You are on page 1of 88

11

Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul II, nr. 11(23), noiembrie 2010 *ISSN 2066-0952
VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. Coşbuc
VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ
____________________________________________________________________________________________________________________

Număr ilustrat cu lucrări de Casoni Ibolya. Coperta: „Omul fără umbră”
_______________________________________________________________________________________________________
Dulce harababură
Câte milioane de oameni şi-au
Dulce harababură, de Cleopatra Lorinţiu/2
încălzit sufletul la focul poeziei sale? Vatra veche dialog cu Mihai Sin, de Nicolae Băciuţ/3
Scriitorul de lângă noi (Mihai Sin), de Nicolae Băciuţ/5
Turnul de fildeş un mit modernist?, de Florin Contrea /6
Naraţiunea la Lev Tolstoi şi Marin Preda, de Elena M.Cîmpan/7
Sensul în poezie, de George Popa/8
Formal contra informal în factualitate, de Iulian Chivu/11
„Fântâna Blanduziei”, de Carmen Mariana Simu /12
„Cartea de recitire”, O altă viziune critică, de Adriana Nistor/14
Poezia lui Grigore Vieru – întoarcerea spre copilărie sau decantarea
esenţelor, de Mariana Cheţan/17
Vintilă Horea – libertate şi exil, de Lucian Gruia/20
Jurnalul în versuri al unui scriitor neobişnuit, de Gheorghe Postelnicu/22
Cronica literară. Forma cântului (Puiu Bobeică Cislău), de A.I. Brumaru/23
Rostirea luminoasă (Anthonia Amatti), de A.I. Brumaru/23
Et in epica magna 1 (Ioan Groşan), de Ştefan Jurcă/24
Andrei Fischof, Izgonirea din Iad, de Mircea Goga/25
Arheologia cuvintelor (Eugen Axinte), de Nicolae Băciuiţ/25
Azi ar fi trebuit să scriu dulcea mea harababură. Adevărata fericire (Mihaela Băbuşanu Amalanci), de Melania Cuc/26
Dar iată, azi 5 noiembrie, a murit Adrian Păunescu. E vremea antologiilor, de Marian Nicolae Tomi/27
Cărţi despre martiriul sfinţilor năsăudeni (Paul Ersilian Roşca), de Menuţ
Inima poporului român e cernită. Maximinian/28
Odată cu el s-a dus nu numai o lume ci, mai mult, o Coloniile Albaneze din România (Ion Teodorescu), de M. Maximinian/29
încredere. Confesiunile dogmatiste ( Moni Stănilă), de Menuţ Maximinian/29
Pe ea, noi românii am pierdut-o iremediabil. Poezia, ca pasăre marină (Ioan S.Pop), de Menuţ Maximinian/30
Slovele lui Vasile Dâncu , de Menuţ Maximinian/31
Puţini iubitori totali de literatură am cunoscut, puţini Taina visării (Cristina Călin), de Ioan Astalus/31
poeţi făcuţi din lut pur poetic există, puţine genii risipite Murmur întru laudă (Florica Gh. Ceapoiu), de Mihai Antonescu/32
printre noi. Filtre. Povestea „sufletului natural” (Artur Silvestri), de Daniela Gâfu/33
I s-a reproşat că s-a vârât în politică ? Elogiul melanholiei (Theodor Răpan), de Lucian Gruia/33
Lesa de hârtie (Răzvan Ducan), de Aurel Hancu/35
Dar ce-aţi fi vrut? Cu forţa lui uriaşă, de a influenţa, de Alexandru Ciocioi, departe de lumea dezlănţuită, de Lucian Gruia/35
a trage după sine !! Poetul mai viu decât Dumnezeu (Ştefan Doru Dăncuş), de Adrian Botez/37
Nu putea decât să vrea să facă totul, să fie marele Poema prigoriei (Dumitru Toma), de Dumitru Velea/39
maestru, forţa aproape demiurgică pe care i-a dat-o Mysterion, poeme de Cezarina Adamescu/41
Moşiereasa, proză de Melania Cuc/42
Dumnezeu şi pe care el a transformat-o în cuvinte. Parodie de Cezarina Adamescu după Romulus Vulpescu/42
Într-un timp al unei mode poetice, a aruncat peste bord Documentele continuităţii. O mare personalitate a bisericii noastre şi un
toate facilităţile poeziei moderne şi « s-a riscat » să fie reper actual: Ştefan Rusu (I), de Gheorghe Şincan/43
clasic. Poetica imaginii în ceremonialul de trecere(VII), de Luminiţa Ţaran/45
Un Anton Pann argeşean: Popa Ionel, de Rodica Lăzărescu /46
Un Rembrandt rătăcit între impresionişti. Mitropolitul Nicolae Colan, de Ioan Lăcătuşu/48
Dar ce răsuflare, ce forţă, ce capacitate de a crea perle 550 de ani de învăţământ german la Reghin (I), de Hans Ganesch/50
rare şi cânturi uriaşe. Biblioteca Babel. Colette Mart, în româneşte de Ion Cristofor/52
A ştiut să ajungă la public. Interviu cu Tatiana Doibani (Chişinău) I, de Raia Rogac/53
Poeme de Darie Ducan/55
Când se întreba ce iarbă va creşte pe mormântul său, se La cules de rodii în cartierul Rahova, (25), de Anni Lorei Mainka/56
vede treaba că se temea de judecata pripită sau Poeme de Kazi Ploae/58
răutăcioasă a istoriei. Gramatopoliana.Un tânăr învăţat (I), de Liviu Franga/59
Istoria pe care o scriu…învingătorii. Pe când, vai, acum Poeme de Nicolae Marian Tomi/61
Proză. Făt frumos din dud şi Tupăza din tei, de Nicolae Bălaşa/62
poporul român pare învins… Mapamond. Un român în India. File de jurnal (VII), de Ovidiu Ivancu/63
Eu cred că numai pare. Încercări de străpungere a gândului (IV), de Elena Neagoe/65
După cum cred că noi, românii, înţelegem greu Mari români ignoraţi: CASIN POPESCU/67
nuanţele, că vrem să judecăm numai în alb şi negru, în Istorici de niciun ban şi alţii la fel, de Caşin Popescu/68
Din dragoste de oameni, de Elena Buică/69
tuşe mai groase, în judecăţi tranşante şi care se sustrag de Vatra veche dialog cu Emanuel Pope, de Monica Mureşan/70
multe ori subtilului. Al doilea număr al revistei ROKU, de Iulian Dămăcuş/72
În rest, rămânem la fel : împărţiţi în două. Vatra veche dialog cu Ioana Diaconu, de Liliana Moldovan/73
Dar gândiţi-vă numai o clipă : câte milioane de oameni Ecouri dinspre „Bătălia lui Hernani” spre aplauzele cu o singură mână…,
de Cristian Stamatoiu/76
şi-au încălzit inima la focul poeziei lui ? Ochean întors. Timpul lu` neica nimeni, de Nicolae Bălaşa/77
Alt Adrian Păunescu nu va mai fi, cu el moare o lume şi Vatra veche dialog cu artistul liric Ionel Voineag, de Simona-Roxana
moare un timp, un bard modern nu va mai fi, nu se va mai Antohi (Mocanu)/78
găsi, nu mai e posibil. Petruţa Kǖpper sub ploaia de premii şi nominalizări !, de Ionela Van Rees-
Zota/80
Încheierea romantismului românesc se face prin Adrian Recviem pentru Domnu’ Trandafir, de Mihaela Malea Stroe/81
Păunescu. Curier/82
O încheiere târzie dar ca un strigăt adevărat, ca un apel Literatură şi film, de Alexandru Jurcan/86
la conştiinţă şi solidaritate. Junii cărunţi ai Braşovului, cu şi fără braşoave, în Cetatea lui Bucur, de
Sorin Basangeac/86
Oare, un strigăt în van ? Cine poate şti… Şevalet, Casoni Ibolya, „Zări şi etape”/87
CLEOPATRA LORINŢIU Starea prozei. Tablete, de Melania Cuc/88
Foto: Adrian Păunescu cu Răzvan Ducan, Vanda Ani şi Număr ilustrat cu lucrări de Casoni Ibolya
Lazăr Lădariu, la Târgu-Mureş, în 2003

2
fără să fi avut vreodată înclinări puternice şi uneori virulente, aşa cum
VATRA VECHE speciale spre teorie, am scris, chiar de vedem că primim poate prea multe
DIALOG la începuturile mele literare, câte-un mesaje dinspre lumea arabă.
articol de critică literară, chiar cronică - Mai urmăriţi presa literară, ce
cu literară, susţinând cronica literară în aşteptaţi de la presa literară şi dacă
câteva numere din Vatra. Pe urmă, ar fi să vi se facă o ofertă de
am mai scris mici eseuri şi cu alte colaborare permanentă, în ce condiţii
ocazii. E şi o plăcere. De pildă, dacă aţi răspunde favorabil?
scrii despre un alt scriitor, dacă-i - Păi, o colaborare cu o publicaţie
urmăreşti pe alţi scriitori, pe alţi ar- literară n-ar putea să fie decât o
tişti, vrei să pătrunzi cât de cât dinco- rubrică de autor, nu-i aşa, în care să-
lo de un strat superficial, în creaţia mi susţin idei, păreri. Am de multe
lor, în opera lor, atunci eseul e un ori această pasiune în mine, chiar
mijloc, chiar şi pentru un prozator. dacă nu mă urmăreşte foarte constant,
Aici, în această carte, poate că ea şi-ar dar de multe ori parcă-mi dă ghes, de
mai fi amânat apariţia, deşi mă presa a aborda teme şi subiecte de strictă
într-un fel ideea, conceptul acesta şi actualitate, urgenţe le-aş zice. Dar
altele câteva, dar poate că aş mai fi dacă nu le tratezi atunci, fireşte că
amânat în continuare scrierea cărţii parcă se pierd aşa, în neant, le
Mihai Sin dacă nu s-ar fi ivit prilejul de a sus- întâlneşti pe urmă la alţii, preluate de
„Pentru mine marea miză ţine atât de târziu doctoratul. Şi a- te miri unde şi tratate mai mult sau
tunci m-am gândit ca teza de doctorat mai puţin bine. Dar colaborarea cu o
ar putea fi constatarea că las
să plece de la aceste idei, pe care să le revistă literară, dacă ar fi s-o prezint
în urma mea o operă” dezvolt, să le dau o anumită coerenţă. aşa la un mod mai ideal, ar trebui să
- Va mai scrie Mihai Sin eseu, însemne şi o linie nouă a acelei
- Marea miză e o faţă nouă şi, acum când a dispărut şi provocarea reviste. Nu ştiu, dar am impresia că la
totuşi, veche a prozatorului Mihai tezei de doctorat şi nici nu există ora actuală, poate greşesc, să dea
Sin, care a cochetat cu ani în urmă cu oferta vreunei publicaţii literare de a Domnul să greşesc, cam aproape
eseul în paginile revistei Vatra. Sunt susţine o rubrică de eseuri, va toate sunt o apă şi-un pământ. Nu se
prea strâmte graniţele prozei scurte, dezvolta teme, idei, pe care nu le-a naşte ceva, nu la nivel formal, la nivel
ale romanului, care ar fi motivaţiile putut epuiza în Marea miză? de polemici, de scandaluri din acestea
evadării spre eseu? - Acum nu ştiu. Vom vedea. Nu absolut penibile, cele mai multe
- Sigur, proza poate include chiar mă trage nici sufletul nici altceva dintre ele, scandaluri între scriitori,
pasaje întinse de eseu, poţi să fii chiar pentru o colaborare la revistele certuri şi aşa mai departe, ci să
un strălucit eseist în proză, cum e ca- literare. Nici nu le-am mai văzut pe pornească de la o nouă concepţie
zul lui Herman Hesse, al lui Thomas unele de mult timp, sper să se fi asupra comunicării cu publicul şi să
Mann sau al lui Dostoievski, care are îmbunătăţit în conţinutul lor. Dar, pe atragi publicul. Pentru aceasta nu se
şi el eseistică în romanele sale. Dar, de altă parte, le găsesc pe multe atât mai poate să existe reviste numai
fireşte, uneori uneltele diferă. de preţioase, de prolixe, de o vorbărie strict de specialitate. Trebuie puţin
În ceea ce priveşte Marea miză, parcă fără început şi fără sfârşit, cu amestecate lucrurile şi între literatură
ideile sunt mai vechi şi chiar dacă nu pogoane, cearşafuri de critică literară, de un anumit nivel şi realitatea
reprezintă obsesii ale mele sunt totuşi de istorie literară de multe ori socială nu mai trebuie să existe o
undeva prin zona aceasta. Am mai indigeste şi nu mă atrag în vreun fel. graniţă aşa cum cred că există la ora
scris despre „marea miză” mai ales în Sigur că mai sunt câteva proiecte, în actuală. Mulţi privesc de sus această
ultimii ani, mai mult aluziv, în unele afară de Marea miză, care poate să-şi realitate cotidiană, această realitate a
articole, în interviuri, şi am dorit să aibă o anumită continuare, mai sunt noastră, şi se consideră, am tot folosit
dezvolt conceptul acesta. Nici în carte câteva proiecte care mă urmăresc de termenul, ielită, desigur, cu conotaţie
nu este dezvoltat până la explicarea mult. De pildă, prin anii nouăzeci, peiorativă. În fond, nu ar fi o
lui deplină. Nici n-am vrut să îl explic chiar din 1990, am intenţionat să descoperire. Îmi amintesc bine,
astfel, pentru că nu cred că trebuie scriu un eseu politico-sociologic, Literaturnaia gazeta, aceea scoasă de
epuizat aşa ceva într-un eseu, într-o poate chiar şi cu incursiuni culturale, comuniştii ruşi, prin anii şaizeci,
carte. Dacă eseul a avut o perioadă de care ar fi urmat să se numească Fără şaptezeci, optzeci, era folosită şi ca
mare impact asupra publicului, fireş- idealuri. Am scris câteva lucruri din un instrument pentru intervenţii
te, intelectual, se datorează şi faptului el, câteva idei le-am dezvoltat, dar nu politice, polemici internaţionale, de
că mulţi dintre cititori luau o carte de l-am finalizat. Poate era mai bine să-l către aceştia. Deci o revistă care să
eseuri crezând că acolo se epuizează fi scris atunci. Dar treaba aceasta ne aibă o implicare nu numai culturală,
o temă, o idee, se epuizează informa- priveşte nu numai pe noi, priveşte o ci şi cu pătrundere în zona politicului
ţia dintr-un domeniu sau altul, deci, lume contemporană, Europa, America şi socialului, dar de o mare sinceritate
cum se zice, cititorii ar fi vrut să fie în întregul ei, alte zone. Ceea ce ar şi aş zice de o mare probitate. Numai
foarte câştigaţi şi mult mai inteligenţi trebui să fie idealuri s-au refugiat în aşa se poate cuceri, în opinia mea, un
după lectura unei astfel de cărţi şi mai alte lumi poate mai rudimentare, mai nou public pentru revistele literare,
informaţi, fireşte. Pe de altă parte, primitive, dar care au credinţe culturale.

3
- Absenţa din presa culturală, poate face nimic într-o echipă mică, tru alţii, dorinţa de a ajunge la putere
ritmul editorial ponderat lasă cum am avut la Târgu-Mureş. Eu am vine şi din porniri de genul „De ce să
impresia că v-aţi fi retras din viaţa vrut să fac politică şi pentru liniştea mâncăm icre de Manciuria cu lingura,
literară. E o atitudine premeditată mea. Tot s-a vehiculat ideea că scrii- când putem mânca cu polonicul?”
sau e doar o falsă impresie? torii, intelectualii stau pe margine şi - În final, care e marea miză a
- Această problemă are prea nu intră în politică şi de aceea lucru- scriitorului Mihai Sin?
multe accente personale ca să le mai rile merg cum merg. A fost şi e un - Într-adevăr, aceasta este o
amintesc acum, prea multe elemente fals grosolan; de fapt, dacă vrei să te întrebare grea, o întrebare gravă. Nu
din existenţa mea în perioada implici din punct de vedere politic şi ştiu, mi-e foarte dificil s-o definesc.
postdecembristă. Ceea ce poate să chiar vrei să faci ceva prin politic Eu mă gândesc şi acum, la vârsta pe
pară retragere e, şi fără îndoială au pentru ţară şi neamul tău, atunci din care o am şi după cărţile pe care le-
mai spus-o şi alţii şi mă bucur că păcate constaţi că ţi se pun contre. E am scris şi le-am publicat, cu destulă
încep unii să vadă lucrurile în ceea ce mult mai simplu, mai uşor, dacă umilinţă, la ideea de operă. Pentru
mă priveşte şi aşa, şi o marginalizare. mergi cum bate vântul, dacă te laşi în mine marea miză ar putea fi constata-
Nu prea sunt atent la ceea ce se voia curentului şi-ţi vezi de interesele rea cât mai deplină cu putinţă că las
numesc comploturi, strategii şi aşa tale şi ale grupului din care faci parte, în urma mea o operă şi mai ales că în
mai departe, dar sunt prea multe ale partidului din care faci parte. Eu această operă va exista o viziune a
elemente ca să le mai amintesc. Deci, n-am putut accepta astfel de lucruri şi mea, ezit să spun originală, o viziune
retragerea din lumea literară este şi atunci, fireşte, m-am retras din a mea asupra societăţii româneşti,
urmarea unor experienţe de acest tip. politică. asupra Europei, asupra lumii contem-
Fireşte că înseamnă şi dezamăgiri, - Ce-a câştigat din această porane. Mă interesează foarte mult
uneori chiar o uşoară repulsie. Ceea experienţă prozatorul Mihai Sin? lucrurile acestea nu de ieri de azi, ci
ce mi s-a întâmplat de pildă la - Eu am naivitatea să cred că ori- de când mă ştiu aproape. Şi vreau să
ultimele alegeri ale Uniunii Scriito- ce experienţă pe care o ai îţi poate fo- le dau de capăt din punctul meu de
rilor, când am candidat şi eu pentru losi la un moment dat pentru scrisul vedere şi nu din punctul de vedere al
preşedinţia acesteia, fără şanse, dar tău şi că, de multe ori, dacă nu tot- absolutului, aşa ceva nu e posibil. Şi
aveam un scop, hai să-i zicem deauna, ele vin şi de la Dumnezeu. cam aceasta ar fi, să pot să-mi exprim
personal, pentru a candida, şi pur şi Chiar dacă, să zicem, unele experien- şi să aibă câteva semne de recunoaş-
simplu cete din acestea de scriitori, aş ţe nu-şi au locul în cărţi, ceva se tere această viziune asupra ţării mele,
zice, cu foarte mare părere de rău, întâmplă în privinţa politicului. Poţi asupra spaţiului meu, asupra neamu-
declasaţi, unii dintre ei beţi, imediat să tratezi naiv, cum de multe ori am lui meu şi, fireşte, asupra lumii con-
ce am urcat la tribună, şi nu numai la văzut, la scriitori români, subiecte po- temporane, care este extraordinar de
mine şi la alţii, au proferat urlete, litice, tratate neimplicat, printr-o ob- complicată şi de încâlcită, dar pe care
injurii. Manifestări care se potriveau servaţie de la distanţă. Trebuie să în- trebuie să încercăm să o înţelegem
mai degrabă la alegeri pe vremea lui ţelegi care sunt mecanismele politice, fiecare după puterile noastre.
Caragiale. Dar lipsa de eleganţă, de cam ce înseamnă interesul politic, ce - Se vede altfel, după ce
civilitate, de, la urma urmei, ţinută înseamnă beţia sau, mai mult, drogul scriitorul trece de 60 de ani, (ca în
intelectuală, m-a şocat de-a dreptul. acesta al puterii, atunci când nu vrei cazul dumneavoastră), trecutul operei
Şi-am zis, domnule, dar ce se întâm- puterea pentru a face într-adevăr lu- sale, priveşte el altfel spre ceea ce ar
plă cu breasla aceasta a noastră, e cruri bune pentru ţara ta, pentru popo- vrea să mai scrie?
într-o cădere liberă, într-o degradare rul tău. În acest caz, lucrurile merg în - Nu prea îmi recitesc cărţile şi,
pe care nu puteam s-o prevăd, s-o general spre satisfacţiile teribile, altfel având o propunere de reeditare, care e
prevedem în niciun fel. Şi este şi din foarte nuanţate, pe care ţi le poate da încă în discuţie, să vedem dacă se va
acest punct de vedere o reacţie a mea. puterea. Puterea e aproape un drog şi materializa, a unui roman din 1975,
- V-aţi retras, într-un fel din sau poate fi şi un medicament. Într-o Viaţa la o margine de şosea, am
viaţa publică, în afară de activitatea carte a unor medici francezi, Aceşti recitit acum acest roman şi, pur şi
didactică la Universitatea de Artă bolnavi care ne guvernează, a fost simplu, l-am citit ca şi cum ar
Teatrală din Târgu-Mureş, aţi tratat, printre altele, cazul unor pre- aparţine altcuiva. Dar, pe de altă
renunţat şi la orgoliile şi tentaţiile mieri ai Israelului, Golda Meir şi parte, mi-am dat seama că există
politicii. Ce a câştigat, după toate Menahem Begin, amândoi foarte bol- totuşi o mare coerenţă în proza mea,
aceste renunţări prozatorul Mihai navi când au preluat puterea şi care, poate există şi o anume repetitivitate
Sin, pentru scrisul său? în mod miraculos, s-au vindecat. Deci greu de evitat, anumite reluări, dar
- A câştigat foarte mult. Ţin să puterea poate fi şi medicament. Pen- sunt sigur că există coerenţă şi
precizez că, totuşi, nu m-am retras din aceasta mă face să cred că nu am
politică. Eu am vrut să fac politică nu etape pe care să le resping şi de care
ca să răstorn lucrurile din ţară, pentru să-mi fie jenă sau, şi mai grav, ruşine.
că sunt un om lucid şi nu se pot NICOLAE BĂCIUŢ
rezolva foarte multe lucruri de la
Târgu-Mureş, şi, pe de altă parte, ca Foto: Diplomă de excelenţă
să faci ceva din punct de vedere pentru Mihai Sin, octombrie 2008
politic trebuie să ai în spatele tău o (cu Mirela Moldova şi Valentin
masă imensă de oameni şi o echipă de Marica, la Studioul de
politicieni destul de redutabilă. Nu se RadioTârgu-Mureş)

4
Era scriitorul şi omul pe care te
puteai baza că nu te lasă nici la rău şi nici
la bine singur. Un om, cum ne place să
Poate c-au fost ultimii ani de boemă spunem, cu vocaţia prieteniei.
Pe Mihai Sin* l-am avut nu doar
literară la Târgu-Mureş, care antrena nu Am stat zile şi nopţi la taclale, în
coleg de redacţie, la Vatra, din 1983, ci şi
doar pe redactorii Vetrei ci şi pe ceilalţi diverse locaţii din Târgu-Mureş, care ne
coleg de birou.
scriitori mureşeni, mai tineri sau mai suportau şi după ora 22,00 (când tot
Birou e un fel de a zice unei încăperi
trecuţi prin viaţă. Erau anii în care toată românul trebuia să sa retragă pe la casa
de 3X6, în care erau îngrămădite, la
lumea se putea vedea cu toată lumea, în sa!). Mihai Sin, Lazăr Lădariu, Ioan
propriu şi la figurat, două mese/
Radin-Peianov, Soril Miavoie,
birou, două biblioteci, un cuier, o
Radu Ceontea… fiind nucleul de
sobă de teracotă, un spaţiu în care
bază, în jurul căruia gravitau
de-abia te puteai mişca, în buricul
unii şi alţii, mai mult sau mai
oraşului, pe strada Primăriei nr.1.
puţin scriitori, dar, oricum,
Geamul nostru dădea spre
admiratori, iubitori de literatură.
curtea interioară, o curte sufocată
„Revoluţia” ne-a
de tot felul de arbori ornamentali
împrăştiat. Mihai Sin s-a lăsat
şi pomi fructiferi, dar de unde se
antrenat în mirajul Capitalei, la
vedea şi sala de mese a unui local
Editura Albatros, apoi a luat
„de incintă”, în care „se împingea
pentru o vreme şi calea
la tavă” cu elan muncitoresc,
diplomaţiei, în Israel.
pentru o mâncare caldă şi ieftină.
Au rămas nostalgiile.
Nu ştiu cine m-a „repartizat”
Gândul de a mai recupera ceva
acolo sau dacă a fost o opţiune
din acei ani mai ales.
personală, locuri libere mai fiind
Aşa s-a născut o carte a
şi în celelalte birouri. Oricum, de
care nu prea existau „incompatibilităţi”, în mea, Mihai Sin – Ierarhiile liniştii, carte
Mihai Sin m-am simţit de la început şi cel
care încăpeam cu toţii la aceeaşi masă, care nu e decât un exerciţiu de admiraţie.
mai mult ataşat, odată cu dispariţia lui
oricât de mică era şi oricât de puţine Nu vrea să fie nici mai mult şi nici mai
Romulus Guga, în locul căruia ar fi
scaune erau libere. puţin decât atât.
meritat cu prisosinţă să se instaleze ca
Mihai Sin era, aproape unanim Mihai Sin – (în) Ierarhiile liniştii e
redactor-şef al unei publicaţii la
recunoscut, un lider de opinie, un „guru”, parte a unui portret în mişcare, o
înfiinţarea căreia a pus umărul în anii de
dacă vreţi. Era personalitatea culturală cea provocare la o reevaluare dreaptă, fără
început ai deceniului al optulea. Dar, cum
mai proeminentă a Târgu-Mureşului, după culise de politică literară, a unui scriitor
Dan Culcer se şi vedea redactor-şef de
dispariţia prematură a lui Romulus Guga, care şi-a pus amprenta pe devenirea
drept, încă înainte de a se răci trupul lui
vocea cea mai autoritară, modelul cultural fenomenului literar mureşean mai bine de
Romulus Guga, Partidul a decis ca şi
cel mai apreciat. două decenii.
câştigător pe al treilea „candidat”, Cornel
Mihai Sin „ţinea piept” şi în relaţiile Asemenea lui Romulus Guga, Mihai
Moraru, care nici nu visa la o astfel de
cu cenzura de la Consiliul Culturii şi Sin rămâne un descălecător de cultură
onoare.
Educaţiei Socialiste, cu Virgil Poiană, română în spaţiul mureşean.
Am prins ani frumoşi în redacţia
Şerban Velescu sau Ecaterina Ţarălungă,
Vetrei în acea perioadă, când, dincolo de
cei care făceau „lectura” de partid, pentru NICOLAE BĂCIUŢ
inevitabile „frecuşuri”, revista funcţiona
a nu cădea noi în păcate ideologice.
ca o echipă, făceam front comun în jurul
Alături de Mihai Sin te simţeai mai
unor idei, acţiuni.
puternic, mai în siguranţă.
______________________________________________________________________________________________
*)Mihai Sin s-a născut la Făgăraş, judeţul Braşov, la 5 noiembrie de secţia de presă a C.C. al P.C.R. şi de Consiliul Culturii şi Educaţiei
1942. Socialiste, roman reeditat în 1991.
A absolvit Şcoala Generală Nr. 3 şi Liceul „Radu Negru” din În 1989, Mihai Sin a publicat volumul de povestiri şi nuvele Rame
Făgăraş, promoţia 1960, Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş – şi destin, iar în 1993, romanul Quo vadis, Domine, volumul I, iar
Bolyai” din Cluj-Napoca, promoţia 1965. volumul II în 1996.
Profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală Nazna A mai publicat volumul de publicistică Cestiuni secundare.
(1965 – 1966), Şcoala Generală Nr. 11 Târgu-Mureş (1966 – 1967), Chestiuni principale, şi acesta distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor
Liceul „Bolyai Farkas” Târgu-Mureş (1967 – 1971). Din 1971 până în din Târgu-Mureş.
1990, redactor şi apoi secretar de redacţie la revista Vatra din Târgu- Mihai Sin a fost laureat şi al premiilor revistei Flacăra, pentru
Mureş, numărându-se printre fondatorii revistei. Director al Editurii proză, în 1990, şi revistei Ambasador, în 1996, pentru întreaga operă.
Albatros până în septembrie 1991, când devine director de publicaţii la A publicat, de asemenea, sute de articole, eseuri, a colaborat la
Fundaţia Culturală Română, până în martie 1992, când e numit ataşat radio şi televiziune.
cultural la Ambasada României din Israel, de unde pleacă în decembrie Din proza sa au fost publicate traduceri în Germania, Suedia, China,
1992. Din 1994, cadru didactic asociat la Universitatea „Lucian Blaga” Iugoslavia, Ungaria, Rusia, Armenia.
din Sibiu, şi la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş, unde din Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1974, al P.E.N.
2004 e şef de catedră la secţia română. Doctorat în 2003. Publică Marea Club, secţia română, din 1991.
miză în 2004, plecând de la teza de doctorat. Despre opera lui Mihai Sin au scris cei mai importanţi critici ai
Debutul literar e în 1966, în revista Steaua din Cluj-Napoca, cu o ultimelor trei decenii.
schiţă. Pentru viaţa culturală mureşeană, Mihai Sin a fost, în toată perioada
După debutul în 1973, cu volumul de povestiri Aşteptând în vetristă de mai bine de două decenii, reper moral şi estetic, „radarul”
linişte, premiat de Asociaţia Scriitorilor din Târgu-Mureş, au urmat, în multor trasee şi destine literare, ca să apelez la titlul uneia din rubricile
1975, Viaţa la o margine de şosea, în 1978 romanul Bate şi ţi se va sale, care a făcut carieră.
deschide, premiat de Uniunea Scriitorilor şi reeditat în 1991. A fost descoperitorul şi susţinătorul multor autori tineri, poeţi, dar
În 1979, îi apare volumul de povestiri Terasa, iar în 1981, romanul mai ales prozatori. Implicarea sa în viaţa literară a fost, perioade lungi,
Ierarhii, cu o ediţie nouă în 1991, apoi romanul Schimbarea la faţă, în una de luptă pentru afirmarea valorilor.
1985, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, dar premiul nu a fost validat

5
Departe de a fi un loc comun al idealul – nu realul cotidian, prin ideal, în care-şi defineşte stilul
Antichităţii greco-latine, aşa cum ar urmare nu avea cum să aibă caracter propriu, îşi creează universul său
părea la prima vedere, mitul Turnului denigrator faţă de societate. artistic de idei, de sentimente, cu
de fildeş este de fapt, un rod al Cât despre imaginarul (şi personajele sale preferate, fiecare cu
fanteziei scriitorilor modernişti, mai feericul) Turn de fildeş, - cel care se personalitatea sa artistică specifică.
precis al simboliştilor parnasieni. refugiază în el este privit cu ostilitate Desigur, nimeni nu poate nega
Poetul parizian Theophile Gautier, şi dispreţ chiar, - de mentalul realitatea, şi utilitatea chiar, a unor
alături de binecunoscutul şi preţuitul colectiv. Este considerat un fel de genuri şi specii literare ne-artistice,
Charles Baudelaire, - au făcut egoist, care se izolează cu vanitate de sau care au un scop precis, diferit de
cunoscut în arta lor acest concept – o societatea oamenilor şi manifestă cel pur estetic.
concretizare a teoreticului „artă dispreţ faţă de activităţile sociale. Ne referim aici la poezia
pentru artă” – precum şi al Este vorba de o prejudecată care ocazională, la epigramă, la epitaf, la
creatorului care se închide în cercul nu ţine seama de un adevăr poemul satiric, meditaţia filozofică
său ideal pentru a crea. elementar: nimic nu e trainic pe plan sau - pur şi simplu – la poezia de
Este mai dragoste.
mult o reacţie la o Când autorul
anume atitudine investeşte
antiromantică a talent şi
simbolismului – aceea de a reprezenta ştiinţific sau artistic dacă nu ţine măiestrie prozodică, realizează opere
direct şi violent ruperea de clasicism, seama de regulile stricte ale ştiinţei notabile. Istoria literaturii române sau
şi coborârea artistului în vuietul sau artei respective. universale e plină de exemple în acest
asurzitor al străzii. Se dorea în acest O poezie adevărată poate fi sens.
fel, spargerea tiparelor, a şabloanelor creată cu inspiraţie – şi trudă Dar, existenţa acestor opere nu
stilistice care – se pare, – se bineînţeles – dacă are ca obiectiv poate, în nici un caz, nega utilitatea şi
îndepărtau de viaţă în căutarea unui central arta ca atare – lăsând pe un chiar necesitatea, spun eu, a acelui
ideal etern. plan mai îndepărtat un scop concret spaţiu ideal, „locus amoenus” – loc
Numai că, ceea ce se câştiga pe non-artistic sau anti-artistic. Ne vine comun ideal al retoricii antichităţii,
planul apropierii de viaţa concretă, de în minte polemica aprinsă din unde se desfăşoară în voie fantezia
lupta pentru a realiza o artă nouă, a vremuri apuse, totalitare, dintre „arta scriitorului, unde poate să realizeze şi
viitorului, - se pierdea pe planul cu tendinţă” – promovată propagan- să transmită cititorului posibilitatea
realizării artistice. Imaginile artistice distic, împotrivă „artei pentru artă” a de a trăi, - cât timp citeşte, (poate şi
strălucitoare, şocante, dinamice, aşa zişilor „burghezi retrograzi şi după aceea), – în tărâmul ideal al
divers colorate, atrag privirea şi reacţionari”. Poezia compusă „pe visului, unde totul este minunat, unde
atenţia spectatorului dar – în schimb, baza” comandamentelor politice a totul este posibil, unde fericirea
se uită aproape imediat după ce rămas în uitare ca o simplă macu- adevărată şi pură poate fi dobândită…
efectul este consumat, înlocuit fiind latură fără nicio valoare oarecare. Iar când – inspirat de tragedia
de o altă imagine şi mai şocantă. Arta Poetul (sau prozatorul) însuşi, viaţii cotidiene, scriitorul ne duce cu
de adâncime se pierde în schimbul pentru a putea compune un text de fantezia sa la marginea şi dincolo de
superficialului. calitate, - preferă să se retragă în marginea suferinţei, când se confruntă
Poezia parnasiană – din păcate la liniştea camerei sale deşi, uneori, - îşi cu boala, cu tentaţia şi chiar cu
fel de uitată astăzi ca şi cea mai notează câte o idee într-un carnet, apropierea nedorită, dar posibilă a
simbolistă, – doreşte, dimpotrivă, pe care o dezvoltă mai târziu. Nu „lumii de dincolo” – cititorul află
realizarea idealului artistic prin înseamnă că prin aceasta s-ar rupe de mijloace şi posibilităţi de a rezista la
perfecţionarea formei, a stilului, societate şi de problemele ei. În acest rău, de a lupta cu imposibilul, şi cu
realizând adevărate „bijuterii sens vorbind – fiecare autor îşi inevitabilul, găsind în opera acestuia
stilistice” – unele dintre ele creează propriul său „turn de fildeş” un sprijin de nădejde pentru a rezista
constituind modelul cunoscutelor şi el, când îi va veni momentul…
pasteluri scrise de Vasile Alecsandri. Prin aceasta, consider că nu
Pe aceeaşi direcţie, se înscrie greşesc afirmând apartenenţa mea la
concepţia critică şi estetică a lui Titu simbolul „turnului de fildeş ideal al
Maiorescu în teoria sa despre poeţilor”. Am găsit în el un sprijin
„autonomia esteticului” şi a sufletesc de neînlocuit, şi-l recomand
combaterii „formelor fără fond” în cu căldură şi cititorilor mei. Fără
literatură şi artă. Fiind convins că niciun fel de egoism, de fugă de
elementul ideal este superior celui lume, de singurătate. Dimpotrivă…
material, a luat cu succes apărarea
dramaturgului I. L. Caragiale care a FLORIN CONTREA
fost chemat la proces pentru
denigrarea societăţii, în cunoscuta sa Foto: Casoni Ibolya: „Primăvară în
Noapte furtunoasă. Ideea centrală a India”, dedicată prietenului Adhishray
criticului era că opera de artă imită /Nalini/

6
secundară pentru Moromete, este motiv
de nemulţumire şi în legătură cu banii are
următorul comportament: ”când trebuia
să-i dea, îi dădea cu gesturi dispreţuitoare
Prezenţa la Simpozionul Naţional de Lukacs, Mihail Bahtin, Maurice Blanchot, de aruncare şi blestema mărimea, culoarea
Didactica Limbii şi Literaturii Române, Claude Bremond, Roger Caillos, Gilbert şi mirosul lor.”
organizat de Asociaţia Profesorilor de Durand, Gerard Genette, Martin Operele celor doi scriitori sunt, fiecare
Limba şi Literatura Română „Ioana Em. Heidegger, Boris Tomaşevski. Lista în felul lor, opere clasice, uşor de inclus în
Petrescu (ANPRO), la Cluj-Napoca, în Claudiei Ciobanu este una valabilă pentru spirala epică, de care se ocupă Claudia
decembrie 2009, cu tema „Canonul orice alt studiu de importanţa celui tocmai Ciobanu. Raportul dintre narativ şi
şcolar”, mi-a oferit prilejul întâlnirii cu o realizat, dar autoarea o personalizează cu descriere păstrează o anume
colegă de facultate, la Literele ieşene, talent, cu pricepere, urmărindu-şi scopul, convenţie compoziţională, care nu se mai
Claudia Sava, azi Ciobanu, ea la română- acela de-a propune o interpretare întâlneşte, de exemplu, în creaţiile epice
franceză, eu la română-germană, întâl- originală, fără să neglijeze punctele moderne, ca-n cazul „noului roman”,
nindu-ne doar la cursurile şi seminariile comune, atât de necesare într-o hartă a bazat pe „ruptură”, nu pe continuitate.
de an, şi prin căminul studenţesc, care mi- narativităţii privită comparativ. Marin Preda face trimiteri la proza lui
a dat o carte, rezultat al tezei ei de Partea de teorie a cărţii, chiar dacă Tolstoi în mai multe locuri, printre care
doctorat, „Dinamica secvenţelor nara- porneşte de la atâtea nume însemnate din şi-n Cel mai iubit dintre pământeni. Când
tive”, Editura Universitas XXI, Iaşi, 2009. teoria literaturii, nu sufocă partea de Victor trăieşte eşecul în căsătoria cu
Surpriza a fost pe cât de mare, pe atât de analiză a operelor mari, de autor, precum Matilda, spune: „Dacă n-ar exista fericirea
plăcută. O ştiam pe Claudia ancorată în Holstomer, Moartea lui Ivan Ilici, Război altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea
lumea literelor franceze, de la Balzac la şi pace, Anna Karenina, Sonata Kreutzer, noastră. (...) Dar apare regretul sfâşietor
Proust, pregătind examene de fonetică, de la Tolstoi, şi Moromeţii, Intrusul, Marele când îi vedem pe alţii trăind în armonie şi
gramatică franceză etc. Şi o regăseam singuratic, Delirul, Viaţa ca o pradă, Cel sufletul parcă ni se zbate ca într-un sac
acum, triumfătoare, cu o lucrare amplă, de mai iubit dintre pământeni, la Preda. Cele tolstoian în care e vârât Ivan Ilici înainte
exegeză îndelungată, inspirată din două aspecte, de teorie şi de analiză, se de a muri.” Metafora „sacul tolstoian” e
literatura rusă, din marea literatură rusă, află în armonie cu zona de creaţie, interpretată de Claudia Ciobanu ca fiind
realizând o cercetare complexă, nu nea- adevărata cheie a studiului, prin idei „suferinţa cauzată de conştiinţa ratării”. În
părat exhaustivă, comparativă, pornind de originale, prin folosirea unui stil atrăgător, alt loc, Victor Petrini se raportează la
la doi prozatori reprezentativi: Lev Tols- convingător, pe alocuri retoric sau pur şi scriitorul rus: „Tolstoi se întreabă ce-i ţine
toi şi Marin Preda, scriitorul român recu- simplu... narativ. pe oameni în viaţă? Răspunsul cred că e al
noscându-şi filiaţia faţă de scriitorul rus. Investigând cele două opere, a lui lui, nu al meu: iubirea.” Claudia Ciobanu
Cartea Claudiei Ciobanu e o abordare Tolstoi şi a lui Preda, comparativ şi crede că, solicitând amintirea unui alt text,
cuprinzătoare, din perspectivă contempo- intertextual, Claudia Ciobanu urmăreşte se rupe linearitatea lecturii.
rană, atât de specialitate, cât şi de lectură desfăşurarea lor în „spirală epică”, un „Dinamica secvenţelor narative” nu
propriu-zisă, ca întreg - static şi înlănţuire model de analiză a secvenţelor narative, este o lucrare stufoasă (deşi are multe
de fragmente – dinamic. Jocul dintre sta- în succesiune static/ dinamic. Privite sub pagini), care să obosească şi să facă
tic şi dinamic, dintre particular şi general, semnul acestei spirale, opera lui Tolstoi greoaie înaintarea prin noţiuni.
urmărirea lui atât pe orizontală, cât şi pe (sec. XIX) şi opera lui Preda (sec. XX) se Dimpotrivă. Multitudinea exemplelor
verticală, prin exemple şi teorie, dezvol- aseamănă şi se deosebesc în acelaşi timp. (mai ales în Cap. III, „Regimul narativului
tarea cu acumulări în timp, asigură acestei Autoarea afirmă că la Tolstoi proza e la Lev Tolstoi şi Marin Preda”)
cărţi (debut?!) şanse sigure de-a sta pe guvernată de armonia clasică a estompează tonul teoretic al interpretării,
rafturile cele mai căutate şi vii, când vine realismului de secol XX, în timp ce la fără de care o astfel de abordare, amplă şi
vorba despre Lev Tolstoi şi Marin Preda, Marin Preda, naraţiunea are „o pulsaţie preciză, nu ar fi admisă.
despre narativitate şi lumea ei. precipitată”, care scoate în evidenţă un În concluzie, raportul dintre dinamic
„Am urmat calea regală deschisă de „caracter simbolic” al lumii reprezentate. şi static dezvoltă spirala epică, alcătuită
doi semioticieni, Iuri Lotman şi Umberto Secvenţele narative comune sunt ca din secvenţe descriptive, ce reprezintă o
Eco”, spune Claudia Ciobanu, în „Cuvânt piesele de puzzle, prezente în literatura formă de încetinire a ritmului narativ, şi
înainte”. Dar „Dinamica secvenţelor lumii, de la basm (Vladimir Propp, secvenţe narative, ce intensifică
narative” este o carte cu atât mai Morfologia basmului) şi până la literatura evenimentele. Această metodă reprezintă
convingătoare şi îndrăgită, cu cât contemporană (Gerard Genette, Figures). trecerea de la un aspect de ancorare la
aminteşte consecvent de nume mari şi Astfel, „belşugul este sursă a unul de mişcare. Pentru a scrie o
admirate, de-a lungul anilor de generaţii complicaţiilor existenţei şi aducător de asemenea carte, Claudia Ciobanu a citit şi
de studenţi, de lumea cărţilor, la care necaz”, spune Claudia Ciobanu, pornind consultat tot ce se putea omeneşte posibil,
autoarea face referire şi se raportează în de la o convingere prezentă în multe în materie de teorie literară, de interes
permanenţă în studiul ei. Este vorba dintre scrierile lui Tolstoi, şi dă ca general, operele celor doi mari scriitori,
despre nume ale Şcolii de literatură exemple, Trei nopţi, Stăpân şi slugă sau bibliografia critică despre ele şi alte studii
universitară ieşeană: Sorina Bălănescu Cât pământ îi trebuie omului. Personajul despre textul narativ. Cu o asemenea
(profesor îndrumător al tezei de doctorat), Andrei Bolkonski din Război şi pace, documentare, e nevoie de vocea ei critică
Liviu Leonte, Lăcrămioara Petrescu, nefericit în viaţa de familie, înţelege în peisajul teoreticienilor români. Dar o
Maria Carpov, Livia Cotorcea, Dumitru căsătoria ca pe o ratare a valorii altă abordare nu se poate naşte fără
Irimia, Andrei Corbea, Constantin masculine şi, pentru a se salva, merge la aceeaşi admiraţie faţă de scriitori, aşa cum
Ciopraga. Seria continuă cu teoreticieni război şi acolo, în suferinţă, descoperă a demonstrat autoarea pentru Lev Tolstoi
români: Adrian Marino, Monica Spiridon, iubirea, în contopirea cu Dumnezeu. La şi Marin Preda.
Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Tolstoi, viaţa este iubire şi în iubire se
Ianoşi, Mircea Iorgulescu şi triumfă cu află izvorul credinţei. Şi la Marin Preda, ELENA M. CÎMPAN
galeria din biblioteca universală a Ilie Moromete priveşte lumea prin
numelor mari, precum amintiţii Lotman şi raportare la libertate, la linişte: ”cum să
Eco, dar şi Aristotel, R. Barthes, Julia trăieşti dacă nu eşti liniştit?”, rosteşte
Kristeva, Wellek şi Warren, Georg el. Latura materială a vieţii este una

7
Poezia eminesciană e paradigmatică Dumnezeu” - anulându-se în acest
în privinţa unei perfecte şi subtile mod geneza care a dus la dehiscenţa
logici interne. Aşa are loc, de pildă, Unului, la multiplul menit unei vieţi a
Poezia, scrie Hölderlin, e „clipa în Somnoroase păsărele care, la durerii şi a stingerii.
divină". Ca atare, dacă Geneza a eşu- prima vedere, pare o simplă dedicaţie Scoaterea în evidenţă şi sublinierea
at, poemul e al doilea cuvânt al romantică, dar, în realitate, se sensului unei poezii beneficiază în
Creaţiei. Aruncat într-o lume dison- desfăşoară aici o ingenioasă mod deosebit utilizând compara-
tologică, omul, cu ajutorul cuvântului fenomenologie foarte coerentă, cea a tismul complex, adică identificarea de
poetic, tentează o alternativă instalării progresive a păcii nocturne, consonanţe, corespunderi, tangenţe
superioară onticităţii date, în care ritual pregătind somnul iubitei căreia sau raporturi antitetice între opere,
fiinţarea umană se autoîmplineşte i se adresează. Instalarea liniştii are atât din domeniul literaturii, precum
apoteotic. Un antidestin aflat mai sus mers suitor în patru trepte, şi anume : şi al artelor.
de impusul destin. se linişteşte mai întâi fauna, Ca atare, este deosebit de relevant
Poemul este o cheie pentru deschis elementul cel mai gălăgios al naturii, să punem faţă în faţă viziunea unor
porţile metafizice către o neo urmează flora, apoi simbolul tăcerii teme lirice de-a lungul a diverselor
existenţă vindecătoare de o lume care, pe pământ, lebăda, pentru ca epoci şi la diverşi autori. Înţelegerea
scrie Eminescu, este „nimicnicie, finalmente să aibă loc înălţarea spre sensurilor unor concepţii se
umbră, mizerie, peire”. Poezia este astrul selenar, simbol al liniştii potenţează revelator în dublu curent,
răspunsul omului la drama creaţiei, la cereşti. Are loc o amplă logică internă fiind vorba de veritabile metafore –
antisensul, cel puţin aparent al vieţii, a ritualului având scopul de a induce nu doar între cuvinte, ci între creaţii.
sau la sensul neştiut, la misterul intrarea iubitei în lumea de dincolo, a Înţelegem mai bine nopţile din lirica
existenţei. Dacă Eminescu se visului : acest lucru se petrece cu atât lui Eminescu în raport cu cele ale lui
întreabă: „Au sens e în lume ?”, dar mai lesne, cu cât totu-i vis şi armonie, Musset, Novalis, Rilke, Arghezi.
nu-l găseşte, atunci poetul este cel ce adică întregul univers devine un vis Apare mai distinct sensul sublimului
conferă existenţei sensul care despre el însuşi, geamăn cu viitorul la autorul Luceafărului pus alături de
durează, aşa cum afirmă Hölderlin, vis al iubitei, precum există şi înaltă sublimul din lirica lui Pindar,
pentru că, adaugă acesta, vieţuirea armonie cosmică simpatetică, Hölderlin, sau Rabindranath Tagore.
poetică este sensul însuşi al omului pe inducând armonia lăuntrică, La fel de relevantă şi bogată în
pământ. Omul este sieşi un sufletească. Lumea din afară face loc reciprocă valorizare, apare
necunoscut, afirmă Kant. Prin poezie celuilalt tărâm, iar melodicitatea de corezonanţa dintre creaţiile diverselor
îşi creează sinele, o identitate şi un excepţie a versurilor perfectează arte, eventual, implicarea şi a unor
sălaş al sinelui. Este ceea ce armonizarea lor. sisteme filozofice.
Heidegger numeşte Casa Fiinţei. Pentru a înţelege poemul unui poet- Un asemenea comparatism
gânditor (denkender Dichter, după presupune din partea hermeneutului
Descifrarea sensului expresia lui Heidegger) sunt necesare, două condiţii : semnificativă
pe de o parte, sensibilitate la frumos, experienţă spirituală în domeniul
Sensul unei poezii nu este receptat la armonie şi sensibilitate metafizică, culturii – literatură, muzică, artele
de cititor în mod analitic, discursiv, iar pe de altă parte, cunoaşterea plastice, gândire filozofică – precum
idee cu idee, imagine cu imagine, ci culturii artistice şi filozofice a şi, lucru hotărâtor, capacitatea de a
intuitiv – „intuiţia metafizică” de care poetului. De pildă, pentru a înţelege intui înrudiri între operele care sunt
vorbeşte Eminescu. Aceasta recep- poeziile Venere şi Madonă, Apari să puse să se întâlnească, iluminându-şi
tează poemul spontan în funcţie de dai lumina (denumită şi Pygmalion), unele altora sensurile.
existenţa logicii interne, a armoniei pentru a descifra semnificaţia celor Precizăm că noi vorbim aici nu de
întregului. Pentru că simţul armoniei trei personaje - filozoful, sculptorul şi alăturări fortuite între diverse creaţii,
ne e înnăscut, este aprioric, astfel că Orfeu - din episodul „Grecia” al ci de acele asocieri care se invocă
acţionează nemijlocit, armonia fiind poemului Memento mori - trebuie să între ele, trezesc nemijlocit deschideri
condiţia ontologică a vieţii, a lumii ştim simbolica miturilor respective. reciproce, iniţiind în felul acesta
umane. Ca atare, în prezenţa acestei Cunoaşterea vechilor civilizaţii trăirea efectivă, intimizată a acelor
coerenţe cititorul trăieşte bucuria cer- creionate şi caracterizate de Eminescu poeme, tablouri, sculpturi, piese
titudinii sale existenţiale. Pentru el în această vastă „panoramă a muzicale - chemate de creaţia care
disarmonicul are la capătul său des- deşertăciunilor”, parcurgerea constituie punctul de plecare.
trămarea, pieirea. O versificare infor- sensurilor convergente, explică Aşa cum notam în altă parte, faptul
mă, fără desfăşurare logică integra- profeţia eminesciană din final : că Eminescu considera la un moment
toare - rămâne în afara receptării. apusul zeilor şi al marilor sisteme dat Luceafărul neterminat, poate intra
În ce priveşte poezia ermetică – filozofice: mai mult - prăbuşirea în în covibraţie de sens cu Simfonia
Stéphane Mallarmé, Ion Barbu – haos a lumii umane. Filozofia indiană neterminată a lui Schubert, poezia
travaliul de decriptare a rebusului are prin excelenţă corezonanţe cu Despărţire cu tabloul ultim al lui Van
întârzie receptarea, astfel că la prima opera eminesciană. Astfel, poezia Gogh – Lan de grâu străbătut de un
lectură nu mai are loc fulgerul Lacul, în aparenţă simplu episod stol de corbi, Venere şi Madonă cu
intuiţiei nemijlocite. Dar, odată elegiac, ascunde o dramă cosmică : Afrodita din Cnide a lui Praxiteles şi
descifrarea împlinită, la reluarea faptul că fiinţa iubită nu a venit, face tabloul lui Rafael, Înălţarea
lecturii sensurile strălucesc în imposibilă confundarea lui tu cu eu – Fecioarei.
splendoarea purităţii lor. cei doi devenind „Dumnezeu din

8
Sensuri multiple – opera aperta întruchipat după o serie de etape Milano, artistul decantează progresiv
intermediare. formele până ce cele două fiinţe se
Cu cât tema poeziei se află la o mai Ca atare, căutând să înţeleagă dizolvă în marmură, pentru a rămâne
înaltă deschidere a gândirii, cu atât raportul divinităţii cu omul, pentru a doar expresia durerii pure.
este mai susceptibilă de variate afla a cui este vinovăţia destinului Aşa cum se poate vedea în
interpretări, în funcţie de deschiderile nostru tragic, Euripide - în piese manuscrisele de la muzeul din Berlin,
sensibilităţii şi gândirii cititorului şi a precum Medeea, dă vina mai întâi pe Beethoven a încercat pe pagini întregi
exegetului, de cultura şi experienţa om, pe pasiunile sale neînfrânate; diverse formule melodice până a
lor de viaţă - sufletească şi spirituală. apoi, în Ifigenia în Aulida, pune în ajuns la cea pe care a considerat-o cea
Receptarea şi interpretarea variază cauză lipsa de înţelepciune a omului, mai adecvată pentru a exprima, în
cu atât mai mult cu cât, afirmă Kant, inconsecvenţa fiecărui personaj cu el Simfonia a V-a „so pocht das
opera de artă fiind un dicteu, un poem însuşi în a lua o decizie, şi lipsa unei Schicksal an die Pforte - aşa bate
poate conţine sensuri care îi scapă gândiri raţionale unitare între destinul la uşă : sol-sol-sol mi. În
poetului însuşi. Paul Valéry personaje pentru a înfrunta capriciul Faust, Goethe a căutat încă din
răspundea unui tânăr care afirma că îi sângeros al unui zeu; dar în ultima tinereţe sensul omului în lume. După
înţelesese poezia Cimitirul marin: piesă, Bacantele, izbucneşte sensul ce, ajutat de spiritul răului,
„Mă bucur, pentru că, personal, eu căutat : nebunia, dezmăţul simţurilor personajul experimentează teluricul
nu-i ştiu bine înţelesul”. Un poem şi al minţii provocate de un zeu căruia prin diverse implicaţii, între care cele
precum Luceafărul, pare a fugi de îi place haosul, bunul plac al două aventuri erotice – Margareta şi
vreo interpretare „ultimă”. Fiecare dezordinii, minunile absurde. Omul a Elena - şi, direct sau indirect, comite
comentator creează un Luceafăr al fost aruncat în lume pentru a trăi câteva crime, (Valentin, Baucis şi
său. De altfel, acest poem constituie contradicţiile şi loviturile fizice şi Filomena), autorul consideră a fi
un exemplu aparte de dificultate în a i sufleteşti din partea unei forţe oarbe. aflat sensul mântuitor, căutat de-a
se conferi un ultimatum exegetic, Euripide a crezut în om, a încercat să lungul întregii vieţi, în actul
pentru că Eminescu a fost nemulţumit îl apere de destin şi din acest motiv, binefacerii materiale în folosul social,
de forma publicată şi intenţiona să-l demască cruzimea unui zeu care îl pentru ca, în final, să izbăvească pe
modifice. chinuieşte şi îl ucide. Dionysos, care Faust prin licenţă poetică, urcându-l
Pentru cititor, sensul operei aperta în Tracia, de unde este importat de în Paradis.
e rezultanta algebrică dintre înţelesul greci, era un zeu al bucuriei, al Manuscrisele eminesciene sunt un
acelei opere şi aparatul său receptor, exuberanţei vieţii luminoase, devine tezaur preţios pentru a urmări traseul
care dispune de o matrice modela- la Euripide simbolul iraţionalului pe care l-a parcurs un poem, prin
toare alcătuită din simbioza dintre o distructiv venit de dincolo de om. diverse variante, către înţelesul
structură apriorică specifică fiecăruia Nietzsche avea să confirme că urmărit. Astfel, de la Odă către
dintre noi şi cultura artistică şi, even- tragedia greacă are la origine mitul Napoleon, Eminescu transcende la
tual, filozofică acumulată. Acest fond dionysiac. Dar, de la măreţia Odă în metru antic. Aparent nu ar fi
filtrează şi conlucrează cu iradierile eschiliană din Prometeu, unde nici o legătură, ci o bruscă ruptură,
sensice ale operei. E o fenomenologie divinitatea este înfruntată şi învinsă escaladarea fulgurantă de la un poem
care duce la re-crearea operei. În axiologic, cu Bacantele se ajunge la cu dedicaţie la un poem atingând
receptarea noastră ia naştere un alter o piesă a absurdului, în care punctul extrem al desprinderii
ego al ei pentru că nimeni nu poate personajul principal este divinitatea. metafizice eliberatoare. Dar logica
reface drumul împlinirii unei creaţii. Căci, se indignează Euripide : ”Nu există. De la evocarea unui geniu al
Şi nici autorul însuşi nu poate reface trebuie ca zeii, în furia lor, să semene istoriei, aruncat în solitudine, poetul
acel moment originar ; din acest cu muritorii”. suie vertical la un sens ultim : geniul,
motiv, se întâmplă ca, recitându-se, Leonardo da Vinci a lucrat toată un străin într-o lume străină, cum
revăzându-şi opera, să i se pară viaţa la tabloul Giocondei, a refuzat scrie în Magul călător în stele, (nume
străină, descoperă ceva inedit. să-l mai dea celui care îl comandase, adecvat Lume şi geniu) – absent din
Pe de altă parte, cu cât este mai l-a luat în exil în Franţa, la curtea planul creaţiei şi aruncat de nu se ştie
deschisă. O operă este mai fecundată, regelui Francisc I, lucrând la el până unde „în corpul cel urât”, reface
astfel încât cu fiecare devii un altul, la sfârşitul vieţii, fără să-l termine : o drumul către condiţia sa primordială,
în sensul deschiderii a încă unui drum cursă extraordinară în a afla într-un este redat sie însuşi : o conştiinţa
spre tine însuţi în forma ta ideală. Are zâmbet expresia cea mai potrivită a pură extramundană.
loc o nouă schimbare la faţă în elanul conştiinţei misterului insondabil al Diversele variante ale Luceafărului
ascensional spre propria ipseitate. vieţii, al lumii, faptul că omul este o sunt de asemenea semnificative ale
Poezia este un nou mod de a fi al taină într-o taină mai mare. traiectului parcurs până la înţelesul
poetului, al lumii şi al cititorului. Michel Angelo, urmărind forma urmărit : incompatibilitatea dintre
cea mai expresivă, a pictat trei Pietà; teluric şi ceresc, dintre creat şi
În căutarea sensului de către autor dacă în cea dintâi, din catedrala Sf. increat. Numai că - lecţie
Petru, Maria şi Iisus îmbracă extraordinară de urmărire de către
Se întâmplă, nu rare ori, ca sensul frumuseţea clasică, apoi în varianta „intelectul eroic” a unui sens ultim -
pe care autorul îl urmăreşte într-o din domul de la Florenţa, compoziţia Eminescu voia să-l modifice şi mai cu
operă să nu-l poată atinge imediat. El devine greoaie, barocă (Vasari relata seamă să-i înalţe radical sfârşitul, în
se află undeva în profunzimea că artistul intenţiona s-o distrugă), în sensul atingerii unei libertăţi
intenţională lăuntrică, şi ajunge să fie Pietà de la de la palatul Rondanini din metafizice într-un dincolo unde

9
poetul rămâne „solitar, neatins şi tragic este al luntraşului datorită neliniştite, idealul nu se poate întrupa,
neatingând”, adică ieşit din orice cântecului zânei Loreley. El se îneacă aşa cum, făcută din lumină pură, nici
condiţie şi determinare, în zbor în undele cântului metaforizat de fata din Frumoasa-fără corp nu a
durând infinit. apele Rinului. putut fi cuprinsă, îmbrăţişată. Ne
Este o mare şansă faptul că b. Simbolica răsfrângerii idealului amintim că, născut din apele mării,
manuscrisele eminesciene au fost în apele mării l-a preocupat pe idealitatea fetei de împărat,
păstrate. Poetul le purta tot timpul cu Eminescu încă de la primele poezii. luceafărul, rămâne şi el inaccesibil.
el ştiind bine valoarea lor Astfel, în poezia Unda spumă…, Dar acolo era vorba de
inestimabilă: erau universul poetul ar dori să fie vântul care incompatibilitatea dintre două firi. În
peregrinărilor metafizice în căutarea aleargă pe oglinda mării sub care, în fereastra despre mare neatingerea
supremelor înţelesuri ce se deschid în adânc, se află ascunsă o lume de năzuinţei rămâne pe seama idealului
faţa spiritului. Căci în opera de artă mistere unde se reflectă cerul şi însuşi care scapă aspiraţiilor noastre.
sensul e un dicteu care nu însemnează "visele amare / A copilei care / O În postuma eminesciană soarta
însă o formulare venită de-a gata, ci ador, o cânt cum cântă / Harfa pe o pescarului nu mai este pecetluită cu
pune creatorul în cursă pentru a-i afla sântă.” În postuma Când marea…, moarte, ca în poezia lui Heine, ci
expresia cea mai adecvată. este relatată o iubire cerească tragică: rămâne o durere fără capăt semnând
Vom urmări un exemplu semnificativ în valurile mării "care turbează", raza neputinţa umană de a se înălţa mai
privind, pe de o parte, reliefarea unei stele îşi caută astrul iubit căzut sus de sine.
comparativă a sensului, iar pe de altă de pe boltă şi schimbat în mărgăritar. E semnificativă evoluţia ideii
parte, drumul urmat de Eminescu Într-o altă postumă, Lida, este vorba poetice din această postumă în
până la întruchiparea ideii, a de o idilă cu final fericit. Pe un fond diversele variante, desfăşurate între
înţelesului. Este vorba de poezia melancolic, în adâncul mării se 1876-1879. În varianta cea mai
postumă În fereastra despre mare, oglindesc ruinele unui castel, unde o completă se spune că marea este cea
reprodusă în forma cea mai expresivă fată tânjeşte după dragoste. care mai întâi visează atât “castelul de
dintr-o suită de variante: Înduioşată, marea înfăptuieşte un pe stânci”, cât şi „un chip bălai”-
La fereastra despre mare miracol: construieşte fetei o icoană Acest chip visat de apele mării, deci
Stă copila cea de crai - ideală : "Marea vede chipu-i pal / Şi preexistent, este văzut şi de pescar şi
Fundul mării, fundul mării ‘n adâncu-i zugrăveşte / Prin ruini un devine propriul său vis, dar după ce
Fură chipul ei bălai. ideal”. Un pescar vede imaginea privise – o unică oară - chipul fetei :
zânei triste rătăcind printre risipele de „Spre castel odată’n viaţă-mi/ Am
Iar pescarul trece-n luntre valuri şi zidiri sfărâmate. În final, privit, de-atuncea plâng./ Fundul
Şi în ape vecinic cată - aflăm că peste un an, pe "luciul mării, fundul mării/ Mă atrage în
Fundul mării, fundul mării vagabond” al mării, pescarul adânc.” Se observă astfel că în
Ah ! de mult un chip i-arată. "zboară", în luntrea sa. "cu-al ruinei varianta publicată mai întâi de N.
geniu blond". Astfel, idealitatea Hodoş şi reluată apoi, între alţii, şi de
“...Spre castel vr’odată ochii atinsă este cea care vindecă rănile Perpessicius, ideea poetică devine
N-am întors şi totuşi plâng - fizice (ruinele castelului, metaforă a mai profundă: aceea a năzuinţei după
Fundul mării, fundul mării durerii personajului feminin) şi rana un ideal răsfrânt dintr-un real refuzat
Mă atrage în adânc. sufletească a fetei. a fi văzut, pentru ca idealitatea să
a. Rudele acestei poezii sunt poezia Dintru început se observă că în rămână în forma sa pură, “intrată
lui Clemens Brentano, Zu Bacharah poezia La fereastra despre mare este prin oglindă în mântuit azur” (Ion
am Rhein, publicată în 1800 şi poezia dezvoltată o idee poetică având altă Barbu). Astfel, tensiunea dureroasă
lui Heinrich Heine, Loreley, publicată semnificaţie decât în poemele fără rezolvare provocată de acea
în 1835. germane. În poezia lui Heine, magică atracţie pune timpul în cursă
În poemul lui Heine e vorba de o fată Loreley se oglindeşte în apa liniştită a de durată fără capăt, marea
care, stând la fereastra unui castel de Rinului ("Und ruhig fliesst der metaforizând hăul în pururea zbucium
pe valea Rinului, se piaptănă cu un Rhein”), pe când la Eminescu care alungă mereu şi mereu în
pieptene de aur şi cântă. Un luntraş, răsfrângerea are loc în adâncul imposibil orice întruchipare a
fermecat de cântecul zânei Loreley şi misterios şi zbuciumat al mării. În idealului.
„cuprins de un dor sălbatec”, - în raport cu aceeaşi poezie, Reliefăm faptul că în interpretarea
timp ce priveşte la înaltul castel, mica originalitatea viziunii eminesciene sensului unui opere trebuie avut în
sa luntre se sfarmă de stânci. Şi Heine constă în faptul că aici privirea vedere acest adevăr : când opera este
încheie: "Ich glaube, die Wellen fascinată a pescarului, nu se îndreaptă unică şi unitară, adică are viziune
verschlingen / Am Ende noch Schiffer spre fiinţa cea vie, reală, ci el este originală, inedită asupra lumii şi
und Kahn. / Und das hat mit ihren atras de imaginea răsfrântă a vieţii, iar pe de altă parte, se bucură
Singen / Die Loreley getan" – (La frumoasei fiice de crai, adică de o de o armonioasă logică internă –
sfârşit luntraşul şi luntrea / Se-neacă idealitate,- răsfrângere care se pierde atunci sensul acelei opere este arheul,
în al undelor hău / Şi cred că aceasta a în noianul valurilor mării; prin quidditatea, ADN-ul spiritual al
făcut-o / Loreley cu cântecul său). urmare, este inaccesibil - atât prin poetului. Hermeneutul care intuieşte
Dacă în poezia lui Brentano puterea adâncurile de neatins, precum şi prin acest arheu capătă aripi şi devine co-
magică aparţine cântului îngânat de aflarea icoanei într-un mediu creator, criticul cu grilă premeditată
luntraş, iar sfârşitul tragic este al inconsistent : se sfarmă de la o clipă rămâne un trădător.
fetei, în poezia lui Heine sfârşitul la alta. Înseilat doar de undele GEORGE POPA

10
că în limbă nicio deosebire nu este de
prisos, oricât ar încerca uzul să facă
nivelări semnatice. Or aceste
chestiuni ar rămâne absolut în
Formă/formal/a formaliza/ forma- de limbaj generat (gramatica domeniul abstract al filologilor, al
lizat - lexeme care, dincolo de o jus- generativă). Potrivit acesteia, matematicienilor, în cibernetică dacă
tificată valoare semantică, se răs- gramaticile dependente de context sociologia nu le-ar da viață în
frâng ca acte în existență doar într- generează limbaje dependente de exprimarea cauzalităților sociale, în
o aparentă relație formală cu a infor- context, iar cele independente de simularea unor fapte de viață, în
ma/ informal/informalizat. Și aceasta context generează limbaje similare. statistică. Ea nu abordează problema
fără a ne gândi neapărat la șirurile Un al treilea tip de gramatici, cele formei sau a formalului, ci a
produse de o anumită gramatică regulate, generează limbaje regulate, formalizării, aceasta însemnând în
formală ca în ierarhia lui Chomsky și utilizate în general pentru a căuta sens larg strategia de observare a
fără a exclude din discuție raportul şabloane, precum şi în structura fenomenelor sociale pe baza unor
formă/conținut, în jurul căruia este- lexicală a limbajelor de programare, tehnici probabilistice, algebrice și
ticienii au stăruit destul. Mă gândesc potrivit ierarhiei lui Chomski. Iar mai ales statistice. Sociologia
dacă am mai adăuga că aceste operează, prin natura ei, cu
însă la formalul și informalul din via-
limbaje sunt incluziuni stricte pentru formalizarea informației prin tehnici
ța cotidiană. Reputatul lingvist ameri-
că presupun limbaje recursiv matematice (probabilistice, tehnica
can Avram Noam Chomsky (n.1928),
enumerabile, dar care nu grafelor etc.). La nivelul spiritului
cunoscutul inițiator al gramaticilor
sunt recursive, dar și limbaje însă, formalul se confruntă cu
generative, fără a se rupe radical de
recursive care nu sunt dependente de informalul nu ca să se excludă, ci
viața socială, pornea de la cele două context, ori limbaje independente de
aspecte pe care le presupune studiul numai cât să se verifice și să se
context care nu sunt regulate, am confirme în factual. Imanentul este
sincronic al limbii, respectiv reducția pătrunde prin contiguitate în
fenomenelor concrete, variabile si informal înainte de a avea
cibernetică. Revenint însă în determinare; cu alte cuvinte este
nelimitate în lanțul vorbirii (1) si, semantica curentă (deci legătură
implicit, determinarea posibilităților conținutul care caută forma. Existena
intrinsecă cu viața), a formaliza își în sine este informală, în timp ce
și limitelor de combinare ale exprimă tranzitivitatea în a realiza o existența ca atare este formală și în
rezultatelor reducției (2). De aici au formalizare și reflexivitatea în a se
derivat perspectiva analitică (morfo- tranzitivitate și în reflexivitate.
supune sau a accepta unele reguli de Sociologic, aceasta se demonstrează
logică) și cea sintetică (sintactică), politețe îndoielnice. În secundar, a prin operarea predominantă în planul
respectiv descompunerea întregului în formaliza mai înseamnă, tranzitiv, a limbajului simbolic păstrînd numai
părțile lui constitutive, ori indicarea reduce la un sistem formal de parţial raporturi cu domeniul
dependențelor, interdependențelor și simboluri prin procedeele logicii semantic; existența nu este o
a limitelor combinatorii în realizarea moderne. Polisemnatismul dimensiune sociologică, ci una
întregului. Din unghiul formal, lucru- adjectivului informal(-i,-e) aduce ca simbolică, pe când existentul face
rile conduc spre acele categorii care sens principal, potrivit dicționarelor, obiectul raportului cu domeniul.
vizează structura internă și externă a ceea ce se desfășoară în absența Formalizarea cunoaște o anumită
unui conținut, grație modului de determinărilor cadrelor instituționale dependență progresivă de metoda
organizare a componentelor procesu- oficiale, formale, dar și neoficial, limbajelor simbolice care o ajută în
ale. O aplicație a sensului se întâlneș- neprotocolar, familiar. Cuvântul prezentarea unei teorii valide, deși
te, potrivit dicționarelor și practicii vizează și artele plastice, pictura în prin această metodă nu crește
lingvistice, inclusiv în formele special, și se referă la lipsa mărimea de adevăr, ci doar cea de
conștiinței sociale, definită și ea ca organizării canonice a materiei precizie, grație relației dintre semn și
formă aparte de organizare a picturale. Tendința de a apropia prin semnificație. De pildă, antropologul
elementelor vieții spirituale ale unei sens cuvântul informativ de Em. Durkheim prefigura această
societăți ce rezidă în funcția specifică informațional nu se justifică pentru metodă când punea în relație nivelul
de reflectare a socializării existenței.
densității morale a unei etnii în
Semantic, lucrurile s-au deplasat liber
sincronie cu schimbarea densității
spre mod de organizare, mijloace de
morale în diacronie, ceea ce l-a ajutat
expresie, dispoziție de procedură etc.,
pe K.C. Land în sociologia cauzelor
dicționarele incluzându-le în clasa diviziunii muncii în societate. Însă
adjectivului în termeni ca: (1) privitor
cele mai concludente aplicații în
la, (2) formulat precis, expres, (3)
analiza și prelucrarea datelor se arată
pătruns de formalism, făcut de formă,
(4) referitor la tipizatul consacrat în a fi în sociologia organizării și
unele acte juridice. Într-o altă ordine conducerii în strategiile decizionale,
preponderent prin metoda graficelor.
de sensuri își mai adaugă:
ceremonios, solemn, superficial, în Foto: Casoni Ibolya, “Zi însorită
aparență. Gramatica formală a adus – Fantomele oraşului Riga”,
într-un domeniu de specialitate sensul dedicată prietenului Guntis

11
Aici se poate adăuga construirea de vers a lui Horaţiu, la sfârşitul actului
algoritmi coerenți de operații derulate 3:<< O! glorie, Horaţiu nu va pieri
în contextul condițiilor formulate de întreg>>, va câştiga fiind pronunţat
o mulțime finită de reguli. Societățile astfel: <<O! patrie! Horaţiu…
cărora nu le e indiferentă perspectiva O OPERĂ CU O etc>>?5
dau importanța cuvenită acestor de- SEMNIFICAŢIE În acelaşi timp, însă, având în
terminări. După identificarea proble- vedere o serie de evenimente majore
APARTE ÎN CREAŢIA care marchează profund viaţa
melor se evidențiază algoritmic rela-
LUI VASILE scriitorului, precum îndepărtarea unor
țiile dintre constante și variabile. Cu
acest prilej pot fi introduse structuri ALECSANDRI prieteni apropiaţi ca Ion Ghica, numit
sintactice în domeniul semnatic al ministru al ţării la Londra sau
teoriei și operații cu simboluri for- Scrisă în doar patru săptămâni, plecarea din ţara a lui A Cantacuzino,
malizând progresiv domeniul de sem- la sfârşitul anului 1882 şi începutul sentimentul unei oarecare însingurări
anului 1883, în momente de grele în plan social datorită regimului
nificații ale simbolurilor respective.
încercări sufleteşti pentru deja bine politic care îl dezgustă tot mai mult:
Așa, de pildă, se poate stabili struc-
cunoscutul poet, prozator şi […] de zece zile m-am apucat să
tura formală a acțiunii decizionale dramaturg, Vasile Alecsandri, aflat scriu o piesă antică în trei acte şi în
pornind de la un aspect informal, pri- către apusul vieţii sale, nu doar versuri intitulată Horaţiu. Primul act
vind un caz empiric particular, altfel artistice, dar şi biologice, Fântâna e deja terminat, corectat, copiat.
se trăiește lăutărește, după simț, nu Blanduziei, considerată drept Celelalte vor merge ca pe roate dacă
după rațiune. În factual, opoziția for- capodoperă a teatrului lui nu mi se va ridica vreo piedică
mal/ informal traversează inclusiv Alecsandri1, s-a concretizat în neplăcută. Dar pentru ce să ne
universaliile platonice (universalia perioada elaborarii ei ca un adevărat întoarcem la romani? Poate pentru
ante/ in/post/ rem), din a căror refugiu al poetului în lumea că m-am săturat de români ,6 starea
dezbatere s-au întemeiat realismul, imaginaţiei, dincolo de realitatea de sănătate tot mai precară a soţiei
nominalismul și conceptualismul. Și aspră a unor vremuri deloc uşoare din sale, divorţul fiicei sale aflate la Paris
nu în ultimă instanță, însăși persona- mai multe puncte de vedere, ca o şi mai ales campania de denigrare a
litatea, în dinamica ei variabilă în salvare a spiritului creator, aflat într- Literatorului iniţiată de Alexandru
funcție de determinații și conjuncturi, un moment de cumpană: Macedonski împotriva poetului, opera
se relevă în factual când preponderent Am încercat să lupt contra dramatică în versuri Fâtâna
formal, când informal; existența ca năvalei acesteia de tristeţe, Blanduziei, îi oferă lui Alecsandri
funcție constantă (independența de aruncându-ma nebuneşte în braţele şansa de a-şi găsi liniştea sufletească,
argument), ca funcție identitară (cu acelei bune zeiţe, literatura, şi m-am de a se împăca încă o dată cu destinul,
transformarea argumentului în el în- dedat studiului lui Horaţiu. Ce cu sentimentul apropierii marii
suși) sau ca funcție linniară (cu gra- adorabilă filozofie am scos din treceri, pe de altă parte, trăind
ficul sub forma unei drepte). De pil- scrierile lui! Câtă recunoştinţă îi încredinţarea că geniul creator este şi
dă, îl ascult pe Richard Wagner cu datoresc! 2 va rămâne nemuritor, ilustrat
Preludiul la Tristan și Isolda, cu Dramă romantică a cărei magnific prin imaginea augustului
torențialul Siegfried și apoi în Par- acţiune e situată în timpuri si spaţii Horaţiu: O! carte,/ Mă redeştepţi din
sifal, pe Claude Debussy cu Clar de antice, în vremea împăratului visuri târzie şi deşarte…/Din bunurile
Augustus, cu zece ani înainte de vieţii cu tine mă aleg./O! glorie, Horaţiu
lună, iar după el pe Johann Sebastian
Hristos, în oraşul Tibur, nu departe de nu va peri întreg! 7
Bach, de pildă, cu Concertul nr.1
Roma, Fântâna Blanduziei a fost De-altfel atacurile de la Lite-
Brandenburg și înțeleg că însăși ratorul, chiar dacă la prima impresie
existența e un lung discurs al contigu- dedicată de Alecsandri: Iubitului meu
frate, locotenent-colonel Iancu par a nu-l fi afectat pe Alecsandri, de
ităților și contradicțiilor (Husserl ar fi vreme ce acesta nu găseşte demn a se
numit evadarea din presiunea acestora Alecsandri, fost agent diplomatic la
Paris,3 grav bolnav, se pare în coborî la nivelul calomniilor ce i se
suspendare a oricărei judecăți cu aduc, totuşi scrisorile trimise
perioada elaborării şi reprezentării
privire la existența lucrurilor, după apropiaţiilor săi în această perioadă,
piesei. De-altfel cei doi fraţi apropiaţi
termenul adoptat de filosofia greacă; dovedesc oarecum contrariul:
au purtat o intensă corespondenţă pe
Épochè). Iată de ce, cu riscul de a Când vei avea răgazul să
marginea piesei, în special după
încheia sub așteptări (nu totdeauna primele ei reprezentări, înainte de a fi citeşti Literatorul […] vei învăţa să
finis coronat opus), cred că trăim dată spre publicare, în 1884, Vasile mă cunoşti pe mine sub un nou
între formal și informal ca între Alecsandri acordând atenţie oricărui aspect, care fără îndoială ţi-a scăpat
epigeu și apogeu; viața omului sfat sau îndrumare care ar fi venit de până astăzi. Vei vedea acolo un
modern, fiind preponderent factuală, la fratele său, (ca şi de la alţi Alecsandri interesant, venal, chiar,
devine o obversiune care își află apropiaţi, de-altfel). tot la fel dacă nu mai mult decât
predicatul logic când în formal, când Am scos scena de la sfârşitul Voltaire, cu care numitul M…ski mă
în informal și, iată de ce nu mă actului al doilea pentru a mă supune compară în părţile rele. 8
îndoiesc că utilitarismul mileniului al părerii tale […] Piesa va câştiga din Revanşa o va găsi prin
treilea tinde inclusiv spre o punct de vedere literar, dar nu şi din intermediul literaturii, mai concret,
restructurare metafizică. din punctul de vedere al gustului prin Fântâna Blanduziei şi mai precis
IULIAN CHIVU publicului4 sau […]nu crezi că ultimul prin personajul cu trăsături comice,

12
ba chiar demonice, născute doar din polemică din viaţa reală, transpusă, care i le spune în momentul în care
invidie, Zoil: desigur cu măiestrie în versuri, de aceasta îl recunoaşte pe celebrul poet:
De-altfel îmi face un serviciu Alecsandri: HORAŢIU
fără s-o bănuiască, [Alexandru HORAŢIU Tu mă cunoşti?...De unde?
Macedonski] pozând pentru Zoil se crede vultur ce-aţintă ochii-n GETTA
personajul Zoil care joacă un rol în soare, De-aici, din depărtări,
Şi-i oaspe-a-ntunecimei, o buhnă Şi din al lunei splendid concert de
noua mea piesă. Va fi recunoscut din admirări.
cobitoare.
cap până în picioare. Aceasta îmi va El vecinic distilează veninu-i mânjitor, Dar cine te cunoaşte cu a ta mărinimie
fi răzbunarea. 9 Cu gând ca să păteze tot ce-i Se pleacă în uimire şi se robeşte ţie.
Personajul este într-adevăr strălucitor. 13 Horaţiu, sunt o sclavă, nu am nimic al
comic prin orgoliul său, prin Replica lui Macedoski nu se lasă meu;
caracterul meschin, ridicol, în ultimă Primeşte-astă cunună, o-nchin numelui
aşteptată, răspunde crunt si necruţător tău. 16
instanţă, aflat totalmente în antiteză cu o epigramă:
cu Horaţiu, măreţ, impunător, Poetul însă interpretrează
Lui Vasile Alecsandri greşit cuvintele şi emoţia fetei care se
generos, plin de aura poetului cu mare Coprins de-al gloriei nesaţiu,
renume: simte flatată de faptul ca marele
ZOIL Horaţiu îi vorbeşte şi cade în mreaja
Ah! El e de vină unei iubiri târzii şi nefireşti care însă
Că din întunecime nu pot ieşi-n lumină. îi inspiră frumoase versuri, lucru pe
El nămoleşte drumul ce duce în Parnas, care steaua Romei, zeea plăcerilor
Încât de culmea-i naltă departe am nebune, prea faimoasa Neera, venită
rămas. la Tibur doar pentru Horaţiu, nu mai
Zoil, rar, geniu, sublim, fără pereche,
Nu află să-l asculte o singură ureche,
reuşeşte. Pierde însă în preajma
Când el, oriunde merge, de toţi e ascultat fântânii un manuscris foarte
Şi-n laude pompoase la ceruri înălţat. imporatant, pe care îl va recupera
(Cu amărăciune:) pâna la urmă graţie celor doi tineri
Şi însă ce-i Horaţiu…Un om fără simţire, sclavi, Getta şi Gallus care îşi
Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre, împărtăşesc aceleaşi sentimente de
Nu zbucimat ca mine, de al furorei spasm, dragoste încă din momentul în care se
Nu un poet de frunte, cu turbă şi întâlnesc. Horaţiu trăieşte o clipă de
sarcasm… Albit de ani, dar tot copil, amărăciune înţelegând că tânăra Getta
El, om de lume, vesel, încununat cu roze, E lesne să mă faci Zoil a fost impresionată de faima sa ca
Asistă chiar în viaţă l-a’sale-apoteoze, Când singur tu te faci Horaţiu. 14 poet şi nu de cea a omului simplu.
Şi eu o! strâmbătate!...infern!...destin În ciuda dezaprecierilor de la
amar! 10 Vrea sa-i pedepsească amarnic pe cei
Literatorul, piesa s-a bucurat de unul doi care îi pare că l-au trădat, însă, îşi
Însuşi numele personajului nu este dintre cele mai mari succese
ales la întâmplare, de-altfel este deja regăseşte liniştea convins fiind că
dramatice ale vremii, în apărarea poetul are un alt destin şi nu va
bine cunoscută funcţia de imaginii lui Alecsandri intervenind la
caracterizare a personajelor în operele cunoaşte moartea graţie operei sale.
un moment dat şi Eminescu, care Resemnarea în faţa destinului
dramatice ale lui Alecsandri, cu rol în ulterior va deveni ţinta atacurilor lui
localizarea, sau indicarea unei şi conştiinţa propriei însemnătăţi în
Macedonski. plan cultural, indiferent de opiniile
trasături de caracter, a unei atitudini Compoziţional drama are un,
social-politice sau culturale11. unora dintre contemporni săi, va fi
relativ, simplu subiect dramatic. clar afirmată de Vasile Alecsandri şi
Zoil, conform notelor de subsol ale Poetul favorit al împăratului
piesei12, se pare că a fost un critic într-una din poeziile postume, scrisă
Augustus, autorul celebrelor Ode, la Mirceşti, în 1888, Unor critici:
grec din secolulal IV-lea , î.e.n. Horaţiu, la vârsta senectuţii, se
cunoscut pentru scrierile sale critice Am scris eu versuri multe şi poate chiar
retrage în spaţiul câmpenesc de la prea multe,
aduse lui Homer, cuvântul „Zoil” Tibur, (un echivalent al Mirceştilor Dar n-am cerut la nume cu drag să le
devenind în timp, termen generic lui Alecsandri), părăsind prea asculte,
pentru critic pizmaş, părtinitor, zgomotoasa Romă, căutând o oază de Nici mi-a trecut prin minte trufaş ca să
veninos, ridicol. ( De-altfel, nici linişte: păşesc
numele protagonistei, sclava Getta Nu, n-am fugit din Roma, nu m-am retras În fruntea tuturora ce-ntruna viersuiesc.
sau iubitul acesteia, Gallus nu sunt pe-o stâncă,
fără semnificaţie în operă, Getta Dar am avut o sete de linişte adâncă E unul care cântă mai dulce decât mine?
reprezentând rădăcinile poporului Ş-am alergat aice, la câmpul înflorit, Cu atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai
român, daco-geţii, iar Gallus, pe cele Întocmai ca ostaşul de lupte ostenit. 15 bine.
galice ale francezilor şi, formând în În preajma Fântănei Apuce înainte ş-ajungă cât mai sus.
Blanduziei, topos prezent şi elogiat La răsăritu-i falnic se-nchină al meu
final un cuplu împreună, ar ilustra apus.
oarecum afintatea dintre cele două într-una din odele poetului latin, Iar voi, care asupră-mi săgeţi tocite
ţări de origine latină, România şi protagonistul o zăreşte pe Getta, trageţi,
Franţa.) tânăra sclavă adusă din Dacia Cântaţi, dacă se poate, fiţi buni şi mai
Dacă urmărim cu atenţie şi Transalpină, care îl fascinează pe rageţi! 17
atitudinea măreţului Horaţiu faţa de Horaţiu prin candoarea şi frumuseţea Tot din seria poeziilor
acest Zoil, reiese clar ideea de ei, prin cuvintele pline de emoţie pe postume, scrise cam în aceeasi

13
perioadă în care a fost elaborată Apropierea sa [a lui
Fântâna Blanduziei, fac parte câteva Alecsandri] de Horaţiu n-a fost una
texte oarecum similare unor versuri conflictuală, dramatică, ci urmarea
din piesă care exprimă durerea unei gândiri omagiale. Alecsandri a
sufletească a omului aflat la vârsta potrivit personajul piesei după de Nichita Stănescu –
senectuţii, dar simţinând încă fiorii prestigiul literar al personalităţii.
unei iubiri feciorelnice: Dacă dramaturgul a făcut vreo
Dar nu-s în floarea tinereţii, analogie între sine şi Horaţiu – dat
Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice! fiind cultul pe care Alecsandri îl avea Prezentată drept un „omagiu
Mergi dar, copilă,-n calea vieţii pentru autorul Epistelolelor, aceasta târziu Cărţii de citire a lui Ion
Întâmpinând zâmbiri amice. nu este o substituire, ci o raporatre la Creangă”, Cartea de recitire a lui
Eu te-oi privi oftând, ferice, model.21 Nichita Stănescu e, în primul rând,
Răpit de farmecul frumuseţii. Oricare ar fi punctul de vedere „un răspuns indirect”1 la întrebările
din care privim personajul creat de unice şi atotcuprinzătoare ale operei
Şi însă de-ai vrea să ai parte... poetul de la Mirceşti, sau nichitastănesciene: „ce este poezia?/
Dar ce zic? Timpul ne disparte. corespondenţele de ordin biografic cine este poetul?”. În al doilea rând,
Tu eşti sosind, eu în plecare, dintre cei doi , un lucru este cert, volumul e pur şi simplu o a doua
A ziorilor vie lucire piesa valorifică în mod artistic şansă dată unor creatori şi unor opere
Nu poate, ah! avea-ntâlnire remarcabil, de-altfel, un moment ale literaturii române. Nichita
Cu-apusul palid ce dispare! 18 tensionant din viaţa lui Vasile Stănescu re-vizitează „expoziţia”
versuri care ar trimite cu gândul la o Alecsandri şi rămâne opera în care literaturii române, de la origini
anumită experienţă sentimentală din poetul a pus cel mai mult din aproape până în prezent, cu revelaţia
această perioadă din viaţa lui sensibilitatea sa artistică, atât din că „a trebuit să vin a doua oară,
Alecsandri, fără a putea fi certificată punctul de vedere al conţinutului, pentru că prima oară, abia acum îmi
însă prin alte documente decât strict cât şi sub raportul expresiei.22 dau seama că nu există. A trebuit să
textele literare. vin a doua oară ca să-mi dau seama
Fragmentul dramatic din piesa de Note că prima oară nu există niciodată.”2
teatru care reliefează conflictul 1 – Eugen Lovinescu, în Studii şi articole Astfel, odată cu „a doua sa
despre opera lui Vasile Alecsandri, Ed. venire”, Nichita Stănescu îşi dă
interior al protagonistului în Albatros, Bucureşti, 1980, p.XVI
momentul care se vede nevoit a-şi 2 – Vasile Alecsandri, Corespondenţa, apud seama de Existenţa (cu majusculă) a
recunoaşte pasiunea pentru tânăra G.C. Nicolaescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, unor autori precum: Dimitrie
Getta, este, însă, de o frumuseţe Ed Pt Literatură, Buc., 1965, p.622 Cantemir, Ion Neculce, Ienăchiţă
3 – Vasile Alecsandri, Teatru, Ed Ion Creangă, Văcărescu, Anton Pann. Aşa cum
deosebită cu virtuţi artistice net Buc., 1984, p.293
superioare poeziilor cu temă similară 4 – Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase remarcă Alexandru George, „pe aceşti
scrise de Vasile Alecsandri, în ultimul scrisori; Ed. Minerva, Buc., 1972, p.348 poeţi cu calpac şi cu giubele îi
deceniu al vieţii sale: 5 – Ibidem valorifică Nichita Stănescu şi în
6 – Vasile Alecsandri, Corespondenţa, Ed de societatea lor caută subtile
HORAŢIU Stat Pentru Literatură, Buc, 1960, p.129
Ah! Sunt om în luptă cu sine care tace 7 – Idem, Teatru, (op cit.), p. 412 delectări.”3 Această trecere în revistă
Ş-ar vrea, n-ar vrea să facă ce-i nevoit a 8 – Idem, Corespondenţa, (op cit), p. 131 se continuă cu Ion Heliade
face. 9 – Ibidem, p.132 Rădulescu, Vasile Cârlova, Dimitrie
Dar nu mai pot învinge, simţirea ce m-a- 10 – Vasile Alecsandri, Teatru, (op cit), p. 331 Bolintineanu, culminând cu Eminescu
nvins… 11- Cf. Paula Diaconescu, în Studii şi articole
despre opera lui Vasile Alecsandri, (op cit), p. „cel mare”, Caragiale, Sadoveanu,
Iubesc…De-a mea iubire sunt eu însumi
surprins. […] 285 Bacovia şi Arghezi - etalon de aur -
Resimt un foc în sânu-mi mai splendid, 12 – Vasile Alecsandri, Teatru, op cit, p. 322 până la Marin Preda, listă continuată
13 – Ibidem, p.323 în grupajul Subiectivisme de epocă cu
mai curat, 14 – http://ro.wikisource.org/wiki/ Antolo-
Ca soarele-n apusu-i mărerţ, înflăcărat, gia_epigramei_rom%C3%A2ne%C5%9Fti Ion Barbu şi Vasile Pârvan. Autorul
Şi văd în orizontri o lume încă vie 15 – Vasile Alecsandri, Teatru, op cit, p.323 propune totodată şi o re-lectură a
De dulci simţiri înalte necunoscute mie… 16 – Ibidem, p. 309 baladelor Mioriţa ori Toma Alimoş,
Tu, singură, tu, Getta, avut-ai sacrul dar 17 – Vasile Alecsandri, Poezii, Ed Ion socotite drept matrice ale întregii
Să mă-ngenunchi ferice l-al dragostei Creangă, Buc, 1985, p. 245
18 - http://www.romanianvoice.com/poezii/ noastre literaturi culte: „Fără Mioriţa
altar.
poezii/romantatoamna.php noi n-am fi fost niciodată poeţi. Ne-ar
Schimbat-ai pe Horaţiu din omul
nepăsărei
19 – Vasile Alecsandri, Teatru, op cit, p. 405 fi lipsit această dimensiune
20 – G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile fundamentală. Mioriţa este şcoala
În omul suferinţei, în omul adorărei. 19 Alecsandri, Ed. Pentru Literatură, Buc. p.622
Predilecţia lui Alecsandri 21– Mircea Ghiţulescu, Alecsandri şi dublul tristeţii naţionale. Matricea. Matca.
pentru poetul latin a fost intens său, Ed Albatros, Buc., 1980, p. 131
22- Al. Piru, Valori clasice, cap. Teatrul lui
discutată de critica de specialitate. Vasile Alecsandri, Ed Albatros, Buc, 1978, p.
1
Daniel Dumitriu, Nichita Stănescu. Geneza
Există puncte de vedere care afirmă poemului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”,
38
Iaşi, 1997, p. 136.
că personajul Horaţiu este Alecsandri CARMEN MARIANA SIMU 2
Nichita Stănescu, Cartea de recitire, Editura
însuşi. Au spus-o încă de pe atunci şi Cartea Românească, Bucureşti, 1972, p. 10.
Haşdeu, şi Odobescu, şi Olănescu.20 Foto: Casoni Ibolya, Paleta artistului, 3
Alexandru George, „O carte de recitire” în
Interpretări mai recente ale dedicată tuturor prietenilor de pe Pil., Nichita Stănescu interpretat de… Prefaţă, notă
din ciclul Ţara Visurilor asupra ediţiei, antologie, cronologie şi
textului oferă alte perspective: bibliografie de Sanda Anghelescu, Editura
Eminescu, Bucureşti, 198, p. 175.

14
Regina.”4 Mânat de „sentimentul după ce atâtea generaţii literare au nu este decât istoria punctului. Ceea
patriei”, eseistul re-vizitează şi încercat parcă să îngroape definitiv ce este înlăuntru celui mai înlăuntru,
imaginea unor „figuri legendare” trecutul cu acordurile sau chiar cu şi e mai puţin. Numai cuvintele nu au
precum „divinul” Nicolae Bălcescu şi vacarmul lor, Nichita Stănescu îşi dimensiune. Ele au trecere oriunde. Şi
„bărbatul atât de nobil şi de dăruit”, propune, prin volumul său, să arate înlăuntrul înlăuntrului. Un cuvânt;
Alexandru Ioan Cuza. Că aceste două care mai poate fi „azi” legătura între oricare dintre cuvinte; orice cuvânt
nume sunt pe lista de recitire se poeţii cei mai tineri şi literatura este tot ceea ce este, dar este şi
explică prin faptul că „ei niciodată nu predecesorilor lor, adesea foarte înlăuntrul a tot ceea ce este.”
au fost cântăreţi”, ei fiind îndepărtaţi în timp, recuperând/ Aşadar, Nichita Stănescu, în a
„întotdeauna înseşi cântecele.”5 Prin reducând depărtarea faţă de matricea sa Carte de recitire, este promotorul
acest gest, autorul se dovedeşte fundamentală a poeziei româneşti. unei paradoxale „anti-critici”12. Deşi
consecvent ideii că „zona estetică” În acest sens, privind înapoi deţine toate datele pentru a se exercita
este „o parte de vârf a zonei etice.” cu empatie, Nichita Stănescu şi-a pus în câmpul de luptă al criticii
Interesant este faptul că problema trecutului sub forma unei profesioniste, Nichita Stănescu este
eseistul „locuieşte” spaţii multiple ale valorificări în spirit strict străin de o asemenea vanitate.
culturii: arte plastice (Ţuculescu), contemporan, dar cu o notă Talentul său de critic, s-ar putea
critica literară, estetică, istorie, „colegială”. Dincolo de filonul pur spune, constă în capacitatea de a se
filozofie (Vasile Pârvan), estetic, un val de simpatie al sinelui revela ca un mare poet şi ca un
astronautică, călătorind apoi şi pe la poetic străbate cartea de la un capăt la interpret al operei celorlalţi. Astfel,
alte popoare: T.S. Eliot, Vasko Popa, altul, fără însă ca cititorul să poată „fără să fie vorba de ceea ce numim
Adam Puslojic. Astfel, remarcăm denunţa o atitudine îngăduitoare sau poetizare a textului critic, Nichita
„prezenţa Omului cultural: conştiinţa părtinitoare. Subliniem încă o dată: Stănescu, în Cartea de recitire,
care devorează faptele de cultură”6, „cartea sa de citire nu e de critică, dar realizează o impresionantă culegere
ca o mărturie a amplitudinii spiritului e una prezidată de o mare inteligenţă de eseuri poematice.”13 Se dovedeşte,
eseist. „Lecturile” propuse în acest critică.”9 E, aşa cum s-a spus, o carte astfel, structura profund estetică a
volum se întemeiază totuşi pe o „de-a dreptul dezarmantă”10 tocmai volumului, spiritul creator ieşind
anume unitate, impusă de motto-ul prin prisma faptului că autorul ei adesea învingător. „Dacă e să vorbim
reprezentat de ultimele versuri ale transcende limitele criticii literare de existenţa unei adevărate critici de
Testamentului literar al lui Ienăchiţă obişnuite. Eseistul-poet elaborează tip creator, trebuie să spunem că
Văcărescu: „Creşterea limbii texte care, rupte în versuri, s-ar sublima ei concretizare o identificăm
româneşti/ Ş-a patriei cinstire.” transforma în incontestabilă poezie. în Carte de recitire a lui Nichita
De fapt, în grupajul Stănescu.”14
eseistic Cartea de recitire Fireşte, forma cea mai
miza nu este doar aceea de a izbitoare de sublimare poetică a
„reduplica lumi” apuse, ci de a contemplaţiei critice o
„scoate esenţialul conceptual reprezintă apelul la realitatea
al lumilor invadate de versului. Ca atare, „restituirile”
conştiinţa estetică”7, respectiv din Istoria Ieroglifică – menite
de a arăta acea parte a argumenta geniul poetic al lui
„nevăzută” a literaturii, dar şi Dimitrie Cantemir – sunt
unghiul optim din care trebuie elocvente: „Au nu tu,/
privită. Şi acest unghi de odinioară,/ prin fumul mării
observaţie (adevărat turn de plimbându-te/ şi spre vânarea
control) este, în cazul lui peştelui/ şipurându-te,/ eu din
Nichita Stănescu, sinele faţa apei/ te oglindiiam?” (Au
poetic. nu tu?)15
Nefiind o carte de Pe aceeaşi linie e
critică, Cartea de recitire a lui revelării marilor latenţe artistice
Nichita Stănescu propune, din opera primilor noştri
totuşi, „o atitudine critică”8. cărturari, se înscrie şi această
Această nouă atitudine faţă de baladă „transcrisă” după
scriitorii din trecut are, fără îndoială, Aşa cum remarcă Daniel Dumitriu, în Neculce: „Având Radul-vodă o fată
o valoare recuperatoare, integrându-se elogiul adus lui Cârlova „pot fi din trupul lui,/ să fie fugit cu o slugă,/
în curentul marii reîntoarceri identificate secvenţe care par a nu mai ieşind pe o fereastră/ din curţile
şaizeciste şi marcând reînnodarea fi încăput în Elegii”11: „Trăim în domneşti din cetatea Hârlăului./ Şi s-
legăturii cu marea tradiţie. Astfel, interiorul unui punct. Istoria noastră au ascuns în codru./ Şi au făcut
Radul-vodă năvod de oameni/ şi au→
4 9
Nichita Stănescu, op. cit., 1972, p. 35. Alexandru George, op. cit., p. 172. Foto: Casoni Ibolya, “Visătorul”
5 10
Idem, p. 86. Nicolae Ciobanu, „A reciti, a recrea…” în
6
Luminiţa Chiorean, Eseul stănescian. Nichita Stănescu interpretat de… Prefaţă, notă
12
Configurare poetică, Editura Universită ii asupra ediţiei, antologie, cronologie şi Nicolae Ciobanu, op. cit., p. 176.
13
„Petru Maior”, Târgu-Mure , 2007, p. 168. bibliografie de Sanda Anghelescu, Editura Ibidem.
7 14
Ibidem. Eminescu, Bucureşti, 198, p. 175. Idem, p. 176.
8 11 15
Alexandru George, op. cit., p. 170. Daniel Dumitriu, op. cit., p. 133. Nichita Stănescu, op. cit., 1972, p. 14.

15
găsit-o în mijlocul codrului/ la o originale. În acest sens, orice viitoare spune decât că un demers critic
fântână/ ce se cheamă Fântâna exegeză despre Heliade Rădulescu, precum cel din Cartea de recitire nu
Cerbului,/ lângă podul de lut./ Deci Bolintineanu sau Bacovia va putea se poate întreprinde decât sub
pre slugă l-au omorât,/ i-au tăiat lua aminte la opiniile lansate de presiunea (devenită obsesie)
capul,/ iar pre dânsa au dat-o la Nichita Stănescu. Cu atât mai mult cu cunoaşterii de sine resimţite de un
călugărie/ de-au călugărit-o.”16 cât Cartea de recitire relevă o vocaţie mare poet. E o cunoaştere de sine
Trecerea de la acest procedeu al critică deosebit de aptă, concurând cu care, la rândul ei, se eliberează de
„extraselor revelatoare” la acela al tehnica eseului-definiţie. Iată, spre propria-i umbră, metamorfozându-se
„temenelei” este firească. De data exemplu, un pasaj din eseul despre în act contemplativ a cărui fascinantă
aceasta trebuie remarcată Bacovia: „Bacovia, prin vocaţie, este oglindă e însăşi creaţia literară a
extraordinara capacitate a lui Nichita un poet al infernului, adică un marilor înaintaşi. Iată de ce, tipul de
Stănescu de a se lăsa înrobit de sistematic distrugător al infernului critică practicat de Nichita Stănescu
tonurile proprii melodiilor clasice, prin <<înfăţişare>>, lăsând în mediul „îmbină în mod inextricabil ideea de
precum în Temenea la Anton Pann: receptor al cititorului, în permanenţă, elogiu cu aceea de confesiune,”21
„Îmi aplec şira spinării/ Doar în faţa angoasa şi aspiraţia paradisiacă. El având ca punct final configurarea
ta şi-a mării/ Adică/ Te sărut cel mai sugerează perfecţiunea rupând braţele unei fenomenologii poetice.
cuminte/ Pann Antoane pe cuvinte,/ minunatei Venus din Millo, sugerează Aşa cum remarcă Daniel
Pentru că Dumneata te ţii călare/ frumuseţea ochiului, rănindu-i Dimitriu, „în Cartea de recitire,
Peste substantivul mare./ Şi/ Stai vederea. Mediul suav-paradiziac, Nichita Stănescu apare asemenea
măreţ şi-ndrăgostit/ Cu fesul căzut în aspiraţia către fericire se resimte acut acelei femei care naşte pe câmp, îl
mit./ Precum e o vorbă:/ Rupe coada prin absenţa ei. Există o putere găsim în postura celuilalt, căruia
la cometă/ Că se face stea cochetă/ absorbantă a absenţelor. A înlocui iluştri poeţi i-au dezvăluit poezia din
Sau/ Unde pupi şi unde crapă/ Zice o fericirea cu vidul, înseamnă poate a sine.”22 Am putea spune că poeziile
icoană – fată./ Căci/ Cine le gândeşte/ supraestima. Dar a-i acorda spaţiul lui Cârlova, Eminescu sau Arghezi
Rău le isprăveşte/ Aşadar/ Anton gol din interiorul unei amfore sunt pre-texte (în ambele sensuri)
Panne, Pann Antoane/ Te sărut peste înseamnă a sugera rapida ei umplere. pentru investigarea spaţiului poetic,
icoane/ Deci/ Ca să am parte de Iată de ce Bacovia nu mi se pare un pentru a mai zăbovi în acest spaţiu
glorii/ Eu îţi pup şira spinării.”17 La lamentuos, un disperat, ci, care, în condiţiile lecturii, nu mai este
fel se întâmplă în „improvizaţiile” dimpotrivă, în pofida faciesului lui unul al facerii lumii, ci unul al
dedicate lui Ienăchiţă Văcărescu, melancolic, popularizat de o mediocră meditaţiei pure asupra lumii.
Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova şi artă fotografică, el are unul dintre cele În acest sens, prin eseurile sale
Eminescu. Trebuie subliniat faptul că mai bărbăteşti tonuri pe care vreodată „de recitire”, autorul propune nu
ciclul de eseuri Temenea lui Anton le-a ridicat la înălţimea marii arte numai o „altfel” de viziune critică, ci
Pann reprezintă cheia de boltă a poezia românească.”19 şi „o nouă viziune artistică asupra
volumului, prin prisma faptului că Totuşi, asemenea excepţionale lumii (alegoria ontică raportată la
oferă prilejul unei meditaţii asupra intuiţii critice se întorc sub aripa conştiinţa omului), precum şi o nouă
poeziei în genere şi asupra propriei suverană a sinelui poetic profund atitudine faţă de cuvânt.”23
poezii. S-a comentat mult despre creator. În ultimă instanţă, Cartea de Cartea de recitire e, în sine, o
„limba poezească” a operei lui recitire e scrisă de un poet. Ceea ce e mărturie care, rostită cu o voce „tare”,
Nichita Stănescu, deci e firesc ca interesant este că aceasta „nu-l poate fi „a unei generaţii”. Mai mult,
acesta să insiste asupra talentului divulgă în întregime pe poet.” Aşa ea poate deschide drumul
colosal al „vorbirii lui Anton Pann”, cum observă Mihai Ungheanu, ea „îl revalorificării literaturii noastre vechi
„om cu două guri şi patru limbi”, face doar mai interesant şi, ca orice în context contemporan. Astfel, nu e
conchizând: „Anton Pann anticipează dezvăluire parţială îi adânceşte vorba numai de avântul şaizecist de
prozodic poezia modernă.” misterul.”20 Iată de ce, nu putem restaurare a poeziei interbelice, care,
În faţa acestei comuniuni a până să fie opera criticilor şi a
criticii şi poeziei, a sinelui critic şi a istoricilor, a fost o cucerire a poeţilor
sinelui poetic, ne întrebăm dacă se înşişi; e vorba despre un demers care
mai poate vorbi de o reală trebuie să continue şi astăzi. Aşa cum
compatibilitate între textul Cărţii de sublinia Alexandru George,
recitire şi dezideratul judecăţii de „breviarul, care poate părea puţin
valoare. Şi, deşi reamintim faptul că năzdrăvan, al lui Nichita Stănescu,
opera lui Nichita Stănescu nu este o deschide un drum”24; un drum care
operă critică, ea este străbătută, de la poate azi ar trebui (re)deschis.
un capăt la celălalt, de „o ardentă
pasiune pentru demonstraţia ADRIANA NISTOR
critică”18. Astfel, autorul ei izbuteşte Foto: Casoni Ibolya, Lumină în
realmente să propună puncte de noapte, sau Lumini ale sufletului,
vedere pe cât de explicite, pe atât de din ciclul Singură.

21
Nicolae Ciobanu, op. cit. p. 179.
16 19 22
Idem, pp. 32-33. Nichita Stănescu, op. cit., 1972, pp. 133-134. Daniel Dimitriu, op. cit., p. 211
17 20 23
Nichita Stănescu, op. cit., 1972, pp. 58-59. Mihai Ungheanu, Respirări în „Luceafărul”, Luminiţa Chiorean, op. cit., (2007), p. 168.
18 24
Nicolae Ciobanu, op. cit., p. 178. anul XXV, nr. 25, 19 iunie 1982, p. 2. Alexandru George, op. cit. p. 175.

16
întoarcerea spre copilărie sau
decantarea esenţelor
MOTO:
,, Şi nu există moarte!
Pur şi simplu cad frunzele
Spre a ne vedea mai bine
Când suntem departe.”
(Grigore Vieru, Metafora)
cititorului, mai exact o tipologie evolutivă, ce ar cuprinde
Poezia lui Grigore Vieru are ceva din măreţia şi tragismul următoarele categorii: jucătorul simbolic (vârsta preşcolară),
ritmurilor naturii, ca şi cum înţelepciunea ei s-a condensat în când copilul ascultă şi participă la diferite jocuri pretinzând că
lacrimă, iar limpezimea acesteia nu admite frivolitatea unei este altcineva, cititorul ca erou sau eroină (7-11 ani), când
lecturi grăbite...Versurile lui Grigore Vieru ne dor de multe ori, copilul citeşte de bunăvoie şi tinde să se identifice cu eroii,
nu numai pentru că vorbesc despre un neam sfâşiat de dinafară cititorul ca gânditor , adică adolescentul care reflectează asupra
şi de dinăuntru, ci şi pentru că vorbesc fără prefăcătorie despre caracterului ficţional, a motivaţiilor şi a sentimentelor care
patrie şi despre fiinţa umană concrescute în acelaşi destin, diferă de ale sale , cititorul ca interpret, corespunzând anilor de
despre trecerea prin lumină, despre începuturi şi despre apus, facultate şi după facultate, când cititorul educat încearcă să
despre sentimente materne ori filiale, despre iubire, despre găsească o interpretare valabilă, printre altele posibile, şi
moarte şi despre copilărie. cititorul adult, pragmatic, capabil să deosebească finalităţile
În creaţia poetului Grigore Vieru, alături de dimensiunea multiple ale lecturii (dobândirea de informaţii, de satisfacţii
gravă a existenţei, încărcată de tragism („Mi-au cazut nişte intelectuale şi estetice, deconectare etc.). Folosind această grilă,
lacrimi/ În sânge.De aceea/ Sângele meu /Are gustul sărat./A am încercat să aflu dacă un text dintr-un volum cu versuri pentru
fost omorâtă /Mioara Baladei./ Pe urmele sângelui ei / Graniţă copii are ceva de oferit doar cititorului de vârstă mică sau dacă
au tras.”) întâlnim şi una mai puţin cunoscută şi poate citind o asemenea poezie lectorul matur poate avea propria
surprinzătoare, care vine parcă să reechilibreze o natură umană interpretare .
şi poetică greu încercată şi să reprezinte o contrapondere , o Am ales pentru început o poezie numită Toamna şi inclusă în
scriere în alt registru. Alături, aşadar, de volume ca volumul Moşul din leagăn încercând să mă plasez deopotrivă în
Făgăduindu-mă iubirii, Sângele crucii, Răzbunarea frumuseţii postura cititorului interpret şi a celui pragmatic, urmând ca mai
sau Pod peste lacrimi, regăsim şi versuri pentru copii, cum sunt apoi să încerc să înţeleg căreia sau cărora dintre
cele reunite sub titlul Moşul din leagăn. Coexistenţa literaturii ipostazele celelalte i se mai poate adresa cu succes ... Poezia,
cu tematică naţională şi socială alături de aceea destinată de o dezarmantă simplitate, este următoarea : ,, Bate toamna
copiilor este doar o altă faţetă a scriitorului , căci întoarcerea nucile, /Aureşte frunzele,/ Îndulceşte merele.../Ce eşti trist, măi
spre copilărie echivalează la Grigore Vieru cu o decantare a greiere?”
esenţelor iar uneori versul e limpede şi curat, ajuns în chiar Întâlnirea cititorului-adult cu textul va permite descifrarea
miezul lucrurilor. poeziei pe nivele de profunzime diferite, în funcţie de
Într-un articol în care caută să identifice calităţile necesare sensibilitatea, disponibilitatea interpretativă şi reflexivitatea
unei literaturi adevărate pentru copii, articol intitulat Ce sunt acestuia...Cititorul matur poate percepe , de la prima vedere,
cărţile bune pentru copii? dr. Charles Temple arată că „deşi ideea de generozitate, de bogăţie a anotimpului (aur risipit pe
literatura pentru copii pare extraordinar de simplă, această frunze, dulceaţă a merelor, mulţime de fructe) şi să observe că
simplitate este realizată cu munca grea a unui scriitor foarte versurile se adresează deopotrivă văzului nostru bucuros de
talentat”, subliniind astfel tocmai efortul autorului care scrie căldura culorii(,,Aureşte frunzele”), precum şi
acest gen de literatură, de a se face înţeles de către cititorii săi, gustului(,,Îndulceşte merele”).Aşa scurtă cum e ea (doar
simplificând în sensul esenţializării , iar nu al renunţării la douăsprezece cuvinte în total!) poezia este bazată pe antiteză.
calitate. Dacă primele trei versuri sunt interpretate de lector ca
Modul în care poetul Grigore Vieru concepe regresiunea referindu-se exclusiv la toamna văzută ca anotimp, atunci
subiectului liric spre vârsta copilăriei este unul pus sub semnul ultimul vers poate fi înţeles ca o interogaţie retorică adresată
fabulosului şi al investirii elementelor cu proprietăţi magice, unei făpturi a cărei soartă ne-au făcut-o cunoscută fabuliştii (,,Ce
într-o lume în care transgresarea regnurilor este firească : eşti trist, măi greiere?”).
„Întors în anii copilăriei, călăresc/ Calul mărului către cocori / Dacă însă luăm în considerare o altă posibilă accepţiune a
Până când trupul său / Se umple de-o albă şi sfântă/ Sudoare: de cuvântului toamnă şi anume aceea de vârstă a omului, etapă
flori.”M-a preocupat întrebarea dacă versurile pentru copii ale care vine cu tot felul de ,,daruri”(,,Aureşte frunzele”- laurii
poetului sunt doar exerciţii ludice ori sunt deschideri spre o recunoaşterii profesionale, academice sau pur şi simplu umane,
lume solară, contrapusă aceleia unde graniţele sunt însemnate ,,Îndulceşte merele”-bucuria omului de a vedea roadele muncii
cu sânge... M-am întrebat, de asemenea, şi care este sale de o viaţă), atunci cuvântul, greier poate fi înţeles ca
mecanismul generator de sens ori cel care conturează universul reprezentând omul în general, sau poetul în particular, artistul
curat, primordial, nepervertit, înfăţişat de autor şi cărei categorii care are darul ,,cântecului”vrăjit.
de cititori i s-ar adresa cu preponderenţă aceste versuri dacă Cuvântul,,trist” este singurul care aparţine unui alt câmp
avem, spre exemplu , în vedere o abordare din perspectiva semantic decât celelalte, care pot fi uşor grupate în câmpul
creşterii şi maturizării consumatorului de literatură. lexical al elementelor naturii( ,,toamnă”, ,,nuci”, ,,frunze”,
Mă voi raporta în cele ce urmează la câteva delimitări , ,,mere”) şi câmpul semantic al acţiunilor (,,bate”, ,,aureşte”, →
prezentate de Matei Călinescu în cartea A citi, a reciti. Autorul îl Foto: Nicolae Băciuţ, Grigore Vieru, Cornel Moraru, la
citează pe J.A.Appleyard stabilind câteva posibile ipostaze ale Chişinău (jos)

17
,,îndulceşte”).Cuvântul ,,trist” denumeşte o stare de spirit , un asemenea unui bijutier poleieşte cu aur frunzele) iar greierul,
sentiment şi poate fi asociat cu melancolia, cu suferinţa cunoscut de către copii prin intermediul fabulelor, este asimilat
provocată de trecerea timpului.Toată bogăţia toamnei, toate cu o fiinţă care cântă vara şi iarna suferă de frig şi de foame.
darurile anotimpului ar trebui să conducă, în mod firesc, spre Aşadar tristeţea ,,cântăreţului”poate fi pusă uşor de către copil
bucurie, însă întrebarea ce sună atât de familiar (,,Ce eşti trist, pe seama apropierii iernii. Personificarea anotimpului , precum
măi greiere?”)vine să demonstreze că, în ciuda darurilor, şi a micii vieţuitoare, reprezintă un element important pentru a
tristeţea îşi face loc. face posibilă apropierea copilului de text, astfel încât cititorul-
Poezia este formată din două secvenţe distincte, lucru copil poate descifra mesajul poeziei prin prisma propriei
evidenţiat atât de arhitectura textului, cât şi la nivel semantic; experienţe de viaţă, destul de limitate la această vârstă.
prima secvenţă este alcătuită din propoziţii care încep cu verbul- Nu ştiu dacă versurile poeziei Toamna se adresează
predicat în poziţie iniţială (,,Bate”,,,Aureşte”, ,,Îndulceşte”), cititorului-jucător sau cititorului- erou, fiindcă aceste categorii
subiectul fiind exprimat doar în primul enunţ:,,Bate se referă mai curând la genul epic, care face posibilă o
toamna...”Prin plasarea în poziţie iniţială a verbelor care identificare a copilului cu personajul operei literare. În cazul de
exprimă acţiuni este creionat un tablou de natură plin de faţă, având în vedere că discutăm despre un text liric, aş propune
mişcare(,,Bate”), de lumină (Aureşte”)şi de savoare mai curând un alt termen, considerând că versurile se adresează
(,,Îndulceşte”). Al patrulea vers cititorului-explorator, aceluia care
creionează însă o altă realitate, îşi lărgeşte orizontul de
iar structura enunţului cunoaştere, şi aş face din nou
evidenţiază acest fapt:,,Ce eşti referire la afirmaţiile lui Charles
trist, măi greiere?”Propoziţia Temple: „Cărţile bune numesc
aceasta se deschide cu un lucrurile înconjurătoare şi creează
complement circumstanţial de cadrul necesar copilului pentru
cauză (,,ce” însemnînd ,,de ce”) înţelegerea experienţelor sale
şi continuă cu un predicat personale. În acelaşi timp, cărţile
nominal (spre deosebire de bune îi transportă pe copii în alte
celelalte trei, dinaintea lui, care lumi şi le dau ocazia să observe
erau verbale), în care numele lucrurile din alte perspective. Ele
predicativ indică o stare de extind capacitatea de înţelegere a
spirit (,,trist”).Locul verbelor de lumii înconjurătoare şi dezvoltă
acţiune (,,bate”, ,,aureşte”, capacitatea copiilor de a-i înţelege
,,îndulceşte”)din prima secvenţă pe alţii.”
este luat de unul al Caracteristicile esenţiale ale
fiinţării(,,eşti”), iar accentul se textului literar de calitate ar fi
deplasează dinspre ,,a face” aşadar facilitarea procesului de
înspre ,,a fi”, a exista într-un fel asimilare a cunoştinţelor prin
anume. profunzimea şi plurivalenţa
La nivel formal, din punct de perspectivelor pe care le oferă
vedere sintactic şi morfologic, copilului, precum şi prin
distincţiile dintre cele două planuri pot continua prin precizarea clarificarea experienţelor personale ale acestuia. Am propus
altor aspecte, cum ar fi natura enunţurilor, care sunt, în primul aşadar termenul de cititor- explorator deoarece, luând din nou
caz, propoziţii enunţiative, constatative, în timp ce a doua acum în discuţie poezia Toamna, prin lectura acesteia, copilul
secvenţă este reprezentată de o propoziţie care aduce interogaţia; îsi sistematizează informaţiile pe câteva paliere, referitoare la
persoana verbelor utilizate poate oferi, de asemenea, sugestii anotimp şi la caracteristici ale acestuia, rămânând să lămurească
interpretative, căci primele trei verbe sunt la persoana a treia poate referinţele mai complexe la soarta greierului cu ocazia
(subiectul liric descriind o realitate în care ,,actorul”este ea, unor relecturi ulterioare care vor surveni la alte vârste şi se vor
toamna ), în timp ce ultimul verb este la persoana a doua constitui în nişte întâlniri mai bogate cu textul.
(,,eşti”), arătând astfel adresarea directă, aspect care este întărit Din acelaşi volum Moşul din leagăn face parte şi poezia
prin interjecţia ,,măi”şi substantivul în vocativ,,greiere”. Ploaia care este o altă exemplificare a unei viziuni în care
Limbajul familiar al interogaţiei (,,măi greiere”) arată atitudinea toate lucrurile din univers au o viaţă tainică pe care poetul o
glumeaţă şi în acelaşi timp tandră a subiectului liric , ce se descoperă prin joc: „ Vine ploaia peste lunci/ Cu picioare-
raportează cu înţelegere la soarta micului cîntăreţ, sau, prin albastre, lungi!/ Pic-pic-pic,pic-pic-pic,/ Grâul creşte mare-n
extensie, la propria soartă. Diferenţa dintre cele două planuri spic!/ Iată, ca pe ţârâieci,/ Prind în palme stropii reci./ Ploaie,
este subliniată şi prin deosebirea de tonalitate, primul tablou tu de unde ştii/ Să creşti pîine în câmpii?”
iradiind lumină şi mulţumire (frunze aurii şi fructe dulci), în Intrarea copilului în lumea secundă propusă de text este
timp ce al doilea este învăluit în melancolie (tristeţea greierului, intermediată prietenos de animismul care caracterizează
precizată de subiectul liric, este augmentată de culoarea neagră a elementele naturii şi face inteligibile lucrurile, prin faptul că ele
acestuia). pot fi reprezentate grafic de către lector: ploaia care vine are
Întâlnirea cititorului-copil cu poezia Toamna se ,,picioare lungi” iar stropii ei sunt asemenea unor
produce sub alte auspicii: copilul va observa mai întîi un ,,ţârâieci”...(Referitor la înţelesul ultimului cuvânt amintit,
univers cunoscut şi elementele constitutive ale acestuia : trebuie să precizez că iniţial am crezut că sensul lui ar fi de
anotimpul toamna, frunzele, fructele- merele şi nucile, ,,insectă care ţârâie” sau, mai restrâns, chiar de ,,greier”,
deoarece credeam că însuşirea de ,,a ţârâi” este specifică
precum şi fenomene obişnuite cum sunt căderea nucilor, acestora. Spre surprinderea mea, căutând în dicţionar, am aflat
îngălbenirea frunzelor, dulceaţa fructelor, lucruri cu care că ,,ţârâiacul”este , de fapt, o pasăre călătoare, de mărimea unei
copilul a putut lua contact in mod direct , care i-au fost vrăbii, care scoate un ţârâit prelung şi repetat).
explicate ori le-a putut observa singur. Aş semnala aici prezenţa elementelor care fac posibilă acea
Un element important pentru apropierea cititorului-copil „extindere a capacităţii de înţelegere a lumii înconjurătoare”
de text este animismul elementelor din poezie : în aceste versuri despre care vorbea Charles Temple când se referea la cărţile →
întâlnim două ,,personaje”: Toamna şi Greierul.Toamna este
personificată şi i se atribuie acţiuni umane (,,bate”nucile, ori, Foto: Casoni Ibolya, “Azi l-am întâlnit pe Dumnezeu”

18
bune: baza percepţiei o reprezintă interzise, din cântecele noastre
pentru copil elementele cunoscute populare, pe care le auzeam pe la
din rândul cărora fac parte sosirea şezătorile noastre la care
ploii, sunetele specifice acesteia, mergeam cu soră-mea[...]
grâul cu spicul lui sau existenţa Proverbele, ghicitorile noastre
stropilor de ploaie, în timp ce sunt fără egal pe faţa pământului
elementele care lărgesc orizontul […] folclorul nostru este poetic,
copilului, propunându-i este fără egal.” Forma lapidară a
perspective noi sunt tocmai acel versurilor, amintind de proverbe,
animism de care am amintit ritmul de multe ori trohaic,
precum şi posibilitatea măsura scurtă, rima împerecheată
reprezentării mentale a unor sau încrucişată, unele dintre
fenomene care iau formă concretă. imaginile utilizate, apelul la
Astfel, ploaia este fiinţa cu elementele din natură şi
picioare lungi şi albastre care vine „înfrăţirea” cu acestea par să
peste pământ, stropii ei sunt ca confirme, şi din perspectiva
nişte păsări ce pot fi prinse în poeziei pentru copii, afirmaţia lui
căuşul palmei iar punctul maxim al Haralambie Corbu: „Folclorul şi
acestui animism l-ar constitui chiar tradiţiile populare conjugate în
finalul poeziei, pe care cititorul mod organic şi firesc cu valorile
adult îl interpretează ca pe o perene ale literaturii naţionale şi
simplă interogaţie retorică, dar universale stau la temelia creaţiei
copilul se vede pe sine (se proiectează) în persoana celui care lui Grigore Vieru. ”
întreabă : „Ploaie, tu de unde ştii/ Să creşti pâine în câmpii?!” M-am întrebat dacă titlul neobişnuit al volumului cu poezii
Finalul acesta deschis este comun atât poeziei în în discuţie, cît pentru copii Moşul din leagăn are o legătură cu ideea de
şi celei prezentate anterior, Toamna, în care am întâlnit ceva înţelepciune, de pătrundere spre centrul ascuns al realităţii. S-ar
asemănător: „Ce eşti trist, măi greiere?” Ambele interogaţii putea astfel clarifica cel puţin o accepţiune a acestui nume (căci
comunică atât disponibilitatea ludică a poetului , dar şi, în înţelesurile pot fi, desigur, mai multe...). Sinonimul lui Moş ar
subtext, o altă atitudine, mai gravă, destinată unei relecturi la putea fi cuvântul copil, căci pentru poet, copilul e un înţelept
altă vârstă. care are acces la esenţe, în ciuda lipsei de instrumente ale
Care sunt aşadar „drumurile” în literatura pentru copii a lui cunoaşterii, sau poate tocmai de aceea, fiindcă ingenuitatea
Grigore Vieru şi care sunt reperele „hărţii” pe care o circumscrie permite „scurtarea”drumului spre adevăr. Şi-atunci am putea
lirica sa ? Întâlnim aici chipul mamei şi al bunicii, imaginea înţelege şi refuzul deliberat al poetului de a complica inutil faţa
anotimpurilor, a rândunicii, a albinei, a furnicii, a hultanului, a lucrurilor, fapt mărturisit într- una din poeziile sale : „M-am
puişorilor, a stelei, a soarelui, a curcubeului, a greieraşului, a săturat de simboluri,/ Pictează-mi o mirişte, / Mi-e dor de
valului, un întreg univers guvernat însă de legi proprii. Reproduc copilărie./ De Prut.De linişte”(Pictează - mi o mirişte). Dorul de
în continuare versurile poeziei Puişorii , ca o exemplificare, şi în copilărie şi dorul de Prut echivalează cu revenirea la o matcă a
acelaşi timp pentru o mai corectă înţelegere a strofei finale, ce firescului într-o zodie mult prea tulbure şi tulburată de deciziile
are în ea limpezimi de perlă: „ –Pui golaşi, cum staţi în cuiburi/ arbitrare ale unor stăpâni vremelnici ai destinelor omeneşti.
Fără plăpumioare?! /- Ne-nvelim cu ale mamei / Calde Simplitate, dar nu simplism, frumuseţe şi căldură, versuri ce
aripioare!// Dar când mama nu-i acasă/ Şi ploiţa cerne?/ - Ne- amintesc prin concizie de structura celor populare, un animism
nvelim atunci cu frunza / Ramurii materne.// ce demonstreză empatie cu tot ce ne înconjoară, amestec de
-Dacă n-o să vină mama/ Şi-o să cadă frunza? – Cum nu o să ludic şi gravitate mascată, străfulgerări de miracol perfect
vină mama?/ Cum să cadă frunza?!” Ultimele patru versuri înţelese de copii, acestea sunt câteva elemente ce caracterizează
cuprind sintetizată poetic contrapunerea atitudinii raţionale universul „ boabei şi al fărâmei” din volumul Moşul din leagăn;
(bunul- simţ comun) aparţinând adultului şi atitudinea credem cu toată convingerea că unele dintre aceste poezii pentru
nedesprinsă încă de miracol a copilului : „Cum nu o să vină copii ale lui Grigore Vieru ar merita o cercetare mai atentă şi ar
mama?/ Cum să cadă frunza?!”Lumea a cărei efigie sunt aceste putea fi introduse în manualele de de limba şi literatura română
versuri nu este atinsă de relativitate şi cunoaşte fericirea din ciclul primar sau secundar, ca o primă treaptă în urcuşul spre
adamică sub forma „stelelor fixe” : dragostea maternă este încă (re)cunoaşterea de către noi toţi a valorilor literaturii româneşti
atotputernică, iar moartea încă nu există. Dacă pentru omul de peste Prut.
matur frunza este un semn al fragilităţii şi al trecerii, pentru
copil ea este doar o formă protectoare şi eternă. Bibliografie:
Simplitatea poate reprezenta calea cea mai scurtă către esenţe , 1. Grigore Vieru, Acum şi în veac. Poeme, confesiuni, ed. Litera,
iar copiii au nu numai intuiţia necesară conectării directe la Chişinău, 1997
adevăr ci şi, în mod surprinzător, capacitatea înţelegerii 2. Grigore Vieru, Acum şi în veac. Poeme, cîntece, confesiuni, ed.
aspectelor tainice ale lumii. Probabil spiritele creatoare Litera Internaţional, Chişinău, 2002
păstrează şi ele această disponibilitate de a vedea dincolo de 3. Grigore Vieru, Acum şi în veac. Poeme, cîntece, confesiuni, ed.
Litera Internaţional, Bucureşti şi Chişinău, 2004
aparenţe , astfel încât există puncte în care creatorul şi copilul se
4. Grigore Vieru, Cele mai frumoase poezii, ed. Jurnalul, Bucureşti,
întâlnesc. Doar poetul, nu şi omul comun, poate exprima ideea 2009
de trecere văzută splendid, ca o apropiere a spaţiilor sau ca o 5. Matei Călinescu, Aciti, a reciti. Către o poetică a relecturii, ed.
anulare a hotarelor dintre lumi : „ Şi nu există moarte! / Pur şi Polirom, Bucureşti, 2007
simplu, cad frunzele / Spre-a ne vedea mai bine / Când suntem 6. Valentin Marica, Alb de duminică.Grigore Vieru în evocările
departe.” ( Metafora) scriitorilor din Târgu-Mureş. Documentar literar de Valentin Marica,
Pe de altă parte, simplitatea pe care o aminteam când ne ed. „Cezara Codruţa Marica”, Târgu-Mureş, 2010
referim la versurile pentru copii din volumul Moşul din leagăn 7. Charles Temple, Ce sunt cărţile bune pentru copii?, în Revista
cercurilor de lectură, anul III, nr.1, 2010
ar putea să îşi afle resursele şi în literatura populară românească,
pentru care poetul mărturisea că are mare admiraţie: „ Marea MARIANA CHEŢAN
poezie românească am descoperit-o nu la şcoală, pentru că ea Foto: Casoni Ibolya, “A patra dimensiune”, dedicata
era interzisă, ci din proverbele noastre, care nu puteau fi prietenului meu Crissan

19
Bucureşti, lucrează în diplomaţie, ca membru al Gărzii de Fier, constă în
ataşat de presă la Roma şi Viena retragerea acreditării sale diplomatice
(1940-1944). În 1944 este luat tocmai de guvernul instaurat după
prizonier de hitlerişti (internat la ajungerea la putere a acestei mişcări.
Krummhübel şi Moaria Pfarr) şi În anul 1972 Vintilă Horia a creeat
Ce simplu ar părea: omul alege
eliberat în 1945. Anticomunist o catedră de literatură universală şi
exilul pentru a-şi păstra sau câştiga
convins, alege calea exilului. Se contemporană la Facultatea de Ştiinţe
libertatea de gândire. Cu alte cuvinte
stabileşte întâi în Italia, de unde ale Informaţiei din cadrul Universităţii
fuge de constrângere. Dar problema
pleacă în 1948 în Argentina, iar în Complutense din Madrid, iar în perioada
este mult mai complexă. Vintilă
1953 revine în Europa, la Madrid ca 1979-1988 a fost profesor de literatură
Horia a meditat asupra acestei relaţii
profesor de literatură universală şi contemporană la Universitatea Catolică
o viaţă întreagă. Stau mărturie
contemporană la Şcoala Oficială de din Paris, filiala Madrid.
următoarele romane:
Jurnalism din Madrid. În perioada Se stinge din viaţă la 4 aprilie 1992,
JOURNAL D´UN PAYSAN DU
1960 - 1964 locuieşte la Paris, apoi în localitatea de domiciliu,Villalba,
DANUBLE/JURNALUL UNUI
revine la Madrid, din anul 1965. lângă Madrid.
ŢĂRAN DE PE DUNĂRE (1966)
De perioada parisiană se leagă *
care prezintă exilul interior al
istoria primirii premiului Goncourt, Romanul DUMNEZEU S-A
ţăranului nostru tradiţional într-un
pentru romanul DIEU ESTE NÉ EN NĂSCUT ÎN EXIL, dedicat soţiei sale,
moment de retragere din istorie;
EXIL/DUMNEZEU S-A NĂSCUT s-a născut în urma unei revelaţii. În anul
DIEU ESTE NÉ EN EXIL/
ÎN EXIL, pe care îl refuză în urma 1958 se serbau 2000 de ani de la
DUMNEZEU S-A NĂSCUT ÎN
campaniei de denigrare la care a fost naşterea lui Ovidiu, ocazie cu care
EXIL (Premiul Goncourt 1960),
supus de regimul comunist instaurat Vintilă Horia îşi compară soarta cu a
dedicat poetului Ovidiu exilat
poetului roman exilat la Tomis.
de împăratul Octavianus
Cea mai adecvată
Augustus la Tomis;
modalitate de interpretare a
LA SEPTIÈME
romanului este acea a călătoriei
LETTRE/SCRISOAREA A
iniţiatice.
ŞAPTEA (1964), în care este
În acvest sens vom folosi
prezentată drama lui Platon,
două studii complementare:
exilat de tiranul Dionisie din
1. al profesoarei Monica
Siracuza, localitate în care
Nedelcu (Universitatea
filosoful voia să construiască
Complutense – Madrid) - Un
cetatea ideală;
roman al exilului: între
PERSÉCUTEZ BOÈCE!/
nostalgia spaţiului pierdut şi
PERSECUTAŢI-L PE
dorul metafizic;
BOETIUS! (1983), în care se
2. al profesoarei Georgeta
deplânge soarta poetului
Orian (Universitatea „1
Boetius, întemniţat la Ravena;
Decembrie 1918”, Alba Iulia) –
UN SEPULCRO EN EL
Coordonate ale tradiţiei în
CIELO/UN MORMÂNT ÎN
proza lui Vintilă Horia. Religia
CER (1987), în care se
şi miturile originilor.
urmăreşte soarta pictorului El
Profesoara Monica
Greco, stabilit la Toledo,
în România după anul 1945. Nedelcu remarcă faptul că acţiunea
întrucât oraşul său natal,Creta, era
Guvernul îi propusese să devină romanului începe şi se termină în casa
ameninţat de ocupaţia turcească.
reprezentantul scriitorilor comunişti lui Ovidiu de la Tomis, locuinţă care, în
Relaţia libertate – exil o vom
români, şi în urma refuzului i se opinia filosofului francez Gaston
urmări numai în romanul
confecţionează un dosar de legionar. Bachelard simbolizează tihna, locul
DUMNEZEU S-A NĂSCUT ÎN
Adevărule este că Vintilă Horia a meditaţiei, colţul nostru de lume.
EXIL, întrucât este cel mai drag
simpatizat cu legionarismul autohton Exilul la Tomis produce
sufletului nostru, acţiunea
şi cu naţional-socialismul german, în metamorfozarea lui Ovidiu, în urma
petrecându-se pe teritoriul patriei.
perioada 1937-1938; mai târziu contactului cu zamolxianismul şi
Acţiunea romanului nu poate fi
considerând aceast crez drept o creştinismul, dorul după spaţiu concret
ruptă de biografia autorului. Vintilă
rătăcire a tinereţii, pe care nu o pierdut (Roma), devine dor metafizic,
Horia (numele la naştere
regretă datorită libertăţii de obţiune. nevoia căutării unui Dumnezeu
Caftangioglu) s-a născut în ziua de 18
După cum rezultă şi din interviul mântuitor (aplecarea spre monoteism,
decembrie 1915 în localitatea
acordat scriitoarei Angela Martin în provenea la poet din studierea doctrinei
Segarcea, judeţul Dolj. Debutează ca
1991 (Vintilă Horia: Gândesc în pitagoreice).
poet, în anul 1937 (volumul
limba română, azi, ca şi întotdeauna →
PRECESIUNI) şi cu proză în anul Foto: Casoni Ibolya, “Oraşul minunat”,
– în volumul PRIVILEGII, Ed.
1942 ( romanul ACOLO ŞI din ciclul „Singură”, VIII
Fundaţiei Culturale Române,
STELELE ARD). După încheierea
Bucureşti, 2008), scriitorul exilat
studiilor de drept şi filologie la
afirmă că dovada faptului că nu a fost

20
Călătoriile pe care autorul Mira-m-aş! Ficţiunea literară
TRISTELOR şi METAMOR- permite orice. Atunci ce mesaj a
FOZELOR le efectuează în vrut să ne transmită romancierul?
Dacia sunt iniţiatice: la preotul Înainte de a se decide să
dac află despre credinţa băşti- părăsească imperiul, Ovidiu are o
naşilor în nemurirea sufletului meditaţie esenţială. El consideră
(motiv pentru care nu se tem că nu poţi fi cu adevărat liber
de moarte şi sunt cei mai viteji decât în ţara ta şi aceast lucru nu
dintre traci); cântecul baladei va fi posibil decât după prăbuşirea
Mioriţa, auzit la Histria îl face imperiului construit prin forţă
să înţeleagă împăcarea fizică, rolul decisiv în destrămare
localnicilor cu destinul şi atribuidu-l creştinismului
integrarea lor cosmică, („iubeşte-ţi aproapele ca pe tine
trinitatea om – natură – sacru însuţi”). Dar poetul nu putea
conducându-i la o viziune aştepta atât. Acesta este şi crezul
paradisiacă asupra lumii. de pe urmă al intelectualului
Autorea studiului compară exilat de pretutindeni, în special al
condiţia dureroasă a exilatului autorului romanului. Istoria ne-a
cu aceea a lui Iisus materializat arătat însă că şi-n numele
în carne ca să sufere fizic. creştinismului s-au purtat războaie
Aceeasta este semnificaţia titlului al călătoriei iniţiatice care duce din şi s-au săvârşit masacre sute de ani, iar
romanului: prin Fiul său, Dumnezeu spaţiul constrângerii în cel al după căderea comunismului, în
şi-a părăsit cerul şi s-a născut pe libertăţii. Ovidiu este exilat datorită România nu s-a restaurat demnitatea
Pământ, în exil. acuzaţiei că versurile sale din ARS umană, singurul lucru câştigat fiind
Georgeta Orian completează ARMANDI/ARTA IUBIRII corup libertatea cuvântului, astfel că astăzi
temele elaborate de Monica Nedelcu. tineretul (i-a căzut în mrejele portul urlăm ca lupii la lună.
Ea observă că nu numai Ovidiu chiar Iulia, nepoata împăratului Au- Care să fie mesajul trist al
călătoreşte ci şi medicul Teodor, cel gustus) iar doctrina pitagoreică pe romanului lui Vintilă Horia – „Dum-
de la care poetul latin află despre care o practica era interzisă în impe- nezeu s-a născut în exil”?
naşterea lui Mesia. Teodor, aflându- riu. Ajuns în exil, el care fusese obli- După părerea mea, autorul s-a
se la Betleem în ziua naşterii lui Iisus gat să-l preamărească în ode pe zeul- convins că nu poţi fi liber în nici un loc
îşi va dedica vieaţa călătorind pe împărat, are acum să ocazia să fie de pe pământ. Încă de la naştere,
urmele Lui spre a-i deveni discipol, sincer cu sine însuşi. Vintilă Horia îşi devenind fiinţe muritoare, suntem
lucru care nu se va realiza. Călători- imaginează că exilatul ţine un jurnal încorsetaţi de condiţia noastră ontolo-
ile iniţiatice reprezintă drumuri spre în care meditează la condiţia sa uma- gică. Aşa cum Iisus a fost exilat din
centru şi forme de evadare, aşa cum nă. Acestă căutare a adevărului cons- divinitatea fiinţei sale vremelnic pe
afrmă alt mare român exilat, Mircea tituie punctul de plecare al călătoriei pământ, aşa şi omul a fost exilat din Rai
Eliade. Atingerea centrului ar trebui iniţiatice spre libertate, care se des- să-şi ducă zilele numărate pe pământ.
să producă eliberarea chatarchtică, făşoară în sine însuşi. Cazul lui Ovi- Libertatea rămâne un ideal pe care poate
adică să ne aducă în starea de armonie diu se aseamănă numai până la un că-l va găsi doar sufletul, dacă este
în care, împăcaţi cu noi înşine, să ne punct cu cel al autorului romanului. nemuritor, atunci când revine în Rai,
contopim cu cosmosul şi să comuni- Vintilă Horia s-a autoexilat într-o ţară dacă acesta există.
căm cu divinitatea. Alt mit folosit de liberă (dar chiar şi acolo securitatea l- Casa în care a locuit Ovidiu la
Vintilă Horia în romanul pe care îl a urmărit compromiţând primirea Tomis nu era una a tihnei ci una străină,
comentăm este cel al originilor, efectivă a premiului Goncourt), pe pentru că nu era a sa. Călătoria lui
exemplificat de întemeierea statului când Ovidiu a fost mai degrabă trimis Ovidiu spre libertate, ca a fiecăruia
centralizat dac de către Burebista. cu domiciliu forţat la Tomis, tot în dintre noi este sortită eşecului, şi drumul
Ambele cercetătoare menţionea- interiorul imperiului (fiind suprave- se pare că nu are nici un centru. Din
ză faptul că etnogeneza poporului ro- gheat pe faţă de şeful militar al garni- această dramă a fiinţei rezultă tristeţea
mân e simbolizată în romanul „Dum- zoanei romane). Călătoria iniţiatică a nesfârşită a cărţii. "Aparţin - declară
nezeu s-a născut în exil”, prin cuplul lui Ovidiu urmează de la un anumit scriitorul - unui popor de ţărani şi poeţi,
Honorius (soldat latin) şi Dochia (fata punct o turnură religiasă, jalonată de al cărui contact cu istoria, a fost
dacă), fiica lor fiind o nouă Dochie. pitagoreicism, zamolxim şi creşti- totdeauna dureros şi tragic. Un popor
Ei vor alege a se stabili, pentru ca nism. Abia la capătul drumului, Ovi- care adesea s-a retras din istorie
Honorius să nu mai presteze serviciul diu este pregătit să devină om liber. (filosofii noştri, Lucian Blaga şi Mircea
militar, în localita-tea întemeiată de Şi el înmcearcă să facă acest pas, în- Eliade, au explicat bine acest fenomen),
Flavius Capito pe teritoriul dacilor cercând să iasă din graniţele s-a ghemuit dincolo de vizibil, în
liberi (sat mixt, alcătuit din romanii imperiului pentru a convieţuii cu pădurea miturilor lui."
fugiţi din armată şi femeile dace cu dacii liberi. Evadarea eşuează din LUCIAN GRUIA
care aceştia s-au căsătorit). cauza lipsei forţei fizice a eroului
Ce aş putea adăuga? Îmi pare că ajuns la senectute. Foto: Casoni Ibolya, “Invizibilitate”
aceste frumoase încercări interpreta- Să fi vrut Vintilă Horia să
tive nu au rezolvat punctul culminant respecte adevărul istoric al faptelor?

21
evocatoare sau sarcastic-pamfletară
a liniilor care au luminat sau i-au
întunecat speranţele. Autorul
AL UNUI SCRIITOR polemizează continuu cu arheologii
NEOBIŞNUIT şi academicienii care au refuzat
sistematic să ia în serios celebra sa
Era o vreme, în secolul trecut, colecţie de statuete din paste litice,
când evocările lumii culturale cu filologii care nu recunosc
declanşau reacţii specifice, replici şi reconstituirea din decriptele
polemici care făceau deliciul tabletelor Rosetti şi a monedelor
cititorilor revistelor literare. geto-dacice a limbii protolatine, cu
Paramemorialiştii, precum acordorii militarii care ar fi recompus formula
instrumentelor muzicale, voiau, în magică a betoanelor arhaice şi ar fi
lungul timpului orice retuş aplicat
primul rând, să-şi corecteze propria folosit-o în secret la construirea
personalităţii sale, considerând asta ca
imagine deformată de un aparat metroului bucureştean şi cu biserica
o anulare a eului, deşi abolirea trufiei
fotografic mânuit neprofesional. Din creştină care a preluat, fără să
poate fi prima fază a afirmării
păcate, astăzi, atâtea instrumente recunoască, simbolurile religiei
unicităţii, dar când e vorba de Ion
sună fals, încât nimeni nu se mai străvechi, mai cu seamă Cavalerul
Gheorghe totul se petrece altfel: „Eu
oboseşte să le îndrepte sunetul. Danubian, şi a dizolvat pe daci „în
trag de-o lume de dincolo de mine,/
Blazarea şi indiferenţa s-au aşternut terciul demografic de creştini şi
Cineva ţine proptă şi smuceşte timpul
ca o pulbere grea peste viaţa literară. hoţi”. Nu sunt uitaţi tracologi
spre sine” (pag. 116). Totuşi mai
La drept vorbind, fiecare se celebri, istorici importanţi,
putem vorbi de lirism în „Concluziile
preocupă de propriile cărţi. Pe cine diplomaţi, ofiţeri de
senectuţii”? Doar la modul
să intereseze şuvoiul de amintiri şi contrainformaţii, conducători de stat.
crepuscular, exprimând propria
reconstituiri despre o perioadă Fiecare vinovat poartă o vină
mecanică a senzorialităţii centrifuge a
istorică foarte apropiată ale lui Ion istorică. Diaristul nu face jocuri
omului în etate, amăgit de civismul
Gheorghe, prezentate drept psihologice pentru a justifica
cronofag. Poetul nu mai imaginează
„Concluziile senectuţii” (2010). refuzuri şi trădări. Protestează,
tărâmuri şi ere ideale în Ţara Marei
Jurnalul Bazileului este cartea ideală contestă, incomodează. Luptă şi nu
Mama. El însuşi nu se mai consideră
pentru a stârni dezbateri, căci erorile se dă bătut.
Muzaios, ci un petiţionar răpus de
nu o ocolesc, pe când ceea ce e În materialul narativ şi
birocraţia instituţiilor româneşti. Chiar
adevărat merită a fi întărit prin demonstrativ al testelor versificate
şi marea temă a destinului ţărănimii
mărturia contemporanilor. se constată prezenţa destul de firavă
alunecă în plan personal, la Florica sau
Personajele acestui original jurnal a poetului, pentru că avem de-a face
la Pietroasele, care numai a Comune
în versuri au reprezentat mult sau cu 56 de pamflete (nu 55, cum,
Pastorale nu arată… („N-a mai rămas
foarte mult din punct de vedere greşit afişează Cuprinsul) în care în
pe Dealul Istriţa, spre Ciuhoiu,/ Decât
politic, ceea ce justifică mulţumirea prim-plan stă polemistul necruţător
un zid de pietre în beton grosolan:/ De
sau dezamăgirea straniului autor şi dogmatic, bântuit de nostalgii şi
zece paşi spre Apus şi alţi şapte spre
care a împlinit de curând 75 de ani, dezamăgiri. Nici nu e de mirare,
Răsărit./ Cum vor mai putea urmaşii
excluzând la această vârstă orice pentru că viaţa sa, cu tot ce implică
mei să dovedească faptele ce au fost;/
îndemn la autocenzură. Pentru a da această noţiune dinamică, a
Cum acolo, vreo cincizeci de ani, s-au
textului de 240 de pagini cursivitate însemnat angajare, credinţă şi luptă
petrecut turmele comunei;/ Şi în ce fel
şi coerenţă, memorialistul bate o pentru o idee. Poetul a respins de-a
furând fruntaşii din ceea ce se cuvenea
temă principală, astupând tuturor/ Au distrus zi de zi, an de
spaţiile libere cu politic, mult an cel mai drept model social
politic, adică efemer, dacă din câte avu/ Această nenorocită
raportăm această construcţie la de ţară, de când s-a numit
opera sa megalitică, definitiv Cimeria Hyperboreeană/ Până
clasicizată şi consemnată de la Republica demotică a Celui de
istoria literară a ultimei la Scorniceşti -/ Cristosul mamei
jumătăţi de veac. Tema de care lor de vremuri!” – pag. 7)
vorbeam este trădarea, cu Amărăciunea e atât de mare,
variantele ei: naţională, socială, încât, rareori, autorul are chef să
de camarad, de frate, ca şi poetizeze.
trădarea culturii şi a tradiţiei.
Personajele abstracte sunt GHEORGHE POSTELNICU
Istoria şi Securitatea.
Personajele concrete sunt Foto: Casoni Ibolya, „Visând
oameni cu ale căror demnităţi cu ochii deschişi”, din Ciclul
politice s-a intersectat, fructuos „Ţara visurilor”
sau nu, existenţa poetului. Cele
mai bune versuri sunt schiţe de
portret, cu îngroşarea patetic-

22
românesc care au înrâurit frecvent iubit,/Câte seminţe udate/Le-am încins
lirica noastră autentică. (Precum în cu păcate,/Câtă sete de vară/Am urcat în
remarcabila poemă Şi dincolo de pom cu jară,/Câtă dragoste s-a
prea târziu: „Într-o seară/ S-a- prins/Într-o floare de narcis,/Câtă
nhămat gândul/La o cară;/Pe drum, linişte-n altoi/Am cules-o amândoi,/Cât
doi dubli/Ochi înţelepţi/Cărare a stat în timp zăbavă/Clipa dimineţii
măsoară/Suişul drept/Cu-aromă de sclavă.../Parc-a-fost un desfăcut/În zori,
primăvară;/Pe dealul neşters/De- în rai, când te-a născut.” )
nstelata rouă/Pe unde paşii-au „În concertul poeziei române de azi,
mers/Spre culmea cea nouă/Născuta Puiu Bobelică Cislău e o voce cu timbru
armonie/În floarea de tei/Curge apă propriu”, încheie Dumitru Micu.
vie/Viaţa să i-o bei,/Şi dincolo/De Subscriu !
prea târziu,/Pe albele lunci,/Un A.I.BRUMARU
stejar/Cu ramuri adânci,/În
univers/Mereu să-l urci.”) Percepţiile
aşa-zicând nemijlocite se aşează de
regulă, în lirica lui Puiu Bobelică
Cislău, în tablouri similiabstracte, aci
notaţia directă e învăluită în aburii
elegiei, ai nostalgiei, ca, de exemplu,
în versurile ce evocă locurile şi
peisajele natale, chipul tot mai
îndepărtat, însă de neuitat, al mamei,
ce stăruie, iată, în memoria afectivă a
poetului încă de la prima sa carte
La al şaselea volum de versuri (Mamă de peste ani, 1967). Peste
(despre care au dat seama, în timp, figuraţia tradiţională – ne
venerabilul Gherghinescu Vania, încredinţează cunoscutul critic şi
Vasile Copilu Cheatră, Alexandru istoric literar Dumitru Micu,
Piru, Dan Tărchilă, Laurenţiu Ulici prefaţatorul, cum spune el însuşi, al
ş.a.), Puiu Bobelică Cislău (vezi „celui mai tânăr volum al lui Puiu
Anagoristică, Editura Dacia, Cluj- Bobelică Cislău” – adie o briză „vag
Napoca, 2010) nu şi-a schimbat, cum simbolistă”, citând acum din poemul
s-ar zice, marca: stihuirea lapidară, Iar în vad de ape: „Clopotul din
concisă, în chipul esenţializat al turlă,/Tras de limba morţii,/În pădure
aforismului (de unde, mai recent, şi urlă,/De tăcerea nopţii//Iar în vad de
tentaţia haiku-ului), judicaţia - scurtă Igluuri la tropice (Editura Proilavia,
ape/Se prăvale-n plângeri,/Urcând Brăila, 2010), noua carte a brăilencei,
şi severă ca o definiţie - despre om şi peste sate,/Cerul plin cu îngeri.” Sub
viaţă, despre visuri şi trăiri, va să zică strămutată în Trei Scaune, Anthonia
un titlu „enigmatic”, continuă Amatti (alias Mioara Nicolau) dă seama,
rostirea întreagă despre fiinţa lumii, prestigiosul om de litere, se ascund
sunt îmbrăcate toate, frumos, în ca o lamură, ca o sinteză, adică,
nu puţine piese de „factură clasică şi adunătoare de sinteze, de volumele, nu
forma cântecului (Iată, de pildă, sensibilitate romantică”, nefiind însă
sentenţa, încărcată însă sarcastic, dacă chiar puţine, anterioare. E neliniştea,
vorba aci de o simplă continuitate mai întâi, în aceasta, de iuţeala în veac a
nu şi de oareşice amărăciune: „Unii (linia I.Pillat, Z.Stancu, M.Beniuc,
fac legi,/Alţii/Le descântă,/Să nu se vestirii, altfel zis a informaţiei
Em.Giurgiuca etc.), ci de o nesedimentate în cuvântul ce ar
deoache”, iată şi haiku-ul: ”Au rămas revitalizare a motivelor, de o
în dejugători,/Numiţi/Drumeţii descoperi şi ar aduce înainte-ne
reîmprospătare în tipare, deja în semnificaţia, sensul. Aşa, ne
trecutului” şi, nu departe, cântecul, cu simţăminte („O! Nu murea/Dacă
fermecătoare, folclorice derapaje încredinţează poeta, vom ignora
moartea/Era moartă/Când născut în metafora, nu vedem „uşa”, poarta (o
lexicale: „Ca migdala, ochii tăi/Dau rai,/Te-a găsit/Cea mai
în pârguire,/Cerul tot în metaforă recurentă în volum) ce separă
pribeagă/Soartă;/O! Clipele-ţi şi pune la locul lor toate vieţuirile (vezi
vâlvătăi/Umple-a ta privire.//De rod erau/Fiebinţi/La căpătâi o viaţă,/Şi te
sânii grei/Dau în mugurire,/Ca o zână poemul Uşa). Totdeodată poeta se arată
nutreau dorinţi,/Ca zorii/Spre (ca destui din „generaţia” ei, ar fi, cred,
parcă vrei.../Vii din amintire.//Pe un dimineaţă;/O! Sub seninul cer/Cu
câmp de vară/Prinsă-n păr promoţia şaptezecistă) gata a încheia un
blândeţe/Ai fi rămas/Pe vecii pariu cu agitatele vremuri, fiind
lânos,/Fruntea-ţi se deseară/Într-un vecilor/În tinereţe;/O! Şi de azi,/Prin
crin frumos;//Numai dorul convinsă că în condiţiile date poezia e
atâtea milenii/Câtă omenire/Se va „sărutul de cuvânt” menit să străbată
nemilos/Starea şi-o menţine,/Şi cu face puzderii ? – O, şi de azi; sau
versu-i migălos/Fură chipul tău din poarta, aşezată „între pământ şi unda de
altundeva, în Parc-a-fost un lumină”. „Azi văd – zice ea – că
mine”. Resimţim, cu alte cuvinte, în desfăcut, într-un cadru mai naturist:
poezia lui Puiu Bobelică Cislău, întradins e pus-o poartă/Între pământ şi
„Câte nopţi tăvălite/Prin grădini unda de lumină/Înalţ un vrej mintal prin
duhul, capacitatea reflexivă şi nedormite,/Cât pământ am
incantatorie a folclorului poetic mozolit/Pentru-acest minut,

23
soartă/Şi-l ancorez în raza lunii – mereu în sine ca izvorul/Ca şi când n- fost declarat cel mai bun scriitor de
lină” (din Vânătoare de vânt). a existat nici o catedrală./Timpul îşi romane din ultimii zece ani,spunea
Opţiunile poetei în lucrarea lirică plimba liniştit orele.../Trecutul umple dumnealui că aceeasi critici l-ar putea
vizează aşadar ustensilul canonic, doar golul unui eu nevăzut”. situa pe locul întîi daca s-ar cere sa se
tradiţional – izvoarele, acasa. Îi A.I.BRUMARU clasifice cel mai prost roman din ultimii
repugnă prin urmare cotidianismul ce zece ani.Ioan Grosan are fortă epică
a declarat declinul şi decesul necesara scrierii de romane,toată
metaforei; e ataşată mai degrabă problema este ca timpul să aibă cu el o
rostirilor poetice luminoase, viziunii nemaipomenită răbdare.
necorupte de schismele concretului Un om din Est se citeste cu interes
vieţii. Caută necontenit privilegiile desi lecturasem iniţial fragmente din
bucuriei şi iubirii. Să citim poemul roman în diverse reviste-
Magie: „Când iubeşti devii mesean la Verso,Archeus,Luceafarul…
ospăţul nemuririi/Împrejurul turnului Scena erotică din muzeul satului
morţii fac un lanţ din braţele este construită minunat cît şi peroratiile
lor/Degeaba cântă cucuvelele în nopţi filosofice
fără lună/Sub stelele de mai ale iubitei cu rochii clopot,femeia
privighetorile devin stăpânele pudică in relatiile erotice din cauza unor
nopţii./Solomonarii, vorbind toate malformatii ale părtii nodale.
limbile pământului,/Desluşesc răul cu Romanul Un om din Est,din pură
o nuieluşă de alun/Cei buni nu sunt coincidenţă are acelasi titlu ca si cartea
atinşi. Ei găsesc comoara lui Daniel Cristea Enache a fost asteptat
căutată/Iertaţi de păcate prin iubire, se de multă lume.Miza cartii ar fi după
lasă în voia apelor sfinţite./Cu cheia mine soarta tinerilor profesori repartizati
raiului în mână, cei ce se iubesc la ţară.C.Noica le spunea cîndva ca au o
găsesc/Drumul înapoi – spre porţile sansă extraordinara,să aibă la ei doar un
luminii”. gemantan cu carti si vointă.Daca
Fără ispita despletirilor lirice (o filosoful ar trăi nu stim daca ar mai
opreşte de la aceasta, cum am spune la fel despre oamenii care pina la
observat, atenţia la esenţializarea prin Ioan Groşan teoretizeaza omul 21 de ani nu au iesit din norma.Vor
metaforă) poeta comprimă de dincolo de cortina de fier,omul din trage cu arcul sau vor ascuti sageti
circumstanţele personale, trecându-le est carecterizat ca un Ianus pentru acei care trag cu arcul.
în simţirea generală; deopotrivă în bifrons,omul cu doua feţe,una erotica Eu cred că Ioan Groşan mizează
forme limpezi – reverioase ori a obsedatului sexual şi alta prea mult pe ideea că omul din est nu se
incitante (vezi poemele Dăruind vei concreta,constructivă a unui om poate realiza din cauza regimului
dobândi, care reia deja o pildă mînat de gînduri bune în a realiza coercitiv al epocii de aur.Sa ne remintim
scripturistică, Devenire sau, absolut ceva pe durata unei vieti.Motto-ul din de scriitorii care au trăit razboaie ori de
remarcabil, Glasul nevăzutelor Eminescu asezat la începutul cartii autorii sovietici care s-au impus,totuşi
păsări). redă tocmai aceasta tristete a omului atentiei lumii din vest.Vezi doar
De multe ori expresia e totuşi directă, de a nu putea fi ceea ce este din cauza afirmarea fetelor din Est,în lumea din
zgârcită cu tropii, metafora se iveşte unor condiţii care nu sînt Vest,Herta Muler si Angela Merkel ori
acum numai ca o fâlfâire rară, nu firesti.Profesorul Gheorghe Glodeanu Gunter Gras si Evtusenko,etc.Dar Camil
izbeşte (vezi, de exemplu, poema mergea mai departe cu analiza Petrescu şi Gib Mihăescu.Se poate
Trecut şi prezent, o rostire lirică alăturindu-l pe Grosan lui Anton teoretiza pe marginea acestui roman,el
rece, sentenţioasă ca o învăţătură). În Holban care descrie sufletul aducînd prospeţime si un aer curat lumii
registrul amoros (destul de întins în personajelor aflate la limita realizarii sufocate de azi.
cuprinsul cărţii), precumpănitoare în condiţiile unui timp Mă surprinde plăcut periplul filosofic al
sunt melancolia, tandreţea, nu patima: neprielnic.Starea materiala Lilianei,femeia cu coadă căreia îi
ea va chema aşadar discreţia, poeta, determinind şansele de realizare lipseau doua corniţe sub breton să fie
sfioasă la gestul energic şi petulant, profesionala fapt care marginalizeaza Necuratu.Oricum doxă de carte,de la
îmbie doar umbrele, poemul (vezi aci sufletele intelectualilor. Spinoza pînă la Heidegger care nu mai
Nevăzutele clipe) vorbeşte absenţei, Nelu Sanepidu este omul care este de actualitate,ori pînă la discipolii
nevăzutului: „Plânsul meu se caţără umblă din floare in floare,un Don de la Păltiniş.
ca o iederă, pe coloanele sfărâmate de Juan care face o pasiune din Finalul romanului este de tot
Eros/A scăpat, El, zeul, din capcana erotism.Doi tineri cronicari îl atacă pe romantic.Doi obsedati de a fi inselati
iubirii mele.../O clipă doar, ne-am Ioan Groşan acuzîndu-l că nu a scris urmărind dintr-un copac miscarile
odihnit împreună.../Apoi, m-a otrăvit un roman.Din cite ştim poeziei cît şi iubitelor si canonada dinspre
cu săgeata spinilor rozelor romanului nu i s-a dat încă o definitie Universitate..A început Revolutia.
pedepsitoare/Cu care am îndrăznit să precisa nici macar de către tinerii Ma opresc aici si afirm ca Ioan Grosan
parfumez o inimă mare/Făcută din cronicari de vîrsta copiilor lui Ioan a scris un roman si poate afirma Et in
două – zdrobite -/Mutilată astfel, m- Groşan.Cît despre probitatea Epica magna ego.
am topit în fiinţa absentă din care m- profesionala a unor critici reamintesc ŞTEFAN JURCA
am rupt.../Am învăţat astfel, să cad ce spunea Mircea Cărtărescu cînd a

24
de rezonanţă./ Acesta e secretul./ Acum
şi-n vecii vecilor.” – „Sunetul nevăzut
al tăcerii”) şi totodată organ al tăcerii
asurzitoare din cuvinte şi al măreţiei
mute a vieţii contemplate doar din
piscurile care o apropie de cer,
În cartea sa, „Izgonirea din iad”
îmblânzitor „al celeilalte părţi”, al
(Bucureşti, Editura Europress, 2008),
necunoscutului dintr-un dincolo dar şi
Andrei Fischof pleacă la vânătoarea
dintr-un dincoace de temut doar de către
„corbului din cuvinte” („De vorbă cu
neiniţiaţii în poezie, într-un univers de
E. A. Poe”), nu însă în ipostaza de
coşmar în care „e destul holocaust
vânător, ci în starea naturală a
pentru toţi” („Schiţă pentru un gând”)
poetului: cea de pradă.
şi unde „totul ameninţă”, de la război
Locuitor al unei insule „netrecută
(„Ultima strigare”), terorism („În
în hărţi”, pe care, cu entuziasm, încă
propria mea casă”), până la „visele în
de la primul poem, nu ezităm a o
care revin cei plecaţi” („Înainte de”),
numi Poesis, Andrei Fischof
poetul e „imensa respiraţie a firii”
împărtăşeşte libertatea cuvintelor
(nerăsplătit pentru sublima-i trudă decât
„rostite o singură dată în viaţă, ori/
„cu pacea din niciodată”)...
izgonite sau chiar evadate”, cuvinte
vechi/ pe care cineva a desenat În „Izgonirea din iad”, poemele
care îl înconjoară „precum canibalii
riduri.// Ale mele, adevăratele, sunt „aşteaptă/ precum caii de cursă dincolo
omul-pradă”, autorul devenind,
ca tranşeele/ lângă care se ridică/ de poarta/ deschizându-se într-o singură
totuşi, paradoxal, prin propria
pământul scos din pământ./ Lipsite de direcţie./ O clipă înainte,/ poemele,
excelenţă, „sclavul-domnitor peste
apărare.” – „Ale mele, adevăratele”) încordate până la/ a nu se recunoaşte
propriile tăceri” („Insula
şi trecerea – călătorie iniţiatică – unul alături de celălalt,/ îşi înfloresc
cuvintelor”).
pelerinaj a poetului înspre cel care a buzele cu spuma/ sprijinului reciproc,
Ce semnificaţie ar fi putut avea
murit „de atâtea ori” („astfel aştept dorit./ Precum caii de cursă aşteaptă
oare, în fond, demersul liric al lui
întâlnirea cu cel care/ am murit de poemele mele/ semnul spargerii
Andrei Fischof (nu coborâtor, ci
atâtea ori” – „Astfel aştept aerului(...) („Cartea naşte carte”).
înălţat al poporului ales să scrie prima
întâlnirea”), înspre sine adică, Andrei Fischof a dat semnalul de
carte şi, totodată, cea de căpătâi a
reprezintă însuşi „miezul căderii fără pornire. Se naşte o nouă lume, astfel
omenirii şi, implicit, al stirpei de
oprire” („Desprinderea de ram”), încât, nou-născuţi, sub tutelara atenţie a
poeţi care au perpetuat lumina poesis-
care e Poezia. poetului de a nu fi dezamorsat de către
ului de la cuvântul primordial (La
Precum Moise, Andrei Fischof „cel ce se apropie”, citindu-l, „înainte
început a fost Cuvântul – Biblia),
posedă „verbul-cheie pentru/ de explozia sublimă împreună,/
până la Sfintele Scripturi, din care
sesamurile toate” („Imensa pace”), născătoare de constelaţii”
poezia sa îşi extrage seva, potrivit
cuvântul magic cu care poate despărţi („Spovedanie imaginată”), în autentica,
principiului „cartea naşte carte,/ cum
apele de uscat, deschizând, în mod marea, tulburătoarea sa poezie, nu ne
sufletul naşte alt suflet” – „Cartea
miraculos, calea spre Pământul vom mai dori decât ca alesul între aleşi
naşte carte”), alta decât cea a
făgăduinţei („între circumvoluţiunile să nu moară „fără să fi scris încă totul”
parabolei Fiului Risipitor, care şi-a
presimţite/ ale hârtiei” – „Încercare („Erată”).
sporit talantul, investindu-l, prin
de poem”, ori „pe hârtia albă a MIRCEA GOGA
călătoria iniţiatică, cea spre sine, cu
nescrisului” – „Confuzii”), spre Paris, decembrie 2009
sens, aşadar cu îndumnezeire, într-o
mântuire.
lume în care alternativa la punerea în
Cu fruntea încununată, nu de laurii
lucrare a scânteii divine, a sinelui, nu
vreunei iluzorii glorii vremelnice, ci
e decât deşertăciunea?
cu aureola celor aleşi să fie urmaţi în
„Izgonirea din iad” e însăşi
eternitate, poezia-spovedanie îl Pentru mine, Eugen Axinte este
izgonirea din prozaismul infernal al
surprinde pe poet „doar tăceri”, sinonim cu „discreţia echinoxismului”,
vieţii în edenul poeziei, exod fără
esenţă adică, în tranşeele mereu „Echinoxul” fiind cadrul în care l-am
istov în care mărşăluim cu toţii. Viaţa
asediate de miez ale „stării de întâlnit pe poet, într-un moment de
e, fatalmente, o perpetuă ademenire a
margine”. cumpănă al revistei, pândită la toate
timpului în cursa (capcana)
Cu fiecare tăcere-vers- colţurile de paznicii ideologici, care
propriului trup („reîncepe
respiraţie, Andrei Fischof anunţă până la urmă au şi debarcat trioul Ion
ademenirea/ mereu zadarnică/ a
„mica apocalipsă” a cuvântului Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic,
timpului,/ căci noaptea vine exact la
înainte-mergătoarea Marii pentru vina nealinierii.
vremea ei” – „Ale mele,
Apocalipse. „Cutia de rezonanţă” a Nici poetul Eugen Axinte nu era în
adevăratele”).
„sunetului nevăzut al tăcerii” („Nu apele lui, căutând verbul în care să-şi
Trecerea timpului înspre
întinsul coardelor însetate/ în toarne silabele unei rostiri înafară de
clipa pe care n-o va şti, „cum nici
aşteptarea atingerii arcuşului,/ nu modele poetice ale momentului, într-un
vânatul pocnetul armei/ nu-l mai
echilibrul bărbiei umplând/ culcuşul orizont poetic în care se situau şi Emil
înţelege” – „Desprinderea de ram”
umărului,/ nici mâna-reazem Hurezeanu şi Ion Mureşan şi Marta
(„la lumină toate par nişte fotografii
sunetului nevăzut/ al tăcerii.// Cutia Petreu.

25
Poetul se rostea pe sine, într-o la o editură prestigioasă, ca o Ceea ce ne pune pe noi, în lectura
retorică mereu degustătoare de inevitabilă exigenţă a unei vârste critică, în disconfortul neadecvării la
alchimii vechi, crezând că aceea e poetice care refuză orice compromis. principiile autorului.
calea, că doar aşa va descoperi O vârsta la care poezia lui e elogiu Dar nu ne poate interzice să
adevărul vieţii şi al literaturii. adus şi ideii şi cuvântului care recunoaştem valabilitatea şi autoritatea
Calmul său orfic şi-a dezvăluit cu mărturisesc, dar şi mântuiesc. Pentru de instanţă poetică credibilă, viabilă. O
zgârcenie revelaţiile, fără precipitări, că Eugen Axinte mai crede în poezia fac şi cei doi critici literar, Mihaela
fără ofensive editoriale. cuvântului ca matrice a unui timp, Malea Stroe şi Aurel Ion Brumaru, care
Eugen Axiste n-a scris nici mult, ducând cu el nu doar semnificaţia, ci cuprind, prefaţă şi postfaţă, chipul
nici puţin. A scris şi emoţia. Şi ia ca garant poeziei lui Eugen Axinte.
doar atât cât să-şi al acesteia inversiuni NICOLAE BĂCIUŢ
urmeze calea verbale stilistice
asumată: „Cugetare cronicăreşti, pe care le
nălţat-am. Flăcări încarcă cu noi
zidit-am: întru căile semnificaţii în contexte
firii, întru/iubire, lexicale antipodice. Pe Mihaela Băbuşanu Amalanci am
întru Investeşte, totodată, descoperit-o printre poeţii tineri care
pace,/dăruiţilor cuvântul cu atribute de băteau la porţile Revistei Agero Sttgart,
întru lacrimă, instanţă: „fiece cuvânt în urmă cu doi ani. Poemele ei,delicate
călăuziţilor întru fi-va un rechizitoriu/ ca o horbotă lucrată în porţelan de
surpare./ /II.Astfel fiece lumină fi-a Mainssen, cu tuşe moderniste şi accente
şezum! Am ţintit suspinul/ unui sângeros personale remarcabile , m-au atras de la
întru facere. Întru alfabet”.(Întunericului, prima citire.
cuvânt,/iluminări lumină). În timp, am urmărit activitatea literară a
închinat- Până la urmă, de ce autoarei şi toată odeseea prefacerii
am./Kephalii nu i-am accepta lui unei sintagme în poem mi-a
confereau întru înstrăinare. Noi, din Eugen Axinte şi calofilia, demonstrate că aveam de-a face cu o
isvoară,/ izbândeam la ceremoniozitatea, discursul poetă veritabilă.
cunoaştere.//III.Călăuziţi am fost de o sacerdoţial, tonul sentenţios, adesea MBA scrie din dragoste , dintr-o iubire
şoaptă. Îndrumaţi către glorie fost- discursiv, nu arareori arhaizant, ca care are darul să prefacă fiecare imagine
am./La juruire, chemaţi,/n-am dat părţi ale unui demers poetic riguros din lumea sa interioară,în vers. Stilul
samă. Întru Poezie vieţile noastre au articulat, al unei recuzite stilistice fără are prestanţă, indiferenţă la moda
scânteiat./Întru Iubire-am jurat./Întru îngrădiri şi fără prejudecăţi. prezentulului şi chiar la clasicismul care,
Pace-am cântat. Întru Viaţă-am visat. Autopsiind labirintul, Eugen Exinte la unii dintre autorii contingentului ei,
Dar trădarea.../noi am iertat-o !”( face autopsierea cuvintelor, fără să încă mai i se oferă tribute prin formă şi
Întru iertare). accepte însă moartea acestora. Nici conţinut. Nimic din mimetismul
Nu s-a situat într-o poziţie moartea sentimentelor, el rămânând, prezentului literar,care se ,,poartă,, pe
polemică, deşi s-a ţinut departe de la urma urmelor, în poezia sa, paginile electronice
orice „-isme” poetice, fiind mai expresia delicateţii, a emoţiei bine şi prin revistele clasice , nu veţi găsi în
degrabă recuperator al altor timpuri temperate, a acceptării condiţiei poemele Mihaelei. Ea scrie clar şi fără
poetice, care nu şi-au consumat toate căreia nimic din ceea ce e omenesc să plece urechea la foşnetul vântului
consecinţele, reverberând în nu-i e străin. Un neoromantic unei creaţii literare tot mai încărcate,
paradigme poetice mereu actuale. confesiv cu măsură, un monocord la din păcate, de licenţe poetice care
Poetul, în fragilitatea sa, dă mai graniţa dintre Barbu şi Bacovia, şochează prin teribilism şi păcate
degrabă la o parte colbul de pe dintre ermetism şi simbol, cu o voce necosumate.
„cronice bătrâne”, integrându-le într- însă personală, bine individualizată, MBA este o voce distinctă în hărălaia
un cotidian eliberat de zgura recognoscibilă. lirică , este printre puţinii poeţi care ies
dezabuzărilor. Teme de largă frecvenţă sunt în faţă doar atunci când sunt convinşi că
De aceea, Eugen Axinte nu a fost convertite în variante restaurate după au atins punctual de ,,fierbere,, al
„un actor grăbit”, mai ales după chipul şi asemănarea unui „cavaler al creaţiei personale.
amânări repetate ale debutului. E greu frigului”, prudent, lucid, predispus Cu rădăcini sigure în nativitatea-i
de imaginat că un autor care intrase în adesea să frângă gâtul elocinţei. antheică, Mihaela îşi începe periplul
anii optzeci în arena poetică să Pe de altă parte, poezia lui Eugen editorial cu un poem în care, fericirea
debuteze doar peste două decenii, cu Axinte refuză idolatriile critice, nu se este umbra idilică a copilăriei de la ţară.
„Cavalerul de frig” (Editura vrea autopsiată, chiar dacă a recurs la ,,Fericirea/îngăduie inimii/să treacă
Supergreph, colecţia Orpheion, „sintaxa unei limbi uitate”, şi, nu dealurile/până la Băbuşa,/să adune de pe
Braşov, 2001), volum urmat de întâmplător, poetul a pus în uliţi,/din păduri/şi de pe prispa
„Cântecul harfistului” (Editura deschiderea cărţii sale un citat fără casei/fericirea inimii:/mama, tata, fraţii
Orator, Braşov, 2002), şi „Avatarii echivoc, din Rilke: „Operele de artă şi...jarul. /,,
din Casa Cuvântului (Editura Orator, sunt de o infinită solitudine: nimic nu Fără hiatusuri şi etape arse depoamnă,
Braşov, 2005), „Autopsierea e mai rău pentru a le aborda decât poeta îşi ţese biografia lirică precum o
labirintului” (Editura Minerva, 2010), critica”. penelopă care se încrede în destin şi mai
aceasta din urmă, apărută clasicizant,

26
ales, are ştiinţa femeilor care au conteze. Nu ştim ca Ov. Pecican să fi
învăţat cum să aştepte prin proria lor făcut vreo triere a textelor primite sau a
creaţie. autorilor care şi-au oferit prozele, aşa
Nimic în plus, nimic în minus în încât valoarea generală a antologiei stă
ţesătura poemului şi ...crochiul Faptul de a fi şi tu în cuprinsul unei în autoexigenţa cu care fiecare autor şi-a
gestului umblător peste colinele antologii pare a nu-ţi da dreptul să te ales textele trimise. Nici nu este în
modave se întrezăreşte ca o aripă care pronunţi în „chestiune”. Noi însă ne intenţia noastră să facem o anume
se întoarce spre rădăcină.Acasă! De asumăm riscul de a judeca pro domo clasificare axiologico-literară a prozelor
aici porneşte metafora şi mai apoi, o asemenea întreprindere (şi de a fi şi dintre copertele antologiei. Mai ales că
Iubirea,atotcuprinzătoare,este definită noi judecaţi de parti pris). unele dintre ele aparţin fie unor scriitori
elegant ca înt-o grafie japoneză, în Polihistorul şi scriitorul Ovidiu deja clasicizaţi (D. R. Popescu, N.
paginile cărţii de faţă. Între rural şi Pecican, având suportul logistic al lui Breban, I. Groşan, A. Blandiana, Dora
citadin se construieşte un pod din Mircea Petean, a îndrăznit să Pavel, Al. Vlad A. Buzura ş.a.), fie
imagini şi gesturi simple,tandre, purceadă la o asemenea aventură. unora deja făcând parte dintre prozatorii
pentru ca mai apoi, din locurile Pentru că antologia sa intitulată care formează o pleiadă de prozatori
comune,- să se nască versuri Antologia prozei scurte transilvane dintre cele mai valoroase din ultimii ani
emoţionale. actuale, Ed. Limes, Cluj Napoca, vol. (R. Mareş, Gh. Schwartz, R. Ţuculescu,
,,Iubesc dimineaţa când noaptea/am I 550 pag., vol. II 550 pag., a venit V. Gogea, L. Ilea ş.a. asemenea lor). Pe
trăit şi visat prin tine,/zornăie tocmai la momentul oportun pentru a lângă aceşti scriitori deja validaţi de
linguriţa în ibric,/cafeaua cu aromă de strânge între copertele unui asemenea istoriile literare, canonizaţi cum ar veni
Italia/îmi trezeşte sentimente latino;/e op pe cei mai cunoscuţi prozatori de cazul, se regăsesc textele altor prozatori
uşor să faci cafea bună/când ai gen scurt din Ardeal (cei doi fie cu state vechi în proza românească
ingredientul/trăirea aceasta nouă/o „acţionari” au ezitat îndelung asupra de astăzi, fie care bat cu curaj şi
savurez pe-ndelete cu lapte. (Iubire) unui titlu şi, de aceea poate, îndreptăţire la adevărata recunoaştere şi
Mereu gata să descopere noile banderola cărţii are un titlu la fel de integrare în familia prozatorilor români
universuri ale ambientului imediat, incitant: „România Apuseană în 91 de de azi şi dintotdeauna. Antologia
MBA se redescopere pe sine,- un om prozatori”!). De fapt nici nu ştiu când cuprinde scriitori de toate vârstele, dar
pentru care literatura este numai ar fi putut fi timpul propice, exact, mult prea puţini autori ai minorităţilor,
unealta cu care cositoreşte imaginile adecvat unei asemenea antologări a maghiari, germani, idiş, ucraineni etc.
într-un fel de film retro, dar cu forţelor prozastice din Transilvania. Probabil că numai dificultatea de a avea
nuanţări peste care nu poţi trece fără Cine este cel/cea care să stabilească o textele acestora traduse în româneşte să-
să observi, să te bucuri de esenţa asemenea limitare temporală? Cred că i fi făcut să lipsească din antologie.
poemului. nimeni. Doar inspiraţia (şi Dacă tot va exista un al treilea volum, n-
Conştientă de talentul său, harnică şi transpiraţia!) unui visător, în sensul ar strica să se repare şi această lacună a
cu antenele spirituale îndreptate spre cel mai bun al cuvântului, aşa cum antologiei, care astfel şi-ar justifica pe
tot ce se află în jur, poeta nu se este Ov. Pecican, o poate finaliza la deplin titlul cu care a ieşit în lume.
pierde în detalii, nici în balastul ceasul cuvenit şi tocmai când se Dispunând de acest tezaur de texte ale
vorbelor de prisos. impune să facă un astfel de demers. prozei scurte din Ardeal probabil că ar fi
Aproape fiecare poem este un tipar de Pentru că despre aşa ceva este vorba. vremea ca cineva să şi cuprindă acest
viaţă,- destin Să convingi scriitori atât de divers fapt într-un studiu care să ne dea măsura
pe care, literar vorbind, Mihaeala şi-l temperamentali, cu orgolii şi forţei şi importanţei acestui gen pentru
asumă cu patimă şi curiozitate de ins idiosincrazii specifice (!) şi pe măsura literatura noastră. Mai ales acum când
care ştie că deţine un rol major în talentului lor (?) să se reunească la un cei mai mulţi critici literari s-au adâncit
simfonia generaţiei sale. festin comun, nu e de ici colea. Sigur în relevarea fenomenului care este
,,coborâtă/din trenul/pasiunii/îmi că au fost câţiva care şi-au arătat romanul, uitând, cu obstinaţie am zice
caut/silueta rătăcită/dincolo de trecut. opoziţia faţă de acest demers, noi, că toţi autorii de romane au scris (şi
(Trăiri). refuzând categoric să fie cuprinşi în mai scriu) şi proză scurtă (fie că este
Simplificate până la osatura antologie (Florina Ilis, Horia Ursu şi vorba de nuvele, de povestiri sau chiar
metaforei, alte poeme din cartea de alţi câţiva). Apoi, aşa cum se de schiţe). Aşa încât un asemenea
faţă reuşesc să definească biografia mărturiseşte însuşi antologatorul, nu a studiu, imperios necesar am zice noi, ar
personală a ,, născocitorului,, care nu ştiut cum să dea de ei, de toţi. Aşa că putea să completeze fericit cele trei
se va mulţumi niciodată cu ceea ce îi unii au rămas, fără voia lor, pentru a volume antologice la care s-a
oferă timpul său, adică, prezentul. Ca fi cuprinşi în al… treilea volum încumetate Ov. Pecican. Ştim că acesta,
oricare poet care se respectă şi MBA (promisiune fermă şi, am zice noi, de ca un adevărat spirit enciclopedic ce
se caută atemporar şi când,căutările îi bun simţ a celor doi actanţi)! Dar iată este, şi-ar dori o asemenea încununare a
sunt împlinite reuşeşte să cânte pe cum, un proiect care iniţial ar fi antologiei sale (dar şi a noastre, în
dimensiunile poemului. Simplu, fără trebuit să cuprindă vreo 20 de aceiaşi măsură!).
artificii dar,cu mierea talentului prozatori, a ajuns la dimensiunile Ignorarea sau privirea de sus a acestei
indiscutabil picurată pe pagina cărţii. unui adevărat… dicţionar literar făcut antologii nu poate decât să arate
cu materialul clienţilor. Pentru că, importanţa unor asemenea întreprinderi
MELANIA CUC dincolo de date biobibliografice – e pentru aşezarea literaturii, a culturii
drept că destul de sumare –, autorii şi noastre în ultimă instanţă, în concertul
textele incluse în antologie trebuie să adevărat al literaturii şi culturii

27
europene. Câtă vreme astfel de proze 2.Vasile Dumitru a Popii alias Vasoc Alexandru Mizgan prezintă în această
se găsesc răspândite prin reviste sau din Mocod să fie trecut de la viaţă la carte lupta energică pe care au dus-o
în volume cu o desfacere absurd de moarte prin ştreang pentru rebeliune; credincioşii năsăudeni pe la mijlocul
deficitară, doar o astfel de lucrare 3.Manu Grigore din Zagra să fie secolului al XVIII-lea pentru apărarea
poate da o măsură a fenomenului spânzurat tot pentru această crimă; credinţei strămoşeşti în faţa acţiunilor
literar românesc de astăzi (chiar 4.Vasile Oichii de la Telciu să fie prozelitiste ale uniţilor. Sunt
pentru eventualii traducători!). pedepsit la fel. Trupurile acestor emoţionante declaraţiile credincioşilor
Să apreciem, deci, ca atare această criminali să fie lăsate neînmormântate năsăudeni relatate în paginile cărţii, însă
reuşită. Şi, de-om fi în stare, să facem pe locul de pierzare ca pildă de mult mai impresionantă este jertfa lui
şi noi unele mai bune. Că de vorbit… groază pentru alţii” (după Tănase Tănase Todoran din Bichigiu, frânt cu
MARIAN NICOLAE TOMI Todoran – “Martir al neamului şi roata pentru crezul lui ortodox, de aceea
Bisericii noastre” de Roşca Paul trecerea lui în rândul sfinţilor de către
Ersilian). sfântul Sinod este un act de dreptate, o
Tănase Todoran este “un ţăran de restabilire a unui adevăr demult
cremene, cum n-a fost altul să-i constatat, o încercare de a înlătura
semene” (Aron Cotruş), eroul de la mocirla care s-a aşezat pe piatra de
Salva, fiind un militar ce ştia ce temelie a credinţei noastre.
La Bichigiu şi “Recomandăm cu căldură
Salva, pe plaiuri cartea părintelui
năsăudene, membrii Alexandru, care va
Sfântului Sinod al convinge pe mulţi cu
Bisericii Ortodoxe privire la scopurile
Române au proclamat meschine urmărite de
solemn canonizarea Curtea Imperială din
martirilor din Ţara Viena, de iezuiţi şi de
Năsăudului: Atanasie autorităţile catolice din
Todoran din Bichigiu, Transilvania de altădată.
Vasile Dumitru Ea va convinge că
Apopii din Mocod, Ardealul românesc a dat
Mani Grigore din neamului eroi, dar şi
Zagra şi Vasile Oichii mucenici, care trebuie să
din Telciu. Aceşti fie cinstiţi cu evlavie de
sfinţi mucenici au fost cei de azi”, afirmă în
martirizaţi la Salva, în Prefaţă, pr. prof.dr.
locul numit “La Mircea Păcuraru, membru
Mocirlă” în 12 corespondent al
noiembrie 1763. Testamentul lui înseamnă nesupunerea, iar în 10 mai Academiei Române. Lucrarea, bine
Todoran spune: “În pământ de m-or 1673 a apărut călare pe un cal alb, la structurată, prezintă “Ofensiva
băga/ Nu mă las de legea mea./ Asta-i vârsta de 104 ani, i-a îndemnat pe cei catolicismului împotriva românilor
legea lui Hristos,/ Sloboziţi puştile prezenţi să nu se mai supună ortodocşi din Transilvania”, “Lupta
jos”. La 245 de ani de la năpraznica împărătesei care i-a minţit, care nu şi- pentru apărarea ortodoxiei în Ţara
lor moarte, doar pentru faptul că şi-au a ţinut promisiunile faţă de români şi Năsăudului”, “Tănase Todoran din
apărat credinţa strămoşească, prin a poruncit în faţa a nouă companii Bichigiu Năsăudului”, “Românii din
decizia Sfântului Sinod al Bisericii “Jos armele!”. Nesupunerea şi Ţara Năsăudului între emigrare şi
Ortodoxe Române, la solicitarea hotărârea de a nu-şi lepăda credinţa toleranţă”, “Meditaţii pentru urmaşii
I.P.S. Bartolomeu Anania – ortodoxă i-a cauzat moartea. Romei”, dar şi materiale despre acest
Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei Viaţa martirilor năsăudeni este şi subiect semnate de Nicolae Iorga,
şi Maramureşului – aceşti martiri au subiect de carte. Harnic cercetător şi Simion Bărnuţiu, Augustin Treboniu
fost trecuţi în rândul sfinţilor, fiind apărător al ortodoxiei, părintele Ion Laurian, Gheorghe Şincai, Petru Maior,
înseraţi “cu roşu” în calendarul Alexandru Mizgan, ne surprinde prin Alexandru Papiu Ilarian, Dumitru
ortodox, în data de 12 noiembrie. apariţia volumului “Ofensiva Stăniloaie etc.
Sentinţa de condamnare la moarte a uniatismului în Ţara Năsăudului în Un alt volum despre ţăranul simbol
acestora suna astfel: “1.Todoran a lui secolul al XVIII-lea. Martiriul lui este “Tănase Todoran – Martir al
Dănilă din Bichigiu, de 120 de ani, Tănase Todoran”, apărut la Editura neamului şi bisericii noastre”, semnat de
(autorităţile austriece au fost prost Renaşterea, cu binecuvântarea Roşca Paul Ersilian, student în anul III
informate) să fie frânt cu roata de jos mitropolitului Bartolomeu. Profesor la Facultatea de Teologie în Cluj-
în sus, iar capul lui să fie legat de o la Facultatea de Teologie Ortodoxă Napoca. Cartea apărută la Editura
roată, pentru că a reţinut pe oameni din Oradea, consilier cultural al Eikon, este structurată pe trei capitole,
de la unire şi de la înrolare în statul Episcopiei Oradiei, preot la Biserica care prezintă “Cauzele mişcării iniţiate
militar grăniceresc, precum şi pentru “Sfântul Apostol Andrei”, autor a de Tănase Todoran”, “Tănase Todoran.
că, la cererea stăruitoare a fiului său peste 20 de studii de teologie şi Viaţa” şi “Momentul tragic – 10 mai
muribund, n-a lăsat să i se ofere istorie bisericească şi a mai multor 1763”. Nu lipsesc cântecele populare
acestuia Sfânta Cuminicătură (azimă); cărţi cu impact în actualitate, Ion referitoare la haiducul năsăudean,

28
imagini legate de acesta, precum şi atingerea idealului de independenţă româno-albaneze în perioada noiembrie
documente referitoare la activitatea pentru eliberarea de sub stăpânirea 1912 – martie 1914, un prim act al
lui. Prefaţarea cărţii de către străină. Se observă mâna prieteniei fiind consemnat în momentul
pr.prof.univ. Alexandru Moraru, un specialistului în istorie, care în care Ismail Qemali trimite o scrisoare
veritabil istoric al bisericii, dă creionează pe înţelesul tuturor rolul de mulţumire primului-ministru al
acesteia gir. Asistăm la reconstrucţia important pe care l-a avut România României, Titu Maiorescu, căruia-i
documentară, cartea fiind scrisă în întru susţinerea identităţii albanezilor, mulţumea pentru sprijinul acordat.
maniere ştiinţifice, păstrând care şi-au păstrat limba şi obiceiurile, Prinţul Wilhelm de Wied va primi
canoanele lucrărilor istorice. Iată ba mai mult, au deschis Academia Coroana Albaniei, fiind felicitat pentru
voinţa cea bună a neamului omenesc Pedagogică pentru pregătirea acest lucru de către conducerea
de a-i aduce în rândul sfinţilor pe viitorilor învăţători ai şcolilor din României. Încă de la primii paşi a
martirii năsăudeni, dând astfel Albania. La baza studiului stau sute înfruntat grave probleme economice şi
deoparte mocirla pentru a se vedea de documente ale Bibliotecii sociale, însă în capitolul al III-lea aflăm
frumuseţea temeliei credinţei noastre. Naţionale ale Institutului şi Muzeului că guvernarea prinţului de Wied a fost
Tănase Todoran, “neînfricatul de Istorie, precum şi documente un prim pas spre libertatea deplină, aşa
ardelean” cum îi spunea în balada ei diplomatice ale Ministerului de cum consemna şi regina Elisabeta a
regretata artistă Valeria Peter Externe al României. Cartea scoate în României într-un articol elogios despre
Predescu, este tipologia ţăranului evidenţă sprijinul acordat de România nepotul ei, prinţul de Wied. Guvernul
luptător care dorea libertate cu orice în momentul în care, la 5 noiembrie României a fost primul care şi-a trimis
preţ. 1912, Ismail Qemali a sosit la reprezentant diplomatic în Albania, fiind
MENUŢ MAXIMINIAN Bucureşti, aici hotărându-se şi primul care a recunoscut tânărul stat
declararea independenţei Albaniei. albanez. Vin însă momentele în care
În capitolul I se vorbeşte despre Esat Paşa duce la eşecul guvernului, iar
coloniile albaneze din România şi rebeliunea din 1913-1914, organizată de
mişcarea pentru independenţa ţării forţele naţionaliste, ca şi reacţia la
mame. Aflăm originea albaneză a originea germană a prinţului, îl fac pe
La Festivalul Interetnic ce s-a domnitorului moldovean Vasile Lupu acesta să părăsească ţara, nu înainte de a
organizat la Bistriţa de către Centrul şi a familiei Ghica, Elena Ghica fiind face o declaraţie poporului, în care
Judeţean pentru Cultură Bistriţa- un sprijin important prin scrierile ei spune poporului că a acceptat tronul cu
Năsăud, comunitatea albaneză a atrăgând atenţia asupra renaşterii şi a toată deschiderea, crezând în idealul
surprins atât prin dorinţei de libertăţii, însă, deşi e gata să-şi
partea artistică, cât libertate. Tinerii servească mereu ţara, speră că vor veni
şi prin standurile cu albanezi din vremuri mai bune în care va fi susţinut
carte, pe care le-a Bucureşti au în demersurile sale. Un rol important l-a
oferit gratuit întemeiat, în 1881, avut în relaţiile noastre şi diplomatul
spectatorilor. Liga filiala Societăţii de român Mihail Sturza. O dată cu
Albanezilor din la Istambul, pentru izbucnirea Primului Război Mondial,
România, cu carte în limba când Albania şi-a dat şi ea contribuţia la
sprijinul Editurii albaneză, iar mai măcel, situaţia se va schimba.
Privirea şi a apoi, în anul 1884, Cartea ne arată că România este un
Guvernului, Societatea Drita. prieten profund al poporului albanez, pe
prezintă volumul Apare, în 1887, care îl susţine cu tărie. Am dovedit acest
istoric „Coloniile prima publicaţie fapt de-a lungul istoriei.
albaneze din albaneză cu MENUŢ MAXIMINIAN
România. România numele
şi statul albanez „Albanezul”, care
(1912-1914)”. va lupta pentru
Studiul profesorului păstrarea identităţii
de istorie şi a culturale. Luptele
muzeografului de la Complexul crâncene de la sfârşitul anului 1911, Absolventă a Facultăţii de Teologie,
Muzeal Curtea Domnească, reflectă o când Italia a atacat Imperiul Otoman, Moni Stănilă propune, prin intermediul
perioadă scurtă, dar eroică din istoria ocupând Tripoli, duc la cererea de Editurii Charmides, o întâlnire cu poezia
albanezilor. Ediţia bilingvă, tradusă către Hasan Prishtina de a înceta văzută din unghiul post-modernismului,
din limba albaneză de Marius politica anti-albaneză a turcilor. prin intermediul volumului de versuri
Dobrescu, este un document care Marele istoric Nicolae Iorga scrie „Postoi Parovoz Confesiunile
vorbeşte despre lupta şi activitatea despre Marea Adunare a coloniilor dogmatistei”. O poezie a redevenirii,
patriotică desfăşurată de coloniile albaneze, prilej cu care a fost întocmit care accentuează povestea gândurilor.
albaneze din România pentru primul document important în care a „Sunt puternică/ stânca din mijlocul
independenţa ţării mamă. Patrioţii fost consemnată dorinţa cea mai camerei sunt eu” spune poeta, care îşi
albanezi, deşi departe de patrie, trăind aprinsă a patrioţilor albanezi din cele regăseşte liniştea în cântecele ruseşti. O
în libertate, luând pilda confraţilor, au patru zări, de a fi liberi. călătorie cu trenul pe drumuri pline de
luptat pentru renaşterea lor naţională În capitolul al II-lea se vorbeşte durere „Cartea închisă pe genunchi”
şi au pregătit condiţiile pentru despre tânărul stat albanez şi relaţiile fiind salvarea dintr-un loc care

29
„Luna pârâie deasupra mea/ ziua noastră liberă”, adică în momentele
dimineaţa devreme/ când dorm toţi de veselie timpul ia alte întorsături, iar
liniştiţi/ tot mai aproape de şosea”. când nefirescul păcat pune stăpânire
Omul iubit este cel care aduce în asupra tinereţii, un bătrân este angajat şi
inima scriitorului „Versuri rostite în „se roagă pentru noi zi şi noapte, o să/
ajunul nunţii” pentru ca mai apoi să fim precis iertaţi/ puteam bea în
descoperim că „Nu suntem continuare”. Adică, totul este permis în
nemuritori”. Descoperim vibraţii lumea tinereţii, până şi pasărea venită la
adânci ale unei lumi în căutarea fereastră, cerând 50 lei pentru a cumpăra
sensurilor atunci când „Inimile rachiu.. În toată această basculadă a
noastre sunt/ pompe biologice care sentimentelor „numai că mâine iar e azi
lucrează”. Găsim un vers în care – dezamăgire/ mâine n-o să fie nicicând
Moni Stănilă îşi descoperă mâine”, astfel încât ne îndreptăm iar
identitatea, creionează caractere, pentru a ne culege seva dătătoare de
aduce gânduri îmbrăcate în versuri, ca viaţă spre „Ieudul fără ieşire” care „Ca
mai apoi, să ne spună că identitatea nourul peste văzduhuri pluteşte el peste/
noastră este construită de eul interior. uscături şi ape, nu-l prevesteşte nicio/
MENUŢ MAXIMINIAN aură nu-l urmează nicio/ coadă de
„Ascunde în pădure un cocoş”, cometă”. Până şi compunerea unei eleve
simbol al trădării, dar şi al împăcării, de clasa a V-a poate deveni poezie dacă
al dramatismului, dar şi al găsirii este structurată pe canoanele
liniştii: „O secundă îngheţată la existenţiale, iar sensurile pot deveni
strigătul cocoşului/ şi-mi revăd nesensuri, fereastra fiind zidită astfel
copilăria/ în nopţile în care ei tac/ se încât viaţa rostuieşte alte căi. „Aveţi
judecă lumea”. Când se aşterne Titlul volumului „Ieudul fără grijă ce spuneţi, tot ce spuneţi este în/
povestea dragostei ca într-o reverie ieşire” al scriitorului Ioan Es. Pop, defavoarea voastră, aici este ieudul
„la umbră gheaţa/ la soare viaţa şi apărut la Editura Charmides, ne duce oriunde aţi/ fugi este ieudul”. Adică,
iarba”, descoperim portretul robot cu gândul la trăinicia adâncă din locul unde lucrurile nu rămân rezolvate
care leagănă pe undele cântecului Maramureşul istoric unde, de altfel, pe jumătate, unde uşile se deschid întru
frumuseţile chipului uman. O lume autorul îşi are rădăcinile. Obţinând, întâmpinarea sufletelor: „Batem în uşi
bulversată, în care: „ne vom introduce cu ani în urmă, premiul de debut al să ne deschisă, să ne/ lase să ieşim, dar
cipuri în antebraţ/ nevoia de Uniunii Scriitorilor din România, cei de acolo nu ne aud şi/ bat şi ei în uşi
identificare/ nevoia noastră de acest volum, reeditat de curând, să-i deschidem să iasă/ şi când se
dispariţie/ de dizolvare”, adică un fel surprinde prin modul în care viaţa deschide dăm tot peste noi”. Lumea
de computer ultracentral care va face banală poate fi subiect de poem. trăieşte întru dorinţa descoperirii
în aşa fel încât nu vom şti niciodată să Primul ciclu sentimentelor supreme
separăm realitatea de ficţiune: „Care „Olteţului 15, întru căutarea
pom se apleacă din drag/ şi care din camera 305”, ne adevărului, întru
boală”. Poeta iubeşte lumina, iar duce cu gândul la festinul care aduce la
întunericul este semnul în care nu are căsuţa în care masă pe toţi cei care
nădejde: „Noaptea când nu află scriitorul îşi redescoperă tainele
nimeni/ Sting becul, bat ferestrele în trăieşte o parte din vieţii: „Cu surle şi
scânduri” întru izolare până la viaţă: „Nenorocul trâmbiţi de piatră a
aşteptarea soarelui. „Sap cu degetele pluteşte peste fost/ şi nimeni care să
în nisip/ o groapă pentru scrisori” în căminele de vadă cum/ dintr-o gură
care vom descoperi, mai apoi, că nefamilişti…/ Aici ţâşneşte/ strălucitor ca
„stăm la picioarele lumii” întru nu stau decât doar Olimpul”. Când
aşteptarea comorilor vieţii. Atunci cei ca noi. Aici/ „dorinţa de a fi cu
„privirea noastră e mai largă/ vedem viaţa se bea şi orice preţ/ neputinţa de
totul şi simţim puţin”, iar indicaţiile moartea se uită”. a mă iubi şi/ ziua de
date ca într-un ritual, la un ceai, ne O poezie a ieri” pun stăpânire pe
fac să înţelegem că „tăcerea pândeşte existenţei în care gând ne reîntoarcem la
cu un ochi întredeschis”. se filozofează esenţele copilăriei „la
O poezie a semnelor primordiale, în asupra a tot ceea ce pare banal, masă sau în gesturile noastre de trezire”,
care descoperim simbolistica dintre neştiindu-se ce rezervă viitorul. redescoperind lumea în care reapare
două civilizaţii, cea românească şi cea Fotografia de grup este bliţuită, adevăratul amic „iar în câmp, biruitorul
rusească. Poeta nu este însă omul care surprinzând personaje bizare: „La îl caută printre leşuri pe cel învins/ vino,
să evadeze într-un alt spaţiu, mijloc, între noi, şade păianjenul cu îl roagă, e rândul tău acum să fii
rămânând fidelă meleagurilor natale: cruce/ Mereu îngândurat, înfăşurat în deasupra”. Pe râul în care de 4 generaţii
„M-am născut în România/ aici îmi giulgiul propriei mătăsi”, motiv al curge „sânge întunecat” descoperim
trăiesc abstinenţa/ magna cum laude descoperirii simbolurilor în lumea dătătoare de viaţă, chemându-ne
pentru/ toate hârtiile inutile”. elementele primordiale. „Vine vineri acasă întru descoperirea zilei în care tot
Momentul creaţiei este acela în care şi de vineri până luni/ E ziua noaptea, câştigul nostru se acumulează în suflet.

30
O poezie cu un substrat arhaic, în pumnal la şold, iar salvarea vine prin „Taina visării” sau
haină postmodernă, în care ieudul scris. Conştient că omul nu este decât inocenta întoarcere la
este simbolul a tot ceea ce ai mai „umbra unui drum” abia călcat,
important pe pământ, rădăcinile. poetul îşi conturează gândurile sub adolescenţă
MENUŢ MAXIMINIAN „aripa ce vine/…/ cu morile de vânt”, Cristina Călin,
fiind însoţit de apa Ţibleşului, iar acest copil minune
muza venind „din toate/ cărţile citite” răzbate, precum tija
unui ghiocel prin
cărora le înalţă „cu dalta de fum” carapacea de gheaţă
opera spre trăinicia veşnică. Când a unei ierni
vântul încearcă să-şi facă sălaş în sat, nesuferite, aduce nu
A patra carte a poetului Vasile fără energia electrică postmodernă, doar parfumul
Dâncu, finanţată de cele trei milioane poetul scrie la lumânare, alături de reînoirii, ci şi
de albine din stupii proprii, a apărut la prospeţimea unui
muza evului mediu. Este momentul în verb tăinuit pentru
Editura Eikon. „Slove rurale” este care pereţii casei sunt zidiţi cu cărţi şi neiniţiaţi. În fapt
genericul sub care runcanul Vasile atunci: „orice ai zice/ s-a mai zis/ chiar titlu
Dâncu adună poeme scrise în orice ai scrie/ s-a mai scris/ orice ai prezentului volum te
perioada 2001-2009. Volumul este un duce cu gândul la o
visa/ era în vis”. Din fântâna în care a posibilă introspecţie
prelung cântec dedicat codrului şi băut haiducul este inspirat cântecul onirică, fără a avea
izvoarelor, tradiţiilor româneşti şi baladei, pe acordurile plutonului care pretenţia de a limpezi, până la final, dilematica
literaturii universale, dă reversul: „Aripi problemă: vis sau realitate, în ordine inversă.
credinţei şi amintirii Precedentul volum preconiza o nouă apariţie şi
inimii/ îi pune poate, tocmai acest fapt, a grăbit curgerea spre
străbunilor. „De ce balada/ în alte poeme, mai mult sau mai puţin consistente,
oare scriu…/ când am amalgamul/ dar la fel de valoroase, precum fiecare cuvânt, care
trecut prin viaţă/ bruiajului de vine din străfundurile unui lung şir de generaţii
nepricepând nimic”, înzestrate. Vine din preaplinul unui talent de
acum”. Poezia netăgăduit care se deschide, asemeni unui boboc
se întreabă poetul, învierii, cântecul de floare, dinspre taina sevei, urcând din adâncuri,
negaţia având rolul de de enoriaş sunt spre lumina existenţei asumate, de nenumărate ori
a întări faptul că recitate pe aripile repudiată, renegată şi ascunsă ştiinţei celorlaţi.
Vasile Dâncu, poetul Poate din acest motiv poeta se oferă expansiv, fără
heruvimilor, iar rezerve, destăinuirilor, ce nu fac obiectul unei
autodidact este o pământeanul confesiuni ci, mai degrabă, dorinţei de a spune.
personalitate marcantă invocă divinitatea: Spune lucrurilor pe nume, cu oarecare încifrare,
a acestor ţinuturi de la „Doamne/ din dăruind cititorului bucuria lecturii, anlistului
care au de învăţat toţi obiectul studiului şi, în mod sigur, generaţiilor
pomul/ ce l-ai sădit viitoare prilejul mirării. Pentru această ultimă
urmaşii în ale în rai/ ducând în aserţiune e nevoie de precizarea că poeta e la
scrisului. „Sub alb ispită/ pe primii vârsta la care, generaţia ei, mai îmbracă păpuşile.
linţoliu/ Dealurile îndrăgostiţi/ ce Colegii ei, şi implicit ea, au ajuns şă-şi facă
dorm/ Iertându-i, buletinul , cartea de identitate prin care e
cruce mai târziu/ pecetluită existenţa cetăţenescă prezentă şi
uitându-i, pe cei ce le- urmaşii i-au viitoare. În plus Cristina, cu fiecare apariţie, cu
au arat”, se confesează cioplit/ Fiul tău/ de fiecare poem îşi consolidează treptele spre o
poetul Marelui atâţia iubit”. Suntem în perioada în existenţă dincolo de graniţa generaţiei ei şi, de ce
Creator, care trimite binecuvântarea nu, spre perenitate.
care „Oraşul creşte/ satul se E bobocul ce a explodat în floare, cu toată
peste „Nobilele gânduri/ din vremuri scufundă”, iar stelele „îşi ling candoarea, farmecul şi frumuseţea prospeţimii.
de baladă”. Cântecul străbun este indiferenţa”, timp propice pentru „Ai frumuseţea cea solară/ Şi puritatea de fecioră”,
unul de lume care transformă moartea creaţia lumii prin cuvânt: „În materie versuri din poemul FLOAREA VIEŢII, care
în viaţă şi ura în dragoste, astfel încât justifică un crez şi o neprihănită dăruire. Posibil
de versuri/ oricine/ inspirat sau nu/ autoportret sau prefigurarea unei direcţii spre
versul devine „cântec de greier” în singur îşi înseamnă/ pe hârtie/ umilul ancestral?
marea catedrală a lumii. Suntem în / vulnerabilul poem”. Tematica poemelor nu este atât de diversă ca în
perioada marilor creaţii în care „până Vasile Dâncu, membru al Uniunii primul volum, poate din dorinţa de a se cantona în
şi clasicii din bibliotecă” redescoperă sfera misterului, dar izvorăsc de sub semnul şi
Scriitorilor din România, reuşeşte, tutela părintească, în care părinţii sunt „Doi
muzele pe aripile versului, unde „trec prin versurile lui, să aducă iubirea îngeri”, „două stele veghetoare”, „două raze de
lebede încălţate/ cu pantofi de lac”. mai aproape de noi, conştient fiind că soare”. Poemul „PĂRINŢII”, „COMOARA
O imagine a unei atmosfere nu există stâmpărare mai profundă VIEŢII”, „BUNICA” sau „SATUL MEU”
precipitate, în care cântecul la fluier prefigurează temele unui viitor volum, nu doar
decât versul, dor mai adânc decât cel prin generozitatea temelor, ci prin faptul că poeta a
este auzit în surdină, în timp ce „un de vorbă şi frumuseţe mai crudă decât deschis o acoladă, apoi o paranteză, după care vor
avion în curte/…/ departe pe câmp” cea a cuvântului. Prin cărţile lui, se vor înşirui alte poeme de excepţie.
este tras cu caii stelari. Se simte în Vasile Dâncu rămâne un prototip al Şi ca visarea să nu se încheie, poeta recurge la
această poezie un iz al un artificiu ingenios, atemporal, „unde nu există
poetului născut din dragoste pentru ieri”, aproape dogmatic, ca să nu spun ritualic,
postmodernului, bine ancorat în lume, dragoste pe care mai apoi o „unde nu-i durere/ Şi nu-s nici lacrimi, nici
tradiţia ancestrală. „Nu scriu despre redă într-un stil propriu cititorilor. suspine”. E o concluzie de o francheţe
îngeri/ nu scriu despre demoni/ le covârşitoare: „...fericirea e-o avere”. Frumos,
sunt antipatic/ nu vor să mă ia-n elegant şi tainic.
MENUŢ MAXIMINIAN IOAN ASTALUS
seamă”. Moartea este văzută, la
Vasile Dâncu, cu brăţări de aur şi

31
Doamne, reuşeşte!) poeta aici, căci la
ea , formulele consacrate nu-s decât
praguri netede peste care ştie să
treacă cu o aparte măreţie, ce-i
defineşte sinele şi fiinţa: „Nesomnul
Nu mai de sub pleoape ignorându-l⁄ Dau
am palme, să-mi nopţilor o albă-nfăţişare,⁄ Urcând în
sprijin sufletul în corzi, o Gòlgotă pe care⁄ Vreau să-
ele. Nu mai am ntregesc idei ce-şi află rândul.⁄⁄ S-
drum, să-mi adaug slova mea la neuitare⁄ Eu ard
odihnesc tălpile prin vreme greul renăscându-l:⁄
desculţ Compun poeme ce-mi frământă
înserânde, iar gândul⁄ Desăvârşind o nouă căutare.⁄⁄
satul cu La ceas târziu, pe-altarul lor de
ferestrele spre rai, nu-mi mai spumă⁄ Mai descifrez norocului o
oglindeşte trecerea, mie, celui demult taină⁄ Şi-n clipele ce-n licăr se
trecut în legănarea florii de nalbă. În consumă⁄⁄ Deschid cu mintea porţi de
singurătatea-mi fără număr, mi-am paradis,⁄ Iar Terpsichora-mbracă-n
făcut căpătâi din cărţile lumii alor altă haină⁄ Cuvântul hărăzit a fi
mei, cât să-mi ajungă de-un vis cu rescris.” (La ceas târziu, pag. 19).
păduri şi de-o murmurare barem, „Aspiraţia către sferele de veşnică
întru lauda lor. Astfel, am privilegiul adoraţie” cum spune Aureliu Goci pe
să-i cunosc pe învingătorii de ei, căci coperta a IV-a, aşternând fără greş în aşa cum doar nemuritorii ştiu să o facă:
poeţii pe sine se înving mai întâi, spre lumina tainei şi-a minunii sufletul „Cred că vine de la soare⁄ Timpul ce
a le fi lumii de folos. poetei, dezvelindu-i numai un colţ din prin neguri trece,⁄ Încălzind o noapte
AUR ŞI IVÓRIU volumul de marele adevăr, acela al fiinţării în rece⁄ C-un ajun de sărbătoare.⁄⁄ Sfânta
versuri al poetei Florica Gh. Ceapoiu preajma îngerilor. Florica Gh. Noapte-i zâmbitoare⁄ Şi pământul o
apărut la Editura Semne în 2009, e o Ceapoiu, dintr-o rugăciune, vine într- petrece…⁄ Cred că vine de la soare⁄
limpezire şi re-limpezire a celor trei un sonet nepieritor, adunându-se cum Timpul ce prin neguri trece.⁄⁄ Îngerul se-
cărţi mai dinainte apărute, Gând se adună vara în seminţele mărului arată-n zare⁄ Şi-n cântări duios se-
ascuns printre oglinzi, Dintr-un spre al îndulci, îndumnezei: „Eu aş ntrece,⁄ Peste lume vrând să-aplece⁄
timp al regăsirii, Printre crini şi cânta duios, precum mi-e dorul⁄ În Armonia-ncântătoare…⁄ Cred că vine de
albe turnuri. Despre ultimul pomenit anotimpul blând şi înflorit;⁄ La la soare.” (Rondelul Nopţii de Ajun,
aici, am avut cinstea să mă pronunţ şi cuiburi graurii au revenit,⁄ Iar soarele pag. 79).
eu cândva. îmi scaldă-n zori pridvorul.⁄⁄ În linişte Versurile poetei cântă un pozitivism
Dacă forma fixă este lanţul dulcei şi timpul s-a oprit,⁄ Admiră neclintit, o încredere mare în binele şi-n
robii a oricărui poet ce se respectă, limpezimea, vrăjitorul;⁄ Pe-a clipei puterea insului de a şi-l însuşi. O
risipirea întru bucuria celorlalţi e strună e stăpân fiorul⁄ Ce sufletul de bunătate autentică unduie prin formă şi
unica izbândă cu care poetul se laudă rele-a mântuit.⁄⁄ Când primăvara-n expresie, depunând mărturie pentru
la judecata de apoi a lumilor. Florica albe flori repune⁄ Un zâmbet cald, OMUL care este Florica Gh. Ceapoiu,
Gh. Ceapoiu are har dintotdeauna şi lumină şi candoare,⁄ Mai potrivită-mi cât şi pentru CEATORUL de excepţie
meşteşug pe măsură, cât să-şi legene pare-o rugăciune.⁄⁄ Trompete cu care avem privilegiul de a fi
murmurul fiinţei între sonet şi rondel, îngereşti, mângâietoare,⁄ Pe cerul contemporani: „Îmi trebuie un sfat şi-o
cum ar legăna pădurea un ram sub lumii-n pace să răsune,⁄ Vestind un mângâiere,⁄ O şoaptă dulce şi un cald
greutatea somnului din păsările ei: post la Sfântă Sărbătoare.” (În linişte, sărut,⁄ O amintire vie din trecut⁄ Şi-un
„Mereu scriind, eu nu-mi ştiu pag. 49). licăr de speranţă de m-ar cere.⁄⁄ Să-mi
adevărul⁄ Şi viaţa-mi pare astăzi o Sonetul, ca şi rondelul, sunt hainele duc povara, om neprefăcut,⁄
poveste;⁄ De-i tristă, luminoasă dacă- de gală ale poetei, în care-şi înveleşte Îngenunchiat în sfântă-ncovoiere,⁄ Îmi
mi este,⁄ În primăvară înflori-va omenescul şi fiinţa, arătându-se lumii trebuie un sfat şi-o mângâiere,⁄ O şoaptă
mărul.⁄⁄ Argintul înălţimilor celeste⁄ În dulce şi un cald sărut.⁄⁄ Trăind doar o
pulberi fine îmi albeşte părul,⁄ Iar minciună de-mprumut,⁄ Cu gânduri
îngerul, recunoscându-şi vălul,⁄ Îmi afundate în durere,⁄ În plasa-n care totul
umple-auzul c-o sonoră veste:⁄⁄ O, e părere,⁄ Să-ţi fiu prieten, áripă ori scut:⁄
suflet slab, de biet stihuitor,⁄ Îţi voi Îmi trebuie un sfat şi-o mângâiere.” (Un
aduce mai aproape zarea!⁄ De vei sfat şi-o mângâiere, pag. 101). AD
simţi natura ei de dor,⁄⁄ Precum ecoul, SUM!
să-i urmezi chemarea!⁄ Ştiindu-te al MIHAI ANTONESCU
lumii-ambasador,⁄ Chiar Sfânta Vineri
ţi-o veghea cântarea!” (Mereu scriind, Foto: Casoni Ibolya, Poarta – A fi sau a
pag. 13). nu fi, din ciclul „Singură”, X
„Să adânceşti adâncurile” cum
inspirat zice Radu Cârneci în prefaţa
volumului, iată ce-şi propune (şi,

32
anul 2009, sub semnătura bagheta, acum înger tăcut, lui Artur
neobositului promotor cultural, Artur Silvestri29, devine traductibil.
Silvestri, republicat26 postum - prin Timpul este o obsesie a scriitorului,
grija doamnei sale, la rându-i sensibil o obsesie premonitorie cu privire la
Cu oarecare vreme în urmă, condeier, Mariana Brăescu Silvestri27. rostul său în timp. Mânuieşte
să tot fie vreo trei ani şi ceva, Cartea asupra căreia ne-am oprit inconfundabil cuvântul, scrisul e
începusem o altfel de corespondenţă, acum este, aşa cum zice chiar autorul, muzica sa interioară ce cântă de la
un dialog tainic, remarcabil prin sine, ca o suită aflată în afara mea
puterea de pătrundere, stil şi atitudine dar ascultată ca venind dinăuntru
– din păcate răspunsurile nu veneau (p. 10). Cele 26 de povestiri atrag
chiar săptămânal –, conţinând cuminţi sugestia muzicală, care duce
sfaturi parentale şi elegante sugestii, lectorul la acele piese improvizate
sub forma unor adnotări, la temele pentru violoncel şi oboi, cunoscut
abordate în acea vreme. Împărtăşeam, fiind faptul că sunt două
şi eu şi Artur Silvestri, aceeaşi instrumente a căror alăturare dă
dragoste faţă de semeni, ne simţeam tonului gravitatea interiorizării,
datori faţă de Creator, încercam să chiar a melancoliei.
fim acolo unde era nevoie de noi. Aşadar, şi această carte, scrisă
Cam tot ce s-a aşezat treptat atunci, pe o plajă la Marea Neagră, acolo
m-au definit pe mine ca cugetător, unde Europa priveşte gânditoare
eliberându-mă de prejudecăţi, a cărui către Asia (p. 9) şi, insistă Artur
religiozitate era nu declarativă, ci Silvestri, acolo unde Timpul îşi
însuşită şi practicată până la desluşeşte altfel marele mister al
habotnicism. sfârşitului fără de început (p. 14),
Întotdeauna m-a atras confirmă forţa de expresie şi
discursul lui Artur Silvestri, cunoscut imagine dincolo de continente.
apărător al ideilor literare, culturale şi DANIELA GÎFU
artistice, cu puternice amprente
esoterice, o pendulare între indicibil
şi suprarealism. Acesta s-a impus,
mai întâi de toate, prin formula
intelectuală. A fost un autentic o carte târzie, de bătrâneţe şi poate şi Theodor Răpan, născut în
cărturar, retrăgându-se adesea în de înţelepciune, în orice caz de Teleorman, concepe prin DANSUL
universul său, examinând voit câte o resemnare (p. 16). E o continuare a INOROGULUI (Ed. SemnE,
temă sau un fragment din viaţa unei povestei celor şapte nuvele fantastice, 2010) un basm universal care
personalităţi cultural-spirituale25, adunate în volumul Apocalypsis cum respectă aspectele fundamentale ale
selecţia însăşi arătând un spirit figuris28, asupra căruia ne-am aplecat genului: personaje fantastice, eroul
stăruitor şi scotocitor, venit, parcă, anterior. O poveste mărturie de biruitor după o serie de încercări
din alte vremuri, care dau operei sale credinţă literară, care-l ţine prezent pe iniţiatice (Făt-Frumos),
un efect vizionar inimaginabil. autor în viaţa noastră. Autorul nostru deznodământul pozitiv.
Continui să descifrez sensurile limbii a fost dăruit cu sfinţenia cuvântului, Ceea ce urneşte basmul
sale tainice, care mă conduc la alte şi permanent regăsim o altfel de autorului este setea de absolut. Într-
alte taine, toate înspre întregirea lumii abordare, nu neapărat metaforică. o poiană din mijlocul „pădurii
sale magice, de neuitat. Scriitura lui Artur Silvestri rămâne nebune” (a Teleormanului), în
Ne aflăm în faţa celui de-al dilematică, credinţa sa de nestrămutat centrul lumii, în umbra arborelui
doilea volum de proză, Perpetuum şi filosofia ca formaţie îi conduc cosmic Yggdrasil (a cărui coroană
mobile, apărut la Editura Carpathia în peniţa spre o atmosferă onirică. Da, sprijină cerul), sălăşluieşte de
linia de demarcaţie între real şi veacuri inorogul alb (pur)
25
Amintim câteva volume de eseistică şi
imaginar este imperceptibilă. reprezentând perfecţiunea,
istoria culturii: SILVESTRI, Artur, O reflecţie despre timp, despre reflectându-şi chipul în oglinda
Radiografia “spiritului creol” – Cazul curgerea sa implacabilă şi, totuşi, lacului (narcisism cosmic), vegheat
Miron Radu Paraschivescu, Ed. misterul timpului rotitor, sub de zeiţa/zâna Aruna.
Carphatia Press, Bucureşti, 2004;
SILVESTRI, Artur, Radiografia Regula
În această postură, mi se pare
chiliei luminate – Gânduri răzleţe 26
Prezenta ediţie păstrează fidel că recunosc acea stare pe loc a
despre Mitropolitul Tit Simedrea, Ed. conţinutul ediţiei din 2005. fiinţei, de care vorbeşte filosoful
27
Carphatia Press, Bucureşti, 2005; Mariana Brăescu Silvestri ne Constantin Amăriuţei, comentând
SILVESTRI, Artur, Revolta “Fondului mărturiseşte în cuvântul său Taina
neconsumat” – cazul Zaharia Stancu, noastră că această carte a fost scrisă
specificul românesc în opera
Ed. Carphatia Press, Bucureşti, 2005; lângă mine, despre mine şi mai ales
29
SILVESTRI, Artur, Modelul şi memoria pentru noi (p. 7). Artur Silvestri (1953-2008), plecat de
28
Mitropolitului Antonie Plămădeală în SILVESTRI, Artur, Apocalypsis cum aproape doi ani dintre noi, la 30
efigie, Ed. Intermundus, Bucureşti, 2005 figuris, Ed. Carpathia Press, Bucureşti, noiembrie 2008, de ziua Sf. Andrei,
etc. 2009 sărbătoarea creştinismului românesc.

33
eminesciană. /1/ Filosoful parisian culoarea să nu sece, iar lacrima
consideră că în viziunea pădurii să nu o daţi securii, să-aveţi
românească (vezi basmul „Tinereţe neodihnire, în vorbe nemurire,
fără bătrâneţe şi viaţă fără de potire de-nchinat şi drumuri de
moarte”), lumea istorică începe aflat...”
după căderea în timp a unei stări Ceea ce este original şi unic în
atemporale perfecte, care nu se basmul lui Theodor Răpan este că
poate menţine în acestă stare acest Făt-Frumos, Teleor, nu luptă
lipsită de devenire. În lumea împotriva răului, cum se întâmplă
inorogului, există trei elemente în toate basmele lumii ci pentru ca
fundamentale: pământ, apă şi aer, starea paradisiacă să se revrse în
lipsind focul specific muritorilor. lume. Această cădere în istorie a (Poveşti exemplare) scrisă de
Prinţul Teleor (de la stării pe loc a fiinţei se petrece sub Dimitrie Cantemir. Fiecare din cele
Teleorman), însetat de cunoaşterea semnul focului, al dragostei. Astfel, 22 de cânturi ale basmului, poartă
absolută, vrea să aducă idealurile basmul devine unul metafizic. câte un motto din capitolul
pure în lumea oamenilor, ca un nou Scopul plăsmuirii îl constituie menţionat al cărţii lui Dimitrie
Prometeu, de data asta, spiritual. aducerea în lumea oamenilor a Cantemir şi este alcătuit din două
Ca să devină om-inorog, caracteristicilor lumii ideale, părţi complementare, una în proză
Teleor trebuie să treacă prin şapte platonice, trecute prin filiera iubirii şi una lirică, părţi care, în intenţia
probe iniţiatice, care reprezintă tot creştine (creştinism cosmic, ar autorului, urmau să reverbereze ca
atâtea măşti ale prinţesei Aruna. spune Mircea Eliade). Fără această reflexele a două oglinzi (din altă
Acestea sunt: distrugere prin foc purificator a perspectivă, nefavorabilă, textele în
1. Mirajul din palatul păcerilor lumii ideale, lumea reală nu se proză deconspiră subiectul
(masca Zeiţa Iubirii); poate împlini sub auspiciile versurilor, care apar acum ca anexe
2. Mirajul puterii depline platonice: adevăr, bine, frumos şi ale povestirii). Partea versificată a
(masca mama lui Teleor); ale iubirii creştine. Iubirea fizică se basmului cuprinde mici poeme care
3. Mirajul cavalerului împlineşte şi ea în basm, prin urmează firul epic şi unele
desăvârşit (masca zeiţa Victoria); cuplul Teleor – Aruna. Povestea lor autonome, caligrafiate ca prozodii,
4. Mirajul căii de urmat (masca deşi cuprind rime interioare.
baba ghicitoare în bobi); Limbajul, voit arhaic, se adaptează
5. Mirajul aflării gândurilor atmosferei de basm şi idealului de
(masca ghicitorul în stele); puritate urmărit.
6. Mirajul bogăţiei (masca Căderea inevitabilă a fiinţei în
piticul stăpân al comorilor); lume, nu poate fi însoţită decât de
7. Mirajul iubirii (masca melancolie: „Sfârşitul este tainic,
propriul chip). mă-nfior la umbra ta, Aruna, când
Teleor reuşeşte să treacă peste cobor şi din povestea inimii, popas,
aceste obstacole (nici nu se putea Melanholia-i tot ce a rîmas. Un
altfel şi Aruna ştia, ba chiar dorea semn nescris de dragoste târzie,
de la un anumit punct ca opreliştele nimic nu-i nou, e totul Poezie!...” –
ei să fie sortite eşecului) şi să va spune arlechinul la sfârşitul
ajungă în oaza de puritate a de dragoste este un fel de Luceafăr poveştii. Aşadar melanholie, lumea
inorogului. Inorogul prototip ştia şi întors, de data aceasta zeiţa Aruna căzută în timp nu poate fi
el că lumea ideală în care sălăşluia renunţă la eternitate şi devine imortalizată decât prin versuri.
nu putea să dureze la nesfârşit şi îi muritoare. Metamorfoza se petrece Cartea este, ea îsăşi, un
transmite cunoştinţele şi idealurile de la sine, fiind programată să se artefact deosebit, atmosfera de vis a
sale omului-inorog, prin dansul în întâmple (nefind nevoie de tablorilor Aurorei-Speranţa Cernitu
care cei doi îşi ating copitele. Apoi aprobarea niciunui demiurg). Dar împletindu-se fericit cu basmul
inorogul primordial se retrage în nici Teleor nu este chiar un om scris.
lumea nemanifestată care l-a obişnuit ci un om-inorog. Cele LUCIAN GRUIA
zămislit. Iată mesajul pe care două personaje constituie un fel de
inorogul celest îl transmite lui fiinţe supranaturale căzute în lumea Notă:
Teleor şi Arunei: „Voi veţi avea, temporală. Theodor Răpan nu ne 1. C. Amăriuţei - EMINESCU
deci, parte de vise şi de moarte, de spune cine a creat lumea sa, SAU LUMEA CA SUBSTANŢĂ
doruri şi de zboruri, de stele şi descrisă în basm ca trinivelară: POETICĂ (Ed. "Jurnalul literar",
mărgele, de turnuri şi de iele şi de palierul nemanifestat - în care se Bucureşti, 2000)
păcate grele. Voi veţi umbla pe întoarce inorogul, palierul ideal
lună, cu inima nebună, veţi smulge- (starea pe loc a fiinţei, Edenul) şi
a mea cunună din lacrima străbună cel real.
şi-n plânsul frumuseţii să nu uitaţi Basmului lui Theodor Răpan
poeţii, cum nici zugravii vieţii. îşi are sorgintea în capitolulul
Sfinţească-se mărirea şi-ntrânsa „Melanholia neasemuitului inorog”
istovirea, poemul să nu plece, din ISTORIA IEROGLIFICĂ

34
spiritul critic faţă de acţiunile ostile,
nemotivate îndeajuns, lipsite de
obiect, mult prea subiective, ale unor
semeni.
Recent, scriitorul Răzvan Ducan a Între scriitorii la care s-a referit Departe de lumea dezlănţuită,
scos cartea sa, Lesa de hȃrtie (Ed. cronicile sale amintim pe cȃţiva: Alexandru Ciocioi îşi şlefuieşte
Nico, Tg. Mureṣ, 342 p.), în care sunt Nicolae Băciuţ, Lazăr Lădariu, versurile cu migală orientală,
cuprinse circa 130 de articole, care au Adrian Păunescu, Paul Everac, renunţând la încrâncenările balcanice
văzut mai întȃi lumina tiparului, Valentin Marica, Romulus Guga, inutile. Complexitatea liricii sale,
prioritar, în cotidianul „Cuvȃntul Romeo Soare; poeţii: Dorin Mircea publicată până în prezent în cinci
liber” ṣi sunt datate între 1998 ṣi Istrate, Vasile Cia Dătăṣan, Daniela volume, poate fi analizată sub două
2010, adică pe o perioadă de 12 ani. Cecilia Bogdan, Petre Curticăpean; aspecte: tematic şi caligrafic. Voi
Cartea se deschide cu două sculptorul popular Gheorghe Suciu; exemplifica analiza pe antologia
„crochiuri” consacrate părinţilor săi: pictorul Nicolae Adrian. FÂNTÂNARUL DE VORBE /1/, cu
Dorina ṣi Ioan Ducan, ambii renumiţi Dacă luăm în considerare paleta trimiteri la volumul ULCIORUL DIN
profesori care au predat educaţia largă de preocupări a scriitorului, care CUVINTE /2/, similar primului ca
fizică în ṣcoli din municipiul a publicat pȃnă acum peste 20 de structură.
Tȃrnăveni, au promovat sportul în cărţi de poezie, exegeză în diferite Viziunea tradiţional-ţărănească
rȃndul tinerilor, cu rezultate domenii ale cunoaṣterii: cultură, asupra lumii, cu datinile şi obiceiurile
deosebite. sport, specifice, constituie legătura
Răzvan Ducan spiritualitate, viaţă subiacentă între poeziile semnate de
se arată a fi un de cenaclu, istorie, Alexandru Ciocoi (inclusiv poemele
cronicar înzestrat ṣi literatură, artă în proză). Semnificativ este, în acest
atent la toate etc., putem să sens, modul în care îşi concepe arta
manifestările evaluăm poetică. În tradiţia populară, fântâna
culturale importante importanţa acestui are rol de pomenire a celui plecat în
din Tărnăveni ṣi act editorial, călătoria fără întoarcere. Alexandru
împrejurimi, de la ţinȃnd seama ṣi de Ciocioi consideră că poetul este un
apariţii editoriale, aprecierea pe care „fântânar de vorbe”, apa fântânilor
la evenimente o face retrospectiv săpate de el, poemele, adună, spre
religioase, autorul în unul din aducere aminte şi imortalizare,
personalităţi ale articolele sale. El imagini ale lumii noastre efemere: „În
spune că practică fiecare cuvânt / există un ulcior / din
prezentului ṣi ale
jurnalismul de care beau / visul pelerinilor / sau /
trecutului, probleme
aproape un sfert de zborul singurătăţii”; „Fântânarul de
economice, sociale,
veac, timp în care a vorbe / sprijinit pe sensuri /
morale etc. Fără
scris peste 2000 de rânduieşte focul / pe tâmpla stelelor.”
îndoială, peste timp,
articole, care au apărut în diverse Fântâna mai poate semnifica, în
voluminoasa culegere de publicistică
publicaţii, cele mai multe în viziunea poetului, şi permanenţa. Pe
va prezenta un inestimabil interes
„Cuvăntul liber”. ciutura ei sunt buzele mamei iar
documentar ṣi nu numai, fiindcă
Activitatea publicistică a lui cumpăna are trupul tatălui /1/.
autorul foloseṣte un stil adecvat,
Răzvan Ducan, care curȃnd va Făntâna şi ulciorul poartă conotaţia
expresiv, adesea apelȃnd la imagine perpetuării speciei: „Chemarea de
împlini zece ani de cȃnd a devenit
pentru a da mai multă plasticitate
membru al Uniunii Scriitorilor din bucium / din os de părinte / rămâne
evocării, manieră de un real ṣi fântână / lângă / ulcior de-nainte. /2/
Romȃnia, este menită să întregească
convingător profesionalism. Din perspectivă psihanalitică, apa
personalitatea sa, prin participarea
Dorind să creeze un bun nume reprezintă viaţa, memoria,
efectivă la viaţa „cetăţii”, cu uneltele
localităţii sale natale de pe Tȃrnava inconştientul colectiv sau individual,
scrisului, ca un fiu al acestei străvechi
Mică, desigur ṣi dintr-un firesc iar poetul găleata care scoate la
aṣezări, salutăm apariţia noii sale
patriotism pentru spaţiul acesta mai lumină poemul spre desfătarea
cărţi – Lesa de hȃrtie - exprimȃndu-
drag decȃt oricare altul, publicistul noastră.
ne sentimentul de preţuire, dorindu-i
adoptă în general un ton echilibrat, Poemele în proză, puternic
să-ṣi păstreze entuziasmul ṣi credinţa
ferindu-se de excese, o atitudine metaforizate, pline de sugestii şi
în biruinţa faptei bune, în rolul
pozitivă, admirativă, faţă de mistere evanescente, emană un
scrisului pentru conservarea
evenimente, evitȃnd cu bună ṣtiinţă parfum aparte. Textele încep
memoriei.
tonul prea aspru, prea sever, faţă de persuaziv cu formula „Am uitat să vă
AUREL HANCU
anumite neajunsuri, sancţionȃndu-le spun...” (similară celei cu care se
mai curȃnd prin neluarea lor în deschid basmele: „A fost odată ca
seamă. Aceasta nu înseamnă că a niciodată...”), ca şi cum nu autorul ar
renunţat în totalitate la limbajul acid, fi omis ceva important, iar prin
pamfletar, la eseul de atitudine, chiar această şoaptă, cititorul este provocat
dacă acesta e mai curȃnd persuasiv. să ciulească urechile. Iată un text care
Rareori ṣi-a manifestat indignarea ṣi eternizează datina horei:” Şi fost-a

35
jale-n lumânări şi-n lemn de prispă Înserarea trupului, reiterează în Alexandru Ciocoi uzitează în
numai plâns, până când lacrima unui opt poezii însingurarea dramatică a caligrafiera câtorva poezii, în
opaiţ a sărutat pâinea de pe masă. poetului: „începe liniştea să doară / următoarele forme: stâlul de poartă
Atunci au fost chemaţi bătrânii de lung spintecând / în aşchii somnul...”; alcătuit din două romboedre
prin arbori, flăcăii din grindă şi s-a „Nimeni / nu a văzut / singurătatea asamblate vertical (Poarta), cuplu
pornit hora rotundă, părintească şi râzând! // Sângele ei / - de piatră - / alcătuit din două jumătăţi ovoidale
înaltă până când picioarele lor curge întotdeauna / în afara trupului.” (În doi), lacrima (A locui), triunghiul
încărcate cu drumuri a bătucit /1/. dreptunghic (Tablou), pătratul
pământul din jurul casei, până când a Cele 16 Scrisori, dintre care 12 (Basmul), triunghiul isoscel
răsărit bradul de nuntă a unei dimineţi sunt dedicate lunilor anului, se raliază (Arderea), lumânarea (Povara), scara
neîntrerupte.” /1/ E o ilustrare a temei condiţiei umane de fiinţă (Când ziua cade stea) etc.
versurilor lui Blaga „eu Poetul este preocupat şi de
cred că veşnicia s-a născut haiku-ul japonez, căruia i-a
la sat”, poetul de la care dedicat un studiu pertinent,
Alexandru Ciocoi a publicat în finalul volumului
preluat fascinaţia pentru ULCIORUL DIN
puterea germinatoare a CUVINTE. Rezultatul
seminţelor: „Fuga printre preocupărilor îl constituie
zei / e un joc aspru / unele tristihuri gen haiku, ce
bântuit de seminţe / şi-n pot fi extrase din poeziile
fiecare sămânţă / doarme sale: „Luciul zăpezii /
o lacrimă / şi-n fiecare orbeşte un zbor / împietrind
lacrimă / respiră un gândul” (Odată cu iarba);
poem”; „În sângele „Stolul de păsări / În care m-
copacilor / ninge cu îngeri am zidit / Nu a plâns
de seminţe.” Poeziile: niciodată” (Singur eu).
Stihuitorul, Taina În concluzie, Alexandru
seminţei, Labirintul de Ciocoi este un poet
semne – sunt şi ele tributare viziunii muritoare. tradiţionalist în esenţă, deschis totuşi
luciferice blagiene, prin prezenţa Poezia de dragoste a lui modernismului şi a fost tentat, la
semnelor misterioase resărate Alexandru Ciocioi reiterează puritatea timpul lor, de experimentele literare.
pretutindeni. şi delicateţea liricii folclorice: Temele principale uzitate sunt ale
În constrast cu satul paradisiac, „Mâinile noastre / se iubeau pe- poeziei dintotdeauna: dragostea,
oraşul apare alienat: „În oraş nu mai ndelete / între gene purtam / doi singurătatea, moartea.
sunt păsări! Oamenii îmbrăcaţi într-o prunci de lumină / eram duă basme / Poetul se dovedeşte şi un eseist
teamă portocalie merg împleticiţi bântuite de-albastru / fiecare având remarcabil. Stau mărturie paralela pe
după un ritual stăin nouă, şi-n piaţa la-ndemână / jumătate de glod / care o face între Eminescu şi
mare, nebunul străzilor vinde pe o jumătate de astru.” Brâncuşi, sub aspectul specificului
tarabă cărămizi de spaimă, mănuşi Tentaţia experimentalistă a poetului românesc şi prezentarea istoriei şi
pentru frică şi posturi de şefi pentru Alexandru Ciocoi se materializează în specificului haiku-ului japonez.
moarte.”/2/ câteva poezii pe care le numeşte, pe Poetul crede în rostul revigorant al
Trecerea de la poezia de factură filieră franceză, poezii vizuale poeziei: ”Tot venind de nicăieri / şi
folclorică la cea modern-citadină se (tehnica a fost folosită şi de mergând / spre nu ştiu unde / trupul
face prin poeme seriale, idee preluată Apollinaire, în celebrele sale meu / a luat forma / unui verb / învelit
poate de la ciclurile tematice din „Calligrammes”). Regretatul poet cu pâine”; „Trupul tău, / domnişoară
sculptura brâncuşiană. Motivul este Matei Albastru o denumeşte „poezia silabă, / este rugăciunea / mâinilor
foarte potrivit întrucât Brâncuşi concretă”(acest gen de poezie a mele / de a te face / cuvânt. / Peste
afirma că este un „Prince peysan”. apărut în anul 1955 când doi poeţi: focul / smuls din aştri, / peste visul /
Iată poezia pe care Alexandru Ciocoi germanul Eugen Gomringer şi spart în aşchii / tu... / mă colinzi /
o dedică părintelui sculpturii brazilianul Decio Pignatari, la rănindu-mă blând / cu flori / sărutate
moderne: „Brazi de nuntă / sunt universitatea din Ulm, au lansat de pietre / şi dor îmi e / de a te face
gândurile / scrijelite în piatra / din manifestul intitulat „Vonvers zur vie, / să pot şopti: / încă mai sunt!”
poarta memoriei, piatră / pe a cărui Kostellation/De la vers la (Trupul tău)
inimă / numai Brâncuşi / îşi culca constelaţie”). Citind poezia lui Alexandru Ciocoi
mâna / pentru ca veacurile / să nu mai Invenţia „poeziei concrete” constă ai senzaţia că – vorba poetului Adi
plângă / lemnos / a singurătate.” în aşezarea cuvintelor într-o formă Cusin – s-a răsturnat un car cu fân în
(Numai Brâncuşi) semnificativă, ceea ce permite centrul oraşului.
Poemele ciclice au ca teme decodarea semnificaţiei ansamblului LUCIAN GRUIA
principale însingurarea şi trecerea dintr-o singură vedere. Astfel, se Note:
1.FÂNTÂNARUL DE VORBE (Ed.
timpului. /1/ Noptile sunt dedicat adaugă semanticii limbii naţionale şi SemnE, 2009)
odihnelor nocturne de la sfârşitul o componentă universală, formal- 2. ULCIORUL DIN CUVINTE (Ed.
zilelor săptămânii, Drumul, cuprinde sugestivă. SemnE, 2006)
şapte poezii, Peme umede, opt, etc.

36
vieţii – dar şi sinonime ale răbdării << acesta este trupul meu – acesta
– omului, în faţa încercărilor infernale, este sângele meu>>”(cf. p. 32).
la care-l supune Instanţa ...Poetul/Artistul Autentic trebuie să
Trancendentă!). aibă trupul în Inimă! – şi, de aici,
...Poetul e trădat de lume, Lumea îşi disputa dacă încape trupul în inimă:
trădează principiile şi „fericirile” „e dureros domnilor/nu poate o
creştinismului (deci, îşi anulează, inimă să încapă un trup de om (e
...Până azi, nefericita întâmplare a pare-se, cu o violenţă şi furie cumplit oameni buni să ţipi ca un
făcut să nu-mi cadă sub ochi poezia inexplicabile, şansa soteriologică!). copil/în pântecele mamei că vrei
lui Ştefan Doru Dăncuş. Azi, printr- Poetul şi Lumea – „eterna” afară/că ai cărţi frumoase de
un plic pe care l-am deschis cam contradicţie a contemporaneităţii - şi, scris/că ai de cântat melodii
apatic, am văzut viscerele, sângele, prin lupta/opoziţia contradictorială, se inextricabile deocamdată” (cf. p. 30).
piroanele şi am auzit strigătele creează premizele (invizibile, dar ...Poetul este trădat, de fapt, de
omeneşti (lansate către cer şi către intuibile! ) unei glorii iminente ...: nebunia satanic-proteiformă a lumii,
incendiile demonico-terestre) ale „Meşterul Manole” este, aparent, un în care nu evită să „locuiască”, DIN
Poetului. Un Poet de o putere teribilă înfrânt al Iubirii/Anei Simetrice şi al PLIN! (şi nu evită/nu derobează de
- asemănatoare cu cea a lui Atlas – Pământului – în realitate, este la fel la responsabilitatea sa, în această
cel ce uneşte gunoaiele/reziduurile de ridicul şi mistic-măreţ, pentru ne- Stare de Trădare Cosmică! – ci-şi
bolborosind fierbinţi, ale pământului iniţiaţii în spiritualitate, cât şi Iisus! - asumă, ŞI PRIN ASTA SE
(în plin proces de desacralizare!), cu şi mai proaspăt, în trăire, decât MÂNTUIE, ÎNTRU MĂREŢIE
Cerul - Olimpian şi Mistic... însuşi Dumnezeu-Iisus, căci e, ÎNSÂNGERATĂ! – „beţia”,
...Volumul de poeme fără titlu, deci deja, iniţiat în dezamăgirile „noaptea” / bezna satanică”
putând fi citite la modul epope- hristice - ale ultimelor sale zile acceptată, deci înjosirea umanului,
ic! (bilingv: în românească şi în terestre („pământul pentru cactus/ până la rezidualitate cosmică... ) –
franceză), Scrum, al maramureşea- pentru sânii tăi e pregătit: spini va Nebunie „devoalată” paradoxal, ca
nului (de obârşie) ŞTEFAN DORU bea/Isus în primele zile”- cf. p. 18). Violenţă - Război ... „de Pace”
DĂNCUŞ), vorbeşte (cu o decenţă ..Meschinăria lumii, ba chiar (instituţionalizat întru strivirea
rară, pentru astfel de titanice opintiri Pervertirea Iubirii, ating cote Cetăţii/ cetăţenilor) - POLIŢIA, apoi
de mărturisire, clarificare a beznei şi paroxistice şi forme dement-groteşti – războiul de „adâncime”, interior, în
orbirii, opintiri de vizionarism, din prin care omenirea se reifică, poetul sufletul fojgăind de microorganisme/
partea, totuşi, a unui OM!) - ceea ce fals ia masca Poetului Autentic, care SPITALUL - dar şi RĂZBOIUL...
noi (în genere şi din ipocrizie!) tăcem, este, de fapt, Masca lui Momus! pur, ”cinstit” şi... direct ticălos („cei
anesteziaţi şi laşi. Şi trădători - de (...şi, în consecinţă, pare că şi 30 de arginţi îmi vor fi buni la
noi şi de Creaţie şi de Creator. Dumnezeu oboseşte/se blazează, îşi ia poliţie/la spital ori în război – aş
„Scrumul” este o stare cosmică, o...pauză! - ..iar Poetul Autentic vrea să-i spun/şi tocmai acum cineva
terestră şi umană, în acelaşi timp – rămâne Singura Măsură! – Singurul mă culege/din şanţul unde am zăcut
stare de nebunie a incendiatorilor, reper pentru o viitoare viaţă, în cu beat toată noaptea” – cf. p. 20).
dar şi apocaliptica promisiune că, totul alte coordonate de ...Poetul simte că laşitatea, decadenţa
după trecerea prin focul VIU, Duh):”undeva la o masă încărcată lumii păstrează, parcă, un reziduu de
scrumul va re-învia în „altceva” (nu de amici/şi femei un poet va conştienţă sacrală, monstruos mutilat,
în zăpadă: „nu mai ninge în scrie:/dacă moare dăncuş înaintea prin...EVITAREA FEŢEI UMANE (a
românia” – cf. p. 24), dar, poate, într- mea voi plânge puţin” (cf. p. 44). „chipului şi asemănării cu
o primăvară prin care eul-dracul se ...Ba chiar lumea nu mai poate să Dumnezeu”...), atunci când, reiterativ
vor pierde-rătăci, prin...pierdere de „înghită” sacralitatea, o desfigurează parcă întru eternitate, loveşte...”ÎN
identitate terestră („ori poate că sunt până la ne-recunoaştere, aducând SPATE”!!!: „în noaptea asta a
dracul şi mi-am pierdut identitatea sacralitatea la nivelul closetului şi oboselii va ţâşni brusc/de pe grafic şi
/prin grădinile parfumate ale acestei Sfânta Euharistie, la nivelul mi se va înfige pentru totdeauna/în
primăveri (ar trebui să-mi dau grosolăniei dezgustătoare a crimei, spate” – cf. p. 28; „stau cu jungherul
demisia/din funcţia de Ştefan Doru absurde şi fără sfârşit, parcă („Eu acela înfipt acolo unde/acolo unde
Dăncuş” – cf. p. 78): de la „trupul n-am zis să tăiaţi porci/în cinstea nici Tu nu te aşteptai să fie” – cf. p.
aruncat/de viu în crematoriu” – cf. naşterii Mele/n-am cerut miei ucişi 52, „cuţitul în spate pe o străduţă
p. 14 („după ce un om de nimic/ abia fiindcă am înviat a treia zi/nu frica întunecată” – cf. p. 14 etc.
ieşit de la casa de nebuni/a turnat de Mine vă trebuia/ochii voştri şi ...Poetul nu-l depărtează pe
benzină şi mi-a dat foc la staţia inimile voastre îmi erau de- Dumnezeu de sine, ci-i recunoaşte şi
peco” – cf. p. 26), până la „poemele ajuns/pentru a supravieţui printre admiră (fără nicio ironie!) curajul şi
astea/grămada asta de scrum de pe voi”/spunea El cu blândeţe/şi dintr- mărinimia (de după blazare...!), faţă
sandalele Tale” (cf. p. 48) sau: „două odată unul din noi s-a ridicat/şi-a de o creaţie degradată, prin vină
cifre au încolţit în terenul fertilizat întrebat: Bine, bă, da noi nu mai (decavare/ruinare moral-spirituală!)
cu/ore de puşcărie şi scrum de mâncăm/astăzi?” – cf. p. 50) ...iar exclusiv umană: „doar acest curajos
ţigară” cf. p. 18 – unde puşcăria şi cuvintele Sfinte, în stare de Dumnezeu/coborând o treaptă
scrumul de ţigară au devenit CRIZĂ/DISIPARE SEMANTICĂ: pentru mine” – cf. p. 14.
sinonimele înlănţuirii vieţii, de către ”paharul s-a umplut/closetul s-a ...Lumea şi spaţiul Luptei lui Ştefan
principiile malefice, ostile şi opuse închis./cineva a obosit să rostească : Doru Dăncuş este, firesc, România.

37
România devine, concomitent, Arheu tentaţiei ştergerii din catastiful fiinţei două emisfere ale Re-Proiectatului
al Salvării de Duh şi Model al perpetuate: „uneori e bine să fii Androgin!) la Sinele Terestru: „acum
Destructurării Spirituale Terestre. scriitor/mereu ai o sticlă goală/ sub aruncă tot mapamondul cu pământ
Fiecare va înţelege, din aceste două un pod/o fiică să facă trotuarul/un în mine/pe ochii mei pe orbitele
variante, nu dilema, ci se va înţelege fiu să-ţi fure ziua de mâine/să te mele/ei îţi distrug sfioasa
pe sine: unul îşi va revela întreţină cu acest vis/toată viaţa alcătuire/abia acum eşti a mea! ce
Autenticicitatea Chipului, altul, lor/şi când mori – să dispară şi ei/ca mult eşti a mea!”
„Comodul”, se va complăcea în nişte vieţi ale tale/prea crunt lăsate ...Dincolo de frazările zvârcolite,
Masca de Claun. de Dumnezeu printre noi” (cf. p. 6). dincolo de imaginile apocaliptice şi
1-Scufundarea normalităţii şi Greu să accepţi condiţia echivalenţei de înfruntările exasperate, „pe viaţă şi
„ecranarea” spiritualităţii se produc, misionare: Poet=Apostol Pavel: „nu pe moarte”, din jurul, parcă, a unei
ca chip leproso-contemporan, al sunt pavel Doame/cum de-ai uitat gropi de gunoi terestru – este
României: „lucrez ca sclav în că-s doru dăncuş” (cf. p. 66). disimulat Cavalerul. Poetul Ştefan
românia”. Nu merită majusculă, Spiritualitatea, Genialitatea (ca şi în Doru Dăncuş este chiar mai
numele ţării tale?! - pentru că Scrisoarea I emineasciană...în care eminescian decât îşi doreşte...
Dumnezeu, se vede clar, MERITĂ! umanitatea era creatoare de, ca şi la ...N-o să ne hazardăm să-l etichetăm/
Nu merită (actuala „faţă”-chip de Ştefan Doru Dăncuş...„muşunoaie de înregimentăm, unui curent culturalo-
ţară), pentru că NU aceasta este faţa furnici”!) - devin, în aceste ultime literar anume. El este, PUR ŞI
ei SPECIFIC-IDENTITARĂ (mai veacuri de grosolană ipocrizie SIMPLU, Poetul. Da, PUR! De
ales când se supune lui „correctness dezmăţată – veacuri mamonico- aceea, şi poate / îndrăzneşte, printre
political” al masonilor plutonice, atât de vulnerabile, în faţa munţii fumegând de gunoaie şi
„europenizanţi” / dezintegratori de jocului satanic - obiect de batjocură, scrum ai lumii terestre (cu gândul şi
identitate!, „sisifizanţi” întru des- de „lepădare” a vulgului de Steaua năzuinţa de Duh, însă, spre Muntele
fiinţarea Mitului Viu al Creaţiei...): sa: „nu pot fi poetul genial şi Exasperant şi Deschizător de Cer,
ca să ajungi să-i suporţi hachiţele mare/cât biserica/pot fi doar totdeodată - al Golgotei! – ...şi, de
demoniace (dictate de forţe ce nu-i lepădatul în stradă/ numrătorul de acolo, spre Muntele-Empireu...!), să
aparţin, specific şi identitar), trebuie furnici/câte-o lacrimă topeşte se adreseze, cu smerenie luminată,
să apelezi la sângele proaspăt al metalul/monedelor aruncate de către Sfânta Maria, implorând-o
jertfei de tine însuţi, jertfă numită, concetăţeni//sunt singurul cerşetor pentru...Mântuitorul Cuvânt-
manolic, Cartea Poeziei Scrise din din România” (cf. 10). Rugăciune (nu pentru „eul/sine
Sângele tău – Carte nu doar ca 2-Dar Poetul, tocmai pentru că este gâtuit”, ci pentru NOI/SINEA
Refugiu Cosmic (de pericolele Veghetorul Comorii Mistice a ELIBERATOARE, întru Neam şi
demonului „europenizant”/masacrant Spiritualităţii Terestre, nu va Androginitate!): „Sfântă Marie
de Fiinţă Vie/Specifică/Identitară!), ci abdica, niciodată, cu adevărat, de la pentru noi roagă-te!”
Carte ca Peşteră-Uter, din care se Misiunea Sa de Ocrotitor şi Paznic ... Poate că e transmodernist. Poaste
prezumă re-naşterea Fiinţei, re- al Sublimului Creaţiei Lui că mistic-clasicist. Poate un preasfios
învierea spirituală, transfigurarea: Dumnezeu. Poetul, ieşit, până la - romantic...şi, de aceea, cu măşti
„(peste 30 de ani)/desigur învins/ mi- brâu, din moleşeala şi colcăiala lui postmoderniste, care se descuamează,
am capitonat peştera – frumoasele Prakrti/Borborosul Materiei, este cu o viteză ameţitoare, rând pe rând...
cărţi/de poezie scrise cu sânge/mă Revelatorul Naturii Dumnezeieşti, Puţin ne interesează aceste clasificări
apără de frig şi arşiţă/mai nou, Originare, deci de o Puritate de şoarece de bibliotecă. Poetul aces-
europa vine la mine în vizită/sunt desăvârşită; numai că acest Chip ta, cu un curaj absolut, parcă mai
interesat pe post de sisif/brusc o Autentic al Lui Dumnezeu nu poate viu decât ostenitul (de amărăciune)
baricadă cedează/într-una din fi înţeles decât de ceilalţi Dumnezeu – Poetul acesta, intrat,
jugulare/şi imediat apar hoardele ce iniţiaţi/Paznici ai Misterelor! De precum Orfeu, până în fundul infer-
dau foc/bisericii care sunt. Nu mai aceea, abia în penultimul poem al nului, la Tronul lui Hades – şi întors,
fug”. De observat că Poetul, pus în volumului, Poetul dezvăluie apoi, să cânte, din Pisc de Munte, tot
faţa incendiatorilor/ producătorilor/ Muntele, adică rezultatul iniţiatic al precum Orfeu, Viersul Iniţiatic al
năzuitorilor de/spre obţinerea de efortului spiritual de a se sustrage Mântuirii/ IZBĂVIRII/ ÎMBLÂN-
„scrum” / neant spiritual - ca tentaţiilor borborosului infernal, ZIRII Celeste – este discipolul şi
răspuns dat Neantului în Marş destructurant de identitate şi chiar emulul Zeilor Armoniei.
DEvastator, se identifică, eroic, cu degradant (pentru cine şi-a mai ...Între Apocalipsă şi Speranţă
Biserica Lui Dumnezeu – şi refuză păstrat identitatea Sacrală de Inspirat-Vizionară, ŞTEFAN DORU
laşitatea dezertării din propria Românie!), Misterele Sublimului: DĂNCUŞ este Călăuza (una
identitate SACRĂ! ”vino în munţi pe-nserate când/ dintre...) de care oamenii istorici au
...Condiţia Poetului/Scriitor, în călugării dorm/şi numai clopotul nevoie, ca de apă în deşert, pentru a
această Românie-Lume, devine tot unei singure stele singuratice ieşi din istorie, spre Paradis. Adică,
mai imposibilă şi mai penibilă, îţi bate/pe pământ” (cf. p. 104). „Steaua spre ei înşişi, cei AUTENTICI...!
vine să inversezi polii morali şi să singuratică” a Poetului Ştefan Doru PROF. DR. ADRIAN BOTEZ
cedezi/să te predai „golului” (de sub Dăncuş este echivalentul Paradisului
podul Trecerii Iniţiatice, spre Sacral) eminescian, şi el sugerat prin Stea...
Ştefan Doru Dăncuş, Scrum, Ed.
– cât şi tentaţiei prostituţiei morale şi ...Iar Iubirea Autentică se dobândeşte
Grinta, Cluj-Napoca, 2010.
irealităţii (directe sau indirecte) – prin renunţarea (reciprocă, a celor

38
încredinţez duhul.» Apoi înclină Dumitru Toma face din prigorie o
capul şi se stinse”, (Viaţa lui Iisus, entitate poematică, generatoare a po-
trad. Al. Boboc, Ed. Paideia, Buc. eziei sale, matricei de sensuri relevate
1995, p. 98). Prima poezie din volum în spaţiile culturii populare, adăugân-
Aproape patru decenii i-au trebuit strânge şi desface asemenea sensuri du-i revelator şi poematic altele din
lui Dumitru Toma, de la debutul într- numinoase: “Din când în când stratele mai adânci, sau mai înalte, ale
o pagină a revistei Ramuri, din 1971, coboară în pământ; / E pasăre liberă numinosului. Fără să aducem deter-
până la cel editorial, cu volumul de şi iese afară, / Când spune ce spune minări ideii că pasărea reprezintă sim-
versuri Fereastra dinspre lume (Ed. se-nchide-n cuvânt / Şi-atunci bolic sufletul, să amintim doar că ast-
Sim Art, Craiova, 2009). Debuta în luminând, se-aprinde şi zboară. // Se- fel o înţelge un copil, în zona Olteni-
acea pagină (alături de colegii Paul nalţă prin sine şi-i numai lumină, / Ea ei, când o vrăbiuţă se izbeşte de fe-
Areţu, Daniela Crăsnaru, Ioana nu se întunecă-n cuibul de tină. / Şi reastră, astfel şi ziditorul casei care
Dinulescu, Dan Lupescu şi Dumitru chiar de se-ntâmplă să zboare în cete, meştereşte un cocoş în crucea acope-
Velea – ultimii doi debutaseră / E pururea singură şi cântă de sete”, rişului, crucerul deasupra crucii, ori
anterior), publicând două poeme din (Aripa din lut, p. 5). Dar încă din bătrânele când dau de pomană, pentru
ciclul Prigoria, din care citise la legendarul prigoriei. Selma Lagerdof, sufletele eroilor, cocoşi albi sfinţiţi în
Cenaclul studenţesc, iar seara ne suedeza laureată a premiului Nobel, biserică, de ziua Înălţării. Prigoria
citea, din când în când, mie şi lui Ion în povestirea Prigoria îi pune o tuşă vine şi cu simbolistica focului, prea
Grosu, în cenaclul improvizat din de sfântă culoare. Pe timpul când veche egipteană dar şi creştină, a
camara de cămin. Dumitru Toma Dumnezeu a creat lumea cu cerul şi arderii întru lumină, şi cu cea – pe
venea din sudul Olteniei, de la pământul – se povesteşte – şi fiecărei care Dumitru Toma o exploatează din
Afumaţi, cu un străveziu unghi vieţuitoare sau plantă i-a dat nume şi plin – a locuirii într-un cuib de
metafizic asupra lucrurilor şi vieţii şi ce trebuie să poarte, în acea zi mare pământ şi a desprinderii din acesta, a
cu un vechi simţ muzical al de creaţie, spre seară a mai făcut şi o sufletului ce părăseşte ţărâna, lăsând-
cuvântului, pe care încerca să-l păsărică rămasă cenuşie, fiindcă i se o să se spulbere acolo de unde a fost
dăruiască formelor fragede ale isprăviseră culorile. A numit-o “gât- luată. Şi mai mult, pe cea derivată din
poemelor sale. Patruzeci de ani pentru roşu”, prigorie, şi astfel i-a dat stropirea cu sângele lui Iisus, purtând
a şlefui şi pune la un loc sunet şi drumul în lume. Pasărea, după ce a pecetea veşniciei. Şi materie a
răsunet, murmur şi sens, pentru a străbătut lumea în lung şi-n lat şi s-a compasiunii şi milei. Oricât ai fi de
strânge laolaltă 77 de poeme! oglindit în apă, a văzut că penele ei mic şi de firav trebuie să faci ceva
Patruzeci de ani i-au trebuit unui nu au nici o culoare, că nu există nici pentru alinarea durerii celui ajuns pe
străvechi popor să rătăcească prin măcar o pană roşie. Atunci s-a întors cruce. A smulge spinul din fruntea
pustiu, să se lămurească pentru a la Dumnezeu şi cu sfială l-a întrebat: însângerată a Domnului, ce altă
putea purta chivotul legii şi a ajunge “De ce mă cheamă oare gât-roşu, metaforă mai trebuie pentru vers şi
să vadă pământul făgăduit! Patruzeci când sunt cu totul cenuşie?” La care poet!? Şi pentru om, ca mântuire!?
de zile îi trebuie sufletului să se lupte Măritul i-a răspuns: “Te-am botezat Din această perspectivă, se vede
cu trupul pentru a se desface din gât-roşu şi aşa trebuie să te cheme, dialectica lumii ca fiind una în două
strânsorile lumii mici şi tot pe atâtea dar tu singură va trebui să te şi două în una: “Că e lumea cum e
pentru a revedea pe cele ale lumii îngrijeşti ca să-ţi câştigi penele roşii” lumea / Şi de când e aşa este, / Te
mari şi a se elibera de ele. Patruzeci – şi i-a dat din nou drumul în lume. învârte cum ne-nvârte / Şi te piere
de măsuri de apă se cară şi tot atâţia Vremi după vremuri au trecut şi ea nu fără veste // Şi te uită şi tu uiţi / Cum
colăcei, cât are un “cap”, se dau de a izbutit să facă nici o minune pentru se ţese pânza-n rouă / Şi când sigur
pomană celui plecat dintre noi. După a-şi dobândi culoarea cea roşie. Însă sunt doar una / Se separă şi sunt
şase săptămâni de necurmată secetă, veni şi acea zi care nu va fi uitată din două; // Şi-amândouă se-mpreună /
şi micuţa pasăre, prigoria, iese din istoria lumii: răstignirea Fiului lui De se pare că sunt una, / Fir de
cuibul ei de lut, săpat într-o margine Dumnezeu. Şi văzând scena pânză bob de rouă – / Legea face pe
de râpă sau mal de pământ despicat, crucificării, îndurerată, prigoria şi-a nebuna”, (Amândouă se-mpreună,
cu faţa la soare, şi începe să cânte; zis, dacă aş fi vultur, i-aş scoate pp. 25-26). Dialectica omului, cu
nemaigâsind rouă pe iarbă – singura cuiele; totuşi, aşa mică, s-a apropiat rădăcini dincolo de creştinism, în
din care se adapă – se îndreaptă spre de crucificat, s-a aplecat pe frunta humusul platonian, vizunea dogmatic
soare şi ţipă de sete. Cu adevărat, însângerată de coroana de spini şi a creştină asupra omului cu cele două
cântă de sete. Celor biruiţi de durere, izbutit să scoată cu ciocul un spin de firi ale sale, împletite, cu
când viaţa îşi dă mâna cu moartea, li pe fruntea Omului. O picătură de străluminarea şi depăşirea celei
se usucă limba în gură de sete. Astfel sânge i-a căzut pe gât – şi “de atunci omeneşti sunt luminate prin entitatea
i s-a întâmplat şi lui Iisus, după cele toate prigoriile au gâtul roşu şi de poematică, de acel nexul simbolic al
câteva ore de atârnare pe cruce. În aceea le zice şi gât-roşu”. Ori să prigoriei, vădindu-se în creşterea şi în
cuvintele, mai puţin cunoscute, ale lui notăm din cotidianul întâmplărilor: desfăşurarea poemelor. În cele mai
Hegel: “După ce a mai strigat că îi dacă în nopţile fără lună, de dens firave şi sfioase cuvinte de doină şi
este sete, şi după ce îi fusese adus întuneric, se face foc cu flăcări mari doinire se ţese o pânză cu simbolice
puţin oţet, care i se întinsese într-un în apropierea malului de pământ în şi încântătoare alesături, ce pare
burete îmbibat, a mai spus: «S-a care prigoriile şi-au săpat cuiburile, cântec de leagăn al omului şi al lumii,
sfârşit!» Şi, în cele din urmă, cu voce acestea ies, fascinate şi orbite de dar în fond, nu este decât murmur de
tare: «Părinte, în mâinile Tale îmi flăcări, şi se aruncă în miezul focului. bocet ale cărui lacrimi cad pe pânza

39
aleasă şi năvădită, bătută în războiul lăuntrul omului, o candoare genuină
zilelor şi vremii cu vise şi patimi, cu proprie copilului, dar şi ţăranului cu
tăceri şi cuvinte, cu jocuri şi veşnicie. fruntea proptită de cer. Rigoarea
“Prigori-te-ar dorul meu / Într-un iaz simbolică aparţine legii genetice a
cu iarbă-naltă / Pe când cerul îşi entităţii poematice. De aceea, nu este
clădeşte / Toate stelele în baltă. // În nimic întâmplător. Circuitul dintre
pecinginea lărgimii / Înmuiate fir cu cele două lumi şi firi ale omului
fir / Se spoiesc cu zeama lunii / funcţionează, pentru poet, ca-n ziua
Crucile din cimitir // Şi arată clar şi originară a numirii. Spre vădire, fie şi
rece / Printre tufe de cucută / Cum ultimele trei versuri din poemul
se-ngaimă şi se ţese / Faţa lumii Căutând o cale clară: “Se-nfiripă-n
nevăzută. // Şi înşiră şi desfiră / cei ce-au fost / Cei ce sunt să lase
Până-n miez adânc de zare / Pod cu semn / Şi se-nchid singuri în lemn”,
capetele-n beznă / Scris din semne de (p.20). De peste toată întinderea
întrebare.” (Faţa lumii nevăzută, p. găsim fragile paie, / O podişcă să- versurilor şi poemelor se aude
52). De imaginea “covorului istoric” mpletim / Şi să trecem prin văpaie.” cântecul de sete, al prigoriei şi al
se foloseşte Hegel, Eminescu şi (Piatra umbrei care cade, p. 19). omului înainte de a-l numi pe Cel
ţăranul de la Dunărea de jos, ale cărui Întoarcerea în lumină a prigoriei, a căruia îi încredinţează duhul; şi peste
crâmpeie de gând se leagă într-un fir omului, a poetului “cu bube-n gură” tot se întinde un bocet senin şi o
de lumină prin versurile lui Dumitru de sete, de arsura cuvântului – este doinire de anonim popular. Nu
Toma. Acestui act de a se ţese i se absorbantă. Lumina nu poate să stea întâmplător se întâlnesc în această
adaugă şi “îngăimarea”, vorbirea în în despărţire, chiar dacă Dumnezeu a tristă dar consolatoare carte,
tâlcuri sau dodii, şi “podul”, pus prigoria într-un cuib de lut sau a frăgezimi şi nestemate proprii liricii
“podişca”, trecerea, mai exact spus, suflat peste un boţ de humă. În populare, parcă din cele strânse de
întoarcerea în lumină, pornirea viziunea poetului Dumitru Toma, Lucian Blaga: “Dă, Doamne, curând
“spre-mpărat / într-un singur rând de dorul omului de a se reîntoarce în să mor / Să fie la alţii dor, / Sau să
ţoale”. lumină este ancestral, senin şi mor şi să nu spui / Să nu fie nimănui.
Atracţia focului este puternică, nemăsurat: “Hai cu mine, haide, hai / // Doamne, dă, dar să nu pui /
trecerea şi lămurirea prin lumină. Să spălăm rufele-n rai, / Îngerii să ne Lacrimi în ochi nimănui”, (Dă,
Pentru pasăre, zborul; pentru om, surprindă / Şi pe stele să le întindă. // Doamne…, p. 16). O varietate de
păşirea pe pod, podişcă, punte, făcute Să plutim în spaţiu goi / Cu rufele nuanţe şi o continuă linie de discreţie
din propria-i viaţă: “Pe podişca printre noi, / Să ne facem fără vină / se surprind în sonoritatea melancolică
dinspre soare / Stă prigoria plângând Botezându-ne-n lumină… / Să ne a acestor poeme. Are dreptate Eugen
/ Pentru c-o munceşte-un gând / Într- treacă pragurile / Timpul cu Negrici să spună că ele aparţin unei
acolo ca să zboare. // Şi-a lăsa în şiragurile, / Într-un loc pe care-l ştim “cărţi muzicale şi melancolice”. Cu
urma sa / Un nimic în care crede, / / Cum să fim să nu mai fim”, (Fără siguranţă, aceasta le va duce pe
Timpul cu paragina / Şi-un crâmpei vină, p. 53). Acest dor şi grăitorul său portativele muzicale alături de
de vreme verde”, (Nimicul de pe trec prin reflexia entităţii poematice, minunatele anonime Car cu flori sau
urmă, p. 36). Ori scara înălţată (nu în razele căreia văzându-se om-şi- A plecat dorul de-acasă, ale lui
visată) din sarea caznei celui ce i s-au prigorie, prigorie-şi-om: “Lumea-mi Tudor Gheorghe.
dat două firi, două lumi, două spune că n-am supt, / Că mi-a fost Şi ca uimire, nimic sentimental şi
vederi: “Dintr-un trup ca de zăpadă / malul abrupt, / Mal trăsnit şi rupt în subiectiv în această pură şi melanco-
A pornit fără să vadă / Sarea mea două / Când se-arată lună nouă / Şi lică poezie, chiar anonimă. Poemele
ruptă din grui / Spre lumina soarelui cu coarnele împunge / Ce desfiră şi sunt de un lirism atât de popular,
// Şi întinde printre stele / Scară mă strânge, / Laţ din untul lutului / încât poetul Dumitru Toma ar fi putut
lungă de inele / Ce se urc şi se cobor Pus în jurul gâtului / Când se- să le dea drumul ca anonime. Cazna
/ Şi se-nec în apa lor… // Chiar în ntunecă pridvorul / Şi m-acoperă sa nu seamănă cu a poeţilor actuali –
cercul marele, /Că-l sfinţeşte spre ogorul. // Nu am supt, dar am zburat / îndepărtaţi de cultura populară – nici
chindie / Domnul cu picioarele”, Dintr-un lemn de pom uscat / În cu a predecesorilor, de la Anton Pann
(Spre chindie trupul, p. 49). A răcoarea unui dâmb, / La drum drept prin Eminescu, Blaga, până la
împleti firile două, a avea privire cu soare strâmb / Şi cu cer zimţit pe Constanţa Buzea. El a adus în lumină
pentru ambele lumii – înseamnă şi o margini; / Zborul meu, numai un mit pentru poet, al prigoriei (pe
sfâşietoare durere, dar şi o putinţă de paragini, / Cuibul meu din os de care îl poate restitui, cu folos,
a alege cum să treci dintr-o lume într- peşte, / Somnul meu, vegheat de folcloriştilor). Aproape patru decenii
alta, ştiut că firul dintre ele este foarte cleşte…// Că e strânsă rău lumina / Şi de caznă i-au trebuit, ca până la urmă,
subţire, aproape un răstav sau o cu firul, bată-l vina, / Şi cu semnul de să izbândească să scoată un spin de pe
fereastră, şi timpul cât o clipită. “Pe o pe frunte / Ce se-nfige şi se-ascunde / fruntea însângerată a poeziei şi să se
vreme care scade / Tu încerci ca să Şi afundă când înalţă / Rostul meu cu umple pe mâini de o picătură din
dezlegi / Ce-i făcut cum nu se cade / semn pe aţă / Să descurc cu sângele sfânt al ei!
Şi le-ncurci când le alegi, // Că înalţă răşchitorul / Plânsul, soarele şi DUMITRU VELEA
sepre-nstelări / În lumina lor fierbinte zborul”, (Untul pământului, p. 37).
/ Geana altor căutări / Ce ne cheamă De peste tot apare o claritate dată Foto: Casoni Ibolya, Iluminări
înainte. / Nu le ştim şi încercăm / Să de lumina cursă pe lucruri şi în

40
sângele-mi cere o jertfă, o cometă se sparge-ntr-o veche
mereu altă jertfă, mereu, fântână,
şi eu simt că nu mai sunt eu genele tremură vag, tremură vag
I cea plină de temeri şi şovăire obrazul de lună.
Am vârsta de miere a primului zeu de parcă m-aş desprinde cu greu Lumina se sfarmă în ţăndări
zămislit în proprii viscere. din şoldul tău roditor, fericire, iar fărâmele ei îmi atârnă de
Tot mai adesea văd lucruri cu jinduind spre o liberă inimă...
mintea şi nebănuită de nimeni,
şi văd cuvinte alcătuire… IX
îmbulzindu-se, nesăţioase,
trăgând la galere, V ...Lumina se sfarmă în ţăndări.
mişunând prin (văz)duh ...Şi eu simt că nu mai sunt eu Puzderii de şanse,
orbindu-mă cu esenţa lor cea plină de temeri şi şovăire ninsori în oglinzi
evanescentă… şi gândul purtat de augustele iunii peste lacrima gata să cadă!
Îmi rememorez viitorul l-aud respirând anevoie aşa cum Câte răni albe lăsa-vor
familiar ca şi moartea aud paşii tăi obrindiţi
aidoma unei gândiri profunde respirând vopsele-n tablouri, pe stinghera răpadă! Repetate erori
care insidios se întrupă… aşa cum aud şfichiuind aerul de acoperă urmele altor ninsori;
legătură doar sub pojghiţa vie
II dintre, lacome, gurile noastre. a rănii din glas
Mâna aud respirând sincopat, sângele cald a rămas,
…Tot mai ades văd lucruri cu străbătând un pustiu de hârtie, vulnerabil şi neîntinat
mintea, în ciuda nebunelor parce, precum prima zăpadă...
văd arcul meu de triumf, piramida, întrucât sufletul meu reflexiv
papirus ascuns în firida mereu pe aceleaşi albe meleaguri X
lăuntrului cel zgribulit se va întoarce...
ca moaştele unei măicuţe ...Repetate erori acoperă
îngropate în zidul de schit. VI urmele altor ninsori,
Văd orga mea de lumină departe, departe,
crepusculară ...Aud respirând anevoie copacii încep să se vaiete.
văd clipa barbară a dulcelui mir sufletul meu, orizontal peste Din cerul al nouălea cad victime,
oglinda în care mă mir ce lacrimă, stele...
frumoasă-am rămas ca o Circe sufletul meu levitând Ulcele de lut, aburind de cafele:
ademenind cu oceanul de jind aud cum se frânge în ceramici, înfloresc dezinvolt
pe blândul Ulise. la fel cum un sunet imortele...
Văd limpede tot mai ades izbeşte un zid de cristal
un dans mlădios de rusalcă ca un ochi pineal
vulpea ascunsă sub haină răsărit după umărul frunţii... XI
cea care-n taină îmi cere o halcă.
VII ...Din cerul al nouălea, cad victime,
III stele...
...La fel cum un sunet izbeşte Pe nesimţite, bujori explodând
Văd urma lăsată-n adânc, la oblânc, un zid de cristal în căldări fostorescente.
lumea de semne fie să să nu mă tămădui-tămăduiesc Spaţiu de jind.
pe care nu mă mai satur, pesemne, de harul ceresc, Mă biruie îngerii serii.
s-o aflu, s-o ştiu, s-o îndur, ascunsă-ntr-o pagină albă Ferec în mine toate neliniştile
cu ochiul micit să o fur, sub voalul de tul sub care transpare şi evadez din real
sperând s-o înviu aura însingurării; fără să isc consecinţe.
oricât de târziu, clipe de orbitoare lumină
oricât de târziu… ale cuvintelor, XII
pietre albastre de lună...
…oglinda în care mă mir ce Forfotitoare tăcerile, tainele. ...Mă biruie îngerii serii;
frumoasă-am rămas ca o Circe Încărcată de vis şi mister: retrasă-n văzduh mă inundă
ademenind cu oceanul de jind, făptura filelor albe... o ficţiune cu braţe multiple.
cu orbul nesaţiu al veşnic Aura zilei
flămândului.. VIII. deturnându-mi toate intenţiile.
Un porumbel rătăcit – singurătatea
IV ...Forfotitoare tăcerile, tainele, –
mozaic plauzibil. litanie-n amiezi
De numele meu, în fiece zi Înot printre ele ca printre duminicale....
plănuiesc o desprindere incandescente planete.
o evadare, o (dez)locuire; O stea căzătoare ia foc, CEZARINA ADAMESCU

41
Îi cânta ca de leagăn...
O nebunie!
Bărbatul de Ghindă s-a speriat de
ceea ce ar fi putut să i se întâmple.
La Sâmbureasa nu a găsit decât o A dat bir cu fugiţii, în timp ce
bătrână în crinolină aproape fleanduri sărmana încerca să-i explice ,, cum
şi pe cap, cu pălărie din pene de struţ că,, … şi ,,că,,, aşa ar fi bine.
ciupite de molii. Avea braţele rigide, Ea îşi dorea din toate puterile să se
dar degetele cu inele coclite de facă auzită de lume, nu doar de fiul
vreme, i se mişcau repede, repede. arendaşului cu care se iubise sub
Erau foarte sigure pe ele când ochii mareşalului. Asta până când
manevrau cărţile de joc. Le adunau, ordonanţa aia scofâlcită, a ,,raportat,,
le împărţeau cu dexteritate de crupier dezmăţul.
veritabil, acolo, pe pluşul cândva recuperaţi din filele unei istorii ca şi Iurie Prut a fost hăituit cu câinii de
verde al mesei pe care cineva o fără de memorie. vânătoare. Prins. Condamnat la cald.
trăsese lângă perete. Olga Sâmbure era povara, piatra Olgăi Sâmbure i s-a iertat păcatul,
Moşiereasa îşi da pasienţe cu ochii care se voia a fi legată de gâtul unui printr-o scrisoare, pe care mareşalul i-
închişi şi un zâmbet de mulţumire bărbat încă tânăr, sănătos ca un taur şi a expediat-o prin curier special, cu o
întins de la un colţ la altul al gurii ca fără obligaţii de familie. zi înaintea măcelului din portul
o custură de brici. Dar el nu era pregătit să ajute pe Sevastopol.
-Iura! Ha, ce amant mai era!!! Nu nimeni. -Un erou. Soţul meu a fost un
era nici nobil, nici mujic!! A fost Bătrâna devenea din ce în ce mai erou, Andriuşa. Să ştii!
singurul care mi s-ar fi potrivit. ciudată. Îl mângâia, trăgându-i capul După decenii, moşiereasa încearca
Mareşalul l-a înfipt în sabie. L-a cu şuviţe grizonate prematur peste să lege firele, care nu se potriveesc
perpelit ca pe o frigăruie... sânii ei săi căzuţi şi ascunşi sub cârpe defel între ele.
Olga Sâmbure zâmbi amintirilor cu din danteală cândva la modă în La Sâmburoasa mirosea a moarte
un strop de cruzime şi satisfacţie; un capitalele europei mondene. şi a pelin amar.
cocktail de sentimente, cum nu mai
El a îmbrâncit-o, a trecut peste
savurase de multe decenii îi lumină PARODIE: trupul mic cu talpa pantofilor.
tenul acoperit cu pete cafenii. ROMULUS VULPESCU Pe moment nu i-a fost frică de
Era din ce în ce mai sigură pe sine, „CARTE POŞTALĂ” Dumnezeu, nici de oameni ruşine.
chiar cochetă, în rufăria de epocă
Cum ea era un bibelou rarisim şi nu
apusă. Era aproape o femeie frumoasă Sorbind cafeaua-ngândurat şi o proletară puternică şi vulgară, Olga
deşi mirosea a săpun de rufe şi nu a trist s-a făcut ţăndări. Zăcea în cioburi,
parfumuri celebre. Era aşa, ca o La cafenea, sub picioarele bărbatului care semăna
haină de blană foarte scumpă care Poştale cărţi trimiţi din Târgu izbitor cu ,,găliganul,, - colo un
năpârlise, se jegoşise, dar păstrase Mureş bărbat care nu făcuse degeaba umbră
întocmai croiala unor alte timpuri. Certându-te ostil şi gureş pământului.
Periculos de frumoase. Cu lumea rea. Ş’ apoi?!
Se agăţase obraznică de Bărbatul
Nimicul! S-a instalat o linişte
de Ghindă, cu mânuţele-i fără cine Nici timp nu ai, nici inimă, nici teribilă peste felia de moşie celebră.
ştie ce carnaţie, sta cu unghiile înfipte chef Marea sigurătate a cuprins conacul,
în stofa sacoului cu tăietură la modă Să mai scrii versuri. paragina acareturilor, un spaţiu unde
în anul acela. Degeaba ai făcut demersuri numai vara, veneau, îşi instalau
El nu avea puterea s-o respingă. O La patru edituri deodată cartierul general câţiva arheologi de
lăsa să îl pipăie pe faţă, pe frunte, Să te numească şef. modă veche.
peste părul dat cu gel de duzină.
Plăteau cu bonuri valorice pe
-Hmmmm, miroşi aproape la fel de Tabac pipezi abandonat de muză metru pătrat decoperat din ograda
bine ca Puffi, -sărmanul meu câine. Fiindu-ţi silă împrejmuită de zidurile, în care mai
Papa, -aşa-mi alintam mareşalul,- îl Că-n propria ta barbă vezi rezistau doar urmele cuielor în care
cumpărase de la Odesa. Cu tot cu Un semn minuscul de prăsilă. va fi stat însemnul heraldic al familiei
zgarda cu peruzele de Persia. Poate Sâmbure: crucea, jderul şi sabia.
că... erau nestemate din Turcia... Şi cum ai vrea, voievodal şi dac Sâmbureştii îşi jucaseră cartea de-a
Cine mai ştie? A trecut de atunci o Să-ţi scoţi semeţ cureaua lungul secolelor.
veşnicie. Şi praf să faci într-un cuvânt Dacă au câştigat sau au pierdut?
Olga încurca dinadins lucrurile. Întreagă cafeneaua. Habar n-am. În Cronica de familie
Trăgea de timp. Nu mai dorea să fie Dar când s-apuci întâiul crac nu s-a pus încă punct.
singură. Nădragii-ţi pică la pământ MELANIA CUC
Nici situaţia nu era comică. Era Şi mătură podeaua…
tristă şi perfect posibilă pentru o (fragment din romanul în lucru
poveste cu oameni ce nu au mai fost Galaţi, odinioară VARA LEOAICEI)
CEZARINA ADAMESCU

42
seamă, politice şi ecleziastice: GheorgheTătărescu,
subsecretar de stat, Emil Dandea, primarul oraşului,
generalul Gherescu, comandantul trupelor române care au
intrat la 2 decembrie 1918 în Târgu-Mureş, Nicolae Ivan,
episcopul Clujului, general Şerbescu, comandantul
(I) diviziei locale, Romul Pop preşedintele Curţii de Apel din
Marile personalităţi ale unei naţiuni rămân Târgu-Mureş. De asemenea a participat la dezvelirea şi
totdeauna în conştiinţa neamului, ca repere morale, şi de sfinţirea altor monumente româneşti din Târgu Mureş, în
demnitate pentru generaţiile următoare. O astfel de perioada interbelică: „Monumentul latinităţii" (1924);
personalitate remarcabilă a fost preotul ortodox, „Monumentul - Avram lancu" (1930); „Monumentul -
protopopul stavrofor, şi omul politic Ştefan Rusu. Vasile Pop" din Nazna (1935); „Monumentul - Constantin
S-a născut la 28 mai 1864, în localitatea Viile Romanu-Vivu" din Sângiorgiu de Mureş (1936).
Tecii (fostă Iuda Mare), în Cu ocazia sfinţirii
judeţul Bistriţa-Năsăud, a bisericilor din Lunca
trecut la cele veşnice în 23 Bradului şi Filea (21 şi 23
oct. 1947, la Braşov şi este sept. 1923), l-a primit
înmormântat în cimitirul împreună cu Dr.Emil A.
Bisericii de lemn din Târgu Dandea, primarul
Mureş. Cursurile primare le- municipiului, în gara din
a urmat în Teaca, cele Târgu-Mureş pe episcopul
gimnaziale la Năsăud, unde Nicolae Ivan, la eveniment
şi-a susţinut şi examenul de paricipând şi Dr. Petru
maturitate, iar cele Roşca, subprefect, Dr.
superioare, de teologie şi Adrian Popescu, Dr.Iustin
pedagogie, la Sibiu în cadrul Nestor ş.a.
Institutului arhidiecezan La 10 mai 1930, a
„Andrei Şaguna" între anii participat la dezvelirea şi
1884/ 5-1886/7, în timpul studiilor fiind şi secretar în sfinţirea monumentului Avram Iancu din Târgu-Mureş,
Cancelaria consistorială din Sibiu. A obţinut şi diploma opera sculptorului Dimitriu-Bârlad. La eveniment au fost
de învăţător, atestatul de calificaţie fiind datat în 6 oct. de faţă episcopul Nicolae Ivan, Dr. Sava Vasile, consilier
1887 cu nr.521113. eparhial, Dr. loan Vescan, prefectul judeţului, Dr. Adrian
Ştefan Rusu a fost hirotonit ca diacon la 4 martie Popescu, primarul municipiului, gen.Trăilescu,
1889, iar ca preot şi duhovnic la 12 martie 1889 de către comandantul diviziei 20, senatorul Nicolae Vulcu,
arhiepiescopul şi mitropolitul Miron Romanul. Decizia de deputatul Dr.Ioan Bozdog, miniştri Voicu Niţescu, Virgil
funcţionare este datată: 12 martie 1889 cu nr.360. Este Potârcă, prof.univ.Dr.Mihail Şerban de la Academia
numit preot în localitatea Nazna, înlocuindu-l pe Zaharia agricolă din Cluj ş.a. Spectacolul a fost susţinut de o
Baciu, un preot cu vechime în parohia respectivă. Ştefan trupă de moţi din Vidra şi de corul Liceului militar din
Rusu a administrat şi parohia ortodoxă din Sângiorgiu de Târgu-Mureş.
Mureş între anii 1895-1901, unde i-a urmat preotului Ştefan Rusu participat la sfinţirea Capelei ortodoxe
Alexandru Runcan. din Remetea (martie1931), ridicată din iniţiativa preotului
Un moment important în activitatea sa îl constituie Alexandru Runcan. De asemenea a participat la sfinţirea
anul 1902, când la 24 iunie, prin ordinul nr.6507/1902, bisericii ortodoxe din Cerghizel-Grui (mai 1931) şi a
este numit administrator protopopesc al protopopiatului punerii pietrei de temelie a bisericii din Cerghid. La 14
(tractului) Târgu-Mureş, în locul lui Nicolae Maneguţiu, septembrie 1932 este prezent la sfinţirea bisericii
care a fost destituit din postul de paroh din pricina unui ortodoxe din Periş, alături de preoţii Alexandru Runcan
conflict cu Consistoriul de la Sibiu. . A deţinut această din Târgu-Mureş şi Pavel Suciu din Gorneşti. Tot în anul
funcţie până la 23 nov. 1904, când a fost numit definitiv 1932, la 13 nov., a participat la sfinţirea bisericii ortodoxe
protopop al Târgu-Mureşului, instalarea sa având loc în din Periş, alături de aceeaşi preoţii. Tot în anul 1932, la 13
data de 6 dec. 1904. Va deţine această importantă nov., a participat la sfinţirea bisericii ort. din Cerghid. La
demnitate până la 23 iulie 1940 când s-a pensionat. eveniment au mai participat Dr.loan Vescan prefectul
În toată perioada de după unire, în calitate de judeţului, Ieronim Puia, revizor şcolar, prof.univ.
protopop ortodox, a militat pentru refacera ori ridicarea de Gh.Bogdan-Duică, preoţii Dorift Şuteu, Ion Leuca şi
noi biserici pentru românii din judeţ, mai ales în zona văii preotul local gr.cat Octavian Dragoş.
Nirajului, unde procesul de deznaţionalizare, din partea Ştefan Rusu este socotit adevăratul ctitor al Catedralei
autorităţilor austro-ungare, lovise crunt populaţia ortodoxe din Târgu-Mureş, una din cele mai mari
românească. Participă în calitate de protopop, la catedrale din România. A donat 10.000 de lei pentru
inaugurarea primului monument românesc din Târgu- ridicarea ei. Lucrările de construcţie a catedralei au
Mureş, la 1 decembrie 1923. Este vorba de monumentul început la 10 mai 1925, iar sfinţirea ei a avut loc la 2
„Ostaşului român", alături de o serie de personalităţi de dec.1934. La inaugurare au participat episcopul Argeşului

43
Nichita Duma, miniştri Dr.Constantin Angelescu, În calitate de protopop şi de senator, în preziua de 1
Alexandru Lapedatu, Stelian Popescu, directorul ziarului dec. 1937, în faţa credincioşilor din Catedrală a rostit un
„Universul" şi preşedintele Ligii antirevizioniste, şi un discurs din care redăm: „Apropiindu-se ziua de 1
sobor de 30 de preoţi, alături de oficialităţile locale. La Decembrie, îmi reîmprospătez în memorie ziua de 1
sfinţirea catedralei protopopul Ştefan Rusu a rostit un Dec.1918, Ziua Unirii, ziua dezrobirii, ziua uitării
frumos şi patriotic discurs, din care redăm câteva pasaje: suferinţelor milenare, zi de înviere a neamului
„Sărbătoarea de astăzi are o îndoită însemnătate: românesc. Atunci luând parte la Marea Adunare
prăzmuim a 16-a aivesare a intrării armatei române în Naţională de la Alba lulia, în calitate de preşedinte a
acest oraş, la 2 decembrie 1918, a doua zi după istorica C.N.R. Târgu-Mureş şi ca reprezentant al Bisericii
hotărâre a Adunării de la Alba lulia, în care s-a strămoşeşti din acest judeţ, am simţit bucuria
manifestat într-un singur glas unirea Ardealului şi revărsată în sufletele noastre prin dreptatea
Banatului cu Patria Mamă. Sărbătorim, de asemenea, Dumnezeiască, dreptatea unică şi veşnică pentru
actul cel mare, care este târnosirea acestei biserici a neamul românesc. Biserica a fost cetatea între zidurile
cărei piatră fundamentală s-a pus la 10 mai 1925... căruia s-a călit puterea de rezistenţă morală şi
Ridicarea în oraşul noastru al acestui lăcaş sfânt, este naţională, care trebuia să ducă apoi, la ziua cea mare a
un simbol al unirii credincioşilor noştri într-un singur Unirii. Tendinţelor străine din afară şi dinlăuntrul
gând, contribuind fiecare după obolul său la zidirea ţării, care ţintesc destrămarea statului nostru,
acestei sfinte biserici. Acest lăcaş va fi nu numai un loc Biserica, alături de celelalte forţe vii ale neamului, le
de închinare pentru credincioşii noştri, dar şi o strajă stă scut neclintit, pentru apărarea credinţei şi tradiţiei
neadormită a legii noastre strămoşeşti". După sfinţirea bisericeşti şi naţionale".
Catedralei, printr-un decret semnat de Nicolae Ivan, A participat la sfinţirea bisericii ortodoxe din Moşuni,
episcopul Clujului, Vadului şi Feleacului, Ştefan Rusu a în a 3-a zi de Paşti (mai 1938), alături de col. Ion A.
fost ridicat la rangul de protopop stavrofor. Dumitriu, prefectul judeţului, Dr.Aurel A.Dandea şi
În decembrie 1935 a participat la sfinţirea bisericii preoţii Alexandru Runcan din Târgu-Mureş, Partenie
ortodoxe din Iclandu Mare. De asemenea a participat la Matei din Corunca, Teodor Muică din Sângiorgiu de
dezvelirea statuii reginei Maria la Sovata, în data de 10 Pădure, Alexandru Buda din Nazna, Carol Bărdăşanu din
septembrie 1935, alături de ministrul Cultelor şi Artelor Sâncraiu de Murş, Ion Oltean din Berghia, Ştefan
Alexandru Lapedatu. La 15 august 1935, cu ocazia Stoicoviciu din Cristeşti, şi preotul local Virgil Goţiu.
dezvelirii plăcii comemorative, de pe una din laturile PROTOPOP, PREOT GHEORGHE ŞINCAN
Primăriei (astăzi sediul Prefecturii şi Consiliului
judeţean), cu cei întemniţaţi în anul 1916 din jud.Mureş, a Note bibliografice:
rostit, în numele foştilor întemniţaţi, un discurs patriotic. - Traian Bosoancă, Protopopul Ştefan Rusu - luptător pentru
desăvârşirea unităţii naţionale şi consolidarea statului naţional
La 8 sept. 1936, la sfinţirea catedralei Greco-catolice din unitar român, în Apulum, XXXIV, Alba lulia, 1997, p.561-566
Târgu-Mureş, a rostit o cuvântare în sala festivă a -Idem, Mureşenii şi Marea Unire - Târgu-Mureş ed. Ardealul, 2000
Primăriei. La eveniment au mai participat noul mitropolit -Idem, Mureşeni la Marea Unire - Ştefan Rusu din Târgu-Mureş, în
al Blajului Alexandru Nicolescu, în fruntea unui sobor de Steaua roşie, Tg.Mureş, 9 oct. 1983
-Idem, Doi protopopi români: Ştefan Rusu şi Dionisie P.Decei,
12 preoţi, Valeriu Pop, ministrul Comerţului şi industriei luptători pentru unitate naţională, în „Cuvântul liber”, nr.238, 2
şi preşedintele AGRUL-ui, Francisc Porubschi, prefectul dec.1993
judeţului, Dr.Emil A.Dandea, primarul municipiului, -Idem, 1 Decembrie 1918 - Preoţimea mureşeană şi idealul naţional,
Dr.Petru Roşca inspector administrativ ş.a. în „Cuvântul liber", nr.226, 18 nov. 1994
-Idem, Preoţimea mureşeană la Marea Unire, în „Jurnalul Naţional",
A participat la sfinţirea capelei ortodoxe din Crăciuneşti nr.44, 29,ian.-4 febr.1996
(mai 1937), chemată să fie lăcaşul de închinare pentru -Idem, Marea Unire şi preoţimea ortodoxă română din judeţul
cele câteva familii de români din această regiune Mureş, in Augustia, 4, Sfântu Gheorghe, 1999, p.321, 322, 323
secuizată. În cuvântul său menţiona: „Această citadelă - Idem, A.Emil A. Dandea – luptător pentru RomâniaMare. În: Un
om pentru Târgu-Mureş: Emil A.Dandea -Târgu-Mureş: Fundaţia
are o deosebită semnificaţie, aceea de a ţine treaz Culturală “VasileNetea”, 1995. - p. 11-36 (Caiete mureşene, 3)
graiul, sufletul şi credinţa românească în acest colţ al -Idem, Alegerile parlamentare din decembrie1919 în judeţul Mureş-
judeţului Mureş, unde conştiinţa românească a fost Turda. În: Marisia. Arheologie.Istorie, 2000, 26, p. 283-290.
complet sugrumată de vitregia vremurilor şi a -Idem, Alegerile parlamentare din mai- iunie1920, în judeţul Mureş
–Turda. În: Marisia. Arheologie. Istorie, 2003, 27, p. 343-350
stăpânirii împilatorilor noştri de ieri". La sfinţire au -Traian Bosoancă / Cornel Sigmirean, Mureşenii şi Marea Unire în
mai participat Dr.Emil A.Dandea, primarul municipiului Cuvântul liber,13, nr. 12 (18 ian. 2001), p. 8.
Târgu-Mureş, preot profesor Dorift Şuteu, fost preot în -Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Pentru credinţă, neam şi ţară,
Murgeşti, Ieronim Puia inspector şcolar, Romulus Ed.Nico, Târgu Mureş, 2010, p. 166
-Pr.Dr.Mircea Păcurariu, Politica statului ungar faţă de biserica
Leheneanu, subrevizor şcolar, Pavel Popa din partea românească din Transilvania în perioada dualismului 1867-1918,
prefecturii. Sibiu, 1986, p.192
A participat la sfinţirea Şcolii primare române din -Pr.prof.Dr.Alexandru Moraru, Înfăptuiri de seamă ale ortodoxiei
Miercurea Niraj (nov.1937), în cadrul acţiunii de clujene intre 1918-1940, în 80 de ani de administraţie românească la
Cluj-Napoca, vol. I, Cluj-Napoca, 1998.
reromanizare a Văii Nirajului. La manifestare au fost -Iulius Ghila, Francisc Panzek, Almanahul oraşului municipal Târgu-
prezenţi prefectul Francisc Proboschi, şi primarul Mureş, Tg.Mureş, 1924, p.252, 311-313
municipiului Târgu-Mureş, Dr.Emil A. Dandea. Cu acea -Astra. Despărţământul Mureş, An.l, nr.25, 19 mai 1927
ocazie protopopul Şt.Rusu a susţinut conferinţa „Viaţa -Arh.Naţ.Mureş, Fond protopopiat ort.Tg.Mureş, Dos.94/1887, f.43;
Dos.114/1889, f.39; Dos.184/1895, f.42; Dos.249/1901,19;
românească în era maghiară pe Valea Mirajului şi în Dos.259/1902, f.3; Dos.260/1902, 1.8; Dos.266/1903, f.3, 24;
judeţul Mureş". Dos.288/1905, f.13; Dos.291/1905, i.51; Dos.325/1908, 120;
Dos.456/1911, 1126

44
legendă bucovineană prezintă bradul
ca fiind copacul de care „Necuratul”
se ţinea scai pentru că era copacul lui.
Pentru ca nimeni să nu se apropie de
brad, Necuratul a bătut o mulţime de
cuie de fier împrejurul lui.
Dumnezeu, supărându-se foarte tare,
După „îmbrobodire”, mireasa a scos cuiele din fier şi a bătut nişte
leagă năframa de beţele verzi de prun, cuie din lemn, în formă de cruce. De
cu care s-a luat „hobotul” 30, iar, în atunci, se spune că bradul are
alte părţi, rămurelele de prun se rup în „cepurile în cruce”, pentru a-l alunga
două şi se aruncă peste casă, pentru pe Diavol. Totuşi, se crede că a rămas
prosperitate 31. în brad puţină „mânie de-a Satanei” şi
În ajunul nunţii, sau la de aceea pocneşte când se pune pe foc
39
împlinirea unui an de la căsătorie, în .
Transilvania este obiceiul „pomului „Pomul” care-l însoţeşte pe
(mărului) de cununie” care se mort la groapă este făcut dintr-un
sărbătoreşte, în prezenţa preotului, Marţi şi miercuri din săptămâna „pom roditor de grădină” şi
naşilor şi a rudelor, printr-un praznic premergătoare nunţii, oaspeţii se împodobit cu fructe sau cu păsări
ce se dă de pomană la 12 săraci, adunau la casa mirelui pentru a făcute din aluat, colăcei, scăriţe şi
„pentru ca să aibă ei şi familia celor petrece steagul la casa miresei 34. cârlige, din aluat, turtă dulce 40.
căsătoriţi, pe cealaltă lume, un pom „Pomul morţii” este, de fapt,
pe care să se odihnească”. Pomul se c. ÎNMORMÂNTAREA un „pom al vieţii”, mijlocind
aşează în pământ şi se împodobeşte Expresia „a-nchinat steagul” „trecerea din lumea aceasta în
cu diferite „poame” (fructe) şi cu un îşi are obârşia în obiceiul de a ridica cealaltă” şi oferind umbră „sufletului”
şarpe făcut din lumină de ceară pentru un steag pe casă (Moldova), în turnul care se rătăceşte în drumul său spre
a reprezenta „pomul lui Adam din bisericii sau în clopotniţă (Transil- rai 41.
Paradis”, iar, lângă pom, se aşează un vania), atunci când moare un om. 35 La Fundu Moldovei din judeţul
„scaun de brad”, 32 pentru odihna În Bucovina, la moartea unui Suceava, în trecut, se punea câte un
vieţii pe lumea cealaltă. om, se aduce, de la biserică, „un brăduţ împodobit cu lână albă, la cele
În anumite regiuni, mai ales în prapur şi o cruce” care se leagă, în patru colţuri ale carului în care era
Transilvania, nu se face nicio nuntă faţa casei, de doi pari ce încadrează pus sicriul 42.
fără steag. În Munţii Apuseni ai uşa şi se ţin până la înmormântare. La câtva timp după
Transilvaniei, steagul se face dintr-un „Prapurul” din Bucovina înlocuieşte înmormântare, se plantează, la capul
vârf subţire de brad, împodobit cu „steagul” din Transilvania. celui petrecut din lumea aceasta, un
„năframă” de mătase şi cu panglici; În trecut, la casa în care se afla pom roditor, pentru a-i uşura „traiul”
printre coroanele cetinei se pune un mort, se punea un brad (numit pe lumea cealaltă 43.
„strămătură” (fire de aţă multicoloră), bradul de la morţi), „frumos şi verde, Trecerea într-o altă
iar, în vârf se pune un clopoţel. împodobit cu flori, cu cununi şi cu dimensiune existenţială, a
„Steagul” apare şi la românii maramă, în formă de steag”. În Banat, temporalului scăpat de traumele
din Macedonia şi se numeşte „flam- moartea unui tânăr este înştiinţată de profanului, se realizează printr-un
bură” (flamură), în vârf având o cruce un om care merge prin sat cu un steag pact organic dintre universaliile
din lemn în care se înfig trei mere. negru 36. ontologice. Relaţionarea procesuală
Acest obicei al steagului În Bucovina, bradul, împodobit dintre arhetipuri stabileşte reţeaua de
nupţial este de origine slavonă, la moartea tinerilor, necăsătoriţi, este semnificaţii mitice, valorificând
utilizat, mai ales, la slovaci şi la sârbi, dus de vătăjei (vornic sau vestitor) la semantic dihotomia creat / increat.
maghiarii adoptându-l de la sârbi. 33 înmormântare, „pentru a vesti nunta”, DRD. LUMINIŢA ŢARAN
La huţulii din Bucovina, se apoi se îngroapă la capul mortului,
împodobesc două steaguri, unul lângă cruce, împreună cu „băţul de (fragment din Lucrarea de Doctorat,
pentru mire şi unul pentru mireasă, vătăjel”. 37 „Poetica imaginii în creaţia
făcute din „doi pomi de cedru”. La romani, exista acelaşi ritual populară din Bucovina, coordonată
„Îmbrăcatul steagului” se face luni al arborelui de moarte, reprezentat de de Prof. Univ. Dr. DUMITRU
seara, înainte de nuntă, la casa chiparos sau de brad 38. Chiparosul IRIMIA)
mirelui, când fetele împodobesc era consacrat lui Pluton, zeul
cedrul cu lână sau cu aţă albă, sură Infernului, iar bradul a devenit un
(gri) şi roşie, cu spic de orz, în vârf apărător împotriva Diavolului. O 39
Ibidem, p. 76.
40
legau un ciucure din boabe de călin, Ibidem, p. 112.
41
34
Nicolae Macovei, Cavalerii Ibidem, p. 121.
„îngrădit” cu un „ciochine” de ovăz. 42
Filon Lucău-Dănilă, Dumitru Rusan,
Cosânzenei, mss.
35
S. Fl. Marian, Înmormântarea la Fundu Moldovei, O aşezare din
30
Ibidem, p. 384. români, p. 63. ţinutul Câmpulungului bucovinean,
31
Ibidem, p. 386. 36
Ibidem, p. 64. Ed. cit., p. 382.
43
32
Ibidem, p. 523. 37
Ibidem, p. 68. Ibidem, p. 217.
33 38
Ibidem, pp. 191-193. Ibidem, p. 75.

45
Şi-a trebuit să se-mprumute, pe Doamna
Chiajna s-o întreacă;
Şi Petru având la ureche cercelul cu mărgăritar
Făcu-n Târgovişte intrarea, călare pe-un
armăsar,
Cu un alai împărătesc, cu muzici, sute slujitori,
Ioan Popescu, „popa Ionel” Cu şiruri de boieri slugarnici, dar şi cu-un şir
cum era cunoscut şi cum a rămas în de creditori!
memoria locuitorilor de pe valea Şi a domnit cu strălucire, domn bun şi drept
pentru popor,
Cârcinovului, s-a născut la 29 septembrie
Ne-ndurător pentru boieri, ce-l socoteau
1896 în satul Cândeşti-Deal, ca fiu al lui duşmanul lor.
Nicolae Stan Popescu şi al Paraschivei, Aceştia ajută Chiajnei averi întregi să
născută Cercel, din comuna Dobreşti. cheltuiască,
A rămas, până la mutarea la Până a dat Sultanul ordin ca Mihnea în locu-i
cele veşnice, preot în Dobreşti, profund să domnească –
implicat însă în viaţa socială şi artistică a Numai doi ani domni sărmanul şi-a trebuit să
colectivităţii: a înfiinţat Căminul pribegească.
Un sprijin numai de la Papa a reuşit să
Cultural, a cărui impunătoare clădire
generaţie în generaţie, volumul (ce încă dobândească;
domină şi astăzi centrul satului, s-a aflat Şi la Sultan fugarul Petru a dus scrisoarea de la
printre cei care au înfiinţat băncile îşi aşteaptă editorul) având, după cum
Papa,
populare „Dorinţa” şi „Înfrăţirea”, a susţine autorul lui, „o importantă valoare
Fără să bănuie că astfel îşi pregăteşte singur
condus cooperativele de producţie şi didactică şi etică”. groapa:
consum „Biruinţa” (1909) şi „Treimea” Iată-am adunat aicea Că a dat cinci saci de galbeni Chiajna, să fie
(1923), a căror fuziune a realizat-o în Tot ce-am socotit că-i bine îndată întemniţat
1929, a organizat corul „Vraja” (laureat, Să afle şi să-nţeleagă Şi după o scurtă judecată să fie în mare înecat!
printre altele, al unui concurs organizat Generaţia ce vine. Dar falnicul, frumosul Petru aduse, zice-se, în
Că în zilele acestea ispită
la Arenele Romane în anul 1939) şi Pe o Sultană ce, în cronici, se află Hazachi
fanfara, a iniţiat o şcoală ţărănească în Tineretul studios
numită.
care tehnicieni agricoli predau lecţii La o muncă, pentru ţară,
Ea înecă doar o păpuşă în hainele de domnitor
sătenilor, a scris versuri pe teme politice, S-a încolonat, voios, Şi pe Cercel îl liberează şi-l ia cu sine-n
pe unele dintre ele publicându-le, sub Nu mai vrea să piardă vremea dormitor.
semnătura Ionel de la Muscel, în ziarele Cu legende şi poveşti, După trei ani soseşte Petru din nou în Ţara
„Ţărănismul” şi „Aurora”. Cele mai Nici, cumva, învăţătură, Românească
multe dintre poeziile sale au rămas însă Prin acestea să găseşti... Doar prin păduri, ca bănuieli la nimenea să nu
Sunt convins că, mai pe urmă trezească.
nepublicate, aşa cum au rămas şi Aci-n Dobreşti, la miez de noapte, la un prieten
amintirile sale (din care doar însemnările Viitoare generaţii
devotat,
referitoare la personalitatea lui Ion Vor căta, la vremi trecute
În haine largi de negustor, având şi numele
Mihalache, cu care se înrudea şi al cărui Să găsească explicaţii... schimbat...
colaborator apropiat a fost, au apărut, Vor căta în aste versuri Dar gazdele aveau o fată... mândreţe-n ramă să
recent, în revista „Historia”). Elemente de folclor, o pui!
După ce ultimii ani de viaţă i-a Cu migală adunate Cu voia lor, în mare taină, el o făcu soţia lui
petrecut în întunericul nevederii, s-a Din popor pentru popor. Foarte uşor, că o cunoscuse când la Târgovişte
Două subiecte l-au preocupat în mod domnea,
mutat la cele cereşti la 27 noiembrie Când, c-o domnească amintire în pântece, o
1987, iar trupul i-a fost înmormântat sub deosebit. Primul este legat de înaintaşii
părăsea.
piatra funerară pe care stă scris: săi. Convins că prin mama sa, Paraschiva
Şi astfel, Neacşu Ceauşu găsi, lângă mireasă-
Cercel, se trage din domnitorul Petru ndată
Am făcut de tânăr muncă voluntară, Cercel, popa Ionel întreprinde cercetări, Un băieţel de vreo opt ani ce-i zice ginerelui
Edificii mândre astfel se înălţară: are intuiţie şi face legături logice între „tată”!
Biserica nouă, local de cămin evenimente, toponime şi obiceiuri. În câţiva ani, fugarul Petru făcu Voichiţei trei
Sunt o mărturie c-am trăit din plin. Elaborează astfel O problemă de copii
arheologie locală. Legăturile lui Petru Şi-apoi, răcind la vânătoare, închise ochii pe
Am sădit la tineri gustul pentru artă vecii.
Şi către Hristos le-am deschis o poartă. Cercel cu satul Dobreşti, în care îşi
Iar fiul lui întâi născut păcatele îşi ispăşi,
Asta pentru semeni – Cerescule Tată, expune teoria, susţinut de documente, dar
După o viaţă aventuroasă şi astfel se călugări:
Ţie Ţi-am păstrat inimă curată. şi de argumente de bun-simţ. Totodată, E Teodosie Cercel, monah, în documente aflat,
transpune relatarea şi în legendă şi Că schitul său din Dealul Ban, mitropoliei l-a
În caietele sale se păstrează însă şi un alt compune File de istorie. închinat,
fel de epitaf, o epigramă plină de Cu acareturi şi cu vie, păduri, pometuri la un
FILE DE ISTORIE loc
autoironie dedicată sieşi:
Din apa Pupezii pe dealuri, cu vad de moară la
De părinţi şi socri bine înzestrat, Potoc.
Era la anul una mie cinci sute şi optzeci şi trei
N-a cunoscut lipsuri şi-a trăit pe plac, Şi nu dă mânăstirilor ce au moşii aci în
Când apăru în ţara noastră un neam vestit,
Zeci de milioane a administrat – neam de Cercei; Dobreşti,
Pentru instituţii... Şi-a murit sărac! Senzaţie la Curtea Franţei Petru Cercel făcuse Ci celei de Petru zidită, precis: Bisericii
îndată Domneşti!
*** Cu maniere elegante, cu ochi frumoşi, cu Urmaşii lui Petru Cercel apar în secolii-
fruntea lată; următori
Regele Franţei îl recomandă Sultanului ca n vechi pisanii de biserici ca marii binefăcători,
Prin anii 1976-77, se apucă să
„vărul meu” Până la Cârstea ce zidi biserică din temelie,
întocmească Legendele satului Dobreşti, Fiind pictat pe zid, în naos, el cu copiii şi soţie.
Pe fiul lui Pătraşcu-Vodă, ca să-i dea tronul
o culegere de legende în versuri care Ramura cu acest nume a dispărut de-aici din sat
taică-său
explică o serie de toponime locale, pentru Recomandarea nu ajunge la Turci, fără galbeni, Iar cele care l-au pierdut s-au înmulţit
a căror întocmire valorifică vechi să placă neîncetat.
documente, amintirile transmise din

46
Urmaş al lui Petru Cercel e azi în întregime O vindea şi-aducea banii, altă marfă luând, din Lupoaica-l luă de bot, spurcata,
satul, nou, Iar lupu-i rupse beregata,
Căci prin cuscrii s-au contopit cu toţi, de la Până într-o zi, când, iată, îl ajunse ceasul rău: Şi-n două ore, nu rămase
unul la altul... Pierdu banii şi Colfescu pe credit nu i-a mai dat
Din măgar decât numai oase...
Că de-aia ne sunt dobreştenii ambiţioşi şi buni Acadele şi ciubuce, nici halviţă, nici rahat!…
de gură, S-a rugat Ali, săracul, ba chiar l-a ameninţat Iar când stăpânul l-a găsit,
Că-n fiecare din ei curge sânge de Domn, o Că-l spune la turci, dar dânsul a rămas ne- A stat şi el încremenit,
picătură. nduplecat… Gândind c-acuma singur are
Poate am două picături de sânge din Petru Tocmai izbucni „zavera” şi vin turci s-o Să-şi poarte sarcina-n spinare;
Cercel, potolească. Şi-o lacrimă lăsă să-i cadă
Că şi eu bombardez cu versuri contemporanii, La Găeşti, un pâlc de turci s-a-ntâmplat să Strângându-i oasele grămadă!
tot ca el. găzduiască. Din cer, văzând, cu ochi holbaţi,
Ali, ca să se răzbune, îl pârî pe negustor,
Între atâţia oprimaţi,
Al doilea subiect în privinţa C-are saci de bani şi mărfuri şi le cere ajutor!...
Prevenit, Colfescu fuge, cu toţi banii spre apus, Măgarul zise-nduioşat:
căruia dorea să restabilească adevărul l- „Stăpânul meu a lăcrămat!!!
Însă Ali, pe un prieten turc pe urma lui l-a
a constituit Radu lui Anghel, rămas în Dacă în viaţă n-avui parte
pus…
memoria colectivă drept haiduc, în fond Negustorul apucă drumul Cârcinovului, la deal, De milă – avui după moarte!
hoţ la drumul mare. Şi povestea acestuia Însă turcul nu-l slăbeşte, alergând pe un bun Descopăr astfel, în sfârşit,
este relatată în amintirile lui (Haiducia cal… Stăpânul, totuşi, m-a iubit...
lui Radu lui Anghel), dar şi versificată în Prin Dobreşti ei trec ca vântul, şi-ajung la gura Aş vrea să-l mângâi, cum să spui?
Legendele satului Dobreşti. Păscarei,
Mi-e milă de durerea lui...
Dar fugarul pierde calul şi, în culmea
disperării, Să rog pe Domnul să-l ajute
VALEA REA Şi-un alt măgar să-i împrumute!”
Intră-n codru, se piteşte, – fără prea multă
izbândă – Iată proverbu-ntors pe dos:
În toamna ce s-a ivit Că turcul îl şi găseşte şi e gata de osândă: Stăpân câinos, – măgar milos...
Spre Lixandrie-au pornit Taie capul, îi ia banii şi se duce-n calea lui, Unde măgarul s-a răpus,
Stan al Popii din Cândeşti, Însă locul acestei crime s-a zis „Piscul Valea Măgarului i-au spus.
Dumitrache din Boţeşti Turcului”. ***
Şi cu alţi meşteşugari O altă culegere păstrată în
Bine-cunoscuţi rotari, MĂGARUL manuscrisele rămase de la Popa Ionel o
Câte douăzeci de roate constituie Adevărul proverbelor, un alt fel
E căruţe agăţate, Avea şi Stancu un măgar, de „Povestea vorbei” antonpannescă.
Câte două înşirate, Aşa măgar ca el, mai rar! Amintindu-şi de suferinţele familiei
Toate doar din lemn lucrate De mic era năbădăios: Mihalache (cu care se înrudea) din
Şi cu fiare nelegate! Când îl sculau copii de jos perioada comunistă, părintele Ioan
La târg dacă ajungeau Şi coada de-i trăgeau uşor, Popescu a versificat unele întâmplări din
Numaidecât le vindeau Le azvârlea câte-un picior; viaţa fruntaşului ţărănist şi a familiei
Pe porumb adeseori Dar dovedi purtare bună, sale:
Şi pe galbeni sunători… Îndată ce-avu frâu cu strună!
Înapoi dacă veneau Avea stăpânu-n Glâmboc stână, Era-n douăzeci şi nouă, în vremuri de
Peste pacoste dădeau: Unde oiţele s-adună, burghezie,
Că, din Dobreşti dacă treci, Încheagă lapte, face caş Niculina Mihalache* întâlneşte pe Ilie –
Radul lui Anghel din Greci Şi duce-n sat la copilaşi... Un copil firav şi galben şi cu trup încovrigat –
Aşteaptă să-i întâlnească, Când nici doi ani măgarul n-are, Şi făcându-i-se milă, la doctor l-a prezentat:
De galbeni să-i jefuiască. I-au pus samarul în spinare „Tuberculoză osoasă” – diagnosticul i-a dat,
Şi „dacă nu se tratează, copilul e condamnat”...
La Hălăciuga pândea Şi-l bate, ca să urce coasta,
La părinţi Doamna le spune, fără de nici un
Drumul în jos cât vedea În spate cu povara asta... ocol:
Şi când carele-apărea Ducea desagi cu mălăiaş A luat copilul cu sine şi l-a dus la Techirghiol.
Într-o fugă cobora, Şi-aducea putine cu caş, În trei ani l-a dus acolo, urmând cure balneare,
Cu pistolu-ameninţa Şi bolovanii grei, de sare, Până copilul revine-mbujorat la-nfăţişare.
Şi galbenii jefuia! Tot el îi duce în spinare; Copilul se-ndreaptă, creşte, e ghizdav şi bun de
„Ce faci, Radule, furi iar Ba, şi gâteje adunate gură,
Munca noastră de o vară?” În snopuri, i le-au pus pe spate; C-a cunoscut lume mare şi-a prins multă-
nvăţătură...
Dar Radu a replicat: Iar, dacă-ivine lui arţagul,
După douăzeci de ani, când regimul s-a
„Porumbul vi l-am lăsat Stăpânu-l bate cu ciomagul... schimbat,
De foame să nu muriţi, Când mută târla mai departe, Pe isteţul Iliuţă l-au numit primar în sat!...
Alte roate să gătiţi… Tot el duce târhatu-n spate... ***
Voi cu meseria voastră, De hrana lui nu se-ngrijeşte: S-a întâmplat evenimentul ce surprinde lumea
Noi cu meseria noastră!” Măgarul ia ce se găseşte: toată:
Ş-a plecat Radu la coasă Ciulini şi spinii de pe şanţ Mihalache condamnat şi averea confiscată!...
Galbenii să-i socotească… Nu costă pe stăpân un sfanţ; Deşi Niculina nu e cu nimica vinovată,
Deşi casa şi averea erau zestrea ei de fată,
Ogrinji rămaşi de pe la oi,
Iliuţă o dete-afară, fără multă tevatură,
Locul unde-a jefuit Coceni şi frunze din noroi...! C-o băsmăluţă pe mână, doar c-un rând de
La Valea Rea s-a numit! Şi-odată el s-a revoltat albitură!...
Şi de la stână a plecat... Şi iată, prin fapta asta, el te face să gândeşti:
Iată şi alte „legende”: Într-o codiţă de vâlcea, „Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să
Tăcând chitic, el s-ascundea... trăieşti!”...
PISCUL TURCULUI Stăpânu-l strigă şi îl cată
O noapte-ntreagă, ziua toată... *Soţia lui Ion Mihalache
Ali vindea acadele, la Găeşti, în vremi trecute, Stăpânul nu l-a mai găsit, RODICA LĂZĂRESCU
La negustorul Colfescu lua pe credit marfa, iute Dar lupii l-au descoperit.

47
Colan nu avea o alimentaţie
raţională şi regulată. Consătenii lui care
veneau ziua de marţi şi vineri la târgul
săptămânal din Braşov, îi aduceau de ale
în amintirile colegului său de gurii de la unchiul său, care se reduce
bancă de la gimnaziul braşovean doar la mămăligă, câteodată pâine, o
bucată de slănină şi altă bucată de
„Andrei Şaguna”, cărturarul
brânză, cu câteva ouă fierte. Aşa a dus-o
bănăţean Coriolan Băran Culiţă în primul an. Clasa I a terminat-o
cu foarte bine. Fiind copil sărac, cu
Coriolan Băran (1876-1979), certificat de pauperitate, acest fapt îi
jurist, om politic şi cărturar bănăţean, dădea dreptul să ceară şi să primească
fost prefect, deputat şi secretar de stat, prânzul gratuit la „masa studenţilor”
apoi deţinut politic, este autorul de gimnaziu. Cei mai mici ne priveau cu (cantina gimnaziului). Ce era „masa
volumului de memorii „Reprivire asupra mult respect, alegându-şi idealul dintre studenţilor”? Directorul Virgil Oniţiu,
vieţii”, apărut postum, la Arad, în anul noi. Natural această alegere era foarte om abil şi de inimă, prin colectă publică
2010, la Editura Universităţii de Vest subiectivă şi idolul ales nu coresponda a adunat o sumă considerabilă de bani,
„Vasile Goldiş”, într-o ediţie îngrijită de întotdeauna aşteptărilor. De exemplu din care a înfiinţat cum s-ar zice azi o
Vasile Popeangă, cu o prefaţă de Aurel Lucian Blaga, Nicolae Colan, Andrei cantină pentru elevi săraci care obţineau
Ardelean şi studii introductive de Eugen Oţetea, Dumitru D. Roşca, toţi patru la studii nota generală foarte bine sau
Criste, Vasile Popeangă şi Raul Ionuţ deveniţi profesori universitari, mitropolit, bine. El făcea apel la români să doneze
Rus. În volumul menţionat, academicieni, nu erau favoriţii bani pentru felicitările de sărbători,
memorialistului face referiri la trei tineretului”. (...) A doua funcţie în coetus coroanele pentru morţi şi în fine pentru
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române (conducerea elevilor şagunuşti – n.n.) era multe alte cazuri nunţi, botezuri etc. S-a
născuţi în Arcul Intracarpatic: patriarhul cea de cantorloci, dirijorul corului. Aici adunat o sumă importantă aşa că s-a
Miron Cristea, mitropolitul Nicolae s-au înfruntat doi candidaţi serioşi: putut organiza o cantină unde se dădea
Colan şi episcopul Justinian Teculescu. Nicolae Colan, cu vocea plăcută şi cânta prânzul gratuit la 40 -50 de elevi săraci.
Spaţiul cel mai extins îl ocupă, excelent la vioară şi încă cu mâna stângă. Oniţiu îl folosea pe Colan ca secretar
paginile dedicate mitropolitul Nicolae Al doilea Titus Olariu, cânta la pian şi pentru afacerile mesei studenţilor. Pe
Colan, deoarece cei doi intelectuali au avea cea mai frumoasă voce de bariton atunci nu erau angajaţi funcţionari plătiţi
fost colegi de clasă şi de bancă la liceul din tot liceul. Era favoritul maestrului pentru orice fleac...În acest fel lucrările
„Andrei Şaguna” din Braşov, rămânând Dima. Sorţii l-au favorizat pe Colan, care de birou ale mesei studenţilor le făcea
foarte buni prieteni toată viaţa. Pentru a întrunit 25 de voturi din 46.” gratuit Nicolae Colan. Natural aducea
ineditul informaţilor prezentate şi Peste alte câteva pagini, Coriolan registrele acasă, unde îl mai ajutam şi noi
frumuseţea portretului creionat ierarhului Băran continuă aminitirile sale dacă era nevoie. Dar nu prea era căci
– cărturar, născut pe meleaguri referitoare la viitorul mitropolit Nicolae birocraţia era destul de redusă. Cu o
covăsnene, redăm aceste momente aşa Colan. „Cel de care m-a legat cea mai ocazie Colan ne-a arătat o scrisoare de a
cum sunt ele tipărite în paginile 62 -76, strânsă prietenie din primele zile de când marelui mecenat Vasile Stroescu. A
ale volumului menţionat. „ Evident, am am ajuns la Braşov a fost elevul Nicolae donat şi dânsul o mare sumă pentru
căutat să mă aşez în ultima bancă – îşi Colan. Soarta m-a aşezat cu el în bancă. „masa studenţilor” de 12 000 de coroane.
începe derularea amintirilor Coriolan Aproape cinci ani am stat cot la cot Acolo unde sumele erau adunate cu una
Băran - scutit de privirile profesorilor. zilnic. După şcoală tot cu el îmi coroană până la 10 coroane, cele 12 000
M-a ajutat la această manevră cel dintâi petreceam timpul liber în fel şi chip. de coroane erau o donaţie colosală.
prieten pe care mi l-am făcut la Braşov, Nicolae Colan era aproape cu trei ani mai Conducerea şcolii a hotărât ca în cadrele
cu numele de Nicolae Colan. M-am vârstnic ca mine, născut în 1893 în „mesei studenţilor” să se constituie
aşezat lângă dânsul în banca ultimă, la comuna Arpătac (azi Araci), lângă băile fondul Vasile Stroescu. O scrisoare de
mijloc al treilea fiind Miron Bucşa. Cu Vâlcele, judeţul Covasna. Rămas orfan mulţumire l-a încunoştinţat şi pe Vasile
toată banca ultimă, eu am ajuns ce am de mic copil de ambii părinţi, un unchi al Stroescu despre această măsură.
ajuns, iar Nicolae Colan a ajuns şi el lui se îngrijea de el. Trimis la şcoală în Răspunsul lui Vasile Stroescu a venit
mitropolitul Ardealului, ministru al urma stăruinţelor depuse de învăţătorul prompt. „Am luat la cunoştinţă că aţi pus
învăţământului şi cultelor şi Membru al satului, Culiţă a dus-o la început foarte banii trimişi de mine la fum. V-am donat
Academiei Române. Bietul Miron Bucşa greu. Plătea doi florini (4 coroane) lunar această sumă ca să daţi elevilor o bucată
ne-a părăsit rămânând repetent. Deci pentru cortel (gazdă –n.n.), o cameră pe de carne şi pâine mare. Dacă se termină
banca ultimă nu înseamnă să fii ultimul care o împărţea cu încă doi băieţi. Locuia banii vă trimit o altă sumă”.
sau primul la învăţătură şi nici în viaţă. la o bătrână pe strada Prundului, într-o „ Pe clasa a VIII-a, în postul
În banca dinaintea noastră, era unul lung, cămăruţă a cărei uşă dădea de-a dreptul Crăciunului – îşi aminteşte Coriolan
slab, deşirat, cu un păr creţ şi îl chema în stradă. Gazda se ocupa şi cu Băran - o întâmplare ieşită din comun ne-
Lucian Blaga. Nu este nevoie să vă arăt chiromanţia, dădea în cărţi în mod a despărţit din bancă. Colan din pedeapsă
şi să fac biografia lui Lucian Blaga. Îl profesional. Era cercetată de o mulţime a trecut în banca întâi, eu rămânând tot în
cunoaşte toată suflarea românească. Aşa de clienţi, între alţii de bătrâna Popovici, spate. Ce s-a întâmplat? Gimnaziul era
că nici banca penultimă din clasă nu are mama lui Mihai, Andrei, Nicolae, Ştefan, şcoală confesională, susţinut de biserica
o însemnătate specială, şi de acolo se pot Costi şi mai ştiu eu câţi membrii ai Sf. Nicolae. Aşa că elevi frecventau în
ridica oameni în viaţă”. dinastiei Popovici. Ştiu că erau 11 la mod obligatoriu liturghia în fiecare
Vorbind despre alegerile ce aveau număr şi că era familia cea mai bogată duminecă şi de sărbători, iar în prima
loc anual, în rândul elevilor şagunişti, din Braşov. O parte din membrii familiei săptămână a postului Crăciunului şi a
conform unor rânduieli devenite erau trecuţi în Regat. Pe bătrâna Paştelor ne spovedeam şi ne cuminecam.
tradiţionale Coriolan Băran îşi aminteşte Popovici, femeie trecută de 80 de ani, Aceasta se făcea în ziua de sâmbătă care
„ În toamna anului 1913 la Poiană îmbrăcată întotdeauna pompos, în haine era apoi zi liberă. În postul Crăciunului
(Braşov - n.n.) ne-am prezentat în de catifea neagră, am întâlnit-o de mai când eram cu toţii prezenţi în clasă
postura de patroni. Eram seniorii elevilor multe ori la gazda lui Colan. pentru a merge la biserică să ne

48
cuminecăm i se face rău colegului Titus Academia teologică din Sibiu şi-a depus luni, cât a funcţionat ca ministru, nu a dat
Olariu, care şi vomitează. Urgent şi dânsul candidatura. Mitropolitul rezultatele scontate. A. Călinescu,
constată catihetul că miroase a băutură, Nicolae Bălan care i-a fost profesor la cunoscându-l din activitatea lui de
deci unii elevi au fost la chef în noaptea teologie şi cunoştea valoarea omului, i-a ministru, nu avea mari păreri despre el.
precedentă. O anchetă la repezeală acordat tot sprijinul şi în curând Colan a De aceea n-a acceptat propunerea, cu
constată că (...) elevul C. Feier a primit ajuns profesor la aceeaşi instituţie pe pretextul că e prea tânăr. În acea vreme
de acasă un pachet mare cu „pomana care a terminat-o cu 3-4 ani înainte. Colan avea 46 de ani. Într-adevăr prea
porcului” şi o damigeană mare de vin. (după refugiul în Moldova şi Basarabia şi tânăr pentru a fi Patriarhul ţării.(...)
Natural aceasta trebuia consumată, mai participarea la evenimentelor legate de Nu mult după aceea, la 30 august
ales că a doua zi nu erau prelegeri. (...) unirea Basarabiei cu Ţara Mamă – n.n.). 1940, Clujul a căzut în partea
Cei prezenţi s-au hotărât să recunoască, Fireşte, om bine pregătit şi capabil, Transilvaniei care a fost alipită Ungariei.
ştiau ei că nu-i mare crimă şi nu poate Colan s-a impus în cadrele corpului Zile grele de calvar au urmat pentru
avea cunoştinţe funeste. (...) S-au hotărât profesoral. Mitropolitul Bălan a pus ochii ierarhul Nicolae Colan. Insulte, teroare,
să-l acopere pe Colan care a fost şi el pe el şi l-a convins să se călugărească, persecuţia nemaipomenită a
prezent. Şi anume singur Colan era ceea ce s-a şi făcut. Cariera lui Colan a credincioşilor. Nu s-a lăsat terorizat, cu
bursier şi o pedeapsă cu scăderea notei la luat în curând o formă ascendentă, calm şi credinţă în Dumnezeu şi în soarta
purtarea morală atrăgea automat după ajungând rectorul academiei şi românilor, a condus cu prestigiu şi
sine pierderea bursei. arhimandrit încă sub vârsta de 48 de ani. demnitate treburile episcopiei. Pentru
Infractorii au fost invitaţi imediat (după ce l-a trimis la cursuri teologice scrierile publicate, cum şi pentru
în biroul directorului Oniţiu, fiind opriţi postuniversitare, în Germania – n.n. ) atitudinea demnă care a avut-o la Cluj,
de la cuminecătură. Directorul în rea Natural a dezvoltat o activitate foarte Academia Română, în anul 1943, l-a ales
dispoziţie le-a făcut o morală straşnică, a rodnică, redactând cărţi de specialitate. A între membrii ei. În anul 1957, după
dispus reducerea notei la purtarea morală înfiinţat o revistă beletristică cu caracter trecerea Mitropolitului Moisescu la Iaşi,
şi totodată a luat hotărârea de a scrie la religios. A colaborat la o serie de alte a fost ales mitropolit al românilor din
părinţi arătându-le fapta odraslelor. Unul publicaţii de specialitate, făcându-se Ardeal şi a fost investit în scaunul
dintre vinovaţi, Virgil Oprean, care era foarte cunoscut în lumea teologică. În marelui său antecesor mitropolitul
nepotul directorului Oniţiu, avea o frică anul 1936, după moartea episcopului Andrei Şaguna. Mai mare satisfacţie nu
extraordinară de tatăl său, avocatul Dr. Nicolae Ivan din Cluj, a fost ales cu mare putea să primească orfanul plecat cu
Nestor Oprean din Sânnicolaul Mare, majoritate episcop al Clujului, Vadului şi desagii în spinare în anul 1906 să se
care era foarte sever cu fiul său cam Feleacului. Repede a dobândit simpatia înscrie în clasa I de la Gimnaziul Şaguna
zurbagiu. În teama lui, când a auzit că se atât a clerului cât şi a credincioşilor din din Braşov. Enervările şi persecuţiile
scrie la părinţi, a recurs la firul de pai noua eparhie. A condus cu tact şi îndurate sub dictatura ungurească i-au
salvator şi a trântit-o că a fost la băutură înţelepciune episcopia Transilvaniei. În săpat sănătatea acestui om robust şi
şi Colan. Directorul Oniţiu a rămas o anul 1938 a fost numit ministru al rezistent. A făcut o hemoragie cerebrală,
clipă înmărmurit, apoi a rostit sever: învăţământului şi cultelor în guvernul care s-a ameliorat mult, ca apoi cu o
„netrebnici sunteţi cu toţii, dar tu Virgile prezidat de Miron Cristea. N-a deţinut ocaziune când se afla la mănăstirea
eşti pe deasupra şi trădător. La mine în decât câteva luni acest portofoliu. Sâmbăta de Jos, să-şi factureze piciorul
şcoală nu voi adăposti trădători. Tu eşti Neiniţiat în treburile politice şi la femur. Au urmat ani grei de suferinţă
eliminat din şcoală. Du-te fă maturitatea administrative ale învăţământului, a avut pentru bietul Colan. L-am vizitat în mai
în altă parte”. Şi Virgil Opreanu eliminat o sarcină grea de înfruntat. (...) multe rânduri. În anul 1966 mi-a scris o
în clasa a VIII-a la Crăciun din gimnaziul După trecerea la cele veşnice a scrisoare înduioşătoare, rugându-mă să-l
de la Braşov a făcut examenul de patriarhului Miron Cristea, ne-am aflat în vizitez necondiţionat împreună cu soţia şi
maturitate la Chichinda Mare (Veleki faţa unei situaţii curioase şi inedite. Nu să stau cu dânsul timp mai îndelungat.
Kikinda). Colan a pierdut bursa şi a fost se afla candidat pentru cel mai înalt post M-am supus invitării şi am stat la el o
aşezat în banca de pedeapsă. Dar având în ierarhia bisericească. Având în vedere săptămână întreagă împreună cu soţia.
în vedere că este orfan şi un elev că patriarhul ţării, în ierarhia ţării urma Am găsit o ruină de om care îţi făcea
excelent şi talentat, profesorii s-au imediat după primul ministru, trebuia să milă. Dar fericirea lui că putem fi
îngrijit să-i găsească mijloace băneşti ca întrunească atât asentimentul regelui, cât împreună câteva zile a şters toate
să mai reziste 5 luni şi să facă examenul şi al guvernului. După înlăturarea lui impresiile negative. În anul următor şi-a
de maturitate cu foarte bine. După Visarion Puiu, regele n-a mai avut dat obştescul sfârşit. A fost adus şi aşezat
maturitate, Colan fiind la vârsta de preferinţă pentru nimeni. Primul ministru la Răşinari să odihnească lângă marele
recrutare şi date fiind zvonurile de un Armand Călinescu nu era un cunoscător arhiereu Şaguna.”
iminent război,s-a înscris la Şcoala al treburilor bisericeşti. Ştiind că eu fac Scrise la o mare distanţă, de
superioară teologică din Sibiu, de altfel parte din Congresul Naţional Bisericesc timpul efectiv când au avut loc cele
ca majoritatea absolvenţilor din acel an, m-a întrebat care este părerea mea. Eu relatate, paginile memorialistice ale lui
care au căutat să scape de serviciul m-am pronunţat pentru Nicolae Colan Coriolan Băran, conţin unele date
militar şi în acelaşi timp de participarea episcopul Clujului. Cunoşteam bine inedite, mai ales pentru perioada studiilor
la război. Le-a reuşit. Conform legilor de capacităţile lui Colan, am şezut 5 ani de din Braşov şi despre anii grei ai
atunci preoţii şi teologii erau scutiţi de zile în aceeaşi bancă la şcoală, la bătrâneţii ierarhului ardelean. Aceste
serviciul militar. Natural aceasta se gimnaziul lui „Andrei Şaguna” din informaţii, coroborate cu cele din
referea la toate confesiunile monarhiei. Braşov. Foarte inteligent şi talentat, dar documentele oficiale publicate în
Teologii dacă în termen de 4 ani de la cam lăsător şi fără ambiţii. Pentru a-l lăsa articolele, studiile şi volumele dedicate
absolvirea academiei teologice nu se ca succesor, Miron Cristea l-a făcut în mitropolitului Nicolae Colan, întregesc
hirotoniseau, pierd dreptul la scutire. anul 1938 în cabinetul său ministru la portretul moral al acestuia şi locul
Colan, după terminarea teologiei Instrucţia Publică şi Culte. Colan, prestigios ocupat în galeria
în anul 1917, având 4 ani la dispoziţie, s- neversat în materia administrativă, s-a personalităţilor de seamă a Neamului
a înscris la Universitate la limba română descurcat destul de greu. Şmecherii Românesc.
(din Bucureşti – n.n.). După terminarea bătrâni din minister l-au mirosit la
cu frumos succes a facultăţii, fiind repezeală că nu-i un stăpân cu mâna DR. IOAN LĂCĂTUŞU
vacantă catedra de limba română chiar la aspră. De aceea în scurtul timp de câteva

49
cu mult înainte, ţinând cont că în Bistriţa
prima şcoală este amintită în anul 1388.
Chiar şi la Teaca se găseşte în anul 1402
un "teca scholarium rector".
În anul 1 4 8 3 este amintit ca
funcţionând la Reghin rectorul Matthias
(I)
Wallasch, originar din oraşul Bartfeld, un
îndârjire, de-a lungul secolelor, aceste oraş german prosper în acele timpuri, aflat
Această lucrare vrea să fie înţeleasă privilegii, fapt care a dus la o înflorire în nord-estul Slovaciei (azi Bardejov).
ca o contribuţie modestă la istoria şcolii economică şi culturală deosebită a satelor Această datare a fost sărbătorită în anul
germane din Reghin, oraşul transilvan şi oraşelor lor. Au făcut totul - uneori cu 1983 cu manifestări festive. Iniţiatorul şi
care a fost mereu lăcaş de cultură si promotorul acestei festivităţi jubiliare a
educaţie nu numai pentru copiii de etnie fost Szabo Mihaly, care, în anii 70-80 ai
germană, ci şi pentru copiii români, secolului trecut, era ideolog al
maghiari şi evrei. Să fie totodată şi o organizaţiei de bază a Partidului
aducere aminte a unor date istorice şi Comunist din Reghin. Rămâne un lucru
fenomene date uitării, mai puţin curios faptul că deşi se ştia de magister
cunoscute sau greşit interpretate, dar Petrus, s-a confundat anul primei
imperios necesare pentru înţelegerea consemnări a unei şcoli reghinene.
mersului istoric al acestui spaţiu Clădirea şcolii a fost de fapt un turn
multietnic. De-a lungul veacurilor au trăit puternic, care se afla în partea sud-estică a
aici patru etnii una lângă alta, au acţionat zidului de apărare, situat aproximativ pe
de multe ori împreună. Din păcate, nu arealul clădirii de pe actuala strada
trebuie trecută cu vedere persistenţa Călăraşilor. Acest turn avea un etaj cu
intereselor divergente care au dus la două camere, plafonul etajului fiind
tensiuni latente şi conflicte deschise, susţinut de un pilon puternic. Aici copiii,
uneori chiar dramatice. Este datoria băieţi şi fete, vor învăţa scrisul, cititul şi
tuturor celor care se ocupă de problemele socotitul până la construirea noii şcoli de
istorice să analizeze şi să relateze precis, băieţi situată în partea nord-estică a
fără subiectivism, aceste evenimente. zidului de apărare. Fetele au primit o altă
Procedeele de generalizare şi omisiune şcoală, în strada Entengasse, actuala
sunt metode care duc la o receptare stradă a Toamnei. „Turnul-şcoală" a fost
greşită, la falsificarea adevărului istoric. vândut ulterior unor familii care l-au
Este un fapt îmbucurător că, în ultimii ani, mari sacrificii - pentru păstrarea identităţii folosit pentru depozitarea cerealelor şi a
au apărut lucrări care au abandonat, în lor etnice şi a structurilor democratice ale slăninii. În subsol erau depozitate
mare măsură, poziţiile naţionalismului comunităţii. În ţinutul Reghinului, din butoaiele cu vin, turnul devenind un fel de
comunist. Aceste abordări se pot motive încă neelucidate, coloniştii îşi cramă, după cum remarcă istoricul
considera paşi spre Europa Unită - unită şi pierd unele privilegii - nu şi în Reghinul Helmut Czoppelt.
în diversitatea ei culturală. Săsesc. Va trece timp îndelungat, cu multe Ceremoniile religioase se ţineau,
Pentru a intra în tema propriu-zisă, "bătălii", până se pot înrola iarăşi complet până la reforma lui Luther şi Calvin, în
este necesar să facem un scurt excurs în "Universitas Saxonum"(Universitatea limba latină. Limba latină era totodată şi
privind colonizarea Transilvaniei cu Naţiunii Săseşti – termenul de universitate limba cultă de circulaţie în Evul mediu.
colonişti germani, colonizare care a dus la trebuie înţeles ca totalitate). Se latinizau chiar şi numele (Olah -
o schimbare radicală a înfăţişării acestor O instituţie cu un rol deosebit în Olahus, Honter - Honterus, Peter -
meleaguri. În secolul al XII-lea, regii păstrarea identităţii şi culturii germane din Petrus). Bisericile erau interesate de
maghiari aduc colonişti germani (ad Transilvania a fost şi a rămas biserica. Era însuşirea acestei limbi (cu rezultate de
retirendam coronam - pentru apărarea un loc dedicat nu numai pentru înălţarea multe ori nu chiar satisfăcătoare), fiind
coroanei) pentru a-şi consolida stăpânirea sufletelor, transformat în biserică-cetate, utilă corului bisericesc de băieţi
noilor teritorii cucerite în Transilvania. ci şi pentru apărarea vieţii credincioşilor. (Chorknaben), un element indispensabil
Teritoriul colonizat cuprinde o fâşie ce Biserica era totodată centrul cultural şi în ritualurile bisericeşti. Fetele nu aveau
merge de la Orăştie până la Baraolt, cu educativ al comunităţii săseşti. De acces la aceste coruri. Aceste şcoli, aşa-zis
limita nordică în zona Târnavelor, la fel în remarcat este faptul alegerii libere a latine, le găsim în toate ţările din vestul
Ţara Bârsei, în zona Bistriţei şi a preotului de către comunitate, chiar şi Europei. Limba de comunicare-predare
Reghinului (Reener Länchen - Ţărişoara înaintea reformei lui Luther, când saşii era limba ţării respective, în cazul
Reghinului), aşa numitul "pământ erau catolici, fapt poate unic în biserica "pământului crăiesc", limba germană şi
crăiesc". Noilor veniţi le-au fost acordate catolică, fapt neobişnuit având în vedere dialectul săsesc, după cum sublinia
o serie de privilegii, ei fiind cetăţeni structura ei hegemonică. În arhivele cercetătorul Michael Kroner. La Reghin
liberi, cu autonomie teritorial- oraşului Bistriţa se află un document s-au purtat discuţii aprinse pentru a
administrativă, jurisdicţională şi original, publicat la München în 1877, renunţa la însuşirea acestei limbi, cu
bisericească, fiind răspunzători numai în care se referă la o discordie între argumentul că pentru munca la câmp şi
faţa regelui. În schimb, aveau datoria de a Valentinus Pellifex şi Iacobus Literatus. practicarea unui meşteşug n-ar fi
apăra graniţele, iar în exterior de a Primul este reprezentat de rectorul şcolii, necesară. S-a propus şi ca pentru cei care
participa la războaiele regeşti cu un Petrus (Petrus, Magister, Rector voiau să urmeze şcoli superioare să se
anumit număr de războinici. Mai erau scholarum), toţi cei menţionaţi fiind organizeze un învăţământ particular.
obligaţi să achite o anumită sumă în cetăţeni din Reghinul Săsesc. Documentul Această iniţiativă însă nu s-a impus, astfel
visteria regală. Coloniştii germani numiţi este datat pe 1 i a n u a r i e 1 4 6 0 . că vom găsi un mare număr de studenţi
"saxones" (saşi, deşi foarte puţini veneau Aceşti cetăţeni reghineni apar în fata reghineni înscrişi la universităţile din
din landul Saxonia, era o denumire latină Consiliului oraşului Bistriţa deoarece Europa de vest, fapt ce dovedeşte calitatea
folosită în general în Evul mediu pentru acolo era atunci instanţa superioară de acestui învăţământ local. Cert este că, la
germani) şi-au apărat cu dârzenie şi apel.Vechimea acestei şcoli se poate data începutul secolului al XVI-lea, în aproape

50
fiecare comună săsească funcţiona o proprii sau pentru calitatea deosebită a clasă elementară se învăţa alfabetul,
şcoala sătească, iar oraşele aveau şcoli învăţământului acestora. E edificator că primele elemente de religie, cunoaşterea
cetăţeneşti (Bürgerschulen), transformate, învăţătorul de la şcoala românească cifrelor, adunarea şi tabla înmulţirii prin
în mare parte, după reforma lui Johannes Gheorghe Maior îşi trimite fiul, pe repetare. În a doua clasă elementară se
Honterus, în gimnazii umaniste, şcoli Augustin, la grădiniţa germană şi apoi la făceau exerciţii de citire cu litere germane
întreţinute de comunitatea respectivă. Nu şcoala germană. De aceea, nu e o (altdeutsch, se mai numesc şi litere
e de mirare că în anul 1722 - printre exagerare să se spună că şcolile săseşti au gotice) şi litere latine. Era obiectul de
primii din lume - saşii introduc avut o contribuţie deosebită în formarea bază în această clasă. Se mai studiază cele
învăţământul obligatoriu. Finanţarea elitei altor etnii, îndeosebi a celei patru operaţiuni ale matematicii şi se
şcolilor se făcea din veniturile bisericii, româneşti. învăţa pe de rost catehismul lui Luther. În
din impozite şi taxe şcolare. Copiii săraci Împăratul Iosif al II-lea (1780-1790), clasa superioară se preda limba latină (de
erau scutiti de taxe. Celor foarte dotaţi prin reformele sale, sub presiunea bisericii aici şi denumirea de clasă "latină"),
dar săraci li se ofereau burse pentru studii catolice, a suspendat, pentru scurt timp, religia, ştiinţele naturii, geografia,
superioare, pentru a nu se pierde acest autonomia "pământului crăiesc". După matematica şi gramatica limbii germane,
capital intelectual pentru comunitate. revoluţia din 1848, saşii acceptă stabilirea compunerea în limba germană şi exerciţii
Salarizarea dascălilor era mică, fapt care a altor etnii în satele şi oraşele lor. În anul de socotit mintal.În 1839 se înfiinţează o a
dus la nenumărate plângeri. Marele 1778 se construieşte în partea de nord-est, cincea clasă, aşa numita "clasă
cărturar umanist Johannes Honterus(1498 lângă casă parohială, noua şcoală de băieţi ungurească" cu dascălul Thellmann. Se
-1549) n-a reformat numai biserica, ci a cu trei clase. Clădirea, cu unele simţea nevoia ca elevii să cunoască
reformat şi învăţământul german din modificări, a rezistat până în zilele această limbă, care devenea tot mai
Transilvania. A înfiinţat o tipografie la noastre. Pe frontonul construcţiei s-a importantă. Se cerea scrisul şi cititul în
Braşov, unde a tipărit, pe lângă cărţi aplicat o placă cu următorul cronisticon: limba maghiară, precum traducerea din
religioase şi ştiinţifice, manuale şcolare. "SCoLa MVsis RegenlensIbVs DenVo germană în maghiară şi invers.
După ultimele cercetări se presupune că eXstrVCta P/astore/ D/omino/ Paulo În cursul revoluţiei, în noiembrie
diaconul Coresi ar fi folosit tipografia lui Bognero O/ppidi/ P/rivilegiati/ Consule 1848, Reghinul Săsesc este jefuit şi
Honterus pentru tipărirea cărţilor sale. D/omîno/ M/ichaele/ Loesch, Aedilibus incendiat de armata revoluţionară. Pe
Honterus vizitează şi Reghinul Săsesc, Samuele Croner et Zacharia Schuler". lângă multe case a ars şi şcoala de băieţi
unde are discuţii constructive cu Descifrarea cronisticonului reda construită în 1822, precum şi primăria. Au
comunitatea săsească în vederea MDCCLXVVVIII = 1778. Un cronisticon fost distruse arhivele acestora, cu
reformării bisericii. Se poate presupune că sau o cronogramă este o frază unde documente de nepreţuit, care lasă un mare
a vizitat şi şcoala din turn. Saşii reghineni literele, care sunt şi cifre romane, sunt gol în istoriografia oraşului şi zonei
vor adopta reforma luterană, în mod scoase în evidenţă prin scriere cu iniţiale, reghinene. Aceste două clădiri n-au mai
democratic, prin vot unanim, în anul ce înşirate redau anul respectiv. Şi putut fi refăcute şi au fost ulterior
1551. Biserica devine această şcoală devine destul de repede înlăturate.
evanghelică. Saşii se vor neîncăpătoare. De aceea, se va construi în După acest dezastru, populaţia se
identifica întrutotul cu această biserică, ea anul 1822 o nouă şcoală în nord-vestul înghesuia în casele rămase oarecum
va deveni pentru ei biserica naţională. zidului de apărare, lângă Clădirea intacte şi în bordeiele săpate în pământ.
Trecerea unor comunităţi săseşti (cum ar primăriei vechi; primăria fiind construită Trebuiau luate măsuri urgente pentru
fi cele de la Cluj, Dej, Lona Săsească, în 1803. Aceasta este şcoala de băieţi de şcolarizarea copiilor. După multe strădanii
Feneşu Săsesc) la calvinism a dus, pe patru clase. În anul 1835 s-a anexat o a s-au găsit unele încăperi, dar împrăştiate
termen lung la introducerea limbii de cult cincea clasă. Pe frontispiciul noii şcoli se în tot oraşul. Câteva luni şcoala a
maghiare şi la asimilarea comunităţii afla o placa din piatră cu inscripţia: funcţionat în trei încăperi din "Ballhaus",
respective. În anul 1619 apare un SCHOLA MUSIS REGENIENSIBUS unde a fost instalată şi primăria. După
regulament şcolar scris în limba latină, SĂCRA PAROCHO CZIRNER întoarcerea, pentru scurt timp, a
structurat în trei capitole: primul capitol CONSULEQUE HELVIG QUINTA revoluţionarilor în 1849, elevii au trebuit
se ocupa de şcoală, al doilea de biserică, AUGUSTI ESTRUCTA. Ceea ce să părăsească încăperile. Pentru a şcoli
iar în al treilea sunt enumeraţi preoţii. înseamnă, aproximativ: “Şcoala dedicată copiii, au fost amenajate, în mod
După această dată nu se mai găsesc ştiinţelor din Reghin, construită la 5 provizoriu, trei încăperi în ruinele
documente privind şcoala până în secolul august sub parohul Czisner, primarul primăriei. Două clase au fost instalate în
al XVIII-lea, ca urmare a dezastrului din Helvig”. vechea şcoală de băieţi, care între timp a
1848 când arhivele au ars. Vechea şcoală În 1829 se înfiinţează o a doua clasă servit ca locuinţă pentru cadrele didactice.
din turn devine neîncăpătoare din cauza de fete. În lipsă de spaţiu, şcoala trebuie Rectorul Josef Wilhelm Bogner părăseşte
creşterii populaţiei şi prin frecventarea să funcţioneze într-o casă particulară, o şcoala, în locul lui fiind ales, în
acestei şcoli de un număr tot mai mare de situaţie nesatisfăcătoare. Prin contribuţiile septembrie 1849, Stephan Roth, originar
copii români şi maghiari. Dacă satele şi cetăţenilor germani se cumpără un teren din Petelea. Era evident că din propriile
oraşele săseşti erau “locuri incluse”, adică în sudul zidului de apărare. În anul 1832, puteri comunitatea săsească şi biserica
cetăţenilor de altă etnie le era interzisă şcoala, cu două clase şi cu locuinţa evanghelică - şi ea foarte afectată - nu
cumpărarea de pământ şi stabilirea lor dascălului, construită de meşterul Fr. puteau construi o nouă şcoală. Au început,
acolo precum şi accesul în bresle. În Conrad, a fost dată în folosinţă. Clădirea a ani de-a rândul, demersuri pe lângă
schimb, şcolile lor erau deschise tuturor. rezistat, cu modificările din anul 1862, autorităţi pentru acordarea de ajutor, dar
Într-o lucrare dedicată istoriei Mureşului până în zilele noastre. Este clădirea de pe eforturile au rămas fără succes. Atunci, ca
Superior, istoricul Vasile Netea descrie strada Călăraşilor, azi devenită secţia în multe alte situaţii dificile, în adunarea
şiretlicul cu care comercianţii aromâni, germană a actualului gimnaziu de stat comunei evangelice din 27 iulie 1861, s-a
veniţi din Macedonia, au dobândit, "Augustin Maior". hotărât ridicarea, din resurse proprii, a
împreună cu românii în frunte cu Petru Cum era organizată şi ce se preda în unei şcoli de tip superior şi anume o
Maior, un teren viran în Reghinul Săsesc, şcoala de băieţi aflăm din protocolul şcoală reală (Realschule).În acest scop se
unde a fost clădită, pe urmă, o biserică vizitei speciale episcopale din anul 1840, prelungeşte clădirea şcolii de fete spre sud
romano-catolică de piatră. Şcolile respectiv 1847. Şcoala avea două secţii şi se adaugă un nou etaj.
germane au fost frecventate de copiii elementare:o clasă latină şi două clase
români şi maghiari, în lipsa şcolilor cetăţeneşti (Bürgerklassen). În prima HANS GANESCH

51
Biblioteca Babel deodată sânii
braţele cu dorinţa lor
încercuindu-ţi mijlocul
(Luxemburg) iubiţilor mei
braţele tale ce m-au sfâşiat
deschizând cu sângele
o grădină şi cu sămânţa lor
de culoarea nopţii ce m-au lăsat să mă vindec
visatei tandreţi şi m-au făcut să mă alătur
primei femei
mă fac ochii să-nchid
în speranţa iubiţilor mei
de a-ţi vedea mai bine chipul ce mi-au acoperit
de-aţi auzi mai bine trupul
tăcerea cu răsuflarea lor
ca să păstrez ce m-au trezit
la nesfârşit în bucurie
această amintire. ce m-au făcut să ador
Colette Mart s-a născut în 1955, în jocurile
Luxemburg. A urmat cursuri de jurnalism O rază de lună copiilor fără vârstă
şi comunicare la Universitatea Liberă din (mamei mele)
Bruxelles, continuând să se perfecţioneze iubiţilor mei
la Institutul de Studii Europene. A lucrat
Va rămâne din tine ce m-au surprins
mai întâi la Bruxelles, apoi la Heidelberg,
ca jurnalist independent. Din 1984
o rază de lună cu ritmul
lucrează în Luxemburg. Scriitoare dragostei
polivalentă, poeta este o prezenţă ancorată în povestea noastră ce m-au atins
dinamică şi în domeniul administraţiei şi până la acest ultim gând cu dorinţa lor
al politicii. Autoare a cinci cărti de înainte de a te reîntâlni
nuvele, poezii, eseuri. Poezia ei, iubiţilor mei
profundă, fără artificii retorice, aliază servind ca o pânză de fundal ce m-au făcut
simplitatea cu generoasa rostire a unor privirii noastre spre lume beată
adevăruri umane ignorate în epoca
şi modului nostru de-a evoca de toţi bărbaţii pământului
noastră.
Colette Mart este preşedinte al Asociaţiei
această lume copiilor noştri.
Poeţilor din Luxemburg, reprezentându-şi iubiţilor mei
patria la diferite festivaluri literare Va rămâne din tine de o privire
europene, printre care şi la Curtea de o rază de lună de o mângâiere
Argeş, în 2010. de o îmbrăţişare
ce supravieţuieşte
Braţele tale până în ultima clipă aceste câteva cuvinte de dragoste
lumină noapte
Să simţi deodată a micilor tăi copii Ploaie de gheaţă
în mijlocul luminii albe şi a lor cuvinte amintire
râsete zgomote ce te vor face să rămâi în suburbiile
şi tăcerea ta printre noi oraşului
apa
să simţi multă vreme încă, după tine. este prea rece
la mijlocul unei vieţi ca să-ţi speli
suferinţa gravând iubiţilor mei trupul
pe chipul meu după dragoste
anii săpând iubiţilor mei
în pielea mea ce mi-au deschis aş dori
lăsându-se grei gura într-o clipă
pe gura mea surâzătoare cu limba lor să simt pe faţă
sub cerul greu o ploaie de gheaţă
să simţi al unei veri ca să-i găsesc
în mijlocul amintirilor pe cei pe care i-am iubit
scurte îmbrăţişări iubiţilor mei să le ating
şi-amprenta lor ce au făcut să-mi respire pielea
dulce şi crudă pielea cu degetele
vorbind de o dorinţă îndepărtată sub căuşul mâinii lor într-o sudoare rece.
încercuindu-ţi trupul şi visele care mi-au iubit părul Traducere şi prezentare de
cu degetele lor ION CRISTOFOR
să simţi care mi-au ridicat

52
pentru a da explicaţii, iar tata, în
mână cu puşca de vânătoare, a ieşit să
ne apere demnitatea călcată în
picioare de dirigintele meu ateist, cel
„Dumnezeu m-a ajutat să vin care a pornit scandalul. Totul s-a
Acasă” (I) terminat cu bine, datorită loialităţii
- De unde vine în lumea aceata directorului şcolii şi talentului
zbuciumată profesoara Tatiana diplomatic pe care-l avea mama, care
Doibani? ştia să potoale orice scandal.
- Ca şi majoritatea chişinăue- Dirigintele meu din fericire a hotărît
nilor - din sat, la concret din Taraclia. să plece, poate nefiind mulţumitde
Acolo m-am născut, am copilărit şi avea soţie profesoară. Domnul stie de felul cum s-a rezolvat cazul nostru, ar
am prins aripi de zbor. Dar nu în ce se făcea acest fals, cred că mai fi vrut s-o vadă pe mama în afara
Taraclia găgăuzilor, ci a Căuşenilor. puţin din convingere şi mai mult şcolii. Familia, însă a hotărît ca noi
Mă trag din două familii get-beget dintr-o frică firească de a nu fi să fim îndepărtaţi de biserică şi astfel
basarabene: Neculcea, după tată şi Si- împotriva Lui Dumnezeu. Astăzi îmi să se liniştească spiritele ajitate
listrari, după mamă. Am în rădăcinile amintesc cu mulţămire că mama mea împotriva mamei la şcoală şi să fie
mele bunei cu multă credinţă şi înţe- n-a susţinut lecţii de ateism în faţa mai puţine ispite pentru tata, care era
lepciune, rugători în faţa Domnului şi sătenilor. Eu cred că era o supunere un om destul de direct şi uneori
părinţi care au trecut prin această formală din partea societăţii, pentru imprevizibil, în special dacă era vorba
viaţă cu multă dragoste de muncă şi că oamenii în sufletul lor nu erau atei, de demnitate. Nu a fost greu de
de pământ, cu multă demnitate si ci păstrau credinţa strămoşească. realizat îndepărtarea noastră de
spirit deosebit de dăruire. Dacă profesorii şi-ar fi îndeplinit biserică, pentru că întreg sistemul
- Când L-aţi primit pe Dumnezeu întocmai obligaţiile pe care le social era orientat la ateism şi buneii
în suflet? Îmi spuneaţi într-o con- impunea statul sovietic în acest sens, noştri, unicii care se luptau pentru a
vorbire prealabilă că mama dum- atunci Doamne fereşte ce putea fi! Ne păstra credinţa în noi până la urmă au
neavoastră a fost şi ea profesoară, pierdeam cu toţii, pierdeam însuşi fost nevoiţi să accepte ca noi să nu
dar în perioada sovietică cadrele fiinţa noastră. Cât despre revenirea mai mergeam cu ei la biserică, decât
didactice erau obligate să spună că mea la credinţă, aceasta s-a făcut până la poartă, pentru că pe bunica o
„religia este opium pentru popor”, atunci când am conştientizat cât de dureau picioarele şi trebuia cineva s-o
după fraza lui Lenin. rătăcită sunt duhovniceşte şi mi-am susţină la mers. Bunelul fiind la
- Pe Dumnezeu L-au primit dorit să fiu cu Dumnezeu. În ciuda datorie n-o putea însoţi, de regulă
strămoşii mei, eu din păcate sunt cea faptului că am crescut într-un sistem acest lucru îl făceam eu. Pormean
care L-am pierdut pentru o bună parte ateist, totuşi am avut fericirea să mă dimineaţa foarte devreme de acasă ca
a vieţii mele. Nu pot să judec pe trag dintr-o familie în care a existat o să ajungem la timp şi trebuia să aştept
nimeni, fiecare a luptat cum a putut. temelie solidă a credinţei. Buneii mei la sfârşitul slujbei la poarta bisericii
Părinţii mei, cu toate că nu mi-au dat pe linia tatălui: Toader şi Axenia ca s-o conduc pe bunica Axenia
o educaţie vădit creştină, nu L-au Neculcea, erau oameni foarte înapoi spre casă. Despre Dumnezeu,
negat niciodată pe Dumnezeu şi au credincioşi. Bunelul conducea strana în casa bunelului se vorbea mult, ca şi
respectat cel puţin tradiţiile creştine, la Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail mai înainte, era tema care stătea în
chiar dacă mai mult pe ascuns, dar şi Gavriil din sat şi citea Psaltirea capul mesei, dar fără de Biserică,
aşa au fost timpurile. Într-adevăr, pentru nevoile sătenilor. De aceea de ruptura în noi a fost inevitabilă.
învăţătorii erau obligaţi să facă lecţii multe ori cât am fost copilă, în special Treptat m-am depărtat de la cele
de ateism nu numai în şcoală, dar şi până la şcoală, petreceam duminicile duhovniceşti la vârsta când încă n-am
în societate. Şi dacă în clasă erai în strană, ascunsă după steaguri, ca să izbutit să conştientizez credinţa şi să-
numai tu cu elevii şi puteai cel puţin nu mă vadă nimeni şi să nu-i facem mi formez un sistem de trăire
să nu vorbeşti împotriva lui probleme mamei la şcoală. Ruperea duhovnicească. Sistemul în care m-
Dumnezeu, pe hârtie însă trebuia să mea de biserică s-a făcut prin clasa a am măcerat ulterior mi-a injectat
demonstrezi aşa numita „activitate de IV-a, când s-a pus serios problema: concepţii şi trăiri cu totul diferite de
iluminare a maselor”. Tatăl meu, care sau copii la biserică, sau mama la cele fireşti pe care le aveam genetic
era sef de brigadă în kolhoz, semna la scoală. La una din slujbele sădite în mine, care care aveau ca
sfârşitul lunii confirmări fictive de duminicale eu cu fratele n-am rezistat temelie valorile credinţei neamului
predare a lecţiilor de ateism nu numai limitele stranei şi ne-am permis să ne strămoşilor mei. Îmi aduceam aminte
pentru mama, dar şi pentru toate facem văzuţi prin biserică, unde mai de Dumnezeu doar atunci când îmi
prietenele ei. Aceste lecţii figurau erau şi alţi copii, dar nu ai era foarte greu. Fără Dumnezeu viaţa
doar pe hârtie, în realitate puţini erau învăţătorilor. A doua zi la şcoală am este plină de probleme, şi eu, ca şi
cei care se încumetau să citească în fost supuse unei adevărate maltratări: mulţi alţii, le-am avut destule. Însă de
sat astfel de lecţii Procedura de mi s-a scos cravata de pioner şi eu fiecare dată cănd mă împiedicam de
semnare avea loc chiar la noi acasă şi împreună cu prietena mea, care fusese pietrele vieţii în memoria mea răsărea
destul de deschis, pentru că eram la şi ea la biserică, am fost mustrate în îndemnul bunelului de a mă ruga:
curent şi noi, copiii. Cred că aşa faţa clasei şi excluse de la lecţii Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui
proceda nu numei tata, dar poate şi pentru acea zi. Mama a fost chemată Dumnzeu, miluieşte-mă pe mine
preşedintele kolhozului, că şi acela la direcţie raională de învăţământ păcătoasa! Şi Lui Dumnezeu i s-a

53
făcut milă de mine şi a binevoit să mă diverse cătune înfundate din Rusia, - Ce părere aveţi despre predarea
întoarcă la El. Întoarcerea însă nu neştiind istoria adevărată a religiei în şcoală? Ministerul
ţine doar de noi. Dacă era doar de la neamului nostru, fiind interzis Educaţiei hotărâse să introducă de
mine, rămâneam în întuneric şi mă adevărul să iasă la lumină în acea la 1 septembrie curent religia doar
pierdeam cu totul în păcat şi perioadă de teroare comunistă. facultativ, am auzit că a fost pre-
necunoaştere. De la noi ce cere doar - Nu toate categoriile de militari au lungit terminul de la 1 octombrie.
una: dorinţa de a reveni. Anume pe fost asigurate bine din punct de - Am o părere foarte clară cu
aceasta am avut-o plantată în suflet vedere material, depindea în mare privire la importanţa religiei ca
din copilărie de dragii mei bunei, masură unde se satisfăcea serviciul obiect de studiu în şcoală. Aş vrea ca
pentru că însăşi revenirea nu este militar: daca în ţară, în mod cinstit religia creştină ortodoxă să fie un
doar pe puterea omului. Omul nu mare avere nu faceai. Era o istorie pe obiect cu nimic mai prejos decât
poate face acest lucru fără voia şi toată Uniunea Sovietică, falsificată şi matematica, limba sau istoria.
ajutorul Lui Dumnezeu. Îi mulţumesc ateizată, şi asta, din păcate, am Copilul are dreptul să cunoască şi
Domnului că a căutat la mine cu predat-o timp de vreo 10 ani, cât am acest domeniu al experienţei umane,
toată nevrednicia mea. Eram foarte locuit in Ucraina. Când însă ne-au cu atât mai mult, că este o moştenire
conştientă de lucrarea care a făcut-o transferat la Orientul Depărtat, acolo pozitivă, valorică. Consider
Dumnezeu cu mine la întoarcerea câţiva ani n-am lucrat în şcoală. Am instruirea şi educaţia religioasă un
mea şi mi-am deschis sufletul fără revenit la pedagogie după 1992, deja modul important în opera de formare
rezervă înaintea Lui. Poate de aceea în Moldova şi în noul context istoric. a personalităţii umane. Omul nu
am şi primit atât de profund cuvântul - Când aţi simţit că trebuie să poate exista fără credinţă. Se
cel de mântuire al Lui Dumnezeu. În veniţi Acasă, deşi casa propriu zis, conştientizează sau nu acest fapt,
ciuda păcătoşeniei mele, mi s-a dat nu vă aştepta? credinţa rămâne a fi nu numai partea
calea de întoarcere prin poezia - Stiam în fiece clipă că ne vom integrantă a umanităţii, ci şi
duhovniceacă. A fost un covor pe întoarce Acasă, în Moldova. La zece modalitatea de bază prin care se
care mi L-a aşternut Dumnezeu ca mii de kilometri, în regiunea asigură legătura lui cu esenţa
să păşesc spre El, o podea, ca să nu Habarovsc, această finalitate a vieţii a primordială - cu Dumnezeu. Aşa
mă prăbuşesc în infernul pe care l-am devenit foarte clară, dar şi foarte cum personalitatea umană presu-
construit sub picioarele mele prin durută, pentru că nu numai noi ne pune, pe lângă multiplele facultăţi
necredinţa mea. Asta este Crucea doream acest lucru, ci şi mulţime de ale inteligenţei şi cea a credinţei,
Domnului, Dragostea Domului, ofiţieri ruşi, şi alţii de tot soiul, lipsa instruirii şi educaţiei pentru
Lumina, care se revarsă peste toată Moldova considerându-se un loc credinţă favorizează apariţia unui
lumea fără deosebire, Inima care privelegiat pentru pensionarii militari. sector profan în sistemul de inteli-
aşteaptă şi primeşte pe tot omul. Nu De aceea perioada războiului din genţă umană şi persoana poate devia
este de loc uşor, dar El te duce de la Transnistria a fost cel mai prielnic spre forme vulgare ale credinţei,
început în braţe, aşa cum îşi duce moment ca să ne putem întoarce şi fenomen pe care il avem în civiliza-
mama pruncul, apoi te ia de mână ca noi acasă, când Moldova nu mai era ţia contemporană. Am în vedere neo-
să nu cazi. În special atunci când vine atât de râvnită pentru străini, ea a păgânismul, ceea ce duce la degene-
înţelegerea cine eşti tu şi cine este rămas să fie doar a noastră. rarea credinţei în om şi pier-derea
Duumnezeu, când te vezi praf al - Ce momente revelatoare v-a legăturii lui cu Dumnezeu, cu eter-
eternităţii, dar vrei să devii fiu al Lui determinat să scrieţi poezii sacre, nitatea. Fără această legătură omul
Dumnezeu. Mare ajutor am primit dedicate lui Dumnezeu şi riscă să piardă calitatea sa de om.
când am cercetat vieţile sfinţilor, şi în locaşurilor sfinte? Cât priveşte problema pur
special viaţa Sfântului Siluan Atonitul - Atunci când mă doborâse de tot pedagogică, adică concepţia,
– Sfântul Iubirii. Cred că există încă dorul de Acasă, după 1988. Eram în curricula, literatura didactică,
multă lume care are rezerve în ceea ce Orientul Depărtat când m-am văzut cadrele - este o problemă de natură
priveşte întoarcerea la Dumnezeu, atât de departe şi atât de rătăcită, încât investiţională. Dacă societatea
anume din frica de a se conştientiza mi se părea lumea din jurul meu cu inclusiv Statul, inclusiv Biserică ca
praf al eternităţii. Duşmanul princi- totul străină, şi L-am rugat pe instituţie religioasă, ar conştientiza
pal al zilelor noaste este orgoliul, care Dumnezeu să mă ajute să revenim real importanţa educaţiei religioase
s-a ciubărit chiar în miezul, în esenţa Acasă în Moldova şi El mi-a dat mult şi ar înţelege că este vorba de viaţa
noastră, dar creştinii adevăraţi au mai mult decât am cerut. veşnică a omenirii şi a fiecărui om
acest curaj de a păşi în cunoaşterea - Cât de des faceţi pelerinaje la în parte, valoare cu care nu se poate
propriei persoane... şi Dumnezeu le mănăstiri şi cine vă însoţeşte? compara nimic din ceea ce putem
compensează golul în identitatea lor - Mergem la mănăstiri atât de des vedea în această lume, ar da toate
cu Iubirea Lui nemărginită. pe cât sunt posibilităţi. Merg singură, comorile acestei lumi trecătoare
- Aţi peregrinat împreună cu merg cu prietenii sau cu elevii, dar cel pentru fortificarea credinţei în om,
soţul militar ani buni prin fosta mai mult prefer să merg cu familia, şi aşa cum le dă, de fapt, pentru lucruri
Uniune Sovietică. Deşi se considera în special cu soţul Nicolae. Drept că pe care le consideră importante.
că ofiţerii sunt o categorie mi-aşi dori să merg mult mai des, îmi Lumea de azi nu consideră credinţa
favorizată din punct de vedere place atmosfera de la mănăstiri. Parcă valoarea cea mai importantă,
material, aţi fost nevoită să predaţi nu fac nimic deosebit, dar după ce valoarea salvatoare a vieţii – asta-i
istoria Uniunii Sovietice pentru a vizitez o mănăstire mă simt împlinită. problema principală.
vă întregi bugetul de familie în RAIA ROGAC

54
Sunt apropieri ce se Poem urban
constrâng atât de bine
I.
Sunt apropieri ce se constrâng atât
de bine Dacă aş conta cât merit
că între cei ce nu se mai ating în pat să contez în ţara asta aş
apare faleză linişti întâi oraşul cu miros
şi ei de fapt se despart de la alge. de miere şi urină. Da,
Bucureştiul, care altul? Aş
Cineva se ştie desigur că a mototolit pansa ambuteiajele javrelor
ziare de maşini cu boxe uriaşe
toată noaptea pe un teritoriu pătrat căţărate pe blocuri, la care-
dintre glicemie şi groapă, evident aş difuza un fir de iarbă.
Milioane de megafoane pe
că pescarii de pe mal au violat stuful toate blocurile, le-aş folosi
cu osârdie până l-au făcut nai orgă consumând curentul Casei
să vină făpturile divine ale mării să Poporului, pe care, părăsită,
zică ar creşte mii de negi. Negi
Irina, o veche contradicţie şi măceşe. Caută-te pe
nu vă mai frecaţi pantofii de trotuare, spate, negi sau măceşe?
produceţi dragoste şi în patriile crimei Irina, eşti muzeul satului pentru că Negi sau măceşe să fie
nisipul are bule de benzi desenate ce întrebarea mama sau tata?
eşti strâmtă,
zic La care renunţi să nu
acolo totdeauna lui dumnezeu ştii care unu din unu plus
albul acesta va ninge cândva dar bisericile i-au rămas mici unu face doi?
iarăşi l-am compromis şi am murdărit şi îşi încalţă cu ele fraţii copii,
zăpada măcar ei pe rând să poată merge la II.
înainte să cadă. E în zadar orice crimă şcoală,
acum. Ştii cine nu sunt eu?
el preferă să rămână prost şi Nu sunt exact aceia care sunt
neumblat pentru contradicţia sânilor jumătăţi de oameni pe
Corpul tăi jumătăţi de cartof chel, pe
pe care mi-i serveai în căni jumătăţi de lămâie oarbă
Corpul femeii dimineaţa. Uite că încă nu e de glumit sau jumătăţi de ţigări, dar
mirosea a grevă, jumătăţi de oameni, fabrică
cum într-o casă la ţară e suspect să
înconjura un gol de parcă încă unghii, fabrică încă păr
nu vezi o biblie mai mult decât şi mai au iluzii că ele-s o
spăla locul pentru o minune
cum se întâmplă deseori să vezi atâta pământ şi să te bursă. Nu sunt exact aceia
înainte de oricare gândeşti la moarte. Sunt noapte mai pentru care Dumnezeu se
înnebunire organizată. multă în cămări, lasă fumat numai fiindcă
borcane legate cu corzile vocale ale femeia are în pântece o
Corpul femeii scrumieră rotundă.
celor muţi, Irina, ai dormit pe o
mirosea a păruială
radieră şi ai albit, pielea ta a irizat
de lepre care s-apuce
o singură carne şi laptele negării ce chiar ateii îl predau. III.
între ele încăpea fix Am scris lângă tine poeme ca să te
un cântec îngropat în mimă. umbresc, să te umbresc să te văd, dar O linie continuă
iată că încă eşti muzeul satului, acolo contaminată de chiar
Corpul femeii liniştea ei, da, atâta, în rest
unde sălbăticia frumoasă e domolită
mirosea a toate corpurile oraşul luminează cu
de biletele de intrare care sunt scrise descărcările de forţă a
femeilor când ea şi-a
ieşit din fire şi atunci exact, tiparul n-a fugit, tiparul nu s-a rugăciunilor, carton în
s-au desfiinţat graniţele dezbrăcat să facă dragoste pe câmp cu carton stăm în boxa aceasta
literele sale, Irina. trimiţând şobolani mesageri
Tiparul a fost acolo o operaţie pe înzăpeziţi în plasticitate.
astfel încât singurele Rahatul e singura mâncare
creierul pentru care cineva ce rămâne rahat şi după,
permise au fost cele
a mâncat ieslea şi pentru care atât de decis să fii în viaţă
dintre oameni şi cartofi,
să se ştie ce e radiera are circumvoluţiuni şi ca rahatul, să nu te schimbe
de poftit şi ce e de mâncat. păcătoşi. nici proştii şi nici digestia.

DARIE DUCAN

55
Bigudiurile erau din plastic strâmb.
Cine avea de metal se putea considera
fericit. La coafor, când te uitai pe
geam, femeile arătau ca nişte marţieni
arestaţi, cu priviri terne, cu o mică
Astăzi părul poate fi vopsit oricând,
speranţă contra unui preţ mare:
oricum şi de toată lumea. În anii
„merită chinul fierbinte sub casca de
şaizeci-şaptezeci nu am văzut nici un
cosmonaut naufragiat, la ieşirea din
om cu părul violet, verde sau albastru.
coafor voi fi cea mai frumoasă!”
Mama îşi pieptăna cu mare atentie
Părul scurt era un semn de tinereţe,
părul, care îi ajungea până peste talie,
doar cele în vârstă îl ţineau strâns la
în fiecare dimineaţă. Un ritual ce
spate. şi paltoane din păr de cămilă, basmale
mirosea a curat de peste o jumătate de
Pe căruţele care treceau sâmbăta pe din kaşmir şi blănuri înnecate în
oră la care nu lipsea pieptănul din os,
la apusul soarelui prin cartier, din naftalină la alegere.
adus din R.D.G. pe care îl păzea cu
care se auzeau strigatele precupeţilor Biserica Lutherană era un fel de
sfinţenie.
călători, ce opreau aerul şi praful de paradis al moliilor, o bursă de
Îl peria apoi cu o perie cu griful
pe stradă, erau femei îmbrăcate paltoane şi un schimb permanent de
(mâner din lemn la vechile perii de
colorat, cu părul lung, împletit în cozi marfă de la „pachet”.
păr) şi lacul crăpat şi scrisul şters
negre, groase şi legate cu funde roşii. Occidentul apărea şi el din când în
primit de la Tante Gode (naşa de
Şi azi ne-am putea întreba: oare ce când în poveştile celorlalţi, în şoaptă
botez), - care la o vârstă
uleiuri misterioase foloseau pentru a şi cu o mare admiraţie, când vreo
matusalemică avea voie să plece
avea atâta frumuseţe de păr? În nici Tante revenea din Germania sau
anual la unele „Tante” la Boston, - iar
un caz ape bulgăreşti sau cele ce sunt America şi împărţea punguţe cu
cand mama nu mai putea respira de
azi prin rafturile sterile ale mallurilor. nimicuri bine mirositoare. Şi mai
atâta mişcare, îl prindea cu multe
Ardealul era o lume la fel de apărea din „pachet”, care apoi dădea
agrafe - precum un jongler sau cofetar
departe de viaţa din Bucureşti precum „ocolul oraşului” aş putea spune, pe
care îşi stăpâneşte meseria, - în formă
era cam toată străinătatea şi nu apărea la doctori, dentişti, croitorese,
de melc, în spatele capului: o tradiţie
decât în poveştile mamei. profesori şi meditatori, adică peste tot
ardelenească.
Nu am văzut la Biserica Lutherană unde puteai da o „atenţie de la
Era cel mai lung păr pe care l-am
nici o Tante din Ardeal cu permanent pachet”, „de dincolo”….adică din
văzut în copilărie.
sau fără o eşarfă înfoiată la gât. Unele străinătate, de preferat occident, şi în
Femeile din cartier îşi făceau per-
chiar primeau pălării bavareze de la cel mai rău caz din Rusia sau
manent, toate la fel, creţe şi vâlvoi,
rude, cu pană la pălărie după tradiţia Bulgaria.
iar unele exagerau la finele săptă-
bavareză. Atunci să fi auzit şi văzut Cei ce veneau din Ardeal şi treceau
mânii cu aşa numitele colonii sau apă
râsul umflat pe sub bănci al copiiilor, pe la Biserica Lutherană nu împărţeau
de trandafir bulgărească, încât te abţi-
îmbrânciturile mamelor, cu ochii ţintă nimic. Stăteau sfătoşi la masa noastră,
neai să nu cobori la următoarea staţie.
la popă, care nu ştiau de ce râdem. povesteau cum că merele acolo la ei
În Ardeal parfumul cel mai des
Preotul trebuia să-şi dea o mare erau mult-mult mai mari decât cele
întâlnit a fost 4711. Nu exista pervaz,
silinţă în zilele când apărea câte o din Regat, iar oile mult mai albe,
sertar sau noptieră să nu fie patrulate
Tante cu pană sau gulere cu picioruşe fetele mult mai grase, adică totul era
de sticluţe mai mari sau mai mici,
de la diverse rozătoare, din care în „mult mai”.
unele chiar pitice, cu marea inscripţie
plină slujbă apărea o molie Verii mamei au fost o dată la noi
„4711 Kölnisch Wasser”, iar literele
sătulă…… înainte să plece definitiv în Germania
erau atât de curbate că la început
Noi copiii încercam să o prindem, la unchiul mamei, Onkel Andreas,
credeam că sunt mâzgălituri.
ne alegeam cu câte o palmă scurtă din care rămăsese după război în
De fapt era o imitaţie a scrisului
senin şi liniştea se lăsa din nou printre Germania.
gotic, pe care toate tantilele şi
băncile tocite de picioarele neobosite Ei au fost singurii care au adus cu ei
omamalele născute încă în Austro-
în ale credinţei. „honklich”, un fel de cozonac cu mult
Ungaria îl puteau citi.
Molia dispărea repede. Avea gulere mai multe stafide şi cu mult mai
Ce nu ştiam eu, era ca aşa se învă-
multe nuci decât cozonacii pe care-i
ţase la şcoală până târziu după “răz-
puteam cumpăra noi la alimentara din
boiul cu nemţii şi ruşii”: în gotică.
La Bariera şi de atunci am început să
Pe certificatele de naştere pe care
cred, că acolo în ţara aceea „Ardialul
mama le ascunsese pe raftul cel mai
nostru” chiar că toate erau mult mai
de sus din dulap tot în scrisul acela
mari şi lumea era mai veselă şi
cambrat era scris în cerneală neagră.
înţelegeam, de ce nu vor să aibă
Iară hârtia certificatelor nu era mică
contact cu Regatul, unde oamenii „ioi,
sau în formă funcţională, nu, era cât
ioi, meninche seminţe de floarea
un cearceaf. Pe ea erau înscrişi toţi
soarelui şi scuipe pe jos”.......
naşii – iar la protestanţi pot fi uneori
- Onkel Fredi, la voi seminţe nu
până la şapte! - fini, cei care au fost
există?
de faţă, date de naştere, doar, doar nu Foto: Casoni Ibolya, Veneţia, dedicaţie
s-or pierde din ochi pe firul vieţii. prietenului drag Alison Rowen

56
- Ba da, dar le-or mânca doar plachiuri, nu cumva să se tocească şi Apoi au apărut cele cu curent şi
paserile, că nu-s pentru oameni. să ne facem de râs. Uneori, când mă băieţii erau scalpaţi pe ceafă cât ai
Şi aşa am început să înţeleg ce-i cu lăsam trasă de mâna fermă a mamei, clipi din ochi. Tare mă bucuram în
„Ardialul lor” , unde se făcea mare auzeam plachiruile pe aleea proaspăt acele clipe că sunt fată. După ochii
diferenţă între oameni şi păsări, acolo spălată a parcului şi aveam impresia mici ai puştilor şi buzele strânse
unde se vorbea cu vacile precum cu că nu aud nici o diferenţă între pişcăturile treceau precis mai departe
oamenii şi duminica era sfântă, unde tropăitul cailor pe Şoseaua Măgurele de ceafă…..Mă întrebam dacă nu le-o
părul se purta melc de la căsătorie şi plachiurile care treceau unul pe fi frig, aşa cu ceafa goală, pentru că
până la moarte, pentru că de tăiat lângă celălalt. noi fetele toate aveam părul lung şi la
oricum nu se încumeta nimeni. Căruţele erau da, pe vremea aceea , şcoală purtam bentiţă.
- Moter, tu ai fost vreodată la coa- ca un fel de maşina mică. Cu ea Unele aveau bentiţe din stofă altele
for? am întrebat-o pe bunica mea, du- ajungeau ţăranii din împrejurimi în din elastic special, iar dacă aveai
pă ce intrasem la facultate şi doream zori de zi până în la Barieră de unde noroc, de undeva, cineva îţi făcea rost
să-i povestesc cum a fost la examene. mai departe se mergea în cărucioare, de o bentiţă din plastic, albă şi lată şi
- Nu, ce sa caut eu acolo la erai altfel decât ceilalţi.
Herrinen (doamne), care miros Când am ajuns la vreo 28 de
a dulap de haine, părul meu îl ani prima oară în Occident şi
ţin bine „unterm Tuch” (sub vedeam că tinerii vor să se
basma), aşa cum o făcut şi îmbrace la fel, n-am mai înţeles
meine Moter (mama mea). lumea. Noi cei uniformizaţi
Şi Moter a mea (bunica visam să avem cel puţin o
mea) se pieptăna în linişte di- pensă mai altfel decât ceilalţi,
mineaţa, avea o farfurie plină să nu purtam toţi aceeaşi
de agrafe fru-moase, unele din bentiţă sau bască, iar aici în
os, agat, chihlimbar sau plastic curţile şcolilor occidentale
maron, se vedea că nu erau de fetele vor să aibă toate jachete
la piaţă şi văzuseră mai multă la fel……
străinatate decât mulţi dintre Să nu mai vorbim că am
noi pe vremea aceea. întâlnit autobuze întregi de
Femeile după ce se căsăto- pensionare la „Kaffeefahrten”,
reau purtau o basma şi nu „călătorie în care primesc o
pentru că le-ar fi tras curentul. cafea şi se fac reclame”, care
Duminica aveau o basma mai aveau aceeaşi coafură şi acelaşi
scumpă şi mai groasă. Bărbaţii purtau furgonete sau se dădea ciubuc la permanent şi aceeaşi formă de
bască sau iarna căciulă din blană de poliţaiul din intersecţie şi se trecea pantofi……doar culorile difereau de
oaie. Rar câte un domn trecut şi până la piaţă. Dar unii nu dădeau or cele ale copilărie, şi parfumurile.
printr-o viaţă de oraş, avea şi o nu aveau or se gândeau că îşi sperie Deosebirile vestimentare erau rari-
pălărie de catifea, pe care o ştergea de caii. sime, când te gândeşti că purtam uni-
praf doar să o plimbe la biserică. În jurul pieţii era un cordon de formă, la care doar unele mame ac-
- Mama, bunica a murit, nu mai căruţe mai mici s-au mai mari si cai ceptau să facă o pensă, două, să se
trebuie să asculţi pe nimeni, îi cu un sac atârnat de gât din care întrevadă o talie, o oarecare formă
spuneam, când o vedeam în ultimii puteam mânca şi în spatele lor era un umană.
ani ce se chinuia cu spălatul, morman de paie ca să nu murdărească Bărbaţii aveau în semn de libertate
pieptănatul şi apoi cu prinsul părului, trotoarul, dacă îşi făceau nevoile. poate o buclă pierdută pe mijlocul
când se rărise, iar „coada de cal” nu Ochii cailor însă nu păreau trişti, ca capului. Unii mai în vârstă chiar o
se mai lăsa împletită şi întoarsă în cei pe care i-am văzut acum vreo treceau de pe o parte a capului pe
toate felurile. cinci ani, tot în piaţă, înainte de cealaltă şi o dădeau cu apă şi săpun să
- Acum eu i-am luat locul, zicea, aderarea la UE. După aderare caii au stea fixă până seara, fiindu-le ruşine
acum eu trebuie să fac ce făcea ea, ca părăsit Bucureştiul, iar propietarii lor, de pata de chelie din mijlocul capului.
să fie bine, va trebui să faci totul bine oameni cu bani şi fără carnet, şi-au Dar libertatea nu ajungea mai
aşa cum ai văzut la noi. cumpărat în loc de cai un şofer pe departe.
Bărbaţii nu aveau voie să aibă părul care îl strunesc acum cam cu aceeaşi Poate aceste detalii par ciudate, dar
lung. De barbă nici vorbă. „sensibilitate”. acum, când avem voie să purtăm pe
- Uite, un barbat care nu e tuns Să mă întorc la tunsorile copilăriei, cap ce dorim, am uitat acele vremuri
scurt e un bărbat leneş „ein Faulpelz” că iar m-am pierdut printre plachiuri în care, când auzeam:
(o blană leneşă în traducere cuvânt cu şi căruţele pieţii Rahova! - Să vii cu tata tuns la şcoală! era
cuvânt, dar care înseamnă pur şi Băieţii erau tunşi la fel, scurt, cu un semn că ceva nu e în ordine, şi nu
simplu „leneş”), ca un om care nu-şi breton mic, parcă tuns cu fierăstrăul şi doar cu ţinuta vestimentară sau că
face pantofii şi are tocurile tocite, tunşi impecabil pe ceafă. Maşina era cineva trebuie să se ducă la frizer.
adăuga mama uneori când traversam un fel de maşină de tuns iarbă, doar ANNI LOREI MAINKA
Cişmigiul. mult mai mică. La început erau fără Foto: Casoni Ibolya, Trepte spre
Tocurile noastre de la pantofii curent, aveau mânere metalice şi cred succes, din ciclul „Amintiri din
majoritatea făcuţi la comandă aveau că proveneau din Rusia sau R.D.G. copilărie”, VI

57
Al Treilea Termen Să zică : " vroiam sa ma înscriu la
filozofie , dar care e treaba cu Dan
Eu nici măcar nu fac parte din astea . Puric ?

Atomii mei sunt goi . Apogeul sinelui meu spălat de sine .

Până şi ştiinţa sau filozofia modernă Aparatul critic,
sunt argumentări apare aritmic,
iluzionate Artistul atipic ,
de un psyche imaginar. îsi arată bandajul .
Rateul optim pentru progres.
Sinele tau, să ştii , Artistului care transpiră stând la cozi
Deviza deviază în "ratează şi câştigi" interminabile .
e o iluzie. Dar nu uita : o poţi
controla . Câştigi şi câştigi " - Mi-e foame " zice Lev Tolstoi de
şi după ce pierzi ce câştigi undeva din ultima bancă . "
Să mai ştii că din nevoia de începi să visezi să câştigi din nou,
obedienţă
o poţi controla . mereu mai mult , conform planului .
(Segmentul 3)
Mistificarea vine tot din confuzie .
Obiectivitatea e antipodul trăirii . Cand te atinge o fantomă , e ca atunci
E infinit mai util aceluiasi psyche să când treci printr-o pânză de paianjen .
Ce scriu, va trebui contestat ca să fie umil . Pământul e gol , înlăuntrlu lui ,
prindă viaţă . Planeta Goya .
Adevărul ăsta nu e unul încăpăţînat .
Sfârşitul nostru a venit atunci cand
Imaginară Analogul lui e naiv şi răsfăţat frumuseţea a inventat ţipete , ca sa fie
ca o zonă ideo-senzitivă . văzută .
Pisicile au construit piramidele . ( Adică e ca mirosul bunicii ) Drumul pe care merg, duce oriunde .

Asta spune Sfinx : Obsesia finalităţii .
eu sunt tatăl tau , Cu pupilele dilatate
dar vezi tu , acum că te-am Frica de finalitate .
construit , trebuie să te distrug . Obsesii vorbite ,
Obsesia continuităţii . Formate din tot ce urmează ,
De ce ? Să aibe vreo importanţă ,
Sunt o statistică statică . formala .
Pentru ca ai genele mele şi la timpul
potrivit Acum emoţiile nu mai afectează Acest spectacol poate fi privit doar
o sa incerci sa mă distrugi .. gândirea . prin ochi de copil :
Pupilele dilatate şi tradiţionale .
Eu îmi sunt destul mie acum ,
tu nu esti acum . Oroarea de sistem naşte verificarea
Segmente (fragment)
lui
Pentru ca " sunt " şi tu încă nu eşti , (Segmentul 1) Explicaţiile sunt scuze ,
poate vei fi, poate nu vei fi. Proiectari şi Confirmări de sine .
Ţara rataţilor is now online !
Analfabeţi se lăfăie
Vei crede în mine fără să îţi treacă Să aflu ulterior că nu trebuie să îmi în cele mai delicioase " şocuri
vreodată prin cap fie ruşine că sunt român . culturale ".
Ci ca sunt om. .
Dacă eu exist , înseamna că tot e În digresiunea mea numărul unu ,
nimic . Zmeu în ţara rataţilor ! pot spune că suntem cu toţii
analfabeţi
La rândul meu, cultiv asta ... În Babilon
Pierdere / Câştig E digresiunea optimistă…
Puberi deficitari ,gata să imite modele Când ea apare , digresiunea numărul
Bine şi Rău : Alege ! sociale greşite ... doi nu mai poate avea rost
Să le placă să îngrozească . Ar anula optimismul
Noapte şi zi : Somn sau Trezire ! primei
Să zică: "nu ştiu , nu ma interesează".
Să zică : " poezie nu mai există " . ( prin lipsa substanţei de contrast ).
Sinteza cutremurelor tale interioare.

Al treilea termen e abandonul. KAZI PLOAE

58
toate schimburile ca băiatul doamnei
Franga, iar un coleg de-al mamei,
după ce s-au întâlnit la intrare, puțin
(I) după ora 8 dimineața, şi au semnat de
Se dedică doamnei Viorica sosire în condica de prezență, bucu-
Gramatopol rându-se că aceea încă nu fusese luată
I de conducerea instituției, a întrebat-o
Să fi fost pe la începutul anilor serios pe mama, arătând cu capul spre
‘60, printre primii, pe vremea când mine: „Da’ el nu semnează?”
căutam să învăț drumul spre şcoală şi Mama lucra la muzeu pentru că,
de acolo acasă. Sau, poate, să fi fost până când am ajuns eu la vârsta
un pic mai târziu, pe când terminasem liceului, a existat, de pe la sfârşitul
deja clasele primare şi mă pregăteam secolului al XIX-lea şi, cred, aproape absolut remarcabil, cu exponate uni-
să fiu luat în primire, la toamnă, de cu un veac înainte de înființarea cat, unele migălos reconstituite în la-
cei dintâi profesori, după ce patru ani Institutului de Arheologie din boratorul Muzeului, de către succe-
maternala grijă a doamnei (tovarăşei Bucureşti, cea dintâi formă organizată sorii autorului faimoasei monografii
...) învățătoare ne ținuse cu drag instituțional a cercetării ştiințifice despre Tezaurul de la Pietroasa şi al
departe de zarva şi trepidațiile arheologice din România, şi anume nu mai puțin ilustrului monument de
gimnaziului. Nu îmi mai pot aduce cu cultură clasică românească Pseudo-
Muzeul Național de Antichități
precizie aminte. kynegeticos.
(MNA), situat în imediata apropiere a
În tot cazul, ştiu că era vară. Noi Dar pe vremea pantalonilor mei
Institutului, respectiv pe strada fostă
luaserăm deja premiile cuvenite scurți, Muzeul încă exista, înconjurat
I. C. Frimu (azi, Henri Coandă), într-
primelor trei locuri pe clasă şi un corp impozant de clădire de sentimentul general al siguranței,
spusesem la revedere şcolii pline, boierească fin du siècle, cu etaj, dublă fie şi relative, pe care îl inculcă
până atunci, de dimineața la opt până curte (la intrare şi în interior) şi cu un înşelătoarea lipsă a oricărei bănuieli
seara târziu, tot la opt, de cravatele alt corp de clădire anexă, redus însă privind intențiile declarate ale
roşii de pionier (încă fără bordură ca dimensiuni, servind ca sediu conducătorilor de partid şi de stat. De
suplimentar de birouri pentru dimineață până târziu în seară mă
tricoloră). Pe timpul vacanței de vară,
angajații Muzeului. Era fosta casă jucam pe-afară, în ambele sedii, cu
din clasa întâi până în ultima de
şcoală generală, mama ştiu bine că Mavros, aşa cum aveam să aflu dintr- curți mai mult decât generoase.
schimba, cu precizie de ceas una din cărțile pe care le voi Intram înăuntru numai ca să-i spun
calendaristic, programul meu zilnic consemna mai jos. Curțile erau pline mamei că sunt pe-acolo şi să-i cer să-
de şcolar. Neavând cu cine mă lăsa de inscripții greco-latine, morminte mi dea voie să beau apă.
acasă, iar şcoală nemaifiind (muncile romane cu inventarul specific şi S-a întâmplat însă ca, sătulă de
patriotice pentru prichindei urmând a sarcofage etrusce, printre care mă plecările şi rămânerile mele
fi inventate abia în deceniul hlizeam eu din când în când. Spre prelungite prin zonă, unde-mi
subsecvent, odată cu intrarea țării în sfârşitul carierei ei de bibliotecară şi găsisem băieți congeneri mari
epoca ei de aur), mama nu a găsit documentaristă a Institutului, Irina amatori, ca şi mine de altfel, de fotbal
altceva mai bun pentru mine, şcolar Casan-Franga a scris o bine informată prin mijlocul străzii, mama să se
acum de vară, decât să mă ia, zi de zi şi, după câte ştiu, de atunci până supere odată foarte tare şi să-mi ceară
şi chiar şi-n miezul verii, cu dânsa la astăzi unică istorie a Muzeului. Care să nu mă mai mişc de lângă ea. Deşi
muzeu. Adică acolo unde lucra. avea etaj şi mumii. Mă apropiam de potolite, dar la nesfârşit prelungite,
Astfel că am păşit, chiar din ele numai în timpul zilei şi numai cu protestele mele n-au clintit-o cu un
primul an de şcoală şi din prima lui mama de mână. Undeva pe la sfâr- milimetru. Dimpotrivă, şi poate
vară, cu voioşie, cu încredere şi cu şitul anilor ’70, căutându-se perma- tocmai de aceea, mi-au fost aduse şi
regularitate, de mâna mamei dus, pe nent noi formule organizatorice şi de puse în față cărți de lectură pentru
poarta Institutului de Arheologie din personal cât mai eficiente, respon- vacanță şi, cu atât mai greu de
Bucureşti al Academiei Republicii sabilii factori de conducere ai Consi-
suportat, cel puțin pentru mine,
Populare, ulterior, Socialiste, liului Culturii şi Educației Socialiste
(CCES) – corespondentul în epocă al culegeri de probleme şi exerciții de
România, pe vremea aceea şi până nu
Ministerului Culturii de azi – au luat matematică. Ca loc de exil mi-a fost
departe de zilele noastre situat în
desemnată sala de lectură a bibliotecii
imobilul cu înfățişare de mic palat înțeleapta decizie de a desființa Mu-
Institutului, în subordonata apropiere
domnesc (ori cel puțin boieresc) de zeul ctitorit, dacă nu greşesc, de către
şi supraveghere a ochilor materni.
pe strada cu nume predestinat Nicolae Alexandru Odobescu în veacul prece-
Dânsa şi-a stabilit exact acolo, în
Iorga. La poartă mă cunoşteau deja dent şi îmbogățit ulterior într-un mod

59
bibliotecă, pe un scaun lângă mine şi Și mi-a tras un dos de palmă peste intervalele 1940-1962, respectiv
pe o durată nedeterminată, cartierul gură, ca să-mi arate şi aşa să țin min- 1962-1975, au fost și profesorii mei.
general. Necondiționat sprijinită în te ce aveam de făcut (ori, mai curând, Aceștia din urmă, comuni
acelaşi sens, plenar şi apăsat ce aveam să învăț să nu cumva să mai amândurora, odihnesc acum în pace.
educativ, de celelalte bibliotecare, fac) în viitorul apropiat. Pot mărturisi, însă, când dintre doar
doamna Nădejde şi, ceva mai târziu, Lucru care s-a şi întâmplat, pentru ai mei foști profesori ai Catedrei au
doamna Ana Belgun. o bună bucată de vreme. Până când rămas împreună cu noi atât de puțini,
În acele prelungite, fără o limită nu am mai rezistat, tot să citesc şi să încât o singură mână mi-ar fi de
copilăreşte previzibilă, zile şi săptă- tac, adânc sorbit de ochii vigilenți ajuns dacă aș avea impietatea să-i
mâni, ale şederii mele forțate în răco- cvasi-materni şi ai doamnei număr, că doi au fost cei cărora le
roasa şi mai ales întunecata sală de datorează aproape totul formarea
bibliotecare. Acum, în şoaptă (lecția
lectură, de la parter, a Bibliotecii In- mea intelectuală: Eugen Cizek și
fiind, în sfârşit, învățată), mi-am
stitutului, mi-a fost dat să văd un Mihai Gramatopol.
întrebat mama:
tânăr domn, cu elegantă servietă şi Primul mi-a fost profesor în sala
- Mamă, da cine e domnu?
ținută destinsă, cum intra de diminea- de curs și de seminar, mentor în pri-
Mulțumită că măcar nu i-am pus
ță devreme, zi de zi cam pe la aceeaşi mii mei pași științifici pe câmpul
întrebarea cu voce plină, ea mi-a
oră când îmi terminam eu micul dejun larg al literelor latine, și un adulat –
răspuns, tot şoptit, la ureche:
de care trăgeam cu disperare să-l cu mărturisire directă și ad personam
- Un tânăr învățat.
prelungesc, cum se aşeza mereu la – model întru știință, cercetare și
Luminat de explicație şi, totodată,
aceeaşi masă de lângă fereastra ce scris.
stimulat să încerc să pun şi alte
dădea spre grădină şi cum se scula de Cel de-al doilea mi-a fost și el
întrebări, sau măcar încă una, am
acolo numai ca să-şi strângă, fără gra- profesor, dar spiritual: călăuză și în-
continuat, într-o şoaptă din ce în ce
bă, lucrurile în servietă şi să plece, mai profundă: soțitor, formator de idei, inepuizabil
pentru că mai erau câteva minute şi se Și el are de învățat pentru vacanță? comunicator de știință prin toate lu-
închidea biblioteca. În tot acel inter- crările lui. Deși, fizic, nu ne-am în-
val nu se ridica de pe scaun şi, venind II tâlnit, din văraticele zile ale copi-
din lumina de afară în semiobs- Nu mi-am putut închipui – sigur lăriei mele, niciodată. Un model și
curitatea sălii, îl puteai lesne con- că nu atunci, când nu aveam vârsta, el, indiscutabil, magistral în sens
funda cu forma obiectului din şi de pe ci peste ani, reamintindu-mi mama etimologic, adică fundamental. Dar
care nu se mişca. Eu mai aveam câte întâmplarea, la vârsta studenției mele un model rămas, spre deosebire de
o slobozire de la mama prin curte (nu – că aveam să mă întâlnesc vreodată, cel dintâi, prezent exclusiv în pagi-
mai departe), el nu. Nici măcar capul încă o dată și de atâtea ori după nile cărților și ale revistelor, pagini
nu şi-l întorcea după fitecine se mai aceea, până în ziua de azi, nu cu din care s-a plămădit chipul de ne-
găsea să deschidă uşa şi s-o închidă Mihai Gramatopol, tânărul învățat, șters al unui savant, la a cărui umani-
repede la loc. Mă înapoiam din pauze ci cu opera lui și, mai cu seamă, cu tate vie și palpabilă nu am avut acces
şi tot acolo îl găseam. Printre cărți în spiritul acestei uimitor de proaspete, decât indirect. Savantul acela a fost
imperisabile, opere a lui. singurul care, pentru mine, a rămas
vraf, împrejmuit de alte cărți încon-
În ceea ce mă privește, am pentru totdeauna tânăr, înalt în spirit
jurătoare, acestea desfăcute la anumi-
te pagini, aplecat deasupra colilor terminat, ca și el, studii superioare de și vast în tot ceea ce cunoaște, in-
albe, scriind, citind. Ore întregi, zile, filologie clasică la aceeași secție a fatigabil intelectual în producerea
săptămâni, citind, scriind. Facultății de Limbi și Literaturi Stră- unei opere pentru care finețea spiri-
M-am întors odată, spre dispera- ine din Universitatea bucureșteană tului și profunzimea reflecției, am-
rea mamei, cu mingea la subțioară şi (cu o nesemnificativă diferență de bele dublate de o privire pe cât de
roşu pe toate părțile vizibile ale ironic-distantă, pe atât de sigură în
denumire a facultății, în intervalul de
corpului. Întunecimea sălii, în brusc evaluări critice și axiologice, erau
generație care ne desparte), după ce suficiente ca să te convingă, irever-
contrast cu orbitoarea lumină a
amiezii de vară, m-a făcut să mă absolvisem și eu, ca și el (în parte), sibil, că aveai în fața ochilor minții
reped spre mama cu o întrebare cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr”
și ai învățăturii pe ultimul savant al
aproape țipată: „Domnu nu mai e?” tot din București. Mihai Gramatopol Alexandriei antice. Pentru mine,
Mama mi-a înăbuşit cu palma pe gură a încheiat cu examen de licență așadar, Mihai Gramatopol a fost
continuarea oricărei alte mirări secția de filologie clasică în 1959, eu veșnic tânărul savant, așa cum mi l-
expuse cu glas tare. Singura dată fix peste douăzeci de ani, în 1979. O
au redat toată viața ochii copilăriei
atunci țin minte că tânărul domn şi-a parte dintre profesorii Catedrei de
mele înseși, într-o imagine-emblemă
ridicat privirile glaciale din cărți şi a Filologie Clasică, readuși în
prezentul etern de memoria afectivă de neșters. Pentru mine, dintre cei pe
schițat o întoarcere spre altceva: care i-am cunoscut, Mihai Grama-
a celui care a reconstituit, în dublul
- Domnule Gramatopol, vă rog să-l topol a fost ultimul alexandrin.
volum retrospectiv Gustul eternității
scuzați, a bâiguit mama. LIVIU FRANGA
(I-II, Brașov / București, 2006),

60
Dintre ierburi înalte te privesc mă-nclin vorbelor tale şi scriu eu nu mai fremătam nu mai ardea
zdrobind un fir de iarbă orbit de visul lor neîmplinit nimic în mine
în loc să te trântesc şi cu degetele calde
acolo-n ierburi se-aude iar tropotul cailor lor am apucat sticla rece din frigider
şi umbra ta să le strivească venind sosind trecând
trupul meu soarele să-l ascundă ierburi uscate rumegând în jur nici liniştea nu se mai auzea
şi-n întunericul de-o clipă scântei albastre înghiţind din
toate sevele pământului jeraticul *
să se nască din tine ce tremură peste lac
şi iată cum în loc de toate astea Ce uşoară este onoarea
şi cele pe care le ştiţi şi voi că noaptea aceasta fluture alb dus de vânt
trebuiau nu mai vine nimeni nori cumulus fără rost
să se întâmple tuşul s-a uscat pana-i tocită frunză uscat devreme în vară
eu doar ochii mei orbi continuă să pământ înţelenit de scaieţi
stau singur culcat între cer şi Onoarea se cultivă de mult
pământ corăbii bondoace-au purtat-o
zdrobind în dinţi verdele amiezii săbii lucitoare oglinzi reci
tu au lăudat-o ca pe apa rece
ai aştepta preţ de-o seară purificând mâinile pilatiene
până-n vară
totul s-a dus de râpă Onoarea coboară pe umerii
şi doar gândul că nu te-am izbit tăi dezgoliţi pentru altceva.
de lut şi de ierburi Onoarea se odihneşte singură
că n-am frământat cu mâinile tale pe hârtia albă pete negre
clipa cea răpede muşte? grăsimi? o literă?
clipa ce-a trecut din mine în jurul
de ierburi vadă
acum fără s-o spună *
clipa ce-ar fi putut de-aş fi vrut să
mă ucidă cum trec tot trec caii din vis
acum fără călăreţi Planoare
dar n-a fost aşa n-a fost să fie
eu Planoare – suspine
m-am ridicat peste câmpuri sus pe metereze cavaleri
inexistenţi… planoare – scâncete
orb şi neputincios ca pământul planoare – urlete
de sub tălpi câte planoare toate plâng numai din
ca iarba ce-şi ridica semeaţă lăncile Dumnezeu a dat să intre nori
numai şi numai ca să vă povestesc trupul meu era închis aripile lor albe
cu lacăt negru nevăzut de el aripile lor roşii
* a strigat şi s-a înciudat de aşa aripile lor albastre
întâmplare câte aripi de fluturi care abia de
Cine te poate înşela ajung
în acel loc deschis dând el să plece
abia atunci l-a auzit pe Dracu dincolo de coroana copacilor
şi luminat legiuitorule; de sub ele privirile
tu însuţi vei răspunde. cotrobăind
el era deja în mine şi râdea de sub ele suspinele
Eu nedumerit voi privi mânzeşte de sub ele lacrimile
încă o dată spaţiul acela Domnul a vrut să se întoarcă
s-o fi gândit să-l pedepsească intră-n pământ metroul suferinţei
în care libertatea părea ducând în adânc oameni mari şi
definitivă; iluzie strigi tu. sau să facă vreo minune
copiii lor
Ei ne privesc de dincolo cu mine? hă hă hă ei se mai joacă în nisip
de spaţiul sacru şi râd făcând tuneluri pentru mormintele
fără să ne înţeleagă; tu trupul meu fremăta gura uscată fluturilor
cel care ai făcut acest lucru grăia singură
inima zvâcnea ca după o partidă de o vară fierbinte
posibil ar trebui să poţi eu singur
schimba şi privirea mea. sex
tălpile mă frigeau tăiate de mirişti doar eu îmi amintesc trecerea lor
nevăzute trupuri plăpânde trupuri încinse
Caii din vis palmele îngheţate-mi erau inutil
călăreţii inexistenţi şi totuşi nu se întâmpla nimic de viaţă şi de moarte
cavalerii de pe ziduri abia atunci încetă râsul meu
pustia în jur cât să cuprind cu planoare şi fluturi
se duc şi vin de nicăieri
eu sunt singurul care-i văd privirea NICOLAE MARIAN TOMI
ochi fermecaţi fermecându-i pe toţi pe cer un norişor cât un bostan Foto: Casoni Ibolza, „Scaunele
eu cel chemat cronicarul lor doar liniştea păşea neauzită de aur”

61
de frig, ne înghesuiam sub acelaşi aşternut. Mă lua în
braţe, îmi băga mâna la sânişori sau...
- Sau la păsărică, între picioare...
- De unde ştii? Ţi-a spus ea?
(fragment din romanul cu acelaşi nume) - Nu, mă gândeam şi eu unde aş fi pus-o eu...
- De ce să nu fiu sinceră, îmi plăcea. Adormeam ca
M-am răcorit şi am ieşit în grabă din baie. În faţa
puiul sub cloşcă! Când am crescut mare, n-am mai lăsat-
oglinzii, Olesya parcă privea dincolo de ea. Totuşi, aveam
o. Îmi era rusine. În plus...
impresia că mă aştgeaptă. M-am apropiat şi am luat-o în
- O luai razna, te excita... Spune că nu am dreptate?
braţe. Ne uitam unul la altul în luciul argintiu. Pentru
- Of, iar ţi-e gândul la prostii? Domnule profesor!...
prima dată mi s-a părut că îmi seamănă. I-am sărutat părul
Tu n-ai văzut c-am fost virgină până mai adineauri?...
în timp ce i-am prins în podul palmei sânişorul din
- Mda! Şi ce e cu asta?
dreptul inimii. Nu s-a opus.
- Am aşteptat o viaţă să te găsesc pe tine. Să mă ai
- Îi vrei?
fecioară... Făt-Frumos! Mă, Făt- Frumos din dud! ...Că-
- Mă ameţeşti, nu ştiu ce să zic?! Parcă te cunosc de
mi vine să te mănânc!
când lumea şi totuşi,... enigmă.
- Nu! Ascultă-mă, Făt- Frumos din dudă! E, vezi? E
- Ştii că mi-e foame?
altceva! ...Şi Pupăza din tei! O mai mare potrivire, nici că
- Şi mie! Vai de capul meu, am uitat... A sunat
ar exista!
Yanina.
- Hai, că-i bună!...
- Dacă aude c-am fost în braţele tale...
- Gelozie?
***
- A, nuu...
Am râs ca doi copii nepedepsiţi după cine mai
- Atunci? – am întrebat eu tulburat.
ştie ce prostie făcută. De altfel, dincolo de chicotelile
- Mi-a fost... Cum să spun?
noastre, fără să vrem, dădusem un anume sens vieţii. Abia
- Iubită?
de acolo un alt timp, un nou început şi un oarecare sens în
- E, şi cu tine, iubită? Ţi-e gândul doar la prostii?
frământările de tot felul. ,,...Apoi, s-au luat. Adică,
- Atunci?
domnule profesor, oameni responsabili, vreau să zic. Nu
- ...Un fel de soră mai mare şi cu mintea la purtător.
aşa, nişte...” – mi-am amintit şi, pentru o clipă, m-am
Eu, una veşnic mai visătoare. Nu ţi-a zis: vezi că ameţita
chircit cumva în mine, de teama unor întrebări jug
aia...? Da, dar din cauza ei am pierdut avionul, că nu mi-a
căzute, parcă, atunci pe gâtul meu şi fără să vreau, pentru
potrivit şi mie ceasul...
prima dată, m-am gândit la plecarea din Lyon, ca la un fel
- Ea?
de izgonire a celor doi din rai.
- Păi, altcineva cine?
- Adam şi Eva au rămas totuşi împreună şi după
- Mda! O fi şi cum zici tu... Ţi-a trimis nişte bani
aceea... Cu siguranţă că altfel nu am fi noi. – mi-am zis,
printr-o agenţie, Western Union... Cred că au şi ajuns.
doar pentru mine, abătut cu gandul pus parcă pe poteca ce
- Vezi, îşi spală păcatele... Mă gândeam eu că nu mă
ar fi trebuit să o bat între Craiova şi Cernăuţi. Ce-i drept,
lasă ea tocmai pe-aici, în Vestul ăsta sălbatic!
cam nedrept! Şi unde mai pui că... Hai, domnule, ce
- Sălbatic?
dracu, parcă ai fi bolnav! Gânduri de-aiurea... De-aiurea?
- Sălbatic sau nu... Depinde de perspectivă.
Dumnezeu potriveşte veşnic boul cu beleaua, dar acum
- Perspectivă şi interpretare, ascultă-mă pe mine!
parcă prea de-aiurea!...
- O să te ascult, ce să fac? Mai am de ales? Sau, gata,
- Hei! Domnule profesor, aici sunt! Unde ţi-e mintea,
vrei să şi scapi de mine?
omule? Mai stăm azi, şi mâine, gata, fiecare la casa lui.
- Eşti rea! Poate tu... Ţi s-o fi făcut dor de rusoaică?
- Mda! Ce-i drept cam aşa e.
- Mă, ia vezi! E şi ea rusoaică, aşa cum sunt eu
- Ce-ai zis? Măă!... Şi dacă râmân cu tine în
evreică. Bunicul ei, cică ar fi fost un lipovean de pe la voi
România? Uite aşa ca să aduc un gram din Bucovina de
din Deltă. S-ar fi încurcat cu una de pe lângă Odessa,
dincolo, la cea de dincoace. Gramul ăla fiind eu.
înaintea Primului Război Mondial. Aia o fi fost... Nici ea
- Mai bine am mânca ceva, iar după aceea... o să vezi
nu ştia ce-a fost. Cert e că taică-său e o un fel de corcitură
ce mai Bucovină o să iasă. Una a noastră! Nu?
mondială, iar maică-sa o persană de prin deşerturile
- Eee!...
Orientului. Al doilea război mondial i-a aruncat pe unul în
***
braţele celuilalt, sub dărâmăturile oraşului. Nişte bieţi
- Una a noastră? – m-am întrebat iarăşi, în gând, în
copii! Dar, vezi, s-au ţinut minte... Războiul s-a sfârşit...
clipa următoare. Dacă Oly o rămas deja gravidă? Nu, nu e
Că toate se sfârşesc... Iar ei, într-o zi... Sau vreo noapte,...
de glumă! Dar... În definitiv poate face un avort, nu? Sau
doar Dumnezeu ştie... Oricum târziu, când vremurile s-au
poate o fi luat deja contacepţionale, că doar e un om
mai îndreptat, au făcut-o pe ea. Apoi, s-au luat. Adică,
educat?... Mă gândesc şi eu!... Una e plăcerea şi alta e... E
domnule profesor, oameni responsabili, vreau să zic. Nu
ce? În definitiv, cam nimic nu e ce e!... Dar dacă, de
aşa, nişte... fluieră vânt.
exemplu e... Adică, o să fie. ...Şi n-o să poată pentru că,
- Fute vânt, se zice. Oricum, interesant! Amestec de
iar e, adică, ceva e. Complicată chestiune! Oarecum
timp, de istorie... La un adică, ce importanţă are de unde
speriat, am privit, pentru a nu ştiu câta oară, pe fereastră
vii? Om să fii! Dar OM! ... Şi unde Dumnezeu ai
deasupra oraşului, departe, până la primele clădiri ce îmi
cunoscut-o?
stăteau în calea privirilor. Orizontul mi s-a părut sfâşiat.
- La şcoală, la Kiev! Am făcut acolo, liceul, apoi
NICOLAE BĂLAŞA
facultatea... Ani de zile, împreună. Când crăpau pietrele

61
bine. Când ajung, însă, în faţa laptopului şi scriu, pe
Mapamond monitor apare un cu totul alt personaj decât cel pe care îl
avusesem în minte cu câteva ore în urmă. Evident, obsesia
ei este, de fapt, obsesia mea (una dintre ele!). De aceea
îmi e uşor să îi descriu mecanismele. Mai apoi, însă,
blocaj total… Al doilea obstacol major e că, pentru prima
dată de când scriu, va trebui să concep un text ficţional
(VII) care să ofere iluzia realităţii. Realitatea în sine nu m-a
preocupat niciodată pentru că mereu am considerat-o ca
iunie – iulie 2010
lipsită de fantezie, stearpă, previzibilă. În India, însă, a
Afară temperaturile trebuit să îmi reevaluez
trec de 45 de grade Celsius la teoriile. Nu sunt obişnuit cu
umbră. Nu am curiozitatea şi asta. Întotdeauna mă simt
nici măcar curajul să aflu cât tentat să evadez, să creez
anume se înregistrează pe personaje care, asemenea celor
străzile capitalei indiene, acolo ale lui Marquez din „O sută
unde praful, poluarea şi prea de ani de singurătate”, să-şi ia
multele automobile transformă zborul. Mă simt mai aproape
oraşul într-un imens cazan în ca opţiune literară de Kafka,
fierbere. Asta e tot ce mai Vian sau Rushdie decât de
lipsea. La orele amiezii, oraşul Prem Chand, Dostoievski,
este relativ puţin populat. Hanif Kureishi sau Jumpa
Indienii care, de nevoie, Lahiri (acestea sunt lecturile
trebuie să se afle pe străzi mele recente). Mi se pare că,
poartă cu ei permanent sticle odată cu fiecare frază scrisă,
cu apă din care beau la fiecare zece minute. Cei mai puţin mă îndepărtez de ceea ce vreau
norocoşi leşină. Unii mor. Am dat drumul aerului să fac. Iar ceea ce vreau să fac e un text sec, puternic,
condiţionat. Aparatul, vechi şi prăfuit, se pare că e totuşi cinic pe alocuri, un text care să respire realism dur, fără
funcţional. La început scoate un zgomot obosit, agonic, cu ornamente. Am, evident, nevoie de verb şi dialoguri, dar
care mai apoi mă obişnuiesc. Toate cele trei ventilatoare mai mereu mă abat din drum. Îmi amintesc că am mai
ce atârnă inert din plafon (două în living, celălalt în încercat odată acest contact cu realitatea brutală atunci
dormitor) sunt şi ele puse în funcţiune. De cel puţin două când am scris „Cimitirul”. În acel caz, însă, după primele
ori pe zi, însă, curentul se întrerupe. Se pare că sistemul fraze, am renunţat şi în cele din urmă textul final a avut
electric al Indiei (putere nucleară, în cazul în care aţi ceva din suprarealismul, confuzia, paradoxul şi absurdul
uitat!) nu poate rezista pe timpul verii atâtor consumatori. pe care le apreciez atât de mult într-un text literar. De data
Când se întrerupe curentul, în special noaptea, în mai aceasta va trebui să fie altfel. Ce să fac, deci, cu biata
puţin de cinci minute mă trezesc. Nu e nevoie de mai mult stewardesă prinsă între două lumi atât de diametral opuse:
pentru ca cele patruzeci de grade să fie resimţite în India şi Europa?!
interior. Consum cantităţi importante (uneori chiar
Mă hotărăsc să merg în Himalaya. E pentru
impresionante!) de apă.
prima dată când călătoresc de unul singur prin India.
Este, totuşi, o perioadă de care mă folosesc la Trebuie să merg cu autobuzul. Şaisprezece ore până la
maximum. Singur, fără să mai am responsabilitatea orelor Manali. O călătorie de coşmar. În jurul meu, în
care trebuie pregătite, scriu şi citesc într-un ritm timpul traversării Himachal hills, copiii şi câţiva adulţi
mulţumitor. Îmi place senzaţia de libertate extremă pe vomită în jurul meu în nişte pungi puse la dispoziţie cu
care mi-o dă această lipsă totală de constrângeri. De multe generozitate de către şoferi. Autobuzul arată jalnic iar
ori, ziua dorm iar noaptea mă aşez în faţa laptopului, mă lângă mine stă un indian care doarme tot timpul călătoriei.
uit la un film sau lucrez la diferite proiecte pe care cine Profund, cu gura deschisă. Sforăie îngrozitor. Primele ore
ştie dacă le voi duce vreodată la bun sfârşit. Mă gândesc sunt suportabile. Aşteptasem în staţie mai bine de patru
serios să scriu o serie de texte cu personaje din lumea ore pentru sosirea maşinii. Din când în când, un indian
indiană în mijlocul căreia trăiesc. Sunt, totuşi, două care îşi făcea de lucru pe acolo mă asigura oficial că
obstacole majore. În primul rând, nu ştiu dacă reuşesc să autobuzul va sosi în zece minute. După aproape patru ore,
îi înţeleg pe oamenii aceştia, nu ştiu dacă le pot reda nervii îmi cedaseră. Devin uşor agresiv. Întreb dacă
amestecul de simplitate, lentoare şi complexitate. Nu sunt autobuzul vine din Pakistan, caz în care ar fi justificată o
convins că s-ar susţine pe ei înşişi ca personaje. Abia dacă asemenea întârziere. Ceea ce mă enervează cu adevărat la
se susţin ca oameni reali. Încep să lucrez la o proză în acest episod e lipsa totală şi prostească de onestitate. Ce
care personajul principal, o indiancă stewardesă, dezvoltă sens are să spui că ai vorbit cu şoferul şi cu siguranţă
o obsesie: nu mai suportă să-şi vadă conaţionalii mâncând vehiculul va ajunge în zece minute când ştii cu certitudine
zgomotos, barbar, folosindu-şi mâinile şi eructând violent că nu e aşa?! Ce sens ar putea avea această minciună
de fiecare dată! Da, personajul şi obsesia lui sunt în sfruntată?! Sau, dacă nu ştii nimic, de ce te pretinzi
regulă, dar în rest?! Nu am nici cea mai vagă idee încotro informat?! În timp aveam să devin imun la asemenea
va trebui să meargă textul şi ce va trebui să fac cu Sumita, tipuri bizare de comportament. În rarele cazuri în care un
acest personaj pe care, trebuie să admit, îl simt destul de

62
indian îşi respectă cuvântul dat sau promisiunea, aveam să în sudul ţării), văd oraşul unde mi-am petrecut încă
consider că mă aflam în faţa unui veritabil miracol. unsprezece ani (undeva în Transilvania) şi apoi mă întreb
cum de pot considera acasă un spaţiu care aparţine unui
Aşa că, odată ajuns în autobuz, pentru câteva ore alt continent, unei alte lumi. În mod normal, aşa ceva nu
m-am simţit uşurat. Senzaţia n-a durat foarte mult. Când poate fi înţeles şi nici explicat credibil.. Cu toate astea,
ajung în Manali, sunt deja epuizat. Găsesc hotelul, mă senzaţia e vie, clară, de netăgăduit… Mă întorc în Delhi,
cazez şi adorm. Descopăr curând că împart camera cu un mă întorc acasă. Să fie, deci adevărat că generaţia mea şi
şobolan imens. Duşul nu e în cea mai bună stare şi, mai ales cele ce vin vor simţi, fizic aproape, că îşi cară cu
evident, curentul electric este întrerupt de cel puţin două sine, în spate, acest acasă, asemenea unui melc?! Nu ştiu.
ori pe zi. Peisajul, însă, e ameţitor. Survolez pentru zece Senzaţia pe care o trăiesc acum poate fi una individuală,
minute Himalaya dintr-o telecabină, vizitez un templu profund personalizată. Nu cred, însă, să fie doar atât.
hindus şi mai apoi o mănăstire tibetană. Oamenii muntelui Ajung în Delhi obosit, deschid uşa exterioară, grea,
sunt diferiţi de cei cu care sunt deja familiarizat în Delhi. metalică a apartamentului şi mă prăbuşesc în pat. Dau
Sunt mult mai calmi, mai puţin curioşi şi mai puţin drumul aerului condiţionat şi adorm curând.
invazivi. Poate şi din cauza tuturor drogurilor pe care le
consumă din abundenţă. Nu peste multă vreme plec către Europa pentru o
vacanţă în Polonia şi mai apoi în Grecia. În august
În Manali încerc să îmi continui jurnalul. Sunt debutează un nou an universitar. Sper să pot rămâne în
nevoit să scriu de multe ori la lumina lumânării. Pare o India pentru cel puţin încă un an. Momentan, India îmi
atmosferă romantică şi propice scrisului, dar nu e deloc oferă ceea ce România nu îmi poate oferi. Un salariu
aşa. Scriu pe un caiet pe care îl cumpărasem cu puţin timp decent raportat la un volum de muncă rezonabil, timp
în urmă. Mai apoi, ideea de a scrie aşa, în astfel de suficient pentru a studia şi a scrie. Mă întristează ideea că
condiţii, mi se va părea destul de absurdă. Şi comică în m-aş putea întoarce în ţară, unde aş avea nevoie de două
acelaşi timp. Faptul că scriu din mijlocul evenimentelor, locuri de muncă, unde ar trebui să lucrez şase zile pe
în chiar momentul desfăşurării săptămână, câteodată zece-
lor nu asigură nicidecum unsprezece ore pe zi, unde ar
autenticitate sau calitate trebui câteodată să alfabetizez
textului. Mă cunosc destul de elevi de clasa a X-a, să îi învăţ
bine pentru a şti că am nevoie să scrie şi să citească în ciuda
de timp, că memoria mea propriilor lor dorinţe şi în
trebuie să opereze o selecţie ciuda indiferenţei propriilor lor
atentă a faptelor, că fraza se familii. Voi trăi din nou
aşează aşa cum trebuie abia sentimentul că nu sunt
atunci când am capacitatea şi profesor, ci un funcţionar al
confortul de a mă desprinde de statului, un conţopist care
ce scriu. Niciodată n-am crezut completează hârtii şi e evaluat
în inspiraţia în stare pură. În în funcţie de ele, care trebuie
spatele aşa-zisei inspiraţii stă să aştepte ziua de duminică
gramatica, stau lecturile solide,
pentru a putea citi câte ceva
stă luciditatea de a reda cât
(când să-ţi faci timp în
mai bine lucrurile din jurul tău,
celelalte zile?!). Pentru a
de a le da consistenţă nu aşa,
rămâne în India trebuie ca
dintr-o dată, ci în urma unui
acordul bilateral româno-
efort fizic şi al unui
indian în baza căruia
automatism care trebuie
funcţionează lectoratul să fie
permanent exersat. Teoria îmi
reînnoit. Abia apoi va trebui să
e, odată în plus, confirmată.
aplic pentru viză şi va trebui să
Nu aveam să pot folosi ulterior
aştept Ordinul de Ministru care
nimic din acel text.
să confirme numirea mea pe
Drumul înapoi spre post pentru încă un an. Ascult
Delhi este la fel de extenuant. în permanenţă ştirile din
În dimineaţa de dinaintea România. Dacă se întâmplă să
plecării a început să plouă pice Guvernul, cine ştie cât
teribil. Ştiam că începuse deja sezonul musonului. După timp le va trebui tuturor acestor hârtii pentru a putea trece
numai o oră, străzile erau inundate. Am crezut pentru un de stufoasa birocraţie româno-indiană! La venirea mea
moment că nu voi putea pleca. N-a fost aşa. Ajuns în aici, am avut de trecut de proceduri cu mult mai
autobuz, nu mă gândesc la altceva decât la apartamentul complicate. Dacă atunci s-a putut, oare nu ar trebui să
meu din Delhi. Deşi trăisem de nenumărate ori senzaţia că sper şi acum? Trebuie, totuşi, să mă pregătesc mental şi
întoarcerea în capitala indiană echivala cu întoarcerea pentru întoarcerea în ţară!
acasă, nu mi-am putut opri uimirea nici de această dată. OVIDIU IVANCU
În autobuz vizualizez harta lumii. Văd oraşul de provincie
în care m-am născut şi am trăit nouăsprezece ani (undeva Foto: Mănăstire tibetană Manali, Manali,, Himalaia

63
mine însămi în raport cu alte lumi
intersectante mai curând ca rol decât ca
persoană. În ce o priveşte pe Ioana, cred
că aşa am şi fost, o figură ce făcea parte dintr-un peisaj
(IV) familiar, care în ansamblul său constituia acel semper
M-a izbit fulgerător adevărul de idem necesar, complexul numit „acasă”,
neacceptat şi totuşi implacabil al spuselor edificat cu grijă în Mănăştur, dar rămas
lui, însă fără nicio urmă de sentiment al acolo doar între pereţii locuinţei.
eliberării şi împăcării, ci unul cu totul Strădania ei de a-l extinde n-a prea avut
contrar, de părăsire. Ca şi cum sufletul succes. Puiul de plop, botezat Agilulf,
celei plecate ar mai fi adăstat, oarecum aflat pe spaţiul din faţa ferestrelor
silnic, prin preajmă şi, în sfârşit, s-a camerelor, era permanent maltratat de
risipit, a intrat în veşnicia anonimă: eram copilandrii de prin vecini şi doar tufa de
pe cont propriu. Mi se pare şi acum, în gutui japonez din dreptul ferestrei
timp ce scriu, bizar şi neîntemeiat pe bucătăriei, aflată într-un loc mai retras,
nimic acest sentiment, fiindcă, aşa cum a rezistat ceva mai bine, fără să fie
am mai spus-o de altfel, în seara când am excesiv vandalizată. Dincolo de acest
văzut-o întinsă în birou, grav senină, am perimetru minimal se întindea agresiv şi
avut impresia că-şi încheiase definitiv vulgar cartierul detestat şi detestabil.
socotelile cu lumea, o lume în care nu mă Revenind însă la observaţia
distingeam prin nimic, şi niciodată amintită, cuvântul „encomiastic” (mai
ulterior n-am avut măcar o secundă bănuiala că ar adăsta curând înţelesul lui, fiindcă nu ştiu dacă întocmai acesta
în preajma mea. N-am visat-o măcar, nici o singură dată şi figura) suna alarmant şi paralizant: o astfel de perspectivă
nu mi s-a părut că o întâlnesc nici la mormânt. Plecase este în acelaşi timp lipsită de credibilitate (ca atare,
definitiv. E adevărat că uneori, când aveam impresia că plictisitoare, dacă nu chiar enervantă) şi născătoare doar
privirea mea de cititor se ascuţise, că textul vibra tainic de vagi umbre, de contururi cărora doar cu oarecare
permiţându-mi accesul în intimitatea lui sugerându-mi bunăvoinţă le accepţi un nume. La urma urmelor, îmi
chemător o cărare, o cale spre tridimensinalitatea lui de spun încurajator, nici Ioana şi nici Liviu n-au plecat din
vis, mă gândeam că e un dar al ei, însă nici atunci nu această lume fără să lase o moştenire care să stea mărturie
aveam impresia că acest dar m-ar fi avut pe mine ca dreaptă. Personal socot că a Ioanei este cea mai
destinatar: era o putere, un duh anonim sau, mai curând, semnificativă prin cu totul neobişnuita îndrăzneală a
impersonal. Aşadar – dincolo de acest fel de apropiere gândului fertil, un gând integrator, ce cuprindea în raza lui
(bănuiesc că multora li se vor părea elucubraţii, dar n-are experienţa vieţii şi a lecturii, deopotrivă. Într-un anume
a face, e un adevăr subiectiv, al meu) – nu-mi pot explica fel, cărţile ei fac parte dintr-o autobiografie, o
accesul de deznădejde de la parastas. Nici n-am stat prea autobiografie ce se deschide mereu spre stele. Şi cred că
mult, era lume multă de care mă simţeam foarte străină şi asta am admirat cel mai mult la ea; bănuiesc că aici îşi
sub un pretext oarecare am plecat după vreun sfert de oră. avea originea şi fascinaţia discursului ei, fie că era un
Am aflat de la soţia unui fost coleg de an că nici Liviu n-a curs, fie că era o conferinţă: ghidat de ea, auditoriul trăia
făcut faţă prea bine. A fost mai volubil decât de obicei, o experienţa fabuloasă a înălţării (ca proces) în „dulcea
volubilitate dintre cele pe care le provoacă un pahar, două muzică de sfere”, răspunsul cutezător al gândului la haos,
de băutură în plus, şi a vorbit oarecum patetic despre la inform. Nu şi la Liviu.
boala lui. Nu ştiam nimic despre ea şi nici mai târziu n-am Nu ştiu când, mi s-a developat imaginea unui Liviu
aflat prea multe, poate şi fiindcă n-am întrebat. Din câte marcat de o slăbiciune lăuntrică generatoare a neîncrederii
am înţeles medicii i-au avansat atunci opţiunea, cu cele în sine, o rană bine ascunsă, dar care-l făcea vulnerabil. Şi
mai mari şanse, a amputării piciorului de la genunchi şi nu cred că greşesc prea tare când spun că tocmai
era pregătit să o refuze. apropierea Ioanei l-a făcut să-şi descopere limitele. Era
Am rămas îndelung gânditoare după punctul pus fără îndoială extrem de erudit, însă gândul său se oprea la
anterior. Mi-a revenit în memorie observaţia rea a unei limita erudiţiei, acesta era acoperişul de certitudini spre
vechi amice – cu care n-am mai vorbit de ani de zile – cu care se înălţau analizele sale; poate că mai aproape de
privire la poziţia mea encomiastică mai ales faţă de Ioana. adevăr ar fi să spun că de la acesta coborau ele, cu o mare
Avea aerul că ştie ea ceva despre părerea critic trădătoare, rigoare a conceptelor şi rafinament al analizei. Temeinic,
sau cel puţin nedreaptă, a Ioanei despre mine şi că mă cu o demonstraţie strânsă. O radiografie a unei stări.
scuteşte din dorinţa de a nu mă răni de amănuntele Probabil şi religia era un astfel de acoperiş, un adăpost al
revelatoare. N-am fost de fel curioasă să aflu care anume certitudinilor, cu funcţia de mandala despre care vorbeşte
ar fi acea părere sau acele amănunte şi cu adevărat nu mă Ioana în Configuraţii. De altfel, în timp, aşa cum am
interesează, fiindcă, deşi m-ar îndurera fără îndoială, menţionat, această mandală alcătuită din vechi practici de
modul meu de a mă raporta la ea nu s-ar schimba. N-am purificare şi ispăşire a devenit mai riguroasă, aproape
evocat-o niciodată ca pe o prietenă, ca pe cineva care ar fi monastică; se amestecau aici şi cerinţe ale unei diete de
făcut parte din lumea mea, lumea al cărei centru sunt detoxifiere, după cum înţeleg gândindu-mă în urmă la o
inevitabil eu, aşa cum ni se întâmplă tuturor. Există o conversaţie pe tema veselei de bucătărie potrivite pentru
asemenea lume, cum să nu existe?! Însă aptitudinea mea eliminarea grăsimilor. →
fundamentală, desueta qualite maitresse, este aceea de Foto: Ioana Em. Petrescu
martor, de observator; nu-i de mirare că mă privesc pe

64
Am avut atunci impresia că regimul său alimentar, modul său de a-şi încheia socotelile cu soaţa sa şi replica
minimal şi cantitativ, e la marginea înfometării. ce mi-a provocat plânsul deznădăjduit a fost prima şi
N-a făcut mare caz de îngrijorarea mea (reală) cu ultima noastră conversaţie – criptică – asupra subiectului
privire la slăbirea generală a organismului solicitat de o Ioana. Nu m-a implicat niciodată în organizarea acestor
viaţă activă; m-a asigurat că mănâncă suficient şi că se va slujbe. După moartea mamei sale, cred că s-a ocupat
mai gândi la posibilitatea de a mânca măcar de două ori singur şi doar la biserică soţiile unor prieteni i-au fost de
pe săptămână la restaurantul Casei Universitarilor (CUC i ajutor la împărţirea colacilor şi vinului. Gândindu-mă
se zicea pe atunci, nu ştiu acum; probabil nu, fiindcă masa mai bine, îmi dau seama că totuşi coliva tradiţională la
amicală a întâlnirii aniversare de 45 de ani de la absolvire baştina părinţilor lui – ca şi a tatălui Ioanei - era
a promoţiei mele, desfăşurată acolo, a fost anunţată „la pregătită de soţia unui fost coleg de an care, alături de unii
Piramidă”). Au fost fireşte replici de politeţe şi n-am mai tribunişti, i-a fost mai apropiat în ultimii lui ani.
insistat. Am admirat pisoiul de curând achiziţionat, deloc Îmi vine greu să cred că în toţi aceşti 9 ani, cât i-a mai
blând, mai curând războinic. Nu stătea cu plăcere pe fost dat să trăiască, Liviu a avut dorinţa şi îndrăzneala
palma stăpânului său şi, cât ce a scăpat, s-a refugiat în unui alt început. Cel mai tulburător semn în acest sens
birou, vădit neinteresat de colocviul nostru din bucătăria este pentru mine absenţa unui testament. Am discutat o
ordonată şi curată ca un pahar, cum fusese întotdeauna; dată acest subiect telefonic; a fost o conversaţie lungă în
rămăsese fumuarul casei şi mă văd în amintire stând pe care am încercat să-l conving de necesitatea rezolvării
scaunul obişnuit, din dreptul uşii ce dădea spre „locul de succesiunii. Lucrurile cu adevărat preţioase erau, în opinia
luat masa” – aşa i se spunea încăperii cu multe uşi în mea, obiecte ale unui patrimoniu cultural şi s-ar fi cuvenit
planul casei, însă nu fusese niciodată folosită în acest să intre în proprietatea unei instituţii de acest profil. Era
scop, ci doar ca un hol cu foarte multe flori. Liviu a rămas întâi şi întâi biblioteca, cu un fond de carte extraordinar.
în picioare (ca întotdeauna!) până mi-am terminat ţigara. Profesorul Popovici adunase un număr impresionant de
Nimic nu se schimbase în rânduiala casei şi aveam volume: la cea dintâi vizită a mea am rămas mută de
impresia că asta se şi dorea. Poate că firesc ar fi fost să ne admiraţie în faţa peretelui cu rafturi până la tavanul înalt
amintim de cea care lipsea în scena atât de familiară, de înţesate, pe două rânduri, cu volume. Cele mai preţioase
Ioana. N-am făcut-o; n-am făcut-o niciodată în cei se găseau în partea de jos ce avea aspectul unor
aproape 9 ani câţi a mai trăit Liviu după ea. A rămas aşa dulăpioare, cu uşi fără mânere, închise cu cheia; ceva mai
cum a fost seara târziu, după 10, când m-am dus sî o văd, târziu, cu nu ştiu ce ocazie, am avut prilejul să o văd pe
la câteva ore după ce murise. Nu mă anunţase şi a fost o Ioana deschizând o astfel de uşă cu o cheie păstrată într-o
pură întâmplare că am aflat, de la soţia unui tribunist, o casetă. Dulapul cu uşi curbate - ce făcea parte din aceeaşi
cunoştinţă a unei bune prietene care, sfiindu-se să o garnitură cu biroul şi scaunul lui cu spetează înaltă -
anunţe pe aceasta, s-a hotărât să mă facă pe mine arhiplin încă de pe atunci nu l-am văzut deschis niciodată.
mesagerul năpraznicei veşti. Mă ştia vag şi nici nu bănuia La această moştenire s-au adăugat cărţile cumpărate
că o cunosc pe Ioana. Nici nu ştiu dacă ne-am salutat când ulterior, în număr foarte mare: cu tot triajul periodic ce
mi-a deschis uşa, m-a condus în elimina dubletele - mai ales
tăcere în birou şi după câteva volumele apărute în ediţii populare,
clipe a ieşit. A revenit după o ce erau ulterior publicate în ediţii
vreme - auzise probabil că mă critice sau de autor – problema
adunasem din răvăşeală – şi am găsirii unor soluţii nesufocante
stat fiecare în tăcerea lui până pentru spaţiul nu foarte generos al
după miezul nopţii, când am locuinţei a fost mereu de
plecat, gândindu-mă că actualitate, iscând şi controverse,
următoarea zi avea să fie pentru fiindcă Liviu se despărţea cu mare
el una cu program foarte încărcat dificultate de volume, având mereu
cu mulţimea de formalităţi ce se argumente pentru păstrarea unora
cer îndeplinite. Nu i-am dintre aceste dublete.
prezentat condoleanţe, nu l-am Biblioteca a fost mereu
întrebat cum s-a petrecut ţinută în bună rânduială şi cu
nenorocirea şi nici nu mi-a trecut prilejul mutării în locuinţa din
prin minte să-i reproşez că nu mă Mănăştur vreme de mai bine de o
anunţase. În ziua următoare mi- lună cărţile au fost sortate în ordine
am pregătit oraţia funebră, ca strict alfabetică şi împachetate
una din mulţime, oarecum în numele generaţiei noastre. Şi astfel încât punerea lor pe rafturi să se facă fără nicio
acum mi se pare forţată, nelalocul ei, expresia „generaţia dificultate; ca şi în privinţa organizării spaţiului, Ioana a
noastră”; de fapt primul imbold a fost să scriu „generaţia fost extrem de meticuloasă, aşa încât în marea de cărţi se
mea”, căci Ioana nu mai împărţea cu mine nimic, aşa cum găsea îndată rapid orice volum căutat. Un inventar
„noastră” ar putea să o sugereze. Cu tot nefirescul ei propriu-zis, scris, nu exista.
aparent, tăcerea asupra subiectului „Ioana” n-a fost ELENA NEAGOE
niciodată jenată sau jenantă, ci naturală; nu era un subiect
ocolit, ci unul care nu se ivea. Stau şi mă întreb dacă Foto: Casoni Ibolya, “Dansul vieţii”, dedicată prietenei
Liviu l-a abordat vreodată în mediul său de prieteni Oldivad
tribunişti şi înclin să cred că nu. A rămas probabil unul
strict personal. Slujbele cele de cuviinţă au fost, socot,

65
Mari români ignoraţi: Caşin Popescu a pus bazele teoretice ale
hidrosonicităţii, o ramură a ştiinţei sonicităţii (al cărei
părinte este Gogu Constantinescu), şi ale geometriei
corpurilor compresibile (denumită de autor geometrie
sonică). În geometria sonică, planul şi dreapta cu care
operează geometria euclidiană nu pot exista decât ca părţi
infinitezimale, în starea de compresibilitate, moleculele
fiind diferite între ele. Starea de compresibilitate este
exprimată de coeficientul de compresibilitate - stabilit de
autor - bpt , unde p reprezinta presiunea şi t temperatura.
Geometria euclidiană este geometria corpurilor pentru
care coeficientul bpt este egal cu zero. Spaţiul euclidian
este un spaţiu comod pentru reprezentări matematice, dar
nu corespunde spaţiului fenomenelor naturale. Geometria
sonică este geometria spaţiului universal.
În Germania, unde a emigrat de peste treizeci de ani,
Caşin Popescu este tot mai preocupat de teoria şi practica
recuperării energiei fenomenelor naturale (apă, aer,
maree) cu ajutorul turbinelor acţionând prin
Caşin Popescu, inginer, inventator, scriitor, istoric.
compresibilitatea fluidelor (denumite de domnia-sa
Caşin Popescu (născut la Huşi, la 17 august
turbine sonice), prezentându-şi ideile la mai multe
1921)coboară dintr-o veche familie de boieri moldoveni,
Congrese internaţionale de Energie Curată, la începutul
confirmată în cin de Ştefan Vodă cel Mare. După ce a
anilor 90. Turbinele sale sonice încă aşteaptă să fie
absolvit renumita Şcoală Politehnică de la Bucureşti
experimentate. Caşin Popescu s-a remarcat şi prin studiile
(Facultatea de Construcţii), este reţinut la catedra de
sale de istorie veche, în care discută probleme ca originea
Hidraulică de însuşi decanul facultăţii, Dionisie Germani,
etruscilor, podurile peste Dunărea antică, legenda
căruia îi va fi asistent din 1943 până în 1947, când
argonauţilor sau localizarea insulei lui Ahile, Leuce (în
profesorul este îndepărtat din şcoală pentru neconformism
Delta Dunării). Este, de asemenea, fondatorul publicaţiei
ideologic. Până în 1951, Caşin Popescu va activa ca liber
„Zodii în Cumpănă”, pe care a editat-o între 1992 - 2004,
profesionist (antrepriză, expertize, proiecte). Următorii 30
la Durbach, Germania.
de ani va fi obligat să se angajeze “la stat”, unde a lucrat
*
exclusiv în proiectare, punându-şi semnătura pe mai multe
Acum locuieste în Offenburg cu soţia sa, Mioara
unicate în lumea construcţiilor. Meritele i-au fost
Popescu, arhitectă, într-o locuinţă în care pereţii sunt
recunoscute chiar şi de administraţia comunistă,
martorii gândurilor sale, plini de cărţi, iar în mijloc, un
conferindu-i-se distincţia de “Specialist de înaltă
pian cu coadă, un lemn răbdător, fiind pianul din copilaria
calificare” de către Forul de Stat al Construcţiilor,
celor doi.
Arhitecturii şi Sistematizării.
Lui Caşin Popescu îi datorăm reşedinţa de la Bran a
Arhiducesei Ileana; restaurarea Bisericii Scaune din Opera
Bucureşti; singura staţie de cercetări a mangnetismului • Podurile peste Istrul din primul mileniu înainte de
terestru din România; cabina izobară Faraday, amovibilă, Hristos (1987)
destinată studiilor geofizice ale subsolului marin din apele • Legenda Argonauţilor (1988)
româneşti ale Mării Negre; podul-conductă, în arc • Insula lui Achile, Leuce. Localizare şi precizări
răsturnat, de la Vatra Dornei, format din două conducte istorice (1989, 2000)
autoportante; podul de şosea din beton armat de la Sinaia, • Decor median, versuri (1999)
peste râul Prahova, cu o consolă de capăt curba de 9,50 m, • Jocul gâştei (2001)
lungime măsurată pe axul consolei, cea mai mare consolă • Cine sunt etruscii (2003)
de capăt pentru un pod de şosea din Europa; proiectele • Românii un popor născut creştin (2004)
pentru complexul industrial de exploatare petrolieră de la
• Trilogia DOCTRINA CHRISTIANA (I Intru o
Baroda (India), pentru care statul român a furnizat turlele
filosofie ortodoxa romaneasca si universala, II
şi tehnologia de extracţie; dar şi introducerea unui factor
Universul in Biblie si stiinte, III Metafizica
nou în alegerea conductorilor de energie electrică pe
existentei, 1000 de pagini, finalizata in 2007, in
liniile aeriene de medie şi înaltă tensiune; formule noi de
pregatire spre publicare,
calcul pentru calculul rezistenţelor suplimentare la
• În lucru, o Istorie a poporului roman (mileniul V
înaintarea în curbe pe liniile de cale ferată forestieră; un
inainte de Hristos – sec. X dupa Hristos) şi gândeste
procedeu de calcul al perioadei de oscilaţie sub sarcini
la perfecţionarea geometriei şi fizicei sonice, ştiinte
dinamice; soluţii noi în calculul vibraţiilor plăcilor
derivate de CP din sonicitatea lui G. Constantinescu,
circulare; calculul distanţei optime între suporţii liniilor
şi la aplicaţii practice (turbine eoliene si hidro de
aeriene de transport de înaltă şi medie tensiune; calculul
foarte mare randament).
elementelor din beton armat ţinând cont de minima
rezistenţă la tensiune a betonului (teorie şi tabele de
dimensionare), amortizorul hidrodinamic pentru pompe
cu piston şi multe alte realizări tehnice şi teoretice.

66
înainte de Christos, tipărită de Tipografia Coresi, din
Freiburg, Germania, în 1984, predată la imprimat în
octombrie 1983, am reprodus 17 hărţi ale DACIEI, printre
(I) care şi HARTA DACIEI de care se vorbeşte în articolul
Citesc în articolul apărut în periodicul Formula As, anul discutat de DELIA HANZELIK, anume: HARTAIV cu
XIX, nr. 875, iunie, 2009, 19, semnat DELIA HARTA IV. Detaliu, copiile acestor hărţi le redăm mai
HANZELIK, intitulat Cea mai veche hartă a Daciei. O jos, alăturându-le şi notele noastre, ele sunt importante,
nouă ofertă de excepţie a editurii „Dacica”, în prefaţa deoarece, aşa cum se precizează în notele noastre, această
făcută de AURORA PEŢAN, „În România există un hartă <îşi găseşte aici prima reproducere şi primul
interes din ce în ce mai mare pentru trecut, şi comentariu – chiar dacă limitat la numai subiectele şi –
rămânând uimit de câtă ignoranţă dau dovadă unele contribuţiile – studiilor de faţă, şi la forma strict
persoane ce se vor a fi istorici, şi încă dintre cei ce ni se indicativă>.
arată a fi stăpâniţi de o mare râvnă, deoarece în pagina HARTA IV
Istorie MICĂ ENCICLOPEDIE „AS”, se dă o
fotografie: „Doi împătimiţi: AURORA PEŢAN şi ALEX
FLOREA. Cea mai veche hartă a Daciei, reprodusă în
articolul menţionat, este harta reprodusă de autoare, copia
hărţii, dată în articol, o reproducem mai jos:

DACIARUM,
MOESIARUM:
QVE VETVS
DECRIPTIO

Ex conatibus Abra:
Hami ortelij.
1595
Abraham Ortelius este cunoscut ca proprietar – prin
moştenire – al unei tipografii, şi ca editor cartografic
Despre această hartă, ni se (cf. M. Popescu-Spineni, op. Cit. P. 137. sau, de
spune: “Hartă concepută la acelaşi, România în istoria cartografiei până 1600,
1595, a fost tipărită de mai Bucureşti, 1938, pp 141 şi urm.).
multe ori, cea pe care o avem În această calitate, devine colecţionar de documente
noi este din 1612. În total, au cartografice, călător în dublu scop – al achiziţiilor şi al
existat în lume peste 3000 de informaţiilor în domeniu -, şi, în măsura interesului,
exemplare, din care o parte s- istoric; ia note de călătorie şi întocmeşte descrieri cu
au pierdut în timp. Noi am caracter istoric, economic şi geografic.
cumpărat un astfel de Harta Daciilor – situate între (ca graniţe) Tisa,
exemplar.” întreaga coroană a carpaţilor Nordici, Nistru, ţărmul
Cităm din numitul articol, mării din Sudul Basarabiei până la Dunăre şi Dunăre -,
întrebarea pusă de DELIA şi a celor două Moesii (Geţii sunt arătaţi ca locuind de
HANZELIK: „Care să fie ambele maluri ale fluviului, ocupând toată Dobrogea
motivul pentru care nu ascos până mai jos de Cadrilater, de unde încep bulgarii), îşi
nimeni această hartă până găsesc aici prima reproducere – chiar dacă limitat şi
acum? De ce nu există şi în numai la subiectele – şi contribuţiile – studiilor de faţă
manualele şcolare, de şi la forma strict indicativă.
pildă?” Cităm din răspunsul Din această hartă se citeşte:
dat, doar prima propoziţiune: 1. După ce primeşte apele ultimului afluent („Hieraus
„Mi-e mai uşor să spun de ce flu. Ptol. Gerasus Ammiano Porata et Pyretus Grecis”)
am editat-o noi, decât de ce nu – căci aici este figurat că se varsă în fluviu între
au făcut alţii acest lucru. … „Trosmis” şi „Arubium” -, Istrul se îndreaptă spre mare
Este o întrebare la care, fără să schimbe direcţia şi se varsă la capătul unui golf
personal, nu pot răspunde”. alungit, prin gura numită „Sacrum ostium quod et
Dacă am menţionat acest articol, este pentru răspunsul Peuce maximum omnium”.
nostru la această întrebare. Iată răspunsul nostru: în cartea CAŞIN POPESCU
noastră, PODURILE peste ISTRUL din primul mileniu

67
Uite la moş Nicula, abia păşeşte, a fost bolnav cu inima, ieri a
venit de la spital. Dau dosu` să-i dăşchiz poarta.
- Cum a fost la spital, moş Nicula? l-am întrebat eu.
- Am dat de-un doftor cu crezământ, să-l ţie Dumnezeu, îmi
Zi calmă a unei dimineţi de duminică. Abia sosită în sat, am fac cruci mari pentru el c-a fost de omenie, n-a fost ca ăia care
plecat să stau de vorbă cu oamenii în graiul cu care am crescut. nu te bagă în seamă până nu umbli la teşcherea. Când am ajuns
Azi nu se mai vorbeşte chiar ca pe vremea copilariei mele, doar la el m-a întrebat cu vorbă bună şi cu glume ca să-mi ţie coraju`:
bătrânii îşi mai păstrează nealterată vorba moştenită din - Ce mai e prin satu` dumitale, moşule?
strămoşi. Soarele se ridicase de doi stânjeni şi privind cu nesaţ - Ar fi bine, dacă n-ar fi rău. Politicienii ăştia, nişte
cerul azuriu pe largă întindere a satului teleormanean, când mi deşuchiaţi, oţi mai mari ca geambaşii de care-mi spunea alde
se părea că a trecut o veşnicie de când nu l-am mai văzut, când tetea, s-a` pus cu otozbirul pă noi, de ne răstigneşte şi ne ia şi
mi se părea că nici n-am plecat din el. pielea şi uite că n-are nimeni ce le face. Ţara asta a noastră parcă
Pe linia pe care mergeam odinioară la gară, m-am oprit la nu se mai scoală din morţi. Ne potignim, când mergem, parcă
casa Mariţei. A ieşit din casă şi m-a îmbrăţişat: dăm cu stângul în dreptu` şi invers. Nu cu votu` trebuie să
- Pupa-ţi-aş ochii, bine-mi pare că treci şi pe la mine şi nu mă mergem la ei, ci cu reteveiu` să-i alungăm ca pe lupii la stână.
ocoleşti. Ţi-a rămas gându` şi sufletu` acasă şi mai vii să stai de Mă tem că nu mai apuc vremurli alea dezlogite de netrai.
vorbă cu noi, chiar dacă noi tot ţărani am rămas. Acu venii de la - Dumneata mai ai piele?
mânăstirea din deal. Îmi place să mă duc acolo că face slujba - E arsă rău şi n-am ce să mai fac.
frumoasă călugărul Podromos, cel care a făcut mânăstirea asta - Şi aici ai venit să ţi-o vindecăm noi?
nouă. E om cu sufletu` curat. Bun e Dumnezeu, pupa-i-aş tălpile, - La dumneata am venit fi`n`că am bătăi de inimă, domnu`
ca ni l-a trimis în sat. Ai vino să stăm pă bătătură şi să-ţi dau să doftor, i-am spus eu.
mănânci nişte colivă, i-am pus şi niţică ciucalată pe deasupra, - Păi, să ştii că şi eu am bătăi de inimă, mi-a zis el. Dacă te
mi-a dat-o alde naş Marinică, fin`că veniră alde fi-su din Spania, fac să nu-ţi mai bată inima e mai bine?
de la lucru. Am păstrat-o şi eu pentru colivă. Are noroc cu ei. - N-aş vrea să-mi vie vremea de petrecanie, păcatele mele,
Le-a dat bani de şi-au pus gard nou, ulucili alea vechi să ca să-l văz pe nepotu-mio Onel că termină facultatea, că tare
dăulaseră dă tot. bine-i merge mintea şi o să iasă doftor şi atunci m-oi da pă mâna
- Cum îţi mai este viaţa, Mariţo? lui.
- Nu prea bine, avem caznă mare şi fără folos, cum a işit acu` Am fost mulţumit de el, să-i dea Dumnezeu sănătate şi lui, că
o vorbă: “dacă munceşti, n-ai timp să câştigi un ban”. Pe şi el e om şi are şi el nevoie de sănătate, ca toţi oamenii. Liviu
deasupra mă supără şi zănaticu` ăsta de Mielu, cumnatu-mio, Vasilică al nostru, n-a fost doftor, şi cum se duse de ne-a rupt
care stă în fundu` oborului nostru. Toată viaţa m-a prigonit cu inima. La plecare aş fi vrut să-l cinstesc cu ceva pentru omenia
vorba, da` acu` de când a sărăcit de tot de nu mai are nici lui, dar n-am avut neam de para chioară, pensia de agricultor la
mămăligă să dea la câinli ăla c-a ajuns numai piele şi os, parcă colectivă abia mi-ajunge pentru biserică. Aşa că i-am spus:
şi-a pierdut şi minţili alea pă care nu le-a avut întregi niciodată. - Domnu` doftor, sunt tare mâhnit în suflet, fiindcă aş vrea
S-a certat cu toţi vecinii. Când o muri n-are cine să-i scoaţă să-ţi mulţumesc şi eu cu ceva pentru facerea de bine, dar n-am
cosciugu` din casă. Strigă la mine ca un zurbagiu că m-am de niciunele. Acasă n-am în bătătură decât o capră.
coconit, că nu mai merg la sapă. El nu vede chiaunu` dă cap că - Bună şi-aia, moşule, mi-a răspuns el.
acu` ţăranu` nu mai are rostu` pă care l-a avut odată? Auzind eu aşa o vorbă, m-am scărpinat în cap şi i-am zis:
- Ce mai ştii de Ioana, vecina cu care am copilărit? -Eu v-aş aduce-o, domnu` doftor, dar mă tem că n-o puteţi bă-
- Am trecut pe la poarta lor chiar acu dimineaţa şi am vorbit ga în casă că are picioare mari din lemne groase, e făcută de ăl
cu ea. N-o duce bine nici ea, e slabă, moartă. Am întrebat-o dacă bătrân, de bâtu, ca să taie cu fierastrău` ăla mare lemne groase.
nu vine şi ea la mânăstire. Şi el atuncea a râs când a văzut cum am întors vorba, a dat mâna
- Păi eu mai sunt om să mai ies în lume? Am crezut că cu mine şi mi-a zis să mai trec pe la el dacă mai am bătăi de ini-
mor, mi-a zis ea. mă. I-am mulţumit frumos şi i-am spus că i se potrineşte o vorbă
- Da` ce ai, fă Ioană, văd c-ai slăbit, ce te doare? din bătrâni: “A fi domn nu-i de mirare,/ A fi om e lucru mare”.
- N-am niciun dor, niciun dor, de nu-ţi vine să crezi, dar n- - Matale cum te lauzi cu viaţa prin ţări străine? mi s-a
am poftă neam de mâncare. Dacă n-aş mânca o săptămână, mie adresat moş Nicula.
tot nu mi-e foame. Mi-au adus nepoţii, mânca-le-aş gura lor, - Bine, mosule.
nişte nasturi de poftă de mâncare, dar tot degeaba. - Pe acolo o fi bine de unele, dar străinu-i tot străin. Aici,
- Dar cumnată-sa, Stela, de le zice lor alde Ştrengaru, mai numai dacă stai la poartă cu vecinii, şi ştii că trăieşti, dar acolo,
e în viaţă? Aoleu, mi-adusei aminte să te întreb, ca să nu uit, şi stai de vorbă cu vecinii la poartă? Nu stai şi stai singur în casă
uite că sar de la una la alta, cum îşi pun oamenii porecle în sat? de-ţi cântă cucu-n cap şi te apucă pustiu` de dor de ce-ai lăsat
- Copiii şi tinerii se polecresc după cum se poartă sau li se acasă, de e gata să te podidească plânsu`.
întâmplă câte ceva. Trebuie să aibe oamenii polecre ca să se După o pauză, a îndreptat privirea într-un punct îndepărtat şi
deosebească, fiindcă mulţi au nume la fel. Dacă zici Florea a continuat ca pentru sine: Zic şi eu aşa o vorbă, cum am
Matei, sunt mai mulţi în sat, dar dacă zici Contra cum îi e pomenit din bătrâni, dar soarta omului nu şi-o ştie nimeni cum i-
polecra, ăsta e numai unu`. o hărăzeşte Al de Sus. N-ai ce-i face, El a hotărât aşa, când
- De Ion, bărbatul Marii, vară-mea, ce mai ştii? câştigăm ceva, todeauna să pierdem altceva. Eu m-am mulţumit
- E rău de el. Nu mai vede cu ochii neam şi acu a început să cu ce-am avut, chiar dacă a fost mai puţin, da` am cătat să-mi
nu mai audă nici cu urechili. păstrez omenia. Apoi întorcându-se în spre mine:
A lătrat câinili. Uite că vine pe la mine vecinu`, moş Nicula. - Îmi pare rău de alde matale, că te ştiu cu suflet bun. Ce-
O să-i dau şi lui niţică colivă. Săracu, o duce rău, s-a lipit ai pierdut aici, daru` care ni l-a dat Dumnezeu, nu-l mai găseşti
sărăcia de el. Mi-e milă când îl văz aşa, îmi fac pomană cu el şi-i în toată lumea.
mai dau de unde am, de unde n-am, câte o strachină de mâncare, Am plecat urmărită de vorbele moşului. Dreptate avea,
fiindcă am şi eu morţii mei. Ai vino să mâncăm cu toţii şi să ne fiindcă, la urma urmelor, doar dragostea de oameni şi
ierţi că la noi, tot ca la ţărani punem masa. Am făcut nişte ardei înţelegerea cu ei formează substanţa vieţii, altfel cum să înţeleg
umplut de să-ţi lingi deştili. I-am pus şi niţică făină la cotor prezenţa mea aproape an de an în comuna natală, străbătând mii
fi`n`că vine de face o poşghiţă şi nu iese carnea tocată din ardei, şi mii de kilometri ca să ascult oamenii vorbind în graiul
nu ca una lume care pune platagele. Am făcut cum m-a învăţat vremurilor de vis ale copilăriei mele?
alde ţăţica Didina.
ELENA BUICĂ

68
că după secole întregi de suferinţă umană, iertarea capătă
accentuate valenţe care nu se mai pot sustrage raportării omului
în genere la o vinovăţie colectivă şi asta cu atât mai mult în
condiţiile globalizării. Cu alte cuvinte, va trebui să învăţăm a
despre diferenţe de percepţie,
ierta cel puţin atât cât ne va fi necesar pentru a putea supravieţui
principii, mentalităţi şi gândire
ca specie.
MM: Se adânceşte diferenţa dintre generaţii? E numai o cauză
„Pentru fiecare dintre noi, primul şi singurul a evoluţiei tehnicii, oare?
obstacol cu adevărat pe drumul oricărei încercări, ar EP: Nu cred în conflictul de generaţie. Dincolo de componenta
fi chiar el: omul” biologică şi acesta este un fenomen artificial, alimentat de
MM: Domnule Emanuel Pope, sunteţi român stabilit în neînţelegere. Omul rămânând acelaşi în esenţă indiferent de
Londra, Anglia. V-am cunoscut în spaţiul natura jucăriilor ( tehnice ) cu care neastâmpăratul
virtual, datorită proiectului cultural căruia i- homo faber se îndeletniceşte de la o epocă la alta.
aţi dat viaţă - când a început acesta? MM: Dar diferenţa dintre mase şi intelectuali? Şi
EP: Nu sunt un român ‘’stabilit’’ ci unul din ce cauze?
dintre cei mulţi care şi-au pierdut dreptul de-a EP: Mă tem de o asemenea remarcă, aş dori să nu
mai avea o ‘’aşezare’’. Trebuie să vă o comentez.
mărturtisesc că nu mi-am dorit niciodată să MM: Se mai poate vorbi despre elite? Aveţi vreun
emigrez deşi mi-am dorit să călătoresc. Dar exemplu? Aveţi propriile repere, în sensul de model
cum nu există călătorie fără pericole, am avut de urmat? Cine, ce?
nefericirea de-a mă confrunta cu cel mai hâtru EP: Elitele şi cetatea. Imposibilul. Nu putem
dintre acestea: dispariţia identităţii discuta despre elite fără a viza funcţia lor esenţială,
destinaţiilor ca urmare a alterării condiţiei călătorului. Călătoria aceea de-a se dovedi ‘’formatori de conştiinţă’’. Cum această
devenind extrem de costisitoare, cu fiecare zi trăită. Cât priveşte funcţie nu se poate exercita în lipsa unui statut moral de excepţie
proiectul Cititor de Proză – Republica artelor şi fără o participare activă la viaţa cetăţii putem spune că elitele
(http://cititordeproza.ning.com/), se împlineşte un an de zile de reprezintă flori rare în peisajul cultural al oricărei naţii. De aceea
când, împreună cu ceilalţi doi fondatori, Sorin Tunaru şi Alina nu ar trebui să ne declarăm surprinşi că în România de azi
Dora Toma, ne-am înţeles din priviri ‘’alţi sorţi să-ncercăm’’(să întâlnim doar un număr considerabil de personalităţi dar nici
mă ierte domnul Puşkin) în realizarea unui vis. urmă de elite. Privită cum respiră prin publicaţiile şi instituţiile
MM: Importanţa păstrării identităţii pentru cei plecaţi din aferente, cultura română pare a-şi urma din ce în ce mai
ţară: este greu să-ţi păstrezi identitatea având în vedere că anevoios coordonatele ce îi sunt impuse, resimţindu-se dureros
trebuie să te adaptezi unui nou mod de viaţă şi altei civilizaţii – după un îndelungat şi vitregit periplu. Ținută prea mult timp sub
în majoritatea cazurilor, mai pragmatică? stindardul stigmatizant de cultură periferică, riscăm astăzi să o
EP: Nu este uşor! Fiecare dintre cei care s-au confruntat cu o rătăcim din aşezarea fiinţei noastre. Vizionarii care au îndrăznit a
asemenea problemă ştiu prea bine că există o ‘’pierdere’’ imagina o apropiere de înţelesul aflat în orizontul culturii
dincolo de partea bună a lucrurilor. Păstrarea identităţii în române au sfărşit prin a fi trădaţi istoric, fie că au blamat-o în
condiţiile oricărei adaptări este esenţială şi cu atât mai mult când excursul lor de la nivelul mansardele Parisului, fie că au elogiat-o
discutăm de strămutarea pe alte meleaguri. Sunt reticent în ceea restrictiv prin sălile de protocol ale Bruxelului.
ce priveşte reuşita realizării de către individul dezrădăcinat a Îndoiala şi lamentaţiile nu au putut decât să şubrezească
unui bun balans la nivel psihologic, de regulă fiecare pierzând cu încrederea culturii în exponenţii ei şi astăzi suntem încredinţaţi
mult mai mult decât îşi poate permite a recunoşte şi asta chiar şi că asistăm la o ‘’retragere’’ pe care o bănuim ca venind dinspre
în cazurile celor care au reuşit din punct de vedere profesional însăşi fiinţa culturii lăsând spaţiu de campare, la porţile cetăţii
etc. române, unui oaspete pe cât de străin pe tot atât de curios din
MM: Cum se împacă un credincios ortodox cu sloganul dintr- punctul de vedere al firescului, am numit aici Imposibilul.
o lume bazată pe competiţie „născut pentru a învinge”? Cum îl Observaţi fenomenul cultural din ţară şi vă veţi convinge uşor:
poţi iubi pe cel ce te depăşeşte?De ex.: cum poţi ierta creştineşte nu există nici un centru de gravitaţie în jurul căruia celelalte
pe cel ce te agresează? întinzându-i şi celălalt obraz?
străduinţe să se poată ordona şi asta în ciuda zecilor de încercări
EP: Născut pt a invinge ?! Dar dacă am încerca să privim
(unele meritorii, toate însă eşuate) de a întemeia un sens. Aşa
dintr-un unghi diferit şi am recunoaşte că pentru fiecare dintre
cum nu există nici măcar un proiect care să asigure cadrul unor
noi, primul şi în definitiv singurul obstacol cu adevărat pe
manifestări normale? De aici şi reuşita a tot ce este excesiv şi
drumul oricărei încercări, ar fi chiar el: omul. Acest
conjunctural.
’’Necunoscut’’ căzând pradă uşoară propriului mimetism, fiinţa
Punţile dintre cele două lumi - elemente fireşti necesare
aceasta rătăcită prin coridoarele sine-lui, zidindu-se de vie în
oricărei regăsiri dintre lumea de zi cu zi şi cea ideatică care se
propriul său cocon deşi pe bună dreptate credinţa îi visează
înfăptuieşte cultural în temeiul adânc al unei naţii - riscă să fie
zborul. În acest caz ar trebui cel puţin să recunoaştem, dacă nu
spulberate sub presiunea viiturilor zilei, primejdii a căror
să şi admirăm pe cei care au reuşit o asemenea descătuşare din
înţelegere eronată e dovedită cu prisosinţă de percepţia simplistă
magia trădătoare a sine-lui. Sunt puţini, este adevărat.
cu care monitorizăm consistenţa actului de a fi.
MM:. Se mai poate vorbi despre iertare creştinească, ori codul
Ba mai mult, spectacolul devine dezgustător cu cât întărziem
de principii a uitat-o sau a neglijat-o? Cine mai aplică, azi,
privind asupra manifestărilor din cuprinsul său. Astfel
principiul iertării creştineşti: tinerii, bătrânii , sau şi unii şi alţii?
descoperim fără greutate pe cei care au transformat platformele
De ce?
revistelor în bastioane ale înfumurării literare, aservite fiind unor
EP: Indiferent cum ar fi percepută, prin prisma acumulărilor
alianţe dubioase fară a avea măcar fie şi conotaţia unui singur
istorice creştine ori prin conştientizarea rolului pe care îl joacă
principiu estetic. În preajma acestora, cum era şi firesc, regăsim
din punct de vedere social, iertarea va continua să existe şi ca
arondaţi ’’vajnici’’ luptători care prin jertfirea oricărui pricipiu
atare o vom regăsi întotdeauna în codul moral al oricărei
moral asigură, alimentaţi fiind de un egoism feroce, continuarea
generaţii. Însă cât suntem dispuşi să iertăm reprezintă o
nesfârşitelor cruciade pornite împotriva tuturor. Și cum toate
dimensiune a cărei valoare ţine de profilul psihologic, de
acestea nu ar fi fost posibile fără ca instituţiile culturale din ţară
educaţia şi înţelegerea fiecăruia în parte şi nu numai. Aş spune

69
să le ţină isonul, contemplăm acum‘’splendoarea’’ unui tablou redacţional, ca de altfel întrega echipă a proiectului poate fi
medieval în care precum în arta înţeleptului Breughel, toată vizualizată la adresa http://cititordeproza.ning.com/page/proiect-
lumea se agită, se vaietă şi strigă fără însă a se numi explicit o cititor-de-proza-1.
cauză. Vehemenţa o regăsim mereu la cei care au pierdut În ultimele şase luni proiectul s-a extins şi astăzi putem vorbi
temeiul. de un complex media asociat ideii de cetate virtuală ce cuprinde
Fără a dovedi credinţă în existenţa unui indentităţi de cultură, o arhivă a lucrărilor de artă plastică
nu vom face decât să oferim pradă cetatea Imposibilului http://www.flickr.com/photos/50095574@N08/ , însoţită de
nesăţios. galerii virtuale de prezentare clădite prin munca neobosită a
MM: Devenim pe zi ce trece mai anticulturali sau aculturali? excelentului artist Maia Martin; de asemenea, o bibliotecă video
EP: Este posibil să existe un anume ferment anticultural în http://www.youtube.com/user/Hopernicus ;
învelişul zilnic propagat prin mijloacele mass-media (mă refer la o galerie a cărţilor deja publicate de autorii din cetatea Cititor
televiziune în special) şi de aici decurgând o anume recesivitate de Proză http://s781.photobucket.com/albums/yy100/Cititorde
resimţită în spaţiul cultural. Dar nu cred că acest aspect va face Proza/Galeria%20Cartile%20Cititor%20de%20Proza/ ; un site de
carieră si după o stabilizare economică şi politică pe care o dorim recenzii dedicat dialogului dintre cititori şi edituri
României, lucrurile vor reveni pe un făgaş normal, adică sigur http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordp
nu avem ‘’posibilitatea’’ de-a deveni aculturali, altfel ne-ar fi ress.com/; un site de opinii şi atitudine civică construit pe
prea uşor. platforma ’’ Toate Blogurile’’ http://cititordeproza.
MM: Despre revistele în limba română dinafara ţării: nu toateblogurile.ro/;
întreb dacă sunt importante, pentru că acesta le este rostul, ci şi nu în ultimul rand un post de radio funcţionând în sistem de
întreb dacă ele îşi ating acest scop? podcast
EP: Îşi ating scopul şi aceasta deoarece viaţa acestor reviste e http://republicaaudiovizualului.podbean.com/.
cu mult mai uşoară decât cea a publicaţiilor similare din ţară Imaginea proiectului este susţinută şi prin asocierea la
fiind repede îmbrăţişate de românii din exil, aceştia menţinându- actualele platforme sociale dezvoltate pe net. Intitulat
‘’Ferestrele proiectului’’, acest sistem facilitează informarea
se cititori fideli. În plus ştim că nu există efort cultural care să nu
zilnică a unui important număr de cititori sub forma unui flux de
fie ziditor, încercările deci sunt de succes chiar şi dacă nu este
ştiri transmis automat pe scribd, facebook, twitter, my space,
mereu evident acest lucru, în lumina tulburătoare a zilei
vremelnice. netlog, weblog, lucru de altfel îngăduit de caracterul licenţei sub
MM: Vorbeaţi despre realizarea unui vis – ce aţi visat? care se desfăşoară întregul proiect
EP: Am visat o republică sub foma unei cetăţi virtuale în a http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/ro/ .
cărei agora să-şi poată regăsi speranţa oricare iubitor de Ce ne propunem? O sumedenie de ‘’imposibilităţi’’.
literatură indiferent dacă acesta este creator sau cititor. Am fost Înfiinţarea unei edituri online pentru a veni în sprijinul
seduşi de ideea unui dialog curat între cititorii şi autorii de azi, promovării de carte digitală românească şi încheierea unui
precum şi între scriitorii consacraţi şi cei care încep acum să parteneriat cu European Archive
urmeze glasul pasiunii de a scrie. http://www.europarchive.org/index.php privind stocarea întregii
baze de date a proiectului nostru. Implicarea în tipărirea de carte
Ne-am dorit ca proiectul să reunească în hotarele sale forţa
şi distribuţia acesteia prin deschiderea unor noi coridoare de
teribilă de creaţie a tinerilor şi experienţa bătrânilor. Cunoaşterea
piaţă. Facilitarea accesului la consultanţă juridică şi de
şi schimbul de idei. Am dorit să oferim un cadru în care egoismul
management a viitorilor agenţi literari, în încercarea de a înlesni
care devastează cultura română să dea semne de oboseală în faţa
dovezilor de altruism, proiectul fiind în întregime bazat pe apariţia acestora în cuprinsul mecanismului ce vizează piaţa de
carte din România.
voluntariat, şi astfel să se poată face auzit prin lucrarea comună a
MM: Este corect enunţul: rostul e de la Dumnezeu, scopul –
tuturor glasul fiecăruia în parte. Să reasigurăm prin acţiunea
depinde de om?
noastră încrederea şi iubirea ce mocneşte ascuns în simţirea
EP: Aş reformula: către rostul divin prin excelarea calităţilor
multora dintre noi privind cultura română. Am dorit normalul
cu care am fost înzestraţi prin grija Acestuia.
categorist de unii ca fiind ‘’ideal’’, considerând că nu există
MM: Expulzarea rromilor – recent din Franţa – este un fel de
demers cultural care să nu se subînscrie atât unuia cât şi celuilalt.
discriminare pozitivă sau negativă? Sau este chiar o formă de
Am crezut că e necesar, mai ales acum, să dovedim că atât
absolutism rasial ? Oare din cauza rromilor s-a schimbat
normalul cât şi sora vitregită a acestuia, idealul, au o constituţie percepţia Occidentului despre români, cărora li se atribuie un
diferită de cea a imposibilului. Dacă am reuşit să tentăm posibilul alt profil rasial – adică „românii sunt ţigani”? Sau statele
în lucrarea noastră, fie şi pentru o clipă, atunci am putea vorbi dezvoltate, în special din Europa, au căzut în capcana propriilor
despre o reuşită, chiar dacă o numim de ‘’scurtă durată’’ stereotipii – printre care şi cele naţionale sau rasiale -. Ar putea
MM: … Un adevărat manifest! Şi ce aţi realizat până acum, exista echivalenţe cu alte conflicte: religioase, etnice etc.; vezi şi
octombrie 2010? absolutismul religios / confesional care a declanşat conflicte
EP: Nu mare lucru. Pentru început am încercat să câştigăm armate. Dar absolutismul moral, în care cred eu că se
încrederea autorilor şi a cititorilor înfiinţând mai întâi o încadrează şi cel religios, privit în general, ce ne puteţi spune?
bibliotecă virtuală (http://cititordeproza.wordpress.com/) în care Foloseşte aceasta la ceva?
sunt arhivate textele fiecărui participant la proiect. Aceasta având EP: La un singur lucru: ne arată adevărata faţă a civilizaţiei
azi câteva sute de fişe de autor şi însumând un număr de peste secolului XXI care, în ciuda progresului de care nu dorim şi nu
şase mii de texte, proză şi poezie. În paralel cu activitatea celor încetăm a ne încredinţa zilnic, încă mai poartă amprentele unei
douăzeci de ateliere de creaţie din reţeaua Cititor de Proză - politici deficitare din secolul trecut. Avem aşadar un trecut
fiecare dintre acestea având un profil specializat, de la poezie, istoric în negarea ori cel puţin în mascarea acestei realităţi cu
teatru, traduceri, jurnalism literar şi arte plastice până la literatură care nu s-a dorit o confruntare deschisă în vederea găsirii unor
pentru copii şi epigramă -, am pus bazele unei reviste literare soluţii pe măsura valorilor la care ne raportăm ca umanitate.
online ‘’Faleze de piatră’’ (http://falezedepiatra.net/), în paginile Situaţia romilor este o problemă care ar trebuie tratată serios şi
căreia publicăm cele mai reuşite texte aparţinând atât autorilor care nu aparţine numai uneia dintre naţiunile Uniunii Europene,
care activează în cadrul atelierelor, cât şi ale celor din afara fiind un fenomen prezent pe o arie extinsă a vechiului continent.
proiectului. Astfel, în redacţia acesteia sunt lunar supuse Desigur asta nu absolvă fiecare naţie de propriile vinovăţii.
evaluării aproximativ 170 de texte. Componenţa corpului

70
MM: E deja mult de când A. Camus a semnalat pericolul pot cădea în derizoriu. Râdem mult, prea des şi prea uşor pentru
totalitarismului. Există semne ale unui astfel de sistem un popor care nu are absolut nici un motiv de bucurie.
funcţionând/funcţionabil în relaţiile dintre fostele ţări din lagărul Singurul lucru bun este în fapt unul tragic: numărul mare al
socialist şi F.M.I., spre exemplu? celor care, disperaţi, aleg să muncească în afara graniţelor ţării.
EP: Totalitarismul va continua să pândescă umanitatea şi va Să sperăm că acest exod nu va fi inutil şi că generaţiile viitoare
profita mereu de lipsa noastră de vigilenţă. Cum se ştie, nu există îmbogăţite cultural vor putea aborda problemele din perspectiva
naţiuni predispuse la acesta. De aici şi rostul culturii în unei mentalităţi diferite decât cea prezentă azi în ţară.
conştientizarea acestui pericol. MM: Nu v-am întrebat dacă aveţi probleme – o fac acum,
MM: Cum aţi fi dorit să evolueze România, cum o doreaţi – în deoarece dvs. nu mai locuiţi în România, dar de trăit, se vede că
cazul în care nu este aşa cum o doreaţi – şi dacă priviţi spre ţară tot aici trăiţi cu sufletul!
cu optimism sau cu pesimism? Daţi un exemplu despre un lucru EP: Aceleaşi greutăţi pe care le întâmpină orice proiect de
foarte bun şi altul foarte rău din ţară. Ce vă doriţi pentru acest gen într-o societate cu o democraţie tânără, şi
România? înţelegându-le pe acestea ca fiind inevitabile, nu încetăm a privi
EP: Firesc. Altfel nici nu cred că ar avea şanse. Deci prin cu încredere spre clipa de mâine.Vă mulţumesc frumos în
pregătirea, proiectarea, constituirea şi acumularea în timp a unor numele tuturor celor care şi-au asociat acţiunile culturale
soluţii dezvoltate în plan autohton. Ne-am dovedit îndeajuns de idealului acestui proiect.
refractari de câte ori a fost vorba de importul unor soluţii din MM: şi eu vă mulţumesc şi mult noroc!
afară. Sub hazul românului până şi cele mai grandioase soluţii MONICA MUREŞAN
_____________________________________________________________________________
cu lacrimi în ochi Dar chiar şi cei care nu vor să scrie
haiku se pot bucura măcar de
(Petru I. formatul agreabil al revistei şi de
Ascultaţi cântecul păsării, nu Gârda) modul în care ilustraţia aleasă face
pentru glasul ei, ci pentru liniştea şi o continuare, parcă: accesibil tîlcul delicat al poemelor
care-I urmează. dealul pustiu prezentate, lucru datorat lui Corneliu
(înţelepciunea zen) vântul culege via Atanasiu.
A apărut numărul 2 al revistei RO frunză după frunză Veţi găsi în revistă prezentat un
KU, revistă de haiku online editată de (Flavia Muntean) termen al esteticii japoneze, hosomi
grupul ROMANIAN KUKAI. • Povestiri zen – delicateţe a minţii, şase scurte
Revista este ilustrată, are 140 de • Cum se naşte un haiku - este o povestiri zen, mai multe relatări ale
pagini în format A4 şi este găzduită problemă la care s-au încercat multe felului în care trei autori au ajuns la o
pe calaméo şi pe YU DU, site-uri răspunsuri şi explicaţii, luându-se ca formă acceptabilă a poemelor lor,
unde poate fi vizionată în format carte exemple poeme celebre, sau creaţii traducerea a trei articole din franceză,
răsfoită. personale. Unele comentarii devin ele germană şi engleză, trei eseuri, două
Volumul, care continuă linia însele adevărate proze datorită grijii interviuri, prezentarea clubului de
anunaţată în numărul 1, aceea de a autorilor de-a prezenta cât mai literar haiku al elevilor de la Şcoala Nr.8,
oferi informaţie cît mai variată celor minunea creaţiei. Interesante mi se Elena Rareş din Botoşani, un portret
ce se apropie de haiku sau scriu de par mai degrabă rândurile Rafilei de autor şi şapte fotohaiku-uri.
puţină vreme poezie niponă, conţine Radu (pag. 102), care afirmă că Autorii materialelor de mai sus sînt:
materiale grupate în următoarele haiku-ul rămâne un mister. Ori, cine Corneliu Traian Atanasiu, Ioana
rubrici: poate explica un mister?! Dinescu, Constanţa Erca, Marian
• Dicţionar de termeni japonezi • Traduceri – din haiku-ul Nicolae Tomi, Maria Doina Leonte,
• Haiku francofon, un gest lăudabil, doar că Manuela Dragomirescu, Doru
Din această rubrică am ales câteva mi se pare cam prea mare distanţa Emanuel Iconar, Elena-Brânduşa
micropoeme adecvate anotimpului: între un grand film… muet şi film Steiciuc, Rafila Radu, Mara
mut: Stan şi Bran (pag. 62), iar la Paraschiv.
liniştea serii pag. 64 mă întreb: mais où est la Sînt prezenţi cu fotohaiku-uri:
aroma piperată rivière?... ( pentru că râul este un Loredana Florentina Dănilă, Ioana
a crizantemei element cheie în acest poem !). Dinescu, Manuela Dragomirescu,
(Doru E. Iconar) • Cultură şi civilizaţie japoneză – Dan Doman, Dan Norea, Livia
interesante paginile semnate de Doru Ciupav şi Corneliu Atanasiu:
Amurg de toamnă – E. Iconar despre sărbătorile de drum vechi de toamnă –
o pată de rugină toamnă Tanabata şi Zilele Obon (pag. călăuză, doar ghinda
printre zorele 78). pocnind pe cale
(Henriette Berge) • Eseuri şi articole Puteţi accesa revista la următoarele
• Interviu - Iubitorii de haiku vor fi adrese: http://tinyurl.com/39k5cpf
frunze pe alei – (vizionare şi descărcare de pe
sunetul bastonului desigur, bucuroşi de întâlnirea cu
poetul Eduard Ţară, prilejuită de un calaméo) http://tinyurl.com/3594qwa
tot mai înfundat (vizionare şi descărcare de pe YU
(Corneliu Beldiman) jurnalist de la România Liberă.
• Haiku Club DU) http://tinyurl.com/32duh3l
(vizionare la faţa locului alegând între
Cules de vie – • Profil
cele două site-uri gazdă).
băiatul paznicului • Haiku şi imagine
IULIAN DĂMĂCUŞ

71
departe de adevărul tău. Impactul citească. Și acest fapt este valabil şi
cărţilor şi ziarelor este acelaşi, dacă pentru români şi pentru greci. Pot să am
vrei să comparăm trecutul cu o părere avizată, pentru că, la un
prezentul, doar că proporţia celor care moment dat am lucrat la o editură de
se apleacă asupra „tipăriturilor” a enciclopedii şi am rămas surprinsă de
scăzut. Pe de o parte e normal să fie multitudinea avocaţilor şi doctorilor
Redactor-şef al aşa, radioul şi televiziunea, luând care alegeau cărţi după culoarea
« Ziarului românilor », din Atena locul, într-un fel sau altul cărţilor şi coperţilor şi numărul celor care nu
Despre ferestrele de ziarelor. Pe de altă parte aceste două aveau studii superioare, dar erau
mijloace mass-media moderne interesaţi de curpinsul enciclo-pediilor.
libertate oferite de reuşesc doar să informeze publicul. În Atena sunt mai puţini cei care citesc
munca de jurnalist Cultura nu se poate face nici prin ziare, totuşi, e destul să citească 2-3 câte
internet, nici prin radio-tv. Și dacă ceva, că imediat subiectul ajunge pe
acceptăm că un om cult este acela buzele tuturor. Apoi merg şi cumpără
care a uitat tot ce-a citit, în sensul că publicaţia.
şi-a însuşit deja cunoştinţele, atunci, 2. Aveţi concurenţă în
fără să citeşti, reuşeşti să fii doar un Grecia? În afara ziarului pe care îl
om informat. Concluzia este că cititul redactezi, “Ziarul românilor” din
e ca opera: îţi place sau nu. Cred deci Atena, există în spaţiul jurnalistic elen
că sunt mai puţini cei care citesc în vreo publicaţie similară?
ziua de astăzi, dar cei care o fac nu se - Un ziar similar nu există. Există un
deosebesc cu nimic de generaţiile ziar care se tipăreşte în România pentru
anterioare. Nevoia de cărţi şi ziare românii din diasporă, la mijloc având 4
este constantă, dar este doar pentru pagini specifice fiecărei ţări: Grecia,
unii. Spania, Italia...Există un alt ziar, de 64
1. Care este situaţia de pagini, care apare în 7 limbi. Pentru
românilor stabiliţi în Grecia. România există 8 pagini. Există o
Apreciază eforturile unor redactori revistă bilingvă, care apare trimestrial.
originari din România de a edita şi Toate aceste publicaţii sunt gratuite şi
distribui ziare româneşti? au propria reţea de difuzare. De
Henriette Yvone Stahl compara - În Grecia ritmul de viaţă este asemenea, există o pagină electronică,
cărţile cu nişte sonate sau simfonii. infernal, deci timpul este limitat. Sau stil cotidian. Un alt ziar de limbă
Dragă Ioana, consideri că simfonia cel puţin aşa simt eu. De câte ori vin română pentru Grecia, distribuit la
cuvintelor înşirate cu pricepere pe în România am senzaţia...că trăiesc chioşcurile de ziare cu presă străină din
pagina tipărită are acelaşi ecou în “în reluare”, timpul pare că se târâie. toată Grecia nu există. Tocmai de aceea
ziua de astăzi ca şi în trecut? Mai Majoritatea românilor de aici preferă am un oarecare control atunci când spun
citesc contemporanii noştri? Mai radioul, televiziunea şi foarte mulţi că “vând mai bine” în afara marilor
au nevoie de ziare şi cărţi? au antene parabolice şi văd posturile oraşe şi ziarul nostru ajunge peste tot în
- Dacă Yvone Stahl compară cărţile româneşti. Nu foarte mulţi folosesc Grecia.
cu muzica, atunci am să-ţi spun ce internetul. Ziarele sunt citite mai mult 3. Eşti editorul unui ziar
credea Leonardo da Vinci: „Pictura e de către cei care trăiesc în sate, românesc de succes. Ce satisfacţii
o poezie pe care o vezi în loc să-o comune, insule. E firesc aş spune, ei poartă cu sine munca de editor? Care
auzi, iar poezia e o pictură...pe care o se simt mai departe “de casă” decât este secretul iniţierii şi continuării
auzi în loc să o vezi. ” Și ca să închid noi, cei care avem mai multe unei activităţi jurnalistice
cu cărţile, asemeni lui Ernst Wiechert posibilităţi de a afla veşti. Totuşi, în spectaculoase?
cred că singurele lucruri care nu fac Grecia situaţia e paradoxală. Cel mai - Tot ce spui sunt cuvinte mari :
rău nimănui sunt cărţile. “O carte nu mult citesc cei care...nu te aştepţi să „succes”, „activitate spectaculoasă”.
e nici o lege, nici o Nu mi-e frică de cuvintele mari,
sentinţă.” Am citit mult, îmi plac, le folosesc, nu mă
niciodată destul. Uneori am feresc de ele, nici nu mă
considerat că mi-am pierdut caracterizează excesul de
timpul citind ceva, alteori modestie. Încă nu e cazul în
am simţit fericire....după ceea ce mă priveşte, o spun cu
doar câteva cuvinte. realism. Sper să vină şi ziua
Adevărul este că niciodată aceea! Consider că sunt iar...la
nu-ţi pierzi timpul citind un nou început, consider că
ceva: bun, rău, calitativ sau această provocare mă ajută să
mai puţin, chiar şi faptul de cresc, dar...”mai am mult până
a fi în total dezacord cu ceea departe”. Viaţa mea
ce citeşti te pune pe gânduri, profesională a fost totdeauna,
te ajută să defineşti mai bine mereu şi mereu, un şir de
ceea ce crezi de ceea ce este provocări, de lucruri noi, de

73
oameni noi, de locuri noi. Și se faptul că vedeam femei drăguţe şi suflet.” Eu îmi doream să merg în
întâmplă, inevitabil, să plec din neîngrijite sau neasortate. Sigur că
locurile acelea exact după ce am „frumuseţea se opreşte la suprafaţa
terminat mai tot ce am avut de făcut, pielii, în timp ce urâţenia ajunge până
exact în perioada când ar trebui să mă la oase” (Murphy), dar mi se pare
odihnesc şi...să primesc laurii, dacă firesc ca această călătorie, cu şi
vrei. Vine mereu un moment când am despre oameni, să fi început din
de ales între a sta şi a consolida, a exterior spre interior. În secunda când
trece la ritm slow, light, pentru un ajungi în interior...nu mai ai timp
timp...sau a schimba şi a face, din pentru restul niciodată. Româncele
nou şi din nou, altceva. Nu ştiu cum, sunt femei drăguţe, marea majoritate,
deşi mereu îmi spun că e pentru asta cred şi acum, după ce am văzut
ultima dată... totdeauna aleg a doua mai multe „popoare de femei”.
variantă. Satisfacţia ca editor îmi Consideram, pe atunci, că le lipseşte
imaginez că este aceeaşi cu cea pe (tot majorităţii), informaţia,
care o simţi tu punând întrebările de amănuntul dacă vrei. Tu ştii, aşa cum
acum, când răspunzându-ţi ţie, îmi ştiu şi eu, că „de la sublim la ridicol e
clarific şi eu ideile. Expunând ceea ce doar un pas”, aşa cum de la sexy la
cred eu cititorilor bănuiesc că îi oblig vulgar e tot un pas. Acum de unde şi
să hotărască care este părerea lor. Și până unde consideram eu că ştiu sau Canada, în partea franceză. M-am
orice hotărâre, bună sau rea, cred că e am calitatea necesară, gustul sau recăsătorit cu un grec şi aşa m-am
mai bună ca nehotărârea. După ce cunoştinţele pentru a da sfaturi...nu stabilit aici. Între timp am divorţat, sunt
hotărăşti ceva...te simţi mai bine, mai pot să-ţi explic?! Cert este că aveam o la al doilea divorţ, deci sunt “foarte
liber. Deci satisfacţia ar fi că, prin ce- rubrică la un important ziar săptă- divorţată”. Deci m-am stabilit aici din
ea ce scriu, particip la decizia cititori- mânal, pe unde n-am călcat vreodată, 1997, dar legătura mea cu Grecia este
lor şi la starea lor de bine. Secretul nu mă ştia nimeni, ci doar trimiteam dintotdeauna: istoria, mitologia, primul
succesului tuturor oamenilor este unul articolele. Mai ştiu că rubrica era meu director, (pe vremea lui Ceauşescu)
şi vechi, arhicunoscut: „Ai pierdut? foarte apreciată. După mulţi, foarte era greco-român....totul se leagă. Aşa a
Continuă! Ai câştigat? Continuă!” mulţi ani, am urmat un curs de fost să fie! Stau aici acum, dar mi se
4. Realizând o incursiune cosmetică şi machiaj, (pentru sufletul pare că am fost aici dintotdeauna. Și asta
în timp, povesteşte-ne cum ai ajuns meu) şi îţi pot spune că n-am aflat a fost senzaţia încă din prima zi, ca
să practici această meserie? multe lucruri noi faţă de ce ştiam turist: „casă”, dar „casă de vacanţă”. Cel
- Mi-era frică de acestă întrebare, în atunci. Am învăţat doar unele tehnici. mai greu mi-a fost când am început să
măsura în care nici acum nu sunt 5. De asemenea, sunt
sigură că îmi amintesc exact “cum” lucrez şi vedeam palmieri, de o parte
curioasă să ştiu, când ai decis să te sau cealaltă a străzii. Palmierii, în
sau “când”. Oricum...mult mai târziu stabileşti în Grecia şi de ce ai ales
ca tata. Tatăl meu, la 15 ani, era mintea mea, erau legaţi de vacanţă,
să-ţi trăieşti viaţa tocmai în ţara soare, mare....cum să mergi la serviciu...
corespondent în presa centrală. La vacanţelor de neuitat şi a vechilor
întrebarea “cum”...răspunsul corect în loc să te plimbi?!
înţelepţi din Antichitate? - Ştim că gânditorii greci aşezau totul
mi se pare... reflex. Am scris mereu, - A fost soarta, nu eu, cea care a ales
de copil, prin toate revistele şi sub spectrul reflectării filosofice.
în locul meu. Grecia a reprezentat Probabil că grecii au moştenit un
publicaţiile specifice. O mare tristeţe ţara vacanţelor mele timp de 7 ani, strop de înţelepciune de la strămoşii
a mea este că, de la un moment 1990-1997. În România lucram cu lor. Din această perspectivă, ai
dat...şi nici asta nu mai ştiu când, am greci. De câte ori am venit aici observat, cumva, că grecii sunt mai
încetat să scriu poezii. Cred, şi poate niciodată nu mi-am imaginat că va fi înţelepţi decât noi românii sau ştiu să
greşesc, că „mi s-a rupt filmul”, n-am “casa mea” vreodată. Era totdeauna trăiască mai frumos ca noi?
mai reuşit să-mi păstrez în suflet “casa mea de vacanţă”, “casa mea de - Înţelepciunea e lucru mare. Nu, nu
fărâma aceea de puritate, incocenţă, cred că grecii au moştenit acest strop de
curăţenie...de aceea nu mai pot scrie înţelepciune. Există “Miturile lui Esop”,
versuri. Când?, cum? de ce?...nu-mi există toată pleiada de filozofi pe care
pot răspunde nici mie. Să nu-ţi Grecia „i-a dăruit” omenirii. În Europa
imaginezi că ţara a pierdut vreun nu cred că există vreun popor care a
Eminescu, (asta ca să şi râdem!), doar moştenit exact „acest strop” de
că înşiram şi eu „cuvinte goale, ce înţelepciune despre care vorbeşti, din
din coadă au să sune”...şi nici asta nu păcate! Fiecare popor este înţelept, în
mai pot face. Începutul a fost o felul lui, dar popoare mai înţelepte mi se
rubrică de modă şi cosmetice şi ştii par cele asiatice, doar că ele urmează o
de ce? Mă împăcam cu toate destul de altă filozofie.
bine, eram tânără, puteam atunci să
accept cu uşurinţă că unii habar n-au Foto: Casoni Ibolya, “Apus în Dubai”, din
depre aproape nimic, doar că mă irita ciclul Ţara Visurilor

74
“Tinereţea e timpul de a învăţa; editoriale foarte bune, alţii pamflet,
bătrâneţea e timpul de a aplica”, alţii fac reportaje. Lista mea e
spunea J.J. Rousseau. Probabil că noi, deschisă, o completez aproape mereu,
europenii....suntem încă nişte popoare iar eu nu-mi doresc să semăn cu
tinere...cu toată vechimea istorică. nimeni, în special, ci cu toţi la un
Avem neaşteptat de multe lucuri loc...dacă s-ar putea?! Nu se poate,
comune cu grecii, chiar dacă-i deci îmi rămâne să semăn doar cu
considerăm, în unele concepţii, puţin mine. Oricum, cred că cel mai mult ce
„mai orientali” decât noi. Aceasta putem reuşi, fiecare dintre noi, este să
este percepţia în România, uneori ajungem egali cu noi înşine.
chiar aşa este, dar cred că nu toate 8. Consideri că activităţile
aceste diferenţe sunt greşite. Calitatea de presă practicate de românii din
vieţii şi modul de viaţă sunt mult mai diaspora, desfăşurate atât sub
bune aici, da, grecii trăiesc mai forma presei scrise (apărută pe
frumos ca noi. Iau lucurile mai „în suport tradiţional şi electronic) sau
uşor” şi acordă o mai mare realizate în presa televizată,
importanţă zilei de astăzi, fiecărei îndeplinesc rolul unor instrumente
clipe. Ei trăiesc fiecare zi ca şi cum ar de popularizare pozitivă, care pot
să schimbe imaginea României în ministerul Turismului din România
fi ultima...şi cine-mi poate garanta
lume ? Reuşesc ziariştii din (domeniu cu care chiar am avut legătură
mie, şi fiecăruia dintre noi, că nu este
diaspora română să intensifice pentru foarte mulţi ani), ca să
aşa? Nu în sensul fatidic al expresiei, interesul altor popoare pentru
ci în sensul de a face tot ce poţi promovăm, aşa cum putem fiecare şi
cultura şi civilizaţia noastră din locul în care suntem, frumuseţile
pentru a te simţi bine azi, pentru că naţională ?
mâine....poate fi mai rău?! unice ale României. Una e să scriu doar
- Sigur că mass-media din diasporă eu, altceva să scriem aceeaşi temă toţi
6. Eu cred că presa scrisă joacă un rol important în schimbarea
este şi va rămâne un instrument ziariştii români din diasporă, la un
imaginii ţării. Nu e vorba însă numai moment dat. E un alt impact! Plus că
performant de comunicare, despre schimbare. Ca să schimbi
educare, informare. Ce ingrediente începe să funcţioneze principiul acela
ceva... trebuie ca acel ceva să existe.
e necesar să cuprindă un ziar conform căruia, dacă poţi influenţa 20
Și ceea ce există, bun sau rău, acest
destinat diasporei româneşti de oameni, aceştia vor vorbi cu alţi
ceva care dorim să-l schimbăm este
pentru a intra în categoria 20...propagarea ideilor fiind mult
creat, în mare măsură, tot de mass-
producţiilor editoriale de succes? grăbită, rezultatul mai rapid. În ritmul
media. Mass-media are şi răspunderi, în care o facem acum, fiecare ziarist
- Un ziar al diasporei trebuie să aibă
nu doar drepturi. Ziariştii români din român din diasporă încercând să
de toate, e doar o chestie de proporţie
diasporă reuşesc tot ceea ce pot reuşi promoveze imaginea României, să
a rubricilor, care trebuie reglată după
target-ul cititorilor. Aici nu sunt toţi ziariştii lumii: să promoveze sau schimbe concepţiile adânc
să înfunde un subiect. Pentru ca împământenite, putem obţine doar
foarte mulţi interesaţi de I.T., de
exemplu, dar nu poate lipsi o rubrică ziariştii români din străinătate să rezultate „locale” şi efemere. Nu mă
de inedit, să spunem. Presa scrisă nu reuşească să schimbe imaginea ţării, aştept la rezultate spectaculoase în
poate fi înlocuită de niciun altfel de (aşa cum îmi imaginez că vrei să ritmul acesta, doar că nu pot să nu
tip de presă, după părerea mea. E o spui, referindu-te la o schimbare apreciez eforturile fiecăruia, de acolo de
altă senzaţie să răsfoieşti, să simţi radicală) sau să intensifice interesul unde este. Dacă am avea o mai bună
hârtia în mână. E un altfel de contact altor popoare pentru cultura şi comunicare între noi, dacă am fi puţin
pe care îl ai cu cărţile şi ziarele. civilizaţia românească, ar trebui să mai solidari, mai organizaţi, dacă ne-am
Foloseşti mai multe simţuri: mirosul, fim mai uniţi, să suţinem campanii de coordona acţiunile, astfel încât acestea
văzul şi simţul tactil. Sunt 3 din 5! presă comune, să colaborăm şi cu să coincidă, cred că am avea cu toţii de
7. Cum a luat naştere colegii din ţară. Ar trebui să fim câştigat. ∗
pasinea ta pentru jurnalism? Ai băgaţi în seamă, de exemplu şi de LILIANA MOLDOVAN
avut vreun model inspiraţional în
acest sens ? Foto: Casoni Ibolya, “Omul care aduce
- Cred că jurnalismul „îl am în ploaia”
sânge” sau îmi place să cred asta. Nu
am un model, am mai multe modele,

niciunul integral. Îmi plăcea stilul Foto 1 : Ioana Diaconu, redactor-şef
tatei, în unele scrieri, când eram mică, „Ziarul românilor” din Atena
dar nu în toate. Există un singur Foto 2 : Ioana Diaconu citind din
jurnalist al cărui stil de anchetă îmi „Ziarul românilor”
Foto 3 : I. Diaconu cu George
place, de exemplu, dar n-am preferat Ciamba, Ambasadorul României în
niciodată presa de anchetă. Cunosc Grecia
foarte mulţi jurnalişti pe care îi admir Foto 4 : I. Diaconu cu Ministrul
în domenii punctuale: unii scriu plenipoteţiar Nicolae Anton, Consulul
României în Grecia

75
Ecouri dinspre „Bătălia lui Hernani”
spre aplauzele cu o singură mână…

Criza teatrului nu există în sine, ea fiind doar o
componentă cu o suprafaţă tot mai restrânsă a unui
fenomen tot mai cuprinzător. Acest paradox nu semnifică
însă o sustragere a spaţiului scenic de la criza generală, ci
faptul că Artele se află într-o dramatică pierdere a rolului
lor social.
Dacă o astfel de imagine poate părea exagerată, să
comparăm forţa unor opere care chiar şi-au influenţat
epoca, cu actuala lipsă de impact a Artelor la nivelul
mentalului comun. Să apelăm astfel la un fapt istoric: în
25 februarie 1830 a avut loc premiera dramei Hernani de
Victor Hugo, ocazie cu care polarizările de opinie au transcendentă şi de cea a sensibilităţii artistice, el nu mai
condus la celebra „bătaie a lui Herani” dintre tinerii este capabil astăzi „să rezilieze” acest pact faustic din vria
romantici şi fosilele neo-clasiciste. Disputa lor nu era doar căruia nu mai poate ieşi, de vreme ce a ajuns doar o
estetică, ea disimulând o acerbă luptă pentru întâietatea în vieţuitoare determinată preponderent tehnologic.
proiectul social al vremii, rivalii fiind burghezia Deşi progresăm spectaculos ca şi civilizaţie
emergentă şi, respectiv, nobilimea conservatoare. materială, vedem cu disperare inertă cum uneltele noastre
Acceptarea publică (sau negarea) unor valori socio- de transfigurare artistică a realităţii s-au erodat în mod
morale exprimate artistic avea în zorii modernităţii o miză dramatic. Şi faptul e cu atât mai grav, cu cât respectivele
atât de mare, încât în jurul lor se puteau declanşa războaie unelte decurgeau natural din zestrea noastră genetică. Prin
de presă, polemici, scandaluri, procese, dueluri… Numai alterarea unor astfel de fibre vitale ale antropologicului nu
că astăzi Arta nu mai are deloc aceeaşi portanţă, mizele facem altceva decât să ne îndreptăm spre o fundătură
globale găsindu-şi doar o minimă pondere în spaţiul său existenţială în care tehnologia nu va folosi la nimic
creaţional. În urma unor cedări repetate, acesta a rămas omenescului.
din păcate un fel de rezervaţie bizară tolerată de Putere
atât timp cât produce divertisment şi disoluţie Prin forme oficioase ori experimentaliste, dar
manipulatorie. Desigur, din necesitatea păstrării oricum lipsite de conţinut, Artele au fost subtil folosite în
aparenţelor democratice, dar şi a controlului frustrărilor anestezia prin bună-stare concurenţială a West-ului şi prin
colective, contestarea artistică este încă acceptată, însă penurie planificată a Est-ului. Numai că după căderea
numai atâta timp cât ea rămâne o revoltă lipsită de obiect. Zidului s-a petrecut între blocurile anterior rivale un
În contextul libertăţilor (relative) de exprimare şi a proces neprevăzut de crossing-over, cei doi stimuli
culturii internautice de nişă, chiar şi cele mai importante echilibrându-se între ei, odată cu însumarea efectelor lor
creaţii ne apar astăzi ca perisabilităţi fără consecinţe perverse. Astfel de evoluţii au permis inversarea sensului
serioase, fie că sunt validate Nobel, Goncourt, Palme de implementare a transformărilor istorice. S-a trecut deci
d’Or, Oscar, BAFTA…, fie că exală din cel mai insalubru insesizabil de la implicarea maselor în transformarea
underground ! istoriei, la aplicarea transformărilor direct asupra lor.
Desigur, explicaţii pentru o astfel de lipsă de Colectivitatea umană, indiferent de algoritmul ei de
prestanţă a artei există din abundenţă… Dar ele nu pot coagulare, începe să devină aşadar din subiect al istoriei
contracara cu nimic criza lumii post-civilizaţionale în care un obiect docil al ei.
ne confruntăm cu accentuarea (d)efectelor provocate peste Şi se pare că cel mai eficient vector al acestei
timp de un iluminism subversiv. În virtutea succesului manipulări de bună-voie inconştientă şi cu voie-bună
avut de metodele sale raţionalist-tehniciste în iresponsabilă este actualmente hipnoza postmodernistă,
revoluţionarea societăţii, ele au fost absolutizate până la dusă în jurul unor platitudini politic corecte. Prin ea se
statutul de principii puse să guverneze abuziv chiar Artele cultivă un elitism dictatorial cu pretenţii de popularitate
şi viaţa spiritual-afectivă. Rezultatul a fost o tragică obligatorie, fenomen ce a condus rapid la intransigenţe
neutralizare a sensibilităţii artistice, element mediator demne de procesele staliniste / mac carthy-iste. Cam de
important în interacţiunea dintre mentalul colectiv şi genul: cine nu e cu noi e împotriva noastră; istoria
realitate. (culturii) a avut ca scop suprem apariţia noastră; pentru că
suntem temporal ultimii veniţi, înseamnă că le suntem
În numele unei eficientizări existenţiale (iluzorii), superiori tuturor predecesorilor; după noi nu mai poate
modernitatea a acceptat tacit trocul prin care s-a cedat urma nimic; în afara reţetei noastre artistice nu se poate
complexitatea celesto-terestră a umanităţii în schimbul crea artă; dacă nu abordezi doar din punctul nostru de
simplificărilor mecaniciste. Iar procesul a fost marcat prin vedere subiecte legate de feminism, perversităţi sexuale,
uzurparea esteticului de către pragmatismul economic minorităţi, ateism şi încălzirea globală, înseamnă că nu ai
şi/sau propagandistic. Numai că, procesul odată pus în cum să exişti ca artist şi nu eşti decât un mizer
practică, nimic nu s-a îmbunătăţit, ci dimpotrivă: starea de conservator, un deviaţionist sau un intelectualist ermetic
rău existenţial s-a accentuat, omul acuzând tot mai mult rupt de mase… Iar într-o lume contemporană în care
efectele acestor autodeposedări. Lipsit de dimensiunea modelele de succes sunt cele ale inculturii grobiene ori

76
stilate, ale absolutismului politehnist, ale imbecilizării rezistenţa lumii artistice e tot mai insularizată şi mai
erudite, sau cele ale unui parazitism mediatic, o astfel de însingurată între presiunile Sistemului şi lipsa de susţinere
„cultură” se poate dezvolta nestingherită, ba chiar malign. a maselor, poate instruite ele pe alocuri, dar sigur
Aşa că nu trebuie să ne mai mirăm că spaţiul de desensibilizate în ansamblu…
exprimare pentru arta autentică şi umanizatoare este în Am ajuns astfel să frizăm un paradox de
restrângere progresivă… înţelepciune chineză ce metaforizează o stare de erodare a
Iar patologia respectivă este deja vizibilă, de vreme omenescului: când toată lumea ştie cum aplaudă două
ce s-a ajuns deja la stadiul în care Artele, si odată cu ele mâini, oare cum aplaudă o singură mână ? Răspunsul la o
Teatrul, au tendinţa de a nu-şi mai onora funcţia astfel de contradicţie îl aflăm prin autocontemplarea
ancestrală de exorcizare a răului, a disfuncţionalului. noastră la spectacolul vremii şi la spectacolul
Printr-o îndelungată şi obsesivă deturnare aceste forme spectacolului vremii… Pe parcursul a unui secol şi
ale umanului au fost întoarse împotriva spirtului lor jumătate de modernităţi, iată că Arta ca şi chip al lumii şi-
natural, în sensul că Artele nu mai combat răul a schimbat sensul: în loc să fie un purgatoriu al
existenţial, ci îl propovăduiesc apocaliptic. Un astfel de esenţializării omenescului, ea este împinsă spre statutul de
act artistic nu exclude catarsisul, numai că sensul acestuia hap purgativ!
nu mai este înălţarea, ci prăbuşirea omenescului. CRISTIAN STAMATOIU,
Complicitatea la o astfel de direcţie oferă recompense prin Universitatea de Arte din Tg Mureş
intermediul box-office-ului, numai că alinierea la Sistem
înseamnă o decădere a artistului până la starea de 27 martie, 2010, de Ziua (şi Noaptea) Teatrului
mercenar, prestator, sclav sau cocotă culturală. Iar
__________________________________________________________________
Ochean întors pană la), mediu (toate se petrec în...), şi spre binele tuturor) şi viitor (cu alte
substanţă sau relaţie, cum se putea valori spre care să tindem), ci despre
vorbi pe vremea lui Spinoza sau a lui unul, doar prezent. Un prezent
Laibniz, şi nici despre timpul din încastrat la nivelul a două atribute:
sufletul nostru, cum splendid l-a forţă de muncă productivă şi societate
Ne tot învârtim în cer, de-aiurea cu
definit Augustin. ,,Dar cea ce acum de consum spre beţia în mocirlă a
pământul, căruţa noastră cosmică,
este evident şi clar nu este nici celor mulţi şi bunăstarea celor ce-l
mereu, îngâmfaţi că suntem, fără să
viitorul, nici trecutul, şi nu se zice la definesc. Chiar şi aşa, prezentul, în
vedem că ceea ce va fi devine un fel
propriu:există trei timpuri, prezentul „simplitate” descrisă, parcă tot ar mai
de prezent care tocmai ne-a scăpat
din cele trecute prezentul din cele fi ceva. Ce se întâmplă însă când
printre degete într-un trecut, la nivelul
prezente şi prezentul din cele viitoare. „simplul” nu e tocmai „simplu”, când
muritorului, fără întoarce. Şi asta,
Căci acestea trei sunt în suflet şi în alt între cele două, (cică acolo, nu te
câtă vreme doar drumul de ieri şi
plouă. Aiurea!), forţa de muncă
până astăzi ne încovoaie şi mintea şi
productivă şi societatea de consum, se
spinarea sub povara unui mâine, un
strecoară (că loc, berechet),
fel de licărire ce tocmai s-a stins. Şi
mitocănia, hoţia, minciuna, parvenitul
eu care îmi doream să pipăi clipa! Da,
mustind a prostie etc.? E? Vă spun
Clipa! Dar cum, când, uite-o şi nu e!
eu: apare timpul lu` neica nimeni!
Şi, totuşi, atunci când avem
Mai ceva decât ceva, că, de, neica
conştiinţa propriei noastre existenţe,
nimeni, cel de până mai ieri paharnic
pironiţi cu ochii pe,... să zicem,
la parangheliile drămuitorilor de
copilărie, în oglinda vremurilor, nu ne
vremuri, astăzi, flaşnetă la guvernare!
putem trece cu vederea nici ridurile şi
Eee! Neica nimeni, până mai ieri, un
nici părul încărunţit. Mai tot timpul,
fel de f... vânt, azi la universitate
degeaba! Probabil, de aici şi expresia
şpăgar, sperţar, curvar şi vânzător de
românului, ziceam într-un articol
iluzii! Ca să vezi! Neica nimeni, până
anterior, hâtru şi filosof de când
loc nu le văd, memoria prezentă mai ieri, analfabet, azi, la te miri ce
lumea: „orice armăsar ajunge într-o zi
despre cele trecute, vederea celor şcoală, tot... analfabet! Dar cu
gloabă!” Şi ajunge cu atât mai repede,
prezente, aşteptarea prezentă a celor ,,foncţie”, vorba Maestrului. Dracu a
cu cât ,,a făcut umbră pământului
viitoare.” mai pomenit! Neica nimeni, mai ieri,
degeaba”. Lăsând gluma la o parte,
Nu se mai poate vorbi nici de un fel de rahat, azi, moţ, goarnă la
trebuie să acceptăm faptul că totul în
timpul absolut sau de cel ciclic şi nici palat. Şi mai şi! Timpul lui neica
jurul nostru se schimbă şi moare. De
despre timpul ca re-prezentare, nimeni!... E? E! Şi noi ce mai
aici şi ideea lui Heraclit din Efes, idee
teofanic, ce devine, contextual, aşteptăm, fraţilor?
conform căreia totul e curgere.
prezent. Ţara arde, baba se piaptănă şi conu
Curgere în normalitate, credem noi,
În lumea noastră grăbită, parcă, George plimbă Mariţa la cimitir.
câtă vreme Dumnezeu era atunci şi pe
spre nicăieri, doar pe ici, pe colo, se NICOLAE BĂLAŞA
pământ.
mai aude despre timp. Dar nu despre
Când El însă, parcă,
unul, să-i zicem, normal, cu trecut Foto: Casoni Ibolya, Primăvară în
niciunde, perspectiva aci, în lume, se oraşul mistic – Focuri de artificii în
(conturat în jurul valorilor), prezent
schimbă! Nu se mai poate vorbi New York, din ciclul Ţara visurilor
(ce se mişcă cu ştiinţă, prin raportare
despre timp nici ca perioadă (de la,

77
Am continuat să cânt până în
2005, când am hotărât să mă retrag,
spre regretul numeroşilor mei
admiratori, care încearcă mereu să mă
convingă să revin pe scenă ca
”Îmi este un dor infinit de rol Rodolfo, din opera “Boema” interpret! Studenţii mei se bucură,
Brăila … » de Puccini. acum în totalitate, de experienţa
- De unde a venit pasiunea Au urmat ani de vis, ca solist al mea şi de ceea ce încerc să-i învăţ:
pentru muzică? Cum a evoluat Operei Române din Iaşi, sub atenta tehnică de cânt, secrete ale unei
aceasta în timp? îndrumare a regizorului Dimitrie meserii extrem de dificile şi, nu în
-Tatăl meu, tenorul Ştefan Voineag, Tăbăcaru, directorul Operei: ultimul rând, cum să rămână verticali
un om extraordinar, descoperitor al numeroase premiere, invitat de în această lume, care devine din ce în
multor talente artistice brăilene şi onoare al tuturor Teatrelor de Operă ce mai strâmbă!
profesorul de muzică Nicolae Ivanov, şi Filarmonicilor din ţară, turnee în Din 1992 am început şi
au fost cei care au sădit în mine străinătate, Premii la Concursuri activitatea, ca Profesor de Canto, la
sămânţa muzicii culte, ce avea sa Internaţionale de Canto dar şi Conservatorul “Ciprian
rodească, atât de frumos, mai târziu. Concerte şi Recitaluri de neuitat Porumbescu” care ulterior s-a numit
Am cântat în corul Liceului “N. la…Brăila. Academia de Muzică şi care acum se
Bălcescu” din Brăila, unde orele de Această minunată perioadă numeşte Universitatea Naţională de
muzică, gândite sub formă de ieşeană a fost continuată, în chipul cel Muzică din Bucureşti. Tinerii artişti
concursuri pe teme de muzică clasică, mai firesc, la 1 oct. 1982, de lirici, pe care îi îndrum, pe drumul
erau o adevărată bucurie spirituală. ascensiunea pe prima scenă lirică a atât de frumos dar şi plin de capcane
Tot în oraşul în care m-am născut, la ţării. Aici, ca prim - solist al Operei al artei lirice, sunt marea mea bucurie
Şcoala Populară de Artă, am Naţionale din Bucureşti, am trăit a acestor ani…
descifrat tainele cântului la pian, împliniri artistice totale. În acea -Există un artist pe care îl
violoncel şi chitară clasică. perioadă l-am avut ca mentor pe admiraţi, cu care v-a făcut plăcere
Astfel, dorinţa mea iniţială de a Maestrul Emil Marinescu, un mare să cântaţi?
deveni arhitect s-a schimbat şi, în tenor din perioada interbelică, care în - Întrebare foarte grea! Am fost
ultimul an de liceu, am început să mă 1986 a trecut la cele veşnice. El este alături, pe scenă şi în viaţă, de
pregătesc pentru Conservator, la prezent permanent în viaţa mea… numeroşi şi mari cântăreţi de operă,
Brăila, cu o valoroasă profesoară de Peste 50 de mari roluri de operă, operetă, oratoriu şi lied. Am cântat
Teorie şi Solfegiu, d-na Elena Aron. peste 100 de lucrări vocal - sub bagheta unor dirijori extraordinari
Primele noţiuni de Canto le-am simfonice, sute de lieduri, sau şi am fost îndrumat de regizori
primit, tot la Brăila , de la d-na turneele pe mari scene din străinătate, importanţi, dar pentru că m-aţi rugat
Dorina Şerbănescu, care studiase în în fapt mii de apariţii în faţa să numesc un singur nume atunci voi
Italia. publicului meloman, sau prezenţa spune: P l a c i d o D o m i n g o…
După terminarea Liceului, în permanentă în studiourile Radio - El a fost şi încă mai este un artist
1969, Dumnezeu mi-a călăuzit paşii TV, au însemnat confirmarea valorii liric total, tenor carismatic, cu un
către “dulcele târg al Ieşilor” unde am şi talentului meu care fără muncă, repertoriu uriaş, dirijor, regizor dar şi
urmat, mai întâi, secţia Profesori de seriozitate şi mari sacrificii, nu s-ar fi director de teatru liric, un caracter
Muzică la Conservatorul “George putut concretiza. puternic care nu se lasă dominat de
Enescu”, perioadă marcată de marele Am primit în cariera mea enorm orgolii şi care, culmea, este şi un om
dirijor şi compozitor Sabin Pautza, de multe distincţii, premii şi diplome, extrem de modest, dar şi iniţiatorul
sub îndrumarea căruia am cântat în sunt laureat al unor importante unui important Concurs Internaţional
Corul de cameră “Animosi” şi apoi Concursuri Naţionale şi de Canto, care îi poartă numele.
secţia Canto clasic, la clasa Internaţionale de Canto. Amintesc Cred că, dacă aveam şansa să
Profesorului Visarion Huţu, un acum doar câteva dintre acestea: trăiesc într-o ţară normală, putem fi
valoros bariton al Operei de Stat din Laureat al Concursului Internaţional un adevărat rival, în sensul sportiv al
Iaşi. de Canto “Francisco Vinas” cu cuvântului, al marelui Domingo. Mi-a
Seriozitatea cu care am muncit, Premiul I (Barcelona 1978), Marele făcut plăcere să cânt cu mulţi
în acei ani de studiu, a dat roade în Premiu al Concursului Internaţional parteneri de scenă, sub bagheta unor
1974 când am susţinut, în Sala de de Canto de la Ostende (Belgia - mari dirijori şi sub îndrumarea unor
Concerte a Conservatorului, primul 1980), Bursă de studii în Italia, la regizori de renume, dar acum voi
meu Recital Vocal, acompaniat la Conservatorul Santa Cecilia şi la aminti un singur nume…
pian de Maestrul Ioan Welt, un Teatro alla Scala din Milano (1980), Angela Gheorghiu – cea mai
excelent cunoscător al liedului Cetăţean de Onoare al Municipiului mare soprană a lumii!
german. În 1975 am debutat ca Brăila (1996), Ordinul Meritul În 1988, când Ionel Voineag era
interpret al genului vocal – simfonic, Cultural în Grad de Comandor socotit, de critica de specialitate, un
în oratoriul “Anotimpurile” de (2004), Titlul Ştiinţific de Doctor, în adevărat “Domingo” al României, am
Haydn, pe scena Filarmonicii domeniul Muzică - Magna cum invitat în Concertul Extraordinar “
“Moldova” iar la 26 iunie 1976, am Laude (2005), apariţia în prima Ionel Voineag şi invitaţii săi ”, care a
debutat, ca solist de operă, pe scena ediţie - Who is Who - România avut loc pe scena Operei Naţionale
Operei Române din Iaşi, în dificilul (2007)… din Bucureşti, o tânără şi valoroasă

78
soprană, Angela Burlacu, încă ţării noastre. După 1989, numărul în memorie, dar minunatele amintiri
studentă la Canto. Am mai cântat celor care au reuşit să se prezinte la legate de numeroasele concerte pe
împreună, de câteva ori, până când, concursuri internaţionale este care le-am susţinut la Brăila, singur
după absolvirea Conservatorului, alarmant de mic, dar cel mai grav este sau împreună cu studenţii mei şi
Angela a ales să trăiască în lumea aspectul legat de nepăsarea totală a semnalele pe care încă le mai
civilizată şi astfel a devenit marea celor care nu înţeleg, sau se fac că nu primesc, din partea unor spectatori
soprană Angela Gheorghiu. înţeleg, dezastrul care ne aşteaptă. brăileni ai acelor concerte, mă fac să
Sunt onorat că Angela Gheorghiu, Dacă ar fi să încadrăm societatea cred că nu am venit întâmplător pe
această adevărată DIVĂ, mă consideră în care trăim, într-o partitură această lume în
primul ei partener de scenă şi, mai muzicală, care ar fi aceea? “ORAŞUL CU SALCÂMI”!
ales, un prieten adevărat. Este foarte greu să încadrăm Există un preţ pe care îl
Ce ne puteţi spune despre studenţii plătiţi pentru celebritate?
dumneavoastră, despre evoluţia lor Celebritatea nu m-a atins negativ
ca artişti? Despre succesele lor… pentru că eu detest vedetismul şi de la
Ana Camelia Ştefănescu, Marius început am avut numeroase modele
Brenciu, Florin Ormenişan, Dan artistice, mari cântăreţi dublaţi de
Popescu, Alfredo Pascu, Mariana modestie!
Mihai, Ioan Dimieru, Eliana Din păcate, am plătit şi plătesc
Pretorian, Răzvan Săraru, Ioan mereu pentru sinceritatea mea dar cei
Hotensche, Marian care mă atacă ar trebui să ştie că
Someşan, Răzvan Georgescu…sunt fiecare lovitură a lor mă întăreşte şi
tineri artişti lirici care de-a lungul mă apropie şi mai mult de Dumnezeu.
anilor, au absolvit la clasa mea de Vă este dor de Brăila ? Cum se
Canto şi care astăzi au o frumoasă vede oraşul natal de la Bucureşti?
carieră internaţională. Ei fac cinste Sigur că îmi este un dor infinit de
şcolii româneşti de Canto şi sunt Brăila şi doresc enorm să revin în
adevărate modele artistice pentru societatea contemporană românească oraşul care înseamnă atât de mult
actualii mei studenţi. într-o partitură muzicală! Cred că pentru mine …Oare când va deveni
Aproape toţi, înainte să ajungă fiecare dintre noi am putea fredona Brăila…Capitală Europeană a
artiştii lirici importanţi de astăzi, au melodii în diverse stiluri, dar îmi este Culturii?
cântat alături de mine, în primii lor tare frică de momentul când la Aveţi amintiri
ani de studiu, la… Brăila ! Conservator se vor studia manele! Nu legate de Brăila ?
Cum aţi trecut, sunt pesimist, dar dacă nu se iau Mai mulţi foşti colegi, absolvenţi
cum treceţi peste rivalităţi? măsuri de urgenţă, în ceea ce priveşte ai Liceului “N.Bălcescu”, ne întâlnim
Nu m-au preocupat niciodată educaţia tinerilor, vom ajunge mult din când în când în Bucureşti şi
rivalităţile pentru că am considerat şi mai rău decât acum. depănăm amintiri, iar amintirile
consider că principala mea Dacă aţi putea da timpul înapoi legate de Brăila sunt prezente mereu
preocupare, pe scenă şi în viaţa de ce vi s-ar părea primordial de în sufletul nostru.
toate zilele, a fost şi este respectul realizat? Acum, când închei aceste rânduri,
pentru adevăr, pentru artă, pentru Timpul nu se mai poate da înapoi privesc Dunărea din Grădina Mare şi
munca făcută cu conştiinţă, iar ceea ce am realizat şi realizez : văd în zare Munţii Măcinului, beau
sinceritate, profesionalism şi fără familie - am o soţie minunată şi un un pahar de bragă rece şi proaspătă,
compromisuri. băiat cu care mă mândresc, care la ajung la casa în care m-am născut,
Trăim într-o societate, extrem de rândul său are o familie foarte reuşită; intru şi mă rog în Biserica Greacă
aproape de mercantilism. Cum este o carieră, de peste 30 de ani, ca tenor; dar şi la Biserica Sf.Gheorghe, în
primit şi cum este privit actul de 17 ani ca Profesor de care am fost botezat…merg pe urmele
cultură în momentul de faţă? Canto…perioadă in plină lui Panait Istrati, mă plimb prin
Actul de cultură, în momentul de desfăşurare…Acum îmi doresc Monument sau prin cartierul în care
faţă, este în mare pericol. Societatea sănătate, pace şi linişte sufletească. am copilărit (Rahova colţ cu Gării) şi
românească, dominată de Consideraţi că sunteţi un om ajung, în sfârşit, în faţă Liceului
mercantilism şi interese oculte, împlinit, un om complet? Aţi ajuns “N.Bălcescu”…
influenţează implicit cultura şi la un apogeu? SIMONA-ROXANA ANTOHI
învăţământul artistic. Nu sunt un Da sunt un om complet, un om (MOCANU)
nostalgic, dar trebuie să amintesc, fericit, împlinit şi educat, cu un
celor care nu ştiu sau nu vor să ştie, temeinic bagaj de cunoştinţe, un om Foto: Casoni Ibolya, Această lume ca
că în România, înainte de 1989, se care nu a făcut compromisuri pentru a un balon de săpun, din ciclul „Aminitiri
făceau selecţii la nivel naţional pentru se realiza atât de frumos! Astăzi, mă din copilărie”, IV
concursuri internaţionale de canto de bucur, din ce în ce mai mult, de
mare prestigiu. După o astfel de fiecare clipă dăruită de Dumnezeu şi
selecţie se alcătuia un lot de tineri încerc să dau tot ce am mai bun celor
artişti lirici care erau apreciaţi la din jurul meu: familie şi studenţi.
adevărata lor valoare şi care cucereau Am atins numeroase culmi
importante premii, aducând glorie artistice, care îmi vor rămâne veşnic

79
românească interesată de Petruţa
Kupper?
- Se pare ca da. Recent, am
fost invitată la emisiunea lui Măruţă,
sub ploaia de premii şi “Happy Hour”.
nominalizări !
Ce nominalizări, premii ai mai avut
în acest timp?
- Am fost nominalizată
pentru “Echo”, în martie, iar acum
sunt nominalizată pentru “Herbert
Roth Preis”. La “Echo” nu am
obţinut premiul deoarece CD-ul meu
era de puţin timp pe piaţă, dar
nominalizarea a reprezentat deja un asta, încă nu pot să dau nicio
mare sussces pentru mine, dar mai informaţie sigură.
ales pentru muzica românească,
deoarece naiul este, prin excelenţă, Cum pot lua fanii legătura cu tine?
un instrument tradiţional românesc. Unde pot afla informaţii legate de
Participarea la acest concurs mi-a activitatea ta şi de concertele pe
oferit posibilitatea de a sta pe acelaţi care le susţii?
podium cu vedete intrenaţionale ca : - Pe site-ul meu :
Robbie Williams, Rhianna, Joe www.petruta@petrutakuepper.de
Delay...
Cum s-a schimbat viaţa Petruţei În ce relaţie eşti cu fanii tăi? Ai
Kǖpper după un an de la Ai devenit o persoană extrem de timp pentru a le răspunde la
Concursul „Super Talent?" solicitată. În aceste condiţii, este întrebări sau scrisori?
- Schimbări radicale nu au dificil să împaci viaţa profesională - Da, e o relaţie
fost : am îmbătrânit, am mai multe cu cea privată? satisfăcătoare. Majoritatea scriu şi
riduri şi sunt mai mult pe drumuri. Ce - Viaţa privată şi cea vor autografe.
pot să spun ? Am scos un CD, care a profesională se împacă perfect. Cu
fost bine primit pe piaţa de disciplină, muncă multă, pasiune şi Ai obiceiul să citeşti ce scriu despre
specialitate. Am fost nomilalizată la iubire faţă de ceea ce faci nu ai cum tine ziarele sau ve apare pe
« Echo » pentru « the best să nu reuşeşti. Odinea o poţi pune tu. internet?
newcomer”. Sunt ocupată aproape în - Citesc, dar nu sută la sută.
fiecare sfârşit de săptămână cu tot Ştim că ai o fetiţă de câţiva anişori, Toate ştirile au un feed-back pozitiv.
felul de evenimente. Probabil una îi place naiul?
dintre cele mai importante realizări - La nebunie...chiar de curând a Care sunt proiectele tale de viitor?
se referă la faptul că am obţinut o încercat să scoată câteva sunete la - Doresc să dezvolt „aura”
catedră de nai la Conservator, Musik nai. A înţeles că asta e pasiunea şi acestui instrument, naiul, la nivel
und Kunstschule. Evident, au fost munca mea, iar de fiecare dacă când internaţional. Am intenţia să înfiinţez
doar schimbări pozitive. De exemplu studiez mă acceptă fără să mă o fundaţie care să acorde sprijin
l-am cunoscut pe Peter Maffy, pentru deranjeze. persoanelor cu deficienţe psihice.
care am cântat la simpozionul
« Schutzräume für kinder », din Se aude că este posibil să realizezi Să încheiem cu un gând bun
Berlin. unu album muzical. Care este transmis fanilor tăi şi cititorilor
realitatea? revistei „Vatra Veche”!
S-au păstrat relaţiile cu membrii - Se discută mult despre - Le doresc sănătate, „că e
juriului, dar cu ceilalţi mai bună decât toate”.
participanţi ? Mulţumesc pentru
- Nu s-a creat o sprijinul acordat.
relaţie strânsă nici cu IONELA VAN REES-
membrii juriului, nici cu ZOTA
alţi participanţi. Cu Dieter (Nürnberg – Germania)
m-am întâlnit, din
întâmplare, la un congres. Foto: Casoni Ibolya,
El susţinea un discurs, eu „Dimineaţă ceţoasă, în
am fost invitată să cânt, Londra”, din ciclul Ţara
am discutat puţin. A rămas visurilor
la fel de amabil ca atunci
când l-am cunoscut.

Mai este presa

80
până-n picioare. Să juri, nu alta, că e nou- masă de prânz, la cantina școlii, costa 7
nouț! Cu termopane, cu centrală termică lei. Prânzul la cantina școlii costă, în
proprie, cu sistem de camere de 2010, tot 7 lei. Profesorul care a debutat
supraveghere, cu zugrăveală proaspătă, în 1980 și are, acum, 30 ani vechime, gra-
hidroizolație, termoizolație, uși noi... Mă de didactice, doctorat și gradație de merit,
M-am tot gândit (pe-ndelete, ca rog, cu tot ce trebuie, de-ai fi zis wow!!! primește, efectiv, 1818 lei (noi), bani a
ardeleanu’) ce-o fi vrut să zică ministrul Și-am auzit că astfel de minuni căror putere de cumpărare e mai mică de-
nostru când a dat de veste prin presă că costisitoare s-au întâmplat și prin alte cât era în 1980 (atunci un litru de lapte
reforma învățământului universi- părți, nu e caz izolat rezolvat prin costa 2,10 lei, acum cel mai ieftin e 3,50
tar, dar – se subînțelege – și a mecenatul vreunui patron prosper și lei, iar exemplele pot continua). Deci gu-
învățământului, în general, este generos. Sunt proiecte susținute cu bani vernanții au ajustat salariile din învăță-
ineluctabilă. Ineluctabilă, adică de europeni, așa umblă vorba. Oare numai mânt în așa fel încât un dascăl cu trei de-
neocolit, iminentă, inevitabilă... ca mie mi-e greu de înțeles de ce forma cenii de experiență și cu o carieră confir-
moartea, că alt termen de comparație nu- (clădirea) este – încă o dată! – prioritară, mată prin rezultatele bune ale ele-vilor lui
mi vine în minte. Deci de-aia nu te- iar fondul (dascălii, elevii, componenta are, la ora actuală, mai puțini bani decât
ntreabă și nu te ascultă nimeni (dialogul umană) nu contează?! Pesemne clădirile în priul lui an la catedră. Iar profesorul-
social de care se face atâta caz rămâne o aduc profit cuiva. Investiția în oamenii debutant, în 2010, are salariul mai mic
vorbă-n vânt!) pe tine, cel de la catedră. dedicați învățământului e neprofitabilă. decât era bursa de student în 1980.
Nu contează că tu ești cel care cunoaște Ba chiar poate fi dăunătoare puterii, în A nu se înțelege, din aceste compa-
lucrurile din miezul lor, că tu ești măsura în care formează generații apte să rații, că am nostalgii comuniste. E doar un
majoritatea care ar avea ceva de spus și de gândească pe cont propriu, așadar o masă fel de a vedea că răului de atunci i-a luat
hotărât într-o societate democratică. Ce greu de păcălit și de manipulat. locul un alt rău. Pe când să ne ridicăm
este ineluctabil se întâmplă, tu să taci și M-am gândit și iar gândit de ce s-a copăcel din groapa comunistă, bâldâbâc în
să te supui, că n-ai încotro. Ești prins în ajuns la proteste – ferme și cu participare altă groapă – cea postdecembristă!
nisipurile mișcătoare ori în mlaștina masivă, deopotrivă dascăli și discipoli – A mai fost o ”reformă” a învăță-
prezentului istoric? Cu cât vezi mai în Franța, modeste și pașnice la noi (deși mântului, în 1948, dictată de Moscova...
limpede că ești prins și te zbați să scapi, situația noastră e mai dramatică decât a Și atunci a fost distrus un sistem
să-i avertizezi și pe ceilalți din preajma ta francezilor)? De ce greva foamei care (verificat, în timp, ca fiind foarte bun),
de primejdia ce ne paște, cu atât mai poate ucide un dascăl (doamna Anghel e pentru a lăsa loc unui aparat instituți-
repede te înghit nisipurile sau mâlurile. un caz cunoscut tuturor) stârnește cinis- onalizat de propagandă ideologică. A fost
M-am tot gândit de ce ministerul ca- mul furibund și aroganța potentaților? De nevoie de câteva decenii pentru ca
re, teoretic, ne păstorește, practic – ne ce unul dintre ei, nu știu care, că nici nu le învățământul românesc să iasă din
asasinează! Comasează școli după criterii moartea clinică provocată de reformă, să
mai rețin numele, ne spune că, dacă nu ne
doar de el știute, creează haos, mărește redevină coerent și performant. Când...
convine situația, n-avem decât să plecăm
numărul elevilor din clasă (ca în altă ”reformă” îl lovește în creștet! De
din țară? Că, zice el, pentru libertatea asta
comunism!), mărește normele (tot ca în a noastră de a pleca în pribegie au murit data asta, unda verde pentru haos și
comunism!), mărește vârsta de pensionare agonie vine de la Strasbourg, via Funeriu,
tinerii în ’89. Și eu care credeam că au
(mai rău ca în comunism!), scade salariile murit ca să trăim bine la noi acasă! Altul căruia Beretz îi confirmă justețea ”măsu-
(nenorociții de comuniști n-au îndrăznit spune că eventualul sfârșit tragic al rilor” reformiste dâmbovițene (”Discuția
așa ceva!), e surd când profesorii cer înce- avută mi-a confirmat faptul că măsurile pe
doamnei învățătoare Cristina Anghel nu
tarea experimentelor, stabilitate și coeren- care dorim să le luăm prin noua lege a
implică răspundere politică. Zău așa!
ță. Și nu se întâmplă doar în România. educației naționale în învățământul
Politicul e iresponsabil când se ajunge la
Vin, adesea, prin SOS Education, semnale superior sunt juste”!). Habar n-are mon-
pierderi de vieți omenești sau ce să
de alarmă de la colegii dascăli din Franța. sieur Beretz de ”realitatea românească”
pricepem din zisa individului? Altul vine
Și ei se confruntă (la scară mai suporta- (sau, dacă are, îl doare fix... în pix!). În
cu parabole zoologice, despre animalul
bilă, având în vedere că măcar sunt mai viziunea lui, dacă măsurile prevăzute de
care își lasă puiul firav să moară ca să
bine remunerați, solidari și bine repre- noua lege la noi sunt de aceeași culoare
asigure supraviețuirea celor puternici. Ce
zentați sindical) cu aceeași problemă cu măsurile cărora li se împotrivește ve-
să înțelegem din pilda lui? Că suntem, în hement dăscălimea franceză, înseamnă că
”ineluctabilă”: a păstorului care, în loc să ciuda ifoselor democratice, supuși legilor
ducă turma la pășune o duce... de râpă. O sunt măsurile agreate. Aferim! Harașo!
junglei? Că învățământul e puiul firav și Très bien! Well done! O fi avut ministrul
fi un ”ineluctabil” global, care vine, vine, de aceea trebuie lăsat, ba chiar ajutat să
vine, calcă totul în picioare, iar sutele de nostru vagi îndoieli în privința legii, de s-
moară? Care sunt puii viguroși? Politi- a pus călare pe mătură și s-a dus fuga-
mii de profesori, care încearcă să atragă
cienii și șarlatanii de anvergură cu afaceri fuguța până la Strasbourg să ceară acordul
atenția că nu e bine, vorbesc degeaba?
veroase, eufemistic numiți ”mari oameni lui Beretz? Dacă le-a avut, i-au trecut. S-a
Deocamdată. Istoria ne învață, însă, că
de afaceri” care susțin financiar campani- întors de-acolo cu fițe de pământean
pot veni momente în care ți se spune
ile electorale? Dacă așa văd ei lucrurile, înveșnicit, fericit și cu ineluctabilul pe
răspicat: cine nu e cu noi (cu puterea, va
poate instalează în cancelariile școlilor buze. Ineluc-tabilul nu se discută, se
să zică) e împotriva noastră. Și-atunci cu
dezodorizante de încăpere cu Cyclon B. execută! E clar?
siguranță cineva te aude și te pedepsește.
Ar scăpa de puiul firav mai repede și mai Dacă nu e destul de clar, iată ce
Asta urmează?!
ieftin. Adio, Domnule Trandafir! spunea doamna Florica Banu într-un
M-am tot gândit, am tot cugetat, dar
M-am tot gândit – întrucât și asta interviu din Dilema veche (nr. 306/2009):
n-am înțeles cum se împart banii pe
poate fi relevant în privința ”stării ”Reforma învățământului este o problemă
vreme de criză. De ce, printre altele,
învățământului” – cum a progresat politică, pe care o decid oamenii politici”.
pentru pereți sunt bani, și încă din
retribuirea dascălilor din ’89 încoace? În Bineînțeles! Așa a fost și în 1948. O
abundență, dar pentru oameni – NU! Să
1980, un profesor în primul an de problemă și o decizie politică...
spun mai pe-nțeles? Ne-am pomenit,
învățământ, primea un salariu (și asta era Ineluctabilă.
peste vară, cu un corp de clădire al școlii suma primită efectiv!) de 1915 lei. O
în care lucrez renovat, trei etaje, din cap MIHAELA MALEA STROE

81
Pentru prima dată, Menuţ Maximinian publică Şi, vorba lui nenea Iancu, dacă nu vă supăraţi,
Curier poezii, un grupaj de trei texte din care cităm: v-aş ruga pentru încă un spaţiu pentru încă un
"Crucea / Betoane în loc de lemn, / Piatră în loc interviu, sper, interesant?!
de suflet, / Deznădejde în loc de credinţă. / Cu drag,
Aripi schingiuite de sârma răutăţilor. / Undeva, MONICA MUREŞAN
în visul tău, / Iisus coboară pe scara de ceară". Stimate Domn,
Scriitor cu ample posibilităţi de expresie, Ion După cum m-aţi "răsfăţat" până acum,
Moise publică în acest număr teatru, fragment publicându-mi materialele trimise, musai să
Ce mai scriu bistriţenii la din piesa "Condamnat la existenţă", text continuu a vă "bombarda" fără întrerupere.
dinamic, cu vervă şi verb din care extragem: Acum 10 zile, a avut loc la Cluj o întâlnire...
"Vatra veche"? "Prof. Grapini: Ce motive ai? / Cetăţeanul 666: antologică: ZILELE PROZEI, acţiune
A apărut numărul 10 al revistei "Vatra Aceleaşi ca ale dumneavoastră. În plus, vreau organizată de Filiala USR Cluj. Cu acest prilej,
veche", în data de 10.10.2010, după unii să intru şi eu în rând cu oamenii. / Prof. preşedinta noastră Irina Petraş a moderat
împletirea cifrelor 10 fiind expresia unei Grapini: Cu ce fel de oameni, omule? / numeroase întâlniri în care s-au dezbătut
conjuncţii mistice. Printre colaboratorii revistei Cetăţeanul 666: Cu cei care protestează. / Prof. problemele prozei româneşti, ale romanului
se găsesc câţiva scriitori bistriţeni, consecvenţi Grapini: Cine crezi că ia în seamă protestul îndeosebi. S-au lansat romanele unor scriitori
cu o contribuţie semnificativă la realizarea deja de prim plan: Gabriela Adameşteanu, Ioan
fiecărui număr. În ordinea răsfoirii paginilor, în Groşan, Dora Pavel, Mariana Gorczyka,
fruntea bistriţenilor, chiar Nicolae Băciuţ, Ruxandra Cesereanu, precum şi câteva volume
redactorul-şef al publicaţiei, scrie despre de proză scurtă. Dar cel mai important mo-
Muzeul de Artă Contemporană în Sare de la ment, dupa mine, a fost cel al lansării ANTO-
Praid, unde începând cu anul 2001 a fost LOGIEI PROZEI SCURTE TRANSILVANE
organizată prima ediţie a Taberei Naţionale de ACTUALE. Despre această carte face vorbire
Pictură şi Sculptură în Sare; Elena M. Cîmpan materialul pe care vi-l ataşez aici.
semnează poemul "Emoţie de toamnă" din care Pentru felul în care scrisul meu se regăseşte în
cităm "Culoarea orizontului intră prin poarta revista Dvs., nu pot zice decât MULŢUMESC!
ferestrei, / se odihneşte pe culoarea peretelui, / Al dvs., mereu îndatorat,
alunecă în culoarea cănii de ceai, / de culoarea M.N. TOMI
mâinii mele, / pe care simt o altă mână. Parcă PS: Pentru arhiva revistei vă trimit şi "chipul"
nu sunt ochii mei." În "Dulce harababură. meu (nu... cipul!)
Alegerile lui Eliot", Cleopatra Lorinţiu PPS Constat ca am "abuzat" cu cronicile şi nu
consemnează radiografia propriei evoluţii v-am mai trimis poezie, de ex., aşa că vă ataşez
literare din vecinătatea vârstei de treizeci şi şi câteva poeme mai noi. Pentru viitor măcar!.
cinci de ani, când te laşi de scris, te repeţi sau
adaptezi pentru un alt mod de a lucra. În Onor Domnului Nicolae Băciuţ,
continuare, Melania Cuc recenzează "Filtre. Stimate Domnule Băciuţ.
Dincoace de lumea dezlănţuită" de Grigore Vă mulţumesc din inimă pentru noua "Vatră
Avram: "Grigore Avram nu ne oferă doar veche"! Este formidabilă! Vă felicit pentru
exemplul firului de iarbă, el ni se dăruieşte, energia impunătoare, impresionantă cu care
făcând disecţie pe propria-i conştiinţă. Vine măestriţi efortul enorm, ciclopic, de a reînvia
dinaintea noastră cu o carte în care şi-a pus vechea Vatră la acest nivel intelectual
amprenta cu frenezia poetului şi rigurozitatea unui mort?" enciclopedic!!
omului de ştiinţă". Despre debutul Laurei Se vede, se scrie, se scrie la Bistriţa şi Am trimis Dnei. Mariana Cristescu, la
Gherman cu "Suflet de tinichea", Elena M. "Vatra veche" este o revistă bine structurată, redacţie, un volum de povestiri şi unul de
Cîmpan conchide: "Indiferent dacă Laura citită pretutindeni de români prin posibilităţile poezii. Aşi fi vrut să-i mulţumesc, însă nu am
Gherman va mai scrie sau nu, câteodată e de oferite de varianta electronică. eMail-ul dânsei. Stiţi cumva dacă cărţile au
ajuns şi un debut". Volumul "Picătura de VICTOR ŞTIR ajuns? Dacă doriţi şi vă place vreuna, poate
infinit" a Melaniei Cuc este văzut de Ion Barb Mesagerul de Bistriţa, 15 octombrie, 2010 publicaţi în "Vatra veche".
ca: "O carte ca o introspecţie în faţa oglinzii Cu stimă,
unui ocean, un loc în care peştii, oamenii şi Distinse maestre Nicolae Băciuţ, DIMOVICI
stelele de pe cer trăiesc mirajul vieţii defel Mărturisesc - asta mă obligă să fiu foarte
virtual", iar Menuţ Maximinian recenzează atentă la formula în care scriu e-mail-urile - că Am citit cu mult interes revista on-line.
"Note de pe drumurile lumii": "... o carte a nu mică mi-a fost surpriza când am citit unul Apreciez mult conţinutul şi formatul.
umblărilor prin lumea largă în care autorul din mesajele mele trimise Domniei-voastre. Îmi Alătur în attachment câteva versuri şi naraţiuni,
descoperă în călătorii, începând cu anul 1990, permit o glumă, dacă aş fi avut o cât de vagă poate le puteţi afla loc în paginile revistei.
istoria milenară a lumii. Suntem părtaşi la idee ce "mă aşteaptă", i-aş fi "înfrumuseţat" Cu cele mai alese gânduri şbune urări de bine,
descoperirea Romei Antice, vizitând, stilul acelui text. Se va ivi ocazia, în speranţa MARIANA ZAVATI GARDNER
împreună cu scriitorul, Muzeul de Antichităţi, că veţi fi în Tg. Mureş în acea perioadă - să ne
Pinacoteca Vaticanului, Capela Sixtină, cunoaştem faţă-n-faţă, fiindcă în 19-20 nov. Mulţumesc! Am citit-o deja şi am apreciat-
Basilica Sf. Petru, Collosseumul, cel mai a.c. voi participa la Conferinţa cu participare o. Aştept cu interes numărul viitor. Cu stimă,
grandios amfiteatru antic, Pantheonul". Tot internaţională: COMUNICARE, CONTEXT, MIRCEA DRĂGĂNESCU
Menuţ Maximinian semnează prezentarea INTERDISCIPLINARITATE, organizată de
volumului "Povestea prizonierului" de Oana Univ. PETRU MAIOR, cu lucrarea UTILIZA- Bună Nic,
Manolescu: "Romanul tulburător surprinde REA TEHNNOLOGIILOR DE PRELUCRA- Felicitări pentru revistă. M-am bucurat să-l
povestea tragică din lagărele Uniunii Sovietice, RE A LIMBAJULUI NATURAL ÎN CON- revăd pe Tudor Octavian
în care au fost duşi etnicii germani din TEXT ELECTORAL: METODA LIWC-2007. Sunt tare pierdută !
România după al doilea Război Mondial". Şi cum în 30 noiembrie se împlinesc 2 ani SUZANA
Prolifica Melania Cuc revine cu comentariu la de când a plecat ACASĂ Artur Silvestri, cel Stimate Nicolae Băciuţ,
"Zbor căzut între aripi" de Slavomir Almăjan: care mi-a îndrumat pentru prima oară condeiul, Revista VATRA VECHE primeşte tot mai
"Titlul cărţii e un avertisment, o metaforă din am considerat de datoria mea să semnalez acest multe aprecieri. Felicitările de mai jos vă sunt
care, odată înţelegând-o, suntem mai înţelepţi, dureros moment, şi cum altfel, prin cuvântul adresate.
mai demni de aventura cunoaşterii şi credem cu scris. Dumnezeu să-l odihnească! Sunt scrise de Ioana Alex, de la ZIARUL
tărie că, da, avem deja arpi". Generos, Nicolae Cu cele mai alese gânduri, ROMÂNILOR din Grecia.
Băciuţ scrie despre "Cărţile copilăriei. Regula DANIELA GIFU Şi-a exprimat dorinţa de a prelua câteva
jocului" de Roxana Maria Madac, "...despre a articole.
doua generaţie de copii de la o şcoală Domnule Băciuţ, vă mulţumesc pentru nr. În acest sens, v-aş ruga să îmi trimiteţi
târnăveneană, care, dincolo de disciplinele 10 - cu brio! Conţinut bogat şi ales. variantele word ale articolelor de mai jos,
şcolare, învaţă cu dascălul lor, Lucia Lupşa, pentru a le trimite, mai departe.
alfabetul poeziei, alfabetul literaturii". - din pag.59-60, cu "Un român în India",

82
- pag.76, interviul cu Funeriu Cu preţuire, material de cronică de carte, semnat de colegul
Multe mulţumiri! CARMEN TANIA GRIGORE, nostru de filială scriitoricească, dl. Mircea
LILIANA MOLDOVAN Devon, Anglia Goga, profesor universitar la Sorbona şi
locuind şi in Franţa şi aici, în localitatea de pe
Onor Nicolae Băciuţ, Bună seara, Someş.
Am citit, mulţumesc pentru publicare, Mulţumesc pentru revistă. Mi-a plăcut. Sperăm să puteţi include într-un număr
faci un lucru ff bun, în inima Ardealului, Cum aş face să îl găsesc pe Petru Popescu? viitor acest material de critica literară, realizat
pe care mulţi nu o aud, umflaţi în pene între Aveţi idee cum să dau de el? Prin cine? vis-a-vis de o carte de versuri excelentă, pe
pereţii de pluş. Cu tot sufletul un salut domniei-voastre, care sunt convins că o aveţi şi o cunoaşteţi...
Îţi trimit un alt material, un eseu... MIRELA CORINA CHINDEA Dacă nu, vă pot transmite un exemplar pe care
numai bine, îl am, cumpărat fiind din librăriile clujene.
VELEA Vă mulţumesc pentru revistă! Nici nu pare a Daţi-mi un feed-back de bună primire, spre a
Mulţumesc frumos pentru nr.10 al revistei şi fi o realitate, ci un semn de vremuri mai bune! şti care este răspunsul, în perspectiva...
multe felicitări. Cronica ce mi-ai trimis-o, Un nucleu de elevaţie... o înseninare... Cu aleasă preţuire,
referitoare la acest număr, este scrisă de Vă timit şi eu Albumul lui Felix, prezentat în PERSIDA RUGU,
Cezarina Adamescu ? Au dreptate cei care te septembrie, în zilele de sărbătoare ale membră a Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj.
felicită, eu zic că aşa trebuie să arate cu Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul" Vâlcea. Vă mulţumesc foarte mult. Este un număr
adevărat o revistă de cultură. Marele merit al CARMEN SIMA foarte reuşit.
revistei pe care o faci e faptul că nu este ANGELA JUCAN
exclusivistă şi e foarte diversificată ca tematică Încă un număr excepţional al "Vetrei
literară, artistică şi culturală. Felicitări, Vechi"! Dacă în alte publicaţii se remarcă o STIMATE DOMNULE BĂCIUŢ NICOLAE
Felicitări, Felicitări !!!!!!!!!!!!! oarecare "oboseală", "Vatra Veche" îşi Nu-mi amintesc să fi publicat ceva în revista
E. AXINTE păstrează intesitatea valorică. Succes pe mai dv. Cred că ar fi bine să fiu cunoscut şi aici - vă
Am primit excepŢionala dvs. publicaţie.Vă departe! trimit un material recent - o "artă poetică"
trimit şi eu, de aici, din Sacramento, California, ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ proprie. Sper să vă faca plăcere.
ziarul nostru.Cu alese gânduri, Cu preţuire şi respect,
VIOREL NICULA Frumoasă revistă ai, Niculaie! Aferim! FLORIN CONTREA
Trimite-mi şi mie un grupaj de poeme pentru
Stimate Domnule Băciuţ, "Spaţii culturale", că lucrez de zor la ele. Domnule BĂCIUŢ,
Se pare că toamna vă prieşte ! Ambele Cu prietenie, Vă felicit pentru realizare. Este un număr
numere ieşite la lumină în debutul acestui VALERIA bogat şi complex, cu nume mari şi multe teme
anotimp (septembrie-octombrie) mi se par arzătoare, cu o machetare corespunzătoare.
excelente. Conţinut bogat, variat, interesant, de Am primit darul spiritual. Aşteptam Aveţi forţă şi forţe. Mi-a plăcut ilustraţia, în
bun nivel publicistic şi literar, spre satisfacţia colaborări de la voi. special cea cu pictura naivă. Vă doresc viaţă
cititorului avid care sunt. Vă sunt foarte Cu îmbrăţişări, lungă, dumneavoastră şi revistei al cărei suflet
recunoscător că aţi preluat una dintre sugestiile N.N.NEGULESCU sunteţi. Vă trimit, în compensaţie, una dintre
mele şi că artele spectacolului sunt, de această revistele care apar la noi, în (Râmnicu-)Vâlcea.
dată, mai bine reprezentate. Şi mă bucur că şi Nu ştiu ce-i cu voi....dar numerele sunt din Doamne-ajută şi să rezistăm prin cultură!
dramaturgia românească din zilele noastre (pe ce în ce mai bune...şi nu ştiu spre unde vă ION SOARE
nedrept ignorată, inclusiv de Uniunea duceţi? Spre perfect?! Numărul trecut a fost
Scriitorilor, care - ce ruşine ! - după ce a făcut super, asta e beton... Aveţi grijă, voi rămâne FELICITĂRI !
nominalizările n-a mai acordat nici un premiu fără cuvinte în ritmul ăsta ! Mi-a plăcut, mi-a Mulţumesc din suflet. M-am bucurat să-l
în 2009) se află în arealul atenţiei redacţiei.. plăcut, mi-a plăcut! Şi nu doar mie! Felicitări!!! revăd pe Tudor Octavian. Când eram tineri, a
Felicitări ! Vreau şi eu, daca se poate, în Word, articolul scris câteva rânduri despre mine...
Mă bucur că în"Vatra veche" a din pag.59-60, cu "Un român în India", Cu bine şi drag,
dumneavoastră (şi a mea !) înfloresc frumuseţi pag.68....cu tipa aia din Londra..."În căutarea SUZANA FANTÂNARIU
chiar şi pe frig cultural. Toate cele bune ! ţărmurilor..." şi, desigur, pag.76, interviul cu
DORU MOŢOC Funeriu, că interesează toată diaspora. Şi dacă Mulţumesc mult!
da....şi dacă nu, oricum merci...am citi lucruri Vă doresc succes în tot ceea ce
VĂ MULţUMESC DIN SUFLET ! AŞ care-mi plac şi "mă umplu". Pupici şi salutări întreprindeţi.
PUTEA SĂ VĂ TRIMIT PENTRU O tuturor colegilor tăi. O zi bună! Cu stimă,
EVENTUALĂ PUBLICARE CÂTEVA IOANA DIACONU, SIMONA BOTEZAN
DIN POEZIILE MELE ? Atena Washington D.C.
CU STIMĂ , D. N. Stimate NICOLAE BăCIUŢ,
Iată, prin această corespondenţă pe care v-o Mulţumesc pentru revistă.
Mulţumim frumos, Cezarina! Cunoaştem trimit, am bucuria să vă mulţumesc pentru Faine materialele cu Arghezi!
revista Vatra Veche şi transmitem urările transmiterea periodică a Revistei Dv. din IULIAN
noastre de multe şi noi publicaţii de anvergură Târgu-Mureş, spre mine...
şi calitate literară, domnului Băciuţ şi Alături de alţi numeroşi colegi, mă bucur de Vă mulţumesc, chiar aveam nevoie de texte
întregului colectiv redacţional. acest privilegiu şi de această onoare deosebită! despre Arghezi şi nu numai.
Acum, pentru a intra în dialog cu Domnia- DIANA ACHIM
Stimate d-le Nicolae Băciuţ, Voastră, va trimit din partea Clujului un
Vă mulţumesc din suflet pentru minunata Mulţumesc mult. Un număr dens, cu
lectură de care am avut parte citind revista materiale şi literatură valoroasă. Felicitări!
"Vatra Veche" nr. 10 şi pentru deosebita Cu preţuire,
onoare de a regăsi în paginile revistei cartea ELISABETA IOSIF
Roxanei "IARPRIVARTOA". Va apărea cu sumarul la Reviste prietene, in
Cu stimă, Cetatea lui Bucur. Poate Cezarina Adamescu
CAMELIA MADAC face şi o prezentare.

Stimate dle Nicolae Băciuţ, Vă mulţumesc pentru “lumina lină din
Vă mulţumesc pentru frumoasa surpriză de a lumini”, citim serile. Mulţumim pentru tot
mă găsi publicată în paginile revistei Vatra sprijinul,
veche, onoarea fiind sporită de acest număr 10, Cu consideraţie,
număr care vi se cuvine ca şi notă pentru CHIRVASE
profesionalismul şi spiritualitatea materialelor
prezentate. Foto: Casoni Ibolya, Biserica călătoare,
Fie ca Dumnezeu să vă întoarcă înmiit din Ciclul „Amintiri din copilărie”, VII
bucuriile pe care le oferiţi iubitorilor de cuvânt!

83
Domnule Nicolae, Stimate domnule NICOLAE BăCIUŢ –
Mii de mulţumiri pentru numărul pe Vă mulţumesc mult, pentru trimiterea revis- Stimate domnule Băciuţ Nicolae
octombrie! Revista devine de la un număr la tei dvs., Vatra veche online, nr. 10/oct. 2010! Mulţumim pentru revistă, mulţumim
altul tot mai interesantă, mai densă. Sincere ...Mă bucur mult, în primul rând, pentru că nu pentru urare. În eventualitatea că aveţi link-ul
felicitări! uitaţi de IOAN ALEXANDRU şi de superbul pentru revista Tribuna de Cluj, vă rog rog să
V-am expediat prin e-mail, pe 19 sau Psalm, Lumina lină!!!) - dar şi pentru mi-l trimiteţi, fiindcă eu nu am reuşit să dau de
sept.a.c., un material despre o carte deosebit de amintirile Mitzurei Arghezi despre genialul ei el. După cum vedeţi, diacriticile pot fi utilizate
interesantă a prof.univ. Ion Berghia (Bătând în tată (cât şi pentru paralela între Arghezi, Rilke fără dificultăţi şi pe Net.
poarta deşteptării). Am rugămintea să-mi şi Nichita, pe dimensiunea...
spuneţi dacă a ajuns. Scuze pentru deranj. IUBIRII!), pentru neuitarea fermecătorului Bună seara,
Mulţumiri! Cincinat Pavelescu, pentru poemele lui Menuţ Stimate domnule Nicolae Băciuţ!
Cu stimă Maximinian, pentru grija Rodicăi Lăzărescu Vă multumesc pentru revistă! O citesc şi o
VASILE FLUTUREL întru demnitatea Catedrei şi demnitatea Măriei apreciez de ceva vreme şi m-am bucurat să o
Iaşi Sale, LIMBA ROMÂNĂ!!! (Îmi pare straşnic primesc direct de la dvs.
P.S. Astăzi s-a încheiat etapa ieşeană (două de rău că, alături de acest articol demn, Mă numesc Daniela-Maria Varvara, sunt
zile) a celei de-a doua ediţii a Festivalului strălucitor, al unei doamne demne, aţi pus profesor (doctorand) de limba şi literatura
Internaţional de Poezie "Grigore Vieru", ediţia interviul unui impostor ordinar, cu acest româna la Şcoala "Gheorghe Lazăr" din Corbu
a doua. Manifestarea continuă marţi şi miercuri blestem al ÎNVĂŢMÂNTULUI (comuna în care şi locuiesc), din judeţul
la Chişinău. ROMANESC, numit... Daniel Constanţa şi aş vrea să vă reţin atenţia cu o
Mulţumiri ..şi la mai mare!!Creşte precum Funeriu!!!...dar, deh, probabil că vreţi să propunere de colaborare într-un
pâinea cea de toate zilele(lunile). Felicitări! aplicaţi, în revista dvs., "politica echilibrului": proiect educativ naţional.
Din suflet! lângă o lumină, aşezaţi ... premizele beznei Principalul obiect al proiectului este un
A.O. totale!!!), vă mulţumesc pentru "re-învierea" concurs de poezie şi eseu pe teme moral-
uitatului Stanislav Lacomchin şi...pentru multe creştine, adresat elevilor de gimnaziu şi liceu
Bună. altele, printre care şi interviul cu marele ziarist din toată ţara. Propunerea mea este
Am fost plăcut surprinsă când m-am regăsit româno-australian, George Roca! ca dumneavoastră - sau un redactor al revistei,
printre paginile revistei dvs. (Vatra Veche nr.6, Doamne,-ajută! desemnat de dvs.- să faceţi parte din juriu
2010). Cu, mereu, aceeaşi pretuire şi caldă prietenie, (jurizarea se va face în luna mai, 2011); de
Am o rugăminte mare. Dacă aş putea primi ADRIAN BOTEZ asemenea, dacă sunteţi de acord, să publicaţi
revista prin poştă. Aş vrea foarte mult să o am cele mai bune creaţii în revistă (o poezie şi un
acasă şi să o răsfoiesc, nu doar virtual. Am primit, mulţam, e din ce în ce mai bine. eseu, sau ce consideraţi dvs.).
Şi am vrut să vă întreb unde găsesc revista O luăm la comentat în revista Pentru mai multe amănunte, vă stau la
care a apărut în urma concursului ,,Ion noastră. dispoziţie la această adresă de mail. (Aştept un
Creangă". Vă mulţumesc! Nemţeanul tot Nemţean rămâne semn de la dvs. pentru a vă trimite, în
Cu respect, eventualitatea acceptării ideii de colaborare,
MARIA FĂRÎMĂ Dragă domnule Nicolae Băciuţ, mai multe date despre proiect şi procedură.)
(Nisporeni, Republica Moldova) Mulţumesc mult! Mi-aţi făcut o mare Vă mulţumesc şi vă doresc spor în toate cele
bucurie prin revista "VATRA VECHE"! Dublă bune!
Buna dimineaţa, bucurie, de fapt, fiindcă în două numere Cu respect,
Scuze că am intrat eu, dar era vorba şi de consecutive se află publicate cronici referitoare DANIELA VARVARA
revista noastră. Eu i-am expediat-o electronic, la recentul meu roman "TOVARĂŞI DE
probabil fata o vrea prin poştă. Se pare ca în ULTIMA ZI", cronici semnate de distinşii Nicolae,
Republica Moldova (vai, republica!!) nu se scriitori Ion C. Ştefan şi Menuţ Maximinian. Am lecturat cu plăcere. Felicitări şi mulţumesc
cunoaşte termenul de criză!! Îmi este foarte apropiată de suflet revista pentru revistă. Am să revin.
Cu bine şi astept veşti ..când e şi timp!! "VATRA VECHE", chiar numele ei îmi spune Cu prietenie,
A. foarte mult, mai ales că eu am scris, in special, PĂTRUŢ PÂRVESCU
Stimate Domnule Băciuţ, dar şi cu mult drag, despre satul românesc -
Ţin să vă mulţumesc în mod deosebit pentru "vatra noastră strămoşească". E ca un lăstar Parte(a) de Vatra veche
amabilitatea dv. odrăslit din rădăcini adânci, rămase din timpuri Nici nu s-a uscat bine cerneala pe numărul
Sâmbătă şi duminică, în mod deosebit, dar şi străvechi, pe care nimic şi nimeni nu le poate 10/2010 al revistei, lunar de cultură, „Vatra
până atunci, în limita timpului disponibil, voi stârpi. veche”, redactor-şef, Nicolae Băciuţ, că au şi
lectura numărul trimis de dv. Vă doresc dumneavoastră şi tuturor apărut ecouri ale receptării pozitive, din colţuri
Cu respect, colaboratorilor sănătate şi bucurii! de ţară, din zări de lume.
NICOLAE BALINT Cu preţuire, În peisajul revistei, frumos ilustrată cu
IOANA STUPARU lucrări din Salina Praid, unde se află primul
Cu multe urări de mai bine Domnule Băciuţ, Muzeu de Artă Contemporană în Sare din
GEORGE LIVIU TELEOACĂ Mulţumesc mult pentru braţele deschise ale România, îşi găsesc loc rubrici pe toate
revistei. În acest moment, gusturile, de la dialog la eseu, de la poezie la
Dragă Nicolae Băciuţ, trimit pe adresa revistei 10 poezii, proză şi dramaturgie, de la cronică de carte la
Un număr frumos şi variat. Nu e o noutate. despre care a scris d- credinţe religioase, de la tradiţii la jurnal de
Umbriţi Vatra prin VATRA VECHE. Îi doare! na Adamescu la Revista AGERO (recenzie călătorie, într-o convieţuire de stiluri, pe deplin
Rău de tot. Cu acelaşi drag, la cartea mea ). înţeleasă şi acceptată, ceea ce conferă
DARIE DUCAN Vămai trimit alăturat 7 acuarele (flori ) să întregului libertate de expresie şi unitate de
înfrumuseţaţi revista şi să o faceţi cea mai gândire.
Mulţumesc! Tocmai am descoperit nişte frumoasă dintre toate revistele....MERITĂ ! Partea de... „Vatra veche”, pe care o creează
”cioburi”, poate îşi găsesc locul într-o ”Vatră Peste ceva vreme,vă mai trimit grafică scriitorii bistriţeni, este însemnată. Cleopatra
veche”. Cu deosebită apreciere şi afecţiune, legată de Târgu - Mureş. Lorinţiu e preocupată de ne-renunţarea la scris,
MIRCEA DRĂGĂNESCU M-aş bucura, dacaă mi- la orice vârstă, Melania Cuc prezintă cartea lui
aţi trimite imagini cu bisericile din lemn, Grigore Avram, „Contra răului din noi”,
Domnule Nicolae Băciuţ! pe care am înţeles că le-ati folosit la o debutul Laurei Gherman, cu „Suflet de
Mulţumesc pentru semn şi găzduire! carte de a dv., să fac grafică după ele, tinichea”, poeme, este întâmpinat şi găzduit
Simţindu-mă încurajat, daţi-mi voie să îmi poate voi deschide o expoziţie.... călduros în paginile revistei, Menuţ
asum recidiva! CONSTANTA ABĂLAŞEI DONOSĂ Maximinian prezintă cartea lui Corneliu Florea,
Cu prietenie, „Note de pe drumurile lumii” şi, totodată,
THEODOR RĂPAN Dragă domnule Nicolae Băciuţ. debutează ca poet („vrednic este”), Ion Moise e
Dragul meu Mulţumesc mult pentru tot ce-mi trimiteţi. prezent cu teatru, în registru tragic- comic,
Superb. numai asta îţi spun un volum Vă doresc succes în toată activitatea dvs. avându-l ca personaj memorabil pe prof.
ca la carte. redacţională şi de scriitor, cu multă sănătate. Grapini, în „Condamnat la existenţă”.
ANNI I. ILAS Recent, „Vatra veche” a fost prezentată elogios

84
şi în presa franceză, ceea ce atestă cunoaştere şi bună, desi n-am citit totul, dar mi-am dat seama plăcere. Nu sunt în măsură să fac comentarii pe
recunoaştere, circulaţie a valorilor într-o lume că are o concepţie bine gândită. (...) marginea ei, dar mă bucur nespus de mult că
de talente, lucru de care ar fi fost mândri şi ZSÓFIA KOMJÁTSZEGI am intrat în posesia acesteia, chiar dacă poate a
fondatorii de altădată ai revistei – Slavici, fost doar o întâmplare fericită. Vă mulţumesc
Caragiale, Coşbuc -, a căror strădanie a Vă mulţumesc pentru că îmi prilejuiţi încă o dată şi sper să mai am onoarea să
continuat-o Romulus Guga şi acum se află în bucuria de a citi această revistă! primesc şi următoarele numere ale revistei.
grija lui Nicolae Băciuţ. FLORINA DINESCU ROZALIA POPESCU
Având puncte comune cu revista, nu doar
prin Coşbuc, Bistriţa ar putea să trimită şi alte Stimata redacţie, Stimate Domnule Băciuţ Nicolae,
nume care să scrie şi despre care să se scrie, în Alături de felicitările pentru valoarea Am primit cu mare drag revista dvs., din
„Vatra veche”, bucurându-se de primire revistei "Vatra veche", vă trimit şi un articol păcate, cu întârziere pentru că s-a dus în
necondiţionată, de „lumină lină, Logos sfânt”, din cele pentru luna noiembrie. folderul cu spamuri, şi mi-ar face o deosebită
în expresia lui Ioan Alexandru. ELENA BUICĂ plăcere să o primesc şi în continuare.
ELENA M. CÎMPAN - Toronto DANIEL LUCA
Mesagerul de Bistriţa, 16.10.2010 Mulţumesc mult - mare bucurie mi-aţi
făcut!! Mai există şi aşa ceva în peisajul Mulţumesc mult. Consistent, variat - super!
Dragă Mioara! publicistic, atât de pestriţ, de pe aceste PETRE POPA
Recitind eseurile tale, şi reflectând la una meleaguri??... Vă felicit din suflet şi vă voi
dintre ele, aş vreau să ştii că şi eu mi-am dat scrie mai mult după ce voi lectura totul. Încă o Distins domnule redactor
seama nu de mult că "rostirea" şi gândirea s-au dată, multumesc şi succes în continuare. Cu NICOLAE BĂCIUŢ,
născut aproape deodată (sau deodată). toată consideraţia, Sunt încântat de revista dumnevoastră:
Înţelepciunea se obţine prin 2 căi: prin raţiune SORINA VISSARION conţinut, formă grafică, tehnoredactare.
şi prin experienţă de viaţă (care este mai Cu cele mai sincere sentimente de confrate,
autentică dacă tu însîţi călătoreşti mult şi în Cu mii de mulţumiri pentru Vatra Veche. care vă apreciază şi vă stimează munca nobilă
lumea reală). În acest caz, ai o mare revelaţie: Cu deosebită stimă şi prietenie, de-a promova literatura de bună calitate.
recunoşti în Realitate locurile, personajele pe Ambasada R. Cuba – Protocol Scriitor-compozitor
care le-ai citit ani în şir până acum. EMILIA VELCESCU MARIN VOICAN-GHIOROIU
(...)Mulţumesc frumos ca mi-ai trimis din nou
un exemplar din revista voastră, este foarte Nu ştiu prin ce împrejurare a ajuns la mine
revista dumneavoastră, dar am citit cu mare
__________________________________________________________________
Întotdeauna m-a atras
Literatură şi film Sena cu podurile ei. Există în
Franţa o...religie a podurilor.
Marii poeţi le-au imortalizat.
Sub poduri curge Sena
împreună cu iubirile efemere,
cum scria Apollinaire despre
Oare nu aşa scria Aragon în 1956 despre Pont Neuf? „
podul Mirabeau.Marginalizaţii
Pe Pont Neuf am întâlnit visul ce-mi fu lumină în uzura
s-au împrietenit cu podurile,
pietrelor...”. Se numeşte Podul Nou, însă e cel mai vechi.
care îi apărau şi îi adăposteau.
A fost construit între 1578 – 1607. L-a început Henri III şi
Mulţi francezi au criticat
l-a terminat Henri al patrulea, despre care ştim că a fost
filmul lui Carax pentru
asasinat. I s-a făcut o statuie ecvestră, care ...a fost topită
secvenţele dure. Orice îngroşare pare a servi o idee, a o
în 1792, spre a se face din ea tunuri.E primul pod din
face pregnantă. Adică există lumină şi acolo în acel
piatră. Înainte se construiau din lemn. Are o lungime de
întuneric asumat. Alex doarme acum lângă Michèle,
238 m si e lat de 20. Zece ani a fost stopată construcţia
aşadar speranţa reînvie, e posibilă. Mai apoi se plimbă
lui.
noaptea pe lângă baruri opulente. Culcată pe pavaj,
Ghinioane a avut şi Leos Carax, regizorul filmului
Michèle vede picioarele celor ce dansează. Visează în
Amanţii de pe Pont Neuf, făcut în 1991, cu Juliette Binoche,
imensul carusel. Priveşte reflexele albăstrui ale Senei în
Denis Lavant şi Klaus- Michael Grǖber. La un moment
miez de noapte. Alături străluceşte inscripţia Samaritaine.
dat, actorul Denis Lavant s-a accidentat la un picior. Nici
Faruri indiscrete de maşini le tulbură intimitatea. Binoche
nu e de mirare, văzând alergările neostoite ale
are puritate şi sălbăticie, frumuseţe şi urâţenie. Un ochi e
personajului, ba chiar slalomurile periculoase prin metrou
acoperit şi înseamnă un refuz al totalităţii luminii. Alex
şi pe străzi. Carax, regizorul, a depăşit bugetul şi a fost
devine stângaci şi mic, târându-şi piciorul bolnav. La un
nevoit să reconstruiască podul la Lansargues, aproape de
moment dat, Hans coboară scările spre Sena cu o
Montpellier . Blestemul podului ? Ceva din...meşterul
demnitate imperială şi cade în apa cu reflexe aurii...Banii
Manole? Da, speculaţii şi nu numai...Carax a convieţuit
câştigaţi cad în Sena, întrucât dăunează libertăţii. Tot în
cu Binoche câţiva ani. Acest pod i-a...separat? Ciudate
Sena se aruncă Alex în final, luând-o cu forţa şi pe
sunt căile vieţii...
Michèle, doar că Sena, de data aceasta, le restituie iubirea.
Pe Podul Nou dorm Alex şi Hans. Apare Michèle,
Scenariul a fost conceput de regizor. Da, într-
cu o istorie personală ce ţine de iubirea ei pentru Julien.
adevăr, sufletele mari strălucesc şi în noroi. Happy-end-ul
Pe care îl împuşcă prin vizor. Pentru care îşi părăseşte
dă bine, după atâta dezabuzare. Podul a fost reparat,
tihna casei, trăind AFARĂ, ca să-l caute.Alex începe s-o
sufletele şi-au revigorat emanaţiile potitive. Ninsoare de
iubească. Parisul în noaptea sărbătorii naţionale e feerie şi
sărbători, o şampanie, podul cu lumini multicolore,
zgomot. Alex se îmbată şi danseaza cu ea, ca doi cloşarzi
întretăieri de vieţi fugare...
autentici. Muzica filmului e semnată de Arvo Part.
ALEXANDRU JURCAN

85
Lupaşcu – poet (venit de la Brăila, dar membru al filialei
Braşov a USR). Au fost invitaţii Mihaelei Popescu
(admirabila, prin ceea ce dăruieşte, directoare a
aşezămîntului) şi a lui George Anca, amfitrionul
Salonului literar „Colocviile de marţi” (azi „Literele şi
Junii Braşovului”), vorbind aceeaşi limbă (poet, prozator,
critic) cu oaspeţii, la, conform programului „întîlnirea
Bucureşti, 5 octombrie 2010. Ziua mondială a educaţiei. capitală BB – Braşov-Bucureşti” (devenită BBB, cu
Afară, plouă. Mii de oameni educaţi, debarcaţi din Brăila).
vehicule înmatriculate în toate reşedinţele de judeţ, Asistenţa, peste estimările iniţiale (a fost necesară
„petrec”, afară, în faţa palatelor Victoria şi Cotroceni. Un mutarea într-un alt salon), se aştepta la braşoave, adică la
autoturism 8+1 (simplă coincidenţă cu ambarcaţiunea din o reclamă deşănţată de către meşteri a propriilor produse.
canotajul... academic, chiar dacă afară plouă), Aprecierile s-au făcut însă „pe gustate” (scurte lecturi de
înmatriculat în Braşov, parchează, undeva între cele două poeme sau fragmente de proză), iar marfa nu s-a vîndut...
palate, în faţa unui edificiu care, dincolo de firmă şi de pentru că a fost dăruită (în urma unor evenimente
proporţii, poate fi, din interior, apreciat drept un adevărat similare, aşezămîntul doamnei Mihaela Popescu se va
palat... al culturii. Pe firmă scrie, absolut derutant, doar putea îmbogăţi cu o bibliotecă impresionantă). Nu au
„Primăria Sectorului 2/ Centrul lipsit însă lăudătorii. Doamna
pentru activităţi recreative şi Ana Munteanu, redactor-şef
inovare ocupaţională”, iar (coordonator) al Editurii
conacul (rectificare) în care „Minerva”, avînd sub tipar a
erau aşteptaţi „boierii” se află cincea carte a unui scriitor
pe strada Jean Louis Caleron, braşovean, constata că se
mai greu de găsit de către cei conturează o adevărată „filială
care nu ştiau că e vorba despre Braşov” a editurii bucureştene
fosta stradă Alexandru Sahia. (doi dintre „membri”, Daniel
(La Paris, unde se afla unul Drăgan şi Eugen Axinte,
dintre cei care n-au putut onora aflîndu-se în sală), iar
invitaţia la evenimentul care cetăţeanul american Vasile
urma, academicianul Alexandru Surdu, probabil că Pupeza (ex-actor român, coleg de promoţie, printre alţii,
numele unui intelectual de stînga, fie el un scriitor cu Tudor Gheorghe, unul dintre „personajele” cărţii „33
stîngaci, precum academicianul post mortem Sahia, cel pentru totdeauna – interviurile Astrei”, prezentate de Doru
născut la Mănăstirea şi ajuns la mănăstire, călugăr, Munteanu şi Sorin Basangeac), şi-a manifestat bucuria de
vinovat azi pentru că, în perioada interbelică, a vizitat a respira o atmosferă culturală revigorantă. „Junii cărunţi”
URSS – unde a văzut, e drept, altceva decît Panait Istrati (mai mult sau mai puţin) ai literelor braşovene (alţii decît
– şi pentru că, bolnav, în anul morţii sale timpurii, s-a cei despre care scrie Alexandru Surdu în volumul
înscris în PCR, ar fi fost preferat numelui unui excepţional „Junii Braşovului”, prin care invitatul de
cameraman ucis în timp ce înregistra cădrea onoare a fost, totuşi, prezent), poate spre mirarea unora,
pseudocomumismului...) învăţaţi cu răutăţi de breaslă, au fost deosebit de generoşi
Din maşină au debarcat „duşmani ai poporului”, adică în aprecierea la adresa creeaţiilor unor confraţi absenţi şi
pensionari, ex-bugetari, şomeri, toţi oameni cu carte şi cu au impresionat prin evocările lui Eminescu (pentru Eugen
cărţi pe care au dat autografe: Doru Munteanu – Axinte, fără egal în literatura universală) sau a lui Blaga,
prozator, preşedintele Filialei Braşov a Uniunii de data aceasta polemizînd cu unele reevaluări
Scriitorilor din România, ultimul director al defunctei contemporane. Învăţaţi de „mişcarea astristă”,
Edituri (şi al revistei, interzisă pentru a doua oară ăn organizatoare a întîlnirilor anuale ale revistelor de cultură
ultimul deceniu) „Astra”, Ion Topolog Popescu – (unde, în urmă cu doi ani s-a lansat ideea mişcării de
prozator, predecesor al lui Doru Munteanu la conducerea rezistenţă prin cultură însuşită astăzi de alţii) şi a
Filialei Braşov a USR, fondatorul revistei „Dealul festivităţilor de acordare a premiilor naţionale ale revistei
melcilor”, Daniel Drăgan – prozator (cu suflet de poet), „Astra”, să fie gazde, braşovenii s-au bucurat să fie
ex-redactor şef al revistei „Astra”, ex-editor („Arania”), oaspeţi, să-i asculte pe fraţii Menzel (Vasile şi Eugen),
Aurel Ioan Brumaru - critic literar, şi el fost şef al dezinvolţii cîntăreţi de odinioară, foarte emoţionaţi în
„Astrei”, redactor, de la distanţă (tenologia mileniului postura de poeţi, pe Maria Niculescu ducînd sinteza
permite), al revistei „Vatra veche”, Eugen Axinte – poet, dincolo de haiku, la poeme într-un vers sau pe Nicolae
coleg de redacţie cu A.I. Brumaru, Claudiu Mitan – poet, Dascălu emoţionînd printr-o evocare a atmosferei de
Gabriela Daraban, editor („Pastel”), secretară a Filialei teroare din temniţele staliniste.
Braşov a USR, Sorin Basangeac – poet (cu ambiţii de Afară plouă, iar peste fumătorii în căutarea unui
prozator, risipite în periodice), ex-secretar general de adăpost cad nuci, semn de bogăţie.
redecţie al revistei „Astra” şi al cotidianului „Gazeta de Afară plouă... Deasupra DN1 zboară limuzine de lux
Transilvania” cu suplimentul „Foaie pentru minte, inimă implicate în accidente în lanţ. Avem o ţară bogată
şi literatură”, sucombate, de inaniţie, anul trecut (astfel, SORIN BASANGEAC
Braşovul, burgul „editurilor” lui Honterus şi Coresi, al
primei şcoli româneşti etc., a rămas fără nici o revistă sau
măcar un supliment cultural!); lor li s-a alăturat George

86
costumului din cele mai
vechi timpuri si până azi.
A doua mea expoziţie
Fals jurnal de creaţie de pictură, intitulată
"LUMINILE
La câţiva ani după ce - din motive de sănătate - am SUFLETULUI", a avut
renunţat la medicină, lumea s-a deschis în faţa mea. loc între 5 şi 30
Din întâmplare, o clientă a mamei mele m-a rugat să-i septembrie 2010, tot în
creez o rochie, mama a cusut-o şi a reuşit atât de bine sala de consiliu a bisericii
încât am prins gust pentru designul vestimentar. Din unitariene din Târgu-
preţul rochiei, am cumpărat mai multe materiale şi m-am Mureş.
apucat sa creez rochii. Dar nu numai le-am desenat - cu În ceea ce priveşte
toate că nu am învăţat niciodată să croiesc sau să cos - le- lucrările expuse, am
am croit şi le-am şi cusut personal. Aici trebuie sa propus o mare varietate de
precizez că tatăl meu a fost un croitor renumit la vremea stiluri, pornind de la
lui şi mama mea lucra la Casa de Modă. neorealism, prin impressionism, suprarealism, pop art,
După ce am creat o colecţie de 10 rochii de seară, la apoi stilul meu propriu, "The Iby-Style", cum îl numesc
sfatul unei prietene, m-am înscris prietenii mei de pretutindeni.
în Asociaţia Artiştilor Plastici Acestea sunt de fapt primele mele
Mureş, după care am organizat încercări de a mă exprima artistic.
prima mea expoziţie de artă
vestimentară intitulată "MODA *
MALEABILĂ", a cărei vernisaj a Noile mele lucrări sunt rezultatul
avut loc pe 6 mai 2007 în sala de trăirilor, sentimentelor mele din
consiliu a bisericii unitariene din ultimele luni şi a unor amintiri.
Târgu-Mureş, Piaţa Bolyai. După cum vedeţi, am simţit în
Tot întâmplarea, precum şi continuare nevoia imperioasă de a plasa
îndemnul colegilor de la Asociaţie câte o siluetă pe fiecare lucrare.
m-au determinat să încep să Vreau să precizez însă că acest
desenez, apoi să pictez. M-am personaj, aparent singuratic, nu
înscris şi la Şcoala de Arte din reprezintă SINGURATATEA, ci
Târgu-Mureş, la secţia design OMUL - cu litere mari - omul, creatura
vestimentar, la clasa prof. Maria miraculoasă, cu trăirile, sentimentele
Gliga, dar am urmat şi cursurile de lui, în decorul lumii înconjurătoare.
grafică şi pictură la clasa prof. Acest decor - câteodată trist, alteori
Lucia Călinescu. minunat, incert, contemplativ...etc.-
Între timp, am participat la toate deci, acest decor am încercat să-l
expoziţiile colective de la Asociaţia recreez prin forme şi culori, într-o
Artiştilor Plastici Mureş, începând manieră proprie - în aşa fel încât să
din martie 2008. subliniez cât mai mult latura emoţionala
În ianuarie 2010, am organizat a sentimentelor.
prima mea expozitie de pictură,
intitulată A PATRA *
DIMENSIUNE. Succesul expoziţiei Acum mă pregătesc să plec în
parcă mi-a dat aripi, simţeam că am străinătate cu lucrările, deoarece am
inspiraţie fără margini. deja mai multe oferte.
La 26 februarie 2010 am Puteţi afla mai multe despre mine la
participat la Suceva, la Concursul adresa de web: www.divat-
National de Artă Plastică Ion muveszet.mlap.hu
Irimescu, cu trei lucrări şi am
câştigat premiul trei cu lucrarea CASONI IBOLYA
intitualtă "Relaxare la Apus".
Între 27 si 30 mai 2010, a avut Casoni Ibolya, fantomele pădurii –
loc Festivalul Naţional al Şcolilor speranţă/singură III
de Artă la Târgu-Mureş, la care am Casoni Ibolya, Noapte de iarnă
partcipat de asemenea cu trei pe strada noastră – de la fereastra
lucrări. mea (dib ciclul Amintiri din
Pe data de 9 iunie 2010, am copilărie V
suţtinut Examenul de Diplomă la Casoni Ibolya, Frumoasa Budapestă
– Săptămâna mea în soare (II)
Design Vestimentar la Şcoala de
Arte, intitulat "FREE LOOK",
lucrare în care am cuprins evoluţia

87
amintirile căpitanului de cursă foarte lungă ca un lapte de
mamă peste luciul oceanului în care delfinii aşteaptă să
nască pui geniali.
Memoria ancestrală este unica şi imperfecta răsplată
pentru că mai existăm în arhiva domnului Darwin.
Dincolo de cer este oraşul natal, un trotil cu capsa
pusă şi stoluri de guguştiuci îmbuibaţi cu resturi
menajere.
Şi vrăbiile gureşe culeg firmitura din gura
tomberonului, vin pe furiş la amiază, ca un cetăţean onest
şi cu surtucul cârpit pe la coate.
În programul de regenerare a pietrelor, care se
chinuie să crească în pavajul asflatic, precum un copil
bolnav de nanism,- văd ultima literă din lozinca cu
cearcăn de seceră şi ciocan .
*
Stă pe degetul meu arătător cicarticea, ca un rubin
roşu de Caledonia.
Inelul anual creşte în trunchiul arborelui sub ploaia
nătângă şi nu mai e loc în malformaţia asta decât de
oglindă. Conştientizez pericolul şi fila ruptă din
calendarul care ştie mai totul despre omenire.
Nechibzuite sunt calculele matematice cand creierul
Casoni Ibolya, „Inspiraţie” funcţionează perfect.
__________________________________________ Roboţii se leagănă lângă oameni, în hamac d
epăianjen, visând curcubeul .
Starea prozei Ce mutre mai făceau odată aristocraţii şi băieţii de
prăvălie, aşa cum mânuiau un singur zmeu de hârtie
deasupra oraşului cu vânătoarea la dropii oprită.
De ieri, nimic nu mai este sigur în picătura cernelii,
nici pe mână ce scrie povestea cenuşăresei fără litere, fără
Şi ce dacă, în jurul meu benzinăria arde şi s-a pătat hârtie.
cu sânge lentila concavă? E timp de promenadă prin Pe orizont au apărut din nimic lumini tropicale şi
parcul în care pensionarii de mâine joacă remi pe viaţă şi papagalii repetă negreşit numele seminţei de mirt ce s-a
moarte. spart în măsele.
Colacul meu de salvare este galben. Ca un soare ce Speranţa mea se plânge că e frig în miezul de vară,
stă cu picioarele reumatice în apă de mare. că... nu mai sunt bani şi oameni dispuşi să intre cu sacul
S-a ciocnit de epavă altă sticlă cu şampanie de boabe în gura de moară.
franţuzească şi famfara cântă marş nupţial. Curg MELANIA CUC
_______________________________________________________________________________________________
Director de onoare Malea Stroe, Liliana Moldovan, Marcel
MIHAI SIN Naste, Gheorghe Şincan
Redactor-şef adjunct Corespondenţi : Bianca Osnaga, Iulian
VALENTIN MARICA Dămăcuş, Darie Ducan, Ioan Matei, Menuţ
Maximinian, Victor Ştir, Claudia Şatravca,
Redactori: Raia Rogac (Chişinău), Mirela Corina
Cezarina Adamescu, Eugen Axinte, A.I. Chindea (Italia), Andrei Fischof (Israel),
Brumaru, Mariana Cheţan, Elena M. Alexandru Jurcan, Anni Lorei Mainka,
Cîmpan, Mariana Cristescu, Melania Cuc, (Germania), Ionela van Rees-Zota
Răzvan Ducan, Eugen Evu, Mioara Kozak, (Germania), Gabriela Mocănaşu (Paris),
Lazăr Lădariu, Cleopatra Lorinţiu, Mihaela Dwight Luchian-Patton (SUA), Ovidiu
Ivancu (India)
Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI
PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte Sergiu Paul Băciuţ
Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nicio parte a
materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. Copyright©Nicolae Băciuţ 2010 *Email :
nbaciut@yahoo.com; vatraveche@yahoo.com *Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29,
cod 540390 * telefon: 0365407700, 0744474258. Materialele nepublicate nu se restituie. Responsabilitatea
asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.
Număr apărut cu sprijinul Primăriei Târgu-Mureş, primar Dr. Dorin Florea, viceprimar Claudiu Maior.

88