FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICA „STEFAN

CEL MARE” SUCEAVA

SPECIALIZAREA: MANAGEMENT SI ADMINISTRAREA AFACERILOR
MASTER, ANUL I

Funcţia de control şi conceptul de audit în

managementul actual al firmelor româneşti

PROFESOR:

STUDENT:
 Cuprins

Bibliografie..........................................................................................................................21

Funcţia de control şi conceptul de audit în managementul

actual al firmelor româneşti

I. INTRODUCERE

În literatura de specialitate, funcţia de control este definită de unii autori ca fiind

“ansamblul activităţilor de evaluare a rezultatelor, de stabilire a abaterii acestora de la obiective şi
identificarea cauzelor care le generează, precum şi de adoptarea de măsuri care să asigure eliminarea
abaterilor menţinându-se echilibrul dinamic al organizaţiei”. Alţi autori o definesc ca fiind
“monitorizarea activităţilor cu scopul de a asigura ca ele să se desfăşoare în conformitate cu
prevederile şi de a corecta deviaţiile negative de la prevederi”. Mihai Dumitrescu defineşte controlul

2
ca fiind “procesul care constă în verificarea şi măsurarea realizării calitative şi cantitative a unor
performanţe, sarcini sau lucrări, compararea acestora cu obiectivele planificate şi indicarea
măsurilor de corelare ce se impun pe parcursul sau la sfârşitul unor acţiuni”. Prin control se înţelege,
în opinia lui Liviu Marian un complex de acţiuni de colectare, prelucrare şi monitorizare de
informaţii care asigură managerii că activităţile desfăşurate se realizează conform previziunii,
măsurând progresul către obiectivele propuse şi detectând devierile de la planul propus pentru a lua
măsurile corective care se impun.
Pentru asigurarea eficienţei activităţii manageriale este necesar să se organizeze un
control sistematic şi exigent asupra tuturor mijloacelor materiale şi băneşti, asupra proceselor
economice şi rezultatelor obţinute. Aplicarea cu fermitate a controlului presupune întărirea şi
perfecţionarea modalităţilor de realizare, cuprinderea în obiectivele de control a laturilor esenţiale
ale activităţii societăţii comerciale sau regiei autonome, astfel încât să se asigure o mai bună
adaptare a controlului la cerinţele economiei de piaţă.
Controlul este necesar în organizaţiile de afaceri pentru: a anticipa/preveni
problemele, a ajusta planurile/strategiile, a iniţia din timp acţiuni corective prin care top-
managementul se asigură că întreaga organizaţie se „deplasează" în direcţia bună.
Având un caracter preventiv, constructiv, educativ şi proiectiv, precum şi o mare
întindere în timp şi spaţiu, controlul activităţii economice şi sociale a regiei autonome sau societăţii
comerciale, joacă un rol deosebit de important. Prin intermediul controlului se poate cunoaşte
situaţia din orice domeniu de activitate şi interveni în vederea eradicării fenomenelor negative.
Controlul contribuie la dirijarea activităţilor în vederea realizării sarcinilor de plan ori a obiectivelor
concepute de manager.
1. Rolul şi scopul controlului ca activitate de management constau în următoarele:
• Permite cunoaşterea situaţiei din firmă în orice domeniu de activitate, inclusiv
cauzele fenomenelor şi modul de folosire a resurselor;
• Contribuie la dirijarea activităţilor în vederea celor propuse de manager,
sesizând neajunsurile şi determinând măsuri de prevenirea sau eliminarea lor;
• Influenţează înfăptuirea şi a celorlalte funcţii ale managementului, rolul
controlului este să măsoare întâi obiectivele şi apoi rezultatele;
• Asigură respectarea şi apărarea intereselor firmei determinând creşterea
competitivităţii ei şi permite folosirea mai eficientă a resurselor:
• Face legătura între pregătirea şi realizarea activităţilor contribuind la
optimizarea tuturor acţiunilor;
3
 • Permite aprecierea corectă a activităţii oamenilor, ceea ce generează în plan
psihosocial realizarea climatului motivaţional al acţiunilor, îmbogăţirea experienţei conducătorului,
a asigurării ordinii, disciplinei şi legalităţii, mânuirea corectă a sistemului de recompensare şi
sancţiuni;
• Poate preveni acţiunea unor factori perturbatori, înainte de manifestarea
acestora;
• Menţine echilibrul între prevederi şi realizări prin măsurarea performanţelor şi
compararea cu realizările.
Scopul controlului este verificarea cantitativă şi calitativă a rezultatelor parţiale sau
finale înregistrate de colectivele de lucru sau de către salariaţi, în mod individual, inclusiv dacă se
manifestă diferite anomalii: dezechilibre care pot să apară între compartimente, necorelări
organizatorice, alocarea incorectă a resurselor etc. În acest fel, controlul este o prelungire a
coordonării; efectuarea sistematică a controlului şi evaluării permite managerilor să folosească
abaterile de la performanţele preconizate sau de la obiectivele planificate ca mărimi de intrare pentru
activităţile care urmează să se desfăşoare ulterior. Un management evoluat include controlul şi
evaluarea în activităţile de rutină; la angajare, trebuie să li se explice salariaţilor că evaluarea şi
controlul fac parte integrantă din procesul muncii, aceste atribute manageriale nefiind îndreptate
împotriva salariaţilor. Controlul nu este un scop în sine ci o activitate managerială care face legătura
dintre pregătirea şi realizarea obiectivelor.
Rolul deosebit al controlului constă în contribuţia sa practică atât la constatarea, cât şi
la soluţionarea problemelor cu care se confruntă factorii de conducere. Intervenţia imediată cu
soluţii concrete şi prompte pentru a preveni apariţia unor fenomene negative reprezintă aportul cel
mai semnificativ al controlului la realizarea sarcinilor ce revin societăţii comerciale sau regiei
autonome.
2. Principalele funcţii ale controlului: a) funcţia de evaluare a rezultatelor, prin
intermediul căreia, alături de constatare, se obţine şi o apreciere a performanţelor societăţii
comerciale sau a verigilor sale componente şi care se desfăşoară ca constatare prin măsurarea
rezultatelor, ca estimare prin compararea rezultatelor cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial şi
ca conturare a abaterilor şi a cauzelor care le-au determinat; b) funcţia recuperativă, determinată de
orientarea controlului nu numai spre constatarea şi aprecierea situaţiilor de fapt, ci şi spre efectuarea
corecturilor care se impun pentru înlăturarea deficienţelor apărute şi a cauzelor care le-au generat; c)
funcţia preventivă, care se manifestă nu după ce au apărut abaterile faţă de valorile preconizate, ci
înaintea producerii lor; d) funcţia informatică, în sensul că informaţiile furnizate de control oferă
4
date asupra modului cum se realizează deciziile adoptate, asupra tuturor aspectelor din viaţa
societăţii comerciale; e) funcţia educativ-stimulativă ce derivă din faptul că activităţile de control
acţionează ca forţe ce stimulează eforturile unităţilor pentru depăşirea situaţiei prezente şi obţinerea
unor rezultate economice superioare.
Procesul de control este procesul prin care managerii efectuează controlul. Conform
lui Robert Mockler, procesul de control este un efort sistematic făcut de managementul firmei pentru
a compara rezultatele cu standardele, planurile sau obiectivele stabilite astfel încât să determine dacă
rezultatele corespund acestor standarde şi să întreprindă, dacă este nevoie, acţiuni corective pentru
ca resursele umane şi celelalte resurse ale firmei să fie folosite în cel mai eficient şi eficace mod
posibil în vederea îndeplinirii obiectivelor firmei.
3. Etapele controlului
Exercitarea controlului parcurge, de regulă, opt etape, şi anume: a) stabilirea
obiectivelor controlului şi planificarea lui; b) determinarea nivelurilor de performanţe, respectiv a
standardelor, normelor şi nivelurilor care vor trebui să fie măsurabile; c) conturarea cerinţelor şi
proiectarea sistemului de control în concordanţă cu acestea; d) pregătirea personalului care urmează
să efectueze controlul respectiv; e) determinarea informaţiilor de plecare şi a parametrilor limită şi
efectuarea operaţiilor de verificare, măsurare şi analiză a abaterilor sub aspectul amplorii, naturii şi
urmărilor; f) interpretarea critică a concluziilor desprinse cu privire la abaterile constatate; g)
stabilirea măsurilor de reglaj sau de corecţie şi transmiterea lor sub formă de informaţii sau acţiuni;
h; evaluarea controlului şi conturarea concluziilor generale ce urmează să fie prezentate
managerului.
Există o multitudine de clasificări ale controlului ca atribut managerial, determinate
de diversitatea proceselor manageriale, particularităţile domeniilor de activitate, nivelurile de
organizare, momentul efectuării controlului şi altele.
4. Tipuri de control
Raportat la momentul efectuării acţiunii de control, există trei tipuri principale de
control:
a) control preliminar, care se realizează înainte de a începe activitatea preconizată şi
cu ajutorul căruia se asigură că există condiţiile necesare pentru realizarea acţiunii, cu referire
deosebită la disponibilitatea resurselor;
b) controlul concomitent, care vizează în principal ceea ce se întâmplă în timpul
desfăşurării acţiunii şi se axează îndeosebi pe operaţiunile în curs pentru a se stabili dacă procesul de
lucru se desfăşoară corect;
5
 c) controlul posterior, sau post-acţiune, care se efectuează după încheierea acţiunii şi
se concentrează pe rezultatele finale.
Un alt criteriu de clasificare a controlului se referă la poziţia managerului faţă de
actul de control, în raport de care controlul se clasifică în:
a) control direct, care se realizează în contactul direct şi nemijlocit dintre manager şi
unul sau mai mulţi dintre colaboratorii săi;
b) controlul indirect, care se caracterizează prin faptul că este realizat de către
manager după analiza rezultatelor obţinute şi după individualizarea lor;
c) autocontrolul practicat de către fiecare salariat asupra propriei activităţi, în timpul
desfăşurării muncii sau după încheierea acesteia.
Controlul final este preponderent sau tipic postoperativ, iar controlul interoperaţional
este atât preventiv, cât şi postoperaţional, dar este o concretizare practică a cerinţei de detectare cât
mai devreme posibil a apariţiei abaterilor sau erorilor. Aşa încât putem vorbi de trei categorii de
control: control preventiv, control direct sau on-line şi control postoperativ sau final.
1. Controlul preventiv. Este controlul care are loc înainte de întreprinderea activităţii.
Managerii care folosesc acest tip de control creează politici, proceduri şi reguli care urmăresc să
elimine comportamentele care vor determina rezultate necorespunzătoare ale muncii depuse. Pe
ansamblu, controlul preventiv se focalizează asupra eliminării problemelor previzionate.
2. Controlul direct sau on-line. Controlul direct este destinat să detecteze/anticipeze
deviaţiile de la standarde în diferite puncte ale desfăşurării procesului/activităţii firmei. Atunci când
managerii supraveghează/monitorizează în mod direct activitatea desfăşurată de subordonaţi, în
măsura în care ei sesizează abateri de la norme/standarde, ei corectează abaterile pe măsură ce ele
survin.
3. Controlul postoperativ sau final. Controlul final se concentrează asupra
rezultatelor finale ale procesului/ activităţii derulate de firmă şi constituie cel mai popular tip de
control. Ideea de bază a organizării controlului final este aceea de a obţine informaţiile necesare
pentru proiectarea viitoarelor cicluri de activitate ale firmei. Diverse proceduri/instrumente de
control postoperativ oferă decidentului două tipuri majore de informaţii:
- cât de eficientă a fost activitatea de planificare şi cum trebuie proiectate/gândite
viitoarele strategii;
- cât de productiv/eficient a fost fiecare salariat şi cum poate fi el motivat în viitor.

6
 5. ORGANISME DE CONTROL ASUPRA ACTIVITATII FIRMEI

Organismele externe de control asupra activităţii firmei sunt instituţii ale statului, purtători
ai intereselor generale ale publicului şi sunt chemate să supervizeze direct sau indirect outputul pe
care îl oferă firmele întregii societăţi.
A. AUDITUL INTERN
Auditul se foloseşte, atât cu titlu preventiv, în cadrul unui program de audit pentru
aprecierea eficacităţii unei organizaţii, a unui proces, a unui procedeu, calificarea şi urmărirea unui
furnizor, dar şi cu titlu curativ, în situaţii delicate: faliment (insucces) al prestaţiilor, stări de lucruri.
Auditul intern este, în interiorul unei întreprinderii sau al unui organism, o activitate independenta
de aprecierea sau controlul operaţiilor; el este în serviciul Conducerii. În acest domeniu, el este un
control care are drept funcţie estimarea şi evaluarea eficacităţii altor controale.
Tipurile de audit sunt următoarele:
a) auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi
control intern, cu scopul de a stabili daca acestea funcţionează economic, eficace şi eficient;
b) auditul performanţei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă
rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare
pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public.
B. AUDITUL EXTERN
Auditorul extern trebuie să ia în considerare activităţile specifice auditului intern (acesta din
urmă se finalizează printr-un raport scris ce este pus la dispoziţia top-managementului), cât şi
efectele acestora, dacă există, asupra procedurilor de audit extern. Auditorul extern este preocupat în
principal să stabilească dacă situaţiile financiare existente nu conţin denaturări semnificative, voite
sau involuntare; auditul extern oferă o „imagine în oglindă" faţă de situaţia economico-financiară
reală existentă în organizaţie; este de dorit ca între cele două „imagini" să existe o corespondenţă
deplină, în caz contrar dispunându-se măsuri de management disciplinare, materiale sau penale,
după caz.
Printre criteriile de evaluare în activitatea de audit extern se numără următoarele:
► Statutul organizaţional: Statutul specific al funcţiei de audit intern în cadrul entităţii
şi efectul penare îl are acest statut asupra capacităţii funcţiei d e a fi obiectivă.

7
 ► Sfera funcţiei: Auditorul extern trebuie să analizeze modul în care conducerea
acţionează la recomandările auditului intern şi cum este susţinut cu probe acest lucru.
► Competenţa tehnică: Auditorul extern poate, de exemplu, să revizuiască politicile de
angajare şi pregătire a persoanelor care se ocupă cu auditul intern, precum şi experienţa şi calificarea
profesională a acestora.
► Diligenta profesională cuvenită: se va lua în considerare existenţa manualelor de
audit, a programelor şi documentelor de lucru adecvate.

C. CURTEA DE CONTURI
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de
întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice,
litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti
specializate.
Curtea de Conturi controlează, între altele, următoarele aspecte:
a) formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat şi
ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între aceste bugete;
b) constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale şi a fondurilor de tezaur;
c) formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite
interne şi externe;
d) utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor şi a altor
forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
e) constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autorităţile
administrative autonome şi de către instituţiile publice înfiinţate prin lege, precum şi de organismele
autonome de asigurări sociale ale statului;
f) situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al
unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome, companiile şi
societăţile naţionale, precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din
proprietatea publică.
Controlul exercitat de Curtea de Conturi este ulterior ( de tip post-operativ) şi priveşte
respectarea dispoziţiilor legale privind gestionarea şi folosirea fondurilor publice.

D. GARDA FINANCIARÃ

8
 Conform HG nr. 533/ 2007, Garda Financiară este instituţie publică de control, cu
personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi
combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect
evaziunea şi frauda fiscala, organizata ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în
subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala.
Garda Financiară efectuează controlul operativ şi inopinat sub forma controlului curent sau
tematic, după caz, cu privire la:
a) participarea, cu personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale altor
ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi combatere a activităţilor ilicite care
generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală;
b) respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor
ilicite;
c) modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor, în toate locurile şi spaţiile
în care se desfăşoară activitatea operatorilor economici;
d) respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi
fapte interzise de lege, conform competenţei materiale.

E. GARDA DE MEDIU
Garda Naţională de Mediu este instituţie publică de inspecţie şi control şi funcţionează ca
organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată integral de
la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.
Atribuţiile principale ale Gărzii Naţionale de Mediu sunt: controlează activităţile cu impact
asupra mediului înconjurător; controlează modul în care sunt respectate prevederile actelor de
reglementare privind protecţia mediului; exercita controlul cu privire la desfăşurarea acţiunilor de
import-export a produselor, bunurilor şi altor materiale, cu regim special de comercializare;
controlează investiţiile în domeniul mediului în toate fazele de execuţie şi are acces la întreaga
documentaţie; controlează lucrările cu impact asupra zonelor de habitat natural, de conservare a
ecosistemelor, a florei, faunei sălbatice şi acvaculturii etc.

F. DIRECŢIA FINANŢELOR PUBLICE

Direcţia de Control Financiar funcţionează în baza prevederilor legale (Legea nr. 30/1991,
O.M.F.P. nr. 889/2005 etc.) privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar de stat, ca
aparat specializat de control financiar ulterior, de tip post-operativ, care asigură îndeplinirea în bune
9
condiţii şi la timp a sarcinilor ce revin ANAF, pe linia exercitării controlului administrării şi
utilizării resurselor financiare şi respectării reglementărilor financiar-contabile în activitatea
desfăşurată de agenţii economici cu capital de stat - regii autonome, societăţi naţionale, companii
naţionale şi societăţi comerciale - în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.

G. OFICIUL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

Pentru protejarea cetăţenilor în calitatea lor de consumatori, statul, prin mijloacele
prevăzute de lege, asigură cadrul legal necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării
lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi
interesează în calitate de consumatori.

H. INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA

Inspecţia muncii îndruma şi controlează aplicarea unitara a legislaţiei muncii, organizează
activităţile de control şi evidenta a angajatorilor, a muncii prestate pe baza de contracte individuale
de munca şi convenţii civile de prestări de servicii ; controlează respectarea legalităţii privind
încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de munca
precum şi a convenţiilor civile de prestări de servicii; verifica legalitatea clauzelor înscrise în
contractele individuale de munca, controlează respectarea lor de către angajatori, asigura şi
urmăreşte înregistrarea acestora în carnetele de munca; controlează modul de completare a
carnetelor de munca şi condiţiile de păstrare a acestora la unităţile din sectorul public, privat şi la
alte categorii de angajatori; controlează daca persoanele fizice şi juridice respecta prevederile legale
privind înregistrarea contractelor de munca şi a convenţiilor civile de prestări de servicii.

I. INSPECTORATUL TERITORIAL ÎN CONSTRUCTII

Inspectoratul de Stat în Construcţii (I.S.C.) este organismul tehnic specializat, desemnat să
exercite, potrivit legii, controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi a
regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi la aplicarea unitară a prevederilor legale în
domeniul calităţii în construcţii.

J. DIRECŢIA SANITAR-VETERINARÃ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

Autoritatea Naţională Sanitar – Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) se
organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa
10
alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, conform H.G. nr. 130/2006, a altor acte normative în vigoare.

S.C. ARGOS S.A. ROMANIA

400185 Cluj – Napoca Str: Onisifor Ghibu, nr.20-24
tel: 0040-264-595292 0040-264-595293 0040-364-401606
fax: 0040-264-596833 E-mail: argos@argos-cluj.ro
nr.reg. J/12/154/1991 Cod Unic de Inregistrare: R 201454 Capital Social / Varsat:
789.290,00 lei RON Cod IBAN: RO 91 BRDE 130SV07832871300 BRD CLUJ

II. Funcţia de control şi conceptul de audit în managementul

actual al firmelor româneşti pe exemplul
S.C. Argos S.A. Cluj - Napoca

Date de identificare
Nr. Reg.: J/12/154/1991;
Cod Unic de Înregistrare: R 201454;
Cod IBAN: RO 91 BRDE 130SV07832871300 BRD Cluj-Napoca;
Capital Social / Vărsat: 789.290,00 lei RON
Număr acţiuni: 3154716

11
Valoare nominala lei/acţiune: 2,50 lei RON
Acţionariatul:
Gabriel Cirlig: 236844 acţiuni (75,02%)
SC Jolidon Import Export SRL: 62266 acţiuni (19,72%)
Persoane fizice: 16606 acţiuni (5,26%)

1. Analiza activităţii societăţii comerciale

Descrierea activităţii de baza a societăţii comerciale

Societatea comerciala ARGOS SA din Cluj-Napoca are ca obiect principal de

activitate producerea si comercializarea articolelor de lenjerie de corp.
Societatea s-a înfiinţat in anul 1990 prin hotărâre a guvernului in urma divizării fostei
Fabrici de Tricotaje "SOMEŞUL" in SC ARGOS SA - fosta secţie de lenjerie de corp si SC
TRICOTAJE SOMEŞUL SA - fosta secţie de tricotaje. La data infiintarii unicul acţionar era Statul
Roman.
In cursul procesului de privatizare au fost cesionate acţiuni către persoane fizice pe
baza cupoanelor de privatizare, iar acţiuni reprezentând 60% din capitalul social au fost vândute de
către Fondul Proprietăţii de Stat către Asociaţia Salariaţilor ARGOS PAS. In prezent societatea este
cu deţinere integral privata.
2. Principalele activităţi ale S.C. “ARGOS” S.A. sunt:
- realizarea tricoturilor metraj şi în panouri
- finisarea umedă a tricoturilor metraj
- imprimarea tricoturilor metraj şi a panourilor
- croirea produselor din tricot metraj şi panouri
- confecţionarea produselor de corsetărie, lenjerie, costume de baie, îmbrăcăminte şi articole
sport
- cercetarea şi proiectarea produselor
- repararea şi întreţinerea utilajelor proprii
- vânzarea produselor (export 75-80%; intern 20-25%)

Elemente de evaluare generala

12
 DENUMIRE INDICATOR 2008 2009
1. PROFIT/PIERDERE NET(A) -519.348 -1 347 255
2. CIFRA DE AFACERI NETA din 14.785.923 10.866.310
care:
— EXPORT 0 0
3. CHELTUIELI TOTALE din care: 15.635.664 12.029.792
-> CHELTUIELI CU 10.511.358 7.272.406
PERSONALUL
-* CHELTUIELI PRIVIND 569.799 488.203
UTILITĂŢILE
4. CASA SI CONTURI LA BĂNCI 121.764 41.393

Scăderea semnificativa a cifrei de afaceri, coroborata cu variaţia monedei

europene si-au pus amprenta asupra rezultatului financiar al anului 2009.

Activele corporale ale societăţii comerciale

Principalele capacităţi de producţie sunt amplasate in Cluj-Napoca str. Onisifor
Ghibu nr. 20 pe terenul aflat in proprietatea societăţii in suprafaţa de 12.845 mp. Suprafaţa
construita este de aproximativ 10.353 mp ocupaţi in principal de capacităţile de producţie.
Toate capacităţile de producţie au fost construite după anul 1974 si in timp au suferit
adaptări la cerinţele actuale.
In capitalul social al societăţii sunt incluse terenurile si clădirile deţinute in
proprietate si in cota parte indiviza. Toate activele înregistrate in capitalul social sunt proprietatea
societăţii,- fara probleme legate de dreptul de proprietate.

Piaţa valorilor mobiliare emise de societatea comerciala

Piaţa reglementata pe care se tranzacţionează acţiunile societăţii este RASDAQ.
In cursul anului 2006 adunarea generala a acţionarilor a aprobat începerea
demersurilor pentru retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor societăţii proces care a continuat si in
2007.

13
 3. Situaţia financiar-contabila
DENUMIRE INDICATOR 2007 2008 2009
ELEMENTE DIN BILANŢ
1. Active care reprezintă cel 52.404.365 53.283.955' 55.666.894
puţin 10% din TOTAL ACTIVE
-»Imobilizări corporale 46.266.866 46.255.807 45.781.276
—► Stocuri 1.680.567 1.640.190 1355.465
—» Creanţe 4.456.932 5 187.958 8.530.153
II. Active curente 6.320 127 6.982.428 9.953.192
III. Pasive curente 6.320.127 6.982.428 9.953.192
V. Cifra de afaceri neta 15.199.076 14.785.923 10.866.310
VI. Costuri care reprezintă cel 14.125.357 13.587.708 10.224.347
puţin 20% din CIFRA DE
AFACERI
—» Cheltuieli cu materiile 1.034.666 1.032.649. 780.931
prime
—> Cheltuieli cu personalul 10.950.795 10.511.358 7.272.406
—► Alte cheltuieli de 1.673.576 1.358.222 1.634.830
exploatare
—► Cheltuieli financiare 466.320 685.479 536.180
VIII. Cash-flow 147.193 121.764 41393
—» Casa si conturi la banei 147.193 727.764 41.393

4. BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI ESTIMAT PENTRU ANUL

2010
SPECIFICAŢIA Nr.rd.
BVC BVC ESTIMAT
REALIZAT 2009 2010
I. VENITURI TOTALE, din care: 1 10.689.871 12.079.554
(rd.02+rd.08 + rd.09)
1 Venituri din exploatare 2 10.675.030 12.062.784
2 Venituri financiare 8 14.841 16.770
3 Venituri extraordinare 9 - -
II. CHELTUIELI TOTALE, din care: 10 12.039.586 12.061.300
(rd.ll + rd.l8 + rd.l9+rd.20+rd.21 +
rd.22)
1 Cheltuieli de exploat., total, din 11 11.496.072 11.513.316
care:
a) cheltuieli materiale 12 2111.752 2114.920
b) cheltuieli de personal, din care: 13 7272.406 7283.315
- salarii brute 14 5768.218 5776.870
- asigurări soc. si protecţie sociala 15 1504.188 1506.444

14
 c) cheltuieli exploatare priv 16 474.624 474.624
amortiz. si provizioanele

d) cheltuieli diverse 17 1.637.290 1.639.746

2 Cheltuieli financiare 18 536.180 536.984
3 Cheltuieli extraordinare 19 - -
4 Impozitul pe profit 22 7.334 11.000
III. REZULTAT NET EXERCIŢIU 23 - 1.349.715 18.254
(rd.Ol - rd.10)

5. Organizarea activităţii de control.

Structura analitică a compartimentului CTC

Compartimentul CTC- laborator are în componenta un număr de 42 persoane. Organizarea

lui se redă mai jos, schematic.

Director general

Birou CTC
Laborator

Atelier tricotaje Atelier Secţia Depozite de

Laborator
-croit finisaj confecţie produse finite

Cele 42 persoane sunt repartizate în cadrul compartimentului CTC după cum urmează:
- BIROU CTC – LABORATOR: 4 persoane din care:
- 1 persoană, absolventă a Facultăţii de Textile Pielărie, îndeplinind funcţia de şef
birou.
- 2 persoane tehnicieni repartizaţi pe sectoare de activitate
- 1 persoană – laborant determinări fizico-mecanice
- Atelier tricotaje – croit: 2 persoane (Rampa CTC)
15
- Atelier finisaj: 2 persoane (Rampa CTC)
- Secţia confecţie: 32 persoane din care:
- 16 controlori interfazici
- 16 controlori marfă finită
- Depozite produse finite – 2 persoane
Pentru recepţia materiilor prime şi materialelor sunt stabilite comisii formate din 4-5
persoane din care una este reprezentantă a biroului CTC.
6. Indicatorii folosiţi pentru caracterizarea nivelului calităţii şi
modul de determinare a calităţii la S.C. "Argos” S.A. Cluj-Napoca

Principalii indicatori pentru caracterizarea nivelului calităţii folosiţi la S.C. “Argos”

S.A. sunt:
Aspectul exterior al produsului care este influenţat de o serie de factori:
- materia primă folosită;
- modul de prelucrare (tricotare-finisare);
- calitatea cusăturilor;
- simetrii.
Dimensiunile stabilite prin standarde, norme interne, caiete de sarcini.
Modul de determinare a calităţii se realizează în două feluri:
- control statistic, cunoscând standardele din industria tricotajelor şi confecţiilor;
- control 100% (bucată cu bucată) prin care se depistează atât defectele ce se repetă în toate
exemplarele cât şi defectele care se găsesc doar în unele exemplare.
Respectarea tehnologiei. Se verifică dacă s-a respectat tehnologia de fabricaţie dată de
atelierul proiectare-cercetare şi folosirea materiilor prime şi materialelor impuse de normele de
consum.
Ambalarea. Se verifică respectarea tehnologiei de ambalare şi apoi modul de depozitare,
care trebuie să asigure integritatea produsului până la beneficiar.

Practic, în determinarea calităţii se porneşte de la recepţia materiilor prime şi materialelor şi

se termină cu încărcarea în mijloacele de transport şi expediere.
Controlul materiilor prime se face în depozit; pentru firele aprovizionate se fac determinări
ale parametrilor fizico-mecanici şi se compară cu cei prevăzuţi în STAS - uri. Dacă materiile prime
16
sau materialele nu corespund din punct de vedere calitativ, se întocmesc procese verbale de refuz, se
anunţă furnizorul şi i se returnează marfa.
Controlul tricotului metraj crud şi finisat se face pe rampa CTC, încadrându-se fiecare balot
în clase de calitate corespunzătoare.
Pentru tricoturile cu defect se întocmesc referate de constatare, cu vinovaţi sau nu şi se
stabileşte şi destinaţia tricotului respectiv.
Piesele croite se verifică prin sondaj înainte de începerea operaţiei de confecţionare.
Produsele finite se verifica bucată cu bucată.
În final, se supraveghează modul de ambalare şi depozitare a produselor finite, astfel încât
să se preîntâmpine degradarea lor.
La expediere, se verifică starea de curăţenie a mijlocului de transport şi se supraveghează
modul de încărcare.
Urmărirea defectelor de calitate în fazele şi sectoarele de lucru prin care trece produsul se
face cu ajutorul punctelor înregistrate de controlori pe faze de lucru şi a proceselor verbale de
constatare.
Certificarea calităţii produselor se face prin “Certificatul de calitate” care însoţeşte fiecare
marfă atât pentru piaţa internă cât şi pentru export şi care eliberează în funcţie de rezultatele
controlului prin sondaj efectuat în depozitele de produse finite.

7. RAPORTUL AUDITORULUI INDEPENDENT S.C. “CONTCONSULT” S.R.L. CLUJ

CÃTRE CONDUCEREA S.C. ARGOS S.A. CLUJ (la sfârşitul anului 2008)

S.C. Contconsult S.R.L. a auditat situaţiile financiare ale societăţii ARGOS S.A., care
cuprind bilanţul la data de 31.12.2008, contul de profit şi pierdere şi situaţia fluxurilor de numerar
pentru anul încheiat 2008, precum şi o sinteză a politicilor contabile semnificative şi alte note
explicative.
Conducerea este responsabilă pentru întocmirea şi prezentarea fidelă a acestor situaţii
financiare, în conformitate cu OMFP nr., 1752/2005, pentru aprobarea reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene, precum şi cu Legea contabilităţii nur. 82/1991, cu modificările şi
completările ulterioare. Această responsabilitate include : conceperea, implementarea şi menţinerea
unui control intern relevant pentru întocmirea şi prezentarea fidelă de situaţii financiare ce nu conţin
denaturări semnificative datorate fie fraudei, fie erorii.

17
 Societatea nu a testat la data de 31.12.2008 valoarea justă a terenurilor şi construcţiilor,
considerând că valoarea acestora nu a suferit modificări faţă de ultima reevaluare.
Mediul de afaceri a fost afectat în mod negativ de criza financiară, iar societatea are
probleme de lichiditate, prestând servicii în proporţie covârşitoare pentru un singur client. În aceste
condiţii, continuitatea activităţii societăţii prezintă riscuri.
Situaţiile financiare prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative, poziţia
financiară a societăţii, aşa cum se prezintă aceasta la data de 31.12.2008, contul de profit şi pierdere
şi situaţia fluxurilor de numerar pentru anul încheiat, în conformitate cu OMFP nr. 1752/2005, cu
modificările ulterioare.

8. RAPORTUL AUDITORULUI INDEPENDENT CĂTRE CONDUCEREA S.C. ARGOS

S.A. CLUJ (la sfarsitul anului 2009)

Raport asupra situaţiilor financiare

S.C. CONTCONSULT S.R.L. CLUJ a auditat situaţiile financiare anexate ale

societăţii ARGOS SA, care cuprind bilanţul la data de 31.12.2009, contul de profit şi pierdere,
situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul care s-a
încheiat la această dată şi un sumar al politicilor contabile semnificative şi alte note explicative.
Situaţiile financiare menţionate se referă la:
• Total capitaluri proprii 43.449.951 lei
• Rezultatul net al exerciţiului financiar - 1.349.715 lei

Responsabilitatea conducerii pentru situaţiile financiare

Conducerea SC ARGOS SA Cluj este responsabilă pentru întocmirea şi prezentarea

fidelă a acestor situaţii financiare, în conformitate cu OMFP nr. 1752/2005, pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, precum şi cu Legea contabilităţii nr.
82/1991, cu modificările şi completările ulterioare. Această responsabilitate include: conceperea,
implementarea şi menţinerea unui control intern relevant pentru întocmirea şi prezentarea fidelă de
situaţii financiare ce nu conţin denaturări semnificative datorate fie fraudei, fie erorii; selectarea şi

18
aplicarea politicilor contabile adecvate; elaborarea estimărilor contabile rezonabile pentru
circumstanţele date.

Responsabilitatea auditorului
Responsabilitatea SC CONTCONSULT SRL este de a exprima o opinie cu privire la
aceste situaţii financiare în baza auditului efectuat. S-a realizat auditul în conformitate cu
Standardele Internaţionale de Audit. Aceste standarde prevăd faptul că trebuie să se conformeze
cerinţelor de etică şi să se planifice şi să se realizeze auditul, pentru a se obţine o asigurare
rezonabilă cu privire la faptul că situaţiile financiare nu conţin denaturări semnificative.
Un audit implică realizarea procedurilor necesare pentru obţinerea probelor de audit,
referitoare la sume şi alte informaţii publicate în situaţiile financiare. Procedurile selectate depind de
raţionamentul profesional al auditorului, incluzând evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a
situaţiile financiare, datorate fraudei sau erorii. In respectiva evaluare a riscurilor, auditorul
analizează sistemul de control intern relevant pentru întocmirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor
financiare ale entităţii, cu scopul de a planifica proceduri de audit adecvate în circumstanţele date,
dar nu în scopul exprimării unei opinii cu privire la eficacitatea sistemului de control intern al
entităţii. In cadrul unui audit se evaluează, de asemenea, gradul de adecvare a politicilor contabile
folosite şi măsura în care estimările contabile elaborate de conducere sunt rezonabile, precum şi
prezentarea globală a situaţiilor financiare.
Se consideră că probele de audit s-au care obţinut sunt suficiente şi adecvate pentru a
forma o bază pentru opinia de audit.

Limitarea sferei activităţii auditorului

In auditarea situaţiilor financiare, SC CONTCONSULT SRL nu atrage
responsabilitatea asupra calculelor legate de impozitele şi taxele datorate sau de încasat de la bugetul
de stat.

Opinia
In opinia SC CONTCONSULT SRL, situaţiile financiare prezintă în mod fidel, sub
toate aspectele semnificative, poziţia financiară a societăţii la 31 decembrie 2009 şi performanţa sa
financiară, fluxurile sale de trezorerie pentru anul care s-a încheiat la această dată, în conformitate
cu OMFP nr. 1752/2005, cu completările şi modificările ulterioare.

19
Evidenţierea unor aspecte
La 31 decembrie 2009 datoriile curente ale Societăţii SC ARGOS SA depăşeau
activele sale curente cu 2.378.913 lei, iar în cursul exerciţiului financiar încheiat la această dată
Societatea a înregistrat o pierdere netă de 1.349.715 lei, pierderea cumulată la 31 decembrie 2009
fiind de 2.237.284 lei. Aceste aspecte indică o incertitudine semnificativă referitoare la capacitatea
Societăţii de a-şi continua activitatea în condiţii normale.
In prezentarea părţilor afiliate se observă că cea mai mare parte a veniturilor
Societăţii se realizează în relaţie cu societatea mamă şi cu alte societăţi aflate sub control comun. De
asemenea, o proporţie semnificativă a creanţelor şi datoriilor sunt aferente părţilor afiliate.
Continuitatea activităţii Societăţii depinde de îmbunătăţirea performanţei sale
operaţionale şi de sprijinul din partea acţionarilor majoritari precum şi de continuarea viitoare a
relaţiilor cu societăţile din grup.
Societatea nu a testat la data de 31.12.2009 valoarea justă a terenurilor şi
construcţiilor, considerând că valoarea acestora nu a suferit modificări faţă de ultima reevaluare.

Bibliografie

1. Aurel Burciu, Introducere in management, editura Economică, Bucureşti, 2007

2. C. Russu – Management, editura Expert, Bucureşti, 1993
3. Eugen Burduş, Gheorgita Căprărescu – Fundamentele managementului organizaţiei, editura
Economică, Bucureşti, 1999
4. Gheorghe Militaru – Managementul producţiei şi al operaţiunilor, editura All, Bucureşti, 2008
5. Ion Petrescu – Management, editura Holding Reporter, Bucureşti, 1991
6. Liviu Marian – Funcţia de control a managementului, Revista Performanţa, nr. 3, August 2001
7. O. Nicolescu, coord. – Management, Editura Economică, Bucureşti, 1995
8. Ovidiu Nicolescu şi Ion Verboncu – Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999
9. Samuel C. Certo – Managementul modern, editura Teora, Bucureşti, 2002
10. Toader Moga, Carmen V. Rădulescu – Fundamentele managementului, editura ASE, Bucureşti,
2004
11. http://www.bvb.ro/info/Raportari/ARGO

20