I. Celula I.1. Celula Definitie Celula este unitatea principala structurala, functionala si genetica a organismelor vii.

La baza alcatuirii organismului uman, ca de altfel si al tuturor vietuitoarelor, se afla celula (fig.1). Intregul organism uman este alcatuit din celule. Celulele pot exista singure (exemplu: globulele albe din sange), sau grupate, formand tesuturi (exemplu: tesutul nervos, alcatuit prin gruparea neuronilor). Nivelurile de organizare ale corpului uman sunt, conform cresterii, urmatoarele: celula – tesuturi – organe – sisteme de organe – organism. Celula reprezinta un sistem deschis prin care se realizeaza schimbul de materie si energie cu mediul extern. Are o mare capacitate de crestere, dezvoltare si diferentiere (trecerea de la forme simple la forme din ce in ce mai complexe), datorita proprietatii de autoreproducere. Forma, alcatuirea si functia, celulelor, este diferita, legat de locul in care este plasata, de tesutul din care face parte, de rolul pe care il are. De exemplu, celula musculara este fusiforma, neuronul are forma stelata, globulele albe au forma rotunda, ovulul este sferic. Dar si dimensiunea celulelor difera. De exemplu, cea mai mare celula este ovulul (200 microni) si are rol in reproducere, spermatozoidul (40-55 microni) este una din cele mai mici celule. I.2. Componentele celulei Componentele fundamentale ale celulei sunt: membrana, citoplasma si nucleul. a) Membrana celulara se afla la periferia celulei. Este alcatuita din molecule de proteine si lipide, legate intre ele, dar care permit schimburile dintre celula si exteriorul acesteia. Membrana are permeabilitate selectiva. Procesele de schimb care au loc in membrana celulara se realizeaza prin doua tipuri de transport: transportul transmembranar – asigura trecerea apei si a substantelor dizolvate prin membrana celulara;

1

-

transportul in masa – este procesul prin care celula inglobeaza sau elimina particule de natura diferita, prin intermediul unor vezicule formate la nivelul membranei celulare.

b) Citoplasma este o substanta de consistenta gelatinoasa care ocupa interiorul celulei si in care sunt cufundate nucleul impreuna cu celelalte organite celulare (structuri foarte mici, prezente in interiorul celulelor, care indeplinesc anumite functii). Organitele celulare sunt de doua tipuri: - comune (pe care le intalnim la toate tipurile de celulele); - specifice (care sunt necesare doar anumitor tipuri de celule). Organitele comune sunt: reticulul endoplasmatic, ribozomii, lizozomii, aparatul Golgi, mitocondriile si centrozomul (central celular). Organitele specifice sunt: miofibrilele (le gasim doar in fibra musculara), neurofibrilele si corpusculii Nissl (specifice celulei nervoase). Reticulul endoplasmic (RE) apare ca un sistem de membrane care face legatura intre exteriorul celulei si nucleu (este un sistem de transport). Reprezinta sediul sintezei proteinelor (capacitatea celulei vii de a produce proteine). Implicat si in transportul proteinelor si lipidelor in celula. Reticulul endoplasmatic este de doua categorii: reticul endoplasmatic rugos (REG) – este un sistem de membrane si canale care prezinta ribozomi atasati la suprafata lor; proteinele sintetizate de ribozomi sunt incorporate in vezicule si transportate spre aparatul Golgi ; reticul endoplasmatic neted (REN) – este un sistem de membrane si canalicule care faciliteaza transportul substantelor in interiorul celulelor, este lipsit de ribozomi, este sediul unor reactii metabolice importante. Ribozomii sunt formatiuni sferice de dimensiuni mici, cu rol in sinteza proteinelor. Ei se gasesc fie liberi in citoplasma, fie atasati canaliculelor reticulului endoplasmatic, formand reticulul endoplasmic rugos. Ribozomii sunt formati dintr-un anumit tip de ADN (numit ADN ribozomal) si proteine. Lizozomii se prezinta sub forma unor vezicule mici care contin in interiorul lor enzime. Au rol in digestia intracelulara si fagocitoza. Fagocitoza este procesul prin care o celula incorporeaza microbi sau corpuri straine, pe care le distruge (prin digestie).

2

Aparatul Golgi (Complex Golgi) se afla in apropierea nucleului, fiind un ansamblu de vezicule si tubuli subtiri, avand rol in transformar ea, transportarea si eliminarea produsilor chimici necesari pentru activitatea celulara. Mitocondriile sunt organite din citoplasma celulei in care are loc respiratia, produc energie prin ardere celulara. Membrana interna este pliata sub forma unor creste. Contin ADN propriu (numit ADN mitocondrial). Sunt mai numeroase in celulele cu activitate metabolica mai intensa. Centrozomul (centrul celular) este o regiune specializata a celulei, situata in imediata apropiere a nucleului, formeaza fusul de diviziune (prin care celula se multiplica). Centrozomul lipseste din celula nervoasa, care nu se divide. c) Nucleul este un corpuscul de dimensiuni mari, aflat in citoplasma celulei, are forma sferica, contine materialul genetic (ADN) responsabil de functionarea celulara (rol de centru de control al activitatii celulei) si de a transmite caractere ereditare. La randul sau nucleul este alcatuit din: - o membrana nucleara dubla, care se numeste cariolema; - citoplasma nucleara, numita si carioplasma (un suc nuclear vascos), care contine o retea de filamente subtiri numita cromatina; cromatina contine molecule de ADN (acid dezoxiribonucleic), care formeaza cromozomii. Moleculele de ADN sunt alcatuite dintr-un numar foarte mare de gene – care sunt materialul nostru genetic. Nucleul contine unul sau mai multi nucleoli care sunt mici corpuri sferice cu rol de a transmite mesaje ribozomilor din citoplasma pentru a fabrica proteine. Celulele umane sunt de tip eucariot (celule care au un nucleu distinct, bine individualizat – care prezinta membrana nuclera – si care contine materialul genetic), deoarece sunt alcatuite dintr-un nucleu separat de citoplasma printr-o membrana proprie, in interiorul caruia se gasesc elementele care contin informatia ereditara si indeplinesc toate functiile celulare. I. 3. Informatia ereditara Nucleul contine toate informatiile genetice care trec de la parinti la copii in urma procesului de reproducere. Toate aceste informatii se gasesc in substanta numita AND (acid dezoxiribonucleic), codificate. Acest compus biologic special dispune de doua insusuri principale: depoziteaza informatia si este capabil sa-si creeze copia identica. 3

fiind alcatuite dintr-un filament suprarasucit numit cromonema. 2) Definitie ADN-ul (materialul genetic) . I. 1. Cromatina este ADN-ul impreuna cu o proteina. de lungime variabila. fiind caracteristic pentru specia respectiva.sunt purtatorii informatiei ereditare. Au structura helicoidala. I. Cromozomii (fig. se gaseste imprastiata in nucleu sub forma de cromatina. 2. 3. In principal. ADN-ul este format din doua filamente compuse din molecule de dezoxiriboza si fosfati infasurati intr-o elice dubla si unita cu ajutorul unor baze azotate inlantuite prin punti de hidrogen. iar in timpul diviziunii celulare se condenseaza si ia forma unor bastonase numite cromozomi. ca si cum ar fi o scara in spirala. unul scurt si unul lung. fiind de doua tipuri : cromozomul X. Exista patru tipuri de baze azotate. La om numarul cromozomilor este de 46. cromozomul Y. substanta care. atunci cand celula este in stare de repaus. 3. ADN-ul (fig. Ea este unita intr-un punct numit centromer. Doi cromozomi X (XX) determina sexul feminin. 2) Definitie Cromozomii . dintr-un filament de ADN. care il imparte in doua brate de lungime inegala. in centrul sau formandu-se centromerul. Substanta din care sunt alcatuiti cromozomii este cromatina. pe cand un cromozom X si unul Y (XY) determina sexul masculin. Numarul de cromozomi din celule este constant la totii indivizii care apartin aceleiasi specii. denumite 4 .O anumita informatie exista in unele molecule de acid dezoxiribonucleic (ADN).este principalul constituient al cromozomilor din nucleul celulei si joaca un rol esential in determinarea caracterelor ereditare. fiecare cromozom este format. din care 22 perechi de autozomi (oricare din cromozomii unei celule in afara de cromozomii sexuali) si o pereche de cromozomi ai sexului (care intervin in mecanismul de determinare a sexului).

1. 1. Se divide mai intai nucleul celulei (proces numit cariokineza).adenina. cat si in citoplasma. 1.diviziunea mitotica (mitoza). care corespund fragmentelor specifice de ADN si care constituie unitatile functionale ce determina caracterele ereditare. 2. 3. perioada S – in care se dubleaza cantitatea de ADN din celula si are loc replicarea (’’inmultirea’’) cromozomilor. II. care duc la dezvoltarea deplina a celulelor fiice. S si G2 alcatuiesc impreuna interfaza. Succesiunea acestor elemente determina alcatuirea genelor. timina si citozina. 3) Definitie Ciclul celular reprezinta secventa de faze diferite prin care trece o celula intre o diviziune celulara si urmatoarea. Ciclul celular (fig. perioada G1 – in care au loc procese intense de biosinteza (producerea de molecule de catre celula) si crestere celulara. guanina. Ambele tipuri de diviziuni celulare se desfasoara dupa urmatoarele etape: 5 . dupa care are loc diviziunea citoplasmei (proces numit citokineza) si se formeaza o membrana nucleara intre cei doi nuclei. Diviziunea celulara Definitie Diviziunea celulara reprezinta procesul de formare a doua sau mai multe celule.diviziunea meiotica (meioza). . Ciclul celular poate fi impartit in patru perioade principale : 1. In urma diviziunii iau nastere doi nuclei identici cu nucleul celulei mama. 4. Interfaza . au loc modificari atat in nucleu. a caror relatie este complementara. In aceasta etapa nucleul nu se mai divide. II. deoarece una singura nu se poate imbina cu alta specifica.fiice dintr-o singura celula mama. Diviziunea celulara este de doua tipuri: . perioada M – in cursul careia are loc mitoza (diviziunea nucleului) si citokineza (diviziunea citoplasmei). perioada G2 – in timpul careia au loc ultimele pregatiri inainte de diviziunea celulara. Perioadele G1.reprezinta etapa care urmeaza dupa incheierea diviziunii celulare.

# Telofaza – ultimul stadiu al diviziunii in care cromatidele care s-au separat in anafaza se aduna la polii fusului. 3) Definitie Mitoza este un tip de diviziune nucleara in urma careia rezulta doua celule fiice. Fiecare cromosom se divide in lungime in doua cromatide. In aceasta faza cromozomii raman separati unul de celalalt. anafaza. formand placa ecuatoriala (zona care se formeaza pe linia de centru a celulei aflata in diviziune). Pe parcursul diviziunei mitotice au loc mai multe modificari. telofaza. # Profaza – primul stadiu al diviziunii celulare. Diviziunea mitotica (mitoza) (fig. # Metafaza – in cursul acestei faze membrana nucleara se distruge. rezultand doi nuclei fii cu acelasi numar si acelasi fel de cromozomi ca si nucleul initial al celulei. cu cei ai celulei mama. telofaza. ca si continut informational. 6 . In urma diviziunii meiotice. iar cromozomii se fixeaza prin centromeri. nucleii care au rezultat poseda numai jumatate din numarul initial de cromosomi. avand fiacare un nucleu care contine acelasi numar si acelasi tip de cromozomi ca si celula mama. Nucleii fii se formeaza din cromatide Cu alte cuvinte.- profaza. se formeaza o membrana nucleara. 2. identitate care se observa si de la o celula fiica la alta celula fiica. in cursul caruia cromozomii se contracta si se divid longitudinal (cu exceptia centromerilor) in cromatide. # Anafaza – stadiul trei al diviziunii in care cromatidele fiecarui cromozom se separa si se deplaseaza in directii opuse. metafaza. indepartandu-se fiecare spre cate un pol al fusului de diviziune. in urma diviziunii mitotice cromozomii celulelor fiice vor fi identici. metafaza . Procesul cuprinde patru faze: profaza. In jurul fiecarui grup. anafaza. care se despart si formeaza cromozomii celor doi nuclei ai celulelor fiice. se formeza fusul de diviziune (formarea a doi poli situati diametral opus in apropierea nucleului). II.

Diviziunea celulara porneste de la o celula mama diploida (care are un numar dublu de cromozomi), in urma diviziunii mitotice vor rezulta doua celule fiice tot diploide, ca si celula mama, adica care au numar dublu de cromozomi. In schimb in urma diviziunii meiotice vor rezulta patru celule fiice haploide (care au doar jumatate din numarul de cromozomi ai celulei mama). III. Tesuturile Celulele se diferentiaza, iau forme speciale care corespund functiei pe care o indeplinesc, se grupeaza si formeza tesuturi. Definitie Tesutul este o grupare de celule asemanatoare specializate pentru a indeplina una sau mai multe functii caracteristice. Dupa structura si forma celulelor, respectiv dupa functia pe care o indeplinesc in organism, se deosebesc patru mari categorii de tesuturi: - tesutul epitelial (exemplu: primul strat al pielii); - tesutul conjunctiv (fasciile care invelesc muschii); - tesutul muscular (muschii corpului); - tesutul nervos (creierul, maduva spinarii). III. 1. Tesutul epitelial (fig. 4) Este tesutul cel mai raspandit in organism, format din celule foarte asemanatoare, strans unite intre ele si de diferite forme: cubice, prismatice, cilindrice, pavimentoase (turtite), conice - strans legate intre ele, aranjate intr-unul sau mai multe straturi. Celulele profunde (din primul strat) sunt asezate pe o membrana bazala, care le separa de tesutul conjunctiv ce se afla intotdeauna sub tesutul epitelial. Dupa functie, epiteliile se clasifica in: epitelii de acoperire; epitelii glandulare ; epitelii senzoriale . a) Epiteliile de acoperire - sunt epiteliile care acopera suprafata corpului sau captusesc cavitatile corpului sau ale unor organe. Ele sunt formate din celule turtite sau prismatice dispuse intr-un singur strat sau in mai multe straturi, alcatuind epitelii simple (unistratificat), si epitelii stratificate. Simplu sau stratificat, epiteliul de

7

acoperire se sprijina pe un tesut conjuctiv numit corion, de care este separat printr-o membrana bazala, o formatiune cu structura si grosime variabila. Exemple: - epiderma este un tesut epitelial pluristratificat pavimentos, deoarece are cinci straturi, iar ultimul strat are celule turtite, pavimentoase; - foitele pleurale sunt epitelii unistratificate pavimentoase, deoarece au un singur strat de celule turtite, asezate pe o membrana bazala b) Epiteliile glandulare – sunt tesuturi formate din celule epiteliale modificate capabile sa produca anumite substante, pe care le elimina in mediul lor inconjurator. De obicei, celule glandulare se grupeaza, formand organe speciale numite glande; uneori insa, ele raman ca celule glandulare izolate printre celulele unor epitelii de acoperire ca, de exemplu, in epiteliul tractului digestiv sau in epiteliul traheei, alcatuind celulele mucoase. Epiteliile secretoare se asociaza cu tesut conjunctiv, vase si nervi, formand glande. Exista trei tipuri de glande: exocrine - produsul lor de secretie este eliminat printr-un canal in exteriorul endocrine - produsii lor de secretie hormonii - sunt eliminati direct in mixte - au secretie atat exocrina, cat si endocrina (exemplu: pancreasul). c) Epiteliile senzoriale - sunt alcatuite din celule specializate pentru receptionarea stimulilor din exteriorul sau interiorul organismului. Fiecare stimul este transformat in influx nervos si transmis neuronilor cu care celulele senzoriale (receptorii) sunt conectate. Influxul nervos este transportat de catre neuroni pana la centrii nervosi si transformat in senzatii. Exemple: senzatia de frig, de cald, presiune, durere. III. 2. Tesutul conjunctiv (fig. 5, fig.6) Tesutul conjunctiv, dupa cum spune si numele, face legatura dintre diferitele organe, precum si dintre componentele acestora. Acest tip de tesut nu vine insa in legatura directa cu mediul extern sau cu lumenul vaselor. Intra in alcatuirea oaselor, are rol trofic (de hranire), depoziteaza grasimi, intervine in apararea organismului, in fagocitoza. Este un tesut care asigura rezistenta organismului. organismului (exemplu: glandele sudoripare); sange (exemplu: glanda tiroida);

8

Alcatuit dintr-o substanta gelatinoasa numita substanta fundamentala, in care se afla celule si fibre. Fibrele dau rezistenta si elasticitate tesutului, si pot fi de colagen (proteina fibroasa insolubila intalnita in cantitati mari in derma, tendoane, oase), reticulina sau elastina (proteina fibroasa, principalul constituent al fibrelor elastice galbene din tesutul conjunctiv). Substanta fundamentala poate fi: moale, semidur sau dura. Dupa consistenta acesteia, tesutul conjunctiv se clasifica in: tesuturi conjunctive moi; tesut conjunctiv semidur; tesut conjunctiv dur. a) Tesuturile conjunctive moi au structuri diferite si indeplinesc o varietate de functii: leaga intre ele diferite parti ale organelor, hranesc alte tesuturi, ofera protectie mecanica, depoziteaza grasimi, produc elementele figurate ale sangelui, au rol in imunitate. Tesuturile conjunctive moi au cele trei componente in diferite proportii: - in tesutul lax componentele sunt in proportii aproximativ egale; contine nervi si multe vase, hranind si insotind alte tesuturi, cum ar fi cel epitelial (exemplu: dermul, al doilea strat al pielii); - tesutul fibros, datorita numeroaselor fibre de colagen, are o rezistenta mecanica deosebita (exemplu: fasciile care invelesc muscbii); - tesutul elastic poseda multe fibre elastice (exemplu: tunica mijlocie a vaselor de sange); - tesutul adipos contine celule rotunde care acumuleaza grasime, ce impinge nucleul la periferie (exemplu: hipodermul, stratul profund al pielii); - tesutul reticulat este format din fibre de reticulina dispuse sub forma de retea, in ochiurile careia se afla substanta fundamentala si celulele (exemplu: maduva hematogena din oase, care produce globulele albe, globulele rosii si trombocitele). b) Tesutul conjunctiv semidur este un tesut elastic, dar rezistent. Se mai numeste tesut cartilaginos (formeaza cartilaje) si contine fibre in cantitate mare, putine celule si substanta fundamentala. Se clasifica in: - tesut cartilaginos hialin - este situat la suprafetele articulare ale oaselor, peretele laringelui si traheei, cartilaje costale. Are un aspect translucid, albicios si elasticitate redusa. Contine fibre putine si foarte fine; - tesut cartilaginos elastic - este bogat in fibre elastice. Este prezent in pavilionul urechii; 9

tesutul muscular poate fi: striat – formeaza muschii scheletici (care se prind de oase) si au mai multi nuclei. tub striat de tip cardiac (muschiul inimii). 7) Este alcatuit din celule musculare fusiforme. asezate cap la cap si despartite de o membrana. neted . In timpul contracti musculare acestea se intrepatrund. III.intra in alcatuirea peretilor organelor interne (uter. Are in substanta fundamentala o proteina oseina impregnata cu saruri minerale. In timpul relaxarii. ca glicogenul (polizaharid special intalnit in celulele musculare dar si hepatice) si fosfocreatina (substanta prezenta in tesuturi care reprezinta o rezerva de energie chimica stocata). Se intalneste in discurile dintre vertebre si in articultii. . Acest tesut se afla la extremitatile oaselor lungi si in centrul oaselor late si scurte. comune si specifice. In functie de aspect si de functia pe care o indeplineste. vezica urinara. alcatuite din microfilamente subtiri. In citoplasma se afla unul sau mai multi nuclei si organitele celulare.in tesutul osos compact au dispozitie concentrica.in tesutul osos spongios se intretaie. de unde vine aspectul spongios (buretos). numita disc intercalar. in jurul unor canale microscopice prevazute cu vase si nervi. In plus sarcoplasma muschilor activi este bogata in mitocondrii. Tesutul muscular (fig. provocand o contractie musculara sau o miscare a celulei). alunecand unele peste altele si scurtand celula muscular. fiind digestiv). Fiecare celula are o membrana contractila care inveleste fibra musculara numita sarcolema si o citoplasma numita sarcoplasma care contine substante chimice necesare pentru contractia musculara. Miofibrilele sunt organitele specifice celulei musculare. fibrele miocardice se dispun inelar. 3. Tesutul osos este format din lamelele osoase dispuse in doua moduri: .. alungind celula. Acest tesut se afla in partea centrala a oaselor lungi si la periferia oaselor late si scurte.tesut cartilaginos fibros are putine celule si este bogat in fibre care ii dau o rezistenta deosebita. c) Tesutul conjunctiv dur intra in alcatuirea oaselor. lasand intre ele niste spatii. legate in fascicule prin tesut conjunctiv. 10 . miofibrilele se departeaza unele de altele. contractile. care se numesc actina (proteina contractila a tesutului muscular care se gaseste sub forma de filamente) si miozina (proteina contractila care interactioneaza cu actina.

de obicei central. si celule gliale care formeaza un tesut de suport sau interstitial al sistemului nervos. Butonii terminali contin mediatori chimici.III. 4. care se ramifica in portiunea terminala. Tesutul nervos (fig. Structura neuronului a) Corpul celular are o membrana . Este o celula de forma stelata (corpul celular). Axonii conduc impulsul nervos dinspre corpul neuronal spre butonii terminali. substante prin care impulsul nervos este transmis altui neuron. In citoplasma se afla organite celulare si un nucleu. Mielina se comporta ca un izolator electric. cu unul sau mai multi nucleoli. aceasta teaca prezinta intreruperi numite strangulatii Ranvier. care capteaza influxul nervos de la receptori sau de la alti neuroni si il conduc spre corpul celular. 4. Majoritatea 11 teaca Schwann . b) Prelungirile neuronale sunt: Dendritele sunt prelungiri foarte ramificate.din loc in loc. Neuronul asigura functia de conducere a informatiei. care genereaza si conduc impulsurile nervoase. care formeaza . ultimele ramificatii fiind butonii terminali. 8) Este alcatuit din doua tipuri de celule: neuroni. care prezinta mai multe prelungiri. lunga.neuroplasma. 10): cea de a doua teaca.neurilema si o citoplasma . 8 B) Definitie Neuronul reprezinta unitatea strucurala si functionala a sistemului nervos. III. Fibra axonului este acoperita de mai multe teci (fig. Organite specifice neuronului sunt: corpusculii Nissl (corpii tigroizi) care sunt alcatuiti din aglomerari de reticul endoplasmic rugos si neurofibrilele care reprezinta o retea de fibre care traverseaza intreaga citoplasma. motiv pentru care impulsurile nervoase sar de la o strangulatie Ranvier la alta. Axonul este o prelungire unica. teaca de mielina . care inconjura axonii. Neuronul are rolul de a genera si conduce impulsurile nervoase. Neuronul (fig.este formata din celule gliale. celule diferentiate specific. 1. Celulele gliale secreta o substanta de culoare alba numita mielina. cu rol in transportul substantelor din celula si de sustinere.

transmit informatiile de la receptori (aflati in piele sau alte organe) pana la centrii nervosi. altui neuron. cu rol de nutritie si protectie. 4. Nervii (fig. Aceste celule nervoase se asociaza cu tesut conjunctiv. Sinapsa (fig. fenomen numit transmitere sinaptica. un neuron preia informatia prin dendrite. unde informatiile sunt transformate in comenzi (exemplu: contractia musculara). fagocitoza. formand nervi. 4. numita mielina. III. 12 . Este alcatuita din tesut conjunctiv si acopera teaca Schwann. cu rol de sustinere si nutritie. 11) Definitie Sinapsa reprezinta legatura dintre doi neuroni si se realizeaza intre butonii terminali ai primului neuron si dendritele celui de-al doilea.nervii senzitivi . Fiecare nerv este protejat de o teaca de tesut conjunctiv.este o teaca continua. unde informatiile sunt transformate in senzatii (exemplu: senzatia de tact. somatici si vegetativi.nervii motori . Celulele gliale (fig.axonilor sunt mielinizati si conduc impulsul nervos mult mai repede decat cei nemielinizati. . 12) Neuronii. nervii pot fi: senzitivi. Celulele gliale. In sistemul nervos se realizeaza o retea bogata de neuroni. 3. Astfel. Intre aceste doua portiuni se formeaza un spatiu numit fanta sinaptica. aparare si troficitate (hranire). o aduce la corpul neuronal si o transmite mai departe prin axon. III. motori. se afla printre neuroni si indeplinesc mai multe functi: de sustinere. Celulele gliale se pot divide. vase si nervi. teaca Henle . Ele secreta o substanta de culoare alba. se grupeaza. 2. vaz). In functie de informatia pe care o transmit. III. legati intre ei prin sinapse. care insoteste ramificatiile axonice pana la terminarea lor. . de unde ajung la dendrite.transmit informatiile de la centrii nervosi pana la organele efectoare (muschi sau glande). ocupand locul neuronilor distrusi. 4. in traseul lor. 4. 9) Celulele gliale sustin si hranesc neuronul. Din butonii terminali sunt eliberati mediatorii chimici in fanta sinaptica.

nervii vegetativi .sunt cei care fac legatura intre centrii nervosi si soma.fac legatura intre organele interne (viscere) si centrii nervosi. Nervii somatici sunt de tip mixt: pot fi si senzitivi (duc informatii de la receptorii din piele la centrii nervosi) si motori (duc informatii de la centrii nervosi la muschii scheletici). Acestia pot fi senzitivi (duc informatii de la receptorii din viscere pana la centrii nervosi) sau motori (duc informatii de la centrii nervosi spre muschii viscerelor sau glande). . 13 . Soma este reprezentata de piele si muschii scheletici..nervii somatici .

Fibrinogenul are rol important in coagularea sangelui. IV. Sangele este un tesut conjunctiv lax cu o constanta fluida. Elementele figurate . globulele albe (leucocitele) si plachetele sanguine (trombocitele) (fig. HP042-.aportul la nivel celular de substante energogenetice si plastice (glucoza. caracterizat prin compozitie si proprietati fizico-chimice relativ constante.sunt globulele rosii (hematiile). De exemplu. aminoacizi. limfa si lichidele intercelulare formeaza mediul intern al organismului. apa si oxigen (O2). globuline si fibrinogen. ce asigura homeostazia necesara activitatii normale a celulelor. B. are aproximativ 5 litri de sange. A. care contine 90% apa si 10% substante organice si anorganice. ammoniac) si al dioxidului de carbon (CO2). IV. SANGELE Sangele. compus din plasma si elemente figurate. colesterol. Plasma sangvina . Cr. . Hematiile . elementele figurate (40-45%). vitamine liposolubile si factori ai coagularii. S042-). HC03-. Hematiile anucleate au din profil forma de disc biconcav cu diametru de circa 7.sunt celule sangvine anucleate (care nu au nucleu) in faza adulta. hormoni si proteine.5 milioane/mm3 la femei. acid uric). 13). aminoacizi. B. Albuminele asigura presiunea osmotica necesara mentinerii volumului sanguin. Aceasta forma mareste suprafata celulei si favorizeaza schimburile de gaze. 1. care asigura nutritia si oxigenul necesar organismului. Ca2+ Mg2+. Hematile au o durata de viata de 120 de 14 .IV. Sangele constituie aproximativ 8% din greutatea noastra corporala. produsi finali de metabolism (uree. vitamine). lipide. un barbat matur de statura medie. Sangele realizeaza: . Proteinele (7-9% din volumul plasmatic) sunt de 3 tipuri: albumine. Gamaglobulinele sunt anticorpi produsi de limfocite si asigura imunitatea organismului. deci volumul lui exact depinde de dimensiunile corpului. IV.transportul produsilor catabolismului celular (uree.este un lichid galbui.5 microni. Componentele principale ale sangelui: plasma sangvina (55-60%). saruri minerale.5 microni si grosime la periferie de 2. substante nutritive (glucoza. in numar de circa 5 milioane/ mm3 la barbat si 4. K+. Globulinele transporta lipide. cum ar fi: electroliti (Na+. acid uric. acizi grasi). creatinina.

Datorita acestor proprietati. Scaderea numarului de hematii care contin hemoglobina sau micsorarea cantitatii de hemoglobina din hematii diminueaza aprovizionarea cu oxigen si provoaca patologia numita anemie. Globulele albe sau leucocitele . B. Leucocitele sunt si ele de mai multe tipuri: polinucleare. in numar de 4000-8000/mm3. leucocitele au un rol esential in mecanismele de aparare ale organismului impotriva agentilor patogeni. de care se leaga oxigenul molecular (O2) ce urmeaza sa fie transportat. se deformeaza datorita emiterii de pseudopode. Polinuclearele sunt: 15 . „ hem ". pentru a traversa endoteliul capilar in spatiile interstitiale prin diapedeza. La un om sanatos. inglobeaza diferite celule moarte sau lezate si bacterii pe care le digera intracelular. IV. Cresterea numarului de hematii se numeste poliglobulie. ajunse la limita functionala. proces numit fagocitoza. vitamina B12.zile. acid folic) se numeste hematopoieza. Rata de inlocuire a hematiilor adulte. Fiecare hematie contine aproximativ 280 milioane de molecule de hemoglobina. in maduva rosie (hematopoietica) din oase. in volumul de sange din organism (56 1itri) se gasesc 700-800 g hemoglobina. se formeaza altele noi.5 milioane pe secunda. Pe masura ce sunt distruse. Leucocitele au cateva proprietati fiziologice particulare. la durere) sau stabila (la persoanele care traiesc la altitudini mari). in special din oasele late si in ficat. In molecula hemului se gaseste fier. importante in apararea organismului impotriva infectiilor: se deplaseaza pasiv in masa sangelui (duse de curentul sanguin) si activ (prin miscari amiboidale cu ajutorul pseudopodelor = picioruse false). este de aproximativ 2.sunt celule nucleate mobile. in splina (cimitirul globulelor rosii) si in maduva osoasa prin hemoliza. Poliglobulia poate fi de scurta durata (in efort fizic. Reglarea este controlata de un hormon secretat de rinichi (eritropoietina). # Hemoglobina are in structura sa o proteina (globina) si un pigment rosu. care confera culoarea rosie sangelui si are rolul de a transporta gazele respiratorii (O2 si CO2). dupa mancare. Procesul de formare a hematiilor (necesita Fe. mononucleare. dupa care sunt distruse in ficat. sintetizeaza anticorpi care asigura imunitatea. 2.

Durata de supravietuire este de circa 24 ore. Dupa realizarea hemostazei si refacerea peretelui vascular lezat are loc fibrinoliza. fagocitand resturi celulare si microbiene mai mari. Numarul lor creste in infectii ale organismului. maduva osoasa. Limfocitele prolifereaza intens atunci cand in organism patrund agenti patogeni. IV. # Monocitele (13-19% din totalul leucocitelor) sunt cele mai mari leucocite. Produc anticorpi care asigura imunitatea corpului. Au rol in coagularea sangelui. substante vasodilatatoare. Imunitatea este capacitatea organismului de a recunoaste si neutraliza macromolecule sau celule straine care.# Neutrofilele sunt cele mai numeroase (50-70% din totalul leucocitelor). # Acidofilele (1-3% din totalul leucocitelor) intervin in reactii alergice si in boli parazitare. dupa care sunt distruse in splina si ficat. Hemostaza este procesul fiziologic prin care organismul intervine in oprirea hemoragiei. migreaza spre tesuturile infectate cu microorganisme sau substante straine. patrunse in mediul intern. Provin prin fragmentarea unor celule mari (megacariocite) din maduva osoasa. in ganglionii limfatici. 3. Durata de viata este de la cateva ore pana la cativa ani. Durata de viata este de 5-9 zile. Prin diapedeza. B. Au proprietati fagocitare pronuntate. neutrofilele strabat peretele capilar. Au o durata de viata de cateva ore. opresc reactiile inflamatorii prin reactii de detoxificare. ganglioni limfatici. ca urmare a lezarii vaselor de sange. in fibrina insolubila. Se formeaza in timus. solubil. sub actiunea trombinei. In circulatia sanguina se gasesc in numar de 250000450000/mm3. Formarea cheagului de fibrina are loc prin transformarea fibrinogenului plasmatic (globulina din plasma). fiind atrase de substantele eliberate din celulele atacate. Ele intervin in stadiul tardiv al infectiilor. 16 .sunt cele mai mici elemente figurate. in amigdale etc. # Bazofilele (1% din totalul leucocitelor) sintetizeaza si elibereaza histamina si heparina. splina si ajung in circulatie pe cale limfatica. in splina. adica procesul de descompunere enzimatica a fibrinei. La locul infectiei fagociteaza microorganismele si substantele straine. Au nucleu in forma de rinichi. Se formeaza in maduva osoasa. Mononuclearele sunt: # Limfocitele (25-33% din totalul leucocitelor) sunt celule mici cu nuclei mari si citoplasma putina. produc dereglari ale unor constante functionale (ale homeostaziei). Trombocitele (plachete sanguine) . sunt anucleate.

A. apararea antiinfectioasa prin anticorpi specifici. functia hemostatica prin coagulare. beta b eta alfa O O (zero) A. AB B. AB AB Functiile sangelui in organism Sangele indeplineste functii importante pentru organism. reglarea temperaturii corpului. reglarea echilibrului hidric. mentinerea pH-ului prin sisteme tampon. AB A. O B. B.Principalele grupe sangvine: Grupa de sange Aglutinogen Aglutinina Primeste de la grupa Doneaza la grupa O A B AB I II III IV O (zero) A B AB alfa. B. cum ar fi: transportul de substante nutritive si gaze respiratorii. A. AB O. O O. asigurand desfasurarea proceselor metabolice. 17 .

Tubii drepti se deschid intr-o retea de canale neregulate si apoi se colecteaza in 10-12 canale eferente care se indreapta spre epididim. in interiorul carora se formeaz gametii masculini (spermatozoizii). secreta hormoni sexuali (androgeni si ovarieni). uretra). fibroasa numita albuginee. Din aceste ingrosari. organul copulator (penisul). ductele deferente. Structura organelor reproducatoare V. 21): testicule (glandele genitale masculine). Testiculul este invelit intr-o membrana conjunctiva alba-sidefie. vasele si nervii testiculari. La partea superioara a glandei albugineei se prezinta mediastinul. Testiculele sunt in numar de doua. Toti tubii unui lobul se unesc spre mediastinul testiculului intr-un colector comun tubul drept). cu baza spre albuginee si varful spre mediastin. devenit viabil si este expulzat prin actul nasterii. strabatut de canalele excretoare. Tubii sunt separati intre ei prin tesut conjunctiv interstitial. 1. unde creste si se dezvolta pana ce fatul. Gonadele (glande mixte) au doua functii importante: produc gametii ( ovulul si spermatozoidul). Tubii seminiferi contorti contin in pereti celulele seminale. 1. . Epididimul stocheaza sperma si in final aici are loc maturarea spermatozoizilor. precum si celulele interstitiale Leydig. Structura aparatul genital masculin V. care are un sistem muscular complex ce ii permite o mare mobilitate) se dezvolta in regiunea lombara a cavitatii abdominale si din a treia luna a vietii intrauterine incepe sa coboare. prostata. in care se gasesc vase si nervi. glandele anexe (veziculele seminale. caile excretoare (epididimul. REPRODUCEREA Reproducerea este rezultatul fecundarii gametului feminin (ovulul) de catre gametul masculin (spermatozoidul). de forma piramidala.V. 1. 18 de lobuli. care secreta hormonii androgeni. adapostite in scrot (alcatuit dintr-o punga tegumentara. glandele bulbo-uretrale). strabate peretele anterior al abdomenului in regiunea inghinala si la nastere ajunge in scrot. Alcatuirea aparatului genital masculin este urmatoarea (fig. ductele ejaculatoare. Acesta este situat in partea superioara si posterioara a testiculului si are forma de virgula. pornesc spre interior septuri conjunctive care impart testiculul in 200-300 Fiecare lobul testicular contine 1-4 tubi seminiferi contorti. Oul rezultat se adaposteste in cavitatea uterina.

La extremitatea distala se afla glandul. detemina sexul produsului de conceptie. turtita. sub vezica urinara. vagin. Spermatozoidul. Este o celula alcatuita din cap.Canalul epididimar rezulta prin unirea canalelor eferente si se continua cu canalul deferent. dezvoltarea musculaturii si a scheletului. pilozitatea. gametul masculin. Acesta se continua cu canalul ejaculator si.glandele genitale feminine (ovarele). fiind legate de spermatogeneza (formarea spermatozoizilor) si de secretia hormonilor andogeni. Spermatozoizii sunt secretati de celule seminale din tubii seminiferi contorti. iar hormonii androgeni . distributia grasimii de rezerva. la fel ca si glandele bulbo-uretrale. asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare: anumite particularitati somatice. gat si flagel. V. 1. sintetizat din colesterol. Tesulul ovarelor se diferentiaza in doua zone: 19 . Principalul hormon androgen este testosteronul. Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale Leydig. 2. Prostata secreta un lichid care intra in constitutia spermei. Ovarele au o forma ovoida. uter. produc gametii feminini (ovulele) si secreta hormonii sexuali feminini. Structura aparatului genital feminin V. 22): . Veziculele seminale au rolul de a secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator. Ovarele sunt in numar de doua si sunt glande sexuale cu crestere mixta. Prostata este o glanda voluminoasa situata in pelvis. strabate prostata si se deschide in uretra.caile genitale reprezentate de: trompele uterine. Hormonii androgeni stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine. situate in pelvis de o parte si de alta a uterului. inconjurand portiunea initiala a uretrei. 2. Alcatuirea aparatului genital feminin este urmatoarea (fig. dupa ce se uneste cu canalul de excretie al veziculei seminale. vocea. aflate in tesutul care separa tubii seminiferi intre ei. Penisul este organul copulator la barbat. . Functiile testiculului Testicolele sunt glande mixte. 1. . V.de catre celulele Leydig. Este alcatuit din doi corpi cavernosi si un corp spongios. servind ca vehicul si mediu nutritiv pentru spermatozoizi. care urca in abdomen. acoperite cu un epiteliu germinativ care secreteaza foliculii ovarieni. care acopera uretra.glandele anexe (glandele mamare). 2.

La acest nivel femeia virgina prezinta o membrana transversala. semilunara sau inelara.- zona medulara. 2. Glandele mamare sunt organe a caror dezvoltare constituie unul din caracterele sexuale secundare ale femeii. In timpul sarcinii. In partea centrala (zona medulara) ovarul este alcatuit din tesut conjunctiv lax. numita himen. cu vase sanguine si limfatice si fibre nervoase. Cea mai mare parte a acestor foliculi degenereaza. parenchimul glandular prolifereaza. Intre lobi se gaseste tesul conjunctiv de tip adipos. iar pe extremitatea sa inferioara se insera vaginul. pline sau cavitare. zona corticala. Vulva cuprinde labiile (doua perechi cu cute tegumentare) si clitoristul (organul erectil al vulvei). Contine musculatura neteda si un epiteliu simplu formand mucosa uterina (endometrul) la interior. nepereche. dupa stadiul evolutiv. La nastere exista la ambele ovare 400 000 -500 000 foliculi ovarieni primordiali. formand gametii feminini (ovulele). avand rolul de a capta si conduce spre uter ovulul expulzat. maturi. continua colul uterin si reprezinta organul copulator al femeii. Zona corticala prezinta la suprafata un epiteliu de acoperire si sub el foliculii ovarieni. Tuba uterine este un conduct care face legatura intre ovar si uter si are lungimea de aproximativ 10-12 centimetri. Uterul este un organ cavitar. formatiuni rotunde. Extremitatea imferioara a vaginului se deschide in vestibulul vaginal (vulva). Functiile ovariene 20 . Vaginul. 2. plini. apoi de lapte. Glanda mamara este alcatuita din lobi care se deschid. asezate in partea anterioara a toracelui. Sunt glande perechi. iar tesutul adipos dispare aproape complet. situat intre vezica si rect. prin canalele galactofore. la nivelul mamelonului. cavitari. Extremitatea dinspre ovar are forma de palnie si prezinta numeroase franjuri (infundibulul). In stadiile tardive ale sarcinii si in alaptare volumul mamelei creste prin acumulare de colostru. organ tubular si cavitar. V. Are forma de para turtita orientata cu varful in jos. Foliculii ovarieni se gasesc in diferite stadii de evolutie: primordiali. La exterior orificiul vaginal este inconjurat de labiile mici si mari. si numai 300-400 foliculi se vor matura in perioada de fertilitate a femeii. miometru (la mijloc) si perimetni (la exterior).

3. are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul prin ovogeneza si de a secreta hormoni care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul feminin pentru starea de graviditate. Fecundarea Fecundatia este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. suferind procesul de capacitatie. stimuland proliferarea mucoasei si musculaturii uterine. rezultand corpul albicans. conduce si transforma in senzatii specifice excitatiile din mediul extern sau intern. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturarii foliculului. foliculul se transforma in corpul galben care secreta hormonii feminini: progesteronul si estrogenii. iar in timpul sarcinii de catre placenta. Capul spermatozoidului penetreaza peretele ovulului cu formarea oului (zigotul) urmata de dezvoltarea acestuia. la cotitura trompelor uterina. V. Daca ovulul este fecundat. In acest timp. ORGANELE DE SIMT (ANALIZATORII) Organe de simt contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si la integrarea acestuia in mediu. dezvoltarea glandelor mamare si a caracterelor secundare feminine. cavitatea uterine si trompa pana in treimea externa pentru a intilni ovulul. Fecundatia are loc. in a 24-a zi a ciclului corpul galben incepe sa degenereze si sa se cicatrizeze. VI. Dupa ovulatie. corpul galben persista si are o activitate hormonala intensa in primul trimestru de sarcina. este aspirat de franjurii tubari (infundibul) si condus spre cavitatea tubara. de celulele corpului galben. Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine. mai exact in ampula tubara. Spermatozoizii depusi in vagin vor trebui sa strabata glera cervicala. in majoritatea cazurilor.Ovarul. ovulul. Ovulul fecundabil ajunge in trompele uterine si daca nu este fecundat. in treimea externa a trompei. Functia analizatorilor este de a receptiona. Dupa ovulatie. este eliminat o data cu secretiile uterine. Daca nu a fost fecundat ovulul. gonada feminina. Secretia de hormoni ovarieni consta in producerea de estrogeni si progesteron. Actiunile sale constau in modificarea secretorie a mucoasei uterine. iar in timpul sarcinii de placenta. el isi finalizeaza maturarea. Organul de simt (analizatorul) este alcatuit din trei segmente: 21 . Progesteronul este secretat de celulele corpului galben.

♦ Chemoreceptorii sunt sensibili la modificari de concentratie ale unor substante chimice dizolvate. care include aria corticala specifica. extern si intern. de conducere a impulsurilor. Acest ultim segment analizeaza si sintetizeaza informatiile. ♦ Visceroceptorii (interoceptorii). tendoane si articulatii. vestibulari pentru cald Termoreceptori Fotoreceptori Nocireceptori pentru rece vizuali pentru durere somatica pentru durere somatica pentru durere viscerala articulatii Proprioceptori Interoceptori chemoreceptori din vase de sange baroreceptori din vase sau alte structuri interne ♦ Exteroceptorii sunt localizati la suprafata corpului si receptioneaza stimuli din mediul extern. ♦ Mecanoreceptorii percep stimulii mecanici si de presiune. olfactivi si cei situati in vasele de sange. cuprinzand caile nervoase directe si indirecte. ♦ Proprioceptorii. segmentul intermediar. segmentul central. elaborand senzatiile specifice constiente. Localizare Natura stimulului Chemoreceptori Exteroceptori gustativi olfactivi de presiune Mecanoreceptori tactili si de presiune din muschi si auditivi. de presiune din mediul intern al organismului. La randul lor. receptorii de 22 . receptorii gustativi. Exemplu.- segmentul periferic sau receptorul. receptorii se pot clasifica in functie de localizare si de natura stimulilor pe care ii receptioneaza din mediile. localizati in organele interne si in vasele de sange. furnizeaza informatii asupra pozitiei si miscarii intregului corp sau a diferitelor sale segmente. localizati in muschi. Exemplu. furnizeaza informatii asupra modificarilor biochimice. oase.

Aceasta depolarizare se numeste potential de receptor. # Capacitatea de a detecta intensitatea unui stimul. Cand atinge un nivel critic se declanseaza un potential de actiune. intensitatea stimulului poate fi detectata dupa numarul receptorilor stimulati sau dupa amplitudinea potentialului generat la nivelul receptorului. care au rolul de a sesiza diferentele intre cald si rece. ♦ Fotoreceptorii situati in retina sunt stimulati de undele luminoase. 23 . # Adaptarea. Indiferent de natura lor sau de localizare. VI. 1. Intensitatea polarizarii receptorului depinde de cea a stimulului. Fiecare receptor receptioneaza un anumit tip de stimul. Pielea este alcatuita din trei straturi principale. # Sensibilitatea specifica. conectata cu receptorul. Capacitatea de adaptare a receptorilor este foarte diferita. stratul superficial al pielii. ♦ Termoreceptorii sunt sensibili la modificari de temperatura. ♦ Nocireceptorii sunt sensibili la stimuli foarte puternici. care produc leziuni celulare. mangaiere. apasare. Reduce pana la disparitie raspunsul la actiunea unui stimul puternic sau care actioneaza timp indelungat. Analizatorul cutanat (fig. In piele se afla un numar mare de receptori foarte sensibili. care nu se propaga. care se autopropaga prin fibra nervoasa senzitiva. Epiderma contine terminatii nervoase libere si este strabatuta de fire de par si de canalele excretoare ale glandelor sudoripare. durere.tact si presiune. auditivi si vestibulari sau din muschi si articulatii. 15) Pielea este invelisul care protejeaza organismul uman de agresiunile mediului extern. este alcatuita dintr-un epiteliu stratificat de tip cornos. Desi receptorii genereaza independent potentiale. ale carui celule se regenereaza in permanenta. Un anumit stimul cu o intensitate peste prag actioneaza asupra receptorului si produce o depolarizare la suprafata membranei. receptorii prezinta trasaturi functionale comune: # Capacitatea de a transforma o forma de energie in impuls nervos sau in potential. Epiderma.

o retea vasculara si receptori nervosi (corpusculii Vater-Pacini. glomerulii glandelor sudoripare. receptorii tactili sunt terminatii nervoase libere sau receptori incapsulati. corpusculii Krause (de percepere a temperaturilor scazute). asezate in pagina la distante 24 . glande sebacee si un muschi neted piloerector. Simbolurile Braille sunt puncte in relief. in timp ce scaderea ei are efecte opuse. Hipoderma este stratul profund care separa pielea de structurile subiacente. este alcatuita din tesut conjunctiv. Acest muschi ridica firele de par sub actiunea impulsurilor nervoase primite prin fibrele simpatice. Acuitatea tactila a degetelor este utila indeosebi nevazatorilor pentru citirea Braille. si 50-60 mm la nivelul tegumentului spatelui. cum ar fi temperatura. Receptorii sunt (fig.Derma. Derma mai contine partea superioara a foliculului pilos. termica si dureroasa. de izolator termic si mecanic. corpusculii Meissner (de percepere a atingerilor foarte fine si a vibratiilor cu o frecventa mai mica de 60 cicli/sec). Din punct de vedere structural. bogat in celule adipoase. Aceasta distanta variaza intre aproximativ 2 mm la nivelul limbii si al degetelor. Stratul superficial al dermei formeaza spre epiderma papilele dermice. Derma contine canalele de excretie ale glandelor sudoripare. Sensibilitatea discriminativa tactila se determina masurand distanta minima la care doi stimuli se pot percepe separat. Ruffini si Golgi-Mazzom). Hipoderma contine partea profunda a foliculilor pilosi. o retea vasculara si receptori nervosi. pielea asigura sensibilitatea tactila. Receptorii pentru presiune sunt sensibili la actiunea mecanica de apasare a pielii. Receptorii tactili sunt sensibili la cele mai mici atingeri ale pielii. Prin receptorii pe care ii contine. 14): terminatiile nervoase libere (receptori ai tactului si presiunii). indeplinind rolul de rezerva nutritiva. Este formata din tesut conjunctiv lax. discurile Merkel (de percepere a proprietatilor fine ale obiectelor). Cresterea temperaturii mareste sensibilitatea tactila. Capacitatea discriminativa tactila depinde de densitatea receptorilor (numarul de receptori pe unitatea de suprafata) si de alti factori. presionala si vibratorie. situata sub epiderma.

un nevazator experimentat poate citi pana la 100 de cuvinte pe minut. formand fasciculele spinotalamic lateral. aflat in girusul postcentral din lobul parietal (aria somestezica I). Cele mai intinse reprezentari corticale o au zonele corporale cu sensibilitatea cea mai mare: buzele. Segmentul intermediar (calea de conducere) Primul neuron se afla pe radacina posterioara a nervului spinal. al carui axon trece in cordoanele laterale. tactil. 25 .de 2. 2. VI.homunculus senzitiv. limba. Fiecare zona a corpului are o proiectie corticala. Mucoasa olfactiva apare ca o zona limitata la o suprafata de 2-3 cm2. Segmentul central Este reprezentat de neocortexul receptor. termic-dureros si spinotalamic anterior. mana. Darele de miros. Mirosul ne informeaza despre calitatea aerului sau despre starea unor alimente. dureroase si tactile fac sinapsa cu cel de-al II-lea neuron in cornul posterior al maduvei spinarii. miresmele din jurul nostru ne aduc informatii despre obiectele sau fiintele din mediul inconjurator. Pipaind aceste puncte in relief pe pagina. iar axonul acestuia proiecteaza informatia in cortex. in general. o parte a mucoasei care captuseste cavitatea nazala. In peretele superior al santului lateral se afla aria somestezica II. Receptorii tactili si de presiune se adapteaza. antrenate de aerul inspirat si dizolvate in lichidul vascos de la suprafata mucoasei olfactive. 17) Simtul mirosului (olfactia) la om este localizat in cavitatea nazala. Cel de-al treilea neuron se afla in talamus. deoarece sunt stimulati de substante chimice volatile. unde se face proiectia sensibilitatii tactile grosiere. Analizatorul olfactiv (fig. intre care se afla celulele alungite receptoare. De aceea contactele permanente nu sunt percepute (imbracamintea. presiunea atmosferica).5 mm. Mucoasa olfactiva este alcatuita dintr-un strat de celule epiteliale (de sustinere). Receptorii olfactivi se numesc chemoreceptori. Fibrele sensibilitatii termice. in ganglionul spinal. foarte usor. uneori chiar la retrairea amintirilor. ne ajuta la recunoasterea persoanelor si a locurilor. Segmentul receptor este reprezentat de mucoasa olfactiva. Aria corticala senzitiva reprezinta un fel de om . Este galbena si permanent umeda.

prevazute cu chemoreceptori. Se apreciaza ca sensibilitatea olfactiva este mai mare la copii decat la varstnici. VI. 26 .# Celulele receptoare sunt neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul caii). # Neuronul olfactiv (protoneuronul) intra. smocuri de firisoare (coroliforme). Intensitatea senzatiilor olfactive depinde si de alti factori: concentratia substantelor odorante. 3. Axonul sau transmite direct centrului imediat superior o simpla informatie: prezenta sau absenta excitantului olfactiv. strabat lama ciuruita a etmoidului (de la baza craniului) si patrund in bulbii olfactivi. Axonii celulelor mitrale formeaza tracturile olfactive si se termina in cortex. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale (neuroni ganglionari multipolari). observam proeminente si rugozitati. Papilele fungiforme si circumvalate sunt papile gustative. Primele doua tipuri de papile au rol in sensibilitatea tactila si termica. umiditatea si sanatatea mucoasei. prevazuta cu 6-12 cili. intensitatea excitatiei scazand pana la disparitie. Este posibila insa formarea altor senzatii olfactive sub actiunea unor substante care nu au actionat pana atunci. ale caror dendrite sunt situate printre celulele de sustinere. selectare sau dirijare a informatiei. denumite papile. Papilele au forme diferite: firisoare (filiforme). gradul lor de solubilitate. Daca privim cu lupa suprafata acesteia. Segmentul de conducere Axonii neuronilor olfactivi bipolari. deci. inconjurate de un sant adanc (circumvalate). ca filele unei carti (foliate). O substanta odoranta care persista mult timp in jurul nostru determina fenomene de adaptare olfactiva. care formeaza nervii olfactivi. fara nici un dispozitiv de receptare. Segmentul central este localizat in aria olfactiva din paleocortex. in contact direct cu excitantul. La femeile insarcinate sau in cazul unor boli digestive sensibilitatea olfactiva este marita. ciupercute (fungiforme) sau in forma de potir (caliciforme). Dendritele se termina cu o mica vezicula (buton olfactiv). Analizatorul gustativ Limba este organul gustativ. deutoneuronul caii. chiar la acelasi individ variaza in unele situatii: inainte de masa sensibilitatea olfactiva este mai mare decat dupa aceea. Sensibilitatea olfactiva este foarte diferita de la un individ la altul. Cilii olfactivi ies la suprafata mucoasei in mucusul secretat de celulele glandulare ale acesteia. desi stimulul persista.

prin asociatie. Sensibilitatea gustativa variaza in functie de concentratia diferitelor substante sau de varsta si sexul persoanelor. Se gasesc in papilele din mucoasa linguala si. Omul percepe patru gusturi fundamental: acru. temperatura). a obrajilor. a valului palatin. Gustul variat al diferitelor alimente rezulta din combinatiile celor patru gusturi fundamentale. ca si in santurile dintre papilele foliate de pe marginile limbii. Acestia se mai gasesc si la suprafata papilelor fungiforme de pe fata dorsala a limbii. asociate cu senzatiile olfactive si buco-faringiene (tact. la nivelul buzelor si al gingiilor. in acelasi loc unde se proiecteaza sensibilitatea generala a fetei. in numar mai redus. Fibrele acestor nervi se alatura in bulb. La varstnici este mai redusa decat la adulti. Segmentul central se gaseste in partea inferioara a girusului postcentral din lobul parietal. unde fac sinapsa cu al treilea neuron. amar si dulce. mugurii gustativi se afla in santul din jurul papilelor circumvalate. nu au gust. # Gustul acru este localizat pe marginile limbii. axonii deutoneuronilor ajung in nucleii specifici de releu din talamus. care proiecteaza pe scoarta cerebrala. dizolvate in apa si saliva. sarat. insipide. Papilele filiforme nu au muguri gustativi. in partea sa anterioara. dispusi in V la baza limbii. In mucoasa linguala. Capacitatea discriminativa gustativa este mica. a faringelui si a epiglotei. stimulati de substante sapide. Receptorii gustativi sunt chemoreceptori. # Gustul dulce la varful limbii. 27 . Dupa incrucisare. unde fac sinapsa cu deutoneuronul caii. # Gustul amar este perceput spre baza limbii. Mugurii gustativi din mucoasa faringiana si epiglotica percep. Substantele insolubile. toate gusturile fundamentale. Segmentul de conducere Nervii care conduc sensibilitatea gustativa sunt nervul facial (VII) pentru mugurii din partea anterioara a limbii (2/3). nervul glosofaringian (IX) pentru treimea posterioara si nervul vag (X) pentru restul mugurilor gustativi. # Gustul sarat este perceput pe marginile stanga si dreapta ale limbii. si in mucoasa labiala.Receptorii sunt muguri gustativi care includ celulele senzoriale. Ei sunt in numar de 6-12.

in care se afla receptorul (segmentul periferic). Ochiul transforma energia undelor electromagnetice din spectrul vizibil (cu lungimi de unda intre 400 . invelisurile sunt: sclerotica. • componenta tactila.Unele persoane au o sensibilitate foarte mare pentru anumite gusturi (de exemplu. • componenta osmica . Gusturile isi imbina nuantele. VI. Spre partea anterioara prezinta o ingrosare numita corp ciliar. orientati radiar si circular. Exista o mare diversitate a gusturilor pentru alimente. Coroida este invelisul care asigura nutritia globului ocular.700 nm) in impuls nervos. degustatorii de vinuri). care iuteste mancarea si este excitata prin condimente. continand vase. drept intern. 4. Procesele ciliare au rolul de a produce o substanta numita umoare apoasa. Vederea permite diferentierea formei. luminozitatii si culorii obiectelor si in acelasi timp are un rol important in orientarea spatiala. Muschii ciliari sunt muschi netezi. Astfel.mirosurile degajate de alimentele calde imbunatatesc gustul produselor alimentare. Este alcatuit din trei invelisuri si mai multe medii transparente. alcatuit din muschi ciliari si din vase de sange ghemuite numite procese ciliare. drept superior. In prelungirea corpului ciliar. Analizatorul vizual este format din globul ocular. La polul anterior al globului. coroida si retina. contribuind astfel la integrarea organismului in mediu. calea de conducere (segmentul intermediar) si segmentul cortical de proiectie (segmentul central). la 28 . dar toate au trei componente negustative comune: • componenta termica. nervi si pigmenti. o solutie diluata de zahar da o senzatie mai puternica de dulce daca contine clorura de sodiu. Sclerotica este invelisul extern si are rol protector. in mentinerea echilibrului si in activarea corticala difuza. luand numele de cornee. Excitatiile gustative produse simultan se pot influenta reciproc. prin care lumina ajunge la acesti receptori. fapt utilizat pe scara larga in gastronomie. drept inferior. Analizatorul vizual (fig. oblic inferior si oblic superior. sclerotica se bombeaza si devine transparenta. se accentueaza sau se sterg. La exterior se prind muschii globului ocular: muschiul drept extern. participa discret prin intermediul mirosului. Globul ocular gazduieste receptorii pentru vedere. 18) Vederea furnizeaza cea mai mare cantitate de informatii din mediul extern.

Retina. cu o depresiune in centru . Aceste celule ocupa in exclusivitate foveea centralis si se afla in numar redus la periferia retinei. camera anterioara. Corneea nu contine vase. Celulele cu bastonas (125-130 de milioane) sunt foarte lumina. Muschii corpului ciliar au rolul de a regla convexitatea cristalinului: atunci cand se contracta muschii circulari. dar nu pot percepe detalii ale obiectelor sau culorile. care are un orificiu central pupila. 29 . sensibile la Sunt receptorii vederii nocturne. duce la micsorarea pupilei.cristalinul se aplatizeaza. Este alcatuita din celule receptoare specializate si din neuroni conectati la aceste celule.o pata oarba. circulari si radiari. tactili). numita asa deoarece nu contine receptori pentra lumina. retina contine un strat formeaza o camera obscura in jurul de pigmenti de culoare bruna. In alcatuirea irisului se afla muschi netezi. Este legat printr-un ligament suspensor de corpul ciliar. La polul posterior al retinei se afla: . acopera doar 2/3 posterioare ale coroidei. care celulelor receptoare.la dilatarea pupilei. dar este bogat inervata. Pentru a ajunge la celulele receptoare.polul anterior al globului. Spre coroida. cristalinul si camera posterioara. Segmentul periferic Celulele receptoare sunt de doua feluri: cu conuri si cu bastonase. Sunt raspunzatoare de vederea la lumina puternica si de distingerea culorilor. care desparte camera anterioara de cea posterioara. invelisul intern.fovea centralis. lumina trebuie sa treaca prin mai multe medii transparente: corneea. care transmit informatia spre centrii nervosi. iar contractia muschilor radiari . cristalinul se bombeaza. . Aceste celule se afla in cantitate mare la periferia retinei si sunt absente in foveea centralis. se afla un diafragm numit iris. iar cand se contracta muschii radiari . fiind sensibila la stimuli externi (durerosi.o pata galbena numita macula lutea. Celulele cu conuri (5-7 milioane) au un prag de sensibilitate mult mai inalt. Cristalinul are forma unei lentile biconvexe. Contractia muschilor circulari.

si parasesc ochiul prin pata oarba. Aparatul optic Formarea imaginilor pe retina se datoreaza aparatului optic al globului ocular. aparatul optic are o convergenta pozitiva. aflata in lobul occipital.Camera anterioara se afla intre cornee si cristalin. La 30 . Punctum proximum scade cu varsta din cauza diminuarii elasticitatii cristalinului. Acomodarea se poate face intre anumite limite: punctum remotum (cel mai indepartat de ochi. cu neuroni ganglionari multipolari (deutoneuronul caii). Axonii celui de-al II-lea neuron se grupeaza. conectate cu lobii frontali si parietali. umoare apoasa. In camera anterioara se afla umoare apoasa. aproximativ 6 m) si punctum proximum (cel mai apropiat de ochi. iar in camera posterioara umoare vitroasa (corpul vitros). Claritatea imaginii la distanta si in apropiere se datoreaza acomodarii ochiului prin cresterea convergentei cristalinului.la primul neuron. la care convergenta cristalinului este maxima). Campul vizual binocular reuneste cele doua campuri monoculare. datorita contractiei muschilor ciliari circulatori. Datorita corneei si cristalinului. iar irisul regleaza cantitatea de lumina care patrunde in ochi. Campul vizual este spatiul cuprins cu privirea atunci cand aceasta este fixata asupra unui punct. care prin dendrite fac sinapsa cu celulele fotosensibile. implicate in procese psihovizuale complexe. adica prin modificarea razei de curbura a suprafetei sale anterioare. Segmentul intermediar Neuronii care intra in alcatuirea retinei reprezinta primul si al II-lea neuron al caii vizuale. alcatuit din cornee. cristalin si corp vitros. care face posibila proiectarea imaginilor pe retina. Segmentul central Este reprezentat de aria vizuala primara. suprapuse in zona nazala. iar camera posterioara: intre cristalin si retina. Al III-lea neuron al caii vizuale se afla in metatalamus. iar cel de-al II-lea . formand nervul optic. de unde informatia este proiectata in emisferele cerebrale. iar prin axoni. cea mai mare parte a campului vizual este asigurata de ambii ochi (vedere binoculara) si doar o parte din campurile temporale de catre un singur ochi (vedere monoculara). Primul neuron este conectat la celulele receptoare. de la care incepe acomodarea. Segmentul de conducere este format dintr-un lant de neuroni bipolari (protoneuronul caii). In vecinatate se afla mai multe arii de asociatie. La om.

care poate vibra cu 30-30000 cicluri pe secunda la undele sonore primite prin conductul auditiv. Pavilionul urechii este alcatuit dintr-un schelet fibrocartilaginos invelit in tegument si prezinta pe suprafata sa neregularitati care permit captarea sunetelor si orientarea lor spre conductul auditiv. Urechea medie (camera timpanului) este o „mini-toba" de marimea unei aspirine.19) Analizatorul auditiv este organul de simt care asigura perceperea unde lor sonore. Timpanul are rolul de rezonator. urechea medie si urechea interna.persoanele varstnice acomodarea ochiului are loc intre limite reduse. guturaiul poate avea ca urmare infectia urechii medii (otita). groasa si vascularizata. 31 . VI. se formeaza intr-o cavitate a osului temporal. difuzoare cu peste 100 decibeli) se impune necesitatea de a deschide gura ori de a inghiti repetat sau de a tipa. De aceea. datorita comunicarii cu naso-faringele prin trompa lui Eustachio. La fiecare inghititura. dand semnificatie lumii sonore care ne inconjoara.5-3 cm si se intinde pana la membrana timpanului. sunetul avioanelor supersonice. tunete. avand de o parte si de alta doua fete concave. trompa se deschide si aerul intra in urechea medie. Receptorii se afla la nivelul urechii interne. Urechea se imparte in: urechea externa. Analizatorul acustic (auditiv) (fig. Acest organ de simt este format din aparatul de captare si transmitere a undelor sonore (situat in urechea externa si medie) si din aparatul de receptare a sunetelor (situat in urechea interna). Este o membrana fibroasa. Timpanul reprezinta poarta de intrare a sunetelor in urechea medie. Urechea este analizatorul care deosebeste sunetele unele de altele. orientarea in spatiu si vorbirea ca mijloc de comunicare interumana. Urechea externa este formata din pavilion si conductul auditiv extern. Conductul auditiv are o lungime de 2. in conditii de crestere a presiunii exterioare (explozii. Ea este plina cu aer la presiune atmosferica. egalizand presiunea interioara cu cea atmosferica. Defectiunea se numeste presbitism si se corecteaza cu lentile convexe. 5.

suspendate de peretii urechii medii prin ligamente si doi muschi. intinse in latimea membranei. se gaseste receptorul pentru sunete. format din: -vestibulul membranos. care este prins pe fata interna a timpanului. fibre microrezonatoare. 32 . avand doua vezicule (utricula si sacula) si canalele semicirculare membranoase. ca si coardele unui pian sau harpe. nicovala si scarita. Dincolo de membrana ferestrei ovale. spiralat in jurul unui ax numit columela. In interior se afla labirintul membranos. ingustat de la varf spre baza si plin cu endolimfa. Lungimea fiecarei coarde corespunde unui anumit numar de vibratii. si comunica cu varful melcului prin helicotrema. Muschii atasati oscioarelor contribuie la modificarea intensitatii sunetelor. Membrana bazilara il parcurge in lungime si este formata din aproximativ 50000 de corzi elastice. Transmiterea vibratiilor este realizata de trei oscioare articulate. una langa alta. care imparte incomplet cavitatea melcului in doua compartimente. contractia muschilor ciocanului poate diminua amplitudinea sunetelor prea puternice. subtire (lama spirala osoasa).Cele doua membrane rezonatoare ale urechii medii sunt timpanul si fereastra ovala. # Melcul membranos (canalul cohlear) ocupa numai o parte a melcului osos. Cele doua compartimente contin perilimfa.melcul membranos sau canalul cohlear. unul superior (rampa vestibulara) si altul inferior (rampa timpanica). Mai jos de fereastra ovala se gaseste fereastra rotunda (timpanul secundar). . Oscioarele auzului sunt: ciocanul. De la columela porneste o lama osoasa. # Melcul osos (cohleea) este un canal osos. Este un tub rasucit in spirala. Urechea interna se afla intr-o cavitate situata in stanca osului temporal. care se sprijina pe fereastra ovala. Contractia muschilor scaritei amplifica vibratiile prea slabe. La amplificarea sunetelor mai contribuie si diferenta de suprafata dintre timpan si membrana ferestrei ovale (timpanul este de 17 ori mai mare ca suprafata). in urechea interna. un lichid cu o compozitie asemanatoare lichidului cefalorahidian. canale semicirculare osoase si melc osos sau cohlee. Este formata din labirintul osos. fiind delimitat de rampa timpanica prin membrana bazilara (continuarea lamei spirale osoase) si de rampa vestibulara prin membrana Reissner. alcatuit la randul sau din vestibul osos. Astfel.

Majoritatea axonilor deutoneuronilor se incruciseaza in punte si fac sinapsa cu al treilea neuron. Excitatia se transforma in impulsuri nervoase. iar cele auditive sunt celule senzoriale ciliate. Acesta face sinapsa cu neuronii din nucleii cohleari pontini (deutoneuronul caii). dispuse in arcade. prin helicotrema. Extremitatea ciliata a celulelor auditive vine in contact cu membrana tectoria. care codifica sunetele receptate. Din impulsurile nervoase. Din metatalamus. Segmentul central Aria auditiva primara se afla in lobul temporal. neuronii din cortex incheaga armonii. zarva etc. Mecanismul auzului (fig. undele lichidului fiind similare cu cele ale aerului (produse de sunet). aflata deasupra organului Corti. care sunt transmise cortexului. Undele endolimfei se abat peste corzile membranei bazilare.Pe fiecare dintre corzile membranei bazilare se afla grupati mecanoreceptori (receptori pentru vibratii). Cilii acestor celule inclavate in membrana tectoria sunt indoiti. Vibratiile acestei membrane sunt transmise perilimfei din rampa vestibulara si. in corpul geniculat medial (metatalamus). perceptiile auditive „imbraca" un obiect vizualizat in notiunile abstractizate logic prin cuvant. melodii. realizand o perceptie complexa care este memorata in circuite si mecanisme de retea. musculare etc.. care prin miscarea lor vibratorie ridica celulele senzoriale auditive. formand organul Corti. situat in columela (protoneuronul caii). Segmentul de conducere Axonii neuronilor din ganglionul Corti formeaza ramura acustica a nervului cranian VIII. informatia auditiva ajunge la scoarta cerebrala. Aceste celule receptoare auditive sunt inconjurate la baza de prelungirile dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti. Cortexul este dispozitivul integrator care leaga senzatiile auditive de altele vizuale. localizate cu deosebire in cortexul parietal. perilimfei din rampa timpanica. 20) Membrana ferestrei ovale vibreaza cu frecventa si amploarea transmisa de oscioare. tactile. Unele celule. In general. Exista insa si arii de asociatie. formeaza tunelul Corti. celelalte sunt celule de sustinere. 6. Analizatorul vestibular 33 . Vibratia perilimfei se transmite endolimfei. VI. Aici se formeaza senzatia de auz. Fereastra ovala se bombeaza spre urechea medie si creeaza spatiul necesar vibrarii. iar celulele auditive sunt excitate.

unde se afla organul receptor. In jurul si la baza celulelor receptoare se gasesc fibrele nervoase ale ramurii vestibulare a nervului acustico-vestibular. contribuind la reglarea tonusului muscular. la motoneuronii somatici ai maduvei spinarii. Nervul vestibular patrunde in cutia craniana si face sinapsa in nucleii vestibulari din bulb (deutoneuronul). La baza celulelor senzoriale se gaseste o retea de fibre nervoase. situata deasupra maculei. O parte din fibrele nucleilor vestibulari din bulb au traseul pana la talamus. care se alatura fibrelor nervoase provenite din ampule. cutanat. Fiecare canal are la unul din capete o dilatatie numita ampula. sau macula. din urechea interna. In utricula si sacula se afla aparatul otolitic.Analizatorul vestibular (sau organul de simt al echilibrului) participa alaturi de alti analizatori (kinestezic. 34 . In aceasta membrana se afla concretiuni fine de carbonat de calciu (otoliti). vertical-sagital si vertical-frontal. care patrund intr-o membrana gelatinoasa sub forma de retea. O parte din fibrele nucleilor vestibulari ajung la scoarta cerebeloasa din arhicerebel (prin fibre vestibulo-cerebeloase). deschise in utricula prin 5 orificii. IV si VI (fibre vestibulo-nucleare) care inerveaza musculatura extrinseca a globului ocular si. Celulele receptoare senzoriale sunt prevazute cu cili. Aparatul otolitic este alcatuit din celule receptoare si de sustinere. prin fasciculul vestibulospinal. Cele trei canale semicirculare. acustic) la mentinerea echilibrului static si dinamic al organismului. contribuind la coordonarea echilibrului static si dinamic. care patrund in masa gelatinoasa (cupula) ce acopera suprafata crestei ampulare. care constituie receptorul static de postura si miscare rectilinie. Celulele senzoriale sunt prevazute cu cili grosi si lungi. sunt orientate fiecare spre unul dintre cele trei planuri spatiale: orizontal. sacula si in trei canale semicirculare pline cu endolimfa. optic. iar axonii formeaza ramura vestibulara a nervului cranian VIII. al carui axon proiecteaza in scoarta cerebrala. creasta ampulara. Crestele ampulare sunt receptorii vestibulari pentru miscarea rotatorie. Aceasta este formata din celule de sustinere si celule senzoriale. dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa. Segmentul de conducere Dendritele neuronilor situati in ganglionul Scarpa (protoneuronul) culeg informatii de la nivelul celulelor receptoare. unde fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron. Altele ajung la nucleii motori de origine ai nervilor cranieni III. Ele stimuleaza mecanic celulele ciliate. Receptorii vestibulari sunt localizati in utricula.

atingand cilii. Dupa structura lor. in care informatiile emise de receptorii vesti-bulari si de receptorii musculari ajung la centrii nervosi care coordoneaza tonusul. 35 . format din milioane de receptori microscopici (proprioceptori) dispusi in milioane de fascicule musculare. Ca urmare. in diverse boli. • organe tendinoase Golgi. Miscarea automata este asigurata de conexiunile dintre receptorii vestibulari si centrul tonusului si al miscarii. Printr-un sistem de feed-back. Lichidul din aceste canale curge si deplaseaza masa gelatinoasa din ampule. # Miscarile de rotatie implica activitatea canalelor semicirculare. exercitand o presiune asupra acestora. actionam fara sa ne dam seama. de aceea in tren sau avion miscarea nu este perceputa. localizate printre fibrele tendinoase. Sindromul Menier este o boala determinata de o acumulare de endolimfa care poate afecta canalele semicirculare. daca inchidem ochii. Miscarea este rezultatul actiunii de ansamblu a organului de simt kinestezic. # Miscarea rectilinie se obtine prin miscarea otolitilor in utricula si sacula. cilii celulelor senzoriale sunt excitati si se formeaza un impuls nervos. producand ameteli si pierderea echilibrului. ligamente. otolitii din utricula si sacula raman nemiscati in substanta gelatinoasa. Daca organismul se misca liniar. suprafete articulare. 7. fiind controlata continuu prin feed-back. Analizatorul kinestezic (motor) Creierul reuseste sa coordoneze miscarile voluntare (pe care dorim sa le facem) printr-un reglaj central diferentiat. Simtul echilibrului este o „senzatie care nu se simte". Cand corpul este imobil. otolitii se deplaseaza si substanta gelatinoasa se lasa intr-o parte. Dereglarile functionale ale analizatorului vestibular pot fi temporare (rau de calatorie) sau permanente. exista mai multe tipuri de proprioceptori: • fusuri neuromusculare. distribuite in tot corpul printre fibrele musculare striate.Segmentul central se afla in lobul temporal. deasupra celulelor ciliate. VI. Simtim miscarea doar la oprire si la pornire. • corpusculi Vater-Pacini. gesturile in raport cu intentia. tendoane. postura. Miscarile uniforme nu determina excitarea receptorilor vestibulari. care genereaza un impuls nervos. dispusi in periost si articulatii. in partea posterioara a girusului temporal superior. comanda este controlata clipa de clipa prin efectul produs.

Daca tensiunea de contractie musculara este prea mare. subtiri. plina de nuclei. inconjurate si prinse intr-o capsula conjunctiva. care functioneaza ca receptori senzoriali. Reflexul tendinos actioneaza. necontractila. care reduce activitatea muschiului respectiv. Contractia capetelor produce intinderea zonei centrale a fusului si excitarea terminatiilor senzitive. Stimularea fusului neuromuscular se poate produce prin intinderea muschiului si prin contractia capetelor fusului. primare si secundare. in consecinta. Deasupra si dedesubtul fibrelor senzitive primare se afla terminatiile senzitive secundare. Acestea sunt retele de terminatii nervoase butonate pe fibrele musculare. Fusurile neuromusculare sunt receptori care contin 3-12 fibre musculare modificate. Aceste terminatii nervoase sunt formate din dendritele neuronilor situati in ganglionul spinal. prevenind ruperea sau smulgerea insertiilor acestora. Aceste cai ale sensibilitatii proprioceptive constiente 36 . la insertia lor pe tendon.• terminatii nervoase libere. numite fibre intrafusale. „in buchet". fusul are o portiune centrala. Terminatiile nervoase senzitive primare formeaza o spirala in jurul fibrelor intrafusale. Cand fasciculele musculare se contracta. Structural. produce contractia reflexa a muschiului. diferite de fibrele eferente alfa care inerveaza fibrele musculare striate extrafusale. atunci impulsul nervos format este transmis maduvei spinarii. Terminatiile senzitive sunt dendrite ale neuronilor somatosenzitivi din ganglionul spinal. in forma de fus. ca un mecanism de feed-back negativ. trag de tendon pentru a efectua miscarea. Ca urmare. Extremitatile fusului neuromuscular sunt formate din fibre musculare cu rol contractil si sunt inervate de axonii neuronilor gama din coarnele anterioare ale maduvei spinarii. Ele au o viteza de conducere foarte mare. Organele tendinoase Golgi sunt situate la jonctiunea fibrelor musculare cu tendonul. Receptorii tendinosi percep intensitatea acestei tractiuni (tensiunea contractiei musculare). care se opune dezvoltarii unei tensiuni prea mari in muschi. Segmentul de conducere Impulsurile de la proprioceptorii musculo-articulari se transmit la centrii nervosi superiori pe doua cai. Ele sunt mai subtiri si au o viteza de conducere mai lenta. Aceasta zona prezinta doua categorii de terminatii nervoase senzitive.

(fasciculul Goll-Burdach) si inconstiente (fasciculele spinocerebeloase) au fost prezentate in lectia despre maduva spinarii. unde au loc analiza si sinteza informatiilor kinestezice. Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente: -cavitatea bucala.format din bolta palatina si omusor. frontale si probabil parietale. 1.pe care se afla limba cu papilele gustative. cavitatea bucala contine organe specializate limba si dintii. Mucoasa bucala este umezita de saliva produsa de glandele salivare. Tubul digestiv Tubul digestiv incepe cu orificiul bucal si continua pana la orificiul anal.peretele superior .care sunt situate in apropierea cavitatii bucale. VII.cu care comunica prin canale excretoare. -stomacul. APARATUL DIGESTIV Aparatul digestiv (fig. -esofagul. Lezarea oricarui segment al analizatorului kinestezic determina tulburari de coordonare a muschilor.formati de obraji. 1. VII. Putem considera ca muschii nostri isi simt propria forta si sfortare. coordoneaza miscari mai putin diferentiate. Alte arii. 23) este format din tubul digestiv si glandele anexe. Umectarea alimentelor din cavitatea bucala se realizeaza cu ajutorul salivei. Receptorii din masa musculara semnalizeaza intensitatea de tractiune si incordare (tonus) in cursul desfasurarii miscarii. -faringele. -intestinul gros. Aceasta este secretata de glandele salivare. Ea prezinta: . peretii laterali . Segmentul central Caile sensibilitatii proprioceptive constiente proiecteaza in aria senzitivomotorie parieto-frontala. 37 . -intestinul subtire. peretele inferior .

Intrarea in faringe este strajuita de amigdale. Musculatura faringelui are rol important in deglutitie. 2. PM 2/2. precum si intre cavitatea bucala si esofag. C 1/1. Acestia sunt implantati in alveolele dentare. canini( C). definitiva-32 dinti: Formula dentara (pe jumatate de arcada): I 2/2.superior (care este fix) si inferior( care este mobil) se gasesc dintii. 3. Omul are doua dentitii: 1. M 2/2. organe de aparare impotriva bacteriilor si virusurilor ajunse aici prin hrana si prin aerul inspirat. premolari (PM). Exista mai multe tipuri de dinti: incisivi ( I). Mucoasa esofagului are cute care-i permit dilatarea in timpul trecerii bolului alimentar. . Dintii sunt organe vii. -colul= portiunea cuprinsa intre coroana si radacina. Realizeaza legatura intre fosele nazale si laringe. de lapte/ temporara . esofagul (circa 25 cm) strabate cutia toracica si muschiul diafragm. dublu stratificata. supt( la sugari).Pe maxilare . 38 . Este acoperit de gingie. formatiuni osoase dure. Fiecare dinte prezina trei portiuni: . participa la inghitirea hranei. intervenind in sfaramarea si macinarea alimentelor. M 3/3. Au culoare alba si rol mecanic in digestia bucala. molari ( M). Face legatura intre faringe si stomac.coroana= partea vizibila a dintelui.radacina= partea ascunsa in alveola. faringele reprezinta locul unde se incruciseaza calea digestiva cu calea respiratorie. Musculatura faringelui si esofagului.20 dinti: Formula dentara (pe jumatate de arcada): I 2/2. 2.deglutitie/ inghitire. Au aspect si forme diferite in functie de rolul indeplinit in masticatie. Limba are rol in masticatie . in limbajul articulat si este si un organ gustativ. deschizandu-se in stomac prin orificiul cardia. C1/1.

cu ajutorul ei. la contactul lui cu mucoasa pentru facilitarea absorbtiei intestinale si la inaintarea acestuia. sub muschiul diafragm. 6. circular si oblic). Mucoasa prezinta un numar de vilozitati intestinale. circa 4-6 m.7 m si un calibru superior fata de intestinul subtire. Mucoasa contine glande care secreta sucul intestinal. care cuprinde in concavitatea sa capul pancreasului. jejunul si ileonul/ jejuno-ileonul ( partea Duodenul are forma de potcoava. 39 .4. Portiunea orizontala este alcatuita din antrul/ canalul piloric. mobila). intestinul gros. cu rol in digestia principiilor alimentari care ajung la acest nivel. Portiunea verticala cuprinde fundul stomacului(fornix/camera cu aer). care maresc suprafata de absorbtie a principilor alimentari. care nu se umple cu alimente si corpul stomacului. stomacul comunica cu esofagul. care se termina la orificiul piloric. Musculatura este dispusa in trei straturi (longitudinal. Prin orificiul cardia. segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. situat in stânga cavitatii abdominale. Jejunul si ileonul se intind pana valvula ileo-cecala. Este cuprins intre stomac si intestinul gros si este format din: duoden (partea fixa). Musculatura. glande. 5. participa prin contractiile sale ritmice la amestecarea continutului intestinal cu sucurile digestive. prezinta doua fete (anterioara si posterioara) si doua margini/ curburi( marea si mica curbura). care secreta sucul gastric si un mucus abundent care o protejeaza. iar prin pilor comunica cu duodenul( primul segment al intestinului subtire). care formeaza bucle(anse) intestinale. prezentand apendicele vermiform( forma de vierme). Este alcatuit din urmatoarele segmente: -cecum= segment situat sub valvula ileo-cecala si terminat intr-un fund de sac. stomacul (fig. intestinul subtire( fig.25). Are forma literei „ J”. dispusa in doua straturi. segmentul cel mai lung. 24). Mucoasa gastrica /stomacala prezinta numeroase cute care ii maresc suprafata si are numeroase orificii prin care se deschid glandele gastrice . In duoden se deschid canalul coledoc si canalul principal al pancreasului. cu o lungime de circa 1. hrana este amestecata cu sucul gastric si impinsa in duoden prin orificiul piloric.

Ficare lob al ficatului este alcatuit din segmente. Mucoasa intestinului gros nu mai prezinta vilozitati. formand cele doua canale hepatice( drept si stang). Prin intestinul gros se elimina resturile nedigerate si produsii toxici de putrefactie sub forma de materii fecale. stang. viscerala. Ficatul are o structura segmentara. Aceste glande sunt: . descendent. Este alcatuit din patru lobi: drept. si una inferioara. capilare si canaliculi biliari. cu dispozitie radiala. sub muschiul diafragm. Lobulul hepatic -reprezinta unitatea structurala fi functionala a ficatului. vena porta. prin care intra si ies din ficat artera hepatica. sigmoid). si iesind din lobul. transvers. situat in partea dreapta a cavitatii abdominale. Spre periferia lobulului. Exista trei tipuri de glande salivare: glandele parotide. diafragmatica. La partea anterioara a santului longitudinal drept se afla vezica biliara.Canalul hepatic comun rezulta prin unirea celor doua canale drept si stang 40 . iar segmentele din lobuli.-colonul este format din segmente( colon ascendent. Pe fata inferioara a ficatului se afla hilul hepatic. anterior si posterior. in care se descarca bila secretata de hepatocite.glandele salivare: secreta saliva pe care o elimina prin canale in cavitatea bucala. se termina cu canalul anal care se deschide prin anus. Intre hepatocite se gasesc canaliculele biliare. VII. -rectul= ultima parte a intestinului gros. ficatul: cea mai voluminoasa glanda din corp (circa 1. fara pereti proprii. 2. vasele limfatice. nervii si cele doua canale hepatice. Ficatul prezinta o fata superioara. canaliculile incep sa aiba pereti proprii. se unesc intre ele.26) Acestea isi varsa produsii de secretie prin canale speciale in segmente ale tubului digestiv. Glandele anexe( fig. Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi. glandele sublinguale si glandele submaxilare. formand intre ele o retea. Lobulul hepatic are forma piramidala si este constituit din celule hepatice( hepatocite). prezente in hilul hepatic.5 kg). Fata inferioara a ficatului prezinta doua santuri longitudinale.

. care se deschide in duoden. in anumite segmente. adica descompuse in substante simple pentru a putea fi absorbite si distribuite prin circulatie tuturor 41 .coada. pentru: . . impreuna cu coledocul(prin orificiul Oddi). Tubul digestiv este captusit cu o mucoasa specializata.) si vitaminele sunt folosite ca atare de catre organism nostru.secretia sucurilor digestive care prelucreaza chimic hrana.corp. Inaintarea hranei de-a lungul tubului digestiv se face prin contractii ritmice ale musculaturii acestuia numite unde peristaltice. care se deschide in canalul Wirsung sau direct in duoden. Este alcatuit din: . Mucoasa prezinta numeroase pliuri si glande producatoare de mucus. situat in potcoava duodenala. . Atat bila cat si sucul pancreatic ajung prin canale in duoden. si un canal excretor secundar Santorini. impreuna cu canalul pancreatic principal( Wirsung). fosfor etc. Unele dintre ele: apa. acestea asigura si amestecul sucurilor digestive cu hrana ingerata si eliminarea resturilor nedigerate. Musculatura se concentreaza in trei benzi dispuse longitudinal de-a lungul sau. orificiu prevazut cu sfincterul Oddi. VII.pancreasul . Din calea biliara principala se deschide canalul cistic. Acesta ajuta la eliminarea materiilor fecale( de aceea in segmentele inferioare ale intestinului gros creste numarul celulelor care secreta mucus).absorbtia substantelor nutritive rezultate prin digestie.si se continua in canalul coledoc. Este o glanda mixta.situat in spatele stomacului. partea exocrina secreta sucul pancreatic care este colectat in doua canale mari: principal Wirsung. substantele anorganice (saruri minerale de calciu. Substantele organice sunt insa mai intai digerate. Digestia Prin consumarea alimentelor se introduc in organism o gama variata de substante organice si anorganice. prin care bila( produsa de hepatocite) ajunge in perioadele interdigestive in vezicula biliara. care se deschide in duoden. . fier. 3.cap. fara a fi transformate.

maruntirea. In timpul deglutitiei acesta trece din cavitatea bucala in faringe si apoi in esofag. frisca)--------------lipaze-------------------------lipide mai simple 42 . este supusa unui ansamblu de transformari mecanice. pe masura ce strabate tubul digestiv. Mucusul protejeaza mucoasa stomacului impotriva aciditatii severe si chiar impotriva actiunii enzimelor proprii. Rezultatul digestiei bucale este formarea bolului alimentar.chimice: amilaza/ ptialina (enzima din saliva) descompune amidonul in produsi glucidici putin mai simpli.fizice (dizolvarea unor substante in saliva: sare. fizice si chimice numit digestie. Bolurile alimentare ajung in esofag. ele s-ar autodistruge deoarece sunt formate din celule.. . enzime si mucus. Laringele este inchis automat de catre un cartilaj. acid clorhidric. zahar). .celulelor. inmuierea cu saliva) -masticatia. Alimentele sunt mai intai transformate mecanic si fizic pentru a usura prelucrarea lor chimica sub actiunea unor substante din sucurile digestive. Hrana ajunsa in stomac este transformata chimic de doua categorii de enzime: proteaze si lipaze. Digestia gastrica. Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele gastrice. rezulta o masa pastoasa numita chim gastric. care joaca rol de capacel pentru a evita trecerea fragmentelor alimentare pe calea respiratorie. Sucul gastric contine: apa. Digestia incepe in cavitatea bucala cu transformari: . Iar peretelele stomacului nu este atacat de pepsina pentru ca este protejat de un strat de mucus. in prezenta acidului clorhidric( HCl). daca glandele gastrice ar produce pepsina activa. dupa schema: Proteine----------proteaze(favorizate de mediul acid)--------proteine mai simple Lipide(din lape .(Deci. epiglota. il strabat pe rand datorita undelor peristaltice si intra in stomac prin orificiul cardia. numite enzime. deci contin proteine).mecanice (taierea. De aceea pepsina ( cea mai importanta enzima/ ferment din sucul gastric care descompune proteinele) este eliminata in stomac sub forma inactiva(de pepsinogen). Hrana ingerata. prin amestecarea ei cu sucul gastric. devine pepsina. cu gust dulce. Stomacul depoziteaza temporar hrana si. care.

prin absorbtie. are loc transformarea chimica treptata a substantelor organice complexe.fermenteaza resturile cu degajare de gaze. in substante simple. stomac si apoi intestin. Bila contine apa si pigmenti biliari care ii dau culoarea verzuie. 4. Absorbtia Transformarile mecanice si fizice usureaza procesele chimice de descompunera alimentelor in nutrimente. . . La nivelul intestinului gros are loc si absorbtia apei. lipaze). protejand mucoasa intestinala. VII. alcalin.bilei si sucului pancreatic ajunse in duoden de la ficat si pancreas. este depozitata in pauzele dintre mese in vezica biliara. Sucul intestinal contine si el apa. Bila nu contine enzime.In cantitati mici. Resturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros si supuse unor transformari la care participa bacteriile prezente aici. prin canale speciale. trec direct in circulatie. de-a lungul tubului digestiv. 2. Materiile fecale vor fi eliminate prin orificiul anal in procesul de defecatie. 43 . chimul gastric trece prin orificiul piloric in duoden. proteaze.sucului intestinal produs de glandele mucoasei intestinale.realizeaza procesul de putrefactie din care rezulta substante urat mirositoare.sintetizeaza vitamine (grupul B si vitamina K). Contine enzime (amilaze. lipaze si unele enzime care ataca treptat glucidele rezultate in urma actiunii amilazei pancreatice. Acestea actioneaza puternic asupra tuturor produsilor descompusi numai partial la nivelul stomacului sau chiar asupra celor nedescompusi. Deci. proteaze. mai contine saruri biliare care emulsioneaza lipidele facandu-le mai usor de descompus de catre lipazele intestinale. 1. . Digestia intestinala este rezultatul actiunii: . care. incepand cu cavitatea bucala. Acestea: . Sucul pancreatic este ca si bila. Toate acestea continua actiunea enzimelor din sucurile gastric si pancreatic pana la obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele. si astfel neutralizeaza aciditatea ridicata a chimului gastric.

unele vitamine care se dizolva in apa (hidrosolubile). Enzimele descompun/catalizeaza( „taie”) parti din ce in ce mai mici din moleculele foarte mari de lipide. pancreatica pana la produsi ceva mai simpli. glicerina. Structura intestinului subtire este adaptata functiei principale a acestuia – absorbtia. Apa.( limfa= lichid transpatent. sarurile minerale. aminoacizii. Proteinele atacate de proteaze gastrice. fara a fi transformate. si o mica parte dintre acizii grasi sunt preluati de sange si prin vena porta ajung la ficat. absorbabile. Amidonul (glucid complex) este descompus de catre amilazele salivara si pana la glucoza. nutrimentele(acizii grasi. obtinandu-se astfel substante simple. pancreatice si intestinale sunt descompuse pana la aminoacizi. Daca nu ar exista enzimele(fermentii).Doar in aceasta forma simpla ele pot strabate mucoasa intestinala si trece in sange sau limfa prin procesul de absorbtie. glucoza. Fiecare tip de substanta organica este descompusa/catalizata de catre o categorie de enzime specifice. substantele minerale si vitaminele din alimente. incolor/ galbui care circula prin vasele limfatice si ganglioni limfatici si in spatiile intercelulare transportand diferite substante intre sange si tesuturi). celulele noastre nu ar putea beneficia de substantele hranitoare din alimente. o parte dintre nutrimente sunt utilizate fie pentru nevoile sale proprii. Nutrimentele trec in circulatia generala a corpului pe doua cai: sanguina si limfatica. Lipidele (emulsionate cu ajutorul bilei) sunt transformate de catre lipaze pancreatice si intenstinale in acizi grasi si glicerina (glicerol). catalizati/descompusi apoi de catre alte enzime specifice 44 . O data cu nutrimentele sunt absorbite: apa. fie pentru folosul intregului organism. amidon si proteine.de molecule mici. Ficatul nu are doar rolul de a secreta bila. In celulele sale. Ele trec in circulatie ca atare. glicerina. glucoza si aminoacizii) sunt gata sa strabata mucoasa intestinala si sa treaca in circulatie pentru a fi distribuite celulelor. In forma lor simplificata.

el elibereaza in sange glucoza. Vascularizatia bogata a inimii este realizata prin arterele si venele coronare. Acizii grasi si glucoza sunt folosite pentru acoperirea necesitatilor energetice glicogen).patru vene pulmonare. intre cei doi plamani.artera pulmonara.. orientat spre partea stanga a cutiei toracice. lucreaza neobosita toata viata pentru ca sangele sa circule in tot corpul. Peretele inimii este format din miocard si endocard. precum si unele vitamine liposolubile. VIII. fixat de muschiul diafragm si de organele din jur. ficatul depoziteaza surplusul de glucoza din sange sub forma de glicogen. .28): -artera aorta. tot in sange.De exemplu. ca material energetic de rezerva.pompa" de aproape 300 de grame. Un perete longitudinal imparte inima in doua jumatati complet separate: (prin ardere) sau se depun in diferite tesuturi ca rezerve de material energetic (tesut gras si 45 . . . VIII. 1. Este un organ musculos. o mica . Varful inimii.27). Baza inimii corespunde atriilor. Cand nevoile de energie ale organismului cresc. APARATUL CARDIOVASCULAR Inima si vasele de sange formeaza impreuna sistemul circulator. corespunde ventriculului stang. Aminoacizii sunt folositi de organism pentru nevoile sale de crestere. rotunjit. cavitar. Inima Inima( fig.doua vene cave (superioara si inferioara). la nivelul ei se observa cele opt vase mari ale inimii( fig. Substantele preluate prin limfa ajung si ele. in final. Prin limfa sunt transportati cea mai mare parte a acizilor grasi in combinatie cu glicerina. Este adapostita intr-un sac fibros numit pericard. prin descompunerea glicogenului. cu patru camere (doua atrii si doua ventricule) situat in cavitatea toracica.

.jumatatea dreapta (atriul drept=AD si ventriculul drept=VD) contine sange incarcat cu dioxid de carbon adus din organism.este alcatuit din tesut muscular striat cardiac.jumatatea stanga (atriul stang=AS si ventriculul stang=VS) contine sange oxigenat adus de la plamani. cu structura si proprietati caracteristice. La originea arterelor aorta si pulmonara se gasesc cate 3 valvule in forma de ..miocardul .prin patru vene pulmonare (sange oxigenat de la plamani). in artera pulmonara (sange neoxigenat). Este mai subtire la nivelul atriilor si mai gros la nivelul ventriculilor. Inima trimite sange in artere: .din ventriculul stang.prin doua vene cave. care se continua si la nivelul vaselor de sange. Inima primeste sangele prin vene: . acestea se deschid in atriul stang. prin care sangele curge intr-un singur sens: inima—artere (mari-----mijlocii-----mici)— arteriole (cele mai mici artere)—capilare-----.( valvulele fac ca sangele sa circule intr-un singur sens. VIII. .cuib de randunica". acestea se deschid in atriul drept. Peretele arterelor mari este elastic. Vasele de sange Vasele de sange formeaza un sistem inchis. nu si in sens invers). . care impiedica intoarcerea sangelui in ventricule dupa contractia acestora. Endocardul se prezinta ca o membrana foarte neteda si transparenta. iar 46 . Calibrul lor scade de la inima spre periferie. . superioara si inferioara (sange incarcat cu dioxid de carbon adunat din tot corpul). ( AS comunica cu VS prin orificiul atrioventricular stang prevazut cu valvula bicuspida/mitrala. Muschiul inimii .din ventriculul drept. in artera aorta (sange oxigenat).venule (cele mai mici vene) —vene (mici—mijlocii—mari)— inima Arterele sunt vase care pleaca de la inima si transporta sange spre tesuturi. Fiecare atriu comunica cu ventriculul corespunzator prin orificiul atrioventricular prevazut cu o valvula. Cavitatile inimii sunt captusite de endocard. sustinuta de corzi tendinoase. iar AD comunica cu VD prin orificiul atrioventricular drept prin valvula tricuspida). 2.

Peretele vaselor mari( artere. Din aorta se desprind numeroase ramuri. 47 .aorta toracica si abdomenul . protejate de planuri osoase. dar strans corelate functional: circulatia sistemica/ marea circulatie.aorta abdominala. membre superioare. Venele sunt vase care vin la inima si transporta sangele de la tesuturi spre inima. Se curbeaza deasupra inimii si formeaza carja aortica si apoi are traseu descendent strabatand toracele . care usureaza intoarcerea sangelui la inima. VIII. sunt asezate mai superficial. Venele pulmonare . alcatuit dintr-un singur strat de celule. organele din cavitatea toracica si abdominala. vin de la plamani cu sange oxigenat si se deschid in atriul stang. care iriga tot corpul (cap. Se deschid in atriul drept. Vena porta este o vena aparte a marii circulatii. vene) este alcatuit din trei tunici( fig. Artera aorta . Circulatia sangelui Circulatia sangelui este constituita din doua circuite vasculare. Capilarele formeaza retele intinse care fac legatura intre artere si vene. complet separate. mai numeroase decat arterele. Calibrul lor creste de la periferie spre inima. porneste din ventriculul stang si duce sange oxigenat in tot corpul.cea mai mare artera a corpului. membrele inferioare).peretii arterelor mijlocii si mici contin numeroase fibre musculare netede. Arterele sunt situate in profunzime. Venele cave (superioara si inferioara) sunt vase care vin la inima si aduc din corp sange incarcat cu dioxid de carbon.29): intima( tunica externa) media( tunica mijlocie) adventicea( tunica externa) Peretele capilarelor este foarte subtire si este format din endoteliu sprijinit pe membrana bazala.in numar de patru. se bifurca in artera pulmonara dreapta si stanga si duce sange incarcat cu dioxid de carbon la plamani. Peretele lor este subtire. Artera pulmonara porneste din ventriculul drept. Pe traiectul unor vene se gasesc valvule venoase de forma semilunara. Venele. care transporta spre ficat sange incarcat cu substante nutritive rezultate in urma absorbtiei intestinale. 3.

. APARATUL RESPIRATOR Aparatul respirator( fig.batai" ale inimii (aproximativ 70 pe minut). lung.faringe. surd . Deci circulatia este dubla( are doua circuite) si completa ( sangele incarcat cu oxigen nu se amesteca cu sangele incarcat cu dioxid de carbon).- circulatia pulmonara/ mica circulatie.al doilea zgomot (diastolic) scurt. Sangele cu O2 este colectat de venele pulmonare.corp . Perioadele de relaxare a miocardului sunt mai lungi decat cele de contractie.Circulatia mica (inima .. sangele incarcat cu CO2 este preluat de cele doua vene cave( cava superioara si cava inferioara) care il duc in atriul drept. datorat inchiderii valvulelor de la baza celor doua artere mari (aorta si artera pulmonara). Miocardul se contracta ritmic si automat.Circulatia mare (inima . IX. 48 . Activitatea inimii este insotita de doua zgomote specifice. Contractiile inimii se numesc sistole. Trunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare. care reprezinta marea si mica circulatie.plamani . unde il cedeaza alveolelor care il elimina prin expiratie.produs de inchiderea valvulelor atrioventriculare si expulzarea sangelui din ventricule . Cele patru vene pulmonare sfarsesc in atriul stang. De la nivelul acestora.. care duc sangele cu CO2 spre reteaua capilara din jurul alveolelor. ascutit. iar relaxarile diastole. . care transporta spre plaman sange cu CO2.circuite”. . care pot fi auzite cu ajutorul stetoscopului: .inima) incepe in ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare. cate doua pentru fiecare plaman.30) este format din: -caile respiratorii -plamanii Caile aeriene/ respiratorii sunt reprezentate de: -cavitatea nazala. Inima deserveste doua . Noi toti percepem aceasta activitate a miocardului ca .inima) incepe in ventriculul stang prin artera aorta care transporta sangele cu O2 si substante nutritive spre tesuturi si organe. Acest lucru face ca inima sa bata o viata intreaga fara sa oboseasca.primul zgomot (sistolic). .

pline cu aer. retine praful si unele microorganisme. numite sinusuri. Prin caile respiratorii aerul atmosferic ajunge la plamani. Mucoasa care captuseste laringele formeaza doua perechi de pliuri (cute) numite corzi vocale( deci patru corzi vocale) : doua superioare si doua inferioare. sapate in oasele din jur.traheea. dintre care cartilajul tiroid (. Cavitatea nazala este formata din cele doua fose nazale care comunica cu exteriorul prin nari si cu faringele prin doua orificii numite coane. bogat vascularizata. Faringele are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi. care incalzeste aerul inspirat ( este vorba de mucoasa respiratorie care captuseste partea inferioara a foselor nazale). la intrarea in nari. care alcatuiesc in plamani arborele bronsic. Mucoasa nazala care captuseste partea superioara a foselor nazale se numeste mucoasa olfactiva( cu rol in olfactie/miros) . Epiglota acopera deschiderea laringelui (epigloata joaca rol de capacel si este de natura cartilaginoasa. Are forma de trunchi de piramida triunghiular cu baza in sus. se produc sunete inalte. Laringele face legatura intre faringe si trahee avand rol dublu: cale pentru aer (functie respiratorie) si organ fonator /al vorbirii( functie fonatorie). glota se ingusteaza si. . Fosele nazale sunt despartite de septul nazal si sunt captusite de mucoasa nazala. Faringele reprezinta locul unde se incruciseaza calea aerului cu cea digesiva. Laringele prezinta muschi care prin contractie modifica tensiunea corzilor vocale si diametrul glotei: . 49 . este un organ comun sistemelor digestiv si respirator. firele de par opresc impuritatile din aerul inspirat.. Pe cartilaje se prind muschii laringelui. Fosele nazale comunica si cu mici cavitati. la iesirea aerului. -bronhiile cu ramificatiile lor din ce in ce mai mici. ultimele cu rol in producerea sunetelor.cand corzile se apropie. Mucusul produs de celulele mucoasei nazale asigura umiditatea.-laringe. spatiul dintre corzi se numeste glota.marul lui Adam") . in timpul inghitirii este coborat peste orificiul superior al laringelui si astfel impiedica patrunderea bolului alimentar in calea respiratorie). Este alcatuit din mai multe cartilaje.

Miscarea cililor trimite praful si microbii inapoi in faringe.cand glota e larg deschisa se produc sunete joase. Au structura asemănătoare cu a traheei. impiedicand patrunderea lor in plamani. Cand se vorbeste in soapta . fiind formate din inele cartilaginoase incomplete posterior. profunde. specifica fiecarui individ.. 50 . care se continua cu bronhiolele respiratorii. buze) si de cea nazala. dinti. traheea se bifurca in cele doua bronhii principale( dreapata si stanga). fiecare intrand in cate un plaman. iar lichidul mucos avand rol in umezirea aerului. in forma de potcoava.corzile sunt indepartate si constiuie suprafete de frecare a aerului expirat. Bronhiolele lobulare.(3 pentru plamanul drept si 2 pentru cel stang) -------segmente -------lobuli pulmonari -------acini pulmonari. prezinta 15-20 inele cartilaginoase. unde se ramifica din ce in ce mai mult. cavitatea bucala (limba. toate acestea actionand ca rezonatori. la randul lor. Sunetele sunt produse prin vibratia corzilor vocale la iesirea aerului din plamani. asezate in cavitatea toracica. deasupra diafragmului. in partea dinspre esofag este completata de o lama musculara. intocmai ca ramurile unui arbore. Bronhiile principale care intra in cei doi plamani (prin hil= un orificiu). imprumutandu-le denumirea: bronhii lobare .bronhii segmentare bronhiole lobulare. de la care pleaca ductele(canalele) alveolare. Ramificatiile bronhiilor devin si ele din ce in ce mai mici si patrund in aceste unitati. care permite ca bolul alimentar sa inainteze usor de-a lungul esofagului. Plamanii sunt in numar de doi si reprezinta organele respiratorii propriu-zise. face ca oamenii sa aiba voci diferite (da timbrul vocii). Fiecare plaman este alcatuit din mai multe unitati din ce in ce mai mici: lobi ------. inveliti in pleure. La partea inferioara. Plamanii au aspect buretos si culoare roz. Sunetele produse sunt modificate de faringe. Forma lor. Este captusita de mucoasa traheala ale carei celule prezinta cili si glande care secreta mucus. formand arborele bronsic. se ramifica in bronhiole terminale. Traheea este situata in continuarea laringelui si coboara prin fata esofagului spre cei doi plamani.

mai multi lobuli formeaza un segment. Acinul pulmonar are forma unui ciorchine in care fiecare . Alveolele pulmonare au forma unui saculet mic cu perete foarte subtire. care acopera plamanii si foita parietala. saculeti alveolari si alveole pulmonare -. alcatuind impreuna suprafata de schimb a gazelor respiratorii. Deci lobii pulmonari sunt delimitati prin scizuri. Pleura inveleste plamanul si este alcatuita din doua foite: viscerala.ducte alveolare. Bronhiolele nu mai au inele cartilaginoase. format dintr-un singur strat de celule. baza catre suprafata externa a plamanului. ce captuseste peretii cutiei toracice. Peretele alveolei pulmonare. formeaza membrana alveolo-capilara/ membrana respiratorie. Mai multi acini pulmonari formeaza un lobul. iar plamanul stang are o singura scizura.( plamanul drept prezinta doua scizuri care il impart in trei lobi.terminate prin saculeti alveolari. Intre cele pulmonar reprezinta unitatea structurala si functionala a lobulului 51 . Acinul pulmonar. CO2) dintre alveole si sange. Bronhiolele respiratorii. Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare. adaptat schimburilor gazoase. inconjurate de tesut conjunctiv. care il imparte in doi lobi.. mai multe segmente formeaza un lob si mai multi lobi( doi sau trei) formeaza un plaman. Alveolele pulmonare sunt inconjurate de o retea bogata de capilare sanguine. la nivelul careia au loc schimburile de gaze( O2. dar in structura peretelui lor fibre musculare netede regleaza cantitatea de aer de la acest nivel. Este alcatuit din ramificatii ale bronhiolelor si din vase de sange.bronhiolele respiratorii. care. vine in contact strans cu peretele capilarului. impreuna cu peretii alveolelor. In ei patrund ultimele si cele mai mici ramificatii ale arborelui bronsic .bobita" reprezinta cate o alveola pulmonara. formeaza acinii pulmonari. Lobulul pulmonar are forma piramidala. In jurul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare. Lobulul pulmonar este alcatuit din acini pulmonari. foarte subtire. impreuna cu formatiunile derivate din ele.

Coastele se ridica si sternul este impins inainte.( deci rol esential in mecanismul respiratiei). care favorizeaza alunecarea acestora in timpul miscarilor respiratorii. Plamanii. In inspiratie muschii diafragm si intercostali(dintre coaste) se contracta. 1. Ventilatia pulmonara In inspiratie aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare. muschiul diafragm coboara. ventilatia pulmonara reprezinta schimburile de gaze dintre organism si mediul abiant( incorporarea O2 si eliminarea CO2). Cand inspiri mai adanc (tragi mai mult aer in piept) . iar aerul expirat in CO2. IX. 1. Inspiratia Inspiratia este un proces activ prin care aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la alveolele pulmonare. in tot cursul vietii. IX. Miscarile respiratorii se repeta ritmic. Procesul cuprinde doua etape: inspiratia expiratia Aerul inspirat este bogat in oxigen( O2). marind suplimentar volumul cutiei toracice.in inspiratia fortata. Pentru ca aerul din exterior sa intre in plamani trebuie ca presiunea din interiorul acestora (intrapulmonara) sa scada. IX. face ca odata cu cutia toracica sa se mareasca si volumul plamanilor).doua foite se gaseste lichidul pleural.si alti muschi se contracta. 1. Expiratia 52 . Presiunea aerului din interiorul plamanilor scade si aerul atmosferic poate patrunde in plamani. urmeaza expansiunea cutiei toracice de care sunt solidarizati prin pleure.( Pleura parietala fiind lipita de peretii cutiei toracice si fiind solidarizata cu cea viscerala prin lichidul pleural. se mareste astfel volumul cutiei toracice. iar in expiratie o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior. fiind organe foarte elastice. Frecventa respiratorie in stare de repaus este de 18 respiratii/ minut la femeie si de 16 respiratii/ minut la barbat. fara pauza . Aceasta se realizeaza prin marirea volumului cutiei toracice . Acest proces se numeste ventilatie pulmonara Deci. 2. 1.

iar muschiul diafragm urca. 1. In timpul efortului sau in anumite meserii (solist vocal). care acopera toata suprafata rinchiului si care adera la parenchimul subiacent ( adera la tesutul de sub el). Rinichiului i se descriu doua fete — anterioara si posterioara. -coastele coboara. in regiunea lombara. iesind vena renala.caile urinare X. APARATUL EXCRETOR Aparatul excretor( fig. de o parte si de alta a coloanei vertebrale. de revenire a volumului cutiei toracice la dimensiunile initiale.31-32) este alcatuit din: . Prin hilul renal intra artera renala si nervii renali. si doi poli — superior si inferior. In expiratie: . Rinichiul este alcatuit din doua parti: capsula renala si tesutul sau parenchimul renal. X. care prezinta hilul renal. -plamanii fiind elasici revin la volumul initial astfel ca presiunea din interiorul lor creste. -aerul incarcat cu CO2 este eliminat prin caile respiratorii in mediul extern. doua margini — una laterala convexa si una mediala concava. Rinichii Rinichii sunt asezati in cavitatea abdominala.muschii intercostali si muschiul diafragm se relaxeaza. Polul superior vine in raport cu glanda suprarenala. 53 . caile urinare si vase limfatice. Rinichii au o forma asemanatoare cu aceea a unui bob de fasole (reniforma). greutatea fiecarui rinichi este in jur de 120g. culoarea brun-roscata. expiratia devine activa: intra in contractie unii muschi toracici si abdominali care trag si mai mult coastele in jos.rinichi (in numar de doi) . Capsula renala se prezinta sub forma unui invelis fibro-elastic.Acesta este un proces pasiv.

care este un tub incolacit. Medulara prezinta. In adancimea cupei se afla glomerulul renal care este un ghem format din capilare. care reprezinta canalele renale drepte numite tuburile colectoare. In alcatuirea unui nefron intra doua parti: corpusculul renal si un sistemul tubular. Corticala contine atat corpusculul renal cat si tubii colectori. acesta are o portiune rectilinie si una contorta. se continua cu tubul contort distal.arteriola aferenta. Mai multi tubi contorti distali se deschid intr-un tub colector. Se poate observa in sectiune cu ajutorul unei lupe mici orificii in varful piramidelor. Capilarele glomerurale se unesc si formeaza arteriola eferenta care se capilarizeaza din nou la nivelul peretilor tubulari( restul tubului urinifer). Varfurile acestor piramide sunt rotunjite si poarta numele de papile renale. In continuarea capsulei se afla tubul contort proximal. El se continua cu ansa Henle. O piramida Malpighi renala impreuna cu tesutul inconjurator din corticala alcatuiesc un lob renal. Corpusculul renal e format din capsula Bowman si glomerulul renal. in capsula Bowman patrunde o ramificatie a arterei renale( desprinsa din aorta abdominala). pe sectiune. La randul sau. Limita dintre cele doua portiuni este marcata de prezenta unei structuri de tip particular numita macula densa. de unde pleaca un brat ascendent ce se reintoarce in corticala. Din aceasta se formeaza glomerulul. numite piramidele lui Malpighi in numar de 6 pana la 18. 2. prin care urina se scurge in calicele renale. X. Caile urinare 54 . numita medulara. ajuns in corticala. catre corticala. numita corticala. si o zona periferica. la care soseste o arteriola aferenta si de la care pleaca o arteriola eferenta. formata dintr-un brat descendent care trece in medulara. Nefronul reprezinta unitatea anatomica si functionala a rinichiului. Ea este situata in corticala si are forma unei cupe cu peretii dubli. Bratul descendent are calibrul mai mic decat cel ascendent care. ele sunt orientate cu baza spre periferie. Piramidele Malpighi prezinta niste striatii longitudinale fine.Parenchimul renal este alcatuit dintr-o zona centrala. In fiecare nefron . Capsula Bowman reprezinta portiunea initiala a nefronului. lobul renal se imparte in unitati mai mici numite lobuli renali. situat in corticala. niste formatiuni de aspect triunghiular. Fiecare tub colector isi are orificiul de scurgere in papila.

Rinichii sunt principalele organe ale excretiei. neted. impreuna cu o cantitate de apa. este un organ comun atat aparatului urinar. La barbat. uretra este un organ care serveste numai pentru eliminarea urinei din vezica. la barbat. Uretra este un conduct care. mijlociu si inferior. cat si celui genital. calicele renale mari se unesc si formeaza bazinetul. formeaza apoi mici .uretra. din divizarea 55 .Caile urinare sunt reprezentate de: . prin actul mictiunii. si cu un sfincter extern. Ureterul este un tub lung de 25-30 cm. Calicele renale mici sunt situate la varful piramidelor Malpighi si conflueaza In trei calice renale mari: superior. este prevazuta cu un sfincter intern. care uneste varful bazinetului cu vezica urinara. fiind portiunea cea mai dilatata a cailor urinare. e mai lunga decat la femeie. servind pentru mictiune si pentru ejaculare. la jonctiunea/legatura cu vezica urinara. Bazinetul sau pelvisul renal este un conduct mai dilatat. la limita dintre corticala si medulara.ureter -vezica urinara . Ea este segmentul evacuator al aparatului urinar. La randul lor. Vezica urinara este un organ musculo-cavitar.arcuri" la baza piramidelor. cu baza la rinichi si cu varful spre ureter. Ea acumuleaza urina.calicele renale mici -calicele renale mari -bazinet . prin care urina este eliminate din vezica in timpul mictiunii. de 4-6 ori in 24 de ore. Vascularizatia rinichiului este foarte bogata. Acestia elimina prin urina substantele toxice nefolositoare si o parte din sarurile din sange. La femeie.. striat. Artera renala (provine din aorta abdominala) se imparte in ramuri care patrund intre piramidele renale. Vezica urinara este asezata in pelvis si are o forma globuloasa. care se elimina in mod continuu prin uretere. si o evacueaza in mod discontinuu ritmic.

unitati de curatire" a sangelui. cum sunt glucoza si aminoacizii. proteinele nu au putut trece deoarece sunt molecule mari) care intra in tubul urinifer. ea sufera modificari ale compozitiei sale. care iese din rinichi si se varsa in vena cava inferioara. plasma sangelui este filtrata)se face prin peretii subtiri ai capilarelor glomerulare. apoi sangele trece in venule si vene care merg paralel cu arterele si formeaza in final vena renala. continute in urina primara( ultrafiltrantului glomerural). Reabsorbtia reprezinta faza in care are loc intoarcerea in sange a unei mari cantitati de apa si de substante utile organismului. In procesul de secretie tubulara sunt preluate substantele din capilarele ce inconjoara tubii si trecute in lichidul urinar aflat in lumenul tubului urinifer (mai exact are loc secretia de catre 56 . Formarea urinei Formarea urinei este un proces complex care se desfasoara in trei faze: -filtrarea glomerurala 1. din plasma sanguina neputand trece proteinele.. Arteriola care iese din glomerul (eferenta) se capilarizeaza in jurul tubilor uriniferi. numit glomerul.. toxice (uree. In fiecare rinichi se gasesc cam 1 milion de nefroni. Secretia tubulara este procesul invers celui de reabsorbtie. 3. pretioase pentru organism. Cantitatea de urina primara este de 180 l pe zi! Pe masura ce urina primara inainteaza de-a lungul segmentelor tubului urinifer. Trec insa o mare cantitate de apa. Deci in aceasta etapa se recupereaza anumite substante utile organismului din urina primara. Se formeaza astfel urina primara care este de fapt plasma deproteinizata( fara proteine. ( altfel spus. la nivelul carora se formeaza urina. saruri minerale. glucoza. .ghem" de capilare.. acid uric).filtre" naturale sunt selective. Au loc urmatoarele procese: 2. X. in capsula nefronului. are loc trecerea acestor substante din tubii uriniferi inapoi in sange). reabsorbtia tubulara secretia tubulara Filtrarea glomerurala: Filtrarea sangelui (mai exact. 3. Micile . aminoacizii.acestora in corticala provin arteriolele aferente care se capilarizeaza formand fiecare cate un . dar si substante nefolositoare.

Principalele glande cu secretie endocrina din organism sunt: hipofiza. musculatura peretilor ei se contracta si urina este eliminata.( un rezervor mai mare). prin uretra. la exterior (are loc mictiunea). Lobul anterior. In urma reabsorbtiei si secretiei tubulare se formeaza urina finala in cantitate de aproximativ 1. de aici urina finala va urinare( uretere) in vezica urinara. HIPOFIZA Se mai numeste si glanda pituitara si este situata la baza creierului intr-o loja formata pe fata superioara a osului sfenoid. Daca bei prea multa apa. timusul. ovarele. care trece din tubii uriniferi ai nefronilor in tuburile colectoare ale urinei si prin orificiile din varful piramidelor renale ajunge in final in bazinet (un minirezervor de urina). Cand aceasta se umple (300400 ml). Daca bei apa putina. intermediar si posterior.33) Sistemul endocrin este alcatuit din glande care elimina produsii de secretie direct in sange. epifiza. cum este amoniacul. pancreasul. Este formata din trei lobi: anterior. substanta toxica. rinichiul elimina surplusul prin urina. se mai numeste adenohipofiza si secreta : somatotropul (STH) tirotropina (TSH) corticotropina (ACTH) 57 ajunge prin caile . cand mananci foarte sarat. suprarenalele. paratiroidele.celulele tubului urinifer a unor substante. GLANDELE ENDOCRINE ( fig. Rinichii intervin in mentinerea echilibrului mediului intern. Lobul posterior este alcatuit din sistem nervos (neuroni) ca si hipotalamusul. Acestea au o vascularizatie foarte bogata. XI.5 l pe zi. cel mai voluminos. ceea ce usureaza captarea hormonilor de catre capilare. tiroida. XI. se mareste reabsorbtia ei pentru a nu modifica continutul de apa al plasmei sanguine. iar lobii anterior si intermediar din tesut epitelial glandular. De exemplu. 1. rinichiul elimina surplusul. care intra in tubul urinifer si care va fi eliminat). Eliminarea urinei: Din pelvisul renal (bazinet). urina trece in uretere si inainteaza prin contractia musculaturii inspre vezica urinara unde se acumuleaza. testiculele. mentinand astfel concentratia normala a sarurilor in sange.

ceilalti controleaza activitatea altor Somatotropul (STH) este hormonul de crestere. Este secretat in cantitate mare in copilarie si stimuleaza cresterea oaselor lungi si a masei musculare. iar la adult duce la acromegalie (cresterea exagerata a extremitatilor si a organelor interne). Lobul posterior formeaza neurohipofiza. FSH stimuleaza spermatogeneza. iar LH stimuleaza secretia de hormoni androgeni ( testosteronul). Ocitocina stimuleaza secretia glandelor mamare prin controlarea ejectiei laptelui si provoaca contractia musculaturii uterine (in timpul nasterii secretia este maxima). Hipersecretia hormonului in perioada de crestere duce la gigantism (cu dezvoltare psihica deficitara). EPIFIZA 58 . In lipsa hormonului pielea se decoloreaza.glande. de aceea hormonul se mai numeste vasopresina. Tirotropina (TSH) stimuleaza secretia glandei tiroide. 2. Gonadotropinele (FSH si LH) regleaza activitatea gonadelor: FSH controleaza maturatia foliculara si secretia de estrogeni. Lobul intermediar secreta hormonul melanocitostimulator (MSH) care stimuleaza melanogeneza (formarea de pigment . Hiposecretia acestui hormon in perioada de crestere duce la nanism hipofizar (piticism). Hormonii secretati: antidiuretic (ADH) si ocitocina. (are rolul de a pastra apa in organism ) In doze mari poate produce cresterea tensiunii arteriale. manifestat prin poliurie (pierderi masive de apa prin urina) si polidipsie (sete exagerata). caracterizat prin talie mica si o dezvoltare psihica normala. Corticotropina (ACTH) controleaza secretia glandei corticosuprarenale. Hormonul antidiuretic (ADH) are efect principal cresterea absorbtiei facultative a apei la nivelul tubilor distali si colectori ai nefronului prin marirea permiabilitatii acestora. gonadotropinele: hormonu foliculo-stimulant (FSH) si cel luteinizant (LH). Scaderea secretiei acestui hormon duce la diabetulul insipid. ce coloreaza pielea).melanina. iar LH provoaca ovulatia si controleaza secretia de progesteron. Prolactina stimuleaza la femeie dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactata (hormonul va avea un nivel crescut in perioada graviditatii). XI. Cu exceptia hormonului somatotrop. prolactina. La barbat.

formarea de calculi urinari. XI. Dezvoltat maxim in copilarie. 4. intoleranta la caldura. XI. dar nu dispare complet. se matureaza. Secreta hormoni (tiroxina si triiodotironina) . TIROIDA Este situata in partea anterioara a gatului. Acestea provin din maduva osoasa. PARATIROIDELE Sunt situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni (doua superioare si doua inferioare). Hiperfunctia duce la demineralizari osoase dureroase. piele uscata si ingrosata. piele calda si umeda: boala BasedowGraves (gusa exoftalmica . piele uscata. Hiposecretia hormonilor duce. XI. Glanda secreta un hormon . Ajunse in timus. rezultand limfocite T. cu efect calorigen. mentinerea si eficienta somnului. Are doi lobi laterali uniti printr-o portiune numita istm. la cretinism gusogen (dezvoltare fizica si psihica deficitara. cu efecte identice: creste consumul de oxigen. cresterea calcemiei prin eliberarea calciului din oase si depuneri fosfocalcice in tesuturile moi. TIMUSUL Este situat inapoia sternului. impreuna cu o alta substanta (serotonina) au rol important in inducerea. 59 . dupa pubertate involueaza. scade rezervele adipoase.Se mai numeste si glanda pineala si este legata de epitalamus( o parte din encefal/creier). senzatie permanenta de frig. care migreaza din timus si populeaza ganglionii limfatici si splina. stimuleaza catabolismul proteinelor. contribuind la imunitatea organismului. Parenchimul timusului este alcatuit dintr-un tesut in care se gasesc limfocite mici numite timocite. nervozitate. Secreta parathormonul care controleaza calciul si fosforul in organism : creste calcemia si scade fosfatemia. Melatonina. hiperfagie. reactii intarziate). cu deformari si fracturi. fiind in stransa legatura cu vitamina D. in copilarie. spasmele musculaturii netede ale laringelui pot provoca moartea prin asfixie). Hipersecretia hormonilor tiroidei duce la scaderea in greutate. Hiposecretia duce la tetanie (cu spasme ale musculaturii striate si netede. Timusul secreta si un hormon care stimuleaza activitatea limfocitelor T. Daca apare la adult. forma bolii este mai putin grava : mixedem (crestere in greutate.melatonina. in cantitate mai mare la intuneric si foarte putina atunci cind ochii vad lumina. deformatii osoase ). Calcitonina este hormonul antagonist (scade calcemia).gusa marita si globii oculari proeminenti). 3. intr-o loja fibroasa. 5.

creste glicemia. Sunt alcatuite din doua organe endocrine diferite ca origine si functie : Corticosuprarenala (zona corticala. relaxeaza bronhiile si tractul digestiv.aldosteronul. Corticosuprarenala secreta hormoni care deriva din colesterol : . Prin aceste efecte determina hipoglicemie. Hiposecretia duce la diabet zaharat ( caracterizat prin : hiperglicemie. cu urmatoarele efecte : creste excitabilitatea cardiaca. de la exterior) alcatuita din tesut glandular. PANCREASUL ENDOCRIN Secreta doi hormoni: insulina si glucagonul prin celulele endocrine din insulele Langerhans. prin stimularea glicogenogenezei si lipogenezei (lipide formate din glucoza). SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos central. XI.medulosuprarenala (zona medulara. care cuprinde creierul si maduva spinarii. care creste filtrarea glomerulara. creste numarul elementelor figurate ale sangelui (mai ales a leucocitelor. Glucagonul are efecte opuse insulinei. 6. 60 . forta si frecventa contractiilor inimii. creste glicemia.XI. El contine centri nervosi. gluconeogeneza. contracta sfincterele digestive. poliurie. Hipersecretia duce la hipoglicemie . El este compus din nervi si ganglioni nervosi.cortizolul. Insulina creste consumul de glucoza de care tesuturi. stare de alerta. avand rol important in apararea organismului). Acestia primesc informatii de la receptori. care face legatura dintre sistemul nervos central si organele corpului. stimuleaza eliminarea apei. polidipsie. Glucagonul stimuleaza glicogenoliza. Sistemul nervos periferic. la interior) alcatuita din tesut nervos. cu alterarea functiei sistemului nervos (foarte sensibil la lipsa glucozei) pana la coma. frica. Medulosuprarenala secreta adrenalina si noradrenalina. GLANDELE SUPRARENALE Sunt situate la polul superior al rinichilor. produce anxietate. polifagie cu scadere in greutate). marind reabsorbtia apei si natriului. le prelucreaza si transmit comenzi la efectori (muschi sau glande). 1. XII. ce actioneaza la nivelul tubilor uriniferi de la nivelul rinichilor. determinand hiperglicemia. . 7.

------Ef------RASPUNS • • Sistemul nervos are o componenta somatica si una vegetativa.------C. format din trei membrane: piamater arahnoida duramater Intre arahnoida si piamater exista un spatiu in care se gaseste lichidul cefalorahidian (LCR) cu rol de protectie mecanica si troficitate.S. cu ajutorul sistemului nervos. calea motoare/eferenta=C. Traseul pe care il urmeaza informatia in timpul desfasurarii unui reflex se numeste arc reflex si are cinci componente : 1. De regula. Sistemul nervos vegetativ regleaza activitatea organelor interne. orice sistem nervos este organizat ca o retea de neuroni. ambele avand o Reflexele au ca baza anatomica arcul reflex. Prin ea circula informatia pe anumite trasee (circuite) sub forma de impulsuri nervoase care se transmit de la un neuron la altul prin sinapse. 4. Sistemul nervos somatic (al vietii de relatie) integreaza organismul in mediul de viata. Segmentele sistemului nervos central sunt invelite de meninge.M. Indiferent de forma organelor sale. efector=Ef STIMUL------R------C. Ele circula mai intai prin neuronii senzitivi (care sunt in legarura cu receptorii). 5. sistemul nervos este compus din doua compartimente. calea senzitiva/aferenta=C.N. apoi prin neuronii de asociatie.S. 3. centru nervos=C. Intre cele doua sisteme este o stransa legatura. Reflexul este raspunsul organismului la un stimul.M. 61 . (intercalari) si ajung la neuronii motori (care transmit comenzi la efectori). impulsurile nervoase sunt generate la nivelul receptorilor( segmente care raspund la stimuli). receptorul= R 2. Cea mai simpla forma de activitate nervoasa este actul reflex. parte centrala si una periferica.Din punct de vedere functional.N.------C. ambele avand o parte centrala si una periferica.

in interior. Au rolul de a controla activitatea musculaturii striate. Substanta alba a) b) c) contine axoni grupati in fascicule. coada de cal. sacrali si coccigieni. Maduva spinarii are forma unui cilindru. impreuna cu filum terminale. 1. doua laterale si doua posterioare. sacrate (5) si coccigiene (4 sau 5). dinspre creier (cai descendente. Cand vertebrele se suprapun. deci aici se afla centri nervosi. Coarnele laterale contin neuroni vegetativi (aduc si duc informatii de la organele interne). Substanta alba contine majoritar axoni mielinizati. substanta cenusie. Vertebrele se numesc: cervicale (7). care adaposteste maduva spinarii. Substanta cenusie In coarnele anterioare se gasesc neuroni motori si somatici. In sectiune transversala observam. Inconjurand substanta cenusie. de unde se continua cu o formatiune foarte subtire numita filum terminate. cu doua coarne anterioare. In sectiune are conturul literei H ( de fluture)dar in spatiu. senzitive).34) Coloana vertebrala este formata din mai multe oase care se numesc vertebre. Substanta cenusie este situata central. doua coarne laterale si doua coarne posterioare. dar printre acestia se gasesc si corpi neuronali. lombari. determinand contractia acesteia. Deci. ea are functia de conducere a impulsurilor nervoase: Spre creier (cai ascendente. dar printre acestia se afla si prelungiri neuronale (axoni si dendrite). Ea contine corpi ai neuronilor. toracali. in interior se formeaza canalul vertebral. la exterior se afla substanta alba. Cei lombari si sacrali au traseu descendent si formeaza. Nervii periferici intra in maduva spinarii prin gaurile intervertebrale si se numesc: cervicali. motoare) intre etajele maduvei . apare ca o coloana cenusie neintrerupta. Substanta cenusie este formata in mare parte din corpi neuronali. 62 . organizata in doua cordoane anterioare. MADUVA SPINARII( fig. Maduva spinarii incepe la prima vertebra cervicala si se termina la nivelul vertebrei a doua lombare.XII. acestea au in mijlocul lor cate o gaura vertebrala. dendrite sau axoni fara mielina. lombare (5). toracale (12).

adica are si fibre senzitive si fibre motoare.care duc informatii (comenzi) de la centrii (organele receptoare) pana la centrii nervosi. 5 lombari. Fiecare nerv spinal are doua radacini. Reflexele care au centri nervosi in maduva. se numesc reflexe medulare. In coarnele posterioare ale maduvei spinarii se gasesc neuronii somatici si senzitivi. 5 sacrati si 1 coccigian. Stimulul este dat de alungirea muschilor care mentin pozitia corpului. Rddacina anterioara (ventrala) este motoare (prin ea pleaca impulsurile eferente). care aduc informatii de la organele receptoare (exemplu: de la piele). In jumatatea posterioara a coarnelor laterale se gasesc neuroni viscerosenzitivi. Acesta este mixt. Substanta alba este alcatuita din prelungiri ale neuronilor din maduva spinarii sau din alte formatiuni nervoase. cele mai simple cuprind in arcul reflex numai doi neuroni: unul senzitiv (din ganglionul spinal) si unul motor (din substanta cenusie a maduvei. Ei sunt supusi permanent unei 63 . Ea contine un ganglion spinal in care se afla neuroni senzitivi.care aduc informatii de la periferie fascicule descendente (motorii) . care primesc informatii de la organele interne (exemplu : durerea de stomac). De aceea ele se numesc refiexe monosinaptice. coarnele ventrale). trunchiului si membrelor. Radacina posteriora (dorsala) este senzitiva (prin ea sosesc impulsurile aferente). trunchi si ramuri periferice. Nervii spinali ies prin gaurile intervertebrale. 12 toracali. El se desparte in ramuri. Fiecare nerv spinal este alcatuit din: radacini. Nervii spinali sunt alcatuiti din fibre motorii si senzitive. Acestia fac legatura dintre maduva spinarii si organele gatului. si se grupeaza in tracturi si fascicule. nervosi pana la periferie (organele efectoare). care se impart in: fascicule ascendente (senzitive) . Nervii spinali Maduva este conectata cu organele receptoare si efectoare prin cele 31 de perechi de nervi spinali: 8 cervicali. Dintre reflexele somatice. somatice si vegetative. Cele doua radacini se unesc si formeaza trunchiul nervului.In jumatatea anterioara a coarnelor laterale se gasesc neuroni visceromotori care realizeaza motilitatea (contractia) musculaturii netede viscerale.

Prin reflexe medulare vegetative sunt realizate activitati ale organelor interne cum sunt : defecatia (eliminarea fecalelor). inconjurate de substanta alba. limbii si faringelui. Sunt reflexe de aparare . Axonii care pornesc de aici poarta mai departe impulsuri spre alte parti ale creierului. la nivelul orificiului occipital. in forma de trunchi de piramida. Raspunsul este contractia muschiului care a fost alungit. pielea si muschii capului. XII. Se observa la suprafata niste santuri longitudinale care se continua cu cele medulare si doua santuri transversale care marcheaza limitele dintre cele trei etaje: bulbul rahidian. zece perechi de nervi cranieni ies din trunchiul cerebral. Activitatea reflexa a maduvei este subordonata centrilor din creier. 1. Ea este in legatura cu diferite organe prin nervi spinali. XII. se continua in jos cu maduva spinarii. Nucleii somatomotori comanda miscari ale muschilor din regiunea fetei. cerebel. Fiecare nucleu grupeaza neuroni cu anumite functii. puntea lui Varolio si mezencefalul. dar nu mai formeaza o masa compacta ci insule cenusii. vasoconstrictia etc. Nucleii senzitivi primesc impulsuri dinspre organele de simt din limba. mictiunea (eliminarea urinei). Din totalul de 12 perechi de nervi cranieni. diencefal si emisfere cerebrale . 2. ca si la maduva spinarii. Alte reflexe somatice medulare sunt polisinaptice. urechea interna. CREIERUL (ENCEFALUL) Encefalul( fig. modificari ale organelor genitale legate de actul sexual. Substanta cenusie este situata central. Ele constau in retragerea unui segment in cazul in care tegumentul acestuia a fost excitat de un stimul potential nociv. ele antrenand unul sau mai multi neuroni de asociatie. 64 . numite nuclei. Cele mai frecvente sunt reflexele de flexie. TRUNCHIUL CEREBRAL Trunchiul cerebral .35) este format din: trunchi cerebral. centrii in substanta cenusie. • • • Maduva spinarii functioneaza prin reflexe medulare somatice si vegetative cu Ea are legatura cu creierul prin fasciculele de axoni din substanta alba.2.alungiri pasive din cauza gravitatiei.

Suprafata lui este brazdata de santuri adanci. In imediata apropiere se afla un centru cardiovasomotor care participa la reglarea circulatiei. dureroasa. stie" raspunsul fara sa-l fi invatat vreodata. regland ventilatia pulmonara dupa necesitati. Prin pozitia sa. 3. proprioceptiva si vestibulara (nu si pe cea olfactiva care intra 65 . Nu comanda miscarile. XII. El controleaza pozitia corpului. Ele nu depind de experienta de viata si de aceea se numesc reflexe neconditionate. au un arc reflex programat genetic. Ei se afla sub controlul etajelor superioare ale creierului. Cerebelul asigura mentinerea echilibrului pe baza informatiilor primite de la urechea interna. termica. gustativa. Ei produc ritmic impulsuri destinate muschilor respiratori. lacrimal etc. Mai sunt si cativa nuclei inconjurati de substanta alba care ocupa zona centrala. CEREBELUL Cerebelul este situat dorsal fata de trunchiul cerebral si legat de acesta prin trei perechi de cordoane de substanta alba numite pedunculi cerebelosi. nu pot fi uitate. Anumiti neuroni formeaza centrii respiratori. 2. XII.Nucleii vegetativi sunt centrii unor reflexe vegetative: salivar. Substanta cenusie a diencefalului formeaza nuclei. Nucleii trunchiului cerebral functioneaza automat ca si substanta cenusie medulara. auditiva. Cei mai voluminosi nuclei diencefalici primesc impulsuri pe cai senzitive: vizuala. primind informatii de la receptorii din muschi si articulatii (proprioreceptori).ceas biologic" dar isi pot modifica ritmul. Cerebelul are doua emisfere intre care este un corp alungit numit vermis. DIENCEFALUL Diencefalul este partial acoperit de emisferele cerebrale. gastrosecretor. dar asigura precizia miscarilor comandate de emisferele cerebrale. trunchiul cerebral asigura comunicarea dintre celelalte componente ale sistemului nervos central. 2. 2. pliata cu ajutorul santurilor. Reflexele care au centrii aici sunt innascute.. nici modificate. Substanta cenusie formeaza la suprafata scoarta cerebeloasa. Ei functioneaza ca un . La suprafata se vede doar locul de intrare a nervilor optici (care fac parte dintre nervii cranieni) si o parte din marginea inferioara.. Omul . tactila. Un exemplu: Cand este iritata corneea se produce reflexul lacrimal.

de structura ei foarte complexa (cu straturi de neuroni intre care se realizeaza un numar imens de sinapse). somestezica (prin care omul isi simte propriul corp). Emisferele cerebrale mai contin si nucleii bazali implicati in reglarea pozitiei si miscarilor. Sunt separate printr-un sant interemisferic si unite prin punti de substanta alba. aflati in stransa legatura unii cu ceilalti. Astfel. Emisferele sunt voluminoase. exista arii senzitive: vizuala. se afla nuclei vegetativi cu diferite functii: regleaza temperatura. EMISFERELE CEREBRALE Emisferele cerebrale sunt cele mai voluminoase organe ale sistemului nervos. continutul in apa al organismului. activitatea organelor sexuale. scoarta cerebrala este pliata 66 . 4. auditiva. Neuronii din scoarta cerebrala nu au forma fixa. Scoarta cerebrala este sediul activitatii nervoase superioare. Aria motoare comanda miscarile. Performantele ei se exprima prin complexitatea comportamentului. Substanta cenusie formeaza la suprafata scoarta cerebrala. Axonii neuronilor de aici fac sinapsa in scoarta cerebrala. Diferitele arii ale acesteia indeplinesc functii diferite. 2. pofta de mancare. mai ales pe cele voluntare. Scoarta cerebrala contine si centri nervosi somatici si centri nervosi vegetativi. Ariile de asociatie nu au doar functie de legatura ci realizeaza o prelucrare complexa a informatiei. Ele sunt date nu numai de volumul si intinderea scoartei cerebrale ci.direct in emisferele cerebrale). stabilind legaturi sinaptice noi. Omul simte (are senzatii) numai cand impulsurile de la receptorii corespunzatori ajung in aceste arii. care se formeaza in functie de experienta de viata. numita hipotalamus. Se considera ca fiecare actiune pe care omul o invata corespunde unui circuit nou. XII. prin formarea unor santuri. Aceasta "formare continua" a scoartei cerebrale se mentine toata viata dar este mai activa la indivizii tineri. format in procesul invatarii. In partea inferioara a diencefalului. mai ales. gustativa. olfactiva. Astfel se formeaza circuite neuronale noi. Comportamentul dobandit prin invatare se deosebeste de reflexele neconditionate prin faptul ca traseul impulsului nervos are componente noi. Ei isi modifica forma prelungirilor. determina manifestarile legate de emotii etc.

Performantele ei depind de structura retelei de neuroni.Deci emisferele cerebrale realizeaza activitatea nervoasa superioara. 67 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful