ANALELE BANATULUI Serie nouă ARHEOLOGIE - ISTORIE XII-XIII 2004-2005

ISSN 1221-678X

MUZEUL BANATULUI TIMIŞOARA

ANALELE BANATULUI
Serie nouă

ARHEOLOGIE - ISTORIE XII-XIII 2004-2005

Editura Grafite
Timişoara 2005

Colegiul de redacţie: Tatiana Bădescu, director al Muzeului Banatului Dr. Florin Draşovean, redactor şef, responsabil de număr Nicoleta Demian, Petru Rogozea, secretari de redacţie Valentin Cedică, Dan Leopold Ciobotaru, Dr. Vasile Dudaş, Dr. Mircea Mare, Dr. Vasile Rămneanţu, Alexandru Szentmiklosi, membri Vigneta copertei: Wiliam Vastag

Analele Banatului, serie nouă, continuă publicaţiile anterioare ale Muzeului Banatului din Timişoara: Történelmi és Régészeti Értesitő, 1872-1918 Gemina, 1923 Analele Banatului, 1928-1931 Tibiscus, 1971-1979 Orice corespondenţă se va adresa Muzeului Banatului, Piaţa Huniade nr. 1, 300 002 Timişoara Please send any mail to Muzeul Banatului, Piaţa Huniade nr. 1, RO - 300 002 Timişoara Tout correspondence sera envoyée á l’adresse: Muzeul Banatului, Piaţa Huniade nr. 1, RO - 300 002 Timişoara Richten Sie bitte jedwelche Korrepondenz an die Adresse: Muzeul Banatului, Piaţa Huniade nr. 1, RO - 300 002 Timişoara

Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor.

CUPRINS SOMMAIRE INHALT CONTENTS

REMEMBER FLORIN MEDELEŢ ................................................................................... I Lista selectivă a lucrărilor ştiinţifice publicate ............................................................ III Activitatea expoziţională în cadrul Muzeului Banatului .......................................... VI ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE VECHE SVEND HANSEN, Figurinele neolitice din sudul Bazinului Carpatic Neolithische Figuralplastik im Südlichen Karpatenbecken........................................ 25 WOLFRAM SCHIER, FLORIN DRAŞOVEAN, Masca rituală descoperită în tellul neolitic de la Uivar (jud. Timiş) Die Gesichttonmaske In Uivar Entdeckt ....................................................................... 41 FLORENTINA MARŢIŞ, OCTAVIAN POPESCU, Studiu tipologic al inventarului litic cioplit şi şlefuit de la Sânandrei, nivelul IV, 2004 Typological Study of the Chipped and Polished Lithics from Sânandrei (Timiş County). 1994 Campaign - Level IV .............................................................................. 57 JOHN M. O’SHEA, ALEX W. BARKER, SARAH SHERWOOD, ALEXANDRU SZENTMIKLOSI, New Archaeological Investigations at Pecica-Şanţul Mare Noi cercetări arheologice la Pecica-Şanţul Mare ........................................................ 81 ALEXANDRU SZENTMIKLOSI, Materiale aparţinând culturii Cruceni-Belegiš descoperite în hotarul localităţii Dragşina (jud. Timiş) Materials belonging to the Culture Cruceni-Belegiš discovered in the Boundaries of the Locality of Dragşina (Timiş County) ..................................................................... 111 GEORGETA EL SUSI, Animal Exploitation during the Bronze Age in Sw Romania with a Special Referring to Ostrovul Corbului (Mehedinţi County) Exploatarea animalelor în epoca bronzului în sud-vestul României cu referire specială la Ostrovul Corbului ....................................................................................... 127 SORIN M. PETRESCU, DANIEL ALIC, Fortificaţiile dacice de la Obreja (jud. Caraş-Severin) The Dacian Fortification from Obreja (Caraş-Severin County) ............................. 143 DAN SEBASTIAN CRIŞAN, CĂLIN TIMOC, Inginerii împăratului Traian (I). Mensorul Balbus

Die Ingenieure Kaisers Trajan (I). Balbus Der Mensor............................................. 157 DOINA BENEA, Armata Daciei şi campania din Orient a împăratului Gordian al III-lea L’armee de la Dacie et la campagne de l’empereur Gordien III en Orient ........... 171 CĂLIN TIMOC, Fortificaţii romane din Banat (II). Teregova (date şi controverse) Römische Festungen im Banat (II). Teregova (Daten und Kontroversen).............. 187 ALIN JITĂREL, Aspecte sociale ale cultului mithriac în Dacia Social Aspects of Mithraic Cult in Dacia .................................................................... 199 MARIANA CRÎNGUŞ, Elemente ornamental-simbolice pe monumentele din sudvestul Daciei romane (II) Des éléments ornamentaux-symboliques sur les monuments du sud-ouest de la Dacie romaine (II) .......................................................................................................... 225 RAOUL-M. ŞEPTILICI, ANGEL TRUICAN, Câteva monete romane imperiale descoperite întâmplător pe raza localităţii Berzovia (jud. Caraş-Severin) Accidental Discovery of Roman Imperial Coins around the Village of Berzovia (Caraş-Severin County) ................................................................................................. 231 DANIELA TĂNASE, Câteva observaţii cu privire la mormântul de orfevru din epoca avară descoperit la Felnac (jud. Arad) Einige Bemerkungen im Bezug mit der Schmiedegraben aus der Awarischen Zeit Gefunden im Felnac (Kreis Arad) ................................................................................ 237 ADRIAN BEJAN, Economia satului bănăţean la începutul feudalismului (sec. VIII-XI) L’économie du village banatois au début du féodalisme (les VIIIe-XIe siècles) ........................................................................................................ 265 ISTORIE MEDIE, MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ IOAN HAŢEGAN, Dicţionar istoric al aşezărilor din Banat. Secolele XI-XX. Litera A Dictionnaire historique des sites du Banat. Le XIe-XXe siècles. La lettre A .......... 297 PETROVICS ISTVÁN, The Burghers of Medieval Temesvár/Timişoara in the Light of Written Sources Cetăţenii Timişoarei medievale în lumina izvoarelor scrise ................................... 317 LIGIA BOLDEA, Noi consideraţii asupra elitelor sociale româneşti bănăţene: stăpânii de pe valea Bistrei (sec. XV-XVI) Des nouvelle considérations sur les élites sociales roumaines banatiennes: les maîtres

de la vallée de Bistra (XV-XVI-e siècles) ..................................................................... 325 OVIDIU MARINEL KOCH-TUFIŞ, Dispoziţiile Camerei Aulice adresate la 7 decembrie 1717 Comisiei Bănăţene de Organizare a Mineritului Wirtschaftliche, Administrative, und die Organisation des Grenzgebietes des Banats betreffende maßnahmen der Hofkammer in Wien in der Verordnung vom 7. Dezember 1717, adressiert an die Montanistische Banater Einrichtungskommission.......... 343 ANGELA DUMITRESCU, Imaginea Casei Regale din România reflectată în presa românească din Banat între 1881-1918 The Image of the Royal House of Romania reflected in the Romanian Press in Banat between 1881-1918 ......................................................................................................... 371 NICOLETA TOMA-DEMIAN, Medalia aniversării lui Ormós Zsigmond la 70 de ani (20 februarie 1883) The Anniversary Medal of Ormós Zsigmond at the 70th Birthday (20th of February 1883) .................................................................................................................................. 379 IOAN MUNTEANU, Emigrări din Banatul istoric la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea Emigrations from the historical Banat at the end of the 19th and the beginning of the 20th centuries .................................................................................................................... 393 PETRU BOTIŞ, VASILE DUDAŞ, Emil Botiş (1904-1984) .................................... 413 GABRIEL SALA, Felnacul sub ocupaţia trupelor iugoslave din 1918-1919. Un dârz patriot: părintele ortodox Aurel Sebeşan Felnac sous l’occupation des troupes yougoslaves en 1918-1919. Un téméraire patriote, le père orthodoxe Aurel Sebeşan .................................................................. 433 EUSEBIU NARAI, Organizarea administrativ-teritorială a judeţului Severin în anii 1918-1950 L’organisation administrative-territorielle du département de Severin dans les années 1918-1950 ........................................................................................................... 443 VALERIU GIURAN, Unele documente militare inedite privind acţiunile de luptă ale Diviziei 1 Infanterie Instrucţie în cel de-al doilea război mondial, campania din vest, în dispozitivul de apărare din zona Timişoara, în perioada 24 august - 7 septembrie 1944 Some Unknown Military Documents regarding the Fighting Actions of the 1st Infantry Division between August 24 and September 7 1944 ................................................ 451 DUMITRU TOMONI, Cultură şi politică în Banat (1944-1948). Sfârşitul regionalei „Astra Bănăţeană” Kultur und Politik in Banat (1944-1948). Die Ende der „Astra Bănăţeană”

Regionabteilung ............................................................................................................... 457 VASILE RĂMNEANŢU, Câteva consideraţii privind starea de spirit a locuitorilor din judeţul Timiş - Torontal The State of Spirit of the Inhabitants of the Timiş Torontal County in 1947 ................................................................................................ 481 ISTORIA CULTURII, MUZEOLOGIE, ISTORIOGRAFIE, CATALOAGE, VARIA FLORIN MEDELEŢ , Date din istoria comunei Doclin (jud. Caraş-Severin) Records Regarding the History of the Doclin Village in Caraş-Severin County ............................................................................................... 513 SORIN FORŢIU, Contribuţii documentare inedite referitoare la familia şi activitatea lui Johnny Weissmüller (1904-1984) Unknown Documentary Contributions referring to Johnny Weissmüller’s Family and Activity ..................................................................................................................... 523 MATEI DOMOCOŞ, Consideraţii privind locul în care a văzut lumina zilei Johnny Weissmüller ..................................................................................................................... 541 Some Remarks on the Birthplace of Johnny Weissmüller HEDY KISS, Steagul formaţiei de pompieri voluntari din Tormac (jud. Timiş) The Flag of the Volunteer Fire Department from Tormac (Timiş County) ........... 547 RADU ARDELEAN, Istoriografia în revista Banatul (Timişoara, 1926-1930) L’historiographie dans la revue Banatul (Timişoara, 1926-1930) ........................ 565 FLORIN DRAŞOVEAN, Expoziţia internaţională “Măşti, oameni, ritual” ................................................................................................... 607 ALEXANDRU SZENTMIKLOSI, Arta prelucrării bronzului în Banat (mileniul al II-Lea în.Chr.). Expoziţie internaţională itinerantă ................................................ 611 ALEXANDRU SZENTMIKLOSI, Cercetările arheologice de salvare de la DetaDudărie. Expoziţie temporară ...................................................................................... 615 RAPOARTE DE SĂPĂTURI ARHEOLOGICE RĂZVAN PINCA, PETRU ROGOZEA, O nouă aşezare din epoca bronzului aparţinând grupului cultural Balta-Sărată descoperită la Coşteiu (jud. Timiş). I. A New Bronze Age Settlement of Balta Sărată Type

from Coşteiu (Timiş County) ......................................................................................... 619 MIRCEA MARE, VALENTIN CEDICĂ, Cercetările arheologice de la Herneacova - Cetate (or. Recaş, jud. Timiş). Campaniile 2004 - 2005 (II). Archaeological Excavations at Herneacova - Cetate (Timiş County). The 2004-2005 Campaigns (II) ................................................................................................................ 633 ALEXANDRU SZENTMIKLOSI, Cercetările arheologice de salvare din anul 2005 de la Deta-Dudărie. Raport preliminar de săpătură Rescue Archaeological Excavations at Deta-Dudărie. Preliminary Report of Excavation ........................................................................................................................ 637 ALEXANDRU SZENTMIKLOSI, CĂLIN TIMOC, Cercetările arheologice de la Foeni-Selişte (jud. Timiş). Raport preliminar Die Archäologische Ausgrabungen von Foeni, Ort Selişte ....................................... 657 PREZENTĂRI DE CARTE, RECENZII SERGHEJ KARMANSKI, Donja Branjevina: A Neolithic Settlement near Deronje in the Vojvodina (Serbia), Trieste, 2005, 309 pag., 20 tab., 46 fig., 211 pl. (Florin Draşovean) ...................................................................................................................... 677 LOLITA NIKOLOVA (Ed.), Early Symbolic Systems for Communication in Southeast Europe, BAR International Series 1139, 2003, vol 1-2, 612 pag., (Florin Draşovean) ....................................................................................................................... 680 DIN CRONICA MUZEULUI BANATULUI Colectivul secţiei de arheologie a Muzeului Banatului în anii 2004-2005 .......... 685 Colectivul secţiei de istorie a Muzeului Banatului în anii 2004-2005 .................. 685 Cărţi, studii, recenzii, cataloage, pliante şi cronici de expoziţie publicate de membrii secţiilor de arheologie şi istorie în perioada 2004-2005 ................... 687 Cronica acţiunilor culturale ale Muzeului Banatului în anul 2004 ....................... 693 Cronica acţiunilor culturale ale Muzeului Banatului în anul 2005 ........................697 Activitatea de cercetare arheologică a Muzeului Banatului în anul 2004 ........... 703 Activitatea de cercetare arheologică a Muzeului Banatului în anul 2005 ........... 705 Creşterea patrimoniului secţiei de istorie a Muzeului Banatului, 2004-2005 ................................................................................ 707 Creşterea patrimoniului numismatic al Muzeului Banatului între anii 2003-2005 .............................................................. 709 Publicaţii intrate în patrimoniul bibliotecii Muzeului Banatului prin schimb naţional, internaţional, donaţii şi achiziţii între 2003-2005 .................... 711 ABREVIERI .................................................................................................................... 715

CARISSIMI MAGISTRI PIENTISSIME DICATVM. .MEMORIAE CLARISSIMI VIRI FLORINI MEDELEŢ RERVM GESTARVM PROTOHISTORICARVM ET DACICARVM ACVTISSIMI INVESTIGATORIS.

.

fişe şi informaţii.. mi-a impus şi ne-am impus să-l răscolim. etnograful. A organizat şi iniţiat la Buziaş o şcoală pentru tinerii colegi arheologi. Duminică de duminică eram la Kunsthistorisches Museum.. Părea. pregătind o documentaţie pentru publicat.. nu putea scrie în scurta-i viaţă în care s-a documentat. i-a învăţat să-l folosească dar să şi gândească. XII-XIII.. La Naturhistorisches Museum am studiat o zi pe săptămână descoperirile arheologice de pe teritoriul României.. el visa. iar cei care nu l-au cunoscut au prilejul să-l descopere pe profesorul. dar ce a citit atunci şi a folosit şi altă dată. Cel care citeşte aceste rânduri trebuie să îşi amintească... S. mie mi-au rămas vreo 4. etnoistorie. mereu agitată. Pana lui era nervoasă.. fiind permanent prezent cu emisiuni la radio şi televiziune. istoricul. pe specialistul în etnoarheologie. A fost... Nu a rămas gol după el... să critice. grăbit. să ne scoatem fişe. nu ştiu câte am citit sau răsfoit dar el a avut cel puţin de două ori mai multe. au rămas studenţii lui. Uneori le dorea binele cu sila căci el vedea departe. poetul şi multe altele . dascălul. Un hoţ grăbit a plecat cu geamantanul de fişe şi filme făcute de noi crezând că a luat altceva. ca orice cercetător. arheologul. trebuindu-i pentru a scrie timp de alte trei vieţi. căci nu putea reda prea iute ceea ce mintea îi dicta mâinii. la vorbă. au rămas prietenii lui.. dar era gingaş cu cei care îl înţelegeau şi pricepeau că le vrea binele.000 .ANALELE BANATULUI. la emisiunile lui de radio. gazde şi prieteni I . istoricul de artă. Ştiam ce îl preocupa. un an în care ne-am documentat pentru preistoria Europei de sud-est. Am petrecut un an universitar la Viena împreună. Arheologie-Istorie. în special cele despre etnoreligie..infotim. cu cunoaşterea materialelor şi a prieteniilor de la Natuhistorisches Muzeum ale dr. etnocultură. ca orice poet. etnoreligie. dar să şi primească critica. unde aceştia aveau prilejul să înveţe să comunice. au rămas cei cărora le-a pus în mâini şpaclul. Wilhelm Angeli şi Elisabetei Rutkay. 2004-2005 http://www. au rămas elevii lui. mai toată toamna şi iarna şi o parte din primăvara petrecută la Viena. Îmi aduc aminte că o săptămână. cât am stat în faţa fişierului bibliografic. am rămas însă cu tezaurul din mintea şi inimile noastre.. mai uşor de cuprins prin termenul enciclopedistul care a fost Florin Medeleţ. etnocultură şi multe altele pe care nu am apucat să le ascult.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.. prea devreme..N..htm REMEMBER. a adunat notiţe. dur. abia când roadele au început să se ivească. deoarece s-a dus prea de timpuriu. om aspru.

Gheorghe Lazarovici. Repertoriul Latèneului.. deja îngălbenită să se pună şi colbul pecetluind munca neterminată. dar prefer să-i las cititorului cheia misterului din opera scrisă şi nescrisă a lui Florin.. L-am audiat odată şi la Caransebeş. unde veneam de la Bucovăţ sau Parţa . Poveşteşte adesea o colegă etnografă. Îţi arăta şantierul. ora a trecut prea repede . personalitate cu multă experienţă... etnosul era în el. când m-am dus.. începea divanul până când luna ne îndemna la somn sau la visare.. deşi aveam amândoi bărbile înspicate cu alb. La reconstituirile sanctuarului şi la reconstituirea în muzeu multe din ideile lui au prins viaţă. la o oră a lui. au diamante de şlefuit... îl simţea şi-l îndrăgea. Arhiva şi manuscrisele sale trebuiesc valorificate. se bucura să discute despre ceea ce a găsit şi vroia să îţi povestească ca să îşi verifice ipotezele şi să asculte opinii.. la un curs de la Universitatea Banatul..... care compară amfora cu femeia. acolo se observa experianţa de etnograf.. Cluj-Napoca. pornea vorba. XII-XIII. colegii. Adio prietene. întrerupt doar ca să îşi mai noteze câte o idee care îi scăpase sau asupra căreia dorea să se documenteze. căci îi asculta şi-i întreba şi pe unii din colegi mai tineri.. sau poate o mie trebuie publicat. să îl aştept să termine.... dar ai ajuns Olimpian.. dar mai ales de montat.. apoi bucătărea şi apoi la un pahar.se bucura de vizite. Când te îndreptai spre Olimp. că atunci când a făcut o expoziţie despre ceramică au fost sintetizate pe un panou nu doar tehnologia şi evoluţia ceramicii.ANALELE BANATULUI. septembrie 2005 II . e greu să publici atât cât a adunat) sau măcar pus pe internet... ci şi filozofia ei. estetica. mă descosea şi ne descosea.. de câteva sute de pagini. Pe şantiere . arta.. care se înlănţuiau cu o logică şi cu un fir director. vroiam atunci să îi fiu student.în special la Remetea Mare. 2004-2005 deopotrivă. palpitantă. am uitat că eram colegi.. poezia ceramicii şi cred că la deschidere ar fi recitat cu plăcere şi har pasajul din Omar Khayam. etnolog. Multe aş putea să scriu şi multe aş dori să le înşir. treceam prin Viena. Venea în vizite la Parţa.. la fel Repertoriul Banatului (dacă nu publicat. punctată cu idei care curgeau.. ai scăpat de boli şi de necazuri. o istorie vie. pe şantier. Se plimba cu fişele în mână şi refăcea istoria unor vremuri. funcţionalitatea. dacă în sală nu ar fi fost şi „aparatnicii”. mai mult etnoloagă.. ca să mergem apoi la o cafea şi să mai povestim.. Colegii tineri au o mină de exploatat. nu ştiam că nu o vei mai vedea de jos.. căci e păcat ca peste hârtie. Reconstituirea casei de la Parţa în muzeu şi a sanctuarelor poartă şi semnătura sa.. materialele..

În legătură cu unele ştiri antice privitoare la fortificaţiile daco-getice. Wien. Gudea). Cercetări arheologice în castrul roman de la Berzovia (jud. Timişoara. 1971 (în colaborare cu T. Cluj. Soroceanu şi N. Brăţările spiralice dacice din argint (O schiţă tipologică). în Tibiscus. II. Timişoara. 9. în Banatica. Cu specială privire la Transilvania. Bucureşti. Timişoara 1974 (în colaborare cu R. 1974. Cluj-Napoca. 1983 (catalog de expoziţie). 1975. III. în Tibiscus. Cluj. Reşiţa. 1969. jud. în Tibiscus. Reorganizarea ştiinţifică a depozitelor secţiei de istorie la Muzeul Banatului din Timişoara. Timişoara.LISTA SELECTIVĂ A LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICATE Asupra unor probleme ale prezenţei sarmatice în Banat. XIX. 1982.n. în Festschrift für Richard Pittioni zum siebzigsten Geburtstag. în StComC. CaraşSeverin). în In memoriam Constantini Daicoviciu. VIII. Ceramica daco-getică. 1987.. în ActaMN. Timişoara. Cîteva puncte arheologice din judeţul Timiş. în ActaMN. Timişoara 1974 (în colaborare cu I. Ceramica dacică de la Pescari. în MCA. NS. XIII. Die Typologie der dakischen Spiralarmringe aus Silber. Bugilan). 1976 (în colaborare cu O. Caransebeş. Timişoara. În legătură cu expediţia întreprinsă de Alexandru Macedon la Dunăre în 335 î. Bugilan). 1969. Reşiţa. în ActaMN. în Tibiscus. 1974 (volum colectiv). I. în Studii de istorie a Banatului. Depozitul – atelier de unelte din bronz descoperit la Timişoara (cartierul Fratelia). Oradea.e. IV. în Dacia. III . Die Bronzesitula von Remetea Mare (Kreis Timiş). I. Cluj. VIII. Alba. în Banatica. 1977. în Tibiscus. 1979. Situla de bronz de la Remetea Mare. Tipologia brăţărilor spiralice dacice din argint. Remetea Mare – vatră de civilizaţie multimilenară. XVIII. Petrovszky). 1976 (volum colectiv). Raport preliminar asupra săpăturilor din 1978 la cetatea dacică de la Cugir. Contribuţii la problema şi la repertoriul movilelor de pămînt din Banat. 3. 1987 (în colaborare cu I. III. 1971. Radu).

XXXII.Chr. în The Yugoslav Danube Basin and the IV . Timiş. Ein urnenfelderzeitlicher Depotfund von bronzenen Werkzeugen in Fratelia.. 1995. À propos d’une grande spirale en argent dace. În legătură cu fortificaţia de pământ de la Corneşti. în Banatica. 13. Calendarul săteanului bănăţean. XXXII. 10. Cronică. Câmpurile de urne funerare din Banat. în Bronzefunde aus Rumänien. IV/1. Timişoara. 1993. SN. 16 – 22 decembrie 1989. 1987. 1988. în ActaMN. 1994 (publicat şi separat – broşură). 1994. 1993.Muz. 2004-2005 Expoziţia temporară “Noi descoperiri arheologice în sud-vestul României”. Arheologie – Istorie. Arheologie – Istorie. SN.. XI. în Rev. SN. în Studii de istorie a Banatului. Profesorul Marius Moga la cea de a 80 – a aniversare. 1988. 1993. jud. în An. SN. în TD (începând cu 1993). 7. în AnB. Contribuţii privind începuturile muzeografiei în Banat. Arheologie – Istorie. XII-XIII. în TD. I. Bucureşti. – 106. Timişoara. în AnB.B. Rămneanţu). 12/1. 1993. în Archäologie Österreichs. Contribuţii la repertoriul descoperirilor de epocă Latène din Banat. 1994 (în colaborare cu V. 1995.. 1993. Două expoziţii de istorie locală în oraşul Buziaş (jud. 1. Timiş). 1995 (volum colectiv). sec.. Unele precizări cu privire la observaţiile asupra tezaurelor de argint din Latène-ul târziu. Muz. Reşiţa. O locuinţă hallstattiană de la Remetea Mare. Contribuţii la repertoriul numismatic al Banatului. Über das Salz in Dakien.Muz.ANALELE BANATULUI. II. Manifestare ştiinţifică la Buziaş. O cronică a revoluţiei din Timişoara. Arheologie – Istorie. 9. Prähistorische Archäologie in Südosteuropa. februarie 1990 (în colaborare cu M. 6/2. În legătură cu o mare spirală dacică din argint aflată în Muzeul Naţional din Belgrad şi Addenda. Filiala pentru Banat a Institutului Român de Tracologie. III. SN. Timiş. Berlin. Bucureşti. II. Timişoara. Ziman). 8. bei Timişoara. 1. Bucureşti. în AnB. în Banatica. Une enclume d’orfévrerie de l’Epoque Latène trouvée aux Portes de Fer du Danube. 1987. în Rev. XIV. 1991. Au sujet d’une grande spirale dacique en argent du Musée National de Belgrade. Die urnengräberfelder im Banat. 1995. IV î. în AnB. 1995. Epoca Latène. Kr. Arheologie – Istorie. în Rev. Despre sarea Daciei. în ActaMN. II.

Timişoara. Micu). I. 1996 (volum colectiv). 1998. Un colocviu ştiinţific desfăşurat la Timişoara. Istoricul cercetărilor arheologice dintre Baziaş şi Orşova pe malul românesc al Dunării. Arheologie – Istorie. 2001. 1998. Die bronzene Kette mit Anhängern von Moldova Veche am Eisernen Tor. 1998. Omagiu prof. în AnB. (în colaborare cu Al. VI. 2001 (volum colectiv). II. Arheologie – Istorie. Timişoara. în AnB. I. jud. în Internationale Archäologie. Toponimie din Banat. Arheologie – Istorie. Flutur). Un couvercle de vase dacique en forme de tète d’aigle découvert à Divici (Dép. Szentmiklosi şi P. SN. în Tibiscum. File de cronică. Dacia protoistorică şi familia Simuliidelor. Soroceanu). 1-2. în AnB. în AnB. Un capac de vas dacic cu mânerul în formă de cap de pajură de la Divici (jud. 2001 (2002). Zona Porţilor de Fier ale Dunării. Prima întâlnire a arheologilor bănăţeni. Arheologie – Istorie. 1997 (în colaborare cu N. Studia honoraria. Rogozea). 1997. VII-VIII. în Patrimonium Banaticum. 1999. Muzeul Banatului Timişoara. în Patrimonium Banaticum. în Patrimonium Banaticum. Transsilvanica. SN. Recaş.Neighbouring Regions in the 2nd millennium BC. 2002 (în colaborare cu V. V . 1999-2000 (2000). Timiş). Castrul roman de la Berzovia. IX. Istoricul cercetărilor arheologice. Toma). dép. Marius Moga (28 august 1913 – 24 noiembrie 1996). II. în AnB. Sur la localisation du soi-disant “dépôt de bronzes de Şandra” (com. Despre unele monumente din istoria oraşului Timişoara (1). Fortificaţia de pământ de la Herneacova (com. SN. X. SN. V. în AnB. Cluj-Napoca. I. 2002 (în colaborare cu D. Arheologie – Istorie. Arheologie – Istorie. Timişoara. 1918 . Gedenkschrift für Kurt Horedt. (Partea I – până la cucerirea romană a Daciei). 1999. Cedică). V. în Patrimonium Banaticum. SN. I. Ioan Glodariu. Arheologie – Istorie. de Caraş-Severin). în AnB. 1872 – 1918. VI. de Timiş). O descoperire de factură avară la Sânnicolau Mare. XX. La Dacie proto-historique et la famille de Simulies (lat. Muzeul Banatului Timişoara. Belgrade – Vršac. File de cronică. Timişoara. VI. 1997. SN. Timişoara. în TD. Copacul de fier din Timişoara. Biled. în Studii de istorie. 1999 (în colaborare cu T. 2002 (în colaborare cu Al. Simulius). în TD. Asupra semnificaţiei istorice a „Casei cu ancoră” din Timişoara. 2003 (în colaborare cu D. XIX.1948. 7. Micu). SN. Timişoara. Caraş-Severin).

1984 . SN. XII. Arheologie – Istorie. SN. X-XI. M. Arheologie – Istorie. SN. Campania 2003 (I). X-XI. 1979. Arheologie – Istorie. Coiful greco-ilir de la Găvojdia (jud. 1973 – Expoziţia temporară omagială dedicată pompierilor din Banat. 1988. M. 1. 1987 – Expoziţia permanentă de istorie a staţiunii balneare Buziaş. O poezie românească din Lugoj din anul 1841. X-XI. 1974. Moga). VI . 2005. 1. Timiş). SN. 1987. în AnB. Moga). 1978. Cercetările arheologice de la Herneacova – Cetate (com. 1. 1971 – Expoziţia de bază “Civilizaţia dacică în Banat”. Arheologie – Istorie. 1983-1986 – Reconstituirea sanctuarului neolitic de la Parţa (în colaborare). ACTIVITATEA EXPOZIŢIONALĂ ÎN CADRUL MUZEULUI BANATULUI 1966-1968 Lapidariul Muzeului Banatului (în colaborare cu prof. XII-XIII. Recaş. în AnB. 1974 – Expoziţia de bază “Istoria tehnicii în Banat”. Timiş). Cedică. de la paleolitic până la cucerirea romană. 2002-2003 (2004). F. 1967 – Expoziţia de bază “Istoria Timişoarei” (în colaborare). (în colaborare cu V. Chiu. 1989 – Expoziţii temporare “Noi descoperiri arheologice din Banat” în colaborare”. 2004-2005 2003 (în colaborare cu V. 1976. Mare. 1972 – Expoziţia omagială “Centenarul Societăţii România Jună” – în cadrul coloniei române din Viena (în colaborare). P. în AnB. Expoziţia permanentă de arheologie din Sânnicolau Mare. 20022003 (2004). Rămneanţu). Date din istoria comunei Doclin (jud. 1973.Expoziţia de bază de arheologie a Banatului. Godea).ANALELE BANATULUI. Caraş-Severin). jud. Micu). (în colaborare cu V. 1980 – Expoziţia temporară “Olăritul” (în colaborare cu I. Expoziţia permanentă de arheologie din Deta. 1981. 1969 – Expoziţia de bază “Istoria feudală a Banatului” 1970 – Expoziţia de bază “Formarea poporului român” (în colaborare cu prof. 2002-2003 (2004). 1980. Rogozea). în AnB. 1980 – Expoziţii de bază “Comuna primitivă în Banat” (în colaborare). (în colaborare cu D. M. 1968 – Expoziţia aniversară a Revoluţiei de la 1848. Cedică).

jud. 2001-2002 – Expoziţia de colecţie “Înfăţişarea lumii – hărţi vechi de până în secolul XVIII” – colecţie personală expusă la Timişoara. Timiş (în colaborare). Reşiţa şi Caransebeş (în colaborare). Timiş). VII . 2002 – Expoziţia permanentă de istorie locală a comunei Uivar. 1997 – Expoziţia temporară “125 de ani de la întemeierea Muzeului Banatului”.1996 – Expoziţia permanentă de istorie locală şi etnografie a comunei Giroc (jud.

.

ARHEOLOGIE ȘI ISTORIE VECHE .

.

XII-XIII. a fost însoţită în zona sudică a bazinului carpatic de introducerea unor inovaţii.. Cele două figurine (fig. precum şi anumite caracteristici ale modului de reprezentare indică faptul că acestea făceau parte în mod organic din patrimoniul cultural al culturilor sedentare timpurii. s-a renunţat complet la producerea de figurine antropomorfe sau acestea au fost înlocuite prin modele noi. caracter corelat. Arheologie-Istorie. Printre acestea s-au aflat domesticirea animalelor. care trebuiau însămânţate şi recoltate în anumite perioade de timp. unelte şlefuite din piatră. care trebuiau modelate şi apoi arse şi.htm FIGURINELE NEOLITICE DIN SUDUL BAZINULUI CARPATIC* Svend Hansen Cuvinte cheie: figurine neolitice. Schlagwörter: neolithische figuralplastik. dar modul lor de realizare deosebit. 2004-2005 http://www.ANALELE BANATULUI. noi soiuri de cereale cultivate. idoli cu ochi. S. cele neolitice prezintă un caracter nou din punctul de vedere al formei. probabil. drepte şi cu privirea orientată în sus. diferite în funcţie de regiunea din care provin (figuri. Astfel de statuete au fost realizate timp de cinci milenii.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.infotim. din diverse piese componente. care trebuiau îngrijite şi păzite. bazinul carpatic.000 în. de asemenea. Karpatenbecken Trecerea la cultivarea pământului în jurul anului 6. cu articularea unui conţinut nou de idei. Nu cunoaştem cărui scop serveau aceste figurine.N. la sfârşitul mileniului al-V-lea. care se realizau într-o anumită manieră. în final. În Asia de sud-vest se dezvoltase deja în mileniul al IX-lea o „formulă de sculptură” fundamental diferită de schema de reprezentare a sculpturilor paleoliticului timpuriu – cum ar fi bunăoară „Venus” din Willendorf1. Chr. Când aceste figurine au ajuns la Tisa. 1) ilustrează diferenţa fundamentală între schema figurinelor paleolitice cu genunchii îndoiţi şi capul plecat şi modul de reprezentare a figurinelor neolitice. plastică de mari dimensiuni). au capul lăsat pe spate şi privirea îndreptată în sus. până ce. vase ceramice. Acestei inovaţii în materie de imagine i-a fost sortit un succes îndelungat. în sculptura neoliticului regăsim şi figurine în poziţie şezândă care. figurinele antropomorfe din lut. În mod sigur 25 . care trebuiau cioplite şi apoi cizelate. Pe lângă figurinele reprezentate în picioare. aveau deja o istorie de mai multe milenii. În comparaţie cu figurinele paleolitice.

Plastica perioadei următoare. precum şi prin fragmentarea supusă unor anumite reguli într-un context istoric şi social specific. este caracterizată printr-un nou limbaj al formelor. Statuetele neolitice din lut se situează din punct de vedere genealogic între sculptura vânătorească a paleoliticului târziu. Din aşezarea Battonya-Parász-tanya provine de exemplu un fragment de statuetă (fig. în picioare sau şezând3. Plastica grupului Szakálhát prezintă particularităţi deosebite. 4) de un tip particular. Nu deţinem multe informaţii despre corpurile aferente. figurinele antropomorfe din lut sunt cunoscute începând cu cultura Körös. aparţinând neoliticului timpuriu. Dar acestea nu duc încă la concretizarea semnificaţiei sociale a figurinelor. fiind vorba despre figurine cu corp voluminos. XII-XIII. răspândită mai la sud. ci erau mai curând expresia înţelegerii şi confirmării de sine a acestor societăţi agrare timpurii2. Aproape toate statuetele se remarcă prin lipsa unor indicaţii realiste asupra sexului lor. Numărul mare al acestor figurine ale neolitivului timpuriu – numărul lor fiind estimat la cca. situată în 26 . 2004-2005 ele nu reprezentau simple accesorii. prin apariţia aproape întotdeauna în cadrul aşezărilor (şi doar în mod excepţional în morminte). ca de exemplu prin apartenenţa la aria de răspândire a ceramicii pictate (contrastând puternic cu ceramica mediteraneană imprimată). pe de altă parte. Erau reprezentate astfel şi animale sau fiinţe hibride. practicile sociale cunoşteau mari diferenţieri. (fig. fapt cunoscut şi prin intermediul culturii Vinča. pe o perioadă atât de lungă şi pe un teritoriu atâta de întins. Este vorba despre un complex de artă figurativă caracterizat de un repertoriu limitat de tipuri de reprezentare. Apar în continuare figurine cu feţe triunghiulare.ANALELE BANATULUI. şi arta marilor culturi timpurii ale Egiptului şi Mesopotamiei. pe de o parte. 50. Sculptura aparţinând grupurilor ulterioare de culturi se caracterizează prin figurine plate şi compacte. sculptura neolitică poate fi încadrată printr-o serie de particularităţi comune. În bazinul estic al Tisei. Determinante sunt capetele triunghiulare. Se poate însă prezuma că. în ciuda diversităţii sale stilistice. Pentru a o determina este necesară analizarea fiecărei statuete în contextul descoperirii arheologice respective precum şi interconexiunile diverselor elemente.000 – este o parte semnificativă a unui univers imagistic preistoric descoperit încă într-o foarte mică măsură. perforate în partea dreaptă a feţei. 2 şi 3). prin tehnica unitară de realizare (din piese componente). Descoperirile recente de „centauri” însă arată că aceste capete triunghiulare nu erau destinate numai figurinelor antropomorfe. al căror corp este în totalitate decorat cu linii sau meandre. Statuetele se încadrează în tipologia caracteristică întregii arii de răspândire sud-esteuropene. independent de cultura Vinča. Dincolo de aceasta. cea a ceramicii Alfőld.

Două umflături pe braţele superioare pot fi interpretate ca reprezentând brăţări Spondylus5. 5). acestea sunt colorate în roşu. Suprafaţa ei este aproape integral acoperită de un decor din compus din linii frânte încrustate. 7). comitatul Csongrád (fig. judecând după resturile de cereale pe care le conţin. În ultimă instanţă. care constituie o paralelă interesantă cu cultura Vinča8. care probabil era în poziţia şezând. aceste vase reprezintă sculpturi de dimensiuni mari. o aşezare din grupul Szakálhát6. De acesta aparţine mai întâi pandantivul în formă de pieptene. Dedesubtul acestuia. Din această perspectivă trebuie apreciat faptul că în cultura Szakalhat. Şi această figurină are partea superioară a corpului plată şi cioturi scurte pe post de braţe. mai frecvent decât statuetele apar vase cu faţă umană7. Sânii mici şi rotunzi creează impresia că au fost lipiţi de trup. este plat. deoarece în cultura Vinča apar frecvent capace de vas în formă de chip. pe care puţini şi le puteau permite şi care deci erau potrivite pentru reprezentare. două panglici înconjoară corpul. Comparabil este un tors de la Szentes-Ilonapart. Partea superioară a corpului figurinei. Comparând statuete din Szentes-Ilonapart (fig. cel drept fiind situat vizibil mai sus. Vasele cu chip şi statuetele sunt legate între ele prin aspectul „spatelui”. Unele vase cu chip ajung la dimensiuni considerabile (până la 130-140 cm) şi au fost probabil folosite pentru păstrarea grâului. care arată că întregul vas era perceput ca un corp uman9. În cultura Szakálhát. Venus din Willendorf ) arată că părul era folosit pe post de purtător de semnificaţii deosebit de vizibile. Pot fi enunţate 27 . În cazul vasului mare pentru provizii. Pandantive în formă de pieptene se regăsesc şi pe sculpturile culturii Tisa din neoliticul târziu. Tot din Battonya este cunoscut şi capacul unui vas cu chip. pe „Venus II” din HόdmezővásárhelyKőkénydomb (fig. Aceste pandantive în formă de piepten indică spre semnificaţia socială a pieptănăturilor. iar şezutul se lăţeşte mult. ci de vase complet antropomorfe. Sânii nu sunt simetrici. erau mărfuri foarte apreciate. o scoică provenită din Marea Mediteraneană. Deja figurinele paleolitice (de ex. Coincidenţa concepţiei decorative a statuetei şi a vasului arată că nu este vorba doar de vase cu chip. Braţele şi mâinile sunt realizate elaborat şi aşezate în poală. 6). cu un vas mare pentru provizii (fig.vecinătatea sudică4. 6) se poate recunoaşte sistemul decorativ comun. şi anume de sex feminin. care atârnă de la gât până între omoplaţi. Caracteristice sunt chipurile în formă de M (fig. 5) cu vase antropomorfe din Battonya-Gődrősők. Remarcabil este un pandantiv asemănător cu un pieptene. de ex. aflat pe partea din spate. variabile şi mai ales senzuale. vasele antropomorfe sunt mult mai numeroase decât statuetele. de ex. Obiectele de podoabă din Spondylus.

Este remarcabil faptul că au fost păstrate numai torsuri. înconjoară corpul. Corpurile plate sunt caracteristice. Cea mai bine păstrată statuetă integral plastică. nasul. De regulă. astfel încât forma feţei este cunoscută în foarte puţine cazuri. Cea mai importantă deosebire constă în lipsa perforării părţii drepte a feţei în cazul figurinelor din cultura Tisa. Pe încheieturi sunt aşezate brăţări. precum şi sprâncenele. conţinea doar câteva fragmente. Faţa figurinei este plată. Braţele sunt aşezate pe pântec. triunghiulară: sunt reprezentaţi ochii. a feţelor în plastica neolitică. 2004-2005 şi o serie de exemple în acest sens din neolitic. Deoarece problematica măştii este legată de interpretarea sculpturii în ansamblul său. Csalog a interpretat suprafaţa oblică a feţei ca fiind rezultatul purtării unei măşti13. „zeul cu seceră” din Szegvár-Tűzkőves (fig. Picioarele s-au rupt. Pornind de la ţinuta caracteristică. 8). faţa este interpretată ca fiind o mască. Sculpturile culturii Tisa se pot deduce din punct de vedere stilistic şi tipologic din grupul Szakálhát. deducerea acestei poziţii din perspectiva realistă a purtării unei măşti pare greşită. Cea mai frapantă componentă a sculpturii culturii Tisa este reprezentată fără îndoială de figurinele aşezate şi de vasele antropomorfe aşezate. se va reveni la această temă. se încadrează însă indubitabil din punct de vedere al reprezentării feţei în tradiţia ceramicii Alfőld. Aşezarea de la Hόdmezővásárhely -Gorsza. îndeosebi a celor din SzegvárTűzkőves. În mâna dreaptă figura ţine un obiect aşezat peste umăr. Este vorba despre o figură aşezată pe un scăunel al cărei sex nu este determinat. Una din figurinele neolitice cele mai cunoscute îndeobşte este aşa-zisul „zeu cu seceră” din Szegvár-Tűzkőves12 (fig. Cu acestea sunt înrudite formal vasele antropomorfe „aşezate pe tron”. Din contextul descoperirilor culturii Tisa. În mai mare măsură remarcabil mi se pare faptul că forma feţei se leagă fără greutate de formele triunghiulare caracteristice ale feţelor din ceramica Alfőld şi rezultă astfel o tradiţie regională de o mie de ani. O bandă ornamentată cu triunghiuri. În aşezarea de la Hόdmezővásárhely-Kőkénydomb au fost descoperite trei exemplare. Frizurile elaborate ale multor statuete neolitice sporesc importanţa persoanei reprezentate. interpretat alternativ ca seceră sau sabie curbată. Numărul sculpturilor antropomorfe păstrate în cultura Tisa este relativ mic. orientată în sus. 8). XII-XIII. sunt cunoscute o serie de alte figuri aşezate. mâinile sunt conturate relativ amănunţit. care dovedesc faptul că părul era coafat artistic şi elaborat. de exemplu.ANALELE BANATULUI. probabil o centură. în condiţiile în care săpăturile arheologice au fost efectuate cu o grijă deosebită11. Două 28 . Existenţa pieptenilor este atestată începând cu neoliticul preceramic10. Este însă greu de hotărât în această privinţă – dacă este vorba întradevăr de măşti sau mai curând de un mod particular de stilizare. gura şi urechile.

Este deci vorba despre mai multe tipuri de reprezentare antropomorfe. Astfel. unul al feţei realiste şi celălalt al măştii. Ochii mari şi migdalaţi. Este interesant că decoraţiunea care se încheie deasupra ombilicului îşi găseşte un corespondent şi pe statueta II de la Szegvár-Tűzkőves. nu par să fi fost prevăzute. degetele sunt marcate. Capul. Prezenţa corporală a personajului este şi mai puternic accentuată de faptul că. redaţi plastic. Poartă oare o mască „Zeul cu secera” de la Szegvár?. 9). Cu privire la anumite fragmente de figuri aşezate (de ex. în mai multe rânduri. înaltă de 18. Sexul aşa-numitei „Venus I” este determinat ca fiind cel feminin prin triunghiul pubian şi sâni. par să se contopească cu scăunelul. Deci nu îl vom urma pe Csalog în afirmaţia că orientarea în sus 29 . la alte figuri aşezate. apar ca fiind reprezentate doar capul şi partea superioară a trupului. respectiv faţa. Statueta. cu partea superioară a corpului încordată. lângă vatră14. Este reprezentat şi un buric pronunţat. Figurine şezânde de dimensiuni mari s-au descoperit şi în aşezări din perioada târzie a culturii Vinča. de mari dimensiuni. Un exemplar de o calitate deosebită este cel provenit din aşezarea de la Pristina-Predionica 15(fig. La nici una dintre figurine nu s-a putut însă demonstra că este într-adevăr reprezentată o mască. fapt subliniat de mâinile puse în şolduri. şi anume pe de o parte de figuri aşezate pe scăunele. unghiuri şi romburi probabil că nu sugerează îmbrăcămintea. Csalog a fost convins de acest lucru. Decorul incrustat de culoare roşie cu triunghiuri întrepătrunse. fapt rar în plastica neoliticului. superiorităţii. ci ale unor măşti16. 7) au fost găsite împreună întro casă. J. Figurina este aşezată drept. ci pictura pe corp. precum „zeul cu secera” din Szegvár. picioare) nu poate fi stabilită cu exactitate apartenenţa la categoria vaselor antropomorfe sau a statuetelor.5 cm. „Venus I” şi „Venus II” (fig. scurtate la extrem. Pe încheieturi şi pe partea superioară a braţelor sunt sugerate brăţări. Pe când vasele-figură aşezate sunt marcate ca fiind feminine. nu se poate stabili exact dacă este vorba despre un bărbat sau despre o femeie. Nu există indicii dacă este vorba de o femeie sau de un bărbat. la prima vedere. deci că ar fi prezente două straturi. Braţele sunt aşezate pe pântec. aşa cum lipsa trăsăturilor individuale în reprezentarea unui chip omenesc dă multora impresia de mască. care se folosesc parţial de aceleaşi mijloace formale. puterii şi autorităţii. iar pe de altă parte de vase antropomorfe pe un scăunel – vasele pentru provizii de dimensiuni mai mari puteau fi concepute şi ca figuri omeneşti. îl fixează pe privitor spre a-l captiva. Şi mâinile aşezate în şolduri pot fi interpretate ca semn al siguranţei. s-a afirmat că reprezentările din cultura grecească Sesklo sau din culturile Tisa şi Vinča nu sunt ale unor feţe. pe când picioarele. este lucrată cu migală.dintre acestea.

adică renunţarea la orice fel de individualitate a persoanei. Todorova. adresându-se colectivului şi subconştientului. este încă o modalitate de generalizare. Dragoslav Srejović i-a atribuit sculpturii neolitice un „stil sintetic”. Efectul caracterului 30 . ordinii şi stabilităţii induse de forme imuabile22. Argumentul măştii pare plauzibil doar pentru că stilizarea puternică a figurilor le conferă acestora trăsături de mască. 10). 2004-2005 a feţei „zeului cu secera” de la Szegvár-Tűzkőves ar descrie distanţarea măştii de faţă. Masca de la Uivar este o primă şi foarte importantă dovadă a existenţei măştilor din lut în neoliticul târziu. Indiferent de aprecierea problemei măştilor – ca reprezentare a unei măşti sau ca reprezentare stilizată a feţei – în sculptura neolitică trăsăturile reale sau chiar individuale ale feţei fac loc unei reprezentări generalizatoare. Srejović pare să atingă un punct important. care în plus demonstrează şi o structură cu valoare asimetrică. care neglijează elementele deosebite şi individuale.ANALELE BANATULUI. În legătură cu efectul deosebit al acestor tipuri de reprezentări. Indiferent dacă apreciem sau nu în acest mod calităţile psihologice ale alegerii formei. Mult mai recentă este descoperirea spectaculoasă a unei măşti antropomorfe din lut la Balatonoszod-Temetői-dulo (fig. Canonul reprezentării poate fi interpretat deci ca o continuitate a tradiţiei şi o confirmare a acesteia în acelaşi timp. la fel ca şi în cazul statuetei din Uivar. deoarece această poziţie a feţei orientată în sus este tipică întregii sculpturi neolitice. Momentul repetitiv al reprezentării aceluiaşi tip de imagine garantează respectiv simbolizează o stabilitate a ordinii sociale. Acest lucru ar servi la sugerarea siguranţei. Stilizarea extremă. mai ales a figurinelor cu tron descrise. această mască nu se încadrează în schema de reprezentare a feţei din plastica Vinca. o aşezare a culturii Baden din cea de-a doua jumătate a mileniului patru21. după cum a propus H. Descoperirea cea mai veche până în prezent este masca de la Uivar18 . Într-o manieră interesantă. ca reprezentând capetele unor statui mari şi goale pe dinăuntru20. Este vorba despre o reprezentare singulară. supraindividuale. XII-XIII. trebuie remarcat faptul că frontalitatea realizată prin structura simetrică pe ax produce o distanţă între figură şi privitor. Prin urmare importanta descoperire a unor măşti din lut în şantierul arheologic de la Varna nu trebuie interpretate. în Europa nu există descoperiri originale ale unor măşti de dimensiunea chipului omenesc17. Remarcabilă este în acest context şi statueta de la Liubcova-Orniţa din Banat19 care ţine o mască în mâna stângă. Altfel decât în Orientul Apropiat. artiştii neavând obligaţia redării realiste. Imobilitatea completă a figurilor transcende reprezentarea din continuitatea temporală.

3 şi urm. Timişoara şi dr. fig. în ciuda diferenţelor regionale.. 7 Sinteza la Raczky P. 1 Hansen S. 8 Szénászky J.. 9 Resch F. Schier (ed. aşezate.. care dau impresia că stau pe un tron.). 1990. 1991. Agathe Reingruber. D-14195 Berlin E-mail: eurasien@dainst. după cum consideră cercetările mai vechi. Menschen. 3 Hansen S. 19-25. respectiv a structurii societăţii. 2000. Astfel sculptura figurativă antropomorfă încetează aici mai devreme decât în alte zone ale Europei de Sud-Est. Haus II.frontal este augmentat de către ochii mari ai statuetelor. la Dunărea de Jos de exemplu. 2000-2001.de NOTE *Aceasta este varianta în limba română a studiului publicat în: W. 1981. 4. în invazii şi războaie. care îl sperie şi totodată îl fascinează pe privitor. 216 şi urm. 1. fig.. 4 Szénászky J. (Traducere din limba germană de Lavinia Ioanovici. 1-2. Alltag und Kult vor 7000 Jahren in der prähistorischen Siedlung von Uivar. Masken.. 31 . care constituie probabil răspunsul la transformările importante survenite în sfera economiei şi aşezărilor. 172 şi urm... Wűrzburg (2005). 10 Schick W. precum şi de vase antropomorfe de mari dimensiuni... fig. pp.. Cu atât mai surprinzător trebuie să pară faptul că statuetele antropomorfe dispar brusc din descoperirile arheologice odată cu trecerea la cultura Tiszapolgár din perioada timpurie a epocii cuprului. într-o perioadă în care.. 2001. Plastica neoliticului târziu din regiunea Dunării şi Tisei permite distingerea unor trăsături comune. 45.. Rumänien. 2003.1999. Atât cultura Tisa din Ungaria de Est. 1995.. Eurasien-Abteilung Im Dol 2-6. plastica din lut se afla încă în apogeu în complexul Kodžadermen-Gumelniţa-Karanovo-VI. Rituale.Szénászky J. Cauzele întreruperii sculpturii figurative probabil că nu trebuie căutate. cât şi cultura Vinča din Banat şi Serbia este caracterizată de figurine mari. 14/1. 151 şi urm. 2 Hansen S. Figurinele şezânde ale culturilor Tisa şi Vinča reprezintă apogeul artistic al sculpturii figurative neolitice. Berlin) Svend Hansen DAI. 42 fig. 6 Hegedűs K.. 1977. 5 Kalicz N.-Anders A. Mai curând este vorba despre o modificare fundamentală a sistemului de simboluri al populaţiei aşezate în zona Tisei.

die sich grundlegend vom Darstellungsschema jungpaläolithischer Bildwerke unterscheidet. 22 Srejović D. 1990.. 1.. Die spätneolithische Plastik im Theiß-Donaugebiet läßt bei aller regionalen Verschiedenheit der stilistischen Mittel somit auch gemeinsame Züge erkennen. 56. Präistorische Idolkunst 1973. 68. der „Sichelgott“ von Szegvár). 19 Schier W. fig. 13 Csalog J. welche in in der Vinča-Plastik z. 18 Schier W. fig. 183 şi fig. 29. 1959. 1964-1965. 25 şi urm..1990.. 181. 69.B. Besonders hervorgehoben werden die großen Sitzfiguren der spätneolithischen Tisza-Kultur (z.. 12 Csalog J. 7-10. 21 Horváth T. Korek J. Entsprechende Statuetten wurden während gut fünf Jahrtausenden hergestellt. 1992. 16 Csalog J. cu figura. 17 Bienert H. Dieser Bilderfindung war eine sehr erfolgreiche Geschichte beschieden. 216 şi urm. Jahrtausends die Produktion anthropomorpher Plastik in vielen Regionen gänzlich aufgegeben wurde. 61. Sowohl in der Tisza-Kultur Ostungarns als auch der Vinča-Kultur des Banats und Serbiens sind große sitzende. Die Sitzfiguren der Theiß-und der Vinča-Kultur stellen einen künstlerischen Höhepunkt der neolithischen 32 . 1959. 1959. 2005. 20 Todorova H.. bis am Ende des 5. 15 Galović R. 1976. 25. Die neolithischen Kleinplastiken orientieren sich an einer während des 9.. NEOLITHISCHE FIGURALPLASTIK IM SÜDLICHEN KARPATENBECKEN Zusammenfassung Anthropomorphe Plastiken gehören zum festen kulturellen Bestand der frühen Bauernkulturen Südosteuropas. 62. 48. Jahrtausends in Vorderasien entwickelten „Bildformel“. 3. 23....-Draşovean F. Figuren sowie große Gefäße. die anthropomorph gestaltet werden. pl. charakteristisch. 1959. Schier W. fig. Im vorliegenden Beitrag wird ein Überblick über die stilistische Entwicklung der anthropomorphen Tonplastik im östlichen Einzugsbereich der Theiß gegeben. in Priština-Predionica ihr Pendant finden..B. fig.ANALELE BANATULUI.. beinahe thronende. 259. 2004. 14 Banner J. 257 şi urm. 2004-2005 11 Horváth F. fig. XII-XIII. 2002. 20.. 2005.. 19. 1990. 423 şi urm.-D..

1997 Eine Siedlung mit ältestneolithischen Hausresten und Gräben in Nordosrungarn. Hegedűs K. 423-426. Kalicz N. în Das Altertum. 46 (2000). 103 (1976).. 3-12. în AÉ. Vielmehr handelt es sich um eine tiefgreifende Umwälzung des Symbolsystems. 1978 Gesichtgefäβe und andere Menschendarstellungen aus Battonya.. 97-132.-Koós J.).. 2000-2001 Fruchtbarkeit? Zur Interpretation neolithischer und chalkolithischer Figuralplastik. 1959 Predionica. Lazić (ed.. în Oxford Journal of Archaeology. Mit dem Übergang zur frühkupferzeitlichen TiszapolgárKultur verschwinden anthropomorphe Figuren aus dem Fundbild. în PZ.-D 1990 The Er-Ram Stone Mask at the Palestine Exploration Found. Bienert H. Horváth F. în AÉ.. 25 (2002). Kalicz N. în Antaeus. în M. 1981 Ujkökori lakótelep Csanytelek hatarából (Exacavations at the neolithic settlement of Csanytelek-Ujhalastó). London. Korek J.. Belgrad (1997).Figuralplastik dar.). 76 (2001). în A Békés Megyei Múzeumok Közleményei. 1999 Untersuchungen zur anthropomorphen Plastik der Jungsteinzeit und Kupferzeit in Sűd-osteuropa (Habilitationsschrift Bochum 1999. Horváth T. 9 (1959).. 1990 Hodmezővásarhely-Gorzsa. Goldman G. Meier-Arendt (ed. Priština (1959). Damit findet die anthropomorphe Figuralplastik früher als in anderen Regionen Südosteuropas ein Ende.. 7-38. 2002 A unique anthropomorphic representation of the Baden culture. welche vermutlich eine Antwort auf Veränderungen der Wirtschafts. 1959 Anthropomorphe Gefäβe der Theiβkultur von der Siedlung Kőkenydomb bei Hodmezővásarhely (Ungarn).. sub tipar în volumul al VI-lea al seriei de monografii a Comisiei pentru cercetarea preistoriei Balcanilor a Academiei de Ştiinţe din Heidelberg). Die Gründe für das Abbrechen der Figuralplastik sind wohl nicht in Invasionen zu suchen. 14-35. Jungsteinzeit in Ost-Ungarn. în Germania. der Sozialstruktur darstellte. în Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft în Wien.. 93-106. în W.und Siedlungsweise bzw. Hansen S. 216-222. 1959 Die anthropomorphen Gefäβe und Idolplastiken von Szegvár-Tűzkőves. 33 . LISTA PRESCURTĂRILOR BIBLIOGRAFICE Banner J. Alltag und Religion.. 2001Spondylus-Schmuk im Neolithikum des Komitats Békés. 5 (1978). Completis LXV annis Dragoslavo Srejović ab amicis collegis discipulis oblatum. 37 (1959).Szénászky J. Antidoron. neolitsko naselje kod Prištine. Csalog J. Meier-Arendt (ed. 1990 Szegvár-Tűzkőves/ EineSiedlung der Theiβ-Kultur. 2000 Die Plastik der Jungstein. Frankfurt am Main (1990). 24-54. 1976 A Cernavodai idolok és a beszélö maszk (Die Idole von Cernavodă und die sprechende Maske).und Kupferzeit in Ostungarn. 257-261. 13-60.). 35-51. în ActaArchHung. Galović R. 9 (1990). 108 (1981). 130-131 (2000-2001). în W.. 125-135.

216-220. Festschrift fűr Nándor Kalicz zum 75.. XII-XIII.. 1977 A Szakálháti csoport idoltöredeke Battonyáról (Das Idolfragment der Szakálhát-Gruppe aus Battonya). jud. Rumänien (1998-2002). ReSchick T. 1993 Die Anfänge Europas von 6000 bis 500 v. Chr. Raczky P. Morgenrot der Kulturen. 79..-Anders A. 155-182. 145-230. 2004 Vorbericht űber dir rumänisch-deutschen Prospektionen und Ausgrabungen in der befestigten Tellsiedlung von Uivar. Budapest (2003). Schier W. Jungsteinzeit in Ost-Ungarn. Timiş. 5461... Tasić N. în PZ. 53-66. 7 (1988).g. Rituale. 1959-1960 Završna istrašivanja na praistorijskon naselju kod Valača. în Jerem-Raczky (ed. în Glasnik MKM. Geburstag. 2003 The internal relations of the Alföld Linear Pottery culture in Hungary and the characteristics of the human representation. 104 (1977). 34 . 21 (19641965). Wűrzburg (2005).. Műnchen (1993). în The Israel Museum Journal. Alltag und Kult vor 7000 Jahren in der prähistorischen Siedlung von Uivar. 23 (1992). în AÉ.-Draşovean F. „symbolischen Bestattungen” des kupferzeitlichen Gräberfeldes Varna I. 1964-1965 Anthropomorphic Figurines from Yugoslavia. Schier W. în Balcanica. 25-33. 2004-2005 Alltag und Religion. în Masken.. Todorova H. Menschen. în JPEK. 255-270.). 2 (2004). 5-82.ANALELE BANATULUI. Frankfurt am Main (1990). 1988 A Neolithic Cult Headdress from the Nahal Hemar Cave. 4-5 (1959-1960).. 2005 Die Maske von Uivar. 151-160. 1990 Arcos edenyfedö Battonyáról (Deckel eines Gesichtgefäβes aus Battonya. în AÉ. Rumänien. Szénászky J. 1992 Zur Frage der s. 117 (1990). 28-42.. Srejović D.. Kruta V.

-Koos J.. Figurină de la Mezökövesd-Mocsolyás (după Kalicz N.Fig. 2. Reprezentare schematică a figurinelor paleolitice (stânga) şi neolitice (dreapta) (după Hansen S. 35 .1999).1997). Fig.. 1.

1959-1960) Fig. Figurină antropomorfă de la Valač (după Tasić N. desen A. 3..ANALELE BANATULUI. 4 Fragment de statuetă de la Battonya (după Szenaszky J.. 2004-2005 Fig. XII-XIII. 36 .1977. Kuczminski).

.1978). Vas antropomorf de la Battonya-Gődrősők (după Goldman G.. 6. Fragment de statuetă de la Szentes-Ilonapart (după Hegedűs K. 37 . 5.1981) Fig.Fig.

1959) Fig. Vas pe scăunel (aşa-numita Venus I) de la Hodmezővásarhely-Kőkenydomb (după Banner J. 2004-2005 Fig..ANALELE BANATULUI. 8. „Zeul cu secera” de la Szegvár-Tűzkőves (Foto S. 7. 38 . Hansen). XII-XIII.

9. Masca de lut de la Balatonöszöd (după Horvath. 10.Fig.1993) Fig. 39 .. 2002). Figurină şezând de la Priština-Predionica (după Kruta V. T.

.

pe spate.infotim. Uivar.N. În momentul când a eliberat parţial. ne-a făcut să înţelegem pe loc că această descoperire arheologică. a celei mai vechi măşti faciale din epoca neolitică din sudestul Europei. Florin Draşovean Cuvinte cheie: România.. ar fi rămas neobservată dacă diferiţi colaboratori ar fi eliberat porţiunea în fragmente mici.htm MASCA RITUALĂ DESCOPERITĂ ÎN TELLUL NEOLITIC DE LA UIVAR (JUD. atunci când sub deschizătura în formă de migdală s-a putut observa începutul unei a doua spărturi şi. printre altele. experienţa de săpătură şi folosirea aspiratoarelor au condus la descoperirea celei dintâi şi.ANALELE BANATULUI. mască Schlagwörter: Rumänien. a fost cercetată o locuinţă de suprafaţă cu etaj de formă rectangulară.. o bucată de lut ars care avea o gaură ovală.-Draşovean F. una dintre cele mai îndemânatice colaboratoare române. s-a constatat o suprafaţă modelată plastic în mod evident. cu o atenţie deosebită. s-a oprit imediat în momentul când apărut între bucăţile de chirpici ars ce proveneau de la pereţi. foaste slab arsă. 181. Era vorba despre o jumătate dintr-o mască facială în mărime naturală. Masca a apărut în suprafaţa I care este situată în zona central-nord-vestică a locuirii neolitice târzii. După înlăturarea ruinelor. 2004-2005 http://www. arsă în urma unui puternic incendiu care a distrus-o în întregime (Schier W. În acest loc. care ea însăşi pictează şi realizează portrete.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. neolitic târziu. totodată. Florentina Marţiş. Maske Istoria unei descoperiri arheologice deosebite Cercetările arheologice româno-germane efectuate în tellul neolitic de la Uivar. cele mai complexe de acest fel din sud-estul Europei. Arheologie-Istorie. Doar privirea fină a celei care a găsit-o. În timpul dezvelirii ruinelor acestui edificiu. am fost convinşi că suntem în faţa unei descoperiri cu totul remarcabile. unele foarte slab păstrate. S. Starea ei. 183). unică în semnificaţia ei. bucata dintre dărâmături aceasta era înconjurată de bucăţi de chirpici de dimensiuni şi consistenţe diferite. deosebit de fragilă. au contribuit la descoperirea unor piese arheologice de importanţă patrimonială deosebită. Uivar. modelată din lut. După ce această descoperire arheologică unică a fost 41 . TIMIŞ) Wolfram Schier.. 2004. Spätneolithikum. Dintre acestea se detaşează fragmentul unei măşti de lut ars care a fost scoasă la lumină în campania anului 2001. XII-XIII.

Nimeni nu s-ar fi gândit în acel moment că vor dura trei ani până ce corsetul de gips va fi din nou îndepărtat. se uneşte într-un unghi drept cu nasul lung şi colţuros. 2004-2005 documentată prin intermediul fotografiilor şi al înregistrărilor video şi s-a fixat poziţionarea ei exactă prin fotogrametrie digitală şi tahimetrie (fig. dar este posibil ca şi incendiul care a mistuit casa să-i fi conferit consistenţa care a conservat-o în forma iniţială atâtea milenii. o tehnologie similară ce a fost folosită şi la construcţia caselor. ni se păreau a fi realizabile. mai degrabă.* Masca şi însemnătatea ei cultural-istorică Fragmentul de mască din locuirea de tip tell de la Uivar (fig.. zonă care este modelată sub forma unei nervuri groase. în acest moment nu se poate preciza cu exactitate cât de ascuţită era bărbia. în zona gurii conturul se curbează mai accentuat dar. de 13 cm. 1). se pare. numai în condiţiile de laborator ale unui atelier de restaurare. fără a comporta riscuri pentru obiect. Prin urmare a fost introdusă sub masca astfel consolidată o placă de aluminiu după care a fost ridicată şi învelită cu bandaje de tifon gipsat pentru a fi protejată de eventualele şocuri mecanice şi schimbări bruşte ale umidităţii şi temperaturii. păstrând intacte şi bucăţile de chirpici aflate în imediata apropiere precum şi pământul din jur şi l-am acoperit cu gips. Vârful nasului trece un pic peste gura realizată prin găurire. La tâmplă. am decis să o ridicăm in situ. Masca are o grosime medie de 25-30 mm şi este boltită convex. Muchia rupturii indică faptul că cea mai lată porţiune. a cărei parte inferioară nu o cunoşteam la acel moment. 2) a fost realizată din lut în amestec cu pleavă. se află o gaură modelată având un diametru de cca. Deasupra nervurii transversale a sprâncenelor se află modelată fruntea. Următoarele pregătiri şi eliberări ale măştii. În partea inferioară marginea măştii coboară într-un arc uşor. dinţi sculptaţi din lemn sau os. XII-XIII. modelată în relief. Din acest motiv această parte s-a păstrat în condiţiile cele mai precare de conservare. Nu se poate preciza cu siguranţă dacă gaura a fost realizată iniţial sub formă de trei-pătrimi dintr-un cerc sau dacă 42 .. din păcate. că au conţinut dinţi. spre marginea exterioară a nervurii. care este uşor teşită şi lucrată mult mai subţire. Sprânceana dreaptă. Studiind negativele acestor „rădăcini” de dinţi s-a putut concluziona că alveolele respective nu au conţinut dinţi de om sau animal ci.. se află în zona sprâncenelor. Este foarte posibil ca această mască să fi fost iniţial doar uscată la aer şi apoi arsă în cadrul unui ritual.ANALELE BANATULUI. 15 mm. a cărei axă centrală este uşor înclinată dreapta-jos către interiorul măştii. Pe partea superioară a deschizăturii gurii astfel obţinute se pot observa patru adâncituri realizate prin împungere care.

cele care aparţin culturii Vinča. de cele mai multe ori plastic. chiar dacă nu într-un mod confortabil. Măşti şi figuri de artă plastică din cultura Vinča Din timpul epocii pietrei din sud-estul Europei nu sunt cunoscute până în prezent măşti faciale în mărime naturală. se pare. A şi B. iar pe cea interioară fiind mult mai largă şi rotunjită. 87-101. iar gura era în mare parte acoperită de dinţii puşi a căror inserţie. a fost cea de prindere a măştii de capul celui care o purta cu ajutorul unui şnur. sub forma unor muchii sau nervuri. numeric şi estetic. nu se pot observa alte volume de adaptare la o faţă de om.. Acestea sunt. fapt ce este interpretat prin faptul că aceste găuri conţineau diferite bijuterii care nu au mai fost găsite. nasul şi sprâncenele sunt modelate. 3). În schimb.. Funcţia acestei găuri. 1936. aceasta putea fi purtată. 2005. iar adesea se găsesc găuri situate de-a lungul frunţii şi tâmplelor. Feţele figurinelor din fazele vechi.a fost închis în totalitate de marginea măştii. 19). există detalii cum sunt modelarea concavă în lungime şi transversală a părţii interioare. încă se mai poate vedea în lutul măştii. sunt în schimb reprezentate rotunjit. ochii sunt întotdeauna puşi în evidenţă prin incizii sau nervuri şi sunt redaţi. Din încercările noastre a reieşit că. în ciuda greutăţii deloc neglijabile a măştii. C şi D. 1979. de regulă. precum şi realizarea ochilor prin găurire. Dintre caracteristicile specifice ale acestora. într-o formă ovală ascuţită. Lazarovici Gh. 1996. iar cele ale fazelor noi. (Vasić M. care sunt legate de masca de la Uivar. Totodată distanţa dintre gaura ochiului care s-a păstrat şi deschizătura gurii corespunde exact proporţiilor umane.. ale culturii Vinča sunt de regulă de formă triunghiulară cu colţurile rotunjite (fig. foarte bine modelate şi lustruite.. Draşovean F. Partea interioară a măştii este netezită şi modelată concav şi. se detaşează maniera de realizare a feţelor figurinelor. spărgându-se ulterior aproape de marginea ei. care este pe partea exterioară poziţionată oblic. 61-64 ). larg deschişi. În favoarea argumentului că aceasta a fost realizată pentru a fi purtată. Cu toate acestea deschizătura gurii permitea o respiraţie şi o vorbire normală. în afară unei găuri mici în care ar putea încăpea un vârf de nas. Feţele statuetelor pot fi împodobite prin linii incizate. în formă de scut 43 . pupilele purtătorului erau vizibile. aşa cum am mai precizat. dintre acestea detaşându-se. în toate culturile neolitice din Peninsula Balcanică şi bazinul carpatic se cunosc o multitudine de figurine şi statuete (Hansen S. Diferiţii cercetători care s-au ocupat de studiul acestor artefacte au avansat diferite propuneri atât cu privire la împărţirea lor tipologicostilistică cât şi despre evoluţia în timp a artei plastice antropomorfe. de cele mai multe ori.

Diferenţă decisivă constă însă. aproape realistă. în afară de mărimea naturală. criteriilor stilistice de reprezentare a feţelor figurinelor din cultura Vinca târzie. ne este sugerată din nou impresia că faţa acea mărginită de muchii şi cu puţine curburi anatomice ar putea reda o faţă mascată. de formă triunghiulară. consideră că impresia mascării figurinelor atât în cultura Vinca. cel mai probabil. atât din punct de vedere al conturului feţei rotunjitpentagonal. XII-XIII. 19). nu se încadrează în canoanele tipologico-stilistice ale a culturii Vinca. pe care a botezat-o „Vidovdanka”. 5). Masca de la Uivar corespunde. care sunt sensibil diferite. cum ar fi Olaf Höckmann (1968). Această observaţie se poate extinde şi asupra unora dintre figurinele „cu tron” ale culturii Tisa. 4). cât şi în ce priveşte sublinierea sprâncenelor şi a nasului. cum ar fi „Zeul cu secera” descoperit din estul Ungariei. Ca un exemplu real pentru asemenea reprezentări cercetătorul amintit era de părere că ar fi. iar împodobirea corpului ne duce la ipoteza că acestea au redate haine sau bijuterii. măşti din piele. În cazul figurinelor din fazele târzii se remarcă în general o modelare mai detaliată şi îngrijită a feţelor. a emis ipoteza că o figurină deosebită că mărime şi execuţie. fig. 2004-2005 sau pentagonală (fig. care a fost găsită în 44 . cu ochii şi gura reprezentate prin găuri. ne-o oferă descoperirea arheologică de suprafaţă a unei statuete.. mai ales din profil. Aceasta coincide. Remarcabil este faptul că figurinele culturii Vinča nu au aproape niciodată reprezentată gura care uneori este doar schiţată. pot fi rezultatul unei stilizări stereotipe a chipului uman şi care nu redau în mod obligatoriu o particularizare individuală (Hansen S. care este sub formă unei fante şi este înzestrată cu dinţi. să admită că în acest caz ar putea fi vorba despre o reprezentare de cult. Mărimea (30 cm) şi calitatea acestei opere de artă plastică i-a determinat şi pe alţi cercetători. a cărui faţă plană. 2005. sunt de fapt zeităţi care poartă măşti. În anul 1936. Cu toate acestea atunci când privim. că şi alte figurine care au reprezentată faţa printr-o muchie marcantă mai joasă. în redarea gurii. El a concluzionat în continuare. în ceea ce priveşte toate detaliile esenţiale. unele statuete ale culturii Vinca.. Acest lucru este valabil nu numai în cazul figurinelor de tipul „Vidovdanka”. Miloje Vasic. ar putea fi reprezentarea unei persoane mascate (fig. arheologul care a cercetat zone din tellul de la Vinča. în studiul său dedicat plasticii neolitice. cât şi în alte grupuri neolitice târzii din sud-estul Europei. 6). partea frunţii mai joase şi chiar şi gaura de la tâmplă. ci şi în cazul unor statuete a mai vechi ale culturii Vinča (fig. O primă dovadă concretă în favoarea acestei ipoteze potrivit căreia unele dintre figurinele de artă plastică reprezintă persoane mascate. 2005 ). Svend Hansen.ANALELE BANATULUI. la Szegvar-Tűzkoves (Hansen S.

adevărata faţă ascunsă. care pare a fi fost cusută din mai multe bucăţi verticale. la populaţiile primitive. Din păcate capul figurinei s-a spart. Aceste opinii se bazează pe indicii puţine şi. 7). Opinii cu privire la funcţionalitatea măştii de la Uivar Cu toate că nu rezolvă dilema dacă o parte sau chiar toate figurinele antropomorfe au fost „gândite” a fi mascate sau dacă trăsăturile stilizate ale feţei sunt o exprimare a unei anumite maniere de reprezentare pentru care caracteristicile individuale nu aveau nici o importanţă. La populaţiile acestor culturi masca înseamnă duhul celui răposat sau 45 . Masca. pictată cu roşu după ardere care. Prin această descoperire reprezentarea persoanelor mascate nu mai este un postulat ipotetic ci o posibilitate reală. în mare parte. Răscroiala în formă de V de la gât poate fi privită şi ca un şnur.. în regiunea Porţilor de Fier. 1987) . înaltă de 13 cm. Ea poartă un veşmânt compus din două piese. În acest fel singurei figurine din cadrul culturii Vinča găsite până în prezent care ţine o mască în mână îi rămâne. A. are doi ochi migdalaţi şi o gură cu vârfurile trase în jos. În zona ambelor coate şi antebraţe apar două găuri care ne sugerează faptul că aici s-ar fi inserat bijuterii. locul rupturii pare chiar a fi fost ulterior şlefuit.. descoperirea arheologică a măştii de la Uivar dovedeşte pentru prima dată existenţa reală a măştilor faciale în cultura Vinča. şi nu chipul lui.zona locuirii vinciene de la Liubcova (Luca S. concluziile noastre trebuie să rămână. De asemenea în dreptul coatelor sunt redate brăţări. (fig. care se uneşte într-un pandantiv care atârnă pe piept. poate pentru totdeauna. reprezintă spiritul înaintaşilor sau animalul totemic al tribului. dar forma gurii şi a ochilor sunt similare cu masca descoperită la Uivar. Figurina. de aceea. în ciuda dimensiunii reduse (şi poate de aceea este săracă în detalii).-Dragomir I. situată pe malul românesc al Dunării. poate un ασκωσ – o formă de vas similară cu cele care se găsesc în unele grupuri regionale târzii din cadrul culturii Vinča din sudul Serbiei. În mâna dreaptă figurina duce un ulcior cu axa longitudinală curbată. Masca statuetei de la Liubcova se diferenţiază în mod evident de trăsăturile feţelor figurinelor din cultura Vinča. ipotetice. În mâna stângă personajul ţine o mască ovală.. Nasul este acoperit de mâna care o ţine a cărei despărţituri dintre degete sunt redate prin şănţuiri lunguieţe. este atent modelată şi bine lustruită. cea inferioară constând dintr-un pantalon (sau fustă ?) plisat transversal şi partea superioară. „Masca este personajul înfăţişat.. Se pune întrebarea în ce context ne putem imagina utilitatea măştii de lut de la Uivar.

carton. acea putere magică direcţionată împotriva răului iar purtarea ei contribuie la impunerea voinţei purtătorului ei. Romulus Vulcănescu (1970. Pe de altă parte masca conferă purtătorului forţa necesată care face ca voinţa sa să fie impusă cu tărie şi. în acelaşi timp. 23) consideră că măştile erau tratate drept întruchipări ale duhurilor clanului şi. masca conţine puterea protectivă a strămoşilor. rezultat al unui ritual elaborat. Prin urmare masca este. Din acest punct de vedere lutul nu este nici practic (greutate) nici tehnic (din punct de vedere al rezistenţei) indicat pentru producerea unei măşti. Măştile tradiţionale care şi-au găsit utilitatea în cadrul diferitelor ocazii au fost confecţionate din lemn. începând cu modalităţile de confecţionare şi decorare a măştii şi terminând cu gestualistica şi incantaţiile ritualice. Iată o întrebare la care vom încerca să răspundem în cele ce urmează.ANALELE BANATULUI. îl considerăm mult mai adecvat ?. în concordanţă cu voinţă purtătorului ei. şi nu chipul lui” în cazul măştii de la Uivar detaliile personalizatoare nu au fost redate ci s-a urmărit reprezentarea unei feţe impersonale. O mască făcută din aceste materiale bineînţeles că nu s-ar fi putut păstra în condiţiile solului mineral al zonei în care este situat telul de la Uivar. Poate din raţiunea că „masca reprezintă personajul înfăţişat. Acesta este pătruns de forţa conferită de mască şi este scos din cadrele timpului şi spaţiului profan dobândind o altă identitate şi alte atribute (Evseev I. pânză. În aceste condiţii. Care au fost cauzele care l-a determinat pe omul neolitic să confecţioneze masca din lut şi nu din alt material pe care noi. 368). în acelaşi timp.. 259). nu lasă nimic la voia întâmplării. În ceea ce priveşte masca de la Uivar aceasta a fost confecţionată din lut. punându-l în afara legilor obişnuite. Analizele efectuate până în prezent asupra materialelor folosite în societăţile preistorice arată faptul că acestea au fost alese cu mare grijă 46 . 2004-2005 chiar animalul înfăţişat. Dintre materialele amintite mai sus pentru perioada neolitică s-ar putea pune în discuţie lemnul sau textilele poate chiar şi pielea. în stare uscată sau arsă. XII-XIII. acum. în consecinţă. masca nu este doar un simbol al acestor puteri. este uşor casabil şi greu. 1997. De aceea cultura măştii este compusă dintr-un întreg eşafodaj de concepţii filosofice care îşi au originea în modalitatea de a se raporta a individului şi societăţii la natură şi univers. vracii erau obligaţi să le poarte respect şi să le îngrijească ca pe nişte făpturi sacre. sârmă sau tablă. ele însele sălăşluiesc în mască”. În mod evident acest material – folosit şi pentru construirea caselor – este propice pentru a fi modelat însă. atente până la cele mai mici detalii. dar foarte rar din lut. ca accesoriu. scrie Iulius Lips (1964. o forţă magică plenipotentă îndreptată împotriva răului şi o cale de transmitere a puterilor din lumea spiritelor spre lumea profană. de ocazionalul şi trecătorul fiinţei umane. îl plasează în afara timpului profan detaşându-l de propria individualitate. Acestea.

La găsirea măştii. vântul. căsătorie şi este evidenţiat mai pregnant în ritualurile de înmormântare. folosirea lutului ca materie primă pentru masca de la Uivar ne apare firească. pe lângă rolul său strict tehnologic. fragmentul părea să stea în mijlocul dărâmăturilor unei case distruse de un puternic incendiu . lutul. reprezenta fundaţia pentru construcţia casei pe care noi am descoperit-o incendiată. pentru construcţia caselor dar şi pentru apariţia telului. Lutul este atât teren de fundaţie cât şi material de construcţie şi are legătură intimă cu pământul strămoşilor. 353). O altă legătură simbolică reiese din însemnătatea lutului amestecat cu pleavă folosit atât modelarea măştii. Privitor la folosirea plevei ca degresant. Dacă lutul este o componentă a terenurilor agricole din împrejurimile telului. masca a fost îngropată. Prin urmare decizia de a folosi lutul trebuie să fi fost una deliberată. Strâns legat de cultul fertilităţii şi al strămoşilor. cer şi vânt. când se blestemă. o astfel de alegere trebuie să fi avut încărcătură simbolică bine delimitată. Poate şi de aceea. al implicării protecţiei strămoşilor. de formă alungită. conştientă. alături de apă. ceea ce ne conduce la concluzia că în acest loc a fost depusă doar o parte 47 . prin folosirea aceastei materii mitice fundamentale. unul dintre elementele fundamentale din alcătuirea cosmosului. pentru a se întoarce în mediul primordial. Acest fapt ar putea oferi un indiciu cu privire la contextul de folosire al măştii. pământul este. recolta sau. Pământul este prezent în toate ritualurile de trecere din mitologia românească începând de la naştere. El este şi un garant al jurîmântului sacru. când edificiul a fost cercetat şi demontat în totalitate. Cu toate eforturile noastre. posibil chiar cu o „strămutare socială” şi anume locuirea pe lutul străbunilor. dictată de o cutumă ritualică bine stabilită. locul în care sălăşluiesc strămoşii. pleava reprezentând resturile cerealelor care au fost semănate acolo – se poate face o legătură simbolică cu agricultura. într-un sens mai abstract. Nu este imposibil ca pentru locuitorii neolitici din zona tellului lutul să fi fost asociat cu casa.şi omul cunoştea foarte bine caracteristicile acestora. În acest context mitic. Groapa. după terminarea ritualului. focul. a fost clar că fragmentul se afla într-o groapă mică. Apa a fost folosită la modelarea lutului. cu pământul roditor. se sărută sau se atinge pământul pentru a da putere blestemului (Evseev I. vântul la uscare iar focul la arderea acestuia. în acest complex nu au mai fost găsite ale fragmente care să aparţină măştii. De-abia în campaniile următoare.. au fost asociate celelalte elemente din alcătuirea cosmosului: apa. pentru a fi redată străbunilor. acoperită cu dărâmături şi parţial umplută cu chirpici. De asemenea. foc. 1997.

2001).. Dacă se iau în considerare toate aceste indicii rezultă următorul scenariu posibil: La fondarea unei noi case au avut loc ritualuri pentru a îndepărta daunele şi rănile provocate în trupul Pământului prin scoaterea lutului şi a invoca apărarea casei şi locuitorilor ei împotriva răului. XII-XIII. Distrugerea şi depozitarea rituală a fragmentelor în diferite locuri este un exemplu comportamental care a fost observat în cadrul artei plastice preistorice (Chapman J. În acest context. O altă concluzie care se poate trage este că masca de la Uivar nu a fost gândită pentru o folosinţă îndelungată sau repetată. nu vom şti niciodată. Germania RO-300002 Timişoara.com 48 . Muzeul Banatului. Şi figurinele găsite împreună cu tăbliţele din Tărtăria (Vlassa N. Pentru a fi siguri de acest lucru.schier@mail. ci era folosită doar în cadrul unui singur ritual concret. E-mail:wolfram. 1963) au fost rupte şi îngropate doar o parte dintre bucăţi.. masca a fost ruptă în două şi bucăţile depuse în două locuri diferite care trebuiau să aibă o legătură importantă cu ridicarea casei.de România E-mail:fdrasovean2000@yahoo. 2004-2005 din această piesă deosebită.. D-97070 P-ţa Huniade nr. cu o finalitate precisă. Dacă într-adevăr a fost aşa. După terminarea ritualului de consacrare masca trebuia apărată de cei neiniţiaţi şi ascunsă de societatea civilă. pentru a asigura şi permanentiza efectul ritualului prin distrugerea punţii dintre cele două lumi pe care a îndeplinito masca. Residenzplatz 2a. Wolfram Schier Florin Draşovean Bayerische Julius-Maximilians-Universität.ANALELE BANATULUI..uni-wuerzburg. o persoană a purtat o mască realizată special pentru acest ritual şi care a fost făcută din acelaşi lut din care tocmai au fost construite zidurile. 1 Würzburg.

Pentru aceasta era nevoie de o aprobare oficială de export temporar din ţară din partea Guvernului român. Strădaniile conducătorilor de proiect. Mulţumim şi pe această cale doamnei Monica Octavia Muscă. 49 . care dispune de ateliere de restaurare cu renume mondial. masca ritualică de la Uivar a putut fi prezentată pentru prima dată publicului. în primăvara anului 2003. au deschis la Timişoara corsetul de gips şi au consolidat. stabiliri de termene şi amânări. la începutul lunii septembrie 2004. Ideea părţii germane de a prezenta în primăvara anului 2005 masca restaurată în cadrul unei expoziţii speciale găzduită de Universitatea din Wűrzburg a fost percepută pozitiv de partenerul român. precum şi domnilor Florin Georgescu şi Vorel Coifan pentru sprijinul acordat demersurilor noastre prin acordarea avizului de export temporar. Muzeul Banatului Timişoara şi a fost sprijinită plenar prin demersurile legale făcute pe lângă nouă conducere a Ministerului Culturii şi Cultelor.* Directorul general al Muzeului Central Romano-German din Mainz. după aproape patru ani de la găsirea ei. Cu toate acestea. Miron Sevastre. atât din partea germană cât şi cea română. convorbiri telefonice până la realizarea un contract bilingv cuprinzător. De data aceasta. au durat aproape un an şi jumătate şi au cuprins corespondenţă. restauratorul Secţiei de Antichităţi a Muzeului Martin von Wagner din Wurzburg. s-a oferit să preia restaurarea măştii arheologice descoperite cu titlu gratuit. el însuşi născut în România. În acest context. Secretar de Stat. Virgil Niţulescu. pregătiri juridice pentru un „subcontract” între Wurzburg şi Mainz. încheierea unor asigurări de transport. conservat şi restaurat fragmentul de mască. Ministerul Culturii şi Cultelor a respins cererea privind acordarea avizului favorabil de ieşire din ţară a coletului gipsat ce conţinea masca. ministrul Culturii şi Cultelor. discuţii asupra valorii ştiinţifice a descoperirii arheologice pentru comisiile de evaluare. domnului dr. în colaborare cu restauratorul Alexandru Fota de la Muzeul Banatului. strădanii duse pe căi diplomatice.

BHAB. Rituale. în Műnstersche Beiträge zur Vorgeschichtsforschung. also dem selben Material. 1963 Chronology of the Neolithic of Transylvania in the light of the Tartaria settlement stratigraphy...ANALELE BANATULUI.. Draşovean F. 2005 Neolitische Figuralplastik im sűdlichen Karpatenbecken. Timiș. 485-494. Ed. BHAB. 1970 Măştile populare. Timiş. jud. în Banatica. 1968 Die menschengestaltige Figuralplastik der südosteuropäischen Jungsteinzeit und Steinkupferzeit. Lips I. Bucureşti (1970). DIE GESICHTTONMASKE IN UIVAR ENTDECKT Zusammenfassung Im Jahr 2001 wurde bei den Ausgrabungen im spätneolithischen Tell von Uivar. 1987 Date cu privire la o statuetă inedită de la Liubcova-Orniţa (jud. die seit 1999 gemeinsam vom Banater Museum Timi[oara und der Universität Würzburg durchgeführt werden. 2004-2005 LISTA PRESCURTĂRILOR BIBLIOGRAFICE Chapmann J. 217-243. Lazarovici Gh. Ştiinţifică. 50 . Beograd (1936). 34. Timişoara (2001). în Dacia. 2004 Vorbericht űber die rumänisch-deutschen Prospektionen and Ausgrabungen in der befestigten Tellsiedlung von Uivar. 2001 Intentional fragmentation in the Neolithic and Copper Age of SouthEast Europe: incised signs and pintanderas. Hildesheim (1968). Vulcănescu R.. O istorie a culturii omenirii. XII-XIII. Caraş-Severin). die hier vorgestellt und in ihrer kulturhistorischen Bedeutung diskutiert wird. Timişoara (1996). et alii 1984 Vinča u praistoriji i srednjem veku. Ştiinţifică.. în Masken. III. Hőckmann O. Ed.-Draşovean F. die Hälfte einer Gesichtsmaske aus Lehm gefunden. 1979 Neoliticul Banatului. dass die Maske tatsächlich getragen wurde. jud. Schier W.... die durchbrochen gearbeitet sind. Vlassa N.-Dragomir I. în Festschrift fűr Gheorghe Lazarovici. Srejović D. doch weisen Mund und Auge. Amarcord. 1964 Obîrşia lucrurilor. Das Fragment besteht aus mäßig gebranntem spreugemagertem Lehm. Rumänien (1998-2002). Hansen S. Evseev I. 79. 1997 Dicţionar de magie. Bucureşti (1964). Die Gesichtszüge sind nur grob modelliert.. Ed. Relaţiile cu vecinii. das für den Wandaufbau der Häuser verwendet wurde. 2 (2004). 1936 Preistoriska Vinča... A.. demonologie şi mitologie românească. Timişoara (1997). Wűrzburg (2005). Menschen.. 1996 Cultura Vinča târzie în Banat. în PZ.. 145-230. Luca S. IV. BMN. I. XXX. Vasić M. Beograd (1984). 19-25. IX (1987). VII (1963). sowie die konkave Innenseite und ein Befestigungsloch an der Schläfe darauf hin. 31-42. Cluj-Napoca (1979).

Cara[-Severin) ein weiteres Argument geliefert. Hierfür hat der Oberflächenfund von der Vinča-Siedlung Liubcova (jud. zumindest einen Teil der Figurinen als Darstellungen maskierter Personen (oder Gottheiten) zu interpretieren. ist dort doch eine kopflose Figur mit einem Henkelkrug in der einen und einer abgenommenen Maske in der anderen Hand dargestellt. von denen sie allerdings der Mund unterscheidet. Für die Interpretation dieses bedeutenden Fundes könnte das Material Baulehm ebenso die Auffindung im Fundamentgraben eines Hauses einen Hinweis geben: als Deutung wird eine Funktion der Maske im Rahmen eines nur einmal durchgeführten Rituals bei der Errichtung eines neuen Hauses vorgeschlagen. Andererseits wurde in der Forschung schon seit langem erwogen. der bei der Figuralplastik so gut wie nie dargestellt wird. 51 .Im Umriss sowie durch die abgesetzte Stirn weist die Maske Übereinstimmungen mit den anthropomorphen Figurinen der VinčaKultur auf. Der Maskenfund von Uivar belegt nun erstmals für das Neolithikum Südosteuropas die Existenz modellierter Gesichtsmasken.

XII-XIII.ANALELE BANATULUI. 2004-2005 Fig 1: Fragmentul de mască descoperită în fundaţia unei case de la Uivar (in situ). 52 .

Fig 2: Fragmentul de mască de la Uivar. 53 .

2004-2005 Fig 3: Capete de figurine din cultura Vinča descoperite în tellul de la Vinča (după Srejović D.5 m adâncime.2) m.1 m adâncime. et alii. Mijloc: capul unei figurine modelate realist. Dreapta: figurină de la Vinča – 4. Vinča – 5. XII-XIII.. Stânga: capul unei figurine descoperită la Vinča – 2.. 1984) 54 . 1984) Fig 4: Figurine din etapele târzii ale culturii Vinča.7 (5. et alii. adâncime (Srejović D.ANALELE BANATULUI.

et alii. adâncime. 6. (după Srejovic D.Fig 5: Statuetă (Vidovdanka) descoperită la Vinča.2 m adâncime (Vasić M.5) m.. 1984) 55 .7 (7. 1936) Fig 6: Capul unei figurine descoperită la Vinča la 5. Redarea feţei ne sugerează existenţa unei măşti..

(foto P.ANALELE BANATULUI. XII-XIII. 2004-2005 Fig 7: Statueta vinciană târzie de la Liubcova. Neckermann) 56 .

Popescu3. topoare calapod înalte tip IIIg7. Sânandrei. Utilajul litic descoperit aici face parte din categoria uneltelor de piatră cioplită în număr de 131 bucăţi. lame neretuşate cu lustruire. Octavian Popescu Cuvinte cheie: Banat.ANALELE BANATULUI. neolitic târziu. din următoarele categorii: lame retuşate cu lustruire. (cele care au putut fi identificate). S-a folosit tipologia Šaroltei Joanović1 şi a Doinei Ignat2. NIVELUL IV 2004 Florentina Marţiş. XII-XIII. flancuri. nuclee. percutoare (din care unul folosit ca nucleu) zdrobitoare. Fragmente de topoare trapezoidale-teslă tip III d3.4. ciocane.6. gratoare pe lamă. III h 5.N. topoare perforate fragmentare tip IVa3. burghie (sfredel). lame neretuşate fără lustruire. topoare calapod înalte 24%. Pentru aşezarea de la Sânandrei există următoarea situaţie pe categorii de unelte şlefuite: topoare calapod 6. ciocane. unelte de piatră Keywords: Banat. continuă săpăturile deschise în campania 2003 şi au dus la descoperirea unui bogat inventar arheologic. Late Neolithic. III f 1. buzdugane 6. aşchii deşeuri. atipice. Marţiş şi O. topoare trapezoidale tip teslă 14%.. completată de Fl. dăltiţe 14%.infotim. 57 . lame retuşate fără lustruire. Arheologie-Istorie. topoare perforate 4%. din care o piesă specială cu lustruire intensă. 11 buc. Id2.1 %. Sânandrei.htm STUDIU TIPOLOGIC AL INVENTARULUI LITIC CIOPLIT ŞI ŞLEFUIT DE LA SÂNANDREI. buzdugane tip I e. vârfuri şi unelte de piatră şlefuită din următoarele categorii tipologice: râşniţe (fragmentare şi fragmente). dăltiţe tip I b 3. tip Ib2. în aşezarea neolitică de la Sânandrei. stone tools Săpăturile arheologice din anul 2004. S.3. le considerăm irelevante pentru această statistică. topoare calapod.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. I e 4. gratoare scurte trapeze. Două piese cu urme de uzură şi lustruire nu pot fi definit tipologic. III f 6. cute pentru ascuţit unelte.1%. Piesele nedefinite şi râşniţele datorită materialului foarte fragmentar în raport cu dimensiunile reale. 2004-2005 http://www.

Pentru gratoare. zdrobitoare 0. burghie 1. gratoare scurte trapeze 19. percutoare 1.8%.8%.5%. opal 6.7%. La analiza petrografică a materialului litic cioplit s-a constatat prezenţa materiilor prime pe categorii de unelte astfel: 58 .9%.7%.7%. lame retuşate fără lustruire 12. spongolite 4. 2004-2005 Artefactele cioplite tipologic sunt reprezentate astfel: lame retuşate cu lustruire 13.8%. lame neretuşate cu lustruire 6.ANALELE BANATULUI. urmate de ortodiorite. gratoare pe lamă 5. radiolariţi 0.2%.7 %.5%. brecii 17%.1%. Pentru topoare.5%. de regulă. brecii sedimentare 0. calcedonii 0. fiind preferat altor materii prime.3%. jasp 2. brecii eruptive 9. chailleuri 1. din opal 13 %. datorită durităţii.2%.8%. Ponderea silexului la uneltele din piatră cioplită este de 69%. XII-XIII.5%. Pe un loc secundar ca pondere la confecţionat topoarele se află microdioritele şi microcuarţitele. nuclee 6. dăltiţe. Topoarele perforate sunt confecţionate din microdiorite de culoare negru-verzui. Lamele sunt din silex în proporţie de 58%.8%.8%. existente în mai toate aşezările neolitice bănăţene. şisturi amfibolice şi chailleu reprezentate foarte slab (un toporaş cu secţiune convex/convex pl.6%.7%. flancuri 4.6). Nucleele sunt din silex. atipice 4. spongolit şi jasp. silexul este reprezentat în proporţie de 63%. vârfuri 3.5%. lame neretuşate fără lustruire 15.2%. I. aşchii 3. trapezoidale. corneeana este folosită cu precădere la confecţionat topoare tip calapod. percutoarele sunt din silex iar zdrobitoarele din cuarţite. spongolitele 7.

5% 4.4% 22.5% 4.8% 4.5% 5.Brecie Silex eruptivă 6. sfredel 2 Atipice 6 Aşchii.3% 2 20% 30% 1 5 38% 1 100% 3 30% 14 15% 3 23% 3 3 1 100% 2 1 33% 33% 22% 11% 2 100% 1 100% Lame retuşate lustruite 11 Lame retuşate nelustruite 5 Gratoare 21 Gratoare pe lamă 4 Vârfuri 4 33% Burghie.5% 3 23% Lame neretuşate fără lustruire 11.9% 5.5% 1 10% 3 2 15. deşeuri 4 .1% 1% 1 33% 1 10% 1 33% sedimentară Spongolite Jaspuri Calcedonii Opal Chailleu Radiolarite Tipologie Nuclee 6 Flancuri 5 Percutoare 2 Zdrobitoare 1 Lame neretuşate lustruite 6 6.5% 2.4% 2.1% 6.

6.6. (Pl.7. Principiul de funcţionare a secerei se bazează pe tăiere dar şi 60 . dălţi. vezi Pl.II/7).4.II/3. Artefactele şlefuite ca mod de confecţionare şi prelucrare fac parte din categoria topoarelor cu aspect faţetat4. I/1.7).5. Raportat la numărul total de lame sunt preferate lamele cu secţiune transversală triunghiulară 52.II/5. există însă şi piese la care nu se mai practică finisarea prin şlefuire păstrând forma primară de prelucrare. Pl. Hodoni 5).6). Pl. cu secţiunea transversală triunghiulară. prin cioplire. deseuri Concluzii: 1. I/1. Pl.I/2.II/2). Artefactele şlefuite au funcţionat ca topoare. prin folosirea ca ciocan sau percutor nivelându-se suprafaţa ruptă în urma loviturilor (situaţii similare în alte situri arheologice ex. 2. pe un loc secundar aflându-se cele cu secţiune trapezoidală cu 33%.5. burine etc.II/8. La unele piese finisarea este de buna calitate.3. dăltiţe. fie că utilitatea lor a fost una rituală. prezintă urme de refolosire. acest fapt fiind susţinut de uzura muchiei (Pl. gratoare. 2004-2005 Ponderea materiei prime pe categorii de unelte nuclee flancuri 120 100 80 60 40 20 0 silex brecie sedimentara opal/opal nobil jaspuri radiolarite percutoare zdrobitoare lame neretusatelustruite lame neretusate lame retusate ustruite lame retusate nelustruite gratoare gratoare pe lama varfuri burghie . II/2. Topoarele perforate după ruperea acestora de la gaura de înmănuşare. Pl. Artefactele cioplite se încadrează în categorii tipologice clasice pentru orice aşezare neolitică: lame. sfredel atipice aschii. imprimând acesteia un aspect lucios pe toată suprafaţa (Pl. (Pl.3%.I/3. sunt reprezentate de un procent de 59% din numărul total al lamelor lustruite. XII-XIII. Piesele componente de seceră.ANALELE BANATULUI. (Pl.) Unele piese nu prezintă uzură pe muchie ceea ce sugerează fie faptul că nu au fost folosite .

5). Această categorie de lame sunt reprezentate de 21% din totalul lamelor ce prezintă lustruire. este dată de uzură şi forma de elice a secţiunii transversale. specifică lamelor de seceră ceea ce demonstrează că burinul a funcţionat ca dinte de seceră într-o singură etapă. Această fracturare poate face parte din procesul de confecţionare. VI/8. În acest caz însă (Pl. Funcţionarea acestora ca burin. Gratoare care prezintă aceeaşi formă de uzură ca lamele de seceră (lustruire cu orientare oblică pe muchie). fiind zona activă a piesei. La categoria tipologică a burinelor. astfel că o muchie rămâne mată. vezi (Pl. destinaţia pieselor şi funcţionalitatea acestora fiind dată încă din atelierele de confecţionare a uneltelor. IX/3).VIII/5) prezintă uzură intensă pe o muchie. Dimensiunile lamelor cu retuşe pe trei laturi sunt diferite de răzuitoarele obişnuite. Una din muchiile lamei este fixată în canalul de înmănuşare. În general se practică cioplirea în vederea ascuţirii zonelor active.lovire ceea ce implică şi rezistenţă la folosire. gratoarele sunt mai subţiri iar retuşele sunt prezente doar pe capăt. gratoarul având partea activă zona retuşată. 5. 7. Astfel de piese sunt reprezentate foarte slab 6% şi vârfuri în procent de 3%. poate fi componentă de seceră. altele doar pe capăt. VIII/2. grosimea piesei ilustrând efortul la care este supusă piesa. Pl. Fracturarea lamelor în zona distală este frecvent întâlnită la lamele de seceră. În funcţie de materia de prelucrat.11. Pentru materii organice mai uşor de prelucrat ex. acest fapt implicând utilitatea lamei respective pe domenii diferite de activitate. artefactul are alte caracteristici. Refolosirea lamelor este dată de lustruirea pe două părţi ale lamei. acest fapt denotând distingerea clară a tipurilor de unelte pe categorii tipologice. pe vechile retuşe. a doua muchie lustruită se explică prin reaşezarea lamei într-o poziţie secundară. ca etapă a prelucrării utilajului lamelar. 61 . Din numărul total de gratoare 23% sunt reprezentate de gratoare cu retuşe pe trei laturi (grosimea lamei de minim 7mm). Unele gratoare au retuşe pe trei laturi ale lamei (Pl. fiind reprezentată de un procent de 78% din totalul lamelor cu lustruire. 4. 6. nervura mediană funcţionând ca zonă de rezistenţă. piei de animale. trăsătura care defineşte utilitatea piesei este forma. 3.

5cm. niv. L=3. de culoare negru/verzui. L=6.. toporaş trapezoidal tip Ie/4. II: 1. topor trapezoidal tip IIIc/6. L=4.. S4. S4.9cm. microcuarţit. ortodiorit.. dim. S. toporaş tip IIIg/1. de culoare negru intens.9cm. 60. l=5. IV. din şist microcuarţitic. Pl. 3. S4. h=3. culoare. nodul silicios alterat. niv. h=1.4cm. 2 l=3. L=12. 5. 1. dim. din corneeană. din chailleu. din şist microcuarţitic cu exfoliere în şisturi. h=1.8cm. S4.. 7. secţiune plan/convex. IV. S4. dim. (are zona spartă lustruită datorită uzurii. l=3cm h=1cm.1.9cm h=1.05m. secţiuneplan/convex. L=10. din corneeană. culoare gri dechis.4 71. secţiune plan/convex. 50.4cm. h=3. S4.topor calapod înalt tip IIIg/6. 2. 1. secţiune plan/convex. dim. secţiuneplan/convex..05m. din corneeană. 5. S4. din şist microcuarţitic.05m. h=2. 42. dim. 2. culoare negru intens. . 1. L=6cm l=3. 6.9cm. 7. S4..7cm. 7. niv.20m. 44. 1.. secţiune plan/convex. topor calapod tip IIIb/6.4cm.. culoare albgălbui. dim.20m.5cm.5cm. 4. dim.IV.. 1. S4. 14. niv. h=1. niv. L=8. 1. IV. l=4cm..8cm.05m. 1. microdiorit poros..2cm.IV. 1.IV.niv. Topor calapod tip IIIb/6.2cm. topor perforat (fragment) tip IVb/2.. dim. L=6. IV. toporaş rectangular plat tip Ib/3.4cm.. topor calapod tip IIIb/5. Topor calapod tip IIIg/7 . IV. fapt ce atestă refolosirea acestuia în a doua etapă. culoare gri. niv.dim. 20. toporaş trapezoidal plan/convex tip Id/3. niv. l=4. l= 2.6cm. secţiune convex/convex.. 4. S4.5cm.5cm. S4. topor calapod tip IIIc/6.9cm h=1.8cm. culoare gri cu flec albicios.20m... l=5.20m.6cm. I: 1. h=3cm. h=1. IV. dim.2cm h= 1..5cm. l=2. ortogabrou..2 cm l=3. culoare gri cu flec negru.. 62. secţiune plan/convex. din ortodiorit cuarţitic negru din mediu bazic (cele albicioase provin din mediu acid ) dim. secţiune plan/convex. h=2cm. L=5. IV. h=1. dim. secţiune plan/plan.9cm. toporaş rectangular plat tip IIIg/3.ANALELE BANATULUI.05m. I=5. 12. L=9. S4. secţiune 62 .. 8. topor folosit în două etape: a. 6. S.05m. L=5. dim. niv.. 1. niv.toporaş rectangular plat tip Ib/4.20m. niv. 5. 1. niv. S4. culoare brun cu flecuri gri. niv. secţiune plan/convex. l=3. secţiune plan/ convex.negru dim. 44. 2004-2005 CATALOGUL UNELTELOR Pl. din corneeană.7cm. 1. l=2. toporaş trapezoidal plat tip Id/3. ca o unealtă diferită de iniţiala).5cm.7cm. XII-XIII. .05m. 1.20m..4cm. L=6cm.. IV. 1. L=6cm. dăltiţă tip IIIf/4. 3. din şist amfibolic microcuarţitic. 46. b.2cm. dim.IV.IV.5cm.05m. 54.2m. L=6.8cm. secţiune plan/convex. din corneeană de culoare gri. secţiune plan/convex. secţiune plan/plan. de culoare gri deschis.8cm.. culoare negru/verzui.. 39. ortoşist cu foliaţie şi nu spărtură. 1.4. h=3. l=3cm.

63 . culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan. 19. 1. IV. 44. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan. 3. h=4mm. L=13mm. IV. dim. dim.2cm.. 1. S4. 54. IV.. dim. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan. dim. l=22mm.05m. h=6mm. IV.20m. din spongolit culoare cafeniu albicios. l=10mm. 1..05m. 6. 1. L=36mm. 7. din spongolit.. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan. S4. h=2mm. S4. Pl. L=43mm. 5. h=2.20m. L=36mm.III: 1. S4. IV.05m. secţiune transversală triunghiulară. IV. din microdiorit negru-verzui. L=34mm. h=5mm. dim..5mm. niv.05m.20m. IV. S4. culoarea ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan. 4. l=14mm. 1. S4. dim. S4. dim. secţiune transversală triunghiulară. l=13mm. l=15mm. S4. h=5mm.. L=47mm. IV.. 50. h=4mm.20m. 2.V.IV. IV. h=5mm. secţiune transversală triunghiulară.. 23 1. 15. l=16mm. secţiune transversală triunghiulară dim. niv.05m. 1. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan.. 1. secţiune transversală triunghiulară dim.. secţiune transversală trapezoidală dim. l=15mm. 13.L=26mm.. culoare cafeniu albicios. 1. h=3mm. L=27mm. 30. secţiune transversală triunghiulară. 3. Lamă retuşată cu lustruire. l=13mm. secţiune transversală trapezoidală. S4.05m. niv.. IV. dim. l=16mm. lamă retuşată cu lustruire din silex. niv. 39. 3. niv. lamă retuşată cu lustruire din silex. L=4. niv.lamă retuşată cu lustruire din silex. 7. secţiune transversală triunghiulară .. S4. S4. 1. 1. h=4mm.. lamă retuşată cu lustruire. 8.. 9.. niv. V. 51. S4. niv. niv. 1. secţiune transversală trapezoidală dim. l=15mm. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan. secţiune transversală triunghiulară. 1. 14... culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan.4cm. L=27mm .. l=16mm. 14. S4.20m. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan.. h=4mm.. niv. lamă retuşată cu lustruire.20m. lamă retuşată cu lustruire din silex.=26mm. S4. niv IV. 61. S4. 10. h=4mm. lamă retuşată cu lustruire din silex..6cm... 12. secţiune transversală triunghiulară. secţiune transversală triunghiulară. l=4. dim.20m. L. lamă retuşată cu lustruire din silex.. 1. L=26mm.convex/convex. h=5mm. niv. lamă retuşată cu lustruire din silex. lamă retuşată cu lustruire din silex. L=20mm. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan. IV. 11... l=21mm. lamă retuşată cu lustruire din silex. dim.20m.. niv.. secţiune transversală triunghiulară.05m. h=3mm.. niv. culoare ocru galben cu cracleuri de oxizi de mangan.. 17. 61. lamă retuşată cu lustruire din silex. l=17mm. niv. l=16mm. L=30mm. h=2mm. culoare cafeniu albicios. h=3. lamă retuşată cu lustruire din silex. l= 9mm. dim. 1.. secţiune transversală triunghiulară dim. L=32mm. din spongolit sedimentar. lamă retuşată cu lustruire din silex. L=40mm.

h=3mm. din opal alterat eruptiv. niv. 9. secţiune transversală trapezoidală... l=11mm.h=3mm. h=3mm.05m. secţiune trapezoidală dim. niv. secţiune transversală triunghiulară. XII-XIII. 49. L=35mm. culoare brun cafeniu. culoare ocru. lamă retuşată fără lustruire din brecie silicioasă eruptivă. 1.05m. 16... dim. 17. lamă retuşată fără lustruire din calcedonie. dim. L=33mm..ANALELE BANATULUI. podină locuinţa 1. lamă retuşată fără lustruire din brecie silicioasă eruptivă.20m.. 3.. L=32mm. niv.. culoare ocru deschis.. culoare gri.. lamă retuşată cu lustruire chailleu. L=20mm. 1. secţiune transversală trapezoidală. 10. S4.. culoare alb-gălbui. 3.05m. l=11mm. l=16mm. dim. L=36mm. culoare ocru –deschis.20m. secţiune transversală trapezoidală... Lamă retuşată cu lustruire din brecie în ciment de opal.IV.L 1. L=33mm.20m. 1. 1. 64 .l=10mm.IV lamă retuşată fără lustruire din brecie silicioasă eruptivă.l=18mm.. L=50mm. 7. 1. l=13mm.20m. h=4mm.. 1. S4.V: 1. h=4mm.05m. 37. lamă retuşată cu lustruire din opal sedimentar degradat.. S4.IV. secţiune triunghiulară. L=42mm. S4. culoare ocru-albicios. secţiune transversală trapezoidală.IV. 2. l=13mm. 1. secţiune transversală trapezoidală. 13. V. lamă retuşată fără lustruire din brecie silicioasă eruptivă. S4.05m. dim L=34mm. IV. h=2mm.IV.IV Lamă retuşată nelustruită din radiolarit-spongolit.IV: 1. S4. 12. 1. lamă neretuşată cu lustruire din brecie în masă de opal. 1.. niv. h=3mm. S4. L=25mm. culoare gri. S4.IV.. 24. l=13mm. dim. l=18mm. 12.. dim. S4.. 8. secţiune transversală trapezoidală. secţiune transversală triunghiulară. l=10mm. L=16mm. niv. h=5mm. niv.. niv.. h=4mm. niv. 1. lamă retuşată cu lustruire.. 33. S4. h=3mm. dim. culoare gri–albicios.. culoare gri. culoare brun cafeniu. S4.. culoare ocru cu cracleuri negre de oxizi de mangan.h=6mm. niv. h=4mm. L=19mm. niv. l=14mm. l=12mm. niv. 45. culoare ocru. niv. secţiune transversală triunghiulară. IV.. secţiune transversală triunghiulară. IV. dim. L=32mm.. S4. 1. dim... 14. niv. S4.05m. h=4mm. 1. dim secţiune transversală triunghiulară. lamă retuşată fără lustruire. 6.. l=20mm. 37.. 12. dim. 5. 58. 16. S4. L=34mm.20m.. L=24mm. 2.20m. h=4mm. secţiune transversală triunghiulară. 58. 4. culoare alb. 9. 1. S4. dim. h=10mm. dim.. lamă retuşată fără lustruire din silex.V. culoare gri. dim. lamă neretuşată cu lustruire din brecie în masă de opal.25m. opal degradat. secţiune transversală trapezoidală. S4. l=13mm..IV.05m.. 53. L=22mm. h=5mm. Pl. l=16mm. l=13mm. culoare gri-lăptos.IV.. 11. niv. 24. secţiune transversală trapezoidală. niv.20m. opal degradat sedimentar. niv.05m. lamă retuşată cu lustruire din opal degradat sedimentar.IV. 2004-2005 Pl. 1. 1. lamă retuşată fără lustruire din radiolarit-spongolit eruptiv.

13. secţiune transversală trapezoidală. lamă neretuşată cu lustruire din silex. h=3mm. dim.S4. răzuitor pe lamă cu retuşe şi lustruire. h=5mm. niv 4. 1..20m..IV. L=33mm. S4. l=11mm. niv. 58. l=12mm. S4. 1.. lamă neretuşată cu lustruire din silex. L=28mm. . 1. răzuitor pe lamă.20m. L=22mm. S4. dim.20m. IV. S4. secţiune transversală trapezoidală. 4. dim. lamă neretuşată cu lustruire brecie în masă de opal. lamă neretuşată cu lustruire din silex. h=4mm. h=3mm.. secţiune transversală trapezoidală. culoare negre de oxizi de mangan. dim. 11. L=24mm. l=23mm. IV. niv. niv. secţiune transversală triunghiulară. h=4mm. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan. h=4mm. 6. lamă neretuşată cu lustruire din silex.. l=11mm..26. niv.. L=29mm. 1.05. L=31mm.4. culoare ocru cu cracleuri negre de oxizi de mangan.4.. h=3mm..IV. h=4mm. 65 .. pe podină. 16. răzuitor pe lamă cu retuşe. secţiune transversală triunghiulară. .. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan. niv. h=3mm. secţiune transversală triunghiulară. S4. secţiune transversală trapezoidală. l=13mm. L=22mm. dim.05m. l=18mm. 1. S4. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan. 38. 9. secţiune transversală trapezoidală. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan. S4. culoare ocru. 1. 9. L=35mm.. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan.h=4mm. l=10mm.. L=24mm.roşcat. Pl VI: 1. lamă retuşată nelustruită din silex. niv. gri lăptos. 40. L=23mm.05m. S4. niv. din silex brecios în masă de opal. 15. 17. 1.05m. niv. niv.20m.05m. IV. S4. l=12mm.. h=4mm.05m. 38. S4... S4. niv.4. S4. 19. S4. secţiune transversală trapezoidală. 11. 1. niv. 1. 1. culoare gri-lăptos..4. secţiune transversală triunghiulară. L=33mm. dim. lamă neretuşată cu lustruire din silex. dim.L=30mm.05.05m. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan. 3. dim.05m. l=13mm. l=11mm. 44. 1. dim.. niv. 52. S4. l=14mm. L=33mm. 5. h=4mm. dim. 2. secţiune transversală triunghiulară. 12.20m. L=21mm. 10. secţiune transversală triunghiulară.. secţiune transversală trapezoidală. l=13mm. h=2mm. L=29mm. lamă neretuşată cu lustruire din brecie în masă de opal.. din spongolit culoare ocru albicios cu foraminifere. l=13mm... h=4mm. lamă retuşată nelustruită din silex. l=14mm.IV.. IV. h= 5mm. . 8. din calcedonie (silex) cu cracleuri de oxizi de mangan..05m. niv. lamă retuşată nelustruită din silex. S4. 1. secţiune transversală triunghiulară. 1. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan. lamă retuşată nelustruită din hialit-opal nobil. 14. secţiune transversală trapezoidală. 1. 1.IV. 61. 7. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan. dim.20m. dim. l=16mm. niv. 51... L=30mm.. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan.2m... lamă neretuşată cu lustruire din silex.. 19. . 38. . 4. lamă retuşată nelustruită din silex...l 1. secţiune transversală triunghiulară. 1.

L=23mm.roşcat. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. h=12mm. niv. din silex cu cracleuri negre de oxizi de mangan.20. S4. 44. 12. secţiune trapezoidală.4. 1. gratoar pe lamă (pe cortex) din opal. 3. lamă neretuşată nelustruită. dim. L=2. secţiune trapezoidală.. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. S4. 1.. secţiune trapezoidală. din silex opal cu cracleuri de oxizi de mangan şi oxizi de fier. culoare ocru roşcat. niv. lamă neretuşată nelustruită. gratoar simplu cu retuşe pe capăt şi lateral. culoare ocru...05m.05m. niv. 1. h=14mm. h=6mm.05m. gratoar simplu trapez pe lamă (pe cap înalt) asimetric.4. h=3mm. culoare ocru.ANALELE BANATULUI. 1.4.VII: 1. culoare ocru-brun. l=25mm. culoare ocru. h=5mm. 4. dim. gratoar pe lamă cu retuşe. L=43mm. 3. dim. din silex opal cu cracleuri de oxizi de mangan şi oxizi de fier. lamă neretuşată nelustruită.7mm. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. secţiune trapezoidală. l=14mm. lamă neretuşată nelustruită. h=3mm. 5. dim.. S4. h=5mm. pe podină. l=26mm.. Pl. l=23mm. l=19mm. 49. 4.. 2004-2005 l=18mm. L=34mm.4... 22. secţiune transversală triunghiulară.20m.niv.7mm. l=17mm. 24. 6. cu scobiturăşi retuşe pe capăt de lamă. 60.05m. dim. 12.05m.4. gratoar pe capăt de lamă. din silex-opal cu cracleuri de oxizi de mangan. 1.4. din silex opal cu cracleuri de oxizi de mangan şi oxizi de fier. 1. din silex opal cu cracleuri de oxizi de mangan şi oxizi de fier. dim. 7. culoarea ocru roşcat.05m.. S4. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan şi fier.. culoare ocru. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. secţiune trapezoidală. 9. 1. gratoar pe disc.. 4. culoarea ocru roşcat. secţiune transversală triunghiulară. lamă neretuşată nelustruită. h=10mm. culoarea ocru roşcat secţiune trapezoidală.niv. L=25mm. 1. culoare ocru. niv. culoare ocru. 58. L=29mm. culoare ocru roşcat secţiune trapezoidală. secţiune triunghiulară. S4. secţiune trapezoidală.20m. lamă neretuşată nelustruită. h=2mm. 72. 1.4. h=6mm. dim. S4. S4. 2.05m. dim. 11. 55. culoare ocru. cu retuşe din brecie în masă de opal. 8.. L=23mm. L=27mm. l=15mm. XII-XIII. secţiune trapezoidală. S4. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan.4. secţiune trapezoidală. dim. niv. S4. 32. h=7mm. L=27mm. niv. S4. l=15mm.. 1. dim..05. 17. 24. L=37mm. 7. gratoar pe disc. 58. culoare ocru. l=17mm. dim.. L=24mm... 24... 1. 4. 1.. secţiune trapezoidală. h=5mm. dim. S4. L=27mm. S4.4. dim. l=14mm. 4. L=26mm. gratoar pe capăt de lamă (cap înalt). l=34mm.. L=41mm. dim.4.4. S4. lamă neretuşată nelustruită. niv.. h=3mm. niv. L=39mm.05m. S4. S4.. din silex cu cracleuri 66 . culoarea ocru roşcat.05m. niv. gratoar pe disc cu retuşe. 1.. l=17mm. 6. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. h=3mm. h=7mm. 61... l=10mm. l=12mm.05m. l=2. 1. 1.05m. h=5mm. dim. niv.05m. 5.niv.niv. retuşe laterale. secţiune triunghiulară.. 1. 10. S4.

S4. 11. secţiune trapezoidală. 1. L=43mm.05m. 12.. dim. L=62mm. 2. niv. culoare gri.4. 9. 1.4. dim. 1. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. culoare ocru. h=6mm.. 8. culoare ocru-albicios. l=21mm. 26. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de mangan.vârf din jasp. brecie în ciment opal..20m. 58. secţiune trapezoidală. culoare alb-gri lăptos. 15..05m. dim. secţiune trapezoidală.05m.IX:1. 16.4. 11. S4. h=2mm. lamă neretuşată nelustruită. h=2mm. h=4mm. culoare ocru-cafeniu. vârfuri din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. L=32mm. L=24mm. dim. 1. lamă neretuşată nelustruită.de oxizi de mangan din abundenţă. L=32mm. 25. Pl. culoare ocru. dim. 58. vârf din spongolit. L=30mm.4. 13.20m. l=29mm.. h=4mm. culoare ocru. dim. 38.. S4. L=30mm.niv. S4.05m. 1. S4. vârf din silex “bănăţean” culoare ocru cu cracleuri negre de oxizi de mangan.05m. lamă neretuşată nelustruită. 1. 52.. l=10mm.. lamă neretuşată nelustruită. L=46mm.05m. 4. niv. h=15mm..4. 12. niv. 1. h=5mm. niv.05m.. niv. l=17mm. h=2mm. Pl. 1. 55. niv.4. 39. lamă neretuşată nelustruită.2m. h=8mm. 12. 1. l=9mm. lamă neretuşată nelustruită. lamă neretuşată nelustruită. L=27mm.. h=3mm. 12.. dim. l=17mm. l=16mm. h=11mm. secţiune trapezoidală. culoare ocru roşcat cu cracleuri de oxizi de mangan. gratoar pe lamă din silex calcedonie. 1. spongolit cu foraminifere.. secţiune plată. dim. h=5mm.. h=10mm.4.. vârf din silex. 50. S4. dim.20m... h=3mm. 51. niv. 3.20m. l=19mm. dim. h=3mm.20m. din opal alb lăptos izolat translucid. culoare ocru. S4. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. S4. secţiune trapezoidală. secţiune trapezoidală. secţiune trapezoidală.5. culoare ocru.. din silex de “Banat” din Apuseni. S4. h=5mm. h=2mm. pe cortex. 1.20m.. 1. din spongolit.VIII: 1.. lamă neretuşată nelustruită. l=37mm. dim.4. secţiune trapezoidală. neregulată. din silex opal. 9.05m. L=19mm. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan.4.4. niv. 1. 17. culoare ocru cu cracleuri de oxizi de fier. L=22mm. l=24mm. L=29mm. culoare 67 . niv. l=16mm.. secţiune trapezoidală. L=26mm.4. niv. 1. secţiune trapezoidală. secţiune trapezoidală. l=11mm. secţiune plană neregulată dim. din silex cu cracleuri de oxizi de mangan. niv. l=14mm. S4.. gratoar pe capăt de lamă. 10. l=48mm. niv. l=25mm... 1. S4. S4. 1. culoare ocru-galben translucid. din brecie în masă de ciment opal.20m. S4. L=58mm. dim.4. S4. culoare ocru. culoare alb-gri.. secţiune triunghiulară (neregulat).. lamă neretuşată nelustruită.. secţiune trapezoidală.. . 5.. pe podină. S4. L=17mm. 2..05m. L=35mm. lamă neretuşată nelustruită. L=20mm. dim. 14. cu aspect de riolit fluidal. S4. dim. S4. secţiune trapezoidală. 9. l=15mm.. l=15mm. secţiune trapezoidală. 1. 53.

IV. Pl. 1998. l=17mm. culoarea ocru roşcat cu cracleuri de oxizi de mangan..40 6. SN.Arheologie-Istorie. F. S4. p. pe capăt de lamă din spongolit de culoare ocru albicios. Doina Ignat. BIBLIOGRAFIE Ŝarolta Joanović. 1. 5. op. II. pp32-42 3. 2002-2003. Ed. Timişoara. Timişoara 2004. 1. ocru roşcat cu cracleuri de oxizi de mangan. Ed.. niv.. pp32-42 Fl..cit. l=13mm. NOTE 1.. ocru roşcat cu cracleuri de oxizi de mangan L=30mm.20m.. Mirton.. h=10mm.4. Analele Banatului . Timiş) în Analele Banatului. Grupul cultural neolitic Suplacul de Barcău. Mirton. h=5mm. Gradski Muzej Vršac.7. S4. Fig. S4. Octavian Popescu. niv.36 68 . Mirton.4. 1. Ed. X-XI.. XII-XIII. Martis. Martis. h=10mm. gratoar pe lamă cu trei laturi active din silex. X-XI. Florentina Martis. h=6mm. 2004-2005 brun gălbui. 1998. sectiune triunghiulară L=52mm. 2004. 19.. Popescu. L=30mm. h=15mm.05m. Grupul cultural neolitic Suplacul de Barcău.21-43 4. 3. Sarolta Joanović.05m. 2002-2003. secţiune trapezoidală.ANALELE BANATULUI. Tipološka Analiza glačanog kamenog materijala iz Potpornja. L=40mm.O. Uneltele de piatră şlefuite din locuirile neolitice de la Hodoni (jud. Mirton. op. 4. 1. 6. Tipološka Analiza glačanog kamenog materijala iz Potpornja. p. L=24mm.. Sarolta Joanović.05m. pp. secţiune trapezoidală. gratoar pe capăt de lamă din silex. 2003 2. gratoar. Ed. 36. Idem.. fragment de gratoar pe capăt de lamă din silex..cit. pp21-43. S4. 1. 2003 Doina Florica Ignat. Arheologie-Istorie.6 5. 49. l=25mm. Serie nouă. Unelte de piatră şlefuită din locuirile de la Hodoni (jud Timiş). 58. Timişoara. Tipologia utilajului litic şlefuit din aşezarea neolitică de la Hodoni p. secţiune trapezoidală. l=19mm. Gradski Muzej Vršac. l=33mm.

up to a smooth aspect of the whole surface (see Pl. 5) define it as such. 23% are scrapers with retouches on three sides. as they were subsequently used as hammers. with a minimum 7 mm blade thickness. The wearing and the propeller shaped section of such a tool (see Pl. Similar re-used tool had also been found in other sites (e. I/1. The re-using of the blades is suggested by the two – side polishing of the blades. 7. scrapers.TYPOLOGICAL STUDY OF THE CHIPPED AND POLISHED LITHICS FROM SÂNANDREI (TIMIŞ COUNTY). their broken surface being leveled due to repeated strokes. given the wear of the edge (see Pl. II/7). 5. The chipped artifacts are represented by classical Neolithic typological categories: blades. 7). The typological analysis of the lithic material enables the authors of this paper to draw certain conclusions. 1994 CAMPAIGN – LEVEL IV Summary The 2004 archaeological excavations in the Neolithic settlement from Sânandrei (Timiş County) had brought to light a rich inventory. This category represents 21% of the total number of polished blades. 3. II/3. II/2). VIII/2. 6. Pl. Some of these chipped artifacts are highly finished. I/3. Pl. Out of the total number of scrapers. Pl. The sickle parts with triangular section represent 59% of the total polished blades. the shape of the artifact defines its function. 6. burins etc. Timiş County). Certain half broken perforated axes display traces of re-using (see Pl.g. for example. The scrapers used to process hides. I/2. 4). As for the burins. 5. The polished artifacts had been used as chisels and axes. II/8). Hodoni. including lithics. The polished artifacts category comprises axes with facets (see Pl. I/1. are thinner and display retouches on one side only. Pl. II/2. although there are certain chipped pieces displaying the same shape as the polished ones (see Pl. The scrapers displaying the same wearing as the sickle blades (slanting 69 .

Pl. Muzeul Banatului P-ţa Huniade nr. while others have retouches on one side only. the artifacts display different characteristics. 2004-2005 polishing on the edge) may have served as sickle parts. 1. the thickness of the artifact suggesting the effort supported by the tool. Caransebeş 70 . Florentina Marţiş. The dimensions of three-sided polished blades differ from those of the usual scrapers.com Octavian Popescu Muzeul de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă. 11. 30002 Timişoara E-mail:tinamartis2003@yahoo. Some scrapers have retouches on three sides of the blade (see Pl. VI/8. XII-XIII. IX/3).ANALELE BANATULUI. According to the material to be processed.

1 2 3 4 5 6 Planșa I 7 71 .

XII-XIII.ANALELE BANATULUI. 2004-2005 1 2 3 4 5 6 7 Planșa II 8 72 .

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Planșa III 15 73 .

XII-XIII.ANALELE BANATULUI. 2004-2005 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Planșa IV 14 74 .

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Planșa V 75 .

XII-XIII.ANALELE BANATULUI. 2004-2005 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Planșa VI 12 76 .

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Planșa VII 16 17 77 .

ANALELE BANATULUI. XII-XIII. 2004-2005 1 2 3 4 5 Planșa VIII 78 .

1 2 3 4 5 Planșa IX 6 79 .

.

Pascu Hurezan (Arad).ANALELE BANATULUI. 2004-2005 http://www. The principle investigators for the research are Dr. and the Museum of Anthropology of the University of Michigan (USA) entered into a contract of collaboration to facilitate new archaeological research at the site. Mr. and served both to establish the character of the Bronze Age archaeological deposits and to provide the necessary preparation for larger area excavations. The specific goals of the 2005 season were 1) to establish the character of intact Bronze Age deposits at Pecica. Alex W. major field investigations were begun in 2005 with funding from the National Science Foundation (USA). the Muzeul Banatului Timişoara. which are planned to begin in 2006. Alexandru Szentmiklosi (Timişoara).. The research campaign in 2005 was designed as a pilot season. S. Alexandru Szentmiklosi Keywords: Romania. The site occupies a strategic location astride the river Mureş between the ore producing region of the Western Carpathian Mountains and the metal using societies of the Carpathian Basin and beyond. Additionally. Florin Draşovean (Timişoara) and Dr. Bronze Age settlement Cuvinte cheie: România. and Dr. Following a brief planning visit in 2004. the Muzeul Judeţean Arad. Mr.htm NEW ARCHAEOLOGICAL INVESTIGATIONS AT PECICA ŞANŢUL MARE John M. Pecica. O’Shea. John O’Shea (University of Michigan). Sarah Sherwood. Alex Barker (Milwaukee Public Museum) were involved in the day to day management of the excavations. Barker. aşezare epoca bronzului Introduction The great settlement of Pecica Şanţul Mare is among the most important archaeological sites of the European Bronze Age. with a particular emphasis on variation that may be present across the site. Dr. Peter Huegel (Arad). and 2) 81 . Similarly. its deeply layered deposits have served as a chronological standard for the entire Bronze Age in Eastern Europe. Pecica. In November of 2003. XII-XIII.N.infotim.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Arheologie-Istorie.

Indeed.. surrounding features and looter’s pits were compiled. fortifications. two dozen micromorphological samples and a half-dozen sediment series from deep cores were collected from intact cultural deposits. Soroceanu T. 1975. a series of ten cores were collected from across the tell and the surrounding site environs. Aside from limited stratigraphic soundings. While excavating on a large scale. overlooking the river Mureş (Figure 1). 1991). XII-XIII. and more than fifty radiometric samples. Roska’s excavations revealed a four meter sequence of Bronze Age deposits. two archaeomagnetic series. the next major period of site excavation occurred during the 1960’s. The tell is ovate in shape. Crişan opened a series of large excavation units across the site during the years 1960 through 1964 (Crişan I-H. L.ANALELE BANATULUI. The Pecica tell has been the focus of archaeological interested since at least the nineteenth century. 1978). H. Over the course of the five-week pilot season two 12-15m long stratigraphic trenches were excavated to reveal more than three meters of deeply stratified Bronze Age deposits and documented at least two more meters of stratified bronze age deposits below the base of these trenches using auger cores. these 16 levels provided one of the first chronological guides for archaeology in the region. Roska conducted major excavations in 1910-11 and 1923-24 (Roska M. 2004-2005 to initiate the creation of a radiocarbon based chronology for the regional Bronze Age. work in 2005 also included a program of off site coring. In addition. Childe V. detailed topographic maps of the tell. and initial development of a regional GIS site database. 1902). topographic mapping. 1929. In addition. It is situated on a high bank at the edge of the marshy floodplain. the metal and ceramic types associated with these levels continue to provide the primary means for relative dating in Carpathian Basin Bronze Age sites (cf.. Dömötör conducted the earliest documented excavation at the site in 1898 and 1900 (Dömötör L. these excavations only extended to the base of the Dacian 82 . G.. I. As the sequence spanned virtually the entire period of the Carpathian Basin Bronze Age. 1912. With some limited additional excavation in the interim (Popescu 1944).. Background to Investigations at Pecica Şanţul Mare The site is located roughly 7 km west of the modern town of Pecica in western Romania. M. which he divided into a series of 16 levels... 1942). at its uppermost level. Bóna I. the main focus of Crişan’s research and subsequent publication is the Dacian period occupation of the tell. and measures roughly 117 x 70 m.

This is a fact that was confirmed and put to use in the Bronze Age focused research of 2005. the most extensive and best documented excavations at the site. Fortunately. and extended into his major excavation blocks B and A. The planning of new excavations at Pecica required that attention be paid both to the extensive prior (and often undocumented) excavation of the site and to the important intact Dacian and Medieval layers that survive on the site and overlie the Bronze Age deposits that are of interest to the present research. These layer excavations began immediately below the level of Crişan’s excavation block and exposed the contact between the base of the Dacian age deposits (Crişan’s Dacian II layer) and the top of the Bronze Age layers. These units were excavated to a depth of 2-2. There was the added complication. The location of the 2005 excavation trenches and their relationship to Crişan’s major excavation areas are illustrated in Figure 2. were directed primarily at the Dacian levels of the site. a strategy which permitted the most direct access to intact Bronze Age deposits while minimizing the disturbance of later occupation material was needed. as were representative samples of cultural material and animal bone. a significant portion of the 2005 fieldwork was directed at identifying and confirming the location of two of Crişan’s major excavation areas. It was reasoned that by relocating Crişan’s former excavation units. The profile resulting from the stratigraphic excavations in Trench 1 are presented in figure 3a. of Crişan’s deep soundings that were excavated deeply into the Bronze Age levels of the 83 . Trench 2 (figure 3b) was excavated in a fashion similar to the stratigraphic portion of Trench 1.occupation layers. These tests provided important insight into the character of the deposits at this critical archaeological junction and provided an opportunity to test the feasibility of differing sampling programs that are to be used in future years. those of Crişan in the 1960’s. As such. and features were documented. and were subsequently covered and backfilled to protect the underlying deposits.5m below modern ground surface. Within the area of Trench 1 a series of four contiguous 2m squares were excavated following natural levels. As such. Within the area of stratigraphic excavation. we would be able to reach Bronze Age deposits beneath the backfill of these earlier units. minimizing impact on intact cultural layers. however.5m below the modern ground surface. Samples for radiocarbon and archaeomagnetic dating. major layer changes were recorded and mapped. Trench 1 was located over the area of Crişan’s Trench S-III. The main area of Trench 1 was excavated to a depth of 3-3. and micro-morphology samples were collected.

and the extent of Bronze Age settlement in the vicinity of the tell. The cross sectional profile of the tell revealed by the cores is particularly 84 . and that the surrounding fields beyond the site ditch contain Bronze Age cultural deposits to depths of two to three meters. and with the area of the final deep sounding being identified. with the resulting maps being produced using the programs Surfer (Golden Software) and Arcview (ESRI). With the completion of the 2005 excavation season. it was cleared of backfill and extended to its full length towards the south end of the site. with the initial deeper segment being cleared of backfill. The density of modern looters’ pits is disturbing. The detailed mapping of the tell surface clearly documents the extent to which modern looting is destroying the site (Figure 4). A total of ten deep cores were collected. and illustrates the ongoing vulnerability of the site and its need for protection. The stepped portions of the trench were then identified. In addition to excavation.2 cm bucket. sampling areas on the tell and areas in the immediate environs offsite (Figure 5). Preliminary Results The program of auger coring provided a striking view of the tell. as were a second sequence of micromorphology samples and a sequence of flotation samples. 2004-2005 site. Radiocarbon and archaeomagnetic samples were collected from Trench 2. The primary stratigraphic profile and base of each trench was covered with heavy gauge plastic and the trench was then backfilled with loose soil. both trenches were closed to protect the standing and underlying deposits. the ditch. the corer permitted sampling to a maximum depth of six meters. but was not taken to its full depth due to concern over safety and possible wall collapse. Once the location of Crişan’s Trench S-II was identified.ANALELE BANATULUI. As configured. Samples from each observed soil stratigraphic unit were collected and processed to determine both sediment characteristics and the nature of cultural materials present within the layers. XII-XIII. Representative samples of cultural material and animal bone were also collected. Topographic mapping of the site and its surroundings was undertaken using a Sokkia SET600 total station. Backfill was removed from the upper portion of this deep sounding. These cores indicate that the fortification ditch contains cultural materials to a depth greater than five meters below the modern ground surface. confirming the extensive occurrence of looting pits noted during the 2004 site visit. Cores were collected using an AMS standard soil auger with a closed 8. the 2005 season also included a pilot program of soil coring and topographic mapping.

striking (Figure 6) and highlights the appropriateness of the name Şanţul Mare. This figure suggests that the original ditch may have been excavated to a depth of 8 meters or more, and may also suggest multiple episodes of ditch construction. The extent of intact Bronze Age deposits is also highlighted in this cross-section. Although more data are needed to make a definitive determination, the cross section may also support the argument that the construction of the great ditch post-dated some or all of the Bronze Age occupation of the site. It is certainly clear from the coring evidence that the Bronze Age occupation of the site covered a much greater area than is represented by the tell summit. The 2005 stratigraphic excavations provided a useful first glimpse of the later Bronze Age occupation of the site. The stratigraphic profiles, drawn for both trenches (Figure 3) reveal tight sequences of layered Bronze Age construction and burning similar to those described by Roska and Crişan. Preliminary analysis suggests that the observed patterns of change are similar in both trenches. Physical descriptions of the strata have been completed (Table 1 and 2) and analysis of micromorphological sections is currently underway. Several points are worth noting regarding the upper portions of the site. In Trench 1, traces of Crişan’s Dacian I and II layers were observed and occurred immediately above densely layered Bronze Age deposits. While most of the upper Dacian layer had been removed in the 1960’s, traces of the Dacian II deposits were encountered in places where the exploratory trench moved beyond the limits of Crişan’s excavations. This lower Dacian layer was remarkable for its homogeneity and for its relative lack of cultural debris. This may suggest that the layer (labeled level B on the Trench 1 profile) represents a preconstruction fill and leveling of the site surface prior to the major construction of the Dacian age settlement. The absence of very late Bronze Age dates (see below) may similarly reflect significant surface modification of the site at the beginning of the Dacian occupation. Excavations also provided some potential contrasts to contemporary Bronze Age settlements further west along the Mureş, such as the settlements at Klárafalva and Kiszombor in southeast Hungary (O’Shea J., 1996). Among these was the observation of dense concentrations of ovens and kilns at Pecica (Figure 7), suggestive of a much more intensive focus on metallurgical production. This emphasis on metallurgy was further supported by the pervasive occurrence of metallurgical slag throughout the site deposits, and by the discovery of a number of intact bronze artifacts, including a spearhead, a bow pendant and a bridle piece, despite the very limited nature of the excavations. In terms of other site
85

ANALELE BANATULUI, XII-XIII, 2004-2005

architecture, excavations suggest that the houses at Pecica were larger than the houses associated with the Maros Culture in Hungary and may have been multistoried. Similarly, a preliminary analysis of recovered fauna suggests a striking difference in the role of wild foods, both hunted and fished, with these resources playing a much less important role at the core Pecica settlement than at the lower Mureş settlements. The pilot results from 2005 also hint at potential economic differentiation within the Pecica settlement, with a much higher concentration of sheep/goat remains in the area of Trench 1, and a more generalized representation of cattle and wild animal remains near Trench 2, along with a substantially greater representation of horse remains. While these results must all be viewed as exceedingly preliminary, the presence of such economic specialization at the site fits well with the expectation of increased social complexity in the later Bronze Age occupation of the site. One series of stratigraphic anomalies were noted in association with what have been tentatively identified as house floors in both trenches (Figure 8). These floors, for the most part, assume the form of shallow basins to horizontal surfaces in cross-section. In a few contexts there are distinct lenses of folded sediments, discrete structural shifts from the surrounding layers. These are particularly striking in areas of densely-layered strata, where they have the visual appearance of waves or wave-like irregularities in the stratigraphic sequence. Their consistency suggests they have specific functions and are not due to post depositional processes. Areal excavations in future seasons will allow us to more fully document their character and function. In addition to the documenting the stratigraphy for the later Bronze Age portion of the site, the 2005 campaign produced an initial series of 14C dates that span the later Bronze Age layers in the two stratigraphic trenches. Unlike the previously excavated Bronze Age settlements of the lower Mureş, wood charcoal for dating was abundant at Pecica. This seems to be a result of both greater availability of wood for utilization during the Bronze Age and better preservation conditions on the site. Large quantities of charred grain were also recovered from the site. Grain is a particularly useful material for dating since it typically will reflect only a single year’s deposit. As a result of the excellent preservation of carbonized materials and their consistent association with major burn events on the site, the likelihood of contamination of the dates via movement within the deposit by rodents or later cultural activity is low. Fourteen radiocarbon samples have been analyzed to date, providing a
86

chronometric framework for the later Bronze Age occupation of the site. The full set of calibrated dates, with their two-sigma range, are presented graphically in Figure 9. The calibrated dates confirm that the upper two to three meters of deposits, beneath the Dacian layers, are attributable to the Middle and Late Bronze Age. The calibrated dates (2-sigma) range from 2190BC-1530BC, with no outliers. When the dates recovered from the two trenches are compared, it is seen that there is a complete overlap of the period represented. Deposits spanning the remainder of the Early and Middle Bronze Age will be sampled as excavations progress in future years, and will result in excellent chronometric control over the Bronze Age occupations at Pecica Şanţul Mare. Several observations can be made from this initial sequence of dates. The first, as mentioned previously, is that the Bronze Age dates terminate relatively abruptly around 1500 BC. Given the character of some of the metal work previously recovered from the site, and the somewhat younger Late Bronze Age dates recovered down river at Klárafalva-Hajdova (O’Shea J., 1991; Gogâltan F., 1999), it is surprising that later dates were not recovered from either of the two trenches at Pecica. While it is possible that these dates provide a true indication of the end of the Bronze Age occupation, it seems equally possible that the uppermost portion of the Bronze Age deposits have been truncated by later site construction. If this is the case, datable traces of the latest layers should be encountered at the edges of the tell or in areas of Bronze Age occupation that occur outside the main tell area. A second point of note is that the dense and deep site deposits exposed so far were created over a relatively short period of time. This offers the potential not only for creating a highly detailed sequence of dates, but also suggests that future layer by layer excavations should be able to isolate very narrow slices of time and permit a fine grained assessment of social and economic change across the site. Conclusions Research conducted during the summer of 2005 at Pecica Şanţul Mare represents an important first step toward understanding the complex archaeological and social patterns present at this important Bronze Age settlement. Several preliminary conclusions can be drawn from the results of the preliminary season. First, the coring program indicates that the Bronze Age occupation extend far beyond the margins of the tell itself, and that the eponymous ditch at Şanţul Mare may, at least in part, postdate the
87

ANALELE BANATULUI, XII-XIII, 2004-2005

Bronze Age occupation of the site. Second, the Bronze Age occupations at Pecica differ from those of the Lower Mureş in several respects, including a greater density of ovens and kilns at Pecica Şanţul Mare, as well as a greater reliance on managed rather than collected resources. Third, the apparent truncation of terminal Bronze Age layers by Dacian episodes of surface modification has implications for both the interpretation of very late Bronze Age occupations at the site, and for potential radiometric dating of Dacian layers that may have incorporated reworked Bronze Age carbon. Fourth, radiometric evidence suggests that the late Bronze Age deposits were created over a relatively short period of time. Coupled with the densely layered stratigraphic units from this period, it appears that the Bronze Age witnessed relatively rapid rebuilding and remodeling episodes over a broad area of the tell. Future seasons of excavation will allow us to test both the validity of these preliminary conclusions, and to assess social variables we hope to monitor in order to better understand the emergence of social complexity in Bronze Age contexts along the Mureş Acknowledgements The people of Semlac hosted our project and welcomed our crews into their community, and we deeply appreciate their hospitality and goodwill. Nicu and Carmen Ciolacu provided space in their home and made us welcome, and we are indebted to them for a variety of kindnesses, large and small. Crew members for the 2005 pilot season included Bogdan Bochiş, Laura Draşovean, Paul Duff y, Cristian Dumbravă, Răzvan Feier, Răzvan Găvan, Florentina Marţiş, Florin Mocanu, Amy Nicodemus, Chris Papalas, Andra Popescu, Eric Rupley and Adrian Topciov. We reserve our greatest thanks, however, for Drs. Florin Draşovean and Peter Huegel, our Romanian colleagues, who have helped make this research possible and from whom we have learned so much. We are grateful to the Romanian Ministry of Culture and Mrs. Letiţia Stoian, the Semlac’s Mayor for their support of this ongoing collaborative project and to Mr. Dan Ciobotaru for his assistance with technical needs. We also wish to specifically thank the professional staffs of the Muzeul Banatului Timişoara and the Muzeul Judeţean Arad for their support and assistance throughout the 2005 season. This research was funded by collaborative grants from the National Science Foundation (BCS 0512162, John O’Shea, University of Michigan; BCS 0512115, Alex Barker, Milwaukee Public Museum). We gratefully acknowledge this support.
88

John M. O’Shea, Museum of Anthropology, University of Michigan, A, Arbor,,Michigan, USA E-mail: joshea@umich.edu Alex W. Barker, Milwaukee Public Museum, Milwaukee, Wisconsin, USA E-mail: Barker@mpm.edu Sarah Sherwood, Department of Anthropology, University of Tennessee, Knoxville, TN, USA E-mail: scs@utk.edu Alexandru Szentmiklosi, Muzeul Banatului, Pţa Huniade nr. 1 Ro-300002 Timişoara, Romania E-mail: szentmiklosi@yahoo.com
REFERENCES CITED Bóna, I. 1975, Die Mittlere Bronzezeit Ungarns und Ihre Südöstlichen Beziehungen, Budapest, Akadémiai Kiadó. Childe, V. G., 1929, The Danube in Prehistory. Oxford, Clarendon Press. Crişan, I-H. 1978, Ziridava. Săpăturile de la “Şanţul Mare” din anii 1960, 1961, 1962, 1964. Arad. Dömötör, L., 1902, A pécskai östelepröl származó öntömintákról, in AÉ, 22 (1902), 271274. Gogâltan, F., 1999, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul Românesc şi pe cursul inferior al Mureşului: Cronologia şi descoperirile de metal. Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica XXIII. O’Shea, J. 1991, A radiocarbon-based chronology for the Maros Group of southeast Hungary, in Antiquity, 66 (1991), 97-102. O’Shea, J. 1996, Villagers of the Maros: A Portrait of an Early Bronze Age Society, New York, Plenum. Popescu, D. 1944, Raport asupra săpăturilor arheologice de la Pecica-Rovine şi Semlac (jud. Arad), in Raport asupra activităţii ştiinţifice a Muzeului Naţional de Antichităţi în anii 1942 şi 1943, Bucureşti. Roska, M., 1912, Ásatás a pécska-szemláki határban levö Nagy Sánczon in Dolgozatok Cluj, 3, (1912), 1-73. Roska, M., 1942, Erdély régészeti repertóriuma I. Őskor. Thesaurus antiquitatum transsilvanicarum Tom I. Praehistorica. Kolozsvar (Cluj). Soroceanu, T., 1991, Studien zur Mureş-Kultur. Internationale Archäologie 7.

89

ANALELE BANATULUI, XII-XIII, 2004-2005

Table 1 Trench 1 Stratigraphic Descriptions, 2005 Season Zone Description Field Interpretation
Zone A1 Description 10YR3/1, silt loam, granular structure, very friable consistency, abundant roots, mixed artifacts, clear wavy boundary 10YR 2/1, silt loam, granular structure, very friable, mixed artifacts, abundant roots, clear smooth boundary (abrupt in some locations) 10YR 2/2, silt loam, weak subangular blocky and granular structure, friable, clear boundary mixed soil material and clasts of variably sized daub fragments 10YR 6/1, silt to silt loam, friable, weak granular to massive structure, few artifacts, common roots, clear boundary 10YR 4/2, silt loam to silt, abundant ash and charcoal clasts, granular to cloddy structure, very friable consistency, few unsorted artifacts, clear boundary 5YR 5/8, silt, massive structure, soft consistence, abrupt boundary Field Interpretation current A horizon, mixed material from past excavation activity plow zone

A2

A3 A4

possibly a buried A horizon either late occupation pit fill or early excavation backfilled, 2 intersecting pits Dacian Period?, homogeneous gray deposit that appears across the site pit fill

B1

B2

C1

C2

C3 C4

C5

10YR 4/1, silt to silt loam, coarse gravel-size clasts of yellow silt, weak subangular blocky to granular structure, very friable consistency, abrupt boundary 10YR 5/3, silt loam, weak subangular blocky structure, friable consistency, clear boundary 10YR 5/3, silt loam, many fine to medium gravelsize burned and unburned daub, weak subangular blocky structure, friable consistency, clear boundary 10YR 3/2, silt loam, weak subangular blocky to granular, friable, boundary with B1 above contains concentrated daub clasts (yellow and reduced black), clear boundary

floor with possible intrusive posts, in the southern extent of C1 in profile variable floors are clearly represented slopping slightly downward ?

fill zone (?) mixed zone with destruction (daub fragments) fill zone (?) with disturbed floor or structure fragments on top

90

C6 C6a

C7

C8 C9 C10

10YR 2/1, silt loam, massive to cloddy structure, very friable consistency, abrupt boundary 10YR 7/2, silt, massive structure, loose to friable consistency, few fine gravel-size red daub clasts, abrupt boundary 10YR 5/2 and 5/6, silt to silt loam, laminated consistent zones, massive structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 5/2, silt, loose consistency, mixed clast sizes of various materials, abrupt boundary 10YR 6/4, silt, rigid consistency, abrupt boundary 10YR 5/4, silt, rigid consistency, abundant coarse charcoal immediately above and below, abrupt boundary 10YR 4/2, silt loam, cloddy to weak subangular blocky structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 4/3, silt loam, cloddy to weak subangular blocky structure, friable consistency, charcoal lens across upper 20 cm, abrupt boundary laminated 10YR 2/1 silt (~2 cm) and 10YR 7/3 (<1cm) silt, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundaries laminated 10YR 7/3, 5/3, silt to silt loam, >10 lenses, massive structure, dense but soft consistence, abrupt boundaries

burned zone below prepared floor ash deposit

stacked prepared floors

mixed zone 2 cm thick floor remnant, truncated by B2 0.5 cm thick floor remnant, continues into N profile small pit, possible posthole

C11

C12

large pit, intruded by C11

D1

floors

D2

D3 D4

D5

D6 D7 D8

10YR 7/8, silt loam, rigid consistency, abrupt boundaries laminated 10YR 2/1 silt (~2 cm) and 10YR 7/3 (<1cm) silt, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundaries laminated 10YR 5/1 silt (~1 cm) and 10YR 6/6 (<1cm) silt, massive structure, friable consistency, localized dense charcoal lenses, abrupt boundaries variable construction material (daub) with charcoal, abrupt boundary 10YR 5/2, silt loam, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundary 2.5 Y 5/3, silt loam, abundant olive (5Y 4/4) mottles, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundary

truncated, intact prepared surfaces, flat bottomed Bronze Age vessel exposed in the northern portion of the profile remnant of burned, prepared floor extension of laminated floor zones in zone D1, less well expressed floors

fragmented floor or wall material

91

ANALELE BANATULUI, XII-XIII, 2004-2005
D9 2.5Y 4/2, silt, massive structure, soft consistency, mottled with few variably sized clasts of soft consistency silt at the top of the zone (mottling not present at the base), abrupt boundary 2.5Y 4/3, silt, massive structure, dense but soft consistency, medium gray mm thick lens at base, abrupt boundary 10YR 4/4, silt loam, common mixed clasts of medium to coarse silt clasts, massive structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 4/3 silt to silty clay, mottled, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundary complex "folded" structure, 2.5Y 4/4, silt, massive structure, dense but soft consistency, overlain by a lens of 2.5Y 4/3, abrupt boundary 10YR 3/2.5, silt to silty clay, localized and inconsistent lenses of 2.5Y 4/3 silt, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundary 10YR 6/6, silt, massive structure, rigid consistency, abrupt boundary 10YR 4/1, silt, common fine to medium charcoal concentrations, very weak subangular blocky to massive structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 3/3, silt loam, common black and brown silt fragments and daub, massive structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 4/3, silt loam, few yellow fine to medium gravel size clasts grading into a darker gray brown with fine charcoal and yellow fine to medium gravelsize clasts, massive structure, friable consistency, clear boundary 2.5YR 5/2, silt, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundary 10YR 4/1, silt, common light mottles of ash and charcoal, intact localized lenses of ash and charcoal along the base of the zone at the N. end of profile, massive structure, soft consistence, abrupt boundary 2.5Y 6/4, silt loam, massive structure, dense but soft consistence, abrupt boundary 10YR 4/3, silt loam, massive structure, friable consistency, 10YR 3/1 lens of silt loam in center (thickness and expression varies N-S across the profile), abrupt irregular boundary over Zone F3

D10

D11

D12

sequence of complex surfaces. Contiguous south profile indicates these zones are sloping slightly to the east (away from the tell edge). Green mottling suggests stabling, however, consistency of the lenses suggests prepared floors. No burning evident.

D12a

D13

E1 E2

broken section of floor or wall floor (?)

E3

burned structure material

E4

associated with structure

E5

E6

possible posthole or deformed zone associated with structure floor disturbed deposits over structure floor

E6a E7

floor remnant successive floors?

92

F1

F2 F3

F4

10YR 4/1, silt, common light mottles of ash and charcoal, massive structure, soft consistence, abrupt boundary 7.5YR 5/8, silt loam, massive structure, very friable to rigid consistency, abrupt boundary 7.5YR 5/8, silt loam, massive to cloddy structure, very friable to rigid consistency, common clasts (variable sizes appear broken in place), localized charcoal concentrations, abrupt boundary 10YR 4/3, silt loam, cloddy to weak subangular blocky structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 3/2, silt loam, weak subangular blocky to massive structure, friable consistency, clear boundary complex lenses <1cm (from top to bottom) 10YR 6/6, 5YR 4/6, 2.5Y 4/4, 10YR 3/1, 7.7YR 3/3, variable consistencies, upper zone very friable and contains calcined bone, abrupt boundaries 10YR 5/3, silt loam, lenticular mottles and clasts, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundaries 10YR 4/2, silt loam, common medium charcoal fragments, weak to moderate subangular blocky, friable consistency, clear smooth boundary laminated 10YR 3/1 and 10YR 5/8, silt, massive structure, dense but soft consistency, abrupt boundary 7.5YR 3/1, silt loam, few localized zones with increasing charcoal and daub clasts, weak subangular blocky structure, clear boundary 7.5YR 4/1, silt loam, many fine to medium gravelsize wood charcoal fragments, mottled with 10R 5/2 silt clasts, weak subangular blocky structure, friable to soft consistence, clear smooth boundary 10YR 4/2, silt loam, few to common fine to medium gravel-size clasts of daub, charcoal and various artifacts, subangular blocky structure, common worm tubules, friable consistency

?

extensive floor, part of large burned building same floor as Zone F2, more fragmented with charcoal lenses small pit, intruded through Zone F2 and G3, portions of these zones collapse into upper portions of the pit may represent earlier prepared surfaces truncated by Zones F2/F3 floors extending into the north profile of the trench indicate thin but dense occupation debris and prepared surfaces. disturbed plaster surfaces

G1

G2

G3

G4

G5

homogeneous zone, bioturbated, function unknown from the profile prepared surface remnants

G6

homogeneous zone, bioturbated, buried surface? concentrated ash and wood charcoal dump

H1

I1

I1a

localized 2 cm thick, slightly concave, 10YR 2/2, silt loam, many charcoal and ash clast fragments, common burned sediment fragments, massive structure, friable consistency, abrupt boundaries

cumulative exposed surface, highly bioturbated, dispersed artifacts and faint lenses suggesting localized zones have been mixed and faded due to bioturbation visible remnant of localized burned deposit, part of cumulative surface that is Zone I1.

93

ANALELE BANATULUI, XII-XIII, 2004-2005

Table 2 Trench 2 Stratigraphic Descriptions, 2005 Season
Zone A1 Description 10YR3/1, silt loam, granular structure, very friable consistency, abundant roots, mixed artifacts, clear wavy boundary 10YR 2/1, silt loam, granular structure, very friable consistency, mixed artifacts, abundant roots, clear smooth boundary (abrupt in some locations) 10YR 2/2, silt loam, weak subangular blocky and granular structure, friable consistency, clear boundary 10YR 4/1, silt loam, cloddy structure, friable consistency, clear boundary 10YR4/1, silt loam, cloddy structure, very friable consistency, dense wood charcoal located on the east edge of pit 10YR 5/1, silt to silt loam, massive to granular structure, very friable consistency, few unsorted artifacts, clear irregular boundary 10YR 5/2, silt loam, granular to cloddy structure, friable, few unsorted artifacts, clear irregular boundary 10YR 6/1, silt to silt loam, friable consistency, weak granular to massive structure, few artifacts, common roots, clear irregular boundary 10YR 6/3, silt loam, abundant unsorted clasts of 10YR 8/2 CaCO3 concentrations and nodules and nodule fragments, few fine to medium gravel-size daub (7.5YR 5/6), friable consistency, abrupt boundary 10YR 3/1, silt loam, granular structure, very friable consistency, infilled burrows of B4 material along the upper boundary, gradual wavy boundary 10YR 4/3, silt to silt loam, granular to weak subangular blocky structure, friable consistency, abrupt boundary 7.5YR 4/2, silt loam, mottled, granular to weak subangular blocky structure, friable consistency, clear to irregular boundary 10YR 3/2, silt loam, cloddy structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 4/1, silt loam, few medium to large gravel-size clasts of rigid silt (5YR 5/6), granular to weak subangular blocky structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 2/1, loam, very friable, abundant charcoal and burned sediment clasts, abrupt boundary Preliminary Field Interpretation Current A or surface horizon, probably includes backdirt from previous excavations and looting plowzone

A2

A3 A4

possible early deep plowzone pit originates in the upper Dacian zones or in the plowzone, unclear mixed fill?

B1

B2a

Dacian Period zone overlying pit fill Dacian Period pit fill, truncated Dacian Period?, homogeneous gray deposit that appears across the site possible plaster dump?

B2 B3

B4

B5

Ab horizon?

B6 B7

burned deposit? Bronze Age massive deposit

B8 C1

Dacian Period pit fill massive fill?

C2

burned zone above prepared floor

94

C3 C4

C5 C6 C7a C7

p y 10YR 6/6, silty clay, rigid, massive structure, abrupt boundary 10YR5/1, silt loam, common sand-size to fine gravelsize yellow daub fragments, granular to massive structure, very friable, clear boundary 10YR 2/1, loam, abundant charcoal and burned sediment clasts, abrupt boundary 10YR 6/8, silty clay, rigid, massive structure, abrupt boundary 10YR 6/8, silty clay, rigid, massive structure, abrupt boundary 10YR 4/3, silt to silt loam, loose to friable consistency, common variably sized artifacts, abrupt boundary

burned prepared floor mixed ash

C8

7.5YR 5/6, silty clay, massive structure, coarse gravel-size rigid clasts 10YR 2/1, loam, abundant charcoal and burned sediment clasts, abrupt boundary 10YR 2/1, silt loam, rigid clasts (reduced daub rubble), abrupt boundary 10YR 5/3, silt loam, friable consistency, abrupt boundary 10YR 5/3, silt loam, abundant fine gravel-size fragments of silty clay (10YR 3/2, rigid), abrupt boundary 10YR 4/4, silt loam, common fine to medium gravelsize artifacts and construction material, cloddy structure, friable consistency, clear boundary 10YR7/2, loam, common localized mixed carbonate clasts, mixed along upper boundary by bioturbation 10YR 5/1, silt to silt loam, massive to granular structure, few to common unsorted artifacts, clear irregular boundary 10YR 5/3, silt loam, mixed soil material and clasts of "intact" strata, variable boundaries

C9 C10 C11 C12 C13

burned zone above prepared floor burned prepared floor, deformed burned prepared floor, remnant, deformed loose mixed fill overlying more massive fill or pit, partially bioturbated, could be smoothed substrate for floor, deformed possible post hole filled with coarse gravel-size fired daub fragments burned zone above prepared floor stacked intact stratigraphy broken away and slumped into the edge of pit Dacian Period collapsed bell shaped pit remnants of discarded (?) carbonate construction material Dacian Period zone

C14a C14

C15

D1 D2 D3

5YR 4/2, silt loam, few to common unsorted fine gravelsize burned (5YR 5/8), silty clay clasts, clear boundary 10YR 5/4, silt loam, weak subangular blocky to granular structure, friable consistency, below 10YR8/1 silt lens 10YR 4/3, silt loam, abundant fine to medium daub clasts

reworked strata, perhaps due to trampling or activities "outside" structures, some subzones are deformed discontinuous prepared surface mixed with fill material disturbed surface overlying mixed fill burned material mixed into fill

95

ANALELE BANATULUI, XII-XIII, 2004-2005
D4 10YR 5/4, silt loam, common fine gravel-size burned and unburned daub and other artifacts, weak subangular blocky to granular structure, friable, clear boundary 10YR 4/4, silt loam, few fine gravel-size rigid silt clasts and charcoal, weak subangular blocky to granular structure, friable consistency, abrupt boundary 5YR 5/6, silt, massive structure, rigid, abrupt boundary 5YR 5/8, silt, loose to friable consistency, massive structure 5YR 5/6, silty clay, rigid consistency, abrupt boundary 10YR 8/2, silt loam, localized fine gravel-size daub, friable, abrupt boundary 10YR 2/1, silt loam, rigid, horizontally oriented clasts, abrupt boundary 10YR 5/2, silt loam, massive structure, friable consistency, common clasts of 10YR 6/3 silt, abrupt boundary 5YR 5/6, silty clay, massive structure, rigid consistency, abrupt boundary multiple lenses, 10YR 5/2, silt, massive structure, very friable consistency, abrupt boundary 10YR 5/3, silt loam, cloddy structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 4/4, silt loam, abundant fine gravel-size daub clasts (5YR 5/8, silty clay), cloddy structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 5/1, silt loam, finely laminated, abruptly overlying 10YR 6/4, silt loam, cloddy structure, abrupt boundary 5YR 4/3, silt loam, loose, cloddy structure, common mixed medium to coarse gravel-size daub (5YR 5/8 and 5YR 4/6), abrupt boundary 5YR 2.5/1, silt, massive structure, abrupt boundary 5YR 3/4, silt loam, granular to weak subangular blocky structure, friable consistency, homogeneous, abrupt boundary 5YR 3/3, silt loam to silt, common burned sediment clasts and charcoal fragments, weak subangular blocky structure, friable consistency. North of pit (B8), well expressed thin, slightly irregular, gray silt lenses 10YR 5/3, silt loam, mixed soil material and coarse gravel-size fired daub fragments concentrated at the base of small pit Bronze Age fill, suggested as a leveling episode, over a sequence of house floors, does not appear to be a pit Bronze Age fill, following the final destruction of the structure(s) below burned construction material unburned construction sediments burned prepared surfaces surface with fill beneath with very thin white silt lens at the base and daub frags in interior black burned mixed sediment containing horizontally oriented thin burned clasts of plaster broken floor?

D5

D6 D7 E1 E2

E3

E4

E5 E6 E6 E7a

red burned surface with thin lens of black silt on top multiple plaster floors fill mixed burned material in fill

E7 E8

fill zone overlain by multiple ashy lenses burned daub fragments in mixed fill consistent black burned sediment fill

E9a E9

E10

reworked burned material, north of the B8 pit closer to the source (better expressed) possible post hole with daub fragments at the base and adjacent beaten clay surface

E11

96

E12 E13

E14 E15 E16

E17

10YR 6/6, silty clay, massive to granular structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 5/1, silt loam, common mixed charcoal fragments, weak subangular blocky structure, friable consistency, abrupt boundary 5YR 5/6, silt, rigid consistency, abrupt boundary 5YR 4/2, silt loam, common charcoal fragments, clear boundary 7.5YR 5/1, silt, few fine gravel-size charcoal fragments, massive structure, dense, friable consistency, common olive (5Y 4/4) mottles, horizontally oriented artifacts (e.g. ceramics, mussel shell, bone) laminated 10YR 5/3, silt, common mixed charcoal fragments multiples silt lenses, 10YR 6/6 and 10YR 4/4,massive structure, friable consistency, abrupt boundaries 10YR 6/4, silt, massive structure, very friable consistency, common fine to medium gravel-size clasts of burned and unburned construction material over a reduced (black) surface 10YR 5/2, silt loam, fine gravel-size fragments of construction material, weak subangular blocky to granular structure, friable consistency, abrupt boundary over thin burned silt lens multiple <5 mm thick uniform lenses of 10YR 5/2, silt and 10YR 6/3 silt, abrupt boundary 10YR 5/1, silt, common fine gravel-size construction material and charcoal 10YR 7/4, silt, rigid, massive structure, abrupt boundary 10YR 5/4, silt loam, common fine to medium gravelsize rigid silt angular clasts, loose to friable, granular to weak subangular blocky structure, abrupt boundary 10YR 5/1, silt loam, abundant fine gravel and sand-size charcoal, granular to weak subangular blocky structure, friable 10YR 4/2, silt loam, common medium to coarse gravelsize construction material and artifacts, cloddy structure, friable consistency 7.5YR 2.5/1, silt loam, subangular blocky structure, very friable consistency, abrupt boundary 10YR 4/1, silt loam, friable, granular to weak subangular blocky structure, abrupt boundary

Poorly defined in profile, appears to be associated with burned structure(s). Truncated to the east and west in this profile and cannot be correlated with other strata ash and charcoal Late Bronze Age mixed fill in intrusive pit

E18

E19

laminated ash and charcoal at the base of a large pit, bedding suggested fine laminar floors covered in a fine lens of black reduced silt (burned surface) mixed structural debris overlying a burned surface (collapsed wall?) mixed fill over burned floor

E20

E21 E22a E22b E22

stacked multiple prepared floors ash lens broken floor mixed with burned debris mixed fill over burned floor

E23

ash and charcoal

E24

E25 E26

Bronze Age fill zone in bell shaped pit, intruded by later pit above (C13) burned silt (reducing atmosphere) base alternating "plaster-like" silts

97

ANALELE BANATULUI, XII-XIII, 2004-2005
E28 10YR 5/2, silt loam, common medium gravel-size daub and charcoal fragments, massive structure, loose and friable consistency, abrupt boundary 10YR 6/2, silt loam, common to abundant fine gravelsize daub fragments, massive structure, loose consistency, abrupt boundary various 10YR & 5YR silt lenses, massive structure (color and hardness vary due to heating), over a lens of black reduced rigid silt, abrupt boundary lenses of 10YR 6/6 and 10YR 5/1 silt, massive structure, soft and loose consistency, abrupt internal boundaries 10YR 6/8, silt loam, rigid consistency, abrupt boundary reduced black silt and charcoal covered by burned silt (daub) with more massive, homogeneous lenses inbetween. To the south truncated by later pit excavation and to the north sloping downward (reason cannot be determined in profile)

E29

E30

E31 F1

F2 F3 F4 F5

10YR 3/2, dense silt, massive consistency, friable, abrupt boundary 10YR 5/1, mixed fibrous ash, loose consistency, abrupt boundary 10YR 5/4, silt loam, multiple lenses, massive structure, friable consistency, abrupt boundary 10YR 5/3, silt loam, weak subangular blocky structure, friable consistency, clear boundary

burned finely laminated daub, part of larger surface that extends south and east curves along the base of F1, deformed floor? possible pit cut by E16 deformed floors mixed soil material, visible in the adjacent profile to the south, deformed massive deposits with thin lenses of slack water deposits(?) compressed ash and charcoal deposit burned floors? Their pinched up edge against the lower portion of the pit suggest perhaps the lower portion of the pit was in use at the time the floors were prepared cumulative fill cumulative ash (ash disposal area?)

F6

F7

10YR 4/1, silt loam, common mixed charcoal fragments, massive structure, friable consistency, dense, abrupt boundary lenses of 10YR 3/2, dense silt, divided by fine rigid silt lenses (10YR 5/1). These black lenses often have white microlenses at their contacts. Curve up and pinch out at the north boundary (edge of pit E16)

F8 F9

F9a F9b F10 F11

2.5YR 4/2, silt loam, common mixed charcoal and silt clasts (2.5Y 6/6) 10YR 5/2, silt loam, mixed concentrated ash and fine to medium gravel-size charcoal with horizontally oriented large bone and daub (highly fired) concentrations, loose to very friable, 1 cm thick charcoal marks upper abrupt boundary, 10YR 7/1, silt, few fine wood charcoal fragments, massive structure, loose consistency, abrupt boundary 2.5YR 5/2, silt, massive structure, abrupt boundary 2.5YR 5/2, silt, massive, loose (soft) variable thin continuous lenses of silt (10YR grays), a less defined southern extension of Zone F12

concentrated ash deposit ? ? discontinuous prepared surface mixed with fill material

98

5YR 4/1. silt. silt. friable consistency. abrupt boundary silt lenses. abrupt boundary consecutive "plaster" floors daub rubble G1 G2 silt coarse gravel-size clasts. gradual boundary 10YR 5/4.g. abrupt boundary G3 G4 ashed textile? thatch? fallen wall debris.5YR 5/8 & 4/6. common fine gravel-size daub fragments. massive structure. massive structure.5/3. laminated variable ash zones. slightly irregular boundary 7. abrupt boundaries 7. massive structure. possibly leveled prior to new floor cumulative surface "outside" (?) a structure G5 G6 G7 possible wall fall cumulative sediments mixed with plant material uneven upper boundary due to dense clasts thin lens abruptly beneath black reduced zone. abundant fine to medium gravelsize charcoal and fired and unfired daub 10YR 4/2. very friable consistency. silt loam. silt. mussel shell.5YR 4/3.5YR 5/1. common olive (5Y 4/4) mottles. very friable consistency. >10 lenses within 10 cm thickness concentrated rigid silt clasts (mixed red.5YR 5/1. few fine gravel-size charcoal fragments. red). above F14a . clear boundary 10YR 3/2. few gravel-size charcoal.g. ceramics. localized lenses of coarse material (massive. yellow and black) with olive mottles in the limited 7. massive structure. common coarse gravel-size charcoal and daub (7.5YR 4/2. silt matrix laminated irregular fibrous gray silt variable colors (gray pink. slightly deformed floor cumulative zone? Intruded by post hole possible plaster surface or wall fall heated due to fire beneath G8 G9 G10 G11 99 .5YR 6/2. rigid silt clasts (variable sizes). silt loam. 2. mussel shell). dense silt. loose consistency. silt loam. massive structure. loose. horizontally oriented artifacts (e. Upper lens contains irregular. unsorted) fragments. dense. silt loam.5YR 2.5YR 4/2. abrupt boundary 7. broken fine lenses of thin regular 7. Perhaps represent "outside" muddy area that later dries and is disrupted due to loading above irregular masses of silt construction material. variable thicknesses. black.5YR 6/3). bone) 7/5YR 4/2. massive structure. unburned fallen wall? cumulative ash (ash disposal area?) debris accumulation from burned structure. massive structure.more fragmented and reduced resemble slack water deposits that have been broken and tilted. beneath F14a more intact. 7.F12 F13 F14a F14 variable thin continuous lenses of silt (variable 10YR grays). 10YR 5/4. mixed silt loam. silt loam. horizontally oriented artifacts (e. friable consistency. common olive (5Y 4/4) mottles. 7. abrupt boundaries 7.

pe baza acestui sondaj.Şanţul Mare. În cursul lunii noimbrie a anului 2003. Totodată a fost realizată şi ridicarea topografică a zonei. Stratigrafia rezultată în urma unei îndelungate locuiri a fost utilizată de cercetători ca reper cronologic pentru întreaga epoca a bronzului din Europa răsăriteană. bazată pe mostrele radiocarbon recoltate în cursul acestei săpături. XII-XIII. Situl este amplasat strategic pe cursul râului Mureş. întinzându-se şi în imediata vecinătate a sitului. în pofida caracterului limitat al cercetării. în vara anului 2005 a fost demarată o primă campanie de cercetări arheologice sistematice al cărei obiective principale au fost cunoaşterea întregii secvenţe stratigrafice a sitului. În urma cercetărilor arheologice din vara anului 2005 pot fi enunţate câteva concluzii preliminare. această ipoteză fiind susţinută de fragmentele de zgură şi artefacte din bronz. În completarea acestor obiective s-a stabilit şi grosimea depunerii antropice prin sondarea întregului sit şi a terenului din imediata vecinătate cu ajutorul unei foreze manuale. în special cea a epocii bronzului. precum şi realizarea unei cronologii a întregii regiuni. Analiza preliminară a materialului osteologic descoperit în cursul acestei campanii indică o economie alimentară bazată în special pe utilizarea 100 . Sondarea tell-ului şi a zonei din imediata vecinătate au relevat faptul că locuirea de epoca bronzului a fost mult mai mare. 2004-2005 NOI CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA PECICA-ŞANŢUL MARE Rezumat Situl arheologic de la Pecica-Şanţul Mare se numără printre cele mai importante aşezări ale epocii bronzului din Europa. care utilizau pe scară largă metalul. Şanţul de apărare eponim. între zonele bogate în minereuri cuprifere din partea vestică a Munţilor Carpaţi şi comunităţile din Bazinul Carpatic şi nu numai. iniţiindu-se realizarea unei baze de date GIS. În urma unei succinte cercetări de teren din primăvara anului 2004.ANALELE BANATULUI. Muzeul Banatului din Timişoara. Numărul mare de cuptoare şi vetre de foc de la PecicaŞanţul Mare sugerează o intensă activitate metalurgică. deosebit de abundente. este târziu dacă nu chiar ulterior locuirii de epoca bronzului. Muzeul Judeţean Arad şi Muzeul de Antropologie a Universităţii din Michigan (Statele Unite ale Americii) au demarat discuţiile privind cercetarea sitului arheologic de la Pecica.

vite. Densitatea complexelor arheologice indică. nefiind exclusă nici posibilitatea ca acestea să aibă chiar mai multe etaje.animalelor domestice (ovicaprine. cai) decât pe cele obţinute prin vânătoare şi pescuit. de asemenea. 101 . Cercetările arheologice viitoare ne vor permite nu numai să verificăm validitatea acestor ipoteze preliminare dar şi să înţelem mai bine complexitatea socială a comunităţilor epocii bronzului de pe valea Mureşului. că în decursul epocii bronzului au avut loc ample lucrări de reamenajare şi reconstrucţie. Evidenţele radiometrice sugerează o creştere masivă şi într-un timp relativ scurt a straturilor aparţinând perioadei de la sfârşitul epocii bronzului. descoperite în Ungaria. Locuinţele descoperite în cursul acestei campanii sunt mai mari decât cele aparţinând culturii Mureş.

2004-2005 Figure 1. The Mureş meanders through the central portion of the map. XII-XIII. 102 . The black arrow indicates the location of the Pecica tell.ANALELE BANATULUI. The Pecica “Şanţul Mare” in its regional setting.

The location of major excavation activities on the Pecica tell. 103 .Figure 2. A The topography of the main tell is shown. along with the location of the two stratigraphic trenchs excavated during the 2005 season.

2004-2005 B The stratigraphic trenchs superimposed onto the plan of Crişan’s excavation units from the 1960’s. 104 . XII-XIII.ANALELE BANATULUI.

A The east face of Trench 1. 105 . B The west face of Trench 2. Descriptions of the layers are provided in Tables 1 and 2.Figure 3 Stratigraphic profiles produced during the 2005 excavations.

A Pits visible on the site surface in the spring of 2004. XII-XIII. 106 . 2004-2005 Figure 4. Modern looting at Pecica “Şanţul Mare”.ANALELE BANATULUI. B Looters’ pits mapped in 2005 superimposed onto the site plan.

The location of deep core samples collected during the 2005 season.Figure 5. The line A-A’ is the axis on which the cross-sectional view of the site (Figure 6) is based. 107 .

Area of multiple stratified ovens. Cross-section of “Şanţul Mare” and its environs based on deep coring evidence Figure 7. Trench 2.ANALELE BANATULUI. 2004-2005 Figure 6. XII-XIII. 108 . Feature 31.

Photograph illustrating a stratigraphic anomaly associated with Pecica house floors. ‘Wave feature is marked by arrow. 109 . Calibrated dates with two sigma ranges for upper portion of Pecica “Şanţul Mare” profiles. Figure 9.Figure 8. Scale is one meter.

.

ro/mbt/istorie/publicatii/ab. I/1-2). Arheologie-Istorie. ale cărei dimensiuni sunt următoarele: Înălţimea păstrată (Î) = 18. pe plaja situată la aproximativ 2 km nord de satul Dragşina1 (com. epoca bronzului. Dragşina. Chevereşu Mare) (Pl.9 cm (Pl. human representation. intercalate simetric. portable stove. iar cea a pereţilor vasului de 0. incisions. diametrul maxim (diam. XII-XIII. Banat. Keywords: Romania. Amfora este de factură semifină. Câteva dintre aceste fragmente ceramice. pseudo-şnur.5 cm. diametrul la baza gâtului (diam. Descrierea materialului: Din materialele ceramice aduse la muzeu a fost posibilă reconstituirea parţială a unei amfore (urnă) de mici dimensiuni.. III/3-4). Dragşina. sunt câte patru proeminenţe conice.ANALELE BANATULUI. Grosimea fundului amforei este de 1. urnă. În vara anului 2005.fund) = 10 cm. TIMIŞ) Cuvinte-cheie: România. incizie. reprezentare umană. vasul este uşor elipsoidal în diametru. alături de nisip şi fragmente ceramice pisate. în pofida caracterului de descoperire întâmplătoare. se dovedesc deosebit de importante pentru cunoaşterea sfârşitului epocii bronzului în Banat. flute. De formă bitronconică. urn. au fost descoperite mai multe fragmente ceramice preistorice care au fost aduse la Muzeul Banatului din Timişoara2. Tot în hotarul localităţii Dragşina sunt amintite mai multe obiecte din bronz descoperite întâmplător şi care astăzi au dispărut3. cultura CruceniBelegiš.htm MATERIALE APARŢINÂND CULTURII CRUCENIBELEGIŠ DESCOPERITE ÎN HOTARUL LOCALITĂŢII DRAGŞINA (JUD. cultura Cruceni-Belegiš. diametrul fundului (diam. odată cu scăderea apelor râului Timiş.gât) = 14.5 x 24 cm. Bronze Age. canelură. Între ele. precum şi o spadă din bronz datată în perioada Ha A1-Ha B24. S. 111 .8 cm. vas-cuptor. pseudo-corded.N. având în pastă. fiind prevăzut pe diametrul maxim cu patru toarte tubulare (din care s-au păstrat doar trei).5 cm.infotim. 2004-2005 http://www. Banat. max) = 25.

Culoarea este brun-roşcată în exterior şi negru-cenuşiu în interior. Benzile situate deasupra toartelor tubulare pornesc de pe proeminenţele conice şi se opresc pe curbura maximă a toartelor. Partea inferioară a gâtului care s-a păstrat a fost ornamentată cu linii duble. dispuse în formă de arc. Un alt fragment ceramic interesant este cel care pare să provină de la partea inferioară a unui vas-pyraunoi (Pl. Factura vasului a fost una semifină. pasta având în compoziţie nisip cu bobul mare şi fragmente ceramice pisate mărunt. nuanţa gri-roşcat de pe umărul vasului indicând urmele unei arderi secundare. II/2). care pare să se fi aflat într-o barcă ce are prova înălţată şi vârful răsucit spre exterior (Pl. având ca degresant nisip. Ornamentarea amforei s-a făcut în tehnica şnurului fals realizat cu ajutorul unei rotiţe sau a unei sârme răsucite subţiri. Vasul are o culoare negru-cenuşiu. Cele două cercuri concentrice. foarte probabil. Gâtul amforei. perfect rotunde. în pofida lustruirii. Ornamentarea este realizată prin incizii nu foarte adânci şi uşor lăţite. care alcătuiesc capul reprezentării umane au fost realizate cu ajutorul unei ştampile. Laturile curbate ale fragmentului ceramic sunt netezite. incizate.ANALELE BANATULUI. orientate oblic în jos. membrele superioare şi cele inferioare fiind schiţate prin câte două linii paralele. Ornamentarea constă într-o pereche de caneluri fine care urmează 112 . urmele colacilor de lut din care a fost alcătuit vasul. orientate cu vârful în sus. probabil cu ocazia recentelor inundaţii. Deosebit de interesant este un fragment ceramic din partea superioară a unui vas (amforă ?) de dimensiuni relativ mici. din bronz. III/1-2). precum cele descoperite la Cârna-Rampă5 şi cele de la DubravicaOrašje6. Spre deosebire de gâtul care pare să fi fost rupt din vechime. XII-XIII. Treimea superioară a fost ornamentată cu reprezentarea schematică a unei fiinţe umane. o tijă subţire prevăzută cu un vârf bont. urmele proaspete de ruptură a corpului amforei indică o rulare violentă. Interiorul fragmentului ceramic păstrează. Pasta este de factură semifină. acestea oprindu-se pe umărul profilat distinct al vasului. Acest lucru este sugerat şi de uşoara aplatizare a cercului rămas în relief. care constituie demarcaţia dintre cele două cercuri concentrice imprimate. sunt dispuse pe umărul vasului. este delimitat de corp printr-o şănţuire îngustă. de culoare neagră-cenuşie. deasupra fiecăreia dintre toarte. Capătul provei răsucite şi mâna stângă a fiinţei umane stilizate păstrează puctul de plecare în realizarea decorului. aşa cum s-a păstrat. Unealta cu care meşterul olar a realizat decorul în arcade a fost. 2004-2005 Alte patru proeminenţe conice. Benzile de câte trei linii răsucite pornesc de la demarcaţia gâtului de corpul amforei şi coboară vertical până sub diametrul maxim al vasului. executate în pasta crudă. Reprezentarea antropomorfă constă din două cercuri concentrice.

Spre deosebire însă de aşezări.). Printre celelalte forme ceramice mai pot fi amintite cele care provin de la o cană de dimensiuni medii (probabil 8-10 cm). în compoziţia căreia a fost folosit ca degresant. îşi găseşte analogii în necropolele şi aşezările purtătorilor culturii Cruceni-Belegiš (Gomolava. Un alt fragment ceramic. ridică unele semne de întrebare în ceea ce priveşte provenienţa ei.în exterior conturul neregulat al peretelui vasului-cuptor. cu pasta de factură grosolană. Belegiš-Stojića gumno8. pe baza tehnicii de ornamentare şi a formelor tipologice. într-o cantitate relativ mare. probabil de plug (Pl. Foeni-Gomila Lupului II15 etc. Giroc-Mescal14. de factură semifină. Analiza materialului Materialul ceramic descoperit fortuit pe plaja râului Timiş. Fragmentul ceramic este de culoare cenuşiu închis. relativ întreagă. În compoziţia ei. Prezenţa unei amfore bitronconice de tip Cruceni-Belegiš. Între fragmentele ceramice din hotarul localităţii Dragşina se numără si un fragment de strachină tronconică. II/4). de factură semifină. Infirmarea ipotezei unui caracter strict funerar al urnelor este făcută de cercetările arheologice de la Timişoara-Fratelia16 şi Deta-Dudărie17. Beograd-Karaburma9. Starea de conservare a urnei descoperite la Dragşina nu exclude ipoteza provenienţei dintr-o necropolă situată undeva în amonte. Voiteni12. Pasta are în compoziţie nisip fin şi fragmente ceramice pisate mărunt. II/3). Pasta. pasta fiind de factură semifină. nisip cu bobul mare. alături de nisipul fin s-a pus şi mică sfărâmată foarte mărunt. cu urme puternice de scrijelituri recente. această categorie de vase este prezentă şi în cadrul aşezărilor. unde aceste vase sunt descoperite cel mai adesea în stare fragmentară. Livezile11. Cruceni10. vizibile atât pe suprafaţa interioară cât şi în profil. Interiorul fragmentului ceramic este afumat puternic. are în compoziţie nisip şi fragmente ceramice pisate mărunt (Pl. Chiar dacă amforele (urnele) sunt des întâlnite în mormintele necropolelor culturii Cruceni-Belegiš. nu mai departe de 100-150 m. culoarea fiind neagră-cenuşie. acestea se găsesc aproape intacte. ipoteză care poate 113 . cu urme uşoare de crăpare. provine de la o amforă probabil bitronconică. de culoare negră-cenuşie. Ornamentarea constă din benzi de linii dispuse vertical care coboară sub diametrul maxim al pântecului (Pl. nivelul IVb7. Tot de la o amforă provine şi toarta tubulară deteriorată. în necropole. Şag13. precum şi un fragment din buza unei străchini cu buza îngroşată. fiind utilizate ca recipiente de uz casnic. II/5). cu buza dreaptă.

Materialele amestecate de tip Vatina şi Litzen descoperite în regiunea Somogy26 şi în nivelul IVa de la Gomolava27 indică participarea masivă a elementelor de tip Vatina la formarea culturii Cruceni-Belegiš. Tot în context funerar este semnalat şi vasul-cuptor în miniatură descoperit la Vršac-At21. Deosebit de interesant este fragmentul ceramic cu reprezentarea schematizată a unei fiinţe umane într-o barcă.ANALELE BANATULUI. însă tehnica de realizare este diferită. Amfora globulară are gâtul ornamentat cu incizii caracteristice culturii Vatina. ar putea trimite la repertoriul de motive ornamentale ale culturii Vatina (grupul Corneşti-Crvenka)22. cunoscut fiind faptul că acest tip de vase este prezent în cadrul inventarului funerar al unora dintre mormintele culturii Cruceni-Belegiš. aparţinânând primei faze a culturii Cruceni-Belegiš24. În acest sens stau mărturie descoperirile din necropolele de incineraţie de la Peciu Nou18. grup care a participat direct la geneza culturii Cruceni-Belegiš. Cercurile concentrice care reprezintă schematizat capul sunt un motiv des întâlnit în repertoriul de ornamente al grupului Szeremle. Un argument indubitabil îl constituie una din urnele descoperite la Timişoara-Fratelia. fie ca elemente din cadrul mobilierului funerar. printre acestea fiind prezente şi arcadele dispuse la baza gâtului25. Prezenţa motivelor tipice culturii Vatina ar putea fi explicată prin perpetuarea unora dintre motive. XII-XIII. 2004-2005 fi validată prin viitoare cercetări de teren. contactul timpuriu al purtătorilor ceramicii incrustate cu comunităţile locale de tip Vatina (Corneşti-Crvenka) este 114 .). Beograd-Karaburma etc. precum şi în cel al culturii Žuto Brdo-Gârla Mare. Fragmentul de la vasul-cuptor nu schimbă această ipoteză. Arcadele duble de pe partea inferioară a gâtului. Vase tipice fazei finale a culturii Vatina sau forme asemănătoare au fost descoperite în necropolele de tip Cruceni-Belegiš din Srem (ex: BelegišStojiča gumno. Este greu de precizat dacă acestea reprezintă o influenţă de tip Szeremle-Bijelo Brdo. cele aparţinând culturii Vatina fiind incizii mai adânci şi mai elaborate. Dacă tehnologia de fabricare a vasului este tipică culturii Cruceni-Belegiš. decorul se dovedeşte a fi neobişnuit acestei culturi. atât cât s-a mai păstrat. După cum am mai amintit. sau una de tip Žuto BrdoGârla Mare. care au fost utilizate fie ca urne. Legăturile dintre cele două culturi au fost sesizate şi în cadrul materialului arheologic atribuit fazei timpurii a necropolei de la Surčin28. cunoscut fiind faptul că această manifestare etno-culturală din perioada Bronzului Mijlociu stă la baza formării culturii Cruceni-Belegiš23. Belegiš-Stojića gumno19 şi Beograd-Karaburma20. cultură cu care comunităţile Cruceni-Belegiš au fost parţial contemporane29.

Amplasarea unora dintre necropole dincolo de o apă curgătoare ar putea fi legată de vechile credinţe religioase din lumea homerică. cel puţin statistic. în care Styxul era graniţa care separa lumea celor vii de cea a lui Hades42. în nivelul IVa30. motivul neobişnuit în decorul acestui vas ar putea sugera şi o altă ipoteză. Este ştiut faptul că râurile au constituit din cele mai vechi timpuri principalele artere de comunicaţie. Astfel. la Gomolava. grupul Szeremle-Bijelo Brdo32. Cruceni36. la orizontul cronologic al fazei Cruceni-Belegiš I „mai există încă. mai mult sau mai puţin active. Novo Selo40). de credinţele religioase ale epocii. ornamentarea fragmentului ceramic de la Dragşina legându-se. nu ar fi exclusă nici ipoteza unei reprezentări a zeului Apollo şi de călătoria lui din lumea hiperboreenilor43.78 de la Belegiš-Stojiča gumno33. Cercetările arheologice efectuate de către profesorul Florin Medeleţ au evidenţiat faptul că unele dintre necropolele câmpurilor de urne funerare din Banat ale tracilor nordici. deocamdată unică în aria culturii Cruceni-Belegiš. legată de credinţele religioase ale epocii. ar putea fi legată de obiceiurile funerare şi credinţele care le înconjoară pe acestea. Dacă se acceptă că cercurile concentrice se pot lega de adorarea soarelui. au fost situate pe grinduri înconjurate de braţele râurilor. în pofida caracterului fortuit al descoperirii. În Banat. Balej39. Fără a se nega utilizarea râurilor ca sursă de hrană şi mijloc de comunicaţie. cu siguranţă. Fragmentul ceramic de la Dragşina. ar fi cea legată de navigaţie. însă în imediata apropiere a aşezărilor41. Simbolistica motivelor ornamentale din epoca bronzului a fost. o altă interpretare a acestei reprezentări. Importuri sud-dunărene de tip Žuto Brdo-Gârla Mare în mediul Cruceni-Belegiš sunt semnalate şi în necropolele de la Beograd-Karaburma34. se cuvine a fi subliniată mixtura de elemente de decor care validează nu 115 . De altfel. la cunoaşterea contactelor culturale dintre comunităţile câmpurilor de urne funerare din Banat şi cel al ceramicii incrustate din zona Dunării Mijlocii.. În aria culturii Žuto Brdo-Gârla Mare sunt cunoscute şi bărci miniaturale din lut (ex. Dincolo de interpretările pe care le poate ridica acest fragment ceramic. Peciu Nou37 etc. precum cea de la Voiteni-Ciacova şi Peciu Nou. contactul dintre cele două manifestări etno-culturale este sugerat de posibilul import de tip Szeremle-Bijelo Brdo descoperit în ultimul nivel de la Foeni-Gomila Lupului I31.surprins în regiunea Dunării Mijlocii. Existenţa acestui grup în momentul de debut al culturii Cruceni-Belegiš este sugerat şi de căniţa din mormântul M. mult mai complexă decât se cunoaşte astăzi. ar putea contribui. poate cea mai facilă. precum şi în aşezările de la Deta-Dudărie şi Foeni-Gomila Lupului II38. O primă interpretare a acestei reprezentări. cel puţin în zona Titelului. şi în acest caz. Orsoya. Ilandža35.

prezentă pe exteriorul fragmentului ceramic indică momentul în care vechile forme şi tehnici de ornamentare coexistă cu cele noi. dar şi cea a existenţei la începutul celei de-a doua jumătăţi a mileniului II î. Alexandru Szentmiklosi Muzeul Banatului Timişoara Piaţa Huniade.Chr.Chr. nr.Chr. 300002. XV-XIV a.sec. sunt prezente şi cele decorate cu caneluri verticale late şi oblice. Chr.)45. Datare: Decorul pseudo-şnurat al fragmentelor. moment care. În ceea ce priveşte fragmentul de vas-pyraunoi. Forenbaher. XII-XIII. se cuprinde în intervalul Reinecke C2-D (sfârşitul sec. Canelura fină. Imaginea generală este completată de importurile sud-dunărene aparţinând culturii Žuto BrdoGârla Mare46. 2004-2005 numai teoria amestecului etno-cultural care a stat la baza genezei culturii Cruceni-Belegiš. localizarea şi cercetarea sitului arheologic afectat de viitura din primăvara anului 2005 vor contribui substanţial la cunoaşterea acestei manifestări etno-culturale din a doua jumătate a mileniului II î. XIV-începutul sec. Coexistenţa materialului tipic fazei I a culturii Cruceni-Belegiš este demonstrată şi de recentele descoperiri de la Deta-Dudărie. poate fi întrezărit un crâmpei din bogata viaţa spirituală a comunităţilor nord-tracice de la începutul Bronzului Târziu. Fără îndoială. Timişoara E-mail: szentmiklosi@yahoo. XIII î. a unor ample schimburi şi influenţe culturale. (respectiv Bronz Târziu I44 .). Totodată.15. Materialele descoperite pe plaja de nisip din nordul localităţii Dragşina contribuie la cunoaşterea răspândirii culturii Cruceni-Belegiš în Banat. B2 – C.com 116 . 1. în opinia lui S. datarea acestuia pare să fie ceva mai târzie. alături de materiale ornamentate în tehnica şnurului fals şi cu incizii. prin caracterul unicat al fragmentului ceramic cu reprezentare umană. unde în groapa de provizii C.ANALELE BANATULUI. precum şi formele ceramice tipice fazei I a culturii Cruceni-Belegiš pledează pentru datarea fragmentelor ceramice descoperite pe plaja din hotarul nordic al satului Dragşina în intervalul cuprins între perioada aşa-zisă ”Reinecke” Bz.

.. 1977. Szentmiklosi.. 135-136T. 15 (mormântul 61). 179. O.. cu bibliografia. 2002. mormântul M.. dintre care una a fost cercetată printr-un sondaj arheologic în anul 1994 (Gogâltan Fl. 11-12. 2003. 1971. 3/4.70”. 66 cu bibliografia. vol I. 16. Sv.. elevaţia 91 m (in amonte intre 92-94 m). 2003. 117 .. cercetarea de teren efectuată la sfârşitul lunii septembrie nu a localizat situl arheologic. Kulcsár G. Gogâltan.. Gogâltan Fl. 2001. 2004. 1993. 116. 2002. 199. 2. Gogâltan. 299. N. 1977. 138. 10. O. Tasić. II. Tasić. Tasić N. Pl. 50. Todorović J. la aproximativ 150 m sud-est. 2001.. 197. sunt situate două ridicături de teren.. 2. 30.1965. 181-205. 1975.. abb. Sv. vol. 17. 5.. Fischl K. Szentmiklosi Al. 22..48. 2002. 93. 1993. Şandor-Chicideanu M. Aşezarea aparţinând culturii Cruceni-Belegiš este situată în imediata vecinătate. nr. 51-52. 557. 11. Moga.. Fl. 2004a. vezi Şandor-Chicideanu M. Coordonatele GPS sunt: N 45°43’15. 2005 (vezi Cercetările arheologice de salvare din anul 2005 de la Deta-Dudărie. Al. Vinski-Gasparini K. Kiss V.. Informaţie amabilă Fl. Đorđević A.. 288. 139-145. dl. LXXI.. J.. M. nr. Datorită vegetaţiei abundente. 88-89. 25. 1995. Prezenţa la Giroc-Mescal a unui nivel aparţinând primei faze a culturii Cruceni-Belegiš este amintită şi în literatura arheologică (vezi Gogâltan Fl. nr.. 2003. abb. XXX/1a-c. nr.NOTE 1.. 2004b. 41-43. 1. căruia îi mulţumesc şi pentru sugestii. abb. 1988. 6.. 199. 14.. J. 33. 15. Gogâltan Fl. Todorović. XIX/2. 1998. Vranić. 1995. 97 (mormântul 277).. 23. 2004. 27.. 11. Radu..34”. Şandor-Chicideanu M. vol I. 1996. 117. Bona I. 81.. pentru discuţii şi atribuiri. 88. 13. 18. 81-92. Moga. În locul cunoscut de localnici sub numele de Gomila Lupului. am utilizat denumirea de Gomila Lupului II. Pl. Gogâltan Fl. Szentmiklosi Al. Pl. E 21˚25’40. 32. T. 48-53. 26. 105-106. 3-5). abb. 314. 197-207. Radu. 30. Sv.. Tasić N. Liviu Tulbure căruia îi mulţumim pentru informaţii. 1973. 97. 111/4. 7. 1970. 1966.. 2.P. 28.. 31. Vranić.. Todorović.. T. 21. 2003. Fragmentele ceramice au fost aduse de către colegul nostru.. Todorović. Mormânt de incineraţie inedit. 12.12. VI/1. 29. 1973. în curs de publicare. 197-198. 24. Gumă M. 4. Szentmiklosi. 19. 292. 252. Medeleţ Fl. Cercetări arheologice efectuate de către subsemnatul în anii 2000 şi 2004. 1998.. Alexandrescu A. 2004. 99.. 1989-1990. N.. M. 1988. 19. pentru aşezarea Cruceni-Belegiš.. Medeleţ Fl. Şandor-Chicideanu M.142. 8. 48-53.. 33-34. nr.. Vranić. nota 73). 1977. 3. Raport preliminar de săpătură din acest volum). Pentru a nu crea confuzii în literatura de specialitate. Jacanović D. 131/8.. 20. vol I. 72. J. 1988. 9. 34. Al..18. nr. 1964. vol I.

Taf. 290.. Biskupin (2000). au fost descoperite fragmente ceramice ornamentate în stilul caracteristic culturii Žuto Brdo-Gârla Mare 39. Gogâltan. Jovanović. 5.. 191/1-b. a fost Hermes (Odiseea. 33-51. vol. Bouzek J. Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin (7-9.. 43. Cercetări arheologice inedite efectuate de către subsemnatul în anii 2000 şi 2004. 1988..D. în Kultura symboliczna kręgu pól popielnicowych epoki brązu i wczesnej epoki żelaza w europie środkowej (Sie symbolistische Kultur des Urnenfelderkreises in der Bronzeund frühen Eisenzeit Mitteleuropas) (Red. 1973. Iniţial. 44. 1975 Die mittlere Bronzezeit Ungarns und ihre südöstlichen Beziehungen.. Medeleţ Fl. 45. 184. 293. II/2. 1957. “Fiatal Őskoros Kutatók” I. Dani J. Servi. vol. B. nr. The Middle Bronze Age). Selmeczi L. 1995..Murnu). trad. D. a fost dezvelit pe o porţiune de 24 m albia unui fost braţ al râului Timiş care despărţea odinioară aşezarea de necropolă. Bukarest (1996). 195. 1992. 1966.. B. XXIV. 2000. Radu O.. November 10-13 (Ed. 120.. în Der Basarabi-Komplex in Mittel. Schuster C. Şandor-Chicideanu M. 225. sfârşitul aşezării Vatina de la Gomila Lupului I.. 2000.. 1988 On ”Pseudoprotovillanova” urns in Yugoslav Danube Area (O ”pseudoprotovillanova” urnama u Jugoslovenskom podunavljiu). 1998 The Cruceni-Belegiš Cemetery of Livezile (Tolvădia). 13 (1988). În cursul cercetărilor arheologice de la Peciu Nou efectuate de către mine în vara anului 2002. într-una din secţiunile trasate pentru stabilirea limitelor aşezării. în Opuscula Arheologica... 40. 24.96). Fl. Tasić N. Jovanović B. În nivelul aparţinând fazei I al aşezării Cruceni-Belegiš de la Foeni-Gomila Lupului II. District Timiş (Romania). XII-XIII.P. Warszawa.. 168).. 1974 Praistorija Vojvodine.. 44-45. 93-94.. cel care conducea sufletele în lumea lui Hades. 331-334. Összejövetelének konferenciakötete. II. 2004. fig. Pl. Wrcław.. Tasić. 292. X (1966). 1995. Commune Banloc. Medeleţ Fl. 232-233. în MΏMOΣ I.. N.. I. Bouzek J. M.32 şi M. 5a-b (mormintele M..und Südosteuropa. IL.. 45. November 1996). 345-354... 77. 1974.11. 117189.G. 4. II.. Archaeologia Hungarica. Piotrowska). 23-41.. Középső Bronkor (The Use of Portable Stoves in the Carpathian Basin. în opinia mea. 56-57. Kulcsár G. 532. 76.. 2005. 196. 33. 46. 2003. 118 . Szentmiklosi Al. 2001 A hordozható tűzhelyek használata a Kárpátmedencében. Nagy E. 2000. Debrecen (2001). Hänsel B. VI/1a-b. 163-193. Marjanski. Forenbaher S. 1997. 1998. M. Pl. 42. 10. 345-354. 37. Versuch einer Rekonstruktion des Pantheons der Urnenfelderzeit. Gogâltan Fl. Bóna I. 42. Budapest (1975). N. 2002. 70. 38. 198. 1999-2000. G. Dacia. Gogâltan Fl... Gogâltan Fl. BIBLIOGRAFIE Alexandrescu A.. în The Thracian World at the Crossroads of Civilisation. mulţumesc colegului Florin Gogâltan pentru gestul amabil şi prompt de a-mi pune la dispoziţie informaţia bibliografică. 41. Pl. 1974. B. Novi Sad..ANALELE BANATULUI. Gediga.S. 1996 Die späte Gornea-Kalakaca Siedlung von Giroc und die Frage des Beginns der Basarabi-Kultur im Südwesten Rumäniens. 48. Die Bronze Schwerter aus Rumänien. Fischl K. Brukner. I. 36. Kiss V. Brukner B... 2003. Forenbaher S. Debrecen. 2004-2005 35.. I. I/4-5.). vol I. Şandor-Chicideanu M. aşezare de care se leagă. Sufletele morţilor erau trecute dincolo de râu de către luntraşul Charon (Lăzărescu G.

Fl. 311-321. în Tibiscus. VI. 1989-1990 Višeslojno praistorijsko nalazište “Orašje” u Dubravica.. D. Jacanović D. Ed. Ciocanele şi nicovalele cu toc de înmănuşare din România (Aspekte der bronzeverarbeitung im Karpatenbecken.Rogozea. P. 2004 Bronzul mijlociu în Banat. 2004a Un mormânt de incineraţie aparţinând culturii Cruceni-Belegiš descoperit la Şag (jud. V. Timişoara (2001). în AnB. 2002 Greek Mythology. Biskupin (2000)... Nereamia Napocae.. 1970 (1971). Einbäume und Bretterboote. 197-207. IX-X (1999-2000). 5-59. Gogâltan Fl. B. 181-205. BHAB. 2000 Die Götter Griechenlands und die südost.. Cronica expozitiei permanente. 289302. Geburstag (Ed. XXXII (2004)... XXXII (2004).. Timiş County). 24... în Kultura symboliczna kręgu pól popielnicowych epoki brązu i wczesnej epoki żelaza w europie środkowej (Sie symbolistische Kultur des Urnenfelderkreises in der Bronze. ClujNapoca (2003). Gogâltan Fl. Warszawa. 3 (1964).. 1999-2000 Aspecte privind metalurgia bronzului în Bazinul Carpatic. I (1988). BHAB. 1995 Câmpurile de urne funerare din Banat (Unele probleme ale ritului şi ritualului funerar la tracii nordici timpurii de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului)(Les champs d’urnes funéraires de Banat). Geburtstag. Schuster C.und frühen Eisenzeit Mitteleuropas) (Red. 2003. Lăzărescu G.. 1964 Muzeul Regional al Banatului. Gediga. vol. 47-58. Tasić N. 1973 Cu privire la necropola de la Cruceni (jud. I.. II (1965). 2003-2004 (2004). 7-80. M. 2004b Câmpurile de urne funerare din Banat. 1971 Asupra unui mormânt de incineraţie de la Cruceni (Über ein Einäscherungsgrab von Cruceni).. 6 (1957). S.. 81-92.. X-XI. XXX. Radu O. 5-26. 294-296. 119 . S. Tasić N. în RevMuz.1965 Moga.. BHAB. Timişoara (1998).bis mitteleuropäische Spätbronzezeit. Bucureşti (1993).Rogozea. în ActaMN. Wrcław. în EphNap. I (1995). Servi K. BiblThr. 4-5 (1989-1990). Radu O.A. P. EkdotikeAthenon S. X-XI (2003-2004). V. Belegiš-Bobda) Culture. Gumă M. Opinii privind grupul Corneşti-Crvenka.N. în Festschrift für Florin Medeleţ Zum 60.. Đorđević A.. 503-520. Timiş) (A Cremation Grave Belonging to Cruceni-Belegiš Culture Discovered at Şag (Timiş County).. Geburstag (Ed.. (Ed.Bucureşti (1998). Szentmiklosi Al. în AnB. 1957 Groblje urni kod Ilandže.. în SCIV. Marijanski M. 79-153. 1998 Câteva morminte plane de incineraţie de la sfârşitul epocii bronzului din hotarul comunei Voiteni (jud. S. în Gomolava. pp. în RVM. 450. Die Tüllenhämmer und tüllenambosse aus Rumänien).Cedică). Duration and Periodization. Szentmiklosi Al. 3 (1973). Moga M. 67-78. în Viminacium. Timiş)(Á propos de la nécroplole de Cruceni (Dép. Şandor-Chicideanu M. Middle Bronze in Banat. Opinions concerning the Corneşti-Crvenka group. Hänsel.. 19-23. Szentmiklosi Al. 2004 Gedanken zu der prähistorischen Schiffahrt an der Unteren Donau..Cedică). Moga M. în Festschrift für Florin Medeleţ Zum 60. în AnB. în Atti del VI CISPP. Timiş) (Some flat cremation graves from the end of Bronze Age unearthed within the Voiteni commune boundaries. I-II. 32. Observation sur un champ d’urnes funéraires de l’Âge du bronze. Casa editorială Odeon.. I. Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului la Dunărea Mijlocie şi Inferioară. 1988 Bronze – und ältere Eisenzeit auf Gomolava (Bronzano i gvozdeno doba na Gomolavi)). IV. Cultura Žuto Brdo-Gârla Mare. 331-344. Draşovean). 1992 Dicţionar de mitologie. 2001 The Problem of Belegiš (Belegiš-Cruceni. Piotrowska). în Festschrift für Gheorghe Lazarovici zum 60.N.N. Athens (2002). Medeleţ Fl. 1993 Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul României. Genesis.. B. I. 555-568. Timiş)). Bucureşti (1992).

Todorović J. Dissertationes et Monographie.). period in which the stages of the phase I of this culture co-exist with the new technique of ornamentation. I/1-2). to a bowl (Pl. 2004-2005 Todorović J. B2 – C. XIX.ANALELE BANATULUI.C. Zadar (1973). Extremely interesting is a fragment of a medium dimension vessel 120 . 1977 Praistorijska Karaburma II – necropola bronzanog doba. Stojića gumno – necropola spaljenih pokojnika. not farther than 100-150 m. The vessel is very burnt inside.. Stojića gumno – a Necropolis of Cremation Burial.. The ceramic fragment of the pyraunoi type of vessel is decorated exteriorly with fine grooves that follow the arched rims of the leg of the vessel-oven. Belegiš.. It is not excluded the hypothesis according to which they would have been found in a necropolis situated somewhere upstream. there were discovered many prehistoric ceramic fragments belonging to some bitronconic amphorae (one of them has been recently broken). Chronologically. XII-XIII. The ceramic materials discovered at Dragşina belong to the culture Cruceni-Belegiš. II/4) are decorated with the pseudo-corded technique and they are dated in the so-called period ”Reinecke” Bz. Beograd (1977). în ZNM.).C. (respectively Late Bronze I – the 15th-14th centuries B. VI (1970).. to a pyraunoi type of vessel (Pl. 139-147. II/3) and to a small cup. on the beach situated at approximatively 2 km north to the village of Dragşina (com. Beograd (2002). MATERIALS BELONGING TO THE CULTURE CRUCENI-BELEGIŠ DISCOVERED IN THE BOUNDARIES OF THE LOCALITY OF DRAGŞINA (TIMIŞ COUNTY) Summary In summer of 2005. 2002 Belegiš. Chevereşu Mare) (Pl. Vranić Sv. 1970 Model praistorijske kuće (Un modèl de maison préhistorique). The partly completable amphora (Pl. which is the groove. III/3-4) and one of the ceramic fragments of the same category of vessels (Pl. when the waters of the river Timiş lowered. Vinski-Gasparini K. II/2). 1973 Kultura polja sa žarama u sjevernoj hrtvatskoj (Die Urnenfelderkultur in Nordkroatien). this ceramic fragment dates a little bit later in the so-called ”Reinecke” C2-D (the end of the 14th century-the beginning of the 13th century B.

schematically rendered in a boat. In the same time. but in the close vicinity of the settlements. constitutes a sole sample in the repertory of decorative motifs of the culture Cruceni-Belegiš. The arches are often met also in the repertory of motifs of the culture Vatina (the group CorneştiCrvenka). Undoubtedly. has the head represented through two concentric circles executed through a stamp similar to those stamps discovered within the area of the culture Žuto BrdoGârla Mare. .which. we can mention the mixture of decoration elements that validate not only the theory of the ethnical-cultural mixture that was at the basis of the genesis of the culture Cruceni-Belegiš. another interpretation of this representation could deal with the funerary customs and their beliefs. The human being. we can discern a fragment from the rich spiritual life of the north-Thracian communities at the beginning of the Late Bronze. but also of the existence of ample cultural exchanges and influences at the beginning of the second half of the 2nd millenium B. more or less active. as well as that one from Voiteni-Ciacova and Peciu Nou. through the sole character of the ceramic fragment with human representation. A first interpretation of this representation. The uncommon motif in the decoration of this vessel could suggest another hypothesis related to the religious beliefs of the epoch. where the Styx was the border that separated the living world by Hades’. Beyond the interpretations raised by this ceramic fragment. Novo Selo).C.C. would concern the navigation. Without denying the utilization of the rivers as a food source and means of communication. at Cârna-Rampă and those from Dubravica-Orašie. the miniature models of boats are also known (for example Balej. The location of some necropoles beyond a river could be related to the ancient religious beliefs from Homer’s world. Orsoya. had been located on sand banks surrounded by the river branches. Within the area of the culture Žuto BrdoGârla Mare. The materials discovered on the sand bank from the north of the locality of Dragşina contribute to the knowledge of the spreading of the culture Cruceni-Belegiš in Banat. maybe the easiest one. we do not have to forget that the bearers of the culture Cruceni-Belegiš were farmers and cattle breeders. The archaeological investigations executed by Florin Medeleţ pointed out that some of the necropoles of the culture Cruceni-Belegiš from Banat. through its decoration. Thus. the location and the further archaeological investigation of the site will substantially contribute to the knowledge of this ethnical-cultural manifestation from the second half of the 2nd millennium B. 121 .

I/1 – Map of Banat. Pl. Pl. I/2 – Place of discovery of the ceramic fragments in the boundaries of the locality of Dragşina (satellite photo). XII-XIII.ANALELE BANATULUI. 122 . I/2 – Locul de descoperire a fragmentelor ceramice în hotarul localităţii Dragşina (foto satelit). 2004-2005 Pl. I/1 – Harta Banatului. Pl.

II/1 – Plaja unde au fost descoperite materialele ceramice Cruceni-Belegiš. Pl.Pl.pyraunoi. II/3 – Ceramic fragments of a tronconic bowl (profile). II/2 – Fragments from a leg of vessel. Pl. / Pl. Pl. II/2 – Fragmente de la un picior de vas-pyraunoi. Pl. II/1 – The sand bank where the Cruceni-Belegiš ceramic fragments were discovered.II/4 – Fragments of a pseudo-corded amphora Pl. II/5 – Tubular handle of an amphora. Pl. Pl. II/4 – Fragmente dintr-o amforă cu ornamente pseudo-şnurate. II/5 – Toartă tubulară de la o amforă. II/3 – Fragmente ceramice dintr-o strachină tronconică (profil). 123 . Pl.

Pl.ANALELE BANATULUI. III/1 – Fragment ceramic cu reprezentarea schiţată a unei fiinţe umane (desen). III/1 – Ceramic fragment with sketched representation of a human being (drawing) Pl.Fragment ceramic cu reprezentarea schiţată a unei fiinţe umane (foto). III/2 . 2004-2005 Pl. XII-XIII.Ceramic fragment with sketched representation of a human being (photo). III/2 . 124 . Pl.

III/3 – Completable urn (drawing Pl. III/4 – Completable urn (photo). III/4 . III/3 – Urnă reîntregibilă (desen). Pl. Pl.Urnă reîntregibilă (foto). 125 .Pl.

XII-XIII.ANALELE BANATULUI. 2004-2005 126 .

htm ANIMAL EXPLOITATION DURING THE BRONZE AGE IN SW ROMANIA WITH A SPECIAL REFERRING TO OSTROVUL CORBULUI (MEHEDINŢI COUNTY) Georgeta El Susi Keywords: Romania. On the Danube bank (under pastures) and on the basin slopes (under mixed oak patches) argillic brown soils and luvic ones are spread. located into dissimilar areas: the lower regions of the Banat and the Danube Valley. analize arheozoologice The present study sets forth the results of the archaeozoological investigations in sites of the Bronze Age. Banat. with sparse oak groves dominate the landscape.Gomila Lupului (Vatina Culture)1. in SW Romania. 127 . The region has a temperate continental climate with Mediterranean influences.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. loessoid deposits. S. 2004-2005 http://www. at least partially covered with plain forests. which combined with the low angle of decline in the plain causes frequent flooding and seasonal formation of swamps in the surroundings. the sites provided about 4. Ostrovul Corbului. on the middle terrace of the Danube. today many branches of the rivers that cross the region have been filled naturally by alluvium or are dry. Foeni . Ostrovul Corbului. The density of the hydrographical network must have been largely in the past. Banat.“Cornet” (Vatina Culture)3. secondary meadows and agricultural crops. Arheologie-Istorie. on natural rises above the plain. The site Gornea . The settlements are placed in the flat alluvial plain between Mureş and Timiş rivers.infotim. It was a foreststeppe region. epoca bronzului.Păzărişte (Vatina Culture)4 is placed in the southern Banat.ANALELE BANATULUI. Together. overlie the relief. XII-XIII. in the large depression of Sicheviţa.Cimitirul Ortodox (Gornea-Orleşti Culture)2 and Corneşti . The former one includes the next sites: Foeni . Bronze Age. mostly along the watercourses formerly. At present. Quaternary alluvio-deluvial deposits.. archaeozoology Cuvinte-cheie: România. The region has a high water table.N.177 faunal remains (Table 1).

XII-XIII. About 5. For now.9 %. pig. their exploitation having a seasonal character. The rare horse bones call in question his using in consumption. In broad lines it supposes: the mammal exploitation.6 %. the results suggest that fishing and gathering would have played some role in diet. by site function. the mammal remains total 88. the mentioned habitations furnished 10.3 %) completed the community needs. Geographically.7/ 61. The multileveled site has been deserved a special attention and the archaeological researches performed during 1970-1984 produced an impressive amount of materials exemplifying all epochs. Table 1 . 16 km down river from Drobeta Turnu-Severin city.776 bones of which. offered otherwise. especially of cattle. The river and its flooded plain. between 911-916 riverine km. elm. The sites from Ostrovul Corbului – Botul Cliuciului5 are located on an island of the Danube. especially for grasslands. only the sample of the Glina level (the final phase6) at Ostrovul Corbului7 gave us some ideas about the Early Bronze Age fauna in the zone.500 bones. and sheep/goat is the pregnant note of the economic activities. Casting a glance on the wild/ domestic ratio (with a value of 38. by the side of caprovines (17. the neighboring higher plateaus covered by deciduous mixed forests. the shells represent 8. conditions fit for breeding and agriculture. Alluvial soils are developed on the lowest Danube bank. Verbicioara and Gârla Mare Cultures (Bronze Age) were introduced in this analyse. The diversity of biotopes assured the development of a very rich flora and fauna during the time.ANALELE BANATULUI. The Mediterranean influences in the local climate are more pronounced.The species frequencies in sites of the Middle Bronze Age in the Banat Plain (as MNI) 128 . Cattle with 21 % (as MNI.5 %. The temperate continental climate with Mediterranean influences (the highest yearly average of temperature in Romania) agreed for a diversified flora and fauna from Prehistory downwards.517 bones exemplifying Glina. The fish bones sum no more than 2. ash) are yet well developed so far. The faunal sample counts in 1. For certain. 2004-2005 They have a medium fertility. the island is placed at the limit between the Blahniţa Plain and Bălăciţa Piedmont (200-300 m altitudes). minimum number individuals) are the principal species in community supplying. On the whole.3 % on MNI) the major role of the hunting in the economic activities was supposed. from Epipalaeolithic to Middle Age. consequently mixed oak forests with thermopile elements (lime.7 %). The sample collected from the settlement totals no more than 800 bones. the pig (18. at present time flooded.

8 %. with spots of forest.2 17. Relating to game. totalling 20 %.7 18.4 % even if the settlement is located in a lower zone.6 % as fragments and 12. followed by pig with 15. the reed deer was the most exploited mammal. the wild mammal remains represent 2.7 21 2. In Verbicioara level (the IIIrd phase10) cattle reduce the frequency up to 17.402 Gornea-Păzărişte Vatina 16.4 23 8. in accordance with the Glina level.4 74. bio-geographic local peculiarities.9 % and pig with 10. Analogies with the fauna spectrum from the eponymous station at Glina8 bring out some difference between sites.8 2. The wilds’ ratio approximates to 40 %. The red deed makes no more than 3.9 2.3 %). Other species Domestics Wilds Total sample CorneştiCornet Vatina 26. Several factors would be accountable for the inconclusive data: smaller samples. In all.3 20.4 14.9 11. In this connection.7 % as MNI. cattle total 48.1 19. reach in waters.2 69 31 856 Foeni-Gomila Lupului Vatina 18. The region was entirely forested (Vlăsia forest) by gone9.2 4.8 73 27 805 Foeni-Cimitirul Ortodox Gornea-Orleşti 28 19. None horse remains were found. followed by caprovines with 23.3 14 6. (22.3 %) and roe deer (5.1 5.2 2.3 54 46 919 Red deer was the most exploited species (20 %) in between wild species followed by wild boar (9.4 5.5 25.3 % 129 .8 3. to restrain their damaging action. the small ruminants bulk large. marten would have had a fortuitous character.2 %).Site Culture Bos taurus Sus domesticus Ovis/Capra Equus caballus Cervus elaphus Sus ferrus Bos primigenius Capreolus c.6 8.6 3.6 %.4 20. some chronological differences.7 % (as MNI).4 2.8 5.5 14.2 % at Glina.000 pieces.5 14 3.7 3.6 9. below 2. followed by wild boar with 13.7 0. The capture of the beaver.5 3.

cattle total just 23.2 8.8 60 40 1.4 20.776 Verbicioara 17.8 1.4 8.7 43. After statistics. several adjustments (reorientations) in the local strategies of breeders would have turned out during the temporal sequence illustrated by our sample. Possibly.The species frequencies in the Bronze Age levels at Ostrovul Corbului (as MNI) Culture Bos taurus Sus domesticus Ovis/Capra Equus caballus Cervus elaphus Sus ferrus Bos primigenius Capreolus c.3 20 9. Their faunal analyses blankly strengthen our data: a rising of caprovines quota.6 26. the environmental conditions didn’t alter too much for the duration of two habitations. To some extent the data are consistent with Ostrovul Corbului.7 1. cattle somewhat diminish the quota. both settlements are located at some distance afar off the Danube. It is difficult to argue the declining of bovines’ quota compensated by sheep/ goat increasing in conditions of a sample quite modest. the small ruminants bulk large.3 1. 2004-2005 and roe deer with just 2. To conclude we must admit that. vs. XII-XIII.3 2. but the local conditions dissimilar from 130 .475 Also.8 % at Rogova. associated with a slightly declining of cattle percent.7 17. at the contact between Blahniţa Plain and Bălăciţa Piedmont.266 Gârla Mare 14.2 %.4 8.6 22. Some analogies for the faunal data from Verbicioara level offer Rogova11 and Verbiţa12 analyses (coeval sites).2 1.3 6.6 2.3 % at Verbiţa.3 18.3 2.2 20 13.8 56. together with the pig.6 61.9 15.3 % at Verbiţa and 29.8 15. Pig records 22-23 % in both sites. as the domestic/wild ratio shows it. Table 2 .3 5.ANALELE BANATULUI. the earlier habitation (Table 2). Other species Domestics Wilds Total sample Glina 21. The small ruminants are quoted with 23 % at Rogova and 43.3 38.

80 % in Verbicioara and 72 % in Gârla Mare. about 6-11 % in Glina level. meet and hide. The weather cooling favoured the woods’ expansion in the lower regions. It belongs to Dubovac-Žuto-Brdo Culture and is located on the right bank of the Danube. 13. the high quotas of pig. an obvious declining of cattle quota up to 15. Reduced percentages (lesser than 3 %) are noted in the levels from Ostrovul Corbului. At all. it is hard to say if the species was consumed. gathering during warm time are the main common traits. below 15 %. Excepting Rogova. at Livate the animal economy focused on cattle exploitation (37 %). The rising of hunting rate would be partially explained by climatic alterations that would have happened around 1400 BC.5 %. the declining of caprovines and the practice of fishing. in the vicinity of the Danube. 131 . According to data. The age-class profiles point to a dominance of adult-mature specimens. The horse played a minor role as the 3. The sub-adults total no more than 16-20 % in all levels. About analogies with Gârla Mare level. diggings will not perform in aforesaid sites. followed by pig (27. The dog was an insignificant element in the economy.4 %). and a sustained hunting (over 50 %) are noted. With confidence.4 % show it. absent in Verbicioara level. the horse beef were used in diet for the period of the Bronze Age in the mentioned settlements. Starting with the Gârla Mare habitation (the classic phase13) a “turnover” in animal economy possibly befell. compensated by an intensifying of pig exploitation (20. face-to-face of Ostrovul Corbului15.5 %) and sheep/goat with a lesser percent. regardless of culture. especially up to its final phase a new late Subboreal cooling14 took place. Along the Bronze Age. The contribution of the game in the community supplying is reduced. a single site with a faunal analyse is Livade. mostly along the riversides.9 %. as well as other factors would argue. in after years. traction. In this connexion. The age class kill-off patterns (Table 3) reveal some aspects in case of the cattle: a lower quota of juvenile exemplars. to provide us new archaeozoological information. The decline of big and small ruminants’ breeding (animals with specific requirements of keeping) and the orientation towards hunting and exploitation of mammals without special demands of fodder (pig) could be a response to environment alterations. the switchover of animal husbandry to sheep/goat breeding at Verbiţa.the Danube Valley. as follows: 75 % in Glina habitation. An appraisal of the two faunal spectra brings out few similarities. These results argue for the using of cattle mainly for diary products. As well as socio-historical factors could be responsible for that impasse of the animal husbandry. closed only to the same position.

2004-2005 Table 3 – The age profiles at Ostrovul Corbului Glina level Bos taurus Ovis/Capra Sus dom. roe deer. the adult-matures account more than 80 %.6 14. the species totalling no more than 2. allowing for the percent. By the side of farming.8 19. dated at the end of the Early Bronze/beginning of Middle Bronze (Gornea-Orleşti Culture)16.3 Mature 46.3 Juvenile 11. The juvenile/ subadults to adult-matures ratio are equal.7 11. XII-XIII.7 15. No changes in the age profile occur in case of pig during Verbicioara and Gârla Mare habitations.5 53. The Glina profile makes exception. Between wild species the red deer is quoted with 14 %.ANALELE BANATULUI.2 0 35. Verbicioara Bos taurus Ovis/Capra Sus dom. As much. The use of the horse beef in diet is negligible.5 Adult 44.3 %. as follows: the exploitation of the species is mainly for by products in Glina habitation.1 15.1 Mature 12.4 %. the wild swine. For the moment17 the data foreshadow a formal dominance of cattle (28 % as MNI). about 50/50 % in Verbicioara and Gârla Mare levels. Juvenile 6.7 %). 25.1 Sub-adult 16.5 %.7 Sub-adult 20 44. the juvenile/ sub-adults to adult/ matures ratio is equal in both cases (Table 3). Gârla Mare Bos taurus Ovis/Capra Sus dom.3 Adult 33. The sample of the horse is too reduced to make some remark on the age class distribution.3 35.4 36.4 11.1 33.9 46.2 55.7 Juvenile 0 11. is Foeni – Cimitirul Ortodox.8 14.5 Some differences are noticeable in case of small ruminants’ slaughtering. the juvenile and sub-adults animals represent merely 15. In this context. The earliest Bronze Age site with a faunal analyse in the Banat plain.7 31.5 30.6 23. followed by caprovines (21 %) and pig (19. the hunting of a big game had also an important contribution to diet.6 22.3 22. aurochs totaling less than 4 % each one (Table 132 . showing a highest rate of animals killed in juvenile/subadult stages (two thirds).2 Sub-adult 18.2 0 Mature 27.8 15.1 Adult 62.

an increased quota 11.9 %). the diversified local conditions facilitated mostly the small animal breeding and a sustained hunting. At Foeni .9 % followed by sheep/ goat with just 11. The horse remains always are present in Bronze Age sites from Romania.6 % and pig with 23. located beyond the Mureş. Pecica (Periam-Pecica Culture). Judging from statistics. though the site is located in a lower region of the Serbia. and with 9.8 %.6 % at Corneşti.Gomila Lupului the horse is quoted with de 14. inclusively in southwest regions. pigs and caprovines totalling 19 % each one. followed by cattle and pig with 17. It is beyond dispute that in the last case.1). species adapted to a humid and forested habitat.4 %. At Gornea – Păzărişte (Vatina Culture also) the decline of cattle is quite severe. Enlarging upon the results furnished by the faunal samples from Foeni – Gomila Lupului (Vatina Culture)18 and Corneşti (Vatina Culture) some conclusions have been taken for granted.3 % at Corneşti. In late/beginning of Middle Bronze Age settlements it was bred mainly for meat.3 %)21. The fauna from Vinča (Vatina pits) establishes a higher contribution of the game to meat supplying. prevailing the pig with 23 %.4 %. cattle total up 11. but yet lesser values vs.4 %)23.4 %.4 %. In another site of the middle Bronze Age. in Vatina sites cattle total no more than 18 % (Foeni Gomila Lupului) or 26 % (Corneşti). with 20. westward from Corneşti. the increasing of horse importance starting with the middle Bronze is tied to needs of defence of fortifications by “cavalry units”24. later a switchover in his exploitation occurred. Undoubtedly. 133 . A similar situation befell during Neolithic times19 in the same region. Certainly the local environmental conditions (and not only) would have influenced the pathway of the economic development in each case. the horse has also. cattle barely dominate the faunal spectrum with 21. outwardly the three samples offer similar pictures. As well. they accumulate merely 16.9 %25. caprovines with 31. At Feudvar22. At Foeni Gomila Lupului the caprovines are the most exploited group. Therefore. totaling 20. the previous epoch. We dare say that the exploitation of aquatic resources was practiced on large scale. followed by caprovines (21 %) and cattle (14. pig is the most exploited mammal (28. as the faunal data disagree. vs. The utilitarian purpose dominated its exploitation.7 %). about farming but a detailed survey emphasizes particular trends. Pig ranks the second. where predominate the caprovines20 or at Bakonseg-Kádárdomb (18. The declining of cattle quota is also emphasized in the Early Bronze Age levels from Toszeg (Pannonian Plain). The small ruminants have a reduced contribution in supplying at the site (8.5 %.3 %. At Pecica. The climatic alteration along the Bronze Age favoured the pig breeding.

juveniles and sub-adults (32. those killed as young matures prevail. upwards of 60 % of presumed individuals were killed. thus. traction. beaver.1 50 134 . but some trends have been observed. The adult exemplars quote 41. The remains of hunted mammals represent about one third of the total sample in the lower regions of the Banat. the age profile shows a prevalence of adult-mature animals (63 %) also.6 % in the Danube Valley. small carnivorous bones complete the faunal lists.ANALELE BANATULUI. it sums up 14 % in the Banat Plain and 18.6 %. roe deer. reptiles.2 16.1 25 Adult 47. In case of ovicaprins and pig predominate the animals held in reserve mainly for meat. hare. and a higher quota in the Danube Valley. 26. fish. These values suggest the using of cattle for milking. Their using at traction is confirmed by some metapodii of oxen.7 15.1 22. the natural conditions favoured their exploitation.5 25 Mature 22. and shells preserved/ collected even though. In the proportion of mature specimens (41. XII-XIII. 16. In case of the horse. Surely. 2 %. only at Foeni Cimitirul Ortodox represent 6. the distribution of wild mammals undergoes little changes during the analysed period.4 45. at a juvenile/ sub-adult stage. than meat. but its major role would have been as traction or riding animal.7 % of the small ruminants were killed as juveniles/ sub-adults.1 16. 40 % as adults and 33. The horse was first and foremost employed in consumption without excluding its using as draughthorse. the age class kill-off patterns (Tab. its percent doesn’t exceed 10 % everywhere. In case of Corneşti.7 %).6 21. Wild boar ranks the second. With regard to the age class distribution of cattle. 4) reveal some worthy of note aspects: the cattle age-class profile points toward dominance of adult-mature specimens (67. There were not found/ collected at Foeni Gomila Lupului.7 18. Table 4 – The age profiles in sites of the Banat Foeni “Cimitirul Ortodox” Bos taurus Ovis/Capra Sus domesticus Equus caballus Juvenile 13.3 % as matures.9 45. meet and hide mostly. the adult-mature animals prevail (about 70 %) at Foeni Cimitirul Ortodox.4 %). Aurochs. the young and sub-adult animals represent a lesser proportion.1 Sub-adult 15. suggesting the keeping for by products. A small amount of remains of birds. 2004-2005 In a fashion. Red deer is the prevalent species among them.6 %) vs. In case of pig.7 %. they sum below 1 % at Corneşti and Gornea Păzărişte. the horse was used as meat source.

3 % (the quota of sub-adult animals).8 33.2 41. the settlements riverain to Danube vs.8 23.3 62.8 33.3 46.3 Adult 10.7 12.6 Mature 52. vs. As for horse. 13.6 6. I brief.6 Juvenile 6.7 41.5 Juvenile 11. 135 . Young exemplars were not found.9 The distribution suggests the breeding of small ruminants for meat.7 Sub-adult 6.6 Sub-adult 36.4 13.7 %. All the sites have as common element the horse exploitation.3 16.7 40 40. dog remains were introduced in “other species” besides the mentioned remains. At Foeni Gomila Lupului. milk.3 44. those from the lower region of the Banat developed animal economies adapted toward exploitation of local ecosystems. The remains of hunted mammals represent just one third of the total samples in the lower regions as opposite to higher values in sites of the Danube Valley. Habitually. cattle and caprovines were exploited for meat and by products.7 3.3 25 9.5 61. Their participation to meat supplying was insignificant. In about all cases cattle exploitation.5 16.1 Adult 14.5 Mature 36. wool.7 Adult 33.6 40.3 22. adults and matures go over 86.8 20 33. the inhabitants used the species in the diet as the frequency and the age class profile confirm it. In case of pig prevail the young/ sub-adult exemplars. In our quantification.Foeni „Gomila Lupului” Bos taurus Ovis/Capra Sus domesticus Equus caballus Corneşti Bos taurus Ovis/Capra Sus domesticus Equus caballus Gornea „Păzărişte” Bos taurus Ovis/Capra Sus domesticus Juvenile 15. hide and reproduction. With some exceptions the utilitarian purpose dominated their exploitation.8 16.8 22.7 Mature 53. the above-mentioned data suggest that.9 33.5 9.5 28. an increased quota of small ruminants/ or pig and a sustained hunting supported the economy.3 Sub-adult 20.

Sheep/goat About 892 remaining bones was collected from small ruminants. It is notable that. The withers’ height varies between 103.4-128. Values of 103-104 cm characterise the females. We specify also that. Broadly speaking.9-129. Also the aurochs individuals from the Banat Plain were more robust as compare to those of the southern regions. at Gornea Păzărişte. 2004-2005 The species Cattle About 2648 remaining bones of cattle were collected from the mentioned sites.5-114. an average of 119. n=5) for great diameter of the base 136 . We conclude that small and medium size individuals were exploited throughout the Banat during the Bronze Age habitations. The males bore heavy. 124.2 cm) in the Banat Plain. three types of horn cores were documented in case of sheep.1 cm (mean= 119.2 cm (112.1-122. The few metric data taken on breath of bones fit into the Bronze Age population of the Banat Plain28.1 cm (120.1. sheep being at least three-fold more numerous than goat. As a characteristic the pieces are mediumbig sized. A value of 114.1 cm. Certainly the propitious environmental conditions in the plain favoured a robust and taller “breed” than the mountainous zone of the southern Banat. In accordance with the revealed data.8 mm (41-62. n=3) was obtained for cows. From the very beginning it could be noted that a small amount of complete bones conducive to withers’ height estimations were found. The form is dominant in all the sites regardless of culture. It is also worth mentioning that the castration phenomenon was pretty extent all over the region. A single complete metacarpus collected from Ostrov (Gârla Mare level) appreciated a tall of 118 cm (male). XII-XIII.5.2 cm (113.ANALELE BANATULUI. Averages of 53. n=3) is the mean value for oxen in the same area. n= 4) was supposed for bulls in the Banat Plain. Sure enough the “Ostrov “should have had to offer propitious conditions as the lower zone for bovines’ breeding. dimensionally well fitting into the size range of the Panonian area27. Referring to skull parts and horn cores. a marked sexual dimorphism characterise the cattle individuals. cattle from the low regions were more robust than those from the mountainous area of the Banat26. 122 cm is estimation for a male. the difference between sexes is around 20 cm. in Neolithic sites also.1 cm (Matolcsi) (mean= 109.8. cattle from the Banat Plain were more robust and taller as compare to those from the Danube Valley during the Bronze Age. If we count out the geldings’ values we should obtain a mean of 117. three-edged and twisted outward horn cores.8) in the Danube Valley.5-129. so-called “copper age type”. conceivably the greater robustness seems to be a characteristic of cattle individuals in the low region opposite the south regardless of culture.8. Overall we appreciate that the withers’ height varies between 113. especially at Foeni.

By and large the metric data are consistent with those noted in other Bronze Age site in our regions34. n=9) were appraised in the Banat Plain. n=4) for the small one were estimated. Professor Haimovici went into the problem and explained that a wave of large pig individuals penetrated from eastwards at the end of Neolithic.5/157 mm).1-79. 72. A new domestication of the autochthonous boar (greater than the central European species) is not excluded as well37. A single piece of large dimensions (154/54. with a typical morphology: scimitar forms. Females had rudimentary horn cores.1 cm. the other measurements uphold the existence of small and medium size animals. but similar increased values were reckoned after other corporal parameters. that exploited in Neolithic31. Pig 1. Few goat horn cores of “aegagrus type” (females).5/43/175 mm) was collected at Gornea Păzărişte. together with the human migrations. In broad lines. opinion generally received36. average – 136.and 36 mm (28-43.3 cm (Teichert). “turbary type” (2 pieces). This type was also found at Pecica29. For all that. Generally the values taken on fragmentary bones fit into the Middle Bronze Age sheep variation on the Romanian territory32. on two complete metapodii. According to the values of the index of diaphysis width of two metacarpals. Some complete pieces suggest animals with withers heights of 133. not twisted. Unfortunately the other sites of the Banat didn’t provide additional data on this subject. Goat was more robust than sheep as the data reveal.7. biconvex or plan convex on cross-section33 were found. Little information about sheep exploited on “Ostrov” exists.9 cm (n=4). No withers heights were estimated in the mentioned period for goat. slender-legged and medium-legged extremities were supposed. About the absolute height. The values are raised in relation to previous epochs35. as everywhere in Bronze Age sites in southeast Europe. hornless skulls were not found in our samples.5/34.1 cm (Kiesewalter). at Foeni -“Cimitirul Ortodox”. at Corneşti the metric data suggest robust and taller animals as compare to other sites in 137 . values of 61. though this type occasionally appears in Bronze Age sites30.3 – 140.287 fragments were collected from species in the cited samples. The current measurements point out the sheep exploited in the Bronze Age sites of the Banat belong to a taller and more robust “breed” vs. For the sites riverain to the Danube could not make estimations. with well-developed outward twisting (“prisca type”) originating in a bock was found at Gornea -Păzărişte. Horse 207 bones derive from species according to registered data. To what degree just the accidental (or deliberate) mixtures with the boar are the source of these well-built individuals is difficult to say.9 cm (Teichert) (average – 74. A very massive pair of pieces (250/62. The stature of the sheep was estimated of being 63.

557-567 13. about 90 remainders.. Haimovici S. Personal data 4. 52 24.. 1993.. 7 ap. El Susi G.. Apud Choyke A. 403 26. Roman P. Bartosiewicz L. Gheorghiu Dardan G.. 1991.. El Susi G.. jud. 138 20. 1988. 24 17.7 % into “intermedius” and 16. 2003. 33. Medeleţ F. Dog An important number of dog bones emerged in the mentioned sites.com NOTE 1. According to the basal length of Dahr. Roman P.. Haimovici S. El Susi G. Haimovici S. El Susi G.. 23 14. Draşoveanu.. 137-157 16. 6 320061 Reşiţa.. Roman P. El Susi G. Bökönyi S.. 138 25. 1996... 1996. 2001. El Susi G. 231 10. Horea bl. XII-XIII. Little information exists about the horses exploited on Ostrov. 1994. 145 138 .. 1996. 245 15. 1994. small.. 32 11.7 % into „very large” class. 1970. 1997.. 17 7. El Susi G. 223-237 3. 184-192 2. Accordingly. 1999. Haimovici S. 124 22. This supposes that. 236 9. 2003. 1995.. Bökönyi S. 187 23. 1968.3 % into “ladogensis”.H. 22-28 8.. The researches carry on in the site 18. 25-41 12. Information Fl. a foregone conclusion... Fl. Becker C. Personal data 6. 226-244 5.. medium and big size individuals existed around the sites. Greenfield J. Neolithic when exemplars of small stature prevailed39. 2004-2005 the southeast Banat38.3 % of mandibles fall into “palustris” class. Caraş-Severin E-mail: getasusi@yahoo. 1997. Lazić M. Gogâltan F..M. Georgeta El Susi Str. a diversifying of species occurred during the Bronze Age. the big type generalised vs. 1999.. Gogâltan 19. 33. 2003. 1992. 322 21. 16. 1985. Human communities exploited a variety of horse exemplars during Bronze Age in the mentioned region. 1986.ANALELE BANATULUI. due to the limited sample. We presume they didn’t differ from horses raised in other areas.

Mirton. 1968.. 1986 The paleoeconomy of the Central Balkans (Serbia). 175-214 28.. 1988. 191 35. Academiei R. 243-265 El Susi G. Chr. 196 BIBLIOGRAPHICAL REFERENCES Becker C. pescari şi crescători de animale în Banatul mileniilor VI. 1994 Rapport préliminaire sur le matériel faunique de l’établissement Vatina de Foeni (dép.. 14.M.. Rogova (jud. Zoologische Untersuchungen. Satu Mare. El Susi G.. 2003 Analogii şi diferenţe între economiile animaliere ale comunităţilor Vinča C şi grupul Foeni din Banat. El Susi G. III (1994).27. Mehedinţi). Budapest. 225 34. 1968. 187 39. Bibliotheca Historica et Arheologica Banatica... El Susi G. Satu Mare). 1-2. in Archaeology of the Bronze and Iron Age. Mehedinţi).. 1968. IX (1999). 1996... 1999 Studiu preliminar asupra resturilor de faună din aşezarea de epoca bronzului.. Haimovici S.. 93 30. 2002 Cercetări arheozoologice în aşezarea de epoca bronzului de la Carei-Bobald (jud. Haimovici S. 440 p. in Drobeta.C. A zooarchaeological perspective on the late Neolithic and Bronze Age (cca 4500 B. 1999 Bronze Age animal exploitation in western Hungary. 126 37. Erste Resultate zu Tierknochenfunde aus Feudvár. 3. campania 1993. in BAR.. 135-151 Gogâltan F. El Susi G. 71-79 Bökönyi S. 226-244 El Susi G. 123-135 Choyke A. Proceedings of the International Conference Százhalombatta. Tab. 223-237 El Susi G. 16/1 (2003). Haimovici S. 1968. S.. 1962.. 259-260. 2002. 2003Resturile de faună din nivelele Glina de la Ostrovul Corbului (jud.S.. 25-41 El Susi G. 184-192 El Susi G. 1991 Haustierhaltung und Jagd in der frühen Bronze –und Eisenzeit in der Vojvodina. Bartosiewicz L. 1991.. III.. 33. Studii arheozoologice în sud-vestul Romaniei.. cultura Verbicioara. I. 24 Greenfield J.-1000 B. I. 22-28. 22 (2001). Ed. in Thraco-Dacica. Chr. Bökönyi S. Mitteilungen des Archäologischen Instituts der Ungarischen Akademie der Wissenschaften. 239-249 Colectiv 1982 Enciclopedia Geografică a României. 1996 32.. Timiş). 1995Analiza resturilor de faună din aşezarea de epoca bronzului de la GorneaPăzărişte. 12-15 mai.. T. in Analele Banatului S. IV (1995). Haimovici S. in Banatica.. Haimovici S.. Bökönyi S. – I d. 178-198 Bökönyi S. El Susi G. Inventaria Praehistorica Hungariae. T. 1996 Vânători. 1-2.. XIII (2003). 161 38. in Analele Banatului S.. 2001 Cercetări arheozoologice în situl de la Foeni “Cimitirul Ortodox” (jud. 190 31.N. Fauna din nivelele de epoca bronzului. 1985 Dating Experiments based on Animal Bones. 1968.. Bucureşti. in Drobeta. 2001. Timişoara.. 191. 126 36.N. in Thraco-Dacica.. 3-7 october. 1994.. Personal data 29. El Susi G. Haimovici S. El Susi G. România El Susi G. II 139 . 1988 Animal remains from the Bronze Age Tells of the Berettyó Valley. 304. Ed. Haimovici S... H. 1994 Cronica Cercetărilor Arheologice..). 1968. Î.C. Timiş).

f. 1970 L’élevage et la chasse à l’Age du Bronze en Roumanie. 557-567 Haimovici S. 185-198 Haimovici S. 1992 The Contribution of archaeozoology Studies of the Economy of Prehistoric Social Communities. 1997 Studiul arheozoologic al unui lot de faună descoperit în staţiunea eponimă de la Glina.. 1. août.. SN. 401-408 Haimovici S. S. Ostrovul Corbului. Moscou. I. LXIV. Beograd. XIV (1991).ANALELE BANATULUI. f. Bucureşti. 1-116 140 .II. Studiu Arheozoologic. 2. 231-238 Lazić M. in Analele Banatului. II (1993). I. II. in Analele Ştiinţifice ale Univ.. in Thraco-Dacica. 1968 Caracteristicile mamiferelor domestice descoperite în staţiunile arheologice din epoca bronzului de pe teritoriul României. Iaşi. judeţul Timiş). Cuza”. 2004-2005 Haimovici S.. 1964. in Analele Ştiinţifice ale Univ. “Al. Iaşi. I. 1968 Observations concernant le matériel faunique découvert dans la station éponyme de la Culture Pecica (Le Bronze Moyen). T. Bucureşti. in Des Actes du VII Congrès International Des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques. 1. XII-XIII. 1991 Materialul faunistic de la Gîrbovăţ. 18 (1997).. 52-61 Medeleţ F. 21. 119-150 Roman P. XIV (1968). Săpăturile arheologice şi stratigrafia. 1-2. XIV (1968). f. T. in Arheologia Moldovei. 1996 Istoricul cercetării.. S.. in Archaeology and Natural Sciences. 1993 În legătură cu fortificaţia de pământ de la Corneşti (comuna Orţişoara. 153-166 Haimovici S. “Al. Gheorghiu Dardan G. 1. Cuza”. T.

The cattle stature in SW Romania / Talia vitei în SV României 141 . apoi se tratează probleme legate de vârstele de sacrificare ale speciilor domestice. În final se insistă asupra taliei şi conformaţiei corporale a mamiferelor domestice. Materialul prezintă în prima parte date generale legate de mărimea eşantioanelor.EXPLOATAREA ANIMALELOR ÎN EPOCA BRONZULUI ÎN SUD-VESTUL ROMÂNIEI CU REFERIRE SPECIALĂ LA OSTROVUL CORBULUI Rezumat Într-un material de sinteză se tratează aspectele legate de exploatarea animalelor în situri ale epocii bronzului din Câmpia Banatului. 130 125 120 115 110 105 100 Male Female Castrate Female Male Banat Plain Southern Banat Fig. 1 . sudul provinciei şi Ostrovul Corbului. Se continuă cu prezentarea frecvenţei speciilor în aşezările menţionate. amplasarea biogeografică a siturilor respective.

ANALELE BANATULUI. 2 – The species distribution in Bronze Age sites in SW Romania / Distribuţia speciilor în aşezări de epoca bronzului în SV României 100 80 60 40 20 Ve rb ic io ar a G âr la Wilds Domestics G lin a 0 M ar e Fig. 2004-2005 30 25 20 15 10 5 0 Bos taurus Ovis/Capra Cervus elaphus Capreolus c. 3 – Domestic/ wild ratio in Bronze Age sites in SW Romania / Rata speciilor domestice-sălbatice în aşezări de epoca bronzului în SV României 142 G or ne aP Fo en i-C O ti C or ne Fo en i -G L . Glina Verbicioara Gârla Mare Corne ti Foeni-GL Foeni-CO Gornea-P Fig. XII-XIII.

Vârful Viteazul Mic (Pl.infotim. univ. Obreja. Arheologie-Istorie.ANALELE BANATULUI. Doina Benea .a intuit corect faptul că în zonă s-ar afla urmele unei cetăţi dacice3. împreună cu Petru Rogozea1 am plecat din rezervaţia arheologică Tibiscum . În septembrie 2004 am fost contactaţi de un locuitor al comunei Obreja4 şi împreună am efectuat o periegheză pe Dealul Pleşuţa şi o prelungire a acestuia. Dacian fortification În 23 iulie 1985. Obreja. 2004-2005 http://www. 143 . suprafaţa teraselor variind între 15-80 m2 (Pl.în ciuda arborilor . se observă o amenajare artificială a terenului. II/1).N. în special dacice2.într-o periegheză având ca destinaţie Dealul Calova (com.înaintînd spre vest . periegheza a ajuns să fie făcută din greşeală pe alt deal din apropiere. apărea o interesantă monografie . Obreja) situat la cca. II/3). I). unde din păcate nu am descoperit nimic la acea dată. În acest punct. I-II).ro/mbt/istorie/publicatii/ab.sub coordonarea lui Petru Itineanţu . credem că în vechime a funcţionat un post de observaţie (posibil turn) sau o construcţie circulară cu rol cultic. Zona este destul de greu accesibilă şi acoperită de o pădure bătrână de fag şi stejar. Dealul Pleşa (Pl. XII-XIII. 20 m chiar în punctul cel mai înalt al dealului.dr..ca un punct excelent de observaţie pentru o bună parte a depresiunii Caransebeşului. fapt ce a îngreunat efectuarea măsurătorilor şi observaţiilor în teren.dedicată comunei Obreja în care unul dintre autori geograf de formaţie . Nedispunând de hărţi ale zonei. fortificaţie dacică Keywords: Banat. În punctul în care creasta dealului coteşte spre NE (Pl. ce funcţionează şi astăzi . 7 km de baza arheologică.unde făceam parte din colectivul de cercetare condus de prof. rezultând o suprafaţă circulară orizontală cu diametrul de cca. vizibil de la depărtare.au fost observate multe terase mici pe partea nordică ( în zona ferită dinspre râul Bistra şi drumul antic) favorabile ridicării unor construcţii de dimensiuni mici.htm FORTIFICAŢIILE DACICE DE LA OBREJA (JUD. Scopul perieghezei era de a verifica posibilitatea existenţei pe deal a unor eventuale vestigii arheologice. În anul 2002. Petrescu. De-a lungul crestei dealului Pleşuţa . CARAŞ-SEVERIN) Sorin M. Daniel Alic Cuvinte cheie: Banat. S.

În primul rând. 9). fig. promontoriul numit Viteazul Mic este barat de un şanţ lat de 10 m şi adânc de 2. 150 m o diferenţă de nivel de cca.5-10 m şi adânc de cca. se află o zonă . cu o lăţime de 6 m pe care nu se observă nici o amenajare. 60 m . care aici este realizat prin decuparea pantei dealului . II/2). III-IV. 12 m2 ce este mai înaltă cu 15-20 cm decât restul. 2004-2005 Din acest punct. aşa cum în zona dealului Pleşuţa pot fi văzute drumuri ce urmează curbele de nivel şi creasta7. între ridicătura amintită şi amenajarea pentru coborât în şanţ. începe panta abruptă a dealului (Pl.60 m6 săpat în stâncă pe direcţia SV-NE.ANALELE BANATULUI XII-XIII. 144 . există două drumuri ce pot fi încă folosite pe unele porţiuni pentru a accede în zona teraselor . Din acest punct. sugerând existenţa aici a unor dărâmături de la o construcţie.5 m şi o lăţime de 15. din spirit de economie de forţă de muncă dar cu efect de apărare maxim. Observabil pe teren. fără liant (fig. orizontal.4 m . mai jos cu 4-5 m de şanţ (Pl. cea mai apropiată sursă de apă pentru cei din fortificaţie. IV) ce are la bază . 250-300 m distanţă . La colţul de est incinta prezintă o coborâre în pantă ce se îngustează treptat pe măsură ce atinge nivelul şanţului. este vizibilă o adâncitură patrulateră (1-1.la cca. 1-8). poteca de creastă urmează traseul spre N-NE-E. coboară pe o lungime de cca. pe laturile de SV-NE este realizat prin „decuparea” marginilor crestei.practic până unde începe panta abruptă de coborâre a dealului5 . dar lângă terase.pârâul Pleşa.ce are aspectul unui zid din bucăţi de andezit clădite ingenios.20 m fiind săpat în stâncă. pe o adâncime de cca. IV). Ultimul şanţ al fortificaţiei este lat de 9. În spatele acestuia se află un spaţiu neted.se desfăşoară un sistem simplu şi ingenios de lucrări de fortificare a terenului în jurul unei incinte centrale (Pl.inclusiv cele din apropierea fortificaţiei (pe panta de N a acesteia). În centrul incintei se observă o suprafaţă patrulateră de cca. fapt interesant.5 m2)8. În colţul de est. unele oprindu-se brusc în câte o coastă a dealului. În partea de SE după şanţ. înconjurând o incintă în formă de dreptunghi cu colţurile rotunjite ce are o lungime actuală de 19. Probabil aici au fost amenajate trepte pe care se putea coborâ în şanţ şi de aici se putea ajunge mai departe la un drum vizibil şi astăzi şi aflat pe latura de est a dealului. 5). 6 m ajungând în punctul numit Viteazul Mic (Pl. 2. În lipsa unui sondaj arheologic9 ne-am limitat să verificăm gropile făcute de animalele sălbatice şi în colţul de vest al incintei am recoltat un vârf de pillum foarte bine conservat (fig. La marginea de est a incintei fortificate chiar unde începe şanţul.unde stratul gros de frunze lipseşte .

care doar pe cei nefamiliarizaţi cu bibliografia actuală îi poate contraria . valul sau palisada nu pot fi socotite specifice unuia sau anumitor popoare. avem de-a face cu cel mai simplu tip de fortificaţie. suntem în măsură să emitem cu convingere ideea că în zona delimitată de dealurile Pleşa.în ciuda investigaţiilor de teren efectuate de mai multe generaţii de arheologi -a rămas nedescoperit până acum. pe o înălţime (ce domină lunca Bistrei şi a Timişului) care la rândul ei este dominată de alte înălţimi cu altitudine mai mare (dealurile Pleşa.că în stadiul actual al observaţiilor. În cazul nostru. În realitate. Particularităţile existente în amenajarea fortificaţiilor nu sunt semnificative pentru că în toate timpurile şi în toate locurile la construire sau utilizat materialele aflate în apropiere sau pe locul aşezării. primul şanţ de pe latura de SV-NE barează calea lesnicioasă de acces. Pleşuţa şi Calova de pe raza comunei Obreja. cum ar fi Bucureşti-Radu Vodă17. posibil părţi componente ale acelui Tibiscum dacic. astfel că urcarea pantelor abrupte constituia o probă de mare efort pentru atacatori. În prezent nu se observă în teren urmele unor posibile palisade sau alte amenajări pe nici o latură a fortificaţiei20. avem de-a face cu o aşezare şi fortificaţie dacică. suficiente pentru a aminti câteva: Celei14. Incinta este destul de mare (cu o suprafaţă actuală de 303. nu au fost observate alte lucrări defensive de adâncime. dar suntem convinşi că în antichitate formele de relief din jur nu erau împădurite. iar corijările artificiale aduse configuraţiei naturale a terenului sunt foarte mici ca volum de muncă şi participare umană.38 m2)19 şi protejată cu un şanţ circular care este dublat defensiv pe latura de est cu un posibil zid din piatră de andezit (rocă locală) realizat fără liant. ce se întâlneşte . care adesea au determinat apariţia unor detalii de construcţie deosebite13. Locul este bine ales. Mai mult.la capătul şi pe ramificaţia (piciorul) unui deal: fortificaţie de tip promontoriu barat12. Fortificaţiile dacice prevăzute doar cu şanţ sunt destul de puţine. Pleşuţa şi Calova). sau Tusa18.În stadiul actual al cercetărilor de teren. şanţul. În afară de amenajările de fortificare prezentate. Este demn de semnalat faptul . cu atât mai mult dacilor. Cernatu15. sunt cunoscute în literatură chiar aşezări fortificate doar cu şanţ.în cazul nostru . lipseşte orice urmă de val de apărare ca rezultat al săpării şanţurilor şi pentru a fortifica mai eficient incinta. Cercetarea preliminară a sitului11 ne permite să prezentăm succint câteva concluzii: În primul rând. iar locuitorii şi războinicii din aşezare puteau observa o zonă foarte mare din văile Bistrei 145 . a cărui existenţă o menţionează geograful alexandrin10 dar care . Sacalasău Nou16.

prof. Ar putea fi urmele unui bazin săpat în rocă sau urmele căutătorilor de comori. suntem primii care aducem o descriere corectă şi argumente preliminare în favoarea existenţei fortificaţiei. deşi zona este departe de drumurile utilizate în prezent de localnici.Hr. De altfel. III. 8. Condiţiile meteorologice nu au permis sondarea zonei. 5. Editura Ionescu. coordonatele 146 . dr. Geografia. 4. Pleşuţa. Ne place să credem că după cercetarea sitului vom putea afirma argumentat solid că descoperirile de la Obreja-„Viteazul Mic” aparţin dacicului Tibiscum23 (fig. Viteazu Mic şi Viteazu Mare. făcând extrem de greu urcuşul pantelor chiar în condiţiile existenţei vegetaţiei specifice pădurii. Pintenu Mare. 2. iar în zona Viteazul Mic. univ. 2004-2005 şi Timişului . drumul fiind mult mai scurt decât pe actualul drum european ( E 70 ). Este prima fortificaţie de tip cetate descoperită în Banatul intramontan. spre capitala Daciei. 9. face referiri corecte privind existenţa unei cetăţi dacice. Cracu Popii şi Cracu cu Morminţi). Gen. Toate pantele dealului sunt deosebit de abrupte. Bătrânii îşi mai amintesc faptul că până la al II-lea război mondial. Mulţumim şi pe această cale d-lui ing. ducându-se produse agricole până la Criciova sau Nădrag. uneori la 70o. Gheorghe Groza prezentând la p. În campania din 1985 făceam parte din colectivul de cercetare de la Tibiscum. În ciuda ciuda menţionării a “40 de oraşe”. jud. 3. sub conducerea prof. 8. credem că reprezintă primul şi cel mai important (prin amplasare strategică deosebită) punct de observare şi stopare a oricăror incursiuni pe Valea Bistrei. 4. Sorin Petrescu Str. 2002.în mod paradoxal . Nicolae Căprioru din comuna Obreja. cercetările sistematice stabilind în viitor cotele iniţiale. Pintenu Mic. Monografia comunei Obreja. relief şi hidrologie. unde până acum istoricii nu aveau cunoştinţă măcar de un turn de observaţie dacic22. Caraş-Severin E-mail: smpetrescu@yahoo. 10). care ne-a convins că în pădure sunt vestigii deosebite care merită cercetate şi ne-a ajutat să efectuăm recunoaşterea în teren şi primele măsurători ale fortificaţiilor. 20 câteva toponime (dealurile Pleşa. Din fericire pentru noi. având în apropiere cel puţin şi aşezarea dezvoltată pe terasele artificiale din jur.com NOTE 1. 7. Toţi membrii colectivului de cercetare de la Tibiscum credeam că în zona Obreja sunt vestigii dacice şi că acolo ar trebui localizat Tibiscum-ul dacic.singura vale ce oferea acces rapid spre capitala dacilor. 6. Aşezarea şi fortificaţia identificate de noi la Obreja. Traian Doda nr.şi acţiona eficient contra intruşilor21. Caransebeş. 10. Doina Benea. înglobate într-un sistem defensiv creat inteligent şi eficient ce sa dovedit funcţional până în secolul I d. 37 325400 Caransebeş.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Valea Rea. Acestea sunt valorile metrice actuale ale tuturor măsurătorilor datorate probabil şi eroziunii în timp. Ptolemaeus. chiar la 80o. Valea Bistrei a fost până acum . se circula pe unele din aceste drumuri cu boii. în capitolul Etimologie.

Idem. 16.. op. Idem. 14. 1976/1977. 1972. nu pot fi luate “ad litteram”... acesta fiind fondat chiar aproape de confluenţa Bistrei cu Timişul. l = 7. 1977. Lucăcel V.. 21.. 1979. 18. op. Glodariu I. 22. 17. near Obreja: one Dacian fortress surrounded by only two defense ditches.. 78. nr. we presented a new and important discover at the beginning of Bistra Valley. Ibidem. Szekely Z. I. 87. op.în perioada preromană .. în Materiale.). Craiova. Pentru comparaţie. 160 (cu bibl. Near that place. on the slopes are the Dacian settlement and not so far away it’s a possible observer tower or a sacred place. caz în care fortificaţia ar fi jucat un rol strategic de control şi apărare deosebit. 113. Glodariu. VII-VIII. 307. 113. 109. 1974. în Aluta. 21-23.. p. in the top of Viteazul Mic Hill.matematice sunt greşite şi astfel. 36. Pentru cetăţile şi fortificaţiile ce apărau accesul din toate părţile spre zona Munţilor Orăştiei. cit... Turcu M. cit. 53. Tudor D.. 4. cit. 65. op. 113. 136. p. în Crisia. 1969. Glodariu. 317. 53.. 69–104. marginea incintei să fi fost supusă unei eroziuni naturale şi unele amenajări de tip palisadă (dar şi altele care astăzi sunt doar bănuite) să fi dispărut. 20. II. Banatica. 1974. 12. 30. Geto-dacii din Câmpia Munteniei. 10-11.o controla şi asigura fortificaţia. Cercetările sistematice viitoare vor lămuri şi aceste probleme.. Dumitraşcu S. Glodariu I...5 m). Glodariu I. Vezi Gumă M. Zalău. în Cumidava.. 309. 15. Idem. 57. op. Situl este aflat la circa 5 km distanţă de municipiul roman Tibiscum. 1970. 1937-1940. Dumitraşcu S. op. cit. cit. Ar fi posibi ca în timp. Arhitectura dacilor. Ar fi interesantă de ştiut pentru analiza noastră distribuţia vegetaţiei din zonă în antichitate. cit. 11. 64-65.. 13. 23.. în Dacia. vezi repertoriul la Glodariu I. Cluj – Napoca. 111-112. Glodariu I. THE DACIAN FORTIFICATION FROM OBREJA (CARAŞ-SEVERIN COUNTY) Summary For the first time. Glodariu I.. cetatea dacică de la Stenca-Liubcovei are o suprafaţă de doar 204 m2 (L = 14 m. 101-102. 75-110. 52. VIII/IX.. Este posibil ca drumul dacic să fi urmat pe Valea Bistrei un traseu oarecum paralel şi mai apropiat de linia dealurilor din dreapta râului iar restul luncii să fi fost acoperit cu păduri. cit. op. mai ales suprafaţa ocupată de păduri în raport cu drumul ce urca pe Valea Bistrei spre Ţara Haţegului şi de aici spre Sarmizegetusa Regia. în Sucidava. 147 . 1983. Cetatea dacică de la Marca. 78. 19. adică în zona pe care . X. fig. I.

ANALELE BANATULUI XII-XIII. I Harta zonei Obreja cu amplasarea descoperirilor. 148 . 2004-2005 Pl.

149 . II Dealul Pleşuţa cu Viteazul Mic.Pl.

III Punctul Viteazul Mic. 2004-2005 Pl. 150 . fortificaţia.ANALELE BANATULUI XII-XIII.

151 . secţiune E – SE şi S – SV prin fortificaţie. IV Punctul Viteazul Mic.Pl.

1 Viteazul Mic. 2 Viteazul Mic.ANALELE BANATULUI XII-XIII. vedere spre NV cele două şanţuri de apărare. 2004-2005 Fig. vedere spre NV cu sistemul de fortificaţie. 152 . Fig.

latura de sud a incintei cu şanţul de apărare circular. Fig.Fig. 5 Viteazul Mic. vedere spre SE cu incinta. vedere spre SE cu incinta şi şanţul de apărare. Fig. 153 . 3 Viteazul Mic. 4 Viteazul Mic.

vedere spre SE.ANALELE BANATULUI XII-XIII. incinta cu şanţul circular. Fig. şanţul de apărare circular. vedere spre E. 2004-2005 Fig. incinta fortificată. 7 Viteazul Mic. 6 Viteazul Mic. Fig. 154 . 8 Viteazul Mic.

fier. călcâi de lance din incintă. 9 Viteazul Mic. Fig.10 Viteazul Mic. 155 .Fig. fier. vârf de pillum din incintă.

.

ro/mbt/istorie/publicatii/ab. despre istoria dramatică de zi cu zi pe care o trăieşte în cursul marilor campanii militare la care ia parte. care n-au fost până în momentul de faţă traduse corect şi complet în limba română. S. părtinitor şi formalist al celor mai multe surse1. credem.. Balbus. a căror sarcină era să consilieze. este după toate probabilităţile cetăţean roman şi aparţine tagmei gromaticilor romani. ale împăratului Traian. dar în aşa măsură lipsit de relatări istoriografice antice.ANALELE BANATULUI. adresată matematicianului Celsus este unul din acele izvoare literare. privând într-un fel cercetătorii de istorie militară romană. fără o carieră militară prealabilă2. MENSORUL BALBUS Dan Sebastian Crişan. Războaiele dacice.htm INGINERII ÎMPĂRATULUI TRAIAN (I). complicat datorită naturii montane a reliefului. Arheologie-Istorie. că merită pusă în evidenţă. a cărui cunoştinţe excepţionale în arta măsurării terenului erau renumite4. de preţioase date despre cum a fost organizată de Statul Major al împăratului Traian cucerirea Daciei. să fie încorporat de M. dar şi câteva fraze ale unor personaje direct implicate în derularea evenimentelor şi a căror importanţă majoră. mensorul Balbus Analiza critică a izvoarelor literare antice.N. Ulpius Traianus Augustus în staff-ul de tehnicieni topografi. Există bineînţeles şi informaţii literare (chiar dacă sunt lacunare). latine a atras atenţia istoriografilor contemporani asupra caracterului oficial. majoritatea datelor fiind oferite de istorici/cronicari civili. majoritatea lor relatări posterioare evenimentului (autori ce folosesc surse credibile de informare. războaiele daco-romane. încât reliefului Columnei Traiane (o friză narativă) a ajuns să fie considerat până astăzi izvorul de bază pentru acest conflict daco-roman3. XII-XIII. sunt unul din evenimentele majore ale Romei. Scrisoarea lui Balbus. nu au trăit epoca). în situaţiile importante din terenul inamic. Călin Timoc Cuvinte cheie: Dacia romană. 2004-2005 http://www. numele lui nu ni s-a păstrat în întregime. ofiţerii 157 . de la noi din ţară. Din această cauză nu avem decât accidental şansa de a cunoaşte adevărul despre viaţa soldatului roman.infotim. El a ajuns astfel.

dintre ei. cea a evului mediu şi a Renaşterii. Cert este că manuscrisul.în calculul distanţelor. în care autorul îşi prezintă magistrului său. construcţii de drumuri strategice şi la ridicarea diferitelor fortificaţii7. de vreme ce concurenţa îşi revendică o oarecare poziţie între egali. praefectus fabrum bis Imperatoris Caesaris Nervae Traiani Dacici. deţii locul cel mai de seamă în meseria noastră şi de aceea mi-am pus în gând să supun judecăţii tale cea dintâi răsplată a râvnei mele. şi din ea s-au păstrat numai fragmente9. Celsus. Expunerea şi ştiinţa figurilor (geometrice) către Celsus Este un lucru cunoscut de toţi că tu. are în această privinţă 158 .ANALELE BANATULUI. încă din timpul când a fost tribun militar în Syria. împreună cu alte lucrări de topometrie antică. Redactarea lucrării poate datata din perioada păcii 102 -105 d. alături de Hygiuns. metatori şi agrimensori condus de unul din cei mai importanţi colaboratori ai împăratului Traian. Multe din formulele sale au fost aplicate şi verificate cu succes pe teren . mai nimic. Apelul imperatorului la serviciile topografice ale gromaticilor (geometrilor) profesionişti ai epocii sale vine să ne lumineze şi mai clar asupra spuselor lui Dio Cassius. Căci. un ilustru matematician din Alexandria Egiptului. Despre rolul activităţii lui Balbus în cadrul desfăşurării conflictului cu dacii ne este cunoscut doar la modul general şi nu e exclus ca el să fi făcut parte. manevre militare. Textul lui Balbus: Expositio et Ratio Omnium Formarum. Manlius Felix. a limbajului de specialitate utilizat de Balbus în expunerea teoremelor sale10. am socotit că nimeni nu va sprijini mai mult eforturile mele decât acela care. a interesat lumea ştiinţifică a romanităţii târzii. Nu ştim. despre modul cum ne-a parvenit peste secole acest minitratat de geometrie analitică. i s-a format împăratului. din corpul de gromatici. personaj de rang ecvestru. XII-XIII. C. care era pe atunci guvernator al provinciei şi a luat parte la o serie de campanii. Hr.pe frontul dacic . sub autoritatea tatălui său. Se pare că acest reflex al lui Traian. dedicată lui Celsus este o scriere în stil epistolar. 2004-2005 romani în luarea deciziilor delicate privind feluritele manevre ale legiunilor angajate activ în lupta cu dacii5. a cărui identitate nu ne este cunoscută şi din alte lucrări. rezultatele cercetării sale în domeniul geometriei. din timpul primului război dacic8. Traducerea de faţă încearcă să urmărească fidel exprimarea tehnică. ce răspundea de lucrările genistice şi de aprovizionarea armatei. cum că Optimus Princeps a purtat războiul împotriva dacilor „mai mult cu chibzuială decât cu înfocare”6.

să arăţi înţelegere pentru faptul că nu va fi putut fi termina. de îndată ce. m-am întors la îndeletnicirea mea ca la o clipă de răgaz. Căci nu mi se părea potrivit ca. teoria tuturor artelor liberale11 este un subiect de întindere. grăbindumă să termin această carte. Tot această venerabilă ştiinţă. Te rog. împlinindu-se un an. în vreme ce eram preocupat mai mult de grija războiului. felurile. Aşadar. să răspund „multe”.tă într-o vreme în care acest tip de scriere a fost lăsat la o parte de îndeletnicirile mele arzătoare. După experienţa măreţelor fapte. Celsus. dintr-un anumit punct de vedere. la îndemâna tuturor. ca şi când ar fi fost vorba de împlinirea unor juruinţe făcute zeilor. Datorită invenţiei tale. soiurile. şi nu mă gândeam la nimic altceva decât la gloria militară. s-a întâmplat ca pe o anumită porţiune a drumului să trebuiască să fie trase două linii drepte regulate12. De pildă. noi puteam spune de pe malul nostru care sunt lăţimile râurilor. dacă nu îndrăznesc prea mult. dacă vei fi socotit că i-a fost acordată prea puţină atenţie sau că. după cum gândesc. am început să o venerez şi mai mult. aceasta pare chiar să fi încetat. în ceea ce priveşte planul podurilor. Căci. Căci. prin victoria sa. cu ajutorul cărora să se ridice uriaşa construcţie a întăriturilor (necesare) apărării căilor de acces13. chiar dacă duşmanul ar fi vrut să ne atace. De aceea. Dar. ca şi cum ar fi fost scrise şi împrăştiate pe foi diferite. dorind să le aşez într-o ordine ce se cuvine oricărei ştiinţe. Şi dacă este vrednică să fie pusă. Aşadar. câte feluri de unghiuri există. ocupându-mă pe cât am putut de cele ce ţin de meseria noastră. dăruită de zei. aşadar. întrebat fiind. ca nimic să nu lipsească în această măruntă lucrare. îmi voi fi apreciat câştigul ca fiind neînsemnat.cea mai mare autoritate. şi am adunat multe lucruri la un loc. la îndemnul tău. mi-a îngăduit să plec din acest ţinut nordic15. îndată după ce am păşit pe teritoriul duşman. operaţiunile împăratului nostru au început să ceară ajutorul ştiinţei măsurătorilor. vorbind despre toate cele cunoscute ţie. genurile16 159 . la care am participat. să înceapă mai degrabă de la tine: căci. la tine să-şi înceapă ucenicia şi cu tine să împărtăşească tot ceea ce a putut să primească de la mine chiar în timpul exerciţiilor militare. pentru ca această carte să ajungă mai îngrijită la cunoştinţa unora. de aceea. ca şi cum ar fi cinstită în toate templele. mi-am folosit puterile cum am putut mai bine. care m-a abătut de la nerăbdarea mea de scrie. nea arătat cum să cunoaştem apoi înălţimile munţilor care trebuiau cuceriţi. prin uzul comun. ca şi cum aş fi uitat-o. Dacia. către tine să se grăbească mai întâi. A intervenit însă strălucita campanie a prea măritului nostru împărat. a rezolvat folosirea instrumentului14 de măsurat (a permis) trasarea acestora într-o mare parte a Daciei. întrerupsesem de tot această ocupaţie a mea. după ce preamăritul împărat ne-a deschis de curând. nu voi duce mai departe micul rod al trudei mele. pentru că.

într-un picior de suprafaţă30. O palmă are 4 degete şi 3 uncii. în şesimi. cum ar fi o jumătate sau o treime. are 3 palme. XII-XIII. 1 deget fiind a XVI-a parte dintrun picior. uncia. are 9 uncii şi 12 degete. 1 actus însemnând 120 de picioare atât în lungime. cotul25. Aşadar. Aceasta înseamnă 480 pe 480 de paşi. 10 picioare (decempeda). 1 cot reprezentând 1 picior şi jumătate. este de 12: degetul22. 2 şesimi de picior. în uncii care reprezintă a XII-a parte dintr-un picior. măsurând în lungime. iar dacă va fi să măsurăm ceva mai mic decât degetul. 9 uncii şi 12 degete. 1 pas având 5 picioare. iar apoi în înălţime. în actus-uri. piciorul. 1 picior numărând 4 palme. să redăm pe scurt denumirile tuturor măsurilor. ci tot ceea ce este determinat de greutate. ceea va fi o arie.ANALELE BANATULUI. în picioare. şesimea24 de picior. măsură nu se numeşte doar cea de care vorbim acum. în stadii. 20 pe 20 de 160 . Un picior conţine 4 palme. în grade. care se mai numeşte şi dodrans27. ca să nu par că am trecut ceva cu vederea. Să cercetăm aşadar despre ce fel de măsură este vorba aici. gradul26. 6 palme şi 18 uncii. 1 picior conţinând 4 palme. Un cot are 1 picior şi jumătate32. adică 2400 pe 2400. Un stadiu conţine 625 de picioare şi 125 de paşi. palma23. Măsura este lungimea determinată a mai multor distanţe egale între ele. iar într-un picior pătrat31. în mile. actus-ul. în coate. 1 actus20 pe 10 picioare. 1 milă pe un stadiu şi altele asemenea. 1 şesime. capacitate sau spirit. pasul. Perimetrul său numără 9600 de picioare. 1 milă având 5000 de paşi. Cele zece picioare (decempeda) mai sunt cunoscute şi sub denumirea de pertica33. 2004-2005 şi numărul (unghiurilor) le-am lăsat la o parte. 1 stadiu având 625 de picioare. în paşi. Dintre acestea. în lăţime. Într-un picior de lungime28 intră 2 jumătăţi29 de picior. O milă cuprinde 1000 de paşi. Măsurile se fac în 12 feluri: în degete. Un picior de suprafaţă se va obţine prin trasarea lungimii şi lăţimii. Un pas are 5 picioare. o vom cu ajutorul părţilor. poartă de asemenea numele de măsură. 1500 de picioare şi 8 stadii. Iar dacă tu ca un om de o aşa mare autoritate vei fi socotit că cele scrise de mine vor fi de folos celor interesaţi. O uncie conţine un deget şi a III-a parte dintrun deget. 8 jumătăţi. Un grad are 2 picioare şi jumătate. Un actus34 măsoară 120 de picioare în lungime şi tot atâta în lăţime. O şesime (sextans). stadiul şi mila. 1 stadiu pe un pas21. în palme. cum ar fi 1 picior17 pe 1 uncie18. se va ţine seama şi de umila mea părere exprimată destul de pe larg. 4 jumătăţi. 12 uncii şi 16 degete. Un picior pătrat de adâncime35 cuprinde o amforă36 de 3 baniţe37. la fel ca lungimea. care mai poartă şi numele de dodrans. Un picior pătrat se va obţine. în zeci de picioare. pe care le folosim. 1 grad având 2 picioare. Într-o centurie intră 200 de iugăre şi 600 de modii38. cea mai mică unitate de măsură este degetul. Numărul măsurilor. cât şi în lăţime. 10 picioare19 pe 1 picior. Astfel se va obţine suprafaţa de picioare în spaţiu.

Plan înseamnă ceea ce grecii numesc epipedon40. În aceasta intră atât lungimea cât şi lăţimea. picioare pătrate. coloanele piramidelor sau lucrările din piatră şi altele asemănătoare. cum ar fi tencuiala. lungimile râurilor şi altele asemenea. tablourile41 şi altele asemenea. Pentru că orice hotar al terenului care va fi fost drept. potrivit denumirii folosite în arta de a măsura pământul. iar cardo se numeşte. se face printr-o linie. Linia şerpuită are mai multe forme. milele. În spaţiu înseamnă ceea ce grecii numesc stereon42. în linie şerpuită (per flexus). Cu ajutorul ei măsurăm pământurile. Per flexus (se spune) la tot ceea ce se curbează potrivit naturii locurilor. Hotarul este locul până unde fiecăruia i-a fost acordat dreptul de proprietate sau până unde fiecare îşi păstrează ce-i al său. se numeşte rigor. Suprafaţa plană este cea care este înscrisă în linii drepte. acestea vor fi picioarele. Rigor este tot ceea ce se priveşte înainte precum o linie. Drept este atunci când măsurăm lungimea fără lăţime. lăţimea şi înălţimea. nu se întâlnesc niciodată. Suprafaţa este cea care. are doar lungime şi lăţime care constituie limitele liniei de suprafaţă. ne având direcţie este punctul de la care încep toate. Procedeele de a calcula orice fel de suprafaţă sunt 2: 161 . poleirea cu aur. precum cea a ogoarelor. terenurile pe care stau clădirile. Felul liniilor sunt 3: dreaptă. aşa cum se procedează cu terenurile delimitate în mod natural44. aflate pe acelaşi plan şi mergând în sens opus. stadiile. Adică în linie dreaptă (rectum). iar noi. lăţime şi înălţime. înmulţim mereu cu 12 şi împărţim la 8. precum zidăria.actus-uri. Măsurătorile se fac în 3 feluri: în lungime. înmulţim întotdeauna cu 8 şi împărţim la 12. Punctul nu are nici o direcţie. Hotarul numit decumanus45 înseamnă lungimea ce poate fi calculată. în plan (planum) şi în spaţiu (solidum). porticurile39. precum liniile. Ca să transformăm picioarele în coate. care cuprind lungimea. acestea vor fi coatele. Liniile orânduite drept sunt cele care. (picioare de) suprafaţă (pedes constrati). cea curbă este cea a cărei traiectorie nu va îngădui observarea capetelor sale. din care înălţimea sau grosimea nu este pusă la socoteală. iar celălalt. Iar ca să transformăm coatele în picioare. iar noi. 1600 pe 1600 de coate. curbă şi şerpuită. între ele fiind o cale de trecere. crestelor de munte sau râurilor. De la acesta se pleacă atunci când se face calculul tuturor hotarelor. atunci când două hotare în linie dreaptă sunt cuprinse într-unul singur. Însă orice procedeu de măsurătoare începe şi se termină cu punctul43. tot ceea ce se trasează pe desen spre a reda aceste hotare. Linia dreaptă este cea ale cărei capete sunt drepte. Tipurile de hotare sunt 2: unul se trasează în linie dreaptă (per rigorem). Linia este o lungime fără lăţime. capetele unei linii sunt puncte (signa). după asemănarea acestora se stabileşte şi limita terenurilor delimitate în mod natural şi a multor altor asemenea care au prin natura lor o conformaţie ce se înscrie într-o linie neregulată.

se va fi întâlnit cu o a treia. Unghiul obtuz este mai mult decât unul normal. şi 3 formate de linii curbe. Unghiul ascuţit este mai mic49 decât cel drept. Ori de câte ori o linie va fi fost subordonată liniei diametrului. pe care le va închide51 în circumferinţă. însă în acel spaţiu care va fi între ea şi linia care va trece printr-un punct din semicerc. acestea fiind. mai mult decât normal. XII-XIII. obtuze şi ascuţite. iar oblică este cea care. Unghiuri obtuze va forma. cel obtuz. trecând printr-un punct spre linia de circumferinţă. potrivit înclinării sale. va fi pornit. unghiuri drepte. la circumferinţă. Ori de câte ori de la o distanţă faţă de două puncte pleacă două cercuri egale. pentru a face munca mai uşoară. iar pe cele. Deci unghiurile formate de linii drepte şi curbe sunt drepte. obtuze şi ascuţite. Tipurile de unghiuri formate de liniile curbe sunt. care sunt opuse în proporţie de jumătate52 celor drepte. Aşadar unghiul drept este normal. 3: drepte. Orice linie de pe diametru care taie mijlocul unui cerc. potrivit felului lor. dacă la baza unei linii orizontale va fi fost fixată o alta perpendiculară. obtuz şi ascuţit. cele două vor forma un triunghi dreptunghic. unghiuri ascuţite. obtuze şi ascuţite. 3: drepte. Drepte. adică depăşeşte poziţia unui unghi drept. pe care le închide în interiorul circumferinţei. Unghiurile formate de circumferinţe 162 . 3: drepte. va rezulta un triunghi ce va avea perpendiculara în interiorul celor trei linii. iar cel ascuţit. mai puţin decât normal. orice linie subordonată diametrului. Însă de fiecare dată când o linie dreaptă aflată pe altă linie dreaptă va fi format de ambele părţi unghiuri egale. potrivit acestei poziţii. Tipurile de unghiuri formate de linii drepte şi curbe sunt. printr-o închidere asemănătoare50. Obtuze şi ascuţite. acesta va avea perpendiculara în afara liniilor de margine. va forma. de felul lor. pentru că linia dreaptă care ajunge. dreaptă este suprafaţa care. adică cuprins între linii drepte. Tipurile de unghiuri formate de linii drepte sunt. deoarece linia subordonată diametrului măreşte unghiurile mici. de felul ei. vor forma la înlănţuirea circumferinţelor lor unghiuri interioare drepte şi exterioare obtuze. ţinând seama de unghiuri. fiecare dintre ele va fi drept. de felul lor. va forma unghiuri egale de ambele părţi. 2004-2005 în linie dreaptă46 şi în linie oblică. obtuze şi ascuţite. printr-un punct. oricare i-ar fi dimensiunile este mărginită de unghiuri drepte. care va fi fost baza. va fi fost construit un triunghi. dacă de la linia dreaptă.ANALELE BANATULUI. unghiurile ascuţite sunt în formă de semilună şi sunt cuprinse între cele drepte şi obtuze. de felul ei. Acestea au la rândul lor 9 tipuri: 3 formate de linii drepte. de felul lor. le micşorează. şi care în latină se numeşte „normal”48. iar acea linie va fi perpendiculara liniei pe care stă. iar dacă. Există 3 tipuri de unghiuri calculabile: drept. se întinde potrivit propriei sale limite. Unghiul drept este euthygrammos47. taie în jumătate cercul şi formează de ambele părţi unghiuri. 3 de linii drepte şi curbe. o altă linie dreaptă care.

dacă liniile drepte sunt trasate în interior. din linii curbe şi drepte. înclinaţia uneia spre cealaltă. Un unghi în spaţiu este cel la a cărui suprafaţă este adăugată înălţimea. Dintre figurile formate din linii drepte şi curbe. altele cu unul singur. mărginită de o singură linie. acestea vor fi împărţite în două. dacă 3 cercuri egale vor fi fost înlănţuite la distanţă egală. Iar o linie şerpuită se reduce la măsurătoare. (aceasta) în cazul în care hotarele vor fi stabilite prin desemnarea ca atare a copacilor. compuse din 3 cercuri. însă. după cum îngăduie natura locului şi în măsura în care se apropie de o linie dreaptă sau de una curbă. altele cu 2. şanţurilor. dar nu dispuse în linie dreaptă53. spre care toate dreptele ce pleacă dintrun singur punct54 aflat în interiorul cercului sunt egale între ele. crestelor de munţi sau a locurilor de separare a apelor. cea compusă din mai mult de 5 cercuri apare în pictură sau arhitectură. cea care are două laturi şi tot atâtea unghiuri este compusă dintr-o linie dreaptă şi una curbă de semicerc.sunt drepte. La fel de multe şi diverse figuri iau naştere. Forma fără unghi este cea a unuia sau mai multe cercuri. prin ale căror centre. Dacă lor li se va fi adăugat o linie şerpuită. Tipurile figurilor sunt 5: una mărginită de o linie şerpuită. de ambele părţi. adică dreaptă sau curbă. vor avea în interior. Acestor tipuri le corespunde o mulţime nesfârşită de figuri. a IV-a. (devin) plurilaterale. precum arenele formate din 4 cercuri. iar celelalte. ori de câte ori o linie şerpuită se întâlneşte cu una calculabilă. drumurilor. în părţile ocupate de înlănţuirea cercurilor. Unghiuri exterioare obtuze. din 3 compasuri. este cea a unui şanţ de scurgere a apei sau cea a unui corn. numai din linii curbe. aceasta va forma mai multe tipuri unghiuri potrivit neregularităţii sale. deoarece ele sunt foarte mici. toate acele neregularităţi pot fi cuprinse şi împărţite în linii calculabile. iar a V-a. Linia şerpuită. Unele dintre formele compuse din linii curbe sunt fără unghi. cea compusă cu 3 unghiuri. pentru că. Figurile cu un singur unghi. cea cu 4 unghiuri. numai din linii drepte. altele cu 4. cele fără unghi au 163 . Figura compusă din mai multe cercuri nu are unghi. sunt precum cele din lucrările în marmură. pentru că sunt mai mari decât toate cele care se formează în interior. iar altele cu unghiuri de la acest număr în sus. Figura cu două unghiuri este compusă din 2 cercuri. a III-a. tot adăugând la nesfârşit câte un unghi. Un unghi plan este cel format de două linii alăturate pe o suprafaţă plană. altele cu 3. plan şi în spaţiu. alta compusă dintr-o linie şerpuită şi altele calculabile. din 4 cercuri. Iar cercul este o formă plană. adăugând la nesfârşit unghiuri. totuşi. Acestea sunt tipurile de unghiuri formate de linii calculabile. Unghiurile ascuţite sunt în formă de semilună. Orice unghi este de 2 feluri. Formele compuse din linii şerpuite sunt nesfârşite. unghiuri egale. ca de cerc. Forma este ceea ce este mărginit de unul sau mai multe hotare. Dintre figurile formate din linii drepte şi curbe.

pornească o alta ce va forma cu o linie dată un unghi drept. alcătuind un triunghi dreptunghic. este compusă din linii drepte. iar restul. prin adăugarea câte unei laturi şi. în ce priveşte ultima potrivire cu echerul a liniei. Un alt fel de figură este cel al terenurilor delimitate în mod natural care au o suprafaţă mărginită de mai mult de 5 unghiuri drepte. heptagonul şi toate câte mai urmează după acest număr. O figură plurilaterală este cea care este compusă din mai mult de 4 linii. compuse din linii drepte. cele cu 3 unghiuri au 3. şi tot adăugând la acest număr oricât de multe vei fi vrut. deci. fiind compusă din 2 linii drepte şi 1 curbă. iar restul. va fi fost asemănătoare cu aceasta. Pe acestea noi le numim plurilaterale. din orice punct care prin capăt unei o linie dreaptă va trece să arunce afară o linie dreaptă. iar grecii o numesc pentagon57. (devin) plurilaterale. cu şase sau şapte unghiuri. Pornind dintr-un punct fix aflat pe o dreaptă oarecare se trasează *** întorcând compasul în ambele părţi. sau din 2 curbe şi 1 dreaptă. 2004-2005 o singură latură55. fiind compusă din 2 linii drepte şi 3 curbe sau din 3 drepte şi 2 curbe. Orice figură. Multe alte figuri îşi trag la greci numele de la unghiuri. Pentru că. sunt şi ele de 4 feluri. indicând numărul unghiurilor. de la o distanţă egală faţă de nişte puncte trebuie să fie trasate cercuri prin a căror înlănţuire să treacă o linie dreaptă care va forma cu linia dată unghiuri drepte. tot adăugând la nesfârşit câte un unghi. cele cu 4 unghiuri au 4.ANALELE BANATULUI. Însă pentru ca pe figura formată de liniile drepte linia cercului să nu se întâlnească cu cele drepte. Circumferinţa pusă în acest fel trebuie folosite chiasme. O figură trilaterală este cea care este mărginită de 3 linii drepte. Însă dintre formele plane. 5 laturi şi tot atâtea unghiuri. spre exemplu. Şi oricât vei mai fi adăugat la acest număr. cum ar fi hexagonul. prin al cărui punct care se află pe linia de circumferinţă de la capătul liniei drepte să treacă. tot adăugând câte un unghi. a câte unui unghi. O figură trilaterală are 3 laturi şi tot atâtea unghiuri. O figură patrulaterală are 4 laturi şi tot atâtea unghiuri şi este compusă din 4 linii. din partea circumferinţelor vom folosi metoda chiasmului. aceasta se face în general 6. de la acest număr în sus. pe care grecii îl numesc orthogonion56. cum ar fi 2 drepte şi 2 curbe. Una dintre ele conţine un unghi drept. XII-XIII. 8 164 . care are unghiuri drepte. Căci. dacă de la aceeaşi linie dreaptă va fi trebuit să fie trasată o alta care să formeze un unghi drept. tot plurilater se numeşte. şi cele compuse (numai) din linii drepte pot fi trilaterale sau patrulatere. ca de pildă. cele cu 2 unghiuri au 2 laturi. sunt plurilatere. Figurile trilaterală. *** O figură plurilaterală este aceea care este mărginită de mai mult de 4 linii drepte şi poate avea orice formă … ***(O figură din cinci laturi – quinquelatera – are) 5 (unghiuri). vom întrebuinţa aceeaşi denumire. Şi orice figură care.

p. după spusele lui Plinius cel Tânăr. împotriva asaltului cetelor de războinici daci care ar fi încercat zădărnicirea acţiunii. 1848. pentru cucerirea fiecărui munte58. repezi şi adânci nu de puţine ori coloanele de marş ale romanilor au fost solicitate la asemenea manevre complicate şi riscante59. cf. fiindcă nu stabileşte numerele dinainte. a avut darul de a încercui prin învăluire centrul de putere al lui Decebal: cetăţile din Munţii Orăştiei. ce pot fi făcute. Dacia fiind o ţară cu multe ape curgătoare. ştiind lăţimea apelor şi dacă era cazul. Gr. de acces spre inima Daciei. cum ar fi Pseudo-Hyginus60. tipul de cerc de care am discutat mai sus este mai potrivită. viae apărate de castra şi stationes. trebuie înţelese în contextul operaţiunilor militare de pe frontul dacic din anii 101-102. care se vor fi întâlnit în orice loc al liniei de circumferinţă. 165 . să-şi regleze tirul de acoperire al „artileriei”. spre capitala regatului dac. cunoscând precis distanţa până la malul opus. vol. Lit. Euclid spune că două linii. construind drumuri strategice. pornind din punctele diametrului. I. pusă în aplicare de Traian. Această strategie de a purta războiul. când armata de campanie a împăratului Traian îşi croia drum prin pădurile seculare ale Daciei. construind drumuri strategice. Subînţ. confer Greacă Latină Literal Subînţeles Observaţiile istorice. probabil nu de puţine ori. în legătură cu textul geometrului Balbus. Lat. Berlin. şi de a asigura o bună comunicare între posturile de comandă în timpul asediilor61. 91-108. Măsurătorile topografilor antici aveau darul de a ajuta armata romană să-şi programeze într-un timp optim traversarea vadurilor. Un aspect inedit a celor relatate de mensorul roman sunt dificultăţile întâlnite de legiuni la traversarea râurilor. iar lupte cu dacii se dădeau. poduri şi fortificaţii. Într-adevăr.şi 10. Avansarea planificată a armatei romane. aceste manevre militare ale invadatorilor. au solicitat din plin cunoştinţele matematice nu doar ale experimentatului Balbus ci şi a agrimensorilor militari. Sigle şi abrevieri Ediţia folosită pentru această lucrare este cea a Karl Lachmann: Gromatici veteres ex recensione Caroli Lachmanni. barbarii daci îngreunând. vor forma un unghi drept.

Tudor (coord. I.despre cum trebuie folosite maşinile de război la un asediu. Scrierea lui Balbus. „Balbus”.uvt. Andrea Giardina (coord.com Central European University Budapest latin_german_2003@yahoo. zeiţa pământ) şi metria = măsură. ca triangulaţia. Geometria. Traian împărat al Romei. 1964. 1982. exprimarea admirativă a lui Balbus la raţiunea augustă de a apela pe front. 99. segment. Bucureşti. Izvoare….v. Omul roman.). 1998. catapultă sau balistă. 6. un tratat . V. 8. Izvoare privind istoria Romîniei. programând de la începutul campaniei militare transformarea lui în provincie romană. Karl Strobel. 4. Iaşi. p. 2004-2005 Pentru măsurători gromaticii se foloseau. groma şi chorobatul erau utilizate permanent şi la construirea drumurilor şi fortificaţiilor62. Apollodor din Damasc a redactat.ro NOTE 1. s. cu încredere. la serviciile celor mai capabili ingineri militari şi civili ai Imperiului. Izvoare…. p. 1966. Bukarest-Bonn. 473. 79-80. Bucureşti. Florea Bobu Florescu. * * *.ANALELE BANATULUI. Istoria în Roma antică. iar învăţaţilor epocii sentimentul desăvârşit al utilităţii cercetărilor lor ştiinţifice precum şi al gloriei militare direct împărtăşite împreună cu augustul lor.). p. chiar dacă este pentru partea matematică a expunerii destul de complicat în exprimare63 rămâne pentru istorie o oglindă vie a felului înţelept şi meticulos al împăratului Traian de a organiza cucerirea regatului dacic. pământul (pers. 15-19. fapt indicat chiar de numele acestei materii: Geo = glia. Dan Sebastian Crişan E-mail: latin_german@yahoo. dă o notă de iluminism cezaric imaginii împăratului Traian. Dumitru Tudor. O altă misiune importantă a mensorilor era efectuarea calculului balistic pentru o traiectorie precisă a proiectilelor de onager. Enciclopedia civilizaţiei romane. p. * * *. Eugen Cizek. 10. Bucureşti. XII-XIII. Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans. 1984. 695. 1969. Bonn. Totodată. 4 E-mail: ctimoc@litere. în care Balbus excelează. D. 5. p. Bucureşti.Teologie şi Istorie Bld. 7. Traducerea integrală a textului latin. 9. Un alt mare inginer al epocii lui Traian. după cum sugerează şi Balbus. Pârvan nr. precum şi a notelor explicative a fost realizată doar 166 . era în antichitate o ştiinţă practică a măsurării terenului. de instrumente care permiteau operaţii complicate. p. Aceste ustensile: dioptra. 3. * * *.com Călin Timoc Universitatea de Vest Timişoara Facultatea de Litere. p. Die Trajanssäule.azi pierdut . 473. 25-27. 2. 2001. în urma experienţei dobândite de-a lungul războaielor dacice.

25. Ştiinţele ce se potrivesc cu un om liber. 23. 263 l. -pedes. 18. drumuri sau copaci. 12. Ea măsura 2. având două dimensiuni. pes porrectus. 125 de paşi însemnau un stadiu (stadium). Lat. Vezi aceeaşi denumire mai jos. palmus = 7. erau egali cu 1. pes constratus sau prostratus. Balbus doreşte să sublinieze faptul că nimic din ce ţine de conţinutul. agri arc(h)ifinii sau arcifinales sunt terenuri delimitate în mod natural de râuri. pes quadratus concauus. măsură de lungime egală cu 5 picioare romane sau 1. 29. „Prăjină (de 10 picioare)”. cubitus sau cubitum. Măsură de capacitate egală cu 26. Cel mai mic actus (actus minimus . 34. prăjină măsurând 10 picioare. lui Călin Timoc revenindu-i sarcina prezentării lui Balbus şi a conceperii comentariului istoric adiacent. 37. 44. 14. -pedes. gradus = 73. pag. signum. 33. atunci este vorba de suprafaţă. Lat. având patru dimensiuni. 167 . Lat. Termenul de modius denumeşte aici o măsură de suprafaţă care reprezintă o treime dintr-un iugăr. 26. 43. 20. 15. Lat. Lat. 16. măsurând 44. solid”. 27. uncia desemna a douăsprezecea parte dintr-un întreg. Lat.439 m). Lat. pleonasmul era considerat o figură de stil. Lat.4 cm.în Digesta Iustiniani şi Columella: De Re Rustica) avea 120 de picioare lungime şi 4 picioare lăţime (= 12. măsură de capacitate utilizată pentru grâne. măsură de lungime egală cu 120 de picioare (= 35.75 l. dintr-un picior. 38. De agrorum qualitate (Despre natura terenurilor). numite cardo şi decumanus (vezi mai jos). Lat. munţi. Lat. 32. era mai mare decât o ulna (= 37 cm). Lat. 28. ferramentum. Două actus quadrati (Varro: De Agri Cultura) constituiau un iugăr (iugerum ≈ 25 ari). printre care se număra şi geometria. decempeda. „Plan”. pes = 29.85 cm. pes quadratus. Exista totuşi o unitate şi mai mică decât degetul. Este vorba despre aşa-numitul actus quadratus. Aceste galerii susţinute de coloane sunt şi ele privite în lungime.23 cm. 39. passus.66 ari). Pseudo-Hyginus.36 cm. „semn”.6 cm. Lat. 31. digitus = 1.478 km. semipes. iar aici. Lat. 17. Vezi lucrarea lui Caius Iulius Frontinus. De munitionibus castrorum (Despre fortificaţiile taberei). Lat. 24. De asemenea. Acestea erau necesare pentru aprovizionarea trupelor. şanţuri. Lat.„Tare. Lat. paragraful § 12. adică o milă romană. 41. Ţinuturile de dincolo de Dunăre erau de mulţi romani socotite ca nordice din pricina climei mai aspre decât în Italia sau Hispania. egală cu 8. 36. numită scripulum. actus. iar 1000 de paşi (mille passuum sau miliarium). reprezentând a XXIV-a parte dintr-o uncie şi măsurând 1.de Dan Sebastian Crişan. Lat. 11. „Trei sferturi”. 42. Lat.47 cm. 22.479 m. Lat. 35. cf. termen generic pentru orice instrument de fier. sextans desemna a şasea parte dintr-un întreg. 13.9 cm. 40. modius. În antichitate. sesquipes. 30. având o singură dimensiune. 19. Este vorba de două drepte care se intersectează. Lat. anume de elementele concrete ale vreunei construcţii nu sunt luate în considerare. adică 120 de picioare pătrate. 42. 21.

61. iar de cealaltă (al doilea enunţ). 48. 2005. klare. p. 60. normalis înseamnă „făcut cu echerul”. 59. limes. p. „enorm”. p. „nemăsurat”. doar parţial păstrat. über sein sozialer Status und Herkunft. 8-9. „mai strâmt”.” 57. Ulpius Traianus – C. 13. 63. Alba Iulia. Este vorba de unghiurile exterioare formate de cele două cercuri şi care au câte 180º. Lit. în Arhe. XII-XIII. 53. Luând ca reper deschiderea şi închiderea compasului (circinus). am Anfag des 2 168 . Gr. Plinius Caecilius Secundus. Cluj. De la acest miles gromaticus. 56. John Peterson. 40. Dacia under Trajan. Atât acest enunţ. 1. unghiurile pot fi. zur Verfügung zu stellen. 44. 50. 58. de ridicare a diverselor tipuri de fortificaţii. 34. 1999. un unghi obtuz (primul enunţ). Lat. Liniile nu sunt paralele. 54. p. er sei in Römischen Reich. p. utile armatei romane în marşul ei prin teritoriul inamic. considerate „închise” cele ascuţite şi „deschise” cele obtuze. cât şi cel anterior vorbesc de fapt despre aceeaşi dreaptă care. Vasile Moga. împreună cu linia diametrului. Centrul cercului. mit dieser Gelegenheit. „cinci unghiuri”. 51. Reprezentări de treceri de ape ale armatei romane pe Columna traiană. Drumurile la romani. 1997. 49. Alexandru Diaconescu. Cluj. ne-a parvenit un manual militar. BALBUS DER MENSOR Zusammenfassung Der Aufsatzt versucht Balbus Aktivität als Gromaticus in die Dakerkriege Trajans zu besprechen und eine erste. Timişoara. sinonim cu „drept” (rectus). la rândul lor. Subînţ. „Unghi drept. 2004-2005 45. Este vorba de închiderea unghiului care trebuie să rămână ascuţit (acutus). 2004. de-o parte. Gr. pentagonion. „făcut cu echerul”. ostil: Pseudo-Hyginus. în ActaMN. I. Acelaşi cuvânt însemna de obicei „ceea ce depăşeşte proporţiile echerului”. Interpreting mapping conventions in the diagrams of the agrimensores. 55. 10. 1996. 52. rumänische Übersetzung dem wissenschaftlichen Leuten. sescontrarii.ANALELE BANATULUI. Lat. Lat. volle. 47. unul ascuţit. Some Observations on Roman Tactics and Strategy. Man weist sehr wenig über Balbus. formează. în Traian şi destinul Daciei. 62. De munitionibus castrorum (Despre fortificaţiile taberei). 46. Norwich. Florin Fodorean. Este vorba de cerc. deci. DIE INGENIEURE KAISERS TRAJAN (I). doch es scheint. ce a fost contemporan cu Traian. enormis < e + norma = după echer. Călin Timoc. Doi contemporani M.

von ihm geblieben. Wie auch andere Fachleute es bemerkt haben. 169 . ein berühmter Mathematiker. die Art und Weise in welche der Autor seine mathematische Definitionen schriftlich bildet ist genug komplieziert und schwer verstehbar. Bei der Festungstürzungen verlangte der Kaiser dem Ingenieure den Abstand zu messen. All diese Service-Arbeiten im Nutz der Sieg der Römer über die Daker brachten diesen Wissenschaftler der Antike die Füllung. n. wenn auch andere Wissenschaften ein Höhepunkt ereichen. um die Dakerangriffe zu scheitern. dass sie Wertvoll für das Volk der Römer sind und ihre weitere Forschungen gebraucht werden sollen. Aber auch so. Dafür scheint er sehr stolz zu sein wie er uns die wichtige Rolle der Topograpfer und Ingenieure in sein Text erwiedert. Die briefartige Schrift. der beste Matematiker der Epoche. Balbus verlangt von ihn eine Meinung über seine neue geometrische Teorien die er zur Zeit der Dakerkriege Trajans im Praktikum gestellt hat. sei zu einer Autorität der Zeit geschrieben. vielleicht aus ägyptische Alexandria als Arbeitsort. bis zu der Gipfel der Bergen wo sich die Daker sich abwehrten. sein Forschungsbeobachtungen beziehen sich auf die Geometrie. mit dem Kaiser Trajan und seine Wirkungen auf die kulturelle Leben aus Rom ausübte. All diese Fakten aber muss man im Bezug mit der Aufklärung der Antoninenzeit beilegen. zu Celsus.Chr.Jh. wir erfahren wichtige Daten über einige Ereignisse von der Jahren der Dakerkriege Trajans. als die römische Armee sich von der Kentnisse der Topograpfingenieure bei der Flussüberquerungen sich benutzten.

.

Pe de altă parte.N. apoi s-a îndreptat spre provincia romană Siria. partea sudest europeană a Imperiului (din care făcea parte şi provincia Dacia) a fost confruntată cu evenimente militare externe. care vor marca existenţa unor decenii extrem de grele sub aspectul stabilităţii interne a provinciilor. curtea imperială a decis organizarea unei campanii romane împotriva perşilor condusă chiar de împăratul Gordianus al IIIlea.. Dar. Toate s-au concentrat asupra organizării campaniei împotriva perşilor. Descoperirile monetare sub formă de 171 . Sapor I a preluat tronul Persiei. în răstimpul dintre domnia lui Severus Alexander şi Gordian al III-lea au avut loc importante permutări politice prin ridicarea unei noi dinastii de data aceasta persană.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. pentru a alunga o invazie barbară2. S. în acel moment împăratul a fost obligat să se îndrepte spre Moesia Superior.infotim. Tudor credea că împăratul s-a oprit în Moesia Superior pentru a încerca organizarea respingerii invaziilor barbare3. cu intenţia vădită de a cuceri Antiochia. în anul 238. campanie pregătită cu atenţie de către socrul său Timestitheus. prefectul pretoriului. XII-XIII. D. Arheologie-Istorie. apoi Hellespont1. prefectul pretoriului Timesitheus au traversat Marea Adriatică cu intenţia de a se îndrepta prin Macedonia spre Tracia. 2004-2005 http://www. istorie militară. după cum relatează izvoarele literare. după o scurtă perioadă de timp reprezentată de domniile lui Balbinus şi Puppienus. împăratul însoţit de socrul său. În acel moment. În anul următor 241. În anul 240. ridicarea la tron a împăratului Gordian al IIIlea (238-244) marchează organizarea unei campanii împotriva perşilor. Această supoziţie nu este lipsită de o mare probabilitate. În Orient. Gordian III. În scurta domnie a împăratului Gordianus al III-lea au avut loc puţine evenimente politice majore externe. Pornit de la Roma. regele persan a pătruns în provincia Mesopotamia şi a cucerit cetăţile Hatra.htm ARMATA DACIEI ŞI CAMPANIA DIN ORIENT A ÎMPĂRATULUI GORDIAN AL III-LEA Doina Benea Cuvinte cheie: Dacia romană. După moartea lui Maximinus Thrax la Aquileia. în anul 242. în primăvara anului 242.ANALELE BANATULUI. Carrhae şi Nisibis.

Viorica Suciu. ca de altfel şi armata provinciei au fost implicate direct în evenimentele militare din anii 236/237. că profitând de momentul îndepărtarii de la tron al lui Maximinus Thrax. probabil iazigi. Tullius Menophillus a acordat subsidii doar goţilor. Sistemul defensiv al provinciei Dacia. Sâmbureşti (ultimele monede datând din anii 238-240). acum se produce un prim atac masiv al triburilor carpice asupra provinciei Dacia şi implicit asupra celor suddunărene5. fără a se mai constata alte evenimente militare8. legate de respingerea unor atacuri ale dacilor liberi şi ale sarmaţilor. Şi totuşi. Legatul Moesiei Inferior. 2004-2005 tezaure sugerează o stare de nelinişte la graniţa dintre Moesia Superior şi Inferior şi implicit în sudul Daciei romane.ANALELE BANATULUI . prezenţa unor depozite îndeosebi în Oltenia. care însă nu a mai îndrăznit să atace Imperiul. Evenimentul a avut loc în timpul domniei scurte a lui Balbinus şi Puppienus (Maximus)7. Mai mult. Autoarea observa pe bună dreptate. De fapt. Nu se ştie exact când au revenit în provincie aceste trupe. sau contemporan cu acesta. cu această ocazie. provocând nemulţumirea primei seminţii. Despre sciţi există informaţia că ar fi distrus cetatea Histria. Urmare a acestui fapt sau nu. dimpotrivă acest episod a afectat doar provinciile suddunărene şi doar indirect provincia Dacia6. cel ce comandase apărarea Aquileiei îmotriva lui Maximinus Thrax a respins atacul barbar din provincie. respectiv. După alţi istorici. atacul barbar al carpilor şi goţilor din anul 242. în anul 238 se produce un atac carpic împotriva Moesiilor combinat cu unul al sciţilor. Pârşani şi Ţaga (ultima descoperire din Transilvania)10. era al doilea după o scurtă perioadă de timp. un corp expediţionar masiv din armata provinciei Dacia l-a însoţit în Italia. Legatul a rămas în provincie trei ani. Caracal (încheiat cu monede din anii 238-239). Provincia Dacia. care se încheie cu monede datând din prima parte a domniei lui Gordian. care ar putea fi pus în legătură cu evenimentele externe petrecute în apropierea graniţei provinciei9. într-o lucrare dedicată tezaurelor monetare din provincia Dacia. Vârtop. nu a fost direct afectată în timpul acestei invazii barbare. remarca existenţa unui orizont de tezaurizare la nivelul anilor anilor 238-240. la Aquileia4. la sfârşitul domniei lui Maximinus Thrax. încheiate cu monete de la Gordianus al III-lea. Izvoarele literare sunt destul de laconice în acest sens. 172 . tezaurele de la: Gruia (depozit încheiat cu o monedă din anul 240). El este în bună măsură descris datorită unui aspect interesant relatat de izvorul antic. Se pare. câteva informaţii suplimentare în acest sens oferă descoperirile monetare sub forma unor tezaure. Tullius Menophilus. XII-XIII. Pentru a provoca disensiuni între carpi şi goţi aliaţi în această invazie. Recent. se pare.

Prezenţa depozitelor monetare în sudul Olteniei sugerează în mod evident pătrunderea barbarilor pe Dunăre şi după atacarea aşezărilor limitrofe de pe malul fluviului şi încercarea de a ajunge pe cursurile interioare ale râurilor. La sud de Dunăre. Situaţie se putea datora şi faptului că potrivit concepţiei militare romane între două provincii nu puteau exista fortificaţii şi trupe romane. în estul Daciei. care în majoritatea cazurilor încep cu monede din timpul lui Septimius Severus. Brjag. prilej pentru a-şi adăuga la numele său apelativele de Dacicus et Sarmaticus Maximus14. dispuse în câteva castre auxiliare. De această situaţie au profitat barbarii în atacarea provinciilor dunărene. pe malul de sud al Dunării. nu dispunea de nici un fel de fortificaţii în această perioadă. cu apelativul de Gordiana va ridica un altar pentru Mars Gradivus. Atacul carpilor. descoperirile monetare sunt mult mai numeroase şi ele sugerează pătrundere pe Dunăre şi apoi pe râurile interioare: Oescus. care a pătruns la sud de Dunăre. Tezaurul masiv de 1501 monede descoperit la Gruia dovedeşte posibila pătrundere a barbarilor de-a lungul Dunării. Popinci11. goţilor şi sciţilor venea probabil ca urmare a slăbiciunilor din punct de vedere militar din cele trei provincii dunărene: Moesia Superior. La Drobeta.Ele sunt depozite monetare. împăratul organizase o campanie împotriva dacilor şi sarmaţilor. De data aceasta. în urma deplasării unui număr mare de trupe în armata de campanie a lui Maximinus Thrax la Aquileia. până aproape de Drobeta12. Împăratul a fost obligat să se oprească în Moesia Superior pentru a respinge o nouă invazie carpo-gotică. poate tocmai ca urmare a acestui eveniment13. Probabil că invazia barbară a profitat de această situaţie în atacurile lor. mai multe tezaure monetare încheiate cu monete datând în anii 238-239 au fost descoperite la: Čauševo. Este însă adevărat că nici unde între două provincii romane nu se afla un fluviu mare navigabil. Organizarea armatei de campanie împotriva perşilor a avut loc în Peninsula Balcanică în primăvara anului 242. cohors I Sagittariorum ∞. pe malul de nord al fluviului între Sucidava şi Drobeta. din această vreme. ceea ce era firesc. Moesia Inferior şi Dacia. atacurile neamurilor de la graniţa Daciei sugerează în chip evident o prezenţă militară exercitată de triburile dacice ale carpilor. Pe de altă parte. Dacia. vexillaţii ale legiunilor din cele două provincii Moesia sau chiar trupe auxiliare. 173 . Datorită intervalului scurt de timp în care se produc. În anul 236. cu triburile gotice. precum Dunărea. (în nordul Bulgariei) alături de alte două din sudul Bulgariei de la Tas-tepe. aliaţi se pare. între Novae şi Viminacium existau. Edinakovci.

La aceste depozite se mai adaugă descoperiri monetare noi apărute între timp: Oescus VI. care se încheie cu monede din timpul lui Gordian al III-lea. tezaure încheiate cu monede de la Gordian al III-lea (fără o departajare cronologică)17. Dolec (reg. Kravoder. Brjag (reg. Târnovo). Băleşti. Edinakovci (reg. Între anii 242-244 se conturează un orizont de tezaurizare prin mai multe depozite monetare descoperite în Oltenia. Cauševo. Šumen). Kapinovo. ca urmare a acestor evenimente. Vidin). Observaţia lui B. invazia a continuat prin pasurile Balcanilor până în bogata provincie. Amarăştii de Jos. în jurul centrelor urbane: Nicopolis ad Istrum. apare evident faptul. Potaissa I (ultimele trei în Transilvania)20. Ratiaria15. B. Novačane (reg. Gerov ar fi următoarele: Čuprene (reg. Callatis II. XII-XIII. este corectă. Carevec. Voronum Minor. Mahailovgrad). de-a lungul fluviului. la care se mai adaugă mai multe centre din preajma litoralului Mării Negre16. Analiza descoperirilor monetare din spaţiul est-balcanic i-a prilejuit lui B. Gerov nu a întreprins o departajare cronologică precisă a depozitelor monetare. Cristeştii de Mureş. Svetlen. Medovina. ceea ce presupune o înzestrare adecvată cu corăbii ale barbarilor. cu intenţia vădită de a pătrunde apoi. Lovec). Čomakovci (reg. că atacurile barbare s-au îndreptat asupra aşezărilor urbane de pe malul Dunării. Săpata de Jos. Gerov potrivit căreia barbarii au folosit toate trecerile peste Dunăre de la vărsarea Dunării în Mare şi până în valea râului Timoc18. Principalele tezaure monetare din Bulgaria publicate de B. malul de sud al Dunării era păzit de vexillaţii ale celor două provincii Moesia Inferior şi Superior. Vărsec (reg. Acest lucru evidenţiază existenţa pe 174 . Vrata). 2004-2005 Utus. Novae. Goljama Željana (reg. Aceste evenimente sunt deja bine precizate de literatura de specialitate. în anul 1977. atât cea românească. Karlukova. invaziile principale barbare s-au făcut pe Dunăre vizând centrele urbane bogate. Trănak.Tărgoviste). Chiar dacă. dar şi în Transilvania şi anume la: Drăgăşani (cu ultima monedă din anul 242). Suhatče. Svistov. Geomal. cât şi străină19. Studenica. Dermanci. Dolna Rosica. Gerov. De aici. observaţii interesante asupra numărului mare de depozite monetare constatate în timpul lui Gordian al III-lea în zona graniţei dintre Moesia Superior şi Moesia Inferior. Pleven). Judenik (reg.ANALELE BANATULUI . De obicei. În ambele cazuri (238/239 şi 242). Iatrus. pe cursul râurilor până la principalele trecători ale Balcanilor. Ruse). Asanus. Gušanci. Dobridor. Bârca II. Tracia. Cum se reflectă această situaţia militară în Dacia? A fost provincia afectată direct de aceste evenimente sau nu? Descoperirile monetare par să ofere primele informaţii în acest sens.

în Dacia. alături de prezenţa unor marinari în legiunea a VII-a Claudia trebuie să fi fost urmarea traficului internaţional. chiar dacă staţionarea deţinută de legiuni se prelungea câţiva ani. încât credem ca nici un argument nu se opune ipotezei noastre potrivit căreia pe drumul spre întoarcere. Rămâne în mare parte neclară din punct de vedere juridic cui îi aparţine malul de nord al Dunării. de la Viminacium. Fără a se putea face o datare precisă în afară de cadrul larg al secolului al III-lea sunt documentate cărămizi ştampilate ale legiunilor a VII-a Claudia 175 . din Germania pentru apărarea Daciei. erau unităţi ce făcuseră parte din armata de campanie a lui Gordian al III-lea şi aduse înapoi de către Philippus după încheierea evenimentelor cu parţii. doar în momente de mare criză militară. Astfel. Astfel. despre care până acum informaţiile sunt doar sporadice. Cohors III Campestris etc apar la scurte intervale de timp când în Dacia. Aducerea vexillaţiei din Moesia. în tratatul încheiat cu sarmaţii iazigi li s-a interzis acestora să se apropie de aşezările de pe malul fluviului22. având în vedere prezenţa vexilaţiilor ultimei provincii în anumite centre nord-dunărene precum: Pojejena. dar în timp de război . ceea ce însemna că în timpul acelor evenimente s-au comis atacuri asupra satelor şi oraşelor aflate în preajma Dunării. cum a fost de pildă. În timpul lui Marcus Aurelius. Claudius Fronto. Desigur prezenţa flotei Classis Flavia Moesica la Noviodunum.Dunăre a unui «trafic internaţional» nu numai roman. când în Moesia Superior. Dacia şi Moesia Superior24. din timpul lui Philippus Arabs 25. Mai mult. vexillaţiile celor două legiuni au fost obligate să treacă Dunărea. Explicarea acestei situaţii este diferit percepută de lumea ştiinţifică. în timpul războaielor marcomanice. în literatura de specialitate s-au conturat două opinii: prima potrivit căreia nordul Dunării ar fi aparţinut Moesiei Superior23 şi o a doua care consideră posibilă unificarea din punct de vedere militar. mai greu de înţeles este aducerea vexillaţiei de pe Rin. Urmare acestor evenimente a fost introducerea anumitor garnizoane militare pe ambele maluri ale Dunării. Dacă la prima vedere apare plauzibilă aducerea detaşamentului de la sud de Dunare. a celor două provincii. Gornea. a legiunii a XXII Primigenia la nord de Dunare. necunoscându-se prea mult. sub o comandă unică cum a fost cea a lui M. la care se adaugă şi o alta. anumite trupe auxiliare (precum de pildă cohors V Gallorum. ci şi barbar.din contră -era un prilej de conflicte imprevizibile21. Daciei sau Moesiei Superior. Juridic însă fiecare provincie avea limitele sale clar precizate. Un alt exemplu revelator îl reprezintă prezenţa la Romula a unei vexillatii din legiunea a VII-a Claudia pentru respingerea atacului din anul 245. Drobeta în cursul secolelor II-III. care în timp de pace avea un rol benefic pentru comerţul roman şi barbar deopotrivă.

pe când împăratul se îndrepta spre Orient. La aceasta se adaugă şi descoperirile din cele două fortificaţii de pe Dunăre de la: Drobeta şi Pojejena. iar Aquae. Prezenţa trupelor din provincia sud-dunăreană pot reprezenta urmarea unei măsuri directe luate de Gordian în momentul plecării spre Orient. cel mai avansat centru spre vest în acest moment. În primul caz. în armata de campanie împotriva parţilor. unde încă nu este prea bine precizată fortificaţia aflată în plină câmpie. cât şi în thermae) şi la Aquae (Cioroiul Nou)26. XII-XIII. în rândul aliaţilor: a germanilor şi goţilor27. având în vedere participarea legiunilor moesice la refacerea termelor şi a castrului. Partea ei sudică. Nici în acest caz.ANALELE BANATULUI . şi datorită includerii în armata de campanie a unui număr mare de auxilii din provincia nord-dunăreană. Nu cunoaştem condiţiile de pace concrete după înfrângerea barbarilor cu excepţia uneia şi anume includerea lor. Acest lucru poate să dateze dintr-o perioadă anterioară anului 245. 2004-2005 şi a IIII-a Flavia şi în castrul de la Bumbeşti –Vârtop (atât în castru. Se conturează astfel o concepţie strategică romană de apărare a Daciei romane. apăra zona aflată spre Olt şi Dunăre. Deocamdată alte argumente în acest sens nu deţinem. care au făcut deplasarea cu corăbiile pe Dunăre. respectiv Oltenia. spre provincia Tracia. 176 . O asemenea măsură putea fi impusă poate. alături Naissus (din Moesia Superior). a fost întărită cu detaşamente din cele două legiuni (a VII-a Claudia şi a IIII-a Flavia) pe când Dacia transilvană a intrat în atribuţiile celor două legiuni ale provinciei (a XIII-a Gemina şi a V-a Macedonica). dar o astfel de decizie imperială venea ca urmare a implicării şi a teritoriului nord-dunărean în timpul invaziei barbare. când a avusese loc o invazie barbară în Dacia. primul avînd loc în anii 238-239 şi al doilea în anii 242-243. aflată în faţa Moesiei Superior. (mai bine precizate cronologic) staţionarea pare să fie mai îndelungată. În înaintarea lor. Totodată acum se conturează clar direcţiile de atac spre Imperiu ale triburilor barbare. spre Ulpia Traiana Sarmizegetusa. cele două castre de la Bumbeşti au apărat accesul direct spre defileul Jiului şi de aici. s-au apropiat până lângă Drobeta (judecând după depozitul de la Gruia. nu credem că se poate vorbi de modificări juridice ale teritoriului celor două provincii romane. a atacurilor barbare asupra provinciilor sud-dunărene şi a Daciei se constată existenţa a două evenimente diferite din punct de vedere cronologic. Cel puţin în cazul descoperirilor de la Bumbeşti. după respingerea atacului barbar din anul 242 pentru întărirea sistemului defensiv al Daciei în acest sector. Revenind la problema iniţială. poate tocmai cea din anul 242.

ca vasal roman. Romita31. în ultimele două cazuri invocaţiile. Samum (Căşei)32. 177 . Au fost luate măsuri de întărire a provinciei Siria.O. au intrat în Mesopotamia. La aceaste descoperiri mai vechi se adaugă monumentele descoperite în castrul de la Tibiscum34 şi din templul de la Praetorium (Mehadia)35. Apoi. au fost ridicate de trupele din castrele respective. deşi fragmentare. Dar. cohors IIII Hispanorum din castrul de la Inlăceni de pe graniţa de est a provinciei şi cohors I Sagittariorum amintită deja din castrul de la Drobeta29.M şi I. Armata romană a înaintat spre Antiochia. Imediat regele Şapor I s-a retras. unde la Resaia armata persană a suferit o grea înfrângere. romanii vor fi înfrânţi36. Gordianus III. Timesitheus artizanul victoriilor lui Gordianus al III-lea.O. Majoritatea monumentelor care onorează pe Gordian al III-lea au avut un caracter votiv (pentru I.Dolichenus). regele Abgar se va reinstala la tron. Eufratul a redevenit frontiera orientală a Imperiului Roman. lânga Zaitha. Provincia Mesopotamia a fost recuperată. Legiunile Daciei au putut primi apelativul de Gordiana după aceste evenimente28. Informaţii directe despre o posibilă participare a trupelor din Dacia la această campanie nu deţinem. dar pot ilustra şi anumite merite şi dovezi de fidelitate ale trupelor respective. Dintre trupele auxiliare cu apelativul de Gordiana trebuiesc amintite cohors II Hispanorum. va muri. însoţit de socrul său Timesitheus. aceea de includere a unor efective barbare între corpurile de trupe aliate care s-au deplasat în Orient. dar şi la Ulpia Traiana şi Ampelum33. În Osroenia. tot atunci otrăvit sau nu. din castrul de la Bologa. Îndepărtarea pericolului barbar de la frontierele celor trei provincii dunărene a determinat continuarea adunării corpurilor expediţionare pentru campania împotriva parţilor şi perşilor.Un al doilea aspect se referă la prezenţa unei stări de nelinişte şi în nordul Daciei. împăratul Gordian al III-lea va muri în martie 244. pentru trecerea apoi a Hellespontului în Asia Mică. Corpurile expediţionare din provinciile dunărene s-au adunat în provincia Tracia. evitând alte lupte. în Mesopotamia. În condiţii neclare. lânga castrul Circenses (sau Circusium)37. dar apare evidentă una. unde a ajuns probabil în toamna anului 242. Noul prefect al pretoriului va deveni Marcus Iulius Philippus. care putea fi afectată de atacurile similare ale dacilor liberi sau ale altor seminţii. Un mormânt cenotaf va fi ridicat pe malul drept al Eufratului. Împăratul Gordian al III-lea a fost onorat prin mai multe inscripţii ridicate cu deosebire pe graniţa de nord a Daciei: Porolissum30. Ele pot fi şi o componentă a propagandei imperiale. În izvoare nu apar clar formulate condiţiile de pace impuse. Regele Sapor I va reveni şi în bătalia de la Mesik (la 40 km de Bagdad).M. La sfârşitul anului 243. un şeic romanizat din provincia Arabia. Cu siguranţă.

Semnificativ este faptul că moneda emisă de Antiochia pe durata campaniei a fost mai ales antoninianul. Găzdac. prin acordarea unor subsidii în valoare de 500. Astfel.ANALELE BANATULUI . care au emis monede de bronz în aceeaşi perioadă de timp40. după cum aminteam mai sus. lângă Mesik. 2004-2005 Noul împărat. există foarte probabil multe alte piese necunoscute în colecţiile muzeale. Monedele civice din Orient emise pentru Gordian în anii 242-244 au fost emisiuni militare asemenea acelora din timpul lui Caracalla. Informaţii despre o eventuală participare a unor trupe din Dacia. Şi împăratul Filip a venit la noi pentru a interveni şi ne-a platit pentru viaţa lor 500. monetărie activă şi în timpul campaniei din Orient a lui Severus Alexander şi poate Emesa (?). Alte două centre monetare au fost oraşele Nicaea. care se va grăbi spre Roma. (Armenia Mare va fi integrată regatului sasanid). emisiunile de bronz ale oraşului Nicaea au fost 178 . Chiar dacă. după încheierea unei păcii favorabile lui Sapor I. Cum sediul armatei a fost la Antiochia sau aproape de acest oraş. pentru a se instala la putere. monetăria aceasta a fost probabil desemnată cu realizarea necesarului de monedă pentru plata trupei. nu romană. Marcus Iulius Philippus va reveni în anul 244 din Orient. permite atribuirea monedelor emise de unele oraşe pentru plata armatei de campanie. şi care sunt prezente în Dacia. Şi la graniţele Babiloniei. împăratul Gordian a concentrat o armată din întreaga impăratie a romanilor. numărul foarte mic al acestor piese descoperite în diferite localităţi ale provinciei.000 denari de răscumpărare şi s-a obligat să ne plătească tribut…».000 de denari şi menţinerea doar a Armeniei Mici. O informaţie epigrafică. Desigur. O posibilitate de identificare a unor unităţi şi vexillaţii deplasate în Orient le oferă prezenţa unor monede civice ale împăratului Gordian al III-lea. Heliogabal ori Severus Alexander39. în principal. s-a ajuns la marea bătălie dintre noi. iar noi am nimicit oastea romană. Asemenea piese au fost depistate în mai multe centre de către C. goţilor şi germanicilor şi a venit cu ea în Mesopotamia împotriva Imperiului Eran şi contra noastră. ele puteau ajunge în provincia nord-dunăreană şi pe calea comerţului. XII-XIII. Şi împăratul Gordian şi-a găsit moartea. care au fost emise pe durata acestei campanii militare pentru plata trupelor. cu ocazia analizei circulaţiei monetare din Dacia. victoriile militare ale lui Gordianus al III-lea au fost uşor abandonate de către noul împărat. ci parthică38 şi anume inscripţia rupestră de lângă Naqš-I Rustam descrie astfel evenimentele: «…Şi când mă aflam la începutul domniei în imperiu. nu apar evidenţiate epigrafic. Descrierea evenimentelor apare logică şi fără prea multe elemente care pot fi comentate. La care romanii l-au ales pe Filip împărat. Deocamdată în Dacia.

Desigur. descoperite la Orlea45. Apulum (1). dar să avem de a face şi cu alte seminţii aliate cu ei (precum. Orlea. împotriva parţilor şi perşilor se folosea acelaşi gen de armată şi chiar sistem de luptă. iar cele ale oraşului Deultum apar doar în două exemplare. Drobeta (1). aidoma ca şi în cazul monedelor de acest tip ale lui Severus Alexander. Acest fapt este indirect sugerat de prezenţa mai numeroasă a monedelor în discuţie în centrele civile apropiate de Dunăre: Drobeta. Tibiscum (1 inedită)41. centre monetare care trebuie să fi avut aceeaşi misiune. şi chiar Ulpia Traiana Sarmizegetusa. fiind trupe de călăreţi. care în aceea vreme erau în alianţă în toate invaziile impotriva Imperiului Roman. Dacă ar trebui să-i dăm crezare textului din Res gestae divi Saporis – armata romană avea ca trupe aliate goţii şi germani46. care au fost emise pentru plata trupelor42. interesul pentru includerea de unităţi barbare a putut determina conducerea Imperiului să accepte participarea lor la campania din Orient. fiind înregistrate la Potaissa (5). la campania din Orient a lui Gordian al III-lea. Numărul redus de piese (23 de exemplare) ajunse în Dacia. Emisiunile monetare ale Antiochiei sub forma unor antoninieni sunt mai puţin numeroase. Porolissum (1). Ulpia Traiana Sarmizegetusa (6). Drobeta (7). moneda prezintă pe revers cele trei signa. se poate datora în primul rând faptului că au fost aduse de trupele care s-au înapoiat în Dacia şi astfel au fost pentru o scurtă perioadă de timp în circulaţie. Indirect acest lucru ne este sugerat chiar de textul inscripţiei lui Şapor I. În cazul exemplarului de la Tibiscum. de a asigura necesarul de monedă pentru plata trupelor. (textul inscripţiei menţionează textual «…Γουθθων τε καί Γερμανων εθνϖν…». O altă posibilă informaţie numismatică oferă monedele tracice din timpul lui Gordian al III-lea emise de oraşele Deultum şi Hadrianopolis. aceste trupe barbare activau însă sub controlul şi conducerea romană. Drobeta (1)43. Gherla (1). 179 .constatate până în prezent la: Orlea (5). Sucidava (1). Situaţia este similară ca şi în cazul monedelor emise în Orient. carpii de pildă. Argumentul numismatic oferă o posibilitate de stabilire a unor vexillatii militare din Dacia.44. Astfel. Întrucât în această vreme cea mai mare uniune de triburi germanice de la frontierele provinciilor Dunării de Jos o formau goţii. Aşa cum se întâmplă de obicei. în Tracia era locul de adunare al tuturor corpurilor expediţionare adunate din provincii pentru a participa la campania din Orient. s-ar putea ca izvorul persan să fi nominalizat seminţia cea mai importantă germanică. Emisiuni ale oraşului Hadrianopolis sunt documentate la Orlea (4). lucru pe care probabil nu îl vom putea afla niciodată. După cum precizează izvoarele.

103-106.Benea D. I.. 5. Tudor D. XII-XIII.cit 1982. 2004-2005 Ca atare. II. 15. Maximinus Thrax und die Provinz Dakien. Adevarul omeneşte posibil pentru rânduierea binelui. Jahrhundert (101-284). (care pot sugera participarea unor vexillaţii din legiunile a XIII-a Gemina şi a Va Macedonica). Mehedinţi). Drobeta. Budapest-Bonn. 10. 197-204. 256257. SHA.. în ActaMN. 20 (1983). a distrus. 2001. Popilian G. Gerov B. 256-257. coroborând cele două aspecte descoperirile numismatice. 3: sub his pugnatum est a Carpis contra Moesos.. 155-156.cit. Fitz J. 197-204. op.. 23.... Vitae Maximi et Balbini.cit. 16. Idem.. passim. fuit et Scythici bellum principium. 49 (1982). Clauss.. Porolissum şi poate de la Gherla(?) cu informaţia epigrafică de mai sus putem presupune că din armata Daciei au fost selectate anumite unităţi pentru expediţia amintită Doina Benea Universitatea de Vest Timişoara Facultatea de Litere. op..cit. 2. fuit et Histriae excidium eo tempore. Bucureşti. Ioniţă de la Institutul de Arheologie Iaşi sub titlul: Dacie et le Campanie contre les perses du temp de Gordian III en. Gerov B.cit. 9. Die Einfälle der Nordvölker in den Ostbalkanraum im Lichte der Münzschatzfunde I. 180 . 4 NOTE *Prezentul text va fi publicat într-o variantă în limba franceză în volumul omagial dedicat Dr.. Bucureşti. Gordian al III-lea (238-244). Die Legion XIII Gemina und Maximinus Thrax bei Aquileia. 7. a alungat şi a respins pe toţii adversari din Tracia… 3. II/6. 2002. şi a unor detaşamente din trupele auxiliare de la Drobeta. 2000. SHA.. cit. 31. op. Vita Gordiani. a fugărit. Gehrke H. Eadem. und III. op. Vita Gordiani. Macrea M.J. Histriae civitatis. Ibidem. 13. Tudor D. Găzdac C. passim. Bucuresti. 110-180. Circulaţia monetară în Dacia şi provinciile învecinate de la Traian la Constantin I. 17. 10. 12. M.. Suciu V. 232-240. Piso I. Gerov B. 146 cu toată bibliogafia recentă. 4. în ANRW. 103-108. I.. 11. op. passim. Cluj-Napoca. 8. Tibiscum. 177. 26: …apoi s-a îndreptat împotriva Moesiei şi de la începutul acestei campanii. 1969. Tezaure monetare din Dacia romană şi post-romană. Das II.ANALELE BANATULUI . Benea D. 14. Teologie şi Istorie B-dul Vasile Pârvan nr. Tezaurul de monede romane imperiale descoperit la Gruia (jud. 2001. Davidescu M. IDR. Epigraphica(XIV). 1983. Împărati romani. SHA. 16. 2002. 225-237. Piso I. The Honorific Titles of Roman Military Units in the 3nd Century. 1983. Oradea. op. 1974. Idem. în ZPE. Cluj-Napoca. 225-237.. 127. Praetorium. ut autem Dexippos dicit.. 69-104. ed. vol. 1. Figuri de împăraţi romani. 95-96. Viaţa în Dacia Romană. 6.

III. 271-275. în Porolissum.. Bărbulescu). Găzdac C. III. Inedită. Benea D. 41. 37 (2000). II. în Activitatea Muzeelor. Ulpia Traiana Sarmizegetusa. 23). SIB.. Vezi nota 2. 131. Bondoc D. op... op. 26 (1975). 29. 2002. 36. Marcu F. Marinoiu V. 28. 3. 1969. 21. Gerov B. 46. 181 . 27. III. Vita M. 2005 (sub tipar)...cit.. 240-241. Consideraţii cu privire la data finală a teazurelor monetare îngropate la mijlocul sec. în SCIVA. Aurelii.. II Hispanorum: AE. Tudor D.. în Civilizaţia romană în Dacia (coordonator M.Russu I. Cu privire la relaţiile militare dintre Dacia şi Moesia Superior. Găzdac C.. 380). Materiale epigrafice în Muzeul raional Dej. op..... op. Dana D. Găzdac C. A Detachment of Legio VII Claudia at Cioroiul Nou (Roumanie).. Note epigrafice IX. 368 (Apulum). Cluj-Napoca-Turda.cit. Unităţile militare ce au staţionat în castrele de la Bumbeşti –Jiu. 80 (Ulpia Traiana).. op. Les Enseignes sur les monnaies d’Asie Mineure. Res Gesate divi Saporis cf. op.cit.cit. Inscripţii in Dacia Poro1issensis. 28-31... 43. 1971. passim. Fitz J.cit). (1956).. 21-34 25. 1972. Chr. Benea. Kolloquium in Drobeta-Turnu-Severin (1-4 Oktober 2000).8. 457459. 4. D. 83-88. 27-40. coh. în Arheološki Vestnik. 1983. 30. Legiunea XIII Gemina: CIL. 34. Dacia în Campania lui Severus Alexander din Orient. 1997. 81. passim.cit. 37 (2000). passim. 297 (Ampelum).. 31. Des origines à Sévère Alexandre. 26. Radnoti A. 2002. op. Găzdac C. Kettenhöfer. Cociş S. Petac Em.cit. Nemeti S. Suciu V. SHA. în ActaMN.Timişoara. Coins from roman sites and Collections of Roman coins from Romania. op. Rădeanu V.cit. 38.. 33. Găzdac C. 2004. 5 (1968). 2001. passim. Regiunea Porţilor de Fier în secolele II-III. op. IDR III. 258. Cluj-Napoca. Despre templul zeului Jupiter Dolichenus din municipium Septimium. în Argessis. 161... Epigrahica(I). I Sagit. 11 (2002). Russu I. IDR. 23.cit... 203-214. 277). passim (apud Dana D. 27-40.. Monedele emise de oraşul Nicaea.cit. (IDR.. în SCN. op. III p.cit. Benea D.. op. 35. . în ActaMN. 386 (Germisara).. 1982.18. 232-240 37. 156. Ţentea O. 48. Coh. 45. Genrke H. Ibidem. 5.. 161. 324-428 şi doar o cărămidă ştampilată fragmentară (nr. 472 (Bologa). Nemeti S. în Die Archäologie und Geschichte der Region des Eisernes Tores zwischen 106-275 n. Cluj. 40. 32. passim..cit. Nemeti S. Ardevan R. în ActaMN. Băieştean G.. Rebuffat Fr. 177-182.I. Un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a Imperiului Roman. Petac Em. IDR. III. Fitz J.I. Chr.. 19. J. passim.1981. Gudea N. IDR. 20. III.. Benea D. 24. Univ. Bondoc D. în Dacia Romană de la sud de Carpaţi. Câteva piese sculpturale şi epigrafice aflate în Muzeul Olteniei Craiova.. passim. Zalău. 108 42.cit. Dana D. 44. 239-258).. 38 (Căşei). IIII Hispanorum (IDR.. II. 22. 2. I. op. Legiunea V Macedonica (AE. Vezi inscripţia lui Sapor I (cf. op. coh. 39.. 107-108. Macrea M. Rebuffat Fr. 12 (1998). Tamba D. 3 (1997).

implicitement. accompagné par 182 . cette fois persane. En 240 Sapor I monte sur le trône de la Perse. en Orient ont lieu des permutations politiques importantes par l’avènement au trône d’une nouvelle dynastie. conformément aux sources littéraires. XII-XIII.là. l’empereur est obligé de se diriger vers la Mésie Supérieure pour repousser une invasion barbare. traverse la Mer Adriatique avec l’intention de se diriger vers la Thrace. L’année suivante. ce qui n’est pas sans raison. Les corps expéditionnaires des provinces danubiennes se sont réunis en Thrace pour traverser le Hellespont en Asie Mineure. accompagné par son beau-père. Gordien III . On a pris des mesures de renforcement de la province Syrie. la cour impériale décide l’organisation d’une campagne romaine contre les Perses.ANALELE BANATULUI . Puis Gordien III. l’empereur. la partie sudouest européenne de l’Empire (dont faisait partie aussi la Dacie) se confronte avec des événements militaires externes ce qui annonce des décennies extrêmement difficiles du point de vue de la stabilité interne des provinces. conduit par l’empereur même. l’empereur perse attaque la Mésopotamie et conquiert les cités de Hatra. Pendant ce temps. en 241. Tudor croit que l’empereur s’est arrêté en Mésie Supérieure pour essayer d’organiser la lutte contre l’invasion barbare. L’armée romaine a avancé vers Antioche où elle est arrivée probablement en 242. à ce moment. D. 2004-2005 L’ARMEE DE LA DACIE ET LA CAMPAGNE DE L’EMPEREUR GORDIEN III EN ORIENT Resumée Après la mort de Maximin le Thrace à Aquileia en 238. Parti de Rome au printemps 242. car les découvertes monétaires en forme de trésor suggèrent une certaine inquiétude à la frontière entre la Mésie Supérieure et la Mésie Inférieure. Il n’y a pas des informations directes sur une possible participation des troupes de Dacie à cette campagne. À ce moment. le préfet du préteur Timesitheus. puis vers Hellespont. à travers la Macédoine. Mais. Carrhae et Nisibis. au sud de la Dacie romaine. et. entre le règne de Sévère Alexandre et Gordien. puis il se dirige vers la province romaine Syrie avec l’intention de conquérir l’Antioche.

près de Mesik..000 deniers comme rançon en s’obligeant aussi de payer un tribut. dans l’Empire. émises pendant cette campagne militaire pour le payement des troupes peut constituer une possibilité d’identification de certaines unités et vexillations déplacées en Orient. Aux frontières de la Babilonie. en lui accordant des subsides en valeur de 500. Le nouveau préfet du préteur deviendra Marcus Iuliu Philippus. plus précisément l’inscription rupestre de Naqš-I Rustam décrit les événements de la façon suivante: «. Timesitheus. des Goths et des Germains avec laquelle il vint en Mésopotamie contre l’Empire Eran et contre nous. le nombre très réduit de ces pièces. pour leur vie. Le nouvel empereur Marcus Iulius Philippus. Comme je l’ai déjà mentionné. Le roi Sapor I reviendra aussi dans la bataille de Mesik ( à 40 km de Bagdad) et les Romains seront vaincus. Toujours dans cette période. Tout de suite après. en Dacie. reviendra en 244 de l’Orient après avoir conclu une paix favorable pour Sapor I. Gordien mourut et nous avons anéanti l’armée romaine. le roi Sapor s’est retiré en évitant d’autres batailles. À la fin de 243 Euphrate redevenait la frontière orientale de l’Empire Roman et. de cette façon.son beau-père Timesitheus. Même si ces monnaies pouvaient arriver en Dacie par le commerce.000 de deniers et en gardant seulement la petite Arménie (la Grande Arménie sera intégrée au royaume sassanide). est entré en Mésopotamie où à Resaia l’armée persienne a subi une défaite. empoisonné ou non. découvertes dans différentes localités de 183 . Ici. les Romans choisirent comme empereur Philippe. Par conséquent.».. Une information épigraphique d’origine parthe. près du camp Circenses (ou Circusium). En Osroenie le roi Abgar va être réinstaler sur le trône en tant que vassal romain. l’artisan des victoires de Gordien III. en Mésopotamie. est mort.. l’empereur Gordien concentra une armée de tout l’Empire des Romans. Un cénotaphe sera élevé sur la rive droite de l’Euphrate. L’empereur Gordien III va mourir dans des circonstances douteuses en mars 244. au début du règne. De cette façon les victoires militaires de Gordien III ont été peu à peu abandonnées par le nouvel empereur qui se dépêchera vers la Rome pour s’installer au pouvoir. Celui -ci vint chez nous pour négocier et nous paya. un cheik romanisé de la province Arabie. des informations sur une éventuelle participation des troupes de la Dacie n’apparaissent pas dans des épigraphes. près de Zaitha. La présence des monnaies civiques de Gordien III. 500. la province Mésopotamie était récupérée. et quand je me trouvais.. eut lieu la grande bataille entre nous. La description semble logique et sans trop d’éléments qui pourraient être commentés.

La même situation existe dans le cas des monnaies émises en Orient. sous forme d’antoniniens. Les monnaies civiques d’Orient. centres qui devraient avoir la même mission d’assurer le nécessaire de monnaie pour le payement des troupes. émises pour Gordien entre 242-244 ont été des émissions militaires pareilles à celles de Caracalla. Gherla (1). Le nombre réduit de pièces arrivées en Dacie (23) peut être dû au fait qu’elles y ont été apportées par les troupes revenues en Dacie et. L’argument numismatique permet de supposer la participation des vexillations militaires de Dacie à la campagne de Gordien III en Orient. permet de supposer que ces monnaies. Drobeta (1). Orlea et même Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Les émissions de bronze provenant de Nicae ont été découvertes jusqu’à présent sur le territoire de la Dacie dans les sites suivants: Orlea (5). Des émissions provenant de Hadrianopolis sont documentées à Orlea (4). de cette façon. sont moins fréquentes. Comme le siège de l’armée se trouvait à Antioche ou près de cette ville on peut supposer que c’est son atelier qui a été désignée pour la réalisation du nécessaire de monnaie pour le payement des troupes. 184 .ANALELE BANATULUI . Emesa (?) ont émis des monnaies de bronze. Selon les sources la Thrace était le lieu de réunion des corps expéditionnaires de toutes les provinces qui allaient participer à la campagne d’Orient. La pièce de monnaie trouvée à Tibiscum contient sur le revers les trois signa tout comme les monnaies de ce type de Sévère Alexandre utilisées pour le payement des troupes. Héliogabale ou Sévère Alexandre. émises par certaines cités. Des informations numismatiques sont offertes aussi par les monnaies thraces du temps de Gordien III émises par les villes de Deultum et Hadrianopolis. Nicaea (atelier actif aussi pendant la campagne en Orient de Sévère Alexandre ) et. Apulum (1). Il est important de remarquer que la monnaie émise par Antioche durant la campagne a été surtout l’antoninien. Porolissum (1). pendant que celle de Deultum apparaissent seulement en deux exemplaires trouvés à Orlea. étaient employées pour payer l’armée de campagne. 2004-2005 la province. Tibiscum (une pièce inédite). Ulpia Traiana Sarmizegetusa (6). Drobeta (1). Les émissions monétaires d’Antioche. On en a trouvé à Potaissa (5). Ce fait est suggéré d’une manière indirecte par la présence plus nombreuse de ces monnaies dans les centres civiles du Danube : Drobeta. Sucidava(1). Dans la même période deux autres centres monétaires. mises en circulation pour une courte période de temps. XII-XIII. D’une manière indirecte ce fait est suggéré aussi par l’inscription de Sapor I. probablement.

en corroborant les découvertes numismatiques. Porolissum et . Tibiscum. Praetorium. avec l’information épigraphique susmentionnée. peut-être Gherla. De cette façon on utilisait le même genre et le même système de lutte contre les Parthes et les Perses. qui puisse suggérer la participation des vexillations des légions XIII Gemina et V Macedonica et de certaines troupes auxiliaires de Drobeta. le commandement de l’Empire aurait pu accepter leur participation à la campagne de l’Orient. ces troupes se trouvaient sous le contrôle et la direction romaine. on peut supposer que certaines unités de l’armée de la Dacie avaient été sélectionnées pour cette expédition.Etant donné que les Barbares étaient des cavaliers. En conclusion. 185 . Comme d’habitude.

.

.Hr. care s-a bucurat încă de timpuriu de o cercetare arheologică de durată şi de o publicare mai consistentă. care ne transmite o descriere a ruinelor romane de la Teregova este L. la sfârşitul sec. astfel că Marsigli nu poate da un toponim pentru localizarea ruinelor identificate de el şi din această 187 .I.ANALELE BANATULUI. Referitor la unitatea de garnizoană a acestui castru se cunoaşte doar ultima trupă militară care a staţionat la Teregova.htm FORTIFICAŢII ROMANE DIN BANAT (II). în afara castrului de la Tibiscum-Jupa. Un caz cu totul neobişnuit îl reprezintă castrul roman de la Teregova. Gudea. S.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. TEREGOVA (DATE ŞI CONTROVERSE)* Călin Timoc Cuvinte cheie: Dacia romană. Arheologie-Istorie. Probabil pe atunci actualul sat Teregova nu exista în acea zonă. indicate de Tabula Peutingerina5. restul fortificaţiilor bănăţene de epocă romană sunt prea puţin cunoscute şi investigate arheologic1.infotim.Hr. 2004-2005 http://www.275 d. aducând ca argument stadiile. Teregova Aşa cum observa N.F. II d. Alţi savanţi mai vechi şi mai noi susţin că ar fi anticul Gaganis.. de pe linia Dierna-Tibiscum. XII-XIII. este vorba de cohors VIII Raetorum. care deşi semnalat în literatura de specialitate. încă de timpuriu. XVIII-lea. Banat. şi a văii Hidegului. precum şi a defileului Teregovei. Principala funcţie a acestui castru era paza drumului imperial în zona montană de la ivoarele Timişului. (de pe la mijlocul sec.). dar şi a vicus-ului militar adiacent2. Primul savant. Marsigli la începutul sec.N. XIX-lea nu a fost cercetat decât foarte sumar şi total insuficient. fapt ce face ca şi la ora actuală să nu cunoaştem decât date parţiale (şi unele chiar contradictorii) referitor la suprafaţa fortificaţiei. Castrul roman de la Teregova se afla pe drumul imperial DiernaTibiscum la confluenţa pârâului Hideg cu râul Timiş. I. care în prima perioadă de ocupare a Daciei de către romani a fost cantonată în castrul de la Inlăceni şi unde apare atestată epigrafic ca equitata torquata3. Russu identifica aici localitatea antică Ad Pannonios4. o tratare exhaustivă a acestui subiect este necesară. castru roman. Această stare de fapt credem că merită schimbată şi chiar dacă nu v-om reuşi decât o modestă sinteză a informaţiilor existente.

on trouve sur la route un autre Fort construit en quarré-long. unde o construcţie destul de mare la vest. indică o garnizoană de mărimea unei unităţi quingenaria.ANALELE BANATULUI. deoarece la începutul sec. observăm că nu departe de izvoarele Timişului. XIX într-o vizită la ruinele castrului C. ceea ce ar corespunde cu structura pe care o cunoaştem a cohortei VIII Raetorum. XVIII. d’où il n’y a pas l’oin à la sourse de la Temis. Importanţa acestui text şi a imaginii aferente este excepţională. la începutul cărţii. se pare. dar după descrierea făcută ne dăm foarte bine seama că nu poate fi vorba decât de castrul roman de la Teregova. La scara la care a realizat schiţa ruinelor. sunt destul de apropiate de cele ale lui L. în aşa mare măsură. încearcă să aprecieze starea sitului roman. La plus grande partie en est maçonnée de chaux & de gravier. iar dimensiunile nu puteau fi stabilite decât aprioric. Marsigli despre acest loc: En allant de Caransebes à Orsova. que la Chaussée qui le traverse an milieu est une des plus belles & des plus entieres de troutes celles qu’on trove dans ce Païs-lá6. într-o excursie arheologică. cu toate ruinele investigate la acea vreme. fortificaţia ar măsura cca. Au trebuit să se scurgă mulţi ani până când situl roman de la Teregova să fie din nou în atenţia cercetătorilor. fortificaţia romană de la Teregova nu era afectată încă de cursul fluctuant al Hidegului. Marsigli avusese la vremea aceea posibilitatea de a investiga toate cele patru laturi ale castrului. Dar să vedem ce zice L. 188 . afluent al Timişului. Il est encore à remarquer. Marsigli semn că Hidegul în preajma anului 1900 nu afectase încă ruinele castrului. 120 x 75 m). Dimensiunile care au rezultat. pe malul drept al râului. Proporţiile dintre laturile castrului sunt de 2 la 1. singura excepţie constituind-o Constantin Daicoviciu şi Ioachim Miloia care. 2004-2005 cauză descrierea de la „Figure XXXVI” se intitulează Ouvrage Anonyme. 135 x 72 m7.F. Boleszny efectuează o măsurare cu piciorul a valului de pământ ce descria foarte bine forma patrulateră a fortificaţiei8. Totuşi. Aceste date au fost preluate şi în perioada interbelică de cercetătorii români. Din păcate pentru cercetarea arheologică românească latura nordică şi vestică a castrului fusese puternic afectată de inundaţiile din anii 1926-1927. iar suprafaţa pe care o ocupă acesta. dacă urmărim harta întocmită de el. de 160 x 100 paşi (cca. nu foarte mare (aprox. XII-XIII. între castru şi râul Timiş după părerea lor avea un caracter militar. Abia la sfârşitul sec. la confluenţa cu o altă apă curgătoare se află. Tot cei doi cercetători bănăţeni vor face primele observaţii în legătură cu zona ocupată de vicus. Torma şi A. 1 ha). Textul nu spune foarte multe. punctul însemnat Anonym. documentată în zonă prin ştampile tegulare. în 1930. F.

Cercetarea arheologică reîncepută de curând a adus şi ea la rândul ei câteva completări importante la tabloul general de informaţii cel avem despre fortificaţia de la Teregova. Autorii cercetărilor presupun şi în cazul fazei de piatră existenţa a cel puţin două şanţuri de apărare. Prima săpătură de sondaj vine abia în anul 1969 şi a fost efectuată în mare grabă de N. refolosiţi ca prag la intrarea unei case din Teregova. D.20 m grosime ridicat din piatră ecarisată în tehnica opus incertum. semn evident. precum şi fazele acesteia10. 10 cm. găsită încastrată în zidul de incintă şi care atestă o 189 . 45 m. S-a stabilit totuşi că valul de pământ (5. Materiale arheologice au fost destul de puţine descoperite în acest sector din situl roman. Ultimul dintre ei publica la începutul anilor 70 descoperirea fortuită a unor lei funerari. de tip fossa punica. în cazul fazei de lemn măsura 3 m lăţime.Ideea unui al doilea castru la 50 m vest de fortificaţia romană propriuzisă este însă susţinută mult mai târziu de M. era alcătuită din straturi de glii alternând cu straturi de lut. necesitatea datării începutului şi sfârşitului fortificaţiei romane.5 m (escarpele de 6 m şi 3. precum şi sărăcia de informaţii epigrafice în legătură cu acesta. Gudea. Tudor şi I. Macrea. fundaţia lui măsoară 1. a fost transformat în carieră de piatră de ţăranii din localităţile învecinate. Un element nou îl reprezintă şi datele despre via sagularis care. dar se cuvine să amintim o epigrafă dedicată lui I(uppiter) O(ptimus) M(aximus). val de pământ 9. Imposibilitatea continuării cercetării a făcut ca până la sfârşitul anilor 90 acestea să fie singurele date tehnice viabile despre fortificaţia romană de la Teregova. Russu observau şi ei la rândul lor importanţa cercetării acestui sit arheologic.80 m şi lat de 9. fără să-şi propună însă o evaluare corectă a mărimii castrului şi a aşezării civile din preajmă.5 m par să indice o fossa punica)11. berma lată de 1 m şi un şanţ de apărare adânc de 1. pentru a surprinde elementele defensive ale fortificaţiei. Totuşi acest fapt nu l-a împiedicat pe cercetătorul clujean să facă câteva precizări importante pentru castrul roman: două faze suprapuse (una de lemn şi o a doua de piatră). care le suprapune. Nici Ovidiu Bozu şi nici Doina Benea.20 m lăţime). având grosimea de cca. I. care s-au ocupat de cercetarea arheologică a epocii romane în Banat nu au mai putut completa aceste date cu cercetări proprii12.20 m lăţime (din care agger 6 m). a primei faze de lemn. iar în timpul fazei de piatră a suferit cel puţin trei refaceri. zid de 1. la fel ca şi barăcile soldaţilor din imediata vecinătate. fără însă ca distinsul arheolog clujean să aducă şi argumente arheologice concrete9. Fortificaţia avea în această etapă 2 fossa fastigata. că şi acest sit. al fazei de piatră. a căror date precise nu au putut fi precizate datorită şanţului de apărare. la fel ca şi în multe alte cazuri.

cercetarea lui intrând pe un făgaş bun necesită încă scoaterea din circuitul agricol al terenului şi conservarea lui urgentă (mai ales împotriva viiturilor). Ca şi argumente stau: 1. Miloia în 1930. IV d. Aceste ruine. iar mai târziu (în 1995) de Ioan Piso şi care publica în 1996 descoperirea fortuită a unei tegule cu inscripţie grafitată15. F. precum şi existenţa unui drum roman ce porneşte de la latura vestică a castrului şi dispare înspre vest sub albia râului Timiş au fost sesizate şi de C. equitata torquata (cohortă „alpină” adusă la Teregova. 2004-2005 reparare făcută în grabă. precum şi integrarea zonei în circuitul ştiinţific şi turistic naţional.ANALELE BANATULUI. aflată în zona vicus-ului.Hr. II d. cu material de construcţie obţinut din monumente. la câţiva zeci de metri spre vest de castrul propriu-zis. 190 . se statorniceşte unitatea de garnizoană: cohors VIII Raetorum quingenaria c. pregătirea lui complexă. Tabloul destul de sărăcăcios de informaţii despre fortificaţia romană de la Teregova va trebui urgent completată cu date privind: orientarea castrului. XII-XIII. R. În ceea ce priveşte mărimea castrului de piatră de la Teregova suntem de părere că momentan dimensiunile oferite de L. În ceea ce priveşte situaţia istorico-arheologică şi în cazul Teregovei.Hr. Macrea. Din punct de vedere arheologic suntem sigur că situl de la Teregova v-a rezlova multe probleme de cronologie şi de istorie militară romană. Interesante par şi observaţiile de teren ale lui M. probabil în epoca romană târzie (sec. 1 m). de inginer militar. Daicoviciu şi I. Marsigli par să fie cele mai credibile.). b) a doua fortificaţie. şansa pe care a avut-o de a analiza ruinele castrului încă neafectate de inundaţiile Timişului şi Hidegului. după ce a fost proaspăt înfiinţată din mineri. care indică 2 fortificaţii: a) prima pe care se află nişte sălaşuri (cercetătorul clujean orientându-se după zona cel mai bine pusă în evidenţă de valul de pământ al castrului înalt de aprox. Putem presupune că aceasta ar putea fi baia castrului. dimensiunile exacte ale laturilor acestuia. la fel ca şi la Mehadia abia pe la mijlocul sec. la suprafaţă fiind găsite urme de zidărie solidă14. equitata (cohortă adusă în epoca lui Marcus Arelius la Mehadia. arhitectura porţilor şi a turnurilor. R. dar şi de mare cărturar şi 2. hoţi şi tâlhari munteni reabilitaţi din zona Illyricum)13. din estul Daciei de la Inlăceni) şi cohors III Delmatarum milliaria c. de o mărime mult mai mică.

I. Milleker17 C. Piso şi Felix Marcu25 Călin Timoc Universitatea de Vest Timişoara Facultatea de Litere. F.Tabel sinoptic cu privire la dimensiunile castrului de la Teregova citate în literatura arheologică de specialitate: Nr. Teologie şi Istorie Bld. V. Macrea20 D.ro 191 . 72 m 100 paşi 100 paşi > 50 m neprecizate” 120 m 100 m B. crt. Marsigli 16 Laturile cca. Ardeţ24 I. Gudea22 Doina Benea23 A. Simu şi Al. Miloia18 T. Russu21 N. 4 E-mail: ctimoc@litere. Tudor şi I. Borza19 M. Pârvan nr. 135 m 160 paşi 120 m 160 paşi 120 m 120 m 125 m „dimensiuni 120 m 120 m fortificaţiei cca. Daicoviciu şi I.uvt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Cercetători L.

dass das Verhältnis der Seiten 2:1 ist.ANALELE BANATULUI.F. Es ist aber sicher genug. Die Grösse umgefähr 135 x 72 m zeigt uns die Existenz näher der Timişquellen einer kleinen Festung die nur von einer quingenaria Einheit besetzt werden konnte und deren Rolle vielleicht nicht mehr als innere Militztruppe auf dem gebirgigen Sektor der Imperialstrasse Dierna-Tibiscum zu sehen ist. so wie uns L. was schon ein bedeutender Forschritt für die Archäologie des Objektes sei. nicht bestimmbar. Man kann nur vermuten. Am Rande des Süd-Westteiles des Vicus wurden die Mauerreste eines quadratischen Gebäudes einer grossen Oberfläche was sicher eine römische Badanlage war. näher der West. wenn man in Betracht nimmt alle Informationen. dass mindenstens zwei Phasen existierten und vielleicht nur die letzte (die Steinphase) der cohors VIII Raetorum gehörte.und Südmauer des Kastellums gelegen. Die Kohorte der Räter. dass die „Holz-Erde-Mauer” Phase als Oberfläche genau so gross war wie die Steinphase. In der spätrömischen Zeitspanne (d.h. Die Informationen die uns das wissenschafliche Werk von Marsigli uns zur Verfügung stehen geben die reale Form und Dimensionen des Kastellums von Teregova zu präzisieren. n. verursacht von der zwei Flüssen Temesch und Hideg. TEREGOVA (DATEN UND KONTROVERSEN) Zusammenfassung Das Kastell von Teregova wurde auf der Strecke Dierna – Tibiscum gebaut und seine Grösse ist wegen der Zerstörungen. 192 .Chr. Marsigli zeigt.) wurde die Festung mit antiken Denkmälern repariert und vielleicht von Zivilisten besetzt. die ein Bergstamm aus den Alpen im Süden Germanien waren wurde gewählt bis zuletzt diese Mission zu üben. Die Festung von Teregova wurde nur sehr wenig archäologisch untersucht. Der Forschungstand erwies uns auch ein bedeutender Militärvicus in dieser Gegend. 2004-2005 RÖMISCHE FESTUNGEN IM BANAT (II). 4 Jh. XII-XIII. aber man weiss bestimmt.

15.cit. 9. 5. F. IDR III/1. L.” cf. în Thracia. Inscripţii romane din Praetorium (Mehadia). I. op. 44 (1997). Simu. Caraş-Severin). 4 (1930). Cena” din Băile Herculane. Bucureşti. III (1979). Observaţii în legătură cu istoria Banatului în epoca romană. Macrea. în Banatica. op. Timişoara.cit. 13. Jupa. Încercare de monografie.. Piso. vol. 201-203. 97. Luigi Ferdinando Comte de Marsigli. Macrea. Banatul în timpul lui Traian. fasc. 67. 193 .. Banatul în timpul romanilor. în Omagiu lui Const.cit. M. Marsigli. 105. 11. Doina Benea. II. Daicoviciu. 16. La Haye.cit.NOTE 1. C. Un Graffite sur une brique de Teregova. an. 1744. Teregova şi unele la Cenad şi Aradul Nou. 2 (1973). în Banatica. în JRGZM. op. Timoc. I. Castrul roman de la Inlăceni. Gudea. în Banatica. se află în incinta micii săli de expoziţie a Muzeului „N. 99-100. Gudea.cit. 339-351. fig. 10. nu putem oferi decât o dimensiune aproximativă a fortificaţiei de la Teregova. 76-77. 21.8 m). IDR III/1. Miloia.. M. 95-96. N. 6.. 1924. 166. în ActaMN. Ibidem. Temesvár. Borza. op. 317. Materialien zu seiner Geschichte. sate în Dacia romană. 1943. Macrea. D. T. Tudor. Der dakische Limes. 1 (1997). Lugoj. Bódog Milleker. XV (2003). târguri. I. C. Idem. op.. p. 17. C. La Description du Danube. 35. 151-273. 15. VI (1996). 3. Daicoviciu. De fapt numai la Tibiscum-Jupa se poate vorbi de o cercetare de durată. 35-36. II. fig. Der dakische Limes…. Al. XXXVI. coordonat de Ioan Piso. Al. 1899. 20. 4. Bucureşti. Gudea. op. 14. Cercetări cu caracter de sondaj au fost efectuate la castrele de la Surducul Mare. 22. Unităţile de măsură în opera contelui de Marsigli sunt stânjenii (Klafterii vienezi = 1. Petolescu. N. Berzovia. 15. 108-109. Garnizoanele cohortei VIII Raetorum în Dacia. C. 8. III. I. I.cit. „(…) Dintre acestea doar cele de la Vărădia. N. Const.. 19. 279-280. nr. 137. 7.. I. Această vizită la castrul de la Teregova ne-a ajutat la redactarea articolului de faţă. III (1994). 7. Gudea. În prezent castrul este cercetat de un colectiv competent de arheologi de la Muzeul Judeţean Caransebeş şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Drumuri şi cetăţi romane în Banat. în AnB. M. N.cit. Const. XXXVI. 32. 32. 2. 23. în EphNap. 7 (1983). N. 2 (1973). 76. dar rezultatele au rămas „secrete” şi în ziua de azi. într-un ultim plan tematic indică sugestiv că situl arheologic de la Teregova a fost cercetat şi de dânşii. op. Oricum am efectua măsurătoarea. cu ansamblul valului de pământ care indică forma patrulateră a castrului. Mehadia. 344-345. Muzeografii de la Reşiţa care au reorganizat exponatele. Beiträge zur Geschichte der cohors III Delmatarum ∞ equitata im römischen Dakien. 344. Gudea. 34. C. Borza. 1968. Pojejena şi Bulci au fost publicate integral sau parţial.. Die Auxiliareinheiten im römischen Dakien. în AnB. Cercetări arheologice în Banatul de Sud. 114. 12. 1960. Oraşe. în ActaMP. O fotografie de bună calitate. Petolescu. 18. Délmagyarország Régiségleletei. Russu. Moţu. Sondajul arheologic de la Teregova (jud. SN. Daicoviciu. În vara anului 2000 cu ajutorul unor studenţi aflaţi în practică pe şantierul şcoală a Universităţii de Vest din Timişoara la Mehadia am efectuat o expediţie pentru o minimă cercetare de teren în zona confluenţei Hidegului cu râul Timiş. Miloia.

în Cron. 2005. Piso et colab.Rom. Cimec. Ardeţ.Arh. 255. 2001. I. desen după I. Teregova . XII-XIII.. 1 – Tabula Imperii Romani (L34) cu localizarea anticului Ad Pannonios. Russu. Lucia Carmen Ardeţ. în Cron. / Abb. passim. 194 .d. I. Bucureşti.Arh. 25. Fig. 1.Cerc.Rom.ANALELE BANATULUI.(campania 2004)..(campania 2000). I. 2004-2005 24. Bucureşti. Russu.d. A. Zeichnung nach I.Cerc. Cimec.Tabula Imperii Romani (L34) mit die Lokalisierung der Antiken Ad Pannonios. Teregova .

Zeichnung nach C. 3 – Situationsplan der römischen Festungen von Teregova. / Abb. Macrea. 2 – Harta ruinelor de la Teregova realizată în 1930. 2 – Karte der Ruinen von Teregova. nach M. desen după C. Miloia. după M. Daicoviciu und I. Miloia Fig. 3 – Plan de situaţie a fortificaţiilor romane de la Teregova. 195 . / Abb. Daicoviciu şi I.Fig. Macrea.

Skizze nach die Militärkarte aus das Jahr 1959 von N. 4 – Poziţia în teren a castrului de la Teregova. 4 – Die Position im Gelände des Römerkastells von Teregova.ANALELE BANATULUI. XII-XIII. Gudea gemacht. / Abb. schiţă realizată după harta militară din 1959 de N. 2004-2005 Fig. Gudea. 196 .

F. vielleicht in das Jahr 1699. Marsigli la sfârşitul sec. Marsigli.Fig. probabil în 1699. 6 – Planul regiunii Banatului montan cu fortificaţiile cercetate de L. F. 5 – Plan der Kastellum von L. XVII. Marsigli. / Abb. Gezeichnet. 197 . Fig. 5 – Planul castrului realizată de L. Abb. 6 – Plan der gebirgigen Banaterregion mit die untersuchten Festungen von L. F. F. Marsigli am Ende des 17 Jhr.

.

Pentru o analiză socială a fenomenului mithriac este necesară o cunoaştere deosebit de profundă a membrilor cultului. au fost incluse între dovezile prezenţei unor iniţiaţi ai zeului. S. în lipsa unor izvoare scrise. Aceste suspiciuni se leagă de faptul că unele dintre epigrafe sau monumente sunt ridicate pentru divinităţi care. incompletă a fenomenului mithriac. descoperite într-un context mithriac. textul lor a fost reîntregit greşit sau inscripţii care. Se va insista pe analiza categoriilor sociale provinciale romane care. Deşi inscripţiile şi descoperirile arheologice nu pot oferi decât o imagine trunchiată.infotim. inscripţii la care fiind fragmentare. în mod direct sau indirect. se pot confunda cu Mithras. directe. dar şi a raporturilor cu exteriorul. Am 199 . a relaţiilor din interiorul confreriilor mithriace. Analiza monumentelor epigrafice din Dacia trebuie făcută cu mare atenţie. la un moment dat. sunt amintite într-un context care este legat de religia zeului Mithras.N. XII-XIII.htm ASPECTE SOCIALE ALE CULTULUI MITHRIAC ÎN DACIA Alin Jitărel Cuvinte cheie: Dacia romană. despre Dacia. cultul lui Mithras Analiza fenomenului mithriac în Dacia. deoarece multe dintre epigrafe ridică suspiciuni privind legătura cu zeul Mithras.ANALELE BANATULUI. etnice şi a vieţii membrilor cultului? Care au fost motivele pentru care adoratorii lui Mithras au ales această religie? De ce anumite categorii sociale sunt dominante în inscripţiile şi reliefurile votive ridicate în Dacia? Acest articol încearcă să răspundă la întrebări legate de mobilitatea socială a iniţiaţilor în cultul lui Mithras. religie. Putem reconstitui acest cult folosind doar monumentele si descoperirile arheologice legate de zeul Mithras? Analiza epigrafelor şi rămăşitelor arheologice ne poate indica o imagine adevărată a propagării. 2004-2005 http://www. Arheologie-Istorie. ele reprezintă singurele izvoare palpabile pe care le putem folosi. care privesc provincia Dacia. din punct de vedere social ridică încă de la început câteva probleme esenţiale.. categorie de izvoare care lipsesc dealtfel la nivelul întregului Imperiu roman.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. prin epuizarea tuturor izvoarelor care stau la dispoziţia cercetătorului. structurii sociale. organizării. cu societatea romană în general.

Unele dintre inscripţiile menţionate în corpus-ul lui Franz Cumont sunt puse sub semnul întrebării. Un grup de inscripţii care provin de la Apulum ridică astfel de probleme legate de atribuirea mithriacă a monumentelor. dar am menţionat. realizate de Franz Cumont1. pomenit în prima inscripţie. Chiar 200 . având în vedere că Luna patronează al cincilea grad de iniţiere pe un mozaic dintr-un mithraeum provenit din Ostia. Vermaseren a considerat că inscripţiile lui Marcus Aurelius Comatius Super nu au fost închinate lui Mithras. Franz Cumont considera că aceste inscripţii descoperite la Apulum provin dintr-un templu ridicat în cinstea zeului Mithras3. Vermaseren2. Deus Invictus. Franz Cumont a susţinut că inscripţiile de la Apulum au provenit dintrun mithraeum. Discuţia s-a iscat în jurul epitetului de mellifica al Dianei. Un loc aparte în opera celor doi ocupă desigur şi provincia Dacia. J. Inscripţia dedicată Dianei Melifica a fost văzută în 1722 de Ariosti. Franz Cumont considera că mierea purificatoare era folosită în ritualul de inițiere în cel de-al cincilea grad din ierarhia mithriaca4. Sol Invictus. respectiv M.ANALELE BANATULUI. Gostar vede în Diana mellifica o dovadă a fenomenului de interpretatio romana. iar celelalte în 1846. Ca puncte de plecare pentru analiza monumentelor mithriace vom folosi cele două lucrări fundamentale dedicate subiectului. deci nu putem susţine cu certitudine că au fost descoperite în acelaşi loc. Cei doi au merite deosebite în iniţiativa de a aduna toate monumentele legate de cultul lui Mithras din Imperiul roman. o divinitate dacică adorată sub nume roman9. Reinhold Merkelbach merge mai departe susţinând o echivalare între Diana şi Luna. porticul şi apparatorium-ul unui templu (CIL III 1096). Robert Turcan5 întăreşte această părere aducând ca argument o stelă mithriacă descoperită la Steklen. care vede în Diana pe zeiţa romană a pădurilor. lui Silvanus Silvestris şi Dianei (CIL III 1095) şi în cele din urmă altarul ce menţionează cripta. a dadoforilor.6 M. N. pentru ungerea mâinilor şi limbii neofitului. în Bulgaria. pe care se foloseşte epitetul melichrisus-miruit cu miere. 2004-2005 inclus în analiza noastră inscripţiile care menţionează numele zeului. XII-XIII. ci mai degrabă Dianei7. al doilea monument este ridicat Liberei triformis. ele sunt cert mithriace. Piso8. Unul dintre aceste monumente este ridicat în cinstea lui Aurelius Comatius Super pentru Diana Mellifica (CIL III 1002). cele de pe reliefurile dedicate lui Mithras şi descoperirile din templele mithriace în care chiar dacă numele zeului apare sub forma Deus Sanctus. Cautes şi Cautopates. J. fapt care pune la îndoială legătura dintre aceste inscripţii. Invictus. aceste epigrafe nu au fost descoperite în acelaşi timp. Punctul de vedere al ultimului este întărit şi de I.

Se pot observa greşeli în modul de ordonare a materialului epigrafic şi a monumentelor votive. Jupiter Optimus Maximus (CIMRM II. J Vermaseren10. În articolele şi studiile care analizează diverse aspecte ale cultului mithriac se pot remarca autori care analizează critic lucrarea lui Vermaseren. În articolul închinat mithraismului în armata Daciei Superior. Sol Invictus. epigrafele care nu au ridicat probleme de atribuire. Deus Invictus şi Invictus. Al. Autorul numerotează templele. II. precum şi monumentele de la Apulum ridicate pentru Apollo (CIMRM II. autorii14 au considerat mithriace toate inscripţiile din corpusul lui Vermaseren. Au fost remarcate erori şi în lucrarea lui M. În studiul său asupra iconografiei mithriace de la Apulum. în corpus-ul său. putem aminti inscripţia din Gherla (CIMRM II. Sol Invictus. În a doua categorie a inclus inscripţii descoperite în afara templelor mithriace şi în care se folosesc formulele: Sol. Problema distincţiei sau sincretismului dintre Mithras şi Sol este una mult discutată în istoriografia subiectului şi 201 . alţii care preiau informaţia aşa cum o găsesc. care a fost lecturată greşit12. Vermaseren include ultimele două monumente amintite susţinând punctul de vedere a lui D. 1996-1997). Franz Cumont a fost cel care a semnalat şi a încercat să dea o soluţie acestei probleme despărţind. Tudor13 care a crezut că epitetele Bonus Puer şi Deus Bonus Puer Posphorus ar fi mithriace. J. Deus Sol.dacă trei dintre cele patru texte epigrafice amintesc funcţia de antistes a lui Marcus Comatius Super. O discuţie interesantă şi în acelaşi timp importantă pentru dezideratul de faţă s-a iscat în rândul cercetătorilor fenomenului şi priveşte separarea dedicaţiilor pentru zeul Mithras de cele legate de zeul Sol. titlu sinonim cu sacerdos. Petronia Celerina şi Herennia Euresis ar fi aparţinut eventualului templu mithriac deoarece ştim că femeile erau excluse din această religie. de inscripţiile dedicate divinităţilor solare în general. Popa11 a remarcat faptul că unele piese se repetă. a căror provenienţă dintr-un posibil mithraeum poate fi pusă la îndoială. Silviu Sanie15 include o serie dintre inscripţiile atribuite de M. 1918). Vermaseren nu a păstrat distincţia făcută de F. Cumont incluzând monumente care au o mai mare probabilitate de apartenenţă la cultul solar. nu se poate accepta faptul că cele două dedicante. Dintre monumentele menţionate în lucrarea lui Vermaseren care au trezit suspiciuni privind apartenenţa la cultul lui Mithras. Vermaseren între monumentele mithriace. În lucrarea sa. acordă două numere reliefurilor cu inscripţii şi include monumente care nu pot fi atribuite cu siguranţă misterelor lui Mithras. în categoria dedicaţiilor către divinitatea siriană. 1971). 1966) şi Bonus Puer (CIMRM.

Un centurion al cohortei XXXII Voluntariorum civium Romanorum de la Nida-Hedderheim.ANALELE BANATULUI. fiind susţinut şi de împăraţi. Există câteva monumente în Dacia care deşi conţin epitete solare. un alt centurion în legiunea a XV-a Apollinaris îşi aduce omagiul zeului pe o inscripţie ce datează între anii 98-11717. pro salute et incolumnitate Imperatoris Caesaris Lucii Aelii Aurelii Commodi pii invicti felicis Herculis Romani (CIL V 161). Invictus (deus). Germania Superior. iar în Pannonia Superior. Cultul lui Mithras nu a devenit niciodată unul susținut prin fonduri publice și nu a fost admis niciodată pe lista festivalurilor celebrate de către stat şi armată. ridică o inscripţie ce datează din anul 90. Confuzia dintre cele două divinităţi este cu atât mai mare cu cât cultul public al lui Sol Invictus fondat de împăratul Aurelian se inspiră din credinţele orientale care aveau atribute solare. chiar dacă niciodată cultul lui Mithras nu a fost oficial sau public. În secolul al III-lea. Trebuie totuşi făcută precizarea că dedicaţiile făcute pentru Sol Invictus într-un context mithriac trebuie atribuite zeului persan. Problema atribuirii certe a monumentelor din Dacia rămâne în picioare pentru că datarea inscripţiilor şi reliefurilor mithriace nu se poate face cu exactitate. ceea ce face ca dedicaţiile pentru Sol Invictus sau Deus Invictus din această perioadă să fie mai degrabă mithriace. la Carnuntum. Mithras s-a bucurat de o mare răspândire. 2004-2005 nu face obiectul acestui articol. Totuşi. În următoarele rânduri vom prezenta mediile în care s-a răspândit cultul mithriac şi vom încerca să oferim câteva posibile soluţii la problema motivaţiei celor care au ridicat inscripţii zeului taurocton I. Paralela l-a făcut pe un centurion din vexillatio Brittonum staționată la Volubilis. În timpul lui Commodus. un epitet pe care Mithras îl avea încă de la începuturile sale. Membri ai armatei Daciei Cele mai timpurii dovezi ale cultului mithriac în Imperiul roman sunt legate de armată. se poate susţine că aderenţii tauroctonului afirmau că Mithras este Sol şi că era posibil să-l includă pe oficialul Sol Invictus în misterele lor. XII-XIII. Oricine îl adora pe Mithras ca Sol Invictus Mithras putea cu certitudine crede că participa la cultul oficial al lui Sol. pot fi atribuite cu certitudine zeului taurocton. 202 . expresia rupenato nu lasă îndoială asupra naturii mithriace a monumentului. să pună o inscripţie pe cheltuiala sa pentru Mithras. în Mauretania Tingitana (Maroc). Invictus a devenit parte a titulaturii imperiale. Pe monumentul de la Doştat16 apare formula Iovi Soli Invicto deo genitori rupenato. Chiar dacă la prima impresie prezenţa formulei Iovi Soli ne face să atribuim monumentul divinităţii solare.

Cel mai frecvent amintit personaj. Mithras este prezent în numeroase inscripţii care implică membrii mai importanţi sau mai puţin importanţi ai acestei trupe. multe dintre acestea fiind centre ale mithraismului: Aquincum. El ridică o inscripţie lui Sol Invictus care atestă refacerea unui aedes25. care a staţionat la Potaissa20. la Lambaesis. Alţi trei comandanţi ai legiunii menţionate pot fi puşi în legătură cu zeul Mithras. cu atribuţii militare şi administrative în Dacia Apulensis21. Faptul că este urmaşul lui Valerius Maximus la conducerea legiunii nu este neapărat un argument că ar fi fost un adorator al lui Mithras. M. aşa cum. Caius Caerellius Sabinus a fost comandantul legiunii a XIII-a Gemina între anii 183-18524. După părăsirea Daciei este amintit în Numidia. care are legatură cu această trupă. s-a susţinut18. Brigetio. care au avut un rol deosebit în propagarea religiei mithriace susţinând că mithraismul îşi are originea mai degrabă la Roma decât în Orient23. Altarul22 ridicat de Valerius Maximianus a fost văzut de Ariosti în 1722-1723 şi a fost dedicat lui Mithras în perioada 182-183. Unul dintre centrele mithraismului a fost Apulum. Băluţă27 o consideră mithriacă. Între 182-183. „Mithraeum”-ul este desemnat de cele mai multe 203 . Am început analiza adoratorilor lui Mithras în Dacia cu soldaţii din exercitus Daciae. I. În anul 181 este numit legat al legiunii V Macedonica. Termenul aedes din inscripţie este rar folosit pentru a desemna un „mithraeum”. 302). de cele mai multe ori. ca legatus Augusti pro praetore legionis III Augustae. Cariera acestui personaj l-a purtat prin numeroase părţi ale Imperiului roman. Cumont exclude monumentul dintre menţiunile certe ale lui Mithras (TMMM II. este Marcus Valerius Maximianus19. Întors din Siria este numit procurator al Moesiei Inferior. unde apare în numeroase inscripţii ridicate pentru Mithras. sediul legiunii a XIII-a Gemina. Poetovio. însă cu o mare doză de probabilitate. J. În 175. L.Faptul că armata este amintită cu foarte mare intensitate în inscripţiile descoperite în provinciile de pe Rin şi de pe Dunăre ne face să afirmăm că armata a fost un mediu purtător al cultului şi unul dintre punctele de reper atunci când se încearcă a se găsi elementele sociale implicate în cultul zeului taurocton. Personajul a fost inclus de către Merkelbach printre creatorii şi „profeţii” lui Mithras. când deţinea funcţia de legat al legiunii a XIII-a Gemina. însă pe parcursul acestui articol vom încerca să nuanţăm ideea că armata reprezintă principalul mediu de răspândire al cultului. Superior şi Daciei Porolissensis. merge din nou în Siria împotriva legatului Siriei. Printre numeroasele funcţii militare pe care le-a deţinut de-a lungul carierei a fost şi tribunus cohortis I Hamianorum civium Romanorum în Siria (162-166). este legatus Augusti legionis XIII Geminae la Apulum. Vermaseren26. Avidius Cassius. Şerban şi C.

Marten Vermaseren include inscripţia în corpus-ul său cu mari rezerve31. ca mesager al Soarelui. Se cunoaşte că de cele mai multe ori mithraeum-urile s-au construit în apropierea unor surse de apă. Franz Cumont nu include inscripţia în corpusul său. 2004-2005 ori cu termenul de spaeleum şi templum şi mai puţin cu termenii de aedes. Acestă funcţie de subofiţer presupunea misiuni legate de supraveghere. iar Apollo. antrum. Macrea îi considera arendaşi ai confecţionării şi reparării armelor46. „speculator” al legiunii a XIII-a Gemina. Cumont o exclude din categoria monumentelor mithriace (TMMM II. construieşte o fântână lui Apollo. Faptul că inscripţia este ridicată de soţia personajului. punând-o în legatură cu bazinele şi fântânile publice. S. J. Quintus Caecilius Laetus este cunoscut în Dacia ca fiind legatul legiunii a XIII-a Gemina în secolul al III-lea33.ANALELE BANATULUI. imaginifer43 şi Caius Iulius Marcianus. 303). Şerban şi C. sacrarium. I. Vermaseren35. este întâlnit în iconografia mithriacă. Contextul în care a fost descoperită epigrafa ne face însă să avem rezerve dacă ea era destinată misterelor mithriace. conductores armamentarii45. Băluţă împărtăşesc opinia lui Vermaseren41. Sanie28 exclude inscripţia dintre cele care aparţin mithraismului din pricina formulei de adresare: Sol Invictus. de I. Personajul ridică o inscripţie pentru Sol Invictus34 considerată mithriacă de M. aceasta având un rol deosebit în ceremoniile mithriace. Quintus Marcius Victor Felix Maximillianus a ridicat la Apulum o inscripţie pentru Sol29. ofiţer în serviciul guvernatorului provinciei Dacia Apulensis. Vermaseren o considera mithriacă pentru că s-a folosit apelativul fontem aeterni. pe un relief cu inscripţie38 care s-a păstrat fragmentar. Antonius Senecio Iunior şi Turranius Marcellinus. în timp ce D. J. informare şi recrutare şi implica pe cel care o deţinea în numeroase deplasări care îl puteau expune influenţelor şi în acelaşi timp putea deveni un agent al răspândirii cultului. Un beneficiarius consularis aduce omagiu zeului. Şerban şi C. L. ex vissu39. Marcus Ulpius Linus. Tudor42 considera că inscripţia ar fi fost ridicată pentru zeul Apollo.40. Chiar dacă existau astfel de arendaşi. M. dar M. L. Sanie atribuie monumentul zeului sirian Sol37. diminuează şi mai mult şansa ca aceasta epigrafă să fie mithriacă având în vedere că femeile erau excluse din misterele mithriace. Ulpius Proculinus. Caeliana. lăsându-ne să descifrăm doar funcţia personajului. Sanie include şi această inscripţie pe lista celor care aparţin zeului Sol32. şi o include printre cele aparţinând zeităţii solare. spelunca. signifer44. Băluţă36. Dintre militarii cu funcţii mai importante în legiunea a XIII-a Gemina au ridicat inscripţii pentru zeul taurocton. Personajul a deţinut funcţia de legat al legiunii a XIII-a Gemina în timpul domniei comune a împăraţilor Septimius Severus şi Caracalla30. 204 . XII-XIII. S. în Apulum.

o inscripţie lui Mithras împreună cu librarii săi57. Veteranii au fost iniţiaţi probabil în timpul serviciului militar şi au rămas şi după lăsarea la vatră fervenţi adoratori ai lui Mithras. că aceştia deţineau şi unul dintre gradele superioare pe scara iniţierii. Braşov. Un anume Antonius Zoilus. Zoilus era şeful cancelariei comandantului arcaşilor sirieni din localitate. în unul dintre templele acestuia: pro salute tesserariorum et custodem armorum legionum V Macedonicae et XIII Geminae Gallienarum. ne dezvăluie o serie de adoratori ai zeului care provin din mediul militar. jucând un rol important în perpetuarea cultului.acest fapt nu exclude posibilitatea ca fiecare unitate militară să aibă profesioniştii proprii care să confecţioneze şi să repare armele. Legat de purtătorii de tessera din legiunile a XIII-a Gemina şi a V-a Macedonica şi succesul religiei tauroctonului în rândul acestor subofiţeri. actarius. s-au identificat mai multe 205 . Aurelius Dolens-miles52 şi Aelius Maximus-miles53. ridică. Sunt amintite aici funcţii de mai mică importanţă: Flavius Marcellinus-tesserarius51. iar librarii erau socotitorii acestei cancelarii. pe malul râului Olt. Şi în Dacia Inferior sunt amintiţi iniţiați ai lui Mithras care au legătură cu armata romană. aşa cum demonstrează aceste două inscripţii. Băluţă47 au susţinut că aceştia erau conductores armamentarii în legiunea a XIII-a Gemina. având în vedere experienţa lor. Potaissa. în localitatea antică Romula. I. La Cincşor. Un alt adorator al cultului mithriac de la Apulum este veteranul Titus Aurelius Marcus care ridică zeului un altar49 şi un relief cu inscripţie50. pe care el o consideră ca fiind un atribut al zeului Sol. care a fost exclus de S. sediul legiunii a V-a Macedonica. Numerus Surorum Sagittariorum nu este singura trupă de sirieni din zonă. Toţi făceau parte din legiunea a V-a Macedonica. Şerban şi C. jud. Acelaşi punct de vedere este susţinut şi de V. care este închinată zeului persan. L. Moga care demonstrează că cei doi aveau o funcţie echivalentă cu cea de optio fabricae sau custos armorum48. putem aminti o inscripţie de la Poetovio (CIMRM II 1592). Sanie55 din categoria iniţiatilor în religia lui Mithras pentru că în inscripţie se foloseşte formula de adresare Invictus. Este amintit şi un alt soldat. Aurelius Montanus54. aceştia sunt atestaţi şi la Slăveni. Ştim că la Dierna a staţionat legiunea XXII-a Primigenia56 şi astfel facem legătura cu răspândirea cultului zeului Mithras în mediul militar de aici. Se poate presupune. La Dierna s-a descoperit un relief fragmentar cu inscripţie care se datează în secolul al III-lea şi care păstrează clar doar formula: legionis dar din păcate nu se păstrează numele dedicantului.

Această atribuire este preluată de Vermaseren69. N. XII-XIII. La Bumbeşti-Jiu a fost descoperită o inscripţie65 fragmentară pe care M. care ar putea fi unul din iniţiatii în mistelele mithriace. Având în vedere că cele mai timpurii dovezi ale mithraismului sunt de natură militară şi le găsim în provinciile de pe Rin şi de pe Dunăre. unde de-a lungul timpului au fost identificate numeroase urme ale mithraismului susţinându-se chiar existenţa unui mithraeum în localitate59. C. care a asigurat garnizoana castrului de pe malul Jiului. C. în timpul domniei împăratului Septimius Severus. La Cincşor a staţionat cohorta II Flavia Bessorum. este amintit un anume Dizo Posidoni60. Lucretianus64 şi lasă pentru divinitate doar epitetul Invictus ceea ce face dificilă încadrarea piesei printre monumentele mithriace. Dumitru Berciu şi C. ar putea proveni din rândul militarilor din cohors I Aurelia Brittonum miliaria.ANALELE BANATULUI. Se poate presupune că cei care au ridicat monumentele sunt membrii ai acestei trupe. A fost dificilă lecturarea primelor trei rânduri din inscripţie. I. La Drobeta religia mithriacă s-a bucurat de mare popularitate. M. fapt demonstrat de descoperirea a două reliefuri votive. susţinea că principalul agent al răspândirii religiei mithriace a fost armata şi că religia mithriacă este o religie dominată de soldați72. D. Petolescu susţine că difuzarea cultului tauroctonului la Slăveni sar fi datorat arcaşilor sirieni care au contribuit la refacerea castrului în anul 20371. Cumont. Vermaseren66 o întregeşte sub forma (Deo Soli)invic(to Mithrae). 2004-2005 reliefuri printre care şi unul cu o inscripţie ilizibilă58. La Pojejena. Caracalla şi Geta a fost considerată de natura mithriacă de către D. Vermaseren consideră că în locul identificat se poate presupune existenţa unui mithraeum care nu a fost excavat. I. Russu consideră că reconstituirea corectă ar fi: M. Tudor68.C Petolescu70. care nu se păstrează în inscripţie. pornind de la cunoscutul fragment din Plutarh. Dedicantul. Această concluzie 206 . se poate susţine că militarii au fost colportorii misterelor în Imperiul roman şi în Dacia. Epigrafa67 descoperită în castru este închinată sănătăţii împăraţilor Septimius Severus. J. Cazuri ale prezenţei unor mithraeum-uri în castrele militare se mai întâlnesc şi în imperiu62 Una din inscripţiile de la Gherla menţionează numele unui praefectus alae II Pannoniorum. având în vedere contextul militar al zonei. două statuete din bronz şi o inscripţie. Vermaseren a propus lecturarea: Invicto Mithrae Manius Cretinus63. Alicu îi dă un caracter militar comunităţii mithriace de aici susţinând că piesele mithriace descoperite provin cu certitudine din turnul castrului61. Dedicantul poate fi soldat din garnizoana cohortei a V-a Gallorum et Pannoniorum sau membru civil al comunităţii de aici.

trebuie totuşi nuanţată. Gordon75. ca şi ceilalţi comandanţi de legiune amintiţi. Gordon merge mai departe şi susţine că prin mithraism se poate realiza un control social77. însă analiza inscripţiilor şi a reliefurilor cu inscripţie din Dacia ne demonstrează că armata a reprezentat doar una dintre categoriile sociale în care s-a raspândit cultul lui Mithras. Armata avea numerose valori paralele cu religia mithriacă. conformitate le găsim în sistemul de organizare şi funcţionare a cultului mithriac. au susţinut misterele mithriace. Clauss în lucrarea sa73. legat de zeul Mithras. mithraismul a jucat un rol de mediator al valorilor romane78 contribuind la fenomenul aculturaţiei şi al romanizării. adaptare la sistem. cum a fost acel Zoilus cu librarii săi la Slăveni. Clauss susţine că doar 13% din cei care ridică inscripţii sunt soldaţi74. se poate susţine că un personaj ca Valerius Maximianus. Practic mithraismul este o replică a valorilor sociale din imperiu. Este adevărat că începând cu Franz Cumont s-a încetăţenit ideea că armata ar fi cea mai importantă sursă de răspândire a mithraismului. Pornind de la aceste idei. cât și la nivel divin. un rol preponderent având mediul civil. Ulpius Proculinus deţinea în armată o poziţie cheie ce îi permitea să ia contact cu diverse idei şi în acelaşi timp să le propage. O întrebare care apare cu insistenţă este: De ce are această religie un succes atât de mare în rândul soldaţilor? Unul dintre studiile foarte argumentate cu privire la acest subiect a fost elaborat de R. S-a afirmat76 că putem găsi în religia mithriacă o replică. R. mai ales din momentul în care recrutarea a devenit exclusiv provincială. autoritate care era reprezentată de gradul cel mai înalt în ierarhia mithriacă: Pater. L. aşa cum o face M. adevărul. În provinciile dunărene şi de pe Rin. o confirmare a experienţei sociale de zi cu zi din afara mithreumului şi că mithraismul s-a răspândit în cercurile care respectau standardele autoritare şi de supunere ale Imperiului. onestitatea. de acceptare a valorilor romane atât la nivel uman. acceptarea valorilor romane a fost importantă. perioadele de probe. şi în mithraism descoperim acest fenomen demonstrat de prezenţa celor şapte grade de iniţiere. Analizând tot materialul epigrafic din Dacia. Perseverenţa şi rezistenţa. puteau influenţa subordonaţii şi propaga religia mithriacă ca un mijloc de acceptare 207 . văzând în mithraism un mijloc de integrare a noilor recruţi. acceptarea unui rol specific. identificarea cu valorile prescrise. în special în armată. L. Aşa cum în armata romană a existat o luptă acerbă pentru promovare. jurământul sunt comune celor două medii. obedienţa. Ofiţerii şi subofiţerii unor trupe militare. În cultul lui Mithras promovarea se putea face doar prin supunerea faţă de autoritatea supremă. Valori cum ar fi: supunerea faţă de autoritate.

în pretoriul procuratorului financiar al Daciei. care susţine că acest lucru ar contraveni sistemului de valori promovate de autorităţile romane. Valerius Maximianus a dedicat numeroase monumente pentru Mithras aşa cum au făcut-o şi alţi oficiali. s-a descoperit un monument ridicat de Quintus Axius Aelianus83. Aurelius Theophilus. O dovadă a faptului că exista o comuniune strânsă între membrii comunităţilor mithriace sunt Aurelius Theophilus și Aurelius Castor. funcţia de procurator al Belgiei şi al celor două Germanii. Q Axius Aelianus a fost procurator financiar al Daciei Apulensis în perioada 235/236-238 şi apoi vice praesidis în 236-238. o cunoaştem dintr-o altă inscripţie pusă împreună cu Aurelius Castor82. Dedicanţii se numesc: Marcus Ulpius Maius şi Marcus Ulpius Victorinus81. Mercurius şi Rosmerta. Dacă unii propuneau existenţa unor aşa-zişi “apostoli” ai cultului mithriac79 care ar fi contribuit la răspândirea acestei religii prin faptul că erau iniţiati şi o făceau din pură credinţă.ANALELE BANATULUI. Funcţia de decurion a celui de-al treilea dedicant. membrii Colegiului Augustalilor şi aristocraţi cu funcţii în ordo decurionum sunt amintiţi pe două colonete cu inscripţii dezvăluite în mithraeum-ul descoperit în secolul al XIX-lea. Ideea că un simplu soldat putea da ordine şi iniţia un centurion în misterele lui Mithras este respinsă de Gordon80. însă nu făceau parte neapărat din iniţiații în cultul mithriac. cât şi în societatea romană. Personajul a deţinut. XII-XIII. La Sarmizegetusa. având în vedere ideile enunţate mai sus. Membrii civili 1. În aceeaşi localitate antică. putem susţine că aceşti „apostoli” răspândeau religia mithriacă cu convingerea că acest fenomen îl putea iniţia pe autohton sau recrut în respectarea unor valori care le întâlnea atât în armata romană. În această inscripţie zeul este adorat alături de alte divinităţi din lumea gallo-romană: Mars Camulus. II. dincolo de mesajul divin pe care îl transmitea această religie. înainte de venirea în Dacia. care erau decurioni ai municipiului Porolissum şi ridică inscripţia în templul mithriac cu ocazia unei vizite sau a unei ceremonii în comunitatea mithriacă de aici. provincii unde cultul lui Mithras avea numeroşi adoratori şi unde a luat contact şi cu divinităţile gallo-romane menţionate alături de Mithras. Aristocraţia orăşenească din Dacia Ulpia Traiana Sarmizegetusa este cunoscută în literatura dedicată subiectului ca locul în care zeul Mithras are cei mai mulţi adoratori din rândul civililor.84 Alte două personaje importante prezente în inscripţiile ridicate zeului 208 . 2004-2005 a supunerii.

taurocton sunt Marcus Ulpius Gaius şi Cassius Maximus care ridică o inscripţie cu reprezentarea tauroctoniei în acelaşi mithreum de la Sarmizegetusa85. Nu se poate susţine cu certitudine dacă aceştia participă direct la ceremoniile religioase. asociaţie recunoscută oficial87 care este asemănătoare caracterului asociativ al cultului mithriac. Inscripţia fusese considerată mithriacă de Vermaseren în corpus-ul său94. un alt centru al religiei mithriace. Acelaşi personaj se închină lui Deus aeternus. Marcus Cocceius Genialis. ridică o inscripţie pentru zeul neînvins Mithras. Marcus Aurelius Maximus care a ridicat o inscripţie pentru zeul mithriac în localitatea Lopadea Nouă96. sau să fi provenit. inscripţie considerată de Silviu Sanie93 ca fiind dedicată divinităţii solare şi nu lui Mithras. questor si decurion al oraşului95. membrii ai asociaţiilor de augustali şi doi procuratori ai provinciei Dacia. la Cigmău97. din localitatea antică Apulum. aristocraţia oraşelor era una din categoriile interesate de cultul mithriac. Printre funcţiile importante ale administraţiei provinciale orăşeneşti apar menţionaţi patru decurioni. Un alt decurion şi flamen. descoperit la Ulpia. ridică un relief cu inscripţie ce aminteşte funcţia de augustal al coloniei Sarmizegetusa86 Acest personaj era în acelaşi timp şi decurion al colegiului fabrilor. un flamen. Inscripţia a fost descoperită pe malul Mureşului alături de alte trei inscripţii. Membrii acestor organizaţii religioase oficiale pentru adorarea împăratului aveau o atracţie deosebită pentru misterele zeului persan. Numele lui Cassius Maximus este pus alături de funcţia de augustalis coloniae Sarmizegetusae şi putea să provină din rândul liberţilor sau al peregrinilor. Nu este exclus ca relieful cu inscripţie de la Lopadea să fi fost produs. de la Apulum. menţionează un anume Cornelius Cornelianus89. Caius Spedius Valerianus. unul dintre adoratorii tauroctonului pune o inscripţie pentru sănătatea ordinului augustalilor91. ne indică prezenţa unui flamen. capitala Daciei Porolissensis. Se poate presupune că aceştia participau direct la ceremoniile religioase din cultul 209 . Statorius (…)anus. Personajul este cunoscut la Sarmizegetusa ca un adorator al zeiţei Nemesis Regina90 La Napoca. Apulum.98 După cum se remarcă din menţiunile prezentate mai sus. procuratorul Daciei Porolissensis ridică o inscripţie92 pentru zeul Sol Invictus. erau incluşi în ierarhia misterelor mithriace sau doar patronau comunităţile religioase stimulând răspândirea valorilor romane în rândul mithriaştilor din administraţia romană a provinciei99. Acelaşi personaj care ridică monumentul zeului Mithras se închină şi zeiţei Nemesis pe o inscripţie descopertită în judeţul Alba88. Un alt personaj interesant. Un relief cu inscripţie foarte scurtă.

Una dintre cele mai timpurii inscripţii care datează în jurul anului 100 d. Dintre liberţii şi sclavii implicaţi în colectarea impozitelor directe sunt atestaţi ca dedicanţi ai lui Mithras. Membri ai vămilor din Dacia Un alt grup social în care a înflorit cultul mithriac. este cel al vameşilor. portoria. Personajul era sclav şi dispunea de mijloace financiare suficiente pentru a ridica un astfel de monument. adiutor tabularii. Unul dintre monumentele impresionante ale mithraeum-ului de la Sarmizegetusa a fost o statuie a lui Cautopates pe soclul căreia apare numele lui Synetus. şi provine de la Novae este ridicată de un vameş101. devenind libertus. 2004-2005 mithriac. Impozitele indirecte se încasau în diferite zone ale provinciei. în vremea împăratului Commodus. dispensator augusti. XII-XIII. tabularius la Sarmizegetusa a ridicat un altar lui Sol Invictus Mithras102. Membrii acestui sistem. Hr. Fiscul provinciei avea la Sarmizegetusa un tabularium unde se adunau toate datele strânse în vămile locale. pe un altar având forma unei coloane dorice. Funcţia lui Ampliatus era de casier-şef iar statutul său social era de libert sau sclav imperial. Vămile erau deservite de preaepositus tabulariorum sau princeps tabularii recrutaţi din rândul liberţilor. de tabulari şi de ajutoarele de tabulari (vilicus. L.ANALELE BANATULUI. Marcus Aurelius Onesimus103. dispensator. astfel putem explica prezenţa acestui personaj în această aşezare de mică importanţă. Lucius Aelius Hylas. dedicantul altarului de la Romula şi-a luat numele de Lucius Aelius Hylas. Personajul este cunoscut şi dintrun alt monument107 dedicat nimfelor. scrutator. care se închinau lui Mithras. îşi aduce omagiul superiorului său Ampliatus. contrascriptor) recrutaţi din rândul sclavilor.104. 210 . 2. Gordon că aceşti membrii marcanţi ai provinciei nu puteau avea funcţii minore în ierarhia mithriacă100. Libertul Carpion. închinat zeului Mithras105. După eliberarea din sclavie. Personajul este un libert şi funcţia de tabularius pe care o deţinea este menţionată pe epitaful pus de fiul său. Alături de acest sclav sunt menţionați în inscripţie fiul său Horientis şi soţia Apuleia. Carpion a fost şi tabularius la Apulum unde ridică un altar lui Aesculap şi Hygiei (CIL III. Protas. Dintre vameşii implicaţi în perceperea impozitelor indirecte. 980). dar sunt de acord cu R. un adiutor tabularius. pe un relief mithriac descoperit la Doştat106. un dispensator şi un vikarius. atât în Imperiul roman cât şi în Dacia. provenit de la Romula. se ocupau cu perceperea impozitelor directe şi a celor indirecte. un tabularius. vicarius. adiutor tabularius. este amintit un vicesimarius.

ridică un altar pentru sănătatea lui Publius Aelius Marus. Romula puteau beneficia de serviciile unor vameşi care au avut contact cu mithraismul datorită mutărilor dese.. Sclavi şi liberţi În Dacia există dovezi ce demonstrează iniţierea în misterele mithriace a sclavilor. menţionat pe placa votivă descoperită în mithraeum–ul de la Ulpia Sarmizegetusa. dar şi pe rutele comerciale cele mai importante. Este vorba despre Euthyces109 din Apulum. La Tibiscum.. Există posibilitatea ca acest Marus să fi fost acelaşi cu personajul care. erau conductores pascui et salinarum112. 3. În același timp. Rolul membrilor portoriului în răspândirea cultului este scoasă în evidenţă de Per Beskow108. Lon(gus) sau Lon(ginus).Monumentul provine din colecția lui Gustav Teleki şi putea fi adus din Apulum sau Ulpia Traiana. într-un studiu larg ce analizează situaţia la nivelul întregului Imperiu. un anume Hermadio111. Astfel de posturi de vamă întâlnim în toata Dacia de-a lungul limesului. devenise dediticus si purta vechiul nume de sclav. Vameşii erau asociaţi cu armata în controlul financiar al provinciei. Napoca. avea funcţia de salariarius110. Hermadio. alături de Publius Aelius Strenuus din Apulum. administrator şi sclavul lui M. Pornind de la inscripţiile puse la Sarmizegetusa (CIMRM 2146) şi cea de la Tibiscum. aşa se explică prezenţa acelor beneficiarii consulares menţionaţi pe lângă posturile de vamă. István Tóth îl considera pe acesta unul dintre apostolii cultului mithriac din Dacia113. deveniţi liberţi şi a stăpânilor lor.. Dacia se afla în apropierea sediului publicum portorii Illyrici de la Paetovio şi era una din cele şapte circumscripţii ale acestuia. Turranius Dil. Apulum. Sediile vămilor de la Sarmizegetusa. Euthyces a fost eliberat probabil prin forma per vindictam. ca şi transferul de personal au însemnat enorm pentru cultul lui Mithras. aducând ca argument faptul că pe ambele altare s-au folosit epitete originare: anicetus respectiv 211 . menţionată mai sus. Se poate presupune că un posibil traseu al răspândirii religiei mithriace în această provincie ar porni de aici. el susţine că ar fi fost ridicate de acelaşi personaj. Unele posturi de vamă au reprezentat adevărate centre ale cultului şi contactele dintre membrii acestor vămi. Mijlocul ar fi fost aceşti liberţi și sclavi imperiali educaţi la Poetovio şi apoi trimişi în Dacia pentru a-şi exercita funcţia. vameşii erau în permanentă legătură cu negustorii ce treceau prin posturile de vamă şi erau predispuşi diverselor influenţe religioase. libertul lui Marcus Aurelius Timotheus şi Aurelius Maximus. un fenomen întâlnit şi în rândul armatei.

s-a construit un templu mithriac în apropierea aşezării civile şi a drumului roman ce lega Apulum de Potaissa. jud. iar la Apulum este amintit un Turranius Marcellinus care era conductor armamentarius (CIMRM II 1193). pe malul râului Mureş. Flavius Hermadion de la Roma şi Flavius Hermadion de la Poetovio ţinând cont de epitetele folosite pentru menţionarea zeului în aceste inscripţii. jud. Un anume Surus124 şi alţi adoratori125. 2004-2005 nabarzes. Proprietar local pare să fi fost şi Caius Antonius Iulianus din aşezarea rurală de la Cioroiu Nou. sculptată în limba greacă. Abedallah. La Decea Mureşului. prezentă la Cristeşti. Din aşezarea Săcădate. la circa 30 de km de Ozd. ar fi sclavul sau libertul lui Gorgias.ANALELE BANATULUI. Cel de-al doilea dedicant. Lucius Fl(avius) Hermadion hoc mihi libens donum dedit (CIMRM L 591) şi altul de la Poetovio: Caute pro salute Fl(avii) Hermadionis et Aviti Syriac(i) et filiorum Felix libertus. jud Dolj. ridicată pentru zeul Liber. a unui probabil servus villicus. un semit elenizat cu numele. pe râul Paia s-a păstrat un fragment de placă votivă cu inscripţie din care putem citi doar gentiliciul Valerius120. Mureş122. Caius Iulius Valentinus. După părerea lui Dumitru Tudor. Una dintre inscripţiile din Şard. Cel care a comandat piesa a fost Fortunatus. Alţi doi servi privati: Dioscorus si Hermes sunt amintiţi la Apulum115. un posibil traseu de răspândire a religiei mithriace în Dacia. indica probabil un proprietar de pământ. o inscripţie pentru neînvinsul Mithras118. Andrei Zrinyi123 presupunea că Victorinus ar proveni din rândul militarilor din Ala I Bosporanorum miliaria. Sibiu.114 Din inscripţie reiese funcţia de actor al unui conductores salinarum. jud. Personajul care a pus inscripţia la Tibiscum : Turranius Dil…este amintit pe o altă inscripţie la Tibiscum (CIL III 1548). libertul sau sclavul unui proprietar care deţinea o villa rustica. unul de la Roma: Nama. Libertul Caius Iulius Omucio este amintit într-o inscripţie de la Păuleni dedicată pentru Sol Invictus. provine un altar mithriac descoperit în 1967 sub temelia unei biserici121. El consideră că există o legătură între Hermadion actor din Dacia. Alba. Marcus stăpânul lui Dioscorus era negustor sau stăpânul unor ateliere meşteşugăreşti116. Dumitru Tudor crede că piesa provine de la Apulum sau Vinţu de Jos119. al căror nume nu se mai păstrează ridică câte o 212 . Potinus ridică în localitatea Oarda de Sus. XII-XIII. Un anume Victorinus pune un relief dedicat lui Mithras în localitatea Ozd. L. pe linia Roma-Poetovio-Sarmizegetusa-Apulum. Acesta poate fi un simplu sclav. judeţul Dolj117. La Botoşeşti. sunt luate în discuţie de autor. Hermes. Alte două altare. Încearcă să dateze monumentele stabilind pe baza acestora. împreună cu familia sa.

Primus şi Severus (Ulpia Traiana ) Hermadio (Tibiscum). a fost investit ca şi preot a lui Mithras de palmyrenii locali. Inscripţia semnalează existenţa unui mithraeum al zeului. 4. în castelul aceluiaşi nobil. Phoebus (Romula). În Doştat (jud. Fortunatus (Săcădate). Marcus Aurelius Comatius Super138 nu oferă suficiente indicii pentru a fi încadrate 213 . De la Sucidava provine un grup statuar fragmentar pe care se păstrează inscripţia132 care menţionează doi dedicanţi. La Micia s-au descoperit două reliefuri cu inscripţii127. Clerul mithriac În Dacia sunt atestaţi epigrafic un sacerdos (Doştat) şi doi antistes (Şard şi Apulum). Dedicantul epigrafei pentru dadofor nu îşi menţionează numele. I. Alba Iulia)136. Provenienţa altarului este nesigură pentru că a fost semnalat mai întâi în conacul lui Gustav Teleki din Doştat şi apoi la Cunţa. în schimb se păstrează parţial numele dedicanţilor de pe cele două inscripţii: Aur(elius) respectiv Valent(inus). Când nu îşi menţionează situaţia socială. reprezentarea cu inscripţie grecească pusă de Aurelius Stephanus130 şi un relief realizat din marmură de bună calitate.inscripţie pentru Mithras în ruinele acestuia. Dedicanţii de la Decea puteau fi servi villici sau soldaţi ce asigurau paza drumului roman. Nu se cunoaşte exact de unde a fost adusă. Surus (Decea). un altar dedicat lui Cautes128 şi cinci reliefuri votive. Potinus (Oarda). originar din Macedonia. Victorinus (Ozd). cum este cazul lui Euthyces din Apulum. însă nu se poate spune cu certitudine dacă acesta a fost construit la Doştat. a fost descoperit în fundaţia bisericii construită în 1821. Monumentele puteau proveni dintr-un „mithraeum” săpat în malul Mureşului. este dificil de stabilit dacă sunt sclavi sau liberţi. Se poate constata că sclavii şi liberţii îşi menţionează în puţine cazuri statutul social. Hermadio. Este cazul lui Lucanus133. jud Teleorman. Altarul mithriac131 din Sfinţeşti. Caius Iulius Valens137 şi Apulum. iar numele dedicanţilor sunt următoarele: Aelius Marcianus si Aelius Firmus. Nu se poate preciza statutul social al acestuia: sclav sau libert. ci fostul nume de sclav. Publius Aelius Artemidorus. I Russu propune întregirea V(alerius) V(alerianus)126. Mulţi dintre liberţi nu poartă tria nomina. Philotimus. probabil doi sclavi: Marinus si Iulianus. Altarul descoperit la Ceanu Mic poartă o inscripţie greu descifrabilă. Chrestion134 şi Suaemedus135 sau Euhemerus din Apulum. Epigrafele dedicanţilor din Şard. În Vinţu de Jos au fost identificate altarul lui Lucius Octavius Gratus129.

J. decurioni ) ridică inscripţii pentru Mithras în Dacia nu înseamnă neapărat că acestea erau iniţiate în mistere. pe care sunt menţionate zece personaje care contribuie la refacerea unui mithraeum pe la mijlocul secolului al doilea. în Moesia Inferior. Inscripţia de la Şard menţionează o incintă sacră al cărei preot. are legătură cu templul din Şard. La fel ca şi soldaţii. Gordon observa şi la nivelul administraţiei imperiale acelaşi sistem de valori ca şi în cazul armatei şi susţine şi în cazul acestei categorii sociale că mithraismul trebuie privit ca o replică a experienţei sociale de zi cu zi143. procuratores) și alte titluri similare în textele mithriace din Dacia și Africa142. În provinciile de graniţă. iar Silviu Sanie o exclude din categoria monumentelor dedicate lui Mithras. ei erau recrutaţi în număr mare din provinciile asiatice. au jucat un rol important în difuzarea religiilor străine141. membrii ai consiliului orăşenesc local şi un soldat. R. micii funcţionari din serviciul împăratului. L. dar şi beneficiile materiale pe care le aduceau funcţiile mai înalte în sistemul administrativ. greci care nu erau cetăţeni. Inscripţia ridicată de acesta este închinată lui Sol Invictus ceea ce face puțin probabilă apartenenţa acestuia la cultul lui Mithras. D. Inscripţia bilingvă140 a semitului elenizat Abedallah. exactores. Tudor139 presupune că Valens era membru al aristocrației apulense şi avea o proprietate funciară pe teritoriul aşezării rurale vecine. Valens este haruspex al coloniei Apulum. antrenamentul şi moralitatea trebuie săşi aibă locul în acest sistem. Franz Cumont şi M. Faptul că unele dintre personajele importante ale aristocraţiei urbane (procuratores. Franz Cumont observa că. 2004-2005 în categoria preoţilor zeului taurocton. probabil proprietar. Cultul lui Mithras a avut succes în special în interiorul acelor grupuri care preţuiau autoritatea şi avansarea socială. ci era o metodă de a influenţa membrii aparatului administrativ. Ca un exemplu putem da inscripţia144 descoperită la Histria. strângători de taxe (dispensatores. beneficiarius consularis. Dinamica comportamentului şi dezvoltării cultelor a fost studiată în 214 . îşi schimbau tot timpul rezidenţa atunci când erau promovaţi.ANALELE BANATULUI. Este natural să găsim casieri. Şi în acest microcosmos exista o luptă pentru promovare care aducea beneficii considerabile. preot al Romei şi al lui Augustus. în toate provinciile. În cazul sclavilor imperiali. Lista cuprinde cetăţeni romani. Valori cum ar fi obedienţa. în special unde agenţii finaciari ai împăraţilor trebuie să fi fost numeroşi. nu numai pentru că produsele de import şi comerţul trebuiau controlate aici dar şi pentru că aici exista o mare parte din armata Romei. de a se supune valorilor romane prin religia mithriacă care oferea un set de valori echivalente. XII-XIII. În fruntea listei se afla un Pontarch. speranţa de eliberare trebuie să fi fost foarte importantă. Vermaseren consideră epigrafa ca fiind mithriacă.

iar cultul să continue să se propage. adică posibilitatea de a intra într-o celulă nouă la acelaşi grad obţinut în altă parte. Oamenii sunt mai dispuşi să adopte o nouă religie în măsura în care reţine continuitatea culturală cu vechea. cu atât avea mai mult acces la putere şi compensaţii. De exemplu. va oferi compensaţii147. Cu cât creştea în ierarhia cultului. Recompensele materiale directe includeau un statut în societate. Este acea investiţie în conformitate făcută de indivizi care îi determină să adopte un cult dat. Un cult de succes trebuia să producă suficiente recompense şi coeziune între membrii aşa încât partea organizaţională să poată să funcţioneze. Un grup mic de membrii foarte motivaţi şi dedicaţi vor contribui mai mult pentru cult decât un număr mai mare de interesaţi marginal. care are acces acum la puterea colectivă a grupului. le va satisface dorinţa de bunăstare. câştiguri financiare şi relaţii sociale utile. un cult148 trebuie să tindă spre alte reţele sociale.detaliu de ştiinţele sociale în ultimii 40 de ani. Pentru a creşte un cult are nevoie atât de membrii numeroşi. Pentru a se dezvolta. Stark sugerează că un cult de succes va oferi membrilor recompense. aparent fără legătură şi lipsa înţelegerii adevărate a mobilităţii populaţiei mithraiştilor . Procesul iniţierii modifică statutul unui individ din cel a unui outsider în unul de insider. odată ce relaţiile interpersonale ale grupului în care trăieşte sunt dominate de membrii ai cultului. Una din ideile avansate în ştiinţele sociale a fost aceea de a discredita credinţa că oamenii se convertesc la o nouă religie deoarece cultul oficial sau dominant nu mai se potriveşte nevoilor lor145. Descoperirile arheologice făcute în templele mithriace ne duc la ideea unei organizări modulare sau celulare a membrilor cultului. Acest tip de organizare permitea mişcarea orizontală de la o celulă la alta. Mecanismele sociale prin care indivizii erau convertiţi la un cult și pre-condiţiile cerute pentru propagarea cultelor pot fi înţelese prin modele de grupuri sociale și prin economia religioasă. este mai degrabă o problemă de a aduce comportamentul religios al unui individ în conformitate cu cel al prietenilor şi familiei acelui individ146. Ţinând cont de aceste idei. dar trebuie să găsească şi membrii potriviţi. convenţionala religie cu care sunt deja familiari. Relaţiile între iniţiatii cultului şi poziţiile lor în sistemul gradual de iniţiere erau cele mai importante părti ale organizaţiei. Volken evidenţiază două probleme: apariţia bruscă a cultului în numeroase locaţii. Convertirea nu este rezultatul căutării unei noi ideologii deoarece cea curentă este insuficientă. un prezumtiv membru cu gradul de miles îşi putea părăsi celula originală (mithreum-ul) 215 . Marquita Volken149 a încercat să aplice religiei mithriace acest model sociologic pentru a găsi un tipar al dinamicii cultului care s-ar potrivi cu descoperirile arheologice.

pot fi considerate ca centre de radiere a cultului în Dacia.ANALELE BANATULUI. decurion al municipiului Porolissum. prin intermediul soldaţilor din garnizoane sau prin coloniştii care au venit din imperiu150. actor a lui Turranius Dius. Atticus. centru civil. la Tibiscum. provine din acelaşi centru. Putem găsi aceleaşi categorii de purtători ai cultului cu câteva deosebiri de esenţă. Aşa cum am văzut. în incinta mithraeum-ului de la Ulpia Traiana. şi 216 . Aelius Euphorus a construit un mithraeum la Micia. În Dacia sunt atestaţi alți doi dedicanţi care pun inscripţii pentru Mithras în timpul deplasărilor: Publius Aelius Artemidorus care este pomenit la Doştat şi Lucius Aelius Hylas. a dedicat un altar pentru binele aceluiaşi Marus. Brigetio. trebuie să notăm că o jumătate din reliefurile mithriace şi o treime din toate inscripţiile au fost găsite în capitala administrativă. Euphorus ar putea fi libertul lui Marus. Ulpia Traiana Sarmizegetusa Un rol hotărâtor l-au jucat provinciile vecine Pannonia Inferior şi Superior. conductor pascui et salinarum. I. a fost unul dintre locurile unde unii dintre vameşii din Dacia îşi făceau ucenicia şi unde au fost contaminaţi cu religia mithriacă. care. un sclav actor a lui Marus. care era probabil ruda cu Aelius Marus. Un grup de indivizi de la Micia ne demonstrează că şi în Dacia relaţiile între membrii comunităţilor mithriace sunt foarte strânse. personajul a ridicat o inscripţie pentru Silvanus pentru binele lui P. Poetovio. XII-XIII. Legătura aici este aceea că stăpânul era căsătorit cu Aelia Nice. P. Nu se poate uita nici faptul că Marcus Valerius Maximianus. aceştia erau cu siguranţă prezenţi şi în alte locuri care presupuneau plata vămii. Poetovio. După unii autori este nesigur prin intermediul cui a fost introdus cultul lui Mithras în Dacia. Aelius Marus. sclavul Hermadio. Singura dovadă care near indica pe soldaţi ca pe principalii colportori ai cultului este existenţa acestei categorii în centrele militare. 2004-2005 şi se putea integra într-o nouă celulă menţinându-şi gradul. În aceeaşi aşezare. centrul portoriului illyric. Aquincum. Pe de altă parte. a ridicat şi el un altar pentru sănătatea stăpânului său. Concluzii Dacă am încerca să stabilim căile de pătrundere ale mithraismului în Dacia ar trebui să urmăm aceleaşi direcţii ca în cazul celorlalte religii orientale. Tóth151 mergea până la a susţine că răspândirea mithraismului în Dacia ar fi avut ca punct de plecare Roma. Deşi în Dacia sunt atestaţi membrii ai vămilor mai mult la Sarmizegetusa. prin comunităţile puternice de mithraişti de la Carnuntum. Altă dovadă a legăturilor strânse între membrii comunităţilor mithriace din Dacia este relieful cu inscripţie ridicat de Aurelius Theophilus. unul din aşa-numiţii apostoli ai cultului în Dacia.

Caius Caerellius Sabinus. Pullaiena Caeliana şi Publius Marcius Victor Maximillianus-Apulum). signiferii si tesserarii. Lucius Valerius Felix. Doştat. mithraismul pare a fi ajuns aici prin intermediul armatei. Ei au fost iniţiaţi în Orient sau în centrele pannonice. Venirea legiunii a V-a Macedonica la Potaissa a însemnat întărirea mediului mithriac. un procurator (Marcus Lucceius Felix). cohors V Gallorum et Pannoniorum şi cohors II Flavia Bessorum. Ridică monumente pentru Mithras patru dintre comandanţii legiunii a XIII-a Gemina. dar şi al flotei romane care circula pe Dunăre şi care a contaminat toate porturile din Dacia. un beneficiarius consularis. Micia. Turcan susţine că sirienii au jucat un rol important în promovarea mithraismului în Dacia152. Lucius Domitius Primanus (Ulpia). Celor 75 de posibili iniţiați în misterele mithriace li se adaugă persoanele menţionate în inscripţiile dedicate pro salute. doi arendaşi ai minelor şi ocnelor (Publius Aelius Marius şi Caius Iulius Valentinus). Tibiscum. După atestările din provincia Dacia Inferior. Romula. Acest lucru se poate susţine oarecum pentru mediul militar pentru că în mediul civil sunt atestaţi mai puţini orientali iniţiaţi în mistere. din Numerus Surorum Sagittariorum. iar din Lopadea Nouă. trei stăpâni de sclavi (Ampliatus. Ulpia (20) si Potaissa (6). Vinţu de Jos. Semne de întrebare ridică monumentele lui Marcus Cocceius Genialis (Napoca). Sucidava şi Sfinţeşti se cunosc câte doi dedicanţi. de provenienţă militară în nordul Daciei. La Potaissa sunt atestaţi ca 217 . cohors I Aurelia Brittonum milliaria. Oarda. Pojejena. Din Decea. imaginiferii. Napoca. Caius Iulius Valens (Sard). Adoratorii zeului persan sunt soldaţi şi ofiţeri din legiunile a XIII-a Gemina. Qiuntus Victor Felix Maximillianus. Caracalla şi Geta). un speculator. M. Adoratorii lui Mithras ale căror nume sunt cunoscute provin din 22 localităţi. Ozd.ca punct intermediar Poetovio. Caius Iulius Omucio(Pauleni). R. Quintus Caecilius Laetus. Păuleni. şi demonstrează aportul Moesiei ca direcţie de răspândire a religiei. Sunt atestaţi în epigrafia mithriacă trei împăraţi (Septimius Severus. Lucretianus (Gherla). Cioroiu Nou. Marcus Aurelius Maximus şi Marcus Aurelius Timotheus) şi membrii familiei a doi adoratori (Apulia şi Horientis-Doştat. Gherla. Cei mai numeroşi sunt din Apulum (24). Săcădate și Botoşeşti-Paia câte unul. Iniţierea în misterele mithriace a 11 dintre dedicanţi este incertă. Trebuie avut în vedere aportul soldaţilor din centrele legionare de la Apulum şi Potaissa. Aurelius Montanus (Potaissa). Ala II Pannoniorum şi probabil cohors II Flavia Commagenorum. doi conductores armamentarii şi un veteran. Ceanu Mic. Membrii legiunii a XIII-a Gemina pot fi consideraţi printre primii adoratori ai lui Mithras în Dacia. Ulpius Proculinus (Apulum). a V-a Macedonica şi XXII Primigenia. N.

vikarius şi vicesimarius. 2004-2005 adoratori un tesserarius si trei soldaţi. Cultul lui Mithras s-a difuzat în aşezările rurale din Dacia prin intermediul trupelor care asigurau paza drumurilor sau participau la amenajări edilitare. erau două medii propice pentru răspândirea mithraismului. în administraţia provinciei Dacia. dominând dedicaţiile pentru zeul taurocton. contaminaţi în expediţiile din Orient sau în centrele mithriace pe unde au trecut. adiutor tabularii. Apulum. probabil. cunoscut din epigrafa descoperită la Şard. dovezile epigrafice atestă o prezenţă mai consistentă în mediul civil. În Dacia dedicanţii nu menţionează pe monumente gradele de iniţiere. având în vedere mobilitatea şi misiunile lor în diverse colţuri ale Daciei. iar cel de-al doilea. Prezenţa certă sau mai puţin certă a unor personaje importante din mediul militar sau civil orăşenesc. Alături de sclavi şi liberţii imperiali. situaţie întâlnită în toate provinciile Imperiului roman unde mithraismul are adepţi.ANALELE BANATULUI. Deşi s-a susţinut că religia mithriacă a fost una a soldaţilor. iar la Romula un actarius şi librarii din officium praepositi numerus Surorum Sagittariorum. Un decurion din Porolissum dedică un monument lui Mithras în capitala Daciei romane. dar rolul civililor. în special cei din administraţia provinciei. XII-XIII. trei augustali unul dintre ei fiind în același timp decurion al colegiului fabrilor şi un defensor lecticariorum. Mithras era adorat de un număr mare de liberţi şi de sclavi. Mithras a avut. trebuie scos în evidenţă. Sacerdoţii zeului persan dedică monumente alături de iniţiaţii propriuzişi. Tibiscum şi Păuleni. În epigrafia mithriacă sunt menţionate doar câteva din gradele de iniţiere în special gradele leu și pater. a unor ofiţeri sau subofiţeri printre adoratorii zeului poate susţine ideea că mithraismul reprezenta un factor de menţinere a controlului social în Imperiu. Apulum. Rămâne incertă iniţierea procuratorului Daciei Porolissensis. Unul dintre dedicanții de la Apulum era decurion. Porolissum şi Napoca. sunt iniţiaţi în misterele zeului servi privați din Ulpia. questor și flamen. soldaţii şi sclavii implicaţi în strângerea vămilor. Interesantă este descoperirea în mediul rural a unui număr relativ mare de monumente. era haruspex. funcţiile de tabularius. Cele două categorii. iar în Napoca. Marcus Cocceius Genialis. a funcţionarilor din administraţie şi a persoanelor cu funcţii importante în ierarhia urbană care aveau proprietăţi în afara oraşelor. Alţi dedicanţi provin din aparatul urbanistic de la Ulpia Traiana. La Ulpia au pus monumente doi decurioni. Este posibil ca Mithras să fi avut iniţiaţi liberţi şi servi villici din mediul rural. adoratori din rândul membrilor ordinului augustalilor. Este posibil ca aceştia să fi 218 . Poate soldaţii au fost cei care au adus mithraismul în Dacia. O parte dintre ei provin din familia publică şi îndeplinesc.

. Mithras. op. Popa. TMMM în continuare. Băluţă. de îmbogăţire materială. 1977. în MC. 1965. 5. R. 12. 1967.fost chiar iniţiaţi în misterele zeului participând direct la ceremoniile din mithraeum. p. 2. p. De asemenea. 8. J. 139-144. în Mysteria Mithrae. II. Idem. Textes et monuments figurés relatifs aux mystères de Mithra. IDR III/5. 1959. în Acta MP. pp. Bucureşti. S. cit. Cumont. Materiale în legătură cu cultul lui Mitra în Muzeul din Târgu-Mureş. Iaşi. p. 14. 1968. II. Cumont. p. cu precizarea că nu puteau deţine grade inferioare. pp. C. 3. II. Bucureşti. I. Hain. CIMRM în continuare. Zrinyi. II. târguri. Cultele orientale în lumea romană. Sanie. On mithraism in the army of Dacia Superior. I. L. 237-254. Cultul lui Sol Invictus în Dacia. Tudor. A. Vermaseren. vol. 288. Alin Jitărel Muzeul Banatului P-ţa Huniade nr. 10. Oraşe. 123-140. 332. p. în Marisia. F. 1974. M. puteau fi patroni ai unor comunităţi mithriace. 52. R. D. 1981. 874. p. cit.. I. 219 . de accedere spre un post mai bun sau o funcţie mai înaltă demonstrează că aceştia vedeau în religia mithriacă nu numai o salvare divină. 6. Paris. 1984. Buc. Turcan. pp. Cultele autohtone în Dacia romană. Gostar. 15. 4. 1956. 1998. 1959. I. J. 320. Iconografia mithriacă de la Apulum. pp. Al. 161. 1896. atestarea unor adoratori ai lui Mithras în alte centre de cult mithriace decât cele de origine a fost demonstrată mai sus. Vermaseren. Corpus inscriptionum et monumentorum religionis mithriacae. p. un mod de a-şi crea relaţii benefice. XI-XII. apropiat de dorinţele lor materiale. I. p. 268. 13. 572-578. în AIIA. Şerban. M. Merckelbach. 1 Ro 30002 Timişoara NOTE 1. Russu. 9. 67.s ci şi ceva mai practic.. Existenţa acestor relaţii strânse între membrii comunităţilor mithriace şi prezenţa în rândul adoratorilor a categoriilor sociale doritoare de avansare. VI. în Sargetia. p. op. ibidem. vol II. 59. în care un membru din comunitatea mithriacă de la Apulum putea participa la ceremoniile din templul de la Sarmizegetusa purtând acelaşi grad pe scara iniţiatică. 7. 281. vol I. 11. Această observaţie ne duce la ideea unei organizări modulare sau celulare a comunităţilor mithriace din Dacia. Relaţia strânsă dintre membrii comunităţilor. vol I. N. p. F. Cultele orientale în Dacia romană. vol. Haga. Inscripţiile din Dacia.sate în Dacia romană.

Moga. 2000. 23. 276. Cultele orientale în lumea romană. Al.. pp. 51. 25. IDR. J. Marcus Valerius Maximianus. 24. p.. 37. Berciu. p. Edinburgh. I. Viaţa în Dacia romană. IDR III/5. pp. 291. Cumont. pp. 48. cit. 47. 353. IDR III/5. A existat un sanctuar mithriac la Pojejena?. op. 34. p. Ibidem. cit. 53. The roman cult of Mithras. Macrea. J. R. p. Vermaseren. p. IDR III/5. 42. V. 290. IDR III/1. XII-XIII. 572-578. III/4. cit.. 36. M. cit. 40. 35. J. 27. op. pp. 63. 58. p. op. op. 242. 54. 21. Clauss. IDR III/5. 281. Legiunea a V-a Macedonica şi castrul de la Potaissa. op. S. I. Popa.. cit. Clauss. Cluj . 38. I. 26. 43. C. 33. 49. Gudea. 285. 55. Cultores Mithrae. 57. 294. C. M. pp. 30. cit. p. M. IDR III/5. 220 . V. p. cit. op. 28. The mysteries of Mithra.. cit.. 1985. op. 286. 39. IDR III/5. 161. Din istoria militară a Daciei romane. 350. 575. M. 34-35. 1903. p. IDR III/1. M. vol.ANALELE BANATULUI. Bărbulescu. 332. V. Turcan. 572-578. 274. Băluţă. 1975. 32. 1968. pp. Vermaseren. Băluţă. Stuttgart. Vermaseren. Ibidem. IDR III/5. 20. Daniels. op. op. Bozu. Legiunea a XIII Gemina. 41. IDR III/5. I. târguri. J. în Banatica.. op. p.. 285. 59. p. p. Moga. p. O.sate în Dacia romană. IV. 276. 58. p. p. 35. M. op. în SCIV.. p. 282. C. M. Ibidem. Merkelbach. 249-274. II. op. The role of the Roman Army in the spread and practice of Mithraism. L. M. I. cit. 275. 1977. Şerban. 60. op. Bălută. 207. 284. 1. cit. 12. F. 12. M. cit. D. Bucureşti.. Şerban. Vermaseren. 19. cit. Bucureşti.. 331-341. 45. cit. J. Moga. S. cit. Bucureşti. pp. 29. op. Şerban./5. 40.. op. Oraşe. cit. Şerban. p. op. 575. 18. cit. Tudor. L. 1961. L. 93-102. 17. cit. 21. 1998. M. J. 30. p. p. S. 36. N. 56. R. Moga. C. 331-341. 35-40. IDR III/5. 1992. cit. cit. 22. Vermasern. 354. pp. Sanie. p. Chicago. 285. cit. legatus augusti legionis XIII Geminae. 341. 271. Vermaseren. 65. Sanie.1987. M. V. 31. S. op. 338. C. 1969. L. Vermaseren. 50. în Mithraic Studies. p. 46. 306. V. op. 52. IDR III. op. 306. 2004-2005 16. M. p.. op. 44. 117-129. Sanie. Băluţă. p. Moga. pp. 270.. Cluj. 284. p. Sanie. J. p. Din istoria militară a Daciei romane. IDR II.

pp. D. M. p. 207. Ibidem. A. III Timişoara. 77. 79. 339-341.L. 68. cit. IDR III/2. 102-103. p. Edinburgh. 66. 1998. 77. R. 215. Petolescu. M. p. 1984. 291. p. 2. 1976. Moga. L. Clauss. p. 104.104. 99. op. 97. 74. 220. M. IDR II. 273. I. CIL III 13798. 105. cit. 1978. p. 1998. R. 81. D. p. 273. Vermaseren. 107. IDR III/2. 98. Clauss. Merkelbach. cit. Vermaseren. tab. 273. p. Templul mithriac de la Slăveni. Ibidem. 40. Vermaseren. 325-326. în SCIVA. 1970. pp.61. op. 455-463. cit. în BHAB. 89. 67. Sanie. 88. IDR III/4. M. C. p. IDR III/2. IDR III/2. 381-383. 91. IDR III/2. Berciu. p. L. 35/I. p. 85. IDR III/2. 221 . Piso. III/2. 219220.168. Inscripţii romane inedite din Oltenia şi Dobrogea. Ibidem. Tudor. M. 92. Hain. 69. 278. Social factors in explanation of religious change in the Roman Empire. 92-121. 62. M. op. 106. Gordon. Quatre monuments epigraphiques d` Apulum decouverts dans le lit de Mures. Templul lui Mithras de la Pojejena. 73. 239. 176. 75. IDR III/2. R. 1999-2000. 78. 40. Relief votiv descoperit la Lopadea Nouă. C. p. în Acta MN. 1. 1959. 105. Les cultes orientaux dans la Dacie meridionale. 41. Cluj. op. C. Viaţa municipală în Dacia romană. în Sargetia. p. 63. 64. p. 76. Stuttgart. în Religion. 193. p. Russu. Leiden. Franz Cumont. IDR. Vermaseren. Ibidem. 209-217. 319. R. Chicago. 63. 293. I. 70. D. p. 21. I.. 82. M. 387. 1992. 1976. R. Gordon. Inscripţii din Dacia. 93. 90.C. XIV. 80. cit. 109-118. VI. 567. p. 279. 126. The roman cult of Mithras. 100. 65. Drâmbărean. The mysteries of Mithra. Mithraism and roman society. 71. 103. J.. R. 325. 387. Cultores Mithrae. 1903. 874. 101. II. 72. Paris. p. C. J. J. pp. Piso. IDR III.cit. cit. Petolescu. op. 247-248. 2000. 410. op. J. pag. 325. cit. Gordon.. V. 1999. Husar. op. 1972. p.J. Alicu. 86. M. Vermaseren. în MC. 1988. 83. 28-29. 109. p. op. Le college des fabres a Ulpia Traiana Sarmizegetusa. 102. S. p. op. I. 273. 112. L. p. 1989. 87. p. p. pp. R. Ibidem. Ardevan. X. IDR III/2. în ActaMN. IDR III/2. 96. 3. Celţi si germani în Dacia romană. p. Ardevan. pp. în Apulum. Ibidem. 95. Ibidem. 94. Ibidem. Turcan. 109. 84. Mithras. cit. Dacia. 277. în L` année épigraphique. XV. Băluţă. în MC.

138. M. Vermaseren. op. p. Inscripţiile din judeţul Hunedoara. în Journal of Mithraic Studies. The Rise of Christianity. 119.ANALELE BANATULUI. p. J. Oradea. p. 141. 111. 125.. VI. 70. 35.. Ion I. p.. 292. Vermaseren. IDR III/4. 273. 117. IDR II. Inscripţii din Dacia. M. Edinburgh. I. Lofland. 1993.uhu. 294. 142. IDR III/5. în Marisia. Oraşe. Buc. 113. p. 128. 30. 37. D. p. Bucureşti . op. The roman cult of Mithras. Chicago. târguri. Inscripţii din judeţul Hunedoara. 120. op. IDR III/1. The Mysteries of Mithra. Ibidem. Ibidem. 76. Volken. XII-XIII. pp. IDR III/4. 2000. Oradea. 291. D. IDR III/4. Buc. cit. 242. cit. 124. pp. 116. V. 284. 143. 296. IDR III/2. 150. cit. J. op. în Istoria Europei romane. p. p. Stark . 355. 123. pp. 1996. 137. 135. M. 306. Pippidi. op. 1993. IDR III/5. 147.V. 1-13. 862-875. Oraşe. 145.175-179 152.137. 1967. în American Sociological Rewiew. 1968. 118.. Stark. pp.I Russu. . Materiale în legătură cu cultul lui Mitra în Muzeul din Târgu-Mureş. în http: //www. R. IDR III/4. pp. 107-108. 285. cit. Turcan. 2004-2005 108. The portorium and the mysteries of Mithras. 133. M. J. pp. Contribuţii la istoria veche a României. 177. I. 134. p. R. p. p. cit. 148. Russu. Gordon. 140. 275. în Istoria Europei romane. M. 1968. p. Tudor. Tudor. Clauss. cit. 3. J. 115. IDR III/3.2. 113. în Sargetia. Becoming a World-Saver: a theory of conversion to a deviant perspective. în Sargetia.es/ejms/papers. IDR III/5. R. 202. R. 90. 30. IDR III/5. 145. 87. 109. Cumont. 274. 114. IDR III/5.. 272.. D. I. op. 75. sate în Dacia romană. Tóth. 129. 110. 126. 127. p. 16-17. J. târguri. p. Ibidem. 267. pp. er Beskow. IDR III/2. p. 139. Princeton. p. 130. The development of the cult of Mithras in the western Roman Empire: a socio-arheological perspective. 222 . II. IDR III/2. 1903. Princeton. 151. 268. 67. 877.I Rusu. Tóth. IDR III/5. 145. Macrea. 1965.. 133. 1967. A dacian apostle of the cult of Mithras?. Andrei Zrinyi. 276. IDR III/5. 241.175-179. p. 136. 55. R. 144. Cumont. 131. A dacian apostle of the cult of Mithras?. Stark. IDR III/2. Vermaseren. M. 132.. F. M. 71. op. I. Vermaseren. 122. 395-428. în MC. p. cit. sate în Dacia romană. The Rise of Christianity. 91. p. 146. L. cit. 112. op. 149. 1968. IDR III/5. 1996. M. 1968. F. 121.

SOCIAL ASPECTS OF MITHRAIC CULT IN DACIA Summary The article aims are to spotlight some unknown aspects linked to the social structure of the Mithriac cult. 223 . one may claim that. After a thorough analysis of the worshippers of the god Mithras. something close to their material expectations as well as a means of acquiring adequate relations. the member of the imperial administration) the latter is represented in a far larger proportion. the presence among the worshippers of a social category in favour of promotion and of material enrichment proves that these members saw in the mithriac religion not just a divine salvation. The presence of important characters from the military area or from the civilian town areas among those who paid homage to god Mithras by erecting inscriptions can lead one to the idea that Mithras represent an important element in maintaining the social control. but something practical. as well as. even though some scholars maintained that the army played a far greater role than the civilian medium (such as the customs. The existence of a strong connection among the members of the mithriac community.

2004-2005 224 . XII-XIII.ANALELE BANATULUI.

este cea a lui 225 . Ascia face parte din categoria reprezentărilor simbolice cu o importantă încărcătură legată de lumea de dincolo şi de atitudinea pe care o au cei rămaşi în viaţă faţă de ceea ce înseamnă necunoscut şi nemurire. O altă părere ar fi cea conform căreia ascia servea la săparea gropii sepulcrale şi astfel s-ar explica prezenţa sa pe monumentul funerar5.N. monumente funerare Dintre elementele ornamental-simbolice ce se fac remarcate pe monumentele funerare din partea de sud-vest a provinciei nord-dunărene. funcţionari. reprezentarea semnifică ceva ce încă este viu în memoria celui ce comandă monumentul. cele mai interesante sunt din punctul nostru de vedere acelea care încă prezintă o puternică încărcătură simbolică. pentru magistraţi. s-au emis mai multe ipoteze. 2004-2005 http://www.infotim. La nivelul Imperiului Roman. Una dintre ipotezele la care ne refeream mai sus ar fi aceea că monumentul a fost terminat. dar şi cei ce prelucrau lemnul. S. preoţi3.ANALELE BANATULUI. deci a uneltei pe care o foloseau lapidarii. O altă opinie. astfel mormântul se înscrie în rândul res religiosae4. XII-XIII. Poate fi văzută în reprezentarea asciei o emblemă apotropaică destinată a îndepărta răul6. reprezentări ale asciei le întâlnim pe monumente funerare ridicate pentru artizani de diferite etnii. care le completează pe cele exprimate deja. Sunt puţine cazurile în care inscripţia face completarea în acest sens2. Astfel de elemente şi-au păstrat semnificaţia simbolică mai mult decât alte elemente care au devenit mai mult decorative prin pierderea încărcăturii simbolice pe care au avut-o iniţial. Arheologie-Istorie.htm ELEMENTE ORNAMENTAL-SIMBOLICE PE MONUMENTELE DIN SUD-VESTUL DACIEI ROMANE (II)1 Mariana Crînguş Cuvinte cheie: Dacia romană.. În lucrarea de faţă dorim să ne oprim în analiza noastră doar asupra reprezentării asciei ca element cu o puternică încărcătură simbolică. În cele mai multe dintre cazuri nu putem spune că reprezentarea ei s-ar lega de profesia decedatului. În spatele reprezentării (simbolului) de pe monumentul funerar se mai află încă o idee.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Legat de semnificaţia reprezentării asciei.

imediat ce a fost dat spre folosire. XII-XIII. Din sud-vestul Daciei. au fost depuse acolo osemintele sau cenuşa celui decedat. Publia Aelia Ingenua şi Publia Ingenuvia Florentia. Renier este de părere că a pune un monument funerar sub semnul asciei înseamnă a dedica un monument care nu a fost încă utilizat. însă astfel de reprezentări în lumea orientală sunt destul de rare12. atât reprezentarea asciei. Pe de altă parte L. În Dacia reprezentarea asciei poate fi observată pe un număr mic de monumente funerare. Astfel. Illyricum sau Roma11. Prezenţa uneori ocazională (cel puţin pentru noi) pe unele monumente funerare a asciei nu ne permite să tragem nici o concluzie. mărăcinilor şi ierburilor să crească şi să năpădească acel loc. probabil prin aceasta mormântul şi monumentul treceau astfel sub protecţia divină. care vede în ascia o recomandare adresată celor rămaşi în viaţă de către defunct de a menţine în bună stare mormântul. Caius Caecilius Felix. 2004-2005 L. Aceasta poate însemna că la baza monumentului. A. Exista părerea că simbolul asciei s-ar lega de spaţiul oriental al Imperiului Roman. Cele mai numeroase astfel de monumente provin de la Tibiscum (3). căci busturile celor două fetiţe sunt realizate în primul plan. iar 226 . decedate la o vârstă fragedă (doi ani). să nu ajungă să fie acoperit de mărăcini şi de buruieni7. Ascia apare redată pe cornişă şi este de fapt singurul element ornamental-simbolic prezent pe întreg altarul. iar în cel de al doilea plan al reliefului probabil se aflau busturile părinţilor. Această stelă are registrul superior unde probabil se aflau busturile defunctelor. Pe unele monumente din Imperiul roman apare formula sub ascia dedicavit. doar poate aceea că este evocată moartea10. cât şi formula sub ascia conţin îndemnul şi rugăminţile către posterioritate de a păstra locul unde se afla mormântul şi să nu permită buruienilor. Africa. Tot la nivelul Imperiului trebuie să spunem că ascia apare pe monumente funerare din Gallia Cisalpină (mai ales pe monumentele funerare de la Lyon). iar câte un exemplar de la Alburnus Maior.ANALELE BANATULUI . adică este un monument nou care abia a ieşit din mâinile meşterului şi care se mai află încă întro oarecare măsură sub auspiciile uneltei care a fost folosită la realizarea monumentului8. distrus împreună cu cele ale părinţilor. doar la Tibiscum se cunosc monumente cu reprezentarea asciei. Acesta a fost descoperit în castru. Muratori. Potaisa13. augustal al coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa14. Primul monument este un altar pus pentru amintirea Valeriei Crescentilla de către soţul său. În general se consideră ascia ca element apotropaic care alungă soarta rea9. Romita. Un alt monument este de fapt o stelă funerară pusă de părinţi pentru cele două fiice gemene.

iar dispunerea asciei este sub registrul inscripţiei. doar trei monumente cu reprezentarea asciei şi toate cele trei exemplare provin din anticul Tibiscum. Al treilea monument cu reprezentarea asciei ni s-a păstrat în stare fragmentară şi nu se mai păstrează din monument decât imaginea cu caracter funerar16. reprezintă ceva. De asemenea. Reprezentarea asciei astfel nu o putem lega de mediul de provenienţă al decedatelor sau a celor din familie care ridică monumentele. putem spune că reprezentarea asciei o întâlnim pe stele funerare iconice sau aniconice. nu putem spune că s-a preferat reprezentarea asciei deasupra sau sub registrul inscripţiei. Pe două dintre monumente pe care apare reprezentarea asciei se păstrează numele pentru care s-a ridicat monumentul. dar şi a aşezării monumentului sub ascia18. Pe o altă stelă descoperită la Brigetio şi păstrată şi ea în stare fragmentară întâlnim reprezentarea compasului alături de cea a asciei. Sunt de fapt menţionate trei persoane. căci în comun cele două monumente la care ne referim nu au decât reprezentarea asciei şi faptul că sunt ambele monumente funerare. un compas şi un ciocan19. Prezenţa asciei pe monumentele funerare din Dacia poate fi legată de prezenţa unor colonişti veniţi din spaţiul Dalmaţiei17. o ascia. asta cu atât mai mult cu cât în Dalmaţia se cunosc foarte multe monumente funerare care sunt puse în legătură cu reprezentarea asciei. Vorbim deci de un simbol şi 227 .reprezentarea asciei apare sub textul incizat15. în partea superioară a reprezentării unui personaj în picioare dintr-o scenă mitologică. De evidenţiat faptul că în ambele cazuri din Pannonia se observă reprezentarea asciei pe stele funerare alături de alte elemente precum compasul. În provincia vecină Pannonia se cunosc câteva reprezentări ale asciei alături de alte unelte pe care le putem lega de domeniul prelucrării pietrei. De remarcat faptul că aici avem menţionate numele unor copii care au decedat la vârste fragede20. Astfel stela funerară păstrată fragmentar de la Ulcisia Castra pusă pentru Titus Flavius Felicio şi familia sa păstrează. din descoperirile arheologice. Pentru partea de sud-vest a Daciei romane se cunosc până în prezent. Acest lucru este evident şi la Tibiscum. Din analiza numelui pe care îl poartă fiecare nu reiese că ar proveni dintr-o anumită zonă a Imperiului sau aparţin vreunei etnii. toate cele trei fiind de sex feminin. În ansamblu. pe altare funerare sau pe alte monumente sculpturale cu rol clar funerar. Cert este că în rândul populaţiei din anticul Tibiscum există persoane pentru care acest simbol funerar este încă viu. ca şi în cazul stelei funerare de la Tibiscum pusă pentru cele două gemene decedate la vârsta de doi ani şi pe care am prezentat-o mai sus. deşi textul incizat nu face nici o aluzie în acest sens.

La représentation de l’ascia sur les monuments funéraires de la province romaine de Dalmatie. X-XI. 2004-2005 nu de un semn sau o imagine.cit. Le droit des tombeaux romains. op. 1739-1742 apud. s. F. Potaissa. Vasić. Tibiscum. P. p. Milano. p. 3. 1976. Novus thesaurus veterum inscriptionum. Cumont. 159: D(is) M(anibus)/P(ublia) Ael(ia) Ingenua/vix(it) an(nis) II et/P(ublia) Ing(enuvia) Florentin/5/ a v(i)x(it) an(nis) II p(arentes) p(osuerunt) 16. Milano. A. Cu certitudine aceste monumente funerare au fost astfel prin acest simbol aşezate sub semnul asciei. Bucureşti. Din analiza acestor monumente nu le putem încadra într-o perioadă anume. D. L. C. 15. Istorie și Teologie Blv. op..ANALELE BANATULUI . ascia. Doina Benea. 6. 279. ascia. 9. F. p. p. Ibidem.. 13. 18.cit. F.. p. Chr. 5.. Cumont. p. Le droit des tombeaux romains. p... A. Londra. 3. O stelă funerară de la Alburnus Maior. A Dictionary of Greek and Roman Antiquities. Renier. 8. I. ascia.v. 278. L. Vasić. 1963. De asemenea. 14.. Dispunerea simbolului asciei este diferită în cazul monumentelor epigrafice (deasupra sau sub registrul inscripţiei). p. 106-111 referitor la alte supoziţii legate de reprezentarea asciei şi de ridicarea monumentului sub ascia. H. adică al protecţiei. V. M. Murray. foto 41. 279. ascia. A. D. R. de Visscher.A. 110. Daicoviciu. 12. L. 1982. p. 464-465. înseamnă că s-a realizat un transfer imaginar în psihicul celui ce priveşte reprezentarea şi astfel imaginea a fost mutată în interiorul simbolului şi implicit în interiorul individului. XII-XIII. 17. IDR. 4 NOTE *Prima parte a acestui studiu s-a referit la elementele strict ornamentale şi a apărut în AnB. 4 vol.. III/1. op. Le droit des tombeaux romains. Muratori. 2002-2003. 1994. p. în Starinar. 298. 171: D(is) M(anibus)/Valeriae Cres/centillae vix(it)/ann(os) XXXV/5/C(aius) Caecil(ius) Felix/aug(ustalis) col(oniae)/coniugi b(ene)m(erenti)/posuit. 298. 11. Daicoviciu. op. p. p. sv.cit. Până în momentul de faţă.C. (2004). Tibiscum este singura localitate din provincia Dacia unde au apărut cele mai numeroase monumente cu reprezentarea asciei. Pârvan nr. nu putem spune că măcar cele două monumente care păstrează şi inscripţia sunt realizate de acelaşi meşter pietrar. apud. 3. XXVII. 106-111. 147-156.L. vezi şi H.R. 1963. Milan. F . D. O stelă funerară de la Alburnus Maior. H. de Visscher. sv. Mariana Crînguș Universitatea de Vest Timișoara Facultatea de Litere. Potaissa. de Visscher. J. 1963. 1875. Daicoviciu. căci nu putem vorbi de aceeaşi caligrafie. decât în perioada largă a secolelor II-III p.cit. Bona. 228 . 43-52. 1982. IDR. III/1. F. Milano. M. 10.. 4. 44. 7. sv. SN.

Ces monuments sont élevés à la mémoire de Valeria Crescentilla et pour les deux jumelles décédées très jeunes. 35. Textul insciptiei este:…. Le troisième monument ayant comme representation l’ascia se conserve sous forme de fragments. 229 . En Dacie. J. Češka. nr. il y avait plusieurs opinions qui visaient la signification de l’ascia. Szentendre. Dans la literature de spécialité. se trouve une idée.L. derriére la représentation. C’est sûr que la présence de l’ascia situe le monument funéraire sous sa protection. nr. Textul stelei funerare este urmatorul: D(is) M(anibus)/ T(itus) Fl(avius) Felicio Aug(ustalis) col(oniae) Aq(uinci) vi/vos sibi et Flaviae Secun/dinae quond(am) conlibertae/et uxori vixit an(nos) LV et/T(ito) Fl(avio) Felicissimo quond(am)/filio naturali qui vixi(t)/ann(os) XXIII et T(ito) Fl(avio) Ingenuo/fil(io) legitimo et T(ito) Fl(avio) Felici/fil(io) naturali et Flaviae/Feliculae filiae naturali/et flaviae Felicissimae nepti/vivis T(itus) Fl(avius) Felicio s(upra) S(criptis) et sibi f(aciendum) c(uravit). Dans le présent travail. 2003. 20. nous voudrions s’arrêter sur l’ascia. Inscriptiones Pannoniae Superioris in Slovacia Transdanubiana. En ce cas. DES ÉLÉMENTS ORNAMENTAUX-SYMBOLIQUES SUR LES MONUMENTS DU SUD-OUEST DE LA DACIE ROMAINE Résumé Parmi les éléments ornamentales-symboliques qui se font remarqués sur les monuments funéraires de cette region de la Dacie romaine. Potaisa ( un exemplaire) et Tibiscum ( 3 monuments). Romita. les plus intéressants sont ceux qui.Ulcisia Castra. 36. la représentation de l’ascia peut être observée sur un petit nombre de monuments: Alburnus Maior. Die römischen steindenkmäler von Szentendre. Brno. 41. R. Hošek. celle-ci étant le seul élément gardé. p. Éva Maróti.19. Les plus nombreux monuments proviennent de Tibiscum et seulement dans 2 cas on a gardé l’inscription. de tous ces elements d’une forte signification symbolique. Firmin(o) an(norum) VI/L(ucio) Val(erio) Longin(o) an(norum) III/con(iugi) et fil(iis) piis/L(ucius) Val(erius) Longinus/vet(eranus) L(egionis) I A(diutricis) P(iae) F(idelis) viv(us) s(ibi) et s(uis). 1967. Publia Aelia Ingenua et Publia Ingenuvia Forentia. l’image signifie quelque chose dans la mémoire de celui qui avait commandé le monument.

2004-2005 Fig. XII-XIII.ANALELE BANATULUI .Stela funerară a Publiei Aelia Ingenua şi a Publiei Ingenuvia Florentina de la Tibiscum Stèle funéraire de Publia Aelia Ingenua et Publia Ingenuvia Florentina (Tibiscum) 230 . 1. 2.Altarul funerar al Valeriei Crescentilla de la Tibiscum Autel funéraire de Valeria Crescentilla (Tibiscum) Fig.

As. 279. 5.12 g. conservare bună. 581 (anii 103-111) 6. monede imperiale romane Keywords: Banat. foarte bine conservată. RIC I. nr. Berzovia. Angel Truican Cuvinte cheie: Banat. 280. As. p. CARAŞ-SEVERIN) Raoul-M. axa 6. mult circulată.95 mm. pe raza localitaţii Berzovia. mult circulată. 27. Dupondius. RIC II.ANALELE BANATULUI.N.infotim. Roman Imperial coins De-a lungul timpului. p. 492 (anii 103-111). 2004-2005 http://www. despre descoperirea a câtorva monete romane1. 11. nr. Vom menţiona mai jos tot ceea ce am putut afla despre respectivele monete: Tiberius: 1. I/2). conservare bună. 231 . 285. Arheologie-Istorie. RIC II. 2. 3 (Pl. Berzovia.9 mm. 17. PON(TIF – MAXIM)2 Denar. nr. TI CAESAR DIVI – AVG (F A)VGVSTVS Rv. puţin circulată. Av.35-25.35-17. foarte bine conservată. RIC II. Sestertius. puţin circulată. 25. 288. Din păcate. Traian: 3. S. RIC II. conservare bună. I/1)3.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. datele ce le deţinem sunt sumare. p. p. XII-XIII. Şeptilici. 103.2527.htm CÂTEVA MONETE ROMANE IMPERIALE DESCOPERITE ÎNTÂMPLĂTOR PE RAZA LOCALITĂŢII BERZOVIA (JUD.94 g.41 g. Galba: 2. 629 (anii 114-117). Printre acestea din urmă avem cunoştinţă. puţin circulată. nr. conservare bună. nr. 8.95 mm. axa 6.. p. 4. s-au găsit numeroase vestigii ale anticului Berzobis. mult circulată. axa 1. atât în săpăturile arheologice cât şi întâmplător. As. 489 (anii 103-111) (Pl.

a fost descoperită şi o piesă din aur. spre Reşiţa cu ocazia schimbării unor ţevi de apă (deci în pământul deranjat cu ocazia lucrărilor anterioare). în pământul deranjat de buldozere10. spre comuna Ramna în zona Cotul Colibilor. 5 g. 3 este găsită în 2004 pe teritoriul localităţii Berzovia. 121. în zona Colibi şi anume pe la Coliba lui moş Aimun.ANALELE BANATULUI. Bronzuri. la nord de castru (pe celălalt mal al Berzoviei). Piesa nr. la circa 3 metri adâncime. Moneta nr.34 g. 5 este găsită tot pe lângă şoseaua principală. conform descrierii. Aici a mai apărut şi un intaliu. slab conservate6. cu ocazia săpării fundaţiei pentru clădirea PTTR şi CEC din localitate. 23. 6 a fost găsită în a doua parte a anilor ’70. care. Monetă din bronz.2-22. dar tot atât de bine posibil medievală7. 3. Sestertius. Moneta nr. 232 . lângă şoseaua principală. Din zonă provin şi alte vestigii romane. 2 provine din zona Pătruieni. XII-XIII. Şi aici apar alte urme din epoca romană. undeva pe la un metru adâncime faţă de nivelul actual de călcare.9-24. în timpul lucrărilor agricole. 648/a. Provine din pământul împins de buldozere cu ocazia construirii unui dig (pe malul Bârzavei). probabil mult circulată4. la circa patru metri de digul din zonă. Monetă din bronz. Piesa nr. Moneta nr. Pe lângă această monetă a fost găsit şi un ac de cusut din bronz. în apropierea zidului de nordvest. conservare foarte slabă. ar putea fi antică. în apropierea birtului din centru. Piesa nr. Neidentificate: 8. precum şi fragmente ceramice romane. chiar în profilul gropii9. 19. probabil mult circulată5.7 mm. la circa patru kilometri est de castru (în afara Berzoviei). 10-12. conservare foarte slabă. nr. puţin circulată. Pe lângă acestea.7 mm. 9. la circa 3 km şi a fost scoasă de plug. RIC IV/2. precum şi urme ceramice care se pot observa încă de pe la 30 centimetri adâncime. în anii ’90. Din păcate nu avem mai multe date pentru aceasta. 1 a fost găsită în iulie 20058. Şi aici au fost observate şi alte urme din epoca romană. foarte bine conservată. şi a fost găsită în vara anului 2005. 4 este din interiorul castrului. Moneta nr. din faza de piatră. p. 7 a fost găsită în primăvara anului 2005. 2004-2005 Severus Alexander: 7. foarte mult circulate.

care. Doar cercetările ulterioare vor lămuri aceste probleme. despre care nu putem spune. doar pe baza acestei monete. 5. 4 şi 8. dar şi de piesele 1 şi 7. s-ar fi pierdut16. Acestea au fost descoperite la o depărtare mai mare de castru şi. deocamdată din punct de vedere numismatic (şi arheologic. Şi ea a fost găsită tot în 2003 cu ocazia aceloraşi lucrări efectuate de Romtelecom. pentru care noi avem. 6 şi 9 au fost descoperite în imediata apropiere a construcţiilor militare. Piesele 3. Chiar numai pe baza descoperirilor numismatice de aici. Cu toate că este de presupus că acestea şi-au continuat existenţa. informaţii mai exacte asupra lor nemaipăstrându-se12. 1 Ro 300002 Timişoara Angel Truican Muzeul Banatului P-ţa Huniade nr. ceea ce presupune existenţa unor canabae legionis în vecinătate (confirmate arheologic). dacă supravieţuieşte castrului15. Altceva se poate spune despre piesele 1 şi 7. Totuşi nu am putut să nu remarcăm anumite aspecte pe care le-am amintit mai sus17. Moneta nr. 8 provine din castru şi a fost găsită în 2003 cu ocazia efectuării unor lucrări de către Romtelecom11. este moneta nr. a patra neidentificându-se). Raoul Şeptilici Muzeul Banatului P-ţa Huniade nr. 10-12 sunt găsite pe raza localităţii. restul monetelor sunt găsite în afara castrului (mai aproape sau mai departe de acesta). chiar dacă între ele este o oarecare distanţă. pe latura de sudest. însă acest fapt este puţin plauzibil (fiind şi pe celălalt mal al râului Bârzava). 9 este din afara castrului. De fapt. intenţia noastră a fost în primul rând de a consemna aceste descoperiri numismatice. fiind posibil ca în acea zonă (Pătruieni) să avem o altă aşezare. 1 Ro 300002 Timişoara 233 . cu mulţi ani în urmă. o dată cu trecerea timpului. Piesele nr. în faţa actualei biserici ortodoxe din localitate. în apropierea sa. sub forma unei localităţi rurale. deocamdată. Exceptând piesele nr.Piesa nr. 2. zona fiind prea puţin studiată) nu avem nici o dovadă în acest sens (trei monete fiind de la Traian. provin din aceiaşi zonă. şi după părăsirea castrului. Tot destul de îndepărtată de castru. este de presupus că ea are o existenţă încă de pe vremea lui Traian sau Hadrian14. Este posibil să fie vorba de o altă aşezare care în prima parte a secolului al III-lea încă funcţiona13. foarte puţine date. Nu este exclusă total existenţa unor canabae legionis pe o suprafaţă mult mai mare.

2002. cei doi citându-l. 2004-2005 NOTE 1. Şi această monetă este o piesă ce a rămas în circulaţie într-o perioadă mai târzie (fapt dovedit şi de uzajul ei). ci aleatoare. astăzi am fi avut doar o simplă pastilă monetară. 15. 97. Castrul roman de la Berzovia. Existenţa unei aşezări după părăsirea castrului este foarte plauzibilă având în vedere cel puţin doi factori istorici: drumul roman şi procesul de reducere a minereului de fier practicat în zonă. Timişoara. Istoricul cercetărilor arheologice.A. dar ele au fost înstrăinate pe la începutul anilor ‘90. 7-9 sunt găsite de cel de-al doilea semnatar al lucrării de faţă. 234 . Denarul de la Tiberius trebuie să fi fost folosit în epoca lui Traian. în acest sens. Traianus. ea fiind deja o emisiune veche în perioada de care discutăm. MILLEKER. din ţară. MEDELEŢ. Desenele. Reproducerile foto nu sunt la o anumită scară. 14. Este singurul caz unde dăm astfel descrierea. p. Cercetările ulterioare vor lămuri mai bine problema cronologiei aşezării de aici. Această piesă şi următoarea au fost donate de descoperitor Muzeului Banatului din Timişoara. în Contribuţii la repertoriul numismatic al Banatului. Ed. Philippus I şi Philippus II (se observă şi aici existenţa unor monete mai târzii). şi apoi reintroducerea ei în circulaţie. Piesele 1-3. iar pentru piesa 7 am văzut o fotografie digitală de o calitate discutabilă. 3. ce nu a permis reproducerea sa tipografică. 8. F. Folosirea ei în prima parte a secolului al III-lea (deci în aceiaşi perioadă cu moneta nr. 5. probabilitatea este foarte mică. Cu toate că nu este imposibilă o tezaurizare. 5. nr. mai târziu. 5. de altfel) care ni s-au prezentat este puţin probabil să avem de-a face cu o monetă modernă. dar unde se observau toate detaliile). 61. 10-12. fără însă a fi siguri de acest fapt. Commodus. Alte descoperiri monetare romane întâmplătoare despre care avem ştiinţă sunt de la Vespasianus. 7. Sport-Turism. şi se pare că a ajuns într-o colecţie particulară din S. 16. 4. Din păcate nu ştim din ce puncte provin. deşi mult aplatizate. 11. 88. Bucureşti. Itinerare arheologice bănăţene. pierzându-li-se urma. sau cel târziu sub Hadrian. la celelalte legenda fiind complet vizibilă sau fiind monete pe care primul coautor nu le-a văzut (piesele 2.U. Vezi în acest sens şi Luminiţa MUNTEANU-DUMITRIU. Ne referim aici doar la piesele inedite. 2. Vezi nota anterioară. Vezi în acest sens şi Florin MEDELEŢ. la un moment dat.. Epoca Latène. Moneta fiind uzată am dat textul cum se vede el azi (în paranteze trecând literele ce nu se mai văd). Şi această monetă a ajuns într-o colecţie particulară. fără a putea preciza de la cine provine. p. identifica azi. Aceste monete s-ar fi putut. 9. 12. sunt complete. cât şi următoarea sunt atît de slab conservate (păstrîndu-se din ele doar miezul de metal) încât doar putem presupune că el au fost uzate şi din circulaţie. 7) este exclusă fiind o prea lungă perioadă de timp. 10. 6. Dacă totuşi acest lucru s-ar fi întâmplat. pentru piesa 6 văzând un desen făcut de descoperitor şi de unde rezulta vizibilitatea întregii legende.ANALELE BANATULUI. 1899. Ea ar fi ajuns în posesia unui bijuter. Timişoara. Este adevărat că piesa este destul de uzată. II. Aceste monete au fost găsite de unii membrii ai familiei celui de-al doilea coautor şi nu s-au mai păstrat datorită neacordării unei importanţe deosebite la vremea respectivă (din cauza uzurii pronunţate). dar acest lucru este explicabil. pe B. probabil. Această monetă. în Patrimonium Banaticum. Din descrierile (sumare. XII-XIII. Alexandru FLUTUR. 1988. 1. din localitate. Démagyaroszág régiseglétei a honfoglalás előti időkböl. prin intermediul unei terţe persoane. p. Aceste monete au fost consemnate în 1856. Această monetă a fost descoperită de Dănuţ-Adrian Popovici. 13.

în Timişoara. Chr. As a proof for the existence of this settlement. MILLEKER. I. 235 . 1994. în AnB. SYDENHAM. There are civilian settlements which survived after they where abandoned at the beginning of the reign of Hadrianus. – 106. Severus Alexander – 1 sestertius. Except for 1 as from Traianus and 1 unidentificable bronze. Traianus – 3 assis and 1 dupondius.secolul IV în. – avers RIC I – Harold MATTINGLY. vol. nr. The Roman Imperial Coinage. Acest articol a fost comunicat de către coautorii lui sub titlul Descoperiri monetare antice fortuite din raza localităţii Berzovia. RIC IV/2 – Harold MATTINGLY. Edward A. SYDENHAM. 253 poziţia E aferentă Berzoviei. vol. ABREVIERI Av. even as far as 4 km from it. În acelaşi loc. RIC II – Harold MATTINGLY. SN. V. Galba – 1 sestertius. Rv – revers ACCIDENTAL DISCOVERY OF ROMAN IMPERIAL COINS AROUND THE VILLAGE OF BERZOVIA (CARAŞ-SEVERIN COUNTY) Summary Around the village of Berzovia can be found of the fortress of the IVth Flavia Felix Legion. The Roman Imperial Coinage. The Roman Imperial Coinage. articolul de făţă ocupându-se doar de descoperirile monetare (romane) întâmplătoare (în aceleşi timp şi inedite). însă la punctul D este pomenit şi un denar de la Nero descoperit înainte de 1870 (vezi bibliografia dată). spune despre monetele de la Vespasian şi Traian (şi implicit că se referea şi la celelalte pomenite de B. vol. SYDENHAM. among which a few Roman coins: Tiberius – 1 denarius. the rest is discovered outside the fortres. d. 1938. Edward A. London. la Al XIX-lea Simpozion de Numismatică ţinut de Societatea Numismatică a Banatului Timişan. Over the years. C. IV/2. la 23 octombrie 2005. p. unidentifiable (over-used) – 5 bronzes. despre care azi nu se mai ştie nimic. dar ele provin din săpături arheologice. London. H. 1923. SUTHERLAND. there have been discovered different archeological vestiges. 17. III. De asemenea trebuie amintit că aici se cunosc şi alte monete romane. II. fără însă a le aminti deoarece studiul său se închei la anul 106) că ar proveni din săpăturile arheologice întreprinse în 1856. comes also the coin of Severus Alexander. Arheologie-Istorie. Este foarte probabil că au existat şi alte descoperiri de acest fel în zona localităţii Berzovia. Edward A. London. 1926.

Tiberius .as (nr. XII-XIII. 2004-2005 1 . 1) 2.denar (nr. I. 3) 236 . cat. Traian . cat. Monete de la Bezovia 1.ANALELE BANATULUI. 2 Pl.

dar este evident că fragmentele provin din aceeaşi piesă (Pl. Dintre aceste tipare. Pl. Tiparele aflate la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti au fost preluate de la Muzeul din Arad la începutul anilor ’70 ai secolului al XX-lea. 2004-2005 http://www. V. Arad) (Harta I). altele fragmentate.4). unele întregi.. 3-9. 7 întregi şi două fragmente la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti (Pl. iar opt piese s-au pierdut.2). Pl. astăzi adăpostite în trei muzee: 25 întregi şi două fragmente se află la Muzeul Naţional din Budapesta (Pl. cel mai probabil de către descoperitori. V.2). V.ANALELE BANATULUI. Pl.htm CÂTEVA OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA MORMÂNTUL DE ORFEVRU DIN EPOCA AVARĂ DESCOPERIT LA FELNAC (JUD. Pe teritoriul bazinului carpatic au fost găsite 14 morminte1 în care au fost depuse unelte. 11).1). XII-XIII.infotim. Arheologie-Istorie.VI. din trusa de la Felnac au fost recuperate 44 de tipare. Primele opinii cu privire la descoperire Descoperirea de la Felnac a fost menţionată pentru prima dată de către József Hampel într-un articol publicat în anul 1900. ARAD)* Daniela Tănase Cuvinte cheie: vestul României. un tipar la Complexul Muzeal din Arad (Pl. dintre care unul a fost descoperit în Banatul românesc la Felnac (jud. unul este rupt în două (Pl.2. V. 4-10) şi una după aceea (Pl. 3). În consecinţă. IV. IV. când au fost adunate obiecte din toate muzeele din ţară pentru fondarea colecţiilor sale. cu privire la 237 . Felnac. V. iar celelalte sunt tipare realizate toate din bronz masiv. mormânt meșteșugar Ritualul de depunere a uneltelor în morminte este atestat arheologic în lumea barbară şi în secolele VI-VII pe o arie geografică foarte largă din Transilvania până în vestul Europei şi Scandinavia. S. Piesele descoperite la Felnac sunt în număr de 46 (Pl.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. dintre care una este o aplică de centură din bronz (Pl.N. 1. I. I-III. epoca avară.5 a-b). IV. I-V). 7 până în anul 1925 (Pl. 1.

nu aşa cum se susţinuse până atunci. la motivele decorative şi la originalitatea decorului unor piese. Pl. iar 16 bucăţi au ajuns la Societatea Kolcsey din Arad. profesorul arădean László Dömötör a adus noi informaţii despre descoperirea de la Felnac. adică lucrate în relief. Dömötör a aflat că piesele au fost descoperite de către muncitori împreună cu oase de cal pe terenul inundat odinioară de râul Mureş. descoperirea tiparelor dovedea faptul că avarii ştiau să realizeze podoabe. au ajuns la Budapesta 26 de bucăţi. Tiparele aflate în muzeul din Budapesta. Într-un articol publicat în anul 1901. obiectele aflându-se în Muzeul Naţional din Budapesta (Pl.ANALELE BANATULUI. au fost descrise amănunţit şi clasificate drept „pozitive”. care. doleanţă care. publicată în anul 1905. În anul 1899. L. fiind asanată. ori întâmplător. cu prilejul unor lucrări de amenajare a terenului s-au descoperit tipare pentru confecţionarea bijuteriilor. Hampel a făcut unele consideraţii cu privire la tehnica presării foiţelor din metal pe tipare. IV.I-III)2. Salvarea acestor obiecte s-a datorat lui László Dömötör din Arad. Toate tiparele sunt din bronz masiv şi foloseau la realizarea podoabelor prin tehnica presării foiţelor din aur şi argint. fapt care l-a determinat pe autor să susţină că este vorba despre un meşter itinerant. În opinia sa. El susţinea că dintre piesele descoperite în anul 1899 la Felnac. J. din păcate. Autorul îşi exprima totodată speranţa că va mai găsi şi alte obiecte din inventarul mormântului7. iar descoperirea lor a lămurit scopul pieselor descoperite la Adony. la final. a căror utilitate nu fusese până atunci stabilită3. ori din cauze violente şi-a găsit moartea în mlaştină. Tiparele au fost găsite amestecate cu oase de om şi oase de cal. Piesele de la Felnac au fost prezentate de József Hampel şi în lucrarea sa despre antichităţile din Ungaria8. pe care le şi descrie amănunţit5 (Pl. V. iar. 2004-2005 noi descoperiri din epoca avară. Piesele au fost puţin folosite deoarece erau într-o stare bună de conservare spre deosebire de cele descoperite la Adony9. el a relatat că s-a deplasat la locul descoperirii şi a ajuns la concluzia că piesele au fost găsite pe o suprafaţă restrânsă situată pe o porţiune de teren pe care Mureşul nu o mai inunda. care au fost împărţite între muncitori şi patron. În apropiere se afla şi o movilă cu şanţ pe care se mai vedeau ruinele unor clădiri6. Se mai menţionează faptul că profesorul L. într-un loc cu pietriş aflat la o 238 . XII-XIII. nu s-a materializat. descoperite în timpul executării unor lucrări de terasament în anul 1899. Dömötör a oferit informaţii deosebit de preţioase despre condiţiile de descoperire. Acolo se afla o carieră de pietriş pe al cărei teritoriu au fost descoperite piesele. Astfel. Piesele sunt descrise amănunţit. 4-11). că acestea ar fi fost obţinute doar din prăzi de război4. doar unul fiind „negativ” şi folosea la realizarea unor aplice semiglobulare.

3)15. cu tiparele şi calul său. subliniindu-se că atât tiparele de la Arad. din bazinul carpatic. înecat. De asemenea. Werner. un meşteşugar călător. în premieră. V. tiparele sunt descrise amănunţit.. Werner a amintit şi fragmentul de fibulă miniaturală. La pagina 50 nota 1. De fapt. au fost publicate. În studiul despre fibulele digitate slave din secolul al VII-lea. descoperită la Felnac şi aflată în Muzeul Naţional din Budapesta17. J. alte două piese descoperite la Felnac şi aflate în Muzeul Naţional din Budapesta: o aplică de centură din bronz. autorul relata despre călătoria de studiu la Muzeul din Arad. decorată cu şiruri de perle. La Arad a mai găsit un tipar pentru limbă de curea netedă. V. este amintită descoperirea mormântului de călăreţ de la Felnac.2)16. în formă de cruce malteză (Pl. 4-10)14. unde a găsit doar o parte dintre tiparele publicate de L. Descoperirea reflectată în literatura de specialitate din străinătate În deceniile următoare.8) şi tiparul pentru plăcuţe de tolbă (Pl. N. care se afla încă de la descoperirea sa în Muzeul din Arad. tiparul pentru aplice de centură cruciforme (Pl. cel mai bogat în tipare de bronz. însă au ignorat total această descoperire. În continuare. Într-un alt studiu al lui J.III. s-au făcut referiri la tiparele de la Felnac.distanţă mică de o movilă fortificată pe care erau rămăşiţe arhitecturale.8)12. Tiparul pentru plăcuţe de tolbă s-ar putea să fie de fapt un tipar pentru aplice de harnaşament13.3). ocazional. Dömötör. Într-un studiu cu privire la stilurile ornamentale ale epocii avare. În Istoria Transilvaniei. Hampel aminteşte că o parte dintre tipare erau adăpostite în muzeul din Arad10. Fettich a făcut referiri şi la tiparele descoperite la Felnac decorate în stil animalier II cu decor dinţat (Zahnschnitt): tiparul pentru limbi de curea de harnaşament (Pl. cât şi cele de la Budapesta fac parte din aceeaşi trusă de meşteşugar11. 2.1) şi un tipar din bronz pentru aplice perlate (Pl. IV. dintre acestea le prezentăm pe cele mai relevante. V. întreprinsă în luna iulie a anului 1925. dar menţionăm şi studiile care s-au ocupat de problematica depunerii uneltelor în morminte. editată în limba maghiară. V. autorul a prezentat şi un catalog al descoperirilor de morminte de meşteşugari din Europa. care dovedeşte locul important ocupat în 239 . piesa este un tipar-amprentator pentru realizat fibule. nepublicat până atunci (Pl. celelalte fiind dispărute (Pl. V. dar mormântul de la Felnac nu a fost pomenit18. Profesorul presupunea că aici şi-ar fi aflat sfârşitul. cu privire la circulaţia monetară şi semnificaţia prezenţei balanţelor în morminte din epoca merovingiană.

1-5) 26. E. cu marginile arcuite27. XII-XIII. Bóna a afirmat că locuirea în epoca avară timpurie în Banat este dovedită de mormântul cu cal al orfevrului de la Felnac şi de mormântul de călăreţ de la Sânpetru German21. că aplica de centură în formă de cruce malteză (Pl. valorificat ştiinţific într-un articol publicat în anul 195923. pe care apar semne asemănătoare cu cele de pe tamgale. În cartea sa despre descoperirile de origine bizantină din bazinul carpatic. VI. Arad) şi Deszk (Ungaria). al unui orfevru înmormântat cu calul său.ANALELE BANATULUI. 2004-2005 societatea avară de făurari şi orfevri. Henning nu a amintit mormântul cu tipare de la Felnac în studiul său bine documentat cu privire la mormintele de orfăurari. Au fost discutate atât tiparele cât şi piesele de centură pe care apare decorul de tip Felnac24: combinaţie de ornament punct-virgulă şi cerculeţe (Pl. localităţi situate geografic în apropierea Felnacului25. Garam a luat în discuţie şi tiparele descoperite la Felnac. decorate în stil bizantin. De reţinut. precum şi datarea şi aria lor de răspândire. Nu putem decât să tragem concluzia că nu au fost luate în considerare ca fiind credibile informaţiile cu privire la locul de descoperire al tiparelor. De reţinut că atunci când face referiri la descoperirea de la Felnac. unde în mormântul de orfevru au fost găsite 41 de tipare şi mai multe tipuri de unelte19. Tot în Istoria Transilvaniei. I. E. de o calitate bună. apoi tiparele pentru limbi de curea de tip Martinovka (Pl. VII. apărute încă din anul 1901. J. precum şi tiparele de tip Tarnaméra ( Pl. o plăcuţă din bronz de harnaşament şi 44 de tipare din bronz pentru presat29. în finalul căruia a fost prezentat un catalog al mormintelor cu unelte din epoca romană şi cea medievală timpurie22. 2-9).6). editată în limba germană. se poate presupune că au fost depuse şi alte unelte pentru prelucrat metalele. Chiar dacă mormântul a fost distrus. Autoarea accentuează faptul că nici una dintre garniturile de centură descoperite până acum nu au fost realizate după tiparele bizantine originale. deoarece există o descoperire similară la Kunszentmárton (Ungaria). Garam o numeşte mormânt de orfevru28. Probabil că a fost socotită drept 240 . 1) este asemănătoare ca tip şi mărime. este consemnat că la Felnac a fost găsit un mormânt distrus. a fost ignorat şi mormântul cu unelte de la Aradac (Iugoslavia). Szentpéteri cu privire la repertoriul descoperirilor de epocă avară din Europa Centrală. De asemenea. descoperită într-un mormânt de călăreţ de la Alba Iulia20. cu aplica decorată cu un cap de bărbat. În volumul coordonat de J. Au fost analizate şi tiparele pentru garnitură de centură decorate cu palmete tip Akalan (Pl. VII. localitate situată geografic în apropierea Felnacului. din perioada avară timpurie. cele care se aseamănă cel mai bine cu tiparele sunt piesele găsite la Sânpetru German (jud. V. Din inventarul mormântului s-au mai păstrat plăcuţe de centură din bronz. 7). VII.

Sunt ilustrate câteva dintre tipare. când s-a discutat descoperirea unor piese similare sau despre prelucrarea metalelor în perioada mileniului I p. Se mai susţine că la avari. unde au fost găsite chiar în mormânt. Termenul de depozit pentru tiparele de la Felnac a fost utilizat ulterior şi de alţi cercetători. Sibiu) şi Corund (jud. în opinia noastră. precum şi cele de la Adony şi Felnac”30. În prezentarea zonelor în care s-au găsit cimitire din epoca avară. VII. Într-un articol cu privire la elementele bizantine prezente în cultura materială a secolelor V-XI din Moldova. Între descoperirile avare mai importante din Crişana şi Banat este enumerat şi mormântul unui argintar cu 27 de tipare pentru presarea unor garnituri de centură şi de harnaşament. astfel explicându-se „depozitele unor asemenea tipare de la Gátér (Ungaria). respectiv 44. descoperite la Dumbrăveni (jud. Horedt a valorificat ştiinţific tiparele din bronz pentru realizat podoabe în tehnica presării. Chr. despre care se spune că sunt modele din plumb pentru obţinerea podoabelor. activitate pe care o consideră apanajul unor meşteri bizantini sau localnici. publicat în anul 1960. datat în secolul al VIIlea32. numărul tiparelor este greşit. se fac referiri şi la descoperirea de la Felnac. iar la catalogul mormintelor se menţionează: „Reitergrab eines Goldschmiedes mit 44 Preßmodellen”31. Autorul susţine că este posibil ca aceste piese să provină tot din morminte. Kunszentmárton33. În mod surprinzător. Descoperirea reflectată în literatura de specialitate din România Cercetătorii români au amintit mormântul de la Felnac doar în treacăt. Horedt s-a exprimat mai clar câţiva ani mai târziu în studiul său despre problema avară în România. deoarece la avari ritualul funerar implica depunerea tiparelelor în mormânt alături de argintarul defunct. D. Gh. Ideile au fost reiterate în lucrarea sa despre 241 . În compendiul de Istoria României. 12). este amintit şi cel de orfevru de la Felnac.plăcuţă de harnaşament piesa care. făurarii se bucurau de o mare apreciere după cum o dovedeşte depunerea uneltelor unor argintari în mormintele de la Felnac. din care s-ar fi putut stabili cifra corectă a tiparelor. ca şi la alte popoare ale stepei. după cum o dovedesc descoperirile de la Felnac şi Bandu de Câmpie35. vol. 3. mai ales dacă avem în vedere bibliografia consultată de autori. Gátér. În anul 1958. Teodor a făcut o scurtă referire şi la producerea podoabelor. descoperite într-un mormânt avaric de la Felnac. Harghita). descoperit la Felnac34. K. chiar dacă K. I. ar putea fi mai degrabă un fragment de tipar pentru aplice perlate (Pl. printre mormintele de călăreţi descoperite în zona de vest a României.

Dömötör. În continuare. Dömötör potrivit cărora. fără a se da detalii cu privire la condiţiile de descoperire38. datorită faptului că descoperirea a fost dată uitării. s-a spus că au fost depuse într-un mormânt care a aparţinut unui personaj de etnie avară. Un an mai târziu. Mărghitan. împreună cu tiparele. iar mai apoi prefectul de judeţ a hotărât să le trimită la Muzeul Naţional din Budapesta. ci un tipar-amprentator ce se apăsa în lut moale. precum şi în alte localităţi: Botoşana (jud. L. ori ritualul de înmormântare a calului în bazinul carpatic a fost atestat la acea vreme doar la avari. Hampel şi L. au fost descoperite oase umane şi oase de cal. conform opiniei lui L. care mai apoi au fost descrise detaliat şi ilustrate. în cartea lui L. 1900. realizându-se astfel o matriţă în care fibulele erau turnate37. Descoperirea de la Felnac a fost discutată mai detaliat abia în anul 1985. Iaşi). au existat ateliere specializate pentru realizarea podoabelor. a fost publicat în aceeaşi revistă. au fost descoperite de către un agricultor care a vrut să le vândă în piaţa Aradului şi întrebat de autorităţi despre provenienţa lor. piese care dovedesc producerea de podoabe în lumea avară şi nici afirmaţiile lui L. produse ale unor meşteri băştinaşi sau bizantini36. Mureş). se afirmă că este vorba despre un singur lot de ştanţe despre care. deşi în vechile publicaţii nu se afirmă acest detaliu39. un alt lot de ştanţe de la Felnac. unde au şi fost publicate în acelaşi an. Teodorescu este primul cercetător român care a luat în discuţie una dintre piesele descoperite la Felnac şi anume tiparul pentru fibule digitate. Mărghitan susţine că tiparele de la Felnac. au fost descoperite 44 de piese din bronz şi un tipar din lut ars40. Autorul nu a precizat de unde a preluat informaţia cu privire la ajungerea primului lot de tipare în posesia autorităţilor. Bandu de Câmpie (jud. inedită până acum. 2004-2005 legăturile între romanitatea dunăreană şi Bizanţ în secolele V-XI. astfel că la Felnac. De observat că posibilitatea ca podoabele descoperite la nordul Dunării să fie produsul unor meşteri din rândul populaţiilor alogene nu este luată în considerare. pe care nu o consideră fibulă şi nici un tipar pe care se presau foiţe din metal. pe care le numeşte ştanţe. V. dar în acelaşi timp au fost ignorate informaţiile cu privire la condiţiile de descoperire oferite de J. ajunse în posesia Societăţii de ştiinţe naturale şi istorie din Arad. S-a încercat şi reconstituirea numărului de piese. Hampel între tiparele de la Felnac şi tiparele descoperite la Adony. Suceava). Costeşti (jud. a declarat că le-a găsit pe câmp la arat în anul 1899.ANALELE BANATULUI. Astfel. XII-XIII. Mărghitan despre istoria Banatului reflectată de izvoarele arheologice. Nici de această dată nu au fost luate în considerare conexiunile făcute de către J. mai precis tiparul 242 .

L. deoarece pe de o parte. tiparul-amprentator pentru turnat fibule este considerat fibulă şi nu tipar. La Felnac au fost efectuate săpături arheologice. unul dintre tiparele pentru aplice de centură cu decor de tip Felnac a fost ilustrat de două ori41. de aceea afirmaţiile potrivit cărora doar meşterii băşinaşi. ar fi fost creatori de podoabe. cât şi de cele germanice. Procedeul tehnic al presării pe ştanţe a foilor de metal era familiar civilizaţiei bizantine. Din nou constatăm inadvertenţe.1) este prezentată tot ca tipar. Mărghitan consideră că descoperirea de la Felnac este un depozit de ştanţe unicat pe continent. împreună cu alte tipuri de unelte pentru prelucrarea metalului. deoarece este vorba despre un mormânt cu unelte şi nu de depunerea rituală a unui anumit tip de unelte sau de existenţa unui atelier stabil unde acestea ar fi fost depozitate. în lumina cărora era „firească apariţia în mijlocul masei autohtone a unui meşter făurar de piese decorative”46. singurii din zonă care întreţineau felurite şi permanente legături cu Bizanţul”. a unui mormânt de inhumaţie datat în secolul al VII-lea. menţionate şi de L.. datate în secolele VI-VII. iar la descrierea pieselor. precum 243 . nu s-a descoperit nici o piesă din lut. fiind practicat aici „de locuitorii băştinaşi. numărul corect de tipare este 44. a cărei existenţă e confirmată arheologic pe durata mai multor secole la rând”45. Mărghitan. mărturie în acest sens fiind numeroasele piese de podoabă găsite în necropole din toată Europa. fără să se cunoască un alt lot atît de numeros şi variat ca tipologie43. unde au fost descoperite artefacte care au relevat existenţa unor aşezări din protoistorie. cât şi în cea străină. Autorul mai susţine că acest lot de ştanţe dintr-un atelier de bijutier trebuie legat de „aşezarea sătească autohtonă. toate realizate din bronz. s-au descoperit într-un mormânt 41 de tipare. În opinia noastră. nu este corect să denumim descoperirea de la Felnac depozit de ştanţe. ce erau în primul rând modele pentru realizarea podoabelor prin presare (ştanţare). II. O altă eroare s-a strecurat şi la ilustraţie. Chr. cu arme şi oase de cal. nu au fundament. iar.10). V. cum în mod greşit s-ar fi scris în articolul publicat în anul 190042. dintre care 40 din bronz şi unul din plumb. adică romanici. afirmaţie curioasă având în vedere faptul că la Kunszentmárton (Ungaria). termen mai potrivit decât ştanţe. care desemnează doar felul în care se lucrau podoabele nu şi piesele în sine. dar şi prin turnare. descoperire publicată încă din anul 193344. Uneltele găsite sunt denumite tipare atât în literatura de specialitate română. pe de altă parte. Tehnica de realizare a podoabelor prin presare a fost utilizată pe scară largă atât de popoarele stepei. aplica de centură în formă de cruce malteză (Pl.pentru aplice semiglobulare (Pl. pe o terasă aflată pe malul Mureşului. secolele IIIIV p.

se dau câteva informaţii succinte. După părerea noastră. în Câmpia Tisei. dar între cele două morminte şi vestigiile unor aşezări mai târzii nu considerăm că se poate stabili vreo legătură. la Kunszentmárton53 şi Gátér54. În lucrarea despre meşteşugurile de la nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI d. la comandă”51. datat în prima treime a secolului al VII-lea. Opiniile lui L. precum depozit sau atelier. 17 la Complexul Muzeal din Arad. germanice şi răsăritene. D. chiar dacă ambele se datează în cursul secolului al VIIlea. unde alături de alte tipuri de unelte au fost depuse şi tipare. fiind oferite chiar de descoperiri similare de morminte. Olteanu a susţinut că depozitul de ştanţe de la Felnac. discutând descoperirea de la Bernašovka din bazinul inferior al Nistrului (Ucraina). Prin urmare. localităţi relativ apropiate geografic de Felnac. care se datează în secolele VII-VIII. 2004-2005 şi a unor urme de locuire din secolele IX-X şi XI-XII47. „unui meşter giuvaergiu itinerant. dintre aceste piese 26 au ajuns la Muzeul Naţional Maghiar din Budapesta. prin urmare câteva decenii mai târziu decât mormântul cu tipare. când 9 dintre tipare au ajuns la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. marea majoritate a specialiştilor sunt de părere că descoperirea de la Felnac este un mormânt de orfevru..ANALELE BANATULUI. tragem concluzia că domnia sa consideră descoperirea de la Felnac drept mormântul unui orfevru bizantin itinerant. 244 . Tipul de vas descoperit în mormântul cercetat de arheologi se datează în jurul anului 650 şi în a doua jumătate a secolului al VII-lea48. Hr. Cel mult. această descoperire poate dovedi locuirea la Felnac pe tot parcursul secolului al VII-lea. Informaţiile cu privire la locaţiile pieselor se referă la perioada de dinainte de anii ’70. 7 fiind dispărute în anul 192552. Mărghitan cu privire la descoperirea tiparelor au fost prea facil preluate şi de alţi cercetători. potrivit cărora oase de cal au fost găsite împreună cu 43 de tipare pozitive din bronz pe care apar influenţe stilistice bizantine. Teodor enumeră printre atelierele speciale pentru făurit podoabe din secolele VI-VII şi descoperirea de la Felnac50. nu se poate dovedi că ar exista o conexiune între mormântul cu tipare şi cel descoperit ulterior. Mai apoi. venit din Bizanţ pentru a lucra în lumea „barbară”. De aceea. datate în secolul al VII-lea. la fel ca în cazul mormintelor de la Felnac sau Bandu de Câmpie. integrându-se în mediul localnic49. unicat pe continent. conţinea 44 de tipare din bronz şi unul din lut ars. Gh. susţine că tiparele descoperite aici aparţineau. ne exprimăm speranţa ca în viitor să nu se mai folosească termeni nepotriviţi. Aceasta mai ales în condiţiile în care argumentele în favoarea ipotezei mormântului sunt foarte solide. Şt. În repertoriul arheologic al judeţului Arad. De aici. XII-XIII.

Prezenţa unor tipare de origine bizantină nu implica neapărat existenţa unui meşter itinerant din imperiu. la aceasta adăugându-se cronologia anumitor motive decorative. Tiparele pentru garniturile de centură ar fi putut fi realizate în Crimeea. în timp ce decorul cu palmete se regăseşte în tot cursul secolului al VII-lea59. ascuns în opinia sa. Astfel că afirmaţia. zonă situată geografic între populaţiile din stepă şi imperiul bizantin. prezente în tezaurul de la Akalan. Prin urmare. Se cuvine. prin plăcuţele din aur pe care apare decorul tip Felnac. Fiedler consideră anul 625 ca termen post-quem al ascunderii tezaurului de la Akalan56. Nu insistăm asupra discuţiilor cu privire la etnia celui înmormântat. Faptul că. Încadrare cronologică şi culturală În privinţa datării mormântului de la Felnac cercetătorii consideră că acesta provine din prima treime a secolului al VII-lea. În mormintele cu unelte din Ungaria s-au descoperit atât balanţe cu greutăţi bizantine din bronz şi sticlă. între anii 613-631. Decorul tip Martinovka se datează la trecerea din secolul al VI-lea în secolul al VII-lea58. care aveau legături cu Bizanţul. la Kunszentmárton şi Jutas. datat cu monedă emisă în jurul anulului 62055. la Kunszentmárton şi Gátér. sugerează o datare a mormântului de orfevru de la Felnac în jurul anului 63057. a se citi romanici. piese de vestimentaţie pe care apare decor la fel cu cel al tiparelor au fost descoperite în morminte cu solidi de la Heraclius. Bóna susţinea că descoperirea de la Felnac se poate data datorită conexiunilor arheologice cu alte descoperiri. precum şi prin plăcuţele cu acelaşi tip de decor din mormântul de călăreţ de la Sânpetru German. iar tiparele tip Tarnaméra sunt tipice în a doua treime şi la mijlocul secolului al VII-lea60. produsele lumii bizantine le erau familiare orfevrilor din lumea avară. I. potrivit căreia prelucrarea artistică a metalului era doar apanajul unor orfevri bizantini sau a unor meşteri autohtoni. dar se cuvine să subliniem faptul că existenţa unor meşteri itineranţi din rândurile populaţiilor migratoare a fost deja dovedită prin numeroase descoperiri (Harta I). este discutabilă. de asemenea.4. ci este o dovadă a circulaţiei tiparelor provenite din atelierele şi bazarele oraşelor Imperiului bizantin62. care au 245 . Plăcuţele de centură cu decor de tip Felnac erau în circulaţie în prima treime a secolului al VII-lea61. să luăm în considerare faptul că diversele populaţii migratoare venite în contact cu civilizaţia bizantină au fost puternic influenţate de aceasta. cât şi tipare din bronz pe care se regăsesc motive utilizate în orfevrăria bizantină. iar răspândirea produselor atelierelor din sudul Rusiei a fost asigurată de avari. U.

XII-XIII.ANALELE BANATULUI. Prezenţa oaselor de cal în mormânt. în cazul orfevrului de la Felnac asemenea explicaţii nu se pot lua în calcul. precum şi la avarii din Europa unde este adesea documentată înmormântarea parţială sau a calului întreg66. Aprecieri cu privire la ritualul de depunere al uneltelor Prezenţa uneltelor în morminte a suscitat atenţia cercetătorilor. situaţia politico-militară nu era propice pentru itinerarea unui meşter bizantin şi nici nu s-au găsit piese cu caracter special cum este tiparul cu decor antropomorf de la Costeşti pentru producerea de relicvarii sau iconiţe. Iaşi) ipoteza unui meşter orfevru itinerant bizantin ar putea fi plauzibilă. care nu au mai fost recuperate. Pe de altă parte. Ofranda de cai se regăseşte atât la avarii din stepa asiatică. care sau întrebat dacă acestea erau o dovadă a practicării meşteşugului de către cel înmormântat sau doar un mod de a sublinia statutul social înalt al defunctului. un bijutier sau mai degrabă un personaj al cărui statut social înalt era reliefat de unelte. certifică practicarea ritualului de depunere a calului alături de cel înmormântat. ci fac parte dintr-un ritual prin care se sublinia rangul celui înmormântat. un orfevru bizantin s-ar fi înmormântat după ritualul creştin. unde calul era incinerat şi apoi resturile înmormântate sau era înhumat calul întreg. Dacă pentru descoperirea tiparelor de la Costeşti (jud. dar deşi sunt morminte de creştini în această perioadă la nord de Dunăre. de cal şi probabil de alte piese. 5. 2004-2005 stăpânit stepa din nordul Mării Negre până în anul 63563. nu există un număr mare de piese de podoabă produse cu acestea. dacă tiparele depuse în mormânt pot da un răspuns în privinţa identităţii sociale a defunctului. a cărui prezenţă poate fi explicată în primul rând în legătură cu un meşter creştin. dar nu era o regulă strictă. Semne de uzură ale tiparelor lipsesc. părerile rămânând până în prezent împărţite67. specific călăreţilor războinici din stepă. exista o presiune continuă a barbarilor asupra teritoriilor bizantine. la fel ca în cazul mormântului de orfevru de la Kunszentmárton. Războinicii avari se înmormântau cu armele şi cu cai al căror harnaşament era bogat decorat. ceea ce ar putea duce la interpretarea că tiparele nu aveau legătură cu ocupaţia de meşter toreut. prin urmare prezenţa sa avea o motivaţie mai degrabă politico-religioasă decât economică. mormintele de orfăurari nu se numără printre ele65. În cazul mormântului de la Felnac există aceeaşi problemă. În prima treime a secolului al VII-lea. acesta fiind un refugiat în faţa persecuţiilor iconoclaste64. deoarece există cazuri de morminte de bărbaţi în care acest ritual nu este atestat. 246 .

2. tiparul-amprentator este o dovadă pentru realizarea fibulelor digitate şi probabil a fost distrus de către descoperitori. marea majoritate a fibulelor s-au descoperit în aşezări. descoperite de obicei în morminte. care a şi publicat-o (Pl. pare mai plauzibilă distrugerea lor de către muncitorii care au împărţit piesele. proveniţi din lumea slavă sau germanică. care pot da un răspuns şi în privinţa lipsei de uzură a acestora. pentru care această piesă era semnificativă.2). În celelalte morminte cu truse de unelte în care au fost depuse tipare. patrulatere. Absenţa fibulelor din unele morminte de femei a sugerat ideea că accesul la acest tip de piesă depindea şi de statutul social69. În schimb.4.Dar. Nu considerăm că ruperea acestor piese a avut un scop ritual. recuperată de către L. Potrivit autoarei. IV. Un alt motiv pentru care nu luăm în considerare varianta distrugerii rituale este lipsa tiparelor rupte în celelalte morminte care au în inventar astfel de piese: Kunszentmárton.1). VI. Pl. din care o bucată a fost trimisă în anul 1900 la Muzeul Naţional din Budapesta. I. ceea ce ar conduce la prezumţia că aceste piese puteau fi simboluri ale statutului social70. VIII. VI. Tiparele care s-au descoperit la Felnac foloseau pentru realizarea unor piese de port care subliniau statutul social: fibule digitate şi garnituri de centură. Fibulele digitate erau accesorii ale costumului feminin din mediul slav şi din cel germanic.5 a-b). caz în care produsele lor ar fi fost mult mai concentrate. iar un an mai târziu cealaltă bucată se afla în muzeul din Arad. pentru că în Câmpia Tisei s-au descoperit numeroase exemplare pe care apare decorul de pe tipare68. s-au descoperit foarte puţine garnituri de centură care să fi fost produse cu aceste tipare. Gátér. Pl. sau avem de-a face cu preluarea de către avari a acestui tip de accesoriu ca însemn al statutului social pentru soţiile membrilor clanului. Dömötör. Eva Garam a făcut câteva afirmaţii interesante în legătură cu răspândirea pieselor de podoabă decorate în acelaşi stil cu tiparele descoperite la Felnac şi Kunszentmárton. Chiar dacă este fragmentar. nici unul nu era pentru fibule digitate. celălalt fragment fiind pierdut (Pl. Pl. deoarece orfevrii înmormântaţi au activat puţină vreme din cauza decesului prematur sau pentru că nu s-ar fi putut stabili ca să lucreze într-o anumită regiune. cel mai elocvent exemplu fiind tiparul pentru limba de centură tip Felnac. mai ales în locuinţe cu un inventar bogat. În regiunile de la est şi sud de Carpaţi.2. Adony (probabil tot un mormânt). III. Rupt este şi tiparul de aplice pentru harnaşament. cu decor perlat (Pl. 247 . fapt care ar putea fi explicat prin itinerarea meşterului acolo unde existau comanditari din zona controlată de avari. atât ca număr cât şi în spaţiu. orfevrul înmormântat la Gátér a profesat mai mult timp în acest ţinut.

8. 2004-2005 Semnul de rang avar era centura. dreptunghiulare cu ciucuri (Pl. 3). 4). 12). Un semn de întrebare îl ridică tiparul pentru aplice perlate pentru centură sau harnaşament (Pl. dar în principal. 6. Garniturile de centură erau formate dintr-un număr mult mai mare de plăcuţe sau de limbi secundare de curea de acelaşi tip. era utilizat în împodobirea curelelor.13). VII. VI. astfel de limbi de curea au fost descoperite în morminte de cai. De asemenea. VI. în formă de inimă şi în formă de scoică (Pl. în formă de rozetă (Pl. VII. VI. 1-5) şi una formată din două tipuri de piese (Pl. 1-2). 17-19). care puteau fi utilizate atât la curelele de centură. realizat în mai multe exemplare. cât şi la cele de harnaşament. numită în literatura de specialitate Lochschützer (Pl. 5-8. VII. VII. Pl. 4. VII. în formă de cap de bufniţă stilizat (Pl. Pl. 10-12).VIII. VII. 3 5 a-b. 8-9).7. după cum o demonstrează descoperirile arheologice74. VII. 36). 2. 14-15) şi trei limbi de curea (Pl. În trusa de la Felnac există şi tipare pentru piese de harnaşament: opt tipuri de aplice: patrulatere (Pl. Pl. în formă de dreptunghi cu marginile arcuite (Pl. VII. semiglobulare (Pl. 6). La Felnac există tipare pentru şase tipuri de limbi de curea principale (Pl. trei tipuri ds plăcuţe de centură în formă de scut (Pl. VII. a plăcuţelor de centură şi prin bogăţia decorului. Aceste piese puteau folosi la o mare varietate de garnituri de harnaşament. În opinia noastră. fără ciucuri (Pl. 7. 14). două tipuri de plăcuţe în formă de dublu scut (Pl. VII. semiglobulare (Pl. VIII. prin forma şi cantitatea limbilor de curea secundare. Dintre acestea se pot compune două garnituri de centură aproape complete (Pl. VI. există tipare pentru două tipuri de pandantive. 1.12). precum şi tipare pentru zece tipuri de aplice de centură: rotunde (Pl.VIII. deşi unii cercetători au numit-o piesă de haranaşament73. VIII. trei tipuri de limbi de curea secundare (Pl. VIII. VII. VI. VIII. 3-4). XII-XIII. VII. mai ales dacă ţinem seama de faptul că adesea doar un tip de aplică. 15) sau de patrulater (Pl. perlate (Pl.10). 9. Pl. Putem menţiona faptul că anumite tipare s-ar putea să fi fost folosite şi la realizarea unor limbi de curea de centură (Pl. fapt relevat de descoperirile arheologice. VII.ANALELE BANATULUI. cruciforme cu ciucuri (Pl.16). prezenţa în morminte a unor tipare pentru piese 248 . VI. acesta este totuşi un tipar care putea folosi la realizarea unor pandantive sau aplice perlate. VII. Faptul că centura nomazilor era un simbol al statutului şi un însemn al rangului este relevat şi de izvoarele scrise chineze sau de reprezentările figurative persane72. 10-12). cruciforme (Pl. VIII. purtătorul unei centuri chiar şi în mormânt îşi păstra distincţia. În opinia noastră. 7). 11). 16) şi zoomorfe (Pl. elemente care diferenţiau centurile şi implicit pe purtători71. o plăcuţă pentru teacă de pumnal sau de spadă. VII. 13). Pl. VII. 8-9). VIII. 5). fapt relevat şi de ritualurile funerare.

Mai degrabă. 1 RO 300002 Timișoara E-mail: danielatanase@yahoo. fără legătură cu meşteşugul. Chr. Orfevrilor şi făurarilor li se atribuiau însuşiri speciale deoarece erau stăpâni ai focului.com 249 .venirea în bazinul carpatic de la germanici. ci mai degrabă dezvăluie cine erau comanditarii orfevrilor. Prin urmare. fierarii şi regii erau strâns legaţi în mitologie. În consecinţă. element al naturii pe care îl foloseau pentru realizarea unor produse atât de necesare societăţii cum sunt armele şi unelte. element al ritualului funerar preluat la . unde membrii clanului ar fi beneficiat de serviciile sale76. ci şi pentru simbolul social pe care îl reprezentau. a armelor şi a cailor. iar depunerea trusei cu unelte era un mod de a accentua această apreciere şi de către muritori. importante nu doar pentru stilul artistic. statutul privilegiat al meşterilor toreuţi avari era subliniat de ritualul de înmormântare nu doar prin depunerea centurii.care erau simboluri ale rangului celui ce le purta. ci şi a trusei de unelte. iar la avarii târzii.77. titlul de Tarkhan amintea de fierarul cu acelaşi nume din vechile legende75. uneltele se depuneau pentru ca meşterului să i se ofere posibilitatea de exercitare a meşteşugului şi în lumea de dincolo. fierarii şi şamanii. Desigur că depunerea tiparelor şi a altor tipuri de unelte pentru prelucrat metalul era şi o modalitate de a accentua statutul aparte în cadrul comunităţii pe care îl aveau orfevrii. p. la care acest obicei a fost documentat încă de la începutul mileniului I. De aceea. Pe de altă parte. în primul rând membri ai elitei şi apoi războinici de rang mai puţin însemnat care aveau posibilitatera de a oferi meşterului materialul necesar producerii podoabelor. dar şi a unor podoabe frumos decorate. ci doar persoane de rang înalt fără legătură cu acest meşteşug. Daniela Tănase Muzeul Banatului Piața Huniade nr. este un mod de a sublinia şi prin ritualul funerar înalta consideraţie de care artizanii metalului se bucurau în cadrul societăţii nomade. Statutul social înalt pentru făurari este caracteristic societăţii stepei. talentul lor putea fi considerat un semn al bunăvoinţei zeilor. nu este o dovadă că cel înmormântat era un personaj de rang înalt. a căror artă era foarte apreciată. nu considerăm că există suficiente argumente pentru a susţine că în mormintele cu unelte nu erau înhumaţi orfevri sau făurari. Titlul de kagan s-ar putea să derive de la fierarul Kava din mitologia iraniană.

p. 158. Kölked-Feketekapu A: Kiss 1996. Mulțumesc doamnei dr. Bandu de Câmpie: Kovács 1913. II. Mărghitan 1985. 29. 121. precum şi un fragment de tipar pentru limbă de curea cu decor de „tip Felnac” rupt. p. nota 1.ANALELE BANATULUI. 22-26. 64. p. 751. Szentpéteri 2002. 24. 1-12. 22. XII-XIII. Mărghitan 1985. 394. Hampel 1905. Fig. p. 13-17. 49. 68. Bóna 1986. p. p. fără număr. Kunszentmárton: Csallány 1933. 141. 37. Istoria 1960. p. 16-21. p. 1. p. 117. p. 79-80. 117-118. 65. Hampel 1900. Fig. Nagy 1959. Csákbereny. 1-11. 119. Hampel 1905. 1-12. Garam 2001. Luminița Dumitriu. p. 35. 36. p. 7. 250 . Gátér: Kada 1905. Hampel 1905. p. Bóly. 25. p. 395. Fettich 1926. p. 120. 50. p. 34. Fig. 3. 2004-2005 NOTE * Mulţumesc doamnei Zsofia Rácz. p. p. 4. Aradac: Nagy 1959. 718. 747-749. 38. 39. 117. Fettich 1926. Horedt 1968. 179. 21. 168. 716. Pókaszepetk: Sós 1978. p. 6. p. 104. 50. 13-16. vol. 37. 11. 17. 16. p. 44. 133-134. 23. Teodor 1970. Planşa II. 122. Horedt 1958. 166-167. p. Jutas: Rhé. 1-15. 19. p. 116. 20. 392-396. 15. 33. p. p. 43. p. Henning 1991. pentru amabilitatea cu care mi-a oferit desenele pieselor aflate în colecţia Muzeului Naţional Maghiar din Budapesta. Bálint 1989. doctorandă la Universitatea Éőtvős Loránd din Budapesta. 13. p. p. Fettich 1926. Fig. 22. p. Kölked-Feketekapu B. Hampel 1900. 62. p. Garam 2001. Fettich 1926. Pl. Vác-Kavicshánya: Tettamanti 2000. 26. Garam 2001. p. 335. p. 38. 47. 747-751. cercetător principal I la Muzeul Național de Istorie a României din București și domnului Florin Mărginean. 30. 33. p. 1-15. 10. 2. III. Fig. 106. Bóna 1990. pentru ajutorul acordat în obținerea desenelor pieselor aflate în colecțiile din muzeele respective. p. 39-40. Felnac: Hampel 1900. Istoria 1960. p. 392. Dömötör 1901. 27. p. p. p. 750. p. p. 747. 70. p. p. 393. 9. 14. arheolog la Complexul Muzeal Arad. 156-157. p. Teodor 1981. 5. 74. 1-6. 117. Fig. Istoria 1960. Hampel 1900. p. Fig. Planşa 446. 84. p. Fig. p. Kiss 2001. 31. vol. Fettich 1931. Garam 2001. 116-117. Planşa V. 138.4. Hampel 1905. Dömötör 1901. Teodorescu 1972. 32-33. Garam 2001. Dömötör 1901. p. p. 155. p. p. Nemetvölgy: Henning 1991. p. Werner 1954. 28. 66. 32. p. 127. 94. Planşa I. 8. 18. p. 721. Fig. p. p. Bóna 1986. Werner 1950. Dömötör 1901. 63. 65. 12. p.

54. p. Pl. 50. Fiedler 1994. mormântul 166. p. p. p. Henning 1991. Fiedler 1994. I-III. 46. László 1981. 54. 3. Fig. Henning 1991. Alba): Winkler. p. Păiuş 1977. Fiedler 1994. 254. p. 57. p. p. Mărghitan 1985. p. Planşa 175. Pohl 1988. p. Garam 2001. 184. 264. 53. 59. 66.4. 60. 203. Kada 1905. 40. 67. p. p. 60-61. p. p. 16. 157. Szentpéteri 2002. 91. Mărghitan 1985. 47. Pl. 251 . 45. Takács. 119. p. 52. 55. Mărghitan 1985. Pohl 1988. 54. Fig. 69. p. László 1970. 75. Teodor 1996. Decaens 1971. p. Barbu 1976. mormântul 194. p. 43. 44. 68. 68. Zdroba. 71. Kölked-Feketekapu B (Ungaria): Kiss 2001. p. p. 66. 46. 5. 64. 84. Mărghitan 1985. 274. 31. 272. Curta 2001. 44. 129-130. Fig. Garam 2001. Oferim doar câteva exemple: Cicău (jud. 56. p. 55. 45. Garam 2001. 76. 194. Csallány 1933. 6. 44. Repertoriu 1999. p. Mărghitan 1985. 33. 281. 45-46. Pl. Iváncsa (Ungaria): Bóna 1970. Müller-Wille 1977. Curta 2001. Pohl 1988. p. 54. p. 74 63. 61. Garam 2001.3. 41. 65. 31. mormântul 135. Vida 1999. Pl. Mărghitan 1985. Csallány 1933. Fig. p. p. p. 49. mormântul 541. 48. 73. p. 42. 129. p. Olteanu 1997. 10. p. p. Werner 1954. p. p. László 1970. Garam 2001. Bóna 1970. 188. 105. 72. 80. Pl. p. 138. p. 56. 58. p. 62. 47-49. 146. Curta 2001. Teodor 1996. p. 135. 93-95. Szmoniewski 2002. 30. Werner 1970. 49. 77. Roth 1986. 74. 130. p. p. p. 70. 15 este aceeaşi cu Fig. 59. 48. Carnap-Bornheim 2002.40. Driehaus 1972. p. 262. p. Werner 1970. 68.. 51. p.

Bóna . în Erdélyi története három kötetben. Wien-Köln 1989. p. Caen 1971. Kiss. 1900. 31-47. László. 1996 A. p. Die Archäologie der Steppe. Garam. Kiss. p. 3. I-III. 2001 F. 1905 J. în ArchÉrt 21. Budapest 1986. în ArchÉrt 25. 263-278. p. Grave of an Avar Horseman at Iváncsa. A Kunszentmártoni avarkori ötvösir (Goldschmiedgrab aus der Awarenzeit von Kunszentmárton Ungarn). Avarii în Transilvania în Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. în KVHAA Konferenser 51. 500-700. Csallány. XII-XIII. Bóna. Bóna. în Izvestika na arheologičeskaia Institut (Blgarja) 38. László. Kiss. Csallány. în Študijné Zvesti 16. Fettich. 97-125. The Making of the Slavs. Bóna. 65-82. The Social Position of the Germanic Goldsmith A. Daciától Erdőelvéig. Henning. Budapest 2001.480. 1968 K. A mezöbándi ásatások (Les fouilles de Mezöband). Bóna 1990 I. 1905. 2001 E. Csallány. 445. Garam. Das Awarenproblem in Rumänien. în ArchÉrt 20. 2001 A. Horedt. p. p. Constantinescu-Iaşi et alii. 1926 N. Bálint. Driehaus 1972 Driehaus Jürgen. Das awarenzeitliche gepidische Gräberfeld von Kölked-Feketekapu A. Timişoara 1985. Dömötör. 103-120. Csallány. ihre Funkson und kulturelle Stellung. Jahrhunderts. Fiedler. László. Mărghitan. 1971 J. 1968. Kovács I. Bóna. Sofia 1981. Innsbruck. Kovács. 1913. în ActaArchHung 14. A népvándorlás kora Erdélyben (271-895). Der awarische Gürtel. 1989 Cs. Funde byzantinischer Herkunft in der Awarenzeit vom Ende des 6. Die Gürtelbesatzstücke von Akalan. Banatul în lumina arheologiei. c. p. I. 2001 C. Hampel. Budapest 1970. Gátéri (Kun-Kisszállási) temető a régibb középkorból. p. 1900 J. Ujabb lemezsajtoló bronzmintár Fónlakról. Stockholm 2001.ANALELE BANATULUI. von Carnap-Bornheim. 1905 E. în Kurze eschichte Siebenbürgens. Dömötör. 1970 I. 389-406. 1962 D. Újabb hazai leletek az avar uralom korából. 1970 Gy. Hampel. 2004-2005 BIBLIOGRAFIE Bálint. Braunschwieg 1905. Kiss. p. Curta. 1913 I. ArchHung I. László. 1996. 1901 L. p. History and Archaeology of the Lower Danube Region. Altertümer des frühen Mittelalters in Ungarn. 1977 M. 970. Szentes 1933. 1901. Istoria. Curta. Decaens. 1985 L. 265-428. Fettich.. p. coord. Cambridge 2001. p. Müller-Wille. Schmiedegräber nördlich der Alpen. 93-95. Un nouveau cimetière du haut mozen âge en Normandie. Henning. Hampel. 107-234. 61-108. în DolgCluj 4. Germanisches Handwerk zwischen keltischer Tradition und römischen Einfluß. 1958 K. Hérouvillette. Völkerwanderung und Frühmittelalter (271-895). Steppenvölker und Germanen. 1991 J. 62-105. bis zum Ende des 7. Horedt. p. Das Kunstgewerbe der Awarenzeit in Ungarn. 360-384. Carnap-Bornheim. Budapest 1990. p. 1960 Istoria României. Slavjani i nomadi VI-XII v. 62-66. în ArchÉrt 97. 1991. P. în Nachrichten der Akademie der Wissenschaften in Göttingen 7. 1994 U. Der frühmittelalterliche Schmied im 252 . 1933 D. în Saalburg Jahrbuch 46. Budapest 2001. Horedt. Der Gürtel als Würdezeichen in der Awarenzeit.1986 I. Horedt. 243-263. III. Budapest 1926. Hampel. D. Das awarenzeitliche Gräberfeld in Kölked-Feketekapu B. Kada. 1962. Decaens. Bucureşti 1958. p. 1994. 0-500. Bucureşti 1960. 1981 Gy. Zum Problem merowingerzeitlicher Goldschmiede. Müller-Wille. în Pliska-Preslav. Fiedler. Mărghitan. Kada. I-III. 1972.

Jh. Timişoara 1999. p. 1988 W. Werner. 45102. în Études byzantines et post-byzantines 3. Păiuş 1977 I. München 1988. 1978. Budapest 2002. Sós. 1970 D. 1997 D. judeţul Arad. Jutas und Öskü. 2002 B. Fibules byzantines des V-VII e siècles dans l’espace carpatodanubiano-pontique. p. Repertoriul arheologic al Mureşului Inferior. Vida. Kunst und Handwerk im frühen Mittelalter. p. Takács. 127-201. Werner. Nagy. Iaşi 1996. Werner.1954. Teodor. în RadVM 8. Werner. 1997. p. Frühmittelalterliche Brandbestattung mit Feinwaage in Pókaszepetk. Centre meşteşugăreşti din sec. în FrühmittelalterlStud 11. 1959.). Gh. Teodor. Tettamanti. 61-91. M. Mainz 1950. 150-172. Gh.111-135. 1970.73-89. în Reinecke Festschrift. Gh. p.). 1976. 269-283. 1972 V. Stockholm 1970. Budapest 1999. Elemente şi influenţe bizantine în Moldova în secolele V-XI. Die Awaren. în Antikvarist arkiv 38. 1959 S. în ActaArchCarpathica 37. Stuttgart 1986. Sós. 2. N. Bucureşti. 1986 H. Săpăturile arheologice de la Felnac şi Vladimirescu (rapoarte preliminare). în ActaMN 14. Ein Steppenvolk in Mitteleuropa. Szmoniewski. Roth. Jahrhunderts. 1977. 1954 J. Winkler. M. Roth. Archäologische Denkmäler der Awarenzeit in Mitteleuropa. Olteanu. Teodorescu. 1970 J. n. Repertoriu 1999***. Zur Verbreitung frühgeschichtlicher Metallarbeiten (WerkstattWanderhandwerk-Handel-Familienverbindung). p. Production of Early Medieval Ornaments Made of Non-ferrous Metals. Rhé. (6. Gh. Dies from Archaeological Finds in North-East Romania. în Slovenska Archeologia 26. 1999 T. p. Necropola avară de la Cicău. 3-40. Barbu 1976 M. Nagy. 1978 A. Werner. Păiuş. Teodor.Spiegelskandinavischer Grabfunde. Pohl. 2002. Barbu. Winkler. Die awarenzeitliche Keramik I. Budapest 2000. 17-28. Olteanu. 97 . p. Waage und Geld in der Merowingerzeit. Structuri demo-economice şi social-politice. Teodor. Tettamanti. Szentpéteri (Hrsg. 424-430.-7. Vida. în Sitzungsberichte der Bayerischen Akademie der Wissenschaften Heft 1. 2000 S.128. Takács. 1997 Şt. Rhé. Fettich. 1996 D. Teodor. Das awarenzeitliche Gräberfeld in Vác-Kavicshánya. p. Slawische Bügelfibeln des 7. Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele IV-XI. Cs. Nekropola kol Aradaca iz ranog sreder veka. în Bucureşti. Zdroba. Fettich 1931 G. Prag 1931. p. 1977. Teodorescu. p. Szmoniewski. Szentpéteri. 253 . Bucureşti 1997. Teodor. Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos. p. Materiale de istorie şi muzeografie 9. 1972. V/VI-VII e. Pohl. S. 2002 J. în Ziridava 6. Zdroba. 65-81. în SCIV 21/1. Werner 1950 J.

Die Typologie zeigt dass die Modelle für die Herstellung von Gegenstände verwendet wurden. 4) in der rumänischen Nationalmuseum von Bukarest.ANALELE BANATULUI. 7 ganze Stücke (Tafel IV. Behauptungen die leider auch von andere rumänische Fachleute weiter aufgenommen wurden. Als Folge dieser Beobachtungen. Von diesen Modellen einer ist in zwei gebrochen (Tafel I.1.1. Die geretteten Stücke des Grabes von Felnac sind ins Gesamt 46 (Tafel I-V).4. 2004-2005 EINIGE BEMERKUNGEN ÜBER DAS GOLDSCHMIEDEGRAB AUS DER AWARENZEIT GEFUNDEN IM FELNAC (KREIS ARAD) (Zusammenfassung) Die Modelle gefunden bei Felnac in das Jahr 1899 gehörten zu den Inventar des Reittergrab. 5-9. und drei Fragmenten (Tafel I. So wie im Falle anderer Gräbern mit Werkzeugen. Pl. 7 davon in das Jahr 1925 (Tafel V.2). Tafel II.2. Garam (Garam 2001). 9-10. Es ist die Rede von einer Goldschmiedehersteller oder von einer wichtigen Person der ein bedeutenden Rang in seiner Sitte hatte. ohne das eine Verbindung zwischen ihn und das Handwerk geben soll.2.4-10) und eine nachher (Tafel V. 3-8. XII-XIII. In die rumänische Literatur. Wichtige Beiträge zu dieser Fund hatten N. und die anderen sind Modelle von masiven Bronze. die heute in drei Museen behaltet werden sind: 24 ganze Stücke (Tafel I. IV.3) und zwei Fragmenten (Tafel IV. von denen eine ist ein Bronzebeschlag von einer Gürtel (Tafel V. der aber einige Fehler in seine Aufklärungen machte im Bezug mit der Fundkontext und die kulturelle Einstellung der Gegenstände. 2) in der ungarischen Nationalmuseum von Budapest. 1-7. Tafel III. Tafel V. 8. a-b). 3-8. Tafel II. Tafel III. und noch 8 Stücke sind verloren gegangen.1). Fettich (Fettich 1926) und E. 1. V. ein Modell in der Aradermuseum (Tafel IV. 254 . in den Werkzeugbeutel von Felnac existierten 44 Modelle. die das Rang deutlich anzeigten: Fibel und Gürtelteile. 3. es stellt sich die Frage ob die Modelle ein Antwort über die soziale Identität des Meisters der in Felnac begraben worden ist. 11). den sie gemeinsam mit menschlichen.und Pferdknochen gefunden worden sind (Dömötör 1901). dieser Fund war mehr von Liviu Mārghitan besprochen (Mārghitan 1985).2).4). aber sie gehören zu der selben Gegenstand (Tafel VI.

durch Ritus. der in Gegend der Maroschtal um das Jahr 630 begraben wurde. in der Nomadenstämme freuten. nach unserer Meinung. die einen wichtigen hohes soziales Status hatte (Tafel VI-VIII). Doch. Der Goldschmiede war ein awarischer Krieger. 255 . die hohe Konsideration von welchen sich die Goldschmiede sich in der Epoche.aber auch Pferdegeschirr die in der Verbindung zu bringen sind mit der Krieger. die Anwesenheit der Werkzeugen in die Gräber ist ein Art zu zeichen.

ANALELE BANATULUI. I-III: Tiparele aflate la Muzeul Naţional Maghiar Budapesta 256 . XII-XIII. 2004-2005 Pl.

257 .

2004-2005 258 . XII-XIII.ANALELE BANATULUI.

Pl. IV: Tiparele aflate la Muzeul Naional de Istorie a României Bucureşti şi Complexul Muzeal Arad 259 .

Tipare care s-au pierdut. Tipar (Muzeul Naţional de Istorie a României Bucureşti). 4-11. V. 2004-2005 Pl. XII-XIII.ANALELE BANATULUI. Aplică de centură şi tipar (Muzeul Naţional Maghiar Budapesta). 1-2. 260 . 3.

VI-VIII. Tipologia tiparelor descoperite la Felnac. 261 .Pl.

XII-XIII. 2004-2005 262 .ANALELE BANATULUI.

263 .

Pókaszepetk (Ungaria) 13. Aradac (Iugoslavia) 3. Arad) 2. Kölked-Feketekapu B (Ungaria): 2 morminte 10. Bandu de Câmpie (jud. Jutas (Ungaria) 8. Gátér (Ungaria) 7. VI-VII) 1. Csákbereny (Ungaria) 4. Bóly (Ungaria) 5. Kunszentmárton (Ungaria) 11. Felnac (jud. Morminte cu unelte din bazinul carpatic (sec. Vác-Kavicshánya (Ungaria) . Nemetvölgy (Ungaria) 12.Harta I. Kölked-Feketekapu A (Ungaria) 9. Mureş) 4.

mai cu seamă în vremea lui Constantin cel Mare (306-337). în afara vetrei de sat propriu-zise sau a vetrelor de sate pe care comunitatea le-a folosit succesiv în limitele unui teritoriu dat. Arheologia satului medieval se ocupă cu identificarea în teren şi cercetarea arheologică a acestui tip de habitat. aşezările rurale constituie majoritatea descoperirilor arheologice ale epocii şi.ANALELE BANATULUI. Reşiţa şi Arad. de Direcţiile Monumentelor Istorice. organizarea lor continuă în cadrul procesului de etnogeneză românească (sec. VIII-XI) Bejan Adrian Cuvinte cheie: Banat. Satul medieval a reprezentat. hărţile mai vechi şi mai noi. . În Banat. Nici primul ţarat bulgar. Prezenţa migratorilor pe teritoriul Banatului şi forţa politico-militară pe care ei au reprezentat-o nu a împiedicat evoluţia comunităţilor locale. extins până în zona Tisei. Instrumentele de cercetare auxiliară. XII-XIII. după secolele IV-V. Satul reprezintă celula de bază a desfăşurării şi organizării vieţii economice. de Institutele de Arheologie ale Academiei Române din Cluj şi Bucureşti. viaţă economică Pe teritoriul Banatului. principalul cadru de vieţuire a populaţiei autohtone după retragerea aureliană şi după controlul exercitat de Imperiul Roman în perioada imediat următoare.htm ECONOMIA SATULUI BĂNĂŢEAN LA ÎNCEPUTUL FEUDALISMULUI (SEC.oferă puncte de reper importante pentru identificarea şi localizarea satelor3. care. În aceste condiţii este explicabil interesul istoricilor şi arheologilor pentru satul medieval românesc în perioada feudalismului. Peste 1. revenit la Dunărea de Jos.000 de sate au împânzit teritoriul românesc în secolele VIII-XI. IV-VII)2. nici statul franc şi nici Imperiul Bizantin. de cele de la Caransebeş şi Lugoj. săpăturile în obiective medievale au fost întreprinse de muzeele judeţene de la Timişoara.N. S. deci. o seamă de complexe cu anumite particularităţi arheologice: 265 . locul de apariţie a instituţiilor medievale1. nu au avut capacitatea şi. investigaţiile acestora luând amploare mai ales din anii 60 ai secolului al XX-lea.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. sociale. interesul de a desfiinţa structurile locale.infotim. mai ales. de care un cercetător nu se poate dispensa sunt documentele medievale de arhivă. a comunităţilor de tip urban. 2004-2005 http://www.împreună cu toponimele însemnate pe ele . feudalismul timpuriu.. Arheologie-Istorie. ca urmare a dispariţiei.

în clisura Dunării. Gamzigrad. pe cursurile principalelor râuri care străbat Banatul: Mureş. Pe lângă zonele de concentrare umană menţionate mai sus. grupate în special pe linia Mureşului. Se observă gruparea aşezărilor pe micro-zone. Caraş. pe văile şi terasele din preajma Dunării: Gornea. biserica. Reka. Broşteni. Pe teritoriul Banatului se detaşează două nuclee mai importante sub aspect demografic: 10 aşezări situate în apropierea Dunării. Orşova. fiind identificate 45 de aşezări. În depresiunea Oraviţa au fost identificate opt puncte de locuire din secolele VIII-IX la: Ilidia. în zona actualului oraş Timişoara10. Remetea Mare. în cazul prezenţei în acel sat a unei familii feudale. Caransebeş. mai bine cercetate fiind cele de la Gornea. Pradej. de mărimea suprafeţei teritoriale ocupate de acestea. Majoritatea așezărilor se găsesc în apropierea unor surse de apă permanente. zone submontane. Pentru aceeaşi perioadă se adaugă 11 aşezări în teritoriul montan din sudul Banatului. Moldova Veche. Nera. Vrăniuţ. Sacoşu Mare. cel puţin pentru perioada secolelor VII-IX. în depresiuni. aproximativ 80 de aşezări5. ultimele fiind situate în Banatul sârbesc6. alcătuită din 3-8 aşezări. Fiecare dintre aceste obiective reflectă existenţa şi evoluţia specifică a comunităţii rurale4. deal. ridicate din sânul colectivităţii sau venite din afară. la: Lugoj. Sânnicolau Mare. Oraviţa şi Milcoveni8. de obicei în depresiuni intramontane sau pe văile râurilor. Timiş. există una importantă în depresiunea Oraviţa12. între Orşova şi Moldova Nouă. Sviniţa (Mehedinţi)9.ANALELE BANATULUI. în zonele mai înalte ale câmpiilor. un coridor navigabil cu rol economic şi comercial. Câteva aşezări izolate se situează pe apa Timişului sau în zona minieră a Ocnei de Fier. Pančevo. Socolari. fortificaţia colectivă sau fortificaţia familială. Din analiza pe care a întreprins-o referitor la amplasarea complexelor teritoriale în funcţie de numărul aşezărilor. Sunt acoperite toate tipurile de relief: câmpie. Gătaia. 2004-2005 necropola sau necropolele obştii săteşti. cu o suprafaţă de până la 50 km de fiecare grupare teritorială13. nici una cercetată exhaustiv. XII-XIII. Bega. istoricul Ştefan Olteanu a încadrat concentrările demografice din Banat în a treia categorie. situate pe prima sau a doua terasă a râurilor. În partea de nord a regiunii bănăţene s-au identificat 26 de aşezări. Ilidia. precum şi 6 aşezări înşirate pe Bega. Botra-Becej. Aranca. Remetea Mare. Grupate teritorial. Aşezări mai importante depistate în zona de câmpie a Banatului ar fi: Felnac. pe grindurile din apropierea zonelor mlăştinoase7. Tisa. prin săpături sistematice sau cercetări de suprafaţă. de-o parte şi de alta a acestuia11. În zonele colinare numărul de aşezări cercetate este mai mare. satele au stat la baza 266 . Cercetările arheologice din Banat au depistat până în prezent.

Al doilea tip de aşezări are locuinţele adunate pe o suprafaţă restrânsă. Hr. foarte probabil. Cercetările ce au fost întreprinse în cadrul programului de studiere multidisciplinară a zonei ce urma să fie inundată de apele lacului de acumulare de la Porţile de Fier I au relevat urme de locuire din perioada feudalismului timpuriu în peşterile Cuina Turcului şi Maovăţ. religios ale populaţiei romanice şi apoi. de acest tip18. cu o suprafaţă de 780 km2. din cele 300 de peşteri cercetate de-a lungul anilor. Altele. tăiatul lemnelor. economic. au o întindere mică. Caraş-Severin). În Munţii Banatului. Ţărmuri. strânsul fânului. Ele sunt abandonate organizat de întreaga comunitate. grote. sau constituie punctul de plecare al vechii vetre a satului. mutarea fiind determinată de nevoia de obţinere a unor noi terenuri arabile. Peşterile din zona de Clisură au fost folosite şi ca refugii ale populaţiei autohtone în condiţiile unor incursiuni făcute pe valea Dunării de către forţe militare aflate în conflict în a doua jumătate a mileniului I d. Semnificativ din punct de vedere arheologic este că unele aşezări aveau vatra pe văi colaterale faţă de firul văilor principale. 49 fiind cercetate sistematic din punct de vedere arheologic16. obştile teritoriale14. continuându-le. îl constituie aşezările dispersate. care ar putea să se explice prin adaptarea structurii de obşte la particularităţile mediului natural. în zone restrânse şi împădurite17. în 81 dintre ele au fost identificate urme de locuire. O bună parte din aşezările situate în luncile râurilor. Zomoniţe. Aşezarea de la Gornea se încadrează în acest tip de habitat. 267 . dar şi de teama pericolului extern. Durata unei aşezări poate fi extinsă pe perioada a două-trei generaţii.500 de peşteri. incendii15. cum sunt aşezările din aria satului Gornea (jud. în punctele Căuniţa de Sus. deşi au locuinţele dispersate sau grupate câte 2-3. suplinind rolul unor sălaşe. Se adaugă factorii naturali distructivi: inundaţii. în preajma mlaştinilor ori în locuri mai ferite erau. comuna Plavişeviţa. Pe lângă formele clasice de locuire. situate în perimetrul satului Dubova. cea mai mare zonă carstică din România. româneşti. Primul tip. păşunat. Multe dintre sate sunt întemeiate în preajma aşezărilor din secolele IV-VI. neexistând spaţii largi între locuinţe. care până în prezent este cel mai numeros. a migratorilor care înaintau de-a lungul cursurilor de apă. se suprapun direct peste cele mai vechi. avene. cu aproape 1. populaţia autohtonă îşi face simţită prezenţa şi în aşezările sezoniere în zona montană.revitalizării şi a perpetuării unor organisme cu caracter politic. Ele serveau ca adăposturi pe perioada desfăşurării unor activităţi sezoniere: păstorit. ce se întindeau uneori pe o lungime de 2 km. Cercetările arheologice efectuate în diferite zone ale ţării au scos în evidenţă că în secolele VIII-XI existau două tipuri principale de aşezări.

complexe monastice20. Structura internă a aşezărilor este dificil de reconstituit dar. Aşezările din Banat sunt de tip agrar-pastoral şi se întâlnesc pe toate formele de relief. a dispunerii acestora în cadrul aşezării. La cumpăna dintre cele două milenii.ANALELE BANATULUI. aşezările sunt mai restrânse între secolele VII-IX şi a scăzut numărul anexelor gospodăreşti. în spaţiul carpato-danubianopontic existau mai multe tipuri de structuri teritoriale diferenţiate în funcţie de criteriul economic. fragmentele de râşniţă ori fusaiolele. XII-XIII.5-2 ha. în Banat nu a fost dezvelită integral nici o aşezare de secolele VIII-XI. dovadă fiind. La Ilidia au fost descoperite patru puncte de locuire pe o lungime de 2 km. fără urme de întărire ori fortificaţii. miniere. aşezări fortificate. O cauză posibilă a dimensiunilor reduse ale aşezărilor ar fi scăderea demografică datorită atacurilor populaţiilor migratoare. fapt ce anticipează noile direcţii de evoluţie ale societăţii româneşti la finele mileniului I şi începutul celui de-al doilea22. în acest sens. în funcţie de condiţiile concrete ale diverselor zone geografice. Până acum. secerile. cuţitele. aşezări cu caracter urban. dar şi de cel social-politic: aşezări rurale (agrarpastorale şi pescăreşti). portuare. La Căuniţa de Sus se estimează suprafaţa de 1. cantităţile mari de oase de animale descoperite în urma cercetărilor arheologice. astfel încât nu dispunem decât de indicii relative asupra numărului de locuinţe. Comparativ cu perioada precedentă (sec. -ocupaţii legate de creşterea animalelor. Se apreciază că în Banat aşezările sunt mai restrânse decât cele din alte zone şi se încadrează între 0. de obicei. Cele din câmpie au un caracter predominant agricol. • locuinţe semiadâncite (semibordeie). În arhitectura internă a aşezărilor s-a produs un reviriment. începând cu secolul al IX-lea. foarfecele pentru tunsul animalelor. cu unele nuanţe. Cele mai multe dintre aşezări sunt deschise. livezi. 2004-2005 În Banat nu dispunem decât de indicii relative la dimensiunile probabile ale unor perimetre de locuire. iar cele din zona de munte un caracter pastoral. păstorit-. 268 . grădini. anexele şi dependinţele aferente.5 ha19. Tipuri de locuinţe Complexele de habitat din aşezările bănăţene ale perioadei sunt tipurile cunoscute pe o arie geografică întinsă şi în mai multe perioade istorice: • locuinţe săpate în totalitate în pământ (bordeie). asupra anexelor şi asupra obiectivelor de interes obştesc. IV-VII). constă din: vatra satului cu locuinţele propriu-zise. • locuinţe de suprafaţă21.

Intrarea în locuinţă se făcea pe una din laturile înguste. cum sunt cele trei de la Gornea Căuniţa de Sus sau cu instalaţiile de foc situate în afara locuinţei (Moldova Veche “Rât”)29.20-0. mai ales. Oltenia. Tipurile de locuinţe au analogii în tot spaţiul românesc. modul de construcţie este dificil de reconstituit datorită adâncimii reduse la sol a unor complexe. a tălpicilor. ori conic pentru cele circulare. de exemplu un bordei la Gornea Căuniţa de Sus25. amplasată în aşa fel încât să nu fie afectată de condiţii atmosferice nefavorabile23. la începutul perioadei cercetate27. Tehnica de îmbinare a părţilor din lemn este fixarea în sistem “furcă” sau cu “pene” fixate din lemn. Planurile constructive sunt alese în funcţie de planul acestora. ceea ce explică transformările lente din acest domeniu. cercetările arheologice din spaţiul sud-est european confirmă persistenţa îndelungată a acestui tip de locuinţă.80 m26. Locuinţele de suprafaţă sunt regăsite cel mai rar în structura internă a aşezărilor. Există şi locuinţe fără instalaţii de foc. care au înregistrat o sporire semnificativă faţă de perioada anterioară. datorită schimbărilor climatice survenite. Gropile de pari descoperite marchează conturul locuinţei. sprijinit pe un stâlp central. Podeaua locuinţelor este din pământ bătătorit. La construcţia unei locuinţe tradiţia şi materialele locale au jucat un rol esenţial. cuptoare-pietrar şi cuptoare amenajate în 269 . construit în două ape pentru locuinţele dreptunghiulare. pervăzută cu un cuptor sau o vatră. Cel mai bine reprezentat tip de locuinţă este semibordeiul. Un alt sistem de construcţie identificat a fost acela bazat pe utilizarea bârnelor orizontale. Vatra de călcare a locuinţelor este impermeabilizată prin intermediul unui strat de lut bătătorit. Între locuinţele semiadâncite şi cele adâncite diferenţierea s-a făcut în funcţie de adâncimea podelei. cu o adâncime variind între 0. Anexe ale locuinţelor: instalaţii de foc şi gropi de provizii Cele mai importante anexe ale locuinţelor sunt instalaţiile de foc. Locuinţele au pereţii din lemn sau chirpici şi o singură încăpere. Singurul sit în care predomină este cel de la Gornea-“Zomoniţe”28. Locuinţele de suprafaţă sunt monocelulare (cu o singură încăpere). Instalaţiile de foc se pot clasifica în: vetre simple. Transilvania aceste tipuri de locuinţă domină peisajul aşezărilor rurale. Locuinţele semiadâncite au o lungă tradiţie în timp şi au persistat până în epoca medievală târzie24. Bordeiele se întâlnesc mai puţin în aşezări şi. Mai mult decât atât. În Banat.Locuinţele de suprafaţă sunt de formă dreptunghiulară sau ovală. Rar s-au găsit locuinţe cu două încăperi. Acoperişul este din schelet din lemn.

2004-2005 peretele bordeiului sau dintr-un bloc de lut. Analizând global. care formau pereţii laterali ai cuptorului33. fără a se constata o pregătire specială a acestora înainte de umplere. Cuptorul de lut cu boltă semisferică este frecvent întâlnit în spaţiul românesc în secolele VIII-XI. situat în partea de nord-est a locuinţei. Vatra era amenajată din pietre cu axele măsurând 1 x 1. În complexul de locuire B a fost dezvelit un astfel de cuptor. XII-XIII. are dimensiunile cuprinse între 1. de formă circulară. cu diametrul cuprins între 0. concretizată prin elemente tradiţionale de cultură materială traco-dacică şi daco-romană. dovadă a unei îndelungi folosiri. Există cazuri în care vetrele prezentau trei-patru şi chiar cinci rânduri de lipitură. Cu timpul vetrele simple încep să dispară. asemenea celor din epoca romană35. impunându-se cuptoarele amenajate în peretele bordeiului32. sau este considerat a fi de origine romană (E.70 m sau cu formă ovală. după unii cercetători (M. Este limpede că numai o populaţie autohtonă. Zaharia). Rusu). Ele predomină în proporţie de 75% în aşezările de secol VII-IX31. În apropierea locuinţelor. Inventarul locuinţelor Inventarul locuinţelor este relativ bogat şi variat. Asemenea gropi de provizii. De obicei. dar în perimetrul propriu-zis al aşezărilor.10-1. Aceste trei tipuri fundamentale de instalaţii pentru foc sunt o preluare directă a moştenirii antichităţii. întreaga cantitate de ceramică provenită din locuinţe.50 m. Pentru începutul perioadei sunt reprezentative vetrele simple. gropi menajere. semnificativă este descoperirea de la Gornea Căuniţa de Sus. Apariţia lui este legată de diminuarea valului slav. sunt situate gropile de provizii. deschise.25 m. din interiorul cuptoarelor sau de pe vetre se constată că 270 .ANALELE BANATULUI. Uneori. precum şi unele vase depozitare de lut ars (de dimensiuni mai mari) se află amplasate nu numai în localităţile de câmpie. întrebuinţa decenii la rând o locuinţă şi cuptorul acesteia34. Vatra era înconjurată de alte pietre. Instalaţiile de foc descoperite în Banat îşi găsesc analogii în spaţiul carpatodanubiano-pontic30. cuptorul-pietrar. predominând ceramica. stabilă. cât şi pentru scoaterea cenuşii. În ceea ce priveşte al treilea tip de instalaţie de foc.40-0. lutuite. integrate fondului cultural local din perioada prefeudală. ci şi în zonele de deal. la gura cuptorului era o adâncitură care uşura accesul atât pentru întreţinerea focului. legate între ele sau lipite cu lut. înconjurate de un rând de pietre de râu.

predomină ceramica lucrată cu roata. Crişana şi Banat în secolele VIII-IX. de provenienţă bizantină suddunăreană. Ilidia-Sălişte. Arderea vaselor este incompletă. vase tip borcan de dimensiuni mijlocii şi mari. Caraş-Severin). prezentând şi variantele negru-cenuşiu. Supravieţuirea ceramicii lucrată cu roata rapidă în Transilvania. sub acesta. Lipova. De asemenea. Moroda. fragmentele prezentând o culoare neagră în spărtură. vase cu formă de amforetă) şi ornamente. în aşezări s-au descoperit tipuri variate de unelte: cuţite. linii incizate în val simplu. impresiuni asociate cu linii paralele şi în val incizate. brun-negricios. BelobreşcaDivici. tipsiile. în condiţiile generalizării ceramicii lucrate la roata înceată. Săcălaz. Frumuşeni. Socol (jud. neagră. Zăbrani (jud. Şeitin. pe lângă ceramică de factură locală. Sviniţa (jud. rapidă sau înceată. Bulci. uneori la mijloc. benzi de incizii în val. a fost descoperită şi ceramică de import. Jabăr. Jdioara. Moldova Veche-Rât. până la fundul vasului. Este clar că această ceramică este un indiciu al continuităţii pe aceste meleaguri a populaţiei romanice. De asemenea. De asemenea. ea prezintă o mai mare varietate de forme (strachina. Ceramica lucrată cu mâna are o culoare cărămizie şi brună. Gornea-Ţărmuri şi Căuniţa de Sus şi Moldova-Rât. decorată cu incizii orizontale şi vălurite şi care a fost folosită de diferite populaţii din Europa Centrală şi Răsăriteană. castronul. ce reprezenta. Ceramica lucrată la roată este de o calitate superioară. Ciclova-Română. Ele sunt dispuse pe gâtul vasului. Ornamentele s-au realizat după metode şi cu mijloace tradiţionale: pieptenele. un obiect ascuţit. în consecinţă. Oltenia ori din fostele aşezări şi cetăţi bizantine din regiunea Dunării de Jos38. în defavoarea celei lucrată cu mâna. prezintă o durabilitate mai mare. precum şi cu cele din Transilvania. benzi de linii paralele incizate. Vase tip borcan au fost scoase la iveală în cadrul săpăturilor arheologice de la: Arad. un articol de lux. Insula Decebal. Mehedinţi)37. este un criteriu de distingere a comunităţilor care conservau mai bine tehnicile romane36. impresiuni realizate cu unghia sau cu spatula. de regulă. brună. brun-cărămiziu. Timiş). Tudor Vladimirescu. cu mult nisip şi chiar cu pietricele în compoziţie. Sacoşu Mare. Culoarea lor este cărămizie. aşezate orizontal pe corpul şi umărul vaselor. Arad). cu variantele brun-negricios şi brun-cenuşiu. Parţa. Sânnicolau Mare. Cladova. vetrele portative. smălţuită. Caransebeş. Ceramica autohtonă este lucrată dintr-o pastă grosieră. 271 . rotiţa dinţată sau chiar cu unghia. Timişoara (jud. Printre formele întâlnite amintim: vasele fără mănuşă tip borcan. Ornamentele folosite sunt: incizii paralele. Există analogii până la identitate între fragmentele ceramice descoperite la Gornea-Zomoniţe. Ilidia-Funii. în aşezări. Vasele sunt bine arse şi.

Hasdeu). Dunăre şi versantul apusean al masivului Poiana Ruscă. ascuţit pe partea convexă. viticultura.ANALELE BANATULUI. mânerul fiind sub formă de tijă sau cu manşon. Acest cosor se putea utiliza la prelucrarea pieilor de animale. ca principala sursă a existenţei. cel cu manşon şi cel care prezintă un monticol pe partea exterioară a lamei. Majoritatea locuitorilor sedentari practicau agricultura. P. occidentale ori maghiare. care folosesc 272 . scoabe. Tisa. Toate acestea atestă sedentarismul populaţiei autohtone şi principalele sale îndeletniciri. hârleţe. fusaiole din lut. În condiţiile trecerii valurilor succesive de populaţii migratoare numai aşezarea rurală oferea un cadru de viaţă cu mai puţine imixtiuni ale alogenilor. apicultura (Ion Ionescu de la Brad. Cuţitele reprezintă unealta cea mai des întâlnită în complexele arheologice şi se pot diferenţia în cuţite cu lama dreaptă. podoabe şi monede de factură bizantină. diferenţiate în funcţie de formă şi de caracteristicile tehnice: cosorul cu tijă la mâner şi cu brăţara de fier respectivă. S. piroane. Aurelian) şi istorici (B. Ocupaţiile locuitorilor din spaţiul bănăţean Agricultura Confirmarea fenomenului de ruralizare a teritoriului fostei provincii Dacia şi după secolul al VII-lea a constituit o caracteristică inclusiv pentru ţinutul dintre Mureş. asemănător cosoarelor. Foarfeca descoperită la Gornea este asemănătoare foarfecelor de astăzi pentru tunsul oilor şi. 2004-2005 seceri. creşterea animalelor. cuie. pentru că este legată de o ocupaţie exclusiv bărbătească. XII-XIII. În spaţiul carpato-danubiano-pontic au fost identificate trei tipuri de cosoare în cursul mileniului I. coloana vertebrală a întregii structuri economice a satului. a căror cultivare. Definirea termenului de agricultură a arătat opoziţia care există între agronomi. în sens larg. Secolele VIII-XI aduc o predominare la noi a tipului de cosor cu manşon (Gornea)39. foarfece. pomicultura. împungătoare din os. într-o societate în care pământul reprezintă principalul mijloc de producţie şi principala avuţie. cu lama uşor curbată şi cu lama curbă. încluzând şi preocupări cum ar fi: cultura plantelor leguminoase. topoare. nu poat fi exclusă. în perioada feudalismului timpuriu. înţelesul de cultivare a plantelor cerealiere. este întâlnită frecvent în spaţiul românesc în mormintele de bărbaţi40. care îi conferă noţiunii. P. dar şi la îngrijirea pomilor fructiferi şi a viţei-de-vie.

Între cultivarea plantelor şi creşterea animalelor există un raport de interdependenţă şi de influenţare reciprocă. Practicarea cultivării plantelor cerealiere este dovedită de resturile de paie din chirpici descoperite în săpăturile arheologice. Specialiştii în domeniu ţin cont de echilibrul. Un fapt interesant este acela că unul dintre cuptoare avea vatra construită din ţigle romane refolosite.termenul în sensul său restrâns. Tot de cultivarea cerealelor este legată şi prezenţa în aşezări a râşniţelor din rocă vulcanică. Trei astfel de cuptoare. Aproape nu există aşezare în care să nu se fi descoperit râşniţe de piatră întregi sau fragmentare. acţionate de mână. Sunt de menţionat descoperirea unor gropidepozite de cereale. Sistemul de exploatare agrară combină exploatarea permanentă din 273 . instalaţii datate în secolele IX-X. în mod indirect. Pe aceeaşi linie a demonstrării practicării cultivării plantelor cerealiere se înscriu şi cuptoarele pentru copt pâinea.60 m) au fost identificate la Gornea în punctul Podul Păzărişte. cum sunt cele de la Cruceni. strict semantic. Caraş-Severin)43. găsite la Pescari (jud. cânepă) şi practicarea în mod curent a unor vechi meşteşuguri casnice: torsul şi probabil ţesutul lânii47. Tudor Vladimirescu). iar pereţii sunt din împletitură de nuiele lipită cu lut. legăturile care există între diferitele ei ramuri. unitatea. Fusaiolele din lut ars. uneori uşor ovală. Mărturia ţesăturilor din fibre vegetale este furnizată prin urmele unor pânze puse dedesubtul vaselor din pastă crudă. cultivarea plantelor textile (in. În general. indică.10-1. înainte de a fi arse. Numărul lor a crescut vizibil în secolele VIII-IX în spaţiul românesc. Zonele în care se constată o apreciabilă densitate a aşezărilor rurale sunt cele cu terenuri favorabile agriculturii. cu dimensiuni cuprinse între 1. rotunde ca aspect (diametrul de 0. Se constată în ultimele secole ale mileniului I o predominare a râşniţelor circulare de tip romanic44. bitronconice.50 m şi sunt săpate sau scobite într-unul din pereţii locuinţei sau întrunul din colţuri. Parţa şi Remetea Mare42 sau fragmentele din piatra rotativă (aşa-numitul catillus) aparţinând unei râşniţe. de cultură a ogorului cerealier41. Tabloul activităţii cu caracter agrar nu ar fi complet dacă nu am lua în considerare şi alte materiale descoperite în săpăturile arheologice şi care se referă la producţia agrară. cuptoarele pentru copt au o formă rotundă. Locuinţele sunt ridicate pe stâlpi de lemn. care demonstrează caracterul extensiv al cultivării plantelor. În astfel de gropi s-au găsit importante cantităţi de cereale carbonizate (ex. Absenţa unor cercetări interdisciplinare în aşezările medievale bănăţene lasă în domeniul supoziţiilor observaţiile privind speciile cerealiere cultivate în Banat45. preferate datorită calităţilor refractare deosebite46.

O componentă comună a peisajului agrar trebuie să fi fost şi morile. se poate admite că această instalaţie datează din epoca daco-romană. sunt oferite informaţii importante cu aspect social şi economic. în jurul anului 1169. 2004-2005 zonele de câmpie. că nu se află mori în ţinutul acesta acum deloc”. Gerhard menţionează o roabă “ce râşneşte grâul stăpânului său. Prezenţa timpurie a morilor de apă pare a fi indicată în mod indirect din documentul emis de Ştefan al III-lea. în care sunt cuprinse bunurile aparţinătoare mănăstirii din Sâniob. Menţiunea privind folosirea orzului ca hrană a animalelor trebuie pusă în corelaţie cu relatările din Legenda mare. probabil. Aceasta presupune defrişarea sau alternanţa culturilor pentru odihna solului. Gerhard. care învârtea manual o râşniţă. dar precizează că ele lipsesc “acum”. practică ce a contribuit. care este de origine latină. Consemnarea acestei terminologii implică existenţa morilor de apă în tot cursul epocii de formare a poporului român şi a limbii române. XII-XIII. probabil din cauza perisabilităţii materialului din care erau ridicate (lemnul). Este pomenită cultivarea grâului şi orzului (“hordeum servile et jumentorum cibarium”) în Banat.ANALELE BANATULUI. fiind cunoscută în spaţiul carpato-danubian din secolele II-III. Informaţia este completată de Legenda mare a Sf. Izvoarele istorice sunt tăcute. În Deliberatio. regele Ungariei. s-au descoperit oase de animale care oferă indicii despre 274 . cu exploatarea temporară din zonele cu sol mai sărac. în funcţie de distanţa optimă până la zona cultivată51. de deal sau împădurite. deci ele au existat. care vorbeşte despre cai ţinuţi în grajduri şi în adăposturi pentru animale domestice. Textul nu menţionează cauza absenţei morilor. care ne vorbeşte de o femeie aservită (roabă) văzută de episcop. Ladislau (1077-1095) şi susţine că morile de apă sunt atestate documentar încă din secolul al XIlea50. Practica defrişării a contribuit la mutarea satelor din loc în loc. de deal sau împădurite. Sistemul de exploatare agrară combină exploatarea permanentă din zonele de câmpie ocupate de culturi cerealiere cu exploatarea temporară din zonele cu sol mai sărac. în funcţie de distanţa optimă până la locul de cultivare48. Legenda Sf. presupunând defrişarea şi alternanţa culturilor pentru odihna solului. măcinând grâu. Octavian Răuţ atribuie dania regelui Sf. orzul fiind considerat a servi “drept hrană a animalelor şi a oamenilor”. ocupate îndeosebi de culturi cerealiere. la mutarea din loc în loc a satelor. Ţinând seama de terminologia de bază a morii de apă. Informaţiile oferă indicii indirecte despre furajarea animalelor49. printre acestea numărându-se şi “patru case de morari şi doi morari”. o lucrare de factură teologico-filosofică elaborată la începutul secolului al XI-lea. De asemenea.

fiind folosite la munca câmpului55. oferind o serie de produse alimentare necesare (carne. ouă). de talie mică. 275 . Lipsesc aproape cu desăvârşire oasele de cabaline. ceea ce înseamnă că. Caraş-Severin). Dinogeţia). fapt ce dovedeşte dezvoltarea economică a comunităţilor săteşti. apicultura şi. Menţionarea cabalinelor denotă grija specială acordată acestora. precum şi cele de peşte. în care se spune că sunt biciuiţi oamenii care nu se interesează de nimic. Din punct de vedere osteologic. Deci. Cruceni. Dimensiunile sale se situează sub media valorilor din alte aşezări din spaţiul românesc (ex. Bovinele şi ovi-caprinele sunt de talie mijlocie. carne. urmând ovi-caprinele şi porcinele. este menţionată mulţimea cirezilor de bovine. dar şi pentru că furnizau materia primă necesară pentru unele industrii casnice (păsările de curte furnizau fulgi. Timiş)52. Frumuşeni (jud. La fel. Arad). Informaţia este confirmată şi de un fragment din Deliberatio. Gornea-Căuniţa de Sus (jud.creşterea diferitelor specii de animale. iar datele metrice ale porcului indică o formă primitivă. Albinăritul trebuie să fi fost practicat pe scară largă în cadrul obştilor. Poporul de rând oferă episcopului de Cenad cai şi boi. în funcţie de zonă.2% din totalul inventarului osteologic54. vânătoarea şi pescuitul. Ceara în special. în aşezările rurale predomină bovinele. Parţa (jud. Gerhard acordă o importanţă mare creşterii vitelor. porcine: Bodrogu Vechi. animale pentru hrana locuitorilor. respectiv patru ani. Existau preocupări privind ameliorarea raselor. pe aceste meleaguri. cu un bot alungit. Ahtum avea nenumăraţi cai neînblânziţi “exceptând pe cei pe care păstorii îi ţineau sub pază în grajduri”. produse lactate). alături de seu şi alte grăsimi naturale. ovi-caprine. a căror mărime întrecea media dimensiunilor rasei cunoscute în celelalte aşezări contemporane56. Analizele osteologice care s-au întreprins au arătat că este vorba de animale domestice: bovine. întregind tabloul aportului lor social-economic. îndeosebi de galinacee. dacă aşezările sunt situate la mică distanţă de cursul Dunării sau al râurilor importante. exista o populaţie sedentară care nu creştea calul pentru consumul de carne53. era folosită frecvent la iluminatul locuinţelor58. Alte ocupaţii ce intră în domeniul agricol sunt: viticultura. sunt crescute animale de tracţiune. Creşterea cailor este clar menţionată în legenda mare. ci doar de valoarea cailor. aşa cum rezultă din osatura de ovi-caprine din aşezarea de la Zăbrani. Legenda Sf. ca mijloc de transport important şi servind în confruntările militare57. Bovinele erau sacrificate după doi. La Gornea-Zomoniţe ele reprezintă 46. Moldova VecheRât. Nu lipsesc din aşezări nici oasele de pasăre. deoarece ceara şi mierea erau folosite şi în relaţiile de schimb în natură sau chiar la export. grădinăritul.

Practicarea viticulturii este dovedită şi de cosoarele de tăiat viţade-vie descoperite în aşezările rurale din Banat. pentru că pământul năpădit de buruieni este dăunător producţiei de vin. Această informaţie trebuie corelată cu cea din Legenda mare. vestigii ale activităţii de reducere a minereului de fier în 42 de aşezări pentru secolele VIII-XI63. În aşezări s-au găsit resturi osteologice de la următoarele animale sălbatice: cerb. mistreţ61. 2004-2005 Legat de practicarea viticulturii în lucrările menţionate se recomandă săparea viei. podoabe. Atelierele. La Morisena exista o reală preocupare pentru selecţionarea vinului păstrat în pivniţe60. cuptoare de redus minereul. arme. Cele 42 de staţiuni. ceea ce presupune posibilitatea unei selecţii din mai multe produse59. Vânătoarea era practicată şi pentru procurarea de materie primă pentru confecţionarea îmbrăcămintei şi a anumitor tipuri de unelte62. De asemenea. a reziduurilor acestei activităţi sau a uneltelor minerilor folosite în procesul de extracţie minieră. alegându-se în acest scop cel mai bun vin. căprior. faţă de numai 30 în perioada precedentă. Prelucrarea metalelor Economia rurală bănăţeană din secolele VIII-XI se completează cu valorificarea resurselor miniere ale solului şi ale subsolului şi. 4).ANALELE BANATULUI. zguri metalifere în zona aşezărilor rurale şi obiecte din metal: unelte. Activitatea minieră din această perioadă a fost apreciată în funcţie de descoperirea cuptoarelor-furnal de reducere a minereurilor. fapt explicabil prin încetarea marilor invazii barbare în prima treime a secolului al VIII-lea şi prin sporul demografic înregistrat o dată cu secolul al IX-lea64. în spaţiul carpato-danubianopontic. la Remetea Mare-Gomila lui Pituţ (locuinţa nr. în care aflăm că vinul destinat cultului era păstrat cu mare grijă într-o pivniţă. vânătoarea şi pescuitul reprezentau importante surse alimentare. S-au descoperit două creuzete de lut de mici dimensiuni 276 . Meşteşugurile a. În interiorul atelierului erau vatra de foc şi uneltele corespunzătoare. continuând şi în perioada migraţiilor. activitate care s-a bucurat de mare preţuire în cadrul societăţii geto-dace. În Banat s-au descoperit ateliere pentru prelucrarea metalului. XII-XIII. în care se desfăşura procesul tehnologic erau construcţii de suprafaţă aflate în imediata vecinătate a locuinţei meşterului. între blocuri de gheaţă. În aceste condiţii au fost descoperite. în special a fierului. Un astfel de atelier a fost scos la iveală în Banatul de câmpie. demonstrează o extindere a activităţii de valorificare a minereurilor.

vetre portabile fragmentare66. alături de ceramică prefeudală şi feudală timpurie s-au găsit bulgări de zgură de fier. care apare aluvionar în valea Bârzavei şi. în care s-au făcut cercetări arheologice. o groapă de provizii cu un mic depozit de unelte de fier72. iar la Felnac tiparele unui atelier. zgură de fier asociată cu ceramică feudală timpurie. dovadă a îndelungatei lor folosiri. Toate acestea constituie indicii că în această zonă au putut exista cuptoare de redus minereul. la Bârlad ori la Hlincea-Iaşi. Instalaţii metalurgice similare au fost descoperite la Dăbâca şi Ghelari în Transilvania68. care demonstrează funcţionarea în cadrul aşezării a unui atelier de fierărie67. Fedeşti-Vaslui şi Dodeşti69. ceea ce demonstrează că aici s-a prelucrat minereul de fier. lame). Gradul ridicat 277 . În tipologia cuptoarelor de redus minereu.puternic vitrificate şi un tipar de lut fragmentar. asociate cu ceramică prefeudală. zgură de fier asociată cu ceramică prefeudală şi aparţinând feudalismului timpuriu a fost semnalată şi la Becicherecu Mic. ce avea drept consecinţă rămânerea unei părţi însemnate a metalului în molecula silicaţilor. cu ajutorul cărora se puteau turna lingouri mici de patru dimensiuni diferite. scund.5 ori diametrul vetrei. s-au găsit bare de metal pentru turnat. La Glogovăţ-Tudor Vladimirescu s-au descoperit bulgări de zgură de fier. sfredel. foarfeci. s-au scos la iveală trei locuinţe feudale. La Gătaia-Valea Begului. înălţimea mai mică de 1. Aici a fost găsit un cuptor de redus minereul şi unelte din acelaşi metal (daltă. dotat pentru alimentare cu aer70. Pe lângă cuţite. cuptor de tip I cu vatra la suprafaţa solului. la Biled. În ateliere se aplica o tehnologie deficitară. Compoziţia şi structura zgurii arată randamentul scăzut de extracţie a fierului din minereu. De asemenea. S-au găsit şi două mici fragmente de cute. cuptorul de la Gornea este cu pereţi verticali. Concentrări mari de zgură apar în 12 din cele 45 de puncte reperate în valea Begului. mai rar. Un alt atelier metalurgic a fost descoperit la Gornea-Zomoniţe şi este atribuit secolului al XII-lea. La Pietroasa Mare. bazată pe coborârea temperaturii de topire a sistemului. Deocamdată este singura amenajare cunoscută în cadrul aşezărilor medievale din Banat. într-un singur punct Staţiunea 1. mult subţiate la mijloc. Perieghezele şi cercetările de teren efectuate de specialişti ai Muzeului Banatului din Timişoara au pus în evidenţă noi dovezi ale practicării metalurgiei fierului în Banat. iar la Sânandrei s-au găsit mai multe lupe de fier. Roca folosită la construcţia cuptoarelor era granitul cu două mice. Atelierul de la Remetea Mare probabil că executa obiecte de podoabă sau de port65. De asemenea. pereţii din lut şi nisip. s-a descoperit şi zgură de fier care arată că aici se reducea şi se prelucra minereul de fier73. micaşistul de granaţi71.

Se executau unelte agricole şi artizanale. a enumerat localităţile: Ciclova Română. acest procedeu este posibil să se fi utilizat în depresiunea Oraviţa. reflectând continuitatea practicilor metalurgice în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Prilipeţ. staniu. Sasca Montană (jud. XII-XIII. Proiectul de îmbunătăţiri funciare a zonei Toager-Foeni. Ruşchiţa. s-a ajuns la concluzia că minereurile de fier proveneau din zăcămintele locale. Ocna de Fier. Rudăria. hematit (Ogradena. Lupele de metal obţinute erau destul de impure şi pentru a se produce fier de bună calitate ele erau de mai multe ori încălzite până la roşu şi bătute pentru a li se da o anumită duritate. Moldova Nouă). minereu asociat cu ceramică feudală timpurie76. repertorizând zăcămintele cuprifere exploatate în intervalul secolelor VI-XI din Banat. Mehadia. cu vatră şi boltă79. Caraş-Severin). el era prelucrat în cadrul atelierelor. 2004-2005 de vâscozitate este dovedit de numărul şi dimensiunile mari ale porilor zgurii74. Obreja. Dognecea. Liubcova. realizat în 1987. O îndeletnicire importantă a locuitorilor era şi exploatarea metalelor preţioase. printre care menţionăm: Armeniş. Ciclova Română. obiecte de uz casnic. Banatul este un ţinut bogat în minereuri de fier care au favorizat încă din antichitate o înfloritoare activitate metalurgică. pe care o practicau fie prin extracţia din zăcăminte. Bocşa Montană. Eibenthal şi Tisoviţa (jud. cu unele variaţii tehnice: creuzete ceramice aşezate în serie în cuptoare orizontale. Orşova Veche. Dubova. Mircea Rusu. Mehedinţi)78. fie prin spălarea nisipurilor aurifere. După obţinerea metalului (feros sau neferos).ANALELE BANATULUI. În Banat. Procedeul metalurgic de reducere-zgurificare şi de obţinere a fierului metalic a rămas neschimbat din antichitate până în secolul al XII-lea. Liubcova. Liubcova). În aria bănăţeană au fost identificate 32 de localităţi din care se extrăgea aur în secolele VI-XI. Verendin la care se pot adăuga şi Bolvaşniţa. Metoda s-a aplicat şi la reducerea minereurilor neferoase din cupru. limonit (Berzasca. Culoarul văii Dunării este depozitarul unor resurse importante de magnetit (Moldova Nouă. În urma cercetărilor mineralogice şi petrografice făcute. Dalboşeţ. Procesul este simplu. Moldova Nouă. Sviniţa)77. 278 . zinc. Oraviţa. universal şi uşor de realizat prin utilizarea unei părţi a minereului de fier pentru formarea topirii de silicaţi fuzibili la temperaturi relativ scăzute (12000 C) şi pentru elaborarea fierului metalic brut din restul minereului. SatchinezOtelec. Sasca şi multe altele80. În perioada secolelor IV-XII s-a practicat şi reducerea minereului în aşanumitele “guri de lup”75. a relevat prezenţa în vecinătatea localităţii Satchinez a lupelor de fier folosite ca materie primă pentru confecţionarea uneltelor. Glimboca. Bozovici.

obiecte de lux şi podoabe. amestecarea lui cu diferiţi degresanţi (nisip. care se purta ca semn distinctiv al unor ierarhi bisericeşti de rit ortodox. Producţia atelierelor era menită să satisfacă nevoile locale. piese de harnaşament. . Folosirea roţii olarului (rapidă sau lentă) a fost dedusă din turaţiile acesteia imprimate pe vasele ceramice. care pot fi grupate în trei categorii: . Cruciuliţaengolpion de la Moldova Veche se adaugă repertoriului descoperirilor de acest fel din România.piese aparţinând populaţiilor migratoare şi considerate ca elemente tipice pentru aceste etnii (arme.piese de factură romano-bizantină executate în atelierele locale: Sunt executate în ateliere locale şi sunt imitaţii mai mult sau mai puţin reuşite ale pieselor de port şi de podoabă bizantine. În acest context. dar o parte din producţie era destinată schimbului. o problemă care derivă din prezenţa atelierelor metalurgice pe teritoriul Banatului o constituie aceea a obiectelor descoperite aici. Crucea datează probabil din secolul al XII-lea81. argint şi mai rar din aur şi reprezintă obiecte de podoabă şi de port. începând cu secolele X-XI. prelucrarea prin încălzire şi presare. b. într-o necropolă s-a descoperit o astfel de cruciuliţă. Meşterul local şi-a lăsat amprenta în particularităţile de decor şi execuţie. obiecte de podoabă. Tehnica de execuţie a podoabelor şi a pieselor de port este cea cunoscută în lumea bizantină: turnarea în tipare bivalve sau multivalve. . pleavă. cum sunt cruciuliţele-engolpion. Isaccea. accesorii vestimentare). Tehnica predominantă era roata de mână (roata înceată) şi se răspândeşte tot mai mult roata rapidă. de la Dinogeţia. s-au răspândit la nordul Dunării şi obiecte de cult bizantine. prin ciocănire82. care provin din atelierele din imperiu. Ceramica lucrată cu mâna era realizată. redarea formei. scoici pisate.arme. Frământarea şi “dospirea lutului”. În secolele X-XI. cioburi). La Moldova Veche-“Ogaşul cu spini”. mai ales de către femei în cadrul gospodăriei. Olăritul Abundenţa ceramicii locale executată cu mâna sau cu roata dovedeşte practicarea olăritului. meşterii fierari şi bijutieri stăpânind tehnologia transformării metalului brut în piese finite.piese bizantine: Acestea sunt confecţionate din bronz. arderea vaselor în cuptoare închise erau făcute după necesităţi în cadrul gospodăriilor83. Cantităţile importante de ceramică descoperite în aşezările medievale din perioada feudalismului timpuriu ne fac să credem că aproape în 279 . probabil. Păcuiul lui Soare.

ori a greutăţilor de lut de formă conică sau piramidală pentru războaiele de ţesut. Prezenţa a numeroase fusaiole de lut. asemănătoare cu cele cunoscute în spaţiul carpatodunărean (Jdioara. De asemenea.70 m (uşor oval). în funcţie de temperatura la care se doreşte să se ajungă în timpul arderii produselor ceramice85.80 x 0. sunt dovezi concrete ale acestor îndeletniciri. Trebuie să remarcăm şi atenţia deosebită acordată integrităţii mărcii de olar. Gornea-Ţărmuri şi care îşi găsesc analogii în Oltenia (Mărăcinele). Existenţa lui confirmă că o bună parte din ceramica descoperită în aşezare a fost produsă de către meşteri olari locali84. Arad) şi constă dintr-un pentagon rezultat din întretăierea a cinci linii. Torsul şi ţesutul Sunt activităţi care se defăşurau în cadrul gospodăriilor şi în urma cărora se asigura îmbrăcămintea necesară locuitorilor obştii. multe dintre vasele descoperite au pe fund imprimate mărci de olar. iar gura focarului dădea într-o încăpere care probabil a făcut parte din atelierul de olărie. cât şi în cimitire. procedeu tehnic tradiţional în aria carpatodanubiano-pontică şi este un cuptor cu reverberaţie (persistenţa căldurii după oprirea sursei de ardere. Cuptorul de la Gornea de pe terasa Ţărmuri avea dimensiunile de 0. Instalaţia s-a realizat prin aşanumita “săpare prin cruţare”. Dobrogea (Păcuiul lui Soare) ori în Moldova (Epureni). Gornea). datorită încingerii prealabile a grătarului). Cuptorul de la Remetea Mare este de tipul instalaţiilor denumite “cu grătar”. X-XII)86. piatră sau ceramică. unele având o singură cameră. 2004-2005 fiecare localitate importantă exista un atelier de producere a ceramicii şi a altor obiecte din lut ars. despărţite printr-un grătar perforat.ANALELE BANATULUI. O dovadă importantă în acest sens sunt cuptoarele de olar descoperite pe teritoriul Banatului la Remetea-Gomila lui Pituţ. Această marcă de olar îşi are analogii în Transilvania şi Dobrogea (sec. Obiceiul marcării vaselor a devenit mult mai frecvent în secolele X-XI. fundul vaselor fiind supraînălţat prin intermediul unui inel reliefat care făcea ca porţiunea de marcă să se afle cu 2-3 mm mai sus de suprafaţa pe care se aşeza recipientul. altele fiind prevăzute cu cameră de foc şi cu cameră de ardere a vaselor. XII-XIII. O marcă de olar unică în spaţiul bănăţean este aceea de la Şeitin (jud. 280 . pentru că platorul pe care se pun vasele este prevăzut cu mai multe orificii ce pot fi obturate sau lăsate deschis. atât în aşezări.90 x 0. când numărul atelierelor de olărit va spori considerabil. în interiorul căruia se află un pătrat divizat prin diagonale în patru segmente triunghiulare. Arderea vaselor se efectua în cuptoare special amenajate. c. circulare.

şi-au extins dominaţia asupra acestor ţinuturi. în locuinţa B4 s-au găsit: un împungător din fier cu mânerul de os. la Moldova Veche”Rât» s-au găsit două fragmente de os prelucrate: un ac finisat. Prelucrarea oaselor şi a pieilor de animale O dovadă a practicării acestor ocupaţii în cadrul comunităţilor săteşti sunt obiectele confecţionate din oase de animale: piepteni. coarne de cerb şi ale altor animale cornute. permanent interesat în menţinerea acestor relaţii. metale) şi lemn.d. Comerţul Din punct de vedere economic. piese de harnaşament. se pare. împungătoare. temporar. Potrivit datelor oferite de cercetările arheologice. folosite. plase sau mânere de cuţit. 281 . Politica economică adoptată de cele mai multe dintre populaţiile migratoare care. e. nivelul ţinuturilor româneşti din interiorul arcului carpatic era mult în urma ţărilor din apusul Europei. pieile. Comunităţile umane realizau în feudalismul timpuriu o producţie orientată mai ales spre obţinerea valorilor de întrebuinţare. colţi de mistreţi. intrând în circulaţie sub forme variate. pe parcursul unei perioade destul de îndelungate. în general. deoarece teritoriile nord-dunărene reprezentau o sursă de bunuri materiale. materia primă. Aceste bunuri care. mai ales cereale şi animale domestice. meşteşugăreşti ori comerciale. fusaiole. Cu toate acestea. Probabil că aici îşi desfăşura activitatea un meşter pielar sau cojocar. Cel mai important partener comercial al locuitorilor de la nordul Dunării a fost Imperiul Bizantin. dar şi minerale (sare. o anumită parte din produse era comercializată. a permis obştilor vechi româneşti. iar celălalt neterminat88. Arad). aşa cum o atestă importanta cantitate de material osteologic89. interesul manifestat pentru procurarea hranei de la populaţia băştinaşă. pentru răzuirea pieilor de animale. să-şi desfăşoare normal activităţile agricole. se prelucrau oase de animale mari. tuburi de păstrat acele. tipare87. În aşezarea de la Gornea. De asemenea. mai multe lame de cuţite. Într-o groapă menajeră de la Zăbrani (jud. câteva ace de dimensiuni diferite. obţinându-le pe plan local. fluiere. suveici. lipseau în regiunile dintre Dunăre şi Balcani. s-au găsit: o spatulă fragmentară prelucrată dintr-un os de bovideu şi un fragment de cuţit executat dintr-un os lung şi probabil întrebuinţat la curăţilor pieilor de animale în cursul prelucrării.

La Cladova s-a găsit. O dovadă a relaţiilor comerciale şi a legăturilor neîntrerupte cu lumea sud-dunăreană. au analogii în descoperirile de la Păcuiul lui Soare. ori cele de la Bulci. s-a confruntat cu o lipsă acută de alimente90. Capidava. diversitatea motivelor ornamentale şi a culorilor92. mărgele. 2004-2005 se aflau şi se produceau din belşug la nordul Dunării de către populaţia autohtonă. în anumite perioade ale existenţei Imperiului Bizantin. fapt ilustrat de descoperirile arheologice. din secolul al X-lea refacerea treptată a economiei Imperiului. În cadrul relaţiilor comerciale. ateliere specializate în producerea unor obiecte din sticlă: vase de diferite forme şi mărimi. piesele de factură bizantină descoperite pe teritoriul nord-dunărean dovedind libera lor circulaţie. Brăţările monocrome. Deosebite ca valoare artistică sunt şi inelele cu şantonul ornamentat cu bucăţi de sticlă colorată prinsă în tehnica «ghearelor». un şirag compus din 285 de bucăţi de mărgele din sticlă93. pentru întreaga epocă prefeudală91. sunt vasele smălţuite verde-oliv sau brun descoperite la Gornea (cea mai timpurie apariţie a acestei ceramici de sorginte bizantină). Cele mai răspândite produse din sticlă sunt mărgelele. ca cele de la Vladimirescu şi Gornea. ca centru originar de producţie a brăţărilor de sticlă şi de difuzare la nordul Dunării94. de culoare verde închis sau albastră. iar la Cuptoare-“Sfogea”. sarea erau principalele produse exportate în Bizanţ. Aceste produse erau cu atât mai preţioase cu cât populaţia de la sud de Dunăre. Produsele atelierelor bizantine de la nordul şi sudul Dunării s-au răspândit în egală măsură pe ambele maluri. în mormântul M2. consecinţă a unei evoluţii continue spre o stilizare evidentă a formelor. ceea ce impune existenţa unor ateliere specializate comune sau a unei regiuni în Peninsula Balcanică. animalele domestice. au fost descoperiţi la Gornea (jud. mierea. creşterea evidentă a puterii sale militare este ilustrată în raporturile cu spaţiul carpato-dunărean printr-o activitate sporită în domeniul comercial. fructele uscate. pandantive şi. De asemenea. cerealele.ANALELE BANATULUI. Ilidia. ceara de albine. Garvăn şi în necropolele cercetate în Serbia. balcano-bizantină. Prin comerţul practicat cu Imperiul au putut ajunge pe aceste teritorii şi unele obiecte din sticlă. Arad). piese de podoabă. Se constată astfel că populaţia românească era receptivă la produsele ceramice bizantine de bună calitate. încă din antichitate. Caraş-Severin). Zăbrani (jud. Acestea se remarcă prin varietatea formelor. Orşova. Dacă în perioada secolelor VIII-IX legăturile locuitorilor nord-dunăreni au fost mai puţin intense cu Imperiul. cum este exemplarul descoperit la Arad-Vladimirescu. vinul. mai ales. Este bine cunoscut că au existat în Bizanţ. cercei cu pandantiv stelat. mai multe coliere din mărgele. XII-XIII. schimburile realizându-se mai ales în natură. Astfel 282 . una dintre cele mai bogate necropole bănăţene.

de piese sunt cunoscute în lumea bizantină şi erau răspândite pe un spaţiu mare la diferite populaţii în secolele X-XI95. Informaţii importante oferă Legenda Sf. Pe lângă cantitatea considerabilă exportată. O serie de date confirmă faptul că Ţaratul bulgar îşi procura sarea necesară din Transilvania. unde păstorii îşi mânau zilnic turmele de animale98. Printre altele. mari cantităţi erau consumate şi de către localnici. Traficul de sare pe Mureş a impus ridicarea unor porturi şi amplasamente pentru «ancorarea» navelor. Drumul principal al sării spre Balcani trecea pe apa Mureşului până la Szeged şi de aici pe Tisa. ajungea la Dunăre în portul Slankamen (Piatra Sării)97. O parte din sarea extrasă era folosită de localnici. la anumite ocazii. Timp de mii de ani. probabil în legătură cu formarea voievodatelor româneşti. Fără sare nu s-ar fi putut practica un păstorit arhaic. Istoricul Aurel Decei susţinea că sarea din Transilvania. Dacă în timpul migraţiei popoarelor a existat un regres în ceea ce priveşte comerţul cu sare. prin Mureş şi Tisa. cirezi de vite şi dispunea de vama sării de pe Mureş. Sursele documentare relevă importanţa comerţului cu sare pe Mureş. din Transilvania spre Pannonia. Un alt produs important cu care locuitorii spaţiului carpato-dunărean făceau comerţ era sarea. relaţiile comerciale se desfăşurau pe baza monedei străine. Deşi nu exista o monedă proprie. Comentând pătrunderea ungurilor în Transilvania. începând cu secolele IX-X. până în Balcani.. s-a constatat o revigorare. Mureşul a fost o importantă arteră pentru transportul cu sare. că de acolo se scoate sare şi materii sărate». vitelor şi oilor în special. indiferent de anotimp. în perioada 283 . Pe teritoriul Banatului s-au descoperit. că aurul din acea ţară este cel mai bun aur. Ahtum avea mari turme. Păşunile erau presărate. punând în porturile acelui râu până la Tisa vameşi şi paznici şi a pus vamă asupra tuturor»96. se pare că înainte de pătrunderea maghiarilor în Transilvania.. când vitele şi oile erau ţinute pe câmp zi şi noapte.. Gerhard şi cronica turcească a lui Mahmud Terdzuman. ci şi din întreaga Câmpie Pannonică până la Dunăre. Deci. ocnele de sare erau intens exploatate. Cronica lui Anonymus relatează că «pământul acela (al Transilvaniei) e udat de cele mai bune râuri. cu pietre de sare. exploatarea şi valorificarea sării a constituit una dintre ocupaţiile de căpătâi ale populaţiei de pe teritoriul ţării noastre. iar o parte revenea turmelor de animale. iar către sud până în Croaţia. cucerirea teritoriului condus de Ahtum este motivată şi de faptul că acesta «şi-a întins puterea sa peste sarea regească ce cobora pe Mureş. la începutul mileniului al II-lea. asigurând aprovizionarea populaţiei cu sare nu numai din Transilvania şi Banat. respectiv Slovacia. din nisipul lor se culege aur.

aceasta neînsemnând o orientare economică bruscă a populaţiei spre teritoriile din vest. necropola de la Arad-Vladimirescu. subliniind penetraţia treptată în teritoriul românesc. Din secolul al XI-lea moneda bizantină va ceda întâietatea în favoarea altor monede. vest-europene. care îndeplineau un minimum de confort şi asigurau condiţii satisfăcătoare în anotimpurile reci. monedele maghiare descoperite pe fâşia sudică a câmpiei Dunării bănăţene pentru secolul al XI-lea fiind nesemnificative. multe monede străine: bizantine. Direcţia de pătrundere a monedelor bizantine în regiunea Banatului a fost dinspre sud-vest. de la: Bodrog. 2004-2005 analizată. în special a celei maghiare. Monedele din morminte îndeplinesc o funcţie rituală. Numai în regiunea Câmpiei Dunării. în condiţiile debutului cuceririlor regatului maghiar. bătătorirea stratului de lut. Zimandu Nou. fiind expuse ca obol funerar. Aceste monede apar în aşezări şi sunt în legătură cu reglementările administrativeconomice din timpul regelui maghiar Ladislau I (1077-1095). Activitatea de construcţie Studiul aşezărilor rurale. La cumpăna dintre milenii exista şi o specializare a autohtonilor în ceea ce priveşte construirea de locuinţe. ţinând cont de faptul că cele mai multe dintre monede s-au descoperit în necropole (66 de exemplare). aflat în apropierea Imperiului. XII-XIII. 284 . Teritoriul de sud al Banatului va intra sub administraţie maghiară abia în cursul secolului al XII-lea100. au fost descoperite 25 de monede bizantine (4 de aur şi 21 de exemplare din bronz). a fost şi mai puţin afectat de prezenţa maghiară. Utilizarea monedei ca valoare de schimb de către comunităţile de la nordul Dunării în relaţiile lor cu Imperiul Bizantin constituie o dovadă în plus a legăturii permanente între nordul şi sudul Dunării. tăierea şi fixarea stâlpilor de susţinere a acoperişului. Aria descoperirilor monetare maghiare se suprapune peste aceea a acţiunilor politico-militare ale regatului maghiar. În zona Banatului menţionăm descoperirile de pe cursul mijlociu al Mureşului. de-a lungul graniţei cu Imperiul Bizantin.ANALELE BANATULUI. Pecica. care posedau şi o seamă de unelte speciale pentru săpatul suprafeţei viitoarei case. Banatul. Locuinţele erau construcţii modeste. maghiare. Abia din ultimul pătrar al secolului al XI-lea putem să legăm monedele descoperite şi tezaurele monetare de existenţa unor relaţii marfă-bani. din teritoriile sârbeşti încorporate Imperiului Bizantin99. al tipurilor de locuinţe întâlnite în diferite zone din spaţiul carpato-dunărean confirmă existenţa unor asemănări importante. f. care merg până la identitate şi care ne conduc la concluzia că existau meşteri specializaţi.

cuiele. Lipsa armelor din aceste morminte arată că unele dintre ele aparţin unei populaţii paşnice. fără inventar sau cu piese de inventar care au aparţinut defunctului sau au reprezentat ofrande depuse de membrii comunităţii (monede. Bodrog. Grisellini102. Astfel de descoperiri au fost scoase la lumină la Şeitin. Pecica. în secolul al XI-lea. restul fiind morminte sau piese cu caracter funerar. Pe teritoriul Banatului. Crucile găsite în morminte la Deta. 285 . lipsa ofrandelor şi uneori prin poziţia braţelor. la situaţia social-economică a membrilor comunităţii. după cum o dovedeşte şi harta întocmită de Fr. În ceea ce priveşte necropolele atribuite populaţiei autohtone. dar şi de unele specii de arbori specifici zonei de influenţă mediteraneeană. Mari păduri dominau spaţiul montan sud-bănăţean din Clisura Dunării. în aproximativ 50 de puncte s-au făcut descoperiri cu caracter funerar.ridicate prin utilizarea a două materiale aflate la îndemână: pământul şi lemnul101. Dintre acestea. Dovezi importante ale activităţii constructive sunt: topoarele. în campania din 1976. Arad-Vladimirescu. Munţii Banatului erau acoperiţi cu păduri de stejar.50-1 m şi. Rotopek ori Gamzigrad atestă apartenenţa defunctului la creştinism. Necropolele Cercetarea satului medieval presupune cunoaşterea necropolei contemporane cu aşezarea. la aspectul etnico-demografic al aşezării. Cea mai mare parte a necropolelor nu au fost cercetate exhaustiv. S-au descoperit necropolele de înhumaţie plane. Lugoj. fag. O altă caracteristică este groapa de formă dreptunghiulară. cu o viaţă sedentară105. care se suprapun fortificaţiei şi care. Investigarea acesteia oferă date concludente cu privire la ritul funerar. datorită solului. în funcţie de poziţia braţelor defuncţilor107. săpată la o adâncime de 0. Semenic. oase de animale. 89 de morminte. în zona Caransebeş. Socodor. vase din ceramică sau lemn. În necropolele bănăţene au fost identificate cinci tipuri de rit cu variante subtipice. Banatul este o regiune în care lemnul se afla din belşug în feudalismul timpuriu. Denta. Mehadia106. sunt slab conservate. dar şi tumulare104. scoabele descoperite în aşezări. ele sunt destul de uşor de distins de cele ale alogenilor prin orientarea defunctului pe direcţia E-V. 30 sunt necropolele care se încadrează în secolele VIII-XI. mai ales de cal). prezenţa urmelor sporadice de sicriu. La Vladimirescu (jud. împreunate pe piept. Pădurile şi tufişurile dese acopereau spaţiul montan şi văile adânci care fragmentau zona. Necropola sau necropolele unei aşezări rurale reflectă etapele esenţiale în existenţa şi evoluţia acesteia103. carpen. Arad) au fost dezvelite.

Banatska Palanca. Deta. 2004-2005 În cadrul ritului de înmormântare o mare parte din cei înhumaţi au braţele întinse de-a lungul corpului. care s-au concentrat în zona de nord. Absenţa unor descoperiri care ar putea fi atribuite unei prezenţe timpurii maghiare în culoarul Timiş-Cerna sugerează că spaţiul montan a rămas în afara acţiunilor maghiare din secolele X-XI sau a fost ocolit pe la vest. Berend. De asemenea. XII-XIII. identificată în anul 1970. Ele se concentrează numai în partea de sud a Banatului. caracteristic pentru a doua jumătate a secolului al X-lea . Pecenia. Timişoara-Podul Modoş111 au fost atribuite avarilor târzii. Guzaina. cele de la Timişoara-Cioreni. faza I şi II. Oroszi. în punctul Nuceţi. iar altele au un braţ aşezat pe bazin şi altul în lungul corpului108. situat între ruinele fortificaţiei feudale de la Zidina. dunăreană: Jeno. Lipsa inventarului şi semnalarea acestui tip de rit în proporţie mai mare în necropola de la Gornea l-a determinat pe Ilie Uzum să încadreze necropola de la Pojejena în perioada feudalismului timpuriu109. Hodaia. Voiteg. Aceste descoperiri jalonează şi ocolesc pe la vest zona montană a Banatului. inele de tâmplă din bronz şi din argint. Gherman. brăţări cu capetele lăţite sau cu protome. Inventarul scos la iveală din necropole constă mai ales din obiecte de podoabă: inele. Pe lângă necropole aparţinând populaţiei locale. O parte din schelete au braţele dispuse pe abdomen. s-au descoperit cazuri în care defunctul avea mâinile împreunate pe piept. Necropolele de la Hodoni-Pocioroane113 şi Dudeştii Vechi114 au fost atribuite 286 . Necropolele cu un asemenea inventar se încadrează în orizontul de necropole Bjelo-Brdo. slavi. brăţări simple din sârmă răsucită. Cuvin şi Pancevo110. Nera. cu braţelel puternic îndoite din cot şi cu palmele ridicate spre omoplaţi. apare un alt tip de rit în mormântul M8. maghiarilor. dar se observă şi diferenţieri de la această regulă. Szekely.ANALELE BANATULUI. unguri timpurii ori pecenegi). cărămidăria din locul numit Jagodara şi pârâul Pojejena. torques-uri (Vârşeţ. garnituri din bronz executate prin turnare. Tarjan. în zona de câmpie. Din acelaşi interval cronologic provin descoperirile de piese de la Duplijaja. Necropolele de la Sânandrei. Varsany. Uzdinskaia Bara.sfârşitul secolului al XI-lea. spadă. Vârşeţ112. Uzdin. Locke. Nyek. Bissingen. simple sau cu un capăt răsucit în formă de «S». În necropola de la Pojejena. Kozara. Barlad. mici aplici pentru veşminte. de pe malul Dunării. pandantive. Pojejena). Caraş. colane din sârmă răsucită. s-au descoperit şi necropole aparţinând populaţiilor alogene (avari târzii. Pecena Slatina. Ele aparţin unor populaţii turanice în amestec cu cele fino-ugrice. Toponimia regională şi hidronimia indică prezenţa populaţiilor de stepă care au pătruns pe teritoriul Banatului în zona sa sudică. Pecinişca. Deta. nord-vest a Banatului. cingătoare în formă de inimă. cercei.

întreţinute de populaţia autohtonă. ţesutul. inventarul funerar şi studiul tipurilor antropologice. la care s-au adăugat meşteşugurile. În necropole din Banat au fost descoperite produse din sticlă (inele. observaţiile oferite de acestea demonstrează că la nordul Dunării. Investigaţiile întreprinse dovedesc prezenţa relativ densă a factorului uman. Ea reflectă apartenenţa ei la cultura veche românească. activitatea de construcţie ori cea comercială. 287 . În sprijinul demonstrării acestei teze vin o serie de fapte: orientarea mormintelor pe direcţia est-vest. ca tehnică de execuţie. aşezările fiind concentrate pe văile râurilor.pecenegilor. precum şi schimburile interne efectuate pe bază de monedă. atestă existenţa între Dunăre şi Mureş a unei populaţii de factură romanică. care derivă. Ceramica lucrată la roată (înceată sau rapidă). dar şi integrarea părţii de sudvest a fostei provincii romane Dacia în procesul de uniformizare a culturii materiale central-europene a perioadei. iar cele din mormântul M328 au fost lucrate în cea mai mare parte din lut ars. Banatul şi-a păstrat legăturile comerciale cu Imperiul Bizantin. Colierul de mărgele descoperit în mormântul M218 din necropola de la Cuptoare a fost format din mărgele de culoare roşie. Ele sunt de provenienţă bizantină şi denotă legăturile cu lumea sud-dunăreană (Cladova)115. necropolă încadrată în secolul al X-lea şi care reprezintă una dintre cele mai timpurii descoperiri din partea de sud a Banatului118. Podoabe de factură bizantină au fost descoperite şi în necropola de la Vatin (craniul unei femei avea de o parte şi de alta a sa câte un cercel de aur). Ceramica locală îşi găseşte analogii în aproape toate aşezările din secolele VIII-XI din spaţiul românesc. ortodoxă în zonă. dar şi în zone învecinate. pictat117. Concluzii Descoperirile arheologice. compoziţie a pastei şi formă din olăria romană. la fel ca şi cerceii granulaţi din argint (Cuptoare-Sfogea)116. verde. în depresiuni ori înşirate alături de cele din perioada anterioară (secolele IV-VII). ca urmare a contactului direct pe care Banatul l-a avut cu realităţile din Europa Centrală. torsul. neagră şi sunt de formă cilindrică şi sferică. ca populaţie majoritară. în perioada secolelor VIII-XI vieţuia în cadrul aşezărilor rurale o populaţie sedentară. de tipul oalei-borcan. şiraguri de mărgele). dovadă fiind legăturile de comerţ cu lumea sud-dunăreană. Necropolele cercetate sunt şi ele mărturia prezenţei populaţiei româneşti de religie creştină. care avea printre ocupaţiile ei de bază: cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.

1997..Uzum I.. 1996. 37. 264. 33. 2003.Olteanu Şt..Olteanu Şt. 200-201. 1985.Toropu O.Mare M.. 347.Olteanu Şt.. 1983a. 17.Uzum I. 5. 2001. 1976. 1998. 37. 19. Mare M. 1987. 1987. 7. 205... 35. 16-18. 33.Madgearu Al. 1979. 101-102. 15.Rusu M.Olteanu Şt. Pârvan nr. 1997. 1995a.Mare M. 147-152. 194.. 6. 36. 215. 4 NOTE 1. Bejan A. Ţeicu D.Rogozea P. 83-85. 11..Mărghitan L. 270. 2003. 42. Bejan A. 41. 2004. 1990. 1997. Boroneanţ V. 223. V.. 12.ANALELE BANATULUI.. Popa R. 34. 30. Mare M.Bejan A. 142-145.... 4. Bejan A. 84. 60. 2. 28. 1985.. 40.Comşa M. 26.Uzum I. 119. 1990. 288 . 2004. Mare M. 1974.. 1995a.. Rusu M. 1995a. 1983.. 123. 31. 2004. 150-152....Ţeicu D.. Rădulescu A. 27.Ţeicu D.. 25.Uzum I.. 556.. 320.. 264.Mare M. 14. 499. 1983. Uzum I.. 13. 2004. 1985...Bejan A.Ist. 198. 1990.. 60-62.. Draşovean F.. 16. 1996. Rom. 39. 29. 20. Bejan A.Mărghitan L. 85. 21.Uzum I... III... 1977.Mare M. 43. 23. 57. 2001.Cosma C. 2001.. Iambor P. 1996.. Bejan. 205..Uzum I. 1976. 13-22. 1985. 8....Bejan A. 205.. Muntean M.. 152. 1979.Uzum I.. 1990. 19-51. 18. 155. 256-259. 1990.Cosma C.. Teologie şi Istorie Bld.. 137. 22.. 2004. 38. 85. 72-73. 1983b. 79. 9.Mărghitan L. 24. 1997.Matei Şt. 3. 198. 2004-2005 Adrian Bejan Universitatea de Vest Timişoara Facultatea de Litere. 355-356. 1977. XII-XIII. 86. 32. 91. 2003. 1972.. 10. 1983. 152-160. 1995a. 30.Mărghitan L. 86-87. 32-69.Bejan A. 93. 1983.

Gh. 169-170. Rom. 52. Ist. 1995a. 1984. 90. 63. 1995b. Olteanu Şt. 102. III. Teodor D. 61. 1985. 162. 52. 144. 1995a. 1993. Rusu M. 1985.. Bejan A.. Gh. 1976. 1985. Olteanu Şt. 260. 50. 64. 1990. Boroneanţ V. Ţeicu D. Olteanu Şt. 86-87. Stoicovici E. 1985.. 69. 67. 64. 91. 78. 492. Bejan A. 1985.. 62. El Susi G. 2002.. 49-50.. Mărghitan L.. Rusu M. 319-320. 1983. 224. Ist. 84.. Mărghitan L. 88. Mărghitan L. 1982.. Stoian D. 73. 90. 76. Olteanu Şt. 355-356.. Glück E. Rom. 149. Uzum I. 1978. 95. Bejan A. Ţeicu D... 55. 155. 1983.. 19-20. Gh. 1995a. 100.. 54. 89.. 1983. 77. 775. Uzum I. Uzum I. 52. 71... Uzum I. 86.. 9. 256. 223. 51.. 2001... Uzum I.. 161. 85. 1979. 1997. Uzum I. 46. 47. Uzum I.. 1974. 61. 215. 1996. 82.. 210. Bejan A.. 289 . 81. 1977. 150. Olteanu Şt. 79. III.. 393-395.. 72. 2002. 210...... III. Teodor D... 162.. 83. 60.. Mărghitan L.. 1981.. 1983. 181-210. 86. 1997.. 1997.. Mărghitan L. 1985.. 1999. 89. 1996. Stoicovici E.. 78. 49. 45. 93. 1983. Rădulescu A. Ţeicu D. Răuţ O. 92. Teodor D. Ţeicu D.. Stoian D. Moroz. Teodor D. 1978. Bejan A.. Stoicovici E. 134. 65. 59-61... 94. Magiar N. 1999. 1978. 57. Ist. 37. 104-106. 80. 1978. 1997.. 53. 88. Bozu O.. 1983.44.Pop M. 1981. 75. Bejan A. Stoian D. Gh. 68. 71-72. Olteanu Şt. 154. 1976. 70. 56. Bejan A. Bejan A.. 25-26. 114. Glück E. 1996. Trâncă G. 74. 69.. 1977.. Bejan A.. 1981.. 1978. Rom. 1983b.. 259. 1979. 7. 103.. 87. 1985. 61. 1985. 55-56. 1981.. Glück E.. 57. 66. Gh. 58.. Lazarovici Gh. 59. Mărghitan L.. 1983a.. 1999.. Lazarovici Gh. 245-246. 191. 57. 48. Teodor D. 1990. 1998. 107. 246... 102-103.. 89. Comşa M. Glück E.. 71. Mărghitan L. 1970..

2002. 118.. Uzum I. 95-99. 161-163. 123. Draşovean F.. Zdroba M.. Mare M. 2004-2005 96.. Ţeicu D. 107. atteste l’existence.. composition de la pâte et forme.. 98. 162. XII-XIII. 1999. La céramique locale trouve des analogies 290 . Geza K. les habitats étant concentrés sur les vallées des rivières. 139-149. Barbu M. 109. 1996... Hurezan P. 1998. Decei A.. 137-138. 111.. l’activité de construction ou celle commerciale. 97. 1999. Mare M.. de la poterie romaine. le tissage. 1979. Ţeicu D.. 199.. 159-169. 1974. 1995a. 158. Bejan A. L’ÉCONOMIE DU VILLAGE BANATOIS AU DÉBUT DU FÉODALISME (LES VIIIe-XIe SIÈCLES) Résumé Les découvertes archéologiques. 1997. 176-180. Ţeicu D. Bejan A. 2002. 105. 2002. comme technique d’exécution. 62-63. 101. qui dérive. 106. 33. Les investigations entreprises prouvent la présence relativement dense du facteur humain. Bejan A. 175-176. Grisellini F. Moga M. 117. 53-54.. 104. 99. 102. 62.. Oţa S. d’une population de facture romaine. 1985. dans des dépressions ou enfilés à côté des ceux antérieurs (les IVe-VIIe siècles). 1980. 168. Velter A-M. Velter A-M.. 1978. 54.. le filage.. 1995a.. Iambor P. Muntean M. 1982. 145. 140-145. 112. Boroneanţ V. Oţa S.. 229-254. 1976. 85. 100. 1987. 240.... La céramique travaillée à la roue (lente ou rapide) du type pot. Mărghitan L. 2003. entre les VIIIe-XIe siècles. 67-74. 1984. Ţeicu D. Velter A-M. 115. 110. entre le Danube et le Mureş. 113. habitait dans le cadre des agglomérations rurales une population sédentaire. 108. 1997.ANALELE BANATULUI. auxquelles se sont ajoutées les métiers... 116. 158. qui avait parmi ses occupations de base: la cultivation des plantes et l’élevage des animaux. 103. Bejan A. Bejan A. 1998.. les observations offertes par celles-ci démontrent qu’au nord du Danube.. 1993.. 114..

. 1996 Necropola din secolul al XI-lea de la Hodoni. Cosma C. SN. 1997 Dudeştii Vechi-Pusta Bucova. în Relaţii româno-orientale. Tipologia gropilor de provizii. n. 1999 Metalurgia din Banat în secolele IV-XII. 139-159. 5 (1997). 1978 Consideraţii preliminare asupra cercetă-rilor arheologice de la Cladova (com. XV-XVI (1987). Necropolă şi morminte de înhumaţie din sec. 32 (1995). comme population majoritaire. 152-161. 261-279. Timişoara. în SIB. 57-69. Mare M. orthodoxe dans la zone. 291 . VI (1976). 1979 Necropola feudal-timpurie de la Hodoni (jud. în Ziridava. 139-149. 1978.. 1983 b Contribuţii arheologice la istoria Banatului în sec. în AnB. 775-780. 349-362.. în Societate şi spiritualitate în Banatul istoric. 1978 Românii din veacul al IX-lea până în al XII-lea în lumina izvoarelor armeneşti. Ţeicu D.. XI-XII de la Cladova (jud.. în Ziridava. Stoian D. 5 (1979). LISTA PRESCURTĂRILOR BIBLIOGRAFICE Bejan A. Muntean M.. Bejan A. VI-XII (I). Boroneanţ V. Bucureşti. 2003. entretenus par la population autochtone en étant la preuve. 1987 Cimitirul din sec. 34. IV-VII.. Elle reflète son appartenance à la culture ancienne roumaine et en même temps l’intégration de la partie de sud-ouest de l’ancienne province romaine de Dacie dans le processus d’uniformisation de la culture matérielle central-européenne de la période. în In Memoriam Constantin Daicoviciu. Timiş). Păuliş). Comşa M... în EphNap. jud. Les nécropoles étudiées constituent. Hurezan P. 1999. mais aussi dans les zones voisines. 19-20 (19951996). 1996 Consideraţii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinţe din Transilvania în secolele VIII-X. 159-169.presque dans tous les habitats des VIIIe-XIe siècles de l’espace roumain. 1974. 1995 b Dovezi privind prelucrarea metalelor la Remetea Mare (jud. 1976 Sondajul arheologic privind feudalismul timpuriu de la Zăbrani “Sătuţ”.. 2003 Habitatul rural şi necropole în feudalismul timpuriu bănăţean. Boroneanţ V. X (1978). Decei A. 1978. Bucureşti. 67-74. Le Banat a conservé ses liaisons commerciales avec l’Empire Byzantin. Draşovean F. comme suite du contact direct que le Banat a eu avec les réalités de l’Europe Centrale. 6 (1996). 1983 a Elemente de continuitate daco-romană în aşezarea de la Hodoni (jud. les liaisons de commerce avec le monde sud-danubien et les échanges internes effectués à base de monnaie. l’inventaire funéraire et l’étude des types anthropologiques. 1995. în Tibiscus. elles-aussi. 1974 Unele date cu privire la Banatul de sud în sec. Bejan A. în SIB. Cluj. Arad).. VII-IX e. în SCIVA. în ActaMN. Timişoara. 4 (1983).. A l’appui de la démonstration de cette thèse viennent une série de faits: l’orientation des tombes sur la direction estouest. 1995 a Banatul în secolele IV-XII. Timiş). Arad. 13-22.. Timiş) în secolele VIII-XI. 1978 Cultura veche românească. Bejan M... 47-59. Moga M. IX (1983)... în Ziridava. la preuve de la présence de la population roumaine de religion chrétienne.

19-20 (1999). Matei Şt. VI (1976). Popa R. III. 2004 Banatul între secolele IV-IX. 2001. 1999 Câteva consideraţii în legătură cu evoluţia cronologică a necropolelor din secolele X-XV din Banatul sudic. Mare M. Darova). Ist. Olteanu Şt.. 499-507. 1997. în Constituirea statelor feudale româneşti. 8 (1983). 1997 Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele IV-XI. 1996. 1978 Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI. al XI-lea). 1987 Cercetările arheologice în endocarstul din SV României. XII-XIII. Moroz–Pop M. 1991. 2004-2005 Locuirile neolitice şi necropola medievală timpurie. Oţa S. 169-171. 1976 Romanitatea târzie şi străromânii în Dacia traiană subcarpatică. 1996 Vânători.. 45-86.. în ActaMN. 1987 Cercetări arheologice în depresiunea Oraviţa. 347-362... pescari şi crescători de animale în Banatul mileniilor VI î. în Banatica. Răuţ O. 5 (1997). 1980 Date cu privire la transportul sării pe Mureş în secolele X-XIII. Magiar N. 1972 Cetatea de la Pescari.. în SIB. în Tibiscus. Rădulescu Al. 1979 Probleme de metodă a cercetării arheologice a satului medieval românesc. în AnB. 2 (1972). Hr. în Banatica. 1979 Aşezarea feudal-timpurie de la Sacoşu Mare (com. 281- 292 . 1983 Câteva observaţii privind cercetarea arheologică a aşezărilor rurale din Transilvania din perioada feudalismului timpuriu. în SIB. 2004. în Banatica.. Toropu O.. în Banatica. Bucureşti. 555-563. Iaşi. El Susi G. Trîncă G. 1983 Unele caracteristici ale zgurilor din atelierele metalurgice daco-romane şi prefeudale. Mărghitan L. 169-213. în Ziridava. XIII-XIV. 1976 Unele informaţii provenite din cronicile medievale referitoare la zona Aradului. Timişoara.-I d.. Reşiţa. Timişoara. Hr... 2001... 1982 Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în perioada feudalismului timpuriu.. Bucureşti. în SCIVA.. 12 (1993). Rusu M. 1980 Premisele cristalizării vieţii statale româneşti. 2324 (1999-2001). Ţeicu D. 1985 Cuptoare siderurgice din dealul Cioara-Reşiţa. 148-159. 1981. 4 (1977). Geza K. 30. 8 (1983). Gh. în Banatica. Timişoara. 61-70. 311-320. 1980.. 34-61. Olteanu Şt. Scurt istoric.. Grisellini F. 1978 Câteva consideraţii preliminare privind lucrarea “Deliberatio” (sec. Madgearu Al. 1984 Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului. 193-201. III 2001 Istoria Românilor. Timişoara. în Ziridava. Uzum I. 1983. 1983 Societatea românească la cumpănă de milenii (secolele VIII-XI). 1996. 189-197. în Banatica. 141-155. 1997 Tipuri de locuinţe din Banat între secolele IV-IX d. 1985 Banatul în lumina arheologiei. X (1978). 1977 Transilvania şi Banatul în secolele VI-IX. 1981 Romanitatea carpato-danubiană şi Bizanţul în secolele V-XI. 1970 Din istoria mineritului în România. în SIB. 2001 Cercetări de arheologie medievală din Banatul de câmpie. 19 (1982). Glück E. Rom. 1983 Observaţii pe marginea materialului faunistic din aşezarea medievală de la Ilidia (judeţul Caraş-Severin).. 1984. în ActaMN... în Ziridava. 1970. Craiova. 2001 Românii în opera Notarului Anonim. 25-45. Iambor P. în Banatica. 9 (1987). 2002... Rogozea P. III. 9 (1987). 1993 Mori medievale din Banat. 2002 Cercetări de arheologie medievală din Banatul de câmpie. în Banatica.. 5 (1979). 29-35. Bucureşti. Stoicovici E... 239-248. 113-138. Hr. 45-87. 1985. Iaşi... Bucureşti. 1976. Iaşi. Hr. 175-186. VIII (1985). XII (1980). Cluj-Napoca. 1991 Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI d.ANALELE BANATULUI. Bucureşti. 20 (1983).. Teodor D. 4 (1979). XV ( 2001). 1978. Scurt istoric. SN. 73-87..

314. 2002 Transilvania în secolele V-XII. 249-295. în Ziridava.. 205-237. 293 . Reşiţa. 1974 Două cimitire feudale timpurii la Gornea şi Pojejena. -und Jahrhundert (Geschichtlich-archaeologische Betrachtungen).. 1983 Locuirile medievale româneşti de la Gornea-“Zomoniţe”. D.. în ActaMN. 1979 Die Rumänen aus der “Clisura Dunării” zwischen den 6. X-XIV) din sudul Banatului. 1996 Gornea. Ţeicu. Bucureşti. 10 (1990). 12.. în Banatica. 1976 Săpăturile arheologice de la Felnac şi Vladimirescu (Rapoarte preliminare). Reşiţa. 1982 Crucea engolpion descoperită la Moldova Veche. 1981 Necropola feudală timpurie de la Gornea “Căuniţa de Sus” (jud.. Velter A-M. 1996.. Barbu M. în Tibiscus. în Banatica.. 19 (1982). Uzum I. 1993 Necropole medievale (sec. 1990 Mărturii arheologice de civilizaţie veche românească descoperite în satul Gornea“Căuniţa de Sus”. 1 (1993). 5 (1978). 6 (1981). în Banatica. 47-56. Lazarovici Gh. 3 (1974).. 159-164. D. 229-254. 1998 Banatul Montan în Evul Mediu. Caraş-Severin). Zdroba M. în Banatica. 393-395. 181-210. 6 (1976). 215-224. Ţeicu. 2002. Bozu O. în Banatica. 1998. 8 (1983).

.

ISTORIE MEDIE. MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ .

.

în fapt. se va contura o opinie asupra fenomenului habitatului uman în Banatul veacurilor XI-XX. un mic segment dintr-o lucrare mai amplă care doreşte să consemneze evoluţia documentară a aşezărilor omeneşti din Banatul mileniului al doilea al erei creştine. fie de persistenţa în tradiţie a numelui vechi. aceasta ţinând cont fie de populaţia care le-a locuit. geografilor etc. care este supusă permanent completării. Am dorit să ofer un material de studiu şi opinie asupra unei întreprinderi uriaşe. Există însă şi aşezări ce au mai multe nume diferite. 2004-2005 http://www. de o mare complexitate. concomitent cu numele oficial dat de una sau alta dintre administraţiile ce s-au perindat în această mie de ani în Banat. dispar şi reapar – pe acelaşi loc sau unul apropiat – cu acelaşi nume sau cu altele. Unele vor avea o existenţă documentară efemeră.ANALELE BANATULUI. în acelaşi timp. fie nu i-au fost accesibile (fiind nepublicate.. altele ce apar. S. Vor fi aşezări ce apar şi persistă. transcris în variante fonetice diferite în funcţie de limba în care a fost scris documentul. la fel şi selecţia datelor ce sunt introduse.N.infotim. Am ales publicarea aşezărilor ce încep cu litera “A” pentru că sunt mult mai puţine şi pot acoperi suprafaţa unui studiu de revistă. altele vor avea o mulţime de atestări documentare. datorită unor surse documentare pe care autorul fie nu le-a cunoscut. Există aşezări ce prezintă un singur nume. XII-XIII. sau publicate în lucrări şi studii răspândite în vaste teritorii europene sau turceşti). asupra modalităţii în care pot fi publicate aceste dicţionare de localităţi.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Am ales această modalitate de a publica imensul material documentar adunat în peste trei decenii de cercetare întrucât munca de ordonare este extrem de laborioasă. alteori cu o cu totul alta. SECOLELE XI-XX Litera A Ioan Haţegan Introducere Studiul de faţă este. 297 . După lectura paginilor următoare. Uneori cu aceeaşi populaţie. Arheologie-Istorie.htm DICŢIONAR ISTORIC AL AŞEZĂRILOR DIN BANAT. Am dorit. să solicit opiniile istoricilor.

= domeniu funciar E. familii Felső = de Sus (lb. Lista prescurtărilor Also = de Jos (lb. maghiară) Gorna = de Sus (lb. Multe şi-au schimbat numele odată cu cumpărarea de către un nou proprietar. fermă. vatră. maghiară) Castrum = cetate Com. Rândurile de faţă nu se doresc o prezentare exhaustivă a habitatului din Banat.ANALELE BANATULUI. tip de case. Surprinse de hărţi din a doua jumătate a veacului al XIX-lea şi din prima jumătate a celui următor. = comitat Distr. pustă. este cel al agriculturii intensive. Timpurile istorice au modulat şi ele configuraţia aşezărilor. = district Dolne = de Jos (lb. a condus la apariţia unor aşezări sezoniere (odaie. ci doar o introducere şi câteva lămuriri pentru înţelegerea demersului pe care-l începem şi-l publicăm. sârbă) 298 . altele au apărut ceva mai aproape de zilele noastre. despre care se cunosc puţine date asupra începuturilor şi despre evoluţia lor în timp. = familie. tramă stradală. Unele datează încă din evul mediu.) a fost tributar mediului geografic. deşi greu de urmărit cu exhaustivitate. Cu timpul unele dintre acestea s-au dezvoltat şi s-au permanentizat devenind sate.). Ca urmare şi tipurile de aşezări au fost adaptate acestui factor. Tipologia aşezărilor a fost extrem de diferită ca suprafaţă. sârbă) Dom. XII-XIII. Habitatul uman din acest spaţiu (Banatul) şi timp istoric (XI-XX d. număr de locuitori etc. = Est Erdeszlâk = Casa pădurarului Falu = sat Falwa = sat Fam. De aceea vom alătura o listă de prescurtări pentru înţelegerea unor termeni cuprinşi în acest studiu. Acesta va fi detaliat în dicţionarul pe care-l dorim editat cândva. Crearea de mari domenii funciare şi depărtarea mare de sat a suprafeţelor. altele au avut o existenţă efemeră.Chr. Un aspect aparte îl prezintă sălaşele din zona dealurilor şi munţilor. sălaş etc. în special de după abolirea iobăgiei (1848). de conscripţii comitatense sau de conscripţii şi recensăminte. numărul lor a fost extrem de variabil şi doar o cercetare exhaustivă a surselor moderne va limpezi problematica. 2004-2005 Un fenomen extrem de interesant.

locuitori Major = fermă agricolă Mezra = localitate pustiită. maghiară) Szállás = sălaş (lb. 1349-1377 a fam. domeniu funciar Praedium = localitate pustiită Puszta = pustă. = înfiinţat Karyie = comună. Ibid.Gőzmalom= moară cu aburi (lb. turco-osmană) Nahyie = unitate administrativă otomană Nam-i-diger= “cu alt nume” (lb. = kilometru Klein = Mic (lb.1911. a prepoziturii din Arad.Laczkfi. maghiară) Liva = unitate administrativă otomană Loc. 1554-1579 pusta Ibit. maghiară) Szőllő = vie Szőllőtelep = aşezarea de la vie Tanya = fermă.1925-1935. maghiară) Sziváttyutelep= colonie la o staţie de popmare a apei (lb. moşie Telep = colonie Terra = pământ arabil. pustă (lb. germană) Hodaja = odaie (lb. turco-osmană ) N. = Nord Oppidum = târg (lb. maghiară) Km. Abavija 1946|. 299 . Ibed în 1926 lângă Tisa Nouă. Abazija p. latină) Voyevodat = unitate administrativă otomană. maghiară) Inf. conac Telek = proprietate. maghiară) Kőzep = de Mijloc (lb. latină) Possessio = posesiune. mică aşezare umană Villa = sat (lb. inferioară nahyei şi superioară karyiei A ABAD /APAD/ IBED/IBID/IBIT: pe locul localităţii actuale Tisa Nouă. turco-osmană) Kis = Mic (lb. la SE de Dužine. cătun. germană) Kőtelep = carieră de piatră (lb. Abbacia p.S. maghiară) Gross = Mare (lb. 1135 ca pos. = locuitor. ABBAZIA: puszta 1881.). Banatul sârbesc (în continuare B.1907. teren fără locuitori (lb. aşezare (lb.

Alchy. a fam. 1554-1579 Veliki şi Mali Acsad. B.XIV. com. B. ABRANOS DOLNI: 1557-1558 nahia Aradului. 1471 lângă Hodoş-Boldur. ABRANOS NAGY: 1557-1558. pe domeniul cetăţii Bečej.ANALELE BANATULUI. com. ACHYA: 1213 v. 1332. Orszag. Alchy. 300 .S. ACZ: 1472 v. B. ACHACH: 1318. zona Giarmata.Cenad. 1337. At. Banat. XIX.Caraş. ACHAZ: 1728. com. Posa de Szer. com. ACHA:1427 v. Athad. 1492 Nagy şi Kis Achad. La sud-est de Murani . donată acum fam. zona Lugoj.B. ADA KALEH: insulă. Caraş. ABULMA: 1406. Borzlyuk. At. cu 55 familii lângă Şagu-Arad. 1097. 1390. pustă lângă Margita B. Česko Selo. 1360 v. Janky. Leustachius de Abulma. ACHY: 1550 v. Ceško Selo.S. ABNANOVO OKNO: Qalvas 1554-1579. Alchy. 1323. 1421. 4 familii lângă Murani.Cenad. A avut un rol strategic important la Dunăre. Caraş. 1561 Acsad. ACSAD: puszta. pe lângă Sânpetru Mic/ Totina. ABLIJAN 1837-1894 v. ACHAD: 1318. la 22 km de Bavanište. apoi atestări documentare succesive până azi. zona Buziaş. ABRAMOVA: 1851. Saan 1424. ACZEL PUSZTA: 1907. Abana 1761. Alchy. prediu în distr. 1498 idem.Caraş. 1371. XII-XIII. ACHAYA: 1219 v. ACH: 1323 v. com. Acsai 1723. ACH: 1471 v. 1353 a fam. lăngă Zrenjanin. ACHAC: 1333 v. 1379. ABELSBERG: înf. 1919 cu 120 suflete pe 800 iugăre cadastrale. dom. Abanovekno 1723. fără alte coordonate geografice. Akach. de mlaştina de la Alibunar.Carani.S. ACH/OCH/OOCH: 1350 a banului Cosma. nahia Aradului.S. sălaş cuman. Akach.S. Dan de Macedonia. 1660 Habanovo Okno.S. Alchy. B. At. ABRANFALVA: 1483.S. Maria. Fostă a fam. la S.Cenad. Alchy. cetate şi aşezare. Akach. At. com. ABRADFALVA: 1454 a fam. ACHAGA: sec. pe locul Groblište. 2004-2005 ABEL: 1415 v. Bannfy. vezi Achad. Nagy şi Kis Acsad 1653. 1334. 1328 are biserică de piatră Sf. Acsat 1761. 1564. com. 1341. Acsad puzsta sec. ACZY: v. Zrenjanin. B. 1319. Alchy.

Agatis 1890. lângă Banatsko Rusko Selo. Agatisch 1743. v. Agagyos 1471. 19 loc. B. Dolaţ. Aggadisch 1723. 301 . iar Milleker lângă Pădureni\Liget. v. în domeniul Chama. AGADISCH: 1717. districtul Lipova. AD VIAM FERREAM: 1900.S. B. pe Dunăre . AGADICI: Agagios 1355. B. zona Timişoara. ADOLF puszta: 1907. AD VIAM FERREAM: 1900. AD VIAM FERREAM: 1900. 15 loc. 79 loc. Conacu Josif. 29 familii lângă Klari/Radojevo. AD VIAM FERREAM: 1900.S. Adoryanfalwa 1458. AGATIS: 1890. Agadici. sec. cercul Ciacova. v. AD VIAM FERREAM: 1900. ADDA: însemnare pe harta din 1761. şcoală din 1776. 47 loc. Bacova. AD VIAM FERREAM: 1900. ADIASCH: 1717. 1506. lângă Velika Kikinda. v. B. ADELSBERGOVA pustara: la E de Kovin. Freidorf. Carani. azi Agadici. AD VIAM FERREAM: 1900. lângă Tormac.termen desemnând clădirile şi gările respective la 1900. v. 1376.. 12 loc. ADRIAN: vezi Adrianfalva ADRIANFALVA: terra Adriani 1299. Agadici. Agadisch 1717. 88 loc.1938.S. Agadici. AD VIAM FERREAM: “La calea ferată” . villa Adriani 1334 şi 1366. B. Agadici. XIX. AD VIAM FERREAM: 1900. Agacsics 1699. lângă Beregsău Mare. romano-catolici şi 8 protestanţi. AGADICS: v. Adrianfalwa 1356. Agaciş 1554-1579.S. 1406. fost Karlsdorf. Kovin. Stamora Germană. ADOLF major: 1901. B. Banantski Tankovicevo. AGGADISCH: 1723. AEMILIENHOF: 1836.ADAM DR. AD VIAM FERREAM: 1900. Agadics 18981918. Pesty îl localizează lângă Iersig. refăcută din zid în 1772. biserică de lemn. AGACI BOIE: 1426. Săcălaz. Agadici. Agadici. 98 loc. 27 loc. ADONY: 1480. v. 20 loc. 52 loc. 1455. AGATISCH: 1743. HODAJA: 1926. Plandište. 10 loc. 39 loc.S. Agadici. 1776.S. AGACSICS: 1699.S.. ADAMOVIC SZALLAS: sf. AD VIAM FERREAM: 1900. AD VIAM FERREAM: 1900. B.. lângă Timişoara. Pişchia. 1520. 53 loc. AGACIŞ: 1554-1579. ADKARISCHI puszta: la N de Timişoara. pe Calea Aradului. Slatina Timiş.

1285 cu pescăriile Agarfoka şi Agarto. AKALHATH: 1432. Lângă Akach. B. Akacs repopulat 1817.S.100 loc. lângă Beodra. Akach. 1761. Zenthmiclos 1323. AIDIESCH: între Dolaţ şi Ghilad pe harta din 1723-1725. terra Agar 1256. B. Beodra. mai sus. AJTON: v. Akacs puszta 1883. Akach. 47 loc. AKAČ: 1861 v. Tezaur monetar din epoca migraţiilor. Akach. 1506. AKACHZENTHMIKLOS: Scenmiclos 1323. 201 loc. Zenmiclos 1323. Akach. AGRAR: 1926. AGRIŠ: Dolna ve Gorna Agriş 1554-1579. Achac 1333.ANALELE BANATULUI. 1880. 1911 Kis puszta . Achach 1318. v. Agadici. B. la V de Boćar. rom. Akach. 1900 . B. mai sus. 1285. v. 1337. AGARTHOW: v. Valea Agriş la N-E de Ferendia. 1851-1859. AGATSCH: 1728. AGYAGOS: 1471. Ahtoni}: 1369. v. prediu lângă Hezeriş. Zemiklos 1326. 1520. B. 1890 . 1761. Timiş. mai sus. mai sus.E de Čenta.S. lângă Beodra. AHTONI: v. Kys Zent Miklos 1360. AKACS: puszta 1883. Akach. AGAR: 1256.1458. Akaach 1508. Akacs 1717. Akac 1861. 1919.5 km de Beodra. lângă Ciacova. altul decât Akacs prediul. AKACZ: 1611. Akacz pustă 1611. AKAACH: 1508 v. descoperit în 1898 pe valea Bot. v. lângă Padej. AKACS: Praedium. AGARTO: v. pustiit de inundaţii la 1366.S. AHTON {Ajton. Klein Akacs 1859. 1817 repopulat.fostă Vorospuszta. AGARFOKA: v. jud. 1360. Akaz 1570.Kis puszta. 1334. v. Akach. AGOTA major: 1919..-catolici. 1722. AKACS: Kis v. v. Agriş de Sus şi de Jos. B. Akats 1836. 1747. Zemyklos 1326. Scenthmiklos 1326. Ahton. Agatsch 1728. 1747.. pe malul 302 . Akach. AKACS : v. Agard..S. lângă Srpska Crnja. AKACS Klein 1859 v. AGRES: 1590.S. AKACS villa dominalis: 1880. lângă Chişoda. la 8. Akach. XII-XIII. cetate şi mlaştină la N. 1890.S. 1911 fostă Vőrőşistállo puszta. AGARD: terra 1211. AKACH: Ach. Akachzentmiklous 1366.Akach. 78 loc. 2004-2005 AGATSCH: 1728. 1722. aşezare.

S. la 7. toponimele Mali şi Veliki Alas. în hotarul Vračev Gaj. comitat Caraş. B.5 km de Sajan. Acha/AKA 1427): aşezare între Igriş şi Sânpetru Mare.. ALEXIN GAJ: colonie înf. în 1900. com. At.S. 217 loc. în 1925 cu colonişti din Transilvania (Sibiu). 1907 Albrechtsdorfi puszta. ALCSI: v. lângă Boka.S. cu 7 familii lângă Starčevo. în 1819 pe pusta Pacaţ de lângă Bulgăruş cu colonişti maghiari. v. B. pe locul coloniei Brod.Akach. 1881. B. Alakzeg.S. v.S.S. B. com. ALDAS megye: 1864-1919. B. B. în 1880 şi 233 loc.S. Aladar villa dominalis 1907 Aladar tanya. ALCHY ( ACHYA 1213. ALATHYAN: 1463. In 1900 avea 8 loc. XIX. la N-E de Čenta.S.2 km de Beodra. B.S.Timişului.S. ALEXICS puszta: 1907. dispare în anul 1825. în 1925 cu 646 suflete pe 200 iug. ALDASMEGYE (Perkosz) puszta: 1836 cu 56 loc. ALADAR: sec. cadastrale la 25 km de Velika Greda. aşezare cu 23 case în districtul Lipova. ALEKSANDROV GAJ: înf. B. ALLASIG: 1723. 303 . Timiş. ALDOMIROFCE-I DOLNA: 1554-1579 pustă lângă Vladimirovac. ALAGSCEGH: 1423 v. catolici la o oră de Sanad. B. B.1390. ALEXITS tèglaègetőtelep: 1907 cu 5 familii lângă Banatsko Novo Selo. ALAS: 1342. de muntele omonim. înfiinţat de Aladar Karacsony. 36 familii lângă Opovo. ACHAYA 1219.XIII. B. B. În 1791 se înf. în 1935 lângă Veliki Gaj. o colonie la N. probabil lângă Gherman. ACHY 1550): localizată fie pe Bârzava /Pesty/ fie în preajma Vârşeţului.S.S.1387. ALAKZEG: 1338. 1725. ALBINA: înf. ACZ 1472. ALB … : 1470 în districtul Sebeş. ALEXANDERHAUSEN: v. la N-V de Timişoara. ALEXANDROVO: v. AKATS: 1836. medieval Cenad. la 16. 1428. Velike Livade. 1919 Aladar cu 212 loc. ACH 1471. 1554-1679 Zir Vat [Zir în persană “de Jos”] cu 345 locuitori.Caraş. în 1942 avea 85 case cu 362 loc. AKAZTOW: 1386. la vest de Sefkerin.S. ALCUM: 1717. şcoală şi biserică din 1930. ALIBEG: 1666.Allasig pustă. B. ALCHY 1330. Alchy. 1423. 1723 . ALCHY ( ALCHY 1421. Alakzeg. Şandra. ALBRECHTSDORF: 1873. catolici. ALFALU: sec.S. B. 1427. pe râul Timiş.. lângă Dunăre. Părăsit din cauza inundaţiilor. ALBERTFALVA: înf.

Alioş. ALJOS: 1876.Alioş. v. ALLEJUSCH 1776.Miklos: 1836. v. Arad. în 1858 cei 392 loc. În doc. ASCHOSCH: 1717. la N de Timişoara. ALIOSCH 1876. Alioş. 1589. 1497. ELLEFALVA 1422. ALLODIO LUNKA: 1836. ALLODIUM SANCZBERG: 1900. 61 loc. 1695. 1761. 1335. la 15 minute de Maşloc. ASCHIOSCH 1717. 1890. 23 loc. ELLYWFALWA 1451. medievale apare iniţial Maxond. ALLODIUM Kis Szt. 1574. ALLITOS. ALIBUNAR: 1569-1579 Ali Pinari cu alt nume Moqšandi. la 4 km. ALLIOSCH: 1743. ort. în 1843 are 370 loc. la 1 km de Gătaia. ALLODIUM DOMINALE: 1836. în doc. 1761 Alibunar. ALLODIUM DOMINALE: 1836 11 loc.8 km de Novi Kneževac. lângă Şagu-Arad. ALMAFATELEP: 1919 cu 4 loc. ALLODIUM DOMINALE Kis puszta: 1900. ALYOSCH: 1864. ALLEOSCH: 1722.. 1550. 64 loc. HELLEUS 1326. 30 loc. Alioş. de Aradu Nou. lângă Măru . 1662. de Şagu-Arad. ALLODIUM DOMINALE: 1900. ALLODIUM KIS puszta: 1900 86 loc. ILLESFALVA. v. ort. 117 loc. 414 loc. ELESFALVA 1400.şi cei 3 catolici sunt transferaţi la Coronini. Alioş. 1308. v. ALLODIUM NAGYPUSZTA: 1900. 304 . Sat şi mănăstire la 1306-1326. din Radimna şi Padina Matei. TEMESILLESD 1898-1919). ALLIOS: 1732. ILLESD. în 1836 are 315 ortodocşi şi 9 catolici. 1359. HELLEUSFALVA 1333. 81 loc. ALIUS 1848. ALOYS: 1860.de Frumuşeni. Aşezat între Moldova Nouă şi Coronini.ANALELE BANATULUI. 1429 cetate regală cu 293 cnezi şi 504 oameni liberi în zonă. ALLEOSCH 1723. ALLITOS: v. v. 1422. v. ALIOŞ (ELLEUSFALVA 1306. v.S. XII-XIII. 1890. ALLODIO LUNKA: 1900. la 5 km de Frumuşeni. ILLESFALVA. B. la 4.otomane Alibunar. 1326. Alioş. 2004-2005 Între 1804-1819 vin aici loc. Alioş. 1774. ALJOS 1876. 1626 cetate cu 100 călăreţi şi 100 pedestraşi drept garnizoană. 1943 Alisbrunn. Pe 1 mai 1823 este recolonizat cu numele de Neudorf. 36 loc. ALLODIUM DOMINALE: 1900. ALLEJUSCH: 1776. ALUOSCH 1864. ALEUSCH 1722.Oţelu Roşu. ALOYS 1860.fântâna lui Ali sau Mocşanda (Mare). v. Alioş. la 45 min. apoi sat. ELLEUSMONOSTRA 1306. la 3 km de Neudorf-Lipova. Almas 1370. la 2 km. la 3 km de Frumuşeni. lângă Sânnicolau Mic. 1717 Allibonar. ALLIOS 1732. ALMAS (HALMAS) villa: 1307. 1363. 1561. 1743 Allibunar. 1457 cetate regală. Alioş.

de Itebej. Bogda. de Ivănescu pe dealul Şestu Stăncilovei de lângă satul omonim. Balinţ. Macskas.1736 Almasch loc de încartiruie a trupelor pentru care se cere preot misionar catolic. ALSÓ ARADI: v. Ierşnic. 1792 Allmasch . Babşa. ALSÓ DOBROGOSZT: v. Bolvaşniţa. ALSÓ GEVESD: v. B. ALSÓ KALVA: v. trupe se cer 2 preoţi catolici. dom. Localizată de Milleker şi Csanki la S-V de Şopotu Nou. dom. ALSÓ KRIVA: v. de Şopotu Nou.S. ALMAS: v. Dobrogost. ALSÓ MACSKAS: v. ALSÓ GYERTYANOS: v. Glimboca. ALSÓ KESZIN: v. B. Haromomlas. ALSÓ FENES: v. ALSÓ BIZERE: v. zona Glimboca.S. domeniul Maşloc. Kovesd. ALSOFALWA 1448. pustă lângă Kovačica. Numele cetăţii a fost preluat de zonă: Almăj. 305 . ALSÓBO/R/ZAS: v. Aradac. Biniş. ALSÓ BATI: v. Kriva. 7 km. lângă Bata-Lipova. Mel. Batfalva. ALSÓ BAPSA: v. ALSÓ KABOLAS: v. ALSÓ BENYES: v. ALSÓ BAGD: v. ALSÓ BATFALVA: v. Ikus. ALSÓ HEDEMER: v. Hedemer. ALSÓ BOLVASNICZA: v. ALSÓ GLOMBOKA: v. Feneş. Duboz. ALSOFALW 1447.pt. Icuş. Kalva. ALSÓ BALINCZ: v. Keszin. Sarad. ALSÓ IKWS: v. Kabolas. ALSÓ JERCZENIK: v. ALMAS: 1579 Almaš. ALSÓ FAGYMAG: v. Fădimac. Bati. ALMATELEKE: 1518. ALSÓ ITEBEI TANYA: la s. Almas. de Trâpcea pe dealul Grădişte de la Dalboşeţ. ALSÓ IGAZFALWA: v. dom. Hideg. Gherteniş. Găvojdia. pe malul drept al Bistrei. Igazfalwa. ALSÓ MEL: v. ALSÓ HIDEG: v. ALMAJ: v. Cseri. ALSÓ KOVESD: v. Bozzas.

numele Aluniş din 1919.XIX . 1723. B. germani şi francezi pe locul aşezării medievale Recăşel. 2004-2005 ALSÓ MIHELYENCZ: v. Zsupán. lângă Hitiaş. Veze. AMBRWSFALWA: 1483. Rekas 1400.. existentă până în sec. ALSÓ TOVIS: v.ANALELE BANATULUI. Borzlyuk. ALSÓ RAMNA: v. ALSÓ VEREDIN: v. ALSÓ VENECZE: v. ALTENHOF praedium: 1859. ALSÓ PRISZIEN: v. Tranova 1851. Szekas.înc.sec. 1774 Klein Altringen. Venecze.S. Verendin. lângă Zrenjanin. ALSÓ SZEKAS: v. Mihelyencz. Cseralja 1898-1919).S. 1436. ALSÓ ZSUPAN: v. (Rygachteluke 1318. AMALIA major: sf. ALTWERK: colonie minieră lângă Bocşa Montană. lângă Jaša Tomić/Modos. AMAREL erdèszlák: 1907 cu 2 loc. ALSÓ VERCSOROVA: v. Icuş. 306 . 1323. dată după care vechiul sat se pustieşte). Traun + au. în districtul Sculea/Ozkolla/. înf. B. Tővis. Rekasacz 1510. 355 loc. 1497. Ramna. B. posesiune a fam. ALSÓOREGY puszta: 1907. AMBROSFALWA: 1462.sec. ALSÓ SZEKEL: v. 1400. Rekasach 1518. Cheralya 1471. ALSÓ VEZE: v.S. 1410. 1499. Altalkereke 1373. ALTRINGEN: sat colonizat în 1770-1771 cu 32 case şi col. în primele decenii ale sec. Boralyuk. AL VELNOK: aşezare pe malul stâng al Mureşului lângă Mako. numele iniţial Traunau-după numele soţiei contelui Orczy. lângă Şipet şi Folia. Tincova. Nagy Traunau şi Bizliget 1828. 1370. Szekel. 1873 lângă Toba. dom. 1898-1919 Kis Rèkás. XVIII. ALTALKEEK sau PREKOFALVA 1424. ALSÓ MUZSLYAI kőtelep:1907. Puri.XX. p 34 loc. Rokosicza 1717.S. între Voiteni şi Sculea. Rigaç 15691579). B. XII-XIII. 1247-1280. numele satului provine de la contele Clary von Altringen. XX. ALUNIŞ: sat de colonizare cu germani şi francezi în 103 case (1785) pe locul aşezării medievale Cheralya. Traunau 1788. Cenad. ALSÓ PUR/I: v.BU însemnare pe harta din 1723-5 în distr. 1552. lângă Margita. Rekasd 1444. guvernatorul civil al Banatului. ALTALKEREK: 1361. (Cherallya 1349. Vârciorova. dom. Prisian. ALTHALKEREK 1466. Cheralia 1463. ALT…SU. ALSÓ TINKO: v. Rekaschel 1731. Caransebeş. dom.

Timiş. B. Ilidia. ANASZTAZIA puszta ? : 1911.S. ANDA puszta: 1911 lângă Srp. ANDRA major: la N. ANDOUCHFALVA: 1364. AMBRUS tanya: 1907 lângă Itebej. azi încorporat municipiului. ANNAU hodaja: înc./aja/:1907 la N.S.S.S. ANDREJEWATZ: v. 1880 cu 59 loc.S. B. pe râul Timiş (azi Bega ). ANDREHOF / NEUHOF: 1859. ANDRA: toponim între Greoni şi Broşteni. AMBROZY tanya: 1907 lângă Baranda. ANNA major/Langenfelder tanya: 1911 lângă Herneacova.S. ANASZ szállás: 1907 cu 10 fam. Andochfalwa 1420. Lipova. lângă Lovrin.S. ANINA: v. B. ANDERCA: lângă Stanciova. 1900 cu 73 loc.S ANTALEST: 1598. B. B. ANDRASCH : 1717 cu 3 case în distr. lângă Tomaševac. 1690/1700 ANTALESTY (SILISTE). ANINIS: 1640 cu 6 iobagi. cătun unit în 1968 cu Stanciova. Anovics szőlő: 1907 cu 6 loc. ANOVICS tanya: 1907 cu 4 loc. dealul Antaleşti 307 . Aradac. ANKUSEVAC: 1454 sat în distr.S.. lângă Ictar.S. lângă Herneacova. 1919 cu 110 loc. ANKA sziget: 1891 la S-V de Rabej.B.V de Surducu Mic. ANGYELKOV puszta: 1907 cu 2 loc. la Bavanište. Aradac. AMBROZY tanya: 1907 cu 108 fam.S. lângă Sângeorge.de Vârşeţ. XX. alteori cu alte toponime din Căpâlnaş.S. Nădrag. B. B. ANDRICA / ANDRASVOLGY: 1911 la N-V. B. ANDRILEST: 1588 sat lângă Caransebeş. AMBROZY szőlőtelep: 1907 cu 4 loc. ANNA major: 1911 lângă Clopodia. Timiş. 1873 pustă lângă Nova Crnja. la est de Elemir. Zerveşti. AMBROZI hod.. B.AMBROZY gőzmalom: 1907 lângă Stanciova. ANGYELKOVA hodaja: 1911 la N. B.S. ANDREJEVAC: v.de Stanciova. fost prediu.E de Čestereg. Crnja. ANNAU szőlőtelep: 1907 cu 6 loc. identificat uneori cu ANINA. la Steierdorf-Anina. ANA: la Cherestur (Beba Veche).1919. ANDYCUFALWA: 1374. B. B. lângă Tomaševac. lângă Cenad. ANDA major: lângă Srpska Crnja. B.S. toponim “la mijlocul terenului a fost pustă a boieroaicei Ana”. lângă Banatski Dvor. 1935 Andre major.

APAGYA: 1559. 1561. sat în distr.. 1907. zona Făget. 1551 APOR în dom. 1898-1919.) în 1880 are 10 loc. ANTAL major. lângă pusta Kociohat spre Valcani. APAGYAN 1448. zona Oraviţa.. Kis şi Felsew APADIA 1447. APACHA: v. în 1900 are 30 loc. în 1900 are 282 loc. lângă Ţela. 1408 Apafya şi altă Apafya. lângă Folea. toponimul Antoleasa în hotarul Fârliugului. azi la SV de Caransebeş. la sud-est de Jebel. Anthalfaya. Csanki D. 1561.. 1690/1700. ANTAL major: cu 11 fam. lângă MănăşturVinga. ANTHALFALWA: 1497 v. 1473. ANTAL major: cu 59 loc. APADE: 1592. şi C. pe valea Tofáj (Tofaia). ANTHALFALWA: 1497. APAGYA 1559. Apadia. Apadia. v. ANTAL major: la 16. 1492.. APAFAYA: între Jebel şi Voiteni. dar şi cu Fantelek din 1717 şi. 1475. ANTONIA (N. ANTONIA tanya: fostă Beniczky tanya. S de Majdan. ANTHALFAYA: 1462. APADIA (APADE 1592. pe vale Birda Veche (Obirda. szigeti) major: la 12 km. cetăţii Ceala-Arad.S. Apord)... Engel Pal îl identifică cu Monoš . prima atestare documentară în anul 1433. Apadia. în 1900 are 145 loc. ANTALFALVA: v. APPAGIA 1717). Kovačica. 1566. APADGYA : 1641. 1577. în1907 are 27 loc. ANTAL major: 1907 cu 41 fam. 1566. 1597 v. APADYA: v. ANTAL major: la N-V de Beba Veche( ¼ km. 1911.5 km. între 1894-1898 are 132 loc. XII-XIII. Toponim pe hărţile din 1723/5.1761. 1603. 1424 Apafya Kis şi Nagy. iar Pesty Fr. 1690/1700. ANTAL odaia: 1926. 1911 cu 206 loc. APADYA 1433. ANTAL major: 1907..1554 şi Molnoš 1569-1579. 1448.ANALELE BANATULUI.. de Maşloc spre Firiteaz: în 1880 are 127 loc. în 1911 şi 1919 are 82 loc. respectiv. zona Lipova. 1603.S. În 1880 are 127 loc. 1415 Apafya mare şi Apafya mică. în 1907 are 219 loc. cu Antolest din 1723.1597. 308 . 2004-2005 la N-V de Răchita. APADGYA 1641. APAAD: 1377 în com. B.1 577. 1898-1919 v. Aradu Nou. Suciu îl plasează între Şipet şi Folea.. Antalova Selo = câmpul lui Antal/Anton. v. ANTAL odaia: 1926. ANTALIVA SILA: 1554-1579 lângă Topolovăţu Mic. lângă Iam. 1495. în 1907 are 151 loc. 1569-1579 Opofay. în 1898 are 7 loc. 1492. Arad. Caransebeş. B. ANTALFALVA: 1453.

. Felső = Tot = Slov. 1404. Harraz. ARANKATARSULATI szivattyütelep: 1907 cu 4 fam. B.S. 1728 pred. 1404-1520. Mali Aracz. Aradac. de Cenei pe frontiera cu Serbia. 1422. Zăbrani. ARINIŞ la Pesty lângă Duleu . pe Pogăniş. 1256. Arach. ARANYUTH: 1350 lângă Novak. 1401 Arad. lângă Checea.. Apadia. Mihail. 1441 oppidum Aracha. Ţeicu. 1786 pred. 1723 Arracz. în com. 309 . APATI: 1417-1450. Aradac. ARDELEAN ( Odaia Tata …): 1934 la V. între 1785 şi 1969 au existat 2 loc. lângă Checea. APATI: v. Aradac. lângă Crna Bara. B. 1536 abaţia se pustieşte. şi Milleker F. 13701450 Aracha. 1900 cu 19 loc. la N de Crna Bara.. APFELDORF: 1941-1944. ARRADACZ: v. 1836 cu 85 loc. 1859 Arats sălaş.S. Orosz-Apati.. 1774 Aradaz. 1561. lângă Fizeş. B. 1907 cu 106 loc.S. v. Aradac. 1498 Racha. ARAGYAN tanya: 1907 cu 4 fam. B. ARANKA major: 1907 şi 1911 cu 8 loc. 1911. ARACH: (sec. 1836 Also şi Felső Aradi. 1776 Tot şi Slov. ARANY HEGY: 1907. Pesty Fr...1911.S. 1880 cu 31 loc. XII Arach . Jabuka. Arádácz. 1717 Aradaz cu 26 case. 1660 satul are 8 capi de gospodărie. cf. Torontal.Valea Mare.. APAGYAN: 1448 v. 1776 Mali Arras. la N-V de Banatski Despotovac. 1919.S.Apadia. B. 1743 Arataz. ARADACZ : v..loc de vamă. Azi înglobat în Novi Bečej. îl localizează pe valea Bârzavei. ARADACS : v. Szerb = Rácz Aradac. ARA-NAŞ: 1579 sat cu 3 capi gospodărie impuşi la dare. 1890 Aracs/Franyova. B. ARDELEAN tanya: 1907 cu 2 fam.. pe Mureş.S. 1723-25 Arratacz. 1422. ARADU NOU (APACHA): 1333. 1919 cu 113 loc. 1441 Aradi . B. B.S. ARANY HEGY praedium: la 1 ¼ ore de Sanad. ARENDA major 1900 cu 20 loc. 1761. 1907 cu 83 loc. 1660 Arad are 9 loc.abaţie benedictină Sf. pe valea Nerei lângă Vračev Gaj.S. 1551 cetăţuia Arach este cucerită de otomani. Arrataz. fără alte date. ARANKAPARTY tanyak (fostă Szelistyei tanyak): 1911 lângă Padej. ARAGYAN szőlő: 1907 cu 3 fam. ARADAC: 1330. ARACH: 1404.

1154-1579 Aşaknaq. 1507 Azonlaka. din 1968 se unifică administrativ cu Tapia. Eormeyes 1613.S. cătun al satului Cornereva. Eőrmenues 1629. AROCZEG: 1211 în hotar Morotva. Orszagh. ASSIATSCH: 1717 sat cu 20 case în distr. ARPATARLO: 1463. de Iam.5 km de Čoka. lângă Bazoşu Vechi. 1535. 1468. sec. între Semlacu Mare şi Ferendia. ARMISTHA: 1433. 1723-5 Harmadia. la N-E de Timişoara spre Lipova. 1723 Jarc. 1493 Homoragya. Ormines 1690/1700). ARSZENOV tanya: 1907 cu 4 loc. ARVAHIGH: 1358. ARKYKUNFALWA: 1389. lângă Chevereşu Mare. 1358. ASSONYFALVA: 1387. 1723/5 pusta Asonlaka. 1445 Assonlaka. lângă Tisa. 1370 Arusnuk. 1573 Hamaradya. în dom. 1717 Armadia. B. 1355 Harumaruk. în 1558 are 26 case impuse la dare la Sânpetru German. Armenish 1840. ARSURI: 1921-2005. ARUSNUK: (1348 Kysarusnuk. ARMAG puszta: 1911 cu 116 loc. 1539-1542 Hamaragya. Jarmenes 1501. 1333 Azunlaka. Ermenis 1428.S.ANALELE BANATULUI. 1576. ARMENIŞ: 1428 (Armenyes 1480. sat cu biserică în eparhia Cenadului. ARMADIA: 1444 utraque Harmadia / cele două H/. pe hărţile din 1723/25 şi 1761. ASANTO: 1554-1579 Aşan-to. Ermen 1350. spre Banatska Subotica. XVI Kysarokfewldew sau Cackcajeruga. 1475 Azzonlaka. Armowenisch 1791. Pe pârâul Beregsău. ARKAN: prediu în distr. 2004-2005 la 5. la N-E de Mănăştur-Vinga.S. pe vale Caraşului la S. la N-V de Anina. Făget. Ermenyes 1531. ASSUNLAKA: 1238 donată cavalerilor ioaniţi. spre Mureş. Also Jermenis 1501. B. lângă Aluniş. 1361 Haromarko. Armőnisch 1769. Armenisch 1761.S.1377 Harumarky. 1605 Arok. lângă Dragşina. pe valea Bohui. B. 1453. Ermones 1504. Ermenes 1452. AROK: 1332-7 Arky. 1561 Azon Lakat. Also Eormenyes 1603. ARMARA major: 1911. ARMENIS: 1272-90. 1898-1919 Harmad. ARKYKUNFALU: 1323. Armenes 1613. Ewrmenes 1447. 1558 Aszolnak. 1599-1851 Harmadia. 1761 Assolnak: pe 310 . 1378 Horosnuk) pe valea Ruşnic între Iam şi Milcoveni. ARSUR: 1926. XII-XIII. B. 1539 este pustiit. Şoimoş. 1444-77 şi înc. zona Lugojului. ARZAGH: 1485 v. Becicherecu Mare/Zrenjanin. toponimul Ramnişte îi păstrează amintirea. lângă Perlaz. Armőnisch 1789.

Tr. p. 1853 Aurelhaz. Făget. şi Győrff y Gy. Budapesta. *** A Temesvári kamarai kerület kereskedelmi és ipari czimtár. în Tőrténelmi Tár (în continuare TT ).locul acesta s-a înfiinţat Tisa Nouă (Abad. 1872. lângă Fizeş. AUBERMANN tanya: 1907 cu 6 fam. II. Bakić Liljana. 260-282.. 23 AUGUST: cătun al satului Zăvoi. S. ASZOLNAK: v. o localizează la sau în preajma Lăţunaşului. Timişoara. vol. lângă Parţa. în zona Făgetului. AURELHAZA puszta: sf. 1895. papságra vonatkozó és egykoron a temesvári administráczio leveltárában meglevő irátok kivonatai 1716-1753. p. AZYLFALVA: 1463 în jurul Recaşului. Suciu îl localizează în fostul raion Timişoara. în Rad Vojvodanski Muzeja. 1389 Azonlaka). o localizează în hotarul Semlacu Mare. cu 26 case în nahia Cenad. spre Bega. Achim Viorel. *** Adatár a bánsági kath. III. p. Nalaz dvojne u lokaliteta At kod Vrsća. Ţeicu D.. B. ASZTALNAK: 1558. 24 BIBLIOGRAFIE *** A Kerestőségi grof Csáky család lőcsei levéltárnak Délmagyarországra vonatkozó okmányai. 245-259. în Történelmi Adattár. Cenad. între Bucovăţ. Arheologie-Istorie. II. 32-43. Timişoara. AUGUSTIN tanya: 1907 cu 4 fam. p. Novi 311 . p. ASZONYLAKA: v. AZAD: 1337 a fam. Pesty Fr. 1896.. Vuia. Districtul Comiat. AURELHAZA: înf. Ibet. în 1844 cu 88 case de colonişti. Aldássy Antal. în 1907 are 167 case şi 1087 loc. IV. Ibed. Azzony 1539. Timişoara. S. f.N. p. cu 7 familii lângă Lovrin. 144-147. XIX la S-E de Bobda. AZONLAKA: (1323 Ozunlaka/Ozunloka/Ozonloka. 209-231. la V de Beisser puszta.. Milleker F. AURARESTE: 1717 cu 4 case în distr. 356-363. mai sus. 1455. Mihai Viteazul nr. AUBERMANN szőlőtelep: 1907. O contribuţie la geografia istorică a Banatului în evul mediu. este desfiinţat în 1968. AURORA BANATULUI: din 1956 înglobată Oraviţei. în TRÉT/. 1892. 1993.. Ioan Haţegan Institutul de Studii Socio-Umane Filiala Timişoara a Academiei Române Bld. mai sus. f. între Felnac şi Secusigiu. Wiesenheid). C. VIII. în (AnB ). Begheiu Mic. I. AUERMANN puszta: 1907 la N-V de Parţa. Csanki D. AVASFALVA: 1919 cu 9 loc. Régesták a Vatikáni léveltárból. ASZTALOS tanya: 1907 lângă Itebej.Timişoara.N. AZONY: 1454.S. f.

Transilvania. fasc. S. S. Castrum Er-Somlyo. Seria C. Geographia historica Hungariae stirpis Arpadianae. vol. Timişoara. f. Banatul sub turci. Timişoara. XXIII. 1996. I-VIII. S. 1898. *** Dicţionarul toponimic al Banatului. Relaţii între ţările române. Csanád vármegye tőrténete 1715. f. Birăiescu Gheorghe. Documente medievale bănăţene. 7-49. 339-345. Aracsi romok. Berkeszi István. Caransebeş. Denkschrift Űber der Kohlenwerk Anina. Délmagyarország éremleletei. p.N. 1848. Berkeszi István. Ehrler Johann Jakob. Bălan Iosif. Budiş Monica. Caransebeş. Győrffy György. I. Budapesta. 1977. l. 1934.a. Budapesta. 1969. Budapesta. Szeged.N. 1977. Constatări şi interpretări geografice. Jövendő. II. Budapesta.ANALELE BANATULUI. 1890-1897. p. I. Aşezări permanente în Clisura Dunării.. 1987 . I –II. Baróti Lajos. Fenyes Elek. Bodor Antal. 1982. 1985-1989 *** Documente privitoare la Istoria României (Documenta Romaniae Historica). A Temesvári és Moldovai szándzak törökök telepitései 1554-1579. A bánsági légrégibb német település története. 1914. Temesvármegyei egyébb leletek. Magyarország tőrténemli földrajza a Hunyadiak korában. I-III. f.. f. loc. f. Costin Feneşan. 2004-2005 Sad.. vol. Bucureşti. Timişoara. X. 1920. XXIV. Budapesta. 1907. Gerecze P. în RadMV. 1906. 1882. f. Harta aşezărilor omeneşti atestate în decursul mileniului al II-lea în Banatul românesc. Torontal vármegye. Studies 312 . 1-2.. Bizerea Marius. Rudneanu Constantin. Seria Geografie. Nume de localităţi. Temesvármegye emléke. Timişoara. în Tibiscum. vol. Délmagyarország telepitések története és hatása a mai közállapotokra. Bucureşti. Halasi Kun Tibor. în Archeologiai Értésitő. Bucureşti. Stepen istrajenosti srednevekovnih lokaliteta naprodučju juznog Banata.1896-1897. Budapesta. p. I-III. Timişoara. p. XII-XIII. I-VIII. Az aracsi kő. 2000. 1934. 7-22. Becicherecu Mare/Zrenjanin. Unele consideraţii referitoare la toponimia Banatului de Severin. an XXII. Infiltraţiunile maghiare din secolul XIX şi depopularea Banatului. 1981. 1989-1990. X. Torontal vármegye őshajdana. 1966. p. Birăiescu Traian. . 1845. Bene Geisa. Consideraţiuni istorico-geografice asupra Districtului autonom al Caransebeşului în evul mediu. 1969. 137-143. Borovszky Sámu.. în TRÉT.Gherces I. Timişoara. p. ed. Csermei Jozséf. I-X. 209-228. geografice. Boamfă Ionel. Barački Stanimir. geofizice. Feneşan Costin. vol. Boamfă Ionel. Banatul de la origini până acum – 1774. 1908. Fejer Győrgy. 39. Barany Agoston. I. f. Borovszky Sámu. p. Barany Agoston. Unele consideraţii cu privire la stratificarea istorică a toponimelor din Banatul de Severin. în TRÉT. Darányi Ignácz. p. în Studii şi Comunicări de EtnografieIstorie (SCEI). Caransebeş.ig. Castrum Somlyo and Maxond. Seria D. 174-190.. Codex diplomaticus ecclesiasticus ac civilia. în Tibiscum. 1851. 1997.66-73. Ujabb leleteink repertoriuma. Timişoara. Timişoara. în Hungaro-Turcica. Grmboli M. Buda. 347-355. Novi Sad. în (StIB). Unidentified Medieval Settlements in Southeastern Hungary: Alba cclesia. p. tom XVI.N. Budapesta.a. 213-223. Engel Pál. 1-4. Berkeszi István. A légujabb állami telepitések Magyarországra. 1841-1844. 1-2. vol. 1908. Temesvármegye és Temesvár. 1906. Csanki Dezső. în Studii şi cercetări geologice. în TRÉT. Borovszky Sámu. Buda. Timişoara. 2. Băcănaru I. 28-47. Pesta. Magyarország Geographiái Szótára. Timişoara. Caransebeş. 2000. p.

al XVII-lea. Hronika Aradca.N. 2000. p.in honor of Julius Németh. 18871914. 4. I-II. 3/1885. 94-105. 9-24. 1987.. Budapesta. 1943. Timişoara. f. Zrenjanin. 1886-1890. Die Geschichte eines Schwaben Dorfes. vol. Budapesta. Budapesta. Bugilan Ion. Oltványi Pál. Magyarországi török kincstári defterek. în Folclor Literar. S. Karácsonyi János. 2/1888. Timişoara. Jordan Sonja. 1879. Bucureşti. Kisch Gustav. 1976. Milleker Bodog. p. I-III. Karácsonyi János. 87-198. p. f. 1825 şi f. în Szazádok. I. 1966. în TRÉT. Karacsonyi János. I-II. 1913. Márki Sandor. Oradea. p. 66-79. 149-174. p. Ivănescu-Ciocan. 1982. 1981. în TRÉT. 1886. Jimbolia. XXI. VI. I. Margan Vladimir. Nomenclatura comunelor din România. II.N. Milleker Bodog/Felix. Lotreanu Ion. Documente din istoria graniţei militare bănăţene. 1910. Oltványi Pál. Timişoara. Marković Miljca. Monografia Clisurii.. Judeţele din Ardeal şi din Maramureş până în Banat. 1930. Szeged. Timişoara. Lukinisch Imre. (Oraviţa ). Budapesta. Lászlofalvi Velics Antal. Traunau. Luca Sabin Adrian. S. ***. 1993. Geschichte om Steierdorf-Anina von Jahren 1773-1873. p. Az aradi prépostság és káptalan birtokai. 1926. Nancy. Tradiţie şi continuitate în viaţa citadină a ţinuturilor timişene.N. Medeleţ Florin.l. Repertoriul arheologic al judeţului Caraş-Severin. Rodica. Das Banat îm Spiegel seine Ortsnamen. 2004. Documenta Historiam Valachorum in Hungariam illustrantia usque ad annum 1400. Pančevo. Lupşiasca Karl. 1988. Galdi Ladislau. 1898. Viena. 27-35. f. 1895. 1/1886. p. vol. 203-213. 1866. 1929. 1872. f. 1/1888. Timişoara. 1890. 313 . Bucureşti. III. Reşiţa. Timişoara. Ioniţă Vasile. 1-2. în SCEI. în Banatica.. Arad. 463-469. Iosipescu Silvia. p. Helységnévtár. 1896. Délmagyarország régiségleletei. în Banatica. Hecht Louis. A csanád nemzetség betürendben felsorolt birtokai Délmagyarországon. Aşezările omeneşti din depresiunea Almăj. A Temesvármegyei helynevek magyarositásának története. Bucureşti. Arad vármegye és Arad szabad király város története. Identificarea pe baza unor toponime actuale a unor aşezări dispărute. p. Ioniţă Vasile. Temes vármegye nemes csaladjai. Nume de locuri din Banat. Vrsac. 9. Contribuţii la problema şi repertoriul movilelor de pământ din Banat.. Consideraţii etno-geografice. Lendvái Miklos. 165-102. A Csanádi püspöki megye birtokviszonyainak rövid története. Monografija Podunavske oblasti. Timişoara. 1941. Dem Emporbringen und Aufblühnen dieser Bergwerk. Milleker Felix. 1907. în TRÉT. Iványi Ede. Caransebeş. Bánáti telepitvények a mult s jelen században. p. Alibunár története. 4. Monografia Banatului. 1977. Reşiţa. 1928. 1929. 195-207. 1887. Joksimović Mirko. p. Délmagyarország történelmi földrajza. în TRÉT. 72-80.N. Budapesta. Meruţiu V. Timişoara. Cluj. Documente privitoare la istoria Românilor. Milleker Bodog . Kammerer Ernő. Geschichte Alibunars (Banat). 1905. 4. I-XV.121-126.1930. Geografsko-istorijski imenie naselja Vojvodine. I. f. Hockl Nikolaus Hans. p. 1/1885.. S. Ismeretlen délmagyarországi monostorok.. Keve vármegye emléke. Viena. Kracher Joseph. p. Les colonies lorraines et alsaciennes en Hongrie. 1975. f. Hurmuzaki Eudoxiu. p. Note şi observaţii în legătură cu sec. Budapesta. VII. vol. Die kaiserliche Wirtschaftspolitik im Banat in 18. în TRÉT. Novi Sad. 1873. 1944. ***. Evoluţia teritorială. f. 293-304. f. S.76-88. Jahrhundert. Măran Trinţu. Moisi Alexandru. Lendvai Miklos.

I. Szentkláray Jenő. Trâpcea N. Délmagyarország vagy a Csanádi püspökség egyházi álllapotokrol a XIV században. Bucureşti. Popović Duşan. Caransebeş. Suciu Coriolan. 1896. în Szazadok. vol. Rábéi ásatások. I-II. Marquartstein. A Szörényi Bánság és Szörényi vármegye története. Timişoara. Theodor. Az Ajtony és csanádi püspökségek birtokviszonyai Délmagyarországon. 1940. I. loc. I-IV. vol. Ortvay Tivadar. Reşiţa. Pesty Frigyes. 263-278. 314 . 1998. Timişoara. Mühldorf/Inn. 1911. Timişoara. 1876. Kurzer Umriss der Gemeinde von Steierdorf-Anina. Timişoara. Oklevelek Temesvármegye és Temesvár város történetéhez. în Emlekkönyv a Délmagyarországi Tört. 1871-1874. Száz év Délmagyarország ujabb történetéből. Torontál vármegye 1870-évi népszámlálása. Ortvay Tivadar. Budapesta. I-II. Krassó vármegye története. Budapesta. f. Petrişor Theodor. Herkunfts Orte der Altringen Kolonisten. Szentkláray Jenő. Despre unele cetăţi medievale din Banat.. în SIB. ***Tőrténelmi Adattár. 1980. Studii şi cercetări de istorie şi toponimie. vol. Pesty Frigyes. Bucureşti. Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului. Muzeum Társulat. 18771878. 3. Budapesta. A Szörényi vármegye hajdani oláh keruletek. Pesty Frigyes. 23-82. 1993. Constantinescu Radu. Slavig Wilhelm. Reiszner János. Ţeicu Dumitru. ***Temes. Heimatbuch der Deutschen Gemeinde Traunau im Banat. Popi Gligor. Rupp Jakab.ANALELE BANATULUI.a. Monografia comunei Alibunar. XXV. în Archeologiai Értesitő. Bratislava. 19671968. 1876-1879. ***Torontál vármegye községei és egyéb lakot helyei. Budapesta. Timişoara. Dicţionar istoric al localităţilor din Translvania. Suciu Ioan Dimitrie. Budapesta. p. 1891. 1976. Petri Anton Peter. 1882-1884. 1989.. p. Magyarország helyrajzi története. vol. p. Budapesta. fasc. XII-XIII. Timişoara. Sibiu. Petri Anton Peter. Torontál és Krassó-Szörényi megye községei hivatalos nevének betüsoros jegyzéke. vol. és Rég. Srbi u Banatu do kraja osamnaestog veka. A Csanád egyházmegyei plebaniák története. 1891. 1891. 206210. I-III. Belgrad. f. 1911.. I-IV. Budapesta. Banatul montan în Evul Mediu. 1898. 1955. 45-71. 1879. 1896. Pesty Frigyes. Ioniţă V. Românii din Banatul sârbesc. Răuţ O. p. 1988. I-III. Timişoara. 2004-2005 Ortvay Tivadar.

Cette première partie ne veut que provoquer une discussion sur l’opportunité d’un tel dictionnaire historique des localités du Banat. le nombre des villages s’est accrût par de nouvelles colonisations dans l’intérieur du Banat. dans le XIXesiècle. tout proche. Haut/Bas/Millieu etc. les Habsbourgs ont trouvé beaucoup de villages disparus (“praedium”) et ils ont en bâti d’autres avec leur vieux nom ou avec un autre. LA LETTRE A Résumé Cette étude est la première partie d’un grand ouvrage. le nombre des villages s’est reduit. Au XXe siècle. Dictionnaire historique des villages du Banat (XIe-XXe siècles) qui va paraître les années suivantes. la disparition et la réapparition d’une seule localité dans la même place ou dans une autre. ainsi que des informations concernant la méthodologie du travail qui envisage plusieures situations. qui porte le même nom auquel on ajoute Vieux/Nouveau. c’est le cas d’une localité qui a eu plusieurs noms en fonction de la langue parlée par ses habitants ou employée dans les documents. Deuxièmement. 315 . Une troisième situation est celle d’un village qui a été nommé avec un autre nom dans une période historique différente. Grâce à l’agriculture intensive. Dans le XVIIIe siècle. L’étude cherche à donner quelques informations sur les villages dont les noms commencent par la lettre A. Premièrement. La quatrème situation est celle de la migration de la population d’un ancien village vers un autre. tout différent du premier. toute différente de la première. surtout à l’époque du socialisme quand l’agriculture a été collectivisée. LE XIe-XXe SIÈCLES.DICTIONNAIRE HISTORIQUE DES SITES DU BANAT. il s’agit de l’apparition. Ici sont apparues aussi des fermes agricoles qui ont été à la base des autres nouveaux villages.

2004-2005 316 . XII-XIII.ANALELE BANATULUI.

Arheologie-Istorie. medieval history. From the fifteenth century onwards the number of documents increases in which the burghers of Temesvár/ Timişoara are mentioned specifically by name.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Below we are going to enumerate all the burghers of Temesvár/Timişoara who appear in the written sources before the end of the sixteenth century.infotim.htm THE BURGHERS OF MEDIEVAL TEMESVÁR/TIMIŞOARA IN THE LIGHT OF WRITTEN SOURCES Petrovics István Keywords: Timişoara. S. the Christian name of the burghers are preserved together with their father’s or with the designation of their profession. 317 . these proper names even refer to some nearby locality from where the burghers migrated to Temesvár (Vehul [Utul?] dictus de Somplijo civis de Themeswar). These two variants . citizens Cuvinte cheie: Timişoara.1 The guests of Temesvár/Timişoara (hospites de Themeswar) are mentioned first in written documents in 1341. cetăţeni In an earlier work by us we have pointed out that the citizens of Temesvár/ Timişoara are referred to in medieval charters as cives et hospites. In these cases. Not quite a year later. namely the merchants . A distinct part of the townsfolk in Temesvár/ Timişoara. as well as the aforecited Valentinus and Vehul.N. These citizens. XII-XIII. The first citizens of Temesvár/Timişoara whose names have survived are mentioned in a charter issued in 1361.appear in King Sigismund’s charter issued on 13 January 1415 and also in the charter of Nicholas Csáki. Johannes corrigiator de Themeswar (1411). istorie medievală.are sometimes also combined with the name of the town of Temesvár/Timişoara. issued on 15 September in the same year. for example. In rare cases.ANALELE BANATULUI.mercatores de (nostra civitate) Themeswar . voivode of Transylvania. the chapter house of Csanád/Cenad issued a charter in which mention is made of the cives de Temeswar. and Andreas de Themeswar (1446). Valentinus filius Michaelis et Vehul [Utul?] dictus de Sumplijo cives de Themeswar were probably merchants.either separately or together .. we find Sebastianus Georgii de Themesuar (1400). 2004-2005 http://www. on 9 February 1342.

2004-2005 The burghers of Temesvár/Timişoara referred to by a collective desig-nation 19/05/1341.17 13/10/1459: Demetrius. King Mathias: cives et inhabitatores civitatis nostre Themeswariensis6 28/12/1494. uxor Emerici institoris de Themesuar. King Loius I: iudici. Chapter house of Arad: hospites de Themeswar2 09/02/1342. [Poztos dicti]9 30/08/1405: Johannes dictus de Jenew et Dyonisius filius Johannis iobagio regalis de Paznad cives de Themeswar10 13/01/1411: Johannes corrigiator11 20/10/1424: Benedictus filius Michaeli Poztos dicti de Themeswar (nobilis vir)12 27/08/1429: Jacobus Zygig civis de Themeswar13 04/10/1440: Kyes Miklós14 18/01/1451: Johannes literatus civis de Themeswar15 1458: Dorothea. Ladislaus etate XVIII mensium19 Nicholaus Teg de Temesvar20 Valentinus clericus de Temesvar21 Pellifex in Temesvar22 05/07/1474: Georgius Marazy filius Blasij de eadem Maraz civis civitatis Themeswar23 12/01/1490:. Stephanus Magnus de Themeswar 318 . Chapter house of Csanád: cives de Temesuar3 18/06/1373. sellator de Themesvar (et) filius suus Philipus nomine VIII annorum. filia judicis civitatis. John chaplain from Bártfa/Bardejov: 28 pilgrims from Temesvár/Timişoara decided in Venice to return home from their pilgrimage to Rome (Et etiam de Themeswar XXVIII reversi sunt. fi lius Georgii Sclavi de Temesvar vel Georgii Thot etatis IX annorum18 1459: Elena uxor Johannis institoris de Temesuar et filius eorum. iuratis et civibus ac hospitibus de Temesuar4 13/01/1415.16 Johannes. King Sigismund: mercatores de nostra civitate Themeswar5 02/10/1487. …)7 The burghers of Temesvár/Timişoara referred to by a specific name 01/09/1361: Valentinus filius Michaelis et Vehul (Utul/Vecul?) dictus de Sumplijo cives de Themeswar8 1390/1398/1402: Michael filius Benedicti olim judex/civis de Themeswar and his brother (frater) Jacobus.ANALELE BANATULUI XII-XIII.

Andrija Cakalić. Jorg Kyrschner. Sygmund Rwbler35 Andreas Nagh de Themeswar36 Gyura Blassevity de Themeswar Michael Philippovich de eadem (Themeswar)37 Hercheg István főbíró Olasz Tamás38 Natali di Saracca. Paulus Twrkos de Themeswar33 Lucas Warga de dicta Themeswar34 Emericus Schneyder. Martin Nikolić. Pavao Đurpević. Bernardo Jelich fia. Vincenco Mihailović. Gigura Nikolić. Ilija Vlahusić. Marin Ivanović39 Hercheg István főbíró Herceg Péter (Ungarus) Simon Mihály fia Gáspár fia Márton (Ungarus) Barcouius Tamás Balomi(?) Péter (Ungarus) Szabó Tamás (magyar)40 Conclusions 319 . Toma Matijević. Marino di Nicolo. Dionisius Kalmar. Radycz de Themeswar. Đura Matijević.27/04/1492: 22/06/1498: 17/03/1507: 1508: 1500/1510: 1520: 1523: 15/08/1523: 31/10/1523: 11/04/1528: 02/02/1537: 12/08/1539: 1539: 25/06/1581: 06/02/1582: 08/03/1582: Blasius Pethew de Themeswar Bartholomeus Besenew de sepedicto Themeswar24 Michael Thorsa civis civitatis Themeswar25 providus Briccius Thot consocius noster26 circumspectus Ladislaus Mezaros civis oppidi Themeswariensis27 Michael juratus civis de Themeswar28 Members of the Bodó family fromTemesvár29 domina Elizabeth relicta condam Petri Kys de Themesvar30 Johannes Olaah Nicolaus Zolga Ladislaus Matheiji cives civitatis nostre Themeswariensis31 Michael Thorsa iuratus civis32 Georgius Sarko de Themeswar. Crisostomo di Joannis. Andreas Czettenpfennig. Mateo. Jakov Pavlović. Đuro Nikolić. Woythyn de Themeswar. Raosav Matković. Bona Kromer. Stefano di Jacobo. Giorgi di Dimitri. Stijepan Paskojević.

to be more precise főbíró (principal judge) is known by name: István Hercheg. Curiously enough. The scattered personal names preserved in documentary evidence. let alone Jews. 2. 1582) which also deserve attention. Dept. various references concerning urban administration. the other in 1523. but in Hungarian. Of Medieval Hungarian History Egyetem u. From the late sixteenth century another bíró (iudex). Serbs and Ragusan merchants can be found among the burghers and the inhabitants of the town prior to 1552. and the geographical location of the town are persuasive evidence that the hospites. were preponderantly Hungarians until the mid-sixteenth century. and issued by the principal judge (főbíró) of Temesvár/Timişoara. only two charters are known which were issued by the town council before the fall of Temesvár/ Timişoara to the Ottomans in 1552.hu 320 .cc. It is highly probable. did not play an important role in the development of medieval Temesvár/Timişoara. and in the case of Johannes Olaah Romanian origin may be assumed. In contrast with the two former charters these documents were written not in Latin. that is the members of the town-council. bíró) who was supported in his work by the iurati cives (esküdt polgárok). the written documents preserved the name of only two iurati cives: Michael (1508) and Michael Thorsa (1523)41. one in 1498. Petrovics István Atilla József University. that the number of Ragusan merchants increased significantly in the late sixteenth century and paralelled the attempts of the Republic of Ragusa aiming at the creation of a new “trading empire” on the Balkans controlled at that time by the Ottomans42. Latin and German guests. 2004-2005 The material presented above attests that the town of medieval Temesvár/ Timişoara was administered by a judge (iudex.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Just as in the case of nearby Szeged. Beside Hungarians. At present. The first iudex appears in written documents in 1390. Nevertheless. H-6722 Szeged E-mail: petrovic@sol.u-szeged. and indeed the inhabitants of Temesvár/Timişoara. and is named Mychael dictus Poztos. two other documents have survived from the late sixteenth century (1581.

). Jakó. Collected by Frigyes Pesty. 2001 (Timişoara. National Archives of Hungary. Béla. 1183-1430. Ioan Drăgan. 22. Ibidem. SN. Also cf. Ibidem. Budapest. edited by Tivadar Ortvay. Čudesa Ivana Kapistrana. A szörényi bánság és Szörény vármegye története [A History of the Banate of Severin and the County of Severin]. 493-494. 1. 7. 626. István. Diplomatic photo collection (Hereafter OL. Oklevelek Temesvármegye és Temesvárváros történetéhez. 4900. 1996. 1319-1526 [The Archives of the Free Royal Town of Bártfa. Zsigmond (szerk. Osijek. TEMES. 70. Pesty. A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei [The Minutes of the Chapter House of Kolozsmonostor]. SN. Ioan Aurel Pop. 235245. MS. 91-99. 1999. 18. István. CIX. Egy 14. Fontes Historiam Essekini et Slavoniae Spectantes 4). National Archives of Hungary. Budapest. 1990. (Charter no. Petrovics.NOTES 1. századi temesvári bíró: Posztós Mihály [A Fourteenth Century Mayor of Temesvár: Michael Posztós].) 260 269. 3. Ilok A. 1989. Szeged. Összeállította/compiled by Iványi. 1972. 20. István Petrovics. Petrovics. 1. 15. Vol. 6. Acta Historica (Hereafter AUSZ). Bizottsága rendeletéből sajtó alá rendezte Ortvay Tivadar. 71. 73. 74. Ibidem. 14. Miracula Ioannis de Capistrano. István Petrovics. IX. Collectio Antemohacsiana (Hereafter OL. 16. 1460 (Historijski Archiv u Osijeku. 21. Also see. 1910. 4. 390-397. 1319-1526]. Ibidem. Foreign Ethnic Groups and Urban Development in Medieval Hungary: the Case of Temesvár. 3. 321 . 85-86.] (Hereafter TEMES). OL./ed. Vol. 34. in AnB. [Charters to the History of Temes County and the Town of Temesvár. Arheologie-Istorie. 13. 277. TEMES. Ţara Haţegului în secolul al XV-lea (1402-1473). 10. 1. 60-61. 33. 439. Bártfa szabad királyi város levéltára. TEMES. 69-71. Arheologie-Istorie. Ibidem. 17. OL. AUSZ CIII. 19. Foreign Ethnic Groups in the Towns of Southern Hungary (Forthcoming). OL. Dl. V. Másolta és gyűjtötte Pesty Frigyes. 12. 5. Kézirattár. Dl. 102 523.) 41 906.D. 195-198. 1289-1556. Adalékok a középkori Temesvár kereskedelmi kapcsolataihoz [Contributions to the History of Trading Contacts of Medieval Temesvár]. Pesty Frigyes temesközi-szörénységi irathagyatéka [Manuscripts Concerning the History of the Danube-Tisa-Mureş Region from the Heritage of Frigyes Pesty] (Hereafter PESTY HAGY. 185-189. 71. A Magyar Tudományos Akadémia Könyvtára. Szeged. Dl. 1878 (Hereafter PESTY 1878). in Acta Universitatis Szegediensis de Attila József nominatae. 1896. 2. Df. 465. Pozsony. 92 246. Temesvármegye és Temesvárváros története IV. István Petrovics. Dl. 318-323. Izvoare privind evul mediu Românesc. Urban development in the Danube-Tisa-Mureş Region in the Middle Ages. TEMES. Vol. Dl. TEMES. 1997. 36 390. Budapest. Adrian Andrei Rusu. 74. 73 028. Vol. 73. Frigyes. 2002). OL. 11. A Magyar Tudományos Akadémia Tört.). 9. 23. charter no. 3167) 8. Ive Mažuran. Cluj-Napoca. in Analele Banatului (AnB). Ibidem.

2004-2005 24. In his article Vajay also publishes the letter of István Hercheg. HER1. and were inhabited exclusively by Hungarians. Eusebius Fermendžin. 245 532. 32. Moreover. Ferincz István. 38.family names. 33. It is published in BÁRTFÁTÓL POZSONYIG. században [From Bártfa as far as Pozsony. Tünde (szerk. These Germans were originally burghers of Kassa/Košice. 151. 26. OL. Gergely pápához [The Glimmering Light of „True Faith”: a Letter Written by the Ragusan Merchants Living in Temesvár to Pope Gregory XIII]. 1941. 4900. István. 155. PESTY HAGY. A csanádi székeskáptalan a középkorban [The Cathedral Chapter of Csanád in the Middle Ages]. 26 685. Fejezetek Szeged. Towns in the thirteenth-seventeenth centuries]. Cf. Temesvár Anjou-kori címere [The Coat-of-arms of Temesvár in the Age of the Anjou Kings]. Társadalom. Zagrabiae 1892 (Monumenta spectantia Slavorum meridionalium 23). Bártfától Pozsonyig. 245 811. 407-408) 40. It is important to note that István Hercheg’s letter was written in Hungarian and addressed to Pope Gregory XIII. Temesvár és Pécs középkori 322 . Cirill és Metód példáját követve… Tanulmányok H. 31.és Művelődéstörténeti Tanulmányok 35. charter no. Tóth Imre 70. 11. 4900.ANALELE BANATULUI XII-XIII. 2005 (Hereafter BÁRTFÁTÓL POZSONYIG). 39. Cf. 35./ ed.). many of the German burghers were expelled from Kassa and relocated in the towns of the Great Plain. Enikő. MS.or 1784. Cf. Df. OL. 37. István. Az „igaz hit” pislákoló fénye: a Temesvárott élő raguzai kereskedők levele XIII. Considering the number of the heads of families experts tend to believe that the population living in Szeged in the early sixteenth century numbered 8000-9500. written in the Croatian language. PESTY HAGY. OL. Petrovics. 41. Vajay. István. MS. 59 966. r-v. Lengyel.). principal judge (főbíró) of Temesvár in the year 1582. Várostörténeti tanulmányok. as another opininion suggests . is also available in the study. Tóth on his Seventieth Birthday]. 12 iurati cives and 2 notaries are known by their names from the same period. fol. Városok a 13-17. These towns were controlled by King János Szapolyai. Soon after Kassa/Košice was occupied late in 1536 by the followers of King János Szapolyai./ed. MS. Cirill and Methodius… Essays in Honour of Imre H. For a comparison see the case of nearby Szeged where more than a dozen judges. 19 838. that contains the names of the Hungarian burghers of Temesvár. Makó. ARCHÍV MESTA KOŠIC. 46 (1975). születésnapjára [Following the Example of SS. 36. 4900. Budapest. OL. 156. Szeged. 34. 215. OL. Dl. Kubinyi. 225-226. PESTY 1878. The original charter was written in Hungarian. in Bibók Károly. 37 (1966). 246 160. See pp. Kálmán. Budai és pesti polgárok családi összeköttetései a Jagelló-korban [Family Contacts of the Burghers of Buda and Pest in the Jagiellonian Age]. Kocsis Mihály (szerk. 266-268. 27. 320-321. 403-410 (The Hungarian translation of the original letter. Dl. MS. solely the decimal list produced in 1522 contains 1644 . Szabolcs. Acta Bosnae potissimum ecclesiastica. Dl. 4900. 692. 30. Ibidem. a significant merchant town in Upper Hungary. 28. PESTY HAGY. 29. PESTY HAGY. Petrovics. Df. Petrovics. 2002. Df. 25. András. Dél-dunántúli és dél-alföldi városok kapcsolata Felső-Magyarországgal a középkorban [Contacts of Towns Lying in Southern Transdanubia and the Southern Parts of the Great Plain with Towns of Upper Hungary]. in Csukovits. 925-1752. OL. in Levéltári Közlemények. in Levéltári Közlemények. Juhász.

autorul a ajuns la următoarele rezultate: în istoria Timişoarei până în anul 1552. 323 .történetéből [Studies on Urban History. aceasta este prima lucrare de acest gen (care se ocupă de cetăţenii oraşului). în cercetarea istoriei medievale a Timişoarei. încă un jude. Szegedi Tudományegyetem/University of Szeged. precum şi a altor tipuri de izvoare scrise. trebuie amintit faptul că doar lista de zeciuială din anul 1552 a păstrat numele a 1. cât şi a celor inedite. se cunosc mai mult de o duzină de juzi. Din cercetarea documentelor. În cazul oraşului Szeged. 2005. cunoscuţi. al XVI-lea. Acestora li se mai adaugă. În această privinţă. cunoaştem numele unui jude. autorul ajunge la concluzia că materialul referitor la Timişoara este extrem de sărac. Cf. 12 cetăţeni juraţi. atât a celor publicate. de asemenea. a 2 cetăţeni juraţi şi a aproximativ 40 de cetăţeni. care sunt consemnaţi în izvoarele scrise datate înainte de sfârşitul secolului al XVI-lea. precum şi peste 1. István. conform unei alte opinii). Chapters from the Medieval History of Szeged. [Unpublished PhD dissertation]. Kéziratos PhD disszertáció. Dealtfel. În urma comparaţiei datelor de mai sus cu cele referitoare la oraşul Szeged. Temesvár and Pécs]. Petrovics.784. pe baza numelui lor. Az „igaz hit” pislákoló fénye. 404 (with further literature). 42. CETĂŢENII TIMIŞOAREI MEDIEVALE ÎN LUMINA IZVOARELOR SCRISE Rezumat Articolul de faţă reprezintă o încercare de enumerare a acelor cetăţeni ai Timişoarei.644 de capi de familii (sau 1. Volumul modest al materialului despre Timişoara poate fi explicat şi prin amploarea nemaiîntâlnită a distrugerii izvoarelor. 134. la începutul anilor 1580. BÁRTFÁTÓL POZSONYIG.500 de cetăţeni din perioada anterioară mijlocului sec. 317-318. 7 negustori maghiari şi 20 de negustori din Ragusa care trăiau în Timişoara.

.

Fiat de Armeniş. oameni ai regelui sau juraţi în adunările nobiliare ale Caransebeşului. Mâtnic de Ohaba-Mâtnic sau Racoviţă de Caransebeş au deja notorietatea dată de o tot mai bună integrare a existenţei lor în istoria medievală a Banatului montan1. elite sociale româneşti Elitele sociale ale Banatului cărăşan medieval au fost reprezentate de către un număr de familii nobile române de origine cnezială. Nume ca Bizerea de Caransebeş. studiul acestor familii s-a putut întemeia şi pe o bază documentară suficient de generoasă pentru a permite reconstituiri istorice sau genealogice concludente. funcţii care nu puteau fi deţinute decât de anumiţi exponenţi ai comunităţii bănăţene a acelor vremuri care. Deş de Timişel. istorie medievală. chiar lacunară.htm NOI CONSIDERAŢII ASUPRA ELITELOR SOCIALE ROMÂNEŞTI BĂNĂŢENE: STĂPÂNII DE PE VALEA BISTREI (SEC. 2004-2005 http://www. castelani şi căpitani de Caransebeş. juzi nobiliari. Gârlişte de Rudăria. S. dar şi prin rolul militar exercitat cu preponderenţă de o clasă socială care şi-a datorat în bună măsură ascensiunea credincioaselor slujbe prestate regalităţii în vremurile tulburi ale marilor conflicte antiotomane de la Dunăre. statutul social-juridic de nobilitate recunoscută oficial de puterea centrală. cu atât mai mult cu cât din rândurile lor s-au ridicat la un moment dat.infotim. considerăm că ele nu trebuie sub nici o formă trecute cu vederea. ale districtelor privilegiate sau ale Banatului de Severin. Cu toate aceste. XII-XIII. demnitari de marcă ai ţinutului. prin situaţia lor materială şi morală cât şi prin îndeplinirea unor servicii militare credincioase regalităţii. În egală măsură. au răspuns necesităţii de 325 .N. de zeci de posesiuni).ANALELE BANATULUI.. Măcicaş de Tincova. doar atât că reflectarea lor documentară este mult mai modestă.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Arheologie-Istorie. lumea Banatului montan medieval a fost populată şi de alte nuclee familiale care pot fi încadrate elitelor sociale ale zonei. care s-au distins prin prosperitatea economică (dată de patrimonii funciare uneori respectabile. XV-XVI) Ligia Boldea Cuvinte cheie: Banat. prin funcţiile deţinute la nivelul districtelor privilegiate şi al Banatului de Severin. aproape în mod paradoxal. Cu toate acestea. bani şi vicebani de Severin.

rolul social-juridic şi politico-administrativ jucat la nivelul Banatului cărăşan medieval. XII-XIII. în care femeile au obţinut din partea regalităţii dreptul egal de moştenire). care încearcă să redea originea. date fiind marile absenţe documentare. pe care l-au stăpânit în indiviziune toţi membrii lor de parte bărbătească (existând şi cazuri.ANALELE BANATULUI. însă tiparul general este acela al unităţii familiale de patrimoniu. Acesta este motivul pentru care ne-am axat studiul pe un anumit tipar evolutiv. marcate însă de multiple incertitudini şi nicidecum la fel de spectaculoase ca cele ale marilor familii nobile române bănăţene. Prezenţa lor este însă necesar a fi punctată. uneori chiar cu problematici inedite. în sensul că un grup redus de sate a generat mai multe identităţi familiale. pentru că ea vine să se adauge în mod complementar istoriei nobilimii române bănăţene. Exemplele pe care le luăm în discuţie sunt cele ale familiilor Floca. ce-i drept rare. Crâjma. a căror evoluţie istorică încercăm să o reconstituim. documentar fiind dovedit faptul că aceste stăpâniri s-au perpetuat în cadrul unei singure familii chiar şi secole la rând. 2004-2005 a da mici demnitari acestui ţinut de graniţă. este drept) în care asupra unor sate şi-au exercitat stăpânirea condivizională două familii nobile sau nobili şi cnezi români în egală măsură. a păstrat la bază vechile aşezări de baştină al căror nume s-a transformat treptat în patronimic. Obţinerea actelor doveditoare de stăpânire (în formula “noilor danii”) nu a făcut altceva decât să consfinţească statutul social-economic al deţinătorilor şi să individualizeze nucleul familial într-o formulă extrem de trainică. şi chiar dezvoltată atât cât informaţia documentară o permite. patrimoniu care. localizarea principalelor posesiuni (în măsura în care aceasta este posibilă). Cazul stăpânilor de pe Valea Bistrei este oarecum atipic. greu încadrabili în tiparele unui singur nucleu familial. Reconstituirea profilului social-politic sau genealogic al acestor nuclee familiale se dovedeşte a fi însă extrem de dificilă. 326 . Desigur că au existat şi cazuri (mai puţine. Voislova şi Zăvoi). pe perioada secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea. în linii mari. Un caz oarecum aparte în panoplia nobilimii româneşti bănăţene este relevat de existenţa unui grup compact de sate de pe Valea Bistrei (Bistra. desigur de mult mai mică anvergură faţă de marile familii nobile române bănăţene ale evului mediu. alături de care profilarea unor schiţe genealogice. familiile nobile bănăţene şi-au avut patrimoniul funciar relativ bine definit. sa impus din dorinţa de a încadra acest demers în ansamblul cercetărilor asupra elitelor sociale româneşti ale secolelor XV-XVI. De regulă. Negoteşti şi Pobora. asupra cărora în secolul al XV-lea s-a exercitat stăpânirea comună a mai multor nobili români. ceea ce nu poate decât să întregească profilul unei mici feudalităţi active a acestui ţinut de graniţă al regatului. deşi uneori s-a lărgit prin noi achiziţii.

în timp ce Ioan Floca este una şi aceeaşi persoană cu Ioan Floca de Bizere.Familiile nobile Floca şi Negoteşti Din ceea ce relevă documentele de la începutul secolului al XV-lea. 1534 şi 153518.Ioan Floca de Bizere .Ioan Floca de . şi anume că familia Floca (probabil înrudită cu Bizereştii) ne apare ca principala stăpânitoare asupra grupului de sate. vicebani de Caransebeş.Valentin de Măgura 5 Pethew – 1397 – 144810 . 1500 şi 150517. Pare evident faptul că Ladislau Floca este identic cu Ladislau Floca de Crâjma. grupate după numele posesiunilor în a căror stăpânire s-au aflat.Ladislau fiul lui . Românul din Neagotă –14306 Crâjma 149211 şi 150312 . prezentăm o listă a persoanelor atestate documentar. Pentru a avea o imagine mai clară asupra a ceea ce documentele lasă să transpară. nobili adeveritori – realitate care dovedeşte faptul că avem de-a face cu exponenţi ai obştii nobiliare a districtului Caransebeş. Două familii credem însă că se impun atenţiei: familia Floca şi cea de Negoteşti. fără toponimicul de rigoare: Ladislau Floca. În consecinţă.Ioan Floca de Bizere Voislova – 139716 . Ioan Floca.Neagotă de Negoteşti – 14928 şi 14949 Mai pot fi amintiţi. Mihail şi Crâjma (Măgura) Bizere de Sus şi de Ladislau fiii lui Jos Voislova Ladislau fiul lui . Propunem şi o posibilă schiţă genealogică.Neagotă de Crâjma de Jos – 1535 şi 153715 Negoteşti – 14707 – 149913 . juraţi. în anii 1531. arbitri.Novac al lui .1494. revenim la cele afirmate anterior. listă care credem că facilitează creionarea unei schiţe genealogice proprii: Bistra alias Negoteşti . Dionisie Floca. alături de cei din Negoteşti. din păcate marcată de numeroase incertitudini: 327 . Petru. în anii 1492. asup e la nivel districtual şi comitatens – juzi nobiliari.Ladislau Floca de de Sus – 152814 Petru.Ladislau fiul lui Pethew de Bistra. în anul 153119.

fratribus sui…). documentul nespecificând dacă era vorba despre rude de sânge sau doar despre condivizionalii săi20.. Voislova (Woyzlawa) şi Crâjma (Korchoma) din 328 . Petru al lui Stoian. în 1397. este posibil ca acest Ladislau să fi fost doar cnez în acel moment deşi.Ioan Floca de Negoteşti . Petru.. Wolkzan al lui Bogdan. precum şi Laţcu fiul lui Cragul (Ladizlao filio Pethew de Bysthie. un act emis de cancelaria regală a lui Sigismund de Luxemburg îl menţionează pe Ladislau fiul lui Petru de Voislova (Ladislai fily Petri dicti Olah de Wazylyowa) care. prin recunoaşterea sa oficială de către regalitate prin acte scrise de reconfirmare (acele “noi donaţii”). Laţcu al lui Iuga şi Novac al lui Neagotă în stăpânirea moşiilor Bistra (Bystrere alias Negothest). de obicei. Zăvoi (Zaboy).Ladislau Floca de Crâjma 1492 . Alături de el au mai fost întăriţi şi Ladislau fiul lui Petru de Bistra. Din acest punct de vedere. cronologic. ne situăm exact în perioada în care o bună parte a cnezimii române bănăţene face tranziţia la statutul de nobilitate. Petro. pentru meritele credincioase..1505 Ioan Floca de Bizerea 1528-1537 Dionisie Floca 1531 Ladislau Floca 1566 Începuturile documentare ale acestui grup de stăpâniri şi stăpânitori se plasează la sfârşitul secolului al XIV-lea când.. este răsplătit prin reconfirmarea sa în stăpânirea moşiei regale Pogăniş (Poganch). prin care regele Sigismund de Luxemburg ordona Capitlului din Cenad să îi introducă pe Ioan fiul lui Wolkzan. Mihail şi Ladislau fiii aceluiaşi Ladislau fiul lui Petru. nobilii români bănăţeni sunt nominalizaţi în acte folosindu-se prenumele la care se adaugă un toponimic.. 2004-2005 Neagotă 1430 Novac 1430 Neagotă de Negoteşti . recunoscut ca atare prin acte oficiale. provocatoare apare interpretarea documentului din anul 143021. Din ceea ce ştim. Este neclar faptul dacă avem de-a face cu un cnez sau cu un cnez nobil. cnezii nobili şi. În consecinţă..1499 1470 1492 . Gheorghe al lui Petru. ulterior. Michaeli et Ladislao filys eiusdem Ladislai fily Pethew ac Lachk filio Kragol. XII-XIII.ANALELE BANATULUI. transformat la un moment dat în patronimic.

Ioan Cavaler de Puşcariu plasează aceste personaje în cadrul familiei nobililor de Bizerea22..Neagotă Ioan Gheorghe Wolksan Petru La cu Novac Din această alăturare a informaţiei oferite de cele două documente putem concluziona că au existat două grupuri de posesori români (cel mai probabil cnezi la acea dată). Este dificil de recreat o punte de legătură între stăpânii din Voislova şi Bistra atestaţi în 1397 şi cei pomeniţi în 1430 atâta vreme cât documentele nu oferă detalii semnificative. Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei desfăşurăm fragmentele genealogice care rezultă din cele două documente: 1397: Cragul ..-.Iuga . cei semnalaţi aparţin (în opinia noastră) aceleiaşi comunităţi cneziale româneşti bănăţene.Pethew de Bistra La cu Ladislau Ladislau Petru Mihail Ladislau Şi 1430: Wolksan .....Stoian ... de faţă fiind în calitate de comitanei cinci persoane. nefiind exclusă nici înrudirea dintre aceştia şi influenta familie nobilă24.....Petru Românul de Voislova .. şi anume: stăpânirea conflictuală a nobililor Deş de Timişel cu cnezii de Kyralmezeye între anii 1402-1428 sau stăpânirea în indiviziune a familiei nobile Mâtnic de Ohaba-Mâtnic cu cnezii din Prisaca25.. la acea oră nobil.districtul Sebeş.. dintre care Nicolae de Măcicaş era... aşa încât existenţa unor legături de rudenie între cele două grupuri de stăpânitori nu poate fi exclusă... care au stăpânit în indiviziune aceste sate situate pe Valea Bistrei şi a Pogănişului... la hotarele patrimoniului familial al nobililor de Bizerea. apreciere la care nu subscriem deoarece în acea perioadă familia Bizereştilor era deja bine individualizată.. cu membri încadrabili unui consistent arbore genealogic23.......Petru ... Există cazuri similare în prima jumătate a secolului al XVlea...Bogdan .. Este cert însă că 329 ..... însă.. fără îndoială.

în lipsa sigiliului districtului. Ladislau şi Ioan de Măcicaş. de asemenea. arbitri sau membri ai tribunalului nobililor din Caransebeş la sfârşitul secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea. rehotărniciri. Racoviţă de Caransebeş (trei cazuri) sau Fiat de Armeniş. posesori de blazon şi sigiliu27. variată: de la litigii de stăpânire în cadrul familiilor sau între familii. Dumitru. căci.ANALELE BANATULUI. Autoritatea de care s-au bucurat câţiva dintre reprezentanţii familiilor Floca şi Negoteşti este reflectată de funcţiile pe care le-au deţinut la nivelul comunităţii urbane a Caransebeşului (principalul centru al Banatului montan medieval) dar şi al ţinutului în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Bistra şi Crâjma erau neîndoios nobili. iobagul nobilului Gheorghe de Racoviţă28. la împăcări între nobili. cei din Negoteşti. desigur. întâmplător sau nu. De fiecare dată. stăpânirea cutumelor şi chiar ştiinţa lor de carte. s-a numărat printre cei opt nobili care au judecat atipicul proces dintre nobilii Şerban. Este surprinzătoare (pentru caracterul mai modest din punct de vedere patrimonial al familiei Floca) frecvenţa cu care reprezentanţii ei apar în calitate de juraţi. demni şi înstăriţi”. însemna că el corespundea categoriei de “nobili buni. ele putând fi. Paleta problematicilor a fost. XII-XIII. în a doua jumătate a secolului al XV-lea. autoritatea morală. cele mai multe cazuri fiind cele ale nobililor Bizerea şi Găman-Bizerea – şase procese. Ladislau Floca. Tot posesor de sigiliu a fost şi Valentin de Măgura care. la sfârşitul căruia. ceea ce. 2004-2005 acest grup de stăpânitori va dobândi cât de curând statutul de nobilitate prin reconfirmarea regală. şi Negrilă. rezidenţi în ţinutul respectiv. Se pare că nu au existat serioase conflicte de stăpânire. fapt ce denotă statutul nobiliar. Spre deosebire de evoluţia principalelor familii nobile române bănăţene. actul adunării a fost întărit cu peceţile 330 . puneri în posesie. păstrându-se nu mai puţin de 21 de documente care le atestă prezenţa. cei înfăţişaţi în faţa adunării de judecată au fost reprezentanţi ai familiilor nobile româneşti ale Banatului cărăşan. Aproape că am putea vorbi de o “specializare” a acestora în asemenea cazuri. exponenţii acestor familii sunt atestaţi în repetate rânduri ca participanţi sau conducători ai unor asemenea foruri de judecată. pe deo parte. S-au mai înfăţişat în faţa acestor complete de judecată membrii familiilor Măcicaş de Tincova (patru cazuri). chiar mai numeroase. atestat documentar între 1492 şi 1505 (o dată ca şi Ladislau Floca de Crâjma – 1492) a fost jude al Caransebeşului în anul 150526. în 1448. traiectoria istorică a familiilor Floca şi Negoteşti este mai dificil de urmărit. Gârlişte de Rudăria şi Pâclişar (câte o dată). care să fi atras după ele procese implicit reflectate documentar. potrivit decretului regal din 1486. vânzări-cumpărări sau conflicte între unii nobili şi comunitatea Caransebeşului. Dimpotrivă. Mâtnic de Ohaba-Mâtnic. oameni de mărturie. Astfel.

sârbi. nu şi de la schismatici. care îi cheamă în judecată înaintea regelui Vladislav II pentru a-i plăti dijme din toate produsele lor. ruda sa Dionisie Floca este pomenit şi el în calitate de jude nobiliar de Caransebeş în cursul anului 153134. aceştia din urmă fiind acuzaţi de către bani că au refuzat să plătească censul şi dările prestate în mod obişnuit de către cnezi. Paşte şi Rusalii29. a adeverit în 15 mai 1494 că Gheorghe Găman a plătit nobilului Petru Wulkasyn de Izvoarele Caraşului suma de 31 de florini aur cu care vărul său Nicolae de Bizerea îi rămăsese dator35. printre care şi cel din Măgura (Crâjma). De asemenea. o poziţie deosebită a avut şi Ioan Floca de Bizere de Sus şi de Jos. datorită serviciilor militare ale înaintaşilor lor care şi-au pierdut viaţa în 1428 în bătălia de sub zidurile cetăţii Golubăţ. cu condiţia să dea banilor de Severin produsele obişnuite de Crăciun. unde trăiau după ritul lor români. De asemenea. de castelan de Caransebeş în 153132 şi viceban de Caransebeş în 153733. cărora nobilul în cauză a încercat să le anuleze dreptul de stăpânire asupra patrimoniului familial. de jude nobiliar de Caransebeş în 152831. cel mai bine situat membru al familiei sale ca statut social-jurdic. drept pentru care le vor da câştig de cauză. alături de Mihail Lazăr şi Vasile de Plugoviţa. ruteni şi alţi schismatici ce nu au plătit până acum nici o dijmă. Printre nobilii români bănăţeni care au condus forurile de judecată din Caransebeş s-a numărat şi Neagotă de Negoteşti care. în 1531. Revenind în anul 1500. el fiind. Semnificativ a fost şi rolul jucat de sus-amintitul Ladislau Floca în disputa pe care comunitatea nobililor şi a locuitorilor din Caran şi Sebeş a avut-o la cumpăna veacurilor XV şi XVI. printre cei şase nobili aleşi pentru a cerceta în 1454 conflictul dintre banii Severinului.a patru nobili. amintit în calitate de om de mărturie în 153530. după cum se poate constata. câştigat anterior de tatăl lor. de asemenea. Valentin de Măgura este atestat. Apoi. Mihail de Cerna şi Petru Danciu de Sebeş şi nobilii Iacob. Cei şase nobili au constatat că însuşi regele Sigismund de Luxemburg i-a scutit pe aceşti nobili. de o parte a obligaţiilor cneziale. Ladislau şi Dumitru de Măcicaş. în 1500. la sesizarea episcopului de Cenad regele îi însărcinează pe episcopul de Oradea şi pe comitele de Timişoara să cerceteze şi să rezolve 331 . Ladislau Fiat. 1534 şi 1537 nobilii Ioan Floca şi Dionisie Floca au condus tribunalul din Caransebeş în faţa căruia s-a disputat conflictul de stăpânire dintre Francisc Fiat de Armeniş şi verişoarele sale Ana şi Caterina Fiat. Faptul a reprezentat o încălcare a unor hotărâri regale anterioare prin care în 148136 şi apoi în 149537 Matia Corvin şi Vladislav II au decis ca în părţile de margine ale ţării. din partea regelui Vladislav II prin procedura de “praefectio”. aceasta să se strângă numai de la credincioşi. cu episcopul de Cenad.

am conturat profilul unor familii care. ocupând o serie de funcţii care le trădează atât autoritatea morală cât şi o anumită “specializare” în diversele problematici civile care se puteau dezbate în cadrul adunărilor nobiliare ale oraşului şi districtului Caransebeş. judele suprem al Caransebeşului şi cu alţi locuitori ai urbei judecând procesul dintre nobilii Nicolae Baciu şi Nicolae Ivul privitor la vânzarea unui deal de vie pentru suma 35 de florini. în stăpânirea comună a şase persoane. comunitatea celor două aşezări şi-a desemnat doi reprezentanţi. posibilă localitate de baştină. La rândul său. Voislova şi Crâjma (Măgura)40 de pe Valea Bistrei. în calitate de fruntaşi. Situat la nord-est de Caransebeş. deşi mai puţin individualizate. Zaboy). pe Ladislau Floca şi pe Ştefan Stoica.ANALELE BANATULUI. scutind comunitatea Caransebeşului de a plăti pe viitor dijma38. 2004-2005 problema. Ţara Românească. nu însă şi dijma în produse. au primit de la rege privilegiul ca în contul dijmei să nu dea decât o taxă în bani (4 denari pe an de familie). XII-XIII. Familia nobilă Pobora de Zăvoi Din aceeaşi comunitate iniţială de posesori ce au stăpânit în 1430 grupul de sate Bistra (Negoteşti). după cum am mai văzut. fraţi condivizionali. 332 . care. de-a lungul Văii Bistrei. Deşi cu un patrimoniu funciar modest. credem că s-a desprins şi familia Pobora. Luând la cunoştinţă de mărturia celor doi nobili bănăţeni. în pledoaria lor. din comunitatea nobiliară a Banatului cărăşan în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului următor. “în gura turcului”. episcopul se învoieşte să se perceapă doar taxa în bani. conturată documentar ca atare la sfârşitul secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea. au arătat că aflându-se la graniţă. în 1444 o danie regală acordată de Vladislav I alesului (egregy) Nicolae de Bizerea pentru meritele sale militare deosebite (realizate în campaniile militare antiotomane din Transilvania. s-au făcut remarcate prin participarea lor remarcabilă la actul de justiţie la nivelul Caransebeşului şi al ţinutului aferent. familiile Floca şi Negoteşti au făcut cu certitudine parte. Localizarea şi identificarea ei considerăm că se leagă de aşezarea Zăvoi (Zawoy. restrâns la grupul celor patru aşezări pe care le-au stăpânit în comun. căci unul din primele documente care certifică existenţa acestei familii îl pomeneşte în 1493 pe un Ladislau Pobora de Zăvoi41. Un alt Ladislau Floca apare în anul 156639 împreună cu Pavel Bocoşniţă. Zăvoi. Zăvoiul pare să-şi fi schimbat de mai multe ori stăpânii în decursul secolului al XV-lea. jude şi voievod de Caransebeş. Dacă în 1430 el figurează. pe ruinele unui castru roman42. În consecinţă.

printre acei fruntaşi (nobiles potiores) aleşi de comunitatea nobiliară a Caransebeşului. în calitatea sa de jude nobiliar al Caransebeşului între 1532 şi 1537 s-a numărat. Pathak şi Zylfa43. dintre cei şase înfrăţiţi pe moşie dăruiţi în 1444. Ladislau Pobora de Zăvoi este amintit ca nobil în 149345. Dacă.Croaţia şi Bulgaria). într-o primă fază. Este interesantă această schimbare de stăpânire survenită în decursul a câtorva ani. stăpânirea în indiviziune a fost o modalitate străveche de exercitare a posesiei funciare în cadrul comunităţilor rurale româneşti bănăţene. tranşând stăpânirea în favoarea lor. Petru Pobora. deşi stăpânirea în indiviziune a continuat să se practice în toată această perioadă. Ştim. fapt care nu poate să nu ridice unele semne de întrebare. în cazul tuturor membrilor ei. Stăpânii din 1430 par să fi fost un grup de cnezi români în timp ce. Apoi. Cu toate acestea. că avem de-a face cu o familie nobilă a districtului Caransebeş. la sfârşitul secolului al XV-lea şi la începutul veacului următor. Este evident că posesorii moşiei Zăvoi din anul 1430 nu sunt aceiaşi cu cei din 1444. O asemenea situaţie credem că s-a creat şi în jurul satului Zăvoi la mijlocul secolului XV. în schimb. statutul lor social privilegiat. cu siguranţă. cuprinde patru posesiuni româneşti (possessiones valachicales). localitatea nu mai este cuprinsă documentar printre stăpânirile Bizereştilor. este amintit în anul 154446 în contextul unui proces de moştenire ce a implicat mai mulţi nobili români. deşi familia Pobora nu s-a numărat printre exponentele proeminente ale elitelor Banatului medieval cărăşan. membri ai adunărilor nobiliare ale districtului Caransebeş. printre care şi Zăvoi. Ne atrage din nou atenţia raporturile de stăpânire care s-au stabilit la sfârşitul secolului al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea între cnezii români şi nobilii români bănăţeni de sorginte cnezială. din rândurile căreia au provenit. totuşi. Ştefan Pobora. Este dificil de reconstituit profilul acestei familii deoarece lipsesc verigi importante în plan genealogic. mai târziu. doi erau cu certitudine nobili (Nicolae de Bizerea şi Ladislau de Bizerea). şi încă unii apreciaţi de puterea politică a vremii. după cum observa la sfârşitul secolului al XIX-lea Pesty Frigyes. alături de Kusklya. moştenitori ai lui Nicolae de Gârlişte (fostul ban al Severinului). în timp ce fiica lor Marta 333 . social-economic sau confesional. recuperând o datorie în bani pe care o acordase anterior nobilului Nicolae de Bizerea. deşi. la rândul său. ea va apare ca posesiune a familiei Pobora44. el fiind atestat ca prim soţ al Doroteei Gârlişte (fiică de ban al Severinului). odată ce unii cnezi vor fi oficializaţi ca nobili prin acte de nouă danie regală ei nu vor ezita să-şi exercite ascendentul lor social asupra condivizionalilor lor. atestaţi în calitate de juzi nobiliari sau oameni ai regelui. Conţinutul documentelor cunoscute nouă justifică.

sora nobilului decedat. s-a înrudit cu nobilii Gârlişte de Rudăria şi Racoviţă de Caransebeş. calitatea de juzi nobiliari sau oameni ai regelui desigur că a presupus o anumită stare materială a deţinătorilor acestor atribuţii. deşi nu se poate ca ele să nu fi existat. văduva sa (pe de-altă parte). înclinăm să considerăm satul Zăvoi ca fiind aşezarea de baştină a familiei. opt nobili români. equaliter dividantur)48. În ziua de 20 noiembrie a acelui an. Astfel. format din Doroteea Gârlişte şi copiii săi: Ladislau şi Marta Pobora (aceasta fiind căsătorită cu Ladislau Pribek de Racoviţă) avuţi din prima căsătorie. Nicolae Pobora pare să fi urcat pe scara socială. decizându-se ca toate bunurile rămase să fie împărţite în mod egal între toţi fraţii şi surorile sale (universa bona inter omnes predictos fratres et predictos sorores. moşiile Slatina şi Copaci din districtul Mehadia au revenit acestui grup de moştenitori. Copaci. 334 . juraţi şi cetăţeni ai Caransebeşului. în acea vreme. Moşiile luate în discuţie au fost Bolvaşniţa şi Priscian din districtul Caransebeş şi Slatina. Gaşpar. au fost desemnaţi pentru a împărţi moşiile decedatului bărbat ales (egregy) Nicolae de Gârlişte. De asemenea. asemenea alianţe matrimoniale nu se realizau. sora sa (pe de-o parte) şi Eufrosina. Or. deşi există doar o singură referire documentară în acest sens – cea din anul 1493. Plesiwa şi Teregova din districtul Mehadia. Ladislau şi Marta Pobora (frate şi soră. mort fără urmaşi pe linie masculină. un document din 156947 pomenindu-l ca egregy. intrând în rândul “bărbaţilor aleşi”. bănuim că familia a deţinut proprietăţi în localitate. Cum însă în prima jumătate a secolului al XVI-lea reprezentanţii săi au fost angrenaţi în sistemul juridic al districtului Caransebeş.ANALELE BANATULUI. De asemenea. unde este posibil să se fi stabilit. Nicolae de Gârlişte. Iacob de Gârlişte. Partajul s-a făcut paşnic cu ajutorul mărturiei cnezilor. cu Petru Pobora şi cu Francisc Fiat de Armeniş. 2004-2005 a fost căsătorită cu judele suprem al Caransebeşului. Ne interesează prezenţa familiei Pobora în această succesiune. Baltazar şi Magdalena Fiat (căsătorită cu nobilul Mihail Lazăr) rezultaţi din mariajul cu Francisc Fiat de Armeniş. XII-XIII. dar este singurul care ne poate orienta în încadrarea teritorială a familiei. la un moment dat. şi Ioan. Se mai poate menţiona că în 1544 doi membri ai familiei. care s-a constituit ca parte la moştenire împreună cu urmaşii săi rezultaţi din două căsnicii. Nu le cunoaştem alte posesiuni. copiii lui Petru Pobora şi ai Doroteei Gârlişte) s-au constituit ca parte la moştenirea bunurilor răposatului ban al Severinului. Ladislau de Racoviţă. decât între parteneri situaţi pe acelaşi palier social. După cum am menţionat în primele rânduri. care să le confere prestigiu în faţa comunităţii locale sau zonale. fiul fostului ban de Severin. foarte influenţi în secolul al XVI-lea. Desigur că nu este un reper suficient. între urmaşele sale: Doroteea. căci vorbim despre o familie care. când este pomenit acel Ladislau Pobora de Zăvoi. posibilă datorită Doroteei Gârlişte.

149251 şi 149352 . nu au putut fi păstrate deoarece Nicolae de Gârlişte a lăsat în urma sa datorii care trebuiau achitate. Marta Pobora este semnalată şi ea doar cu această ocazie. Mariajul lor se pare că s-a sfârşit în primele două decenii ale secolului al XVI-lea. Despre copiii lor se cunosc foarte puţine lucruri. în final. Ştim că a fost căsătorit cu Doroteea Gârlişte. cel care în acelaşi an (1544) este atestat ca jude suprem al Caransebeşului. Nici din punct de vedere genealogic lucrurile nu sunt foarte clare. însă despre ea se ştie că a fost căsătorită cu Ladislau Pribek de Racoviţă55. dacă acceptăm ideea că ei ar fi fost fiii lui Ladislau Pobora de Zăvoi. Doroteea este amintită ca fiind deja recăsătorită cu Francisc Fiat de Armeniş. astfel încât se poate concluziona că familia Pobora nu a beneficiat prea mult de moştenirea primită. Din păcate. Petru Pobora apare doar o dată. în 1544. Nicolae Ombozi şi Gheorghe Bekes însă. nobil provenit din rândurile uneia dintre marile familii nobile române ale Banatului montan. Ladislau Pobora şi Ladislau Pribek au disputat dreptul de moştenire asupra satului Bolvaşniţa cu Andrei Barchay. primite printre alţii şi de cei din familia Pobora.De asemenea. atât Doroteea cât şi Petru Pobora sunt pomeniţi ca decedaţi. despre care doar bănuim că ar fi putut fi fraţi după tată. în 1531. personaj extrem de influent la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea. pe baza mărturiei cnezilor. alături de fiul său Petru53. Conform lui Ioan Haţegan el ar fi fost fiul lui Ladislau Pobora. an în care se pare că era deja decedat. În consecinţă. căci. deşi nu avem documente care să ateste explicit acest lucru. lăsând-o pe Doroteea văduvă. Ladislau Pobora apare doar în anul 1544. Cert este că în 1544. fiica banului de Severin. pe fundalul gravelor tulburări 335 . în contextul acelui proces de moştenire amintit anterior. Iacob de Gârlişte. Ladislau şi Marta. În jurul acestui personaj a fost semnalată una din remarcabilele solidarizări ale comunităţii româneşti caransebeşene. împreună cu care a avut doi copii. 148550. moşiile Slatina şi Copaci. menţionat documentar în 148449. Ioan Haţegan îl semnalează ca făcând parte dintre nobilii care s-au distins în luptele cu otomanii din a doua jumătate a secolului al XV-lea. moştenitorii au fost nevoiţi să vândă aceste moşii şi să închirieze pe doi ani moara construită de nobilul Mihail Lazăr. s-a decis ca toate bunurile rămase să fie împărţite în mod egal între toţi fraţii şi surorile. Ioan şi Gaşpar54. O a doua generaţie a familiei ar putea fi formată din Petru Pobora şi Ştefan Pobora. Primul membru atestat al familiei este Ladislau Pobora. Petru Pobora a fost primul soţ al Doroteei. în actele procesului de moştenire ale familiei Gârlişte.în acest an el apare ca Ladislau Pobora de Zăvoi. împreună cu care avea alţi doi copii. Este dificil de spus dacă a fost vorba de un divorţ sau dacă Petru Pobora a decedat înainte de 1530. date fiind informaţiile lacunare pe care le deţinem. De asemenea.

Disputa pentru putere între Habsburgi şi partizanii reginei Isabela şi ai fiului său Ioan Sigismund a polarizat spaţiul bănăţean. mici ajustări. astfel încât un posibil tabel genealogic ar putea arăta astfel: 336 . schiţă marcată şi ea de neclarităţi. cu care a avut un fiu. promiţându-i tot sprijinul în cazul în care ar fi fost atacat de comite. au depus jurământ solemn în faţa lui Ladislau de Racoviţă. Nu îi cunoaştem ascendenţa. Când. pe Ioan. În 1584. Potrivit lui Pesty Frigyes. comitele de Timişoara. după cum şi judele suprem se obliga faţă de oraş şi de concetăţenii săi56. fiind probabil înrudit îndeaproape cu Ladislau Pobora şi Petru Pobora. Propunem. XII-XIII. Din a treia generaţie a familiei probabil că a făcut parte Nicolae Pobora. Ana. familia Racoviţă fiind şi ea implicată în acest joc al puterii. Credem că a fost cel mai bine poziţionat membru al familiei sale prin funcţia pe care a deţinut-o în cadrul comunităţii caransebeşene în deceniul al 4-lea al veacului al XVI-lea. atestat între anii 1561-158462. 153559. datate în anii 1572 şi 1590. Nu avem alte date asupra familiei sau a descendenţilor săi.ANALELE BANATULUI. în 1544. se sugerează posibilitatea ca soţii Ladislau de Racoviţă şi Marta Pobora să fi avut patru copii. totuşi. el a fost căsătorit cu Veronica Maciova. pe Ladislau63. Petru Petrovici (un susţinător al lui Ioan Sigismund) a adoptat o atitudine dură faţă de comunitatea Caransebeşului. în număr de 50 de persoane. 153660 şi 153761 graţie calităţii sale de jude nobiliar şi om al regelui. În documente îl întâlnim în anii 153258. O schiţă genealogică a familiei Pobora a întocmit Pesty Frigyes în lucrarea sa dedicată Banatului de Severin. Veronica Maciova este pomenită ca fiind deja văduvă. Ştefan Pobora considerăm că se plasează tot în a doua generaţie de descendenţi ai familiei. 2004-2005 care au marcat istoria Transilvaniei şi a Banatului în perioada 1541-1552. Caterina şi Sofia57. căci descendenţii lui Petru Pobora ne sunt cunoscuţi. reprezentanţii acesteia. Din două documente mai târzii. filiaţie care poartă însă amprenta ipoteticului. participând la o serie de procese în cadrul adunării nobiliare a Caransebeşului. dar putem opina că el ar fi putut fi urmaşul lui Ştefan Pobora. situându-se de partea Habsburgilor.

ceea ce a determinat puterea centrală să renunţe la această punere în stăpânire. Or. Ştefan Pobora este pomenit de şapte ori (în decursul anilor 1532.1493 N. Ladislau Pobora apare de trei ori (1484. În cele unsprezece cazuri procesuale. acordând moşiile unor rude colaterale ale defunctului nobil din ramura Găman a familiei Bizerea. ca şi în cazul altor exponente ale elitelor bănăţene care se încadrează acestui tipar. reacţia elitelor sociale bănăţene a fost firească. în cadrul căruia reprezentanţii nobilimii româneşti bănăţene au făcut apel la mai vechiul drept al districtelor bănăţene privilegiate de a nu le fi înstrăinate posesiuni în afara comunităţii lor de stăpânitori. 330. 1485 şi 1492) ca arbitru şi om de mărturie. studiu genealogic). statut. p. 2002. 1536. A fost un proces amplu. 337 . mort fără urmaşi. Reşiţa. Importanţa acestei familii nobile române bănăţene este dată. în timp ce Nicolae Pobora este atestat în 1561 printre cei opt nobili prin intermediul cărora comunitatea nobililor Banatului de Severin s-a opus actului de punere în stăpânire a cancelarului Mihail Csáki asupra celor 24 de moşii confiscate desherentului nobil român Ioan de Bizerea. 1535. întins între anii 1561-1563. Ştefan 1532-1537 Petru 1544+ =Doroteea Gârlişte Nicolae 1561-1584+ =Veronica Maciova Ladislau 1544 Marta 1544 =Ladislau Pribek de Racovi ă Ladislau Ioan* Ana* Caterina* Sofia* Vezi propunerea de tabel genealogic al familiei Racoviţă de Caransebeş în Ligia Boldea.Ladislau 1484. de faptul că toţi reprezentanţii ei atestaţi documentar s-au distins prin atribuţiile judiciare ce le-au fost acordate la sfârşitul secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea la nivelul comunităţii Caransebeşului. 1537) ca jude nobiliar şi om al regelui. Nobilimea românească din Banat în secolele XIV-XVI (origine. în situaţia în care “regele” Ioan Sigismund a încercat să forţeze încălcarea acestui privilegiu.

1887. asistăm la o banală despăgubire în valoare de 14 florini aur. op. dublat de prestanţa dată de atributele judecătoreşti pe care membrii săi le-au deţinut în perioada tratată. Ed. 2. pe care nobilul Gheorghe Găman este nevoit să o achite nobililor Ladislau Pobora de Zăvoi şi Mihail Lazăr. 5. p. p. statut. 389. p. nr. Timişoara. 3. XII-XIII. jude suprem al Caransebeşului la mijlocul secolului al XVI-lea. Reşiţa. Marta. în Studii de istorie a Banatului.. A Szörényi bánság és Szöreny vármegye története. Banatica.cit. Satu Mare. 10 NOTE 1. Petru Pobora căsătorindu-se cu fiica banului de Severin. Banatica. Vezi D. Ed. 2002. 118. 6. Despre procesul de moştenire din 1544 am discutat în paginile anterioare. XIX. 591. 4.Pesty Frigyes. Eudoxiu Hurmuzaki.ANALELE BANATULUI. Banatul montan în evul mediu. p. 470. având însă importanţa sa mai ales prin modul în care a reprezentat comunitatea locală în forurile de judecată. III. Nobilimea românească din Banat în secolele XIV-XVI (origine. precum şi preotului Oprişa din Glimboca şi văduvei lui Radoslav de Ciuta64. putem afirma că avem de-a face cu o familie nobilă română a Banatului montan. p.. Cât despre anul 1493. 1878.cit. Cnezii şi nobilii români pe vremea Corvineştilor. 1998. Iacob de Gârlişte.Ţeicu. Constantin Rudneanu. Documente privitoare la istoria românilor. p. Marius Bizerea. sub culmile joase ale Munţilor Poiana Ruscă. Informaţia lacunară nu ne oferă posibilitatea de a lărgi aria studiului asupra acestei familii. 70. individualizată mai târziu. Fără îndoială că realizarea unor asemenea alianţe matrimoniale sugerează faptul că familia Pobora s-a bucurat de o bună situaţie materială şi de un statut social bine consolidat. Ligia Boldea Muzeul Banatului Montan Reşiţa B-dul Republicii nr. Încadrând-o însă în epocă şi în comunitatea în care a trăit. Ligia Boldea. op. în hotarul actual al comunei Obreja. Semnificativ este faptul că ea s-a înrudit cu două din cele mai influente familii nobile române bănăţene din acea vreme. Muzeului Sătmărean. I/2. nr. 338 . în Nobilimea românească din Transilvania (Az erdély román nemesség). Hurmuzaki. Consideraţiuni istorico-geografice asupra districtului autonom al Caransebeşului în evul mediu. 300. Vechea aşezare Bizere a fost localizată de Dumitru Ţeicu în lunca Bistrei. vezi şi Ioan Drăgan. după care fiica acestui cuplu. a fost măritată cu Ladislau Pribek de Racoviţă. p. 1997. 378 p. 562. BHAB. I. Dumitru Ţeicu. 15. aflată la doar câţiva kilometri de grupul de sate pe care l-am luat în discuţie. 2004-2005 Singurele cazuri în care membrii familiei sunt prezenţi cu probleme onale s-au desfăşurat în anii 1493 şi 1544. 1969. Bucureşti. studiu genealogic¸ Ed. 18. Budapesta.

12. 360. Sibiu.cit. Nobilimea românească din Transilvania (1440-1514)¸ Ed. 10.. 360. p. 2000. Hurmuzaki. 394. p.. pp. Boldea. op. nr. II/4. 619. 1982-1983. 137. nr. 141. 27.A. Ibidem. op..A. p. Hurmuzaki. D. p. 428. nr. p. Drăgan. op. 1967. II/2. 5 şi 37. Feneşan. 562. pp. 17. 50. p. 36. în Banatica. Cernăuţi. 7. 1929. Bucureşti. Caransebeş. Din istoria Banatului Severin. Ibidem. 1892. p. 197. op. 31. op. nr. L. 14. p. cnezi sau cnezi nobili în acea vreme.cit.. Nobilimea românească…. Feneşan.7. 419. I/2. Genealogie şi Sigilografie al Academiei Române – filiala Cluj-Napoca. 1981. p.cit. XVI-XVII. Laţcu fiul lui Iuga şi Novac fiul lui Neagotă. op. 16. 452.. op. Dacia. II/2. Contribuţii la istoria dreptului român..cit. p. Ibidem. Ştefan Lupşa. 333. 135. Hurmuzaki.. Ed. ele putând elibera acte sub semnătura şi sigiliile unor nobili locali. nr. Enciclopedică. 28. 8. nr. 33. Pesty Fr. 317. Pesty Fr. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI. p. David Prodan. Cluj-Napoca. Petru fiul lui Stoian. op. 57. p. I. 267-279. Vechile instituţii juridice din Transilvania. 52. op. I. 34. p. op.cit.cit. II/2. p. 748. pp. 24. 29. 26.. 470.cit. Costin Feneşan. 435. nr. Vezi nota 27. p. 21. p. p. p. Pop. Documente medievale…. Hurmuzaki. nr. op.cit. 195-196 şi 302-303. 276. 1934.. Pesty Fr. 20. Wulksan fiul lui Bogdan. 133. p. Timişoara. p.. 35. op. 40. 2000.cit. Catolicismul la românii din Ardeal şi Ungaria până la anul 1556. p. Se dovedeşte astfel autoritatea de care s-au bucurat scaunele de judecată ale districtelor româneşti bănăţene. p. 15/II. 630. p. Hurmuzaki. Ibidem. Bucureşti. Date istorice privitoare la familiile nobile române. I-II.. Au fost înstăpâniţi din ordinul regelui Sigismund de Luxemburg Ioan fiul lui Wulksan. 339 . 22. Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea. problema rămânând încă neclarificată. 11. 275. op. Vezi şi Ion Băltariu.. 334. 58 şi 59..cit. 360. Pesty Fr. I/2.cit. p. nr. Aiud. 58 şi 61. Pop. 335. 454 şi 542. Dragoş-Lucian Ţigău.. 18. Hurmuzaki. II/4.cit. 23. 39. 195. pp. 377. nr. 114 şi 117. 9..cit.. I. L. 71. Hurmuzaki. 1991. nr. Gheorghe fiul lui Petru. Ioan Cavaler de Puşcariu. 49. p. nr..A.. Instituţii medievale româneşti. în Buletinul Comisiei de Heraldică. 19. Pop. C. Drăgan. 286. Hurmuzaki. 5.. 25. Boldea. I. 63. 13. C. 470. 114 şi 117. nr. 11. op.. Pop. p. 359. 37. Hurmuzaki.A. p. nr. II/3. pp. I. I. 119. 41. apud. Familia românească Bizerea şi moşiile ei de pe Valea Pogănişului (14331447). II/2. 30.cit. Probleme ale studiului genealogic al familiilor nobile române bănăţene. 1900-1902. 15. 179. 31-68. 7 şi 63.cit. 15. 428. op. p. II/2. Hurmuzaki. II/4. 12. 50. p. Ţeicu. op.cit. nr. 38. 141.cit. p.cit. Familia Bizere-Găman în secolele XV-XVII. op. op. Patriciu Dragalina. p. II/3. I.. Ioan Aurel Pop. op. nr. 449. 1995-1996. Documente medievale bănăţene (1440-1653).. p. Ibidem. op. 333.cit. în Sargetia.. Ibidem. p.. 32. p. 562.cit.

p. 194 şi 197. 59... 333. Ladislau fiul lui Dionisie de Pathak şi Ioan fiul lui Ioan de Zylfa.cit. 591. 78. II/4. p.. Ed.. Hurmuzaki. DES NOUVELLE CONSIDÉRATIONS SUR LES ÉLITES SOCIALES ROUMAINES BANATIENNES: LES MAÎTRES DE LA VALLÉE DE BISTRA (XV-XVI-e SIÈCLES) Résumé Les élites sociales du Banat sudique sont représentées par un quelconque nombre de familles nobles roumaines d’origine kneziale. op. p. idem.cit. 217. XIII. p. 32.cit. I/2. op. Pesty Fr. 257. în RISBC.L. p. Ţigău. p. Pesty Fr.. 216. 114.cit. nr. p..cit. p. op. Vezi şi D. op. op. 93.. nr. op. 1997. nr. 286. Trecutul românilor din Banat în epoca lui Ioan Hunyadi (1437-1457).. p. Contribuţii la istoria românilor bănăţeni în evul mediu.. 48. Ţeicu. op. C. XI. L. Satu Mare. II/2. D. p. 47. 45. p. I. Hurmuzaki. Ţigău.368. 300. Banatul la 1478. în Nobilimea românească din Transilvania... 61. nr. Ibidem.cit.cit.cit.. p. Ibidem. Hurmuzaki. Pesty Fr. Hurmuzaki. op.. 58. 55. 473.cit. XII-XIII. 53.. 11. 1996. 40. II/2. 710. 43. 52. p. nr. 325. Pesty Fr. 14. op.A. 335. alături de condivizionalii lor: Ladislau de Bizerea fiul lui Ioan..cit. I... op. II. op. 217. 54 şi 57. 51. 13 şi 14. 60. II/2.cit. 62. p. Hurmuzaki. nr. 367. 335. pp. Pop.. qui se sont 340 . Ioan Haţegan.. politice şi militare a unui ţinut într-un moment de răscruce al istoriei sale.cit. op. 300.cit. Sinteza vieţii economice. 155. p. nr. Ibidem.cit. Pesty Fr. 2004-2005 42. Ibidem. 555.cit. Hurmuzaki. op. p. 24. 98.. Hurmuzaki. 20.cit. 398.. II. Vezi şi Victor Motogna. op. D. p. Pesty Fr. nr..cit.ANALELE BANATULUI. 63. p. p. nr. pp. Boldea op. 1943. mai-august. III. op. II/4.. 58. 298.cit. 172. op. în Banatica. 373. 491. Dionisie fiul lui Matei. p.. Feneşan. p. p. care spun că ar fi stăpânit aceasta moşii de pe vremea regilor Sigismund şi Albert. 54. 368. nr. nr.cit. Filip fiul lui Ladislau. 1944. 57. 28. 335. p. p. op. Familia Fiat de Armeniş în secolele XV-XVII. nr. 300 46. op. Hurmuzaki. Muzeului Sătmărean. 50. 56. nr. 49. 44. 64.L. II/4. Printre beneficiari au mai fost şi alţi membri ai familiei Bizerea.. iulie-august. în Revista Institutului Social Banat.Crişana (RISBC). p.

mais aussi par le rôle militaire exercité avec prépoderance par une classe sociale dans l’ascension est donée des fidèles services prestés au service de la royauté pendant les périodes de grandes troubles générées des aigues conflits antiotomaines de l’aréel danubiene. dans un moment donnée.distinguées par leur prospérité économique (donée par des patrimoines foncières souvent respectables. Mâtnic de OhabaMâtnic ou Racoviţă de Caransebeş detiennent déjà la notoriété donnée par une meilleure intégration de leurs existences dans l’histoire médièvale du Banat Montagneux. même lacunaire. Des noms comme Bizerea de Caransebeş. Deş de Timişel. y étant compte des dignités et des fonctions qui n’aurait pu être detenues que des certaines exponents de la caumunauté banatienne qui. nous sommes d’avis que celles-ci ne doivent être ignorées. par les responsabilités detenues au niveau des districts privilégiés du Banat de Severin. L’abordage de ce sujet s’impose aussi par la raison que l’exemple de ces petites familles nobles roumaines banatiennes fournisse des problématiques intéressantes. Măcicaş de Tincova. En autre. En égal mesure. des juges nobiliaires. des districts privilégiés du Banat de Severin. le monde du Banat médièval a été peuplé également par des autres noyaux familiaux qui peuvent être encadrés dans les élites sociale de la zone. ont repondu à la nécessité de donner des petits dignitaires à cette contrée de frontière. par leur situation matérielle et morale et aussi en conséquence d’un dévouement militaire exceptionel envers la royauté. des remarquables dignitaire de cette contrée. Gârlişte de Rudăria. si on tient compte de la situation paradoxale que de leur milieu se sont affirmés. permettrant l’élargissement du spectre de la recherche de ce problème. Y étant donnée. par leur statut social-juridique de nobilité reconnue officiellement par le pouvoir central. l’étude de ces familles aurait pu être fondée sur une base documentaire sufisamment généreuse pour que celleci permette des reconstitutions historiques ou généalogiques concluantes. des bans et vicebans de Severin. comprenant des disaines de possessions). On n’y peut pas exclure l’issue des nouvelles sources documentaires qui. qui est d’un aign intérêt parmi les historiens dans les dernières deux decennies spécialement. des hommes du roi et des jurés dans les assémblées nobiliaires de Caransebeş. Un cas spécial dans la panoplie des élites sociales banatiennes est relevé 341 . des châtelains et capitaines de Caransebeş. quelques-unes même inédites qui prouveront de leur valeur informative en prenant en considération le cadre plus large du phénomène suscité par les élites sociales roumaines de Transylvanie et du Banat. Fiat de Armeniş. à travers du temps. en dépit de fait que leur notoriété et aussi leur reflêt documentaire soit plus modeste.

mais le “modèl” général est celui de l’unité du patrimoine familial. souvent dans des situations spécifiques. incadrables aves dificulté dans un seul noyau familial. Crâjma. 342 .ANALELE BANATULUI. Bien sur qu’ils ont existé des situations (c’est vrai. peu nombreuses) où sur quelques villages s’est exercée la possession condivisionaire des deux familles nobles ou des nobles et knezes roumains égalment. Les exemples discutés ici sont ceux des familles de Floca. au cours du XV-e siècle. maîtrisé en indivision pour tous les membres masculins (y existant des cas. Voislova. 2004-2005 par l’existence d’un groupement compact de villages de la Vallé de Bistra (Bistra. où les fammes ont obtenu de la part de la royauté le droit égal de l’héritage). Le cas des maîtres de la Vallé de Bistra est en quelque mesure atypique. les documents démontrant le fait que ces possessions se sont perpétuées à l’intérieur d’une seule famille plusieurs siècles. sur lesqueles. Habituellement. L’obtention des documents prouvantes pour le droit de maîtrise (dans la formule juridique de “nouveaux dons”) a eu pour effet la confirmation du statut socio-économique des deteneurs et la mise en évidence du noyau familial dans une formule extrémement durable et forte. XII-XIII. un patrimoine qui. Mais il s’avère nécessaire leur relevement historique et même le dévéloppement de ce sujet en mesure que l’information documentaire le permette. s’agissant de fait qu’un petit groupement de villages ait généré plusieurs identités familiales. cette démarche scientifique permettant le dressement d’un tableau le plus complète possible de prophile d’une petite féodalité active de cette contrée frontalière de royaume. c’est vrai rares. s’est exercée la maîtrise commune de plusieurs nobles roumains. car celui-ci vient s’ajouter d’une manière complémentaire à l’histoire des familles nobles banatiennes. bien que élargi par des nouvelle acquisitions ait gardé à sa base les vieux établissements d’origine don’t le nom s’était transformé en patronimique. don’t l’évlution historique est reconstituée pour la période comprise entre le XV-e siècle et la première moitié de celui suivant. certainement d’une moindre envergure face aux grandes familles nobles banatiennes du moyen-âge. Negoteşti et de Pobora. Zăvoi). les familles nobles banatiennes auraient en leur patrimoine foncier relativement bien défini.

Armatele habsburgice aflate sub conducerea prinţului Eugeniu de Savoia vor obţine o victorie hotărâtoare în vara anului 1716 în bătălia de la Petrovaradin (Peterwardein). fapt ce a permis în toamna aceluiaşi an ocuparea militară a Banatului şi capitularea celei mai mari părţi a garnizoanelor otomane. S. întreg teritoriul Banatului istoric .htm DISPOZIŢIILE CAMEREI AULICE ADRESATE LA 7 DECEMBRIE 1717 COMISIEI BĂNĂŢENE DE ORGANIZARE A MINERITULUI Ovidiu Marinel Koch-Tufiş Cuvinte cheie: Banat.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. 2004-2005 http://www.în urma acestui succes al trupelor imperiale garnizoana otomană din cetatea Orşova predându-se în vara târzie a aceluiaşi an2.ANALELE BANATULUI. statutul său în cadrul monarhiei habsburgice va rămâne pe toată perioada administraţiei imperiale directe (1716-1778 n. la sud de fluviul Dunăre. soldându-se printre altele cu importanta victorie de la Belgrad .principalul punct de rezistenţă otoman în Serbia .cu hotarele delimitate la nord de râul Mureş. ocupat militar între anii 1688-16991. XII-XIII. iar la est de culmile muntoase ce fac graniţa cu Transilvania şi Ţara Românească . pacea de la Passarowitz încheiată la 21 iulie 1718 confirmând “de iure” o situaţie existentă deja “de facto”. prin ocuparea unor noi teritorii aflate în stăpânirea Imperiului otoman.) o problemă controversată între autorităţile centrale ale Imperiului habsburgic (Camera Aulică şi Consiliul Aulic de război) şi stările privilegiate maghiare. 343 . Operaţiunile militare vor continua în vara anului 1717. sec. XVIII. războiul izbucnit în vara anului 1716 va fi un nou prilej pentru Casa de Habsburg de a-şi extinde dominaţia în sud-estul Europei.n. minerit După ce Imperiul Habsburgic a fost nevoit să se retragă de pe teritoriul fostului Banat al Caransebeşului şi al Lugojului. Arheologie-Istorie.infotim. Ca o consecinţă a victorilor militare amintite mai sus..N. culminând cu cucerirea cetăţii Timişoarei la 12 octombrie 1716. la vest de cursul râului Tisa. Dacă statutul de drept internaţional al Banatului a fost stabilit prin pacea de la Passarowitz.a ajuns în stăpânirea Imperiului habsburgic.

). în care împăratul în calitatea sa de suveran al ţării şi de stăpân feudal să beneficieze de toate dările şi taxele fiscale pe care le plăteau supuşii. Documentul. înaintat al imperiului. orientarea sa fiind susținută şi de consilierii austrieci ai Camerei Aulice şi ai Consiliului Aulic de război. amintim în primul rând necesitatea transformării Banatului într-un bastion puternic. rezultând astfel fără drept de apel 344 .n. putând fi controlate şi tendinţele de împotrivire ale nobilimii maghiare din Ungaria şi Transilvania la politica absolutistă de centralizare a Imperiului habsburgic. memorii care susţineau punctele de vedere amintite mai sus. Camerei Aulice.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Consiliului Aulic de război şi împăratului Carol al VI-lea4 şi respectiv de către cele două foruri superioare menţionate împăratului5. În urma mai multor memorii înaintate în perioada octombrie 1716 iunie 1717 de către prinţul Eugeniu de Savoia. împăratul este în Banat în acelaşi timp suveran al ţării şi stăpân feudal7. considerăm că hotărârea de organizare a Banatului întrun domeniu al Coroanei şi Camerei imperiale a fost luată încă înainte de datele amintite mai sus şi aducem ca argument în acest sens un document datând din data de 7 decembrie 1717. Serbia. fapt ce putea contribui la creşterea veniturile erariului (fiscul imperial.). comitatele bănăţene urmând să fie incluse în regatul Ungariei3.n. geostrategic şi respectiv economico-financiar. Slavonia şi Banat. respectiv Oltenia. în conformitate cu o rezoluţie (“Resolution”) deja adoptată. împăratul respinge cererea Cancelariei Aulice Ungare de încorporare a Banatului la Ungaria. în aceste instructiuni specificându-se clar că.). Împotriva alipirii Banatului la Ungaria s-a pronunţat în primul rând prinţul Eugeniu de Savoia. 2004-2005 care doreau ca Banatul să revină la regimul comitatens dinainte de 1552 (anul cuceririi otomane n. cuprinde instrucţiunile Camerei Aulice adresate Comisiei bănăţene de organizare minieră. Personal. respectiv acela de domeniu al Coroanei şi Camerei imperiale6. În continuare. care de altfel constituie şi obiectul de studiu al prezentului articol. sfetnic şi confident al împăratului Carol al VI-lea. de aici.n. Din categoria argumentelor de ordin politic şi geostrategic. împăratul Carol al VI-lea a aprobat un memoriu al Camerei Aulice prin care Banatul a dobândit în cadrul monarhiei habsburgice un statut special. argumentele aduse în acest sens fiind în primul rând de ordin politic. Raţiunile de ordin economic şi financiar constau în necesitatea transformării Banatului într-un Domeniu al Coroanei. în anul 1719. n. în conferinţa ministerială secretă din 25 iulie 1718. de unde puteau fi uşor apărate împotriva turcilor teritoriile intrate de curând sub stăpânire habsburgică (teritorii numite neoacquistice n. preşedinte al Consiliului Aulic de război.

care răspundea de problemele civile ale ţării ( administraţie. Astfel. îndeplinind un rol mai mult consultativ8. atribuţiunile acesteia fiind definitiv stabilite prin rescriptul imperial din data de 3 septembrie 1718.Perlustration und Conscription”). care va primi din partea Camerei Aulice la 7 octombrie 1717 instrucţiunile referitoare la efectuarea unei conscrieri a localităţilor din Banat. comandantul militar şi civil al Banatului încă din 1 noiembrie 17169. Prin statutul său dobândit în cadrul Imperiului habsburgic. emis în noiembrie 1717. Banatul va fi administrat direct de către forurile aulice de la Viena.cu sediul la Timişoara. care răspund de problemele administrative ale districtelor.numită începând cu data de 23 septembrie 1718 când intră în drepturi depline. .Administration”). Acţiunea de organizare a Banatului este continuată. economie.Administration”). a locuitorilor şi a resurselor lor economice (“Land. este alcătuită dintr-un departament civil sau cameral. prin acest înalt rescript aulic hotărându-se înfiinţarea Administraţiei Ţării Banatului (“Banater Landes. economice. printr-un nou act normativ. a ideilor 345 . respectiv acela de domeniu al Coroanei şi Camerei imperiale. În fruntea Administraţiei imperiale a Ţării Banatului a fost numit ca preşedinte generalul conte de Mercy. cu succes. pe baza acesteia urmând să fie hotărâtă forma optimă de organizare administrativă şi instituţională a Banatului. Administraţia Ţării Banatului . să realizeze proiecte economice inspirate din gândirea mercantilistă. respectiv Camera Aulică (Hofkammer). În continuare. Statutul dobândit de Banat în cadrul monarhiei habsburgice. fapt ce va permite guvernanţilor de la Viena şi administraţiei provinciei să aplice în practică idei politice şi administrative menite să conducă la centralizarea imperiului şi.Commission”). financiare şi de justiţie şi un departament militar condus de doi consilieri militari. condus de doi consilieri civili (camerali). pe lângă calitatea de suveran al ţării şi pe aceea de stăpân feudal. Banatul fiind considerat din această cauză o adevărată ţară a experimentării şi a aplicării în practică. Administraţia imperială a Ţării Banatului (“Kaiserliche Banater Landes. conferea împăratului. în acelaşi timp. finanţe şi justiţie) şi de către Consiliul Aulic de război (Hofkriegsrat) răspunzător de problemele militare. Comisia Neoacquistică (Neoacquistische Kommission).faptul că se decisese deja la nivel politic superior organizarea Banatului într-un domeniu al Coroanei şi Camerei imperiale. vor fi create structurile administrative ale Banatului. menţionate mai sus. printr-o serie de acte normative emise de către împărat şi de forurile aulice. printr-un înalt rescript aulic din 27 iulie 1717 a fost înfiinţată Comisia de organizare a Ţării Banatului (“Banater LandesEinrichtungs.

Un rol important în gândirea mercantilistă îl are şi politica populaţionistă prin care se urmărea sporirea populaţiei în special prin colonizări. (“Banater LandesEinrichtungs. depăşeau importurile. Cel de-al doilea argument pe care îl aducem în sprijinul ipotezei noastre constă în faptul că în fruntea Comisiei bănăţeane de organizare minieră se află aceeaşi persoană. care a fost deja înfiinţată. 2004-2005 şi proiectelor amintite mai sus10. documentul conţinând instrucţiunile adresate respectivei comisii11. contribuind la creşterea puterii financiare a acestuia.ANALELE BANATULUI XII-XIII. în special de produse industriale. locuitorii unei ţări în calitate de contribuabili. În continuare vom analiza un document pe care îl considerăm de o deosebită importanţă pentru organizarea structurilor economice ale Banatului la începutul stăpânirii habsburgice. Acest deziderat putea fi atins în primul rând prin creşterea producţiei industriale în manufacturile de stat şi realizarea unei balanţe comerciale active în care exporturile. respectiv Alexander Johann von Kallanek. care este pusă sub conducerea lui von Kalanek. consilier al Camerei Aulice. Acest document este un act normativ emis de către Camera Aulică la data de 7 decembrie 1717. aşa cum am amintit.Commission”). Considerăm important să menţionăm faptul că mercantilismul reprezintă politica economică a statului absolutist. documentul oferindu-ne însă şi unele informaţii referitoare la organizarea din punct de vedere administrativ şi militar a provinciei. Comisia bănăţeană de organizare minieră. după 346 . având ca ţel creşterea puterii acestuia prin sporirea avuţiei naţionale. Un argument pe care îl aducem în sprijinul ipotezei noastre. cea mai mare parte a instrucţiunilor referindu-se la organizarea de ansamblu a economiei bănăţene. prin impozitele pe care le plăteau statului. se va ocupa în primul rând de organizarea din punct de vedere economic a Banatului.Kommissar”) al administraţei imperiale. permiţând rămânerea şi atragerea în ţară a unor sume mari de bani ce sporeau rezerva monetară a ţării. în calitate de Prim Comisar („Principal Commissarium”) şi a lui Ignatium Hahn având calitatea de Con Comisar („Con Commissarium”)12. constă în faptul că în actul normativ din 7 decembrie 1717 instrucţiunile referitoare la organizarea mineritului bănăţean ocupă un spaţiu mai mic. prin înaltul rescript aulic din 27 iulie 1717. aceasta fiind considerăm o parte componentă a Comisiei de organizare a Ţării Banatului. care a fost trimis în Banat în calitate de comisar de organizare („Einrichtungs. fiind intitulat Instrucţiuni pentru Comisia bănăţeană de organizare minieră („Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission”).

de data aceasta pe linie de organizare economică. în această perioadă în Banat. Aşa cum am menţionat deja. Informaţia de natură demografică se referă la existenţa în Banat a unei comunităţi de evrei. Documentul conţine şi unele informaţii de natură economică şi demografică. această acţiune fiind începută deja în toamna anului 1717 de o echipă de topografi militari şi funcţionari civili aflată sub conducerea colonelului baron Neipperg15. se dispun măsurile referitoare la organizarea mineritului bănăţean. oferind în schimb cereale. a unui comerţ organizat cu sare. stabilindu-se cu acest prilej şi obligaţiile grănicerilor datorate împăratului. în sfârşit.ce împăratul Carol al VI-lea a aprobat favorabil memoriului referitor la organizarea administrativă a Banatului. adusă din Ţara Românească. Un rol important în vederea stabilirii criteriilor pe baza cărora se va realiza împărţirea administrativă a Banatului. la organizarea graniţei militare de la hotarele Banatului cu Imperiului otoman. pe care le considerăm importante pentru istoricul care studiază perioada de sfârşit a stăpânirii otomane în Banat. numai cu titlul de uzufruct. consilierul Camerei Aulice von Kallanek primind. fapt ce dovedeşte practicarea unei agriculturi care asigura obţinerea unui surplus la producţia de cereale. alcătuită desigur în cea mai mare parte din negustori. pentru pământul pe care aceştia îl vor primi. aşa cum am amintit. noi atribuţiuni prin actul normativ. acest din urmă document conţine în primul rând instrucţiuni. fiind comercializat.în conformitate cu aceste instrucţiuni terenurile agricole vor fi acordate supuşilor ţărani. respectiv împăratul . însă numai cu titlu de uzufruct. 347 . stabilindu-se cu acest prilej şi obligaţiile datorate de aceştia stăpânului feudal.se stabilesc de asemenea principiile care vor sta la baza organizării în Banat a comerţului cu sare provenind din Transilvania. Documentul cuprinde şi unele referiri la măsurile de organizare administrativă a Banatului şi. veniturile realizate din această activitate economică urmând să revină fiscului imperial şi. trimis în acest sens de către Camera Aulică la data de 30 decembrie 171613. acestea constând în organizarea agriculturii bănăţene pe baze noi . desigur. respectiv. acesta. pentru evaluarea potenţialului economic al provinciei şi stabilirea cuantumului veniturile care vor fi obţinute de fiscul imperial îl are încheierea procesului de conscripţionare a localităţilor şi a locuitorilor ţării14. care face obiectul studiului nostru. referitoare la organizarea economică a Banatului. ca şi în cazul ţăranilor. Informaţiile de natură economică consemnează faptul că locuitorii Banatului achiziţionau din Transilvania sarea de la Ocna Sibiului. o a doua informaţie atestă existenţa. în timp ce ultima informaţie de natură economică menţionează practicarea exploatării minereurilor în Banat.

Dorim să menţionăm faptul că după ocuparea celei mai mari părţi a Banatului în noiembrie 1716. 2004-2005 După încheierea acţiunii de conscripţionare. aflat în rezoluţia („Resolution”) deja emisă de către Camera Aulică. Orice măsură care va fi întreprinsă pentru organizarea din punct de vedere economic a Banatului. Caraş. conform căruia ţara va fi un domeniu al Coroanei şi al Camerei imperiale. Dacă împărţirea din punct de vedere teritorial administrativ a Banatului se va face în linii mari. în patru mari districte. va oferi o imagine de ansamblu referitoare la numărul locuitorilor. aşa cum am amintit. acestea amintind însă adversarilor încorporării Banatului la Ungaria de vechile comitate maghiare (Timiş. care. se menţionează în instrucţiunile adresate la data de 7 decembrie 1717 Comisiei bănăţene de organizare minieră. Activitatea de organizare pe baze noi a economiei bănăţene va trebui să înceapă după ce. Severin). aşa cum am amintit. În conformitate cu această hotărâre. pe lângă calitatea sa de suveran al ţării. în urma acţiunii de conscripţionare a ţării. În Banat. prin decretul Camerei Aulice din 12 septembrie 1718 se va dispune în numele împăratului desfiinţarea celor patru mari districte. generalul Mercy va împărţi cu caracter provizoriu noua provincie. urmând ca pe baza acesteia.ANALELE BANATULUI XII-XIII. va fi cunoscută puterea economică a fiecărei localităţi în parte. va trebui să se treacă la acţiunea de împărţire a ţării în districte. pe baza organizării administrative din perioada stăpânirii turceşti. va trebui să se bazeze pe principiul de bază. Torontal. în fruntea districtelor urmând să fie numit câte un administrator (Officiant) dintre persoanele destoinice şi de încredere16. teritoriul Banatului urmând să fie împărţit în 13 districte. din punct de vedere economic Camera Aulică dispune ca cei doi comisari ai săi să conceapă activitatea de organizare a economiei bănăţene pe principii cu totul noi. va fi şi stăpân feudal. să poată fi stabilite şi veniturile care vor fi obţinute pentru fiscul imperial18. în care împăratului. toate veniturile realizate urmând să revină fiscului imperial19. 6 companii militare de graniţă şi compania din zona Clisurii Dunării17. ca urmare a organizării sale într-un domeniu al Coroanei şi 348 . din raţiuni dictate în primul rând de necesitatea strângerii dărilor de la locuitori. recomandându-se ca. a situaţiei economice şi a nivelului veniturilor pe care fiscul imperial speră să le obţină din Banat. asemănătoare desigur celor din spaţiul geografic al Imperiului habsburgic. conform căreia la baza împărţirii administrative a ţării va fi luată în considerare vechea împărţire administrativă din timpul stăpânirii turceşti. Camera Aulică şi împăratul Carol al VI-lea vor opta pentru o soluţie. în măsura în care este posibil să se păstreze vechea împărţire teritorial-administrativă.

acestea urmând să producă transformările majore sociale şi economice în economia rurală (agricultură n. să treacă la aplicarea în practică a organizării Banatului într-un domeniu al Coroanei şi Camerei imperiale.n. aşa cum am amintit.) din Banat. nu vor mai fi recunoscute nici un fel de drepturi anterioare anului 1716. În acest sens. râuri.) urmând să fie înregistraţi în cartea funciară cu suprafeţele de teren respective23.). teritoriul provinciei. Ţăranii care deţin terenuri agricole în proprietate. care stăpâniseră aici domenii nobiliare. va fi acordată cu titlu de uzufruct spre a fi lucrată ţăranilor.n. În vederea transpunerii în practică a măsurilor menţionate mai sus.) cu Imperiul otoman22.n. celor care vor face parte din unităţile de grăniceri. care vor fi rezervate pentru folosinţa directă a împăratului (fiscului imperial. în timp ce a doua categorie funciară. însă numai cu titlu de uzufruct.n. Camera Aulică recomandă comisarilor de organizare să acorde ţăranilor care au terenuri agricole în proprietate . acestora însă nu li se va lua pământul. cu excepţia pădurilor. având asupra acestuia însă numai drept de uzufruct. bălţi şi mlaştini). numită „fundos colonicales”.şi doresc să lucreze noi suprafeţe. prin decretul care face obiectul studiului nostru. anterior ocupaţiei turceşti în regiune20. va trebui să fie împărţit în două categorii funciare. exploatărilor miniere şi oraşului Timişoara („Burgfriden in Temisvar”). va fi acordată tot cu titlu de uzufruct. ca modalitate de plată (stipendii. numită „fundos confiniarios”. care urmează să fie acordate spre a fi lucrate.iar în prezent prin transformarea Banatului întrun domeniu Coroanei şi Camerei imperiale le vor deţine numai cu titlu de uzufruct . n. Camera Aulică va da dispoziţii clare celor doi comisari de organizare referitoare la alcătuirea unei cărţi funciare („Grundsbuchs”) în care să fie înregistrat terenul agricol al ţării şi cei care îl au în proprietate. acestea constând din terenuri agricole. deveniseră proprietari ai pământului pe care îl lucraseră până atunci21 în calitate de iobagi (raiale).n. care în anul 1699. (de coloni n.). Prima categorie funciară. prin hotărârea autorităţilor otomane. lacuri. acestea să le fie acordate 349 . încă din timpul stăpânirii turceşti.al Camerei imperiale. Comisia bănăţenă de organizare minieră primeşte dispoziţii de la Camera Aulică. Pentru sprijinirea dezvoltării agriculturii în Banat. ei urmând să îl lucreze şi în continuare. în mod deosebit dreptul de stăpânire asupra pământului revendicat de urmaşii nobililor maghiari. această acţiune putându-se desfăşura desigur numai în strânsă legătură cu procesul de conscripţionare a ţării. locuitorilor ţării. apelor (pâraie. Dreptul de proprietate asupra pământului nu va mai fi recunoscut nici ţăranilor. care urmează să fie formate şi instalate pe graniţa Banatului (a se înţelege graniţele istorice ale Banatului n. în această calitate. n. vor pierde acest drept.

comandaţi de ofiţeri austrieci. la dezvoltarea agriculturii în Banat. iar supuşii au posibilitatea de a le lucra. cât şi în folos public. în conformitate cu dispoziţiile Camerei Aulice. înainte de războiul desfăşurat împotriva turcilor între anii 1716-1718. iar prin dijmele încasate pentru aceste terenuri. care va fi organizată la hotarele acestei provincii cu Imperiul otoman. acestea fiind alcătuite în special din localnici. n. 2004-2005 în măsura în care se dispune de astfel de terenuri agricole. în plus. terenurile agricole aflate aici urmând să alcătuiască fondul funciar numit „fundos confiniarios”. să presteze ca o obligaţie anexă şi muncă sub formă de robotă („In puncto der Robothen bey denen fundis confi niariis”). Acordarea în plus de suprafeţe agricole celor care doresc să le lucreze. graniţă aflată atunci pe Tisa şi Mureş.n. vor trebui să se sfătuiască cu comandanţii militari din Banat şi să ajungă la un punct de vedere comun referitor la munca de robotă pe care grănicerii vor trebui să o presteze în folos public26. cei doi comisari de organizare. Grănicerii sunt datori să presteze munca de robotă cu palmele şi cu vitele. 350 . ţinându-se cont de interese strategice şi militare majore ale Imperiului habsburgic. va fi acordat sub formă de stipendii celor care sunt înrolaţi în unităţile de grăniceri („ NationalMiliz”). aceasta fiind de competenţă civilă. aceasta urmând să fie prestată atât în folosul stăpânului feudal. care răspund de sfera economică. grănicerii vor trebui. Deoarece viitoarea zonă de graniţă se va afla în sfera de competenţă militară. În paralel cu acţiunea de înregistrare şi repartizare a terenului agricol care va fi acordat cu drept de uzufruct ţăranilor.n. urmând să fie transferate pe actuala graniţă a Banatului cu Imperiul otoman.). de pe poziţiile pe care le-au ocupat până în prezent (este vorba de vechea graniţă a Banatului otoman cu Imperiul habsburgic. n. amintite mai sus. Pentru terenul agricol primit cu drept de uzufruct.ANALELE BANATULUI XII-XIII. de comun acord cu generalii comandanţi ai unităţilor militare aflate în Banat. ca modalitate de plată pentru efectuarea serviciului de pază a graniţelor Banatului cu Imperiul otoman. proporţional cu mărimea lotului agricol primit. respectiv împăratul. va contribui în viziunea Camerei Aulice. Această modalitate de plată a grănicerilor va conduce în viziunea Camerei Aulice la economisirea unor importante sume de bani şi. proviziile (rezervele. în cazul Banatului din români şi sârbi. aflat în zona de graniţă. grănicerii fiind în acelaşi timp soldaţi şi agricultori. unităţile militare. Pământul agricol. va stimula dezvoltarea agriculturii în Banat25. cei doi comisari ai Comisiei bănăţene de organizare minieră. vor trebui să traseze teritoriul care va intra în componenţa viitoarei zone de graniţă.) camerale de produse agricole vor spori24. acesta alcătuind fondul funciar numit fundos colonicales.

îl reprezintă organizarea comerţului cu sare în Banat. noile loturi agricole vor trebui să le fie acordate tot cu titlu de uzufruct. în afara regiunii de graniţă. Ţinându-se cont de mărimea suprafeţele de teren din ultima categorie se pot stabili în viitor strategii clare referitoare la politica de colonizare a Banatului cu ţărani aduşi din alte regiuni ale imperiului28. Un alt aspect important referitor la organizarea economiei Banatului. autorităţile habsburgice au dus o politică demografică care urmărea sporirea numărului locuitorilor imperiului . Camera Aulică consideră că asigurarea şi sporirea veniturilor fiscului imperial în Banat se poate face pe baza colectării dărilor. contribuind la sporirea puterii financiare a ţării . Dorim să menţionăm faptul că în conformitate cu principiile gândirii economice mercantiliste. noi loturi de teren agricol cu titlu de uzufruct. măsuri care urmează să fie aduse la îndeplinire de către cei doi comisari. ţăranilor afectaţi de această măsură urmând să le fie acordate. în decretul care face obiectul studiului nostru. taxelor şi prestaţiilor în muncă ale populaţiei şi de asemenea din activităţile economice cu caracter privat29. pe baze cu totul noi.).În zona de graniţă. Camera Aulică recomandă ca în astfel de situaţii. dar cu caracter permanent27. terenul agricol va trebui să fie acordat cu drept de uzufruct numai grănicerilor. pentru a se evita nemulţumirile. Avându-se în vedere faptul că mutarea în altă zonă a respectivilor ţărani le va produce acestora pierderi economice.aceaştia în calitate de plătitori de impozite (contribuabili. respectivii ţărani coloni vor trebui să le evacueze. după cum rezultă din cele prezentate. trebuie să se procedeze cu precauţie. acest lucru urmând să contribuie la realizarea unor venituri sigure pentru fiscul imperial şi totodată să asigure surse de venituri şi hrană pentru locuitorii ţării. precum şi conscripţionarea localităţilor şi a locuitorilor Banatului. în acelaşi timp s-a urmărit şi atragerea unei părţi a populaţiei prin măsuri stimulative la investirea unor sume de bani în activităţile economice. Măsurile dispuse de către Camera Aulică în decretul din 7 decembrie 1717. În acest sens. Camera Aulică consideră că acţiunea de înregistrare la cartea funciară a terenurilor agricole. a agriculturii în special.. n. va oferi o imagine clară asupra suprafeţelor de teren aflate în circuit agricol şi a celor care prezintă un potenţial agricol. prezentat în decretul Camerei Aulice din 7 decembrie 1717. pe care ţăranii le-au avut până în prezent în proprietate şi care le-au fost deja acordate cu titlu de uzufruct. vor trebui să conducă la organizarea economiei Banatului în general. Camera Aulică dispune ca cei doi comisari să ia măsuri în vederea organizării comerţul 351 . şi. dar nu sunt lucrate. Semnificativ în acest sens este faptul că.n. în cazul în care aici se află loturi de pământ. care vor fi lucrate de către ţărani de acum înainte doar în calitate de coloni.

) a fost transportată până la Dunăre (desigur pe calea apei pe Olt n. de a decide la faţa locului măsurile care se impun a fi luate. Considerăm important din punct de vedere istoric să amintim faptul că.n. aceştia urmând să întreţină şi o strânsă legătură prin intermediul corespondenţei cu comisarii camerali din Transilvania. dar mai ieftină. veniturile realizate din această activitate economică urmând să revină erariului. astfel încât Camera Aulică. dar mai scumpă. în deplină cunoştinţă de cauză. ţinându-se cont de următoarele aspecte: ce fel de sare (de la care saline n.n.n. aşa cum am amintit. măsuri pe care le vom analiza în cele ce urmează.) şi în continuare încet.) şi în continuare pe uscat până la Caransebeş31. sau o sare de calitate mai slabă. Camera Aulică dispune în decretul din 7 decembrie 1717. Sarea exploatată din salinele aflate în apropierea râului Olt (salinele aflate în Oltenia n. unde exploatarea şi comercializarea acesteia este de asemenea tot un drept regal. dar în acelaşi timp permite o largă autonomie celor doi comisari. care sunt posibilităţile financiare ale populaţiei Banatului şi dacă aceasta doreşte să achiziţioneze o sare de calitate superioară. 2004-2005 cu sare ca un drept regal („jure regali”).) din Transilvania va trebui să fie adusă în Banat. Aceştia vor trebui să înainteze ulterior forului superior amintit mai sus un raport referitor la măsurile ce se impun a fi luate în vederea organizării pe baze economice noi a comerţului cu sare în Banat. Organizarea comerţului cu sare în Banat. sarea necesară consumului în Banat a fost adusă din Ţara Românească. în calitatea sa de bun cunăscător al realităţiilor transilvănene32.n. care va fi traseul şi ce mijloace de transport vor fi folosite pentru ca sarea să fie transportată cu cheltuieli cât mai mici. un rol important urmând să îi revină în acest sens Con Comisarului Hahn. va trebui planificată şi aşezată pe baze cu totul noi în comparaţie cu perioada stăpânirii turceşti. în timpul ocupaţiei turceşti. contra curentului fluviului cu mari cheltuieli. luarea unor măsuri în vederea organizării comerţului cu sare în Banat. după cum se menţionează în documentul pe care îl analizăm. în ce localităţi se vor amenaja depozitele de sare. veniturile realizate din comercializarea acestui bun natural transilvănean („Fundum naturalem der Siebenburgischen Kameralien”) revenind fiscului imperial.ANALELE BANATULUI XII-XIII. să poată alcătui o rezoluţie finală. pe Dunăre (desigur până la Orşova n. astfel încât această activitate economică să aducă venituri importante fiscului imperial. aceasta urmând să constituie baza legală pentru desfăşurarea comerţului cu sare din Ungaria. 352 . Sarea necesară aprovizionării Banatului va trebui să fie adusă din Transilvania. acestea trebuind să fie consemnate în rubricile de venituri camerale („Cammeral Rubriquem”)30.

Camera Aulică consideră că. Aşa cum am amintit deja.aceasta prin preţul său mai scăzut reducând şi posibilitatea efectuării contrabandei în Ungaria şi în Banat. dat fiind calitatea mai slabă a sării exploatate la Ocna Sibiului. printre altele. se consideră că aceasta poate fi comercializată în Banat. în timpul stăpânirii turceşti. Primul aspect care trebuie avut în vedere îl constituie stabilirea salinelor transilvănene de unde sarea urmează să fie adusă şi comercializată în Banat. Desigur comercializarea sării de la Ocna Sibiului în Banat prezintă avantajul punerii în valoare a acestui bun cameral din Transilvania .Pentru coordonarea activităţilor referitoare la comerţul cu sare în Banat. la Seghedin. provenind din Imperiul otoman . la care va fi comercializată în Banat sarea de la Ocna Sibiului. încă din perioada amintită mai sus. Direcţia administrativă a sării va trebui. aceasta trebuie comercializată în Banat la un preţ mai mic în comparaţie cu cel la care este vândută în Ungaria.) şi au căutat să procure din Transilvania o sare de o calitate mai bună. dând în schimb cereale. respectiv cea provenind de la salinele aflate la Ocna Sibiului („Visakna”). astfel încât această activitate economică să aducă venituri importante fiscului imperial34. deoarece are o calitate mai slabă în comparaţie cu sarea provenind de la salinele transilvănene situate la Turda („Thorda”) şi Cojocna („Koloss”)35. n. să vegheze la buna desfăşurare a activităţii de aprovizionare. sarea de calitate superioară provenind de la salinele de la Turda şi Cojocna. ţinânduse cont în acest sens de mai multe aspecte. cu sare de slabă calitate. 353 . urmând în acest sens să ia măsuri pentru a împiedica pătrunderea sării de contrabandă pe raza teritoriului său de competenţă şi să prevină acapararea comerţului cu sare de către negustorii evrei aflaţi în Banat şi. care de altfel nu poate fi vândut în Ungaria. va trebui să fie planificată şi aşezată pe baze cu totul noi în comparaţie cu perioada stăpânirii turceşti. în acest mod găsindu-se şi o bună întrebuinţare a acestui bun cameral din Transilvania. În vederea luării unei hotărâri în acest sens. datorită preţului mai scăzut. transport şi comercializare a sării33. Dat fiind interesul locuitorilor din Banat pentru sarea de la Ocna Sibiului. Camera Aulică porneşte de la raţionamentul că.n. Camera Aulică dispune să fie înfiinţată la Timişoara o Direcţie administrativă a sării („Salz Ober ambts”). în acelaşi timp. dar ieftină.dar în acelaşi timp prezintă şi dezavantajul că. organizarea în Banat a comerţului cu sare adusă din Transilvania. locuitorii Banatului au fost obişnuiţi cu sarea de slabă calitate adusă din Ţara Românească ( de la salinele situate în Oltenia. aceasta trebuind să fie condusă de o persoană capabilă din punct de vedere profesional şi să dispună de numărul de funcţionari necesari în localităţile de depozitare a sării. să supravegheze respectarea dreptului de monopol regal în comerţul cu sare în Banat.

Camera Aulică doreşte să cunoască dacă populaţia Banatului. în urma analizării unor documente datând din a doua jumătatea secolului al XVIII-lea. În ultima propunere. sare care ar fi fost dorită şi 354 . dar mai scumpă. Ţinând cont de cele prezentate mai sus. puterea financiară redusă a acestei populaţii.ANALELE BANATULUI XII-XIII. la Ocna Sibiului. provenind de la salinele situate la Turda şi Cojocna. ţinându-se cont desigur de mai multe criterii. 2004-2005 veniturile fiscului imperial obţinute din această activitate economică vor fi mai mici36. dar mai ieftină. aceasta luându-le în considerare în momentul în care va decide asupra provenienţei sării care va fi comercializată în Banat37. care nu îşi poate permite să achiţioneze o sare de calitate superioară. financiar şi demografic al forurilor conducătoare ale monarhiei habsburgice. dar mai scumpă. în cazul în care. comisia menţionată mai sus va trebui să constate dacă populaţia Banatului. dispune de capacitatea financiară să achiziţioneze sarea mai scumpă de la Turda şi Cojocna şi dacă în această situaţie populaţiei nu i se vor aduce prejudicii economice38. aprovizionarea Banatului nu va fi efectuată cu sare de la Ocna Sibiului. am constatat că în final Camera Aulică a optat pentru aprovizionarea Banatului cu sare provenind de la salinele de la Ocna Sibiului39. o serie de trei propuneri. care oscilează între posibilitatea aprovizionării Banatului cu sare de calitate mai slabă. care a fost obişnuită timp îndelungat cu sare de calitate mai slabă dar mai ieftină. dar mai ieftină. Camerei Aulice. provenind din Imperiul otoman. Constatările şi opiniile în această problemă ale comisiei amintite mai sus vor trebui să fie înaintate. Camera Aulică. dintre care amintim: obişnuinţa îndelungată a populaţiei Banatului cu o sare de o astfel de calitate. Comisia bănăţeană de organizare minieră va trebui să constate dacă fiscul imperial nu va înregistra pierderi. înaintează în acest sens Comisiei bănăţeane de organizare minieră. pentru a înţelege mai bine modul de a gândi şi de a acţiona în domeniile economic. este dispusă să cumpere sarea de calitate superioară. care realizează venituri mici. provenind de la salinele situate în Oltenia şi respectiv în Transilvania. În conformitate cu cea de-a doua propunere. şi aceea a aprovizionării cu sare de o calitate superioară. dar mai scumpă şi nu în ultimul rând reducerea pe această cale a pericolului pătrunderii în Banat a sării de contrabandă. conform primei propuneri a Camerei Aulice. provenind de la Ocna Sibiului. de la Turda şi Cojocna în locul celei de la Ocna Sibiului. Dorim să menţionăm faptul că. Considerăm important să prezentăm în cele ce urmează propunerile în acest sens ale Camerei Aulice. sub forma unui raport. care este de fapt în legătură cu cea de a doua. acestea urmând să fi analizate şi verificate la faţa locului. de o calitate mai slabă.

şi nu în ultimul rând stabilirea localităţilor bănăţene unde se va depozita sarea („leege-Stätte”). Pentru transportarea pe Mureş a sării necesare aprovizionării Banatului. ţinând cont de faptul că. îl reprezintă stabilirea rutelor pe care va fi transportată sarea şi în funcţie de acestea şi a mijloacelor de transport necesare. aici urmând să fie amenajat depozitul principal. pe care le vom prezenta în continuare. sarea va fi transportă pe uscat de-a lungul văii râului „das Hâdsekerthal”. Înainte de aceasta considerăm însă important să amintim faptul că forul superior amintit dispune ca. transportul de sare în Banat va fi parte componentă a transportului principal de sare către Ungaria. acesta aflânduse într-o stare nepotrivită efectuării unui astfel de transport42. sarea încărcată pe corăbii în portul „Albensi” (este vorba de portul Partos. Camera Aulică ia în considerare două variante. n. unde va fi descărcată 355 . în acest sens fiind necesar să se amenajeze drumul dintre cele două localităţi. port situat pe râul Mureş. în prima variantă. unde va fi descărcată de pe corăbii şi transportată în continuare pe uscat până la Timişoara.unde se va amenaja un depozit . dar mai scumpă provenind de la salinele de la Turda şi Cojocna.) va trebui să fie transportată până la Arad. Într-o primă etapă sarea încărcată pe corăbii în portul Partos va fi transportată până la Lipova. dând în acest sens mai multe dispoziţii. aceasta va trebui să fie transportată pe două rute. astfel pentru districtele bănăţene situate spre Transilvania şi Ţara Românească (districtele situate în estul Banatului. consideră necesar ca sarea destinată consumului Banatului să fie descărcată de pe corăbii la Lipova („Lippa”) . în cazul în care aprovizionarea Banatului se va face cu sare de la Ocna Sibiului. aşa cum am amintit.n. folosindu-se localităţile de depozitare „Sassuaros” şi „Grund”. Referitor la transportul sării din Transilvania în Banat.să fie efectuat în două etape. în vederea organizării comerţului cu sare în Banat. în imediata apropiere a localităţii Alba Iulia. n. Camera Aulică doreşte ca transportul sării către Ungaria.cumpărată de populaţia Banatului în cazul în care aprovizionarea provinciei s-ar fi făcut cu sarea de calitate superioară. dintre ultimele două localităţi fiind considerat bun. care se efectuează pe râul Mureş între portul Partos şi Seghedin . drumul cu o lungime de şase mile germane. Camera Aulică stabileşte că acesta va trebui să facă parte din fluxul principal de transport al sării din Transilvania către Ungaria40. în timp ce celelalte districte bănăţene vor fi aprovizionate cu sare transportată pe râul Mureş41.de aici sarea urmând să fie transportată pe uscat până la Timişoara.).din acest flux de transport făcând parte şi sarea destinată consumului în Banat . Un al doilea aspect de care trebuie să se ţină cont. A doua variantă.n.

acestea pot fi construite în Banat. Pentru efectuarea transportului sării conform planului amintit mai sus. respectiv 5-6 săptămâni. pe parcursul călătoriei unele corăbii scufundându-se împreună cu încărcătura lor de bolovani de sare („Salz Stein”).acestea urmând să se întoarcă împreună cu echipajele lor. 120 dintre acestea urmând să efectueze transportul sării între portul Partos şi Lipova. Efectuarea unui transport de sare între portul Partos şi Seghedin într-o singură etapă. din care poate fi procurat lemnul necesar. şi se pot crea stocuri de sare. În acest fel se va putea asigura aprovizionarea cu sare în cantităţi suficiente şi la timp. în două etape. 356 . pentru ca într-o a doua etapă. în acest fel neputându-se asigura o aprovizionare constantă şi cu cantităţi suficiente de sare a celor două provincii. referitor la această din urmă provincie. 2004-2005 de pe corăbiile care au transportat-o . alteori foarte scăzut -navigaţia nu se poate desfăşura tot timpul anului. cât şi a Banatului. durează prea mult. cu o transbordare la Lipova. Acest mod de organizare. Camera Aulică fiind informată că deţine păduri suficiente. datorită condiţiilor de navigaţie dificile de pe râul Mureş .corăbii care au transportat până acum sarea în Ungaria . Noile corăbii vor putea fi construite în Transilvania. Pentru rezolvarea problemei referitoare la asigurarea numărului necesar de corăbii. care pot asigura punerea în mişcare a gaterelor unde va fi prelucrat lemnul destinat construirii corăbiilor. pentru efectuarea unui nou transport -. în timpul necesitat până în prezent pentru o călătorie între Partos şi Seghedin. urmând ca în viitor să fie construite un număr de 240 de corăbii. în condiţiile amintite mai sus. a transportului sării necesare Ungariei şi Banatului se impune în primul rând deoarece. atât a Ungariei.apele având uneori un nivelul foarte ridicat. şi ape curgătoare. iar celelalte vor transporta sarea între Lipova şi Seghedin. la Partos. sau dacă se consideră că acest lucru nu este posibil din punct de vedere economic. sarea destinată comercializării în Ungaria să fie încărcată pe alte corăbii la Lipova şi transportată până la Seghedin. vor putea fi efectuate două transporturi. avându-se în vedere consumul mare al celor două provincii43. sunt necesare însă mai multe corăbii la care se adaugă desigur şi cheltuielile suplimentare şi timpul necesitat de efectuarea transbordării sării la Lipova.ANALELE BANATULUI XII-XIII.să fie folosite şi cele de la Seghedin. În condiţiile în care transportul sării către Ungaria şi Banat se va desfăşura în două etape. în condiţiile în care se va face o transbordare rapidă a sării la Lipova. Camera Aulică dispune ca pe lângă corăbiile aparţinând Administraţiei camerale din Transilvania . profitându-se astfel din plin de timpul în care condiţiile de navigaţie pe Mureş sunt favorabile.

în acest sens fiind necesară coordonarea acţiunilor acestora47. documentul pe care îl analizăm menţionează că aceştia sunt sârbi („Rasische”)45. ţinem însă să menţionăm faptul că uneori în documentele de epocă cuvântul rasische are o accepţiune mai largă. 357 . care vor trebui şi pe această cale să fie atraşi să înveţe şi să practice diferite meserii. desemnând populaţia de religie ortodoxă (români şi sârbi n. care acordă o importanţă tot mai mare instruirii populaţiei imperiului.leege Stätte”) ale magaziei (depozitului n. aceştia trebuind să vegheze la buna desfăşurare a activităţii de aprovizionare. Organizarea şi buna desfăşurare a transportului cu ajutorul corăbiilor a cantităţilor de sare necesare aprovizionării Banatului şi a Ungariei va trebui să fie o problemă pe agenda de lucru atât a Comisiei bănăţeane de organizare minieră. în acest sens Camera Aulică stabileşte ca depozitul principal să funcţioneze la Timişoara. de unde sarea trebuie transportată şi la celelalte depozite care se vor amenaja în ţară. Un rol important în organizarea comerţului cu sare în Banat îl are stabilirea localităţilor unde se vor amenaja depozite de sare („leeg Stätt”). Aceste depozite-filiale vor trebui să fie înfiinţate în special în regiunile unde contrabanda cu sare adusă îndeosebi din Imperiul otoman este răspândită.) central de la Timişoara.n. luând în acest sens măsuri pentru a împiedica pătrunderea sării de contrabandă pe raza teritoriului lor de competenţă. care au efectuat până în prezent transportul sării în Ungaria. Comisia bănăţeană de organizare minieră va trebui să organizeze construirea gaterelor şi să procure lucrătorii necesari funcţionării acestora şi. la care datorită apropierii de Timişoara. ele urmând să fie încadrate cu funcţionari aparţinând Administraţiei sării din Banat. transport şi comercializare a sării şi în acelaşi timp să supravegheze respectarea monopolului regal asupra comerţului cu sare în Banat. de asemenea corăbierii care vor alcătui echipajele corăbiilor ce urmează să fie construite. acestea urmând să funcţioneze ca filiale („Filial .) din Banatul istoric46.Dacă se va opta pentru construirea corăbiilor în Banat. În acelaşi timp se recomandă ca depozitele de sare. Referitor la corăbierii ce alcătuiesc echipajele corăbiilor aparţinând Administraţiei camerale din Transilvania. cât şi a Administraţiei camerale din Transilvania şi a Administraţiei sării de la Seghedin. acest lucru fiind în concordanţă cu componenta demografică a politicii economice mercantiliste a autorităţilor habsburgice. Camera Aulică dispune ca o parte a lucrătorilor de la gatere şi a corăbierilor să fie angajaţi dintre locuitorii Banatului44. aflate în documentul care constituie obiectul de studiu al prezentului articol.n. după cum rezultă din dispoziţiile Camerei Aulice.

în care sunt înregistraţi ţărani cu suprafaţa terenului agricol avut în folosinţă şi sunt consemnate şi obligaţiile feudale ale acestora. chiar în condiţiile în care munca acestora va fi plătită cu o anumită sumă de bani. aşa cum am amintit. încât depozitele de sare din Banat să fie în 358 . după cum rezultă din documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. acesta având o capacitate de stocare de aproximativ 80000 de bolovani (aprox.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Transportul sării cu ajutorul căruţelor ţăranilor robotaşi va trebui astfel organizat. aceştia fiind obligaţi. în acest fel sumele de bani care sunt necesare întreţinerii acestora urmând să fie economisite48. să presteze muncă sub formă de robotă în folosul stăpânului feudal. fapt ce ar presupune cheltuieli suplimentare pentru populaţia Banatului în vederea achiziţionării acestui produs de strictă necesitate. care este destinată comerţului cu sare în Ungaria. Aşa cum am amintit. permiţând astfel. aflat lângă Alba Iulia. respectiv împăratul. aşa cum am amintit. se descarcă sarea transportată pe râul Mureş. Camera Aulică recomandă însă ca această sumă să nu fie prea mare.). să fie închise. astfel încât cheltuielile de transport să nu determine ridicarea preţului de desfacere al sării. în cazul de faţă cele referitoare la efectuarea transportului sării cu propriile atelaje. sumă care nu este precizată în documentul pe care îl analizăm. aceasta fiind necesară comerţului cu sare din Ungaria49. se află de asemenea un mare depozit50. Transportul sării cu ajutorul căruţelor ţăranilor robotaşi va aduce importante economii băneşti fiscului imperial. n. sarea destinată aprovizionării Banatului şi Ungariei este încărcată pe corăbii în portul Partos. 3808 t) pentru sarea provenind de la Ocna Sibiului şi destinată comerţului cu sare în Banat şi de aproximativ 300000 de bolovani (aprox. Organizarea transportului pe uscat al sării de la depozitul din Lipova la cel din Timişoara şi de aici la celelalte locuri de depozitare din Banat este un element important care trebuie avut în vedere pentru asigurarea unei bune desfăşurări a comerţului cu sare în Banat.n. se vor stabili şi obligaţiile de robotă ale acestora. Camera Aulică dă dispoziţii Comisiei bănăţeane de organizare minieră să aibă în vedere organizarea acestui transport cu ajutorul carelor aparţinând ţăranilor. comercializarea sa la un preţ de vânzare nu prea mare faţă de cel la care este vândută sarea la depozitul principal de la Timişoara. 14280 t) pentru sarea provenind de la salinele situate la Turda şi Cojocna. În Ungaria la Seghedin unde. În funcţie de mărimea terenului agricol pe care ţăranii îl au în folosinţă şi cu care au fost înregistraţi deja sau urmează să fie înregistraţi în „die Urbaria” (un fel de carte funciară. 2004-2005 sarea este adusă cu cheltuieli de transport mici. în imediata apropiere a acestui port aflându-se cel mai mare depozit de sare din Transilvania. În acest sens.

aceasta fiind de altfel unul dintre ţelurile principale ale politicii economice mercantiliste. Documentul pe care îl analizăm nu ne oferă date concrete despre preţul propriu-zis de desfacere a sării. fapt care de altfel s-a şi întâmplat. sarea de calitate superioară provenind de la salinele de la Turda şi Cojocna. Camera Aulică mai specifică faptul că în cazul în care se va ajunge la concluzia că Banatul va trebui aprovizionat cu acelaşi fel de sare ca şi Ungaria. care. constituie monopol regal. aşa cum am menţionat deja în prezentul articol. Camera Aulică consideră că. Preţul mai mic cu care sarea va trebui să fie vândută de la depozite va avea ca urmare şi reducerea posibilităţii de pătrundere pe piaţa Banatului a sării de contrabandă. Stabilirea unui preţ rezonabil al sării la vânzarea sa din depozite va fi şi în interesul negustorilor care comercializează acest produs. aşa cum am amintit. aceştia. provenind. preţul la care aceasta va fi comercializată să fie acelaşi la depozitul central de la Timişoara. aşa cum am amintit deja. În cazul în care se va hotărî ca în Banat să fie comercializată sarea provenind de la salinele aflate la Ocna Sibiului. din teritoriile Imperiului otoman de la sud de Dunăre sau din Ţara Românească. datorită calitătii mai slabe a acesteia. depozitele-filiale aflate în Banat. ţinându-se cont de posibităţile financiare reduse ale populaţiei provinciei. nu trebuie să se adauge nimic în plus. dacă aceasta va avea în final un preţ mai mic. Un ultim element important referitor la organizarea aprovizionării Banatului cu sare îl constituie comercializarea propriu-zisă a acesteia. Sarea urmează să fie vândută direct populaţiei sau negustorilor care se ocupă cu comercializarea acestui produs. referitor însă la acesta se menţionează doar faptul că faţă de preţul de vânzare al sării la depozitul central dinTimişoara. Referitor la preţul de desfacere al sării. cât şi la cel de la Seghedin52.permanenţă aprovizionate cu cantităţile necesare consumului populaţiei provinciei51. vor reuşi să-şi desfacă mai uşor pe piaţă o cantitate mai mare de marfă. adăugând la preţul de achiziţie de la depozit profitul propriu. acesta trebuind să acopere doar cheltuielile necesitate de procurarea sării şi să asigure un venit decent fiscului imperial. preţul la care această sare va fi comercializată în Banat să fie mai mic în comparaţie cu cel la care este vândută în Ungaria la Seghedin. fapt ce va determina dezvoltarea activităţii comerciale. în afară de cheltuielile necesitate de transportul sării de la depozitul central din Timişoara. Partea finală a documentului pe care îl analizăm conţine dispoziţiile pe care Camera Aulică le adresează Comisiei bănăţene de organizare minieră 359 . de la depozitul aflat la Timişoara sau de la celelalte depozite bănăţene. Camera Aulică dispune ca acesta să nu fie foarte mare.

practicându-se şi ilegal. care sunt proprietate regală. reiese că în Banat se aflau mine de cupru în apropiere de Oraviţa57 şi mine de fier la Doman. avându-se desigur ca model regiunile din Imperiul habsburgic cu tradiţie în aceste activităţi economice. deţine informaţii conform cărora în Munţii Banatului se află minereu de cupru la „Versecz”. lângă Bocşa58. acumulată în Transilvania. după informaţiile pe care forul superior amintit mai sus le deţine. Camera Aulică consideră necesar ca spălătoriile de aur aflate în Banat. să fie riguros conscripţionate.ANALELE BANATULUI XII-XIII. pe apa „Carass”56. care ia sub protecţia sa deosebită şi pe lucrătorii mineri aflaţi aici. după cum rezultă din documentul care face obiectul acestui studiu. respectiv 1718 şi 1726. acest lucru producând pierderi fiscului imperial. acestora garantându-li-se în continuare toate libertăţile şi privilegiile avute. analizând documente din anii imediat următori. oferind posibilităţi pentru desfăşurarea unor afaceri economice pentru întreprinzătorii (investitorii) particulari. mineritul şi metalurgia numărându-se printre ramurile economice favorizate de politica economică mercantilistă55. O importanţă deosebită o prezintă instrucţiunile prin care se cere Comisiei bănăţene de organizare minieră să organizeze o cercetare amănunţită a munţilor Banatului în vederea descoperirii de noi minereuri. În realitate. pe apa „Versava” şi minereu de fier la „Carassava”. Producând metalele necesare realizării unor bunuri de consum folositoare societăţii.aurul şi argintul -. în conformitate cu principiile gândirii economice mercantiliste. acesta având deja experienţă în acest domeniu. participând astfel la realizarea unei balanţe comerciale active53. că activitatea de organizare şi dezvoltarea ulterioară a mineritul în Banat va fi atât în interesul general. Camera Aulică consideră. fiind şi „cel mai nevinovat mijloc de a îmbogăţi erariul”54. În continuarea acestor instrucţiuni. situate lângă Caraşova şi respectiv „Tilfa”. bunuri ce în parte erau exportate. Un rol important în organizarea spălătoriilor de aur din Banat va trebui să revină comisarului Hahn. care vor primi în acest sens o autorizaţie. aceştia trebuind să plătească o anumită taxă şi să predea aurul obţinut la un anumit preţ59. prin punerea 360 . contribuind la sporirea masei monetare prin producţia de metale nobile . dreptul de a practica spălarea nisipului aurifer putând să fie arendat şi unor particulari. să preia şi să organizeze activitatea la minele bănăţene aflate în funcţiune sau părăsite. în numele împăratului. creând locuri de muncă şi implicit surse de venituri populaţiei. mineritul este considerat ca fiind „copilul preferat al mercantilismului”. Camera Aulică. spălarea aurului din nisipul apelor curgătoare de aici. 2004-2005 referitoare la organizarea pe baze noi a activităţii miniere şi metalurgice în Banat.

n. în Revista istorică. acestora urmând să li se garanteze câştigurile realizate. Reşiţa. sub forma unei taxe numită urbariu („die Urbaren”) şi respectiv dreptul de achiziţionare a metalelor obţinute la un preţ anumit („die praeemptio”)60. XIV. 73-85. asigurându-şi în schimb venituri sigure şi constante61 din drepturile pe care le-am amintit mai sus. care îşi va câştiga în acest fel existenţa. Prin oferirea unor condiţii avantajoase asociaţiilor de particulari (concesionari minieri. tom VII. 239-243. Stăpâni şi supuşi în comitatul Severinului în timpul celei de-a doua ocupaţii habsburgice (1688-1699). Zustandekommen. Caransebeşul la începutul celei de-a doua stăpâniri habsburgice (1688). 1-2/1996. lucrând la exploatările miniere şi la instalaţiile metalurgice bănăţene. Fenzl. Fiind conştientă că exploatarea minereurilor de către erariu nu se poate face fără riscul unor pierderi financiare. p. cât şi în interesul particular. în calitatea sa de suveran şi de stăpân feudal al Banatului îşi va rezerva numai dreptul încasării unei părţi din producţia de metal obţinută. cu toate avantajele pe care acest lucru le atrage după sine. în Banatica. Vorbereitung und Durchführung des Türkenkrieges 1716-1718. 1988. Camera Aulică recomandă Comisiei bănăţene de organizare minieră să atragă şi să încurajeze participarea la exploatarea minereurilor a asociaţiilor de particulari („Gewerken” sau „berg-bau-gesellschaff ten”). drepturi care revin împăratului în calitatea sa de suveran şi stăpân feudal al Banatului.n. fără ca fiscul imperial să-şi asume riscul unor investiţii financiare prea mari. împăratul. în Banatica.în circuitul economic a unor bogăţii minerale. ca domeniu al Coroanei şi Camerei imperiale. în Tibiscum (Studii şi comunicării de etnografie-istorie). Comitatul Severinului la sfârşitul secolului al XVII-lea. respectiv al unei părţi a populaţiei Banatului. ). s. Referitor la cea de a doua stăpânire habsburgică în Banat (1688-1699). Caransebeş. 2. 149-224. 1996. vezi studiile lui Costin Feneşan: “Reglementarea” din anul 1693 a comitatului Severinului. vezi O. Măsurile dispuse de către Camera Aulică în decretul adresat la 7 decembrie 1717 Comisiei bănăţene de organizare minieră vor trebui să conducă la organizarea economiei Banatului. p. Reşiţa. NOTE 1. Camera Aulică considerând că în acest mod se va asigura dezvoltarea în viitor a activităţii miniere. 1977. n. 361 . nr. IV. p.. p. pe baze economice cu totul noi. se speră că acestea vor fi atrase în acest fel să investească sume importante de bani în exploatarea minereurilor din Banat. avantaje pe care le-am prezentat rezumativ în prezentul articol. Pentru desfăşurarea războiului austro-turc dintre anii 1716-1718. 189-226. în acest fel urmând să fie asigurate venituri sigure pentru fiscul imperial şi totodată surse de venituri şi hrană pentru locuitorii ţării. VII.

comisarul Ignaz Hahn are experienţa necesară organizării economiei într-o provincie alipită de curând Imperiului habsburgic. p. Arneth. Documentul va fi citat în continuare: Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission. p. referitor la rezoluţia (“Resolution”) amintită în documentul citat. Referitor la memoriile adresate în acest sens împăratului Carol al VI-lea. Costin Feneşan. informaţii despre aceste rescripte aulice.n. o a doua ipoteză fiind aceea că rezoluţia. München 1967. 13-14 şi Costin Feneşan. Kallbrunner. Sonia Jordan. München. 49. Die Kaiserliche Wirtschaftspolitik in Banat in 18 Jahrhundert. în continuare Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. Anton Schmidt. cf. 16-17. Sonia Jordan. 15. vezi: J.. p. op. L. p. respectiv: Banatul. p. Oltenia. vol. 5. Anton Schmidt. I. Costin Feneşan.12-15. Sonia Jordan. noi am optat pentru data de 7 octombrie 1717. 82-83. Serbien unter der kaiserlichen Regierung 1717-1739. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. 18-19. Volker Wollmann. vol. acesta îndeplinind. op. 81. op. XVII. p. 14. v. începând cu anul 1708. cit. Sonia Jordan. Wien. Sistematische Sammlung der Berggesetze der Österreichische Monarchie.Administration“). Timişoara 1997. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. Comisia Neoacquistică a fost înfiinţată la 21 mai 1718 pentru a coordona problemele în teritoriile alipite de Imperiul habsburgic în urma războiului desfăşurat între anii 17161718 împotriva Imperiul otoman. funcţia de comisar cameral („Cameralibus Commissarius“) în Transilvania. p. Ion Doda. 3. 407-408. p. informaţii despre aceaste. p. A.X. Chronologisch. 47. Kallbrunner. 48.. Consiliului Aulic de război şi împăratului Carol al VI-lea. 18-19. Nach den handschriftilichen Quellen der kaiserlichen Archive. diferă în funcţie de sursa bibliografică folosită: Sonia Jordan. considerăm că aceasta poate fi unul din actele oficiale emise de forurile superioare ale monarhiei habsburgice. Serbia şi Slavonia. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778... J. und k. 13. 1858.. p.Einrichtungs. op. 18-19. p.X. cit. p. vezi la: Costin Feneşan. Deutsche Erschließung des Südostens seit 1683. Bd. Data la care Camera Aulică va da instrucţiunile pentru Comisia de organizare a Ţării Banatului (“Banater Landes. p. cf. 1938. vezi la Sonia Jordan. Kriegs. II. cit. Matuschka. Costin Feneşan. 43.1717. poate fi identificată cu instrucţiunile primite la data de 7 octombrie 1717 de către „Kameraleinrichtungskommission“.. 8. III (1889). p. amintită mai sus.1950.. op.. vezi. Bochum. 7. p. vol. în Mittheilungen des k. Das kaiserliche Banat. p. op. 10.. indică ca dată 7. 9. Prinz Eugen von Savoyen. 16-18. Administaţie şi fiscalitate în Banatul imperial 1716-1778. prin care a fost înfiinţată Comisia de organizare a Ţării Banatului. 4453 şi 64. 1. zweite Abtheilung (partea a doua). p. 1999. op. p. Referitor la acţiunea de organizare a structurilor administrative ale Banatului vezi Sonia Jordan. Costin Feneşan. 19. Wien 1834. cit.. 19-20. sau înaltul rescript aulic din noiembrie 1717 prin care sa hotărât înfiinţarea Administraţiei Ţării Banatului („ Banater Landes. cit. Volker Wollmann. 11. Costin Feneşan. (Veröffentlichungen des Südostdeutschen Kulturwerks. 81-102. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778.ANALELE BANATULUI XII-XIII. J. Silber und Salz in Siebenbürgen. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. după cum urmează: înaltul rescript aulic din 27 iulie 1717. Reihe B. Jena. p. p.Archivs. 164 şi urm. 362 . Feldzüge des Prinzen Eugen. p. vol. cit. Referitor la memoriile adresate în acest sens de către prinţul Eugeniu de Savoia Camerei Aulice. 70.1717. VI. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. 4. 19. 12. 3940. în timp ce Costin Feneşan. Sonia Jordan. p. Langer. 2004-2005 Wien. Einrichtung und Entwicklung des Banats bis 1739. cit. în Rainer Slotta. p. 1717. de către Camera Aulică şi Consiliul Aulic de război. p. p. 19. s. 6. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission. op. indică ca dată 9. 1598.Commission”). cit. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. vol. 11). Der siebenbürgische Bergbau im 18 Jahrhundert.

26. Ibidem. cf. Palanca Nouă. p. Panciova. Reşiţa. Vezi în acest sens Costin Feneşan. 29. p. Referitor la importanţa acordată în perioada istorică. das Wir. 82-83. p. 85. Ciacova. op. 21. Becicherecul Mare. p. vezi. 25. Făget. Lipova. Melence. vezi Cristina Feneşan-Bulgaru. p. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. p. p. p. Referitor la unele aspecte ale statutul ţărănimii bănăţene la sfârşitul stăpânirii otomane. 82. op. Ibidem. cit. p. Costin Feneşan. în Banatica. XVIII-XIX. 1972. 22. 83-152. Lugoj. Franjova. cit.. 83-84. Ibidem. p. p..289 de case. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. Făget. 6 companii militare de graniţă (Mokrin.13. 52. Almăj şi Orşova). Ibidem. Conform raportului primit la 21 noiembrie 1717 de Camera Aulică. Lipova. 18. Vârşeţ. Timişoara. 55-56. 1717. nuzen und genießen wollen“. Becicherecul Mare. 83. 81-82. 83-84. Sonia Jordan. Orşova şi Almăj). 19-48 şi Petru Bona. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission. 19. politicii demografice de sporire a populaţiei şi de asigurare a condiţiilor de trai ale 363 . in so weith solches seine einkunff t aus denen Früchten und Effekten der oeconomia privatorum. acestea având în total 21. Contribuţii la istoria agriculturii din Banat. în Studii şi Comunicări de Etnografie-Istorie. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778.. cit. 20. Forme de împotrivire socială în sangeacurile Lipova şi Caransebeş în a doua jumătate a secolului al XVII-lea în lumina documentelor otomane. 14. Lipova. 21-28 şi Aurel Ţinţă. 24. Kikinda. Referitor la graniţa militară de pe Mureş în prima jumătate a sec. Făget. un număr de 663 de localităţi. Ibidem. Becicherecul Mare. 48.so sollen Sie. Orşova. Caransebeş. 419-437. Becej şi Cenad. Timişoara. p. Caransebeş. Cenad. 19. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. informaţii despre aceaste instrucţiuni. 48. Palanca Nouă. 81-82. p. Referitor la acţiunea de colonizare a Banatului cu ţărani la începutul stăpânirii habsburgice. p. unsere CameralEinrichtungs-Commissarij. cit. Timişoara. 16/II. op. p. p.. Caransebeş şi Lugoj. teritoriul Banatului va fi împărţit în 13 districte (Cenad. Ciacova. Lugoj. dominată de preceptele gândirii economice mercantiliste. 1998. nach der auf unserer gnädigst geschöpften Resolution stehenden Grund-regul. 46. teritoriul Banatului ar fi fost împărţit în timpul stăpânirii turceşti în 12 districte: Timişoara. Costin Feneşan. Ciacova. Caransebeş (Contribuţii istorice). die Absicht gehabt haben“. Câteva date despre confiniile mureşene. În document se menţionează: „. vezi Eugen Glück. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. p. 45. op. halten. din partea Camerei Aulice. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. vezi la Sonia Jordan. Conscripţia efectuată în toamna anului 1717 a inregistrat în 11 districte bănăţene (Timişoara. Panciova. 85: în document se menţionează: „das Interesse unsers Aerarij. p. 23. p. 19 şi Costin Feneşan. II. cf. Caransebeş. Vârşeţ. per collectas et praestationes erheben solle. 84-85. 27. Caransebeş. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. Vârşeţ. 1977. Costin Feneşan. 17.. 16. op. p. Palanca Nouă. cf. 45-51. Costin Feneşan. p. 22. penes summum imperium das ganze Land sub immediato Dominio directo et utili für unser ararium privative` haben. 1989. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. Lajos Kakucs. 2003. 28. Costin Feneşan. p. 15. cit. Considerăm că rezoluţia amintită în textul documentului o reprezintă instrucţiunile primite la 7 octombrie 1717 de către Comisia de organizare a Ţării Banatului („Kameraleinrichtungskommission“)... p. p.. Botos şi Idvor) şi o compania din zona Clisurii Dunării. al XVIII-lea. Colonizările habsburgice în Banat 1716-1740. În conformitate cu decretul Camerei Aulice din 12 septembrie 1718. sec. vezi şi notele 7 şi 9.

86-87. 80-81. Veniturile obţinute de fiscul imperial din comerţul cu sare în Banat în anul 1727 se ridicau la suma de 103000 de florini. 86. 86.). Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. Banatul de la origini până acum (1774). op.. Bochum. 2000. Ibidem. p. la varianta aprovizionării cu sarea a districtelor situate în estul Banatului prin transportarea acesteia pe uscat se renunţă după cum rezultă în acest sens din documente din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ibidem.n. pus în faţa alternativei de a opta între protecţia pădurilor. Bochum. vezi în acest sens Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). 31. care se ridicau în acelaşi an la suma de 1019700 de florini. op. n. 90. p. p. 88. Din sursele bibliografice consultate nu am reuşit să identificăm. Ibidem. 163-242. care se învecinează cu districtele bănăţene amintite mai sus. care. 85. 168 şi Historischer Ausweis (1772). p. 36. 98-99. acestea situându-se astfel pe poziţia a doua în cadrul veniturilor obţinute de fiscul imperial în Banat. 32. 34. în anul 1757 veniturile obţinute de fiscul imperial din comerţul cu sare în Banat care se ridicau la suma de 160000 de florini. document publicat în Costin Feneşan. Sarea de contrabandă afectează în primul rând districtele: Lugoj. Johann von Schilson. Hofreisen. conform Gründlicher Bericht von dem Temeswarer Bannat und dessen dermaliger Systemal-Verfassung (1760): HausHof. p. 96. n. Silber und Salz in Siebenbürgen. veniturile obtinute de fiscul imperial din comerţul cu sare în Banat în anul 1774. 30. p. Habsburgisch-lothringische Familienarchive. p. conform A. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. Ibidem.n. 40. 41. p. ediţie îngrijită de Costin Feneşan şi Volker Wollmann. p. Ţinţă. 85-86. conform Johann Jakob Ehrler. Historischer Ausweis des in dem Großfürstenthum Siebenbürgen sowohl als ganzen Königreich Ungarn sich befindenden Salzwesens (1772). în anul 1757 aceleaşi venituri însumau 160000 de florini. cităm răspunsul regelui Friedrich al II-lea al Prusiei. în Der Anschnitt . acestea aflându-se. în continuare: Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). p. conform Anton Schmidt. Ion Doda. Rolf Jürgen Gleitsmann. 1999. p.und Staatsarchiv Wien. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. localităţile menţionate în document sub denumirea de „Sassuaros” şi „Grund”. p. după contribuţia pe cap de locuitor(355000 florini) şi taxa dominicală (199411 florini). p. 88-89. 25.Zeitschrift für Kunst und Kultur in Bergbau. în sudul Transilvaniei pe drumul care face legătura cu Banatul prin trecătoarea Porţile de Fier ale Transilvaniei şi în continuare pe valea râului Bistra. 38. Volker Wollmann. 131-210. 2004-2005 acesteia. aceasta din urmă considerăm că este amintită în document sub denumirea de „das Hâdsekerthal”. 87. Administraţie şi fiscalitate 1716-1778. 168. Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). situau această activitate economică pe locul trei în lista de venituri obţinute de fiscul imperial în Banat. 37. Beiheft 2. p. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. declară: „Menschen lieber sein als Holz“(Oamenii îi sunt mai dragi (mai de preţ) decât lemnul pădurilor.). p. cit.ANALELE BANATULUI XII-XIII. nr. 364 . Band 1. 1984. 33. 39. Oltenia. după impozitele însumate pe cap de locuitor şi cel funciar. p. a căror suprafeţe se răstrângeau mereu în perioada preindustrială. manuscris publicat în Rainer Slotta. p. fol. Timişoara. 225-230. 93. p. Ibidem. 35.Transilvania. Orşova şi „und Jennseitige Districte“ (prin acestea din urmă înţelegânduse districtele din alte provincii habsburgice . în continuare Historischer Ausweis (1772). p. Karton 2. şi asigurarea necesarului de lemn pentru populaţie. Nordul Serbiei -. considerăm. 225. cf.. Caransebeş. cit. 30 . Der Einfluß der Montanwirtschaft auf die Waldentwicklung Mitteleuropas. Ibidem. se ridică la suma de 276000 de florini. Lipova. 100. p. 104-105. 89. suma totală a veniturilor realizate de fiscul imperial în Banat în acelaşi an ridicându-se la suma de 1128763 de florini. 161.

Ibidem. p. Ibidem. Un centenar (Zentner) = 56. necesarul de sare pentru consumul Banatului este stabilit pentru fiecare gospodărie în parte.225. Historischer Ausweis (1772). 90-94. conform Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760).. unde se precizează că Maros Portum este denumirea localităţii Partos situată în imediata apropiere a oraşului Alba Iulia (acesta la rândul său fiind amintit sub mai multe denumiri: Weißenburg (oraşul alb n. Maros Portum. doar locuitorii din districtele „Orşova. conform Historischer Ausweis (1772). p. portul Partos. 43.1997. se prezintă astfel: în anii 1717-1718 se vindeau în Banat 41422 centenari („Zentner“) de sare (aprox. cit. cit. datorită desigur imediatei sale apropieri de oraşul Alba Iulia. Karlsburg. Lipova. 52.. conform Rudolf Gräf.n. Maross Portu. p.006 kg. de unde desigur şi denumirea latină de „portu Albensi“ sub care este denumit uneori portul Partoş. Cantitatea de sare necesară consumului Banatului în anul 1760 se ridica la cantitatea de „100000 Steine oder Centen“ (aprox. în anul 1735 se livrau în Banat 69500 centenari (aprox. p. 4760 t). 78. 80-81. Situaţia livrărilor şi respectiv a consumului de sare în Banat în perioada. Vezi în acest sens Aurel Ţinţă. 351. 2884 t).). cit. op. 1717-1757. p. conform Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). 1999. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. veniturile obţinute de fiscul imperial din vânzarea unui centenar de sare fiind de aproximativ 2 florini. 71. p. în anul 1727 se vindeau 51500 centenari (aprox. 95. op. 3416 t). pentru fiecare gospodărie 365 . 48. Ibidem. Caransebeş şi Weisskirchen (Biserica Albă). cit. conform Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). 94-98. 47. În anul 1760 în Banat se aflau patru depozite de sare („Salz-Lege-Städte“) în localităţile Timişoara. menţionează că în Banat se aflau şase depozite de sare. p. 93. p. 225. iar în anul 1757 se vindeau 80000 de centenari (aprox. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. trebuie să plătească pentru un centenar de sare suma de 2 florini şi 38 de creiţari. 92. p. 4480 t). Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. conform Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). 90-94. 49. cel mai important aflându-se la Timişoara. 2 florini şi 23 de creiţari. Ibidem. p. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. Uy-Palanka şi Panzova“. 2320 t). 51. op. cel mai important depozit de sare fiind considerat cel de la Lipova („die bannatische Haupt-Salz-Lege-Stadt Lippa“). conform Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). Band 1. p. Reşiţa. Sonia Jordan. noi am făcut calculele făcând o medie şi considerând că un bolovan de sare cântăreşte 85 de funţi. 3892 t). 67. conform Silber und Salz in Siebenbürgen. 50. 493. Un bolovan de sare („Steine“) cântăreşte aproximativ 80 de funţi. uneori în acelaşi document portul Partos este denumit pur şi simplu doar „portu“. la acelaşi preţ fi ind vândută şi la celelalte depozite de sare din Banat. 9294. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. în anul 1737 se vindeau 61000 centenari (aprox. 42.. 4760 t). în documentul care reprezintă obiectul de studiu al prezentului articol.494. 94-96. p. conform Aurel Ţinţă. p. sau 80-90 de funţi. 46. 96-97. în anul 1742 se livrau 85000 centenari (aprox. Carlsburger Marosch-Port. 90. acesta din urmă amenajat în locul depozitului care a funcţionat mai înainte la Uy-Palanca. 45. p.560 kg. p. Carlsburg. comerţul cu sare fiind în acest fel una din sursele cele mai importante de venituri ale fiscului imperial în Banat. 44. Domeniul bănăţean al STEG 1855-1920. Bochum.. Un centenar de sare costă la depozitul de la Lipova. este amintit sub diferite denumiri în funcţie de sursa bibliografică. pe localităţi şi districte. 225. p. datorită depărtării lor. op. un funt (livră) = 0. p. conform Aurel Ţinţă.

p. alături de produsele agricole. Deoarece. în AnB. XI. fascicolul 19. Timişoara. 55-64. îngrijită de Costin Feneşan). p. cit. vezi în acest sens Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). seria Historia.. 2004. cit. conform Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). În Banat. Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei.Banater Bergwerke Berichte. cit. 2.. principalele râuri pe care se aflau spălătorii de aur în cursul lor din zona de munte sunt: Mureş. Bârzava. Arheologie-Istorie.. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. în continuare Instrucţiunile Administraţiei Banatului. 89. op.ANALELE BANATULUI XII-XIII. cit. p. vezi în acest sens. Timişoara. p. (ed. 101-102. ocupând locul al şaselea între veniturile fiscului imperial în Banat. p.. p. 2002-2003. Hof Kammer Archiv . X-XI. şi Un document referitor la organizarea mineritului şi metalurgiei în Banat la începutul stăpânirii habsburgice: Instrucţiunile Administraţiei Banatului adresate la 12 decembrie 1718 maistrului minier de la Oraviţa. Kallbrunner J. p. fiscul imperial va obţine venituri din această activitate economică. cit. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. cit. p. La începutul stăpânirii habsburgice în Banat. 1/1967. conform Sonja Jordan. op. Anton Schmidt. 371-373. vezi Costin Feneşan. 61. op. veniturile din comerţul cu sare. 58. 342. 100. 50-51. op.. op. în anul 1774 metalele şi produsele obţinute din acestea se aflau pe poziţia a treia în cadrul exporturilor Banatului. Date privind exploatarea aurului în Banat la sfârşitul secolul al XVIII-lea şi începutul secolul al XIX-lea. p. taxa dominicală. 336. 59. Timiş. acestea cifrânduse în anul 1760 la suma de 58022 florini şi 32 ½ creiţari. 2004-2005 calculându-se câte un centenar de sare. fasc. I. După ce exploatările miniere au început să fie concesionate asociaţiilor miniere de particulari. SN. 2003. 56. 78. Bucureşti. Sonia Jordan. veniturile camerale.1718. cit. datând din anii 1726 şi respectiv 1727. 67. 53. cit. 57. 86-87. p. p. nota 55. Zollner Erich. vol. în Studia Universitatis BabeşBolyai.. 274. p. analizată prin prisma a două rapoarte de inspecţie. p.Wien. vezi în acest sens şi articolele noastre.. op. 55. fiscul imperial va înregistra pierderi financiare din activitatea minieră. 40-41. op. Anhang Vermischer Ungarische Gegenstände (16 bis 18 Jahrhundert). 1984. p. p.1718. cit.. Metalele şi produsele obţinute din acestea ocupă un loc important în exporturile Banatului.. Situaţia mineritul şi metalurgiei bănăţene…. Caraş şi Nera. 105.. 100102. p. p. Istoria Austriei. Banater Bergwerke Berichte des Temesvare Administration und ihr untergeordneter Stellen in Montansachen an die Hofkammer und Hofkommission in Münz und Bergwesen (1718-1762). Situaţia mineritul şi metalurgiei bănăţene…. Referitor la drepturile ce îi revin împăratului din exploatarea minelor de către asociaţiile de concesionari minieri. în continuare HKA Wien . Cluj. Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760) şi studiul nostru. Instrukzion für die montanistische Banater Einrichtungs Kommission 1717. 60. vezi Sonja Jordan. 1997. p. p. conform Johann Jakob Ehrler.. în continuare Situaţia mineritul şi metalurgiei bănăţene…. în Tibiscum. 348. fiscul imperial va fi nevoit să investească sume importante de bani. 342. Josef Kallbrunner. nota 128 şi Francesco Griselini. unde se menţionează „pro Rauchfang wurde 1z Salz jährlich gerechnet“ şi Aurel Ţinţă. 72. Referitor la spălarea aurului în Banat la sfârşitul secolul al XVIII-lea. după cucerirea Banatului de către habsburgi.. 54. 336 şi Instrucţiunile Administraţiei Banatului.. op. pentru desfăşurarea aceastei activităţi economice. Fond 16. după animale şi cereale. conform Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). Caransebeş. provenite din taxele 366 . 41. Vezi în acest sens şi articolele noastre: Situaţia mineritului şi metalurgiei bănăţene la începutul stăpânirii habsburgice. Camera Aulică nu a reuşit să atragă asociaţiile de particulari la exploatarea minereurilor din Banat. 54. p. Johann Jakob Ehrler. p. după taxa pe cap de locuitor şi avere. op..

WIRTSCHAFTLICHE. strategische und wirtschaftliche Staatsinteressen veranlassen die oberen Behörden in Wien schließlich den Banat in eine Domäne der Krone umzuwandeln. Dezember 1717.pe diferite activităţi economice şi dijma din produsele agricole. adressiert an die montanistische Banater Einrichtungskommission. umsetzen. conform Bericht von dem Temeswarer Bannat (1760). Bezüglich des Status des Banats im Raum der habsburgischen Monarchie kommt es zu einem Disput zwischen den oberen Behörden der Monarchie in Wien und den ungarischen adeligen Ständen. Diese „de facto“ Situation wird durch den Friedensvertrag von Passarowitz im Jahr 1718 auch „de jure“ anerkannt. UND DIE ORGANISATION DES GRENZGEBIETES DES BANATS BETREFFENDE MAßNAHMEN DER HOFKAMMER IN WIEN IN DER VERORDNUNG VOM 7. ADRESSIERT AN DIE MONTANISTISCHE BANATER EINRICHTUNGSKOMMISSION Zusammenfassung Im Herbst des Jahres 1716 wird der Banat vom Habsburgischen Reich militärisch besetzt. welche die wirtschaftliche Führung des Banats betreffen. dass der Kaiser nun gleichzeitig Souzerän und Grundherr des Landes ist. Im vorliegenden Artikel analysiere ich die Verordnung der Hofkammer vom 7. die aus zwei Mitgliedern besteht. sie muss aber auch für die administrative Organisation des Landes sorgen und . Dieser Umstand ermöglicht die Umsetzung der wirtschaftlichen Ideen und Prinzipien des Merkantilismus im Banat. Politische. Die Kommission muss in erster Linie Verordnungen. DEZEMBER 1717.zusammen 367 . weil erstere den Banat in eine Domäne der Krone umgestalten wollen und letztere den Banat an Ungarn anschließen möchten. ADMINISTRATIVE. was bedeutet. die auch dem Rat der Hofkammer in Wien angehören: Herr von Kalanek als „Principal Commissarium“ und Ignatium Hahn als Con -Commissarium.

Die Salzmengen. dazu gehören die Kupferbergwerke von Oravitza im Banat und Meydanbeck in Nordserbien sowie die Eisenwerke neben Bogschan. Jene Flächen. die sumpfigen Gebiete. In Verbindung mit dem Modus der Benützung der Gründe und Böden und des natürlichen Reichtums des Banats informiert die Hofkammer die Kommission.das Grenzgebiet festlegen.ANALELE BANATULUI XII-XIII. dem Kaiser feudale Abgaben zu liefern. werden in zwei Kategorien eingeteilt. weil sie uns den Beweis dafür gibt. Als Grundregel für die Organisation der oben genannten Punkte muss die Hofkammer beachten Die Hofkammer weist in ihren Instruktionen darauf hin. zu dem die oben genannten Verordnung herausgekommen ist . Die Kommission muss sich um die Wiedereröffnung und Erweiterung der dortigen Bergwerke kümmern. der ein Regalrecht des Kaisers wird und dessen Gewinn dem Imperialfinanzamt abgeliefert wird. sogenannte „fundos confiniarios“ Kategorie. Für die zweite. die im Banat erforderlich sind. die so ihren Robot leisten. die Bergwerke und die Stadt Temeschwar für seine eigene Benutzung zurückbehält. dass der Banat den Status einer Domäne der Krone hat. Am Ende des von mir analysierten Dokumentes erhält die montanistische Banater Einrichtungskommission von der Hofkammer Instruktionen bezüglich der Organisation der Banater Bergwerke. dass der Banat am 7. werden aus Siebenbürgen mit Schiffen auf dem Fluss Mureş bis nach Lipova gebracht und anschließend mit Fuhrwerken von Bauern. Für diese Bergwerke empfiehlt die Hofkammer die Beteiligung privater Personen. die Geld investieren und den 368 . Dezember 1717 der Zeitpunkt. die ebenfalls ein Regalrecht des Kaisers werden und deren Gewinn an das Imperialfinanzamt ergeht. Diese Information hat eine besondere Bedeutung. 2004-2005 mit den führenden Generälen der habsburgischen Armee im Banat . Des weiteren muss die montanistische Banater Einrichtungskommission den Salzhandel im Banat organisieren. bekommen die Mitglieder der Nationalmiliz das Nutzungsrecht und sie müssen die Banater Grenze zum Osmanischen Reich hin bewachen. bis ins Zentraldepot nach Temeschwar und von hier nach dem gleichen Modus zu anderen Depotstätten in verschiedene Orte des Banats transportiert.schon eine Domäne der Krone gewesen sein muss. dass der Kaiser die Wälder. Für die erste Kategorie namens „fundos colonicales“ erhalten die Banater Bauern das Nutzungsrecht und sie sind verpflichtet. die Gewässer. dass die Kommission bei der Umsetzung der oben genannten Punkte immer darauf achten muss. die landwirtschaftlich genutzt werden können. Der Kaiser stellt die dort befindlichen Bergleute unter seinen besonderen Schutz und verspricht ihnen die Beibehaltung ihrer alten Rechte und Freiheiten.

vollen Gewinn genießen können. und das Recht. 369 . Die Kommission muss die Goldwäscherei im Banat konskribieren. die sogenannten „Urburen“. Der Kaiser als Besitzer behält nur einen bestimmten Anteil der Metallproduktion. die ebenso ein Regalrecht des Kaisers wird und deren Gewinn an das Imperialfinanzamt abgegeben werden muss. die ganzen Metallproduktionen um einen bestimmten Preis zu kaufen („preumptio“).

.

dar şi evenimentele mondene la care erau prezenţi membrii familiei regale.N. inaugurarea de obiective economice şi culturale. politica externă.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. ziare precum „Luminătoriul” şi „Dreptatea” din Timişoara. Casa Regală Presa a fost încă de la prima sa apariţie unul dintre cele mai eficiente mijloace de modelare a conştiinţei umane. XII-XIII. ca „toate strădaniile şi iniţiativele să fie călăuzite de ideea cardinală a statului naţional unitar.infotim. S. În Banatul sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX. receptân371 . „Românul” de Arad sau „Foie diecesană” din Caransebeş abordează în paginile lor probleme ale tuturor românilor din Monarhia AustroUngară. dar şi din Regatul Român. Subiectele legate de Casa Regală a României sunt abordate cu o periodicitate relevantă şi într-o mare varietate de aspecte. Acţionând în direcţia formării atitudinilor civice şi a conştiinţei publice.. istorie modernă.istoria noastră politică se confundă cu istoria presei româneşti’’. Acest eveniment istoric a trezit un mare interes în rândul populaţiei româneşti din Banat. când afirma că .htm IMAGINEA CASEI REGALE DIN ROMÂNIA REFLECTATĂ ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ DIN BANAT ÎNTRE 1881-1918 Angela Dumitrescu Cuvinte cheie: Banat. presa naţională românească avea drept crez. românii bănăţeni întrevăzând în el pasul hotărâtor al consolidării României ca stat independent. acest tip de informaţii acopereau toate aspectele activităţii Casei Regale Române: implicarea în rezolvarea problemelor interne. evenimentele sociale. condus fiind de sfinţenia idealului nostru naţional”1. 2004-2005 http://www. Acest adevăr îl sublinia şi Octavian Goga. Arheologie-Istorie.. declarat de Valeriu Branişte. centrul convergenţei tuturor strădaniilor fiind idealul unităţii2.ANALELE BANATULUI. „Drapelul” de Lugoj. Instituţia regalităţii era reprezentanta şi garanta independenţei şi suveranităţii României ca stat spre care se îndreptau aspiraţiile idealului naţional al vremii. Ca spectru de cuprindere. Proclamarea Regatului Român în Parlamentul României la 14 martie 18813 este un moment de importanţă majoră în istoria naţională ce a urmat firesc cuceririi independenţei.

. De om nega. ca pe un moment esenţial pentru evoluţia idealului unităţii naţionale. „Regat Român” este vecinul nostru. Credem că sunt sugestive aceste sentimente exprimate de ziarul timişorean pentru a înţelege modul în care a fost percepută proclamarea Regatului în lumea românească din Banat. De altfel.ANALELE BANATULUI. a imaginii. XII-XIII. s-a încoronat greaua operă de 372 .Regat. Iată motivele sincere şi adevărate pentru care ni-e palpită inima de bucurie când înregistrăm măreţul fapt”4. supuşii lui sunt fraţi cu noi d’o mamă şi d’un tată. „încoronarea” propriuzisă a reprezentat punctul culminant al acţiunii politice ce a constat în proclamarea României ca Regat.. genială transformare! O inimă avem în corpul nostru şi aceea este română. că noi românii din Austro-Ungaria nu ne bucurăm de acest eveniment. nime nu ne-ar crede. Presa va relata amănunţit manifestările prilejuite de încoronare ce vor fi comentate într-o notă aparte datorită poziţiei gazetarilor de supuşi ai coroanei austro-ungare. Faptul a reprezentat o împlinire în planul simbolismului. Sunt doar două exemple din multitudinea de articole publicate în legătură cu proclamarea Regatului României. Eveniment de o mare importanţă simbolică. evenimentul căpătând astfel noi semnificaţii şi valenţe pentru cititorii bănăţeni şi transilvăneni: „… Ziua de 10 Mai a fost pentru poporul român una din cele mai frumoase şi mai sfinte zile… În această zi. (…) acestea ne împreună. carele când va izbucni nu va pote da în noi. ci includ şi comentarii de analiză politică de o certă obiectivitate aşa cum descoperim în Luminătoriul: …” O surprindere mare şi frumoasă pentru neamul românesc… Frumoasă zi. fără să-i lovească pe dânşii şi nu va lovi în dânşii fără să nu doare patria noastră. Exemplificăm prin articolul intitulat România . articole de acest tip apar în periodicele vremii pe prima pagină pentru o lungă perioadă de timp. care va rămâne în analele statului românesc ca cea mai mare zi a timpurilor moderne. 2004-2005 du-l totodată. Ziarele nu conţin în articolele lor doar reproducerea evenimentelor. ne conlegă la lupta comună contra inamicului comun. a unui eveniment istoric de o importanţă capitală pentru istoria naţională şi pentru statutul României ca stat monarhicindependent şi suveran. limba şi religiunea ni este comună la ambii.”5. Domnul ei Rege publicat tot în Luminătoriul de Timişoara în numărul din 4 aprilie 1881: ”Este Regatul un titlu gol? Un rang vanitos? Sau are el o importanţă oarecare numai pentru România? Sau numai pentru Orient? Sau pentru Europa întreagă? Sau şi pentru întreaga românime de la Dunăre şi din Carpaţi şi chiar de peste Prut şi de peste Balcani?. din care rezultă punerea presei în serviciul idealului naţional şi de întărire a legăturilor românilor prin permanenta lor informare.

Importanţa politică a evenimentului este reliefată de Foie diecesană: ”… Această logodnă a cauzat o mare bucurie …deoarece Casa domnitoare intră în legătură mai îndeaproape cu trei dintre cei mai mari împăraţi şi astfel este una dintre cele mai fericite pentru interesul şi viitorul României…”10. Casa Regală se menţine până la sfârşitul secolului al XIX-lea în atenţia presei româneşti din Banat prin „chestiunea pactului de familie”. reglementările aduse Constituţiei. relatările fiind însoţite de urări şi felicitări pentru familia regală română şi din partea redacţiilor12. învăţând s-o iubească şi să facă ca să fie iubit”8. Interesată de viitorul monarhiei şi a dinastiei române. ca numele regelui Carol I să fie pus alături de cel al lui Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare. ziarele îşi exprimă deschis opinia privind necesitatea ca acesta „să facă tot posibilul pentru ca succesorul la tron să se identifice cu noua sa patrie.regenerare şi de emancipare naţională a fraţilor noştri de peste Carpaţi… În această zi de bucurie naţională… pune plină de glorie strălucită coroana regală a lui Mihai şi Ştefan pe capul viteazului rege care a condus din victorie în victorie pe câmpiile încă sângerânde ale Bulgariei pe vitejii ei fii…”6. trăind sub cerul ei. atentă la toate deciziile ce o priveau relatează despre un alt eveniment: căsătoria prinţului moştenitor cu principesa Maria de Edinburg. cât şi din articolele cu referire directă la aceste subiecte. ca şi mesajele de felicitare trimise din ţară şi de la curţile regale sunt şi ele subiect pentru o multitudine de articole în ziarele vremii11. cultural sau militar. Despre toate acestea aflăm atât din Mesajele de Tron citite în parlament de rege la deschiderea şi închiderea sesiunilor Corpurilor Legiuitoare şi reproduse integral de presă. De aceeaşi atenţie se bucură serbările publice organizate cu această ocazie. Acest tip de discurs al ziariştilor vremii avea ca scop naşterea în sufletul cititorului a unui sentiment de mândrie datorat apartenenţei etnice la o istorie glorioasă şi seculară. ca şi prin adoptarea unor legi cu caracter economic. constituirea Domeniilor Coroanei7. în opinia gazetarilor. Despre Ferdinand. publicistica de limbă română. Alt eveniment legat de Casa Regală ce apare reflectat în presă este şi cel al naşterii prinţului moştenitor Carol. Sunt evidente din aceste rânduri referitoare la independenţa obţinută şi consacrată pe câmpul de luptă a României şi care conferă dreptul. reprezentată pe scena politică din acel moment de regele Carol I. învăţând limba ei. Botezul prinţului devine pentru ziare o nouă ocazie 373 . Hotărârea lui Ferdinand de a se stabili în ţară şi sosirea lui la Bucureşti sunt de asemenea subiecte relatate pe larg de presă9. Logodna oficială de la Potsdam. ca principe moştenitor. Sunt redate declaraţiile şi comunicatele oficiale şi sunt descrise evenimentele mondene desfăşurate cu această ocazie13.

Casa Regală.. Palatului Casei de depuneri21 şi a podului peste Dunăre „Regele Carol I”22. La începutul secolului XX. până când vom fi un neam care se orientează în privinţa năzuinţelor sale culturale ce le are de urmărit după placul altora?. punerea pietrei fundamentale a Portului Constanţa19. 2004-2005 de a pătrunde în atmosfera de la Curtea română şi de a face comentarii cu privire la reunirea cu acest prilej la Sinaia. Atitudinea fermă şi ostăşească a primului suveran român este reflectată de presă prin relatările despre comemorarea căderii Plevnei şi prin inspecţiile pe care acesta le făcea corpurilor de armată23 sau şcolilor militare unde. fiica ţarului…”14. inaugurarea Palatului Justiţiei20. prin reprezentanţii săi apare din relatările presei apropiată şi foarte interesată de problemele învăţământului şi ale culturii. presa românească din Banat îşi îndreaptă din ce în ce mai mult atenţia către prinţul Carol. Despre inaugurarea Fundaţiei universitare Carol I16. în legea românească strămoşească. la reşedinţa regală. ziarul Dreptatea din Timişoara comentează: „Generoasă şi rodnică a fost ideea care a prezidat la înfiinţarea acestei fundaţiuni. În fruntea celor ce-i sprijinesc şi umblă în şcoala lor pretindem să vedem 374 . după cum cere Constituţia ţării… Naşii prinţului: Regele şi regina României. pe care o asigură că „se va putea rezema întotdeauna pe sprijinul Meu cel mai statornic”15. în încheiere. Din Luminătoriul aflăm că regele însoţit de principele Ferdinand prezidează şedinţele de deschidere ale Academiei Române. XII-XIII. Infanta de Portugaliei.ANALELE BANATULUI. sora Împăratului rusesc şi mama principesei Maria. Hotărârea ca acesta să fie trimis la Vălenii de Munte pentru a audia cursurile lui Nicolae Iorga determină comentarii extrem de favorabile în presa vremii: ”… acele cursuri vor îndemna pe prinţul Carol ca în programul studiului său să se extindă tot mai mult şi asupra problemelor culturale care privesc întregul nostru neam şi… la acele cursuri Alteţa Sa va avea ocazia să cunoască … gradul de închegare al conştiinţei noastre culturale unitare… . Să nu îndrăznească Prinţul a participa la acele cursuri?. Dar pentru Dumnezeu. principesa de Hohenzollern... ducele de Coburg şi marea ducesă Xenia de Rusia. Inaugurarea altor obiective de interes public de care se leagă numele Casei Regale şi sunt relatate de presă au fost între altele: sfinţirea bisericii mitropolitane din Iaşi18. a mai multor reprezentanţi ai Caselor regale cu care se înrudea Casa română:…”L-a botezat Mitropolitul primat al României. care întruchipa viitorul regalităţii române. Ghenadie. ducesa de Coburg. principele de Hohenzollern. Nu se putea perpetua într-un mod mai frumos amintirea urcării pe tronul României a suveranului…”17.. se dădeau baluri pentru strângerea de fonduri destinate răniţilor din război24.

artistice şi literare ni se dă liber curs dezvoltării noastre.. regele Carol I înceta din viaţă în Castelul Peleş din Sinaia. Pe un ton virulent Drapelul comentează:”… ori crede cineva că prin oprirea noastră de a participa ca naţionalitate română din Ungaria la expoziţia de la Bucureşti vom înceta a mai fi o unitate etnică separată?. Participarea efectivă a regelui şi a celorlalţi membri ai familiei regale la dezvelirea statuii lui Cuza la Iaşi. Drapelul de Lugoj precizează că „ … prin aceasta s-a pus capăt bănuielilor insipide că primul Rege al României nu ar vedea bucuros înălţarea statuii primului Domn al României unite”28..tinerele mlădiţe ale casei domnitoare române”25. paznicul ei cel mai înţelept. idealul românismului întreg doarme pe veci… Întotdeauna ne-a 375 . Cu mare tristeţe este primită vestea morţii de către presa din Banat care comentează pentru cititorii săi realizările celei mai lungi domnii din istoria României: ”Regele Carol a murit. căci s-a organizat şi o Expoziţie la care au participat toţi românii din şi din afara României. Un spirit de „frăţietate” a dominat şi manifestările de primire a corurilor şi fanfarelor de către familia regală la Sinaia unde „… Majestatea Sa Regele s-a interesat îndeosebi de situaţia culturală a românilor bănăţeni şi ardeleni… . căci va crea o stare de tensiune în legătură cu modalitatea de participare a românilor din Austro-Ungaria la această manifestare. La 27 septembrie/1 octombrie 1914. Ca un trăznet ne loveşte vestea îngrozitoare. Se poate observa cu claritate din aceste rânduri interesul pe care-l arată presa din Banat pentru ca viitorul rege al României să cunoască dorinţele „naţionale” ale românilor din provinciile ce nu aparţineau României. Pe lângă caracterul jubiliar Expoziţia a avut deci o reală semnificaţie naţională. Evenimentul va da naştere la multe dezbateri în presă. O altă aniversare importantă care a avut loc spre sfârşitul domniei lui Carol I a fost sărbătorirea a 50 de ani de la unire. pentru a le putea susţine şi sprijini. întemeietorul ei viteaz. numai în cele politice nu ni se iartă să ne manifestăm ca individualitate separată … . În momentul acesta de cea mai grea cumpănă pentru România. Jubileul regal a interesat în egală măsură şi pe românii din Ardeal şi Banat. Delegaţii au plecat de la palat încântaţi de primirea călduroasă ce li s-a făcut”27. Împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tronul României a regelui Carol I şi a 25 de ani de la proclamarea regatului au fost comemorate prin organizarea mai multor evenimente cu caracter cultural. ca şi contribuţia personală a regelui la fondurile strânse pentru ridicarea acesteia a fost comentată deosebit de favorabil de presa de „dincoace” de Carpaţi. Până acum ni se spunea că în cele culturale. Ceea ce permite guvernul austriac şi turcesc cetăţenilor săi de naţionalitate română nu permite guvernul ungar…”26.

înmormântarea de la Curtea de Argeş. Până în 1917 singura informaţie mai importantă este aceea care anunţă moartea reginei Elisabeta a României32. fie foarte cenzurată. 2004-2005 fost şi ne este dragă România. Cu o deosebită atenţie este urmărit şi comentat de presă primul Mesaj de Tron al regelui Ferdinand I30. neutralitatea României. discursurile ţinute cu acest prilej. ca şi ceremonia de primire a prinţului Carol în Senat31.ANALELE BANATULUI. auguştilor suverani. dar şi descrierea momentului înmânării regelui Ferdinand a actului Unirii de către delegaţia românilor din Ardeal 376 . ceremonia de rămas bun a locuitorilor capitalei ce s-a desfăşurat timp de două zile. pregătită de biruinţă. dar şi gata a suferi toate groazele surghiunului pentru înfăptuirea acestui ideal… Dinastia este la înălţimea vremii… Ne închinăm cu profunzime sufletească dinastiei române naţionale. ţara părţii mai mari a fraţilor noştri români. căci noi jelim numai pe cel mai mare Român… Avem încredere în noul rege al României…”29. regelui Ferdinand şi reginei Maria. Toate ziarele apar în ediţii speciale încadrate cu chenar negru în semn de doliu şi respect. reapar în presă articolele despre Casa Regală a României. Acelaşi ton entuziast au articolele care comentează actul hotărârii Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia. le mulţumim pentru credinţa cu care au cultivat neclintiţi idealul nostru naţional…”33. XII-XIII. Odată cu agravarea situaţiei din România datorită izbucnirii Revoluţiei bolşevice din Rusia şi acceptarea Păcii de la Buftea. Durerile ei au fost durerile noastre şi bucuriile ei au fost bucuriile noastre… Îmbrăcăm numărul acesta al ziarului în cadru negru. veste care „ pune toată suflarea românească în doliu”. dar nimeni să nu spună că jelim prin asta un domnitor străin. Drapelul din 4 decembrie 1918 comentează activitatea Casei Regale Române şi modul în care aceasta a reuşit să depăşească clipele grele ale unui război ce a determinat dispariţia mai multor case domnitoare:” În aceste zile de cutremur mondial … când se prăbuşesc tronuri şi duzine de capete încoronate prind toiagul pribegiei… priveşte întreg poporul român cu mândrie şi recunoştinţă la suveranii săi… Neclintită a stat dinastia română pe partea idealului poporului român. jurământul acestuia în faţa Camerelor reunite. Declanşarea Primului Război Mondial. aducerea corpului neînsufleţit al fostului rege la Bucureşti. intrarea Austro-Ungariei în război. toate aceste evenimente importante sunt mai puţin prezente în presa vremii. slujbele religioase. numărul acestora crescând vertiginos spre sfârşitul anului 1918. care a fost fie interzisă. testamentul regal. odată cu destrămarea statului austro-ungar. Numerele următoare continuă să prezinte pe prima pagină evenimentele din România: proclamarea noului rege. fără a mai avea dreptul de a publica informaţii referitoare la Casa Regală Română. Într-un articol de fond intitulat Omagii Dinastiei Naţionale.

.şi Banat la Bucureşti. Ibidem. 490 2. nr. 23 din 21mart. I. principala formatoare de opinie publică din Banat şi Transilvania. 125 din 12/24 iun. 3 17. nr. 2 20. VII. Ibidem. 1 5. nr. p. nr. Spre unitatea statală a poporului român. 5 din 31 ian. XXVIII./2 apr. nr. 1895. Caransebeş. un popor şi o ţară cu care până la 1918 românii de aici doar se învecinau./2 mai. căci aceasta a fost cea care a modelat în mare măsură conştiinţele în epocă propagând şi cultivând sentimentul apartenenţei la o cultură. Grecu. Cluj-Napoca. Dacia. Ed. 2001. 64 din 18/30 mart.. 1881. Enciclopedică. 1896. Imaginea Casei Regale Române devenise în presa vremii un simbol. p. 1884. p. 2 16. 1887. 1-2 23. Carol I. nr. p. nr. un punct de referinţă luminos la care îşi raportau aspiraţiile culturale şi politice toţi românii. p. nr. p. p. 4 NOTE 1. XIII. 1895. Foie diecesană. Braşov. Ibidem. II. p. IV. 22 din 31 mai/12 iun. XLIV. p. Gazeta Transilvaniei. 1893. scopul presei.. Ibidem. nr. 6 11./5 nov. 11 13. p. 1892. p. În acel moment. Ibidem. Scurtu. Foie diecesană. I. 3 9. II. nr. 121 4. p.. 231 din 18/30 oct. XLVII.. Ibidem. 20 din 14/26 mai.. vol. p. LVI. 1 8. Ibidem. XLIV. 1996.. Timişoara. Timişoara. Bucureşti. II. Luminătoriul. 19 din 10/22 mai. fusese atins. Timişoara. Prin accesibilitate.. Idealul unităţii naţionale în presa românească. Pârvan nr. nr. 1893. 175 3. p. V. 115 din 9/21 oct. 4 14. V. nr. Angela Dumitrescu Universitatea de Vest Timișoara Facultatea de Litere. indesc. p. II. p. Netea. 2 19. 206 şi 208 din 18/30 sept. 1895. 1881. din 4 aprilie. 1892. nr. 236 din 24 oct. 1881. nr. nr. II. 211 10. controverselor şi comentariilor în acest sens. Dreptatea. 3 377 . 1897. p. 10 12. II. Dreptatea. I. nr. o limbă.. 132 din 17/29 iunie. 1894. 62 din 16/28 mart. XLIV. nr. 1893. Ed. Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947). Timişoara. nr. 23 din 7/19 iunie. Bucureşti. 55 din 24 apr. 1 7. şi din 20 sept/2 oct. presa a fost unul din mijloacele şi factorii cei mai de seamă pentru propagarea idealului naţional oferind un spaţiu nelimitat tuturor dezbaterilor. 22 din 18/30 mart. p. nr. 41 din 10/22 oct. III. 232 din 19/31 oct. nr./12 febr. p. p. Dreptatea. 91 din 9/21 iunie. Teologie și Istorie Bld. Gazeta Transilvaniei. Ed.V. 1895. 3 18.. răspândire şi diversificare. 1892. Ibidem. 2 21. 3 15. Luminătoriul. p. Ibidem. Caransebeş. 1979. V. 4 22. Oradea. Familia. XXIX.. Caransebeş. p. Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1 6. Braşov. VIII. 1881. Timişoara. Foie diecesană.. p.

1918. nr. Ibidem. 2 31. 1910. XII. Arad. the newspapers approach in their pages issues of all Romanians during the Austro-Hungarian Monarchy and Romanian Kingdom. 2004-2005 24. 1914.. nr. 106 din 28 sept/11 oct. p. p. 378 . Ibidem. p. nr. p.. 1 27. 1 33./9 mart.. Subjects related to the Royal House of Romania are approached with a periodic relevance and in a variety of concerns such as: the involvement in solving internal and external issues. 3 29. Lugoj. 1916. 90 din 22 apr. 1906.ANALELE BANATULUI. p. III. Lugoj./12 dec. nr. 3 25. Drapelul. XII-XIII. p. 1 28. nr. 1 30. p. nr. 263 din 29 nov. inaugurating new economical and cultural objectives. 69 din 16/29 iunie. XVIII. Ibidem. Ibidem. IV. 1914. p. 130 din 4/17 dec. IV. but also fashionable events where the royal members were present. Foaia Orăviţii. 2 32.. Ibidem.. the press had a great efficiency and impact modelling the human conscience. 1 THE IMAGE OF THE ROYAL HOUSE OF ROMANIA REFLECTED IN THE ROMANIAN PRESS IN BANAT BETWEEN 1881-1918 Summary Even from its beginning./4 mai. The royal institution was the representative and guarantied to the independence and sovereignty of Romania state of the Romanian citizens heading for the national ideal aspiration of the time. nr. 1894. X. nr. 1906. 256 din 20 nov/3 dec.. The analysis of the spectrum containing the amount of information through the newspapers outlines that the mass media revealed all the aspects throughout the Romanian Royal House activities. 97 din 5/18 sept.. IV. 2 26. nr. 28 din 9/22 mart.. nr. 1912. p. 1914. p. Oraviţa-montană. Românul. 217 din 3/16 oct. Drapelul. social events. Aiming to construct a civic attitude and a public conscience. Ibidem. VI. 93 din 25 febr. I. VI.

urmată de o cină festivă la restaurantul hotelului “Kronprinz Rudolf ”. 2004-2005 http://www.htm MEDALIA ANIVERSĂRII LUI ORMÓS ZSIGMOND LA 70 DE ANI (20 FEBRUARIE 1883) Nicoleta Toma-Demian Cuvinte cheie: Banat.. Ormós parcursese drumul de la funcţia de vicenotar până la cea de prefect al comitatului Timiş (din 1871) şi al oraşului Timişoara (din 1875). În februarie 1883. Arheologie-Istorie.. în 20 februarie. XII-XIII. au început în seara zilei de luni.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. personalitate marcantă a vieţii politice şi culturale din Banatul secolului al XIX-lea.. Festivităţile aniversării lui Ormós. S. secţia filologie şi artă. cum n-au mai fost vreodată în Timişoara”2. programul aniversar a continuat cu primirea de către Ormós în sala mare 379 . încheiată prin retragerea din viaţa publică în 1889. aniversare Keywords: Banat..infotim.N. Ormós Zsigmond. dimineaţa. cu o defilare cu torţe şi muzică. medalistică sec. anniversary În amintirea profesorului Florin Medeleţ. a primit numeroase onoruri în semn de recunoaştere a meritelor sale. era decorat cu crucea mică a Ordinului Sf.ANALELE BANATULUI. în mai 1872. Ormós Zsigmond. XIX. inegalabil povestitor despre oameni şi timpuri de altădată . Intrat în administraţia publică de tânăr.. la care în martie 1883 (după momentul aniversar la care ne referim) avea să se adauge crucea mijlocie a Ordinului Leopold pentru cei 50 de ani de activitate publică. 19th century medals. În 1861 era ales membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe. Ştefan. iar în 1885 era ales senator pe viaţă. în timpul vizitei împăratului Franz Josef la Timişoara. după slujba religioasă ţinută în Domul Romano-Catolic. 19 februarie. care se anunţau “atât de strălucite. A doua zi. De-a lungul carierei strălucite de aproape şase decenii. oraşul Timişoara şi comitatul Timiş se pregăteau să-l sărbătorească pe cel care le conducea destinele şi care la 20 februarie împlinea 70 de ani de viaţă şi aproape 50 de ani de activitate în administraţia publică: prefectul Ormós Zsigmond1.

Ormós a primit în dar din partea delegaţiei comitatului Timiş. motiv pentru care timp de câteva luni corespondase cu Ormós în legătură cu această comandă8. După masa festivă de prânz oferită invitaţilor. În plus.în număr de 27. iar seara.că nu a putut lucra nimic la album. în limba maghiară: “Radniczky Károly. 2004-2005 a Palatului Comitatului a delegaţiilor comitatului Timiş. Radnitzky îi scria lui Ormós . Vinga şi Bela Crkva. Aflat la Viena. urmată de o adunare festivă. Ormós a scris ulterior. care urma să împodobească coperta albumului aniversar. Deşi primele informaţii despre medalia şi albumul aniversar pe care comitatul Timiş urma să le dăruiască lui Ormós au apărut în presa locală doar cu o lună înaintea aniversării. întâlnirile lor zilnice de câte o oră au dus în mod firesc la o mai bună cunoaştere reciprocă (şi apreciere.exprimându-şi îngrijorarea deoarece timpul trece . iar din partea delegaţiei oraşului Timişoara. care i-au înmânat diplome şi daruri. În partea de jos a scrisorii. condusă de baronul Ambrózy Béla. Se pare însă că realizarea albumului nu a fost lipsită de unele emoţii. Radnitzky. ale oraşelor Timişoara. Alegerea lui Radnitzky pentru realizarea medaliei şi a albumului aniversar nu era deloc întâmplătoare. Era considerat „unul dintre cei mai importanţi gravori în viaţă”. “profesor la Academia vieneză şi consilier imperial”7. deoarece. am adăuga)10.ANALELE BANATULUI. în ianuarie 18839. în 1879. deoarece nu a primit de la subprefectul Rácz desenele şi indicaţiile necesare pentru realizarea acestuia. o pictură de mari dimensiuni. Vanitas a lui Max von Schmaedel6. profesor de artă”. iar pe verso a adăugat: 380 . Ormós l-a vizitat zilnic pe “renumitul gravor Radnitzky” pentru a-i poza pentru medalionul cu bustul său în relief. Ormós a continuat primirea oficială a celorlalte delegaţii . programul aniversar s-a încheiat cu un concert3. într-o scrisoare din 26 noiembrie 188211. Printre numeroasele telegrame şi scrisori prin care Ormós era felicitat la împlinirea vârstei de 70 de ani se afla şi telegrama lui C. care s-au bucurat de un mare succes în epocă. cu câţiva ani mai înainte. o medalie mare din aur bătută pentru această ocazie de medalistul vienez Carl Radnitzky4. XII-XIII. Gravor al Monetăriei din Viena şi profesor la Academia de Arte Decorative de aici. devenise renumit prin lucrările sale neoclasice. După cum afirmă Ormós. Scrisoarea oferă o importantă informaţie legată de medalie. autor a sute de medalii. în stânga. Radnitzky mai realizase o medalie pentru comitatul Timiş. deoarece Radnitzky îl informa pe Ormós că a gravat o matriţă în oţel cu portretul acestuia pentru “medalia mică”. alături de un album aniversar cu fotografiile prietenilor şi colaboratorilor săi şi un album jubiliar5.ale unor societăţi şi asociaţii . pregătirile pentru realizarea lor începuseră în 1882.

Reversul medaliei cuprinde o legendă centrală în limba maghiară pe patru rânduri. argint şi bronz.„Renumitul gravor Radniczky a realizat medalia jubiliară (sic!) a Banatului. în profil spre stânga.5 mm. purtând o cămaşă cu guler înalt. iar în cea de jos. V-VI)16. sunt capitale de tip roman (Pl. având câte un lapislazuli în fiecare dintre cele patru colţuri. Medalia are diametrul de 39. Ormós apare ca un bărbat în vârstă. frumoasă prin liniile sale de inspiraţie neoclasică. lavalieră şi o haină cu revere. se putea citi dedicaţia din partea comitatului Timiş. (Carl Radnitzky). într-o cunună de lauri legată la partea inferioară cu o panglică: 1883. se afla o placă ovală din oţel. sprânceana . cu legenda circulară “Ormós Zsigmond”. / 70. Exceptând medalia din aur care i-a fost dăruită lui Ormós în 20 februarie 381 . dacă îl comparăm cu cele două portrete ale lui Ormós prezentate la ilustraţie (Pl. într-un chenar din bronz de formă dreptunghiulară. cu chenar din bronz. La mijloc. în semiprofil spre stânga. reprezentând monograma gravorului C.bine marcată. nasul uşor acvilin şi bărbia pronunţată. I-II)17. În final. se afla un medalion în relief cu bustul lui Ormós. R. iar dedesubt “C. muchia lisă. legat în piele neagră. (20 FEBRUARIE 1883 / LA A 70A ANIVERSARE [A ZILEI DE NAŞTERE] / PRIETENII ŞI CEI CARE ÎL STIMEAZĂ / LA TIMIŞOARA). stema emailată a comitatului Timiş. Lucrat în relief înalt. brăzdată de cute. IV/2). Sub bust. în dreapta FÖISPÁN (PREFECTUL ORMÓS ZSIGMOND). iar sub bust iniţialele gravorului C. după moda vremii. atât de pe avers. legat în piele albă în atelierul vienezului Zander. február 20. cât şi de pe revers. S. Radnitzky. chiar dacă au apărut unele modificări faţă de planul iniţial. cu fruntea înaltă. gravat în oţel.R. Al doilea album. iar literele legendei. s-a bătut în aur.” şi “1883. Pe coperta exterioară a albumului principal (40 x 32 cm).”14 Pe aversul medaliei15 este reprezentat bustul lui Ormós. precum şi medalia mea jubiliară şi albumul”12 (Pl. FEBRUÁR 20. privirea îndreptată înainte. în partea de sus se găsea blazonul emailat al familiei Ormós. având gravate monograma “O. pe o plăcuţă dreptunghiulară din oţel. portretul se remarcă prin fineţea detaliilor. În stânga bustului apare legenda circulară în limba maghiară ORMÓS ZSIGMOND. Medalia aniversării lui Ormós Zsigmond la 70 de ani. avea pe copertă un chenar dreptunghiular din bronz cu ornamente fine din oţel. 1882”. iar şuviţele părului şi ale bărbii sunt bine conturate. deasupra unui ornament din bronz în formă de inimă. într-un cadru din bronz înconjurat de o cunună de lauri. iar în mijloc. cerc liniar exterior pe avers şi revers. medalia şi albumele13 aniversare au fost gata la timp. Mustaţa este răsucită în sus. dar mai puţin prin asemănarea cu modelul. SZÜLETÉS = NAPJÁN / BARÁTAI ÉS TISZTELÖI / TEMESVÁROTT.

Cererea comitetului de organizare era ca matriţa să intre definitiv în colecţia muzeului timişorean.matriţa medaliei. în 18 martie 1883. cu ocazia zilei sale onomastice. medalia nu apare nici în însemnările lui Ormós din 1889 despre colecţia sa numismatică21. avem informaţii despre o a doua medalie din aur. din partea delegaţiei comitatului Timiş condusă de subprefectul Rácz Athanáz. IV/1). primită de episcopul romano-catolic de Cenad. Emoţionat de gest. Astfel. în cutiuţele lor originale din carton de culoare verde deschis cu margine aurie (Pl. 108 exemplare31. în 25 aprilie 1883. rămase după ce comitetul trimisese câte o medalie şi un album unor personalităţi politice sau culturale ale vremii26. în vechea colecţie a muzeului s-au aflat 122 de medalii (1 din argint şi 121 din bronz) împreună cu matriţele aversului şi reversului medaliei28. la a XIII-a adunare generală anuală a SMIA. III)29. Nu cunoaştem numărul exemplarelor din argint22 şi nici al celor din bronz23 ale medaliei aniversării lui Ormós. aflate într-o foarte bună stare de conservare. XII-XIII. acelaşi comitet de organizare dona . Putem însă urmări câteva repere din istoria exemplarelor ajunse în colecţia numismatică a muzeului nostru şi fluctuaţiile numărului acestora de-a lungul timpului. precum şi cele două matriţe (ale aversului şi reversului medaliei. în 28 iunie 1884. la un an după moartea sa20. Alexandre Bonnaz18. În prezent. s-au păstrat din cele 121 de medalii din bronz intrate în vechea 382 . Deşi s-ar putea presupune că medalia din aur primită de Ormós la împlinirea vârstei de 70 de ani a ajuns în muzeul timişorean odată cu achiziţionarea colecţiei sale numismatice în 23 noiembrie 1895. La două luni după aniversarea lui Ormós.ANALELE BANATULUI. în adunarea lunară a Societăţii Muzeale de Istorie şi Arheologie (SMIA). pe care îl lega o veche prietenie de Ormós. împreună cu 120 de medalii din bronz şi 40 de albume jubiliare25. Dintre cele 111 medalii din bronz aflate în prezent în colecţie. pentru îmbogăţirea colecţiei muzeale sau să fie dăruite personalităţilor străine. ea nu se regăseşte în colecţia de azi a muzeului. care aveau să viziteze muzeul27. iar medaliile şi albumele să fie folosite în diverse schimburi cu muzee sau persoane particulare. în colecţia numismatică a Muzeului Banatului din Timişoara există 114 medalii ale aniversării lui Ormós la 70 de ani: 3 din argint şi 111 din bronz.prin Rácz Athanáz . 2004-2005 1883. În mod surprinzător. realizată de profesorul vienez Radnitzky. Deşi nu cunoaştem provenienţa celor trei medalii din argint30 păstrate. comitetul de organizare a aniversării a donat muzeului o medalie din argint şi una din bronz24. consilier regal. Pl. episcopul Bonnaz. Un an mai târziu. este posibil ca cel puţin una dintre ele să provină din vechea colecţie a muzeului. a promis că medalia va intra în colecţia Episcopiei19.

1872-1918. 14-23 februarie 1883. Stela Radu. nr. Elena Miklósik..colecţie a muzeului.ro NOTE * O variantă a acestui articol a fost prezentată la Simpozionul Naţional “Aniversarea centenarului Societăţii Numismatice Române (1903 . În 1836 a intrat la Şcoala de Gravură a Oficiului Monetar din Viena. nr. regenţi austrieci etc.Sigismund Ormós. IV/2. Pe medaliile sale se regăsesc personalităţi publice. Délmagyarországi Lapok. 1974. Id. 17 noiembrie 1894) amintim selectiv: Áldor Imre. Andrei Kiss. 1-31. Ormós Zsigmond şi relaţiile sale cu intelectualii vremii. 17 noiembrie 1818 . proprietarul funciar Heinrich Nándor. Lajos Kakucs. 10 ianuarie 1901). pp. artişti. în AnB. în Történelmi és Régészeti Értesitő Temesvárott (TRÉT). Délmagyarországi Lapok. IV/2. 207-216. 35-43. Statul papal. fiul gravorului Josef Radnitzky. A fost elevul sculptorului şi medalistului Josef Daniel Boehm (sau Böhm. Dintre medaliile semnate de el amintim: medalia dezvelirii monumentului prinţului Eugen de Savoya. Nicoleta Toma. SN. Timişoara. SN. 1 300 002 Timişoara. pp. Emlékkönyv. oameni de ştiinţă. 16 februarie 1883. Ormós Zsigmond emlékezete.Viena. pp. 1996. 1883 február 20. 2. an IV-XII. 1996. 20 februarie 1813 . 1883. Ed. 1996. pp. XI. Ungaria. Carl (sau Karl) Radnitzky (Viena. Timişoara. Bucureşti. 202206. f. în Tibiscus. de al cărui nume s-a legat dezvoltarea muzeului. Borovszky Samu (ed. iar alte 3 medalii32 au intrat în decursul timpului. Nicoleta Toma-Demian Muzeul Banatului. 37. Temesvár. Elena Miklósik. Ormós Zsigmond şi Societatea de Ştiinţele Naturale din Timişoara. medalia aniversării a 400 de ani de existenţă a Universităţii din Viena. Contribuţii muzeografice . Istorie. notarul comitatului Dobó László şi vicenotarul Kabdebó Gergely. medalia 383 . România E-mail: pdemian@rdslink. pp. Artă. vol. 6-13. 20 ianuarie 1883. în Analele Banatului (AnB).).2003)”. în AnB. Timişoara. făceau parte subprefectul Rácz Athanáz. Dincolo de curiozitatea păstrării în colecţia numismatică a Muzeului Banatului a unui număr atât de mare de exemplare ale medaliei aniversării lui Ormós şi de aspectele care ţin de istoria acestei colecţii. I. an IV-XII. Muzeul Banatului. în Ormós Zsigmond. Din comitetul de organizare a festivităţilor. an IV-XII. 1997. IV/2. Între 18491853 a fost gravor adjunct la Monetăria din Viena. Ormós Zsigmond (Életrajzi vázlat). P-ţa Huniade nr. 81-116. medalia şi povestea pe care aceasta o spune ne amintesc de un mare om de cultură. medalist şi sculptor austriac. în Magyar múzeumi arcképcsarnok. Pentru desfăşurarea în detaliu a aniversării şi ecourile acesteia vezi Délmagyarországi Lapok. 1895. IV. România şi Transilvania. apoi profesor la Academia de Arte Decorative de aici. 606-608. 1794-1865).a. 2002. Ormós Zsigmond. 53-54. File de cronică.Budapesta. unde în 1837 a devenit practicant. poeţi. Din bibliografia referitoare la Ormós Zsigmond (Pecica. 224. 15. condus de baronul Ambrózy Béla. proprietar funciar de Giarmata. a oraşului Timişoara şi a comitatului Timiş în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Florin Medeleţ. 3. care era secretarul comitetului. 4. p. Între 1843-1888 a realizat câteva sute de medalii pentru Austria. nr. Budapesta. pp. Timişoara. Budapesta. pp. pp. Anglia. Ormos Sigismund: Der Südungarische Historische Verein in Temeswar und das Museumswesen im Banat (1872-1919). Mirton. 23-24 octombrie 2003. 1. Patzner István. 191-201. abatele Dobó Miklós.

Două portrete semnate de Vastagh 384 .Budapesta. fără ilustraţie). semnat cu ocru în stânga jos „Vastagh György / 1885”. IV. p. 12. 93. IV.41 x 1. f. de la K la Z. Al. în Numizmatikai Közlöny. an IV-XII.. 37. 342 (este amintită printre medaliile lui Radnitzky). 460-461). O. XII-XIII. III. Zádor Anna.?). an IV-XII. 7. Semnează C. gravor al Curţii imperiale (îndeosebi de geme). f. M. apare o descriere diferită a albumului aniversar. Magyar jogászok és államférfiak emlékérmei. Temesvár. Ibidem. Descrierea detaliată a celor două albume se află în însemnările lui Ormós din 1888 despre colecţiile sale (Ormós Zsigmond. Éber László). p. Visszaemlékezések.R.R. Augsburg. p. 342. nr. 222).a. 22 februarie 1883. îndeosebi portrete. 1935. I. cu o traducere greşită a legendei reversului). vol. 1999. născut la Viena în 1855. 16 februarie 1883. Maria Duţu. 5. 4. N. 1935. Primul portret prezentat este o litografie (după Borovszky Samu. dosar 27 (Însemnări autobiografice din 1882). ulei/pânză. an IV-XII. 22. fiind vorba probabil despre proiectul iniţial al acestuia. Gyüjteményeim. RADNITZKY. Cristian Gavrilescu pentru traducerea din limba germană a scrisorii (încercare deloc uşoară. Iliescu. Gyüjteményeim. XXVII. Ibidem. Budapesta. care semnează C. SN. Mulţumesc colegului Marius Cornea de la secţia de artă a Muzeului Banatului din Timişoara şi domnului ing. 77. C. nr. DJTAN. RADNITZKI. 9. p. 10. 91. RADNITZKY JUN. 1-8 v. 1834 . Ievreinov. p.ANALELE BANATULUI. Ulterior a fost lăsată de Ormós prin testament muzeului timişorean. 11. 21 februarie 1883. II. Pictura Vanitas. 1978. C. Elena Miklósik. 69. Ormós Zsigmond. Octavian Iliescu. A avut un nepot cu acelaşi nume. ca dealtfel şi transcrierea din caractere gotice în caractere latine realizată de semnatara acestor rânduri). 10. A realizat şi medalii turnate. 19 (două exemplare: unul din argint şi unul din bronz. 15. 1894. Genthon István). vol. O. Al. Visszaemlékezések. nr. 9. Művészeti Lexikon (red. C. 2004-2005 aniversării a 50 de ani de activitate artistică a lui Liszt Ferenc. vol. TRÉT. 189.85 m. op. nr. pp. nr. Délmagyarországi Lapok. p. Timişoara. Iliescu. nr. 9. 1922). TRÉT. Al doilea este un detaliu al unei lucrări de Vastagh György (Szeged. Repertoriu cronologic (1551-1998). Ulrich Thieme. Curdov. p. 16. fond Ormós Zsigmond (131).. nr. Vezi Délmagyarországi Lapok. Duţu.55 x 1. Budapesta. nu au încăput în albumul aniversar. Délmagyarországi Lapok.F. p. dimensiuni 1. 82-91. 10. 15. cit. 8. din 16 februarie 1883. Medalia este semnalată în bibliografia de specialitate astfel: Mihálovics Béla.a. 1968. medalia inaugurării palatului Academiei Maghiare de Ştiinţe ş. p. II. II. prezentaţi în ordine alfabetică. 37. 42. Duţu. autor Max von Schmaedel (sau Schmädel. nr. Bucureşti. fond Ormós Zsigmond (131). Budapesta. 6. dimensiuni 1. 14. PMT 112. Budapesta. Délmagyarországi Lapok. II. Művészeti Lexikon (red. p. 1888. op. 13. 188. inv. 638.. dosar 570. pp. iar în al doilea. nr. Allgemeines Lexikon der Bildenden Künstler von der Antike bis zur Gegenwart. v. 41. f. Deoarece cele 600 de fotografii ale membrilor Consiliului Comitatului. Medalii privitoare la istoria românilor. f. Nicolae Curdov. X. cit. N. 1856 . 638. 20 ianuarie 1883. dosar 570. Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale (DJTAN). nr. IX. Éber László). Művészeti Lexikon (red. în final s-a realizat şi un al doilea album. fiind transferat în anul 1920 la MBT. vol. C. nr. vol. ed. 206-207. Felix Becker.. p. vol. aflate în colecţia Magyar Nemzeti Múzeum din Budapesta. 1883. an IV-XII. an IV-XII. Alexandru Ievreinov. 551. Curdov. Budapesta. f. 1882. Ievreinov. provine din colecţia Palatului Prefecturii. IX. 1910.. nr.15 m. III.. Leipzig. RADNITZKY F. În Délmagyarországi Lapok. 569 (un exemplar din bronz din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. În primul se aflau fotografiile celor cu nume de la A la J. M.

consilier imperial. teză de doctorat. Délmagyarországi Lapok.György în colecţiile de artă ale Muzeului Banatului.. Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums. O medalie a fost cumpărată de la Achim Klauber din Timişoara în 20 aprilie 1933 cu 385 . iar diametrul trunchiului este de 53. care cuprindea mai multe articole despre Ormós. pp. III. Budapesta. mai cunoaştem un singur exemplar din argint. 128-129. cit. TRÉT. 26. op. Nagy Ádám). N. 27. 11 august 1812 . Matriţa aversului are diametrul de 39 mm. 909. inv. an IV-XII. Timişoara. F.8 mm în cazul celei din bronz. Cluj-Napoca. 909. fiind bătute cu aceeaşi matriţă. II. 63. p. Anton Peter Petri. eadem. 24. 1887. cel din vechea colecţie a Magyar Nemzeti Múzeum din Budapesta (vezi supra. (nr. 1/3 (nr. f. Temesvár. Emlékkönyv. 9 august 1889). 1922-1923). 7. TRÉT. Albumul jubiliar cu titlul Ormós Zsigmond. A rămas cunoscut pentru activitatea filantropică.253). Borovszky Samu (ed.). 18 martie 1883. 1883. 1997. Exceptând piesele din colecţia numismatică a Muzeului Banatului din Timişoara (MBT). inv. TRÉT. Marquartstein. 1883 február 20. 1/1 (nr. 417. În afara exemplarelor din colecţia muzeului timişorean şi a celor două medalii amintite mai sus (vezi supra. gen. nr. 150. 95. Délmagyarországi Lapok. 14. AIMBT. Cele două matriţe. Trei medalii din argint. Singura diferenţă dintre ele constă în grosime: 1. Descrierea aversului şi reversului medaliei „mici” se referă la exemplarele din argint şi din bronz. III. f. 215. dosar 5/1884. nr. nu trebuie confundat cu albumul aniversar al lui Ormós. SN. avem informaţii despre alte patru exemplare din bronz: două în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (Livia Maria Călian.253). un ex. 20. Medeleţ. VI. 18. inv. 300 de medalii. 15). care sunt identice ca reprezentare şi diametru. 1992. 179-181. Colecţia numismatică a lui Ormós cuprindea în anul 1889 . decorat cu Ordinul Coroana de Fier. 56 şi nota 420. 1883. inv. 213. dintre care 13 din aur. d. (nr. greutate 13.3 mm. episcop romano-catolic de Cenad (1860-1873). XVII-XIX). diametru 39. Heraldică medalistică central-europeană (sec. Mulţumesc domnului vicar general Böcskey László pentru această informaţie. document nr. însă aceasta nu se găseşte în colecţia actuală a Episcopiei romano-catolice. 30. an XIII.5 mm. 4 v. 29. mai mult chiar. f. gen. dosar 10/1884. Arad. inv. X. Colecţii în colecţia de artă a Muzeului Banatului (catalog de expoziţie). gen. donaţiile sale în scopuri caritabile depăşind două milioane de forinţi. 1884. inv. Cele 108 medalii din bronz din vechea colecţie a muzeului se păstrează la nr. 23. 22. 3031. din 20 iunie 1884.. 8/1895. III. p. inv. inv. 909. gen. pp. p. 2003. Medalia din aur nu figurează pe lista acestora. în care se aflau fotografiile prietenilor şi colaboratorilor săi. Scrisoarea vicepreşedintelui SMIA. Toma. nr. 29 iunie 1884. Pe cele două matriţe se pot încă citi nr. titlu 900‰. fond Ormós Zsigmond. membru fondator al Societăţii Muzeale de Istorie şi Arheologie. p. 32. unul în colecţia Muzeului Municipiului Bucureşti (informaţie amabilă Liliana-Nicoleta Hanganu) şi unul în colecţia Móra Ferenc Múzeum din Szeged (informaţie amabilă dr. 1884. pp. Am încercat să dăm de urma medaliei. întrucât nu s-a păstrat nici un exemplar sau vreo descriere. gravate în oţel. n.8 mm în cazul medaliei din argint şi 2. 609. 2 v. IX. fond Societatea Muzeală de Istorie şi Arheologie (SMIA). nr. p.45 g: două ex.alături de monede . fond SMIA. Nu putem face nici un fel de observaţii în ceea ce priveşte medalia „mare” din aur. 25. 152-153. f. Rácz Athanáz. iar diametrul trunchiului este de 52.253). se află în colecţia numismatică la nr. 2-2 v.şi cca.a. p. II. Arhiva Istorică a MBT (AIMBT).5 mm. X..7 mm. în timp ce matriţa reversului are diametrul de 38. clasa I. AIMBT. manuscris. nu există indicii că s-ar fi aflat în inventarul acesteia. vechi de inv: 25 şi 26. p. 31. III. Alexandre Bonnaz (Marongy. f.. n.853). 909. 21. 123-124. 1/2. nr. în Studii şi Comunicări. TRÉT. pp. 28. 2001.Timişoara. 153. 19. 17. IX. 15). TRÉT.

THE ANNIVERSARY MEDAL OF ORMÓS ZSIGMOND AT THE 70th BIRTHDAY (20th OF FEBRUARY 1883) Summary On February the 20th. gen. 354. being stamped with the same die. gen. nr. Alexandre Bonnaz . The anniversary medal had been stamped in gold. 950.Catholic bishop of Cenad. 909. the author is recording references regarding the history of the silver and bronze medals that are today part of the numismatic collection of the Banat Museum in Timişoara and the oscillations in their registered number along time. gen. the City of Timişoara and the Timiş County were celebrating the seventieth anniversary of the prefect Ormós Zsigmond. The Timiş County presented him a “large” golden medal. nr. inv. inv. work of the Viennese medalist Carl Radnitzky. 2004-2005 100 de lei (nr.no sample was kept and no description is available. inv. The silver and bronze medals are identical. a prominent political and cultural personality of the 19th century Banat.003). Following an accurate description of the known medals. from other museums. along with the two dies (of the obverse and of the reverse of the medal). 909. inv. 524. On the 19th and 20th of February. Some other bronze and silver medals of the type. 788. inv. XII-XIII. Nowadays.the medal and the album. silver and bronze.ANALELE BANATULUI. nr. a doua a fost donată de Elisabeta Pâslaru din Timişoara în 1987 (nr. one of the most important medalists of the age. The papers tells the story of Radnitzky’s designing and making of the two anniversary items .601). 1883. At the time he had activated almost 50 years in the public administration.the one presented to Ormós and the one given to the Roman . inv. iar la a treia nu se cunoaşte provenienţa (nr. which began in 1882 and did not lack certain difficulties. 386 . Ormós being awarded numerous diplomas and gifts. fastuous feasts took place. are also recorded. there are 114 anniversary medals of this type in the numismatic collection of the Banat Museum in Timişoara: 3 silver and 111 bronze ones. Although two golden medals are known of . of which cover was also the work of Radnitzky. along with an anniversary album.769). comprising the photos of his friends and collaborators.

Medalia din argint a aniversării lui Ormós Zsigmond la 70 de ani (20 februarie 1883): 1. 2. 2: reverse. I. obverse. 387 . of the city of Timişoara and of its museum in the second half of the 19th century. Ormós Zsigmond. Its name is closely connected to the development of the Timiş County. the medal and its story remind of a great personality. Translated by Valentin Cedică Pl. revers.Beside the facts connected with the history of the numismatic collection of the Banat Museum. The 70th anniversary silver medal of Ormós Zsigmond (20th of February 1883): 1. avers.

XII-XIII. revers. 388 . obverse. avers.ANALELE BANATULUI. The 70th anniversary bronze medal of Ormós Zsigmond (20th of February 1883): 1. Medalia din bronz a aniversării lui Ormós Zsigmond la 70 de ani (20 februarie 1883): 1. 2004-2005 Pl. 2. II. 2: reverse.

2. matriţa reversului. The dies of the Ormós Zsigmond medal: 1: the die of the obverse. 2. III. 389 . the die of the reverse. Matriţele medaliei lui Ormós Zsigmond: 1. matriţa aversului.Pl.

ANALELE BANATULUI. IV. XII-XIII. of the Banat Museum) 2. cu însemnările ulterioare ale lui Ormós. 1. Scrisoarea gravorului vienez Carl Radnitzky adresată lui Ormós Zsigmond (26 noiembrie 1882). Bronze medal in its original box (coll. The letter of Carl Radnitzky addressed to Ormós Zsigmond (26th of November 1882) 390 . 2. Medalie din bronz în cutia originală (din vechea colecţie a Muzeului Banatului) 1. 2004-2005 Pl.

Pl. Ormós Zsigmond (1813-1894) 391 . V.

Portretul prefectului Ormós Zsigmond (1885) . XII-XIII.ANALELE BANATULUI. 392 . by Vastagh György.detaliu The portrait of Ormós Zsig mond (detail). Vastagh György. VI. 2004-2005 Pl.

suprapusă pe incapacitatea economică de a absorbi surplusul de forţă de muncă la oraşe şi adâncirea stratificării sociale la sate. Una din cauzele principale a constituit-o creşterea demografică importantă. generat de numărul mare al gospodăriilor ţărăneşti lipsite de pământ sau cu pământ puţin. Evoluţia accentuată pe calea dezvoltării capitaliste şi a modernizării a imprimat un ritm rapid proceselor economice. Una din consecinţele esenţiale ale acestor schimbări a fost accentuarea mobilităţii sociale a populaţiei bănăţene. comerciale. culturale din viaţa comunităţilor şi a influenţat mentalitatea oamenilor. dar eliberează forţă de muncă. Întinsele domenii funciare moşiereşti şi gospodăriile ţăranilor înstăriţi atrag forţă de muncă sezonieră. bancare.infotim. Prefaceri importante au loc în aşezările rurale prin utilizarea inventarului agricol modern şi nuanţarea caracterului comercial al economiei agrare.ANALELE BANATULUI. temporară. XII-XIII. culturale1. S. 2004-2005 http://www. în extinderea activităţilor industriale.htm EMIGRĂRI DIN BANATUL ISTORIC LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA ŞI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA Ioan Munteanu Cuvinte cheie: emigrări din Banatul istoric în epoca modernă Etapa istorică de la cumpăna secolelor al XIX–lea şi al XX–lea a fost marcată de importante prefaceri în societatea bănăţeană.. fenomenul înregistrând o amploare sporită spre sfârşitul 393 . Consecinţa directă a acestor fenomene complexe din societatea bănăţeană a fost intensificarea emigrării în afara provinciei. Arheologie-Istorie. Provincia istorică bănăţeană s-a încadrat în această mobilitate demografică europeană. Oraşele înregistrează schimbări esenţiale în urbanizare. Cele opt oraşe atrag forţa de muncă din interiorul provinciei sau din afara ei.N. sociale. în cerinţele şi gândirea locuitorilor de la sate. Emigrarea a constituit un fenomen general european în epoca modernă3 şi a cuprins aproape toate categoriile sociale şi profesionale.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Alături de cauzele demografice şi social-economice. oprimarea naţională şi religioasă a amplificat fenomenul. dar satele bănăţene posedau un important excedent de forţă de muncă. prefaceri care produc mutaţii în structurile sociale. mai cu seamă în perioadele de depresiune economică.

(2. Din rândul acestei populaţii rurale sărace au pornit cea mai mare parte a emigranţilor. în contextul general al realităţilor locale. Din totalul populaţiei Banatului istoric. mereu sporite.20% în comitatul Caraş-Severin. Se detaşa o categorie socială puţin numeroasă. Redactorii ziarului „Drapelul” din Lugoj înfăţişau astfel situaţia satelor bănăţene în anul 1913: „Ţărănimea este rău hrănită. XII-XIII. 2004-2005 secolului al XIX-lea. Considerăm că aceste realităţi au constituit cauzele principale ale 394 .97% din totalul locuitorilor în comitatul Caraş-Severin (92. (0.93% în Torontal5. 30.990 locuitori). acumulate în cursul anilor7. 79. care însumau 29.63% din totalul proprietăţilor agricole: 0. aceste familii sărace însumau 27. doar în 22 localităţi gospodăriile ţărăneşti nu aveau datorii la bănci şi cămătari. atunci situaţia socială reală din lumea satelor este şi mai edificatoare.56% în Timiş (49. Potrivit recensământului din anul 1910. care se integrau. Acestea reprezentau 22. în afirmarea economică.93% din gospodăriile ţărăneşti erau lipsite de pământ. iar în altele varia între 50-100%8. a proprietăţilor cu peste 100 jug.9 ha). 16. trăită în sărăcie.8 ha). La insuficienţa pământului pentru cultură s-au adăugat impozitele agricole şi taxele comunale. 13. Structura demografică a Banatului istoric era definită de preponderenţa netă a populaţiei rurale.8 – 58 ha.11% din gospodăriile rurale. familiile lipsite de pământ şi cele cu loturi până la 10 jug. în mare parte.72% în comitatul Torontal6.25% din proprietăţile agricole. Aveau un potenţial economic ridicat şi absorbeau forţă de muncă. 0. care absorbeau parţial forţă de muncă. povara datoriilor la bănci şi cămătari. însumau 70. (2. În 53 localităţi erau grevate de datorii 33% din familiile ţărăneşti.ANALELE BANATULUI. Potrivit datelor oficiale ale autorităţilor.). generată de nivelul proprietăţilor asupra terenurilor agricole.75% în Timiş. aceasta reprezenta 87. S-a cristalizat treptat o pătură socială mijlocie şi o ţărănime înstărită. La nivelul întregului Banat istoric. până la 5 jug. O cercetare întreprinsă la începutul secolului al XX-lea în 298 localităţi rurale din comitatele Caraş-Severin şi Timiş. tot în categoria ţăranilor săraci. (5. indică că. se gârboveşte sub povara dărilor şi a necazurilor.58 ha).687 locuitori). 88. Erau gospodării stabile. emigrează zilnic din ţară şi putem zice fără exagerare că 80% din ţăranii noştri abia produc hrana de lipsă pentru traiul vieţii şi prăsirea vitelor”9. 16. Dacă adăugăm şi categoria gospodăriilor cu loturi între 5-10 jug.24% în comitatul Caraş-Severin.23% din totalul locuitorilor. Competenţa socială de bază din satul bănăţean o constituia ţărănimea săracă. care reprezentau la nivelul provinciei 0.04% în comitatul Torontal4.9 – 5.23% din totalul proprietăţilor agricole existente. în 75 localităţi proporţia datornicilor ajungea la 50%. Satul bănăţean era marcat de o pronunţată stratificare socială. 0.95% deţineau mici loturi de pământ. cu loturi de 10 – 100 jug.75% în Timiş. respectiv 94.

calificarea superioară în unele profesii în Germania etc. Până în anul 1870. inventar agricol. Cu siguranţă. în special Timişoara. cei cu situaţie materială precară au găsit locuri de muncă în construcţia de căi ferate..3% în anul 1900 la 92.A. care să le îngăduie. desţelenirea de pământuri. iar introducerea utilajului modern în agricultură îl adânceşte prin limitarea posibilităţii obţinerii unui loc de muncă. Numărul acestora creşte vertiginos în anii următori. O parte din cei ajunşi la faliment şi salariaţii concediaţi vor recurge la soluţia emigrării temporare sau definitive. Germania sau România constituia o modalitate de depăşire a condiţiei sociale inferioare. Între anii 1871 – 1880 sunt înregistraţi 9. În oraşul Panciova reducerea a fost şi mai pronunţată: de la 96. Depresiunea economică din deceniul opt accentuează curentul de emigrare. în cazul revenirii în localitatea natală.68113. în aceste cazuri. regularizarea râurilor. când „proletariatul” rural şi urban. să cumpere pământ. Pentru mulţi din locuitorii satelor bănăţene.U. instruirea în diverse instituţii de învăţământ. emigrarea externă a fost scăzută12. Între anii 1861 – 1870 sunt înregistraţi în toată Ungaria doar 484 emigranţi în America. emigrarea a fost determinată de motive culturale sau naţionale.. de la 94. cultura şi administraţia din România.3% în anul 1900 la 92. cu consecinţe grave pentru unităţile mici.960 emigranţi în America.emigrărilor din Banat. modernizarea drumurilor etc. Dincolo de cauzele diferite şi motivaţia emigrărilor.11 A fost rezultatul dispariţiei multor unităţi mici în urma concurenţei şi orientarea spre întreprinderile industriale mijlocii şi mari. importantă rămâne proporţia acestora şi consecinţele lor în societatea bănăţeană. cu mici loturi de pământ şi cu venituri foarte restrânse.5% în anul 1910. stabilimentele industriale fără angajaţi. În evoluţia numerică a persoanelor emigrate au existat mai multe etape. lipsind din înregistrări cei plecaţi clandestin la munci sezoniere. Măsura respectivă 395 . s-au aflat: ocuparea de posturi în învăţământul. desecarea mlaştinilor. statisticile oficiale sunt incomplete. Evoluţia capitalistă rapidă a industriei determină accentuarea concurenţei. mai ales spre România şi Germania. Amploarea luată de fenomenul emigrării determină Parlamentul Ungariei să voteze o lege în anul 1881 prin care restrânge activitatea agenţilor de emigrare14.1% în 191010. În Timişoara. iar între 1981 – 1990 numărul acestora se ridică la 127. au înregistrat spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor o importantă dezvoltare economică. În mai mică măsură. să înjghebeze o gospodărie rentabilă. deci simple ateliere familiale. o şansă de acumulări financiare importante. Oraşele bănăţene. şi cele cu 1 – 5 salariaţi îşi reduc ponderea. emigrarea în S. în ansamblul economiei industriale. Între motivele reale. Într-o situaţie specială s-a aflat şi o parte din populaţia urbană.

cu o tendinţă de restrângere a fenomenului şi cu oscilaţii de la un an la altul (Tabel 2). dar la un nivel moderat. Ca urmare. cu o dinamică ascendentă.7% a 333 312 312 666 1647 2283 5265 5358 9353 1744 3774 3424 2361 3957 3471 44260 Timiş b 29 44 54 30 89 121 258 697 1907 683 956 1251 874 874 9056 20.936. Într-un interval de 15 ani au plecat din localităţile bănăţene 145.078 persoane şi s-au reîntors doar 30.ANALELE BANATULUI.6% Panciova a 6 141 124 126 97 62 213 237 62 106 116 124 67 67 1548 b 1 6 7 0. marcaţi de o adevărată explozie în dinamica plecărilor în străinătate.32%. Datele statistice respective atestă următoarea situaţie din Banatul istoric (Tabel 1). Emigrări şi Reveniri între anii 1899 – 1913 16 Caraş An 1899 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1899/ 1913 Rămaşi în străinătate – Severin a 418 140 264 174 295 906 2176 2278 3140 1280 820 973 584 817 1022 15287 b 2 13 22 1 27 40 61 112 103 159 90 82 71 51 36 870 5.5% Torontal a 811 537 539 1117 2778 3988 7456 b 100 68 45 60 79 211 632 Timişoara a 68 60 57 53 73 201 751 868 337 483 422 475 574 509 6026 b 4 3 1 6 14 0.6%. 396 . b) anii 1905 – 1907. datele oficiale înregistrate oferă o imagine detaliată asupra amplitudinii fenomenului emigrării din toate comitatele Ungariei. începând cu anul 1899.2% Vârşeţ a 12 5 61 52 32 84 109 113 133 84 93 97 93 102 89 1159 b 7 4 4 4 2 1 9 31 2. Remarcăm trei etape distincte: a) anii 1899 – 1904. o înregistrare riguroasă a celor emigraţi sau reveniţi în ţară. Cu toate că au un anumit grad de relativitate15. respectiv 21. 2004-2005 nu a dat rezultate. Evoluţia emigrărilor nu a fost uniformă. Banatul istoric a pierdut pe calea emigrării 114.5% Banat Total a 1648 1054 1374 2186 4951 7559 15819 b 138 129 125 95 195 374 956 1510 925 1249 2091 4756 7185 14863 17940 27759 681 9971 8062 3563 8601 6348 114142 Rămaşi în străinătate 11498 1576 2663 7271 6478 3934 5947 3643 76798 4785 1803 2410 2679 1923 1543 20958 27.3% - 20328 2388 32096 4337 6170 6851 12547 2576 11510 3448 7571 8801 4008 2453 11464 2863 1189 18138 3044 1095 145078 30936 14417 35204 55840 6012 1128 1541 114142 - 114142 a) Emigranţi b) Reveniţi Datele statistice înregistrate oficial de autorităţi indică cu claritate amploarea fenomenului emigrării. 7. aproximativ. Tabel 1. ceea ce raportat la totalul populaţiei provinciei înseamnă. XII-XIII. autorităţile timpului dispun. c) anii 1908 – 1913. tinzând spre un fenomen de masă. Emigrarea se amplifică spre sfârşitul secolului al XIX-lea.142 locuitori.

depresiunea prelungită din agricultură au restrâns simţitor cererea de forţă de muncă în oraşele şi pe domeniile agricole din provincie.3 ori mai mare decât în cei şase ani ai etapei anterioare. În Timişoara. proporţia emigrărilor a depăşit cu 364% perioada anterioară de 6 ani (1899 – 1904). numărul celor emigraţi între 1905 – 1907 a fost de 5. Criza economică din anii 1901 – 1903. La oraşe. Cei plecaţi de la sate. Tendinţa de reîntoarcere era. iar în cele trei oraşe doar 0. Emigrările din această etapă sau ridicat la. Vârşeţ şi Panciova. chiar dacă era modestă.60%. o gospodărie. astfel. în doar 3 ani. 1. A fost consecinţa unor situaţii deosebite din lumea rurală şi cea urbană. când.Tabel 2. 397 . Biserica Albă. Pentru a depăşi situaţia critică un mare număr de persoane a trebuit să ia drumul străinătăţii. Explicaţia o avem în realităţile social – economice din acel timp. îşi redresau şi modernizau gospodăria. Emigranţi. lăsau în urmă casa.65% din totalul emigranţilor. inventar agricol. Plecau în străinătate pentru o perioadă de câţiva ani şi cu economiile realizate se reîntorceau în localitatea de origine.23%. În cele trei comitate s-au reîntors în provincie 22. bărbaţi şi femei. mult redusă.5% din totalul populaţiei existente în provincie. Caransebeş. încercau să-şi depăşească condiţia socială de oameni nevoiaşi. Becicherecul Mare. cu prelungiri şi în perioada următoare în unele sectoare economice. aproximativ. între anii 1899 – 1913 17 Perioada 1899 – 1904 Sexul Bărbaţi Femei Total 1905 – 1907 Bărbaţi Femei Total Bărbaţi 1908 – 1913 Femei Total 1899 – 1913 Bărbaţi Femei Caraş – Severin 1313 884 2197 4862 2732 7594 2847 2649 5496 9022 6265 Timiş 3425 2128 5553 13173 6803 19976 9941 8790 18731 26539 17721 Torontal Timişoara 5998 3772 9770 24533 12559 37092 16076 13860 29936 46607 30191 279 233 512 1343 1371 2714 978 1822 2800 2600 3426 Vârşeţ 169 77 246 200 155 355 232 326 558 601 558 Panciova 210 284 494 286 226 512 227 315 542 723 825 Banat Total 11394 7378 18772 44397 23846 68243 30301 27762 58063 86092 58986 Media anuală 1899 1230 3129 14799 7948 22747 5050 4627 9677 5739 3933 Media anuală în perioada 1899 – 1913 s-a ridicat la 9672 emigranţi şi doar 2062 reveniţi în localităţile de origine. în numeroase cazuri. Constatăm apoi o diferenţă pronunţată între proporţia celor reveniţi în cele trei comitate (inclusiv oraşele Lugoj. Kikinda Mare) şi în oraşele Timişoara. criza locuinţelor se asocia cu salariile mici şi condiţiile grele de muncă. familia. Excepţie face etapa 1905 – 1907. cumpărau pământ. În Timişoara s-au reîntors doar 0. Practic.

94%. în timp ce ponderea celor reveniţi a fost foarte restrânsă.2 96.2 1. cu scopul obţinerii de câştig financiar şi apoi revenirea în propria gospodărie. 2004-2005 Raportul dintre emigraţia bărbaţilor şi emigraţia femeilor confirmă aceleaşi realităţi. emigraţia bănăţeană spre SUA depăşeşte media pe întreaga Ungarie.8 1.2 2. Cu siguranţă.1913 . A înregistrat o amploare deosebită între anii 1905 – 1907. XII-XIII.8 8.57 49.2 22. În cele trei oraşe.4 0. (Tabel 4)20.2 1. dimpotrivă. foarte apropiată de media anuală a perioadei 1899 – 1913 (de 9672 persoane) pentru întreaga provincie18. Realitatea menţionată este argumentată şi de orientarea emigranţilor spre anumite state. în SUA. şansa de a dobândi o condiţie materială mulţumitoare.U. să caute întregirea familiei în ţara de adopţie.A.0 Torontal Timişoara Vârşeţ 98.ANALELE BANATULUI.7 2. bărbaţii reprezentau 60.8 1. În comitate. aflate în plină expansiune economică. Situaţia din anii 1911 – 1913 este edificatoare în această privinţă. tendinţa era a emigrării definitive şi stabilirea cu familia în străinătate.6 91. iar în cele trei oraşe principale ale provinciei reprezentau numai 44.6 100.5 1.2 0.4 86. cu atât mai mult cu cât media anuală din acest interval al emigrării a fost de 9279 persoane.4 0.0 Panciova Banat Transilvania Crişana Ungaria 94. În cele trei comitate. au determinat numeroşi emigranţi să se stabilească definitiv în străinătate. proporţia aproape egală a emigranţilor bărbaţi şi femei din mediul urban. Procentul.48 1.2 2.0 Timiş 95.2 2.3% în etapa 1899 – 1904 şi 47.1 0.3 0. pe lângă cauzele social-economice. posibilităţile bune de câştig în Germania şi mai cu seamă..2 4.2 5.8% în etapa 1908 – 1913.8 2.în % Caraş – Severin 61.0 97. Credem că această situaţie justifică numărul mare al femeilor emigrate şi creşterea acestei proporţii în cursul anilor: 39. 398 .6 14.1 0.26% din totalul emigranţilor.02 2. tendinţa era a emigrării temporare a bărbaţilor. Repartizarea după ţările de aşezare a emigranţilor (în %)19 Ţara de aşezare SUA – America Germania România Alta Media anilor 1911 .0 44. Acesta explică.93 4. mai cu seamă la sate.8 1. Tabel 3.3 Orientarea emigranţilor bănăţeni spre S. rezultă cu claritate din datele oficiale. net superioară celei din Austro-Ungaria.

2 11.3 9.1 1908-1913 434 6309 6 9 7 16. privind timpul de şedere în SUA a celor reveniţi în localităţile de origine arată că 76.8 21.8 20188 32.9 4.3% au stat până la cinci ani.8 33.8 32.4 1889-1913 676 8578 12 21 7 9.9 1. 2.6 30 –39 40 – 49 Peste 50 26.6 24.4 31.2 2.2 20.7 6. Este limpede că obiectivul emigrării a fost obţinerea unui câştig financiar. 19.3 29482 24.7 13.3 2.4%.3 Constatăm că emigranţii în plină putere de muncă.2%.4% între anii 1905 – 1907 şi 62.9 14963 74.3 13. Deci.1 8.3 0.8 26.7 12.5 1.8 32.1 0.8 17.7 7.0 11. O evidenţă realizată de autorităţile pentru anii 1910 – 1913.6 23. Dintre cei emigraţi între anii 1899 – 1913 s-au reîntors 20.9%.4 30. Observăm însă o tendinţă de deplasare a emigrării spre vârstele superioare.2 6.7 8.4 13. În comitate.6 13.8 32.5 3.6 40. şi % 1905. cu vârsta între 20 – 39 ani.8 2.8% în perioada 1911 – 1913.Severin Anii 1905 – 1907 20 – 29 36.4 Caraş .1 22.1 10.0% dintre cei emigraţi în SUA au stat până la 10 ani.6 41. Raportat la situaţia din întreaga Ungarie.7 13.7 30 –39 33.0 13.2 10.5 1.6 0.3 0.1 3.5 27. dar ponderea lor creşte între 1911 – 1913 la 27. Emigrări după vârstă în SUA (în %).5 39.23% din populaţie trăia la sate21. Vârsta emigranţilor bănăţeni în SUA confirmă aceeaşi concluzie (Tabel 5)23.7 0. Tabel 5.8 4.Tabel 4. reprezentau 67.5 20. 96.8 15.6 31. Emigranţi şi reveniţi din SUA între anii 1899 – 1913 Emigranţi – Nr. fenomenul este mai accentuat în 399 .0 35.1 7.3 9.0% între 10 – 15 ani etc22.1 13.4 35.1 36. realizarea unor resurse băneşti cu care să-şi amelioreze nivelul de viaţă şi să modernizeze gospodăria după revenirea în ţară.5 Reveniţi Nr.7 17.2 16.1907 200 1977 4934 6 1 7118 5.3 6.8 27.5 14. Între anii 1905 – 1907 emigranţii cu vârsta peste 40 ani reprezentau 19.0 0.3 3. Comitat Oraş Caraş Severin Timiş Torontal Timişoara Vârşeţ Panciova Banat 1899-1904 984 4770 7827 245 160 130 14116 19051907 3843 19072 35244 2531 352 500 61542 1908-1913 2632 17695 20002 2704 558 516 44107 18891913 7459 41537 63073 5480 1070 1146 119765 1899-1904 42 292 291 11 636 4.7 18.4 35. în timp ce la oraşe au revenit doar 0.5 26.0 6.0 15.2 46.1 20.6 Comparând ponderea celor reveniţi în comitate cu aceea din cele trei oraşe menţionate înţelegem motivele şi obiectivele reale ale emigrării.3 20.6%.5 33.4 13. la nivelul Ungariei.3 34.0 39.5 8.8 Anii 1911 .5 8. 87.5 21728 49.3 25.2 22.1913 40 – 49 Peste 50 Până 20 20 – 29 30.0 10.7% între 5 – 10 ani. Comitat Oraş Timiş Torontal Timişoara Vârşeţ Panciova Banat Ani Până 20 10.

1 57.1 57. a părinţilor şi copiilor. Tendinţa de stabilire definitivă şi de integrare în civilizaţia americană este evidentă.9 43. Emigrări spre SUA între anii 1905 – 1907 şi 1911 – 1913 (în %). Emigrări în SUA după limba maternă.8 16.7 18.0 În comparaţie cu anii 1905 – 1907.7 62.6 60.27 A fost derulată permanent în detrimentul germanilor 400 . Fenomenul respectiv îşi are şi o explicaţie politică în sensul că autorităţile ungare au promovat consecvent o politică de consolidare a elementului etnic maghiar.0%.2 40.8 Vârşeţ 56. Tabel 6.0 19.5 Panciova 78. adică acolo unde numărul celor reveniţi a fost redus.7 43. în cazul celor trei oraşe. rutenilor.9 38.5 Banat 15. În cei trei ani menţionaţi au plecat spre SUA 5958 români şi 13796 germani26.2% între anii 1905 – 1907 şi 58.0 Românii şi germanii din Banatul istoric au dat cel mai mare număr de emigranţi în SUA.4 5. intervalul 1911 – 1913 este marcat printr-o creştere cu 18.1 7. Emigranţii cu vârsta între 20 – 39 ani reprezentau la nivelul Ungariei întregi 62. Limba maternă Români Germani Sârbi Alţii Caraş – Severin 36. Tabel 7.1 Vârşeţ 65. deci cu aproape 5% mai puţin.7 44.9% a ponderii femeilor în emigraţia spre SUA.0 20. slovacilor şi mai ales a maghiarilor a fost mult mai redusă.0 19.0 38. Anii 1911 – 1913 (în %).5 21.2 7.3 Panciova 56.1 Timiş 66.5 34.4 43.0 50.2 Transilvania 63. Diferenţa este şi mai mare.4 65. categoria emigranţilor cu vârsta peste 40 ani reprezenta 13.1 33.4 18.8 64.9 Timişoara 59.7 33.7 Timiş 25. Emigranţii stabiliţi în SUA. Sexul Bărbaţi Femei Perioada 1905 – 1907 1911 – 1913 1905 – 1907 1911 – 1913 Caraş – Severin 66.7 30.1 Torontal Timişoara 22.3 Torontal 67.6 Banat 61.4 6.3 55.4% între 1905 – 1907 şi 24. au căutat să-şi întregească familia prin aducerea soţiei. deci sub nivelul din Banat. În acelaşi interval de timp ponderea sârbilor.5 10.5 18.9 33.5% între 1911 – 1913. Aprecieri interesante oferă şi situaţia emigrării spre SUA în funcţie de limba maternă a celor plecaţi (Tabel 7)25. de 23.2% între 1911 – 1913. Aprecierea respectivă este susţinută şi de creşterea ponderii femeilor în ansamblul emigrărilor spre SUA (Tabel 6)24.ANALELE BANATULUI.2 35.2 57.9 2.9 51.3 37. care şi-au putut realiza o condiţie materială bună sau măcar mulţumitoare.1 48.1 Ungaria 14. XII-XIII.7 17.3 69.0 49.9 8. 2004-2005 cuprinsul Banatului istoric. Considerăm că a intervenit acum şi un alt motiv al emigrării: reîntregirea familiei.1 48. Asemănătoare este situaţia şi în cazul deplasării emigrării spre vârstele superioare. În toată Ungaria.

apoi în adevăr grea trebuie să fie starea.4 1.8 b 6.9 10.4 0.3 18.0 47.2 1.3 54.7 64.3 50.8 9.3 39. viguroşi. Dintre emigranţii bănăţeni plecaţi în SUA în anul 1913.1 11.2 3.7 1.2 67. Dară dacă şi astfel de români nu pricep altcum să-şi ajute.3 66.1 10. emigrarea producătorilor agricoli a fost sub nivelul mediu al Transilvaniei şi Ungariei.5 1.9 5. cu siguranţă.8 5. procentual. 1604 în New-York.4 b 6.3 9.6 8.0 Minerit.”28 Relatările ziarelor bănăţene privitoare la cauzele emigrării sunt susţinute şi de repartiţia celor plecaţi în funcţie de ocupaţia lor (Tabel 8)29.5 9. bărbaţi tineri. Tabel 8. a zilierilor şi. Dacă.1 1.bănăţeni şi.3 6.7 5. 128 în Wisconsin.9 0. Anii 1905 – 1907 b.6 6.5 a 6.2 67.8 38.6 6.1 0.9 b 27.1 62. mai cu seama în centrele urbane.7 35.2 10. A fost consecinţa dificultăţilor cu care se confrunta industria minieră din Banat.5 41.2 62. 345 în New-Yersey.1 66. mai ales.4 18. a meşteşugarilor ruinaţi în urma concurenţei industriale.5 10. a populaţiei româneşti din provincie.6 33. 1293 în Ohio. În număr mai restrâns s-au stabilit în alte ţinuturi americane: Maryland 401 .2 1.7 12.7 2. emigrarea celor ocupaţi în minerit.3 8. 886 în Michigan.7 12. Ocupaţia emigranţilor în SUA (în %).5 2.3 11.Severin Timiş Torontal Timişoara Vârşeţ Panciova Banat Transilvania Ungaria 43.7 2.3 4. 880 în Illinois.2 7. comerţ şi meşteşuguri a depăşit net media pe întreaga Ungarie.2 11.3 2.1 8.4 a 9.9 7.4 b 54.6 Zilieri Servitori de casă Alţii a. Anii 1911 – 1913 Structura generală a populaţiei bănăţene şi situaţia concretă din economia provinciei au determinat o emigraţie masivă din rândul producătorilor agricoli de la sate.9 6.5 5.1 7. a concurenţei de pe piaţă care afecta grav micii comercianţi şi meşteşugari.5 30.1 8.5 80. Meşteşuguri A 39.6 15.5 B 5. Ziarele vremii cuprind numeroase relatări despre gravele realităţi din satele bănăţene care au generat emigrarea românilor. 365 în Missouri.8 21.5 12.1 7.5 11. Nu părtinim emigrările. iar din agoniseală nu pot plini toate.4 79.1 1. În 23 februarie 1902 ziarul Controla însera următoarele: „Că situaţiunea este foarte grea o dovedeşte şi acea tristă şi întristătoare faptă că azi chiar şi români.5 11.0 10.5 a 1. Industrie.3 14. s-au stabilit30: 1766 în Pennsylvania. Comerţ.7 14.8 1.7 7. pe lângă susţinerea familiei.2 24.3 68.3 10.9 11.2 70. din cele mai roditoare ţinuturi ale Banatului încep a-şi părăsi vatra şi a emigra la America pentru că darea este mare şi grea. Emigranţii stabiliţi în SUA au creat mici comunităţi bănăţene în această ţară. Producători agricoli a Caraş .

1 11.6 Timişoara 319 1 Vârşeţ 56 2 Panciova 20 Banat 5628 451 8.5 73. (Tabel 9)31. % Caraş – Severin 2989 117 4.7 14.1 10.6 Torontal 889 119 13. Nr. Tabel 9.9 70.7 73. a zilierilor şi servitorilor de casă. (Tabel 10)32.1 52. Acestea explică şi ponderea scăzută (8. Indiana – 110. A doua ţară spre care s-au îndreptat emigranţii bănăţeni a fost România.3 Caraş . Români Comitat 1911 1912 61. 2004-2005 – 51.4 10.ANALELE BANATULUI.2 81. Indicatori Emigranţi Reveniţi Nr.8 81. majoritatea emigranţilor erau de limbă maternă română.3 11. Majoritatea erau originari din Comitatele Caraş-Severin şi Timiş.6 2.9 62.6 1911 25. identitatea de limbă a majorităţii locuitorilor din comitatele Caraş-Severin şi Timiş au facilitat emigrarea spre România şi fără ştirea autorităţilor locale.7 65.5 Timiş Torontal Timişoara Banat Ungaria 67.6 33. XII-XIII.2 12.7 19111913 24.7%. numărul celor plecaţi în Regatul român a fost mai mare decât ne indică înregistrările oficiale făcute de autorităţi.7 48.0 50. În România au emigrat cu scopul de a se stabili definitiv.2 30. Emigranţi în România în anii 1911 – 1913 (în %).1 11.0 100. de trei ori mai mică decât a celor reveniţi din SUA. constatăm în emigraţia spre România o pondere mai mare a persoanelor cu vârsta peste 40 ani. Cu certitudine. 402 .1 8.1 13.4 19.5 76.1 9.9 Germani 1912 28.9 1911 5.9 25.1 Peste 60% din emigranţii bănăţeni în România erau de limbă maternă română. În anul 1913 s-au stabilit în această ţară doar 89 persoane.4 19111913 7.0 65.3 14.8 35.0 6.7 55.1 51. Emigraţia spre Canada a fost redusă până la primul război mondial.0 Timiş 1355 212 15.5 1913 73.0 Raportată spre emigraţia spre SUA.7 21. Emigranţi şi reveniţi din România între anii 1899 – 1913.3 16. Connecticut – 24 etc.3 76. Numărul acestora a fost însă mult mai mic decât a celor plecaţi în SUA.2 Maghiari 1912 9.6 4.4 22.0 63.1 55.8 11. Tabel 10. cea orientată spre România reprezenta doar 4.6 19111913 67.8 14.6 60.0 3.5 75.5 14.1 1913 6. Graniţa comună a Banatului cu statul român.8 1913 20.0%) a celor reveniţi în localităţile de origine. Minnesota – 127.5 70.Severin 69. Spre deosebire de emigraţia în SUA.0 12. De altfel.

5 9. Numeroase persoane au fost angajate ca servitori în casele oamenilor înstăriţi din oraşele României sau folosit ca zilieri în diferite activităţi.2 11.2 18.9 67.2 41.1 4.8 19. O serie de tineri s-au deplasat în România pentru studii care justifică numărul mare al emigranţilor bănăţeni în Regatul român.7 9.5 14. ca ocupaţie. Ei reprezentau aproximativ 85% din totalul celor plecaţi în această ţară. în cea mai mare parte.4 Zilieri Servitori de casă 31. O pondere mai ridicată a existat în anii 1905 – 1910 şi foarte scăzută în perioada 1899 – 1903. din rândul producătorilor agricoli.8 22.6 3.7 Femei 47.7 21.7 În comparaţie cu emigraţia în SUA. mai ales intelectuali.8 Alţii 4. minerit.6 12.4 8.7 47.2 4. Şi-au aflat locuri de 403 .7 6.3 Producători agricoli 56. Proveneau.7 42. spre România s-au orientat mai puţine persoane provenind. din economia agrară.7 19. Între anii 1899 – 1913 spre această ţară s-au îndreptat 4602 bănăţeni: 3424 din Comitatul Caraş-Severin.7 21.5 26.2 46.3 Limba maternă Română Germană 68. În schimb.0 31. Alte persoane. comerţ şi meşteşuguri.2 19. Indicatori Comitat Caraş .0 38.3 26. industrie.7 9.2 30.1 Alţii 5.6 22.4 28.8 Zilieri Servitori de casă 2.5 30.6 9.5 12.0 7.2 65.1 19.1 - Majoritatea emigranţilor în Germania erau germani şi români bănăţeni.3 Vârsta – Ani Până 20 20 – 29 2.8 27.9 3.Severin Timiş Torontal Timişoara Banat 20.3 3.9 30 –39 40 – 49 Peste 50 24. Emigraţia în Germania.8 34. au emigrat şi stabilit în România angajând-se în instituţii de învăţământ şi servicii publice etc.7 Alta 2.Severin Timiş Torontal Sexul Bărbaţi 52.4 56.8 6.0 17. 575 din Timiş şi 603 din Comitatul Torontal34 . industrie şi comerţ. (Tabel 12)35 Tabel 12.2 32. a fost superioară ponderea zilierilor.6 31.Tabel 11. Anii 1911 – 1913 (în %)33 Ocupaţia Producători agricoli Caraş .7 19.2 25. lucrătorilor din minerit.6 46.3 50.3 67.9 23.2 25.5 29. ca ocupaţie. Emigraţia spre Germania a fost de proporţii mai restrânse.0 Ocupaţia Minerit Industrie Comerţ 85.7 5.0 Minerit Comerţ Meşteşug 30. Anii 1911 – 1913 (în %). servitorilor de casă sau cu alte ocupaţii.8 46.4 26. Emigranţi în România.5 7.0 7.0 9. Bărbaţii reprezentau aproximativ 62% din totalul celor emigraţi în Germania.1 32.

8 166 14. unele state balcanice etc.1 Croaţi 0.6 12.9 1. % Română Germană Maghiară 5679 37.6 109 9.7 2 0.0 1. împreună cu cea germană. din Banatul istoric au dat 76.2 419 0.2 Slovacă Ruteană Croată 192 1. % Nr.1 16.0 Populaţia românească.2 9. toate celelalte grupuri etnice s-a produs o atenuare a emigrărilor după anul 1907.3 15 0.7 2141 1.8 9963 9.5 Alţii 1.7% pentru întreaga perioadă analizată.3 Alta 693 4.8 10.6 20 0.7 5316 6.4 Total 15287 100 44260 100 76798 100 6026 100 1159 100 1548 100 145078 100.7 941 6. % Nr.1 18 0.8 6 0.2 3 0. XII-XIII. 2004-2005 muncă în economia germană sau studiau în instituţii de învăţământ. Anii 1899 – 1913.3 9 0.2% din totalul emigranţilor.1 709 0. Un număr redus de emigranţi bănăţeni s-au orientat spre alte ţări europene: Serbia.5 Slovaci 1.4% şi s-a datorat.9 1362 22.0 13 0.8 35 3.1 3111 7. % Nr.5 0.1 5 0.1 8835 20. mai accentuată fiind la populaţia germană bănăţeană.5 1001 2. % Nr. Tabel 13.7 85918 62.9 Creşterea cea mai importantă (6.6 7032 46.9 0.0 28841 65.3 8 0. atunci ponderea emigranţilor români se ridică la 23.9 Sârbi 13.0 0.8 Ruteni 0.2 832 71.3 335 0.1913 Români 9.1 10. Au existat însă diferenţe în evoluţia emigrării în funcţie de limba maternă a celor plecaţi de la o etapă la alta (Tabel 14)37 .5 65.1 351 5. Perioada 1899 – 1904 1905 – 1907 1908 .9 Maghiari 7.0 13796 18. Existau localităţi unde 404 .0 105 1.1 112 0. în special.2 44010 57. Cu excepţia croaţilor.0 1 0.4 17 1. La populaţia maghiară creşterea a fost de numai 3.4 Germani 65. Emigranţi din Banatul istoric pe etape (în %).2 2099 4.8 25758 13. % Nr.1 36 0.3 4167 69.4 60. Înţelegerea corectă a fenomenului emigrărilor din Banat impune analiza sa şi din punct de vedere al naţionalităţii celor care au luat drumul străinătăţii (Tabel 13.9 106 0. Comitat Caraş – Severin Timiş Torontal Timişoara Vârşeţ Panciova Banat Nr. Emigranţi după limba maternă. Dacă ne referim numai la cele trei comitate.1 627 0.2 0.8%) a ponderii în structura generală a emigrării din Banatul istoric a avut loc în rândul populaţiei româneşti.0 18144 11.6 2336 0.8 Sârbă 626 4. % Nr.4 136 8.3 340 22.5 9. Tabel 14.8 1782 2.1 0. emigrării din municipiul Timişoara.0 3 0.0 10845 14. Anexa 1)36.ANALELE BANATULUI.2 0. Italia.8 1033 66.

263 651 355 1217 602 1228 1076 1120 403 917 1955 706 405 . Comitatul Caraş – Severin Nr. 1955 din plasa Periam. 1826 din plasa Vinga. crt. Persoane (nr.numărul celor plecaţi în străinătate era de ordinul sutelor (Tabel 15)38. 209 99 137 106 328 291 362 130 134 185 109 113 129 320 145 Locatitatea Cherestur Frumuşeni Gelu Bencecu de Sus Sânpetru Mic Orţişoara Variaş Vinga Carani Jecea Mare Modoş Mokrin Bocsár Cenad Sânicolaul Mare Nr. Emigraţia din plăsile comitatelor bănăţene. An 1910. 33 113 43 8 220 7 58 11 286 108 125 102 Nr. crt. Tabel 16. crt. Locatitatea Anina Reşiţa Moldova Nouă Voiteg Săcălaz Sânandrei Giarmata Covaci Şag Dudeştii Noi Recaş Felnac Şagu Sânpetru German Secusigi Nr. 252 570 278 320 181 2325 395 561 1535 344 1826 Nr. Tabel 15. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Comitatul Timiş Plasa Buziaş Ciacova Deta Biserica Albă Cuvin Centrală Lipova Recaş Aradul Nou Vârşeţ Vinga Nr. În schimb. 109 139 159 121 114 159 302 155 248 226 136 209 184 208 571 Locatitatea Johanisfeld Pardani Bulgăruş Igriş Lovrin Sânpetru Mare Periam Pesac Saravale Beba Veche Comloşu Mare Jimbolia Freidorf Becicherecul Mare Kikinda Mare Nr. În anul 1910 existau 2325 emigranţi din plasa Centrală (Timişoara). 36 din plasa Teregova. din cuprinsul comitatelor Timiş şi Torontal (Tabel 16)39 . 1228 din plasa Becicherecul Mare. 113 din plasa Bocşa etc. Anul 1910. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Comitatul Torontal Plasa Alibunar Antalfalva Banloc Cenei Modoş Becicherecul Mare Kikinda Mare Sânicolaul Mare Panciova Pardani Periam Törökbecsei Nr. Explicaţiile acestei situaţii sunt complexe şi provin tot din condiţiile social-economice concrete ale spaţiului bănăţean. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Plasa Bega Bocşa Bozovici Făget Jam Caransebeş Lugoj Mureş Oraviţa Orşova Reşiţa Timiş Nr. În anul menţionat erau emigranţi: 43 locuitori din plasa Bozovici. zonele de deal şi munte au cunoscut un fenomen mai lent şi redus al emigrării.) aflate în străinătate. 146 194 177 201 259 135 383 223 299 168 512 452 166 206 335 Dacă efectuăm o repartiţie geografică în spaţiul Banatului istoric a numărului emigranţilor aflăm că ponderea o deţin zonele din câmpia provinciei. 1120 din plasa Jimbolia.

dar relativ bine plătite. putea oferi o şansă pentru realizarea acestui interes. au dezvoltat o agricultură raţională. atât de apreciate în Banat. Interesul pentru cumpărarea de pământ şi inventar agricol modern. şi-au dotat gospodăria cu inventar agricol corespunzător. cu scopul de a spori producţia destinată pieţei. a devenit firesc în conduita locuitorilor din satele de câmpie. a influenţat pozitiv dezvoltarea economiei agrare şi în general. Reţeaua densă de căi ferate şi drumuri modernizate a favorizat şi accentuat acest caracter. Ioan Munteanu Universitatea de Vest Timișoara Facultatea de Litere . revenirea unei părţi dintre cei plecaţi în străinătate a avut consecinţe benefice pentru multe mii de familii bănăţene. pe şantierele de construcţii sau în fabrici. animale de tracţiune şi inventar agricol corespunzător. Pe această cale îşi schimbau condiţia socială în comunităţile săteşti. însoţită de economii drastice. a frânat evoluţia firească a sporului demografic natural. a limitat sporul demografic real.ANALELE BANATULUI. V. sau amplificat vânzările de terenuri agricole. Pe de o parte. Un interval de 5 – 10 ani de muncă în străinătate. acceptarea unor munci grele. Emigrarea în SUA sau Germania. dobândeau condiţii de viaţă mulţumitoare pentru familiile lor. devenind modele. S-a intensificat vânzarea de bunuri agricole. de gospodari harnici şi disciplinaţi în activitatea productivă. evoluţia lumii rurale. 2004-2005 13 14 1 2 Teregova Moldova Nouă Caransebeş . În consecinţă. În regiunea de Câmpie a Banatului.Oraş Lugoj – Oraş 36 340 16 93 1 Biserica Albă – Oraş 156 13 14 1 2 Törökkanizsa Jimbolia Becicherecul Mare – Oraş Kikinda Mare – Oraş 551 2336 206 335 Determinant în evoluţia diferită a fost factorul economic. Creşterea demografică redusă în Banatul istoric la începutul secolului al XX-lea a fost determinată şi de fenomenul masiv al emigrării. Pe de altă parte. puteau asigura resurse financiare suficiente pentru cumpărarea câtorva jugăre de pământ. emigraţia a avut consecinţe multiple în Banatul istoric. economia agrară a dobândit un pronunţat caracter comercial. Teologie și Istorie Bld. Pârvan 406 . în primul rând cele ipotecate la bănci şi grevate de datorii. Numeroase persoane sau familii reîntoarse în localităţile de origine şi-au construit case moderne. a restrâns ponderea natalităţii prin plecarea persoanelor tinere. XII-XIII.

86. Idem. Budapesta. Idem. p. Budapesta. 25. 30. VIII. partea II. vol. p. p. M. partea II. 31..NOTE 1. St. 10. partea II. 6. M. Calculat pe baza datelor din Tabelele 1 şi 2. 51. 16. p. 67. 1998. 1914. 67.. 13. K. p. St. Idem. 36. 4. cit. 12 – 13. nr. 7. 19. Mişcarea naţională din Banat.). Ioan Bolovan. Idem. 23. partea II.. K. Idem. p. Cluj-Napoca. Urbanizarea în Banatul istoric la începutul secolului al XX – lea. Rodica Munteanu. p. 62 – 63. 68 – 69. 67. Editura Antib. 81. 54. din 23 februarie. vol. 48 – 49. în „ Analele Banatului”. p. 2. 35. 344 – 372. 34. partea II.3. p. 9. Ioan Munteanu.89. 90. 15. p. vol. 55.. St. 2000. Idem. partea II. 67. VII – VIII. 344 . 22 . partea II. M. Timişoara. p. Idem. 1881 – 1918. 48. 71. cit. Idem. Idem. 17. vol. 56. vol. 87 . p. ….91. partea II. 1902. 11. …. 15. 18. Drapelul. Timişoara.470. 1918.. Budapesta.88. op. 344 – 372 5. Idem. Magyar Statisztikai Közlemények (în contin. p. K. St. 1914. Idem. Idem. 74.. op. Editura Marineasa. 33. vol. 88 . 27. 438. 73. 3. 471. 335. 92. K. p. p. vol. 1913. 37. M. p. 1912. Timiş.. Idem. 20. K. 38. Ioan Bolovan. Idem. p. 486 – 487. partea II. Idem. Unii emigranţi evitau autorităţile pentru a nu plăti taxele de paşaport sau pentru a se sustrage de la efectuarea serviciului militar. partea II. 28. 12. St. XIII. partea II. 4 – 5. 42.1. vol. cit. p. Idem. 15. 182. Ioan Munteanu. partea II. 65. Budapesta. p. 1910.. 56. vol. partea II. …. partea II. 48. op. St.. partea II. p. p. 8. 2000.372 39. 32. p. p. 90. Transilvania între Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1918. M. Controla. Timişoara. Idem. N. S. Idem. p. partea II. p.23. 90 . 21. 1994. 14. 29. Idem. 63. Ibidem. Ioan Bolovan. Idem. Lugoj. 22. 42. Idem. 51. …. 26. vol. 42. 67. din 14/27 martie. 407 . p. p. M. K. p. p. 42. Ioan Munteanu. p. Editura Fundaţia Culturală Română. 52. …. 24. Ioan Bolovan. partea II. Monografie. 439. vol. Budapesta.

In cities. 2004-2005 EMIGRATIONS FROM THE PROVINCE OF BANAT AT THE END OF THE 19th .078 persons emigrated from Banat.765 to United States.BEGINNING OF THE 20th CENTURY Abstract The society of Banat in this period can be characterized by tremendous changes. making a great difference in the progress of the province at that time. 30. The emigration of a large number of citizens was certain cause of these social economical changes. established new economical units. Over 50% of the rural population was still tied to poor households. Between 1899 and 1913.ANALELE BANATULUI. The emigration was orientated towards the United States of America and Germany. An evolution towards capitalist modernization and development led to an accelerated rhythm for the economical development and finally to a growth of social stratification. XII-XIII. With their economies. the people who returned bought land and agricultural inventory.936 returned later in Banat. 408 . The emigration reduced the pressure of a working hand found in excess and diminished social tensions. of wich 128. the capitalist competition managed to ruin some small industrial and commercial units. 145.

90-91 Anexa 2. România Germania SUA – America An 10 10 17 53 155 650 806 1075 321 462 413 470 544 494 5480 1070 1146 89 62 212 2989 102 57 209 93 124 118 77 132 67 1355 97 105 156 63 36 20 39 10 889 93 106 179 143 67 84 62 298 123 39 133 237 314 114 136 10 3 12 1 2 18 1 319 112 211 467 181 63 25 107 52 357 150 85 58 56 83 74 219 125 48 31 31 35 10 39 26 11 3 3 20 36 1 83 21 22 27 5 14 5 200 40 72 36 51 31 5 8 198 723 372 763 435 129 275 118 106 119 3424 5 25 25 34 28 54 142 55 192 56 88 1 1 5 3 7 89 81 70 92 54 48 42 28 33 21 575 Caraş – Caraş Caraş Timiş Torontal Timişoara Vârşeţ Panciova Timiş Torontal Timişoara Vârşeţ Panciova Timiş Torontal Severin – Severin – Severin 3 11 16 17 26 108 135 65 70 27 64 30 14 9 8 603 1899 143 176 216 1900 44 271 296 1901 9 231 268 1902 71 635 996 1903 274 1575 2598 1904 443 1882 3453 1905 889 4971 6715 409 1906 1250 5040 10971 1907 1704 9061 17558 1908 290 1531 2403 1909 392 3538 7024 1910 458 3291 6311 1911 334 2231 3835 1912 487 3772 5879 1913 671 3332 3550 1899 7459 – 1913 41537 63073 Sursa: Magyar Statisztikai Közlemények. Număr emigranţi.Anexa 1. p. 63. Femei. Budapesta. Număr persoane. Emigrări din Banatul istoric între anii 1899 – 1913. 1918. Bărbaţi. . Emigrări între anii 1899 – 1913. 67. partea II. 51. vol.

partea II. 12 – 13. 67. Anexa 3. Etape. Budapesta. .Caraş – Severin B 179 194 192 431 1000 1429 3404 3408 6361 941 2170 2042 1162 2062 1564 26539 17721 46607 30191 1907 1684 1959 1895 3247 2700 1199 1835 2099 162 201 111 2600 1382 3538 2940 159 1604 4356 2915 207 276 263 313 373 398 3426 803 1416 1247 138 199 2992 12770 5368 554 541 1950 7120 4369 428 440 59 73 46 39 40 36 42 29 601 1861 4634 2822 361 390 68 854 2588 1400 110 91 59 647 1653 1125 44 29 19 13 25 41 54 60 38 54 57 57 60 60 558 235 678 439 31 22 42 10 120 330 209 32 25 39 22 48 53 50 56 35 113 138 26 55 54 46 28 18 723 118 289 248 33 27 4 1 154 460 351 29 39 6 6 3 F B F B F B F B F 3 93 71 76 41 27 100 99 36 51 62 78 39 49 825 Timiş Torontal Timişoara Vârşeţ Panciova An B F 1899 217 201 1900 100 4 1901 149 115 1902 99 75 1903 198 97 1904 550 356 1905 1280 896 1906 1384 894 ANALELE BANATULUI. 2004-2005 1907 2198 942 410 1908 690 590 1909 440 380 1910 487 486 1911 281 303 1912 424 393 1913 525 497 1899 – 1913 9022 6265 B = bărbaţi F = femei Sursa: Magyar Statisztikai Közlemények. Număr emigranţi după limba maternă. 1918. XII-XIII. vol. Emigrări din Banatul istoric. p.

8 6.5 0.4 11.8 5.2 3.2 - 45.2 C A Alţii B C 5.4 C A B C A B C A B 1. 67.8 11.7 C = 1908 . 22 – 23.5 1.9 45.1 1.4 4.6 0.0 0.9 33.8 48.2 18. Etape.7 4.5 2.7 0.4 2.8 16.1 6.8 72. vol.6 76. 67.6 56.7 4.2 2.9 7.4 19.4 0.2 Timişoara 9.1 62.4 8.6 Maghiari Sârbi Slovaci C A Ruteni B C 0.9 0.5 65.2 A Croaţi B 0.5 2.2 0.1 3. .1913 433 3799 4603 4215 13106 11490 233 947 919 428 1409 1274 28 21 34 192 83 63 42 90 57 24 2 7 13 16 179 521 301 8 1 12 7 - Torontal 752 4458 5635 7097 21117 15796 511 2892 1913 1110 7093 5593 196 1033 553 251 383 427 55 38 393 17 48 3 23 299 305 81 200 138 Timişoara 48 131 172 360 2066 1741 70 Vârşeţ 6 9 20 188 Panciova 12 1 - 223 A = 1899 – 1904 B = 1905 – 1907 Sursa: Magyar Statisztikai Közlemények.3 76.1 Panciova 2.5 40.Comitat B 429 432 139 180 127 1 12 4 11 2 9 1 2 2 5 5 1 1 339 148 67 97 28 31 43 32 16 C A B C A B C A B C A B C A B C A B C Români Germani Maghiari Sârbi Slovaci Ruteni Croaţi Alţii Oraş A B C A Caraş 613 2577 2489 1139 3682 2211 80 – Severin 2 128 411 154 Timiş 433 859 44 43 C = 1908 . vol. 1918.7 12.0 38.1913 Comitat Români Oraş A B C A Caraş 27.2 74. Budapesta.5 0. 1918. 22 – 23.7 5.9 4.3 4.9 6.4 7.9 52.6 61. Emigrări din Banatul istoric. În %.7 1.1 0.8 78.1 7.7 3. Germani B 5.6 0.3 0.8 6.4 0. partea II.9 16.7 70. Budapesta.7 2.3 51.6 A = 1899 – 1904 B = 1905 – 1907 Sursa: Magyar Statisztikai Közlemények.4 2.1 0. Limba maternă a emigranţilor.2 Torontal 7.8 0. partea II.8 0.1 8.6 0.3 0.6 76.9 12.4 0.0 30.9 0. p.6 1.9 2.5 2.0 0.0 18.4 70.6 13.8 19.6 7.7 Vârşeţ 2.2 1.9 - 411 7. p.8 0.1 13.7 16.4 0.0 0.5 3.1 0.6 11.7 – Severin Timiş 7.1 70.3 4.8 0. Anexa 4.1 0.4 0.5 2.8 11.8 1.0 24.4 6.

XII-XIII. 2004-2005 412 .ANALELE BANATULUI.

revue dirigée par Iosif Vulcan.infotim.ANALELE BANATULUI. Sa mère a été Maria Botiş (née Ciobanu) originaire de Roşia Montană de Ţara Moţilor. Vasile Dudaş Parmi les intellectuels remarcables de Timişoara on retrouve aussi le juriste Emil Botiş. Il a suivi les cours des deux premières classes primaires dans l´unique école élémentaire dont la langue d´enseignement était le roumain. Le cadet Virgil. Autrement. Il a été aussi l´auteur de “L´Histoire de l´Ecole normale et de l´Institut théologique orthodoxe roumain d´Arad”. 2004-2005 http://www. Elle a été appréciée par les critiques littéraires de l´époque. Teodor Botiş. XII-XIII. Elle a publié ses premières poésies dans la revue “Familia”. Il a été également l´auteur de la monographie de la famille Mocioni. ses parents l´ont fait inscrire en troisième à l´école primaire d´Etat. village natal de son père. il n´aurait pu suivre les cours du lycée. a Czirkvenicza. Il a été le premier recteur de l´ Académie théologique d´Arad en 1919. En troisième et en quatrième il a dû travailler dur pour apprendre le hongrois. y compris la période postérieure à la seconde guerre mondiale dans le Banat roumain et tout spécialement à Timişoara1. Il passait ses vacances d´été dans le village de Valea Neagră de Criş. S. Emil a passé son enfance avec sa famille à ´Arad. a fini son activité comme professeur à l´Université Polytechnique de Cluj. dans le département de Bihor. parmi lesquels nous pouvons citer Ilarie Chendi et-plus tard-Perpessicius. prêtre et professeur à l´ Institut théologique et à l´École normale d´Arad.N. pour qu´il puisse apprendre le hongrois. Arheologie-Istorie.htm EMIL BOTIŞ (1904-1984) Petru Botiş. ouvrage primé par L´Académie roumain en 1922.. Dans sa jeunesse elle a été institutrice et s`est affirmée comme poétesse. Après avoir fini les deux classes primaires. Il a également passé un été à la Mer Adriatique. Son père a été le dr. ouvrage paru en 1939 aux Éditions des Fondations Royales de Bucarest et réédité en 2003 à Timişoara. Emil a été le second des trois fils de la famille. Il est né le 10 février à Arad dans une famille d`intellectuels. Le bâtiment de l´ecole était situé dans la cour de la Cathédrale gréco-orthodoxe d´Arad. ingénieur. recevant le prix Năsturel. mais 413 .ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Le premier né a été Aurel qui a travaillé comme médecin à Arad. dont l`activité recouvre la période tellement agitée de l`entre-deux-guerres.

étant dépourvus de nourriture et des conditions d´hygiène les plus élémentaires. Maria Botiş a été décorée avec la médaille austrohongroise “Patriae et Humanitati”. édifice important situé près de l´Église serbe et dans lequel habitaient surtout des familles serbes. Dans ses souvenirs. Dans ses souvenirs. la situation des Roumains de Transylvanie a empiré y compris à Arad. avant l´entrée des troupes coloniales françaises sous la commande du général Gondrecourt. les éléments terroristes hongrois ont commis plusieurs atrocités contre les Roumains. Cette société soignait les blessés arrivés du front dans l´Hôpital militaire. chose ressentie aussi par les élèves roumains des lycées hongrois. Elle a également reçu de la part de l´Etat belge la distinction “Médaille d´or de la Croix rouge belge”. Emil retient en premier lieu la figure lumineuse du professeur Lejtény. Emil Botiş relate que. il a suivi les cours du lycée d´Etat appelé: “Gymnase supérieur royal hongrois”. remplacé par la suite par le général Tournelot. Comme la première guerre mondiale venait d´éclater. pendant les dernières journées. Après avoir terminé les quatre classes primaires. parce qu´il avait épousé une roumaine et manifestait beaucoup de compréhension envers ceux-ci2. Elle a organisé aussi l´assistance humanitaire aux prisonniers de guerre qui etaient soumis à un traitement extrêmement dur. étant élève en VI-e. Les années de la première guerre mondiale ont laissé leur empreinte sur toute la vie culturelle et sociale de la ville. Après la participation de la Roumanie à la guerre à côté des pays de l´Entente contre l´Autriche-Hongrie et l´Allemagne. y compris à Arad. Les premières classes du lycée ont été assez difficiles parce qu´il ne connaissait pas assez bien le hongrois. Après la Grande Union. Dans le lycée. l´atmosphère était très tendue et les esprits étaient extrêmement agités. au printemps de 1919. sans tenir compte du camp d´où provenaient les belligérants. les cours se déroulaient avec bien des difficultés à cause de la mobilisation de plusieurs professeurs. Pour cette activité humanitaire. les murs des salles de classe étaient 414 . Vers la fin de la guerre. certains d´entre eux décedés sur le front. qui était le plus aimé des éleves ét tout spécialemant des élèves roumains.ANALELE BANATULUI XII-XIII. d´autant plus que la mère d´Emil Botiş a déployé une activité humanitaire dans le cadre de la Société de la Croix Rouge. l´Etat Roumain lui a accordé l´ordre roumain “Le Mérite sanitaire première classe”. 2004-2005 heureusement-il a eu la chance d´avoir un instituteur hongrois bienveillant et respectueux avec les enfants de nationalité roumaine. Il a passé son enfance et son adolescence dans le Palais serbe.

Emil Botiş était alors en VII-e. jamais). on avait écrit en hongrois: “Nem. une page d´histoire a été tournée. Ce dernier était venu à Arad directement du front. planches qui comprenaient aussi les territoires qui étaient revenus aux Roumains. Parmi ces professeurs nous devons mentionner Ion Dumitriu de Craiova. A cette occasion. Malheureusement. au grand regret de tous les élèves. le physicien Constantin Teodorescu. l´historien Gheorghe Ionescu. Emil Botiş-élève en VI-e-s´arrête dans ses notes sur la dernière classe de dessin du professeur hongrois Sima Dezsö. soha”3 (Non. Ça vaut la peine de mentionner les circonstances dans lesquelles il était devenu invalide de guerre. Une génération de professeurs éminents est arrivée de l´Ancien Royaume. le professeur de français Deschamps. détaché de la mission universitaire française de l´Académie Orientale de Vienne (le fameux Institut d´études commerciales et consulaires d´Autriche) ainsi que l´éminent professeur de roumain-Dimitrie Panaitescu-Perpessicius. Pendant l´année scolaire 1919/1920. Sous les images que ces planches contenaient. sa présence dans le lycée a peu duré. car il a été transféré à TârguMureş et puis a Bucarest.recouverts de planches réprésentant la Hongrie démembrée. le professeur de musique Petrescu. car la guerre venait de s´achever. Il était resté invalide apès la résection du coude droit et c´est pourquoi il ne pouvait plus écrire calligraphiquement. On a également organisé des cours sans fréquence à l´Université de Cluj pour les instituteurs transylvains qui désiraient devenir professeurs. Le professeur a interrompu son activité en disant: “à partir d´aujourd´hui les Roumains ont assumé le contrôle sur notre ville”4. Après la retraite d´Arad des troupes françaises du général Franchet d´Esperey et l´entrée des premières unités de l´Armée roumaine. les bras croisés. les élèves roumains sont restes muets. brillant mathématicien. Il est parti sur le front de Dobroudja avec le 38´-e régiment d´infanterie de Brăila et le 13 octobre 1916 il a été blessé au bras droit. non. Cela se passait à la fin de l´année 1918/1919. Il se souviendra plus tard de la période pasée à 415 . C´est le médicin français Dufreche qui a sauvé son bras droit d´une amputation. nem. on a fait appel aux professeurs de “L´Ancien Royaume”(de Roumanie). existant même des classes parallèles pour chaque année d´etudes. professeurs qui se sont imposés et affirmés au lycée pendant l´entre-deuxguerres. Quand le professeur a demandé aux élèves de chanter pour la dernière fois l´hymne national hongrois. le lycée “Moise Nicoara” a fonctionné avec toutes les classes (I-VIII). aux Croates et aux Serbes. Parce qu´il n´y avait pas assez d´enseignants.

qui a brillé pendant de longues années sur la scène de l´Opéra roumain de Cluj. mentionnons l´érudit héléniste et latiniste Liviu Albu. à l´occasion du centième anniversaire de la poétesse Maria Botiş Ciobanu-en 1966. Ce dernier s´est fait remarquer par ses tableaux exposés à Budapest. mais aussi en tant que peintre d´eglises dans les départements d´Arad. Dans le lycée. restée vacante après le départ de Dimitrie Panaitescu-a été ocupée par le poète symboliste Al. subtile ciseleur de vers. Perpessicius évoque les moments agréables passés dans la maison hospitalière de la famille du professeur Teodor Botiş. Il est à retenir que l´effort des premiers professeurs du Lycée “Moise Nicoară” a été bien grand car ils devaient enseigner la langue et la littérature roumaines. T. 416 . Bratislava. A côté des professeurs venus de l´Ancien Royaumme. le père de la grande cantatrice Lia Pop. de Timiş et de Hunedoara. le professeur de mathématiques Ascaniu-Crişan-fils d´un intellectuel roumain de Sibiulicencie ès mathematique et physique de l´Université de Budapest. le professeur de botanique Nestor Blaga. On sait bien que ces activités ont été initiées par l´Anglais Sir Baden Powell et qu´elles se sont avérées être une excellente école pour acquérir certaines habiletés pratiques et aussi pour former des caractères. Le professeur Al. on a organisé aussi des activités de boy-scouts. Mentionnons aussi le professeur d´allemand Caius Turicu qui a initié les élèves aux secrets des Niebelungen. le professeur de dessin Iulian Toader qui a fini ses études de Beaux Arts à Budapest en 1904. Stamatiad s´est affirmé en tant que poète symboliste. Stamatiad. mais moins initié aux secrets de la pédagogie. une fois fondé le lycée “Moise Nicoară” ont enseigné aussi des professeurs transylvains qui ont étudié dans les Universités de l´ancien Empire austro-hongrois. Celui qui enseignait auparavant le roumain dans le lycée hongrois était Gheorghe Pop. Parmi ceux-ci. en 1971. etc. se considerant un des continuateurs de la poésie symboliste d´Alexandru Macedonski. Dans l´article mentionné. 2004-2005 Arad comme professeur au lycée “Moise Nicoară” dans l´article publié dans “Lectures intermittentes”.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Oroshaza. l´histoire des Roumains à des éléves qui n´avaient étudié la langue et la littérature roumaines que pendant une seule heure facultative par semaine dans l´ancien lycée hongrois. La chaire de roumain. livre paru aux éditions “Dacia” de Cluj. qui était alors le directeur et le chroniqueur de l´École normale d´Arad et futur premier recteur de l´Académie théologique d´Arad. C´est lui qui a continué à enseigner la langue et la littérature roumaines. qui a fait ses études à la Faculté des lettres et philosophie de Budapest (1904). chapitre important dans la vie des élèves. T.

En 1923. où la guerre avait laissé des traces profondes. Juifs etc. mais aussi par la fantaisie et le désir des élèves d´aventures en plein air.s´est fait inscrire aussi 417 . Nous devons retenir la discussion qu´Emil a eue avec le peintre Thorma Iános qui lui a conseillé avec insistance d´abandonner ses études de Droit pour suivre les cours aux Beaux Arts. la vaisselle. Ainsi. le général Berthelot a rencontré les elèves boy-scouts et s´est fait photographier avec eux comme nous le relate dans ses souvenirs Emil Botiş5. école qui fonctionnait dans la mansarde du Musée des Arts et Métiers de Cluj. Le jeune homme aurait désiré etudier les Beaux Arts. parce qu´il trouvait qu´il avait du talent. Hongrois. Comme la fréquence aux cours de la Faculté de Droit n´etait pas obligatoire. Après avoir fini ses études au lycée et après avoir passe le bac. de passage par Arad. 5 rue Gheorghe Bariţiu. déja étudiant en III-e année. qu´il n´a pourtant pas abandonnés. L´écrivain Emil Isac. Après la Grande Union. sur l´insistance de ses parents. Cette école fonctionnait dans le cadre de la Colonie des artistes peintres et était dirigée par le grand peintre hongrois Thorma Ianos. par les longs bâtons sans pommeaux outils de camping tels la bêche Linemann. parce qu´il a suivi également les cours de “L´École libre de peinture” dirigée par le grand peintre Alexandru Popp. par les tentes. Emil Botiş se fait inscrire à la Faculté de Droit de Cluj. Allemands. beaucoup de familles étant dépourvues de nourriture et d´assistance médicale. les lanternes etc. Emil Botiş. Cela se passait au mois de septembre 1922. lorsque le lycée est devenu roumain. Les élèves boy-scouts du Lycée “Moise Nicoară” ont participé aussi au des actions au caractère social et philanthropique.Une fois fondé le Lycée “Moise Nicoară” en 1919 les éléves boy-scouts ont constitué la Cohorte des boy-scouts “Général Berthelot” en guise d´hommage pour l´aide accordée par les Français à la Roumanie pendant la guerre. assez renommé à l´epoque et qui était alors inspecteur général des arts lui offre une bourse d´études et l´envoie pendant les vacances d´ete à la fameuse Ecole de peinture de Baia Mare. Cette activité de boy-scouts a attiré les élèves par l´exotisme des uniformes (chapeaux et cravates). ils ont effectivement aidé les enfants réfugiés de Moldavie. l´élève Emil Botiş a participé en 1919 au premier camp de boy-scouts de la Grande Roumanie organisé à Braşov et en 1921 à la première jamborée de Sibiu. C´est là qu´il a connu la peintre Aurel Ciupe qui est devenu plus tard son ami. Ces groupes de boy-scouts organisés par classes comprenaient à la fois des éléves de différentes nationalités: Roumains.

Ghiulea. Emil Botiş a travaillé trois années consécutives durant comme secrétaire de la commission d´organisation de la future École des Beaux Arts de Cluj et ensuite comme secrétaire de la même école. ainsi que ses conaissances d´anglais avec les professeurs Chisholm et Grimm. Emil Isac en était un des membres et la peintre Alexandru Popp est devenu ultérieurement le directeur de l´ecole. mais a pris son diplôme à l´Université de Rome. Romul Ladea est venu plus tard à la chaire de sculpture. ont permis à Emil Botiş de continuer et de perfaire ses études de Droit à la Sorbonne. après un stage dans l´atelier du grand Constantin Brâncuşi qu´il n´a pourtant pas imité. il prend pour point de départ les premières organisations économiques antérieures au capitalisme roumain de Transylvanie d´après le système des coopératives “Raiffeisen” et “Schultze-Delisch” des Saxons de Transylvanie. enseignait l´Anatomie. Le professeur Atanase Popa.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Il s´est rapproché plutôt de Paciurea qui lui a ensegné la sculpture. De la sorte il a eu la chance de suivre les cours d´Histoire de l´Art du professeur Coriolan Petran et de perfectionner ses connaissances de français avec le fameux Yves Auger. C´est là qu´il a obtenu son second doctorat entre 1927-1934. qui était aussi un écrivain sensible à tout ce qui était beau. Le président de cette école était le fameux savant spéléoloque Emil Racoviţă. aprés quoi ont commencé les cours théoriques à l´Université. La professeur dr. enseignait le Dessin. Papilian de la Faculté de médicine. Les cours de français du professeur Yves Anger qui a brillamment réprésenté la chaire de français de l´Université de Cluj pendant l´entre-deux –guerres. était titulaire de la chaire de Géométrie descriptive. Anastasie Demian á l´Académie Julien. Entre 1924-1927 Emil Botiş a été secrétaire de l´École des Beaux Arts de Cluj. Les banques capitalistes telles “Albina” sont apparues plus tard. Pericle Capidan. Il a soutenu sa thèse de doctorat intitulée “L´Histoire du mouvement coopératiste de Transylvanie” à la chaire des Sciences Sociales dont le titulaire était le professeur N. L´organisation de l´école a duré six mois environ. Pendant ses années d´etudes à Cluj. Aurel Ciupe avait commencé ses études à Paris. Dans son ouvrage. Après avoir obtenu le titre de docteur ès Sciences politiques et économiques de la Faculté de Droit 418 . un érudit savant. le professeur Coriolan Petran enseignait l´Histoire des Arts et l´ecrivain Emil Isac enseignait de captivants cours d´Esthétique. que de la création abstraite du père de la sculpture moderne. système repris par les Roumains sous la direction de Visarion Roman. peintre académique de l´Ecole de Munich. Les autres ensegnants avaient fait leurs études à l´étranger: Catul Bogdan à l´École nationale des Beaux Arts de Paris. 2004-2005 à la Faculté de lettres et de philosophie.

il a pris contact avec l´ambiance d´étude académique. De tous les points de vue. Il a aussi reçu une aide tout à fait spéciale et généreuse de la part de notre grande et veritable “ambassadrice”. En 1928. il passait la plupart de son temps dans la Bibliothèque de l´Université et dans la Bibliotèque Nationale de France où il a eu accès grâce à la recommandation de la Légation de la Roumanie à Paris. dans sa qualité de président “ad interim” de l´Association des étudiants roumains de Françe. l´hôtel “Georges V”. qu´il a visitée à plusieurs reprises. en dehors des cours qu´il fréquentait. il a écouté des conférences à la Sorbonne. juristes. les expositions d´art. Au mois de septembre 1927. historiens du Droit internaţional. on a réussi à réunir une somme considérable en francs. A la suite de la souscription. Cette fête a eu un grand succès et a été un grand événement. Pendant la première année passée à Paris il a étudié à fond le français. L´organisation de cette fête a exigé beaucoup de travail et d´appui matériel de la part des membres de la colonie roumaine de Paris. les années passées a Paris ont été les plus heureuses.de Cluj le 2 juillet 1927. il a organisé le dixième anniversaire de l´union de la Transylvanie avec la Patrie Mère. Emil Botiş part pour Paris où il se fait inscrire à la Faculté de Droit de la Sorbonne où dès les premiers jours. l´ambiance de la Sorbonne. le langage juridique. ses édifices au glorieux passé historique. très apprécié par les membres de la colonie roumaine de Paris. 419 . Paris “ville lumière” avec ses monuments d´art. C´est-à-dire qu´il a parcouru Paris “de long en large”. Elena Văcărescu. les musées. Il a fait des efforts pour apprendre correctement le français. somme qui a permis à Emil Botiş de louer les salons de l´un des plus élégants hôtels de Paris. monsenieur Papoudoff. tout cela a contribué à la formation d´Emil Botiş en tant qu´”Homme européen”. monsieur Diamandy. y compris le ministre de la Légation roumaine. Il a reçu une aide considérable de la part du chef de la chancellerie de la Légation de la Roumanie de Paris. il prend congé de la ville de Cluj avec l´intention de partir pour Paris pour y parfaire ses connaissances juridiques. Dans les années suivantes. Ensuite il a visité. hôtel où descendaient les chefs d´Etat et les têtes couronnées pendant leur séjour à Paris. les termes techniques et les expressions consacrées qu´il devait utiliser. économistes. il a vu des pièces de théâtre à la “Comédie française”. situé dans l´avenue du même nom. C´est dans cette ville qu´il a eu l´occasion de suivre les cours de certains grands et illustres professeurs. du Quartier Latin.

membre de la Cour Internationale d´Arbitrage de La Hage leurs propositions et leur programme en recevant l´approbation de ce distingué représentant de notre pays dans “Le temple du Droit mondial”. on a organisé un programme artistique roumain. Monsieur le ministre Diamandy s´est contenté de lui tendre deux doigts. Il a été un brillant étudiant de notre faculté. lorsqu´on a fait le bilan des entrées et des dépenses.ANALELE BANATULUI XII-XIII. A la fin de la fête. Pendant les quatre années qu´il est resté à Paris. lui aussi étudiant à Paris et futur professeur de Droit civil à l´Université de Cluj et membre du Conseil législatif. outre la participation aux cours de la faculté. Le discours commémoratif a été prononcé par l´ami d´Emil Botiş. Emil Botiş a remis le reste de 95 francs au Comité de l´Association des Etudiants roumains de Paris. Emil Botiş a été parmi les fondateurs de la Section de Paris de l´Institut de Droit international de la Roumanie. qui étaient de véritables monuments d´art. Niculescu. s´enquérant des études que chacun d´entre eux faisait. La réunion a eu lieu à la Légation de la Tchécoslovaquie où Nicolae Titulescu s´est bien cordialement éntretenu avec chaque membre de la délégation des étudiants roumains. il a passé des journées entières dans les bibliothèques et dans les musées de Paris. dans l´eglise roumaine rue Jean de Beauvais où il rencontrait les membres de la colonie roumaine de Paris. dans les cathedrales et autres églises. de la même manière dont procédait le roi Charles I-er avec les personnes qu´il agréait moins. A cette occasion. Il était charmant. où ils ont exposé à monsieur Demètre Negulesco. a connu le grand homme politique roumain à l´ocassion d´un cocktail des étudiants de la “Petite Entente”. étant les seuls étudiants roumains qui y avaient accès. 2004-2005 qui n´a pourtant pas contribué financièrement à l´organisation du dixième anniversaire de la Grande Union. un as !”6 Emil Botiş. motif de fierté pour le peuple roumain. V. Emil Botiş a été chaleureusement félicité par Elena Văcărescu. celui dont il se souvient le mieux a été le professeur Cordier qui disait chaque fois aux étudiants roumains: “J´ai connu votre Titulescu. présenté par certains des meilleurs artistes roumains qui se trouvaient alors à Paris. Il a passé bien des moments à la Maison des Étudiants de France où se trouvait le siège de l´Association. sans perdre de vue le gain moral réel et la propagande faite à la Roumanie et à l´ Association. Parmi les professeurs de la faculté. ce grand homme d´état européen. monsieur Salvator Brădeanu. Son diplôme de docteur ès Sciences Politiques et Economiques obtenu à l´Université de Cluj a été reconnu par la Faculté de Droit de Paris comme 420 . à côte de ses collègues Radu Budişteanu. Teodor Bârsan et J. A la fin de cette fête tellement réussie.

Niboyet. Histoire du Droit et Droit administratif ce qui supposait l´acquisition de milliers de pages. A la fin de son exposé le professeur Achille Mestre président du jury-a déclaré: “J´ai rarement eu l´occasion de présider la soutenance d´une thèse aussi documentée et aussi judicieusement motivée” 77. La thèse (300 pages) a été imprimée aux Éditions de la Librairie des facultés E. compte tenu qu´un cours comprenait 1500-2000 pages. ami d´Emil Botiş. il est rentré à Paris pour rédiger sa thèse. Bartin. à savoir Constantin Angelescu. anglais. Une fois tous les examens de doctorat passés. En février 1933. Rippert. car ce prix a été attribué à un autre collègue roumain. La thèse a été approuvée par un jury presidé par Achille Mestre et dont les membres etaient les profeseurs Joseph Barthélémy et Georges Scelle.diplôme de licence. Joseph Barthélémy. Droit civil comparé français. Celui-ci était le fils de l´ ancien ministre libéral de l´Instruction publique qui a présenté une thèse de doctorat du droit allemand. On ne lui a pas donné l´occasion de soutenir sa thése avec des arguments verbaux. Georges Scelle et Achille Mestre. déjà mentionnés ci-dessus. Juliot de la Morandière. diff usés aussi en Roumanie. Droit roumain. Il n´a pu mettre en valeur les connaissances acquises à la Faculté de Droit de Cluj. Il a soutenu sa thése le 15 mars 1934 devant le jury mentionné ci-dessus. Droit civil. Pour l´élaboration de la thése. A cette occasion. Il a soutenu tour a tour ses examens de Droit public. Cassin. il a dû se documenter dans son pays. allemand. thèse intitulée “Le Plébiscite d´après le 421 . ce qu´il a réalisé entre 1930-1933. où la plupart des connaissances étaient fondées sur la jurisprudence autrichienne et hongroise qu´on a appliquée dans la majorité des cas en Transylvanie en 1949. Dujardier. Il a été félicité par le jury qui lui a accordé la note maximum “très bien retenu” ce qui signifiait que la thèse avait été retenue et proposée pour “Le prix d´Etat”. Müller de Paris en quelques centaines d´exemplaires. Il a dû soutenir tous les examens de doctorat qui étaient extrêmement rigoureux et prétentieux. Droit constitutionnel. bien qu´il eût été préparé à répondre à n´importe quelle question. tels Levy Ulman (Droit civil comparé). il a satisfait aussi son service militaire au régiment d´artillerie cavalière d´Arad. La rédaction a duré une année environ. Capitant. Emil Botiş a choisi comme sujet de sa thése de doctorat “Le Contentieux administratif des travaux publics”. Il a retenu les noms de quelques grands profeseurs connus dans le monde entier. d´autant plus que les notes allaient de 1 à 20. Finalement cela n´a pas abouti. Les membres du jury avaient mis la tenue de rigueur: togue rouge de velours et togue galonnée d´or.

dont Emil Botiş a été élu secrétaire. qui est devenu plus tard Résident Royal pour le Banat dans les deux dernières années du règne de Charles II. avec son talent diabolique. le président des deux organisations étant le distingué magistrat dr. Dans ce proces. comme vous-même élaborent d´excellents travaux dans notre Faculté mais-une fois rentrés dans votre pays-ne font plus rien !”8 c´est-à-dire ne s´affirment pas et ne sont pas appréciés. le professeur Joseph Barhélémy-membre du jury-a affirmé: “Je ne suis jamais parvenu à comprendre pourquoi les étudians roumains. tout près du Tribunal. Emil Botiş revient en avril 1934 à Arad. La cour d´Appel fonctionnait alors dans l´édifice de la Préfecture actuelle. Parallèlement à son activité d´avocat. Le bureau d´avocat ouvert à Timişoara a eu une nombreuse clientèle ce qui lui a permis d´embaucher une secrétaire dactylographe. ce qui lui a valu un honoraire d´avocat de cinq millions de lei. 2004-2005 Constitution de Weimar” qui ne présentait aucun intérêt particulier pour notre pays. rue Eugène de Savoie. à réussi à rendre coupable l´Etat roumain.ANALELE BANATULUI XII-XIII. S´affirmant dans la vie professionnelle. il s´établit à Timişoara. il est bientôt devenu sécretaire de “L´Institut Social Banat422 . “Les Pandectes roumaines” de Bucarest. Le texte de la conférence tenue par Emil Botiş a été publié dans “La revue du cercle juridique du Banat”9 et a été primé par “L´Association des magistrats de Cluj”. premier président de la Cour d´Appel de Timişoara. qui. L´article publié dans les “Pandectes roumaines” a suscité une série de controverses dans la presse juridique du pays et aussi au cours d´une conférence tenue dans le cadre du “Cercle juridique du Banat”. Ça vaut la peine de mentionner l´article intitulé “L´Arbitrage en matière de travaux publiques” paru dans le contexte du litige entre l´Etat roumain et la Maison Steward-une entreprise suédoise de constructions qui allait construire une autostrade sur la route Bucarest-Braşov et qui n´avait malheureusement pas été réalisée ce qui a causé à l´Etat roumain un préjudice de quelques centaines de millions de lei. Après une brève pratique dans le bureau de l´avocat dr. Aprés l´obtention de son doctorat à Paris. Il y ouvre un bureau d´avocat 6. Alexandru Marta. Après l´avoir félicité en lui apportant des éloges. ancien maire d´Arad. Emil Botiş a publié différents articles dans des revues administratives et juridiques telles “L´administration roumaine”. juridique et culturelle de Timişoara. cette dernière appréciée alors comme la meilleure revue juridique de toutes qui fussent jamais parues en Roumanie. sa ville natale. Cornel Lutai. la Maison Steward a été représentée par l´illustre professeur Istrate Micescu.

L´Institut Banat-Crişana a orienté son activité vers la recherche monographique des villages vers des problèmes sociaux tels: le dépeuplement. quand il a abandonné l´avocature étant nommé référent à la Cour administrative de Timişoara. il s´est contenté d´enseigner deux années durant un cours facultatif de “Droit administratif et Législation industrielle” à L´École polytechnique de Timişoara qui a joui d´une grande audience parmi les étudiants. A cause des bombardements lancés sur la ville de Timişoara. Son beau-père est mort en 1953 en détention à Sighetul Marmaţiei. En 1949. née le 16 octobre 1938 et Ioan Alexandru. comme ancien dignitaire dans les années 1938/1939. futurs ingénieurs. qui appartenait à l´École Sociologique de Bucarest. Il a occupé ce poste de référent par concours. l´industrialisation. à Bucarest. de Târgu-Mureş. ce qui a été apprecié par les organes hiérarchiques supérieurs. Il a continué son activité d´avocat dans le barreau de Timişoara jusqu´en 1939. parce qu´il existait déjà un cours obligatoire d´Economie politique dans lequel on enseignait des notions sommaires de législation industrielle. Son parrain a été Octavian Goga (un vieil ami de son beau-père). il a été nommé membre de la Commission d´Etat pour la réorganisation du Contentieux administratif. Cornel Grofşoreanu.Crişana” et rédacteur de la revue de l´Institut. Emil Botiş épouse Stela. Il faut retenir l´apport de “L´Institut social Banat-Crişana” a mettre en pratique les études et les recherches dépassant ainsi la recherche pure théorique du professeur Dimitrie Gusti. car la seconde guerre mondiale venait d´éclater. le titulaire de ce cours étant un conseiller de la cour d´Appel de Timişoara (par cumul). dont le président était le dr. la fi lle du regretté avocat Aurel Baciu. Jassy ou Bucarest. il s´est affirmé comme excellent doctrinaire par le respect de la légalité et du Droit administratif. dirigée par le professeur Dimitrie Gusti. qui venait d´être nommé professeur à l´Université de Cluj (nomination quimalheureusement pour le grand poète et homme de culture qui était Octavian Goga-est venue trop tard). l´urbanisation rurale. Deux enfants sont nés de ce mariage: Stela Maria. En tant que référent à la cour administrative de Timişoara. 423 . né le 24 septembre 1942. Comme il n´a pas réussi à occuper une charge universitaire dans une des chaires de Droit des Facultés de Cluj. la plupart des services publics et des institutions plus importantes avaient été placés dans diverses petites localités du département de Timiş Torontal. Son cours n´a pas pu devenir obligatoire et compris dans le Programme d´enseignement. etc. Il a également bénéficié d´une mobilisation sur place. étant classé le second du pays. du civisme et de la démocratie. La 30 janvier 1937.

à l´exception des vandalismes de l´Armée soviétique. Les trois officiers ne sont pas longtemps restés chez les Botiş. Un soir après un dîner copieux-grâce aux aliments apportés par les trois officiers soviétiques. La famille d´Emil Botiş n´a pas eu d´ennuis à cause. rue C. Comme Emil Botiş et sa famille habitaient alors 5. de ces officiers soviétiques. la vie s´est normalisée en partie. en fi xant à leurs coins des panneaux indiquant les nouveaux noms des rues.D. rue Beethoven. qui se sont comportés d´une manière civilisée. 2004-2005 Après les évenements postérieurs au 23 août 1944. Ceux-ci apportaient presque chaque jour des aliments pour toute la famille. sa demeure a été retenu pour y placer des officiers soviétiques. Emil Botiş. La demeure des 424 . hongrois tous les deux et qui ont apporté des sceaux et des registres administratifs (préparés d´avance). Malgré la retraite des Allemands les troupes hongroises ont tenu sous occupation la ville d´Arad pendant huit jours. Tchaikovsky. Beethoven. parlait couramment le russe. Ainsi. L´armée allemande s´est retirée de la frontière de Sud-Ouest de la Roumanie après les combats de Păuliş (département d´Arad). essayant d´accorder de nouveaux noms hongrois aux rues. ce qui s´est d´ailleurs passé. située dans la zone résidentielle de Timişoara. „Davai vodka” (Donne-moi de la vodka) et en général „Davai” (Donne-moi. d´autant plus que le maître de la maison. étant remplacés par d´autres qui partaient eux aussi en fonction de la situation du front de la guerre. Ils y ont installé un maire et un préfet. aliments que la population avait du mal à trouver dans les magasins et aux marchés de la ville. le capitaine Makovski s´est mis au piano et a commencé à jouer-ayant à sa disposition les partitures respectives-des pièces de Chopin. où les élèves d´une école militaire ont arrêté l´avance des chars allemands. les premiers mots russes appris par la population roumaine ont été „Davai ceas” (Donne-moi ta montre).ANALELE BANATULUI XII-XIII.. l´un d´entre eux. la famille d´Emil Botiş a eu „la chance” d´heberger trois officiers soviétiques du commandement de l´Armée Rouge qui s´était installé dans l´ancien siège du consulat allemand. qui a installé des unités à Timişoara. Pour revenir à l´atmosphère qui régnait dans la société roumaine à l´arrivée de l´armée soviétique. etc très correctement et avec beaucoup de sensibilité. Loga. Les détachements d´avant garde de l´armée étaient complétés par l´adjonction de détenus de droit commun. de voleurs et assassins envoyés en première ligne du front pour réhabilitation. ce qui a agréablémént surpris ses hôtes.) mot sans lequel il semblait être impossible de construire une phrase en russe10. Ceux-ci se sont livrés au pillage. au viol et même à l´assassinat.

à l´Office d´études et de documentation du Ministère de l´Interieur. Parmi les derniers „hôtes”. Emil Botiş a été réparti à Bucarest. dont l´inévitable „vodka”. Parmi les derniers à lui rendre visite a été le commandant soviétique de la ville de Timişoara. Marie et Choura). Finalement. Tous les aliments ont été apportés par les sovietique. Une partie du personnel a pris sa retraite. compte tenu de l´origine sociale qu´ils avaient. car il fallait élaborer des programmes analytiques. lorsque à la suite de la réforme judiciare. Stela. officiers appartenant au corps sanitaire et qui se sont comportées de manière civilisée. fille de dignitaire de l´entre-deux-guerres. concernant la doctrine libérale. Il y a travaillé dans un collectif qui avait pour tâche d´organiser les Ecoles spéciales de formation administrative. Parmi les hôtes soviétiques il y avait aussi trois femmes (Maria. Certains des officiers avaient de l´éducation et s´excusaient pour le dérangement causé en disant que c´était la guerre et qu´ils n´avaient pas le choix. mort en détention à Sighet en 1953. Emil Botiş se souvient du major Bougaiev. office qui est devenu par la suite la Direction générale de l´administration jusqu´a la mise en place des futurs Conseils populaires. La tâche n´a pas du tout été facile. qui l´a remercié de la manière dont il a reçu les officiers soviétiques. ainsi que sa famille. la doctrine communiste marxiste. etc. 425 . Il a dû admettre que dans les rangs de l´Armée sovietique il y avait aussi des éléments douteux en disant que „les doigts de la main ne sont pas non plus tous égaux”11. Dans cette situation il avait l´avantage de connaître le russe. y compris la boisson. les autres ont occupé d´autres fonctions juridiques et certains autres sont restés sans travail. Ce collectif devait préparer également le règlement de fonctionnemet des écoles spéciales de formation administrative. A part cela il devait faire des efforts pour sauver sa propre personne.Botiş. 5. rue Beethoven. Emil Botiş a continué son activité comme référent á la Cour administrative jusqu´en 1948. le commandant a offert un banquet auquel a participé aussi une suite d´officiers soviétiques. avec lequel il a eu des discussions amusantes d´ordre doctrinaire. certains d´entre eux anciens etudiants de l´Académie militaire „Frunze” de Moscou. politique. une série d´actes législatifs basés sur la jurisprudence soviétique. on a supprimé toutes les cours administratives du pays. La solide formation juridique qu´il avait et la maîtrise du russe l´ont beaucoup aidé. a assez longtemps abrité des officiers soviétiques (à peu près trois ans). lui et sa femme. La famille en a gardé beaucoup de souvenirs de bons et de moins bons.

s´approchant ainsi de sa famille qui était restée à Timişoara. On y avait besoin de professeurs ayant une formation académique. Emil Botiş a été nommé directeur de „L´Ecole technique moyenne de sciences communales” de la ville d´Arad. comme toutes les conditions étaient réunies on a commencé les cours. ouvriers provenant de la campagne. ces déficiences ont 426 . on a fait venir Emil Botiş au Ministère de l´Intérieur pour lui confier une nouvelle tâche: l´organisation d´une autre séries d´écoles. Il y a enseigné tant à la section roumaine qu´à la section hongroise. les exposés oraux suivis de séminaires et de debats constituaient la base de l´enseignement. 2004-2005 Emil Botiş est resté à Bucarest quelque six mois. Dans le cadre du Ministère de l´Intérieur on a organisé un collectif d´élaboration et de rédaction des plans et des programmes d´enseignement pour les nouvelles écoles. des paysans sans terre ayant une formation élémentaire sommaire. pour l´internat et la cantine. Après cela. La population scolaire était constituée de jeunes gens qui n´avaient pas réussi au concours d´admission à d´autres écoles moyennes. En octobre 1950. L´École d´Oradea n´a fonctionné qu´une année. A cette occasion. mais. Peu de temps après il a été nommé inspecteur de première classe et aussi maître assistant pour enseigner à l´École spéciale de formation administrative d´Oradea. des membres de l´Union des jeunesses communistes. mais à cause de son origine sociale qui constituait le premier critère pour occuper un poste. Il n´a pas eu la chance de devenir enseignant à la Faculté de Cluj. de petits fonctionnaires. La population scolaire était formée d´ouvriers qu´on sortait de la production. loin de sa famille qui est restée à Timişoara à l´exception des jours où il venait en délégation à Timişoara pour organiser la nouvelle administration. Dans l´enseignement et l´acquisition des connaissances on se heurtait à des difficultés parce que les manuels et les cours lithographiés manquaient.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Les conférences. appelées après la Réforme de l´enseignement de 1948 „Ecoles techniques moyennes de sciences communales” dont le but était de préparer des cadres pour les Conseils populaires en vue de diriger et organiser les services administratifs communaux. on lui a offert un poste de chargé de cours. Après la fin des cours à l´École spéciale administrative d´Oradea. Dans cette nouvelle qualité il a fait de grands efforts pour trouver de l´espace pour l´école. grâce aux efforts des enseignants. il n´y est pas parvenu. Ils étaient donc moins préparés. concour qui s´était déroule au début du mois de septembre. Il a été délégué aussi à Oradea pour y organiser une future École de formation administrative.

Cela a été remarqué et retenu par la direction de l´Arbitrage de l´État de Timişoara. y compris un doctorat à Sorbonne.04. pour laquelle il était préparé. 427 . Il représentait l´institution dans les procès que celle-ci avait á l´Arbitrage de l´État et aux Tribunaux.à son sens pédagogique inné et à son expérience de vie. A la suite de la réorganisation administrative survenue en 1958. L´école a fonctionné avec deux sections: Ponts et chaussées et Planification de l´économie. Emil Botiş a été promu chef de l´Arbitrage de l´Etat de Timişoara le 1. Il a été aussi reconnu et apprécié par les autorités communistes. et la planification. en amplifiant l´activité de celui ci. est parvenu à diriger une école qui formait des techniciens des ponts et chaussées et aussi des spécialistes pour l´économie.été dépassées. Il y est pourtant parvenu grâce à son respect pour le travail bien fait. Il a été très rapproché des élèves qui le considérait comme un „père”. fonction qu´il a détenu trois années durant jusqu´au premier janvier 1962 quand il a été remplacé parce qu´il n´était pas membre du parti. mais aussi par la direction centrale de Bucarest qui lui a proposé de passer à l´Arbitrage de l´État par transfert. on l´a toléré comme arbitre en chef grâce à sa compétence et à son savoir faire. appréciés aussi par les autorités centrales de Bucarest. car il passait chaque jour environ 100-150 contracts d´approvisionnement visés par l´Office juridique de l´institution. Pendant les trois années qu´il a dirigé l´école d´Arad il a fait la navette à Timişoara où était restée sa famille. l´activité de l´Arbitrage de l´État d´ Arad a été assumée par l´Arbitrage de l´État de Timişoara. Il a été transféré comme professeur à l´École spéciale d´Économie et de Planification de Timişoara et aussi comme juriste à l´Office régional d´approvisionnement et de vente (ORAD) de Timişoara. A la suite de certaines déficiences constatées dans la direction de cette institution. bien qu´il ne fût pas membre du parti. Les gens se sont toujours demandés comment un juriste ayant une formation supérieure. A cet office. par la disparition de la région d´Arad. compatible avec la III-e section commerciale des anciens Tribunaux de la période de l´entre-deux guerres. Le volume de travail était bien impressionnant. L´Arbitrage de l´Etat était une institution nouvellement créée.1959. Son travail d´arbitre à l´Arbitrage de l´Etat lui a convenu. ce qui a été d´ailleurs réalisé. Il devait également défendre en instance toutes les divergences qui surgissaient. parce qu´il lui assurait une stabilité et signifiait un retour à une fonction juridique semblable à celle de magistrat. Pourtant. il a eu la rude tâche d´être responsable de la discipline contractuelle et de tenir l´évidence des contrats.

A la réalisation de cet 428 . nous devons retenir ce qui suit: „Dans la situation de retraité. Or dans le monde de la justice. parce qu´il avait été retenu par des problèmes de famille (sa femme avait subi une attaque d´hémiplegie. le peintre Tassi Demian. ce qui a imposé son internement à l´hôpital). mais aussi défendre les innocents. lorsque les faits sont déformés et considérés d´une maniere exagérée un danger pour la société. on connaît depuis 2000 ans le principe compris dans l´adagè selon lequel „il n´existe pas de châtiment. très connu à Timişoara grâce aux fresques bizantines réalisées à la Cathédrale métropolitaine et aussi sur le plan national grâce à ses travaux de décoration des pavillons de la Roumanie aux expositions universelles de Paris et de New York. 2004-2005 Son remplacement s´est produit d´une manière injustifiée et perfide. Cette seconde fonction de la justice était presque inconnue chez nous à une certaine époque (on a tourné le dos à la déese Thémis qui. Pendant ses années de retraité. ne rejoignent pas finalement. ce qui compte. ayant les yeux bandés ne voyait pas l´injustice). c´est la santé. lorsque les juges sont obligés de juger faux. Nulla poena sine lege”13. Au cours de son activité de juriste il a vu tant d´injustices commises à l´aide de la justice qui doit punir les infracteurs.ANALELE BANATULUI XII-XIII. même au niveau central. Il s´est rapproché de son vieil ami. car il y a eu d´autres cas dans le pays. si le délit n´est pas prévu par la loi. dans son absence. la déese étant indifférente au rang social du coupable. En réalité ce symbole a été et est encore tout à fait faux et non conforme à la realité. La carence de la justice se produit lorsqu´on ignore la loi. Emil Botiş l´a invité à Timişoara où il a exécuté un panneau décoratif qui couvre la paroi de la cantine de la fabrique „Guban”. Il est resté par la suite à l´Arbitrage de l´Etat de Timişoara en qualité d´arbitre consultant jusqú à sa retraite. On a fait ce remplacement dans le cadre d´une séance éclair. Le symbole des yeux bandés voulait signifier que le jugement est impartial. Dans les réflections qu´il fait après avoir pris sa retraite. Le fossoyeur de la justice est le diktat qui punit avant que la sentence soit prononcée. Il jouissait encore d´une bonne santé et il était de bonne humeur mais il en avait assez du Droit et de la justice que les gens bien qu´il courent après. Emil Botiş a orienté ses préoccupations vers un domaine des „Beaux Arts” qui le tentait quand il etait étudiant à Cluj et à Paris. qui a eu lieu le 1-er novembre 1964. Les plus grandes injustices sont commises lorsqu´on ignore la vérité matérielle. où le poste d´arbitre en chef êtait occupé par des personnes qui n´étaient pas membres du parti. professeur à l´ancienne Ecole des Beaux Arts de Cluj. La vie peut encore vous réserver des joies à condition de garder une bonne santé”12.

ce qui a été apprécie par les toutes autorités supérieures. Emil Botiş a écrit un grand nombre d´articles dans le but d´améliorer la législation juridique dans le domaine administratif. Emil Botiş a fait preuve de beaucoup de compétence. Nous allons en retenir quelques-uns: La justice administrative dans le Projet de Loi administrative (1935). L´exercice courant de la tutelle et du contrôle administratif (1940). pour arrondir ses revenus qui se limitaient à sa pension de retraité. abstraction faite des régimes politiques qui se sont succédés à la tête du pays durant sa vie . La déclaration et la rectification des nationalités selon le Statut des nationalités (1945). Comme il a été secrétaire général de l´Institut Social Banat-Crişana. etc. (Ouvrage ecrit en français). La résiliation des contrats administratifs (1941). il y a deux siècles. il s´est engagé à mi-temps comme juriste à l´Entreprise de Construction et de Réparations de Timişoara (ICRT) jusqu´en 1973. En 1967. il a contribué à l´élaboration et à l´impression de la monographie du village de Sârbova ainsi qu´à la publication d´études sociologiques réunies dans deux ouvrages: Les aspects du dépeuplement du Banat (selon les recherches monographiques de l´Institut Social Banat Crişana). juridique et administratif. Il a participé à la réalisation d´enquêtes monographiques concernant plusieurs villages du Bant: Ohaba Bistra. professeur à la Faculté d´arts plastiques de Timişoara et ancien mari du peintre Eugenia Dumitraşcu. localité qui a été le siège de l´un des sept districts valaques du Banat au Moyen Âge. Les contrats administratifs (1935). immobilisés tous les deux au lit jusqu´aux premiers jours d´octobre 1984 429 . La réorganisation du contentieux administratif (1942) L´appartenance communale des mineurs déclarés abandonnés (1942). L´urbanisation du paysan roumain Recherches sur la population française du Banat (1946). Le peintre Luca l´a aussi accompagné et aidé à restaurer la peinture murale de l´église orthodoxe roumaine d´Ilidia. abnégation et don de soi. à côte de sa femme. ce qui a conduit à un rajustement de sa pension. L´ancienne peinture avait été réalisée par le fameux peintre d´eglises Zaicu. Il a pasé les dernières années de sa vie en souffrance. La nomination des fonctionnaires publics (1940). Dans toute son activité sur le plan professionnel. dans le cadre de l´Institut Social Banat-Crişana. Almăj.ouvrage il a collaboré avec le peintre Adalbert Luca.

1 300 002 Timişoara Petru Botis P-ța Victoriei nr 5. într-o familie de intelectuali. Ibidem. Ibidem. Emil Botiş. p. ap 15. de même que sur les documents gardés dans l’archive de la famille. 131. p. sc D. Ibidem. 7. p. 12. Ibidem. archive qui se trouve dans la possession de sa fille Stela Simon et de son files Ioan Alexandru Botiş. Ibidem. Memoires. 6. p. 18. 65. Tatăl său dr. 31. Ibidem. p. 59. 73. 11. 9. 13. Ibidem. L’ étude présente est baseée sur Les Memoires ď Emil Botis. en cours de publication.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Ils sont enterrés au cimetière I. 7. 8. S-a născut la Arad. 3. 5. p. EMIL BOTIŞ (1904-1984) Rezumat În lungul şir al personalităţilor care s-au remarcat prin activitatea lor în viaţa spirituală a Banatului interbelic se numără şi dr. 48. p. Emil Botiş. 60. 2004-2005 quand ils sont partis de ce monde à une semaine d´intervalle (le 7 octobre pour Emil Botiş et le 12 octobre pour sa femme Stela Botiş). 300030 NOTE 1. Teodor Botiş a 430 . 10. Ibidem. bidem. Ibidem. Vasile Dudaş Muzeul Banatului P-ţa Huniade nr. p. Ibidem. 84. p. 4. 132. p. p. Rusu Şirianu de Timişoara. 2.

în ziua de 7 octombrie 1984. Nefiind membru al Partidului Muncitorec Român este înlocuit din funcţie şi retrogradat pe postul de arbitru consultant până la pensionarea care are loc la 1 noiembrie 1964. membru fondator al Atheneului Român. În anii celui de-al doilea război mondial funcţionează ca referent la Curtea Administrativă din Timişoara. A urmat studiile secundare la Arad. La 2 iulie 1927 devine doctor al Facultăţii de Drept de la valoroasa universitate clujeană. După reîntoarcerea în ţară se stabileşte la Timişoara. 431 . membru şi secretar general al Cercului Juridic Bănăţean. S-a stins din viaţă la Timişoara. A fost membru fondator şi secretar general al Institutului Social Banat-Crişana. La 15 martie 1934 a reuşit să obţină titlul de doctor în ştiinţe juridice şi la celebra Universitate Sorbona din capitala Franţei. cele superioare la Cluj şi Paris.fost primul rector al Academiei Teologice din oraşul de pe Mureş. Pentru perfecţionarea studiilor juridice a plecat la Paris. În anul 1958 este promovat în funcţia de şef al Arbitrajului de Stat pentru regiunea Timişoara. membru în Comitetul de redacţie al Revistei Institutului Social Banat-Crişana. În anii postbelici participă activ la noua organizare administrativă a ţării. filiala Timişoara. redactor al revistei Administraţia Română din Timişoara. Paralel cu activitatea profesională se afirmă şi în viaţa spirituală a oraşului de pe Bega.

.

infotim. la realizarea Marii Uniri. În cadrul provinciilor al căror obiectiv primordial îl reprezenta alipirea la România. Pe fondul disputelor politice dintre Bucureşti şi Belgrad.1919. pe de-o parte. Perioada 1918-1920 reprezintă pentru români una de apogeu în cadrul istoriei naţionale. minuscul într-un context mai larg. susţinută de trupele regale iugoslave. UN DÂRZ PATRIOT: PĂRINTELE ORTODOX AUREL SEBEŞAN Gabriel Sala Cuvinte cheie: Banat . Arheologie-Istorie. un mic centru al luptei pentru unificare. din nefericire. situaţia Banatului a fost oarecum mai specială. 2004-2005 http://www.Crișana 1918 . un rol decisiv avându-l contextul favorabil generat de modificările survenite în cadrul relaţiilor diplomatice internaţionale. S. fără de care reuşita actelor emise la Chişinău.N. Însă majoritatea satelor române din provinciile alipite patrieimume se mândresc în patrimoniul spiritual cu o personalitate care la 1918 a coordonat acţiunile coetnicilor săi şi implicit a avut un aport substanţial pe plan microregional. provenite în special din partea populaţiei de rând. Cernăuţi şi Alba-Iulia ar fi fost pusă sub semnul întrebării. în care nu se poate face abstracţie de rolul 433 .ANALELE BANATULUI.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.htm FELNACUL SUB OCUPAŢIA TRUPELOR IUGOSLAVE DIN 1918-1919. pe de altă parte şi ca urmare fiecare aşezare arădeană afectată de asemenea divergenţe etnice devine vrând. Procesul de unificare politică s-a realizat cu numeroase victime. ocupație iugoslavă. fiind revendicat şi de Serbia care. ani în care activitatea elitelor politice autohtone a fost încununată cu făurirea României Mari. datorită sacrificiilor şi eroismului dovedit de partea Antantei în primul război mondial. a câştigat simpatia statelor învingătoare1. care. activitatea lor vizând în mod expres întărirea sentimentului de solidaritate a tuturor românilor.. în localităţile sud-mureşene ale judeţului Arad izbucnesc mari tensiuni între românii bănăţeni. nu pot fi consemnate nominal în analele mai mult sau mai puţin glorioase ale istoriei noastre. XII-XIII. şi populaţia sârbească. nevrând.

indiferent de naţionalitate. 242. comandant al trupelor aliate din Balcani3. mandat de a ocupa temporar provincia în conformitate cu Convenţia de Armistiţiu semnată la Belgrad de generalul francez Franchet D’Esperey. în condiţiile în care istoria recunoaşte ca legi date doar generalul. după cum s-a mai menţionat. cu bucuria ce emana din aura de eliberatori. 284.152 de unguri. După datele statistice din 1910 în Banat trăiau 592.329 de sârbi. dârz patriot cu resurse morale suficiente ca să înfrunte soldaţii sârbi. cu care au fost gratuit împodobite viitoarele trupe de ocupaţie. Studiile istorice dedicate Banatului sub dominaţie sârbă precum şi lucrarea de faţă au menirea nu atât de a evidenţia tratamentul dur aplicat de ostaşii iugoslavi românilor. Pentru locuitorii români ai Felnacului un asemenea exemplu a fost părintele ortodox Aurel Sebeşan. la 13 noiembrie 1918. din eliberatori.058 de reprezentanţi ai altor etnii2. atunci când este cazul. Aceştia. Compararea faptelor şi sublinierea similitudinilor este absolut necesară. ba dimpotrivă. totuşi. Presa arădeană de limba română salută cordial evenimentul: “Sârbii pretutindeni faţă de popor se poartă cavalereşte. Datorită faptului că reprezentau Antanta. precum şi la alte localităţi din judeţul Arad.049 de români. pe parcursul derulării veacurilor. în zbiri nu atât ai românilor din localitate. reprezentanții temporari ai Antantei în zonă. aceştia au fost primiţi de români fără nici un fel de rezerve. între cele două popoare nu au fost niciodată probleme majore.ANALELE BANATULUI XII-XIII. soldaţii sârbi atingând linia Mureşului4.545 de germani şi 76. 87. iar Felnacul perioadei noiembrie 1918-iunie 1919 este o dovadă sugestivă în acest sens. s-au metamorfozat. provincia. Până în 20 noiembrie Banatul a fost în întregime ocupat. cu referiri la situaţia Banatului ca provincie istorică. amical în modul 434 . ţinând cont de faptul că istoria este în primul rând o comemorare a persoanelor şi abia apoi o memorie a faptelor este necesar să cunoaştem activitatea unor indivizi ce au constituit în epocă un exemplu pentru coetnicii lor. cât ai unioniştilor care şi-au transpus faptic patriotismul. Evenimentele din localitate în perioada ocupaţiei iugoslave nu au fost singulare şi de aceea pentru o analiză corectă este necesar a fi studiate într-un context mai larg. întâmpinaţi iniţial cu bucurie de toţi felnăcanii. Deşi ar fi ridicol să susţinem că aceste elite locale ar fi putut influenţa desfăşurarea ulterioară a evenimentelor. 2004-2005 ce-i revine pe plan local personalităţii evocate mai sus. Practic armata regală sârbă primeşte din partea Antantei. ignorând pe termen lung particularităţile. fiind revendicată şi de Regatul Iugoslaviei. ci de a elimina definitiv unele clişee (ce mai persistă pe alocuri şi azi în mentalul colectiv) conform cărora.

devine una tranşantă şi din acest motiv. ”vinovaţi” fiind soldaţii iugoslavi şi nu populaţia de rând: “şi ne vine greu a crede că nu autorităţile militare sârbeşti se poartă cu atâta aversiune faţă de noi. în Felnac nu s-a format gardă naţională pentru menţinerea ordinei deoarece în scurt timp teritoriul comunei a fost ocupat de sârbi9. Tensiunile ce depăşiseră deja faza incipientă s-au acutizat în perioada organizării Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia. comandanţii închişi. în condiţiile în care ostaşii din localitate vor avea ca principal opozant pe preotul ortodox român Aurel Sebeşan. aşa încât de venirea sârbilor nimeni n-are a se teme”5. Cu toate acestea. chiar dacă aceasta reprezenta în teritoriu Antanta. devenind clar faptul că armata iugoslavă intenţiona să se instaleze temeinic în regiune. Din păcate.cel mai corect. în majoritatea localităţilor semnalizându-se obstrucţionarea delegaţiilor10. ultimii nemaifiind dispuşi să tolereze o administraţie militară de altă naţionalitate. Motivaţia răzbate din dorinţa trupelor de ocupaţie de a împiedica prin orice mijloace unirea provinciei cu România. Atitudinea cetăţenilor de ambele etnii. raporturile românilor cu trupele sârbe se vor deteriora. transmite românilor salutări cordiale prin intermediul presei6. iar voluntarii înrolaţi supravegheaţi atent8. ci elementele sârbeşti autohtone”12. După intrarea ostaşilor iugoslavi la 7/ 20 noiembrie în Arad. Ca urmare. Gărzile Nationale au fost desfiinţate. aceeaşi situaţie tensionată caracterizând şi Felnacul în preajma zilei de 1 decembrie14. Născut la 5 mai 1891 în satul Secusigiu. viitorul preot a absolvit 435 . Serviciile sale depuse în slujba naţiunii impun de la sine o scurtă analiză biografică. iar sosirea lor a umplut de bucurie inimile celor prezenţi. ci şi unul de curaj. Însă. în concordanţă cu pretenţiile Serbiei asupra provinciei. în acest context. dezamăgirea se va instaura repede în tot Banatul. în Cetatea Unirii au ajuns şi au participat la întrunire peste 1000 de bănăţeni din 275 de aşezăminte13. când pentru românii bănăţeni prezenţa la festivităţi nu a fost doar un act de patriotism. După Adunarea de la AlbaIulia. conducătorul acestora. Popovici Dragomir. conflictul dintre soldaţii sârbi şi o bună parte a etnicilor români devine unul deschis. Ziarul arădean Românul aduce “veşti întristătoare din toate părţile Banatului” pentru că numai “în gara din Timişoara au fost oprite şi arestate 100 de persoane”11. De asemenea şi la Felnac reprezentanţii aliaţilor au fost întâmpinaţi în aceeaşi notă de optimism la 5/18 noiembrie cu pâine şi sare7. fiindcă se ştia că s-a încercat prin diferite mijloace să fie opriţi în drumul lor spre Ardeal. Principalul obstacol erau soldaţii sârbi.

Deşi pe plan regional se instaurase o relativă cenzură asupra presei manifestată şi prin arderea ziarelor26. unde activase o scurtă perioadă ca diacon16. În 18/31 octombrie 1914 va fi hirotonit ca preot capelan la Felnac. cotidianul Românul face referire la 14 decembrie în paginile sale la deportări ale românilor. cu mandat de participare în calitate de delegat oficial la Adunarea Naţională de la Alba Iulia. iar după înrolarea vremelnică în regimentul de infanterie numărul 33 Arad17. Pe fondul persecuţiilor ce vor afecta delegaţii bănăţeni. Ştiu asta de la tata si chiar de la preot”23. dar soţia lui şi cele două fete ale sale rămân pentru un timp la Felnac în casa parohială. însă 436 . străjuite de o santinelă. iar calitatea preotului Sebeşan de persona non-grata îl impune ca principalul felnăcan vizat la deportare în temniţele Belgradului. însoţit de ţăranul felnăcan Nicolae Tundre20. Prezenţa sa în Cetatea Unirii la 1 Decembrie. Rolul de cerber al ostaşului reiese şi din faptul că una dintre fiicele preotului îşi aminteşte ca mama sa îi spunea disperată: “nu striga că ne împuşcă pe toate”24. iar la 6 februarie menţionează că 23 de cetăţeni au fost eliberaţi şi se reîntorc acasă. din partea cercului electoral Aradul Nou. unde s-a susţinut necesitatea alipirii Banatului la România. între 1910-1913. precum şi de alţi consăteni ce au dorit să participe la întrunire ca simpli cetăţeni21. însă în cele din urmă familia parohului se va refugia la Arad. participant în calitate de delegat la Alba Iulia.ANALELE BANATULUI XII-XIII. În provincie. Febrila sa activitate religioasă şi naţională îi oferă statutul de cel mai prolific reprezentant al românilor din Felnac. acesta consemnând în scris că “la întoarcere preotul Aurel Sebeşan a trebuit să părăsească comuna şi să stea luni de zile ascuns”22. o serie de români consideraţi indezirabili de autorităţile sârbe sau denunţaţi că sunt militanţi naţionali au făcut cunoştinţă cu închisorile Serbiei. Fuga îl va salva. suplinind între 1914-1918 învăţătorii felnăcani plecaţi pe front18. face ca în viziunea soldaţilor sârbi din Felnac să fie perceput drept un inamic declarat al regatului iugoslav. Conform unor surse orale. învăţătorul Damian Sebeşan. parohul a stat ascuns o vreme în Felnac: “părintele o fost adăpostit de nişte felnăcani si abia după aia o plecat la Arad. ca reprezentant al localităţii sale de baştină. unde va locui până la plecarea trupelor sârbe25. după care a studiat timp de trei ani. 2004-2005 gimnaziul cu calificativul “eminent” în 1910. fiind investit la numai 27 de ani19. părintele Aurel Sebeşan se va confrunta cu o perioadă dificilă a existentei sale în care va fi nevoit să se ascundă pentru a-şi menţine intactă integritatea fizică şi libertatea. teologia la Arad15. educaţia patriotică primind-o în familie de la ilustrul său părinte. datorită calităţii sale de slujitor al bisericii va fi demobilizat.

presiunea trupelor de ocupaţie şi-a făcut simţită prezenţa. educaţi în alt spirit decât cel bănăţean. iar exemplul ar putea continua. spre cinstea lor. neprofitând de prezenţa trupelor de ocupaţie pentru a comite abuzuri asupra consătenilor români. ci şi de rechiziţii. pe alocuri brutalităţile ostaşilor iugoslavi îngrozind efectiv populaţia românească.Tomeşti. desigur cu micile excepţii care întăresc regula. era aşezată o scândură pe care săreau şi jucau soldaţii sârbi. după care peste persoana supusă violenţelor. respectiv “tot ceea ce era valoros”32. Pornind de la proverbiala bună înţelegere dintre etniile în cauză. adevărate torturi fizice și psihice. mâncarea. Este lesne de înţeles că în aceste condiţii. la nivelul întregii provincii. spectrul social din care proveneau cei deportaţi divers. între români şi etnicii sârbi raporturile sociale nu au degenerat în violenţă. în care erau confiscate vitele. numitorul comun reprezentându-l desigur activitatea depusă în folosul naţiunii şi opoziţia faţă de sârbi. Naidaş34. vor săvârşi asupra locuitorilor provinciei în anumite sate. agresiune ce consta în dezbrăcarea şi culcarea la pământ a victimei. însă soldaţii. Deşi o parte dintre felnăcani îşi vor ascunde animalele în pădure. deoarece fiecare grup etnic dorea înfăptuirea propriului ideal naţional. se poate spune că la nivelul întregului Banat se resimte şi azi o simpatie în atitudinea românilor în ceea ce priveşte pe sârbi. Din relatările scriptice ale preotului Sebeşan. în comună au fost confiscate un număr însemnat de cai şi vaci33. aflăm că „în localitate tot timpul armata sârbă s-a purtat cât se poate de brutal”31. nu cunosc conflicte majore între soldaţii iugoslavi şi civilii români. Populaţia aşezării în cauză nu a fost afectată doar de asemenea gen de agresiuni. teroarea economică şi fizică a avut drept rezultat o serie de revolte şi de ciocniri armate la Goruia. care totuşi n-au participat direct la evenimente. însă se cuvine precizarea că în Felnac vârstnicii intervievaţi. localnicii sârbi nu au uitat secolele de convieţuire paşnică. Tensiunile dintre cele două naţiuni au fost absolut fireşti si chiar inerente. trupele de ocupaţie se credeau practic atotputernice şi vor 437 . străini de mentalităţile si obiceiurile locului. resentimentele românilor cresc în intensitate. Condiţiile din penitenciare erau deosebit de grele.pentru mulţi conaţionali calvarul nu s-a sfârşit27. chiar dacă nu se poate spune că au fost printre cele mai bune: “Bunicii spuneau că în acea perioadă între români şi sârbi a fost mare hâră”28. Se cuvine precizarea că în localitate. De altfel. banii. La Felnac. Din acest motiv trebuie subliniat faptul că. Un efect deosebit l-a avut bătaia aplicată în multe părţi ale Banatului29 şi conform unei surse orale şi în Felnac30. lucrurile de valoare. Giurgiova. iar cu toate că în Felnac nu au existat deportări. semn că secole de convieţuire paşnică nu au putut fi şterse de buretele şovinismului.

fac ca informaţiile în acest sens să nu aibă valoare istorică. vor face ca pericolul unui conflict armat în provincie să fie iminent. În privinţa motivaţiei. Descinderea generalului francez s-a materializat prin instalarea unor noi unităţi militare. iar un localnic în urma unei corecţii corporale se pare deosebit de dure “a mers la primărie si s-a înscris pe listele românilor. Brutalităţile ce vor culmina în unele localităţi din Banat cu necinstirea femeilor românce37. Cert este că “au fost sârbi bătuţi”43. cari fac serviciu de jandarmerie-drumul de la un sat la altul îl fac cu trăsura. 438 . 25 de ofiţeri şi 600 de roşiori39. Se amestecă în toate afacerile oamenilor. sârbii vor prelua administraţia civilă în Banat. Lucru ciudat. fapt subliniat în presa vremii: “Aflăm din Felnac că cei 22 de soldaţi sârbi. în februarie 1919. brutalitatea ostaşilor au afectat şi câţiva etnici sârbi. doară cătanele or fost d-a lor”42.pentru că sărăcia acumulată în anii primului război mondial datorită rechiziţiilor se va accentua41. până şi tactul jocurilor româneşti îl excepţionează şi feciorii trebuie să joace. nu mai puţin de 80 de ţărănci din Mândruloc şi Cicir prezentându-se la Consiliul Naţional Român din municipiul Arad unde s-au plâns că bărbaţii lor au fost reţinuţi pe nedrept de către sârbi36. fiind instaurată administraţia militară franceză40. vizita în Arad a generalului Berthelot a declanşat un imens entuziasm si speranţe de mai bine printre români. Abuzurile nu au fost singulare la nivelul judeţului Arad. evident cu scopul de a-şi consolida influenţa asupra provinciei. 2004-2005 interveni în toate segmentele vieţii cotidiene ale sătenilor. Aşa plătesc soldaţii armatei regulare sârbeşti.ANALELE BANATULUI XII-XIII. în condiţiile în care in ianuarie Banatul de est va fi evacuat de sârbi. Fatalismul mioritic va pune stăpânire peste localnici în condiţiile în care se credea că în cele din urmă Banatul va deveni provincie iugoslavă. iar şovinii sârbi din comună au devenit mai agresivi în relaţiile cu românii. Plata în loc de bacşiş mai mare o dau cu 23 palme mai îndesate. iar în Timişoara s-a stabilit temporar în februarie divizia a 17 franceză cu menirea de a atenua conflictele din zonă. Astfel în Arad au intrat la sfârşitul lunii ianuarie 1919. În acest context cu totul nefavorabil păcii. relatările contradictorii primite de la surse orale care nu au trăit totuşi evenimentele. alcătuite din ostaşi născuţi în coloniile Franţei38. astfel că zilnic trebuie să stea la dispoziţie 5-6 dilijenţuri. “Le-o fost frică la a noşti si năcaz că nu mai aveau speranţă că vin cătane d-a noastre şi câţiva sârbi d-aici or fost tare făloşi și cu fras. În acest context. la cari pe drumurile aceste grele trebuiesc 20-24 de cai. Pentru românii felnăcani primăvara anului 1919 va fi deosebit de mizeră . după cum îi învaţă bocanciul sârb! Al naibii sârbi”35.

dar cea mai mare parte a provinciei rămâne până în vara lui 1919 sub administraţie sârbească. În ceea ce priveşte Felnacul. adică intrarea trupelor din tara mamă în Felnac. sub masca rechiziţiilor.spunând că el nu mai vrea să fie sârb”44. la insistenţele Franţei. N-au bătut pe nimeni și n-or furat nimic. să aducă ostaşi din Arad. precum şi partajul marilor puteri va determina în cele din urmă. în perioada 439 . disciplina și corectitudinea acestora surprinzându-i în mod plăcut pe felnăcani. Însă memoria colectivă nu consemnează nici cea mai mică problemă iscată între noii veniţi si localnici. Practic descinderea ostaşilor români în aşezare s-a datorat iniţiativei parohului: “părintele o vorbit cu oamenii. Soldaţii francezi au fost întâmpinaţi cu mare bucurie. fiind percepuţi ca reprezentanţi în zonă a unui stat aliat al României. În aceeaşi lună vor pleca şi soldaţii francezi. Ostaşii proveneau din coloniile nord-africane ale Franţei şi este lesne de închipuit șocul pe care l-au avut ţăranii felnăcani la vederea unor oameni de culoare. de bunurile sârbilor nu s-au atins pentru că au fost de-ai lor”48. în aceeasi lună Banatul de est fiind cedat de către francezi administraţiei româneşti45. “românilor li se rezerva suprema fericire de a vedea cu ochii lor ceea ce strămoşii numai au visat și dorit”51. după cum nota Aurel Sebeşan. Asta o fost ca un fel de revanşă pentru tot ce-o îndurat. i-a făcut pe sătenii români să întindă o horă a veseliei în care au fost antrenaţi şi regăţenii53. în 27 iulie consemnându-se retragerea ultimelor trupe sârbe din Timiş. Faptul că noii veniţi erau de-ai lor. sârbii părăsesc actualul Banat românesc. După plecarea trupelor iugoslave. ce aveau căruţe. conform mărturiilor scriptice ale părintelui Sebeşan reprezentanţii armatei iugoslave s-au retras în data de 28 iunie 191947. fără să ţină cont de naţie. Aceste jafuri au fost ultimele pe care românii felnăcani au trebuit să le suporte. fiind înlocuiţi cu soldaţi francezi. îl plăteau”50. iar o săptămână mai târziu în Lugoj. Contextul internaţional. Ştiu de la tata că si dacă un singur ou le trebuiau. iar în provincie va fi instaurată administraţie civilă şi militară românească46. intrarea trupelor române în Arad la 18 mai. “S-au purtat foarte bine cu toţi. dar au luat numai de la români. Pentru felnăcanii din acel moment Banatul devenise pământ românesc şi ei cetăţeni ai României. precum şi obiceiul locului. Până la sfârşitul lui iulie. însă părăsirea localităţii nu s-a efectuat fără a comite. în localitate s-a instalat o mică unitate militară franceză ce a administrat comuna până pe sfârşitul lunii iulie şi posibil chiar începutul lui august49. nelipsitele abuzuri: “Când or plecat au făcut rechiziţii în sat. după care la 3 august trupele române intră în Timişoara. da şi ca bucuria românilor să fie mai mare”52. Cât despre preotul Aurel Sebeşan. În august 1919.

10. cit. 22. n. Ibidem. 28. răspuns la un chestionar redactat de Nicolae Ilieşiu. Informaţie primită de la Persida Hodoşan. 70. 77.E. 27. Ed. 20. C. Arad. Informaţie primită de la Elisabeta Miculescu. 281. 1919. 85. Informaţie primită de la E. Românul. Felnac. nr. răspuns la chestionar. în Ziridava. G. p. cit. Timişoara. nr. XVIII. Sebeşan. cit. Destrămarea aparatului administrativ în Banat în timpul luptei pentru unire (toamna anului 1918). Stere Diamandi. 9. Leu. op. Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române. Sebeşan. 17. p. 8. Galeria oamenilor politici.. 14. Ibidem. n. Românul. p. p. 18. 32. Felnac. p.2. Arad. 2. Bucureşti. Unirea Banatului cu România. 3. 23. V. 12. Sebeşan.ANALELE BANATULUI XII-XIII. D. 1930. 12 decembrie. Aceasta este răsplata istoriei! NOTE 1. Registrul hirotoniilor. p. XIII. 12. Felnac. Miculescu. Albert. Marin. nr. A. nr. 1904. p.1. Interviu cu Sava Popovici. fila 77. 6. Goldiş. W. 4. răspuns la chestionar. manuscris aflat în posesia Bisericii Ortodoxe din Felnac. V. 59. 6/ 19 noiembrie. cu toate că inscripţia de pe piatra sa funerară arată că a dispărut dintre noi în anul 1950. 1978. Fundaţia Universitară “Vasile Goldiş”. 7. 1927. 5. 21. Albert. Interviu cu Adrian Miculescu. 8/ 21 noiembrie. p. nr. 320. A. în Studii şi articole de istorie. Felnac. 15. 119-121. op. nr. 1993. 7/20 noiembrie. Fundaţia V. 217. n. C.2. Facla. nr. înfiinţând o casă naţională54. Ed.. cit. Marin. Leu. I. 221. Aurel Sebeşan. Aradul şi Marea Unire. voI. p. 2004-2005 interbelică a considerat că menirea de slujitor al bisericii implică automat. Ibidem. n. 1922. Albert. 29. Munteanu. 9/22 noiembrie. 25. Radulovici. răspuns la chestionar. 31. fila 72. 26. viu în conştiinţa localnicilor în primul rând ca un bun patriot. Registrul Hirotoniilor 1883-1926. V. Ibidem. Demşea. 19. 8 februarie. Albert. p. Facla. p. 9. Vezi cotidianul Românul 1918. Felnac. 1969. Ibidem.. 1. Interviu cu Mihai Boată. n. p. 440 . 113-114. Ed. 1991. V. 11. 116-117. A. Popeangă. care a cules-o de la fiica părintelui Sebeşan. 25. atât obligaţia de a menţine treaz naţionalismul în rândurile românilor. 320.O. 16. Leu. Banatul în memorialistica măruntă (1914-1918). 33. 1911. Informaţie primită de la Mihai Boată. V.R. Drept urmare. 30. nr.. 13. Timişoara. op. 34. A. Delegaţii arădeni la Adunarea Natională de la Alba-Iulia-Antecedente biografice ale unor categorii socio-profesionale. cât și coordonarea procesului cultural desfăşurat în sat. 222. el este cel puţin deocamdată. nr. Leu. Informaţie primită de la Popovici Sava. op. 404. nr. p. 11. W. 1883-1926. Gesa. Unirea din 1918 si poziţia şvabilor bănăţeni. Informaţie primită de la muzeograful Dan Demşea de la Muzeul Judeţean Arad. 157. 27. 1999. C. 10. 24. 1968. p. C. nr.

51. 1919. Miculescu. 53. op. Ibidem. 52. Ibidem. Boată. 1993. 40. răspuns la chestionar. Dans ce contexte. Interviu cu M. Paiuşan. Informaţie primită de la E. p. Vest. 2.2. Radu Paiuşan. cit. c’est a dire de l’armee occupantes. Boată. nr. R. celui-ci a reussi a determiner aux paysans de ne pas ceder devant les representants de l’armee yougoslave. 148. 54. Informaţie primită de la M. Interviu cu M. Mişcarea naţională din Banat şi Marea Unire. nr. 49. Interviu cu Persida Hodoşan. p. 18 ianuarie. Miculescu.R. 79. 39. 47. 50.. LE PÈRE ORTHODOXE AUREL SEBEŞAN Resumé Pendant la periode 1918-1920 a ete realisee et reconnue La Grande Union par les grands pouvoirs. p. 45. Boată. 40. f. nr. 144-145. 441 . răspuns la chestionar. 38. Interviu cu Popovici Sava. 23 februarie. 42. Par son exemple personnel. 9. nr. Aurel Sebeşan.O.. răspuns la chestionar. 44. UN TÉMÉRAIRE PATRIOTE. R. 2. p. 170. 8. Paiuşan. 48. qui e ete persecute par les soldats yougouslave. Românul. Aurel Sebeşan. 23 ianuarie. p. Timişoara. 46.. Un tel personnalite a ete le pretre orthodoxe Aurel Sebesan de Felnac. 43. dans chaque village. une personnalite a coordonne les actions nationalles de ses conationals.35. A. cit. p. FELNAC SOUS L’OCCUPATION DES TROUPES YOUGOSLAVES EN 1918-1919. op. p. Ed. Ibidem. Românul. 4. 3. a cause de sa lutte sur le plan national. Interviu cu E.E. Registrul Hirotoniilor. p. les reprezentants d’Antante dans le teritoire. 41. 1919.180. Ibidem. 22 ianuarie. 37. 36. Aurel Sebeşan.

.

337 comune mici şi 173 cătune. Arheologie-Istorie. prefectul judeţului Caraş-Severin a dat curs solicitării omologului său din judeţul Timiş-Torontal privind încadrarea comunei Vărădia în cel mai apropiat cerc administrativ din judeţul Caraş-Severin (plasa Oraviţa). era imposibil de administrat de forurile în cauză.infotim.. numit direct de guvern. preşedintele scaunului orfanal. în anul 1880. care – de obicei – îl suplinea. 2004-2005 http://www. şi fiecare cerc era – la rândul său – împărţit în notariate. 99 cercuri notariale. notari etc. Caraş şi Severin. comitatul Caraş-Severin1. Consiliul judeţean era format din membrii de drept (censitarii comitatului) şi din membrii aleşi din fiecare cerc. organizare administrativă La sfârşitul secolului al XIX-lea.htm ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A JUDEŢULUI SEVERIN ÎN ANII 1918-1950 Eusebiu Narai Cuvinte cheie: Banat.N. În anul 1912.ANALELE BANATULUI. în luna septembrie 1919. În fruntea judeţului se afla prefectul (föispán). dacă comunele erau mici. Urma apoi ajutorul de prefect (alispán). 28 comune mari.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Numărul consilierilor depindea de mărimea judeţului2 . veterinarul-şef. medicul-şef. Pentru îndeplinirea acestei misiuni era ajutat de protonotar. pe teritoriul Banatului funcţionau şi cele două unităţi administrative. derivate din modul de aplicare a liniei de demarcaţie introdusă prin Convenţia de armistiţiu de la Belgrad (noiembrie 1918). istorie contemporană. fiecare comitat (judeţ) era împărţit în cercuri. 14 subprefecturi. După instalarea administraţiei româneşti în Banat (iulie-august 1919) era absolut necesară rezolvarea unor probleme de natură administrativă. şi în cercuri notariale. dacă comunele erau mari. Ambele au fost reunite. De pildă. în consecinţă. deoarece – prin linia de demarcaţie existentă – această comună era complet izolată de judeţul Timiş-Torontal şi. din punct de vedere administrativ. fiscalul împreună cu ajutoarele lui. XII-XIII. Alte zeci de exemple similare 443 . într-o singură unitate administrativă. De altfel. inginerul-şef. ales de consiliul judeţean pentru 6 ani şi în sarcina căruia stătea întreaga administraţie judeţeană. care ar corespunde plaselor din perioada interbelică. comitatul (judeţul) Caraş-Severin cuprindea: două oraşe cu consiliu organizat. S.

Serviciul de poduri şi şosele. În conformitate cu regulamentul pentru organizarea administrativă a judeţului Severin. elaborat în luna noiembrie 1930 ca efect al descentralizării 444 . Judeţul Severin avea în componenţa sa 3 comune urbane (Caransebeş. cu reşedinţa la Teregova – 20 comune rurale5. cu reşedinţa la Făget – 22 comune rurale.ANALELE BANATULUI XII-XIII.T. Segenthau. Casa cercuală. cu reşedinţa la Orşova – 25 comune rurale şi o comună urbană. Judecătoria. Aradul Nou. Engelsbrunn. Lugoj. plasa Făget. Oficiul P. două ocoale silvice. preluată de la fostul judeţ Caraş-Severin. Margina. Camera de industrie şi comerţ. Chestura de poliţie. s-a hotărât ca teritoriul ce cuprindea judeţele CaraşSeverin şi Timiş-Torontal să se împartă în 3 judeţe. Percepţia fiscală. cu reşedinţa la Sacul – 31 comune rurale. Revizoratul şcolar. Tribunalul. Zăbrani. Reşiţa.. Percepţia comunală. plasa Teregova. Pârvova şi Şumiţa) şi comuna Gărâna (Wolsberg) din plasa Teregova. Sânnicolau Mic. situaţia se prezenta în modul următor: plasa Balinţ (Begnei). Moldova Nouă şi Bozovici (fără comunele Lăpuşnicel. Orşova şi Teregova (în afară de comuna Gărâna/Wolsberg). Kreuszstattes. Oficiul telefonic. cu reşedinţa la Caransebeş – 36 comune rurale şi o comună urbană. emis la data de 21 decembrie 1925. era o staţie de cale ferată pe linia principală Bucureşti-Timişoara-Jimbolia. de la 1 ianuarie 1926. plasa Lugoj. aşezat la 60 km de Timişoara şi 493 km de Bucureşti. Oficiul de plasare. judeţul Severin – alcătuit din plasele Begnei (Balinţ). Traunau şi Gutenbrunn)4. Pompierii. situate în plasa Bozovici. Oficiul judeţean al Camerei de muncă. cu reşedinţa la Birchiş – 23 comune rurale. aflate în componenţa fostului judeţ Caraş-Severin. plasa Orşova. plasa Caransebeş. Pe raza oraşului amintit îşi aveau sediul toate instituţiile publice ale judeţului Severin: Prefectura judeţului. Orşova şi Lugoj) şi 224 comune rurale. şi anume: judeţul Caraş – format din plasele Oraviţa. Pe plase. Administraţia financiară. Serviciul sanitar comunal. Bocşa Montană. Pârvova şi Şumiţa. 2004-2005 sunt consemnate de lucrările de specialitate privind problema frontierei Banatului şi nu vom insista asupra lor în lucrarea de faţă3. În baza decretului privind reforma administrativă. capitala judeţului Severin. Birchiş. cu reşedinţa la Balinţ – 24 comune rurale. Serviciul veterinar judeţean. Răcăjdia. plasa Birchiş. Consilieratul agricol. plasa Margina. Direcţia silvică. Municipiul Lugoj. plasa Sacul (Timiş). Timiş (Sacul). judeţul Timiş-Torontal – pierdea 11 comune în favoarea judeţului învecinat Arad (Zădârlac. Wissenhaid.T. Schondorf. Camera agricolă. precum şi din comunele Lăpuşnicel. Serviciul sanitar judeţean. cu reşedinţa la Margina – 21 comune rurale. cu reşedinţa la Satu-Mic – 22 comune rurale. Făget. Primăria municipiului. Caransebeş. Biroul de măsuri şi greutăţi. Biroul vamal şi Antrepozitele6.

cu care se confruntau unităţile administrativteritoriale ale ţării. Prefectura judeţului Severin dispunea de 7 servicii: Serviciul administrativ şi statistic – cu 3 birouri (Biroul administraţiei generale şi personalului.administrative promovată de guvernarea naţional-ţărănistă. Biroul cancelariei). 13 comune fiind declarate staţiuni balneo-climaterice8. teritoriul judeţului era împărţit în 3 comune urbane (oraşele Lugoj. plasa Făget – 43 unităţi administrative. plasa Sacul – 30 comune. plasa Lugoj – 27 comune. Parte componentă a ţinutului Timiş. Serviciul veterinar şi zootehnic. Biroul contabilităţii comunale). din 15 aprilie 1941. şi anume: plasa Birchiş – 24 unităţi administrative. în luna ianuarie 1939 judeţul Severin era compus din 223 comune rurale. două oraşe nereşedinţă (Caransebeş şi Orşova) şi 228 comune rurale. judeţul Severin cuprindea oraşul de reşedinţă Lugoj. numărul comunelor urbane menţinându-se neschimbat10. de natură economico-socială. plasa Caransebeş – 41 unităţi administrative. prin decizia Ministerului Afacerilor Interne (M.173 comune rurale şi 68 sate. Serviciul financiar şi de contabilitate – cu două birouri (Biroul contabilităţii judeţene. 8 oraşe nereşedinţă. plasa Teregova – 20 unităţi administrative. Potrivit regulamentului amintit mai sus. Biroul tehnic şi al construcţiilor). plasa Caransebeş – 36 comune. 225 comune rurale şi sate. plasa Orşova – 25 unităţi administrative. plasa Orşova – 25 comune9. 1. plasa Teregova – 20 comune. prin desprinderea a 23 comune din plasa Făget11. 1038 P. Caransebeş şi Orşova). repartizate în 8 plase: plasa Balinţ – 26 comune. cu 233 sate aferente. plasa Făget – 46 comune. Biroul administraţiei locale şi comunale. Noua reformă administrativă lansată de cabinetul prezidat de patriarhul Miron Cristea în anul 1938 trebuia să soluţioneze unele probleme stringente. Serviciul economic7.I. ţinutul Timiş (unul dintre cele zece ţinuturi ale României). În timpul regimului antonescian au survenit unele modificări în structura administrativ-teritorială a judeţului Severin. două comune suburbane (Jupalnic şi Tufări). o nouă formă de organizare administrativă introdusă de regimul autoritar monarhic al lui Carol al II-lea urma să fie constituit din: 49 plase. plasa Birchiş – 18 comune. două municipii. s-a reconstituit plasa Margina. repartizate în 6 plase. plasa Lugoj – 73 unităţi administrative. De exemplu. Deoarece unele comune au fost declarate sate. nedispunând de veniturile necesare pentru susţinerea tuturor serviciilor proprii. Astfel. conform proiectului menţionat. Serviciul sanitar şi al ocrotirilor sociale. 445 .) nr.A. Serviciul tehnic al drumurilor şi construcţiilor – cu două birouri (Biroul administrativ. Serviciul învăţământului. 3 oraşe reşedinţă.

plasa Sacul – 29 comune.T. Biroul personal şi intendenţă. Ca urmare.ANALELE BANATULUI XII-XIII. în luna mai 1942. Serviciul administrativ – cu două secţii (Secţia Administraţiei generale şi Secţia Administraţiei locale). iar a doua secţie fiind formată dintr-un număr similar de birouri (Biroul de studii şi Biroul construcţiilor). cu reşedinţa la Birchiş – 10 comune. Contenciosul. cu reşedinţa la Balinţ – 12 comune. Biroul Mobilizare şi Organizarea Naţională a Teritoriului (M. determinate de resursele financiare destul de limitate. Orfelinatul judeţean de fete din Lugoj şi Orfelinatul judeţean de băieţi din Găvojdia13. a doua secţie fiind alcătuită tot din două birouri (Biroul contabilităţii comunale şi Biroul verificării conturilor de gestiune). plasa Lugoj – 27 comune. Secţia construcţii şi Secretariatul). plasa Birchiş – 18 comune. cu reşedinţa la Făget – 12 comune. Astfel. plasa Făget – 23 comune.). plasa Margina – 23 comune. Prefectura judeţului Severin avea la dispoziţie 6 servicii: Cabinetul Prefectului. cu reşedinţa 446 . Serviciul tehnic – cu 3 secţii (Secţia drumuri. ca urmare a deciziilor administrative cu impact pe plan local cele 226 comune ale judeţului Severin erau repartizate pe plase în felul următor: plasa Balinţ – 26 comune. În luna aprilie 1941. plasa Caransebeş. judeţul Severin era alcătuit din 123 comune împărţite pe plase după cum urmează: plasa Balinţ. plasa Orşova – 25 comune. Biroul de licitaţii). 2004-2005 Numărul comunelor ce alcătuiau judeţul Severin a cunoscut unele variaţii. Biroul Arhivei şi Registraturii). în luna august 1942. prima secţie fiind alcătuită din două birouri (Biroul Administraţiei de stat. plasa Birchiş. De asemenea.O. plasa Margina. cu reşedinţa la Caransebeş – 17 comune. iar a doua secţie fiind compusă din 4 birouri (Biroul Administraţiei judeţene şi comunale. drept consecinţă diminuarea numărului comunelor care compuneau judeţul Severin. cu o mai mare putere economică şi o capacitate sporită de rezolvare a problemelor edilitar-gospodăreşti cu care se confruntau locuitorii lor.N. Biroul cultural şi propagandă). Biroul de studii şi statistică. prima secţie fiind formată din două birouri (Biroul contabilităţii şi Biroul ordonanţării). Restricţiile de ordin financiar au avut. fiind preferată concentrarea populaţiei într-un număr strict limitat de comune. într-o anumită măsură. cu reşedinţa la Lugoj – 16 comune. Serviciul financiar– cu 3 secţii (Secţia contabilităţii judeţene. plasa Caransebeş – 35 comune. Instituţia prefecturii a fost afectată. prima secţie fiind alcătuită din două birouri (Biroul de studii şi Biroul drumurilor). plasa Teregova – 20 comune12. pe lângă Prefectura judeţului Severin funcţionau 3 instituţii de ocrotire socială: Azilul judeţean din Lugoj. plasa Făget. de schimbările petrecute în plan administrativ. iar ultima secţie fiind compusă din două birouri de maximă importanţă pentru dezvoltarea judeţului (Biroul bunuri şi inventare. Secţia contabilităţii comunale şi Secţia economică). plasa Lugoj.

impozit pe venit. reşedinţa judeţului Severin16. plasa Teregova. culturi şi amenajări. Asistenţă Socială. cu reşedinţa la Lugoj – 18 comune rurale. Legea nr. 3 voturi contra) în şedinţa Adunării Deputaţilor din 17 iulie 1947. venituri. Serviciul Financiar – cu 5 secţii (buget. Comitetul provizoriu al judeţului Severin. Cele 9 plase ale judeţului Severin erau formate din două comune urbane nereşedinţă. Secţiunea Drumuri şi Ape – cuprinzând Secţia tehnică centrală şi Biroul secretariat. cu reşedinţa la Margina – 13 comune rurale. Secţiunea Sanitară. La schema de organizare a prefecturii din perioada celui de-al doilea război mondial s-au adăugat – după anul 1944 – câteva compartimente noi. adoptată cu o largă majoritate (147 voturi pentru. era alcătuit din 13 secţiuni: Secţiunea Secretariat. Structura administrativă a judeţului Severin.la Margina – 10 comune. plasa Făget.A. a determinat declararea – ca municipiu – a oraşului Lugoj. cu reşedinţa la Teregova – 16 comune14 . nr. cu reşedinţa la Orşova – 16 comune. plasa Orşova. rezultat în urma desfiinţării prefecturii (aprilie 1949). financiară şi state de plată). cu reşedinţa la Balinţ – 17 comune rurale. pază şi vânătoare).I. cu reşedinţa la Sacul – 15 comune rurale. precum: oficiul economic. plasa Teregova. Secţiunea Învăţământ şi Cultură – cu două secţii (îndrumare şi control. artistică-culturală). precum şi două birouri de maximă importanţă pentru controlul comerţului local (cartele şi control). comisia de colectări şi comisia de naţionalizare15. Evidenţa Cadrelor şi Instruirea Cadrelor). plasa Margina. cu reşedinţa la Caransebeş – 24 comune rurale şi o comună urbană nereşedinţă. cu reşedinţa la Teregova – 20 comune rurale. cu reşedinţa la Orşova – 19 comune rurale şi o comună urbană nereşedinţă. biroul CASBI (Casa Autonomă a Statului pentru Bunurile Inamice). Secţiunea Muncă şi Prevederi Sociale – cuprinzând două secţii de importanţă secundară (Muncă. plasa Orşova. Secţiunea Comercială – înglobând Secţia plan şi evidenţă. Secţiunea Agricolă – formată din două secţii (agricolă şi zootehnică-veterinară) care funcţionau alături de Biroul evidenţă şi secretariat. 155 comune rurale şi 231 sate17. cu reşedinţa la Făget – 15 comune rurale. cu reşedinţa la Sacul – 14 comune. 18714/1946. Secţia controlului producţiei şi Secţia secretariat). cu reşedinţa la Birchiş – 14 comune rurale. plasa Lugoj. plasa Sacul. Secţiunea Silvicultură – cu 3 secţii (producţie. plasa Birchiş. a rămas neschimbată până la desfiinţarea prefecturii (1949): plasa Balinţ. 272. biroul pentru aplicarea Armistiţiului. Pensii şi repartizarea forţelor de muncă). plasa Caransebeş. plasa Sacul. Secţiunea Gospodărie 447 . Secţiunea Cadre – cu 3 birouri (Mişcarea Cadrelor. în conformitate cu prevederile ordinului circular al M. Secţiunea Planificare – cuprinzând 3 secţii de dimensiuni reduse (Secţia coordonării planului.

de această dată subordonate regiunii Timişoara (“Banat” începând din 1960). Caraş şi Severin în anul 1950. Financiară. regiunea Severin. din nou. În luna octombrie 1949. Învăţământ şi Cultură. 1938 şi 1941. Silvică. de natură economică şi socială. Teologie şi Istorie Bld. lucrări sistematizare şi urbanistică. Vasile Pârvan nr. Serviciul Administrativ – cu 3 secţii (bunuri. Cadre. modificările de natură administrativă efectuate ulterior integrând fostul judeţ Severin întro entitate mult mai vastă. Oraviţa. care coordona 14 comune şi 23 sate21. Copierea modelului sovietic a adus. Comercială19. vor constitui o nouă unitate administrativă. economică. 4 448 . Agricolă. Gospodăria Locală. Reşiţa şi Caransebeş).ANALELE BANATULUI XII-XIII. cu sediul la Caransebeş. Din punct de vedere administrativ. care va fi desfiinţată în anul 195220. împreună cu cel al judeţului Severin. Muncă şi Prevederi Sociale.ca nouă formă administrativă – oraşul de subordonare regională Reşiţa. Cele 3 îmbunătăţiri care au urmat reformei administrative din 1950 – survenite în anii 1952. din anul 1925 funcţionând ca o entitate separată. 1956 şi 1960 – nu au modificat substanţial împărţirea pe raioane. cu deosebirea că acestora li se adaugă (în 1956) . laolaltă cele două unităţi administrativ-teritoriale. Astfel. motivate de tendinţa de descentralizare şi de încercarea de soluţionare a unor probleme stringente. 2004-2005 Locală – cu 4 secţii (întreprinderi edilitare. În anul 1950 teritoriul judeţului Caraş. Moldova Nouă. Eusebiu Narai Universitatea de Vest Timişoara Facultatea de Litere. Comitetul provizoriu al judeţului Severin a renunţat la două din secţiunile componente şi a procedat la modificarea denumirii unora dintre secţiunile rămase. după model sovietic (Mehadia. spaţiu locativ). pentru a reliefa sfera de activitate a acestora. Drumuri. Evoluţia sa după reforma administrativă amintită a fost influenţată direct de măsurile adoptate în acest domeniu de autorităţile centrale în anii 1930. Regiunea Severin era alcătuită din 5 raioane. întreţinere şi transporturi)18. cu care se confruntau unităţile administrativ-teritoriale ale ţării. judeţul Severin a fost – pentru scurt timp – reunit în aceeaşi formulă cu judeţul Caraş. Sănătate. Comitetul provizoriu avea următoarele secţiuni: Secretariat.

d. fond Prefectura judeţului Severin. Crişana şi Maramureşul din punct de vedere agricol. 2.S. 66-67. Ibidem. p. f. 25/1938-1942. 15. Timişoara. DJTAN. 3-6. Judeţul Caraş-Severin. 6. 10. d. f. p. 3-5. 2265. D’après la réforme administrative mentionnée. 1997. 16.. 109. Ibidem. 14. anul IX. 27. I. Bucureşti. Editura Academiei R. 28. 1938.. f. Sencu. 124-128. f. nr. Ibidem.pour une courte période – dans la même formule que le département de Caraş. p. p. 9/1950. 8. DJTAN. V. Istorie şi cultură în arhivele Caraş-Severinului. f. d. 1938 et 1941. 120. p. f. I. cit. 23 noiembrie 1938. Îndrumător. 18. 33/1949.R. ed. p. L’ORGANISATION ADMINISTRATIVETERRITORIELLE DU DÉPARTEMENT DE SEVERIN DANS LES ANNÉES 1918-1950 Résumé Du point de vue administratif. son évolution a été influencée directement par les mesures adoptées dans ce domaine par les autorités centrales dans les années 1930. 17. nenumerotată. Ibidem. 21/1925-1935. 27/1919-1920. Sencu. Bucureşti. 14/1942. fond Prefectura judeţului Severin. Enciclopedia României. mesures motivées par la tendance de descentralisation et par la tentative de résoudre les problèmes 449 . Bucureşti. cultural şi economic.DJTAN). 5. Vestul. vol. Ibidem. 44/1948. f. 19. Bucureşti. 1-5. 15.A. 2. nenumerotată. Constantin Brătescu. 13. Constantin Brătescu. d. 12. 13/1930-1931. Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale (în continuare . fond Prefectura judeţului Severin. Ibidem. Băcănaru. 65/1939. f. 39. coordonatori: Ion Enescu. 123-128. 9. f. 33/1947. d. Imprimeria Naţională. Ibidem. d. f.NOTE 1. 1976. 5. 1920. 2. d. f. p. DJTAN. Ibidem. Ardealul. 79-80. S. 13. Editura Librăriei SOCEC & Co. p. le département de Severin a été réuni . 11. Ibidem. d. Împărţirea administrativă a României. op. 643. 13. Iuliu Enescu. 9. f. 7. Băcănaru. 21. cit. f. Banatul. a III-a adăugită. 3. 13/1942-1946. d. fond Prefectura judeţului Severin. d. Imprimeria Statului. 1926.. Bucureşti. fonctionnant depuis 1925 comme une entité distincte. V. d. op. 20. nenumerotată. 117-118.. 4.

450 . de nouveau. de nature économique et sociale. Caraş et Severin. L’imitation du modèle soviétique a apporté. les modifications administratives effectuées ultérieurement intégrant l’ancien département de Severin. pendant l’année 1950. avec lesquels se confrontaient les unités administratives-territorielles du pays.ANALELE BANATULUI XII-XIII. 2004-2005 urgents. ensemble les deux unités administratives-territorielles.

campania de vest. Această zonă era evident expusă unor atacuri din partea noului adversar2. categoria schiţe de luptă este de o reală necesitate pentru fi xarea cât mai exactă. 2.N. XII-XIII.ANALELE BANATULUI.. Sub comanda acestei Mari Unităţi s-au aflat şi alte unităţi şi subunităţi care au fost prezente în teritoriu3. 4. apare de cert interes1. în timp şi spaţiu. CAMPANIA DIN VEST. 5.htm UNELE DOCUMENTE MILITARE INEDITE PRIVIND ACŢIUNILE DE LUPTĂ ALE DIVIZIEI 1 INFANTERIE INSTRUCŢIE ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. Efectuarea unor cercetări sistematice de istoriografie militară privind unele acţini de luptă din perioada celui de-al doilea război mondial. cu precădere la nivel operativ-tactic şi semnalarea unor particularităţi în specificul infanteriei în cadrul dispozitivului adoptat pentru apărarea teritoriului.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Timișoara. Arheologie-Istorie. Zona Timişoara (respectiv teritoriul fostului judeţ Timiş-Torontal) a reprezentat începând de la data de 24 august 1944. În acest interval de timp s-au aflat în zona Timişoara forţele Diviziei 1 Infanterie Instrucţie comandate de general de rezervă de brigadă Vasile Chitu între 23 august – 31 august 1944 şi general de brigadă în rezervă Gheorghe Posoiu. al doilea război mondial Keywords: Banat. Trebuie remarcat şi subliniat faptul că prin adoptarea operativă a 451 . ÎN DISPOZITIVUL DE APĂRARE DIN ZONA TIMIŞOARA. în zona Timişoara prezintă un interes deosebit atât pentru istoriografia noastră militară cât şi în special pentru istoria locală. sectorul cel mai avansat spre sud-vest al ţării din noua configuraţie a frontului format. 2004-2005 http://www. ÎN PERIOADA 24 AUGUST .7 SEPTEMBRIE 1944 Valeriu Giuran Cuvinte cheie: Banat. după data de 1 septembrie 1944. Cercetarea sistematică a activităţilor militare din perioada 24 august – 7 septembrie 1944. a dispunerii forţelor noastre angajate în acţiune.infotim. II world war 1. Introducerea în circuitul ştiinţific a unor documente militare inedite. S. 3. Timişoara.

a sporirii capacităţii combative a trupelor şi a continuării susţinute a procesului de instruire pentru puptă a recruţilor. cu accent pe zona Timişoara. De precizat că totalitatea activităţilor militare efectuate în interalul 24 august – 7 septembrie 1944 de către Divizia 1 Infanterie Instrucţie în fâşia atribuită pentru apărare au fost executate potrivit ordinelor date doar de Comandamentele române implicate în apărarea zonei.. care a acţionat cu operativitate din proprie iniţiativă. Mihail Andronescu a primit de la M. 9. Se remarcă faptul că la data de 7 septembrie 1944. Armata 1 cu toate Marile Unităţi din subordinile sale” (. din subordine”6. O categorie aparte de documente militare. de către forţele aflate în subordinea Diviziei 1 Infanterie Instrucţie.ANALELE BANATULUI XII-XIII. de cea mai mare importanţă o constituie SCHIȚELE DE LUPTĂ elaborate atât la nivel de M. Execuţia acestor ordine s-a făcut în totalitate de militarii români. 6. Absenţa unor lupte terestre în acest interval de timp a determinat o tratare sumară în literatura de specialitate a activităţilor efectuate de D.) cât şi a unităţilor şi subunităţilor din subordine. 1 Inf. Aceasta este o precizare esenţială. cu efortul în sectorul municipiului Timişoara5. Acest interval a fost premergător semnării Convenţiei de Armistiţiu.(Regimentul 5 Vânători 452 . În intervalul 24 august – 7 septembrie 1944. scurt dar de maximă importanţă.1Inf.U.Instr. Faptul că nu au avut loc în aceste zile confruntări armate terestre a permis în bune condiţii efectuarea pregătirilor preconizate. 7. 8. (de D. Deci noua linie a frontului stabilită la 24 august 1944 în partea de sud-vest a ţării (în Banat.U.Instr.Instr.1944. operativitatea. atât la nivel de comandă cât şi de execuţie. conştiinciozitatea precum şi un înalt simţ al datoriei. cu referire numai la această parte a ţării) s-a datorat în exclusivitate Armatei Române aflată în zonă. Se remarcă competenţa. evidenţiază pregnant un amplu efort orientat pentru organizarea apărării teritoriului judeţului Timiş-Torontal. 2004-2005 dispozitivului de apărare a frontierei în partea de sud-vest la 24 august 1944 (ne referim numai la această parte a ţării).)” intră din punct de vedere operativ sub ordinele Comandamentului Grup Armate Managarov. Divizia 1 Infanterie Instrucţie a avut comanda forţelor amplasate în apărare în zona actualului judeţ Timiş. de la care va primi misiunes operativs şi toate ordinele referitoare la întrebuinţarea operativă ale M. Documentele militare elaborate în acest interval de timp.St..1 Inf. atât la nivelul Marii Unităţi (D. ARMATA 1 ROMÂNĂ comandată de generalul de Corp de Armată Nicolae Macici şi având ca şef de Stat Major pe generalul adj.587 prin care s-a dispus (.M.)” cu începere de la 9 sept. a fost constituită noua linie a frontului Banat4.679.. ordinul telegrafic nr..) cât şi de unităţile (regimentele) din subordine aflate în poziţii în sectorul Timişoara – SECTORUL CENTRU .

datată 27 august 1944. În schiţa a 5-a este redată amplasarea Detaşamentului operativ Lt. redau unele aspecte din partea de sud-vest a ţării. fapt care a impus accentuarea unor măsuri de apărare antiaeriană în raport de disponibilităţi.Col. Din primele trei documente militare rezultă atenţia care a fost acordată de Comandamentul D. 11.1 Inf. În sectorul CENTRU – de la vest şi sud-vest de Timişoara. Privind dispozitivul Deaşamentului Lt.4. La vest de Timişoara ( poziţia principală de rezistenţă) folosind cele 3 detaşamente operetive care au fost formate. De asemenea este indicată prezenţa Detaşamentului de intervenţie rapidă (la Ghiroda) şi R.2. Prin intermediul acestei lucrări sunt supuse atenţiei un număr de 7 diferite schiţe de luptă.1 Inf. În schiţa a 7-a este redată poziţia adoptată de subunităţile R.1 Art. Instr.Instr. pentru perioada 26-31 august 1944 rezultă stabilirea poziţiei de avantgarda şi a poziţiei de rezistenţă adoptată la Vest de Timişoara.5V.1.7 10. 11. 453 . evidenţiază unele aspecte de vădit interes. apare evident direcţia de zbor a aviaţiei inamice. Examinarea atentă a acestor documente militare (din categoria schţe de luptă). Primele patru schiţe de luptă au fost elaborate de Divizia 1 Infanterie Instrucţie.1 Inf.6 A.1 Inf. la Recaş iar R.Instr. În schiţa a patra este redat dispozitivul de apărare adoptat de D.Colonel Giuran Alexandru iar în schiţa a 6-a dispunerea în teren a Batalionului II (comandant cpt. În cea de-a treia schiţă (OLEATA) se fac unele precizări referitoare la forţele inamice aflate în vecinătatea frontierei. Din prima schiţă.3. pentru apărarea Timişoarei în perioada 1-8 septembrie 1944.Stamaţiu Ioan) din R. documente militare inedite.Instr. Dintre acestea primele trei se referă la situaţia trupelor şi activităţilor militare ale inamicului în zona învecinată frontierei.Instr. Instr.G. Alexandru Giuran în apărarea Timişoarei.6 A.1 Inf.Instr. Astfel: 11. cu precădere cea mai mare parte a teritoriului fostului judeţ Timiş-Torontal.5 V Instr.Instrucţie şi Regimentul 1 Artilerie Instrucţie Regele Carol I. În schiţa elaborată de R. Din schiţa elaborată de D. la Chizătău. 5 V Instr. Cel de al patrulea document redă dispunerea forţelor în teritoriu. care au fost omise până în prezent de literatura de specialitate de larga accesibilitate.A. este redată cu detalii dispunerea subunităţilor (până la nivel de companie) din cele două batalioane ale R. 11. pentru obţinerea de informaţii asupra grupării forţelor inamice în vecinătatea frontierei. A doua din schiţe (din 27 – 28 august 1944) redă situaţia operativă din vecinătatea frontierei zonei încredinţată spre apărare D. 11. Sectorul CENTRU pentru perioada 27 august-7 septembrie 1944 este redată. Regele Carol 1. Primele trei schiţe de luptă elaborate la nivelul d.

Armata Română pe frontul antihitlerist. 1971. dotarea suplimentară cu tehnică de luptă în raport de posibilităţi şi intensificarea activităţilor de obţinerea de informaţii militae privind activităţile inamicului din zonele frontierei. p. Militară. 12. Ed.6. II.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Alecsandru Dutu. asigurarea muniţiei necesare. Ioan Talpeş. Faptul că în perioada până la 7 septembrie 1944 nu au avut loc lupte terestre în sectorul Timişoara a determinat de a se face abstracţie în mare măsură de activităţile militare ce s-au efectuat în sectorul Timişoara. 272 . 1 Art. Bucureşti. ansamblu de activităţi de stringentă necesitate în vederea efectuării unor operaţii militare. 2004-2005 folosind harta Timişoara. Ion Cupşa. Leonida Loghin. Cronica participării armatei romane la războiul antihitlerist. 11. Ed. Ed. menţionează atât poziţia subunităţiilor de artilerie (tunuri şi obuziere) cât şi în vecinătatea acestor subunităţi. la scara 1:100.7. II. trupele de infanterie în apărarea cărora erau stabilite. Schiţa care redă diapozitivul R. Rămâne de lămurit un aspect şi anume cauza cae a determinat ca atacul inamic asupra Timişoarei să fie executat doar la 11 septembrie 1944. Alecsandru Duţu. 1973. Constantin I. Enciclopedică. Militară. 1996. 1995. Ed. 243. 170. 1989. Alecsandru Duţu. Ed. 1984. a continuării procesului de instruire a recruţilor în poziţiile de apărare precizate a stabilirii unor posibile scenarii de luptă (de atac din partea inamicului). Inst. privind activităţile din zona Timişoara.1944. Antone Marinescu. 11. Între Wehrmacht şi Armata Roşie. Armata Română în al doilea Război Mondial (1941- 454 . Florica Dobre. NOTE 1. Prin detaliile conţinute. Forţele limitate la dispoziţie a impus amplasarea trupelor cu precădere pe direcţiile cele mai ameninţate în eventualitatea unui atac din partea inamicului. vol. vol. România în al doilea război mondial. Instr.sunt făcute detalieri privind amplasarea subunităţilor în poziţiile atribuite. Bucureşti. p. până la acţiunea ofensivă a inamicului din 11 septembrie 1944. Bucureşti. Univers Enciclopedic. Leonida Loghin. În schiţa cu dispozitivul Batalionului II al R. Gheorghe Romanescu. p. Regele Carol I în intervalul 1-8 sept. Humanitas. p. România în anii celui de-al doilea Război Mondial.000 – dispunerea subunităţilor în spaţiul atribuit. 2000. Kiriţescu. Ca urmare activităţile de organizare a poziţiilor de apărare. Jurnalul Generalului Sanatescu. Bucureşti. Colecţia MEMORII/JURNALE. Bucureşti. 5 V. Extrase din Jurnalele de operaţii ale unor mari unităţi şi subunităţi române participante la războiul antihitlerist. a completării efectivelor.. Pe drumul biruinţei.5. aceste documente militare (schiţe de luptă) prezintă un interes particular atât pentru istoriografia noastră militară cât şi mai ales pentru istoria meleagurilor bănăţene. Militară. 11. 214-230. Ed. Studiu operativ – tactic. au fost în prea limitată măsură examinate în literatura de specialitate. Bucureşti. Bucureşti. Militară. 23 august 1944 – 12 mai 1945.

dos. Timişoara. 40. There are seven different unknown military documents presented and analysed. Stoica. dos.. 1985. 1944. nr.1945). In this period the Division ensured the command of the troops defending the territory of the Timiş – Torontal County. 40. Documente şi memorii privind luptele pentru eliberarea Banatului şi Crişanei (august-octombrie 1944). 224. Giuran. fond 506. especially the area of Timişoara.. fond 1. Idem. de Vest. SOME UNKNOWN MILITARY DOCUMENTS REGARDING THE FIGHTING ACTIONS OF THE 1ST INFANTRY DIVISION BETWEEN AUGUST 24 AND SEPTEMBER 7 1944 Summary The paper deals with the participation of the 1st Infantry Division (Instruction) in the defense of the south-western border of Romania. 37. Arhiva Ministerului Apărării Naţionale. nr. Documente şi Memorii. 12. Documente şi memorii privind luptele pentru eliberarea Banatului şi Crişanei (august. Apărarea Timişoarei. nr. dos.). fond 506.. Facla. dos. 1979. XI. S.G. Ed. dos. Viorel Faur. in the area of nowadays Timiş County. 4. 5. Aurelian D.G. nr. 1999. nr. Ibidem. în Crisia. 222. 7. Constantin C. 1997.Ap. Viorel Faur. Timişoara. dos. fond 506. Dicţionar Enciclopedic. Gomboş. N. fond 1119. Dimensiunea istorică a primei operaţii a românilor în războiul antihitlerist. nr.Ap. 226. S. fond 1205. between August 24 and September 7.N.M. Enciclopedică. 1981. f. Ion Şuţa. Timişoara. Ed.octombrie 1944) (II). fond 1. nr. nr. 3. Valeriu A.M. Jertfa pentru ţară. Bucureşti. 226. VII. 2. Statul Major General (în continuare A. 455 . Valeriu A. Giuran. A. august-septembrie 1944. 54. Ioan Marinescu. 221.M. Ed. Ed. dos.M. 6. 6. dos. 40. în Crisia. 1997. Helicon.

.

“Astra Bănăţeană”. Din nefericire.N. Evoluţia dramatică a României după 23 august 1944 nu putea să nu afecteze şi activitatea „Astrei”. revoluţie de eliberare – a influenţat profund evoluţia României1. 457 . Prima adunare generală de după actul de la 23 august 1944 s-a desfăşurat la 5 noiembrie 1944 la Sibiu.ro/mbt/istorie/publicatii/ab. Chiar dacă acest eveniment n-a produs imediat şi o schimbare în programul şi organizarea „Astrei”. având doar un caracter administrativ. perioada anilor 1944-1948 a fost unul dintre cele mai dramatice pentru că a adus grave atingeri fiinţei naţionale şi suveranităţii de stat. epoca postbelică Actul de la 23 august 1944. fără a jertfi ceva din prestigiul instituţiei şi din scopurile care îi justifică existenţa”2. a curmat dezvoltarea firească a întregii vieţi socialeconomice. S.htm CULTURĂ ŞI POLITICĂ ÎN BANAT (1944-1948). O muncă uriaşă ne aşteaptă pentru a se reface ţara şi pentru a asigura dăinuirea şi propăşirea neamului nostru în necruţătoarea concurenţă vitală care va urma”3. În cuvântul de deschidere Iuliu Moldovan îşi exprima încrederea în continuarea activităţii culturale şi în posibilitatea adaptării programului „Astrei” la noile realităţi social-politice: „Rostul conducerii „Astrei” a fost întotdeauna de a adapta activitatea tradiţională la trebuinţele vremurilor noi. insurecţie armată. „va trebui să începem o viaţă nouă” pentru că: „se înşeală amar cine crede că după acest crâncen război viaţa va putea continua în vechile tipare. De aceea. indiferent de interpretarea dată – lovitură de Palat. evoluţie ce va influenţa decisiv soarta „Astrei”. SFÂRŞITUL REGIONALEI „ASTRA BĂNĂŢEANĂ” Dumitru Tomoni Cuvinte cheie: Banat. XII-XIII. În evoluţia forţată a societăţii româneşti de la autoritarism la totalitarism. 2004-2005 http://www. România a avut parte de o evoluţie nefirească.ANALELE BANATULUI. purtătoarea unor autentice valori ale spiritualităţii româneşti. contrară propriei dorinţe. datorită operaţiunilor militare desfăşurate aproape pe întregul teritoriu naţional.. „Astra” n-a putut desfăşura o activitate normală. Arheologie-Istorie. impusă prin forţa armatelor străine. continua preşedintele „Astrei”.infotim. politice şi culturale.

Deta. totul pentru victorie”. refugiaţilor şi copiilor orfani. Conducerea Regionalei a îndemnat despărţămintele şi cercurile culturale să contribuie fie cu alimente. În ciuda acestor eforturi depuse de către conducătorii Regionalei. Renunţând pe moment la cea mai importantă activitate desfăşurată în anii precedenţi. fiind obligată să-şi reducă activitatea la menţinerea unei strânse legături cu centrala de la Sibiu şi cu despărţămintele din subordine. pentru ca cei loviţi de urmările războiului şi de secetă să fie ajutaţi a trece mai uşor peste aceste încercări6. Datorită schimbărilor intervenite în desfăşurarea operaţiunilor militare. „Astra Bănăţeană” şi-a propus un program generos. serbări şi comemorări. distrugerea bibliotecilor. iar soldaţii sovietici au confiscat aparatele de radio găsite la sediile cercurilor 458 .ANALELE BANATULUI XII-XIII. condus de pretorul plăşii Alexandru Liuba. sprijinirea „Crucii Roşii” etc. Moldova Nouă. În ciuda acestor greutăţi. Pe lângă aceste pagube materiale. Zlatiţa. Jebeleanu (Periam). Socol şi Câmpia au fost distruse. anul 1944 a fost primul an în care Regionala „Astra Bănăţeană” nu şi-a mai putut ţine adunarea generală. 2004-2005 Noile realităţi au influenţat şi activitatea regionalei bănăţene care. arderea arhivelor la Periam. considerând că rănile de toate felurile „trebuiau vindecate. despărţămintele bănăţene se confruntau cu mari greutăţi. Bozovici. Valeriu Meda (Orşova). conducerea Regionalei privea cu optimism viitorul. Despărţământul de plasă Moldova Nouă. participarea la acţiunea „Totul pentru front. susţinerea acţiunii de colectare de fonduri pentru Catedrala Ortodoxă din Timişoara şi pentru orfelinatul Episcopiei. organizarea de şcoli şi cursuri de igienă şi gospodărie ţărănească. în deplină corelaţie cu imperativele sociale şi naţionale ale perioadei respective: asistenţa socială a evacuaţilor. aşa cum rezultă şi din rapoartele trimise Regionalei. Petre Ciucur (Timişoara) etc. Operaţiunile militare desfăşurate pe teritoriul Banatului au dus la devastarea unor sedii ale despărţămintelor şi cercurilor culturale. deşi funcţiona. în ciuda neajunsurilor provocate de război. deoarece cea mai mare parte a sediilor cercurilor culturale „a trebuit să suporte tăvălugul crunt al războiului” 7. războiul a curmat şi viaţa unor conducători ai despărţămintelor bănăţene: A. Liubcova. Arhivele şi bibliotecile cercurilor culturale din Moldova Veche. sprijinirea înfiinţării Universităţii de Vest. colectarea de fonduri pentru Moldova. şi-a redus activitatea la organizarea de şezători. forţele pierdute trebuiau înlocuite şi alte valori prospere puse pe drumul progresului”5. fie cu bani la salvarea populaţiei din regiunile bântuite de secetă şi distruse de război şi să sprijine toate acţiunile iniţiate de autorităţi sau instituţii particulare. a reuşit să-şi ţină în fiecare an adunarea generală şi să promoveze un program cultural şi social adaptat cerinţelor vremii. Comloşu Mare etc4.

Jebel şi Pădureni prezentându-se piesa 459 . datorită zelului dovedit de preşedintele despărţământului. în teritoriu această colaborare se realiza anevoios. Tolvădia. Chiar dacă exista un protocol de colaborare între „Astra” şi Fundaţiile Regale. În pofida numărului mare de membri – 20 fondatori şi pe viaţă şi 300 activi – şi a colaborării permanente cu reuniunea de cântări şi muzică din Caransebeş. Pădureni. Toager.culturale din Sichieviţa şi Câmpia. Obreja şi Caransebeş8. Cercul culturale al femeilor din despărţământul Caransebeş a organizat mai multe acţiuni culturale şi sociale ale căror venituri s-au folosit pentru ajutorarea răniţilor şi refugiaţilor9. deşi aceştia se bucurau de o bună apreciere în rândul membrilor despărţământului. Cebza. De multe ori organizarea acestor manifestaţii culturale a fost stânjenită de căminele culturale înfiinţate de Fundaţiile Regale în diferite localităţi din jurul oraşului Caransebeş. profesorul Iancu Căltun. Matei Armaş (vicepreşedinte) şi Romulus Ciric (secretar) – nu a reuşit să mai organizeze nici o conferinţă susţinută de profesorii de la Extensiunea universitară din Cluj. despărţământul a colectat suma de 284 027 lei pentru Universitatea de Vest din Timişoara şi 50 000 pentru acţiunea „Totul pentru front. din cauza mobilizării tinerilor. după luarea soţilor lor ca prizonieri de către nemţi11. Cu sprijinul profesorilor din localitate. Berini. Ghilad. Cerna. Obad şi Petroman aveau construite case naţionale10. Tot în spitale s-au trimis cărţile aflate la dispoziţia despărţământului şi mai multe pachete cu haine şi alimente. activitatea culturală a despărţământului s-a redus la sporadice reprezentaţii teatrale şi spectacole susţinute de corurile săteşti şi de echipele de dansatori din Borlova. conferenţiarii locali susţineau în fiecare duminică conferinţe religioase şi de educaţie morală şi patriotică la cele trei spitale din Caransebeş. Jebel. Alta era situaţia despărţământului Ciacova. Obad. Fiecare cerc cultural avea bibliotecă proprie iar cercurile culturale din Ciacova. din cauza necunoaşterii sau rivalităţilor locale. Cu concursul elevilor din localitate s-au organizat trei şezători culturale în localităţile Ciacova. În schimb. Conducerea despărţămintelor – Cornel Corneanu (preşedinte). Petroman şi Stamora Română. În ciuda greutăţilor provocate de război. a refugiaţilor şi a evacuaţilor în această comună. totul pentru victorie”. Jebel. Din banii colectaţi de membrii despărţământului în colaborare cu Gimnaziul din Ciacova s-a donat suma de 367 270 lei pentru ajutorarea copiilor săraci din Ciacova. Nici despărţământul Caransebeş nu putea raporta o activitate mulţumitoare. Tolvădia. precum şi a muncitoarelor de la fabricile de confecţii militare din Galaţi şi Bîrlad evacuate în Ciacova. Pădureni. despărţământul Ciacova a desfăşurat o activitate culturală apreciată de conducerea Regionalei „Astra Bănăţeană”. Despărţământul avea 12 cercuri culturale în localităţile Ciacova.

literatura. pentru românii transnistrieni aşezaţi temporar în Ciacova. noile autorităţi. Cu această ocazie. care a acceptat înlocuirea redactorului responsabil. Iancu Călţun a susţinut conferinţa „Rolul Astrei în trecutul românilor de dincoace de Carpaţi. 2004-2005 „Se face ziuă” de Zaharia Bârsan şi interpretându-se cântece naţionale. mascat sau pe faţă. prin preluarea unor clişee specifice retoricii comuniste rostite de Miron Constantinescu. membrii Comisiei Aliate de Control din Bucureşti intrau abuziv în bibliotecile „Astrei”. 39 în Tolvădia şi 23 în Ghilad13. Leonard Divarius a conferenţiat despre viaţa şi activitatea lui Eftimie Murgu. pentru publicarea unor materiale care n-au convenit Comisiei Aliate de Control15. pentru că apărea o dată fraza „de la Nistru până la Tisa”. Tolvădia şi Ghilad. Amestecul brutal în problemele „Astrei” a devenit tot mai evident după încheierea celui de-al doilea război mondial. pentru a vedea dacă s-au scos cărţile interzise prin ordonanţa Ministerului Informaţiilor. deşi publicaţia respectivă nu figura pe lista cărţilor indexate16. În articolul „Fenomenul sovietic”. În acelaşi timp. au început să facă tot mai multe presiuni asupra conducerii „Astrei”. vorbindu-se de un adevărat miracol „ale cărui reflexe luminoase abia acum încep să strălucească şi peste graniţele URSS”14. La serbarea din Banloc. a produs derută în rândul conducătorilor „Astrei”. Deşi ani de-a rândul „Astra” s-a opus mişcărilor totalitare extremiste. chemarea ei în prezent şi viitor”. istoria şi geografia României în comunele Liebling. La cursurile organizate timp de o lună au participat 77 de cursanţi în Liebling. la 6 martie 1945. cât şi la Cebza. Impunerea prin forţă. Manifestări culturale asemănătoare s-au organizat şi în localitatea Tolvădia şi Banloc. Fondurile obţinute în urma acestor acţiuni culturale s-au alocat pentru catedrala şi orfelinatul din Timişoara şi pentru sprijinirea populaţiei din Moldova şi Ardealul de Nord12.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Despărţământul a sprijinit şi alte acţiuni iniţiate de autorităţi pentru susţinerea eforturilor de război ale României. sub egida „Astrei”. În acelaşi timp. Nicoară-Dobârceanu. în cadrul unei conferinţe susţinute la Sibiu. la care a participat şi Regina Elena. despărţământul Ciacova a organizat o serbare a datinilor şi obiceiurilor atât la Ciacova. În preajma sărbătorilor de Crăciun. În aceste condiţii este pe deplin explicabilă atitudinea de aşteptare şi debusolare sesizabilă la unii fruntaşi ai „Astrei”. a guvernului condus de Petru Groza şi politica acestuia de comunizare a ţării. se făcea apologia marilor succese obţinute de sovietici. propaganda comunistă apare chiar şi în paginile revistei „Transilvania”. aflată la conacul din localitate. N. conducerea despărţământului a organizat cursuri de limba. În urma unei astfel de inspecţii făcute la Biblioteca Centrală de la Sibiu s-a cerut să fie scoasă o broşură a „Astrei”. astfel că. care nu înţelegeau noile 460 .

considera că „Astra” trebuie să răspundă la oferta de colaborare a guvernului. ridicarea nivelului economic şi biologic al românilor din Ardeal şi Banat. aşa cum se va vedea în anii următori.realităţi politice şi sociale şi clarificarea raporturilor cu forurile superioare şi a modului de integrare a manifestărilor „Astrei” în sistemul naţional de propagandă. Mitropolitul Sibiului. pentru analfabeţi. s-a solicitat să se refuze „difuzarea broşurilor care nu vor fi adecvate principiilor instituţiei noastre” şi să se oprească „orice activitate ce ar fi în contra spiritului şi tradiţiei „Astrei”. de către unii dintre membrii Comitetului Central dovedeau dezorientarea şi îngrijorarea faţă de soarta asociaţiei şi bineînţeles a întregii culturi româneşti. dar fără să accepte comanda sau înregimentarea politică. cursuri pentru muncitori şi meseriaşi. în cadrul căreia I. Într-adevăr. cu această ocazie. Iuliu Moldovan menţiona că se puneau piedici colaboratorilor „Astrei”. au influenţat şi activitatea Regionalei „Astra Bănăţeană”. conducerea „Astrei” şi-a conceput un bogat program de activitate pentru perioada 1946-1947. În urma acestor discuţii s-a hotărât să se aducă la cunoştinţa guvernului dorinţa „Astrei” de colaborare sinceră şi principială şi să se ceară sprijin material.20 Convulsiile politice şi mesajul contradictoriu transmis despărţămintelor de către conducerea „Astrei”. solicitând „să se lase „Astrei” completă autonomie. ei fiind nerespectaţi de autorităţile locale şi opriţi din activitatea lor şi cerea limpezirea raporturilor de colaborare cu statul. s-a aprobat o subvenţie de 400 milioane lei19. contrasta cu cea a noului regim sprijinit de oportunişti sau propagandişti culturali de ocazie. În ciuda acestor incertitudini. o şedinţă plenară extraordinară a Comitetului Central. la 15 iunie 1946. mesaj ce oscila între afirmarea loialităţii faţă de Rege şi declaraţii de complezanţă faţă de Uniunea Sovietică. Poziţiile exprimate. pentru că activitatea culturală a „Astrei”. promovată de personalităţi remarcabile. Nicolae Bălan. căci încadrarea „Astrei” în rosturile de propagandă politică înseamnă să fie totdeauna un auxiliar al ideilor politice ale regimurilor care se perindează”18. înfiinţarea de biblioteci la sate şi oraşe. conducătorii Regionalei erau decişi să reia munca de 461 . la intervenţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu. dar despre o colaborare loială nu putea fi vorba. coruri şi fanfare etc. În ciuda acestor incertitudini. care prevedea: organizarea de cursuri şi şcoli ţărăneşti. Pentru clarificarea atitudinii faţă de noul regim a fost convocată. organizarea de conferinţe şi şezători. În acelaşi timp. O poziţie asemănătoare a avut şi Ionel Pop. Moga a informat despre convorbirile avute la Bucureşti cu primul ministru Petru Groza şi alţi reprezentanţi ai guvernului17.

Regionala a solicitat un ajutor de 15 000 lei. Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor din Banat. Cel din urmă erou de E. Şi aici activitatea despărţămintelor „Astrei” era supravegheată. membri ai Partidului Naţional Liberal şi ai Partidului Naţional Ţărănesc erau priviţi cu suspiciune şi chiar ostilitate de către reprezentanţii administraţiei locale. „Pagina Banatului” va populariza activitatea despărţămintelor şi cercurilor culturale din Banat. au fost confiscate 14 volume – Pentru salvarea patriei de Ion Antonescu. Şcoala Politehnică din Timişoara şi Extensiunea Universitară din Cluj. comemorarea unor evenimente importante din istoria neamului. majoritatea conducătorilor Regionalei. În şedinţa din 8 decembrie 1945. colaborarea acestora cu Universitatea Banatului. Cioflec. Şi totuşi. conducerea Regionalei spera că situaţia social-politică se va normaliza şi despărţămintele îşi vor relua activitatea. 2004-2005 organizare a despărţămintelor şi să promoveze un program cultural şi social în concordanţă cu imperativele momentului. Această redacţie trebuia să editeze o pagină sub denumirea „Pagina Banatului” ce urma să apară ca supliment al „Foii poporului”. susţinerea de conferinţe.21 Din cauza vremurilor tulburi. condusă de publicistul Alexandru Scripcaru. Pădure. reactivarea editurii „Astra Bănăţeană”. Tipărită în mod regulat de la 1 ianuarie până la 5 mai 1946. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor etc. Pentru a găsi o formă eficientă de propagandă. importanţa şcolilor 462 . Bolşevismul rus împotriva Europei de Robert Suster etc – şi au fost distruse prin ardere22. În dorinţa de a menţine legătura cu satele bănăţene şi de a veni în întâmpinarea nevoilor spirituale ale ţărănimii s-a încercat repartiţia gazetei „Luminătorul”. Institutul Social Banat-Crişana. Regionala şi-a propus reorganizarea despărţămintelor şi a cercurilor culturale. Ionescu. Pe urmele destinului de R. proiectul a fost abandonat în ciuda faptului că publicaţia ajunsese la un tiraj de 13 000 de exemplare23. conducerea Regionalei a solicitat înfiinţarea la Timişoara a unei redacţii a săptămânalului „Foaia poporului” din Sibiu. De la Pătraşcu cel Mare la Stalin de S. intensificarea colaborării cu Fundaţia Culturală „Regele Mihai I”. organizarea de şcoli ţărăneşti şi cursuri de alfabetizate.ANALELE BANATULUI XII-XIII. Pentru acoperirea cheltuielilor. iar bibliotecile controlate pentru înlăturarea publicaţiilor puse la index. Din cauza cheltuielilor mari de tipărire. Boureanu. Şi în Banat. Comitetul Central al „Astrei” a aprobat solicitările Regionalei24. multe dintre aceste propuneri au rămas doar simple deziderate. reactivarea bibliotecilor. Cuvânt către studenţi de Simion Mehedinţi. Basarabia şi Bucovina de sub noua stăpânire de D. reînceperea activităţii Universităţii Libere Muncitoreşti şi a Oficiului de Studii şi Documentare. În speranţa revenirii la normalitate. În urma unui astfel de control efectuat la 5 octombrie 1945 în biblioteca despărţământului Oraviţa.

cât şi o prezentare a realizărilor obţinute de către despărţămintele şi cercurile culturale nou înfiinţate. „Pagina Banatului” consemna activitatea desfăşurată „cu toate greutăţile vremurilor de astăzi” de către cercurile culturale Muntele Mic – Caransebeş. dar şi iniţiativele locale. În două articole semnate de Al. demersurile făcute de „Astra Bănăţeană” pentru înfiinţarea acestei universităţi şi sprijinul material acordat de către unele despărţăminte şi în special de către despărţământul Ciacova. răspânditor de sănătate şi lumină să pătrundă până în cele mai uitate cătune din Banat. Mâtnicu Mare şi Cărpiniş şi iniţiativa conducerii despărţământului Periam de a omagia memoria fostului secretar al despărţământului. Sub titlul Răbojul despărţămintelor şi cercurilor culturale. Regionala a aprobat suma de 25 000 lei pentru realizarea unor plăci comemorative în amintirea fostului preot şi slujitor al „Astrei”. cât şi cea a despărţământului Caransebeş de a sprijini îmbogăţirea fondului de carte a bibliotecilor şcolare28. contribuind astfel într-o măsură nesăbuită la schimbarea activităţii instituţiei noastre culturale”. intitulat „Luminătorul”. redactată în Timişoara. publicişti – erau 463 . pentru ca „moştenirea lăsată de acest far luminos să nu fie risipită. ucis de nemţi în timpul operaţiunilor militare desfăşurate în acea regiune. se afla în imposibilitatea de a apărea în vechiul format. în numărul din 1 ianuarie 1946. În articolul program. din cauza creşterii preţului de tipărire. trebuie să-şi informeze cititorii despre realizările „Astrei Bănăţene” şi despre legăturile ei cu „Astra” Centrală. preoţi. pe parcursul a şase numere26. se consemna în încheierea articolului program25. Mulţi dintre cei care de-a lungul anilor au făcut nenumărate demersuri pentru înfiinţarea unei universităţi în oraşul de pe Bega – profesori. „Numai aşa ea va împărtăşi pretutindeni nu numai programul şi îndemnurile noastre. preotul A. Jebeleanu.ţărăneşti. cel care va pregăti majoritatea materialelor publicate în „Pagina Banatului”. Astfel. ziare şi reviste27. De aceea. Lugoj. iar cuvântul „Astrei” întremător de suflete. asociaţiilor cooperatiste şi Caselor Naţionale şi alte probleme specifice Banatului. Sunt popularizate şi încurajate atât iniţiativa despărţământului Moldova Nouă de a deschide o librărie proprie pentru a difuza peste 14 000 de volume şi numeroase broşuri. oameni cu funcţii administrative. Ciacova –. „Pagina Banatului”. Scripcaru29. se arăta importanţa Universităţii Banatului din Timişoara. se făcea atât istoricul unor despărţăminte cu o activitate bogată – despărţământul Caransebeş. care. se făcea un scurt istoric al gazetei populare editate de Regionala bănăţeană la 1 ianuarie 1939. conducerea gazetei „Foaia poporului” a hotărât o pagină la dispoziţia Regionalei „Astra Bănăţeană”.

rezultatele cele mai importante sunt menţionate în două articole publicate în „Pagina Banatului”. În ciuda apariţiei regulate. ci şi de harnici ţărani. Prin cercetările ştiinţifice întreprinse pe teren. care prin generaţiile de absolvenţi să formeze o „armă spirituală de care a avut cu atâta impetuozitate nevoie” provincia din sud-vestul României30. prin studiile publicate. Apreciind înfiinţarea instituţiei de învăţământ superior drept o mare realizare. alături de Institutul Social Banat-Crişana. Scripcaru considera această înfiinţare un act justiţiar pentru că Banatul. Nici problema depopulării Banatului. a multitudinilor problemelor abordate în suplimentul „Pagina Banatului”. Rolul şi importanţa ştiinţifică şi culturală a Politehnicii din Timişoara. Rolul acestor şcoli. Al. 2004-2005 membri activi ai „Astrei”. Conducerea Regionalei a ţinut şi printr-un articol publicat în „Pagina Banatului” să aducă „mulţumirile cele mai vii zeloşilor membri ai Extensiunii Universitare”32. nu scapă atenţiei redacţiei din Timişoara. colaborarea acesteia cu Regionala bănăţeană şi necesitatea continuării acestei colaborări pentru satisfacerea nevoilor culturale ale bănăţenilor. prin acţiunile comune organizate împreună cu Extensiunea Universitară din Cluj. a sufletului şi a sănătăţii consătenilor săi”35. Articolele militează pentru continuarea acestor iniţiative. 464 . Al. care. adevărată obsesie a anilor 30. „prin contribuţia lui a meritat şi a avut tot dreptul să primească o Universitate”. Scripcaru considera că nici un program socio-cultural al Regionalei nu putea să ignore această problemă. Regionala „Astra Bănăţeană” a contribuit la crearea unui climat de „viaţă universitară în capitala Banatului”. Cititorii gazetei erau informaţi şi despre activitatea deosebită avută în Banat de către profesorii de la Extensiunea Universitară din Cluj refugiaţi în Banat după Dictatul de la Viena.ANALELE BANATULUI XII-XIII. „ale cărei proporţii îngrijorătoare se resimt acum de mai multe decenii. din cauza creşterii cheltuielilor de tipărire. meseriaşi muncitori care îşi iubesc munca braţelor lor şi sunt la curent cu noutăţile meseriei lor şi caută să stoarcă din ea tot ceea ce le poate da”33 Aceeaşi atenţie se acordă şi altor realizări importante ale Regionalei bănăţene: înfiinţarea de cooperative în toate despărţămintele judeţene34 şi zidirea casei Naţionale „pentru cultura minţii. Şcoala Politehnică din Timişoara şi Oficiul de Studii şi Documentare. deoarece „Scopul acestei pregătiri este nu numai de formare de cetăţeni buni. tocmai în Banat”36. Încă de la înfiinţare. au fost abordate în articolul: Şcoala Politehnică din Timişoara de mână cu Astra31. împreună cu Regionala bănăţeană au susţinut peste 200 de conferinţe pentru promovarea culturii în Banat. Regionala bănăţeană va acorda o mare importanţă deschiderii de şcoli ţărăneşti pentru „înălţarea morală şi materială” a locuitorilor satelor bănăţene. modul de organizare şi desfăşurare.

Cu ajutorul Cercului cultural al femeilor „Astrei”.5 mai 1946. „Mila samariteană şi asistenţa socială” (dr. consilier eparhial D. revizor eparhial Ilie Câmpianu. membru al „Astrei”40. organizând în colaborare cu Gimnaziul „Alexandru Mocioni” mai multe 465 . ce va reuşi să solidarizeze în jurul „Astrei” intelectualii din localitate şi fruntaşii satelor din plasă. „Viaţa şi moartea în folclorul bănăţean” (prof. 13 conferinţe publice cu subiecte dintre cele mai variate: „Satul Borlova şi oamenii săi” (dr. Romulus Ciric. Conducerea despărţământului a înfiinţat un cor mixt dirijat de preotul Constantin Dalacu şi o echipă de teatru care. viitor mitropolit al Banatului39. era totuşi dătătoare de speranţe. despărţământul a organizat în satele din zonă programe artistice urmate de conferinţe religioase şi economice susţinute de către preot Gheorghe Cotoşman. protopop Teodor Roşca şi diacon Nicolae Corneanu. „Cea mai mare descoperire milenară” (ing. „Institutul pedagogic din Caransebeş” (prof. moravuri. despărţământul a organizat în intervalul 27 ianuarie . Costinescu). Cornel Corneanu). Romulus Ciric). Despărţământul Ciacova şi-a continuat activitatea culturală şi socială. a susţinut mai multe reprezentaţii în comunele Rusca. va apărea ultimul număr al suplimentului „Pagina Banatului”. 779/194637. Pavel Jumanca). „Muzica bănăţeană” (prof.prin adresa nr. Ioan Adam). Filaret Barbu). Trecând peste greutăţi şi incertitudini. Teodor Rotariu)38. la 5 mai 1946. departe de a fi mulţumitoare. „Energia atomică” (prof. Cornel Corneanu. sub conducerea notarului dr. împreună cu Reuniunea de cântări din Caransebeş. tradiţii sociale şi juridice” (judecător Petru Popovici). comitetul despărţământului Caransebeş a ţinut două şedinţe administrative şi două şedinţe în care sau discutat problemele cu care s-a confruntat despărţământul. prof. sub coordonarea avocatului Alexie Grosu. La 2 martie 1946 s-a reorganizat despărţământul de plasă Teregova. Gheorghe Ionescu. „Chestiuni sociale şi religioase în SUA” (notar Mihail Feneşanu). Împreună cu Episcopia Ortodoxă Română a Caransebeşului. „Problema denatalităţii” (dr. preşedintele Iuliu Moldovan informa conducerea Regionalei bănăţene despre suspendarea suplimentului. a organizat la 22 februarie 1946 cinstirea episcopului Veniamin Nistor. Iosif Roşu). despărţământul Caransebeş a luat parte la organizarea „săptămânii copilului”. astfel că. unele despărţăminte vor reuşi să raporteze o activitate care. la ajutorarea refugiaţilor şi la acţiunile sociale ale „Crucii Roşii”. Feneş şi Teregova. Ioan Gh. În prima jumătate a anului 1946. Sgăvârdea. În aceeaşi perioadă. Despărţământul avea 65 de membri dintre care 15 erau membri pe viaţă41. „Raportul dintre drept şi religie” (judecător Liviu Plavoşin). „Elveţia. care era şi preşedintele Frăţiei Ortodoxe Române din Caransebeş.

Banii obţinuţi în urma susţinerii programelor artistice. colaborarea cu şcolile de alfabetizare. majoritatea despărţămintelor bănăţene nu şi-au putut relua activitatea.44 Circulara semnată de către preşedintele despărţământului Ilie Rusmir şi secretarul A. conducerea Regionalei cerea reorganizarea acestora şi reactivarea cercurilor culturale existente. reorganizarea despărţămintelor de plasă şi a cercurilor culturale. meseriaşi şi analfabeţi. sociale şi economice. tipărită de profesorul Ilie Rusmir în editura „Astrei Bănăţene”46. Programul de activitate a despărţămintelor trebuia să cuprindă obiective culturale. precum şi alimentele şi cerealele colectate s-au trimis în Moldova. 2004-2005 manifestări culturale. muncitori. despărţămintele trebuiau să treacă la derularea unui program cultural din care să nu lipsească organizarea de biblioteci. în 1946 şi-au reluat activitatea 22 de despărţăminte. cursuri şi şcoli pentru ţărani. de fapt. în urma consfătuirii din 24 octombrie 1946. Mălăescu se încheie cu apelul de a participa la acţiunea de ajutorare a populaţiei din regiunile bântuite de secetă. coruri. răspândirea publicaţiilor „Astrei”. prin această circulară. iar mijloacele de realizare a acestor obiective trebuiau să fie cele tradiţionale care. social şi economic etc. conducerea despărţământului judeţean Oraviţa trimite despărţămintelor subordonate Circulara nr. au asigurat prestigiul „Astrei”: susţinerea de conferinţe în cadrul şezătorilor cu formaţii corale şi fanfare. Printr-o circulară trimisă la 15 noiembrie 1946 despărţămintelor bănăţene. şezători. De aceea. 466 . Din cauza contextului social-politic nefavorabil. în sprijinul populaţiei confruntate cu o mare secetă. După reorganizare. numărul crescând în 1947 la 2747. prezidată de Iuliu Moldovan. Neputându-şi relua activitatea. organizarea de biblioteci. cursuri şi şcoli ţărăneşti.ANALELE BANATULUI XII-XIII. 61 din 2 octombrie 1946. eliminând din comitete orice ingerinţe politice de partid dăunătoare mersului instituţiei”43. Regionala „Astra Bănăţeană” a trecut la reorganizarea despărţămintelor şi a cercurilor culturale45. recomandându-le consultarea broşurii Îndemnuri pentru munca cercului cultural al Astrei. „încadrându-se cu oameni harnici şi cu dragoste faţă de acţiunea „Astrei”. conferinţe. Se cerea. acţiuni pentru ridicarea nivelului cultural. organizarea de cooperative etc. în cea mai mare parte slujitori ai şcolii şi ai bisericii. astfel încât nici o comună să nu rămână fără cerc cultural. Circulara recomanda ca reprezentanţii autorităţilor locale să fie invitaţi la şedinţele comitetelor şi să fie cooptaţi în aceste organisme de conducere a despărţămintelor „pentru a dovedi că instituţia n-are nimic de ascuns şi subversiv în activitatea ei”. În judeţul Timiş-Torontal. Prin eforturile conducătorilor despărţămintelor. În acelaşi timp au fost ajutaţi şi copiii săraci din Ciacova cu 40 de perechi de încălţăminte42.

Buziaş (învăţător Nicolae Ghilezan). şi o şcoală ţărănească de cadre. Ţela (preot Vasile Ioan Goanţă). Şuşca. numit inspector îndrumător pentru Banat48. Maidan. De asemenea. Moldova Nouă (notar Petru Crăiniceanu). să citească şi de aceea. Sânnicolau Mare (preot Traian Barzu). Vermeş. Ciacova (prof. Recaş. Potrivit programului stabilit. protopop Patriciu Ţiucra). În anul de activitate 1946/1947 au funcţionat în cadrul Regionalei 29 de şcoli ţărăneşti49. se cerea o intensă muncă de lămurire a sătenilor. Deta (preot Petru Bizerea). Lipova (Sever Bocu). pe lângă Şcoala de agricultură din Sânnicolau Mare.despărţămintele erau: Timişoara (preşedinte. Caransebeş (Cornel Corneanu). analfabeţi. meseriaşi. Pojojena de Jos. să se organizeze. pentru a avea suficienţi cursanţi. pentru a nu limita participarea. remarcându-se şcolile din Ciacova. Jimbolia (preot Nicolae Cimpoieş). „cursuri de adulţi”. Recaş (dr. îmbogăţirea fondului de carte. paralel cu învăţământul agricol. „şcoli săteşti” etc. Rusca. Petrila. Absolvenţii unui an de curs primeau certificate de două clase. Făget (protopop Ioan Munteanu). nu se numeau şcoli pentru alfabetizare ci „cursuri serale”. Teregova (Notar Gheorghe Ionescu). Gătaia (primpretor Petru Baba). Giulvăz (preot Nicolae Brânuţiu). Orşova (Severin Moraru). Periam (primpretor Nicolae Griveiu). Aceste şcoli îşi propuneau şi îmbogăţirea cunoştinţelor pentru cei care ştiau să scrie. s-a hotărât înfiinţarea unei şcoli superioare ţărăneşti cu caracter permanent pe lângă fermele statului din Comorâşte. Bocşa Montană (primpretor Gheza Stoiacovici). Campania pentru alfabetizare desfăşurată de Regionala bănăţeană în colaborare cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Fundaţiile Regale „Mihai I” a reînceput în Banat. Aurel Peteanu). O altă coordonată a activităţii de luminare a satului prin cultură a constituit-o grija pentru organizarea şcolilor de alfabetizare. susţinerea de conferinţe şi programe artistice şi comemorarea unor evenimente din istoria naţională. Comloşu Mare (protopop Ştefan Cioroianu). era vorba doar de o activitate parţială. fiind vizaţi în primul rând gospodarii satelor.53 Nefiind obligatorii. în judeţul severin despărţămintele: Lugoj (prof.51 Pentru a se uşura deschiderea şcolilor ţărăneşti de către „Astra Bănăţeană”. Iancu Călţun). deoarece majoritatea despărţămintelor s-au limitat la organizarea de şcoli sau cursuri pentru ţărani. iar ştiutorii de carte care au 467 . Din păcate. Naidaş50. Balinţ (primpretor Iona Jivan). s-a stabilit ca. la 1 noiembrie 194652. obiectivul principal îl constituia eliminarea neştiinţei de carte. Rusova Veche etc. Coşava (preot Sergiu Gherga). Vinga (Al. Bocşeanu). Şcolile şi cursurile ţărăneşti ce au constituit principala activitate a Regionalei bănăţene au fost reorganizate sub conducerea lui Alexandru Scripnic. Reşiţa (primpretor Cornel Milutinovici) şi Sasca Montană (pretor Constantin Stoica). Teregova. Iona Frăţilă).

comemorări. pe care le-a pus la dispoziţia despărţămintelor57.58 Preşedintele Regionalei bănăţene solicita sprijin material arătând că progresele culturale nu se mai pot face decât „împreunând sufletul cu mijloacele financiare”. conferinţe. iniţiativa nu s-a putut finaliza. Regionala a distribuit cărţi şi broşuri aflate în depozitul editurii. obiecte şi bani. guvernul promova un program asemănător56.ANALELE BANATULUI XII-XIII. 28 de cursuri pentru alfabetizare55. 2004-2005 urmat cursurile ţărăneşti aveau dreptul să dea examen de 7 clase primare. să aibă material didactic şi un corp didactic permanent. 468 . Aceste iniţiative constituiau doar o parte a programului stabilit de către conducerea Regionalei. „Revista Banatului”. organizarea de serbări. Din nefericire. Lipsa banilor îl face pe Iuliu Moldovan să nu poată răspunde favorabil solicitării făcute de Asociaţia Corurilor şi fanfarelor din Banat de a primi un sprijin material pentru afilierea acestei asociaţii la Regionala bănăţeană59. serbări. premii ce constau în cărţi. întreaga ţară. ziarul pentru săteni „Luminătorul”. altfel ele sunt „sortite amânării sau pieirii”. din cauza crizei financiare cu care se confrunta „Astra” în acea perioadă şi. Printr-o scrisoare trimisă la 24 aprilie 1947 conducerii de la Sibiu. Universitatea liberă muncitorească. Ministerul Educaţiei Naţionale a obligat corpul didactic primar să organizeze sub auspiciile „Astrei” cursuri pentru analfabeţi şi pentru ridicarea culturală a poporului. Cei cu rezultate deosebite erau premiaţi. Prin Circulara 391372/1946. Sabin Evuţianu arată că cele 5 milioane de lei primiţi de „Astra Bănăţeană” de la Banca „Albina” din Timişoara erau suficiente pentru realizarea obiectivelor propuse: Editura „Astra Bănăţeană”. sprijinul acordat n-a venit. de fapt. răvăşite şi parţial distruse în timpul războiului. 1 Decembrie şi 23 August. Din acelaşi fond de carte. Prin aceste măsuri numai în judeţul Severin s-au organizat în anul de activitate 1946/1947. Din păcate. expoziţii etc. din cauza dezbinării şi dezorientării muncitorilor reşiţeni şi pentru că. Pentru a fi recunoscute. Regionala a constituit un număr de 35 de biblioteci. iar prin Circulara 27271/1947 acelaşi minister a dat dispoziţii tuturor inspectoratelor şcolare cu privire la obligaţia învăţătorilor din Ardeal şi Banat de a activa în cadrele „Astrei”54. Pentru a veni în ajutorul bibliotecilor cercurilor culturale. din dorinţa de atragere a clasei muncitoare. sărbătorirea zilelor de 24 Ianuarie. Conducerea despărţământului judeţean Oraviţa a luat iniţiativa organizării unei şcoli de educaţie şi cultură pentru muncitorii din Reşiţa. Activitatea culturală a despărţămintelor s-a remarcat şi prin susţinerea de conferinţe. şcolile trebuiau să funcţioneze regulat cel puţin 3 luni. cu minim 15 elevi. Oficiul de studii şi documentare pentru problemele natalităţii.

reprezentaţii teatrale. în sala festivă a Camerei de Comerţ Timişoara. fiind. un „mare idealist al unor vremuri în apunere”. Regionala avea „cea mai bună organizare în cadrul Astrei”. transformat apoi în <Revista Banatului>. Nu putem pune la îndoială aprecierile preşedintelui Regionalei bănăţene. Reuniunea Femeilor Române din Timişoara62 etc. Regionala dispunând de o logistică impresionantă pentru o asociaţie culturală: „un ziar pentru popor. mitropolitul Banatului. pentru că numărul intelectualilor bănăţeni ce s-au pus în slujba „Astrei”. Aurel Ciupe. Erau prezenţi. editura <Astrei Bănăţene>. Cornel Grofşoreanu. Cu cele aproape 400 de cercuri culturale. care atrăgea atenţia asupra semnificaţiei momentului: zece ani de la înfiinţarea Regionalei şi jumătate de secol de la extinderea „Astrei” în Banat. Din păcate. Coriolan Băran. Patrichie Ţiucra. dar le putem completa. deşi conducerea „Astrei” ar fi dorit „o manifestare grandioasă… cu participarea guvernului şi a tuturor personalităţilor de seamă ale neamului nostru”64.65 Multe dintre aceste înfăptuiri nu s-ar fi putut materializa fără spijinul şi implicarea directă a lui Alexandru Marta. Adunarea a fost deschisă de preşedintele Regionalei. concursuri decoruri. de fapt. Sabin Evuţianu. în special la sate. o revistă literară şi culturală <Luceafărul>. Iancu Călţun. – la 22 iunie 1947 şi Regionala „Astra Bănăţeană” şi-a ţinut adunarea generală. bazată pe o largă descentralizare. Petre Râmneanţu63 etc. vremurile nefavorabile pentru cultura tradiţională au împiedicat sărbătorirea acestor evenimente.După ce şi alte asociaţii culturale bănăţene şi-au ţinut adunarea generală – Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor din Banat60. care în timpul relativ scurt a lansat 15 opere ale scriitorilor şi compozitorilor bănăţeni. fără a pretinde avantaje sau foloase materiale. cursuri şi şcoli ţărăneşti pentru bărbaţi. Ea încheia un deceniu de existenţă a Regionalei bănăţene. Alexandru Marta. Mulţi intelectuali şi fruntaşi ai satelor bănăţene ce credeau în 469 . personalităţi reprezentative pentru Banat: Vasile Lăzărescu. Dimitrie Nistor. şezători. Octavian Metea. precum şi cursuri de gospodărie şi igienă pentru femei”. Institutul Social BanatCrişana61. Prima etapă în activitatea Regionalei a fost cea a organizării. ultima adunare generală la care au participat conducătorii tuturor despărţămintelor bănăţene. a fost mult mai mare. Cea de a doua etapă a fost ofensiva culturală. <Luminătorul>. un puternic ziar de afirmare românească cum n-a mai avut Banatul. Sabin Evuţianu. comemorări etc. pe care Evuţianu îl considera ctitorul „Astrei”. Ludovic Ciobanu. Iuliu Coste. dansuri şi port. Evuţianu făcea un istoric şi un bilanţ al primului deceniu de existenţă a Regionalei bănăţene. Constantin Rudneanu. ziarul <Dacia>. identificând două etape distincte. Aurel Bugariu. expoziţii. Aurel Peteanu. Patrichie Râmneanţu. conferinţe.

Dimitrie Nistor. Nicolae Ursu. Regionala era considerată o „platformă a diferiţilor potentaţi politici… Ajunge să cităm exemplul actualului criminal de război. Coriolan Băran – directorul Băncii „Timişoara”. noile realităţi social-politice erau potrivnice. Oraviţa. Noul comitet cuprindea atât membri de drept – preşedinţii despărţămintelor Timişoara. Aurel Cosma junior. dr. Ilie Murgulescu. iar Petru Râmneanţu a fost ales preşedinte activ pentru o perioadă de 5 ani. Sabin Drăgoi. Octavian Metea. Gheorghe Cotoşman. publica un articol calomnios despre „Astra Bănăţeană”. Veniamin Nistor – episcopul ortodox al Caransebeşului. Filaret Barbu. Patrichie Râmneanţu etc. Ludovic Ciobanu. În ziua premergătoare adunării. Ioan Bălan – episcopul greco-catolic al Lugojului. Aurel Peteanu – preşedintele despărţământului Lugoj. cotidianul „Banatul”. episcopii români din Banat. comandantul Corpului 6 de Armată Timişoara. fost consilier în Ministerul Propagandei. al cărui rol îl reducea la o trambulină a politicii sale personale”68. Iuliu Coste. autointitulat „Cotidian independent de atitudine democratică”. care deţinea şi funcţia de vicepreşedinte al Astrei Bănăţene. În încheierea cuvântului rostit la încheierea mandatului. s-a trecut la alegerea noilor preşedinţi de onoare ai Regionalei. Din păcate pentru destinul Regionalei şi al culturii bănăţene. va lumina „şi în viitor tot aşa de intens frumoasele plaiuri bănăţene”. iar „Astra Bănăţeană” aparţine astăzi acestor bunuri spirituale”66. Mai mult.ANALELE BANATULUI XII-XIII.. Intrau în componenţa acestui comitet cele mai reprezentative personalităţi ale Banatului: Vasile Lăzărescu – mitropolitul Banatului. Caransebeş şi Lipova. Nicolae Ilieşiu. Cornel Grofşoreanu. Evuţianu atrăgea atenţia că . cât şi membrii aleşi. După prezentarea raportului generale de activitate a Regionalei bănăţene pentru perioada 1943-1947 de către inspectorul şcolar Ludovic Ciobanu şi a raportului contabil de către prof. Aurel Ciupe – directorul Muzeului Banatului. Sever Bocu – preşedintele despărţământului Caransebeş. Lugoj. Ilie Rusmir– preşedintele despărţământului Oraviţa. 2004-2005 virtuţile culturii şi în evoluţia satului românesc au acceptat. într-o formă sau alta. Ştefan Gherman. Patrichie Ţiucra. prefecţii judeţelor bănăţene şi primarii oraşelor reşedinţă de judeţe din Banat. Iosif Nemoianu. Se simţea acest lucru şi din poziţia susţinătorilor noului regim.67 Adunarea s-a încheiat prin cuvântul noului preşedinte şi promisiunea acestuia că „făclia care a luminat timp de 10 ani”. „chiar atunci când Astra Bănăţeană 470 . Constantin Rudneanu.un popor pentru a nu fi îngenuncheat era dator să-şi respecte şi să-şi păstreze bunurile spirituale permanente. să promoveze cu entuziasm programul cultural şi social al celei mai importante asociaţii culturale din Banat. aflat sub conducerea profesorului Ilie Murgulescu.

condusă de Aurelia Ciobanu. Asigurându-şi colaborarea Institutului Social Banat-Crişana. Secţia şcolară. şeful serviciului cultural al Primăriei Timişoara milita pentru realizarea unei educaţii complexe: fizică. Nicolae Ilieşiu (vicepreşedinte) şi V. organizarea de muzee locale şi cercuri culturale. prezidată de Aca de Barbu. ea nu făcea decât spoială culturală şi diletantism din cauză că elementele din conducerea ei nu aveau nimici în comun cu cultural”. Ardeleanu (secretar) şi-a înscris în program efectuarea de cercetări istorice şi etnografice. Şedinţe