You are on page 1of 91

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI
SECłIA PSIHOLOGIE

ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PROFILE ATIPICE DE DEZVOLTARE

- SEMESTRUL I -

Conf. univ. dr. Oana Benga Lect. dr. Laura Visu-Petra

Cluj-Napoca

I. InformaŃii generale

1.1.Date de identificare a cursului
Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:

Nume: Lect. dr. Laura Visu-Petra Numele cursului – Profile Atipice de Dezvoltare
Codul cursului - PSY 3315
Anul, Semestrul – anul 3, sem. 1
Birou: sediul Fac. de Psihologie şi ŞtiinŃele Tipul cursului – OpŃional
EducaŃiei, str. Republicii 37 Număr de credite: 4
Telefon: 0264-590967 Pagina web a cursului- http://www.psychology.ro
Fax: 0264-590967 Tutori: dr. Laura Visu-Petra, drd. Renata
E-mail: laurapetra@psychology.ro Heilman, drd. Lavinia Cheie
ConsultaŃii: Joi 14-16 Adresă e-mail tutori: padtutor@psychology.ro
ConsultaŃii online: Vineri 15-17 pe ID-ul
profileatipiceidd@yahoo.com

CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite

Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcurgerea şi promovarea următoarelor discipline:
Psihologie generală
Psihologia dezvoltării
Psihologie clinica şi psihoterapie
Psihodiagnostic

Descrierea cursului

Cursul de PROFILE ATIPICE DE DEZVOLTARE face parte din pachetul de discipline ale
specializării psihologice, nivel licenŃă, din cadrul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei
a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Materiale şi instrumente necesare pentru curs
- retroproiector
- folii retroproiector
- staŃie sonorizare (pentru curs)
- laptop
- videoproiector
- materiale xeroxate pentru activităŃi seminar

Elemente de deontologie academica

• StudenŃii care susŃin examene de mărire de notă sau restante trebuie să prezinte toate
sarcinile aferente cursului.
• Fraudarea examenului sau a sarcinilor de lucru de pe parcursul semestrului se penalizează
prin exmatriculare.

1

• Proiectele copiate, discuŃiile sau colaborările în timpul examenelor se sancŃionează cu
nota 1. Nepredarea lucrării scrise de către un student care se prezintă la examen este
sancŃionată cu nota 1.
• Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada
originalitatii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la
examinarea finala.
• DiscuŃiile sau colaborările în timpul examenelor se sancŃionează cu nota 1. Nepredarea
lucrării scrise de către un student care se prezintă la examen este sancŃionată cu nota 1.
• Contestarea notei primite la examen se face în scris, la secretariatul facultăŃii, în termen
de 48 ore de la afişarea rezultatelor. Nota finală la disciplina respectivă este cea obŃinută
în urma contestaŃiei.

StudenŃi cu nevoi speciale:
Studentii afectati de dizabilităti motorii sau intelectuale pot contacta titularul cursului sau
tutorii pentru a li se acorda materialele de studiu necesare si suportul informational necesar.
Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea, în limita constrangerilor tehnice
si de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi
modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii
cursantului.
Adresa contact titular de curs : laurapetra@psychology.ro
Adresa contact tutori : padtutor@psychology.ro

2

1986). TendinŃa actuală este aceea de a recunoaşte mai degrabă unicitatea fiecărui copil – şi implicit a fiecărei familii sau a fiecărei culturi. de la citirea unor cuvinte simple la prima dragoste (Berger. De altfel. iar celălalt de aspecte apreciate în mod extrem. s-a conchis că acei copii care nu urmează traseul comun de dezvoltare suferă probabil fie de pe urma unui deficit. Această tendinŃă a penetrat. Acest modul abordează problematica relaŃiilor care există între dezvoltarea tipică şi cea atipică.şi cel normal – tipic . în intervalul pe care noi îl identificăm cel mai adesea cu normalitatea. Scalele de dezvoltare se bazează tocmai pe normative utilizarea unor astfel de “norme” stabilite statistic. total neacceptate.se află pe acelaşi continuum (Zigler. De fapt. 1963). dincolo de comunitatea ştiinŃifică. • Să cunoască diferitele raporturi de forŃă care există între dezvoltarea tipică şi cea atipică. accentuând ideea că nu sunt concepte disjuncte. de la mersul independent la rostirea primelor propoziŃii din două cuvinte.” Din această perspectivă fiecare individ este considerat ca reprezentând o combinaŃie unică de puncte „tari” şi puncte „slabe”.MODULUL 1 TIPIC ŞI ATIPIC ÎN DEZVOLTARE Scopul modulului: Clarificarea elementelor ce definesc un traseu tipic al dezvoltării Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. un capăt al continuumului fiind reprezentat de aspectele intolerabile. întregul comportament uman poate fi văzut evoluând pe un continuum. Există norme stabilite pentru aproape orice. Aşadar comportamentul considerat patologic – sau atipic . şi nu de căi “inferioare” de evoluŃie. de avantaje şi dezavantaje pentru propria dezvoltare. ideea unui continuum tipic-atipic este susŃinută şi de noile abordări ale geneticii comportamentului (Plomin. 3 . Majoritatea faptelor de comportament însă se plasează între aceşti doi poli. • Să explice deosebirile dintre un traseu tipic şi unul atipic de dezvoltare.simptomele în funcŃie de care poate fi decelat acest raport precum şi categoriile principale circumscrise de termenul „dezvoltare atipică”. pentru fiecare variabilă aleasă în scopul Valori descrierii comportamentului. Automat. care ne învaŃă că suntem „diferiŃi dar egali. cursanŃii vor putea: • Să facă diferenŃa între dezvoltarea tipică şi cea atipică. fie a unei deprivări de ordin familial sau cultural. 2001). În ultima vreme însă se consideră din ce în ce mai mult că diferenŃele sunt date de căi alternative de dezvoltare. ci că sunt extreme ale unui continuum. Sunt prezentate cele mai semnificative raporturi de forŃă între tipic şi atipic (tipuri de dezvoltare deviantă). Obsesia unui pattern universal de dezvoltare i-a făcut pe mulŃi cercetători să încerce să stabilească prin ce anume se caracterizează dezvoltarea “normală” a copiilor. Metoda clasică de stabilire a “baremului” de dezvoltare caracteristic fiecărei vârste a fost cea a calculării unei VALORI NORMATIVE. şi la nivelul aşa-numitului simŃ comun.

atunci când dorim să ştim care sunt acei copii care au nevoie de ajutor şi cum anume putem să îi ajutăm. în consecinŃă pot să apară comportamente care lipsesc din dezvoltarea tipică. chiar dacă punctul terminus este acelaşi cu cel al dezvoltării tipice. În acest caz dezvoltarea atipică este mai lentă. înscriindu-se în aria de variaŃie a normalităŃii. Continuumul tipic-atipic este un concept care are implicaŃii serioase pentru înŃelegerea funcŃionării umane în toate etapele de dezvoltare (Achenbach. 3. Este posibil ca să nu fie prezent un anumit aspect al dezvoltării. este necesar să ştim în primul rând cum arată dezvoltarea normală.Ce înseamnă a fi atipic? După definiŃia generoasă dată de Sroufe & Rutter (1984) vorbim despre ”atipic” în raport cu:  o dezvoltare/tendinŃă de dezvoltare deviantă sau întârziată ca tip sau Tipic şi severitate a simptomelor. În acestă categorie intră aspecte ale dezvoltării care pot fi tipice. totuşi este posibil ca stadiile cele mai avansate să nu fie atinse niciodată. este important să cunoaştem ce consecinŃe au pe termen lung anumite paternuri de adaptare la propria condiŃie atipică.  un risc crescut de probleme datorită unor factori fiziologici. sociali sau experienŃiali. şi anume (Herbert. procesele de dezvoltare sunt fundamental diferite de cele normale. De asemenea. de mediu. Dezvoltare aberantă-“anormală”. 2. Adaptarea la condiŃia atipică Tocmai pentru că unele aspecte ale patologicului sau atipicului sunt calitativ şi nu doar cantitativ diferite de normalitate. 5. De exemplu anumite comportamente ale copiilor cu retard mintal sunt mai degrabă rezultate normale ale dezvoltării şi ale istoriei lor de viaŃă. Dezvoltare tipică manifestă la copiii atipici.  probleme comportamentale. 4. În acest caz traiectoria atipică este diferită. 1997) şi mai ales în acele perioade care presupun schimbări radicale (de exemplu. din copilăria timpurie până la vârsta adolescenŃei). 2003): 1. intelectuale. PrezenŃa unei condiŃii atipice nu implică o dezvoltare atipică globală În literatură sunt descrise mai multe tipuri de raporturi de forŃe între tipic şi atipic. De această dată. emoŃionale sau de natură Atipic „psihiatrică” (după teoriile tradiŃionale). 1 OferiŃi câte un exemplu de dezvoltare atipică pentru fiecare dintre cele trei situaŃii prezentate mai sus. AbsenŃa dezvoltării. Tema de reflecŃie nr. Dezvoltare compensatorie. genetici. chiar dacă etapele parcurse sunt similare celor caracteristice unei evoluŃii “normale”. şi nu simptome inerent patologice ale 4 . Dezvoltare întârziată-retard.

2 IdentificaŃi sau imaginaŃi-vă o situaŃie în care un copil ar putea fi evaluat diferit de la un context la altul de către doi evaluatori distincŃi. nefamiliare sau de neînŃeles. O altă chestiune o reprezintă faptul că. Bybee şi Ziegler (1992) au arătat că atât persoanele cu retard cât şi cele fără retard. inclusiv cele care nu erau în mod evident legate de problema originară. de aceeaşi vârstă mintală. Ulterior autorii au ajuns la concluzia că toate persoanele indiferent de vârstă. eforturile de a distinge tipicul de atipic sunt justificate dar şi trebuie şi să fie amplificate. Efectele pe termen lung ale unor deficite cognitive sau ale unui mediu inadecvat pot duce la probleme în multe domenii de funcŃionare. fie că unul dintre evaluatori îl vede pe copil cu totul altfel decât o fac ceilalŃi – şi s-ar putea ca nu comportamentul copilului să trebuiască schimbat. De asemenea dezvoltarea poate să pară normală la vârste mai mici.retardului mintal. În cazul unei sarcini simple însă. în circumstanŃe în care ar fi de fapt capabile să se descurce corespunzător. de exemplu acasă. chiar în cazul persoanelor cu retard există o legătură între o experienŃă de viaŃă bogată în eşecuri şi performanŃa cognitivă ulterioară. într-un alt context. de la un context la altul şi de la un partener de interacŃiune la altul. întrucât un defect sau un retard într-o arie specifică de comportament se pot manifesta apoi în mod diferit. doar copiii cu retard caută asemenea indicii. 5 . în funcŃie de grila de lectură a fiecăruia. ei pot fi judecaŃi ca fiind normali de către unii adulŃi. Orice comportament problematic nu este doar un fapt de comportament în sine. 1997). dar manifestările lor pot fi afectate de anumite caracteristici sau circumstanŃe de viaŃă. la ajutorul celorlalŃi. Ele pot să indice fie că apar variaŃii importante ale comportamentului copilului în diferite contexte. cei mici rareori se pot autoidentifica drept persoane cu probleme de comportament / emoŃionale. Deci cei care îi „depistează” şi îi îndrumă spre intervenŃie sunt părinŃii. Tema de reflecŃie nr. Aşadar aceiaşi factori sunt relevanŃi şi pentru populaŃiile tipice şi pentru cele atipice. ci percepŃia adultului! Tocmai pentru că apar variaŃii atât de mari de-a lungul dezvoltării. În acest sens. abilităŃi sau nivelul de pregătire caută indicii în mediu atunci când situaŃiile trăite sunt ambigue. ÎncercaŃi să găsiŃi cât mai multe explicaŃii posibile pentru această diferenŃă. o judecare a acestuia. Identificarea problemei Nivelul de dezvoltare în momentul identificării problemei are o mare importanŃă pentru predicŃia sechelelor problemei. dar nu şi de către alŃi adulŃi. apelează la adultul experimentator căutând indicii de abordare/rezolvare a unei probleme. pe parcursul dezvoltării. într-un anumit context – la şcoală –. atunci când au de a face cu o sarcină nouă sau complexă. Dacă există o neconcordanŃă între cei care evaluează comportamentul trebuie identificate cauzele acesteia. deficitară. Aceste anomalii ar putea să pară mai degrabă „sechele naturale de dezvoltare” (Burack. dar devine din ce în ce mai atipică pe măsură ce e nevoie de performanŃe tot mai sofisticate. spre deosebire de adulŃi. Aşa cum deficite emoŃionale pot fi precursori pentru probleme viitoare în domeniul cognitiv. Aşa cum am arătat deja. persoanele cu retard mintal sau cu experienŃă repetată a unor eşecuri (aşa-numita neajutorare învăŃată) sunt exagerat de dependente de strategii care apelează la sprijin extern. ci şi o evaluare. Prin contrast. În plus. când sarcinile de rezolvat sunt relativ simple. Acelaşi comportament agresiv poate fi intolerabil pentru o persoană dar benign pentru o altă persoană.

deopotrivă înăuntrul şi în afara normei. eşecuri profesionale-concedieri). există o serie de particularităŃi de vârstă care permit o înŃelegere în termeni mult mai corecŃi a profilelor atipice de dezvoltare. Dincolo de aceste schimbări generice. absenŃa unui comportament de inhibiŃie a comportamentului poate fi „suspectă” la 7 ani. Criterii de identificare a problemelor atipice Există câteva schimbări „fiziologice”. sindromul Turner. 2) Schimbări în configuraŃia unor paternuri de probleme Problemele de atenŃie şi hiperactivitate sunt mai comune între 4 şi 18 ani. NoŃiunea de profil încorporează astfel ideea de schimbare. dar mai puŃin comune. între 2 şi 3 ani. în această formă. dar nu şi la 3 ani. Ce intră sub sfera de incidenŃă a dezvoltării atipice? Acele probleme de ordin fizic sau psihologic care apar sau au un impact semnificativ la o anumită vârstă. prezenŃa unor reacŃii de frică este relativ frecventă la copiii de 3 ani. sau dimpotrivă. dependenŃă exagerată. fiind parte a dezvoltării normale. Profilul ne arată principalele caracteristici ale unui individ. ♦ Tulburări pervasive de dezvoltare (autism. Tema de reflecŃie nr. 3 GândiŃi-vă în ce fel prezenŃa sau absenŃa unui comportament care este considerat normal la o anumită vârstă poate deteriora funcŃionarea socială au cognitivă a unui copil la altă vârstă. el este configurat în funcŃie de poziŃia relativă a observatorului şi a celui observat. Unele sunt tranzitorii. În fine. boala Tay-Sachs) 6 . lipsa de iniŃiativă. o dată cu dezvoltarea. Cuvântul „profil” are în artă o serie de conotaŃii. probleme de (in)decizie. dar pot reapare. dintre care amintim sistematizarea propusă de Herbert (2003). o ultimă clarificare terminologică. normale care apar în dezvoltare şi ne pot ajuta în lectura comportamentelor atipice: 1) Schimbări în prevalenŃa comportamentelor problematice Acestea pot viza fie creşterea prevalenŃei unui comportament. Dar faptul de a fi concediat este un comportament prea puŃin important ca valoare adaptativă înainte de vârsta adultă. aşa cum afirma Hoghughi (1999). Există numeroase încercări de clasificare a acestor probleme de dezvoltare. De exemplu. reducerea ratei de apariŃie a acestuia. altele presupun nevoi speciale pe parcursul întregii vieŃi. sindrom Asperger) ♦ Boli genetice (sindromul Down. În schimb. Pe de altă parte un fel de sindrom al iresponsabilităŃii se suprapune peste hiperactivitate la 19-28 ani (indivizii de acest tip fiind caracterizaŃi prin sentimentul incapacităŃii. „schiŃă” până la „vedere din lateral”. dar nu şi la copiii de 7 ani. de la „contur”. dar. care este probabil aspectul fundamental al dezvoltării.

de avantaje şi dezavantaje pentru propria dezvoltare. accidente) ♦ Tulburări emoŃionale şi comportamentale (anxietate. Din această perspectivă fiecare individ este considerat ca reprezentând o combinaŃie unică de puncte „tari” şi puncte „slabe”. adopŃie. depresie. din copilăria timpurie până la vârsta adolescenŃei). Automat. Continuum-ul tipic-atipic este un concept care are implicaŃii serioase pentru înŃelegerea funcŃionării umane în toate etapele de dezvoltare şi mai ales în acele perioade care presupun schimbări radicale (de exemplu. În ultima vreme însă se consideră din ce în ce mai mult că diferenŃele sunt date de căi alternative de dezvoltare. anorexie. 1963). astm bronşic) ♦ Traume şi evenimente de viaŃă negative (război.diabet.♦ DeficienŃe fizice (de văz.se află pe acelaşi continuum (Zigler. Metoda clasică de stabilire a “baremului” de dezvoltare caracteristic fiecărei vârste a fost cea a calculării unei valori normative. catastrofe naturale.şi cel normal – tipic . Rezumat Obsesia unui pattern universal de dezvoltare i-a făcut pe mulŃi cercetători să încerce să stabilească prin ce anume se caracterizează dezvoltarea “normală” a copiilor. abuz fizic sau sexual) ♦ Îngrijire în familii foster. s-a conchis că acei copii care nu urmează traseul comun de dezvoltare suferă probabil fie de pe urma unui deficit. tulburare obsesiv-compulsivă. delincvenŃă) ♦ Tulburări psihiatrice (depresie bipolară. Aşadar comportamentul considerat patologic – sau atipic . pentru fiecare variabilă aleasă în scopul descrierii comportamentului. paralizie cerebrală) ♦ Tulburări de învăŃare. moderate sau severe ♦ Leziuni cerebrale (anoxie. tulburări de comportament. de auz. schizofrenie) ♦ Tulburări de personalitate ♦ Boli pediatrice cronice/persistente (HIV. fie a unei deprivări de ordin familial sau cultural. 7 .cancer. şi nu de căi “inferioare” de evoluŃie.

8 . (2003). Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Herbert. Teme de auto-evaluare ArgumentaŃi relaŃia dintre dezvoltarea tipică şi atipică gândindu-vă la elementele care pot justifica sau contrazice existenŃa unui continuum tipic-atipic. From conception to adolescence. Typical and atypical development. M. Oxford. pagini 1-13 (Introducere). BPS Blackwell. Această sarcină se va putea discuta la prima consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor on- line.

cât şi pe termen lung ale prematurităŃii. se consideră a fi limita viabilităŃii. • Să cunoască atât consecinŃele imediate/pe termen scurt.MODULUL 2 DEZVOLTARE ATIPICĂ DETERMINATĂ DE FACTORI PRE/PERINATALI - PREMATURITATEA Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu aspectele legate de condiŃia de prematuritate şi a factorilor determninaŃi. • CARACTERISTICILE PREMATURITĂłII CondiŃia de prematuritate se referă la orice naştere înainte de vârsta de 37 de săptămâni. • Să se familiarizeze cu intervenŃiile pentru copiii prematuri şi părinŃii acestora. Şansele de supravieŃuire ale unui prematur în funcŃie de vârsta sarcinii Vârsta sarcinii Probabilitatea de supravieŃuire 23 săptămâni 17% 24 săptămâni 39% 25 săptămâni 50% 26 săptămâni 80% 27 săptămâni 90% 28-31 săptămâni 90-95% 32-33 săptămâni 95% 34+ săptămâni Aproximativ ca în cazul unui nou-născut la termen 9 . Sub 20 săptămâni este rară supravieŃuirea. deşi problematică. naşterea este relativ de rutină. cursanŃii vor putea: • Să caracterizeze condiŃia de prematuritate. • Să identifice cauzele cele mai probabile ale naşterilor premature. Prematu- ritate După 25 de săptămâni. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. la o greutate de 500-600 g. În jurul vârstei de 23-24 de săptămâni.

ritmul somn-veghe este deja format. favorizând umplerea lor cu aer. cecitate. apare expresivitatea – zâmbetul. de aici riscul de retinopatie. considerată factor de risc pentru apariŃia unor anomalii în dezvoltare. Este utilă distincŃia între prematuritate şi greutate mică la naştere (sub 2500 g). • mică – maxim 2250. Plămânii se dezvoltă şi încep să producă surfactant.2500 g – aproximativ 7% din naşteri. Sub protecŃia vernixului. la 20 de săptămâni. în diferite etape de dezvoltare. Încep mişcările respiratorii. cecitate. 1 ImaginaŃi-vă că trebuie să consiliaŃi o viitoare mămică căreia medicii îi transmit că există şanse crescute pentru o naştere prematură. 20% retard moderat până la sever. Cresc părul. Tema de reflecŃie nr. fetusul are 650 g şi 34 cm. Începe mielinizarea. Încep mişcările globilor oculari. paralizie cerebrală. zbârcită. ceea ce duce la un risc crescut de hemoragii intracerebrale sau intraventriculare. IdentificaŃi o modalitate empatică şi suportivă de a-i răspunde la întrebarea referitoare la şansele de supravieŃuire ale copilului ei. se îngroaşă şi se stratifică pielea. Astfel. fetusul are dimensiuni de 270 g şi 15 cm. Pielea este fragilă.31 săptămâni şi 6 zile . prematuritatea poate fi : . vârsta limită a viabilităŃii. Prematu- ritate Greutate la naştere este considerată: vs. mai ales la nivelul matricii germinative din mezencefal unde are loc o creştere rapidă. dar au o greutate mică. De asemenea. Prematuritate (Tipică) : 32-36 săptămâni şi 6 zile Aceste categorii sunt determinate de particularităŃile fetale. • extrem de mică – maxim 1000g – riscuri majore La rândul său. Prematuritate Severă: 28. surditate. risc de greutate anomalii ale sistemului nervos. consecinŃă a unui retard de creştere fetală. care îi permit explorarea propriului corp şi a mediului înconjurător. Fetusul are degete complet formate. mică la paralizie cerebrală. Retina este incomplet dezvoltată. Se simt primele mişcări. unghiile. ExistenŃa unor tehnici de stabilire mai precisă a vârstei gestaŃionale permite identificarea acelor copii care sunt născuŃi la termen. 10 . surditate. Prematuritate Extremă: 24-27 săptămâni şi 6 zile . La 25 de săptămâni. Vasele cerebrale sunt fragile. care împiedică colabarea şi lipirea alveolelor pulmonare. La 23-24 de săptămâni. naştere • foarte mică – maxim 1500 g – 1% din naşteri. 10% retard moderat până la sever. cu puŃin Ńesut adipos.

susŃinând execuŃia unor mişcări frecvente. 13% deficite senzoriale) (Chandiramani. fetusul are aproximativ 2700 g şi 48. Aparatul digestiv poate procesa hrana. fetusul are 900 g şi 38 cm. La 28 de săptămâni. Până la 39. este posibilă nutriŃia intravenoasă: iniŃial glucoză. Sistemul nervos este mai bine dezvoltat. Apare reflexul de clipire – startle response.veghe este regulat. dimensiunile fetusului sunt de aproximativ 1800 g şi 42 cm. Tribe & Shennan. prematurii sub 28 săptămâni sunt foarte instabili. La 32 de săptămâni. fetusul cântăreşte 700-900 g. Dezvoltarea cerebrală este accelerată. grăsimi. Tema de reflecŃie nr. Totuşi. Majoritatea prematurilor depăşesc problemele iniŃiale. 2007).40 săptămâni. permiŃând sensibilitatea kinestezică. de limita • Riscul de dizabilităŃi pe termen lung nu este prea mare. Orarul somn. apoi AA. vitamine. sare. cu reprize de somn de câte 20-30 min.6 cm. dar şi la 6 ani (13% paralizie cerebrală. ¼ dintre copiii născuŃi prematur au probleme neurologice severe/moderate – detectate la 30 luni postnatal. Fetusul poate recunoaşte vocea părintelui. În cazul celor născuŃi între 26-33 săptămâni. când naşterea este considerată la termen. iar urechea internă este dezvoltată. În cazul naşterii premature. În ultimii ani. Prematuritatea este responsabilă de ¾ din mortalitatea prenatală – ½ din mortalitatea înainte de 33 săptămâni. nejustificând viabilităŃii astfel „salvarea” copiilor cu prematuritate extremă şi severă? • Resursele pentru monitorizarea pe termen lung pot fi puse la dispoziŃia copiilor născuŃi prematur? 11 . 2 DiscutaŃi cu o femeie însărcinată şi prezentaŃi-i cele mai importante particularităŃi ale fetusului ei. IMPACTUL CLINIC AL PREMATURITĂłII Acest impact constă în creşterea mortalităŃii şi a morbidităŃii fetale. în etapa de dezvoltare în care se află şi în cea care urmează. 52 % dintre copii supravieŃuiesc imediat. minerale. La 37 de săptămâni. Apare acumulare de grăsime la nivelul endodermului. care în caz de naştere prematuă este administrată prin gavaj (intubare) pe cale nazală. permiŃând mişcări respiratorii regulate. 2007): • Ce înseamnă să acŃionezi spre binele copilului? Probleme • Durerea. Chiswick. Plămânii sunt mai bine dezvoltaŃi. au fost puse o serie de probleme de ordin etic legate de limita viabilităŃii - (“borderline viability”. 80% supravieŃuiesc în primul an. continuă creşterea fetală cu aproximativ 15 g pe zi. La 26 de săptămâni. suferinŃa provocată de procedurile invazive sunt prezente? de ordin Aceasta deoarece percepŃia durerii sau o conştiinŃă minimală sunt etic legate discutabile sub 24-30 săptămâni. Ochii şi urechile sunt complet formate. Sub 26 săptămâni.

gândiŃi-vă la un plan de evaluare a domeniilor poatenŃial afectate la un copil născut prematur. datorate imaturităŃii ficatului. o De regulă se operează cu „vârsta corectată” • Distractibilitate. viteza de codare a informaŃiei. CAUZELE PREMATURITĂłII Cauze ale • 1/3 din naşteri – cauze de ordin infecŃios. reactualizare) la 7 luni. Rose. o Dintre consecinŃele dovedite pe termen lung s-a dovedit o reducere în IQ care în unele cercetări este considerată a fiind până cu 15 puncte sub IQ-ul mediu. care duc la probleme in naşterilor membranele fetale. leucomalacie periventriculară – cresc riscul de paralizie cerebrală/diplagie spastică • Ischemii hipoxice – cresc riscul de leziuni cerebrale • Retinopatie – deficite vizuale – datorită concentraŃiilor crescute de O2 administrate pentru a face faŃă sindromului de distres respirator • Apnee – imaturitate cerebrală • Sindromul de distres respirator – 60% din cei sub 32 săptămâni • Deficite auditive – pierderea auzului • SIDS (sudden infant death syndrome) 20% din cazuri prematuri – posibil datorită unui control cardiorespirator imatur • Icter – provocat de niveluri foarte ridicate ale bilirubinei. respectiv la 12 luni. iritabilitate Tema de reflecŃie nr. contracŃiile uterine apar protectiv premature • 20% .ConsecinŃele imediate/pe termen scurt ale prematurităŃii: • Hemoragii intraventriculare. o De exemplu. Jankowsky & Van Rossem (2007) au demonstrat existenŃa unor deficite cognitive la nivel de atenŃie. Feldman. hidrocefalie posthemoragică. 3 Pornind de la posibilele consecinŃe pe termen scurt şi lung ale prematurităŃii. memorie (recunoaştere. o care pot fi toxice pentru sistemul nervos ConsecinŃele pe termen lung ale prematurităŃii: • Cel puŃin temporar un retard în dezvoltare o Fizic – 18 luni pentru circumferinŃa capului o 24 luni pentru greutate o 40 luni pentru înălŃime • Deficite de învăŃare – probabil datorate unor deficite cognitive tmpurii.viaŃa mamei sau a copilului în pericol sau cu risc • 50% cauze necunoscute 12 .

care presupune purtarea copilului la piept. în contact fizic “skin-to- skin”. în Bogota. tratarea sindromului de distres respirator. este asociată cu – fibrom uterin. respiraŃie stabilă şi regulată. În 1983 a atras atenŃia UNICEF-ului. 2005) A. mama peste 35 ani. Care reducerea iritabilităŃii şi a plânsului • Ataşarea de mamă şi declanşarea reflexului de supt • ÎmbunătăŃirea nutriŃiei – creşterea volumului de lapte matern. chirurgie uterină. Boli sau condiŃii materne care predispun la naşteri premature sau cu risc: • hipertensiune – cu edeme sau acumulare de proteine în urină – toxemie • diabet – hipoglicemie fetală. mama sub 17-18 ani. Kangaroo Metoda a fost propusă în 1979 de Rey şi Martinez. care facilitează stimularea senzorială şi permite alăptarea la sân. Studiile apărute până în prezent sugerează că această metodă duce la: • Oxigenarea mai bună decât în incubator. coordonată cu ritmul Avantajele cardiac folosirii • Creşterea ritmului cardiac – sau revenirea la nivelul fiziologic. îmbunătăŃirea capacităŃii de digerare a laptelui • Creşterea imunităŃii 13 . în 1985 i-a fost consacrat primul articol în the Lancet. iar din 1986 au apărut studii în Ńările occidentale şi s-au dezvoltat aplicaŃii în Ńările africane. cu o frecvenŃă de 1:200 sarcini. Columbia. cu afectarea SN • herpes viral – poate duce la infectii sau anomalii fetale • anomalii structurale – disproporŃie cefalopelviană (pelvisul mamei prea mic) sau cervix incompetent (dilatare prematură) • contracŃii uterine prea puternice – interferează cu circulaŃia (deci şi oxigenarea) fetală • placenta praevia – separare prematură a placentei şi hemoragie. poziŃie anormală a fătului. sarcini multiple anterioare. în Mother condiŃiile deficitului de incubatoare şi a creşterii numărului de infecŃii severe Care în spitale. INTERVENłII FOCALIZATE PE COPIL • stimulare tactilă • stimulare kinestezică • stimulare vizuală • stimulare auditivă Una dintre cele mai cunoscute metode este aşa-numita Kangaroo Mother Care. alterat metodei de răspunsul “protest-disperare” Kangaroo • Creşterea temperaturii corpului – tratarea hipotermiei Mother • Reducerea nivelului de glucocorticoizi – stimulare vagală şi prin supt. INTERVENłII PENTRU PREMATURI IntervenŃiile propuse în cazul prematurităŃii sunt multimensionale şi vizează atât copilul cât şi adulŃii care sunt persoanele de îngrijire primară – părinŃii (Herbert. diabet.

considerată factor de risc pentru apariŃia unor anomalii în dezvoltare. INTERVENłII FOCALIZATE PE PĂRINTE • educaŃie pentru a înŃelege nevoile copiilor lor vulnerabili biologic • abilităŃi şi încredere în propriile resurse • învăŃarea unei grile de lectură pentru interpretarea comportamentului copilului • repere de dezvoltare infantilă • încurajarea interacŃiunii mamă-copil • facilitarea ataşamentului mutual • suport pentru nevoile părintelui Rezumat CondiŃia de prematuritate se referă la orice naştere înainte de vârsta de 37 de săptămâni. IntervenŃiile propuse în cazul prematurităŃii sunt multimensionale şi vizează atât copilul cât şi adulŃii care sunt persoanele de îngrijire primară – părinŃii. Prematuritatea se asociază cu o creştere a mortalităŃii şi a morbidităŃii fetale. acestea din urmă vizând în special domeniul funcŃionării cognitive. ExistenŃa unor tehnici de stabilire mai precisă a vârstei gestaŃionale permite identificarea acelor copii care sunt născuŃi la termen. Este utilă distincŃia între prematuritate şi greutate mică la naştere (sub 2500 g). care presupune purtarea copilului la piept. care facilitează stimularea senzorială şi permite alăptarea la sân.B. 14 . se consideră a fi limita viabilităŃii. există o serie de consecinŃe ale prematurităŃii. la o greutate de 500-600 g. deşi problematică. pe termen scurt cât şi pe termen lung. Sub 20 săptămâni este rară supravieŃuirea. Una dintre cele mai cunoscute metode este aşa-numita Kangaroo Mother Care. naşterea este relativ de rutină. în contact fizic “skin-to-skin”. dar au o greutate mică. De asemenea. După de 25 de săptămâni. În jurul vârstei de 23-24 de săptămâni.

(2003). From conception to adolescence. 15 . OferiŃi câteva exemple de activităŃi pe care le-aŃi coordona. BPS Blackwell. M. Oxford. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Herbert. Typical and atypical development. Această sarcină se va putea discuta la prima consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor on- line. Temă de auto-evaluare GândiŃi-vă la un plan de intervenŃie care să vizeze părinŃii unui copil născut prematur şi copilul acestora.

leziuni traumatice ale creierului sau sindrom alcoolic fetal. precum şi cele mai frecvente sindroame neurologice (epilepsia. ceea ce presupune următoarele componente: a) mutaŃia spontană de la nivelul genelor şi /sau cromozomilor.  Să descrie particularităŃile de dezvoltare ale copiilor cu epilepsie. 1)Tulburări cu transmitere genetică În transmiterea de tip mendelian. transmiterea autozomal dominantă.ŞI PERINATALE. ceea ce presupune o formare defectuoasă a materialului genetic în sine. sindromul alcoolic fetal). leziuni traumatice al creierului. începutul acestei acŃiuni putând fi situat chiar în perioada prenatală.  Să prezinte prinicipalii factori etiologici ai celor trei sindroame neurologice.  Să prezinte modalităŃile de evaluare neuropsihologică şi de intervenŃie în sindroamele neurologice. Termenul „transmitere autozomal dominantă” se referă la un tip de transmitere a materialului genetic prin alŃi cromozomi decât cei sexuali care necesită doar de o genă de la un părinte pentru ca boala să se manifeste la urmaş. care conduce la un fitness redus la nivelul copilului sau c) genele care predispun înspre apariŃia unei anumite tulburări se regăsesc deja la nivelul populaŃiei implicate în procesul de reproducere sexuală.şi perinatale şi factorii asociaŃi acestora. care implică transmiterea pe cale ereditară a materialului genetic şi 2) tulburări cromozomiale.şi perinatale. În acest modul vor fi trecute în revistă principalele complicaŃii pre. Transmiterea „autozomal recesivă” presupune combinarea a două gene.şi perinatale. şi transmiterea X-linkată. se face o distincŃie între transmiterea autozomal recesivă. b) incompatibilitatea genetică dintre părinŃi. pentru ca boala să se manifeste la urmaş. deşi originea lor este distinctă: pe de o parte. Ambele forme de tulburări presupun o afectare la nivelul „încărcăturii genetice”. una de la fiecare părinte. A) DEZVOLTAREA PRENATALĂ ŞI PERINATALĂ TULBURĂRI GENETICE ŞI CROMOZOMIALE Există două forme de tulburări aşa-numite genetice. În fine . Obiectivele modulului: La finalul acestui modul.MODULUL 3 TULBURĂRI PREDOMINANT ORGANICE: COMPLICAłII PRE. cursanŃii vor putea:  Să descrie principalele complicaŃii pre. precum şi cu principalele sindroame neurologice. precum şi principiile generale ale unei evaluări de tip neuropsihologic. Traseul de dezvoltare al copilului poate fi compromis de la o vârstă timpurie. SINDROAME NEUROLOGICE ŞI EVALUARE NEUROPSIHOLOGICĂ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele complicaŃii pre. putem vorbi despre 1) tulburări moştenite. transmiterea X-linkată 16 .

restul fiind organisme care nu supravieŃuiesc perioadei germinale sau care sfârşesc printr-un avort spontan. Temă de reflecŃie nr. etc. majoritatea fiind rezultatul:  Unui cromozom în plus (trisomii: de exemplu dacă acel extra-cromozom se regăseşte pe perechea 21. se încearcă să se găsească tratamentul cu o dietă potrivită sau pe bază de hormoni.presupune boli care afectează selectiv unul dintre sexe şi transmisă de o genă localizată pe cromozomii sexuali. un prim indice în acest sens fiind Scorul Apgar (revedeŃi descrierea acestuia în cadrul cursului de Psihologia dezvoltării). apetit exagerat. COMPLICAłII PERINATALE Aproximativ 31% din embrionii concepuŃi parcurg în întregime traseul prenatal. unor contracŃii puternice.  Unui cromozom în minus (momosomii: sindromul Turner – fetele afectate de acest sindrom nu sunt fertile. tulburări intelectuale şi crize epileptice. 1 ReflectaŃi asupra răspunsului optim pe care i l-aŃi putea da unei mame care vă întreabă de ce copilul ei este atipic (cu o tulburare cu transmitere genetică sau boală cromozomială). majoritatea copiilor au o dezvoltare sănătoasă. strangulării cu cordonul ombilical. Odată ce se descoperă substanŃa care nu mai poate fi metabolizată. boala rezultantă este sindromul Down). Un exemplu este fenilcetonuria. cam 12% din copiii care primesc un scor sub 4 dezvoltând probleme precum paralizie cerebrală. adică o serie de răspunsuri motrice la stimulări senzoriale specifice (revedeŃi descrierea acestora în cadrul cursului de Psihologia dezvoltării). cu efecte semnificative în dezvoltarea mai ales a Ńesutului nervos. Odată cu depistarea acestei probleme. prezintă deficite la nivelul cogniŃiei sociale). nu se dezvoltă în ceea ce priveşte caracteristicile sexuale secundare. Cele mai importante dintre bolile cu transmitere genetică din dezvoltarea timpurie afectează metabolismul. o dietă corespunzătoare poate remedia efectele negative ale fenilcetonuriei.  Unor anormalităŃi structurale. Anoxia Lipsa oxigenului se datorează cel mai adesea dezlipirii placentei. Un alt indicator al abilităŃilor de supravieŃuire ale nou-născuŃilor îl reprezintă reflexele primitive de care aceştia dispun. Scorul este un bun predictor pentru posibile complicaŃii ulterioare. 2) Boli cromozomiale Se datorează unor probleme în procesul de dezvoltare al cromozomilor în noul embrion. boală care se caracterizează prin disfuncŃia unei enzime care are ca rezultat acumularea unei toxine (fenilalanină) în organism. poate să apară sindromul Prader-Willi. Totuşi dintre sarcinile viabile. pentru a ajunge în momentul naşterii. Zona cerebrală cea mai vulnerabilă la această lipsă prelungită de oxigen (peste 3-4 17 . administrării de sedative mamei pe perioada naşterii. obezitate şi deficite intelectuale). caracterizat prin tonus muscular scăzut. cum ar fi deleŃiile parŃiale ale cromozomilor (de exemplu dacă deleŃia apare la nivelul unui braŃ de cromozom 15q.

plânsul excesiv . După o vreme mamele tind să ignore gravitatea problemelor şi se comportă relativ similar cu mamele copiilor tipici. care depăşeşte 3 ore pe zi. afectarea funcŃiilor intelectuale este extrem de probabilă. apar gânduri obsesive referitoare la moartea copilului şi părinŃii proiectează adesea în modul în care îşi cresc copilul propriile lor scenarii mentale referitoare la ce înseamnă condiŃia patologică a acestuia. fie ea fizică sau cel mai adesea psihică. iar dacă zona afectată se extinde până în zonele temporale. agresivi. PROBLEME DE DEZVOLTARE ÎN PRIMUL AN DE VIAłĂ Cele mai semnificative probleme pentru copiii care au trecut cu bine de dificilul traseu perinatal sunt cele de reglare şi mai ales de autoreglare a unor compartimente ale dezvoltării cum ar fi: . după cum demonstrează un studiu longitudinal realizat de Papousek et al.minute) este hipocampul. Raportarea părinŃilor la complicaŃiile perinatale Se pare că evenimentele care intervin în această perioadă perinatală pot afecta sentimentele mamei faŃă de copilul ei. 2001. la vârste ulterioare devin anxioşi.. Aceşti copii. de şoc. Problemele generate post.iritabilitatea. dorm neregulat şi nu pot fi calmaŃi uşor. Un plâns ce nu poate fi consolat. 2 GândiŃi-vă la posibilele dificultăŃi în autoreglare cu care se pot confrunta sugarii şi încercaŃi să oferiŃi 2-3 modalităŃi de intervenŃie pentru ameliorarea acestora. Totuşi. în copilărie şi apoi adolescenŃă. inducând uneori forme de boală. care în forma ei Depresia mai gravă poate fi diagnosticată drept depresie post-partum. îşi păstrează caracteristicile şi la vârsta de 3 ani.  comportamentul copilului conduce la enervări şi frustrări mai frecvente ale mamei Cum reacŃionează mamele când nasc un copil atipic? Prima reacŃie se pare că este de anxietate. de această condiŃie sunt: partum  incapacitatea de a stabili o relaŃie cu copilul  dificultatea de a menŃine un program monoton de îngrijire a copilului  copiii se pare că plâng mai mult.somnul . este totuşi un simptom destul de bun al unor probleme de autoreglare. sistemul nervos se dezvoltă trecând prin anumite stadii de maturare. sunt prost hrăniŃi. Schimbările la nivel hormonal ce urmează naşterii par a fi responsabile de „tristeŃea post-natală”. astfel încât diferitele tipuri de tulburări apărute pe parcursul 18 . Tema de reflecŃie nr.pasivitatea Se pare că 40 % din copii care sunt foarte iritabili în primele 3 luni de viaŃă. B) SINDROAME NEUROLOGICE ŞI EVALUARE NEUROPSIHOLOGICĂ În perioada natală.alimentaŃia .

a) EPILEPSIA Epilepsia este una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice din copilărie: deşi poate apărea oricând pe parcursul vieŃii. paroxistice din neuronii cerebrali. precum şi corelatele cognitiv-comportamentale ale acestora. Chiar şi în cazul unui sindrom epileptic. hipoglicemia. O criză de tip epileptic presupune un episod alterat de comportament şi / sau Diagnosticul de conştiinŃă. iar repertoriul comportamental şi abilităŃile lingvistice reduse ale nou-născuŃilor şi ale copiilor fac ca efectele tulburării neurologice să fie greu de detectat. unii agenŃi antipsihotici şi boli asociate cu epilepsia (Anderson & antidepresivi) . şi nu o cauză a unei boli. problemă de metabolism. precum şi de anumiŃi factori externi. aceste probleme dau naştere unor dificultăŃi neuropsihologice. În tabelul de mai jos sunt sintetizaŃi cei mai întâlniŃi factori care fie predispun organismul la apariŃia unor crize de tip epileptic. neuromotorii. aşa cum le relevă o examinare de tip neuropsihologic. Evaluarea şi intervenŃia în cazul unor astfel de probleme este dificilă: de obicei. aceasta putând fi mai greu de diagnosticat (de ex. care înseamnă "a declanşa un atac"). Totuşi. hiperalcemia)  dezvoltare anormală a creierului  Stimulare externă: citit. Putem vorbi despre sindroame cu substrat genetic. localizare. Factori de predispoziŃie şi precipitatori ai crizelor epileptice Factori de predispoziŃie Factori precipitatori  PredispoziŃia genetică poate  Cel mai adesea factori toxici (ex: implica fie moştenirea unui „prag jos de alcool. ci mai degrabă difuză. tuberoscleroza sau alte aşa-numitele „epilepsii reflexe” malformaŃii congenitale pot fi exemple de  Modificări în ritmul de somn. amfetamine. Vom prezenta pe scurt câteva dintre sindroame neurologice mai frecvent întâlnite. de extindere. care ar predispune la crize poate să fie lumini bruşte. barbiturice. afectarea sistemului nervos nu este precisă. uremia. socio-emoŃionale şi comportamentale semnificative pe termen lung. muzică. acestea fiind fie congenitale fie tulburări neurologice dobândite pe parcursul dezvoltării. de tip infecŃios sau toxic). 90% dintre persoanele cu epilepsie au avut primele simptome ale tulburării lor înainte de vârsta de 20 de ani.acestui proces afectează diferenŃiat dezvoltarea sistemului nervos central (SNC) în funcŃie de vârsta la care se manifestă. 1993). trebuie să existe cel puŃin două astfel de episoade pe parcursul a doi ani. sunete puternice pot duce la moştenită sau nu. descărcare convulsivă neuronală” fie a unei expunere la plumb. tulburări metabolice (porfiria. 2003). descărcările electrice anormale trebuie văzute ca fiind un simptom. care poate lua diverse forme de manifestare dar care are ca de epilepsie determinant descărcări electrice anormale. Pentru a fi stabilit diagnosticul de epilepsie (termenul provine din cuvântul grecesc "epilambanein". localizată. Tabel 1. fie odată sindromul instalat. steroizi. 19 . Orice program individual de intervenŃie terapeutică sau educaŃională se bazează pe o identificare detaliată în prealabil a ceea ce nu funcŃionează la nivel optim şi a ceea ce poate fi „exploatat” la maximum pentru a compensa şi chiar a depăşi posibilele deficite. metabolice. traumă. Hauser. precipită declanşarea unei crize (Petra & Benga.

gramatică. totuşi o astfel de evaluare ar fi extrem de PerformanŃa importantă la o vârstă la care este greu de explicat prezenŃa unor performanŃe mnezică şcolare scăzute în condiŃiile unui IQ normal. chisturi. fie de a considera că acestea sunt nesemnificative. Studiile existente au fost realizate pe un număr mic de pacienŃi cu epilepsie de lob temporal înainte şi după o intervenŃie chirurgicală. convulsii febrile. la fel incompatibilitatea deprivarea prelungită de stimulare. există unele probleme constatate în general la copiii cu acest sindrom.  InfecŃii ale sistemului nervos central: encefalite. abces cerebral. Pavone et al. scriere. îndeosebi cei precipitator îl reprezintă tranziŃia dintre care produc anoxie sau hemoragie cerebrală. perceptive. ParticularităŃi în dezvoltarea cognitiv-comportamentală şi psihosocială a copiilor cu epilepsie Besag (2002) remarca faptul că in literatura de specialitate referitoare la epilepsia în copilărie se preia uneori o tendinŃă de la nivelul simŃului comun. ExistenŃa unor tulburări de învăŃare ale dezvoltării implică apariŃia în diverse forme a celor la nivelul performanŃei de tip academic. factori psiho-sociali). pentru dintre grupa de sânge a mamei şi a copilului. crizele ce au loc în timpul somnului factorul  Factori perinatali. Deşi nu putem vorbi despre un profil cognitiv-comportamental universal al copiilor cu epilepsie. iar aceasta ar putea fi o consecinŃă a capacităŃii diminuate de a lua decizii ca o consecinŃă a 20 . Copiii cu epilepsie prezintă o lentoare. medicaŃia antiepileptică. O concluzie importantă a acestui studiu a fost că o vârstă mai timpurie a declanşării crizelor epileptice se asociază cu un declin cognitiv mai sever. Cam 20% din persoanele cu tulburări de învăŃare au epilepsie. diferitele etape ale somnului. matematică. şi sugerând că fiecare copil trebuie evaluat în funcŃie de o serie de factori care îi particularizează condiŃia (vârsta debutului. fenilcetonuria . Studiile recente nu justifică adoptarea nici unei dintre poziŃiile de mai sus. concentrarea în anumite sarcini)  Loviturile la cap pot conduce la formarea unui Ńesut de leziune urmat de atrofie cerebrală focală. etc. determinarea lor fiind probabil multiplă. sociale sau la nivel de limbaj) şi cele de la nivelul performanŃei de tip academic (de citire.  Boli în copilăria timpurie:  Factori psihologici (ex: cardiorespiratorii.(2001) au constatat deficite selective la memoria non-verbală şi la reactualizarea amânată (delayed recall) dar memoria verbală şi abilităŃile lingvistice nu erau afectate. uneori crizele apar doar la câŃiva ani de la incident. evidenŃiată mai ales în probele de timp de reacŃie. Nu există prea multe studii care să pună în evidenŃă impactul epilepsiei asupra memoriei la copii şi adolescenŃi. infecŃii. Există puŃine situaŃii în care tulburările de învăŃare să fie asociate atât de frecvent cu o condiŃie clinică specifică cum e cazul cu crizele epileptice. şi anume aceea de a adopta poziŃii extreme: fie de a prezenta consecinŃele epilepsiei ca fiind dezastruoase.).factori predispozanŃi. prevalenŃa crescând până la 50% când tulburările de învăŃare sunt severe. motorii. frecvenŃa şi severitatea crizelor. evidenŃiind în schimb marea eterogenitate a fenomenului. Kirk & Chalfant (1984) făceau distincŃia dintre două tipuri de tulburări de învăŃare: cele ale dezvoltării (deficite în prerechizitele necesare activităŃii academice .cognitive.

epilepsia este mai frecvent asociată cu tulburări emoŃionale decât alte boli ale copilăriei. Temă de reflecŃie nr. stigmatizarea acestor copii fiind încă puternică. cum ar fi cei cu diabet. ceea ce Stigmatizarea determină adesea „omisiunea” părinŃilor de a menŃiona aspecte legate de ea socială educatorilor. habituare cu rolul de bolnav. Boala determină o stigmatizare la nivel social mai mare decât cea a altor boli ale copiilor. aceştia sunt cei care ar putea contribui la evaluarea diverselor aspecte ale crizelor. 3 GândiŃi-vă la modalităŃi concrete prin care aŃi putea combate stigmatizarea copiilor cu epilepsie. expectanŃe minimale legate de capacităŃile copilului. De fapt. negare. factorii de tip sociocultural sunt determinanŃii majorii ai succesului şcolar. La un nivel mai bazal. dependenŃă şi stimă de sine scăzută. ale efectelor cognitive ale medicaŃiei antiepileptice. Tulburări sau în cazurile extreme la respingere sau abandon. lipsa abilităŃilor care ar fi caracteristice vârstei. mergând până la folosirea bolii copilului ca Ńap ispăşitor pentru orice problemă a familiei. Şcoala şi comunitatea sunt determinanŃi majori ai modului de a interacŃiona pe plan social al copilului cu epilepsie. Calitatea vieŃii copiilor cu epilepsie depinde de factori multiplii. Reuşita şcolară a copiilor cu epilepsie este sub nivelul care ar putea fi prezis doar având în vedere diferenŃele la nivel de inteligenŃă comparativ copiii PerformanŃă fără acest diagnostic clinic. şi aici probabil putem să căutăm explicaŃii şi la nivelul academică unor factori de ordin psiho-social. niveluri de anxietate mai mari şi percep mai degrabă evenimentele ca fiind determinate de surse incontrolabile decât copiii cu alte boli cronice. Într-un studiu realizat pe familiile unor copii cu epilepsie fără retard mental asociat. tipul şi frecvenŃa crizelor şi modul în care boala copilului Calitatea este receptată de familie şi de alte persoane semnificative. Copiii cu epilepsie au o stimă de sine mai scăzută. cum ar fi nivelul dezvoltării. Copiii cu epilepsie pot resimŃi emoŃionale vinovăŃie. 21 . explicaŃia se poate formula în termenii unei reacŃii de inhibiŃie neuronală vis-a-vis de descărcările epileptice. O asistenŃă psihologică individuală sau la nivel de familie este extrem de utilă pentru identificarea şi discutarea acestor credinŃe şi sentimente reciproce. Copiii care au o astfel de boală cronică sunt semnificativ afectaŃi şi la nivelul funcŃionării lor în cadrul familiei. epilepsiei sau o consecinŃă a tratamentului antiepileptic. ReacŃiile familiei variază între protecŃie exagerată. sau ar putea semnala apariŃia sau accentuarea unor tulburări de învăŃare asociate. Pierderea temporară a vieŃii controlului în desfăşurarea crizelor ridică o serie de probleme pentru copilul care tinde să obŃină măcar o relativă autonomie. izolare. s-a dovedit că odată controlat factorul IQ. cu o informare adecvată.

tipul şi severitatea acesteia. fluenŃă verbală. tulburări vizuo- ConsecinŃe motorii. leziunile suferite în copilărie sunt mai periculoase decât cele suferite la o vârstă ulterioară. Dinamica deficitelor este şi ea semnificativă în acest sens: astfel. precum şi de modalitatea de tratament. tulburări mnezice sau atenŃionale. Se pare că aceste leziuni traumatice reprezintă cauza principală a mortalităŃii în rândul copiilor. 7) teste de raŃionament şi gândire abstractă. distrugerea de la nivelul Ńesuturilor cerebrale care are loc în copilărie va modifica traseele de dezvoltare tipice. cei mai buni predictori pentru recuperarea ulterioară fiind un test ce evaluează IQ-ul posttraumatic şi durata perioadei de comă posttraumatică. 6) teste ce evaluează memoria şi învăŃarea. proliferarea şi migrarea neuronală în celelalte sisteme neuronale. vocabular receptiv. este evidentă necesitatea unei evaluări comprehensive. 2) o ModalităŃi măsură a inteligenŃei (scalele Wechsler). probleme de fluenŃă verbală şi în neuro. lobii frontali) pot să nu fie evidente decât peste ani de zile. copii sunt o populaŃie cu un grad de risc sporit faŃă de astfel de evenimente (accidente de maşină. fiind incriminate în cam o jumătate din cazurile de deces. consecinŃele acesteia la nivelul unor regiuni cerebrale care se dezvoltă mai târziu (de ex. cu bicicleta. b) LEZIUNI TRAUMATICE ALE CREIERULUI (Traumatic brain injury –TBI) Deşi leziunile traumatice ale creierului pot să apară la orice vârstă. procesul de citire. fiind sugeraŃi următorii paşi: 1) evaluarea cu o baterie neuropsihologică complexă (NEPSY. De asemenea. dacă leziunea are loc în copilăria timpurie. dacă la copiii mai mici cele mai frecvente sunt problemele atenŃionale. În tabelul următor am încercat să sintetizăm cele mai importante concluzii din literatura de specialitate referitoare la etiologia şi consecinŃele frecvente ale acestei tulburări: 22 . etc). căzături. abuz fizic. Evaluările trebuie să fie periodice: s-a observat că cea mai intensă recuperare are loc în primii 2-5 ani. Tulburările de la vârsta adolescenŃei sau din perioada maturităŃii dau naştere unor deficite mai localizate. Totuşi. neurogeneza. Halstead Neuropsychological Test Battery for Children. cele mai întâlnite consecinŃe neuropsihologice ale acestor leziuni nu sunt fatale. şi se poate afirma că cel puŃin din punct de vedere al dezvoltării structurale a creierului. etc. 3) teste de reuşită şcolară (achievement de evaluare tests). 5) teste de percepŃie vizuală. Datorită gamei largi de tuburări neuropsihologice. În mod firesc. Astfel. deficitele la nivel cognitiv devin evidente doar ulterior. în funcŃie de natura. 4) probe detaliate pentru: percepŃie auditivă. se înregistrază un declin în inteligenŃa non-verbală. de învăŃare şi psihosociale asociate cu TBI. acestea diferă în funcŃie de vârsta la care psihologice copilul a suferit leziunea.etc).

Deficite persistente în caz de comă (peste 24 de ore) . Deficitele depind de severitatea leziunii. Nu lateralizare perfectă a deficitelor PERCEPłIE . DificultăŃile în învăŃarea unui nou material verbal persistă în cazul unor leziuni severe ATENłIE ŞI . părinŃii conduc sub -Hiperactivitatea influenŃa băuturilor alcoolice -Probleme de conduită -Probleme de impulsivitate CORELATE . Deficite mnezice frecvente în TBI . Deficite atenŃionale EXECUTIVE . mai ales în probe cu limită de timp . Problemele persistă adesea chiar după ce examinările ŞCOLARĂ de tip EEG sau neurologic nu mai evidenŃiază dificultăŃi . RelaŃiile afectate de aceste dificultăŃi FAMILIE . Afectată memoria verbală şi vizuo-spaŃială . INTELIGENłĂ . Depind de locaŃia şi tipul de leziune NEURO.Abuzul fizic Elemente de . Probleme psihiatrice după leziuni severe PSIHOSOCIAL ŞI . Impact negativ asupra mediului familial 23 .Copilul nu este asigurat în maşină predispoziŃie: încât să nu cadă. Leziunile uşoare (mild) nu prezintă probleme neuropsihologice serioase pe termen lung. DificultăŃi lingvistice . IQ de performanŃă < IQ verbal . . Chiar şi leziunile uşoare (mild) creează probleme la nivel academic . Verbalizare excesivă . Se îmbunătăŃesc în primul an după leziune . ETIOLOGIE GENETIC: FACTORI DE MEDIU: Nu există o relaŃie Posibile traume perinatale genetică clară. Deficite cognitive nespecifice . Impulsivitate FUNCłII . inacceptabile social REUŞITĂ . Procesul de învăŃare dificil şi datorită dificultăŃilor descrise anterior DOMENIU . Comportamente dezinhibate. . totuşi Niveul de violenŃă din mediu Copii cu TBI se pare că Comportamente parentale de risc: nu sunt un grup aleator. În copilăria târzie şi adolescenŃă se aseamănă leziunilor adulte PSIHOLOGICE . Adesea deficite vizuo-spaŃiale MEMORIE .

chiar dacă există sau nu deficite cognitive asociate. dificultăŃi motorii. în ganglionii bazali. c) SINDROMUL ALCOOLIC FETAL (Fetal alcohol syndrome. probleme de învăŃare. retard mental şi crize epileptice. Factorii etiologici esenŃiali sunt reprezentaŃi de perioada de pe parcursul sarcinii in care mama a consumat băuturi alcoolice. Temă de reflecŃie nr. fiind determinată de expunerea prenatală la alcool. Studii realizate cu copii cu FAS indică o scădere a mărimii totale a creierului. deşi mărimea redusă a capului rămâne o caracteristică a acestui sindrom. probleme cu atenŃia şi cu dobândirea unor comportamente adaptative. neîndemânare. DiferenŃe în ratele de incidenŃă ale acestui sindrom depinde de factori etnici. Astfel. de cantitatea de băutură consumată şi Etiologie de vârsta mamei. mai ales în cerebrum şi cerebel. Caracteristicile faciale (deschidere mică a ochilor. Se pare că nivelul de alcool care determină sechelele neuro- comportamentale cele mai semnificative este de între 7 şi 28 de consumuri de alcool pe săptămână. 24 . economici şi de zonă geografică. DificultăŃile cele mai frecvent invocate sunt retard cognitiv. Aspecte neuropsihologice şi psihosociale Studii longitudinale realizate la nivelul copiilor cu FAS indică faptul că această tulburare persistă pe parcursul vieŃii. în perioada timpurie şi de mijloc a sarcinii. Examinările EEG nu relevă anormalităŃi focale la acest grup de copii. nas mic. probleme de somn şi tulburări emoŃionale. o zonă plată între nas şi gură. PrevalenŃa acestui sindrom la nivelul populaŃiei americane este estimat a fi de 1-3 la 1000 de sarcini viabile. cu corp calos mic sau aproape inexistent.FAS) Copii cu acest sindrom prezintă o deficienŃă în creştere. Dezvoltarea abilităŃilor sociale este deficitară. anormalităŃi la nivelul urechilor şi o aplatizare generală în zona mediană a feŃei) devin mai puŃin evidente după perioada pubertăŃii şi diagnosticul din acel moment este mai problematic. Nou-născuŃii mamelor alcoolice sunt lenŃi în răspunsurile lor la mediu şi au greutate mică la naştere. hiperactivitate. Copii cu FAS prezintă dezvoltare întârziată.. Un diagnostic timpuriu al tulburării este crucial pentru dezvoltarea ulterioară precum şi pentru realizarea unor programe de intervenŃie pentru mamele alcoolice. anomalii faciale şi disfuncŃii la nivelul SNC. deficite atenŃionale. 4 ReflectaŃi asupra modalităŃilor de prevenire a leziunilor traumatice ale creierului axându-vă pe controlarea factorilor etiologici ai acestora care Ńin de mediu. AbilităŃile de procesare a informaŃiei sunt şi ele afectate şi sensibile la consumul de alcool al mamei pe perioada sarcinii.

Copiii mai mici prezintă dificultăŃi globale în achiziŃia limbajului. Pasul III Planificare pe termen scurt şi pe termen Formularea unor predicŃii. de fapt a unui standard de evoluŃie pe parcursul tratamentului. d) MODELUL DE INTERVENłIE pe baza evaluării neuropsihologice propus de Rourke (1994). cel mai adesea abilităŃile sociale reduse ducând la diferite forme de comportament antisocial sau dimpotrivă. şi doar 3% cu mama lor biologică. nu iau iniŃiativa. 5 GândiŃi-vă care ar fi efectele consumului scăzut/moderat de alcool („consumului social de alcool”) asupra sarcinii. este poate orienta în linii mari orice plan de intervenŃie. adică modelul DNRR (Developmental Neuropsychological Remediation / Rehabilitation Model). 1991) au murit la 5-12 ani de la evaluarea iniŃială. fiind realizat pentru populaŃia-Ńintă: copii cu dizabilităŃi de învăŃare şi pentru copiii cu tulburări neurologice. Unele studii indică faptul că doar aproximativ 9% din copii trăiesc cu părinŃii lor biologici. ci mai degrabă acestea depind de calitatea îngrijirii pe care copiii o primesc precum şi de vârsta la care se află. nu sunt capabili să interpreteze semnale sociale şi să stabilească relaŃii sociale satisfăcătoare. de izolare. EvidenŃierea „sarcinilor” ce trebuiesc rezolvate de copil. cu zi Pasul II CerinŃele mediului CerinŃe contextuale la nivel comportamental. şcolar şi psiho- social. pentru un program eficient de intervenŃie (Petra. evaluare Evaluare ecologică. 2004): Pasul Stadiul de evaluare şi intervenŃie Descriere Pasul I EvidenŃierea deficitelor şi atuurilor la Profil neuropsihologic nivel cognitiv-comportamental. Monitorizarea perma- nentă prin raportare la acesta. unde consumul de alcool şi de droguri este frecvent. care lung deficite se vor remedia / înrăutăŃi? Strategii specifice de tratament Pasul IV Planuri „ideale” de remediere Stabilirea unei desfăşurări optime a intervenŃiei. Cam 69% dintre copii evaluaŃi într-un studiu longitudinal (Streissguth et al. AbilităŃile lingvistice nu par a fi în mod deosebit afectate. Nu trebuie să uităm că majoritatea copiilor cu FAS provin din medii familiale haotice. Temă de reflecŃie nr. Cei care supravieŃuiesc. în succesiunea prezentată. Modelul propune 7 paşi ai acestui demers pe care îi considerăm extrem de utili.. 25 . a vieŃii lor de zi şcolară şi psihosocială. dezvoltă adesea probleme psihopatologice.adesea aceşti copii acŃionează fără să ia în considerare consecinŃele acŃiunii lor. Programele de intervenŃie cele mai eficiente sunt cele în cadrul cărora diagnosticul este oferit timpuriu şi familia este implicată în procesul de recuperare. în timp ce copiii mai mari au îndeosebi probleme sintactice.

metabolice. clarifica sau schimba integral planul de intervenŃie. ConsecinŃele neuropsihologice ale leziunilor traumatice ale creierului pot fi de tipul unui declin în inteligenŃa non-verbală. Aproximativ 31% din embrionii concepuŃi parcurg în întregime traseul prenatal. Pasul VI Plan realist de remediere Compararea diferenŃelor dintre paşii V şi VI Pasul VII RelaŃie în continuă desfăşurare între Procesul de evaluare neuro- evaluare neuropsihologică şi intervenŃie psihologică repetat periodic pentru a modifica. etc. putem vorbi despre tulburări moştenite şi tulburări cromozomiale. restul fiind organisme care nu supravieŃuiesc perioadei germinale sau care sfârşesc printr-un avort spontan. tulburărilor vizuo-motorii. Rourke (1994) Rezumat Traseul de dezvoltare al copilului poate fi compromis de la o vârstă timpurie. există unele probleme constatate în general la copiii cu acest sindrom. tipul şi frecvenŃa crizelor şi modul în care boala copilului este receptată de familie şi de alte persoane semnificative. probleme cu atenŃia şi cu dobândirea unor comportamente adaptative. Deşi nu putem vorbi despre un profil cognitiv-comportamental universal al copiilor cu epilepsie. În ceea ce priveşte sindroamele neurologice. începutul acestei acŃiuni putând fi situat chiar în perioada prenatală. Studii longitudinale realizate la nivelul copiilor cu FAS indică faptul că această tulburare persistă pe parcursul vieŃii. pentru a ajunge în momentul naşterii. Cele mai frecvente sindroame neurologice sunt: epilepsia. leziuni traumatice ale creierului şi sindromul alcoolic fetal (FAS). 26 . DificultăŃile cele mai frecvent invocate sunt retard cognitiv. care depinde de factori ca nivelul dezvoltării. acestea fiind fie congenitale fie tulburări neurologice dobândite pe parcursul dezvoltării. problemelor de fluenŃă verbală şi în procesul de citire. tulburărilor mnezice sau atenŃionale. neuromotorii. Modelul DNRR (Developmental Neuropsychological Remediation / Rehabilitation Model). În acest sens. determinarea lor fiind probabil multiplă. probleme de somn şi tulburări emoŃionale. fiind determinată de expunerea prenatală la alcool. ele pot fi împărŃite în: sindroame cu substrat genetic. Un aspect important în epilepsia la copii este calitatea vieŃii acestora. Pasul V Resursele disponibile Scopuri terapeutice Prognostic Reducerea intervenŃiei redundante. anomalii faciale şi disfuncŃii la nivelul SNC. Copiii cu sindrom alcoolic fetal prezintă o deficienŃă în creştere. Tabel 9.

Evaluarea neuropsihologică a copiilor cu epilepsie: Sugestii pentru un plan terapeutic individualizat. Vol. 3. 2. Cognitie. Comportament. ConcepeŃi un plan de intervenŃie prin intermediul căruia aŃi creşte calitatea vieŃii copiilor cu epilepsie. Creier. Care credeŃi că sunt reacŃiile posibile (la nivel cognitiv. L.  Petra. emoŃional) ale Aceste sarcini mameiseunui vorcopil putearecent discuta la prima consultaŃie diagnosticat sau prin intermediul consultaŃiilor on- cu epilepsie? line. Teme de auto-evaluare 1. & Benga. Care sunt componentele pe care le-aŃi lua în considerare dacă ar trebui să realizaŃi evaluarea neuropsihologică a unui copil cu sindrom alcoolic fetal? Aceste sarcini se vor putea discuta la prima consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor on- line. 70-79. Implicatii si aplicatii pentru studiul dezvoltarii atipice. (2003). O perspectiva critica asupra neuropsihologiei.. Revista SocietăŃii de Neurologie şi Psihiatrie pentru copii şi adolescenŃi din România. (2003). 6(2). Din planul propus trebuie să reiasă: factorii asupra cărora aŃi interveni şi modalitatea de intervenŃie. O. 8 (1). L. 1-19 27 . Bibliografie minimală pentru acest modul • Petra. comportamental.

pierderea controlului asupra corpului • AlŃi factori – mamă singură. emoŃional. sarcină neplanificată • Stres la locul de muncă. cursanŃii vor putea:  Să caracterizeze principalele tulburări parentale prenatale asociate dezvoltării atipice şi factorii de risc asociaŃi. reprezentarea rolului de părinte.  Să descrie efectele depresiei şi anxietăŃii prenatale asupra copilului. retard de creştere fetală (şi postnatal!) • ComplicaŃii postnatale (de ex.MODULUL 4 TULBURĂRILE EMOłIONALE PARENTALE PRE/POSTNATALE ŞI DEZVOLTAREA ATIPICĂ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu aspectele legate de tulburările emoŃionale parentale asociate dezvoltării atipice. hemoragie intraventriculară). repaus la pat • Evenimente de viaŃă stresante • Istoric de abuz fizic. Factorii de risc asociaŃi • Istoric personal/familial de depresie sau anxietate • DificultăŃi relaŃionale cu partenerul • Tratamente pentru fertilitate – efecte secundare luni sau chiar ani + teama de a nu pierde sarcina • Avort spontan anterior – vezi şi restricŃii suplimentare • Sarcina cu probleme – teste genetice. DEPRESIA /ANXIETATEA PRENATALĂ Depresia şi anxietatea prenatală au o prevalenŃă la femeile însărcinate de 10-25% şi cresc în severitate progresiv (trim. Se asociază adesea cu complicaŃii ale sarcinii: • Anomalii ale placentei • Preeclampsie-toxemie • Avort spontan • Naştere prematură. deoarece pentru multe femei opŃiunea pentru o viaŃă profesională activă până foarte aproape de momentul naşterii 28 .1→2). Acest din urmă factor. invocat mai ales de abordările tradiŃionale. sexual. verbal.  Să identifice principalele tulburări emoŃionale parentale postnatale şi să descrie efectele acestora asupra dezvoltării copilului. greutate mică la naştere. este discutabil din perspectivă actuală. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul.

. 2002. 1995) Aceste efecte sugerează că putem vorbi despre dereglarea sistemului nervos autonom: • Hiperactivare simpatică • Subactivare/dereglare parasimpatică (Di Pietro et al. 2003. Mennes & Glover. Efecte asupra nou-născutului: • scoruri mici la Scala Brazelton pentru dimensiunile orientare. este o condiŃie a sănătăŃii mintale. Pickens. Mathey. 2002. atenŃie • iritabilitate • Asimetrie EEG – activare frontală mai accentuată în emisfera dreaptă (Jones at al. 2001). 2005) Intervalul critic pentru aceste efecte este în jurul vârstei de 27-28 săptămâni. Heron et al. 2003. şi nu un element care cauzează sau potenŃează distresul emoŃional (vezi şi Van der Bergh... 2000. 1991) • Dezvoltarea altor forme de distres. in press. 2004) Efecte asupra copilului Efecte asupra fătului: Modificarea parametrilor fetali: • creşterea arousalului (stare de veghe prelungită) • creşterea ritmului cardiac • creşterea motricităŃii (Di Pietro et al.. Monk et al. 1 Pornind de la factorii de risc asociaŃi depresiei materne. 2004.. Van den Bergh.. 2006) • DificultăŃi de ajustare la solicitările rolului de mamă (Barnett et al. în particular depresie postnatală (Austin et al. iritabilitate + temperament dificil • reglare atenŃionala mai slabă • abilităŃi lingvistice reduse 29 .. Gonzalez. 2000) Efecte asupra copilului la 1-2 ani: • interacŃiuni mai puŃin funcŃionale cu mama • reactivitate crescută. 2010. reflectaŃi asupra modalităŃilor de prevenire a acestei condiŃii. deşi unele studii sugerează că există o fereastră de vulnerabilitate deja la 20-24 săptămâni (Dieter et al.. Sutter-Dallay et al. 1997) • Nivel de cortizol ridicat – activare HPA • Ton vagal redus (Field. Monk et al. 2004. Mulder. Fox.. 2010) Tema de reflecŃie nr. Efecte asupra mamei • ExpectanŃe negative legate de rolul de mamă (Hart & McMahon.

2004) Efecte la vârsta preşcolară: • atenŃie deficitară • hiperactivitate • probleme emoŃionale ŞI comportamentale • (O‘Connor et al.. a mielinizării. Acest impact asupra copilului poate fi explicat prin ipoteza programării fetale (Liu & Mathews.. Ellison.. Brouwers et al. emoŃionale sau cognitive severe ale copilului putând fi explicată de distresul/anxietatea/depresia maternă experienŃiate prenatal. Racagni & Riva. 2010) care sugerează că expunerea prelungită la stres in utero duce la Ipoteza reprogramarea axei HPA (hipotalamo-pituitaro-adrenale) fetale. 2005. 2001. Această relaŃie pozitivă poate fi identificată de-a lungul intervalului 0-15 ani.. 2002. 2005) Efecte la vârsta şcolară: • rezultate şcolare mai slabe • comportament impulsiv (la testare computerizată) • scoruri mai mici la testele de inteligenŃă • risc de ADHD (O‘Connor et al. până la 22 % din varianŃa problemelor comportamentale. 2003.. Modelele animale demonstrează programarea fetală a axei HPA (hipotalamo-pituitară- adrenală) şi a sistemelor de neurotransmiŃători de către nivelul matern ridicat de glucocorticoizi. 2003. 2003. a migrării neuronale. 2001.. 2 ReflectaŃi asupra efectelor negative ale depresiei materne asupra copilului de vârstă preşcolară şi propuneŃi modalitaŃi de intervenŃie în scopul diminuării impactului acestora. a diferenŃierii. a sinaptogenezei.. fumatul). Gutteling et al. • scoruri mici la scalele de dezvoltare Bayley (la 8. Fumagalli. Întrucât se cunoaşte faptul că şi la om cantităŃile excesive de glucocorticoizi – cortizol – duc la efecte profunde asupra dezvoltării creierului şi a măduvei spinării: modularea proliferării celulare. 2004) Van den Bergh. 2002. Molteni. Van den Bergh & Marcoen. Weinstock. 2007. 2005. Laplante et al. Werner et al. Mulder.. Buitelaar et al. Maccari et al. 2004... este probabilă 30 . Huizink et al. respectiv la 11 ani (O´Connor et al. sau postnatale (anxietatea/depresia maternă prezente postantal). 2005). Huizink et al. 2005). 2002.. Owen et al. 2005. de Weerth & Buitelaar. respectiv 24 luni) (Austin et al. Mennes & Glover (2005) sugerează că relaŃia dintre tulburările emoŃionale antenatale ale mamei şi dezvoltarea deficitară a copilului este prezentă chiar şi atunci când controlate potenŃiale variabile confundate: prenatale (de ex. Tema de reflecŃie nr.. 2001.. programării Această ipoteză pare a fi susŃinută de corelaŃia dintre tulburările emoŃionale fetale materne manifestate prenatal şi nivelul de cortizol crescut la copil la 5-6 ani – în prima zi de şcoală (Gutteling. Seckl. 2007. 2004.

Sharp. tulburări de somn. izolare socială. arată că depresia maternă la 3 luni postpartum prezice psihopatologia copilului (DSM-IV) la 11 ani. TULBURĂRILE EMOłIONALE POSTNATALE Depresia maternă postnatală se manifestă prin plâns excesiv. ADHD) • tulburări mixte La rândul lor. anxietate socială. modificări de apetit. (2010) pun în legătură vulnerabilitatea genetică – mai precis. Efecte asupra copilului Pawlby. arată că depresia postnatală a mamei creşte incidenŃa tulburărilor emoŃionale la adolescenŃi: • Depresia postnatală se asociază cu un risc crescut pentru anxietate • Depresia postnatală se asociază cu un risc crescut pentru depresie doar dacă apar şi episoade ulterioare recurente de depresie maternă (după vârsta de 5 ani). încă din perioada timpurie a sarcinii. depresiei Ammerman. a sistemului limbic şi a cortexului prefrontal la nivel fetal. într-un review al materne datelor pentru interviurile realizate în cazul vizitelor la domiciliu (home visitation) indică însă o incidenŃă mult mai mare a problemelor depresive. inventariate anterior. Holden. 31 .5 până la 61%. Martins & Cooper (2007). într-un studiu realizat cu 129 diade mamă-copil. într-un studiu longitudinal de 13 ani. OpoziŃionist. conflictul parental. Se estimează că incidenŃa ar fi chiar mai mare în Ńările mai puŃin IncidenŃa dezvoltate/în populaŃiile cu venituri mici. lungimea totală a episoadelor depresive fiind un important predictor pentru apariŃia depresiei şi la copil. Efectele depresiei materne sunt prezente chiar dacă se controlează evenimentele de viaŃă negative. cu depresia majoră postpartum în săptămânile 1-8 după naştere.alterarea axei HPA. Teeters & Ginkel (2010). Hay & O‘Keane (2008). Binder et al. Bosse. de 28. 1996). sexul copilului. reglare cognitivă). reglare emoŃională. episoade depresive) • tulburări de comportament (c. Nu este clar câte dintre aceste mame au tulburare depresivă majoră. PrezenŃa acestor efecte ale anxietăŃii/depresiei materne prenatale sugerează necesitatea unor programe de prevenŃie şi intervenŃie. şi chiar dezinteres faŃă de copil. Măsurată cel mai adesea cu Edinburgh Postnatal Depression Scale (EPDS) (Cox. 1987) depresia postnatală în primele 12 luni după naştere are o incidenŃă de 10-15% (conform unei metanalize realizate de O‘Hara & Swain. Halligan. Putnam. De aici ar proveni problemele în autoreglare (arousal. mai precis un risc de 4 ori mai mare pentru: • tulburări emoŃionale (anxietate de separare. Sagovsky. Murray. polimorfismul genei transportorului serotoninei 5-HTTLPR –alela s.

CONTINUITATEA PRE-POSTNATAL Stabilitatea Stabilitatea anxietăŃii şi depresiei a fost evaluată în numeroase studii. Halligan. nu răspund la distresul copilului • Intruziv (suprastimulare). (2002) – 37% mame şi 13% taŃi (Norvegia) • Goodman (2004) – depresia paternă între 1% şi 26% (SUA) Field et al. ci şi paterne: depresiei • Morse. respectiv control excesiv (Whaley et al.răspund iritat. al mamelor depresive. McMahon & Austin (2008) arată că pentru intervalul 15-20 săptămâni depresiei prenatal → 7 luni postnatal. 1996. Warren et al. în schimb bărrbaŃii cu partenere depresive au un nivel crescut de depresie la rândul lor.. 2007. Campbell.Goodyer & Herbert (2009) indică faptul că mai ales comportamentul de retragere.. Nu este însă absolut necesar ca mamele depresive să manifeste un parenting disfuncŃional. dur (Cohn.. respectiv intruziv. 2006). 2003). Sliter & Burgess. 2007. există o continuitate a simptomatologiei de 47. dezimplicare al mamelor depresive în primul an de viaŃă al copilului este predictiv pentru nivelul de cortizol al copiilor la 13 ani.. 3 ReflectaŃi asupra posibilelor comportamente care ar denota un stil de interacŃiune retras. Depresia paternă Studiile sugerează o incidenŃă crescută a tulburărilor emoŃionale nu doar IncidenŃa materne. Murray. stilul de interacŃiune al mamelor depresive poate fi: • Retras (substimulare) – de ex. 1990.5 luni). (2006) arată că depresia prenatală este un predictor pentru depresia paternă postnatală. 1990. Mecanismele prin care tulburările emoŃionale parentale îşi pun amprenta Parenting asupra dezvoltării copilului sunt multiple. anxietăŃii şi Grant. Este interesant faptul că femeile cu parteneri depresivi nu prezintă scoruri mai ridicate. Un mecanism implicat este reprezentat disfuncŃional de parenting-ul disfuncŃional caracterizat prin sensibilitate redusă (Nicol-Harper et al. Scorurile taŃilor cu depresie antenatală sunt la fel de mari cu cele ale mamelor cu depresie.. În funcŃie de preponderenŃa uneia sau a alteia dintre aceste caracteristici. Field et al. care arată impactul asupra copiilor de 5-12. Efectele depresiei materne asupra taŃilor sunt mai mari decât cele ale depresiei paterne asupra mamelor! Depresia paternă afectează capacitatea de stimulare cognitivă a copiilor (vezi Kaplan. Buist & Durkin (2000) – 20% mame şi 12% taŃi (Australia) paterne • Skari et al. Astfel.6% 32 . Tema de reflecŃie nr. 1999). Matias & Hopkins.

evenimente de viaŃă stresante. Riscul pare a fi crescut la femeile cu mai multi copii. capacitatea de stimulare cognitivă a copiilor. precum şi la copilul de vârstă şcolară (performanŃă şcolară mai slabă. Rezumat Depresia şi anxietatea prenatală au o prevalenŃă la femeile însărcinate de 10-25% şi cresc în severitate progresiv (trim. depresia paternă afectând. Studiile atestă şi o incidenŃă crescută a tulburărilor emoŃionale paterne. activare crescută a HPA. precum şi cu alŃi factori de risc (ca istoricul personal / familial de depresie şi anxietate. Accentuarea simptomatologiei din perioada pre. nou-născut (atenŃie deficitară. iritabilitate. mai precis a temperamentului acestuia (Pesonen. interacŃiuni deficitare cu mama. ton vagal redus). depresie). scoruri mici la teste de inteligenŃă). Records & Rice.1→2). Se remarcă o incidenŃă crescută a depresiei materne postnatale. tulburări de comportament (opoziŃionist. Strandberg & Järvenpää. Măsura în care depresia maternă îşi pune amprenta asupra copilului este dată şi de stilul parental de interacŃiune. Anxietatea ca trăsătură (nu ca stare) este un bun predictor al depresiei postnatale. ADHD). depresia maternă postanatală este asociată riscului crescut pentru anxietate şi depresie la adolescenŃi. comparativ cu mamele non-depresive (McGrath. abilităŃi lingvistice reduse). Studiile de specialitate descriu posibile consecinŃe vizibile la făt (modificarea parametrilor fetali).). De asemenea. 2008). Despresia la 3 luni postpartum creşte riscul copilului pentru tulburări emoŃionale (anxietate. copilul de 1-2 ani (ex. Aceste tulburări emoŃionale prenatale declanşează o serie de efecte negative atât asupra mamei. 2005). risc de ADHD. impulsivitate. pentru anxietate şi 71% pentru depresie. 33 . atenŃie deficitară. probleme relaŃionale cu partenerul etc. probleme emoŃionale şi comportamentale). tulburări mixte. Mamele cu depresie persistentă din al treilea trimestru de sarcină până în luna a-8-a postnatal îşi percep copiii ca având un temperament mult mai dificil. reactivutate crescută. preşcolar (hiperactivitate. Acestea sunt adesea asociate cu diferite complicaŃii ale sarcini. Räikkönen. asimetrie EEG.în perioada postnatală duce la accentuarea percepŃiei negative a copilului. în principal. cât şi asupra copilului.

Sarcina se va putea discuta la prima consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor on-line. (2003). 34 . propuneŃi un plan de intervenŃie (4-5 activităŃi) prin care aŃi putea reduce efectele negative ale acesteia. Oxford. Typical and atypical development. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul  Herbert. M. BPS Blackwell. From conception to adolescence. Temă de auto-evaluare Pornind de la posibilele caracteristici cognitive şi comportamentale ale unui copil de vârstă şcolară afectat de depresia maternă.

pe recunoaşterea multiplelor sale faŃete .  Să prezinte principalele categorii de tulburări de ataşament. 1978. dată fiind în principal cariera pe care a cunoscut-o pe filieră psihanalitică .actualmente marginalizată de orientarea privilegiată a ştiinŃelor cognitive ale dezvoltării. Rovine & Taylor. 1984. Blehar. frică. la nivel social sau al personalităŃii?” sau „Care sunt principalele componente ale comportamentului parental care creează astfel de influenŃe decisive? ” (Thompson.în special cele din relaŃiile apropiate .precum şi pe impactul pe care s-ar părea că îl au pe termen lung relaŃiile timpurii de ataşament. DEFINIREA ŞI DIMENSIUNILE ATAŞAMENTULUI Încă din primele zile de viaŃă. Copilul stabileşte o relaŃie cu o aşa . revitalizarea cercetărilor în această direcŃie se bazează. care permit/favorizează prima formă de interacŃiune socială. Totuşi. Dimensiunea comportamentală a ataşamentului Ataşamentul poate fi analizat în primul rând la nivel comportamental - Nivel de altfel această dimensiune a sa fiind şi cea dintâi "transparentă" din comportamental punct de vedere ontogenetic. 1969). frig.afectează dezvoltarea ulterioară. Întrucât primele experienŃe sociale ale oricărui individ uman sunt cele cu părinŃii sau alŃi adulŃi de referinŃă.  Să prezinte principalele tipuri de relaŃii de ataşament specifice vârstei copilului.  Să caracterizeze tulburarea reactivă de ataşament. 2000). pare justificat să ne întrebăm „În ce mod experienŃele timpurii . cognitivă. foame). 1982) – o definiŃie operaŃională de acest gen echivalându-l cu comportamentul de căutare a proximităŃii de către un organism încă dependent (copilul) atunci când ea/el simte un disconfort de orice tip (inclusiv durere. Ataşamentul este un construct aparent desuet. copilul este "prins" în cadrul privilegiat al relaŃiilor de ataşament.MODULUL 5 PROBLEMELE DE RELAłIONARE CU ADULTUL ŞI DEZVOLTAREA ATIPICĂ A ATAŞAMENTULUI Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu aspectele legate de dezvoltarea atipică a ataşamentului Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. Waters & Dean. chiar dacă 35 .numită figură de ataşament/de referinŃă (părinte sau persoana cea mai apropiată care se ocupă de îngrijirea sa presupunând că aceasta va fi capabilă să îi reducă disconfortul /să restabilească echilibrul de care are nevoie – în virtutea unui instinct (biologic) (Bowlby. Belsky. Waters & Wall. neurobiologică . unii autori consideră ataşamentul ca fiind un set de comportamente observabile (Ainsworth. Din acest punct de vedere. credem. cursanŃii vor putea:  Să definească şi explice ataşamentul şi dimnesiunile acestuia.comportamentală.

.infrastructura biologică responsabilă de declanşarea unor astfel de impulsuri este insuficient detaliată. Ipoteza sa se bazează pe faptul că un set anume de abilităŃi specifice au apărut în momentul în care în evoluŃie 36 . există două mari clase de comportamente de Nivel biologic ataşament care au fost studiate. sau utilizate pentru a măsura ataşamentul. 1992. şi cele implicate în ataşamentul filial. 1997). şi opioidele endogene. ceea ce noi numim acum ataşament să fi apărut dintr-o soluŃie la nivel fiziologic a unor probleme mai simple legate de supravieŃuire şi reproducere (Uvnäs-Moberg. Hennessy. prolactina. produse în nucleii supraoptic (SO) şi paraventricular (PVN) ai hipotalamusului şi eliberate de neuronii magnocelulari care se proiectează în pituitara posterioară. 1990) sugerează că un candidat neuroanatomic adecvat pentru a realiza aceste funcŃii ar putea să fie sistemul limbic de la mamifere – şi în cadrul său formaŃiunea talamocingulată. Fundamente neuroanatomice O teorie extrem de interesantă (dar nu lipsită de critici) a lui MacLean (1985. 1997). Bowlby. Este posibil ca. 1 Este adevărată afirmaŃia: ‘Mama este singura figură de ataşament pentru copilul mic’? ArgumentaŃi răspunsul. 1997). două peptide mici. unii cercetători sugerând chiar că ele au substrate biologice comune. Hazan şi Shaver. 1995). 1987. energie şi angajament deosebit de intense faŃă de pui. Fundamente biochimice Din punct de vedere endocrin. care sunt implicaŃi în comportamentul sexual. Reproducerea la mamifere necesită o investiŃie de timp. pe de altă parte (Keverne. sarcină. au fost corelate cu. 1980. au fost deasemenea implicaŃi în inducerea comportamentului matern şi a ataşamentului matern. 1969.. Există similarităŃi între cele două tipuri de ataşament. 1995. Probabil de aceea. 1973. „suportul” comportamentelor de ataşament este asigurat de oxitocină şi vasopresină. pe de o parte. Tema de reflecŃie nr. cum ar fi vocalizările în caz de distres. 1997). la nivelul căreia sunt stocate şi descărcate în fluxul sangvin. Dar ei guvernează şi ataşamentul filial – tendinŃa de a sta în apropierea părinŃilor şi de a-i folosi ca bază sigură de explorare. ataşamentul a fost cuantificat prin comportamentele de menŃinere a proximităŃii sau a contactului cu un aşa-numit obiect de ataşament (Carter et al. Bazele biologice ale comportamentelor de ataşament Definit de regulă ca fiind o relaŃie preferenŃială/selectivă de tip social sau emoŃional (Ainsworth. secreŃia de cortisol a axei HPA (hipotalamo-pituitaro-adrenală). naştere. vasopresina. În plus. Keverne et al. una dedicată interacŃiunilor adult -copil (pui). Panksepp et al. există o concordanŃă izbitoare între substratele fiziologice şi psihologice ale comportamentului parental. Din punct de vedere etologic. hormoni ca oxitocina. lactaŃie. Răspunsurile comportamentale. 1989.. cealaltă implicată în analiza ataşamentului sexual adult (romantic). nivelul corticosteronului sau al hormonului adrenocorticotropic (ACTH). (Fisher. din punct de vedere evoluŃionist. endocrine şi ale sistemului nervos autonom la separare sau reîntîlnire/regăsire.

chiar şi atunci când apare separarea de mamă (MacLean & Newman. elaborat pe baza răspunsului mamei / persoanei de referinŃă la solicitările copilului. Este însă evident că aceste reprezentări se dezvoltă odată cu copilul însuşi. ci el poate fi înŃeles şi la nivel cognitiv: ca reprezentare sau model al relaŃiilor cu persoanele apropiate (Bowlby. Datele obŃinute din studierea cazurilor de leziuni sugerează o puternică implicare a amigdalei (Numan. Receptivitatea la plânsul copilului/puiului pare a fi corelată cu comportamentele de liniştire/asigurare a confortului. Aceste tipuri de modele Nivel cognitiv implică credinŃe despre sine şi predicŃii despre felul în care copilul va fi tratat de către ceilalŃi. 1985). opioide şi substanŃe asemănătoare opioidelor (Wise & Herkenhahm. 1997. 1975). îngrijirea parentală prelungită şi o bună acuitate auditivă. 1973. mamele abuzive din diferite specii de primate (Maestripieri. datorită dezvoltării gândirii operaŃionale formale 37 . cortexului orbitofrontal (Kling & Steklis.s-a trecut graniŃa dintre reptile şi mamifere. de asemenea. 1985. MacLean. 1990) dar şi plânsul puilor. Stimularea electrică a aceleiaşi regiuni la şobolanii femelă (Auselbrook & Holland. Unii autori consideră că răspunsurile congruente cu reprezentările sau modelele de lucru interne pe care le are un copil conduc în timp la construirea unor experienŃe relaŃionale conforme cu acestea. Cortexul cingulat anterior este. 1988). 1990. 1976). hipotalamusului (Numan. moment în care copilul poate interpreta într-o manieră mult mai complexă şi mai sofisticată schemele perceptual-afective mai simple ale copilăriei timpurii (Nelson. Insel. 2000) manifestă de altfel atât o insensibilitate la plânsul infantil. 2003. asemenea modele interne devin de fapt reprezentări primare ale sinelui. 1997) şi regiunii septale (Slotnick & Nigrosh. Două etape de tranziŃie deosebit de importante au fost propuse: prima este apariŃia memoriei autobiografice în jurul vârstei de trei ani. Bretherton. 1996). cât şi o incidenŃă redusă a acestor comportamente de confort şi respingere/chiar maltratarea puilor. 1999.. în acest fel restructurând reprezentările timpurii ale experienŃelor legate de securitate/ insecuritate relaŃională. Studiile animale au arătat că leziunile cingulate întrerup – şi chiar anulează – comportamentul matern (Stamm. Sim-Selley et al. Numan & Sheehan. secreŃia lactată şi contracŃii uterine. când e posibilă reprezentarea de sine şi a relaŃiilor sale în termeni mai abstracŃi. 1997). o arie bogată în receptori pentru oxitocină. deoarece progresul cognitiv duce la noi modalităŃi de înŃelegere şi de raportare la realitate. 1982. 1994. despre care se crede că ar fi implicaŃi în relaŃionarea socială (Panksepp et al. Jovanovic & Gouzoules.. 1990. constituind un model de lucru intern. lobilor temporali (Kling & Steklis. Pornind de la acest cadru conceptual putem să facem predicŃii referitoare la posibilele momente critice ce apar pe parcursul schimbării modelelor interne de lucru.. 1955. 1976). Sroufe et al. normale şi repetate (Bowlby. Sistemul limbic nu este singura structură implicată în comportamentul matern. 1988). 2003). care se vor reflecta în alegerile pe care le face copilul (Bretherton & Munholland. Cea de a doua etapă apare mai târziu. cerinŃele acestuia fiind inevitabile. Steketee. printre acestea fiind: plânsul copiilor. 1997). Murphy et al. Numan & Sheehan. 1969) şi pisici (Beyer et al. 1961) poate cauza secreŃia de oxitocină.. 1999). există date empirice care par să o susŃină. Dimensiunea cognitivă a ataşamentului Ataşamentul nu se reduce la comportamente sau la infrastructură neurobiologică. Deşi aceasta este doar o speculaŃie teoretică. Insel.. 1981.

3) stare de alertă crescută sau căutarea proximităŃii adultului în circumstanŃe care ar împiedica monitorizarea sau accesul.BAZĂ SECURIZANTĂ Un aspect esenŃial al dimensiunii cognitive/reprezentaŃionale a ataşamentului îl reprezintă construirea imaginii adultului ca fiind disponibil. 2) monitorizarea accesibilităŃii figurii de ataşament pe parcursul explorării. Internal working model) pe baza răspunsului adultului la solicitările normale. asociate cu funcŃionarea parasimpatică. Sumarizând.(Ainsworth. La nivel cognitiv . frică. responsiv şi competent în a asigura “un rai al siguranŃei” sau o bază securizantă de la care copilul poată pleca în explorare. cortexul cingulat anterior. 1989) – nu avem de-a face însă cu un stadiu obligatoriu după cum arată studiile post-Piagetiene. Perceperea adultului ca bază securizantă se manifestă în plan comportamental prin: 1) explorarea departe de figura de ataşament.cortexul orbitofrontal ADULTUL DE REFERINłĂ. ataşamentul poate fi definit: La nivel general • legătura emoŃională. La nivel neurobiologic • Substrat biochimic: Oxitocină.figură de ataşament/de referinŃă (părinte sau persoana cea mai apropiată care se ocupă de îngrijirea sa) La nivel comportamental • un set de comportamente de căutare a proximităŃii de către un organism dependent (bebeluşul/copilul) atunci când el/ea resimte disconfort de orice fel (inclusiv durere. 2 CredeŃi că se formează o relaŃie de ataşament între un copil şi părinte neglijent sau abuziv? ArgumentaŃi răspunsul. inevitabile şi repetate ale copilului de a primi un răspuns la nevoia sa de ataşament. 38 . frig. 2000). Tema de reflecŃie nr.o reprezentare sau un model mental al relaŃiei strânse copil-adult de referinŃă construit ca un „model de funcŃionare internă” (engl. dar la care se poate oricând întoarce (Waters & Cummings. scăderea nivelului de cortizol • Substrat neuroanatomic: sistemul limbic . efect antistres→diminuarea reactivităŃii axei HPA. foame). de lungă durată cu un anumit individ . 4) proximitate preferenŃială şi căutarea contactului în faŃa situaŃiilor nesigure sau a ameninŃărilor. vasopresină – sistem endogen homeostatic.amigdala.

5) găsirea confortului în proximitate şi contact. Evitativ (A) Explorează rapid.18 luni SECURIZANT (B) Foloseşte mama ca bază securizantă pentru explorare. 39 . poate să devină rigid. să se încline în direcŃie opusă. adolescenŃi şi adulŃi) Tipuri de RelaŃii de Ataşament . Când părintele se reîntoarce. evidenŃiază puŃin afect. Dacă este suparat. AMBIVALENT sau REZISTENT Este vizibil stresat de mediul nou. (1978) neliniştit şi marcat de distres. 1999). La separare este Ainsworth et al. Aceste relaŃii sunt evaluate prin: ModalităŃi de Testul SITUAłIEI STRĂINE (varianta pentru sugari & varianta pentru evaluare a preşcolari) tipurilor de relaŃii INTERVIUL pentru ATAŞAMENT (varianta pentru copii. Caută distanŃarea de părinte. La reuniune. eşuează să se angajeze în explorare. În situaŃii de separare. În situaŃii de separare. fie prea suparat pentru a stabili contact. dă semne că îi lipseşte părintele. semnalizează asta părintelui şi caută contactul cu acesta. îşi întoarce privirea de la părinte şi îl/o evită activ. După ce primeşte comfortul necesar. iar când rămâne singur evidenŃiază foarte Ainsworth et al. vocalizări sau gesturi. de multe ori concentrându-se pe jucării. îl/o întâmpină cu un zâmbet. (1978) puŃin distres. răspunde minim. (1978) doilea episod de separare. mai ales în al Ainsworth et al. (Waters & Valenzuela. Atunci când aceste comportamente sunt utilizate într-o manieră organizată faŃă de unul sau câŃiva dintre adulŃi de-a lungul timpului şi situaŃiilor. În funcŃie de eficienŃa comportamentelor de tip bază securizantă se identifică mai multe tipuri de relaŃii de ataşament. de cele mai multe ori agitat (C) sau pasiv. poate alterna solicitările de contact cu semne de respingere furioasă. La reuniune. se reîntoarce la explorare. fiind mai degrabă interesat de jucării. istericale sau poate să pară fie prea pasiv. Eşuează în a găsi contactul din partea părintelui. Dacă este luat în braŃe. se vorbeşte de fenomenul bazei securizante.

punitiv şi neajutorat Maximizează relaŃionarea psihologică cu părintele. dezorientare. confuzie. de (D) intenŃie sau explicaŃie Main & Solomon (1990) Ex. indicarea directă a fricii de părinte. fixează cu privirea. 1992. SecvenŃe de comportamente contradictorii. spre exemplu fie prin ameninŃări. securizant reactiv. 1994) Defensiv (A) cu subtipurile: inhibat. C. manifestă distres maxim/panică 40 . care pot apare împreună sau alternativ. Principala caracteristică este lipsa unei strategii coerente de ataşament. Se focalizează pe joc şi explorare. Anxios-Depresiv Trist/deprimat. Coercitiv (C) cu subtipurile: dezarmant. drăgălăşenie) Defensiv-coercitiv Copilul manifestă atât comportamente coercitive. fie prin dezarmare (manifestă inocenŃă. Relaxat. Manipulează. B. cât şi (A/C) defensive. De regulă acŃionează pentru reducerea implicării emoŃionale sau a confruntărilor. adoptarea bruscă a unor posturi rigide “îngheŃate”. dorinŃelor. Capabil să negocieze conflicte sau neînŃelegeri. securizant comfortabil. compliant compulsiv. stereotipii. mişcări incomplete. grijuliu compulsiv. deşi poate manifesta comportamente specifice pentru tipul A. exprimarea deschisă a emoŃiilor. exagerează conflictele şi problemele. întrerupte. Tipuri de RelaŃii de Ataşament.DEZORGANIZAT/DEZORIENTAT Comportamentul pare să fie lipsit de un scop observabil. reducând interacŃiunea Securizant (B) Cu subtipurile: securizant rezervat.vârsta preşcolară – (Crittenden.

extrem de focalizate. şi o aparentă lipsă de sensibilitate şi responsivitate la indici sociali. idei sau fantezii proprii." Ei par să manifeste o flagrantă insensibilitate la "graniŃe" sociale. majoritatea studiilor au în vedere orfani români) la câŃiva ani după adopŃia în Canada . 624). TULBURAREA REACTIVĂ DE ATAŞAMENT Studii recente. în schimb cei adoptaŃi în intervalul 7-24 luni da.concentrare. probleme cu colegii .mai ales de externalizare. copiii InstituŃionalizare par să recupereze eventualele întârzieri iniŃiale. ci mai degrabă prezenŃa unui "comportament social de apropiere excesivă. reglare atenŃională. lucru surprinzător întrucât sunt în situaŃia învăŃării unei limbi străine. aceste comportamente "mimează" comportamentele autiste. şi rapoartele parentale indică faptul că 20-25% din copii adoptaŃi după vârsta de 8 luni prezintă comportamente sociale "aberante" cum ar fi: apropierea de adulŃi necunoscuŃi fără nici o ezitare. 1998. lipsa referenŃierii sociale. control inhibitor. 2) La nivel cognitiv a fost pusă în evidenŃă prezenŃa specifică a unor deficite în funcŃiile executive . fară ca să fie resimiŃit nici un fel de distres. hoinărirea fără părinŃi într-un loc străin. dorinŃa de a pleca acasă cu o persoană străină. Tema de reflecŃie nr. O'Connor et al. fiind prezente chiar la copii cu inteligenŃă superioară. Aceste simptome intră într-una din categoriile aşa-numitei tulburări reactive de ataşament (Boris & Zeanah. 2000). se creionează un portret particular al acestor copii instituŃionalizaŃi de timpuriu. şi apariŃia ulterioară a acestor tulburări de ataşament. cu o fereastră de vulnerabilitate ce pare a circumscrie mai ales intervalul 7-12 luni. sau a solicita ajutorul adulŃilor. intense. 1) Din punctul de vedere al funcŃionării cognitive generale. După cum se poate vedea. 3) Aceşti copii au o serie de probleme de comportament care cuprind: dificultăŃi în autoreglarea emoŃională (furie. Asemenea experimente naturale nefericite au demonstrat că DEJA la 4-6 ani după adopŃie. (1999. o trăsătură definitorie pare a fi absenŃa utilizării limbajului pentru a exprima emoŃii. rapoartele profesorilor indică "nu atât faptul că aceşti copii ar încerca să atragă atenŃia fiind în mod special răi (naughty)". pendulând între o "prietenie nediscriminativă" şi întoarcerea spatelui în mijlocul discuŃiei sau lipsa de răspuns la oferte conversaŃionale. 1992) cât şi de DSM-IV 41 . De asemenea. p. 3 În ce fel consideraŃi că absenŃa părinŃilor poate favoriza apariŃia dificultăŃilor de reglare emoŃională ? De altfel. un argument suplimentar în această direcŃie fiind oferit de prezenŃa unor interese stereotipe. Surprinzător este însă faptul că cei adoptaŃi înaintea vârstei de 6 luni nu manifestă asemenea comportamente în mod semnificativ. 1997) sau Marea Britanie (Rutter. Asemenea comportamente nu corelează cu coeficientul de inteligenŃă. Totuşi. inclusiv în domeniul timpurie limbajului. nu s-a putut stabili o relaŃie între starea generală de deprivare nutriŃională sau de funcŃionare cognitivă a copilului la data adopŃiei. ATAŞAMENTUL ŞI DEPRIVAREA MATERNĂ/PARENTALĂ. care au examinat efectele pe termen lung ale absenŃei unor persoane de referinŃă. 1999) recunoscută atât de ICD-10 (WHO. agresivitate). Aceste probleme sunt evidente chiar şi atunci când funcŃionarea intelectuală a copiilor respectivi este normală. a solicitării ajutorului sau a protecŃiei adultului. în cazul copiilor orfani (ironic.Columbia Britanică (Ames. După cum arată Gunnar (2001.

după cum sugerează metanaliza realizată de Zeanah & Emde (1994). comportamente destructive faŃă de sine. 1995). Există şi alŃi factori care pot să contribuie la “fisura” ataşamentului: separarea copilului de figura de ataşament. (1987). frică reactive de TIPUL DEZINHIBAT – în relaŃiile sociale dezinhibiŃie.şi anume Tulburarea de Stres Traumatic (TSD) (Zero to Three. relaŃii defectuoase cu alŃi copii. prezenŃa celor două clustere de comportamente ne sugerează posibilitatea unei relaŃionări cu o altă categorie nosologică. în care copilul caută rar/deloc figura de ataşament PREFERENłIAL. tulburării niveluri excesive de iritabilitate. furt. sunt supuşi unui risc crescut de a dezvolta asemenea tulburări de ataşament. lipsa controlului impulsurilor (adesea hiperactivitate). lipsa retincenŃei faŃă de persoanele necunoscute. Tipurile copilul nu caută confort şi nu răspunde la încercările adultului de a-l linişti. şi/sau schimbarea frecventă a persoanelor care îl au în îngrijire). care au fost plasaŃi singuri/alături de fraŃii lor într-o serie de case de tip foster family. impersonale de acest gen par să caracterizeze într-o măsură covârşitoare copiii instituŃionalizaŃi. ambivalenŃă. hipervigilenŃă. abuzul de substanŃe al părintelui. RelaŃiile superficiale. lipsa de disponibilitate a persoanei care îngrijeşte copilul. referenŃierea socială. 1994) sau de Stres Postraumatic (PTSD) (Scheeringa & Zeanah. TIPUL INHIBAT – în relaŃiile sociale inhibiŃie. naşterea/adopŃia unui alt copil. ceilalŃi sau faŃă de obiecte (predispoziŃie pentru accidente frecvente). lipsesc contactul vizual. suport. ci peste probleme de atenŃie/hiperactivitate (r=. autorii facând asumpŃia unei posibile etiologii comune - deprivarea timpurie. Se consideră că mai ales copiii mici. Studiul amplu realizat de O'Connor et al. durerea cronică suferită de copil. pentru confort. familiaritate excesivă. În acest punct. înainte de a fi daŃi spre adopŃie. minciuni. datorită adopŃiei. mai controversată . mutări frecvente. în primii trei ani de viaŃă ai copilului. întrebări persistente lipsite de sens.39. p<. care nu poate fi “Ńinută sub control”. caracterizat prin comportamente de prietenie/sociabilitate nediscriminativă faŃă de persoanele străine. patternuri de limbaj anormale. cruzimea faŃă de animale. tulburări de învăŃare. “sociabilitate nediscriminativă” Copiii adoptaŃi par să sufere mai ales de tulburarea de ataşament dezinhibat. Atâta timp cât simptomele caracteristice acestui tip de tulburare constau în reexeperienŃierea intrusivă în format verbal a evenimentelor traumatice. (1999) cu 156 copii adoptaŃi din România în Marea Britanie şi 52 copii adoptaŃi intern a demonstrat că tulburările de ataşament se suprapun nu peste probleme generale de externalizare sau internalizare. tristeŃe. reciprocitatea.01). Se consideră că tulburarea se instalează ca urmare a unei traume (abuz fizic sau sexual). Tulburarea reactivă de ataşament se caracterizează conform DSM-IV printr-un pattern de comportamente de ataşament disfuncŃionale şi necorespunzătoare ontogenetic. protecŃie. este de înŃeles reticenŃa în a recunoaşte prezenŃa unei asemenea tulburări la copii aflaŃi în stadiul preverbal sau 42 . moartea unui părinte. eşecul în a stabili ataşamente sociale selective. Simptomele tulburării reactive de ataşament includ: lipsa contactului vizual. schimbări ale domiciliului. lipsa afecŃiunii pentru părinŃi. ori datorită unei suferinŃe fizice/de ordin psihiatric. datorită imaturităŃii sale. comportamente ataşament de ataşament nonselective. sau a unei întreruperi suferite în procesul de ataşament (neglijarea copilului. afecŃiune nediscriminativă faŃă de persoanele străine. patternuri de alimentare aberante. spitalizarea copilului sau a persoanei care îl îngrijeşte.

care are două tipuri. şi mai puŃin rănirea sau maltratarea copilului însuşi). inhibat şi dezinhibat. doar incipient verbal.ceea ce este traumatic la adulŃi e diferit adesea de ceea ce e traumatic pentru copii (de exemplu. 1995. ci şi evaluarea cognitivă a evenimentelor . se vorbeşte despre DOUĂ CATEGORII: a. un adult semnificativ pentru copil. Thomas (1995) au demonstrat că evenimentele trăite de copii începând aproximativ cu vârsta de 6 luni îşi pun amprenta asupra funcŃionării emoŃionale ulterioare. TULBURĂRI DE ATAŞAMENT Conform criteriior alternative propuse de Lieberman & Zeanah. care pot fi greşit diagnosticate drept ADHD (Thomas. 2005. cele mai traumatice evenimente sunt cele care vizează rănirea/uciderea persoanei de referinŃă. căutarea confortului (preferenŃial) de la adulŃi nefamiliari si nu de la persoanele familiare SAU c. încercând să surprindeŃi diferenŃele faŃă de interacŃiunea cu figura de ataşament. 4 UrmăriŃi un copil care se joacă în parc şi studiaŃi reacŃiile sale la interacŃiunea cu diferite persoane. după cum reiese din: a. chiar dacă ele se manifestă înainte ca să apară posibilitatea unei relatări subiective. Nu numai manifestarea simptomatică pare să difere de la o vârstă la alta. CU SOCIABILITATE NEDISCRIMINATIVĂ Caracteristicile acestor tulburări includ: 1. putem vorbi despre 3 categorii distincte ale tulburărilor de ataşament: I. Prin analogie cu categoria DSM a tulburării de ataşament reactiv. 2000. 1995). speriat sau stresat SAU 43 . Zeanah & Boris. lipsa unei diferenŃieri între adulŃi SAU b. trăirea lor recursivă este caracteristică într-adevăr mai ales după 18 luni. TULBURĂRI DE NON-ATAŞAMENT Acestea se caracterizează prin lipsa ataşamentului propriu-zis. dar evenimente anterioare acestei vârste pot duce la comportamente pe termen lung de hiperactivitate-distractibilitate-impulsivitate. TULBURĂRI DE NON-ATAŞAMENT II. Şi totuşi. Scheeringa & Zeanah (1995). întrucât nu există o persoană de referinŃă. eşec în a căuta sau răspunde la confortul oferit de adulŃi atunci când este rănit. ReexperienŃierea evenimentelor. Lipsa unor dovezi care să sugereze existenŃa unui adult de referinŃă preferat. CU NON-IMPLICARE EMOłIONALĂ b. în cazul copiilor sub 2-3 ani. TULBURARE DE ATAŞAMENT ÎNTRERUPT I. Tema de reflecŃie nr. DISTORSIUNI ALE BAZEI SECURIZANTE III.

Tulburare de ataşament cu inhibiŃie . iritabilitate sau tristeŃe • Eşec în a menŃine contactul cu figura de ataşament după ce se aventurează departe de aceasta. III. mai ales în medii nefamiliare • AbsenŃa reticenŃei sociale faŃă de adulŃi nefamiliari • DorinŃa de a pleca împreună cu străini familiari II. TULBURARE DE ATAŞAMENT ÎNTRERUPT Copilul pierde brusc figura de ataşament primar şi manifestă simptome de la protest la disperare şi detaşare. care în mod clar se agravează în prezenŃa figurii de ataşament comparativ cu alte persoane implicate în îngrijirea copilului 2. Se consideră că există 4 sub-categorii: 1. lipsa responsivităŃii emoŃionale şi a reciprocităŃii în raport cu persoanele familiare de referinŃă (caregivers) 2. există figura clară/discriminată de ataşament.asumarea riscului şi comportament agresiv. Tulburarea de ataşament întrerupt apare în cazul separarii temporare sau definitive de părinte.îngrijire inversată în care copilul este preocupat de şi pare a se simŃi responsabil pentru confortul emoŃional al figurii de ataşament. Este posibil să apară inclusiv în urma migraŃiei economice. Diagnostic diferenŃial cu TULBURĂRILE PERVAZIVE DE DEZVOLTARE.lipsa explorării şi comportament excesiv de “agăŃare” de adult. Caracteristicile asociate ar putea include: • Reglare emoŃională disfuncŃională. Copilul are vârsta mentală de cel puŃin 10 luni (nu există limitări de ordin cognitiv).vigilenŃă excesivă şi hipercomplianŃă anxioasă direcŃionată către figura de ataşament şi o absenŃă asociată a comportamentului explorativ spontan. ce apare atunci când copilul se află în acelaşi timp în prezenŃa figurii de ataşament şi unor adulŃi mai puŃin familiari 3. Copilul se comportă ca şi cum el/ea ar fi speriat pentru persoana de îngrijire. Ataşamentul este însă disfuncŃional sau atinge parametrii unei tulburări de ataaşament.afectivitate pozitivă redusă. Copilul se comportă ca şi cum el/ea ar fi speriat de figura de ataşament 4. Tulburare de ataşament cu inversarea rolului . Tulburare de ataşament cu vigilenŃă/complianŃă excesivă . d. 3. 44 .Tulburare de ataşament cu punerea în pericol a propriei persoane . DISTORSIUNI ALE BAZEI SECURIZANTE În acest caz.

ca legătura emoŃională. 2000. protecŃie. respectiv interviul pentru ataşament (varianta pentru copii. Tulburarea de ataşament dezinhibat apare adesea la copiii adoptaŃi şi este caracterizată prin comportamente de prietenie/sociabilitate nediscriminativă faŃă de persoanele străine. tulburare de ataşament interrupt. Această sarcină se va putea discuta la a doua consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor on- line 45 . la nivel general. care permit/favorizează prima formă de interacŃiune socială. comportamentale şi afective ale unui copil cu tulburare de ataşament de tip dezinhibat. copilul este "prins" în cadrul privilegiat al relaŃiilor de ataşament. adolescenŃi şi adulŃi). 2005. Acestea se evaluează prin testul situaŃiei străine (varianta pentru sugari & varianta pentru preşcolari). În funcŃie de eficienŃa comportamentelor de tip bază securizantă se identifică mai multe tipuri de relaŃii de ataşament. Tulburarea reactivă de ataşament se caracterizează printr-un pattern de comportamente de ataşament disfuncŃionale şi necorespunzătoare ontogenetic. Ataşamentul poate fi definit. suport. putem vorbi despre 3 categorii distincte ale tulburărilor de ataşament: tulburări de non-ataşament. eşecul în a stabili ataşamente sociale selective. de lungă durată cu un anumit individ . pentru confort. Conform criteriior alternative propuse de Lieberman & Zeanah. Temă de auto-evaluare Pornind de la caracteristicile cognitive. deşi acestea pot înregistra disfuncŃionalităŃi în cazul unora dintre copii. propuneŃi un plan de intervenŃie prin care aŃi putea îmbunătăŃi aceste aspecte. Acest tip de ataşament poate fi de tip inhibat sau dezinhibat. în care copilul caută rar/deloc figura de ataşament preferenŃial. Zeanah & Boris. Rezumat Încă din primele zile de viaŃă. Un aspect esenŃial al dimensiunii cognitive/reprezentaŃionale a ataşamentului îl reprezintă construirea imaginii adultului ca fiind disponibil. 1995.figură de referinŃă. distorsiuni ale bazei securizante. responsiv şi competent în a asigura o bază securizantă pentru copil.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul  Herbert. Ionescu (Editori). 321-349. T. Oxford. (2004) The construction of social cognition: a developmental perspective. 46 . From conception to adolescence. (2003). Benga. M. Numar special Typical and atypical development – O. BPS Blackwell. Typical and atypical development. Creier. O. Comportament. 8 .  Benga. Cognitie.

 Să prezinte principalii factori implicaŃi în etiologia depresiei. Abia începând cu 1920. unii psihanalişti precum Karl Abraham sau Melanie Klein. La finalul acestui modul. descrierea sa a fost rezervată doar adulŃilor.  Să numească şi explice principiile terapeutice în intervenŃia cognitiv- comportamentală. urmaŃi apoi de Spitz în 1946.fenomenologia depresiei este afectată de dezvoltare.MODULUL 6 COPIII CU DEPRESIE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu caracteristicile specifice depresiei în copilărie. Totuşi. I. precum şi principiile terapeutice. 47 . începând cu 1970. cursanŃii vor putea:  Să descrie tipurile de depresie regăsite în perioada copilăriei. În ciuda recunoaşterii semnificaŃiei pe care o are acest tip de tulburare înainte de vârsta adultă. acceptând că experienŃa depresiei poate fi trăită şi de copii. Acest modul prezintă factorii implicaŃi în etiologia depresiei la copii. psihiatrii şi psihologii de orientare nonpsihanalitică au început să îmbrăŃişeze această idee. recunoaşterea şi intervenŃia asupra depresiei timpurii pare să aibă un impact major asupra traseului ulterior al persoanelor depresive. . chiar dacă există asemenea dificultăŃi.există un risc crescut de apariŃie a aşa-numitelor tulburări bipolare (maniaco-depresive) la tinerii cu depresie. . ca urmare a acestei recunoaşteri oficiale. SIMPTOMATOLOGIE Depresia face parte dintr-un mic grup de tulburări psihiatrice care au fost izolate şi descrise încă din Antichitate. simptomele şi modalităŃile variate în care aceasta se manifestă. Mult mai târziu însă. au susŃinut ideea că depresia poată să afecteze în egală măsură şi copiii. Obiectivele modulului. În ciuda vârstei „venerabile” a acestei categorii nosologice.  Să prezinte simptomele depresiei şi modalităŃile de manifestare a acesteia la copii.comorbiditatea crescută cu alte tulburări poate complica diagnosticul la copii şi adolescenŃi . la ora actuală există o serie de probleme de diagnostic cauzate în principal de următorii factori (Carlson. pornind de la o abordare cognitiv-comportamentală în procesul de intervenŃie. au demarat şi studiile consacrate depresiei infantile. 2000): .

Ceea ce au în comun tulburările din acestă categorie este factorul declanşator – de exemplu. 1 ReflectaŃi asupra motivelor pentru care depresia în copilărie trece deseori neobservată sau prea târziu observată de către părinŃi. PREVALENłĂ Statisticile arată că în populaŃia americană depresia afectează aproximativ 10% dintre copii. care nu durează decât câteva luni.4-6. aceasta fiind numită în termeni psihatrici distimie sau nevroză depresivă (Petot. divorŃul părinŃilor. emigrarea întregii familii. O cauză a variabilităŃii acestor cifre este frecventa incapacitate a părinŃilor de a detecta problemele copiilor lor. mutarea dintr-un mediu familiar. Se vorbeşte în plus şi de reacŃii depresive. În acest caz reacŃia depresivă se declanşează într-un interval de până la 3 luni de la apariŃia factorului declanşator. O utilă dihotomie este aceea între depresia majoră. abia în adolescenŃă începe să fie vizibil raportul de 2 la 1 băieŃi : fete. 48 .7%. deci fiind folosite în mod curent şi în Ńara noastră. catastrofe naturale. poate chiar decenii. etc. În esenŃă. de multe ori din discuŃiile cu părinŃii se pot obŃine informaŃii mai puŃine decât din intervievarea copiilor sau adolescenŃilor înşişi. Temă de reflecŃie nr. TIPURI DE DEPRESIE Ca şi în cazul adulŃilor.4 – 2. la copii depresia apare în proporŃii egale la băieŃi şi la fete.5% (la copii de peste 6 ani) şi pentru distimia infantilă de 0. procentele de referinŃă fiind de 5% versus 3%. caracteristic adulŃilor. Alte studii sugerează procente mai mici ale incidenŃei depresiei. pentru depresia majoră de 0. din raŃiuni pragmatice. educatori sau profesori.4% pentru depresia majoră şi 1. În cazul adolescenŃilor procentul este mai crescut . ce se poate întinde de-a lungul mai multor ani. Se consideră că şi depresia copiilor şi adolescenŃilor satisface aceste criterii de diagnostic. de 0. la copii se poate face distincŃia între mai multe tipuri sau forme de depresie. o boală fizică. 1999). de intensitate mai scăzută. intrarea la şcoală. SIMPTOMATOLOGIE Criteriile de diagnostic folosite de AsociaŃia Psihiatrică Americană în DSM IV (1994) se suprapun în mare măsură peste cele folosite de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii în ICD-10 (1993) – acestea din urmă fiind adoptate de comunitatea ştiinŃifică europeană. o formă de intensitate sporită. de lungă sau scurtă durată. şi adesea nu presupune o manifestare completă a tuturor simptomelor depresive. cu toate acestea adesea simptomele rămân nerecunoscute sau neobservate de către părinŃi/educatori. în mod surprinzător. sau de probleme de adaptare care au o componentă depresivă. deşi în cazul adulŃilor s-a constatat o incidenŃă mult crescută a depresiei la femei.6-8% pentru distimie. şi o formă cronică. În ceea ce priveşte repartiŃia pe sexe. eşecul într-o relaŃie sentimentală.6 – 1. se poate considera că depresia este de aproximativ două ori mai frecventă la adolescenŃi decît la copii.

Potrivit manualelor de diagnostic DSM IV şi ICD-10, caracteristicile principale ale
depresiei sunt următoarele:
- predominŃa unor emoŃii negative, cel mai adesea tristeŃe, acompaniată sau uneori înlocuită
de iritare sau furie; expresia emoŃională este în general atenuată, cu excepŃia unor crize de
mânie sau de angoasă;
- diminuarea capacităŃii de gândire, de efort intelectual susŃinut, şi în principal reducerea
capacităŃii de concentrare;
- fatigabilitate, pierderea energiei, pierderea interesului pentru activităŃi care înainte erau
plăcute;
- tendinŃa de izolare şi de retragere socială, incapacitatea de a face faŃă responsabilităŃilor
cotidiene, pierderea capacităŃii de proiecŃie în viitor, eventual însoŃite de sentimente de
disperare;
- stimă de sine scăzută, adesea exprimată prin sentimente de incompetenŃă, de culpabilitate.
În formele cele mai grave apar şi gânduri recurente de autoanulare, idei suicidare şi chiar
tentative suicidare.
Dacă acestea sunt simptome “universal valabile” ale depresiei, întâlnite la toate vârstele,
simptomele aşa-zis somatice, care par să atingă sfera vegetativă, sunt mult mai frecvente la copii
şi adolescenŃi. Ele vizează:
- pierderea apetitului
- insomnii
- rărirea/ încetinirea ritmului vorbirii sau al motricităŃii.

Se poate însă ca depresia să fie însoŃită chiar de forma inversă a acestor simptome:
- amplificarea patologică a apetitului, putând duce la creşteri spectaculoase în greutate;
- hipersomnie, pacienŃii petrecându-şi o mare parte din timp în somn;
- agitaŃie febrilă, adesea dezordonată.
Hiperfagia şi hipersomnia sunt cele mai frecvente simptome la adolescenŃi. AgitaŃia
psihomotorie caracterizează mai ales depresia la copii – de aici riscul de a fi confundată cu
ADHD.
Este posibil însă ca o persoană depresivă să nu prezinte nici un simptom vegetativ, deşi
acest lucru se întâlneşte mult mai rar.
Alte simptome specifice depresiei la vârste mici se referă la scăderea performanŃei
şcolare sau evitarea şcolii – refuzul şcolar. Dificultatea de concentrare, incapacitatea de a lua
decizii, pierderea interesului şi a motivaŃiei pentru activităŃi care înainte erau realizate la un nivel
satisfăcător, dacă nu chiar superior, au un impact masiv asupra rezultatelor şcolare.
Simptomele depresive variază aşadar o dată cu vârsta şi pot pune probleme de diagnostic
considerabile. Neajutorarea sau tristeŃea se amplifică o dată cu vârsta, pe măsură ce sporesc şi
abilităŃile cognitive, în schimb stima de sine şi problemele somatice par să se reducă o dată cu

49

vârsta (de exemplu, durerile de cap sau de stomac sunt prezente în procent de 100% la preşcolari,
57.9% la şcolarii mici, 48.9% la adolescenŃi şi doar 29% la adulŃi – Carlson, 2000).

DESCRIEREA CARACTERISTICILOR CLINICE ALE DEPRESIEI
Acestea sunt caracteristici sunt comune pentru depresia adultă, precum şi pentru depresia
infantilă, cu variaŃiuni specifice vârstei care vor fi menŃionate în continuare.
TristeŃea patologică
DiferenŃa dintre tristeŃea normală şi tristeŃea patologică se referă la următoarele
dimensiuni:
- durata: deşi orice copil sau adolescent trăieşte sentimente de tristeŃe, acestea sunt de obicei
episodice, pasagere;
- intensitatea: în cazul unei tristeŃi normale reacŃia este de obicei moderată, direct
proporŃională cu situaŃia;
- caracterul perturbator al tristeŃii: dacă avem o tristeŃe normală, acesta ar trebui să permită
menŃinerea capacităŃii de adaptare, păstrarea relaŃiilor cu ceilalŃi, şi conservarea a unui
sentiment de competenŃă, de valoare personală relativ intact.
Cum poate fi recunoscută din punct de vedere clinic această tristeŃe patologică?
DispoziŃia depresivă se poate “citi” prin intermediul unor simptome
Caracteristici pozitive, exprimate fie verbal – “lamentări” directe –, fie nonverbal - de
ale tristeŃii exemplu plâns, suspin. Dar se poate identifica şi cu ajutorul unor simptome
patologice negative – cum ar fi absenŃa zâmbetului sau a expresivităŃii emoŃionale, astenie,
absenŃa elanului sau a interesului pentru persoane sau activităŃi.
DispoziŃia tristă este adesea însoŃită de cogniŃii pesimiste, care se exprimă
verbal atunci când subiectul afirmă că este singur, că nu îl iubeşte nimeni, că
este respins de toŃi ceilalŃi.
Tocmai aici intervine problema diagnosticării copiilor, deoarece imaturitatea lor, slaba
lor capacitate de exprimare verbală, propensiunea unor frecvente somatizări – deci o expresie
mai degrabă fizică a problemelor afective - fac dificilă despistarea depresiei doar pe baza unor
criterii funcŃionale împrumutate de la adulŃi.
Din punctul de vedere al dispoziŃiei, se pare că la copii şi adolescenŃi predomină nu atât
tristeŃea cât iritabilitatea, care apare adesea în contextul unei intoleranŃe la frustrare. Ceea ce
înseamnă că anturajul intră de obicei în alertă ca urmare a unor crize de furie - de o frecvenŃă şi
intensitate anormale, adesea însoŃite de plâns sau de alte manifestări de agresivitate verbală sau
fizică: urlete, insulte, lovituri, care adesea se declanşează automat, ca urmare a celor mai mici
contraziceri.
Pierderea interesului
Pierderea interesului sau a plăcerii de a face orice activitate se întâlneşte de asemenea
foarte frecvent: copilul nu are chef de nimic, se plictiseşte. ActivităŃile şcolare sunt primele
atinse, de obicei fiind însoŃite de raŃionalizări cum ar fi “oricum nu ajută la nimic să învăŃăm,
dacă tot o să murim într-o zi”. IndiferenŃa este cea mai amplificată, şi cea mai uşor de sesizat de

50

către anturaj, întrucât copilul nu mai găseşte plăcere în joc, şi prin urmare refuză toate jocurile
care i se propun.
Sentimentele de nonvaloare
Devalorizarea propriei persoane, autodeprecierea, scăderea stimei de sine sunt rareori
absente, dar este dificil să fie puse în evidenŃă printr-un simplu dialog cu copilul sau cu părinŃii
acestuia. Uneori copilul însuşi afirmă că este “un nimic”, că este “rău”, că “nu valorează nimic”,
că “tot ceea ce face el este rău”, că ”nu ştie nici să se joace, nici să alerge, şi toŃi ceilalŃi se
descurcă mai bine decât el.”
Se poate însă ca asemenea expresii să nu transpară direct, ci să apară doar dacă observăm
comportamentul copilului atunci când el are de rezolvat o sarcină, şi când de exemplu îl întreabă
în mod repetat pe evaluator dacă e bine cum a rezolvat sarcina, sau “pândeşte” cu coada ochiului
fiecare reacŃie a adultului. Se poate inclusiv ca la sfârşit, în ciuda rezolvării corecte a sarcinii,
copilul să afirme că “nu e bine cum am făcut”, “nu am răspuns cum trebuia”, ajungând adesea la
inferenŃe descurajatoare “orice aş face, nu sunt în stare de nimic”.
Există şi instrumente de diagnostic speciale, cum ar fi Child Depression Inventory
(Kovacs, 1981), care permit evaluarea acestor simptome atunci când copilul nu le exprimă
spontan. Copilului i se cere să evalueze cât de adevărate i se par diferite afirmaŃii, cum ar fi
“nimic nu îmi merge bine”, “mă urăsc”, “nu sunt la fel de bun ca ceilalŃi copii”.

Gândurile recurente despre boală şi moarte
Şi ele sunt prezente, dar iau forma unei anumite preferinŃe pentru macabru. La copii,
evocarea morŃii sau a bolilor grave se face cu o anxietate extremă. Anticipările anxioase se referă
la moartea persoanelor apropiate (părinŃi, fraŃi, surori), sau a copilului însuşi. Orice boală, oricât
de inofensivă, sau banală, care atinge o persoană apropiată, îi trezeşte copilului teama de o
moarte iminentă. Evenimentele dramatice (accidente, catastrofe, filme cu conŃinut şocant)
alimentează imaginaŃia neliniştită a copiilor depresivi. Ei sunt extrem de sensibili la asemenea
evenimente şi povestesc cu multe detalii tot ceea ce i-a şocat.
La copiii mai mici această teamă se manifestă ca angoasă de separare, frica de ruptură a
relaŃiei afective rămânând pe prim plan –copilul se teme că nu îşi va mai vedea unul sau pe ambii
părinŃi. Cea mai mică absenŃă sau întârziere a acestora este interpretată ca pierdere definitivă a
lor.
Culpabilitatea
Aceasta este mai puŃin întâlnită la copii. Totuşi, unii dintre ei îşi asumă consecinŃe pentru
care nu sunt responsabili, cum ar fi evenimente negative – morŃi, accidente, separări, care oferă
un teren privilegiat pentru apariŃia unor asemenea sentimente de culpabilitate. Îi putem auzi
afirmând că “este din cauza mea…”, “s-a întâmplat pentru că am fost eu rău”, “tata a plecat,
mama s-a îmbolnăvit, părinŃii s-au despărŃit pentru că eu nu am fost cuminte etc”. Un item din
Children Depression Inventory e diagnostic în acest sens “din cauza mea nu merge nimic aşa
cum trebuie”.
Lentoarea psihomotorie

51

inerŃie. IdeaŃia suicidară şi tentativele de suicid Multă vreme s-a considerat că asemenea fenomene sunt improbabile în cazul copiilor. se poate manifesta ca hipoactivitate. Acest lucru a fost accentuat de dificultatea părinŃilor de a le detecta în comportamentul celor mici. În ceea ce priveşte tentativele de suicid. pare să fie “departe”. care îi permit copilului să vorbească despre ceea ce îl preocupă. moartea. Goldston şi Gatsonis (1993).Acest lucru nu este însă deloc uşor de realizat. aşa pot să transpară gândurile despre moarte. anturajul şi copilul pot atribui adesea acest lucru oboselii. pasivitate. Dar copilul este în acest caz nu obosit. Temă de reflecŃie nr. este distras. Ele pot fi la originea fricii de a adormi sau a trezirilor nocturne. Cu toate acestea.Copilul este neatent atunci când i se vorbeşte. Problemele de somn Ele sunt la copilul de vârstă şcolară mai ales de tipul insomniilor de adormire. catastrofele. Deşi mai rară la copil. 52 . accidente. 2 ExplicaŃi de ce depresia în copilărie se manifestă preponderent prin iritabilitate şi nu prin acea tristeŃe patologică din perioada adultă. De aceea se consideră că cel mai indicat este să se folosească sarcini proiective cum ar fi testul TAT. Uneori copilul poate afirma deschis că “nu are sens să trăieşti”. VariaŃiile în greutate Ele sunt rare la copil. şi sunt acompaniate de instabilitate psihomotorie. Simptomele somatice AgitaŃia psihomotorie care poate să pară hiperactivitate este prezentă adesea la copiii cu depresie. Hipersomnia este rară la copii dar frecventă la adolescenŃi. dar apar frecvent la adolescenŃi. Problemele de atenŃie şi concentrare Acestea sunt frecvente. cu privirea în gol. răspunzând la întrebări cu dificultate. în dificultatea de a comunica acest simptom clinicianului. şi tipică pentru depresia adultă. în momentul de faŃă se consideră că ideile şi chiar tentativele de suicid sunt dintre simptomele cele mai caracteristice ale depresiei infantile. copilul executând sarcinile cu dificultate sau lentoare. De aceea evaluarea riscului de suicid este una dintre sarcinile prioritare ale clinicianului. AgitaŃia şi problemele de concentrare afectează masiv performanŃele şcolare. ceea ce poate face dificilă identificarea problemei reale de către anturaj. dacă au făcut-o. faŃă de numai 39% dintre copiii care nu au probleme depresive. malformaŃii. Adesea apar coşmaruri. care au ca temă separarea. sau. vise angoasante. ci astenic. Dar cel mai adesea el nu abordează spontan aceste teme. orice efort fizic sau mental fiind dificil pentru el. sau “nu am nici un rost pe pământ”. se ştie că 58% până la 72% dintre copiii cu diagnistic de depresie au idei suicidare. mutilare. războiul. ele sunt mai frecvente la copiii cu depresie majoră sau distimie (14%) faŃă de cei care au doar probleme de adaptare cu notă depresivă (5%). accidentele. Datorită unor studii realizate de Kovacs.

CARACTERISTICI DEPENDENTE DE VÂRSTĂ ALE DEPRESIEI
Tulburările depresive sunt caracterizate după cum se vede prin disfuncŃii la mai multe
niveluri (Herbert, 2003):
- afectiv: tristeŃe, nefericire
DisfuncŃii
pe mai - comportamental: inerŃia, lentoare, sau dimpotrivă hiperactivitate
multe - cognitiv: neajutorare, disperare, idei suicidare
paliere
- motivaŃional: apatie, dezinteres, totul părând un efort
- biologic: disfuncŃii neuochimice care se traduc în probleme ale
comportamentului de somn, comportamentului alimentar, etc.
Tocmai existenŃa acestor paliere multiple face ca în ciuda unui tablou clinic relativ
comun depresia să prezinte caracteristici diferite la vârste diferite.
În general diagnosticul de depresie este pus pe baza relatărilor verbale ale pacientului
despre simptomele sale, în principal datorită conştientizării emoŃiilor sale – tristeŃe, nefericire,
apatie.
Dar abilităŃile de verbalizare reduse îi împiedică pe copii să exprime ceea ce simt la fel
de bine ca adulŃii. De aceea se pune accentul pe identificarea manifestărilor comportamentale şi
somatice în cazul depresiei celor mici.
Mai mult decât atât, apar dificultăŃi chiar în recunoaşterea emoŃiilor resimŃite - “Sunt
depresiv pentru că aşa spune mama” – şi în conştientizarea lor de către copii.
În plus, deoarece există şi o componentă cognitivă a emoŃiilor, pe
măsură ce copiii se dezvoltă cognitiv apar tranziŃii chiar în tipul de emoŃii
TranziŃii în trăite (Kagan, 2001). De exemplu, la 2 ani copilul poate trăi sentimentul de
tipul de ruşine sau jenă, deoarece este capabil să înŃeleagă care sunt acŃiunile “bune”
emoŃii respectiv cele “rele” – care sunt răspunsurile recompensate, respectiv
negative pedepsite -, şi poate de asemenea să infereze ce se petrece în mintea altcuiva.
De aceea un copil care a spart o vază se uită ruşinat în jos sau se înroşeşte. De
asemenea, la 2 ani este deja prezentă şi empatia, care îl face pe copil să dea
semne de îngrijorare comportamentală atunci când un părinte este supărat sau
pare să sufere de durere, etc.
Între 3 şi 4 ani, capacitatea de a integra trecutul cu prezentul şi de a anticipa evenimente
viitoare îl face pe copil vulnerabil la un sentiment de tristeŃe atunci când apare o pierdere a unei
stări de lucruri anterioare, sau la anxietate în raport cu posibile boli, răniri, pierderi sau cu
dezaprobarea adultului.
În intervalul 5-11 ani are loc o expansiune a abilităŃilor cognitive ale copiilor, puse de
către Piaget pe seama dezvoltării operaŃiilor concrete. Chiar dacă în prezent teoria sa este
controversată, consecinŃele pragmatice ale acestor progrese cognitive sunt unanim acceptate.
Capacitatea de a reface mental o secvenŃă comportamentală din trecut, fenomen numit de Piaget
reversibilitate, se pare că le permite copiilor să trăiască vina atunci când au violat un standard
personal, mai ales dacă acesta a cauzat un rău altcuiva. Apoi, dezvoltarea abilităŃii de a compara

53

diferite seturi de evenimente pe baza aceleiaşi dimensiuni îi permite acum copilului să facă o
serie de comparaŃii între el şi ceilalŃi. Dacă se simte mai puŃin valoros decât alŃi copii va
experienŃia neîncrederea în sine, invidia, tristeŃea, scăderea stimei de sine.
În plus, la această vârstă capacitatea de a se identifica simbolic cu alŃii îl face pe copil să
trăiască aşa numitele emoŃii vicariante, adică îi permite să preia emoŃiile altcuiva într-o situaŃie
de viaŃă. O fetiŃă care se identifică de exemplu cu mama sa va simŃi o categorie de emoŃii când
mama este recompensată de ceilalŃi, şi o altă categorie de emoŃii dacă mama este criticată, dacă
ea răneşte pe altcineva sau dacă prin comportamentul său părintele violează un standard moral al
copilului.
O dată cu vârsta de 11-16 ani, se dezvoltă alte tipuri de abilităŃi cognitive – numite de
Piaget operaŃii formale – care îi permit adolescentului să detecteze inconsistenŃele logice
prezente în convingerile sale. De aici apariŃia unei emoŃii pe care Kagan o numeşte nesiguranŃă,
incertitudine cognitivă – de exemplu, un adolescent recunoaşte discrepanŃa dintre convingerea sa
că are un tată minunat şi realitatea faptică a eşecului profesional al acestuia. Deosebirea faŃă de
ruşine sau vină este aceea că acum agentul nu a violat nici un standard personal sau al
comunităŃii.
O altă capacitate este aceea de construcŃie a unui ideal din convingeri/caracteristici
consistente; atunci când adolescentul îşi direcŃionează proaspăt descoperita dorinŃa sexuală către
altcineva, cu convingerea că această persoană posedă trăsăturile ideale, apare sentimentul de
dragoste. O a treia abilitate cognitivă este aceea de a te convinge, prin intermediul logicii, că ai
epuizat toate soluŃiile logice la o problemă – de aici, neajutorarea, care poate duce la tentative
suicidare.
Recent, s-a demonstrat că diferenŃe între depresia timpurie şi cea adultă pot să apară şi la
nivelul parametrilor neurobiologici (Kaufman et al., 2001). De exemplu, la copiii şi adolescenŃii
cu depresie nu apare hipercortizolemia care este evidentă la adulŃi; de asemenea, copiii şi
adolescenŃii par să nu răspundă la antidepresive triciclice (imipramină, amitriptilină,
clomipramină) la fel de bine ca adulŃii.

DEPRESIA ŞI PROBLEMELE ASOCIATE
Numeroase studii au arătat că depresia este frecvent asociată cu alte probleme
psihopatologice, dintre care anxietatea este cea mai frecventă (Fleming şi Offord, 1990). Studiile
realizate de Brady şi Kendall (1992) au arătat de exemplu că există o comorbiditate anxietate-
depresie de 16% până la 62% la copii. Copiii care sunt doar anxioşi au de obicei vârste mai mici,
comorbiditatea anxietate-depresie fiind o caracteristică a copiilor mai mari.
Datorită acestor frecvente asocieri se vorbeşte adesea despre o tulburare anxioasă şi
depresivă mixtă, în care simptomele depresive sunt însoŃite de simptomele de anxietate
generalizată.
De asemenea, problemele de comportament, ADHD şi consumul de alcool sau droguri
sunt în mod egal asociate cu depresia.
În concluzie, în cazul depresiei infantile, puritatea simptomelor este întâlnită doar în 1 din
3 cazuri. Ea se asociază în jumătate din cazuri cu anxietatea şi în 1 din 4 situaŃii cu problemele de
comportament sau alte comportamente perturbatorare.

54

Temă de reflecŃie nr. 3
Cum explicaŃi faptul că, la copii, depresia este mult mai frecvent asociată cu
probleme de tip anxios decât cu alte probleme psihopatologice?

EVOLUłIA DEPRESIEI
În marea lor majoritate problemele depresive ale copilăriei cunosc o remisie după trei –
patru ani. Care este însă riscul ulterior de reapariŃie a simptomelor?
Se pare că 70% dintre copiii cu distimie prezintă ulterior un episod de depresie
majoră.Un procent asemănător de copii care au suferit de depresie majoră trec printr-un episod
nou în mai puŃin de cinci ani. În cazul celor care au trecut prin probleme de adaptare reactive de
tip depresiv riscul de recurenŃă a simptomelor este mult mai mic.
Studii longitudinale arată că depresia la vârstă adultă este de două ori mai frecventă la cei
care cu 28 ani în urmă au trecut printr-un episod de depresie infantilă, faŃă de cei care au avut în
copilărie probleme nondepresive (60% faŃă de 27%).
Depresia din copilărie pare de asemenea să aducă un important risc suicidar pe parcursul
adolescenŃei sau a vârstei adulte.
Mai ales tentativele suicidare par să vină de la persoane care trecut printr-un episod
depresiv în copilărie. De aceea, se consideră că depresia infantilă reprezintă un important factor
de risc pentru episoadele viitoare de depresie la vârstă adultă.

FACTORI ETIOLOGICI
a. FACTORI BIOLOGICI
Herbert (2003) arată că depresia unipolară are o componentă genetică estimată la 20
până la 45%. Depresia cu debut în copilăria timpurie se consideră ca având o puternică bază
genetică.
Ritmurile circadiene sau sezoniere se consideră că ar contribui la stările depresive. De
exemplu, o desincronizare în ritmul circadian care guvernează ciclul somn-veghe poate duce la
depresie; rezolvarea temporară a problemei se face prin deprivare de somn. Dacă reducerea
cantităŃii de lumină în timpul iernii duce la creşterea secreŃiei de melatonină de către glanda
pineală, rezultatul îl constituie trăsături asemănătoare hibernării, cum ar fi oboseala, somnul
excesiv, creşterea apetitului, creşterea în greutate.
Următorii stresori fiziologici se consideră că sunt importanŃi în depresie:
 Schimbările hormonale premenstruale
 InfecŃiile virale

55

Studiile indică faptul că vulnerabilitatea la depresie poate fi indusă de pierderea timpurie a unor relaŃii importante. şi sentimentele asociate de neajutorare pe care le resimte copilul (de exemplu. asociat cu dereglarea axei hipotalamo-pituitaro-adrenală. asociat cu dereglarea axei hipotalamo-pituitaro-tiroidă. 16. FACTORI PSIHOLOGICI Există dovezi ale faptului că experienŃele de viaŃă stresante (modificări în relaŃiile importante ale individului. se consideră că depresia este mai frecventă în familiile cu părinŃi depresivi sau alcoolici. Noradrenalina şi serotonina sunt principalii neurotransmiŃători implicaŃi. După Carr (1999). devemite disfuncŃionale în tulburările de dispoziŃie Teoriile biologice  teorii ale disfuncŃiei sistemului imunitar – datorită stresului cronic sau unor ale traume acute depresiei  teorii ale dereglării endocrine –depresia rezultă din reducerea nivelului de tiroxină. În general. accidente) pot precipita episodul depresiv. PărinŃii pot să transmită scheme cognitive depresogene inclusiv prin absenŃa sau reducerea pronunŃată a interacŃiunilor pozitive. pierderea mamei înaintea vârstei de 11 ani).1% dintre aceşti copii prezintă episoade recurente de depresie.5%. b. 4 Pornind de la factorii etiologici de natură psihologică. 56 . Tot factori familiali care precipită depresia sunt divorŃul sau prezenŃa unor conflicte conjugale grave şi prelungite.mecanisme poligenice care dau o vulnerabilitate la anomalii în sistemele neurofiziologice sau endocrine. Depresia parentală Copiii persoanelor cu probleme de ordin afectiv suferă de un risc crescut de dezvoltare a unor probleme de psihopatologie. ca urmare a stresului cronic  teorii ale dereglarea sistemelor de amine – în centrii nervoşi care subservesc experienŃele legate de pedeapsă sau recompensă. şi creşterea nivelului de cortizol. teoriile care pun accent pe bazele biologice ale depresiei pot fi grupate astfel:  teorii ale factorilor ereditari . incidenŃa depresiei fiind de 8. Caracterul familial al problemelor depresive pune problema unei posibile dimensiuni genetice a depresiei. Temă de reflecŃie nr. ci şi faptul de a trăi într-un mediu dezorganizant. Dar a trăi alături de părinŃi depresivi presupune nu doar transmitere ereditară a unei predispoziŃii pentru depresie. reflectaŃi asupra modalităŃilor în care ar putea fi prevenită apariŃia depresiei la copii.

şi îşi poate aminti destul de bine răspunsul la acea autoevaluare întrebare. care sunt acestea? 57 . cum ar fi Children‘s Depression Rating Scale (Poznanski et al. şi pentru a surprinde istoria dezvoltării acestei clinic/ de tulburări – inclusiv interacŃiunea cu evenimentele de viaŃă sau relaŃia cu alte boli. 1981) este un instrument de succes în obŃinerea de informaŃie despre simptomele depresive ale copiilor. nu este sigur că el înŃelege destul de clar dimensiunea temporală la care se referă întrebarea. De exemplu mai sus amintita scală de autoevaluare Children’s Depression Inventory (Kovacs. MODALITĂłI DE EVALUARE A DEPRESIEI LA COPII ŞI ADOLESCENłI Carlson (2000) sugerează că pentru a evita complicaŃiile pe care le presupune diagnosticul depresiei la copii şi adolescenŃi este indicat să se folosească mai multe strategii dintre care următoarele trei sunt notabile:  un interviu clinic/de dezvoltare  un interviu structurat  scale de evaluare şi autoevaluare. pentru a obŃine eşantioane de limbaj relevante şi pentru a evalua abilitatea cognitivă a copilului. scala nu permite o distincŃie clară între trăiri depresive datorate depresiei şi cele care vin reactiv ca răspuns la alte situaŃii sau tulburări. pentru a reconcilia eventualele diferenŃe de opinii. Există şi scale care pot fi folosite de alŃi observatori. În plus. 1983) sau Hamilton Rating Scale for Depression (1960).se sugerează inclusiv realizarea unor dialoguri comune cu ambii. Din păcate. Este necesar să se folosească întrebări deschise de-a lungul unei perioade mai dezvoltare lungi de timp. Un asemenea interviu este de obicei realizat atât cu părintele cât şi cu structurat copilul. Interviul structurat este o parte necesară a investigaŃiei deoarece necesită ca intervievatorul să pună întrebări standardizate în legătură cu o serie de Interviul simptome. Interviul clinic/de dezvoltare este necesar pentru a evalua fundalul şi Interviul debutul episodului depresiv.. II. Faptul de a cere răspuns legat de “cum Scalele de te-ai simŃit în ultimele două săptămâni” presupune că deja copilul se simte evaluare şi deprimat în mod constant. Scalele de evaluare şi autoevaluare sunt instrumente de diagnostic utile. 1992): Îngrijorarea părinŃilor în legătură cu copilul este de mult timp sau de origine recentă? Comportamentul copilului se asociază cu evenimente recente? Dacă da. Oferim în continuare câteva din întrebările clinice care pot ajuta la creionarea tulburării depresive (Hoghughi.

de recompense. familiarizându-i cu teoria învăŃării şi cu familială tehnicile de rezolvare a problemelor familiale. 58 . cu rezolvarea de probleme. Deteriorarea stării copilului este rapidă sau lentă? Copilul spune ceva despre propria sa stare? I se pare ceva neobişnuit? Copilul are o expresie ca “de câine bătut”? Poate fi făcut să zâmbească sau să râdă cu uşurinŃă? Copilul pare trist şi nefericit? Este aşa chiar şi atunci când nu îl vede nimeni? Copilul este retras? Referirile copilului la propria persoană denotă sentimente de vină sau de desconsiderare? Copilul este conştient de sursa nefericirii sale? Se plânge de probleme de somn? Care este orarul său de somn? Vorbeşte despre corpul său ca şi când ar fi bolnav sau ar fi “în descompunere”? A recurs la acte deliberate de autorănire? Cum anume? Cu cât timp în urmă? Cât de persistent? Acelaşi act sau altele diferite? Cât de serioase au fost aceste răni? Au atras atenŃia specialiştilor? Nu cumva acestea au fost acte de manipulare? Depresia copilului este episodică sau continuă? Pare să fieun răspuns la circumstanŃe adverse cunoscute? Dacă da. De asemenea e inclus un program de sporire a evenimentelor agreabile şi de învăŃare a relaxării. Se îmbină diferitele tehnici de învăŃare a unor competenŃe sociale şi de comunicare. care pe durata a 14 săptămâni îi Terapie asociază pe părinŃi la proiectul terapeutic. atât de către copii cât şi de către părinŃi. perioadele de depresie alternează cu cele de normalitate sau de exagerată bună dispoziŃie şi expansivitate? Copilul este conştient că are nevoie de ajutor? Se gândeşte că starea sa va suferi o îmbunătăŃire? III. controlul gândurilor negative. sunt ele destul de grave pentru a motiva o asemenea reacŃie? Dacă sunt episodice. De aceea Lewinsohn şi colaboratorii săi au propus o strategie globală de terapie familială cognitiv-comportamentală. MODALITĂłI DE INTERVENłIE TERAPIA COMPORTAMENTALĂ Modelul comportamental al depresiei propus de Lewinsohn (1974) consideră că aceasta apare datorită în principal lipsei de întăriri pozitive. oferite copilului.

furioşi. expresia facială. Teoria lui Beck asupra depresiei (1979) consideră că emoŃiile negative. Pentru aceasta copilul emoŃiilor poate fi ajutat să îşi “noteze” trăirile într-un calendar de tipul “Cum mă simt azi”. Li se sugerează astfel să fie atenŃi la tot ceea ce copilul face bine şi să recompenseze prin elogii explicite sau recompense diverse . copiii putând astfel să înveŃe cum arată ceilalŃi când trăiesc anumite emoŃii. emoŃiile pe care le trăieşte. PărinŃii capătă astfel un rol de coterapeut. Temă de reflecŃie nr. PărinŃii adesea învaŃă spontan pe parcursul acestor şedinŃe de consiliere că au tendinŃa de a interveni pentru a semnala şi reproşa comportamentele indezirabile ale copiilor lor. şi a le arăta că ceea ce simt este cauzat de ceea ce gândesc. reproşuri. care are ca scop recunoaşterea trăirilor şi emoŃiilor (Dudley. dovezi de afecŃiune. 1997). dar că nu sunt atenŃi la comportamentele meritorii şi nu le laudă decât rar. pentru a transforma această activitate într-un plăcută pentru copil. Li se sugereză pe cât posibil diminuarea numărului de întăriri aversive (pedepse.cadouri. Acestea se cer înlocuite cu gânduri funcŃionale. Scopul terapiei cognitive este de a corecta aceste distorsiuni prin examinarea directă. O tehnică simplă şi eficace. Sarcina majoră a terapeutului este de a înlocui această “vorbire cu sine negativă” cu o “vorbire cu sine pozitivă”. DificultăŃile de verbalizare Recunoaşterea pot fi depăşite dacă se folosesc stimuli vizuali – imagini. folosită de Petot (1999) constă în comunicarea la un nivel cultural corespunzător pentru părinŃi a ipotezei etiologice a lui Lewinsohn. am opta preponderent pentru utilizarea tehnicilor comportamentale şi mai puŃin a celor cognitive? TERAPIA COGNITIVĂ Acestea au la bază intervenŃia asupra distorsiunilor sau a convingerilor eronate care stau la baza depresiei. pentru a-l ajuta pe individ să ajungă la o viziune mai realistă despre sine. care sunt indicatorii comportamentali ai emoŃiilor (tonul vocii. sunt cauzate de distorsiuni ale gândirii care includ stima de sine negativă. 5 Care ar fi motivele pentru care. raŃională. dezamăgiŃi de cei din jur. postere –sau jocuri de emoŃiilor rol. critici) şi sporirea numărului de întăriri pozitive. Adaptarea terapiei cognitive la copii presupune a-i învăŃa pe copii să identifice modul negativ de a gândi şi simŃi într-o situaŃie problematică. o privire negativă asupra trecutului şi prezentului. într-o intervenŃie cognitiv-comportamentală în depresia la vârste mici. Atunci când copiii sunt prinşi în gânduri automate negative. pentru ca mai apoi să poată fi “atacate” tocmai gândurile automate disfuncŃionale care stau în spatele Restructurare emoŃiilor sale negatove. inclusiv depresia. La copii. Copilul trebui ajutat apoi să înŃeleagă care este legătura dintre cogniŃiile sale. logică a părerilor proprii. mediu şi viitor. şi comportamentul său. şi lipsa de speranŃă în ceea ce priveşte viitorul. Apoi intervenŃia cognitivă propriu-zisă îşi propune în primul pas Monitorizarea monitorizarea trăirilor. terapia cognitivă începe cu educaŃia afectivă. iar cognitivă 59 . se simt trişti. prezentat atractiv. etc. emoŃiilor pe parcursul unei zile. gesturile caracteristice).

dintre care anxietatea este cea mai frecventă. Numeroase studii au arătat că depresia este frecvent asociată cu alte probleme psihopatologice. pe măsură ce sporesc şi abilităŃile cognitive. Pe lângă simptomele „universal valabile” ale depresiei. sunt mult mai frecvente la copii şi adolescenŃi. ele duc la creşterea stimei de sine şi la sporirea sentimentelor pozitive. etc. Neajutorarea sau tristeŃea se amplifică o dată cu vârsta. distimia. Simptomele depresive variază odată cu vârsta şi pot pune probleme de diagnostic considerabile. Pentru reducerea iritării sau anxietăŃii care adesea însoŃesc depresia copiilor se folosesc şi tehnici de relaxare. “Pot să fac asta dacă încerc”. “Îmi place de mine”. la copii se poate face distincŃia între mai multe tipuri sau forme de depresie: depresia majoră. după cum s-a mai afirmat. prin care copilul învaŃă să îşi relaxeze musculatura. Din punctul de vedere al dispoziŃiei. “Sunt la fel de bun ca şi ceilalŃi copii”. amitriptilinei) sau tetraciclice (Ludiomil – maprotilină) s-au dovedit. Temă de reflecŃie nr. 6 GândiŃi-vă la o modalitate în care aŃi putea utiliza jocul şi poveştile pentru a interveni în depresie. Alte medicaŃii antidepresive folosite în momentul de faŃă sunt substanŃele inhibitoare ale monoaminoxidazei sau antidepresivele serotonergice de “nouă generaŃie” cum ar fi Prozac. Tocmai de aceea. întâlnite la toate vârstele (vezi DSM IV). rărirea / încetinirea ritmului vorbirii sau al motricităŃii. se pare că la copii şi adolescenŃi 60 . utilizarea terapiilor cognitiv- comportamentale în depresia timpurie se impune o dată în plus. reacŃiile depresive şi problemele de adaptare. Deocamdată însă studiile farmacologice nu au demonstrat fără echivoc utilitatea medicaŃiei antidepresive la copii şi adolescenŃi. mai ales atunci când se simte trist sau furios "Ştiu că părinŃii mă iubesc”. Antidepresivele triciclice (de tipul imipraminei. Ele vizează: pierderea apetitului. copilul este încurajat să repete de mai multe ori pe zi. în schimb stima de sine şi problemele somatice par să se reducă o dată cu vârsta. poate pentru că mecanismele neurochimice implicate nu sunt identice cu cele de la adulŃi. simptomele aşa-zis somatice. insomnii. de o eficacitate limitată în cazul copiilor. să respire regulat. Rezumat Ca şi în cazul adulŃilor. Atunci când aceste afirmaŃii sunt repetate. Care ar fi scopul şi avantajele utilizării unor astfel de strategii? TERAPIA PSIHOFARMACOLOGICĂ Deşi există o gamă largă de antidepresive folosite în tratamentul adulŃilor la copii rezultatele acestora sunt mai puŃin evidente. care par să atingă sfera vegetativă.

în vreme ce terapia cognitivă are la bază intervenŃia asupra distorsiunilor sau a convingerilor eronate care stau la baza depresiei. Teme de auto-evaluare 1. Oxford. DescrieŃi pe scurt comportamentele probabile şi observabile la clasă ale unui elev cu depresie. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Herbert. recompense. care apare adesea în contextul unei intoleranŃe la frustrare. 2.predomină nu atât tristeŃea cât iritabilitatea. Pentru terapia depresiei la copii se apelează la: intervenŃii comportamentale. DaŃi exemple de principii şi tehnici din terapia cognitiv-comportamentală aşa cum sunt ele adaptate pentru intervenŃia în cazul anxietăŃii şi /sau depresiei la copii. M. în vârstă de 10 ani. cognitive şi/sau psihofarmacologice. BPS Blackwell. Aceste sarcini se vor putea discuta la a doua consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor on- line. Typical and atypical development. 61 . From conception to adolescence. (2003). Terapia comportamentală se bazează în principal pe administrarea de întăriri pozitive.

Se consideră că răspunsul anxios este datorat reacŃiei a patru sisteme separate (Herbert. modalităŃile variate în care aceasta se manifestă. Aceste patru sisteme nu sunt perfect sincronizate unul cu celălalt. 62 . Simptomatologia anxietăŃii Tulburările de tip anxios se pot manifesta de-a lungul unui continuum. De exemplu. conştientizate de către individul care le trăieşte.MODULUL 7 COPIII CU ANXIETATE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu simptomatologia anxietăŃii la copii. modul în care se autoevaluează (“Nu sunt în stare să fac faŃă acestei situaŃii”). este posibil ca să avem doar o anxietate verbală –cineva să afirme că este anxios în legătură cu un posibil cutremur – fără însă ca din punct de vedere fiziologic să apară o modificare la nivelul creierului său sau al altor segmente corporale. I. Acest tip de reacŃii apar în mare parte datorită evaluării subiective pe care o face o persoană relativ la faptul că există o ameninŃare la adresa stării sale de bine psihologic sau fiziologic. 2003): ♦ FIZIOLOGIC: răspunsuril intermediate de sistemul nervos autonom – se secretă adrenalină. Aşa cum se poate ca schimbări fiziologice – de exemplu. precum şi cu metodele de diagnostic şi intervenŃie în cadrul tulburărilor anxioase. de activare. Obiectivele modulului: După parcurgerea acesti modul veŃi:  cunoaşte caracteristicile cognitiv-comportamentale ale tulburărilor de anxietate  putea proiecta aplicarea unor metode de evaluare şi intervenŃie în domeniul tulburărilor de anxietate  putea imagina proiecte de cercetare/investigare a unor aspecte ale tulburărilor de anxietate Acest modul prezintă factorii implicaŃi în etiologia anxietăŃii la copii. glucidele sunt “arse” la Patru nivelul musculaturii sisteme de ♦ COMPORTAMENTAL: comportamentul direct observabil al persoanei ♦ AFECTIV: experienŃele.după cum arată Kagan (2001). creşte ritmul bătăilor inimii. variind de la o reacŃie de arousal.să nu fie nici măcar detectate. care în “cantităŃi “ mici poate duce la îmbunătăŃirea performanŃei Tulburările de individului. precum şi principiile terapeutice. pornind de la o abordare cognitiv- comportamentală în procesul de intervenŃie. modificarea ratei cardiace . la intensitatea unei reacŃii de panică ce poate provoca tip anxios imobilizarea persoanei respective. emoŃiile trăite de individ răspuns ♦ COGNITIV: afirmaŃiile pe care individul le face despre sine. cu alte cuvinte schimbările unuia nu antrenează neapărat schimbările celuilalt.

dificultăŃi de concentrare. trăsături depresive. pervasivă. greaŃă sau alte stări de disconfort corporal/durere . CARACTERISTICILE TULBURĂRILOR ANXIOASE LA COPII Caracteristici Anxietatea se referă la teama sau îngrijorarea nerealistă/nonnecesară din partea unui copil. Frica poate să fie legată: Frica . De asemenea. sentimente ale unui dezastru iminent . reactivă la anumite circumstanŃe. pe care individul o detectează şi o interpretează ca fiind reflectarea stării sale de anxietate. frici iraŃionale.fie de comportamentele sociale ( a vorbi în faŃa unui grup) . tremoruri . o provocare din mediu – generează o stare fiziologică internă particulară. performanŃe şcolare scăzute.fie de evenimente. Se mai face distincŃia şi între niveluri ale anxietăŃii determinate de trăsăturile de personalitate (anxietatea ca trăsătură ). palpitaŃii sau paloare . frica este legată de contextul social al experienŃelor copilului. nevoia de încurajare constantă . sau poate fi focală.fie de figurile de ataşament (prezenŃa părinŃilor) . Anxietatea adultă de obicei este diagnosticată atunci când un eveniment. Ea se poate traduce de exemplu în aşa-numitul mutism electiv 63 . iar când evitarea nu este posibilă. tensiune sau incapacitate de relaxare . care suscită îngrijorarea (moartea). Adesea. Copii anxioşi îşi dezvoltă modele de comportament care presupun evitarea sistematică a anumitor contexte sociale. se poate ajunge la perturbarea întregului comportament şi prin urmare chiar a traseului de dezvoltare a copilului. respectiv de situaŃii particulare care sunt percepute drept stresante de către individ (anxietatea ca stare). în ale anxietăŃii orice combinaŃie a următoarelor caracteristici (Hoghughi. nelinişte . manifestată într-un interval de trei sau mai multe luni. ticuri. hiperactivitate . fie el intern – un gând – sau extern – o ameninŃare. iritabilitate .  MANIFESTAREA EXCESIVĂ A FRICII SAU A NELINIŞTII ÎN CONTEXTE NORMALE. tendinŃa de retragere din faŃa unor situaŃii/persoane noi. Întrucât se manifestă în numeroase situaŃii. constipaŃie/enurezis nocturn În plus. copiii anxioşi pot manifesta şi distractibilitate. apare o frică de intensitate mare. transpiraŃie excesivă . indecizie . 1992): . îngrijorare . tulburări de somn . previzibile sau neaşteptate. anxietatea poate fi generală. nelinişte .

 DIFICULTĂłI DE AJUSTARE Problemele de adaptare se pot manifesta inclusiv sub formă depresivă. 1992). dar gradual prevalenŃa lor creşte. Tulburările de tip anxios pot fi deja evidente la vârstă preşcolară. şi se manifestă prin incapacitatea copilului de a vorbi la grădiniŃă. atingând mai ales în adolescenŃă nu doar o frecvenŃă. ceea ce îi condamnă la izolare socială. Constă în frica excesivă de separarea de părinŃi sau alte figuri de ataşament. se pare că anxietatea experienŃiată la vârste mici reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea patologiei asociate cu panica. vomă . tahicardie.cefalee . în ciuda faptului că mediul sau evenimentele la care este expus copilul nu sunt în mod anormal ameninŃătoare (Jalenques.sau selectiv care apare la copiii mai mici de 5 ani. După Costello şi colaboratorii (1995) între 9 şi 13 ani acest tip de tulburări este majoritar.etc.dureri abdominale . sau alte tulburări anxioase de la vârstă adultă (Last & Beidel. îngrijorare exagerată legată de posibila rănire sau pierdere a separare 64 . agorafobia.probleme alimentare. abilităŃi reduse de adaptare socială. ci şi o intensitate sporită. atât prin intensitatea cât şi prin durata sa.după cum arată studiile longitudinale. Oricum trebuie reŃinut faptul că. 1991). Lachal & Coudert. multe din problemele emoŃionale ale adolescenŃilor par să se rezolve o dată cu intrarea în vârsta adultă. În plus. Se pare că în adolescenŃă tulburările anxioase sunt mai frecvente în cazul fetelor decât al băieŃilor. Tema de reflecŃie nr. sau în prezenŃa unor prieteni.9% pentru copiii de 10 ani). 1 ÎncercaŃi să găsiŃi explicaŃii pentru reducerea problemelor emoŃionale ale adolescenŃilor odată cu înaintarea în vârstă.  SIMPTOME DE ORDIN FIZIC Copilul poate să manifeste : . procentul de tulburări de acest tip urcă până la 9. PREVALENłA În cazul unui procent de 4-6% dintre copii frica devine problematică (după unii autori. spasme esofagiene. de aceea nu este deloc surpinzător faptul că mulŃi din copiii cu anxietate au şi o stimă de sine scăzută. După unii autori (Messel şi Beidel. În acest caz. 2003). fiind oarecum asemănătoare unor “dureri de creştere” (Herbert.probleme de somn . TIPURI DE ANXIETATE Anxietatea de separare este cea mai frecventă tulburare de tip anxios Anxietatea de din copilărie. este posibil ca să i se pună copilului un diagnostic de tulburare de tip anxios. 1994) prevalenŃa tulburărilor anxioase este cea mai ridicată dacă luăm în calcul toate problemele de adaptare care apar pe parcursul copilăriei.reacŃii neurovegetative: creşterea presiunii arteriale.

probleme gastrointestinale. Atacul de La sfârşitul adolescenŃei apar brusc şi numeroase atacuri de panică. difuză. Atacuri neaşteptate – neanunŃate. relaŃiile sociale. de ex. Asemenea sentimente de frică nu pot fi Ńinute sub control şi duc la evitarea situaŃiilor respective. refuz şcolar. locuri publice. generalizată sănătatea persoanelor semnificative. coşmaruri având ca temă separarea. de insecte.disconfort. frisoane sau dimpotrivă senzaŃii de căldură. acompaniat de simptome fizice precum palpitaŃii. teama de a dormi singur sau fără părinŃi. De exemplu.). depersonalizare/derealizare. şi simptome fizice – dureri de cap. Fobia şcolară cunoaşte o incidenŃă sporită la vârsta de 11-12 ani. sau de faptul de a fi devenit nepopulari pentru colegii lor. sau evenimente din mediul înconjurător. frica de moarte. senzaŃia de sufocare. în aspectul fizic. dureri la nivelul pieptului. În schimb. Poate din această cauză copiii au o exagerată conştiinŃă de sine. Anxietatea poate fi generalizată. Fobiile simple – de animale (câini. 2 De ce credeŃi că fobia socială apare mai frecvent în adolescenŃă şi la vârsta adultă decât în perioada copilăriei? În ce fel mediul şcolar ar putea contribui la facilitarea apariŃiei fobiei sociale? ArgumentaŃi răspunsul. îngrijorare. Anxietatea poate lua şi forma unor fobii –a unor sentimente de frică exacerbată Fobiile în prezenŃa unor obiecte sau situaŃii particulare. opilul dorind să exceleze la şcoală. Apare de obicei mai târziu decât anxietatea de separare. dar numai pentru 2% dintre aceştia simptomele sunt cu adevărat problematice. tremurături. Tema de reflecŃie nr. de stomac. ameŃeală. De exemplu la copiii de vârste mai mari anxietatea generalizată se manifestă printr-o îngrijorare excesivă legată de sănătatea proprie sau cea a mamei lor. În cazul agorafobiei. s-ar părea că există paternuri diferenŃiate de tulburări anxioase. implicând în acest caz o Anxietate teamă şi nelinişte excesivă legată de performanŃa şcolară. există o teamă intensă de a fi lăsat singur sau de a te afla în spaŃii largi. Asemenea îngrijorări sunt însoŃite de simptome fizice – dureri de cap. anxietatea de separare apare deja la 8-12 luni şi s-ar părea că poate fi legată de viitoare probleme de ataşament anxios. părinŃilor. de teama de a nu acŃiona într-un mod care ar atrage după sine umilirea din partea celorlalŃi. Mattis şi Ollendick (2002) descriu trei tipuri de atacuri de panică: 1. Îngrijorările legate de propria competenŃă au adesea un caracter perfecŃionist. paralizându-le reacŃiile. În funcŃie de vârstă. dureri musculare. în sport. de notele de la şcoală. de anumite obiecte. greaŃă. În schimb.vomă – atunci când are loc sau este doar anticipată despărŃirea. Uneori atacurile de panică panică şi anxietatea generalizată coexistă. care nu se asociază cu evenimente/stimuli declanşatori şi apar spontan “din senin”. fobiile sociale apar prepronderent în adolescenŃă. 65 . de rănire – pot să dateze din copilăria timpurie. fobia poate fi socială atunci când presupune evitarea unor situaŃii sociale. în relaŃiile sociale. care sporadic se înregistrează şi pe parcursul copilăriei. Un atac de panică presupune un episod intens de frică. Estimările arată că în adolescenŃă aproximativ 7% dintre indivizi raportează existenŃa unor fobii. Fobia şcolară se referă la o nelinişte exagerată legată de şcoală.

izolarea sau respingerea socială. ReexperienŃierea intrusivă a evenimentului (de exemplu. Copiii se agaŃă de părinŃi. Tema de reflecŃie nr. apoi i s-a dat numele de refuz şcolar.TranziŃia de la şcoala primară la gimnaziu. de exemplu teste/teze/examene. Cele mai frecvente obsesii la copii şi adolescenŃi se referăla frica de contaminare (35%) şi gânduri legate de rănirea propriei persoane sau a celor apropiaŃi (30%). Ollendick şi Tonge (1995) au arătat că există o serie de factori care pot precipita dezvoltarea refuzului şcolare. De exemplu.Boala unui membru al familiei. Comportamentele compulsive sunt ritualuri compulsivă repetitive. Ele pot avea cauze multiple – separarea de părinŃi.2. jocuri în care 66 . King.Frica de anumite aspecte ale mediului şcolar. atacul de panică întotdeauna când are un examen) 3. caracterizat prin anxietate intensă care duce la absenŃă prelungită de la şcoală. faptul de a fi nevoit să utilizezi toaleta şcolară. lipsite de sens.Evenimente familiale cum ar fi schimbarea domiciliului sau separarea părinŃilor. Comportamentele compulsive frecvente sunt cele de curăŃire. un adolescent poate să se teamă că “înnebuneşte” sau poate crede că atacurile sale de panică sunt rezultate ale unei boli terminale. Copilul reacŃionează cu frică extremă şi neajutorare. până la un refuz total de a mai merge la şcoală. refuză să se îmbrace pentru şcoală (în uniformă). . 3 În ce fel tranziŃia de la şcoala primară la gimnaziu poate precipita dezvoltarea refuzului şcolar ? Tulburarea Obsesiile sunt gânduri recurente. Refuzul IniŃial această tulburare a fost denumită fobie şcoalară. Acest tip de tulburare afectează aproximativ 1% din copiii de vârstă şcolară. probleme de violenŃă domestică. La începutul anilor ’40 a fost descris un tip particular de tulburare emoŃională. în ciuda rugăminŃilor sau ameninŃărilor părinŃilor. . care apar aproape imediat după expunerea la sau în anticiparea unei situaŃii declanşatoare (de exemplu. Asemenea probleme pot duce de la dificultăŃi în a pleca de acasă dimneaŃă. refuză să iasă din maşină şi să intre pe poarta şcolii. Atacuri de panică legate de anumite situaŃii. PrevalenŃa este crescută în preadolescenŃă şi adolescenŃă. coşmaruri. Stresul post. persistente. DificultăŃile legate de şcoală nu sunt în acest caz datorate unor şcolar circumstanŃe reale din mediul şcolar. fiind intrusive. Atacuri de panică predispuse situaŃional – nu apar întotdeauna imediat după expunerea la un factor declanşator. care sunt experienŃiate ca obsesiv. La unii copii există o legătură între această tulburare şi ticuri. Acesta se referă la expunerea copilului la un stresor care implică traumatic ameninŃare cu moartea sau pericol de lezare a integrităŃii fizice sau emoŃionale a persoanei. aceştia fiind de obicei elevi cu rezultate bune. În asemenea cazuri. . refuzul şcolar presupune şi somatizări – simptome somatice care nu au la bază o patologie reală. percepŃia incapacităŃii proprii de a stabili prietenii. copiii rămân acasă perioade intermitente de săptămâni/luni. comportamente de verificare. pentru un adolescent. cum ar fi: . îngrijorare legată de boala unui membru al familiei. În plus.

Cu toate acestea. evitarea unor factori legaŃi de traumă şi o reactivitate fiziologică cronică exagerată sunt de asemenea prezente. de fantome.  La 7-8 ani ani copiii se tem de diferite aspecte legate de şcoală.  La 1-2 ani. unii copii sunt exagerat de temători în raport cu orice situaŃie şi au nevoie de un plus de confort din partea părinŃilor. răniri corporale. 67 . anticipând propriul eşec şi evaluându-şi în termeni negativi propria performanŃă. Morris şi Kratochwill (1985). 1992) de fapt nivelurile exagerat de reduse ale anxietăŃii îl privează pe copil de un sistem corespunzător de alertă. iar mai recent Ollendick şi King (1991) au propus. Donovan & Brechman-Touissant Fobia socială (1999). de pericolul fizic. de fiinŃe sau evenimente supranaturale. sănătate. anxietatea poate veni ca un răspuns normal la o întreagă constelaŃie de evenimente. Deşi un nivel redus de anxietate poate fi considerat o adevărată binecuvântare (Hoghughi.  La 5-6 ani predomină frica de animale sălbatice. frica de a fi lăsat singur. 1996). Într-un studiu recent realizat de Spence. de monştri sau de “oameni răi”. s-a constatat că şi copiii cu fobie socială manifestă. studiul amintit reliefează faptul că la copii acest tip de asumpŃii par să reflecte realitatea: copii cu fobie socială demonstrează abilităŃi sociale reduse. performanŃe şcolare. Într-o anumită măsură. Acest lucru sugerează prezenŃa unui cerc vicios care menŃine anxietatea socială şi comportamentele de evitare. fiecare copil trăieşte frica într-unul sau altul din momentele vieŃii sale. un pattern de cogniŃii negative relativ la situaŃiile sociale. apar frici sociale. Într-o încercare de a clasifica fricile normale care apar la copii în diferite perioade de vârstă. cu rolul de semnalizare a situaŃiilor stresante nedorite. de străini şi de separea de părinŃi. Aşadar aceasta ar fi o succesiune normală a trăirilor de frică pe care le “parcurge” orice copil. frica de străini. Nu trebuie uitat nici faptul că diferiŃi copii pot manifesta reacŃii diferite la aceleaşi situaŃii care induc anxietatea.  La 3-4 ani apare teama de întuneric. având rolul de reglare a interacŃiunilor lor cu mediul (Kagan. de schimbări apărute în mediu. mai puŃine interacŃiuni sociale şi mai multă „stîngăcie” în relaŃionarea cu colegii. de lipsa suportului (mişcări bruşte prin care ar putea fi scăpaŃi din braŃele adulŃilor). 1994. De asemenea. FRICA ŞI DEZVOLTAREA NORMALĂ Frica este o emoŃie normală care se manifestă începând cu vârsta de 6-7 luni. de la schimbări legate de şcoală. următoarea succesiune:  Între 6 şi 12 luni copiii se tem de sunete putenice care vin din spatele lor. Prin urmare. pe baza frecvenŃei cu care ele apar la vârste diferite. educatorilor sau a prietenilor lor.apare evenimentul). Deci absenŃa fricii /anxietăŃii este dezadaptativă. examene. până la divorŃul părinŃilor. frica de insecte sau de animale mici. frica este deci una din caracteristicile emoŃionale normale ale copiilor. De aceea. sau legate de război. ca şi adulŃii. Dacă în cazul adulŃilor se consideră că această biasare în procesarea realităŃii sociale distorsionează realitatea. predominantă este anxietatea de separare. ea poate fi un simptom care semnalizează necesitatea investigării altor tulburări de ordin fizic sau psihologic/psihiatric.  La 9-11 ani. Sroufe.

Dimensiunea fiziologică a reacŃiei de “fugă sau luptă”. Anxietatea este considerată anormală când apare mai frecvent. Anxietatea Copiii părinŃilor anxioşi . Un studiu realizat în acest sens de Barett şi colaboratorii săi în 1996 le-a solicitat părinŃilor să discute cu copiii lor despre cum anume să se raporteze la situaŃii ambigue. copilul experienŃiează o serie de senzaŃii fizice: bătăi ale inimii. dar şi prin oferirea unui model comportamental pe care copii îl preiau prin învăŃare vicariantă. cu o intensitate mai mare decât în cazul majorităŃii indivizilor. în sport. Aceste reacŃii fiziologice sunt procesate de către sistemul nervos autonom. provocate de descărcarea adrenalinei în sânge. şi apar datorită modificărilor din chimismul organismului. ca şi când aceştia ar fi ameninŃători. 1995). anxietatea este folosită pentru a asigura complianŃa şi internalizarea regulilor şi valorilor sociale. şi părinŃii folosesc frica resimŃită de copil pentru a-l învăŃa să evite pericolul. o anxietate disfuncŃională? Un prim răspuns îl oferă contextul – frica Anxietate normală fiind cea proporŃională cu ameninŃarea obiectivă pe care o conŃine o disfuncŃională situaŃie particulară. Anxietatea parentală poate să contribuie deopotrivă prin componenta genetică. Se consideră că există o relaŃie de forma unui U inversat între eficienŃa performanŃei şi anxietate. sau când durata şi caracterul pervasiv al simptomelor semnalizează o evoluŃie atipică. FACTORI ETIOLOGICI Mai multe variabile contextuale sunt asociate cu diagnosticul tulburărilor anxioase (Tarabulsy & Hemond. Frica are rolul de a stimula reacŃia de “fugă sau luptă” a organismului în caz de pericol şi de a tonifia organismul pentru performanŃe superioare la examene. Variabile de ordin social au fost luate în considerare de studii care au arătat o incidenŃă mai mare a tulburărilor anxioase la copii cu părinŃi din medii sociale defavorizate. 1999). Astfel se menŃine un optimum de funcŃionare a organismului până când criza a trecut.au un risc parentală crescut de a fi diagnosticaŃi ca având tulburări anxioase. uscarea gurii. Pe de altă parte. În asemenea situaŃii de criză sau care sunt solicitante. izolaŃi social. frisoane. analiza înregistrărilor video ale acestor discuŃii a relevat faptul că părinŃii anxioşi se încurajează reciproc în a propune soluŃii 68 . Tema de reflecŃie nr. transpiraŃia mâinilor. 4 IdentificaŃi situaŃii din viaŃa cotidiană în care frica resimŃită de un copil are rol adaptativ. tremurături. Fobia Se pune întrebarea astfel când putem să vorbim despre o frică anormală sau normală vs. dacă e cronicizată şi nu se rezolvă prin acŃiune (date fiind constrângerile impuse copilului acasă sau la şcoală.care suferă de panică sau fobii . Stilul parental anxios pare să îi înveŃe pe copii să interpreteze şi să răspundă la stimuli caracterizaŃi prin ambiguitate într-un mod defensiv. heritabilitatea anxietăŃii fiind de aproximativ 40-50% (Thapar & McGuffin. ori faptului că multe frici sunt mai mult simbolice decât reale) duce la patologie. Dar şi un mediu “bun” poate în aceeaşi măsură să ducă la anxietate. senzaŃia de “fluturi” în stomac.

Se referă la aspecte care Ńin de copil şi par să îl distingă de ceilalŃi de Temperamentul foarte timpuriu (după unii autori. traume (abuz. ceea ce duce la eşecul copiilor în faŃa unor situaŃii de viaŃă stresante. este subminată încrederea copiilor că vor face faŃă unor situaŃii provocatoare. decesului). Ulterior. interogarea copiilor a sugerat că aceştia şi- au însuşit soluŃiile propuse de părinŃi. un pattern ce caracterizează unii copii deja înaintea vârstei de 2 ani. ApariŃia tulburărilor anxioase pare să fie legată de o patologie diversă a familiei.evitative şi nu soluŃii prosociale copiilor lor. manifestându-se printr-o timiditate extremă. care nu se rezumă la tulburări anxioase. de regulă mama (Bowlby. tulburări de somn. chiar de copilului la naştere). De asemenea. care pot fi factori de risc în dezvoltarea anxietăŃii de către copii. ataşament din 1973). ambivalentă. Aceşti indicatori comportamentali se asociază cu un nivel de arousal ridicat. violenŃa familială. dintr-o perspectivă a dezvoltării. s-a demonstrat creşterea nivelului de Evenimentele de anxietate ca răspuns la stimuli asociaŃi evenimentelor traumatice. tendinŃa de nu aborda situaŃii sau persoane noi. imprevizibilă au fost puse în legătură cu simptomatologia anxioasă. Dintre copiii la care se manifestă toate formele de anxietate între 5 şi 11 ani. O rată crescută a tulburărilor negative. Această susceptibilitate se manifestă în diverse contexte şi îl predispune pe copil la dezvoltarea unor tulburări de tip anxios (Kagan şi colab.. Controlul parental excesiv. divorŃului. depresie. cum sunt stresante 69 . poate să îmbrace mai multe forme. Controlul exagerat şi protejarea excesivă a copilului pot duce la stabilizarea inhibiŃiei comportamentale sau a efectelro unor evenimente de viaŃă negative (ambele vor fi detaliate în continuare). experienŃe intrusive. Acestea se referă la istoria interacŃiunilor dintre copil şi adultul care este RelaŃiile de în mod principal responsabil de îngrijirea sa. este necesar să fie luate în calcul atât caracteristicile copilului cât şi interacŃiunile pe care acesta le experimentează cu mediul său. Numeroase modele au fost propuse în acest sens: o atitudine de protecŃie exagerată a copilului de către părinte. Ca urmare a unor traume. a căror frică de separare se poate transforma în diferite tulburări anxioase. de unde expectanŃele scăzute legate de succesul personal şi autoeficacitatea redusă în rezolvarea de probleme. sau de a le întâmpina printr-o iritabilitate crescută (deja înaintea vârstei de 14 luni). hiperprotecŃia şi criticismul reprezintă caracteristici parentale suplimentare. Aproximativ 10% dintre copii îşi conservă acest model comportamental la vârsta de 5 ani. care se leagă de acest aspect. Se vorbeşte astfel de inhibiŃia comportamentală. Krohne & Hock (1991) au sugerat că hipercontrolul parental interferează cu achiziŃionarea de către copil a unor abilităŃi de rezolvare de probelme eficiente. Anxietatea de separare. cum ar fi Thomas şi Chess. disfuncŃii somatice. O serie de evenimente postnatale cu consecinŃe pentru sănătatea copiilor au fost luate în considerare: separarea de părinŃi (datorită spitalizării. Este vorba de o susceptibilitate crescută de ordin comportamental şi neurologic pentru emoŃii negative. de la proteste normale faŃă de plecarea părinŃilor la o preocupare neliniştită exagerată faŃă de mamă şi tot ceea ce Ńine de aceasta. viaŃă traumatice. sau o atitudine copilăria timpurie inconstantă. catastrofe naturale). apariŃia unor comportamente evitative. cei mai numeroşi sunt cei care s-au caracterizat prin inhibiŃie comportamentală cu trei ani în urmă. De aceea. tendinŃa de a plânge mai mult decât majoritatea copiilor în diferite situaŃii. 1990). anxioase s-a înregistrat şi ca urmare a unor dezastre naturale. Copiii din categoria din urmă sunt cei “exagerat de dependenŃi”.

de exemplu după un accident rutier. divorŃul. Tema de reflecŃie nr. furtunile. luptă – răspuns agresiv. • CondiŃionarea clasică – cuplarea unui stimul iniŃial neutru cu o situaŃie care a produs frica sau durerea. • Modelarea – o persoană care e considerată asemănătoare cu propria persoană este percepută ca fiind anxioasă. cum ar fi separarea părinŃilor. • Generalizarea anxietăŃii învăŃate la alte situaŃii – de exemplu. 1986).cutremurele. Dacă experienŃele traumatice sunt mai puŃin comune. separarea la copiii mici. aceste simptome sunt ameliorate relativ rapid după evenimentul traumatic. Modul în care fiinŃa umană evaluează pericolul este foarte personal. După cum sugerează Donovan & Spence (2000). moartea unui membru al familiei. se sugerează că stilul parental intervine ca variabilă mediatoare. putând lua forma unei reacŃii de: . 5 Pentru fiecare dintre procesele ce pot declanşa anxietate încercaŃi să daŃi un exemplu care să ilustreze învăŃarea sau declanşarea anxietăŃii. McFarlane (1987) a arătat că mamele anxioase şi hiperprotective au copii cu un nivel ridicat de stres postraumatic. o persoană care a fost umilită la şcoală poate experienŃia anxietate acută în orice situaŃie în care e testată sau evaluată (la un test pentru obŃinerea carnetului de conducător auto). condiŃii de viaŃă sau de muncă. • ÎnvăŃarea vicariantă – o persoană devine anxioasă pentru că vede cum altcineva trece printr-un eveniment înfricoşător. 1990. relaŃii de familie. copiii sunt adesea confruntaŃi cu evenimente de viaŃă negative. ANTECEDENTE/PRECURSORI AI ANXIETĂłII Anxietatea poate fi învăŃată din sau declanşată de următoarele procese (Herbert. evenimente de viaŃă stresante. Totuşi. şi devine astfel un model pentru achiziŃia anxietăŃii. fugă – retragere pentru a evita un pericol potenŃial 70 . schimbări repetate ale domiciliului care aduc cu ele mutarea de la o şcoală la alta. • ÎnvăŃarea traumatică – experienŃa unei frici intense sau a unei dureri poate duce la anxietate acută în situaŃii care sunt experienŃiate ca fiind similare. sau boli fizice care se manifestă cu o componentă anxioasă. Pentru unele persoane pericolul este văzut chiar în situaŃii care sunt stimulative sau simple rutine pentru alŃii.. copiii cu anxietate clinică au experienŃiat un număr mai mare de asemenea evenimente stresante. • Procese cognitive – un mod foarte individualizat prin care sunt percepute situaŃiile. În cazul majorităŃii copiilor. Totuşi. conflictele familiale. De asemenea. 2003): • Perceperea unei ameninŃări – de exemplu. Bush et al. de combatere a ameninŃării potenŃiale . există cazuri în care anxietatea persistă.. anxietatea parentală potenŃează anxietatea copilului în faŃa unor proceduri medicale dureroase (Jacobsen et al. de exemplu o discuŃie cu cineva sau o călătorie cu avionul. întrucât nu toŃi copiii expuşi unor evenimente traumatice sau negative dezvoltă probleme de tip anxios.De exemplu. incendiile. mai ales în copilărie.

freezing/”îngheŃare” – un răspuns de alertă imobilă. dezvoltarea normală a diferitelor tipuri de frici în copilărie este tocmai rodul unor structuri cognitive din ce în ce mai mature. ulcer. supraestimarea pericolului legat de sănătatea proprie. ci simbolul pericolului este cel la care reacŃionează sistemul de alertă al corpului.”Am să cad…” . Modelele cognitive ale anxietăŃii la adulŃi sugerează că apare în acest caz o supraevaluare a pericolelor. a sentimentului de vină “Din cauza mea…” . supraestimarea criticismului şi a respingerii manifestate de ceilalŃi “Nu le va plăcea de mine celorlalŃi copii ” . Dacă stresul este repetitiv şi reacŃiile fizice sunt cronice. astm). subestimarea competenŃei proprii relativ la situaŃii nonsociale “Nu am să trec la examen!” 71 . însoŃită de subevaluare a propriilor resurse de a face faŃă acestora. ameninŃărilor. integritatea fizică. comparativ cu subiecŃii normali. avem o situaŃie în care reacŃii anterioare adaptative devin disfuncŃionale şi contribuie la boli psihosomatice (hipertensiune. şi de subestimare a resurselor proprii. După unii autori. subestimarea funcŃionării independente a copilului “Nu pot să mă descurc singur” ♦ Fobia socială . supraestimarea propriilor responsabilităŃi. anxietate de separare. subestimarea competenŃei sociale. Bögels şi Zigterman (2000) au confirmat faptul că se poate vorbi despre asemenea biasări şi în cazul copiilor: la copii de 9-18 ani diagnosticaŃi cu fobie socială. Evaluarea cognitivă Teoriile asupra emoŃiilor consideră că emoŃia rezultă din evaluarea de către copil a situaŃiei ca fiind periculoasă – proces denumit evaluare primară – şi apoi evaluarea resurselor de a face faŃă situaŃiei – aşa-numita evaluare secundară. Întrucât în lumea modernă cel mai adesea nu pericolul real. anxietate generalizată s-a constatat că există tendinŃa de interpretare negativă a situaŃiilor ambigue. a înfăŃişării proprii. . Oferim câteva exemple de cogniŃii disfuncŃionale ale copiilor extrase din studiul celor doi autori menŃionaŃi mai sus: ♦ Anxietatea de separare – supraestimarea pericolului de a fi lăsat singur “Numai să nu păŃească ceva rău mama!” . etc. în speranŃa de a ieşi din focarul de atenŃie al ameninŃării potenŃiale. 6 ReflectaŃi la o situaŃie concretă în care aŃi resimŃit anxietate sau frică faŃă de ceva şi pe baza situaŃiei respective faceŃi distincŃia între evaluarea primară şi cea secundară. Pe măsură ce se dezvoltă abilităŃile cognitive ale copiilor. reacŃiile fizice sunt inhibate şi nu rezolvate într-un mod activ. a performanŃei sociale “Voi părea caraghios!” ♦ Anxietatea generalizată . ei sunt în stare să îşi construiască şi să interpreteze lumea în care trăiesc într-un mod din ce în ce mai sofisticat. Tema de reflecŃie nr.

. “Sunt speriat”. 1997. care conŃine itemi pentru fobia socială “Mă tem să nu par caraghios în ochii celorlalŃi”. Benga. chiar şi atunci când stă aşezat în bancă? Îi “sare inima din piept” adesea. fără nici un motiv? Are dificultăŃi în a merge la culcare? Se teme de ceva? Poate spune de ce anume? De multe ori simte că se va întâmpla ceva îngrozitor? Este adesea indecis chiar în chestiuni minore? Se plânge adesea că se simte rău? Este exagerat de sensibil. fobia socială. cum ar fi standardizat NIMH Diagnostic Interview Schedule for Children (Kasius. cu itemi cum ar fi “Sunt îngri jorat”. diagnosticul tulburărilor de tip anxios se face Interviul clinic urmărind criteriile de diagnostic DSM IV (1994) sau ICD-10 (1993). cum ar fi: . 2010 – versiunea în limba română). tulburarea obsesiv-compulsivă. II. Chorpita et al. indiferent de timp.”Sunt speriat când mă simt nervos” .pentru anxietatea generalizată Copilul a fost dintotdeauna aşa sau doar recent a început să fie astfel? Cum se descrie copilul în acest context? Are adesea tremurături? Transpiră mult. “Am o senzaŃie ciudată în stomac”.” Chestionare . ModalităŃi de evaluare a anxietăŃii la copii şi adolescenŃi Ca şi în cazul adulŃilor.Childhood Anxiety Sensitivity Index (Silverman et al. De asemenea sunt folosite şi chestionare care îi permit subiectului să îşi autoevalueze simptomele. 1992).Spence Children′s Anxiety Scale (Spence. & Visu- Petra. anxietatea de separare “Mă tem să fiu departe de părinŃii mei” sau anxietate generalizată “Sunt îngrijorat că mi se vor întâmpla lucruri rele.pentru fobii cheie Există frici particulare ale copilului? Sunt ele anormale ca tip sau ca intensitate? Cum se manifestă frica? Există şi alŃi membri ai familiei care au frici similare? 72 . panică. agorafobie. łincaş. anxietate generalizată şi frica de rănire. loc sau evenimente? Întrebări Pare să nu aibă încredere în sine? . care evaluează simptome legate de anxietatea de separare. existând interviuri standardizate care urmează aceste criterii.Revised Children's Anxiety and Depression Scale (RCADS.State-Trait Anxiety Inventory for Chidren (Spielberger.. 1991) care conŃine itemi cum ar fi “Sunt speriat când îmi bate inima foarte repede”. Există o serie de întrebări cheie care pot fi formulate pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului (Hoghuhghi. 1992): .. 1973). 2000).

date recente (Cole et al.  Succesul intervenŃiilor terapeutice asupra copiilor este limitat. III.  Chiar şi atunci când problema a fost identificată. cum ar fi că nu se simte bine. fiind dificil de „dizlocat”. sau că sunt probleme acasă? Tema de reflecŃie nr. Copilul evită anumite locuri sau persoane deoarece ştie că nu se va simŃi bine în prezenŃa lor? Este anormal de speriat de întuneric? De anumiŃi oameni sau de animale? Este reacŃia de evitare a fricii evidentă sau subtilă? Această reacŃie de frică interferează cu restul vieŃii copilului? CeilalŃi copii ştiu despre această frică? . din ce motive? Copilul afirmă că nu îi place/se teme de şcoală? Care sunt sentimentele sale legate şcoală? Cum le exprimă? Copilul renunŃă repede. în cazul majorităŃii copiior anxioşi nu se intervine în mod corespunzător. tensiunea sau tristeŃea sunt evidente când este la şcoală? Refuză să meargă la şcoală din orice pretext. şi are efecte asupra peformanŃei şcolare sau a relaŃiilor cu ceilalŃi copii. 7 IdentificaŃi un copil despre care părintele sau educatoarea spune că ar fi prea anxios şi apelaŃi la metodele de diagnostic prezentate anterior pentru a încerca să stabiliŃi dacă într-adevăr copilul are o tulburare anxioasă şi care ar fi aceasta..  Atunci când copiii sunt trimişi spre tratament. „cuminte” al acestor copii. 1998) sugerează că anxietatea din copilărie poate să ducă la dezvoltarea depresiei în adolescenŃă. De aceea. deja tulburarea este prezentă. resemnându-se sau retrăgându-se din activităŃile şcolare? Începe să plângă. 30-40% dintre copii continuând să fie caracterizaŃi prin comportamente care ating pragul de diagnostic. liniştit. De asemenea. se îmbolnăveşte sau devine agresiv dacă este forŃat să vină la şcoală? Anxietatea. din câteva motive care vor fi expuse în continuare:  PărinŃii şi educatorii/profesorii adesea nu sunt conştienŃi de faptul că un copil suferă de tulburări de tip anxios.pentru refuzul şcolar Există dovezi că elevul se aşteaptă să aibă rezultate slabe şi de aceea evită şcoala? Aceste expectanŃe sunt realiste? Dacă da. motiv pentru care anxietatea se cronicizează sau reapare mai târziu. Spence (2001) a propus un model de prevenŃie cu acŃiune la mai multe niveluri: 1) Metode focalizate pe copil • Modelarea unor strategii de coping prin manipularea cu succes a unor situaŃii stresante de către adulŃi sau alŃi copii (video sau live) 73 . ModalităŃi de prevenŃie şi intervenŃie PREVENłIA Donovan & Spence (2000) sugerează că prevenŃia este preferabilă intervenŃiei în cazul tulburărilor de tip anxios. ea tinde să fie minimalizată. „bine stabilită”. datorită stilului compliant.

SchiŃaŃi un model pentru prevenŃia refuzului şcolar. 2) Metode focalizate pe părinte • Modelarea unui comportament de coping corespunzător • Încurajarea şi întărirea utilizării de către copil a unor strategii de coping • Reducerea propriilor comportamente anxioase • Reducerea răspunsurilor hiperprotective şi critice în raport cu copilul • Încurajarea expunerii copilului la situaŃii • Ignorarea /prevenirea evitării unor situaŃii de către copil • Evitarea focalizării pe. sau a comunicării despre aspectele cu potenŃial ameninŃător din mediul copilului. • InstrucŃiuni directe de utilizare a unor strategii de coping – relaxare. Copilul este învăŃat să facă faŃă propriilor temeri modificându-şi felul de a gândi. INTERVENłIA Terapia tulburărilor anxioase se poate realiza prin medicaŃie de tip anxiolitic. prevenŃia divorŃului. a accidentelor rutiere) Tema de reflecŃie nr. sau prin intervenŃii la nivel familial. reorganizarea structurii şcolare astfel încât intrarea la liceu să fie mai puŃin stresantă • Încercări de reducere a factorilor de risc (de ex. legate de situaŃiile ameninŃătoare. sau învăŃând noi comportamente adaptative. Terapia individuală are rolul de a-l ajuta pe copil să dobândească Terapia o înŃelegere mai bună a propriei personalităŃi. a relaŃiilor sale cu individuală ceilalŃi. distragerea atenŃiei. 3) Metode de restructurare a mediului • Reducerea riscului pe care îl conŃin situaŃiile „cu risc crescut” – de exemplu.. astfel încât copiii să dobândească un sentiment de control asupra evenimentului stresant • Oferirea unei posibilităŃi de control maxim asupra situaŃiei de către copil • Expunere la situaŃii potenŃial stresante în absenŃa unor consecinŃe de frică • Oferirea de suport social şi învăŃarea solicitării suportului social de către copil. cogniŃii pozitive • Joc de rol. 74 . repetiŃie. 8 SunteŃi psiholog şcolar pentru elevii din ciclul gimnazial. imagerie. practicarea unor strategii de coping în raport cu situaŃiile stresante • Întărirea unor comportamente de apropiere („curajoase”) şi folosirea unor strategii de coping • Oferirea de informaŃii (în format verbal sau video). referindu-vă la cât mai multe acŃiuni sau recomandări pe care le-aŃi face. şi de a-l face să îşi poată interpreta adecvat emoŃiile şi comportamentul. prin intervenŃii la nivel individual de tip comportamental sau cognitiv-comportamental.

Ca şi în cazul depresiei. dar există studii care arată că şi o terapie suportivă poate fi la rândul său utilă. „Mi-au tremurat mâinile la meci şi de aceea echipa noastră a pierdut. care vizează restructurarea unor paternuri disfuncŃionale familială din interiorul acesteia în întregul său.” cogniŃiilor Generalizarea exagerată. Gândire catastrofică. A face conexiuni între idei care nu permit nici o conexiune logică. RaŃionament emoŃional „Dacă sunt emoŃionat.  CredinŃe iraŃionale care stau în spatele gândurilor automate. anxiogene. Terapia comportamentală foloseşte teoriile învăŃării. folosirea întăririlor pozitive de către părinŃi – de ex. O altă strategie de intervenŃie comportamentală este desensibilizarea 75 . În final el va identifica şi emoŃiile asociate cu aceste gânduri. profesorul şi colegii mă vor ridiculiza. A trage concluzii ipotetice catastrofice în legătură cu un eveniment negativ minor.” Apoi copilul este ajutat să îşi identifice răspunsurile fiziologice şi verbale la asemenea gânduri. adaptative.” Totul sau nimic. folosirea unor tehnici de imagerie. iar pacientul va fi ajutat să vadă lipsa lor de sistematică suport. A crede că un eveniment are o relaŃie negativă specială cu propria persoană. negative Folosirea lui „trebuie”. aceasta fiind singura strategie de succes. Castellanos şi Hunter (1999) au arătat că eficienŃa intervenŃiilor cognitiv- comportamentale este deja demonstrată la copii şi tineri. O dată ce au fost identificate şi caracterizate. aceste gânduri Desensibilizare negative vor fi examinate . Uneori e utilă combinarea acestei terapii individuale cu terapia Terapia întregii familii. recompensele – şi monitorizarea atentă a comportamentelor pozitive ale copilului de către părinŃi dar şi de către copil. copiii şi adolescenŃii sunt învăŃaŃi să înlocuiască gândurile – cogniŃiile anxioase cu cogniŃii pozitive. performanŃa mea este îngrozioare. „Dacă sunt emoŃionat atunci când răspund la o materie. TEHNICI COGNITIV-COMPORTAMENTALE Acestea includ tehnici de relaxare. şi să caute alte explicaŃii posibile. lauda. Acestea constau în:  Gânduri automate. un pas important îl reprezintă identificarea cogniŃiilor negative.” Focus selectiv negativ. AfirmaŃii absolute care nu admit nici o variantă Identificarea intermediară „Sunt un ratat dacă nu iau nota 10. A vedea doar părŃile negative ale unui eveniment şi a nega orice aspecte pozitive. Se poate întâmpla ca de fapt copilul să fie cel mai sănătos membru al familiei. De asemenea. Un eveniment nefericit este dovada faptului că nimic nu merge bine. utilizând diferite sisteme de întăriri. Formularea unor concluzii nefundamentate. Personalizare. tulburările sale reprezentând doar un simptom al problemelor celorlalŃi. A insista în schimbarea unei realităŃi de neschimbat.

Dadds & Spence (1998). De obicei se începe cu situaŃii care provoacă doar o „cantitate redusă” de anxietate. 1990) sau Coping Koala (Barrett et al. să vorbeşti cu un prieten. Apoi sunt învăŃaŃi cum să implementeze strategiile de coping învăŃate. care presupune expunerea gradată a copilului la situaŃii care erau înainte evitate deoarece îi produceau frică. În plus. şi cuplarea acestor episoade de expunere cu relaxarea. îngrijorare exagerată în legătură cu propria performanŃă sau propria înfăŃişare). şi să poată modela strategii de management al anxietăŃii în raprot cu proprii copii Aceste principii generale de intervenŃie pot fi aplicate specific în cazul diferitelor tipuri de simptomatologie anxioasă. o autoevaluare critică. PărinŃii sunt adesea folosiŃi ca posibili co-terapeuŃi. copiii şi adolescenŃii sunt ghidaŃi în a-şi face o listă de situaŃii care sunt provocatoare pentru ei – cum ar fi să dai un telefon. De asemenea se pot folosi tehnici de modelare – iniŃial o interacŃiune socială corespunzătoare este demonstrată de către terapeut şi apoi exersată de către copil sau adolescent. 9 DiscutaŃi cu un copil care are o fobie specifică (ex : frică de câini) şi faceŃi împreună ierarhizarea situaŃiilor fobice. training pentru înlăturarea acestora prin relaxare musculară progresivă. 76 .. chiar dacă fără succes. 1991).. să îşi poată monitoriza anxietatea. elaborat împreună cu părintele. la cea mai puternic anxiogenă. După cum arată Cobham. copiii pot câştiga şi întăriri externe – puncte – pe baza cărora să îşi poată cumpăra anumite lucruri dintr-un „meniu de recompensă”. Fiecare succes este recompensat de către părinte şi terapeut. anxietatea parentală este un factor care limitează semnificativ succesul intervenŃiilor terapeutice asupra copilului. Exemple de programe terapeutice utilizate cu copiii sunt Coping Cat (Kendall et al. „antrenori” care ajută la aplicarea noilor abilităŃi învăŃate de copil. De exemplu. 2) identificarea cogniŃiilor în situaŃiile care induc anxietatea. copiii fiind antrenaŃi să îşi evalueze performanŃa şi să se recompenseze (prin laude) pentru faptul de a fi încercat. sistematică. generarea de cogniŃii alternative. părinŃii pot fi implicaŃi în paralel în programe care urmăresc 1) informarea lor cu privire la etiologia anxietăŃii copilului (cu accent pe rolul jucat de familie). 3) expunerea copiilor la situaŃii care induc anxietatea. de aceea unele strategii terapeutice consideră eficientă şi intervenŃia şi asupra părintelui. Astfel părinŃii devin conştienŃi de rolul jucat în dezvoltarea şi menŃinerea dificultăŃilor copilului. Prin înlocuirea acestor gânduri cu altele care sunt pozitive şi raŃionale. copiii reuşesc apoi să abordeze cu mai mare uşurinŃă asemenea contexte sociale. 4) managementul contingenŃelor. de la cea mai puŃin anxiogenă. ei reuşesc astfel să devină conştienŃi de propriile răspunsuri anxioase. mergând până la cele care declanşează reacŃii din ce în ce mai intense. De exemplu. să mergi la o întâlnire cu colegii etc. Pe de altă parte. 4) managementul contingenŃelor. Tema de reflecŃie nr. recunoaşterea importanŃei cogniŃiilor în dezvoltarea şi menŃinerea anxietăŃii. în cazul fobiilor sociale. De asemenea. Ele includ patru componente: 1) identificarea reacŃiior somatice relaŃionate cu anxietatea. 2) restructurare cognitivă. 3) training de relaxare. copiii sunt învăŃaŃi să îşi identifice gândurile anxiogene care îi fac să trăiască o frică pronunŃată în situaŃiile sociale (de exemplu. cu asistenŃa părinŃilor. în raport cu aceleaşi situaŃii. constructive. făcând faŃă gradual acestor situaŃii.

prezentarea celorlalŃi colegi cu care va fi în clasă şi stabilirea unor întîlniri „de joc” cu aceştia  Pregătirea copilului pentru mersul la grădiniŃă sau şcoală – cu ajutorul unor cărŃi.  Ritualuri (de culcare sau de dimineaŃă)  Acceptarea jucărie sau a hainei/gentuŃei preferate a copilului la grădiniŃă. se folosesc strategii comportamentale cum ar fi modelarea.  Minimizarea fricilor prin limitarea accesului la programe TV care îl pot speria pe copil  Dacă este un copil mai mare. fără părinŃi. 77 .  SusŃinerea copilului. tehnicile de întărire.de la a merge la ziua unui prieten fără mama la a rămâne acasă cu bunica. dacă i se propune o activitate plăcută după despărŃirea de părinte. evitarea prelungirii despărŃirii sau a revenirii de mai multe ori a părintelui pentru a vedea „ce face” copilul. jocul de rol. Copiii sunt încurajaŃi să facă o listă de situaŃii „solicitante” . În plus. filme sau a unor „expediŃii” de „tatonare a terenului” (mergem să vedem ce se întâmplă la şcoală)  Transformarea mersului la cumpărături pentru rechizite şcolare într-un eveniment cu totul special  Acceptarea faptului că în primele săptămâni de şcoală sau grădiniŃă copilul poate fi mai iritabil sau mai obosit decât de obicei. DiscuŃii despre cum s-ar descurca într-o asemenea situaŃie un personaj de poveste. şcoală etc. evitarea plecării „pe furiş” a părintelui. sărutul sau îmbrăŃişarea copilului cu o expresie optimistă. tehnicile de relaxare.  Evitarea oricăror glume sau ridiculizări ale simptomelor copilului. şi de asemenea sunt încurajaŃi să se recompenseze singuri.  Focalizarea pe evenimentele pozitive care se vor produce la grădiniŃă. Copiii sunt învăŃaŃi şi să evalueze succesul propriilor strategii adaptative. însă fără o simpatie exagerată.  Evitarea recompensării copilului pentru a-l face să îşi mascheze supărarea – de exemplu.  DiscuŃii cu copilul din care el să înŃeleagă că îi este înŃeleasă şi acceptată suferinŃa. reamintindu-i cât de curajos este. familiarizarea cu oamenii/locul respectiv înainte de a-l lăsa singur acolo. aceasta trebuie să fie oferită necondiŃionat. intervenŃia asupra anxietăŃii de separare presupune ca cei mici să fie ajutaŃi să îşi recunoască emoŃiile pe care le declanşează separarea de părinŃi. şi să înveŃe planificarea unor strategii de adaptare la aceste situaŃii. În mod similar. o verişoară. şi nu pe frică sau pe imaginarea evenimentelor negative care s-ar putea întâmpla acolo..  La plecarea părintelui.  Atunci când copilul este adus într-un mediu nou. etc. Întrucât anxietatea de separare poate afecta de la preşcolari la copiii de vârsta şcolară sau chiar copiii mai mari (fiind uneori determinantă în fobia şcolară) o serie de strategii pot fi utilizate de părinŃi sau educatori pentru a face perioada de separare mai suportabilă mai ales de către copiii mai mici:  Încurajarea unor experienŃe pozitive cu persoanele care vor „Ńine locul” părintelui şi vor avea grijă de copil – la început pentru perioade scurte de timp.

 SugeraŃi-i părintelui că trebuie să joace un rol în exerciŃiul separării pe care trebuie să îl înveŃe copilul. susŃinerea frecventării şcolii de către copil. Busiprona este cu efect imediat şi fără efecte secundare de sedare sau dezinhibiŃie. are afinitate pentru receptorii serotoninei.  Nicioadată nu criticaŃi şi nu ridiculizaŃi anxietatea sau supărarea copilului. Au fost utilizate frecvent în fobii – inclusiv fobie şcolară. Benzodiazepinele – alprazolam. Au o acŃiune rapidă . şi să îl calmeze pe un ton ferm. prin care el este recompensat Dacă şi părintele are un comportament anxios. apoi să vă lase pentru scurt timp cu copilul şi apoi să se întoarcă.  Dacă cel mic intră în panică absolută. atenolol) cunosc de asemenea o utilizare relativ frecventă Antidepresivele utilzate sunt cele triciclice (imipramina). Castellanos şi Hunter (1999) chiar insistă asupra nevoia unei reacŃii prudente în cazurile mai puŃin severe.  În cazul fobiei şcolare. Aşa numitele beta-blocante (propranolol. inhibitorii selectivi de refacere a serotoninei – care par a avea mai puŃine efecte secundare şi au fost utilizaŃi în anxietatea de separare şi tulburarea obsesiv-compulsivă.clonazepam – acŃionează la nivelul receptorilor acidului γ-aminobutiric (GABA). Ca şi în cazul depresiei.  OferiŃi-i părintelui posibilitatea ca să rămână o vreme.  PropuneŃi un ritual de despărŃire a celor doi. rugaŃi părintele să rămână până copilul se linişteşte. care ar trebui abordate medicamentos abia după ce eficienŃa intervenŃiei psihosociale a fost evaluate. se sugerează că în absenŃa unor studii psihofarmacologice foarte bine controlate terapia medicamentoasă trebuie utilizată cu multă grijă şi trebuie însoŃită de intervenŃii de tip psihosocial. evitarea transformării zilei respective într-o zi de distracŃie. până se vor rezolva problemele  Dacă totuşi copilul rămâne acasă. 78 . TRATAMENTUL MEDICAMENTOS Există mai multe tipuri de substanŃe care au fost folosite în tratamentul anxietăŃii la adulŃi şi care s-au dovedit conform unor studii utile şi în cazul copiilor. şi ai dopaminei. plin de afecŃiune. chiar dacă un profesor prea dur sau un coleg care îl hărŃuieşte este cauza anxietăŃii copilului. nu doar copilul. următoarele sugestii pot fi de oferite educatorului/învăŃătorului:  PrezentaŃi-vă copilului şi invitaŃi-l să se joace împreună cu dumneavoastră sau să ia o gustare.

trăsături depresive. Copilul este învăŃat să facă faŃă propriilor temeri modificându-şi felul de a gândi. New York. a relaŃiilor sale cu ceilalŃi. Rezumat Anxietatea se referă la teama sau îngrijorarea nerealistă/nonnecesară din partea unui copil. Plenum Press. Teme de auto-evaluare 1. iar frica poate fi legată de figurile de ataşament (prezenŃa părinŃilor). negative. dificultăŃi de concentrare. T. hiperprotecŃia şi criticismul. de asemenea. prin intervenŃii la nivel individual de tip comportamental sau cognitiv-comportamental. DescrieŃi posibilii factori etiologici şi felul în care aceştia ar fi contribuit la manifestările anxioase actuale ale copilului. performanŃe şcolare scăzute. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Ollendick. previzibile sau neaşteptate. M. Terapia individuală are rolul de a-l ajuta pe copil să dobândească o înŃelegere mai bună a propriei personalităŃi. & Hersen. În ceea ce priveşte prevenŃia tulburărilor de tip anxios. Handbook of Child Psychopathology. sau învăŃând noi comportamente adaptative. (1998). stresante. Există mai mulŃi factori care pot fi implicaŃi în apariŃia tulburărilor anxioase la copii. 79 . de comportamentele sociale ( a vorbi în faŃa unui grup) sau de evenimente. terapia tulburărilor anxioase se poate realiza prin medicaŃie de tip anxiolitic. Anxietatea poate avea ca efect manifestarea excesivă a fricii sau a neliniştii în contexte normale. Dacă totuşi anxietate apare. RealizaŃi un referat în care să prezentaŃi cazul unui copil care manifestă simptome de anxietate. temperamentul copilului. şi de a-l face să îşi poată interpreta adecvat emoŃiile şi comportamentul. manifestată într-un interval de trei sau mai multe luni. 2. evenimentele de viaŃă traumatice. frici iraŃionale.H. Dinter aceştia cei mai importanŃi sunt: stilul parental anxios. copiii anxioşi pot manifesta şi distractibilitate. Aceste sarcini se vor putea discuta la a doua consultaŃie sau prin intermediul consultaŃiilor on- line. sau prin intervenŃii la nivel familial. aceasta este preferabilă intervenŃiei în cazul copiilor. tendinŃa de retragere din faŃa unor situaŃii/persoane noi. DaŃi exemple de principii şi tehnici din terapia cognitiv-comportamentală aşa cum sunt ele adaptate pentru intervenŃia în cazul anxietăŃii şi /sau depresiei la copii. care suscită îngrijorarea (moartea). controlul parental excesiv. relaŃiile de ataşament.

T. (1993) The theory of mind deficit in autism: some questions for teaching and diagnosis. & Cohen. Baron-Cohen. Baron-Cohen. 30.. S. & Booth. and Emery.. M. R. Child Development. 44. 709‐716. (2001). S. Monographs of the Society for Research in Child Development. America Psychologist. Journal of Personality and Social Psychology. M. Parental divorce and adult well-being: A metaanalysis. 80 .. 513-552. 43–58. Child Development. A. Behavioral problems and competencies reported by parents of normal and disturbed children aged four through sixteen. Baron-Cohen. G. M. Harvard University Press. P. (1984). Does the autistic child have a 'theory of mind'? Cognition. (1997) The child with autism: First lessons in mind-reading. J. 81. 285-298. D J (eds) Understanding other minds: persepectives from autism. J. In Baron-Cohen. P. (1981). Baron-Cohen. 30-33 Baron-Cohen. 718-728. M. Journal of Marriage and the Family. U. 3. Elinor. & Walker. G. S. 46. B. Ames. III. A. C. (1989). Amato. (1979) Cognitive Therapy of Depression.) Belsky. Reprinted from Understanding other minds: perspectives from autism. ANEXE 1. J. Journal of Child Psychology and Psychiatry. Rush. L. A. Oxford University Press. 55. Tager-Flusberg. H. Baron-Cohen. Attachments Beyond Infancy. 1278–1289. 13.. The Pennsylvania Infant and Family Development Project III: The Origins of Individual Differences in Infant-Mother Attachment. Amato. & Howlin. Baron-Cohen. (1995) From attention-goal psychology to belief desire psychology: the development of a theory of mind and its dysfunction. P. 55. S. & Keith. New York: Guilford Press. (1985). Funded by National Welfare Grants.F. & Edelbrock.R. Karmiloff-Smith. S.R. S. (1994). How to build a baby that can read minds: Cognitive mechanisms in mindreading. P. Grant. 21.T. Coordinating attention to people and objects in mother- infant and peer-infant interaction. (1997) The Development of Romanian Children Adopted into Canada: Final Report. Bakeman. Psychology Review. A. & Adamson. 53. A. Leslie. P. Amato. Beck. Rovine. Cahiers de Psychologie Cognitive/ Current Psychology of Cognition. Amato... Bibliografia completă a cursului Achenbach. & Booth. Population Today 29. (1989) The autistic child's theory of mind: a case of specific developmental delay. 627-638.. S. 1-4. 379-398. S. B. (1997). (1991). 13. D.. Campbell. 37-46.. & Frith. S. Shaw. & Taylor. A.. (1995) Are children with autism blind to the mentalistic significance of the eyes? British Journal of Developmental Psychology. (2001). (1984).J. R. Burnaby: Simon Fraser University. The legacy of parents’ marital discord: consequences for children’s marital quality. What Children Learn from Divorce. Generation at Risk: Growing Up in an Era of Family Upheaval. Ainsworth.

S. O. K. (1994). Brady. (1992). (1973). An Interdisciplinary Journal. Galenson. J. D. Ionescu (Editori). Bogels. E. New York: Basic Books.. American Journal of Psychiatry. 21. K. Attachment theory: Retrospect and prospect. Infants’ sensitivity to familiar imperfect contingencies in social interaction. Comportament. R. P. (2000). 159-182. S. Harvard University Press: London. Monographs of the Society for Research in Child Development. (1999). Journal of Abnormal Psychology. Behavior. G. sadness and depression. (2010). (1985). J. I. 244–255. K. łincaş. F.. G. 149–162. and generalized anxiety disorder. M. M. C. Vol. New York: Basic Books. 205-211. I. Vol. (2002). & Zeanah. (1999). A. Bowlby. Bretherton. Mason. Infant Mental Health Journal. 3: Loss. 8 . Vol. J. Psychological Bulletin. joint attention. 20. J. 103. J.. L. Social cognition.).. Nagell. V. 28. R. & Ellis. NY: Guilford Bruner. Cognition. 265-176). D. D. Childhood epilepsy in relation to mental handicap and behavioural disorders. New York: Basic Books. (1983). Serial No. & Sherwood.. 38-55). Attachment and loss. Journal of Abnormal Psichology. T. (1998).). I. Fein (Eds. J. L. N. 61. (1969). Scott. A. (1998). Thought. Southwick. The challenge of diagnosing depression in childhood and adolescence. Charney. & Kendall. New York: Basic Books. Bremner. Internal Working Models in Attachment Relationships: A construct Revisited. 50 (1-2. 150. 2: Separation. (1993). 321-349. (1988). J. Handbook of attachment: Theory. W. J. Creier. In J.. Johnson. Disturbance and disorders of attachment in infancy: An overview. 1015–1019. Call. A secure base: Parent-child attachment and healthy human development.Benga. separation anxiety disorders. T. Bruner. 1–9. Bowlby. New York: Basic Books. Infant Behavior and Development. (1988). 209). C. New York: Guilford Press. & Zigterman.. R. (1986). Dysfuntional Cognitions in Children with social fobia. & Munholland. Bogyo. H. Benga. Attachment and loss. (Eds. The exceptional brain: Neuropsychology of talent and special abilities (pp... Boris. In I. Innis. Benga. Possible Worlds. Numar special Typical and atypical development – O. R. Carlson. and communicative competence from 9 to 15 months of age. Selective attention deficits in persons with autism: Preliminary evidence for an inefficient attentional lens. Obler & D. 81 . & Shaver. Bowlby. Tyson (Eds. & Visu-Petra.. Delaney. A. Actual Minds. Journal of Child Psychology and Psychiatry. M. Carpenter. and clinical applications. 103–131. L. Journal of Affective Disorders. O. J. Comorbidy of anxiety and depression in children.. Bigelow. Burack. 111. E.. 535-543. Bowlby. In Cassidy. E. Investigating the structure of anxiety symptoms among Romanian preschoolers using the Spence Preschool Anxiety Scales. (1980).). (2000). 1: Attachment. Besag. Brain. McCarthy. language and interaction in infancy. Elly: a study of constrasts. research. and adolescents.. Frontiers of infant psychiatry (pp. Cognitie. 14. & R. D. & Tomasello. Monographs of the Society for Research in Child Development. Deficits in short-term memory in posttraumatic stress disorder. (2004) The construction of social cognition: a developmental perspective.. S3–S8. 6. 43... Attachment and loss. P. J. Growing points in attachment theory and research. Bretherton.

D.. J. T. et al.. Manheim. (2000). & Booth. American Journal of Psychiatry. R. 141-160. Dysfunctinoal attention in autistic savants. G. 20. Bengtson. 82 . S.. Valenstein (Eds. (1987). Southern Medical Journal. Moffitt. Vandell.. Damasio. Narrativity: Mindreading and making societies.D.. Journal of Autism & Developmental Disorders. Oakland...Carr.. Lynskey. M. & Horwood. F. 1175-1177. Oxford. Lucci. S. Intergenerational transmission of marital quality and marital instability.L.317-331. (1991).. Basingstoke: MacMillan. L. Feng. Fein. Daleiden. pp. 14. (1999). C. 66. the timing of separation and gender on children's performance on cognitive tests. G. L. L. Natural theories of mind: Evolution. & Waterhouse. Massachusetts: Cambridge.. & Rumsey.Whiten (Ed.. J. T. F. 61. 52. J.. Marital conflict and child adjustment: An emotional security hypothesis. The frontal lobes. Working with families through sqaration and divorce: The changing lives of children. Heilman & E. R. (1993).. D. Dennett. Davies.. M. K. (1993). Jr. & Cummings. & Frye. Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment. Simons. 509-531 Dowling. M. 92. Journal of Child Psychology and Psychiatry.. 643-656. Spencer.. Fergusson. 263–269.. B.. In A. Casey. Castellanos. P.. 157. S. (1994). V. (2000). Elder. S. (1999). W. Structural validity and normative data of an affect and arousal scale. Carrithers. T. M. C. Linking economic hardship to marital quality and instability. D. J. Yim. Journal of Marriage and the Family. 893– 905. M.. The Exeter Family Study..E. (1990). R. Journal of Family Psychology. Giarrusso. Journal of Consulting and Clinical Psychology. E. B. Donovan. Dudley. 20(2). K. T. 304-326 Cobham. Assessment of tripartite factors of emotion in children and adolescents: I. H. McCartney. 451-464. Effects of parental separation and divorce on very young children.. 116. Clarke-Stewart. The Intentional Stance. R. 933{946. Conger.. Anxiety disorders in children and adolescents. Clinical neuropsychology (3rd ed. K. Keshavan. & Spence.). Owen. & Umemoto. & Spence. D. Lorenz. H. O. H. (1998).. B. A.. 35:1077-1092. L. & Tripp. De Bellis. C. Exeter: University of Exeter Press.. D.. Routledge: New York. (1999). development and simulation of everyday mindreading. (1999). (1997). L.. Prevention of childhood anxiety disorders. Whitbeck. The effects of parental separation. M. N.. Gordon. N-acetylaspartate concentration in the anterior cingulate of maltreated children and adolescents with PTSD. 946–954. M.. CA: New Harbinger. Dadds. (1994). Clinical Psychology Review. D. 15 (6). The handbook of child and adolescent clinical psychology: A contextual approach. (1994). Conger. 409–460). & Hall.. 22. Chorpita. (1990).. L. G. M.. & Hunter. M. V. D. Journal of Marriage and the Family. In K. L. C. The role of parental anxiety in the treatment of childhood anxiety. (2000). A. (2000).).. Cockett. A. C. A.S. England: Basil Blackwell. D.. Fragmented drawings in autistic children. E. Journal of Clinical and Experimental Neuropsychology. Treating depressed children. M. Psychological Bulletin.. L. & Gorell Barnes. pp.. L. C. 387-411. & Anderson. E. R. New York: Oxford University Press. E. D. J..

348-357 Gopnik.. & Cooke. 117–125. 59. J. Graham. P. (2001).Hazan. J. (1988). Happé. (1994). Cognition. 379-400. Journal of Autism and Developmental Disorders. U.. Harris. Fletcher. Journal of American Academic Child and Adolescent Psychiatry. W. H.. Handbook of developmental cognitive neuroscience (pp. Oxford: Oxford University Press. 257–266. Autism. The neurobiology of infantile autism. P. D. D. Heaton. Potential role of the anterior cingulate cortex in PTSD: Review and hypothesis. F. 15. Social Development. Baker. C.. (1987). (1988). & Fritz. Cognition.. E. Journal of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences. Oxford: Blackwell.. Gillberg. Marital conflict and children's adjustment: A cognitive- contextual framework. Autism: beyond "theory of mind". Child psychiatry (2d ed. & Siddons. Dolan. Perceptual and motor discrimination in psychotic and normal children. 2. 747-758. T. 267-290. 173-190. 83 . & Offord. and Shaver. 24. British Journal of Developmental Psychology. Journal of Genetic Psychology. 108-124. (1994). 29. 3. S. Fledgling theories of mind: Deception as a marker of 3-year-olds' understanding of false belief. impossible and magical events: children's reactions to causal violations. The course of marital success and failure in five American 10-year marriage cohorts. J. Epidemiology of childhood depressive disorders: a critical review.).. Furstenberg. Chandler. & Teitler. 115-132 Frith. P. Psychological Bulletin. U. F. M. 29(4). (1994). 1991. 1-7. F.. 57. explaining the enigma. Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Child Psychology and Psychiatry. Happé. F. (1994). (2003) Typical and Atypical Development: From Conception to Adolescence. Oxford: Blackwell. 87–97 Hamner. Journal of Personality and Social Psychology. D. Cognition and Emotion.... Effects of early deprivation: Findings from orphanage-reared infants and children. 571-580. Cambridge. (1998). MA:MIT Press. N. Other minds in the brain: a functional imaging study study of 'theory of mind' in story comprehension. Hala. 50. T. Children's understanding of representational change and its relation to the understanding of false belief and the appearance-reality distinction. S. Stable unhappy marriages.. (1994). & O'Connor.. (1990). U. R. Herbert. M. Journal of Marriage and the Family. U.D. S. Autism and theory of mind in everyday life. Frith.. Depression and Anxiety. Luciana (Eds. M. (1989). Journal of Marriage and the Family. 109-128.. C. George. Frith. & Albrecht.. An advanced test of theory of mind. 53. F. (1999). 62. A Nelson & M. F. (1990). G. R. D. L.. 1–14. 617-629). Glenn. Gunnar. (1989). (1994). Harris. P. B. & Frith. 9. Frackowiak.. 110. Andrews. A. Working memory dysfunction in schizophrenia. Unexpected. 6. R. S. Young children's theory of mind and emotion. S. J.. N. M. Child Development. R. 569—576 Goldman-Rakic. P. (1967).L. & Happé. Grych.Fleming. M. (1995). C. & Astington. Johnson.).. Frith. 12. Loberbaum. 52. B. (1991). J. 60. 26-37.. 511-524. 129–154. P. 108. Happe. F. & Fincham. Journal of Family Issues. Reconsidering the effects of marital disruption. N. A. Hutton. In C.. L (1991). Hermelin. C. Child Development.

& Charney. A.). Cognitive-behavioral Treatment of Anxious Children: Treatment Manual. M. Social phobia and social anxiety: An integration. 55. A neurobiological basis of social attachment. M. 329–339. Kane. (1993). J. Galen’s prophecy. Bridges. 45–50. M. I.A. Temperamental contributions to affective and behavioral profiles in childhood. 17. & Squire. (1995). N. Early learning and the social bond. Acta Paedopsychiatrica. Di Bartolo (Eds. (1980). 305-315. F. & Tonge. W. (1981). 860-865. C.A Practice Manual. and adult- onset depression one and the same disorder? Biological Psychiatry. L. Are child-. Kirk. Kanner L (1943). 53. 84 . & Isabella. & Coudert. 3. R. American Journal of Psychiatry. F. B. Ollendick. M. (2001).. T. C. 1987. J. (1992) Assessing Child and Adolescent Disorders . J. S. "Autistic disturbances of affective contact". Lederhendler & B. Nevison. (1997).100–136 Kaufman J.. 726-735.. M. B. 217–50. Martin A. E. L. Shimamura. Amsterdam: Elsevier Science Publishers Kinsbourne. Buchsbaum. Masson. H. Boston. Carter. Five perspectives on the association between divorce and remarriage and children's adjustment. G. P. 2. School refusal: Assessment and treatment. S. J. G. M. L. CO:Love. Jacobsen (1990). Kinsbourne. The International Journal of Neuroscience.. & Chalfant. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. Psychobiology. 35. Janowsky. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 49(12). A. Les états anxieux de l'enfant. B. Jeannerod (Ed. C. In M.). Goldstone. Available from the author. W (1983).. 8–20. Acta Paedopsychiatrica. Academic and developmental learning disabilities. R. I. K. 11(1). USA. Reprint (1968). Keverne. 3–11. Philadelphia. Hodges. & Siqueland. (1989). Memory and metamemory: Comparisons between patients with frontal lobe lesions and amnesic patients. Jalenques. New York: Basic Books. Mechanisms of unilateral neglect. MA: Allyn & Bacon. J. Boston: Allyn and Bacon. adolescent-. 55– 69. S. (1994). Journal of Divorce. Kagan. 32.Hetherington. In The integrative neurobiology of affiliation (ed. (2001).. Suicidal behavior and childhood onset depressive disorders: A longitudinal investigation. C. American Psychologist. J. & Martel. Temple University.. & Tierney. Department of Psychology. Hofmann & P. 167-183. M. Kovacs. (1990).. pp. & Gatsonis. J. C. Kagan. E. M. what doesn't. Kirkpatrick). Autism and the development of mind. (1984). P.. Kovacs. Denver. RP (1993). 980–1001.... Hoghughi. King R.(4). Paris. NY: New York Academy of Sciences. Kendall. M (1998). Rating scales to assess depression in school-aged children. London: Sage. Howard. Neurophysiological and Neuropsychological Aspects of Spatial Neglect. Lachal.. Mapping a behavioral cerebral space. Hove: Lawrence Erlbaum Associates. Parent-child relationships and adjustment in preschool children in divorced and intact families. King. In S. C. Nerv. D. D. H. Hobson. T. Insel. What matters. (1997). 154. Behavioral Intervention to Reduce Child and Parent Distress During Venipuncture. M. PA19122. 1992. I.. A. (1992). Child. 46.

109-124. 14. What makes immediate imitation communicative in toddlers and autistic children? In J. Child Development. Relationships between restrictive mother-child interactions and anxiety of the child. & McEvoy. S. A. J. M. C. & Kratochwill. & E. (1993). R. Nadel & L.. (1997) Neuroanatomical circuitry for mammalian maternal behavior. N. A. C. L. M. In M. Hillsdale. (1999). Holevas. 504-17. Handbook of behavior therapy and psychological science: An integrative approach. D. Rutter. Lord. In M. Innovative treatment methods in Psychopathology.). Camaioni (Eds.). (2000). U. 139-156). New York: Pergamon Press. (1993).).. G. & Rutter. A. L. J. & Hock. 671–687. (1991). D. Sternberg.. The effects of divorce and custody arrangements on children’s behavior. Mattis. 764–769. The practice of child therapy. & Ollendick. H. M. Mitchell (Eds.. R. Brain evolution relating to family. Maestripieri. Anxiety Research. New York: Pergamon Press. Plenum Press. Oxford. R. & Gouzoules. 97(1).Krohne. and the separation call. Fein. Autism and pervasive developmental disorders. E. E. Adams. Obler & D. (1985). families. New perspectives in early communicative development (pp. England: Blackwell. pp.. 7. & Peze. A. In K. 26.. 125-135). K. P. Leslie. Calhoun. McFarlane. 310-324). & Kaplan. Hersov. E. & Thompson. D. A. (2000) Distress among young adults from divorced. D. T. 122-131. In L. (1990). H. T. N. & Goldstein. K. Annals of the New York Academy of Sciences. and adjustment. 4. 807.). Crying and infant abuse in rhesus monkeys. The exceptional brain (pp.). & King. E. Parenting and child development in “nontraditional” families (pp. development. J. 415–431. Martin (Ed. Psychological Review. 16. Child and adolescent psychiatry: Modern approaches (3rd edition) (pp. & Emery. M.: Erlbaum Lauman-Billings. D. S. R. Development and Psychopathology. H. Nonclinical panic attacks in late adolescence: Prevalence and associated psychopathology. Paul: A musically gifted autistic boy. play. E. M. M. 71. Prospects for a cognitive neuropsychology of autism: Hobson's choice. Archives of General Psychiatry.. Jovanovic. Neuropsychology. Frith. (1991). In P. Lamb.). 569-593). Lucci. 42. P. T. Nadel. & K. Morris. The behavioral study and treatment of depression. W. New York: Guilford Press.P.. H. 351-367. H. Lamb (Ed. A longitudinal study of executive function and theory of mind development in autism. G. 101–125 Ollendick. MacLean. T. S. 209-216. E (1994). (1974). Developmental factors in child behavioral assessment.. P. 6. (1990). 85 . (1994). Taylor (eds. M. (1987). (1988). R. MacLean. T.... (1983). Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry. (2002). Minshew. 301-309. The Triune Brain in Evolution: Role in Paleocerebral Functions.. Journal of Anxiety Disorders. Is Autism an Amnesic Disorder? Evidence from The California Verbal Leaning Test.R.. Journal of Family Psychology. N. Lewinsohn. Posttraumatic phenomena in a longitudinal study of children following natural disaster. New York: Routledge Numan. New York: Wiley. & Sheehan.. 57-72 Ozonoff. J. London. New York. Fein (Eds..

pp. Frith. et al. Rourke (1994). peptides and autism..Ozonoff. Rutter. belief. Exploration of the autistic child's theory of mind: knowledge. 24. (1991). In Progress in theory in psychopharmacology. & Leekam.W. 6(2). 331±349. U. & Filloux. Strayer. John thinks that Mary thinks that. A. F. M. 1081–1105. the self-organising brain. 17: 299–328. Perner. G. Journal of Experimental Child Psychology . D. Journal of Child Psychology and Psychiatry 39. 1990.. P.).. Mauthner. L. Trends in Neuroscience. T.39. (1981). Cooper (Ed. 14. H. J. A comparative study of autistic subjects' performance at two levels of visual and cognitive perspective taking. O perspectiva critica asupra neuropsihologiei. A neurochemical theory of autism. (1991). M. Infant Mental Health Journal.. (1992). Implicatii si aplicatii pentru studiul dezvoltarii atipice. 1-19. & Zeanah. (1989). S. Revista SocietăŃii de Neurologie şi Psihiatrie pentru copii şi adolescenŃi din România. J. Journal of Child Psychology and Psychiatry..Spence (2001) 86 . Sharpe. 323-334. N. F. 70-79 Reed. 60. 259-270. Russell. S. 35. Journal of Child Psychology and Psychiatry. British Journal of Developmental Psychology. Comportament / Cognition. 1015–1032. 805- 816. (1983) Cognitive deficits in the pathogenesis of autism. S. Rutter. Pennington. & Tidswell.. S. 16.. 174-177. Leisure Sciences. Perner. British Jourmal of Psychotherapy. 9.. J. Scheeringa. Creier. M. S. Child Development. M. (2001) Minds in the making: attachment. Executive function abilities in autism and Tourette syndrome: An information processing approach. O.. B. (1994). Journal of Child Psychology and Psychiatry. J. Panksepp. and Peterson. McMahon. Panksepp. Attribution of second-order beliefs by 5 to 10 year-old children.. adică modelul DNRR (Developmental Neuropsychological Remediation / Rehabilitation Model). C. The `windows task' as a measure of strategic deception in preschoolers and autistic subjects. N. M (1998): Practitioner review: routes from research to clinical practice in child psychiatry: retrospect and prospect. Cognitie. Part 2. 8 (1).. & Lowdon. Behavior. Affective and impulsive personality disorder traits in the relatives of patients with borderline personality disorder. T. Brain Dysfunction. 32. Vol. Proteins. A. M. CH (1995). 4. Leslie. London: Academic Press. Petra. J. (1991). Symptom expression and trauma variables in children under 48 months of age.Executive function deficits in high- functioning autistic individuals: Relationship to theory of mind.. Petra. S. & Wimmer.. American Journal of Psychiatry. Horvath TB. Shaw. and developmentally-oriented psychoanalytical psychotherapy. Dereifying family leisure: An examination of women's and me's everyday experiences and pereceptions of family time. Ozonoff. (1985). 148.. 271-286 Silverman JM. 2. Pinkham L. and communication. & Rogers. (2004). Brain opioids: A neurochemical substrate for narcotic and social dependence.. L. (1979). J. S. (1991). 513-531. L.. Evaluarea neuropsihologică a copiilor cu epilepsie: Sugestii pentru un plan terapeutic individualizat. 689-700. 1378-1385. (2003). & Benga.Schore (1996 Schore. Journal of Autism and Developmental Disorders 20: 555-568. 149-175.. Brain. Shattock.

& Emde. M. Psychoanalysis and psychotherapy: An historical perspective. (1995).. Annals of the New York Academy of Sciences. J.. Manual for the State-Trait Anxiety Inventory for Children. 70. Behaviour Research and Therapy. British Journal of Psychiatry. & McGuffin. In: Baron- Cohen S. L. pp. (1997) Physiological and endocrine effects of social contact. British Journal of Developmental Psychology. Thijssen. L. (1995).. Neurocognitive correlates of child anxiety: A review of working memory research. P. 4. Wolman. Developmental Psychology. Waterhouse. Wing. Buitelarr. Wallerstein. & Gould. Rapee. 2000. and normal development. 125-138. & Benga. & McFarlane. C. Palo Alto. Against the Cartesian view on mind: Young children's difficulty with own false belief. Eysenck. Uvnäs-Moberg. Attachment disorders in infancy and childhood. 1705-1713. 517-541. 9 (4). Creier. O. attention. Rutter. Special issue of Cognition & Emotion [Emotional states. 395-402. American Journal of Psychiatry. L. p 124–149. The definition and prevalence of autism: A review: European Child and Adolescent Psychiatry: 2(2). N.. C. mental retardation. R. In L. & Hartl. M. (1988). 105-109. Ciairano. 30. Child and adolescent psychiatry: Modern approaches (3rf ed. Cognitie. (2006). Willemsen-Swinkels. 807. Visu-Petra. F. and working memory]. Wing. Derakshan. Understanding other minds: perspectives from developmental cognitive neuroscience. Zaitchik. 152. Developmental Psychology. K.. 2nd edition. Cohen DJ. (1989). K. edited by N. Structure of anxiety symptoms among children: a confirmatory factor- analytic study. 61–74. Yirmiya. Zeanah. 146-163.. RN (1994). The Biological Aspects of Autism. Comportament / Cognition.. The structure of anxiety symptoms among preschoolers. Oxford: Oxford University Press. S. Taylor. 24 (2). Language and understanding minds: connections in autism. H. Conflict between current knowledge about posttraumatic stress disorder and its original conceptual basis. (1991). Spielberger. H.W.. Psychological effects of custody disputes on children. (Ed. Weijne. 439-447. H. łincaş. In M. Thapar. 168. M.. L. 563–591. (1993). & Van Engeland.. CA: Consulting Psychologists Press Sullivan. A. Behavioral Sciences and the Law. The ability to manipulate behavior and to understand manipulation of beliefs: A comparison of individuals with autism. Cheie. (1996) Plasma ß-endorphin concentrations in people with learning disability and self-injurious and/or autistic behaviour. H.. Tager-Flusberg H. (2010). H.. 32. & Shulman. I. K. Anxiety and visual-spatial memory updating in young children: An investigation using emotional facial expressions. H. G. A. S.. K. 1293-1316. & L. R. 62-69. L. London: British Society for Psychiatry.. D. Visu-Petra.. & Tager-Flusberg. Solomonica-Levi.Spence. (1993). H. E. 39. M. Journal of Abnormal Psychology. N. S.). & Ingram. Hersov (Eds. H. D. H. C. (2001). (1996). 87 . Preschoolers can attribute second-order beliefs.).. (1991). (1973). C.. 9. Behavior. International Journal of Psycho-Analysis. editors. C. Aspects of the evolutionary history of human social behavior. (1997). 223-240. S.. Wimmer. & Taylor. 3. 490-504). 399-4 17. McDonald. R. 280-297. Brain. Spence. R. Miclea. J. J. 106. Oxford: Blackwell Scientific. Yehuda. Are anxiety symptoms in childhood heritable? Journal of Child Psychology and Psychiatry 36. Tager-Flusberg H.

Nicholas.Zero to Three/National Center for Clinical Infiant Programs (1994). and Mary Jo Coiro. 91-103. Donna R. Zill. Long-term effects of parental divorce on parent-child relationships. Journal of Family Psychology 7. adjustment. Washington DC: Atuthor. 88 . Morrison. and achievement in young adulthood. Diagnostic classification of metnal health developmental disorders of infacncy and early childhood (Diagnostic Classification : 0-3). (1993).

repulsie nemotivată faŃă de obiecte. asemănătoare papagalicismului. fenomene din mediul înconjurător.se referă la teama sau îngrijorarea nerealistă/nonnecesară din partea unui copil. foitului. Glosar AgitaŃie psihomotorie – activitate motorie excesivă. Activitatea este de obicei neproductivă. 89 . Anoxie – condiŃia în care creierul este deprivat de aportul esenŃial de oxigen şi care. Hiperfagie – tulburare alimentară ce constă într-o adicŃie pentru mâncare. manifestându-se fie prin foame excesivă. Fenilcetonurie . foame). Ecolalie – repetare patologică. frig.comportamentul de căutare a proximităŃii de către un organism încă dependent (copilul) atunci când ea/el simte un disconfort de orice tip (inclusiv durere. cu efecte semnificative în dezvoltarea mai ales a Ńesutului nervos. Depresie post-partum – depresia mamei imediat după naştere. prin greşeli de lectură etc. 2. în orice combinaŃie a unor caracteristici fiziologice şi comportamentale. manifestându-se printr-o timiditate extremă. duce la retardare fizică şi mentală. tendinŃa de nu aborda situaŃii sau persoane noi. Mutism selectiv – tulburare care constă în incapacitatea sau refuzul unei persoane de a vorbi în anumite situaŃii. locaŃii sau unor anumite persoane. repetitivă şi constă în comportamente de tipul mersului dintr-un capăt al încăperii în altul. tendinŃa de a plânge mai mult decât majoritatea copiilor în diferite situaŃii. dificultate în a menŃine o stare de vigilenŃă sau episoade de somn nedorite în timpul zilei. Dislexie . apărută în urma modificărilor nivelului hormonal. sau de a le întâmpina printr-o iritabilitate crescută (deja înaintea vârstei de 14 luni).boală cu transmitere genetică. Hipersomnie – somnolenŃă excesivă manifestată prin somn nocturn prelungit. Mişcare stereotipă – comportament motor repetitiv. ruperii îmbrăcăminŃii etc. Gesturi imperative – gesturi prin care copilul îşi manifestă o dorinŃă care implică în general o acŃiune din partea adultului. persoane. frică. InhibiŃie comportamentală . Anxietatea . Idiosincrazie . impulsiv şi nonfuncŃional (ex. balansarea corpului.tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor.un pattern ce caracterizează unii copii deja înaintea vârstei de 2 ani. lipsită de sens. lovitul cu capul). scuturarea mâinilor. Joint Attention (episoade de) – acele situaŃii în care un adult şi un copil se focalizează simultan pe un obiect şi realizează împreună acŃiuni cu acesta. asociată unui sentiment de tensiune. Gesturi declarative – gesturi prin care copilul încearcă să arate adultului un obiect (prin indicarea cu degetul sau prezentarea obiectului). care se caracterizează prin disfuncŃia unei enzime care are ca rezultat acumularea unei toxine (fenilalanină) în organism. a unui cuvânt sau expresii spuse de o altă persoană. fie prin probleme de saŃietate (persoana simte că nu se satură). Ataşament . manifestată într-un interval de trei sau mai multe luni. rotirea în cerc. dacă e severă.

totuşi este posibil ca stadiile cele mai avansate să nu fie atinse niciodată. Scurtă biografie a titularului de curs Lector. precum şi de studii apărute în jurnale de specialitate (vezi www.ro). chiar dacă etapele parcurse sunt similare celor caracteristice unei evoluŃii “normale”. Brain. TristeŃe patologică – tristeŃea care depăşeşte dimensiunile considerate „normale” (în termeni de durată.caracterizat prin comportamente de prietenie/sociabilitate nediscriminativă faŃă de persoanele străine. Calendarul sintetic al disciplinei Activitate desfăşurată Data Punctaj ConsultaŃia 1 20 noiembrie 2010. 6 puncte 4. Domeniile sale de competenŃă sunt: psihologia dezvoltării tipice şi atipice (cercetare fundamentală şi aplicativă). neuropsihologia dezvoltării. eşecul în a stabili ataşamente sociale selective. În aceste domenii. precum şi recenzor invitat pentru o serie de reviste internaŃionale. 3. tulburări neurodevelopmentale).Retard . Teoria MinŃii (Theory of Mind. Participă în calitate de director sau cercetător in cadrul unor proiecte de cercetare naŃionale şi internaŃionale în domeniul psihologiei dezvoltării şi al neuroştiinŃelor cognitive. Temele de interes sunt dezvoltarea cognitivă (funcŃiile executive) şi emoŃională în cazul traseelor tipice (preşcolari şi şcolari mici) şi atipice (anxietate. dr.dezvoltare atipică mai lentă. 10- 12. ToM) – reprezintă cunoştinŃele acumulate în copilărie despre faptul că ceilalŃi oameni au o lume internă de gânduri şi sentimente şi că acestea sunt independente de starea mentală a copilului. intensitate) şi care perturbă bunul mers al activităŃilor zilnice ale persoanei în cauză. Sala 19 Proiect de semestru 9 ianuarie 2011 4 puncte Examen --. An interdisciplinary journal. 90 . Laura Visu-Petra îşi desfăşoară cercetarea în cadrul Laboratorului de Psihologia Dezvoltării din cadrul Catedrei de Psihologie. Laura Visu-Petra este titular la Catedra de Psihologie din cadrul Universitatii Babeş-Bolyai. Cognition. 10-12. precum şi aplicatiile psihologiei dezvoltării în educaŃie sau intervenŃie de tip psihoterapeutic.psychology. Este membru în colectivul editorial al revistei AsociaŃiei de ŞtiinŃe Cognitive din România. Tulburarea de ataşament dezinhibat . Sala 19 ConsultaŃia 2 8 ianuarie 2011. a publicat o serie de volume. Behavior.