COLEGIUL TEHNIC „TRAIAN VUIA”, GALAŢI

PROIECT

TEMA SISTEMUL DE DIRECŢIE

PROFESOR COORDONATOR, ING. BURCIU MANUELA
ABSOLVENT, DRĂGUŞU GEORGE CLS. XI-A C-AC CALIFICARE PROFESIONALA: MECANIC AUTO

AN ŞCOLAR 2009-2010

............................2..................................................3 Mecanism de actionare cu şurub...................1...............................1 Mecanismul de acţionare a direcţiei......2 Părţile componente ale sistemului de direcţie...........3 Capitolul2..........................................................................................................................................2 Mecanism de acţionare cu pinion şi sector ............................1..........................................................................1 Mecanism de acţionare cu melc globoidal şi rolă .............2 Transmisia direcţiei.....2 Unghiurile de înclinare ale pivoţilor şi roţilor de direcţie.........................................................................................................................................................................................................................................................7 3......................1..............................................................................4 Unghiul de convergenţă sau de închidere a roţilor ................11 Sanatate şi securitatea muncii.................................................................................................................................2.........................................................2...........................1 Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului –β................................................................4 Noţiuni asupra virajului............2 Unghiul de înclinare transversală (laterală) a pivotului -δ ................................................. piuliţă şi sector dinţat (cu bile recirculante).........CUPRINS Argument.......10 3...............................................................................................................1 Clasificarea sistemelor de direcţie.ρ –..2................................3 CAPITOLUL 1 Destinaţia şi condiţiile impuse sistemului de direcţie.........................4 2......................................4 2..........................................................................................9 3.........................................................10 3..4 2.................................................................................................5 ...........1 Noţiuni generale.......................2...................12 2 ....8 3...7 3...................................................9 3........................................................2................2........................................................................6 CAPITOLUL 3........................................................................................................................................................................................................................5 2..................7 Tipuri constructive de sisteme de direcţie.............5 2..........................................................2....................................

Primele automobile au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi erau echipate cu motor cu abur. datorită avantajelor sale evidente (viteză mare de deplasare. durabilitate si fiabilitate. fiind întocmita conform programei analitice şcolare. să nu producă blocări şi să prezinte o durabilitate cât mai mare. comodităţii conducerii. care apoi va fi înlocuit cu motorul cu ardere internă. Apariţia primelor automobile este strâns legată de descoperirea perfecţionarea maşinii cu abur şi a motorului cu ardere internă.Argument Automobilul este un vehicul rutier. manevrabilitate uşoară. uzurii pneurilor siguranţei circulaţiei. după efectuarea virajului) • efortul necesar pentru manevrarea direcţiei să fie cât mai redus • randamentul să fie cât mai ridicat • şocurile provenite din neregularităţile căii să nu fie transmise la volan • să permită întreţinerea şi reglarea uşoară • să aibă o construcţie simplă. preferânduse desenele în perspectivă. CAPITOLUL 1 Destinaţia şi condiţiile impuse sistemului de direcţie Sistemul de direcţie serveşte la modificarea direcţiei de deplasare a automobilului. persoane sau valori. Scopul lucrării de faţă este de a expune principiile de bază. mai ales în condiţiile creşterii continue a parcului de autovehicule şi a vitezei lor de deplasare. 3 . Condiţii impuse • să permită stabilizarea mişcării rectilinii. Sistemul de direcţie are un rol hotărâtor asupra stabilităţii vehiculului în mers. Schimbarea direcţiei de mers se obţine prin schimbarea planului (bracarea) roţilor de direcţie în raport cu planul longitudinal al automobilului. posibilitate directă de transport a mărfurilor de la locul producerii la locul de utilizare). Pentru înţelegerea acestor principii s-au evitat pe cât posibil desenele selecţionate. construcţia şi funcţionarea sistemelor de direcţie. (roţile de direcţie să aibă tendinţa de a reveni în poziţia mersului în linie dreaptă. care se deplasează prin mijloace de propulsie proprii. Devenit unul dintre principalele mijloace de transport. Lucrarea este utilă atât ca material didactic cât şi pentru conducătorii auto profesionişti. în diferite condiţii de teren şi care este destinat transportului direct sau prin tractare a unor încărcături ce pot fi bunuri. de pregătire în această meserie. mult mai sugestive. automobilul impune în mod continuu ridicarea performanţelor de economicitate. carosat şi suspendat elastic pe cel puţin trei roţi.

pivoţi fuzetelor şi roţile de direcţie nu se montează în poziţie verticală ci sub anumite unghiuri de înclinare. Deci. ci înclinate cu unghiuri diferite: Yi. 2.2 Unghiurile de înclinare ale pivoţilor şi roţilor de direcţie Pentru a asigura o bună ţinută de drum automobilului.1 Noţiuni generale Virajul automobilului este corect. adică roţile rulează fără alunecare. în viraj. roţile de direcţie nu mai sunt paralele. atunci când toate roţile descriu cercuri concentrice în centrul instantaneu de viraj «O».unghiul de bracare al roţii interioare virajului Ye. La pivoţii fuzetelor se deosebesc două unghiuri: unghiul de înclinare longitudinalä (de fugä) şi unghiul de înclinare transversală. unde L este ampatamentul automobilului. care permit stabilizarea roţilor de direcţie şi uşurează manevrarea automobilului. acest centru se găseşte la intersecţia dintre prelungirea axei roţilor din spate şi a axelor de rotaţie ale celor două roţi de direcţie.unghiul de bracare al roţii exterioare virajului Yi i >Ye Capacitatea de virare a unui automobil este determinată de raza minima de viraj Rmin (adică distanţa de la centrul de viraj pană la centrul suprafeţei de contact al anvelopei roţii exterioare. iar la roţile de direcţie se deosebesc unghiul 4 . corespunzător unghiului maxim de bracare) dată de relaţia: Rmin =L / sin Ye max.Capitolul2 Noţiuni asupra virajului 2. În cazul unui automobile cu două punţi.

de cădere (carosaj) şi unghiul de convergenţă.. 2.3°30’ la automobile cu suspensia independentă a roţilor. provoacă apariţia reacţiunilor Y1 şi Y2. uşurează bracarea roţilor şi contribuie la revenirea lor în poziţie neutră. roţile tind să revină la poziţia corespunzătoare mersului în linie dreaptă.. dând naştere unui moment de stabilizare. datorită unghiului de înclinare transversală roţile tind să se deplaseze în jos. Acest unghi ajută la redresarea roţilor pentru mersul rectiliniu. putând lua valori de 3. care acţionează în centrul suprafeţei de contact a pneului. Rezultă. În timpul virajului.. Mărimea unghiului β depinde de tipul şi marca automobilului.9°. 5 . Deoarece pivotul este înclinat cu unghiul β. La bracare. reacţiunea Y1 dă naştere unui moment stabilizator: M s =Y 1 a =Y1•r 1 • sinβ • ’ Acest moment caută să readucă roata în poziţie corespunzătoare mersului în linie dreaptă şi se numeşte moment stabilizator. dar îngreunează manevrarea automobilului. iar în unele cazuri se pot adopta chiar valori negative. Efectul stabilizator al unghiului β depinde de viteză de deplasare a automobilului.1 Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului –βreprezintă înclinarea longitudinală a pivotului şi se obţine prin înclinarea pivotului astfel încât prelungirea axei sale să întâlnească calea de rulare într-un punct A. forţa centrifugă Fc.2 Unghiul de înclinare transversală (laterală) a pivotului -δ Dă naştere unui moment stabilizator care actionează asupra roţilor bracate. deci.2. Sub acţiunea greutăţii preluate de puntea din faţă. dar deoarece această deplasare este împiedicată de calea de rulare va rezulta o ridicare a pivotului. fiind necesară o creştere a efortului de manevrare a volanului.. Momentul stabilizator creşte cu creşterea elasticităţii pneurilor (scăderea presiunii din interiorul lor) şi de aceea la un automobil cu pneuri elastice unghiul β se micşorează. situat înaintea punctului B de contact al roţii. mărind stabilitatea automobilului. la automobilele cu puntea rigidă şi 1.2. 2. aplicată în centrul de masă al automobilului. a punţii din faţă şi a caroseriei (cadrului). că la bracarea roţilor de direcţie trebuie învins momentul de stabilizare datorat unghiului δ.

iar la unele automobile cu punţi articulate.4 Unghiul de convergenţă sau de închidere a roţilor ρ– Se obţine prin înclinarea roţii în plan orizontal. La automobilele cu punţi rigide. 2. unghiul de cădere variază la trecerea roţilor peste denivelările căii de rulare. unghiul α se micşorează determinând uzura pronunţată a pneurilor din cauza tendinţei de rulare divergentă a roţilor. Prin înclinarea roţii cu unghiul α. Valorile unghiului α se aleg între 0 şi 1°. masurate în faţă şi în spatele roţilor.Figură 1 Momentul de stabilizare depinde de greutatea care revine roţilor de direcţie şi de aceea se mai numeşte moment de stabilizare a greutăţii. În practică convergenţa roţilor se exprimă prin diferenţa: A . la nivelul fuzetelor (sau la cel indicat în cartea tehnică). faţă de planul longitudinal al automobilului. Mai rar.reprezintă înclinarea roţii faţă de planul vertical.2. 6 . greutatea ce revine asupra ei Gr se va descompune în două componente : G’r şi H. Efectul unghiului de înclinare transversală se manifestă independent de viteza de deplasare a automobilului. unde A şi B reprezintă distanţele între anvelopele celor două roţi. În timpul exploatării. Valoarea unghiului δ este cuprinsă între 4 şi 10°. împiedicând tendinţa roţilor de a oscila datorită jocului rulmenţilor.α. Convergenţa roţilor anulează tendinţa de rulare divergentă a roţilor dată de unghiul de carosaj α.3 Unghiul de cădere (carosaj) . se adoptă şi valori negative pană la -30’ (firma Mercedes). Acest unghi contribuie la stabilizarea direcţiei.2. 2. făcând să dispară jocul lor şi să se reducă solicitările piuliţei fuzetei. unghiul de cădere variază cu sarcina. care va împinge rulmenţii spre centru.B = C. datorită uzurii bucşelor fuzetei.

anulând divergentă. În acest caz ele au tendinţa de a rula ca două trunchiuri de con cu vârfurile în O1 şi O2.la ambele punţi 3.la puntea din spate . Tendinţa de rulare divergenţă a roţilor se explică prin deformarea pneurilor în contact cu calea de rulare. Volanul este montat în partea opusă părţii pe care se circulă în ţara respectivă. . După locul unde sunt plasate roţile de direcţie: .cu roţi de direcţie Ia puntea din faţă . Prin închiderea roţilor spre faţă vârfurile trunchiurilor deplasează în punctele O’1 tendinţa de rulare când roţile din faţă sunt şi unghiul ρ poate fi negativ. Dacă convergenţa este prea mare. În cazul roţi motoare.de con se şi O’2 .sisteme de direcţie pe dreapta. 2. Convergenţa se alege astfel încât în condiţii normale de deplasare roţile să aibă tendinţa să ruleze paralel. acest caz unghi de practice ale convergenţei între 0 şi 5 mm la ajungând până la 9 -10 mm CAPITOLUL 3 Tipuri constructive de sisteme de direcţie 3. pentru autocamioane şi autobuze. numindu-se în divergenţă. După locul de dispunere a mecanismului de acţionare a direcţiei: . După tipul mecanismului de acţionare sistemele de direcţie se clasifică în funcţie de: 7 . Valorile sunt cuprinse autoturisme. se produce o uzura excesivă a pneurilor în acelaşi timp cresc rezistenţele la înaintare ale autovehiculului. astfel asigurându-se conducătorului o vizibilitate mai bună a automobilelor care vin din faţă.sisteme de direcţie pe stanga. crescând consumul de combustibil.1 Clasificarea sistemelor de direcţie 1.

care se roteşte în jurul pivotului 10. mecanică cu servomecanism (hidraulic. Prin deplasarea axială a barei longitudinale de direcţie.2 Părţile componente ale sistemului de direcţie În cazul unui automobil cu punte rigidă. Pe arborele sectorului dinţat se află levierul de direcţie (comandă) 5.raportul de transmitere care poate fi constant sau variabil . care angrenează cu sectorul dinţat 4. mişcarea se transmite. clasificarea se face în funcţie de: -poziţia trapezului de direcţie în raport cu puntea din faţă. iar cu celălalt. care este în legătură cu bara longitudinală de direcţie 6.tipul comenzii: mecanică. În funcţie de destinaţia lor. elementele componente ale sistemului de direcţie se împart în două grupe: •mecanismul de acţionare sau comandă a direcţiei care serveşte la transmiterea mişcării de la volan la levierul de direcţie. 3. va produce rotirea fuzetei 13. braţul fuzetei va roti fuzeta şi o data cu ea şi roata din stanga. în funcţie de sensul de rotaţie al sectorului dinţat. De la volan. cu manivelă şi cu roţi dinţate . levierele fuzetelor 8 şi 14 şi bara transversală de direcţie 7.. se numeşte trapezul direcţiei. După particularităţile transmisiei direcţiei. conducătorul va acţiona asupra volanului 1. prin intermediul levierelor 8 şi 14 şi bara transversală de direcţie 7. Braţul fuzetei este legat rigid de fuzeta 9.tipul angrenajului: mecanisme cu melc. Prin rotirea sectorului dinţat. Sistemul de direcţie prezentat are patrulaterul direcţiei situat în spatele punţii din faţă. cu şurub. 8 . care poate fi cu bară transversală de direcţie dintr-o bucată sau compusă din mai multe părţi. pneumatic sau electric) sau hidraulică 4. la melcul 3. pentru a schimba direcţia automobilului. Patrulaterul format din osia 12. deci şi a levierului de direcţie. Legatura care există între fuzeta 9 şi fuzeta 13. prin intermediul arborelui volanului 2. Bara longitudinală de direcţie este articulată cu un capăt de levierul de direcţie 5. care poate fi anterior sau posterior -construcţia trapezului de direcţie. de braţul 11 al fuzetei. •transmisia direcţiei cu ajutorul careia mişcarea este transmisă de la levierul de direcţie la fuzetele roţilor. bara longitudinală de direcţie va avea o mişcare axială într-un sens sau altul. din partea stangă a automobilului.

3. dublă sau triplă (în funcţie de efortul ce trebuie transmis) şi un melc globoidal. iar ca element condus: sectorul dinţat. şurubul sau roata dinţată. 13 12 11 9 10 Figură 1 Melcul globoidal 4 este montat la capătul axului volanului 3 şi se sprijină în caseta 8 prin intermediul a doi rulmenţi 9 şi 12. piuliţa sau cremaliera. manivela.1. Furca 14 este executată dintr-o bucată cu axul 7 al levierului de direcţie 23.3.2.1 Mecanism de acţionare cu melc globoidal şi rolă compus dintr-o rolă simplă. Rola 6 este montată pe bolţul 5 între braţele furcii 14. Axul levierului de direcţie este montat în caseta de direcţie având un capăt de 9 .1 Mecanismul de acţionare a direcţiei Mecanismul de acţionare trebuie sa îndeplinească urmatoarele condiţii: -să fie reversibil pentru a permite revenirea roţilor de direcţie în poziţia corespunzătoare mersului în linie dreaptă după încetarea efortului aplicat volanului. melcul globoidal. Este indicat să aibă un randament mai mare la transmiterea mişcării de la volan la levierul de direcţie şi un randament mai mic de la levier la volan pentru ca şocurile provocate roţilor de neregularităţile căii să fie absorbite în mare măsură în mecanism şi să se transmită cât mai atenuante la volan. Ca element conducător se utilizează: melcul cilindric. fixat cu piuliţa 24. sectorul elicoidal. -să aibă un randament ridicat. prin intermediul a doi rulmenţi. -să aibă un număr minim de puncte de reglare.2. cu posibilitatea obligatorie de reglare a jocului dintre elementul conducător şi condus al mecanismului. rola. -să asigure caracterul şi valorile necesare ale raportului de transmitere. Între melc şi rolă există o frecare de rostogolire ce permite obţinerea unui randament ridicat.

Arborele volanului 5. asigurându-se circulaţia neîntreruptă a acestora. împreună cu tubul de ghidaj 2. care este legat de axul levierului de direcţie. care deplasează axial rola împreună cu axul 7. care angrenează cu sectorul dinţat 7.2. se formează un canal elicoidal. care sunt montate excentric se face prin şurubul de reglare 18 (protejat de piuliţa 17). Garniturile de reglaj 2. Cuplajul elastic din cauciuc 1 face legătura între partea inferioară a axului volanului 3 şi partea centrală (axul volanului este divizat în trei parţi). pentru circulaţia bilelor. pentru a obţine un randament ridicat.1. de sub capac. Fixarea piuliţei după reglare se face cu ştiftul 16. 10 . prin intermediul bilelor. Garnitura de etanşare 22 şi simeringul 15 împiedică intrarea impurităţilor în interiorul casetei. 3. Garnitura 13 asigură etanşarea axului volanului la intrarea în casetă.sprijinit pe rulmentul 19.3 Mecanism de actionare cu şurub.Acest mecanism se foloseşte la autocamione grele. solidar cu arborele levierului 8.1. servesc la reglarea jocului axial al melcului. Capacul 10 fixat cu şuruburi acţionează asupra bucşei 11 ce conţine inelul exterior al rulmentului 9. Prin suprapunerea canalelor piuliţei şi ale şurubului. Autoturismul Dacia 1300 este prevăzut cu un astfel de mecanism de direcţie. prin rulmenţii cu role tronconice 4. care.2.2 Mecanism de acţionare cu pinion şi sector dinţat cremalieră este utilizat des la autoturisme. deoarece asigură rapoarte de transmitere mari (bracări mari ale roţilor la rotiri mici ale volanului). Filetele piuliţei 3 şi al arborelui volanului au profil semicircular. se sprijină în caseta 9. Buşonul 21 serveşte pentru introducerea lubrifiantului în casetă. Piuliţa este prevăzută la exterior cu o cremalieră 6. prevăzut la partea inferioară cu o porţiune filetată 1. 3. frecarea de alunecare dintre şurub şi piuliţă a fost înlocuită cu frecarea prin rostogolire. se umple cu bile. piuliţă şi sector dinţat (cu bile recirculante) La acest mecanism. În capacul lateral al casetei 20 se găseşte şurubul 18. Reglarea jocului angrenajului dintre melcul globoidal şi rolă.

Pentru eliminarea jocurilor care apar între suprafeţele de contact dintre bolţurile sferice 1 şi pastilele semisferice 2 şi 3 datorită uzurii acestora. 7 În cazul punţilor articulate bara transversală este formată din două sau mai multe părţi. Scheme constructive de articulaţii sferice (capete de bară) În cazul punţii rigide bara transversală este executată dintr-o singură bucată. pentru a permite separat fiecărei roţi oscilaţii pe verticală 11 . pentru simplificarea întreţinerii. fiind prevăzute în acest scop cu gresoare. Figură 2 Articulaţiile sferice se vor unge periodic. articulaţiile se prevăd cu arcurile 4 montate într-o parte sau deasupra pastilelor.2.3. Pârghiile şi barele mecanismului de comandă a direcţiei sunt montate între ele prin articulaţii sferice. care permit rotirea acestora atât în plan orizontal cât şi în plan vertical. În general este formată dintr-un ansamblu de pârghii şi bare care fac legătura cinematică între levierul de direcţie (comandă) şi fuzetele roţilor de direcţie. În ultima vreme.2 Transmisia direcţiei Construcţia transmisiei direcţiei este determinată de tipul constructiv al punţii din faţă şi de locul unde sunt amplasate roţile de direcţie. impregnat cu bisulfură de molibden pentru reducerea frecarilor. iar trapezul direcţiei este un trapez posterior. se folosesc din ce în ce mai mult articulaţii capsulate. care au aplicat pe partea sferică a bolţului şi pe pastile un strat de material plastic. precum şi pentru amortizarea şocurilor transmise de la roţile de direcţie.

care să împiedice căderea accidentală a automobilului sau a unor subansambluri ale acestuia. − lucrările de lăcătuşerie ce se execută în medii explozive vor fi executate numai cu scule din materiale neferoase (cupru şi aliajele sale). vor fi bine fixate şi vor avea dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă. − în cazul maşinilor cu acţionare electrică sau pneumatică se vor folosi dispozitive sigure pentru fixarea sculei. − este interzisă folosirea uneltelor de mână improvizate sau deteriorate. precum şi de către persoane neautorizate. − pietrele abrazive vor fi încercate înainte de folosire şi vor fi îngrădite cu apărători din tablă. 12 . prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor pofesionale. −piesele care se prelucrează sau care se repară vor fi bine fixate în dispozitivele de prindere. −zonele periculoase ale maşinilor — unelte vor fi prevăzute cu paravane sau ecrane de protecţie.CAPITOLUL 4 Sanatate şi securitatea muncii Normele de protecţie a muncii specifice activităţii de transporturi şi reparaţii auto au drept scop îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de lucru. − maşinile — unelte şi instalaţiile din ateliere vor fi în bună stare de funcţionare şi vor fi prevăzute cu dispozitive de pornire — oprire. − la lucrările care necesită ridicarea automobilului este obligatorie instalarea (după ridicare) a unor capre şi suporturi. − maşinile — unelte şi carcasele metalice ale utilajelor electrice de acţionare vor fi protejate prin legare la pământ. Se interzice folosirea frânghiilor. − cozile şi mânerele uneltelor de mână vor fi din lemn de esenţă tare. Pentru a se elimina pericolul de accidentare la locul de muncă este necesar să se respecte următoarele : − îmbrăcămintea de lucru sa fie încheiată şi bine strânsă pe corp . etc. răngilor. − lămpile pentru iluminatul local vor fi alimentate numai de la surse cu tensiuni de 24 V. prin aplicarea de procedee tehnice moderne şi prin folosirea celor mai noi metode de organizare a muncii. prevăzute cu ecrane transparente. −se interzice executarea de lucrări pe maşinile — unelte cu mecanisme sau scule defecte. − demontarea şi deplasarea ansamblurilor grele ale autovehiculului trebuie să se facă folosind dispozitive şi instalaţii speciale.

evitarea accidentelor provocate de circulaţia autovehiculelor în interiorul firmei. − încăperea va fi iluminată iar instalaţia electrică de iluminat va fi de tip antiexploziv . prelate). toate subansamblurile vor fi golite de lubrifianţi combustibil. pentru asigurarea unei bune etanşeităţi şi pentru prevenirea aprinderii şi exploziei . minerale. nisip. 13 . vegetale).. − pardoseala va fi din material nealunecos. Scăpările de gaze se vor controla cu spumă de săpun.S. pământ marunţit.I. −se va evita contactul buteliei de oxigen cu grăsimile (animale.− spaţiile de lucru în care se efectuează lucrări cu motorul în funcţiune. indiferent de funcţia ocupată sau de meseria avută . legate prin bride. prin: 1. − la sudarea electrică întreaga instalaţie va fi legată la pămant printr-un întrerupător de protecţie. care să nu producă scântei prin lovire . − incendiile produse de combustibili lubrefianţi se sting cu mijloacele de stingere a incendiilor din dotare (stingătoare cu florex şi bioxid de carbon. -la sudarea oxiacetilenică se vor folosi furtunuri speciale. pături. − se interzice conducerea autovehiculelor de către persoane care nu posedă permis de conducere adecvat categoriei automobilului condus. deoarece acestea în contact cu oxigenul se aprind producând explozie. − apa din reţeaua de hidranţi şi spumă chimică se vor folosi la stingere numai după scoaterea instalaţiilor electrice de sub tensiune. care se colectează în rezervoare amplasate în conformitate cu normele P. reglementarea circulaţiei folosindu-se semnalizarea prevăzută în normele legale. 2. − înaintea demontării. viteza de circulaţie va fi: max 10 km/ h pe drumuri şi max 5 km / h în interiorul halelor. pentru prevenirea pericolului de electrocutare. vor fi bine ventilate şi prevăzute cu captatoare a gazelor de ardere.

A. 1998 4. DUMITRU. Editura Didactică şi Pedagogică . GH. GHE. FĂRCAŞU — „Autoturismul DACIA 1300”.POPA. SAMOILĂ — „Automobilecunoaştere. ANTONESCU E.BIBLIOGRAFIE 1. M. utilaje şi instalaţii — Editura Didactică 1979. 1988 3.V. 1982. Editura Tehnică Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică 1993. Bucureşti. I. anul I şi II. ŞT. Bucureşti. MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI TELECOMUNICAŢIILOR Norme de protecţie a muncii pentru activitatea de transporturi şi reparaţii auto.Editura Tehnică 1981. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti. VOCHIN — „Autoturisme şi performanţe”. BARSAN . GHE. D. V.Maşini. Editura Tehnică. FRĂŢILĂ . BREBENEL. FRĂŢILĂ — „Manualul conducătorului mecanic auto”. Bucureşti 3. Editura Didactică Bucureşti. FRĂŢILĂ M — lnstalaţii şi echipamente auto — Tehnologia meseriei — Electromecanic auto. C. I.Manual pentru şcoala profesională.îndrumător General Auto . Bucureşti 5. FRĂŢILĂ. MONDIRU. M. FRĂŢLIĂ. 1988 1. Bucureşti 2. 1978 2. FRĂŢILĂ . Întreţinere şi reparare”. A. 2002 şi Pedagogică 1. GH. BREBENEL. Bucureşti 14 ..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful