PREZENTĂRI

Atunci când pregătiţi o prezentare, va trebui să fiţi atenţi la structura textului, legături şi
tehnici de prezentare. Veţi găsi mai jos câteva idei, avertismente şi expresii de care vă
puteţi folosi.

A. STRUCTURA TEXTULUI

Textele scrise şi vorbite urmează aceleaşi convenţii atunci când este vorba de structură:
de obicei, acestea constau dintr-o introducere, un „corp”, şi un sfârşit.

Introducerea

Putem cita dintre ingredientele introducerii unor texte vorbite:

1. remarci generale care pregătesc terenul pentru discursul dvs., de exemplu, informaţii
generale despre tema dvs., sau câteva remarci despre istoricul temei dvs. Un exemplu
este începutul următor:

În ultimii ani s-a remarcat un interes crescut privind delicvenţa juvenilă.

2. o întrebare sau o remarcă neaşteptată care prinde imediat atenţia publicului dvs.
(aceasta este o opţiune şi nu o cerinţă pentru o introducere reuşită!). Fiţi, totuşi, atent(ă)
la acest fel de început. Dacă este adecvat, este foarte reuşit, dar poate foarte uşor să pară
artificial şi inventat.

3. o enumeraţie pe scurt a ideilor pe care le veţi susţine, cunoscută şi sub numele de

„spune vei spune”, însoţită, de preferinţă, de transparenţă în furnizarea aceloraşi
informaţii. În acest mod îi oferiţi publicului dvs. informaţii vizuale şi auditive despre ce
să aştepte şi atrageţi mai multă atenţie. O astfel de enumeraţie este o parte esenţială a
oricărei introduceri.

În următoarele zece minute voi vorbi despre trei probleme comune care
stau în calea comunicării de zi cu zi. Voi începe prin a vă spune câte ceva
despre nerespectarea gramaticii, urmat de o discuţie cu privire la folosirea
greşită a cuvintelor, şi voi termina prin dezbaterea circumlocuţiunii.

Câteva propoziţii pentru a vă începe discursul:

- Vă mulţumesc pentru prezentare/ cuvintele alese, Dle. Preşedinte…

- Aş dori să-mi încep discursul prin a …
- Mai întâi aş dori să fac câteva remarci privitoare la …
- Mai întâi aş dori să menţionez pe scurt …
- Să începem cu …

Corpul

Corpul textelor scrise şi vorbite constă în principalele idei pe care doriţi să le susţineţi,
însoţite de un material vizual relevant şi de exemple. Este esenţial să se lege aceste idei în

1
mod clar şi corespunzător, deoarece cuvintele de legătură vă evidenţiază linia
argumentaţiei (vezi B, CUVINTE DE LEGĂTURĂ, mai jos).

Atunci când vă pregătiţi corpul discursului, este bine să aveţi în vedere câteva tăieturi în
caz de urgenţă, de exemplu, ar trebui să decideţi dinainte care sunt informaţiile pe care
puteţi să le îndepărtaţi dacă nu mai aveţi la dispoziţie timp pentru a vă expune discursul.
Nu lăsaţi niciodată deoparte ideile principale: v-aţi anunţat deja publicul că veţi vorbi
despre acestea, iar dacă le lăsaţi deoparte puteţi părea prost pregătit.

Încheierea

Sfârşitul unui text vorbit este foarte important, deoarece informaţia oferită la sfârşit este,
de obicei, cea pe care publicul şi-o va aminti cu siguranţă. În concluzie, aceasta este
ultima ocazie a unui vorbitor şi cea mai bună pentru a-şi transmite informaţiile. De
asemenea, încheierea îndeplineşte şi o necesitate psihologică: un discurs care se opreşte
este, faţă de un discurs care se sfârşeşte, ca o masă bună fără felul trei.

Există mai multe moduri de a termina un discurs. Pentru scopurile dvs. sunt importante
următoarele încheieri:

1. un rezumat scurt al ideilor principale pe care le-aţi prezentat.

2. o concluzie extrasă din materialul pe care l-aţi prezentat.
3. recomandări pentru o cercetare ulterioară/ pentru viitor în general.

Puteţi, desigur, să utilizaţi o combinaţie de diferite încheieri.

Dacă doriţi să evitaţi să vă lipsească cuvintele la sfârşitul discursului, formulaţi-vă cu

atenţie propoziţia finală dinainte, sau spuneţi „Mulţumesc” sau „Vă mulţumesc că m-aţi
ascultat”. Nu terminaţi niciodată cu „Asta a fost tot.”, pare neîndemânatic şi neîngrijit.

Câteva fraze cu care să vă sfârşiţi discursul:

- Îmi voi încheia acum discursul cu o scurtă privire către viitor.

- Aşa cum v-am prezentat …
- Doresc să închei această conferinţă spunând câteva cuvinte despre …
- Voi concluziona prin a spune că …
- Aş dori să conchid prin a afirma că …
- În concluzie, aş dori să repet că …
- Studiile ulterioare ar putea examina …
- Aceste studii ar putea să conducă, finalmente, la o înţelegere mai complexă a …

B. TEHNICI DE PREZENTARE

Tipurile de prezentare

Există trei tipuri de bază de prezentare: discursul improvizat, discursul ocazional, şi

discursul scris. Prezentarea improvizată se face fără nici o pregătire, sau cu doar câteva
minute de pregătire înainte. Prezentarea ocazională a fost pregătită, poate chiar scrisă

2
înainte, dar se face cu ajutorul notiţelor. Ceea ce înseamnă că formularea, chiar dacă a
fost exersată, este, totuşi, spontană, şi poate să se schimbe pe moment. Discursul scris, în
sfârşit, se citeşte pur şi simplu de pe hârtie.

Atunci când vă pregătiţi discursul, va trebui să alegeţi modul în care îl veţi ţine, cu
ajutorul notelor sau citindu-l de pe hârtie. Unul dintre motivele pentru care aţi putea
alege să ţineţi un discurs scris ar putea fi acela că materialul dvs. e mult prea complicat
pentru a fi prezentat în stilul ocazional. În al doilea rând, faptul că aveţi un manuscris
pregătit meticulos, pe care să vă puteţi baza, ar putea să vă facă să aveţi mult mai multă
încredere în dvs. Dacă încă nu aveţi o preferinţă personală faţă de un anumit tip de
discurs, vă sfătuim să încercaţi ambele tipuri. În continuare veţi găsi câteva idei şi sfaturi
pentru pregătirea şi ţinerea ambelor discursuri, ocazionale şi manuscrise.

A. Discursurile ocazionale

- Marele avantaj al discursului ocazional este spontaneitatea; menţineţi mult mai mult
contactul cu publicul decât atunci când citiţi. Vă puteţi folosi de această spontaneitate
reacţionând la privirile uimite ale publicului, sau făcând glume pe moment.

- Unele persoane consideră că le de ajutor să-şi scrie textul înainte şi să-l reducă la o listă
de idei pe care să le menţioneze mai târziu. Dacă vreţi să faceţi aşa, scrieţi-vă discursul
imaginându-vă că vă adresaţi, în acelaşi timp, publicului. Alte persoane preferă doar să-şi
ia note şi să exerseze discursul de mai multe ori înainte.

- Dacă aveţi un reportofon sau o cameră video, înregistraţi-vă prezentarea de mai multe
ori; astfel puteţi beneficia de feedback valoros, în special cu privire la pronunţia dvs., la
viteza de vorbire şi la intonaţie.

- Nu luaţi notiţe prea detaliate, vă veţi putea pierde uşor şirul atunci când vorbiţi. Notiţele
trebuie să fie scurte, folosiţi carioca şi aveţi în vedere folosirea de cartonaşe numerotate,
astfel încât fiecare cartonaş să conţină o idee principală.

- Dacă nu vă scrieţi textul înainte, ci-l exersaţi oral, acordaţi o atenţie specială tranziţiilor
de la introducere la partea principală a textului şi de la o idee la următoarea. Vedeţi, de
asemenea, CUVINTE DE LEGĂTURĂ.

- Terminaţi-vă propoziţiile corect, nu le lăsaţi să se piardă în tăcere.

- Evitaţi folosirea cuvintelor de umplutură: „ăăăăă”, sau „bine” şi „OK” prea des.

B. Discursurile scrise

- Capcana cea mai comună pentru vorbitorii care citesc de pe textul scris este combinaţia
dintre o viteză de vorbire prea mare, indusă de emoţie, o intonaţie plată şi absenţa
pauzelor, ceea ce face ca discursul să fie, în cel mai bun caz, plictisitor, dacă nu de
neînţeles. Antrenamentul suficient vă poate ajuta să evitaţi aceste probleme. Atunci când
vă pregătiţi, găsiţi părţile propoziţiei care merg împreună, apoi subliniaţi cu carioca
accentele pe propoziţii şi pe cuvinte. Pe urmă, fiţi conştient de propriile dvs. probleme în
ceea ce priveşte pronunţia sunetelor şi intonaţia; subliniaţi-le şi pe acestea cu carioca.

3
Dacă aveţi cuvinte pe care le consideraţi greu de pronunţat, spuneţi-le cu voce tare de
mai multe ori, astfel încât să vă obişnuiţi să le spuneţi.

- Atunci când exersaţi cu un reportofon, fiţi atent în mod special la viteza de vorbire şi la
pauze; subliniaţi cu carioca pauzele între şi dintre propoziţiile discursului dvs.

- Folosiţi scrisul la două rânduri, deoarece astfel discursul este mai uşor de citit; folosiţi,
de asemenea, carioca.

Alte sfaturi pentru prezentare

1. Intonaţia

Intonaţia plată este plictisitor de ascultat, aşadar încercaţi să vorbiţi într-un mod animat.
Dacă intonaţia dvs. este plată de la natură, nu vă forţaţi să o faceţi melodioasă; prima
cerinţă a unei bune intonaţii este sunetul natural.

2. Limbajul corporal

Gesturile şi mişcările care vă susţin cuvintele vă fac mai interesant(ă) de privit. Evitaţi
mişcările repetitive cu mâinile, braţele şi picioarele: acestea s-ar putea să distragă sau să
irite publicul.

3. Contactul vizual

Încercaţi să menţineţi contactul vizual cu publicul dvs.; astfel îi faceţi să devină mai
interesaţi să asculte discursul dvs. Stabilirea contactului vizual este mai uşoară atunci
când vorbiţi pe nepregătite decât atunci când citiţi de pe o foaie.

4. Limita de timp

Există întotdeauna o limită de timp atunci când luaţi cuvântul în cadrul unei conferinţe.
Exersaţi-vă vorbirea cu ajutorul unui cronometru, pentru a vă asigura că nu depăşiţi
limita de timp; dacă este necesar, decideţi să daţi la o parte informaţii pentru a vă scurta
discursul.

EXERCIŢII

1. Prezentaţi-vă (pregătire, opinii, ambiţii) în trei minute. Atenţie la cuvintele de

legătură şi la încheiere.
2. Alegeţi unul dintre cadrele de mai jos ca bază a unei scurte prezentări.

4
Extras din: Ellis, M., et al, Redarea prezentărilor, p. 49.

3. În cadrul acestui curs, fiecare dintre dvs. va face o prezentare de 10 minute. Tema
este la alegere, dar ar trebui să fie legată de marketing/ business. Scopul
discursului dvs. este să vă convingeţi publicul. Folosiţi-vă de orice material vizual
care vă pare corespunzător.

5
PREGĂTIREA UNUI TEXT ORAL: LISTĂ DE VERIFICARE

Aveţi prezentată în continuare o listă de verificare pe care o puteţi folosi atunci când
pregătiţi o prezentare. Este o secvenţă de prezentare care dă rezultate bune, de obicei,
deşi, desigur, dvs. ar trebui să vă creaţi un stil de prezentare care să vă fie adecvat.

1. Stabiliţi care este scopul discursului dvs.; scopul dvs. va fi, probabil, transmiterea
de informaţii, dar s-ar putea, de asemenea, să trebuiască să dovediţi ceva, să vă
convingeţi publicul că opinia dvs. este cea corectă etc.
2. Analizaţi-vă publicul.

Cât de mare va fi grupul?

Împărtăşesc un interes comun?
Au aceeaşi pregătire/ aceleaşi cunoştinţe?
De ce ar trebui să fie interesaţi de ceea ce le veţi spune?
Încercaţi să vă imaginaţi întrebările pe care vi le vor pune.
3. Brainstorming

Puneţi pe hârtie, la întâmplare, toate gândurile, ideile, informaţiile dvs. etc.

referitoare la tema pe care aţi ales-o.

4. Alegeţi-vă propoziţia principală şi principalele idei de susţinut. Ordonaţi-le şi

enumeraţi-le.
5. Selectaţi exemple, ilustraţii şi material vizual.
6. Pregătiţi acum structura textului dvs. şi fiţi foarte atent la început şi la sfârşit:

a. Spuneţi publicului dvs. despre ce veţi vorbi la începutul conferinţei dvs.

b. Faceţi în aşa fel încât, cu ajutorul cuvintelor de legătură, structura discursului
dvs. să devină explicită, cum ar fi, mai întâi, …, pe urmă… etc.
c. Fiţi foarte atent la sfârşitul conferinţei dvs. şi gândiţi-vă dinainte la o
propoziţie finală.
d. Evitaţi marea densitate informaţională:

- adaptaţi nivelul de conţinut al conferinţei dvs. la public

- alternaţi informaţia cu exemple
- nu folosiţi prea mult jargon
- nu vă faceţi propoziţiile prea lungi sau prea scurte

e. Gândiţi-vă la nişte tăieturi, adică la părţile din discurs pe care le-aţi putea da
deoparte dacă nu aţi mai avea timp.

7. În acest moment puteţi fie să vă formulaţi prezentarea oral sau să vă scrieţi

discursul ca şi cum aţi vorbi.
8. Tot acum ar trebui să fiţi atent la corectitudinea gramaticală, să căutaţi sinonime,
să verificaţi dacă folosiţi un limbaj corespunzător, şi să verificaţi pronunţia corectă
a cuvintelor necunoscute. V-ar fi foarte folositor un dicţionar, ca, de exemplu,
Collins Cobuild (pentru limba engleză).
9. Faceţi o listă cu ideile pe care le veţi menţiona, dacă nu aţi făcut deja acest lucru.

6
LISTĂ DE VERIFICARE CURSURI

1. Organizarea unui curs

a. Adaptaţi nivelul de conţinut al prezentării dvs. la public, adică nu prezentaţi unui

public profan un curs specializat, plin de jargon profesional.

b. Prezentaţi cursul cu o structură clară, adică cu un început clar, mijloc şi încheiere.

Spuneţi-i publicului despre ce veţi vorbi, de la începutul cursului.

c. Legaţi diferitele părţi ale discursului dvs. prin intermediul cuvintelor de legătură, cum
ar fi: mai întâi…, pe urmă …

d. Atenţie specială la sfârşitul discursului dvs.: acesta nu ar trebui să se termine abrupt,

aşadar pregătiţi-vă publicul pentru încheiere, rezumând din nou toate ideile dvs.
principale, trăgând concluzii sau făcând recomandări referitoare la cercetări ulterioare.

Este, de asemenea, important, să pregătiţi dinainte o propoziţie finală bună sau să rostiţi o
frază ca „Mulţumesc că m-aţi ascultat” la sfârşitul cursului dvs.

e. Dacă prezentaţi o cantitate mare de informaţii sau dacă informaţia este foarte
complexă, rezumaţi sau repetaţi din când în când principalele idei prezentate.

f. Alternaţi informaţia cu exemple; dacă densitatea de informaţie a prezentării dvs. este

prea mare, publicul dvs. îşi va pierde interesul.

g. Dacă este posibil, folosiţi material vizual corespunzător pentru a vă susţine prezentarea
şi pentru a vă ajuta să păstraţi atenţia publicului.

Dacă intenţionaţi să vă folosiţi de desene pe durata cursului, nu le improvizaţi; exersaţi-le

acasă dinainte.

h. Dacă folosiţi folie transparentă, nu prezentaţi nici o informaţie importantă în timp ce

schimbaţi foliile. Atenţie, de asemenea, limitaţi informaţia de pe foliile transparente la
cuvinte cheie/ propoziţii şi grafice.

2. Capacităţi de vorbire generale/ prezentare

a. Există două moduri de bază pentru a prezenta o conferinţă: cititul unui text pregătit
dinainte (discursul scris) şi vorbirea liberă cu ajutorul unei liste de idei principale
(discursul improvizat). Primul tip de prezentare este mai potrivit pentru conferinţele care
conţin informaţii complexe sau pentru cursurile în care trebuie să fie prezentate foarte
multe informaţii în foarte scurt timp. Cel de-al doilea tip de prezentare este mai potrivit
pentru discursurile familiare şi prezentarea unor date de cercetare.

Dvs. va trebui să ţineţi un discurs improvizat.

b. Nu vorbiţi prea repede.

7
c. Nu depăşiţi timpul alocat.

d. Nu vorbiţi monoton, adică folosiţi cu o intonaţie animată şi naturală.

e. Aveţi grijă la mişcările mâinilor şi ale picioarelor; mişcările repetitive distrag atenţia şi
irită publicul, în timp ce mişcările de susţinere vă animă stilul de vorbire.

f. Priviţi-vă publicul din când în când.

Nu le blocaţi câmpul vizual cu desene, grafice, folii transparente etc.

3. Aspectele lingvistice ale conferinţei

a. Atenţie la corectitudinea gramaticală.

b. Atenţie la corectitudinea pronunţiei. Verificaţi într-un dicţionar pronunţia cuvintelor

necunoscute; dacă aveţi timp îndeajuns la dispoziţie, uitaţi-vă, de asemenea, şi la
cuvintele despre care credeţi că ştiţi să le pronunţaţi, şi la cuvintele pe care nu le-aţi auzit
niciodată.

c. Variaţi-vă vocabularul, şi căutaţi cuvintele de care credeţi că veţi avea nevoie în

discursul dvs. şi în discuţiile ulterioare.

d. Nu faceţi propoziţiile nici prea lungi, nici prea scurte.

e. Terminaţi-vă propoziţiile corect, nu le lăsaţi să se piardă în tăcere.

f. Nu folosiţi aceleaşi structuri de propoziţii mereu.

g. Evitaţi folosirea cuvintelor de umplutură: „ăăăăă”, sau „bine” şi „OK” prea des.

8
EVALUAREA UNUI DISCURS

A. Generală

Aţi putut să înţelegeţi uşor discursul?

Dacă nu, cărui aspect i s-a datorat acest lucru:

- unei teme complicate/ unui nivel de conţinut prea înalt

- jargonului profesional
- vitezei prea mari de vorbire
- lipsei unei structuri clare

B. Introducerea

A spus vorbitorul ceea ce a anunţat că va spune?

C. Structura/ legătura

1. Au existat suficiente modalităţi de legătură?

2. Modalităţile de legătură au fost corespunzătoare?
3. Legăturile/ tranziţiile au fost line sau ciudate?

D. Încheierea

1. Ce fel de încheiere a folosit vorbitorul?

- concluzie
- rezumat
- recomandare
- combinaţie
- altul

2. Cum a fost încheierea, lină sau abruptă?

3. Propoziţia finală a fost pregătită dinainte?

E. Prezentarea

1. Cum a fost limbajul corporal al vorbitorului:

- a susţinut discursul
- repetitiv
- a distras atenţia
2. Care a fost intonaţia vorbitorului: animată/ plană/ naturală?
3. Care a fost viteza de vorbire: încet/ mare/ prea mare?
4. Vorbitorul a menţinut contactul vizual cu publicul?
5. Vorbitorul a respectat limita de timp?

9
F. Mijloace vizuale

1. S-a putut citi materialul vizual?

2. A fost suficientă/ mult prea multă informaţie pe o folie transparentă?
3. Vorbitorul şi-a integrat corespunzător materialul vizual în discursul său?
4. Vorbitorul şi-a exprimat materialul vizual suficient de clar?
5. Vorbitorul s-a ocupat corespunzător de aparatura vizuală?

De fapt există trei tipuri de discurs: cel care este scris dinainte şi citit; cel care, de fapt, nu
este pregătit şi este spontan, şi cel care este bine pregătit, dar este expus într-un mod
natural. Ultimul este, de obicei, cel mai reuşit, dar şi cel mai dificil.

10