You are on page 1of 8

c S  

 
   

c Delimitări conceptuale

c 6onceptul de ~  

’ introdus de către T. Bompa (1999);

’ desemnează structurarea fazelor antrenamentului astfel încât acesta să conducă la forma


sportivă optimă, adică la ͞cel mai înalt nivel de viteză, forţă şi rezistenţă͟;

’ de asemenea, conceptul este folosit pentru a desemna planificarea anuală a antrenamentului


astfel încât să se asigure o performanţă optimă pentru principalele competiţii.

c Bompa: ͞performanţa sportivă depinde de capacitatea de adaptare a sportivului, de


ajustările psihologice în timpul competiţiilor şi antrenamentelor, de dezvoltarea aptitudinilor
şi abilităţilor.͟

c ^n mod tradiţional dezvoltarea aptitudinilor psihologice în sport se realizează:

’ fie după criteriul disponibilităţii de timp,

’ fie după acela al apariţiei unei situaţii de criză, ceea ce face ca aptitudinile psihologice să fie
antrenate în perioada precompetiţională, când sportivul este mai puţin solicitat sau când
intervenţia psihologică este impusă de apariţia unei probleme (Gordin, 1995).

c £ntrenarea competenţelor psihologice în sport

c º 

’ a-l ajuta pe sportiv să-şi valorifice potenţialul de care dispune prin optimizarea capacităţii de
învăţare şi a performanţei personale;

’ în mod specific, se urmăreşte creşterea consecvenţei comportamentului sportivului prin


mărirea controlului asupra propriei performanţe.

c S
  

’ abilităţile psihologice relevante pentru sportul de performanţă trebuie considerate ca având


un statut comparabil cu cel al abilităţilor fizice sau tehnice.

’ de aceea ele pot fi dezvoltate într-o manieră asemănătoare cu cea a abilităţilor fizice sau
tehnice.

’ Ñealey (1988) - trei tipuri de abilităţi psihologice:

c  
    , în categoria cărora intră motivaţia, voliţia, conştiinţa de sine, autostima şi
autoîncrederea;

c  
 ~  ~  , în care regăsim o stare de activare fizică şi psihică optimă,
atenţie optimală;
c  
 
    care se referă la abilităţile interpersonale şi la managementul propriului
stil de viaţă.

c £ceastă clasificare este utilă prin faptul că face distincţia între abilităţile de bază, care sunt
cerute de toate sarcinile, abilităţile asociate cu optimizarea performanţei şi abilităţile care
facilitează întregul proces.

c £ntrenarea competenţelor psihologice în sport

c rice program de antrenare a abilităţilor psihologice ia în considerare :

’ cerinţele impuse de ramura de sport şi/ sau de evenimentul sportiv,

’ caracteristicile sportivului.

Demersul iniţial vizează evaluarea sportivului în scopul identificării abilităţilor deja existente, al
identificării punctelor slabe şi puternice ale sportivului.

c £ntrenarea competenţelor psihologice în sport

c 6onform conceptului de periodizare, se pare că trainingul abilităţilor psihologice ar trebui să


se ajusteze fazelor antrenamentului specific şi obiectivelor pentru care sportivul se
pregăteşte.

c Siramida factorilor antrenamentului (T. Bompa) descrie faze, de la bază spre vârf, cum ar fi:

c antrenament fizic - pregătire fizică generală,

- o pregătire fizică specifică

- înalt nivel al abilităţilor biomotrice.

c antrenament tehnic,

c antrenament tactic,

c antrenament psihologic şi mental.

c £ntrenarea competenţelor psihologice în sport

c £ntrenamentul tactic:

’ implică trainingul sportivilor în ceea ce priveşte 


 adversarului şi a propriei persoane,

’   
  instantanee a abilităţilor tactice,

’  ~ tacticilor adversarilor şi

’   acţiunilor individuale cu tactica echipei în sporturile de echipă.

£utorul afirmă că aceste abilităţi complexe au o puternică încărcătură psihologică şi de aceea


plasează antrenamentul psihologic şi mental la sfârşitul procesului de antrenament.
^n fapt, fiecare fază are cerinţe psihologice diferite, aşa încât cea mai mare parte a trainingului
psihologic trebuie realizată în conjuncţie cu pregătirea fizică, tehnică sau tactică, decât să aşteptăm
până la sfârşitul procesului de pregătire pentru a aborda aspectele psihologice.

c Slanul de pregătire

c Slanul de pregătire conţine 5 perioade distincte, fiecare cu anumite cerinţe psihologice şi cu


tehnici precise de intervenţie:

c 1.P  ~     


c 6erinţele psihologice se referă la: motivaţie, dezvoltarea toleranţei la durere şi oboseală, a


autoeficacităţii (încrederea sportivului în capacitatea sa de a realiza o performanţă),
dezvoltarea conştiinţei de sine.

c Tehnicile de intervenţie: stabilirea şi operaţionalizarea obiectivelor, tehnici de relaxare,


imagerie vizuală, conştientizare cognitivă, dezvoltarea capacităţii de atenţie.

c Slanul de pregătire

c [.P  ~   ~ 

c ºcopul: sportivul să achiziţioneze o imagine multisenzorială cât mai bună a execuţiei corecte,
dar şi încrederea în capacitatea sa de a realiza această execuţie corectă.

c 6erinţele psihologice se referă la: controlul kinestezic, conştientizarea fazelor exerciţiului /


execuţiei, creşterea încrederii şi controlului emoţional.

c Tehnici: vizualizarea execuţiei, inducerea unui ritm optim de muncă, feed-back asupra
îmbunătăţirilor obţinute, conştientizarea kinestezică a exerciţiilor.

c Slanul de pregătire

c ‰.P ~ ~  


c 6erinţele psihologice vizează: identificarea nivelului optim de activare, a nivelului optim de


atenţie, dobândirea controlului cognitiv şi emoţional.

c Tehnici: exerciţii de atenţie concentrată, exerciţii de identificare a nivelului şi localizării


tensiunilor musculare (pentru a realiza în timp util exerciţiile de relaxare), dezvoltarea unor
rutine precompetiţionale prin tehnici de imaginaţie dirijată, restructurări cognitive, alegerea
de cuvinte-cheie care să crească nivelul de activare, energia, ritmul şi încrederea.

c Slanul de pregătire

c  .P ~  




c ºcopul: a-l face pe sportiv apt să realizeze în mod independent şi constant performanţa, dar
şi de a o ajusta la schimbările de situaţie. El trebuie să fie capabil să anticipeze şi să
reacţioneze la circumstanţe neaşteptate.
c 6erinţele psihologice includ: încrederea, flexibilitatea, controlul emoţional.

c Întervenţii: oferirea de suport afectiv, autoevaluarea concentrării, tehnici de automobilizare


în contextul existenţei unui solid plan competiţional. Un rol important îl au elementele de
relaţionare cu publicul, abilităţi care intră în categoria celor facilitative.

c Slanul de pregătire

c Œ.P    

c 6erinţele psihologice se referă la evaluare, decizia de schimbare şi propunerea de noi


scopuri; de asemenea, se referă la detaşarea de evenimentul sportiv care tocmai s-a terminat
şi la refacerea energiei.

c ºe folosesc tehnici de evaluare şi autoevaluare, propunere de scopuri, exerciţii de refacere


psihologică.

c biectivul major este acela de a împiedica transformarea succesului în povară (datorită


expectaţiilor exagerate), dar şi a eşecului într-un factor intens de demotivare, mai ales în
situaţii de atribuire exclusiv internă a cauzelor eşecului.

c £ntrenamentul ideomotor

c üeprezentarea intenţionată a unei mişcări este un mijloc de formare, perfecţionare şi


restabilire a deprinderilor motrice, în cazul întreruperii practicării unor exerciţii fizice,
datorată unor îmbolnăviri sau accidente (Epuran, Holdevici,1993).

c ^nvăţarea mentală se defineşte ca fiind învăţarea unor mişcări pe baza reprezentărilor


ideomotorii, care presupun o experienţă anterioară a subiectului (experienţă proprie sau
furnizată de alţii, prin descrieri, filme, scheme etc.) în legătură cu aceea mişcare sau sarcină
motrică (Epuran, Holdevici,1993; Bakker, 1994; Mc£rdle, 1996).

c £ctivarea reprezentărilor ideomotorii facilitează realizarea acţiunii propriu-zise şi


ameliorează execuţia (Epuran, Holdevici,1993; Mc£rdle, 1996).

c imaginarea voluntară a mişcării determină excitarea centrilor nervoşi care o generează în


mod obişnuit, obţinându-se confirmări corticale identice cu cele declanşate de realizarea
efectivă a mişcării (6iucurel, 2005).

c £ntrenamentul ideomotor

c 6reierul uman dispune de ͣ~     


~  ~   ~  ~ 
    ~   ͟ (Epuran, Holdevici, Toniţa, 2001, p. 370), dar o
reprezentare ideomotorie este mai mult decât o structură verbală.

c ºtructura verbală reprezintă suportul unor activităţi motorii şi a unor elemente cognitive
simbolice automatizate (reguli de execuţie etc.) (6iucurel, 2005). ^n egală măsură nu trebuie
uitat nici rolul pe care cuvântul îl joacă în construirea, transformarea, activarea, manipularea
reprezentărilor în general şi deci şi a reprezentărilor ideomotorii în particular.
c Un alt element care atrage atenţia este distincţia care se operează între:

’  ~   
    
(reprezentare generală despre o anumită mişcare, cu
centrarea pe sarcina motrică) şi

’  ~   
   
(persoana se reprezintă pe sine în mişcare, aşa cum se
simte şi îşi imaginează propria execuţie).

c £ntrenamentul ideomotor

c £ntrenamentul ideomotor se realizează la început într-o manieră asistată, iar mai târziu
independent, când sportivul realizează singur zilnic 2 - 3 şedinţe autoconcentrative, de 10 -
15 min. £ntrenamentele efective vor urmări să realizeze şi controlul efectelor
antrenamentului mental, pentru întărire şi corectare sau restructurare (Epuran, Holdevici,
1993).

c ºe recomandă efectuarea antrenamentelor ideomotorii la câteva ore după antrenamentul


efectiv, cu precizarea de fiecare dată a segmentelor de mişcare sau acţiune care vor fi
lucrate.

c Demersul este unul progresiv: se pleacă de la observarea execuţiilor altora, apoi a execuţiilor
proprii; se trece la analizarea execuţiilor şi identificarea caracteristicilor spaţio-temporale ale
acestora, iar în final se trece la reprezentarea execuţiei altora şi mai apoi a execuţiei proprii.

c £ntrenamentul ideomotor

c £ntrenamentul ideomotor poate fi utilizat de către sportivi şi nesportivi, copii sau adulţi, dar
se afirmă că eficienţa sa este mai mare în cazul sportivilor, deoarece aceştia dispun de
reprezentări ideomotorii de lucru, care sunt plurisenzoriale (plurimodale), cu un grad mai
mare de rafinare (Epuran, Holdevici, Toniţa, 2001).

c ºe poate observa aşadar rolul semnificativ pe care îl poate juca antrenamentul ideomotor în
orice sarcină de învăţare motrică.

c £ntrenamentul ideomotor

c ºubiecţii, în decubit dorsal, în stare de relaxare musculară şi psihică, se concentrează asupra


procedeului tehnic, îl realizează la nivel de reprezentare ideomotorie, obţinând astfel o stare
de activare optimă pentru realizarea procedeului respectiv.

c £ntrenamentul ideomotor se încheie cu exerciţii de imaginaţie dirijată menite să inducă


relaxarea musculară şi psihică după efort.

c º-au desfăşurat 2 şedinte de antrenament ideomotor pe zi, şedinţe concentrative de câte 15


min, în fiecare zi a cursului de schi, după programul de exerciţii propriu-zise.

c P 
       

c £) Înducerea senzaţiei de greutate la nivelul braţului drept:

c  

   
c  ~     ~  

~  
   ~  
   
 ~   ~  ~ 

c
 ~
   ~ 
  
     
   ~   

c   
 ~   

c       ~   


  ~ 

c  
  ~       

c   ~       


  ~ 

c     ~
  ~  
  
 ~ 
  
    ~
    ~    ~ 
  

c ~  ~       


  ~   
  ~     
  
    

c    ~   


 ~ 
 ~ ~ 

c ~   



  ~  

 .

c P 
       

c B) Generalizarea senzaţiei de greutate:

c   
 ~    
 

    


c   

~
 
  


c ~     ~


  ~  
~

c ~    


 ~        ~
 

c 
       

 

c P 
       

c 6) Înducerea senzaţiei de căldură la nivelul braţului drept:

c       ~  


  ~ 

c   


 ~
  ~   
 ~ 

c     
 ~    
 
 
 


 ~  
 ~   
  

c    ~ ~ 


 


c ~    


   
    
 
c   ~   
 


c ~    


  ~   
  
    
 
   
 

c  ~
       
   
 

c P 
       

c D) Generalizarea senzaţiei de căldură:

c   
 ~  
 
  

c 
 ~
  ~ 
 
~

 ~
  ~   
~


c ~    


 ~  ~ 
      

  
  
 

c   
 ~   
   
~  ~


c P 
       

c     ~ ~  

c  
 
       
  ~ 

c   
~

  
    ~    


 

 
~
~ ~   

 
~


c ~
    
 ~    ~~  

c 
 
  

~

c 
  
   ~   



~ 


~   

c 

 ~~       ~  ~ 
~ 
~ 


  
  

c 
  ~      ~  ~ ~
 ~        ~ 
~
 ~ ~ ~ ~
 ~ 
~  

c ~~~ 
  ~



  
  

c

  
  ~ ~  
  
 ~       ~ ~

 ~ ~  
 ~  ~ 

c ~~~ 
  ~



  
    



 ~.

c P 
       
c ]) Exerciţiul de imaginaţie dirijată:

c ~
   

c              ~
~~     

c  ~
~
  
   
 

c 
 
        
   ~ 
~ 

 

c  ~    ~ ~~


~  
         

c      ~  



~       ~  

   
 ~   ~  ~ 

c    
10
1~     ~~ 1     


 
  

c 10 

 ~
    



c  !~  


   ~ 
 


c AŒ      

 
  ~  
 ~ ~ 

c ~ 
  ‰[1

c ¦  

 






c Srotocolul de relaxare conţine sugestii directe, autosugestii dar şi sugestii amânate.

You might also like