ECOLOGIA ŞI PLANIFICAREA PEISAJULUI

CUPRINS 1.- Concepte generale de ecologia peisajului 1.1. Ecologia ca ştiinţă ……………………………………………………….. 11 1.2. Ecologia sistemică ………………………………………………………. 14 1.3. Legile ecologiei …………………………………………………………. 15 1.4. Locul ecologiei în ştiinţă ………………………………………………... 16 1.5. Ecologia peisajului ……………………………………………………… 18 2.- Ecologia umană 2.1. Geosfera, biosfera, ecosfera ……………………………………………….. 22 2.2. Ecologia terestră …………………………………………………………… 25 2.3. Ecosistemele terestre ………………………………………………………. 26 2.4. Ecologia umană ……………………………………………………………. 28 2.5. Ecologia aşezărilor umane ………………………………………………… 29 3.- Problematica peisajului 3.1. Conţinutul disciplinei de Peisagistică ………………………………………….. 32 3.2. Convenţia Europeană a Peisajului …………………………………………. 34 3.3. Componentele peisajului …………………………………………………... 35 3.4. Valorile peisajului …………………………………………………………. 36 3.5. Procesele care au loc în detrimentul peisajelor ……………………………. 37 3.6. Efecte negative majore ale crizei ecologice asupra peisajelor …………….. 38 4.- Protecţia peisajului 4.1. Principii de acţiune pentru conservarea peisajului ………………………… 40 4.2. Participanţii la acţiunile de protecţie şi ameliorare a peisajelor …………… 41 4.3. Implicarea publicului în protecţia peisajului ………………………………. 42 4.4. Studierea, identificarea şi evaluarea peisajului ……………………………. 43 4.5. Măsuri necesare pentru realizarea obiectivelor de protecţie ………………. 45 4.6. Protecţia activă şi administrarea peisajelor ……………………………….. 46 5.- Arhitectura şi proiectarea peisajului 5.1. Peisaj natural şi peisaj amenajat …………………………………………… 48 5.2. Arhitectură şi peisaj ………………………………………………………... 49 5.3. Oraşele de mâine …………………………………………………………… 51 5.4. Peisajul urban ……………………………………………………………… 52 5.5. Peisajul rural ……………………………………………………………….. 55

5.6. Peisajul montan ……………………………………………………………. 57 5.7. Măsuri internaţionale ………………………………………………………. 59 6.- Problematica vegetaţiei în peisagistică 6.1. Problematica vegetaţiei ……………………………………………………. 61 6.2. Funcţiile vegetaţiei ………………………………………………………… 62 6.3. Rolul major al vegetaţiei …………………………………………………... 63 6.4. Presiunea asupra naturii în oraşe …………………………………………... 65 6.5. Organizarea vegetaţiei ……………………………………………………... 66 6.6. Pădurea urbană …………………………………………………………….. 67 7.- Programe de arhitectura peisajului 7.1. Abordarea sectorială, specializată a peisajului ……………………………. 69 7.2. Programe specifice clasice de arhitectura peisajului ……………………… 70 7.3. Componentele amenajărilor peisagistice …………………………………. 73 7.4. Organizarea spaţială a vegetaţiei în peisajele amenajate …………………. 78 8.- Amenajări peisagistice şi metodologia proiectării 8.1. Planificarea şi proiectarea peisajului ……………………………………. 80 8.2. Elemente funcţionale şi decorative ……………………………………… 83 8.3. Mobilier exterior, vase, piese de artă, echipamente şi accesoii …………. 85 8.4. Instalaţii tehnico- edilitare în amenajarea peisagistică ………………….. 86 8.5. Scenariul de proiectare a peisajului ……………………………………… 87 9.- Valoarea peisajului cultural autohton 9.1. Peisajul cultural românesc ………………………………………………. 89 9.2. Spaţiul deschis, arhitectura deschisă ……………………………………. 90 9.3. Spaţiul cu proporţii de aur ………………………………………………. 91 9.4. Arhitectura la scară umană ……………………………………………… 92 10. Reglementări internaţionale privind zonele protejate şi peisajul 10.1. Propunerile Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (U.I.C.N.) 94 10.2. Propunerile UNESCO …………………………………………………… 95 10.3. Comisia Comunităţilor Europene ……………………………………….. 96 10.4. Propunerile Consiliului Europei ………………………………………… 97 10.5. Reglementări de bază, speciale şi complementare privind peisajul …….. 98 10.6. Concluzii privind reglementările ……………………………………….. 99

Ecologia reprezintă ştiinţa secolului XXI

Capitolul 1 CONCEPTE GENERALE DE ECOLOGIA PEISAJULUI 1.1. - Ecologia ca ştiinţă Ecologia – este ştiinţa care studiază şi optimizează inter-relaţiile dintre populaţii şi mediul lor de viaţă, ştiinţa relaţiei dintre viu şi neviu. Ecologia s-a născut din biologie, prin fundamentarea bazei sale teoretice, dar se dezvoltă în continuare de sine stătător, prin conexiune cu alte discipline, reprezentând totodată şi un mod nou de a gândi lumea în complexitatea ei. Limita superioară de studiu a ecologiei este biosfera şi ecosferă terestră, iar cea inferioară este nivelul organismului individual. Ecologia însă nu este interesată de nivelul organismului individual, ci de funcţionarea nivelelor supraindividuale, a populaţiilor, în mediul lor de viaţă. Ecologia este o disciplină cu o vocaţie integrativă, o ştiinţă de avangardă, o superştiinţă, întrucât studiază, spre a optimiza totalitatea inter-relaţiilor populaţiilor cu mediul lor de viaţă, viu şi neviu sau biotic şi abiotic. Studiind relaţia ’’viu - neviu’’, ecologia poate fi considerată drept ştiinţa vieţii pe planeta noastră. Ecologia studiază structura populaţiilor şi modul cum acestea îşi îndeplinesc funcţiile de transfer ale materiei, energiei şi informaţiei, în cadrul sistemelor ecologice (ecosistemelor). Ecologia armonizează datele ştiinţelor naturale cu cele ale ştiinţelor sociale, iar în ecologia umană şi cu cele ale ştiinţelor tehnice care determină amenajarea spaţiului pentru habitatul uman. Reconstrucţia ecologică necesită utilizarea unor tehnologii de proces. Putem numi ecologia drept ştiinţa supravieţuirii şi dezvoltării posibile viitoare a speciei umane. Ecologia se ocupă cu descoperirea principiilor şi legilor care guvernează procesele de evoluţie ale ecosistemelor şi a ecosferei în ansamblul ei şi determină productivitatea, stabilitatea şi dezvoltarea ecosistemelor, studiind implicit şi influenţa activităţilor umane asupra acestor procese şi implicaţiile lor asupra calităţii vieţii oamenilor şi a bunăstării lor fizice şi psihice. Ca ştiinţă a vieţii, ecologia reprezintă un nou mod de a gândi lumea, de a filozofa asupra vieţii şi de a acţiona adecvat pentru conservarea naturii şi a speciei umane, reconciliind omul cu natura, din care şi el face parte. În ultima vreme, se apropie de ecologie tot mai mulţi specialişti, cum ar geografii şi geologii, arhitecţii şi urbaniştii, inginerii de diverse profesii, sociologii, economiştii, etc. Ecologia nu este numai capabilă de a orienta tranziţia societăţii umane către o relaţie stimulativ matură şi mutuală cu natura, dar ea stă la baza concepţiilor noastre individuale şi colective, despre ambianţă şi relaţia noastră cu ea. (Burns, 1990) Ecologia generală sau bioecologia este temelia teoretică necesară specialistului, pentru intervenţia sa în funcţionarea biosferei şi pentru o anumită de dirijare şi conducere a proceselor biologice. Ea deţine un corp de principii, pe baza cărora au fost elaborate discipline aplicative, cum ar fi: protecţia mediului, ocrotirea monumentelor naturii, agroecologia, ecologia forestieră, ecologia acvatică, ecologia peisajului, ecologia umană, etc.

sunt: . Folosind adjectivul globală. între viaţă şi mediu are loc un permanent schimb de substanţă şi energie. în funcţionarea lor cu sistemele cibernetice cu autoreglare. prin sisteme de input şi output (intrări. De aceea. în societate. Semnificaţia factorilor limitativi este relativă. care este ecologia perioadelor istorico. destinată descifrării modului complex de funcţionare a vieţii pe Pământ. Ecologia generală sau teoretică este ştiinţa fundamentală a naturii vii. Trebuie realizată ’’împlinirea omului ca om’’(Blaga L. Principiile şi mecanismele interacţiunii ecologice. fiind reglate de mediu. în scopul opririi degradării progresive a echilibrelor ecologice. la aceea de protector şi de partener înţelept al ei. forme echivalente ale materiei. asupra căreia cercetările trebuie adâncite. mai greu de definit. de mai multe ori. . ci şi în cele dintre om şi om.. readucem ecologia la statutul ei real de disciplină ştiinţifică integratoare. energie şi informaţie. întruchipată în om. prin activităţile lor vitale. alături de gentică. economişti şi sociologi. Ecologia globală tinde să studieze toate interrelaţiile sistemului ecologic. Fiecare factor de mediu devine limitativ atunci când concentraţia sa devine prea mică. ca ştiinţă globală. nu întâmplător ecologia a fost definită ca fiind ştiinţa secolului XXI. Funcţie de schimbul de substanţă şi energie. din anul 1992. fără dereglarea echilibrului ecologic. sau prea ridicată.Legile factorilor limitativi. culturale.Unitatea dintre viaţă şi mediu. având o puternică vocaţie interdisciplinară. care poate studia. Turcia. cu obiect şi metodologie complexe.1948). pasul hotărâtor de la ridicol la sublim. Ecologia globală. de la Ancara. prin ecologie. este pe punctul de a face. în esenţa ei. determinat de faptul că. cu ajutorul matematicii şi a tehnicii de calcul.Principiul feedback (retroacţiune).. conduce la tendinţa ei de a deveni un fel de supraştiinţă. descifra şi optimiza transferul de substanţă. precum şi în infrastructurile existente. pentru recompunerea întregului. conştientă de existenţa ei însăşi. viaţa fiind dependentă de mediu. ei schimbându-se în funcţie de situaţia ecologică de ansamblu. care reuneşte datele mai multor discipline. reflectă dorinţa omului de sinteză.geologice trecute. pe domenii ale activităţii umane sau tipuri de ecosisteme. privite ca ecosisteme distincte de habitat uman. ingineri. ci o ştiinţă cu vocaţie interdisciplinară şi complementară. Ecologia globală s-a constituit prin extinderea obiectului ecologiei asupra întregului mediu de viaţă al omului. pur şi simplu. cât şi cele cu exteriorul. prin reunirea cunoştinţelor diferitelor discipline ştiinţifice.Ecologia generală este neo-ecologie spre deosebire de paleo-ecologie. definită ca reprezentând un câmp interdisciplinar de reuniune a tuturor disciplinelor ştiinţei. care reglează funcţionalitatea lor prin retroacţiune (feedback). sistemele finite pot fi izolate. care trec dintr-o formă în alta. ieşiri). care trebuie însuşită de către arhitecţi. La o reuniune ştiinţifică. în ecosistemele naturale suport.urbanişti. . informaţii în mediul biocenozei. economice. geografi. Ecologia globală nu mai este o disciplină biologică. etc. modul de integrare armonioasă a infrastructurilor materiale create de om. de la mentalitatea de vânător şi exploatator al naturii. Un oraş poate fi studiat în toate componentele şi interrelaţiile sale. despre acelaşi fenomen. Viaţa. proces sau sistem. pe toate nivelurile de integrare a lumii vii. atât cele interne. doar cu ajutorul ecologiei globale. ca ştiinţă nouă. închise sau deschise. populaţiile emit semnale. înglobând şi domenii extrabiologice. care constituie esenţa ecologiei generale sau teoretice. Această lărgire a sferei de cuprindere a ecologiei. . astfel încât populaţiile (biocenozele) seamănă. ecologia a fost. Ea cuprinde ecologia umană şi ecologia aşezărilor umane. prin transfer de cunoştinţe şi prin transdisciplinaritate. Revoluţia ecologică trebuie să se producă nu doar în raporturile dintre om şi natură. cu sprijinul altor discipline. inter şi itraspecifice. relaţiile sociale.

ca întreguri. Obiectivul principal al ecologiei sistemice. ceea ce presupune un proces de agregare (grupare) a subsistemelor în componente mai mari. Putem avea sisteme teritoriale. . structură şi funcţie. în limita domeniilor compatibile cu persistenţa şi perpetuarea acestora. Cercetând procesele din natură constatăm că acestea nu se desfăşoară la întâmplare. cu consecinţe diferite. sisteme geografice sau în plan filosofic – sisteme de gândire. a ecologiei sistemice stă teoria generală a sistemelor. De aici a rezultat o metodologie nouă. întrucât permite prognoza proceselor ecologice şi controlul ecosistemelor în dinamica evoluţiei lor. pe care mulţi cercetători o echivalează cu modelarea matematică. Modelele complexe (izomorfe) ale ecosistemelor naturale fiind neoperaţionale pentru analiză. în anii 60. previzibile anticipat intervenţiei practice. formulată de Loudvig Von Berthalanffy. intervenţia în ele . 1. care studiază cantitativ şi calitativ corelaţiile sistemice dintre parametri structurali şi funcţionali ai subsistemelor (populaţiilor) şi între aceştia şi cei ai sistemelor integratoare (ecosistemelor). ori numai estetiste. întrucât ecosistemele sunt foarte complexe.2.Ecologia sistemică Ecologia sistemică este faza de maturitate a ecologiei. din care se detaşează ecologia umană sau ecologia aşezărilor umane.mai multe alternative posibile. în sensul că sistemele.Baza teoretică a ecologiei poate servi peisagistica. tratate unitar şi pot apare mai multe modele. rol determinat de structura populaţiei şi de fluctuaţiile presiunii mediului. superior. iar funcţia scopul său. Ecologul american Commoner (1980) a enumerat patru legi fundamentale ale ecologiei: . 1. La baza abordării sistemice. care poate fi dezvoltată cu ajutorul procesării pe calculator. Structura reprezintă arhitectura sistemului. poate fi obţinută prin aplicarea cunoştinţelor de ecologie. fiind alcătuite la rândul lor din subsisteme. Abordarea sistemică operează cu trei noţiuni fundamentale: sistem.Legile ecologiei. Analiza sistemică este metoda unitară de rezolvare a problemelor ecologiei fundamentale (generale) şi aplicate. sunt componentele unor sisteme de rang major. Esenţa abordării sistemice în ecologie o reprezintă modelarea matematică. reprezentată prin analiza sistemică. tinde să se diferenţieze într-o disciplină de sine stătătoare. . Această teorie susţine ierarhizarea sistemică a lumii. Nu putem face amenajări peisagistice cu soluţii doar tehniciste. ci în conformitate cu anumite reguli şi legi generale. Unul din principalele capitole ale ecologiei. dominante în aşezările umane foloseşte deasemeni analiza sistemică. sisteme ecologice. funcţiile şi legile ierarhiei sistemice. de a descifra mecanismele de reglaj. în prezent. al abordării sistemice în ecologie este dat de necesitatea descifrării legilor care guvernează procesele ecologice de transfer a materiei şi energiei în principalele tipuri de ecosisteme ale ecosferei. 3. deci interrelaţiile dintre structurile. iar caracterizarea lor cuprinde o multitudine de parametri. sisteme ecologice antropizate. Armonizarea peisajului din oazele umane de habitat. importante pentru om este desigur ecologia terestră. este necesară alcătuirea unor modele simplificate (homomorfe) ale acestora. Pentru caracterizarea stării ecosistemului prin modelul homomorf este obligatoriu să cunoaştem rolul ecologic al populaţiei dominante. pentru ca spaţiul nostru antropizat să capete configuraţii echilibrate ecologic şi cultural. care. Rolul ecologic (programul superior) al populaţiei umane.

14. 1984). (Mitschelich.1913). 11. 13.optimizare) . Prezentăm pe scurt enunţul acestora: 1. Pentru aşezările umane. 7. răspuns nelinear în sistem la acţiunea favorabilă a unui factor. prezintă caracterul unitar al vieţii terestre. pe o planetă resursele vieţii sunt limitate.Principiul optimalităţii (Rosen. construcţia optimă a sistemelor vii. 1840). şase legi importante ale ecologiei. 1905).învăţare.eroare. Viaţa sistemelor decurge între pragul minim şi maxim. idem.Legea toleranţei (Shelfard. în circulaţia substanţelor nu pot fi reciclate cantităţi disipate sau cele ce intră în incidenţa entropiei maxime.Legea a IV-a a termodinamicii (Georgescu-Roegen. evidenţiază relaţia sistem viuambianţă.Legea minimului. depinde în mare măsură. derivat din principiul optimalităţii. toate procesele sunt legate între ele.Legea periodicităţii (Reimers. legile ecologiei constituie un ghid al omenirii în relaţiile sale cu mediul înconjurător. energie şi transfer de informaţie) În dinamica vieţii şi a dezvoltării. circulaţia atomilor în biosferă se face prin intermediul organismelor. Iar în anul 1999.Legea migrării biogene (Periman. fie că este urban sau rural. . prezintă în cartea lor Introducere în ecologia umană. în frunte cu Ioan Puia şi Viorel Soran. o echipă de ecologi români. ambii din Cluj.. 1984). 1971). 16.Principiul excluderii (Gause. spre a prefigura dinamica dezvoltării lor viitoare. de acţiunile noastre de amenajare a acestuia. 1984). în armonie cu mediul natural.Orice sistem viu se dezvoltă pe seama mediului (Reimers. 8. ori.Formarea sistemelor pe baze cibernetice (Commoner. pe baza principiului încercare. În 1982 Bogdan Stugren.orice lucru trebuie să conducă undeva ( orice acţiune are urmări). 17.1926). . 2.Legea complexităţii sistemelor vii (Reimers.Constanţa materiei vii (Vernadskii).Legea interacţiunii (Commoner.Legea limitării resurselor (Boulding. două specii nu pot ocupa în acelaşi timp şi spaţiu aceiaş nişă ecologică.Legea acţiunii şi retroacţiunii. enumerând 16 legi. orice proces determină un alt proces. 9. o clasificare a legilor generale ale ecologiei. nimic nu se obţine în natură fără cheltuială de energie. în acord cu legile naturii şi ale ecologiei. 1998) enumeră.1934).1973).orice lucru este legat de alt lucru (interacţiunea dintre elementele naturale). 1980). 4.Legea unităţii fizico-chimice a sistemelor vii (Vernadskii. . biosfera are o capacitate limitată de producţie).Totul în natură se plăteşte (Commoner. este utilă cunoaşterea unora dintre aceste legi. 3. pur şi simplu natural. Calitatea peisajului în care ne desfăşurăm viaţa. 10.Legea creşterii neproporţionale a eficienţei factorilor (Liebig. factorii în deficit determină cursul proceselor ecologice. ecolog român din Cluj (m. 1971). 5. În anul 1984 Reimers discută existenţa a 12 legi ale ecologiei.natura ştie cel mai bine ( sistemele naturii s-au constituit prin mecanisme cibernetice. 1971).nimic nu se obţine gratuit ( orice acţiune consumă substanţă. 1973). exprimă tendinţa formării unor sisteme tot mai complexe pe parcursul evoluţiei. afirmând că natura ştie cel mai bine. 6. 1967). 15. în afara localităţii. în Bazele ecologiei generale. relevă repetarea unei scheme structurale pe diferite niveluri de organizare şi integrare. 12.

. la Institutul de Arhitectură ’’Ion Mincu’’.industriale. prin strădania şi grija profesorului Vădineanu Angheluţă. . menţinându-se abordările unidisciplinare şi un pronunţat spirit de castă. biolog Bogdan Stugren. ecologia a fost introdusă în învăţământul superior din România.Locul ecologiei în ştiinţă. Spaţiul public reclamă. prof. care nu vor să cedeze orele unor specialişti în domeniu. necesar asigurării condiţiilor optime pentru locuire. De remarcat este faptul că şi în facultatea de biologie. au fost arhitecţii. spaţiul public. interdisciplinaritatea este mai mult invocată. în procesul de utilizare şi gestionare a ecosistemelor. Iar în cazul ecosistemelor urban. mai întâi în facultăţile de biologie. ecologia a ocupat deja un loc central. În acest context. de a-şi înbunătăţi şi înfrumuseţa cadrul general fizic general şi particular de viaţă din localităţi. că un profesor specialist în arhitectură. dar specializat şi în ecologie. care modelează şi creează mediul construit. Astfel. Ca disciplină de studiu . dar şi din teritoriu. din ce în ce mai mult. În anul 1965. Se afirmă. începând din anul 1963. ce le aparţine. lucrurile devenind normale odată cu întemeierea. Menţinerea unor sisteme rigide de de castă. va fi secolul ecologiei şi al geneticii. generaţiile noi vor dori. Universităţile moderne îşi organizează. economice şi sociale. Credem că în timp. cu un singur fel de specialişti blochează interdisciplinaritatea şi câştigarea viziunii globale asupra realităţii. pe discipline şi specialităţi. de început de mileniu III. pentru disciplinele importante cu vocaţie interdisciplinară de sinteză. nevoia de amenajare şi ameliorare. care fac cercetare aprofundată şi aplicativă cu diverşi alţi specialişti. publică primul manual românesc de ecologie. cursul fiind scos din programa universitară. servind toate facultăţile. ecologice. nespecializaţi în ecologie. în învăţământul superior din ultimii ani. Ideal era.cursul de Ecologia şi protecţia mediului. ecologia este predată de către geografi. care în relaţia sa cu ecosfera terestră. este de remarcat faptul că primii specialişti de altă profesie. care au studiat ecologia. începând din anul 1961. ecologia se interferează cu urbanismul şi cu arhitectura. curs litografiat pentru studenţi. cum ar fi facultatea de geografie. nu fără temei.4. prin stagii de master şi doctorat în domeniu şi nu cum se întâmplă în aceşti ultimi ani. profesorul universitar dr. a luat-o pe un drum greşit. dr. comunităţile umane aflându-se permanent în relaţii reciproce. decât aplicată concret. De altfel. Din păcate pentru noi. în care am şi intrat. că secolul XXI. cu prelegeri interesante. arhitect Loudvig Stadecker a predat. A fost o şansă a câtorva serii de studenţi. acţionând concret prin interdisciplinaritate şi nu doar invocând-o la simpozioane şi sesiuni ştiinţifice organizate separat pe facultăţi.1. aspect prezent de altfel şi în alte facultăţi. În cadrul general al sistemului ştiinţei. urmat ulterior şi de altele. fiecare să-şi adapteze nevoilor şi gustului propriu. numită astăzi Departamentul de ecologie sistemică şi managementul capitalului natural. catedre puternice specializate la nivelul întregii universităţi. în anii 90. din Cluj. Dar ecologia este invocată şi în cadrul preocupărilor umane din ce în ce mai ample. ca disciplină de bază. a reuşit să spargă tiparele şi inerţia anilor 60 şi să predea studenţilor arhitecţi cunoştinţe de ecologie. în localul facultăţii de biologie. după câţiva ani. pe care autorul acestei cărţi a avut şansa să îl urmeze. ca acest departament să funcţioneze la nivelul întregii universităţi. Ecologia se interferează cu ştiinţele sociale. cu cadre universitare specializate în ecologie. pentru fiecare facultate. când la unele facultăţi. profesorul de origine germană a emigrat în Germania. s-a înregistrat scoaterea din program a cursului de ecologie de mai multe ori. Cerinţele de dezvoltare şi aplicare a ecologiei derivă în primul rând din necesitatea vitală de a stopa criza ecologică declanşată de societatea umană. la nivelul Universităţii din Bucureşti a unei catedre speciale.

creaţiile sale în peisajul natural suport. particularităţilem valenţele şi frumuseţea. dimpotrivă. cunoscând funcţionarea acestuia. el îl poate înţelege în mod relativ complet. acumulată de milenii. decât cel neavizat. Ecologia peisajului reprezintă astfel acel minimum de cunoştinţe despre sistemele ecologice naturale ori antropizate. În acest mod se alcătuieşte ambientul urban şi rural. Peisajul trebuie readus mereu în circuitul public de valori. întrucât botanistul. un pictor nici nu ar avea nevoie să cunoască funcţionalitatea ansamblului pe care-l vede. în special cu antropologia culturală. Una este să sădeşti pomi ai căror fructe murdăresc solul şi trotuarele. în varianta ei veche de mai multe decenii. fără a deregla funcţionarea sistemului fizic existent. scopul şi finalitatea sa. de a făuri cadrul fizic şi spiritual de existenţă. dacă nu şi hainele trecătorilor. de regulă. pentru habitatul omului. chiar dacă nu este intuită de subiect. dintr-un sistem ecologic dat. reprezentând sinteza rafinată. pentru a reuşi. marcat. Dealtfel. fară a fi urmat studii de anatomie. putând foarte bine desena orice peisaj valoros. Dacă subiectul priveşte un peisaj. ecologia fiind considerată filozofia naturii vii. un peisaj cultural. cum este dudul. .Ecologia umană se află în relaţii şi cu antropologia. mai ales că el reprezintă. cunoscându-i simultan şi funcţionalitatea. prezenta modalităţile simple de a crea o gradină. de prezenţa şi activitatea omului. el va înregistra doar imaginea acestuia. Acest sistem are un echilibru şi funcţionalitatea sa proprie explicită. Un peisaj nu poate fi amenajat sau ameliorat niciodată doar de un arhitect peisagist. îmbătându-se cu el.Ecologia peisajului Percepţia peisajului este proprie fiecărui subiect care-l parcurge şi priveşte. un parc. de exemplu. Privitorul. va înţelege şi dece peisajul. studiul aspectelor comportamentului uman. Arhitectul creiază şi modelează ecosistemele antropizate. fără a înţelege mare lucru. să redai explicit imaginea şi eventual s-o şi corectezi. şi alta este să ai speciile adevate scopului peisagistic declarat. antropologul este considerat astronomul ştiinţelor despre om. ecologul este considerat astronomul ştiinţelor despre viaţă. dar simplist prezentate. De aceea. prin intervenţiile necesare şi posibile. Iar creaţia autohtonă are o mare încărcătură spirituală.5. pus în valoare. Una este să plantezi arbori. integrându-şi cât mai armonios. Unul din sensurile primordiale ale modului de existenţă umană este acela de a construi. avizat însă. 1. mai mult sau mai puţin. o alee agrementată cu plantaţii şi alte asemenea îndeletniciri utile. Ar fi acelaşi lucru cu a afirma că un pictor ar putea reda fidel corpul uman. după ce cad frunzele au un coronament frumos şi alta este să fie unul schilod şi hilar. prin simbioza elementelor naturale cu creaţiile umane. Dacă. Peisagistica. Orice peisaj reprezintă imaginea care devine vizibilă. ecologia ne poate înzestra cu capacitatea de a percepe orice peisaj. care încă nu a fost depăşită nici acum. care include în obiectul său. care iarna. culorile. vibraţia luminii este aşa şi nu altfel şi atunci este sigur că el va vedea mai mult. S-ar putea spune că. inginerul silvic sau horticultorul sunt specialiştii de care nu te poţi lipsi. marcată de ritmurile naturale şi spirituale ale acestui teritoriu. subiectul nu cunoaşte funcţionalitatea sistemului respectiv. specificul. ci punându-i chiar în valoare valorile. care te face să înţelegi în profunzime ceea ce vezi. a experienţei populare cu legile arhitecturii. .

lipsit de vioiciune. gestionării şi amenajării adecvate a peisajului. determină în mod direct calitatea vieţii. inginer silvic etc. cu stilurile lor specifice. care lucrează în echipă mixtă. stabilind obiective care să asigure calitatea peisajului. Europa are o reţea de peisaje naturale şi culturale. de asemenea. pusă în valoare. echilibrat sau dinamic. în vederea protejării. oferă privitorului. a strategiilor şi a orientărilor. constituie o prioritate naţională. este necesară o politică de amenajarea ateritoriului ancorată în context ecologic. Totodată. de mai mulţi factori ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi de către societatea civilă. datorită frumuseţii lor. cu diverse perspective interesante şi inedite. Valorificarea peisajelor în forme variate. Întrucât imaginea peisajului înconjurător. sunt. Prezenţa munţilor Carpaţi. degradat sau urât. în timp.Astfel. precum şi marea masă a construcţiilor. construcţii de calitate arhitecturală recunoscută. completează în mod fericit peisajele percepute de către om. călător sau turist. specializat în peisagistică. în funcţie de acţiunea factorilor naturali şi/sau antropici. care odată cu zonarea ecologică a teritoriului să asigure şi delimitarea şi introducerea în circuitul public de valori a principalelor peisaje naturale şi culturale. turistic şi cultural. la rândul ei. frumos şi plăcut. dealuri şi câmpii. a zonelor de podiş. peisaje culturale deosebit de valoroase. Pe câtă vreme. El poate fi splendid. care permit adoptarea unor măsuri speciale. mohorât. localnic. care ar trebui avută în vedere în mod sistematic şi concertat. mai ales prin turism. în scop economic. care trebuie pusă în valoare. de luptă cu problemele şi greutăţile acesteia. reprezentând formularea de către autorităţile administraţiei publice competente a principiilor generale. demne de luat în considerare. al cărui caracter rezultă din îmbinarea şi interacţiunea factorilor naturali şi/sau umani. a cursului principal al fluviului Dunărea. echilibrat. de revigorare a forţelor fizice şi intelectuale. în care ne mişcăm. pentru a le asigura acestora calitatea vieţii. numeroase peisaje naturale şi culturale remarcabile. peisajul este imaginea şi configuraţia unui spaţiu din teritoriu. aşa cum este perceput de către populaţie sau specialişti. Monumentele memoriale ridicate pentru evenimente şi eroi. cu ceilalţi colaboratori de profesii complementare: horticultor. prin intervenţii reuşite şi inspirate. se impun măsuri de ameliorare ecologică a principalelor peisaje situate în prejma aşezărilor umane. să se amplifice preocupările pentru protecţia şi conservarea lui. poate reduce substanţial dorinţa de viaţă a omului. a Deltei Dunării. elemente cadru. . un peisaj frumos. În concepţia modernă. Peisajul se află oriunde în jurul nostru. Autorităţile publice pot formula prin lideri şi specialiştii atraşi. a litoralului Mării Negre. În acest cadru. a mediului şi ambientului uman. era firesc ca. de culoare şi de pitoresc. o diversitate de peisaje naturale şi antropizate. având culori armonizate. ameliorarea peisajului este o activitate de proiectare proprie arhitectului urbanist. din mai multe puncte de vedere. îţi poate trezi şi menţine dorinţa de viaţă. din diverse perioade. care poate fi astfel. sub toate aspectele. care reprezintă decorul în care îşi desfăşoară existenţa zilnică comunităţile umane respective. precum şi construcţii moderne mai noi. pentru îmbunătăţirea cadrului de viaţă. Ecologia peisajului poate reda tipologia specifică a diverselor peisaje naturale sau culturale. a văilor dintre culmile montane. Prezenţa aşezărilor umane mai mari sau mai mici. aspiraţiile populaţiei pentru peisajul în care-şi petrec viaţa cotidiană. care au monumente istorice şi situri arheologice deosebite. instituită. care compun peisajele din teritoriul naţional. Un peisaj tern. Conceptul de politica peisajului a intrat deja în circulaţie. România are.

Botnariuc N. ar trebui să-şi abordeze opera cu responsabilitate. ambientul şi spaţiul de locuire pentru contemporani şi urmaşi. Philadelphia. intrigând pe localnici şi trecătorii cu aberaţia unor forme agresive sau gratuite. pigmentat şi pus în valoare de numeroase creaţii şi alcătuiri umane. Bucureşti. aşadar.Lucian Blaga. de un peisaj natural încântător.Procesul de amenajarea peisajului cuprinde. refacerea şi ameliorarea peisajelor. care ne transformă peisajul în spaţiu pentru locuire. care să devină astfel. Arad. Germania. 7-8 septembrie 2000.Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. După înfăptuire. făcând parte şi din obiectul de studiu al ecologiei. creaţia de arhitectură nu mai rămâne a autorului sau a proprietarului. P. Timişoara. Bucureşti. . dar excelent. acţiuni vizând punerea în valoare. Margareta Borcea. ci formează. apărute după 1990 reprezintă oglinda ostentaţiei frivole a unor familii de indivizi lipsiţi de cultură şi de bun gust. cu orice preţ. Ostentaţie prezentă uneori în opera unor arhitecţi mediocri. dintre care se detaşează creaţiile de arhitectură şi de artă. agrementarea acestora. fară măsură şi fără rost. îmbinând simplu. utilul cu frumosul. peisajul. Editura Per Omnes Artes. Bazale ecologiei generale. 2003. Vădineanu A. avem marele avantaj că beneficiem de o natură armonios alcătuită.. .Viorel Soran. Bucureşti. . Aşa numitele pagode ţigăneşti. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Casele acestora se iţesc nepermis şi şocant. Arhitectul Le Corbusier remarca modernitatea arhitecturii populare româneşti (Păun Silvia. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. decorul. pe care simt nevoia să le etaleze cât mai şocant şi frivol. 1948.1982.. Aspecte antropologice. În România..Păun Silvia. Hanovra. dar care doresc. 2003). în peisajul urban sau rural. fără ostentaţie. 1985. Omul şi biosfera. acţiuni şi intervenţii umane. Arhitectura tradiţională românească oferă o adevărată lecţie de măsură şi de judecată. lipsite de domnia legii şi a bunului simţ.Odum E. Editura V. Soran V. . Bibliografie: . Toate aceste atitudini. . Editura Facla. cât mai agreabile pentru procesul de locuire. Saunders Company. Edit. şi alţii. London.Puia I. Ecologia.Bogdan Stugren. 1982. adoptate de Conferinţa europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). determinând. Toronto. Goldiş University Press. Lipsa unei intervenţii ferme a responsabililor urbanistici şi a edililor pentru stoparea fenomenului relevă o altă racilă a comunităţilor. Adevăratul creator de arhitectură însă. . cu smerenie şi cu demnitate. România – valoarea arhitecturii autohtone. faţă de semeni. 1999. Fundamentals of Ecology. . creaţia de arhitectură fiind un bun adresat tuturor contemporanilor şi urmaşilor. Elemente de ecologie umană. . 1971.. reprezintă elemente ale interacţiunii dintre populaţie şi mediul ei de viaţă.Buc. dar care au reuşit să acumuleze averi importante.didactică şi pedagogică. să iasă cumva în evidenţă..

Concepţia despre biosferă a fost aprofundată de W. granitică şi bazaltică). Limita exterioară a atmosferei este la circa 10 000 km. fără o limită superioară precisă. mai ales din punct de vedere funcţional).Astenosfera lichidă este suportul scoarţei terestre care urmează. dar ea ajunge foarte rarefiată şi până la 35000 km.care consideră biosfera unul din învelişurile pământului. litosfera este învelişul solid extern al pământului. Ea se află la 20-80 km. precum şi apele continentale. funcţionarea biocenozei neputând fi concepută fără biotopul. astenosfera lichidă pe care pluteşte scoarţa solidă terestră. adâncime sub continente şi circa 10 km. Incluzând parte din aceste straturi. Masa atmosferei reprezintă o milionime din masa globului pământesc. .).. alcătuit din silicaţi. la care se adaugă biosfera (lumea vie).. şi cu densitate foarte mare. Vernadsky. suportul ei. . până îşi găsesc echilibrul izostatic. Biosfera este concepută ca un tot unitar. hidrosfera şi pătura superficială a litosferei (2-3km).Atmosfera reprezintă învelişul gazos. în 1929. cuprins între litosferă şi atmosferă. alcătuit din mediul abiotic ’’impregnat’’ cu materia vie (inseparabilă de substratul ei abiotic. compus din mai multe straturi (geosfere). ocupat de substanţa vie. hidrosferei. cu raza de 2900 Km.).). cu grosime de circa 1200 km. adăncime. mantaua. cu o grosime care variază între 5 şi 10 km.Centrosfera este partea centrală a globului pământesc. compusă la baza ei din calote semisferice care plutesc şi se afundă diferit în astenosferă. solid al pământului.Mantaua este partea din sferă cuprinsă între 2900 km. Acest înveliş cuprinde partea inferioară a atmosferei (troposfera). şi exosfera ( peste 1000). care include oceanul planetar şi ocupă 70. gheţurile şi zăpezile. sub oceane ( unde cuprinde o pătură bazaltică şi una sedimentară) şi 20-80 km. de suprafaţă terestră acţionează o masă atmosferică de 1 kg. hidrosfera şi atmosfera. învelişul în care se manifestă viaţa fiind partea superioară a litosferei. . leagănul şi locul nostru de baştină Capitolul 2 ECOLOGIA UMANĂ 2. ionosfera (termosfera)până la 1000 km. alcătuit din aer. mezosfera (până la 80 km. ecosfera Geosfera reprezintă învelişul sferic al pământului.8 % din suprafaţa Pământului. inclusiv subterane. Limita inferioară a biosferei din litosferă este la circa 3000 m.Scoarţa terestră este învelişul extern. – Geosfera. . . Biosfera reprezintă ansamblul vieţuitoarelor (plante şi animale) de pe pământ. biosfera. Pe 1 cmp.Hidrosfera este învelişul de apă al pământului. care se consideră a fi alcătuită din nichel şi fier. sub oceane. Atmosfera are următoarele straturi: troposfera (6-18 km.Ecosistemele reprezintă căminul. . în zona continentală ( unde are trei straturi: sedimentară. . stratosfera (până la 50 km. Se cunosc mai multe geosfere concentrice: centrosfera (nucleul pământului). Densitatea atmosferei scade cu creşterea altitudinii. care de altfel o integrează. trecând spre spaţiul interplanetar.1. şi partea inferioară a atmosferei. Teoria generală a geosferelor concentrice a fost formulată de către geologul Suess E. în anul 1875. Biosfera este învelişul biotic al pământului. şi circa 6300 km. Biosfera cuprinde circa 15000 de specii de plante şi 1500 000 specii de animale. care înconjoară pământul.

reprezentată prin bacteriile din petrol. Pe ţărmul oceanelor trăiesc mangrovele. Factorii ce influenţează repartiţia pe glob a plantelor şi animalelor sunt : . 1982) Ecosfera terestră reprezintă un sistem. cu aceleaşi animale ca în savană. d) zona pustiurilor şi semipustiurilor. prin bacterii şi sporii de ciuperci. Tipurile principale de zone bio-geografice sunt: a) zona pădurilor ecuatoriale. diferite pe zone. adică subsistemele ei. animalele caracteristice.factorii climatici: radiaţia solară necesară fotosintezei. . 1972.activitatea societăţilor umane. eucalipt. • 2-terestru şi • 3-subteran. mări.factorii edafici de sol. sursa principală fiind radiaţia solară. h) zona stepelor şi pustiurilor reci. care transformă considerabil învelişul biotic al planetei. magnolia şi animale puţine. b) zona pădurilor musonice. cu zonele de adăpost pentru plante şi animale. bălţi). structura floristică. Integralitatea ecosferei este rezultatul interacţiunii şi interpătrunderii structurale şi funcţionale a biosferei cu atmosfera. . vegetaţia naturală a fost înlocuită cu cea de cultură.factorii geomorfologici: altitudinea reliefului. cu două anotimpuri şi două mari asociaţii vegetale: savanele şi pădurile galerii. gazele atmosferice. Interacţiunea ecosistemelor terestre în cadrul biomurilor (ansambluri de ecosisteme) şi interacţiunile biomurilor.arbori de plută. uscată. e) zona subtropicală umedă. reptile şi păsări. râuri. în zona litorală. un macrosistem de rang maxim. Pe mari suprafeţe. pelagică (până la 500 m. Ecosfera (Commoner. apoi vipera cu corn. arbori mici şi arbuşti. vântul.) şi abisală.măslin. umiditatea solului. hidrosfera şi a interacţiunii subsistemelor ei (ecosisteme). cu stejar. strat erbaceu şi orhidee. litosfera. global. liane şi plante parazite. Ca animale sunt: maimuţe. Zonele bio-geografice terestre cuprind asociaţii vegetale. broasca ţestoasă. Domeniile de viaţă ale lumii vii sunt: • 1-acvatic (oceane. j) tundra. şacalul. Ele sunt unităţile funcţionale elementare ale ecosferei. în dinamica tranziţiei lor. scorpionul. i) zona pădurilor de conifere (taigaua). . ce influenţează dezvoltarea plantelor şi microorganismelor. ceea ce a condus la poluarea aerului şi la eroziunea terenurilor. Botnariuc şi Vădineanu. k) zona gheţarilor continentali cu ceva vegetaţie. Circuitul materiei implică cheltuială de energie. c) zona subecuatorială.deşerturi. Procesele de transfer ale materiei şi energiei reprezintă şi principalele mecanisme de autocontrol planetar al stării ecosferei. . determină dimensiunile planetare ale circuitului materiei. modul repartiţiei teritoriale. adaptate mareelor. În stratosferă se află limita superioară a biosferei. Ecosfera exprimă unitatea dintre biosferă şi substratul ei teritorial. f) zona mediteraneană. cu secvoia. cu vegetaţie abundentă: din care arbori mari. care seamănă cu cele ecuatoriale(teck şi santal). discontinuă. lacuri. Ciclurile bio-geo-chimice sunt mecanisme de autocontrol ale stărilor ecosferei. g) zona pădurilor temperate cu frunză căzătoare. relaţiile cu factorii naturali. temperatura.tufişuri.

În consecinţă. la încălzirea generală a climei şi la poluarea majoră a atmosferei. activitatea umană tinde. urbane sau rurale.chimice. creşterea cantităţii de azot în mediu . de podiş. petrol. Aşa-numita criză ecologică pare a fi o adevărată criză de sistem a civilizaţiei contemporane. Ca relief. Efectele acestor fenomene sunt deja vizibile. aşa zis perfecte. conducând la extinderea efectului de seră.Ecologia terestră. să degradeze iremediabil echilibrul global al ecosferei terestre. a aşezărilor umane. dintre taiga şi tundră. Transformările proceselor lineare. accelerând procesele de eutrofizare şi de poluare a acestora. Întrucât populaţia umană intră în componenţa majorităţii ecosistemelor terestre. Fâşia de tranziţie dintre două ecosisteme terestre poartă denumirea de ’’ecoton’’. întrucât prin arderile industriale ale combustibililor fosili (cărbune. ecologia terestră cuprinde şi ecologia ecosistemelor antropizate. În ambele aceste cicluri naturale. gaze). litorale. 2. în atmosferă se degajă de 10 ori mai mult carbon decât se fixează în plantele terestre. fără autocontrol. prin actualele tehnologii inadecvate şi poluane. Consecinţele acestei creşteri nefireşti sunt imprevizibile şi sever negative. omul intervine. Principalele cicluri bio. deltaice. Ecologia terestră abordează studiul ecosistemelor terestre de toate tipurile. fiind necesară utilizarea mult mai raţională a îngrăşămintelor azotoase în agricultură. . ceea ce va conduce la inundarea unor zone litorale şi chiar ţări şi insule întregi. restituirea carbonului sub formă de Co2 crescând în ritm exponenţial. prin topirea gheţarilor din oceane şi de pe crestele munţilor şi creşterea nivelului oceanului planetar. Uscatul reprezintă circa 30 % din suprafaţa globului. De exemplu: zona dintre pădure şi pajişte. pot exista ecosisteme naturale. De asemenea. În funcţie de impactul omului. concepută pe termen lung şi nu de azi pe mâine. ale apelor dulci curgătoare (râuri. . fluvii). care au o viteză sporită. culturi agricole) sau antropizate (aşezări umane). ecosistemele terestre pot fi de câmpie. ce acumulează deşeuri şi cresc entropia. Ecologia acvatică studiază ecosistemele oceanice.a lăcomiei omului de a smulge mai mult solului decât poate el da în mod natural. fluvii şi râuri. dereglând procesul.geo. Apariţia vieţii a accelerat fluxurile materiale şi energetice. marine. seminaturale (parcuri amenajate. după cum se ştie. autoreproductibilă. în procese ciclice. valoroase.depăşeşte capacitatea de utilizare a lui de către plante şi acesta pătrunde în ape . a determinat dezvoltarea mecanismelor de autocontrol ale stărilor ecosferei şi dezvoltarea integralităţii ei. putem vorbi de ecologie terestră sau acvatică. ca până acum. de fapt. Funcţie de mediile de care se ocupă. lagunare etc. Datorită folosirii abuzive a îngrăşămintelor fosfatice. ale bălţilor şi lacurilor. restul fiind formată din mări şi oceane. lacuri.2. Pentru acest motiv. care devin astfel o sursă a vieţii. folosind energia solară. fosforul se acumulează progresiv în oceane. plaja dintre uscat şi mare etc. dintre pădure şi teren agricol. cele ale carbonului şi azotului. a fost lansat conceptul de dezvoltare durabilă. rezolvă problema deşeurilor. de munte. de unde nu mai poate reintra în circuitul natural. Aceste zone creează peisaje specifice. Aceste mecanisme. o etapă esenţială în evoluţia vieţii pe Pământ şi a ecosferei în întregul ei. ca rezultat al diferenţierii ecosferei terestre în unităţi structural-funcţionale (ecosisteme şi biomi) şi al conexiunilor dintre ele a reprezentat. sunt.Constituirea ciclurilor bio-geo-chimice.

. În sens restrâns. întrucât industria este amplasată. ameninţându-le integritatea. în perimetre urbane. mlaştini. Ea s-a diversificat atât de mult. Resursele din mediul acvatic sunt imense.Ansamblul de ecosisteme diferite formează. . ansamblurile şi aşezările umane. cât şi de cele acvatice (oceanice.industriale. de câmpie. încât s-a ajuns să se studieze separat aşa-zisele ecosisteme industriale. de fapt. Reprezentând unitatea structurală elementară. omul fiind departe de a le utiliza. este important să-şi însuşească ecologia aşezărilor umane. decât asupra zonelor acvatice. . submontane. Impactul populaţiei umane a fost mult mai puternic pe uscatul planetar. 1999) Delta Dunării este un biom. în anumite cazuri. amenajări. În aşezările umane. deci fiind terestre. ci dimpotrivă s-au îmulţit. cum ar fi următoarele: . de tundră.Ecosistemele terestre. montane şi alpine. ori din apele dulci continentale nu lipsesc. de regulă. acestea fiind privite ca ecosisteme antropizate. (Botnariuc N. lumea ştiinţifică se preocupă mai mult de ecologia terestră. care abordează studiul sistemului social uman integrat mediului natural. care-i continuă cercetările. marine. situată pe un teritoriu (biotop). agricole. toate acestea aflându-se situate pe Terra. care. de bază a lumii vii. de conifere. La fel un masiv montan. Mai corect putem vorbi de ecosisteme urban. . ne vom ocupa numai de ecosistemele terestre. Pădurea de foioase. pentru a studia diversele tipuri de ecosisteme. deltaice. 2. urbanişti şi ingineri. Cercetătorul Jack Yv Cousteau şi echipa sa. respectiv construcţii. inclusiv zonele împădurite. Deoarece omenirea trăieşte pe uscatul planetar. biom. instalaţii. ceea ce numim. în scopul unor intervenţii antropice de conservare sau de refacere. nici că nu mai pot fi numite ecosisteme. diferite de cele acvatice. Pentru proiectanţii infrastructurii materiale necesare asigurării habitatului uman. mult mai complexe decât ecosistemele naturale. de dealuri. Oricum. naturalitatea primordială echilibrată cibernetic este penetrată de culturalitatea umană complexă.După relieful terenului sunt ecosisteme: litorale. tundra sau stepa sunt biomi. acvatice (de bazin râu). au semnalat importanţa practică a cercetărilor de ecologie acvatică. deşi multe din resursele clasice terestre sunt pe cale de a se epuiza.5. de ape curgătoate). ecosistemul se comportă ca un întreg organizat şi are legăturile interne mai puternice decât cele cu exteriorul. adică pentru arhitecţi. Un ecosistem este format din biocenoză (plante şi animale) şi biotop (locul unde este situat. atât de degradate sunt. cel mai nou capitol al ecologiei terestre şi poate cel mai important pentru om este ecologia umană. ape curgătoare sau stâncării. care prezintă o mare extindere teritorială. În sens larg. cu tot ce se află pe el) Clasificarea ecosistemelor terestre poate avea în vedere anumite criterii.După structura biocenozelor componente ecosistemele pot fi : silvicole. Fiecare din aceşti biomi cuprinde mai multe ecosisteme variate: lacuri. desigur ecosistemele terestre sunt doar cele de uscat. ori cea ecuatorială. Întrucât tematica acestei lucrări se axează pe ecologia umană. Ecologia terestră va cunoaşte în viitor o larga dezvoltare pe orizontală. deşi preocupările pentru viaţa acvatică din mări şi oceane. distincte şi specifice. pe care doar în ultima vreme omul le poluează progresiv. ecosistemele terestre sunt reprezentate de cele continentale ale uscatului.

parcurile amenajate.După gradul de influenţă umană şi intensitatea impactului uman asupra mediului. Din punct de vedere al stabilităţii lor ecologice. Simbioza sistemului natural cu sistemul social uman se realizează prin om. ecosistemele pot fi: naturale. mai mult sau mai puţin. ce alcătuesc biomuri. vii. Sunt considerate ecosisteme fragile următoarele zone: zonele deltaice. sau pădurile virgine. câmpiile. prin populaţia umană. poluate sub diverse forme şi total dependente de om. Un oraş prea mare. Macrozonarea teritoriului are în vedere zonele mari. delta. dar nu determinant. De regulă. a activităţilor social. Fragilitatea ecosistemelor are drept cauze. zona arctică şi cea antarctică. în scopul unei gestiuni corespunzătoare şi a prelevării resurselor regenerabile necesare omului. Ecosistemele antropizate sunt cele de tipul culturilor agricole în sistem de monocultură. Acestea pot fi: zonele montane. intră în componenţa ecosistemelor terestre. condiţionată în evoluţia ei atât biologic. ca populaţie invadatoare. care susţine că. creştere şi regenerare. precizarea zonelor de tensiune ecologică (ecoton). orice sistem ecologic acvatic este un ecosistem. pentru a se asigura o productivitate sporită de biomasă. Macrozonarea ecologică a teritoriului ar trebui să preceadă şi să fundamenteze planificarea fizică şi amenajarea teritoriului. majoritatea proceselor ecologice fiind simplificate.. din Japonia şi din Statele Unite ale Americii creează probleme de gestionare deosebit de complexe. etc. linearizate şi energofage. litoralul. ce alternează zonele cultivate cu pajiştile şi chiar zonele naturale. Marile aglomerări urbane de pe coastele Pacificului. Aici intervenţia omului este preponderentă. zonele litorale şi zonele montane. tundra nordică. dar compacte. influenţa omului fiind nesemnificativă. Ecosistemele naturale se dezvoltă în mod natural. subcarpatice. este imposibil să fie bine condus. Ecosistemele seminaturale sunt pădurile de producţie forestieră. antropizate şi puternic antropizate. ansambluri de ecosisteme. Geosistemul este proiecţia în spaţiu a ecosistemului cu delimitarea sa. a relaţiilor dintre ele. stepele nelocuite de om. podişurile. deşerturile. care în general au un regim natural de dezvoltare. cum ar fi mai ales oraşele. prin delimitarea principalelor ecosisteme naturale.economice umane din unităţile teritoriale. seminaturale. cât şi social. pot fi şi ele considerate sisteme ecologice antropizate. Teritoriul poate fi zonificat din punct de vedere ecologic. pur şi simplu. omul intervenind în mod cert. ecosistemele fiind puternic dereglate ca echilibru. Ecosistemele puternic antropizate sunt cele cu aşezări umane aglomerate. livezi). Populaţia umană. stabilitatea biotopului şi condiţiile de relief. acţiunile factorilor meteorologici şi climatici naturali. ecosistemele pot fi: stabile şi fragile. Ar trebui respectat principiului biologic. . cum ar fi jungla amazoniană. păşunile şi pajiştile uşor influenţate de om. nici un organism nu poate creşte nelimitat. în asolament (de cereale. problematica sa fiind deosebit de complexă. mai ales cele industriale. în care casele sunt înnecate în verdeaţă. cu transformări radicale a peisajului şi aglomerările urbane. în peisajul natural. fragil. Satele răsfirate pe dealuri. pentru cunoaştere şi acţiune. în care omul determină tăierile şi replantările. care comportă un aport mineral şi energetic adus de comunităţile umane.

Obiectul ecologiei umane îl reprezintă (după Braat. Fiecare generaţie recreiază şi modifică. E. ar putea cu uşurinţă deveni chiar program politic de guvernare. Ceea ce extinde mult sfera ecologiei. din anii ’90. cu subprograme pe rural şi urban. 1995) ecologia sistemelor om.natură. din anumite zone. pentru restabilirea echilibrului. cât şi în conceptul etic referitor la responsabilitatea omului pentru existenţa sa. viziune simplistă. Societatea umană a fost condusă până în prezent sub imperiul ’’determinismului economic’’. iniţial prin proiecte pilot.economic către o societate în întregime viabilă. Ea îşi are originea atât în biologia clasică. şi alţii. iar apoi prin utilizarea scenariilor cu rezulate bune. influenţează acţiunile umane în mediul natural. O idee de acţiune pentru tinerii arhitecţi şi ingineri ar putea viza aplicarea unui proces complex de modernizare şi reabilitare a aşezărilor şi ansamblurilor urbane şi rurale.. fără o viziune pe termen lung. Ecologia umană împreună cu economia ecologică. ciclurile materiale. 2. C. Ecologia aşezărilor umane Ecologia aşezărilor umane este un capitol fundamental pentru om al ecologiei. nenormal şi până la urmă nenatural.4. faţă de viziunea clasică a biologilor. prin dezvoltare durabilă. la rândul lor. (Burns P. condiţionând-o cu măsuri de reinstalare a echilibrului ecologic degradat. ci ca tranziţia întregului sistem socio. în beneficiul sănătăţii oamenilor şi al bunăstării lor. 1999) Enciclopedia britanică din anul 1993. precum şi modul cum acestea. nu doar ca o creştere economică. într-o oarecare măsură mediul ei de viaţă şi are soluţiile ei particulare la problemele existenţei( Hunter D. în cadrul actualului proces de integrare europeană. studiază ecosistemele umane. iar modul lor de acţiune are consecinţe importante pentru societate şi pentru individ deopotrivă. . Ecologia umană cuprinde ecologia socială şi ecologia culturală. deseori intensivă. ingineria ecologică şi arhitectura ecologică demonstrează faptul că dezvoltarea sustenabilă (durabilă) poate fi instituţionalizată. recunoscându-se principiile ecosofiei şi ecoeticii. Fără o relaţie armonioasă cu natura.5.Ecologia umană Ecologia umană sau culturală. T. acţionând concomitent asupra acestuia. urmărind creşterea economică nelimitată. ambianţă şi relaţia noastră cu ea. . defineşte ecologia umană ca ştiinţă interdisciplinară a interacţiunilor dintre populaţiile (societăţile) umane şi ambianţa în care vieţuiesc. fără a lua seama la consecinţele negative colaterale ale acestui proces forţat. Un proces de reabilitare pe principii ecologice a reţelei de localităţi din România. care să ofere şi generaţiilor viitoare o perspectivă viabilă. stând la baza concepţiilor noastre despre mediu.. sau ecologia sistemului uman total. Cercetările din ultimile decenii au relevat faptul că societăţile umane răspund influenţelor mediului în care trăiesc. cu resursele sale primare. Ecologia aşezărilor umane reprezintă drumul acestora către dezvoltarea durabilă.2. cu motivaţii capabile să asigure finanţările necesare. După cum susţin ultimile cercetări. În viitor cercetările de ecologie urbană vor preceda planificarea urbanistică a localităţilor. energetice şi informaţionale din acestea. creşterea economică poate avea consecinţe negative importante. ecologia este capabilă să orienteze adecvat tranziţia sistemului social-uman către o relaţie mutuală şi matura cu natura. care studiază şi optimizează ecosistemele puternic antropizate urbane şi rurale.1990) Chiar tranziţia societăţii româneşti către economia de piaţă. pe scară largă. (Soran V. către societatea informatizată de mâine. modul în care utilizarea naturii şi resurselor influenţează organizarea socială şi valorile culturale.1990). democraţie şi integrare în Europa – trebuie concepută.

. pentru alegerea inserţiilor şi intervenţiilor cele mai potrivite. 1991).Commoner B. invadând zonele naturale periurbane. aerul viciat. singur răspunzător de disfuncţiile şi dereglările create privind calitatea mediului de viaţă. Putem considera că prima şansă în descifrarea mecanismelor de funcţionare a aşezărilor umane şi de depistare a soluţiilor de reabilitare ecologică o au arhitecţii–urbanişti. tehnologie.Bratislava. ea studiază transformările materiale.Ekart Hann. în limite acceptabile de stabilitate. Spre deosebire de acestea. Cercul care se închide. energetice şi informaţionale din aşezările umane.Planificarea urbanistică va folosi în viitor două noţiuni de bază: ecologia aşezărilor umane şi dezvoltarea durabilă. Ecologia. care generează externalităţi negative de mediu. Dovadă este faptul că. pe de o parte. Teoretic. nu se poate asigura decât de către proiectanţii specializaţi în ecologie. pentru ameliorarea calităţii mediului respectiv. deşeurile. Toate acestea reprezintă obiectul ecologiei aşezărilor umane. Slovacia. 1980. de regulă. care poate fi cu uşurinţă distrus.. deveniţi peste noapte. Marea majoritate a surselor de poluare provin din oraşe şi din zonele lor industriale. Complexitatea mecanismului delicat şi fragil al naturii. tot mai mulţi citadini. constructivitatea şi estetica ansamblurilor noi sau reabilitate. om. Buc. cu atât mai mult cu cât calitatea vieţii şi a mediului de aici lasă deseori de dorit. ecosistemele antropizate. Este evident că pentru om studiul ecologiei aşezărilor umane este important. Bucureşti. etc. etc. după o abordare sumară. Condiţia este însă ca aceştia să-şi insuşească în plus şi ecologia ca ştiinţă şi să coopereze cu alţi specialişti. întrucât aici trăieşte şi întreaga lor dezvoltare depinde exclusiv de el. . Ecologia aşezărilor umane abordează mediul de viaţă creat şi dirijat integral de către om..tendinţele de evoluţie a ecosistemelor respective şi măsurile de restabilire a echilibrului ecologic în limite acceptabile de stabilitate. ecosistemele naturale: silvice. Cluj Napoca. acvatice. 1985. Piestany. care văd în spaţiu şi proiectează noile edificii şi ansambluri. A. sunt controlate şi dirijate aproape în totalitate de către om. dezvoltându-se. Omul şi biosfera.. 1990. Editura didactică şi pedagogică.. cum sunt aşezările umane. Casa de editură Sarmis. Un transfer corespunzător de cunoştinţe dinspre ecologie către urbanism. Buc. vegetaţia insuficientă şi în curs de degradare reprezintă motive pentru care oraşul a devenit dăunător. spre a cunoaşte amploarea intervenţiilor negative ale omului asupra mediului. antropic – necesită un studiu aprofundat. 1994. . Ecologie teoretică. Dovadă sunt interpretările simpliste. la sfârşit de săptămână. care să restabilească echilibrul ecologic. Natură. Ed. Vădineanu. iar aplicativ .Bogdan Stugren. De aceea. Aşezarea umană şi în special oraşul a devenit polul conflictului major dintre om şi mediu (Hann E. în sistem natural. ecologi de ocazie. este necesar studiul ecologiei aşezărilor umane. deseori eronate sau confuze ale unor specialişti. prin infuzia suplimentară de energie. sau seminaturale: culturi agricole. . Botnariuc. 1982. zgomotul. Expunere la Colocviul Oraşul ecologic şi dezvoltarea durabilă. părăsesc oraşul. pentru întrega populaţie din zonă. asigurând concomitent funcţionalitatea.N. Supra-aglomerarea. cât şi modalităţile de intervenţie benefică. când obligaţiile de serviciu încetează. . Editura ştiinţifică şi enciclopedică. parcuri amenajate.pol. haosul circulaţiei. Totodată este de precizat că. Bibliografie: . Margareta Borcea. suferă doar o anumită influenţă a omului. arhitectură şi construcţii.. cât şi complexitatea mecanismului social.Viorel Soran.

- Ioan Puia, Aurel Ardelean, Viorel Soran, Corneliu Maior, Ioan C. Puia, Elemente de ecologie umană, Editura Vasile Goldiş University Press, Arad, 1999; - Ionaşcu Gheorghe, Aspecte ale ecologiei aşezărilor umane, Mediul înconjurător, vol. II, nr. 3- 4, 1991, Bucureşti; - Gheorghe S. Ionaşcu, Ecologia aşezărilor umane (II), în revista Mediul Înconjurător, vol. IV, nr. 3/1993; - Ionaşcu Gh., Problematica ecologie aşezărilor umane, Analele Universităţii din Târgovişte, 1994; - Puia I., Soran V. şi alţii, Elemente de ecologie umană, Editura V. Goldiş University Press, Arad, 1999; - Nicolae Botnariuc, Evoluţia sistemelor biologice supraindividuale, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999.

Peisajul se află oriunde în jurul nostru

Capitolul 3 PROBLEMATICA PEISAJULUI 3. 1. - Conţinutul disciplinei de peisagistică În privinţa componentelor mediului urban, perceput de regulă ca peisaj cultural urban, de către iubitorii de frumos, între care se înscriu în primul rând arhitecţii, putem afirma că peisagistica nu se poate rezuma, mai ales ca disciplină de studiu universitar, la proiectarea spaţiilor verzi, având o anvergură cu mult mai amplă, ce cuprinde de fapt întregul mediu urban şi rural. Cum de dezvoltarea în plan fizic a organizării localităţilor urbane şi rurale se ocupă urbanismul, tendinţa modernă este ca urbanismul să-şi însuşească abordarea ecologică, devenind urbanism ecologic, al cărui fundament teoretic şi filozofic să devină treptat ecologia urbană, sau ecologia peisajului urban. Necesitatea introducerii acestei viziuni moderne asupra percepţiei şi proiectării peisajului urban rezultă din importanţa pe care trebuie s-o acordăm prezentei elementelor mediului natural în perimetrul urban, pentru a asigura un ambient corespunzător pentru locuire. Orice abordare sectorială în proiectarea de arhitectură şi urbanism riscă să conducă la rezultate necorespunzătoare, focalizate simplist doar asupra aşa numitelor spaţii verz şi eventual oglinzi de apă. În probleme de urbanism, ca şi în cele de mediu, trebuie întotdeauna să gândeşti global şi să acţionezi local. Va fi necesară o dozare echilibrată a prezenţei habitatelor seminaturale în oraşe, astfel încât cel puţin o treime din spaţiu să constituie spaţii verzi şi oglinzi de apă, echilibrat repartizate în perimetrul urban. Această prezenţă consistentă a naturii în oraşe asigură, după părerea unor biologi- ecologi, minimum de calitate a factorilor de mediu în oraşe. Totodată, suprefeţele ocupate de construcţii nu ar trebui nici ele să depăşească maxim o treime din suprafaţa oraşului. Restul teritoriului ar constitui terenuri libere, amenajate pentru circulaţie pietonală şi auto, pentru contacte interumane, desfăşurarea unei vieţi social culturale adecvate aspiraţiei locuitorilor. Viziunea preponderent tehnicistă şi estetistă adoptată în trecut, inclusiv la noi cu privire la proiectarea ambientului urban, trebuie înlocuită treptat cu o viziune nouă interdisciplinară, ecologică, singura în măsură să asigure armonizarea interrelaţiilor populaţiei cu mediul ei de viaţă ( a se vedea definiţia). De altfel, peisagistica a fost forma iniţială de studiu asupra compoziţiei spaţiilior verzi în oraşe, atunci când ecologia nu era încă prezentă în programele de studiu universitar. Evoluţia ştiinţei a condus la formarea unui nou capitol al ecologiei aplicate aşezărilor umane, care a căpătat denumirea de ecologia aşezărilor umane. Cum orice spaţiu poate fi perceput ca un peisaj, putem denumi disciplina şi ca ecologia peisajului urban sau rural, după caz. De asemenea, în studiul disciplinei de peisagistică, nu poate lipsi problematica peisajului cultural, acesta constituind martorul legăturilor trecute şi prezente ale comunităţilor umane cu mediul lor înconjurător. Totodată, peisagistica trebuie să cuprindă problemele de arhitectură, care ne crează decorul general pentru locuire. De aceea, în ultimile două capitole, am prezentat consideraţiile mai importante rezultate din experienţa şi cercetarea unor arhitecţi împătimiţi, care au relevat valoarea, originalitatea şi bogăţia

arhitecturii tradiţionale româneşti, care poate fi sursă de inspiraţie nelimitată pentru creatorii noului peisaj cultural din teritoriu şi din localităţi. Este necesară o mai serioasă luare în considerare în programele de formare universitară şi postuniversitară, a problemelor amenajării peisagistice a teritoriului, viziunea modernă de amenajare a teritoriului având în vedere amenajarea integrată a tuturor componentelor şi cu luarea în considerare a tuturor aspectelor. Din acest motiv, practic, amenajarea teritoriului nu poate fi, şi nici nu trebuie despărţită de peisagistică, pe care o serveşte, prin tot ce realizează în dezvoltarea fizică, spaţială a habitatului uman. Pe de altă parte, amenajarea teritoriului, neancorată în context ecologic, este sortită eşecului, astfel încât, pentru viitor se impune şi introducerea unor cursuri de ecologie umană în cadrul învăţământului de arhitectură, urbanism şi construcţii, sau, pentru început, cel puţin la ciclurile de master sau de doctorat. În practică, peisajele urbane pot fi ameliorate, prin diverse lucrări, cum ar fi: - reabilitarea construcţiilor şi renovarea faţadelor acestora; - realizarea unor suprafeţe înierbate cu gazon, care apoi trebuie întreţinut, respectiv udat şi tuns periodic, - plantarea unor arbuşti ornametali, sub diferite forme geometrice sau cu dispunere liberă, - plantarea arborilor adecvaţi, cu coronament adecvat, estetic vara, cât şi iarna (a se evita pomii fructieri, gen duzi, care murdăresc solul), - realizarea unor alei pietonale cu nisip, dale înierbate, sau betonate, - reabilitarea şi renovarea faţadelor clădirilor, - prevederea de elemente de mobilier urban, în spaţiile publice, inclusiv în lungul străzilor, aleilor şi a bulevardelor, - iluminarea pe timp de noapte a acestor spaţii publice, - montarea de reflectoare pentru iluminatul artificial convenabil a faţadelor unor clădiri importante, sau a monumentelor istorice şi memoriale, - realizarea unor locuri de odihnă şi promenadă, pentru facilitarea contactelor sociale, - realizarea de garduri vii, - alte amenajări de înfrumuseţare şi revigorare a peisajului. Dintre toate aceste intervenţii, calitatea arhitecturii construcţiilor este un element fundamental, care nu poate lipsi dintr-un proces de reabilitare urbană complexă. 3. 2. - Convenţia Europeană a Peisajului În ultimii ani, populaţia şi conducătorii au devenit conştienţi de importanţa peisajelor, prin creşterea sensibilităţii generale asupra problemelor mediului înconjurător şi datorită cerinţelor comunităţilor umane pentru un ambient plăcut şi cât mai reconfortant. În realitate, calitatea mediului în care trăim este determinată într-o mare măsură de calitatea peisajului, perceput de oameni şi de către comunităţile umane. Calitatea peisajelor determină de asemenea în mare măsură şi calitatea vieţii oamenilor. Peisajele au valori care pot fi puse în circuitul public ale unor comunităţi sau ale unor zone teritoriale. În trecut peisajul era considerat doar ceea ce percep oamenii, care posedă o anumită sensibilitate la frumos, din mediul în care trăiesc. În realitate, peisajul, fie el marin, montan, de podiş sau de câmpie – ori pe de altă parte peisaj urban sau rural reprezintă ansamblul configuraţiei mediului înconjurător, ambientul mai mult sau mai puţin umanizat, care reprezintă scena şi decorul în care evoluăm. Peisajul urban care se înfăţişează zilnic citadinilor poate avea un efect reconfortant, estetic şi tonic, care să sporească dorinţa şi durata de viaţă a oamenilor, sau, dimpotrivă poate fi tern, rece, lipsit de vlagă,

situate în general în afara zonei centrale a oraşului. la care a participat şi o delegaţie din România. fără a şoca. zgomotul. În perimetrul oraşului se disting diferite ansambluri construite.Cap. anul 2000.numitei patologii urbane. Orice aşezare umană se întemeiază şi evoluează în cadrul unui sistem ecologic natural. stresul. bălţi. 4 – tratează procedura de adoptare a Convenţiei şi chestiuni conexe. precum şi asigurarea măsurilor de protecţie. la Strasbourg. Influenţa omului asupra peisajului natural constituie ceea ce numim antropizare. energiei şi informaţiei. haosul circulaţiei. fac obiectul activităţilor specifice de amenajarea teritoriului şi de urbanism. • reţeaua de habitate seminaturale (întreţinute de om). precum poluarea. compusă din: . . Peisajul natural devine un peisaj cultural. pe care le prezentăm în continuare: . pline de culoare şi armonie. . 2 – enumeră măsurile necesare la nivel naţional. etc. România urmează să întreprindă în continuare măsurile recomandate privind determinarea. din care ultima în 1999 la Florenţa. 1 – defineşte obiectivele şi câmpul de aplicare al Convenţiei. la instalarea aşa.Cap. .contribuind. . etc. conservare şi ameliorare a lor. în anul 2002. Convenţia Europeană a Peisajului a fost ratificată de către Parlamentul României. care îl potenţează. alături de alţă factori dăunători. relevând o natură luxuriantă.parcuri semiamenajate. mici grădiniţe din curţile interioare ale ansamblurilor construite. prin creaţiile umane. evaluarea. în care casele şi gospodăriile oamenilor se integrează armonios şi firesc. • reţeaua de habitate acvatice: oglinzile de apă ( lacuri naturale sau amenajate. În acest mod. protecţia şi conservarea peisajelor.scuaruri. cum ar fi relieful. recomandată statelor europene şi difizată de către Consiliul Europei. pe care îl umanizează.pădurile întreţinute şi îngrijite din zona periurbană. . . proces de artificializare a mediului de viaţă şi mai ales a circuitelor de transfer a materiei. 3. sau a deregla echilibrele ecologice. dealurile sau munţii ori pădurile din jurul oraşului.grădini publice.resturi din pădurile anterioare apariţiei oraşului. Peisajele rurale pot fi de asemenea variate. în luna octombrie. lacuri de agrement. Determinarea principalelor peisaje. . în jurul oraşului şi care participă la compunerea peisajului urban. precum şi punerea lor în circuitul public de valori. putem descifra componentele principale ale peisajului urban ca fiind următoarele: • reţeaua de habitate naturale situate în periurban.Cap. a fost definitivată şi adoptată Convenţia Europeană a Peisajului.Cap. .). prin Legea nr. Convenţia Europeană a peisajului cuprinde în preambul patru capitole. . interferate în ecosistemul natural iniţial. 415.3. . . 3 – prezintă bazele cooperării europene şi măsurile necesare la nivel internaţional. situate în perimetrul său. umanizându-l.Componentele peisajului. După câteva dezbateri şi întâlniri.aliniamente plantate în lungul străzilor.livezile şi viile din curţile gospodăriilor individuale. inclusiv rolul Comitetului responsabil.

a capitalului natural. de nivelul veniturilor. . Simplificarea prezentării amenajărilor antropice. prin locuitorii zonei. trecutul senificativ conferind certitudine existenţei actuale şi încredere în viitor. . de cunoaştere şi de cultură. de calitatea construcţiilor şi amenajărilor. care locuiesc în zonă. modul specific de existenţă a comunităţilor umane. deltaice. etc.Valoarea culturală. determinată de studiul funcţionării ecologice a naturii.). . determinată de bunăstarea fizică şi mentală a oamenilor. canale de apă amenajate. Aceste procese au avut aşadar la bază două cauze principale şi anume: . montane. a diferitelor tipuri de sisteme ecologice. producţie.. o comunitate umană care se zbate în sărăcie. de unele specii rare. de taiga. precum şi aleile şi trotuarele pietonale. 3. de pădure tropicală. determină în mare măsură valoarea acordată de oameni peisajului în care locuiesc. de comerţ. peisajul poate să nu aibe calitate. • amenajările exterioare cu mobilier urban. . care trebuie conservat. formate din reţeaua de drumuri şi străzi. de junglă. .Diversitatea peisajelor. fie unor cauze generate de natură. care nu se regăsesc la noi (de tundră. în funcţie de relief şi zona geografică pot exista peisaje litorale.cauze naturale benefice sau catstrofice şi . • construcţiile şi ansamblurile construite: locuinţe. a turismului. istoric şi memorial al comunităţilor. întrucât nu există resursele necesare. cât şi creaţiile umane (amenajări şi construcţii). care include atât factorii naturali. de câmpie. în care lipsurile şi şomajul sunt la cote înalte. în calitatea şi diversitatea lor. cu calităţi estetice – valoare relevată de studiile şi cercetările naturaliştilor şi ecologilor. precum şi alte tipuri. . 5. 3. valoarea ecologică se referă de asemenea şi la existenţa resurselor naturale de bază pentru existenţa populaţiilor. cultură. viaducte. au fost generate de activităţile umane în interacţiune cu natura. peisajul având şi o valoare economică intrinsecă şi veritabilă pentru activităţile umane. bogăţia şi varietatea biodiversităţii. astfel. sănătate. de deal. peisajele fiind determinate de natura sau de structura urbană sau rurală respectivă. fie activităţilor umane. • amenajările antropice pentru circulaţie auto de transport.Importanţa acordată peisajelor de către societate.Calitatea vieţii. sau pe care îl străbat. se datorează faptului că tipologia construcţiilor face obiectul altor discipline de studiu. iluminat exterior. valoarea ştiinţifică este de asemenea relevată deopotrivă şi de elementele patrimoniului arheologic. determinată de specificul zonei. râuri. determinată de capacitatea lor de stimula dezvoltarea economică. determinată de complexul de relaţii existente şi perceptibile în peisaj. etc.Procesele care au loc în detrimentul peisajelor Peisajele europene. care le oferă oglinda vie a evoluţiei lor în timp. etc.Valoarea ştiinţifică. poduri. date de diferitele moduri de amenajare şi de utilizare a peisajelor de către comunităţile umane. Transformările suferite de peisaje s-au datorat. . clădiri administrative. specifică fiecărei colectivităţi. Gradul de sensibilitate. reclame. realizate de către om pentru asigurarea condiţiilor optime de habitat. cu valoare simbolică pentru locuitori. .cursurile de apă: fluvii.Valoarea economică a peisajelor. educaţie.Valorile peisajului sunt determinate de următoarele aspecte mai importante: . trecători sau vizitatorii acesteia. servicii. protejat şi ameliorat. sau conştiinţa umană în măsură a le utiliza.Valoarea ecologică. 4. de podiş.

dizolvând roci calcaroase. . etc.dezvoltarea zonelor de depozitare şi activităţilor comerciale şi meşteşugăreşti din afara oraşelor. care prezintă uniformitate şi nu au calităţile estetice.numitele tăieri rase. care fac ravagii în multe ţări din lume şi care provoacă şi o poluare suplimentară.exploatarea minieră şi a resurselor solului. care să asigure o anumită calitate minimă pentru peisajul în care sunt amplasate.calamităţile naturale datorate diferitelor cauze naturale.. etc. Dezvoltarea durabilă va trebui să găsească soluţiile necesare.globalizarea economiei şi comerţul internaţional. cu spaţii necontrolate.alte cauze naturale. care la sfârşit de săptămână părăsesc oraşele. cu tot felul de construcţii şi amenajări. determinate exclusiv de activităţile umane.abandonarea zonelor miniere de exploatare în subteran. care afectează sever echilibrul ecologic al zonei. determinând adesea alunecări de teren. produse în zone îndepărtate de centrele de prelucrare şi fabricaţie.turismul de masă. determinate numai de acţiunile agresive şi nechibzuite ale comunităţilor umane. calitatea şi autenticitatea peisajelor sunt: . . care depăşeşte capacitatea de suport ecologic. însoţite de infiltraţii în subsol.poluarea solului. prin exploatări de suprafaţă şi abandonarea acestora. Căile de acţiune vor face obiectul potenţialului de creativitate umană. alunecări însoţite uneori de prăbuşiri.dezvoltarea excesivă a transporturilor şi infrastructurii energetice. lipsă de igienă şi salubritate. invadând efectiv zonele rurale. de regulă prin aşa.monoculturile. adecvate . şocante. unde înmoaie rocile de bază. decât de calitatea mediului de viaţă din localităţi. . precum şi expansiunea infrastructurilor de transport. cauzate în parte şi de ploi şi inundaţii. alunecările de teren..cauze de natură antropică. legate de categorii de fenomene cum ar fi următoarele: . deteriorarea căilor de acces. a clădirilor către densităţi excesive şi forme agresive. etc. . fără luarea în consideraţie a peisajului. inundaţiile. . .. .cutremure de pământ. Principalele procese de natură antropică. datorate tehnologiilor poluante utilizate de om. care nu mai este consolidat de rădăcinile copacilor. unde calitatea mediului a rămas superioară mediului urban. . . suprasaturând straturi de argilă. datorată migraţiei plăcilor tectonice. care determină creşterea transporturilor şi utilizarea altor resurse atrase. fără a le reface. care nu sunt însoţite de prevedere ecologică şi care afectează integritatea. a apei şi a aerului.astfel încât să se asigure conservarea resurselor naturale şi a peisajelor şi pentru generaţiile prezente şi următoare. prin numărul prea mare de turişti din perioadele libere. cum ar fi: eroziunea solului.alunecări de teren. etc. cauzate de ploi abundente şi de durată îndelungată. . . care poate afecta negativ peisajul. fără a se readuce terenul la starea anterioară şi a se reface calitatea peisajului natural. de către fluxul mare de citadini. Principalele cauze naturale sunt de natură catastrofică. care fragmentează. .amploarea unor exploatări forestiere. prin deteriorarea unor zone sau specii de vegetaţie. deloc de neglijat.amploarea fenomenului de urbanizare şi urbanizarea excesivă. aglomerând zona. prin concentrarea populaţiei umane. . .inundaţiile de primăvară. .deteriorarea peisajelor rurale. .incendiile de păduri.. care nu respectă scara umană. deseori neutilizat corespunzător. adesea fără nici o preocupare faţă de calitatea peisajului. preocupat mai degrabă de creştere şi de profit.

26 mai 2001. 19. . Editura Tempus. De asemenea. furtuni şi inundaţii.Carta Europeană a amenajării teritoriului. Combinarea diverşilor factori de poluare şi deteriorare a mediului poate conduce la efecte imprevizibile. . alunecari de teren. mai 2003. au condus la declanşarea şi amplificarea unor fenomene de deşertificare în zonă.Calitatea peisajelor naturale şi culturale reprezintă unul din cele mai valoroase moşteniri pe care trebuie să le lăsăm generaţiilor viitoare. decât orice acţiune umană locală.Convenţia Europeană a Peisajului. ECOVAST. dintre care cel mai sever va fi topirea gheţarilor din zonele polare şi creşterea nivelului oceanului planetar. Criza ecologică şi poluarea atmosferei nu pot fi oprite prin diverse măsuri cosmetice.. . 7-8 septembrie 2000. provoacă local condiţii de formare a unor torenţi. Poluarea atmosferei reprezintă însă pericolul cel mai mare.perspectiva ecologică.Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european.Agenda XXI.Lucrările Atelierului internaţional de lucru în domeniul peisajului. criza ecologică are asupra peisajului efecte dramatice. Strasbourg. a intrat. afectând sever activităţile umane şi habitatele. Bucureşti. cu cât. Delanşată şi întreţinută de acţiunile nechibzuite ale omului. Bibliografie: . sunt cunoscute procesele majore de deşertificare din nordul Chinei. 3. . . Rio de Janeiro. tăierile rase de păduri. datorată numărul prea mare de animale. Încălzirea generală a climei va genera efecte în lanţ. emise de Conferinţa Europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). – Efecte negative majore ale crizei ecologice asupra peisajului Criza ecologică este deja o relitate tragică. Nu putem să facem abstracţie de aceste fenomene nefaste asupra peisajului. cum ar fi subţierea stratului de ozon protector al vieţii şi încălzirea generală a climei. Dereglările climatice generează uragane. 1984. precum şi a încălzirii generale a climei pe glob. 1992. ca cele din sudul Olteniei. Stupava.2001. având ca un alt efect în lanţ inundarea unor insule şi zone litorale.Gheorghe Ionaşcu. Germania. cauza fiind depăşirea capacităţii de suport ecologic a ecosistemeleor naturale. criza ecologică este determinată de poluarea provocată exclusiv de om a principalilor factori de mediu. Poluarea atmosferei este cauza fundamentală a dereglărilor climatice. proces care trebuie oprit prin reîmpăduriri. întrucât procesul a declanşat alte procese de deteriorare gravă şi se pare ireversibilă. 24. 6. pentru habitatul lor. din pacate. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România . inundaţii şi distrugeri ale amenajărilor realizate de oameni. Hanovra. Acestea reprezintă dezastre majore ale umanităţii şi constituie semnale de alarmă pentru trezirea factorilor de decizie naţionali şi mondiali. Considerată a fi o adevărată criză culturală a omenirii. Strasbourg. unde se află concentrată cea mai mare parte a populaţiei globului. De altfel. în care omenirea deja. care au epuizat şi distrus păşunile şi vegetaţia.11. Chiar tăierile locale de păduri. efectul lor negativ se poate manifesta la o scară mult mai mare în teritoriu. . cu atât mai mult.

Peisajul reprezintă un patrimoniu comun. Principala măsură necesară pentru asigurarea revigorării peisajelor poate fi reconstrucţia ecologică a acestora. Toate aceste principii de acţiune trebuie să facă obiectul unor reglementări. a mai multor factori şi anume: . astfel încât calitatea acestora să fie prezervată. conjugată şi simultană. potrivit aspiraţiilor ei.planificarea peisajelor trebuie să aibă loc. . zonale şi locale de protecţia mediului şi de amenajarea teritoriului. precum şi de protecţia mediului. treaba arhitecţilor Capitolul 4 PROTECŢIA PEISAJULUI 4. sau zonală. posibilă de realizat cu ajutorul ONG.Participanţii la acţiunile de protecţia şi ameliorarea peisajelor Pentru a asigura protecţia şi ameliorarea peisajelor.protecţia activă a peisajelor trebuie inclusă în acţiunea oficială. . La întreţinerea peisajelor trebuie atrase organizaţiile neguvernamentale de protecţia mediului şi de dezvoltare durabilă. . care să operaţionalizeze protecţia şi conservarea. planifica resurse materiale şi financiare şi asigura evidenţa şi gestionarea activă a peisajelor. principalele peisaje cu valoare incontestabilă. Consiliile judeţene. pentru care se pot stabili şi facilităţi. absolut necesară prosperităţii şi calităţii vieţii oamenilor din comunităţile urbane şi rurale. este necesară o acţiune complexă. pe baza unor criterii specifice.populaţia locală. . în parteneriat. indiferent de valoarea şi localizarea lui Protecţia peiasajului va netezi calea dezvoltării durabile şi va fi. prin participarea ei publică la planificarea şi gestionarea teritoriului şi localităţii. celelalte sprijinind protecţia pe care o asigură primăria locală. regionale şi naţionale. autoritatea publică locală directă (Consiliul local). 4. De asemenea. cu precădere. astfel încât să se asigure integritatea peisajelor şi ameliorarea lor.dinamica administrării peisajelor trebuie să constituie o componentă a dezvoltării durabile.autorităţile administraţiei publice locale. prin măsuri specifice de amenajarea teritoriului. în care se regăsesc şi peisaje valoroase. prin planurile de amenajarea teritoriului se pot delimita. clasate a fi de importanţă naţională. Prima măsură în cadrul procesului este cea de asigurare a curăţeniei şi întreţinerii curente a peisajelor. cum ar fi miniserul responsabil cu pădurile.societatea civilă . Agenţiile de dezvoltare regională şi respectiv ministrele implicate. autorităţile de protecţia mediului pot impune anumite condiţii de desfăşurare a unor activităţi umane.Principiile de acţiune care trebuie adoptate în procesul de conservare şi revigorare peisajelor sunt : . Acestea au responsabilitatea privind protecţia peisajului. .protecţia peisajelor nu trebuie concepută în antiteză cu dezvoltarea socio-economică. apelor şi protecţia mediului. politici şi programe de acţiune a autorităţilor centrale. pe baza unor proiecte. inclusiv controlul respectării regulilor. integrată şi corelată cu toate celelalte măsuri.2. prima răspunzătoare rămânând însă. . adică Primăriile oraşelor şi comunelor. Autorităţile pot institui reguli de conservare. Astfel. 1. prin promovarea unor politici specifice şi prin întreţinerea corespunzătoare a calităţii şi integrităţii peisajelor. .urilor amintite şi în special cu participarea tinerilor iubitori de natură.

să asigure ghizi. de natura celor înscrise în Legea nr. România mai are încă multe de făcut pentru a se înscrie şi în acest domeniu în rândul normalităţii şi a accede în cadrul Uniunii Europene. 5/2000. . care. culminând cu monumentele înscrise în patrimoniul mondial UNESCO şi centrele istorice ale oraşelor vechi (Braşov. ajutând autorităţile locale. dintre care trei sunt rezervaţii ale biosferei. unul dintre principalele documente adoptate pe plan european sunt Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. numeroase pajişti şi păşuni în stare bună. o reţea bogată de rezervaţii naturale şi parcuri naţionale.organizaţii economice şi instituţii din zonă. etc). care au determinat şi adoptarea unei convenţii europene a peisajului. netăierea arborilor din păduri. Germania. pentru că acesta are un impact asupra vieţii lor. Sighişoara. din 4 martie 2003 (Monitor Of. Pe drumul României de integrare în Europa. întruniri care au loc periodic. . . fapt remarcabil. prin profilul lor. sate pitoreşti răsfirate pe dealuri şi câmpii. Acestea pot lua în primire un peisaj protejat. 3. din practica mondială şi europeană. să păstreze curăţenia. parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale.organizaţiile neguvernamentale de protecţia mediului. Toţi cetăţenii sunt preocupaţi de calitatea peisajului. putem vorbi de existenţa unei reţele naţionale de peisaje culturale cel puţin agreabile. facultăţi). însăşi Uniunea Europeană mai are de stabilit anumite norme cu privire la peisaje. etc. Astfel. Dreptul lor de proprietate este grevat de restricţiile impuse de autorităţi. au tangenţă cu peisajele. rezultă că statele care au peisaje bine întreţinute şi conservate sunt de regulă cele cu un înalt nivel de trai şi de civilizaţie. . ori recompensată în acest scop. 230. deţinători de terenuri. pentru turiştii români şi străini. Mediaş. pentru conservarea diversităţii naturale şi culturale a peisajului european. apreciat şi de specialiştii şi turiştii străini.Implicarea publicului în protecţia peisajului. Totuşi. într-o Europă a unor naţiuni originale şi specifice. asigurarea accesului vizitatorilor etc. etc. În această situaţie. De asemenea. Sibiu.toţi proprietarii particulari. de cercetare. secţiunea a treia. arheologice şi memoriale. etc. cărora abia acum. privind aprobarea Planului de amenajarea teritoriului naţional. în anul 2000. pornind de la necesitatea delimitării în planurile de amenajarea teritoriului a principalelor macropeisaje protejate şi continuând cu determinarea întregii reţele de peisaje culturale. prin Hotărârea Guvernului nr. organizaţiile de etnografie şi folclor.). inclusiv cel cu privire la peisaje. . 4. a patrimoniului cultural şi de dezvoltare durabilă. România are peste 400 000 de hectare de pădure virgină.. în care populaţia respectă regulile de bună convieţuire şi fără a fi controlată şi sancţionată. cu prilejul Conferinţei Europene a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). Zone Protejate (naturale). Dacă avem în vedere că peste tot se întâlnesc şi diverse monumente istorice. Nr. precum şi a traseelor cultural turistice. emise la Hanovra. Trebuie menţionat că. 190/26.2003). se reglementează treptat toate domeniile. obiceiuri tradiţionale valoroase. avizul pentru strângerea unor plante medicinale şi pentru culegerea unor fructe de pădure. Aceste principii au în vedere şi măsuri pentru protecţia peisajelor. de învăţământ (şcoli. Calitatea peisajului este afectată pozitiv sau negativ de activitatea sau de inactivitatea oamenilor. sau delimitat şi stabilit măsurile de administrare a rezervaţiilor biosferei. respectiv desfăşoară activităţi de producţie (ocoale silvice.. după anul 2000. le-a venit rândul.03. care în ţările civilizate mai bogate asigură şi compensarea neutilizării economice a respectivelor proprietăţi private (necosirea fânului.) precum şi construcţii moderne reuşite.autorităţile de nivel european. asociaţii de agricultori sau crescători de animale). care fac obiectul unor peisaje. munţii deosebit de frumoşi. contra unor facilităţi (posibilitate de campare în construcţii uşoare. de care să aibă grijă. Astfel.

de protecţia mediului. prin consilieri locali şi regionali specializaţi. europeană. din anul 2000. Toţi aceşti actori. . ai grupurilor interesate. la Stupava a avut loc un atelier de lucru în domeniul peisajului. pentru îmbunătăţirea peisajelor. Publicul trebuie să participe la întregul proces de identificare. În perioada 24-26 mai 2001. când s-au aprobat şi Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a Europei. Participarea poate fi încurajată prin informare publică. măsurile revin guvernelor. pentru a-l conserva şi menţine. Întărirea sensibilizării publicului. reprezentanţi ai societăţii civile. la nivel local şi regional. Cooperarea regională şi europeană poate fi de folos. . trebuie să acţioneze în parteriat public. autorităţi şi populaţie. în privinţa importanţei protecţiei mediului şi a peisajului. este una din principalele măsuri adoptate cu prilejul Conferinţei Europene a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului.zone de peisaje speciale.). 4. gestiune dinamică şi planificarea peisajelor. cum ar fi: . Programul de educaţie trebuie să vizeze ca scop. protejare. reprezentanţi ai locuitorilor şi alţii.peisajul este oriunde în jurul nostru. reprezentativ şi unic ( păduri combinate. în vederea realizării obiectivelor comune privind peisajul. Autorităţile locale trebuie să fie cele care aplică efectiv strategia de protecţie şi de ameliorare a peisajului. În acest scop. Nu există o metodă universală confirmată pentru identificarea. a organizaţiilor private şi a colectivităţilor locale. ca şi a posibilităţilor de conservare. 4. . peisaje terasate. în ceea ce priveşte identificarea peisajelor. Implementarea procesului dezvoltării durabile presupune între altele iniţierea unor cercetări şi studii la toate nivelele pentru descifrarea problematicii peisajelor.tipuri majore de peisaj european. studierea şi evaluarea peisajelor. Numeroasele organizaţii neguvernamentale care se ocupă de protecţia mediului ar putea şi ar trebui să se implice mai mult în acţiunile concrete de conservarea. de beneficiari ai valorilor sale. dar cunoaşterea şi experienţa altora pot fi de folos. de la Hanovra. evaluare. În procesul de identificare a peisajelor pot fi utilizaţi diferiţi termeni. sau ameliora. în scopul creşterii calităţii vieţii lor. văile unor râuri. zone urbane şi periurbane. cămpuri deschise.Autorităţile publice pot stabili reguli în folosirea proprietăţilor.există un interes public şi politic crescând pentru peisaje în Europa. s-a constatat ca : . formarea copiilor şi tinerilor spre a deveni cetăţeni conştienţi. sensibili şi responsabili. ameliorare şi dezvoltare. identificarea şi evaluarea peisajelor.Studierea. care sunt recunoscute datorită caracterului lor autentic. a modificărilor acestora. cu atât mai mult în determinarea unor peisaje de importanţă mare. protejate prin măsuri instituite (păduri virgine. . etc.peisajul are o anumită semnificaţie pentru noi. . ministerelor şi organizaţiilor care se ocupă de amenajarea teritoriului. zone mlăştinoase. . Cu acest prilej s-au discutat problemele legate de peisaje. organizat de către ECOVAST (Organizaţia Consiliului Europei pentru dezvoltarea satelor şi oraşelor mici).privat. Astfel.această aspiraţie s-a concretizat în Convenţia Europeană a Peisajului. care să poată astfel evalua şi administra peisajele.unităţile spaţiale ale peisajului cu caracteristici omogene. etc. . cunoscând faptul că tinerii sunt şi ei una din principalele categorii de consumatori ai peisajului. mass-media şi educaţie la toate nivelele. în privinţa valorii peisajelor. protecţia şi ameliorarea peisajelor. a importanţei lor economice.). de managementul proprietăţii funciare şi de managementul turistic. Ţelul Convenţiei este de a face pe oamenii din Europa să fie atenţi asupra peisajului în care locuiesc. experţi independenţi. Este necesară şi instruirea instituţiilor publice şi organizaţiilor reprezentative.

Suita de valori atribuită de localnici peisajelor locale. asistate şi de specialişti. Evaluarea peisajului cuprinde câteva etape şi anume: o temă dată. necesită o protecţie specială. funcţie de diversitatea acestora. la care pot fi invitate autorităţile. Evaluarea presupune determinarea trăsăturilor specifice ale peisajului. pajişti sau păşuni. analiza proprietăţilor lor. în Germania. arbuşti sau gazon. 4. Fiecare peisaj poate fi perceput ca o relaţionare de factori naturali şi umani. o contemplare a peisajului. la Hanovra. 7. se pot stabili măsurile convergente şi conjugate. a influenţelor cărora le sunt supuse şi a modificărilor care rezultă de aici. de exemplu: . sau pe care o străbat. în starea autentică. a ecosistemelor peisagere. care sunt activităţi umane ce asigură o parte din produsele necesare pentru traiul populaţiei.geologia de suprafaţă. . etc.caracteristicile istorice ale naturii şi localităţilor. unităţi militare. Evaluarea peisajelor este esenţială pentru stabilirea corectă a măsurilor practice de gestionare responsabilă.sentimente şi asocieri. în vederea conservării lor. definirea şi aplicarea obiectivelor de calitate peisageră – reprezintă una din principalele măsuri prevăzute în Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. dacă sunt rare. Studierea şi evaluarea generală a peisajelor. cariere.Cetăţenii pot avea iniţiativa în acest sens. linii electrice. care conduc la o evaluare specială. cu prilejul CEMAT (Conferinţa Europeană a Miniştrilor Amenajării Teritoriului). . 9.agricultura şi silvicultura. Ideea unităţii peisagistice foloseşte pentru ca oamenii să-şi concentreze atenţia asupra zonei în care locuiesc. construcţii sau ale amenajări create de om. Primul pas este acela de a identifica specificul peisajului. 2. 8. 5. 3. Evaluarea se face după criterii obiective. inclusiv vestigiile unor perioade vechi.. cum ar fi: fabrici. . arbori.forma terenului sau geomorfologia. care. de protecţie şi de planificare corespunzătoare specificului şi caracteristicilor acestora. de regulă acoperit cu vegetaţie. . Peisajul trebuie privit. cu semnificaţie pentru locuitori (monumente istorice). etc. care pot fi. comparate. la care să participe toţi cei interesaţi. Procesul nu este foarte complicat. atribuită de către locuitori. specifică.solul.valea unui râu. care-i interesează. În cadrul acestor dialoguri. adoptate în anul 2000. Se caută a se depista unităţile peisagistice. poate face obiectul unor dezbateri publice. proces pe care-l pot face cetăţenii însăşi.un ansamblu urban distinct. Straturile peisajului sunt în număr de zece şi anume: 1. asistaţi şi de specialişti.casele şi localităţile. . 6.climatul zonei. infrastructura turistică. descrierea detailată şi o documentaţie scrisă şi desenată sau fotografiată.o pădure.alţi factori.un sat dintre dealuri. 10. realizate de om pentru habitatul său.acoperirea terenului cu vegetaţie diversă.un câmp semănat. simţit şi gândit.

Peisajul trebuie recunoscut ca fiind o componentă esenţială a cadrului de viaţă a populaţiei. La astfel de programe.o altă măsură luată cu acelaşi prilej a fost: punerea în aplicare a politicilor integrate orientate simultan către protecţia.instruirea şi educaţia publicului. gestiunea dinamică şi planificarea peisajelor. până la învăţămânul universitar şi chiar post. începând din învăţământul preşcolar. . administrarea dinamică şi planificarea peisajelor şi implementarea Convenţiei Europene a Peisajului.privat. natural şi cultural.întocmirea planurilor principalelor peisaje. în sensul permanetizării lor. de către toţi actorii implicaţi şi interesaţi. administrare şi planificare a peisajului. întreaga populaţie să participe la reabilitarea peisajului în care trăieşte. prin programe speciale. spre a nu se deturna către alte interese.universitar. Protecţia activă şi administrarea peisajelor Acestea sunt activităţi specifice care au ca scop realizarea obiectivelor menţionate anterior prin: . calitatea vieţii depinde.instrumentele necesare pentru realizarea obiectivelor. protecţia activă.integrarea amenajării peisagere în amenajarea teritoriului. într-un parteneriat strategic. urbană. stimulente financiare şi fiscale. de investiţii şi de protecţia mediului şi a patrimoniului cultural. . 5.Măsuri necesare pentru realizarea obiectivelor de protecţie În realizarea protecţiei peisajelor sunt necesare următoarele măsuri conjugate şi care ar trebui realizate consecvent. fără conlucrarea tuturor forţelor. . care să ne amelioreze cadrul de viaţă cotidian. . . Acesta este şi motivul.luarea în considerare a amenajării peisagere în cadrul programelor internaţionale. . Programele lansate în anii 2002 – 2003. identificării şi evaluării peisajelor.6. . Această măsură a fost prevăzută în Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială a continentului european. pe termen lung: . 4.încurajarea activităţilor de protecţie.educaţia elementară în familie a copiilor de la cea mai fragedă vârstă asupra valorilor peisajului şi pentru respectarea acestora. precum şi în politicile sectoriale de dezvoltare economică şi socială. a infrastructurii.4. precum şi ca o expresie cuprinzătoate a diversităţii patrimoniului ei comun. sau România Curată – ar trebui conjugate cu toate celelalte programe de dezvoltare. . de agricultură. pentru care. . în mare măsură şi de calitatea şi de protecţia peisajului. practic. în anul 2000. trebuie găsite forme viabile de conlucrare în parteneriat public. gestionarea şi amenajarea peisajelor. . de către miniştrii responsabili cu amenajarea teritoriului.cunoaşterea de către populaţie a măsurilor luate pentru: dezvoltarea cercetării şi instruirii. nu se pot realiza proiecte complexe. urbane sau rurale. fundament al identităţii fiecărei comunităţi umane. În condiţiile unui buget sărac. de mediu şi de cultură.consolidarea resurselor destinate instruirii. emise la Hanovra. statute speciale de protecţie (similare zonelor protejate).cooperarea internaţională în protecţia activă. privind O Românie Frumoasă. întrucât toate au efecte directe sau indirecte asupra peisajului. .stabilirea trăsăturilor şi calităţilor fiecărui peisaj. astfel încât. . la Hanovra. reprezintă o măsură prevăzută în Principiile directoare adoptate în anul 2000.

întrucât aceste peisaje conferă specific şi personalitate zonei sau locului. De asemenea.amenajarea peisajului. necesară şi pentru a determina zonele ce necesită protecţie. ca urmare a apariţiei unor riscuri naturale şi antropice. Autorităţile administraţiei publice locale au şi aici un rol principal. . poeţii cântă peisajul în creaţiile lor.Se înţelege aici că delimitarea peisajelor poate fi realizată corespunzător numai prin intermediul planurilor de amenajarea teritoriului sau de urbansim. deşi toate politicile sectoriale de dezvoltare au un impact direct sau indirect cu calitatea peisajului. Hanovra. Populaţia recunoaşte aceste peisaje. pentru a-l ameliora şi introduce în circuitul public de valori.11. exprimând culturi locale diverse şi specifice. cu sprijinul celorlalţi actori implicaţi şi interesaţi.2001. peisajele valoroase au fost recunoscute. care în plus beneficiază şi de regulamente corespunzătoare de gestiune.administrarea peisajului în sensul activităţilor care l-au creat şi care continuă şi . 1984. Din păcate. cel puţin în coordonarea acţiunilor. 19. Planificarea peisajelor nu înseamnă altceva decât delimitarea lor prin planurile urbanistice sau de amenajarea teritoriului şi propunerea unor măsuri de conservare şi ameliorare a acestora. Bibliografie: . Administrarea dinamică a peisajului presupune supravegherea şi corectarea disfuncţiilor apărute. . ori responsabili şi anume. Există însă o serie de măsuri care trebuie îndeplinite de către autorităţi. Asupra peisajelor. mai întâi de către scriitori. sau ale caracteristicilor sale mai importante. următoarele acţiuni mai importante: . . de pictori şi de alţi oameni de artă sau de cultură. relevând frumuseţea naturii pentru ceilalţi oameni. o astfel de acţiune lipseşte din preocuparea autorităţilor adminstraţiei publice centrale şi locale din România.Carta Europeană a amenajării teritoriului. 7-8 septembrie 2000.protejarea peisajului. De regulă.Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. chiar dacă există şi roluri jucate de societatea civilă organizată. . O asemenea acţiune complexă nu se poate realiza decât prin cooperarea interdisciplinară a specialiştilor şi prin conlucrare în parteneriat. care pot degrada peisajul. sensibili la frumos. Peisajele zonale au ajutat dintotdeauna la constituirea culturilor locale.Convenţia Europeană a Peisajului. Germania. Strasbourg. să fie îndeplinite.evaluarea peisajului. . care nu au aproape nici un fel de preocupare pentru protecţia peisajului. adoptate la Conferinţa Europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). zonale şi naţionale. iar autorităţile au datoria să ia şi unele măsuri de protecţie şi de conservare. Reabilitarea peisajelor necesită şi reconstrucţia lor ecologică. Strasbourg. este necesar.

de podiş. 5. peisajul natural poate prezenta elemente dezagreabile. . aceste peisaje sunt deosebit de frumoase. Acestea sunt habitate seminaturale. urâte. văi de râuri degradate de torenţi şi aluviuni etc. de munte sau alpin. de depozite neamenajate de deşeuri. Dintre acestea. intervenţiile umane trebuie să integreze armonios creaţiile realizate. 2. intervenţiile discrete şi limitate. sălbatice. Uneori însă. Astfel. fiind pus în valoare. alunecări de teren. peisajele naturale.. total necălcate de om sunt din ce în ce mai rare. de litoral etc. pentru proiecte de reconstrucţie ecologică. a unui parc amenajat. a unei grădini publice. . cum sunt întreţinerea unei păduri. care reprezintă cultura dorită de agricultor. iar cele degradate . prezentând importanţa studierii celor două categorii majore. pâlcuri de pădure de foiase ori de conifere etc. corectând astfel imaginea şi aspectul iniţial. spaţii libere neamenajate etc. de deltă.Cu cât omul s-a îndepărtat de integrarea sa echilibrată în natură. astfel încât peisajul să capete noi valenţe. teritoriul a fost urâţit de instalaţii tehnologice industriale degradate şi părăsite. peisajul natural reprezintă un patrimoniu natural care asigură conservarea vieţii şi naturii sălbatice. O. Spre deosebire de ele. cu specificul şi particularităţile lor. peisajul poate fi: de şes. 1961. ( Simonds J. În perioada de tranziţie de după 1990. în sensul de înlăturare a unor specii vegetale. cariere de piatră şi nisip. cum ar fi povârnişuri dezgolite. fără un punct fix de . În funcţie de configuraţia geografică a teritoriului. vegetaţie săracă şi uscată. Într-un peisaj natural frumos.Arhitectură şi peisaj Problema esenţială a arhitecturii româneşti este să-şi regăsească autenticitatea ei. total diferite. Peisajul poate fi amenajat în diferite grade de intervenţie umană. în cadrul ecosistemelor naturale. Calitatea peisajului rural sau urban depinde de capacitatea comunităţii de a-şi amenaja ambientul în mod agreabil. de halde de steril. prezentând dealuri domoale împădurite. de peisaj şi anume: a peisajelor remarcabile şi a celor degradate. Culturile agricole sunt intervenţii mai drastice. survenite prin simplificarea biocenozei. Toate acestea trebuie luate în vizor. puctul de plecare pentru intrarea în arhitectura universală. Dacă suntem în aşezări umane. Primele trebuie puse în valoare. în Peisagistica). menţin ecosistemul respectiv în starea de seminatural. în multe zone din România. sau a două specii.reabilitate funcţional şi estetic. avem peisajul urban sau rural. în avantajul dezvoltării unei singure.Peisaj natural şi peisaj amenajat Peisajul natural este alcătuit din elemente naturale nemodificate de către om. Adesea. cu atât ambianţa lui fizică devenea mai dăunătoare. Convenţia Europeană a Peisajului a determinat părăsirea viziunii exclusiv elitiste a peisajului. Datorită faptului că omul a pătruns până în cele mai îndepărtate zone ale globului. Nu se poate face operă valabilă. în regim natural. Constituind o componentă importantă a mediului fizic. conservate şi întreţinute spre a rămâne în circuitul public de valori. Capitolul 5 ARHITECTURA PEISAJULUI 5. Peisajul amenajat comportă înlăturarea aspectelor negative şi nedorite. văi cu pajişti verzi. 1. de deal. arbori doborâţi sau tăiaţi. create şi întreţinute aproape exculsiv de către om. câteva tipuri de peisaj sunt prezentate în acest capitol. aşezările umane reprezintă habitate artificiale.

monotonă şi simplistă. arhitectura casei de locuit a evoluat treptat şi firesc.. care este Constantin Joja. este marcat fundamental. Realizările valoroase ale arhitecturii moderne cristalizează în ele spiritualitatea epocii noastre şi evoluţia culturală a omenirii. Originalitatea cu orice preţ. Spre deosebire de muzică. mai degrabă. Ca să ne apropiem de muzică. a voalorilor spirituale specifice. de creaţia de arhitectură. estetică şi metafizică a fiecărui popor. prin cizelarea şi perfecţionarea proporţiilor cu câteva elemente funcţionale esenţiale. a diverselor perioade trecute. fără clarificarea şi acceptarea unor sensuri comunitare funciare ale plastcii noastre arhitecturale. care face majoritatea construcţiilor din toate timpurile este cea care compune peisajul urban şi rural cotidian şi omniprezent.sprijin. grinda. să simţim bogăţia plastică şi poetică. 1989). o ascultăm repetat. dar de arhitectură nu putem scăpa. doar pitorească. Pentru a-i înţelege mesajul ei simfonic. expresivitatea extraordinară a caselor mici. Putem aprecia. Expresivitatea peisajului arhitectural nu se obţine printr-o multitudine de elemente şi detalii. indiferent de mijloacele tehnice şi materiale existente. către pefecţiunea proporţiilor. trebuie să mergem în jurul şi înăuntrul ei. ne dă gustul eternităţii.. fără conştiinţa că întreaga spiritualitate. atâta vreme cât o privim. ca arhitect să nu simţi poezia şi magia subtilă a arhitecturii tradiţionale ţărănşti. într-un babilon. Nu poţi. sau datorită educaţiei noastre. întrega lui specificitate. Dar arhitectura modernă nu trebuie să cadă în greşeala de a globaliza stilurile şi epocile. ne dă sens vieţii. în dorinţa de a o înţelege. o categorisim cu uşurinţă. arhitectura ni se înfăţişează dintrodată. ci de a îmbogăţi tradiţia cu noi atitudini de viaţă. am încetat să vedem. 1984). discursul liric. peisajul şi aerul care se degajă este. ca într-o plasă. că arhitectura reflectă concepţia etică. denotă faptul că aceştia au uitat funcţia primordială a arhitecturii. Valorile perene ale arhitecturii româneşti sunt foarte apropiate de cele ale arhitecturii moderne. 1984). din lipsă de înţelegere. 1984). Nu poţi face simbioze ale mai multor stiluri distincte şi evoluate. sistemele ei expresive şi le-a rafinat. Peisajul nostru înconjurător este plin de arhitectură. reluate de modernismul valoros. Trăind în blocurile tip. 1984). până au ajuns la o simplitate expresivă . uneori simbolizând mai mult forţa financiară a unor dictatori. cum numai arhitectura japoneză şi chineză o mai face. vreme de milenii. chiar dacă reuşite. căutată de reformişti. balustrada. acoperişul. care este spirituală. ne luminează când este pură şi ne întunecă atunci când nu este decât construcţie (Joja C. lăsându-ne pradă magiei ei binefăcătoare (Joja C. urmărind confortul spiritual. Iar arhitectura ţărănească şi-a dezvoltat. prin valorile tradiţiei. Simplificarea este de fapt concentrarea extremă a sensurilor. Arhitectura modernă şi-a pierdut substanţa şi poezia ei care o umaniza. întreaga cultură românească trebuie să se găsească întrupată în opera arhitecturală (Joja C. aşa cum sublinia şi acest fin analist a arhitecturii tradiţionale româneşti. cu toată puterea ei expresivă. ori cu valoare de simbol. arhitectura sacră a simbolizat cerinţele sufleteşti ale fiecărei comunităţi umane. impactul rămânând obsedant şi totalitar. pline de personalitate. cu expresivitate specifică. A trăi şi a creia în actualitate nu înseamnă a te rupe de tradiţie. Arhitectura civilă urbană de mică şi medie dimensiune şi cea ţărănească. care sunt în număr mic. decât valori. exprimând spiritualitatea comunităţii şi lipsite de greşeli plastice. cu răbdare. de o calitate superioară. Iar peisajul cultural al aşezărilor umane respective este exprimat mai curând prin clădirile civile de locuit. supremă (Joja C. Şcoala de arhitectură trebuie să fie însuşirea tradiţiei. alături de îndemânarea de exprimare spaţială (Joja C. Orice operă de artă acţionează asupra noastră. Deosebirile spirituale şi specificul cultural al naţiunilor se desprinde mai degrabă din arhitectura civilă diferită. pe care. cum sunt stâlpul. trebuie tratate în manualele de istoria şi teria arhitecturii. ci.. Iar peisajul nostru rural ori urban. Ambientul lor.. obiective singulare. Nu doar monumentele religioase şi palatele de mari dimensiuni. decât prin catedrala sau palatul seniorului. pe care o respirăm. . înaintea celui material. devenind obositoare. nu putem să nu preţuim vechile oraşe. De pildă. Timp de milenii. Atraşi şi eclipsaţi de dimensiunile şi bogăţiile decorative ale catedralelor şi palatelor. a spiritualităţii de neam. suntem prinşi în ea.

Primul său oraş grădină s-a născut la 35 de mile de Londra. trei ani mai târziu şi apărută în anul 1999. izolate. oraşul – sat. tradusă în limba română de Laurenţiu Stoica. cu sute de mii şi chiar milioane de locuitori. pentru că se află pe mâini bune. Dar sunt foarte mulţi factori. cartea Oraşele de mâine: o istorie intelectuală a urbanismului în secolul XX. în câteva cazuri. cum greşit l-au considerat unii. în măsură să asigure calitatea aerului. Mişcarea oraşul grădină a creeat şi o asociaţie activă. de multe ori uitat şi anume că oraşul şi casa au valoare egală şi se includ reciproc. oraşul ar trebui să ofere oamenilor fericire şi o viaţă bună. Autorul descrie tipuri de oraşe şi. în anul 1996. oraşul a atins forma sa finală în anii 60. Încercând o concluzie. – Oraşul grădină Oraşul grădină este legat de numele lui Ebenezer Howard (1850 – 1928). având anumite specializări fiecare. Howard nu a fost doar un visător. reconfortant. precum şi un climat tonic. care să se autoguverneze. simbioze între trecut şi viitor. muncitorii acestora urmând a-şi face case aici. Peter Hall publică. la fel ca individul şi societatea (Kisho Kurokawa. la Letchworth. cu comunităţi voluntare. dar nu poţi mixta oricum şi orice. de cinci ori mai mare decât suprafaţa locuibilă a oraşului. bucurându-se de libertate. Avantajul fundamental al oraşului grădină ar fi acela. într-un nou tip de aşezare umană. ceea ce era altceva. Howard combină cele mai bune trăsături ale mediului urban şi rural. la o anumită distanţă s-ar construi al doilea. prin anul 1903. dar ele au fost înţelese greşit. unde proiectele erau dezbătute cu localnicii şi cu specialiştii. ar creea peisaje urbane de o calitate incontestabilă. Howard nu a fost un urbanism obişnuit. care a propus reconstrucţia completă a societăţii capitaliste. Londra s-a descongestionat prin cele opt oraşe grădină..climaterică. Aceasta este partea de scenariu şi de strcură. circa 32000. Oraşul grădină urma să aibe un număr limitat de locuitori. . De aceea. cooperative de citadini. un grup de iniţiatori cumpărau pământ. că o astfel de rezolvare ideală. Fiecare din oraşe ar fi autonom. 1985). Impresia covârşitoare a oraşului grădină englez este aceea de calm. Germania totuşi a împărtăşit corect ideea. După terminarea primului oraş grădină. ce cumpărase terenurile.. Desigur însă. care trebuie să se conjuge către îndeplinirea acestui scop şi treaba e mai complexă. ci a mers pe soluţia co-urbanizării. Se pare că ideile lui Howard au trecut oceanul în Europa. El subliniază adevărul. 1989). am considerat utilă prezentarea ideilor sale despre oraşul grădină. Aceştia au continuat să-I aplice ideile lui Howard. ea nu are valoarea. între valori stilistice zonale şi idei cu valoare globală. Mai întâi. în contextul acestui discurs despre peisagistică. dar a pierdut armoniile şi poezia geometriei (Joja C. Arhitectura modernă ilustrează apogeul şi estetica tehnicităţii. prin realizarea unor oraşe grădină. care să fie tot proprietatea companiei. încercând s-o aplice. că ar fi şi înconjurat de o vegetaţie forestieră concludentă.Poţi face. care funcţionează bine. mai ale în perioada războaielor mondiale. care urmau să trăiască pe o suprafaţă de maxim 1000 de acri de pământ. 3. organizând şi o mişcare pentru oraşul grădină. pe care ar trebui să şi-o tragă din tradiţie. cum subliniază arhitectul modern Kysho Kurokava. 5. un vizionar social. În jurul său urma să se planteze o centură verde. păstrând poezia geometriei şi armoniile esenţiale. dar ele ar coopera. ca şi Romerstadt. ajungânduse la cartiere suburbii grădină. ci şi un om de acţiune. Planul său se putea realiza progresiv şi fără riscuri. locuitorii simţindu-se aici. iar al doilea la Hampstead. După diverse grutăţi. dar ar trebui să vadă oraşul grădină Siemensstadt. realizate în jurul ei. cu ajutorul lui Unwin şi Parker. Acest ideal nu este imposibil de atins şi nu credem că este o utopie. Scepticii nu cred că oraşul grădină este alcătuit din blocuri. El nu a dorit să creeze oraşe mici. aducând cu ei şi câteva fabrici. până la realizarea unei reţele de oraşe grădină. ca într-o staţiune balneo. fără a mai vorbi de celelalte avantaje economice şi sociale.

fără a le ştirbi cu nimic rolul de incubator economic pentru zona de influenţă. defineşte ambientul uman. de efectul estetic pe care un peisaj natural. precum şi eventualele corecţii necesare pentru ameliorare. a inserţiilor sale construite cu mediul natural existent. dar. aflat direct în contact cu fiinţa umană (dicţionarul englez). U. Iar pedeapsa o va primi chiar omul. ca fiind totalitatea factorilor. ambientul fiind termen francez. Rămâne doar ca viitoarele guverne să înţeleagă şi să adopte un program de reabilitare. mediul natural şi construit. modernizat permanent. orice evadare din acest adevăr. Cu alte cuvinte. cu construcţii şi amenajări. vigoare şi optimism. care acţionează asupra populaţiei umane. cât şi cunoştinţe tehnice. iar conducerea oraşului nu este corespunzătoare. 4. percepe cu uşurinţă frumuseţea peisajului din ambientul său. ca ceea ce există şi se petrece în jur. resurse şi obiective. Un om îndrăgostit vede numai frumuseţea peisajului în care se mişcă. adaptat vremurilor. Ameliorarea habitatului presupune îmbunătăţirea condiţiilor de locuire. Omul realizează o simbioză. Percepţia peisajului urban este realizată de către toţi citadinii. natural sau construit. preluat în vocabularul românesc. poet sau muzician. de a oferi frumuseţe. este folosit curent termenul de ambianţă. în mediul său apropiat. În crearea unei ambianţe corespunzătoare. sau sa meargă la odihnă în alte… oraşe. destinat habitatului urban al citadinilor. ce este grabnic pedepsită. privind intervenţiile posibile. în funcţie de gradul de cultură şi de instruire. dar cu bun simţ şi talent. ar trebui să vadă în mod realist totul aşa cum este. Estetica ambientală constituie o disciplină de studiu pentru arhitecţi. Ambientul mai este definit. ambientul este ceea ce ne înconjoară din mediul în care trăim. Calitatea vieţii este determinată. Un om de artă. drept totalitatea factorilor fizici. dinamic. dacă totul este proiectat şi realizat ca la carte.. croit pe termen lung. în mare măsură. Habitatul reprezintă locul în care trăieşte o populaţie. Dece să determinăm mereu pe citadini să părăsească oraşul în week end. pictor. Analiza unui peisaj presupune atât sensibilitatea necesară. Dicţionarul de ecologie S. fiind educat şi inspirat. 5. de modul lor de viaţă. precum şi cam ce ar trebui făcut pentru înfrumuseţarea peisajului. care predomină într-un mediu natural sau construit. dar cu măsură. colaborarea cu natura nu este numai importantă. ca fiind mediul în mijlocul căruia se află cineva. considera arhitectul francez Le Corbusier. . cu etape. constituind o himeră. arh. Dicţionarul de ecologie Oxford – defineşte ambientul. Estetica ambientală este calitatea ambientului de a avea însuşiri estetice. Dicţionarul francez Little – defineşte ambientul. Soluţia de principiu este de a căuta echilibrul om – mediul său natural. mediul său înconjurător. A. În România. ca artist şi totodată tehnician. ca decor de viaţă a ambientului urban. combinat cu creaţii umane. totul se poate nărui într-un mandat. mai mult sau mai puţin reuşită. Oraşul nou trebuie să rămână un oraş viu. Ambientul constituie mediul apropiat omului. care să transforme oraşele noastre în ceea ce trebuie şi merită să devină: în oaze de cultură şi de odihnă. care poate fi. îl produce asupra comunităţii umane. mai mult sau mai puţin în acord cu cu natura din care fac parte. Iar un arhitect. sănătate. Credem într-un proces benefic treptat de reabilitare complexă urbană. desigur că gradul de sensibilitate a lor diferă. în mod natural.De pildă. ci chiar indispensabilă (Saarinen Eliel. 1948).Peisajul urban Peisajul urban este perceput în intravilanul oraşelor. .

De altfel. 1991). colonelul Light a propus pentru Adelaide. oraşele au devenit medii creatoare. .realizarea unor intervenţii pentru crearea de perspective variate.. pe care nici pe departe nu ştim să le folosim în mod judicios (Gusti G.). depăşesc simpla fizică a dispunerii geometrice a construcţiilor. cu cotituri savante. că un astfel de oraş nou. în şes sau în pantă. . stimulatoare. cu atât ambianţa lui fizică devenea mai dăunătoare. intervenţiile ar trebui grupate pe grupe de actori şi anume: • Funcţionarii publici din compartimentele de urbanism a Consiilor locale. Urbanistica modernă.sprijinirea locuitorilor în realizarea reabilitării propriilor locuinţe (credite etc.asigurarea realizării de garaje. a calcanelor vizibile din locuri publice. 1974). pentru toate anotimpurile. ar trebui să fie agreabil. recunoscută ulterior de Howard. . stătătoare sau curgătoare. 1984). Când au ştiut să se transforme în suite de pieţe. separat de primul. Pentru că.reabilitarea tuturor plantaţiilor şi asigurarea unor specii adecvate ca şi culoare. la capacitatea necesară. ca ele să nu aibă nici viitor (Ionaşcu Gh. El preia de la un contemporan ideea ca o comunitate să cumpere teren arabil.. agreabile. pastel. • Arhitecţii proiectanţi pot avea în vedere următoarele deziderate: .alte lucrări necesare. printr-o centură verde. n-au farmec. a distrus oraşul ca entitate spiruituală şi coloană vertebrală a unui popor (Joja C. . este ceea ce pot face ei. ca reţea în cuprinsul său. la preţul lui redus la valoarea agricolă. . în funcţie de trafic şi de numărul de autovehicole. Calea realistă conduce incontestabil spre folosirea cu maximă grijă a spaţiilor prielnice care ne stau la îndemână. dezagreabile.. stridente. ar trebui începută construcţia unui al doilea oraş. sublinia autorul Peisagisticii ( Simonds J. un traseu prin oraş.reabilitarea tuturor clădirilor publice. blocurile tip nu au istorie.asigurarea dotării spaţiilor publice cu mobilier stradal de calitate.reabilitarea modernă a pieţelor civice de promenadă. Cu cât omul s-a îndepărtat de integrarea sa echilibrată în natură. Calitatea ambientului urban şi a peisajului oferit sunt elemente fundamentale. Cu atât mai mult. în cărţile sale. 1961). ar trebui onorat. până la urmă. imitând damierul antic la o scară uriaşă. spaţiilor verzi şi a terenurilor libere. cu un puternic sistem coerent de habitate naturale. unghiuri noi de vedere şi perspective variate la orice pas. înfundându-se în monotonia străzilor drepte şi uniformizându-şi casele. de ansamblurile natural. cum se simt în el locuitorii săi. frumuseţea peisajului urban. interesante.construit. . Arhitectul Constantin Joja descria sugestiv. inclusiv prin acoperirea vederii către locuri inestetice. ceea ce lansa ideea de oraş social. pot avea iniţiativa în iniţierea şi promovarea unor programe şi proiecte privind: . important pentru arhitecţi. ideea că. aşa cum se cuvine. Calitatea peisajului urban astfel obţinut ar putea fi superioară. trotuarelor. .reabilitarea oglizilor de apă. volumetrice. existând toate şansele. Intervenţiile în peisajul urban sunt numeroase. ar fi croit de la început. . În Australia. a reclamelor exagerate. . pe care apoi să-şi construiască un oraş. supra şi subterane. de la început. Percepţia. analiza şi intervenţia în peisajul urban nu se poate rezuma numai la aspectele compoziţionale. coronament. Astfel. echilibrat şi frumos. destul de aerisit.curăţenia spaţiilor publice. aspect. .. cu evitarea culorilor tari. în culori calde. important nu este neapărat cum e alcătuit oraşul. n-au suflet şi nici frumuseţe. a străzilor.. puse la dispoziţie de natura însăşi.reabilitarea tuturor drumurilor şi a aleilor pietonale şi reglementarea circulaţiei şi a parcajelor. cu străzi înguste sau late. dar oraşul modern a pierdut această calitate. Se înţelege de la sine. ridicând astfel valoarea terenului.De regulă. O. atributul de urban. cu diferenţa valorică achitându-şi o parte din lucrările de construire a caselor şi dotărilor. peisajul oferit privitorului care parcurge o stradă. odată ce un oraş a crescut destul de mult. cât mai ales. Trăirile oferite citadinilor. dar. contacte sociale etc.

Percepţia peisajului rural reprezintă. a clădirilor valoroase. . vii şi livezi.conservarea vocaţiei rezidenţiale a oraşului. a mediului natural pre-existent. . 5. . 5. ilustrat de prispa sau cerdacul casei. Veşnicia s-a născut la sat. în gospodăria proprie. dacă are mai multe gospodării rurale. Satul se integrează organic în mediul natural. Habitatul rural a premers şi determinat apariţia habitatului urban. de regulă. mai mult decât oraşul. Analiza perspectivelor necorespunzătoare. Satul are ca nucleu economic de bază – gospodăria rurală de tip integrat. care modifică radical peisajul. cu realizarea unor proiecte de reintroducerea lor benefică în ambientul urban. sub forma unui cătun. a tuturor proiectelor de ameliorare a peisajelor urbane. spre deosebire de oraş. prin conservarea habitatelor seminaturale (spaţii plantate şi oglinzi de apă). Ele apar ca fiind înnecate în verdeaţă. prin noi construcţii şi amenajări. ori chiar a aliniamentelor plantate adiacente arterelor oraşului. . În cadrul strategiei de dezvoltare şi reabilitare a aşezărilor urbane. care se deschid din diferite unghiuri de vedere şi corectarea imaginilor negative. o încântare pentru privitor. când are 15-40 de case sau sub forma unui sat propriuzis. stabilite eventual prin concurs.evitarea segregării sociale a locuitorilor. o supraveghere permanentă. un peisaj tradiţional. Satul este o aşezare umană care primeşte şi menţine amprenta teritoriului. de oportunităţi şi de resursele potenţiale. cum sunt pieţele de promenadă şi de contacte sociale ale oraşului. Orice gospodar îşi produce. Realizarea. ori prin mobilier urban adecvat şi decorarea unor faţade informe sau anoste. ca prim sistem coerent de locuire umană. de regulă. Majoritatea caselor dispun de spaţiul intermediar. problematica peisajului este alta.menţinerea în limitele stabilităţii a echilibrului ecologic global. Peisajul urban necesită.- Inventarierea locurilor uitate din perimetrul urban. Amenajarea peisagistică de calitate a spaţiilor publice. deşi unele elemente comune – se regăsesc.fluidizarea circulaţiei intravilane. Construcţiile din sat sunt integrate peisajului şi naturii pe care o umanizează şi o potenţează. . satul a apărut odată cu apariţia agriculturii. intercalate între pomi şi arbori. Pentru mediul rural. de regulă. în care este situat. în care s-a edificat. printre grădini. de regulă.Peisajul rural Cunoscut ca fiind prima formă de aşezare umană. care realizează trecerea gradată între exterior şi interiorul case de locuit. Înflorirea satului şi bogăţia lui este determinată şi condiţionată de prosperitatea fiecărei gospodării ţărăneşti. grădinilor publice şi a scuarurilor. peisajul oraşului ar putea să fie substanţial îmbunătăţit. Peisajul rural este. o intervenţie gradată. în soluţii de calitate. dacă s-ar adopta următoarele deziderate: . cam tot ce are nevoie pentru traiul zilnic. atunci când este compus doar din câteva case. . susţinea Lucian Blaga. Satul se găseşte sub formă de crâng. în funcţie de cerinţe. Amenajarea peisagistică a parcurilor.încurajarea diversităţii moduilor de locuire. fiind armonizat ecologic cu natura înconjurătoare.

Principala calitate a peisajului montan este dată de calitatea mediului natural. diferit de alte peisaje. ca în Ardeal. Intervenţiile necesare pentru păstrarea şi revigorarea peisajului rural nu necesită altceva decât revigorarea activităţilor economice tradiţionale. unitară. precum şi frumuseţea peisajului rural. la preţuri derizorii oferite de agenţii economici. veniturile obţinute de pensiuni. au fost părăsite de aceştia. grupate administrativ în 2687 de comune. care sunt simboluri ale unei puternice culturi şi civilizaţii spirituale şi materiale (Păun Silvia. că adică are o identitate aparte. iar în unele zone. Doar unele sate mai mari. formând un singur fenomen socio-economic complex. îndelung cizelate şi cristalizate din preistorie şi conţin ritmuri. inedit. cea sacră şi urbană sunt compatibile între ele.. 2003). iar vatra oferă condiţii pentru amplasarea gospodăriilor individuale. care-l fac interesant. reconfortant şi cu calităţi estetice distincte. precum şi cele de prelucrare a produselor astfel obţinute. Ea se încadrează cel mai armonios în natura amplasamentului. Peisajul cultural românesc este parcat fundamental de o arhitectură originală. 5. care valorifică potenţialul natural şi cultural al zonelor rurale. datorită fărâmiţării culturilor agricole şi lipsa de perspectivă. Introducerea obiectelor de folosinţă îndelungată şi mecanizarea unor lucrări agricole. care se îngemănează şi intercondiţionează reciproc. îndrăgit de majoritatea oamenilor. pot deveni în perspectivă oraşe. Creaţiile de arhitectură care îmbogăţesc peisajul autohton. Moşia ori ţarina constituie baza de resurse naturale a satului. structuri ingenioase. deşi cu scopuri diferite. printr-o urbanizare echilibrată şi bine dozată. a obiceiurilor. proporţii. survenită atât în fostul regim. precum şi a artei populare. apele curate şi limpezi. modernizarea satului românesc nu este neapărat sinonimă cu urbanizarea lui. Din trecut se cunoaşte apetenţa oamenilor pentru a merge la munte. prin renaşterea şi consolidarea gospodăriilor ţărăneşti de tip integrat. datorită sărăciei şi pauperizării zonelor rurale. variat. Fenomenul de depopulare a fost mai accentuat în zonele de munte. sunt expresia aceleiaşi structuri sufleteşti şi naţionale. iar adesea sau uneori. cum sunt cultivarea pământului şi creşterea animalelor. fiind reinvestite în baza materială a gospodăriei de primire turistică. despre care străinii afirmă că este altceva. Peisajul rural trebuie conservat şi revigorat. nu trebuie să împiedice cu nimic. – Peisajul montan Peisajul montan este un peisaj specific. 1989). datărită unor factori diverşi. O şansă nouă în dezvoltarea şi modernizarea satelor este turismul rural. Casele şi gospodăriile sunt innecate în . care este peisajul subcarpatic. prin comasarea şi restrângerea nefuncţională a perimetrului acestuia.Componentele teritoriale ale satului sunt vatra de sat şi moşia sau ţarina. multe sate locuite de saşi. a comunităţii care le-a dat naştere (Joja C. vegetaţia bogată. sunt autentice. Turismul rural reprezintă o activitate economică complementară agriculturii. 6. agoturismul. Totodată. care să se facă cu participarea locuitorilor la profit şi nu prin vânzarea lor ca simple materii prime. a elementelor etnografice şi folclorice. survenite ca elemente de modernizare a vieţii satului contemporan. care a condus la părăsirea şi de popularea satelor. pentru că. unde întotdeauna aerul este curat. centre de comună. În prezent (2003) în România există un număr de circa 13268 de sate. Arhitectura ţărănească. Degradarea peisajului rural s-a produs în anumite locuri. de regulă nepoluat. în diversitatea ei. păstrarea elementelor de arhitectură rurală tradiţională. în care activităţile de producţie şi servicii s-au amplificat. Valorificarea resurselor naturale prelucrate din gospodăriile ţărăneşti prin turism rural – asigură o nouă cale de prosperitate a gospodăriei rurale. care suferă de handicapuri naturale şi sociale. cât şi după anul 1989. iar oamenii destinşi. a meşteşugurilor tradiţionale.

vulcani. Din aceste motive. Poeţii au cântat în odele lor muntele. Ei oferă resurse adesea unice pentru celelalte zone teritoriale. avalanşe şi alunecări de stânci. De aceea. dar sunt şi păduri de producţie forestieră. factorii meteorologici adesea agresivi. Activităţile umane pot distruge un peisaj montan. au fost instituite oficial câteva sute de zone naturale protejate. fâneţele şi pajiştile dau o imagine îndrăgită. adesea de preferat. Diferenţa de altitudine. Acest drept a fost chiar recunoscut de autorităţile Organizaţiei Naţiunilor Unite. la munte te simţi bine pe orice vreme. interesante şi spectaculoase. deoarece aerul este întotdeauna curat. viaţa locuitorilor este mult mai grea. lacuri glaciare. Argumentul pentru care zonele montane ar avea acest drept rezidă în faptul că la munte. torenţii şi viiturile generate de ploi şi furtuni. care necesită tăierea unor porţiuni de pădure.vegetaţie. când ambientul este plăcut. crevase. prin trasarea unor linii de înaltă tensiune. Aici găseşti specii unice de floră şi de faună. condiţiile meteorologice nefavorabile pot provoca torenţi. deoarece el se poate deteriora. pentru măsuri de compensare. Astfel. alături de arborii stufoşi. În România. de regulă marcaje cu precizarea unor date strict necesare. prin Legea nr. chiar fără voia sau intevenţia omului. strică. Frumuseţea muntelui. Percepţia peisajului montan se realizează numai de pe traseul drumurilor de munte sau potecilor. studiile economiştilor şi sociologilor au condus la descoperirea adevărului că. adică locuitorii din zona de munte au nevoie de ajutorul statului. Izvoarele limpezi. care îndeamnă la drumeţie şi la popas în mijlocul naturii. se numesc puncte de bell-vedere. neintervenţia omului. Aceste locuri. faţă de cei din zona de câmpie. armonios şi plăcut. care. Din acest motiv. care conferă aşa numitul drept la diferenţă. pictorii au pictat în aceste zone. Iar datorită sărăciei. a peisajului montan este astfel însoţită de probleme. cum se exprimă naturaliştii arii protejate. sau prin construcţii hidroenergetice. legea prevede necesitatea determinării impactelor negative potenţiale. din ce în ce mai mult. ca şi de Comunitatea Europeană. pentru acelaşi câştig. iar grădinile. faţă de celelalte zone geografice. a comunităţilor umane de aici. numai când este soare şi timp frumos. . sau. dar suferă handicapurile naturale specifice. care provoacă adevărate răni în peisaj. drumurile de munte forestiere sunt utilizate şi de către turişti. muntenii suferă şi handicapuri economice şi sociale. aceste elemnte de patrimoniu au fost incluse în aşa numitele zone protejate naturale. apele şi cascadele năvalnice. în zona montană. ori catre văile intramontane. ozonat. 5 din anul 2000. se vorbeşte. a rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii se află amplasate în zonele montane. văi minunate şi creste alpine spectaculoase. în Europa şi în lume. despre dreptul la diferenţă al zonelor montane. locuitorii muncesc de două ori mai mult şi mai greu. Majoritatea parcurilor naţionale şi naturale. De curând. care întreţin paşunile şi fâneţele – reprezintă tot atâţia factori. drumurile şi potecile în pantă. de multe ori. eroziunea solului. Acestea au. către piscuri. pietre sau de teren. dau o imagine plăcută. iar natura sălbatecă se dezvoltă în legea ei. Factorii care pot deteriora peisajul montan pot fi de ordin natural sau antropic. faţă de peisajul urban. acolo unde scade efectivul de animale. Faţă de peisajul oferit de prezenţa mării şi a plajei. În anumite puncte ale traseelor turistice se deschid. muntele trebuie ajutat. Uneori. Peisajul montan agreabil trebuie conservat. Poate tocmai acesta este secretul. alunecările de teren. înainte de proiectarea unor astfel de lucrări. prin exploatări de minereuri în cariere de suprafaţă. perspective inedite. iar turiştii s-au recreat la munte. avalanşele. Pădurile traversate pot fi păduri de protecţie (a mediului). din care se deschid perspective interesante. De altfel.

Fiecare din convenţii presupune programe. în şirate pe dealuri. după cum se ştie. . Astfel.intocmirea unei liste a peisajelor europene. se prezintă clasificările şi reglementările europene şi mondiale mai importante. . natural şi cultural. stabilind anticipat criteriile. 2001. 7. la 16 ianuarie 1992.Măsuri internaţionale. reprezintă de altfel. pe coline şi în văi. lansat oficial în anul 2002 şi care va face obiectul unor finanţări externe din cadrul Programelor P. . . privind zonele protejate şi peisajul. semnată la Grenada. Oraşele istorice. la 19 septembrie 1979. ele ar trebui să facă obiectul finanţării în cadrul unor programe internaţionale. Din acest motiv. prin intermediul unui consiliu pentru marca calităţii peisajului european. de către reprezentanţi ai Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale ale Europei. în Franţa. la 20 octombrie 2000. adoptată la Paris. adoptată la Valletta. la 16 noiembrie 1972.Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial. Modernismele gratuite şi agresive nu-şi au locul la munte. În anul următor. Convenţia Europeană a Peisajului a fost adoptată la Florenţa. de o finanţare internă de la bugetul de stat.Convenţia Consiliului Europei privind conservarea vieţii sălbatice şi a mediului natural al Europei. fiind înscrisă în Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a statelor Europei. Este necesară păstrarea arhitecturii tradiţionale din zona montană. inclusiv şi mai ales din Fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene. pentru că originalitatea gratuită te poate costa. considerat ca fiind complementar celorlalte instrumente juridice adoptate pe plan european anterior. împreună cu delegaţi ai autorităţilor guvernamentale şi neguvernamentale din statele Europei. constructorul şi urbanismul îşi dau examenul meseriei lor. care pot cuprinde acţiuni cu efecte comune cu cele necesare pentru protecţia peisajului. Finanţarea internă este însă condiţionată.Convenţia Consiliului Europei pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural european. Este de menţionat faptul că. siturile arheologice şi istorice sunt de natură a fi considerate peisaje culturale importante pentru comunităţile umane. în anul 2000. documentul Convenţia Europeană a Peisajului este.Peisajul montan este punctat benefic de casele muntenilor. În ultimul capitol.stabilirea unei mărci de calitate a autorităţilor locale şi regionale. la rândul său. X. Convenţia a fost adoptată oficial de către Consiliul Europei.D. cu referire la patrimoniu. Luarea în considerare a amenajării peisagere în cadrul programelor internaţionale. ce va lua fiinţă. Aici arhitectul. dar mai ales celor. care constituie forme decantate de secole de trăire şi evoluţie culturală a oamenilor înfrăţiţi cu muntele. centrele istorice. 5.Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia patrimoniului arheologic. Convenţia instituie cooperarea transfrontalieră şi transnaţională între state. . la Strasbourg. în cadrul Programului Naţional O Românie Frumoasă.implementarea Convenţiei. Comitetul European pentru peisaje va acţiona în viitor pentru: . centrele istorice ale vechilor oraşe au fost propuse pentru reabilitare. una din măsurile stabilite la Hanovra.U. care să demonstreze practic voinţa politică centrală şi locală de a realiza măsurile declarate. prin Consiliul Europei. .N. la 3 octombrie 1985. în vederea conservării şi reabilitării peisajelor. adoptată la Berna. . sub diversele sale forme şi anume: .

. (comunicare difuzată de Divizia pentru mediu şi habitat a Comitetului pentru Aşezări Umane. nr. Bucureşti. Bucureşti. • • • • • • • • • • Bibliografie: Joja Constantin. Editura Casa Academiei. Bucureşti. engleză). la un mediu nedeteriorat şi reabilitat în tot ce are mai valoros. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România. în Academica. 2003. 2003. . Editura Tempus. Editura All Educaţional. Ionaşcu Gheorghe. Arhitectura românească în context european. Joja Constantin.Important este ca acţiunile să fie convergente şi congruente. spre a conduce în final la un mediu mai sănătos pentru oameni. Editura tehnică. secţiunea a V-a. Arhitectură peisageră. Zone de risc natural.Convenţia Europeană a Peisajului. 2002. Editura Ceres. Amenajarea teritoriului. Actualitatea tradiţiei arhitecturale româneşti. Bucureşti. în lb. 1989. 575/2001. octombrie 2000. Iliescu Ana Felicia. Bucureşti. traducere. Oraşele de mâine. Ionaşcu Gheorghe. Strasbourg. Dezvoltarea durabilă a zonei montane. Ionaşcu Gheorghe. Hanovra. 7-8 septembrie 2000.Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. în Calitatea vieţii. Satul şi dezvoltarea rurală. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. 1999. o istorie intelectuală a urbanismului în secolul XX. . 2003. Editura Per Omnes Artes. Germania. Ionaşcu Gheorghe. perspectivă ecologică. 3-4/1995. Păun Silvia. privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional. Peter Hall. adoptate la Conferinţa Europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). 1993.2001. 19. spre a asigura un habitat uman cât mai agreabil şi reconfortant. 12 (120). nr.11. Editura tehnică. Ionaşcu Gheorghe. România – valoarea arhitecturii autohtone. Bucureşti. . Anul XI. Bucureşti.Legea nr. 1984. Geneva. Turismul rural – o şansă pentru România.

a confortului psihic al omului.Problematica vegetaţiei. se ridică noi construcţii. calitate inseparabilă de prezenţa unei reţele coerente şi continui de habitate seminaturale în perimetrul urban. nelăsându-l să respire. Prezenţa unor cursuri şi oglinzi de apă vor trebui speculate la maximum. ea purificând aerul din bazinul său atmosferic. Nu doar monumentele istorice ale oraşului sau zestrea lui de construcţii sunt importante. care menţin un peisaj reconfortant şi agreabil pentru locuitori. De aceea. Utilizând mineralele din sol şi lumina soarelui. care poate merge până la un statut de zonă protejată locală. existenţei şi dezvoltării populaţiilor animale. Există o limită fizică şi chiar una psihică pentru individ şi pentru populaţia umană dintr-un oraş. care reprezintă instrumentul principal pentru gestionarea corespunzătoare şi responsabilă a oraşului. . Dozarea vegetaţiei în oraşe se planifică şi se poate gestiona corespunzător prin intermediul planurilor urbanistice. non-edificandi. asupra acestora. Clădirile nu trebuie să se aglomereze în spaţiul oraşului progresiv şi la nesfârşit. Ori. cât şi de către populaţie. ci şi reţeaua de habitate naturale. prin amenajări antropice adecvate. care pot garanta conservarea aşanumitelor spaţii verzi din oraşe. planurile urbanistice pot stabili prin regulament o anumită protecţie. prezenţa vegetaţiei în oraşe este foarte importantă. Urbanismul ecologic al anilor care vin va trebui să stabilească reguli mai severe în ceea ce priveşte densitatea optimă a infrastructurilor urbane. Vegetaţia a reprezentat precondiţia apariţiei. care o recomandă a fi prezentă. capabil să le redea acestora vigoare şi optimism. dorită.va conduce treptat la un accent mai mare pe caliatatea mediului urban. în interesul asigurării unui ambient cât mai plăcut şi reconfortant pentru citadini. 1. care terptat va fi instituţionalizată prin măsuri inclusiv legale . prin fotosinteză. puţini edili utilizează astăzi astfel de sisteme de protecţie. plantele cresc şi se înmulţesc. De asemenea. prezenţa vegetaţiei în oraşe şi a unor spaţii libere.Vegetaţia este plămânul verde al Pământului Capitolul 6 PROBLEMATICA VEGETAŢIEI ÎN PEISAGISTICĂ 6. care în oraşe se ridică adesea la sume astronomice. 6. care se manifestă atât din partea autorităţilor. cu luarea în consideraţie a cerinţelor ecologice fundamentale. Din păcate.Funcţiile vegetaţiei Vegetaţia urbană are o serie de funcţii fundamentale . Plantele extrag şi consumă în permanenţă bioxidul de carbon din atmosferă şi emit oxigenul necesar vieţii. este necesară tocmai pentru asigurarea unui ambient plăcut şi reconfortant pentru locuire. Dezvoltarea durabilă. . ce par a nu folosi suficient terenul şi valoarea sa. în cât mai mare măsură în perimetrul urban. Asupra vegetaţiei din oraşe există însă o permanentă presiune. 2. producând biomasă care constituie hrana fundamentală a majorităţii animalelor. Pe locul unor spaţii verzi. care să le pună în valoare şi mai ales să le menţină în circuitul public de valori ale oraşului. . care aglomeraeză şi mai mult spaţiul urban.

alături de sol. ridicând temperatura şi dereglând echilibrul ecologic din ecosisteme.chimice din perimetrul localităţii. . la nivele compatibile cu asigurarea unui ambient cât mai plăcut. ori în zone de trafic intens. vegetaţia din aşezări. împreună cu oglinzile de apă aşa numitele habitate naturale.ionizarea aerului prin intermediul particulelor de apă. productivitatea şi stabilitatea biodiversităţii în aşezările umane şi mai ales urbane. – Rolul major al vegetaţiei Vegetaţia este alcătuită din totalitatea speciilor de plante şi arbori. habitatele semi.3. Interacţiunea sistemelor de spaţii verzi se manifestă atât cu apa din aşezări. necesar vieţii animalelor şi oamenilor. creind efectul de seră. Omul le asigură energia necesară prin întreţinerea curentă. constituind. precum şi uscăciunea unor perioade mai friguroase .formează. evitându-se asfixia proprie perioadelor caniculare.întreţinerea fluxurilor naturale. .).naturale. sau mai corect spus. care fie se evaporă din oglinzile de apă ale oraşului. unul dintre cei cinci factori de mediu. 6. a ciclurilor bio. întrucât ele sunt îngrijite şi intreţinute de către om.atragerea păsărilor (cântătoare) şi a altor vietăţi ce formează lanţurile trofice necesare conservării vegetaţiei. fie se pulverizează prin intermediul unor fântâni arteziene. aer şi aşezări umane. Principalele funcţii ale vegetaţiei prezente în aşezările umane sunt următoarele : . . prin stropirea cu apă în perioadele secetoase.Aceste funcţii asigură vigoarea fizică şi psihică a celor care locuiesc în mediul respectiv. sau a patologiei urbane cu aria ei de afecţiuni. Vegetaţia are un rol fundamental în menţinerea echilibrului ecologic al planetei. necesar vieţii animalelor şi oamenilor. estetico. a noxelor şi a pulberilor. împreună cu populaţiile animale.alte funcţii auxiliare. .peisagistică. cu influenţă binefăcătoare complexă asupra tonusului individual şi colectiv. de agrementare a spaţiului destinat pentru locuire. . curăţarea uscăturilor şi prin alte intervenţii (îngrăşăminte naturale. despre care se vorbeşte din ce în ce mai des şi mai mult. cât şi cu ceilalţi factori de mediu şi anume cu solul şi cu aerul. insecticide etc.purificarea aerului prin absorbţia prafului. .geo.menţinerea umidităţii aerului atmosferic. din oraşe . Aşa cum am arătat. . în care îşi fac prezenţa benefică.funcţia de recreere. ceea ce asigură permananţa. în primul rând prin absorbţia bioxidului de carbon din atmosferă şi emisia de oxigen. amenajate în marile intersecţii. ceea ce are un efect reconfortant pentru locuitori. apă. gazul se acumulează în atmosferă. .purificarea aerului prin extragerea permanentă a dioxidului de carbon (CO2) şi emisia de oxigen. îmbolnăviri mintale. împiedicând apariţia şi dezvoltarea fenomenelor de stres. În condiţiile în care emisiile de CO2 cresc peste capacitatea vegetaţiei de a le absorbi. Acţiunea conjugată a acestora are un efect determinant asupra climei oraşului şi a microclimatului unor zone funcţionale.

care comportă schimbarea radicală a mentalităţilor. în spiritul dezvoltării durabile. Silvicultura poartă o mare răspundere pentru conservarea. datorită sărăciei şi lipsei altor resurse. regenerarea şi valorificarea chibzuită a resurselor forestiere. populaţia valorifică această resursă. cu rol esenţial în asigurarea generală a calităţii mediului. prin tăierea pădurilor. cel puţin menţinerea suprafeţelor existente. 12 – Combaterea deşertificării şi a secetei. cap. decât se fixează în mod natural în plantele terestre. după cum se ştie plămânul verde al planetei. La baza acestor preocupări stă Carta Europeană a Amenajării Teritoriului. . aflat permanent la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale. în care unul din cele patru obiective fundamentale îl constituie protecţia mediului şi a resurselor. dacă nu creşterea suprafeţelor împădurite. De remarcat că după avizare şi aprobare. Una din problemele care stau în atenţia activităţii de amenajarea teritoriului este problematica privind conservarea diversitătii biologice. renunţarea la concepţia de vânător a omului faţă de resurse. întrucât armonizează interesele şi politicile sectoriale. agravând dezastrul ecologic. Din punct de vedere ecologic dezvoltarea durabilă a pădurilor şi silviculturii comportă preocuparea organizată. 11 – Combaterea despăduririlor. pentru om şi mediu. Convenţia cadru a Naţiunilor Unite referitoare la schimbările climatice. cap. creşterea suprafeţelor împădurite din perimetrul naţional. În structura funcţional-ecologică a teritoriului.Pe glob. toate planurile respective realizând delimitarea prin studii de specialitate prealabile a zonelor împădurite. Agenda 21 cuprinde şi problematica dezvoltării durabile a pădurilor şi silviculturii în următoarele capitole: cap. în atmosferă se degajă de circa zece ori mai mult carbon. Prin arderile industriale de combustibili fosili (murdari). Se impune. Toate aceste documente vizează protecţia . O poziţie tranşantă şi fermă se impune pentru viitor. 13 – Dezvoltarea montană durabilă şi cap. În aceste condiţii. Tăierea şi incendierea pădurilor reduce biodiversitatea planetei şi concomitent – capacitatea ei de a absorbi bioxidul de carbon excedentar din atmosferă şi de a emite oxigenul necesar vieţii. în purificarea aerului atmosferic. în conservarea resurselor de apă şi în combaterea deşertificării. Restituirea carbonului sub formă de dioxid de carbon (CO2) creşte într-un ritm exponenţial. concepţie retrogradă de factură antropocentrică şi adoptarea unei concepţii moderne. aceste planuri constituie un instrument de gospodărire a teritoriului. vegetaţia s-a redus mereu. a pădurilor. Amenajarea complexă a teritoriului constituie un instrument de gestionare responsabilă a zonelor funcţionale diverse . zonele împădurite care formează ecosistemele forestiere au o importantă fundamentală în asigurarea echilibrului ecologic al ecosferei terestre. degradării terenurilor şi a secetei. Adesea. mai benefică pentru natură. sistematică şi responsabilă pentru: conservarea şi reconstrucţia ecologică a pădurilor existente. pădurea constituind un factor fundamental al mediului. şi anume concepţia ecocentrică. pentru valorificarea economică a lemnului. conservarea şi gestionarea responsabilă a zonelor forestiere şi au fost preluate în cea mai mare parte în legislaţia românească. în cadrul Samit-ului de la Rio au fost adoptate următoarele documente oficiale: Convenţia privind biodiversitatea. din păcate. 15 – Conservarea diversităţii biologice Cu acelasi prilej. cu politicile locale şi centrale. Zonele forestiere reprezintă. rolul vegetaţiei devine fundamental. pentru echilibrarea mediului dereglat. Declaraţia de principii referitoare la păduri. Dezvoltarea durabilă constituie o cu totul altfel de dezvoltare. iar regulamentele de gestionare aferente planurilor stabilesc măsurile generale pentru conservarea acestora.

integrat armonios naturii primordiale. se ajunge chiar la conjugarea intereselor de grup cu alte interese imediate a populaţiei şi autorităţilor. aspect care apare drept lipsit de interes. gestionarea responsabilă a zonelor forestiere. care se pierd anual. cu ocazia elaborării planurilor urbanistice. . prezenţa utilităţilor adiacente necesare (reţele de alimentare cu apă. presiunea tuturor actorilor urbani pentru ocuparea spaţiilor libere. care asigură microcliamtul minim necesare. care să poată asigura ambientul corespunzător unui habitat uman de calitate. capabili a oferi finanţări şi noi locuri de muncă conving oficialităţile ca să renunţe la aceste terenuri. fiind din ce în ce mai redus şi din ce în ce mai scump. Orice exagerare în acest sens este dăunătoare populaţiei urbane şi ar trebui oprită de autorităţile responsabile cu urbanismul. în măsură să asigure prin ambientul creat un mediu agreabil pentru locuire urbană. .Presiunea asupra naturii din oraşe Recapitulând. În mod intuitiv în oraş. în limita cerinţelor menţinerii echilibrului ecologic al ecosistemelor forestiere. o grădină publică ori pur şi simplu un scuar.reţeaua optimă de spaţii verzi şi oglinzi de apă. adică preluarea şi valorificarea doar a surplusului de produse ale pădurii. 6. deci ocuparea lui. este preferabil să construieşti în intravilan. Astfel. mai ales acolo unde. a tuturor resurselor regenerabile. toţi alungă sau înlătură. planificarea fizică a teritoriului şi armonizarea dezvoltării silviculturii cu celelalte activităţi umane. cu cât oraşul. ocupând terenurile libere de construcţii şi împiedicând astfel menţinerea unei reţele de habitate naturale suficient de consistente.) constituie un avantaj. Calitatea aerului depinde în mod vital de abundenţa şi calitatea vegetaţiei din petrimetrul intravilanului. Astfel. Cu atât mai mult. pentru a nu ocupa teren agricol fertil. Dar aceste soluţii trebuie oprite atunci când. se atacă reţeua minimă de spaţii verzi din zonele centrale şi din zonele rezidenţiale. de canalizare. etc. care-şi arogă urbanitatea sa. pe care le cedează progresiv noilor investitori. direct sau indirect vegetaţia. care oferă şanse reale de dezvoltare economică a urbei respective. unde se cer aplicate diverse iniţiative publice de amplificare a zonelor plantate şi verzi. de gaze naturale. începând cu edilii şi cu proprietarii de terenuri situate în intravilan. toată lumea doreşte să construiască pe terenurile libere. economice. nimeni nu mai susţine păstrarea spaţiilor verzi din oraş. Există însă un fenomen negativ. în afara oraşului. rolul vegetaţiei este crucial. chiar mai ridicată decât satul. Desigur argumentele logice există. putem distinge coexistenţa organică a elementelor mediului natural cu creaţiile umane. faţă de alte interese imediate. de energie electrică. necesar pentru agricultură. inclusiv în localităţi. care se manifestă în mod frecvent în oraşe şi anume. Ulterior însă presiunea unor agenţi economici. De asemenea. reţele de telefonie. se urmăreşte utilizarea lui cât mai profitabilă economic. chiar dacă acestea adăpostesc un parc. din punct de vedere a ambientului uman. s-a manifestat o grijă orientată adecvat pentru acest rezultat. agreabil şi calitatea ambientului urban. să prezerve terenurile libere pentru a le destina unor oaze naturale în intravilan. trebuie să aibe o ştachetă de calitate a vieţii. până la urmă. aşa fel încât. 4. cât şi prin regulamentul său anexă . Planul urbanistic trebuie să propună atât grafic. dar mai ales a spaţiilor verzi cu noi construcţii. Terenul liber. Arhitecţii urbanişti încearcă. mai ales pentru că.promovarea silviculturii culesului. Prin urmare. până la ultima parcelă disponibilă din intravilan.

va constitui una din principalele intervenţii cu efect benefic foarte important pentru ameliorarea viitoare a calităţii mediului urban. rupt de elementele cadrului natural. Concepţia modernă utilizează conceptul de sistem de habitate naturale. au rămas în mare cam aceleaşi. în perimetrul unor scuaruri. se amenajează deseori straturi sau covoare florale. În oraşe. în culori vii şi armonizate. izolate. este imposibil să nu supraveghezi în continuare. mobilizate prin intermediul diverselor asociaţii de proprietari este indispensabilă. pentru mici răgazuri ori popasuri ale pietonilor din trafic. întrucât prezenţa unor aşa numite zone verzi. în spaţiile publice. 6. în care s-a perpetuat specia umană. sufocându-i. care vara se încinge ucigător. chiar dacă modul de dispunere a lor s-a diversificat. pentru că atunci când depui un efort fizic şi economic iniţial pentru amenajare. conduce la deteriorarea. În procesul viitor de reabilitare a oraşelor. – Pădurea urbană Concept relativ nou. continuu şi persistent. în care ansamblurile construite să se vadă ca nişte insule. legat şi nu menţinerea unor pete izolate. Participarea organizată a populaţiei din zonă. prin proiecte pilot. 6. grădini publice. Frecvenţa precipitaţiilor creşte cu 25 %. ca modele pentru mediul urban şi rural. din lungul bulevardelor. se recomandă realizarea unor oglinzi şi cursuri artificiale de apă.6. chertaţi într-un grătar metalic. depăşind suprafaţa totală a clădirilor şi a spaţiilor de circulaţie auto şi pietonale şi creind impresia unui oraş grădină. poate fi înlocuită cu benzi verzi continui. Atunci când este posibil. pentru ca natura să fie şi aici prezentă concludent şi nu doar simbolic. în care mediul devine nutritiv. Principalele tipuri de vegetaţie şi moduri de amenajare prezentate de autor. umidificând aerul atmosferic. Important este ca ele să fie întreţinute corespunzător. Un exemplu interesant îl constituie în acest sens oraşul Freibourg. 5. Soluţia de organizare a vegetaţiei în oraşe este crearea unui sistem mozaicat. să fie date în primire asociaţiilor de proprietari de locuinţe din zonă. dealtfel arhi-cunoscută a vegetaţiei din oraşe.spaţială a spaţiilor cu vegetaţie din localităţi a fost studiată de specialişti. care se recunosc şi se opresc. Reducerea temperaturii caniculare de vară cu 5-10 grade Celsius. Pădurea urbană se apropie astfel foarte mult de structura şi comportamentul unui ecosistem. dacă efortul depus nu este nesocotit de către alţii. care lasă terenul să respire şi apa să pătrundă doar pe un metru pătrat şi înconjuraţi de hectare de beton şi de asfalt. care însă poate fi modelată în timp. Prezenţa dezolantă a arborilor izolaţi. la artificializarea vieţii din marile oraşe. cu specii de flori aclimatizate zonei respective. Conceptul presupune ca oraşul să fie plantat cu arbori adecvaţi. să fie preponderentă în suprafaţa perimetrului urban. sau în cadrul aliniamentelor plantate. sau peluze verzi. a comunităţilor de locuitori. care agrementează şi înfrumuseţează aceste spaţii. Un rol important îl are mentalitatea oamenilor. cu alveole cu mobilier urban. cu putere de exemplu. cu funcţii benefice evidente pentru decorul urban şi anume: Arborii şi arbuştii pompează apa din sol.Organizarea vegetaţiei în oraşe. care nu sunt legate într-un sistem coerent. . la aglomerarea construcţiilor în spaţiul urban. Concepţia ecologică consideră că privit de sus oraşul trebuie să se prezinte ca o mare continuă de verdeaţă. sau unor firme responsabile şi specializate cu astfel de lucrări. astfel ca suprafaţa coronamentului acestora privită de sus. pădurea urbană este un fel de răspuns la tendinţa de urbanizare exceivă. care în anul 1971 publică şi o carte. între care o contribuţie importantă a adus-o Duvigneaud. Varietatea modurilor de amenajare funcţional. situaţi la distanţă mare unul de altul. reconsiderarea vegetaţiei şi consolidarea habitatelor seminaturale din oraşe. .

plămânii oraşelor noastre. Academica. de către autorităţile administraţiei publice locale. Măsurile luate au asigurat ameliorarea sensibilă a condiţiilor de habitat urban.. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România – perspectiva ecologică. Oraşul sau zona respectivă este treptat reintegrată în ecosistemul echilibrat natural. praful şi altele. Acest proces poate fi realizat prin promovarea adecvată. atenuând curenţii de aer şi vântul din timpul iernii şi diminuând disconfortul creat de masivitatea blocurilor de locuinţe sau a clădirilor de birouri. 2003.A. Sunt reţinute suspensiile solide din aer. Confortul psihic al locuitorilor se îmbunătăţeşte. Bibliografie: • • • Ionaşcu Gheorghe.L. Oraşul apare ca fiind înecat în vegetaţie. autorităţile acordă o atenţie deosebită centurilor verzi ale oraşelor. Gheorghe Ionaşcu. pădurea urbană reprezintă o componentă peisagistică indispensabilă oraşului modern. Canada şi Statele Unite ale Americii. Abordarea ecologică a ecosistemelor forestiere din punct de vedere al amenajării teritoriului. Arborii şi în general vegetaţia joacă şi rolul de agrement peisagistic. Se poate renunţa la o parte din instalaţiile interioare de condiţionare a aerului. 2000. Bucureşti.T. flancând bulevardele cu coronamente umbroase. 2001. Pădurea urbană reprezintă o practică utilizată în mod curent în ţări precum: Austria.Se metabolizează bioxidul de carbon antropic. Editura Tempus. agreabil şi sănătos. cu efecte benefice multiple asupra populaţiei şi ambientului urban. Pădurea urbană face oraşul mai atrăgător pentru turiştii autohtoni şi străini. Bucureşti. . datorită îmbunătăţirii microclimatului. Totodată se reinstalează şi agricultura urbană. înlesnind includerea lui în traseele turistice importante. Spaţiile verzi. Concomitent. În concluzie. Bucureşti. care formează pădurea periurbană. oamenii simţindu-se foarte bine în mijlocul naturii. Peisajul capătă valenţe reconfortante. Germania. mediul urban evoluând în echilibru armonios cu natura. devenind mai atrăgător şi mai sănătos. Referat către M. a unor politici responsabile de amenajarea şi gestionarea teritoriului urban. Gheorghe Manea. interpus între diferitele stiluri de construcţii.P.

impusă şi de autorităţi.1. întotdeauna au constituit prima urgenţă. cu scopul de a le salva şi în ultimă instanţă. Cele două operaţiuni. Obsesia îndreptăţită a populaţiei şi autorităţilor urbanistice de a conserva puţinele spaţii verzi. 7. în întregul lor. Abordarea sectorială. faţă de construcţiile propriuzise. plantate. de arhitectura peisajului În aceste condiţii menţionate anterior. preocupările celor care au avut în vedere peisajul. spaţiile pietonale. în mare măsură şi faptului că majoritatea zonelor verzi. forestieri sau chiar agronomi. Capitolul 7 PROGRAME DE ARHITECTURA PEISAJULUI 7. au determinat abordarea separată a acestora. respectiv în secolul XX. de concepţia edililor responsabili de calitatea peisajului. create de către om. arhitectura peisajului se referea cu precădere la amenajările exterioare construcţiilor. una faţă de cealaltă. Aceste programe se referă la: scuar. zona de agrement. de condiţiile în care au lucrat proiectanţii. deşi tardivă. o importanţă specială. în zona unor dotări culturale. Chiar arhitecţii. aşa încât nu aveau în vedere peisajul în integralitatea sa. a unor instituţii administrative şi publice. de regulă urban. de regulă. Scuarul. în concepţia diverşilor specialişti. a grădinilor şi parcurilor intrau în sfera de preocupări a unor ingineri horticoli. mai ales în perspectiva promovării unor investiţii etapizate şi a formelor de conlucrare în parteneriat public. de realizare a unor construcţii funcţionale şi de amenajarea spaţiilor publice libere erau despărţite în timp. uneori la distanţă mare în timp. care. Iar abordarea amenajării unor spaţii publice şi verzi survenea de regulă. parc. în special urban. ca noile ansambluri să se integreze în planuri urbanistice zonale.Componentele peisajului sunt elementele naturale şi elementele artificiale. Peisajul nu era privit în integralitatea sa. dar ea câştigă teren. grădinile particulare. poeţilor şi mai puţin a edililor. spaţiile libere şi verzi dintre blocurile de locuinţe. de a le re-introduce în circuitul public. Spaţiile verzi căpătau. puţini la număr. permanent agresate de noile construcţii din oraşe. la spaţiile libere şi verzi. Programe specifice clasice. pădure parc. În ultimul deceniu. pornind şi de la necesitatea. care s-au ocupat la noi de amenajarea unor parcuri şi grădini. în fine. a cercetătorilor din domeniul silviculturii şi horticulturii (Iliescu Ana-Maria.2. pentru asigurarea calităţilor întrgului ansamblu sau zonă funcţională. în pieţele publice ale oraşului. parcurile sportive. care abia s-a încheiat. grădină publică. Acest mod de a privi peisagistica s-a datorat. Maniera de abordare a fost determinată de viziunea proprie etapei respective. erau dintre cei care nu prea proiectaseră construcţii. O astfel de abordare este desigur mai complicată decât cea sectorială. din ce în ce mai multe ansambluri construite au fost proiectate în integralitatea lor. ara destul de târziu. de regulă nici nu li se solicita acest lucru de către comanditar. este situat. cunoscători mai degrabă a speciilor care compun astfel de spaţii şi mai putin a laturii estetice compoziţionale a ansamblurilor construite şi amenajate. 2003 şi alţii) au depistat şi conturat în timp câteva programe specifice privind arhitectura peisajului. atunci când. sau chiar la amenajarea unor circulaţii auto şi pietonale. mai ales că. între străzi. cunoscut mai demult. ştrandul. sau chiar în . des întâlnit în perimetrul oraşului. specializată a peisajului Până la apariţia Convenţiei Europene a Peisajului. Peisajul era considerată mai mult o preocupare a pictorilor. aliniamentele plantate etc. realizate în prealabil autorizării construcţiilor propriuzise. fiind proiectate şi realizate separat.privat.

Se apreciază că norma medie ar fi de 1. microrelief variat. de regulă. ce îndeplineşte şi rolul de parc. Varte. Ea reprezintă în marea majoritate o zonă de plimbări. Dumbrava Sibiului. având şi un rol estetic. Ca exemplu putem menţiona pădurile -–parc de la Băneasa şi Snagov. adăposturi de ploaie.. sport. marea majoritate (65-75 %) fiind ocupată cu spaţii plantate în diverse moduri. locuri de joacă pentru copii. Compoziţia peisagistică poate avea un stil mixt. cafenea. locuri de joacă pentru copii. A se vedea gradina Cişmigiu. WC-uri publice. Parcul este cea mai amplă formaţiune peisagistică.. expoziţii. Pădurea. fântîni arteziene. căte un lac de agrement.. peste care se transformă în grădină publică. Un scuar are alei. de regulă. amenajări pentru sporturi nautice. restaurante etc. Un parc este util unei populaţii de circa 30 000 locuitori. tras cu arcul etc. bazine de apă. Parcul este zonat funcţional. se prevăd amenajări nautice. Grădinile publice se amplasează. poate dispune de dotări de agrement. de scuar pe locuitor. Scuarul asigura odihna de scurtă durată. o suprafaţă de sub trei hectare. în afara localităţii. nedepăşind 4% din suprafaţa ei. o mică zonă (5%) de regenerare a arboretelui. Căile de acces rutier şi parcajele se opresc la limita pădurii. umbrare. bănci pentru odihnă. Hoia la Cluj. asigurând odihna şi recreerea zilnică a locuitorilor zonei adiacente. de lângă Bucureşti. destinată recreerii populaţiei urbane. tabere de vară pentru copii şi tineret. restaurant şi chiar hotel motel sau han turistic. de peste 30 ha. Dacă există şi lac. de dejun cu scaune butuci. fiind un masiv forestier de peste 100 ha. . Aici sunt şi locuri de campare. foişoare pentru concerte. în regim de gospodărire silvică.5. decoraţii florale. fiind utilizată în scop recreativ. Se prevăd ca amenajări: cişmele de apă. facilitează circulaţia pietonilor într-un cardu plantat şi reconfortant. toalete şi eventual sector zoologic şi botanic. depăşind ca suprafaţă 20 ha. pescuit. subordonat primăriei. care ameliorează calitatea aerului şi climatul urban. pentru odihnă pasivă sau. Compoziţia poate fi geometrică. iar circa 10 % fiind alei. construcţiile nu trebuie să depăşaescă 3-4% din suprafaţă. ca adăposturi de ploaie. cu o rază de până la 1. uneori şi o bibliotecă de vară.Ştejăriş la Braşov. amenajări de canotaj. cantonamente sportive. terenuri de joacă pentru copii şi tineri. chioşcuri de ziare. făcând parte din fondul forestier de interes public. în afara celor specifice scuarului. circa 50 % din suprafaţa ei fiind plantată cu arbori şi arbuşti. Un scuar are. spectacole. ele fiind vizitate de circa 15. simetrică sau liberă. teatr. zonele cu agitaţie şi zgomot fiind separate de celelalte pentru odihnă. dulciuri şi răcoritoare. peluze cu gazon verde. Capacitatea maximă de primire se limitează la 50-60 turişti/ha.Napoca etc.arhitectural. având o zonă de primire cu dotări minime şi uneori. mese fixe rustice. cinematograf. arbori şi arbuşti. oraşele mici având o singură grădină publică. activă. în zona periurbană. de regulă la nivelul unui cartier sau complex rezidenţial. precum şi dotări cu scop utilitar. Grădina publică poate ajunge pănă la 20 hectare în suprafaţă. de particularizare şi punere în valoare a unor edificii sau zone urbane importante.parc este situată. Parcurile trebuie administrate şi întreţinute de un sector administrativgospodăresc. Pădurea Verde la Timişoara.20 % din locuitorii zonei limitrofe. O grădină publică are ca dotări. Parcul mai marem. trasee lungi şi variate de plimbare. surse naturale de apă. cu amenajări interioare pentru odihnă şi recreere (Pădurea Băneasa). respectiv. păstrându-se structura pădurii. oferă locuri de joacă copiilor mici. Parcul are o vegetaţie bogată.cartierele rezidenţiale. incluzând şi un lac sau o salbă de lacuri (vezi parcul Herăstrău). tenis de masă. Într-un parc. pentru a evita degradarea şi aglomerarea. Intrarile în parc sunt în funcţie de direcţiile de aflux de vizitatori dinspre zonele rezidenţiale. restaurant.5 km. La proiectarea unui parc se are în vedere un coeficient de aglomerare maximă de 160 la 300 vizitatori/ha. Pădurea de recreere depăşeşte suprafaţa pădurii parc.4 mp.

pe grupe de vârstă: preşcolari. Se prezăd şi vestiarele necesare pentru sportivi. pentru plajă. Se amplasează pe sol uscat. tenis de masă etc. la o sursă de apă potabilă. la Comana. Ele asigură microclimatul şi calitatea mediului urban. Spaţiile verzi din cartierele rezidenţiale se realizează între circulaţii şi blocurile de locuinţe. întâlnite mai curând la hoteluri. platforme cu baterii de duşuri exterioare. O astfel de zonă este pe cale de a se amenaja. arbuşti şi garduri vii. De asemenea. Parcurile sportive alternează zonificând bateriile de terenuri sportive pentru tenis de câmp. Ca dotări. teren de circa 1000 mp. unde este o rezervaţie naturală protejată cu lac şi pădure. inclusiv pentru rulote. pe cursul Mureşului. lângă o apă sau o pădure. în funcţie de incinta proprietarului. înnot. spaliere. situri istorice. grupuri sanitare.. de regulă. baschet etc. situri balneare etc. sau de oraş mic. ferit de vânt. locuri de parcare. zone cu flori. aceste spaţii verzi s-au realizat în cartierele de blocuri. Grădinile locuinţelor individuale şi vilelor se realizează pe suprafeţe relativ mici de teren. a unor societăţi comerciale şi altor organizaţii din zonă. cimitirele. de Bucureşti. ştrandul are grupuri sanitare. va fi amenajată în viitor ca o mare şi interesantă zonă de agrement. Zona de agrement poate fi cea mai mare zonă amenajată peisagistic. pe circuite turistice importante. bănci de odihnă etc. cu miniterenuri de jocuri sportive. În ultimile decenii. fără proiecte peisagistice şi nefiind întreţinute sistematic.). sunt cele din faţa unor instituţii şi intreprinderi mai importante. care agrementează spaţiul urban. au multe plantaţii. cu miniterenuri de baschet. cu spaţii mai mari (3-4000mp. prin Administraţia Domeniului Public.. prin plantaţii şi garduri vii şi gazon rezistent la călcare. Alte zone care sunt agrementate cu spaţii plantate de arbori şi arbuşti. căsuţe sezoniere. care au suprafeţe construite mari. plantaţiile ocupând circa jumătate din suprafaţă. bănci de odihnă etc. Se compartimentează terenul prin pâlcuri de vegetaţie. Terenurile de joacă pentru copii se prevăd.16 ani. la circa 20 Km. bucătărie în aer liber. aparate adecvate de gimnastică. pe distanţă de mai multe zeci de km. În localităţi spaţiile verzi se află în diverse locuri şi ipostaze: în scuauri. în România.Ştrandul se amenajează pe un curs natural de apă. asigurând prezenţa vegetaţiei necesare ameliorării climatului şi ambientului urban. Champingul se dezvoltă datorită creşterii traficului auto. pentru 30-40 de copii. jardiniere. mici bazine de apă.. chioşcuri şi localuri provizorii pentru alimentaţie publică. într-un cadru natural plăcut.. copii de 11-15. de la câteva zeci la câteva sute de mp. volei. cu arbori. Există grădini de faţadă. grădini situate în spatele clădirilor şi grădini interioare. În staţiunile de odihnă şi tratament spaţiile plantate au o pondere mai mare ca în localităţi. La intrare în incintă este amenajată o parcare auto. Se poate amplasa şi un mic han sau motel turistic. iniţiativa Direcţiei Silvice Arad necesitând sprijinul administraţiilor locale. cu concursul Asociaţiilor de Proprietari.. alte complexe sportive. alei. copii de 7-10 ani. Grădini şi parcuri speciale pentru copii. Spaţiile verzi din localităţi sau din staţiunile turistice asigură prezenţa naturii în cadrul zonelor construite. Prezenţa plantaţiei autohtone este obligatorie. se realizează la nivel de cartier. gen Parcul Copiilor. râuri şi lacuri. pentru 50-60 de copii. altă rezervaţie naturală. se organizează la limita ori în afara oraşului şi cuprinde: păduri de recreere şi agrement. fotbal. Locuinţele la sol şi vilele particulare au grădini de faţadă sau de curte. regenerarea climatului şi calitatea aerului. balansoare. ori o cabană. fântâni arteziene.. cu nisipare cu leagăne. cu zone înierbate cu gazon rezistent. garduri vii. parcuri şi grădini publice. sau pe malul unui lac. . dar şi ca aliniamente plantate în lungul străzilor şi bulevardelor. Poate avea pavilion de primire. care separă zonele de campare. Stadioanele. terenuri de joacă şi sport. cabine de vestiar. jocuri şi sporturi nautice şi alimentaţie publică. Valea Mureşului. volei. precum şi în general a mediului urban sau rural. parcarea rulotelor fiind separată.

pergole. având rolul de a creea efecte arhitecturale. de regulă foioase sau a unor specii înrudite. parcuri dendrologice. florile fiind prezente cu precădere în grădinile de faţadă. grădini zoologice. Terenul pote fi amenajat prin aşa-numita sistematizare verticală. râurile. Plantaţiile cu profil specializat se referă la: grădini botanice. Componentele amenajărilor peisagistice Componentele peisajului sunt elemente naturale (nemodificabile şi modificabile) şi elemente artificiale. terenul. mese. scâteieri. plantaţii de arbuşti şi arbori. Un teren orizontal. bănci. 7. Arborii şi arbuştii pot fi plantaţi pe unul sau mai multe rânduri. arbuşti şi arbori. Speciile plantate trebuie să fie rezistente biologic în mediul urban şi la poluarea urbană. Plantaţiile de aliniament. prin săpături şi umpluturi în debleu şi respectiv rambleu. Elementele naturale nemodificabile sunt: macrorelieful (munţi. bazine de apă şi piscine. Elementele naturale care se pot modifica prin proiectare şi execuţie sunt: microrelieful cu vegetaţia aferentă. platforme inclusiv dalate şi drumuri diferite. create de către om. reflecţie şi dinamică. au un rol foarte important şi multiplu. elementele hidro-geologice: structura geologică a terenului. stâncile şi solul. gen Expo-flora din Herăstrău. inclusiv arteziene. care. cu înfrunzire de lungă durată. compartimentând astfel transversal prospectul străzii. distanţe egale între arbori (5-12 m. terenurile de joacă şi sport. clima şi anotimpurile. Aceste elemente sunt şi principalele componente mânuite de proiectantul peisagist. fluviile. de a separa circulaţia pietonilor. faţă de spaţiul carosabil. pavilioanele cu diverse destinaţii.). .3. distanţe de minim 6 m. Se recomandă folosirea unei singure specii de arbori. cursurile de apă mai mici. având lăţimile mai mari la autostrăzi. pot fi: alei. faţă de clădiri şi minim 1m. poate fi modelat cu mici văi şi coline artificiale. mlaştinile. mobilier urban. Plantaţile din cimitire se adaugă benefic la vegetaţia prezentă în localităţi. privind reducerea poluării atmosferice. lumina astrală a soarelui şi a lunii. împreună cu fronturile de clădiri aliniate drumurilor. construcţiile de tot felul. lamladare şi lămpi pitice etc. Elementele artificiale. fântâni. asigurând reunirea lor într-un tot unitar şi armonios alcătuit. prin umbrirea circulaţiilor şi prin evapo-transpiraţia maselor de frunze. sunt ocolite de autostrăzi. lacurile mari. care trebuie echilibrate. având trunchiul drept şi coronamentul de cel puţin 2. garduri vii. aferente căilor de circulaţie. îmbunătăţirea microclimatului local. de pista de biciclete şi de traficul auto stradal. garduri vii. dealuri.Acestea cuprind alei de circulaţie auto către garaj şi pietonală. instalaţiile şi echipamentele tehnico-edilitare. de regulă. cu efecte de lumini şi umbre. create de om. înălţime.5 m. Fâşiile plantate de-alungul drumurilor. pânza de apă freatică. se pot realiza axial şi lateral. liant compoziţional esenţial peisajului. câmpii). grădini de trandafiri. marea. Acestea se realizează pe traseele din afara localităţilor. gazon. parcuri pentru expoziţii şi târguri şi grădinile expoziţionale.

o treime din suprafaţa unui parc. mai mult sau mai puţin amenajate. bazalt. Sursa de apă poate fi un izvor captat sau o pânză de apă freatică superioară. calcului deplasărilor de pământ. în funcţie de diferenţa de nivel. unde alternează cu vegetaţia şi evenual cu oglinzi de apă. inclusiv drenarea terenului şi aportul de pământ vegetal pantru plantaţii. plaje sau taluzuri înierbate. Grădina Cişmigiu. Parcul Circului şi altele sunt exemple de moduri de amenajare a terenului şi amplasare a vegetaţiei. terasat.Un teren denivelat poate fi nivelat. eventual în serie. precum şi de dispunere a elemtelor decorative şi de mobilier exterior. sau. placat cu argilă. care pot fi debarcader. la trecerea din unul în altul). Floreasca. Cascada poate conduce şi la un bazin de apă mai mare. în compoziţii unde contrastează cu restul amenajării. mai ales în perimetrl localităţilor străbătute de albie. Profilul malurilor trebuie corectat şi consolidat. în prejma stâncăriilor sunt şi diferite specii de vegetaţie. tumultoase şi zgomotoase sau mai liniştite. unde acestea par a fi ale locului. sau amplasare surpriză. cu izvoraşe din conducte mascate cu staţie de pompare apă. în terase. aglomerări de bolovani. În grădinile mici. fiind necesară consolidarea lor. Parcul Carol. cu profile transversale şi longitudinale. malurile fiind curbe. Se realizează planul de terasamente. cu salbe de cascade pe el. Apele au un rol compoziţional esenţial. Grădina poate fi de tip alpin (alpinariu). Un exemplu reuşit de amenajare peisagistică cu un râu artificial. taluzuri şi parapete. prospeţime şi dinamică – peisajului. începând de la brazde de pământ vegetal cu gazon şi până la soluţiile cu taluz betonat sau dalat. care s-ar cere amenajat şi reabilitat este Parcul Romanescu din Craiova. în partea concavă se produc eroziuni. Rocile grupate pot forma rocării. cu sau fără debarcadere. Condiţiile hidro-geologice şi edafice ale terenului determină soluţiile de proiectarea peisajelor şi de realizare a vegetaţiei. în funcţie de amenajările de mal. Caracterul unei grădini poate fi determinat de prezenţa rocilor. Terenul înclinat poate fi amenajat in terase cu taluzuri verzi şi baterii de trepte pe căile de acces. Malurile lacului trebuie consolidate în diverse soluţii. iar în partea convexă se produc depuneri. Configuraţia iniţială şi modificările propuse se reprezintă în proiecte prin secţiuni în teren. Compoziţiile artificiale cu roci (calcar. Un alt sitparc. sau la schimbări de direcţie a potecii ori aleii de acces. granit etc) sunt indicate pe terenuri cu relief mai frământat. cu staţii de pompare pentru reglarea nivelului apei. cu excepţia lacurilor alimentate din pânza freatică. Grădina Icoanei. Lacurile se amenajează prin escavare în forme libere cu taluzuri cât mai naturale. spre a fi apropiat de orizontală. înconjurat de vegetaţie şi alei pietonale cu locuri de odihnă şi promenadă. în puncte de perspectivă. Un lac nu depăşeşte. vegetaţie şi alte elemente decorative este amenajarea pieţei centrale din municipiul Piteşti. Tei. acolo unde lacurile sunt suficient de mari. Rocile tăiate pot fi folosite şi la ziduri rustice de sprijin. Rocile mai mici sau chiar mărunte se folosesc la amenajarea unor grădini japoneze. cu folii speciale din materiale sintetice. Alte amenajări pot fi stăvilarele şi ecluzele (vezi pe salba de lacuri Herăstrău. Apele curgătoare sunt cursurile râurilor naturale. Se pot amplasa şi blocuri surpriză nefinisate. faţă de un reper de nivel. aluviuni. Impermeabilizarea albiei se impune pe terenuri nisipoase. incluse în parcuri şi grădini botanice sau chiar zoologice. La curba răului. prezenţa lor conferind vigoare. . eventual semi-îngropate. Fundul lacului şi eventual taluzul poate fi betonat (vezi Cişmigiu). creindu-se mici golfuri de acostare. Bordurile lacului se realizează din beton sau din piatră aparentă. se pot realiza casacade artificiale. În plan se trec cotele terenului amenajat. de regulă. Malurile pot fi verticale sau înclinate. Parcul Herăstrău. la nivelul ochiului. de regulă. Aproape întotdeauna. precum şi prin perspective realizate. Rocile sunt utilizate ca mase stâncoase. Se evită paralelismul malurilor. Se pot crea insule. Căderile de apă sau cascadele sunt prezente în zone cu denivelări de teren. pentru lacuri artificiale mici şi bazine. Acestea pot fi spectaculoase. stabilinduse volumul lucrărilor de construcţie necesare. clădiri de mal. Acest tip de lucrări sunt prezente şi pe cursul Dâmboviţei amenajate prin Bucureşti. sau stâncării.

ori acoperit de zăpadă. sau arbori cu talie mică pentru aliniamente de contur. nu se aclimatizează întotdeauna la noi. Ea poate fi vegetaţie lemnoasă. Pot fi masive omogene. fagul. se recomandă ca plantaţiile să fie realizate şi intreţinute cu personal calificat în silvicultură şi horticultură. larice. în realizarea compoziţiilor plantate. molidul. salcâmul galben. fag. bradul şi pinul. teiul argintiu. grupuri. ca la plop. putând fi intercalate şi porţiuni de gard viu. paltinul. atăt după mărimea frunzelor. În aliniamente arborii pot alterna cu arbuştii. perspective şi proiectarea lucrărilor de sistematizare verticală. ultimile sugerând calmul şi relaxarea. frunzele şi fructele. sau sunt utilizaţi şi separat. de asemenea. mai longevivă. potenţialul peisagistic putând fi asigurat numai în condiţii optime. Iarna. la stejar. Din toate aceste motive. garduri vii şi exemplare solitare. compusă din arbori şi arbuşti. de regulă. sau căminelor de copii. Scoarţa copacilor contribuie. cu frunze mici. Tipul de arbori determină forma coronamentului. Mărimea arbuştilor determină modul de folosire a acestora în diverse compoziţii. Comportamentul ecologic al plantelor este foarte important. chiparos californian. Există liste cu speciile de plante compatibile entru realizarea unor plantaţii coespunzătoare. cum ar fi cătina. meri ornamentali. adică pentru concepţia de ansamblu. piramidală. care poate fi remarcabl. circulaţii.scoarţa. buxus. sau repede crescător. arţar. în grădinile mici. ori chiar pe cer. carpen. sau conurile de brad dau efecte peisagistice foarte agreabile. soc. cerinţele de sol şi de climă fiind esenţiale. au un caracter invadant. Contează mult şi caracteristile biologice şi ecologice ale plantaţiilor. Structura vegetaţiei se poate realiza prin diverse tipuri de grupare a arborilor şi arbuştilor. Conurile florilor de castan. Arbuştii de talie mare: liliac. poate fi benefică sau deranjantă pentru alte specii. Trebuie cunoscută rezistenţa la boli. Peisajul poate conţine masive de plantaţii. Unele specii. care constituie majoritatea într-un parc. ca nişte candelabre. Capacitatea de drajonare (formare de lăstari pe rădăcini). sânger. la dăunători şi la poluare. care trebuie evitată. ca la frasin. alun. tisa are frunzele toxice. Speciile alogene. salcie. stejar. pin de Himalaia brad duglas. Există distanţe minime ale trunchiurilor faţă de conducte de apă. . rolul arhitectului peisagist fiind complementar. forsitie. unele universităţi formând chiar prin instruire – astfel de specialişti. arhitecţi specializaţi în peisagistică. Astfel. în locul arborilor. care se compun din specii forestiere. a şcolilor. cât şi după colorit sau flori şi fructe. masive din arbori sau din arbori şi arbuşti. până la textură medie. Contează mult silueta arborilor şi arbuştilor. Pot fi planţii de tip perdea (de protecţie). astfel încât către exteriorul masivului sunt plantele cele mai scunde. Textura şi mărimea frunzelor poate fi diferită. Silueta lor se poate profila pe covorul de gazon. cireşi japonezi. sau eterogene de arbori şi arbuşti. tui. sânger. etalate (mai late decât înalte). Pentru realizarea şi reabilitarea peisajelor se formează. aduse din zone cu climă şi umiditate diferită. înălţimea şi lăţimea acestuia. tisă.Vegetaţia este o componentă esenţială a peisajului. până la 300 de ani. Masivele plantate mari folosesc arbori ca: stejarul. care poate fi lent. până la 50 de ani şi mai mare la arbori. având roluri multiple. ovoidală. cum ar fi ritmul de creştere. globuloase. salcâm galben etc. echilibrează volumetria plantaţiilor vegetale de arbori. aliniamente. iar altele inflorescenţa. Grupările urmăresc forme piramidale. Există şi o anumită toxicitate a unor elemente vegetale. de la o textură fină. ulmul. Frunzişul contează mult. pe alţi arbori sau arbuşti. aspect de care se ocupă în principal inginerii silvici. mesteacăn. În grădinile mici se utilizează arbori de talie mică: arţar globulos. Grupurile se pot dispune liber sau într-o compoziţie geometrică. când pare împodobit de sărbătoare. magnolii. mediu – la majoritatea speciilor. ca la mesteacăn. motiv pentru care nu se plantează în incintele grădiniţelor. Utilizarea lor presupune cunoaşterea caracteristicilor ecologice. tei. brad. zonerea funcţională. magnolie şi până la textură grosieră ca la platan. frasinul. Silueta poate fi columnară. tabulare (turtite) sau pletoase. mai ales profilat pe cerul deschis. Aliniamentele plantate pot fi cu distribuţie simetrică sau intercalată. eventual târâtoare. Longevitatea este mai mică la arbuşti. la valoarea lor ornamentală. silueta arborilor lipsiţi de frunze pune în valoare coronametul.

etc. Arbuştii urcători alcătuiesc decoruri verticale tip pergole. în apropiere de terase. spirale. combinaţii cromatice armonizate. Decoraţiile florale sunt limitate ca arie. Vegetaţia erbacee cuprinde covorul verde de gazon. intrări în clădiri. în arabescuri. la consolidarea taluzelor. în funcţie de compoziţia de ansamblu. iar toamna predomină tufănele bienale. jardiniere. un amestec de specii ierboase perene. Se utilizează adesea gramineele ornamentale. sau se aduce în brazde. Se pot utiliza şi pomi fructiferi. expoziţiile florale. Arborii înalţi pot juca rol de punct focal. locurile dejoacă pentru copii. chioşcuri. gaze. zonele de promenadă şi de odihnă. sau placheză calcanele unor clădiri. contemplare şi gazonul utilitar. vara begonia. Amenajările peisagisice florale se fac pe peluze. metal şi sârmă. orientând-o spre cele preferate.4. ferigile. ori acoperi perspective neagreabile. iar la arbuşti. monumente. care se menţin în timp. statui. 7. În zone cu oglinzi de apă se aduc plantele acvatice. conduc spre anumite zone de interes peisagistic şi asigură accesul facil al vizitatorilor din zonele de intrare. conexează obiectivele amenajate spre a fi privite.5 m. amenajările de spactacole. zone gospodăreşti şi grupuri sanitare. cum ar fi terenurile de sport. de regulă. ori vestiare sportive. fixare şi ameliorare a solului şi pantelor etc. Plantele floricole pot avea talie diferită. odihnă). spre a fi puse în evidenţă. de stilul de compoziţie al parcului sau grădinii. precum şi plante floricole de grădină. frumuseţea unor flori. plantele aromatice şi medicinale. Se folosesc compoziţii tip mozaicuri. care variază la arbori între 2 şi 4 metri. pentru pajişti. locuri şi nişe de odihnă sau jocuri. inclusiv cu bulbi. graminee. oglinzi de apă. urcată pe spaliere de lemn. Gazonul este. de relieful terenului. Salvia şi petunia etc. Sistematozarea circulaţiei se face în funcţie de structura stradală exterioară. Vegetaţia delimitează alei. chiar plante legumicole. plajă. covoare florale etc. înclusiv în combinaţii şi ritmuri artistice. Plantaţiile trebuie sistematizate prin legare ori separare. un rol important îl au trandafirii. capete de perspectivă. fără a se disemina în tot cuprinsul compoziţiei peisagistice. spaţiile de lectură în aer liber. dominantă de înălţime sau de punctare a unei zone.canalizare.. pe fond de gazon. a unor terenuri degradate etc. Circulaţia asigură percepţia gradată a peisajului şi componentelor sale. viţă de vie. pătrate şi dreptunghiuri. clădiri. care potenţează măreţia uni arbore. malurilor de ape. lângă construcţii importante. armonie şi echilibru. Organizarea spaţială a vegetaţiei în peisajele amenajate Plantaţiile separă spaţiile destinate diverselor funcţiuni. Masa vegetală ecranează privirea spre unele direcţii. simetrice ori asimetrice. garduri. în petale florale. piese de apă. cu chenare perimetrale. Spaţiile deschise cuprind peluze şi ornamente cu flori. Plantaţia joacă rol de umbrire. până la maximum doi metri. fântâni. microrelieful jucând un rol important. Plantaţia trebuie să aibe naturaleţe. ferigile şi unele legume decoratve. mărimea terenului şi de organizarea interioară a . Unele se corijează prin tundere periodică.. umbrare. În cadrul decoraţiunilor florale. termoficare şi cabluri electrce. fiind asociate cu bazine. Ea poate camufla aspecte inestetice. prezenţa apei. care formează majoritatea. Traseul de circulaţie asigură fluenţa traficului şi confortul deplasării. covoare florale şi borduri florale sau mixte. pentru diverse sezoane sau anotimpuri. domolire a vânturilor. ordonând spaţiile funcţionale dintr-un parc sau grădină publică. Deplasarea se face de regulă pietonal. El se seamănă. Primăvara sunt plante floricole cu bulbi. cel mult cu bicicleta sau cu trotineta. Gazonul poate fi pentru agrement (sport. în jur de 1. compusă din arbuşti şi garduri vii este subordonată plantaţiei mari. Se pot amenaja borduri de plante floricole. Plantaţia de mică ânîlţime. dar mai pot fi şi plante medicinale şi aromatice. ca lalelele. Gazonul reprezintă principalul element peisagistic al unei grădini.

dar şi estetic. avem alei principale. Bucureşti. aleile din parcuri şi grădini se amenajează cu cel puţin 10 cm. 110-257. Ana. ca să nu incomodeze traficul. ca fântână sau ciuşmea. Construcţia aleilor se face cu pietriş mărunt.00 m. O. cu lăţimi sub un metru. pag. 1961. având dotări de interes. 2002. Circulaţia se realizează pe alei.. Amenajarea teritoriului. Pavajele grădinilor ornamentale ale unor palate sau monumente istorice pot fi realizate ornamental. care contrastează cu cadrul natural şi nu sunt permeabile la ploi. Pavajele decorative se pot realiza şi în compoziţii libere. piaţa putând fi flancată de bănci pentru odihnă. ori un aranjament floral. intermediare. fiind dimensionate potrivit importanţei lor. 126 pag. după desene geometrice. Peisagistica. secundare şi de detaliu. la intersecţii de străzi. au trasee scurte. cu eventuale rigole de scurgere a apei. Există alei de acces. Editura Fundaţiei România de Mâine. Arhitectura peisajului. Paris. cu lăţimi de 5-6. Intrările sunt situate în puncte vizibile. balast. 2003. Aleile pot fi rectilinii. având pante longitudinale şi transversale. Editura Ceres. spirale şi alte forme mai moderne. dale de beton sau de piatră. ca locuri de întâlnire. Aleile carosabile.5-3. Bibliografie: Simonds J. Nu se recomandă alei asfaltate.. În parcuri şi grădini se prevăd pieţe. un bazin. iar ca ierarhie. . de centură şi de distribuţie. separat de pietonale şi în zona construcţiilor de întreţinere. . sau pe poteci. de 1.Felicia Iliescu. mai sus decât zona înconjurătoare. asimetrice. Vegetaţia din parcuri.00 m. Bucureşti. sunt necesare numai pentru uz gospodăresc. Parcajele interioare se limitează în zona periferică la intrarea de serviciu.spaţiului. grădini sau diverse incinte este însoţită de diverse amenajări constructive şi decorative cu rol funcţional. Gheorghe Ionaşcu. Se evită intersecţia aleilor în unghi ascuţit. în arabescuri. Spre a nu fi inundate la ploi torenţiale. curbe. ori sinuoase. o statuie.

a unei furtuni care a rupt sau scos din rădăcini arborii şi altele. cuprinzându-le pe celelalte. Toate aceste zone inestetice. M. dar pot sta la baza promovării acestora. În această situaţie. Există peisaje naturale. pierd o parte din uzufructul (profitul) ce l-ar putea obţine. a specialiştilor şi a populaţiei. diforme şi urâte trebuie luate în evidenţă pentru acţiuni de ameliorare. Acest lucru nu este. de regulă de către călători sau de către turişti. în diverse forme de parteneriat. s-a ajuns la situaţia că administraţia locală compensează pe proprietarii. principii cultural istorice. În literatura de specialitate (Iliescu A. atât pentru proprietarul terenului. propunerea de proiecte de ameliorare prin lucrări de amenajare complexă.Planificarea peisajului trebuie inclusă în politicile de dezvoltare spaţială a teritoriului şi localităţilor Capitolul 8 AMENAJĂRI PEISAGISTICE ŞI METODOLOGIA PROIECTĂRII 8. executarea lucrărilor de corecţie. privind modul de amenajare. dacă nu ar respecta normele de gestionare. care constituie decorul cotidian de locuire a comunităţilor umane. cât şi pentru publicul consumator de peisaj. prin planul urbanistic general al localităţii. compoziţionale. trebuie găsite soluţii adecvate pentru ambele părţi. planuri care. sunt proprietăţi particulare. prin care se asigură ameliorarea calităţii peisajelor. 2003) se apreciază necesitatea respectării unor principii.. Planificarea peisajelor denotă preocuparea pentru îmbunătăţirea lor. care să asigure compatibilitatea funcţiunilor proiectate cu trăsăturile sitului existent. vecinătăţi compatibile. care pot depesonaliza peisajul (ex. separarea circulaţiei pietonale de cea auto. în limita posibilităţilor financiare ale beneficiarului. procurarea resurselor necesare. principii estetice. care. care prin diverse acţiuni umane s-au degradat. în proiectarea peisajelor. fluenţa circulaţiei auto şi pietonale. care poate primi o eventuală compensaţie. evidenţierea tuturor zonelor deteriorate din peisaj trebuie avută în vedere prin planul de amenajare a teritoriului zonal respectiv. . De asemenea. fără modernisme gratuite. principii ecologice. accesul facil la intrarile clădirilor etc. – Planificarea şi proiectarea peisajului Planificarea peisajelor reprezintă acţiunea umană conştientă a autorităţilor administraţiei publice locale. conservare şi intervenţie proiectate. care reprezintă pajişti sau păşuni. în final. principii economice. asigurându-se de pildă. dar mai ales. urmele unor alunecări de teren. de menţinerea siturilor tradiţionale. cuprind şi propuneri concrete generale de gestionare şi pentru intervenţiile necesare. cum ar fi carierele de exploatare a minereurilor de suprafaţă. O legislaţie care să favorizeze acţiunea de protecţie şi de ameliorare a peisajelor poate stabili toate premizele de acţiune şi obligaţiile actorilor antrenaţi şi interesaţi în proces. În unele ţări mai avansate. sau care este traversat. care nu ţin loc de proiecte.).. deocamdată posibil la noi. Există şi situaţii în care anumite porţiuni din peisaj. datorită bugetului încă destul de sărac. Parcul Carol etc. principii tehnice. 1. Modalităţile prin care se realizează planificarea peisajelor au astfel în vedere următoarele etape de acţiune: luarea în evidenţă a zonelor deteriorate din peisajul natural. care datorită respectării măsurilor din proiecte pentru conservarea frumuseţii peisajului. grădina Cişmigiu. astfel: principii funcţionale. de fapt sunt integratoare. stabilite în interesul public general. anumite porţiuni de stâncării dislocate prin puşcare cu exploziv.

De asemenea. trebuie să constituie zone de aplicare a unor programe integrate. În acest cadru. elaborarea regulamentelor de gestionare şi protecţie. Zone de risc natural (pentru habitat). protecţia peisajelor culturale. . întrucât ea asigură şi punerea lor în valoare. Limitarea preventivă a efectelor catastrofelor naturale şi luarea în considerare sistematică a riscului natural . Planificarea dezvoltării fizice a teritoriului şi aşezărilor umane permite luarea în considerare a problematicii peisajului. a fost promulgată şi Legea privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional.care se realizează conjugat cu măsurile de amenajare a teritoriului au în vedere şi protecţia calităţii peisajului. văile râurilor şi a lacurilor. ar trebui să facă obiectul unui program distinct. în cadrul unui plan naţional care să conţină atât măsuri de prevenire. planificarea şi gestiunea peisajului. trebuie avute în vedere. astfel de programe ar putea fi propuse pentru finanţare din fondurile structurale ale Uniunii Europene. Proiectele destinate gestionării responsabile a patrimoniului natural din parcurile naturale instituite (prin Legea nr. cât şi local. Catastrofe naturale. Este necesară şi o anumită încurajare financiară şi fiscală pentru stimularea preocupărilor de protecţia. în anul 2000. de protecţia patrimoniului cultural arheologic şi istoric. care oferă trasee de turism cultural. organizarea gestionării efective a peisajelor protejate. 5/2000). Pentru peisaje deosebite. Autorităţile care ar trebui să se ocupe de un astfel de program ar fi cele de protecţia mediului. prin ministerul de resort. în special a celor protejate. ca să nu mai vorbim de Delta Dunării. Măsurile ţin de legislaţia fiecărei ţări. dacă metodologia de elaborare a acestor planuri prevede acest lucru. pot constitui un început şi un exemplu pentru celelalte zone. în cadrul programelor de protecţie a mediului. 575/2001. de fapt. cu un secretariat permanent de lucru. cel puţin ca specialişti. Regulamentul trebuie să acorde o grijă deosebită calităţii construcţiilor şi amenajărilor noi introduse într-un peisaj. prin numirea unor administraţii permanente. calităţii şi protecţiei peisajelor. secţiunea a V-a. care să asigure simultan şi măsurile adecvate pentru protecţia.Desigur că trebuie ţinut seama de condiţionările respective. care. dar şi cele de amenajarea teritoriului şi de urbanism. de importanţă naţională sau europeană ar trebui întocmite statute şi regulamente speciale de gestiune şi asigurată funcţionarea unei administraţii specifice. Astfel. În cadrul programelor de cultură. este o necesitate. cât şi de înlăturare a urmărilor dezastrelor naturale. precum şi de alte considerente complemetare. întrucât toate au consecinţe directe sau indirecte asupra evoluţiei. Planificarea peisajelor trebuie să fie inclusă în cadrul tuturor politicilor sectoriale de dezvoltare. alunecările de teren sau inundaţiile. Această ultimă măsură a fost adoptată prin documentul privind Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. trebuie să se regăsească şi măsuri de protecţia peisajelor naturale degradate. bazinele fluviale şi litoralul Mării Negre. atât la nivel central. Instrumente de planificare a peisajului. Germania. abordate interdisciplinar. cum ar fi: cutremurele. precum şi punerea lor în valoare şi asigurarea controlului necesar. Este necesară identificarea şi marcarea peisajelor. la Hanovra. Desigur. introducerea acestora în circuitul public de valori. care ar trebui promovate de guvern. pentru integrarea intervenţiilor umane în contextul realităţilor existente şi în cerinţele modern. conservarea şi ameliorarea peisajelor respective. Astfel de iniţiative pot face şi obiectul unor programe naţionale. calităţile în special estetice ale peisajului fac să fie indicat ca de determinarea peisajelor să se ocupe.consultanţi arhitecţii şi urbaniştii. nr. În acest sens.

iar în terenurile umede şi pentru scurgerea apelor. realizându-se ziduri înflorate. care reflectă benefic peisajul exterior. către un lac. alunecările de teren şi inundaţiile. se amenajează oglinzi de apă aproape la nivel cu gazonul. ori chiar cu instalaţii de iluminat. şi înălţimi de 10 – 15 cm. o vale plantată. clasic sau modern. podurile şi împrejmuirile – sunt o serie de elemente create de om. zidurile de sprijin. În spaţii largi.. sau cu dale . Scara se realizează din materiale de construcţie adecvate. Treapta unei scări exterioare are lăţimi de 35 . Bazinul poate avea formă de pătrat. Pergola este o construcţie decorativă frmată din coloane sau perechi de stâlpi reuniţi la partea superioară prin grinzişoare de lemn. sau un element de fundal. Cu instalaţii hidraulice costisitoare. Fără parteneriat public. jardinierele. Scările de grădină. nu sunt abrupte. la pante mici. astfel încât acesta determină şi nivelul de calitate a vieţii. Bazinul poate avea şi jocuri de apă. mozaicat.Reglementarea menţionată se referă exact la cele trei tipuri de catastrofe naturale majore. putând fi rustic. fiind destul de odihnitoare. bazinele diverse. Peisajul poate şi trebuie înfrumuseţat.privat şi fără implicarea publicului beneficiar. Se mai amenajează aşa-numitele partere de apă. fântâni arteziene cu recircularea apei etc. punând apa în valoare. alese de populaţie. mai ales când acesta este mai înclinat. fiind situate pe platforme cu taluzuri. trebuie sprijinite de către populaţie şi de agenţii economici locali. Terasele se întâlnesc şi în parcurile clasice şi în cele moderne. urmăresc continuu panta terenului denivelat. putând fi asociate cu plante acvaice decorative şi cu peşti ornamentali. Elemente funcţionale şi decorative Parcurile şi grădinile sunt dotate cu elemente construite şi amenajate specifice.delimitează forma bazinului. care trebuie să se ocupe de ameliorarea peisajului sunt autorităţile administraţiei publice locale. adăposturile de grădină. elipsoidal. circular. Râpele. 8. sau din beton cu imitaţie de zidărie de piatră. oferind astfel locuri agreabile de staţionare cu umbrire. din lemn rotund sau fasonat etc. În grădini şi parcuri sunt preferate zidurile din piatră naturală. scările. combinate cu statui sau alte opere de artă plastică. Zidul de sprijin este de obicei realizat din piatră. Pergola se . Scara se incastrează în profilul terenului. care. Bazinele cu apă reprezintă elemente atractive. Decorul natural al peisajului reprezintă cadrul cotidian de viaţă a populaţiei. care au funcţiuni necesare acestor zone.45 cm. cu rol funcţional. care pot afecta negativ condiţiile de habitat uman şi anume: cutremurele. cu dale de beton. Între rosturile zidăriei se pot planta flori sau mici plante agăţătoare ori arbuşti. Pentru stabilitate. pe care se ridică adesea plante agăţătoare. calupuri de cărămidă înglobate în mortar pe cant. mai ales în zonele publice vizibile şi mai ales în preajma localităţilor. versanţii dezgoliţi de vegetaţie sau alte zone dezagreabile pot fi plantate cu arbuşti şi gazon. Ele fac trecerea între o clădire şi o grădină. Bordurile. pergolele şi colonadele. 2. curbe sau frânte. Scările pot fi drepte. se prevăd fundaţii corespunzătoare la ziduri. În caz contrar. Terasele sunt însoţote de scrări. având podeste de odihnă adecvate. nu se pot realiza măsuri de anvergură. Primii actori. ziduri de sprijin. o grădină cu aranjament floral etc. complementar vegetaţiei. către baza zidului se mai prevăd şi barbacane. se prevăd baterii de câteva trepte intercalate cu podeste (paliere) de odihnă succesive. balustrade. Terasele domină perspectivele asupra peisajului. prin tehnologiile de intervenţie moderne. diferite de cele ale clădirilor. cum ar fi cu trepte tăiate în piatră brută. dreptunghi. agremetate cu flori şi decoraţii de buxus şi gazon. unde sunt amenajate adecvat. din beton. formând un paţiu intermediar. însă. mortarul de legătură fiind redus la strictul necesar. fiind chiar mai uşor de urcat şi având siguranţă în exploatare. stelar sau hexagonal. ornamente arhitecturale şi de artă plastică. realizate din beton turnat. Terasele.

un monument. Adăpostul sau chioşcul poate fi total sau parţial deschis către exterior. putând consitui şi un fundal al unei construcţii. ori pe cabluri. pentru arbuşti. care poate fi şi mobilă. Adăpostul de grădină poate fi sub forma unui chioşc uşor din lemn. Acoperişul se realizează din şiţă. Jardinierele sunt volume geometrice diverse. sau dale de piatră ori beton prelungite. orchestre sau fanfare militare. ori un grup statuar. materialul şi finisajul se armonizează cu restul compoziţiei. fiind prevăzut cu grilaj. ca suport pentru plante. jocurile de copii şi instalaţiile sportive. să ofere şi un confort termic. Aspectul colonadei este decorativ. Spre exterior se mai folosesc garduri din plasă de sârmă vopsită neutru în verde. uneori profilat. olane sau ţiglă. sau din lemn fasonat. zidărie sau de lemn. Ele se realizează din piatră. Colonada specifică arhitecturii este compusă din coloane clasice dispuse în unul sau mai multe şiruri. echipamente şi accesorii Mobilierul de grădină. ridicând valoarea ambientală. Podul poate fi orizontal sau arcuit. . stâlpişori şi uneori cu geam de sticlă. fiecare cuvă având prevăzută o ţeavă de scurgere a apei suplimentare.3. care pot deteriora masa verde. module de beton fasonat sau mai rustic. spre a nu deteriora imaginea naturală rustică. mai rar din tablă (profilată). Podurile pot fi necesare pentru traversarea unui râu sau mic lac. sau chiar prin intermediul acestora. mascate în vegetaţie de arbori şi arbuşti. pentru a sări dintr-o parte în alta a firului de apă. vase. ori pentru a admira perspectiva din jur. un alt gen de dotare decorativă. Ele pot avea un aspect rustic. Elemente nelipsite într-o grădină sau parc. Jardiniera. ori chiar a unoi văi mai mari. clasic sau modern. folosit pentru a ne feri de soare sau de ploaie.face din lemn rotund. Pentru aspect rustic. se amplasează pe marginea teraselor. din lemn rotund. Mai apar uneori şi pergole realizate ca galerii arcuite din elemente metalice. de asemenea vopsite în verde. ca la vechile construcţii rurale. fără a fi remarcată în mod special. fiind mai mare pentru arbori. În jardinieră se toarnă pământ fertil şi se pun plante sau flori. O bancă trebuie să fie comodă şi frumoasă. Adâncimea unei jardiniere este cam de 30 cm. coloritul plantelor incluse fiind benefic. izolat sau în şiraguri. vasele de grădină. Important este ca împrejmuirea să asigure securitatea spaţiului. se pot realiza şi garduri de nuiele pe pari de lemn. o flacără. O variantă mai redusă a podului este puntea. ori garduri din scânduri fasonate şi profilate. care încadrează un spaţiu. parapet de lemn. necesare în parcuri şi grădini. pe frânghii. cu stâlpi de beton. piesele de artă plastică şi alte accesorii – reprezintă o altă categorie de dotări specifice. metal cu lemn. ce pot fi mutate şi aşezate în ritm. ca deschidere. beton. sau o oglindă de apă. Împrejmuirea se realizează din garduri vii. Forma. culoarea. Există şi bănci circulare. Mobilier exterior. 8. în zilele de sărbătoare. reluate. Grădinile japoneze au mici punţi. Împrejmuirile au rolul de a proteja parcul sau grădina de accesul unor animale. pentru flori şi 40-60 cm. având întotdeauna un parapet cu balustradă. care pot fi şi suspendate. Podeţul este un pod mai mic. prevăzut cu balustrade. trunchiuri şi butuci semifasonaţi. În grădinile publice mari se fac chişcuri mai mari în care cântă. ca parapet al terasei sau scării. potrivit unor tradiţii mai vechi. piese de artă. ziduri pline sau profilate prefabricate. ori de accesul unor oameni certaţi cu legea. băncile şi scaunele se amplasează dealungul aleilor şi în pieţele parcurilor Băncile pot fi mobile. Ele formează mici grădini. sau montate fix.

busturi. cu plante urcătoare. cabană. cum ar fi: treiajele. se amenajează mini-terenuri de fotbal (20 x 40 m. care asigură o rază de circa 20 m. Reţeaua de alimentare cu apă se pozează sub adâncimea de îngheţ şi este prevăzută cu hidranţi. piste pentru patine cu rotile. grupuri statuare. Canalizarea apelor uzate şi pluviale necesită un sistem de rigole deschise. alcătuite din şipci înguste de lemn. care conduc. Dimensiunile lor se corelează cu cele ale spaţiului în care se amplasează. Treiajele sunt nişte panouri de tip grilă. Terenuri de sport. parcuri dendrologice etc. ele putând funcţiona neîntrerupt. astfel încât este indicată stocarea prealabilă a apei în bazine. Pentru udarea plantelor se utilizează ca surse fie reţeaua de alimentare cu apă a localităţii. Apa de udare trebuie să fie la termperatura mediului exterior. necesară pentru arbori şi arbuşti. carusele rotative. fântânilor şi cascadelor. mici construcţii adăpost tip colibă. busturi etc. piatră sau marmoră. pe când altele pot fi privite doar din faţă şi lateral (bazoreliefuri. fântânile şi cascadele necesită o apă limpede şi curată. Bazinele. decorate simplu. Pentru copiii mai mari care practică jocurile sportive. înainte de stropire a vegetaţiei. Se foloseşte şi udarea prin aspersiune. ele se amplasează având un fundal. Obiectele şi instalaţiile de jocuri se amplasează în locurile rezervate pentru joaca celor mici. iar pentru tineri chiar terenuri normale pentru aceste sporturi. pătrate sau romburi. panourile indicatoare şi coşurile de gunoi. apa din puţuri fiind prea rece. Ele delimitează aşanumitele săli de verdeaţă din parcuri şi grădini. bazinele sau terasele. apa de alimentare putând fi stocată în bazine şi recirculată prin pompare. ori cofetărie. provenite de la grupuri sanitare sau anexe gospodăreşti se prevede o staţie . bazine mici de apă. o captare de izvor sau un puţ propriu. obiecte artistice din metal. speciale. pentru apa de suprafaţă. agăţătoare.Vasele de grădină pot fi scunde sau înalte. Unele obiecte de artă pot fi privite de jur împrejur şi atunci pot fi înconjurate de alei. la care se pozează furtunul pentru udare. aşezate în cruce. cu spaţii libere. la un emisar.) şi atunci se amplasează pe un fundal verde. Acestea pot fi: bacul de nisip pentru preşcolari. terenuri de volei şi baschet. Piesele de artă plastică pot fi statui.) terenuri sau ziduri pentru tenis. Instalaţii tehnico. fie un râu sau un lac apropiat. cu caracteristicile lor biologice. ovale sau rotunde.edilitare în amenajarea peisagistică Alimentarea cu apă este necesară pentru: udarea plantelor.4. profilate sau vopsite. bare metalice de căţărat. săpat sau forat. alimentarea bazinelor. Platformele unor astfel de terenuri se pot transforma iarna în patinoare. prevăzute cu grătar şi reţea de conducte subterane. cu guri de absorbţie. Materialul este ceramică arsă. mai mari ori mai mici. Pentru apele uzate. iglu etc. Se pot folosi şi pentru compartimentarea sau flancarea unor pergole ori terase. de delimitare a nişelor de lectură la bibliotecile în aer liber etc. topogane. Accesoriile sunt piese necesare amenajărilor peisagistice. sau bare subţiri de metal. Panourile indicatoare marchează direcţiile de vizită şi de ieşire din parc. Ele se aşează pe podestele scărilor. pentru apă potabilă la ciuşmele şi la grupuri sanitare şi pentru spălat aleile. 8. printr-un canal colector. de regulă în cotrast cu piesa. sau şi prin îmbrăcarea lor ca suprt. alb sau brun închis. distanţă de zidul suport. ca separeuri de grădină restaurant. Aspersoarele se cuplează la furtunurile cuplate la hidranţi. Se găsesc în grădini botanice. ori prezintă unele specii vegetale sau florale rare. Ele se montează la 5 – 10 cm.) sau de handbal amatori (25 x 50 m. Ele se vopsesc în verde. pe balustrade sau pe borduri ori postamente tip soclu. leagăne diverse. Pentru o percepţie adecvată. fiind folosite pentru decorarea zidurilor şi calcanelor inestetice. bazoreliefuri. sârmă ori turnate în beton.

1/1000. însoţite fiecare de breviarele de calcul ale consumurilor. sistematizare verticală şi drumuri etc. către emisar. garantând plata.1/1000 La studiul de pre-fezabilitate şi fezabilitate se elaborează o documentaţie simpliicată.. studiul de fezabilitate. impermeabile pentru apa primită. Aşadar. putând fi montate pe stâlpi ca lampadare sau jos. pentru instalaţiile electrice. devizele pe obiecte şi devizul general al lucrării. proiectul tehnic şi caietele de sarcini. după caz. ca de obicei. Un dren poate avea 50. Documentaţia cuprinde.program de proiectare. Corpurile de iluminat sunt tratate ca obiecte decorative. cu substrat de argilă. arhitect). Trecerea la proiectare se face pe baza unui contract de proiectare încheiat şi a comunicării deschiderii finanţării. ori într-un puţ absorbant. Iluminarea florilor se face prin becuri cu incandescenţă. Acestea se elaborează pe baza unei ridicări topografice a terenului. .de decantare corespunzătoare. dar şi decorativ.. Traseul de iluminat urmează îndeaproape traseul vizitatorilor. la recepţia fazelor de proiectare. Drenurile se stabilesc pe direcţia pantei maxime de scurgere a terenului la distanţă de 5-10 m.60 m. legată la canalul colector. cu o înclinare minimă de 3% şi creşterea progresivă a diametrului. următoarele: studiu de pre-fezabilitate.la scări convenabile (1/20. secţiuni transversale şi longitudinale prin zona amenajată. piesele scrise cuprind: comanda şi tema de proiectare. Drenajul se utilizează în cazul unor terenuri umede. la scări convenabile: 1/100 sau 1/50 pentru decoraţia pardoselilor. 1/5000. proiectul lucrării se încredinţează pe baza unei licitaţii publice de proiectare. detalii de execuţie pentru diverse piese de mobilier exterior de grădină. care stă la baza elaborării proiectului. Acestea sunt obligatorii pentru investiţiile publice. memoriile de specialitate pentru instalaţiile sanitare de alimentare cu apă şi canalizare. Fazele de proiectare sunt. extrasele de materiale şi devizele realizate printr-un program pe calculator şi în final. Instalaţia electrică asigură iluminatul corespunzător al parcului sau grădinii. ori conducte de ciment poros. Ele formează o reţea subterană care colectează apa în exces şi o evacuează la un emisar natural. pentru a nu se denatura culorile. dispunerea jardinierelor. Ca investiţie publică. de artă. La proiectul tehnic de execuţie. tuburi perforate de ceramică sau de plastic. la scară convenabilă. La acestea se adaugă antemăsurătorile. care să confirme solvabilitatea beneficiarului. a pergolelor etc. al aleilor de acces. 8. faţă de proiectant. putând ajunge şi la 300 m. planul general de amplasament al zonei ce se amenajează peisagistic. lungime. în colaborare cu arhitectul peisagist şi cu administraţia parcului amenajat. Istalaţiile electrice de forţă pentru hihrofoare şi alte utilaje. memoriul general şi de arhitectură (elaborat de şeful de proiect. potrivit legii. unul de altul. înainte de deversare în emisar. avem un sistem de canalizare deschis şi unul subteran. sau de iluminat se realizează de către specilişti electricieni. o amenajare peisagistică se realizează pe baza unui proiect. 5. dimensionării şi eventuale instrucţiuni de exploatare. planuri de amplasare de detaliu. debitelor. ca lămpi pitice. ori administraţia parcului – să elaboreze o Temă. fascine. cu efecte diverse. Scenariul de proiectare a peisajului De regulă. sau chiar 1/500. 1/5). Mai întâi trebuie ca beneficiarul. care poate fi primăria localităţii. piese scrise şi piese desenate. la scara 1/25000 – 1/5000. la scara 1/500. parcurile şi grădinile oraşelor fiind spaţii de interes şi de utilitate publică. a unui studiu hidro-geologic şi a temei de proiectare. care cuprinde doar un plan general de amenajare cu zonarea funcţională şi o evaluare generală. etc. Ca piese desenate se elaborează: planul de încadrare în zonă. având un rol funcţional.. Drenurile pot fi şanţuri umplute cu pietre.

Editura Ceres. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. 126 pag. Arhitectura peisajului. pag. 2003. Ana.281. Gheorghe Ionaşcu. Gheorghe Ionaşcu. O.. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România. Editura Tempus. Bucureşti. 258. 2002. .Felicia Iliescu.Bibliografie: • • • • Simonds J. perspectiva ecologică. Amenajarea teritoriului. . 2003. 202 pag. Peisagistica. Paris. Bucureşti. 1961.

Valorile cadrului natural autohton sunt potenţate cu creaţiile umane.danubiano. 1. Criza ecologică reprezintă de fapt o criză de sistem a civilizaţiei contemporane. ceea ce numim.arh. imprimat şi transmis de civilizaţia pelasgo.. în care naturalitatea primordială. valoarea arhitecturii autohtone.pontic au primit acest dar natural de ritmuri.. ce coboară treptat din catena munţilor. iar nu s-o înlăture.danubiano.spaţiul nefuncţional pe plinuri”.Arhitectura creată în vatra carpato. să aibă un impact pozitiv asupa mediului preexistent şi nicidecum un impact negativ. Buc. sau a unei epoci trecute. spre câmpia Dunării de jos. culturalitatea trebuie să pună în valoare naturalitatea. degradând-o.2003) Capitolul 9 VALOAREA PEISAJULUI CULTURAL AUTOHTON 9. de la relieful pitoresc.spaţiul funcţional pe goluri”. De aceea.. care coboară treptat. se remarcă în mod pregnant cele arhitecturale. Arhitectura creată aici s-a încadrat intim mediului natural suport. cu alternanţa deal . prin creaţiile adăugate de om. tradiţia şi arta românească. învăluite în mantia protectoare a naturii. reprezintă exemple majore de trăire a. Cu alte cuvinte. Ambientul uman este. Peisajul este marcat de toate aceste alcătuiri umane. potenţând-o cu valorile spiritualităţii umane. creaţiilor naturii. de regulă. integrate organic mediului în care sunt amplasate.spirituală a unui popor. creaţiile umane ar trebui. Ritmurile naturii au marcat creaţiile arhitecturale. Peisajul cultural reprezintă peisajul natural. Între aceste creaţii ale omului. s-a înscris în ritmul. caracter aparte. a fost potenţată marcant de culturalitatea umană. remarcată de Lucian Blaga.pontică s-a încadrat organic în mediul natural şi în paleta de ritmuri şi forme de relief pitoresc. modulat gradat. ca fiind . cu macrocosmosul. de modelare a spaţiului.România. Arhitectura autohtonă. din catena munţilor.vale . de frumos.. prin diverse construcţii şi amenajări. Peisajul cultural românesc Peisajul natural este marcat pretutindeni de prezenţa omului şi a creaţiilor sale antropice. Profesorul Octav Doicescu definea admirabil arhitectura. decât operele de arhitectură. colective sau individuale şi gosăpodăriile oamenilor din zona rurală. în majoritatea lor covârşitoare. al spaţiului mioritic. modulat natural. dăltuite în piatră şi alte materiale. din principiu. spre câmpia Dunării de jos. a primilor agricultori europeni. aflată acasă. cu geografia. Locuitorii ţinutului carpato. al arcului sub-carpatic. în centrul de greutate a ariei sale major (Păun Silvia. Rolul viului este acela de a creea ordine şi organizare în universul neviu. Arhitectura clădirilor şi gospodăriilor are meritul de a reprezenta cele mai fidel. precum şi în paleta de ritmuri şi forme de relief. locuinţele familiale urbane. Natura caracteristică a spiritualităţii autohtone este sentimentl solidarităţii cu întregul. străjuit de bazinul inferior al fluviului Dunărea. 2003). … Ritmurile naturii au marcat creaţiile antropice. relevant şi propriu arhitectului creator al ambientului uman. relieful şi biodiversitatea ei . standardul de locuire. (Păun Silvia. Nimic nu redă mai fidel amprenta istorico. Construcţiile reuşite. în special cea din mediul rural.tracă. pe când sculptura este . sentimentul spaţiului. croit armonios şi integrat mediului natural.

prin varietate. a foişorului. în anumite zone din Ardeal . de odihnă. În zeci de milenii.Spaţiul deschis. apoi de la Medgidia. ca dealtfel prispa sau pridvorul.9. la o scară adecvată şi la celelalte tipuri de spaţii intermediare: cerdac. prin prezenţa loggiei urbane. . prin evoluţie.. arhitectura deschisă Arhitectura românească este o arhitectură deschisă către Soare. proprie civilizaţiei carpato. transmis în concepţia arhitecturii autohtone. din judeţul Neamţ. ori din Moldova. cu faţa spre miază zi. în mai multe zone ale României. care are. de legătură a interiorului cu exteriorul. verandă. ca la biserici. a pridvorului. cu comunitatea exterioară locuinţei. din interior către exterior şi invers.verandă. Arhitectura ţărănească a precedat-o pe cea urbană şi sacră şi le-a întrecut prin număr. era amplasat. prin intermediul spaţiului intermediar. ca loc de muncă. prin fantezie. prispă.danubiano. adesea prefabricată. . ale familiei. de păstrare la umbră a vasului cu apă de băut. dialogul începând de dimineaţă. înregistrată în zori. în nopţile de vară.Spaţiul cu proporţii de aur. ca şi de comunicare a celor două spaţii. loc de odihnă şi de somn. numit. cu constatarea stării vremii. Starea timpului. Arhitectura urbană a fost trecerea logică şi estetică a arhitecturii tărăneşti la nevoile oraşului şi orăşanului. cum ar fi cele de circa 2000 de ani. de milenii. decât cele noi. 9. din Muntenia. de la Bucşani şi Şuici. El deschide procesul de locuire spre exterior. de regulă. o mantalitate deschisă. de regulă. de supraveghere a gospodăriei. Funcţiunile unui foişor. Unele din aceste funcţiuni se regăsesc. 3. Prezenţa casei cu prispă sau foişor. loc de luat masa. această casă a dorului. a cerdacului. ieşit mai mult de sub acoperişul casei mari şi având propria straşină. în ritmuri de lumini şi umbre. care face trecerea firească dintre spaţiul interior către cel exterior. determină şi starea de spirit a oamenilor. în ordinea apariţiei lor au fost următoarele: de comunicare cu mediul natural.potice. către om. 2003). ori de stat la sfat. Mesajul străvechi din vechimea veacurilor a avut forţa de a determina preluarea şi adoptarea spaţiului internediar. 1994). 2. Casele mai vechi aveau foişorul mai mare. care a fost adaptat cu uşurinţă. ori de lucru de mână artizanal. primordială.dac. către lume. de adăpost al intrării în casă. un imn închinat statului (Joja C. ori la Vâlcani în Banat etc. de belvedere şi de taifas. (Berindan Cornelia. de sociabilitate a oamenilor acestor locuri. care au devenit sedentari în arcul Carpatic şi pe Valea Dunării. Pridvorul este o prispă mai dezvoltată. Dar astfel de case s-au pastrat şi în alte regiuni. al celui de al treilea spaţiu. Aceste construcţii demonstrează faptul că primii agricultori ai Europei. stâlpii şi balustrada din piatră. eliminând hotarele rigide. din Oltenia. au dovedit dintru început şi până în zilele noastre. de expunere a zestrei fetelor de măritat. Orice arhitectură urbană derivă. multiplelor cerinţe în timp. prin intermediului prispei. . chiar şi la locuinţa din blocuri. la Zebil în Dobrogea. se realizează la noi. Trecerea gradată. Este un mesaj de comunicare umană. mai mult decât oricare alta. ori din cărămidă. Foişorul este o încăpere deschisă a casei de locuit. prilej cu care se adaptează şi programul de activitate al zilei. loc de primire a oaspeţilor în vreme de vară. dintr-una rurală. Una din cele mai vechi case cu foişor este cea neolitică de la Vădastra. ea s-a putut rafina. ori de 6000 de ani. dovedeşte vitalitatea substratului comun pelasgo-tracu. Foişorul. 1989). din neolitic şi până astăzi (Păun Silvia. care are o vechime de circa 6000 de ani. de la Straja în Bucovina.

Nu există superioritate arhitecturală a unui popor asupra altui popor. cum am arătat. care este egal cu 1. care utilizează proporţiile de aur. impuse prin supleţea şi harul proporţiilor. dar şi în proporţiile corpului uman.În spatele a ceea ce numim a fi frumos. care domnitor îl avea drept duhovnic. se află de fapt o anumită proporţionalitate. esenţe şi sensuri de ordine şi frumos. cât şi în arhitectura populară autentică (Păun Silvia. ne călăuzesc către valorile arhitecturale autentice. numărul de aur abundă. triunghiul de aur cu unghi ascuţit de 36 grade. materii anorganice. reechilibrând planul psihic (Păun Silvia. 2003). căci se scurg de secole şi milenii. conace sau palate. atât în natură. Acest raport. Numărul de aur este dat de raportul dintre 1+ radical din 5 supra 2. În căutarea legilor obiective ale frumosului.618. 9. la scara şi măsura cerută de smerenia omului. 2003). Studiile interbelice ale arhitecţilor G. numărul 5 fiind regăsit în spiralele cochiliilor. 2003). prezente atât în Moldova. Proporţiile de aur în spaţiul antropic armonizează ritmurile fiziologice umane cu ritmul cosmic. a unei epoci asupra altei epoci. sau. Detaliul şi ornamentul completează numai volumul. Arhitecta Silvia Păun le numeşte trasee regulatoare. Lipsa de trufie şi modestia reculegerii profunde se vădeşte. dar şi în Ardeal. nu au respectat tradiţia. Numai cei care. Cantacuzino şi Cristofi Cerchez. în diferite moduri. care se verifică prin rapoarte geometrice.) Figurile geometrice care conţin. pentagonul regulat de aur. ele fiind ritmuri. construcţiile ilustrează.Gibory şi ale lui Constantin Joja. măsura şi sobrietatea autohtonă oferită. op. până astăzi. având raportul laturilor egal cu numărul de aur 1. numărul de aur. de a se reculege în spaţii intime. înţelegând prin ordonare. fără a-l sufoca. Una dintre cele mai frumoase lecţii de smerenie şi de respectare a scării umane a edificiilor ridicate în cărămidă şi piatră. (idem. susţine arh. arhitectura autohtonă este concepută la scară umană. regăsit din siturile preistorice. numărul de aur poate fi considerat ca o constantă a fenomenului estetic. Vitruvius definea numărul de aur. relaţiile convenabile de mărime. biserici ori ctitorii domneşti. În lumea mineralelor. Fie că sunt simple locuinţe. legătura cea mai strânsă dintre întreg şi părţile sale componente. cum spunea Platon. contribuind la creşterea gradului de coerenţă al fiinţei umane.4. care prezintă simetrii de ordinul 4 şi 6. pătratul. ne-o dau meşterii care au edificat bisericile lui Ştefan cel Mare al Moldovei. găsim atât ca arhitectură din lemn. ritmul sufletului lumii. pentagonul stelat de aur. cât şi din cărămidă şi piatră. Forţa şi demnitatea unor biserici. semnalul cosmic transformându-se în semnal de conştiinţă. în arhitectura troiţei. au pierdut aceste valori. Henrietei Delavrancea. cu dragoste şi fără ostentaţie Creatorului. cu semnificaţii adânci. Prezenţa de milenii. este propice reintegrării omului în mediul natural. Silvia Păun. chiar şi în edificiile de cult. cel mai bine. numărul de aur se regăseşte în cristale. El exprimă. filosofice. Este posibil ca proporţia de aur să fie unul din ritmurile ordonatoare. de dimensiuni impresionante. a unui stil asupra altui stil. relaţii care pot corecta şi înfrumuseţa dimensionările strict utilitare.618. sunt: dreptunghiul de aur. Concepţia oglindeşte mentalitatea specifică românilor. a raportului de aur în arhitectură. s-a impus ca rezultat al cercetării. Ţara Românească şi la muntele Atos. cit. triunghiul echilateral. oferă o lecţie a măsurii cu care trebuie să ne alcătuim creaţiile arhitecturale pentru locuire şi reculegere (Păun Silvia. În regnul vegetal şi animal. .Arhitectura la scara umană În România. ca valoarea unei proporţii între un minim de termeni. prin arhitectura lor. fără ostentaţie. Exemple de păstrare a scării umane a construcţiilor. M. sau cele ulterioare ale lui Adrian Gheorghiu. care armonizează întregul cu părţile sale. . pe celebrul Daniil sihastrul.

iar mai târziu. Se consideră că arhitectul Ion Mincu a fost fondatorul arhitecturii în stil românesc. Editura Per Omnes Artes. având anumite posibilităţi de fructificarea legăturilor cu colegii arhitecţi din teritoriu. stimulând redescoperirea vocaţiei europene a arhitecturii şi artei autohtone româneşti (idem). ca funcţionar public în ministerul de resort. Bucureşti. Bucureşti. Pledoaria asupra calităţii peisajului. Constantin Brâncoveanu a identificat.Petru Rareş îi urmează exemplul lui Ştefan. Ionaşcu Gheorghe. mai ales. rezultat ca urmare a unei arhitecturi realizate la scara umană. sprijinindu-i la rândul tău. pe care l-am ascultat ca student. precum şi alte studii la care am fost promotor şi responsabil în cadrul ministerului. nu cred că mai trebuie argumentată suplimentar. în Ţara Românească. 1984. cu care am avut şansa să dialoghez în anii 90. am lucrat în departamentul de urbanism şi amenajarea teritoriului din ministerul de resort. Schematizarea deliberată a formelor şi croiala lapidară a alcătuirilor constructive constituie un exemplu de creaţie arhitecturală a meşterilor populari neşcoliţi în arhitectură. Pledoaria mea. 1989. . perspectivă ecologică. materiale şi tehnologie. din acest capitol. Arhitectura autohtonă a lemnului. Arhitectura autohtonă din teritoriul românesc oferă un exemplu de acord ideal şi armonie între volum. arhitect Silvia Păun. 2003. de la sfârşitul veacului XIX. a fost. practicată de milenii. cea mai bună sursă de informaţii. 2003. prin stilul brâncovenesc. Nu poţi avea un demers orientat benefic şi productiv. dacă nu te sprijini pe specialiştii de marcă ai domeniului. cu care am colaborat ani de-a rândul. pentru valoarea arhitecturii autohtone româneşti. cum au fost arhitecţii: Octav Doicescu. Dar. Constantin Joja. asupra arhitecturii româneşti. pasionata şi delicata. care a fost nepreţuita arhitect Sivia Păun. Bibliografie: Joja Constantin. mi-au fost uneori sugerate de regretata doamnă. Chiar şi studiile de conservare a cetăţilor dacice din munţii Orăştiei. învăţând să discern valorile şi încercând s-o ajut prin obţinerea unor informaţii şi materiale din teritoriu. Editura Tempus. Editura tehnică. în periada 1990-2003. Arhitectura românească în context european. Ea este extrasă din studiile aprofundate ale unor cercetători de marca. Actualitatea tradiţiei arhitecturale româneşti. în cadrul unei scrieri de peisagistică pentru arhitecţi şi alţi interesaţi de subiect. Bucureşti. o consider justificată pentru determinarea calităţii peisajului antropizat. Joja Constantin. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România. câtă vreme. Bucureşti. Păun Silvia. Editura tehnică. România – valoarea arhitecturii autohtone. oferă exemple de măiestrie ajunsă la superlativ.

este posibil ca acestea să fie clasate în două mari categorii: . corespund zonelor protejate care fac parte din programele internaţionale şi care prezintă o deosebită importanţă pentru conservarea naturii. ). zonele protejate au fost instituite. 1.Peisajele protejate trebuie să facă obiectul unor preocupări oficiale ale autorităţilor administraţiei publice centrale şilocale. E. Reglementări speciale privind delimitarea principalelor peisaje şi protecţia acestora. care au fost dezbătute la o reuniune privind peisajul. Zone biotice naturale – rezervaţii antropologice. S-au elaborat unele studii. Aceste zone servesc deasemenea interese ştiinţifice. reprezentative şi autentice de floră şi faună. desfăşurată la Tulcea. dată fiind marea diversitate a peisajelor seminaturale sau a caracteristicilor culturale în lume. C.C. Zone administrate cu utilizări multiple – zone sau resurse administrate. în prezenţa unor invitaţi străini. În România. în cadrul stilului de viaţă şi a activităţilor economice normale ale regiunii. Deşi există şi o categorie specială de peisaje protejate. Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie. mai mult cu caracter de documentare. Parcuri naţionale. la inceputul lunii mai 2004. constituindu-le în zone protejate. nr.Propunerile Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor (U. culturale şi educative. Rezervaţii de resurse. 10. N.I. Zone Protejate. Pesajele protejate cuprind peisaje naturale de importanţă naţională. sub diverse denumiri. I. E. cum am mai amintit. Consiliul Europei. caracterizate prin interacţiunea armonioasă a omului şi a peisajului şi oferă posibilităţi de destindere şi de turism. . 5 din anul 2000. Rezervaţii naturale pentru conservare – sanctuare ale faunei. Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). inclusiv cele peisagistice. adoptată în 26 octombrie 1973.N. Monumente naturale – zone cu particularităţi naturale marcante. Rezervaţii ale biosferei şi situri naturale ale patrimoniului mondial. Categoriile 9 şi 10 ale sistemului de clasificare al U. pentru clasificarea zonelor protejate. cuprind 10 categorii diferite şi anume: Rezervaţii ştiinţifice – rezervaţii naturale. prin Legea privind amenajarea teritoriului naţional. (73) 30. Comisia Comunităţii Europene (C.). care adăpostesc specii unice. care să înceapă cu instituiirea şi reglementarea protecţiei acestora Capitolul 10 REGLEMENTĂRI PRIVIND ZONELE PROTEJATE ŞI PEISAJUL Diversele organizaţii europene şi mondiale au acordat o atenţie specială zonelor protejate din teritoriu. cu patrimoniu natural. prin Rezoluţia nr. încă nu au fost elaborate. 10. sunt: Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor (UICN). Peisaje protejate. peisaje semnificatie ca valoare şi frumuseţe ori bogăţie – se regăsesc în majoritatea celorlalte zone protejate instituite. secţiunea a III-a. Ele sunt diverse din punct de vedere ecologic şi au un caracter şi dimensiuni variate. Principalele organizaţii care au instituit şi ierarhizat zonele protejate din teritoriu.

care a permis regiunilor de valoare universală remarcabilă. Situri ale patrimoniului mondial. Dintre acestea. pentru activităţi de destindere în general şi pentru turism în special.3. Comitetului Internaţional al Patrimoniului Mondial. în regiuni de deal şi de munte. Monumentele şi siturile naturale protejate. E. O asemenea zonă poate îndeplini mai mult decât o . păşunat. obiceiurile. sau alte forme de rezervaţii. care rezultă din interacţiunea omului şi a naturii. ) are pentru zonele protejate o clasificare în opt categorii. Parcurile Naţionale. zona de restaurare (ecologică).peisaje cu calităţi estetice deosebite. de la 1 la 8. natural şi cultural ( UNESCO. ecosisteme modificate sau degradate. categoriile 4 şi 5. Aceste zone se caracterizează prin tipuri de aşezări umane atrăgătoate din punct de vedere estetic. care prezintă un deosebit interes biologic sau peisagistic. peisaje armonioase. Comisia Comunităţii Europene (C. Gestionarea responsabilă corespunzătoare a unei rezervaţii a biosferei. Pe baza criteriilor stabilite prin Convenţie. sanctuare. Tipurile tradiţionale de exploatare (agricultură. Acestea sunt zone naturale sau pitoreşti. credinţele. 10. rezervaţii de vânat. organizarea socială (la noi în obştii). spre a fi declarate situri ale patrimoniului mondial. peisajele – parte integrantă a regiunilor naturale pe care omul le administrează intens. pentru a asigura integritatea peisajului respectiv. 10. Ştiinţă şi Cultură (U. Propunerile Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie. Peisajele naturale ori semi-naturale protejate pot adăposti rezervaţii naturale. aproape de rute turistice sau de centre de locuit. ne interesează în mod special. O. care oferă un peisaj deosebit şi prezintă variaţii climatice. aceste regiuni excepţionale trebuie recomandate ca atare. care au fost desemnate prin Convenţia Internaţională pentru protecţia patrimoniului mondial. 2. Peisajul rural protejat. Rezervaţiile naturale. C. sau tehnicile de exploatare a pământurilor. astfel: Rezervaţia naturală integrală. la scară mondială şi anume: Rezervaţii ale biosferei. N. pescuit) constituie elementul dominant. Acestea reflectă fenomene culturale. necesită instituirea următoarelor zone specifice: zona naturală. zona de cultură stabilă. Zone protejate specifice. rezervaţii forectiere. de către Programele UNESCO pentru om şi biosferă. pe malul lacurilor. sau pe platouri de podiş. situate de-a lungul coastelor litorale. S. Fiecare rezervaţie a biosferei cuprinde unul sau mai multe din următoarele elemente: exemplare reprezentative de biomi naturali. pe firul văilor. acoperite de vegetaţie naturală sau semi-naturală (întreţinută de om). zona trebuind să fie suficient de mare. (cum ar fi zonele umede sau pădurile). care pot fi readuse la condiţiile naturale mai favorabile. cum ar fi tradiţiile. comunităţi unice de plante şi animale sau regiuni care conţin elemente neobişnuite sau prezintă un interes excepţional. să fie considerate situri ale patrimoniului mondial. Peisajele naturale sau semi-naturale sunt regiuni protejate. E. 1972).) se axează pe două mari categorii de zone protejate excepţionale. sau unice în felul lor. de restricţie maximă. în cadrul tematicii noastre de peisagistică. Peisajele naturale sau semi-naturale. care rezultă din modurile de utilizare tradiţională a siturilor. de către naţiunea semnatară pentru sit. care au fost organizate într-o reţea mondială de rezervaţii ale biosferei. zona tampon (între zona protejată şi restul teritiriului). cu grade de protecţie diminuat. Centuri verzi. E.

bazată pe clasificarea în patru categorii. islazuri de munte etc. mai ales prin tehnici de amenajare naturală a peisajelor. Este preferabil ca gestionarea ansamblului zonei să fie încredinţată administraţiei centrale. râuleţe. dar sunt . case. pentru ocrotirea peisajului şi echilibrul ecologic. a propus o terminologie europeană de zone protejate. Dacă protecţia nu este prezăzută în legislaţia naţională (cum este cazul României). în primul rând. în afara oricărei intervenţii umane. care se integrează bine în peisaj. Au acces în aceste zone numai cercetătorii ştiinţifici. de asemenea. faună. care se pretează scopurilor recreative. Consiliul Europei. prin Rezoluţia nr. accesibilă pentru mersul pe jos. iar în anumite rezervaţii vehiculele sau bărcile fac obiectul unor reglementări speciale. Zonele naturale sau semi-naturale protejate. extinderea zonelor populate şi popularea. stufărişuri. loisir. Zonele naturale şi semi-naturale protejate sunt nelocuite. Pot fi admişi vizitatori. etc.Ca regulă generală. sol. sau slab locuite. pentru valoarea culturală şi estetică. Pe cât este posibil. apă. care prezintă un peisaj semi-natural. totuşi. în general. numai de către persoanele ale căror actuivităţi sunt compatibile cu protecţia acestor zone. Peisajul rural protejat este o vastă întindre de pământuri cultivate. Categoria A se bazează. cum ar fi drumurile însemnate. cu condiţia ca acestea să nu contravină scopurilor conservării. adoptată în 26 octombrie 1973.Centurile verzi sunt destinate să servească de ecran protector pentru peisajele rurale situate în proximitatea aglomerărilor urbane. în zone bine definite. Pot fi. Interesul ştiinţific este important. în scopul impiedicării urbanizării şi poluării spaţiului rural şi pentru a oferi orăşenilor spaţii recreative. tolerate anumite activităţi umane tradiţionale. cu condiţia respectării stricte a reglentărilor. ea trebuie instituită prin decizii relative la amenajarea teritoriului sau printr-un regulament elaborat de către administraţia centrală. domină agricultura. în vederea regenerării şi repopulării zonelor degradate. activităţi forestiere. Categoria C cuprinde zone care prezintă un interes incontestabil. sate sau chiar în mici oraşe. dar peisajul prezintă anumite caracteristici tradiţionale. precum şi protecţia solurilor contra speculei funciare. anumite amenajări pot fi autorizate. Această zonă este bogată în elemente care prezintă interes din punct de vedere biologic şi cultural. Protecţia şi modul de gestionare a acestor zone ţine de competenţa autorităţilor regionale şi locale 10. compoziţia şi evoluţia naturii este interzisă. 4. heleştee. în cadrul unor severe reglementări. Centurile verzi cuprind spaţii rurale amenajate. încredinţată unui organism central. echipamentele destinate activităţilor de destindere vor trebui amplasate în afara acestei zone sau la periferia ei. cum ar fi: mărăcinişuri.) constituie un obiectiv major.Dacă aceste spaţii sunt amenajate în mod judicios. Activităţile umane tradiţionale sunt admise. cultural şi estetic este protejat cât mai eficient cu putinţă. centrele de primire a vizitatorilor etc. în care orice intervenţie artificială susceptibilă să altereze aspectul. parcuri plantate cu arbori şi cu arbuşti şi care cuprind eventual zone de oglinzi de apă etc. Ansamblul peisajului este agreabil vederii şi poate cuprinde rezervaţii naturale. ele pot deveni pe termen lung peisaje semi-naturale. indiferent că este vorba de perioada de o singură zi sau de o durată mai mare de timp. dar şi aceştia numai cu permis special.Populaţia trăieşte în ferme. iar celelalte două fiind cu măsuri de protecţie mai reduse. care reglementează şi controlează folosinţa terenurilor. constituind zone de referinţă şi rezerve biologice potenţiale. Categoria B reuneşte teritoriile pentru care conservarea patrimoniului natural (floră. trebuie să cuprindă amenajări destinate informării publicului. pe interesul ştiinţific: grupează teritoriile (rezervaţiile) protejate de o manieră absolută. Zona este. Orice activitate umană modernă este interzisă. (73) 30. mai ales pentru construcţiile ridicate de persoane străine de regiunea şi pentru adăpostirea turiştilor. Aspectul recreativ este important. primele două fiind zone protejate strict. prin reglementări ale activităţilor de construcţie sau printr-o gestionare de ansamblu. perturbatoare a echilibrelor naturale. Patrimoniul biologic. Interesul major priveşte protecţia naturii şi neamestecul omului în evoluţia naturală a ecosistemelor. Zonele clasate în categoria A sunt astfel sustrase definitiv activităţilor umane.funcţiune: conservarea naturii.

Ea include. dar important este ca ea să facă obiectul unor intervenţii benefice concrete. în materie de mediu. în La Valleta.reglementate. pentru dezvoltare durabilă. la 25 iunie 1998. Brazilia. la 16 noiembrie 1972 şi Convenţia privind accesul la informaţie. Pot fi incluse aici monumente naturale. participarea publicului la procesul decizional şi actul de justiţie. a unor proiecte urmate de lucrări efective de amenajare. de asemenea. care prezintă interes special. . ulterior încheierii lor. în Brazilia. privind spaţiile naturale. iar activităţile umane tradiţionale sau moderne compatibile cu obiectivele avute în vedere sunt în general permise. Toate aceste conveţii au fost. în scopuri turistice. În acest mod. cu protocoalele adiţionale ulterioare. dar acestea trebuie să facă obiectul unor reglementări adaptate zonei. la Rio de Janeiro. teritorii vaste pe care se desfăşoară activităţi de loisir de calitate.N. la 15 octombrie 1985. a avut loc Conferinţa mondială O. anumite amenajări recreative permise în anumite zone clar delimitate. rurale. semnată la Strasbourg. Reglementările europene complementare Convenţiei. fiind tolerate anumite activităţi umane moderne. restricţiile vizând doar asigurarea obiectivelor de protecţie a zonei şi peisajului. 10. Ele alcătuiesc astfel. apele interioare curgătoare şi stătătoare. semnată la Rio de Janeiro. dar poate fi reglementată în anumite zone. Convenţia Europeană a Peisajului încheiată la Florenţa. ratificate şi de către România. ameliorându-ne astfel calitatea vieţii. precum şi apele maritime. Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţilor locale. Categoria D grupează în general. care se referă. este liberă. sportive. înainte de toate. când. Convenţia se referă atât la peisajele cotidiene. natural şi cultural.5. pentru buna circulaţie a turiştilor. sunt următoarele: Convenţia pentru conservarea naturii sălbatice şi a mediului natural al Europei. care a emis Agenda XXI. la 5 iunie 1992. estetic şi natural. revizuită la 16 ianuarie 1992. Convenţia privind diversitatea biologică. proprietăţi private. încheiată la Madrid. cu condiţia de a rămâne compatibile cu obiectivele de protecţie.U. cât şi peisajele degradate. problematica peisajului a fost deja instituţionalizată în România. Convenţia a avut ca principal obiectiv promovarea protejării. Convenţia pentru protejarea patrimoniului arheologic. gestionării şi amenajării peisajelor şi organizarea cooperării europene în acest domeniu. cum ar fi monumente ale naturii. Zona prezintă interes şi pentru activităţile de loisir. la întreaga problematică a peisajului. un sistem de reglementări. care să ne infrumuseţeze peisajul cotidian. la 21 mai 1980. se aplică întregului teritoriu al ţărilor semnatare din Europa. sate etc. în anul 2000. în care principiile conservării patrimoniului natural sunt luate în consideraţie. floră şi faună. prin diverse legi. prezentând un interes. de destindere şi repaos. încheiată la Berna.. semnată la Aarhus. Convenţia privind protejarea patrimoniului mondial. privind Mediul şi Dezvoltarea. se poate afirma că. Carta Europeană a autonomiei locale. la 19 septembrie 1979. dar şi un interes cultural. Circulaţia cu vehicule motorizate. direct sau indirect. speciale şi complementare privind peisajul Problematica peisajului a fost enunţată încă din anul 1992. Reglementări de bază. care acţionează pe diverse domenii adiacente. recreative. recreativ. încheiată la Paris. Amenajările pentru destindere necesită totuşi anumite dezvoltări culturale. urbane şi periurbane.

Ionaşcu Gheorghe. în cadrul tipologiei stabilite. Partea I-a. s-a emis. pentru peisaje protejate de interes naţional şi regional. sau zonal. fiind necesară intervenţia orientată mai fermă a autorităţilor centrale din domeniu. vol. 5/2000. dintre cele 10 categorii prezentate în clasificare U. În România. nr. prin elaborarea unor planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism. astfel că nu există metodologii corespunzătoare. nu au fost încă instituite oficial în România.. în cadrul activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Alte reglementări speciale de ansamblu sau de deltaliu privind protecţia. C. o singură reglementare mai importantă de protecţie a peisajului. C. 5/2000. nr.10.04.2000).. Este de menţionat că. regulamentele anexă la planuri zonale de urbanism sau de amenajare a teritoriului. Comisia Comunităţilor Europene şi Consiliul Europei. 6. precum şi regulamente de gestionare responsabilă a zonelor protejate.. nepublicat. U. Zone Protejate. Problematica Zonelor protejate din teritoriu şi din aşezări umane.. în revista Mediul înconjurător. Categoriile de zone naturale protejate cu patrimoniu peisagistic clasificate de cele patru organisme europene şi internaţionale menţionate. rezervaţiile ştiinţifice. rezervaţiile naturale şi monumentele naturii. Zone protejate. 152/12. . supravegheate şi respectate. care să constituie un ghid util pentru Consiliile locale. S. 4/1994. conservarea şi ameliorarea peisajului încă nu au apărut. instituie şi categoria de rezervaţii ale biosferei. 5/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României. E. s-au creat condiţii generale de asigurare a protecţiei. nu s-a acţionat suficient de orientat pentru instituirea tuturor zonelor şi peisajelor protejate la nivel central şi local. Din pacate. în ceea ce priveşte pe cel din zonele protejate şi anume Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. N. Legea nr. 350/2000. până în prezent. Astfel. N. I. Totodată. astfel încât obiectivele de protecţie să poată fi stabilite. au fost precizate şi listate categoriile privind: parcurile naţionale. cum este simultan Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. nr. enumerând trei astfel de rezervaţii pentru România. dublată de iniţiativa şi preocuparea concretă de prtecţie a autorităţilor adminisraţiei publice cenrale. Bibliografie • • Nomenclatorul zonelor protejate continentale al organizaţiilor internaţionale: U. pot fi aprobate la nivel central. de aprobare a Planului de amenajare a teritoriului naţional. până în prezent (2004). nr. dar nu enumeră şi situri ale patrimoniului mondial. V.Concluzii privind reglementările În România. secţiunea a III-a. C. prin Legea privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. prin Legea nr. O. . chiar prin Hotărâre a Guvernului. Secţiuea a III-a. I. N.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful