BULETINUL CONSTRUCTIILOR NR.

5/1999  MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI  GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE Şl EXPLOATARE  (URMĂRIRE, INTERVENŢII) PRIVIND PROTECŢIA  ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR  DIN OŢEL  c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe construcţii din oţel;  procedee de intervenţie INDICATIV GP 035­98. 

Elaborat de:  INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE –  DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA  CONSTRUCŢIILOR ­ INCERC 

Director de departament:  Consilier ştiinţific  Şef laborator PCC  Elaborator  Responsabil din  partea MLPAT 

dr. ing. Şerban PETRE LAZĂR  chim. Dinu TEODORESCU  dr. ing. Ioan PEPENAR  chim. Maria Ana PĂUNEL  ing. Paulina DRAGOMIRESCU 

C U P R I N S  pagina  1. DOMENIU Şl LIMITELE DE APLICARE  2.  URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A SISTEMELOR DE PROTECŢIE  ANTICOROSIVĂ APLICATE PE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL  SITUATE ÎN MEDII CU DIVERSE TIPURI DE AGRESIVITATE  2.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp a sistemelor de protecţie anticorosivă  aplicate pe elemente de construcţii din oţel  2.2. Stabilirea necesităţii remedierilor sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe  elemente de construcţii din oţel, în funcţie de tipurile şi de gradele de deteriorare

3.  PROCEDEE DE INTERVENŢIE  3.1. Generalităţi  3.2. Pregătirea suprafeţelor metalice. Curăţarea suprafeţelor elementelor de construcţii  din oţel la care protecţia anticorosivă este deteriorată  3.3. Refacerea protecţiei anticorosive  3.4. Măsuri privind protecţia muncii şi măsuri P.S.I  ANEXA 1 ­ SISTEMUL GENERAL DE EVALUARE (conform SR ISO 4628) A  INTENSITĂŢII, NUMĂRULUI Şl DIMENSIUNII TIPURILOR CURENTE DE  DEFECTE ALE ACOPERIRILOR CU VOPSEA ŞI ALE ACOPERIRILOR  METALICE (TERMICE SAU PRIN PULVERIZARE  ANEXA 2 ­ TIPURILE DE DEFECTE  ANEXA 3 ­ ECHIVALENŢA ÎNTRE GRADELE DE CURĂŢARE ALE  SUPRAFEŢELOR DIN OŢEL DIN STAS 10166/1 Şl CELE DIN  ISO 8501/1 ŞI 8501/2  ANEXA 4 LISTĂ DE DOCUMENTE TEHNICE CONEXE 

GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE ŞI EXPLOATARE  (URMĂRIRE. INTERVENŢII) PRIVIND  PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII  A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL  c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe  construcţii din oţel; procedee de intervenţie 

Indicativ  GP 035­98 

1. DOMENIUL Şl LIMITELE DE APLICARE  1.1. Prezentul ghid se referă la:  ­  urmărirea  comportării  în  exploatare  a  acoperirilor  de  protecţie  a  construcţiilor  din  oţel  supraterane;  ­ evaluarea degradării acoperirilor suprafeţelor prin aprecierea intensităţii, a numărului şi a  dimensiunilor tipurilor curente de defecte;  ­ stabilirea gradelor de degradare la care devin necesare intervenţiile, în funcţie de clasa de  agresivitate a mediului în care sunt exploatate construcţiile metalice protejate;  ­ procedeele de intervenţie cel mai frecvent folosite în cazul unor deteriorări ale protecţiei  anticorosive;  ­ procedeele de intervenţie care devin necesare în cazul degradării suprafeţelor vopsite.

Elaborat de:  INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE –  DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl  ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR  ­ INCERC ­ 

Aprobat de:  MLPAT cu ordinul nr. 52/N  din 17.06.1998 

2. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A SISTEMELOR DE PROTECŢIE  ANTICOROSIVĂ APLICATE PE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL  SITUATE ÎN MEDII CU DIVERSE TIPURI DE AGRESIVITATE  2.1.  Asigurarea  urmăririi  comportării  în  timp  a  sistemelor  de  protecţie  anticorosivă  aplicate pe elemente de construcţii din oţel  2.1.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp în condiţii normale de exploatare a sistemelor  de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel se va face prin grija  beneficiarilor, după următoarele intervale de timp:  ­ în mediu cu clasa de agresivitate 1 m, odată la 5 ani;  ­ în mediu cu clasa de agresivitate 2 m, odată la 3 ani;  ­ în mediu cu clasa de agresivitate 3 m, odată la 1 an;  ­ în mediu cu clasa de agresivitate 4 m, odată la 6 luni.  Când apar accidente în urma cărora se produc avarii, intervenţiile trebuie făcute imediat  după producerea lor.  Urmărirea se va face conform sistemului general de evaluare a intensităţii, numărului şi  dimensiunii  tipurilor  curente  de  defecte  ale  acoperirilor  cu  vopsea  şi  ale  acoperirilor  metalice (termice sau prin pulverizare), conform ANEXE11.  Rezultatele observaţiilor vor fi consemnate în cartea tehnică a construcţiei şi se vor lua,  dacă este nevoie, măsuri de remediere.  Tipurile,  stadiile  şi  evaluarea  deteriorărilor  sistemelor  de  protecţie  anticorosivă  se  vor  nota conform ANEXEI 2 din prezentul ghid.  2.2.  Stabilirea  necesităţii  remedierilor  sistemelor  de  protecţie  anticorosivă  aplicate  pe  elemente de construcţii din oţel, în funcţie de tipurile şi de gradele de deteriorare.  2.2.1.  Remedierea  deteriorărilor  sistemelor  de  protecţie  anticorosivă  aplicate  pe  elemente  de  construcţii din oţel va fi făcută conform tabelelor 1,2,3,4,5 şi 6.

Tabelul 1  Tipul curent de defect  BĂŞICARE  Dimensiunea  2  fig.1  din ANEXA 2  Grad de deteriorare  2  3  4  5  3  2  fig.2  3  din ANEXA 2  4  5  4  2  fig.3  3  din ANEXA 2  4  5  5  2  fig.4  3  din ANEXA 2  4  5  * ­ Remediere parţială  Necesitatea efectuării remedierilor în medii  cu clasa de agresivitate  conform STAS 10.128  1m  2m  3m  4m  NU  NU  NU  NU  NU  NU  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  NU  DA*  DA*  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA*  DA*  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA*  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA  DA 

Tabelul 2  Tipul curent de defect  FISURARE NEPREFERENŢIALA  Dimensiunea  Invizibilă la o  mărire sub 10x  Gradul 1  fig.5  din ANEXA 2  Necesitatea efectuării remedierilor în medii  cu clasa de agresivitate  conform STAS 10.128  1m  NU  2m  NU  3m  NU  4m  NU 

NU 

NU 

NU 

NU

Gradul 2  fig.5  din ANEXA 2 

NU 

NU 

NU 

DA* 

Gradul 3  fig.5  din ANEXA 2 

NU 

NU 

DA 

DA 

Gradul 4  fig.5  din ANEXA 2 

DA 

DA 

DA 

DA 

Gradul 5  fig.5  din ANEXA 2  * ­ Remediere parţială 

DA 

DA 

DA 

DA 

Tabelul 3  Tipul curent de defect  EXFOLIERE NEPREFERENŢIALĂ  Dimensiunea  Invizibilă la o  mărire sub 10x  fig.6  din ANEXA 2  Vizibilă la o  mărire sub 10x  fig.6  din ANEXA 2  Deabia vizibilă  cu ochiul liber  fig.6  din ANEXA 2  Suprafaţă corodată %  Necesitatea efectuării  remedierilor pentru clasa de  agresivitate conform STAS 10.128  1m  2m  3m  4m 

NU 

NU 

NU 

NU 

0,1 

NU 

NU 

NU 

NU 

0,3 

NU 

NU 

NU 

NU

Vizibilă clar  cu ochiul liber  fig.6  din ANEXA 2  Fisuri importante,  în general până  la 1 mm lăţime  fig.6  din ANEXA 2  Fisuri foarte  importante, în  general cu o  lăţime mai mare  de 1mm  *­ Remediere parţiala 

1,0 

NU 

NU 

DA* 

DA* 

3,0 

NU 

NU 

DA* 

DA* 

15 

DA 

DA* 

DA 

DA 

*­Fig. 6 din ANEXA 2 

Gradul 5 

Tipul curent de defect  RUGINIRE*  Dimensiunea  Suprafaţă corodată %  R0  0  R1  0,05  R2  0,5  R3  1,0  R4  8,0  R5  40/50  * ­ Fig. 7 din ANEXA 2 

Tabelul 4  Necesitatea efectuării remedierilor  pentru clasa de agresivitate  (conform STAS 10.128)  1m  2m  3m  4m  NU  NU  NU  NU  NU  NU  NU  NU  NU  NU  NU  NU  NU  NU  DA  DA  DA*  DA*  DA  DA  DA  DA  DA  DA 

3. 

PROCEDEE DE INTERVENŢIE 

3.1.  Generalităţi  3.1.1. Înainte de remedierea sistemelor de protecţie anticorosivă se va face o expertizare.

Expertizarea  necesită  asigurarea  mijloacelor  de  acces  şi  efectuarea  operaţiilor  necesare  examinării şi investigării (curăţare, spălare, etc). Aceste condiţii vor fi asigurate de către  beneficiar.  In urma expertizării se va stabili dacă este necesară intervenţia.  Pentru  executarea  intervenţiei  se  va  elabora  un  proiect  care  va  cuprinde  rezultatele  expertizei.  Proiectul  trebuie  supus  verificării,  pentru  a  se  constata  dacă  este  în  concordanţă  cu  rezultatele expertizei.  3.1.2. Dacă după investigare reiese că este nevoie de consolidare, modul de consolidare va fi  prevăzut în acelaşi proiect.  În cazul în care trebuie înlocuite elementele de construcţii, trebuie luate măsurile pentru  asigurarea stabilităţii construcţiei.  3.1.3. Atât operaţiile de consolidare, cât şi cele de remediere, necesită asigurarea accesului la  elementele de construcţii.  3.2.  Pregătirea suprafeţelor metalice. Curăţarea suprafeţelor elementelor de construcţii  din oţel  la care protecţia anticorosivă este deteriorată  3.2.1. Înainte de pregătirea mecanică a suprafeţelor, se va efectua o spălare a lor cu o soluţie  apoasă de detergent, după care urmează o clătire cu apă curată sub presiune (până la 300  bari) şi o uscare cu aer cald. În cazurile în care clătirea nu se poate face cu apă curată sub  presiune,  aceasta  se  poate  face  şi  cu  cârpe  îmbibate  în  apă  curată,  până  când  cârpele  rămân curate.   Degresarea  este  completă  când,  pe  suprafaţa curăţată se obţine un film  continuu de apă  3.2.2.  Pentru    tipurile  principale  de  defecte  ale  sistemelor  de  protecţie:  băşicare,  fisurare,  exfoliere  şi  ruginire,  în  funcţie  de  clasa  de  agresivitate  a  mediului,  se  vor  folosi  procedeele  de  curăţare  a  suprafeţelor  conform  cerinţelor  sistemelor  de  protecţie  care  urmează să se aplice pe aceste suprafeţe. 

3.2.3. Pentru pregătirea suprafeţei din oţel vor fi folosite unul sau mai  multe din  următoarele  procedee (după efectuarea degresării prin spălare cu detergent şi clătire cu apă curată):  ­ curăţarea manuală a suprafeţei;  ­ perierea suprafeţei folosind peria de sârmă tip oală şi de tip disc, montate pe unelte  rotitoare cu acţiune electrică;  ­ baterea suprafeţei folosind dispozitivul cu eclise şi cu roţi dinţate, montate pe unelte  rotitoare cu acţionare electrică;

­ baterea suprafeţei folosind maşina pneumatică de curaţat cu ace;  ­ curăţarea cu jet abraziv (sablare, curăţare cu jet de alice, de fontă sau de carborund  etc).  3.2.4. Dintre procedeele chimice de curăţare şi tratare a suprafeţelor elementelor de construcţii  din oţel, se va folosi curent decaparea cu diverşi decapanţi sau conversia chimică.  3.2.5.  Procedee de îndepărtare a straturilor de protecţie vechi şi a ruginei  • îndepărtarea manuală  3.2.5.1. Îndepărtarea manuală a straturilor vechi de protecţie şi a ruginei poate fi făcută prin:  ­ ciocănire;  ­ dislocare;  ­ răzuire cu şpaclu sau cu peria de sârmă;  ­ şlefuire cu şmirghel, piatră ponce sau carborund.  3.2.5.2.  Straturile  vechi  de  vopsea  puternic  aderente  de  suprafaţă  şi  rugina  dură  va  fi  îndepărtată  în  special  prin  batere  cu  ciocanul.  Loviturile  scurte  şi  puternice  cu  ciocanul nu trebuie să aibă în nici un caz, drept consecinţă, deformarea sau curbarea  porţiunilor   mai slabe ale elementelor de construcţie. 

3.2.5.3.  Îndepărtarea manuală a straturilor de vopsea vechi şi a ruginei conduce la un consum  mai mare de timp şi este, în majoritatea cazurilor, incompletă *. Aceasta este indicată  numai  în  cazul  unor suprafeţe  mici  sau atunci când  alte procedee  nu pot fi utilizate  din diferite motive.  • Îndepărtarea mecanică a straturilor vechi de vopsea şi a ruginei  3.2.5.4.  Îndepărtarea  mecanică  a  ruginei  se  poate  face  cu  unelte  acţionate  electric:  discuri  abrazive,  perii  rotative  şi  unelte  de  ciocănit,  lovit  şi  frezat,  care  sunt  mult  mai  eficiente  din  punct  de  vedere  al  gradului  de  îndepărtare  a  ruginei  obişnuite,  în  comparaţie cu îndepărtarea manuală.  3.2.5.5.  Îndepărtarea mecanică a ruginei va fi făcută în special în acele locuri unde nu pot fi  folosite  alte  metode  de  curăţare,  de  exemplu,  în  cazul  în  care  trebuie  îndepărtat  ţunderul de pe suprafeţele limitate, ia curăţarea turnurilor cu zăbrele, a elementelor de  construcţii  din  oţel  cu  suprafeţe  înguste,  etc.  Dacă  colţurile  şi  unghiurile  nu  pot  fi  curăţate suficient de bine cu uneltele mecanizate, curăţarea se va definitiva manual.

3.2.5.6.  În cazurile în care este necesară o suprafaţă de metal lipsită de produşi de coroziune,  vor fi folosite unelte de şlefuire cu discuri sau hârtie abrazivă.  3.2.5.7.  Pentru îndepărtarea straturilor vechi de acoperire care produc o mare cantitate de praf  sau  care  sunt  nocive,  ca  în  cazul  acoperirilor  cu  plumb,  sau  cu  pigmenţi  de  plumb,  şlefuirea mecanică va fi făcută numai în mediu umed.  3.2.5.8.  Înlăturarea ruginei şi a vopselei vechi, relativ neaderente la suport, va fi făcută prin  perieri mecanice.  3.2.5.9.  Pentru  îndepărtarea  straturilor  de  rugină  groase  (peste  0,5mm)  şi  de  vopsea  veche,  aderente  la  suprafaţa  suport,  folosirea  periilor  de  sârmă  mecanizate  nu  dă  rezultate  satisfăcătoare.  Pentru  o  curăţare  corespunzătoare  este  necesară  mai  întâi  utilizarea  dispozitivelor de batere a suprafeţei şi apoi perierea cu peria de sârmă.  ________________________________________________________________________________  * Ţunderul din profunzime şi cuiburile adânci de rugină  nu pot fi  îndepărtate suficient de bine. În  cazul ţunderului foarte aderent şi a ruginei foarte aderente, îndepărtarea manuală a ruginei afectează  mai puternic oţelul, decât, de exemplu, prelucrarea cu jet. 

3.2.5.10.  Pentru  îndepărtarea  ruginei  grosiere  şi  aderente,  precum  şi  a  straturilor  de  vopsea  veche  aderente  la  suportul  de  oţel,  vor  fi  folosite  dispozitive  montate  pe  unelte  rotative cu turaţia de cca. 4 000 rotaţii/minut.  Folosirea  acestor  dispozitive  este  indicată  pentru  curăţarea  suprafeţelor  plane.  Pe  suprafeţe  cu  geometria  complicată  şi  pe  profile  înguste,  folosirea  acestora  nu  este  indicată din cauza inaccesibilităţii uneltelor la aceste suprafeţe.  3.2.5.11. Montarea elementelor de construcţii metalice ca şi pregătirea suprafeţelor acestora cu  ajutorul  uneltelor  cu  acţionare  pneumatică  uşurează  munca  operatorului,  datorită  greutăţii mai reduse a acestor unelte, faţă de uneltele cu acţionare electrică.  3.2.5.12.  Curăţarea  de  rugină  a  suprafeţelor  de  construcţii  din  oţel,  prin  folosirea  uneltelor  pneumatice  cu  ace,  se  realizează  prin  lovirea  suprafeţei  din  oţel  speciale,  având  diametre de 2, 3 sau 4 mm.  Aceste  unelte  pot  fi  folosite  cu  rezultate  bune  şi  pentru  curăţarea  elementelor  de  construcţii  cu  geometrie  complicată,  mănunchiul  de  ace  având  o  mobilitate  care  permite curăţarea zonelor greu accesibile sau inaccesibile altor procedee de curăţare.  3.2.5.13.  Curăţarea  cu  jet  abraziv  (sablarea,  curăţarea  cu  alice)  este  procedeul  mecanic  prin  care  se  realizează  curăţarea  perfectă  a  suportului  din  oţel,  conferind  astfel  o  durabilitate maximă a acoperirii protectoare.

3.2.5.14. Pentru remedierea deteriorărilor, operaţie care se face în special în condiţii de şantier,  vorfi folosite instalaţii de sablare mobile, uşor manevrabile.  În  vederea  eliminării  sau  reducerii  prafului  degajat  la  sablare,  se  vor  folosi  dispozitive speciale pentru absorbţia prafului (de ex. pompe de absorbţie, aspiratoare,  etc).  • Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de protecţie anticorosivă şi a ruginii  3.2.5.15.  Îndepărtarea  chimică  a  straturilor  vechi  de  vopsea  se  va  face  cu  decapanţi,  care  au  rolul  de  a  înmuia  stratul  vechi  de  protecţie,  uşurând  îndepărtarea  sa  cu  şpaclul  şi  raşcheta. 

3.2.5.16.  După  îndepărtarea  acestui  strat,  suprafaţa  suport  din  oţel  se  va  spăla  cu  apă  curată  fierbinte  şi  apoi  se  va  clăti  cu  apă  rece  până  la  îndepărtarea  oricăror  urme  de  decapant.  3.2.5.17.  Îndepărtarea  ruginei  se  va  face  cu  alte  tipuri  de  decapanţi  decât  cei  folosiţi  la  îndepărtarea  straturilor  vechi  de  protecţie.  De  obicei,  în  acest  scop  se  utilizează  decapanţi specifici.  3.2.5.18. După folosirea acestor decapanţi, suprafaţa suport din oţel se va spăla conform pct.  3.2.5.16.  3.2.5.19. Dacă îndepărtarea ruginei nu se poate face prin decapare, se vor folosi soluţii pentru  fixarea chimică a ruginei.  3.3.  3.3.1.  Refacerea protecţiei anticorosive  Examinarea protecţiei existente 

3.3.1.1.  Verificarea  detaliată  va  fi  făcută  de  către  institute  care  prin  statutul  lor  pot  face  expertize  şi  care  vor  încadra  deteriorările  sistemului  de  protecţie  anticorosivă  în  etaloanele din ANEXELE prezentului ghid.  3.3.1.2.  Examinarea protecţiei anticorosive a unui element de construcţie din oţel se va realiza  în  scopul  stabilirii  unui  nivel  de  protecţie  necesar,  în  acord  cu  starea  suprafeţei  elementului.  3.3.1.3.  Analiza  detaliată  va  începe  cu  examinarea  zonelor  elementelor  de  construcţii  care,  prin alcătuire şi poziţionare sunt mai sensibile la coroziune.  3.3.1.4.   Înaintea lucrărilor de protecţie vor fi executate lucrările de etanşeizare a elementelor  de construcţii.

3.3.1.5.   Necesitatea refacerii acoperirilor protectoare, în zonele deteriorate, se va determina în  următoarele condiţii:  a)  Sistemele  de  acoperire  prin  vopsire  (AVa  şi  AVc)  se  refac  în  cazul  constatării  următoarelor grade de deteriorare (conform STAS 10.166/1).  Re5  pentru clasele de agresivitate 1 m şi 2 m (STAS 10.128);  Re4  pentru clasele de agresivitate 3 m şi 4 m (STAS 10.128); 

b)  Acoperirile  metalice  termice  (sau  prin  metalizare)  se  refac  în  cazul  constatării  prezenţei  ruginii  pe  o  suprafaţă  cumulată  de  cca.  20%  din  suprafaţa  totală  a  elementului.  c)  Acoperirile  combinate  (acoperiri  termice  +  acoperiri  prin  vopsire  cu  uscarea  vopselelor  la  aer  şi  acoperiri  prin  metalizare  +  acoperiri  prin  vopsire  cu  uscarea  peliculelor la aer) se refac dacă se constată:  ­  deteriorarea  sistemului  de  acoperire  prin  vopsire  pe  o  suprafaţă  cumulată  de  cca.  40% din suprafaţa totală a elementului;  ­  prezenţa  ruginei  pe  o  suprafaţă  cumulată  de  cca.  20%  din  suprafaţa  totală  a  elementului  d)    In  condiţii  speciale,  beneficiarul poate  solicita  şi  alte  sisteme  de  protecţie  decât  cele indicate la literele a, b şi c.  3.3.1.6.  În scopul  evidenţierii unor eventuale  fenomene de coroziune,  în cazul sistemelor de  protecţie  pe  bază  de  produşi  bituminoşi*,  va  fi  examinată  prin  sondaje  şi  starea  suprafeţelor  de  sub  straturile  de  protecţie,  coroziunea  fiind  întotdeauna  posibilă  sub  această categorie de produse.  3.3.1.7.  Examinarea  stării  sistemelor  de  protecţie  vechi  necesită  o  aparatură  simplă  din  care  absolut necesară este aceea pentru evaluarea  aderenţei  şi grosimii, conform SR ISO  2409 şi SR ISO 2808.  3.3.1.8.  În  cazul  în  care  protecţia  veche  nu  se  îndepărtează,  se  va  efectua  un  test  de  compatibilitate  între  sistemul  vechi  de  protecţie  şi  cel  nou,  care  urmează  să  fie  aplicat.  3.3.2.  Metode de stabilire a posibilităţilor de aplicare a unei protecţii anticorosive noi  peste protecţia anticorosivă veche 

3.3.2.1.    Înainte  de  începerea  lucrărilor  va  fi  examinată  starea  protecţiei  existente  şi  va  fi  redactat un proces verbal de recepţie.

3.3.2.2.   Următoarea operaţie este stabilirea posibilităţii de aplicare a sistemelor de protecţie  noi peste cele vechi.  * Devenind poroşi în timp, produşii bituminoşi permit coroziunii să se dezvolte fără să se fi produs o  dezlipire a straturilor de vopsea bituminoasă. 

3.3.2.3.  Această posibilitate se stabileşte prin următoarele operaţii:  ­ verificarea posibilităţii efectuării unei curăţări uşoare sau spălări, dacă s­a decis să  se aplice un nou sistem de protecţie peste sistemul vechi de protecţie.  ­  în  cazul  în  care  pelicula  veche  de  vopsea  este  parţial  deteriorată,  este  necesară  verificarea  prezenţei  ţunderului  pe  suprafaţa  de  oţel  rămasă  neacoperită  şi  în  cazul  existenţei acestuia, stabilirea unui sistem de protecţie nou, care să se poată aplica pe o  suprafaţă acoperită cu ţunder;  ­ stabilirea metodei optime de curăţare a suprafeţei, în scopul evitării unor neclarităţi  la încheierea contractului de lucrări.  3.3.2.4.  Operaţiile de mai sus vor fi executate pe suprafeţe reprezentative ale lucrării, în mai  multe  zone  alese,  în  funcţie  de  mărimea  şi  tipul  elementului  de  construcţie.  Executarea lor se va face sub supravegherea unui specialist în domeniu.  3.3.3.  Stabilirea sistemului de protecţie pentru remedieri 

3.3.3.1.  Încercarea prealabilă de curăţare a suprafeţelor suport va permite alegerea unui sistem  de remediere, în funcţie de tipul de sistem de protecţie vechi şi de gradul de curăţare  a suprafeţei neacoperite.  Dacă  curăţarea  s­a  executat  cu  jet  abraziv  până  la  metal  curat,  îndepărtându­se  complet  sistemul  de  protecţie  aplicat  anterior,  pe  suprafaţa  curăţată  se  poate  aplica  orice  sistem  de  protecţie  rezistent  la  coroziune,  în  funcţie  de  clasa  de  agresivitate  a  mediului  în  care  sunt  exploatate  elementele  de  construcţii  din  oţel  a  căror  protecţie  trebuie să fie remediată sau înlocuită. De asemenea, la alegerea sa, se va ţine seama şi  de  categoria  construcţiei  (conform  HG  nr.261/1994),  de  tipul  lucrării,  cât  şi  de  posibilităţile de acces la această lucrare.  3.3.4.  Tehnologii de remediere a protecţiei anticorosive a structurilor metalice montate  Tehnologiile  de  remediere  a  protecţiei  anticorosive  a  structurilor  metalice  montate  existente vor cuprinde următoarele lucrări:  ­ pregătirea suprafeţelordin oţel;

­ remedierea sistemelor de protecţie prin diferite procedee.  3.3.4.1.  Pregătirea suprafeţelor din oţel se va face conform cap.3.2.  3.3.4.2.  Remedierea sistemelor de protecţie prin diferite procedee.  3.3.4.2.1.  După  curăţarea  suprafeţelor  metalice  de  murdărie,  de  rugină  şi  de  urme  de  vopsea  neaderentă  sau  cu  aderenţă  slabă,  se  va  trece  la  operaţiunea  de  degresare  şi  apoi  la  cea de aplicare a materialelor anticorosive.  3.3.4.2.2. Aplicarea materialelor de protecţie se va executa pe şantier prin următoarele metode:  ­ cu pensula, utilizat la aplicarea de straturi cu grosimea de până la 50 microni;  ­ prin pulverizare cu pistolul;  ­ prin procedeul airless.  3.4.  Măsuri privind protecţia şi igiena muncii  Măsurile  privind  protecţia  şi  igiena  muncii  şi  cele  privind  paza  şi  siguranţa  contra  incendiilor vor fi cuprinse, obligatoriu, în proiectul de consolidare a construcţiei şi de  remediere a protecţiilor anticorosive.  Aceste  măsuri  vor  fi  bazate,  în  funcţie  de  tipul  protecţiilor  anticorosive  cu  care  urmează să se facă remedierile construcţiilor şi elementelor de construcţii din oţel, în  prevederile  indicate  de  producătorii  materialelor,  precum  şi  pe  următoarele  documente de reglementări în domeniu:  ­  Norme  republicane  de  protecţia  muncii,    aprobate  de  Ministerul  Muncii  şi  Ministerul Sănătăţii cu Ordinele nr. 34/75 şi respectiv 60/75;  ­  Regulamentul  privind  protecţia  şi  igiena  muncii  în  construcţii  ­  Ordin  9/N/15.03.1993;  ­  "Norme  generale  de  protecţie  împotriva  incendiilor  la  proiectarea  şi  realizarea  construcţiilor şi instalaţiilor", aprobate cu decretul  nr. 290/77, completate cu Norme  generale aprobate prin ordin comun MI­MLPAT, nr.381/1219/MC din 1994;

­  Normele  tehnice  de  proiectare  şi  realizare  a  construcţiilor  privind  protecţia  la  acţiunea focului P 118;  ­  Normativ  de  prevenire  şi  stingere  a  incendiilor  pe  durata  executării  lucrărilor  de  construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C 300, aprobat cu ordinul 20 N/94  al MLPAT;  În afara normelor menţionate se fac şi următoarele precizări:  ­ în spaţiile de lucru, pe toată durata executării lucrărilor de protecţii anticorosive se  interzice fumatul şi orice sursă de căldură cu foc deschis;  ­  în  spaţiile  în  care  se  aplică  protecţia  anticorosivă,  pentru  iluminat,  se  vor  folosi  numai lămpi antiex;  ­  se interzice folosirea, pentru ştergerea suprafeţelor, a materialelor din fibre sintetice  sau lână, care pot produce scântei datorită încărcărilor electrostatice prin frecare;  ­ muncitorii care execută protecţiile, precum şi persoanele care supraveghează lucrul  trebuie  să  fie  dotate  şi  să  poarte  ochelari,  mănuşi  şi,  în  anumite  cazuri,  costume  întregi de protecţie;  ­  la întreruperea lucrului, muncitorii trebuie să­şi cureţe mâinile cu solvenţi adecvaţi,  după care se spală cu apă cu detergent sau săpun şi se ung cu o cremă emolientă;  ­ păstrarea alimentelor şi consumul lor la locul de muncă sunt strict interzise. 

ANEXA 1  SISTEMUL GENERAL DE EVALUARE (Conform SR ISO 4628) A  INTENSITĂŢII, NUMĂRULUI Şl DIMENSIUNII TIPURILOR  CURENTE DE DEFECTE ALE ACOPERIRILOR CU VOPSEA ŞI  ALE ACOPERIRILOR METALICE (TERMICE SAU PRIN  PULVERIZARE), conform SR ISO 4628  1.  Generalităţi  1.1.   A fost adoptată o convenţie unică pentru evaluarea intensităţii şi a numărului defectelor,  prin notări pe o scară numerică de la "0" la "5":  "0" pentru nici un defect  "5" pentru defecte atât de importante, încât o divizare suplimentară nu mai are  semnificaţie practică.

Celelalte  notări,  1,  2,  3,  4  sunt  definite  pentru  stabilirea  divizării  optime  pe  toată  întinderea scării.  2.  Aprecierea intensităţii şi a numărului defectelor 

2.1.   Pentru aprecierea defectelor apărute în urma deteriorării uniforme vizibile a acoperirii, va  fi folosit tabelul 1.  Tabelul 1  Deteriorare uniformă. Mod de notare pentru  evaluarea intensităţii deteriorării acoperirii cu vopsea,  apărute în urma unei modificări uniforme, perceptibile  vizual.  Notare  0  1  2  3  4  5  Intensitatea modificării  Neschimbată ­ nici o modificare perceptibilă  Foarte uşoară ­ modificare abia perceptibilă  Uşoară ­ modificare perceptibilă cu claritate  Medie ­ modificare perceptibilă foarte clar  Considerabilă ­ modificare pronunţată  Severă ­ modificare intensă 

2.2.  Pentru  aprecierea  numărului  defectelor  discontinui  sau  în  cazul  neregularitaţilor  locale  ale  acoperirii  dispersate  pe  suprafaţa  de  încercare  într­un  fel  mai  mult  sau  mai  puţin  regulat, va fi folosit tabelul 2. 

TABELUL 2  Numărul defectelor. Mod de notare pentru evaluarea numărului defectelor care  constau din discontinuităţi sau alte imperfecţiuni locale ale acoperirii cu vopsea.  Notare  0  1  2  3  4  5 
2  Numărul defectelor raportat la o suprafaţă de încercare de 1 ...2 dm  Nici unul ­ nici un defect decelabil  Foarte mic ­ câteva defecte abia semnificative  Mic ­ număr de defecte redus, dar semnificativ  Mediu ­ o cantitate medie de defecte  Mare ­ o cantitate apreciabilă de defecte  Dens ­ o densitate mare a defectelor

NOTĂ: Dacă este necesar, numărul defectelor mici dispersate pe suprafaţa examinată se  poate  exprima  şi  prin  frecvenţa  lor,  cu  ajutorul  metodei  grilei.  Detaliile  unei  astfel  de  metode sunt descriseîn standardul ISO 4540.  2.3.  Aprecierea dimensiunii defectelor se face conform tabelului 3 

TABELUL 3  Dimensiunile defectelor. Mod de notare pentru stabilirea dimensiunii ­ ordinului de  mărime ­ a defectelor  Clasa  0  1  2  3  4  5  Dimensiunea defectelor  Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x  Abia vizibilă ­ în cazul unei măriri egale sau mai mici de 10x  Abia vizibilă ­ cu ochiul liber  Vizibilă clar cu ochiul liber ­ până la 0,5 mm  De la 0,5 la 5 mm  Peste 5 mm 

ANEXA 2  TIPURILE DE DEFECTE  Tipurile de defecte ale sistemului de protecţie care se produc cel  mai  frecvent în cursul  expunerii  în  medii  agresive  a  elementelor  de  construcţii  din  oţel  protejate  anticorosiv  sunt:  ­ băşicarea;  ­ fisurarea;  ­ exfolierea (jupuirea);  ­ ruginirea.  1.  Băşicarea 

1.1.  Desemnarea gradului de băşicare

1.1.1. Evaluarea  Evaluarea  densităţii  şi  dimensiunilor  băşicilor  unor  acoperiri  de  vopsea  se  face  cu  ajutorul etaloanelor ilustrate, reproduse în figurile 1...4, după SR ISO 4628/8  Aceste  etaloane  ilustrează  băşici  de  gradele  2,  3,  4  şi  5,  iar  pentru  fiecare  grad  sunt  prezentate dimensiunile 2, 3, 4 şi 5.  Dacă  proba  prezintă  băşicări  de  dimensiuni  variabile,  evaluarea  dimensiunii  reţinute  trebuie să fie aceea a celor mai mari băşici care sunt suficient de numeroase pentru a fi  caracteristice epruvetei.  2.  Fisurare 

2.1.  Desemnarea gradului de fisurare (conform SR ISO 4628/4)  2.1.1.  Evaluare  Se  evaluează  importanţa  fisurării  făcând  referire  la  tabelul  2  şi  utilizând  figura  5  ca  exemplu.  Figura 5 ilustrează fisurări nepreferenţiale.  Se apreciază dimensiunea medie a fisurilor conform clasificării date în tabelui 1. 

TABELUL 1  Clasa  0  1  2  3  4  5  Dimensiunea fisurilor  Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x  Abia vizibilă ­ în cazul unei măriri egale sau mai mici de 10x  Abia vizibilă ­ cu ochiul liber  Vizibilă clar cu ochiul liber  Fisuri importante, în general până la 1 mm lărgime  Fisuri foarte importante, în general de lărgime mai mare de 1 mm 

Dacă este posibil, se indică adâncimea fisurilor, cu referire la nivelul stratului de vopsea  al sistemului, până la care s­au produsfisurile.  Se disting trei tipuri de defecte prin fisurare:  a) fisuri superficiale care nu au penetrat complet stratul de finisare  b) fisuri care au penetrat complet stratul de finisare, stratul sau straturile situate dedesubt  fiind practic intacte;

c) fisuri care afectează întregul sistem de vopsire.  3.  Exfolierea 

3.1.  Desemnarea gradului de exfoliere (jupuire)  3.1.1. Evaluare  Evaluarea  importanţei exfolierii pe o suprafaţă  suport relativ exfoliată, se  face conform  tabelului 2 şi utilizând ca exemple figura 6.  Fig.6 ilustrează exfolieri care nu prezintă direcţie preferenţială.  Scara de desemnare a importanţei exfolierilor  TABELUL 2  Clasa  0  1  2  3  4  5  Dimensiunea exfolierii  Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x  Până la 1 mm  Până la 3 mm  Până la 10 mm  Până la 30 mm  Superioară a 30 mm 

Este  necesar  să  fie  indicată  adâncimea  jupuirii  în  comparaţie  cu  nivelul  peliculei  sistemului  de  vopsire  atinsă  de  defecte.  Se  disting  două tipuri  de  defecte  prin  exfoliere  (jupuire):  a) strat de finisare exfoliat faţă de stratul mediu;  b) sistemul de vopsire detaşat complet de suprafaţa suport. Când proba prezintă exfolieri  de dimensiuni variabile se va releva ca dimensiune cea a celor mai importante suprafeţe  exfoliate care sunt suficient de numeroase pentru a fi tipice epruvetei.  4.  Ruginirea 

4.1.  Desemnarea gradului de ruginire  Standardul  SR  ISO  4628/5  furnizează  etaloane  ilustrate  pentru  desemnarea  gradului  de  ruginire a suprafeţelor din oţel vopsite.  4.1.1. Evaluarea gradului de ruginire

Se  va  desemna  gradul  de  formare  de  rugină  prin  etaloanele  fotografice  reproduse  în  fotografiile reproduse în fig.7.  Etaloanele  ilustrate  sunt  alese  din  Scara  Europeană  de  Grade  de  Ruginire  editată  de  Comitetul European al Asociaţiilor de Fabricanţi de Vopsele, Cerneluri de imprimerie şi  Culori de Artă de la Bruxelles.  Aceste  etaloane  prezintă  suprafeţe  de  oţel  acoperite,  deteriorate  la  diferite  grade  prin  asocierea  ruginei  care  traversează  acoperirea  cu  rugina  de  sub  acoperire,  devenită  aparentă prin exfolierea vopselei.  În  tabelul  3  este  prezentată  relaţia  între  scara  de  ruginire  ISO  şi  scara  de  ruginire  europeană.  TABELUL 3  Scara de ruginire ISO  Rl0  Rl1  Rl2  Rl3  Rl4  Rl5  Scara de ruginire europeană  prezentată şi în STAS 10.166/1  Re0  Re1  Re2  Re3  Re4  Re5 

Cantităţile  aproximative  de  rugină  aparentă  care  traversează  acoperirea  de  vopsea,  prezentate prin aceste etaloane, sunt indicate în tabelul 4.  Relaţia între gradul de ruginire şi suprafaţa ruginită  TABELUL 4  Gradul  Rlo  Rl1  Rl2  Rl3  Rl4  Rl5  Suprafaţa ruginită %  0  0,05  0,5  1  8  40­50

Etaloanele prezentate în STAS 10.166/1 sunt, în principiu, destinate evaluării gradului de  ruginire pe oţelul acoperit (R0...R9).  Ele  pot  fi  utilizate  pentru  a  desemna  gradul  de  coroziune  chiar  pe  metale  neferoase  acoperite, dacă forma de degradare este compatibilă cu cea a etaloanelor.

ANEXA 3  ECHIVALENŢA  ÎNTRE  GRADELE  DE  CURĂŢARE  ALE  SUPRAFEŢELOR  DIN OŢEL DIN STAS 10.166/1­77 Şl  Echivalenţa între gradele de curăţare prevăzute în STAS 10.166/1­77 şi cele prevăzute în  ISO 8501/1 este  STAS 10.166/1­77  1  2  3  ISO 8501  Sa 3  Sa 2 1/2  St 3  ISO 8502  Psa 3  Psa 2 1/2  PSt 3 

Litera P pusă înaintea gradului de curăţare, conform ISO 8501/2 indică numai îndepărtări  locale ale acoperirilor de 

ANEXA 4  LISTĂ DE DOCUMENTE TEHNICE CONEXE 

1  2  3  4  5  6  7  8 

­ Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii. Monitorul Oficial al României, partea 1, nr.  12, 1995.  ­  STAS  10128  ­  PROTECŢIA  CONTRA  COROZIUNII  A  CONSTRUCŢIILOR  SUPRATERANE  DIN   OŢEL. Clasificarea mediilor agresive.  ­  STAS  10166/1­77  ­  PROTECTIA  CONTRA  COROZIUNII  A  CONSTRUCŢIILOR  SUPRATERANE   DIN   OŢEL. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.  ­  STAS  10702/1­83  ­  PROTECTIA  CONTRA  COROZIUNII  A    CONSTRUCŢIILOR  SUPRATERANE   DIN   OŢEL. Condiţii tehnice generale.  ­  INSTRUCŢIUNII   TEHNICE   C  139­87 PRIVIND PROTECŢIA  ANTICOROSIVĂ  A  CONSTRUCŢIILOR METALICE.  ­  ISO  8501/1/88  ­  Pregătirea  suprafeţelor  suport  din  oţel  înaintea  aplicării  vopselelor  şi  produşilor înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei.  ­ ISO 8501/2 ­ Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şi produşilor  înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei la remedieri.  ­ SR ISO 4628/1 VOPSELE ŞI LACURI  Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite  Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte.  Partea 1: Principii generale şi modul de notare.  ­ SR ISO 4628/2  VOPSELE ŞI LACURI  Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite.  Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente dedefecte.  Partea 2: Aprecierea gradului de băşicare.

10 

11 

12 

­ SR ISO 4628/3  VOPSELE ŞI LACURI  Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite.  Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte.  Partea 3: Aprecierea gradului de ruginire.  ­ SR ISO 4628/1  VOPSELE SI LACURI  Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite  Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte.  Partea 4: Aprecierea gradului defisurare.  ­ SR ISO 4628/5  VOPSELE ŞI LACURI  Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite.  Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte.  Partea 5: Aprecierea gradului de exfoliere (jupuire).