Cărţile pe care le cauţi!

Explicarea coperţii
Mănăstirea Rousanou, pictură de Pantelis Zografos. Rousanou se află la sudest de Marele Meteor, între Mănăstirile Varlaam şi Sfânta Treime, pe o stâncă verticală dură şi abruptă a pădurii de piatră. Trecând pe la poalele acestui imens masiv de piatră, un puternic sentiment de teama îl zguduie pe vizitator când privirea sa cuprinde laturile aproape verticale, atât ale stâncii cât şi ale mănăstirii. Mănăstirea, mândră, şade pe vârful stâncii pe o suprafaţă care abia o încape. Până în anul 1897, la mănăstire urcai pe scări de sfoară. Mai târziu, două poduri din lemn serveau atât pe călugări, cât şi pe vizitatori. Din anul 1936, două poduri pitoreşti solide, de pe coasta muntelui care reduce înălţimea stâncii, au acelaşi rol. Izvoare istorice menţionează că Mănăstirea Rousanou s-a întemeiat la anul 1288, de către călugării Nicodim şi Benedict. Mănăstirea de aici este un ansamblu încântător, cu patru etaje, care a căpătat forma arhitectonică de bază în deceniul trei al secolului al XVI-lea. Biserica şi câteva chilii se situează la parter, iar la etaj arhondaricul cu camerele de primire, chilii şi alte încăperi auxiliare.

Ai o idee inspirată despre cum ar trebui să continue mesajul din imaginea de mai sus? Trimite-ne un mail la orthograffiti@yahoo.com. Cele mai inspirate 10 idei vor fi publicate şi premiate.

GrupArEA rEviSTEi
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baştovoi, Ierod. Grigorie Benea, Gigel Chiazna, Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Octavian Dărmănescu, Pr. Cornel Dragoş, Elena Dulgheru, Laurenţiu Dumitru, Mădălina Grosu, Radu Hagiu, Miruna Ionescu, Bogdan Mateciuc, Camelia Mîlcomete, Bogdan MunteanUK, Ierod. Serafim Pantea, Ramona Pop, Maica Siluana Vlad, Ciprian Voicilă.
Sfântul Martin de Tours, protectorul revistei OrthoGraffiti

2

Revista apare cu binecuvântare arhierească. Materialele trimise spre publicare nu se returnează. Redacţia are dreptul luării deciziei de publicare şi stabilirii datei şi formei de apariţie, integrală sau parţială, după caz, a materialelor primite.

Editorial Do something! uhovnicul generaţia tânără. colaboratoarea noastră.. cu întâmpinările vieţii. ce dezastru. esenţială. cu neputinţele noastre.. iarba noastră. Toate animalele şi-au găsit scăparea la marginea râului şi strigau D R Laurenţiu Dumitru speriate şi se lamentau: „Săracii de noi. semn că idealul nu moare. cu noi înşine. Asta îmi aminteşte de superioritatea morală şi efortul lui Don Quijote de a stărui în lupta pentru atingerea idealului. Este visul către care năzuim şi noi: contaminarea. Pasărea colibri s-a oprit la mijlocul drumului. a tradus o fabulă africană care mi-a mers la suflet (vezi mai jos). Plecând de la ideea fabulei. aş vrea să scrieţi gândurile voastre bune şi să ni le trimiteţi pe adresa de mail a revistei. N D I D 3 . până când unul dintre animalele plângăcioase a observat-o şi i-a strigat din urmă: „Visătorule! Ce mare lucru crezi că faci cu picăturile tale de apă împotriva acestui incendiu violent?”. Însă ei n-au crezut în el. când a vrut să reînvieze păgânismul. măcar o clipă. şi i-a răspuns: „Fac ceea ce pot să fac!” ». Mi-a amintit că Iulian Apostatul. mâine altul şi aşa. După primul zbor au urmat multe alte zboruri.”. Dchiar dacăaurmi-anuspus cândva că mreaja păcatului. in păcate astăzi.. ăzuinţa aceasta de a trăi împreună. doar tinerii mai au curajul să spere.. S-a apropiat de râu şi a luat în cioc un strop de apă. în apropierea idealului este un chip al dorului nostru după Cer şi cumva ne antrenează şi spre alte lupte. să lupte. scorburile noastre arse. copacii noştri. cu ciocul plin de apă. ată fabula: «În marea pădure a izbucnit cel mai furios şi devastator incendiu care a existat vreodată. puţin câte puţin.. Nu era o cauză care merita efort. Azi tu. lucru care i se întâmplă. a crezut că se va baza pe tineri. upă aceea a zburat deasupra focului şi-a lăsat să cadă picătura de apă. ce dezastru!. vom izbuti în toate. Doar o pasăre colibri nu s-a lăsat cuprinsă de depresia generală. de la om la om. cu frânturi de vise frumoase. în cele din urmă şi lui Sancho Panza. să se implice. într-o Românie aflată în bătaia crizei şi în derută totală. Ramona Pop.. evolta tinerilor seamănă a contaminare cu ideea de a lupta împotriva răului social şi nu numai. cuiburile noastre distruse. se lasă uşor prinsă în are o calitate de – îmbrăţişează cauze pierdute! Aşa a fost întotdeauna. e curând. Am dori să publicăm şi să ne molipsim cu optimismul vostru. Implicarea este necesară. ci se transmite de la personaj la personaj.

Nu mă gândeam pe atunci la moarte şi nici măcar la îmbătrânire. treptat.. mi-e dor de Tine ca de-o fată! atâta fericire. Binele de odinioară mă vatămă atât de mult acum. deşi timpul se scurge în continuare pentru oamenii obişnuiţi. timpul va îngheţa încât vei putea păstra mereu acea stare de bine pe care o are cineva când iubeşte şi când este iubit... s-a terminat. „Lasă. sunt totuşi un mare adevăr: „Mi-ai spus că mă iubeşti şi m-ai părăsit. aşadar. Asta nu poate fi dragostea nemuritoare.. doar rostind „te iubesc”. a revenit în vieţile noastre. am suferit câteva depresii amoroase adolescentine parcă desprinse din filme şi după ce durerea se mai atenuase. pe care atâta au cântato poeţii.. Sfântul Apostol Pavel mi-a confirmat.. Toată veşnicia o ai în această clipă care nu se mai termină a dragostei. este ca şi cum ai spune: tu nu vei muri niciodată. M-ai înşelat. „Am o prietenă. care dezgheţându-se. bătăile îngereşti ale inimii îndrăgostite. Dar acel timp. Nu aveam. părerea că dragostea adevărată nu are sfârşit. am descoperit poate cel mai frumos fragment scris vreodată despre dragoste. ci lepra şi năpasta lui Iov! Am fost înşelat. o vedere în perspectivă prea dezvoltată. s-a terminat într-o mahmureală cumplită.”. cu care captezi precum captează stetoscopul bătăile inimii din piept. Cum se poate ca doi oameni să nu se mai iubească. în capitolul treisprezece din prima epistolă către Corinteni. îi spune tatăl băiatului care nu mai mănâncă nimic de două Când eram mai mic. şi tinereţea şi intensitatea iubirii şi fidelitatea celuilalt. Ce socoteam a fi viaţă. nu poţi să nu te miri cum e posibil ca ceea ce denumesc oamenii prin cuvântul dragoste să se sfârşească brusc într-o zi. „Mai sunt băieţi”. Rămâi mut şi orb şi surd. darul limbilor va înceta şi ştiinţa se va sfârşi. În toate visele şi speranţele mele care se legau de o fată sau alta. Pe cealaltă. de la cât am iubit până ieri! Ce nefericită absurditate trăiesc. Lamentările artiştilor moderni pe care-i ascultă adolescenţii. te pierzi cu totul când eşti îndrăgostit. iarăşi s-a sfârşit. voiam să nu ne mai despărţim niciodată. Frumosul îl văd acum ca pe urât. Suferim adesea despărţirea. a murit.GRAFFITI ORTHODOXE Doamne. deci. Am aflat că prorociile se vor desfiinţa. iar singurul simţ pe care-l mai ai este acela al dragostei. Ceva mai târziu. Toată beţia mea ca de vin. M-am trezit. mă doare capul şi-mi vine să vomit. Dacă m-ar fi întrebat cineva cum mă cheamă. Nu-ţi mai trece nimic prin gând. un calmant al decepţiilor în dragoste: o nouă amorezare. Cum spunea un scriitor. Se poate spune că într-o asemenea simţire. întreb din nou? Din nefericire... după ce s-au iubit. însă dragostea nu cade niciodată. Fericirea mi s-a preschimbat în nefericire. e adevărat. La fel şi următoarea. Te urăsc”. probabil că am părăsit-o eu.. iar o durere mai mare nici că poate fi.. Prietena ma părăsit. Aş putea muri acum de 4 . această lume propune un medicament nevindecător. Chiar la un nivel superficial de înţelegere. Acea „dragoste” care de atâtea ori m-a înşelat. Realmente. nici nu i-aş fi auzit întrebarea. pe care o îndrăgesc acum şi trebuie să sorb şi ultima picătură a nesfârşitei dulceţi din această ciudată şi ameţitoare clipă care a dat peste mine. Nu înţelegeam ce fel de dragoste e aceea care se termină. Totul devine altfel când iubeşti. eşti orbit: ai impresia că totul va sta într-un echilibru perfect. îmi zic. am putut să cuget puţin la ce înseamnă dragostea. pentru tine nu mai există timp. îi zice mama fetei care plânge. acum a năvălit cu totul peste noi. Ce credeam că era veşnic. că lumea e plină de fete”. din pricina atâtor minciuni şi dezamăgiri.

Şi de ce. rude. cu care se otrăvesc oamenii mai tare ca de muşcătura viperei. ne face din ce în ce mai agresivi cu cei din jur şi cu noi înşine.. 3) Despărţirile prin moarte sau banalele „nepotriviri de caracter”. Dar îmbătându-ne mereu şi mereu cu această apă rece greşit numită dragoste. suntem morţi cu sufletul. tot mai mult. poţi afla motive foarte întemeiate logic. toată viaţa.. Aceasta e adevărata fericire de care nu mai poţi să trăieşti.. se interiorizează: se retrage. Aşa cum se îmbracă mirii în haine albe şi curate la nuntă. deşi trăim cu trupul.. se afundă în lăuntrul nostru. atât de plăcut. Numai prin Hristos am putut iubi vreodată cu adevărat un om. ajungem într-un fel de comă. ci de veşnicia ei”.. nu. încât nar putea-o suferi cineva în trup şi să rămână viu. „simţim” că VINA nu se dezlipeşte de noi. Ci dimpotrivă.. refuză să fie fericiţi? Mi s-a părut că răspunsul l-a dat un celebru cantautor. cei mai mulţi dintre noi. Şi totuşi.blogspot.zile. în mod tragic. Doar prin Hristos se poate iubi cu adevărat.. diavolul îi aduce pe oameni odată şi odată. de rude. Dumnezeu ne spune că ea este înlăuntrul inimii noastre şi că Uşa ei este Iisus Hristos. te poate tortura. Şi totuşi. bucurându-mă însă doar de adevăr. vreau să zic că nu m-a încântat niciodată dragostea. În puşcăriile comuniste. fericirea e numită: ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR. Aşa şi eu. Sau „viaţa merge înainte. Ajungem nişte morţi vii. Căci vremea diavolului a expirat. Pe numele ei cel mai frumos şi mai sfânt...... nefericit. oricât am face asta. şefi. de copii. Împărtăşindu-ne din dragostea lui Dumnezeu. (Facerea 6. Cel Care a zdrobit capul şarpelui şi a călcat moartea cu moartea Sa.. zâmbind melancolic. Dragostea lui Hristos topeşte toată răutatea şi îmbrăţişează în ea pe toată lumea. pentru eşecul tău.. moderne. odată cu Învierea lui Hristos. mai nerecunoscută. la fel trupul şi sufletul care îmbracă duhul trebuie să fie nepătate.. te poate vinde: te poate face să suferi în fel şi chip. la nunta cerească a Fiului de Împărat. aşa ar trebui să ne revoltăm împotriva acestui demon al iubirii pătimaşe dintre bărbat şi femeie. „Nu mi-e frică de moarte.. din VINA tot mai respinsă.. Poţi găsi nenumăraţi „ţapi ispăşitori” pentru ratarea ta. mai neasumată. cu toate defectele lui. de vrăjmaşi. devenite obişnuinţa zilelor noastre.. Precum ne-am revolta împotriva unor mărfuri expirate. pentru că este o dragoste nepătimaşă şi nemărginită. dacă e să fim... nu şi de nedreptate. să fii. o clipă. Dar nu-L putem primi pe Dumnezeu decât într-un potir sfinţit ce devenim curăţindu-ne toată fiinţa – trupul şi sufletul – de răutăţi. chiar şi dincolo de moarte. de prieteni. prin Dumnezeu. spunea Vlahuţă. ci numai să mori şi să învii în fiecare zi. viermele neadormit.. pentru a intra în Cămara Mirelui. au fost oameni care erau fericiţi şi în mijlocul celor mai cumplite torturi. ci veşnicia ei. Trăim într-o lume în care toţi aruncăm vina nefericirii noastre asupra celor din jur: soţi... Asemenea unui negustor care înşeală la cântar.... Dar ce să-i faci. de oameni: de soţie. toate celelalte li se adaugă). a răspuns: .. că eros. auzim adesea în jurul divorţurilor. Şi că numai de noi depinde să intrăm sau nu. la faliment. nefericirea ta. lucizi şi sinceri. ci chiar şi sânge. ne pierdem cunoştinţa cu totul şi toate puterile sufleteşti şi trupeşti. condiţii sociale etc.. Mai multe texte de acelaşi autor aici: http://oameni-sidemoni.. adică la moartea de veci alături de el în iad. nu există în Hristos! Toate aceste răutăţi se topesc ca un cub de îngheţat în faţa Soarelui Dreptăţii. de care m-a încredinţat Hristos: acea dragoste adevărată care nu cade niciodată şi este bucuria tuturor.. Dragostea lui Dumnezeu nu varsă numai lacrimi.. Dar. Cu această dragoste nu vei muri niciodată. Întrebat de un reporter despre secretul succesului pe care l-au avut compoziţiile sale.. că numai noi înşine suntem SINGURUL OBSTACOL în calea fericirii noastre. Prin urmare.. de inima noastră. Adevărul este că celălalt îţi poate face orice: te poate lovi.. spre originea ei. membru al faimoasei trupe de muzică pop. care mai trăiesc doar pentru că sunt conectaţi la aparate. Dragostea este Dumnezeu Însuşi care ni se dăruieşte. nefericit. cu toate calităţile lui.E. pentru că sunt numai trup”. ne serveşte în fiecare clipă un surogat contrafăcut al dragostei. te poate înşela. totuşi.. trebuie săţi refaci viaţa (?) alături de altcineva”. Chiar din acest motiv. se lipeşte şi mai strâns. GRAFFITI ORTHODOXE De ce suntem nefericiţi Poţi reproşa cuiva.. ABBA. ne îndrăgostim la rândul nostru. părinţi. nefericit nu te poate face nimeni! Fericirea şi nefericirea nu ţin de împrejurările exterioare: a fi sau a nu fi fericiţi ţine cu totul numai şi numai de noi înşine. pentru cei care caută mai întâi Împărăţia (şi apoi.. Şi rana ivită din reculul acuzelor noastre. Dumnezeu a dat potopul în vremea lui Noe: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia.com/ Pagini de Marius Iordăchioaia 5 .

.CânD niMEni nu CrEDE în TinE De multe ori renunţăm la visele noastre. od a aproapelui. uşor. Doar atât avem nevoie. când ratăm fie o manifestare în public. o sumă de trăiri care atunci se naşte în om capacitatea de a u. la acel mod de „a fi”.m. Atunci îţi dai seama că nească. descurajându-ne. vrând să te intele celor din arătat cu degetul.. Nu poţi să taci.. cu greu mai poate fi schimb insignifiante.. mizerabil. aşa cum facem noi cu visele noastre? Ce s-ar întâmpla dacă ar renunţa la visul de a fi cu noi şi de a împărtăşi dragostea noastră cu El? ESEU Condamnare şi compătimire mat ideea de judecare a aproapelui. te-ai înşelat. Idealurile noastre se spulberă atunci când ceilalţi nu ne lasă să luptăm pentru ele. Nu vor să creadă în noi. renunţăm să mai luptăm pentru că cei din jurul nostru nu vor să creadă în reuşita noastră. în general născută din lor. suferinţe şi noi îi acordăm o importanţă vitală.. Compătimirea.. Acelaşi pământ.d. Dar oare ne gândim de câte ori Îl respingem noi pe Dumnezeu? Oare El renunţă la câta necredinţă avem? Ce s-ar întâmpla dacă ar renunţa şi Dumnezeu la visul Său. vedem paiul din ochiul altuia şi nu vedem părere despre cineva după felul în care Totul pare corect.. aşa uiţi că nu condamni oamenii pentru starea de să şi tu eşti la fel. Indiferenţa şi necredinţa în puterile pe care Dumnezeu ni le poate da. vorbele lor etichetă născută din faptele cauze mărunte. e normal să ajungi la ambiguizarea aproapelui în dorinţa de aduc spre dez tău. nimic nu mai e drept. se freamătă în bezna celorlalţi. suntem responsabili pentru stră atunci când ne concentrăm mai bun noa răspundere mai cu seamă de conştiinţaa ce facem noi. istorii ale vieţii. când ât pe cee mult pe faptele celorlalţi. Pe tamentul. este pătrunsă de lumina lui Dumnezea răspunde acestuia...... E normal să îţi faci o cluzii întemeiate pe faptele aproapelui con acela se prezintă.. nu mai e loc de o a doua şansă. şi nici ă de lucruri exterioare.. pentru că el este Este justă această ceremonie spre eşaf ra se îndreaptă spre tine. învinui omul pentru compor acţiunile noastre. îţi pierzi şi tu încrederea în forţele proprii... la fel cum ar face-o lui ă el şi de simţi ceea ce simte cel de lâng însuşi. Eşti respins. Adică mai pe scurt. fie că ratăm pur şi simplu. nu poţi să închizi och ui.. Atunci deznădejdea te doboară şi îţi vine să renunţi la tot. când nimeni nu crede în tine. Atunci izbucneşte în tine ideea şi zimea omulu superficiale pentru profun ci că omul poate fi caracterizat printr-o realitatea că dacă tu ai crezut până atunÎn umbra acestui exterior fugitiv. Când opinia ta defini. îmbrăcămintea sa ş. elevă .. De cele mai multe ori.. dar suntem traşi la ă dreptate. a Mentalitatea actuală a omului a transfor păreri despre cineva. Totul se năruie când nimeni nu îţi dă nicio şansă.. Dacă bezna speranţe întrupate.a.. când eşti alto vinovat.. fiind prea defi inat imensitatea umană nu poate fi determ i.află oameni. nu poţi să nu vezi şi jos ale păcatul ajuns în păturile cele mai de degradare în care au ajuns. în ideea de a face cosmetizat-o în inocenta noţiune de a-şi vorbele.. Nimeni nu mai crede în tine dacă ai ratat. şi uşor. Însă această dorinţa duce spre con de către oamenii ce au primit deja o l ată este formată. Însă când privirile jur se lipesc pe fruntea ta. căruia haină sau prin înfăţişare. de puţină credinţă pentru a ne încuraja. omoară visele noastre. dec bârna din ochiul nostru. când cuv nu a fost.. ii la părere despre ei.. 6 Pagină de Mădălina Grosu. în fond aceste concluzii damnarea aproapelui. e prea clar.. iar tu nu poţi să nu îţi faci o Ce vină ai tu că unii se comportă atât de caracterul lor.

evident. un film apărut în 1997. Spune că durerea ne este necesară ca să trăim. componentele de calculator sunt mult mai scumpe decât ciocanele la aceeaşi greutate. Doare pentru că nu ni se pare niciodată că am avea destul din persoana iubită. Doare pentru că este o foarte mare apropiere între oameni diferiţi. Iar cel care primeşte. încât spunem că ne este dor chiar şi când suntem lângă cel/cea iubit(ă). trupeşti. dacă o iei pe una. Iar această şlefuire este dureroasă pentru că înseamnă de multe ori renunţarea la lucruri pe care ni le consideram proprii. Am văzut mai demult o fotografie cu nişte oameni dintr-un trib care foloseau componente de calculator ca să spargă nuci de cocos. să nu mai iubească. În mănăstire. Lor le rezolva o problemă. Doare pentru că simţim că nu putem iubi cât am vrea. ci de la cei care-ţi sunt dragi şi pe care-i iubeşti. O viaţă fără durere. O anumită organizaţie sau stat au raportat că au ajutat tribul respectiv cu o sumă mare. dar chiar şi asta se DrAGOSTE şi DurErE Cineva care ţine foarte mult la mine. Dar diferenţa cea mai mare şi mai importantă din acest punct de vedere între om şi animal este voinţa liberă a omului. Şi eu spun că are dreptate. te trezeşti şi cu cealaltă. Cea care nu doare este păcăleală. adică nu pot să ne rănească cu adevărat decât cei pe care-i iubim. aş zice eu acum. orice fel de droguri ajung să nu-şi mai facă efectul după un timp şi trebuie crescută doza pentru a simţi ceva şi toate astea până la moarte. sentimentul de nedreptate pune stăpânire pe tine şi doare mai mult decât palma. E drept că unii oameni uită că nu sunt întâmplă până la o vreme. Dureri care trec şi care nu lasă decât o vânătaie repede uitată şi vindecată. dar loviturile astea fac parte din gama „ceea ce nu ne omoară. fără nimic. fiecare cu asperităţile lui. Dar nu e nevoie să ne limităm la cărţi sau la filme. îţi pierzi rostul în viaţă. fiecare modelându-se după celălalt şi modelându-l pe celălalt. Orice facem eliminând iubirea ne duce la goliciune. Omul este făcut să fie cu Dumnezeu. ne face mai puternici”. Cine a citit „Colţ Alb” a văzut frumoasa alegorie a omului abuzat în piele de câine-lup. Atunci care e rezolvarea unei astfel de situaţii? Răbdare. reducând omul la o stare de animal. Răbdare. să nu se mai expună. sunt oameni care preferă să se închidă. fiecare om ştie. ESEU Ierodiacon Serafim Pantea 7 . de ce ar mai merita trăită? Pentru plăcere? Am fost construiţi în aşa fel încât plăcerea continuă ajunge să nu ne mai satisfacă. Iubirea doare. Spuneam uneori că dragostea adevărată doare. dacă încerci să scapi de a doua. Multe feluri de dureri pentru multe forme de manifestare a dragostei. De aceea şi spunem că ne este dor de cineva. Atâta vreme cât Dumnezeu l-a creat pe om cu voinţă liberă. Formarea şi educarea unui om se face cu multă dragoste. sufleteşti. pentru cele sufleteşti. Da. „As good as it gets”. ideea că ai făcut ceva ca s-o meriţi te roade şi mergi să-ţi ceri iertare. un adevărat kenendrum. Răbdare. Cum ar putea să te dezamăgească până la durere şi până la lacrimi cineva care-ţi este indiferent? De ce l-ar durea pe cel care nu te iubeşte că tu ai căzut între tâlhari? Îi este mult mai simplu să treacă pe alături. Şi nouă ne este uşor să lansăm filosofii de genul „viaţa e făcută pentru plăcere”. asta se numeşte ascultare de bunăvoie.Foto: Iulian Nistea animale. te obligăm”. mi-a spus acum ceva vreme că nu putem să-i rănim cu adevărat decât pe cei pe care-i iubim. Nu-ţi ceri iertare de la oamenii de care nu-ţi pasă dacă-i superi sau îi răneşti în vreun fel. pentru că. E uşor să iei un lucru. Dar dacă mama îţi dă o palmă pe care ştii că nu ai meritato. orice venetic poate să arunce cu pietre şi unele dintre pietrele aruncate e posibil să te mai şi lovească. Există şi teoria care spune „nu vrei. nimeni nu poate să i-o ia. de bunăvoie se şlefuieşte ca să fie pe placul celui care-i arată. Altfel spus. fără dragoste. dar asta nu înseamnă că ştiu care este rostul real al acelor componente. Iar dacă ai meritat-o. De aceea. ca să nu mai rabde durere. Dumnezeu este iubire. Pentru cele trupeşti. se aplică şi invers. arată cât de mult se schimbă un om când iubeşte şi ce durere implică această schimbare. Durerea lipsei celuilalt. arătând legătura între dragoste. Şi ca să nu mai sufere. să nu-i cunoşti scopul şi să spui că rostul lui e cel pe care l-ai imaginat. Uneori această durere devine atât de puternică. dar în cele din urmă ajungem să vedem lipsa de conţinut. Şi este nevoie şi de dragostea celui care predă şi de a celui care primeşte. pentru că a simţit pe propria piele cât de dureroasă e dragostea de orice fel. dor şi durere pentru că „dor” vine de la „durere”. Şi. Ştiu pe cineva care duce o adevărată campanie împotriva antinevralgicelor şi calmantelor.

dar care nu ne ating inima noastră cea împietrită şi nu reuşesc să ne întoarcă pe calea cea bună. Noi ne încurcăm în cuvinte filozofice. ce-i drept mai puţini. ignoranţa. E grea lupta cu potrivnicul? Împotriveşte-te gândurilor şi patimilor. cu toate noutăţile. La început. Vedeam că. acest Pământ este o vale a plângerii şi multe necazuri vom avea. cum ne învaţă Sfinţii Părinţi: Mândria prin Smerenie. Tristeţea multora dintre noi este pricinuită de altceva. dar Dumnezeu care poartă de grijă tuturor făpturilor Sale oare ne va lăsa? Da. pe înţelesul tuturor. deşi acei oameni nu sunt la curent cu toate ştirile. Până şi marii sfinţi cereau vreme de pocăinţă şi Milostivirea Celui Preaînalt pentru sufletele lor şi ale lumii întregi. fraţilor! Să ne apucăm de treabă! Citiţi Vieţile Sfinţilor. Ce i-a făcut pe oameni să creadă atât de puternic şi să-l iubească necondiţionat pe Hristos. Dezrădăcinaţi patimile una câte una. dar nu prea este. foamete. Ce motiv ai sa fii trist. Am uitat demult de lupta cu patimile. Ne încurcăm atât de mult în cuvinte înalte şi frumoase. Oamenii de atunci aduceau mulţumire lui Dumnezeu pentru roadele muncii lor. pentru toate!”. încercând după cum putea fiecare. GRAFFITI ORTHODOXE Alexandra Nadane. 12). E minunat să auzi păsările cum dau slavă lui Dumnezeu. Acum am înţeles de ce vorbea atât de frumos Părintele Ioanichie Bălan despre mamele creştine de odinioară. Aveau credinţă puternică. totuşi au o credinţă puternică. Suntem prea legaţi de cele materiale şi inima noastră nu poate zbura către ceruri. că am mai trăit o zi!”. multe lacrimi şi multă nădejde. Aceste cărţi nu lipseau din casa creştinului şi atunci nu exista să spui una şi Autenticitate versus Modernitate să faci alta. omule? Prin Jertfa lui Hristos ai înviat şi prin Botez te-ai curăţit. Credinţa noastră este prea slabă ca să fim vii. plictiseala. Ai căzut şi haina cea albă a sufletului tău este acum neagră? Aleargă la Hristos cu căinţă şi rugăciune din inimă. se rugau cu puţine cuvinte. dar nu-i mai ascultăm. Încă suntem morţi. rutina. esenţialul – ce trebuie să facă omul să se mântuiască. citiţi Cuvintele Părinţilor şi alte cărţi folositoare pentru suflet. Doamne. cere ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi te va izbăvi. Mamele de astăzi îşi dau copiii diavolului. Modul în care ei acceptă Voia lui Dumnezeu în viaţa lor îi ajută în viaţa aceasta şi îi va ajuta şi dincolo. Oamenii înţelegeau necesitatea vieţii creştine şi veneau din dragoste la Hristos. Dacă se poate să ne aducă cineva mântuirea la uşă ar fi minunat. spovediţi-vă. să vezi oamenii cum merg kilometri la biserica din vârful dealului pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. însă „Împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11. Mamele de atunci îşi încredinţau copiii lui Dumnezeu. să urmeze Evanghelia. nu prea le mai citim şi nu ne mai preocupă aspectul practic – pocăinţa şi întoarcerea noastră către Dumnezeu. nemulţumirea. Ar fi bine dacă pocăinţa ar fi motivul tristeţilor noastre. Într-adevăr. Simplitatea lor valorează mai mult decât ştiinţa modernă. boli)? Ce aveau ei şi nu avem noi? Aveau duhovnici iscusiţi pe care-i ascultau. tristeţea. avem motiv să fim trişti şi să plângem pentru păcatele noastre. de exemplu. Pe oamenii de astăzi îi caracterizează oboseala. Aceşti oameni au o credinţă profundă. mă mira diferenţa gigantică dintre generaţii. dincolo de necazurile existente (războaie. crescându-i în credinţă. Doamne. ce-i face să „zboare” către Dumnezeu. neştiind că este robie diavolească. pe când tinerii noştri nu mai iau aminte la nimic? Am căutat cărţi ortodoxe vechi de câteva zeci de ani. Iubirea de Arginţi prin Milostenie. Aveau cărţi duhovniceşti care explicau clar. Noi spunem că de lipsurile pământeşti şi necazuri. elevă . există „Slavă Ţie. primită din moşi strămoşi. care te zguduie până la lacrimi. La ei nu există „De ce?”. Lăcomia prin Post.8 E atât de frumos să te poţi trezi cu răsăritul soarelui şi să spui: „Mulţumesc. cu eul şi cu păcatele noastre. împărtăşiţi-vă cu Trupul şi Sângele Domnului şi străduiţi-vă să „faceţi curat” în inima şi sufletul vostru. Căiţi-vă. Şi noi avem. sau îi omoară folosind metode contraceptive. De ce aceşti oameni trăiesc atât de frumos. Păi exista la vremea aceea „nu pot posti” sau „nu pot să lupt”? Să citiţi cum a fost crescut Părintele Cleopa. crescându-i în „libertatea” lumească. Să ne ridicăm. El se va milostivi şi vei primi iertare. când nici nu se pomenea să mănânce cineva înainte de Sfânta Liturghie. Desfrânarea prin Înfrânare. Din păcate. dar de fapt avem „mari lipsuri cereşti”. pentru ei nu exista rutină. Şi noi avem multe cărţi folositoare şi Vieţile Sfinţilor. Încă ne târâm în patimi şi în păcate. iar la rugăciune venim dacă ne trebuie ceva ori dacă avem vreun necaz. Suntem prea raţionalişti ca să-l putem iubi pe Hristos „din tot sufletul şi din toată inima noastră”. Comoditatea cu care ne-am obişnuit noi nu ne duce decât la indiferenţă şi superficialitate. să văd deosebirea între ce este astăzi şi ce-a fost atunci.

Cine ştie ce este Facebook-ul. la poveşti. ci pe chat. e limpede că nu puteam rata noua producţie intrată în cinematografe „Reţeaua de socializare” (The Social Network). făcând din ei nişte sedentari feroce. ţinând mai multe bloguri cu conţinut ortodox. Îl detest că dă o dependenţă greu de imaginat pentru cine încă nu s-a conectat. Îl detest pentru aplicaţia „Causes”. un film despre începutul şi evoluţia site-ului fenomen Facebook. campioni la arat şi cultivat pământul în virtual. Îl detest pentru că a mutat aşa-zisa socializare din viaţa reală în spaţiul online. cu un trafic constant şi mulţumitor. mai devreme ori mai târziu. Cum activitatea mea este îndreptată spre tineri. Dincolo de nuanţe. am cedat „ispitei” (deşi mergea şi fără ghilimele) de a mă updata modelor online şi mi-am făcut cont pe Facebook. observ că Mark Zuckerberg este şi rămâne un erou. Am văzut un film despre lăcomie. Iubesc şi detest Facebook-ul. Îl iubesc pentru că îmi oferă ocazia să ascult muzică bună sau să mă informez despre câte un eveniment care mă interesează. putere şi ambiţie. Despre ce este prietenia sau mai bine zis. ce nu este. În ciuda jocurilor murdare prezentate în film şi a controverselor Facebook. am făcut o pagină pe reţea şi revistei OrthoGraffiti. ci contează ce ai. prăjiturile care zburdă din multe pagini Facebook ale pasionaţilor de aplicaţii. de unde atâta ipocrizie la un membru Facebook şi încă unul foarte activ. 1. la un moment dat. toată lumea ştie ce e Facebook! Dacă ăsta e un lucru bun sau rău ne vom dumiri fiecare în parte. Îl iubesc pentru că mi-a dat şansa să reîntâlnesc. Sunt activ de mulţi ani pe net. pentru că îmi îngăduie să scriu prietenilor şi să aflu noutăţi despre ei. liceu sau facultate. pentru că nu are niciun efect practic. Un film despre cum se câştigă faimă şi miliarde de dolari. făcând pe mulţi să nu se mai întâlnească la un suc în oraş. gen FarmVille. care se pricep la IT.084 like-uri pe pagina revistei în momentul în care scriu articolul de faţă. Însă. Îl iubesc pentru că îmi îngăduie să popularizez blogul sau revista şi să citesc deseori texte deosebit de interesante. atrage prin prezenţa lui Justin Timberlake. ca un păţit care se tratează. De la cineva cu care am 112 prieteni în comun. Ce e adevărat şi ce nu din această ecranizare. care-i fac pe mulţi dintre cei ce nu au cules poate niciodată o roşie sau un castravete din grădină.5 milioane sunt români. care joacă aici rolul lui Sean Parker. trădare. în afară de îmbunătăţirea „self-esteem”-ului. este ştiut că Facebook o ţine din scandal în scandal. vacile. Dar stai aşa! Am o cerere nouă de prietenie. să aibă mare grijă cu ce se îndeletnicesc şi cât timp consumă în reţea. nume şi locuri. măcar şi virtual. viaţa mai vechi sau mai noi legate de încălcarea vieţii private de către Facebook. a reclamei Facebook.740 prieteni şi 1. Apoi mă voi juca puţin cu mâţa Micki şi căţelul Bruno… orice aş face. Nu mai contează ce eşti. prin vara acestui an. Mai apoi. despre care nu mai aveam nicio veste. tacit. Un film care. pe când eram în vacanţă. Celor ce sunt pe Facebook le recomand. aşa ceva nu găsesc pe Facebook. ceea ce este şi mai interesant e că aproape 500 milioane de persoane suntem complici acestei poveşti. Un film cu băieţi isteţi. Am uitat să mai conjugăm verbul „a fi” în defavoarea lui „a avea”. e deja de acum parte a controversei şi. pare-se. un învingător. şi fete drogate. Îl detest pentru aplicaţiile şi jocurile cronofage prin excelenţă. Sunt bucuros de prieteni noi… Hmmm… 112 prieteni în comun şi totuşi nu o cunosc… Azi voi ieşi pe afară să mă plimb. deci fii atent! E clar. creatorul celei mai populare reţele de socializare de pe net. Filmul. Credeţimă pe cuvânt. să privesc covorul de frunze risipit sub bătaia vântului molcom al serii. minciună. se vrea de fapt o biografie a lui Mark Zuckerberg. Îl detest însă pentru că a furat viaţa tinerilor. colegi de generală. Asta ne învaţă azi societatea noastră secularizată şi consumistă. Viaţa e în altă parte! Scapă cine poate! Cu mila Domnului! cROnIcă FIlm Laurenţiu Dumitru 9 . Vă puteţi întreba. Nu o cunosc. dacă nu atrage prin subiect. parcă legaţi cu lanţul de conexiunea web. cu 2. să ascult glasul pământului acoperit cu roade. În aceste condiţii. le şterg. jucând murdar şi trecând prin viaţă ca un rechin înfometat. care are la bază carte „The Accidental Billionaires” de Ben Mezrich. totodată. Încerc să mă obişnuiesc cu tag-uirea în fotografii în care nu sunt şi cu aplicaţiile gen „Adevăr şi provocare” pe care. celebrul site de muzică la liber spre download. mâna sus! Aşa… Tu nu ai auzit de Facebook sau n-ai auzit întrebarea? Am înţeles. de decor. un idol. Din care. cofondatorul Napster-ului. Un film despre o maturizare care nu mai vine. dar dau accept. Aşa că filmul nu mi s-a părut că ar bate supărător spre ficţiune. Îngăduiţi-mi să vă explic paradoxul. la câteva zilei. Filmul. Îl iubesc pentru că mi-a dat posibilitatea de a interacţiona şi cunoaşte oameni interesanţi. să privesc cerul înstelat. Detest găinile. care nu se termină odată cu filmul. pe bună dreptate.

Moise s-a suit pe munte după patruzeci de zile de nemâncare şi aşa a vorbit cu Dumnezeu. pentru că el este manifestarea supremă a libertăţii umane. ziua răstignirii. ziua vinderii. să dăm la o parte postul pornind de la câteva versete biblice. în zilele acelea vor posti”. La anul 50. 10 Pagini de Ieromonah Savatie Baştovoi . Zilele „acelea”. Virtutea este rod numai al libertăţii. Apostolii erau atât de ocupaţi cu predica. Postirea este alegerea liberă de către om a unei vieţi mai nobile. totuşi. le zice că. care are în ea ceva din realităţile vieţii veşnice. ţine de legile firii. reiese şi din scena înmulţirii pâinilor. şi vineri. când trebuie să te abţii de la lucrurile care îţi plac. (Luca 5. „Orice lucrare care nu se face dintr-o desăvârşită libertate – spunea părintele Sofronie Saharov († 1993) –. sens care s-a pierdut în Foto: Olga Vuscan unde aflăm că aveau numai cinci pâini şi doi peştişori. Acesta. deşi „fiii nunţii nu au motive să postească. tu mănânci pentru că nu poţi să nu mănânci. ceea ce ne descoperă că ei erau obişnuiţi cu foamea mai mult decât oamenii de rând. din cauză că ucenicii au mâncat spice sâmbăta. însă. „A mânca – scrie Sfântul Efrem Sirul în veacul al IV-lea –. Că ucenicii mâncau puţin. protestanţii au hotărât să renunţe la post. Hristos. Conştientizând aceasta. ca orice lucru gratuit şi lipsit de sens. atunci Evanghelia este o capodoperă a literaturii absurdului. de apostolii convoacă un sinod la Ierusalim. Mântuitorul şi apostolii posteau. atâta doar că ei nu numărau zilele ca fariseii. La întrebarea lor. voinţa ta reiese din instinctul firesc. Însă. Mântuitorul însuşi a postit înainte de a ieşi la predică. dar a posti ţine de libertate”. de fapt. 34-35). Aşadar. 14). Aceasta se vede foarte bine şi GRAFFITI ORTHODOXE Post şi libertate din conflictul pe care l-au avut cu Iudeii. Postul era premergător întâlnirii cu Dumnezeu sau unei descoperiri.Ce poate fi mai absurd decât postul. Mântuitorul însă nu a mâncat cu ei. Noul Testament nu este deloc altfel. De aici. atunci când chiar cei care le-au rostit au fost ei înşişi nişte mari postitori. Toţi drepţii de până la Hristos au postit. îndemnul la postire stă ca un ghimpe în ochiul celui care cunoaşte cât de cât Scriptura. ei sunt gata să dea şi acest puţin mulţimilor (neştiind că ele vor fi înmulţite!). Sigur că nu este niciun rău în aceasta. într-o religie care se grozăveşte că-i redă omului libertatea? Cum poţi să te numeşti liber. Cine se poate lăuda că mănâncă doar pentru că „aşa vrea el”? Nu. Însă întâmplarea în cauză ne descoperă. niciun păcat. în care Mirele S-a luat. încât uitau să mănânce. Aşa că. atâta vreme cât Mirele este cu ei. sunt miercuri. nu poate avea valoare veşnică”. El era pildă de postire. Postul trebuie înţeles în toată nobleţea lui. unde stabilesc postul în aceste zile pentru credincioşi. mi se pare mai decent să punem la îndoială puterea noastră de înţelegere a acelor versete. Nu putem. 19). Anume aşa înţelegeau postul primii creştini. el începe cu un postitor – Ioan Botezătorul. Postul de silă nu are motivaţie. ci şi de la toate plăcerile trupeşti. mulţi au înţeles că apostolii şi Mântuitorul însuşi erau nişte mâncăcioşi (Matei 11. vor veni zile când Mirele se va lua de la ei. oricât de multe citate nu s-ar aduce din Apostolul Pavel şi chiar din cuvintele Mântuitorului însuşi. dar nu este nici virtute. Cum să nu vezi în aceasta un atentat la cel mai nobil instinct din câte are omul – libertatea? Dacă postul este o obligaţie. nu din libertate. protestanţii au înţeles bine că postul nu este o obligaţie. că apostolii şi Mântuitorul umblau tot timpul flămânzi. când trebuie să faci ceea ce nu vrei! Postul este abţinerea nu doar de la mâncăruri. Hristos a fost întrebat odată de ce ucenicii Lui nu postesc (Matei 9. în imposibilitate de a-şi procura hrana. nu este motiv de a blama postul. Deşi erau departe de localitate. reproşul fiind îndreptat numai împotriva ucenicilor. zilele noastre. iar faptul că au rupt spice arată cât erau de flămânzi şi că obişnuiau să mănânce pe unde apucau. aşadar.

Dumnezeu se iveşte ca o frunză pe o apă stătătoare Mai cuminte decât lutul pe care îl calci. Mai uşor decât sărutul de pe fruntea unui mort. el este ca o mână de ţărână pe care o arunci peste omul iubit. Morţii şi cei din vechime se adună la el ca ciutele Tristeţea este iarba lui şi soarele lui răspândeşte nebunie. 7. 6. Sufletul pătimaş e ca o cârtiţă nebună care râmă grădinile trupului. 3. Ca o veveriţă Din copilărie. Dumnezeu se iveşte ca un cuib de rândunică într-o casă nouă. Animale de lumină spintecă nopţile lui dar se împrăştie şi acestea ca nişte păpădii în furtună. Ca o şoaptă În întuneric Ca un licurici lângă cărare Ca un peşte ce sare înaintea pescarului Aşa trece şi Dumnezeu pe dinaintea minţii. şi. 9. 5. Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu e ca un strigăt de bucurie care se poartă deasupra văilor. Ca o noapte fără stele Ivirea lui Dumnezeu Ca o vorbă neînţeleasă Ca un obraz fără alt obraz Ca un sărut fără cel ce sărută Aşa este şi sufletul celui ce nu-L are pe Dumnezeu. 4. Ca un viteaz ucis fără luptă Ca o şopârlă de lumină Ca un oraş care se surpă Aşa este sufletul celui ce L-a văzut pe Dumnezeu.1. bucurându-se. Acesta picoteşte ca o găină pe gard până vine moartea şi-l ia şi-l duce cu ea. Dumnezeu se iveşte de pretutindeni în fiecare. beau O. Şi ca un cerb mut care umblă noaptea singuratic străvechi de tot când încă nu aveau sânge ci lumină pOEzIE 10. Dumnezeu se iveşte ca o rană dureroasă pe un trup neprihănit. Fericit cel ce a murit şi a înviat Că a văzut moartea prăbuşindu-se beată peste cer şi spaima picurând din stele ca şi ceara. O. 2. Dumnezeu este ca un nisip de căldură care se surpă în tine şi ca un cântec care răneşte dulce buzele celui care îl cântă Ca o rană care se adânceşte pururea şi pururea se vindecă în jurul căreia ne adunăm noi oamenii ca muştele. 11 . pe când zăcea fără suflare şi i-a spălat rănile cu lumină şi i-a dat să mănânce fagurii înţelepciunii Lumina a căzut cu timpul ca o pojghiţă de pe rană şi înţelepciunea s-a făcut în mâinile lui ca un cuţit cu care s-a tăiat până la os Dar fericit este el pentru că în clipele de linişte răsare pe apele sufletului său chipul Împăratului Milostiv ca un lotus al nădejdii ca o făgăduinţă de iubire. ca şi cum ai fi devenit pentru o vreme străvechi şi se uită. Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu e ca prima ninsoare când cade într-o poiană neumblată Ca o clipă de care se sprijină două tâmple. dormind. Că el şi-a văzut sufletul tremurând în văzduh ca un zmeu de hârtie ţinut de mâna unui mort Fericit este că şi-a văzut toată viaţa ca pe o cămaşă uitată în iarbă Că nu mai pune preţ pe gândurile omeneşti care ca nişte mărgeluţe de balegă curgând dintr-o capră răpusă ne părăsesc în ceasul de amară certitudine Moartea îl cunoaşte pe el şi el cunoaşte moartea şi ştie casele şi locurile pe unde umblă ea Însuşi Împăratul Luminii l-a găsit pe el. Dumnezeu se iveşte ca un iepuraş de lumină în ochiul unui copil. 8. suflete al meu de câte ori ai scăpat din braţele morţii fugind ca un mistreţ de foc! Rănile tale picurau lumină rănind întunericul. Pe Dumnezeu e mai uşor să-L ţii decât să-L alungi. El e ca un mormânt ce te umbreşte din înălţimi. şi ca un cuvânt pe care îl poţi duce cu mâna.

nu m-ai jignit cu acest mesaj. nu să stea închişi în casă sau. fetiţa mea dragă. ci şi o dorinţă ascunsă de a înţelege de ce fac ce fac. văd că eşti deschis să înţelegi ce e cu aceşti „ciudaţi” şi de aceea te dau pe mâna lor. compararea competitivă. pentru a-ţi atribui meritele lui. pentru că acela e scris în adâncul sufletului nostru şi face ravagii de acolo în mod ascuns). ca să înaintaţi împreună o bună bucată de drum pe Calea devenirii întru demnitatea de om. Rugăciunea îi face să rupă legătura cu realitatea şi să se „închidă” în ei. dacă o afli. lipsa reciprocităţii în dăruire. îi chinuim pe ceilalţi! Desigur. cu ajutorul lor să întâlnească noi persoane. Dacă nu-ţi va răspunde nimeni. omule? Cine ţi-a cerut asta? Treningul nu e doar decent. *** Fustă? pantaloni? Dragă Măicuţă Siluana. pentru a fi admirat. în biserică şi să se roage..Maica Siluana vă răspunde cOnSIlIERE De ce îndrumaţi toţi tinerii să apuce calea Bisericii? Maica Siluana. Dimpotrivă! Îţi mulţumesc pentru atenţie şi pentru că. E ăsta un lucru bun?! Pentru mine. Domnul te iubeşte şi te aşteaptă cu răbdare şi dor! Curaj. Prietenia e întotdeauna un schimb. Aş vrea să vă întreb dacă la sport pot purta pantaloni. Prietenia este dăruire de sine ca împărtăşire reciprocă de valori. până la uciderea fratelui plăcut lui Dumnezeu. Nu am văzut niciodată prin oraş cămăşi de noapte. atunci vă rog să-mi daţi un sfat despre cum aş putea rezolva problema. adică din interese meschine.. Dacă nici soluţia asta nu e bună. sper că tricourile lungi. sunt doar nişte ciudaţi. Aş vrea să vă mai întreb dacă noaptea pot purta pantaloni de pijama. Prietenia este în primul rând respect şi loialitate. n-ai urmat doar gândul de a mă certa. care ar putea arăta cât de cât ca o rochie mai scurtă. oare cine-i alungă pe copii de la Tine cu asemenea sfaturi sau cerinţe? Păi cum să faci sport în fustă. sau să vă fi supărat. om drag! Maica Siluana dincolo de vieţuirea bio-psiho-socială obişnuită! Da. Am şi râs. Cu drag. deşi e pretutindeni şi-i iubeşte şi ajută pe toţi oamenii. ci să ne eliberăm de puterea lui ucigătoare! Acel Prieten este Dumnezeu şi. Cine trădează nu poate fi prieten. sunt în regulă (că îmi iau şi pantalonii de trening pe sub aşa-zisa fustă). ci şi în trupul nostru. de durere. ci chiar duhovnicesc pentru un costum de sport! Sigur că poţi purta pijama în pat! E chiar mai protectoare decât o cămăşuţă care se poate duce în toate direcţiile în timpul somnului! Poţi purta pantaloni fără grijă şi pe stradă. iar Cain să fi fost un tip foarte sociabil şi plăcut tuturor. nu doar în gândul nostru. mai rău. dar nu si pe colegul meu de bancă sau pe fratele meu! Grea. care uneori e ucigător de dureros. nesuferit. proba calităţii noastre de om o dăm întotdeauna în felul în care ne raportăm la ce e mai bun în cel de lângă noi! Putem admira un VIP la TV. pe la răscruci. nu are de ce să meargă la Biserică şi nu-i va înţelege pe cei ce merg! Dar tu. Elena mea. dar am şi plâns citind mesajul tău! Doamne. deci nu ştiu dacă se găsesc. Cum era Cain? Dar Abel? Cineva mi-a zis că s-ar putea ca Abel să fi fost un tip antipatic. La vremea potrivită. Elena Fetiţa mea dragă. fără să scoată formele în relief pentru a provoca pe cineva. Dacă nu. vom putea birui răul care ne chinuie şi cu care.. avem nevoie de un Prieten Care să fie bun şi iubitor la modul absolut şi Care să ne ajute nu doar să uităm răul acela (ceea ce nici nu se poate. mai vorbim noi doi! Eu îţi mulţumesc încă o dată că mi-ai scris şi te rog. pentru a avea cui spune ce te doare. adică cei ce pot merge. adică îi rog pe ei să-ţi răspundă. Maica Siluana Mă întreb ce este prietenia Sărut mâna! Mă întreb ce este prietenia. Eu văd în chiar mesajul tău răspunsul: pentru a uita acel rău. Sper să nu vă fi jignit cu acest mesaj. Eu voi publica aici răspunsurile lor. sau ce nu este ea. şi chiar la Biserică dacă e frig şi pantalonii sunt decenţi. *** 12 . Prietenia adevărată e un dar al lui Dumnezeu. vei afla mai mult. ignorarea defectelor reciproce. de uimire. chiar şi numai cu gândul. M-a pus pe gânduri o astfel de ipoteză şi nu ştiu unde să caut să găsesc răspunsul. să o stârpeşti acum. fără supărare. scriindu-mi. dar niciodată un târg! E schimbul dăruirii dintr-un prea plin care poate fi: de bucurie. de ce îndrumaţi toţi tinerii să apuce calea Bisericii. Iubirea nu aşteaptă nimic în schimb. de nelinişte! Nu este prietenie: schimbul de plăceri. grea povară invidia! Caută în sufleţelul tău şi. de nedumerire. când ei au nevoie de prieteni care să-i facă să uite un rău. cât e pui! Cu drag şi respect şi încredere. cine nu crede în Acest Dumnezeu. folosirea celuilalt pentru: a nu fi singur. da’ eu asta cred. se poate ca acel cineva să fi avut dreptate: întotdeauna invidioşii.. să ai bunăvoinţa de a face loc în mintea ta şi eventualităţii că în Biserică e altceva decât crezi sau ştii tu. numai în Biserică e Viu în Trupul Său Cel îndumnezeit şi ni se oferă ca Mâncare pentru Viaţa adevărată! Numai cu această Viaţă în noi. unde cei silitori sunt numiţi şi trataţi ca „tocilari” sau „îmbâcsiţi”! Nu uita. au fost percepuţi de ceilalţi ca fiind „sociabili şi plăcuţi”! Aşa se şi explică succesul în gaşcă şi insuccesul la şcoală. Alex Dragul meu Alex. Claudia Draga mea Claudia. pentru renume. la rândul nostru. Nu. Prietenii te aşteaptă de-a lungul vieţii.

iar acei copii tot cu ură tratează situaţia? E *** 13 . Ai grijă. Maică. ar fi rămas fără planetă. Copil drag.. doresc să mă transform într-o credincioasă! Vă mai rog să-mi daţi nişte sfaturi cum să mă apropii de Domnul. pe adresa de e-mail a revistei: orthograffiti@yahoo. ce trăieşti tu şi numeşti „pofte trupeşti” să ştii că sunt mai mult furtuni de gânduri: citeşti multe.. Ar fi tare de folos dacă ţi-ai alege prietenele şi prietenii din Biserică şi ai amâna gândul la dragostea pentru băieţi pentru vremea potrivită căsătoriei. Ai citit „Micul Prinţ”? Dacă da. octombrie 2010 . „Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu!” şi vor crede în El şi în făgăduinţele Sale. cum să nu-mi fugă gândul la pofte trupeşti şi păcate? Vă mulţumesc din suflet! Domnul să ne ierte pe toţi! Ana-Maria Copila mea iubită. ci indecenţa cu care ne îmbrăcăm şi gândul pe care îl avem când ne expunem goliciunea trupului. pe de o parte. Maica Siluana bine ca copii. Nu va fi uşor. scrisorile voastre către Maica Siluana Vlad. Şi lipsa gândului e păcat.. Mulţumesc V. te rog să te împrieteneşti cu Domnul şi să vorbeşti cu El mereu şi să-I arăţi ce şi cum trăieşti tu. Cu drag mult şi recunoştinţă că mi-ai scris. care te şi curăţă şi-ţi dă şi putere ca să te vindeci de toate bolile sufleţelului tău drag. o vor duce mai departe după ce o vor fi învăţat şi practicat în relaţia cu părinţii.com cOnSIlIERE De ce unii părinţi au ură pe copiii lor? De ce unii părinţi au ură pe copiii lor. pentru că ar trebui să ştim ce simt şi fac bărbaţii care sunt împătimiţi de păcat cu imaginile pe care le oferă o femeie care se îmbracă indecent şi nu se acoperă cu rugăciune şi sfială. Încearcă. iar pe de altă parte. să rogi pe Domnul să-i binecuvânteze şi să-ţi dea putere să nu răspunzi la ură cu ură. puteţi să mă ajutaţi? vă rog. Dacă însă. şi aş dori să vă cer o mătanie sfinţită sau măcar o pietricică din partea dumneavoastră. Te rog să ne trimiţi adresa ta ca să-ţi trimitem ce ne rogi! Ca să te apropii şi mai mult de Domnul ai mare nevoie să te Spovedeşti des şi să te împărtăşeşti cu Trupul şi Sângele Domnului. dacă n-ar fi smuls boababii când erau mici. Motivele şi cauzele acestei uri despre care mulţi copii şi părinţi se plâng acum sunt. în care mam decis că dintr-o păcătoasă. mii de scuze pentru deranj. Calea cea strâmtă a iubirii însă e aducătoare de bucurie sfântă încă de la primii paşi pe ea! Încearcă să-ţi vindeci sufletul învăţând iertarea şi binecuvântarea pe care ni le porunceşte Domnul. au o singură rădăcină: viaţa trăită departe de Dumnezeu şi de Poruncile Lui dătătoare de viaţă. copiii acestor vremuri. Dacă n-ai citit cartea. Maică. vei trăi minuni de neînchipuit pentru mintea care e prizonieră gândurilor de care te plângi. în general. vor primi puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu.. Că acum. Maica Siluana Draga mea Copilă.Fălticeni se numeşte Har! El. Copila mea. ai văzut că el. dacă nu vor folosi ocaziile pe care Dumnezeu le oferă oricărui suflet de a-L cunoaşte şi urma pentru a ieşi din iadul urii. Domnul. Copiii. multiple şi diferite de la om la om. dându-ne pentru asta chiar puterea Sa. te rog s-o citeşti şi să-mi scrii ce ai mai învăţat de la Micul Prinţ! Apoi. micuţa mea prinţesă. deoarece am trecut prin nişte clipe grele.. dacă sunt urâţi de părinţi.. vor auzi glasul Celui Care ne spune. fără traume mai mari şi mai multe. vei începe să te rogi pentru părinţii tăi. ca să te înveţe să trăieşti toate cu acea putere a Lui care *** Prieteni ai revistei noastre. Te îmbrăţişez cu duioşie şi te rog să-mi mai scrii! Cu rugăciune şi binecuvântare. înţelege cât de greu e pentru voi... ce să faci cu o „dragoste ca-n filme”? Acum ai nevoie să te bucuri de bucuriile specifice vârstei tale adevărate şi Domnul te va ajuta să le descoperi dacă fugi de prietenii care nu mai sunt copii. Trupul şi Sângele Său şi Viaţa Sa! Cu dragoste şi încredere. pentru că sunt ca nişte plăntuţe fragede ce pot fi uşor smulse.Nu pantalonii sunt de vină. Acum păcatele tale sunt încă boli mici. Dacă tu. dar aş vrea din tot sufletul să vă cer o favoare! Mă numesc Ana-Maria şi am 13 ani. adevăratul nostru Părinte şi puterea de a se elibera de ură prin iubire. dar nici viaţa trăită în ură nu e mai uşoară şi e cu totul lipsită de orice bucurie. să nu fiţi „ca toată lumea” şi nu se supără când greşeşti. ci vă trimite înger de pază şi ajutor şi vă învaţă cum să fugiţi de capcane şi de primejdii! Acum. propunerile şi. de planeta care este trupul tău şi vei creşte frumos. M-ar face să mă simt mult mai bine. Maica Siluana Aşteptăm întrebările. să se poarte la fel ca ei? Eu sunt fiica unor astfel de părinţi şi mă macină gândurile şi mă întreb dacă tot cu foc să tratez focul ce-l văd în ochii lor. discutaţi între voi despre „dragoste” şi plăceri şi asta vă zăpăceşte mintea. vezi filme. cum să mă rog.

nici şi-a continuat drumul. căci potrivit părerii lui corecte înţelegea că Altul era cel care lucra faptele cele minunate şi nu el însuşi. după cum spuneau aceştia – a făcut minuni. niciodată nu părinţii lui. Părintele Paisie a obiectat că în acea vreme el se afla în Sfântul Munte. Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. Ciprian-Ioan Staicu 14 . care pentru nimic nu a vrut să recunoască adevărul. dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza. era om de distracţie. numai în zori se odihnea vreo două ore. Concret. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah. În mod ciudat. tânărul ar fi fost deja mort.GRAFFITI ORTHODOXE ÎnTâmplăRI cUTREmURăTOARE cu părintele paisie Aghioritul recunoştea că a făcut ceva. însă. mai vechi şi mai noi. precum a mărturisit el însuşi. Însă Domnul. Dar acesta era ferm convins şi nu putea să nege ceea ce văzuse cu proprii lui ochi. mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care. deci. El însuşi. exact aşa cum apăruse.. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi. Însă copilul a fost salvat. nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. pe la ora 3 noaptea.. Salvarea copilului de la moarte sigură a rămas un mister. desigur. O dată. a întrebat de ora la care s-a petrecut întâmplarea şi a recunoscut că la acea oră el se roagă pentru accidentele rutiere! Asemănătoare cu aceasta este şi următoarea întâmplare: Părintele Paisie dedicase noaptea întreagă rugăciunii. ci – considerând drept cauză rugăciunea mea – pune un înger cu înfăţişarea mea să acţioneze şi astfel. pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând.. Traducere de Pr. el zicea: Singurul lucru pe care pot să-l fac. S-a minunat. s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah. tânărul a rămas. ca să poată iubirea lui să răspundă lumii îndurerate care îl vizita. În fine. Noaptea se ruga foarte mult pentru tinerii care sunt necăjiţi şi mai ales pentru cei care îşi pierd nopţile în diversele centre de distracţie şi îşi pun viaţa în pericol. toată noaptea pentru toţi cei care se află pe drumuri şi sunt în primejdii. Au venit. Cu rugăciunea lui. din dreapta. aşadar. nu vrea să Se arate. Cu câţiva ani în urmă. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios.. gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala. îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi bătrânul avea dreptate din punctul lui de vedere. din Atena. în acelaşi timp de smerenia bătrânului. din cauza intervenţiei unui bătrânel. nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte. îi salvase viaţa! A povestit întâmplarea bătrânului şi acesta – aşa cum făcea întotdeauna – a încercat să îi strice părerea şi să nu recunoască ceea ce s-a întâmplat. smerit. iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie). Una dintre aceste întâmplări o vom povesti aici ca mic exemplu al marii lui iubiri: Un tânăr. în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare. un copil a scăpat de sub supravegherea părinţilor lui şi a ajuns sub roţile unui camion. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui. Când copilul s-a dus apoi la Sfântul Munte Athos cu tatăl lui. pp. l-a recunoscut în persoana părintelui Paisie pe salvatorul lui. acest bătrânel a dispărut. Dr. pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. eu dau de bucluc! (Ieromonah Hristodulos. După mult timp. îndreptându-se de la Atena spre Dafni. încearcă să găsească motiv ca să îi salveze pe copiii Lui cei neastâmpăraţi şi neascultători şi ia ca pretext rugăciunea mea proprie şi acţionează El Însuşi. 29-30) Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Întâmplările care arată că rugăciunile părintelui Paisie îi apără pe mulţi de impasuri sunt foarte multe. deci. Vasul ales. aşadar. În aceeaşi clipă. cu ajutorul lui Dumnezeu.. Bunul Dumnezeu. nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia. ca şi a tuturor sfinţilor. în Sfântul Munte. cu apariţia lui misterioasă. Pe când gonea ameţitor. apăsând şi frâna. este să mă rog cu durere.. însă. ca să vadă un stareţ care. pentru că este smerenia în sine. a trecut un camion de mare tonaj. Adică a încercat să-l facă pe tânăr să nu creadă nici el însuşi că bătrânul Paisie fusese cel care i se arătase.

Preot Cornel Dragoș GRAFFITI ORTHODOXE 15 . s-a constatat că fosilele considerate „verigi lipsă” între maimuţă şi om erau ori false (încă în paleontologie persistă falsuri). concomitent cu transformarea cromozomială bruscă. problema originii omului a generat discuţii aprinse între evoluţionişti şi creaţionişti. deoarece nu poate exista nicio specie de mamifer cu 46. trecând prin mai multe „verigi intermediare”. necesară o nouă intervenţie miraculoasă. ei „uită” că la mamifere nu este posibilă apariţia unui individ viabil şi fertil. Ar fi fost. aşadar. animalele cu reproducere sexuată. Să mai risipim cerneala pentru a comenta o asemenea atitudine „ştiinţifică”? Să presupunem totuşi că. o maimuţă cu 48 de cromozomi ar fi dat naştere unui om cu 46 de cromozomi sau măcar unui semi-om cu 47 de cromozomi. de câteva milioane de ani. apărători ai ideilor evoluţioniste. Lipsiţi de cunoştinţe solide referitoare la mutaţiile genetice. „homo sapiens” ar fi provenit dintr-o specie de maimuţă printr-un proces de evoluţie lentă. În ciuda timpului îndelungat de observaţii sistematice în domeniu. Suntem nevoiţi să împingem şirul minunilor cam departe! Şi. ori greşit interpretate (cazul omului din Neanderthal. care să prezinte o mutaţie atât de radicală. vom arăta că avem motive întemeiate să nu le împărtăşim speranţa: cercetarea comparativă a numărului de cromozomi la om şi maimuţă contrazice teoria evoluţionistă cu privire la originea fiinţei umane. Conform corifeilor darwinişti. prin contopirea unor cromozomi ai maimuţei. Alţi susţinători ai umanizării maimuţei afirmă transformarea lentă (în milioane de ani) a mamiferului în om. Din clasele liceale am reţinut că la mamifere. până acum niciun caz de acest gen nu s-a descoperit… Să mai căutăm ipoteticele „verigi intermediare”? Ar fi mai înţelept să renunţăm la erorile evoluţioniste. dar speră să fie descoperite în viitor. Deşi mulţi evoluţionişti au acceptat la ora actuală că nu dispunem de fosile autentice ale „oamenilor-maimuţă”. în marea diversitate a lumii vii ar trebui ca astfel de „miracole” să fie destul de frecvente. Se ridică întrebarea: cu cine ar fi putut acesta să dea naştere la urmaşi? În niciun caz cu o maimuţă: număr diferit de cromozomi i-ar face incompatibili. în timp ce omul are numai 46. întrucât evoluţioniştii susţin că toate speciile de vieţuitoare ar fi evoluat unele din altele. Din cauza acestei discontinuităţi nu putea avea loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om.S-a umanizat maimuţa? „Mărturia” cromozomilor De-a lungul timpului.5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. În acelaşi timp şi loc trebuia să apară un alt individ de sex opus. dovedit a fi de fapt tot un „homo-sapiens”). considerat iniţial om-maimuţă. La o analiză mai atentă. printr-o minune. Există şi autori. susţinute de câteva „dovezi” paleontologice. prezentând aceeaşi mutaţie. care susţin că transformarea maimuţăom s-ar fi realizat brusc. Determinările arată că toate speciile de maimuţe au 48 de cromozomi. numărul cromozomilor este par.

Alegeţi oricare dintre aceste rugăciuni şi faceţi-o regulă de viaţă. Această situaţie ridică o problemă care trebuie rezolvată de fiecare dintre noi în parte. Noi spunem „Doamne. în cele mai aprigi situaţii pe care istoria le-a cunoscut vreodată. „Nu poate Dumnezeu să găsească pe cineva care este mai liber să facă aceasta decât sunt eu”? Şi în timp ce ne învârtim în jurul problemei. Mult prea adesea ne adresăm Domnului. care sunt elegante. însetat sau singur. discursuri bine pregătite. Foto: Anamaria Maranda 16 . splendoarea şi eficienţa pe care le aşteptăm să se producă. care mai degrabă GRAFFITI ORTHODOXE Cum să ne ucide. rugăciunea noastră dobândeşte puterea. întruparea Lui. De multe ori repetăm rugăciuni care poartă numele Sfinţilor Părinţi şi credem că Dumnezeu le ascultă. acesta este singurul lucru pentru care inimile noastre sunt pregătite.Mult prea adesea. Dacă i-am spus Domnului că ne doare gândindu-ne că cineva este flămând. apoi. Aici avem de-a face cu un lucru esenţial. ci cu fiecare zi care trece se va adânci. inima mea este gata”. cu o inimă rece şi cu o minte mecanică. care niciodată nu se va împlini de la sine şi care totuşi va transforma profund vieţile noastre. le oferim Domnului zi de zi. când i-am fi spus aceste cuvinte înainte de a merge la culcare. Dar pentru ce? Dacă Domnul ne-ar pune această întrebare într-o seară. va deveni o rugăciune vie. Veţi mulţumi atunci pentru ajutorul pe care l-aţi primit. impactul ei. ca şi cum ar fi suficient să repetăm an de an. să se insinueze între porunca lui Dumnezeu şi fapta pe care suntem gata să o facem. anume. Odată ce I-aţi cerut Domnului să vă păzească pe parcursul zilei de nevoi. care au rezistat secolelor. Veţi vedea atunci că această rugăciune nu va deveni niciodată plictisitoare sau învechită. să stabilim o legătură între viaţă şi rugăciune printr-un act de voinţă. ispite sau greutăţi. un act pe care trebuie să-l săvârşim noi înşine. mitropolitul Antonie de Suroj ne învaţă cum să ne rugăm. cu un pas vioi. că ia aminte la conţinutul lor. orice ocazie de a păcătui. Şi sunt atât de multe momente în care rugăciunea noastră rămâne literă moartă. zicând: „Aici sunt Doamne” şi să trecem la fapte. ne îndreptăm direct spre locul unde ispita e în aşteptarea noastră. veţi fi ruşinaţi de acest ajutor şi vă veţi bucura că El v-a dat puterea de a face voia Lui cu slabele şi neputincioasele voastre mâini omeneşti. Într-una din predicile sale. nu ne duce pe noi în ispită”. energia şi răspunsul pe care Dumnezeu ni le-a dat vor dispărea şi vor muri în noi. cu toată tăria pe care o avem. Gândul care se strecoară ca un şarpe. atunci fiinţa voastră va fi ca o pânză de catarg umflată de suflare dumnezeiască şi de putere şi veţi avea multe lucruri de spus Domnului când veţi sta înaintea Lui seara. Citiţi rugăciunile de dimineaţă şi de seară. De cele mai multe ori. în timp ce singurul lucru care contează înaintea Lui este inima persoanei care I se adresează. în loc să ne facă vii şi să trezească în noi energia pe care o conţine în ea însăşi. şi din ce în ce mai incapabili de a trăi rugăciunea pe care o rostim. urechea Lui atentă. ne va sugera imediat: „Mai târziu” sau „Chiar trebuie să o fac?”. trebuie să evităm cu toată puterea sufletului. trebuie prin urmare să ascultăm glasul Domnului care ne întreabă: „Pe cine să-ţi trimit?”. dorinţa neabătută de a face voia Lui. dornici şi plini de speranţă. În acel moment. Dacă I-am spus Domnului că Îi cerem ajutorul ca să rezistăm ispitei. mila Lui. Alteori strigăm: „Doamne. v-a îngăduit să fiţi ochiul Lui care priveşte. este şi datoria voastră de a le birui cu toată puterea şi în ciuda slăbiciunii voastre omeneşti. nepermiţând vreunui gând să se furişeze în buna noastră intenţie. cuvinte arzătoare născute în deşert şi în pustie. sperând că va face ceea ce noi înşine ar trebui să facem în numele şi în slujba Lui. am fi obligaţi să-i spunem câteodată: „gata de terminat capitolul pe care l-am început din acest roman poliţist”. să stăm înaintea Lui. rugăciunile noastre. iubirea Lui. devenim din ce în ce mai insensibili la sensul. trebuie să transformăm toate cuvintele rugăciunii noastre în reguli de viaţă. pentru că de fiecare dată când lăsăm ca rugăciunea să fie moartă. pasul Lui. viaţa pe care o ducem este împotriva rugăciunii pe care o oferim lui Dumnezeu şi numai atunci când reuşim să armonizăm cuvintele rugăciunii noastre cu felul de a trăi. din cele mai adânci suferinţe umane.

cu ce speranţă şi duioşie am trăi dezvăluirea fiecărui ceas din zi. o prelungire în timpul nostru a prezenţei lui Hristos întrupat? Nu suntem chemaţi să ne împărtăşim de firea dumnezeiască? În aceasta constă vocaţia omenească exprimată în forma ei deplină. şi binecuvintează zorii acestei zile”. rugăciunea va dispărea. De am realiza doar sub binecuvântarea lui Dumnezeu că ne avântăm în această nouă zi pentru a împlini menirea noastră de creştini. Numai de-am chema rugăciunea să poarte aceste greutăţi. Există încă un aspect al rugăciunii împletite cu viaţa. uneori sau poate întotdeauna. dincolo de asta este voinţa şi lucrarea lui Dumnezeu.rugăm eficient? Este ceva ce poate fi dobândit numai prin efort personal şi. nu. În fiecare moment ne confruntăm cu situaţii greu de depăşit. „Sermons. Atunci ne vom mulţumi spunându-ne că am întrupat rugăciunea în acţiune. Ne amintim oare că vocaţia noastră umană transcende toate atributele omeneşti? Nu suntem oare chemaţi să fim mădulare vii ale Trupului lui Hristos şi să fim. Un fapt trebuie să ne atingă dintru bun început. într-un fel. să o aruncăm precum drojdia în acel aluat ce reprezintă viaţa noastră în ansamblul ei. Am primi fiecare moment al vieţii ca venind din mâna lui Dumnezeu. răsăritul unei zile ca o comoară neexplorată şi infinită. Cu fiecare oră care trece am primi totul ca un dar al lui Dumnezeu. asta înseamnă oare că iam uitat în inimile noastre şi gândurile nu se îndreaptă către ei? Desigur. atât în comunitate. am face orice de dragul lor. de am realiza numai că începem o nouă zi a creaţiei. Palade după Mitropolitul Antonie de Suroj. viaţa şi rugăciunea vor fi străine una de cealaltă. cu fiecare zi şi oră care trece. cu o conştiinţă din ce în ce mai adormită. Cum altfel am putea deveni mădulare vii ale Trupului lui Hristos? Cum am putea primi Duhul Sfânt ca temple în care să sălăşluiască fără a fi mistuiţi de focul dumnezeiesc? Cum am putea deveni cu adevărat părtaşi ai dumnezeieştii firi? Şi cum noi. devenind din ce în ce mai slabă. mai multe posibilităţi decât ne-am imaginat vreodată. Aceasta nu este atitudinea pe care o avem faţă de prietenii. Stăruinţa în rugăciune scade şi. pentru că ea vine de la Dumnezeu. nu! Se poate ca doar Dumnezeu să Se bucure de privilegiul de a fi slujit fără a primi vreodată o privire de la noi. purtând în minte toată puterea şi slava cuvântului „creştin”. Acesta reprezintă chiar integrarea rugăciunii în însăşi viaţa noastră. păcătoşi fiind. în timp ce viaţa de zi cu zi ne acaparează. am afla. cu ce respect. ci şi un mod de a fi altoiţi pe viţa cea dătătoare de viaţă. Pentru un timp. Traducere şi adaptare: E. pe care suntem chemaţi să le împlinim? Rugăciunea constituie nu doar un motiv de a înainta sau o chemare spre desăvârşire. Doamne. Dacă nu dorim ca rugăciunea şi viaţa noastră să fie despărţite şi ca rugăciunea să dispară treptat. viaţa continuă ca de obicei şi rugăciunea lâncezeşte. De ne-am trezi dimineaţa şi am sta înaintea Domnului. Într-adevăr. a dragostei divine. cât şi fiecare în parte. să facem ca rugăciunea să devină şi să rămână neclintită. am putea săvârşi lucrarea milosteniei. de strădania stăpânitorului acestei lumi. fără ca inimile noastre să devină fierbinţi şi iubitoare la auzul numelui Său? Poate fi numai Dumnezeu slujit cu indiferenţă? Această întrebare este un motiv de cugetare asupra a ceea ce e de împlinit. un Dumnezeu timid şi iubitor de oameni care ne cheamă şi care nu ni se impune prin forţă. lucrul mâinilor noastre reprezintă slujirea noastră. Suntem chemaţi să fim prezenţa Dumnezeului Celui Viu în întreaga lume. zdrobită de nevoile vieţii grele şi crude. trebuie să împletim rugăciunea cu tot ceea ce înseamnă viaţa noastră. Prayer and Life” GRAFFITI ORTHODOXE 17 . părinţii sau cei pe care îi iubim. spunând: „Binecuvintează-mă. seriozitate şi bucurie. Putem oare împlini această lucrare fără ca Dumnezeu să o facă în noi şi prin noi? Cu siguranţă. dacă acest efort nu este făcut. aşa cum nu a existat alta înainte.

în încheiere m. astfel că am copiii. pot luat şi acest examen important. mai presus de toate. Am trecut cu bine şi de mărturii sunt oameni care trăiesc. dar colegi. din pricina lipsei de arunc ochii pe întrebări şi apoi credinţă. tot aşa nu există problemele personale. colega Nectarie în România. Şi. sesiunea de restanţe de Antonie. Şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al lui Multe cazuri i-au uimit până şi pe medicii Sfântului Nectarie. Prima dată când am fost la mulţumire pentru un ajutor pe care i. aflându-se în momente ca să le iau. Astfel că mă spovedesc cu adevărat. dovezi vii că cele scrise de ei sunt reale. chiar dacă nu se mai a mea cu binefacerea Sfântului Nectarie. Sfântul realizez asta şi şansa să mă îndrept. de fiecare dată. unde eram implicată de reuşit ca pentru prima dată în viaţa mea să dimineaţa până seara la ora 19:00. nu se amân examenul de licenţă pentru sesiunea plăcute. Copiii vor afla în ă la care îmi dăduse Acatistul minuni din zilele noastre. prin e-mail. şi chiar de că Sfântul mi-a sunat telefonul. pot afla în Sfântul Necta inţă”. tocmai din cele mai favorabile. unii spun că minunile scrise a trebuit să plec la examen. examene restanţă din anul II şi încă unul răspuns. ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Săi. de tulburare. Chiar mai mult. şi de asemenea. religie elevilor. Am apucat să îmi Astăzi.cu cincisprezece minute înainte de a pleca moaştele Sfântului Nectarie mi-a fost l dădusem la nevoie. Dar cei care semnează aceste luat nota 9. aşa simplu. de asemenea. astfel că am de criză. Maica Domnului şi Domnul Doamne ajută!”. dinaintea (Lavinia Oprescu) . care pentru angajamentul să nu mai fac lucruri care mă „Am primit Acatistul Sfântului Nectarie. la care m-am rugat care au fost nevoiţi să îşi recunoască zilnic şi al cărui acatist l-am citit cu multă neputinţa şi nepriceperea. să văd şi Cartea de faţă vrea să fie un fel de ghid pentru cei care. nostru Iisus Hristos. editor) posibile pe care mi le trimite (Ciprian un cunoscut teolog. Menţionez că nu a fost doresc să îmi trăiesc viaţa. m-am rugat un luceafăr… orele cele mai potrivite să învăţ erau pentru curajul şi gândul bun de a spune tot *** noaptea. şi o iconiţă de la o mine era cel mai greu examen din cele făceau să plec ochii în pământ în faţa lui colegă de facultate în semn de cinci. Un prieten care îi ajut transmiţându-mi informaţia că Dar nu numai copiii examenul se va da grilă în loc Mare parte dintre ele au avut e examenele vieţii… loc la Mănăstirea Radu Vodă din toat rie un prieten. cu convingerea însă că am să să recunosc lucruri care nu îmi sunt grele sau chiar în situaţii disperate. în încurajare. fiind covârşiţi de dragoste şi credinţă. alături de alţi spre facultate am ales să citesc Acatistul ruşine să mă apropii fiindcă mă simţeam Sfântului Nectarie pentru mângâiere şi mult prea departe de atâta sfinţenie. Se întâmpla în 2010.REcEnzIE cARTE SFÂNTUL NECTARIE MINUNI ÎN ROMÂNIA 18 Cartea de faţă reuneşte tată de preoţi în Imediat ce am încheiat mărturii despre minunile „Ar fi bine să fie prezen tre profesorii de rugăciunea şi m-am închinat săvârşite de Sfântul parohiile lor. Dumnezeu. cum inspirat a numit-o cei care i se vor Voicilă. şi am făcut tot posibilul să învăţ m-a făcut să mă întorc către mine. Chiar dacă afla în Sfântul Nectarie un ajutor. lui Dumnezeu că am reuşit să reţin Aproape fiecare tip de problemă cu care suficient cât să pot cu mintea şi puterea se confruntă omul zilelor noastre este mea să iau acest examen în condiţii nu descris în această carte. Am avut patru şi a le fi alături. fiind şi mamă şi având şi un Tot datorită Sfântului Nectarie am Între care Sfântul Nectarie străluceşte ca serviciu solicitant. oameni care să ceară ajutorul Sfântului m-am oferit să merg cu cei ce au dorit la Nectarie – sau altor mari sfinţi făcători de Mănăstirea Radu Vodă pentru a le da curaj minuni – şi rugăciunile lor să rămână fără examenului de licenţă. de dezbinare. fiind sinteză şi o materie complexă. două săptămâni rămase până la licenţă să Cititorii vor înţelege că. în vedea nicio scăpare. în aceste vremuri acopăr mare parte din materie. Ci toţi de sinteză şi că. Această experienţă. un nu a fost o notă foarte mare. ce aveam pe suflet. Nectarie un prieten. de a-mi lua Înaintea uneia din restanţe. Bucureşti. Aşa cum nu există speranţa că şi ei vor crede şi vor fi ajutaţi în oameni fără necazuri. şi să mă gândesc serios la cum îmi lasă biruiţi de deznădejde. dar întrebările în Vieţile Sfinţilor sunt poveşti de adormit au fost din ce ştiam mai bine. această „Eghina are două grile cu întrebări ruga cu cred românească”. am reuşit ca în cele ajutorul dumnezeiesc primit de bolnavi. din anul I. deosebit într-adevăr. Îi mulţumesc grabnic ajutător. înainte de am rugat şi la Sfânta Paraschiva. şi sunt celelalte examene.apoi am înţeles că am avut ocazia să luna aprilie cred. 2011. se vede şi modul în care sfântul reuşeşte să Am povestit multora această experienţă răstoarne situaţia. ci aleargă la din februarie.

arzând cu duhul pentru Hristos. pacea. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului. blândeţe şi îndelungă răbdare. revărsând în jurul lui. sărac. fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare. Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. Din botez a primit numele de Anastasie. o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. părintele Nectarie primeşte de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie. adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei. creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos. după ce l-au plâns mult. din cauza invidiei. Doamne. Iisuse Hristoase. în Silivria. a construit între anii 1904-1907. a fost dus la un spital din Atena. tăcerea. din apropierea Atenei. intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită „Noua Mănăstire” (Nea Moni). Grigorie. a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă. la 8 noiembrie 1920. în numele lui Hristos. S-a retras la Atena. Trecând mai bine de douăzeci de ani. Apoi. este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios. pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina. diavolul. îl cleveteau şi îl acuzau atât pe el. în calitate de consilier patriarhal. nerăbdând nevoinţa lui. sub numele de Lazăr. pe care avea să-l poarte toată viaţa. El răbda cu tărie toată boala şi ispita. Amin. aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa. bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. dând slavă lui Dumnezeu. bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt. trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat. În taina inimii sale. smerenia. După aproape două luni de suferinţă. devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Fiul lui Dumnezeu. în insula Eghina. văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale.viaţa Sfântului nectarie din Eghina Acest sfânt. la 3 mai 1890. dovedind o adâncă smerenie. permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete. tot aşa de periculoasă. pe 15 ianuarie 1877. în anul 1886. cu zi de prăznuire la 9 noiembrie. rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Ucenicii săi. pe malul mării Marmara. rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte. un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire. după rânduială. Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune. aceştia vorbindu-l de rău către patriarh. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său. de dăruire totală şi rugăciune neadormită. Acest lucru a făcut ca. După ce-şi termină studiile teologice. în biserica zidită de el. l-au înmormântat. miluieşte-ne pe noi. părintele Nectarie este hirotonit preot. Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie. până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci. defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă. unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol. care îi dădea multă pace. s-a născut la 1 octombrie 1846. sfântul se supuse. făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia. l-au declarat sfânt. Sinodul Bisericii din Grecia. era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi. căci se învrednicise de darul facerii de minuni. care. După mai puţin de două luni însă. În anul 1961. ocazie cu care primeşte numele Nectarie. fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus. Mulţi bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie. La vârsta de douăzeci de ani. Simţindu-şi sfârşitul aproape. dar foarte evlavioşi. patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole. iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo. cum că doreşte să-i ia locul. primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876. GRAFFITI ORTHODOXE Pagini îngrijite de Miruna Ionescu 19 . o frumoasă mănăstire de călugăriţe. smerenie şi blândeţe. după tradiţia Sfinţilor Părinţi. cu ajutorul multor credincioşi si ucenici. Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte. După câteva luni. îmbolnăvindu-se. izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi. Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. postul şi milostenia. cât şi mânăstirea lui. Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine. bucurie. prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului. nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său. Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos. Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare. care alergau cu credinţă la ajutorul lui. Părinţii săi au fost oameni săraci. pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfinţilor lui Dumnezeu. Cerându-şi iertare de la toţi. făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi. Din această cauză. răspândind multă mireasmă. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli. să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate. De aceea. cu toate că nu greşise nimănui cu nimic. La 15 ianuarie 1889. Care locuia în inima sa.

Exemple care trebuie să ne bucure. Şi atunci „eu”-l umple întreaga realitate şi începe prăbuşirea. Iar un creştin trăieşte fiecare secundă având conştiinţa acestei responsabilităţi. Omul devine incapabil de a vedea lucrurile în perspectivă. Să păşeşti spre gară în lumina primăverii sub stropii de ploaie. să poţi vedea. ca zăpada le voi albi. Ferice de cei care au învăţat să îşi abandoneze trupul. Când încercăm să zburăm cu aripile sfinţeniei. de a îndepărta neliniştea şi lucrurile mărunte care îi împovărează viaţa şi îi pot devora inima. canonizaţi sau necanonizaţi. Doar în această realitate a vieţii. Ne naştem cu stigmatul păcatului strămoşesc. îmi anunţ penitenţa cu o formulă uşor adaptată: „Cred. luptând cu armele căinţei. călăuze morale. sunt lăsaţi de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. smereniei şi credinţei. Nişte păcătoşi „reparaţi” de Dumnezeu. Măreţia sfinţilor constă în aceea că ei nu se percep pe sine ca sfinţi. Julien Green are fiindcă ele pot risipi comuniunea. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul. Am scris odată că sfinţii-s nişte păcătoşi duşi la service. bucuria şi eficacitatea ei. iar cel mai mare păcătos poate câştiga Împărăţia. Sfinţii. de a preţui. Dar nu pentru că nu am fi avut despre ce să vorbim.GRAFFITI ORTHODOXE Leagănul ramurilor desfrunzite . totul mă priveşte pe mine. ci pentru că între noi se realiza tocmai această comunicare. ajută neputinţei mele!”. însă ea este în realitate un elogiu al bunătăţii Divine. Sfinţii sunt modele axiologice. noi nu putem fi sfinţi. ne temem de cuvinte. mai ales. A stat de vorbă Hristos cu cei doisprezece apostoli mergând pe drumurile din Galileea? Le-a rezolvat El problemele şi dificultăţile? Creştinismul este continuarea acestei comunicări. Doamne. ca lâna albă le voi face. pentru că arată că păcatul nostru este albit de Mântuitor. şi de vor fi ca purpura. Corect. de a se detaşa. adică de a simţi. Din această cauză. Ele nu sunt împrejurări ale activismului sau ale gândirii.fragmente din jurnal motivul pentru care cineva acţionează şi gândeşte. ne şoptesc că e imposibil. să simţi. pe când era încă Saul din Tars. dacă vreţi. ajutători lumeşti. ci insistă că sunt cei mai mari păcătoşi. şi de aici. Cu toate acestea. stând în mansarda lui Adamovich din Paris. 18). pe creştini. Auzisem că îi plăcea să discute despre evenimente lipsite de importanţă. Mai mult. „E bine să fim aici”. Dumnezeu Se revelează iar nu în acte şi gânduri. Bineînţeles că noi. interioare ca şi exterioare. cauza este aceeaşi aroganţă care încearcă să mă convingă că totul depinde de mine. umbrim o viaţă pământul sub apăsarea infernală a greşelilor săvârşite. Greşeala majoră a omului modern este identificarea vieţii cu activismul.” (Isaia 1. De fapt. iar Sfântul Apostol Pavel i-a persecutat. cu gândirea etc. dar putem să le urmăm! Sfânta Maria Egipteanca a fost mai înainte o hetairă. prin exemplu de căinţă. Adevărat. smerenie şi credinţă. Un bun creştin ştie că trebuie să îşi sfinţească viaţa în fiecare împrejurare. decât un ideal practic pentru credinciosul de rând. de a trăi viaţa ca dar veşnic. fiindcă raţiunea şi condiţionările lumii. Eu însă. ci sunt dreptate când afirmă: „Totul este altundeva” – „Singurul adevăr stă în leagănul ramurilor desfrunzite“. Poate părea o afirmaţie ireverenţioasă. ca oameni simpli. nu ne permitem să aspirăm la perfecţiunea sfântului. Sunt poate cele mai semnificative exemple de mari păcătoşi transformaţi în sfinţi ai lui Dumnezeu. Sfântul Ciprian a 20 Teodor Burnar . zice Domnul. ca un păcătos ce încă mă lupt cu nevoinţele lumii. realitatea. pot îndepărta bucuria. să priveşti o rază de soare ce odihneşte pe un perete – toate acestea constituie realitatea vieţii. trupul ne trage în jos. Nu se comunică prin discuţii şi polemici. spirituale. De aici şi dezaprobarea mea faţă de conversaţiile „profunde” şi. Alexander Schmemann fost vrăjitor. sfinţenia în înţelesul ei clasic este mai degrabă un reper. Sfinţenie şi păcat Păcatul e anticamera sfinţeniei şi-a mântuirii. care ne strigă: „Veniţi să ne judecăm. Am simţit aceasta în ajunul Anului Nou. dar totul e să nu murim în păcat. nu sunt doar un fundal insignifiant. La fel se întâmplă şi în comunicare. Cu cât comunicarea este mai profundă şi mai însufleţită cu atât este mai puţin condiţionată de cuvinte. incapacitatea de „a trăi” pur şi simplu.

Fiul lui Dumnezeu. şi mai ales pentru Olanda. vorbindu-le oamenilor de Hristos. Dintre ei pomenim pe sfinţii fraţi preoţi Ewald cel Blond şi Ewald cel Brunet. părinţii săi l-au trimis la mănăstirea Ripon din apropriere. Însă dorul de a-L propovădui pe Hristos între păgâni i-a aprins inima şi. din părinţi foarte credincioşi (tatăl său. Papa Serghie al II-lea l-a primit cu bunăvoinţă şi. iar arhiepiscopul a putut astfel să-şi reia misiunea. Sfântul Egbert. în anul 678. care au fost omorâţi de păgâni în apropiere de Dortmund şi ale căror moaşte odihnesc la Köln. În faţa acestei nenorociri. în anul 658. vase de slujbă şi sfinte moaşte. sfântul arhiepiscop a hotărât să meargă să-i vorbească lui Radbod însuşi. după convertirea lor la creştinism. mulţi englezi au trecut marea pentru a-l ajuta. pentru a cere binecuvântarea şi ajutorul Patriarhului Apusului. Însă şi de acolo a fost izgonit. De acolo. cu gândul de a propovădui în acele părţi. fiind cinstit ca sfânt încă din viaţă. miluieşte-ne pe noi. oraşul Utrecht de azi. Sfântul Willibrord a fost cel dintâi care a propovăduit credinţa creştină acestor popoare. pe care a adus-o la Hristos. trimiţându-i-l tocmai atunci pe compatriotul său. Şi-a aşezat scaunul episcopal în vechea cetate romană Trajectum. Însă Dumnezeu nu l-a lăsat lipsit de ajutor. noul arhiepiscop a pornit din nou la propovăduire. Timpul era cât se poate de potrivit. botezându-i. În cele din urmă. Deşi la hirotonie numele i-a fost schimbat în Clement. Doamne Iisuse Hristoase. episcop de Dorestadt. Vreme de trei ani. care avea să ajungă mai târziu apostolul Germaniei. şi în curând mănăstirea a devenit un adevărat centru al lucrării sale de propovăduire. Primise darul facerii de minuni. zidind biserici şi hirotonind preoţi. Însă în anul 716. Willibrord a plecat în Irlanda. Willibrord a propovăduit credinţa creştină între păgâni.Sfântul Willibrord apostolul Olandei Englezii. Prin aceşti ucenici englezi. Cei doi misionari. Iar Dumnezeu le-a binecuvântat lucrarea. A întemeiat şi o mulţime de mănăstiri. sporind în virtute şi în sfinţenie. la marile mănăstiri de acolo. a hotărât să-l hirotonească arhiepiscop pentru noile pământuri venite la credinţă. trupul i-a fost aşezat în biserica din Echternach. I se dăduse în păstorire întreg pământul Frisiei. După adormirea sa. îndreptându-se spre pământurile Frisiei. S-a născut în regatul Northumbria din partea de nord a Angliei. la 7 noiembrie 739 a murit în mănăstirea sa din Echternach. omorând mulţime de călugări şi creştini. regele i-a poruncit lui Willibrord să părăsească de îndată ţara. Atunci sfântul s-a îndreptat spre nord. unde a pus temeliile unei catedrale închinate Mântuitorului Hristos. ostenindu-se neîncetat să aducă întreaga ţară la Hristos. arhiepiscop de Utrecht şi apostolul Olandei. care pe atunci se numea Frisia şi era locuită de frisieni (strămoşii olandezilor). Acolo avea obiceiul să se retragă adesea pentru post şi rugăciune. unde odihneşte până azi. încărcat cu cărţi. Apoi. celălalt tânăr şi plin de râvnă. Biserica din Frisia a ajuns la o înflorire mai mare decât înainte. sfântul a hotărât în anul 695 să meargă la Roma. Willibrord a rămas cunoscut mai departe cu vechiul său nume. în anul 691. Când era de doar câţiva ani. încât mănăstirea a ajuns un mare loc de pelerinaj. a reuşit să recucerească partea de apus a ţării. Sfântul Bonifatie. Însă tânărul copil a fost atras de viaţa călugărească şi a hotărât să rămână la mănăstire. încât în scurt timp. aşteptând schimbarea vremurilor. al cărui ocrotitor ceresc este. care devenise prielnică pentru misiune. peste tânăra Biserică din Frisia s-a abătut furtuna: Radbod. au pornit o imensă lucrare de încreştinare a fraţilor lor germani de pe continent. regele păgân al frisienilor. în Danemarca. reuşind să aducă mult popor la Hristos. unul bătrân şi experimentat. Păgân înverşunat şi om de o rară cruzime. au început din nou să vestească peste tot cuvântul mântuirii. Wilgils. ale cărui moaşte se găsesc la Düsseldorf. unde era stareţ Sfântul Wilfrid. El însuşi călătorea neobosit. Multe minuni au avut loc la mormântul lui. unde era stareţ tot un englez. La chemarea sa. A izgonit preoţii din ţară. Într-adevăr. în anul 719 Radbod a murit. Pepin l-a primit pe Willibrord şi i-a îngăduit cu bucurie să vestească frisienilor Evanghelia. dintre care cea mai importantă la Echternach (în Luxemburg-ul de astăzi). Vreme de încă 20 de ani Willibrord a rămas în Frisia. şi pentru Luxemburg. aflând despre lucrarea sa misionară. pentru ai cere ajutorul. vestite pentru asprimea vieţii monahale şi pentru mulţimea de părinţi sfinţi. pentru a învăţa carte. deoarece francii tocmai cuceriseră partea de apus a Frisiei. avea să fie cinstit ca sfânt). Willibrord şi-a părăsit mănăstirea. prin care arăta păgânilor puterea credinţei în adevăratul Dumnezeu. Amin! SFInţI ORTODOcşI DIn ApUS Ierodiacon Grigorie Benea 21 . Pentru rugăciunile Sfântului Willibrord. Deşi l-a lăsat nevătămat. S-a aşezat la mănăstirea Rathmelsigi. Willibrord a putut desăvârşi încreştinarea ţării. şi astfel s-a retras la mănăstirea sa din Echternach. Tot ce zidise în atâţia ani fusese distrus. el a distrus toate bisericile şi a înălţat peste tot altare idoleşti. Dar pentru că nevoile tinerei Biserici creşteau. fiind tuns monah la vârsta de doar 15 ani. Apoi. Vreme de 12 ani a rămas sub povăţuirea lui. sfântul se roagă neîncetat pentru lumea întreagă. Au început cu pământurile Olandei de azi. Un alt englez a fost şi Sfântul Swithbert. A debarcat la gurile Rinului şi a mers mai întâi la curtea regelui franc Pepin.

o rupse în multe bucăţele şi i-o dădu copilului să o refacă. Băiatul se retrase într-un colţ şi începu să facă puzzle-ul. Aşa că. El găsi într-o revistă o fotografie complicată şi detaliată a pământului.pIlDă Un băiat veni la tatăl său voind să se joace. Acesta însă nu avea timp şi nici chef să se joace cu copilul. pornind de la el. să creezi acțiuni dinamice şi poți demonstra toate acestea. lume”. încât copilul va fi ocupat o vreme. care realizează cărţi şi reviste de benzi desenate şi poveşti ilustrate. Ramona Pop Se caută o colaborare cu un scriitor cu talent. alegând din mai multe variante pe cele mai atractive şi respectând o serie de paşi dovediți atunci când este nevoie. Poveştile tale vor fi asemănătoare cu ceea ce este pe piață din punct de vedere al interesului pe care îl suscită dar cu totul altfel în ceea ce priveşte mesajul şi conținutul. Copilul răspunse: „Pe partea cealaltă era fotografia unui om. Ştii să scrii atractiv. proactiv. Candidatul potrivit va scrie pentru copii. atunci a devenit şi lumea. După ce vei fi scris un text care îți place în primul rând ție ni‐l vei trimite şi nouă (via internet). realizând poveşti şi scenarii fermecătoare şi constructive care îi vor amuza şi îi vor ține cu sufletul la gură pe cei mici. de unul singur. 22 . Am făcut omul şi când omul a fost om. Vei primi feedback pozitiv de la colegi şi va fi aprobat de către Directorul de Creație. cu umor. Primul pas este să suni acum pentru toate informațiile la numărul de telefon 0756 100 892. se gândi cum ar putea să CânD OMul A FOST OM ocupe copilul. care să îşi împlinească vocaţia alături de o organizaţie editorială pentru copii. Abia trecuseră câteva minute că el veni la tatăl său şi îi arătă fotografia completă. gândindu-se că este un puzzle atât de complicat. Poți să îți imaginezi firul roşu şi. Vei scrie poveştile la tine acasă. Colaborarea se va realiza la distanță. să construieşti detalii exacte şi secvențe. Tatălui nu-i veni să creadă şi îl întrebă pe copil cum de reuşise să o refacă atât de repede.

dar nu numai. dându-ne adresa/adresele unde revista trebuie expediată. via email sau telefon.L.abonamente@yahoo. Pentru detalii. trimiteţi numele. fundaţii etc.com www. prenumele şi adresa completă la care doriţi să vă fie trimise revistele. pe adresa de mail: og. La solicitarea multor cititori din spaţiul online.2008.665. J03/2088/10.R. PRECIZĂRI: Taxele de expediţie sunt incluse în preţul abonamentului. nr. condiţii deosebite pentru organizatori Agenţia Viva Turism ( http://www. Pentru câteva numere mai vechi disponibile.C.10.ro/ ) Tel: 0745 395 777 Publicaţie editată de S. Com. Laurenţiu Dumitru. CUI 24588375.10. laurenţiu Dumitru Membru al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini www.laurentiudumitru. ne puteţi contacta la adresa de mail sau la numărul de telefon de mai sus. vă oferim acum posibilitatea de a face ABONAMENT. de aceea am precizat „numere consecutive”. veţi discuta separat.R. jud. Puteţi face mai multe abonamente pe un singur nume (parohii. Nu dispunem de colecţia completă a revistei. cu responsabilul nostru. 555.ro redactor principal: Miruna ionescu. Ele vor fi onorate începând cu luna efectuării plăţii. Bradu. Argeş orthograffiti@yahoo.com sau prin sms sau apel la numărul de telefon: 0764. Pridvor Media Press AG S. foarte puţin pe la pangare şi librării ortodoxe. Pridvor Media Press AG S. anterioare abonării.orthograffiti..2008 În RON: RO32BRDE030SV86254530300 În Euro (pentru străinătate): RO32BRDE030SV86254700300 COD SWIFT: BRDEROBU Conturile sunt deschise la BRD.9867 Adresa de corespondenţă: Geamăna. ISSN 1844 . CUI 24588375. revista OrthoGraffiti se distribuia aproape exclusiv prin licee. Suceava 23 .C. Revista OrthoGraffiti apare deocamdată doar pe perioada anului şcolar. Costul unui abonament: Pentru România: 40 RON – pentru 10 numere consecutive 20 RON – pentru 5 numere consecutive Pentru străinătate: 15 EURO – pentru 10 numere consecutive 8 EURO – pentru 5 numere consecutive Banii se depun în contul S.ABOnAMEnTE la revista „OrthoGraffiti“ Până acum.vivaturism.ro Coordonator: prof.249. Art design: Bogdan nicolae Ciocîrlan Tipar: Accent Print. J03/2088/10.L. sucursala Piteşti IMPORTANT: După plată. Puteţi face abonament/e şi pentru alte persoane (cadou). dacă banii s-au depus până la data de 20.). Editor Coordonator OrthoGraffiti programe speciale pentru elevi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful