalul anului 1999, unde s-a subliniat necesitatea adoptării şi implementării unui plan de restructurare a siderurgiei româneşti. EvoluŃia acesteia s-a încadrat cu siguranŃă în Strategia NaŃională de Dezvoltare economică a României pe termen mediu 2001-2004, document care primise acordul partidelor politice, asociaŃiilor patronale şi sindicale înaintea prezentării la CE la Bruxelles în martie 2000. Obiectivele de bază ale relansării economiei naŃionale aveau următoarele deziderate: Asigurarea creşterii economice; Realizarea unei macrostabilităŃi consolidate a economiei naŃionale; ÎmbunătăŃirea substanŃială a mediului de afaceri; Promovarea unei politici coerente, compatibile cu mecanismele UE, vizând: o Restructurarea selectivă a economiei; o Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice, ştiinŃifice şi sociale; o Revitalizarea industriei cu potenŃial competitiv; o Dezvoltarea agriculturii; o Retehnologizarea informatică; o Dezvoltarea turismului. Istoria postcomunistă nu a abundat în modalităŃi de transferare a proprietăŃii de stat către antreprenori privaŃi. Imediat după revoluŃie, au fost prezentate câteva proceduri de vânzare a activelor de stat. Până în 1994, procesul de privatizare a fost cantonat în privatizări de tip MEBO şi privatizări spontane. Acestea din urmă constau în crearea unei societăŃi mixte între o întreprindere de stat şi un agent comercial privat. În 1993 existau 209 societăŃi mixte între companii cu capital de stat şi investitori străini şi 512 cu investitori români. Totuşi, mult mai adânc a rămas în conştiinŃa românilor metoda de privatizare de tip MEBO. De cele mai multe ori, prin acest proces, activele unei companii erau vândute salariaŃilor. În perioada 1993-1996, numărul societăŃilor vândute prin MEBO a fost de 837, adică 28,8% din totalul privatizărilor. Dar poate cel mai răsunător moment din istoria privatizării s-a petrecut începând cu 19951996. Programul de privatizare în masă, „cuponiada”, cum a intrat în conştiinŃa publică, a constat în distribuirea gratuită către populaŃie a unor “cupoane de privatizare”, cu o valoare nominală determinată, de 975.000 lei. Practic, prin aceste cupoane, mai multe societăŃi de stat erau împărŃite către populaŃie. În cele din urmă, s-a ajuns la stadiul actual al privatizărilor, concentrat pe tranzacŃii individuale. Privatizările din siderurgia românească aveau în subsidiar Protocolul 2 încheiat alături de Comunitatea Europeană în legătură cu ajutoarele de stat, care expiră la data de 31 decembrie 2005. Nu este un secret că toate uzinele siderurgice au fost susŃinute sub forme financiare de către guvern. Pentru a putea prezenta simplificat situaŃia complicată a ajutoarelor de stat vom recurge la datele oficiale publicate. În documentele oficiale, România apărea în anul 2004 prezentată astfel: Sidex GalaŃi privatizată cu Ispat (parte a grupului LNM Holding242 Antilele Olandeze, la aceea oră al doilea producător de oŃel din lume), în noiembrie 2001; COS Târgovişte, privatizată cu Mechel Trading A.G., filiala a grupului Conares, Rusia; Industria Sârmei Câmpia Turzii , privatizată cu Mechel Trading AG, din martie 2003; Donasid, care reprezenta o parte din Siderca de la Călăraşi cu Beltrame, Italia, din august 2002; CS ReşiŃa cu grupul Sinara Handel GmbH, subsidiară a companiei TMK, Rusia; Siderurgica Hunedoara, cu Ispat (grupul LNM Holding), în octombrie 2003; OŃelu Rosu, privatizat cu Gavazzi, Italia, se dorea preluarea cu laminorul Ductil de către firma italiană FerrAlpi; Laminoarele independente pentr produse lungi şi Ńevi erau deja privatizate în cvasitotalitatea lor. In momentul 2002 siderurgia românesca avea 33 de întreprinderi din care : privatizate 19 societăŃi comerciale, una fiind în curs de privatizare, iar 13 se aflau în proprietatea statului ; În cadrul negocierilor de aderare la UE, CE a agreat următoarele capacităŃi de producŃie, astfel:

242

Devenit ulterior MittalSteel şi din 2006 AcelorMittal

108

Denumire combinatului
Sidex Ispat Siderurgica Hunedoara CS ReşiŃa OŃelu Roşu COS Târgovişte Industria Sârmei Câmpia Turzii Donasid Călăraşi total

Milioane tone otel
6,000 0,825 0,450 0,300 0,629 0,385 0,400 9,000

Cifrele erau agreate în condiŃiile eficienŃei şi fără acordarea de subvenŃii mascate sau plata obligaŃiilor bugetare. Sidex GalaŃi cel mai mare producător de produse plate din oŃel din Europa de Est era privatizat cu grupul anglo-indian LNM. Valoarea tranzacŃiei a inclus plata cash (eşalonată) a 60-70 milioane de dolari şi un angajament pentru investiŃii de 351 milioane de dolari în următorii 10 ani. În perioada preprivatizare, Sidex acumulase datorii de peste 1 miliard de dolari, mai ales către instituŃiile statului şi către furnizorii de stat (utilităŃi). Combinatul avea 27.000 de angajaŃi şi asigura circa 4% din PIB. Conform analizei post privatizare efectuată de grupul anglo-indian, cauza principală a acumulării de datorii erau: perpetuarea sistemului de vânzare în barter, iar ulterior în compensaŃie cu utilităŃi, în detrimentul celor în lichidităŃi care să fie recirculate prin sistemul bancar, şi parazitarea combinatului de către o serie de firme comerciale intermediare, care asigurau atât vânzarea pe piaŃa internă cât şi pe cea externă. Vânzarea la export se realiza prin 3 case de comerŃ, care pe lângă importante comisioane au beneficiat şi de dreptul ca, în calitate de exportator, să beneficieze de scutirea de taxe pentru importul direct de materii prime243. Astfel, numai prin eliminarea aspectelor prezentate mai sus, Combinatul din GalaŃi înregistra profit la o producŃie de 4,5 milioane de tone oŃel/an, cu 19.000 de salariaŃi. Prin finalizarea procesului de privatizare a SIDEX cu LNM HOLDINGS ISPAT în luna noiembrie 2001, sectorul siderurgic devine majoritar privat atât din punctul de vedere al capitalului social (77%) cât şi al volumului de producŃie (80%) . COS Târgovişte şi Industria Sârmei Câmpia Turzii erau privatizate cu grupul Mechel, producŃia de oŃel cifrându-se la aproximativ 700.000 t oŃel/an, cu 11.000 salariaŃi. Deşi dispun de o piaŃă bună şi de o tehnologie îmbunătăŃită, ambele uzine poartă povara numărului prea mare de salariaŃi. Dacă nu se va schimba nimic în clauzele contractului de privatizare în sensul de a se efectua disponibilizări, şansa de reuşită se reduce substanŃial244. În prima rundă de privatizare la CSR şi a OŃelului Roşu, realizată în perioada 1998-2000, presiunile sindicale şi salariale, cuplate cu lipsa iniŃiativei şi a restructurării, au creat probleme care s-au dovedit a fi imposibil de soluŃionat. Prin condiŃiile înscrise în contractul de privatizare, FPS a transferat investitorilor o serie de disfuncŃionalităŃi, în principal financiare - datorii la bugetele locale şi de stat, la furnizorii de utilităŃi (care erau tot ale statului în acele momente), organizatorice, fără nici o garanŃie că noul proprietar va realiza programele de restructurare care să ducă la viabilizarea uzinelor. Lipsa de eficienŃă au condus, aşa cum ştim, la înscrierea acestor două privatizări pe lista celor eşuate. Ulterior, în 2004, CSR avea sa fie preluată de compania rusă TMK la preŃul simbolic de 1 euro. Totalul eforturilor asumate de compania rusă erau cifra la aceea oră la 25 milioane de euro, din care 14,8 milioane era valoarea investiŃiilor tehnologice şi de mediu. Noul proprietar şi-a asumat datorii comerciale în valoare de 10 milioane de euro. La semnarea contractului, conform APAPS, CSR înregistra datorii de 50 milioane de dolari şi pierderi la fel de mari. În anul 2002 erau privatizate trei mari combinate siderurgice (SIDEX GalaŃi, CS ReşiŃa şi Gavazzi Steel OŃelul Roşu) şi aproape integral sectorul prelucrător (cu excepŃia a trei producători de Ńeavă). Combinatul Siderurgic Călăraşi - modulul viabil - este de asemenea în fază avansată a procesului de privatizare şi reabilitare a activităŃilor. Principalele unităŃi producătoare de oŃel cu capital majoritar de stat (Siderurgica S.A. Hunedoara, COS S.A. Târgovişte, Industria Sârmei S.A. Câmpia Turzii) erau cuprinse în programul PSAL I negociat cu Banca Mondială - cu şanse sporite de privatizare în perioada imediat următoare.
243

244

Oprescu Ghe, 2004, 97 Oprescu Ghe, 2004, 97

109

Pentru SC COS SA Târgovişte şi SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii245 erau depus deja anunŃurile de privatizare. La sfârşitul anului 2003, APAPS privatiza şi uzina Siderurgica din Hunedoara la pachet cu fabrica de Ńevi Petrotub Roman, noul proprietar fiind grupul LNM. SituaŃia la Hunedoara nu era chiar roză, pierderile lunare în anul 2003 fiind de aproximativ 3 milioane de dolari. Siderurgica efectuase o reducere de personal de la 6.500 la 4.400 de salariaŃi în luna iunie 2003. Dar problema numărului angajaŃilor rămânea. În octombrie s-a efectuat o nouă reducere, astfel uzina ajungând la 2.200 de salariaŃi, cu tot cu subsidiare. În 2004, Siderurgica Hunedoara producea circa 300.000 t oŃel/an. În 2008, uzina hunedoreană avea 1.000 de salariaŃi, indicatorul de productivitate fiind foarte important în grupul ArcelorMittal. În 2002, partea viabilă a Siderca din Călăraşi a contribuit la formarea societăŃii mixte Donasid împreună cu Beltrame. Partea neviabilă a combinatului se găseşte în proprietatea APAPS , care se ocupă în prezent cu lichidarea acesteia. Restructurarea industriei siderurgice, în termeni de viabilitate economică, constituie o prioritate majoră atât pentru economia românească cât şi pentru integrarea Ńării noastre în UE. Pentru obŃinerea unor rezultate cât mai bune în urma derulării acestui proces complex au fost elaborate analize şi studii privind restructurarea industriei siderurgice din România, pe termen mediu şi lung, inclusiv cu asistenŃă comunitară. Restructurarea industriei siderurgice a demarat prin oprirea şi începerea procesului de dezafectare a instalaŃiilor Siemens-Martin246 de elaborare a oŃelului, precum şi a altor instalaŃii uzate fizic şi moral. Ca urmare, capacitatea totală de producŃie la oŃel brut s-a redus la 8-9 milioane tone pe an. CapacităŃile de laminare au fost şi ele reduse, în principal prin oprirea (dezafectarea) şi conservarea unor instalaŃii. În prezent, capacitatea de laminare a sectorului este de circa 10 milioane tone/an. Un loc important în cadrul programului de restructurare îl constituiau măsurile de protecŃie a mediului, acestea fiind aplicabile pentru toate unităŃile siderurgice, indiferent de natura capitalului. În industria siderurgică românească funcŃionau la acea vreme 33 de întreprinderi, dintre care 7 mari combinate integrate, 4 întreprinderi de Ńevi laminate şi 3 întreprinderi de Ńevi sudate. Restul întreprinderilor din sector produc profile laminate şi sârmă, inclusiv oŃel beton.
Evolutia nr. de salariati cuprinsi in industria siderurgica romaneasca
nr. persoane

200000 208000 150000

100000

50000

77000

64000 54000

0

1990

2002

2005

2010

În perioada 2001 - 2004, industria siderurgică din România a înregistrat o evoluŃie pozitivă, caracterizată prin creşterea producŃiei şi a vânzării în condiŃii performante tehnico-economic şi printr-un volum însemnat de investiŃii tehnologice şi de mediu. De asemenea, productivitatea muncii a crescut la nivelul ramurii cu circa 80%, preconizându-se la sfârşitul perioadei de restructurare valori comparabile

245 246

Conares, subsidiară a grupului rus Mechel În anul 1999, la Hunedoara în luna iunie iar la ReşiŃa în decembrie.

110

de 300 - 310 tone/persoană/an, ca în alte Ńări integrate în Uniunea Europeană, cum sunt Polonia, Cehia, ş.a. łinând seama de evoluŃiile recente ale siderurgiei, de prognozele Strategiei sociale, precum şi de prevederile Planurilor de Viabilitate evaluate de consultantul Roland Berger, se preconizează ca la sfârşitul perioadei de restructurare industria siderurgică din România va îndeplini criteriile de performanŃă şi viabilitate practicate astăzi în siderurgiile vest-europene În 12 aprilie 2002 a avut loc la Bucureşti o reuniune a grupei de contact România/UE, vizând industria siderurgică. Cu această ocazie a fost discutată o a treia versiune a strategiei de restructurare a industriei siderurgice şi planurile de viabilizare a celor cinci companii de stat din sector, elaborate în conformitate cu metodologia europeană. Totodată, cu această ocazie a fost predată experŃilor CE notificarea Consiliului ConcurenŃei care conŃine evaluarea ajutoarelor de stat acordate în procesul de privatizare la Combinatul Siderurgic GalaŃi. Din discuŃiile avute a rezultat că aspectele de restructurare industrială şi cele vizând costurile sociale ale restructurării corespund situaŃiei actuale şi practicilor europene. Au fost totodată apreciate datele incluse în planurile de viabilizare, urmând ca pe baza comentariilor experŃilor CE să se asigure o detaliere pe trimestre şi luni a elementelor privind cashflowrile. În ce priveşte ajutorul de stat, s-a convenit ca notificarea Consiliului ConcurenŃei să fie examinată de experŃii CE, care să transmită comentariile în 15-20 de zile. Se poate aprecia că au fost făcute progrese importante, CE arătând că pe baza unei propuneri interne adoptate va numi un consultant independent care să evalueze elementele înscrise în strategiile de restructurare ale tuturor Ńărilor candidate, pe această bază urmând să se realizeze finalizarea din punct de vedere formal a tuturor acestor strategii. 7.3. Siderurgia românească în faza aderării la Uniunea Europeană247 Uniunea Europeana însăşi a început prin instituirea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului(CECO), organizaŃie care a coordonat, la nivel european, activitatea industriei siderurgice. Prin tratatul de la Paris din 1951, când FranŃa şi Germania au format CECO în încercarea de a integra industria extracŃiei cărbunelui şi a oŃelului din cele două Ńări, se urmărea obiectivele: 1. realizarea unei pieŃe comune a cărbunelui şi oŃelului; 2. înfiinŃarea unei Înalte AutorităŃi a cărei sarcină principală consta în stabilirea de preŃuri minime, cote naŃionale de producŃie şi întărirea legislaŃiei în domeniul concurenŃei. La scurt timp li s-au alăturat Italia şi Uniunea Economică a Beneluxului (Belgia , Olanda şi Luxemburg). Extinderea Uniunii Europene, cu obiectivul creării celei mai competitive economii din lume, necesita realizarea unui cadru competiŃional sever, inclusiv pentru siderurgie, şi ca atare a fost interzis sprijinul acordat de către stat industriei siderurgice, aceasta urmând să activeze pe baza competitivităŃii reale. SupracapacităŃile existente la nivel european şi mondial în siderurgie au determinat Uniunea Europeană să interzică complet ajutorul de stat pentru investiŃii în acest domeniu. Negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană, şi în special cele la capitolul concurenŃă, au impus restructurarea industriei siderurgice şi eliminarea ajutoarelor de stat, astfel încât la momentul aderării industria noastră să poată rezista concurenŃei pe piaŃa liberă europeană fără sprijinul statului. Drumul parcurs de siderurgie din anul 1993, când a fost semnat Acordul de Asociere, şi până în prezent, când se încheie capitolele de negocieri, a fost dificil, cu mari eforturi din partea populaŃiei, care a plătit de fapt toate salariile compensatorii ale disponibilizaŃilor şi toate facilităŃile acordate investitorilor. Restructurată, complet privatizată, cu unele privatizări ce trebuiesc reluate şi cu o capacitate de 9 milioane de tone oŃel pe an, reprezentând 50% din capacitatea anului 1990, siderurgia românească îşi negociază acum dreptul de a intra în liberă competiŃie cu siderurgia celorlalte state UE. CompetiŃia va fi la fel ca şi pregătirea.
247

Moraru Gh. 2006, Universul ingineresc;

111

Dar ce au făcut autorităŃile române în ultimii ani? În urma aprobării strategiei de restructurare a industriei siderurgice pentru perioada 2002-2005 a fost înfiinŃat Comitetul interministerial pentru implementarea procesului de restructurare a siderurgiei în domeniile investiŃional, financiar şi social. Activitatea Comitetului interministerial este coordonată de către reprezentanŃii Ministerului Economiei şi ComerŃului. Din Comitet fac parte şi reprezentanŃi ai altor ministere şi instituŃii, precum: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul FinanŃelor Publice, Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei, Consiliul ConcurenŃei, Uniunea Producătorilor de OŃel din România (UniRomSider), FederaŃia NaŃională Sindicală METAROM. În perioada 2002 - 2004 au avut loc 28 de reuniuni ale Comitetului interministerial. În cadrul consultărilor reciproce cu C.E. - Grupul de Contact pentru siderurgie, în perioada 2001-2004 au fost definitivate principalele elemente strategice, tehnice şi tehnologice privind capacităŃile de producŃie, nivelul producŃiei şi piaŃa produselor siderurgice. În acest sens, au fost convenite capacităŃi de oŃel la un nivel de 9 milioane tone pe an. Concomitent, a fost convenit şi cadrul de derulare a programului de asistenŃă tehnică cu firma de consultanŃă Roland Berger, angajată de CE. În cadrul CE au fost reactualizate strategia şi planurile individuale de viabilizare pe baza termenilor de referinŃă din raportul final al consultantului, dar a fost prezentat şi pachetul de documentaŃii – strategia şi planurile de viabilizare. Aceasta, cu implicarea directă a AVAS şi a Consiliului ConcurenŃei. Se poate totuşi face o analiză a posibilităŃilor legale privind acordarea ajutoarelor de stat. În ceea ce priveşte procesul de privatizare a marilor companii siderurgice (Sidex GalaŃi, Siderurgica Hunedoara, COS Târgovişte, Siderca din Călăraşi, Industria Sârmei Câmpia Turzii, C.S. ReşiŃa, OŃelul Roşu), activitatea Comitetului interministerial a analizat programele individuale de restructurare organizatorică, investiŃională, financiară şi socială a acestora, dar şi posibilităŃile legale de a acorda facilităŃi - ajutoare de stat - societăŃilor care s-au privatizat ulterior - Ispat Sidex GalaŃi, în special. Cu o cifră de afaceri anuală de aproape cinci miliarde de dolari, industria siderurgică din România este unul dintre sectoarele care au cunoscut cea mai importantă dezvoltare în ultimii ani. Acest lucru s-a datorat atât creşterii semnificative a cererii de oŃel pe piaŃa internă, cât şi evoluŃiei propice a pieŃei internaŃionale. PiaŃa oŃelului, a doua din lume ca importanŃă după cea a petrolului din punct de vedere financiar, continuă să fie favorabilă producătorilor siderurgici, explică specialiştii MEF. După 2004, preŃurile produselor siderurgice au început să crească, ajungându-se la majorări între 50% şi 150%, în funcŃie de categoria acestora. Cu toate că, în paralel, au crescut şi costurile cu materiile prime, energie electrică şi transporturi, ritmul de creştere al preŃurilor produselor siderurgice este mai mare, iar cererea continuă să fie susŃinută. Ceea ce înseamnă că societăŃile siderurgice româneşti au şansa de a beneficia de condiŃii de piaŃă avantajoase pe perioada în care trebuie să ajungă competitive. Consumul de oŃel de pe piaŃa internă a crescut de la 2,8 milioane tone, în 2002, la peste 4,2 milioane tone în 2006, în special ca urmare a exploziei investiŃionale din sectorul construcŃiilor. În 2006, consumul intern de oŃel beton a atins nivelul realizat în anul 1989. Similar, producŃia anuală de oŃel brut a înregistrat creşteri, dar într-un ritm mai puŃin alert faŃă de cel al consumului, ajungând de la 5,2 milioane tone, în 2000, la circa 6,2 milioane tone în 2006. Din producŃia anuală de produse siderurgice, 65%-70% merg la export, în principal pe piaŃa comunitară, dar şi în alte Ńări europene din afara UE. În acelaşi timp, România importă produse siderurgice care nu se fabrică în Ńară, precum şina de cale ferată sau anumite oŃeluri speciale. BalanŃa comercială pe ramura metalurgică este însă net excedentară, anul trecut înregistrându-se un excedent de 950 milioane de euro.
BalanŃa comercială pe siderurgie cu excedent de 950 milioane €
Anul 2002 2003 2004 2005 2006 2007 semestrul 1 Consumul intern 2828 2900 2931 3074 4249 2480 Export 3361 3671 3762 3932 3600 1900 Import 1363 1400 1555 1686 2320 1400

112

Privatizarea integrală a întregii industrii siderurgice din România a fost precedată de o strategie pentru îndeplinirea căreia România a acordat importante ajutoare de stat. Astfel, în perioada 19932004, combinatele siderurgice au primit ajutoare de stat în valoare de 50.000 miliarde ROL (aproximativ 1,8 miliarde de dolari). Consiliul ConcurenŃei a trecut, după privatizarea combinatelor, la o strictă monitorizare a activităŃii acestora, care se întinde până în anul 2008, şi vizează în special restructurarea şi aducerea pe profit a unităŃilor respective. În total, ajutoarele de stat acordate în sectorul siderurgic între 1992 şi 2003 au fost de aproximativ un miliard de euro, dintre care trei sferturi au ajuns la Sidex GalaŃi. SituaŃia ajutoarelor de stat erau următoarea:
Ajutoarele de stat pentru siderurgie (milioane $)
Societatea Sidex GalaŃi Siderurgica Hunedoara CS ReşiŃa COS Târgovişte IS Câmpia Turzii OŃelul Roşu Siderca din Călăraşi Sidermet Călan Total 1993-2002 1045,7 33,9 148,4 59,7 23,2 0,0 26,5 24,2 1362,4

După aderarea la UE, industria siderurgică a trebuit sa parcurgă o perioadă de demonstrare efectivă a viabilităŃii sale, monitorizarea uzinelor având ca scop limitarea ajutoarelor de stat la data 31 decembrie 2004. Acest exerciŃiu în termeni reali avea aspecte pozitiv al demonstrării cu fapte a rezultatelor, dar şi al faptului că uzinele siderurgice puteau să evolueze într-o piaŃă concurenŃială reală în conformitate cu regulile europene. În cazul în care combinatele nu demonstrau realizarea indicilor de viabilitate stabiliŃi între Guvernul României şi UE, acestea erau obligate să returneze statului ajutoarele primite, care nu erau chiar mici valoric pentru fiecare uzină. Potrivit datelor iniŃiale din Raportul de monitorizare, MEC a limitat acordarea de ajutoare de stat la 31 decembrie 2004 şi s-a încadrat în plafoanele autorizate de Consiliul ConcurenŃei. Plafonul maximal al ajutorului de stat pentru industria siderurgică românească totalizează suma de 49.985 miliarde lei pentru perioada 1993-2004. Raportul de monitorizare, întocmit conform angajamentelor asumate de România pe linia procesului de monitorizare, prezintă actele normative aprobate de instituŃiile statului în sprijinul respectării datei limita de 31 decembrie 2004, precum si informaŃii referitoare la ajutorul de stat autorizat si acordat efectiv fiecărei companii siderurgice. MEC transmite către Comisiei Europene(CE) Raportul cuprinzând monitorizarea procesului de restructurare a industriei siderurgice din România, conform Strategiei actualizate de Restructurare a Industriei Siderurgice din România248. La elaborarea acestui raport şi-au adus contribuŃia şi alte instituŃii guvernamentale implicate în proces: Ministerul Integrării Europene, Ministerul FinanŃelor Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Consiliul ConcurenŃei. Industria siderurgică românească trebuie să devină fiabilă în mai puŃin de doi ani şi jumătate249. Raportarea se făcea CE la finalul fiecărui semestru din an, precum şi printr-un raport final al anului. Rapoartele erau analizate într-o şedinŃă cu fiecare uzină în parte de două ori pe an, o dată la Bucureşti şi în luna iulie la Bruxelles. Din 2007, Raportul era întocmit de Ministerul Economiei şi FinanŃelor (MEF)250şi conŃinea, pe lângă informaŃii cu privire la ajutorul de stat, şi aspecte privind indicatorii economici, capacităŃi si viabilitate. Monitorizarea permanentă, asigurată de către MEF în conformitate cu criteriile de viabilitate existente în UE, indica faptul că, la sfârşitul perioadei de restructurare, în 2008, toate companiile siderurgice româneşti devin viabile economico-financiar. MEF şi-a asumat în condiŃiile convenite cu CE un program de monitorizare a procesului de restructurare din siderurgie. Programul reprezintă una dintre condiŃiile specifice impuse Ńării noastre în procesul de aderare la UE şi urmăreşte evitarea activării unor posibile măsuri de salvgardare.

248 249

2005.informatia.ro, 22 Martie 2005 www.wall-street.ro/9 Septembrie 2006 250 Ministerul Economiei şi ComerŃului schimbându- şi denumirea;

113

Conform Tratatului de Aderare251, companiile siderurgice care nu vor îndeplini coeficienŃii de viabilitate până la sfârşitul anului 2008, vor trebui să ramburseze ajutoarele de stat primite până la 1 ianuarie 2005, iar aceasta ar putea duce la închiderea lor. Conform negocierilor, autorităŃile române trebuiau să supravegheze închiderea capacităŃilor de producŃie şi faptul ca aceste companii să nu mai primească noi ajutoare de stat după 1 ianuarie 2005. În schimb, companiile trebuie sa devină profitabile pana la sfârşitul lui 2008. CE a apreciat în Raportul din 2006-2007 că autorităŃile române şiau respectat integral angajamentele asumate. Atingerea viabilităŃii depinde însă de managementul acestor companii private. Conform unei analize a guvernului, transmisă CE, atingerea viabilităŃii până la sfârşitul lui 2008 este sub semnul întrebării pentru unele companii. Trei dintre cele şase combinate îndeplinesc deja criteriile de viabilitate cerute de Bruxelles252. Examinatori de la CE sunt astăzi la Bucureşti pentru discuŃii cu patronatele combinatelor siderurgice. Tabloul de bord al marii siderurgii după centralizarea datelor financiare pe 2007 arată în forma în care a fost prezentată foarte sintetic de Directorul DirecŃiei Generale de politică industrială din MEF, Petru Ianc: „Combinatele din GalaŃi, ReşiŃa şi Călăraşi au îndeplinit criteriile de viabilitate. În plus, toate au obŃinut autorizaŃii integrate de mediu. Combinatul din Târgovişte îndeplineşte parŃial criteriile, iar la Hunedoara şi Câmpia Turzii viabilitatea activităŃii este încă incertă. (...) Decizia finală a Comisiei Europene va depinde şi de determinarea managementului fiecărui combinat în a mări ritmul de investiŃii pentru adaptarea structurii de producŃie la cerinŃele pieŃei. Practic, fiecare trebuie să arate că este pe drumul unei dezvoltări durabile, cu respectarea standardelor de eficienŃă şi de mediu. Aparatele de bord ale eficientizării şi viabilizării erau calibrate după parametrii europeni de eficienŃă: în principal, se urmăreşte încadrarea în norme a indicatorilor EBIT (profit înainte de plata dobânzilor şi a taxelor) şi EBITDA (profit înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare) raportaŃi la vânzările companiei. „Pentru analiza viabilităŃii, Comisia Europeană ia în calcul nu doar performanŃele strict economice, ci şi investiŃiile, atât cele tehnologice, cât şi de mediu. Acestea arată că respectiva companie este capabilă să obŃină profit pe termen lung, bazându-se pe o structură de producŃie sănătoasă şi durabilă”, atrage atenŃia Petru Ianc, şeful DirecŃiei generale de politică industrială din Ministerul Economiei. Trei uzine siderurgice cu fluxuri tehnologice aproximativ asemănătoare au evoluat total diferit pe piaŃă. łevile au fost un produs cu piaŃă bună, fapt ce s-a confirmat în indicatorii de viabilitate a raportărilor anuale, astfel că la Călăraşi şi ReşiŃa, patronii Tenaris din Italia, primul producător mondial de profil, respectiv TMK din Rusia, al doilea producător mondial, pot fi mai liniştiŃi în privinŃa criteriilor europene. După cum se ştie, din vechile combinate de la aici au mai rămas în funcŃiune doar oŃelăriile electrice care lucrează în tandem cu un laminor de Ńevi, la Zalău, respectiv Slatina. Ceea ce nu înseamnă că formula cuplării cu un laminor asigură neaparat salvarea unui combinat. Spre exemplu, la Hunedoara se produce materia primă pentru Petrotub Roman, dar fostul Siderurgica rămâne încă în zona roşie din punct de vedere al performanŃelor economice. „Europa nu vrea închideri de capacităŃi, care ar induce crize pe piaŃa comunitară de oŃel. Dar vrea să se asigure că are combinate sănătoase, care se pot descurca şi fără ajutoare de stat.”, mai spunea Petru Ianc. Concluzionând putem menŃiona: Siderurgia romaneasca a primit, pana in anul 2004, ajutoare de stat de 1,78 miliarde dolari, iar in schimb, Comisia Europeana le-a cerut combinatelor ca, pana la sfarsitul lui 2008, sa devina viabile. La inceputul lui 2005, Guvernul a aprobat Strategia de restructurare a siderurgiei romanesti, companiile din acest sector fiind obligate sa investeasca, pana la finele lui 2008, circa 570 mil. dolari, din care 430 milioane reprezinta investitii tehnologice si 140 mil. dolari - investitii in protectia mediului. In perioada 2005-2008, trebuie sa fie inchise capacitati de laminare de aproape un mil. de tone, circa 300.000 de tone la combinatul siderurgic TMK Resita si aproape 500.000 de tone la ArcelorMittal Hunedoara. Romania trimite Comisiei Europene bianual
251 Uniunea Europeană consideră că ajutoarele de stat distorsionează concurenŃa, avantajând anumite companii. De aceea, ajutoarele pentru siderurgie sunt acordate doar pentru perioade limitate, cu condiŃia ca aceste companii sa devină profitabile la finalul perioadei de restructurare şi ca unele capacităŃi de producŃie să fie închise. Pentru România, finalul acestei perioade de restructurare este, conform Tratatului de Aderare, sfârşitul anului 2008. 252 www.cronicavip.ro

114

rapoarte privind stadiul viabilizarii siderurgiei. Comisia Europeana primeste in paralel studii similare si din partea unui consultant independent, angajat sa monitorizeze indeplinirea planurilor de viabilizare de catre cele sase companii romanesti. Prin Tratatul de aderare la UE, tara noastra s-a angajat ca, in perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2008, sa nu mai acorde ajutoare de stat producatorilor de otel monitorizati253. Chiar dacă Asia rămâne principala piaŃă de desfacere a chinezilor, intrarea lor pe piaŃă afectează întreaga cerere mondială şi, astfel, prin ricoşeu, este resimŃită şi de combinatele româneşti. În primul semestru al anului trecut, exporturile româneşti (1,8 milioane tone) s-au redus cu 11,7% faŃă de perioada similară a anului precedent, iar importurile (873.000 tone) au crescut cu 6%. Cel puŃin deocamdată, România rămâne un exportator net de oŃel, dar semne de îngrijorare ar trebui să ridice faptul că producŃia internă nu poate răspunde unor zone ale cererii interne. Spre exemplu, este cunoscut că tabla necesară uzinelor de automobile (mari consumatoare de oŃel) nu vine din Ńară, de la GalaŃi, ci din Slovacia. De asemenea, combinatele nu sunt pregătite să răspundă cererii tot mai mari de profile grele necesare în construcŃii (în special pentru clădirile de birouri cu structură de oŃel). 7.4. Industria siderurgică românească - analiza privatizărilor reuşite şi eşuate254 Analizând acum255 contextual privatizările siderurgiei româneşti în general şi reşiŃene în special, nu se poate să nu constat graba cu care se dorea raportarea acestei activităŃi. Privind din perspectiva anului 2008, este evident că s-a greşit mult, dar este şi mai adevărat că privatizarea trebuia făcută, cum zicem noi români, mai mult sau mai puŃin imparŃiali: „Boală lungă moarte sigură”. Nu am contestat acŃiunea de privatizare, iar acum când lucrurile se limpezesc, constat că privatizarea putea fi făcută mai eficient. Spun asta despre pachetul Hunedoara-Roman, care ar fi trebuit sa fie ReşiŃa–Roman, el trebuind să ajungă pe mâna Ńevarilor. După luptă mulŃi viteji se arată, dar spun asta fiindcă în momentele privatizării mă aflam în vâltoarea evenimentelor. De asemenea, ar fi fost necesară extinderea facilităŃilor şi la celelalte societăŃi de profil (Combinatul Siderurgic Hunedoara, Combinatul Siderurgic Călan, Combinatul Siderurgic Călăraşi, Combinatul Siderurgic ReşiŃa) deoarece dacă s-ar proceda în acest mod, s-ar găsi investitori şi pentru aceste societăŃi. Contractul, ca atare, a fost negociat pentru o sumă de numai 54 milioane de dolari , dintre care se vor încasa practic doar 25 milioane, în vreme ce facilităŃile fiscale acordate reprezintă peste 1.500.000.000 dolari256. Potrivit Strategiei de restructurare a industriei siderurgice româneşti pentru perioada 2004-2010, producŃia de oŃel a României ar putea ajunge, în 2010, la nivelul de 8,79 milioane tone, în creştere cu 2,89 milioane faŃă de cea din 2004, estimată la 5,9 milioane tone Combinatul Siderurgic GalaŃi (CSG) În baza OrdonanŃelor de urgenŃă ale Guvernului nr. 119/2001, respectiv 127/2001 cu privire la privatizarea SocietăŃii Comerciale Combinatul Siderurgic "SIDEX" S.A. GalaŃi, ministrul Ovidiu Muşetescu a semnat la Londra, în prezenŃa primului-ministru, contractul privind vânzarea Combinatului Siderurgic "SIDEX " către ISPAT. În procedură legală, atât OrdonanŃele precum şi facilităŃile fiscale acordate Combinatului Siderurgic "SIDEX" trebuiau în mod necesar să fie elaborate înainte de a se stabili cumpărătorul, pentru ca toŃi participanŃii la licitaŃie să cunoască aceste facilităŃi, deoarece dacă s-ar fi procedat în acest mod, condiŃiile de vânzare-cumpărare ar fi fost foarte probabil altele. În aceste condiŃii, privatizarea a devenit singura soluŃie care să îl salveze de la un faliment total şi de a recupera creanŃele bugetare. Se estimează producŃia de oŃel din 2006 la 6,9 milioane tone, cea mai mare cantitate, cinci milioane tone, urmând a fi produsa de Sidex, în 2007 trebuind sa ajungă la 7,5 milioane tone (5,35 milioane tone la Sidex) iar în 2009 la opt milioane tone (5,6 milioane tone la Sidex)257. Cifrele nu au
253 254

Simona Dobre, 03 octombrie 2008, Standard, Castigurile din afaceri cu otel au crescut de 3,2 ori in primul semestru al anului Industria metalurgică românească - analiza privatizărilor reuşite şi eşuate, Smart Financial, 13 iulie 2006 255 În anul 2008, în ziua de Florii a ritului Greco-bizantin 256 Dan Radu Ruşanu, 07.11.2001, Luare de poziŃie in Parlamentul României privitor la privatizarea Sidex 257 Industria metalurgică românească - Analiza privatizărilor reuşite şi eşuate, Smart Financial, 13 iulie 2006

115

fost atinse, dar trebuia remarcat că după privatizare Sidex (numită iniŃial ISPAT Sidex Mittal GalaŃi şi după 2006 AcelorMittal GalaŃi), a avut o funcŃionare continuă cu nivele de producŃie de aproximativ 4,5 milioane de de tone, îmbunătăŃindu-şi anual indicatorii economici printr-un management remarcabil. Afacerile de la GalaŃi au crescut în fiecare an, de la 880 de milioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde de dolari în 2003 şi la 2,1 miliarde de dolari în 2004. „În cazul Sidex a fost vorba de încăpuşarea care producea pierderile de 1 milion de dolari pe zi. Dezcăpuşarea a adus combinatul în profit la doi ani după privatizare, fără ca indienii să facă investiŃii semnificative”, explica analistul economic Ilie Şerbănescu. La patru ani de la privatizare, Mittal Steel GalaŃi (fostul Ispat Sidex) a devenit cea mai mare companie privată din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004, scrie Rompres într-o analiză profundă a industriei metalurgice din România. Înainte de privatizare, Ispat SIDEX GalaŃi aducea pierderi zilnice de un milion de dolari, iar acum Mittal Steel Galati declara un profit în 2004 de peste 450 de milioane de dolari258. TranzacŃiile bazate pe barter au fost eliminate complet, imediat după privatizare. S-au creat relaŃii de afaceri directe cu toŃi marii consumatori de oŃel din România, iar la nivel internaŃional, compania a beneficiat de reŃeaua grupului. ProducŃia combinatului a crescut din momentul privatizării de la 3,7 milioane de tone, în 2001, la aproape cinci milioane de tone anul trecut. Circa două treimi din aceasta producŃie sunt destinate pieŃelor externe, restul fiind contractat de firme din România, unde Mittal Steel GalaŃi deŃine o cotă de piaŃă de 90-95%. Rezultatele financiare s-au reflectat şi în încasările bugetului de stat. Astfel, Mittal Steel GalaŃi a devenit unul dintre cei mai importanŃi contribuabili din Ńară. Privatizarea Sidex GalaŃi s-a realizat la 15 noiembrie 2001, când LNM Holdings NV, parte a LNM Group, a achiziŃionat pachetul majoritar de acŃiuni de la combinat. Valoarea tranzacŃiei a fost de 70 de milioane de dolari. TranzacŃia a inclus angajamente investiŃionale de 351 milioane de dolari şi un capital de lucru de 100 milioane de dolari. ArcelorMittal, fost ISPAT, mai deŃine în România combinatele Mittal Steel Iaşi, Mittal Steel Hunedoara şi Mittal Steel Roman. Combinatul Siderurgic ReşiŃa (CSR) Un nume cu rezonanŃă istorică al siderurgiei româneşti avea să aibe o situaŃie teribil de dificilă în primii anii ai secolului XXI.. Lucrările pentru construirea uzinelor siderurgice au început în 1769, iar în 1771 erau terminate 2 furnale, 4 fierării şi toate cuptoarele de încălzire. Între anii 1871-1873 s-a construit prima cale ferată industrială, care a legat ReşiŃa cu Bocşa şi Ocna de Fier, a căror bogăŃie în minereu de fier era cunoscută si utilizată încă de pe timpul romanilor. În 1872 a fost terminată prima locomotivă fabricată la ReşiŃa. De atunci, oraşul s-a dezvoltat încontinuu, devenind un important centru industrial al Ńării. Când au apărut americanii de la Noble Ventures, România a sperat ca CSR să fie o privatizare de succes, la fel şi miile de muncitori reşiŃeni şi familiile lor. Numai că totul s-a încheiat cu un proces câştigat de statul român, după ce s-a dovedit că americanii nu aveau nici un ban de investit în Combinat. „În afară de plata a 515.000 de dolari pentru acŃiunile cumpărate de la FPS, cu bani împrumutaŃi de la Levy (o altă companie americană) şi care, la data judecării procesului la Curtea Arbitrală din Washington încă nu fuseseră returnaŃi, nici o altă obligaŃie, preluată prin contract, nu a fost îndeplinită”, au spus apărătorii statului român. Drept urmare, în data de 15 ianuarie 2003, contractul privind Combinatul Siderurgic ReşiŃa (CSR), încheiat între FPS şi Noble Ventures prin acordul ambelor părŃi în anul 2000, s-a desfiinŃat de drept, dat fiind faptul că firma americană nu a plătit doua rate consecutive din preŃul de cumpărare a acŃiunilor CSR, care erau scadente la 31 decembrie 2001 şi 31 decembrie 2002259 Ca urmare, Autoritatea pentru Privatizare s-a reînscris ca acŃionar majoritar, iar pe 17 ianuarie 2003 a fost numit un administrator provizoriu pentru CSR şi s-a instituit procedura de administrare specială. Numai că lucrurile au produs un litigiu care a târât statul român pe la Curtea InternaŃională de Arbitraj260 de pe lângă Banca Mondială261. În acest proces, americanii acuzau statul român de naŃionalizare şi cereau României daune de 200 milioane de dolari. La rândul său, Guvernul României
258 259

Industria metalurgică românească - Analiza privatizărilor reuşite şi eşuate, Smart Financial, 13 iulie 2006 Industria metalurgică românească - Analiza privatizărilor reuşite şi eşuate, Smart Financial, 13 iulie 2006 260 De menŃionat faptul că esteprimul litigiu al României la Curtea InternaŃională de Arbitraj. 261 Aurel Stancu , Statul român - târât în procese de privatizări nereuşite ,www.viata-libera.ro

116

cere şi el daune de 100 de milioane de dolari, pe motiv că a suportat din buget ajutoare sociale de zeci de milioane de lei pentru 3.000 de angajaŃi ai combinatului. După rezolvarea problemelor, uzina a fost preluată de compania de Ńevi rusă TMK. Contractul de cumpărare pe un euro a născut o serie de comentarii, făcute de regulă de necunoscători, atât în presa locală cât şi în cea naŃională, precum şi prin parcurile şi pe la colŃurile ReşiŃei, care abunda de experŃi. Dacă ReşiŃa avea atâŃia experŃi, cu siguranŃă nu ajungea să valoreze atât. Compania TMK şi-a onorat toate datoriile şi obligaŃiile asumate, ceea ce s-a putut vedea la creşterea producŃiei de oŃel, la obligaŃiile de mediu, şi, în final, la realizarea unui profit real. SalariaŃii au putut beneficia de un nivel de salarizare onorabil, cum nici nu visau. ReşiŃa, după privatizarea cu TMK avea să parcurgă paşii investiŃionali şi de restructurare din temelii a organizării uzinei care aveau să conducă spre un combinat siderurgic performant cu respectare paşilor de viabilitate conveniŃi de către Guvernul României cu UE. De obicei, toate comentariile exaltate erau alimentate de cercurile de nostalgici, de grupurile oculte care planificaseră să pună mâna pe proprietăŃile UDR-ului şi de rău intenŃionaŃi, de regulă foşti conducători ai uzinei, care învârteau pe deget toate informaŃiile legate de aceasta. Companiile arată că au înŃeles lecŃia investiŃiilor. „După investiŃii tehnologice de peste 60 milioane de dolari şi de peste mediu de peste 10 milioane de dolari, planificăm şi pentru 2008 investiŃii mai mari decât cele prevăzute în programul de viabilitate", spune Adrian Popescu, preşedintele TMK ReşiŃa. Astfel, el este convins că în 2008 vor fi atinşi parametrii de viabilitate planificaŃi, investiŃiile susŃinând reducerea costurilor în condiŃiile unei producŃii mai mari. În 2007, producŃia a crescut la ReşiŃa cu 18%. Atuul principal al combinatului rămâne cuplarea cu un laminor, producătorul de Ńevi Artrom Slatina, care îi asigură 70% din vânzări şi care, la rândul său, acŃionează pe o piaŃă încă puternică: anul trecut, producŃia Artrom a crescut cu 60%. De notat că ambele companii sunt deŃinute de al doilea producător mondial de Ńevi, TMK din Rusia. PiaŃa ridicată de Ńevi şi forŃa financiară a patronului, plus sistemul de funcŃionare „în familie" oŃelărie-laminor se întâlnesc şi la Călăraşi şi Hunedoara. OŃelăria electrică, singura rămasă funcŃională din colosul de la Călăraşi, este acum în proprietatea Tenaris, primul producător mondial de Ńevi, şi lucrează în tandem cu laminorul de la Zalău. Situatie parŃial a a anului 2007 (TMK-Resita se afla dupa 5 luni de la pornirea masinii de turnare continue iar efectele econimice ale acestei tehnologii se vor vedea la finalul anului 2007, tabelul de mai jos)
Ebita/vanzari (%) Profit net(mii $) Sem I 2007 ArcelorMittal Steel Galati ArcelorMittal Steel Hunedoara TMK-Resita Mechel Targoviste Mechel Campia Turzi Tenares Calarasi 40 8 0.5 7 2 4.5 realiat 15.6 7 5 4.5 4 2.8 Norma UE 13.5 10 10 10 10 10

Rezultatele financiare 2007262
Profitul net(mii $) Realiat 2007 ArcelorMittal Steel Galati TMK-Resita Tenaris Calaras Mechel Targoviste 134 12 6 11 Realizat 2006 56 5 3.5 3.2 Ebitda/vanzari (%) Realiat 2007 13 10 9 6.8 Norma EU 13.5 10 10 10

Combinatul Siderurgic Călăraşi (CSC)
262

Siderurgia românească a pus un picior în Europade Cristian Ştefan ( 2008-03-31) Adevarul

117

Devenit SIDERCA după 1990, în 2000 era în procedură de faliment, suspendată în 2001 pentru patru ani, perioadă în care s-a dorit rentabilizarea sa. S-a demonstrat că lichidarea judiciară nu rezolva mare lucru, întrucât mai erau în societate parŃi viabile. Atunci, printr-o hotărâre de guvern, s-a trecut la procedura specială de supraveghere financiară. S-a înfiinŃat o societate nouă, care a reluat producŃia şi care s-a privatizat. Practic, societatea privatizată a însemnat partea viabilă şi fără datorii a Călăraşului. Unul dintre mamuŃii siderurgiei româneşti, Siderca din Călăraşi, pur si simplu nu a ajuns sa funcŃioneze la capacitatea proiectată. Gândit în anii ’70, imediat după 1989 devenea o gaură negră a economiei româneşti. În scurt timp, combinatul a făcut peste 20 de milioane de dolari datorii, iar câŃiva ani nu a funcŃionat. Grupul italian AFN Acciaierie Beltrame a cumpărat noua societate. Donasid avea la aceea dată comenzi ferme pentru traverse metalice şi şine de cale ferată, existând premisele unei producŃii de 400.000 de tone oŃel. Restul combinatului Siderca urma să fie lichidat fără263 această porŃiune. În ianuarie 2003, DONASID a preluat partea viabilă a combinatului - oŃelăria electrică, secŃia de turnare continuă şi laminorul de profile grele şi şine, evaluată la 20 de milioane de dolari. Italienii de la Beltrame au vândut Donasid Călăraşi pentru 37 de milioane de euro grupului Tenaris. Acesta s-a angajat, prin contractul de vânzare-cumpărare, să plătească şi datoriile pe termen lung ale italienilor către AVAS, 16,8 milioane euro. Grupul Tenaris a preluat în 2004 prin achiziŃionarea firmei Tubman International (care deŃinea pachetul majoritar la Silcotub) uzina de Ńevi Silcotub Zalău . Societatea mai deŃine şi producătorul de Ńevi Tubinox Bucureşti. Tenaris a anunŃat la acea dată intenŃia de a investi la Călăraşi 25 milioane de euro pentru începerea producŃiei de Ńaglă rotundă264. Combinatul de OŃeluri speciale Târgovişte (COST)265 Ctitoria anilor ‘70 şi vedeta siderurgiei româneşti ajunsese după 1999 într-un colaps cronic. La începutul secolului XXI era decapitalizată cronic şi acumula datorii uriaşe, de peste 2.100 miliarde lei (circa 75 milioane euro), din care peste erau 1.000 de miliarde de lei erau datorii comerciale, aproape egale cu valoarea capitalului social (1.105 miliarde de lei), iar activul net era de doar 19,8 miliarde de lei. Pe de altă parte, societatea mai datora statului peste 900 miliarde de lei. Din aceasta suma se ştergeau, potrivit Legii accelerării privatizării, peste 800 de miliarde de lei, alte 36 de miliarde fiind reeşalonate, urmând a fi plătite ulterior. Totodată, COST mai avea de plătit circa 45 de milioane de dolari către Electrica si Distrigaz, din care datoria curentă era de 10 milioane de dolari, restul fiind majorări si penalizări. Ieşirea din colaps a COST era privatizarea, unica şansă ca acest combinat să mai poată funcŃiona în continuare, iar cei 5.400 de muncitori să mai aibă un loc de muncă. În caz contrar, scenariul era următorul: intrarea în incapacitate de plată, concedieri masive, închiderea combinatului, costuri uriaşe pentru plăŃi compensatorii şi conservarea utilajelor, adică lichidarea efectivă a COS. În plus, atât cât ar mai fi existat, combinatul ar fi trebuit să plătească aproape 1.000 de miliarde de lei reprezentând datoria către Electrica şi Distrigaz. În august 2002, combinatul Celeabinsk-„Mechel” a cumpărat, prin firma sa Conares Trading, combinatul din Târgovişte. În siderurgia rusă, combinatul siderurgic din Celeabinsk era cunoscut ca cel mai mare producător de oŃeluri speciale şi aliate din Ńară. Prin capacităŃile sale, „Mechel” era în acel moment al şaselea producător metalurgic din Rusia. MECHEL, adică Uzinele Metalurgice Celiabinsk, îşi comercializează oŃelurile produse pe pieŃele externe prin intermediul Conares Trading AG, o subsidiară a grupului cu sediul în ElveŃia. Mass-media titra a doua zi după semnarea contractului de privatizare a COS Târgovişte următoarele: „Combinatul de Oteluri Speciale (COS) din Târgovişte266 a fost vândut ieri de Autoritatea pentru Privatizare pentru 2.027.335 dolari şi 65 de cenŃi firmei elveŃiene Conares Trading AG, ai cărei acŃionari sunt investitori ruşi. Contractul de privatizare a fost semnat ieri, iar plata propriu-zisă trebuie efectuată în termen de 10 zile. În următorii cinci ani, ruşii trebuie să facă investiŃii de peste 20 milioane de dolari, din care 7,3 milioane de dolari pentru protecŃia mediului, să aducă un capital circulant de 3,5 milioane de dolari şi să plătească anumite datorii ale combinatului, în valoare totală de peste 6,4
263 264 265

Aurel Stancu , Statul român - târât în procese de privatizări nereuşite,www.viata-libera.ro Industria metalurgică românească - analiza privatizărilor reuşite şi eşuate Smart Financial, 13 iulie 2006 Combinatul de OŃeluri Speciale Târgovişte: realizările primului an de la privatizare, 14 Octombrie, 2003 266 Arpad Dobre, COS Târgovişte, cumpărat de un rus din ElveŃia ,www.bizwords.ro, Gardianul

118

milioane de dolari. Practic, în câŃiva ani, Conares Trading AG va plăti, prin contract, suma de peste 60 de milioane de dolari, reprezentând atât valoarea totală a tranzacŃiei asumată prin contract, cât şi investiŃii suplimentare din profitul reinvestit.” Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, a declarat referitor la privatizarea COST că „fiecare Ńigan îşi laudă ciocanul, dar domnul Iorich este un cumpărător norocos, deoarece combinatul este unic în România, fiind al doilea ca importanŃă după Sidex GalaŃi267. Privatizarea Combinatului de Oteluri Speciale (COS) Târgovişte cu ruşii de la Mechel International Holdings AG, s-a dovedit o alegere înŃeleaptă pentru AVAS. Mechel era o firmă care ştia să facă oŃel şi avea şi o divizie de comercianŃi pricepuŃi.” În afară de România, ruşii aveau aceeaşi strategie în CroaŃia şi Danemarca, unde achiziŃionaseră două combinate metalurgice: Zeljezara Sisak şi Danish Steel Works A/S. Aceste două întreprinderi, plus alte cinci cumpărate în România, reprezintă principalele şi cele mai noi investiŃii ale industriaşilor ruşi din domeniul oŃelului în Europa. Iată ce spune publicaŃia rusă „Kommersant”, în numărul din 28 martie 2003, în legătură cu noua strategie a ruşilor: „În octombrie 2002, Jysk Stalindustri, afiliată a NLMK (Combinatul de OŃeluri Novolipetsk) a cumpărat Danish Steel Works, care se afla în pragul falimentului. GraŃie acestei achiziŃii, oŃelul produs în întreprinderea daneză din bare de otel ruseşti va fi considerat produs european şi, drept urmare, nu va fi subiect al vreunei limitări (n.r. – trebuie spus aici că oŃelul care nu se prezintă sub forme finisate – cum ar fi Ńevi sau folii galvanizate – nu este supus restricŃiilor). Alte afaceri de acest gen sunt achiziŃionarea Combinatului de OŃeluri Speciale Târgovişte – România, si a micului combinat croat Zeljezara Sisak, cumpărat de către MECHEL. În acest context trebuie spus că ruşii au avut dificultăŃi în preluarea combinatului croat după ce statul croat a impus noi clauze în contract. ReprezentanŃi ai companiei ruseşti au explicat aceste achiziŃii, Danish Steel Works şi Zeljezara Sisak, spunând că produsele celor două combinate sunt livrate pe piaŃa SUA şi în Europa de Vest fără nici o oprelişte. Uzina OŃelu Roşu268 Denumită după 1990 SOCOMET, a fost o piatră de moară foarte grea pentru statul român. În 1999, firma italiană Gavazzi Steel (fraŃii Marco şi Stefano) - a cumpărat combinatul. Periodic însă, Guvernul român este nevoit, la protestele sindicatelor, să acorde ajutoare financiare angajaŃilor uzinei. Şi în acest caz Guvernul se judecă cu firma italiană, riscând să piardă 9 milioane de dolari dacă instanŃa va da câştig de cauză italienilor, care acum deŃin 75% din combinat. OŃelul Roşu, ca şi ReşiŃa, a reprezentat pentru acei ani o privatizare ratată. Nu doresc să analizez aici seriozitatea italienilor sau pe cea a americanilor269, eu îmi pun doar semne de întrebare asupra seriozităŃii angajaŃilor FPS de la centru - Bucureşti, şi a angajaŃilor Guvernului României, membrii în consiliile de administrare, AGA, deputaŃii şi senatorii judeŃului Caraş-Severin de la acel moment. Culmea, ambele combinate fac parte din acelaşi judeŃ, creând pentru o lungă perioadă o gravă problemă socială autorităŃilor de aici. SalariaŃii s-au comportat la fel, cu grevă, blocare de drumuri, greva foamei, atacul Prefecturii, ce mai, tot tacâmul! La OŃelul Roşu, italienii ar trebui să facă o investiŃie de 6 milioane de dolari şi să asigure un capital de lucru de 20 de milioane, dar nu s-a onorat nimic din aceste obligaŃii. Mai mult, OŃelul Roşu, ca şi ReşiŃa, trăieşte drama decapitalizării. Din motive lesne de înŃeles, uzina a staŃionat până în 2005, când tot un grup italian, Ferralpi, dar de notorietate în producŃia de oŃel, cumpără Ductil Buzău şi începe să opereze şi la OŃelul Roşu, utilizându-l ca punct de lucru. OŃelăria cu turnare continuă a ajuns în această perioadă să realizeze rezultate remarcabile, singura problemă fiind în continuare instalaŃia de desprăfuire. În toamna anului 2007, grupul Mechel achiziŃionează uzinele Ductil, peluând astfel şi punctul de lucru de la OŃelul Roşu. Industria Sârmei Câmpia Turzii (ISCT) Decişi să-şi încheie înainte de termen obligaŃiile asumate la privatizare faŃă de statul român, cei de la Mechel au anunŃat că iau în considerare îndeplinirea aceluiaşi angajament înainte de termen şi
267 268

Conares - COS Târgovişte - un exemplu de curaj şi reuşită iî afaceri, 27-03-2003 Singura uzină de produse lungi care în viziunea autorului era pregătită să facă faŃă trecerii de la etatizarea de tip socialuist spre prorietatea privată fără a crea mari bătăi de cap Guvernului Român. Consider că în cazul acestei uzine avem de a face cu un caz clasic de ipotenŃă managerială. Ca să nu spun o subminare a economiei naŃionale. 269 Mă refeream numai şi numai la naŃionalitatea , patronilor celor două firme ori ce altă asociere este total eronată;

119

pentru Mechel Câmpia Turzii, fosta Industria Sârmei. Iar din martie 2003, Celeabinsk – „Mechel” a cumpărat şi Combinatul Metalurgic Industria Sârmei Câmpia Turzii contra sumei de 27 milioane de dolari. Combinatul Siderugic Hunedoara (CSH) Combinat specializat pe produse plate, a devenit după 1990 Siderurgica Hunedoara. Transformările post-decembriste au adus din uzina hunedoreană la stadiul de gaura neagră care pierdea zilnic circa 500.000 de dolari270. Era o lozincă bună pentru manipularea forŃelor combatante (sindicate şi membrii de sindicat) - atât pierdea America în războiul din Irak! Dar era o mare eroare. Datoriile întreprinderii se ridică la peste 260 de milioane de dolari, în condiŃiile in care valoarea contabilă a activelor nu depăşeşte 110 milioane de dolari. La modul optimist vorbind, Siderurgica Hunedoara era în faliment. Impresionează mai degrabă patetic istoria întreprinderii - peste 115 de ani de experienŃă metalurgică. Pe piaŃa internă, produsele de la Siderurgica nu puteau face faŃă concurenŃei importurilor, iar exporturile se făceau cu pierderi de circa 30-40 de dolari/tonă. De Siderurgica depindea soarta a 30.000 de oameni din Hunedoara, cca. 10.000 în uzină271, 4.000 la minele Telic şi Ghelar, 2.000 la ICSH (întreprinderea de construcŃii şi reparaŃii siderurgice), la care se poate aminti personalul aferent din Valea Jiului care extrăgea cărbunele pentru bateriile de cocsificare din uzină. ViaŃa oraşului gravita în jurul combinatului, zona fiind monoindustrială. În 2003, 5.000 de siderurgişti hunedoreni au ieşit de mai multe ori în stradă. Din toamna anului 2003, uzina hunedoreană a fost preluată de grupul ISPAT, care astăzi este denumit ArcelorMittal. Sinteza zile272 din siderurgia românescă273: PiaŃa interna a oŃelului este dominata detasat de combinatul siderurgic ArcelorMittal Galati, una dintre cele mai mari companii din Romania, aflate, de altfel, in portofoliul numarului 1 mondial in productia de oŃel ArcelorMittal. Combinatul galatean a inregistrat, in primul semestru al acestui an 2008, un profit net de circa 84 milioane de euro, aproape triplu fata de cel consemnat in perioada similara a anului trecut, in conditiile in care castigul de atunci s-a ridicat la circa 30 milioane de euro. Astfel, cu un profit net la sase luni de 84 milioane de euro, ArcelorMittal Galati depaseste profiturile cumulate ale tuturor celorlalte cinci unitati de productie din siderurgia autohtona. Cifra de afaceri a combinatului a fost, in primul semestru al anului 2008, de 1,15 miliarde euro, nivel aproape similar cu cel consemnat in primele sase luni ale anului precedent, chiar si in conditiile unei reduceri a productiei de otel cu aproximativ 200.000 de tone. Pe locul doi, intr-un top al profiturilor in semestrul 1al anului 2008, se situeaza Mechel Campia Turzii, cel care, în anul 2007, se afla intr-o situatie foarte grava si in pozitia de a risca inapoierea ajutoarelor de stat. Mechel Campia Turzii si-a reabilitat rezultatele financiare, dupa ce a realizat un plan de vanzare foarte viabil de 135 milioane de dolari in primul semestru. Compania a inregistrat o cifra de afaceri de 174 milioane de dolari , declara Ion Capota, director in cadrul Directiei Generale de Politici Industriale din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor (MEF). Potrivit acestuia, Mechel Campia Turzii si-a redus si personalul in primul semestru al acestui an de la 3.390 de angajati la finele lui 2007 la 2.740 de salariati in acest moment. Pe locurile urmatoare, se situeaza combinatul Mechel Targoviste cu un profit net de circa 18 milioane de euro, urmat de unitatile siderurgice Tenaris Calarasi si ArcelorMittal Hunedoara, care au inregistrat castiguri nete de circa opt milioane de euro fiecare. Mai departe, TMK Resita a finalizat primele sase luni ale anului in curs cu un beneficiu net de 1,33 milioane de euro. Potrivit datelor MEF, consumul intern de otel depasea, dupa primele sase luni ale anului in curs, 2,52 milioane de tone. “Primul semestru al acestui an a fost cea mai buna perioada pentru producatorii de otel, datorita unei piete foarte bune, cu o cerere constant ridicata”, comenteaza directorul general al Directiei de Politici Industriale din MEF, Petru Ianc, responsabil de siderurgie. Acesta atrage insa atentia ca, desi rezultatele
Aurel Stancu , Statul român - târât în procese de privatizări nereuşite ,www.viata-libera.ro În 1989, CSH avea 18.500 de salariaŃi, IMHunedoara 12.000 iar ICSH 7.000. Hunedoara producea atunci circa 3.5 milioane tone de oŃel. La zi este un fel de a zice fiindcă evoluŃia este dinamică, dar mi-am permis să introduc datele aşa cum se văd ele în momentul finalizării acestei lucrări. 273 Simona Dobre, 03 octombrie 2008, Standard, Castigurile din afaceri cu otel au crescut de 3,2 ori in primul semestru al anului
271 272 270

120

financiare ale combinatelor siderurgice au fost foarte bune in primul semestru al acestui an, mai este loc pentru imbunatatirea productivitatii muncii, dar si a mixului de produse. Combinatele au facut eforturi investitionale serioase in primul semestru si au activat si pe o piata cu o evolutie foarte buna. Consumul intern de otel a crescut foarte mult si sunt premise ca va depasi cinci milioane de tone, dar se consuma foarte mult din import, pentru ca otelariile nu au reusit sa-si schimbe mixul de produse ca sa satisfaca si cererea interna, mai precizat pentru presa Petru Ianc Directiei de Politici Industriale din MEF Astăzi Romania are o capacitate de productie de 9,1 milioane de tone, otel pe an si de 9,2 milioane de tone de produse laminate pe an. Din aceasta capacitate, la finele primului semestru al anului trecut, combinatele interne acopereau o productie de 6,18 milioane de tone otel si de 5,163 milioane de tone de produse laminate, iar in primul semestru al lui 2007, ArcelorMittal Galati livra, de unul singur, aproximativ 80% din cantitatea de otel produsa la nivel national. 7.5. Momentele de referinŃă în evoluŃia sectorului siderurgic românesc în perioada 1990-2007274
Anul 1990 AcŃiuni Declanşarea descentralizării Efecte Eliminarea centralelor industriale Restructurarea Ministerului Industriei Metalurgice şi transformarea în Departament în cadrul Ministerului Economiei Scăderea dramatică a producŃiei de oŃel ÎnfiinŃarea Grupului de Contact CECO România – U.E. IniŃierea programului de liberalizare completă a comerŃului Se pun bazele procesului complex de restructurare a sectorului siderurgic românesc România devine în premieră naŃională , prin sectorul siderurgic, Membru Observator al Comitetului OŃelului din cadrul O.E.C.D.

1990 – 1992 1993

Decapitalizarea unităŃilor industriale Ratificarea, Legii 20/1993 a Acordului de Asociere a României la U.E. şi Adiacent acestuia Protocolul NR. 2 CECO;

1994 - 1997 1998

Perioadă marcată de o evoluŃie lentă a procesului de restructurare sectorială; Liberalizarea completă a exporturilor româneşti

1998

1999

SC Metalurgica Iaşi, Tepro, producător de produse laminate şi Ńevi din Europa a intrat in proprietatea cehilor de la Zelezarni Vesely. Decizia Consiliului Europei Nr. 852/1999 Privind principiile, priorităŃile, obiectivele intermediare şi condiŃiile de parteneriat pentru aderarea României Firma americana Noble Ventures semna cu FPS contractul de privatizare a CS ReşiŃa

16.08 2 000

Eliminarea totală a restricŃiilor la export a inclus şi fierul vechi pregătit – materie primă de bază în siderurgie; Cumpărat pachetul majoritar de 70,76%, preŃul a fost de doar 25 de miliarde de lei (aproximativ 2,8 milioane de dolari), Adoptarea unui plan de restructurare a siderurgiei în conformitate cu exigenŃele Uniunii Europene Implementarea programului de restructurare Pachetul de 94,4 % din acŃiunile CSR (cu o valoare de tranzacŃie 85,25 milioane dolari), treceau în proprietatea privată a Noble Ventures Inc. SUA.

2000

2001

noiembrie
274 275

Creşterea producŃiei siderurgice, reconsiderarea de către APAPS a programului de privatizare în siderurgie în urma sincopelor majore de la Tepor Iaşi, CS ReşiŃa şi OŃelul Roşu MEC275 a realizat studiul “ Strategie de restructurare a industriei siderurgice pentru 20022005, aprobat de Guvernul României prin HG NR. 213 / Februarie 2002 APAS finalizarea procesului de privatizare a

Sectorul siderurgic devine majoritar privat

CAPOTĂ I, 2007 - Siderurgia Românească Prezent şi Perspectivă, 29 iunie 2007 Ministerul Economiei şi ComerŃului

121

2001

combinatului siderurgic SIDEX HOLDINGS ISPAT

GalaŃi cu LNM

atât din punctul de vedere al capitalului social (77%) cât şi al volumului de producŃie (80%) OrdonanŃelor de urgenŃă ale Guvernului nr. 119/2001 , respectiv O.U.G. 127/2001.

2002

15 ianuarie 2003

Liberalizarea completă a importurilor de produse siderurgice din U.E., ÎnfiinŃarea prin DECIZIA NR. 70/2002 A Primului Ministru - Comitetului Interministerial pentru implementarea măsurilor necesare procesului de restructurare a siderurgiei Combinatul siderurgic ReşiŃa este preluat de APAPS

5.08.2003

APAPS semna contractul de privatizare a Siderurgica Hunedoara cu Grupul LNM Holding-ISPAT Încheierea procesului de privatizare a siderurgiei româneşti Intensificarea procesului de restructurare şi consolidare a producŃiei Preluarea de către TMK prin Sinara Handel Gmbh a combinatului siderurgic din ReşiŃa

Contractul de vânzare–cumpărare de acŃiuni pentru CSR ReşiŃa, încheiat cu Noble Ventures, s-a desfiinŃat de drept din cauză că investitorul nu a plătit două rate succesive din preŃul de cumpărare a acŃiunilor combinatului Se achiziŃionau 80,95% din acŃiuni. Siderurgica era achiziŃionarea la pachet cu fabrica de Ńevi Petrotub Roman.

2003 - 2004

15.iunie 2004

2004

2005

Elaborarea de către Ministerul Economiei şi ComerŃului a Strategiei de restructurare a industriei siderurgice pentru perioada 2003-2008 Realizarea Planurilor individuale de viabilitate în colaborare cu conducerile companiilor siderurgice Aprobarea de către Guvern a Strategiei de restructurare şi a planurilor de viabilitate, prin HG nr. 55/13 ianuarie 2005 şi însuşite de Comisia Europeană în contextul închiderii Capitolului 6 ConcurenŃă

Totalul angajamentelor asumate de cumpărător este de circa 25 milioane de euro, dintre care 10 milioane de euro reprezintă datoriile societăŃii care „nu au putut fi şterse”, a afirmat Muşetescu. Combinatul avea datorii de 50 milioane de dolari, iar pierderile se ridicau la acelaşi nivel. Au fost asanate 37-38 milioane de dolari din datoriile de 50 milioane, iar restul vor fi plătite de către cumpărător, eşalonat, în următorii ani. Se fixează termenul limită pentru acordarea ajutorului de stat în industria siderurgică la 31 decembrie 2004.

31.03.2005

Semnarea Tratatului de Aderare în cadrul căruia la Anexa VII sunt cuprinse

Consiliul Europei impune introducerea clauzelor de salvgardare; între aspectele vizate se regăseşte şi angajamentul asumat de România de a nu acorda ajutoare de stat companiilor siderurgice nominalizate în Strategia de restructurare în intervalul 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2008 Principiile de bază ale procesului de restructurare a siderurgiei Elementele de interfaŃă Guvern - companii siderurgice Angajamentele asumate în vederea viabilizării economico – financiare până în anul 2008 a tuturor companiilor siderurgice Monitorizarea procesului de restructurare; realizarea de către Ministerul Economiei şi ComerŃului a rapoartelor bianuale şi transmiterea acestora la Comisia Europeană

27.10. 2005

2006

2008

România a primit de statutul de membru deplin al comitetului oŃelului din cadrul OrganizaŃiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare Derularea procesului de restructurare la companiile siderurgice în conformitate cu prevederile documentelor strategice pe fondul favorabil al cererii de oŃel pe piaŃă Finalizarea consultanŃei privind Viabilitatea uzinelor

122

siderurgice româneşti

Momente de referinŃă pentru siderurgia românească276 de după 2008 InformaŃii interesanta macină siderurgia românescă – Vin austriecii de la Voestalpin277, să vină ! Voestalpine AG Austria, una dintre cele mai mari companii europene cu operaŃiuni in industria oŃelului, are nevoie de aproximativ 1.000 de hectare de teren in Romania pentru a-si plasa o investiŃie istorica de până la7 miliarde €. Combinatul siderurgic ar avea o capacitate de cinci milioane tone de oŃel anual şi va asigura între 4.500 şi 5.000 de locuri de munca. Producatorul de oŃel Voestalpine a raportat venituri de 10,5 miliarde € in anul fiscal 2007/2008278, cu 51% peste nivelul de aproximativ 7 miliarde € din intervalul anterior, iar profitul net a urcat cu 31%, la un miliard de €279. Conform cercetarilor de piata, cererea pentru produsele din tabla in Romania si in Bulgaria se va dubla pana in 2011. Dacă austriecii de la Voestalpine vor alege Romania pentru o investitie istorica estimată la peste 5 mld. € intr-un combinat siderurgic cu o capacitate de 5,5 mil. tone, vor intra pe o piaŃă dominata de un gigant ca ArcelorMittal, cel mai mare producator mondial de oŃel, dar si de alte nume mari ale industriei de profil precum Tenaris, Mechel sau TMK. Grupul german Max Aicher doreste sa investească 150 milioane de $ într-o oŃelărie, în Drobeta Turnu Severin, pentru a furniza Ńagla pentru laminorul Lamdro280 din Turnu Severin281. ProducŃia la noua unitate va incepe in 2010. OŃelăria şi laminorul ar produce 450.000 de tone pe an oŃelbeton şi se aprovizionează cu materia prima de la fabrica deŃinuta de Max Aicher la Ozd, in Ungaria. Grupul german Max Aicher a preluat, in aprilie 2000, laminorul de sarmă Lamdro282 din Drobeta Turnu-Severin, şi mai are investiŃii în domeniile metalurgie, construcŃii şi imobiliare, in Germania, Cehia, CroaŃia şi Ungaria..

276 Îmi doresc enorm ca aceste investiŃii sa se realizeze într-o Românie care a cosnsiderat tot timpul siderurgica ca pe copilul trâmpit al economieie naŃionale sau mai palsric gaura neagră. 277 Producatorul de otel Voestalpine a raportat venituri de 10,5 miliarde euro in anul fiscal 2007/2008, cu 51% peste nivelul de aproximativ sapte miliarde euro din intervalul anterior, iar profitul net a urcat cu 31%, la un miliard de euro, conform raportului financiar al grupului siderurgic ; 278 Adrian Mirsanu, 8 aprilie 2007, Business Standard, Voestalpine cauta 1.000 ha pentru cea mai mare investitie din Romania ; 279 Conform cu raportului financiar al grupului siderurgic date publicităŃii ; 280 Anul trecut, Lamdro a imprumutat de la actionarul majoritar 3,7 milioane de euro, garantand cu utilajele si bunurile imobile ; 281 Informatie de pe site-ul metalbulletin.com, citat de Mediafax ; 282 infiintata in 1987

123

8. Amintiri despre viitor (În loc de concluzii...)
8.1. Viitorul general Industria siderurgică mondială trece printr-o perioadă de profundă schimbare, un număr mic de mari producători de oŃel încercând să devină entităŃi dominante. Previziunea referitoare la viitorul siderurgiei este următoarea: CărŃile vor fi făcute de un număr mic de specialişti, masaŃi în giganŃi mondiali ai producŃiei de oŃel. Din nefericire, excesul de capacitate rămâne una din problemele cele mai presante ale industriei. Se apreciază că există un exces de 20 % peste cererea curentă. În anul 1980, primele 50 de companii siderurgice produceau 40% din producŃia mondială, pe când la nivelul anului 2008 aproximativ 40 % din producŃia mondială este realizată de primele 15 companii siderurgice. Dacă ne dăm cu un pas înapoi, vedem că cifrele referitoare la creşterea de producŃie mondială de oŃel în ultimii 25 de ani variază în diferite zone din lume. łările în curs de dezvoltare au produs mai mult oŃel, chiar dacă în regiunile siderurgice tradiŃionale producŃia a scăzut. Creşterile semnificative au fost înregistrate în America de Sud, Orientul Mijlociu şi Asia de Est (în special China). Volumul producŃiei de oŃel în Ńările dezvoltate, industrializate a fost stabilă sau în scădere. În mod clar, raportul dintre producŃia şi consumul de oŃel este decisiv pentru stabilitate. Cererea şi producŃia de oŃel nu pot fi niciodată egale în toate Ńările în acelaşi timp. Golurile de pe o piaŃă sunt repede umplute cu importuri, iar surplusurile se îndreaptă spre alte zone, în căutarea unui cumpărător. Unele Ńări au o producŃie ce depăşeşte consumul, pe când altele au o producŃie cu puŃin mai mică decât nevoia lor. łările unde consumul depăşeşte producŃia sunt SUA, China şi Taiwan. Pentru a contrabalansa aceste inegalităŃi, oŃelul a devenit o marfă globală care a condus la apariŃia unei pieŃe globale. ComerŃul internaŃional cu oŃel a crescut în ultimii 40 de ani, de la 15 % din producŃia de oŃel mondială la 43 %. Totuşi, rata de creştere a producŃiei de oŃel pe plan mondial a crescut uşor în ultima perioadă, adică cu 5% pe an în anii 60 şi 1-2% pe an în anii ‘90. Un factor de accelerare a concentrării producŃiei de oŃel a fost relocarea consumatorilor finali în Ńările europene dezvoltate, în UE, mai ales după procesul de aderare UE27. La concurenŃă totală este industria autoturismelor care a parcurs paşii concentrării mult mai energic decât siderurgia mondială. Industria automobilelor, a echipamentelor electrocasnice, a construcŃiei de nave, au fost transferate spre Europa Centrală şi Europa de Est, fapt ce a generat un proces asemănător in producŃia de oŃel; tot acest transfer a avut la bază un suport financiar extrem de atrăgător. Un exemplu este concentrarea masivă a consumatorilor de produse plate, adică a industriei autoturismelor. Astfel, primii cinci producători de automobile din lume au realizat 65% din producŃie, în timp ce primii cinci producători de oŃel realizează numai 20 % din producŃia mondială. OŃelul este voluminos, greu, fabricat în multe locuri, ceea ce ar trebui să reducă posibilităŃile de comerŃ. Totuşi, se pare că oŃelul circulă, important este ca acest lucru să se realizeze pe distanŃe mici, sau din ce în ce mai mici. Pentru aceasta, el este ajutat dacă intră sub controlul unor giganŃi. Dacă este ignorat comerŃul regional şi ne concentrăm pe zone, putem spune că: Asia şi NAFTA sunt importatori; UE a devenit un importator începând cu 1999; America de Sud şi mai ales fostele republici ale Uniunii Sovietice sunt principalii exportatori. Evident că oŃelul circulă pe distanŃe mici, s-a demonstrat că nu este folositor să încărcăm nota de plată pentru oŃel şi prin costul transportului. În cazul Japoniei, exporturile în regiunile din Asia apropiată au crescut în ultimii 30 de ani de la 26% la 75% din totalul exporturilor. Pentru a contrabalansa aceasta, exporturile din Japonia în Europa, SUA şi Estul Mijlociu au scăzut. Producătorii de oŃel din Asia consideră piaŃa SUA neatrăgătoare, datorită preŃurilor scăzute şi a măsurilor coercitive

124

anti-dumping. DiferenŃa dintre costurile de producŃie din Asia şi SUA este probabil prea mică pentru ca exportul să fie profitabil pentru producătorii de oŃel din Asia, având în vedere că se adaugă şi costul transportului. PiaŃa flămândă a Chinei (stimulată şi de marele eveniment asiatic, Olimpiada de vară de la Beijing din luna august 2008) constituie, de asemenea , o alternativă locală bună pentru exportatorii de oŃel din Asia. Trebuie spus că producŃia mondială de oŃel în anul 2007 a fost 1343 mil tone din care China a produs 489 mil tone, adica 36,4%.Exportul de laminate al Chinei a ajuns în 2007 la 65,2 mil tone adică 17% din exportul mondial. Alt exemplu este importul de oŃel al SUA din America de Sud, al cărui volum a crescut de la 10 la 40 %. În SUA, consumul de oŃel a depăşit cu mult producŃia internă, fiind necesară importarea a cel puŃin 30-40 milioane tone La începutul anilor 2000, după fuzionarea companiilor Usinor, Arbed şi Arcelor, această companie nouă formată, Arcelor, avea să depăşească producŃia giganŃilor asiatici. Părea în acel moment că se formase un gigant european care avea cea mai mare producŃie de oŃel din lume. În acel moment, grupul LNM-ISPAT era în cretacicul genezelor dar evoluŃia sa va fi accelerată până în 2005, când grupul va primi numele de MittalSteel. Lucrurile se vor schimba atunci când în anul 2006 Mittal Steel avea să preia grupul Arcelor. Viteza de coalescenŃă este incredibilă, trebuie amintit aici doar cazul grupului LNM-ISPAT, devenit după 2006, ArcelorMittal, care la începutul anilor 2000 se afla pe locul al VI-lea iar astăzi se află pe primul loc în topul marilor producători de oŃel. Trebuie să consemnăm aici şi explozia de producŃie din China, care a modificat toate statisticile mondiale. TendinŃele de consolidare a marilor grupuri s-au manifestat şi în Europa, iar în ultima perioadă şi în spaŃiul rusesc. Începând cu 2007, capitalul rusesc pare cel mai dinamic în sfera consolidărilor prin achiziŃiile din zona nord-americană a producŃiei de oŃel. În acest moment, aruncând o privire subiectivă, constatăm că formarea celei mai mari companii de oŃel din lume, ArcelorMittal, alături de marea companie rusească Severstali, a făcut posibilă detronarea marilor companii japoneze Posco şi Nippon din topul oŃelului. În noile condiŃii, în industria siderurgică a început perioada transformărilor şi a schimbărilor; sau pus la punct gamele de produse. Producătorii de oŃel trebuie să agaŃe sau să se împrietenească cu marii consumatori: producătorii de produse plate cu industria auto, cei de oŃeluri speciale cu industria aerospaŃială, producătorii de produse lungi cu industria constructoare de maşini şi de buildinguri, etc. Altfel, putem asista la o risipă de resurse financiare în cazul în care consumatorii de oŃel vor dezvolta în paralel producŃii de oŃel. Important este ca atât consumatorii, cât şi producătorii de oŃel, să aibă o rezultantă comună în planurile lor globale. Cu siguranŃă că politicile de globalizare a producătorilor şi consumatorilor vor conduce spre fuziuni, parteneriate şi alianŃe. Viitorul 1. TendinŃa este ca producătorii de oŃel să formeze companii din ce în ce mai mari. Probabil că în maxim 10 ani vom avea 2 sau 3 companii (cu fluxuri integrate de elaborare a oŃelului), care vor opera pe scară largă şi un număr mare de producători mici de oŃel, având la bază principiul Mini-mill (cu flux de producŃie bazat pe cuptoare electrice). 2. Producătorii ineficienŃi vor fi îndepărtaŃi din sfera producŃiei de oŃel prin eliminarea subvenŃiilor de la guverne. 3. Industria mondială de oŃel va fi în mâinile unor giganŃi care vor domina oferta de oŃel pe piaŃă. 4. Victoria va fi de partea companiilor mari care vor investi în noi tehnologii pentru a satisface cererea clientului la preŃuri foarte mici, care să reducă poluarea, să utilizeze formele alternative de energie şi a căror producŃie să se îndrepte spre halde zero. 5. Consumul de oŃel va depinde exclusiv de dezvoltarea economică a unei Ńări sau regiuni, deci de valoarea PIB-ului pe un anumit areal şi va putea fi exprimat sintetic prin cantitatea de oŃel utilizată raportată la PIB (kg oŃel consumat/ $ sau kg oŃel consumat / €). 6. Consumul de oŃel va fi dependent de evoluŃia PIB-ului şi a populaŃiei, de ponderea consumatorului de oŃel în economia Ńării sau a regiunii sau de consumul specific de oŃel în cadrul sectorului consumator.

125

8.2. Viitorul nost’ Pe la mijlocul deceniului trecut citeam o părere despre motivele falimentului comunismului român. Conform autorului (pe care din nefericire l-am uitat dar ale cărui cuvinte încă le Ńin minte), românii au greşit atunci când nu au înŃeles că nu mai conta producŃia pe cap de locuitor în oŃel, ci aceea de... silicon. Evident, nu se referea la implanturi (deşi mai nou şi aceasta este o adevărată „industrie”), ci la computere. Însă ceea ce a omis dânsul este că pe termen lung bătrânul fier va continua să fie la bază. Omenirea s-a descurcat atâtea milenii fără calculatoare, însă fără fier... Da, pe moment expresia era potrivită în contextul boom-ului internetului şi a tehnologiilor computerizate. Totuşi, ca orice boom, a fost de scurtă durată. Nu poŃi construi din microcipuri căi ferate, clădiri sau maşini. OŃelul a revenit la putere, fiind depăşit ca importanŃă doar de petrol. Imediat după 1989, ne-am îndreptat cu o adevărată „furie proletară” împotriva combinatelor de orice fel, şi în special împotriva celor siderurgice. Dacă până în decembrie ’89 muncitorul era baza în timp ce intelectualul era un „parazit al societăŃii”, în societatea post-decembristă din România s-a căzut în extrema opusă – muncitorul de uzină prost plătit, stând degeaba pe principiul „timpul trece leafa merge, noi cu drag muncim”, alcoolic, leneş, pe scurt, inutil. Trebuia remediat ceva, iar noi am remediat în cel mai pur stil românesc. Acolo unde trebuia folosit bisturiul noi am folosit drujba! Iar rezultatele sau văzut. Totuşi, din cauza presiunilor sindicale, combinatele au rezistat, puse la perfuzii. Numai că perfuziile se plăteau din buzunarul public, al nostru, şi erau al dracului de scumpe. În condiŃiile integrării în UE trebuia să facem ceva, mai exact să le rentabilizăm prin privatizare. Dar şi acest lucru lam făcut în felul nostru... În loc de calitate, noi am dorit cantitate. Să se privatizeze cât mai mult, cât mai repede, indiferent cu cine, şi, dacă se poate, în timpul mandatului ministrului/guvernării/partidului respectiv. Şi totul, pentru a se putea raporta în stilul comunist la centru depăşirea planului. Numai că de data aceasta „centrul” nu mai era la Bucureşti, ci la Bruxelles, iar europenii şcoliŃi la Oxford sau Sorbona nu înghiŃeau cifrele noastre la fel de uşor ca românii şcoliŃi la Ştefan Gheorghiu. Această privatizare după ureche ne-a costat şi ne costă scump. Când începutul secolului XXI a dus la o creştere a cererii de oŃel pe piaŃa mondială, noi, ca de obicei, eram blocaŃi la start. Ne legaserăm singuri şireturile între ele... Am ales exemplul locului unde sunt acum – ReşiŃa. Unde un combinat, cândva un simbol al industriei române, a fost plimbat, faultat, masacrat, după principii şi interese politice şi/sau locale. Fiind clar că nu va rezista în vechile condiŃii, a fost privatizat cu mare tam-tam. Veniseră, în sfârşit, americanii atât de aşteptaŃi încă din anii ’40, dar în nici un caz să ne aducă ceva util. Scandal, acuzaŃii, procese internaŃionale, la sfârşitul cărora combinatul a ajuns din nou pe mâna statului, pentru a fi vândut în cele din urmă la TMK pe „colosala” valoare de... un euro! Un euro care ascundea datorii colosale! Ironia sorŃii, ca şi în ’40, aşteptam americanii dar veniseră tot ruşii. Numai că de această dată, ruşii au făcut treabă, punând pe picioare ceea ce au găsit aici. BănăŃenii au plătit şi mai plătesc un preŃ scump pentru mândria lor atât de mare. În fala lor au pierdut şi încă vor mai pierde multe. Fala bănaŃenescă este cel mai mare consumator de resurs atat materiale (băneşti) cât şi energetice (energii umane). Şi totul din cauza unor încăpăŃânări prosteşti şi a unor interese meschine, care şi astăzi bântuie prin halele de pe malurile Bârzavei. Drept dovadă că bănăŃeanul îşi schimbă părul, dar năravul ba. În globul de cristal imaginar , văd un viitor al Banatului de munte cu un cer albastru, numai dacă: mândria şi fala vor fi ajustate iar omul îşi va canaliza energia mai mult spre educaŃie şi îmbunătăŃirea mentalităŃii; vom ajunge la înŃelepciunea să nu considerăm modestia ca fiind sărăcie; vom considera munca singurul izvor de generare al avuŃiei personale, regionale, naŃionale. Vom pune viguros mana pe sapă şi vom face din câmpiile Banatului grânarul283 Europei; vom renunŃa să mai trăim numai din poveştile cu ce au făcut alŃii acum 237 de ani, acum 150 de ani, etc. Important este ceea ce facem noi, acum;

283

Când vad câmpurile drepte şi bune de agricultură din Banat nelucrate, îmi amintesc în totdeauna cu ce greutate obŃineau recoltele Ńăranii din satul bunicilor mei , situat în MunŃii Apuseni. Mă cuprinde un sentimenet de furie faŃă de cel ce risipeşte fără rost reursa fundamentală dată de Dumnezeu – pământul.

126

ne vom îmbunătăŃi mentalitatea de cetăŃeni care respectă urbea în care trăiesc (oraş, comună sau sat), respectă apele pe care Dumnezeu ni le-a dăruit (râuri, lacuri sau fluvii), pădurile minunate pe care le avem, universul animal fabulos al acestei zone; vom respecta munca şi pe cel ce munceşte; vom fi mai puŃin clevetitori; vom reînoda pe criterii pur economice relaŃia fireşti cu Serbia; Altfel, Banatul riscă să devină o zonă fără vigoare, fără tinereŃe, posibil un furnizor de buşteni pentru încă 10 ani. Uzina siderurgică reşiŃeană284 va deveni din punct de vedere calitativ o fabrică de cinci stele, care trebuie să atingă productivităŃi de nivel european, 1000 t/salariat, alături de creşterea salariilor către suma de 1000 de euro. Uzina va deveni un furnizor de Ńagle turnate continuu din carbon calitate, oŃeluri mediu aliate cu tratament în vid, care vor fi căutate pe piaŃa europeană. ReşiŃa are puŃine şanse să redevină ceea ce a fost, asta este clar. Renaşterea oraşului este în noi, în capacitatea viitorilor conducători de a înŃelege că nu trebuie trăit în prezent numai din trecut. Urbea trebuie să-şi schimbe profilul economic, iar cetăŃenii - mentalitatea. Conducătorii vor trebui să redeseneze noile layout-uri de dezvoltare ale ReşiŃei, care să permită dezvoltare atât pe verticală cât şi pe orizontală, folosind ca pilon de sprijin doar ceea ce merge, adică uzina mecanică şi combinatul. Acestea trebuie să fie încurajate să facă investiŃii în modernizări285, ecologizări, ele să reprezinte consolele de care să se agaŃe sfera servicilor care deservesc activităŃile existente şi care pot atomiza şi globaliza alte activităŃi generatore de locuri de muncă. Eforturile conducătorilor urbei trebuie îndreptate spre programe care să iniŃieze şi dezvolte: sfera concepŃiei (punând în valoare inteligenŃa şi experienŃa locală, de la toate nivelele şi toate gradele), punând în valoare experienŃa centrelor de cercetare şi proiectare; domeniul IT (care ar face posibilă reîntoarcerea tinerilor care studiază la Timişoara şi care refuză să se întoarcă, datorită lipsei de oferte); reabilitarea zonelor naturale grav afectate de activităŃile industriale timp de două secole (Doman, Ocna de Fier, Anina, etc), numai ca un debuşeu temporar care să atragă forŃă de muncă; producerea de energie verde (eoliană, hidro, solară); încurajarea turismului bazat pe specificul zonei, astfel încât ReşiŃa să devină o zonă de dispecerare a programelor turistice complexe. Legat de turism şi de dezvoltarea acestuia, îmi pun câteva întrebări – Este posibil ca vodca şi coniacul să concureze Ńuica de prune şi afinata tradiŃională? Sau să se ajungă atât de greu pe Semenic, care oricum are dotări montane atât de proaste? Se poate ca turismul bazat pe lacurile de acumulare ale TMK ReşiŃa să se bazeze numai pe ce face şi plăteşte această societate în timp ce restul operatorilor se mulŃumesc să adune banii de la turişti fără a plăti nici un sfanŃ? De ce Muntele Mic este exploatat atât de puŃin iar Băile Herculane arată aşa cum arată? S-ar putea concepe alte mijloace (de exemplu conexiune între Dealul Golului şi Dealul Crucii, pentru vizionarea panoramei) pentru a se stimula staŃionarea turiştilor în ReşiŃa, astfel încât să nu transformăm oraşul doar într-un punct de tranzit. Din punct de vedere urbanistic şi economic, oraşului trebuie să i se găsească un debuşeu iar acela este dezvoltarea ReşiŃei pe valea Bârzavei către Bocşa, întrucât cea către Caransebeş va complica tot mai mult accesul şi realizarea utilităŃilor. Vom consuma combustibil şi alte forme de energie numai urcând şi coborând pe o distanŃă în linie dreaptă de 5-7 km (absurd, ReşiŃa este aşezată de aşa manieră încât este imposibil să avem o şosea de centură reală şi practicabilă). Schepsisul dezvoltării ReşiŃei depinde de cum vom putea atenua efectul poziŃionării excentrică a oraşului în judeŃ şi efectele poziŃiei dezavantajoase faŃă de principalele căi de acces, fie CF, auto sau fluviale.

284 Criza financiara american, fiind un fenomen care se propaga in aceste momente, nu am date suficiente şi nici competenŃa să mă pronunŃ. Este un fenomen prea recent, deşi el a apărut in 2005, când creditele ipotecare americane au erodat piaŃa de capital. Mecanismul pare similar cu cel al Caritasului din anii 90 de la Cluj. Fenomenele sunt foarte complexe şi vor trece ani pentru a putea cuantifica fenomenul. Când urmăresc în media, evoluŃia în scădere dramatică a burselor de pe mapamond, falimentul unor bănici americane cunoscute de investiŃii, concomitent cu măsurile luate de guvrnul american care au fost spulberate într-o zi bursieră, declaratiile cu privire la garantarea de guvernele europene a depozitelor din banci, reducerea activităŃii in industria auto americană şi europeană- cu influenŃele in siderurgie, nu mă pot face să crede că noi vom fi ocoliŃi. Ar fi culmea... ! Am feelingul unui aviator care zboară cu un aparat fără ceasuri şi aparatură pe bord. De fapt nu ştim unde ne află şi nici unde este bine să ne aflăm, aşteptăm, suntem o rotiŃă mult prea mică într-un angrenaj infernal. De fapt crizele sunt facute ca sa ordoneze lucruile, adică să-i inbogăŃescă pe unii şi să-i sărăcescă pe alŃii, de regulă pe cei săraci. 285 Generatoare de banii prin taxe pentru avize şi aprobări pentru BVC Primăriei.

127

În aceste rânduri am încercat să prezint experienŃa mea de la ReşiŃa cititorilor. Este dificil să aşterni pe hârtie idei, odată pentru că ele pot supăra pe unii sau pe alŃii, dar şi pentru că ele pot fi criticate. Am dorit de fapt să iniŃiez dezbaterea, chiar dacă cel înjurat, hulit, urât voi fi eu. Important este ca lucrurile să se îmbunătăŃească iar fenomenele sociale şi economice să se autoregleze în arealul reşiŃean. Nu am cosmetizat, nu am menajat pe nimeni, nu am vrut să dau în nimeni. Aş vrea doar să înŃelegeŃi că în această carte, scrisă fără cosmetizări, fără întorsături de fraze sau cuvinte preŃioase, nu am fost nici ardelean, nici bănăŃean. Doar INGINER.

128

Abrevieri:
AGA - Adunarea Generală a AcŃionarilor APAS - Autoritatea pentru Privatizarea Activelor Statului AM – ArcelorMittal ASC –asociatia fierului vechi american AVAS - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului CA - Consiliul de AdministraŃie CE - Comisia Europeană CNP - Comisia NaŃională de Prognoză CSR - Combinatul Siderurgic ReşiŃa CSI - Comunitatea Statelor Independente CZMI - Comisia Zonală a Monumentelor Istorice nr. 7 (Banat-Hunedoara) DCCPCN - DirecŃia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural NaŃional GCC – Consiliul de Cooperare din Golf HS – Hyundai Steel IISI - Institutului InternaŃional al OŃelului INMI - Institutul NaŃional al Monumentelor Istorice, Bucureşti MCC - Ministerul Culturii şi Cultelor MEC - Ministerul Economiei şi ComerŃului MEF - Ministerul Economiei şi FinanŃelor MIC - Ministerul Industriei şi ComerŃului NLMK - Novolipetsk Steel NS - Nippon Steel NV - Noble Ventures SG - Severstal Group TMK - Compania Metalurgică de łevi TS - Tata Steel UE - Uniunea Europeană

129

Bibliografie
1. Adevărul – „Numărătoare inversă în siderurgie” 2. Alexandrescu V. - „Terra - Geografia resurselor”, Ed. FundaŃiei România de mâine, Bucureşti, 2001. 3. Ameling Dieter – „OŃelul european într-o piaŃă globală”, lucrare de deschidere la Conferinta Europeană de Turnare continuă, Ricioni 3 iunie 2008, Italia 4. Capotă Ion - „Siderurgia românească, prezent şi perspective”, Ministerul Economiei şi FinanŃelor, Guvernul României, Bucureşti, 29 iunie 2007 5. Ciupagea C, ş.a., - „Politica industrială a României în perioada postaderare”, Studiul nr.7, Institutul European din România, proiect SPOS 2007, Studii de strategie şi politice, Bucureşti, decembrie 2007 6. Cristian Ştefan - „Patronii din siderurgie trebuie să scoată din buzunar sute de milioane de euro”, 22 februarie 2007 7. Dobrescu E. - „România în pragul integrării europene - riscuri economico-sociale generate de întârzierea aplicării Aquis-ului comunitar în anumite domenii”, Academia Română, 2005 8. Erdeli G. - „Geografie economică mondială”, Ed. FundaŃiei România de mâine, Bucureşti, 2000 9. Friedman Th. - „Lexus şi măslinul”, Editura FundaŃiei Pro, Bucureşti, 2001 10. Iliescu I. – „Al treilea val al globalizării mondiale: mit sau realitate”, Expunere la Universitatea George Washington, 26 octombrie 2006 11. Ioan R. - „A doua epistolă către hunedoreni”, Editura Neutrino ReşiŃa, 2007 12. Ioan R. – „Istoria metalurgiei fierului în Ńinutul Hunedoara”, Bibliotheca Archaeologica et historica Corviniensis Hunedora, Hunedoara, 2000 13. Ioan R. – „Modernisation of the Romanian steel industry” , Steel Times, octombrie 1999 ; 14. Ioan R. - Este rusinos sa vrei sa fi pe primul loc !?, lucrare prezentata cu ocazia intalnirii cu presa din 14 decembrie 2007, Resita; 15. Kremm W. – „Russischer pragmatismus und siebenburgische fachkompetenz”, Deutsches jahrbuche fur Rumanien, 2008, Adz Verlag, Bucureşti 16. Lafontaine O., Muller C. – „Nu vă fie teamă de globalizare, bunăstare şi muncă pentru toŃi”, Editura InterGraf, ReşiŃa, 1998 17. Mackrell S- Glogalisation-The Steelmaker’s perspective, Steel technology International, Iron and Steel Statistics Bureau Limited, 2003 18. Mihai C. Ştefan – „Mai primiŃi cu ajutorul? - Bruxelles caută să-i dezveŃe pe noii, dar şi pe vechii membri, de năravul ajutoarelor de stat”, 11.01.2007 19. Moraru Gh. – „Universul ingineresc”, 2006 20. Nohai D. – „Industria metalurgică aduce profit României”, Mesagerul economic, serie nouă, anul XVI, nr. 44(834), 6 – 12 noiembrie 2006 21. Nementy I. – Dezvoltarea regionala si regionalizarea in contextul integrarii europena, 2006; 22. Oprescu Gh. – „Politica de Control al ajutoarelor de stat acordate în sectoare specifice, studiul 10, Industria cărbunelui, siderurgie, construcŃii de nave, industria autovechiculelor, Studii de impact (PAIS II)”, Institutul European din România, Bucureşti, 2004 23. Popescu Gh., ş.a. – „InteracŃiunea real-nominal în dinamica economică românească”, Economie teoretică şi aplicată, Bucureşti, 2006 24. Pilan C – Distorsiunile pietei otelului; 25. łigla E. J. – „Pomul vieŃii pentru eternitate”, AsociaŃia Germană de Cultură şi EducaŃie a AdulŃilor ReşiŃa, Ed. InterGraf ReşiŃa, 2003 26. Whymant R., - Jobs mushroom in idle plant: Nippon Steel of Japan goes into mushroom growing business, The Guardian, 19 februarie 1985 27. *** - BCR, Romania evoluŃii macroeconomice, februarie 2008;

130

28. ***- BNR, Raport anual 2004, Sinteza principalelor evolutii economice financiare monetare si valutare in anul 2004; 29. ***, Comisia naŃionala de prognoza, Industria metalurgica, prezent şi perspectiva, 26.12.2006 30. *** - „Combinatul Siderurgic ReşiŃa, Studiu de analiză diagnostic tehnic, proiectul nr. 100845 IPROLAM şi proiectul 65408 IPROMET”, IPROLAM Bucureşti, martie 2003 31. ***, ConsultanŃa Holmed - „Fezabilitatea achiziŃionării pachetului majoritar de acŃiuni de la CSR de către AsociaŃia SalariaŃilor”, octombrie 2003; 32. ***, -Guvernul Romaniei, raport asupra progreselor intregistrate in pregatirea aderarii la UE perioada septembrie 2000-iunie 2001, Bucuresti iunie 2001; 33. *** - EvoluŃia siderurgiei României - cooperarea economică în domeniu, 2007 34. *** - „Patronate şi Sindicate în România”, 2004 35. ***, Programul Perfectlink, Finanatre PHARE, Politica Industriala a Romaniei, decembrie 2004; 36. ***, Roland Berger Strategy Consultants – „Romanian steel industy: Forging ahead”, 2004 37. *** - România în Uniunea European.Calitatea integrarii.Creştere.CompetenŃă.Ocupare. Vol.1. Simpozion dedicat Zilei Economistului, sub patronajul AGER, AFER, ASE, . Bucuresti, 23.11.2007; 38. ***- Societatea Academica din Romania(SAR), Raport asupra Guvernarii, Evolutia principalilor indicatori, Bucuresti Policy WarningReport nr.1, 2003 39. ***- The Romanian Trade Promotion Centre ,Synthesis of the study drawn up by the Romanian Trade Promotion Centre, www.curierulnational.ro 40. *** - Decizia nr.154/14.05.2004 privind concentrarea economică realizată de către Sinara Handel GmbH Germania, privind achiziŃia pachetului majoritar de acŃiuni al SC „Combinatul Siderurgic ReşiŃa” – S.A. 41. *** - Hotărârea de Guvern nr. 379/2002 privind prelungirea termenului de exercitare a supravegherii financiare a SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" - S.A. 42. *** - Legea nr. 296/2003 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 172/2001 privind unele măsuri pentru relansarea economică a SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" - S.A 43. *** - Legea nr. 297/2003 privind respingerea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 137/2002 pentru modificarea art. 12 din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 172/2001 privind unele măsuri pentru relansarea economică a SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" S.A. 44. *** - OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 172 din 13 decembrie 2001, privind unele măsuri pentru relansarea economică a SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" - S.A. 45. *** - OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 137/2002 pentru modificarea art. 12 din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 172/2001 privind unele măsuri pentru relansarea economică a SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" – S.A. 46. *** -OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 16/2004 pentru finalizarea privatizării SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" - S.A. 47. *** - ArcelorMittal, Bold Future, Annual report , 2007 48. *** - Hyudai Steel, Annual report 2007 49. *** - POSCO, Annual report 2007 50. *** - Nippon Steel, Annual report 2007 51. *** - World Steel in Figures , IISI, 2006 52. *** - Tata Steel, A century of trust, 100 th Annual Report, 2006/2007

131

132