You are on page 1of 12

CURS 1

MICROIRIGAREA

A. Definiţii şi principii

Microirigarea este termenul care se foloseşte pentru a descrie o metodă de irigare, cu
următoarele caracteristici:
 Distribuirea apei este realizează cu jet redus
 Apa este distribuita pe o lungă perioadă de timp
 Distribuirea apei se efectuează la intervale scurte de timp
 Distribuirea apei se face în imediata apropiere sau chiar în zona ocupată de
rădăcinile plantei.
 Apa este distribuită prin intermediul unui sistem de distribuţie la o presiune joasă

Fig. 1. Dispozitive de irigare utilizate în proiectarea instalaţiilor de microirigare

Sistemul de microirigare distribuie apa în câmp prin intermediul unei reţele de

sau de linii picurătoare în benzi. grădini. în aşa fel încât planta să nu mai ajungă la “stresul hidric”. tuburi perforate. aspersoare sau miniirigatori. În acest mod este înlocuit imediat necesarul de apă şi substanţe nutritive. căpşuni şi bumbac (figura 2). picurători. Microirigarea cuprinde sisteme de irigare care utilizează ca şi dispozitive de distribuire. nutrienţi şi alte substanţe necesare creşterii. confecţionate din plastic. Tuburi perforate Picurătoare: sunt dispozitive de distribuţie de capacitate mică. secundare şi laterale prevăzute cu puncte de distribuţie. Acestea sunt reprezentate prin tuburile Hardie Tape. tomate. “James Hardie Irrigation” produce tuburi Dura-Pol şi Oval Hose alături de o gamă largă de picurători. fiind utilizate în culturile prăşitoare ca trestia de zahăr. E-2 şi seria “America”. podgorii şi livezi. Sunt utilizate în pepiniere. utilizat pentru dezvoltarea plantei. Cele patru tipuri generale de dispozitive de emisie sunt ilustrate în Figura 1 şi definite în continuare. Tuburi perforate: se întâlnesc şi sub denumirea de tuburi picurătoare cu sursă liniară. care distribuie apa într-un singur punct.conducte principale. 2. Datorită prezenţei forţelor combinate de gravitaţie şi capilaritate. Fiecare distribuitor furnizează o cantitate de apă. având picurătoare amplasate la distanţe stabilite. controlată exact. Fig. apa şi nutrienţii pătrund în sol. “Striptubing o tape” sunt alcătuite din tuburi necostisitoare de plastic găurite pe lungime. care reduce capacitatea de creştere şi dezvoltare optimă a plantei. dintre care amintim : Turbo-Key (figura 2). orientându-se spre zona radiculară a plantei. care produc o linie umedă continuă. Sistemele de picurare folosesc tuburi din polietilenă cu diametre variabile. Ă . direct în zona radiculară a plantelor.

Picurători Turbo-Key (a) şi diferite racorduri pentru acestea (b) Aspersoare: funcţionează la o presiune joasă şi în general distribuie apa la o înălţime mult mai mare. Aspersoare . ceai. au un jet relativ limitat. apa fiind distribuită în aer sub formă de evantai. E-Jet şi Fan-Spray. Fig. Acestea acoperă o suprafaţă mare în comparaţie cu tuburile perforate şi picurătoarele. 3. legume şi în amenajările peisagere. Fig. soia. comparativ cu picurătoarele. cum ar fi : grâu. a. jet sau în alte moduri (Figura 3). Aspersoarele sunt potrivite pentru toate tipurile de culturi. 2. bumbac. b. Exemple de astfel de dispozitive sunt: Micro-Jet. Având în vedere că aceste dispozitive de irigat nu sunt prevăzute cu părţi mobile. cafea.

4. Istoric Chiar dacă pare simplă. . Fig. Exemple de mini-irigatoare: Mini Flo. din cauza dificultăţilor apărute la identificarea materialelor potrivite şi puţin costisitoare. care pompau în mod simplu apa de irigat în sistemele de drenaj subteran existente. Începând de la mijlocul secolului trecut diferiţi cercetători au efectuat experimente pe diferite tehnici de irigare superficială şi subterană. Pe parcursul anilor ’20. tehnica de microirigare. Browning B500. Primele încercări de realizare a unui sistem de irigare subterană au fost realizate în anul 1860 de către cercetătorii germani. Mini-irigatoare B. ’30. Micro-Sprinklers. Mini-irigatoare: funcţionează la o presiune joasă la fel ca şi aspersoarele. s-a perfecţionat doar în ultimii ani. Mini- irigatoarele au încorporate una sau mai multe părţi mobile care permit distribuirea apei pe o suprafaţă mai mare în comparaţie cu aspersoarele.

datorate dimensiunii şi dispoziţiei moleculelor de etilenă. Pentru . fapt care a mărit câmpul de aplicare al acesteia. 5. E. Dezvoltarea materialelor plastice a continuat să evolueze cu introducerea recentă a polietilenei lineare la o foarte mică densitate (PELLD). de tipare pentru injecţie (pentru picurătoare. Cum s-a întâmplat de multe ori în decursul istoriei. Firmele producătoare de polietilenă oferă răşină de polietilenă. când într-un laborator de cercetare englez a fost produsă polietilena. o componentă a gazului natural şi ai altor combustibili fosili. Fig. fiind produsă la o presiune joasă (20 bari). etc. În primii ani de dezvoltare era cunoscută doar forma de mică densitate a polietilenei (PELD sau PEBD). pasul decisiv a fost realizat cazual în anul 1935. saci şi ambalaj de plastic). jucării. care era produsă la o presiune înaltă (până la 3500 bari).) şi de forme de evacuare (BiWall. a. Mai mult decât atât. cu o gamă largă de proprietăţi fizice. inovaţie care reducea costul producţiei şi creşterea calitatea răşinii de polietilenă. Polietilena de mare densitate (PEHD sau PEAD) a fost descoperită în anul 1948. acest produs a fost folosit pe scară largă pentru radare în cel de-al doilea război mondial. care oferă o mai mare rezistenţă la rupturilor. destinată special către producătorii de pelicule (pentru pungi. Robey a construit şi experimentat un tub picurător cu pânză poroasă. având o rezistenţă excelentă la contactul cu majoritatea produselor chimice şi proprietatea de a fi un bun izolator electric (Figura 5). b. tuburi flexibile). Polietilena de mică densitate PELD (a) şi de mare densitate PEHD (b) În anul 1977 industria polietilenei s-a dezvoltat prin introducerea procesului de obţinere a polietilenei de joasă presiune. supunând la căldură şi presiune gazul etilenă monomer.cercetătorii au folosit tuburi poroase de diferite tipuri: la Universitatea din Michigan în anul 1934. Polietilena sau PE se produce. profesorul O. Polietilena este un material considerabil de rezistent şi flexibil.

începutul anilor ’70. care poate furniza într-o oră necesarul hidric pentru o săptămână. . C. Utilizarea comercială pe scară largă a microirigării datează de la sfărşitul anilor ’60. Uniformitate în distribuirea apei O altă caracteristică a microirigării este uniformitatea excelentă de distribuire a apei. stabilizatori şi negru de fum. fără să existe pierderi. având o distribuire zilnică de 12 ore sau chiar mai mult. deoarece fiecărei plante îi este furnizată cantitatea exactă de apă şi substanţe nutritive necesare pentru o dezvoltare optimă. deoarece este posibilă dimensionarea acestor componente pentru a obţine un debit mic şi utilizarea lor pentru perioade lungi de timp. California meridională şi Orientului Mijlociu. Uniformitatea extrem de bună a apei este posibilă datorită sistemelor de microirigare. Irigarea hidrică uniformă implică faptul că toate plantele primesc aceeaşi cantitate de apă. agricultorii au descoperit că în majoritate cazurilor puteau creşte substanţial producţia. microirigarea necesită o rată mică de administrare. înseamnă costuri minime de capital şi funcţionare. filtrelor şi a instalaţiilor de conducte. înseamnă de multe ori un sistem de irigare mai puţin costisitor şi o utilizare raţională a pompelor. antioxidanţi. Pe scurt. Avantajele microirigării Rata scăzută de administrare Multe sisteme de microirigare sunt proiectate pentru a furniza apa cerută de o singură plantă. reducând în acelaşi timp consumul de apă cu 25 – 50%. O rată mică de administrare a apei. În comparaţie cu un irigator de volum mare sau un sistem de irigare prin brazde. interesul cel mai mare fiind în zonele care au suferit din cauza secetei: Australia. irigarea prin folosirea unui debit mic de apă. având ca rezultat recolte bogate şi uniforme.realizarea unui produs durabil şi economic pentru microirigare se adaugă la plasticul alb aditivi speciali. În aceste zone.

Prin această metodă există posibilitatea de a reduce şi elimina pierderile de sol. având în vedere că apa de la suprafaţă este eliminată. Controlul mediului în zona radiculară Unul dintre aspectele importante ale microirigării este faptul că în multe cazuri se creează un microclimat nou şi favorabil în zona radiculară. care pot fi încetinite datorită terenului umed. deoarece se iau în calcul necesităţile hidrice ale plantelor. datorită circulaţiei apei. care ar putea apărea. rezultatele obţinute în urma cercetătorilor arată că plantele aflate într-un regim de microirigare pot fi controlate mult mai uşor. În plus. este tot atât de puţin probabilă. Control bun asupra bolilor Cu toate că este greu de evaluat. numeroase terenuri necultivate au putut fi valorificate de către agricultori. toleranţa sărurilor şi controlul asupra bolilor. deoarece pot fi atent monitorizate nivelele de umiditate ale solului. datorate eroziunii hidrice. Irigare direct pe plantă Irigarea direct pe plantă Un avantaj al microirigării constă în faptul că apa şi fertilizanţii sunt administraţi direct înspre rădăcinile plantelor (Figura 6). unde este menţinută o umiditatea constantă. 6. Fig. Asta înseamnă că spaţiile dintre rânduri ramân uscate. ale aditivilor chimici. Terenuri grele Datorită microirigării. răspândirea agenţilor patogeni. . putându-se regla uşor frecvenţa şi durata utilizării substanţelor. Acest lucru are implicaţii importante pentru cei care utilizează acest mod de irigare. asigurând avantaje asupra recoltării şi a celorlalte lucrări necesare în cultură.

de cele mai multe ori cu sistemele tradiţionale de irigare se pierd cantităţi mari . Un teren neregulat sau ondulat prezintă probleme de importanţă mai mică pentru un sistem de microirigare faţă de unul tradiţional. lucru imposibil sau greu de realizat pentru irigarea prin alte metode. Soluri grele Sistemele de microirigare au de cele mai multe ori rezultate optime în cazul solurilor grele. necesare de multe ori pentru sistemele de irigare prin rigole sau prin submersie. făra ca aceasta să ramână la suprafaţă. Fig. În anumite zone se utilizează sisteme de microirigare pe pante abrupte. Cu ajutorul microirigării se evită lucrările inutile de nivelare a solului. argiloase cu o capacitate redusă de infiltrare a apei (Figura 8). Din această cauză. 7. Soluri grele De aceea este posibilă administrarea lentă a apei astfel încăt solul să absoarbă apa. Sistem de microirigare pe un taluz Sistemele de microirigare concepute adecvat pot fi utilizate în condiţii dificile de sol şi teren (Figura 7). Procentul scăzut de administrare furnizat de sistemul de microirigare este ideal pentru solurile impermeabile. Fig. Solurile nisipoase nu pot să reţină cantităţi mari de apă. 8.

Pentru aceste soluri este ideală microirigarea. Posibilitatea aplicării fertilizantului plantelor în mod frecvent şi direct. Deoarece necesarul hidric depinde de gradul de acoperire al terenului cu vegetaţie. adică direct în zona radiculară. Conservarea apei Cum s-a putut observa deja. Acest fapt îngreunează pe viitor absorbţia apei din sol de către plantă. Se poate realiza un control rapid în ceea ce priveşte administrarea fertilizanţilor şi durata de administrare a acestora. datorită posibilităţii de a furniza culturilor cantităţi de apă frecvente. Administrarea eficientă a substanţelor chimice Un sistem de microirigare admite administrarea uşoară a fertilizanţilor şi a substanţelor chimice acolo unde este necesar. prin infiltraţia în fisuri şi evapotranspiraţia din sol. reducând astfel pierderile de substanţe nutritive. Atunci când plantele absorb apa din sol. Acest randament ridicat este rezultatul eliminării pierderilor de apă în timpul transportului. lasând o concentraţie mare de sare. prin faptul că are capacitatea de a menţine scăzută tensiunea hidrică în zona radiculară. Suprafaţa udată cu ajutorul sistemelor de microirigare este redusă faţă de cea udată prin alte metode de irigare.de apă prin infiltrarea profundă. O bună toleranţă a salinităţii În general microirigarea reduce sensibilitatea culturilor faţă de salinitatea apei şi a solului. ionii sunt extraşi în mod selectiv. într-o cantitate net inferioară în comparaţie cu celelalte metode de irigare. reducând astfel dezvoltarea buruienilor şi evapotranspiraţia din sol. acesta variază odată cu dezvoltarea culturilor. O altă caracteristică a sistemelor de microirigare este dată de capacitatea de reglare a cantităţii apei de distribuire. Un randament bun este obţinut şi atunci când în sistemul de microirigare sunt introduse alte substanţe chimice. . chiar dacă primesc apă doar într-o anumită porţiune a zonei radiculare. contribuie la o dezvoltare adecvată a vegetaţiei. Prin utilizarea microirigării s-a observat că plantele au o dezvoltare armonioasă. în funcţie de necesităţiile culturilor în creştere. sistemele de microirigare sunt mult mai eficiente decât tradiţionalele sisteme de irigat (la suprafaţă şi prin aspersiune).

sau prin submersie unul dintre avantajele majore ale microirigării este reducerea consumul de energie (pompare etc). împingând sărurile la periferia zonei radiculare. se stopează contaminarea cu agenţi patogeni. cel prin microirigare este mult mai eficient. Acest proces poartă denumirea de micropercolaţie şi împiedică verificarea combinaţiei defavorizante între salinitate şi umiditatea redusă a solului. permiţând astfel economisirea de energie. În acest interval de umiditate. începând cu capacitatea de câmp până la atingerea punctului de ofilire (plafonul minim de umiditate). realizându-se un consum mic de energie. în afara zonei umede. în comparaţie cu un sistem de irigare prin aspersiune. menţine nivelul de umiditate al solului sub capacitatea de câmp. în brazde. lucru imposibil de realizat prin sistemele tradiţionale de irigare. culturile prezintă un înalt grad de toleranţă la salinitatea din sol. cu scopul de a obţine o recoltă maximă. Progresul în producţie Cu ajutorul metodelor tradiţionale de irigare. Aceste săruri sunt transportate la periferia rădăcinilor. Economisire de energie Faţă de irigarea prin aspersiune. creşterea producţiei este legată de umiditatea solului menţinută la un nivel optim. O mai bună calitate Cu ajutorul microirigării calitatea recoltei se îmbunătăţeşte şi astfel creşte producţia. . În multe cazuri condiţiile favorabile de creştere şi dezvoltare a plantei. unde precipită. scăzând capacitatea de consum hidric. Un sistem de irigare ideal. Se elimină daunele şi pierderile datorate contactului cu apa a fructelor şi frunzelor. plantele absorb apa din câmp. Fată de celelalte sisteme. permit arbuştilor fructiferi de a avea fructificaţii cu un an mai repede în comparaţie cu metodele tradiţionale de irigare. regulat şi uniform a substanţelor nutritive duce la o producţie ridicată şi o maturare uniformă. În majoritatea culturilor. Presiunea operativă a unui sistem de microirigare este semnificativ redusă. deoarece pentru udare se pompează mai puţină apă. Astfel. date de către un sistem de microirigare. îi corespunde o dezvoltare nearmonioasă a plantei şi o cantitate scăzută de recoltă. absorbţia apei devine tot mai dificilă pentru plante. Administrarea în mod lent. cu ajutorul sistemelor de microirigare. Cu ajutorul microirigării distribuirea frecventă a apei reduce concentraţia salină prezentă în sol. Acestui consum hidric redus.

substanţe nutritive în funcţie de necesităţile plantei. energie. . cum ar fi: terenurile arabile. Sistemele de microirigarea conservă apa. Reducerea costurilor de manoperă Una din principalele avantaje a unui sistem de microirigare este dat de reducerea costurilor de manipulare. forţa de muncă. să administreze în apa de irigat o cantitate mai mare sau mai mică de fertilizant pentru a accelera sau încetini dezvoltarea plantelor şi pot aplica pesticide. ca de exemplu: carburanţii. costuri reduse şi o calitate superioară a recoltei. Necesarul manoperei pentru microirigare este scăzut. solurile fertile şi apa potabilă continuă să scadă datorită creşterii populaţiei. reducând eroziunea solului. Aceste sisteme îmbunătăţesc gestiunea irigării. obţinându-se recolte bogate. Concluzii În ziua de azi resursele naturale esenţiale pentru agricultură. Alte resurse. extinderii zonelor locuite în defavoarea spaţiilor verzi. salinităţii şi gestiuni greşite a irigaţiilor. aceste sisteme. putând fi automatizate uşor. reducându-se astfel efectele daunătoare ale salinităţii pentru culturi. furnizează mai puţine săruri. contribuie la conservarea acestor resurse preţioase. devin tot mai scumpe. permite irigarea în mod simultan a unor zone întinse. produsele chimice agricole şi fertilizanţii. Un control mai bun al culturilor Unul alt avantaj pe care îl oferă microirigarea horticultorilor este faptul că se poate asigura un control mult mai bun al culturilor. fertilizanţi şi manoperă. Sistemele de microirigare bine concepute şi puse în mod adecvat în funcţiune. datorită eroziunii solului. Milioane de hectare de teren agricol sunt pierdute anual din cauza diminuării straturilor freatice. prin utilizarea unei cantităţi mici de apă. Ele pot să distribuie apa sau să o stopeze în funcţie de condiţiile atmosferice. În concluzie microirigarea este mai mult decât o simplă metodă de distribuire a apei. deoarece procentul mic de distribuire a apei. având ca rezultat o producţie mare. simplificând şi consolidând exigenţele funcţionale prin crearea unui ambient orientat spre automatizare. fiind un mod de apărare globală a plantei şi a ambientului care va recompensa un proiect bun şi o gestiune atentă.