Activitatea economică 1.

Care din următoarele trăsături nu aparţin nevoilor: a) limitate în capacitate; b) concurente; c) regenerabile; d) nelimitate ca număr; e) limitate ca număr.
2. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este

adevărată? a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii; b) se satisfac prin consumul de bunuri; c) au atât o determinare obiectivă cât şi una subiectivă; d) sunt limitate şi statice; e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere.
3. Bunurile se împart în libere şi economice, după următorul criteriu:

a) b) c) d) e)

natura subiectului purtător; complexitatea lor; modul de regenerare; modul de acces al indivizilor la ele; gradul de satisfacere.

4. Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii utilizării resurselor: a) se produc bunuri de calitate inferioară; b) se produce ce nu se cere; c) activitatea economică respectivă poluează mediul; d) se produce mai mult decât se cere; e) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate. 5. Un individ are un venit disponibil de 200 RON. El poate achiziţiona tricouri la preţul unitar de 100 RON şi cămăşi la preţul de 200 RON/bucată. Costul de oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este: a) 1,5 tricouri; b) 0,5 tricouri; c) 2 tricouri; d) 2,5 tricouri; e) 1 tricou.

6. Principala caracteristică a nevoilor umane se referă la: a) caracterul lor nelimitat; b) caracterul lor neregenerabil; c) caracterul lor limitat şi dinamic;

9

d) raritatea lor; e) caracterul lor neconcurenţial.

7. Activitatea economică este eficientă pe termen lung dacă raportul efort
a) b) c) d) e) este supraunitar; este subunitar; este unitar; nu se poate calcula; este negativ.

efect

:

8. Activitatea economică este eficientă pe termen lung dacă raportul efect :
a) b) c) d) e) este supraunitar; este subunitar; este unitar; nu se poate calcula; este negativ.

efort

9. O persoană dispune de un venit de 2.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A
şi B. Preţul bunului A este de 250 u.m., iar al bunului B, 500 u.m. În aceste condiţii, costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este: a) 0,5 unităţi din bunul B; b) 1 unitate din bunul B; c) 1,5 unităţi din bunul B; d) 2 unităţi din bunul B; e) 2,5 unităţi din bunul B.
a)

b) c) d) e)

10. Bunul economic marfă este: numai un bun material; numai un serviciu; orice bun care se consumă; un bun care are utilitate; un bun destinat vânzării-cumpărării pe piaţă.

11. Un bun economic destinat autoconsumului reprezintă: a) orice bun achiziţionat de pe piaţă; b) o marfă; c) rezultatul propriei producţii; d) un serviciu de pregătire profesională; e) un bun obţinut prin sponsorizare.

10

12. Potrivit ştiinţei economice, nevoile sunt: a) satisfăcute numai cu bunuri economice; b) satisfăcute prin consumul de bunuri; c) subiective, prin condiţiile care le generează; d) limitate şi statice; e) rezultatul exclusiv al presiunilor externe, însoţite de ameninţarea cu pedeapsa. 13.Nu sunt trăsături ale nevoilor: a) caracterul subiectiv; b) determinarea obiectivă; c) creşterea şi diversificarea lor continuă; d) tendinţa generală de reproducere; e) raritatea.
14. Spre deosebire de bunurile economice, bunurile libere sunt:

a) b) c) d) 15.

necesare indivizilor; produse în activitatea economică; un dar al naturii; dobândite din munca proprie, fără să se apeleze la schimb; e) consumate numai de către persoanele din zonele de munte. Nu sunt trăsături ale bunurilor economice: a) limitate în ofertă; b) obţinerea lor generează un cost; c) se produc în mod continuu; d) accesul şi sub formă de autoconsum; e) caracterul nelimitat.
16. Care dintre afirmaţiile de mai jos este falsă? a) un bun liber poate fi produs de om;

b) c) d) e)

un bun economic poate fi un serviciu; bunurile economice pot fi destinate pieţei; nu orice bun economic este o marfă; orice nevoie se acoperă prin consumul de bunuri.

17. Apelarea la schimb pentru acoperirea nevoilor a devenit dominantă în timp,

deoarece: a) elimină orice fel de risipă; b) elimină definitiv autoconsumul; c) nevoile sunt mai bine satisfăcute, iar mijloacele utilizate au o eficienţă mai mare; d) bunurile libere sunt limitate; e) elimină diviziunea muncii.

11

Care din afirmaţiile de mai jos nu este corectă ? o resursă regenerabilă în activitatea economică este nelimitată. d) se poate exprima numai prin regula minimului. e) este compatibil cu risipa resurselor limitate. b) este cea mai bună alternativă sacrificată. d) numai activităţile prin care se asigură bunurile de strictă necesitate. regenerarea şi refolosirea resurselor elimină caracterul nelimitat al mijloacelor. la cea mai bună utilizare a resurselor. e) costul de oportunitate este zero. 21. fără să se apeleze la schimb. Care din afirmaţiile de mai jos este corectă?: a) activitatea economică nu este o componentă a activităţii sociale. b) activităţile prin care oamenii îşi asigură doar bunurile materiale. a) b) c) d) 23. e) serviciile pentru consum personal sunt şi bunuri economice. a gospodări înseamnă a diminua tensiunea dintre nevoi şi resurse. dacă pregătirea profesională este cea mai bună. e) este egal cu zero. c) este incompatibil cu existenţa costului de oportunitate. d) resursele economice sunt nelimitate şi cu întrebuinţări alternative. c) are la bază concurenţa dintre agenţii economici. timpul cheltuit poate fi recuperat. e) nu are legătură cu limitarea resurselor. 24. Costul de oportunitate: a) este determinat de proprietatea privată. b) este egal cu zero. 20. costul de oportunitate: a) însoţeşte numai alegerile în calitate de consumatori. 22. o resursă regenerabilă poate să fie şi refolosibilă. în activităţile competitive. d) nu este specific fiecărui agent economic.18. Activitatea economică reprezintă: a) totalitatea activităţilor prin care oamenii îşi asigură bunurile pentru a-şi satisface nevoile. b) ştiinţa economică descrie. a) b) c) 19. b) îşi are determinarea în tensiunea nevoi-resurse. 12 . risipirea resurselor limitate micşorează costul real al alegerilor. explică şi prognozează acte şi fapte economice. c) obiectivele de atins nu sunt concurente. În virtutea principiului raţionalităţii: economisirea timpului este cea mai importantă cerinţă a progresului. Principiul raţionalităţii în economie: a) se poate exprima numai prin regula maximului. c) este un cost al alegerilor făcute ca producători sau consumatori. Potrivit ştiinţei economice. d) este condiţionat de politicile guvernamentale. d) acoperirea nevoilor se poate face şi direct. e) succesul şi eşecul economiei ca ştiinţă se pot calcula. c) activităţile prin care oamenii îşi asigură doar serviciile.

e) economia. b) individuale şi sociale (colective). se produce ce se cere. După natura subiectului. se produce cât se cere. 13 . 27. 29. d) prin autoconsum. c) numai economice. e) vitale şi elevate. d) schimbul de bunuri alimentare. Risipa de resurse survine. d) de subzistenţă. Galbraith. 25. Aprecierea că „rolul ştiinţei economice este să explice procesul prin care individul este servit” aparţine lui: a) J. 26. cu bunuri obţinute prin mijloace proprii. prin schimb. pentru a produce bunuri economice în vederea acoperirii nevoilor concrete nelimitate semnifică: a) în principal producerea de servicii. e) prin consum de bunuri. 30. consumul de resurse este pe măsura tehnologiei dominante. se respectă calitatea produselor. cu întrebuinţări alternative. e) doar servicii de consum personal.e) numai activităţile prin care se asigură bunurile de folosinţă îndelungată. K. b) numai libere. b) numai direct. c) repartiţia veniturilor. d) doar servicii. atunci când: a) b) c) d) e) se produce ce nu se cere. 28. c) sociale şi elevate. în principal. nevoile pot fi: a) individuale şi de vârf. c) doar cu bunuri obţinute prin intermediul schimbului. b) activităţi independente de producerea de bunuri. Satisfacerea nevoii se poate realiza pe două căi principale: a) direct (cu bunuri obţinute cu mijloace proprii) şi indirect. Bunurile necesare satisfacerii nevoilor pot fi: a) libere şi economice. Ansamblul activităţilor interdependente prin care oamenii utilizează resurse limitate.

Keynes. M. Lipsey. c) utilizarea mijloacelor limitate. R. 35. d) obţinerea de cât mai multe rezultate indiferent de calitate. combină factori de producţie. Raţionalitatea economică presupune: a) respectarea regulii maximului doar pe termen scurt. b) respectarea regulii minimului doar pe termen lung. 14 . de spaţiu şi de timp. c) obţinerea rezultatelor dorite cu resurse mai mari decât permite tehnologia dominantă. 32. 31. cu cele mai mici cheltuieli de mijloace. Crucea Roşie. Samuelson. Problemele de bază ale economiei sunt: a) ce producem? sau cât producem? b) ce producem? cât producem? cum producem? pentru cine producem? c) cât producem? sau pentru cine producem? d) ce producem? sau cum producem? e) ce şi cât producem fără a avea importanţă cum producem. în restricţiile date. 34. P. sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit. e) urmăreşte obţinerea de profit. d) maximizarea rezultatelor utile la mijloacele date folosite doar pe termen lung. 33. partidele politice. a) b) c) d) Nu reprezintă administraţie privată: sindicatele. A. Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor: a) b) c) d) substituie factori de producţie. armata. Chrystal. Principiul minimaxului în economie presupune: a) realizarea cu mijloacele date a celor mai bune rezultate posibile. e) minimizarea mijloacelor folosite pentru obţinerea rezultatelor dorite doar pe termen lung. în aşa fel încât satisfacerea nevoii să fie maximă. e) maxim de rezultate utile cu minimum de cheltuieli de resurse. cumpără factori de producţie.b) c) d) e) J. b) obţinerea rezultatelor dorite.

e) fundaţiile. d) doar un flux de intrări pentru producător. c) nu se poate vorbi de existenţa unui flux real/monetar pe piaţa muncii. 41. 39. c) distribuie veniturile între agenţii economici. d) primăria. vânzarea de bunuri de consum final. b) doar un flux real. fixe şi variabile. b) realizează producţie comercială. Administraţiile publice: a) realizează producţie necomercială pentru colectivităţi şi redistribuie veniturile între agenţii economici. Reprezintă o administraţie privată: a) armata. e) atât un flux monetar cât şi un flux real. brute şi nete. b) numai un flux real. d) numai un flux de ieşiri pentru întreprinderi. 15 . realizează: a) numai un flux monetar . e) prefectura. c) nu se poate vorbi de existenţa unui flux real/monetar pe piaţa bunurilor şi serviciilor. Atunci când un producător vinde o marfă şi încasează venituri. 37. 36. e) atât un flux monetar cât şi un flux real. c) partidele politice. transferul unor sume de bani între două conturi bancare. b) învăţământul public. 40. Atunci când întreprinderile angajează forţă de muncă şi plătesc salarii. acordarea de credite clienţilor bancari. Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial: a) b) c) d) e) furnizarea serviciilor de apărare naţională. a) b) c) d) e) În funcţie de natura lor. fluxurile dintre agenţii economici se împart în: nominale şi reale. vânzarea de bunuri de consum intermediar. realizează: a) doar un flux monetar. 38. finale şi intermediare. reale şi monetare.

c) capitalul circulant. salarii şi profit distribuit. c) inexistenţa dimensiunii sociale. b) consumul intermediar. 16 . Funcţia de a produce a întreprinderii constă în formularea următoarelor întrebări: a) cât de mare va fi profitul? b) care este segmentul de piaţă pe care îl va deţine? c) va produce doar servicii? d) ce bunuri vor fi produse. e) cifra de afaceri. d) crearea şi repartizarea valorii. e) efectuarea de investiţii. e) subvenţii. d) partea amortizată a capitalului fix. d) diviziunea muncii. b) impozite. cum şi pentru cine vor fi produse bunurile? e) care vor fi firmele concurente. Valoarea adăugată reprezintă: a) plusul de valoare care se creează în întreprindere. d) ajutoare de stat. În economie. e) realizează producţie comercială pentru menaje. b) caracterul sistemic al activităţii. b) costuri. c) consumă doar bunuri materiale.d) realizează numai producţie necomercială pentru menaje. Întreprinderea dezvoltă relaţii cu statul prin: a) plata impozitelor şi primirea de subvenţii. Nu reprezintă trăsătură comună pentru toate întreprinderile: a) realizarea aceleiaşi funcţii. 43. menajul desemnează unitatea care. 46. c) economii la bănci. c) economii de la alţi agenţi. 48. 47. d) produce servicii. Menajele dezvoltă relaţii cu întreprinderile prin: a) muncă. e) produce şi consumă servicii. b) produce. Raritatea: a) este specifică numai bunurilor economice. 42. în principal: a) consumă. e) diferenţa dintre cifra de afaceri şi investiţii. 45. 44.

bunuri. Expresia „economie naturală” are semnificaţia de economie: a) în care nu există bunuri create de om. Proprietatea şi inţiativa economică 50. e) nici una din variantele de mai sus. Subiectul proprietăţii nu este format din: indivizi. a) b) c) d) e) a) b) 52. 49. deoarece acestea sunt mai puţine ca număr. În cadrul formei de proprietate particular individuală. ce poate fi depăşită. 51. d) dreptul de proprietate. b) împarte întotdeauna uzufructul cu angajaţii. 54. socio-grupuri. socio-grupuri. poate înstrăina unul dintre următoarele atribute ale proprietăţii: a) dreptul de posesiune. d) dispune numai de administrarea bunurilor. c) este independentă de nevoile oamenilor. e) care respectă legi ale naturii. organizaţii naţionale. c) dreptul de dispoziţie. organizaţii naţionale.b) este specifică numai bunurilor libere. d) este o situaţie de moment. bunuri. Libera iniţiativă exprimă : 17 . Obiectul proprietăţii este format din: indivizi. proprietarul: a) dispune de toate atributele proprietăţii. dar nu şi managerul acesteia. în totalitate. c) este reprezentant al administraţei locale. c) în care produsele vândute pe piaţă sunt obţinute exclusiv din natură. b) dreptul de uzufruct. c) d) e) 53. d) în care predomină autoconsumul. În cazul în care un individ este proprietarul unei firme. referindu-se la resurse. e) dreptul de a stăpâni în fapt şi nemijlocit firma respectivă. e) dispune numai de uzufruct. organizaţii internaţionale. b) care respectă cerinţele legate de conservarea mediului natural. organizaţii internaţionale.

c) dreptul individului de a desfăşura orice activitate economică. cumpărare. relaţii manageriale. Un bun poate fi înstrăinat parţial prin: vânzare. b) dreptul individului de a desfăşura numai activităţi care îngrădesc libertatea de acţiune a altor agenţi economici. locaţie de gestiune. donaţie. Un bun poate fi înstrăinat în totalitate prin: închiriere. moştenire. dreptul individului de a desfăşura numai activităţi non-profit. relaţii de angajare salarială. 18 . 55. închiriere. cu condiţia respectării normelor juridice. vânzare-cumpărare. 56.a) d) e) dreptul individului de a desfăşura orice activitate economică. dreptul individului de a furniza numai servicii.

c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT. b) negativă. d) utilitatea marginală este aceeaşi pentru fiecare bun. Dacă funcţia utilităţii marginale a bunului X este Umg(X)=20-3X. autoturism-benzină. d) 45. atunci utilitatea totală pentru primele 5 unităţi din bunul X este egală cu: a) 50. individul consumă puţin şi economiseşte mult. e) pozitivă şi crescătoare. gaz metan-lemn. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic. Reprezintă bunuri substituibile: a) autoturism-benzină. b) 55.Comportamentul consumatorului 57. e) 65. a) b) c) d) e) 61. miere-zahăr. 19 . e) individul obţine o utilitate totală maximă pentru un buget dat. e) Umg descreşte. d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT. benzină-motorină. b) utilitatea totală resimţită în urma consumului unui bun este aceeaşi pentru toate bunurile. Reprezintă bunuri complementare: margarină-unt. în cantităţi egale din fiecare bun. c) 62. 59. 58. utilitatea totală este: a) pozitivă şi descrescătoare. 60. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic. Semnificaţia echilibrului consumatorului este aceea că: a) individul consumă echilibrat. până la saturaţie. c) 60. b) calculator-program soft. c) zero. d) descrescătoare. b) Umg rămâne constantă şi UT scade. până la saturaţie: a) Umg creşte şi UT scade.

m. UmgB/UmgA=PA/PB. Până la punctul de saturaţie. utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. UmgA/UmgB=PA. 20 . scade. a) b) c) d) e) 67. 65. cu o rată descrescătoare. 63. şi Py=2 u. 66. d) stilou-cerneală. cu o rată constantă. scade. programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 2X şi 3Y. Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de: situaţia de ansamblu a economiei. veniturile consumatorilor. scade. cu o rată crescătoare. În condiţiile în care Umgx=10-X iar Umgy=28-2Y. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile Px=1 u. creşte. costurile fixe de producţie. Utilitatea totală este maximă atunci când: UmgA=UmgB. a) b) c) d) e) 64.m. UmgA/PA=UmgB/PB. Până la punctul de saturaţie.m.c) unt-margarină. Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u. e) mixer-energie electrică. cu o rată descrescătoare. e) scade. c) este negativă. condiţiile natural-geografice. UmgA/PB=UmgB/PA. preferinţele consumatorilor. utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv a) b) c) d) e) din acelaşi bun economic: creşte. cu o rată constantă. d) este maximă. b) rămâne întotdeauna constantă.

Raportul pe care fiecare consumator îl stabileşte între cantităţi determinate dintr-un bun şi nevoile sale în condiţii date de loc şi timp exprimă: a) caracterul obiectiv al utilităţii. c) raportul utilitate marginală/preţ este maxim pentru fiecare bun. e) se accentuează. c) 1. d) poate să crească sau să scadă. o cantitate corespunzătoare de monedă. maximizarea profitului. utilitatea bunurilor economice. a) b) c) d) e) Punctul de pornire în comportamentul consumatorului îl constituie: aprovizionarea corespunzătoare cu factori de producţie. c) creşte. e) raportul utilitate marginală/preţ este identic pentru fiecare bun. 2X şi 5Y. 72. 8X şi 4Y. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3X. e) 5. e) utilitatea individuală. intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade. 69. c) utilitatea totală. Atunci când se consumă succesiv unităţi din acelaşi bun. b) nu se modifică.b) c) d) e) 4X şi 8Y. 21 . b) utilitatea marginală a fiecărui bun este maximă. 68. 3X şi 2Y. d) raportul utilitate totală/preţ este maxim pentru fiecare bun. d) utilitatea marginală. b) caracterul subiectiv al utilităţii. Utilitatea marginală a bunului X este: a) 2. d) 4. b) 3. o organizare optimă a activităţii de producere a bunurilor. Un consumator raţional va alege să consume cantităţi din două bunuri corespunzător cărora: a) utilitatea totală a fiecărui bun este maximă. 70. 71.

UmgB PB PA UmgB = . aprecierea utilităţii economice. alegerea bunurilor se bazează pe criterii de eficienţă. a) b) c) d) e) 75. 77. utilitate economică. face alegeri doar pe criterii ecologice. alege bunuri numai sub influenţa publicităţii. 76. delimitarea bunurilor economice de cele libere. e) descrescătoare. c) întotdeauna negativă. Utilitatea marginală ce se poate obţine prin consumul unor unităţi succesive din acelaşi bun este: a) constantă. cumpără bunuri la întâmplare. utilitate marginală. e) UmgA = UmgB. Utilitatea totală atinge punctul maxim atunci când: a) preţul unitar creşte. gruparea resurselor în primare şi derivate. Satisfacţia suplimentară pe care speră că o va obţine un consumator prin a) b) c) d) e) folosirea unei unităţi în plus din acelaşi bun reprezintă: utilitate totală. d) crescătoare şi negativă. evaluarea productivităţii muncii. b) crescătoare şi pozitivă. utilitate în sens general. 78. Consumatorul are un comportament economic raţional atunci când: cumpără bunuri pe baza experienţei precedente. nevoie umană. 22 . PB PB P UmgA = A. a) b) c) d) e) Are un caracter subiectiv: determinarea salariului. Un consumator raţional obţine maximum de satisfacţie atunci când: a) b) c) d) UmgA UmgB = . 74. PB PA PA = PB .73. b) utilitatea marginală este maximă.

atunci utilitatea marginală a tricoului este: a) 22. 79. Un consumator achiziţionează două bunuri X şi Y ale căror utilităţi marginale sunt 200 unităţi de utilitate. e) 16. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă: a) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală.c) utilitatea marginală este nulă. d) 15. d) preţul bunurilor influenţează utilitatea totală resimţită de consumator. d) va mări consumul din ambele bunuri. atunci consumatorul: a) va mări consumul din X şi va reduce consumul din Y. e) utilitatea marginală creşte. utilitatea marginală resimţită de consumator scade. iar preţul unui tricou este de 60 RON. P 81. 82. b) 23. b) curba cererii unui consumator nu depinde de venitul său. este egală cu: ΔUT . Utilitatea marginală. e) între preţ şi cantitatea cerută există o relaţie inversă. b) va mări consumul din Y şi va reduce consumul din X. c) când cantitatea consumată succesiv din acelaşi bun creşte. 23 . c) Umg = Qx Qx . respectiv 250 unităţi de utilitate. Dacă raportul utilitate marginală-preţ pentru pâine este 0. Un consumator raţional achiziţionează două bunuri: pâine şi tricouri. d) utilitatea marginală este negativă.4. Dacă atât preţul bunului X cât şi preţul bunului Y sunt de 4 RON. d) Umg = UT a) Umg = e) Umg = Qx . c) 24. b) Umg = ΔUT UT . 80. Umg. ΔQ x ΔQ x . c) va menţine consumul din ambele bunuri.

b) 7 unităţi de utilitate. raportul utilităţilor marginale utilităţii totale maxime este: U mg X U mg Y corespunzător 24 . 83. 84. b) 39. c) 7. 17. c) 83. Dacă preţurile celor două = PY = 250 u. e) 75. e) 46. atunci programul de consum este: a) 3X şi 7Y. c) 7X şi 7Y. iar utilitatea totală este maximă. În urma consumului succesiv a 7 unităţi din acelaşi bun.m. 7... 2. c) 72 unităţi de utilitate. d) 7X şi 3Y.e) va reduce consumul din ambele bunuri. 20. d) 72. 11. 8. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 24. -8.m. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două bunuri. Utilitatea totală după primele 4 unităţi este: a) 28. Un individ consumă succesiv 5 unităţi din acelaşi bun economic utilităţile marginale fiind: 15. atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 8 unităţi de utilitate. = bunuri 20-3X. un consumator obţine următoarele utilităţi marginale: 25. preţul bunului X este de 3 u. 13. 13. sunt PX = 85. În condiţiile în care raportul preţurilor pentru două bunuri X şi Y. X şi Y sunt date de relaţiile: UmgX UmgY =5-2Y. consumate de un individ este de 2. d) 21 unităţi de utilitate. Utilitatea totală a primelor 6 unităţi consumate este: a) 80. d) 9. e) 10X şi 10Y. b) 86. e) 27 unităţi de utilitate. 87. 86. b) 3X şi 3Y. -3.

. unde P este preţul. 4. c) cu elasticitate unitară. cererea pentru acel bun este: a) perfect inelastică..m. utilitatea marginală este constantă. e) perfect inelastică. 1.m. b) 28.m.m.m. b) inelastică. b) inelastică. preţul este: a)40 u. utilitatea marginală este descrescătoare.m. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Q c = 80-4P. d) 6 u. c) 2. În cazul unui bun cantitatea cerută scade cu 30% datorită creşterii preţului de la 10..000 u. 25 . c) cu elasticitate unitară. utilitatea marginală este crescătoare. 91.. Dacă prin consumarea celei de-a 6 unităţi din acelaşi bun economic utilitatea totală creşte de la 24 la 28. b) 20 u. e) 22. utilitatea totală este crescătoare. 89. d) elastică. d) perfect elastică..m. atunci. a) b) c) d) e) 90. 2 2. la 12. utilitatea marginală a acestei unităţi este: a) 24.000 u.Curba cererii este descrescătoare pentru că: utilitatea totală este descrescătoare.25. iar cererea zilnică se reduce de la 5000 la 4000 de unităţi există o cerere: a) elastică. Oferta bunului respectiv este Qo = 30+P.În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi creşte de la 10000 la 12000 de u. 0.33 u. c)10. e) perfect elastică. Dacă pe piaţă există un exces de cerere de 20 unităţi. 92. 88. În acest caz.a) b) c) d) e) 1 . d) 4.

e)nul. 93.În cazul în care preţul creşte. c) creşterea cererii cu 0. b) ofertei.8%. venitul total încasat de producător este: a) zero. Cererea din acel bun.8 în raport cu preţul şi 3 în raport cu veniturile cumpărătorilor. c) unitară. scade. e) o creştere a preţului determină deplasarea curbei cererii la dreapta. c) puterea de cumpărare a consumatorilor scade. e) subvenţiilor. d) o creştere a preţului determină deplasarea curbei cererii la stânga. 97.Cantitatea cerută dintr-un bun scade atunci când preţul său creşte deoarece: a) o creştere a preţului deplasează curba ofertei la dreapta. b) inelastică. 95. dacă cererea este elastică. dacă cererea este inelastică.2%. e) +∞. d) taxelor. atunci venitul încasat de producător: creşte. a) b) 26 . d) zero. este: a) elastică. e) reducerea cererii cu 2. b) crescător.Dacă cererea este elastică. iar preţul de vânzare al unui bun creşte. c) descrescător. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2. în funcţie de venit. 96.8%. 98. b) creşterea cererii cu 3. cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi.În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 500 RON la 750 RON.Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a: a) preţului. e) constant. dacă cererea este elastică. d) constant. d) reducerea cererii cu 1%.2%. dacă cererea este inelastică. c) venitului.Elasticitatea cererii pentru tricouri este 0. 94. dacă cererea este inelastică. b) puterea de cumpărare a consumatorilor creşte.

care din următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui producător? a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. reducerea cererii cu 1%. 101. În cazul în care cererea este elastică.3 ori în timp ce preţul său creşte cu 10%. 100. venitul unui producător va creşte dacă: preţul de vânzare al bunului său va creşte.6%. creşterea cererii cu 1. 103. a) b) c) d) e) 99. costul său de producţie va creşte. scade apoi creşte. modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. scade cu 20%. creşterea cererii cu 1%. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează: creşterea cererii cu 2. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0. b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. preţul de vânzare al bunului său va rămâne constant. a) b) c) d) e) a) b) c) d) e) 27 . d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia.În cazul unei cereri elastice în raport cu preţul. creşte apoi scade. Producţia în acest caz: creşte cu 20%. preţul de vânzare al bunului său va scădea. nu se modifică. e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin: a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv.4%. d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute. b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. c) în valoare absolută.4%. Venitul unui producător creşte de 1.18%. 102. c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.c) d) e) rămâne constant. nivelul producţiei sale va scădea.6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile cumpărătorilor. scade cu 18%. reducerea cererii cu 1. creşte cu 18.

d) cererea provine şi din partea administraţiilor. Atunci când cererea pentru un bun este elastică în raport de preţ. c) că bunul respectiv nu este de strictă necesitate pentru consumator. c) firma este dezavantajată. c) utilitate marginală. b) încasările firmei cresc. e) cererea depinde şi de venitul cumpărătorilor. Între modificarea preţului şi modificarea cantităţii cerute dintr-un bun există: a) o relaţie directă. 28 . 104. d) cumpărătorii sunt dezavantajaţi. dar mai lent. Gradul de sensibilitate a cererii la modificarea factorilor care o influenţează se numeşte: a) elasticitatea cererii. e) risc în consum. 105. iar vânzătorul ia decizia să reducă preţul: a) încasările firmei scad. b) o relaţie inversă. b) cantitatea cerută depinde de preţ. d) o relaţie de la parte la întreg. b) o cerere inelastică. d) o modificare a cererii în acelaşi sens cu preţul. Coeficientul subunitar de elasticitate a cererii în raport de preţ pentru un anumit bun economic arată: a) o cerere elastică. e) o situaţie de cerere întâlnită la bunurile de lux. 108.e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii cerute. c) cererea este mai mare decât nevoia socială. Care din afirmaţiile de mai jos nu este adevărată: a) cererea este cantitatea dintr-un bun marfar ce se doreşte a fi cumpărată. b) rată marginală de substituţie. c) atât o relaţie directă cât şi una inversă. 107. d) înclinaţia marginală spre consum. e) cantitatea vândută nu se modifică. e) aceeaşi relaţie ca cea dintre preţ şi cantitatea oferită. 106.

Cererea elastică în raport de preţ este specifică: a) bunurilor de strictă necesitate. 111. 29 . 110. Atunci când coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit este pozitiv. La o cerere inelastică în raport de preţ. e) bunurilor la care modificarea preţului unitar determină modificarea în sens contrar şi mai puternică a cantităţii cerute. c) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în acelaşi sens a cantităţii cerute. c) menţinerii preţului. dar subunitar. c) elastică. Cererea inelastică în raport de modificarea preţului este specifică: a) factorilor de producţie. d) volumul valoric al vânzărilor creşte. cererea: a) este elastică. 114.109. indiferent de modificarea preţului. d) menţinerii cantităţii bunului pe piaţă. e) firma este avantajată când sporeşte costul marginal. dacă vânzătorul urmăreşte să mărească încasările. c) reducerea preţului determină scăderea volumului valoric al vânzărilor. d) pentru majoritatea bunurilor de strictă necesitate. b) evoluează în sens opus faţă de venit. b) creşterii preţului. e) ţărilor aflate în tranziţie. c) bunurilor care au o plajă mare de înlocuitori. b) cu elasticitate unitară. e) independentă de volumul valoric al vânzărilor. 113. b) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în acelaşi sens a cantităţii cerute. 112. d) perioadelor de criză. d) independentă de veniturile consumatorilor. Decizia de a reduce preţul unitar pe piaţa unui bun se ia atunci când cererea pentru bunul respectiv este: a) inelastică. atunci el va acţiona în direcţia: a) sporirii cantităţii bunului pe piaţă. Atunci când se înregistrează o cerere inelastică în raport de preţ: a) cantitatea cerută scade într-o proporţie mai mare decât scade preţul. b) firma vânzătoare este avantajată când reduce preţul. e) reducerii preţului. b) bunurilor de lux.

în raport de venit. c) 2. 118. d) este cu elasticitate unitară. d) se modifică în aceeaşi proporţie cu venitul. când preţul scade. d) există o relaţie pozitivă. Între modificarea preţului şi cantitatea oferită din bunul respectiv: a) există o relaţie de la parte la întreg. c) 0. c) se modifică mai mult decât venitul. La o cerere elastică. e) 2. Dacă celelalte împrejurări rămân neschimbate. d) 1. în mod normal: a) scăderea cantităţii oferite. 119. c) se constată o contracţie. modificarea preţului determină. d) 0. dar mai puternic. b) este mai mare decât oferta. 115. b) se constată o extindere.5 la o cerere elastică. b) 2 la o cerere inelastică. La o cerere inelastică în raport de venit. c) 0. coeficientul de elasticitate poate să fie egal cu: a) 0. e) 0. e) există o relaţie inversă.33. 120. La o cerere elastică în raport de preţ. d) 1. b) schimbarea în sens opus a cantităţii oferite.5. b) 1/4. e) schimbarea direct proporţională a cantităţii oferite. d) schimbarea în acelaşi sens a cantităţii oferite. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit are valoarea: a) 1 la o cerere elastică.5. e) se modifică mai puţin decât venitul. 30 . e) evoluează în acelaşi sens cu venitul.5 la o cerere inelastică.5 la o cerere inelastică.c) este inelastică. 116. e) 25%. când preţul creşte. 117. coeficientul de elasticitate poate să aibă valoarea: a) 1. cantitatea cerută: a) este mai mică decât oferta. b) 3. c) creşterea cantităţii oferite.

121. Dacă preţul unui bun se reduce de la 300 la 250 u.m., iar cantitatea cerută creşte de la 200 la 400 bucăţi, coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preţ este: a) 2; b) 4; c) 0,9; d) 12; e) 6.

122. Cererea pentru reviste are un coeficient de elasticitate în raport cu preţul de 1,25. Dacă preţul revistelor creşte cu 10%, atunci cantitatea cerută: a) scade cu 8%; b) creşte cu 8%; c) nu se modifică; d) scade cu 12,5%; e) creşte cu 12,5%. 123. În situaţia în care pe piaţă preţul unei bun creşte de la 100 la 120 de u.m., iar cantitatea cerută se reduce de la 500 la 400 de unităţi, coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ este: a) 0,2; b) 1; c) 5; d) 0,5; e) 1,5. 124. Dacă funcţia cererii pentru bunul X este Q=10-2P, iar preţul iniţial a fost de 2 um, atunci elasticitatea cererii la preţ este egală cu: a) 2; b) 0,66; c) 0,33; d) 1,5; e) 1.
125. Elasticitatea cererii în raport cu preţul pentru bunul X este 2. Dacă funcţia

cererii este egală cu: Q=3-2P, atunci preţul în T0 a fost de: a) 2; b) 1; c) 3; d) 5; e) 15.
126. Dacă elasticitatea cererii bunului X în funcţie de venit este 2, atunci acest bun

este: a) un bun normal; b) un bun inferior; c) un bun complementar;

31

d) un bun substituibil; e) un bun neutru. 127. Dacă Kec/p este 2,5, iar producătorul măreşte preţul, atunci venitul său: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) este maxim; e) scade, iar apoi creşte. 128. Dacă Kec/p este 2,5, iar producătorul scade preţul, atunci venitul său: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) este maxim; e) scade, iar apoi creşte

Comportamentul producătorului 129. Capitalul tehnic al unei firme este de 3000 RON. Dacă capitalul fix reprezintă 60% din capitalul tehnic, iar rata de amortizare este de 20%, atunci capitalul consumat este egal cu: a) 1200 RON; b) 1560 RON; c) 1800 RON; d) 3000 RON; e) 2160 RON. 130. Rata marginală de substituţie a factorului muncă cu factorul capital este 10. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este de 20, atunci productivitatea marginală a factorului care substituie este: a) 200; b) 2; c) 0,5; d) 1;

32

e)

4.

131. După o perioadă de 5 ani, capitalul fix neamortizat al unei firme este de 1000

RON. Dacă rata de amortizare este de 10%, atunci valoarea capitalului amortizat este: a) 1000 RON; b) 2000 RON; c) 200 RON; d) 3000 RON; e) 2500 RON. 132. Rata marginală de substituţie a factorului capital cu factorul muncă este 2. Pentru ca firma să obţină aceeaşi producţie, cu cât trebuie să se modifice factorul capital, dacă forţa de muncă creşte cu 10 lucrători? a) ΔK= - 2; b) ΔK= - 5; c) ΔK= - 10; d) ΔK= - 20; e) ΔK= 3. 133. Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme: a) subvenţiile primite de la stat; b) veniturile din vânzarea bunurilor economice; c) vânzările de bunuri economice; d) cumpărarea de factori de producţie; e) angajarea de forţă de muncă.

134. Obiectivul fundamental al producătorului este:
a) minimizarea consumului de bunuri economice; b) maximizarea profitului; c) minimizarea venitului disponibil; d) minimizarea profitului; e) maximizarea încasărilor bugetare. 135. Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice: a) administraţiile private; b) administraţiile publice; c) întreprinderile; d) gospodăriile; e) băncile.

136. Nu reprezintă un flux de ieşire pentru firme:
a) b)

c)
d) e)

plata impozitelor şi taxelor către stat; plata taxei pe valoarea adăugată către stat; subvenţiile primite de la stat; vânzările de bunuri economice către gospodării; plata salariilor.

33

138. parţială sau totală. utilajele.137. materiile prime. e) factor de producţie nelimitat. 140. Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie: a) factor de producţie originar. c) materiile prime. în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii. d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice. b) calculatoarele de proces. reprezintă: a) combinarea factorilor de producţie. b) substituirea factorilor de producţie. d) dezvoltarea intensivă. Nu reprezintă capital tehnic: maşinile. abilitatea întreprinzătorului. d) productivitatea marginală a factorilor de producţie. b) productivitatea marginală a capitalului. 34 . c) principalul factor de producţie în agricultură. a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi. Reprezintă un element de capital circulant: a) clădirile. Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă: a) productivitatea muncii. c) productivitatea marginală a pământului. e) utilitatea marginală a factorilor de producţie. c) productivitatea medie a factorilor de producţie. 142. Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) productivitatea marginală a muncii. b) factor de producţie regenerabil. c) factorii de producţie. e) productivitatea globală a factorilor de producţie. d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. energia pentru producţie. 139. b) creşterea economică. e) dezvoltarea extensivă. Înlocuirea. a) b) c) d) e) 141.

35 . d) utilitatea individuală a bunurilor economice. Rata anuală de amortizare a unui utilaj este egală cu 20%.m.. Reprezintă neofactor de producţie: materiile prime.m. c) utilitatea totală a bunurilor economice. e) venitul disponibil al consumatorului. b) condiţiile de producţie. d) factorul activ şi determinant al producţiei. Combinarea factorilor de producţie nu depinde de: a) natura activităţii economice.m. c) venitul disponibil al consumatorului. c) un rol determinant în activitatea economică. e) utilajele. d) regenerabil. Factorul de producţie pământ nu este : a) limitat. informaţia. e) factorul pasiv al producţiei. e) degradabil. a) b) c) d) e) 144. din valoarea investiţiei. c)7. 143. e) managementul şi marketingul firmei.. b) nelimitat. combustibilul. utilajele.m.. c) principalul factor de producţie în agricultură. d) abilitatea întreprinzătorului. maşinile. b) o acţiune conştientă. Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică: a) o acţiune specific umană.5 milioane u. valoarea de achiziţie a utilajului a fost egală cu: a)6 milioane u. Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) utilitatea marginală a bunurilor economice. b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. 145. Dacă după 4 ani firma a recuperat 6 milioane u. b)7 milioane u. 147.d) maşinile. 146. 148.

. b) subvenţiile primite de la stat. în formă valorică. 4.. Nu reprezintă neofactor de producţie: a) b) c) d) e) managementul. 4 ani.5 ani. tehnic. raport de la parte la întreg. 153. 149. fix. atunci durata de utilizare a utilajului este egală cu: cu cu a) b) c) d) e) 1an. raport subunitar. 152.5 milioane u.d)8 milioane u. biotehnologia. circulant. munca. în formă fizică. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie? a) b) c) d) e) 36 .m. 1. raport unitar. 151. d) impozitul pe salarii. în formă valorică.m. în formă fizică. Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme? a) impozitul pe profit.m.. în formă fizică. marketingul. a) b) c) d) e) 150. nu există legătură. e) obligaţiunile emise. 154.m. e)8. Amortizarea se referă la consumul de capital: circulant. informaţia. iar amortizarea anuală este egală 10 milioane u. fix. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie: raport de la întreg la parte.5 ani. 2 ani. Dacă valoarea de achiziţie a unui utilaj este egală 20 milioane u. c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie.

în principal.a) b) c) d) e) reprezintă bunuri de producţie. e) subvenţiile. reprezintă capital tehnic. c) munca. d) firmele produc numai bunuri materiale. producţia sporeşte. reprezintă consum personal. Care dintre afirmaţiile de mai jos este falsă? a) producătorul este purtătorul ofertei. b) sporirea cantităţii factorilor de producţie. În cazul creşterii economice de tip intensiv. c) creşterea capitalului tehnic fix. e) resurse destinate consumului oamenilor. 158. se împarte în fix şi circulant. 156. Factorul activ şi determinant al producţiei este: a) capitalul. 37 . c) obţinerea profitului determină caracterul comercial al firmei. Factorii de producţie reprezintă: a) resurse descoperite. e) amortizarea capitalului tehnic fix. Care dintre elementele de mai jos reprezintă intrări pentru activitatea firmei? a) b) c) d) impozitele. b) producţia asigură obiectul consumului. reprezintă factor de producţie derivat. b) natura. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin: a) sporirea productivităţii factorilor de producţie. veniturile din vânzarea bunurilor economice. d) subvenţiile primite de la stat. 157. e) firmele produc pentru piaţă. e) creşterea randamentului factorilor de producţie. b) elemente din mediul natural. e) creşterea preţurilor de vânzare. salariile. 159. d) ajutoarele de stat. c) resurse atrase şi utilizate în activitatea economică. d) reducerea costurilor de producţie. prin: a) rolul decisiv al factorului muncă. d) resurse utilizabile. 155. c) progresul tehnic. b) eficienţa utilizării factorilor de producţie. vânzările de bunuri economice. 160.

În cadrul factorilor de producţie primari se încadrează: a) munca şi capitalul. b) factor de producţie derivat. b) se realizează prin intermediul guvernului. 165.161. 167. e) munca şi informaţia. c) sunt resurse şi cunoştinţele tehnico-ştiinţifice. c) aptitudinile şi experienţa oamenilor. c) risipa. e) elimină plata impozitelor şi taxelor. b) cuprinde şi apa tehnologică. e) forma de uzură la care este supus. c) sunt determinate de concurenţă. d) reducerea timpului liber este un factor de progres. e) participă la un singur ciclu de producţie. d) determină natura creşterii extensive. Economisirea şi ameliorarea utilizării factorilor de producţie: a) determină scumpirea lor. Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată? a) firmele sunt motivate prin costuri. e) creşterea eficienţei factorilor de producţie. b) munca este factorul pasiv al producţiei. d) elementul activ şi determinant al producţiei. b) domeniul de activitate al firmei. b) sporirea rodniciei muncii. c) legătura cu factorul muncă. c) natura şi capitalul. Capitalul tehnic fix: a) se consumă integral într-un ciclu de producţie. 166. d) modul cum participă la activitatea economică. e) un dar al naturii. Caracterul limitat al factorilor de producţie nu este compatibil cu: a) creşterea intensivă a producţiei. 164. d) costul alegerii. c) se înlocuieşte după fiecare ciclu de producţie. 163. Capitalul tehnic reprezintă: a) banii economisiţi de menaje. 38 . La baza împărţirii capitalului tehnic în capital fix şi capital circulant se află: a) mărimea firmei. d) munca şi natura. e) activitatea economică este posibilă fără factorul muncă. d) este afectat de uzura fizică şi morală. b) capitalul şi creativitatea tehnico-ştiinţifică. 162.

b) progresului tehnic şi a condiţiilor pieţei. d) participă la un singur ciclu de producţie. Consumul de capital circulant se reflectă în valoarea producţiei la care a participat: a) numai în formă materială transformată. c) atât în formă materială. 172. b) se uzează numai moral. b) se referă numai la factorul capital. cât şi valorică. 39 . d) poluării mediului natural. Capitalul tehnic fix: a) se uzează numai fizic. e) uzurii fizice. 170. b) se uzează fizic. e) participă la un singur ciclu de producţie. e) presupune o rată marginală de substituţie supraunitară. e) după mai multe cicluri de producţie. c) nu are legătură cu eficienţa combinării factorilor de producţie. Substituirea factorilor de producţie în activitatea economică: a) se referă numai la factorul muncă.168. c) nu se regăseşte în produsul finit. d) se uzează fizic şi moral. e) se uzează atât fizic cât şi moral. 171. 169. c) acţiunii agenţilor naturali. Capitalul circulant: a) se amortizează. c) nu trebuie amortizat. d) numai sub formă bănească. Uzura morală a capitalului tehnic fix apare sub incidenţa: a) folosirii în producţie. b) sub formă de amortizare. d) se bazează pe compatibilitatea caracteristicilor de utilitate şi adaptabilitate a elementelor ce se combină.

Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este 10. d) 0. c) unitară. d) rata marginală de substituţie se foloseşte la calculele de eficienţă a combinării factorilor. d) productivitatea marginală a unui factor este aceeaşi cu productivitatea medie. c) 5. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este mai mică decât productivitatea marginală a factorului ce îl substituie. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) între productivităţile marginale a doi factori de producţie şi rata lor de substituţie nu există legătură. rata marginală de substituţie este: a) negativă şi supraunitară. iar productivitatea marginală a factorului ce îl substituie este 20. 177. b) supraunitară. productivitatea marginală a factorului substituit este egală cu: a) 150. 40 . 174. b) 10. e) elemente ale capitalului circulant se pot substitui în producţie.5. e) combinarea factorilor de producţie este o operaţiune exclusiv tehnică. b) combinarea factorilor de producţie este o operaţie tehnico-economică. La o rată marginală de substituţie egală cu 10 şi la o productivitate marginală a factorului ce substituie egală cu 50. d) subunitară. 178. e) egală cu productivitatea marginală a factorului ce substituie.5. c) substituirea factorilor reprezintă un mijloc eficient de combinare. e) egală cu –1. 175. Care din aprecierile de mai jos este adevărată? a) rata marginală de substituţie este întotdeauna un număr subunitar. rata marginală de substituţie are valoarea: a) 20. d) negativă. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este egală cu productivitatea marginală a factorului care substituie. 176. c) egală cu zero. e) 2. atunci rata marginală de substituţie este: a) negativă.173. b) pozitivă şi subunitară. c) substituirea factorilor de producţie presupune obţinerea cel puţin a aceloraşi rezultate. b) combinarea factorilor de producţie este o operaţiune exclusiv economică.

e) timpului liber. 180. d) are caracter voluntar. b) uzurii morale. Îmbunătăţirea utilizării factorilor de producţie este cerută de: a) dezvoltarea extensivă. c) compatibilitatea caracteristicilor de utilitate şi adaptabilitate ale factorilor. e) afectează capitalul fix. e) 4000 RON. Valoarea iniţială a unui echipament este de 8000 RON. 179. Substituirea factorilor de producţie se bazează pe: a) utilitatea marginală a produsului finit. b) accentuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse. 41 . În economie. 182. b) are caracter involuntar. e) afectează numai întreprinderile mici. iar rata de amortizare este de 20%. 184. b) maximizarea cheltuielilor cu salariile. b) 2000 RON. Sporirea rodniciei muncii reprezintă o premisă a reducerii: a) duratei muncii. d) 2600 RON. d) compatibilitatea costurilor de producţie. d) afectează capitalul circulant. 350. d) rolului factorilor intensivi ai creşterii economice. 400. uzura morală: a) nu există. e) minimizarea rentabilităţii. c) este un factor de regres economic. c) 3000 RON. 500. 183. c) se produce datorită factorilor naturali. b) afectează numai productivitatea muncii. 181.b) c) d) e) 250. c) rentabilităţii firmei. Amortizarea este egală cu: a) 1600 RON. Uzura morală a capitalului tehnic fix: a) se datorează proprietăţii private.

b) inelastică.c) caracterul regenerabil al resurselor. a) b) 189. c) Keo/p = ∞. d) Keo/p > 1. e) Keo/p < 1. e) perfect inelastică. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. 187. b) inelastică. e) rigidă. d) perfect elastică. În situaţia în care o firmă vinde într-o săptămână 50 de unităţi din marfa X cu preţul unitar de 1000 de u. oferta în funcţie de preţ este: a) elastică.. c) cu elasticitate unitară. Keo/p = 1. coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ pentru bunul respectiv este: a) Keo/p > 1. e) caracterul originar al factorilor. 186. oferta este: a) elastică. 185. În raport de coeficientul de elasticitate al ofertei faţă de preţ (Keo/p).m. în care din situaţiile de mai jos avem o ofertă elastică: Keo/p = 0.m. d) ieftinirea factorilor de producţie. 42 . e) Keo/p = 0.. c) Keo/p = 1. 188. iar cantitatea oferită sporeşte de la 400 la 500. iar cantitatea oferită sporeşte de la 400 la 600. şi 100 unităţi cu preţul de 1200 de u. b) Keo/p < 1. d) perfect elastică. la 200 u. Oferta în funcţie de preţ este: a) elastică. la 140 u.. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. c) cu elasticitate unitară. cantitatea oferită scade cu 30%. d) Keo/p = ∞.m. În condiţiile scăderii preţului cu 20%.m.

Cu cât oferta este mai elastică. perfect elastică. d) perfect elastică. 190. Creşterea taxelor plătite de producători determină: a) creşterea preţului de echilibru şi creşterea cantităţii oferite. b) o creştere mai mare a cantităţii de echilibru şi mai mică a preţului de echilibru. c) o creştere în aceeaşi proporţie a preţului şi cantităţii de echilibru. c) ∆ % Px b) 43 . a) ∆ %Q x ∆Q x Q0 x ⋅ . Oferta în funcţie de preţ este: a) elastică. 191. e) nici una din variantele de mai sus. d) scăderea atât a preţului de echilibru cât şi a cantităţii oferite. e) scăderea preţului de echilibru. e) perfect inelastică. b) inelastică. 192. b) creşterea preţului de echilibru şi scăderea cantităţii oferite. perfect inelastică. cu elasticitate unitară. Coeficientul de elasticitate a ofertei în raport de preţ se calculează pe baza formulei: ∆ % Px . ∆Px P0 x ∆ %Q x . În condiţiile creşterii preţului cu 25%. cantitatea oferită creşte cu 20%. o creştere a cererii are ca rezultat: a) o creştere mai mare a preţului de echilibru şi mai mică a cantităţii de echilibru. d) nu se poate deduce din enunţ efectul asupra preţului şi cantităţii de echilibru. c) cu elasticitate unitară.b) c) d) e) inelastică. c) creşterea atât a preţului de echilibru cât şi a cantităţii oferite. 193.

atunci oferta este de 200 de unităţi. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară. oferta lui pe piaţă reprezintă: a) o cantitate mai mare când preţul creşte. b) cantitatea cerută scade cu cel puţin 10%. indiferent de evoluţia preţului. Dacă preţul este de 4.∆Qx ∆Px ∆Qx e) Q0 x d) ⋅ Px 1 .000 u. În raport cu producţia totală dintr-un bun. Q1 x ∆P ⋅ x. e) 1.m. indiferent de evoluţia preţului. d) cantitatea oferită nu se modifică e) cantitatea oferită scade cu 1%. 196. Coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ este: a) 5.. 195.m. atunci oferta este de 240 unităţi.5. 44 .8. c) cantitatea oferită creşte cu 10%. Dacă preţul unui bun este 2.. P0 x 194. c) o cantitate egală. e) o parte mai mică decât ceea ce se stochează.2. c) 0. iar preţul bunului creşte cu 10%: a) cantitatea oferită creşte cu mai mult de 10%. d) o parte egală cu ceea ce se stochează.000 u. b) 0. b) o cantitate mai mică. d) 0.

iar costul total este de 80.. c) Q creşte cu 20%.m.000 u. Dacă rata profitului calculată la cost este de 20%.Utilizarea factorilor de producţie 197.18%. dacă modificarea absolută a CFM este -10.000 u.33%. 200. b) ΔQ=10 unităţi. în condiţiile în care cifra de afaceri se menţine constantă? a) cu 4. Cu cât trebuie să se modifice nivelul producţiei pentru a menţine constantă productivitatea medie a muncii. numărul de lucrători creşte cu 10%. e) scade cu 25%.000 u. dacă producţia în perioada T0 a fost de 100 de unităţi? a) ΔQ=20 unităţi. 201. d) cu 6. e) cu 10.000 u.m.000 u.m. d) creşte. b) scade. e) Q creşte de 3 ori. b) 16. astfel încât producţia să rămână constantă? a) creşte cu 10%. 198. atunci rata profitului calculată la cifra de afaceri este: a) 33. d) Q scade cu 10%. În cadrul unei firme. c) nu se modifică. 45 .000 u. Pe termen scurt. Cifra de afaceri este de 100. c) 20%. cu o rată crescătoare.66%. b) cu 2. Cu cât trebuie să se modifice numărul de lucrători. d) creşte cu 5%. e) nu se poate calcula.000 u. b) scade cu 20%. atunci producţia: a) creşte..m..m.. c) cu 8. d) 18.m. Productivitatea medie a muncii creşte cu 25%.m. 199. c) nu se modifică. Cu cât trebuie redus costul pentru ca rata profitului în funcţie de cifra de afaceri să crească cu 10%.

Productivitatea marginală a muncii este egală cu: a) 20 unităţi. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi. e) productivitatea marginală este maximă. când era de 200 bucăţi. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. c) 40 unităţi. 46 . 204. productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. iar numărul de salariaţi cu 25%. e) nu se poate calcula. În perioada T0 – T1.11. Dacă productivităţile marginale a primelor 5 unităţi de muncă sunt: 1. b) 30 unităţi.e) creşte. productivitatea medie a muncii este de 100 unităţi.8.4. iar numărul de salariaţi se dublează. e) 35 unităţi. producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0. b) productivitatea marginală se reduce. d) 150 bucăţi/salariat. pentru a treia unitate de muncă este: a) 1 unitate. 202. b) 200 bucăţi/salariat. b) 400 unităţi. 203. În T1. d) productivitatea medie se reduce. iar apoi scade. În T0. Menţinând producţia constantă. productivitatea marginală este egală cu: a) 300 unităţi. 205. se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte. într-o primă etapă. d) 24 de unităţi. atunci producţia totală. c) 300 bucăţi/salariat. dacă întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă iar rata marginală de substituţie Rms=10.13. În momentul T0. e) 250 bucăţi/salariat. În T0. c) 13 unităţi. e) 600 unităţi. c) 500 unităţi. productivitatea medie a muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat. În acest caz. 206. d) 200 unităţi. d) 45 unităţi. b) 5 unităţi. producţia creşte cu 50%. c) productivitatea medie creşte.

u. 209. În momentul T0. 2. 1. 208. mai mic decât costul fix. Rata anuală de amortizare este de: a) 20%. b) 25%. 15.000 u. 1. b)un factor intensiv de creştere economică.6 mil. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%. costurile variabile totale erau de 16 milioane u.m. e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte. e)lipsită de importanţă.000 u..m.. u. costurile variabile cresc de 2. b) costul total creşte.m.5 ori. egal cu costul variabil.. costul marginal este de 1. cunoscând nivelul costului variabil mediu din perioada de bază CVM0 = 20000 u. 30.. a) b) c) d) e) 212. d) costul fix mediu creşte. d) 50%.000 u. Pe termen scurt.207.4 mil.. 20.m. 25. dacă producţia se reduce.m. c) 40%.000 u. mai mare decât costul fix. c)un factor secundar de creştere economică. e) 45%. u.8 mil. u.m.. u. iar volumul producţiei de 8000 bucăţi.m. Creşterea productivităţii muncii este. c) costul fix total creşte.m. Amortizarea anuală a unui echipament de producţie este de 800 RON.8 mil. Valoarea iniţială a unui echipament este de 4000 RON. în principal: a)un factor extensiv de creştere economică. 3. Pe termen scurt. mai mic decât costul variabil. faţă de t0. a) b) c) d) e) În anul t1. atunci: a) costul variabil total creşte. Variaţia absolută a costurilor totale este: 4. 47 .m...2 mil.m..5 ori mai mare decât costul variabil mediu în T0. costul total este: egal cu costul fix.m. Când producţia este zero. 210. costul marginal este: 10.m. iar producţia obţinută este cu 150% mai mare. a) b) c) d) e) 211.000 u. d)un factor terţiar de creştere economică..

d) 400 unităţi.5 unităţi. costurile fixe totale sunt de 50000 u. d) Q= 1.5 unităţi. iar costul variabil unitar de 50 u..213.. b) costul marginal este descrescător. c) 300 unităţi.m. iar costul variabil este de 30 u. d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant. iar a şi b sunt constante pozitive.m. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT = a + b ⋅ Q . este egal cu 100 u. b) 2 u. Dacă preţul de vânzare al bunului X. e) 1000 unităţi. este nul. să scadă sau să rămână constant. c) este nul. 216. pragul de rentabilitate pentru producerea acelui bun este de: a) 100 unităţi. 217. c) 1 u.. unde Q este producţia.. nivelul producţiei pentru care firma este rentabilă trebuie să fie: a) Q= 0 unităţi.m.m..m. b) scade. este de: a) 11 u.m. c) Q<2 unităţi.. 48 . iar modificarea CVM este mai mare decât modificarea CFM. e) poate să crească. 218. 215. iar costul variabil mediu este egal cu 50 u. preţul minim la care un producător acceptă să realizeze 8 unităţi dintr-un bun..m. În situaţia în care preţul de vânzare al unui bun este de 100 u.m. b) 200 unităţi. În condiţiile în care costul fix este egal cu 50 u. poate să crească. scade.m.. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia. e) Q>1.m. c) costul marginal este egal cu costul total mediu. să scadă sau să rămână constant..m. 214. b) Q> 2 unităţi. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia. costul total mediu: a) creşte. a) b) c) d) e) Costul fix al unei firme este egal cu 100 u. întotdeauna rămâne constant. d) întotdeauna rămâne constant. costul total mediu: creşte.. iar modificarea CFM este mai mare decât modificarea CVM.

cheltuieli cu combustibilul. c) costul variabil mediu rămâne constant.m. 224. 3 u.. a) b) c) d) Nu reprezintă cheltuială materială de producţie: cheltuieli cu materiile prime. 49 . 220. c) Cmg=CVM.m. b) CVM=2Q. b) CVM=3+2Q. cheltuieli cu materiile prime. c) CTM=3+2Q. cheltuielile de protocol. atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a) costul variabil mediu creşte. Pe termen scurt. salariile personalului direct productiv. c) costul fix mediu rămâne constant. e) CFM=(5/Q) +3. amortizarea capitalului fix. cheltuieli cu energia. b) costul variabil mediu scade. a) b) c) d) e) Reprezintă cheltuială materială de producţie: salariile personalului administrativ. b) costul variabil mediu scade. e) costul fix mediu creşte. 219. Pe termen scurt. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=5+3Q+2Q2: a) CF=5+3Q. d) costul total mediu creşte. creşte sau rămâne constant. e) costul total mediu scade. atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul fix mediu rămâne constant. e) 223. 222. 221.d) e) 10 u. cheltuieli de protocol. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=15+2Q: a) CFM=15. cheltuieli cu amenzi. d) costul total mediu scade. d) CVM=3Q+2Q2.

m. Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane u. CF creşte. 230. e) poate să crească. 50 . c) creşte sau scade. Dacă costul variabil al unei firme scade mai puţin decât scade producţia. rămâne constant.m. c) Kc=30 milioane u. atunci costul total mediu: a) creşte. creşte sau scade. c) este nul. Amortizarea este de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. a) b) c) d) e) 226. CFM întotdeauna scade. CF scade.d) e) 225. e) Kc=10 milioane u. CVM creşte.. d) întotdeauna rămâne constant..m. scade. CVM = constant. b) întotdeauna scade.. d) Kc=20 milioane u. Dacă costul variabil total al unei firme creşte mai puţin decât creşte producţia.. Cmg>CVM. scade sau rămâne constant. Cmg<CVM. a) b) c) d) e) 227. CVM = constant. creşte. 228.. b) Kc=1 milion u. Atunci când Cmg>CVM: CVM scade. atunci costul total mediu: a) întotdeauna creşte.m. să scadă sau să rămână constant. b) scade.m. CF = constant. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia. atunci costul total mediu: creşte. CFM întotdeauna creşte. a) b) c) d) e) 229.m.m. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt: CFM = constant. În condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane u. valoarea consumului de capital circulant (Kc) este: a) Kc=15 milioane u.

m. Producţia unei firme creşte de 2 ori.5 milioane u. d) 1500 u. b) 4000.m. iar salariile directe sunt egale cu 900 u.m. Firma îşi distribuie produsele pe piaţă prin intermediul unor agenţi de vânzare. Firma a înregistrat în perioada anterioară un cost variabil mediu egal cu 1000 u. e) 5100. c) 4100. e) 500 u..m. Printre principalele căi de reducere a costurilor nu se enumeră: a) reducerea stocurilor. a) b) c) d) e) Capitalul fix al unei firme este egal cu 10 milioane u. e) reducerea consumului de materiale.m. unul dintre următorii indicatori este constant..8 milioane u. c) creşterea cheltuielilor administrative. c) CV. b) 2000 u. d) CVM. O firmă înregistrează în perioada curentă cheltuieli materiale în valoare de 1000 u. 234...m.m. Capitalul circulant este de două ori mai mic decât capitalul fix. c) 3500 u.. creşte. 4 milioane u. 3 milioane u. Costul total este egal cu: a) 3000. în timp ce costul variabil total creşte cu 200%.m. În această perioadă firma mai înregistrează şi cheltuieli cu amenzi şi chirii în valoare de 100 u. reprezentând 30% din costul salarial. scade sau rămâne constant. Pe termen scurt.m.. costul marginal al firmei este egal cu: a) 1000 u. şi are o durată de funcţionare de 10 ani. b) negocierea unor preţuri de cumpărare a factorilor de producţie cât mai mici. 235. 233. 2.d) e) rămâne constant.m. iar cheltuielile salariale reprezintă 30% din capitalul tehnic consumat. 232. indiferent de modificarea producţiei: a) CF. Pe termen scurt. Costul de distribuţie în acest caz se ridică la 5 milioane.m.. 51 . 231.m... b) CTM. Costul de fabricaţie este egal cu: 2 milioane u. e) CFM.m.m. d) 5000..m. d) reducerea cheltuielilor de exploatare a utilajelor. 2.

În dinamică. 237. b) cheltuieli cu chiria. pe termen scurt: a) salariile personalului administrativ. Se dă funcţia costului total CT=5Q+200. numai de CV. numai de CV. pe termen scurt. numai de Q. unde Q este producţia. atât de CF cât şi de Q. b) c) d) e) 241. atât de CF cât şi de Q. atât de CF cât şi de Q. e) cheltuieli cu energia pentru producţie. b) numai de Q. b) cheltuieli cu materiile prime. La un moment dat. numai de CV. pe termen scurt. c) salariile personalului administrativ.236. CVM depinde: a) numai de CF. a) b) c) d) e) 239. Reprezintă cheltuială fixă. CFM depinde: a) numai de CF. b) c) d) e) 242. c) salariile personalului direct productiv. numai de Q. e) cheltuieli cu iluminatul general. e) 10. d) cheltuieli cu materialele pentru producţie. b) 200. c) 20. CFM depinde: numai de CF. d) cheltuieli cu amortizarea. atât de CV cât şi de Q. În dinamică. 240. 238. pe termen scurt: a) salariile personalului direct productiv. d) 5. Costul variabil mediu (CVM) este egal cu: a) 15. CVM depinde: a) numai de CF. atât de CV cât şi de Q. 52 . numai de Q. atât de CV cât şi de Q. Reprezintă cheltuială variabilă. La un moment dat.

e) suma costurilor medii fixe şi variabile. suma costurilor marginale este egală cu: a) costurile fixe totale. c) costul total.5%. Pe termen scurt.creşte. costul total: a) rămâne constant. Atunci când productivitatea medie a muncii.c) atât de CV cât şi de Q. c) nu se modifică. e) atât de CF cât şi de Q. d) cheltuieli cu amortizarea. 247. Pe termen scurt. 246. b) costurile variabile totale. iar cheltuielile totale cu salariile nu se modifică. iar profitul se dublează. 53 . Nu sunt elemente ale costului de producţie: a) cheltuieli cu materiile prime. d) influenţează costul total mediu în sensul creşterii. 244. d) se reduce cu 12. d) productivitatea marginală. 245. d) profitul firmei. salariul pe unitatea de produs: a) scade. b) timpul liber. c) costul fix mediu. la nivelul unei întreprinderi calculată ca producţie fizică pe salariat . e) salariile lucrătorilor. d) numai de CV. b) creşte cu 2%. 243. c) se reduce cu 70%. În aceste împrejurări. în exclusivitate pe seama scăderii numărului de salariaţi. creşterea productivităţii muncii influenţează în sens invers: a) costul fix total. c) cheltuieli cu salariile. e) influenţează costul total mediu în direcţia scăderii. b) creşte. e) cheltuieli cu chiria. b) profitul. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%. e) se reduce cu 50%.

La nivelul unei întreprinderi ce produce bunuri diferite. În condiţiile creşterii productivităţii factorilor de producţie. c) reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs. d) numai cu ajutorul mărimilor fizice. 249.248. d) atât în unităţi fizice. c) dezavantajează întreprinderea prin reducerea preţurilor de vânzare. 251. d) presupune creşterea costului total. d) sporirea inflaţiei. e) 200 buc/salariat. c) 600 buc/salariat. creşterea productivităţii factorilor de producţie: a) măreşte costul marginal. c) în unităţi monetare. La nivelul unei firme. 253. 252. b) 400 buc/salariat. e) numai la nivel de economie naţională. cât şi monetare. productivitatea medie a muncii este egală cu 100 buc/salariat. b) reduce costul unitar. cu luarea în considerare a întregii producţii. c) cu ajutorul productivităţii factorilor de producţie. b) numai sub forma costului producţiei. Pentru firmă. În condiţiile creşterii cu 100% a productivităţii medii a muncii şi a numărului de salariaţi cu 50%. Rodnicia cu care sunt utilizaţi factorii de producţie se poate exprima: a) numai ca productivitate a muncii. pe ansamblul unei economii: a) se poate mări salariul fără a genera inflaţie. e) în unităţi fizice şi natural convenţionale. productivitatea marginală a muncii este egală cu: a) 500 buc/salariat. e) sporirea producţiei pe cale intensivă. Nu reprezintă efect al creşterii productivităţii factorilor de producţie: a) reducerea tensiunii dintre nevoi şi resurse. d) 800 buc/salariat. se poate exprima: a) în unităţi fizice naturale. 250. e) determină un cost mediu mai mare decât costul marginal. 54 . b) se creează premisele sporirii duratei muncii. nivelul productivităţii muncii. b) în unităţi natural-convenţionale. b) sporirea competitivităţii produselor pe piaţa internă.

În condiţiile contemporane. 255. c) timpul cheltuit pe unitatea de producţie fizică. 256. d) producţia pe salariat. cu o productivitate medie a muncii de 50 de produse pe un muncitor: a) producţia a crescut de 5 ori. c) doar când numărul de lucrători nu se modifică. e) numai la nivelul întreprinderilor mari. naturală. 257. b) numai în ore-om.000 produse. unde lucrează 10 muncitori. Productivitatea capitalului tehnic se determină: a) numai în expresie fizică. b) producţia pe capitalul tehnic consumat. d) aprecierea mărimii întreprinderii. 55 . factorul muncă se exprimă: a) numai ca număr de salariaţi. nivelul productivităţii muncii este un criteriu de bază pentru: a) calcularea inflaţiei. d) se realizează automat o dezvoltare extensivă. d) ca raport între cheltuiala salarială fixă şi cea variabilă. e) întreprinderea este rentabilă.c) se reduce dependenţa economică de comerţul exterior. e) calcularea ratei dobânzii. c) toţi muncitorii produc 5. c) stabilirea mărimii salariilor. La o firmă. d) ca mărime medie şi marginală. b) fiecare muncitor produce câte 50 de produse. b) numai la nivelul ramurii. 254. d) în medie. În care din situaţiile de mai jos. e) în număr de salariaţi sau în ore-om lucrate. scăderea indicatorului înseamnă creşterea productivităţii muncii? a) producţia pe ore-om lucrate. 258. Pentru determinarea nivelului productivităţii muncii. b) determinarea cursului de schimb. e) producţia raportată la cheltuielile salariale. 259. un muncitor produce 50 de produse. b) numai ca mărime marginală. c) numai în formă valorică (bănească). Productivitatea globală a factorilor de producţie se calculează: a) numai în expresie fizică. e) se înregistrează automat o sporire a producţiei naţionale pe locuitor.

Atunci când productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie a muncii. e) numai pentru factorii muncă şi pământ. b) se reflectă în formă materială şi valorică. Pe termen scurt. 266. e) doar sub formă de cheltuieli cu combustibilul. d) CT=CF. c) în formă fizică. dreapta costului fix total: a) porneşte din origine. Dacă volumul producţiei este egal cu zero. consumul de capital circulant se găseşte: a) sub forma uzurii fizice. d) influenţează negativ eficienţa generală a întreprinderii. d) se reflectă sub formă de consum specific. c) în formă bănească. Consumul de capital circulant se regăseşte în valoarea producţiei: a) ca un cost fix. c) reprezintă o cheltuială materială de producţie. transformată parţial sau total. e) este o cheltuială variabilă. d) în funcţie de uzura morală a capitalului fix. 261. e) are o tendinţă de scădere. b) sub formă de amortizare. e) sub formă de amortizare. d) este paralelă cu axa costurilor. b) CT=CV. b) este paralelă cu axa producţiei. c) are o tendinţă de creştere. aceasta din urmă: a) scade. 260. c) CF=0. În produsul final. La un moment dat.c) ca mărime medie şi marginală. b) creşte. costul fix mediu depinde: 265. Amortizarea capitalului fix: a) se reflectă numai în formă materială. 263. c) nu se modifică. 264. cât şi monetară. d) în formă materială. e) CV>CF. d) numai ca mărime medie. după care scade. atunci este valabilă următoarea relaţie: a) CF=CV. 262. e) devine un element de sporire a cantităţii factorilor de producţie utilizaţi. 56 . b) atât în formă materială.

d) este mai mic decât CFM. numai de volumul costurilor fixe. e) determină sporirea costului total mediu. 268. numai de costul total. b) scad. e) dezavantajeze firma. La o scădere a producţiei. pe termen scurt. b) scade. c) scadă. cât şi de producţie. e) evoluează în sens invers cu nivelul costului fix mediu. atât de costurile fixe. 57 . 270. b) nu se modifică. e) determină creşterea costului marginal. c) nu se modifică. c) nu se modifică. atât de costul total. e) este egal cu CVM. Atunci când costurile variabile cresc mai rapid decât creşte producţia. pe termen scurt. 267. O scădere mai puternică a costurilor variabile în raport cu scăderea producţiei face ca. În cazul în care costul marginal este mai mic decât costul total mediu. volumul costurilor totale să: a) crească. 271. pe termen scurt: a) scade. Atunci când productivitatea muncii în expresie fizică sporeşte exclusiv pe seama producţiei.a) b) c) d) e) numai de volumul producţiei. acesta din urmă: a) creşte. d) determină creşterea costului mediu. costul total mediu. d) nu depinde de evoluţia producţiei. b) nu se modifice. cât şi de producţie. d) este egal cu costul variabil mediu. c) nu se modifică. iar cheltuielile totale cu salariile nu se modifică. b) scade. salariile pe unitatea de produs: a) cresc. costul fix mediu: a) creşte. dacă sporeşte costul variabil mediu. 269. d) nu depindă de volumul costurilor fixe. c) creşte.

b) cu 100 bucăţi. productivitatea medie a muncii în t1 faţă de t0 sporeşte cu 50%. e) 5000 produse. În T0 productivitatea medie a muncii este de 1000 unităţi/salariat.000 bucăţi din bunul X şi o productivitate medie a muncii de 120 bucăţi/salariat. Câţi salariaţi trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%? a) 25. În momentul T1 producţia a sporit de 3 ori faţă de T0. c) cu 250 bucăţi. La o anumită firmă. b) 2000 produse. Productivitatea marginală a muncii este: a) 1000 produse. b) 16. e) cu 13. Productivitatea marginală a muncii este: a) 150 produse.272. Numărul de salariaţi în t1 faţă de t0: a) creşte cu 75%. c) 100. iar numărul de salariaţi se dublează.25%. atunci producţia sporeşte: a) cu 50%. e) 100 produse. Faţă de o producţie zilnică de 6. c) 50 produse. dacă productivitatea marginală a muncii este 150 bucăţi. 276. d) 20. e) 75. b) 250 produse. Cunoscând că în t1 faţă de t0 producţia a sporit cu 1.000 de produse iar numărul de salariaţi s-a dublat. atunci numărul de lucrători în t0 a fost de: a) 25. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 de produse. d) 50. productivitatea marginală a muncii a fost de 40 produse. d) cu 125%. 275. 58 . c) 3000 produse. productivitatea medie a muncii într-o firmă a fost de 1000 de produse/salariat. d) 4000 produse. În intervalul T0-T1 producţia creşte cu 100% iar numărul de salariaţi se dublează. e) 32. d) egală cu productivitatea medie a muncii în t0. 274. 273. La momentul T0. b) 125. 277. iar producţia se dublează. În intervalul t0-t1. c) 19. iar numărul de salariaţi a crescut cu 100%.

atunci producţia: a) a sporit cu 50%. Dacă producţia se reduce la 30 de bucăţi: a) diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 333. diferenţa dintre CTM şi CVM este de 400 u. volumul muncii utilizate trebuie să: a) scadă cu 48%. d) CFM va creşte de peste 1. c) reducerii CVM. Pe termen scurt. 500 buc.m. c) 305 u. scade cu 25%.m. Pe termen scurt. e) 30 u... b) 150 u. menţinerea costului total mediu în condiţiile reducerii costului fix mediu este consecinţa: a) reducerii producţiei. c) CFM se reduce cu 10%.m. d) unei creşteri a CVM care compensează reducerea CFM. 280..m. 281. scade cu 18.b) c) d) e) creşte cu 35%. e) rămână constantă.m. 278. e) a sporit cu 90%. c) a sporit de 10 ori. pentru ca nivelul productivităţii muncii să crească de 1.33 u. 279. Costul total fix este de 1000 u. b) diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 533.m. La o producţie de 40 bucăţi.33%. 282.25 ori. creşte cu 33. b) s-a redus cu 50%. Când costul total evoluează corespunzător relaţiei CT=5Q2+150Q+150.. b) diminuării costurilor fixe totale. e) CVM se reduce mai încet decât CFM. c) scadă cu 52%.m.../bucată.m. d) crească cu 52%. d) 15 u. Atunci când producţia se reduce cu 40%. 59 . costul fix mediu va fi: a) 250 u. dacă CFM scade cu 90%. În cazul în care costul marginal este de 7 u.000 u.m..33%.33 u. b) crească cu 48%. creşterea producţiei determină: a) reducerea CTM. unde Q este producţia.. d) s-a redus de 5 ori. iar volumul producţiei. la o producţie de 10 unităţi.33 ori.m.m.. costul variabil total 3. 283. e) menţinerii CVM.

m. d) CTM=CVM. dacă producţia scade cu 60%..b) c) d) e) creşterea CTM.m. b) scade cu 150%. costul variabil mediu: a) creşte cu 50%. Costul total CT este dependent de volumul producţiei Q potrivit relaţiei CT = 100 + 4Q. c) 150.m.m. c) nu se modifică. d) creşte cu 100%. e) 250 u. 287. e) scade cu 100%. Q 286. O firmă obţine o producţie de 20000 tone dintr-un anumit bun economic în condiţiile unei productivităţi medii a muncii de 200 tone/salariat. 60 . c) creşte cu 250%. În aceste condiţii: a) CTM este mai mic decât Cmg. b) CTM este mai mare decât Cmg. Pe termen scurt. d) scade cu 250%. 285. dacă producţia creşte cu 50% iar costurile variabile totale cresc cu 25%. d) 1000. Numărul de salariaţi utilizaţi în acest scop este: a) 100. e) creşte cu 50%. e) C mg = 100 + 4. b) scade cu 50%. costul marginal este de: a) 25 u. reducerea CT. e) 10. 284. În condiţiile în care în intervalul T0-T1 costurile variabile totale cresc cu 200% iar producţia se măreşte cu 50%. c) CTM este egal cu Cmg..m. creşterea CFM.. b) 200. c) 125 u. menţinerea constantă a CFM.m. În T0 costul variabil mediu este 100 u. costul fix mediu: a) creşte cu 150%. Pe termen scurt. 288. b) 75 u. d) 50 u..

. costul variabil mediu este de 20 u.m. producţia creşte cu 50%..289. 290. costul total este de 1000 u. Atunci.66%. iar nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. 0. La o producţie de 21 unităţi. Venitul total încasat de firmă este egal cu: 11u.m.m.m.: a) 280. a) b) c) d) e) 294. 3 Profitul unitar este egal cu 10 u.. La o societate comercială. 291. b) scade cu 33. c) scade cu 66.66%.. Costul marginal al celei de-a 22 unităţi este. d) creşte cu 66.m.m. 0. c) 480. atunci costul total. preţul creşte cu 1 u... e) 4000. preţul scade cu 2 u.34%..m. iar costul marginal este de 100 u.. b) 180. b) 3000. Când producţia este de 23 de unităţi. 292. c) numai profitul. 25. 0.m. 80. costul total este de 1280 u. 40.m. 0. d) 2000.m. preţul scade cu 1 u.m. costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250. 2 . d) 1280.. e) creşte cu 50%.m.. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u. 60. c) 2000. b) numai rentă. iar costul total mediu creşte cu 1 u.m.m.m.m. Pe termen scurt. Dacă întreprinzătorul este proprietarul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi: a) numai salariu. d) întregul venit. e) 1180. Dacă profitul creşte cu 2 u. Raportul dintre profitul unitar şi profitul total al unei firme este egal cu a) 61 . preţul creşte cu 3 u. în u. iar preţul de vânzare este cu 15 u. care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: preţul scade cu 3 u. 0. e) numai dobânda. 80. 293. costul fix mediu: a) scade cu 50%.

m. nu se modifică de la o perioadă la alta.b) c) d) e) 22. c) creşterea costurilor salariale. d) întotdeauna mai mică. Când profitul şi costul cresc cu o sumă dată x. 297. iar rata profitului va creşte de 2 ori. c) cresc cu 2x.m. încasările: a) cresc cu x. d) nu se modifică. b) profitul va rămâne constant.. b) incită la sporirea raţionalităţii. e) se reduc. d) stimulează iniţiativa.5u. 296. d) profitul scade. b) întotdeauna mai mare. e) creşterea cheltuielilor cu dobânzile la creditele primite. 12 u. c) mai mică pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată. e) stimulează consumul de bunuri intermediare.. Comparativ cu rata profitului la cifra de afaceri.m. 12 u. 298.. e) mai mare sau mai mică în funcţie de abilitatea întreprinzătorului. atunci profitul şi rata profitului vor cunoaşte următoarea evoluţie : a) profitul va scădea. c) stimulează asumarea riscului.m. d) creşterea consumurilor specifice. Care din următoarele elemente nu sunt funcţii ale profitului în economia de piaţă: a) cultivă spiritul de economie. Între factorii de creştere a profitului se include: a) creşterea duratei de rotaţie a capitalului. c) profitul va creşte de 2 ori. Atât preţul unui bun economic cât şi costul său. 62 . iar rata profitului rămâne constantă. e) modificarea profitului va fi egală cu modificarea ratei profitului. rata profitului la costuri este: a) mai mare pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată. iar rata profitului va fi constantă. 299. 15 u. iar rata profitului va scădea cu 50%. 295. Dacă volumul producţiei creşte de 2 ori. b) cresc cu x/2. b) reducerea duratei de rotaţie a capitalului.

d) creşte mai rapid decât masa monetară. e) creşterea costului unitar al bunurilor. c) 26.66%. e) profit. c) diviziune a muncii. b) rata profitului calculată în funcţie de cost se va mări. Împărţirea venitului între participanţii direcţi la obţinerea lui se numeşte: a) redistribuire. 305. e) 50%. 63 . e) rămâne constantă. Atunci când are loc reducerea duratei de rotaţie a capitalului. indiferent de modul în care ea se determină. este de 20%. d) sporirea salariului nominal. iar preţul rămâne neschimbat. Veniturile ce revin participanţilor direcţi la activitatea economică nu se referă la: a) salariu. În condiţiile în care productivitatea muncii devansează dinamica salariului mediu într-o firmă. c) dobândă bancară. iar preţurile nu se schimbă. c) cheltuielile salariale unitare se diminuează. 301. d) profitul unitar se reduce. b) pensii. Rata profitului. 304. atunci: a) rata profitului nu se schimbă. Masa profitului este influenţată pozitiv de următorii factori: a) creşterea duratei de rotaţie a capitalului. 303. e) procentul salariilor în costuri nu se schimbă. rata profitului calculată la cost devine: a) 10%. d) rentă funciară. b) 20%. b) schimb de bunuri. d) 33. b) diminuarea vitezei de rotaţie a banilor. 302. b) scade. c) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului.300. c) creşte. e) politică fiscală. masa profitului: a) scade mai puţin decât masa monetară.33%. d) distribuire. Când costul total mediu se reduce cu 10%. calculată la cost.

e) eficienţa activităţii economice. Suma de bani ce revine celui ce deţine firma pentru serviciul adus în activitatea economică (cu respectarea reglementărilor în vigoare) reprezintă: a) profit legitim sau venit meritat. b) profit nelegitim. b) venituri deja distribuite. e) nivelul salariului şi al rentei. Volumul profitului şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie inversă cu: a) nivelul costului unitar. e) profit obişnuit. c) durata în timp a unei rotaţii a capitalului. 310. c) profit net. e) câştig nominal. Veniturile care participă la procesul de redistribuire sunt: a) destinate remunerării angajaţilor din firmele de stat. Conceptul de profit admis reprezintă: a) profitul brut. e) venitul posesorului factorului natural. d) profit de monopol. c) profit nelegitim. d) nivelul salariului. 311. b) nivelul preţului unitar. Profitul reprezintă: a) excedentul costurilor totale faţă de încasări. Mărimea şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie de acelaşi sens cu: a) nivelul costului unitar.306. 309. c) diferenţa între încasările totale şi cheltuielile cu materiile prime. b) venit nemeritat. d) motivaţia obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în funcţiune. 64 . b) venitul factorului muncă. d) numai veniturile formate din profit. 312. d) viteza de rotaţie a capitalului folosit. b) salariul real. 308. b) nivelul preţului unitar. d) câştig real. c) numai veniturile administraţiei publice. 307. c) volumul produselor şi serviciilor vândute. e) numai o mică parte din veniturile angajaţilor din armată. Partea rămasă după ce firma plăteşte impozitul pe profit reprezintă: a) profit brut.

b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. d) viteza de rotaţie şi profit. c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte. b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. e) diferenţa dintre profitul brut şi profitul net reprezintă profitul admis. d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. 316. e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum. masa profitului creşte. Una din afirmaţiile următoare este adevărată: a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. 313. d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului. e) rentabilitatea. Profitul. 317. 314. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă: a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal. d) când costul unitar scade. răsplăteşte: a) munca depusă de salariat într-o întreprindere. c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit. viteza de rotaţie creşte. 65 . e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata unei rotaţii a capitalului folosit. masa profitului creşte. b) profitul net este mai mare decât profitul admis. c) profitul este sursa de înlocuire a capitalului fix uzat şi scos din funcţiune. e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică. 315. b) costul unitar şi profitul unitar.c) o altă denumire pentru profitul net. masa profitului scade. d) profitul relevă raţionalitatea activităţii economice. e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte. b) aportul posesorului pământului la activitatea economică. în esenţă. Una din afirmaţiile următoare este adevărată: a) motivaţia profitului nu poate genera şi abuzuri. c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale. la un preţ dat. d) eficienţa totală. O relaţie de acelaşi sens există între: a) rata profitului la cost şi costul de producţie. c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte.

e) R pr = Kf0 322. 321. b) R pr = Kf CA ⋅ 100 . c) R pr = Pr Kf ⋅ 100 . c) plata salariului. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa respectivului factor: a) cererea este mai mică decât oferta. Profitul nu îndeplineşte următoarele funcţii: a) motivează pe proprietarii de capital pentru utilizarea acestuia în activităţi cu caracter comercial. c) oferta este mai mică decât cererea. iar cererea nu se modifică. Diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale reprezintă: a) profitul brut. 320. Rata profitului se calculează potrivit formulei: Pr1 ⋅ 100 . e) profitul admis. d) R pr = Pr K f1 ⋅ 100 . c) profitul net. d) cultivă spiritul de economie. d) oferta creşte. b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta. b) rata profitului. b) distribuirea venitului. e) cererea scade şi oferta creşte. e) stimulează apariţia economiei subterane. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă: a) redistribuirea venitului. d) serviciul unui factor de producţie. d) supraprofitul. a) R pr = Pr 0 Pr ⋅ 100 . c) incită la creşterea eficienţei economice. e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici. 319.318. b) stimulează iniţiativa economică şi acceptarea riscului de către întreprinzător. 66 .

În condiţiile în care firma trebuie să plătească statului sub formă de impozite şi taxe pe profit 25%. d) un indicator de eficienţă economică.m.m. u. Criteriul fundamental al eficienţei unităţilor economice este: a) maximizarea salariului. d) maximizarea profitului. 325. d) Alec Chrystal. e) creşterea duratei unei rotaţii a capitalului. c) 50 mil. o firmă încasează 10 mld.m. c) încasează profitul nelegitim. b) nu încasează neapărat şi profitul suplimentar.m. u. rezultând din circumstanţe favorabile. aparţine lui: a) Paul Samuelson. u. 328. mărimea dividendelor plătite acţionarilor va fi: a) 35. d) încasează doar diferenţele de venit provenit din practicarea unor preţuri de vânzare excesiv de ridicate. u.M.. de genul efort pe efect util. Agentul economic ce obţine profitul normal: a) încasează neapărat şi profitul suplimentar. iar cota repartizată sub formă de dividende este de 10%. e) încasează numai câştigurile suplimentare prilejuite de inflaţie. c) Richard Lipsey..m.323. d) 17. 327. c) minimizarea impozitului.000 u. Keynes. 326. e) viteza de rotaţie a monedei. Din vânzarea producţiei obţinute. e) 500 mil.m.5 mil. b) maximizarea costului. La un preţ unitar de 10.000 u.m..m. şi un cost variabil mediu de 5. Obţinerea producţiei ocazionează costuri totale de 8 mld.m. c) o expresie a gradului de profitabilitate a firmei. e) J.7 mil. adică de posesorul factorului de producţie respectiv. Aprecierea potrivit căreia venitul nemeritat sau profitul nelegitim „are caracterul unui venit gratuit. u.. b) Maurice Allais. un cost fix total de 1 milion u. Prin raportarea masei profitului la capitalul folosit se obţine: a) viteza de rotaţie a capitalului. independente de beneficiar”. 324. b) o rată a profitului de regulă negativă..m. u. volumul producţiei la care profitul total al firmei este egal cu zero este: 67 .. u. b) 150 mil.

e) 100 unităţi. producţia care trebuie realizată este de: a) 6000 bucăţi.m. e) rămâne constantă. Costurile totale în T1: a) nu se modifică. calculată la costurile totale. b) 200 unităţi.. În T0. de 20%.m.34 milioane u.m.m.34 milioane u.m. 333. La o cifră de afaceri de 20 milioane u.m.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.36 milioane u. d) creşte cu 80%.m. 330. 331... c) creşte cu 180%.m.000 bucăţi.. La o rată a profitului.m.. e) 24.m. şi la o rată a profitului. costul total de producţie este: a) 3. iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale.a) 300 unităţi. În T1. b) scade cu 280%.34 milioane u. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u.m. c) 16. c) 40 milioane u. b) 36.m.43 milioane u. o cifră de afaceri de 400 milioane u.63 milioane u. 68 . e) 46. 329..m. iar profitul se dublează. calculată la costurile totale.. e) 10. cifra de afaceri creşte cu 40%. de 10%.5%. costurile totale cresc cu 20%. d) cresc cu 25%.66 milioane u. d) 7500 bucăţi. d) 18. c) 5000 bucăţi.m.m. un cost variabil mediu de 2000 u. În T1. d) 76. rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. b) 4500 bucăţi.63 milioane u. b) se reduc cu 12. În T0. a asigurat firmei un profit de: a) 363. Profitul în T1: a) creşte cu 280%. costurile totale reprezintă 80% din cifra de afaceri.43 milioane u. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u. c) 150 unităţi. d) 250 unităţi. b) 23.. c) se reduc cu 70%. 332...

b) 10.000 u..m. 12..2 mil. b) 1.. Profitul reprezintă 20% din cost.000 u.m.m. u.m.. iar cheltuielile salariale reprezintă 300 u.750 u. u.4 mil. Costul de producţie unitar în T0 reprezintă 80% din preţ. u.000 u...m.. corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total este de 25%.m. 1 mil.000 u.4 mil.. Masa profitului va fi: a) 50 u.m.8 mil.. e) 2. 4. e) 100 u.m. u. b) 1. c) 16... 1.m.m.000 u.m.m.m. c) a scăzut cu 5 puncte procentuale.m..m. d) 90 u. d) 1. b) 60 u.m. u.m. 336.350 u. u. totalul încasărilor fiind de 2 milioane u. Dacă nivelul preţului de vânzare este de 20.. 10.m. Cum s-a modificat rata profitului calculată la cifra de afaceri? a) creşte cu 25%. c) 75 u.450 u. 4. 69 . d) a scăzut cu 25%. 16. Un capital se roteşte anual de 3 ori.m. 1.2 mil. u.m.250 u.m. atunci nivelul costului unitar şi al profitului unitar sunt: a) 4.m. Costul fix mediu în T0 este 2. 337... iar în T1 reprezintă 75% din preţ.m.m.6 mil.. e) 1 mil. d) 8.. c) 1..m... Producţia creşte de 2 ori.m..000 u..m.000 u.m.000 u.e) cresc cu 20. c) 0..000 u. 335.m. 338. e) a scăzut cu 20%.6 mil. nivelul anual al profitului şi costului total va fi: a) 4 mil... iar costul variabil mediu de 3.000 u. d) 1.m.000 u.000 u. b) a crescut cu 20%. iar costurile variabile totale cu 50%..m. e) 12.000 u... 334. 8.5%. u. 0. u.m. Când preţul este constant.000 u. u.m.m.m. creşterea profitului unitar este: a) 1. iar rata profitului calculată în funcţie de cost este de 25%. Costurile materiale reprezintă 20% din costurile totale.

Preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) P=2. d) unei „pieţe negre”. a) b) c) d) e) 342. 70 . Mecanismul concurenţial 339. b) sunt întotdeauna superioare preţurilor libere. există deficit de cerere. Q2 = 5-3P. e) nu se poate calcula. Piaţa bunului X este foarte specializată şi din această cauză există numai trei consumatori a căror cerere este: Q1 = 10-2P. reduce taxele de import.Piaţa. 343. b) unui exces de ofertă. Dacă statul intervine pe piaţă prin fixarea unor preţuri minime. Oferta pieţei este egală cu 10+4P. stabileşte existenţa unor preţuri maxime pentru anumite bunuri. a) b) c) d) e) Statul nu intervine indirect pe piaţă. c) unui deficit de ofertă. b) P=1. există deficit de ofertanţi pe piaţă. atunci: cererea este egală cu oferta. există exces de cerere. Q=4. atunci putem vorbi de existenţa: a) unui exces de cerere. 340. Q3 = 5-P. Q=20. e) rezultă din implicarea guvernului. Preţurile administrate: a) se referă la toate bunurile. majorează veniturile consumatorilor prin diminuarea impozitelor. c) se formează pe piaţa liberă. d) P=3. În situaţia în care preţul unui bun este stabilit sub nivelul preţului de echilibru. Q=2. d) sunt sub influenţa dominantă a firmelor mici şi mijlocii. e) unui preţ de echilibru. 341. atunci când: acordă subvenţii. există exces de ofertă. c) P=3. creşte taxele de import. Q=14.

urmând să achiziţioneze eventualele excedente de ofertă. iar oferta Q o = P+1. 180. e) 20.: 71 .. preţul pe o piaţă concurenţială: a) se reduce. b) creşte.m. e) 50 u. 346. c) rămâne nemodificat.m. În acest caz. d) 40 u.m. Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de ofertă. e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal. În aceste condiţii. Costul suportat de guvern este egal cu: a) 20 u.m. b) creşterea preţului de echilibru şi scăderea cantităţii de echilibru. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: QCA = 400 – 30P.m. Pe piaţa benzinei.. c) 30 u. e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern. 280.. b) 24 u. 349. d) scăderea atât a preţului de echilibru cât şi a cantităţii de echilibru. 348.m. unde P este preţul.m.. b)un excedent de ofertă de 30 unităţi de cantitate. Dacă guvernul impune un preţ de 6 unităţi monetare. În condiţiile în care statul fixează preţul la 5 u. 150. 345. d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal. Cererea şi oferta pentru bunul X se exprima prin funcţii de tipul: QC=10-2P şi Oo=4+P.P. d) 4. cererea şi oferta sunt QC = 200 – 30P. preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 20. QOA = 200 + 20P. QO = 20 + 5P. c)un excedent de cerere de 15 unităţi de cantitate. Pentru a susţine veniturile producătorilor statul intervine pe piaţă stabilind un preţ minim de 4 u. d)un excedent de cerere de 70 unităţi de cantitate.344. 320. c) menţinerea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru. atunci pe această piaţa apare: a)un excedent de ofertă de 15 unităţi de cantitate. Creşterea veniturilor cumpărătorilor determină: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. b) 5. e) scăderea preţului de echilibru.. 347. 160. c) 4. Pe o piaţă cererea are forma Qc = 15 .

d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi. O piaţă nu se caracterizează prin următoarele variabile: a) b) c) d) e) cerere.. 350.: a) pe piaţă va apărea un exces de ofertă de 8. 353. concurenţă..2P. În cazul existenţei echilibrului pe piaţă. e) nici una din variantele de mai sus. iar oferta Qo = P+3. Profitul de monopol: a) este mai mare decât profitul normal. c) cantitatea tranzacţionată după reglementare va fi de 20. echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari. respectiv 40 unităţi. b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici. Cererea la nivelul unei firme poate fi definită cu ajutorul funcţiei Q=80 – 2P iar oferta Q=20+P. c) 20 u. respectiv 30 unităţi. respectiv 20 unităţi. cantitatea tranzacţionată după reglementare va fi de 8. d) apare ca urmare a unor ilegalităţi. c) este inclus în profitul normal. Pe o piaţă cererea are forma Qc = 25 . cost. 354.m. d) 30 u. respectiv 40 unităţi. c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică. preţ... e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare. d) măsura nu va avea nici un afect asupra tranzacţiilor pe piaţă. pe piaţă va apărea un exces de cerere de 4.m. b) pe piaţă va apărea un exces de cerere de 8.m. 72 . nici una din variantele de mai sus. respectiv 20 unităţi. În condiţiile în care statul stabileşte un preţ maxim de vânzare de 10 u.m. 352.a) b) c) d) e) pe piaţă va apărea un exces de ofertă de 4. preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 20 u. b) este mai mic decât profitul normal. Costul de producţie al unui bun creşte. b) 40 u.m. e) 30 u.m. e) nici una din variantele de mai sus.. 351. ofertă. măsura nu va avea nici un afect asupra tranzacţiilor pe piaţă.

În situaţia creşterii cererii. b) 30 u. Oferta bunului respectiv este Qo = 50+P. atunci. preţul este: a) 30 u. c) cererea este întotdeauna egală cu oferta. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Qc = 100-2P. este întotdeauna mai mare decât costul marginal. b) locul de întâlnire la un moment dat a dorinţelor consumatorilor cu cele ale producătorilor. creşterea ofertei şi reducerea preţului. c) există numai piaţa factorilor de producţie. În aceste condiţii. 361. În economiile contemporane: a) economia naturală nu există.. 360. 357. c) 20. creşterea ofertei şi creşterea preţului. e) nul.m. d) piaţa bunurilor de consum serveşte autoconsumului. 358. scăderea cererii şi menţinerea preţului. e) preţul de echilibru este determinat de ofertă. e) tranzacţiile se efectuează numai cu bunuri materiale. c) un ansamblu de mijloace de comunicare între vânzători şi cumpărători. Dacă pe piaţă există un exces de cerere de 20 unităţi. b) relaţiile de piaţă sunt dominante. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de a) b) c) d) e) cerere.. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum: a) b) c) d) e) reducerea ofertei şi creşterea preţului. 356. este întotdeauna mai mic decât costul marginal. rămâne nemodificat. d) 10 u. d) preţul de echilibru este determinat de cerere. 359. Piaţa nu reprezintă: a) spaţiul economic în care acţionează vânzătorii şi cumpărătorii.355.m. e) doar spaţiul anume stabilit de autoritatea publică pentru vânzarea cumpărarea bunurilor economice. b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului. menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii..m.m. unde P este preţul. Pentru caracterizarea pieţei nu este relevantă următoarea trăsătură: 73 . creşte.33 u.. preţul pe o piaţă concurenţială: se reduce. d) locul de manifestare a concurenţei între agenţii economici cu interese identice sau apropiate. preţul tinde să crească deoarece: a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului.

c) preţul pieţei creşte şi tinde spre preţul de echilibru. respectiv. se realizează un exces de cerere: a) preţul de echilibru scade. b) cantitatea de echilibru scade. c) preţul şi cantitatea de echilibru scad. 367. 364. e) creşte şi. b) scad. scade. Când pe piaţa unui bun. d) creşte şi. creşte. 362. e) pe piaţă vor fi atraşi din ce în ce mai puţini producători. scade sau nu se modifică. c) nu se modifică. cadru de formare a preţului la care sunt tranzacţionate mărfurile. 366. d) servicii pentru consumul personal. preţul şi cantitatea de echilibru: a) cresc. respectiv. b) mărfuri fungibile. e) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade. Care din elementele de mai jos nu este caracteristic pieţei: a) schimbul unui bun pe un alt bun. e) costul marginal. principalul canal de comunicaţie între producţie şi consum. b) scad.a) b) c) d) e) spaţiu în care îşi desfăşoară activitatea agenţii economici. Când pe piaţa unui bun. b) cantitatea de echilibru scade. preţul şi cantitatea de echilibru: a) cresc. d) preţul şi cantitatea de echilibru cresc. expresia manifestării cererii şi ofertei. Bursa de mărfuri este o formă modernă de piaţă unde se tranzacţionează: a) valute. 363. respectiv. c) nu se modifică. b) cererea de factori de producţie. c) oferta de bunuri de consum. creşte. creşte. d) preţul factorilor de producţie. Când pe piaţa unui bun oferta creşte mai puţin decât creşte cererea: a) preţul de echilibru scade. c) numai mărfurile perisabile. respectiv. 365. Dacă pe piaţa unui bun. locul unde se fundamentează mărimea salariului nominal mediu. e) scade şi. cererea creşte mai puţin decât creşte oferta. scade sau nu se modifică. cererea creşte şi oferta scade. 74 . d) scade şi. d) cantitatea de echilibru creşte. e) mărfuri neomogene.

372. b) minimizare. dacă venitul cumpărătorului creşte. scade. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă. c) la un preţ şi cantitate de echilibru mai mare. iar oferta rămâne constantă. e) un nivel care să avantajeze numai vânzătorii. pe piaţă apare un exces de: a) ofertă de 10 unităţi. b) cresc. d) la un preţ mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică. c) nu se modifică. oferta creşte mai mult decât scade cererea. respectiv. Dacă guvernul intervine asupra preţului fixându-l la un nivel de 5 u. (unde Q – cantitatea. d) 3 şi. d) scade şi.368. c) nu se modifică. b) la o cantitate de echilibru mai mică. echilibrul pieţei se va forma: a) la un preţ mai mic. d) ofertă de 30 unităţi. b) cerere de 40 unităţi. Qo = 12 + P. e) la un preţ mai mic şi la o cantitate de echilibru mai mare. d) un nivel care să avantajeze numai cumpărătorii. 10. 75 . creşte. P – preţul). 370. e) creşte şi. Când pe piaţa unui bun. 20. respectiv. c) cerere de 10 unităţi. respectiv. scade. b) cresc. Pe piaţa grâului. Pe piaţa unui bun. cererea şi oferta sunt Qc= 30 – 5P şi. c) 4 şi. Când pe piaţa unui bun. respectiv.. 5. creşte. respectiv. respectiv. 373. e) scade şi respectiv. respectiv. 371. 15. e) ofertă de 40 unităţi. creşte.m. cererea scade şi oferta creşte. cererea şi oferta sunt Qc= 50 – 2P şi. Preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 3 şi. preţul şi cantitatea de echilibru: a) scad. În condiţii normale. respectiv. preţurile pieţei tind spre: a) maximizare. respectiv. Qo = 10 + 4P. d) scade şi. e) 5 şi. 369. preţul şi cantitatea de echilibru: a) scad. nu se modifică. P – preţul). respectiv. c) echilibru. b) 4 şi. 16. (unde Q – cantitatea.

379. Dintre formele de concurenţă. c) mai mare decât 6 u. 377.m.m.000 u.m. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor. cartelul este specific: 380. Într-o ţară oferta de cereale este asigurată de 4 firme. concurenţa nu: a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi. c) incită agenţii economici la iniţiativă. În cazul unui exces de cerere pe piaţă. 376. c) monopolului bilateral. Pe piaţa untului. Piaţa cerealelor este: a) monopolistică. apare un exces de ofertă. b) stimulează progresul eonomic şi social. a) monopolului. b) mai mic de 10. 76 . d) mărcile firmelor sunt individualizate. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată. e) mai mare decât 8 u. iar la un preţ de 10. (unde Q – cantitatea.m. creativitate.. apare un exces de cerere.000 u. la un preţ de 20. d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată. Cererea şi oferta de benzină sunt reprezentate prin relaţiile Qc= 40 – 2P şi. c) între 10. d) 22. b) concurenţei perfecte.000 u.m.000 u. iar 20% din cerere este satisfăcută pe seama importului. d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare.m.000 u. b) de oligopol. respectiv.000 u.374..m.000 u.m. d) mai mic decât 4 u. d) oligopolului. preţul benzinei este: a) mai mare decât 4 u.m. e) conduce la diversificarea ofertei... c) fiecare producător poate influenţa piaţa. şi 20. e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.m. c) de monopol. Preţul de echilibru la unt este: a) mai mare de 20. c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă. e) pieţei cu concurenţă monopolistică. 378....m. Qo = 20 + 3P.m. e) atomicitatea cererii. b) egal cu 6 u.000 u. În condiţiile existenţei unor preţuri libere. P – preţul).m.. b) atomicitatea cererii şi a ofertei. b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei. e) 9. 375.

d) sunt favorizaţi numai unii vânzători sau unii cumpărători. c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit. c) atomicitatea ofertei. 386. d) informarea operativă a tuturor cumpărătorilor. e) sporirea permanentă a preţurilor de vânzare. 383. d) există un singur producător şi un singur consumator. b) satisfacerea mai bună a trebuinţelor consumatorului. 381. e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul. e) pierd numai cumpărătorii. e) fiecare producător poate influenţa sensibil piaţa bunului respectiv. c) pierd atât vânzătorii. e) atomicitatea cererii. În condiţii de concurenţă incorectă. 382. b) preţul este impus de producător. e) oferta este controlată de mai mulţi producători.d) e) a) b) c) d) monopson. oligopson. fiecare producător ţine seama şi de deciziile celorlalţi. Pe piaţa de monopol: a) preţul este controlat de consumator. cât şi cumpărătorii. b) câştigă toţi cumpărătorii şi toţi vânzătorii. este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică. c) asigurarea cooperării între producători. neloială: a) sunt favorizaţi în mod artificial numai vânzătorii. Nu reprezintă trăsătură a pieţei oligopoliste: atomicitatea cererii. Rolul concurenţei este: a) creşterea preţurilor factorilor de producţie. câţiva vânzători. 385. b) câţiva vânzători. Obţinerea profitului nelegitim: a) b) c) d) contravine legii. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin: a) câţiva cumpărători. decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol. nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică. atomicitatea ofertei. fără sacrificarea intereselor producătorului. 77 . 384. d) diferenţierea produselor.

c) numeroşi agenţi ai cererii şi ofertei.387. fiecare având o forţă economică redusă. b) fixat de agenţii economici prin negocieri directe. b) vânzătorii şi cumpărătorii sunt numeroşi. e) piaţă de monopol bilateral. e) volum redus de tranzacţii de vânzare şi cumpărare. e) piaţă de monopol bilateral. c) permanent stabil. 389. Atomicitatea pieţei se caracterizează prin: a) vânzătorii şi cumpărătorii sunt mulţi şi egali ca număr. d) piaţă de oligopol bilateral. d) piaţă cu concurenţă loială. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător. 388. b) piaţă monopolistică. ea se numeşte: a) piaţă de monopson. c) piaţă de oligopol. d) expresia raportului cerere-ofertă. d) deciziile proprii ale fiecărui agent al cererii şi ofertei exercită un efect semnificativ asupra cererii. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi: a) piaţă de monopol. b) piaţă de oligopol. 78 . c) piaţă de concurenţă perfectă. Pe piaţa cu concurenţă perfectă preţul este: a) fixat de stat. e) impus de câţiva vânzători. fiecare având o forţă economică mare. 390. ofertei şi preţului.

m.66. 395. c) etalon monetar.. este mai mare decât câştigul bancar. banii îndeplinesc funcţia de: a) mijloc de plată. e) rezervele băncii cresc. masa monetară este egală cu 120 miliarde u. b) numerarul şi masa scripturală cresc. e) nici una dintre variantele de mai sus. iar volumul valoric al tranzacţiilor este de 2000 miliarde u.Piaţa monetară 391. este mai mare decât rata dobânzii pasive. iar numerarul în circulaţie scade. 397. atunci: a) masa monetară scade. d) aur. b) numerarul şi masa scripturală cresc. e) rezervele băncii scad. 392. b) monedă scripturală. 394. Într-o economie. iar numerarul în circulaţie creşte. reprezintă rata dobânzii pe care banca o plăteşte deponenţilor. Atunci când un elev primeşte alocaţia de sprijin pentru copii. c) rezervă a băncilor. b) mijloc de schimb. este mai mic decât câştigul bancar. 393. atunci: a) masa monetară scade.m. 396. viteza de rotaţie a banilor este: a) 16. este egal cu diferenţa dintre dobânda încasată şi cea plătită. iar masa scripturală scade. d) masa scripturală scade. d) masa scripturală creşte. Dacă un individ împrumută bani de la bancă. este invers proporţional cu durata plasamentului. Rata dobânzii active: a) b) c) d) este mai mică decât rata dobânzii pasive. e) nici una dintre variantele de mai sus. Dacă un individ depune bani la bancă. c) numerarul în circulaţie rămâne constant. este sinonimă cu profitul bancar. d) rezervă. Profitul bancar: a) b) c) d) e) este sinonim cu venitul bancar. Majoritatea masei monetare dintr-o economie se prezintă sub formă de: a) numerar. c) numerarul în circulaţie rămâne constant. 79 . În aceste condiţii. e) valută. iar masa scripturală scade.

e) 400 milioane u. atunci masa monetară de la sfârşitul perioadei este: a) egală cu 1800 miliarde u.m. c) 600 milioane u...m. b) 2400 milioane u. d) 1600 milioane u. Costurile de funcţionare ale băncii sunt de 2 milioane u.44%. Dacă viteza de rotaţie a banilor se dublează. la începutul perioadei 1800 miliarde u.m. atunci nivelul bunurilor şi serviciilor produse la care există echilibrul masei monetare: a) creşte cu 275%. b) se dublează.m.55%. nici una din variantele de mai sus..m.. preţurile scad cu 20% şi masa monetară creşte cu 50%.3%.m. iar valoarea depozitelor este de 180 milioane u. 80 . Dacă masa monetară este. e) creşte cu 33.m.m. 2120. Banii sunt acordaţi apoi de către bancă sub formă de credite cu rata dobânzii de 20% anual unor firme. 398.m.m. 399. e) nici una din variantele de mai sus. O 401. e) nici una din variantele de mai sus. Volumul valoric al bunurilor creşte de trei ori. d) 13. c) 14...m.06...44% . c) 2700 miliarde u.m. bancă atrage de la clienţii săi depozite în valoare de 12 miliarde u. iar profitul net rămas reprezintă 6 milioane u. profitul bancar anual brut este de: a) 1800 milioane u. Costurile de funcţionare ale băncii în anul respectiv sunt 200 milioane u. pentru care plăteşte o rată a dobânzii de 15% anual.33%.b) c) d) e) 0. b) 4. Ştiind că rata dobânzii pasive este de 10%. 400. În aceste condiţii. în timp ce viteza de rotaţie a banilor creşte cu 100%.m. 12. d) scade la mai puţin de jumătate. d) 3600 miliarde u. c) creşte cu 20%.m. Profitul brut al unei bănci este supus impozitării cu o rată de 25%.. rata dobânzii active va fi de: a) 15... b) 1200 miliarde u.m.

b) creşte. Ce sumă va primi ca dobândă la depozitul său peste trei ani dacă rata dobânzii este de 10% anual? a) 24000 RON.83%. e) 165. 405. Câţi bani trebuie să depună la bancă un individ pentru ca.55 milioane u. d) întotdeauna egală cu rata inflaţiei. e) zero.. 81 .? a) 100 milioane u. c) scăderea vitezei de rotaţie a banilor.m.25%. În condiţiile existenţei unui exces de cerere de fonduri de împrumut pe piaţa monetară. Care 404. e) 800 RON. b) acoperirea deficitului bugetului de stat. d) convertirea monedei naţionale în monedă străină. c) mai mare de 25%. b) între 15% şi 25%. e) 35%. e) ajunge la zero. la o rată anuală a dobânzii de 15% există un exces de cerere de fonduri de împrumut în timp ce la o rată anuală a dobânzii de 25% apare un exces de ofertă fonduri de împrumut. 406. Un individ vrea să aibă în contul din bancă 10000 RON peste un an.44 milioane u. c) 6. d) 144 milioane u. la o rată a dobânzii de 20% anual să obţină după doi ani un câştig de 80 milioane u. 403. Pe piaţa monetară. b) 55. c) 2648 RON.402..m. b) 2400 RON. trebuie să fie rata dobânzii pentru ca el să poată depune acum 8000 RON? a) 1.88 milioane u.. Nu reprezintă împrejurări ce favorizează creşterea volumului masei monetare într-o economie: a) creşterea volumului valoric al bunurilor economice marfare. c) 44. 407. d) egala întotdeauna rata inflaţiei. e) nici una din cele de mai sus.m. Un individ depune la bancă 8000 RON la începutul primului an.m.m.55%. c) rămâne la acelaşi nivel.. b) 5. Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară este: a) mai mică de 15%.m. d) 25%. rata dobânzii are tendinţa de a: a) scădea. d) 10451 RON.

u. d) se depun la bancă în vederea obţinerii unei dobânzi. 410. u. 412. b) diminuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse. c) corelarea salariului nominal cu rata inflaţiei. d) reglarea cantităţii de monedă din economie în funcţie de activităţile economice. e) este întotdeauna egală cu rata inflaţiei. 411.m. unde d’ reprezintă rata dobânzii..m. u. c) se cumpără un bun economic. u.408.) sunt: a) 15% şi respectiv 8 mii mld. Prin operaţiunile specifice pieţei monetare are loc. banca înregistrează pierderi. c) 10% şi respectiv 8 mii mld.m. e) 25% şi respectiv 10 mii mld.. în principal: a) menţinerea constantă a masei monetare. e) se plătesc salariile. Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt Cm=10-20d’ şi Om=5+30d’. câştigul bancar va creşte. e) corelarea salariului nominal cu salariul real. câştigul bancar este egal cu dobânda activă.. b) scade. 82 .m.m. d) este zero.. În care din situaţiile de mai jos. Dacă dobânda activă este mai mică decât dobânda pasivă atunci: a) b) c) d) e) banca înregistrează profit. În situaţia în care cererea de fonduri de împrumut creşte mai rapid faţă de oferta de fonduri de împrumut. u. d) 10% şi respectiv 10 mii mld. c) rămâne constantă. rata dobânzii şi mărimea fondurilor de împrumut (în mii mld. câştigul bancar este egal cu dobânda pasivă. u. b) 15% şi respectiv 10 mii mld. b) se achită impozitele. La echilibru. 409. banii îndeplinesc funcţia de mijloc de schimb: a) se achită o marfă cumpărată anterior. rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară: a) creşte.m.

4 ori. e) scăderea producţiei. 415. Dacă viteza de rotaţie a banilor creşte de 2 ori. c) o creştere de 1.m. c) preţurile rămân constante. Rata dobânzii se stabileşte. e) viteza de circulaţie a banilor rămâne constantă în timp ce valoarea bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiei scade de 3 ori. în general. atunci valoarea bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiei înregistrează: a) o creştere de 1. b) o scădere de 40 u. d) o creştere de 150%. se produce: a) scumpirea creditului.5 ori. e) creşterea duratei de acordare a creditelor. iar volumul tranzacţiilor rămâne constant. d) scăderea ratei dobânzii.413. c) cererea şi oferta de pe piaţa monetară. de către: a) deponent la constituirea unui depozit bancar. b) scăderea masei monetare. Puterea de cumpărare a banilor este dată de: a) b) viteza de rotaţie a banilor. Creşterea ratei rezervelor obligatorii determină: a) creşterea masei monetare. iar viteza de circulaţie a banilor creşte cu 30%. c) materialele din care sunt confecţionate monedele. b) reducerea ratei dobânzii. b) bancă la acordarea unui credit bancar. 414. 418. Când se micşorează rezervele obligatorii ale băncilor comerciale. b) viteza de circulaţie a banilor rămâne constantă în timp ce preţurile cresc de 2 ori. 417. d) un deponent şi bancă în momentul constituirii unui depozit. e) cursul acţiunilor. 416. iar masa monetară scade cu 30%.7 ori. e) o scădere de 0. Masa monetară poate creşte dacă: a) viteza de circulaţie a banilor scade cu 50%. cursul de schimb. 83 . c) reducerea investiţiilor. c) creşterea volumului de credite acordate de bănci faţă de perioada anterioară. d) indicele de modificare a preţurilor este egal cu indicele de modificare vitezei de circulaţie a banilor. d) creşterea numărului şomerilor. d) cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi achiziţionată cu o unitatea monetară. iar valoarea bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiilor scade cu 60%..

. 422. VII-VI î. Geneza banilor constă în: a) descoperirea metalelor preţioase. e) mijloc de schimb şi mijloc de rezervă şi economisire. d) monezile de aur şi argint. bancnotele contemporane: a) nu pot fi utilizate la cumpărarea metalelor preţioase. c) mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de plată. un mijloc de schimb şi de plată. Convertibilitatea bancnotelor pe metale preţioase a fost eliminată în: a) sec. 425. e) după 1971. 421. c) monedei scripturale. Primele forme de bani au fost: a) moneda scripturală. d) schimbului. c) monezile metalice. e) funcţionarea normală a sistemului bancar. c) sec. Banii nu sunt: unitate etalon. Cele două funcţii principale ale primelor forme de bani au fost: a) mijloc de schimb şi mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri. al XVII-lea. d) după 1920. 423. o convenţie socială. b) schimbul de bunuri economice pe baza diviziunii sociale a muncii. 84 . un bun liber. d) reglementările monetare din fiecare ţară. b) mijloc de schimb şi mijloc de plată.Hr. e) bunuri (obiecte).e) a) b) c) d) e) bancă şi cel care obţine un împrumut de la aceasta. al XVI-lea. b) bancnotele. Spre deosebire de bancnotele existente până la primul război mondial. e) statului. b) bancnotelor. Punctul de plecare pentru existenţa banilor a fost apariţia: a) monedelor de aur şi argint. un mijloc de rezervă şi economisire. 420. b) sec. d) mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de rezervă şi economisire. 424. 419. c) baterea monedei.

din: a) monezi metalice. Creează masă monetară: a) doar banca centrală. Nu este funcţie a banilor: a) mijloc de schimb. Numerarul se transformă în bani scripturali prin: a) depunerea numerarului într-un cont bancar. c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar. b) doar băncile comerciale. d) preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa monetară. d) schimbarea valutei în lei. d) acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extrabursieră. d) nu intră în sfera noţiunii generice de bani. b) bancnote. d) mijloc de asigurare a unei puteri constante de cumpărare. b) mijloc de măsură a activităţii economice. d) guvernul.b) nu sunt convertibile în metale preţioase. c) banca centrală şi băncile comerciale. 428. în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă. în cea mai mare parte. 431. e) banca centrală şi guvernul. c) moneda scripturală. e) nu sunt cuprinse în masa monetară. masa monetară este formată. d) numerar. e) mijloc de rezervă şi economisire. b) bancnotele. 426. c) sunt convertibile în metale preţioase. ceilalţi factori rămânând constanţi. e) alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace de schimb şi plată. e) schimbarea leilor în valută. 85 . 430. b) ridicarea numerarului dintr-un cont bancar. În perioada contemporană. c) mijloc de plată. ceilalţi factori rămânând constanţi. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează atunci când: a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se reduce. c) bani scripturali. ceilalţi factori rămânând constanţi. 429. b) preţurile cresc. formă universală a avuţiei. e) alte instrumente recunoscute ca monedă. c) masa monetară creşte. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani: a) monezile metalice. 427.

Oferta de monedă provine de la: a) agenţii economici care cheltuiesc mai mult decât lichidităţile proprii. d) bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi temporare. d) deficitul trezoreriei. Cererea de monedă provine de la: a) banca centrală. c) masa monetară se reduce. în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă. Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă: a) preţurile se reduc. b) agenţi economici cu nevoi de finanţare. e) nivelul general al preţurilor. d) încrederea în moneda naţională. e) salariul nominal se reduce. b) starea generală a economiei. Valoarea banilor reprezintă cantitatea de bunuri care poate fi cumpărată cu: a) o unitate monetară. 437. c) eficienţa economică. e) excedentul trezoreriei. e) salariul nominal. 86 . b) masa monetară. 436. 435. c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare. 432. e) dobânzilor.e) preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor. Puterea de cumpărare a unităţii monetare nu depinde de: a) salariul real. b) agenţii economici cu nevoi de finanţare. c) cantităţii bunurilor supuse tranzacţiilor. Dezechilibrul inflaţionist se caracterizează prin evoluţia divergentă a masei monetare şi a: a) preţurilor. b) preţurile cresc. d) masa monetară creşte. d) salariului nominal. d) moneda scripturală. c) numerarul în circulaţie. b) vitezei de rotaţie a banilor. 433. c) agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât lichidităţile proprii. 434.

c) oferta de monedă creşte.e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii. b) rata dobânzii rămâne constantă. 438. b) cumpărarea şi vânzarea de acţiuni. c) cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni. iar cererea de monedă se reduce. Economisirea este descurajată atunci când: a) rata dobânzii se reduce. b) oferta de monedă se reduce. e) profitul pe seama proiectului pentru care se solicită finanţare acoperă restituirea creditului şi plata dobânzii. e) banca centrală emite mai multă monedă. iar cererea de monedă creşte. iar cererea de monedă se reduce. e) cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate. 443. d) rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei. c) agentul economic respectiv are datorii restante mari. b) oferta de monedă se reduce. Bonitatea financiară a unui agent economic este redusă dacă: a) rata profitului este mai mare decât rata dobânzii. iar cererea de monedă creşte. 442. b) mărimea creditului. 440. c) durata angajamentelor asumate de debitori. Mărimea garanţiilor solicitate de bănci este invers proporţională cu: a) riscul creditului. c) oferta de monedă creşte. e) banca centrală emite mai puţină monedă. Rata dobânzii creşte dacă: a) disponibilităţile temporare din economie cresc. d) excedentul trezoreriei creşte. Sursa creditelor este: a) amortizarea capitalului tehnic fix. 439. e) înclinaţia spre prudenţă a băncii. b) riscul proiectului pentru care se solicită finanţare este scăzut. Rata dobânzii se reduce dacă: a) nevoile de finanţare din economie cresc. c) rata dobânzii creşte. d) bonitatea debitorului. b) profiturile firmelor. 87 . e) rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale. d) finanţarea şi refinanţarea. 444. 441. c) depunerile bancare ale agenţilor economici. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind: a) emiterea de titluri de proprietate. d) cererea pentru producţia agentului economic respectiv este în creştere. d) deficitul trezoreriei creşte.

d) preţul obligaţiunilor. e) egală cu rata dobânzii pasive dacă profitul băncii este egal cu cheltuielile de funcţionare. 88 . se include: a) limitarea creditului. d) schimbul valutar al monedei interne pe alte monede convertibile. b) egală cu rata dobânzii pasive. rezidenţi şi nerezidenţi. Între împrejurările care duc la restrângerea masei monetare se include: a) creşterea preţurilor interne. e) rata dobânzii. e) vânzarea de valută de către banca centrală. Dobânzile încasate nu depind de: a) resursele băneşti atrase. rata dobânzii active este: a) mai mare decât rata dobânzii pasive.d) veniturile bugetare. Între operaţiunile prin care are loc restrângerea masei monetare. c) acoperirea deficitului bugetar. b) creşterea cantităţii bunurilor economice marfare. se include: a) acordarea de credite de către băncile comerciale. 446. d) egală cu rata dobânzii pasive dacă profitul băncii este nul. d) creşterea vitezei de rotaţie a banilor. În mod normal. c) mai mică decât rata dobânzii pasive. d) realizează schimb valutar pentru persoanele fizice. b) atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor economici. 450. Între împrejurările care duc la creşterea masei monetare se include: a) reducerea preţurilor interne. 448. e) creşterea vitezei de rotaţie a banilor. d) creşterea vitezei de rotaţie a banilor. 445. 447. b) reducerea cantităţii bunurilor. Trezoreria: a) este o bancă comercială. e) cheltuielile bugetare. c) durata plasamentelor. b) resursele băneşti plasate. 449. e) are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar. c) emisiunea monetară. Între operaţiunile prin care are loc creşterea masei monetare. 451. e) cumpărarea de valută de către banca centrală. c) este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice. b) rambursarea creditelor. c) acoperirea deficitului bugetar.

cantitatea de bunuri supusă tranzacţiilor se dublează. emisiunea monetară. atunci masa monetară în circulaţie: a) scade cu 700 miliarde u.m.m. iar credite de 200 miliarde u. tranzacţiilor de 80000 miliarde u. iar celelalte condiţii nu se modifică. Dacă preţurile cunosc o reducere generalizată de 25%. iar volumul valoric al 454. b) nu se modifică..m. În perioada T0 – T1. În intervalul T0 – T1. La un curs de 35000 u. viteza de rotaţie a banilor este: a) 0. e) scade cu 80%. iar viteza de rotaţie a 89 . e) 1.m.33%.25. ajung la scadenţă şi trebuie rambursate către bănci.m.m.m.m. puterea de cumpărare a monedei: a) creşte cu 20%. dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi ies 80 milioane de dolari. b) 1.5.. preţurile cresc cu 10%. d) 3100 miliarde u.m.. d) scade cu 25%. sistemul bancar acordă credite de 300 miliarde u.. c) scade cu 3500 miliarde u.. la 1 dolar.m. c) 4. c) 3200 miliarde u. 453.m.m.. e) 3500 miliarde u. 455.m. Atunci când masa monetară este de 20000 miliarde u.. e) scade cu 1700 miliarde u. b) scade cu 25%. Masa monetară: a) creşte cu 73%.m. b) 3000 miliarde u. c) este egală cu 73% din cea iniţială.. d) 0.. c) creşte cu 33. reducerea vitezei de rotaţie a banilor. În T0 masa monetară este de 3000 miliarde u.2. d) creşte cu 2800 miliarde u. Masa monetară în circulaţie este: 457. iar viteza de rotaţie a monedei se triplează. Volumul valoric al tranzacţiilor este 140000 u. b) creşte cu 700 miliarde u. e) creşte cu 27%.. 456.m..m. masa monetară în T1 este: a) 3300 miliarde u.b) c) d) e) refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală.m. Atunci. d) nu se modifică. monedei este de 7. 452. vânzarea de valută de către banca centrală.

b) scade cu 1. tranzacţiilor cu 12%. d) nu se modifică. atunci volumul fizic al tranzacţiilor: a) creşte cu 5%. 458. d) 3 şi. respectiv 3. d) nu se modifică. c) creşte cu 26%. c) scade cu 20%.a) b) c) d) e) 14000 u. e) 3 şi. Viteza de rotaţie a monedei: a) creşte cu 1.2.m.5. respectiv 1.92%.5 şi. d) creşte cu 9.92%. 460.. e) scade cu 80%. b) 0.5. e) scade cu 9.. c) 1..m. e) 5. respectiv 2. 459..5. iar preţurile cresc cu 6%. 10000 u.5.. masa monetară creşte de la 5000 miliarde u.92%. volumul fizic al 462. 140000 u. c) 2. viteza de rotaţie a monedei este: a) 3. e) creşte cu 20%. b) scade cu 25%.m. respectiv 3.m. la 12000 miliarde u. Dacă viteza de rotaţie a monedei este constantă. 98000 u.. 461.m. Viteza de circulaţie a banilor în T0 şi T1 este: a) 2 şi.m. puterea de cumpărare a monedei: a) creşte cu 20%.m. Atunci când masa monetară este 30000 u. În intervalul T0 – T1. valoarea tranzacţiilor creşte de la 10000 la 36000 miliarde u. masa monetară în circulaţie creşte cu 8%.92%. 20000 u. c) creşte cu 10%. b) scade cu 26%. iar volumul valoric al tranzacţiilor 150000 u. 90 .5. În acelaşi interval. respectiv 1. Atunci când preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%. Masa monetară creşte cu 26% iar preţurile cresc cu 20%.m. b) 2 şi. d) 0.m. În intervalul T0 – T1.m.

m. respectiv 50 de milioane u. b) 6. Atunci când masa monetară în circulaţie este 20000 miliarde u.66. d) 6 milioane u. e) 1.4 milioane u. e) creşte cu 166. În T1 faţă de T0. b) creşte cu 83...m. Dacă masa monetară în circulaţie este de 15000 miliarde u. e) 15000 miliarde u.m. respectiv 50 de milioane u. d) nu se modifică. În T1 faţă de T0. c) 6.m. viteza de rotaţie a monedei: a) creşte cu 50%.m.. e) 8 milioane u.m..66. Banca « X » acordă un credit de 10 milioane u. d) scade cu 100%. şi reprezintă 30% din profitul bancar.. 466.. Rambursarea creditului se efectuează în rate egale.33%. a) b) 91 . d) 90000 miliarde u. b) 60000 miliarde u. masa monetară în circulaţie creşte cu 50%.m. e) scade cu 50%.33%. Cheltuielile de funcţionare ale unei bănci sunt egale cu 18 milioane u. şi viteza de rotaţie a monedei este 4.m.m.67%. Suma încasată de bancă după 3 ani ca urmare a creditului acordat este de: a) 3 milioane u.8 milioane u. iar valoarea tranzacţiilor pe piaţă de 120000 miliarde u.....463.m. c) 8..m.66.. Dacă în acelaşi 467. cu o rată a dobânzii de 10% pe o perioadă de 5 ani. viteza de rotaţie a monedei: a) scade cu 16.m. 140 milioane u.m. Câştigul bancar reprezintă 40% din dobânda încasată. c) creşte cu 100%.. atunci valoarea tranzacţiilor pe piaţă este: a) 3750 miliarde u.m. 468. b) 2. 465. 464. viteza de rotaţie a monedei este: a) 16.m. Dobânda plătită de bancă şi profitul acesteia este de: 150 milioane u. interval valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 50%.m.67%.m. d) 1.m.m. masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. c) 30000 miliarde u. Dacă în acelaşi interval valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 25%. b) scade cu 150%. c) scade cu 83.

Suma finală pe care debitorul trebuie să o restituie este de: a) 13. d) 2 milioane şi.m..m.m. c) câştigul brut al băncii şi cheltuielile ei de funcţionare. d) 100 milioane u. e) dobânda încasată de bancă şi dobânda plătită de aceasta.m. b) 144 milioane u. Un credit de 10 milioane u. respectiv.m. e) 2.. 471. 0... Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală a dobânzii în situaţia în care: a) preţurile scad. c) 120 milioane u.m. în regim de dobândă compusă. respectiv. cu o rată anuală de 20%.. d) inflaţia creşte. 1 milion.310. 473.000 u.m.330.m.5 milioane şi. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.000 u.m.. respectiv 60 de milioane u. 469. c) 1 milion şi. b) disponibilităţile băncii pentru creditare şi rezervele minime obligatorii.m.. Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit. în regim de dobândă compusă.5 milioane..75 milioane. Un credit acordat unei firme pe doi ani..m.300. cu o rată anuală a dobânzii de 10%..000 u.m. e) 13.c) d) e) 116 milioane u..25 milioane şi. aduce o dobândă totală de 44 milioane u.75 milioane.25 milioane şi. 117 milioane u. 2 milioane.m. c) 3.m.. primul pe 1 an cu o rată anuală a dobânzii de 20%.000 u. Cele două credite sunt: a) 1. respectiv 30 de milioane u. este acordat pe o perioadă de trei ani. 472. respectiv. e) dobânda se calculează conform principiului de dobândă compusă. d) 1.m.000 u. b) 13. 70 milioane u. Profitul brut al băncii reflectă diferenţa între: a) dobânda compusă încasată de bancă şi dobânda simplă plătită de bancă. respectiv. e) 110 milioane u. d) dobânda încasată de bancă şi cheltuielile sale de funcţionare. b) preţurile cresc.. b) 1. 1.. 1.331. Creditul acordat este de: a) 74 milioane u. 470.300.m.m. respectiv.m. c) inflaţia scade. 92 . iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%.m. respectiv 60 de milioane u.

.000 u. O firmă a împrumutat de la o bancă 100 milioane u.m.200. c) 1.m.. la o rată anuală a dobânzii de 10%?: a) 2. Rata anuală a dobânzii cu care a fost contractat creditul. rata reală a dobânzii este: a) 20%.000.m. c) 60 milioane u.m. pe principiul dobânzii simple.000. este acordat pe principiul dobânzii compuse. 476.000 u. Un agent depune la bancă suma de 200 milioane u. c) 1%. 93 . e) 0.m. d) 100%. în regim de dobândă compusă?: a) 44 milioane u. b) 10%.. 478. este: a) 13%. d) 88 milioane u. a) 10%.m. în regim de dobândă compusă.m.m.000 u. b) 20%. cu o rată anuală a dobânzii de 10%. Care este dobânda obţinută de deponent după 2 ani. ce aduce aceeaşi dobândă.000 u..m. e) 100%.000 u.. În condiţiile în care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%. d) 1. cu o rată anuală a dobânzii de 20%. d) 40%.5%.m. tot pe doi ani.m. d) 10. Rata dobânzii. b) 1.000 u. în condiţii de dobândă compusă.m.. Un credit de 1 milion u.. 475. e) 2.m. 477.. pe o durată de doi ani. Ce sumă de bani trebuie să depună în prezent la o bancă un individ pentru a obţine în 2 ani un venit din dobândă de 210.474. pentru doi ani.m. plătind o dobândă totală de 44 milioane u. e) 48 milioane u.. e) 10%. pe o perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. c) 11%.100. c) 30%. b) 10 milioane u.m.1%. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u.. este de.m.000. b) 12%.

m. c) 90.000 u..000 u.m.m. 94 .000 u.000 u. în regim de dobândă compusă.m.530.m. 482.. 483.000 u. în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este de 20%? a) 110.000 u.m. rata dobânzii fiind de 12%. Peste 1 an..m. pe termen de un an. pe termen de doi ani. u. Dacă în acest interval preţurile au crescut cu 50%.. profitul băncii va fi: a) 50.m...000 u. e) 70. suma încasată de bancă după doi ani este: a) 2.m. b) 330.m. e) 100.5 mil u. O bancă acordă un împrumut în valoare totală de 2 mil.420. c) 2... ratele nominală şi reală ale dobânzii sunt: a) 50%. O bancă primeşte sub formă de depozite suma de 3 mil.000 u. d) 60.m.m. e) 30.000 u. 50%. c) 100%.000 u. Dacă rata anuală a dobânzii este de 10%.150.m. firma returnează băncii 1.m. rata dobânzii la depozite fiind de 10%. o sumă finală de 144. u.m. 50%.000 u.. O firmă contractează un împrumut în sumă de 1 mil u.000 u. b) 100.479. 0%. în regim de dobândă compusă. b) 2. d) 80.000 u. 481. d) 2..000 u..m. b) 50%. d) 0%. c) 200. Dacă banca suportă cheltuieli generale de funcţionare de 30.. c) 327.m.m.m. o bancă percepe o rată anuală a dobânzii de 40%. dobânda încasată la trei luni va fi: a) 400..m.m.m.000 u. e) 2. Pe baza acestor sume. e) 50%. banca acordă împrumuturi.m..500. 50%. 100%.250.000 u.... d) 150.m.000 u.. b) 300.m.. În aceste condiţii.000 u. La un credit de 1 mil.000 u.000 u.000 u. Care este suma prezentă care generează peste doi ani..m.m.. u.000 u. 480.

Piaţa capitalurilor 484. Acţiunea se deosebeşte de obligaţiune prin aceea că: a) prima se tranzacţionează pe piaţa financiară, iar a doua nu; b) obligaţiunea aduce un venit fix, iar acţiunea unul variabil; c) acţiunea aduce un venit fix, iar obligaţiunea unul variabil; d) prima poate fi vândută altei persoane, iar a doua nu; e) prima nu poate fi înstrăinată, iar a doua nu. 485. Obligaţiunea: a) oferă deţinătorului dreptul de proprietate asupra unei părţi din patrimoniul firmei; b) are o valoare fixă în timp; c) reprezintă un împrumut pe termen lung. d) nu poate fi decât nominativă, deoarece la emitere este înscris numele cumpărătorului; e) aduce un venit din ce în ce mai mic pe măsură ce se apropie scadenţa. 486. Dividendul: a) este un venit variabil; b) este aferent atât acţiunilor cât şi obligaţiunilor ; c) este acordat doar pentru acele acţiuni care se tranzacţionează pe pieţele financiare; d) depinde de mărimea firmei. e) este un venit fix. 487. Cuponul adus de o obligaţiune: a) are o valoare variabilă; b) este invers proporţional cu valoarea de piaţă a obligaţiunii; c) depinde de tranzacţiile de pe piaţa financiară; d) este scăzut din valoarea obligaţiunii atunci când aceasta este răscumpărată; e) este un venit fix. 488. Bursa de valori: a) este piaţa financiară primară; b) reprezintă locul în care deţinătorii de titluri stabilesc cursul acestora; c) este locul în care se realizează operaţiuni de plăţi ale dividendelor; d) este o piaţă financiară secundară; e) nu admite şi desfăşurarea de operaţiuni cu caracter pur speculativ.

489. Dacă rata dobânzii creşte, atunci:

95

a) b) c) d) e)

cursul obligaţiunilor scade; creşte cursul acţiunilor; rata dobânzii nu influenţează cursul titlurilor; cursul acţiunilor scade, iar al obligaţiunilor creşte; cursul obligaţiunilor creşte, iar al acţiunilor creşte.

490. Cuponul unei obligaţiuni este de 750 u.m. Dacă rata dobânzii este de 8%, atunci valoarea obligaţiunii pe piaţă este de: a) 6000; b) 60; c) 815,9; d) 2442,5, e) 9375.

491. La

începutul anului 2006 un agent economic cumpără 100 acţiuni la un curs de 25000 u.m./acţiune. La începutul anului 2007, el primeşte dividend în valoare de 300 u.m./acţiune şi apoi vinde acţiunea la un curs de 24800 u.m./acţiune. În urma acestei speculaţii, agentul economic: a) câştigă 20000 u.m.; b) pierde 10000 u.m.; c) câştigă 10000 u.m.; d) pierde 20000 u.m.; e) câştigă 30000 u.m. la o societate de investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 u.m./acţiune. După un an, agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 u.m./acţiune. În condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an, putem afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos; b) dezavantajos; c) neutru; d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar; e) este întotdeauna la fel de riscant ca efectuarea unui depozit bancar.

492. Un agent economic deţine un capital de 100 milioane u.m. El deschide un cont

493. Un agent economic cumpără o obligaţiune la valoarea nominală de 5 milioane u.m. După 1 an, agentul economic încasează cuponul în valoare de 1 milion u.m. şi

96

vinde obligaţiunea la un curs de 4 milioane u.m. În urma acestei tranzacţii, agentul economic: a) câştigă 1 milion u.m.; b) pierde 1 milion u.m.; c) nici nu câştigă, nici nu pierde; d) pierde 2 milioane u.m.; e) câştigă 2 milioane u.m. 494. Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni creşte mai mult decât oferta de acţiuni. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii, cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) scade şi respectiv, creşte; b) cresc; c) scad; d) creşte şi respectiv, scade; e) scade şi respectiv, rămâne constantă. 495. Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni creşte în aceeaşi proporţie cu oferta de acţiuni. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii, cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) cresc; b) scade şi respectiv, creşte; c) scade şi respectiv, rămâne constantă; d) scad; e) rămâne constant şi respectiv, creşte. 496. Randamentul unei acţiuni se calculează potrivit formulei: a) (Cupon / Cursul acţiunii) x 100; b) (Cursul acţiunii / Cupon) x 100; c) (Dividend / Cursul acţiunii) x 100; d) (Cursul acţiunii / Rata dobânzii) x 100; e) (Cursul acţiunii / Dividend) x 100.

497. Pe piaţa financiară secundară:
a) b) c) d) e) se vând titluri noi emise; se cumpără titluri noi emise; se vând titluri noi emise şi se cumpără titluri emise anterior; se vând titluri emise anterior şi se cumpără titluri noi emise; se vând şi se cumpără titluri emise anterior.

498. Cursul titlurilor pe piaţa financiară secundară se află într-o relaţie inversă cu:
a)
b)

c) d)

rata inflaţiei; situaţia economico-financiară a firmei emitente; conjunctura internă şi internaţională; rata dobânzii pe piaţa monetară;

97

b) transformarea capitalului real în capital bănesc. la un curs egal cu valoare nominală. 502. piaţă pe care au loc operaţii de finanţare şi refinanţare. piaţă pe care se tranzacţionează titluri de valoare şi bunuri. la un curs mai mic decât valoarea nominală. d) modalitatea de preluare a pachetului acţiunilor de control în cadrul unei întreprinderi.m. În timpul acestei perioade el câştigă 200 u. e) 50%.m.m. c) transferarea capitalurilor dintr-o întreprindere în alta sau dintr-o ţară în alta. e) vânzarea şi cumpărarea de titluri noi emise. 5. iar valoarea sa anterioară a fost de 1000 u. Randamentul total obţinut de acel individ a fost de : a) 12%. 4. piaţă financiară primară. pe piaţa financiar secundară. e) o creştere de 1. 501. b) o scădere cu 30%. piaţă de monopol. c) 16%. pe piaţa primară. 2. d) 18%.. 3. Bursa de valori nu poate asigura: a) transformarea capitalului bănesc în capital real. 500. un barometru extrem de sensibil al stării economiei. 98 . şi o vinde patru luni mai târziu la 1300 u. Cursul unei acţiuni înregistrează în prezent o creştere de 100 u. c) o creştere cu 43%.m. d) o scădere cu 43%. Un individ cumpără o acţiune de 1000 u. 499.m. Bursa de valori este: 1. În prezent randamentul acţiunii creşte cu 30% faţă de perioada anterioară.4 ori. sub formă de dividende. Dividendele aduse de această acţiune înregistrează: a) o creştere cu 40%.e) previziunile privind evoluţia firmei emitente. b) 14%. la un curs mai mare decât valoarea nominală. Titlurile de valoare pot fi revândute numai: a) b) c) d) e) 503.

d) piaţa financiară primară creează situaţii dezavantajoase pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară. d) constituirea unui depozit bancar. e) ambii participanţi pot să câştige. a) b) c) 506. piaţa financiară secundară este intermediată de bănci. speculative. Tranzacţiile la bursa de valori sunt. reprezentând de fapt: a) salariul social. cumpărătorii câştigă în detrimentul vânzătorilor. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă ? piaţa financiară primară este intermediată de bănci. piaţa financiară secundară funcţionează numai în economiile de piaţă dezvoltate. deoarece: a) întotdeauna. e) dreptul de a participa la gestiunea firmei. d) dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul firmei la lichidarea acesteia. d) strategia „à la hausse” este întotdeauna în avantajul cumpărătorului. una din următoarele afirmaţii este falsă: a) vânzătorul este un speculator „bear”.504. c) un procent din profitul admis. 507. 99 . Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende. În cadrul operaţiunilor la termen. d) un procent din profitul brut. b) întotdeauna. b) salariul colectiv. c) strategia „à la baisse” înseamnă miza pe reducerea preţului titlului de valoare. Dobândirea pachetului acţiunilor de control la o societate comercială are loc prin: a) ofertă publică de cumpărare. e) un procent din impozitul pe profit. b) dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor. e) piaţa financiară secundară se caracterizează prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor. 509. în general. 505. vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor. c) dreptul de a alege consiliul de administraţie al societăţii. Care dintre următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o societate comercială? a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei. 508. b) ofertă publică de vânzare. c) ofertă publică de negociere. e) obţinerea unui împrumut bancar. b) cumpărătorul este un speculator „bull”. unde cursul acţiunilor este variabil. spre deosebire de piaţa financiară primară.

atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc. Dacă o societate comercială emite acţiuni noi. c) titluri de credit. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. d) dreptul de a încasa dobânzi. d) capitalul social se reduce. în timp ce venitul obligaţiunii este cuponul. 100 . în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de scadenţă. d) titluri de proprietate. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. b) venitul acţiunii este dividendul. c) capitalul social creşte. e) dreptul de a obţine o parte din capitalul societăţii în cazul în care aceasta este lichidată. c) capitalul social creşte. e) cursul titlurilor are o tendinţă de scădere. b) dreptul de vot în adunarea generală. Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: a) dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor. b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale. e) acţiunea există atât timp cât societatea respectivă funcţionează. 513. Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. c) dreptul de a primi dividende. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. 514. d) cursul titlurilor are o tendinţă de creştere. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc. 511. în timp ca obligaţiunea este un titlu de credit. d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de stat. 512. e) instrumente ale politicii monetare. 510. în timp ce venitul obligaţiunii este variabil. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate.c) una din părţile tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte. d) capitalul social se reduce. c) acţiunea aduce un venit fix.

la termen: a) sunt speculatori „a la baisse”. Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. d) acţionar. iar vânzătorii de titluri câştigă. atunci: a) cursul titlurilor creşte. fără intermediar. d) cursul titlurilor este fix. 518. Dacă o persoană cumpără o obligaţiune din economiile proprii. între cumpărători şi vânzători. la termen: a) sunt speculatori „à la hausse”. 516. direct. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte. b) sunt speculatori „bull”. e) cursul titlurilor nu se negociază. Pe piaţa financiară secundară: a) se tranzacţionează titluri nou emise. b) creditor. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară. c) proprietar. atunci: a) datoriile sale cresc. 101 .515. 517. b) sunt speculatori „bear”. 520. d) activele persoanei se reduc. Pentru o societate comercială. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei. e) averea sa se reduce. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. 519. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade. c) titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor nominală. b) datoriile sale se reduc. d) tranzacţiile au loc. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. Pe piaţa financiară primară: a) se tranzacţionează titluri nou emise. c) activele persoanei respective cresc. c) tranzacţiile se derulează la bursă. e) asociat. în general. e) posesorii titlurilor se pot manifesta în calitate de vânzători. 521. posesorul unei obligaţiuni emise de către aceasta este: a) debitor.

e) concurenţă imperfectă. cursul titlurilor scade. c) monopol. respectiv cu 8000 u.. d) cursul titlurilor scade. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. 523.. 527. d) cursul titlurilor scade. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. c) Bursa asigură mobilitatea capitalurilor. c) cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. 524. d) oligopol. respectiv cu 4000 u. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 1000 u. Care este modificarea procentuală şi absolută a cursului obligaţiunii.. d) Bursa este o piaţă financiară primară. iar cumpărătorii de titluri câştigă. 526.m. iar cumpărătorii de titluri câştigă. 525. 522. atunci: a) cursul titlurilor creşte. respectiv cu 4000 u. iar cumpărătorii de titluri câştigă. atunci: a) cursul titlurilor creşte. atunci: a) cursul titlurilor creşte. e) atât cumpărătorii. atât cumpărătorii. b) concurenţă monopolistică. Dacă rata dobânzii creşte. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. Care dintre afirmaţiile următoare privind bursa este falsă? a) Bursa favorizează procesul de concentrare a puterii economice. Bursa se apropie de modelul pieţei de: a) concurenţă perfectă. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. b) cursul titlurilor creşte. b) cursul titlurilor creşte. iar cumpărătorii de titluri câştigă.m. c) cursul titlurilor scade. Dacă rata dobânzii se reduce. e) atât cumpărătorii. e) Bursa se apropie de modelul pieţei cu concurenţă perfectă.b) c) d) e) cursul titlurilor creşte. d) cursul titlurilor scade.m. Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei. cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. b) creşte cu 25%. c) cursul titlurilor scade. b) Bursa este un barometru al stării economiei. dacă rata dobânzii se reduce de la 25% la 20%: a) creşte cu 20%. b) cursul titlurilor creşte. c) scade cu 20%.m. iar cumpărătorii de titluri câştigă. 102 . e) atât cumpărătorii.

respectiv cu 1000 u.m.m. iar rata dobânzii 532. b) 2.m.m.. respectiv cu 1000 u. cursul obligaţiunii este: a) 5000 u. b) 10000 u.m.m. d) 5000 u.d) creşte cu 25%. la o rată a dobânzii de 20%. e) 12500 u. atunci cursul obligaţiunii: a) scade cu 20%. e) 10000 u.5 milioane u.. cursul obligaţiunii este: a) 2000 u. b) creşte cu 20%.. e) creşte cu 20%. iar rata dobânzii este de 20%.m. d) creşte cu 100%. venitul anual adus de o obligaţiune este de 100000 u..m.m. Încasările unei firme sunt de 20 miliarde u. Impozitul pe profit este de 25%.5 milioane u.m.m... c) creşte cu 300000 u. 529..m.m. este de 40%.m. b) scade cu 500000 u. c) 2. Când venitul anual adus de o obligaţiune este de 2000 u.m. 531. în mod normal cursul obligaţiunii: a) creşte cu 500000 u. 530.m... c) scade cu 100%.m.. Dacă rata dobânzii creşte la 40%.m. e) creşte cu 200000 u. 103 . d) scade cu 300000 u. Dacă rata dobânzii creşte cu 30 puncte procentuale.m. Atunci când venitul anual adus de o obligaţiune este 2000 u.m.. Dividendul pe o acţiune este: a) 4..m.25 milioane u.. iar 75% din profitul net se distribuie acţionarilor sub formă de dividende. iar costurile totale de 12 miliarde u.m.. 528. c) 20000 u. d) 2 milioane u. e) 1.m. Capitalul social al firmei este divizat în 2000 acţiuni.m. d) 7500 u.m.m..m.. b) 1000 u.5 milioane u.. c) 4000 u. La o rată a dobânzii de 20%. Venitul anual fix al unei obligaţiuni este 10000 u..m.

m.000 u. Câştigă: a) vânzătorul. b) pierde 100000 u. cursul acţiunilor este 2000 u. Agentul economic: a) câştigă 200000 u.m.m. c) 12000 u..500.m...m. rata dobânzii este 20% iar cursul 10000 u. cu scadenţa în T1. d) pierde 200000 u. d) 2000 u.m.m. c) creşte cu 500 u.m...m...m. c) câştigă 20000 u. Un agent economic dă ordin de cumpărare la termen pentru 10000 acţiuni A la un curs de 100 u./acţiune.e) scade cu 50%.m. pe acţiune. între agenţii economici A (vânzător) şi B (cumpărător) se încheie un contract pentru vânzarea – cumpărarea a 1000 acţiuni..500. b) vânzătorul.. b) scade cu 500 u.. Dacă 104 . La scadenţă.m. Dacă rata dobânzii 5 puncte procentuale.000 u.m. Un agent economic încheie un contract de vânzare la termen a 1000 acţiuni A la cursul de 100 u.m.m./acţiune.. 1.. 1. d) cumpărătorul.m. atât cursul acţiunii A. la un curs de 1000 u. agentul economic: a) câştigă 10000 u. cât şi cursul acţiunii B sunt de 110 u. 533. venitul anual fix adus de obligaţiune este: a) 200 u.000 u.000 u. Dacă la scadenţă cursul acţiunii A este 110 u.m. e) 10000 u.m. atunci cursul obligaţiunii: a) scade cu 25 u. câte 750.m. e) vânzătorul şi cumpărătorul.m.m.m. 1. pe acţiune şi un ordin de vânzare la acelaşi termen pentru 20000 acţiuni B la un curs de 120 u..000.m. 1. venitul anual adus de o obligaţiune este de 500 u. c) cumpărătorul...m. b) 20000 u. b) pierde 10000 u.000.m..000 u..m..m. e) nu câştigă şi nu pierde. 535.m. d) pierde 20000 u. obligaţiunii este 537.m. creşte cu 536./acţiune.. 534. d) scade cu 7500 u.m..m. c) câştigă 300000 u. e) câştigă 100000 u. La o rată a dobânzii de 20%. În momentul T0. La scadenţă.m.m... e) creşte cu 7500 u.

540. În perioada T0 – T1. Între agenţii economici A şi B se încheie un contract de vânzare – cumpărare la termen a 100 acţiuni X.m. c) 50000 u. e) nu se modifică..000 u.m.m. la un curs de 5000 u. cursul obligaţiunii: a) creşte cu 20%..m. d) cumpărătorul pierde 100. În condiţiile unei rate a dobânzii de 20%.500.m.000 u. 539.m. 105 . d) 2500 u. e) 1500 u.. d) scade cu 25%. c) creşte cu 25%. b) 15000 u..m. b) scade cu 20%. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 10000 u.500. Atunci: a) cumpărătorul câştigă 500.000 u. cursul acţiunii X este 10000 u..m.000 u. b) vânzătorul câştigă 1.. e) cumpărătorul câştigă 100./acţiune. cursul obligaţiunii este: a) 5000 u. dacă rata dobânzii creşte cu 25% şi venitul adus de obligaţiune rămâne constant..m.m.000 u.m.m. c) cumpărătorul câştigă 1. La scadenţă.538..m.

e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea muncii. Pe piaţa muncii. cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta de forţă de muncă. c) realizate de militari în termen. la un moment dat. c) realizate de salariaţi. d) realizate de nesalariaţi. 546. scade.Piaţa muncii 541. d) reducerea natalităţii. d) scade şi respectiv. La un moment dat. e) este dată de cererile exprimate. e) rămân constante. e) realizate de studenţi şi elevi. b) scadă. b) realizate de studenţi. e) caracterul extensiv al economiei. c) creşterea şomajului. c) rămână constant. c) se ilustrează prin numărul locurilor de muncă solicitate de şomeri. 545. Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru: a) cresc. b) scad. Fac obiectul cererii şi ofertei de muncă activităţile: a) casnice. c) creşte şi respectiv. 106 . b) exprimă nevoia de muncă salariată formată. d) reprezintă cererile formulate de tinerii care doresc să pătrundă pe piaţa muncii după absolvirea unei forme de învăţământ. într-o anumită perioadă de către cei care doresc să se angajeze pe piaţa muncii. creşte. într-o economie. 542. d) realizate de salariaţi. 543. b) casnice. Amplificarea excedentului ofertei de muncă faţă de cererea de muncă este influenţată de: a) scăderea şomajului. Salariul are tendinţa să: a) crească. 544. b) creşterea numărului locurilor de muncă. d) fie egal cu zero. pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă. Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt: a) realizate de toţi cei care lucrează. Cererea de muncă: a) este egală cu nevoia de muncă existentă în economie.

e) nevoia de a munci a tinerilor absolvenţi ai unei forme de calificare. 553. c) sunt egale. 549. c) proprietatea de a nu se putea conserva. d) are caracter constant. c) piaţă neagră a muncii. Diversitatea muncii în cadrul societăţii în raport cu munca ce formează obiectul cererii şi ofertei pe piaţă: a) este mai puţin cuprinzătoare. 107 . c) este mai mare. Prestarea unei munci salariate fără contract de angajare reprezintă: a) economie naturală. b) sunt egale. b) mobilitatea perfectă a ei. Nu sunt particularităţi ale ofertei de muncă: a) perioada îndelungată în care ea se formează. b) nevoia de a munci a persoanelor adulte. 547. e) nu se pot compara. e) are la bază procese demografice. e) piaţă de monopol. d) solicitarea de a munci formulată de persoanele casnice. d) include şi munca prestată în gospodăria proprie.e) realizate de nesalariaţi. c) se identifică cu locurile de muncă. 548. d) limitarea angajării sub o anumită vârstă. Cererea de muncă în raport cu nevoia de muncă: a) este mai mică. Cererea de muncă derivă din: a) nevoia de bunuri care se pot obţine prin muncă salariată. b) este mai amplă. d) piaţă monopolistică. b) economie casnică. 551. Cererea de muncă: a) este mai cuprinzătoare decât nevoia de muncă. d) este constantă. e) nu au nici o legătură. e) cuprinde şi activităţile realizate de studenţi. b) este egală cu nevoia de muncă. c) cerinţa şomerilor de a se încadra în muncă. Prima treaptă sau fază a pieţei muncii constă în: a) întâlnirea cererii cu oferta de muncă în termeni reali. 550. 552.

d) conturarea unei anumite tendinţe de stabilire a salariilor la nivel înalt sau scăzut. în sensul creşterii sau scăderii: a) diminuarea programului de muncă. A doua treaptă sau fază a pieţei muncii constă în: a) manifestarea ei pe ansamblul unei economii. d) perfecţionarea pregătirii şi reconversia profesională. c) munca permanentă. delimitarea ofertei de muncă pornind de la programul de muncă. d) numai a cererii de muncă pentru tineri. 555. e) tendinţa de ansamblu a salariilor. b) neinterzicerea muncii forţate. salariul social. manifestarea pieţei muncii pe ansamblul unei economii. b) condiţiile generale de angajare a salariaţilor. e) neîngrădirea libertăţii de asociere în sindicate. b) orele suplimentare. Atunci când o persoană intră în concediu. la nivelul firmei. e) întâlnirea cererii cu oferta de muncă în termeni reali. c) respectarea dreptului la grevă. 554. a) b) c) d) 108 . salariul colectiv.b) c) d) e) dimensionarea precisă ca volum şi structură a cererii de muncă. suma de bani pe care aceasta o primeşte se include în: salariul nominal. 559. e) numai a ofertei de muncă pentru persoanele ce realizează activităţi casnice. c) conturarea principiilor ce acţionează la stabilirea salariilor. cererea şi oferta de muncă se adaptează. e) concedierile. 558. salariul real. determinarea mărimii şi dinamicii reale ale salariului. Nu sunt factori prin care. 556. d) şomajul tehnic. Formarea într-un timp îndelungat reprezintă o caracteristică: a) doar a cererii de muncă. 557. b) doar a ofertei de muncă. se determină: a) doar mărimea salariului. pe termen scurt. c) mărimea şi dinamica salariului. d) principiile generale pentru stabilirea salariilor. Din confruntarea cererii cu oferta de muncă. la nivelul firmei. b) formarea condiţiilor generale de angajare a salariaţilor. c) a pieţei muncii. neîntreruptă. Nu sunt condiţii pentru funcţionarea normală a pieţei muncii: a) asigurarea neîngrădită a dreptului la muncă.

e) calitatea muncii 562. iar preţurile bunurilor de consum cresc de 2 ori. d) preţul de vânzare a bunurilor economice. d) salariaţilor cu probleme sociale grave. Pentru salariat cea mai mare importanţă o are: a) salariul nominal. b) recompensa plătită factorului muncă. e) tuturor salariaţilor. c) salariul nominal creşte de 2 ori. d) de incluziune.e) câştig salarial. e) modificarea salariului nominal este egală cu modificarea preţurilor bunurilor de consum. c) numai muncitorilor. Salariul reprezintă: a) un venit derivat. c) de egalitate. b) cresc în acelaşi ritm cu salariul real. 565. iar preţurile bunurilor de consum rămân constante. iar preţurile bunurilor de consum scad cu 30%. d) un venit care se află în relaţie de sens invers cu productivitatea factorilor de producţie. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie: a) directă. Atunci când salariul nominal creşte mai mult decât creşte salariul real. iar preţurile bunurilor de consum cresc cu 30%. Salariul colectiv se acordă de către firmă: a) salariaţilor cu o productivitate mare. 560. b) pozitivă. d) salariul nominal rămâne constant. e) un venit egal pentru toţi angajaţii unei instituţii. b) personalului din activităţile administrative. c) costul de producţie. b) salariul real. 109 . e) inversă. 564. Salariul real poate creşte atunci când: a) salariul nominal scade cu 50%. 563. b) salariul nominal creşte cu 30%. preţurile bunurilor de consum: a) scad. c) un venit doar pentru lucrătorii din activităţile publice. 561.

569. e) semnificaţia salariului pentru cel care îl plăteşte (producătorul) şi pentru cel care îl primeşte (salariatul). care influenţează dimensiunea şi dinamica salariului. e) creşte mai puţin decât preţurile bunurilor de consum. d) o componentă a acestuia. Salariul social. d) tipul de progres tehnic dominant. În cadrul factorilor cu caracter indirect. 571. e) faptul că salariul trebuie corelat neapărat cu vârsta celui care lucrează. b) creşte mai puţin decât salariul real. 567.c) nu se modifică. salariul nominal: a) creşte mai mult decât salariul real. b) migraţia internaţională a forţei de muncă. salariul real este: a) întotdeauna crescător. c) creşterea calificării profesionale. c) scade. în calitate de venit este legată de: a) raportul dintre salariul nominal şi salariul real. În raport cu câştigul real. b) raportul dintre salariul colectiv şi salariul social. 570. d) nu se modifică. spre deosebire de salariul colectiv: a) se acordă din beneficiul firmei. Atunci când preţurile bunurilor de consum cresc mai puţin decât creşte salariul real. e) de regulă. e) mărirea cheltuielilor cu locuinţa şi hrana. 566. se pot enumera: a) creşterea gradului de profitabilitate a firmelor. 110 . b) contribuţia lucrătorilor la activitatea economică. b) se acordă de către societate pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi. Pentru aprecierea justeţei diferenţierii salariilor trebuie să se ţină seama de: a) necesitatea prelungirii perioadei de muncă a lucrătorilor. d) sporirea productivităţii muncii. b) întotdeauna mai mare. c) raportul dintre inflaţie şi şomaj. c) întotdeauna egal. 568. în calitate de cost şi salariu. datorită luptei sindicatelor. Deosebirea fundamentală dintre salariu. e) cresc mai puţin decât salariul nominal. d) raportul dintre utilitatea marginală a muncii şi uzura morală a capitalului tehnic fix. c) nevoia de egalizare a salariilor. d) scad în acelaşi ritm cu salariul real. privit ca întreg faţă de parte. c) se atribuie în sumă globală tuturor salariaţilor.

d) atunci când salariul nominal scade şi preţurile rămân constante. salariul real nu poate să crească. premii etc. d) întregul venit obţinut în activitatea economică se distribuie între participanţii direcţi la producerea de bunuri economice. b) diferenţierea normală a salariilor este un factor de progres şi prosperitate generală. salariul nominal este suma de bani pe care o primeşte pentru munca depusă. c) salariul nominal. 572. b) din punctul de vedere al angajatului. 573. profitul. c) pentru cumpărătorul serviciului forţei de muncă salariul este un venit. e) veniturile care se obţin în activitatea economică revin în totalitate întreprinderilor. c) oamenii nu pot să-şi procure bunuri decât din producţia proprie. sub formă de profit. Care din afirmaţiile următoare este falsă? a) salariul.d) se acordă numai dacă întreprinderea realizează profit. Veniturile băneşti totale încasate de un salariat (salariul tarifar nominal. c) salariile reprezintă întregul venit care se obţine în activitatea economică. e) veniturile ce se obţin în activitatea economică sunt supuse proceselor de distribuire şi redistribuire. sporuri. Care din afirmaţiile următoare este corectă? a) în procesul de redistribuire participă întregul venit creat. d) salariul real. creşterea productivităţii muncii acţionează în sens opus cu tendinţa generală de evoluţie a salariului nominal. Una din afirmaţiile următoare este incorectă: a) suma de bani pe care o primeşte efectiv lucrătorul se numeşte salariul nominal net. 574. c) pe termen lung.) reprezintă: a) câştigul real. 576. 575. 111 . dobânda şi renta sunt venituri ale factorilor de producţie. b) câştigul nominal. e) salariul net. d) distribuirea presupune împărţirea venitului între participanţii direcţi la producerea lui. e) este mai mare decât acesta. b) proprietarii capitalului tehnic obţin din activitatea ecoomică atât salariu cât şi dobândă. Care din afirmaţiile următoare este incorectă? a) mărimea veniturilor încasate de lucrători depinde şi de raportul dintre cererea şi oferta pe piaţa muncii. b) avuţia se creează în activitatea economică. e) respectarea mărimii salariului minim legal într-o societate este factor de stabilitate socială.

d) salariul este atât un venit. ISN0 IP1 ⋅ 100. e) salariul nominal. iar preţurile bunurilor de consum cresc. în ansamblul ei. e) salariul minim. e) salariul real este suma de bani pe care o primeşte un salariat în mod efectiv. e) salariul poate fi considerat ca preţ pentru cumpărarea muncii. IP ISN1 ⋅ 100. 581. e) salariul nominal minim este fixat de către patron. d) salariul social. I SN I SN ⋅ 100. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă: a) atunci când salariul real creşte mai mult decât cresc preţurile bunurilor de consum. cât şi un cost. b) salariul colectiv.d) salariul poate fi considerat ca o plată pentru închirierea forţei de muncă. Suma de bani pe care societatea. d) câştigul real. 580. dacă preţurile bunurilor de consum nu se modifică. 579. c) beneficiu real. salariul real poate să crească. o acordă pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi sau numai ale unor grupuri din cadrul acestora ce se confruntă cu dificultăţi mari reprezintă: a) salariul colectiv. b) salariul real. b) salariul real se află într-o relaţie inversă cu salariul nominal. c) atunci când salariul nominal scade. Cantitatea de bunuri materiale şi de servicii de consum ce se poate cumpăra cu ajutorul câştigului nominal net la un nivel general mediu al preţurilor de consum şi într-o anumită perioadă de timp reprezintă: a) salariul real. 578. c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal. c) salariul social. Indicele salariului real se determină astfel: 582. b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de consum. salariul nominal poate să nu se modifice. d) salariul real este într-o relaţie de sens opus cu preţurile bunurilor de consum. IP0 SR ⋅ 100. a) b) c) IP ⋅ 100. salariul real poate să crească. ISN 112 . Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) dacă salariul nominal rămâne constant. 577.

586. Salariul real nu poate să crească atunci când: a) salariul nominal este constant. iar preţurile bunurilor de consum scad. Pentru ca sporirea salariului nominal să nu genereze reducerea salariului real. 587. e) rămânere la acelaşi nivel. d) preţurile nu se modifică iar salariul nominal creşte. b) beneficiu real. d) nivelul şi dinamica productivităţii muncii. e) ca efect o inflaţie superioară creşterii producţiei de bunuri economice. Nu sunt factori cu caracter indirect de influenţare a mărimii şi dinamicii salariului: a) gradul de organizare în sindicate. după reţinerea impozitului pe salariu şi a altor taxe legale. b) capacitatea salariaţilor de a dialoga cu unitatea economică. c) salariul nominal net. b) scădere. d) profit net. e) venitul brut.d) e) 583. d) ca rezultat creşterea numărului de salariaţi. e) mişcarea grevistă şi revendicările din fiecare ţară. Din perspectiva producătorului. 585. b) salariul nominal. d) scădere în ritm alert. 584. b) salariul nominal scade mai puţin decât scad preţurile bunurilor de consum. este esenţial ca această sporire să aibă: a) acoperire în creşterea preţurilor bunurilor de consum. reprezintă: a) salariul real. b) acoperire în expresie fizică a productivităţii marginale a muncii. e) salariul nominal creşte. Pe termen lung. c) creştere mai rapidă decât productivitatea muncii. mărimea salariului nominal are tendinţa generală de: a) creştere. iar preţurile bunurilor de consum scad. c) loc în contextul creşterii costului marginal al muncii. c) migraţia internaţională a forţei de muncă. spre deosebire de profit este un: a) venit specific. 113 . c) preţurile bunurilor de consum cresc mai mult decât creşte salariul nominal. salariul. c) venit impozabil. 588. Suma de bani pe care o primeşte efectiv lucrătorul salariat pentru munca prestată.

În perioada T0-T1. Cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii?: a) 200 RON. La o creştere a salariului nominal cu 50% şi o reducere a preţurilor de consum cu 25%. 590. acesta creşte cu 50%. e) a scăzut cu 100%. iar preţurile bunurilor de consum cresc cu 200%. b) scade cu 200%. producţia unui agent economic creşte de 3 ori. 594. c) a rămas constant. Dacă în perioada T0-T1 salariul nominal a scăzut cu 50%. e) scade cu 10%. c) a crescut cu 50%. b) a scăzut cu 50%. iar numărul de lucrători cu 50%. e) 175 RON. b) a scăzut cu 100%. e) venit legitim. b) 125 RON. e) a crescut cu 100%. Salariul real: a) a crescut cu 50%. b) a scăzut cu 200%. d) a crescut cu 100%. 589. salariul nominal a crescut cu 100%. c) scade cu 90%. d) 150 RON. 591. salariul real: a) a crescut cu 200%. În condiţiile în care salariul real creşte cu 50% şi preţurile de consum se reduc cu 40%. salariul real: a) a scăzut cu 150%. Salariul nominal în T0 este de 200 RON. În perioada T0-T1. iar preţul unei pâini de 0.5 RON. d) a crescut cu 90%. d) a scăzut cu 50%. 592. b) a scăzut cu 50%. c) 100 RON. Salariul nominal în T0 este 100 RON. 593. 114 . salariul nominal: a) creşte cu 200%.d) cost. iar preţurile de consum s-au dublat. În T1. e) a crescut cu 100%. d) creşte cu 90%. Salariul real în T1 faţă de T0: a) a crescut cu 50%. În T0 salariul nominal al unui individ era de 150 RON. c) a scăzut cu 75%. c) a scăzut cu 150%. iar preţul pâinii cu 300%.

b) cu 80%.3%.m.m.16%. Dacă salariul nominal nu s-a modificat. în condiţiile sporirii preţurilor cu 40%? a) cu 7. care s-a dublat. iar rata inflaţiei este 15%. 595. b) 1000 RON. e) scad cu 5%. creşte de 3 ori. c) 121%. 599. scade cu 4. creşte cu 120%. 600. În T0. salariul nominal era de 25. d) 200%. 598.3%. c) 750 RON.000 u.000 u. iar preţurile au crescut cu 300%. e) a scăzut cu 75%. Atunci când salariul real scade cu 25%.. În situaţia în care. preţurile bunurilor de consum: a) scad cu 4. Cu cât trebuie mărit salariul nominal pentru ca salariul real să crească cu 30%. creşte cu 4. d) 725 RON. e) 105 RON. creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii.m.. scade de 4 ori. a) b) c) d) e) 115 . salariul nominal: a) b) c) d) e) scade cu 38%. c) scad cu 4%. Dacă salariul real creşte cu 25%.d) a scăzut cu 125%.69%. e) 150%. e) cu 90%. d) cresc cu 5%. creşte cu 28%. b) 110%. scade cu 75%. atunci salariul real se modifică astfel: scade de 3 ori. iar salariul nominal creşte cu 50% indicele preţurilor de consum este: a) 109%. Salariul nominal net în T0 este de 500 RON. c) cu 20. Dacă salariul real creşte cu 20%. d) cu 20. 597. salariul nominal net în T1 este: a) 550 RON. în perioada T0T1. 596. b) cresc cu 4.16%. creşte cu 38%.500 u. iar salariul nominal cu 20%.

a) Ciclicitatea macroeconomică reprezintă: un semn al crizei sistemului capitalist. În acest caz. 0.. b) 500 u.. În acest caz. militare şi economice pe plan mondial.m...m.m.. Cunoaştem următoarele date cu privire la o economie naţională: salarii=5000 u.m. d) modificarea stocurilor şi formarea brută a capitalului fix.7. Investiţia brută reprezintă: a) exportul net. venitul naţional este egal cu: a) 1000 u.. d) consecinţă a schimbărilor democratice.m. e) un simptom al epuizării resurselor naturale la nivel global. c) 12500 u. venitul naţional este egal cu: a) 13000 u. b) 25 u. Consumul este egal cu 100 u..m.m. c) 900 u. profituri=2000 u.m. iar înclinaţia medie spre consum este egală cu 0.m.m.. e) 1200 u.m. 602. d) 850 u.m. 606.. şi taxele indirecte sunt 50 u.m.3Vd.m.m.8... d) 125 u. 0. Investiţii nete = 400 u.. Volumul economiilor este egal cu: a) 100 u.m.m. c) 50 u. b) numai formarea brută a capitalului fix. c) numai modificarea stocurilor. egală cu: a) b) c) d) e) 605.Creştere şi dezvoltare economică. 1.. e) consumul. Fluctuaţii economice 601. rente=1000 u. 603.m. 0.3. b) consecinţă a instabilităţii politice. e) 150 u. Funcţia economisirii este egală cu: S=0.5. Înclinaţia medie spre consum este 0.m.m. Investiţii brute = 500 u. chirii=5000 u.m. 604. Cunoaştem următoarele date macroeconomice la nivelul unei ţări: produsul naţional brut în preţurile pieţei PNB pp = 1000 u....m. b) 13500 u.8.. 116 . c) înlănţuire a perioadelor de expansiune şi recesiune.

m. d) 440 miliarde u. e) include consumul intermediar. dar nu şi în PNB-ul Franţei. 607. d) ia în calcul agenţii naţionali din străinătate. Un automobil produs de o companie franceză în România este inclus: a) atât în PIB-ul Franţei. mai mic sau egal cu PNB.m.m. c) 630 miliarde u. e) nu poate fi determinat din datele problemei. 610.. e) nici una din variantele de mai sus.m. Dacă nivelul investiţiilor brute este de 40 miliarde.m.m. consumul populaţiei de 350 miliarde u. 10000 u. Produsul Intern Brut: a) este mai mare decât PNB. iar cel final de 2000 u. b) este mai mic decât PNB... Produsul Intern Brut este de: a) 490 miliarde u. e) 540 miliarde u. Ştiind că înclinaţia marginală spre economii este de 0.m. b) 580 miliarde u. atunci volumul cheltuielilor guvernamentale este de: a) 250 miliarde. iar investiţiile brute de 40 miliarde u. c) se calculează însumând doar valoarea bunurilor finale.m. 612. iar nivelul iniţial al consumului este de 800 u. e) nici una din variantele de mai sus. Nivelul iniţial al venitului unei gospodării este de 1000 u. c) nu include consumul de capital fix.3. d) poate fi mai mare. b) 100 miliarde..d) e) 8000 u.m.. d) în PIB-ul României. c) 400 miliarde. Produsul Global Brut: a) este întotdeauna mai mare decât PIB.m. 608..m.. volumul cheltuielilor guvernamentale este de 100 miliarde u. 117 . 609. Într-o economie închisă. atunci consumul final este de: a) 500 u.m. 611.. cât şi în PIB-ul României.m. b) atât în PIB-ul Franţei. cât şi în PIB-ul României... cheltuielile guvernamentale reprezintă 25% din PIB iar consumul populaţiei 65% din PIB. d) 255 miliarde.m. cât şi în PNB-ul Românie. b) este întotdeauna mai mare decât PNB. c) atât în PNB-ul Franţei.

e) jumătate din creşterea veniturilor. va determina o creştere a venitului de echilibru egală cu: a) creşterea investiţiei. d) PIB. 118 . < Ic . 1500 u. consumul personal de bunuri şi servicii.. valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară în decursul unei perioade determinate. la o creştere a Is Is Is Is ≤ Iv ≥ Iv < Iv > Iv ≤ Ic . Înclinaţia marginală spre consum este de 0. b) creşterea consumului. valoarea bunurilor şi serviciilor produse într-o ţară mai puţin exportul. investiţii brute. b) PIN. consumul personal de bunuri şi servicii plus consumul de stat de bunuri şi servicii plus investiţiile brute reprezintă: a) PGB. 616. d) jumătate din creşterea consumului. O creştere a investiţiei cu 20 u. 1300 u.5. exportul net. consumul intermediar. valoarea bunurilor şi serviciilor produse într-o ţară mai puţin importul. valoarea bunurilor şi serviciilor produse într-o ţară mai puţin exportul net. c) dublul creşterii economiilor.b) c) d) e) 1200 u..m. c) VNreal. Produsul intern brut este egal: a) b) c) d) e) valoarea bunurilor şi serviciilor produse într-o ţară în decursul unei perioade determinate..m. venitului: a) b) c) d) e) 617.m.m.m. 613. ≥ Ic . Conform legii psihologice fundamentale formulate de Keynes. 1244 u.. 614. Într-o economie închisă. PIB nu cuprinde: a) b) c) d) e) consumul de stat de bunuri şi servicii. 615. e) VN. > Ic . Ic > Iv > Is .

unde: Is = indicele de modificare a economiilor. c) numai renta. d) I s > I v > I c . de protecţie împotriva creşterii inflaţiei. la o scădere a venitului: a) I s ≤ I v ≤ I c . Iv = indicele de modificare a venitului.33. Iv = indicele de modificare a venitului. Care din relaţiile următoare nu este corectă? a) V = C + S . C = consumul.75. Conform legii psihologice fundamentale formulate de Keynes. Indexarea salariilor şi a pensiilor este o măsură: a) b) c) d) e) de diminuare a veniturilor. 618. e) S =I . I = investiţiile. Surse de finanţare ale investiţiilor brute sunt: a) partea din venit cheltuită pentru formarea capitalului şi amortizare.25. d) numai consumul intermediar. 622. 620. d) S = V − C . 619. de economisire a resurselor .5. 621. de diminuare a inflaţiei. Dacă înclinaţia marginală spre economisire este 0. unde: V = venitul. b) numai costurile. 119 . d) 0. atunci multiplicatorul investiţiilor este: a) 4. unde: Is = indicele de modificare a economiilor. c) I s < I v < I c . Ic = indicele de modificare a consumului. e) consumul populaţiei. de creştere economică. e) I c > I v ≤ I s . c) V = C − S . c) 1. b) V = C + I . b) 2. b) I s ≥ I v ≥ I c . Ic = indicele de modificare a consumului.

c) investiţia brută face parte din cererea agregată. un mediu de afaceri stimulativ. Din structura cererii agregate (globale) nu face parte: a) cheltuielile pentru consum ale menajelor. b) firmele sunt încurajate să îşi mărească producţia. d) exportul net este întotdeauna pozitiv. Dacă oferta agregată este mai mare decât cererea agregată: a) sunt avantajate firmele. 120 . creşterea accelerată a inflaţiei. d) echilibrul se poate realiza numai prin reducerea cererii. 627. 628. multiplicatorul investiţiilor este subunitar. b) exporturile sunt o componentă a ofertei agregate. e) dispare concurenţa dintre producători. c) echilibrul se poate restabili prin reducerea nivelului producţiei. d) exporturile. Conform legii psihologice fundamentale a lui J.25. c) formarea brută a capitalului tehnic fix. a) b) c) d) e) 0. d) concurenţa este puternică între consumatori.e) a) b) c) d) e) 624. variaţia procentuală a venitului este întotdeauna superioară variaţiei procentuale a investiţiilor. optimismul întreprinzătorilor. rata rentabilităţii mai mare decât rata dobânzii. variaţia procentuală a consumului este superioară sporului procentual al venitului. M. Potrivit calculelor macroeconomice: a) PIB plus importurile formează cererea agregată. b) importurile. sporul venitului este superior sporului investiţiilor. c) concurenţa devine puternică între firme. Keynes: Nu incită la investiţii într-o economie de piaţă: cererea de investiţii. e) PIB cuprinde numai consumul intermediar. sporul consumului este întotdeauna superior sporului investiţiilor. e) variaţia stocurilor 626. cunoscută şi ca absorbţie: a) sunt avantajaţi cumpărătorii. În situaţia unei oferte agregate mai mică decât cererea agregată. 625. 623. b) se micşorează stocurile firmelor.

cu amortizarea. c) amortizarea capitalului fix. b) numai pentru rezultatele ce se exprimă în bani. d) consumul de stat de bunuri şi servicii. Indicatorii economici servesc la măsurarea activităţii economice: a) doar pentru cheltuieli. e) produsul naţional net este mai mare decât produsul intern net. 633. 632. Diferenţa dintre produsul intern brut şi produsul intern net este egală cu: a) consumul intermediar. d) în unităţi fizice. 634. b) numai în unităţi valorice.e) exportul net devine negativ. cât şi pentru cele finale. Spre deosebire de produsul intern. e) atât în unităţi fizice. 631. atunci: a) produsul naţional este mai mare decât produsul intern. e) investiţia netă. d) numai din punctul de vedere al eficienţei. cât şi valorice. produsul naţional: a) se calculează pentru bunurile finale. b) se determină numai ca expresie “netă”. b) atât pentru bunurile intermediare. c) numai pentru bunurile finale ale agenţilor naţionali. cât şi pentru rezultate. d) produsul intern minus produsul naţional este egal cu consumul intermediar. e) se calculează doar în preţurile factorilor. c) în unităţi valorice. d) pentru bunurile finale. c) produsul naţional este mai mic decât produsul intern. b) consumul personal de bunuri. indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea. Produsul intern se calculează ca indicator agregat: a) numai pentru bunurile intermediare. Rezultatele activităţii economice se pot exprima: a) numai în unităţi fizice. 630. e) pentru agenţii economici nerezidenţi. Dacă producţia obţinută de agenţii economici naţionali care lucrează în străinătate este mai mică decât cea obţinută de agenţii economici străini care lucrează în interiorul ţării respective. c) atât pentru cheltuieli. b) produsul intern este mai mare decât produsul naţional. numai la nivelul microeconomiei. e) doar la nivelul economiei naţionale. 629. c) este întotdeauna mai mare. numai pe ansamblul economiei. 121 . d) se referă la agenţii economici naţionali.

d) PNB = PIB – Amortizarea. e) consumului public. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) formarea brută a capitalului cuprinde şi exportul net.635. Cunoscând conţinutul elementelor de calcul. 122 . Bunurile materiale şi serviciile finale ce se iau în calculul produsului intern brut nu sunt destinate: a) consumului privat. b) PNB. d) nu cuprind consumurile de factori de producţie. Prin corectarea venitului naţional creat cu soldul transferurilor cu străinătatea se obţine: a) venitul disponibil. b) bunurile incluse în calculul PIB sunt evaluate şi în preţurile factorilor. e) profiturile. calculat după metoda însumării veniturilor nu cuprinde: a) salarii. d) dobânda netă. c) exportul net poate să aibă şi valoarea zero. 639. cu mărimea amortizării. d) consumului intermediar. c) PNN = PIB – Amortizarea. 637. 640. 641. cu mărimea impozitelor directe. e) PNNpf = Venit Naţional. d) sursa sporirii stocurilor de capital circulant este investiţia netă. e) sunt întotdeauna mai mici pentru că nu conţin impozitele indirecte. b) PIN = PNB – Amortizarea. b) înlocuirii bunurilor de capital tehnic fix scoase din funcţiune. c) PIB. b) amortizarea. 636. Venitul naţional. c) cuprind şi impozitele indirecte. b) sunt mai mici. e) consumul intermediar poate să fie mai mare decât produsul intern brut. rezultă: a) PIN. 638. c) rente. d) PNN. Preţurile pieţei spre deosebire de preţurile factorilor: a) sunt mai mari. arătaţi care din relaţiile de mai jos este adevărată: a) PIB = PIN – Amortizarea. Dacă din produsul global brut se scade consumul intermediar. c) formării brute a capitalului. e) investiţia brută.

642. 645. cu consumul intermediar. d) scade. obţinem: a) venitul naţional disponibil. b) dezeconomisire. rata medie a consumului este: a) o mărime supraunitară. c) egală cu rata medie a economiilor. cu cât rata medie a consumului este mai mică. d) investiţii nete. d) este mai mare. când amortizarea este zero. 644. d) venitul disponibil. c) se modifică în acelaşi sens. b) o mărime negativă. cu atât: a) rata economisirii este şi ea mai mică. comparativ cu produsul intern brut: a) este mai mic. de regulă şi în medie. 646. c) venitul alocat pentru economii. e) cuprinde numai bunurile finale. c) partea destinată economiilor este mai mare. dar cu o mărime mai mică. La un volum dat al venitului disponibil. b) este egal. dar cu o mărime mai mare. Când consumul este superior venitului disponibil. e) dependentă de mărimea consumului de capital fix. venitul naţional disponibil. M. consumul: a) se modifică. c) consum amânat. b) consumul este mai mare. 647. c) cuprinde şi consumul de capital fix. 123 . b) nu se modifică. b) venitul alocat pentru consum.b) c) d) e) venitul net disponibil. venitul personal al populaţiei. Keynes. produsul naţional brut. apare fenomenul de: a) economisire pozitivă. d) un număr subunitar şi pozitiv. Produsul global brut. e) înclinaţia marginală spre economisire este mai mare. în sens contrar. e) venitul naţional. când venitul se modifică. Potrivit lui J. Dacă din veniturile personale ale populaţiei scădem impozitele şi taxele plătite de populaţie. 643. d) înclinaţia marginală spre consum este mai mare. De regulă. e) se modifică în acelaşi sens.

. b) K.. M. d) creşterea venitului şi creşterea investiţiilor. 651. Galbraith. d) 100 u.m. b) negativă. La un venit disponibil egal cu zero şi un consum egal cu 100 unităţi monetare. Investiţia netă: a) este o parte a investiţiei de înlocuire. b) -200 u. Samuelson.m. e) în creştere. 648.. e) are ca sursă amortizarea. e) 300 u. volumul economiilor este egal cu: a) 200 u. este o mărime: a) pozitivă şi supraunitară. c) sporeşte volumul capitalului fix şi creşte volumul stocurilor de capital circulant.. a dobânzii şi a banilor”. Keynes. c) are ca sursă de finanţare profitul. 653. 124 . de regulă. Lucrarea „Teoria generală a folosirii forţei de muncă. Marx.m. c) pozitivă şi subunitară. când venitul nu se modifică. d) J. c) P. e) investiţia brută şi investiţia netă. b) creşterea consumului şi creşterea economiilor. b) este egală cu formarea brută a capitalului.m. 650. Marshall. K. d) se foloseşte pentru formarea netă a capitalului. e) J. d) este mai mare decât investiţia brută. e) este o parte a investiţiei nete.m. c) -100 u. c) creşterea economiilor şi creşterea investiţiilor. d) constantă.e) amortizare. 652. Principiul multiplicatorului investiţiilor exprimă interacţiunea care se formează între: a) creşterea venitului şi creşterea consumului. 649. Înclinaţia marginală spre economii. este scrisă de: a) A. Investiţia de înlocuire: a) este mai mare decât investiţia brută. b) are ca sursă de finanţare amortizarea.

în viziunea lui Keynes sunt: a) egale cu consumul. ∆C b) 1− ∆VD c) s′ + c′ < 1 . d) nu cuprinde consumul de capital fix. e) este egal cu produsul intern brut. c' 1 . mai mare decât produsul global brut. de regulă: a) creşte. ∆I 1 k = . d) se reduce. dar cu o mărime mai mică. 659. b) egale. Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes. b) PNB. b) nu se modifică.654. e) k = 1 − s' a) k = 656. d) egale cu venitul disponibil. Consumul intermediar: a) se referă doar la bunurile finale. 125 . b) nu face parte din produsul global brut. Care din relaţiile de mai jos este corectă? ∆S . c) se reduce. consumul. dar cu o mărime mai mare. cu o rată constantă. 658. 1 d) k = . ∆I VD = C+S. c) este. economiile şi investiţiile. k = s ′ + c′ = 1 . de regulă. Investiţiile nete plus consumul de stat de bunuri plus consumul personal de bunuri şi servicii formează: a) PIN. 657. 0 < s′ < 1 . Care din următoarele relaţii nu este corectă? a) b) c) d) e) ∆C . e) destinate înlocuirii capitalului fix scos din funcţiune. 655. când se reduce venitul disponibil. s ′ = 1 − c′ . e) creşte. c) mai mari decât amortizarea. În cadrul unui sistem economic închis.

d) nu sunt şanse pentru dezvoltare. de regulă.c) d) e) PIB. Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată? a) multiplicatorul investiţiilor reflectă corelaţia dintre sporul venitului disponibil şi sporul consumului. c) acoperirea consumului de bunuri de strictă necesitate. e) creşte stocul de capital circulant. e) dezeconomisirea are loc atunci când venitul disponibil este mai mare decât consumul. b) când investiţia brută este mai mare decât investiţia netă. e) investiţiile nete nu stimulează dezvoltarea. Atunci când consumul este inferior venitului disponibil: a) apare fenomenul de dezeconomisire. este o mărime pozitivă şi subunitară. c) investiţia brută este de 3 ori mai mare decât consumul intermediar. b) rata medie a economisirii este egală cu zero. c) înclinaţia marginală spre economii. 126 . investiţia de înlocuire este zero. b) se creează noi locuri de muncă. 663. e) economiile sunt pozitive. 662. d) în cadrul surselor de finanţare a investiţiilor nete se află amortizarea. e) sporirea înclinaţiei marginale spre economisire. c) se modernizează capacităţile de producţie. 664. c) înclinaţia medie spre consum este supraunitară. În cadrul unei economii unde amortizarea este egală cu consumul intermediar. PGB. d) multiplicatorul investiţiilor scade. b) produsul intern brut este egal cu investiţia brută. iar investiţiile nete sunt de două ori mai mari decât amortizarea: a) investiţia netă este de 3 ori mai mică decât consumul intermediar. VN. d) controlul marilor riscuri ale sărăciei. în economia naţională respectivă: a) capitalul tehnic fix se dezvoltă. b) dezvoltare. Când investiţiile brute sunt egale cu investiţiile pentru înlocuire. d) produsul intern net este egal cu produsul intern brut. 661. Investiţia netă este cunoscută şi sub denumirea de investiţie pentru: a) înlocuire. 660.

665. Produsul intern net în preţurile factorilor de producţie: a) nu cuprinde amortizarea; b) cuprinde şi impozitele indirecte nete; c) nu cuprinde impozitele directe; d) este, de regulă, mai mare decât produsul intern brut, în preţurile pieţei; e) este egal cu produsul naţional net în preţurile factorilor. 666. Impozitele directe, incluse în preţurile factorilor de producţie: a) se referă la TVA şi accize; b) sunt plătite de producători; c) sunt, de regulă, mai mici decât impozitele indirecte; d) sunt, de regulă, plătite de consumatori; e) sunt, de regulă, mai mari decât impozitele indirecte. 667. Când soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu străinătatea al unei ţări este pozitiv: a) produsul naţional este mai mic decât produsul intern; b) produsul intern este egal cu consumul intermediar plus consumul de capital fix; c) produsul naţional net este mai mare decât produsul intern net; d) produsul naţional brut este egal cu produsul global brut; e) investiţiile brute sunt egale cu investiţiile nete. 668. Pe termen scurt, pentru a putea creşte consumul, fără a se micşora economiile, este necesar ca: a) sporul venitului să fie egal cu sporul economiilor; b) sporul consumului să fie mai mare decât sporul venitului; c) sporul venitului să fie egal cu investiţiile brute; d) sporul venitului să fie mai mare decât sporul consumului; e) sporul consumului plus sporul economiilor să fie mai mari decât sporul venitului. 669. Raportul dintre sporul venitului disponibil şi sporul investiţiilor este cunoscut sub denumirea de: a) înclinaţie marginală spre consum; b) rata medie a economiilor; c) multiplicatorul investiţiilor; d) rata medie a consumului; e) rata creşterii economice.

670. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?

127

a) b) c) d) e)

când consumul este superior venitului disponibil, apar economiile negative; investiţia pentru înlocuire poate fi mai mare decât investiţia netă; volumul economiilor este rezultatul comportamentului colectiv al întreprinzătorului individual; formarea netă a capitalului nu are ca sursă de finanţare amortizarea; multiplicatorul investiţiilor este inversul înclinaţiei marginale spre economii.

671. Legea psihologică fundamentală cu privire la comportamentul în consum a fost formulată de: a) K. Marx; b) J. M. Keynes; c) M. Friedman; d) J. K. Galbraith; e) A. Smith.

672. Care din următoarele relaţii este corectă?
a) b) c) d) e) PNB = PNN – Amortizarea; PIB = PNB – Amortizarea; PIN = PIB – Amortizarea; PIN + Amortizarea = PGB; PGB + Consumul intermediar = PNB.

673. Când PIB = PIN+5000, înseamnă că: a) volumul consumului intermediar este 5000; b) impozitele indirecte nete sunt egale cu amortizarea; c) mărimea amortizării este 5000; d) mărimea capitalului circulant consumat este de 5000; e) mărimea capitalului tehnic fix folosit în economie este 5000.

674. Care din relaţiile de mai jos este adevărată?
a) b) c) d) e)

c = sVD; s = cVD;

K = 1/ s ′ ; s ′ − c′ = 1 ;

K = 1/ 1 − s′ .

675.

a) b)

Care din relaţiile de mai jos este falsă? VD = C+S; s′ = ∆S / ∆VD ;

128

c)

d)
e)

K= ∆ VD/∆ I; K=1/(1-s);

K =1/ (1 − c′) .

676.

În intervalul T0 – T1, înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,8, iar sporul economiilor a fost de 400 miliarde u.m. Cunoscând că venitul în T1 este cu 100% mai mare decât în T0, venitul din T0 a fost de: a) 4000 miliarde u.m.; b) 2000 miliarde u.m.; c) 6000 miliarde u.m.; d) 5000 miliarde u.m.; e) 3000 miliarde u.m.

677. Când PGB este de 6000 u.m., fiind cu 20% mai mare decât PIB, Amortizarea = Investiţiile nete, iar investiţiile brute reprezintă 1/5 din PIB, înseamnă că: a) PNN = 4500 u.m.; b) PIN = 4500 u.m.; c) Consumul intermediar = 1500 u.m.; d) Investiţiile nete = 1000 u.m.; e) PIB = 4000 u.m. 678. Înclinaţia marginală spre consum este 0,8, iar creşterea economiilor este de 200 u.m. Creşterea venitului este de: a) 2000 u.m.; b) 3000 u.m.; c) 1000 u.m.; d) 12000 u.m.; e) 4000 u.m. 679. Dacă înclinaţia marginală spre consum este 0,75, atunci multiplicatorul investiţiilor este: a) 1; b) 4; c) 0,33; d) 0,25; e) 0,75.

680.

În perioada T0 – T1, dacă venitul creşte cu 80000 u.m. iar economiile sporesc cu 20000 u.m., înclinaţia marginală spre consum este: a) 0,25; b) 4; c) 0,75; d) 1; e) 0,50.

129

atunci economiile: a) se reduc cu 3200 miliarde u. d) 4000 miliarde u. e) 300 u. 683. iar multiplicatorul investiţiilor este 3.m.m. Dacă nivelul economiilor în T0 era de 3000 u.m.. b) 1740.m. Creşterea venitului la nivelul unei economii este de: a) 2000 miliarde u. în T1.m. 685. d) 1720. la nivelul unei economii. b) 0. produsul intern net şi investiţiile nete sunt. d) 2.: a) 1760.m...m.m. c) 1760. 1660.8.33.. iar creşterea economiilor de 400 miliarde u.. e) 1760. 684.m.m. 200..m. Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0..m. 682. b) se reduc cu 800 miliarde u.m. Înclinaţia marginală spre consum este 0. 100. consumul de stat de bunuri şi servicii 400 miliarde u.m.m. 1640. multiplicatorul investiţiilor este: a) 0. d) 7000 u. În perioada T0 – T1 venitul creşte cu 4000 miliarde u. e) nu se modifică.m. 100. Dacă înclinaţia marginală spre consum este 0.. în miliarde u.m.681. 200.m..m. este: a) 13000 u. 1640. e) 0.2. d) cresc cu 800 miliarde u.... c) 10000 u.6. e) 400 miliarde u. 130 . b) 3000 u. exportul 60 miliarde u.m.m..m. c) 3000 miliarde u. 200.m. c) 1.. Consumul personal de bunuri şi servicii este 1000 miliarde u. Creşterea venitului este 30000 u. b) 1000 miliarde u.m. 1660.m. investiţiile brute 300 miliarde u. Produsul intern brut. c) cresc cu 3200 miliarde u... valoarea investiţiilor.8. iar importul 40 miliarde u. consumul de capital fix 100 miliarde u.5. 1620..

d) creşterea ratei dobânzii. iar produsul intern brut. b) mai puţin eficiente. În faza de recesiune economică. multiplicatorul investiţiilor este: a) 0. Dacă PIN = PIB – 2000 atunci: a) consumul intermediar este de 2000. d) 1. politicile anticiclice urmăresc: a) reducerea cererii de bunuri şi de servicii.1. atunci exportul de bunuri şi servicii este: 131 . unde IM reprezintă importul de bunuri şi servicii. c) exportul net este de 2000. c) reducerea masei monetare. d) autonom dezvoltate. Atunci când creşterea investiţiilor este 10000 u. În faza de recesiune economică prelungită. IM =10 + 01⋅ Y . e) stimularea cererii de bunuri şi de servicii. iar creşterea venitului de 30000 u. b) creşterea fiscalităţii. d) investiţiile nete sunt de 2000. Prin integrare. politica bugetară urmăreşte: a) reducerea deficitului bugetar. e) cu o rată nulă a inflaţiei. 0 . b) 1. 692. e) consumul personal de bunuri şi servicii este de 2000. 600 unităţi monetare. Dacă exportul net de bunuri şi servicii este 100 unităţi monetare. c) exportul net este de 1000. b) consumul de capital fix este de 2000. Dacă PNB = PNN + 1000 atunci: a) consumul intermediar este de 1000. c) 3. iar Y.m.m.. e) consumul personal de bunuri şi servicii este de 1000. 691. d) investiţiile nete sunt de 1000.3. produsul intern brut.33. economiile ţărilor participante devin treptat: a) incompatibile. Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut conform relaţiei 689. 690.686. c) reducerea volumului creditelor acordate de bănci. 688. e) creşterea cheltuielilor publice. d) creşterea taxelor. 687. b) reducerea masei monetare. e) 0. b) consumul de capital fix este de 1000. c) compatibile şi complementare.

c) este egal cu PNN în termeni reali. când sporeşte volumul factorilor de producţie utilizaţi. e) dinamica exportului net. c) o creştere intensivă. 40 unităţi monetare. e) este întotdeauna mai mic decât PIB în termeni reali. e) PNB creşte şi populaţia scade. e) cea mai gravă situaţie pentru o ţară are loc atunci când PIB real pe locuitor este mai mare decât PIB nominal pe locuitor. b) o creştere economică pozitivă. d) este egal cu PNB în termeni reali. deosebim: a) o creştere extensivă.a) b) c) d) e) 693. 697. c) pentru dezvoltarea economică este de preferat creşterea economică extensivă. PIB în termeni nominali: a) se exprimă în preţuri constante. b) aceasta presupune o sporire a producţiei medii reale pe locuitor pe termen lung. 0 unităţi monetare. b) poate să fie egal cu PIB în termeni reali. 600 unităţi monetare. d) indicele de creştere al venitului naţional. 160 unităţi monetare. b) PNB scade şi populaţia creşte. 132 . c) caracterul extensiv sau intensiv al creşterii economice. bazată pe preponderenţa influenţei productivităţii factorilor. Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali exprimă: a) creşterea reală a producţiei. d) PIB în termeni nominali este cel mai bun indicator pentru aprecierea acestui fenomen complex. 260 unităţi monetare. d) PNB şi populaţia cresc în acelaşi ritm. După natura contribuţiei factorilor la obţinerea PIB real. 695. 696. PNB pe locuitor creşte atunci când: a) PNB creşte mai încet decât creşte populaţia. rezultat al sporirii eficienţei folosirii factorilor de producţie. 694. b) evoluţia preţurilor bunurilor finale. Potrivit experienţei acumulate în domeniul creşterii economice: a) fenomenul creşterii economice se apreciază pe termen scurt. c) PNB scade mai mult decât scade populaţia.

o creştere extensivă şi o creştere negativă. c) PIB pe locuitor nu creşte. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) creşterea economică este o premisă a dezvoltării economice.5%. Creşterea economică: a) este un fenomen pe termen scurt. b) se referă la trendul ascendent al PIB-ului real pe locuitor. b) vizează şi aspectele cantitative ale evoluţiei economice. 700. 699. e) PIB în termeni reali elimină influenţa modificării preţurilor asupra valorii PIB. Spre deosebire de creşterea economică.5%. În cazul unei creşteri economice predominant extensive: a) factorii cantitativi sunt preponderenţi în susţinerea PIB pe locuitor. d) creşterea PIB real în termeni nominali poate să aibă loc în condiţiile scăderii producţiei fizice finale. când PIB în termeni nominali este mai mic decât PIB în termeni reali. 701. c) se referă la fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. iar populaţia scade cu 0.25%.d) e) 698. d) 10%. dezvoltarea economică: a) se referă numai la nivelul macroeconomic. c) implică schimbări structurale şi de ordin calitativ în economie. o creştere extensivă. d) nu are loc extinderea câmpului de producţie. 702. b) factorii de eficienţă pot să lipsească în determinarea evoluţiei PIB. e) este concepută pe termen scurt. 133 . e) relevanţa este asigurată de creşterea productivităţii factorilor de producţie. Dacă PIB-ul real creşte cu 5%. b) 5%: c) 5. e) se măsoară prin intermediul PIB-ului nominal pe locuitor. d) se caracterizează prin devansarea creşterii PIB-ului real de către creşterea populaţiei. c) IDU este un indicator compozit pentru aprecierea extensivităţii sau intensivităţii creşterii economice. atunci PIB-ul real pe locuitor creşte cu: a) 4. b) orice dezvoltare economică generează progres economic.5%. d) se referă numai la consumul populaţiei. e) 10.

b) este sinonimă cu creşterea economică. iar rata inflaţiei este de 15%. d) pozitivă şi extensivă. c) neinflaţionistă. Dacă ritmul PIB-ului pe locuitor este de 5%. c) reconciliază dezvoltarea economică şi exigenţele mediului înconjurător. atunci creşterea economică este: a) întotdeauna extensivă. 706. d) reprezintă trendul ascendent al producţiei. e) se referă cu precădere la latura cantitativă a activităţii economice. b) întotdeauna intensivă. 708. Dezvoltarea economică durabilă: a) răspunde exigenţelor prezentului în detrimentul trebuinţelor viitoare. d) se foloseşte pentru aprecierea dezvoltării durabile. b) coincide cu speranţa medie de viaţă. Progresul economic: a) se referă la laturile cantitative ale dezvoltării economice. d) inflaţionistă. 705. d) pune accentul pe creşterea economică în detrimentul protecţiei mediului înconjurător. e) este o premisă a creşterii economice. c) zero. c) este un concept mai cuprinzător decât dezvoltarea economică. e) exclusiv nominală. b) neinflaţionistă. e) cumulează doi indicatori parţiali: speranţa medie de viaţă şi rata de instruire a populaţiei. 707. e) reprezintă fluctuaţiile activităţii economice în jurul unui trend ascendent. dar intensivă. Dezvoltarea economică: a) este sinonimă cu progresul economic. c) presupune creşterea economică. e) pozitivă.703. atunci creşterea economică este: a) inflaţionistă. 704. 134 . Indicatorul dezvoltării umane: a) coincide cu PIB-ul real pe locuitor. d) este independentă de progresul tehnic. b) răspunde trebuinţelor viitoare în detrimentul exigenţelor prezentului. b) se referă la laturile calitative ale dezvoltării economice. c) se foloseşte pentru măsurarea creşterii economice. Dacă PIB-ul real creşte în acelaşi ritm cu populaţia.

În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic: a) producţia creşte. 710. e) scad investiţiile. de modul specific de evoluţie a: a) producţiei. d) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică. b) rata şomajului se reduce. Ciclurile economice reprezintă: a) trendul ascendent al producţiei. e) veniturilor factorilor de producţie. Ciclicitatea economică este determinată. b) începutul fazei de expansiune economică. 713. d) formă anormală de evoluţie a activităţii economice. b) au durate şi amplitudini neregulate. c) ocupării forţei de muncă. c) scad investiţiile. c) diminuarea dezechilibrelor economice. d) afacerile devin prospere. c) cursul titlurilor de valoare se reduce. b) creşte gradul de ocupare a forţei de muncă. e) reducerea semnificativă a stocurilor din economie. b) nivelului general al preţurilor. e) se manifestă în jurul unui trend descrescător al producţiei. În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce. 715. b) fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. Expansiunea este frânată de: a) creşterea productivităţii. e) evoluţia producţiei în ritm constant. 711. d) reducerea eficienţei factorilor de producţie. e) piaţa titlurilor de valoare este de tip „bull”. c) un fenomen întâmplător. 135 . d) oportunităţile de afaceri se reduc. 712. 714. Criza economică marchează: a) trecerea de la expansiunea economică la recesiune. c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice. b) creşterea ratei profitului. în ultimă instanţă.709. d) randamentului utilizării factorilor de producţie. Ciclurile economice: a) se succed conform unui model general unic.

În cazul unei recesiuni prelungite se recomandă: a) controlul mai riguros al masei monetare. 717. b) creşterea cheltuielilor bugetare. d) emisiune monetară suplimentară. În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară. b) reducerea ratelor dobânzii. d) creşterea cheltuielilor bugetare. d) emisiune monetară suplimentară. b) reducerea cheltuielilor bugetare. 136 . amplificarea potenţialului de eficienţă a factorilor de producţie. e) creşterea ratelor dobânzii. c) mărirea impozitelor. e) scăderea achiziţiilor de stat. d) reducerea cheltuielilor bugetare. procesul ireversibil de declin al producţiei. procesul de progres reversibil al producţiei. c) reducerea fiscalităţii. 719. Politica monetară adecvată în cazul expansiunii prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. c) mărirea deficitului bugetar. 718. e) mărirea deficitului bugetar. e) creşterea ratelor dobânzii. Politica fiscală adecvată în cazul expansiunii prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. b) creşterea ratelor dobânzii. c) controlul deficitului bugetar.c) d) e) 716.

reală. e) piaţa bunurilor economice este în echilibru. b) inflaţie. b) stocurile cresc. Oferta agregată din economie reprezintă suma dintre: a) consum şi investiţii. e) deficit al balanţei comerciale şi de plăţi. atunci: a) în economie se manifestă o stare de presiune. 724. b) consum şi economii. e) producţie şi export. c) cererea agregată este egală cu oferta agregată. 721. c) cheltuielile guvernamentale. c) preţurile cresc. Piaţa bunurilor economice este în echilibru dacă: a) în economie se manifestă o stare de presiune. 723. d) producţie şi import. Dacă cererea agregată este mai mare decât oferta agregată. d) excedent al balanţei comerciale şi de plăţi. c) preţurile se reduc. e) venitul naţional real este mai mic decât cheltuielile agregate. c) producţie şi consum. b) stocurile se reduc. e) importul. Cererea agregată din economie nu cuprinde: a) cheltuielile pentru consum. Dacă cererea agregată este mai mică decât oferta agregată. atunci: a) în economie se manifestă o stare de absorbţie.Echilibre şi dezechilibre în economie 720. 725. d) firmele îşi sporesc producţia. b) cheltuielile pentru investiţii. e) veniturile factorilor de producţie au acoperire fizică. 137 . d) venitul naţional real este mai mare decât cheltuielile agregate. b) în economie se manifestă o stare de absorbţie. 722. Echilibrul economic se caracterizează prin: a) şomaj. d) exportul. d) firmele îşi reduc producţia. c) cheltuieli agregate suficiente pentru a cumpăra producţia existentă pe piaţă.

c) echilibrarea bugetului de stat. b) existenţa unei oferte mai mari decât cererea de forţă de muncă. e) stabilirea unui salariu la un nivel mai mic decât nivelul de echilibru. 727. d) lipsa de dorinţă a indivizilor de a se încadra în muncă.33%. e) introducerea şi dezvoltarea producţiei noilor bunuri şi servicii. Evaluarea şomajului se poate asigura prin determinarea: a) ratei inflaţiei. Care dintre măsurile enumerate nu fac parte din categoria măsurilor de diminuare şi control al inflaţiei: a) echilibrarea balanţei de plăţi externe. indicele preţurilor bunurilor de consum a fost de: a) 122. Dacă rata inflaţiei a fost de 15% în anul 2003. 730. e) 125. e) vitezei de rotaţie a banilor.66%. c) dezechilibrului dintre oferta de muncă şi cererea de locuri de muncă. e) 500%. b) «îngheţarea» salariilor şi a preţurilor. c) 100%. 731. d) unor indicatori absoluţi şi relativi. b) dezechilibrului dintre producţie şi consum. e) nici una din variantele de mai sus. b) indicele preţurilor bunurilor determinat pe baza PIB. rata inflaţiei a fost de: a) 300%. d) 55. d) indexarea salariilor şi a pensiilor. Dacă preţurile în economie au crescut de 3 ori în perioada 1996-1997. c) 85%. b) 115%. 138 . Cea mai relevantă măsură a inflaţiei este: a) indicele preţurilor bunurilor de consum.33%. c) indicele preţurilor bunurilor determinat pe baza PNB. d) 400%. Şomajul involuntar este determinat de: a) existenţa unei cereri mai mari decât oferta de forţă de muncă. 729. b) 200%. c) existenţa egalităţii între cererea şi oferta de forţă de muncă. 728. d) toate variantele de mai sus.726.

o persoană care a ajuns în situaţia de şomer datorită recesiunii economice poate fi încadrată în şomajul: a) tehnologic. Costul şomajului la nivelul persoanelor şi grupurilor de persoane afectate cuprinde: a) numai aspecte economice. În general. 734. 737. c) este generat doar de disponibilizarea muncii în contextul retehnologizării. În România şomajul are caracteristici specifice determinate de faptul că: a) este cercetat dintr-o perspectivă metodologică pluricriterială. 735. etică.732. c) creşterea mai lentă a salariului nominal faţă de salariul real. teritoriu ş. e) sezonier. c) structural. comportamentale. b) ciclic.a. b) sezonier. e) ciclic. d) se manifestă îndeosebi sub forma şomajului voluntar. e) se înregistrează în special ca şomaj natural. d) voluntar.. Inflaţia se manifestă atunci când: a) masa monetară scade. b) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de puterea de cumpărare a acesteia. iar oferta de bunuri economice creşte. c) doar aspecte psihologice. 733. c) structural. Inflaţia poate fi sesizată prin: a) creşterea puterii de cumpărare a banilor. 139 . forme de proprietate. formează cauza esenţială pentru şomajul: a) tehnologic. d) aspecte de natură economică. b) este cauzat de complexitatea tranziţiei la economia de piaţă concurenţialfuncţională. e) corespondenţa dintre cantitatea de bani în circulaţie şi cantitatea de bunuri supuse vânzării. d) creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. e) aspecte privind doar posibilităţile personale de consum. 736. social-culturală etc. d) voluntar.. Ţintele de restructurare a economiei pe activităţi. b) preponderent aspecte morale.

c) indicele preţurilor de consum. d) scăderea producţiei de bunuri şi servicii. iar oferta de bunuri economice este constantă. 739. Costul unitar al forţei de muncă se reduce dacă: a) salariul real creşte mai rapid decât productivitatea muncii.b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri economice. 140 . e) în economiile în care indicele general al preţurilor este subunitar. e) creşterea mai lentă a producţiei de bunuri şi servicii faţă de masa monetară. d) atât salariul real. d) numai indicele preţurilor mărfurilor alimentare de consum. 738. Între indicele general al preţurilor şi indicele puterii de cumpărare a banilor există o relaţie: a) directă. b) acoperirea deficitelor bugetare şi ale balanţei de plăţi externe. Cea mai relevantă expresie a inflaţiei are în vedere: a) deflatorul produsului intern brut. b) inversă. 742. b) numai în economiile în tranziţie. b) deflatorul consumului individual. d) în proporţii diferite în economiile tuturor ţărilor. e) salariul real se reduce mai puţin decât scăderea productivităţii muncii. c) dinamica salariului real este devansată de dinamica productivităţii muncii. 743. Inflaţia se manifestă: a) numai în economiile dezvoltate. Nu este cauză a inflaţiei: a) creşterea excesivă a creditului. iar oferta de bunuri economice creşte. c) creşterea mai lentă a salariului real decât a productivităţii muncii. d) masa monetară este constantă. e) numai indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de consum. 740. c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri economice. cât şi productivitatea muncii rămân constante. e) masa monetară se reduce. iar productivitatea muncii se reduce. d) exponenţială. b) salariul real rămâne constant. c) liniară. 741. Spirala inflaţionistă se referă la următoarea succesiune cauzală: a) creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum. c) în economiile în care masa monetară corespunde cu volumul bunurilor şi serviciilor. e) de egalitate.

iar creditorii câştigă. d) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai mari. creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri şi servicii. e) reacţia de adaptare a ofertei la cerere este mai rapidă. Ca urmare a creşterii inflaţiei: a) debitorii pierd. creşterea mai lentă a salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de consum. 745. Inflaţia are efecte negative asupra: a) agenţilor economici care-şi convertesc disponibilităţile băneşti în valute stabile. Dezechilibrul inflaţionist este cu atât mai semnificativ cu cât: a) oferta de bunuri este mai elastică în raport cu preţurile şi cu veniturile. 141 . e) produsul intern brut este constant. creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a preţurilor. c) ponderea bunurilor importate este mai mare. d) produsul intern brut creşte în pas cu masa monetară. 747. iar masa monetară creşte. c) produsul intern brut creşte mai lent decât masa monetară. b) debitorilor. b) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai reduse. iar masa monetară creşte. e) agenţilor economici care au venituri mici şi fixe.b) c) d) e) 744. b) atât debitorii. d) elasticitatea ofertei de bunuri în raport cu preţurile şi cu veniturile este mai redusă. e) firmele consumatoare ale bunurilor de import sunt mai dispuse să suporte creşterile preţurilor externe pe seama profiturilor. d) agenţilor economici care iau măsuri pentru a contracara instabilitatea preţurilor. c) debitorii câştigă. cât şi creditorii pierd. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai redusă. creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri – creşterea şomajului. b) produsul intern brut se reduce în pas cu masa monetară. 746. Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât: a) ponderea bunurilor importate este mai redusă. c) progresul tehnico-ştiinţific este mai rapid. 748. O economie are o evoluţie pozitivă atunci când: a) produsul intern brut se reduce. iar creditorii pierd. c) agenţilor economici cu venituri indexate la inflaţie. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai ridicată. b) eficienţa factorilor de producţie este mai ridicată.

iar agenţii cu venituri indexate pierd. d) neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte din populaţia activă disponibilă. 754. b) creşterea dobânzilor la depozitele bancare. 752. Între măsurile de protecţie împotriva inflaţiei nu se include: a) indexarea pensiilor. d) indexarea salariilor. c) creşterea masei monetare. d) există exces de cerere pe piaţa muncii. b) cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii. c) primesc bani de la familiile lor. e) creşterea impozitelor şi reducerea cheltuielilor bugetare.d) e) 749. c) o stare pozitivă a economiei. b) introducerea unor noi bunuri în producţie. agenţii cu venituri fixe câştigă. Rata şomajului se calculează ca raport între: 142 . cât şi creditorii câştigă. atât debitorii. c) adaptarea volumului şi structurii ofertei la cerere. e) reducerea deficitului balanţei de plăţi externe. b) un deficit de forţă de muncă. 750. indiferent dacă solicitanţii au sau nu un loc de muncă. Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic. d) expansiunea creditului. Nu este măsură anti-inflaţionistă: a) creşterea productivităţii muncii în scopul măririi ofertei de bunuri. e) piaţa muncii este în echilibru. Elevii şi studenţii în vârstă de muncă şi apţi de muncă nu se iau în considerare în calculul şomajului deoarece: a) nu au timp pentru a munci. e) îngheţarea preţurilor. d) reducerea deficitului bugetului de stat. 753. c) compensaţiile pentru unele categorii ale populaţiei. 755. e) nu reprezintă resurse de muncă. 751. Între măsurile anti-inflaţioniste nu se include: a) creşterea dobânzilor la credite. b) îngheţarea salariilor. Şomajul apare atunci când: a) cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii. d) nu intră în populaţia activă disponibilă. b) beneficiază de burse. e) satisfacerea cererilor de angajare. cererea de muncă fiind mai mare decât oferta. c) cererea este egală cu oferta pe piaţa muncii.

calificări şi domenii de activitate. c) şomajul tehnologic. c) nu există şomaj voluntar. e) reducerea ofertei excedentare de forţă de muncă. d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă.a) b) c) d) e) 756. d) creşterea ofertei de forţă de muncă. Percepţia că salariile sunt prea mici determină: a) şomaj involuntar. c) creşterea ofertei de forţă de muncă. e) creşterea resurselor de forţă de muncă. b) şomaj voluntar. Din perspectiva pieţei muncii. b) şomajul structural. e) migraţia internaţională a populaţiei. atunci: a) nu există şomaj. progresul tehnologic se reflectă în: a) şomajul ciclic. 757. Dacă piaţa muncii este în echilibru. Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: a) creşterea cererii de forţă de muncă. 143 . c) diminuarea şomajului. Intensitatea şomajului se referă la: a) distincţia dintre şomaj total şi şomaj parţial. c) şomajul tehnologic. populaţia ocupată şi populaţia totală. Din perspectiva pieţei muncii. populaţia activă şi populaţia totală. 758. b) reducerea cererii de forţă de muncă. d) distincţia şomaj ciclic – şomaj structural – şomaj tehnologic. c) structura şomajului pe vârste. b) nu există şomaj involuntar. e) creşterea resurselor de forţă de muncă. 760. populaţia ocupată şi populaţia activă. modificarea structurii economiei pe activităţi se reflectă în: a) şomajul ciclic. 761. d) reducerea cererii de forţă de muncă. numărul şomerilor şi populaţia totală. numărul şomerilor şi populaţia activă. b) durata şomajului. 759. b) şomajul structural. e) populaţia ocupată este mai mare decât populaţia activă. d) creşterea ofertei de forţă de muncă.

e) exportul creşte. creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă. 763. Care este populaţia activă a unei ţări dacă rata şomajului este de 10%. d) 5. b) pregătirea şi calificarea forţei de muncă.000. e) adoptarea unor programe cu timp redus de muncă şi atipice.000 de persoane? a) 10.000.000 de persoane. Şomajul creşte dacă: a) se adoptă forme noi de angajare în timp parţial sau cu orar atipic. e) 7. d) reducerea excesului de ofertă pe piaţa muncii. cu cât s-a modificat puterea de cumpărare a banilor? a crescut cu 5.d) e) 762. 763. b) investiţiile cresc. d) economia este în recesiune. a scăzut cu 4.000. 762. reducerea ofertei de forţă de muncă.000 de persoane.000.000. Dacă rata inflaţiei este 5% . e) diminuarea dezechilibrelor pe piaţa muncii. iar numărul şomerilor este de 800. b)a scăzut cu 3. c) creşterea excesului de cerere pe piaţa muncii.000 de persoane. c) stimularea dezvoltării economico-sociale. b) reducerea şomajului. c) statul acordă facilităţi pentru crearea de noi întreprinderi. c) 6. Nu este o politică de diminuare a efectelor şomajului: a) venitul minim garantat.42%.000 de persoane. d) devansarea creşterii productivităţii muncii de creşterea salariului real. nu se poate calcula a) c) e) 144 .000 de persoane.76%: d)a crescut cu 3%. Insuficienţa cererii de bunuri şi servicii determină: a) creşterea şomajului.53%. 764. b) 8.

e) deficitul bugetar. 770. c) accizele. b) rata dobânzii. c) taxa pe valoarea adăugată. Produsul naţional brut (PNB) nu include: a) investiţia netă. c) preţul. e) impozitul pe venitul global. d) insuficienţa cererii în raport cu oferta. Nu este impozit direct: a) impozitul pe profit. e) consumul privat de bunuri şi servicii. e) este impusă de caracterul dominant al proprietăţii private. ca politică anticiclică. b) impozitul pe salarii. d) scăderea fiscalităţii. d) impozitul pe veniturile liber profesioniştilor. 769. e) existenţa nevoilor colective. 145 . 766. b) garantarea libertăţii de acţiune a agenţilor economici. Excedentul bugetar are influenţe negative asupra economiei atunci când rezultă din: a) folosirea completă a resurselor. c) consumul intermediar.Statul în economia de piaţă 764. Implicarea statului în economie este impusă de: a) existenţa proprietăţii private. fixat de stat. b) ignoră opţiunile electoratului. c) autonomia agenţilor economici. b) consumul de capital fix. b) realizarea de economii. d) rezolvă eşecul pieţelor în alocarea bunurilor nemarfare. presupune folosirea instrumentului: a) cursul de schimb. Nu reprezintă impozit indirect: a) taxa pe valoarea adăugată. 765. b) impozitul pe venitul global. Intervenţia statului în economie: a) este nelimitată. e) creşterea fiscalităţii şi efectuarea unor cheltuieli neaprobate de Parlament. Politica monetară şi de credit. 768. 767. c) creşterea veniturilor agenţilor economici. d) impozitele. d) consumul de stat de bunuri şi servicii. c) are numai efecte pozitive.

d) creşterea impozitelor. atunci: a) bugetul este deficitar. 776. e) stimularea agenţilor economici. b) împrumuturile externe. deficitul bugetar: a) descurajează economia pe termen scurt. c) dividendele pentru participaţiile statului în economie. d) contribuie la reducerea datoriei publice. 774. Cea mai inflaţionistă cale de finanţare a deficitului bugetar este: a) împrumuturile interne. d) statul acordă împrumuturi interne şi externe. 771.d) e) taxele vamale. c) emisiunea de bani. Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare. e) balanţa de plăţi este deficitară. b) veniturile bugetare din profiturile regiilor autonome. c) stimulează economia pe termen lung. Dacă veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare. b) stimulează economia pe termen scurt. b) datoria publică se reduce. 773. e) balanţa de plăţi este excedentară. Până la o anumită limită. b) contracţia economiei subterane. 775. c) datoria publică se măreşte. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. 772. Creşterea impozitelor are ca efect: a) reducerea evaziunii fiscale. c) reducerea deficitului bugetar. Veniturile din capital ale bugetului de stat includ: a) veniturile bugetare din profitul Băncii Naţionale a României. atunci: a) bugetul este excedentar. c) datoria publică se măreşte. e) amână folosirea pentru mai târziu a unor resurse financiare. e) reducerea cheltuielilor bugetare. e) încasări din rambursarea împrumuturilor acordate. d) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului. d) statul contractează împrumuturi interne şi externe. taxa pentru modernizarea drumurilor. 146 . b) datoria publică se reduce.

b) utilizarea pârghiilor economice pentru stimularea agenţilor economici în vederea realizării obiectivelor respective. Programarea economică a statului nu urmăreşte: a) să influenţeze funcţionarea pieţelor şi a economiei. Într-o economie de piaţă. c) reducerea datoriei publice. c) să constituie un element complementar al pieţei. e) extinderea programelor sociale ale guvernului. 779. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. b) să corecteze mecanismele pieţei. c) reducerea rolului pieţei şi diminuarea autonomiei agenţilor economici. e) reducerea rolului preţurilor în alocarea resurselor economice. Reducerea impozitelor are ca efect: a) descurajarea investiţiilor. d) să impună direcţii obligatorii pentru agenţii economici. d) amplificarea intervenţiei statului în economie.777. b) creşterea şomajului. 778. e) să constituie un mijloc de informare a agenţilor economici şi de incitare a deciziilor acestora. 147 . atingerea obiectivelor stabilite prin programarea economică a statului presupune: a) instituirea obligativităţii obiectivelor respective pentru toţi agenţii economici.

785. 783. 784. e) deficitul balanţei de plăţi externe. c) comerţul invizibil. b) atât importurile. c) creşterea gradului de prelucrare a bunurilor exportate. 781. Piaţa schimburilor valutare constă în: a) vânzarea-cumpărarea banilor care aparţin diferitelor ţări. e) piaţa de capital. c) balanţa comercială devine deficitară. deoarece o monedă mai slabă descurajează comerţul. 148 . d) ansamblul relaţiilor de schimb care se stabilesc între agenţii economici din diferite ţări. Totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare de bani naţionali. e) sporirea deficitului balanţei comerciale. Atunci când în balanţa comercială se înregistrează o creştere a exporturilor: a) moneda naţională se apreciază faţă de cea străină. d) piaţa valutară. d) creşterea cererii interne. d) vânzarea-cumpărarea de bunuri economice între partenerii din diferite ţări. c) soldul balanţei comerciale a României se îmbunătăţeşte. b) moneda naţională se depreciază faţă de cea străină.Piaţa mondială 780. iar importurile din UE cresc. numai între ţările membre ale Uniunii Europene. e) nu există vreo legătură între cursul de schimb şi comerţul exterior al unui stat. b) tranzacţiile cu titluri de valoare. b) numai comerţul invizibil. e) ansamblul relaţiilor de schimb. inclusiv reglementările şi instituţiile aferente reprezintă: a) piaţa mondială. d) nici una din variantele a. b) diminuarea specializării producţiei de export. Creşterea eficienţei comerţului exterior se realizează prin: a) creşterea permanentă a costurilor de producţie. c nu se poate deduce din enunţ. c) piaţa bunurilor cu grad ridicat de complexitate. pe baza cererii şi a ofertei. e) se înregistrează o creştere similară a importurilor. d) creşterea exporturilor nu influenţează cursul de schimb. 782. c) ansamblul economiilor naţionale. Piaţa mondială reprezintă: a) numai comerţul internaţional. b) comerţul internaţional. Atunci când leul se depreciază faţă de Euro: a) exporturile României către UE scad. cât şi exporturile scad. b.

787. e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele pe care le oferă piaţa mondială ţărilor participante. c) diminuarea producţiei interne. 149 . b) taxele vamale. Între motivele participării la piaţa mondială nu se include: a) extinderea pieţelor de desfacere. comerţul internaţional trebuie să se bazeze pe: a) taxe vamale. Nu se includ în cadrul segmentelor specializate ale pieţei mondiale: a) exportul şi importul de bunuri şi servicii. d) accesul la ceea ce nu se produce pe plan intern.786. d) reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de desfacere. b) înmulţirea reglementărilor privind importul. e) restricţiile cantitative asupra importului. b) colectarea veniturilor bugetare şi alocarea cheltuielilor bugetare. e) obţinerea de încasări valutare. Nu constituie un instrument al abordării protecţioniste în comerţul internaţional: a) Organizaţia Mondială a Comerţului. 790. c) scutiri de impozite la import sau la export. b) restricţii cantitative asupra importului. e) concurenţă între participanţi. În concepţia liberului schimb. Piaţa mondială determină: a) reducerea concurenţei dintre agenţii economici din diferite ţări. 789. 792. e) diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale asupra economiei naţionale. b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai bune. c) investiţiile directe în şi din străinătate. e) schimbul valutar al agenţilor economici din diferite ţări. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de: a) creşterea sa mai rapidă comparativ cu produsul intern brut. b) obţinerea unor produse şi tehnologii noi. c) scutirile de impozite la import. d) acordarea şi primirea de credite externe. 788. d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are nevoie. d) subvenţiile la import. b) creşterea eficienţei economiei naţionale în cadrul diviziunii internaţionale a muncii. c) reducerea capacităţii de absorbţie a unor produse. c) specializarea economiilor naţionale se reduce. 791. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că: a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se reduce. inclusiv produse şi tehnologii de vârf. d) subvenţii la export.

e) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. Creşterea importului: a) reduce deficitul balanţei comerciale. 797. accentuarea concurenţei dintre participanţi. 150 . 794. d) competitivitatea producţiei interne este scăzută. d) reduc pasivul balanţei de plăţi. Dacă valoarea exportului este mai mare decât valoarea importului: a) balanţa comercială este deficitară. Exportul este eficient atunci când: a) cursul de revenire la export este mai mare decât cursul de schimb al pieţei. e) menţine constante plăţile din balanţa de plăţi. c) măresc activul balanţei de plăţi. 795. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. d) menţine constant pasivul balanţei de plăţi. c) reduc activul balanţei de plăţi. 793. Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale: a) reduc deficitul balanţei comerciale. c) rezervele valutare se reduc. e) menţine constante încasările din balanţa de plăţi. b) datoria externă se reduce. b) datoria externă se reduce. b) măresc excedentul balanţei comerciale. e) măresc încasările din balanţa de plăţi. d) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. 798. Creşterea exportului: a) amplifică deficitul balanţei comerciale. b) reduce excedentul balanţei comerciale. reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate.c) d) e) înmulţirea reglementărilor care stimulează exportul. Investiţiile străine: a) reduc deficitul balanţei comerciale. Dacă valoarea exportului este mai mică decât valoarea importului. c) măreşte activul balanţei de plăţi. b) măresc excedentul balanţei comerciale. c) măreşte activul balanţei de plăţi. c) rezervele valutare cresc. 799. e) se fac împrumuturi externe. 796. atunci: a) balanţa comercială este deficitară. b) reduce excedentul balanţei comerciale. e) se pot acorda credite externe. d) competitivitatea producţiei interne este ridicată.

d) media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară. c) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii. 803. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. b) scade calitatea bunurilor şi serviciilor destinate exportului.b) c) d) e) cursul de revenire la export este mai mic decât cursul de schimb al pieţei. Pe piaţa valutară se realizează: a) operaţiuni de finanţare şi refinanţare. dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii. b) tranzacţii la vedere şi la termen cu titluri. b) cursul de revenire la import este mai mic decât cursul de schimb al pieţei. preţul exportului pe piaţa internă plus cheltuielile de circulaţie până la frontieră este mai mare decât preţul de export în lei la cursul de schimb al pieţei. e) tranzacţii la vedere şi la termen cu obligaţiuni. d) scad costurile în producţia destinată exportului. Paritatea puterii de cumpărare se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. 801. Importul este eficient atunci când: a) cursul de revenire la import este mai mare decât cursul de schimb al pieţei. c) cel mai redus curs al pieţei valutare. d) cursul de schimb se depreciază. e) cursul de schimb obligatoriu pentru toţi agenţii economici. Eficienţa exportului creşte atunci când: a) se reduce gradul de prelucrare a bunurilor şi gradul de complexitate a serviciilor destinate exportului. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este: a) cursul de schimb la care se desfăşoară toate tranzacţiile pe piaţa valutară. 804. e) cresc preţurile interne ale produselor exportate. 800. c) tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni. b) cel mai ridicat curs al pieţei valutare. e) preţul importului pe piaţa internă minus taxele de import este mai mic decât preţul de import în lei la cursul de schimb al pieţei. c) moneda naţională este subevaluată. 802. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. d) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute. moneda naţională este supraevaluată. 151 . b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare.

creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. c) mai mic decât cursul de schimb la vedere. 152 . d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută se reduce. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. 808. e) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de situaţia balanţei comerciale. c) ieşiri de capitaluri din ţară. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii. atunci: a) moneda naţională se întăreşte în raport cu valuta. creşterea cererii de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. creşterea ofertei de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută creşte. b) egal cu cursul de schimb la vedere. Creşterea ratei interne a dobânzii determină: a) ieşiri de capitaluri din ţară. atunci: a) moneda naţională slăbeşte în raport cu valuta. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. 809. 806. creşterea cererii de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. b) intrări de capitaluri în ţară. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta.805. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. e) apropierea cursului de schimb la termen de cursul de schimb la vedere. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare. 807. e) banca centrală trebuie să vândă valută. atunci cursul de schimb la termen al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi monetare interne pe unitatea de valută) este: a) mai mare decât cursul de schimb la vedere. d) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de condiţiile pieţei valutare. e) banca centrală trebuie să cumpere valută. d) intrări de capitaluri în ţară. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. Paritatea ratelor dobânzii se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară.

5 dolari. Dacă valoarea exportului este egală cu valoarea importului. 814. balanţa de plăţi este echilibrată. e) deficit de 5 miliarde dolari. 811. c) excedent de 20 miliarde dolari. după care creşte peste nivelul de echilibru. b) balanţa comercială este echilibrată. c) balanţa comercială este excedentară. atunci: a) balanţa comercială este deficitară. e) scade sub nivelul de echilibru. c) excedent de 10 miliarde dolari. b) se reduce. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă? a) pe piaţa valutară interbancară operează băncile comerciale în nume propriu sau în contul clienţilor. Posibilitatea de realiza schimb valutar pe piaţa valutară se numeşte: a) paritate monetară. iar importurile ei însumează 20 miliarde euro. b) paritate a puterii de cumpărare. b) deficit de 20 miliarde dolari. b) persoanele fizice pot efectua schimb valutar pe piaţa valutară interbancară. d) obligatoriu. c) paritate a ratelor dobânzii. În situaţia în care 1 euro = 1. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale. 812. b) deficit de 80 miliarde dolari. atunci cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare interne pe unitatea de valută): a) creşte. c) nu se modifică. e) competitivitate. 813. d) convertibilitate. Atunci când exporturile unei ţări sunt de 100 miliarde dolari iar importurile de 80 miliarde dolari. Exporturile unei ţări însumează 10 miliarde dolari. 815. 153 . balanţa de plăţi este excedentară. e) obligatoriu. după care scade sub nivelul de echilibru. d) piaţa valutară din România este o piaţă liberă. c) piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului valutar pentru persoanele fizice. d) creşte peste nivelul de echilibru. balanţa comercială a ţării respective înregistrează un: a) excedent de 80 miliarde dolari. e) cursul de schimb se negociază liber pe tot timpul zilei. balanţa comercială a ţării respective a înregistrat un: a) excedent de 20 miliarde dolari. d) deficit de 10 miliarde dolari.810.

Deficitul balanţei comerciale a unei ţări este de 20 miliarde dolari.d) e) deficit de 20 miliarde dolari. Excedentul balanţei comerciale a unei ţări este de 10 miliarde dolari. c) 50 miliarde dolari. b) 20 miliarde dolari. d) 30 miliarde dolari. b) 20 miliarde dolari. e) 40 miliarde dolari. excedent de 180 miliarde dolari. 154 . c) 50 miliarde dolari. e) 40 miliarde dolari. Dacă importurile ţării au fost în perioada considerată de 70 miliarde dolari. 816. atunci exporturile ţării au însumat: a) 70 miliarde dolari. Dacă exporturile ţării au fost în perioada considerată de 60 miliarde dolari. atunci importurile ţării au însumat: a) 70 miliarde dolari. d) 30 miliarde dolari. 817.

d) vertiginoasă a tranzacţiilor pe piaţa schimburilor valutare. e) existenţa unei economii de piaţă funcţionale. 822. c) nu se poate extinde în nici o direcţie. e) diminuarea concurenţei în interiorul noilor pieţe. b) folosirea şi aplicarea unui sistem propriu de norme independent de cel comunitar. c) exclusive ţări cu economii complexe. c) transformări structurale pentru a atenua diferenţele dintre zonele spaţiului integrat. 819. Nu reprezintă condiţie de aderare la Uniunea Europeană: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna funcţionare a democraţiei. c) recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare şi promovarea acţiunilor necesare îndeplinirii acestora. d) posibilitatea dezvoltării tuturor economiilor ţărilor membre. Uniunea Europeană cuprinde în prezent: a) doar economii din Europa Centrală. 155 . c) exporturilor.Integrarea economică şi globalizarea 818. b) are o structură instituţională identică de cea statală. d) numai economii cu ritmuri egale de creştere economică. b) importurilor. 821. e) investiţiilor externe şi menţinerea ponderii comerţului exterior în PIB. b) intensificarea concurenţei în interiorul noilor pieţe. Internaţionalizarea economiilor este ilustrată în mod deosebit de creşterea: a) investiţiilor externe mai lent decât schimburilor valutare. b) 12 ţări membre. d) încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare. 820. completate cu politici şi forme de cooperare precise. e) comunităţi economice europene. d) a luat fiinţă în anul 1949. capabilă să facă faţă presiunilor concurenţiale din cadrul pieţei interne unice. Uniunea Europeană: a) este expresia mai multor trepte evolutive de integrare. Creşterea eficienţei economice în procesul integrării nu este însoţită de: a) creşterea puterii de negociere a grupărilor integraţioniste. e) include doar economiile de mare performanţă între care nu există inegalităţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful