Umorul in opera lui Creanga

Comicul are un rol important în viata sociala, pentru ca prin rîs se sanctioneaza atît inovatiile anormale si aberante, cît si atitudinile exagerat retrograde; el este si o categorie estetica, realizata cu mijloace specifice, în forme de o varietate extraordinara. În fond, satira, ironia, sarcasmul, zeflemeaua, grotescul, umoristicul, burlescul si altele sînt astfel de ipostaze ale comicului, exprimînd fiecare atitudini diferite si realizîndu-se cu mijloace specifice. În general, comicul presupune o atitudine critica fata de un obiect si, implicit, superioritatea celui care, constatînd defectele altuia, sanctioneaza. Izvoarele cele mai frecvente ale comicului sînt contrastele surprinzatoare si surpriza adica tot ceea ce exista prin disproportii. Astfel, contrastul dintre esenta si aparenta, dintre fond si forma, dintre realitate si pretentii, dintre efort si consecinte ori dintre intentii si rezultate, toate acestea sfîrsesc prin a provoca rîsul. Pe fondul acesta, identitatea personajului comic se realizeaza printr-un proces de simplificare, care cultiva exagerarea hilara, diformitatile fizice, disproportiile, anormalul grotesc sau îngrosarea caricaturala. Opozitia dintre ceea ce este mecanic, stereotip si ceea ce este viu se poate baza tocmai pe existenta unor personaje reduse la o esenta comica, lipsite de complexitate, mai mult sau mai putin artificiale. I.L.Caragiale spunea ca personajele nu trebuie prezentate cu detalii multe. Asta omoara imaginea vie. Chipul zugravit trebuie sa surprinda printr-o singura trasatura caracteristica. Un tip, un nume potrivit sau un un gest valoreaza mai mult decît o pagina întreaga de descriere . Iar un teoretician al comicului, precum Henri Bergson, sustine ca la baza comicului sta automatismul în contrast cu activitatea libera, faptul acesta atragînd dupa sine substituirea actiunii de catre observatia minutioasa tratata autonom, ca obiect în sine, suficient siesi: în loc de a ne concentra atentia asupra actelor, ea o dirijeaza mai curînd asupra gesturilor. Înteleg aci prin gesturi, atitudinile, miscarile si chiar discursurile prin care o stare sufleteasca se manifesta fara scop, fara profit, doar prin efectul unei mîncarimi interioare . Nu întîmplator, în asemenea conditii, s-a vorbit despre un deficit de descriptibilitate la Creanga, ca si la celalalt mare autor comic al secolului, Caragiale. Comicul se poate prezenta sub multiple forme, în functie de realitatea la care se refera si chiar de atitudinea pe care doreste sa o proiecteze. În felul acesta, se poate vorbi de un comic de situatie, de unul de limbaj aici putîndu-se include si numele personajelor, dar si al locurilor sau al altor lucruri (la Caragiale, de exemplu, titlurile ziarelor pe care le citesc personajele, precum Racnetul Carpatilor ) , dar exista si un comic de moravuri sau de caracter. Situatiile comice sînt provocate de aparitia unor confuzii, încurcaturi, rasturnari de situatii, întîmplari surprinzatoare. Comicul de limbaj se realizeaza tot prin existenta unor situatii anormale, manifestate însa la nivelul foneticii, al lexicului, al sintaxei, deformarea pronuntiei corecte îmbinîndu-se cu folosirea gresita a unor termeni, cu automatismele, cu folosirea abuziva a unor cuvinte, neologisme sau arhaisme, în contrast fie cu restul lexicului, fie cu identitatea personajului. Moravurile unui anume moment istoric sau ale unei clase sociale au fost dintotdeauna surse ale comicului, mai ales ale satirei. Chiar la Creanga, desi el foloseste în general umoristicul, exista un astfel de comic de moravuri si o usoara tendinta satirica. Abuzurile clerului sau metodele de învatamînt sînt deseori sanctionate cu o superioritate morala nemascata, desi la Creanga, chiar în astfel de situatii, jovialitatea deturneaza satira de la sensurile ei dure, de pedepsire. Asupra acestui fapt vom reveni, însa. În fine, comicul de caracter sanctioneaza, tot prin caricaturizare si exagerare, anumite trasaturi generalumane, precum zgîrcenia, ipocrizia, parvenitismul, îngîmfarea, semidoctismul etc., dar la Creanga, chiar atunci cînd un personaj precum matusa Mariuca din secventa numita conventional La cirese poate fi considerat tipul zgîrcitului, atmosfera este de bonomie, lucru datorat stilului sau, viziunii umoristice si, nu în ultimul rînd, perspectivei narative.

Cel care satirizeaza este convins de superioritatea sa si este. contrariul a ceea ce gîndesti sau ai vrea sa se gîndeasca . acesta fiind rolul eroului. dar si acest lucru va constitui obiectul unei discutii ulterioare mai ample. prin deriziune. n care elementele folclorice caracteristice speciei se asociaza celor proprii operei unui scriitor. De asemenea si formula finala este mai ampla dec t n basmele populare si subliniaza mai multe aspecte. Grotescul. Tot n incipit naratorul intervine direct. de obicei n proza. n basmul cult se pune mai mult accentul pe atmosfera sau pe dimensiunea interioara a personajelor. poate sa se datoreze nu vreunei intentii corective. Ironia se bazeaza pe simularea acordului cu un anumit punct de vedere. tonul exprimarii are o importanta capitala. Acelasi lucru îl realizeaza si zeflemeaua. eroii simuleaza prostia. Sunt prezentate personajele care participa la nunta: Soarele si luna . autodefinindu-se si schit ndu-si statutul de autor al operei : " Dar ia sa nu ne depanam cu vorba si sa ncep a depana firul povestirii". în asa fel încît sensul comunicat se opune celui transmis direct. ca si contextul în care se fac interventiile celui ironic. Formula initiala la Creanga este mult mai ampla dec t n basmele populare. Cum spunea Pierre Fontanier. ci. urmarindu-se condamnarea totala a aspectelor vizate. nsa si pe acestea le particularizeaza prin elemente de originalitate si stil. autoironia apare frecvent. acestea prezinta puncte comune. care discrediteaza un personaj sau o anumita realitate prin persiflare. si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi". dar si rolul acestuia : " si apoi pe vremile acele. Acesta respecta anumite trasaturi ale basmului popular. fortele binelui nving ndu-le pe cele ale raului pentru afirmarea adevarului si a dreptatii. ca la Creanga. mai toate tarile erau b ntuite de razboaie grozave. n care personajele nzestrate cu puteri supranaturale. Intrarea si iesirea din spatiul fabulos se face prin formula initiala si prin cea finala prezente si n basmul popular. ofera mai multe informatii si de asemenea avertizeaza conventia dintre narator si cititor. drumurile pe apa si pe uscat erau putin cunoscute si foarte ncurcate.Satiricul este una din formele cele mai vechi ale comicului de factura clasica si apare ca ridiculizare neiertatoare a unor aspecte din viata sociala. totul îngrosîndu-se în exces. La Creanga. Asadar prima deosebire este ca basmul cult are un autor cunoscut. naivitatea cu scopul de a-l pune în inferioritate pe interlocutor. n formula incipienta se ofera si o explicatie a faptelor ulterioare si se prefigureaza obstacolele pe care le va trece mezinul. fie în serios. convins ca lucrurile pot fi îndreptate. Aici se ofera imaginea unei lumi primitive care asteapta un erou care sa o coordoneze. Sarcasmul este una din formele cele mai severe ale comicului. Deoarece la baza basmului cult sta basmul popular. Basmul cult se defineste prin prelucrarea structurilor populare ale speciei n cadrul unor opere originale. ironia consta în a spune printr-o persiflare. în schimb. n plus. Pentru recunoasterea ironiei. si am vazut lucrul acesta chiar în cazul lui Pîcala. La Creanga deseori. de asemenea. De la basmul popular la cel cult Basmul desemneaza o specie fundamentala a epicii populare si culte. aceea de a se accepta orice fara a cere explicatii : " Amu cica era odata ". a unor trasaturi negative si a unor moravuri. care reprezinta simbolurile prin care a fost . desi se bazeaza tot pe exagerarea monstruoasa a unor trasaturi. dar si în cazul autorului însusi în relatie cu contemporanii. asemenea lui mos Ion Roata în secventa explicarii de catre boieri a semnificatiei unirii. respinse în numele unor valori superioare. traseaza nt mplari fantastice. dar si caracteristici particulare care sunt specifice fiecarui autor. Dupa ce i-a dat acestuia impresia inferioritatii. eroul îsi dezvaluie desteptaciunea. Autorul basmului cult "Povestea lui Harap ± Alb " este Ion Creanga. prin luare în rîs. ignoranta. placerii rîsului si vocatiei spectaculosului. fie în gluma.

El porneste de la modelul popular si reactualizeaza teme de circulatie universala."(Zoe Dumitescu Busulenga). Fantasticul este prezent si n basmul lui Creanga. intriga corespunde dezechilibrarii situatiei care n basm este constituita de sosirea scrisorii. credinta n destin(noroc) si n Dumnezeu: "nu e dupa cum g ndeste omul. cei cinci monstrii). se uita si rabda. de a aduce actiunile n fata cititorului (ca n teatru) si de a caracteriza personajele indirect. Dialogul are o dubla functie. dar si al faptelor : Calul care zboara si vorbeste. apa moarta. cine are bani. Desfasurarea actiunii fiind mai ampla corespunde mai multor functii precum : plecarea eroului.care subliniaza caracterul fantastic. fac nd legatura cu povestirea. dar si " un pacat de povestariu. Calinescu). bea si man nca.. Limbajul folosit plaseaza actiunea ntr-un spatiu geografic. " Fiintele din basm sunt simple masti pentru felurite tipuri de indivizi " (G. el neput nd trece nici o proba fara ajutorul lor: fiinte cu puteri supranaturale( Sf nta Duminica.)este r sul tonic al taranului cu conceptie optimista de viata. acesta fiind diferit de celelalte titluri de basme . " ntr-o tara ". Comicul este prezent sub mai multe forme: comicul de nume( numele celor cinci monstrii sunt realizate prin adaugarea sufixului augmentativ "-ila") . Localizarea se face si prin monstre de filozofie taraneasca : "ai sa scapi de toate cu capul teafar ca norocul te ajuta". Eroul respecta un aspect al basmelor populare. unde predomina naratiunea. Creanga particularizeaza basmul prin umanizare si localizare. Astfel si personajele acestui basm reprezinta tipologii umane : Sp nul este tipul impostorului. O alta particularitate si un element de originalitate al lui Creanga este introducerea comicului n basm. ci topeste povestirea prin dialog. istorisirea si avans nd nota puternic realista. ostrov. si anume teritoriul Moldovei. reface evenimentele din convorbiri sau introduce n povestirea faptelor dialogul personajelor" (Tudor Vianu). dar spre deosebire de eroii acestora el nu are nici o putere supranaturala si nici o calitate specifica unui erou de basm.. el este cel mai mic dintre frati. Nepotrivirea de mentalitate dintre parinti si copii este reprezentat de conflictul dintre crai si fiii sai. fiind prezente majoritatea functiilor. ci dupa cum vrea Domnul". Acest aspect este prefigurat nca din titlu. padure. craiasa albinelor si a furnicilor). nt lnirea cu raufacatorului si probele curajului . pod) d nd un aer realist basmului. fiica mparatului Ros care se preface n pasare. nsa aici toate personajele adjuvante au un rol important n initierea lui Harap ± Alb. si n acest basm eroul are ajutoare. mpreuna cu tot restul universului. la fel ca n basmele populare. prezent n majoritatea operelor lui Creanga prin regionalisme si expresii specifice. locuri care apartin spatiului real (tara. basmul cult presupune mbinarea naratiunii cu dialogul : "Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice. n acest final se eternizeaza momentul : " si-a tinut veselia ani ntregi. obiecte miraculoase( aripile craieselor. Spre deosebire de basmul popular. Sf nta Duminica reprezinta ntelepciunea sateasca data de v rsta. Naratiunea este dramatizata prin dialog care i da un ritm alert. apa vie. Sf nta Duminica care se transforma n aburi. acesta respecta structura. iar cine nu. Astfel basmul devine mai complex. Acesta intervine la nivelul spatiului cu toposuri. dar spre deosebire de acestea se contureaza bogatia de natura morala a acestui basm printr-o reflectie asupra realitatii sociale: " Iar pe la noi." Desi n esenta basmul cult este diferit de cel popular. fara bani n buzunariu". care este un personaj al spatiului real. Introducerea realismului n acest basm se face prin prezentarea istoriei lui Harap ± Alb. comicul de . Basmul cult este mult mai complex dec t cel popular datorita faptului ca autorul intervine asupra structurii basmului cu o proiectie personala. cu foarte mici exceptii. care corespund momentelor subiectului. animale fabuloase(calul nazdravan.binecuv ntat Harap ± Alb. Ca n orice basm. iar tensiunea si invidia tacita dintre frati de relatiile dintre fiii craiului. Punctul culminant este corespunzator pedepsirii raufacatorului iar deznodam ntul rasplatirii eroului si nuntii." De la un capat la altul. si acum mai tine nca". formularea unei interdictii. smicelele de mar). opera lui Creanga este un hohot de r s(. Expozitiunea sau situatia initiala este reprezentata de formula initiala. eroul parcurg nd un drum initiatic si trec nd mai multe obstacole dec t eroii din basmele populare. este structurata pe mai multe episoade. la nceput el av nd un statut de antierou. Acesta se concretizeaza la nivelul personajelor : Sp nul care are capacitatea de a-si schimba nfatisarea. dar imprima si o doza de generalitate prin repere spatio-temporale nedeterminate : " Era odata ".

George Calinescu.inventivitatea copiilor si permanenta ³dracariilor´.) Dar iar ma ntorc si zic: mai stii cum vine vremea?". si g ndesc eu ca din cinci nespalati . L.": "poate sa-ti iasa n cale vreun iepure. n care ar trebui sa predomine miraculosul si irealitatea.I. Paicu si M. Editura Art. plin de umor. oralitatea .1989. Tohaneanu.(Zoe Dumitrescu Busulenga) Un alt comic caracteristic operelor lui Creanga este comicul de limbaj: regionalisme:" pocitanie ".in ciuda agitatiei si nemultumirii Smarandei.) ngros ndu-le anumite trasaturi specifice.Acest lucru este valabil si pentru Ion Creanga. "Cealalta sursa consta n specificul talent de povestitor al lui Creanga..": "si odata pornesc ei teleap. " debalazat". fiind puternic scosi n evidenta fata de restul enuntului. interogatii retorice: "Ca alta ce pot sa zic?". coment nd. "Exprimarea unor propozitii subordonate se mbina cu alte procedee ale oralitatii. "Da-i cu cinstea sa piara rusinea".neconcordanta dintre aparenta si esenta. de fiecare data accentele fraze.deoarece el creeaza si istoriseste intamplari prin insasi natura lor hazlii:smotritul matelor.": folosirea diminutivelor cu valoare augmentativa( " buzisoare ". teleap. Una consta in comicul personajelor(. parca erau oastea lui Papuc Hogea Hogegaru. termenii repetati poarta.. Oralitatea se mai concretizeaza si prin: vocative: "nu ma faceti din cal magar".I. fiind " ntotdeauna urmate de o pauza care contribuie la delimitarea lor..pag 9 "Eseul". ce sa va spun mai mult!".."(G Calinescu) Bibliografie: "Studii despre Ion Creanga" din colectia Lyceum. pag 25 G.nepotrivirea dintre situatii si rezolvarea lor in mod neasteptat constituie .1971: Zoe Dumitrescu Busulenga . De fapt. Editura Minerva. prin expresii. Harap ± Alb nainte si ceilalti n urma. Editura Albatros. pag 167-169 "Viata si opera lui Ion Creanga".) i-a veni unul de hac. Lazar. Tohaneanu)Interjectiile sunt si ele o alta forma a oralitatii. " cr mpotit ".si pop c! M-oi trezi cu tine acasa".umorul izvoraste in primul rand printr-o predispozitie a autorului. particip nd la desfasurarea actiunii. suger nd uneori miscari ritmice.. de sa t r iau atele si curgeau oghelele dupa d nsii..2006 UMOR SI ORALITATE IN OPERA AMINTIRI DIN COPILARIE . la calic ram i". fac nd aluzii la lucruri si traditii": "Dar vorba ceea : La unul fara suflet."(G. trebuie unul fara de lege. care de care mai chipos si mai mbracat . foc de ger era. tussese. mim nd." "R sul de lectura al operei lui Creanga izvoraste din doua surse. pag 226 "Estetica basmului"." bauturica "). "sp nul face tranc! capacul pe gura f nt nii.intre ceea ce sunt personajele in realitate si ceea ce vor sa para.1965.. exclamatii: "Ma rog. cum este repetitia: "La calic slujesti. Editura pentru literatura.." "Repetitia interjectiilor e un procedeu familiar lui Creanga. teleap!".(.din harul cu care el povesteste intamplarile. proverbe si locutiuni form nd o adevarata cultura paremiologica a proverbului: "lac sa fie ca broaste sunt destule". invective eufemistice: "al dracului onanie de om".ION Definindu-se ca o categorie estetica a comicului. "Amestecul de realism si de fabulos este mai batator la ochi si mai neasteptat in "Povestea lui Harap ± Alb". ceva.situatie:"si cum ajung odata intra buluc n ograda. "a gabui".(. locutiuni si expresii idiomatice: "Frica pazeste bostanaria". George Calinescu. care nareaza ntr-un anumit fel.

³stropsitul de Ion´ etc.dandu-si seama.na.´s-apoi chititi ca se mantuia numai cu atata?¶etc do782x1333boof Uneori.deoarece hazul provine din cuvintele pe care le folosesc personajele. Prin oralitatea stilului.Opozitia dintre parinti.justifica parerea lui George Calinescu care afirma ca marele Creanga ³e poporul roman insusi surprins intr-un moment de geniala expansiune .o puternica afectiune.Stefan ³le da nas´ odraslelor si ³le tine hangul´ nu pentru ca ar fi intru totul de acord cu ei.slava Domnului´.autorul creeaza impresia ca nu isi scrie amintirile. Mama ii cearta pe copiii.daca-i cal sa traga.na.duelul verbal de un farmec rar.umorul si oralitatea stilului -. starnesc voia buna.´Aceasta opinie critica a fost intarita si de Mihail Sadoveanu care preciza faptul ca desi el iese direct din popor.La aceasta se adauga antiteza dintre parinti si copiii reprezentand varste si deci conceptii si mamifestari diferite.ci Mai mult pentru a o necaji pe Smaranda.etc).iata o alta situatie din care se revarsa umorul.neconcordanta dintre parerile lor.´zicand: ³na!.din modul cum se exprima ele. folosirea unor propozitii eliptice de predicat si a enumeratiilor (³lemne la trunchi sunt.cum au spus unii. 31782xdx33bof6q Umorul ³Amintirilor´ este realizat si prin folosirea unor expresii si cuvinte.curechi in poloboc.branza in putina asemene. ii blesteama.ca apoi.si daca-i popa sa ceteasca´).´cu talanca la oi.taci.´ .dar violentele de limbaj ascund. slanina si faina in pod este deavolna.dincolo de aparente.vorbirea directa cu cea indirecta:´«zicand:Cum nu se dioache calcaiul´. Expresii ca ³benchi boghet´.Prin toate aceste aspecte autorul realizeaza un comic de situatie provenit din intamplarile prin care trec personajele.sa revina la firul epic initial:´Hai mai bine despre copilarie sa povestim«´sau imbina ca in exprimarea populara.´ridicam casa in slava´.´va croiesc de va merg peticile´. Si acest aspect ± imbinarea maiestrita a modurilor de expunere.In aceste situatii comicul este de limbaj.zicale si termeni familiari cu o semnificatie aparte .cu clestele si vatraiul´etc) precum si a proverbelor si a zicatorilor.lasa«lasa.´«imi zicea cu zambet uneori:Iesi copile cu parul balan afara´etc.ci cea mai maiastra si artistica manifestare a poporului in literatura culta.taci.o alta sursa importanta a umorului deoarece aceasta subliniaza incompatibilitatea unor situatii in general firesti.ca si celelate deja reliefate ± imaginea arhaica a satului.ei.iar zicalele sunt uimitoare fie prin asocierile ce le realizeaza (³Daca-i copil sa se joace.asta ³nu inseamna ca e un biet scriitor popular.Creanga face unele paranteze in povestire.fie prin rima lor surprinzatoare (³pielea rea si rapanoasa/ori o bate.hai.´pughibale spurcate´.ci le povesteste unui auditoriu imaginar:´uite cum te trage apa pe furis la adanc«´.apoi da.ori o lasa´).na!´.´de le mergea colbul´. Oralitatea stilului este sustinuta si de alte mijloace caracteristice vorbirii populare: prezenta interjectiilor si a repetitiilor (³ara.

setea Setila. ajutoarele persona-jelor. Povestea lui Harap-Alb cuprinde intreaga filozofie populara. imbogatind nota de originalitate. autocaracterizarea prin propriile actiuni vorbire. intrucat acesta avea numai fete. petitul. firesc. Creanga a prins copcile fanteziei populare. mentalitatea gesturilor. Si aici. specific la Creanga spunerea mucalita. intrepatrunderea fabulosului cu realul. ispita pierzaniei este reprezentata de Cerb. si mantuit de bunatatea si curatia lui prin colaborarea uriasilor intrupand principiul puterii cosmice si ale eticului linear. Pastrand elementele de sursa folclorica. Mentionam dintre acestea: dramatizarea actiunii prin dialog. Bazandu-se pe repectul fata de varstnici si crezand in cuvantul lor. comicul. eruditia paremiologica toate acestea particularizand ca si Amintirile talentul lui Creanga. dupa aproape zece ani va fi tradus intr-o limba straina si publicat in Rumanische Revue. ei simbolizand caractere si adevaruri morale sau chiar forte ale naturii cum sunt: frigul Gerila. preschimbat in span. care. scriitorul adauga noi elemente care confera basmului calitatea de opera culta. gestica ale personajelor. Harap-Alb apreciaza criticul Pompiliu Constantinescu incearca absolutul. pentru a imparati. ispitind absolutul. Ion Creanga foloseste ca modalitati: caracterizarea directa (de catre scriitor). De asemenea. iar gravitatea riscului e dovada neindoielnica a moralitatii: resemnarea dupa incercari repetate din care eroul nu sucomba sub deznadejde. in felul lor. Rasplata vine. publicat in Convorbiri lite-rare (1 august 1877) a fost reprodus de M. poreclele. mezinul miluieste cu bani pe baba care-l ispiteste si-i vorbeste in parabole si care-l sfatuieste sa ceara de la tatal sau: calul. foamea Flamanzila. ironia. rezolvand de la sine irezol-vabilul. Uriasii razvratiti. Pasari-Lati-Lungila reprezinta duhul pamantului. ce se revarsa in basm la tot pasul. va triumfa. insa termina umanizat prin iubire satisfacuta. Eminescu in ziarul Timpul (tot in anul 1877). s-a hotarat sa-si incerce norocul dupa ce fratii lui n-au izbutit sa treaca de proba-cursa pe care le-o intinsese tatal lor ca sa le verifice curajul. diminutive cu valoare augumentativa. Creanga a cunoscut o traducere in 26 de limbi ale lumii. cu potente supranaturale in momentele supreme de pierzanie. spre folosul lui. daca s-a lasat momit de rau. Povestea lui Harap-Alb poate fi considerata un Bildungs-roman cu un subiect miraculos. umanizarea fantasticului prin comportamentul eroilor. tot de la viata. insa. ingaduie povestitorului sa inzestreze caii sai cu insusiri sufletesti si trupesti peste masura omeneasca. caraterizarea de catre alte personaje. comportare. in scopul ajungerii la fratele sau. zeflemisirea. Iesiti din spatiul inchis al tinuturilor Moldovei.Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga Basmul Povestea lui Harap Alb. precizeaza acelasi critic. Intre fatalitatea raului si ideala cautare a binelui. unele caracterizari pitoresti tovarasii de drum ai lui Harap-Alb. facem si precizarea ca Setila. se poate identifica comicul. se lamureste in incercarile grele ale fiului de imparat. Pornind de la proverbul Fiecare pentru sine croitor de pane accepta incercarea mezinului. orali-tatea stilului. probele. cum sunt: motivele incercarea puterii. Batrana il atentioneaza ca: Hainele sunt vechi si ponosite si armele ruginite. Binele si raul sunt simbolizate de Harap-Alb si Spanul. Flamanzila. Harap-Alb. observatiile psihologice asupra limbajului. aservit Diavolului. robit diavolului cu chip de om. idealul este pe pamant iar tentatia vine numai din credulitatea in Diavol. asa cum apreciaza Ibraileanu. unele scene comice si bineinteles neintrecuta eruditie paremiologica. armele si hainele cu care a fost el mire cu toate acestea putand ajunge acolo unde au ajuns fratii lui. care-ti cumpara sufletul speculandu-l. jovialitatea. au asemanare cu taranii din Humulesti. Dar cine este bun prin esenta. coborand in geniul nativ al rasei si in filozofia lui asupra vietii. neutri in intentie. personajele. Pentru a intelege si a putea caracteriza personajul principal din basmul Povestea lui Harap-Alb. ca si in Amintiri. Considerat de Pompiliu Constantinescu sinteza a basmului romanesc. Craiul isi sperie feciorii imbracanduse in piele de urs. basmul lui I. fiul cel mic al craiului. formulele tipice. eroii din Povestea lui Harap-Alb par desprinsi dintr-o adevarata epopee. iar masurarea timpului si a spatiului Ochila timpul si Pasari-Lati-Lungila spatiul. izbuteste fiindca a infruntat eroic primejdiile. e completata de imprevizibil. iara calul ai sa-l poti alege punand in mijlocul hergheliei o . Verde-imparat. In figurile simbolice ale basmului. Gerila. fiindca n-a sovait. Ochila. Scopul vietii fiind iubirea. Dupa o statistica (din 1964).

Fetele imparatului se indoiesc de apropierea de rudenie cu Spanul pe care-l cred rau si neomenos fata de Hrap-Alb. si n-ai cum banui: pentru ca nu-i dupa cum gandeste omul. stapane. Dupa aceasta incaleca fiecare pe calul sau. fiind incurajat: daca-i inainte. prietenos cu fiecare. mai iute ca fulgerul. intalneste.).tava plina cu jaratec. pacalindu-l. unul macina la moara. fiul de crai ii cere calului: De mi-i duce ca gandul. ca eu sunt. dar sa te feresti de omul ros. nascut in zodia ratelor si impodobit cu darul suptului si caruia incepe a-i tasni apa pe nari si pe urechi. pentru care primeste. iara mai ales de cel span. ca sluga Ajunsi la curtea imparatului Verde. multi coboara. Vorba ceea: zi-i lume si te mantuie. Si. putini suie. stai si-l astepti. primind in dar o aripa ce-i poate servi la nevoie. facandu-l pe crai sa-si recunoasca travestiul: Dragul tatei. Spanul isi joaca rolul mai departe. Parca-i un bot. Dupa ce-l indupleca pe tatal sau. pe rand. pentru ca avea nevoie de dansii pentru ca nu se poate ca din cei cinci nespalati cati merg cu Harap-Alb sa nu-i vina vreunul de hac. pana la luna. il asculta pe Span. tu mi-i prapadi. respectiv. facandu-le un bustihan. apoi. situatie de viata asemanatoare cu cea a lui Harap-Alb. ca pe niste laptoace de mori. macar sa te pui in ruptul capului. te sileste sa-l ajungi. toate merg cu capu-n jos. iar de mi-i duce ca vantul. si care dintre cai o veni la jaratec sa manance. si a treia oara pana la soare. ci dupa cum vr Domnul. o aripa. cum ti se pare? Gandit-ai vreodata ca ai sa ajungi: soarele cu picioarele. Nerespectand sfatul tatalui sau. Harap-Alb fiindu-le tovaras si partas la toate si la paguba si la castig. apoi zboara pana la nori. si baba dispare misterios. Imbratisandu-l. Pornind de la ideea ca omul e dator sa incerce. Ca in toate basmele si aici se cer trecute probele focului ceea ce face de fapt ca basmul sa devina si un roman de formare. il baga in fantana sa se racoreasca. dupa care-si intreaba stapanul: Ei. Trimis sa aduca fata lui Ros imparat. cum spune scriitorul. Cu ajutorul Sfintei Duminici reuseste. pe Gerila o dihanie de om care se perpelea pe langa foc. nu da. pe Flamanzila foametea sac fara fund sau cine mai stie ce pricopseala a fi. ultimul pe cre-l va lua este Pasari-Lati-Lungila botezat de catre scriitor asa fiind mai potri-vit cu naravul si apucaturile lui. Pentru ca se adevereste proverbul Cine poate oase roade. Pentru ca spune scriitorul. schimbandu-si rolurile si botezandu-l Harap-Alb. din Padurea Cerbului. nu poti s-o intorci cu umarul. numai sa nu fie de diochiu. ciuma zburatoarelor si spaima domeniilor Ajung la Rosu imparat cel care nu avea mila de om nici cat de caine un om paclisit si rautacios la culme. ca ti-o prinde bine vreodata. HarapAlb ocroteste in drum nunta de furnici. Pentru ca asa e lumea asta si. si pornesc Spanul inainte. la fel ca orice personaj fantastic. tu mi-i folosi. luna cu mana si prin nouri sa cauti cununa? Marturisind ca a trecut prin mare sperietura. Harap-Alb fiind obligat a se supune. in sfarsit. ajuta albinele. (s. accentuand situatii de viata reale: Lumea asta e pe dos. Si la toata intamplarea. trecand cu bine proba. ramane cum este ea. care. cat ii putea. Calificati ca nise golani care . ca de multe primejdii m-a scapat si pe mine in tineretele mele! Na-ti acum si pielea asta de urs. si el este fiul sagetatorului si nepotul arcasului. vei crede celor asupriti si necajiti pentru ca stii acum ce e nacazul. Desigur ca. cerandu-i apoi sa jure credinta. Dar pana atunci mai rabda Harap-Alb. tovarasul tau. apoi pe vestitul Ochila care vede toate si pe toti altfel de cum vede luma cealalta: numai pe sine nu se vede cat e de frumosel. craiul isi sfatuieste fiul: in calatoria ta ai sa ai trebuinta si de rai si de buni. pe Setila fiul Secetei. iar daca-i in urma. Cand vei ajunge si tu mare si tare. de nu-l mai poate satura nici Pamantul. Fiul de crai repeta incercarea fratilor sai. E supus probelor de adu-cere a salatilor si a capului si pielii cerbului din Padurea Ursului si. ca stapan. de-ai face ce-ai face. cine nu nici carne moale. calul. alege calul nazdravan care-l incurajeaza spunandu-i: Sui pe mine. acela are sa te duca la imparatie si are sa te scape din multe primejdii. sa nai de-a face cu dansii. chilimbot botit din frunte cu un ochi. de asemenea.n. tine-te bine. te-a mai sfatui si el ce ai sa faci. Sfanta Duminica il sfatuieste pe Harap-Alb sa se supuna soartei ca aceasta este oranduita de Dumnezeu: asa a trebuit sa se intample. Harap-Alb singur afirma ca va porni si el intr-un noroc si cum o da Dumnezeu. stapane. caci sunt foarte sugubeti. braul pamantului si scara ceriului. Cel care macina avand si painea si cutitul taie de unde vr si cat ii place iar tu te uiti si na-i ce-i face. totul iesind cum le-a fi norocul. Harap-Alb in urma.

fiindca. Ajungand la imparatie. s-am venit pentru Hrap-Alb. retinem: autocaracterizarea. Rosu imparat ii va supune si el la probe peste care nazdravanii vor trece cu succes. Spanul se repede sa ia in brate fata de pe cal. de neatins de ochii fluturilor. modalitatile de expunere naratiunea. Flamanzila si Setila. Doar n-am venit pentru tine. harnic. indragostit de fata imparatului Ros. tu ni-i ierta. Bucuria dragostei ii facea pe cei doi sa mearga fara a simti ca merg parandu-li-se calea scurta si vremea si mai scurta. ceea ce confera basmului aceeasi autenticitate. autoironia. Comparatiile. Eminescu si Nunta Zamfirei de G. de calul nazdravan si de catre cei cinci colosi fiindca era bun. iar cine se duce acolo. b si mananca. Pe langa caracterizarea directa. apropiindu-l de Amintiri. vazand ca a fost data in vileag inselatoria sa. chiar si saracimea ospata si bea! Formula de incheiere a basmului este si ea hiperbolizata. Sentimentele de dragoste reciproca sunt sugesiv evocate: Harap-Alb o prapadea din ochi de draga () si ea fura cu ochii. sugereaza si indeletnicirile vechi: vanatul. din Nunta Zamfirei. caraterizarea de catre alte personaje. mergi sanatos! De-am fost rai. scriitorul precizeaza: Harap-Alb le multameste s-apoi pleaca linistit. Gerila. luminos si in sine arzatoriu. era frumoasa de mama focului. onomastica personajelor. a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica. Sau. indemanatec. si el s-a facut frate cu dracul. Dar in pieptul lor rasare Ce rasare? Ia. Pasari-Lati-Lungila si nazdravanul de Ochila se opresc si zic cu jale: Harap-Alb. craiesele furnicilor si albinelor. Creanga nu si-a povestit maturitatea sub forma de memorial. cand ii vine in ajutor craiasa albinelor. il stropeste cu apa vie si-l invie. Din intreg basmul. tinand si acum. craiese si-mparati. dialogul. turturica etc. Un mare spectacol de viata il reprezinta scena alegerii samintei de mac. dezmerdat de cele intai raze ale soarelui. reusind sa castige fata imparatului. nu-mi da pace!. mi-nunea minunilor din ostrovul florilor! si mai fost-au poftite inca: crai. scaldat in roua diminetii. Cosbuc. Cosbuc. Spanule. Primind binecuvantrea si imparatia de la Verde imparat. Pompiliu Constantinescu apreciaza ca: intre amintirile copilariei si Povestea lui Harap-Alb este acelasi raport de subsecventa ca intre inceputul si sfarsitul vietii. Craiasa albinelor. a fost filozofia lui pana in pragul . ziua ceas si ceasul clipa.indraznesc sa-i ceara fata. Fata vesel ii zambeste. caci si raul cateodata prinde bine la ceva. care nu-i venea a-l spune. valabila pentru om in genere. metaforele folosite de scriitor in conti-nuarea portretului fetei sunt comparabile cu cele ale lui Eminescu. cu primejdiile si nevoile. Folosind o splendida proza ritmata. care isi ia cu ea trei smicele si apa vie. subliniaza criticul. iar la dansa ba. Filozofia surazatoare a lui Harap-Alb. Craiasa zanelor. din cand in cand. leganat de adierea vantului. hiperbolele. il inconjoara cu cele trei smicele de mar dulce. surprins de frumusetea fetei. se uita si rabda. Confruntarile lui cu ursul. Spanul. vina-n coace! / Sezi binisor. omeni in sama bogati s-un pacat de povestariu. Veselie mare intre toti era. Harap-Alb si fata imparatului Ros au facut o nunta la care au fost poftiti: Craiasa furnicilor. fara bani in buzunariu. cand eroul este ajutat de furnici si cea a identificarii fetei de imparat. caci el este adevaratul nepot al imparatului Verde. Dimensiunile nuntii din basm sunt comparabile cu cele ale nuntilor din Calin de M. luna-n ceriu au asfintit. continua scriitorul cum s-ar mai zice la noi in taraneste. indreptanduse spre imparatia lui Verde imparat. descrierea. da. Fata de imparat pune capul lui Harap-Alb la loc. cerbul. acesta simtindu-se ca dupa un somn greu. umorul. din Calin si ale lui G. ironia. supus. din nisipul maruntel. nu-i venea s-o duca Spanului Caci era boboc de trandafir din luna lui mai. iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice. Vorba cantecului: Fugi de-acolo. soare mandru. albinaritul etc. cum e omul cand merge la drum cu dragostea alaturea. ca sa treaca puntile vietii. iar cine nu. Dupa ce au luat fata. monologul interior. veselia a tinut ani intregi. dar aceasta il respinge adresandu-i-se: Lipsesti dinaintea mea. se repede ca un cane turbat si reteaza capul lui Harap-Alb. pe Harap-Alb. fiind ajutat in izbanda lui de Sfanta Dumineca. un dor. si in inima ei parca se petrecea nu stiu ce poate vreun dor ascuns. si el a luptat cu spanii. Harap-Alb se caracterizeaza ca un tanar viteaz. credincios in Dumnezeu si in oameni. Calul lui Harap-Alb il pedepseste pe Span ridicandu-l spre cer si dandu-i drumul de acolo. la soare te puteai uita. ce se naste din scanteia unui ochi fermecatoriu! Harap-Alb. dupa scriitor.

atitudini ale eroilor el.n. slabiciuni. ca un re-gistru de intonatii. o consolare de prezent. oameni sau animale).B. existand o masura a supunerii care-i da superioritatea artistului desavarsit. El e creatorul unei comedii umane (s. ca. de exemplu. (C. Asadar. Prin interventiile sale. comentatorul. neajungand vreodata la efectele distonante (sentimentalism. El apare ca o voce. Povestea lui Harap-Alb este. omul span sau omul ros. cum bine apreciaza George Munteanu. e mai cu sarm prin ceea ce spune si cum spune decat creaturile sale luate laolalta (s.) tot asa de profunda si de universala in tipicitatea ei precum aceea a lui Sadoveanu. Creanga poseda acel simt al adecvarii. Eminescu gasea taranul. iar intelepciunea ei a fost intelepciunea vietii insasi. peripetii. Neiesind din schemele basmului popular. in studiul sau Introducere in opera lui Ion Creanga cu referire la Povesti. iesind mereu in fata.) . scriitorul narator. o stiinta a oportunitatii de a le alterna in care nu-i cunoastem lui Creanga egal in proza romaneasca. indeosebi caracterizarea directa. cu intelegeri pentru slabiciunile lor. Amestecandu-se printre eroi. Geniul humulestean subliniaza criticul este aceasta capacitate extraordinara de a-si lua in serios eroii (fabulosi sau nu. se sugereaza mersul lucrurilor situatii. natura. de intelectualism. Singurele personaje negative din opera lui (daca notiunea ca atare n-ar fi cu totul nepotrivita) sunt acelea care contrazic natura. eterna si plina de umbre si lumini. vitii. In opera ca si in societatea lui Creanga. alunecare in filosofare). constituindu-se ca un erou asemenea naratiunilor moderne. adica de a crea viata. Creanga retraieste cu ingenuitate intamplarile povestite.mortii. Pentru ca. Calinescu. de civilizatie. creatorul.). ceea ce l-a apropiat pe Eminescu de marele povestitor. Eminescu gasea un refugiu. de a le retrai aventurile. dupa cum noteaza Ibraileanu: in Creanga. mora-lizare.n. in fond demiurgul. de a pune cu voluptate in fiecare propriile lui aspiratii nerostite. limba veche si inteleapta. acceptand cu duiosie oamenii asa cum sunt. tulburari si uimiri. Analizand povestile lui Creanga (in studiul mentionat mai sus) din punctul de vedere al artei compozitionale si al implicarii naratorului. un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice varsta. George Munteanu sintetizeaza: La mijloc e o tehnica a participarii si a detasarii de oamenii evocati de evenimente. Dupa Nicolae Manolescu mentalitatea lui Creanga se intemeiaza pe bun simt si pe natural. Mentionam printre modalitatile de caracterizare. dupa parerea lui G.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful