You are on page 1of 2

Structura organizatorica a întreprinderii

Natura problemelor si a lucrarilor care se executa si care pot fi:


Ca expresie a organizarii formale, structura organizatorica a unei întreprinderi se proiecteaza
pe baza unor norme, reguli, principii si documente oficiale.
Structura întreprinderii , componenta a structurii generale a firmei, reflecta “anatomia
întreprinderii”; modul de concepere, detaliere si implementare a acesteia influenteaza
nemijlocit activitatile impuse de realizarea obiectivelor întreprinderii.
Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice
(directii, compartimente) si relatiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite
ale întreprinderii.
Aprecierea structurii organizatorice reprezinta un proces de cunoastere, întelegere, explicare a
situatiei existente prin analiza detaliata a factorilor ce influenteaza starea ei:

 Strategia dezvoltarii întreprinderii;


 Tipul si complexitatea productiei;
 Dimensiunea întreprinderii;
 Calitatea resurselor umane;
 Mutatiile ce au loc în mediul exterior al firmei;
 Cadrul juridic si statutul întreprinderii.

În ansamblul ei structura organizatorica are 2 mari parti:

 structura functionala (de conducere)


 structura operationala (de productie, conceptie)

Structura functionala reprezinta ansamblul functiilor de conducere si compartimentelor


(servicii, birouri) tehnice, economice, comerciale, administrative, modul de constituire si
grupare al acestora si relatiile dintre ele necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului
managerial si a proceselor de executie.
În ansamblul ei structura functionala este abordata ca un sistem si cuprinde:

I. Componente – postul, functia, compartimentul


II. Relatii organizatorice
III. Ordinea componentelor (nivelul, treapta ierarhica, ponderea ierarhica)

Structura functionala
Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, putând fi definit prin ansamblul
obiectivelor, cu atributiile, sarcinile, competentele si responsabilitatile asociate, care revin
spre exercitare, în mod regulat, unei persoane angajate în întreprindere.
Postul este instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza aprecierea competentelor si a
cunostintelor de specialitate necesare angajarii.
Evaluarea, salarizarea, recompensele acordate personalului au la baza atributiile, sarcinile
prevazute în fisa postului si modul de realizare a lor.
Obiectivele justifica ratiunea înfiintarii si functionarii lui. Pentru realizarea lor titularul
postului îi sunt conferite atributii, sarcini, competente si responsabilitati adecvate.
Sarcina reprezinta un proces de munca simplu sau o componenta de baza a unui proces de
munca complex care prezinta autonomie operationala. Ea este efectuata de regula de o singura
persoana.
Sarcina reprezinta componenta cea mai dinamica a postului. Astfel, schimbarile calitative care
se manifesta în cadrul lor determina modificari în structura organizatorica.
Atributia reprezinta ansamblul sarcinilor precis conturate care sunt executate periodic sau
continuu de salariatii ce au cunostinte specifice unui anumit domeniu si care contribuie la
realizarea unor obiective specifice.