You are on page 1of 3

c  



  .

   .

 .

de creare de premise favorabile pentru elevi care sa le permită integrarea sociala rapida. iniţiativa si rezolvarea de probleme. (d) imbunatati abilitatile educaţionale ale părinţilor. educaţia părinţilor apare ca o dimensiune a educaţiei permanente si desigur. modificarea statutului copilului. beneficiari sunt elevii . familiile si comunităţile lucrează împreuna ca parteneri. Parteneriatele dintre scoli. emanciparea femeii (la preocupările materne si gospodăreşti adăugându-se preocupările profesionale si de studiu). familii si comunitate pot: (a) ajuta profesorii in munca lor. structurii si funcţiilor sale. Avem in vedere ca şcolile de toate gradele sunt organizaţii responsabile pentru educaţia formala a copiilor si adolescenţilor.   Suntem contemporani cu schimbările profunde care s-au derulat în tara noastră în ultima vreme si totul confirma ca acestea vor continua . a educaţiei adulţilor. care reclama cai diferite de stabilire a relaţiilor de colaborare intre scoli. Din perspectiva unei analize sistemice. Cercetările desfăşurate in Statele Unite si in unele tari din Europa arata ca atunci când şcolile. deprinderilor si valorilor pe durata vieţii. elevii si ceilalţi membri ai comunitatii se considera unii pe alţii parteneri in educaţie. precum si . familii si comunitate. mai târziu. progresele sociologiei si psihologiei. (g) stimula serviciul comunitatii in folosul şcolilor. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simpla activitate cu caracter opţional sau o problema de natura relaţiilor publice Evoluţiile rapide din viata sociala generează o cerere de continuare a proceselor de reînnoire a cunoştinţelor. (f) conecta familiile cu membrii scolii si ai comunitatii. (b) perfecţiona abilitatile şcolare ale elevilor. (h) oferi servicii si suport familiilor. O problema stringenta pentru România o reprezintă responsabilitatea locala pentru calitatea educaţiei si succesul şcolar. democratice. a aptitudinilor. in viata. formare si orientare. încercarea de a restitui prestigiul educaţiei familiale (pe care l-a avut până la introducerea învatamântului obligatoriu). diminuarea imprevizibilului. (c) imbunatati programele de studiu si climatul şcolar. dispersia familiei. flexibilitatea. Atunci când părinţii. Accelerarea transformărilor sociale. probabil . (e) dezvolta abilitatile de lideri ale părinţilor. Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii sa aibă succes la şcoala si. se creează in jurul elevilor o comunitate de suport care începe sa funcţioneze. Şcolile care duc la bun sfârşit mult mai eficient aceasta responsabilitate se considera pe ele insele si elevii lor ca parte a sistemului social ce include familiile si comunităţile. într-un ritm tot mai accelerat Reacţia scolii. Şcoala trebuie sa facă tot ce-i sta în putinţa pentru valorizarea maxima a fiecărui individ prin mai raţionala stimulare intelectuala a elevilor. Parteneriatele trebuie văzute ca o componenta esenţiala in organizarea scolii si a clasei de elevi. trebuie sa fie de adaptare a conţinutului. (i) crea un mediu mai sigur in scoli. a atitudinilor si a trasaturilor lor de personalitate. ca instituţie de educaţie. la mobilitatea sociala si economica.

timiditate (lipsa de încredere în sine).. impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului.M. libertatea de alegere a scolii de câtre părinţi sau unicitatea învatamântului. Au existat întotdeauna educatori excelenţi si părinţi iubitori. participarea părinţilor la gestionarea si procesul decizional din instituţia şcolara. d. pe lângă aspectele medicale. c. dar poate ca acest lucru era mai uşor într-o lume foarte statornica. psihopedagogice.. 1989. ca problema este de atitudine. înaintarea societatilor spre mai multa înţelegere si justiţie. dintre adulţi si tineri. ca relaţia de colaborare şcoala-familie (nu)este doar un "drept de opţiune". fie din medii analfabete si o comunicare între părinţi si copii nu se face întotdeauna foarte bine (părinţi născuţi într-o lume aproape imobila încă. cercetările pun în evidenta influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale elevilor. în special asupra motivaţiilor învatarii. J. 1973 În ceea ce priveşte relaţia şcoala-familie se impun deschideri oferite părinţilor privind aspectele şcolare. P. relaţiile dintre părinţi si copii. în curs de o generaţie sau doua. participare cu ingerinţe (critica cu impertinenta şcoala). Modificarea pe care au suferit-o. o buna parte a educaţiei se petrece în afara scolii. în general. juridice etc. în care tradiţia avea ultimul cuvânt. care nu si-au pus probabil atâtea probleme si totuşi au reuşit foarte bine.48). Reproşurile care li se fac părinţilor privind colaborarea cu şcoala sunt: apatia (nu vin la reuniuni anunţate). părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor b.alte cauze au dus la înţelegerea faptului ca orice sistem de educaţie rămâne neputincios daca se izbeşte de indiferenta sau de opoziţia părinţilor.. pentru toate aceste motive şcoala are în sarcina o misiune suplimentara" (Domenach. atât la părinţi. Un studiu realizat in ceea ce priveşte necesitatea colaborării şcoala ±familie-comunitate enumera patru motive pentru care şcoala si familia se străduiesc sa stabilească legături între ele: a. apare mai vădita în consideraţia pentru copil ce "are semnificaţia de recunoaştere intima si profunda a valorii persoanei copilului si de încredere în potenţialul lui de dezvoltare" (Osterrieth. lipsa de responsabilitate (aşteaptă iniţiativa profesorilor). precum si faptul ca unele comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorita dialogului cu şcoala. rolul parental rău definit (nu înţeleg . atât între părinţi. "Deoarece axa directoare a civilizaţiei occidentale este înaintarea persoanei spre mai multa libertate si fericire. cât si la profesori si administratori şcolari) sau de ordin material (relaţia şcoala-familie cere un surplus de efort material si de timp). Se considera. grupurile sociale implicate în instituţia şcolara (în special părinţii si profesorii) au dreptul sa influenţeze gestiunea şcolara. p. învatamântul nu este decât o parte din educaţia copilului. au copii care sunt născuţi într-o lume bulversata).. preocupări excesive (exclusive) pentru randamentul şcolar (notele copilului). si dat fiind demisia unui număr de părinţi si faptului ca un număr crescând de copii vin fie din familii destrămate. cât si la profesori. este dificil de pretins. Obstacolele relaţiei şcoala-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite. randamentul pedagogic si datoria parentala. Dificultăţile pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educaţia copiilor. Şcoala capata astfel o misiune suplimentara.

contacte limitate cu şcoala (numai în situaţii excepţionale. Reproşurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare (nu identice!). definirea imprecisa a rolului de profesor (oscilează între autonomia tradiţionala si perspectivele noi ale parteneriatului). ca fiecare părinte sa cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului. drepturile de care dispune pentru educaţia copilului. cel puţin. de criza în comportarea copilului). Informarea si formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune. °    . decizând autoritar la reuniunile cu părinţii). şcolile trebuie sa asigure (asociaţiilor) părinţilor asistenta necesara.corect funcţiile si rolurile în educaţia copilului). conservatorism (reacţii negative la idei noi). lipsa pregătirii privind relaţia şcoala-familie. inclusiv privind: dificultatea de a stabili relaţi cu adulţii (tratează părinţii ca pe copii si nu ca parteneri în educaţia copilului. profesorii trebuie sa primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar competenta lor în aceasta materie trebuie considerata ca o aptitudine profesionala. părinţii trebuie sa fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii. În acest scop este necesar un dialog între profesori si părinţi. metodele de colaborare cu şcoala. importanta atitudinii lui pentru reuşita şcolara a copilului.

   .

     [     care considera ca un element esenţialY serviciul făcut altora. criteriile acestei teorii sunt: competenta. servirea clienţilor. un cod de etica profesionala. [  . fara a gândi la avantaje personale.

Se prevede ca în tarile Comunitatii Europene sa se treacă la o noua etapa a colaborării scolii cu familia în care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între părinţi si profesori. pe un "contract parental" privind copilul individual. ci ca un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea părinţilor cu profesorii. Din aceasta perspectiva se pune întrebarea: ce câştiga profesorul într-o cooperare cu familia? Se apreciază ca acest câştig poate fi un statut revalorizator în ochii societarii. eficacitatea învatamântului (evaluata la scoli si profesori) poate fi ameliorata prin cooperarea între şcoala si familie. un salariu asigurat. cooperarea cu familia poate fi un test profesional si poate fi considerata ca făcând parte din datoria profesionala a profesorului deoarece: părinţii sunt clienţi ai scolii. . se considera privilegii tradiţionale ale profesorilor: un grad de autonomie. părinţii sunt responsabili legali de educaţia copiilor lor si pot avea exigente de a evalua rezultatele activităţii şcolare.  care considera acţiunea umana în funcţie de unY câştig personal. contractul între familie si şcoala nu se mai considera doar ca un "drept opţional". o competiţie restrânsa.

.