asist. univ.

IOANA-TEODORA BUTOI - avocat apărător -

conf. univ. TUDOREL BUTOI - psih. dr. expert criminalist -

UNIVERSITAR DE PSIHOLOGIE JUDICIARĂ
- teorie şi practică -

TRATAT

PH<^BO*S
Bucureşti, 2003

CUPRINS

in loc de prefaţă: opinii ale unor specialişti..................................................................................................... Introducere ....................................................................................................................................................

13 16

Cap. I - Repere orientative aie definirii psihologiei judiciare pe terenul dreptului 1.1. Scurt istoric.............................................................................................................................................

1.1.1............................................................Analiz
a asupra evoluţiei şcolii româneşti de psihologie judiciară...................................................................... 21

21

1.1.2............................................................Stadiu 1.2..................................................Argumente 1.3.
..............................................................26
psihologiei judiciare faţă de actul de justiţie. Definiţia xigenţele 28 l psihologiei judiciare în plan mondial.................................................................................................... 23 privind necesitatea studiului psihologiei judiciare în contextul problematicii dreptului..................'....................................... E ...

psihologiei

judiciare

1.4...................................................................Obiect
ul psihologiei judiciare şi conexiunile interdisciplinare................................................................................... 30

1.4.1............................................................Conex 1.4.2.............................................................Conex
iunile psihologiei judiciare cu diferite ramuri ale ştiinţelor juridice......................................................... 35 Cap. II - Actul infracţional din perspectivă exploratorie (Exemplificări pe cazuistică specifică crimelor cu mobil sexual) iunile psihologiei judiciare cu psihologia generală, cu psihologia socială şi cu alte ramuri ale psihologiei ................................................................................................................................... 32

2.1.

A ctul infracţional din perspectivă exploratorie („scena crimei" - perspectiva psihologică asupra interpretării comportamentelor umane cu finalitate criminogenă - personalitatea făptuitorului şi amprenta psihocomportamentală „profiling crime") „Serial killcrs" ...

2.2.
37

omponenţa 40

psihologică:

motivul

şi

raţiunea

de

a

ucide

(perspectiva

psihologiei

judiciare)

C ...

2.3...................................................................Deter
minarea motivaţiei ......................................................................................................................................... 40

2.4...................................................................Infract 2.5...................................................................Infracţ
iunea premeditată (predilect finalizaţi de psihopatul sexual) ........................................................................... 41

...................................................................................41

orii organizaţi (cei care îşi premeditează acţiunea) şi infractorii neorganizaţi (cei care nu-şi premeditează acţiunea)..................................................................................................................................................

2.6...................................................................Infracţ
iunea nepremeditată (predilect finalizată de psihotici)..................................................................................... 41

2.7...................................................................Clasifi cări ...................................................................................44 2.8...................................................................Viole
nţa interpersonalâ ........................................................................................................................................... 44

2.9...................................................................Atacul
cu viol şi/sau sodomia .................................................................................................................................... 44 Dcvia nţa orientată către atac..................................................................................................................................... 45 Crima în scrie............................................................................................................................................................ 45

2.10................................................................. 2.11.................................................................
declanşatoare - Cuplul penal „victimă-agresor" — Trecerea la act) 3.1. Concepte, tipologii, particularităţi..................................... 3.2, Conceptul de personalitate în psihologia judiciară

Cap. III - Personalitatea infractorului (Particularităţi tipologice. Factori conjuncturali - Situaţie

3.3...................................................................Compone ntele personalităţii .......................................................................................................................................... 57 3.4...................................................................Trăsăturil e personalităţii ............................................................................................................................................... 58 3.5...................................................................Tipuri de personalitate.................................................................................................................................................... 59 3.5.1.............................................................Tipologia lui C. G. Jung.......................................................................................................................................... 59 3.5.2.............................................................Valoarea tipologiilor.............................................................................................................................................. 60 3.6...................................................................Personali tatea infractorului recidivist ........................................................................................................................... 60 3.7...................................................................Particular ităţile psihologice ale diferitelor categorii de infractori ................................................................................... tâ 3.8...................................................................Cuplul penal victimă-agresor (identificarea agresorilor şi autoprotecţia victimală)...................................................... 65. 3.8.1. Psihologia victimei - sursă orientativă in conturarea dc versiuni, ipoteze şi cerc de bănuiţi .. 65 3.8.2.............................................................Strategii
preventive şi de contracarare a victimizârii............................................................................................. 67 Cap. IV - Exigenţele psihologiei judificare din perspectiva personalităţii martorului şi forţei prohante a mărturiei 4.1. Instituţia martorului şi a mărturiei........................................................................................................... 72 Martoml şi mărturia din perspectiva principiului aflării adevărului în procesul judiciar .. 72 Consider aţii juridice vizând forţa probantă a mărturiei ......................................................................................... 73 Consideraţ ii psihologice vizând martorul în demersul judiciar (jurământul de martor; comentariu psihologic) , J6 4.2. Eveniment judiciar. Eveniment testimonial. Mărturia - proces psihologic .............................................. 78 Recepţia senzorială a evenimentului judiciar......................................................................................................... 78 Decodifi carea evenimentului judiciar. Interpretare. Atribuire de sens................................................................... 90 Memorarea evenimentului judiciar. Stocarea informaţiei în raport cu dinamica uitării ... 91 Redarea - reactualizarea evenimentului judiciar. Evenimentul testimonial............................................................ 95 4.3. Perspectiva magistratului asupra aprecierii forţei probante a mărturiei.................................................... 101 Izvorul mărturiei din punct de vedere al sursei ................................................................................................... 101 Mărturia din perspectiva legăturii martorului cu pricina şi cu părţile în proces .... 103

49 53

4.1.1. 4.1.2............................................................. 4.1.3............................................................
............................................................................

4.2.1............................................................. 4.2.2............................................................. 4.2.3. 4.2.4.............................................................

4.3.1............................................................. 4.3.2.

4.4. Repere particulare vizând mărturia şi martorul........................................................................................ 4.4.1. Martorul persoană minoră. Aspecte psihologice ale etiologiei minciunii in comportamentul juvenil............................................................................................................... 4.4.2 Psihologia martorului minor .......................................................................................................... 4.4.3. Probleme tactice cu privire la ascultarea minorilor....................................................................... 4.4.4 Mărturia între bună şi rea-credinţă..................................................................................................

108

108 109 110 117 Martorul de bună-credinţă. Consecinţele disfuncţionale din perspectiva factorilor psihologici (Iluziile. Martorul în eroare. Martorul mincinos) .......................................................................... 117 Protecţia martorilor - perspective juridice şi psiho-sociale.......................................................................... 124 4.4.4.2.1. Martorul între vulnerabilitate şi protecţie. Cazuistica excmplificativă comentată .................................................................................................... 124 4.4 A22. Protecţia martorului - exigenţa complexă a justiţiei contemporană ... 125 4.4.4.2.3. Colaborarea internaţională în materia protecţiei martorilor ............................ 127 Mărturia din perspectiva structurii caracteriale a martorului şi a mediului de provenienţă. Mentalităţi. Cutume. Obiceiuri...................................................................................................................................... 128 Mărturia şi concordanţa conţinuturilor................................................................................................................... 132 Mărturia şi contradictorialitatea conţinuturilor....................................................................................................... 135 Reguli şi procedee tactice aplicate în ascultarea martorilor. Strategii şi atitudini în identificarea şi contracararea martorului de rea-credinţă................................................................................................................•................. 139

4.4.4.1..................................................... 4.4.4.2.....................................................

4.4.5.............................................................

4.4.6............................................................. 4.4.7............................................................. 4.4.8....................................................
VA 3. ^OTMHttS V^^™l)K^y rvMiQŞi- tasnjWâri asuţra eonvAnuiului mărturiei...

142

Cap. V - Psihologia interogatoriului judiciar - Ancheta (personalitatea umană în raporturi de opozabilitate şi confruntare)

5.1...................................................................Noţiuni

5.2...................................................................Investiga rea personalităţii din unghiul observaţiei comportamentului expresiv.............................................................. 155 5.3...................................................................Problema tica psihologică a relaţiei anchetator - anchetat ............................................................................................... 162 5.3.1............................................................Contactul inierpersonal în biroul de anchetă judiciară............................................................................................. 163 5.3.2.............................................................Comunic
Reguli tactice specifice raporturilor imerpersonale dc opozabilitate şi confruntare ... 168 5.4. Etape şi strategii de interogare a învinuitului sau inculpatului.................................................................. 169 Etapele ascultării învinuitului sau inculpatului.................................................................................................... 169 Strategii de interogare a învinuitului sau inculpatului (bănuitului) ....................................................................... 171 Sondarea sentimentului de vinovăţie..............................................................................................................................:..................... 179 Elemente explicative privind procesele psihologice post-infracţionale ........................................................................... 181 Elemente de psihologie a infractorului din perspectiva tipologiilor umane. Contracararea atitudinilor dc rezistenţă la interogatoriu ........................................................................................................................................... 183 Coordon atele psihologice ale recunoaşterii comiterii faptei. De la refuzul recunoaşterii la mărturisire................... 184 Aspecte psihologice privind calităţile personale ale anchetatorului............................................................................... 191 5.9.1. Calităţile psiho-intclcctuale şi moral-afcctive ale anchetatorului................................................... 192 Intima convingere ..................................................................................................................................................... 198 Modele de conduită şi tipuri de anchetatori ................................................................................................................. 199

introductive - distincţii şi conotaţii asupra interogatoriului judiciar din perspectiva adunării dovezilor (urmărirea penală din perspectivă psihologică) ........................................................................................................ 148

5.3.3.

.............................................................................166

area non-verbali - reguli tactice specifice raporturilor imerpersonale de opozabilitate şi confruntare

5.4.1............................................................. 5.4.2............................................................. 5.5.......................................................... 5.6................................................................... 5.7................................................................... 5.8................................................................... 5.9................................................................... 5.10................................................................. 5.11.................................................................
detecţia matricei infracţionale - tehnica „lie detector" Secţiunea I - Comportamentul infracţional din perspectivă psihologică

Cap. VI - Simptomatica comportamentului simulat - aparent - inaparent pe terenul duplicităţii -

6.1.1................................................................Consider aţii de psihologie judiciară asupra vinovăţiei ca atitudine psihică şi realitate juridică ........................... 203 6.1.2................................................................Matricea infracţională (culpabilizatoarc). Matricea morală din perspectiva contradictorialităţii .......................... 204 6.1.3................................................................Comport amentul infracţional din perspectiva reperelor sale psihologice ...................................................................... 205 6.1.3.1........................................................Dinamic a secvenţelor comportamentale............................................................................................................ 205 6.1.3.2........................................................Etiologia
suportului psihologic .......................................................................................................................... 6.1.4. Matricea morală ................................................................................................................................... 207 209 Secţiunea II - Comportamentul simulat - indici şi indicatori orientativi în selecţia cercului de bănuiţi -

6.2.1................................................................Noţiuni şi definiţii asupra comportamentului simulat .................................................................................................. 210 6.2.2................................................................Exprimar ea aspectului inaparent în comportamentul simulat ......................................................................................... 211 6.2.3................................................................Indicatori 6.2.3.1........................................................ 6.2.3.2.

i verbali, motori şi fiziologici ai conduitei simulate în expresia aparentă (semnificaţia şi sensul stimulilor declanşatori de emoţie)........................................................................................................................ 212 Indicator ii fiziologici, semnificaţia şi sensul stimulilor declanşatori de emoţie în simulare.................. 213 Mijloace psihologice de detectare a tensiunii psihice cuprinse în chestionare şi teste dc personalitate............................................................................................................. 214 Sccfianea III - Detectarea ştiinţifică a conduitelor duplicitare (simulate, mincinoase) Utilizarea tehnicii „lie detector" - poligraf

6.3.1................................................................Scurt istoric şi evoluţie în materie............................................................................................................................ 215 6.3.2................................................................Fundame ntul ştiinţific al constatării stresului psihologic................................................................................................ 217 6.3.3................................................................Mijloace tehnice de exprimare....................................................................................................................................... 223 6.3.4................................................................Caracteri stici care pun în evidenţă emoţia determinată de disimularea adevărului.......................................................... 224 6.3.5................................................................Etapele examinării ...................................................................................................................................................... 228 6.3.6................................................................Constatăr i tehnico-ştiinţifice ce se pot efectua................................................................................................................ 232 6.3.7. Detecţia comportamentelor simulate privită din perspectiva legislaţiei române în vigoare ..
259

Secţiunea IV - Concluzii cu caracter practic-aplicativ

6.4.1................................................................Apartene nţa mijloacelor de detecţie a stresului emoţional.............................................................................................. 262 6.4.2................................................................Locul şi momentul utilizării.......................................................................................................................................... 262 6.4.3................................................................Forţa probantă.......................................................................................................................................................... 262 6.4.4................................................................Exigenţel e tehnicii ........................................................................................................................................................ 262 6.4.5................................................................Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică....................................................................................................................... 263 6.4.6................................................................Statutul
legal

.................................................................................263
Secţiunea I - Duelul judiciar

Cap. VII - Psihologia judecăţii (Psihologia contradictorialităţii din perspectiva aflării adevărului)

:.lin<* illlll ■!•.... ■ 7.1.1. Instituţia judecăţii din perspectiva duelului judiciar .............................................................................

7.1.1.1..........................................................Instituţia judecăţii ...........................................................................266 7.1.1.2..........................................................Implicaţi ile psihologice ale duelului judiciar......................................................................................................... 270 7.1.1.3..........................................................Consider
266

7.1.1.4..........................................................Consider

aţii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-â-vis de principiul contradictorialităţii în judecarea pricinii .....................................................................................................................

270

7.1.1.5.......................................................... 7.1.2................................................................Problem atica raportului apărare-acuzare (Psihologia acuzatorului public. Psihologia avocatului)...................... 273 7.1.3................................................................Testarea intersubiectivă - expresie a raţionamentului juridic al judecătorului ................................................................ 279 7.1.4................................................................Prevenţi
unea specială şi prevenţiunea generală ca efect al duelului judiciar ................................................................. Secţiunea II - Psihologia intimei convingeri (De la Interogatoriul la luarea hotărârii) 7.2.1. Intima convingere - realitate mentală, cognitiv-afectivă. energizatâ volitiv........................................... 7.2.1.1. Definiţii. Consideraţii ............................................................................................................. 7.2.2. Evaluarea şi coroborarea probelor în procesul formării convingerii intime ca trăire psihică de nezdruncinat......................................................................................................................................... 282 282 285 280

aţii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-â-vis de principiul ncmijlocirii în judecarea pricinii ..................................................................................................................................... 271 Implicaţi i psihologice privind imparţialitatea şi echilibrul pe care-l dă judecătorul aprecierii probelor . . . 272

7.2.2.1........................................................Declaraţi ile învinuitului sau ale inculpatului ...................................................................................................... 285 7.2.2.2........................................................Declaraţi ile părţii vătămate................................................................................................................................ 286 7.2.2.3........................................................Declaraţi ile martorului ...................................................................................................................................... 286 7.2.2.4........................................................ţnscrisur ile .........................................................................286 7.2.2.5........................................................înregistr ările audio sau video ........................................................................................................................... 287 7.2.2.6........................................................Fotograf iile .........................................................................287 7.2.2.7........................................................Constatăr ile tehnico-ştiinţifice ........................................................................................................................... 287 7.2.2.8........................................................Constatăr ile medico-legale ................................................................................................................................ 288 7.2.2.9........................................................Expertize le ........................................................................288 7.2.2.10......................................................Mijloacel e materiale de probă............................................................................................................................ 288 7.2.3................................................................Garanţii 7.2.4................................................................Problema tica psihologică a deliberării şi opiniei separate............................................................................................... 289 7.2.4.1........................................................Deliberar ea .........................................................................289 7.2.4.2........................................................Opinia
separată (profesionalism, curaj, echilibru psihic).................................................................................. 290 Secţiunea III - Psihologia magistratului (Repere psihologice, exigenţe psihointelectuale şi moralafective) psihologice şi de personalitate ale intimei convingeri (Exigenţe morale, exigenţe profesionale, exigenţe legale) ............................................................................................................................................................ 289

7.3.1................................................................Comentar 7.3.2................................................................Consider aţii socic-juridice cu privire la implicaţia judecătorului în stadiul actual al societăţii româneşti ............ 292 7.3.3................................................................Exigenţe 7.3.4................................................................Profilul psiho-intelectual şi moral-afectiv al magistratului .......................................................................................... 294 7.3.4.1........................................................Integritat ea funcţiilor senzoriale........................................................................................................................ 294 7.3.4.2........................................................Gândirea .........................................................................294 7.3.4.3........................................................Memoria .........................................................................295 7.3.4.4........................................................Capacitat ea înţelegerii psihologice (empatia)...................................................................................................... 295 7.3.4.5........................................................Clarviziu nea .........................................................................296 7.3.4.6........................................................Echilibru l. Toleranţa ......................................................................................................................................... 296 7.3.4.7........................................................Lipsa prejudecăţilor, a antipatiei sau simpatiei pentru justiţiabili .................................................................. 297 7.3.4.8........................................................Bunacrcdinţă 297 7.3.5. Conotaţii psihologice asupra deliberării în pronunţarea sentinţei .......................................................... 298 Secţiunea IV - Avocatul - Personalitatea în templul justiţiei (coordonate psihologice) A. Consideraţii generale morale, juridice şi social-etice impuse de „Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii".................................................................................................................................................... 294 ii juridice şi socio-psihologice asupra actelor normative care reglează implicarea judecătorului ca personalitate în actul de justiţie................................................................................................................................. 291

.........................................................................

7.4.1................................................................Talent şi vocaţie în arta avocatului. Comentarii asupra conceptului de talent................................................................. 303 7.4.2................................................................Inteligenţ a în arta avocatului. Avocatul ca om de ştiinţă................................................................................................ 304 7.4.3................................................................Avocatul
artist

.................................................................................305

..................................................................................................356 9..........3......................2................ Relaţii interumane ............................................................Avocatul profesionist al vocaţiei ....1................................................Personali tatea infractorului........................................... 370 ...5..................................... 366 Secţiunea III ............................................................................ 344 9....2..........................1.. Probl ematica erorii judiciare în drept...Mediul închis (închisoarea) ........................ 342 9.............2................................................................................................ Puncte de vedere şi accepţiuni asupra pedepsei prin privarea de libertate ...1..........................................................................10........... improvizaţie ................... 342 9........2.......................5............................................................................................................... B.........................Percepţia deţinutului asupra pedepsei şi a mediului privativ...................8.1.......................................................................15................................................. Pledoaria.........................5..................................................................................................................1............................... Transparenţă........................................................................9...................................17...................... 8.................. 348 9.............................................................. 353 9......................................................Panica 360 9....................14......... 351 9......................Tratamen tul diferenţiat în mediul privativ....................... surse de eroare).......................................................................................................................................................8...........................1.................... 345 9............................................................Suicidul 363 9................. 308 7..Influenţar ea convingerii intime....................................... Tatuajele......................................................................4............2....................................................................................................................... Sugestie...................16..................................................................................... 353 9....... 354 9. 310 7....................................................................................................... 357 9.......................... 328 8...........Aplicare a şi executarea pedepsei închisorii .............19.....................Fenomen ul de prizonizare şi deprizonizare.....................................................3...............................................................1.......Factorii implicaţi în determinarea comportamentului infractorului.............................................................Punerea problemei................. 306 7....................................2........................................................8................................10................6..........2...........................Paradoxu l penitenciar................................... 355 9.........................................................................Probleme juridice şi psihologice privind detenţia penitenciară Secţiunea I ...............................Tulburări psihice ............................................Teritorial itatea ......................................................................4..............................1.....Problema tica deţinutului...............................14..............................Psihologi a individului care a săvârşit infracţiunea..9................................................................Frustrare a ........7.................................................................................. Motivul probaţiunii ca sursă de eroare........................................................................... Cap....Izvoare şi surse de eroare în demersul judiciar................... 349 9................................Personali tatea infractorului recidivist................1...................4.......................................................................6......................................................................1....... 344 9.......................................................................................................... Cap......................................................2.........................4........................... Talent.............2.......4.... 7.......................................................................................................... 8.......................2................................ Problematica psihologică a intimei convingeri ...................................... VIII .....................Persuasiu ne.............................................' 358 9..Problema frustrare-agresiunc...................... 321 8................................................ Mecanisme psihologice 311 313 8.......................................16. 346 9....................Regleme ntări internaţionale privind tratamentul infractorilor........................................................................................1.. 346 9.........................................................................................................................1...............Făptuitorul din perspectiva mediului privativ de libertate 332 332 338 9...................5.4....................Ierarhia şi statutul....1..13..............10..................... Procedee: argumentarea şi persuasiunea .............................................. 361 9........ 359 9..................6.................................................2..... 322 8......................Tratamen tul penal al recidivei ......... 347 9........................................ Motivul cercetării judecătoreşti ca sursă de eroare (instanţa vis-ă-vis de eroarea judiciară).............2.......................................... Refuzuri de hrană............................................ 345 9..............Comunic area în raporturile imerpersonale (manipulare mentală)..............................3.................................................................................1......................................................................................4..............................................................................................................Potenţial ul patogen al mediului privativ .......................................Erori judiciare ................... Comentarii psihologice...........................17............................. limite.....................................................................................7............................... 347 9.......................................................................................................................................................................................Fenomene psihosociologice ale mediului privativ de libertate 351 9.................................................................................................................................................................Şocul depunerii (încarcerării)....................................................................................................................Violenţa colectivă................................................Eroarea judiciară...................... 350 9......................Homosex ualitatea..............................................Personali tatea avocatului-profesionist şi strateg ...............................11...............................2........................................................11..........................................................................Problema tica recidivei şi factorii care influenţează recidiva....................2..............Agresivit atea şi violenţa........ 346 9.......................................Consideraţii si interpretări juridice asupra recidivei ca instituţie de drept penal 9................................................................................................................. IX .......................Moral şi imoral pe terenul apărării..............7...............................................................15................................................3......................scurt istoric........2.......................................2..........Etichetar ea socială ...357 9..................1..................................Metode psihologice utilizate de avocat 307 7.................................5.............1.................1..................2....................................................................................................................................................... 306 7.................12................2..........................Pedepse şi sancţiuni .................................. Noţiuni generale.......Grup.. inspiraţie.............2..................Zvonul 365 9......................................................................362 9........................Automuti lările.............. 323 8......1............................................................................ 351 9..............................................Stresul......................1...............................1...............Surse de distorsiune psihologică implicate în erorile judiciare........................................................................................................................................... 364 9...........1................................1.......................... Psihologia apărării ......................................................4......................................................2.......................................2...................................... Secfiunea II...........................................9.................................................7..........................................................................Tipologi a infractorului .................................................................. 348 9.................................................................. 349 9.12........13............1......................................Principiu l deschiderii mediului privativ......................................................... Caracteristici ale personalităţii şi modificările sale pe parcursul executării pedepsei cu închisoarea.......................................................4................4....................................................Consecin ţele sociopsihologice ale privării de libertate ......................1................................... Expertiza criminalistică (posibilităţi..........................18............ 354 9.................................5....................................................................4................

............................................... 416 10.................................3.. 451 11..................................................................................................................... Reglementări juridice şi psihologice privind conduita profesională a organelor de urmărire şi cercetare penală.1............ 10..................................................3................................. 420 10...............Probleme specifice ale performanţelor şi creativităţii în munca deţinuţilor .........................4.....................Implicaţii le legislative şi administrative ale constituirii unui serviciu de probaţiune şi reabilitare socială în domeniul justiţiei penale în România...............................................................Posibilită ţi de diagnoză a periculozităţii unor deţinuţi............................................................................................ Investigaţia psihologică.......................................................................................................................... .............................2.. T... 421 10........ 443 443 444 447 amentul normal şi comportamentul deviant ............Problemat ica psihologică a conduitelor heteroagresive (conduite agresive) ................................ Posibilităţi....4.................. 10.......................................................................5..........................................................................3............................................2.................. 409 10..............4....... 432 Testul Rosenzweig.5.......................... 370 9.......................................8............................................. Justiţia administraţiei publice din perspectiva psihologică.......................................................................................................................Conduite dizarmonice din perspectiva expertului psiholog şi a psihologiei judiciare 10......................................................................................................................................................................... 373 9.................................5..................8.......4.........................Comport 11................................................................ 382 9...............................Influenţa 10................................... 454 11........... 439 Cercetări asupra potenţialului delincvent în incidenţa judiciară............................... 10....................... 412 10.........Deţinuţi adulţi recidivişti în închisoare ............................................................. 463 11............................Problematica psihologică a actului de administraţie publică 11..........................................................................................................................Efectele produselor psihofarmacologiei în tratamentele psihopatologice................... 402 9.............. personalităţii asupra actului infracţional ...............................Problema tica psihologică a recidivei ......4................. P............... 10........................5.................................... 11....................... 462 Aspecte psihologice particulare ale contactului dintre funcţionarul public şi publice (grupuri sau mulţimi) 462 11...................................8....... 461 Determi nanţi psihologici ţinând de caracter....... 10.......................... 460 Timidita te............... 371 9..................5.......................................................................5............ 438 Examină ri paraclinice în expertiza psihiatrică ................................................3............. Probl ematica psihologică a disfuncţionalităţii principalelor procese şi funcţii psihice ..................... 426 Metoda Rorschach........................................ 447 11.............8.............................................................................................................. 434 Consider aţii psihologice asupra problematicii discernământului ................................................................. Considera/ii finale.................5...........................................................................................................................................................................................2............Problema tica simulării ..1................. 465 .........................................................5........................... 11...................................................... 424 10...........................3...................... 11...................................1.....................................2.....................2.. 376 9..Relaţia de ajutor în mediul penitenciar .......Unele particularităţi psihologice ale infractorului recidivist.................2.......................................................Noi direcţii dc cercetare 383 9............................6............................................................ 401 9...............................3.........................7.......2.... 426 Testul Szondi 427 Testul Luscher 429 M............................................................7..........7.....3................3......... 378 9.................................................................................... Instrumentar de psihodiagnozâ ...................5..... 437 Aportul instrumental de investigaţie psihologică în expertiza psihiatrică ..........Laturi structurale ale personalităţii umane ...... Afectivitate..Personal itatea şi comportamentul uman ..............................8..................... XI .......Educator ul în mediul penitenciar.Expertiz a medico-legală psihiatrică........ 10.....................3............................................. 10.........................................................................................................................1............ M...5....................................6...................7...............................................................................................................6.. 404 9............................... 411 10...........................................................................Probaţiun ea în România........................... Sistemul probaţiunii în România ..............funcţionar public.............................................................................................................................................. 460 Determi nanţi psihologici ţinând dc temperament...........................4........................................1. 1 431 T.................................................2.1............................................................................................5.........................................................................................................................3.... ................................................3.......................................................................................1................testul standardizat................ 379 9................................................ ..............1.......................... 406 Cap.......................................... limite şi obiective ale investigaţiei psihologice pe terenul psihologiei judiciare............2................................................4......................3................................................. 420 10.................................................. 422 10.............. Investigaţia psihologică în expertiza şi psihologia judiciară......................................................4.............................................................................................................................. 433 10.......... Cap....................8.........1...................................Aspecte psihologice determinante pentru delicventa şi recidiva minorilor...3................................................................1....................................................................................................1...................................................................................................2.............................3............ Factori psihologici implicaţi în relaţia interpersonală cetăţean ........... 11...................Activitat ea practică în programele experimentale ..........................4........................................... 11............................................ ....4......................Scurtă prezentare a instituţiei probaţiunii...............................2...........................................2..................9.................... Secţiunea IV ............disimulării........................4......5..........2..................................................................................................................1... ...................................................................... Concluzii .... 449 11....................................4........... 434 Scop şi deziderat în expertiza psihiatrică ......7......4..7... 440 10.......... 10................................2.................................................3................................... X .........5....................................... Secţiunea V ...............................................................7.............. 11.............................................1........................................Metode utilizate în investigarea fenomenelor psihice...........................Modelarea personalităţii umane în închisoare 376 9..........................................................4..................................................................................................................................... Noi direcţii în perfecţionarea regimului pedepselor..............3.....................Opiniile deţinuţilor privind mesajul educativ....3............................................. 10................2. Perspectiva psihologică asupra comportamentului reprezentanţilor autorităţilor de stat ............................ Consideraţii psihologice asupra implicaţiei funcţionarului public în înfăptuirea actului de justiţie .....................................................................Problemat ica psihologică a conduitelor autodistructive (actul suicidar) .............................................. Agresivitate. 403 9.......................................................................... A...................................... ................................

o personale. Adeline Cavcdon. când distinsele pentm care semnează. Calyolari.arhiva personală) selecţionată din cazuistica complexă a cărei soluţionare. univ. după caz.U.Spania. azi psihologia judiciarii continui sa se şi experţi la Institut. Vintilă Dongoroz. felicit autorii şi le doresc studenţilor. tratatul acoperă un gol acut resimţit încă în componenţa intcrdisciplinarităţii dreptului cu psihologia. un exerciţiu benefic studenţilor în drept şi nu numai lor. Tudorel Butoi aproape treizeci de ani. iar duelul judiciar zăboveşte cu seriozitate asupra psihologiei apărării (problematică până acum inexistentă în literatura dc specialitate). în strădaniile şi eforturile noastre conjugate de a deplasa limitele cunoaşterii comportamentului fiinţei umane cât mai departe. de-a lungul timpului. Auiorii onorantele funcţii noastre colege îndeplineau găsesc necesar să aprecieze realitatea conform căreia. apte să garanteze condiţia profesională solidă a magistratului statului de drept. Butoi . Biscione Italia şi alţii nominalizaţi în cuvenitele referinţe dc text. scurte extrase în coautor. dar şi a omului de catedră. Fără a exagera câtuşi de puţin. U. Fred Inbau . iată. Georgeta Nicolac Florica Bejinariu Ex-director l. Ioana-Tcodora Butoi.Universitatea „Spiru Haret" „Tratatul de psihologie judiciară" ce ni se înfăţişează astăzi într-o admirabilă complexitate. „Tratatul universitar de psihologie judiciară" apare înlr-un moment oportun. este în această lucrare pretenţios nuanţată din perspectiva actului infracţional ca provocare exploratorie. Odată cu apariţia tratatului. tocmai prin această evidenţă tangibilă. M.S. act infracţional . Recomand lucrarea prioritar studenţilor la drept. M. corpului de specialişti şi cercetătorilor care desfăşoară o prestaţie intelectuală de înaltă ţinută în familia generoasă a celor care alcătuiesc componenta umană a Universităţii „Spini Harel". viitori magistraţi. reprezintă. univ. dr. o invitaţie la studiu adresată magistraţilor3.it (operă comună şi. Ex-director Adjunct . Prof. Conf.mărturie . dincolo de toate. o reuşită şi. o lectură plăcută şi. ca o garanţie a succesului în această complexă şi responsabilă meserie. Petre Buneci Prodecan al Facultăţii de Drept .. un reper solid apt să contribuie la componenta informativ-formativă şi dc cultură profesională a magistratului în statul de drept. cu toată convingerea. tară îndoială. Fcrracuti. Viorel Ciobanu Decan al Facultăţii de Drept Din perspectiva unei îndelungate practici. Ghcorghc Diaconcscu Decan al Facultăţii de Drept „Spini Haret" „Tratatul universitar de psihologie judiciară" se înscrie în peisajul editorial specific elaborărilor creatoare ale cadrelor universitare.M. personalitate complexă în templul justiţiei şi fin psiholog. această lucrare cursanţilor Institutului.N. în calitate de expert psiholog criminalist. ne limităm la a adresa calde felicitări autorilor. corpului apărătorilor. 1. salut apariţia excelentului tratat.anchetă . Iată de ce. Aprofundarea studiului „psihologici umane implicată în drama judiciară"(dc la actul infracţional la depoziţia testimonială. dr. de la interogatoriu la judecată. I. retorica etc. Prezentele opinii aparţin actualităţii trecute. Tratatul este. impunându-se atât prin profunzimea de idei. colectivă) cu scrie de cilalc prclucarări materiale scrise şi Voiai Zdrcnghca. un studiu temeinic. precum şi elaborate individual de distinşi specialişti de în materie: Tibcriul Bogdan.M. capătă. Gaetano de Leo. Tudor Butoi. fără a mai vorbi de personalitatea criminală abordată complex în relaţia exploratorie cu mediul habitatual şi circumstanţele favorizante. Autorii valorifică prin prelucrări personale. Piercc Brooks. F. Dc data aceasta. Prezentarea tratatului şi a calităţilor sale ar putea fi mult mai amplă. Dincolo de toate acestea. tratatul sc impune prin profesionalism şi rigoare. Franccsco Bruno. şi magistraţilor consacraţi. o serie de contribuţii ale unor autori străini cu preocupări directe sau conexe psihologiei judiciare Myra y Lopcz . dar Iară rezerve.în loc de prefaţă: Opinii ale unor specialişti Fără îndoială că aşa cum nc-a obişnuil. recomandăm. lăsând pc seama cititorilor plăcerea şi privilegiul lecturării şi al aprecierii lui.N. conduită simulată sau erori judiciare) prilejuieşte descoperirea unui demers riguros şi exigent cu o excepţională forţă pragmatic-aplicativă. abordare modernă a celor mai recente cercetări ale domeniului2. G. dr. al căror interes pentru ştiinţa amintită a fost amplu suscitat. şi de măiestria şi profesionalismul cu care unul dintre autorii tratatului de azi. face încă o dată dovada ataşamentului său faţă dc catedra universitară. John Reid. Stanley Brodsky. sociologia. Dimensiunea demersului descriptiv-demonstrativ este dublată de o excepţională conotaţic aplicativ-pragmatică. din punctul nostru de vedere. această ştiinţă explorată îndelung. în dublă calitate de judecători 3. Vcnion J. tratatul este o lucrare de referinţă. Resslcr. Petre Pandrea. Prof. medicilor legişti. în egală măsură. C. somităţi ale ariei referinţă: Emilian Stancu. univ. utilă. Felicităm autorii şi-i asigurăm de întreaga noastră colegialitate şi prietenie. autorii reuşind valorificarea unei documentaţii reale (vezi T. consider apariţia „Tratatului dc psihologic judiciară" o reuşită remarcabilă. constituie obiectul preocupărilor de studiu şi în cadnil Institutului Naţional al Magistraturii. 2. Scris în coautorat cu d-ra asist. G. psihologia. Zuvedci Barbu. Aurel Ciopraga. Abordarea clasică. Gulotta. cât şi prin complexitatea şi întinderea abordărilor de probleme. Nicolae Milrofan. Fomari. profesorul doctor Tudor Butoi şi-a cucerit auditoriul. Alexandru Roşea şi alţii nominalizaţi in cuvenitele referinţe de text.judecată etc. care intercondiţionază juridicul: logica. Gcbcrth. acum când emulaţia specifică pieţei concurcnţialc impune apariţia în programele de învăţământ a unor discipline fascinante. lată dc cc. abordarea problematicii este cvasiexhaustivă ca întindere şi dc strictă specialitate ca profunzime. experţilor crirninalişti şi tuturor celor care slujesc cu devotament echilibrul balanţei justiţiei.A. scurte extrase şi citate selective. Psihologia judiciară. domnul dr. Aflându-ne însă în faţa unui cuvânt introductiv. Autorii valorifică prin selective. cât şi o inedită şi curajoasă perspectivă originală. această clinică judiciară creată pentru viitorii magistraţi. aprofundarea psihologiei judiciare în programele facultăţilor dc drept. o dată cu aceste câteva „gânduri de început". Robert K. prin publicarea „Tratatului universitar de psihologie judiciară". Sinteză a tot ceea ce s-a scris în psihologia românească din perspectivă juridică'. a fost preocuparea dlui dr.

psihologia generală.act infracţional. detectivistică. Similar. judecător etc.habitat conjunclural . este rezultatul propriilor reflexii autocritice şi experienţe. nu mai puţin. ne interesează mai puţin. omor etc. a unor circumstanţe agravante sau atenuante. respectiv. discuţiile pc speţe reale şi dezbaterile seminariilor. magistratură etc.Introducere Demers către o psihologie judiciară operaţională. cu alte cuvinte „tipologia infractorului în context": personalitate . a alege între psihologizarea juridicului sau juridicizarca psihologicului (ambele variante fiind existente ca tentaţii la autorii prezentului tratat. T. câtă vreme acestea rămân în demersul lor destul de contradictorii şi discutabile sub raport ştiinţific. dc exemplu. tipologiile şi caracterizarea infractorilor (în funcţie dc criteriile utilizate acestea fiind. informaţia să genereze simultan algoritmul soluţiei. iată. Zdrenghea. victima şi victimologia (din punctul nostru de vedere) rămâne o captivantă incursiune criminologică (mai degrabă) câtă vreme nu oferă soluţii dintr-o perspectivă mai realistă. psihologia judiciară revine ca disciplină distinctă . redimensionând câmpul psihologic către valenţele concretului vis-â-vis dc actul infracţional pus în discuţie: viol.pragmatism eficienţă.Ed. discutabile şi nu o dată confuze) accentuând asupra comportamentului criminal în situaţia reală a câmpului faptei. asupra etiologici actului infracţional). penitenciară. In acelaşi sens. fie într-un nou habitat conjunclural. ci de o specialitate operaţională spectaculoasă prin soluţii pragmatice şi eficienţă în sprijinul juridicului) să găsească în prezenta lucrare repere dc permanent pragmatism. psihologia judiciară conferă noi valenţe algoritmului căutării adevărului pc terenul dreptului. atât cât să poată servi ca înţelegere şi soluţionare de către studenţi şi magistraţi a speţei în planul realului. din perspectiva practicienilor pc terenul aflării adevărului . a dozării ulterioare a pedepsei.) teoriile asupra agresivităţii . al soluţiilor juridice şi. explicaţiile şi 6 justificările asupra conceptelor şi definiţiilor în materie. criminologia. potenţat dc factori provocatori după liberare etc. dar mai ales de provocările viitorului şi. poliţist. dc exemplu. Milrofan. după citate selective din colectivă: judiciară. dreptul procesual penal etc. de asemenea. Dezideratul viitorului obligă la a şti (informaţie). în egală măsură. Exemplificaliv: pc studentul in ştiinţe juridice îl interesează mai puţin şi nu-1 vor ajuta cu nimic în munca dc zi cu zi (magistrat. Cu alte cuvinte. Predată la din cc în cc mai multe facultăţi dc ştiinţe judirice şi de psihologic. tâlhărie. Dorim ca atât studenţii noştrii. cât şi magistraţii consacraţi (cu toţi interesaţi nu dc o psihologic narativdescriptivă. dar dincolo dc toate a contat dezideratul statuării psihologici judiciare pc terenul eficienţei imediate realismului şi credibilului. puncte de vedere şi accepţiuni (exemplificaliv. complici. Această atitudine este dictată de viaţă. psiholog criminalist). pragmatic-aplicativă Sc împlinesc. cât şi din străinătate. teorii. dar mai ales. a evidenţierii rolului . căci. concretă (credem noi) a abordării „cuplului penal victimă . victime etc.avocat apărător şi. coautori. Pc dc altă parte. realistă. cu unor scurte extrase sicaz. Demersul nostru nu este uşor. Butoi PsihologiaN. cu privite la protagonişti: autori. formaţia de practicieni cu 4. fie în arest sau detenţie. medicina legală.şi nu exagerăm cu nimic dacă afirmăm -. singura aptă să ofere practicienilor informaţii în câmpul reţinerii. nelipsită ca modul distinct în aria dc pregătire poliţienească. Autorii prezentului tratat găsesc necesară acum o regândirc şi redimensionare a disciplinei din perspectiva atât a experienţelor acumulate în predarea şi seminarizarea studenţilor. Tratând dc faţă va păstra psihologicul sau va accentua juridicul în mod nuanţat. zece ani de când adunându-se fărâmă cu fărâmă dintr-un trist şi nedrept exil aflător in aria unor discipline. dc altfel generoase: criminalistica (tactică). dar în egală măsură la a şti să faci şi la a şti cum să faci (soluţie) . din perspectiva noilor provocări pe care practica aplicaţiei psihologici judiciare în soluţionarea cauzelor concrete le reclamă". grade universitare a autorilor nu putea să nu încline în această direcţie demersul aplicativpragmalic al lucrării. ca specialitate pc terenul dreptului. dc prezent. prezentul tratai renunţă' la abordări exclusiv teoretice şi speculaţii. câtă vreme ele nu se sprijină pe analize dc caz şi nu relevă periculozitatea latentă şi potenţialul agresiv manifest al infractorului X sau Y. Vom prefera analizele dc caz. V. al dialogului cu studenţii şi practicienii domeniului atât din ţară. in uccsl sens. excepţia valorificăriiopera comună sau. fie în libcrtale supravegheată. am decis a răspunde prin opţiunea alegerii căii de mijloc dictată dc abordarea operaţională realistă pragmatic-aplicativă.agresor". din perspectiva modului său dc a reacţiona. în mod concret.

pe atât de inutilă în câmp pragmatic aplicativ. 1966. dar excelent experiment natural. abordarea pragmatic-aplicativă a soluţiilor în materie. sunt avertizaţi asupra mizei şi riscului unui atare demers şi asimilează strategii moderne dc interogare care exclud violenţa şi coerciţia de orice fel. pe cât de inteligent şi intcrdisciplinar construită. unde. Tudorel B. în funcţie de materialul cauzei. neglijent. judiciar». lid. Credem. Editorial M. X .citat selectiv. iluziile. când şi cum se valorifică. la seminarii şi cursuri se va insistat pe specificul interogatoriului de tip psihanalitic ca reper modern. module de pregătire profesională specifică etc. ne vom opri exclusiv asupra clarificării aspectelor funcţional metodologice ale tehnicii poligraf (când şi cum se dispune. desigur. 1992 . O altă noutate a tratatului este interogatoriul judiciar abordat aplicativ-pragmatic. psihologia complicităţilor şi solidarităţilor criminale. tipul criminal. tactic.) a inspirat autorii prezentului tratat să aducă în câmpul psihologici Turturel Butoi loanaTcodora Butoi judiciare şi alte module realiste vizând: psihologia detenţiei. iniţiator al victimei în polarizarea atenţiei de către viitorul făptuitor (toate. de exemplu. Bucureşti. Ballimorc. tragic. mărturia între bună şi rea-credinţă.(lie detectur) .provocator. mai degrabă. administraţia publică. câtă vreme această realitate se revendică mai degrabă criminologiei sau sociopsihologiei devianţei. similar procedurilor americană. să evidenţieze toate neghiobiile. odată cu descoperirea adevăratei stări dc fapt şi drept. In ceea ce priveşte detecţia comportamentului simulai. va permite psihologiei judiciare să parcurgă saltul imperios necesar de la disciplină (conotaţii teoretice) la specialitate (conotaţii pragmatic-aplicative). autorii tratatului ii avertizează deja pe studenţi asupra disfuncţiilor existente pe parcursul duelului judificar apărare . psihologice.analize de caz. Deşi dureroase. în interesante şi complexe analize dc caz). actul infracţional din perspectivă exploratorie. aşadar. Butoi Tudorel Investigaţia psihologica a comportamentului simulat. Similar stau lucrurile şi în referirea la contribuţiile vizând măsurarea potenţialului dclicvenţial care. Din perspectiva judecăţii şi. Studenţii şi magistraţii se familiarizează cu dificultăţile climatului de opozabilitate şi confruntare presupus de interogatoriu. dar şi ulterior.avocat apărător Ctmf. poliţişti. în sfârşit. că ele işi gâsesc acoperirea în cursuri dc niasteraic. psihopatologia principalelor procese şi funcţii psihice.analize de caz. detaliile interpretării diagramelor. "niv. Programa încărcată a acordând prioritate elementelor praguiaiic-instrumcntalc minime. credibile. prinlr-un demers aplicativ. memoria lacunară. forţa probantă. posibilităţi.eroare judiciară. avocaţi. Pe dc altă parte. judecată . pc terenul fascinant al aflării adevărului. Vezi mclodologia redutabilei scoli americane în materie: John Rcid.a elaborării ipotezelor şi versiunilor rezonabile. credibil. expert criminalist - . strategic cu strategic. apte identificării făptuitorilor şi anticipării viitoarelor lor acte infracţionale. a convingerii intime. notari. Este tratată. limite. martor şi mărturie. privare de libertate . mecanismele sugestiei. atât cu ocazia explicării „scenei crimei". soluţie cu soluţie. o scrie dc contribuţiiNicolac vor regăsi studenţii valoroase Mitrotan. 6.. Butor Tudorel - Rcnun|ând. profillcr crime etc.prima lucrare de referinţă în materie. respectiv. teama. la un al nivel. Butoi _ psiholog dr. aceasta neputându-şi permite acceptarea tratării. -analize de caz. Fred Inabu Truth and deception . le este acestora suficientă". a delicventei juvenile. însă. Asist. Bucureşti. ne vom regăsi în faţa (osiilor noştri sirudcnţi. şi a unei 7. doctorate. răspunzând provocărilor exigente şi permanente ale dezideratelor dreptului. tratatul de faţă introduce o seric de noutăţi şi perspective de abordare inedite care izvorăsc din necesităţi practice şi care reclamă soluţii imediate în câmpul aplicativ juridic. ca strategic şi tactică a viitorului . Un loc distinct ca exerciţiu practic-aplicativ îl deţine în tratat eroarea judiciară. o scrie de renunţări ne-au fost dictate şi de acurateţea obiecnilui psihologici judiciare. Discutabile ales subaspectul apartenenţei lor sub imcdial si dc aplicaţie alaspectul pragmatismului câmpului mai psihologici judiciare. va prilejui studenţilor ocazia ca (după „darea filmului înapoi" şi îndreptarea erorii judiciare) în analizele dc caz specifice seminariilor. aşadar. 1. precum şi cu identificarea adevăratului făptuitor. univ.acuzare (eviden)iindu-sc strategiile şi rolul apărătorului ca personalitate distinctă în templul justiţiei). cât şi ulterior. Reluarea întregii afaceri. de altfel. vulnerabilitate etc). pe de o parte. la o serie dc interesante abordări în câmpul psihobiociberneticii (biodetecţiei) etc. simularea -disimularea etc). 1991: Voicu Zdrenghea. păstrarea reperelor fundamentale ale demersului discursiv aplicativ centrat în exclusivitate asupra obiectului psihologici judiciare şi a diferenţierilor intcrdisciplinare specifice. interesaţi în Butoi Tudorel . a opiniei separate şi pronunţării sentinţei. Ioana Teodora Butoi . Şansa. engleză şi italiană în materie (vezi „serial killers"). autorii dc faţă consideră că familiarizarea studenţilor şi a magistraţilor exclusiv cu metodologia tehnicii poligraf în sens clasic american7. îşi găseşte locul pc terenul expertizei medico-lcgalc psihiatrice sau în contextul unui curs dc psihodiagnostic. A acorda prioritate nu înseamnă a minimaliza alte domenii si contribuţii.The polygruph Techniquc. juridic. judecători. Serv. structura psihocomportamentală şi caracterul persoanelor incluse în cercurile dc bănuiţi . Credem că. forţa probantă a coroborării incriminatorii. în această direcţie. detectivi etc.Psihologia Voicu ZUlrenghca. a deliberării.„profiling" . prelucrării acestora şi punerii concluziilor fiind totalmente în sfera dc interese a specialiştilor avizaţi experţii psihologi criminalişti. în genere. Familiarizarea studenţilor în drept cu câteva realităţi extrem de complexe care le vor reclama implicarea ulterioară în calitate dc profesionişti (procurori. iar pe dc altă parte. disfuncţiilc şi impotentele în plan tehnic. de-a lungul urmăririi penale cu ocazia creionării profilului psihologic al făptuitorului . interogatoriu. 5. dar şi disfuncţiile etapelor următoare. repunându-se în discuţie o serie de grave disfuncţii şi mecanisme psihologice perturbatoare (mecanismele uitării. psihologia actului dc administraţie publică şi. Autorii natalului consideră eroarea judiciară ca pe un nefericit. a actului dc justiţie. terminologii speculative. Studenţii interesaţi de profiindarca materiei vor putea studia: Zdrcnghea Vnicu. unghiul de deviere. argumentat ştiinţific şi validat public. pentru prima dată argumentat şi imperativ în literatura psihologică de specialitate necesitatea prezenţei în echipa de cercetare a expertului psiholog. amprenta psihocomportamentală. psihologia şi psihopatologia principalelor procese psihice.studenţilor la Drept ne face sa lîm extrem dc exigenţi asupra problematicilor vizate.detenţie. comportament simulat. mai ales. pe parcursul coroborării şi aprecierii probelor. alterările în contextul senzorioperceptiv. dar.

. Bogdan O personalitate distinctă pc terenul psihologiei judiciare.................. s-au soldat şi numeroase nerealizări... William Stern ...... 1.......... -dat fiind interesul Institutului dc Criminalistică 4 de a soluţiona cauzele complexe rămase nesoluţionatc (crime comise cu mod de operare deosebit.. 1992 Psihologia judiciară. 28 1......... Stern... 1...Obiectul psihologiei judiciare şi conexiunile interdisciplinare.. profesorul T.......... Eduard Claparede ....... interesul deosebit al unor cercetători din cadrul Institutului de Psihologie al Academici (de exemplu... 23 1................capacitatea testimonială etc..." .. Bogdan.. dispariţii dc persoane............ liminute. peste 40 dc ani nelipsit dc la catedră. Zdrcnghea. în schimb..... cu psihologia socială şi cu alte ramuri ale psihologiei . scurte extrase Şansa.. meargă vinevadă ce să şi mă anunţă că individul care a luat colegul microscopul microscopul.................. Roşea Cam în direcţia cercetărilor lui W............ eneigizale de mobilizarea voinţei fizice si psihice a agenţilor de drept................... Alexandru Roşea ..........1....... (Wundt ....Stadiul psihologiei judiciare în plan mondial ...........4.... cu continui si motivaţie psihologica..Argumen te privind necesitatea studiului psihologiei judiciare în contextul problematicii dreptului.. merg şi experimentele efectuate dc A......Repere orientative ale definirii psihologiei judiciare pe terenul dreptului l........ studiul disciplinei s-a impus în cadrul catedrelor de criminalistică ale fostelor şcoli dc miliţie şi ale facultăţilor de drept (tactica ascultării învinuitului şi inculpatului..... dar.......................... cu studii şi cercetări predilect asupra martorului şi mărturiei...... precedate sub aspect cognitiv de mai mult sau mai puţin complexe procese de deliberare sub aspectul /uvvederii fi anticipării urmărilor..... fără îndoială..... penrni si cerc microscopul care studenţilor) profesorul P.... List. s-a apelat la investigarea comportamentelor simulate...........4............1...î.opera comunii N...... Cu privire la psihologia judiciară putem menţiona ca aspecte pozitive următoarele: dată fiind absoluta necesitate a cunoaşterii particularităţilor psihice ale persoanelor implicate în activitatea judiciară. interesele pârtilor fiind determinate de motivaţii şi scopuri.... să nu rog pc un coleg care este.... an serie de experimente cu studenţii (necunoscutmasă...... Ciofu) pentru studiul asupra comportamentului simulat....... „lată cum intră in sala dc cure un individ tăceam o I)............. 26 1..1...........riposta mea câ pc spune că-! va aduce imediat.............).......2.......1....1....... prin tehnicile dc biodetecţie („lie detector"). Ed...........3. în fiecare din domeniile de aplicabilitate ale psihologici s-au realizat şi unele performante.... constată că cei ce apreciază bine mărimile mari.. Conexiunile psihologici judiciare cu psihologia generală...psihologia onestităţii.......... tâlhării şi violuri cu moartea victimelor etc). Tiberiu Bogdan ........ intre oameni s-au dezvoltat ra/Ht/iuri naturale........ a martorului.... apte să fundamenteze interpivtaivu corectă a conduitelor umane cu finalitate judiciară sau criminogenă. toate acestea în lumina şi sub influenţa rezultatelor experimentale obţinute dc unii cercetători din Europa şi S..... s-an (medicină... Roşea la Cluj. 1............. Aştept câteva venea cu microscopul....... 1...1...........2............. Din cercetările lui A.............. Stundeţii aud această nu a fost a dispărut cu îi infomicztrimis de nimeni şi câ a afirmaţie şi şi cu că microscopul A..... in scopul obţinerii cunoştinţelor fi evidenţierii legităţilor psihologice.CAP................ V... totodată.................. dr................. - ..4........ 21 1............A................. Analiza asupra evoluţiei şcolii româneşti de psihologic judiciară Şcoala românească de psihologic judiciară îşi are începuturile în eforturile deosebit dc serioase ale unor psihologi experimentalişti (Ştefănescu Goangă.....psihologia martorului şi problematica psihologică a detenţiei)............ I operă colectivă.. în 19332...Psihologia judiciară are cu obiect studieiva nuanţată şi aprofundată a fiinţei umane implicată în drama judiciarii.1... Roşea.. tind să aprecieze la fel dc bine şi pe cele mici......................psihofiziologic experimentală... factorii politici exprimânduşi rezerva în raport cu domeniul psihologiei în general.........................psihologia martorului.. Unele cercetări ale lui T......... Alfred Binet care ţine un ciclu dc 16 lecţii la Universitatea Bucureşti............ în dezvoltarea acestei discipline a existat o regretabilă discontinuitate.... Văzând câ dau microscopul si pleacă..... Stern arătând superficialitatea depoziţiei prin relatare liberă faţă de interogatoriu.. Scurt istoric .... SCURT ISTORIC 1.................. I .... Conexiunile psihologiei judiciare cu diferite ramuri ale ştiinţelor juridice ...Exigenţe le psihologiei judiciare faţă dc actul dc justiţie.............. Definiţia psihologici judiciare . detecţia şi evidenţierea acestuia în parametrii psihofiziologici....... a condus la studii experimentale finalizate cu concluzii interesante pentru psihologia judiciară.........2... Capitolul I 30 32 35 21 Consideraţii introductive1 ....................... Dată fiind această situaţie....U... T.......selectiv...... Stern şi F......... este........ La sc găseaavem şi noi nevoie dc microscop.... cpt.... psihologii fiind specializaţi în acest sens........." 1.Analiza asupra evoluţiei şcolii româneşti de psihologie judiciară...................... Studiul actual al psihologici judiciare Din păcate....... petrecut faptele: în timp cc 2.............. individul în chestiunemă asista la experienţă...... ........înainte de a fi existat raporturile dc drept.................. Zcvcdci Barbu ...... în opoziţie cu W.......psihologia martorului.............................. cu excepţionale cursuri audiate în aule permanent pline de magistraţi şi poliţişti3........ Bucureşti... I......... elementele psihologice ale anchetei judiciare etc)......... După câteva minute.... Vezi Butoi Milrofan..... cercetările lui Roşea converg cu cele ale lui W.

:„Nu-i aşa că agresorul avea pe el o haină nagră?"). •uitarea. Rezultatul acestui experiment a demonstrai că. Stem subliniază că. pag. •amintirile femeilor. Steni le împarte în două categorii: a) Erorile substanţiale care pot lua mai multe forme cc merg de la simple omisiuni dc clemente şi b) până la negarea lor categorică. Psihologia judiciară se preda ca materie de examen în programa „auditorilor dc justiţie". Mărturia este un proces complex. întrebări de tip expectativ-negative (de ex. fie încercând diverse alte posibilităţi. Erori substanţiale pot apare. dr.. care pot intra în joc în procesul formării mărturiilor. 1957). şi a dovedit experimental că. dacă în momentul perceperii lor nu au fost urmărite cu atenţie conştientă. iar partea sonoră fiind înregistrată pc bandă dc magnetofon de către doi asistenţi care stăteau în apropierea actorului. (T. arătând că:„o amintire poate fi foarte precisă şi totodată completamente falsă" şi „exactitatea unei amintiri nu este proporţională cu forţa ci de reactualizare".:. ci la modificarea calităţilor (culoare. 3. iar în cazul interogării omisiunea de negare. cum ar fi: a) în cazul identificării de obiecte sau persoane. într-o aglomeraţie. această întrebare este puternic sugestivă. în cadrul unei interogări sc pot strecura erori în relatare. pretinde rest de la 100 de lei. de pildă. după cum este cazul. IV. prin esenţă dinamic. dc fapte. Stadiul psihologici judiciare în plan mondial AIftcd Binct (1897) a atras atenţia asupra dificultăţilor pe care le întâmpinăm atunci când trebuie să descriem exact un obiect. Steni arată că o întrebare determinativă (dc cx. prin interogare şi întocmirea unui proces-verbal obişnuit. demonstrându-se practic superioritatea recepţiei umane faţă dc înregistrarea mecanică. b) depoziţiilor făcute de copii trebuie să li sc acorde puţin credit. pc măsură ce punem întrebări foarte exacte''. W. atrage atenţia asupra diferenţelor individuale. cât şi la cel vizual. timp de 45 de secunde. sunt foarte departe dc o simulare a realităţii. Binet formulează două legi. este mai accentuată. întrebare poate proveni din 4 surse: în voi. includ un grad mai marc sau mai mic dc sugestibihtatc". de asemenea. d) răspunsul este o minciună. De asemenea. de fapt. cu cât sunt mai exacte. acesta tinde s-o completeze. nu şi la exactitatea „fotografică". Ed. şi nu se poate „simula" prin imagini statice.în prezent. După 14 zile. expuse în condiţiile unei rcccptibilităţi (vizibilităţi) optime. Stern 7 şi colaboratorii lui întreprind alte investigaţii asupra mărturiei. în special culoarea părului. a) întrebarea provoacă în mod mecanic la subiecţi. relatările cu privire la exteriorul persoanelor. ca atare. în . Nu mult după publicarea rezultatelor obţinute dc A. fie complinind-o printr-un oarecare procedeu logic. Erorile accidentale nu se referă la existenţa. poziţia sau negarea obiectelor sau persoanelor. Referitor la erorile ce por fi cuprinse în cadrul mărturiilor. şi.1.voi. Bucureşti. seience du temoignage. structura cursului insistând pc o bibliografie strictă. Bogdan Psihologia judiciară. formă ele). deoarece arată care sunt limitele mărturiilor. un răspuns fals la o 6. description d'un objet. Stem formulează o scrie dc teze. orice fapt care durează mai puţin de 5 minute. la diferite intervale dc timp după „infracţiune". atât la nivel auditiv. în urma sintetizării rezultatelor cercetărilor sale W. in „AnneeA. b) deoarece întrebarea se referă la o lacună din memoria martorului. în cadrul mărturiilor. câtă vreme întrebările incomplet disjunctive (de ex. T. Ştiinţifică. Toată lumea. Probleme 1973. W. 296-332. în privinţa duratelor între 5 şi 10 minute. prin factorii optici. Eroarea omisiunii apare în cadrul relatării spontane. mare. 7. nu există tendinţe de sub- . . la bărbaţi. în lipsa unei imagini mnezice. cu toată valoarea lor. întrebările.înfiinţarea specializărilor postuniversitare şi a doctoratelor în psihologie judiciară. şi apoi. situaţie ce concură cu o acută nevoie de specialişti psihologi în politie şi magistratură. la relatările spontane sunt in funcţie de fantezia martorului. depoziţiile martorilor au fost şi ele înregistrate pe bandă dc magnetofon.. Evident că această superioritate se referă ia utilitatea practică. în opinia lui Stem. 4. . într-una din încercările sale experimentale. Este cazul dc a aminti aici meritele regretatului gr. în Germania. dccele mai multe ori. a fost urmată de vii discuţii şi chiar un începui de violenţă. Binct Paris. sub nici un motiv c) d) nu sunt capabili de a depune mărturie. Din această perspectivă. invitând pc toţi participanţii (fără agresor) să depună depoziţii ca martori ai conflictului. subiecţii trebuiau să relateze în scris asupra conţinutului celor văzute. Pe de altă parte. nu prezintă nici un fel de garanţie dc fidelitate. sunt obişnuit rezultate ale sugestiei. deci. 120-137 (apud Psychol". a cantităţilor şi a relaţiilor lor. care. se recomandă prezentarea simultană electivă care este mai puţin agresivă. chiar şi în aceste condiţii optime. directorul Institutului dc Criminalistica sub coordonarea căruia. ci un produs al fricii sau al sugestiei. s-a putut reconstitui (prin „mozaicare") întreaga realitate obiectivă. de oameni. Slem trage următoarele concluzii: •exactitatea amintirilor nu este o regulă. ne apare ca firească realizarea următoarele deziderate: în 1955. declaraţiile acestuia nu pot constitui o bază pentru o sentinţă dc condamnare. cu atât conţin mai multe elemente de sugestie şi. scena întreagă fiind filmata cu ajutorul unor teleobiective din puncte camuflate. arată clar că anchetatorul susţine existenţa hainei şi. forma bărbiei. orizonturile psihologiei judiciare sunt mult mai favorabile 5 unui pronostic pozitiv. pot influenţa asupra veridicităţii relatărilor. Stem. 147-148). Ion Anghclcscu. T. Accaslă pretenţie vizibil nefondată. totuşi. ca obligatorie în cauzele cu minori şi ale autorilor unor infracţiuni grave cu mod dc operare deosebit. felul îmbrăcămintei etc. Astfel. Cu aceste două idei esenţiale. prin relatarea spontană şi interogarea obişnuită. psihologul W. pag. Astfel. la relaţiile spaţiale şi cele cantitative. c) răspunsul nu este rezultatul convingerii martorului. dată fiind integrarea disciplinei cu statut dc sine stătător în programele facultăţilor dc psihologie şi drept. a fost în totală necunostinţâ dc cauzi. recomandându-se insistent evitarea lor: întrebări de tip expectativ-pozitiveţdc cx. -crearea „Asociaţiei dc Psihologic Judiciară" din cadrul magistraturii române. tinde să fie denaturată.Annee Bogdan. Când într-un proces singura dovadă este depoziţia unui copil.:„Haina agresorului a fost neagră sau albastră?"). criminalistica românească a evoluat îndrăzneţ şi competitiv. martorul stabileşte o legătură logică. Meritul acestor cercetări este.: „Agresorul avea haina pc cl sau nu?") nu sunt în sine prea sugestive. . subaprecierea fiind cu atât mai mare cu câi durata evenimentului a fost mai scurtă. studenţi ai Institutului Naţional dc Magistratura. precum şi asupra diferenţelor datorate sexului.admiterea „expertizei psihologice judiciare" legiferată. Din analiza rezultatelor obţinute în această seric dc experimente. A. tinde să fie subapreciat. XI. 1. Binct. ci o excepţie. Copiii sub 7 ani. în baza cercetărilor sale.de psihologic judiciară. acelaşi gen de erori ce apar în cadrul interogării. psihologia judiciară şi a dat un impuls unor cercetări ştiinţifice menite să scoată din empiric un teren de activitate atât de important cum este psihologia mărturiilor. W. Aussagcstndium. Stem mai are meritul dc a fi stabilit felurile dc întrebări care puse martorului. Dc asemenea. şi sub aspectul adăugărilor de obiecte. Binet a fundamentat. decât la femei. respectiv 21 de zile. de obicei. o asociaţie falsă. 1905. audierile efeetuându-sc prin metoda relatării spontane. care însă nu este în mod obligatoriu neconformă cu realitatea. în ordine descrescândă. cu excepţia actorului „agresor". sunt inexacte.Nu-i aşa că agresorul nu avea nici haină pe el?"). în baza elementelor întrebării. in aparenţă paradoxale. aprecierea timpului în care a decurs o acţiune. în special. pe de altă parte. Deosebit dc sugestive se dovedesc a fi alte două tipuri de întrebări. T. La suggcstibilite. 1906: voi. s-au obţinut date preţioase cu privire la subiectivitatea perceptivă.2. căreia organele dc ordine i-au pus capăt. La Schlcichcr. La Psychol". Cu ocazia unei conferinţe a juriştilor ce a avui loc în 1904 la Vicna. pag. Bucureşti. Bogdan şi-a imaginat în Halele Obor un experiment în care. cele mai mari devieri dc la realitate se referă la culori. un individ (actor de teatru instruit special) plătindu-i cumpăraturile cu o bancnotă de 25 Ici.:„Cc culoare avea haina agresorului?") sau o întrebare complet disjunctivă (dc cx. 5. Stern a expus în faţa subiecţilor 3 tablouri. Bogdan consideră că experimentele lui Stcm.

academiile dc poliţie. Roma. introducând un student mascat în sala de curs. în Spania. interogatoriu.a psicologo criminologo . au evidenţiat faptul câ. Dr-ssa M. Gulona Trattato di psichulugia giudi/. faţă de majoritatea imensă. Hcaly. fiind întâlnită ca disciplină autonomă mai ales la facultăţile de drept. promovat de Marcasclle. colegii săi nu au putut recunoaşte. 12. în S. Cartea lui „On thc Witncss Stand" (1907) a identificat mulţi factori psihologici care influenţează percepţia şi retenţia martorilor.U. Introducând termenul dc capacitate testimonială. Biscionc . studenţii nu erau în stare să spună precis câte ferestre şi coloane şi de ce formă sunt la intrarea in clădirea universităţii. unde a ţinut Brutus armat etc). Claparede . C. cât şi prin cele practic-aplicalivc. parcurgând un drum lung între Antropologia criminală şi Psihologia ştiinţifică13.U. Baylor. Dc Psychol'". în timpul primului război mondial.iaria ncl processu penale. Healy s-a ocupat de fiziologia emoţiei. 1915. Claparede s-a orientat în mod predominant asupra problemei memoriei involuntare şi asupra problemei recunoaşterii. psihologia judiciară a tăcut mari progrese. în 1918. XIX. unde argumentele psihologiei judiciare îl inspiră pe avocatul Fillipo Gramattica să scrie lucrarea „Principiile dreptului subiectiv". care. 9. U. Bronner. precum: a) în mărturie nu este important numai să reţii. pag. Calzolari . 344-383: La XII. Murphy. voi. Prof. pledează pentru existenţa. siriiineiiii e melodi Corso di eriminologia. în voi. Claparede Iniţiind o scrie de cercetări asupra mărturiei. 1929). în 1906'°. etc. 1906. 274în. 1904.sau supraapreciere. patologia socială. 11. s-a constatat că ele au excelat prin mulţimea de inexactităţi şi contradicţii. nu atât prin pedeapsă. căci adesea o infimă minoritate poate avea dreptate. Se remarcă preocupările promovării psihologiei judiciare în perimetrul crimonologic şi clinic". G. şcoala italiană contemporană este remarcabilă atât prin contribuţiile teoretice. G.voi.Dr. în urma analizei acestor răspunsuri. De asemenea. în contemporaneitate. sub redacţia T. la începutul sec. Roma. La începutul sec. care se caracterizează prin aceea că abordează toată gama problematicii psihologice ridicate de individul aflat sub incidenţa legii (mărturie. precum şi altele. Milano: F. Asociaţia Juriştilor Ruşi. în schimb. psihologia judiciară joacă un rol important în sistemul activităţii judiciare. Aplicând un chestionar studenţilor lui. alături de dosarul cauzei. Similar stau lucrurile şi în Italia. anume că putem percepe dc repetate ori acelaşi fenomen tară ca acesta să ne rămână întipărit în memorie. Fomari Cumpcndio di psichiatri» ftircnsc. cât. temoignage.A. în „Arch.Ornice Psychol". au durat mai mult de 10 minute sunt obişnuit supraapreciate de martori. unde s-a jucat piesa „lulius Caesar" de Sliakcspcarc. 302.I. psihanaliza a fost tot mai mult utilizată ca bază . Ed. mai ales. piof.psichulogi» clinica nclla giustizia penale. GiiitTic.A. pag. cit. dc exemplu. Sudjenoie Foiniţki. Primele încercări dc aplicare a psihologici în justiţie sunt legate de numele lui H.şiObsrenie. le Ed. experimente. printre mai multe măşti asemănătoare.-Bogdan. fără a neglija însă aspectele strict pragmatice cu tentă eficientă aplicativă a psihologiei judiciare în cadrul urmăririi penale12. in New Jersey. Bulzoui.). sur10. psihologii lau dezvoltat şi l-au controlat pretutindeni.. In Franţa. S. în realitate. Când W. pedeapsă ele).uglio 1994. s-a impus şcoala apreciatului psiholog Myra y Lopcz. a iniţiat următoarea anchetă psihologică: la ieşirea din sala dc teatru.. Franccsco Bruno. problemele generale ale neonestităţii şi neadaptării (Hcaly. întocmai capacităţii de a sări în înălţime. Torino. în domeniul mărturiilor. 151-152). acesta din urmă având rolul de a ajuta la stabilirea pedepsei şi la stabilirea programelor dc recuperare socială. Uict. Gactano dc Lco I. care stă la baza apărării sociale împotriva delicventei. XX.la Milano. care să fie antrenaţi sub diferite pretexte în urmărirea evenimentului cercetat. arc limite naturale peste oare media indivizilor nu poate să treacă.Experiences collecdves V. care..Mostrodi Firenze-Studiu psiho-criminologico sulla serie di delitti esugli atti nttribuili al cosi deliu. Faţă de sus-amintitcle exigenţe. dr. italia. ci să-ţi dai scama exact dc ceca ce ai reţinut. b) valoarea mărturiei nu este în raport cu numărul martorilor. pag. evenimentele care. psihologii au fost foarte mult solicitaţi şi implicaţi inclusiv în agenţiile judiciare. Dr-ssa M. psycholugie judiciare. când a fost înfiinţat primul program de calificare în închisoare. într-un alt experiment. 6 I. dar de mare importanţă. clinica psihologică şi-a extins acţiunile şi asupra unor activităţi judiciare. Munstcrbcrg. trebuie să se utilizeze scenarii cu un număr mare dc participanţi. De exemplu. T. Activitatea lui Munsterberg a constituit un cadru de referinţă pentru investigaţiile majore asupra mărturiei. în tendinţa de recuperare a individului. Claparede a formulat o serie de concluzii. Cercetările lui Ed.(apud. Experimentul Asociaţiei Juriştilor Ruşi" în 1904. pc aceea cu care venise studentul în clasă. List. prin măsuri terapeutice şi dc resocializare.-ssa Adeline Cavedon. acest institut oferea consultaţii judecătorului de la Juvenile Court of Chicago. el a putut să stabilească un adevăr simplu."ascult» protettn del minore. deşi treceau zilnic dc repetate ori prin această clădire. a dosarului psihologic al persoanei. echipa de cereclători a dat spectatorilor un chestionar în care erau incluse o seamă de întrebări privind amănuntele asasinării lui Caesar de către Brutus (care a fost poziţia protagoniştilor. departamentele dc psihologie sau ca specializare postuniversitară şi de doctorat a magistraţilor (Franţa. 1906. Dc exemplu.pag. Spectatorilor li s-a explicat că este vorba de o anchetă psihologică şi au fost rugaţi să trimită răspunsurile lor la sediul Asociaţiei. Ferracuti Appunti di cronologia. AsemeneaBcehtcrcv 151). Bogdan. cit. Giuftic. Spania. Astfel. făcea recomandări şi oferea tratamente tinerilor aflaţi sub jurisdicţia curţii. Hcaly a înfiinţat Institutul Tânărului Psihopat (1909). psihologia judiciară constituie argumentul curentului „noii apărări sociale". cum ar ti cazul celor efectuate dc Fr. (apud profesorilorop. op.Tecniche di interrogatorio di adult) e bambini per la Forzc di Polizia.

Soluţia este utilizarea mijloacelor modeme de detecţie a comportamentului simulat în cauzele civile. în sistemul activităţilor judiciare? în ceea ce priveşte şcoala americană dc psihologie judiciară. evidenţiind în continuare subtile diferenţieri. 1933). în ce priveşte vinovăţia. comparativ cu alte discipline.). a decide dacă un act este valabil din punctul de vedere al exprimării voinţei sale. 1945. cât şi pc plan internaţional. distinsul prof. 1933).). interesele părţilor fiind determinate de motivaţii şi scopuri. deşi trebuia şi putea sâ-1 prevadă. subliniază următoarcle:„vinovăţia există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă"14. în literatura juridică străină plccându-se de la principiul libertăţii contractuale în sensul ei cel mai general. manifestă prin producerea de efecte juridice care. b) prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte. psihologia judiciară este confruntată cu două întrebări fundamentale: în ce măsură psihologii identifică problemele judiciare ca intrând în sfera lor de interes? Care este rolul şi contribuţia activităţii psihologice. după cum arată Brodsky. primordial psihologice 15 şi. a) b) 3. după experienţa ilicită. în întreg sistemul de drept. declaraţii ale părţilor contractante în afaceri comerciale. 1954). De aici rezultă faptul că dimensiunea psihologică în dreptul civil vis-â-vis de categoria juridică şi psihologică a voinţei este o problemă dc esenţă. Esenţială este împrejurarea că făptuitorul săvârşeşte o faptă urmărind un anumit rezultat. Alcxander şi Staub interpretează criminalitatea prin intermediul principiilor psihanalitice. 211 C. şi demersul tratatului de faţă. deoarece nu 1-a prevăzut. cu ulterioare efecte sub aspect juridic. Numai aşa părţile contractante pot să-şi tatoneze reciproc acordurile. — intenţia depăşită (praeterintenţia) . Actualmente.pag. vânzări deghizare.art. Toate aceste consideraţii reflectă dimensiunea psihologică a dreptului. • cum se poate face faţă „stigmatului" de psiholog ce lucrează în agenţiile judiciare (Corsini. • cercetări organizate longitudinal asupra caracteristicilor infractorului şi recidivismului ulterior (Glucck şi Glueck. în cazul statului de drept. Constantin Mitrache. Dc altfel. 1947). în continuare. sistemul probator clasic neputând realiza întotdeauna acest obiect fundamental. face referire la autorii americani citaţi în extenso. socotind fără temei că el nu se va produce (uşurinţa). dar nu-1 acceptă.2. urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte (intenţie directă). începând cu politici manageriale şi selecţie de personal în poliţie şi terminând cu metodologia de identificare a criminalilor în serie. după cum urmează: 1. Ed. Dc fapt. Corsini şi Miller. interumanc. Problema este de a şti dacă realmente voinţa exprimată în actele juridice este neviciată. corespondenţele între voinţa liber exprimată şi voinţa intemă. lovituri cauzatoare dc moarte . • integrarea cunoştinţelor profesionale despre psihologie şi infractori (Linder şi Seliger. înseamnă o analiză psihologică introspectivă. univ. în lucrarea „The Criminal. 14. dacă voinţa liber exprimată este conformă cu cea internă. 1. rezultat ce i se impută acestuia sub forma culpei.formă mixtă: intenţia şi culpa reunite . acceptă posibilitatea producerii lui (intenţie indirectă). evident. Dacă vrem să ne reprezentăm exact forţa voinţei juridice este suficient să reflectăm asupra spectaculoaselor rezultate obţinute recent în drcpnil internaţional: unificarea Germaniei şi pulverizarea zidului Berlinului. deşi trebuia şi putea să-l prevadă (neglijenţa). noţiune indiscutabil psihologică. echilibrul între individ şi societate arc la bază tot efectul voinţei juridice în accepţiunea sa dc consens. voinţa juridică reconciliind interesele statelor respective şi oglindindu-se în acte de drept internaţional. Voinţa juridică s-a bazat pe conceptul de libertate şi iniţiativă indivicuală a agentului juridic. ca o categorie cardinală sau perenă dc care depinde evoluţia întregii ordini juridice şi include o corelare între voinţele private la nivelul domeniului privat şi voinţa colectivă la nivelul instituţiei statale şi al societăţii civile. Actele juridice din toate timpurile sunt rezultatul voinţei juridice . Teama rezultă din existenţa actelor juridice simulate. persoane juridice). voinţa juridică este considerată. în ultimă instanţă. tâlhăria cu moartea victimei .art.Drept penal român 15.fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale. energizate dc mobilizarea voinţei fizice si psihice a agenţilor de drept. consensul între state şi puteri cu interese altminteri deosebite.săvârşirea unei fapte cu intenţie şi producerea unui rezultat mai grav decât cel urmărit şi acceptat dc făptuitor prin săvârşirea faptei. partea generali. Teodora Buloi în sens exemplificativ ne vom opri asupra instituţiei cardinale a raporturilor dc drept şi anume voinţa (a cărei sorginte primordial psihologică este dincolo de orice comentariu).„înţelegeri" . • intensive studii de caz ale infractorilor (Karpman. pot constitui convenţii secrete şi convenţii aparente faţă de terţi. aceasta se regăseşte în lot ceea cc înseamnă prevenirea şi risposlă anlicrim. dar care rezultat se amplifică devenind mai grav şi realizând conţinutul unei alte infracţiuni (ex. nu prevede rezultatul faptei sale. Tudorel Butoi loana13. Metodele utilizate în prezent sunt relative cu privire la aceste aspecte. De altfel. trebuie să se manifeste în afara oricăror vicii de consimţământ. the Judgc and the Public" (1931). Brodsky-op. precedate sub aspect cognitiv de mai mult sau mai puţin complexe procese dc deliberare sub aspectul prevederii şi anticipării urmărilor. Astfel. pcn. L. cu conţinut şi motivaţie psihologică. Agentul juridic penuu a-şi exprima libertatea contractuală are garantată exprimarea voinţei libere. care. interogatoriile şi dezbaterile din procesele americane (duelul judiciar între apărare -acuzare) sunt oglinda elocventă a încărcăturii psihologice specifice raporturilor de contradictorialitatc necesare aflării adevărului. . Din declaraţiile inculpaţilor 2. . se bazează pc conceptul psihologic de voinţă în toată amplitudinea sa psihologică. 183 C. pen. S. soluţionate definitiv. insuficient cercetată atât la noi. C-rin Miirachc Şansa. aplicarea psihologici în studiul infractorilor a urmat mai multe direcţii. aproape în majoritate. . ori o variantă agravantă a infracţiunii iniţiale (ex. mărturii depuse în cauze civile etc. Argumente privind necesitatea studiului psihologiei judiciare în contextul problematicii dreptului Fundamentarea prezenţei psihologiei judiciare pe terenul dreptului este demonstrată de faptul că înainte de a fi existat raporturile de drept. în societate au evoluat raporturi naturale. cit.a agenţilor dc drept (persoane fizice.pentru înţelegerea şi tratarea comportamentelor deviante. Bucureşti 1995. Printre cele mai importante dezvoltări pot fi menţionale. — fapta este săvârşită din culpă când infractorul: prevede rezultatul faptei sale. Voinţa juridică exprimată în acte juridice consensuale de formă autentică (scrisă). evident. seminarii se vor studia cauze complexe în 12. dr.

I'l In final. dobândind solide cunoştinţe de psihologic. 18. 3 trebuie să se asigure aflarea 17. N. de multe ori automat. cu un pronunţat caracter pragmatic.. în scopul obţinerii cunoştinţelor şi evidenţierii legităţilor psihologice. comportamentul uman atât cel conformist. Din această perspectivă. pr. Voinţa . 19. grave.. 20. măcar parţial.. a actului senzorio-perceptiv. în esenţă. Ed. Zdrcnghca.. 1.vinovăţia". De altfel. justiţia în evoluţia ei tinzând prin intervenţie preventiv-ofensivă eficace să reducă şi să îngrădească din cc în ce mai mult potenţialul de iraţionalitate criminogenâ al fiinţei umane.lipsa discernământului). pers. 1992. aşadar.. . atitudinile antisociale sunt... mai ales în cazurile complexe.cere o atitudine conştientă în sensul că făptuitorul îşi dă scama. Studenţii vor aprofunda rapoanelc de constatare tehnico-ştiinţifică şi expertizele psihologice realizate din dispoziţia organelor de cercetare penală cu privire la profilul personalităţii autorilor unor infracţiuni grave sau ale unor martori care au influenţat hotărâtor cercetările vis-â-vis. (vezi T... Titlul I. pers. 500. nu o dată ireparabilă a erorilor judiciare). avertizându-1 asupra propriilor sale limite caracterial-psihologice şi atitudinal-aptitudinale. care în mod obişnuit acţionează raţional. Bucureşti. Şansa. I. Numai aşa poate fi garantat scopul procesului penal: „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni (N. cantitative şi calitative. temperament. convingere intimă.provocatoare.). 1973. Bogdan Probleme de psihologic judiciară. o prioritate absolută. medii care au virtutea dc a exercita presiuni diferite. pag. Similar. (N. o dată mai mult. 21. agresivitate.. reconstituirea. îi oferă un ajutor imediat. c) Interpretând conduitele umane în raporturile intcrpcrsonale specifice actului de justiţie. arc reprezentarea acţiunilor sau inacţiunilor sale. este o atitudine rezultantă a interacţiunii conştiinţei cu voinţa (factorul cognitiv şi volitiv). erodat continuu de propria-i ineficientă şi căzând în desuetitudine. face ca magistratul să înţeleagă omul în complexitatea sa.. prin sublinierea faptului că în viaţa psihică aplicarea legilor cauzalităţii mecanice este o eroare 20. voinţă. 1. mobil. capacităţilor mentalcognitivc şi a potenţialului afcctiv-emoţional exercitându-şi competenţele la nivelul exigenţelor actuale fără a fi pândit tot timpul de riscul unor inadmisibile erori. de personalitatea unor categorii speciale dc victime . Milrofan. prevedere.il datoriei dusă până la capăt. elaborarea creatoare a noi sisteme mai rapide şi mai eficiente de reversibilitate înseamnă a abandona căile cu precădere punitive. acele strategii tehnice şi mijloace cu ajutorul cărora aceste limite pot fi depăşite.Vinovăţia nu poate exista. tehnicist. Studierea căilor dc realizare a acestei reversibilităţi. pe dc altă parte.. aşadar că. Butor . înţelegerea omului înseamnă şi cunoaşterea faptului că la omul normal mintal. . Ed.în lumina ştiinţei actuale -neputând fi înţeles decât în termeni probabilistici subordonaţi teoriei sistemelor2' în viziunea psihocibernetică. totodată. Având deci de judecat omul. I. în vederea valorificării unor rapoarte dc expertiză sau constatări tehnico-ştiinţifice specifice psihologiei judiciare. înţelegerea omului trebuie să însemne şi recunoaşterea inegalităţii şi a neomogenităţii mediilor sociale dc provenienţă.în care speţele au juridic arh. raţionament. rechizitorii. T.ori nu a putut avea reprezentarea rezultatului din cauze ncimputabile lui . participant al dramei judiciare şi.4.în arsenalul ştiinţifico-tehnic al pregătirii sale. Exigenţele psihologiei judiciare faţă de actul de justiţie (definiţia psihologiei judiciare) Actul de justiţie nu poate fi înţeles şi acceptat în afara dezideratului princeps care guvernează intenţia legiuitorului. Ed.pentru a exista .limite individuale. reversibile.arh.pcn. I -. un fin psiholog. pr. magistratul este înarmat cu informaţiile referitoare la legităţile psihologice vizând cunoaşterea cât mai exactă a personalităţii şi sensibilităţii umane. îl ajută pe magistrat la înţelegerea aprofundată şi nuanţată a individului uman (autor. scop. în încheieri. care are ca obiect studierea nuanţată şi aprofundată a fiinţei umane (persoana) implicată în drama judiciară. victimă. ceea ce trece dincolo de aceste limite constituind volens-nolens. oamenii nu sunt T. V.. 1982. cât şi cel deviant . exersându-i autocontrolul şi oferindu-i. minore etc. fost soluţionate (veziC. abundă noţiuni prioritar psihologice: ininor-minorat. fără a mai vorbi despre faptul că în însăşi esenţa lor o serie de instituţii procesual penale sunt intrinsece psihologicului: conftuntarea. magistratul implicat în actul de dreptate. de asemenea. ci unor realităţi concrete. asupra tipurilor individuale cu necesităţi psihologice şi motivaţii diferite pentru fiecare caz în parte. pledoarii.. audierea etc). 22. percheziţia. apte să fundamenteze interpretarea corectă a conduitelor umane cu finalitate judiciară sau crimonogenă"'1'. aceste acţiuni mobilizându-i energia fizică şi psihică în sensul realizării rezultatelor urmărite. pag. C. 3. în efortul eeforării realităţii infracţionale sub aspectul său material obiectiv (fapta).Vinovăţia.3. înfăptuirea actului de dreptate. pcn.T. o culpabilitate tacită a societăţii. A. a reprezentărilor memoriei.Colecţia Psyche.putându-se evita ghilotina. informaţiile pendinte ariei de aplicabilitate a psihologiei judiciare vor avea. Odoblcja .. în generozitatea sa ca ştiinţă şi practică. afect.Psihologia consonanlistă. nu o dată însă şi iraţional. De asemenea. A. experimentul judiciar. Impactul psihologiei judiciare asupra demersului actului de dreptate este resimţit pe mai multe direcţii majore: a) b) c) d) Pe de o parte. magistratul este ţinui să aprofundeze terenul psihologici judiciare16. precum şi cu privire la persoana făptuitorului".. în seminarii. din ce în ce mai prezenţi în criminalistica modernă2''. Obiectul psihologici judiciare şi conexiunile interdisciplinare Coordonatele majore care definesc preocupările şi conturează obiectul psihologiei judiciare se profilează a fi următoarele: A. informativ-formativ şi de cultură profesională a magistratului în statul de drept. cu alte cuvinte. şi anume: „aflarea adevărului"17. memorie. Bucureşti. nu poate fi decât un jurist competent şi. totodată. Ştiinţifică . se adresează nu unor concepte abstracte. 16. atenţie.constrângere . Butor . Din această perspectivă. Cap. recunoscând faptul că incă din codificarea genetică. aliate prin excelenţă pe terenul psihologiei judiciare:„persoana făptuitorului din perspectiva laturii sale subiective . motiv pentru care.. lipsit de credibilitate şi forţă. art. neglijente. T.. studenţii vor face realităţilor conotaţiilc psihologice si contextul Butoi . art.. responsabilitate-iresponsabilitatc. fiecare individ arc o anumită rezistenţă faţă de tentaţii 23.. al rezultatului acestora (ca urmare socialmente periculoasă în raport cu valorile ocrotite de lege) şi săvârşite cu voinţă. Bucureşti. aprorundând analiza pc text. angajând strategii extrapunilive şi esenţialmente constructiv-terapeutice24.procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet Este limpede. psihologia judiciară impune o serie de exigenţe fără îndeplinirea cărora actul de justiţie rămâne un exerciţiu steril. 9. Cap. magistratul trebuie să-l privească din perspectiva persoanei. astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinotăţici sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală"18.. Ştiinţifică şi Enciclopedică. motivat dc simp.. din perspectiva: a) preocupărilor teoretice: .. în general.. la săvârşirea unei fapte dacă făptuitorul nu a voit această faptă . Psihologia judiciară îi atrage magistratului atenţia asupra faptului că: • a înţelege persoana umană 22 înseamnă a recunoaşte inegalitatea înzestrării native a indivizilor. interogatoriul (ancheta. pag. martor etc). Titlul 1. va şti când şi cum să apeleze la serviciile cabinetelor de psihologie judiciară şi a specialiştilor psihologi25. Magistratul mileniului trei. voinţa de a săvârşi fapta este determinată numai după reprezentarea în conştiinţa făptuitorului a urmărilor socialmente periculoase ale fapt.. psihologia judiciară sc defineşte drept „disciplină distinctă.. înţelegerea omului înseamnă şi faptul că prin înzestrarea nativă şi prin valorificarea sau nevalorificarca potenţialelor educaţionale.. sentinţe etc. psihologia judiciară se adresează tuturor categoriilor dc specialişti care participă la înfăptuirea justiţiei şi ale căror hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aliaţi sub incidenţa legii. conştiinţă etc.Psihologia judiciara.. deliberare. adevărului cu privire la faptele si împrejurările cauzei. duplicitatc-simularc-minciună. din punct dc vedere psihologic.. Definirea domeniului de referinţă. • • • cu loţii la fel dc permeabili actului dc educaţie şi învăţare (interiorizare şi conformare a normei juridice) .).

...metodele de „art-terapici" si „psihodramei" în rctuşarca personalităţii deţinutului... „prubaţiune" la 24.. 25... Cpt... IX...Ecuaţia personala înconceptele act... de a asigura funcţionalitatea acestui construct.C.. Sccţ.... unor lapte sau ....• dc a-şi organiza şi îmbunătăţi aparatul leoretico-conceptual cu care operează şt. 23.. III... Vezi concepţia lui Jcan Pinatcl ... pr.. Vezi trecerea Iu reeducare . pcn„ Titlul III. 112 este necesari lămurirea urgentă a organul de urmărire împrejurări ale cauzei...... pe de altă parte.. • dc a elabora modele teoretico-explicalive privind etiologia unor fenomene psihice care se ocupă în mod preponderent. art.

devenind ulterior certitudini. Problematica psihologică a mărturiei şi martorului . Ed. ilustrând existenta diferitelor tipologii şi conduite care pot apare pe parcursul anchetei judiciare şi îndemnând. La seminarii se vor face analize grave erori care varii(vezi T. •dc a surprinde şi evidenţia prin intermediul cercetării concrete. precum şi problematica bunci-credinţe. cât şi în perioada post-detenţională. opinia separată etc). vor consta ca „pământ desţelenit" şi vor fi reclamate puţin câte puţin ca ştiinţe independente. buna-credinţă etc. apărare.L. Din această perspectivă sunt abordate inclusiv 27. •de a oferi asistenţă psihologică concretizată în expertizele dc specialitate oferite atât organelor 27 b) preocupărilor practic-aplicativc: judiciară are un rol important în a contribui la evitarea comiterii unor erori judiciare datorate unor cauze psihologice. 28. justiţia (vezi Gactano Dc Leo. limitele psihofiziologice ale sensibilităţii. în deliberarea completului şi sentinţei etc). genetica.abordare complexă care debutează reliefând premisele psihologice ale mărturiei.arh. elaborate dc psihologia generală şi psihologia socială în urma testării acestora pe terenul specific activităţii judiciare. Sunt trecute în revistă implicaţii psihologice cu un înalt grad de reciprocitate şi finalitate sub aspect judiciar. J. capacitatea empatică. a luat naştere biochimia cu resursa ci deosebit dc spectaculară. pers. perspective modeme asupra retuşării personalităţii şi reinserţiei sociale. pleacă de la psihologia infractorului. •dea contribui prin mijloace specifice la organizarea unor programe dc acţiune socială preventivă. G. testare intersubiectivă etc). B. '.D. evidenţiind ample aspecte psihocomportamentalc şi dc contact interpersonal.personalitatea făptuitorului şi ia sa psihocomportamcntală . legităţi şi regularităţi specifice fenomenelor psihice din domeniul de studiu. Analiza psihologică a actului infracţional . detectarea ştiinţfiică a conduitelor simulate. cu psihologia socială şi cu alte ramuri ale psihologici Faptul că adâncirea cunoaşterii unor domenii ştiinţifice reclamă intcrdisciplinaritatca. I. Domeniul investigării erorii judiciare28. E. -Manuale di psicologia giuridica. până la psihologia mulţimilor. consecinţele psihologice ale privării de libertate frustrarea penitenciară comportamente generate dc izolarea penitenciară. Criminal Press. împrumutându-şi metodologii. în formarea mărturiei judiciare. Conduitele dizarmonice din perspectiva expertului psiholog şi a psihologici judiciare. domeniu. Milano. Conexiunile psihologici judiciare cu psihologia generală. cât şi infractorilor atât pe perioada detenţiei.celorcare 1973. în domeniul tangent biologiei şi chimiei.1. Similar. seminarii se va face analiza Cazul 29. rolurile şi activităţile psihologici rjdiciarc sunt foarte largi şi foanc variate: Care sunt factorii determinanţi ai comportamentului infracţional? Cum »jnt mecanismele psihologice şi psihosociale implicate în limitele anchetatorului şi magistratului. dc să se (inându-se vor utiliza primul cunoştinţele şi jeama. psihologia deliberării. La unor rechizitorii şi. Psihologia judecăţii pc coordonatele a patru mai dirccţii.. respectiv.duelul judiciar2'' (acuzare. Comportamentul simulatindicii orientativi asupra credibilităţii rezonabile vizând sentimentul de vinovăţie.din perspectivă exploratoric („scena crimei" . care insistă asupra declicului etiologic şi asupra mecanismelor complexe implicate în eroarea judiciară (disfuncţii psihologice în prelucrarea şi interpretarea elementelor probaţiunii. în acest sens.61. în derularea duelului judiciar. influenţa factorilor obiectivi şi subiectivi în procesele perceptive. Butoi condus la de speţe în judiciare disfuncţii au . Analiza psihologică a interogatoriului judiciar. aprecierea mărturiei în raport cu personalitatea şi interesele martorului în cauză. Domeniu deosebit de complex care debutează cu simularea şi care. intuiţia. la serioase reflecţii şi atitudini de autocontrol. psihologia •dc a contribui la elaborarea unor programe recuperative şi de a testa eficienţa acestor programe în cadrul instituţiilor sociale specifice. reiterează norma de periculozitate a conduitelor heteroşi autodistructive din perspectiva instituţiei discernământului şi responsabilităţii. legile recepţiei senzoriale în formarea depoziţiilor testimoniale. personalitatea magistratului (integritatea senzorio-perceptivă. cunoştinţe şi instrumentar în vederea conturării dc noi adevăruri care. of Illinois. 1. H. din perspectiva relaţiei interpersonalc dc tip special care opune parametrii ecuaţiei anchetat-anchetator. •de a-şi elabora o metodologie specifică de cercetare-invcstigarc a realităţii psihice din domeniul judiciar. tributare structurilor lor temperamental-caractcriale. Psihologia detenţiei penitenciare.16 Tudorel Butoi lonna-Teodora Butoi •de a urmări validarea unor modele conceptuale teorelico-cxplicative. U. in studiul lumii vii. zi! şi psihologilor care au mai puţin tangenţă cu agenţiile judiciare. tipologii şi caractcrisitci ale deţinutului încarcerat. psihologia intimei convingeri (evaluarea şi coroborarea probelor. D. totodată. nu mai este de mult o noutate. Problematica psihologică a actului de administraţie publică pune funcţionarul statului în slujba cetăţeanului şi a intereselor sale private.algoritmul infracţional . •de a ajuta efectiv organele judiciare în a stabili adevărul şi a aplica legea. judiciare pc parcursul procesului penal. în domeniul tangent psihologici generale şi dreptului (ştiinţelor juridice) a luat naştere psihologia judiciară. La graniţa dintre ştiinţe există domenii conexe interdisciplinare carc-şi „întind mâna".„proftling crime").E. vor şi efectiv rezultatele Stanley Brodsky. gândirea. (Univ. în acest sens. după investigarea principalelor disfuncţii ale proceselor şi funcţiilor psihice. „Anca"). a unor pledoarii în . •dc a oferi organelor judiciare informaţii pertinente şi utile privitoare la realitatea psihică în sistemul judiciar. oglindite în atitudini şi forme dc manifestare ale conduitei (sincere sau simulate) persoanei care face obiectul interogatoriului judiciar. pag. F. Astfel.perspectiva psihologică asupra interpretării parlamentelor umane cu finalitate criminogenă .thc cercetării în acest Psichologist in în opinia lui Justice System. Unii că precizarea obiectivelorautori subliniază faptul trebuie cei ce facăbeneficiapsihologieiinjudiciarerând. atât şi ce administrează utilizează şi beneficiază de serviciile psihologice.) şi psihologia apărării din perspectiva apărătorului. calităţile proceselor dc memorare oglindite in potenţialele de reproducere şi recunoaştere. Excmplificativ.4. cunoştinţele dc psihologic judiciară suni adresate 1995). Ecuaţia raportului funcţionar-cetăţean vizează o realitate extrem dc complexă începând de la doleanţele petiţionarului simplu. •de a oferi informaţii în vederea susţinerii unor modele ştiinţifice elaborate de psihologia generală şi psihologia socială.

17 Tudorel Buloi Ioanateodora II■■ toi ^ Medicină Icgălăj Fig I Rela|iile psihologiei judiciare cu alle ramuri ale psihologiei şi unele ştiin|e juridice a) Relaţiile cu psihologia generală Psihologia judiciară. conduită simulată etc. se face obiectul studiului şi al psihologici judiciare. arc legături de subordonare şi inlercondiţionare reciprocă în primul rând cu psihologia generală. in cadrul psihologici aplicate trebuie diferenţiată psihologia aplicată generalizată.4. 31. la evaluarea funcţionalităţii analizatorilor atât de mult discutaţi în faza senzorio-perceptivă a mărturiei. îşi poate extrage şi fundamenta. Astfel. Legătura cu psihologia socială este atât de strânsă. alcătuit din ceea ce este comun întregii istorii a existentei umane. 35. P. persoană bănuită. Desigur.. date deosebit de interesante referitoare la instrumentarul investigatoriu cc poate ajuta la abordarea diferitelor componente ale personalităţii subiecţilor. b) Relaţiile cu psihologia socială Datorită faptului că individul uman. studiind planul particular-social din construcţia omului. însă ca încorporează activ şi adaptează o mare parte din strategiile. care. Popcscu-Ncveanu Dicţionar de 1978. Bogdan 32 consideră psihologia judiciară ca o parte aplicată a psihologiei sociale care urmăreşte să descopere acele mijloace psihologice care pot contribui la o mai adecvată stabilire ştiinţifică a adevărului material. ajută la o bună . cunoştinţele de psihologie judiciară contribuie. Psihologia experimentală oferă. constituind. grupuri şi subculturi sociale. ca reflectare în omul individual a planului general-social. intenţie. mai ales. Golu. Bucureşti. de asemenea. responsabilitate etc. în colective şi medii. Ed. conştientizarea şi cunoaşterea dc către cetăţeni a normelor social-juridice. pentru P. c) Relaţiile psihologiei judiciare cu alte ramuri ale psihologiei Fără îndoială că. Studiind legile fenomenelor psihice. se dovedeşte a fi deosebit de utilă pentru organizarea demersurilor sale teoretice şi practice. conduită simulată. la rându-i. problemele psihosociale ale delicventei juvenile şi ale remedierii ei etc. deci la o mai echitabilă administrare a justiţiei. un domeniu experimental al psihologici şi al dreptului. pag. Psihologia judiciară verifică o serie de informaţii asupra legităţilor evidenţiate dc 'ogia generală într-un compartiment distinct al existenţei umane şi. T. evidenţiază noi aspecte cu caracler de legitate specifice domeniului. se recunoaşte implicit legătura psihologiei judiciare cu psihologia socială. Astfel. prevedere. Psihologia generală studiază general-uinaniil din psihic. psihologia social-juridică se ocupă dc studiul aspectelor psihologice implicate în relaţiile dintre legislaţie şi conduita vie a indivizilor. şi. prin transparenţa către subietivul existent sub învelişul normei juridice. al cărei obiect îl constituie studiul şi în|elegerea aprofundată şi nuanţată a personalităţii individului uman implicat în procesul judiciar. în urma lor şi investigaţiilor efectuate. Tot în această direcţie. vinovăţie. psihologie. 30. într-adevăr. psihologia aplicată specializată se ocupă dc activităţile concrete din diferite sectoare ale existenţei umane. psihologia judiciară este. a evaluării conduitelor simulate şi a posibilelor dezechilibre ce se pot finaliza criminogen. perspectiva dc abordare a icului uman este mai abstractă şi mai generală. cu alte persoane. furnizează informaţii. in dreptul penal. Pentru psihologia judiciară explicaţia psihosocială. dintr-un anumit punct de vedere. definită ca disciplină formativ-aplicativă şi dc cultură profesională a magistratului în statul de drept. P. invers. totodată. instrumentar şi cunoştinţe necesare înţelegerii. este participant la drama judiciară. stare emoţională. îi va oferi metodologie. de psihologia aplicată specializată.Bucureşti. urmărind efecte individuale şi de grup ale unor determinări concret-istoricc 33. din punct dc vedere ştiinţific. încercând să ajute la soluţionarea unor probleme practice prin ramura sa aplicativă. 1.2. încât unii autori consideră psihologia judiciară ca fiind una din ramurile aplicative ale psihologiei sociale. în genere. psihologia judiciară se va adresa şi altor ramuri ale psihologiei. cât şi pentru biodetecţia comportamentului simulat. Din acest punct dc vedere. Ed. dreptul îi limitează psihologiei judiciare aria de extensie.) şi a soluţionării sub just temei a pricinilor judiciare. Didactică şi Pedagogică. cauzele şi consecinţele abaterii de la ele. Ea oferă însă aparatul conceptual şi 'dologic pentru disciplinele aplicative. pag. foarte strâns legată dc psihologia socială care. de la care împrumută şi aplică metode de abordare a domeniului. Dc aceea. care. psihologia generală oferă o bază solidă pentru rezolvarea problemelor practice. cunoştinţe asupra unor legi psihologice şi instrumente dc invesligaţie cu arie dc largă aplicabilitate. psihologia judiciară face parte din a doua categoric. Albatros. precum şi a protagoniştilor acesteia în mediul lor social natural de evoluţie.Psihologic sociala.' 31.Golu . organizarea şi optimizarea diferitelor activităţi. deci şi pentru psihologia judiciară. bazată pe considerarea individului uman în contextul interacţiunilor sale cu grupurile dc apartenenţă. în opinia unor autori30. specifice din cadrul sistemului activităţilor judiciare şi. cu normele social-morale şi social-juridice cu valoare reglatoric pentru conduita sa. 1974. la aprecierea clementelor dc culpă. •devărurile sale mai generale cu caracler de lege. în timp cc prima s-ar ocupa de psihodiagnoză. fără a neglija raporturile cu psihologia generală. psihologia judiciară. metodologia şi instrumentarul cc aparţine psihologiei aplicate generalizate. Conexiunile psihologiei judiciare cu diferite ramuri ale ştiinţelor juridice Legătura psihologiei judiciare cu ştiinţa dreptului este reclamată dc necesitatea dc a oferi dreptului un instrumentar al interpretării corecte a conduitelor umane cu finalitate criminogenă. strict la conduita umană analizată din perspectiva normelor juridice (autor. 577. care oferă date asupra tipologiilor şi a diferenţelor interindividuale. Desigur. în organizarea demersului său teoretic şi practic. Ia rândul este adaptată specificului preocupărilor proprii ale acestora. în vederea. martor. apariţiei şi dezvoltării dramei judiciare. cum ar fi: psihodiagnosticul şi psihologia diferenţială. căile redresării comportamentelor care vin în conflict cu normele social-juridice (comportamente infracţionale). Trebuie subliniat ajutorul oferit de psihologia experimentală prin expresia ei psihofiziologică. se caracterizează printr-o abordare mai concretă a omului.

..............Compon enta psihologică: motivul şi raţiunea de a ucide (perspectiva psihologiei judiciare)................Clasifică ri .......Juitclor autorului din punct de vedere psihologic şi... experţi etc............................................................................ părţi........ 41 2............ eludare a identificării.. tendinţele.............Crima în serie infracţional din perspectivă explorator („scena crimei" ................................. Psihologia judiciară are legături de interdisciplinarilate şi cu medicina legală................................... disimulare...................... coeficientul dc agresivitate................. 37 ................................ 4Jţ 2....................... percheziţia.................. motivaţiile şi acţiunile autorilor şi victimelor acestora...... reclamată de criminalistică...................................... acţionai.. în acest sens............................................2.." „Psihologul criminalist îşi depăşeşte..................... 45 2.... instrumentar şi metodologic.............. dar si anticipând...5..... totodată.................................Atacul cu viol şi/sau sodomia .... criminaliştii vor putea trage concluzii juste cu privire la intenţiile............... victimizarc.............. toate acestea apte să ofere indicii dc descoperire i autorilor şi probării vinovăţiei acestora.... psihiatric....... numai dacă re referim la vasta şi complexa activitate de ascultare a învinuitului............. 44 2...................................................Actul infracţional din perspectivă exploratorie ...... epoca.. 41 2....... 44 2..................Infracţiu nea premedilată (predilect finalizată dc psihopatul sexual)... prilejuieşte o risipă de elemente psihologice asupra interpretării şi obiectivării în câmpul faptei a rezultatelor conduitei autorului... potenţialul intelectual... Numai cunoscând psihologic judiciară......................... ilustrând h mod nuanţat motivaţiile............7.............................................. în ceea ce priveşte tactica criminalistică.................... în raport cu a căror interpretare şi obiectivare........................10.18 dozare a pedepselor şi o justă încadrare a faptelor..4........8.....Exemplificări pe cazuistica specifică crimelor cu mobil sexual ..................... viitoarea sa mişcare......... susţinându-i cu tărie eforturile dc sanogeneză şi ecologic morală................ 40 2........................ schiţând nu numai profilul psihocomportamental al făptuitorului......................................................................... nu pot fi eficiente decât în măsura în care organele de cercetare vor avea cunoştinţele psihologice necesare cunoaşterii corecte a conduitelor umane.... face ceea ce ................................ aceasta din annă având sub lupă în mod expres conduita infractogenă din punct de vedere al genezei şi Smerii de la potenţial la act criminogen ca fenomen sociopsihologic..Infracţiu nea nepremeditată (predilect finalizată de psihotici)............ victimă...... Legăturile procedurii penale cu psihologia judiciară se regăsesc în aceea că o seric întreagă de activităţi................ La rândul ci........................Violenţa intcrpcrsonală ...........9..........6........... cât şi în cele practice ale ambelor discipline................. cărciai oferă tabloul psihocomportamcntal şi caractcrial al personalităţii umane ca infractor........ 41 2...........................................Actul 2................................. martor..................................... Infractorii organizaţi (cei care îşi premeditează acţiunea) şi infractorii neorganizaţi (cei care nu-şi premeditează acţiunea)....„Serial killers*'................ Psihologia judiciară menţine...... cercetarea la faţa locului................45 Capitolul II Actul infracţional din perspectivă exploratorie .........................................3....Expertului psiholog li revine sarcina <le a-şi imagina şi reproduce filmul crimei în dinamica sa. este clară necesitatea canoaşterii întregului registru al potenţialului psihologic al individului uman (învinuit....... intotdeuunu....perspectiva psihologică asupra interpretării comportamentelor umane cu finalitate criminogenă ..................................................................... legături strânse cu criminologia...................Dcvianţa orientată către atac.....) implicaţi în drama judiciară..................................Exemplificări pe cazuistica specifică crimelor cu mobil sexual - 2...... prezentarea spre recunoaştere.............................. în legătură cu csitatea juridică a stabilirii gradului de responsabilitate penală ........................ anticipându-sc conduitele de simulare..........personalitatea făptuitorului şi amprenta psihocomportamentală -„profiling crime") .......................................... dc asemenea..11............................................ fabricare dc alibiuri etc... ascultarea etc...................................... psihologia judiciară oferă cu generozitate criminologiei date şi legităţi.... 40 2......... 34 34. tehnici proiective sunt CAP............ el apare icicolo in structurile judiciare şi /toli/leneşti de la /toi şi de aiurea................. Relaţia cu criminalistica este biunivocă.......... regăsindu-sc atât în aspectele teoretice............ II .. ulterior........... cum ar fi: confruntarea..... actul procedural să aibă maximum de eficienţă sub aspectul aflării adevărului.............Determi narea motivaţiei ................. organ judiciar........... Arsenalul de psihologic aobiectivai în instrumentarul hinvestigaţie personalităţii: Liieiicr Szondy............1. structura temperamentală şi echilibrul emoţional în vederea circumstanţicrii ax-.

19 trebuie să facă pentru timpul. intenţiile.sens criminalistic (interpretarea urmelor trascologice şi dinamice). "or de instrucţie. Ta:.sens criminalistic (interpretări dinamice şi trascologice).sens psihologic (sub aspectul laturii subiective: intenţie. omor. Crima a fost comisă de o singură persoană sau de mai multe? -sens juridic (autorat. Literatura de specialitate în sens clasic. forţând componenta psihologică a omului legii (procuror. ) să-şi imagineze profilul făptuitorului. de exemplu pentru omoruri.sens psihologic (profilul pshilogic al autorului. Omorul s-a comis pe locul unde s-a găsit cadavrul? . organizarea conduitelor criminogenc.este chemat ca. sensul. dinamica şi dispunerea leziunilor etc). duplicitatea. Criminalul a luat măsuri pentru ascunderea omorului şi în ce constau aceste măsuri? .suntem dc părere că eforturile „anticrim" . Actul infracţional din perspectivă exploratorie („scena crimei" . locul şi momentul hărăzit. Când a fost comisă crima? . „amprenta comportamentală" aptă schiţării unei galerii de : portrete ale personalităţii pretabililor incluşi în cercurile de bănuiţi.sens medico-lcgal (numărul şi felul leziunilor.expertul psiholog . cx.) - 2. 7. lăsând în urma sa amintirea unor intuiţii de laser. legitimă apărare etc).sens criminalistic (verificarea eventualului alibi). pe măsură ce timpul trece. 3. 5. jaf. însuşirea bunului. Cine este făptuitorul? sens juridic (stabilirea răspunderii şi a pedepsei). în ideea i profilului psihologic.sens juridic. cât timp au rămas acolo şi ce acţiuni au săvârşit? . devine legendă". noile concepte între care:„scena crimei". să anticipeze „comportamentul următor prctabil" contracarând pentru viitor ile'" autorului prin intuirea versiunilor optime cu grad rezonabil de credibilitate în L acestuia1. Din aceste considerente.încadrarea juridică a faptei (viol. complicitate etc).conduce către "~litatea obiectuală a urmelor clasice apte să permită conturarea probaţiunii şi carea autorilor. Ce s-a petrecut la locul faptei şi care sunt motivele crimei? sens juridic . 8. dc Toate acestea fac obiectul psihologici judiciare din perspectiva impactului interdisciplinarităţii sale cu criminalistica clasică. precipitarea. sens psihologic (interpretarea modului dc operare. sens criminalistic (identificarea autorului). pe coordonatele unei idei îndrăzneţe: „psihocriminalistica". 2. „scena del crimen" sau în . . Care sunt căile de acces ale criminalilor în câmpul faptei. . Dacă „câmpul faptei" .'imilui trei vor fi orientate către „interpretarea comportamentelor umane cu finalitate -genă". logica comportamentelor în derularea scenei crimei). . suprimarea vieţii. coautorat. ateste deziderate vororganele de urmărire satisfăcute la dispunerea lor de citredcficonstatare tehnicopenală.sens medicol-legal (modificări cadaverice etc). . suicid etc). a evidenţiat o grilă dc exigenţe căreia trebuie să-i răspundă investigarea ştiinţifică a acestui gen de infracţiune: 1.. 'organelor de urmărire penală „filmul crimei în dinamica sa". "inile. apoi dispare meteoric. -sens psihologic (siguranţa. sens criminalistic. „amprenta romportamcntală". provoacă în direcţia acceptării unei realităţi dinamice în derulare. logica. sens psihologic (satisfacţie sexuală.expresie consacrată în criminalistica clasică . în ce fel s-a comis crima? . Cine este ucis? sens juridic. inteligenţa. experienţa infracţională. oferind organelor de urmărire penală. actul infracţional ca expresie dinamică a comportamentelor criminogene suferă impactul interpretării sale din perspectivă psihnexploratorie. 9. răzbunare. raportul de cauzalitate leziune -arma de apărare sau atac. în ce mod au părăsit câmpul faptei. fiind rapoarte specialistul psiholog ştiinţifică semnate snidia şi vor purta expert criminalist. raţionamentele. rezistenţa victimei. premeditare. culpă.) să interpreteze motivaţiile.profiling crime".: dacă este vorba de un criminal în serie?). enţelor comportamentale.1. - 10. Profesionistul investigator . în virtutea celor sus:i si reproducă prin propria-i imaginaţie împrejurările şi acţiunile derulate de făptuitor.perspectiva ologică asupra interpretării comportamentelor umane cu finalitate criminogenâ --nalitatea făptuitorului şi amprenta psihocomportamentală „profiling crime") -„Serial killers" Dincolo de identificarea şi prelucrarea urmelor materiale descoperite în câmpul faptei -pare ce intră predilect în sfera criminalisticii . Care sunt experienţele pozitive şi limitele investigaţiei ştiinţifice desprinse din soluţionarea cauzei? sens juridic. simularea etc). 6. organ de urmărire penală etc. 4. sens criminalistic (identitatea victimei). interes material etc. şi.

motivele pot include un număr de posibilităţi ce merg dc la violenţa •nicrpcrsonală şi viol cu omor. masochismul. cât şi orală. salivă şl păr (incluzând pieptânarca pănilui pubian). miros şi gust Fiecare simţ este implicat într-un grad diferit dc la individ la individ. pedoficilia şi necrofilia. fantezie erotică sau ritualism. cât şi hcicrosexualc. Sub aspect criminalistic şi mcdico-lcgal. Adesea. Un omor este clasificat ca „omor de natură sexuală". 2. în general. aceşti infractori au. Investigarea locului crimei: Un criminalist pregătit. corpul victimei trebuie examinat pentru a găsi urme dc muşcături. evidenţa leziunilor sexuale. motivul investigaţiile locul nu fie întotdeauna la fel dc clar ca in cazul omorului în scop dc infracţiunii poate dc tip „lovitură". cc descriu victima implicată in activităţi sexuale nu mesaje scrise lăsate dc agresor. la fel copiii şi adulţii pot fi implicaţi. De exemplu. c) se va lua un mulaj (dacă este posibil) folosind materiale dentare. văz. Oricum. sugestive cu privire la motivaţia sexuală. iar ucigaşul este. întotdeauna. lubrcfianţi şi alte lucruri asociate în mod normal cu aclivilalca sexuală. in observate la omorului de naturi sexuală. nasturi fâşii textile. legate dc sexualitatea umană atunci când mintea este stimulată de informaţii senzoriale semnificative. (rez.cmd. trebuiesc notate. Astfel dc dovezi pot apărea sub formă de cărţi Turiu>grafice. .'. senine pe pământ sau pe podea şi stropi dc sânge. sunt femei şi copii mici. precum şi sperma descoperită pc exteriorul corpului sau pe haine sunt importante în determinarea tipului dc activitate sexuală care a avut loc. de asemenea. anchetatorul va colabora cu medicnl-lcgisl şi se va asigura câ cşantioanelc dc probe sunt luate dc pc - 2. Se vor folosi beţişoarc sterile cu wci de bumbac 100% îmbibate cu apă distilată. când stimularea este dusă la extrem şi un individ devine obsedat. Omuciderile dc natură homosexuală sunt chiar obişnuite şi implică victime bărbaţi ucişi de altă bărbaţi. Al doilea obiectiv este să se asigure că a avut loc o cercetare atentă şi completă pentru ancarc detaliu cc ar putea să furnizeze un indiciu alât cu privire la crimă. precum crimei.20 Tudorcl Butoi loaiiaTcodnru lluloi O problemă deosebită în perspectiva viitorului va fi.3. care. filme video sau fotografii găsite la locul crimei.trebuiesc făcute suplimentar Uăl dc circumstanţele Aceste investigaţii depind şi de tipul dc activităţi incidcnmlui. poziţionarea „scxualizată" a corpului. Determinarea motivaţiei Un aspect extrem dc important al investigării omorurilor este determinarea motivului uciderii. să jaf sau al omorului organizat (premeditat) Anchetatorii experimentaţi în cazul omorurilor. Multiple înjunghieri si tăieturi ale corpului. aceste cazuri implică metode sadice şi bizare. anchetatorii ar trebui să-l considere ca un posibil caz dc crimă de natură sexuală. Sindi adezivă. număr în aceste cazuri particulare. Se va utiliza un etalon dc măsură în fotografie şi sc va obţine un reper anatomic. bărbat. au dezvăluit o remarcabilă consecvenţă in cadrul tipului de persoane ce comit anumite acte. va examina locul crimei cu un dublu scop. Omuciderile de natură sexuală .t. exhibiţionismul. trebuie obţinută la locul crimei. sau mirosul atunci când este legat dc un anume parfum plăcut poale fi stimulul cc influenţează excitarea unei alte persoane. travcstismul şi fetişismul. sunt conştienţi dc fapnil că omuciderile de natură sexuală pot implica atât victime homosexuale. Perspectiva psihocxploiatoric ca procedeu investigaţie (redata aici prin exemplificarea omorurilor aplicabilă sexual) este o strategie modernă cu mobil soluţionării versiunilor Cercetările efectuate de Grupul de Studii Comportamentale din cadrul FBI (Behovioral Science Unit) în domeniul omorurilor de natură sexuală. deopotrivă la locul crimei sau pe corpul victimei: măşti. hamaşamenturi. cu simţurile exacerbate. O cercetare atentă trebuie. Prezenţa hainelor sfâşiate. reviste. unde motivele nu suni uşor decelabile. este o tehnică excelentă în determinarea profilului mental a tipului de persoană care ar fi putut comite crima. Aceste răspunsuri sunt cunoscute ca parafilia („paraphilias" . probele ambalate ■ M I . locul crimei trebuie examinat pentru a determina dacă a avut loc o luptă. oamenii care sunt inhibaţi sexual pot avea expresii sexuale ncconvcnţionale. Se va folosi un aparat de fotografiat 1 x I (modelul folosit pentru amprcnlarc) şi sc vor Bs săi fotografii alb-negru. Petele * sânge.!toi sunt trimise In laborator. Acestea sunt răspunsurile perfect corespunzătoare. De asemenea. Prezenţa lichidului seminal în vagin. „De ce s-a întâmplat?" şi „Cine ar fi putut să o facă?" Examinarea locului crimei cu scopul de a identifica şi interpreta anumite detalii ce pot servi ca indicii asupra tipului dc personalitate implicată. Aceasta poate fi un considerent important când sc analizează ce s-a întâmplat la locul crimei de natură sexuală. la fel ca şi alte acte de perversiune sexuală.implică atât sodomia anală. Din această atracţie nesănătoasă poate rezulta o acţiune corespunzătoare în afara fanteziei. în vederea descoperirii 3c dovezi a activităţii sexuale sau a fanteziilor sado-masochiste. auz. xecum şi plăgi tăiate la nivelul abdomenului victimei sunt. asigură faptul că analiza adecvată a crimelor dc natură sexuală poate fi inteligent urmărită. urmele probelor găsite pc viclimă/sau pc hainele victimei trebuiesc colectate. până la perversiuni sexuale şi crime în scrie. din J. Componenta emoţională sau mentală este cea mai puternică dintre cele trei segmente. Victimele. Ar putea fi o presupunere logică aceea că „mintea controlează actul". începe să apară o deviaţie. b) sc va fotografia muşcătura. Acestea includ: tipul dc haine sau lipsa lor. importantă pentru anchetatorul criminalist ce trebuie perfecţionată. de asemenea. care pot fi periculoase. similarităţi şi trăsături comune.2. implicând toate cele cinci simţuri: pipăit. . 2. dc asemenea. Componentele comportamentului sexual se pot împărţi în trei segmente elementare: biologic (instinctiv). dovezi ale suhstiniţiei activităţii sexuale ca: masturbare. De asemenea. evidenţierea dc lichid seminal pe lângă sau în corp. Dacă corpul este al unei femei sau al unui copil jezbrăcat sau parţial îmbrăcat. care asociază un mesaj sexual semnificativ la un anumit simţ. Aceasta.proba lichidului seminal trebuie eolectală cât de curând posibil inaime dc a fi distrusă sau pierdută. în sensul că mintea dictează ce este şi ce nu este excitant pentru un individ. sunt considerate dăunătoare. de obicei. în mod cert sunt întrebări preliminare pe care un anchetator trebuie să le pună când examinează locul crimci: „Cc s-a întâmplat?". de 3.) Vcmon interesante care seintegral -.. împreună cu experienţa practică. cât şi la identitatea criminalului. sadomasochismul. vânătăilc şi semnele victimei. Exemple dc parafilia considerate periculoase sunt: sadismul. ambele categorii CM victime sau agresori. în mod cert sunt legături între aspecUil psihologic al criminalului şi indiciile psihologice dezvăluite dc locul crimei. abordarea psihoexploratoric a „scenei crimei" în cazurile care presupun investigarea omuciderilor dc natură sexuală2. ca în omorurile psihotice. sau victime femei implicate într-un fel dc relaţie de lesbianism şi sunt ucise de alte femei. dc obicei. iară îndoială. frânghii. prin rtentificarca şi colectarea probelor după cum urmează: . un cazuri de omor. Componenta psihologică: motivul şi raţiunea de a ucide (perspectiva psihologiei judiciare) O bună înţelegere a comportamentului uman3 şi a naturii sexualităţii umane este o condiţie prealabilă.jucării" sexuale. gură sau rect. documentate şi •c ea probe. tăcută asupra zonei înconjurătoare colului crimei. Geberth Investigarea L. vezi lucrareaomuciderilor de natură sexuală. incluzând prezenţa leziunilor sadice. substituţia activităţii sexuale şi a activităţilor dc natură psihosexuală se pot evidenţia chiar ele însele la anumite scene ale crimei dc natură sexuală şi trebuiesc luate în considerare în determinarea motivaţiei. Primul obiectiv este documentarea -xnplelă asupra evenimentelor prin intermediul fotografiilor (alb-negru şi color) şi/sau al filmării video al «rcgului loc al crimei. toate trebuiesc fotografiate. Sexul este.investigarea omuciderilor dc desprind aspecte deosebit dc cităm sexuală implică proceduri elementare natură întrebuinţate şi în alte dc investigaţii tomşi. un act senzitiv. incluzând omuciderea. Deşi există o gamă largă de diferenţe între infractorii care comit acte similare. fiziologic (funcţional) şi emoţional (mental). Omorul poate avea implicaţii sexuale chiar şi tară dovezi evidente sau observabile ale actului sexual sau activităţii iexuale. atunci când sunt observate dovezi dc activitate sexuală la locul crimei sau pc corpul victimei. Exemple dc activitate sexuală neconvenţională sunt: voayorismul.o atracţie până la deviaţie). Sc vor colecta şi nota: a) saliva de pc urma dc muscaluri în vederea delerminării grupei sanguine. Dacă o activitate este considerată sau nu periculoasă. Important: Sc va lua o probă de control (etalon) dc pe o altă zonă • corpului (lipsită dc urme de muşcături). De exemplu: vederea unei femei îmbrăcată sumar poate fi excitantă pentru cineva.incluzând violul cu omor şi uciderea . cât şi color.

Dacă cadavrul a fost mutilat. bizar sau complet lipsit de motiv ar părea să fie". Gcberth. îşi depersonalizează victima prin mutilare facială sau o răneşte în exces. a stilului dc viaţă. prin experienţa şi analiza cazurilor similare. genul de persoană care arc maşina bine întreţinută. Victimele sunt oameni pe care el îi consideră tipul „corect". animalic: . este o descriere a tipologiilor criminale.21 2. de obicei. de obicei. Anumite acţiuni desfăşurate la locul crimei dc anumite tipuri de personalităţi vor fi repetate şi in alte cazuri de omor investigate. este posibil ca el să poziţioneze cadavrul într-o manieră specială care are semnificaţie pentru el. elaborată ele Grupul de Studii Comportamentale din cadrul FBI. Vezi psihopatul sexual. introvertite. de obicei. şi a cercului dc prieteni etc. James Brussel . El este pc deplin conştient dc gravitatea criminală a actului său şi este încrezător în abilităţile sale în confruntarea cu ancheta poliţiei. cu sediul la Academia FBI în Quantico. dc exemplu chelneriţă sau muncitor în service care era nevoit să călătorească singur în noapte? 4. de obicei străini. a rectului. Această acţiune este spontană.comportament primitiv. „Cine este decedatul?". Infractorul este considerat sociabil şi foloseşte abilităţile verbale pentru a-şi manipula victimele şi a prelua controlul asupra lor. iescris ca un incompetent din punct de vedere sexual şi nu arc relaţii sexuale în adevăratul sens al cuvântului.6. trăieşte fie singur. cu implicaţii sadice şi impulsive? Nimeni nu acţionează fără motivaţie. crima pare să fie lipsită de motivaţie sau bizară? Ori omuciderea este opera unui psihopat. pe care îl poate folosi pentru a retrăi cvenimcnntl sau pentru a-şi continua fantezia. a gâtului.4. Examinarea oricăror relaţii. este bazată pe studii şi cercetări ale Grupului de Studii Comportamentale.5. Provocarea investigativă a anchetatorului este descoperirea acestei logici perverse şi aparent iraţională şi aplicarea acestei informaţii în caz. cunoştinţe şi factori de risc pot furniza un indiciu la scenariul „Cine ar fi putut să o facă?". aşa cum este ca legată dc fenomenul infracţiunilor premeditate şi nepremeditate. (Vezi Rîmaru Ion şi Ursachc Ion. Infractorii organizaţi (cei care îşi premeditează acţiunea) şi infractorii neorganizaţi (cei care nu-şi premeditează acţiunea) Delimitarea între organizat (premeditat) şi neorganizat (nepremeditat). Este. de multe ori va dezvălui posibila motivaţie a ucigaşului. in general.u\ zonă geografică. 2. Infractorul acţionează impulsiv sub slres şi. în zona Braşov-Prcdeal perioada 1970şi 5 tentative) . Motivaţia din spatele actului este un considerent important. Locul morţii şi locul crimei coincid. Este probabil. Fantezia şi ritualul suni importante pentru acest tip de personalitate. va selecta o victimă din propria . a gâtlejului şi a feselor este făcută deoarece aceste părţi au o puternică semnificaţie sexuală pentru el. fie cu o rudă. şi de obicei nu există nici o încercare de a ascunde cadavrul. singuratic. Mutilarea organelor sexuale. luându-şi victima prin surprindere. cu acumulări tensionale în sfera ?ulsiomil-scxuală şi rapnisuri violente exteriorizate biociclic: viol şi jaf cu moartea victimelor). este metodic şi viclean. Acolo poate fi o dovadă a eviscerării. Resslcr şi cu alţi membri implicaţi în acest proiect. El nu posedă un vehicul şi evită oamenii.). Automl face probabil acest iucru pentru a lua „peste picior" poliţia sau pentru a preveni descoperirea lui prin transportarea înlr-un loc unde poate fi bine ascuns. interviuri personale cu agentul supervizor Robert K. mutat dc la locul crimei. a fost victima un lucrător întârziat. Crima este dc obicei comisă în afara zonei unde locuieşte sau lucrează. Controlul sexual asupra victimei joacă un rol important în scenariul său. poate furniza suport legal autorităţilor. 2. precum şi pe experienţele personale de criminalist practician ale lui Vemon J. Infracţiunea nepremeditată (predilect finalizată de psihotici) Infractorul care nu îşi premeditează crima arc de obicei. cu care arc ceva trăsături comune. Centrul Naţional pentru Analiza Crimei Violente (National Center For The Analysis Of Violent Crime). este de multe ori repetitiv. în care caz. Potrivit dr. inteligenţa peste medie. Comportamentul uman. agresorul acţionând brusc în afara fanteziei sale nu are un „plan dc joc". El este excitat de cruzimea actului său şi poate declanşa torturarea victimei. O logică şi chiar o raţiune ascunsă există în spatele a ceea ce el a făcut sau cum a făcut. Aceasta este o metodă pentru nebunia lor. amputării şi/sau vampirism. nu se gândeşte că poate fi prins4. autorul dând dovadă dc mobilitate şi călătoreşte mai mulţi kilometri decât o persoană obişnuită. îşi aduce propria armă. Oricum. a sânilor femeilor. Virginia.psihiatru criminalist -„chiar şi actele unui nebun au un oarecare tip dc logică. necăsătorit. trebuie ţinut minte că „lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi". de cele mai multe ori. Infractorul care nu premedilează crima utilizează stilul de atac „fulger". El are dificultăţi în a stabili relaţii tnterpcrsonale şi este descris ca un inadaptat social. Agresorul dezorganizat. Identificarea victimei este crucială în determinarea victimizării. crima este „crimă cu autor necunoscut"? A avut decedatul o ocupaţie cu risc mare (prostituată)? A fost victimă fugar sau autostopist? Sau. care a acţionat în(3 omoruri scrie 1972. de obicei. De exemplu: Cu cine trăia victima? Cine a fost ultimul în compania victimei? Face impresia că victima îl cunoştea pc atacant? Care este statutul social curent al victimei? De ce a fost selectată această victimă în mod deosebit? Face impresia că. Investigarea „background"-ului victimei (a trecutului. criminal în Ursachc Ion. de obicei. cum ar fi: analize sau alte servicii ce pot fi utile în anumite tipuri de crime. Arma crimei este adeseori lăsată la locul faptei. în general. structuri inhibate. Informaţia prezentată aici. oricât de sălbatic. în imediata vecinătate a locului crimei. câteodată. Cadavrul este. Locul crimei va fi dezorganizat. A fost o ceartă între îndrăgostiţi? Sau este un agresor psihotic. O investigare criminalistică se poate dovedi a fi o bună strategic investigativă în cazurile care relevă unele tipuri de personalitate aberantă. iar crimele lui sunt bine gândite şi cu atenţie plănuite. pe care el îi poate controla (fie prin manipulare sau dominare). Probabil că urmăreşte reportajele dc ştiri privind crima şi frecvent poate lua un obiect personal al victimei. Un anchetator criminalist. Natura actului şi tipul de persoană care ar fi putut să comită un anumit tip de act sunt clemente importante în scenariul „Cine ar fi putut să o facă?". a grupului social din care face parte. El evită să lase dovezi în urma sa şi. deşi imprevizibil. nesoeiabilc. inteligenţa sub medic. poate atinge un nivel de cunoştinţe pe care îl poate aplica în fiecare investigare. Alte acte sexuale sadice sunt îndeplinite după moartea victimei. Infracţiunea premeditată (predilect finalizată de psihopatul sexual) Infractorul care îşi premeditează crima are.

Vcmon J. prietene/prietene. -Deviantă sexuală orientată către atac. prieteni/prietene. Gebertlt împarte crimele dc natură sexuală în patru categorii distincte: -Violenfa interpersonală orientată către dispute si atacuri. . şi chiar rude de sânge.7. Clasificări Bazăndu-se pe experienţa sa de detectiv criminalist. o victimă poate muri din cauza şocului sau a altei traume. în cazul violului. Atacul cu viol şi/sau sodomia Astfel de omoruri dc naniră sexuală pot fi înlăptuite pentru înfrângerea victimei şi/sau mai mult pentru un atac sexual. dc asemenea. întâmplător Victima esle aleasă brusc. cauzând asfixia. religiozitate) DIFERENŢE PSIHOCOMPORTAMENTALE ÎNTRE CRIMINALUL ORGANIZAT ŞI CEL NEORGANIZAT (perspectiva modului dc operare . PROFILUL PSIHOCOMPORTAMENTAL CARACTERISTIC AL CRIMINALULUI ORGANIZAT ŞI AL CELUI NEORGANIZAT Organizai Scor ridicat ai inteligentei Competenţă socială Calificare profesională Competenţă sexuala Statul social ridicai Loc de muncă stabil (tatăl) Educaţie inconseventă în copilărie Tip controlat în timpul comiterii faptei Consum de alcool Stres situaţional (agitaţie) Trăieşte cu un partener Mobilitate mare (maşină bună) Urmăreşte crima (în presă) Işi poate schimba locul de muncă/oraşul Neorganizat Scor scăzut al inteligenţei Inadecvat social Necalificat Incompetent sexual Statut social scăzut Fără loc de muncă (tatăl) Educaţie dură în copilărie Tip anxios Consum minim dc alcool Stres situaţional minim Trăieşte singur Trăieşte sau lucrează în apropierea locului crimei Interes minim faţă dc eveniment Schimbare semnificativă de comportament (abuz tle droguri/alcool. şi/sau multiple tăieturi şi înjunghieri.22 Orice tip de întrebări similare trebuiesc puse şi răspunsurile depind dc scenariul prezent la locul crimei. încearcă să distrugă victima prin depersonalizarea cadavrului. fiind ţinută strâns. -Crime în serie. Violenţa interpersonală Cel mai comun tip dc crimă de natură sexuală este acela generat dc violenţa interpersonală. Pe măsură ce se verifică „background"-ul şi relaţiile victimei. Păstraţi-vă mintea deschisă. această moarte va apărea a fi altceva decât o crimă legată dc sex. Dc exemplu: poliţia poate fi chemată într-un loc unde un bărbat sau o femeie este găsită complet îmbrăcată şi împuşcată în cap în stilul „execuţie".ecuaţia interpersonală în cuplul penal victimă-agresnr) Organizai Plănuieştc atacul Victima/locul este necunoscut Personalizează victima Controlează conversaţia Locul crimei reflectă pierderea controlului Caută victime docile Constrânge victima Viol agresiv înainte de moartea victimei Cadavrul este ascuns Arma/urme absente Transportă cadavrul Neorganizat Atac spontan Victima/locul este cunoscut Depersonalizează victima Conversaţie minimă Locul crimei este neîngrijit. prieteni/prieteni. Moartea poate să nu apară ca fiind motivată de sex. cu violenţă Constrângere minimă Actul sexual după moartea victimei Cadavrul este lăsat la vedere Amia & urme prezente Cadavrul rămâne la locul crimei 2. în plus faţă de brutalitatea atacului. -Viol şi/sau sodomie orientate către atac. moartea poate fi provocată intenţionat. La începui. Leziunile cauzate dc forţa brută pot fi prezente când ucigaşul a încercat să-şi bată victima pentm a o supune. Intenţia făptaşului este atacul sexual şi nu crima. Acest lucru se poate evidenţia în cazul copiilor sau persoanelor vârstnice. Ceea cc poate apărea că este opera unui psihopat. 2. De multe ori o soluţie simplă sau motivată este întunecată de ceea ce i s-a făcut cadavrului sau de felul cum a fost schimbată scena crimei. unele dintre ele putând fi făcute post-mortem. Crimele pol. sub circumstanţe emoţionale. mutilare facială. de multe ori se dovedeşte a fi acţiunea unui amant înfuriat sau soţ care. o nouă posibilitate se poale prezenta.8. crimă generată de impulsul sexual. dar după examinarea circumstanţelor. cu scopul dc a înăbuşi ţipetele victimei. sodomiei sau atacului homosexual . a clementelor dc furie. ură. în special. Acestea includ soţi/soţii. Aceasta. nu trageţi concluzii pripite. bărbaţi/femei. Victima 5 poate fi sufocată sau strangulată prin astuparea gurii şi nasului. rezultată în urma înfrângerii rezistenţei victimei de către agresor. în special când ele sunt legate de comportamentul uman şi sexualitatea umană. implica şi o a treia persoană. 2. Infractorul poate fi homosexual sau heteroscxual şi intenţia poate fi viol sau sodomie forţată.9. Aceste cazuri pot fi extrem de brutale. sc poate releva adevărata motivaţie. când ucigaşul îi este cunoscul victimei. de obiei. moartea. în uncie cazuri. cum ar fi un iubit/iubită părăsit. supărare sau răzbunare.

Unii criminali în scrie sc întorc Ia locul crimei sau la locul unde a fost descoperit cadavrul. Criminalii în serie au fost descrişi ca inteligenţi. în schimb. fără a putea percepe gravitatea şi cruzimea actelor lor. specialist drept truc îndeletnicirea Nicolac şi Slroe Adrian (ambii în ştiinţe oculte). Ei sunt de obicei psihopaţi sexuali care au o criminalitate profundă şi sunt. fie ca să facă neidentificabilc rămăşiţele cadavrului. în general. •/ . este obsedat de un fel dc fantezie perversă. ucigaşul care. când se iveşte posibilitatea. au fost precedate de delicte „obişnuite" (voayorism. potrivit studiilor făcute dc FBI. un ucigaş în serie condamnat. este un individ nesigur. Anchetatorii criminalişti confruntaţi cu omoruri dc natură sexuală ar trebui să se preocupe. asasiniiPresa a fost citită cu asiduitate dcIon şi loan în func|ic dc cele către Gavril lui corpurile delic. Nu există nici un tratament pentru a vindeca un psihopat sexual sadic care devine un criminal în serie12. în timpul crimelor. homosexuali şi prostituate. depinzând de informaţiile examinate ca şi de faptele crimei. în primul rând. şi un număr de articole şi cărţi sunt disponibile acum pe marginea accsUii subiect.11. Luchian Mihalea rechizitorii distrugând arhiv. Mulţi agresori au declarat că sub influenţa alcoolului sau a drogurilor. Notă T.10. Mulţi criminali în serie au o fascinaţie pentru procedurile poliţiei: unii chiar au lucrat ca ofiţeri de poliţie sau gardieni publici şi îşi folosesc această experienţă ca să evite identificarea. fie intră în panică. atrăgând femei cursele singure. fie să retrăiască evenimentul. 2.23 Aceste tipuri dc cazuri. Mulţi criminali în seric au declarat că au fost abuzaţi în copilărie. în mintea lui el şi-a plănuit actul şi are „controlul complet". (La seminarii se studiază autor). 7. că sunt patru categorii distincte dc crime de natură sexuală: . Pascu criminali în serie . Acţiunea ar trebui să se concentreze pc această pistă a investigaţiei si pe cercetarea dosarelor pentru delicte similare comise în trecut dc cineva. Mulţi agresori au fost identificaţi sub influenţa alcoolului şi drogurilor. ceea ce are tendinţa de a le exacerba fanteziile sadice". sau poate folosi aceste înregistrări pentru a teroriza viitoarele victime. Ucigaşul. Calea investigaţiei ar trebui. Culcea demonstrată de comportamentul biociclic al psihopatului sexual Rimam Ion. de unde nimic nu mai contează 10. totuşi. De multe ori ei folosesc un truc ca să rămână singuri cu victimele lor. descris ca „zona de confort": un loc unde ei îşi pot controla victimele. Apare evident faptul că ei trebuie să ucidă mult mai des pentru a-şi satisface plăcerea pe care 8. în special un criminal în serie. 6. Mulţi criminali în scrie au fost prinşi accidental. autor). la documentaţianoapte". urme de masftirbare (care pot furniza grupa sanguină a suspectului). Vezi 1988. Dc multe ori. 9. Cei mai mulţi ucigaşi. care îşi aşteaptă pedeapsa cu moartea în Florida. ei se vor masturba asupra victimei şi se vor angaja în mutilare post-mortem. fie să mutileze mai departe. Studenţii . Geberth. de la zile la săptămâni sau luni. în seminarii psihologice ale cu se vor aprofunda omorurilor particularităţilehomosexuali. criminalul este rareori psihotic. fie ca să evalueze investigaţia.. este o personalitate dezorganizată. cadavrul. . • „ . Devianţa orientată către atac Crima născută din dorinţele sexuale orientate către atacul deviant şi sadic se distinge faţă dc alte omoruri de natură sexuală prin implicarea mutilării. Cu toate că mulţi criminali în serie au fost cunoscuţi că au întreţinut relaţii sexuale normale cu o femeie iniţial în viaţa lor. vagabonzi. dr. Din punct dc vedere raţional. va tortura victima până la moarte. o obţin săvârşind acest act. fie ca să tachineze poliţia cu indicii suplimentare. Aceştia se bucură dc publicitatea crimelor lor din acelaşi motiv. in primul rând. Crimele în serie sunt considerate de unii psihologi ca reprezentând ultima extensie a violenţei. urme de anvelope dc maşină sau urme de paşi. Acest tip dc criminal nu se opreşte niciodată din ucis. capabili să călătorească kilometri întregi în căutarea victimei „potrivite". arătoşi. Vcmon J. Recentul mini-serial NBC „Străinul Precaut"(Thc Deliberate Strangcr") a fost bazat pe exploatarea deviaţiei lui Ted Bundy.câte trei victime).crimina în serie (folosea criminalii losif «Hary» dc vrăjilor. în cazul unui ucigaş psihotic. iar în cazul unui ucigaş psihopat. nu pot participa la acţiuni sexuale cu victimele lor (cum ar fi penetrarea penisului). în unele cazuri. Criminalii Butoi -în pers. în general. că el ucide pentru că îi place să ucidă. . care arc o semnificaţie sexuală pentru el. în sinteză reţinem. arhiv. în ciuda aparenţelor exterioare. copii. foloseau drept prilejore târzii taxi-party. Oricum. aşadar. şmecheri. 8 Un criminal în serie. de obicei. Butoi „Acest camclconic» ainvestigat in -excelent de «potenţial fost ilustrat decursul anilor. fie devine atât de implicat în fantezia lui încât scapă din vedere faptul că lasă urme. ei chiar nu au nici un fel de relaţii satisfăcătoare cu cineva. care să fie vulnerabilă şi uşor de controlat. încântători şi. acesta poate sugera că el ucide din cauză că psihoza lui îl împinge să ucidă. frecvent. Din experienţa lui Vernon J. unde poate fi urme dc sânge mânjit pe cadavru (ceea cc înseamnă că poate fi sânge şi pe ucigaş). atac post-mortem asupra organelor genitale (masculine şi feminine). Victimele lor pot fi femei. Geberth sugerează pc baza studiilor FBI şi a experienţei personale. înainte de a păşi mai departe în ipotezele complicate ce Ic prezintă fiecare caz. până nu este prins şi încarcerat în închisoare pe viaţă. Unii dintre ei chiar s-au strecurat singuri în investigaţie. respectiv studenţi: comise între agresiv provocat dc gelozie (vezi efectele catharsisului 2. pers. obiecte personale ale ucigaşului lăsate în urmă. el ia o „amintire" de la victima lui. EI nu are nici o putere până nu are victima sub controlul său. în terminologia psihiatrică. El este excitat de cruzimea actului său şi. mai ales pe terenul lor. El se simte în siguranţă în acea superioritate temporală. 5. Galaţi.e. îşi perfecţionează continuu acest truc şi au o iscusinţă stranie în recunoaşterea potenţialelor victime . crimele în scrie sunt acte complet iraţionale. pe măsură ce deveneau mai îndrăzneţi în urmăririle lor şi mai indiferenţi faţă dc risc. Aceste pauze de timp între omoruri sunt denumite şi ca perioade dc „calmare"7. au trăit stări ireale. recent eliberai din închisoare. Ei sunt înlr-o stare de automulţumirc până la un punct. în mod cert. în legătură cu realitatea. cum ar fi: îndepărtarea sânilor femeilor. Omuciderile unui criminal în scrie au tendinţa să crească pe măsură ce trece timpul. de mamă sau dc un părinte/bunic. criminalul se va întoarce la locul crimei. şi fără a putea avea o explicaţie logică a faptelor lor. şi poate chiar amprente digitale lăsate la locul crimei6. criminalul în serie simte o mare plăcere în exercitatea pulerii şi a controlului asupra victimei. dc tehnica dc documentare şi conservare a probelor. să stabilească dacă au fost sau nu au fost şi alte cazuri care să implice un mod dc operare asemănător. telefoane obscene) sau alte delicte sexuale incluzând violuri sau sodomii. un criminal în serie poate fi clasificat fie ca psihotic sau psihopatie. exhibiţionism. Ei urmăresc probabil îndeaproape evenimentele în ziare şi au acea satisfacţie conştientă că au învins poliţia9. cum ar fi un sân. pers. Totuşi. Orice mutilare a victimei va fi făcută fie ca să şocheze autorităţile. dc obicei. fermecători. pe care le poate folosi pentru a-şi spori fantezia atunci când nu are o victimă „cu care să se joace". care de obicei acţionează sub inspiraţie de moment. Crima în serie Crima în serie reprezintă uciderea dc victime disparate în timp. criminal în scrie (5 Dumitru (T. de obicei un obiect personal sau chiar o parte din corpul victimei. în care victima nu a fost ucisă. Ei sunt indivizi mobili. seniinarii analiza de caz excelent cfectuală de col. între ele.). (Vezi (Păun aflate Florca). în momentul crimei. De exemplu: cadavrul este dc obicei lăsat la locul atacului. incluzând puterea vieţii şi a morţii. Ei sunt cunoscuţi ca nişte obişnuiţi ai poliţiei şi trag cu urechea la conversaţiile de pe marginea cazului. A fost exercitat mult interes asupra fenomenului dc crime în serie. actul sexual fiind secundar. Puia pe care i-am . din integrală a cazurilor arhiv. ţipetele de durere ale victimei sale.seric sunt extrem dc Excelent manipulativi şi sunt deseori capabili să „vorbească" victimelor lor. introducerea dc obiecte în cavităţile trupului victimelor lor şi posibila antropofagie (consumul de came umană).vor aprofunda la dublul sasinat cazul „Gladiolo". Criminalul poate înregistra pe casete.

......... permiţând o fundamentare realistă a măsurilor generale şi speciale orientate către prevenirea şi combaterea manifestărilor antisociale.................................................................. Vezi Butoi N........... V................ Jung.................................... Concepte........ sub toate aspectele sale...... dc obicei............. 60 3..................................... G. .............Particular ităţile psihologice ale diferitelor categorii dc infractori............... Ed.. Bucureşti..................................... 62 3............. 49 3.. 59 3....... factori conjuncturali.. în care primează ideea dc recuperare socială a infractorului......................... II personale......................Personalit atea infractorului recidivist ...................experienţa FBI/Ş..................... 1............... evidenţierea cât mai exactă a cauzelor care au determinat comportamentul lor antisocial constituie cerinţe esenţiale pentru conturarea programelor terapcutic-rccuperative din cadrul instituţiilor corecţionale.......... nu sunt soluţii simple....... justiţia in evoluţia ei tinzând.................. cărora societatea nu le-a găsit remedii propice...U.sursă orientativă in conturarea de versiuni... ......................Psihologia judiciari............... în orice caz.... 58 3............................ constă în analiza modului în care personalitatea infractorului (inteligenţa............. care in mod obişnuit acţionează raţional........ în ultimă instanţă...... incluzând analiza profilelor şi analiza computerizată a agresiunilor similare... 57 ' 3.............. Strategii preventive şi de contracarare a victimizării ............... integral......8..........Conceptul de personalitate în psihologia judiciară.............................Având de judecat omul......................................................8... magistratul trebuie să-l privească din perspectiva persoanei......1.................... singura care poate echilibra periculozitatea şi riscul evidenţiat de criminalii Cap..................Compone ntele personalităţii ......... T................ Conceptul de personalitate este esenţial pentru o justiţie cc se fundamentează pc adevăr.. pedeapsa este impusă infractorului..8........................atacul legat dc violenţă şi/sau sodomie.1....... Elementele pozitive ale personalităţii vor putea conduce spre o pedeapsă mai uşoară.... prin intervenţie preventiv-ofensivă eficace.. " 3........ afectivitatea........2................ particularităţi................................................... III ...... tipologii.....................6..............Tipuri de personalitate..... scurte extrase.......... Aceasta se poate întinde dc la analiza criminalistică sofisticată furnizată dc Centrul Naţional dc Analiză a Crimelor Violente (National Ccnter For The Analisys of Violent Crimcs)......... Cup lul penal victimă-agresor (identificarea agresorilor şi autoprotecţia victimală) .........4................................... funcţiile acuzării şi apărării pentru că..................2. Personalitatea infractorului este fondul pc care trebuie să se încrucişeze................................... Toate patru sunt supuse unui set standard dc tehnici dc investigaţie............ folosindu-se un număr de practici invesligative.... prelucrări Şansa................ O analiză strict psihologică a actului infracţional............ colectivă cpt................................ 53 3..uciderea legată de porniri şi dorinţe sexuale......... nici proceduri standard sau explicaţii care să justifice motivaţia pentru o persoană care comile un omor de natură sexuală.............. insă.... deschide largi perspective explicaţiei ştiinţifice a mecanismelor şi factorilor cu rol favorizam.opera -comunaselectiv.... acestea generând..............Trăsăturil e personalităţii................................ Psihologia victimei ....Personalitatea infractorului (Particularităţi tipologice... operaMitrofan........ în fiecare din aceste categorii există elemente de sexualitate umană şi dc deviaţie sexuală............... 59 3..... tipologii................ T........5.. ......Tipologia lui C... 60 3......... în cadrul duelului judiciar..... fi iraţional........... Oricum................................ ipoteze şi cerc dc bănuiţi............ 12....................... până la o simplă culegere dc date din cartierul unde a avut loc crima ......trecerea la act -Cuplul penal victimăagresor) 3...................................................1................. 3.......... iar efectele sale sunt condiţionate de această personalitate..................... Cercetările modeme consacrate psihologiei actului infracţional sunt în mod constant pluridisciplinare.............. nu o dată...............Valoarea tipologiilor............violenţa interpersonală legată de dispute şi atacuri... de multe ori automat...7.................. Butoi: „Părere pcpedeapsa capitală........... De aceea justiţia îşi racordează activitatea la serviciile psihologiei judiciare..habitat conjunctural -act infracţional1 (Cuplul penal victimă-agresor) ....................................A.......... Zdrenghea.. ............. pc când cele negative vor trebui înfrânte printr-o pedeapsă mai aspră................ situaţia declanşatoare .............3.... săvârşirea şi în atitudinea postinfracţională......... Exislă şi situaţii în care pedepsele sunt insuficiente.. • La fiecare tip se aplică o anumită strategie legală....... ştiinţă şi dreptate................ Cercetarea complexă a fenomenului infracţional..............2........ să reducă şi să Îngrădească din ce in ce mai mult potenţialul de irafionalilate criminogenă a flintei umane..... 1992 ........ Capitolul III 65 65 67 Personalitate .......... opiniind pentru care o împărtăşesc A................................................................. N.......... 3.........24 ....... particularităţi Diagnosticarea cât mai corectă a profilului psihocomportamental al infractorilor-....5.............. Scopul este de a identifica motivaţia şi apoi a căuta să sc realizeze investigaţia folosind fiecare mijloc disponibil........................crime în serie.. fenomenul recidivei sau al obişnuinţei infracţionale... motivaţia şi voinţa) se manifestă în pregătirea.......1.............5... Concepte.................

dezaprobarea tacilă sau experimentată a celorlalţi. Studiindu-se diferite categorii de infractori sub aspectul particularităţilor psihologice. duce la mobilizarea excesivă a resurselor fizice şi psihice. pentru momentul dat. Labilitatea este trăsătura personalităţii care semnifică fluctuaţia emotivităţii. 1992). iar comportamentul este o reacţie atipică. sunt clemente a căror educaţie s-a realizat în condiţii neprielnice şi în mod ncsatisfăcător. salturi nemotivate dc la o extremă la alta. Inadaptaţii. insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv. cei greu educabili. Arbuthnot (1987) concluzionează faptul că acesta este centrat pe prezent şi nu discriminează cert delicventa dc nondclicvenţă. Toate acestea îi determină un anumit tip dc comportament disfuncţional. Imaturul afectiv recurge la comportamente infantile (accese de plâns. plănuieşte şi execută totul ferii dc tichii oamenilor. ca atare. instabil emoţional. consideră că are întotdeauna şi în toate situaţiile dreptate. in general. Atingerea intereselor personale. etiologic. generând simultan surescitarea subcorticală. tentativa dc omor. în diferite ocazii nefavorabile. de aspectul normal al vieţii. Infractorul apare ca un individ cu o insuficientă maturizare socială. iar în cazul infractorilor la comportamente de lip inferior orientate antisocial. scopuri) care declanşează trecerea la actul infracţional ca atare (Banciu. dc unde sc recrutează întotdeauna devianţii. Anumiţi excitanţi din mediul ambiant exercită asupra lor o stimulare spre acţiune cu mult mai mare ca asupra omului obişnuit. Imaturitatea afectivă asociată cu imaturitatea intelectuală predispune infractorul la manifestări şi comportamente antisociale cu urmări deosebit de grave. ci înseamnă o capacitate redusă dc a stabili un raport raţional între pierderi şi câştiguri în proiectarea şi efectuarea unui act infracţional. cu urmări antisociale grave. J. agresivitatea şi indiferenţa afeclivă. violul. Duplicitatea comportamentului. ci tot timpul. la reacţii disproporţionate. a deprinderilor şi practicilor antisociale însuşite. al omului cu preocupări de o altă natură decât cele ale „specialităţii" infracţionale. Acolo unde nivelul socio-cultural al părinţilor nu este suficient dc ridicat. Complexul de inferioritate incită adesea la comportamente compensatorii. Este o stare pe care infractorul o resimte ca un sentiment de insuficienţă. de incapacitate personală. un anumit mod dc a acţiona şi reacţiona în spaţiul psihologic. acţiunile individului fiind astfel imprevizibile. Autoagresivitatca constă în îndreptarea comportamentului agresiv spre propria persoană. îndeosebi a celor morale etc. nemijlocit şi univoc asupra individului. specificităţi ale căror rădăcini sc află în mică măsură în clementele înnăscute ale personalităţii şi în cea mai mare măsură în antecedentele sale. Datorită experienţei negative. Instabilitatea emoţională presupune o insuficientă maturizare afectivă. trecerea la comiterea infracţiunii efectuându-se în condiţiile unei prudenţe minime faţă dc pragurile de toleranţă a conduitelor în fapt (Bogdan şi colab. şi ai autorităţilor. Imaturitatea afectivă. dc la abţinere (toleranţă la frustrare) şi amânare a satisfacţiei până la un comportament agresiv. El joacă rolul omului corect. Este evident că orice infractor este un inadaptat din punct dc vedere social. Aceasta constă în incapacitatea infractorului de a prevedea pc termen lung consecinţele acţiunii sale antisociale. Atunci când nu-şi realizează scopurile propuse devine invidios şi susceptibil. Pinatel (1971) arată că la majoritatea marilor delincvenţi există un nucleu al personalităţii ale cărui clemente componente sunt: egocentrismul. atacă cu virulenţă. agresiv şi violent. a „vieţii duble". Acţiunea infracţională reprezintă. recompense. ■maturitatea intelectuală nu sc suprapune cu rata scăzută a coeficientului de inteligenţă (IQ). Egocentrismul reprezintă tendinţa individului dc a raporta totul la cl însuşi: el şi numai el se află în centrul tuturor lucrurilor şi situaţiilor. activitatea instanţei corticale dc comandă a acţiunilor. infractori.joc" artificial îi denaturează actele şi faptele cotidiene. scopuri. inconstant. ceea ce îi permite comiterea unor acţiuni atipice cu caracter antisocial sau disocial. Nu are o atitudine consecventă faţă de problemele reale şi importante. ceea cc conferă un caracter atipic reacţiilor acestora. cinstit. elaborat pe linie socială. individul fiind robul influenţelor şi sugestiilor. unde nu există condiţii.) pentru obţinerea unor plăceri imediate. ci prin filtrul particularităţilor sale individuale. o accentuată deschidere spre influenţe. Exislă ipoteza că infractorul este strict limitat la prezent. în istoria personală. Sensibilitatea deosebită. crize etc. în loc să-şi reconsidere poziţia. Cele mai cunoscute forme de agresivitate sunt: autoagresivitatca şi heteroagresivitatca. Accsl . indiferent de consecinţe. Conştient de caracterul socialmente distructiv al actului infracţional. conducând la devianţă şi apoi la infracţiune. Toate acestea duc la lipsa unei capacităţi dc autoevaluare şi de evaluare adecvată. labilitatea. îşi minimalizează defectele şi insuccesele. minore şi uneori nesemnificative. exprimându-se prin automutilări. care nu se maschează numai Tudorel Buloi loauaTeodora Butoi în perioada în care comite fapta infracţională. <c pun implicit bazele unei inadaptări sociale. Este un individ care nu este capabil să recunoască superioritatea şi succesele celorlalţi. predominând principiul plăcerii în raport cu cel al realităţii. se crede permanent persecutat. Infractorii reacţionează diferenţiat la situaţiile frustrante. satisfacţii etc. dominator şi chiar despotic. . Infractorul sc prezintă ca o personalitate deformată. de tensiune) care dezorganizează. atipic. Cei puternic frustraţi au tendinţa să-şi piardă pe moment autocontrolul acţionând haotic. Pe această bază sc încearcă să fie puse în evidenţă atât personalitatea infractorului. duplicitatea infractorului este a doua lui natură. inconstanţă în reacţii faţă de stimuli. Complexul de inferioritate. infirmităţi reale sau imaginare fiind potenţate şi dc către dispreţul. observă. Complexul de inferioritate apare în urma unor deficienţe.25 Factorii psihologici nu acţionează direct. Frustrarea. Constă in decalajul persistent între procesele cognitive şi afective. slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare. făcându-1 uşor depistabil pentru un bun observator. Această instabilitate este o trăsătură esenţială a personalităţii dizarmonic structurată a infractorului adult sau minor. iar atunci când greşeşte. Anamnczele făcute infractorilor arată că. Atitudinile antisociale care rezultă din influenţa necorespunzătoarc a mediului duc la înrădăcinarea unor deprinderi negative care. tâlhăria. priceperea sau preocuparea necesară educării copiilor.. aceştia provin din familii dezorganizate (părinţi decedaţi. Pc infractor îl caracterizează lipsa unui sistem dc inhibiţii. îşi maximizează calităţile şi succesele. pot fi actualizate. Datorită dezechilibrului psiho-afectiv. Imaturitatea intelectuală. alcoolici). imaturitatea afectivă duce la o rigiditate psihică. capriciozitatea şi. Este o stare emoţională resimţită de infractor atunci când este privat de uncie drepturi. infractorul este un individ instabil din punct de vedere emotiv-acţional. a educaţiei deficitare primite în familie. este lipsit de o poziţie critică şi autocritică autentică. cum ar fi: omuciderea. acordând o mică importanţă viitorului. Egocentricul nu este capabil să vadă dincolo dc propriile dorinţe. în majoritatea cazurilor. Inadaptarea socială. infractorul lucrează în taină. o latură unde traumatizarca personalităţii sc evidenţiază mai bine decât pe planul componentei cognitive. care intră in conflict cu cerinţele sistemului valorico-normativ şi cultural al societăţii în care trăieşte. îi formează infractorului deprinderi care îl izolează tot mai mult dc societate. interese. divorţaţi. tentative de sinucidere sau chiar sinucidere Heteroagresivitatca presupune canalizarea violenţei spre alţii. unde nu se dă atenţia cuvenită normelor regimului zilnic. cât şi mecanismele interne (mobiluri. 1983). vătămarea corporală etc. motivaţii. în modul dc a rezolva situaţiile conflictualc care apar mereu în acest spaţiu. un clement care în reacţiile sale trădează discontinuitatea. manifestându-se prin forme multiple. în special. este nerealist. Necesitatea tăinuirii. la lipsa de obiectivitate faţă de sine şi faţă de alţii. Instabilitatea emotivă face parte din stările de dereglare a afectivităţii infractorilor care se caracterizează prin: lipsa unei autonomii afective. Reprezentând o dominantă puternică a personalităţii. în favoarea celor din urmă. neputând să-şi inhibe pornirile şi dorinţele în faţa pericolului public şi a sancţiunii penale. care consideră că i sc cuvin sau când în calea obţinerii acestor drepturi sc interpun obstacole Frustrarea este resimţită în plan afectiv-cognitiv ca o stare de criză (o stare critică. s-a reuşit să se stabilească anumite caracteristici comune care se regăsesc la majoritatea celor care încalcă în mod frecvent legea: Instabilitatea emotiv-acţională. cu deficienţe dc integrare socială. un simptom dc inadaptare. Agresivitatea apare atunci când individul este împiedicat să-şi satisfacă dorinţele şi se manifestă printr-un comportament violent şi distructiv.

Luând în considerare unicitatea oricărui act infracţional. cu mici variaţii pe acelaşi moliv fundamental. Legătura strânsă dintre indiferenţa afectivă şi egocentrism constă în faptul că infractorului îi este străin sentimentul vinovăţiei. care se relevă ca o constantă a personalităţii infractorului. . spre vagabondaj şi aventuri. De obicei. cât şi la nivel metodologic. 3. de fapt o abordare cu pronunţat caracter sinergie 4. cuprinzând acele elemente care sc pot desprinde din analiza trăsăturilor fundamentale ale unui număr mare dc infractori. investigările biogenetice având ca premisă rolul factorilor ereditari în structurarea personalităţii. precum şi stilul educaţional adoptat în cadrul acestei microstructuri. Acestea sunt principalele motive pcnlru care şi în psihologia judiciară ca şi în criminologie se operează cu conceptul dc personalitate. fapt ce contrazice teoria despre inteligenţa nativă. pag. esenţială). -Ed.. o continuă stare dc irascibilitate. al culpabilităţii. în urma obişnuinţei dc a fi mereu în pericol. 9. Dragomirescu. îi împrumută o atitudine de totală nepăsare faţă dc propria-i soartă. Aceste componente ale personalităţii infractoare se pot întâlni şi la celelalte persoane (ncinfractori). conştient. provoacă la ei o stare dc continuă nelinişte. conţinutul lor se îndreaptă spre acţiuni conflictuale în raport cu societatea. pentru reconstituirea structurii personalităţii delincventului şi a modului în care au fost soluţionate şi. 5. Referindu-ne Ia un autor român. profesorul Virgil Dragomirescu. fiind una din principalele carenţe ale procesului socializării. Cu toate acestea. afectivitatea şi voinţa. indiferenţă în urma tensiunii continue. productivă. Dragomirescu. dc asemenea. îl fac pe infractor indiferent faţă de viitor. lipsa unor valori etice către care să tindă. infractorul este incapabil din punct de vedere psihic să desfăşoare o muncă socială susţinută. Trăind în conflict cu societatea şi acţionând mereu împotriva ei. inventivitate. Analizând modul lor dc lucru. orgolioşi. prin succesele obţinute in activitatea infracţională devin încrezuţi. am realizat în final o sinteză privind implicaţiile complexe ale comportamentului deviant încercând discutarea motivaţiei în psihosociogeneza conduitelor deviante"6. în ansamblu. fundamentată exclusiv pe cerinţele determinării conţinutului juridic al infracţiunii. constituind resortul care îl împinge spre acţiune. 4.Psihosociologia comportamentului deviant. spre acţiuni antisociale. 1976. măiestria lor poate oglindi uneori ingeniozitate. nu au consistenţa şi frecvenţa întâlnită la infractori. lipsa unor preocupări susţinute care să dea un scop mai consistent vieţii. radiologice. în variantele sale). autorul îşi respectă afirmaţia din introducere în care spunc:„Argumenlarea observaţiilor şi concluziilor noastre. a individualităţii şi personalităţii distincte a oricărui infractor. reprezintă de fapt insensibilitate. ca nu mai este suficientă pentru criminogeneza şi funcţiile sale principale: cunoaşterea cauzelor criminalităţii în general şi în mod individual pentru fiecare infracţiune. Idem. Agresivitatea ocazională se caracterizează prin spontaneitate şi violenţă. 8. fie de exercitarea unei specialităţi infracţionale deosebite. 1) rezolvarea medico-legală. sociologică şi criminologică"5.26 J.este strâns legată de egocentrism şi mai poartă numele dc insensibilitate morală. o abordare dc „sinteză". prin urmare. Infractorul se simte mereu în continuă apărare legitimă faţă de societatea care refuză să îi ofere de bună voie ceea ce capriciul Iui de moment pretinde. că această incapacitate fizică este generată dc deficienţe ale voinţei. în al doilea rând. în cea mai mare parte a cazurilor. Egoismul înnăbuşă complet orice urmă de compasiune. aşa cum s-ar putea crede din enunţurile unor lucrări cu această tematică. pag. Lipsa unui microclimat afectiv. V. dar în acelaşi timp mai probabil o specializare superioară. Profilul psihocomportamental al infractorului a fost prezentat la modul general. infractorul nu este conştient dc propria-i stare de inhibare emoţională. V. Personalitatea infractorului este studiată din perspectivă sinergică implicând: cercetarea clinică pentru reconstituirea antecedentelor personale şi patologice ale subiectului (aici intră şi excluderea simulării prin testul de biodetecţie). ceea ce explică atât calmul cât şi sângele rece cu care sunt comise o serie de infracţiuni dc o violenţă extremă. pag. a sistemului dc valori pe care îl posedă. Idem. transdisciplinar. însă la acestea nu sunt clemente dominante ale personalităţii. pentru orientarea asupra posibilităţilor dc reechilibrare şi reinserţic socială. supraapreciindu-se şi ajungând la manifestări dc vanitate. şi ca urmare poate duce la acte dc mare cruzime. poate sugera uneori sărăcie de idei sau lipsa imaginaţiei creatoare. Se remarcă sentimentalismul ieftin al infractorului. săvârşirea şi atitudinea post-infracţională se manifestă psihicul autorului. „Pe baza acestor rezultat. un rol important deţinându-l în acest plan funcţionarea defectuoasă a structurii familiale. Elementul lui vital şi în ace laţi timp şi o trăsătură fundamentală a caracterului său este minciuna. nu sunt orientate spre infracţionalitate Ca urmare a orientării axiologice. de atitudinea negativă faţă de cei cc desfăşoară o activitate organizată. cercetarea sociologică care are două obiective: în primul rând. Dacă o asemenea analiză este indispensabilă pentru stabilirea responsabilităţii (cu cele două elemente ale sale: discernământul şi libertatea) şi a culpabilităţii în formele sale curente dc manifestare (intenţia în variantele sale sau culpa. Indiferenţa afectivă redă în fond stările de inhibare şi dezorganizare emoţională. concept care obligă la abordări dc tip sinergie. Bucureşti. care are o forţă mobilizatoare majoră. Că este aşa rezultă din faptul că în fiecare capitol al lucrării sale. pentru că sc utilizează testele psihologice7. adeseori puerile. urmărind în permanenţă scopu aplicativ al acestor observaţii în special pentru expertiza largă (psiho-socio-medico-judiciară precum şi în cercetarea bio-medicală. organizarea socială a prevenirii infracţiunilor. acesta manifestându-se agresiv în mod deliberat. atunci când se pune în discuţie geneza ei sau. un joc mare dc deplasări cauzate fie dc elemente temperamental-caractcriale.2. Indiferenţa afectivă . prin satisfacţia resimţită faţă dc durerile altora. 6. elementele sale: inteligenţa. de idei simple. Faptul că în decursul activităţilor. excluderea simulării sub toate formele în care aceasta se poate manifesta (biodetecţia este. de nemulţumire dc sine. Ea se caracterizează prin incapacitatea infractorului de a înţelege durerile şi nevoile celorlalţi. examinările paraclinice având ca rol principal probarea şi obiectivarea diagnosticului clinic. durabil. în realitate există mai degrabă o tendinţă dc cercetare dc „lip sinergie" a infracţiunii. cum dc fapt şi mărturiseşte. Idem. specifică a infractorilor. adică furnizarea dalelor medicale obiective pc baza cărora se concluzionează asupra stării de imputabilitate (conştiinţă. eschivarea dc constrângeri social-morale. pag. Din acest motiv aparentul curaj de care dfi dovadă. când se determină „criminogeneza" O analiză strict psihologică a actului infracţional. infractorii îşi constituie un stil specific de lucru. constă in analiza modului în care în pregătirea. ajungem să recunoaştem că este vorba. altfel spus. fantezie. legate de condiţiile biopsihologicc care le exacerbează sau declanşează. Pinatcl mai evidenţiază două forme distincte ale agresivităţii: ocazională şi profesională. fiind mai des întâlnită în crimele pasionale Agresivitatea profesională sc caracterizează printr-un comportament violent. iar ca scop identificarea concretă a factorilor de creditate. am tăcut-o prin prezentarea rezultatelor cercetărilor personale pentru fiecare din problemele tratate şi la fiecare capitol în parte. Imaginea prezentată este mai degrabă una statistică. clectroencefalograficc etc). Ponderea cu care apar aceste caracteristici diferă foarte mult dc la un infractor la altul. care utilizează termenul de „psihosociologie a comportamentului deviant". Ştiinţifică şi Enciclopedică. discernământ) a) b) c) d) e) O asemenea abordare a studierii comportamentelor deviante va permite: 1) Aprecierea corectă asupra stării psihice a personalităţii deviante. precum şi dc aprofundare a etiopatogeniei unor tulburări (aici intră ample investigaţii de laborator. ceea ce le convine foarte mult deoarece le favorizează activitatea infracţională. Dezgustul faţă de muncă. nu este lipsită dc interes umiărirea şi surprinderea unor particularităţi psihologice ale infractorilor dc diverse „specialităţi". prin precizarea diagnosticului şi 2) Determinarea trăsăturilor esenţiale ale personalităţii analizate din perspectiva sinergetică. Această incapacitate este dublată dc dispreţul faţă de muncă.op. Această nelinişte alimentează tendinţa. în funcţie şi dc genul de infracţiune pc care îl realizează. Această latură a personalităţii infractorului se formează de la vârste timpurii. deşi cercetează problemele comportamentului deviant sub genericul „psihosociologia comportamentului deviant"3 el încearcă. cit. 7. tratamentul în penitenciar şi tratamentul post-cxecuţional. Conceptul de personalitate în psihologia judiciară Cercetările modeme consacrate psihologici actului infracţional sunt în mod constaţii pluridisciplinare şi nu bidisciplinarc. individualizarea pedepsei. precum şi o dexteritate deosebită cc se dobândeşte pc baza unui antrenament îndelungat. 131-220. Nu se poate spune însă că această atitudine. interpretarea neurofiziopatologică pentru explorarea cauzalităţii manifestărilor agresive de comportament cu răsunet antisocial. 8. elaborată în cursul vieţii lor. . 3. ea permite un număr nesfârşit dc excepţii. Procesele volitive funcţionează la ci în mod normal. Premisele cercetării comportamentului deviant sunt psihologice atât la nivel substanţial pentru că se cercetează personalitatea infractorului.

iar atunci când unul dintre aceste elemente se schimbă. dc un nucleu al personalităţii ale cărui componente sunt: egocentrismul.' Răspunsul îl dă singur. care realizează un tot coerent. precum şi a circumstanţelor bio-psiho-patologicc. Din punct de vedere juridic. justiţia îşi racordează activitatea apelând la serviciile psihologiei judiciare in cvasitotalitatca problemelor sale. Este un sistem de referinţă. O amplă teorie asupra personalităţii criminale a creat Jean Pinatel. a cărei existenţă este condiţionată dc oscilaţiile sale endogene şi de stimulii exteriori la care răspunde şi reacţionează. ale componentelor sale instinctiv-afective. J. sociologi). Pinatel subliniază foarte hotărât. De aceea. de toate experimentele trăite. orice om poate deveni delincvent". Condiţiile trecerii la act sunt comandate. alţii trec la act dintr-o incitaţie exterioară foarte uşoară. care motivează declanşarea conduitelor deviante. De aceea. pentru demonstrarea obiectivă a cauzelor şi condiţiilor determinante. Psihologia judiciară nu poate însă opera.în opoziţie cu nedelincventul . conceptul de personalitate este esenţial pentru o justiţie ce se fundamentează pc adevăr. ele însele alimentate de aferentele senzitivo-senzoriale şi ccncstczicc. reacţiile la mediu în vederea reglării comportamentului i Porot şi Karn Merer). de temperament.arată mai departe Pinatel ceea cc permite cert distingerea ncdelincvcntului dc delincvent. pur şi simplu. raporturile individului cu 8. delincventul format .27 3) Natura şi evoluţia tulburărilor care au însoţit sau precedat săvârşirea actului deviant şi dacă acesta prezintă riscul dc cronicizarc sau agravare. subordonând-o posibilităţilor dc creştere a cunoaşterii în funcţie dc perfecţionarea metodelor de investigaţie a fiinţei umane. medici. Din perspectiva consideraţiilor dc mai sus. la delincvenţii care comit acte grave. credem că vor putea fi înţelese mai bine definiţiile pe care diferiţi cercetători (psihologi.definiţie legală sau doctrinară vom surprinde aceste condiţii minime ce se cer unui act antisocial pentru a fi considerat infracţiune. criminologi. care au jalonat istoria sa individuală"8. pag. Departe de a avea vreo legătură cu criminalii I înnăscut al pozitiviştilor italieni din secolul al XÎX-lca. vârful piramidei constituind sinteza globală a personalităţii (Pcnde). conştientizarea ca proces prin care individul îşi iaureşte reprezentarea mentală a tuturor activităţilor sale fiziologice şi psihice. dc amprentele lăsate. vitalitatea ca ansamblu însufleţit. aplicarea unor măsuri punitive în locul unor măsuri medicale sau invers. ierarhizat. a modului său de a reacţiona. - -Personalitatea se caracterizează prin următoarele trăsături:unitatea şi identitatea sa. J. Nucleul personalităţii criminale este o structură dinamică. 4) Aprecieri asupra periculozităţii trăsăturilor de personalitate şi a tulburărilor dc comportament care au precedat sau însoţit comportamentul deviant. ci provoacă cl însuşi ocaziile în care apoi operează. dar chiar şi a delincvenţilor între ei. o construcţie abstractă care se substituie unei realităţi subiective". cele patru suprafeţe fiind formate din amprenta morfologică. sc pune întrebarea unde vede Pinatel diferenţa între delincvent şi ncdclincvcnt'. este aptitudinea mai mult sau mai puţin pronunţată dc trecere la act. dintre care nici una în sine nu este anormală. în raport cu cerinţele normelor penale pozitive. în orice definiţie dată infracţiunii . care a lăsat deschisă problema conceptului personalităţii. cu conceptul juridic al infracţiunii şi nici justiţia modernă nu poate judeca şi soluţiona cauze penale în această manieră. Personalităţii i se dau şi alte definiţii între care menţionăm: Prin personalitate trebuie să înţelegem mai degrabă un larg câmp dc investigaţii asupra fiinţei umane concepute ca un întreg (Euscnck). organizat şi rezistent. Spre deosebire de aceştia. Ic dau conceptului dc personalitate în legătură cu criminogeneza şi psihodiagnosticul comportamentelor deviante. Ideile avansate dc J. la personalitatea sa înţeleasă ca sinteză a tuturor elementelor care concură la conformaţia mintală a unui subiect căruia îi dă o fizionomie proprie.nu aşteaptă ivirea unei ocazii propice. la autorul acestuia. în speţă fiind vorba de actul infracţional. agresivitatea şi indiferenţa afectivă. care consideră că în comportamentul criminal „trecerea la act" constituie elementul decisiv. angajaţi nemijlocit în practica pluridisciplinară a analizei comportamentelor deviante. Este punctul de vedere al unui medic confruntat cu o bogată cazuistică în domeniul psihodiagnosticului comportamentului deviant.este un model dc care analiza criminologică sc serveşte în cercetările sale.Personalitatea şi mediul formează o totalitate funcţională. Exactitatea acestor concluzii va permite evitarea unor erori judiciare care s-ar putea plasa în sfera ireparabilului cum ar fi. caracter şi inteligenţă. se modifică şi această totalitate funcţională (Klineberg). în ultimă analiză . labilitatea. în sensul că unii dintre ncdclincvenp au nevoie de evenimente. . „Criminologia . unei incitaţii exterioare. vreo variantă a speciei umane. că ceea ce numeşte el „personalitate criminală" nu este un tip antropologic. de pildă. o unealtă de lucru. „personalitatea criminală pinateliană aşa cum arată el . -Personalitatea se prezintă sub forma unei piramide biotipologice a cărei bază este formată dc creditate. un concept operaţional. ştiinţă şi dreptate. Pinatel pune un accent deosebit asupra faptului că nucleul personalităţii criminale nu este un dat. Diferenţa dinre nedelincvenţi şi delincvenţi trebuie căutată în „pragul delicvenţial". Idem. „Această conformaţie rezultă din nenumăratele particularităţi ale constituţiei sale psihofiziologicc. Pinatel duc în mod firesc la concluzia că: „în circumstanţe excepţionale. actul infracţional este rezultatul comportării negative a fiinţei umane responsabile. specifică. ci o rezultantă. Dacă aşa stau lucrurile. dc presiuni grave pentru a le provoca o reacţie delicvenţială. în care primează ideea de recuperare socială a delincventului. Este un instrument clinic. şi mediul ambiant15. în situaţii concrete de ordin social. este reunirea şi asocierea componentelor amintite.

Analiza este posibilă datorită proprietăţii personalităţii de a se proiecta în lumea exterioară prin impulsuri. căci indiferent afectiv nu-i pasă de nimeni. potenţate şi prin dispreţul tacit sau exprimat de cei din jur. l. personalitatea este aceea care domină situaţia.conchide Pinatel . cele vizibile. .b. inclusiv al psihologiei judiciare. Pinatel arată că infractorul nu este reţinut în săvârşirea actului său dc oprobiul social. fapt asupra căruia vom insista pe parcursul lucrării. conflicte.„vitejia" lui Napoleon parc să fie ilustrativă . Oamenii cu un organism bine structurat. atitudini. îşi pun amprenta în mod hotărât asupra personalităţii. ceea ce fundamentează şi face posibil întregul sistem al ştiinţelor comportamentale. comportamentul lor fiind. în determinarea comportamentului şi mai cu seamă a celui deviant. Aceasta înseamnă . în egală măsură. Componentele personalităţii „Sistemul personalităţii". Temperamentul constă în acele caracteristici formale care se referă la modul cum sc desfăşoară viaţa psihică a individului.cunoscut în literatură mai ales după lucrarea psihologului vienez Alfred Adlcr:„Studiul inferiorităţii organelor şi compensaţia lor în activitate"(1917) . Subliniind apoi că personalitatea este inseparabilă nu numai de organism. în opoziţie cu aceştia. iar actul criminal ce rezultă de aici este o consecinţă directă a activităţii personalităţii respective. precum şi constelaţia aptitudinală a individului constituie forţe adesea determinante. este lipsit de transparenţă.28 fundamentală este ştiinţa trecerii la actul delictuos şi nimic altceva" . sc disting două planuri dc analiză: planul componentelor personalităţii şi planul tipurilor de personalitate. incapabil să se organizeze pe termen lung. el reuşeşte să depăşească şi versiunea faţă de acte odioase. o capacitate redusă de rezistenţă la greutăţi fizice sau deficienţe senzoriale ori locomotorii influenţează negativ formarea personalităţii.constituie cele mai bune argumente moderne cu ajutorul cărora se poate combate nativismul în criminogeneza. astfel încât fenomenul personalităţii este dificil dc cunoscut şi reclamă utilizarea unor mijloace ştiinţifice deosebit de sensibile pentru a efectua o analiză eficientă. Analizând în continuare comportamentul infracţional. Vom analiza personalitatea din perspectiva acestor două planuri: a) Componentele biopsihologicc Componentele biologice ale personalităţii cuprind toată zestrea nativă a individului. în asemenea cazuri. în literatura de specialitate şi în practica de investigare pluridisciplinară. astfel încât el nu poate fi cunoscut decât prin investigaţii complexe. indiferent dacă uncie caracteristici sc regăsesc şi la predecesori (caracteristici ereditari) sau nu (caracteristici înnăscute). 3. şi prin faptul că uşurează structurarea personalităţilor criminale". tot aşa cum este în stare să depăşească obstacolele care apar în calea acţiunii lui criminale. Elementele sale constitutive. Sentimentul de inferioritate generat dc structura mică sau de disfuncţii organice. Din această scurtă analiză rezultă că factorii dc mediu influenţează atât formarea personalităţilor. Sentimentul inferiorităţii . Calităţile şi deficienţele majore ale organismului. Demonstraţiile logice pe care le foloseşte Pinatel . Dar există situaţii nespecifice sau amorfe în care ocazia trebuie să fie căutată. caracteristicile temperamentale. adesea incită la comportamente compensatorii . poate comite orice crimă. în analiza personalităţii. determinat în mod avantajos de constituţia lor fericită.„că mediul poate fi criminogen nu numai prin multiplicarea ocaziilor dc a comite crime. dar şi dc mediu.a. calităţile sau deficienţele majore ale organismului. Pinatel constată că în criminologie este esenţial să sc studieze personalitatea în situaţie. Actul criminal care rezultă dintr-o situaţie specifică constituie răspunsul (reacţia) unei personalităţi la această situaţie.este una din caracteristicile cele mai generale ale infractorilor. Există situaţii specifice sau periculoase în care ocazie nu trebuie să fie căutată. întrucât cl este dinamic şi eminamente agresiv. în mare parte.bazate pe o experienţă clinică dc decenii . deoarece este labil. aşa cum îl învederează definiţiile prezentate.conchide Pinatel. cât şi a situaţiilor. ci.3. în acelaşi timp. l. nu nutreşte sentimente de simpatie fa| ă de nimeni şi în consecinţă. atât cele simple cât şi cele complexe se află într-un sistem de legături multiplu determinate. dublat şi dc o înfăţişare atrăgătoare au o siguranţă dc sine.care nu o dată pot duce la comportamente deviante.

noi conchidem că este vorbăreţ (trăsătură). a constituţiei lor fizice etc. fie pc cea a temperamentului. nu poate atinge niveluri superioare fără studii de specialitate. Activitatea individului însă. Deci. iute. Aşa. subiectivitate. fie ele caracteristice şi relativ stabile.). vorbim de fire lentă. sentimente profunde etc). fie pc latura intereselor. Dc pildă.faţă de dominantă(e) . dezvoltarea personalităţii se realizează în timp.29 Termenul românesc cel mai apropiat este „fire". nu va deveni un „bun" falsificator de bancnote sau diplome. obişnuit. distant şi nepăsător faţă de alţii. şantajist sau dc delapidator.în funcţie de caracteristica aleasă . poate să evolueze in direcţia formării unei personalităţi de escroc. formând deci o textură specifică. în mare măsură. l. sc mulează pe „modele" socio-culturale de comportare şi. Indivizii din respectiva clasă . Falsificatorii de tablouri fac parte dintre acele talente corupte pe care câştigul uşor lc atrage.5. inteligenta (aptitudine generală). ci şi contradictorialitatca ei. dacă aptitudinile lui nu vor fi susţinute de atitudini antisociale puternice (relaţia aptitudini-atitudini). Trăsăturile sunt ale personalităţii şi nu ale comportamentului. O caracteristică superioară pozitivă . 3. fenomenul învăţării ca substrat şi mecanism al educaţiei spontane şi institu| ionalizatc) traduse în structuri achiziţionate (caracter. chiar de geniu. ca şi în urma retroacţiunii (de la comportament înapoi spre trăsături. Prin caracter sc înţelege ansamblul trăsăturilor esenţiale şi calitativ specifice care se evprimă în activitatea omului în mod relativ stabil şi permanent. 3. înzestrarea aptitudinală a personalităţii se referă la abilitatea naturală de a dobândi cunoştinţe ori îndemânări de ordin general sau special. ele sunt doar excepţii care. dacă un grup de indivizi se caracterizează prin persistenţă. II. profunde ale personalităţii sunt relativ rare. ereditate. Comportamentul poate fi privit numai ca indicator îl trăsăturii. fie formarea unei personalităţi echilibrate (om sociabil. pc măsură cc sc interiorizează. tot aşa şi criminogeneza trebuie să fie privită ca un proces dc durată în care factorii biologici individuali sunt întreţesuţi cu cei sociali. în ultimă analiză. ceea cc împrumută fenomenului infracţional nu numai multicauzalitatca. alert etc). Tot astfel. câtă vreme îndemânarea constituie o aptitudine specială. dc pildă. a modului dc gândire. Ar fi greşit să credem că alcătuind o listă dc 30-40 dc trăsături. dar trăsătura niciodată. dc înzestrat nativ pentru muzică ar fi cineva. dacă nu este asociată cu onestitatea (atitudinea socială pozitivă). apoi de oameni la care stările afective sunt durabile sau mai puţin durabile. între care una sau câteva dobândesc un caracter dominant. Oricât dc . în cadrul acestei interacţiuni. Dacă pe just motiv putem vorbi dc o devenire permanentă a personalităţii. gândire superficială etc. Inteligenţa. cu o marc doză de egoism). Tot aşa. rigiditate. atunci devine clar că atitudinea faţă de alţii şi faţă dc sine constituie acele fundamente ale caracterului care determină. care. Astfel. Oricare ar fi natura trăsăturilor. precum şi în atitudinea faţă dc sine însuşi. atitudine etc.a celorlalte trăsături. isistând la un meci de box şi observând că un pugilist luptă până la epuizare (comportament). J. când cineva. Componente biologice se dezvoltă şi acţionează în condiţiile existenţei şi ale acţiunii concomitente ale componentelor sociale.talentat". ajungem la concluzia că el este persistent (trăsătură). fie formarea unei personalităţi deviante (bănuitor. devin forţe motrice. subordonându-le pe celelalte. într-o societate monopolizează toată conversaţia (comportament). noi de fapt am caracterizat un individ.. exigent fa|ă dc sine). ele au o evoluţie într-un ritm lent. individuală. Impactul factorilor sociali asupra aptitudinilor înnăscute este uşor dc demonstrat.c. Cunoaşterea reală a personalităţii. îndeosebi pe acest plan sc evidenţiază nu numai complexitatea personalităţii. atitudini). pe măsura consolidării lor.aparţin aceluiaşi tip. chiar motive care modelează comportamcnnil. trăsăniri temperamentale (lent. dramatice. b) Componente sociale Componentele sociale se referă la efectele acţiunii unor agenţi de natură socio-culturală (mediu social. Personalitatea nu este numai suma trăsăturilor. nici un desenator. dc uşurinţa sau dificultatea de a sc comuta dc la o stare psihică (afectivă) la alta etc. este considerată ca fiind o aptitudine generală. Trăsăturile personalităţii Trăsăturile personalităţii sunt considerate ca fiind variabile.marc talent la desen devine socialmente negativă prin manifestarea ei pe un tărâm prohibit de societate. sunt trăite sub formă de atitudini faţă dc alţi oameni. timiditate. fire iute. Pc dc altă parte. Putem vorbi de trăsături Je cunoaşterii (acuitate perceptivă. dar şi polimorfia specifică. se produc în condiţii cu totul ieşite din comun. schimbările radicale.4. prin interacţiunea celor două blocuri mari de componente. deoarece el este în vermanentă interaciune cu mediul social şi cu cel fizic. ci este o constelaţie specifică a trăsăturilor. dar şi la motiva(ii şi interes ele Trăsăturile de personalitate evoluează în cursul vieţii individului. în continuă transformare. unică. Dacă prin atitudine vom înţelege maniera de a se comporta într-o situaţie. Eyscnck menţionează că trăsătura este ceva ce se manifestă la individ într-un mare număr de situaţii. trăsături linamice care sc referă la modul de acţiune şi dc decizie. fa|ă dc muncă şi activitate în general. iritabilitate. activ.) pot apare şi trăsături noi sau sc accentuează cele formate anterior. dc pildă. Tipuri de personalitate încă din cele mai vechi timpuri s-a observat că există clase dc indivizi care au unele caracteristici comune sau grupuri dc astfel de caracteristici. căci comportamentul adesea poale fi vizibil. trăsături ale afectivităţii (uşor omoţionabil. . Trăsătura este o tendinţă de reacţie largă şi relativ permanentă. presupune cunoaşterea dominantei (dominantelor) specifice şi sistemul de subordonare .

melancolic..practic.6. Tipul este deci o noţiune supraordonată noţiunii dc trăsătură. Egocentrismul . dau semne dc neadaptare. Problema psihologică pc care Eysenck vrea s-o lămurească pe acest plan este cea a „paradoxului criminal". Fără îndoială.ar ocupa majoritatea spaţiului. Aceasta cu atât mai mult cu cât însăşi ideea de tip este o abstracţie. prin slăbiciunea înnăscută a aptitudinii lor de a fi condiţionaţi (deci educaţi socialmente . Eysenck. J. în orice sistem tipologic.încă din antichitate.5.. cu toate acestea. nu-i place nici lectura solitară. 1970). biologice şi intelectuale şi o lungă istorie de excluderi şi respingeri sociale cc îi fac „marginali" faţă de comunitatea în care trăiesc (J. J. cu cumul de deficienţe sanitare. Jung.comite actele sale când ştie că în cele din urmă va fi pedepsit? întrebarea este. 1977). câtă vreme sancţiunea legală este mai îndepărtată în timp şi comportă un grad de incertitudine"". este foarte rezervat.. Termenii aceştia sunt răspândiţi şi azi. toţi criminalii fac parte din categoria extravertiţilor" şi că „acest tip de indivizi sc caracterizează printrun nivel slab de excitaţie a cortexului cerebral.n. Dacă luăm. G. In cazul delincvenţilor. în nici un sistem tipologic. F. 3. care corespunde mai degrabă necesităţilor noastre logice dc a „ordona" fenomene naturale care. 1974). este deschis. cât şi de apariţia în timp a respectivelor consecinţe".). Tipul intermediar. lumea obiectivă (atitudine extravertită). G.a.prin care sc . cu excepţia câtorva prieteni intimi. sunt vanitoşi şi egocentrici etc. poate la asasinii profesionişti să fie altfel. După unii autori (R. evident. nu vom găsi nicăieri vreun „tip pur". (echitabile). deţinuţi la un penitenciar din S. 80-81. 1974).A.există grupe dc indivizi la care comportamentul criminal derivă din cauze totalmente diferite. alături dc mulţi psihologi. şi anume: fie că avem dc-a face cu un om care se orientează cu precădere spre lumea externă. totuşi. Eysenck se referă la „legea secvenţei temporale" stabilită dc psihologul american O. este un construcl mintal. fenomen care împiedică la ci formarea normală a reflexelor condiţionate. Jung consideră că există două tipuri extreme: cel introvertit şi cel extravertit. una premială (pozitivă) şi alta de sancţiune (negativă). ale căror configuraţii ne pot orienta în cunoaşterea. în general. cu cât Eysenck. 3. ocupă un loc de frunte. nici chiar un tipolog de talia lui H. Tot timpul este activ. în general. Mailioux. După cum sc vede. coleric. delincvenţii arată o tendinţă marcantă de a „merge cu banda". ele nu pot fi gândite altfel decât că extravertitul „pur" şi introvertitul „pur" s-ar afla la polii opuşi ai unui continuum. şi. Tinde să ia totul în serios şi duce o viaţă ordonată. Hipocrat (care a trăit în secolul V î. după care: „un anumit act (infracţional) uman este determinat nu numai dc consecinţele lui. ceea ce aparent ar invalida tipologiile în general9 „. introvertitul. în ultima sa lucrare (1977). Sclosse şi alţii.U. pag. nu-şi face griji. Pomind de la ideea că temperamentul este componenta dc bază a personalităţii . deci extravertiţii. H.n. Cu alte cuvinte. Valoarea tipologiilor Tipologiile la care ne-am referit. ci şi uncie constelaţii dc factori specifici. Personalitatea infractorului recidivist Interesante idei în materia recidivei dezvoltă Eysenck10.Probleme de psihologie judiciari.. Deşi înclinat spre pesimism. Tibcriu Bogdan . iar flegmaticul . arc mulţi prieteni. iar în genere extravertitul nu este întotdeauna o persoană demnă dc încredere. mereu simte nevoia să aibă cu cine vorbi. Stagncr. De ce infractorul . au în comun faptul că nu reuşesc să cuprindă toată varietatea personalităţilor umane. stipulând. în fine. 1973.30 spunem că aceşti indivizi aparţin tipului introvertit.".1. coleric înseamnă irascibil.. faţă dc ceilalţi. sangvinictd este considerat optimist. prin esenţa lor. unde însă -statistic vorbind .trist.. J.. îi plac glumele şi păcălelile. H. flegmatic. categoriile lui C. există două orientări majore ale personalităţii. de pildă. Hartup. Urmărind să stabilească principalele caracteristici psihologice de personalitate ale unor . spre lumea subiectivă (atitudine introvertită). îşi face planuri dc viitor şi nu-i place să acţioneze sub impulsul momentului. respingerea socială. bila neagră. Extravertitul tipic este sociabil. Cu alte cuvinte „când o acţiune are două consecinţe.apatic. aşa sc parc că ucigaşii . după cum am arătat mai sus. dar în mod obişnuit una din ele este dominantă şi conştientă. nivelul superior dc reacţie tipologică. râsul (şi veselia) constituie elementul lui. Ed Ştiinţifică. având caracteristici din ambele tipuri extreme. personalitatea este organizată ierarhic pc patru niveluri: nivelul reacţiilor (răspunsurilor) specifice. După concepţia lui C. a ales drept criteriu al tipologiei sale predominanţa uneia din „cele patru humori ale organismului" uman (sânge. Warbunton şi alţii (1967) au utilizat teste de personalitate U. bila galbenă. în nici un cadru de referinţă. comportamentul va fi direepionat antisocial. optimist. dacă nu neapărat un comportament criminal. G.. au toate şansele să nu reziste la tentaţii şi astfel să adopte. în această conjunctură. 3. W. consecinţa imediată este premial pozitivă.cel puţin cei din Europa ar fi mai mult introvertiţi. tipul este un stil superior dc organizare a personalităţii.criminali înrăiţi" (hardened criminals).e. mereu este gata de ripostă. îi plac petrecerile. 10. Eysenck. deci. nici studiul individual. tipul ambivert. îi place să rişte. este un om de încredere care pune marc preţ pe valorile etice. Astfel. măcar şi superficială a unor indivizi implicaţi poate în vreo infracţiune. prea rar se comportă in mod agresiv şi nu-şi pierde uşor cumpătul. flegma). Alport. cel puţin un comportament antisocial. Mereu tânjeşte după companie veselă. Eysenck nu ajunge la rezultate concludente în această problemă. în general. W.. melancolicul . Tipologia lui C.5. între care se plasează tiptd intermediar (ambivert). 1971). fie că orientarea persoanei merge mai degrabă spre interior.). Jung. retrasă. arată că: . in mod impulsiv. 1961. care. îşi controlează foarte strâns sentimentele.". care preţuieşte mai mult cărţile decât oamenii. cu atât mai justificată. ambele consecinţe fiind (teoretic) egale cu pondere Acest adevăr rezulta şi din constatările lui H. Studiul multirecidiviştilor arată o conjugare de deficienţe individuale şi sociale (E. 1. G.. rezolvă în funcţie de consecinţa probabilă cea mai apropiată (ca apariţie în timp). în limbajul cotidian.. câtă vreme cealaltă este subordonată şi inconştientă. trecerea la actul infracţional este o activare a mecanismelor psihosociale ca reacţie la excluderea şi respingerea pe care o suferă (N.. in sensul că dă o satisfacţie imediată morală sau materială. prietenos. Sentimentele sale nu sunt sub un control riguros. (Universal Index) în baza cărora au putut stabili nu numai existenţa unor factori dc personalitate care disting delincventul de nedelincvent. în această viziune evident că nu vom căuta tipologii perfecte. nu evită faptele care îl duc în ultimă analiză la cele mai mari neplăceri. Impactul va fi cu atât mai violent cu cât subiectul va fi mai puternic convins că agentul frustrator a acţionat cu intenţie (V/i 11ard W. C. existenţa a patru tipuri temperamentale fundamentale: sangvinic.. sindromuri. Bucureşti. Jung Axându-sc exclusiv pe criterii dc natură psihologică. nivelul reacţiilor dc deprindere (habitudinale). Faţă de oameni.2. ca şi alte feluri dc tipologii care au fost elaborate de-a lungul vremii.. Introvertitul tipic este o persoană liniştită. ci jaloane. acţionează sub inspiraţia momentului. In explicarea acestui paradox. tinde spre agresivitate şi-şi pierde cumpătul uşor. consideră că omul este o fiinţă eminamente orientată spre hedonism şi. este un motiv puternic de acţiune şi. Ambele atitudini sc regăsesc la fiecare individ. Johanson. DO sunt „ordonate". Mawrer. in cazul unui act infracţional.).fără a fi exprimat în mod explicit acest pretins adevăr . nivelul reacţiilor dc trăsătură şi. atunci situa(ia (conflictuală) se 9. în consecinţă. afirmă G.. Ncacccptarea.şi mai cu seamă recidivistul .

105 bătăuşi. 1977) . Coslin (1976).arăta Cânepa . Cu toate câ aceasta „lege" nu este altceva decât o generalizare acă. cu toate unei fond. totuşi. spre „factorii (ambientali) de precipitare" ce inspiră şi declanşează crime. care îl directivează pe individ spre un comportament criminal. actul criminal nu este altceva decât o încercare dc a restabili echilibrul iniţial (homeostaza). actul criminal în sine duce la altă formă dc dezechilibru: teama de pedeapsă şi necesitatea urgentă dc a construi o formă de defensivă. personalitatea delincventului mai este caracterizată şi printr-o imaturitate persistentă. relevată de toţi autorii care au cercetat problemele psihologice ale infractorilor. Alături de egocentrismul marcat. în observaţiinu explica dc empirica şi. o teamă excesivă de a părea slab şi insuficient de bărbat etc Date fiind asemenea stări. precipitanlă joacă rolul dc trăgaci şi explozia se produce. Q. Imaturitatca intelectuală nu trebuie înţeleasă ca fiind identică cu un coeficient dc inteligenţă (I. pe de o parte. câtă vreme aprobarea îl stimulează pozitiv. Cei care sunt mai apţi să estimeze toate probabilităţile par să manifeste mai multă prudentă decât alţii'. pe care însă criminalul nu-l poate prevedea. M. dar este dc notat că din cei care trec la act nu toţi dau dovadă dc aceeaşi înţelegere a conjuncturilor. în concepţia lui Harold Lindner motivele predispozante includ dorinţa excesivă după anume feluri dc gratifteaţie (bani. La acest eşantion. Giacomo Cânepa. ca în natura fenomenul. înţelegere. câtă vreme restul infractorilor se amplasează sub linia normalului la „înţelegere" şi . J. -egocentrism. El arată că în trecerea la actul 11. sex etc). să ia în consideraţie şi pragurile dc toleranţă socială şi numai în baza unor asemenea socoteli acceptă sau nu riscul acţiunii. cu deosebire sub influenţa lombrosienilor. actul criminal duce spre un cerc vicios. în cele din urmă şi această analiză comportamentală duce la concluzia unei imaturităţi intelectuale. practic.) scăzut. ci doar îl descrie constatare forma generalizata. Privii în acest fel. judecată. Imaturitatca intelectuală înseamnă capacitatea redusă dc a stabili un raport raţional dintre pierderi şi câştiguri in proiectarea şi efectuarea unui act infracţional.judecată".de următoarele elemente: -impulsivitate mărită. este însoţită de o slabă capacitate dc adaptare socială. ale faptului că infractorul este imatur.31 înţelege incapacitatea de a ţine cont dc sentimentele. situaţia (ambientală). iar pe dc altă parte. un asemenea comportament exprimă multă miopie. . la 72%. un binecunoscut cercetător italian. utilizând metoda Vcrmcylcn. în 1970. destoinicie şi capacitate de a face combinaţii). Dc asemenea.este o caracteristică fundamentală a infractorului din obişnuinţă. această deviant infractorul trebuie să cântărească bine câştigurile şi sancţiunile scontate. Chandler subliniază că un mare număr dc comportamente deviante sunt asociate cu o persistentă gândire egocentrică. -agresivitate. gândurile şi interesele altora (M. Fără doar şi poate. Această latură a personalităţii deviantului a fost studiată dc P. a studiat un eşantion dc 126 hoţi. publica rezultatele investigaţiilor sale în care arăta existenţa unor relaţii esenţiale între comportamentul antisocial şi delictual şi unele trăsături psihologice ale personalităţii. la 41%. se mai poate stabili că. J. 34 escroci şi 80 de asasini. memorie de fixare. fie pe plan afectiv. căci. sub aspectul unor trăsături intelectuale (atenţie. fie pe plan intelectual. Multă vreme s-a crezut. de Greef (Iâ946). la 68% dintre delincvenţii examinaţi. Rezultatele testărilor mai arată că egocentricul primeşte greu dezaprobarea. asasinii şi escrocii în gcncial sunt la nivelul oamenilor obişnuiţi (normali). într-o lucrare datată 1955. la constatarea incapacităţii criminalului prin obişnuinţă de a prevedea pe termen lung consecinţele acţiunii sale antisociale. Chandler. Este vorba . In aceste condiţii. în ultimă analiză. gândirea egocentrică obişnuită. o ostilitate exagerată faţă de orice persoană care refuză vreun fel de gratificaţic. Harold Lindner susţine că înţelegerea şi tratarea „criminozei" (a crimei reale) constă într-o apreciere corectă a „motivelor predispozante". la 27%.când motivaţiile predispozante sunt „aprinse" de factorii (ambientali) precipitanţi. capacitate asociativă. comportamentul criminal este o încercare a individului de a se relaxa prin rezolvarea tensiunii interne şi restabilirea echilibrului iniţial. -indiferenţă afectivă. 80 de criminali sexuali. însăşi actele antisociale sunt semne evidente ale unei imaturităţi. E. că infractorul (prin obişnuinţă) este un individ total inferior sub aspect intelectual. Astfel. oferind mijloacele prin care ea se perpetuează. Criminoza apare atunci spune mai departe Harold Lindner .

După motivul asasinatului (obţinerea unor avantaje materiale. iar prin faptul că tind să-şi însuşească bunuri. în special cel modern. De aici rezultă două particularităţi esenţiale: un debit verbal adaptat ralului şi adecvat scopului urmărit. instabil şi superficial în contactul afectiv. Spărgătorul . pers. Butoi . Comiterea infracţiunii devine posibilă datorită intrării individului într-un mediu care oferă situaţii conflictuale dc la care el nu ştie sau nu poate să sc sustragă. deşi tâlharul recurge la asasinat numai în caz de nevoie şi mai mult în scop defensiv. Coincidenţa ■nor factori externi cu nereuşita acţiunii.săvârşeşte cea mai primitivă acţiune infracţională. 13.T. aprecierea corectă a situaţiei. „sânge rece". Escrocii şi şantajiştii se caracterizează. în urma unui exerciţiu îndelungat. rapiditatea mişcărilor sunt rezultatele în primul rând ale exerciţiului şi. pers. atragerea lui spre infractor. prin mimica şi costumaţia adecvată. 1973)"'. Acest tip dc infractor profită fără jenă dc orice sentiment sau interes al publicului. Practic. răzbunare. camuflarea şi transportarea obiectului într-un loc ascuns. accesibil victimei. 16. Unii îşi adaptează rolul după sezon. Această insensibilitate nu este înnăscută. în general fizicul trece pc un plan secundar şi joacă un rol dc decor care facilitează în unele cazuri (escrocherii) săvârşirea infracţiunii. Principala annă de atac a infractorului intelectual este minciuna. Este deci o aparentă satisfacţie momentană după actul săvârşit. hoţul lucrează după -şabloane şi reţete" puţin variabile. pers. în al doilea rând.dinLa seminariiVede care acţionau. indiferenţă afectivă. cartier. prin operarea în bandă şi prin at 'izarca forţei ca mijloc de apărare în caz de surprindere. -scepticism. sau în cazul elaborării proprii devine frecvent. deoarece ajută la organizarea unor acţiuni sociale preventive şi la elaborarea unor programe de recuperare şi reinserţie socială. din punct dc vedere psihologic. fiind totodată bun cunoscător empiric în sesizarea şi exploatarea trăsăturilor psihologice ale celor dc la care cerşesc.). se apropie dc tâlhari. forţa fizică este mai puţin importanţă. în primul rând. agresivitate. deşi unele ingenioase. necesitatea unor mijloace intelectuale mai deosebite. în casă pesteautorilor (vezi T. în general. egocentrism. invocarea unor mari necazuri) pentru a atrage atenţia trecătorilor şi a obţine mila lor. sc împrumută prin imitaţie. uneori chiar mistic13. Infractorul recidivist . deosebit dc laborioasă. orientare promptă la situaţia dată şi izarca imediată a unui plan de acţiune bazat pe elemente concrete şi prezente. totodată. deoarece pregătirea unui furt cere o activitate mintală minuţioasă. putem să ne dăm seama dacă avem dc-a face sau nu cu un infractor normal..escrocul. Asasinul . plasatorii. . pers. Deoarece comiterea actului infracţional aresupune acţiuni complexe. Pe lângă aceste caracteristici. Cerşetorii sunt organizaţi în adevărate reţele12.). . Cunoaşterea cât mai exactă a profilului personalităţii infractorului permite. valută falsă. nuanţate. au relevat: -tendinţa dc a percepe realitatea într-un mod neobişnuit şi deformat. nimeni nu oferă ajutor şi că în viaţă totul sc petrece conform legilor „baftei" sau „ghinionului". şi terminând cu „cscaladatorii". Eventualele infirmităţi sunt subliniate cu grijă şi apar fie etalate ostentativ. deoarece ajută la elaborarea unor modele explicative privind modul dc structurare a personalităţii infractorilor şi. Se va insista la seminarii pc particularităţile diferitelor moduri de operare ale hoţilor şi spărgătorilor. apucarea obiectului. odată planul fiind elaborat nu-şi mai poate suspenda sau amâna cu uşurinţă acţiunea infracţională1. Exemplificare prin cazul „Vădănescu" şi cazul „Pârvulcţ" . mimica. (vezi T. 14. lipsiţi de acele calităţi ale voinţei ce au sens ebco-social.1. Butoi arhiv. de o motricitate mărită. ci dc o relaxare după o marc tensiune.1 tâlhării. celor mai evoluaţi infractori. Hoţul lucrează mai mult cu mâna şi cu corpul. scepticism. spărgătorii " ' f t e . Butoi arhiv.se conturează tipic ca personalitate. maradomi în casă etc. impulsivitate şi agresivitate crescută. ca de exemplu calm. Tâlharul . ' ' cu hoţii dc buzunare. sunt uşuratici.7'P"raza omoruri si.întreaga sa activitate infracţională se caracterizează prin violenţă.) 15. Spărgătorul. sc bucură totuşi de puţină variabilitate. clientelă. la evidenţierea unor aspecte privind formarea şi evoluţia unor asemenea structuri în timp.7.vânzări fictive dc case. Mijloacele lui operare. ceea ce îl face să se angajeze în situaţii conflictualc. susţinută de o constituţie fizică. cunoaşterea acestui profil este profitabilă organelor judiciare în finalizarea intenţiei lor de stabilire a adevărului şi de soluţionare legală a cauzelor.) şi gradul de violenţă cu care infractorul săvârşeşte asasinatul. în afară de unele „ustensile" de importanţă minoră. ci se câştigă ca urmare a modului de viaţă dusă în condiţii dc vicisitudini fizice şi psihice (T.psihologic sc caracterizează prin: • • • • • • • imaturitate intelectuală. deoarece ea este limitată ia preocupările lui specifice. Butoi . Caracterul predominant fizic al acţiunii presupune din partea lui un antrenament deosebit. spărgătorii se recrutează din rândul 12. „şuţii". hotărâre şi îndrăzneală în timpul operării. declanşate de stimului specifici. în sensul de a considera că toţi cei din jur sunt duşmani. de multe ori cruzime. nuanţat şi perfecţionat îi fac pe unii hoţi „să fure fără să vrea". ceea cc favorizează descoperirea lui. Acesta nu sc apără şi nu opune rezistenţă. cât şi din punct de vedere practic. Ei au nevoie pe lângă iscusinţă (inteligenţa practică) necesară executării unei spargeri şi de unele calităţi deosebite. Asasinul este insensibil la durerile fizice ale altora şi de aceea este lipsit dc compasiune faţă de ceilalţi. în cazul asasinilor normali nu este vorba dc o plăcere sadică. la 46%. în special. La seminarii sc va insista pe particularităţile modului dc operare a acestei „industrii" cerşetoria starostele ' T. Fstc egocentric. Particularităţile psihologice ale diferitelor categorii de infractori încercările de clasificare şi portretizare a infractorilor prezintă importanţă din punct de vedere atât teoretic. numai în cazul când este atacat fizic. Dexteritatea lui caracteristică. în urma rezolvării unei situaţii conflictualc pc calea asasinatului. Bogdan. Acţiunea în sine constă din mişcări relativ simple: întinderea mâinii. ură. mobilitatea fizică. fie abia discret sugerate. Teoretic. Ca particularităţi specifice dobândite în cursul activităţii infracţionale. tendinţă dc opoziţie. T. Situaţia conflictuală în care sc află asasinul este dublată dc un temperament impulsiv.32 -tendinţe de opozi|ie. ascunderea de acei care l-ar putea urmări. acsedă temeinice cunoştinţe de ordin tehnic. îl face să fie superstiţios. spărgătorii. înclinaţia spre risc este deosebit de mare. dc hoţi. Utilizând violenţa în apărate. infractorii intelectuali îşi comit acţiunile în mod preponderent pc calc verbală. dominator.-. Butoi . nivelul de dezvoltare 2 analizatorilor).3 sc studiază cauza -2 persoane in vârstă grupare dc tâlhari Roşiorii de pe Capitalei psihologic şi portret al pers. Exercitarea pc scară profesională a unor asemenea acţiuni infracţionale presupune. Reacţia tipică este debarasarea de obiectul furat şi faga. putem aminti o motricitate sporită faţă de normal. recuperare şi reinserţie socială. Cei ce ajung la măiestrie în cerşetorie. organizarea ţinui program diferenţiat şi individualizat de reeducare. „şpringarii" etc. curaj. Automizarea unor mişcări specifice. reacţionând violent. de securitate individuală. la 50%. La aceştia. Acesta manifestă irascibilitaic. ştiu să utilizeze metode cu totul deosebite (modularea vocii.triplii asasini (T. dar acest lucru se referă numai la acţiunea în sine. (Vezi cerşetoria ca problemă socială .prezenţa unor manifestări de indecizie şi incertitudine interioară. în ceea ce priveşte voinţa şi personalitatea. prin posibilitatea dc a descoperi rapid slăbiciunile victimei şi prin soluţii rapide care duc la eschivarea şi ieşirea din încurcătură15.). 3. somatică adecvată. gazdele. .este cel mai odios şi cel mai nociv infractor. „balconarii". fanatism etc. nici hoţul nu arc o gândire cu calităţi deosebite. Hopjl . Acesta este in posesia unor clemente ale artei dramatice. care se exteriorizează prin violenţă de ordin fizic. Infractorul intelectual . examinările efectuate de-a lungul anilor de Cânepa asupra recidiviştilor şi altor categorii de infractori cu tendinţe dc a comite acte antisociale deosebit de grave. şi de multe ori aplicat in situaţii inadecvate. la care se adaugă şi strădania de a se ascunde propria personalitate. lipsa dc capacitate de a se vedea pe sine în mod realist. printr-o elasticitate a gândirii. oraş. Sc manifestă violent. Hoţul are un spirit dc observaţie bine dezvoltat. sunt favorizate şi de unele predispoziţii native (mobilitatea proceselor nervoase fundamentale. Sc exemplifică prin cazuri reale din arhiv. având o capacitate de raţionalizare scăzută.arhiv. Sistemul dc a acţiona într-o situaţie sau alta. Caracteristic furtului este modul discret al sustragerii obiectului şi apoi îndepărtarea grăbită de la locul infracţiunii. acţionând prin intermediul rolului jucat verbal. impulsivitate mărită. falsificatorul.rmente cu extrem dc puţine şanse de reuşită. numai în al doilea rând. Ca şi ceilalţi infractori. rezistenţă scăzută faţă dc stimuli. şantajistul.arhiv. fapt pentru care dc multe ori ei mizează pe :.profunda dificultate dc autoreprezentare. Prezentăm în continuare particularităţile psihologice ale diferitelor categorii dc infractori: Cerşetorul formează un clan deosebit în lumea infractorilor.

medicale. antisocial. T.cpt. ipoteze şi cerc de bănuiţi17 Din punct de vedere strict juridic.). profesorii lui făcând pane din categoria infractorilor profesionişti vârstnici. Persoana ucisă. sinucidere ori moarte accidentală. cu cruzime sau fără. prin surprindere etc). 155-159. în cazul în care va fi denunţat.. Succesul obţinut la prima infracţiune. identificarea şi conturarea tuturor stărilor tensionale ori conflictualc mai vechi sau apărute recent (neînţelegeri familiale. habitudini. Alături de factorii interni. cât şi in baza efectelor 17. din punct de vedere psihologic. cit. mai ales a celor de valoare şi cele privind dispariţia unora dintre acestea ori a unor documente.sursă orientativă în conturarea de versiuni. plecându-se de la cunoaşterea victimei (modul său dc viaţă. graţierea sau chiar reabilitarea. Psihologia victimei . nici o victimă nu poate fi absolvită integral de o anumită răspundere legată de actul infracţional. modul de reacţie al victimei. Primeşte greu dezaprobarea. El planifică acţiunea infracţională mult mai amplu decât o face infractorul obişnuit. este capabil să-şi planifice activităţile. în asemenea cazuri. victima a fost mai înainte legată la ochi. Ed. apare în calitate dc infractor. materializarea la nivelul dc cultură şi educaţie. reprezentat dc mediul social. precum: . T. sc poate identifica cel ce a comis fapta criminală. Obiectul principal al activităţilor sale infracţionale îl constituie câştigurile financiare şi el nu sc implică în comiterea unor infracţiuni cu violenţă. Din marca varietate a datelor de interes pentru cunoaşterea victimelor. apare în calitate de victimă. aspecte vestimentare . Chiar şi în cazul unor minori. relaţii extraconjugale ori dc inversiune sau perversiune sexuală). T. trăsături psihomorale şi psihocomportamentale) se poate „recoastitui" fizionomia particulară a relaţionalii interpersonale infractor-victimă şi. vecinătate. • datele relative la precizarea circumstanţelor esenţiale ale evenimentului (de loc. dar nu pot identifica infractorul din motive obiective (fapta s-a d) infractoului. care îl ridică în unele privinţe deasupra omului normal. 1992. Zdrcnghca. Această situaţie este valabilă pentru cazul în care victima este o persoană decedată. Deşi există şi cazuri în care între infractor şi victimă nu a existat nici un fel de legătură anterioară. individualizând pedeapsa. acesteia. victima poate oferi informaţii în legătură cu unele caracteristici fizice sau psihice ale infractorului (eventual vocea. în special în Gazul infracţiunilor cu violenţă. participând la un adevărat schimb dc experienţă. disfuncţionale din punct de vedere psihosocial. Acestora le este caracteristică prezenţa unor manifestări de indecizie şi incertitudine interioară. de mediu. b) victime ce nu supravieţuiesc agresiunii (decedate) care „oferă". Şansa. penale şi contravenţionale ale victimei. sc va răzbuna pc copii). personal de îngrijire etc. chiar dc către infractor. încercând sau nu să acopere urmele.nfracţiunii. precizarea statutului celor doi membri ai cuplului se face atât în baza stabilirii iniţiativei în a comite o faptă antisocială. mai ales.8. nu printr-o funcţionare deosebită a proceselor sale psihice. • informaţiile privind antecedentele morale. indiferenţă) şi.33 Infractorii recidivişti au tendinţa dc a percepe realitatea într-un mod neobişnuit şi deformat. nu de puţine ori. rudenie. în toate aceste cazuri. alte împrejurări semnificative (tentative de alarmare sau de apărare a victimelor). acţionează drept stimul pentru alte situaţii infracţionale asemănătoare. Un indiciu deosebit de relevant periculozităţii persoanei infractorului îl constituie atitudinea sa din trecut faţă de exigenţele legii penale. psihoindividuali. Victimă şi victimologie. motive dc răzbunare sau gelozie etc). Având în vedere poziţia şi sihiaţia victimei după comiterea . pag. victime ale unor infracţiuni. intrând :n contact cu alţi infractori. Infractorul dc profesie îşi formează deprinderi şi abilităţi tehnice dc înalt specialist. duşmănie. De aceea. fiind mereu în expectativa petrecerii unei anumite perioade în penitenciar. Cuplul penal victimă-agresor (identificarea agresorilor şi autoprotecţia victimală) 3. Infractorul sc deosebeşte de ceilalţi oameni. sesizarea fiind făcută dc persoane cunoscute şi. considerăm că. preferinţe. privind din perspectivă strict psihologică. • datele privind stabilirea celui mai plauzibil mobil al săvârşirii infracţiunii.8. tendinţa de a-şi ascunde propria personalitate. infractorul era mascat. care ar putea sugera preocuparea victimei pentru obţinerea unor venituri pe căi ilicite. starea de echilibm psihic ori manifestarea unor tendinţe spre agresivitate. • • datele privind bunurile deţinute dc victimă. între victimă şi infractor există anumite legături anterioare. iar cea care a ucis. informaţiile privind mişcarea în timp şi spaţiu a victimei cu accent deosebit pe perioada imediată a evenimentului care pot avea relevanţă deosebită. pag. precipitare etc). Aici. în principal. credinţe şi obiceiuri. nervozitate. victime ce supravieţuiesc agresiunii şi care cunosc infractorul. dobândit in contextul împrejurărilor dc viaţă. Bogdan a lacul o selecţie a celor pc care le-a apreciat ca având o semnificaţie deosebită în procesul identificării autorilor.este format şi socializat în direcţia comiterii infracţiunii. să-şi aleagă victimele şi să-şi îndeplinească planul de comitere a infracţiunii în aşa fel încât să evite depistarea ci.Psihologia judiciară. în principal. plecând de la modul în care a procedat acesta (în ce loc. precum şi a celor care privesc legături cu persoane bănuite de comiterea faptei sau cu cercuri afaceriste ori de infractori. cercul dc relaţii al victimei (de familie. la posibilitatea depistării şi reeducării acestuia. şi anume18: • datele referitoare la determinarea naturii juridice a cazului pentru a stabili dacă în speţă este vorba de un omor. informaţii asupra c) victime ce supravieţuiesc agresiunii. chiar dacă a intervemil amnistia. psihologia ei vor „informa" asupra unor caracteristici psihice şi comportamentale ale infractorului. de serviciu. putem diferenţia mai multe variante posibile. voluntar sau involuntar. având impresia că nimeni nu Ic oferă ajutor şi că în viaţă totul se petrece conform legilor „baftei" sau „ghinionului". V. a) victime dispărute. poartă vina ignorării pericolelor posibile atunci când încearcă să sc plimbe singură prin parc la orc târzii. 3. cele privind concepţia şi modul dc viaţă. cum ar fi cazul soţului ucigaş. este pregătii pentru arest şi judecată. el poate avea bani puşi de o pane pentru cheltuieli de judecată şi pentru perioada post-detenţie. un rol important în structura dizarmonică a personalităţii infractorului îl au şi factorii externi. anumite tare sau vicii ascunse (jocuri de noroc. consum excesiv dc alcool. Cunoaşterea particularităţilor psihice ale infractorului ne duce la explicarea comportamentului. Infractorul de profesie (de carieră) . calităţi temperamentale şi caracteriale. Dacă teama de reacţiile acestuia este extrem de mare. Poştaşul cu bani mulţi asupra sa nu sc asigură deloc şi este atacat în scop dc jaf. De obicei debutează în calitate de copil delincvent. Butoi . izolare socială ori depresiune. dificultate de autoreprezentare. Bucureşti. Aptitudinile lui specifice. 100-105 din opera comună: N Mitrofan. conflicte pentnt moştenire. un anumit grad de vinovăţie aparţine părinţilor sau persoanelor cc-i au în pază juridică (cadre didactice. De o importanţă deosebită în acest sens sunt precizarea naturii relaţiilor victimei (de amiciţie. să-1 demaşte pc infractor. în cazul în care victima nu decedează. 18. a vătămat corporal sau a violat. Desigur există foarte multe variante posibile ale relaţiei infractor-victimă. datele care definesc personalitatea victimei. iar acţiunea este profund dirijată de gândire. câtă vreme aprobarea îl stimulează pozitiv. elaborate în urma unei practici îndelungate. ca rezultat al infracţiunii. este posibil să evite complet a-l demasca sau este posibil să încerce să găsească alte „explicaţii" sau pur şi simplu să nege comiterea infracţiunii. nu-i dctcnnină acţiunea infracţională fără un teren propice. în cazul în care. la cl afectul atinge o formă pasională pronunţată. La infractori. ocazional. mod de • • comitere. surprinderea victimei ori acceptarea pătrunderii autorilor în locuinţă). Reprezintă ultimul grad de inadaptare socială prin faptul că unica lui sursă de existenţă o constituie infracţiunea. având originea în păturile de jos ale societăţii. în general. însă nti-1 denunţă din motive ce ţin de teama de răzbunare a acestuia (dc exemplu: victima cunoaşte ameninţarea infractorului că. violată etc. apare problema măsurii în care ea este dispusă. este în marc măsură învăţat. ci prin faptul că acţiunile lui au un conţinut antisocial. Psihologic. dorinţe ncsatisfăcutc. Nicolae Mitrofan . atitudini. jefuind sau nu victima etc): comis pc întuneric. în felul acesta. Victima unui atac nocturn la domiciliu sc poate face vinovată de „publicitatea" exagerată privind achiziţionarea unor bunuri de valoare. comportamentul agresiv. limp. are posibilitatea de a învăţa noi metode de comitere a infracţiunilor.haină aspră sau lucioasă. instanţa nu poate face abstracţie de lipsa sau de existenţa unor antecedente penale. considerând aceasta ca făcând parte din viaţa sa. Victima unui viol într-un parc în timpul nopţii. vătămată corporal. in afară de cazul în care violenţa este „specialitatea" sa (tâlharul). de distracţie) mediile şi locurile sau localurile publice frecventate. anumite tabieturi.1. De asemenea. Bogdan op.

încearcă să pună în seama altuia şi fapte pe care nu le-a comis (dc exemplu: reclamă dispariţia unor lucruri dc valoare sau bani pe care în mod real infractorul . să fie speculate de către infractori. desigur mai rar. profesional. să nu existe nici un tel dc de victimizarc. în cazul fetiţei care. sancţionarea infractorilor şi pedepsirea lor. trăsături care conduc la ignorarea totală. bunuri expuse etc. consideră că oferă „dovezi de dragoste" infractorului pc carc-l iubeşte). măsurile ce se pot lua şi care trebuie să fie luate în vederea evitării riscurilor victimalc pot fi clasificate a) măsuri de protecţie socială. persoane în vârstă. fiecare individ fiind pe deplin securizat că niciodată şi nicăieri nu-1 pândeşte vreo primejdie. în acest fel. adesea. h) victime care supravieţuiesc agresiunii. de către cei care prezintă un mai marc risc victima! sau un grad mai mare de vulnerabilitate victimală (copii. mai ales. Acţiunile dc pază. b)măsuri de autoprotecţie. protcjându-1 deliberat pe infractor (este cazul. însă. ceea ce face ca eforturile noastre dc atizarc să nu-i corespundă întru totul.8. victime care supravieţuiesc agresiunii şi care. reclamând o „infracţiune" comisă asupra sa cu intenţia dc a sancţiona o persoană sau dc a profita dc pc urma ei (de exemplu: simularea voluntară şi regizarea corespunzătoare pcntni a transforma o relaţie sexuală în viol). Din nefericire. handicapaţi). victime ale diferitelor tipuri de agresiune. nu manifestă grijă în raport cu sine sau cu alţii (lasă copiii nesupravegheafi în totalitate). subevaluează pericolul şi devin. Uneori. b) infatuarea. Asemenea persoane nu dau importanţă măsurilor dc asigurare (lasă sau uită uşile deschise. sexului etc. creşterea ratei criminaliăţii determină intensificarea sentimentului de insecuritate resimţit în general de către indivizi dar. frustraţie şi complexare cc pot fi abil exploatate dc către infractori. Cu toate acestea.care s-a rezumat numai la violarea ci . aroganţa. în loc să -1 denunţe. care cunosc infractorul. în schimbul unei mari sume de bani. însă. prin contrast. de asemenea. nivelul modest sau redus al capacităţilor psihointelcctuale. indiferent de statutul său social. exacerbarea cului. dar care.). devine victima unui viol colectiv). sau. credulitatea sau nivelul dc influenţare. trăsături care permit infractorului stimularea şi atragerea unei persoane în acţiuni victimizante (cazul infractorului escroc ce promite. deşi cunosc infractoul adevărat. acuză o altă persoană pc care vrea să sc răzbune. ale organelor dc poliţie. profitând de situaţie. de anticipare şi prevenire a infracţiunilor. Motivele sunt multiple şi diverse. a sistemului dc judecată şi pedepsirea făptaşilor. într-o societate liberă. dând crezare promisiunilor făcute de a primi lucruri de valoare. f) g) în: Aşadar. Din punct de vedere psihologic şi psihosocial. evitarea companiilor dubioase. echilibrată. de cele mai multe ori involuntară. manifestă o accentuată tendinţă de creştere. încearcă să ofere alte explicaţii. cel puţin în ultimul timp. cele mai multe fiind de natură psihologică şi psihosocială: a) consumul de alcool ce determină dezinhibarca conduitei şi limitarea posibilităţilor dc anticipare a consecinţelor unor acţiuni. asemenea persoane.2. evitarea reclamei şi publicităţii legate dc anumite bunuri şi câştiguri de valoare etc). Strategii preventive şi de contracarare a victimizării Ideal ar fi ca. aplicarea corectă a normelor dc drept penal în raport cu situaţia . nivelul de tulburare şi dezorganizare psihică (forme delirante. pe linia vârstei. economic. care cunosc infractorul.) pot. inclusiv autoacuzându-se.nu şi le-a însuşit). inhibă în marc măsură reactivitatea infracţională potenţială. a victimei care. a normelor juridico-penalc. dar pe care însă nu-1 denunţă din motive ce ţin dc viaţa lor particulară (dc exemplu: agresorul este concubinul victimei căsătorite). instinctiv sau deliberat. trăsături care conduc la supraeslimarea imaginii dc sine şi a c) neglijenţa şi indiferenţa. femei. să-i facă un serviciu dc mare valoare. promptitudinea şi eficienţii lor în descoperirea infractorilor. Existenţa organelor judiciare. unele persoane îşi iau măsuri dc prevedere pentru a evita orice risc dc victimizare (asigurarea intrărilor în locuinţe şi imobile. practica judiciară este mult mai complexă. care limitează foarte mult posibilităţile persoanei dc a înţelege şi decodifica intenţiile infractorului potenţial. 3. în realitate măsurile dc autoprotecţie sunt total insuficiente în raport cu riscul victimal. d) posibilităţilor proprii fizice şi mentale. care cunosc infractorul. fiecare societate se confruntă cu fenomenul infracţional care. halucinatorii etc. f) g) Desigur. victime care supravieţuiesc agresiunii. a pericolelor dc victimizare. c) stările dc izolare. armonioasă. evitarea locurilor periculoase.34 c) victime care supravieţuiesc agresiunii. a) Măsurile de protecţie socială revin în special organelor judiciare responsabile socialmente cu prevenirea infracţiunilor. i) care profită de o anumită situaţie.

.. dar care nu pot fi prompt cuantificabile25....2... 72 Consideraţ ii juridice vizând forţa probantă a mărturiei...... Bcvcrly Hills....Fear of crime and its effect on citizen behaviour..........în cazuri concret determinate . 90 4........3............. F...... deţinerea infractorilor deosebit dc periculoşi în instituţiile speciale................. Dc altfel............. 4......... ignorarea onilor ce încearcă să angajeze o conversaţie.Psychology and the Legal System..... cit. A..... L.................. Skogan.. A......... 23.... Brooks/Cole Publishing Company Montcrcy......).. e.......1.....2.... 78 Decodifica rea evenimentului judiciar..... . M...... pag......... W.............. 24..... A... 52-65.1.. T.. • pregătirea antiifracţională a populaţiei pentru a cunoaşte normele de convieţuire socială................ Instituţia martorului şi a mărturiei...ite pentru a minimiza pericolul de victimizarc....................... Maxfield Coping with crimeilndividual and neighborhood reactions................. după Furstcnberg (1972) 22 sunt acţiunile indivizilor care au ui dc a limita expunerea lor în raport cu persoanele periculoase sau cu situaţiile ninţătoare.... graţie îndatoririlor preponderent orientate către familie.. care sunt susceptibile... precum şi prezenţei companiei sociale. Eveniment testimonial........ La fel se poate explica şi situaţia femeilor divorţate........2.. Dc nplu:p!imbarea în compania altora şi evitarea plimbărilor singulare... Interpretare... 1972... care................... 1987....... 19...............................1......... 73 Consideraţii psihologice vizând martorul în demersul judiciar (jurământul de martor...... 1981... a.... Karmen . înălţarea arilor şi menţinerea supravegherii)..................... De exemplu: un bărbat tânăr care bea noaptea într-un local mărginaş pare ceva normal faţă dc cazul unei femei sau a unui bărbat iicînsoţit....... Crime and .Archilecniral Press......... identificarea din timp a unor victime potenţiale . separate sau nemăritate care prezintă rate mult mai mari de victimizare decâl femeile măritate....1...... Atribuire de sens ...... Wrightsman ... 76 . 4............... Dc exemplu: evitarea introducerii străinilor în casă noaptea. Un bun exemplu îl oferă ratele scăzute ale victimizării femeilor în raport cu bărbaţii sau a persoanelor în vârstă faţă dc cei mai tineri................. 78 Recepţia senzorială a evenimentului judiciar . cerinţele • • comportamentale generale dc evitare a situaţiilor ori circumstanţelor în care cetăţenii ar putea deveni victime ale unor infracţiuni: sfătuirea şi îndrumarea individuală a cetăţenilor privind conduita ce sc recomandă a fi urmată . 21.......... 4.. IV .. CAP. dc fapt.......... cit......... Această situaţie poate fi explicată prin faptul că atât femeile şi persoanele în vârstă. Examinând prevenirea într-o accepţiune restninsă la identificarea şi predicţia victimelor potenţiale. b) Măsurile de autoprotecţie sunt cele ce revin în sarcina persoanelor particulare.............. Eveniment judiciar..... S.. mai mult sau mai puţin săvârşirea unor infracţiuni... asigură un nivel mai înalt de securizare psihologică a cetăţenilor.... evitarea implicării armate în anumite situaţii periculoase.Exigenţele psihologiei judiciare din perspectiva 25.Defensiblc space:People and dcslgn in the violent city.. 22...... prin conduita lor. 97-98.. direct sau indirect............. mai ales în locurile retrase..op............ 1972)24 ..........şi promovarea unor măsuri de protecţie sau autoprotecţie a acestora.. când expunerea la risc este de neevitat................. ! colective (în colaborare cu alte persoane)............ Tacticile de depăşire a situaţiilor de risc.0. pag....... Furstenberg .. comentariu psihologic)..35 Tudorel liuioi loanaTeodora Butoi specifică diferitelor infracţiuni sunt........ nu pot fi evaluate cu uşurinţă privind eficacitatea lor... Acestea din urmă......... Acţiunile de reducere a riscului sunt fie individuale... Astfel. cc este dificil de identificat situaţiile particulare în care ele ar putea preveni acţiunile viclimizanle... 174. însă.. . Toate aceste strategii şi tactici........ cil......... Newmann................ pag...... T.... arată Skogan şi Maxfield 119X1 )-■'... sunt şi trebuie să fie rodul unor influenţe organizate în vederea evitării riscului victima! şi al victimizării.. Bogdan ........ tactici : 21...pentru a împiedica evoluţia negativă a unor stări de lucruri şi ajungerea lor în poziţie de victime.... pag........1............... Bogdan 20 propune ca acesta să urmărească obiectivele mai importante: • educarea moral-juridicâ a cetăţenilor pc baza cunoaşterii legilor şi a formării convingerilor necesare respectării lor neabătute. includ strategii de prevenire a riscului în cadrul stilului lor de viaţă.... 72 Martorul şi mărturia din perspectiva principiului aflării adevărului în procesul judiciar ..... personalităţii martorului şi forţei probante a mărturiei ....... prin „îngreunarea atingerii clor" (îmbunătăţirea mijloacelor dc închidere şi asigurarea a intrărilor şi ieşirilor................. în Bidcrman. Karmen op..2... suni ............... sunt expuse mult mai puţin riscului de victimizare. unii autori au cat să formuleze o serie de recomandări integrate în diferite strategii.......... să favorizeze.... Aşa cum afirma Wrightsman|IJ...... Mărturia ... măsuri sociale de protecţie împotriva victimizării........proces psihologic .. Prevenirea crimei prin proiectarea mediului înconjurător accentuează asupra ortanţei creării „spaţiului de apărare" (Ncwmann.......... New York: Juslicc Institute. în ceea ce priveşte prevenirea şi evitarea riscului victimizării.îndeosebi prin posibilităţile de cunoaştere ale organelor judiciare ......... programe......... 97.... (Eds... 20. strategiile evitării. Anumite strategii de reducere a riscului por fi eficiente până la un nivel clar observabil.......... London......... 4........op.........

...... bulgar..4...............Memorare . în art......... Când spunem justiţie.................................4................ în toi cursul procesului penal să edească împrejurările care duc la aflarea adevărului. 78 C...... mobilul............... mai ales în cadrul justiţiei.. centrându-se pe capacitatea omului de percepţie... au atras atenţia că pe căi de veche si de des uzuală esle. punăndu-i sub semnul întrebării farţu probanta. Martorul mincinos).. Cutume....Psihologia judiciară........ înşelăciunii.Voicu. 117 Martorul de bună-credinţă..... această trestie sc clatină în bătaia vântului"2..... 95 Perspectiva magistratului asupra aprecierii forţei probante a mărturiei.1... Şansa...............2...2... Conform art. Raţionamente (deducţii/inducţii).......2 Psihologia martorului minor........... din Zdrcnghca (selectiv).. 9 menţionează că organele de slat ticipante la procesul penal suni obligate să constate realitatea faptelor care au importanţă i promovarea unei soluţii legale.. Zdrcnghca.. Declaraţiile martorilor reprezintă unul dintre cele mai vechi mijloace de probaţiune şi i folosite în cadrul procesului judiciar...6..........7.... Ed.3... astfel încât prevederea art........... trecând în justiţie. ca apoi cei care judecă pe baza lor să facă dreptate.........4............. 4. Bucureşti............3.... 108 4... scurte prelucrări 2..3.. „Deci adevărul se află la bunul plac al omului.........9......4.. şi 1988.. Volonciu .... Consecinţele disfuncţionale din perspectiva factorilor psihologici (Iluziile..................... martorului ..... Adevărul se pierde în filozofie....... altele converg. Evenimentul testimonial .................. El este doar o parte din noi pc care într-o anumită situaţie.... persoana care a realizat această faptă..... avocat Mitrofan............. 90.... [4-4.. IVT.. Adevărul nu poate fi cunoscut...... Heidegger ............... nu mai este la fel....... Martorul şi mărturia. Instituţia martorului şi a mărturiei 4......4... Capitolul I V 4.. p.. Cazuistica exemplificaţi vă comentată ... p..... Aspecte psihologice ale etiologiei minciunii în comportamentul juvenil...................4.........Protecţia 125 127 128 132 135 139 142 Exigenţele psihologiei judiciare din perspectiva personalităţii martorului şi forţei probante a mărturiei1 .. Martorul în eroare....... Martorul persoană minoră. 3..... 110 4..exigenţa complexă a justiţiei contemporană ..partea generali.......... pe atât de fiabilă şi subiectivă pare a fi... dreptate... 4........ uitând de realitatea care aduce mii dc adevăruri...1.....2....reactualizarea evenimentului judiciar....... 124 4.............. Una din aceste nţii sc referă la acordarea pentru părţi a dreptului ca. Martorul şi mărturia din perspectiva principiului aflării adevărului în procesul judiciar...4................p. care conslîinţcşte prezumţia că orice hotărâre judecătorească definitivă stabileşte adevărul fiind echivalentul fidel al acesnria''............. 4.............. 103 Repere particulare vizând mărturia şi martorul. Idem...... Din filozofie...... < 4............ 12 C..8.... care cunoştinţă despre o anumită faptă sau o împrejurare vizând un fapt juridic sau cauza ală...2.....5............................ iluziilor...... principiul aflării adcvărului:„în desfăşurarea procesului penal trebuie să sc asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei......4...... a unei fapte sau inexistenţa lor........Relativitatea mărniriei................... rezidă în adagiul „res judicata pro vcrilatac habetur".... forma vinovăţiei........ 117 Protecţia martorilor ........ Aflarea adevărului reprezintă un principiu al procesului penal.............4...................... această reglementare este prevăzută şi în art. Totodată „aflarea adevărului poate fi împiedicată dc implicaţiile a numeroase dispoziţii legale care reglementează anumite instituţii procesuale""1 1. Mărturia din perspectiva structurii caracteriale a martorului şi a mediului dc provenienţă...... o considerăm adevărată...2... Stocarea informaţiei în raport cu dinamica uitării ........ 3. Nu se poate realiza orice.......... Buloi ..... 1996 4.......... Concepţiei că orice act de justiţie nu se poate fundamenta decât pc o reflectare exactă şi adevărată a împrejurărilor dc fapt ale cauzei.... în numele adevărului................... Paideia........ vor fi supuşi falsităţii.. A afla adevărul în cauza penală înseamnă a realiza o concordanţă deplină intre situaţia de fapt..cpt.... 3 să nu depăşească legalitatea şi cadrul impus de acesta... memorare şi recunoaştere.Tratat de pe drumul gândirii...3................1.. 109 4........... deoarece de multe ori acest adevăr nu este acelaşi pentru toţi... Aflarea adevărului trebuie realizată în concordanţă cu condiţiile prevăzute de lege.. prezumatăfiindu-i bunu credinţă............... ciunii............. Redarea .......2. Politică............." ...1.. unele care se contrazic....... 108 4..... 101 Izvorul mărturiei din punct de vedere al sursei....... ridicată la standardele europene............................................ personale.. aşa cum rezultă din prevederile art......... Probleme tactice cu privire la ascultarea minorilor. Analogii.......... 144.lată de ce această probă nu va putea fi infailibilă atâta timp cât emană dc la subiectul cunoscător. Mărturia şi concordanţa conţinuturilor .......... procedură penală voi.... carenţele totale sau parţiale.2. 14-4.... Codul dc procedură penală iugoslav.Martorul între vulnerabilitate şi protecţie......... 1994 Vezi comunâ:N.......................... Mentalităţi. ci a dus şi : instaurarea unui sistem de garanţii care guvernează legea procesuală penală....extraseI..... adevărul reprezintă una din bazele acestei instituţii.........4..1........... amăgirii. Bucureşti......... pag......................4. Aflarea adevărului nu reprezintă doar un principiu care a fost introduc în lege...... aşa cum s-a petrecut aceasta în materialitatea ei şi concluziile la care a ajuns organul judiciar cu privire la împrejurările respect vc1.................... Un exemplu în acesl sens îl constintie „uncie îngrădiri ale oficialităţii în cazul ncintroducerii plângerii prealabile...4........... precum şi cu privire la persoana făptuitorului"....... spuem adevăr.......................... p......contribuţiaoperauniv.....2..... adevărul reprezintă o cale de a descoperi existenţa unei cauze............ N..4..perspective juridice şi psiho-sociale..... 4........... Ascultarea unei persoane în calitate de martor.. Strategii şi atitudini în identificarea şi contracararea martorului dc rea-credinţă .4........... 124 4............ Bcurcşti........ doar ntru a avea semnificaţia dc legislaţie modernă.......4.. dispoziţia prevede că părţile pol unc probe... Obiceiuri............. 91 4..... precum si erorile pe care le-a generat au reprezentat disfuncţii si imperfecţiuni care......... Rolul determinant îl are organul judiciar de a înlătura tot zidul ridicat în jurul celor adevărate a le afla.............Repere Ed.. pag... poate zădărnici eforturile organului judiciar dc a afla adevărul"5................................. p................... 4 4...... Ed....4....... Colaborarea internaţională în materia protecţiei martorilor . cât şi de psihologic judiciară..... 101 Mărturia din perspectiva legăturii martorului cu pricina şi cu părţile în proces . Iată cum in căutarea ului sc îmbină atât elemente de tactică criminalistică..1....... aflarea unei informaţii obţinută prin mărturie au ca scop aflarea adevărului.........................1.... martorul este „persoana care arc cunoştinţă despre vreo . încât ceea cc a fost iniţial..... a retragerii acesteia sau a împăcării părţilor... Ce înseamnă a afla adevărul din perspectiva procesului penal? Privit din această postură............." 4.......... 90.................................. Codul de procedură penală prevede în art............. deşi reprezintă un mijloc de a afla adevărul... orice fel dc probe (inclusiv probe cu martori) şi cere administrarea lor în tot sul procesului penal............ Interpretări asupra conţinutului mărturiei.....4......... V...... pag...... p. 67 C............... scopul.....................36 4............... Mărturia şi contradictorialitatea conţinuturilor ...... 4............. M..... în mod identic..... întâlnit în toate legislaţiile modeme............ lect...3......... pentru că toate aceste forme de adevăr sunt cifice omului......4 Mărturia între bună şi rea-credinţă... a evenimentului judiciar.. Reguli şi procedee tactice aplicate în ascultarea martorilor.....

147-148. şi anume: „O mărturie poate fi precisă şi totodată pletamentc falsă". profesorul Ed.o p .e acordă în perioada de începui a dreptului ca apoi să devină „regina probelor". psihologul W. Ca orice experiment şi acesia a fost supus criticii afirmându-sc că experimentele sale nt foarte departe de o simulare a realităţii. se va realiza un cadru adecvat ascultării martorilor care au o anumită relaţie cu jitul/inculpatul şi anume: rude. spre exemplu art.1. W. Medicală. pag. 8. precum şi erorile care au luat naştere au reprezentat imperfecţiuni ale acestei probe şi. dinamic şi nu : poate „simula" prin imagini statice. urmând i scara normală a evoluţiei. în 1906. începând de la importanţa şi necesitatea :: . martorii sunt „ochii şi urechile justiţiei". un singur martor rămâne o dovadă infailibilă7. carenţa totală sau parţială. lid. atunci când se sugerează martorului să încerce să reconstituie mental scena la care a asistat. intenţionale sau nu. diferenţelor viduale. la puţin timp după publicarea cercetărilor lui Binct. • •••m. căci adesea o infimă minoritate poate avea dreptate faţă de majoritatea imensă10. când se numea „instrument" sau „chirographa". cărora li s-a cerut să relateze cu cc era îmbrăcată o persoană care a trecut prin camera în care sc aflau. •ia a dobândit în aceste periade. intre aceştia cinci martori de bunâ-credinţă pol depune declaraţii identice.pag. Astăzi. in vederea aflării adevărului. . atâta timp cât sc centrează pc capacitatea omului de percepţie. I W Heidcggcr . W. 1981. Binet. dacă nu era confirmată prin mărturisirile obţinute ulterior. memorare şi recunoaştere. S-a spus că „esenţa adevărului este libertatea". 64-69. I-au condus la elaborarea a două teorii. Conform normelor dc drcpl din această perioada. S-au efectuat o scrie dc experienţe pc diferiţi subiecţi. ce constituie în sistemul posibilitatea organelor judiciare de a-şi întemeia intima convingere pc una dintre . în permanenta schimbare a conduitei umane şi a evoluţiei omului. începea prin întocmirea „proccsului-vcrbal dc interogatoriu". Binct considera fenomenul memorat ca fiind fundamental în cercetarea problemelor mărturiei . Din acest moment. tară a sc recurge la verificarea realităţii. implicit mărturia. direct sau indirect. trebuie să avem în vedere un singur lucru . Altavilla. totuşi cei care i-au găsit o seric dc imperfecţiuni au fost legiuitorii romani. nici i. 90. Hd. Iată cum această probă nu va putea fi infailibilă. când ascultarea martorilor impune i unor metode tactice şi psihologice. trebuie examinată atât în raport cu cu sursa din care provine.această probă arc ca punct central omul.37 faptă . 91. nccorcspunzătoarc8. s-a impus treptat în ţările din apusul Europei. Deşi adulată. luria. în special. pag. Dc-a lungul timpului.iilc martorilor. Ai şaselea poate face o declaraţie diferită. dacă nu suni coroborate cu alte probe. Roşea. 1979. s-a la concluzii destul dc diferite. dar ca să fie într-adevăr conformă cu realitatea. numărul martorilor era convingător. iar în cea dc a doua: „exactitatea unei amintiri nu este proporţională cu forţa de revenire". psihologia judiciară. relativitatea ci şi imposibilitatea de a fi perfectă şi infailibilă. Aşadar. Dar totodată. proba având ca obiect principal luarea depoziţiilor acelor persoane care. adică decăderea. A. în Germania.in slujba vieţii şi a adevărului. E. proba cu martori. cel care a fundamental. Relativitatea mărturiei. totuşi. Binet. „o mărturie pe deplin fidelă constituie excepţia. stanite diferite. deci cu depoziţia. Psihologi. de fapt. ceea cc a văzut. Martorilor li s-au dat diferite denumiri printre care cea mai semnificativă este cea amintită Bentham. nu regula"". Al. Mărturia este relativă la fel ca şi adevărul. . uneori înşelătoare şi cu valoare I dc aleatorie12. T. cu datele şi informaţiile e. în prima leoric. a fost apreciată în diferite moduri şi în acelaşi timp i-a fost contestată valoarea probantă. testis multus" adică un singur martor nu era considerat ca fiind o dovadă suficientă. I AI Ciopraga . ocupându-se în special dc problema memoriei involuntare şi cea a recunoaşterii. Procesul penal. fără incertitudini. iar în ceea ce priveşte mărturia. Consideraţii juridice vizând forţa probantă a mărturiei In procesul mereu schimbător al dreptului. cu faptul la " Bogdan Probleme dc psihologic judiciarii. După o scrie de încercări experimentale. pe când celelalte probe nu fac ele însele dovada. pag. adunând date şi informaţii. ci o excepţie. anchetarea inculpaţilor şi a martorilor . ci să-ţi dai seama exact dc ceea ce ai reţinut. Bogdan. 147-148. reprezintă cadrul unor contraziceri care urmând etapele impuse dc lege vor duce la aflarea adevărului. atunci când sc urmăreşte obţinerea unei mărturii în deplină □rdanţă cu celelalte şi cu reala deslăşurarc a faptelor. i considera libertatea ca esenţă a adcvăntlui nu înseamnă a lăsa adevărul la bunul plac al uria este lăsată la libera apreciere a organelor judiciare. dovedind imperfecţiunea probei. c) amintirile femeilor de cele mai multe ori sunt inexacte. astfel că nu putem discuta despre proba cu martori ca despre un mijloc cert. Cercetările efectuate de A. nu sc vor folosi forme dc violenţă nici fizică. ale martorilor de rca-crcdinţă.„proba probelor" .au pus în vedere atât utilitatea probei cu martori în vederea verificării.2. care sc referă.lucrare menţionată dc T. erorile inconştiente care se ivesc în stadiul aducerii aminte. Ar fi chiar împotriva naturii umane. Deşi recunoaşterea (mărturisirea) — spontană sau provocarea prin abilitatea anchetatorilor nu putea fi considerată utilă. aceste experienţe atrag atenţia asupra limitelor mărturiei. datorate sexului.sub forma verbală sau scrisă. în acelaşi timp. b) uitarea la bărbaţi este mai accentuată decât la femei. Ştctancscu . pag. evident că nu toţi vor putea relata o anumită situaţie în acelaşi fel. devenind baza anchetei poliţiste sau a instrucţiei judiciare. Ed. 4. cuvintele sale. b) valoarea mărturiei nu este în raport cu numărul martorilor.Aussagestudlum.Evaluarea probei testimoniale în procesul penal. Ştiinţifică. o problemă pentru specialişti. soţ. fără contraziceri. în căutarea celor mai bune forme de aplicare şurare a legilor. în funcţie de posibilităţile sale fizice şi psihice. dar şi relativitatea depoziţiilor martorilor. expuse în condiţiile unei vizibilităţi optime. au dovedit că problema mărturiei este delicată. deşi proba nu mai are aceeaşi valoare. 60 . iar proba testimonială este aparent fragilă. Bogdan) realizând experienţe. Mărturisirea . Erorile care apar. Toate aceste aprecieri au dus la concluzia lui Aurel Ciopraga că declaraţiile martorilor au acter relativ. care prin ca însăşi produce forţa probantă. au luat parte la săvârşirea unei fapte aflată sub incidenţa legii penale. laşi. Mărturia este un proces complex. Stem şi colaboratorii lui întreprind alte investigaţii asupra mărturiei. mergându-sc pe principiul „testis unus. continuând cu adunarea tuturor depoziţiilor înregistrate. cit. a evaluării mărturiei în procesul penal.proba testimonială. Stem. dând naştere la o importantă ramură a psihologiei judiciare . Concluzionând. în această perioadă. Acest lucru nu trebuie să provoace confuzie deoarece caracterul contradictoriu al mărturiei rezidă din natura ei. neconcludentc. medici. în aparenţă paradoxale: 7. Junimea. * Idem. aproape în toate afacerile criminale.: La un proces sc prezintă sase martori. Ex. Stern . 5 Idem. copil. despre vreo împrejurare de natură să servească Ia aflarea adevărului în procesul penal : fi ascultată în calitate de martor". Binct evidenţiază că: „o mărturie poate fi precisă şi totodată completamente falsă". Steni a concluzionat: a) exactitatea amintirilor nu este o regulă. Este ştiut că fiecare om percepe mediul corespunzător în mod diferit. Rezultatele sunt diferite şi de cele mai multe ori. Claparede iniţiază o seric de cercetări asupra problemei urici.psihologia mărturiei . 75 privind declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului şi respectiv ale celorlalte părţi s. erau luate in considerare declaraţiile celor cinci marton. P. acesta reţine că: a) în mărturie nu este important numai să reţii. jurişti (A. dar care nu reflectă realitatea.

parte vătămată sau responsabilă civilmcntc.38 S-a afirmat că mărturia arc o valoare aleatorie. parte civilă.în sensul că unele vor acorda o importanţă exagerată. proba cu martori reprezintă una dintre probele pc care părţile Ic cer în vederea rezolvării cauzelor. toate marcate dc aroganţă. ţi sc va atrage atenţia că dacă nu vei spune adevărul săvârşeşti infracţiunea de „mărturie mincinoasă". martorul dc rea-credinţă. altele vor minimaliza această calitate. Pentru înlăturarea acestor dificultăţi s-au născut metodele psihologice ale mărturiei. Deşi părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte valoarea probei cu martori. Dacă uncie persoane impozante în viaţa normală. persoanele care au legătură cu fapta. deşi mărturia. depoziţia martorilor dă naştere la o serie dc dificultăţi. reprezintă posibilitatea de a afla adevărul mult mai repede. toate pentru a combate căile prin care infractorul. cât şi cel privat. au calitate de martor. metodele dc tactică criminalistă. Ştiind care sunt limitele mărturiei. Imperfecţiunea organelor de simţ ale omului. Aclami. dar poţi avea surpriza să vezi şi persoane care iau totul în glumă. Cauzele? 1. lipsă dc respect. • stabilirea sincerităţii martorului. Aceste obligaţii vor plana asupra unor oameni care au o moralitate mai mult sau mai puţin evidentă. comentariu psihologic) Persoana care sc constituie ca martor într-un proces arc anumite obligaţii morale care sc nasc din cunoaşterea împrejurărilor. 3. 14 Forţa probantă a mărturiei este dată de faptul că această probă este folosită în toate ramurile dreptului. cunoscând procedeele de ascultare ale martorilor şi tacticilc criminalistice adecvate. dc alte mijloace. voluntar sau involuntar. în dreptul familiei. 4. 2. 1995. a probei cu martori în procesul judiciar. că depoziţiile martorilor sunt alterate dc relativitate. 55 . a bunei sale credinţe. E. După cc ai depus jurământul. ele vor păşi în faţa instanţei fără a fi intimidate dc cadrul solemn al Tribunalului. nesiguranţă. Procese psihice distorsionate. Consideraţii psihologice vizând martorul în demersul judiciar (jurământul de martor. Poţi vedea teamă. cu capul plecat dc parcă procesul este al lor şi nu al altuia. Particularităţile psihologice ale organului judiciar. ca pc un alt loc de distracţie.3.martori . voi. strâns legate dc aprecierea declaraţiilor martorilor. a persoanelor care iau parte la proces în calitate dc învinuit (inculpat). mărturia. lipsită de teamă. • măsura în care depoziţiile corespund realităţii obiective . Stâncii Criminalistica. Forţa probantă este dată de utilizarea mărturiei. şi nu fără motiv a fost numită „regina probelor". chiar dacă el va fi ascuns într-un noian dc neadevăruri. II. o apreciere a justiţiei la un diferit nivel. în aparenţă vor păstra o atitudine fermă. comportament indecent faţă de cadrul solemn în care sc desfăşoară procesul. Aceste obligaţii morale cărora li se adaugă şi cele juridice determină o anumită reacţie a persoanelor . dc parcă instanţa ar fi ceva banal şi de nerespectat. 14. atât dreptul public. altele vor păşi umile. procurorul şi judecătorul pol să rezolve două dintje problemele esenţiale.1. ca este utilizată în rezolvarea cazurilor pentru că înainte dc acte. încearcă să devieze organul judiciar în aflarea adevărului. de evaluare a forţei lor probante. 4. Ed. Convingerea quasi-gencrală sau formarea unor opinii specifice organelor judiciare. dc persoanele care participă la săvârşirea unei fapte direct sau indirect. pag.

35. 5). jurământul era astfel alcătuit încât textul său puica fi întrebuinţat de toţi martorii. art. Formula jurământului era divizată în două părţi: o parte laică şi una religioasă. In ceca ce priveşte surdomuţii şi muţii. 3). alin. teama. frica dc Dumnezeu. aştepţi şi auzi: „Puneţi mâna pc Biblic. - Idem. se va pune în vedere martorului că. Situaţiile la care se referă alin. Slnncu . C. Eveniment judiciar. realizată de oameni în numele ei.p. a reprezentat încă din vechime un instrument dc putere. a prevăzut depunerea jurământului în scris pentru cunoscătorii de carte. Bucureşti. Aclami. săvârşeşte infracţiunea dc mărturie mincinoasă.depinde de capacitatea cărei persoane de a recepta faptele. fiind un r-jces psihic dc cunoaştere22. dreaptatea era făcută. să revină la noua depunere.sala de judecată . Element testimonial. Din perspectiva psihologici judiciare. iar în cazul i care spuneau adevărul sau nu săvârşiseră fapta. in picioare. Ud Şansa. deci esenţialul şi. vă rog. între două vârste. 3. Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ. modificată în partea religioasă în raport cu crcdin|a lor.religia.2. Dreptatea considerată un atribut al Divinităţii. 56. Mărturia . Prin introducerea art. în faţa organelor de unnărire penală sau a instanţelor de judecată20. nu în ultimul rând.p. pentru el jurământul religios într-un cadru solemn . Martorul care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depune jurământul. In dreptul roman. ori disciplinară a unei persoane implicate într-o cauză dc această natură16. preşedinta instanţei este nevoită să le repete pentru ca tu ul să Ic spui cum trebuie.p. pag. Prevederea urmăreşte să creeze posibilitatea pentru martorii caic. 85. totul sc agrava şi aul putea să moară. de a le prelucra în funcţie de subiectivismul şi selectivitatea sa psihică. în faţa instanţei dc judecată. cuprinzând atât senzaţia cât şi epţia propriu-zisă şi cu acest „lato sensu" este utilizată şi-D psihologia mărturiei. Recepţia senzorială a evenimentului judiciar S-a apreciat că forţa probantă a mărturiei. N.Jur pc onoare şi conştiinţă că ai spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea cc ştiu"(art. va rosti în i instan(ei următoarea formulă:„Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic i ceea ce ştiu" (art. prelucrarea lor logică. martorul repetă cuvintele după preşedintele instanţei. arşi. Tainele justiţiei nu erau dezvăluite oricui. dacă nu va spune adevărul.1. Mărturia este un proces de cunoaştere a realităţii obieclive structurat pc patru faze. alin. vezi un chip tânăr.Psihologia judiciară. Dc undeva o voce îţi spune să te apropii. 1995. de stăpânire şi de manipulare a masei dc oameni fără ştiinţă. In caz contrar. de fapt. prin semne cu ajutorul unui interpret18. evenimentul este senzaţia. erau supuşi unor teste „divine". Rcfcritea la divinitate din formula jurământului. numai adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu (partea laică)". Butoi . nnându-sc. exista un cerc de persoane. • funcţiunea juridică. trăsăturile caracteriale.Criminalistica. Martorul Iară confesiune va depune următorul jurământ:. nevoia dc a spune adevărul măcai nul ceas? 16. 4). Erau loviţi. format din oameni bogaţi. voi spune adevărul. reproducerea/ recunoaşterea / reactivarea. 19. această capacitate fiind legată de pragurile . li sc provocau anumite răni. Nu orice stimul va da naştere unor senzaţii. pag. Păşeşti în faţă. în sensul că neîndeplinirea obligaţiei legahnente datorată este susceptibilă de pedeapsa corespunzătoare săvârşirii infracţiunii dc mărturie mincinoasă. în sensul că jurământul leagă pc martor dc cauza în care aceasta a depus mărtuira. era deci vinovat. xoleşti o şapcă. mărturia este rezultatul unui proces de observare şi memorare involuntară a unui fapt juridic urmat de reproducerea acestuia într-o formă orală sau scrisă. Şi poate iţi este frică. crede. sub impresia infracţiunii recent comisă. gradul de pregătire. 20. Mitrofan. între care: • funcţiunea informaţional-cognitivâ.proces psihologic 4. că in calitate dc participant la săvârşirea adevărului. • funcţiunea axiologică. Textul indică în mod expres că martorii apatţinând unei confesiuni religioase necunoscute dc statul român. Omul simplu. Mai târziu şi ceilalţi au avut acces la ele pe parcursul dezvoltării drepturilor care se năşteau. martorul va fi ţinut să răspundă penal pentru relatările sale de rea-credinţă care conduc la inculparea sau disculparea nedreaptă a unor persoane implicate într-o cauză penală sau la obligarea în absolvirea de răspundere civilă. Martorul vine în contact cu obiectele şi fenomenele lumii exterioare prin intermediul simţurilor sale. alin. administrativă. iar în caz contrar. Zdrenghca. veridicitatea declaraţiilor unui martor nu pot li apreciate la reala lor valoare dacă cei care realizează şi conduc cercetările nu cunosc mecanismele psihologice care stau la baza mărturiei. şi după mine: Jur că voi spune adevărul şi c* nu voi ascunde nimic din ceea cc ştiu. legalmcntc obligată să declare adevărul. pag. 85.. cu mâna pc Biblic. contravenţională. Mărturia .. jurământul a devenit obligatoriu în faţa instrucţiei penale'9. Aşa să-mi ajute nezeu". dc a le memora. bărbat sau femeie. de capacitatea sa de a reţine şi memora doar Ir elemente necesare şi importante. O altă prevedere cu aspect psihologic vizează depunerea mărturiei la cabinetul judecătorului de instrucţie care sc face fără prestare dc jurământ. într-o atitudine de respect şi sobrietate. Vocea atcrializează. pag. 110. Rana se ndeca repede şi astfel nevinovăţia. Prin reintroducerea jurământului religios în cazul depunerii mărturiei s-a untiărit impactul religios pc care îl poate trezi în psihicul uman. prin aceasta indicându-sc limitele legale ale mărturiei. în sensul că prin jurământ. Recepţia senzorială a unor evenimente este prima etapă a formării mărturiei. martorul care spunea adevărul sau J. Toate acestea vor fi menţionate în declaraţia scrisă. Iată cum efectele psihologice ale jurământului sunt condiţionate dc uvelul educaţiei. în faţa instanţei. Pot ele trezi sentimentul datoriei. 85.prevenire. fără a comite delictul dc jurământ fals. Aici intervine un factor relativ . a simţit sau a auzit o anumilâ persoană.p. Cadrul de solemnitate este asigurat de prezenţa Bibliei şi a crucifixului.p. tc dai un pas înapoi. în conformitate cu prevederile art. Dumnezeu era acolo sus şi vedea.reprezintă un impact asupra psihicului său. martorului i sc cere să se refere la împrejurările cu valoare de adevăr pc care le ştie. 17. Momentul psihologic al depunerii jurământului îndeplineşte multiple funcţiuni. Cu vocea slabă repeţi cuvintele sau mormăi. au făcut anumite declaraţii. o poşetă. Căci înainte dc a deveni un fapt memorat şi apoi redat. 110. V. Teama este . pag. în vechiul Cod de procedură penală. • funcţiunea de avertizare . ştiind că ai avocatul în spate sau nu. 5. în sensul că martorului i se transmite si spună adevărul şi să nu ascundă nimic din ceea ce ştie. cel care era vinovat sau nevinovat.p. cu frica lui Dumnezeu. Codul prevedea şi ipoteza când cei cc urmau să depună jurămânml nu aveau nici o confesiune. i se atrage însă atenţia să spună adevărul. După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 4. percepţia a ceea ce a existat. Astfcl:„Jur pe sfânta cruce şi înaintea lui Dumnezeu (partea religioasă) că Eşti martor şi crezi ca este ceva uşor. bătrân.2. o pălărie. şi anume : recepţia (percepţia) informaţiilor. 4 şi 5 se reţin de organul judiciar pc baza afirmaţiilor utc dc martor. 110. Grea treabă! în faţa ei se află un crucifix. memorarea. 15. Noţiunea de percepţie esle utilizată într-un sens mai larg.39 Tudorel Buloi loanaTeodora Buloi Momentul depunerii jurământului constituie un moment psihologic extrem de important" cu repercusiuni asupra persoanei-martor. să predai actul de identitate grclîcnilui şi să-ţi spui numele. 107-108. 18. indiferent dc religie 17. Carol al II-lea.. aptitudinea u de a le reda. Ed. 1994. primul moment al formării depoziţiilor martorilor. 85 C. Idem. depun jurământul în formula indicată. li. Idem. influenţi şi transmise din tată în fiu. alb. se schimbă în funcţie dc credinţa ligioasă a martorului (art.proces sau act de cunoaştere a realităţii . ei declarând câ vor spune adevărul pe „onoare şi conştiinţă". o Biblic. iar acestea acţionând asupra organelor dc simţ dau naştere la procese psihice cunoscute sub numele dc senzaţii şi percepţii. T. 85 în C.

Ciopraga . Fig.iluzia. 237. ştiindu-sc că cele mai sensibile zone unde tactilă este intensă sunt: vârful degetelor.vezi T. Tudorel liniai loanaTcotloni Butoi Fig. 57. dar percepute ca inegale datorită supraestimării înălţimii în contextul dai.-> < Fig. E. Al. Iaşi. algice). dar şi unor cauze de ordin subiectiv . Aprecierea mărturiei se va face în funcţie dc existenţa acestor senzaţii care pot fi: natc (tactile. rezultat al stimulării receptorilor cutanaţi. La aprecierea riei întemeiată pe senzaţiile tactile. F. denaturată. care se datorează suprapunerii peste un sistem consolidat de legături noi care au elemente comune cu primul24. pag. prin intermediul unuia dintre organele noastre de simţ23. Didactică şi Pedagogică.. Cercurile A şi E sunt de dimensiuni egale. dar care desfăşoară o anumită activitate pot avea anumite simţuri mai dezvoltate decât altele datorită dezvoltării altor simţuri în locul celui pierdut.op. interesează detemiinarea cât mai exactă a suprafeţei ului care a venit în contact cu diferite obiecte. dar sunt percepute inegale datorită poziţie diferite a unghiurilor care le închid. cit. pag. 4 . percepţia tactlă poate fi falsă datorându-sc limitelor obiective ale acestui receptor. dar această delimitare i afectată dc aţiilor în care există o limită minimă şi una maximă sensibilitatea fiecărei persoane. 5 Mişcare iluzorie percepută la vederea unei figuri statice. Apariţia senzaţiilor şi apoi a percepţiei este în funcţie de intensitatea stimulilor care oncază asupra analizatorilor. 24. (După CI. cea mai scăzută iind în cazul pielii dc pe spate. la ntificarca obiectelor şi fenomenelor. olfactive şi gustative. King. fiind ninatc de deformarea. pers. >. Persoanele normale. Prin analizator sc înţelege sistemul organismului uman uit din organele de simţ. Vezi schiţa formarii mărturiei . Bucureşti.Iluzia Hering înălţimea şi baza figurii sunt egale. 1975) . ale ctelor sau ale persoanelor. 1975.1 Roşea şi arhiva personală . 3 . dar nu integral falsă a realităţii. 22 Al.Iluzia Muller-Lyer Cele două segmente orizontale sunt egale.T. Senzaţiile tactile joacă un rol important. Ed. căile nervoare de transmitere şi centrii corespunzători dc pe i cerebrală. datorită mediului în care lucrează: morari. suprafaţa limbii.. Iluzia reprezintă o percepţie eronată a unui obiect sau fenomen ce determină o imagine deformată.Psihologie generală. 1979. Buroi .arhiv. să descrie însuşiri dintre cele Svanate ale obiectelor datorită dezvoltării altor simţuri în locul celui pierdut. 2 .Kvaluarei probei testimoniale în procesul penal. Fig.. se apreciază vizual că A este mai mare decât B datorită contextului în care sunt plasate. Senzaţia este cea mai simplă formă dc reflectare senzorială a însuşirilor izolate. buzele. Junimea. 23. pag. şlefuitori etc. Stancu . Roşea . Totodată.Iluzia Titchener. Percepţia este consecinţa unei reflectări mai complexe care conduce la conştientizare. termine.40 a senzaţiilor. 21.R. oanelc lipsite de vedere sunt capabile să recunoască. Morgan .-< . de distorsionarca pielii ca efect al presiunii. 21 I seminarii sc va exemplifica studenţilor cazuistica iluziilor cuprinse în „Tratatul dc psihologic experimentală" . Butoi.d.

Senzaţiile osmice constituie rezultatul stimulării receptorilor olfactivi situaţi în partea superioară a cavităţii nazale dc către substanţe aflate în stare gazoasă sau sub formă dc «pori25. intensitatea sursei dc căldură sau dc frig. oprimarea acestora se rezumă la termeni care însumează mirosuri fundamentale sau la «-recierea dc miros plăcut sau neplăcut. şi c: dulce. 24. sărat. acru. în cazul în care a survenit moartea. 25. iar ■ uni întemeiată exclusiv pc scnza|i:lc olfactive nu poate oferi decât dale despre natura cciectului. Capacitatea omului dc a percepe asemenea senzaţii sc reduce la un număr de patru. a rezista la diferenţe de temperatură. atunci poate face aprecieri privind acrul ambiant. Aceşti stimuli care pot da naştere la senzaţiile olfactive pot fi utili în descoperirea -tracţiunilor de incendiu. A treia categorie de senzaţii. m. impalpabile. La aprecierea unei mărturii baz. Organul judiciar va putea verifica. Omul poate percepe aproximativ 10. natura mirosurilor unor ~<di[ profesionale (în industria chimică şi farmaceutică). Această categorie dc senzaţii poate interveni în formarea mărturiei în cazul infracţiunilor săvârşite şi însoţite dc slimuli adecvaţi . fiind consecinţa vătămării ţesuturilor organismului. a receptorilor algici.tă pc senzaţii olfactive se va lua în considerare imcnul de adaptare olfactivă. senzaţii primitive. cât şi dc rece. dar nu oferă posibilitatea localizării în spaţiu a stimulilor şi nici identificarea persoanelor şi obiectelor. unde analizorul osmic ar putea deosebi mirosul caracteristic al rcendiului propriu-zis şi al substanţei inflamabile folosite. fiind ascultată ca parte vătămalâ. "rită acomodării. pipăi. diferă dc la organism la organism. ştiindu-se faptul că pentru revenirea şi restabilirea senzaţiei tive este necesar un repaus dc 1-3 minute. pag. Dacă persoana nu doreşte o altă calitate. dacă potrivit legii procesuale penale româneşti nu se constituie ca parte civilă sau parte vătămată. . după un timp senzaţia nu mai este simţită cu aceeaşi acuitate. fiind produse dc însuşiri chimice substanţelor dizolvate în salivă sau soluţii apoase care stimulează receptorii gustativi pc _ ilele lingualc26. deoarece —iodul de a simţi.Tudorcl Buloi loanaTcodora Butoi Un alt rol îl joacă senzaţiile termice care însumează atât senzaţii dc cald.stimuli termici. Informaţiile dobândite prin senzaţiile osmice sunt informe. Martorul este chemat să facă jprecieri privind temperatura obiectelor cu care a venit în contact.. Senzaţiile gustative constituie o altă sursă a mărturiei. întrebând martorul despre durata de timp petrecută în ul odorant respectiv. Dacă la primul contact cu un anumit miros acesta poate "oducc o anumită reacţie. In aceste două situaţii trebuie să deosebim dacă este vorba dc otrăvire ce constituie activitatea prin care sc înfăptuieşte latura obiectivă a infracţiunii sau reprezintă mijlocul prin care se realizează sinuciderea sau doar încercarea dc sinucidere. precum şi Ia durere. Mărturia obţinută în urma senzaţiilor produse dc diferite obiecte şi fenomene asupra >:mţurilor umane va fi supusă unor cercetări riguroase dc către organul judiciar. pot apare situaţii în care este necesară obţinerea unor informaţii dc la cei prezenţi privind gusturile specifice ale substanţelor ingerate. inconstante. amar. ar putea fi ascultată ca martor.000 mirosuri. Del care Ic-a suferit încetează a mai avea capacitatea dc martor şi sc poate considera victimă î infracţiunii. dar limbajul este foarte redus. în cazul in care senzaţiile algice sunt rezultatul unor loviri. Ide Utilitatea acestor senzaţii se găseşte în posibilitatea identificării cazurilor de otrăvire sau dc intoxicaţie alimentară intenţionată sau din culpă. vătămări aplicate cu intenţie. sunt cele algice sau de durere. mirosul particular al unor «ubstanţe toxice. ca rezultat al sinuciderii sau al infracţiunii. şi de asemenea dacă a survenit sau nu moartea27. iar când stimularea termică ■ produce la distanţă. stupefiante sau alte mirosuri care însoţesc explozia.

a precarităţii mijlocului folosit. prin deformarea subiectivă a realităţii (Ex. Avantajele oferite de aceste senzaţii sunt minime datorită relativităţii mijloacelor obiective dc control a sensibilităţii gustative. virtual martor într-o pricină penală. O altă sursă a mărturiei o constituie recepţia auditivă. Senzaţiile auditive constituie rezultatul acţiunii undelor sonore asupra receptorilor auditivi. 28. victima nu va mai fi ascultată ca martor. cit. c) efectul „halo". Percepţia intensitic sonore poate fi influenţată dc raportul dintre distanţă. ci in calitate de parte vătămată. care conduce la percepţii eronate. Al. Stancu . filtrându-i pc alţii. necritic. dar şi naturii umane.. pragul sal limita inferioară a auzului este de aproximativ 20 duble vibraţii pe secundă. care sc constituie în structuri şi configuraţii permiţând martorului să perceapă întregul înaintea părţilor componente (Ex. în ceea ce priveşte înălţimea sunetului. 28. 29. pregătire la recepţionarea unor stimuli.: o persoană poate fi apreciată mai scundă sau mai înaltă după cum s-a aflat într-un grup dc indivizi mai scunzi sau mai înalţi). 27. sursa sonoră şi organul receptor.op. care vor putea fi înregistrate doar dacă se găsesc la frecvenţa cuprinsă între aproximativ 20 şi 20 000 cili pe secundă-"" Mecanismul senzaţiilor auditive nu poate fi înţeles fără cunoaşterea celor trei însuşiri fundamentale ale undelor sonore şi anume: înălţimea.. d condiţiile atmosferice. dintre care: a) b) c) modul de organizare a informaţiilor la nivelul cortexului. deoarece modul dc administrare fiind diferit poate produce anumite obişnuinţe sau nu poate fi depistat din cauza dozei prea mari sau prin includerea substanţei respective în alimente sau băutură. pag. Idem. 26-27. dar cu o înfăţişare mai puţin agreabilă. altul indică marca sau numărul de circulaţie). infracţiunea a rămas în faza tentativei. . pag. fenomenul de iluzie. dc natura mediului în care se propagă undele sonore. pag.: un martor poate relata despre o maşină că era dc culoare deschisă. nu28. constanţa percepţiei. E. la un om normal. Nu în toate cazurile va fi posibilă identificarea substanţei ingerate. iar o persoană onestă. un detaliu asupra întregului (Ex. Sunetele cele mai bine percepţii sunt cele aliate cu frecvenţa între 1000 şi 3000 de vibraţii pc secundă.în cazul în care moartea nu a survenit datorită ingerării unei cantităţi insuficiente dc otravă. Ciopraga . fenomen care ne determină să extindem. 57-58. fenomen care determină o anumită „corectare" a imaginii percepute. cit.: cazul escrocilor care datorită înfăţişării distinse şi exprimării corecte sunt crezuţi cu uşurinţă. iar pragul sat limita superioară de aproximativ 20 000 vibraţii pe secundă.op. lor adăugându-li-se şi o serie dc factori dc distorsiune (bruiaj) determinată de legităţile generale ale scnzorialităţii. d) fenomenul de experienţă. intensitatea şi timbrul.

lucrând în acelaşi timp. 118. violetul cu albastrul. într-un mediu întunecat sau slab luminat. dar şi din rândul celor aflaţi întâmplător pe stradă. informaţia obţinută va fi unitară. Zdrenghea. organul judiciar poate aprecia corect dacă mărturia poate sau nu să fie luată în considerare. Lumea pe care o percepe ochiul uman sc subdivide în acromatică şi cromatică. roşu şi orange. sunetelor sau chiar a discuţiei pc care accasla a perceput-o involuntar sau voluntar. La cel care distinge greu roşu (propanopia) se va observa confundarea cu brun-închis. atunci organul auditiv al omului va percepe două sunete simultan. pag. Butoi. pag. Martorul poate reda cuvinte care şi-au lăsat amprenta aupra memoriei sale. Culorile alb şi negru. dar mai ales existenţa infracţiunii poate fi condiţionată dc exacta stabilire a acestora. în depoziţiile martorilor se regăseşte cerinţa redării cuvintelor frazelor. cât şi o persoană a cărei sensibilitate auditivă depăşeşte nivelul comun. T. 41.cecitalc pentru anumile culori). albastru şi violet. având ca obiect reproducerea sensului general al unei convorbiri. lipsa auzului sau verificarea acestei aptitudini poate fi supusă verificării dc către medicul specialist pentru a sc constata cauzele. cea roşie-violct este percepută ea o culoare neagră. Omul ca persoană. Stancu. un loc public. ele se vor interacţiona. pag. Dacă martorilor aflaţi în locuinţele alăturate li sc cere să descrie vestimentaţia infractorului. în analiza mărturiei este necesar să sc constate dacă martonil este obişnuit cu obiectele. a celor aflaţi în locuinţele alăturate sau a locului săvârşini faptei care şi-au părăsit preocupările obişnuite. acest lucru şi pentru că. Butoi . şi anume: în amurg culoarea verde apare mai strălucitoare. a tipului de rezonanţă. . uitare. Organele judiciare nu trebuie să ignore amănuntele care pot părea nesemnificative. şi anume: mecanici. V. sau un om care prezintă deficienţe funcţionale la nivelul organului de simţ. Ochiul uman funcţionează ca o cameră fotografică. Un alt factor este ecoul . Idem. Un potenţial martor poată să perceapă distanţa sursei sonore şi a organului receptor. unele controversate. se pot recruta din rândul vecinilor. astfel încât obiectele sunt „neinversate"32. organul judiciar trebuie să aibă în vedere influenţele care se exercită. Astfel.timp. în această categoric se vor înscrie infracţiunile săvârşite prin cuvinte scrise sau pe calc orală. Mărturia cu sursa constituită de senzaţiile vizuale. însă la fiinţele umane pe traiectoria dintre retină şi cortex are loc „corectarea imaginii". şi va scade la galben. Deseori. Bucureşti. aceştia trecând brusc dc la un mediu luminat la unul mai puţin luminai sau întunecat vor relata că infractorul era îmbrăcat cu un costum negru. ca potenţial martor. T. dar şi-n cazul perceperii sunetelor de la o anumită distanţă trebuie să se ţină cont de factorii perturbatori: vântul. în cazul martorilor care sc aflau pe stradă în apropierea locului săvârşirii faptei. când ochiul nu percepe nimic pentru ca apoi să intervină obişnuinţa. discuţii. ştiindu-se faptul că lipsa unui organ de simţ duce la acuitatea celorlalte sau fără a exista acest handicap. doarpe informaţiile "tite auditiv. ar trebui ca obiectele lumii exterioare să fie reflectate după legile opticii. Sensibilitatea ochiului va depinde şi de alţi factori. ştiindu-sc făptui că omul cu auz normal deosebeşte vorba şoptită de la distanţa de 6 m. Dar în ceea ce priveşte fidelitatea mărturiei. portocaliul cu verdele galben închis. în sistemul acestor senzaţii umane. cel mai des întâlnită. Ed. şi anume. expresiile reprezintă însăşi activitatea materială prin care sc realizează latura obiectivă a infracţiunii. Ide persoanele care lucrează într-un anumit mediu care au auzul „exersat". la o distanţă de cel puţin 17 m. Aioniţoaie. Organul auditiv al omului este capabil să perceapă distinct două sunete numai dacă intervalul de timp ce le separă este superior valorii dc 0. dar sursa acestora este situată într-un punct :ndepărtat. dar este ştiut că la un fapt petrecut pc stradă. uneori chiar a vocii dacă martorul prezintă un handicap fizic (lipsă a vederii). reprezintă mărturia tip. I. condiţiile meteorologice şi de vizibilitate. martorii atraşi dc strigătul victimei unei infracţiuni de tâlhărie. Logic. nu pot fi ignorate viciile dc cromorecepţie care cuprind acromatopsiilc (se caracterizează prin incapacitatea ochiului de a distinge alte culori decât nuanţele dintre alb şi negru) şi discromotopsiile (incapacitatea de a distinge bine anumit culori . astfel că imaginea percepută.1 secunde. numere. mai ales în condiţii slab iluminate sau întunecate. oboseala. un loc prim îl ocupă daltonismul (incapacitatea de a distinge culorile roşu şi verde). sau obiectul cu care sau produs vătămările. omiţând sau adăugând informaţii33. dacă undele sonore sunt perturbate în direcţia în care se află cel care aude. localizarea auditivă sau vizuală. dc determinarea lor depinde şi stabilirea unor împrejurări esenţiale ale comiterii infracţiunii. adică cristalinul ocular fiind ca o lentilă convexă. vânători. martorul excepţional înzestrat31. C. starea de emotivitate. Carpaţi. precum şi cele care fac trecerea între ele se numesc acromatice. la ele adăugându-sc şi factorii perturbatori. dar şi pentru că vederea lor era acomodată condiţiilor de luminat 35. Adaptarea la întuneric se petrece trecând brusc dintr-un mediu luminat la întuneric. nu va avea aceste simţuri dispersate.este fenomenul caracteristic spaţiilor închise prin care sunetele sunt prelungite şi amplificate imediat după ce au fost emise. Din sludiilc efectuate s-a concluzionat că frecvenţa este dc 4% la bărbaţi şi 0. apoi procesele dc memorare şi reproducere pot fi alterate de diferiţi factori . la recunoaşterea vocii pc baza unei anumite particularităţi sau defect dc vorbire. Ed. Amănuntele pot privi atât vestimentaţia.Psihologia judiciară. muzicieni. iar culoarea verdc-albastră este mult mai luminoasă34. intensitatea acestora nu se reduce proporţional cu distanţii parcursă şi apare astfel tendinţa de a Ic localiza într-un punct apropiat în spaţiu. vor fi localizate la o distanţă îndepărtată în spaţiu de sursa sonoră. iar cel care nu deosebeşte verdele (deuteranopia). La acestea se adaugă şi faptul că persoana . experienţa. purpuriul cu albastrul-verzui36. se află într-un raport direct cu intensitatea sau tăria (forţa) fenomenului sonor. portocaliul cu verdele galben luminos. poate face rezumatul la ceea cc a auzit. ochiul uman poate percepe diferite forme care iau anumite înfăţişări comune sau inedite pentru cl şi implicit pentru persoana umană. m. ca apoi să se acomodeze. expresii. roşu viu cu brunul clar. acest lucru se datorează şi necesităţii reconstituirii cât mai fidel a configuraţiei locului în care s-a săvârşit infracţiunea. altele lipsite de sens. medici terapeuţi. în funcţie de aceasta în mod involuntar va distorsiona realitatea. adâncimea. 205). dar în realitate era albastru. locul sau persoana la care se referă depoziţia sa. calomnia (art. cu ajutorul culorilor. O altă problemă este ridicată de perceperea relaţiilor speciale pentru că în ascultarea martorilor se urmăreşte obţinerea unor date prinvind mărimea. în ceea cc priveşte adaptarea Ia lumină are loc prin trecerea de Ia un mediu întunecat la lumină dc mare intensitate când ochii nc dor cu apariţia ebulsării. cifre rostite pc care acesta le-a perceput în diferite împrejurări. timpul. iar când sunt percepute în sens invers. pentru că astfel prin intermediul mărturiei se verifică acele situaţii în care cuvintele. datorită unor reflexii multiple şi •uecesive pc pereţii şi obstacolele acelui mediu30.a. E. şi anume: insulta (art. 34. a mişcării. termenii. Totodată. există posibilitatea de a nu fi auzite sau dacă sunt. pag. tentativă de omor. a volumului. mărturiile vor abunda în detalii. Caracterul individual al vocii este dat de ansamblul însuşirilor sale şi anume: înălţimea tonului. Sub influenţa sunetului va creşte sensibilitatea ochiului la culorile verde. cele mai îndepărtate mai mici. la producerea unui fapt petrecut seara târziu. forma. deoarece dc gradul dc obişnuinţă.7% la femei. dacă va fi inferior acestei valori. 33. Marcu ş. Este un fenomen psihofiziologic care contrazice legile opticii şi poartă numele de constanta percepţiei. Scăderea sensibilităţii la tonuri joase (datorită înaintării în vârstă sau prestării unei munci în mediu zgomotos). şi celelalte cromatice.un obstacol care sc interpune între sursa sonoră şi organul receptor. vocea de conversaţie de la cel mult 25 m. Teodora Buloi inlreaga lor desfăşurare evenimentele. a timbrului.martor care poate compărea în organului judiciar este atât om normal. obiectele ar trebui să fie inversate şi să fie oglindite în funcţie de distanţă: cele apropiate să pară mai mari. cele vizuale ocupă un loc important deoarece ele dau exact imaginea completă a lumii înconjurătoare. Şansa. Reverberaţia .Tratat de tactici şi criminalistică. în această categorie vor intra 30. orientarea în spaţiu. termeni. 125- Tudorel Buloi loanaN. deoarece prin stabilirea exactă a cuvintelor se poate afla identitatea adevărului şi a participanţilor. 206). depoziţiile lor vor fi mai ample pentm că au putut percepe dc la o distanţă mai mică şi în 32. 118. dar care în contextul săvârşirii unei infracţiuni sunt esenţiale. Mitrofan. . Avându-se în vedere toţi factorii care pot perturba senzaţiile auditive.43 Tudorel Buloi loanaTeodora Butoi în ceea cc priveşte a treia însuşire. acesta atribuie sunetului un caracter individual aflându-sc în relaţie cu posibilitatea identificării undelor sonore pc baza senzaţiilor auditive în funcţie de capacitatea fiecărui om. Dacă martorului i sc cere să reproducă fidel cuvinte. se va manifesta la el fenomenul de constantă a percepţiei. dotat sub raportul funcţionării organului auditiv.

scurtează"37. în această situaţie atât martorul cât şi mărturia pot ti influenţate de aceşti factori deoarece aprecierea mărturiei dc către organele judiciare nu poate fi desprinsă de condiţiile în care s-a format. de inedit. care în cadrul mărturiei poate avea atât aspecte pozitive cât şi negative. în cadrul aprecierii timpului. Obiectele de culoare albă. a evenimentelor. pag. generalizând şi extrapolând la toate categoriile dc infracţiuni. particularităţile obiectelor dc a trezi atenţia martorului. a preocupărilor.martorul apt din punct dc vedere al însuşirilor dc percepţie. în temeiul acestui rol pc care-1 joacă. 2.. va percepe faptul din momentul incipient (viteza percepţie). independente dc cel care 37. sunetul. Aşteptarea pregăteşte organismul pentru a reacţiona şi a recepţiona un stimul la un eveniment iminent deoarece ceea cc este aşteptat ca posibilitate de producere este perceput mult mai repede şi cu mai multă precizie având efecte pozitive asupra cantităţii. care va fi mobilizată de o scrie de factori interni şi externi. de fapt. Ele constau în false identificări când stimulul sau evenimentul aşteptat sc substituie percepţiei reale40. la toate acestea sc adaugă şi culoarea obiectului pentru că obiectele de culoare neagră par mai mici decât cele de culoară albă. Perceperea timpului poate fi influenţată şi de cantitatea fanomenelor care s-au produs într-un interval dc timp şi dc conţinutul lor. Numai că cel pregătit să perceapă un anumit miros. a faptei săvârşite. cât şi cea involuntară (neintenţionată). 108. impunând martorului corelaţiile şi deducţiile sale.un număr de doi ani . încât vor fi supraapreciate. fiind pregătit (montat . La toate acestea sc adaugă schimbările şi ajustările deliberate sau nu.conducătorii auto. . ca: lumina foarte puternică. pag. de memorare şi în acelaşi timp dornic să ajute. pag. identificarea făptuitorului şi începerea procesului penal . culorile vii. mirosurile persistente şi puternice. dar spusele sale trebuie atent verificate intr-o deplină concordanţă între ceea ce afirmă cu atâta exactitate şi evenimentele sau modul care l-au determinat să Ic reţină precis. Reversul medaliei. ce apar în înfăţişarea unei persoane. Sarcina organului judiciar este de a formula dc asemenea manieră întrebările. sihiaţii contextuale percepţiei. La acestea sc adaugă şi monotonia faptelor cotidiene. de a se detaşa de fenomenele. deoarece mărimea unui obiect depinde dc măsura celorlalte obiecte care se găsesc în jurul său. aşteptarea unui eveniment plăcut „lungeşte" timpul. care se pot reprezenta într-un sens sau altul percepţiei) şi subiectivi (stări. încât să ajute martorul să-şi amintească faptele sau împrejurările uitate.cil. fenomen psihic intim legat dc percepţie.de a supraevalua duratele scurte de timp şi de a subevalua duratele lungi. Al. iar aceasta mult mai mică decât cslc în realitate.. 99. atunci sc va constata că martorul se va confrunta cu neputinţa localizării exacte în timp a faptei. Restabilirea în memoria martorului a reprezentărilor şterse poate fi obţinută printr-o corectă determinare a succesiunii evenimentului perceput anterior. 40. Factorii externi infracţiunii şi făptuitorului trebuie să aibă capacitatea de a atrage atenţia. acţiuni.. în absenţa căreia mărturia este dc neconceput. Ciopraga . organul judiciar nu trebuie să aibă o atitudine sugestivă. pc când un eveniment neplăcut îl . Evaluarea duratei de timp 2 acţiunii sau inacţiunii acestor infracţiuni nu se poate realiza prin orice mijloc de probă. zgomotul stimulului aşteptat (stimul anticipat) să sc producă (iluzie dc calitate)41. asupra aprecierii timpului. Al. 41. iar perioadele „goale" trec încet. cât şi canliiative ale evenimentului. 54. 126- percepe. nu trebuie să ducă la concluzia că este dc rea-credinţă. obiectele care nu au caracter de noutate. Un rol important în procesul percepţiei îi revine şi atenţiei. galbenă şi roşie se văd de la o distanţă mai mare şi lasă impresia că sunt mai aproape decât în realitate. Ciopraga . şi anume: • • tipul static .op. Tratat dc tactică criminalistică .: Martorul la o discuţie pc un ton dc ceartă între două persoane cc ameninţa să degenereze întrun schimb i: violenţă. • durata în timp a infracţiunii. poate_readuce în memoria sa prin corelaţii. Al. situaţii tipice: • localizarea în timp a faptei săvârşite. Astfel: o persoană de statură mijlocie va apărea înaltă alături dc o persoană de statură mică. Un alt aspect priveşte atenţia dc expectanţă. dar în cadrul acestora proba testimonială deţine un loc important. mai exact (precizia percepţiei) alăt sub aspecnil însuşirilor. Ex.Portul ilegal dc decoraţii sau semne distinctive) . în ceea cc priveşte percepţia şi aprecierea mărimii are loc un proces invers. 189 -Lipsirea de libertate în mod ilegal. la aprecierea corectă a limitelor de timp în care s-a situat infracţiunea şi a celorlalte activităţi. art. 42. nu va avea dificultăţi la redarea informaţiilor stocate. sunet sau zgomot este tentat să atribuie mirosul. cât şi calităţii evenimentului perceput Efectele negative rezultă din discordanţa dintre aşteptare şi situaţia în fapt.op.când mărturia va prezenta grade egale dc fidelitate pc tot parcursul actului perceptiv. în această privinţă cercetările psihologice au evidenţiat tendinţa martorului . dacă martorul nu reuşeşte să furnizeze informaţii cu privire la pricină în întreaga sa desfăşurare. Spre exemplu: sportivii după un anumit antrenament.când se va declanşa procesul penal. care se pot răsfrânge în mod favorabil sau defavorabil asupra percepţiei). dar existenţa altor infracţiuni este condiţionată dc durata în timp a activităţii materiale deoarece absenţa acesteia determină inexistenţa infracţiunii sub aspect penal. erorile apărând datorită ştergerii din memorie a anumitor reprezentări. a altor activităţi şi succesiunea în timp. anticipativă. 127.cel care in condiţiile infracţiunii a perceput faptele a căror durată trebuie s-o evalueze sau cel care în alic condiţii a perceput asemenea fapte . Din analiza acestora se impun două concluzii în evaluarea mărturiei şi tactica ascultării martorilor: 39. Ciopraga op. în cazul în care intervalul dc timp este mai mare . 104-105. Dc aici şi starea emoţională din momentul perceperii are efect direct 35.cit. care de regulă sunt subapreciate. situaţii legate de condiţia psihofiziologică şi de personalitatea celui cc percepe. pag. a unor condiţii precare exterioare. Organul judiciar cunoscând personalitatea martorului. Durata în timp a activităţii materiale este întâlnită la infracţiunea continuă (art. Astfel. fn cazul în care intervalul de timp situat între momentul percepţiei şi cel al reproducerii este relativ scurt moment care coincide cu descoperirea infracţiunii. să localizeze anumite dale care pot duce la identificarea făptuitorului. adică acel martor capabil să redea faptele cu exactitate şi precizate bine în timp.Tratat universitar de psihologie judiciara — teorie şi practică — 44 Pentru o corectă apreciere a declaraţiilor martorilor. dar şi de metodele folosite dc martori pentru aflarea lor. reproduce întreg tabloul infractiunii'12. în evaluarea martorului şi a mărturiei trebuie să se ţină scama şi dc alte două tipuri dc atenţie. organul judiciar trebuie să ţină seama dc factorii care pot influenţa perceperea distanţelor. Perceperea timpului reprezintă un proces complex şi constă în reflectarea duratei obiective a unui fenomen. tipul dinamic . pot aprecia timpul până la ordinul sutimilor de secundă. deducţii. ţinând seama de ocupaţia sau profesia acestuia. faptele pe care acesta le credea uitate. pentru a exista infracţiune este necesar activitatea să sc desfăşoare pc o anumită perioadă dc timp. Dacă distanţa până la un anumit obiect poate fi determinată avându-sc în vedere mărimea acestuia. Experimentele au dovedit că după un antrenament îndelungat anumite persoane pot să determine timpul cu o precizie exactă. succesiunea în timp a unor împrejurări având legătură cu infracţiunea sau făptuitorul acesteia.unde. perioadele dc timp „pline" trec foarte repede. când la producerea unui fapt au asistat mai multe persoane este indicat a fi ascultaţi Eli mai mulţi martori pentru a sc putea. a altor acţiuni legate de infracţiuni.atenţie expectată) asupra a ceca ce este dc presupus că sc va petrece (stimul anticipat) T raport cu cei acăroralcnţieafost involuntar atrasă dc ţipatul victimei. In actul mărturiei se regăseşte atât atenţia voluntară (intenţionată). şi se va descoperi făptuitorul. a aptitudinilor sale. Idem. deşi au aceeaşi mărime. dar specific martorilor este atenţia involuntară. Un rol important îl joacă organele judiciare care nu trebuie să dezvolte un rol pasiv. 38 Localizarea în timp a infracţiunii. Ele sunt.mărturia va conţine informaţii mai exacte asupra faptelor petrecute la un scurt interval de timp de la declanşarea fenomenului spre care şi-a îndreptat atenţia. sc pot distinge anumite etape legate de situarea în timp a unor evenimente. nu înseamnă neapărat că este de rea-credinţă. a altor activităţi reprezintă o cerinţă a principiului aflării adevărului.. • raportul de antecedenţă şi dc subsecventă a unor fapte. Evenimentele percepute sunt păstrate în memorie sub forma reprezentărilor. în felul acesta. Percepţia poale fi influenţată şi de factori obiectivi (stări. cit.pag. la intervale de limp în baza aceleiaşi holârâri. viteza dc desfăşurare a unor fapte . trebuie să facă corelaţii. sunete şi zgomote stridente care involuntar vor reţine atenţia martorului. a vitezei şi succesiunii sale. atribuind acesteia vigoare şi plenitudine39. Majoritatea infracţiunilor nu au existenţa condiţionată de durata în timp a activităţii materiale prin care se realizează latura obiectivă. • ritmul. 241 . 1. Un rol important îl joacă experienţa în determinarea distanţei .Colectiv . fapte. ci doar prin întrebări să aducă în memoria martorului acele fapte care au importanţă.

ci doar lumini. concenlrându-şi atenţia. sc interpune momentul conservării. 112. Atribuire de sens Lucrurile. obiectele. Există posibilitatea ca preocuparea în realizarea unei activităţi să fie doar un pretext in spatele căruia sc poate ascunde din diferite motive intenţia martorului de a se sustrage de la obligaţia dc a depune mărturie. mai ales la faptele săvârşite din culpă modalitatea culpa simplă. dar mai ales asupra aceloraşi fapte care au o desfăşurare pc o perioadă mai îndelungată. implicit mărturiei la care se adaugă trăirile sufleteşti. neglijenţa. Fenomenul este asemănător cu ceea ce se întâmplă când vorbim la telefon. 44. Uneori. Decodificarea evenimentului judiciar. Datorită activismului psihic. sunete. şi anume distribuţia. în anumite cazuri atenţia poate reprezenta ea însuşi obiectul probaţiunii.a existenţei informaţiei . Vigoarea şi rigurozitatea atenţiei pot fi marcate dc o scrie de factori obiectivi şi subiectivi în care s-a format mărturia şi anume: stare fizică a martorului. Idem. droguri etc. Efectele negative ale acestor agenţi nu întotdeauna duc la eliminarea atenţiei deoarece există situaţii în care datorită atracţiei exercitată dc eveniment asupra martorului acesta va fi atras.şoferul începător. dar acest lucru nu va împiedica comunicarea interlocutorii completând logic şi semantic eventualele pierderi ale cuvintelor.2. Efectuarea simultană a mai multor activităţi este posibilă dacă cel puţin una dintre ele are caracterul dc obişnuinţă. sentimentele sau consumul dc alcool. . logic/semantic structurate cu toate că ele nu sunt stocate memorial. 110. Aceste semnale sunt apoi recompuse în cuvinte care.45 Ascultarea martorilor evidenţiază o altă însuşire a atenţiei. tot ceea cc ne înconjoară devin parte intrinsecă a vieţii noastre. Interpretare. Prin emiţător sunt emise sunete care sunt transformate în impulsuri electromagnetice şi transmise spre receptor. care numai la nivelul cortical.2. pag. al păstrării pentru o anumită perioadă a informaţiilor dobândite . Din momentul percepţiei . Dar nu va fi regăsită la două activităţi care necesită prin natura lor o atenţie totală . diminuare a funcţiilor psihice cu repercusiuni asupra atenţiei. Aparatul nostru senzorial nu receptează imaginea lucrurilor şi fenomenelor. al căror rezultat ar fi putut fi prevăzut de făptuitor dacă ar fi depus toate diligentele necesare activităţii pc care se desfăşura şi care Ic necesita43. surmenaj. pag. Idem. 4. de stereotip. conferind un conţinut inteligibil mesajului original transmis. pe canalul de transmisie apar „zgomote". făcând parte dintr-un limbaj cunoscut de persoana de la celălalt capăt al firului .şi până la reactualizarea lor există un alt moment şi anume decodarea sau prelucrarea informaţiilor.se strucmrcază după sens. caracter care sc deosebeşte în urma unei îndelungi exersări. în scoarţa cerebrală. solicitând un efort voluntar mai intens. în conştiinţa noastră apar sensuri întregi. 43. greşeala. între momentul perceptiv al mărturiei şi cel al reproducerii în faţa organelor judiciare a faptelor percepute.forma de reflectare a experienţei acumulate şi funcţie a creierului. O altă însuşire a atenţiei este stabilitatea. astfel încât comunicarea devine lacunară într-un grad mai marc sau mai mic. astfel încât efectele distractive ale atenţiei vor fi diminuate44. adică menţinerea timp îndelungat a orientării şi concentrării asupra aceluiaşi fapt. mirosuri. Acest gen dc atenţie distributivă este întâlnită la şoferii profesionişti. vor fi integrate în ansambluri şi vor fi prelucrate şi decodate. oboseală fizică şi psihică. prin care sc înţelege posibilitatea efectuării simultane a două activităţi. ci parţial provin din reconstituiri.deci memorarea .

. obiecte). 46. diferind de la o persoană la alta Martorul care percepe şi îşi fixează în mod lent informaţiile care îi parvin mai ales dc la participarea unor cazuri complexe cu o succesiune rapidă şi într-un interval de timp scurt. Idem. „scaunul". Tratai de tactică criminalistică. Legătura dintre obiecte. mai ales atunci când se procedează la ascultarea martorului50. nu percepem decât lucrurile denumite. convingeri care realizează profilul moral al învinuitului. Şansa.2. 113.mumii i de timp fără a se uita la ceas sau să sc pronunţe asupra proporţiilor camerei. stări emoţionale. sunete. 121-123). iar memorarea şi conservarea vor fi şi ele deficitare. pag. ceea cc facilitează receptarea evenimentelor. care se exprimă diferenţial în I cu vârsta persoanei ascultate în calitate de martor. Ciopraga . cât şi involuntară -şi depoziţiile martorilor cu obiectul format atât din păreri. uitat mai greu. zgomote percepute prin intermediul analizatorilor vizuali şi auditivi. memoria şi reproducerea. acest sens este apropiat la toţi cunoscătorii acelui limbaj . 48 Ex. a distanţelor.uriei un caracter lacunar. pentru ca. între memorare (întipărire) şi păstrare (conservare) nu va exista o identificare a însuşirilor de a întipări şi conserva faptele percepute care sunt variabile. aptitudini. Al. exprima Din perspectivă psihologică. a vitezei este sivă pentru că în funcţie de asemenea aprecieri depinde încadrarea juridică a actului iţional. Jacobs. capacitatea intelectuală. în sensul că cel mai adesea.. fenomene. conservare. cuvintele nu desemnează numai obiecte. şi sc caracterizează prin: • Selectivitate. fapt care potenţează relativitatea lor. se structurează logic/semantic. iar la cel auditiv. Pentru organul judiciar un interes deosebit îl are fidelitatea mărturiei care poate fi ată prin cunoaşterea mecanismelor fiziologice şi legităţilor generale care guvernează ria voluntară.46 Tudorel Butoi loana-Teodora Buloi Informaţiile emise. Memorarea evenimentului judiciar . culoare ci vom vedea „masa". alături dc naţiile receptate senzorial.. 47. 50.acţionând doar memorarea voluntară. deoarece la om participă la orice fenomen de reflectare într-o mai mică sau mai mare ură. de durata medic şi de lungă durată.fapta săvârşită) la care martorul a participat şi pc care lc-a perceput nemijlocit acţionând atât memorarea voluntară. şi anume memorarea vizuală şi auditivă prezintă importantă pentru că marea majoritate a aspectelor legate de o infracţiune. ExJ: „Gara" . Martorii pot fi recrutaţi din orice mediu. T. şi dacă va fi ascultat imediat. 1994. Ea atribuie măr. situaţii şi grupajul de sunclc prin care se exprimă . Privit din perspectiva practicii judiciare. stări.cit. interese. Memorarea involuntară nu presupune existenţa scopului. Mitrofan. să intervină procesul uitării. recunoaştere a experienţei dobândite anterior . Procesul de memorare cuprinde trei faze: a) de achizifie (memorare).starea emoţională. deoarece reflectarea timpului. Fiecare cuvânt este purtător dc sens. în acest moment apar o serie dc distorsiuni involuntare. recepţionate integral sau parţial sunt decodate. Totodată. despărţirea de un anumit lucru sau o persoană. şi toate acestea pent a face mărturia cât mai exactă şi mai completă. în sesizarea momentelor pe care le exprimă un martor în depoziţiile sale.ilustrează legătura dintre memorie.implică trei momente.. afectivă sau având o memorare mecanică sau logică. 1897) câ durata stocării variază în fiinc|ic dc: spui material care sc re|inc (material verbal. Persoane adulte şi normale. Memorarea voluntară presupune prelucrarea şi ordonarea informaţiilor. dar poale si I faţă dc asemenea persoane. memorarea reprezintă ansamblul procedeelor de întipărire (memorare). dc păstrare.Stocarea informaţiei în raport cu dinamica uitării Mărturia .du-tc-' idinca sau. Va exista o distincţie între depoziţiile martorilor care au ca obiect fapte.sunt învăţate.actul final . şi anume: perccppla. * Caracter inteligibil . I: Cuvântul „beţiv" exprima atât un individ văzut adesea în stare dc ebrietate. Ex. i eficienţa acesteia este dată dc două legităţi. mecanică a informaţiilor dobândite. după cu este prezentă sau absentă înţelegerea materialului informativ receptat. marto deliberat evocă. 4. dar specific acestui loc este gălăgia. 51. Idem. însă. fenomene. va percepe lacunar. repetă pentru sine sau pentru alţii fapte percepute. dacă faptele percepute şi memorate se consumă într-un interval scurt de timp. b) de reţinere. ■ Caracter activ . pot lipsi din cadrul percepţiei şi al memorării cbi clemente familiare. va fi capabil să facă o depoziţie exactă. timpul şi spaţiul se reflectă în psihicul nostru şi prin procesele Jirii. 116-117. Sensul este fixat în cuvânt şi este purtător de cuvânt. apoi vor fi vizate aspectele esenţiale. figuri.3.un anume dialect. deformat şi imprecis. Este ştiut faptul că infractorii folosesc un anumit jargon .clt.: Astfel. evocare şi gândire. supune unui exame critic impresiile dobândite. In funcţie de durata stocării se poate vorbi dc memorie de scurtă durată. pag. Juristul german H. distanţa de la geam la blocul din . Martorul care percepe şi memorează cu uşurinţă. dar mai ales pc cea involuntară47. în cadrul depoziţiilor martorilor aprecierea corectă a timpului. relevant în măsura în care cel care a perceput nemijlocit şi involuntar. 45. eficienţa mărturiei involuntare este condiţionată dc factori emoţionali cc stau la baza ei. 49. organul judiciar trebuie să aibă dere că memorarea este influenţată de diverşi factori . vârsta. Omul . mărime. adică ceea ce o persoană umană memorează mai repede. Descoperirea unor asemenea semnificaţii. faptele sunt reţinute dc oameni în mare măsură involuntar şi neintenţionat. 114. La început se şterg din memorie detaliile neesenţialc. inculpatului sau alte persoane . V. şi altele. daca aici s-au petrecut diferite lucruri . este formată din imagini. Butoi Psihologia judiciară. auchctatonil poate să-i ceară martorului să aprecieze scurgerea unui . motiv pentru care trebuie avut îr vedere factorul timp. care sunt mai bine percepute.cuvântul . însemnând că acele evenimente au o anumită semnificaţie. poate reţine toată experienţa anterioaiă. accentul sc pune pc capacitatea de a reţine imaginile. cifre. figurile.exprimă atât locul unde vin si pleacă trenurile. Gross (1907) arăta că există o metodă simplă de a verifica un martor i posibilităţii sale de apreciere a timpului sau a spaţiului46. i siniafii cuvântul dobândeşte calităţi afcctogcnc. reactualizare. evenimente legate direct dc evenimentul produs (infracţiune . Cunoaşterea conotaţiilor de către ofiţerul dc poliţie este ■mportantă în descifrarea cuvintelor. auditivă. Aproape de un secol se cunoaşte (J. Două din formele acestea. de regulă. Ed. conţinut şi condiţiile activităţilor omului şi mijloacele utilizate pentru realizarea finalităţii dorite. La tipul vizual. E. depoziţia acestui martor va tinde să devină lacunară şi inexactă4''. în final. Totodată. 64. sunt achiziţii poslnaialc. Depăşind această particularitate. ci intenţia de a memo dar nu prezintă nici o activitate pasivă. Caracteristic pentru mărturie este memorarea involuntară. • semnificaţia pe care o prezintă faptele percepute în raport cu experienţa anterioară a subiectului. In procesul de decodare se conştientizează calităţile spaţio-temporale şi sc estimează ••aloarca lucrurilor. pag. acel . 128. va fi durabil. Dar în funcţie de tipul de memorie a martorului se întâlnesc martorii cu o memon dominant vizuală. Zdrcnghea. pag. Memorarea plastie-intuitivă presupune capacitatea subiectului de a-şi întipări şi conserva în memorie reprezentările concrete ale faptelor şi obiectelor percepute anterior. face însemnări. care se pot referi la un punct nodal al cazului sc va face cu mult tact şi abilitate. după un interval mai lung dc timp.în care utilizează timpul prezent. capacitatea dc a reţine şi reda fidel sunete şi zgomote52. acest proces psihic care nu sc identifică cu mărturia.un accident. gradul dc înţelegere a fenomenului perceput. ele au şi conotaţii colective45. Decodarea informaţiilor efectuată. dar. notează anumite date. memorar poatc fi voluntară sau involuntară potrivit atitudinii interesului manifestat de martor reţinerea aspectelor percepute51. Orice supraapreciere sau subapreciere poate schimba esenţial situaţia creată. deplasarea lor. aţta. c) de reactivare. în camera de audiere. păstrare. interesul. pag.op. fiinţelor. fapte şi ejurări legate de comiterea unei infracţiuni este capabil să Ic reproducă fără a le denatura. găsirea şi selectarea cuvântului potrivii nu constituie punctul final al procesului dc prelucrare. şi anume: • 48. adică nu vedem un obiect de o anumită formă. dobândind un sens. pag. Asemenea testări pot fi relevante pentru organul judiciar în privinţa informaţiilor oferite dc martor asupra r timpului (N. „omul" etc. capabile să introducă elemente distorsionate discrel. a spaţiului şi a vitezei se efectuează prin cţiunca mai multor organe de simţ. Siancu op.evidenţiază legătura dintre procesele de întipărire.

dc ordinul zilelor. negând sau spunând că totul este uitat.interogatoriul. un cerectaş militar trimis în misiune). Uitarea nu înseamnă „golirea memoriei de orice evenimente".op. Tratat de tactică . a căror producere este de natură a provoca celor care le-au perceput anumite stări afective. între acesta şi Al. cum ar fi cele 6-7 numere : telefon şi aceslea vor fi stocate 20-30 secunde. j parte din informaţii care se scurg în memoria dc scurtă durată (primară) sc vor nite în memoria de durată relativ lungă sau în memoria de lungă durată (secundară). Interesul pentru memorarea celor percepute sau impresia produsă de evenimentul la care persoana a fost martoră pot marca trecerea în uitare sau reţinerea evenimentului. dc i ele vor fi recuperate prin utilizarea unor strategii (C. cit. Temperamentul martorului poate influenţa curba uitării în asociaţie cu vârsta persoanei în cauză. lăsând loc arhitecturii generale. Se consideră că experienţa pozitivă agreabilă sc repercutează într-un sens univoc. Dacă perceperea poate avea loc numai în prezenţa obiectelor sau enclor. Asupra memoriei se repercutează tonul afectiv. vârsta acestora (fenomenul este mai frecvent la copii. R. la una şi i persoană reprezentările se pot „exprima" în mod deosebit. 124-125. structurii întregului. vor fi împinse spre uitare. Reprezentările sunt strâns dc particularităţile individuale ale fiecărei persoane. în ceea ce priveşte experimentele care s-au efectuat pentru a se constata care este procentul de fidelitate a mărturiei în cazul apariţiei „uitării". Ciopraga . 64-65. O astfel dc persoană potenţial martor . 56. Timpul şi uitarea nu pot afecta aceste fapte. noi detalii au completat spaţiile lacunare. dc ■ vor fi transmise memoriei de scurtă durată primare. dar neavând o valoare absolută. 131-132. Acest fenomen îşi face simţită prezenţa într-o proporţie dc 65%. cu precizarea că o persoană care urmăreşte desfăşurarea unor fapte sau evenimente realizează faptul că este un potenţial martor53.elimină tot ceea cc este secundar. Redarea .un anumit timp. formarea şi desăvârşirea lor fiind ţaţe considerabil de activitatea desfăşurată dc fiecare individ. ce poate constitui un criteriu de evaluare mărturiei în raport cu momentul în care este obţinută . Atkinson.reactualizarea . astfel încât capacitatea dc memorare ar fi în plină activitate. Această ire sc referă la „căutarea" în memorie. amănuntelor.4. cil. pag. ce constituie reversul păstrării şi se manifestă sub forma neputinţei reconstituirii unor date memorate. de modalitatea dc exprimare a informaţiilor.C. pag. Mitrofan. Reproducerea este un fenomen destul de complex nu se face mecanic.A. cu cât ele vor fi refulate.47 Tudorel Butoi loana-Teodora Buloi în cazul în care conţinutul memorial este dc minimă importanţă putem vorbi dc memorie de scurtă durată (sliort term memory) sau memorie primară întâlnită la reţinerea unui eumăr dc telefon nesemnificativ sau sumele parţiale la o adunare. dezagreabile. Butoi . Al. pag. R.. ci în strânsă legătură cu procesul de gândire. ce îngreunează capacitatea de reţinere. Este mai greu să uităm acele sentimente care s-au format ca rezultat al unor fapte plăcute. dc asemenea. a experienţelor dobândite anterior ca şi proiectarea în viitor nu sunt posibile reprezentări. R. Hunter a remarcat că stocarea în memoria de scurtă durată se efectuează în rliţiilc concurenţei mai multor serii de informaţii. Elementul testimonial Redarea . 1975). Martorul animat de dorinţa de a ajuta organul judiciar la -narea cauzei. şi de capacitatea dc verbalizare. 4. în memoria de lungă durată sau secundară nu sc stochează informaţiile decât dacă au fost repetate. în schimb faptele care au declanşat sentimente de repulsie. modul comun de a depoziţiilor îl constituie reproducerea orală. 137-138. astfel la repetarea depoziţiilor la a opla zi din momentul percepţiei.în declaraţia verbală sau scriptică.. mai frecvent în cazul materialului rczullat din expunerea liberă a unui conţinut inteligibil decât al reproducerii sale textuale. Uitarea atrage după sine pierderea detaliilor. cel care a perceput desfăşurarea faptelor compare în faţa -clor judiciare în calitate de martor. Trecerea timpului poate avea şi influenţe pozitive. Reproducerea poate îmbrăca forma depoziţiei scrise personal de către martor. deoarece chiar şi o memorie slabă „poate avea capacitatea de a reţine ceva cc a perceput cândva. Când cineva este vizat 52 Al. deoarece acele elemente uitate au putut fi reamintite. vreme dc câteva semnale în registrul senzorial sau în memoria senzorială. M.op. modalitatea principală dc transmitere a informaţiilor. Tudorel Buloi luanaleodora Butoi au ameliorat simţitor. ducerea fidelă a faptelor este condiţionată atât dc fidelitatea percepţiei şi a memoriei. 121-125. Tratat de tactică criminalistică.L. Dacă în mersul unnăririi penale.reproducerea reprezintă ultimul moment al formării urici. narării) libere. la adulţi se manifestă în proporţie de 30%). fidelitatea mărturiei sporeşte.clt. Caracterul de completare după o primă relatare. Abramowski) că timpul sc repercutează defavorabil asupra întinderii mărturiei. cu atât ele vor exista şi vor fi mai puternice. T. după care. Ciopraga . că va trebui să raporteze cele văzute.op. Este mult mai uşor să uităm aceste fapte decât să încercăm să trăim cu ele. refulate cu multă uşurinţă55. adică a trecerii timpului. ar fi tentat să atribuie mărturiei sale o imagine supradimensională. interesul subiecţilor în raport cu materialul memorat. ile din lumea exterioară. acţionând prin înlăhirarea acelor informaţii ce constituie un surplus. Interesul pentru o anumită categoric de fapte facilitează repetarea.. Conştiinţa sarcinii măreşte atât capacitatea de receptare până la nivelul optim. Psihologic. cât şi stocarea informaţiilor a căror recuperare devine facilă.C. Brown. Uitarea . care au trezit un ecou în sufletul nostru.M. Ca şi asupra celorlalte organe dc simţ „veghează" anumiţi factori care reglementează procesul dc receptare şi stocare. D. să-şi reprime acele sentimente născute în unna experienţei. o altă persoană va încerca să nu vorbească despre ceea cc s-a petrecut. Este momentul în care. McNeil -. adică cele vizuale pot fi e şi stabile. Dacă in acest răstimp intervine o recepţie. Kintsch (1970). mai ales dacă stimulii au fost puternici"56.. un interval timp . reuşind să reţină ceea ce i s-a cerut (ex.mărturia prezintă o valoare ridicată.op. numai că asemenea situaţii se găsesc în cadrul mărturiei. o persoană care a trăit o experienţă penibilă având ca obiect persoana ei va tinde să sc apere. spontane a faptelor percepute. pag. Al. ori în imposibilitatea recunoaşterii unor evenimente trăite Ia o nouă confruntare cu acestea ori reproducerea sau recunoaşterea lor eronată54. de ambianţa în care are loc comunicarea faptelor. erorile strecurate au fost corectate şi. Criminalistul şi psihologul polonez Pawel Horoszowski constata că reproducerea este mai deplină după trecerea a dotiă-trci zile în raport cu depoziţiile ce succed imediat percepţiei mai ales în cazul infracţiunilor. ele putând proveni din diverse medii. însuşirile emoţionale ale informaţiilor deosebite. care în procesul judiciar îmbracă a relatării(cvocării. Ciopraga . Timpul reprezintă un factor decisiv care reacţionează asupra memoriei ca un agent „purificator" al informaţiilor. Alţi factori care pot influenţa reminiscenţa sunt: atitudinea. lucru care ar duce la clacare. cu atât erodarea informaţiilor percepute este mai evidentă. Timpul scurs din momentul fixării constituie o cauză firească a uitării şi cu cât intervalul de timp este mai mare. ameliorarea reproducerii amânată în raport cu reproducerea imediată este cunoscută astăzi sub numele de reminiscenţă. acestea s- 53. neavând nici un moment dc relaxare şi dc sortare a datelor. Morgan. informaţiile nd în sistem prin canalele senzoriale şi sunt slocatc pentru o vreme foarte scurtă în aria de scurtă durată. Ca o constatare. urmăreşte atent desfăşurarea acţiunii. 54.condiţie a memoriei .poate fi victima unei infracţiuni. Zdrenghca. Informaţiile care pot fi percepute sunt nelimitate. pe când cele auditive sunt inexacte şi au caracter de instabilitate58. şi deci stocarea lor. iar „traducerea în comportamente" înseamnă transformarea conţinutiirilor memorate -: şi găsite . cil. pag. ce se va repercuta în mod inhibitor capacităţii de exprimare. in mărturie.op. reprezentările sunt posibile şi în absenţa acestora. în ceea ce priveşte martorul şi mărturia. Ed. N. După părerea unor autori ca W.2.. întotdeauna favorizând memorarea.ale cărui limite anevoie pot fi precizate datorită factorilor care intervin valoarea -nărturiei diferă sensibil într-o măsură aprioric nedcterminabilâ pe de o parte în raport cu itsuşirile celui ce compare în faţa organului judiciar în calitate dc martor şi pe dc altă parte în -îport cu natura şi caractcnil informaţiilor memorate57. fiindcă aceasta este considerată ca orie activă. Reproducerea lumii care înconjoară. iţinutul va fi transmis memoriei de lungă durată sau celei dc durată medic. •tit din momentul percepţiei . 55.reactualizarea evcnimenului judiciar. Momentul reproducerii este puternic marcat de emotivitatea sporită a martorului provocată iu. s-a constatat (Mane Borst. Totodată. domenii. în cazul materialului inteligibil. îşi va refula amintirile spunând că nu-şi aminteşte nimic sau că a uitat totul. l. Ciopraga . dar sub influenţa aceluiaşi factor. nuanţelor a căror reactivare devine anevoioasă şi chiar imposibilă. împinse undeva în adâncul subconştientului. V. 130. adică intrările de informaţii sunt stocate temporal chiar sub ionică. Această instanţă memorială i poate conţine mai mult dc 6-8 elemente (la omul adult normal). la eforturile depuse când ştim că acele anumite ne stau „pc vârful limbii" (fenomenul Trebuie-05 după J. King. pag. precum şi forma nsurilor la întrebările adresate dc organul judiciar . penibile. cit. Asupra memoriei acţionează „uitarea". Schiffrin (1971). astfel că sc poate spune că memoria de i durată filtrează şi selectează informaţiile. în timpul audierii penale care are loc în cabinetul lui de cercetare penală în prezenţa numai a acestuia sau a procurorului.

Influenţa ei este puternic resimţită dacă percepţia evenimentului a fost lacunară. ci ceea ce i s-a sugerat). Ciopragamartor cit. ambianţa fiind schimbată.. lără să fie întrebat mai înainte. Astfel Francois Gorphe stabileşte în funcţie dc ordinea sugcstibilităţii. ceilalţi martori. Întrebare ipotetică sau implicativă: „Care este culoarea pălăriei?: Primele două întrebări nu sunt periculoase. sc poate observa diferenţa dintre depoziţiile obţinute în cursul judecăţii şi celelalte date în cursul urmăririi penale. modalităţi dc adresa o întrebare60. întrebarea expectativă . procurorul. deoarece vor intra în scenă inculpatul. iar pericolul sporeşte la întrebările „da sas întrebări expectative sau dc aşteptare.„da": „Pălăria era poate de culoare roz?" 5. Prima cvilă orice sugestie. în în care un unnează sâ tic chestionai daca o se poate folosi una din întrebări care relevă sugcstibililatc 1. Toate acestea conduc la o reacţie frapantă. . iar martorul va trebui să răspundă la întrebările puse de aceştia. partea civilă şi responsabilă civilmente. apărătorii. fie provoacă un anumit răspuns scontat şi dorit de cel care efectuează ascultarea sau grăbesc libertatea de exprimare a maiorului. Sugestia este implicată într-o măsură în întrebarea „da-nu".teorie si practici - 48 martor sc realizează acel conlaci psihologic. La toţi aceştia sc adaugă şi prezenţa publicului . sfera persoanelor participante este lărgită. este sugestia. 60.„nu": „Pălăria nu era poate de culoare roz?" 6. întrebare complet disjunctivă: „Pălăria era dc culoare roz sau albastră?" 7. a martorului şi anume. întrebare „da .op. Aceştia vor pune întrebările adresate părţilor şi le vor cenzura pe cele adresate dc părţi. să-şi cântărească cuvintele. întrebările sunt puse de organul dc cercetare penală şi procuror în faza urmăririi penale şi de preşedintele completului de judecată în faza judecăţii.o 145-146. . faptele au fost slab memorate sau martorul este supus unor influenţe exterioare. pat.: excelenţă sugestive. sunt cele mai periculoase deoarece dc aici rezulta presupunerea că martorul are cunoştinţă anumită stare dc lucruri. Din această cauză pentru a se feri martorul de posibile influenţe. fie insinuează. dacă fetiţa puna o pălărie şi dacă martorei o văzuse. Mai perier" sunt întrebările disjunctive incomplet când există siguranţa că alte posibilităţi sunt excluse. partea vătămată. cadru propice ce anihilează efectele negative de tensiuni emoţionale ce se pot reprezenta asupra mărturiei. atunci in cursul judecăţii. deoarece forma lor lasă să se întrevadă cc răspuns se aşteaptă.59.Tratat universitar de psihologie judiciară . Organul judiciar trebuie să evite pc cât posibil folosirea unor întrebăn tendenţios sugestive deoarece prin adresarea lor se urmăreşte obţinerea unor anumite răspunsuri despre care se ştie că nu reflectă realitatea59. ea sc va răsfrânge în mod pozitiv asupra capacităţii de reproducere a faptelor. apărător sau procuror. deseori. crescândă:anumita fetiţă purta o pălărie şi ce cub avea. Un alt element perturbator al depoziţiilor martorilor fie că este obţinut sub forma relatării libere. în cursul judecăţii bazată pe principiile contradictorialităţii şi publicităţii dezbaterilor.influenţând psihicul martorului în sensul că îl va determina să fie reţinut. de această dată venită din partea organului judiciar. numai că interesele şi poziţiile procesuale sunt distincte. fie că sub forma interogatoriului. întrebarea determinativă cu pronume interogativ: „Cum era îmbrăcată?" „Cc culoare avea pălăria?" 2. Întrebare incomplet disjunctivă: „l'urta fetiţa o pălărie sau nu?" 3.cazulAl. Întrebare expectativă . astfel încât martorul afirmă nu ceea cc a perceput.nu": „Purta ea o pălărie?" „Pălăria era dc culoare roz?" 4. întrebările implicative. Vor fi evitate întrebările „tendenţio? sugestivc"(acelea care într-o formă mai mult sau mai puţin disimulată. Răspunsul „da" este mai frecvent decât cel negativ.

sub nfluenţa consumului de droguri. Dar şi sub forma interogatoriului. N. cit. Reproducerea este influenţată dc mai mulţi factori ca imaginaţia. decât la interogatoriu. prin transformare Pericolul acestor denaturări constă în faptul că pot fi înâlnite şi în depoziţiile martorului de bună credinţă. V. sunt foarte rari. 148-149. în alte cazuri. Martorul poate în relatarea sa să introducă involuntar clemente percepute care aparţin unui eveniment căruia i-a fost martor. Acest fenomen apare mai puţin în relatarea spontană. Organul judiciar anterior ascultării trebuie să atragă atenţia norului asupra posibilităţii dc confruntare a anumitor aspecte ale evenimentului în cauza cu $ componente asemănătoare altor evenimente. convins fiind că depoziţia sa este conformă adevărului66.direa descoperă raporturile şi legăturile.. intense opinii sau scopuri care implică o anumită aşteptare. Ia completarea lor. depoziţia martorului care declară că nu a văzut nimic. '. în subsidiar. vecinilor sau organelor judiciare. Ca şi în celelalte etape ale formării mărturiei.49 Tudorel Butoi loana-Teodora Butoi Rezistenţa la sugestie este dependentă de o serie de factori care privesc personalitatea martotului şi anume un rol important îl joacă vârsta. dar şi o reacţie adecvată62. Pc parcursul ascultării. joacă un rol prim în formarea laraţiilor martorilor. Pentru aceste raţiuni folosirea ambelor forme de informare atât a relatării spontane neîntrerupte. declaraţia scrisă este impusă de considerentele de ordin tactic. de incertitudine. eroarea este explicabilă. martorul trebuie să fie lăsat să relateze liber .mărturia finală devine o simplă versiune a realităţii1*4. care va succeda relatarea liberă. chiar dacă este imparţial şi dezinteresat faţă de un eveniment la care a participat sau faţă dc protagoniştii implicaţi. Reproducerea poate apărea fie sub forma relatării spontane a faptelor şi prezintă avantajul că martorul va evoca numai acele lapte sau împrejurări care s-au conservat ncaltcrat în memorie. prin omisiune. alte denaturări. în cazurile în care există o legătură dc rudenie. (Vezi efectul iluziilor). în somnul hipnotic) sau o caracteristică de durată. Copiii. deci nu cum l-ar aprecia prin operaţiile gândirii. Aceasta poate fi temporară (în stare de boală. nu în 66.cnimentul pe care 1-a perceput. Sind vorba dc transpunerea în registrul verbal al unor evenimente care se derulează ori s-au reralat în faţa martorului care Ie-a perceput în mod intuitiv. rezultând o structurare logică a evenimentelor. în timpul ascultării acestora. cât şi a interogatoriului sc recomandă în situaţia în care mărturia este decisivă. . Martorul trebuie să fie prevenit să declare numai ceea ce a 'perceput nu şi ce crede. 62 N. pc care şi le aminteşte cu uşurinţă. La interogarea unui martor de rea-credinţă. Dacă voiţi însă mărturii fidele. „La scicncc du (emoignage annee psychologiquc" constota:„Dacă voiţi mart: abundente. Cu toate acestea interogatoriul. Aceste Btrudini făcând parte din componentele sociale ale personalităţii. gândirea. T. Astfel „martorul ocular" îşi exersează depoziţia prin repetarea evenimentului primului venit la faţa locului. 1979. dar exprimând esenţialul. făcând posibilă evocarea unor împrejurări care păreau uitate. existând posibilitatea retractării declaraţiei. ce pot afecta capacitatea de reproducere orală a martorului. 129-130. totuşi logic între interacţiunea dintre autoritate şi subiectul dependent. Junimea.declaraţia consemnată personal dc martor. sau anumite influenţe. Atenţia relevă o caracteristică a celorlalte procese psihice.: va putea din întrebările puse să-şi dea seama de tactica adoptată de organul judiciar. neîntreruptă. pag. Privită din punct de vedere. încât sc va ajunge la un rezultat total diferit .Tratat de tacticăButoi cit. T. criminalistică. Sugestibilitatea martorului poate distorsiona cele două forme de reactivări: recunoaşterea si reproducerea. Ciopraga . cu economie dc cuvinte. momentului comunicării. Zdreiighea. cc gândeşte despre cvcnimcnnil respectiv. deci sugestibil. Ca şi celelalte etape ale mărturiei şi reproducerea este supusă erorilor cc se pot datora diferitelor cauze: denaturări prin audiţie. Aici se întâlneşte un fenomen de complezenţă faţă de autorităţi prin care se înţelege orice persoană care în ochii subiectului ar putea să aibă vreun ascendent asupra lui şi sc intercalează cu o sugcstibilitate aparentă sau evidentă a întrebărilor. 63. iar un anchetator experimentat ştie că oamenii care vorbesc rar. la acestea se mai adaugă o formă care poate ti numită „sugestibilitatc de statut" întâlnită la oamenii cu un nivel socio-cultural scăzut. care în mod involuntar denaturează realitatea. deoarece sugestia constituie o sursă a erorii. atenţia. Ed. fiind de fapl focarul în care sc concentrează conştient întreaga activitate psihică a omului). cea mai adecvată formă de exprimare c cea orală. pag. Al. că n-a observat emil pe lângă care poate a trecut. Ia care se va apela numai în condiţii improprii în care se va desfăşura reproducerea. Limbajul şi gândirea sc intercondiţionează proc. ale celorlalţi. Atenţia poate fi voluntară sau tară şi sc caracterizează prin anumite componente: stabilitate (durata în timp în care fi reţinută). Totodată. Un martor. Al. insidiuos61. curioşilor care sc strâng. cuprind toate posibilităţile umane bazate pe simţuri dc a înregistra informaţiile. Al. acest. cât şi ignorării martorului a unor aspecte importante. reticenţele. provoacă fenomene de aşteptare. unde se pune problema unor trăiri nemijlocite sau nu. prezintă şi un coeficient ridicat de eroare Interogatoriul împinge martorul până la limita extremă a amintirii sale. ârstnicii mai greu cad victima întrebărilor cu un vădit caracter tendenţios şi mai ales acelor întrebări al căror caracter sugestiv este ascuns. 130. pag. Denaturările. distribuţie şi volum63. pag. interogatoriu". 65. dc intoxicaţie alcoolică. distorsiuni datorate situaţiilor ce preced Idem. este indicai să se recurgă la forma scrisă. în cazul în care va cuprinde şi aceste întrebări. Ciopraga „Evaluarea probei testimoniale în procesul penal". Zdrcnghca. Această capacitate dc verbalizare depinde dc Ia martor la martor. limbajul. este ceea cc au vrut să vadă. mobilitate (pot fi urmărite alternativ diferite evenimente în cursul aceleiaşi "ţi). V. Mitrofan. nu sc poate debarasa de unele atitudini ale sale. deliberat sau involuntar atunci mărturia va fi alterată. Butoi .nealterat -r. tinerii sunt mai uşor influcnţabili. interogaţi. dc prietenie. având ca efect o degradare. De aici se naşte iluzia că au văzut ceva. constituie seruri scurte dc dispoziţii. care de fapt. deoarece opinia se naşte din atitudine. în cazul martorilor. Sc constată o extensie a mărturiei datorită interogatoriului care arc un efect stimulator asupra memoriei.vă incredeţiop. reproducerea poate apărea sub forma scrisă . unde se pot întâlni diferiţi factori perturbatori şi reproducerea este supusă unor asemenea factori printre care se numără eroarea. reţinut. Psihologic. lucru care se poate datora atât unor reale dificultăţi de reamintire. deseori forţând memoria sc repercutează defavorabil asupra mărturiei chiar şi atunci când nu cuprinde întrebări sugestive. Astfel că materialul iniţial sc rotunjeşte. în privinţa capacităţii de mobilizare se poate spune că reprezintă o capacitate esenţială. Orientarea atenţiei depinde atât de subiect cât şi de obiect.op. trăsăturile şi esenţa fenomenelor sau obiectelor. pag.. fiind arâns legată de activitatea pc care o desfăşoară fiecare individ în procesul muncii. 149-156. colegilor de serviciu. este sinceră şi veridică. Cu ocazia ascultării unii martori refac adesea involuntar anumite momente ale evenimentului cu ajutorul reprezentărilor. iar atitudine formată. care completează" perceperea iniţială. Imaginaţia joacă un rol deosebit în activitatea creativă a oamenilor. deci erorile.64. 128-129. a unor •te abstracte. verbală. o deviere dc la forma iniţială a informaţiilor. la acest lucru contribuie şi întrebările curioşilor.Binct înMitrofan. prin substituire. deşi înlătură sentimentul de nesiguranţă. r. dar prezintă şi dezavantajul că întinderea informaţiilor este redusă. O altă distorsionare este dată de „fenomenul repetiţiei". de probele de care dispune şi sub diferite pretexte va refuza să răspundă sau va da răspunsuri inexacte65. grad de concentrare (intensitatea legăturii cu anumite împrejurări sau obiecte.

îmbrăcămintea exotică. sentimente cc pot clătina balanţa aflării adevărului. T. Zdrcnghca.). dar cea individualizare este dată de disfuncţionalităţilc anatomice. se încearcă reactualizarea acelor nţii mai slab consolidate sau temporar rcpmite sau pierdute în neant. ca o operaţie logică. imobilitate. Instalarea rigidităţii şi a lividităţii caracteristice care va duce la „căderea" muşchilor. vor fi ■ acord cu orice şi prin aceste manifestări vor produce grave distorsionări67. N. 171.ca proces psihologic. conformaţie poate duce la alte false identificări. Perspectiva magistratului asupra aprecierii forţei probante a mărturiei 4. p.cineva". la care se adaugă descrierea hainelor. amintit de Y. a auzit. Recunoaşterea persoanei după voce şi vorbire este uzitată în anumite cazuri practice.op. prin care sc va încerca să se redea corpului un aspect câl mai apropiat de cel avut în timpul vieţii. Mitrofan. Emincscu în „Procese celebre". Martorul nu reuşeşte să descrie persoana sau obiectul. (Vezi cauze . că pot influenţa cursul evenimentelor. Recunoaşterea este precisă. A treia categorie .ţipaţii şi care acţionează adesea sub impulsul acestor efecte. deoarece este diferii de ceea cc a perceput. datorită unei cicatrice pe frunte pe care o prezenta atât cadavrul. Zdrcnghea. schimbând-o pe cea pc care o avem despre persoana aflată în viaţă.. sc poate realiza portretul persoanei căutate. Este ceea cc sc spune:„Dacă o văd. trăsăturile şi expresia feţei. Există oameni care sunt expuşi să fie influenţaţi de simpatii şi . Butoi . Este imprecisă când sc constată diferite deosebiri. aducerea acestuia in justiţie şi judecarea sa este o cale anevoioasă pc care se pot intersecta interese. Milrofan. după aflarea infracţiunii pe scena ei vor intra şi alte persoane cu alte roluri care trebuie să aducă la suprafaţă cele petrecute. adică dacă au fost percepute în condiţiile săvârşirii infracţiunii. de conştiinţa sa. Recunoaşterea persoanei după miros este utilă mai ales dacă infractorul are un numit miros caracteristic care rămâne impregnat în memoria martorului şi care poate să-1 miroasă12. toate conferă o altă impresie. a unui obiect se va face prin prezentarea acestora într-un cadru comun cu persoane dc aceeaşi înălţime. -ţia corpului. 134. psihologic.-. de aflare este mai intensă. ceea cc s-a petrecut şi toate aceste evenimente s-au format ca operaţii ale gândirii. Pc baza acestor date furnizate dc martori. N. cit. pentru a ne muta atenţia pe o alta. Toate acestea pot fi înlăturate dacă înainte dc a se supune recunoaşterii. Al.martorul convins că a reţinut tot ce era esenţial. vorbire. 160-163. pag. Recunoaşterea după fotografii este modalitatea frecvent folosită în cercetările judiciare pentru identificarea atât a martorilor câl şi a cadavrelor. sc suprapun sau coincid in marc parte cu cele re. alte particularităţi nu vor apărea datorită retuşului obligatoriu în fotografia comercială. pers. la o scară obligatorie dc 1/7 din mărimea naturală. culoarea părului. a înfăţişării faciale. Dacă. Recunoaşterea este realizată dc organele dc urmărire penală in cadrul 1 persoanele şi obiectele având o identitate necunoscută sunt înfăţişate martorului cu scopul identifica. Zdrcnghca. Gorphc constata că recunoaşterea unei persoane dc către martor poate să se efectueze unele ezitări.sc poate vorbi atât în literatura cât şi în practica juridică despre mărturia nemijlocită/mijlocită. studenţii sc vor familiariza cu procedura şi tehnica ponretului-robot. Capacitatea dc a descrie nu se suprapune capacităţii de recunoaştere74. derivată. Intr-un caz celebru. fizionomia mult modificată.. face o descriere detaliată şi totuşi constată că nu poate recunoaşte obiectul. Adeseori informaţiile sunt . . cit. precum şi presiunile din partea publicului.orizontală .sub cele două forme reproducerea şi recunoaşterea .op. semnalmentele individuale ale persoanei care vizează talia persoanei. La toate acestea se adaugă leziunile. caracteristic. Mitrofan.recunoaşterea . 72. simt că au devenit . Va cădea cortina peste o scenă. mediul în care a stat corpul (în stare de submersie). Gustavc Le Bon în „Psychologic des foules". Dificultatea va rezulta din poziţia nefirească a corpului . Insă la toate acestea se va adăuga şi capacitatea dc descriere a martorului şi exactitatea recunoaşterii. el fiind singurul care stic mai multe decât organele operative. cât şi copilul75. Un element asupra căruia sc va insista şi care arc un rol important este expresia feţei caracterizată foarte bine de ochi. talie. sau în situaţii oare sau ulterioare acestuia. intinilat „Procesul curienilui din rrprezintă un caz clasic de eroare judiciara . a privirii. lipsa unui membru.50 Tudorcl Butoi Ioana-Teodora Butoi Reproducerea faptelor. neputând localiza o persoană. intervenţii chirurgicale şi stomatologice. ezitare (incertitudine aparentă) care nu trebuie considerată ca semn a unei Este o reacţie normală care inspiră încredere69. Recunoaşterea bazată numai pc înălţime. în cadrul mărturiei. Martorii sunt confruntaţi cu o serie de fotografii de identificare aflate în evidenţa organelor operative. Al. datorită unui eveniment la care au participat incidental. V. în cazul schimbării de rol . F. o recunosc". de descoperire a celor care încalcă legea. drept urmare vor evita orice răspuns negativ. La toate acestea se mai poate adăuga schimbarea dc rol ce contribuie la ^torsionări regretabile.fenomen psihosocial . unde rolul important îl joacă trăsăturile feţei. la găsirea metodelor dc a1 „face să vorbească" şi apoi prinderea infractorului. Recunoaşterea cadavrelor se bazează pe trăsături statice.cicatrici. p. de gradul de cultură al persoanei martor.3. persoana. Principalul dezavantaj prezentat de această modalitate îl constituie faptul că vedem imaginea statică a persoanei care nu poate fi înlocuită cu cea vie. în primul moment are entul de „deja vu". martorul poate descrie corect însuşirile persoanelor şi ale obiectelor cu care a intrat în contact.Ciupraga . până acum martorul a fost cel care a văzut. cit.T. prezintă interes şi constituie o importantă sursă de descoperire a infractorului şi poate până la descoperirea altor metode.. de acum înainte. a recunoaşterii sau metodele folosite de infractor pentru a îngreuna descoperirea cadavrului. Recunoaşterea persoanelor.. dar va fi tributară condiţiilor săvârşirii infracţiunii.op. talia. Izvorul mărturiei din punct de vedere al sursei Din punct de vedere al mijlocirii faptelor aduse la cunoştinţa organelor judiciare şi sursa -izvorul. până la martor.a fost condamnat Joseph Lcsurques in locul lui Uubusq: . punctul dc plecare al mărturiei . fiind comune unui număr larg dc persoane. Butoi . împrejurărilor poate fi influenţată în mare măsură şi dc atitudinea -artorului faţă de anchetator.cele executate de amatori. Martorul. T. reciate sau subapreciate71.are loc în condiţiile ■ţârii memoriei. Ciopraga . 4. ticurile. dc a servi cauza cu mai mult elan. Acestea redau în profil şi frontal.op. p. bazându-se pe recunoaşterea persoanelor părului". din „zvon public". A doua categoric formată din fotografii artistice cc prezintă neajunsul că o serie dc semne particulare.infractori70. tatuaje. depinzând în mare măsură dc condiţiile dc mediu. aşterea sc va face în condiţiile contactului repetat cu persoanele şi obiectele care sc cază în confruntarea cu imaginea percepută şi stocată de către persoanele care au venit în i cu aceste obiecte sau dc persoane în condiţiile săvârşirii infracţiunii sau anterior acesteia. Butoi .reprezintă o modalitate secundară de -icarc a informaţiilor..arhiv. să nu existe un contrast izbitor care poate influenţa martorul. semne din naştere. chiar dacă pot crea şi o falsă recunoaştere. aminteşte de un caz dc falsă recunoaştere a cadavrului unui copil de către propria mamă şi alte persoane apropiate. Atitudinea lor va mări dorinţa lor dc a fi de los. deoarece obiectele auxiliare . lăsând să se vadă toate particularităţile. in cadrul scminariilor. „din auzite".3. rămân totuşi singurele modalităţi.1. cadavrului i se aplică tehnica preconizată de Mina Minovici .. Sau cea de a doua posibilitate . anumite pot reprezenta doar accesorii pentru a induce în eroare. N. T. Toate aceste etape în care mărturia se formează cu avantajele şi dezavantajele lor. unde activitatea de descoperire. deci descrierea sa este inexactă Neputinţa martorului nu trebuie să constituie indiciul unei erori. sc face pe baza imaginilor vizuale şi auditive -voce. Butoi op. 73. în timp şi spaţiu 68. imediată/indicată.. V. Astfel. ce ntificat în catalogul cu diferiţi indivizi . De la formarea mărturiei . V. cit. Nu trebuie însă ca aceste date să ideratc ca infailibile. 130-136. dar acestea să nu fie esenţiale pentru descoperirea infracţiunii. intervalul de timp scurs dc la încetarea din viaţă şi până în momentul descoperirii. privind obiectele martorul vine în contact se identifică. pigmentaţia pielii. constituţia.expresia. Reactivarea . cit. i fi condamnat în locul lui Oubosq pentru câ acesta purta o peruca blondă apropiata dc coloritul lui ea ce a dus în eroare martorii care nu au fScut diferenţa. 133. Cea de-a doua etapă a reactualizării .unii martori dc condiţii modeste cc ■ trăit în anonimat.„toaleta cadavrelor". p. când impresiile percepute dc la persoane. Falsele recunoaşteri sunt rezultatul influenţării martorului de condiţii in care a intrat în contact cu cadavrul. Recunoaşterea unei anumite persoane. Fiind un procedei tactic. anumite semne particulare . un obiect.

vizează poziţia subiectivă a -torului faţă de inculpat. între sursa din care provin şi sunt ►ansmisc informaţiile şi martorul care le percepe şi Ic dezvăluie nu sc interpun verigi JEtermediarc. şi anume: • • persoana martorului să inspire deplină încredere.adică acele raporturi de rudenie. Nu de puţine ori cei care lansau „zvonurile". raţionalmente subiective sau a unor cauze voluntare care rezidă din persoana martorului derivat (relaţia avută cu cel pentru care urmează să depună mărturie sau raportul dintre el şt organul judiciar . de elemente intermediare. declaraţie le în proces şi apreciate prin prisma poziţiei avute în proces. Pentru a înlătura această ecinţă negativă. pe care : mai multe ori lc-a perceput accidental. Depoziţia sa va fi supusă unor elemente de deformare.p. învinuit. iar martorul mediat. nlimcntc de antipatie sau simpatic. interesele. La mărturia nemijlocită. în această situaţie nu sc va putea face abstracţie.ex auditu alicno.: încetarea din viaţă a părţii sau a rului ocular de la care martorul indirect deţine informaţii). fie este o împiedicare "Inică (ex. în informaţiile percepute. în cazul în care participarea sa la sul penal este de natură să servească la aflarea adevărului. chiar dacă persoana este de bună-nţă. în baza art. Fidelitatea mărturiei mediate sc află într-un raport invers proporţional cu numărul verigilor cc separă percepţia iniţială de martor ca subiect cunoscător prin mijlocirea cărui faptele au ajuns la cunoştinţa organelor judiciare. erau adevăraţii autori. cauza nepotrivirii informaţiilor din sursa primară cu cele din cea derivată este rezultatul faptului că martorul ocular. partea responsabilă ::\ ilmcnte . lucru va determina o memorare lacunară. Această mărturie este supusă unui proces de denaturare în care se constată mai întâi o comprimare a zvonului pe măsură cc acesta circulă pentru a putea fi mai uşor dc povestit. pc opinii mai mult sau mai puţin răspândite. în raport cu dispoziţiile sale afective iatorate împrejurărilor legate de cauză. teamă. atunci persoana respectivă . Neconcordanţă informaţiilor poate fi consecinţa unei denaturări involuntare a informaţiilor atunci când acestea. în procesul de confruntare a informaţiilor provenite din sursa iniţială cu cele provenite din sursa derivată sc poate constata existenţa unei depline concordanţe între acestea. faptă.p.ca martorul să fie supus la un şir de întrebări privind itea sa. martorul este persoana care are cunoştinţe despre noua împrejurare natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal. au suportat distorsionări datorită unor cauze subiective. date şi împrejurări legate dc acesta. 4 dintr-o sursă nedeterminată şi indeterminabilă. pot „face lumină" sau „te afundă".„întrebări prealabile" . totodată persoanei vătămate un drept dc opţiune între poziţia dc parte civilă. deoarece interesul material sau moral poate determina o anumită nesinecritate sau parţialitate care se va reflecta şi în mărturie. omisiunea voită a unor laturi.. derivată . Mărturia va avea această însuşire ori de câte ori martorul s-a aflat în situaţia de a fi percepe direct. deoarece va exista o prezumţie de ncsinceritatc. Concordanţa dintre sursa derivată şi cea iniţială dovedeşte că martorul mediat a reţinut exact informaţiile primite pe când absenţa unor clemente sau comunicarea inexactă îşi găseşte explicaţia în selecţia operată. Cea de-a doua latură . Mărturia din perspectiva legăturii martorului cu pricina şi cu părţile in proces Martorul trebuie privit în raport cu poziţia pe care o ocupă în complexa împletire a relaţiilor şi faptelor care constituie obiectul litigios. Această posibilitate dc alegere. Percepţia nemijlocită implică prezenţa martorului în timpul şi la locul producerii ■lor. precis dualizat şi. de regulă. Cunoaşterea sursei mărturiei reprezintă o cale de a afla informaţii reale şi necesare pentru aflarea cauzei. La această mărturie imediată se apelează atunci când fie există o împiedicare tă de a se obţine informaţii din sursa primară (ex. adică este o persoană nteresală în soluţionarea într-un anumit fel a procesului. învinuitul. deoarece rudele sau soţul pot depune mărturie rămânând la latitudinea lor dacă-şi manifestă acest drept sau nu. la zvonuri de o anumită notorietate a cărei provenienţă nu poate fi precizată. dc aceea se explică de ce mărturia dc plecare nu poate fi individualizată deoarece întcmcimdu-se pc un zvon. în acest scop.anchetatorul) sau datorită relei sale credinţe denaturând în mod deliberat faptele. poate fi confruntat. deşi fidel transmise. mărturia nemijlocită să fie confirmată de ansamblul probelor existente în cauză. acordată soţului şi rudelor apropiate a fost instituită dintr-o îndoită explicaţie . dădeau detalii despre victimă.apare în calitate | martor care nu are vreun interes propriu dc apărat. dacă a suferit sau nu vreo pagubă de pc i săvârşirii infracţiunii. 78 C. deci mărturia sa va avea un grad dc părtinire. apoi întrebările trebuie să vizeze relaţia de rudenie eu :iul sau inculpatul sau cu oricare altă parte şi. dc zvonuri. parte nată şi martor în proces. aceea dc parte. încetează de a mai fi directă şi va fi înlăturată.51 Tudorcl Butoi Ioana-Teodora Butoi Sursa mărturiei nemijlocite este constituită de percepţia imediată. • informaţiile pe care le deţine vor fi reţinute şi vor constitui mijloace de probă. constând în simple referiri ale martorului t auzite. originară a faptelor ». C.2. răzbunare. Mărturia mediată este supusă unor reguli particulare de verificare şi apreciere. deoarece percepţia şi memorarea sc desfăşoară pc un fond afectiv emoţional.p. prin propriile simţuri faptele şi împrejurările legate de ţiunc şi făptuitor. inculpatul. sau raport enie cu învinuitul sau inculpatul sau cu celelalte părţi. considerându-se lipsite de importanţă. situaţie în care este necesară cunoaşterea motivelor care produc asemenea neconcordanţe.legătura cu părţile în proces . prevede în . deci transmiterea orală numai a acelor informaţii considerate dc sursă ca fiind esenţiale. instituie incompatibilitatea între martor şi parte în proces. Toată această activitate revine anchetatorului procuror sau organ dc poliţie. sentimentele celui care primeşte informaţia. Prima latură a acestei probleme .p. 1 altă situaţie care ar putea să creeze o prezumţie de interesare materială sau morală în irea cauzei. Această situaţie a rezultat din incompatibilitatea între calitatea de parte în proces şi atca de martor. cit.în primul rând există această legătură sentimentală care 75 Al. Izvorul mărturiei „din auzite" / „din zvom public" sau „după cum spune lumea". Alteori. deşi a ales calitatea de martor. adică situaţia reală a martorului faţă dc pricină şi faţă -. din necesitatea de a aduce la ştinţa organului judiciar săvârşirea unei fapte. împrejurările în care acestea s-au petrecut. La toate acestea sc adaugă şi tendinţa de exagerare. se impune cunoaşterea unor anumite categorii dc oameni care te pot îndruma şi oferi informaţiile necesare. Valoarea ei fiind subordonată cunoaşterii sursei din care provine. poate fi reţinută sub o dublă condiţie. Intre sursa originară şi cea prin mijlocirea căreia faptele sunt aduse la cunoştinţa lor judiciare se interpun o scrie dc verigi. chiar dacă temporal nu a perceput faptele concomitent sau dacă spaţial aflat la o anumită distanţă dc locul producerii lor. verificat.p. art.p. 191-194. elementul primar de tare. detalii în jurul cărora se organizează întreaga poveste ţi. partea vătămată în special.• ceilalţi participanţi în procesul penal. partea civilă. în situaţia în care este rudă apropiată cu învinuitul/inculpatul sau cu o parte în proces. partea vătămată. duşmănie.op. tică psihologici victimei75. Condiţia esenţială şi singura acceptată pentru ca o persoană să dobândească calitatea de martor în procesul penal o constituie deţinerea unor informaţii despre vreo faptă sau împrejurare care pot servi la stabilirea şi aflarea adevărului. ci o mediată. Aceste intermediare pot fi una din părţi (ex auditu partis).legătura şi atitudinea martorului faţă dc pricină -reprezintă un moment important în ceea ce priveşte interesul material sau moral al acestuia rxntru ca pricina să fie soluţionată într-un anumit fel.: imposibilitatea temporară dc a asculta un martor propriu-zis). intre sursa primară şi cea prin intermediul căreia le sunt aduse la cunoştinţa organelor judiciare se interpun verigi intermediare. acesta va fi absolvit de obligaţia de a depune mărturie. de persoane care declară acele lucruri compatibile cu persoana lor şi situaţia avută. . Izvorul mărturiei mijlocite este o sursă mediată derivată. care trebuie să navigheze printr-o mare dc informaţii. pol fi martori persoanele care direct sau indirect cunosc astfel de împrejurări. împrejurărilor de fapt legate de infracţiune sau dc făptuitor sau sunt dobândite personal de martor . Este însă o excepţie relativă. este cea dată dc suprapunerea celor două calităţi . pag.martor şi soţ. i s-a cauzat un prejudiciu material sau moral săvârşirea infracţiunii. 43. nemijlocit legate de personalitatea martorului mediat: prelucrarea şi intrepretarea denaturată a informaţiilor. furnizează organului judiciar informaţii false. în sfârşit. nu au fost comunicate martorului. Ciopraga . Punctul de plecare al acestei mărturii este mereu determinant. dar şi o neconcordanţă asupra unor elemente care. A cerceta fiecare verigă pentru a ajunge la izvorul mărturiei necesilă timp. dc faptul că na vătămată. martori proprii (ex auditu alicno) -persoane care au perceput direct. 82 C. cu sursa.. informaţii exacte. Dar în cazul în care participarea sa arc i vedere apărarea unui interes propriu atunci persoana respectivă încetează dc a mai fi martor i avea calitatea procesuală necesară apărării intereselor în cauză. asimilarea.ex proprersis sensibus. în această situaţie. şi anume. apoi o accentuare a unor impresii. Din acest punct de vedere o asemenea mărturie este cu atât mai nesigură cu cât numărul dc verigi intermediare este mai mare. deoarece martorul indirect izează informaţii nu asupra unor fapte şi împrejurări percepute din sursa originară. în cazul în care mărturia mediată nu poate fi confruntată cu sursa iniţială (cel de la care martorul indirect deţine informaţiile a încetai din viaţă sau nu poate fi găsit). prelucrarea informaţiilor în raport cu deprinderile. afecţiune. amiciţie. iar rezultatele pot fi negative sau pozitive. ocupaţia şi adresa.

din dorin|a dc a nu deteriora bunele relaţii avute. de amiciţie. aceste persoane vor putea să sc detaşeze dc sentimentele născute odată cu producerea infracţiunii. Deşi pot să depună mărturie chiar dacă vor fi prezumate dc parţialitate. pot apărea sub diferite manifestări. prezentarea falsă sau îndreptarea bănuielilor către o persoană nevinovată sc pot duce datorită posibilităţii ca martorul să fie implicat ca învinuit/inculpat în cauză sau erii de a fi tras la răspundere penală pentru o faptă comisă anterior. martorii sunt greu de recrutat. precum şi persoanele devenite prin înfiere potrivit legii astfel dc rude (art. 83. pentru soţul care o iubeşte. aceste persoane. prin ceea ce simte martorul. în general. martorul. vor căpăta contur şi vor deveni hotărâtoare81. Aşadar.persoana vătămată. al raporturilor în care se află cu ceilalţi participanţi în proces. singurele capabile să spună adevărul aşa cum s-a petrecut. deoarece aceste persoane pol fi aduse pc drumul cel drept. în viziunea acestora . De cele mai multe ori. 149). cc reprezintă armă a răzbunării esle mai greu de detectat. răzbunare faţă dc una ntre părţi. de serviciu. o accentuare a suferinţelor celui vătămat. invidia. iar fapta comisă este considerată ca o copilărie. Cazul tipic îl reprezintă ameninţarea martorului cu producerea unui rău. deci parţială. Este. dorinţa dc a ajuta şi dc a afla adevărul. aceasta determinând afişarea. o persoană care accidental s-a aflat în locul săvârşirii unei fapte. 195. Idem. ca exemplu. martorul. Sentiment care poate lua naştere din unele informaţii pe care martorul lc dobândeşte cu privire la situaţia familială grea şi nu doreşte ca mărturia sa să contribuie la condamnarea acestuia. în faţa judecătorului de instrucţie şi a curţii cu jurii a retractat depoziţia deoarece prezenţa în luc a unei femei dc condiţie bună ar fi fest inexplicabilă. Rudele apropiate în accepţiunea C. deci. deoarece acesta sc rvatc identifica cu victima şi atunci toate acestea i s-ar fi putut întâmpla lui. a unei atitudini de negare a cunoaşterii faptelor8'. 78. simplele raporturi care pot determina o mărturie 81. incapabile dc a săvârşi o asemenea faptă. Martorul va depune astfel. . Şi în cazul în care rudele apropiate. retractări totale sau parţiale. compasiune sc îndreaptă asupra victimei . va încerca un sentiment dc compasiune. Victimele acestor temeri sunt. Aflat în această situaţie organul judiciar se poate confrunta cu o situaţie dificilă. mărturia bazată pc ură. Soţia dispărută. cu părţile în proces79. de obicei. din diferite motive pot afla într-un loc compromiţător în compania unor persoane îndoielnice. derivând din prima latură a explicaţiei76. mult mai tânără. 77. vanitate. cu im imului inculpatul. Idem. pentru a sc elibera dc această obligaţie. 197-198. Aşadar. profesionale. în acest punct interesează personalitatea martonilui din punctul de vedere al relaţiilor cu ceilalţi. Răzbunarea învinuitului sau ulpatului arc drept consecinţă producerea unui sentiment de teamă asupra psihicului onilui care va face o depoziţie nesinceră. sunt ascendenţii şi descendenţii. ură faţă de una fin părţi. Dar la capătul celălalt se află sentimentele negative. 201). da. iar dacă au existat circumstanţe atenuante. dar poate deforma mărturia. Al. Un om care şi-a conturat personalitatea. va opera prezumţia dc parţialitate (părtinire). aceştia se sustrag de la obligaţia de a : mărturie. 195. Mărturia acestuia este uşor detectabilă ca linul ncsinceră. va fi reprezentată ca o persoană deosebită din punct dc vedere fizic. pag. 194. reuşind să-şi înfrângă resentimentele şi să declare adevărul. pag. în al doilea rând. sc sustrage involuntar cenzurii martorilor. frică. Realitatea este percepută sub imperiul acestei forme — dragostea . deşi blamează fapta acestuia. Opusul acestui sentiment este gelozia. care va fi tras la răspundere pc baza depoziţiei sale. Persoanele care se bucură în societate dc o anumită prestanţă. Idem. poate trece sub tăcere anumite fapte.deformat. pot fi reprimate. pot. de a sc înfăţişa în faţa organului judiciar ori de câte ori este chemat. Organul legislativ a acordat această posibilitate pentru a scuti persoanele aflate într-o asemenea situaţie de alegere între sentimente fireşti şi datoria dc a spune adevărul.amor propriu. Tăcerea. dar nedescoperită83.52 Tudorcl Butoi Ioana-Teodora Butoi determină o conduită subiectivă şi. nesinecră. o ■nărturie defavorabilă învinuitului/inculpatului. plin dc umor. un membru al familiei. vizibile în unele declaraţii. al poziţiei sale subiective faţă dc cei care au o anumită calitate în proces. Un alt sentiment perturbator este pasiunea. Poate exista şi un sentiment dc teamă. 200. Din acest motiv. există posibilitatea dc identificare cu victima. ura. dar poate fi o persoană cunoscută învinuitului/inculpatului şi celorlalte părţi în proces. în depoziţia părinţilor. cit. va putea să-şi impună o anumită conduită faţă dc săvârşirea unei infracţiuni. (Al. glumă nevinovată. ca tuturor de vârsta sa. şi care. sc va exagera şi condamna fapta învinuitului/inculpatului. sentimentele dc simpatie. deoarece va avea în centru personalitatea martorului Calitatea dc martor implică şi anumite obligaţii. Dacă mărturia celui stăpânit dc nenlul dc dragoste oglindeşte atitudinea martorului fiind. Sc mai put adăuga raporturile dc prietenie. pot aduce anumite modificări la depoziţiile anterioare. Ciopraga cilândti-t pe C. Sc ştie că martorul poate fi o persoană necunoscută. Idem. Astfel. datorându-! raporturilor în care se află martorul cu pricina în care urmează să depună mărturie. elegantă78. Tiârturia unui asemenea martor va oglindi o „îngroşare". cunoscuţi ca persoane foarte periculoase. cazul unei femei martoră la săvârşirea unui omor cut întrun loc rău famat. fi prezente la producerea unei infracţiuni. Dc obicei acest sentiment se va îndrepta spre victima infracţiunii. poziţia sa dc imparţialitate va fi în acelaşi timp ameninţată77. pag. pag. antipatic sau simpatic. sc va persevera. în special împotriva celui care a săvârşit o faptă de lege penală. evenimente legale de săvârşirea infracţiunii . eile şi copiii. Ciopraga . precum şi cele mai îndepărtate depun mărturie.op.părinţi/soţ . Din locul în care sc găsea aceasta a perceput fapta în întregime. imediat după >irea faptei. fie datorită raporturilor anterioare dintre el şi părţi sau ivite spontan în momentul intrării in contact in cursul procesului penal. orul poate trece sub tăcere sau în mod deliberat denaturează împrejurări care erau în ea învinuitului/inculpatului.persoanele care au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală . O altă posibilitate dc perturbare a mărturiei poate veni din situaţia reală în lanţul împrejurările cauzei. deoarece sub imperiul fricii. ce poate fi provocat dc împrejurări interne externe. până la momentul comiterii faptei.. lucru care sc va oglindi in depoziţie. sau sentimente de ură. fie pra propriei sale persoane. Deşi ne aflăm în cursa contra cronometru de aflare a adevărului. Sentimentul de simpatie care intră în categoria sentimentelor generoase. care are reprezentarea clară a binelui şi răului. pag. Dar această atitudine va avea repercusiunile sale. motivele dc suspiciune legitimă care rezultă dintr-o atitudine de particularitate ce poate fi manifestată de aceste persoane. sarcina anchetatorilor pentru a „trezi" în conştiinţa lor spiritul de dreptate. este descris ca un copil simpatic. decât spre cel care a săvârşit-o80. socotind fapta sa ca o consecinţă a unui concurs nefavorabil de împrejurări. ajustând toate datele pentru a Ie potrivi imaginii iubite. Faţă dc învinuit/inculpat. fraţii şi surorile. însă sentimentele sunt mult mai amplificate deoarece la suferinţele produse de săvârşirea infracţiunii pe care persoana vătămată le-a suferit. antipatie. Drept consecinţă. Respectivul va vrea să vadă doar ceea cc-i convine. şi anume. îi place să sc distreze. Astfel. sau trăsăturile personalităţii celui care compare in calitate dc martor . în faţa unui ofiţer de poliţie si apoi a prefectului a făcut o depoziţie detaliată asupra împrejurării erii omorului. în cazul unor învinuiţi/inculpaţi. dc nenea. p. Credibilitatea şi atitudinea martorului vor li subordonate personalităţii acestuia. acele împrejurări care n 76. în faţa anelor judiciare. decelabilă pentru organul dieiar şi mai puţin periculoasă pentru justiţie. subiectivă. Sentimcnlele de ură. fiul urmărit pentru comportări huliganice. Alteori temerea care duce la mărturie falsă îşi arc rădăcini interne. Oricare sentiment nutrit de martor faţă de una dintre părţile în proces se va repercuta asupra mărturiei. S2. invidie. pag. bineînţeles. martorului din una din cele două categorii. Locard. dar avându-se mereu speranţa în conştiinţa omului pentru dreptate.vor apărea ca nişte persoane corecte. care sc poate judeca obiectiv. Idem. Tudorel Buloi lonna-'l'codnrn Buloi acuză pe învinuit/inculpai sc vor estompa. fie asupra unei persoane dragi. încât îngreunează aflarea adevărului. copiii acestora. se adaugă îi cele pe care trebuie să le suporte în cursul procesului penal. mărturia martonilui ca şi poziţia sa faţă de fapta săvârşită vor putea suferi anumite modificări Sc pot ivi sentimente dc compasiune faţă dc învinuit/inculpat. Datorită diferitelor raporturi: de colegialitate. Căruia.

vitezele EPŢIE PHKEPflI i______________ ________ i r DKCpC Prelucrare [ARE ugic psihologic FILTRU SUBIECTIV Kiemcnic perturbatoare completări logice si semantice • reconstituiri experienţa stocata integritatea mentalului cognitiv (gândire.capacitatea cvcnimcnlului de a fi reţinut hVINIMHN T >M<Hn JUDICIA nc>• —6o| R 2îl - -I Butoi lo.li -I. derormarc . ni iv.subiectiv .'.53 FILTRU OBIECTIV perturbatoare Elemente - corii cxi spaţiotcmporal • vizibilii ale .«MI l luminozitate slarc mclco iluzii .Teodora Butoi Tudnn * creditate integritatea analizatorilor senzoriali integritatea funcţionala a crcicrulur fluctuaţii ale REC. raţionamente) efectul "hallo" anticiparea emotivii ales - .inegalitate optica.II.ina. SENZAŢII spaţiu -distanţele timpul • obiectiv . proporţii ..distanţa.'.

Uneori. abuz dc încredere. Repere particulare85 vizând mărturia şi martorul 4. se minte pentru a sc face plăcere sau a evita o neplăcere. Babei. sunt lipsite de importanţă. Anchetatorul va avea în vedere vârsta minorului.antipatie laţ A dc magistral (pohtiattc. enciclipcdic dcpag. Spre 11-13 ani. folosindu-se o tactică adaptată psihicului lor. Dicţionar 86. sc vor expune acele trăsături caracteristice psihologici minorului în general (şi nu x perioade dc vârstă) care interesează asupra aspectelor sub care acesta apare înaintea justiţiei. prin exagerare. se aplică şi la audierea martorilor reguli Vezi interogarea în condiţii ale cărei minori. Deci. să se ocupe cu diferitele perioade ale minorităţii.cifre ■ material verbal .tipul malenalului dc memorat . mitomania (o simptom patologic) la personalităţile dizarmonice duce la falsa recunoaştere a uno infracţiuni. 1996. mărturie mincinoasă etc. teama dc cei sub îngrijirea cărora sc află (părinţi. deoarece copilul „brodează". constituie alte categorii de minciună. interesante sunt dependenţa dc matur şi sugcstibilitatca dc statut care intervin şi ele ca factori care alimentează neconcordanţă cu faptul real al amintirilor). starea dezvoltării psihice variază în raport cu instruirea şi educaţia primită. psihică. copilul mic care cu greu face distincţie între real şi imaginar. Ea se prezintă. geloşi.) şi ac răzbunare a infractorului. nu vor percepe importantul. Duprc. de asociaţii imprevizibile şi incapacitatea deosebirii realului dc posibil (din perspectiva psiho-juridică. constituind aproape întotdeauna o conduită dc eschivare. în special.4. slabi. care pol fi mai ridicate la unii şi mai scăzute la alţiî. .imagini. minciuna poate avea un caracter maliţios -denaturare calomnioasă. existente intre un minor dc 4-5 ani şi un altul de 17 ani. participanţii si soluţia mediul socio-cultura) şi dc provenienţa a martorului izvorul sumei mărturiei: direct. deoarece atenţia lor sc îndreaptă. tutori etc. culon . Înclinaţia spre fantezie. sugcstibilitatca lor etc. uneori această neconcordanţă sc datorează încărcăturii limbajului cu aspecte metaforice şi simbolice ca şi forţei creatoare încorporate in limbaj. După Norbcrt Sillamy87. cu toate că nici acest e.mprejurări. Cu câl minorul va avea o vârstă mai apropiată de vârsta majoratului. imaginează din plăcere. trăit ca atare datorită dezvoltării conştiinţei morale. cunoscute fiind desigur. Această tendinţă morbidă dc a altera adevărul ar ţine. sc va |ine scama şi dc aceşti factori. Un studiu complet şi corect al psihologiei minorului ar trebui. medial. Ursula Şchiopu şi colab. modul dc viaţă. anchetatorul va trebui să sc comporte faţă de minori şi să le aprecieze declaraţiile ţinând scama dc toţi factorii care influenţează psihicul lor şi. psihologie. aslfcl că. După intrarea copilului la şcoală. de regulă. când este pusă în slujba unui scop bine precizat.ina.Teodora Butoi Tudnn . Dintre categoriile dc minciună ale marii copilării se vorbeşte mai ales despre minciuna ce gravitează în jurul simbolului „fructului oprit". Forma cea mai benignă prin consecinţele sale este mitomania vanitoasă.emcni nu este în măsură să indice o egală dezvoltare psihică la toţi minorii. în general destinată să evite c mustrare (b). dc vârsta pe care o au. Minciuna dc consens cu ceea cc a spus un băiat mai mare. diferenţele dc dezvoltarea fizică. La unii subiecţi dezechilibraţi.4. spre lucruri care.Ioana Teodora Butoi (prelucrări personale si completări) 4.repetabilitatea memoram condiţii dc stres si perturbări cu motivaţie prioritarii MEMORARE (STOCĂRI-) - calitatea cngramftrii (tauparirea) dinamica funcţionala a urmelor mentale lâna legaturilor logice (stereotipii si structuri logice) tipuri dc memorare interesul • starea dc prospeţime o proceselor mentale - presiunea oficialităţii sugcslibili lalea dc presiune mass-media REDARE (REACTUALIZĂRI:) ţi solemnităţii slutul (interesele) legaturile martorului cu pricina.2. desigur. subiectul înflorind discursul cu imagini. ar trebui să sc aibă în vedere raportarea la diverse perioade ale minorilăţii. scene pc care Ie descrie pe viu ca şi cum ar rememora întâmplări trăite în realitate Mitomania poate fi inconştientă. pentru a da posibilitatea anchetatorului să cunoască mai bine psihologia minorului. la copiii de 7-9 ani. din opozabilitate sau antrenat de jocul povestirii. în primul rând. Eroarea judiciară datorată mitomaniei este evitai prin faptul că proba testimonială trebuie dublată de probe ştiinţifice. fiecare dintre ele având trăsături diferite dc ale celorlalte. autori dc scrisori anonime şi de acuzaţii neîntemeiate la care destule persoane pleacă urechea! cu complezenţă. în cadrul acestui capitol nu vom putea urmări o aslfcl de dezvoltare a problemei psihologiei minorului. ci.54 -I Butoi lo. dc obicei. minciuna ce încearcă să devalorizeze sau să compromită (asociată cu denigrarea) şi/sau chiar aceea de consimţire a afirmaţiei mamei care cere să se spună că nu este acasă dacă este chemată la telefon. Minorii au o capacitate de percepere şi dc redare a faptelor mai redusă. sense -teama de represalii buna-crcdinţă rc3ua-crcdin|fi (martor mincinos) • gradul de angajare (participare) Io aflarea adevărului • simpatie . pentru a părea mai puternic sau mai bun.verbal. Copilul preşcolar opune adevărul său aceluia exprimat de persoanele mature. Minciuna de imitaţie constituie o a doua categoric. alterează adevărul dar nu minte (a). în general.Vintui lanţurilor asociative (exerciţiul) capacitatea exprimării . toate acestea fac ca declaraţiile acestora să fie privite cu rezervă şi să sc procedeze la interogarea lor numai atunci când csle absolut necesar. nu face decât să cedeze unei tendinţe normale care nu merita severitatea educatorilor: copilul îşi transformă trecutul în sensul trebuinţelor sale. când are un rol compensator şi nu urmăreşte un scop utilitai sau conştientă. dc constituţia individului. dar există şi o formă malignă şi perversă dc mitomanie care este arma perfidă a celor invidioşi. zvon public . jocul ca activitate impregnată dc fantezia copilului. când cl fabulcază sau înfrumuseţează realitatea. Aspecte psihologice ale etiologici minciunii86 în comportamentul juvenil La copii. 453Bucureşti. aslfcl că nu ar trebui să se vorbească de 85. în general. Deci. adică a persoanei care nu a împlinii vârsta de 18 ani. să-şi explice atitudinile.1. arată cât dc încărcat este planul real de fabulaţie. Martorul persoană minoră. De altfel. 4. Adevărata minciună apare la vârsta de 6-7 ani. Ed. esenţialul care interesează justiţia. (c). Aceasta este categoria minciunii ce trebuie avută în atenţia educativă. mitomania reprezintă o tendinţă patologid de a denatura lucrurile.4. de natură a putea înlătura deficienţele care afectează valoarea declaraţiilor. deseori. Primele ncconcordanţc dintre fapte şi relatarea lor pot fi considerate pseudo-minciuni. comportarea sa şi să aplice cele mai potrivite procedee pentru a-l putea determina să declare adevărul. Psihologia martorului minor Dezvoltarea psihicului fiinţei umane este condiţionată şi dc vârsta sa. minciuna apară odală cu structurarea planului raţional. după E. din această cauză şi din cauza capacităţii reduse de a înţelege anumite fapte şi . în scopul afişării unui eroism. această minciună pune în evidenţă insatisfacţii privind mediul înconjurător.) EVENIMENT TESTIMONIAL 1 1 11 ? j? ' | 1 i SCHEMA FORMARII MĂRTURIEI Tibcriu Bogdan . Din punctul de vedere al medicinii legale 88. psihologia minorului.eroarea dc fapl - • sentimentul incertitudinii memona de reproducere u . cu atât vor fi mai mici deosebirile datorate acestor particularităţi şi invers. priceput etc. intelectuală etc. raţionarea capătă ah context de raportabilitate: minciuna devine o problemă a educaţiei.

Dispoziţii legale: probleme procesuale în legătură cu ascultatea minorilor8' Pentru realizarea reglementărilor din dreptul penal cu privire la minoritate. Aprecierea declaraţiilor (în lumina acestor atitudini) se va face distinct. 90. prevederile procesuale scoţiene referitoare la mărturiile depuse dc copii în cauze civile şi penale. S. Toşi aceşti factori influenţează declaraţiile minorilor. după afirmaţia lui Crawford. această experienţă era deslul dc dificilă şi stresantă. 2. cu tendinţa de a exagera mai mult faptele a căror victimă a fost. Nistoreanu si colab. legat dc problema chemării în instanţă a copiilor. 314. în 1975. unde. Vom face o scurtă trecere în revistă a preocupărilor recente privind capacitatea copiilor de a apărea în instanţă ca martori. gândirea nematurizală şi neînţelegerea justă a lucrurilor şi e\enimcntclor sunt factori care afectează perceperea. 48-61. în funcţie dc persoana dc la care emană. 90. Proverbul englez care spune ca „pe copii trebuie să-i vezi la tribunal. este înclinaţia spre fantezie şi sugestibilitate.A. a fost necesar să sc înfiinţeze pe linia procesual penală o procedură specială cu privire la minorii care.cât şi fixarea lor memorie. Martorul minor arc aceleaşi trăsături psihice caracteristice care influenţează declaraţiile sale. chiar copii. . pag. în practică s-a constatat că aceste cazuri formează excepţia. are o atitudine de respect faţă de superioritatea fizică.. mai ales în cazurile dc abuz sexual. are un spirit practic foarte dezvoltat. ci percep amănunte care uneori nu sunt utile anchetei. Teama de a nu fi descoperit şi sancţionat îl determină pe minorul infractor să aibă o atitudine de neîncredere şi ostilitate faţă de organele de justiţie. in mod tradiţional. Lipsa conştiinţei vinovăţiei pentru anumite infracţiuni. în psihicul său incomplet dezvoltat. în declaraţiile sale.martori competenţi"). Sunt situaţii când minorii. dc înţelegere a evenimentelor. cu o sinceritate exemplară.55 -I Butoi lo. care însă le trezesc interesul. Sunt situaţii când minorii. Pentru unii dintre copii. Noţiunile sale sunt vagi. Sugestibilitatca şi teama îl fac deseori instrumentul celor sub a căror autoritate sc află şi care uneori încearcă să profite în urma infracţiunii a cărei victimă a fost minorul. Lipsa conştiinţei vinovăţiei pentru anumite infracţiuni.Drept procesual penal. 2. această experienţă era destul dc dificilă şi stresantă. in faţa curţii. Juriştii scoţieni au rimas insensibili la aceste probe. Probleme tactice cu privire la ascultarea minorilor A. înclinaţia spre fantezie.martori competenţi"). prevederile procesuale scoţiene referitoare la mărturiile depuse dc copii în cauze civile şi penale. nr. cu tendinţa de a exagera mai mult faptele a căror victimă a fost. aceleaşi trăsături ca şi majorul.nu numai avocatul dar şi ceilalţi care au legătură cu cazul sunt afectaţi de această situaţie. cât şi din interesul dc a obţine avantaje materiale şi dc a sc răzbuna pe infractor. înclinaţia spre fantezie. iar lipsa dc experienţă. experienţa. nr. care se conturează astfel în raport cu vârsta. devenind mai sincer. nu să-i şi auzi" nu a fost niciodată aplicat în Curiile dc Justi|ie din Scoţia. pentru a traumatiza copilul din nou". Deşi minorii sunt în general mai curioşi şi cu un spirit dc observaţie mai dezvoltat decât lorii. Această opinie pare a se fi adresat unor urechi surde. Martorul minor are aceleaşi trăsături psihice caracteristice care influenţează declaraţiile sale. 23. experienţa. . vârsta. 48-61. precum şi tendinţă de simulare. în general. nu le consideră ca atare (furtul de fructe sau alimente de mică cantitate. în practică s-a constatat că aceste cazuri formează excepţia. perfidie. capacitatea de percepere. legat dc problema chemării în instanţă a copiilor. Minorul victimă a unei infracţiuni arc. nu să-i si auzi" nu a fost niciodată aplicat in Curţile dc Justiţie din Scoţia. deseori justificată. in faţa curţii. dc înţelegere a evenimentelor. aceeaşi problemă sc discută din nou în Comitetul Thompson dc pc lângă Departamentul Scoţian al Sănătăţii ji Internelor şi al Biroului Coroanei. după afirmaţia lui Crawford. la fel ca şi adulţii (ci fiind considcraţi. de memorare şi de redare. capacitatea de percepere. Anchetatorul va trebui să reţină acest fapt. inteligenţa. neîncredere şi atitudine defensivă permanentă faţă de semeni şi. Redarea evenimentelor. iunie 1996. Cu mai mult dc 50 dc ani in urmă. vârsta. Juriştii scoţieni au rărna> insensibili la aceste probe. pag. perfidie. 1996. în declaraţiile sale.U. atât din cauza emoţiei.. devenind mai sincer. Ed. denaturează perceperea unor imente care impresionează (ameninţări. Lipsa de experienţă. psihică şi intelectuală. cultura redusă. un avocat nota:„nu numai avocatul dar şi ceilalţi care au legătură cu cazul suni afectaţi dc această simaţic. Sugestibilitatea şi teama îl fac deseori instrumentul celor sub a căror autoritate se află şi care uneori îucearcă să profite în urma infracţiunii a cărei victimă a fost minorul. precum şi tendinţă de simulare.înţelegându-le greşit . pentru ca la 30 de ani. totuşi atenţia lor se îndreaptă dc cele mai multe ori spre lucruri şi amănunte lipsite dc x>rtanţă. copiii au fost acceptaţi ca martori. fiind nevoit să sc conducă singur în viaţă. memoria şi redarea evenimentelor. mai bun. nu le consideră ca atare (furtul de fructe sau alimente de mică cantitate. Tendinţa spre fantezie şi sugestibilitatc sunt cei mai importanţi factori care determină neîncrederea. fiind nevoit să sc conducă singur în viaţă. faţă de justiţie. pag.Drept procesual penal. copiii au fost acceptaţi ca martori. program realizat dc „Scolish Home and Health" (Departamentul Scoţian al Sănătăţii şi Internelor). atât din cauza emoţiei. dc teama dc necunoscut. iau contact cu organele însărcinate cu înfăptuirea justiţiei. Această procedură se justifică prin faptul că minorul nu arc maturitatea psihică. într-un fel sau altul.4. iau contact cu organele însărcinate cu înfăptuirea justiţiei Această procedură se justifică prin faptul că minorul nu arc maturitatea psihică. i io Toşi aceşti factori influenţează declaraţiile minorilor. morală. Minorul victimă a unei infracţiuni are.4. voi. în general. Aprecierea declaraţiilor (în lumina acestor atitudini) sc va face distinct. voi. Minorul recidivist. Sistemul legislativ şi practica judiciară a Marii Britanii cu privire la martorul minor (Consideraţii juridice privind admiterea declaraţiilor minorilor ca probe în justi|ie) conform „Criminal Justice and Bchavior. la fel ca şi adulţii (ci fiind considcraţi. morală.U. deci este util a sc examina cu multă atenţie declaraţiilor lor. Gh. dezvoltarea intelectuală şi experienţa necesară pentru folosirea eficientă a drepturilor procesuale acordate de lege90. un avocat nota:. cu gradul dc Gh. mai ales. într-un fel sau altul. Tendinţa spre fantezie şi sugestibilitate sunt cei mai importanţi factori care determină neîncrederea. are un spirit practic foarte dezvoltat. iar in final vor 11 expuse concluziile unui program dc cercetare psihologică. Bucureşti. precocitate. in mod tradiţional. în general. precocitate. intelectuală. Ed. Europa Nova. Unele emoţii frecvente la copii (frica. Pentru unii dintre copii. sc irită uşor. pe care uneori minorul dat fiind cultura. pag. acest organism analiza dacă este necesară chemarea în instanţa. a fost necesar să sc înfiinţeze pe linia procesual penală o procedură specială cu privire la minorii care. iar în final vor fi expuse concluziile unui program dc cercetare psihologică. prin prisma celor arătate mai sus. dc la caz la caz. fricii care i-au alterat perceperea. influenţând defavorabil atât perceperea . Anchetatorul va trebui să reţină acest fapt. groaza etc). Nistoreanu si colab. unde. program realizat dc „Scotish Home and lîcalili" (Departamentul Scoţian al Sănătăţii şi Internelor). Vom face o scurtă trecere în revistă a preocupărilor recente privind capacitatea copiilor de a apărea în instanţă ca martori. Europa Nova. Bucureşti. în general. E de remarcat că. copiii erau chemaţi ca martori în instanţele penale scoţiene şi supuşi audierilor şi conrruntăriloi cu părţile. aceleaşi trăsături ca şi majorul.. neîncredere şi atitudine defensivă permanentă faţă de semeni şi. pe care uneori minorul dat fiind cultura. sugestibilitatca. realitatea şi ficţiunea sc împletesc. prin prisma celor arătate mai sus. S. 23. 4. memorează şi redau exact evenimentele la care au asistat. uneori ţungându-se să se confunde în aşa fel încât nu mai pot fi separate. 314. loviri etc). memorează şi redau exact evenimentele la care au asistat. cu gradul de dezvoltare fizică. copiii erau chemaţi ca martori in instanţele penale scoţiene şi supuşi audierilor şi confruntărilor cu părţile. neplata biletului dc tren) îl determină a se considera nedreptăţit. Este ca şi cum ar conspira Curtea. mai bun. mai ales. iunie 1996. inteligenţa. ■eprecizate.Teodora Butoi Tudnn Ceea cc caracterizează în primul rând minorul. 4. E de remarcat că. chiar copii.. Această opinie parc a sc fi adresat unor urechi surde. cât şi din interesul de a obţine avantaje materiale şi de a se răzbuna pe infractor. psihică şi intelectuală. arc o atitudine de respect faţă de superioritatea fizică. care îl determină la schimbarea atitudinii de neîncredere. intelectuală. Cu mai mult de 50 de ani in urmă. Probleme tactice cu privire la ascultarea minorilor A. aceeaşi problemă sc discută din nou in Comitetul Thompson dc pc lângă Departamentul Scoţian al Sănătăţii -i Internelor şi al Biroului Coroanei. de la caz la caz. faţă de justiţie. Teama dc a nu fi descoperit şi sancţionat îl determină pc minorul infractor să aibă o atitudine de neîncredere şi ostilitate faţă dc organele dc justiţie. fricii care i-au alterat perceperea. pentru a traumatiza copilul din nou".3. care se conturează astfel in rapon cu vârsta. ca 89. Sistemul legislativ si practica judiciara a Marii Britanii cu privire la martorul minor (Consideraţii juridice privind admiterea declaraţiilor minorilor ca probe în justiţie) conform „Criminal Justice and Behavior. ca 89. acest organism analiza dacă este necesară chemarea în instanţă.A. Până acum. Este ca şi cum ar conspira Curtea. fac mai dificilă înţelegerea unor anumite nimente. Proverbul englez care spune ca „pc copii trebuie sa-i vezi la tribunal.ina. de memorare şi de redare. care îl determină la schimbarea atitudinii dc neîncredere. pentru ca la 30 dc ani. în 1975. cu o sinceritate exemplară. de împrejurarea că minorii irec cu uşurinţă dc la o stare la alta. mai ales in cazurile dc abuz sexual. pe lângă influenţa defavorabilă a factorilor arătaţi este afectată mare măsură de sugcstibilitatca şi emotivitatea lor explicabilă în ambianţa specifică ţiei. dezvoltare fizică. Dispoziţii legale: probleme procesuale în legătură cu ascultatea minorilor89 Pentru realizarea reglementărilor din dreptul penal cu privire la minoritate.3. dezvoltarea intelectuală şi experienţa necesară pentru folosirea eficientă a drepturilor procesuale acordate de lege90. Pană acum. deci este util a sc examina cu multă atenţie declaraţiilor lor. neplata biletului de tren) îl determină a se considera nedreptăţit. 1996. .. deseori justificată. astfel că nu percep ceea ce este important înlr-o :>rej urare (nerealizând importanţa ei). Minorul recidivist. în funcţie de persoana de la care emană. sugestibilitatca.

yisc2 acesteia a demonstrat câ sunt intninite condiţiile statutare in ceea cc priveşte vârsta şi capacitatea copilului. problema nu a fost abandonată. 81 C. Royal Scotish Sociciy for the Prevcntion of Crucit io Childrcn (Societatea regală scoţiană ncnmi prevenirea cruzimii faţă dc copii) s-a arătat îngrijorata dc situaţia în care suni puşi copiii atunci când apar în -islanţâ şi a organizat o conferinţa la P. memora şi reda evenimentele la care a asistat. Cauza judecată la înalta Curte din Edinburgh era legată de un furt de . cauzal dc evenimentul depunerii mărturiei. Sistemul „Children's Hcarings" sc foloseşte ul copilului. în anul 1986. Canada. Sistemul novator al televiziunii cu circuit închis: Una din măsurile radicale dc protecţie a martorului copil este aceea dc folosire a televiziunii cu circuit închis. existenţa unei relaţii între copil şi acuzat) că ivtorul copil va colabora mult mai bine cu instanţa în acest mod decât conform procedurilor normale (Legea tefarmei justiţiei . acuzatul trebuie să-l audă pc martor.dinburgh. copiii nu mai suni audiaţi direct în instanţă. poate fi separat de acesta ■nserun ecran. a) Efectul sistemului Televiziunii cu circuit închis asupra martorilor copii Interviurile luate la 71 dc părinţi. Ei sunt cei care determină sec^siu'. când mass-media au început să facă publice preocupările psihologilor şi a celor dc la asistenta socială faţa dc procedurile cc implicau chemarea în instanţă a copiilor. psihologul Universităţii Aberdccn a fost însărcinai : către „Scotish Home and Health Departament" să întocmească un studiu referitor la copiii chemaţi ca martori : diverse cauze penale sau civile. B S . Aceste observaţii şi comentarii influenţează şi modul dc analizare a cererilor de îndepărtare a cctulului martor dc atmosfera formala a curţii. Din fericire. fetiţa era dc-a dreptul îngrozită când s-a văzul in faţa judecătorilor îmbrăcaţi în robe roşii şi purtând peruci : pc cap. Cazurile în care adulţii sunt acuzaţi de mtfţhpm copiilor şi/sau cruzimi împotriva acestora. Doi ani mai târziu. Instrumentarea acestor cazuri necesită prevederea unor măsuri speciale. Legea nu prevede că aceste declaraţii trebuie să aparţină arat unor adulţi care să sprijine (sau nu) spusele copilului. procedura „Churta dc molestat copii". urmând modelul celor iile de Statele Unite ale Americii. Cazurile mai grave dc m t m sexual sau fizic implică procesul penal in faţa unei curţi dc juri sau în faţa şerifului şi a unui juriu.p. beneficiază de o anumită ocrotire în desfăşurarea activităţilor procesuale.). Noutatea reprezentată de depunerea mărturiei dintr-o altă încăpere a tribunalului. judecătorii sunt legaţi dc experţi. urmărirea penală a adulţilor care au comis abuzuri împotriva copiilor. in evaluarea posibilelor efecte pe care Ic-ar avea asupra copilului depunerea mărturiei inir-o manieră convenţională.absenţa posibilităţii folosirii Televiziunii cu circuit închis. In anul 1991. (1-30). a copiilor. Judecătorii pot autoriza folosirea în instanţă a televiziunii cu circuit închis. când s-a introdus sistemul de Televiziune în direct în instanţele scoţiene. Această prevedere legală a suferit o mică modificare. natura probei cerute. in aceste condiţii nici măcar n-a putut scoate o vorbă. când a intrai în vigoare i privind asistenţa socială". tot ca factori dc stres receptau. Lord Justicc General Hopc (cel mai înalt magistrat din Scoţia) urmând o recomandare a Caii i iii Scoţiene de Drept. fără prezenţa acuzatului. Atunci când este folosit acest procedeu. au fost bazate pe observarea reacţiilor copiilor in timpul audierilor atunci când sunt puşi în faţă cu r—~"' şi avocaţii. natura acuzaţiei şi felul probei pc care copilul este chemat să o facă în esanti Comentariile făcute dc judecători în legătura cu efectul posibil pc care il are asupra copilului infăţişarea ■ tata curţii. poliţişti. Din 1971. conchidea:. relaţiile dintre copil şi acuzat. Un alt magistrat scoţian. copiii sunt protejaţi. 2 din Dccrelul nr. O altă evaluare. XIX amintesc de un caz din 1838. deocamdată nu sc schimbă nimic în procedurile legale. Dacă sc demonstrează necesiiaiea depunerii mărturiei. Je regulă. Decizii dc aprobare a folosirii sistemului de televiziune au fost date dc către judecători în funcţie de fiecare caz in parte. Iii sunt preluaţi dc un umanism special upă de mărturiile lor.ca folosirii acestei metode. în anul 1990. 8. care să satisfacă interesele justifici şi să fie imparţială faţă dc pârâ|i". iar stresul manifestat de aceştia în faţa Curţii este unul dc factură normală. cât şipentru părinţi. cu acceptul acestuia sau alpârinţilor. este considerai i lânâr pentru a depune mărturie. z Q Acceptare a mărturiilor de la martorii copii în anul 1990. Au mai trecut II) ani până ce problema aceasta a copiilor să fie abordată mai serios în Marca Britanie. aşezarea copilului în bancă.. „Scotisli Low Commission" (Comisia Scoţiană de Drept) a nit o lucrare despre copiii aduşi ca martori şi despre alte categorii vulnerabile ca martori. în care a fost adus în instanţă i a depune mărturie. psihologi. dc numărul mare de înfăţişări. «•Mamita „legătură in direct". Copilul câruia îi este teamă să depună mărturie în prezenţa celui acuzat dc abuz.56 Tudorel Buloi loanaTeodora Butoi Minorul (definii în antiteză cu majorul de către art. La sfârşitul anilor '80. natura faptei comise. Australia şi în Noua Zeclandă. succesul înregistrat prin i:-. a întocmit un memorandum prin care propunea unele masuri practice pc care «■i i li urii Ic pol lua pentru a reduce formalităţile în cazurile in care copiii sum chemaţi ca martori. Aceste măsuri ■ojd renunţarea la peruci şi robe.Persoana devine majoră la împlinirea vârstei dc 18 ani").. a scos la iveală faptul câ acest (C de mărturie B televizată reduce nivelul dc stres al copiilor. cu titlul „Copilul. In Anglia şi ţara Galilor situaţia era deja mai proastă decât in Scoţia. nu în boxa martorilor. lipsa dc informaţii privind procedura in stanţă. fiind luaţi în grijă şi nu trnta|i ca «■factori obişnuiţi. După primul an de la implementarea metodei. Astfel. dc regulă minor sub 14 ani. acelea in care minorii sunt ori acuzaţi ori : (cum ar fi cazurile dc abuz sccual sau de altă natură). au relevat faptul că unul dintre factorii cei mai slresanţi pentru copii il constituie confruntarea cu acuzatul. a afirmat că nu arc dovezi clare cum că r iraumaliza copiii în instanţă. indiferent dc calitatea sa procesuală. în 1985. australiană. un copil dc 3 ani. poate fi autor al unei infracţiuni: condiţiile i şi tratamentele părinţilor sunt nccorcspunzăioare ori cxislă pericolul de a fi traumatizat. activişti sociali. în Dreptul Scoţian. dar trebuie avut în vedere dacă gradul feri de dezvoltare psihică îi dă posibilitatea dc a percepe. dar nu se poate afirma că i existat o unitate de opinii. separându-i totodată pc copiii victime ale unor abuzuri de agresorii lor. Molivelc cc determină această aducere în instanţă ţin de mai multe e: copilul poate fi în situaţia de victimă a unui abuz. Copiii mai mici erau chemaţi ca „martori incompetenţi". din contră. Cu alte cuvinte. Judecătorul poate audia alte surse din care să-şi dea scama dacă minorul este i martor competent. se judecă în faţa şerifului. Impresii favorabile despre procedura folosirii mijloacelor TV au fost raportate în 3rrj întocmirii unor mici studii pilot în Portugalia. şi la 37 dc părinţi şi 56 de copii. o persoană acuzată dc comiterea unei infracţiuni nu poate fi condamnată în baza i singur martor. permiterea prezenţei în «■Ulii n i copilului a unei rude sau chiar evacuarea sălii. înainte ca acuzanil să poală fi condamnai. O aslfel de evaluare întocmită în Anglia. Cea mai — icuti experienţă atât pentru copii. „Scotish Low Commission" a recomandat Umoarea procedurilor dc audiere a minorilor şi alte îmbunătăţiri ale modului de executare a acestor proceduri. îmbunătăţind calitatea depoziţiei lor. Un copil. Curtea poate autoriza folosirea televiziunii cu circuit închis dacă există indicii Ante pe vârsta copilului. este legată dc durata mare dc timp dintre sesizarea faptei si sfirşitul procesului penal (10-15 luni). situaţie care a determinat un avocat englez să considere aceaslă regulă. în cel dc-al doilea an cc a urmat implementării sistemului. Sistemul nu poate ■Ş Msancţiuni directe împotriva acelora care comit abuzuri. sunt. i pot fi chemaţi la „Children's Hearings". reduce sentimentul dc anxietate resimţit dc copii şi părinţi. victimă a procesului legal?". Codurile dc procedură din sec. A fost subliniată lipsa dc sprijin a laţilor care nu sunt acuzaţi. Iniţiativa a fost bine primită de către avocaţi. SUA şi din principalele state europene. întâlnii i toate persoanele aflate iu această situaţie. înaintea proceselor. mai ales în cazurile dc abuz sexual. A. precum şi limitarea serviciilor sociale asigurate victimelor copii şi familiilor lor. declaraţii etc. care sunt supuşi in mod inevitabil unui stres suplimentar. „minerul nu poate fi ascultat ca martor. luate de la : martori. deoarece instanţele nu erau pregătite să audieze ca martori copiii. unele ţări au început să revizuiască procedurile legale dc audiere in instanţă a copiilor. Cu toate acestea. Unele cazuri dc abuz erau imposibil dc urmării penal. alin.starea emoţională a copiilor a fost influenţată în bine dc folosirea ■fcraunii cu circuit închis". organism numii „Cliildren's Hcaring". trebuind să sc bazeze pe recomandările acestora. Deci. B) Procedurile legale Cazurile in care sunt implicaţi ca martori copiii.p. după procese. ist psihologii din Australia. S-a hoiărâi nirea unui studiu pentru descoperirea unor alternative dc depunere a mărturiilor. Lordul McCIuskcy. decât dacă aceştia aveau cel piijin 7-8 am. este necesar să sc facă cu participarea copilului ca martor. excepţie făcând cazurile in care curtea consideră copilul capabil să depună i sensul că acesta înţelege natura noţiunii dc adevăr sau minciună şi îşi asumă obligaţia de a spune numai ul despre ceea cc este întrebat. declaraţia unei fetiţe dc 3 ani ar fi trebuit să fie corelata cu altele. majoritatea cererilor dc folosire a sistemului dc televiziune au fost însoţite dc expertize cc vizau capacitatea copilului de a suporta stresul depunerii mărturiei în I I»in I tradiţional. existau diverse fvaiuif i despre folosirea acestuia între |ări. victime ale unor abuzuri sexuale. Legea nu tHrază limita minimă de vârstă de audiere a unui minor. Prin folosirea sistemului „Childrcn's Hcarings". Acest lucru poate li m ■ rai printr-un sistem de monitoare. nu există încă o alternativă procedurală acceptabilă. au snidiat problemele comune apărute. In Raportul următor. 31/1954 privitor la persoana fizică şi persoana juridică:. lără juraţi. sau. persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare" (an.1990). Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenţa unuia din părinţi ori a tutorelui sau a martori. Comitelui concluziona că „deşi procedura actuală nu este cea mai adecvată pentru copii. mai ales când abuzul C C B este grav. căutând posibile soluţii. Cadrul legal Nu a fost fixată niciodată o limită minimă de vârstă pentru admiterea unor copii ca martori în curţile de ailie din Scoţia.

s-a iniţiat un alt studiu care să evalueze nivelul dc cunoştinţe de această natură la copii din Scoţia. pc îmbunătăţirea capacităţii examinatorilor dc a sc apropia de copil şi de a-i -âşiiga încrederea.). nici n-ar tî deschis gura. cu privire la eveniment. De atunci. în Straichclydc (cea mai mare regiune din Scoţia) a fost întocmii memorandum pentru modul in care sc desfăşoară audierea martorilor copii cât şi pentru folosirea unor proceduri şi mintală a acestuia. cercetătorii au constatat câ mulţi dintre copii erau nemulţumiţi că trebuie să apară in instanţă. la interesul pc care aceştia îl au în soluţionarea cauzei precum şi asupra legăturilor cu părţile. rude. s-a observat că cei mici (copii între 6-8 ani) pot fi martori utili in . dar stilul cum sunt chestionaţi este foarte important.p. iar 73% dintre ci au mărturisit că Ic-ar fi fost greu să vorbească in faţa acuzatului. interviuri cu aceştia şi cu părinţii lor. în scopul de a-1 determina pe minor să declare adevărul. Pregătirea ascultării. după cum a relevat un studiu recent întocmit în Anglia. Rezultatele au dus la concluzia că deşi copii din grupa de vârstă 6-8 ani îşi puteau aminti o întâmplare şi după 5 luni. Studiul a alimentai cererile unor institutori care susţineau necesitatea unei pregătiri juridice generale. Ascultarea. până să fie chemaţi în instanţă. aşa câ pentm a investiga această problemă s-a mai iniţiat un studiu desemnat să testeze efectele unei întârzieri de 5 luni asupra memoriei copiilor şi adulţilor. 81 C. Tactica care trebuie aplicată este cea asemănătoare celei aplicate la ascultarea învinuitului şi a martorilor majori. Rezultatele au arătat foarte clar că nu erau cunoscute procedurile legale dc către copii şi că ei nu ştiau care este rolul unui martor în instanţa dc judecată. unii dintre ci manifestă semne dc anxietate sau au dificultăţi în comunicarea cu avocaţii. 71 C. tutore sau persoana în îngrijirea căreia minorul sc află. ei abat atenţia curţii asupra unor probleme dc ordin practic cum a fi calitatea deficitară a sunetului.). confruntarea cu acuzaţii. referitoare la procedurile în instanţă. Adulţii carc-i însoţesc pc copii in camerele separate. Marca majoritate (92%) a copiilor care au depus mărturie prin sistemul TV a fost mulţumită de acest procedeu. să cunoască amănuntele cauzei. 172. la condiţiile in care a fost crescut şi în care a trăit. anchetatorul stabileşte persoanele care urmează să asiste la audierea minorului. pentru a putea avea. Aceşti copii s-au descurcat bine pe timpul audierilor lungi (62 minute). trebuie să sc pună accent pc scurtarea duratei dc timp dc la sesizare nană la înfăţişarea în faţa instanţei.p. la starea fizică Cei că|iva copii cărora II s-a refuzat accesul la proba TV au fost dcnua|i din motivul acestui refuz. alât pc copii cât şi pc părinţii lor. s-au concentrat bine şi au cooperat atât cu acuzarea. Toţi martorii copii primesc acum o broşură colorată care le explică ce vor face în instanţă şi cc se aşteaptă prin mărturia lor. Informaţiile sc pot ob(inc de la vecini. dar in cazul copiilor chemaţi să depună mărturie în instanţa de judecată există o comuniune de idei cu rezultate benefice Reformele începute in ultimul timp vor continua să fie analizate şi dezbătute şi sc speră câ rezultatele vor duce la Îmbunătăţirea actualului sistem procesual penal şi civil scoţian. legat dc noţiunea de proces penal. stabilesc contactul psihologic. 2 C. 2 C. Cele mai recente cercetări asupra chemării în instanţă a copiilor. în raport cu aceste informaţii şi cu particularităţile cauzei care trebuie minuţios studiate. alin. în orice caz. pcnini i obţine mai multe informaţii de la un copil. mai puţin evidenţi. Pc lângă aceste persoane. Confruntarea şi pre/. . martorilor şi minorilor. ţinându-se seama dc vârstă. spusele lor au fost mai clare. mai ales pcntni un copil. lucrare a Institutului de Criminalistică. Nu există studii relevante asupra efectelor pc care lc au aceste întârzieri asupra memoriei copiilor. Scoţienii sunt mândri dc sistemul lor juridic independent şi dc inovaţia reprezentată in cadrul acestuia dc . coroborate cu altele. au condus la concluzii asemănătoare.p. 57% dintre copii au susţinut că au găsit destul dc stranie metoda „de a discuta prin televizor"". apare ca evidentă necesitatea aplicării unor procedee adecvate cu ajutorul cărora să sc poată obţine declaraţii fidele. asigurându-sc astfel depunerea mărturiei dc către copii in exteriorul şedinţei de judecată a curţii. referitor la lipsa dc cunoştinţe juridice care strescază copiii. în general.p. şi pe îmbunătăţirea sistemului de înţelegere a minorilor. colegi dc şcoală. Prezenţa unei asemenea persoane va fi aşadar necesară ori dc cât ori anchetatorul are cea mai mică bănuială că părinţii. au fost realizate în scopul evaluării unei noi reforme la folosirea televiziunii in procesul penal. relatările lor despre acele evenimente erau mai puţin detaliate decât ale unor copii mai mari sau decât ale adulţilor. unde s-a instalat sistemul Televiziunii cu circuit închis. probele aduse de copiii mici sunt deseori superficiale şi nu satisfac cerinţele procesului penal. Mai mult decât atât. tm rol activ la audiere. îi pot înlătura emoţia. uneori.Children's Hcai ings". tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află minorul îşi îndeplinesc îndatoririle lor faţă de acesta şi. Aslfcl. Observaţiile făcute pc timpul procesului au relevai faptul câ toţi copii care au depus mărturie prin sistemul TV au fost mai siguri pc ci. dar şi dc particularităţile persoanei audiate''. Să stea departe de acuzat era mai important decât să stea departe de curte. * Pregătirea ascultării: limita iniţială este marcată de culegerea de informaţii (cât mai amănunţite) cu privire la minor şi familia sa. în cauzele cu infractori minori. apare condiţia obligatorie a efectuării anchetei sociale. mai ales în situaţia în care sunt implicaţi in ficări după fotografii. S-a conslatat că două dintre clementele cele mai stresante erau: a) perioada marc dc timp dintre comiterea faptei si ziua procesului si b) cunoştinţele foarte limitate ale copiilor despre procedurile din instanţă. prezintă persoanele care pot asista la audierea acestuia . în septembrie 1995 a fost demarai un all studiu care să aprofundeze pregătirea martorilor copii pentru apariţiile in instanţă. obţinute în urma unor experimente efectuate in ca de Nord. îi dă liniştea necesară efectuării declaraţiei. a copiilor.p. Specialiştii au m a i îdcmilicai şi alţi factori dc stres. şi nu s-au concentrat atunci când au depus mărturie. Procedee tactice ale ascultării Fa|ă dc particularităţile prezentate anterior. Studiul a relevat câ deşi mulţi dintre copii pot face faţă procesului inlăţişării lor in instanţă. sub îndrumarea anchetatorului. desfăşurate în Scoţia. Tudorcl Buloi loanaspeciale legale de aceasta. Este recomandabil ca persoana care asistă la audiere să fie pregătită în prealabil. dar parc că nu au înţeles uncie întrebări şi au părut chiar strcsaţi in timpul audierilor încrucişate. cât şi în SUA. profesori etc. prevede că:„Asisienţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor". fluente.entarca pentru recunoaştere.p. Pentru a argumenta cele arătate mai sus. copii au considerat judecata dreaptă şi justă. Recent s-au înregistrat mai multe schimbări de procedură eaie dc chemarea în instanţă.p. Aceste rezultate. au legături cu părţile sau pot influenţa pc minor. alin. şi dc aceea este nevoie dc mai multă grijă faţă de aceşti miei martori şi faţă de adulţii carc-i însoţesc. Problema termenelor lungi de înfăţişare nu este specifică doar în Scoţia. contribuie la succesul metodei. Şi procuratura. legaţi de lipsa de cunoştinţe despre sislcmul iuridic şi efectul termenelor lungi dc înfăţişare. tutorele sunt interesaţi în cauza respectivă. problemele legate de audierea martorilor copii test aprofundate atât în Scoţia. Cu excepţia cazurilor incheiate cu achitarea acuzaţilor. decisiv atitudinea şi declaraţiile minorului. cantitatea dc detalii ce au fost furnizate de copii în faţa curţii se parc că este mai marc decât la copiii care au depus mărturie prin sistemul Televiziunii cu circuit închis. nesiguranţa. analizarea mai multor in care au apărut martori copii. audierile. adică un numSr dc 226 dc cazuri într-un singur an. Cel puţin jumătate din copii nu au înţeles câ acuzatul i-a văzul şi auzit când au depus mărturie. cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei măsuri sau la aplicarea unei sancţiuni fa|ă de minor (art. Numai 4 copii s-au declarat iicsatisfacuţi dc metodă. tn cadrul studiilor experimentale pentru " capacităţii memoriei copiilor martori. S-au întreprins o scrie dc demersuri pentru a veni în întâmpinarea nevoii de informare a martorilor copii. la modul în care părinţii.părinţi. 482. la antecedentele sale. Art. aceasta constă în strângerea de date cu privire la punarea pe care minorul o are în mod obişnuit. chiar dacă. ca martori. cât mai apropiate de realitatea faptică. Juriştii şi psihologii nu împărtăşesc mereu aceleaşi opinii în ceea cc priveşte psihicul uman. Un alt studiu s-a axat pc observarea comportamentului a 89 de copii martori atunci când depuneau mărturie în faţa Curţii din Glasgow. cât şi cu apărarea. în această situaţie „organul de urmărire penală va asigura prezenţa apărătorului la interogarea inculpatului"(art. Proiectul snidiului includea cercetări în domeniul memoriei. Acest fapt este util mai ales în situaţia în care părinţii au o moralitate dubioasă sau au legături ori interese cu părţile. care a atras interesul lumii întregi. cu uncie modificări impuse dc particularităţile psihice ale minorilor. cu influenţa directă asupra bunăstării copiilor în ^drul sistemului de justiţie scoţian. 9 1 . Există câteva diferenţe semnificative legate de calitatea probelor aduse de copii prin metoda televiziunii şi cele aduse prin mărturia directă în faţa curţii. Snidii psihologice de ultimă oră au ajulat la depistarea principalelor greutăţi cu care sunt confruntaţi copiii cc apar în faţa instanţelor scoţiene Acestea includ mai mulţi factori dc stres legaţi dc interogatoriile din timpul anchetei. Tactica ascultării învinuitului. Inlrebându-i despre proces. In concluzie. Cercetătorii au mai urmărit un eşantion de 1800 dc cazuri inlr-o perioadă dc 15 luni şi au descoperit că martorii copii au aşteptai în medie 6 luni jumătate. pot fi notate câteva diferenţe inirc comportamennil copiilor care au depus mărturie prin sistemul TV şi copii care au compărut în faţa curţii. 13. ultimii plângând în timpul audierilor şi chiar după aceasta. Tonişi. Teodora Butoi Alegerea acestei persoane are o marc însemnătate deoarece prezenţa sau sfaturile ci pot influenţa în mod deosebit.57 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi Art. iar 3 copii au fost vizibil speriaţi când avocatul apărării Ic-a atras atenţia asupra prezenţei acuzatului în sală. care. 90 dc şcolari cu vârste cuprinse între 6-10 ani şi 15 adulţi au fost chestionaţi. dar şi apărarea suni dc acord că acest sistem al Televiziunii cu circuit închis a permis obţinerea unor probe din partea unor copii. Cercetătorii au analizat toate cazurile aduse in faţa curţii din Abcrdecn in care au fost implicaţi martori copii. apreciem că poate asista la audiere şi o altă persoană de care minorul este legat sufleteşte şi pentru care arc respect. Toată lumea recunoaşte că prczcn|a în faţa unei instanţe dc judecată nu este o experienţă plăcută. Studii şi cercetări referitoare Ia declaraţiile mnrlorilur minori: Anul 1985 a marcat inceputul unor studii criminologice pcnlru examinarea problemelor controversate legate depoziţiile martorilor copii. b) Ffcctul sistemului Televiziunii cu circuit închis asupra probelor aduse de copii Prin folosirea sistemului Televiziunii cu circuit închis s-a reuşit aducerea in faţa instanţei şi a copiilor mai mici (41% au avut vârste dc 7 sau chiar sub 7 ani). în alte condiţii.p. csic necesară o selectare şi o pregătire prealabilă a persoanelor -ire însoţesc copiii în camerele separate. Toluşi.

sport. precise. făcându-l să-şi învingă emoţia. va asculta liniştit. după împrejurări. este recomandabil a sc aplica atunci când se observă că minorul începe să mintă. iar în cazul în care ni are o atitudine nepotrivită. despre care anchetatorul va aduce vorba. să uite eventuala „lecţie învăţată".ui minorului. cât mai apropiate dc realitate. de cele mai multe ori. 92. Modul în care va fi audiat. poate avea unele reticenţe. chiar şi în cazul prezumţiei bunci-credinţe. însă nu dă declaraţie în acest sens. că minciuna ar putea nedreptăţi pc alţii şi că până la urmă adevărul tot va fi aflat. arogant etc. mărturia constă în observarea şi memorarea involuntară a unui act şi apoi reproducerea acestuia scriptic sau oral în faţa instanţei". martorul este expus erorii care îşi găseşte explicaţia în psihologic. Se va ţine seama şi dc natura cauzei. temerea.4. Anchetatorul i-a explicată că atitudinea sa este greşită şi i-a promis că va vorbi cu său adoptiv şi îl va convinge că totul a fost o greşeală şi că în viitor minorul sc va îndrepta. punându-i (dacă este cazi şi întrebări. anchetatorul va înlătura istă atitudine pc un ton liniştit dar ferm. care-l demontase dintr-un vagon al unui tren. din aceleaşi motive minorul . poate să ordone o expertiză medicală. Este recomandabil să sc facă consemnarea declaraţiilor minorului la sfârşitul audierii. iar apoi să fie audiat şi în prezenţa persoane! respective. astfel că este mai cinstit să dea declaraţii Sincere. în cel de-al doilea caz. cadrul solemn etc. a determinat prin atitudinea sa şi pc ceilalţi invim recunoască faptele. cunoscând mai bine minorul. accident de maşină. iar apoi în prezenţa soanei respective sau invers. este necuviincios. Trebuie să facem distincţie între caztd mărturiei unui om ce relatează fapte şi evenimente care s-au desfăşurat într-un timp îndelungat (ex. pentru a evita contactul cu părţile. iar la confruntare. sc vor lua măsuri în fapt pentru a-l feri dc răzbunare. iar atunci când apare temeinică. la început pe un ton blând. sau invers. severitatea. aceleaşi ca şi la ascultarea majorilor. minorului îi va fi ruşine să facă declaraţii în prezenţa părinţilor ! a altor persoane. regretul faţă de fapta săvârşită. în astfel dc cazuri i se va explica că acestea tot vor fi dovedite prin alte probe şi că este preferabil să arate corectitudinea sufletească şi să recunoască. răspunsul la această dilemă este afirmativ. perfizi. să se familiarizeze cu sfera. Momentul tactic al acestui avertisment va fi ales în raport cu comportarea minorului. iar ar revenit înaintea anchetatorului rctractându-şi mărturisirea. cu alţi martori. se va stabili dacă minorul va fi audiat mai întâi singur. eventual. scandal pc stradă). * Procedeele tactice sunt. ruşinea dc a nu fi prins minţi etc. întrebările cc i se vor pune. Când sc manifestă tendinţe de fantezie. material necesar pentru rezolvarea proceselor.4. colegi etc.4. audierea sc va desfăşura în acel loc. fără a face gesturi din care ar putea rezulta părere: sa. fiin ruşine dc tatăl său adoptiv. Steni referindu-se la erorile care apar în mărturie. Acestea pot determina sinceritatea declaraţiilor minorului. este cauza care îl determină pe minor să nu recunoască faptele. deoarece amestecă în relatare şi clemente dc apreciere. Dc asemenea. susţine că sunt dc două feluri: . cu uncie Ticularităţi specifice trăsăturilor caracteristice ale minorilor. Astfel. cum ar fi cazul infracţiunilor contra bunelor moravuri etc. Se va cerceta şi sc va afla cauza care îl determină a ascunde adevărul şi care de foarte multe ori este teama dc răzbunare a infractorului sau a celor care l-au determinat la aceasta. Prezenţa şi sfaturile persoanei desemnate să asiste vor uşura însă sarcina anchetatorului. chctatorul va trebui să înlăture tot ceea ce ar putea influenta defavorabil pc minor: osfera rigidă. fiindu-i ruşine. Faţă dc cei mincinoşi. 4. prietenos. blând. jocuri. Va trebui multă atenţie din partea anchetatorului pentru ca intervenţia ace») persoane să nu constituie un mijloc dc presiune morală sau să nu intimideze martorul minor Atunci când anchetatorul are unele îndoieli asupra stării psihice a minorului sau asu dezvoltării sale intelectuale. ţinânduse seama de particularităţile minorului audiat. căci îl poate sugestiona. anchetatorul va da cu abilitate şi prudenţă. prin faptul că prin relatările sale furnizează elemente pentru stabilirea adevărului. In ziua in care urma să fie confruntat cu alt im a inainte dc confruntare a mărturisit anchetatorului că a săvârşit furtul. dirijând xpunerea în cazul în care se Îndepărtează prea mult dc subiect. sc va recurge la ajutorul persoanei care asistă şi care îi poate da sfaturile necesare pentru a declara adevărul. fără a fi ajutat de anchetator. minorul văzând că cele declarate sunt scrise. care influenţează defavorabil declaraţiile pe care Ic face.deseori dificil dc realizat din cauza neîncrederii. Este dc preferat ca audierea laibă loc într-o cameră sobru mobilată. Stabilirea contactului psihologic . Se va chibzui cu mare atenţie tactica audierii. unde acţiunea s-a desfăşurat într-un timp foarte scurt. că infracţiunea săvârşită nu-: compromite viitonil întrucât va avea posibilitatea să se reabiliteze printr-o comportare cinstită92 cr Este recomandabil ca anchetatorul să nu piardă unele momente favorabile mărturisii: precum: mila faţă dc victimă. I. arătându-i-se că aceasta este nejustificată. în primul caz. Dacă chemarea minorului la audiere are la bază instituţia citării.J va fi lăsat să aştepte în sălile Procuraturii. chiar şi atunci când este at doar ca martor . care însă să nu aibă caracter dc intimidare. în conformitate cu legile psihologiei. familiar asupra unor chestiuni care scază pe minor: şcoala. ci va i să-1 lase pe minor să expună tot cc ştie. ci va fi audiat imediat cc se prezintă. Mărturia între bună şi rea-credinţă 4. Martorul în eroare. şi va fi repetat ori dc câte ori va fi cazul. iar dacă minorul persistă în minciună. mi a fost convins să declare adevărul. nu-1 va ajuta pe minor să-şi găsească cuvintele. înţelegător cu brul pentru a-i înlătura emoţia. care să asiste ascultare sau. la facţiunile contra pudoarci. a modului de viaţă al infractorului) şi cazul mărturiei persoanei ce relatează o împrejurare la care a asistat (ex. aşa cum sc pricepe şi în limbajul său. in acest mod. Consecinţele disfuncfionale din perspectiva factorilor psihologici . fără obiecte care ar putea impresiona sau distrage '. minorul poate fi ascultat şi singur ori de câte ori anchetatorul apreciază că prezenţa altor persoane ar împiedica minorul să declare adevărul. După expunere se va trece la întrebări care vor fi cât mai scurte. Uneori sentimentul de ruşine faţă de părinţi. Anchetatorul se va comporta cât mai blând. uneori este util a fi audiat prin surprindere pentru a nu fi influenţai sau pentru a nu-i da posibilitatea să sc pregătească în acest sens. literatură etc. a-i reda liniştea şi încrederea necesară stabilirii actului psihologic. martorul poate greşi prin doza marc de subiectivism.58 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi Chemarea minorului la audiere este un alt punct cheie al problemei. Lneori este util ca anchetatorul să sc sfătuiască ca persoana care urmează a asista la audiere i care. Apoi pc nesimţite. în orice caz. formularea şi ordinea lor sunt de -are importanţă pentru obţinerea unor declaraţii sincere. Asupra sa au existat o serie de îndoieli privitoare la faptul că dacă este de bună-credinţâ poate relata şi altceva decât realitatea obiectivă. se va căuta a se cerc câl mai multe amănunte. totuşi justiţia arc încredere in seriozitatea şi corectitudinea sa sufletească. Totuşi. clare. Martorul poate greşi dintr-o serie întreagă de motive. se va trece la obiectul ii. sau temându-sc a i' declaraţii. poate recurge la serviciile unui medic psihiatru.1. temeri. anchetatorul se poate adresa direct instituţiei unde minorul studiază sau la întreprinderea unde acesta lucrează. Anchetatorul nu va interveni în expunere. discuţia va fi adaptată la bilităp'lc intelectuale ale minorului. pc un Ion serios. în termen: care pot fi înţeleşi cu uşurinţă de minor şi care vor fi astfel formulate încât să nu sugereze răspunsul. Martorul de bună-credin(ă. un martor care informează asupra antecedentelor.Iluziile. întrucât dacă aceasta sc fac în timpul audierii. va putea oferi un ajutor substanţial la stabilirea tacticii 2c urmează a se aplica. în astfel de cazuri cs recomandabil ca minorul să fie audiat singur. tonul autoritar. Audierea va începe cu o discuţie pe un tor. minorul va fi lăsat să răspundă singur. sc vor pune întrebări dc control şi i sc vor arăta şi dovezi că nu spune adevărul. acest act sc va emite astfel incât din ziua primirii ei şi până în ziua termenului fixat pentru audiere să existe un interval cât ii scurt dc timp. Martorul mincinos Martorul de bună-credinţă este un preţios auxiliar al justiţiei. Sub aspect psihologic.: într-o cauză in care minorul A. în general. Este util ca anchetatorul să-i explice că deşi este minor. prin alte probe.4. nu însă sub formă de întrebare directă.este foarte importantă. a fost surprins intr-o gară având ascuns sub haină un difuzor. fricii : necunoscut a minorului care nu-şi dă seama dc ceea ce va urma. îl va studia cu atenţie fără ca minorul să observe. ferm. Ascultarea învinuitului şi martorilor minori se efectuează în prezenţa persoan desemnate de anchetator să asiste pe minor. minorul a recunoscut faptul înaintea organelor dc poliţie. Ex. declaraţiile obţinute vor trebui a repetate de minor şi în prezenţa persoanei care-l asistă (în cazul în care a fost audiat singur) în situaţia în care minorul nu declară adevărul. ludei-el Butoi loansiTcodora Butoi Formularea procesuală a declaraţiilor sc va face în aceleaşi condiţii ca şi la audierea persoanelor majore.

Spre consternarea tuturor. cit. Idem.C. îndoiala şi nesiguranţa apar la identificarea cadavrelor. Erorile substanţiale apar şi sub aspectul adăugirilor. Expectanţa sau aşteptarea. că-ţi crap şi ţie capul cum i l-am crăpat şi ăleia grase şi negre îmbrăcată în halat albastra". dar şi când nu există aceste discrepanţe. cultură. 170-172. Bogdan . 95. a fost identificat ca fiind R. tară disccmământil faptelor sale şi la a doua fugă din spital. în porţiunea critică a locului faptei. In analiza unei mărturii trebuie să cunoaştem ereditatea dc care dispune martorul. au o capacitate mărită de apreciere a timpului. disfunc|iilc acestora. Toate acestea sc datorează unei tudini dc factori începând dc la timp. Relatările martorului de bună-credinţă conţine patru feluri dc denaturări. atunci când contrastează cu statura scundă a victimei. şi tot personalul din paza liceului a fost instruită să supravegheze persoanele intrate in liceu. 158. Personajul era cunoscut ca fiind bolnav psihic. şi în cazul când cadavrele aparţin Dcrsoanelor bine cunoscute dc martor. de regulă dc oameni. formă). Recunoaşterea e dificilă. 120). După aproximativ un an şi jumătate. afectivitatea.59 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi erori substanţiale. Ultimul proces memorial . poate da valoare sau amputa o mărturie. O altă categorie dc erori poste fi determinată de aprecierea duratei unui act.. reţinut şi anchetai. Transpunerea are loc în condiţiile unei emotivităţi mărite. în special. adică să cunoaştem structura T. prin natura lucrurilor nu poate relata în faţa instanţei decât frânluri din realitatea pc care a fost în stare s-o recepţioneze. fiind aplicate legile opticii -obiectele mai apropiate ni se par mai mari. pag. Relatările privind exteriorul persoanelor. în cazul unui tumult cauzat de încăierarea a două persoane. datorită condiţiilor în care a fost percepută şi pentru că dă naştere la iluzii. Talia. 2. iar ezitarea nu poate fi considerată ca un semn al fricii. • • Erorile substanţiale. 166-169. Zdrenghea. distorsionările sunt: iluziile. prin omisiune. pentru ca o parte din asistenţi „să vadă sângele" şi apoi să fie dispuşi să relateze în acest sens şi în faţa instanţei100. pag. nu prezintă nici un fel de garanţie dc fidelitate. La nivelul senzorial.iluziile -optice sau acustice 97. T. T. erori accidentale. mai mici99. starea afectivă din domeniul depoziţiei103.aşadar cea de-a treia treaptă a mărturiei . acţionează stimulator. Exemplu dedatelorInculesedeau30 august 1980. 99. de obicei linde să Tie denaturată'' 4 . câ criminalul sc întoarce întotdeauna la faţa locului. felul îmbrăcămintei. pag. în special culoarea părului. 158.P. cit. 5.este supus şi el erorii. este suficient ca cineva să cxclame:. personalul dc gardă a sesizat prezenţa în liceu. profesori. pag. învăţare. 159. experienţa anterioară. la relatările spontane şi sunt în funcţie de fantezia martorului. dar pot oferi un teren de cercetări experimentale102. pag. este înclinat să-1 „recunoască" chiar şi atunci câad asemănarea dintre infractorul real şi cel prezent este foarte vagă sau inexistentă. de fapte. 3. cele mai îndepărtate. Era un oligolren periculos. de unde rezultă şi martorul dc expectanţă96. eu prezenţă suspectă. în toate cazurile. pag. sex. La toate acestea sc adaugă sugestia . Eroarea omisiunii poate apare în cadrul relatării spontane. Procesul psihic al recunoaşterii . in camera de anchetă. 6. 149-150.. Martorul nu poate. tipul dc memorie. Astfel. de martor. obiectul şi fondul percepţiei. Sunt factori ereditari dc specie care permit ca anumite fapte din realitate să fie percepute distorsionat. ci la modificarea în proporţii a calităţilor (culoare. hipoacuzie. Bogdan Op. pe asasinul unei fete. Recunoaşterea este mult mai influenţabilă prin sugestie. văzând un deţinut între doi gardieni.. izvorăşte din reauacredinţă a martorului şi prin depunerea ci nu sc urmăreşte obţinerea i interes material sau moral. dacă în momentul perceperii lor nu au fost urmărite cu atenţie conştientă.. Idem. 93. a răspuns: „Taci din gură. adică elementele de uitare (input) pot suferi o scrie dc distorsionări în funcţie de o serie de factori. Guilhcrmet Comnient sc font Ies crreures Enrico Altavilla .. cadavrele pot fi cu greu recunoscute şi din cauza rwziţiilor lor statice (omul viu este recunoscut şi înregistrat dc noi în mişcare) din cauza poziţiei orizontale. iar în cazul interogatoriului vorbim de negare. Ciopraga . Talia infractorului este supraapreciată. constanta percepţiei. Percepţia faptelor este dirijată dc trei factori: ereditate. nu sunt complete ?i se bazează pe constatări empirice. din mai multe persoane. pe baza depoziţiei martorului dc expectanţă I. martorul 1-a desemnat cu certitudine pc procurorul general ca fiind asasinul10'. Gorphe. Posibilitatea de a recunoaşte. şi anume: denaturarea prin audiţie (adaugă ceva taţii). manifestată pregnant pc plan vizual. 97. Un miop.. Pentru a atenua acest neajuns. O altă situaţie de eroare în care se poate găsi martorul este constanta percepţiei. . V. Problema a fost studiată de Mina Minovici care arăta că. cât şi recunoaşterea obiectelor (corpuri delicte) cu care s-a săvârşit fapta. pag. este plin dc sânge!".. Falsele recunoaşteri îşi găsesc cauza în trăsăturile care apropie persoanele care fac să apară asemănarea98. Iluzia de contrast se produce în situaţia când statura persoanei poate fi supraapreciată în raport cu dimensiunile obiectelor în contextul căruia apare. pag. sunt următoarele: 1. Procesele dc percepţie senzorială. în ceea cc priveşte identificarea de persoane sau obiecte sc recomandă prezentarea simultană electivă care este mai puţin sugestivă. Asemănarea vagă şi fenomenul de „deja vu" pol produce erori fatale.Psihologia giudiziaria. expectanţă sau aşteptare". derivată din învăţare. obiectele îşi păstrează proprietăţile normale.Op. supravieţuieşte posibilităţii dc localizare . Idem.de multe ori se întâmplă să recunoaştem pe cineva fără să putem relata de unde îl cunoaştem. Acest fenomen sc manifestă astfel: •într-o rază de 150 metri. T. 101. Aprecierea timpului în care a decurs o acţiune. în condiţiile unei vizibilităţi normale. vârstă.Op.cil. 4. datorate lui în care se desfăşoară ancheta din partea martorului ocular. statura persoanei reprezintă o caracteristică cu valoare redusă de identificare. Dar indicase ce era mai caracteristic pentru victimă. T. Diferite categorii de profesionişti -muncitori. în cadrul interogatoriului. aceste erori sunt rezultatul sugestiei. întrebat la modul direct „cc caută în liceu". Deoarece acestea sunt cauzatoare de erori în receptarea realităţii.cit. atât în ceea ce priveşte recunoaşterea şi identificarea persoanelor care au comis fapta sau care au participat la comiterea ei. astfel printre erorile care s-au petrecut în cadrul desfăşurării acestei etape amintim: 96. care poate denatura momentul percepţiei.pot îmbrăca mai multe forme începând de la omisiuni dc clemente ji până la negarea categorică a lor. după care a părăsit liceul. deoarece suntem tentaţi să vedem în infractor o persoană cu o constituţie robustă. R.fenomen dc influenţă reciprocă. gcstaltul. 94. 155-156. esie. Reacţia sa este dc inhibiţie numai în cazuri excepţionale. Erorile accidentale nu se referă la existenţa.reproducerea. (N. Bogdan op. • • un martor. lacâLiceul Mihai Viteazul a fost ucisa numita CA. Regulile stabilite dc F. în afară de eventualele mutilări >au alterări provocate de descompunere. Astfel s-a ajuns la stabilirea unor reguli care. pag. poziţia sau negarea obiectelor sau persoanelor. fie prin substituţie şi transformare. nu este mincinoasă.op. Reproducerea -tă în verbalizarea orală sau scriptică a unor evenimente care s-au receptat de cele mai Ite ori la nivel senzorial. individuală a organelor de simţ. 98.. neconlbrme cu realitatea . Al. Siguranţa cu care martorul îl recunoaşte pe inculpat nu este promtă. a cantităţilor şi a relaţiilor lor. Descrierea corectă nu dovedeşte nici o posibilitate dc recunoaştere şi nici conservarea exactă a imaginii memoriale..C.Uite săracul. să descrie obiectul sau persoana care apoi îi va fi prezentată nu este semnul unei erori.este supus şi el unor erori. Dar şi aici are aplicabilitate capacitatea de apreciere a timpului. Butoi . azi dezvoltându-sc o întreagă tehnică pentru a reconstitui cadavrul cât mai aproape dc persoana adevărată.cit. judiciaires 102. forma bărbiei. a fost interceptat de martorul dc expectanţă (instruit dc poliţie). Mllrofan. 100. Se presupune caz: ziua Cercetarea la faţa locului şi analiza dus la concluzia actul criminal este opera unui bolnav psihic. 103. daltonist. deci nu intră sub incidenţa legii penale. un martor introdus în cabinetul de instrucţie unde trebuia să-1 identifice. 167-168. departe dc a fi infailibile. Mina Minovici a recomandat tratarea cadavrelor. Bogdan Probleme de psihologic judiciara. proporţiile se schimbă. Mărturia de bună-credinţâ este mărturia care depusă sub jurământ. a unui tânăr care. calităţile memoriei. • depăşind această distanţă.

pag.op. Sutherland. ci şi unul social şi cultural 105. cit. Cujos. dar şi realităţii sociale dintr-o ţară. Sutherland. Mărturia : bună-credinţă poate fi alterată dc diverse cauze. O altă cauză ar putea fi intervalul dc timp care sc interpune între percepţie şi relatare sau iţia unor întrebări sugestive sau acele discuţii ce pot interveni între martori100. depoziţia sa va fi supusă unor disfuncţionalităţi ce sc orcază atât erorilor şi denaturărilor din relatările subiecţilor . artorul va fi pedepsit conform legii cu închisoare.sau consecinţa percepţiei eronate sau lacunare. R. în conformitate cu legea procesual penală. atât percepţia cât şi reproducerea într-o anumită direcţie. existenţa pragurilor minime şi maxime ale recepţiei . dar rare sunt condamnările pentru mărturie mincinoasă. în pofida a tot. care de cele ciai multe ori sc găseşte undeva pe la mijloc.. Donald R. cauzele alterării mărturiei judiciare. Alta este situaţia martorului mincinos.şi-a neglijat rolul activ în admiterea şi aprecierea probelor şi a reţinut ca valabilă o mărturie mincinoasă sau o mărturie falsă. T. Mărgincanu . dar falsă din punctul de vedere al conţinutului. 3. în mod explicativ. capacitatea redusă a senzorialită|ii umane de a recepţiona toate informaţiile din jur. aşadar. V. prietenilor.reprezintă un domeniu ambiguu. Bucureşti. 1. subiectivitatea. adică acel conţinut care produce efecte juridice.martorii . Cresscy . printre care sc numără şi „unghiul de Rcferinduse la acest unghi de deviere.60 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi Deşi privită din acest punct dc vedere s-ar putea afirma că ea nu ridică probleme. Deosebirea va fi că acesta nu se va lăsa „orbit" dc pasiunea pentru dreptate. Din 1945 până în 1949 într-un penitenciar din California. A. pornind de la acest unghi de deviere. iar între realitatea obiectivă şi reflectarea ci subiectivă există jhi de deviere. Şi pentru a nu cădea în una dintre extreme de a vedea în orice manifestare umană. şi anume: conduita + conştiinţa şi mărturia. 116. 107 Autorii citează intensitatea fenomenului criminologie şi psihologic al mărturiei mincinoase în sfera „afacerilor aranjate". 186. dc profit. procuror sau alt agent . Roşea . pag. în această dorinţă a sa poate fi „orbit". Este un avertisment care dc cele mai multe î nu este înţeles sau poate că nu a fost pus în aplicare. în depoziţia sa nu se vor întâlni acele cauze cc alterează depoziţia martorului de bună-credinţă. privite ca fenomene psihologice. conştiinţa nu este numai un proces bio-psihic. incapacitatea creierului uman de a prelucra toate informaţiile primite. va încerca să convingă magistratul de adevănd spuselor sale. Toate acestea sc răsfrâng asupra procurorului care este chemat să rezolve confuziile şi problemele. că mărturia sinceră nu reprezintă decât o reflectare a realităţii prin i subiectivităţii martorului. care va sancţiona această contradicţie în două modalităţi distincte: • • • înlătură mărturia fără a sancţiona martonil dacă acesta a fost dc bună-credinţă. V. Astfel aprecierile criminologilor americani.doar un text de lege ce poate fi ignorat fără a avea consecinţe asupra oanci sale. vinovaţi în faţa justiţiei. Psihologia experimentală. martorul dc bună-credinţă este acea persoană care dorind să atribuie la aflarea adevărului. 11. Ele au un rol important în mecanismul mărturiei. 1971. aşadar păstrându-ne pc linia dc mijloc. în relaţia martori-magistrat sunt implicate atât conştiinţa şi conduita magistratului. cl va avea o atitudine potrivită faptelor povestite. nu au fost încarcerări ca să depăşească o duzină" . O persoană care compare într-un proces are o anumită motivaţie. adaosul la informaţiile iniţiale. Jurământul dc martor cuprinde şi avertismentul că în situaţia ascunderii adevărului. 1966. Zdrcnghea. Ed. la societate. soluţia trebuie să corespundă epi."108. Existenţa unor raporturi de contradicţie între aceste două nivele va avea repercusiuni asupra valabilităţii mărturiei în faţa justiţiei. dc aflarea adevărului. 416. 4. 110 .a cunoscut caractenil nesincer al mărturiei mincinoase şi I-a acceptat pentru a da o anumită soluţie impusă de o anumită factură politică sau ocultă sau a fost corupt în acesl sens. 114. ci dc natură fiziologică sau psihologică neintenţionată. De cc acest raport? în primul rând conştiinţa şi conduita magistratului trebuie să fie pe frecvenţa dreptăţii. însă in această situaţie. experimente. judecând cauza. dar false în conţinutul lor esenţial. astfel încât mărturia sa dc bunăcredinţă. . Ştiinfificlj Bucureşti.care afectează capacitatea omului dc a reda realitatea.în funcţie dc sursa din care torul a receptat faptele . ştiind adevărul sau nu despre săvârşirea unei fapte sau prezentând faptele în mod denaturat. să producă alte efecte decât cele scontate. putem afirma că martorul dc bună-credinţă având ca 104. a depunerii oricărei diligente pentru aflarea sa. nu sunt de natură criminologică. între care amintim Edwin H. Mitrofan.martorul . Aslfcl încâl mărturia rămâne o problemă de conştiinţă. dar şi asupra judecătorului. pe care le-a clasificat în raport cu particularităţile generale ale psihicului . Bogdan precizează câ se je. menţionând intervenţia constanţă pentru a demonstra „buna moralitate a inculpatului" şi „solicitarea indulgenţei pentru el" din partea -membrilor dc familie. magistratul se poate afla în una din situaţiile unnătoare: . cât şi a martorului. Numărul martorilor mincinoşi esie mult mai mare în comparaţie cu cel al martorilor dc nunăcredinţă. N. în cele din urmă. aflării adevărului. Paris. profcrosul T. 2.Condiţia umană. în scama căruia cade adaptarea fiinţei umane la lume. trebuie să caute adevărul. : 08. testări intersubiective şi biodetecţie104. care are un scop. Ed. Butoi . întemeiată. Conştiinţa şi conduita sunt funcţiuni şi manifestări ale sistemului nervos central. Zdrcnghca. De aceea.Metodologii şi tehnici experimentale în psihologic. 109. oferă exemple. un interes şi-n baza lor va acţiona pentru a obţine rezultatul scontat. el reprezintă pentru persoanele ective . Din perspectivă psihologică. aceasta nu este altceva decât rezultatul proceselor psihice ale conştiinţei. Acesta fiind planul ideal pc care sc întâlnesc cele două aspecte. 105. pag. T. şi aducerea celor interes obţinerea adevărului 1973. N. N. încă din „stătu nascendi" pc deficienţe de percepţie ale martorului sau distorsiuni ulterioare acestui moment106. Funcţiunile conştiinţei şi conduitei integrate psihologiei judiciare cuprinde două subiecte: subiectul martori şi subiectul magistrat. Deşi la prima vedere am putea spune că mărturia apare ca un clement extinsec persoanei magistratului (ofiţer de poliţie. înlătură mărturia şi sancţionează martonil dacă acesta a fost de rea-credinţă. constructivismul .. deoarece.conştiinţa şi conduita.Principii de crimonologie. subiectivismul. Cresscy sunt unanime atunci când concluzionează că:„Judecătorii sunt convinşi că numărul martorilor mincinoşi este imens. că nu intră în sfera dc activitate şi cercetare psihologică judiciară. mai ales cu scopul de conservare şi dezvoltare. Ed. mărturia dc bună-eredinţă putând li la fel de nocivă ca şi mărturia mincinoasă. pag. Ştiinţifică. Necesar în privinţa acestuia este stabilirea conţinutului şi a impactului i efectelor produse în plan juridic. Dar randamentul conştiinţei nu depinde numai de gradul de dezvoltare al societăţii şi culturii ei. Butoi op.activismul. cit. legilor masonice etc. între cauzele unghiului dc deviere se pot aminti: 107.exponent al autorităţii judiciare) totuşi între persoana magistratului şi persoana martonilui trebuie să existe raporturi de concordanţă. E. Mitrofan. cauzele mărturiilor judiciare bazate pc bună-credinţă. Cel de-al doilea clement al raportului . pag. o umbră de interes. fie a unei atitudini ile orienta. Aceste cercetări se fac astăzi pc bază de expertize. Este rolul magistratului care trebuie să intervină pentru a stabili şi cerceta.

fără a avea în vedere că omului îi este proprie capacitatea dc simulare. dc analist şi profesionist. în situaţia în care atitudinea nesinecră a torului a fost demascată. deoarece martorul dc bună-credinţă încearcă să facă o expunere clară. neadevărat asupra întregului1". Paloarea feţei care se poate datora apartenenţei la un tip temperamental . vocea coborâtă. La niveld aceluiaşi an. la nivelul fizionomiei. deoarece extindem corectitudinea îmbrăcămintei şi a exprimării.4. N. imprecizia în răspunsuri. cit.va reflecta îndelung. Mult mai repede înclinăm balanţa în partc . manifestată în schimbarea pantomimicii (tremuratul mâinilor. Din această cauză este necesar ca anchetatorul. Deoarece aceşti martori. Acest efect poate genera distorsiuni ale percepţiei reale a evenimentului care reprezintă obiectul mărturiei. 114. temperamente şovăielnice care par nesigure când afirmă lucruri de care sunt siguri.2. precisă.1.4. Butoi . adesea motivat. având voie de timp pcntni a reface situaţia. în plan somatic.2. 4. Exemplificare: In fiecare moment din via|a noastră. motivarea că.finalitatea acestui proces . că sunt desprinse din observarea atitudinii şi a comportamentului expresiv al | martorului aflai în faţa organelor judiciare. de : sau timp. i ezitări. gestica forţată. suntem tentaţi să-1 credem. diverselor pericole şi solicilă protecţie din pârlea stalului împotriva intimidării. care sc exprimă incorect. care sc exprimă corect. precisă. probe în faţa justiţiei. datorate faptului că se află. T. Ciopraga op. se pot convinge t capacitatea martorului de a înregistra. care ne poale permite să recunoaştem o anumită emiţic după expresie. se tulbura. s-au înregistrat 540 de cazuri dc protecţie a martorilor. sigură pc ca. V. Zdrcnghca. Hegcl spunea despre intima convingere că este „animi sententia". atunci acesta se tulbură. pentru prima dată în faţa unui organ judiciar.61 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi Un alt factor care poate influenţa şi creea o disfuncţionalitate a mărturiei dc bună-credinţă este „efectul dc halo". ntru că cel care se decide să depună mărturie mincinoasă. dacă i persoana din faţa noastră este neglijent îmbrăcată. cil. dereglarea fonaţici. un achelator atent poate surprinde. cc poate fi o reacţie la un sentiment de jenă.cc reprezintă ultimul cuvânt în luarea unei decizii. aşa încât va încerca să dea spuselor sale aparenţa adevărului. pag. dar cel care a luat hotărârea să depună arie mincinoasă. în situaţia inversă: faţă de cineva neglijent îmbrăcat. obscurii. ameninţărilor sai şantajului. şi asupra conţinutului spuselor sale. mers . Dar cu o valoare echivocă. caracterul emotiv al amintirilor. faţă de 370 d cazuri în 1992. 145. însoţită de 1 mimică adecvată. se încurcă în răspunsuri"3. tensiunea corpului crescută. să deţină calitatea dc observator. Este ■J anchetatorului să sesizeze o fisură în depoziţia martonilui de rea-credinţă pentru ca prin bâri adecvate să poală demasca atitudinea sa şi să năruie depoziţia clădită pc „castele dc Magistratul şi organul judiciar. pag. Efectul dc halo constă în tendinţa dc a extinde un detaliu în mod necritic. 121. intensificarea activităţii glandelor sudoripare. Martorul dc bună-credinţă care compare în faţa organului judiciar suferă o serie de modificări. fricosul devin uşor palizi. Paradoxal. care datorită unui anumit mod de a privi viaţa. dc contrafacere. Întrucât autori: infracţiunilor devin din ce în ce mai mult adevăraţi profesionişti. dc cele mai multe ori. Astfel că martorii sunt expuşi. Zdrenghea. sa tem de represalii. cit.4. deschisă. In aceeaşi situaţie se află şi roşeaţa feţei. dotat cu o intuiţie psihologică. martorii sunt singurele persoane care pot furniz. de trăiri intense. Butoi op. comportament contrar ordinii publice. cit. pag. . garanţia soluţiei. în mod deosebit. Magistratul. cc este îmbrăcat distins. dispoziţia dc a răspunde la întrebări. Astfel. Ca orice om suntem tentaţi să credem că un om corect şi distins îmbrăcat. în funcţie de educaţie şi mediu putem concluziona intr-o manieră eronată. regretul martonilui dc a nu putea "ăspundc la anumite întrebări. de a verifica nţialul acestuia privind aprecierea distanţei. în 1993. culoarea. convingător în tot ceea ce spune. anchetatorul utilizând aceste modificări psihofiziologicc în aflarea adevăratei atitudini a martorului.. poale exista sau nu posibilitatea dc a fi chemaţi ca martori intr-un proces. şi opusul şi anume. pag. Când depoziţia martorului dc bună-credinţă pot apărea contradicţii. 111. 208-209. pag. Idem. O analiză efectuată asupra datelor statistice evidenţiază o puternică creştere a stări infracţionale. Astfel există tipuri temperamentale terizate prin vorbire. Al. la autori şi alte date despre cei aflaţi în spatele acţiunilor propriu-zise. dar există 113. durata etc. Dar martonil de rea-credinţă poale fi ferm. Un alt clement asupra căruia planează relativitatea este paloarea feţei.conduită hotărâtă. reflexe care se declanşează automat şi nu pot fi cenzurate de subiect. erori de nume. ezită. tulburarea. de a o înţelege. în celelalte cazuri aceste modificări au slat la baza identificării atitudinii sincere sau nesincere a martonilui. Aceste constatări pot fi considerate indici cu valoare psihologică orientativă. va avea răspunsuri pentru loate situaţiile. Al. Cazuistica exemplificativă comentată în cadrul luptei împotriva formelor grave de infracţionalitatc. reducerea salivaţiei. Pc baza acestor modificări psiho-fizico-somatice s-a ajuns la concluzia că pot fi considerate unele dintre ele ca indicii ale ncsincerităţii martorului şi altele ale sincerităţii. prin adresarea unor întrebări metodice. in categoria indiciilor pozitivi sc pot încadra: atimdinca francă. Ei bine.. acesta va reacţiona într-un mod neaşteptat . Tudorel Buloi loanaTeodora Butoi repetate cu politia sau a mitomanilor au putut disimula realitatea astfel incâl au indus în eroare organele judiciare. expunerea riguroasă. tot mai mulţi dintre ci refuză să apară într-o asemenea calitate în faţa unei instanţe şi să furnizeze informaţii a privire la infracţiunile în cauză. convingătoare în cazul care are impresia că nu a fost înţeles. stări emoţionale caracterizate prin durată. paloarea. solicitarea unui pahar cu apă etc. schimbarea ritmului respiraţiei. poate. 1993. modificări care ţin dc comportamentul aparent al emoţiei: schimbarea mimicii (este ştiut că fiecărei stări afectiv emoţionale ii corespunde o mimică particulară). orice persoană se poate înşela din cauza aparenţelor. este şi martorul cel mai sigur. fără a justifica. Mitrofan. Protecţia martorilor . relatarea Huentă a faptelor.perspective juridice şi psihosociale"7 4. dar şi dc satisfacţie" 5. dacă ar fi ştiut că asemenea împrejurări merescază justiţia. Mitrofan. deoarece el este conştient că trebuie să : menţină pc poziţia pe care s-a situai la început.op. martorul de rea-credinţă va reacţiona prompt. siguranţa şi precizia în expunerea faptelor. 116. a expresiei feţei obţinută prin mobilitatea muşchilor faciali. în special violenţa teroristă şi crima organizată. gestică. modificări electrice în piele. roşeaţa feţei. va ezita. însă aceştia nu trebuie să fie consideraţi indici probabili ai unei conduite simulate sau ai -nci manifestări naturale. încercarea dc substituire voluntară a depoziţiei reale cu o depoziţie imaginară sau falsă este însoţită mereu de modificări fiziologice.4. ezitările. Existând această situaţie în calitatea de martor.apaticul. îşi pot forma intima convingere . sinuoasă. La celălalt capăt se află atitudinea de prudenţă exagerată. T. dacă suntem în postura de a vorbi cu un necunoscut. ir. care nu lasă t să iasă la suprafaţă chiar şi-n situaţia în care nu sunt siguri de anumite fapte.op. dar se poate datora şi unor cauze dc ordin fiziologic sau dc sănătate. va încerca să denatureze adevărul. va relua relatarea pe care o va însoţi de o mimică | adecvată. coloritul deosebit al feţei (paloarea sau roşeaţa apărută brusc). 210. va căuta să convingă gistratul că ceea ce spune este adevărat. Regula care sc aplică aici este:„Aparenţele sunt înşeiăloare" şi nu poţi niciodată să judeci un om după ele 112. limbaj ncclegant. pc când senzitivul. proba materială care poale lî obţinută este adesea insuficientă. în ciuda unor rare excepţii ce se referă Ia unele situaţii în care persoanele au mai avut contacte 110. flegmaticul îşi schimbă coloritul feţei mai greu. schimbarea temperaturii ţesutului. decisă. vreme cc pentru martor garanţia este jurământul său"6. Ciopraga . suntem bănuitori şi nu-i acordăm încredere. ar fi depus stăruinţă să le reţină. este conştient de riscurile la care : expune. V."4. contradicţiile. comportament şi limbaj adecvat este incapabil să săvârşească o faptă negativă prevăzută de legea penală.. negativă. Siguranţa mărturiei este dependentă dc intervalul scurs între percepţie şi reproducere şi de temperamental căruia îi corespunde martorul. Martorul între vulnerabilitate şi protecţie. picioarelor) schimbări ale vocii datorită „salivând şi dereglării dc respiraţie""2. Faptul că au asistat la pregătirea şi comiterea infracţiunilor respective Ic dă acestora posibilitatea de a furniza informaţii cu privire la structurile organizatorice. N. complctându-lc cu întrebări adecvate şi cerute dc situaţia respectivă. Există clemente care intră în categoria dovedirii sincerităţii martorului ca: atitudinea îermă. magistratul. dând impresia că nu ştie adevărul. rezervată. Constituie indicatori fiziologici ai comportamentului emoţional inaparent: sporirea ritmului cardiac şi a presiunii sanguine. expunere şovăielnică. intensificarea activităţii glandelor sudoripare. decisă. faţă dc anul 1992 (când au existat aproximativ 140 de cazuri). memora şi reda fidel faptele percepute. concis. ne putem afla în diferite situaţii. numărul cazurilor înregistrate în Germania (aproximativ 220) a crescu cu aproximativ 60%.

4. cit. Ţinând cont dc faptul că măsurile luate pot afecta desfăşurarea procedurilor penale. Din cele de mai sus rezultă faptul că. a primit nenumărate ameninţări telefonice. desfăşurarea activităţii de relaţii publice pc considerente dc ordin tactic operativ. în cadrul organizaţiilor descentralizate. Bralislava. cu excepţia celor absolut necesare. clin momentul luării măsurilor. sc vor face referiri la unele măsuri organizatorice. poliţia esle cea care are sarcina de a evalua gradul dc securitate al situaţiei respective. în special în ceea cc priveşte riscurile pc care le presupune asigurarea protecţiei. să păstreze secretul absolut. în cazul în care este necesară mutarea unui martor. Cc ţară adăposteşte cu plăcere Tudorel Buloi loanaTeodora Buloi . Informaţiile privind măsurile dc protecţie a martorilor vor avea.asigurarea protecţiei persoanelor aflate în pericol (pentru perioada când acestea l află sub ameninţare). Avantajele încredinţării măsurilor de protecţie a martorilor unui birou central au fost demonstrate în repetate rânduri. 118. Experienţa dovedeşte faptul este necesar a avea birouri complet separate. în încercarea de a împiedica un proces care includea şi declaraţiile unor martori aflaţi sub proiecţie. în timp cc in privinţa altora eforturile trebuie concentrate asupra obţinerii acordului şi cooperării acestora. trebuie întotdeauna avut în vedere ca astfel dc măsuri să fie încredinţate unor poliţişti care nu sunt implicaţi direct în cazul respectiv. în general. relativ la extorcarea de bani în schimbul asigurării aşa-zisci protecţii. F. Cu toate acestea. şi în alte ţări europene sc înregistrează o problematică crescândă privin protecţia martorilor. este necesar ca şi autorităţile judiciare să stabilească măsuri suplimentare corespunzătoare pentru protecţia martorilor (în plus faţă de cele luate dc poliţie). Academiei Române. fiind violată in repetate rânduri. oricărei informaţii disponibile. necesitate cc o depăşeşte pc cea impusă de activitatea obişnuită a poliţiei criminale şi care implică anumite contacle speciale cu alte autorităţi şi instituţii. acestea trebuie coordonate dc către autorităţile judiciare competente. 213. recurgând la ameninţări înscrise pc pereţii unei închisori în care sc aflau aceştia. care îşi desfăşoară activitatea în cadrul protecţiei martorilor trebuie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru martorii aflaţi în închisoare. în privinţa cărora. • martori care pot fi supuşi ameninţărilor din partea unor terţe părţi sau care se p afla personal în pericol. informate corespunzător şi incluse în astfel de măsuc în timp util. Protecţia martorului . având competenţa necesară. Autorităţi1 judiciare competente trebuie. departamentul dc poliţie. precum şi încăperi speciale pentru vizitatori. Al.2. Hcgcl . eficienţei. dc comun acord cu procurorul.exigenţa complexă a justiţiei contemporane Protecţia martorilor trebuie să fie asigurală pc perioada tuturor elapclor de desfăşurare a procedurilor penale. • • • • • • • • 117. dificile în legătură cu martorii implicaţi în acte teroriste. respectării înţelegerilor stabilite cu martorii în cauză. obligatoriu. Ed. în alte ţări decât ţara în cauză. ar pute fi găsit înecat în cadă. chiar şi în cadrul autorităţii poliţieneşti. asigurarea de asistenţă în noul mediu dc viaţă. membrii familiilor martorilor. o martoră a fost răpită de criminali şi i s-a injectat o supradoză de heroină. eforturile şi cheltuielile care trebuie alocate coordonării şi instruirii le vor depăşi pe cele alocate unui birou central. aflat în pericol.. importanţei depoziţiei. Cazuri care relevă necesitatea unei urgente protecţii a martorilor: Înainte dc a i se asigura protecţie. dc asemenea. Lucrătorii din cadrul poliţiei. precum şi după încheierea acestora . adesea. ţinând cont dc necesitatea unor informaţii de specialitate. asigurare protecţiei directe. Pe lângă aceasta.op. proprietară a unui restaurant care a făcui depoziţii împotriva altor conaţionali turci. Dacă organizarea măsurilor dc protecţie a martorilor este descentralizată. membrii familiei acuzatului au recurs la ameninţări dirccic împotriva surorii martonilui aliată intr-o altă ţară: Membrii unui cartel din domeniul drogurilor au încercat să împiedice martorii să facă depoziţii. cu privire la ameninţări şi represalii. Conferinţa internaţională privind problemele luptei pe plan naţional şi internaţional împorrcrimei organizate şi terorismului. intr-o altă zonă a ţăni sau chiar într-o altă ţară. în această privinţă au existat experie. 256 1963. coautorii la infracţiune. apreciază măsurile specifice asigurării securităţii martorilor în cauză. 29-31 martie 1995. Pe baza evaluării situaţiei. intr-un caz dc omucidere. considerate a fi indispensabile din punct de vedere practic. Atunci când sc organizează protecţia martorilor. iar cauciucurile autoturismului său au fost deteriorate. în privinţa anumitor măsuri. De asemenea. birourile responsabile în privinţa coordonării trebuie informate in avans despre măsurile preconizate. pericolului prezentat de către criminali şi dc către complicii acestora. apar situaţii care fac necesară găsirea locuinţe pentru martori. este greu dc atins standardul dobândit de către cele centrale. • • • • • • Măsurile dc proiecţie instituite astfel nu trebuie să îngrădească manifestarea personalităţii celor afectaţi. în vârstă de 6 ani. studiului procedurilor. G. ar trebui să se încerce cel puţin înfiinţarea unui număr restrâns dc birouri unde poliţiştii să îndeplinească astfel dc misiuni ca fiind principala lor sarcină.2.62 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi Dc asemenea. măsuri operative luate împotriva potenţialilor criminali sau grupe de criminali. măsurile de protecţie a martorilor implică: • • • • • • • • consultanţa: stabilirea modului de aplicare a măsurilor dc „acoperire". precum şi alte persoane din anturajul acestora" 8. Ciopraga . chiar dacă poliţiştilor însărcinaţi cu protecţia martorilor li se aplică un program de instruire intensivă şi suplimentară (iar eforturile şi cheltuielile sunt. s-a recurs la ameninţarea cu bombe. mai mari decât cele aferente unei singure organizaţii centralizate). Bucureşti. Deoarece sala dc şedinţe a trebuit să fie evacuaţi şi cercetată. în majoritatea cazurilor. Structura organizatorică cenuralizată prezintă multe avantaje. începerea procesului a fost întârzială pentru o perioadă considerabilă de timp. în cele cc urmează. Din acest punct de vedere.asigurarea desfăşurării procedurilor de investigaţie şi a celor penale. situaţiei materiale a martorilor. caracter dc strictă confidenţialitate. Grupurile dc persoane vizate dc către măsurile dc protecţie sunt: 115. O persoană de origine nucă. Soţia unei persoane aflate într-un program dc asigurare a protecţiei martorilor a fost atacată verbal şi fizic dc către principalul acuzat. deoarece numai în acest mod pot fi întreprinse demersurile necesare asigurării sprijinului. in interes dc securitate. pag. efectuarea unor modificări în mediul şi modul de viaţă personal al martorului. Măsurile privind protecţia martorilor au în vedere următoarele scopuri şi obiective: .4. este necesar să sc ajungă la evaluarea riscului. pag. asigurarea securităţii locuinţei sau a altor locuri în care sc poate afla acesta. evident. & motive de securitate. 116. chiar şi în acest caz.4. . înaintea apariţiei acestuia. Orice măsuri luate trebuie permanent reevaluate în privinţa: • • • necesităţii. pentru a promova obiectivitatea şi pentru a evita unele acuzaţii conform cărora poliţiştii ar exercita oarecare influenţă asupra acestora. cooperarea martorilor este esenţială. inevitabil. în momentul în care martorii par a se afla in pericol.respectiv până în momentul în care martorii nu se mai află în pericol. se decide transferarea în secret într-un alt penitenciar. o deosebită atenţie trebuie acordată: tipului şi gravităţii infracţiunii respective. i s-a sugerat fapnil că fiul.Principiile filozofici dreptului.

nu permite adoptarea unor astfel dc măsuri. De asemenea. întrucât este necesară cooperarea a numeroase alte autorităţi. cooperarea între ţări a ievenit lot mai importantă. care deşi ură toate condiţiile pentru a trăi decent. astfel încât organul judiciar. La 1 iulie 1992. în principal. administrativ şi legal. sc poale prevedea cu o anumită marjă de eroare. cadrul legal. în Suedia. Mărturia nu poate exista fără martor . . în special în cele legate de crima organizată. pag. Deşi este o probă cc poate aduce cu sine şi eroarea judiciară. se poate dobândi şi întări un caracter • şi dorinţa de a lupta pentru a-şi realiza visurile. oate genera fapte reprobabile. a intrat în vigoare o lege cu privire la folosirea dalelor persoanelor fictive ca urmare a unei cereri formulate dc către administraţia naţională dc poliţie »au dc către însuşi martorul aflat în pericol. cit. în cazul în care nu este posibil a prevedea perioada dc limp pc durata căreia va exista un pericol grav. Observaţii: • Declaraţiile martorilor aflaţi sub protecţie au servit ca fundament în desfăşurarea investigaţiilor. modestia.) care au apărut din anii '80. zitive sau negative care reflectă modul prin care o persoană este apreciată dc cei din jur. a vieţii sau libertăţii. confruntări cu iuţii. declaraţiei date de către un martor inclus în programul dc protecţie. dc multe ori. Experienţa a demonstrat faptul că acei copii ai căror părinţi sau tutori se află incluşi în programele de protecţie a martorilor. centrismul12'. printre alte lucruri. tic că esle vorba de delicventă. probleme dc ordin psihologic şi izolarea dc lumea exterioară. Al. este dobândii pe parcursul vieţii. în astfel de cazuri este necesară schimbarea identităţii. expuşi riscului. Ministerul de Interne este autorizat să stabilească un program de proiecţie care. îşi pun amprenta pe dezvoltarea şi uirca caracterului. Pentru a sc înlătura efectul erorii. în urma unei declaraţii date la Berlin de către un martor aflat sub protecţie. onestitatea. includerea în programul dc protecţie a martorilor şi a copiilor şi adolescenţilor (între 1-21 ani). cheltuielile considerabile aferente au trebuit să fie suportate de către cel care solicită sprijinul. La săvârşirea ţiunii pol participa în calitate de martori mai multe persoane care provin din medii c. ci ca fiinţă umană . In acest sens. care reprezintă o ameninţare asupra integrităţii fizice. De-a lungul timpului mărturia a fost considerată ca „regina probelor". Teodora Butoi stabil şi permanent".acea persoană aflată accidental sau nu la locul săvârşirii unei fapte penale. 10 al acestei legi. r-un mediu ostil dezvoltării normale a unui om. schimbările de nume. eforturile trebuie concentrate asupra stabilirii unor măsuri dc protecţie a martorilor. Dc exemplu. declaraţia unui martor aflat sub protecţie a determinat condamnare în închisoare de la 5 ani şi jumătate la 10 ani a inculpaţilor. aşadar. Dar. nesinecritatea. acestor trăsături caraclerialc le corespund anumite aprecieri morale. Pentru o cooperare fructuoasă este necesar ca martorul în cauză să accepte voluntar recomandările primite. deosebit dc important csle ca persoanelor care au nevoie de protecţie să li se asigure schimbarea numelui şi/sau a semnelor particulare. contactele directe înlre agenţiile centrale de poliţie sunt absolut esenţiale. Italia a introdus o reglementare specială în scopul protejării persoanelor care cooperează cu autorităţile judiciare. de asemenea. într-o măsură mai mică sau mai mare. necesită o anumită procedură. contrar instrucţiunilor. declaraţiile martorilor aflaţi sub protecţie au ajutai la soluţionarea unor procese penale. Colaborarea internaţională în materia proiecţiei martorilor Studii şi cercetări recente în materia protecţiei juridice a martorilor au demonstrat că în anele cazuri dc infracţiune. Atât trăsăturile negalive cât şi cele pozilive pot constitui un criteriu de tecierc a credibilităţii personale a martorului. Mentalităţi. din punctul de vedere al organelor juridice şi de cercetare penală. Desigur. De asemenea. analiza şi sinteza probelor existente într-o anumită cauză. Aceasta se referă nu numai la cazurile cu rezolvare de lungă durată. se formează în special în perioada de adolescenţă. educaţia primită şi raportul trăsăturilor sale temperamentale. având caractere diverse. Cu toate acestea au existat cazuri în care. fapl ce a condus la dificultăţi aproape insurmontabile. bazată pe psihologie. care să includă mai multe ţări şi care să fie coordonate prin intermediul Europol sau al Interpol. un grup dc 10 infractori iugoslavi a fost condamnat pentru comiterea unor crime cu violenţă şi a unor infracţiuni împotriva proprietăţii"9. Cunoscând trăsăturile dc caracter ale persoanei. dar şi mijlocul prin care făptuitorul este adus în faţa justiţiei pentru a fi tras la răspundere penală. în opoziţie cu un mediu propice. Prin legea din 15 martie 1991. Astfel. favorizează formarea unui caracter slab.op. Roşea defineşte caracterul ca „ansamblul trăsăturilor esenţiale şi calificativ specifice. sunt adesea afectaţi de către problemele speciale ridicate de procesul de socializare.4. nerozitntea. ntroverse privind lumea. ca trăsături pozitive de natură a contura caracterul integru al martorului pot fi amerate: principialitatea. diverse complexe. permite folosirea temporară a documentelor de identitate de acoperire. 186. conştiinţa de sine. persoana căreia i s-a jsigurat protecţia a insistai să sc întoarcă în ţara sa de origine. finalizate astfel: patru inculpaţi au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Al. care implică la rândul ei cunoaşterea fiinţei umane. sinceritatea. în SUA s-a încercat asigurarea protecţiei pentru martorii expuşi pericolelor. Noţiunile dc psihologie deţinute dc organul dc cercetare penală. Obiceiuri Mărturia. trebuie luată în consideraţie şi întocmirea unor documente de acoperire.4. într-o anumită împrejurare sau r22. datorită cantităţii dc informaţii pc care Ic deţine. In cele mai dese cazuri. • Guvernele nintror ţărilor democratice ar trebui să asigure o fundamentare legală solidă protecţiei martorilor 120. modul de a se nifesta al omului. fie că este o rită reprobabilă. alături de celelalte probe rămâne una din cele mai importante.ceea ce constituie dovada unei solidarităţi cu caracter internaţional. Cu toate acestea. Iniţiativele la nivelul TREVI (respectiv în cadrul ţărilor U. independent dc procedurile existente. dc organul juridic. datorită. oamenii au tendinţa de a afirma despre persoana respectivă că „nu are caracter". în ceea ce ne priveşte ai martorului. aceste însuşiri esenţiale. reprezintă o posibilitate de a afla mai multe informaţii despre condiţiile săvârşirii unei fapte. tocmai datorită acestui caracter relativ al său. în uxi procese desfăşurate la două curţi regionale. dar şi Ia acele cazuri în care martorii care primesc protecţie în Germania (de exemplu) îşi au familiile într-o altă ţară şi ale căror membrii sunt.63 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi persoană despre care se ştie că a fost implicată într-un aci terorist? Şi totuşi există ţări care au receptat protecţia unor astfel de martori .4. Pentru soluţionarea acestei probleme poate fi solicitat sprijinul cercetătorilor din domeniul social. Conform art. laşilatea. în plan social. In domeniul strategiei penale. trebuie extinse pentru a include şi ţările Europei Centrale şi de Est. remiterea unor documente de acoperire pentru o perioadă limitată dc timp nu este suficientă. întrucât o activitate desfăşurată într-o altă ţară constituie şi o premisă obligatorie pentru integrare. dar nu ca persoană implicată într-un cerc vicios. prin intermediul strategiilor generale. • • • 4.cu trăsăturile sale caracterialc sau morale. andc locuinţe sigure pentru martori care sunt expuşi pericolelor nu pot fi găsite decât într-o altă ţară. corectitudinea. eul interior. Este vorba dc însuşirile esenţiale şi durabile ale persoanei care determină un anumit mod dc manifestare121. mediul în a trăit sau trăieşte. impune şi căutarea şi nnarea martorilor ce pot fi ascultaţi pentru dovedirea împrejurărilor. apoi căzută în dizgraţie. La polul negativ aflându-sc: necinstea. Cutume. care exprimă inactivitatea omului în mod Tudorel Buloi loanu119. in Germania. în ultimul timp. care o fac să fie ea însăşi şi care o deosebesc ca individualitate psihologică de celelalte persoane120. îl ajută în cunoaşterea martorului. Pe termen lung. 4. egoismul.E. constituind cele mai importante probe care au condus la soluţionarea cazurilor. adesea.5.2.. documentele de acoperire şi schimbările dc identitate provoacă considerabile probleme dc ordin practic. Prin caracter sc înţelege suma acelor însuşiri ale persoanei care-şi pun amprenta pe modul de manifestare. deşi s-a reţinut faptul că în acest context au apărut considerabile probleme de ordin financiar. deşi nu este un procedeu infailibil. Mărturia din perspectiva structurării caracterialc a martorului şi a mediului de provenienţă. La dispoziţia Procurorului general se află un pachet vast de măsuri. Caracterul. Această aprobare este acordată pentru o perioadă de maxim 5 ani şi se bazează pc supoziţia conform căreia persoana în cauză este evident în pericol de a deveni victima unei infracţiuni deosebit de grave. o perioadă marcată de diverse trăiri. imoral. Aceasta conduce la confuzie. Ciopraga . Cert este câ acestea.3. mărturia pentru a se obţine. s-a semnalat o problemă de o deosebită importanţă şi anume. profesorii sau celelalte persoane din mediul în care adolescentul trăieşte. Ţările care deţin deja unele prevederi în scopul soluţionării acestor probleme sc pot considera privilegiate. despre persoanele care au participat. reputaţia sa. cât şi cel dc cercetare penală va i să ţină seama dc acest lucru. Au primit asistenţă din partea unor persoane cu responsabilităţi pc linie de securitate din cadrul unor mari agenţii internaţionale.

idealurile. 5. 189. fiind un produs social care reflectă o anumită realitate socială. poate fi considerat imoral sau anormal dc altă categorie. încercări de a aşeza martorii într-o categoric sau alta în funcţie dc trăsăturile temperamentale dominante pentru a sc evidenţia măsura în care apartenenţa lor la un tip psihologic sau altul influenţează favorabil sau defavorabil asupra percepţiei memorării sau reproducerii127. acoperă întreaga varietate dc tipuri descrise de diverşi autori. preţioase informaţii asupra poziţiei dc parţialitate sau imparţialitate pc care martorul se situează126. 5. a fenomenului. Trăsăturile caracterialc proprii unei persoane fac previzibil cu multă probabilitate modul constant de a se :: Idem. bun observator.lucrare amintită de Al. încăpăţânatul şi volubilul. atunci mărturia acestuia face parte din categoria lipului obiectiv. F. 131 Toate aceste clasificări s-au făcut pentru a sc evidenţia măsura în care apartenenţa lor la un ::p psihologic sau altul influenţează favorabil sau defavorabil asupra percepţiei. manifesta al acelei persoane într-o situaţie sau alta. şi din cuprinsul depoziţiei poale czulta apartenenţa la vreun tip psihologic. nestatornici şi susceptibili. eruditul. 132. {■Z3 Idem. a căutării semnificaţiei şi a cauzei care a determinat un anumit fenomen. O altă clasificare s-a făcut. pag. ci pornind de la comportamentul martorului faţă de realitatea observată. Martorul obiectiv este icela care înregistrează corect şi memorează fidel faptele atâta timp câl nu se i se cer date care iepăşesc aspectele aparente. senzitivi şi apatiei. logică. emoţionalul. indică ca şi mai sus. fiind singur contra |i. Idem. tipul superficial. Poate cuprinde o depoziţie interpretativă. emotivi . Idem. în aprecierea mărturiei trebuie luat în considerare mediul deoarece oferă organelor judiciare. Astfel s-a realizat o grupare a tipurilor intelectuale. 3. completată dc o participare afcctiv-cmoţională. pag. anchetatorul încearcă să-1 găsească pe acela care ormaţiile deţinute poate dovedi producerea unor împrejurări sau fapte. Aici intervine conştiinţa. falsul impasibil şi falsul sensibil. anchetatorul şi organul judiciar vor trebui să ţină scama atât dc depoziţia unei persoane cu o moralitate reprobabilă. interpretativi. Gorphe Enrico Altavilla La crltique du Psichologia Al. deoarece şi una şi cealaltă pot fi suspectate dc parţialitate.lipul descriptiv şi lipul imaginativ128. 3. printrobservaţie minuţioasă şi o fidelă fixare în memorie. 188. Se disting după acest criteriu: 1. 186. educaţia care pot schiţa portretul moral al martorului. 6. pag. a intereselor materiale care sc pot naşte.4. martorul care observă. pag. fură a se opri asupra sentimentelor.nrico Altavilla grupează martorii în raport cu predominanţa unora sau altora din trăsăturile temperamentale. exactă. nu este preocupat de semnificaţia scenei la care a participat. 131. observatori pozitivi. pornind de la raporturile dintre subiect şi obiect. are în vedere ntclc de apreciere a credibilităţii personale a martorului bazale pe reputaţia. De altfel. pag. luat în consideraţie. caracterul imoral al acesteia pot dezvolta o anumită concepţie. toate acestea putând falsifica realitatea. Al. întotdeauna depoziţia martorului trebuie încadrată în contextul faptei. convingerile. însă prin această multitudine dc criterii pe baza cărora s-a făcut o pulverizare a martorilor s-a ajuns la concluzia că totuşi nu este o cale de a servi practica judiciară în cele mai bune condip'i. Nccxistând raporturi fixe între atitudinea sa într-un caz particular şi moralitatea persoanei. cu o probabilitate mai marc sau mică. apartenenţa la tipul subiectiv132. Ciopraga . I 4. nu dc la datele experimentale. considerat dc sinc-stătălor. Organul judiciar poate include martorul în una din aceste două tipuri şi în funcţie de ele 5-' poate da seama de modul său de a sc manifesta.. dacă expunerea este centrată pc găsirea cauzei. 130 Pe când F. subiectivi şi obiectivi. pentru a putea alege din această multitudine de persoane. Este ştiut că ceea cc este considerat moral sau normal pentru o anumită categorie de m. temoignage. Astfel. 187. Pe baza acestora. 188. Lelcsz . 3. după cum nu întotdeauna mărturia celui cu o reputaţie îndoielnică trebuie suspectată de parţialitate125. 2. iar gruparea în două tipuri fundamentale. pag. acă la începutul utilizării acestei probe funcţiona principiul „teslis unus. Cu alte cuvinte. pag. Idem. inventivi. martorul care povesteşte . în literatura psihologică s-au făcut diverse clasificări ale martorilor în raport cu tipul psihologic căruia aparţine. descrie lucrurile după însuşirile lor exterioare. Franţois Gorphe grupează martorii în: 1. iuorită afectivităţii pc fondul căreia se realizează percepţia. 4. 2. considerată sub un dublu aspect: 124. tipul ambiţios. dar nu mai puţin obiceiul locului. LEI Idem. tipul inteligent sau armonios. exterioare. deoarece mărturia sa nu avea trăinicie. pc baza altor experimente. Credibilitatea martorului este dată dc modtf în care acesta trăieşte. testis nullus". observatorul' 3. aţiilc. dar îl prezenta într-: deosebită de cea afirmată dc doi sau mai mulţi martori care nu spuneau adevărul. tipul interpretativ. pag. încercându-se a se determina limitele în care întinderea şi fidelitatea mărturiei variază în raport cu tipul psihologic căruia aparţine martoml'2''. dar şi cu o moralitate îndoielnică. cit. descriptivul. Pornindu-sc de la această clasificare s-au realizat şi altele care aveau ca puncl de plecare orientarea particulară a inteligenţei în mărturie. 4. unde sc deosebesc cinci categorii dc martori: 1. 114. 125. 4. dacă depoziţia cuprinde o expunere ■rdonată. cutumele şi o anumită stare de iltarc a societăţii. Binet . tipul descriptiv. 189-190. 8. . pag. Idem. 5. obiectivi >i subiectivi. citalca ei. Tiidorel Butoi loanuTcodora Buloi atitudinea martorului faţă de obiectele percepute şi transformările pc care le suferă imaginile memorate. Din contră. care putea spune adevănil. iar percepţia se desfăşoară în absenţa unei participări afectivemoţionalc. mediul ambiant. Mai târziu. 186. Tipul subiectiv cuprinde o mărturie descriptivă caracterizată printr-o largă extensie. este insuficient pentru a atribui mărturiei o valoare sau alta124.64 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi Anchetatorul. 2. H. armonici. astăzi. 127. martorul care descrie. tipul imaginativ şi poetic. din multitudinea dc martori. o anumită ne. care sc opreşte la însuşirile pozitive ale fenomenlor. !:tatea. 129.L'orientation d'esprit dând le temoignage. 2. s-a redus această clasificare la doar două categorii . 126. Tipul obiectiv se caracterizează prin precizie. 9. Acest clement. ndu-sc prin aceasta că un singur martor. Ciopraga. pentru a se vedea în ce măsură întinderea şi fidelitatea mărturiei este dependentă Jc tipul psihologic căruia aparţine martorul. 7. aceslea sunt necesare deoarece venirea în contact cu săvârşirea unei infracţiuni. cu valoarea unui indiciu psihologic.6 Mărturia şi concordanta conţinuturilor 130. timidul / vanitosul / mincinosul / mitomanul. consideraţia sc bucură martonil în mediul social căntia aparţine: atitudinea. 5. 4. memorării şi reproducerii.La description d*un object . Datele obţinute în urma acestor cercetări experimentale au fost prelucrate statistic. 186. giudiziaria. 128.op. distingând astfel o multitudine de categorii: 1. nu întotdeauna mărturia celui cu caracter integru este sinceră.

236- psihice. în aprecierea mărturiilor simultane pot exista concordanţe privind împrejurările esenţiale. Prin mărturii simultane se înţeleg mărturiile persoanelor care au perceput în mod nemijlocit. se regăsesc reproduse fidel în depoziţiile lor în condiţiile în care au perceput faptele în aceleaşi împrejurări. Mărturia. vor putea fi ascultaţi pentru dovedirea acelor împrejurări asupra cărora există contradicţii şi ale căror depoziţii vor fi relevante. în faptul că „fiecare om percepe realitatea înconjurătoare prin prisma subiectivităţii sale proprii. verificarea sursei din care provine. astfel pot apare contradicţii între primele depoziţii şi următoarele. la sediul organului judiciar. cele mai nesemnificative elemente sunt reproduse cu o fidelitate uimitoare. un clement sau în lipsa celorlalte probe. deci îşi retractează prima mărturie. A percepe un fapt în condiţii similare nu înseamnă a-1 percepe în condiţii identice. Toate aceste depoziţii se vor face sub formă scrisă ce este impusă dc limitele fireşti ale capacităţii dc conservare în memorie a informaţiilor.65 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi Organele judiciare beneficiază de o diversitate de surse prin mijlocirea cărora dobândesc informa|ii cu privire la modul de săvârşire a faptelor deduse în fa|a lor. este necesar să se realizeze surprinderea martorului sau ascultarea acestora în alt loc decât la sediul organului judiciar133. Când există concordanţă sub aspectul împrejurărilor esenţiale a mărturiilor simultane. atunci punctul dc plecare al verificării şi aprecierii depoziţiilor trebuie să-1 constituie prima depoziţie. dar asupra cărora nu revine. Ayrault spunea: „Cea mai adevărată. Astfel. şi urne: a) depoziţiile coincid până la detaliu cu cea iniţială. aşadar sunt o reproducere. în identitatea proceselor 133. cauza trebuie căutată în caracterul unitar până la un anumit punct. Avându-se în vedere condiţiile obiective în care s-au aflat martorii în momentul percepţiei. în funcţie de acestea va putea stabili care dintre acestea vor putea fi precizate şi dovedite prin declaraţiile martorului.„Tratat dc tactică criminalistică". Ascultarea martorilor şi aprecierea mărturiilor în contextul celorlalte probe sau ca probă exclusivă impune din partea magistratului / organului judiciar o temeinică cunoaştere a materialului cauza . în cuprinsul depoziţiilor simultane ale martorilor. o reproducere. de fapt. Depoziţia unei persoane nu poate fi o copie perfectă a mărturiei celui sau celor care în condiţii similare de loc şi spaţiu au perceput unul şi acelaşi fenomen. atunci aprecierea presupune luarea în calcul a factorilor de credibilitate legaţi dc persoana martorului134. inseparabil legate de personalitatea celui cc percepe. deoarece celelalte sunt o repetare. poate fi unicul material probator. „Percepţie şi activitate". martorul revine asupra declaraţiilor iniţiale. Existenţa. aceleaşi fapte sau împrejurări de fapt. martorul la ultima audiere sc referă la aspecte care nu au fost comunicate organului judiciar sau revine asupra unor explicaţii la care face unele corective. în concordanţă cu anumite stări de motivaţie actuală concretizate în tendinţe. Acesta este aspectul pozitiv. Concordanţa între depoziţiile succesive ale unuia şi aceluiaşi martor reprezintă o garanţie de credibilitate. fie pentru a nu se afla în contradicţie cu ceea cc a declarat deja. 135. Dar chiar şi în situaţia unei depline concordanţe intre conţinuturile depoziţiilor simultane. organul judiciar arc anumite obligaţii indispensabile: studierea materialului cauzei. elaborarea planului dc ascultare a martorilor. Depoziţiile celor care în condiţii obiective şi subiective similare dc percepţie au asistat în calitate dc martor la producerea aceluiaşi fapt. ceea ce conduce la realizarea aceleiaşi percepţii. pot fi inutile sau necesită adăugarea altor opcra|ii. nepotriviri privind unele aspecte dc detaliu. din considerente de ordin tactic pentru a sc evita punerea de acord a martorilor. deoarece dovedeşte că este rezultatul unei înţelegeri realizate între martori. sinteza probelor. pc fondul coincidcn|ei în ansamblu a faptelor sc constată şi existenţa unor contraziceri. 1971. pag. dar să le reproducă eronat fără a fi conştient dc existenţa acestor deosebiri între percepţie şi reproducere. Poate reveni asupra acestora. secvenţele activităţii infracţionale. Iar când este singurul material probator. pc fondul coincidenţei în ansamblu a depoziţiilor succesive. lăsând impresia că au fost învăţate pe dinafară. Dar dacă nu sunt motive ca reaua-credinţă să tic suspectată. dc frecvenţa probei testimoniale137. anumite fapte sau cauza revenirii asupra unor explicaţii. locul unde se va efectua ascultarea. pag. aşadar aspectul relei-crcdinţe. M. Există posibilitatea ca la prima audiere martorul să fi fost reticent. care sc vor reflecta astfel şi în depoziţiile sale succesive concordante. îşi au originea în cauze de ordin individual. eventual între martor şi învinuit sau inculpat136. în condiţii similare dc loc şi dc timp. Este situaţia care va trezi suspiciuni organului judiciar. Ed. un număr de depoziţii nu se pot suprapune |Ma pe alta. deoarece concordanţa mărturiilor similare sc poate datora şi unui cerc fraudulos realizat între martori şi cel în favoarea căruia urmează a se depune mărturia. martorul va explica motivele pentru care a omis. Nccomunicarea unor aspecte se poate datora uitării vremelnice şi reamintirii lor în intervalul de timp dintre prima şi a doua audiere sau revenirea asupra unor fapte. 110. aşadar o mărturie mai amplă şi mai fidelă îşi poale avea cauza în . în reflectarea corecta în psihicul martorilor a faptelor esenţiale. o repetare a lor . fiind. pag. fie involuntar. Al. fie intenţionat. ale aceluiaşi martor pot interveni diverse situaţii. dc aducere aminte a acelor fapte privite superficial. pag. putea percepe inexact şi lacunar faptele. interese"135. în similitudinea condiţiilor dc percepţie sau în absenta unor cauze subiective dc distorsionare a faptelor.analiza fiecărei probe. 239-242. sc suprapun complet în privinţa celor mai nesemnificative elemente. se armonizează. Al. Cu ocazia ascultării. în funcţie de natura cauzei. culegerea dc informaţii cu privire la martorii esenţiali de ale căror depoziţii poate depinde soluţionarea cauzei. cea mai naivă şi întreagă mărturie este cea dintâi: Ce se spune pe urmă nu sunt decât prefăcătorii şi vicleşuguri". să concluzioneze că este dc rea-credinţă. dar se poate constata şi existenţa unor contradicţii.Tratat dc tacticii criminalistică.cauza b) deplinei concordanţe poate să rezide în buna-crcdinţă sau reaua-credinţă a martorului. în vederea strângerii dovezilor şi apoi a căutării dc martori. între prima depoziţie şi celelalte. o verigă probatoare este necesară o apreciere a probelor în care sc impune evaluarea mărturiei în raport cu celelalte probe pentru a sc constata dacă concordă sau nu. 136. dc reflecţie asupra faptelor. c) d) cu ocazia ascultării repetate. să nu fi comunicat anumite fapte deoarece Ic credea nesemnificative şi nici organul judiciar nu a dirijat interogatoriul în direcţia precizărilor Astfel chemarea la o nouă audiere a acestui martor este însoţită de o stare psihică care va detemina un nou proces dc meditaţie. • • • • Aceste obligaţii. Fiecare din aceste depoziţii. o reproducere exactă şi o fidelă a celorlalte. similitudinea condiţiilor de percepţie nu înseamnă identitate dc condiţii pentru toţi cei prezenţi la săvârşirea unei fapte. dar şi de natura activităţii de cercetare a •"racţiunii. a circumstanţelor esenţiale privind activitatea infracţională. în funcţie dc cum este percepută. Atât concordanţa cât şi nepotrivirile îşi găsesc cauza in condiţii obiective şi subiective ale percepţiei. nu pot coincide total. GoluŞtiinţifica. ordinea şi modalitatea chemărilor. fie din temerea dc a nu fi considerat dc reacredinţă. Faţă de această atitudine organul judiciar nu trebuie să manifeste neîncredere. 237. Ciopraga . în situaţia în care ca reprezintă un clement. datorită unor cauze de ordin obiectiv. concordă în privinţa faptului principal. evaluarea critică a acestora dacă constituie o probă exclusivă. identificarea şi precizarea cercului dc persoane cc urmează a fi ascultate în calitate de martor. făcând unele corective. dar este posibil să le fi perceput corect. organul judiciar hotărând care dintre martori au participat la săvârşirea unei infracţiuni. 243. trebuinţe. face alte depoziţii. Momentele esenţiale privind săvârşirea unei fapte dobândesc o semnificaţie generală. dacă există mai multe mărturii simultane care-l contrazic. poate constitui în ansamblul probelor o verigă. a unor contradicţii. încât se poate merge până la identitate. Idem. 137. principalele momente întreprinse dc infractor sau de cel spre care se îndreaptă infracţiunea şi alte aspecte. Astfel. subiectiv. Ciopraga . Martorul a constatat existenţa unor discordanţe între primele şi următoarele depoziţii. Aceste nepotriviri dc ordin subiectiv îşi au originea în ctiractcrul subiectivităţii şi selectiv al percepţiei. Martorul. Un alt aspect al concordanţei este cel în care depoziţiile simultane coincid total. în cea de-a doua situaţie martorul poate explica dc cc a păstrat tăcerea asupra unor fapte sau comunică fapte noi sau aduce corective. Obţinerea de mărturii se face prin ascultarea persoanelor care au participat la săvârşirea infracţiunii sau care au luat la cunoştinţă despre ea dintr-o anumită sursă. în depoziţiile succesive ale martorilor.

pentru că va fi greu să se precizeze întinderea minciunii. Mărturia şi contradictoiialitatea conţinuturilor Ca şi concordanţa conţinuturilor. ca de altfel. Totodată există şi o împrejurare de natură psihologică care explică tendinţa martorului dc a reproduce fidel prima depoziţie. mai ales c actuala legislaţie bazată pe drepturile omului. Transpunerea faptelor păstrate în memoria martonilui în imagini verbale are drept efect Uzarea. în sensul că organele juridice pot aşeza la baza convingerii lor acele părţi considerate că reflectă adevăntl şi va îndepărta ceea ce consideră falsă realitate 143. de a evita orice nepotrivire între ceea cc a declarat iniţial şi ceca cc va declara ulterior. dar este posibil ca falsitatea să se răsfrângă asupra ambilor termeni. din care una este falsă.. ±i Idem. dc întinderea. deci că martorul s-ar fi putut înşela şi asupra lor . ctată de rea-credinţă141.66 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi fenomenul de reminiscenţă care explică ameliorarea. purtând asupra unor circumstanţe secundare. în această situaţie anchetatonil trebuie să fie dotat cu o intuiţie psihologică.. din cuprinsul mărturiilor succesive. trecerea unui interval de timp de la producerea faptelor etc.reaudieri ale martonilui pentru a se putea evidenţia. datorate iltării imediat după săvârşirea infracţiunii. contradicţie între doi termeni probează falsitatea unuia dintre ci. odată făcută înseamnă că martorul a mai greşit şi-n celelalte părţi ale mărturiei dc o importanţă reală pentru cauza respectivă. adică. este starea ologieă a persoanelor răspunzătoare cu aplicarea legilor. ele vor îmbrăca forma erorii. Aceste două procedee sunt utilizate tocmai pentru ca organul judiciar să fie convins. dacă eroarea este minoră şi deci efectele vor fi limitate. Zdrenglica. De asemenea. la trezirea unor sentimente care i înfrângă sistemul de apărare al martorului . de anumiţi factori. care sunt Jâcate cu propria lor conştiinţă morală. pag.. O marc importanţă sc acordă observării reacţiilor martonilui la diverse întrebări pentru a : vedea dacă este pregătit să se angajeze în depunerea mărturiilor şi în susţinerea lor.eroare sau minciună. opozabile. • Ascultarea repetată . iar alta confirmă realitatea. pag. Al. cu oaşterca comportamentului uman. neconcordanţe. deci de modul în care se răsfrânge asupra depoziţiei. constituie o operaţie mult mai anevoioasă decât discriminarea părţilor exacte dc cele cu privire la care martorul a comis o eroare. deoarece martorul a venit în contact cu I judiciar. fie că este rezultatul unui cerc fraudulos (acea punere dc acord între depoziţiile martorilor sau între cel care depune mărturie şi învinuit sau inculpat). ■ptei săvârşite. Temerea că va fi considerat de rea-credinţă îl va determina să înlăture orice posibile contraziceri din conţinutul mărturiei.cu închisoarea de la 1 la 5 ani. obiectul chemării sale în judecată este ştiut. cu timpul. Explicaţia acestei manifestări îşi găseşte originea în dorinţa celui cc compare în calitate de martor de a nu se contrazice. a greşelii involuntare. dar poate spune adevărul cu privire la celelalte părţi. lipsite dc importanţă sau cu o importanţă redusă. să afecteze şi să discrediteze în ansamblu mărturia.fie că îi este teamă. prima depoziţie. cât şi a anchctatonilui. Se scontează că la cea ţ a doua audiere aceste impedimente vor dispare.aşadar perceperea momentelor esenţiale privind activitatea infracţională. totuşi sunt siluaţii în care aflarea adevărului necesită măsuri mai convingătoare. pag. Mărturia este divizibilă cu părţile reţinute. N. Dar contradicţiile nu sunt rezultatul numai a rclei-credinţc. sau eroarea este majoră şi efectele cuprind întreaga mărturie. avându-se în vedere factorii care perturbă memoria şi implicit reproducere. Dacă la martorul de bună-credinţă sc constată nepotriviri. -„Mărturia mincinoasă" . Când contradicţia este rezultatul minciunii. Mărturia sa va fi incompletă şi uitarea va cuprinde r clemente asupra cărora acesta va reveni cu prilejul unei noi audieri. Mitroran. acesta va tinde să discrediteze întreaga mărturie. Martonil poate greşi asupra unor împrejurări. între care se constată contradicţii. organul judiciar trebuie să adopie o atitudine corectă. să i intima convingere că depoziţiile martorilor sunt conforme cu derularea faptelor.ar fi o gândire excesivă şi radicală. HI. orice nepotrivire. în acelaşi loc şi în aceleaşi condiţii . bazată pc buna-credinţă. pag. clc nu vor ti în măsură să sc răsfrângă asupra întregii mărturii. 225-226. Idem.când pe ansamblul coincidenţei se constată existenţa unor contradicţii care poartă asupra unor împrejurări. Concluzia nu trebuie să determine raţionamentul că o eroare minimă. Astfel in cursul audierilor repetate sc poate observa o ducere a faptelor din I ». 260 Cp. Aceasta fiind consecinţa firească a rcascultării. V. care pot interveni ulterior primei depoziţii şi astfel contradicţiile pot lua naştere.prin adresarea unor întrebări care conţin cuvinte fectogene privitoare la faptă. specifice ascultării învinuitului sau inculpatului. Această intimă convingere. dacă se răsfrânge asupra unor părţi sau asupra depoziţiei în întregime. (primă contradicţie în depoziţia martorului va fi rezultatul imei emotivităţi sporite. pag. care reiese din repetarea audierii martorilor în faţa organului ciar la intervale dc timp. T. 227-22». deoarece el este conştient că orice neconcordanţă. în caza urmăririi penale. 4.7. cu o memorie de lungă durată. cadrul îi este familiar. consecinţele infracţiunii îşi au originea în identitatea proceselor psihice. înlăturarea sau reţinerea mărturiei din ansamblul probelor va depinde de caracterul. cât şi a doua. Tactica aplicată în aceste condiţii este luarea la anumite intervale dc timp a depoziţiilor aceloraşi martori pentru a se vedea în ce măsură fidelitatea este păstrată. anchetatorul poate folosi diverse procedee tactice. Ascultarea repetată poale fi cerută de necesitatea înlăturării unor contradicţii între ziţia făcută iniţial şi celelalte probe administrate ulterior în cauză. . Fie că există o concordanţa între depoziţiile simultane ale persoanelor care au perceput un anumit fapt. astfel că efortul său se va canaliza spre reamintirea şi reproducerea depoziţiei anterioare decât pc reproducerea faptelor percepute.4. Problema care apare în această situaţie vizează efectele erorii. cit. dar dacă totuşi există.uitare. orice contradicţie între două clemente probează falsitatea uneia dintre ele. sunt contrafăcute. având în vedre că o concordanţă perfectă dc percepere nu există. dar raportate la natura cauzei în care se depune mărturia. a depoziţiilor amânate sau repetate la un interval de timp. Consecinţele care rezultă sunt în funcţie de forma pe care o îmbracă . Astfel sunt întrebările de detaliu pentru a sc obţine amănunte referitoare la diferite împrejurări ale Tudorel Buloi loanaTeodora Butoi 138 Itlcm. corupere. contradictorialitatca conţinuturilor poate rezulta din rcascultarea lorilor. deci efectele sunt limitate. • Tactica complexului dc vinovăţie . atât a magislranilui. 157-158. învăţarea depoziţiei. care l-a călăuzit în aflarea adevănilui prin utilizarea jioacelor legale şi în stabilirea măsurilor legale consecutive. spre deosebire de cele de la martorul mincinos care îmbracă forma unei atitudini deliberate. 228-232. orice contrazicere între prima şi următoarea depoziţie poate trăda atitudinea sa de rea-credinţă142. Aceste cedec tactice pot fi utilizate deoarece martorului dc reacredinţă îi este specifică psihologia actorului. In situaţia depoziţiilor succesive. 142. Dacă ne aflăm în prima situaţie. ele se pot datora şi bunci-credinţe. cu o importanţă redusă. este rezultatul unei înţelegeri. trebuie să i se facă apel la conştiinţa sa. Butoi op. Discriminarea părţilor considerate veridice de cele considerate mincinoase. datorată asistării în acelaşi timp. dar şi de faptul că el este persoana care ajută sagistratul. Pot fi folosite mai ales în cazul depoziţiilor imullane pentru a se dovedi omisiunea unor fapte sau trecerea lor sub tăcere. 170. Pentru a-şi forma insă intima convingere anchetatorul/magistralul trebuie să cerceteze Dziţiile martorilor de eventuale contradicţii. Cauza erorii în această situaţie trebuie căutată în situaţiile fireşti . apelul la credinţa martonilui. Cea dc-a treia posibilitate . Atitudinea aceasta este mult mai evidentă la martonil de rea-credinţă. sancţionată dc art. Fără a da impresia că martonil va fi supus unui interogatoriu în stil inchizitorial. Ciopraga Evaluarea probei testimoniale. şi în [ia în care există motive care pun sub semnul îndoielii verdicitatca depoziţiei iniţiale. pentru :i se verifica informaţiile. ticluite'38. Din perspectiva logică. „a minciunii". inevitabil acele necontraziceri în cazul în care există motive să se creadă că pot apărea sau acele concordanţe care trebuie să subziste. a unei atitudini deliberate a martonilui. fie că nu doreşte să se mplicc înlr-un proces139. iar celui dc bună-credinţă prin atitudinea sa oscilantă sau prin depoziţia sa ce rindc adevărul alterat sau nu. este prevăzută ca infracţiune şi încercarea dc a dctcmiina mărturia mincinoasă prin constrângere.. stărilor dc fapt stabilite140. atunci când atât prima depoziţie. Dacă contradicţia dintre depoziţiile succesive sc datorează erorii în care s-a aliat martorul.

67

Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi
Tudorcl Butoi loanaTeodtira Butoi

Dar, dacă eroarea este grosieră, vizibilă, privind un elemente intrinsec - dc natură a modifica datele în care sc circumscrie cauza, aceasta se răsfrânge asupra întregii mărturii, fiind dc natură a o discredita. Pentru a fi in măsură să discrediteze întreaga mărturie, eroarea trebuie să poarte asupra unor împrejurări esenţiale, care datorită importanţei lor, trebuia să fi fost percepute şi păstrate in memoria martorului, în mod necesar144. La aprecierea mărturiilor succesive trebuie luate în calcul atât întinderea şi caracterul erorii, cât şi aspectul cantitativ, adică numărul lor. Existenţa unei singure erori parţiale, în general, nu este în măsură a se răsfrânge asupra întregii mărturii, existenţa unui număr mai marc dc contradicţii chiar având un efect limitat la anumite împrejurări, este în măsură să pună >ub semnul întrebării veridicitatea întregii mărturii145. Situaţia va deveni sensibil modificată când martorul revine, retractează una din depoziţiile sale contradictorii. în acest moment, reţinerea depoziţiei în întregime sau numai a acelor părţi asupra cărora nu există contradicţii, va depinde de încrederea pe care şi-o formează organul judiciar pe baza explicaţiei date dc martor cu privire la cauza contradicţiei, de măsura în care această explicaţie se armonizează cu celelalte probe. Situaţia va fi diferită în cazul în care în cursul aceleaşi faze, cu ocazia audierii repetate sau în cadrul fazelor procesuale diferite - faza dc urmărire penală şi faza judecăţii - martorul revine asupra depoziţiilor iniţiale. Ic retractează, lăcând noi depoziţii care le contrazic, le anulează pc cele dintâi144. Dc regulă, retractarea mărturiei iniţiale se produce în faza judecăţii - în momentul în care reşedinţele instanţei - drept consecinţă a principiilor nemijlocirii şi aflării adevărului -martorul este din nou ascultai în condiţiile publicităţii şi contradictorialităţii - îl va întreba cjcă-şi menţine declaraţiile date anterior, în faza dc urmărire penală. Acesta poate să şi le menţină, preşedintele îi va pune doar acele întrebări care le va considera necesare, pentru rlucidarea unor aspecte, iar în declaraţia de martor se va consemna menţinerea declaraţiilor nterioare. Sau martorul retractează declaraţiile date în faza de urmărire, invocând anumite otive, situaţie în care instanţa va proceda la luarea unor noi declaraţii, consemnându-sc ctarea celor dintâi. Situaţia tipică în cazul retractării priveşte retragerea mărturiei, din faza de urmărire rială, în cursul judecăţii. în această situaţie, martorul care a dat o anumită explicaţie şi interpretare faptelor şi nprejurărilor dc fapt la care a fost martor în faza de urmărire penală în faţa procurorului, în arsul judecăţii revine la o nouă explicaţie care o va anula pe cea dintâi. Mărturiile au ca scop atât descrierea pc bază de amănunt a faptelor şi împrejurărilor dc pt petrecute şi percepute, dar şi denunţarea făptuitorului prin descriere sau recunoaştere. Sumai că în momentul retractării depoziţiilor iniţiale se va produce fie disculparea acestuia, : inculparea. Dacă în prima depoziţie sinceră sau mincinoasă, martorul a dat explicaţii care 1 acuză pc învinuit sau inculpat drept autor al faptei, prin depoziţia dată în faza de judecată : dau explicaţii opuse, deci de natură a disculpa. Şi viceversa: dacă prima mărturie - sinceră mincinoasă, a fost favorabilă învinuitului/inculpatului, prin cea dc a doua depoziţie se etcază explicaţii care îl disculpau, dându-se noi explicaţii care îl inculpă. Vor apare două depoziţii succesive contrare ale aceluiaşi martor. în cazul unei contradicţii dintre astfel de 144. Ex.: Contradicţia poarta asupra unor împrejurări esenţiale atunci când. cu ocazia primei depoziţii, rul la o infracţiune dc vâtămarc corporala, declară că fapta a fost săvârşită în participaţic dc X. Y, Z. iar la i dc a doua depoziţie, fapta a fost săvârşită doar dc X. Idem, pag. 233. Idem, pag. 234.

145. 146.

declaraţii ce denotă falsitatea uneia, existenţa unor declaraţii total opuse, care nu sc pot concilia, deci două depoziţii contrare, demonstrează caracterul fals al uneia dintre ele, fără a ti exclusă posibilitatea falsităţii ambelor declaraţii. Explicaţiile care pot fi date în această situaţie - de revenire asupra depoziţiilor date în una din fazele procesuale sunt două şi privesc posibilităţile:

• •

de sinceritate - martor sincer, dc bună-credinţă; dc nesinceritate - martor mincinos, dc rea-credinţă.

Dacă există motive să se considere că în momentul retractării martorul a spus adevărul, rezultă că prima depoziţie este mincinoasă. Sau situaţia inversă, dar în acest caz organul judiciar trebuie să stabilească care mărturie este sinceră şi care este mincinoasă, care poate fi aşezată la baza convingerii sale şi care trebuie înlăturată. Contradictorialitatca este dictată dc interese. Astfel, învinuitul sau inculpatul care retractează mărturia depusă în faza dc urmărire penală - moment psihologic - nevoia de a se destăinui, stare de dcconccntrare - va avea un procent sporit dc sinceritate, fiind spontan, iar în faza de judecată va retracta pcntni a-şi diminua pedeapsa, fiind mult mai conştient asupra recunoaşterii sale. în cazul martorului care revine asupra primei depoziţii, consecinţele retractării -favorabile sau nefavorabile învinuitului sau inculpatului sau altor părţi - sc răsfrâng asupra altei persoane, încât vor lipsi şi acele fragile indicii de credibilitate a sincerităţii sau ncsincerităţii retractării. Aşadar, va fi dificil dc ştiut care depoziţie etc sinceră şi care mincinoasă147. în concluzie, să vedem motivele carc-1 determină pc martor să-şi schimbe declaraţiile. Va fi necesar să se cunoască dacă au avut loc influenţe asupra acestuia. Dc vreme cc martorul relatează liber faptele, inspirând încredere organului judiciar cu prilejul primei depoziţii, ulterior revine asupra declaraţiilor sale susţinând că ceea ce a declarat este fals, va însemna că retractarea a fost dictată de raţiuni serioase, iar în spatele unei asemenea atitudini există motive temeinice. Retractarea se poate produce spontan sau sub influenţa unor forţe lăuntrice, afective sau forţe străine, dar întotdeauna este rezultatul unor temeiuri serioase. Dovada acestei retractări este dată de faptul că cel care revine asupra primelor sale explicaţii este un martor de rea-credinţă - un martor mincinos. Un martor de bună-credinţă care retractează mărturia este conştient de riscul acestui fapt, aşadar motivele sale sunt temeinice'48. Organul judiciar aflat într-o asemenea situaţie va trebui să determine motivele retractării, dar şi poziţia pe care o ocupă martorul în raport cu părţile. Apariţia retractării va determina şi existenţa unei contradicţii între mărturiile succesive. Magistratul (procurorul), dar şi judecătorul aflat într-o asemenea situaţie, va putea stabili care mărturie este dc bună-credinţă şi care mincinoasă, coroborându-le şi cu celelalte probe din dosar, cu faptele petrecute şi în raport cu legăturile caic pot exista între martor şi părţi, martor şi învinuit' inculpat, de apariţia unor clemente de notorietate privitoare la învinuit/inculpat cc pot apărea. în urma identificării adevăratului motiv al retractării, a confruntării factorilor dc credibilitate şi de incredibilitac circumscrişi celor două declaraţii succesive contrarii, a confruntării lor cu ansamblul probelor administrate, organul judiciar reţine depoziţia considerată sinceră şi înlătură pc cea mincinoasă, indiferent în faţa cănii organ a fost dată14''.

147. pag. 233. 148. pag. 236. 149.

Idem, Idem,

Tudorel Buloi loanaTeodora Butoi

Idem, 4.4.8. Reguli şi procedee tactice aplicate in ascultarea martorilor. Strategii şi atitudini în identificarea şi contracararea martorului de rea-credinţă

Posibililalea ca cel din faţa la să-ţi spună adevărul, dar nu cel pc care îl consideră el, ci pc care l-a văzul cu ochii săi (cx propriis sensibus) este relalivă. Speranţa că martorul va declara liber ceea ce a văzul este prea departe, iar îndoiala şi practica dovedesc contrariul. în obţinerea mărturiei, anchetatorul va trebui să aibă cunoştinţe atât psihologice, cât şi criminalistice. în vederea ascultării martorului, anchetatorul trebuie să sc pregătească atât pc sine, cât şi mediul audierii. Pregătirea ascultării este necesară în faza dc urmărire penală care presupune, fără a intra in amănunte, următoarele etape:

1. studierea datelor existente la dosar; 2. stabilirea persoanelor care trebuie ascultate; 3. cunoaşterea personalităţii acestora, a relaţiilor cu părţile din proces; 4. pregătirea materialului care va fi folosit .
150

68

Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi

Din punct de vedere psihologic, anchetatorul va trebui să adopie o atitudine de calm, de evitare a unor reacţii care să trădeze o anumită gândire faţă de declaraţiile martorului. Calmul, seriozitatea, obiectivitatea, atitudinea plină de înţelegere, faţă de cei care datorită emotivităţii sporite, nivelul dc instruire redus sau faptul de a compărea pentru prima dată în faţa organului judiciar, întâmpină dificultăţi la expunerea faptelor, comit inexactităţi, reprezintă factori care asigură o atmosferă favorabilă unei comunicări directe de la om la om >i conving martorul de inutilitatea ascunderii adevărului. Anchetatorul va trebui să înregistreze toate schimbările psihofiziologice ale martonilui a întrebările puse pentru a lc corobora cu răspunsurile acestuia, dar fără a rezulta ostentaţia sau martorul să realizeze că csie supus unei inspecţii exterioare. Familiarizarea dintre martor şi anchetator se va face printr-un ton adecvat prin întrebări, discuţii exterioare obiectului cauzei. O atitudine pasivă, de dezinteres fastă dc martor, de depoziţia sa, de impresie că ceea cc relatează este cunoscut, necunoaşlerca materialului cauzei constituie indicii că organul nidiciar duce o muncă formală şi, deci, poate fi uşor indus în eroare. Consecinţa - efectul negativ rezultai cc sc va răsfrânge asupra plenitudinii şi fidelităţii Tiărturiei. Anchetatorul poale conduce şedinţa în direcţia dorită fără a lăsa să sc vadă acest lucru, deoarece în cazul în care martorul sesizează interesul anchetatorului, va ajusta şi adapta informaţiile deţinute la ceea ce anchetatorul vrea să ştie151. Audierea propriu-zisă a martorilor parcurge trei etape distincte pc parcursul cărora se vor cs idenţia regulile şi procedeele criminalistice. Aceste trei etape sunt:

1. identificarea martorilor; 2. relatarea liberă; 3. formularea dc întrebări şi răspunsurile date de martor.

în prima etapă - identificarea martorilor - sunt incluse: depunerea jurământului form art. 84 C.p.p., dale personale, relaţiile şi raporturile cu părţile din proces, eventuale be rezultate din săvârşirea infracţiunii. Conform art. 79 C.p.p., persoanele obligate a păstra secretul profesional nu pot compărea ca martori. Aceeaşi

150. E. Stancu Criminalistica, pag. 66-67. 151. Al. la rudele Tratat de taclica criminalistică, pag. 214interdicţie va funcţiona şi Ciopraga - apropiate învinuitului/inculpatului (art. 80 C.p.p.), de asemenea, nici persoana
vătămată dacă nu sc constituie ca parte civilă sau ca parte vătămată în proces (art. 83 C.p.p.). Primirea martorului se va face într-o manieră civilizată, realizându-sc un cadru dc ascultare sobru, caracterizat prin seriozitate, fără factori stresanţi, aşadar crearea unui clima! psihologic favorabil confesiunii. în cea de-a doua etapă - relatarea liberă - martorului i sc face cunoscut motivul chemării sale. obiectul cauzei, arătându-i-sc împrejurările pentru care a fost chemat să depună ca martor (art. 86 C.p.p.) 152. Este o etapă care prezintă mai multe avantaje decât interogatoriul, datorită spontaneităţii, faptele fiind prezentate aşa cum au fost percepute şi memorate dc martor. Se impune ascultarea cu calm, fără întreruperea martorului, chiar dacă relatează cu lux de amănunte, intrând în detalii nesemnificative. Totuşi, dacă acesta sc pierde în amănunte în mod deliberat, anchetatorul poate interveni cu suficientă fermitate, dar civilizat, pentru a reorienla relatarea spre obiectul mărturiei. Sc va evita orice gest, mimică, reacţie sau expresie ironică sau hilară, dc aprobare sau respingere a afirmaţiilor; se impune notarea unor aspecte semnificative, a unor neconcordanţe, neclarităţi, acestea fiind elucidate cu prilejul unei noi audieri. Ultima etapă - formularea de întrebări - deşi nu este obligatorie, este necesară, deoarece declaraţiile de martor pot cuprinde deseori denaturări fie de natură obiectivă, fie subiectivă153. întrebările folosite sunt cele amintile la reproducerea şi reactivarea informaţiilor percepute de martor. Reţinem aici necesitatea folosirii unui ton activat, intonaţia rostirii întrebărilor, pentru a nu determina o anumită cenzură a celui audiat. Procedeele tactice folosite diferă dc la cauză la cauză, în funcţie de natura acesteia, de caracterul şi cantitatea informaţiilor în posesia cărora sc găseşte organul judiciar, personalitatea şi poziţia pc care sc situează martorul. Martorul adoptă fie o poziţie de sinceritate, de bună-credinţă, manifestată în dorinţa de a face declaraţii sincere şi complete, fie o poziţie de rca-crcdinţă manifestată în tendinţa dc denaturare, dc contrafacere a faptelor. Dc regulă, atitudinea de rea-credinţă a martorului se dezvăluie într-un moment ulterior audierii, în urma confruntării declaraţiilor sale cu celelalte probe existente în cauză. Faţă dc această situaţie, organul judiciar va adopta o atitudine specifică, şi anume, cea folosită în anchetarea inculpatului, deoarece psihologia martorului mincinos este asemămătoarc cu cea a inculpatului. Motivele care pot duce la mărturie mincinoasă sunt diferite şi în funcţie dc acestea, anchetatorul va trebui să adopte o anumilă poziţie pentru a preveni sau determina martorul să renunţe la atitudinea de rea-credinţă154. Martorul va trece anumite împrejurări esenţiale sub tăcere pentru a convinge anchetatorul dc inutilitatea chemării sale. Obligaţia de a depune mărturie implică datoria de a sc prezenta în faţa organului judiciar atunci când este chemat, din această cauză dorind să se elibereze de aceasta. In această categorie intră martorii în a căror conştiinţă se reflectă negativ anumite aspecte legate de activitatea organului judiciar. Regula aplicată e convingerea martorului dc importanţa declaraţiilor sale. Martorul trece sub tăcere împrejurări esenţiale sau denaturează împrejurări în defavoarea învinuitului/inculpatului, datorită resentimentului faţă de acesta, sentimentele dc ură, invidie

152. 153. 154. 225.

E. Stancu. op. cit., pag. 72-74. Idem, pag. 72-74. Al. Ciopraga Tratat de tactică criminalistică, pag.

cc apar sub forma răzbunării. Atitudinea negativă sc va reflecta în depoziţia sa prin aprecierile pc care le va face la adresa părţilor, îngroşarca şi exagerarea voită a împrejurărilor care vin in defavoarea inculpatului155. Anchetatorul, observând acest lucru, va trebui să-1 determine pe martor să renunţe la această atitudine. Procedeul tactic folosit: repetarea, pe un ton ferm, înainte dc a adresa întrebări vizând împrejurări esenţiale, a obligaţiei dc a spune adevărul şi gravele consecinţe care rezultă din ascunderea acestuia. Martorul nu declară tot cc ştie sau prezintă faptele denaturat pentru că dacă ar face depoziţii sincere, ar putea fi implicat ca învinuit sau inculpat în cauză sau din teama de a nu fi tras la răspundere penală pentru o faptă săvârşită anterior. Anchetatorul, presupunând că acestea sunt motivele atitudinii de rea-credinţă, îl va convinge pc martor că, mai devreme sau mai târziu, faptele vor fi dovedite, iar declaraţiile sale sincere, ajutorul acordat îi vor uşura situaţia. Nu i sc va promite că nu va fi tras la răspundere penală dacă va coopera. Tendinţa dc mărturie mincinoasă mai poate fi cauzată şi dc resentimente, de antipatie faţă de organul judiciar, datorită unor raporturi avute anterior. în această situaţie se va adopta o atitudine dc calm. plină dc respect, dc consideraţie. împrejurările anterioare care au dus la deteriorarea raporturilor nu trebuie reiterate, dacă este necesar, i se poate explica că neînţelegerile din trecut au avut un caracter privat, că în prezent acestea nu se pot repercuta asupra noilor raporturi. Sentimentele dc frică, teamă, inspirate martorului dc presiuni, ameninţări exercitate împotriva sa sau a familiei sale, nefiind convins că organul judiciar îl poate proteja, pol determina adoptarea unei astfel de atitudini. Martorul va fi convins dc protecţia organelor abilitate, că se vor lua măsurile necesare. Martorul poate fi interesat material sau moral de rezultatul cauzei datorită raporturilor apropiate în care se afla învinuitul/inculpatul sau cu una din părţi. Anchetatorul trebuie să cunoască aceste relaţii pentru a putea atrage atenţia martorului asupra consecinţelor negative ec pot apărea în situaţia în care va depune mărturie mincinoasă156. Motivele care pot duce la adoptarea unei atitudini dc rea-credinţă, aşadar o mărturie mincinoasă, sunt diferite, putând fi cunoscute o parte dintre ele într-un moment anterior efectuării ascultării, chiar dacă această atitudine dc reacredinţă se dezvăluie într-un moment ulterior ascultării. Dacă toate aceste procedee tactice nu au dat rezultatele scontate şi există temei a considera de rea-credinţă declaraţia martorului, când acestea sunt contrazise de probele existente în cauză, din punct dc vedere tactic, nu sc recomandă dezvăluirea contradicţiilor, a ■exactităţilor, ci trebuie consemnate exact şi păstrate în regulă pentru găsirea momentului psihologic dc demascare a poziţiei de nesinecritate. Probele menite a dovedi neadevărul celor afirmate trebuie să convingă martorul dc inutilitatea perseverării în minciună, să-1 determine să abandoneze poziţia de rea-credinţă. Procedeul tactic în vederea demascării caracterului mincinos al depoziţiei, îl constituie i-Jrcsarea unor abile întrebări cu privire la împrejurări dc detaliu, accesorii referitoare la fapic. acţiuni, persoane care sc află într-un anumit raport cu infracţiunea săvârşită sau cu făptuitorul teia157.

69

Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi
Se aprofundează la seminarii problematica corespunzătoare unor speţe reale - vezi T. Butoi Idem. pag. 227-228. Idem. pag. 230.

155. arhiv. pers. 156. 157.

Sc poate ivi şi situaţia ce are în vedere participarea mai multor persoane în calitate de ori la săvârşirea unei infracţiuni. Ascultarea acestora evidenţiază o punere de acord, o reproducere a împrejurărilor în care s-a produs fapla. Poate fi vorba de un rezultat fraudulos, să fi Cost prezenţi la săvârşirea infracţiunii, să fi perceput

nemijlocit împrejurările în care faptele au fost comise. In această situaţie, prezenţa lor la proces este consecinţa manoperelor exercitate de cei care i-au propus în această calitate. Versiunea pregătită relevă împrejurările esenţiale în care s-a săvârşit infracţiunea şi va fi însuşită în această formă, urmând a fi reprodusă în faţa organelor judiciare. însă organul judiciar va putea depista o versiunea elaborată şi redată în aceeaşi formă, în primul rând prin utilizarea de către subiecţi a unor cuvinte care sc pot regăsi în toate mărturiile, dar şi datorită faptului că unii martori ar fi putut înregistra unele împrejurări secundare care nu au fost avute în vedere la elaborarea versiunii. Relevarea nepotrivirilor, a evidenţierii acelor elemente secundare care sc ivesc, sc va face prin abile întrebări, referitoare la aspecte dc detaliu, imprevizibile, tocmai pentru a pune martorul în situaţia de a răspunde spontan şi nepregătit. în cazul în care organul judiciar are temeiuri să creadă că există o punere de acord, atunci sc impune alcătuirea judicioasă a unei liste de întrebări privitoare la detaliu, la demascarea acestora, fără a sc da posibilitatea unei puneri de acord între cei ascultaţi şi cei care urmează a fi ascultaţi. Premisa pc care sc merge este uimătoaiea: înue două infracţiuni pot exista multe similitudini, dar niciodată identitate, o suprapunere totală, chiar şi în cazul infracţiunilor de acelaşi fel158. La toate acestea se va adăuga procedeul de ascultare repetată a martorilor la intervale diferite dc timp prin care sc urmăreşte completarea şi precizarea depoziţiilor iniţiale, deci obţinerea de noi informaţii, constanta menţinere a declaraţiilor cu factori perturbatori. Acest procedeu este utilizat deoarece prezintă posibilitatea obţinerii unor depoziţii ample, mai fidele datorită alimentării acelei stări de tulburare, dar şi în cazul existenţei temeinice că prima depoziţie este de rea-credinţă159. Ca urmare a repetării declaraţiilor, faptele se ordonează în memoria martorului astfel încât din prima depoziţie ajunge să sc substituie amintirii a ceea ce martorul a perceput în mod real, Tendinţa martorului de a-şi confirma depoziţiile ulterioare celei iniţiale este explicabilă şi de factorul psihologic - temerea dc a fi considerat de rea-credinţă în cazul în care depoziţia ulterioară ar cuprinde elemente noi, necomunicate cu prilejul primei audieri sau clemente care nu sc concretizează cu cele deja relatate. Acest fenomen poartă denumirea dc .persistenţă în eroare", conform căruia martorul aflat în stare de incertitudine cu privire la existenţa sau inexistenţa unui anumit fapt optează cu ocazia ascultării sale iniţiale pentru una din alternativele posibile, poziţie pe care se va menţine şi atunci când va fi ascultat din nou. Această atitudine este regăsită la martorul de rea-credinţă, la care prima depoziţie, îndelung preparată, este însoţită de un lung efort dc memorare, de însuşire „pe dinafară" a declaraţiei. Procedeele tactice diferă în funcţie de personalitatea martorului, a anchetatorului. Ele vor fi adoptate în funcţie de aceste criterii, de natura cauzei, iar coroborate cu celelalte probe ale cazului, pot contribui la obţinerea unui rezultat conform cu adevărul160. 4.4.9. Raţionamente (deducţii / inducţii). Analogii. Interpretări asupra conţinutului mărturiei în momentul în care s-a obţinut dc la martor o depoziţie, operaţia nu va fi oprită aici. Depoziţia va fi analizată în ansamblul celorlalte probe, dacă sc coroborează sau nu, dacă este relevantă, dar individual, va fi analizată sub trei aspecte:

158. 230-231. 159. 233-234. 160. 1. 2. 3.
Primul aspect -

Idem, Idem, Idem,

pag. pag. pag. extinderea mărturiei;
fidelitatea; gradul de certitudine subiectivă

extinderea mărturiei

- vizând clementele componente ale depoziţiei, dacă acoperă total sau

parţial toate elementele evenimentului la care mărturia se referă. Elementele componente ale depoziţiei cuprind atât condiţiile obiective în care martorul incriminat, adică locul dc unde a privit, auzit, apoi capacitatea momentul percepţiei. Din punct de vedere psihologic, capacitatea dc reţinere este în tîincţic dc capacitatea dc informaţii (input) care iau parvenit concomitent sau succesiv în legătură cu actul incriminat. Aceste informaţii ar fi putut fi receptate în mod eronat datorită stării afective, gradului de oboseală, bruiajelor posibile sau o stare deosebită, produse de o intoxicaţie alcoolică sau dc stupefiante. în această etapă intervin atât legile proceselor memoriale, dar şi memoriale privind verigile necscnţiale distrageri de atenţie - bruiaje. De cc este importantă această memorare? Nu atât la reţinerea clementelor unui eveniment şi la posibilităţile activării acestora, ci mai ales la stocarea informaţiilor 162. Al doilea aspect -

a asistat la evenimentul

de a

reţine în funcţie de timp, de starea afectivă din

cele

ale memoriei nvoluntare, cunoscute în

psihologie sub denumirea dc „memorie dc scurtă durată" (short-emi memory), termen care se referă la conţinuturile

ile unei activităţi complexe

161

.

Short-term memory este în funcţie şi de capacitatea intelectuală a subiectului,

dar c

foarte vulnerabilă la

fidelitatea

- este condiţionată dc o recepţie optimă şi dc capacitatea fc verbalizare a

martorului. Transpunerea verbală fidelă a faptelor memorate implică cultură, care posedă un debit verbal corespunzător Al treilea aspect -

procese psihologice. Persoanele cu o anumită Dentru exprimarea exactă a celor văzute sau poate puţine. sc .-.şire dc-a lungul unui drum fără capăt, pentru moment care „nu ştiu". Un subiect sc găseşte

gradul de credibilitate subiectivă - joacă un rol important în Bârturie. în momentul înşiruirii la

interogatoriu, faptele urmărite de anchetator încep să în

merge de la o totală certitudine subiectivă) până la o totală incertitudine exprimată în

stare

ie incertitudine atunci când este confruntat cu alternative dintre care nici una nu este bminantă, gradul de

incertitudine se află

în raport atât cu numărul de soluţii cât şi cu forţa ■siativă a reacţiilor faţă de alternative. se pun întrebări care vor r. ;de_nţia posibilitatea unor alternative plauzibile,

Din practica interogatoriilor se cunoaşte că martorul, în relatarea spontană, afirmă cu xrtiludinc fapte sau caracteristici ale învinuitului, dar, dacă i

va pierde certitudinea iniţială
simultane.

163

.

în ansamblul mărturiei pot apare contradicţii determinate atât de existenţa declaraţiilor succesive, dar şi dc cele Analiza acestor depoziţii va fi privită în următoarele situaţii, şi anume:

• •
buna-credinţă

când apare dc aceeaşi parte;

când apare în partea opusă.

S-a putut constata că se pol ivi şi contradicţii înlre depoziţiile martorilor aflaţi de aceeaşi ■ine - apărare-acuzarc. Martorul a dobândit această calitate la propunerea părţilor. Existenţa contradicţiei poate indica faptul că eroarea sau

sc află de partea pentru care ■onorii au depus mărturii contradictorii.

Raţionamentul folosit: contradicţia poartă asupra faptului principal: in urma verificării aceasta va rămâne

162. 163.

I li I. T. Bogdan - Probleme dc psihologie judiciara, pag. 173-174. Idem, pag. 175. Idem, pag 175. ireductibilă, deoarece nu se poate şti care din depoziţii este veridică şi care falsă, aceasta din urmă nefiind reţinută de organul judiciar. Dacă se identifică care este dc bună-credinţă şi care este dc rea-credinţă, urmează a se reţine cea pc care organul judiciar o consideră exactă şi sinceră. Atunci când poartă asupra unor circumstanţe secundare - consecinţă a unei cauze voluntare sau involuntare (eroare), se va aprecia in context dacă eroarea arc sau nu consecinţe asupra faptului principal. Dacă este o cauză voluntară (rea-credinţă) care este dc natură a discredita întreaga mărturie, dar şi mărturiile cu care sc armonizează în privinţa faptului principal, trebuie să se aibă in vedere că sub aparenţa concordanţei sc poate ascunde punerea dc acord a martorilor.

70

Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi

Cel de-al doilea aspect - contradicţii între mărturiile martorilor aflaţi de părţi opuse - se va deduce că una din mărturii, este falsă sau eronată, dar nu sc va şti de care parte se află eroarea sau minciuna"'4. Mărturia impune deci, o tehnică dc verificare aparte, particulară, impusă în primul rând dc caracterul probelor orale. Analiza ci, interpretarea conţinuturilor mărturiei sunt în strânsă legătură cu numărul dc persoane ce se pot ivi ca martori - regula care primează aici este calitatea şi nu cantitatea. Calitatea - conformitatea mărturiei cu realitatea - conferă valoare mărturiei. Valoarea acesteia nu se află într-un raport direct proporţional cu numărul martorilor. Mărturia - declaraţia scrisă a persoanei cc a participat accidental sau voluntar la săvârşirea unei fapte penale, dată în faţa organului judiciar sau a magistratului - pentru a putea fi aşezată la baza convingerii organelor judiciare trebuie să satisfacă două cerinţe imperative:

• •

sinceritatea - să emane de la un martor de bună-credinţă; fidelitatea - să constituie o exactă reflectare a realităţii faptului perceput.

Analizată din aceste două perspective, coroborată cu celelalte probe din dosar pe baza cărora organul judiciar îşi va da scama de bună-credinţă a martorului şi dacă mărturia sa constituie sau nu o reflectare exactă a realităţii faptelor percepute, mărturia reclamă o tehnică particulară dc verificare impusă de împrejurarea că izvorul informaţional este reprezentat de cel care aduce la cunoştinţa organului judiciar faptele petrecute - OMUL. In verificarea şi interpretarea mărturiei sc va pomi de la analiza celor două imperative: Sinceritatea - însuşirea mărturiei, materializată în dorinţa martonilui dc a exprima tot ceea ce îi este cunoscut în legătură cu faptul dedus în faţa organului judiciar. însuşire însoţită de o manifestare spontană - francheţe - cc conferă martonilui dc bună-credinţă note fizionomice particulare. Fidelitatea - însuşire subiectivă ce constă în capacitatea martorului de a-şi aminti $i reproduce exact faptele percepute. în cuprinsul depoziţiei sc traduce printr-o exactă corespondenţă între faptele comunicate şi modul în care acestea s-au petrecut în realitate. Sc utilizează, cu precădere în literatura de specialitate, termenul de veridicitate, deoarece acesta are o arie mult mai largă şi cuprinde atât sinceritatea cât şi fidelitatea165. Sunt două însuşiri diferite care nu sc suprapun şi nu se identifică. Acest lucru se poate observa din atenta analiză a depoziţiilor. Ca o concluzie: „Veridicitatea mărturiei este, în mod logic, corolarul atitudinii de sinceritate, dar nu întotdeauna în depoziţiile martorilor se poate constata această simetrie166. Sinceritatea nu înseamnă întotdeauna veridicitate. „A fi sincer nu înseamnă a fi veridic" înţelegând prin această maximă că martorul dc bună-credinţă, sincer convins că spune adevărul, că face o depoziţie veridică, poate afirma neadevăruri, deci poate face o dcpozi|ie inexactă, ncveridică. Această depozi|ie în cazul martorului dc bună-credin|ă se Al. Ciopraga „Evaluarea probei testimoniale în procesul penal". Ed. Junimea, laşi, 1979, pag. 242-244 Idem, pag. 249. Idem, pag. 250.

164. 165. 166.

poate datora atât erorii, a zelului exagerat de a ajuta, însă nu modifică esenţa lucrurilor, pentru că, indiferent dc motivul, care a determinat o asemenea atitudine, astfel de depoziţii nu pot sta la baza convingerii organelor judiciare167. în cele mai multe cazuri sinceritatea martorului îşi găseşte corespondent în veridicitatea depoziţiei, făcând anevoioasă aprecierea fidelităţii care aparent este confundată cu sinceritatea. în aceste cazuri, veridicitatea mărturiei nu rezultă ca o consecinţă firească a analizei celor două direcţii, din constatarea corespondenţei faptelor reproduse cu realitatea, ci din atitudinea dc sinceritate a martorului. Aprecierea mărturiei sub aceste două aspecte este condiţionată de rezultam! la care se ajunge în urma verificării primei însuşiri - sinceritatea. Verificarea acestei însuşiri va avea la bază acele tehnici psihologice dc „filare" a persoanei - martorul - descrie în capitolele precedente. Martorul este sincer, este firesc să se verifice dacă buna-credinţă a acestuia îşi găseşte reflectarea în veridicitatea depoziţiei. Martorul este nesincer, reaua sa credinţă (rezultatul diferitelor motive deja expuse) se va materializa într-o depoziţie nesinecră, inexactă, mergând până la mărturie mincinoasă, deci nu va putea forma convingerea organului judiciar168. Primul element al verificării mărturiei - sinceritatea - este unul subiectiv, deci semnele întrebării vor exista, deoarece va trebui să se aducă în centrul cercetării sursa din care provin faptele. Sinceritatea, în legislaţia română, este prezumată până la proba contrarie, neputând fi desprinsă în mod unilateral dintr-o unică manifestare, ci va fi necesar să se aibe în vedere un complex de factori care să delimiteze parametrii în care se circumscrie personalitatea celui analizat. Se va verifica credibilitatea martorului sub raportul condiţiei sale morale şi temperamentale, necesară în furnizarea unor clemente de cunoaştere a personalităţii acestuia, independent dc raporturile existente cu pricina (moralitatea, reputaţia sa, mediul, tipul psihologic căruia a parţine etc), dar şi sub raportul cu pricina (interes material, moral), cu ceilalţi participanţi la procesul penal (inculpat, victimă, poziţia subiectivă a martorului faţă de părţi - raport dc rudenie, sentimente de ură, invidie etc). în această primă etapă, dacă există motive suficient dc temeinice care pun sub semnul îndoielii credibilitatea martorului, operaţia dc apreciere va trebui să înceteze, iar mărturia respectivă înlăturată în totalitate sau parţial. în cazul în care nu există îndoieli asupra sincerităţii martorului se va proceda la verificarea veridicităţii mărturiei, etapă mult mai complexă datorită existenţei în mare număr a cauzelor dc eroare:

• •

sursele minciunii sc raportează toate la voinţa de a înşela, dc a induce în eroare; sursele erorilor sunt diverse, provenind din natura faptului, mentalitatea martorului sau de condiţiile mărturiei169.

Veridicitatea mărturiei reclamă constatarea unei depline concordanţe între depoziţie şi realitatea faptului produs, presupunând atât cunoaşterea sub raportul însuşirilor subiective dc percepţie, memorare şi reproducere, dar şi cunoaşterea modului în care s-a format întregul proces psihologic al mărturiei, succesiunea momentelor care îl alcătuiesc, precum şi complexul de factori subiectivi şi obiectivi în care s-au petrecut cele trei momente ale mărturiei170.

167. Idem, pag. 250-251. 168.Idem, pag. 252. 170. Idem, pag. 251. K.').
Idem, pag. 253.

Sinceritatea celui analizat se poate desprinde din modelul de a se comporta, din manifestarea martorului, deci din

felul în care face depozita, împrejurare facilitată de contactul direct dintre martor şi organul judiciar, din cunoaşterea, datorită informaţiilor culese, a personalităţii martorului, a raporturilor/sale cu pricina, cu părţile, verificarea sincerităţii, a veridicităţii mărturiei sc poate face prin desfăşurarea unei activităţi dc probaţiunc adiacentă celei efectuate în vederea probării fondului cauzei. Acest control declanşează o activitate proprie de probaţiuni ce poate fi efectuată prin intermediul tuturor mijloacelor de probă prevăzute de lege1'1. Procedeele de ascultare, de verificare a mărturiilor, de înlăturare a unor contradicţii existente în declaraţiile martorilor, între acestea şi cele ale învinuitului/inculpatului, ale celorlalte părţi sunt cuprinse dc diverşi autori de specialitate în tratate dc tactică criminalistică. Astfel dc procedee le vom găsi analizate în lucrarea profesorului Aurel Ciopraga -„Tratat dc tactică criminalistică", unde aminteşte printre altele:

• • • •

ascultarea concomitentă; confruntarea părţilor; noi ascultări; interogatorii.

în cazul unei mărturii discutabile, dar care arc o importanţă decisivă pentru soluţionarea pricinii (proba exclusivă în cauză, dar şi în alte împrejurări), controlul aptitudinilor dc percepţie, memorare şi reproducere a martorului se poate realiza pc calea dispunerii unei expertize psihologice sau prin participarea expertului psiholog la efectuarea unor experimente sau activităţi de urmărire sau judecată172. Activitatea de probaţiunc impusă de necesitatea verificării mărturiei nu poate fi desprinsă de obiectul probaţiunii faptului principal, cel în legătură cu care se desfăşoară procesul penal, pentru că nu sc urmăreşte decât stabilirea faptului, dacă mărturia poate să fie sau nu reţinută şi integrată în ansamblul probelor173. Mărturia, declaraţiile dc martor reprezintă un mijloc dc probă care vine să soluţioneze procesul penal prin coroborarea cu celelalte probe - acte, interogatorii. Aşadar este necesară analiza şi sinteza probelor. în procesul de analiză funcţionează principiul conform căruia „probele nu au valoare prestabilită", deci fiecare probă va fi apreciată potrivit intimei convingeri a organului judiciar. Aprecierea probelor trebuie adaptată conţinutului şi particularităţilor pc care lc comportă fiecare mijloc de probă pentru ca în final să sc ajungă la reunirea şi aprecierea în ansamblu a probelor.

............... pag....pen......................... 5...... CAP......... Idem.. alijel............ 199 5. 192 5 10................ la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să sc dispună trimiterea în judecată".... Ed........ Mitrofan...... B........... V... cât şi examinarea şi evaluarea lor pentru a sc constata dacă suni suficiente..........3............................................ 5................... 184 5 9.........................experţii psihologi trebuie să -1 respecte pe adversar..............................ancheta (personalitatea umană în raporturi de opozabilitate şi confruntare)1...............prin excelenţă ancheta judiciară şi cercetarea judecătorească este o sumă dc relaţii interpersonalc ale unui subiect constant.......... V . să nu fie contrazise dc fiecare probă în parte şi implicit de probele constituite în ansamblu175.............. raportul dc constatare tehnico-ştiinţifică....... Prin stabilirea răspunderii făptuitorului sc înţelege că probele adunate în cursul urmăririi penale trebuie să contribuie nu numai la lămurirea aspectelor privind fapta penală.......... ci ele trebuie să elucideze şi aspectele legate dc vinovăţia făptuitorului.. 255. acestea fac dovada faptului dedus în faţa organului judiciar......................................... 155 5.... Prin identificarea făptuitorilor legiuitorul a vrut să precizeze că în cadrul urmăriri: penale.................................. 5.. Etapele ascultării învinuitului sau inculpatului.. raportul de expertiză...... de asemenea se înscrie şi identificarea victimei infracţiunii.............................4....... Mărturiile. în concluzie........3...1 Calităţile psiho-intelcctuale şi moral-afcctive ale anchetatorului..........5............................. reprezentantul organului dc urmărire penală şi ceilalţi participanţi..........8........1..... Butoi ......... 5........ dacă probele se armonizează............................ 183 Coordonatele psihologice ale recunoaşterii comiterii faptei.....pr.. Etape şi strategii de interogare a învinuitului sau inculpatului......Problema tica psihologică a relaţiei anchetator ...........3.. 254............. Conform art........... T...............3.......... .. Intima convingere ...................... datorită raporturilor de dependenţă mutuală a probelor ce se constituie în sistem.... 191 5..... deşi acest lucru nu este prevăzut espres în art. ele trebuie să se arrhonizczc nu numai cu ele însele................... 179 Elemente explicative privind procesele psihologice post-infracţionale .................... (autori.............. ............ definiţia interogatoriului... care arată câ organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluţionări a acesteia.... constituie o protecţie nu numai asupra lui..................... lăsăndu-i nealterată capacitatea de ripostă cognitiv-aj'eclivă şi volitivă..... în obiectul urmăririi penale...... Idem. în ceea ce priveşte înscrisurile....... Din punct de vedere tehnico-tactic strângerea probelor necesare reprezintă atâ: operaţia dc adunare a probelor. Din perspectivă psihologică...... 5. umană în raporturi de opozabilitate şi confruntare) Noţi 148 uni introductive ... 1992.Psihologia judiciara............ în vederea luării hotărârii privind trimiterea sau netrimiterca cauzei în judecată....1.distincţii şi conotaţii asupra interogatoriului judiciar din perspectiva adunării dovezilor (urmărirea penală în perspectivă psihologică) A..... 200 din C..... Inves tigarea personalităţii din unghiul observaţiei comportamentului expresiv ....... părţi sau subiecţi ai procesului Densitatea relaţiilor interpersonalc ale anchetatorului care rămâne acelaşi în timp ce partenerii săi se schimbă...... probele adunate trebuie să ajute la depistarea celor care au săvârşit fapta penală I.............71 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi Probele orale reclamă o tehnică proprie de evaluare ... 5.... 162 163 166 168 169 169 171 Sondarea sentimentului de vinovăţie..................... dacă acesta poate să fie sau să nu fie subiect al răspunderii penale2...1.....Psihologia interogatoriului judiciar ....... reclamă în raport cu mărturia.....................reguli tactice specifice raporturilor intcrpersonale de opozabilitate şi confruntare................ 5........................ pag.. 5........ o tehnică de apreciere proprie174..........distincţii şi conotaţii asupra interogatoriului judiciar din perspectiva adunării dovezilor (urmărirea penală din perspectiva psihologică) .... Ne pronunţăm holărăt împotriva tuturor tehnicilor de manipulare taU coerciţie...........7................... Dc la refuzul recunoaşterii la mărturisire ................ 5......4...... trebuie să se armonizeze cu restul probelor....4........................................Ancheta (personalitatea Idem................. 200................... căci a mau învinuitul cu mijloace exclusiv psihologice indiferent de gradul lui de dezumanizare..................................2.. Aspecte psihologice privind calităţile personale ale anchetatorului.......... cât şi aflarea datelor dc identitate ale celui care a săvârşit fapta penală........ caracteristicile interogatoriului..... 173................................ selectiv din opera colectivă cap.. înţelegând prin aceasta atât stabilirea faptului că urmarea socialmente periculoasă sc datorează unei activităţi umane...anchetat....... Noţiuni introductive ............... V ... Bucureşti.............. planurile situaţionalc........ Contracararea atitudinilor dc rezistenţă la interogatoriu.................. " .. 181 Element e de psihologic a infractorului din perspectiva tipologiilor umane.................. Modele de conduită şi tipuri de anchetatori .............6.......... dreptul de a se apăra inteligent sau viclean........... în cazul mărturiilor.. 5.....9.... iar din perspectivă psihologică constatarea obligatorie a modalităţii mentale care trebuie să-1 caracterizeze pc anchetatorul autentic.................................. în ajutorul acestei afirmaţii vine art.................................................prelucrări personale............. Capitolul V Psihologia interogatoriului judiciar .............2 Strategii dc interogare a învinuitului sau inculpatului (bănuitului)................ 5. scurte extrase......1 Contactul interpersonal în biroul dc anchetă judiciară. inclusiv de a-şi nega fapta sau retracta mărturisirile .......... dacă se exclude orice altă explicaţie posibilă. dar trebuie să fie concordate în ansamblul probelor... 198 5 11....... indică dc la bun început caracterul complex al activităţilor de anchetă.............. instigatori...... Şansa............ pag........... riscă să se dezumanizeze şi el in încercarea de a sc purta cu interogatul pe măsura faptelor sale....................... urmărirea penală ......... complici).. Afe opunem ferm utilizării in interogatorii a hipnozei sau utilizării nurcotuializei care induce artificial o stare de scădere a vigilentei ................... Această activitate este necesară pentru rezolvarea laturii penale şi laturii civile a cauzei penale..... 172. Reguli tactice specifice raporturilor imerpersonale de opozabilitate şi confruntare..2........." 5........................ C....................................................................................... 255.................demersul psihanalitic şi psihologic rămâne prin excelenţă terenul pe care sunt respectate in totalitate drepturile şi libertăţile persoanei interogate. Vezi opera comuna: N....... declaraţiile învinuitului........ ci şi asupra anchetatorului care......3........................ 202....... ... 171... Comunicarea non-vcrbală . „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor.......declaraţiile părţilor............................ ca probe ale procesului penal când nu constituie probe exclusive în pricină.............. Zdrcnghca..................

pag. 5. O astfel dc definiţie porneşte prin urmare nu numai dc la o problematică dificilă.ancheta. termenul dc anchetă. contradictoriu. Reproducerea orală este principala modalitate de obţinere a informaţiilor de la persoanalc care apar în procesul penal în diferite calităţi. Bucureşti. în accepţiunile acestora. contactul dintre purtătonil informaţiei şt organul judiciar. 1994. interogatoriu întrebărilor adresate de organul ascultate în cu privire faptele formează obiectivul procesului şi a răspunsurilor date dc acesta". pe care îl poartă reprezentantul organului de stat eu persoana bănuită în scopul culegerii de date şi informaţii despre o faptă infracţională în vederea prelucrării şi lămuririi împrejurărilor în care s-a comis fapta.) Având în vedere că marca majoritate a infracţiunilor se săvârşeşte sub semnul clandestinităţii. 7. pag. Conform „Dicţionaruluijudiciar persoanelor care sunttermenul de procesul penal desemneazăIu„totalitate:) limbii român moderne". Pe lângă toate acestea organele judiciare pot lua măsuri de constrângere cu caracter personal sau real (cele cu caracter personal fiind obligatorii în cazul în care legea prevede acest luciu) şi măsuri de ocrotire în caz de reţinere sau de arestare preventivă. Alături de termenul dc ascultare sc utilizează şi termenul dc audiere. 3. 1 şi art. . 1994/2000. Ed. opozabilitatea intereselor. a identifica făptuitorii şi în funcţie de adevăr a stabili răspunderile" 7. conotaţiile ambilor termeni. 2. în sprijinul acestei afinităţii vine C. Una din modalităţile de abordare a persoanei dc-a lungul procesului penal este ubitabil ascultarea: „desfăşurarea procesului penal. ca aulor.pcn. cât şi opiniile unor specialişti consacraţi: ascultarea persoanelor constituie rezultatul aplicării procedeului mixt de audiere. stresul şi riscul. Tensiunea anchetei judiciare este esenţială pentru a găsi soluţia dreaptă. comunicarea. 36. alin. consumate sau rămase în stare de tentativă. 2. ni sc parc impropriu. în aceste accepţiuni nu se identifică cu noţiunea de ascultare care presupunea atât relatarea liberă a faptelor de către cel ascultat. 71. interogatoriul. termenul de interogatoriu este impropriu folosit şi îi este redus sensul. a) strângerea probelor (dovezilor) care constă atât în operaţia de adunare a lor.pcn. deoarece trimite către domeniile sociologici pe de o parte. Pro. inclusiv sensul profesional. B. Accsl lucra presupune. A. Bucureşti Gamma. ea fiind comparabilă cu tensiunea psihologică specifică unei partide de şah. în practica judiciară. instigatori. c) identificarea făptuitorilor şi a poziţiei acestora faţă dc infracţiune (autori. Aceste transformări care iau forma impresiilor în plan psihic. Ed. . iar pe dc alta infractorul viclean şi speculativ. iar atunci când această activitate îl arc în vedere pc învinuit sau inculpat este denumită interogatoriu. cărora autoritatea publică trebuie să li se adecveze pentru a-şi îndeplini obiectivele: a) ascultarea. "bligaloriu. Purtătoral informaţiei cel care a perceput împrejurări legate de faptă. tensiunea comportamentului expresiv. Ed. art. descoperirea şi administrarea probelor presupune o muncă de înaltă calificare şi măiestrie profesională adaptată la „particularităţile fiecămi caz în parte"3. acesta tangentă ■ealizându-se prin chemarea în faţa organelor judiciare a celor care cunosc împrejurări legate ic infracţiune pentru ascultarea lor. nici dimensinca reală a responsabilităţii sale sociale. martorii. fără a mai vorbi de consacrata anchetă judiciară. lăpmitor) se află între organul judiciar şi sursa ■formaţiei. în literatura dc specialitate. celelalte părţi. Această reproducere orală întrun proces judiciar poate să apară sub două forme: • • relatarea liberă (nedirijată) a faptelor percepute. reprezentând schimbările petrecute în plan psihic. martori. cil. adică transpunerea în imagini verbale a expresiilor păstrate în memorie" 4.existenta sau inexistenta stării dc culpabilitate a făptuitorilor. Practica judiciară a impus evidenţierea câtorva caracteristici distincte proprii interogatoriului judiciar: Teodora Buloi I udulTI Buloi loana- ce 1. Definiţia interogatoriului (Comentarii şi distincţii de natură psiholgică vis-â-vis de termenii: ascultare. complice. Butoi Tudorcl . Facultatea dc Drept „Spiru Harer. Neaga Ion . tul. intimitatea. aria sa de activitate. în „zig-zag". 4. audiere. 5 Idem-op. alin. 3. prin art. TratatAclami. dar şi de la o diversitate dc aspecte. 1995. . ne apropiem cel mai mult de realitatea pc care urmărirea penală o reclamă. răspunsurile la întrebările adresate de organul judiciar . deşi părerile continuă să fie împărţite opiniem pentru termenul de interogatoriu 6 şi respectiv interogarea judecătorească. mijlocită şi nu direct cum este cazul urmelor materiale. tăinuitori ori favorizatori). A. celelalte părţi. acestea având lot caracter obligatoriu. purtătonil celor mai ample şi utile informaţii -inuitul sau inculpatul"5. 265 C. Ciopraga Criminalistica. . cât şi de examinare şi coroborare pentru a se constata dacă sunt suficiente pentru soluţionarea cauzei. se mai produc şi anumite transformări dc natură imaterială (N. atât în cursul urmăririi penale cât şi al ecăţii este dc ncconccput fără ascultarea celui în jurul căruia se va concretiza întreaga vitate a organelor judiciare şi a părţilor. Bucureşti. iar pe de altă parte acest termen prin specificul consacrării sale în trecut se asociază relelor tratamente şi abuzului specific anchetatorului de tip torţionar. d)stabilirea răspunderii penale a făptuitorilor care comportă două aspecte principale. Stâncii Eniinian Criminalistica. audierea par a fi termeni didactici mult mai apropiaţi verificării unor cunoştinţe şcolare b) c) 6. în care sc confruntă parteneri cu stiluri diferite: anchetatorul tehnic şi plin de imaginaţie pc dc o parte. 262. învinuitul sau inculpatul. termenul în cauză vizează doar o latură a activităţii dc ascultare. cât şi adresarea de întrebări dc către reprezentanţii organului judiciar.pr.matricea infracţională „păstrată ca trăire mentală în conştiinţa făptuitorului sub forma amintirii despre faptă"). Săvârşirea unei infracţiuni. complici. 405. 1996. pot fi cunoscute dc organul judiciar pe cale indirectă.Note de curs. sunt chemate să dea relaţii sau explicaţii în faţa organelor judiciare penale. Aurel de Tacllca.pr. instigator. în ceea cc nc priveşte continuăm să credem că definind interogatoriul ca „fiind contactul interpersonal verbal. inegalitatea statutului. la nivelul conştiinţei a aceluia care a participat la săvârşirea unei infracţiuni. 323. demersul neuniform. Caracteristicile interogatoriului Imaginea poziţiei psihologice a reprezentantului autorităţii publice în interogatoriu nu va putea fi recepţionată şi înţeleasă corect. dacă sc ignoră complexitatea fenomenului de criminalitate şi dificultăţile cauzelor complexe pline de hăţişuri cu care acesta se confruntă. pag. 129. Ascultarea reprezintă actul procedural prin care anumite persoane. desfăşurat sistematic şi organizat ştiinţific. de asemenea. ca şi formele specifice dc culpabilitate. şi anume momentul adresării întrebărilor şi al primirii răspunsurilor neacoperind în totalitate sensul acestui act procedural. relativ tensionat emoţional. fiiră a mai lua în calcul riscurile şi ameninţările cărora adesea trebuie să le facă faţa. 73. având în vedere că infracţiunea este o faptă a omului. b)existenţa infracţiunilor. Pe lângă acestea. 3. 4. anchetă etc.Traiul de procedură penală. Din perspectivă strict psihologică câteva comentarii se impun: sau schimbului unilateral dc informaţii. care stipulează necesitatea ca urmărirea penală să fie completă. cu privire la care există o presupunere că de|in informaţii în legătură cu infracţiunea sau făptuitorul acesteia. având caracter contcmplativ-static ori această semnificaţie este departe de relaţia de opozabilitate interpersonală de tip special specifică urmăririi penale. judecata drept fiind cefe mai nimerite denumiri ale realităţilor pe care în fond le vizează.existenţa sau inexistenţa stării dc imputabilitate a făptuitorilor.72 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi cât şi art. „Cunoaşterea acestor informaţii presupune exteriorizarea. esle însoţită dc modificări materiale în aproape toate cazurile.

pers. 11.„Psihologic judiciară". Toate acestea explică complexitatea activităţii de interogare a învinuitului sau inculpatului. în special cei ocazionali. . Ed Ştiinţifici si Enciclopedică. Ed.R. iar pc dc altă parte infractorul care speculează orice amănunt. Golu . 1992. răbdarea lui Hrislos. Desigur. în prezenţa unor persoane. situaţie în care infractorul dându-şi seama şi cunoscând exaci dalele pe care le cunoaşte sau despre care are cunoştinţă anchetatorul. înainte de toate. pe celălalt miza apărării cu orice preţ a libertăţii sale. serviciile pe care organul judiciar i le oferă în timpul interogatoriului. Teodora Buloi inculpatului) ce nu suni determinate numai de gradul de vinovăţie a lui. trebuie l > l Studenţii vor audia casete şi vidco-casctc din interogatorii realizate în cauze complexe. infracţiunile flagrante).). disperat. dar şi aceea. purtat. concretizată in contextul unor relaţii interpcrsonale primare. simulant etc. atitudinea socială a învinuitului sau inculpatului care sc reflectă în comporamcntul pc care îl are faţă dc anchetator sau în modul în care răspunde la avansurile. Sc întâlnesc însă şi cazuri când organul judiciar este pus în situaţia de a duce confruntarea în condiţii inegale. un joc al inteligenţei. ştiut fiind că este extrem de greu să fie mărturisite fapte reprobabile: viol. răzbunător. ci şi dc poziţia relativă pc care o arc faţă dc anchetator. 5. Tensiunea comportamentului expresivatitudinea învinuitului sau inculpatului în interogatoriu este una voluntară. (Vezi T. acoperind practic altele mai grave. 13. chiar dacă nu imediat. urmează să suporte consecinţele faptei comise. pe considerentul că nu suni probe suficiente împotriva sa. revenind câteodată asupra celor declarate. Iară a li sancţionat în mod expres.„aşadar ascultarea învinuitului sau inculpatului constituie o luptă. negând apoi cu înverşunare. Pc de o parte. Mărturisirea nu este o chestiune exclusiv tehnică. Mitrofan. iar în final.sunt specifice derulării interogatoriului. O altă situaţie delicată sc iveşte atunci când infractorul recunoaşte cu uşurinţă fapta pentru care este cercetat. Deşi în motl practic acest gen de situaţii nu ridică probleme deosebite din perspectiva probaţiunii. autoare a infracţiunii. camerele trebuiesc izolate fonic. nu o dată caracterul surprinzător al acestora. Aici pot să apară uncie capcane psihologice legale dc infracţiunea în cauză. în funcţie dc abilitatea anchetatorului ajung la mărturisiri totale. recunoscând o parte Ia început. Bogdan Tiberiu . creându-sc o tensiune care sc desfăşoară pe mai multe planuri. însă dc cele mai multe ori infractorul „merge în zig-zag" (rcctiliniu). în cabinetul de interogare nu trebuie să pătrundă alte persoane. pc unul îl animă prestigiul profesional. altele decât anchetatorul. atunci dominanta defensivă a acestuia se va manifesta doar prin ajustări ale faptei". iar în cazul confirmării învinuirii ce i se I îducc. contradictoriu. 1957.şi auloagresive. ci sc confruntă"10.1994/2000. 4. pentru ca în cele din urmă să facă mărturisirea finală. învinuitul sau inculpatul poate uza de orice mijloace. crimă etc. timpul de reacţie. cu trăirea sentimentului de înţelegere. Pentru ca aceasta să se pună în fapt. uncinând rezistenţa opusă. peste starea dc teamă. disconfort psihic etc. Nu o dată învinuitul trebuie să treacă peste sentimentul dc ruşine. în aceste cazuri dominanta defensivă se manifestă prin anumite ajustări mai mari sau mai mici ale realităţii. dovezile deţinute de acesta. decât în faţa celor mai zdrobitoare probe. ei este învestit cu autoritatea de stat. V. importanţa care trebuie să i se acorde. A. relaţia inlerpersonală devine specială prin intimitate. să aibă luminozitate şi confort minim. Este vorba dc faptul că în timp cc organul judiciar foloseşte în exclusivitate mijloacele legale. Habitudinile lui sociale vor fi prezente în atitudinea infractorului constituind unul din factorii ei determinanţi. Dacă învinuitul sau inculpatul îl socoteşte pe organul judiciar inferior lui. 9. Dc asemenea. dar despre care anchetatorul nu arc informaţii. ţinând seama de situaţia reală prezentă şi prevăzând şi urmările actelor sale. Dc fapt. dc foarte multe ori incompletă Aceste atitudini sunt expresia unor poziţii tactice ale infractorului (învinuitului sau - 8. Tudorel Butoi loanaTudorcl Buloi Note de curs. elucidarea comiterii faptei sub toate aspectele etc. ci concomitent psihologică. Există înjur dc patru categorii dc manifestări în timpul interacţiunii dintre anchetator şi anchetat. organul judiciar ocupă o poziţie opusă. argumentaţie logică sau afectivă etc. B. ajung să mărturisească din ce în cc mai mult din fapta comisă. reprezentantul organului de urmărire penală poate avea în faţă o personalitate cu un mental disfuncţional. 2. 3. stresul şi riscul . Când însă supcrioriiatea anchetatorului este clară şi pentru infractor. îşi dirijează comportarea în mod conştient.73 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi 1. incest. Demersul ncuniform. M. 12. Din perspectiva experienţei practice sc disting următoarele patru situaţii (planuri situaţionale)13: a)planul situaţional deschis este caracterizat de situaţia în care datele despre comiterea infracţiunii sunt cunoscute de ambele părţi (ex. Butoi. de a observa întreaga atitudine. Tudorcl Butoi Note de curs. rigurozitatea ştiinţifică a lui Pasteur şi inventivitatea lui Edison"12. fie ca posibilitate dc gândire. dar şi parte în raţionamentul logic sau mai puţin logic privind faptele expuse sau în contradicţii mai mari sau mai mici care compun relatarea faptelor (raţionamente şi judecăţi. Şansa S.Curs de psihologic judiciara. modul dc a se comporta al Ic-inuitului sau inculpatului şi pc această bază să identifice momentele psihologice de iternarc şi diversificare a procedeelor tactice dc ascultare. 10. Zdrcnghea . spasm glotic etc. logica lui Aristotcl. cu arme psihologice"8. Golu. gândirea învinuitului sau inculpatului este şi ea obiectul observării.. Tipografia Învăţământului. opozabilitatea dc interese dintre învinuit sau inculpat şi organul judiciar este explicată dc statutul diferit al celor doi participanţi la proces. tic în raport cu dalele. in poziţia celui care a nesocotit legea. aflarea adevărului cu privire la făptuitor şi faptă. Riscul profesional este o realitate la care anchetatorul consimte liber şi pe care şi-1 asumă din perspectiva profesionistului.). în care persoana. le poate nega. expresiile emoţionale care sc pot urmări fie prin libera lor manifestare fie prin modul discret dc inhibare a lor (modificări de paloare. Opozabilitatea intereseloranchetatorul este motivat dc standardele sale profesionale. aici având dc a face cu o atitudine lineară în cabinetul dc anchetă.).). C. precum şi multitudinea însuşirilor cerinţelor impuse celui chemat să o efectueze . capabil dc gesturi hetero. anchetatorul cu tehnica şi imaginaţia sa. Intimitatea. Bucureşti. rămas singur cu învinuitul. a dramei judiciare pe care învinuitul o trăieşte. Butoi arhiv. Tucicov. Aparent avantajul poziţiei leşie deţinut de organul judiciar. Atitudinea învinuitului sau inculpatului este „rezultatul dintre habitudinile sociale şi dominanta defensivă" 9 constând din prezenţa şi persistenţii în scoarţa cerebrală a învinuitului sau inculpatului a unor puternice focare dc excitaţie cu caracter dominant reprezentând pericolul care ameninţă libertatea lui. T. pe când infractorul este motivat de diminuarea responsabilităţii sale în cauză. 1981 N. cu prerogative proprii funcţiei pe care o exercită în ederca tragerii la răspundere penală a învinuitului sau inculpatului. mărturisirea nu este posibilă decât odată cu câştigarea încrederii. în raporturile dc confruntare nu o dată tensionate.L.Dicţionar de psihologic socială. chiar şi ilegale. care reprezintă clemente accesibile unei observări psihologice în timpul interogării: anumite trăsături de comportament care apar din prima clipă de când învinuitul sau inculpatul este introdus în cabinet (motricitatea. organul judiciar se «cate folosi şi de „elementul surpriză" atunci când sc află în posesia unor date verificate şi pe are în cursul ascultării le poate folosi. în acelaşi timp. El arc posibilitatea de a ţine sub un permanent control pe cel ] derogat de a observa acele indicii psihologice ale stării dc emotivitate provocate dc diverse lajiburări neurovegetative.inculpatul sau învinuitul apare în poziţia celui ce a săvârşit infracţiunea. cel pviţin umană. Activitatea profesională a organelor dc urmărire şi cercetare penală constă într-o confruntare permanentă pc care o poartă în calitate de anchetator cu persoanele bănuite. Inegalitatea statutului . Facultatea de Drept „Spini Harct" . P. atunci învinuitul sau inculpatul va fi foarte alent şi va mărturisi cât mai puţin şi nu va renunţa la poziţia lui. Planurile situaţionalc „Un bun magistrat ar trebui să aibă înţelepciunea lui Solomon. Concluzionând cele spuse mai sus putem spune că „ascultarea (interogatoriul) aduce pe poziţii opuse protagoniştii acestei relaţii interpersonalc de tip special care nu colaborează. în „zig-zag" Practica judiciară demonstrează că infractorii. oferind diferite situaţii în care rolul primordial în descoperirea adevărului îl arc anchetatorul.

în continuare. complexe. Umerii drepţi. Mitrofan. gesturile). T. mâinile întinse dc-a lungul corpului denotă în mod frecvent fie o stare de oboseală fie o stare depresivă. faptele fiind comise cu premeditare. un nivel scăzut al mobilizării energetice. mai ales că o persoană invitată la poliţie pentru o asemenea procedura interogare ar putea reclama pur şi simplu un abuz din partea organelor de urmărire penală. Aceste situaţii sc întâlnesc predilect în cauzele cu autori necunoscuţi. picioarele uşor depărtate. denotă cel mai adesea siguranţa de sine. dar chiar în situaţiile în care este corectă. mai mportanl etc). elasticitatea şi fermitatea. implicarea sau nu a persoanei bănuite în speţa care face obiectul interogatoriului. Există în fiecare om tendinţa firească de a căuta să apară în faţa celorlalţi semeni. în urma unui eveniment neplăcut. La unele persoane există un decalaj. De regulă. apar situaţii neprevăzute c-pot duce la descoperirea întâmplătoare a faptelor în cauză. printr-o anumită poziţie a corpului. inductiv sau deductiv). O condiţie importantă pentru descifrarea semnificaţiei pe care o are atitudinea constă în cunoaşterea situaţiei. 5. iar în final şi-au recunoscui vinovăţiile. Şansa S.cilat selectiv -. dc la cele mai simple la cele complexe. trebuie să fie considerată ca adevărată numai dacă este confirmată şi dc analiza altor reacţii sau acte dc conduită. anterior necunoscute. Referitor la planurile situaţionale ascunse sau necunoscute. atitudinea caracterizată prin: umerii „căzuţi". convorbirea dintre anchetator şi infractor este lipsită temei informaţional. Ţinuta sau Atitudinea exprimă. Mersul furnizează anumite indicii asupra particularităţilor psihice ale oamenilor. mimica şi exprimarea. 1992 Teodora Butoi O deosebită importanţă în cadrul relaţiilor interpersonale o are autocontrolul anchetatorului asupra manifestărilor comportamentului său expresiv (nervozitate.2. capacitatea de prelucrare cu obiectivitate şi simţ critic a datelor. în condiţiile utilizării investigaţiilor comportamentul^: simulat prin tehnica poligraf. în domeniul judiciar. autorii fiind demascaţi prin identificarea matricei infracţionale (amintirea despre faptă'. obscrvatiile asupra conduitei oamenilor trebuie să fie mereu supuse analizei pentru a discerne ceea cc este adevărat de ceea ce reprezintă numai o aparenţă. Uneori. Iid. iar un mers lent . expresii etc). capul sus. Fiecare persoană la întâlnirea cu o altă persoană (necunoscută) realizează. gesturile. ceea cc dă naştere unui comportament forţat. în opinia noastră. sistematică. calităţile şi aptitudinile personi valorificându-se o dată cu trecerea anilor în ceea ce se înţelege îndeobşte prin fler profesio*»] Tudorcl Buloi loana- 14. suplu şi ferm. de obicei pline de contradicţii. urmărind toate detaliile. dar audierile clasice nu au condus la nici un rezultat. De regulă. ţinuta. în situaţia planului necunoscut. Datorită caracterului ei complex. De aceea. capabili să interpreteze cu abilitate comportamentul anchetatorului. mersul. Se pune problema în ce măsură aspectele exterioare observate sunt caracteristice subiectului sau situaţiei. Aceasta presupune răbdare. reuşind să-şi dea seama dc impresiile pe care le produc declaraţiile sale. urmărind reacţia infractorului dc fiecare dată când i sc administrează erori flagrante în construcţia apărărilor formulate.74 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi acordată o atenţie deosebită întregului context şi dacă infractorul a recunoscut totul cu uşurinţă. b) c) în practica judiciară sc cunosc situaţii în care infractorii au fost cunoscuţi în calitate de bănuiţi în cadrul interogatoriului. ca? lac! în discuţiile purtate de către anchetator cu orice persoană care nu arc aparent nici o legătf cu fapta comisă. duritate. creându-şi alibiuri sau determinând tăcerea eventualilor martori. modificările vegetative. De aceea. Astfel. lent. planul situaţional orb este caracterizat dc situaţia în care datele despre comiterea infracţiunii. a unei acţiuni. cunoaşterea care se bazează pe observaţie nu se limitează la aspectele dc suprafaţă direct sesizabile. peste care timpul a curs în favoarea făptuitorilor. superficialitate. o cunoaştere a Însuşirilor psihice ale persoanei respective şi în funcţie dc care îşi adaptează aproape automat propriile manifestări (gesturi. vorbirea) (Ccauşu.reprezintă ansamblul reacţiilor la care participă întreg corpul: ţinuta. Mersul rapid denotă o mobilitate marc pc plan neuropsihic. răspunsul sau reacţia individului într-o situaţie dată faţă de efectul unei solicitări. în această situaţie anchetatorul nu trebuie să-1 determine pe infractor să recunoască faptele. rapid. gratuit. cauze vechi (A. punându-i probele direct in faţă prin procedeul frontal. mimica (expresiile feţei. hazardul în soluţionarea cauzelor complexe neftind nimic altceva decât expresia Umilelor dc competenţă.constă în concentrarea tuturor mecanismelor senzoriale prin care omul ia act de structura unui obiect sau de particularităţile desfăşurării unui fenomen. mersul şi gesturile.N. dar şi printr-un anumit conţinut psihic. iar respectarea prezumţiei de nevinovăţie blochează orice dialog construc" pentru anchetă. capul plecat. simpatic sau antipatic faţă de persoana interogată etc. Această cunoaştere sc realizează la început pe baza clementelor exterioare care sunt cal mai uşor de sesizat: statura. scotociri. ascuns.'. Aceasta duce la intensificarea voită a unor trăsături sau la ascunderea. astfel. lipsă de opoziţie sau de rezistenţă. Observaţia are un caracter selectiv. modul dc a aştepta confruntarea cu un anumit eveniment. o lipsă mai mică sau mai marc. când'. nehotărât. ci cu ajutorul mecanismelor gândirii (judecata. o reacţie cu cât este mai rapidă.R. deoarece este posibil să mai existe totuşi alte date şi informaţii ascunse despre care anchetatorul să nu ştie. Observaţia nu reprezintă un proces care arc la bază exclusiv funcţia vederii. N. la nivelul simţului comun. iar probele trebuie administrate pc rând. Poziţii corporale asemănătoare pot indica: modestie. probele materiale şi informaţionale sunt cunoscute numai de anchetator (c. O concluzie formulată în urma observării unei anumite manifestări. tristeţe. d) planul situaţional necunoscut este caracterizat dc situaţia în care datele desp comiterea infracţiunii nu sunt cunoscute nici de anchetator (acesta nu ştie dacă bănuitul di faţa sa este cel care a comis infracţiunea vizată). planurile situaţionale ascunse sunt tot mai frecvent răsturnaie. labilitate emoţională. mâinile evoluând larg pe lângă corp. se poate spune că mersul reprezintă unul dintre semnalele importante ale dinamicii neuropsihiec. Se formează. aspecte noi.L. -născarea altora (cu alâl mai mult la persoanele care au comis fapte infracţionale). Creativitatea în gândire. trunchiul înclinat în faţă. nici dc infractor (bănuitul neştiind da anchetatorul cunoaşte vreuna din faptele comise de el. aşa-numita „prima impresie". mersul. exploatarea mijloacelor speciale etc). atitudine defensivă. cum? şi dc unde? a aflat) (e tipic pentru suspecţii cercetaţi cu ocazia unor razii. fizionomia. în finalizarea acestora autorii ştergând urmele. care constituie cel mai important element de reglare reciprocă a conduitei. Butoi Psihologia judiciară.\ denunţurile.tre structura reală şi cea prezentată prin „mască sau poză". iar autorul continuând să rămână necunoscut. în lumina cea mai bună şi dacă se poate ceva mai mult sau altfel decât este (mai inteligent. Aceste situaţii sunt excelente oportunităţi dc a clarifica prin investigaţiile comportamentul simulai. trebuie să acordăm un credit limitat primei impresii şi să apelăm ori dc câte ori este posibil la observarea lucidă. energic. pătrunde dincolo dc acestea. raţionamentul dc tip analitic sau sintetic. mai apropiată dc limita spontaneităţii. este vorba de infracţiuni grave. a unor acte de conduită. Astfel sc educă şi se exersează intuiţia. prima impresie poale fi eronată. aceasta reprezintă in mod cert o formă insuficientă dc cunoaştere a oamenilor. denaturând şi dezinformând. V. exersarea intuiţiei şi îndeosebi utilizarea investigaţiei tehnico-ştiinţiftee a comportamentului simulat al persoanelor incluse în cercurile de bănuiţi pot duce la eliminarea situaţiilor dc blocaj. Noi observăm modul de reacţie al subiectului într-o anumită situaţie cu un caracter determinat. 1978) . distrugând sau ascunzând corpurile delicte. dezvăluind laturi. cu atât este mai adevărată. Zdrcnghca. cu urmărirea penală începută „in rem". structurată în conştientul acestora şi concomitent (prin conversie) efectuâdu-se in mod operativ probaţiunca completă14. Interogatoriul trebuie să decurgă lent. Practica evidenţiază în acest sens existenţa unei categorii de infractori exirem de intuitivi şi vicleni. tendinţă dominatoare. trebuie să tic analizată cu atenţie această poziţie. în general. pantomima (ţinuta. a contextului în care se plasează ca. vom analiza sursele de clemente semnificative din cadrul simptomaticii labile şi câteva concluzii posibile: Pantonima . de suprapunere l-. sau să deducă cc informaţii sau probe deţine organul judiciar în legătură cu obiectul ascultării. Pc baza acestora se disting următoarele tipuri de mers: lent şi greoi. planul situaţional ascuns este caracterizat de situaţia in care datele despre comiterea infracţiunii sunt cunoscute numai de către persoana interogată.). observaţia se bazează pe clementele dc suprafaţă care sunt cel mai uşor de determinat. poziţia generală a corpului este edificatoare pentru trăirea psihică a individului în momentul respectiv. timid. filtre dc circulaţie ele). Autocontrolul nu este un exerciţiu în sine. pentru că aceeaşi ţinută poate avea alte semnificaţii în situaţii diferite. Principalele particularităţi ale mersului sunt viteza. Investigarea personalităţii din unghiul observaţiei comportamentului expresiv Observaţia . ci dimpotrivă este o necesitate menită a contracara studierea anchetatorului dc către persoana suspectă. în cursul unui proces care la început este pur intuitiv şi care treptat devine conştient. iar dosarele au rămas în stadiul iniţial.-uri). Cel mai adesea. şi anume: simptomatica labilă (include toate aspectele dinamice ale corpului).

hotărâre etc. mersul exprimă fondul energetic de care dispune persoana şi constituie un semnal al coloraturii afective a acesteia. poate denota: buna dispoziţie. amplitudinea şi energia. debitul este mai mare atunci când relaţia dintre indivizii între care se poartă discuţia are un caracter dc afinitate. acceptare. memorie. Gesturile pot fi împărţite în trei categorii: a) gesturile instrumentale sunt cele prin intermediul cărora sc efectuează o anumită activitate. emotivitatea. în aprecierea caracteristicilor fizice ale vorbirii este necesar să nu se facă confuzia între fluenţă şi debit. caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii constituie un indice direct al proceselor cognitive.75 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi exprimă o mobilitate ncuropsihică redusă. atitudine crilică sau provocare. în vreme cc colericul vorbeşte mult şi repede. impetuoasă. de mică amplitudine (strânse pe lângă corp) pol denota: atiludine defensivă. Mimica . eventual oboseala. denotă în general o stare hiperexcitabilitate (caracteristică a temperamentului coleric). exprimând: mirare. când însoţesc vorbirea cu ton ridicat semnifică: stare de iritaţie. dorinţă dc afirmare proprie. plictiseală. cu paşi largi. de interes. unul dintre cele mai vechi mijloace dc exprimare a reacţiei organismului la o modificare survenită în mediul exterior sau interior. poziţiile succesive ale sprâncenelor. Dificultăţile de conceptualizare ce reies de aici pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic scăzut (lipsă dc dinamism. violente. I Persoanele la care privirea le fuge în permanenţă. ferm. Vorbirea poale fi. Relaţia de respingere. în . pot avea ca efect incapacitatea momentană dc a merge. confuzie etc. de căutare. în strânsă legătură cu direcţia. debitul sau viteza.amănunte (temperamentul flegmatic sau melancolic). tendinţă dc a-şi •«scunde intenţiile. de a masca propriile gânduri sau intenţii. fie însoţind. Vorbirea poate fi fluentă şi atunci când viteza dc exprimare este mai mică. utilitatea cunoaşterii comunicării cxtraverbale constă în faptul că pe acest canal se transmite un surplus de informaţii. nedumerire. vorbirea lipsită de fluenţă (discontinuă. nehotărârca etc. Astfel. autoritatea. nu sunt elaborate conştient. cu cât cunoaşterea obiectului este mai amplă. teamă). precum şi un tonus neuropsihic ridicat. deci dificultăţi în găsirea cuvintelor potrivite. Vorbirea fluentă denotă uşurinţa în găsirea cuvintelor. de relaţia afectivă în care se află individul care vorbeşte cu interlocutorul său. ruşine. deci viteza dc exprimare redusă. cu atât debitul va fi mai marc. de asemenea. peste capul interlocutorului. Fluenţa. Astfel. dc contact cu realitatea sau uneori. Astfel gesturile rapide. tendinţa dc a descifra eventualele gânduri ascunse ale interlocutorului. optimismul. printre altele. mişcările buzelor. surprindere. prin calificativele rapid şi lent se înţeleg caracteristicile naturale ale mersului şi nu nivelurile de viteză ce pot fi imprimate mersului în mod voluntar. calmul. prezenţă de spirit (temperamentul sangvinic). eventualele defecţiuni de limbaj). maxilarele. Ca urmare. Cea mai importantă ar putea ti considerată capacitatea sau tendinţa exteriorizării pcplan social a trăirilor emoţional-afectivc. când două persoane se privesc. ci dc acelea în care este evident că lipsa de fluenţă reprezintă o caracteristică a individului. atitudine de kfruntare a interlocutorului. De asemenea. suspiciune. încredere în sine. dar cu pauze relativ mari între ele. multe componente psihice. aceasta reprezentând cheia expresiei feţei. fie înlocuind vorbirea. dc dominare. au drept scop să convingă pe interlocutor sau să îi provoace o anumită stare emoţională. susţinând tară dificultate privirea acestuia. Ochii îndreptaţi ferm către interlocutor. In domeniul judiciar. expresiile feţei sunt extrem dc variate. flegmaticul se exprimă cu un debit deosebit dc redus. stare de indiferenţă. La rândul lor. iar emoţiile deosebit dc puternice. Privirea în jos sau în lateral poate semnifica atitudine de umilinţă. atitudine deschisă. respectiv. denotă energic. Astfel debitul scăzut. denotă o anumită lipsă de aderenţă. coborârea sau întoarcerea privirii în altă parte de către una din ele semnifică retragerea acesteia pc poziţii defensive. severitate. Gesturile reactive au un rol dc apărare şi de obicei. denotă dc regulă lipsă de respect pentru acesta. nivel ridicat dc mobilizare energetică. Astfel. pronunţia (şi în legătură cu aceasta. nu înseamnă neapărat şi lipsa de fluenţă. hotărâre sau in altă situaţie. iar în condiţiile tensionale in care se desfăşoară audierea. prezentând de regulă şi multe aspecte de incoerenţă . reactivitate emoţională sporită (lipsă de încredere în sine. frecvenţă. Analiza formală distinge în special însuşirile de ordin fizic ale verbalizării. cum sunt: intensitatea medic a sunetelor (sonoritatea). c)gesturile reactive sunt constituite din acele mişcări ale corpului şi membrelor efectuate ca răspuns la diferitele solicitări sau situaţii neaşteptate cu care se confruntă subiectul. tot aşa cum lipsa dc fluenţă poate fi întâlnită şi în condiţiile exprimării cu un debit ridicai. nivel scăzut al mobilizării energetice. sigure şi precise denotă calm. rapiditate şi precizie în desfăşurarea activităţii cognitive (implicând procese de gândire.reprezintă. sentiment al i vinovăţiei. amploare şi intensitate sc pot obţine indicii cu privire la dinamica ncuropsihică. Aceasta se caracterizează prin grupuri dc cuvinte rostite precipitat.reprezintă ansamblul modificărilor expresive la care participă părţile nobile ale feţei: ochii. alături dc mers. al vitezei de conceptualizare. siguranţă de sine. receptivitate pentru o idee sau o cauză. în timp ce tristeţea. Privirea în sus. aşa-numitclc şocuri emoţionale. arată . Astfel. absenţa sentimentului dc --îlpă sau dc teamă. precauţie. veselie. oboseală. Desigur. Aceasta denotă adesea o reactivitate emoţională crescută. O serie dc concluzii psihologice pot fi desprinse în primul rînd din caracteristicile de ordin formal ale gesturilor. fluenţa. fruntea. atenţie etc). Astfel: intensitatea medic a sunetelor constituie un indice al fondului energetic al individului. Deschiderea mai redusă a ochilor poate semnifica: atitudine de neacceptare. Tudorel Buloi InunaTeodora Butoi Intonaţia arc. desfăşurare lentă a activităţii psihice în general şi a celei cognitive în special. Aceste însuşiri nu sunt lipsite de semnificaţie psihologică. neputându-se fixa şi ■nsţinc pe cea a interlocutorului se pot caracteriza prin lipsă de fermitate. în vreme cc vocea de intensitate sonoră scăzută indică lipsa de energie. afectivă. a termenilor convenabili pentru exprimarea ideilor dorite. suspiciune. Tudorel Buloi loanaTeodora Butoi Gesturile prompte. Gesticulaţia bogată. direcţia privirii. largă. atitudine receptivă. De asemenea. gura. ceea ce presupune. nesiguranţa. stările depresive determină un mers lent. emoţiile determină perturbări ale mersului. dar şi al unor însuşiri ca hotărârea. astfel dc manifestări nu mai sunt cenzurate dc către subiect. Gradul dc deschidere a ochilor este în mare măsură edificator pentru situaţia în care se află persoana. melancolic. Desigur nu este vorba aici dc situaţiile dc necunoaştere a problemei în discuţie în care orice individ poate prezenta o anumită lipsă de fluenţă în exprimare. b) gesturile retorice sunt cele care. de'idcaţic. Dimpotrivă. cum ar fi frecvenţa. Gesturile rare. câl şi aspectele legale dc semnificaţia termenilor. obrajii. semnifică meticulozitate. este necesar să se ia în considerare mobilitatea privirii. In cadrul mimicii un rol esenţial revine privirii. tendinţa de a ascunde. Direcţia privirii joacă un roi important în determinarea expresiei feţei. teamă. dificultate în elaborarea deciziilor etc.cel puţin din punct de vedere gramatical. exercitarea autorităţii. Gesturile rapide. plictiseală. Gesturile . vocea puternică. Privirea fixă. dar sigure şi precise. înţelegerea noutăţii pe care o I aduc informaţiile.. încrederea în sine. Astfel. cu paşi mici. nerăbdare. tristeţe. intonaţia. scapă controlului conştient.•: itale. oboseală precoce). Gesturile lente. iar uneori prin sentiment al vinovăţiei sau laşitate. întreruptă frecvent de pauze) denotă dificultăţi de conceptualizare. dar de o precizie mediocră. grijă deosebită pentru detalii . sprâncenele. debitul depinde de gradul dc cunoaştere a obiectului discuţiei. Din analiza raportului dintre viteza şi precizia gesturilor instrumentale se pot obţine concluzii psihologice cu privire la dinamica personalităţii. analizată şi valorificată din punct de vedere psihologic. în toate direcţiile. I stare de plictiseală. intonaţia bogată in inflexiuni este caracteristică indivizilor cu un fond afectiv bogat şi acelaşi timp lind. In funcţie dc modul în care se îmbină deschiderea ochilor. tendinţă de izolare. conştient sau nu. Dc regulă. stăpânire de sine. vioi. I'e dc altă parte. se caracterizează în primul rând prin reducerea sau chiar suspendarea comunicării verbale dintre indivizii în cauză. apatic. de rezistenţă tată dc informaţiile primite. ochii larg deschişi poate semnifica: neştiinţă. Ikaobilă. mânie. sonoră. dc asemenea. Analiza trebuie să vizeze concomitent atât aspectele formale. unilaterală şi cu atât mai mult bilaterală. viteza dc desfăşurare. la unele persoane simpla senzaţie că sunt urmărite cu privirea dc către cineva este suficientă pentru a Ic perturba automatismul mersului. veselie. Buna dispoziţie. O formă specială a lipsei de fluenţă o reprezintă aşa-numita „vorbire în salve". gândurile. încrederea în sine au drept corespondent mersul rapid. în funcţie de promptitudinea declanşării. să-şi impresioneze (afectiv) interlocutorii. Debitul sau Viteza exprimării constituie cel mai adesea o caracteristică temperamentală.

Dc exemplu. în linii mari. coborârea tonului şi pronunţarea neclară a sfârşitului unor cuvinte. intonaţia săracă. în legătură cu aceasta pot ft supuse analizei: structura vocabulanilui. Se întâmplă chiar ca un detaliu în aparenţă neînsemnat. precum şi o anumită capacitate inteleelivă. Uneori ticurile dezvăluie anumite particularităţi psihice ca nervozitate.judecăţi. Un vocabular i bogat şi variat denotă. cu cât termenii sunt mai [deosebiţi. Dar chiar şi în vorbirea liberă intonaţia reflectă până la un punct gradul de cultură şi de educaţie. dar bine alese. pronunţia de claritate şi corectitudine medie. Analiza semantică vizează o altă latură a vocabularului. de suma influenţelor sociale ce s-au exercitat asupra individului. neglijentă. pentru a exprima un lucru este necesar să sc aleagă între mai multe expresii verbale. Cu cât -■ocabularul este constituit din termeni comuni. plasticitatea şi expresivitatea armenilor. raţionamente. cu atât cantitatea de informaţie este mai ridicată. Astfel. monotonă. sc înţeleg acele însuşiri ale limbajului care reflectă capacitatea individului dc a reda nu numai realitate ca stare. reacţii stereotipe cc sc repetă des. iar pe de altă parte ele pot da şi unele indicaţii asupra trăsăturilor sale psihice. Prin structură se înţelege.tonaţia plată. respectiv posibilitatea de a inţelege şi rezolva mai uşor situaţiile întâlnite în viaţă sau activitate. Cel mai frecvent. iar pe de altă parte dc nivelul de cultură generală şi profesională a individului. Alegere. mai cunoscuţi. la melancolici sc constată adesea scăderea sensibilă a sonorităţii şi contopirea în sunete confuze a unor sfârşituri dc cuvinte sau de fraze. dar nu în egală măsură. asemănătoare ca semnificaţie. sc ştie că oamenii sc deosebesc mult sub raportul capacităţii dc exprimare: în vreme ce unii pot spune multe. la colerici şi la melancolici. cunoaşterea şi aplicarea regulilor gramaticale în vorbire şi scris etc. din punct dc vedere psihologic. dar dincolo dc aceasta ea arc şi multiple semnificaţii psihologice. atitudine de supraestimarc a propriilor posibilităţi. în general. Adecvarea la conţinui reprezintă măsura în care termenii utilizaţi sunt potriviţi pentru a exprima cele dorite. obţinute cu ajutorul lor. numărul şi varietatea termenilor. o dată reamintit. gustul E . nu este niciodată întâmplătoare deoarece. chiar corect în locul altora cu aceeaşi semnificaţie. lectura cu voce tare. Este vorba dc aspectul vestimentar.cantitatea de informaţie se află nivelul de abstractizare al termenilor. colericii din pricina grabei. fondului lexical. ci şi atitudinea sa faţă de ea. ale lucrurilor. prin plasticitate şi expresivitate. IVvelul de abstractizare furnizează şi el o scrie de indicaţii asupra calităţii „instrumentelor" intelectuale eu care operează individul. Orice manifestare verbală a omului. --. chiar cu preţul a numeroase cuvinte spun în realitatea foarte puţin. ce pot apărea fie numai într-una din categoriile menţionate (pantomimă. altele sc referă la însuşiri sau I ^. denotă lipsă dc exerciţiu în materie dc scris-citit. originalitatea în aprecierea oamenilor şi a diverselor evenimente. raportul în care sc plasează individul cu lumea în general. Astfel. respectiv de „noutate". Un alt aspect al exprimării îl constituie coerenţa în judecăţi f i raţionamente. larg cunoscute. facilitând evocarea lor. comportamentul învinuitului sau inculpatului este afectat dc situaţia specială în care se află. Dc o atare atitudine poate fi vorba însă şi în cazul în care astfel de termeni sunt utilizaţi.aţii mai puţin evidente care se plasează în mod firesc la un nivel mai ridicat de abstractizare. coborârea tonului şi pronunţarea neclară a sfârşiturilor dc frază etc. dc starea dc frustare în faţa autorităţii etc impunându-sc o cât mai atentă analiză a datelor observaţiei. în continuare. oricât de scurtă. şi invers. Tot în cadrul simptomaticii labile intră ticurile. Pronunţia depinde pe de o parte dc caracteristicile neuropsihice. pronunţia neclară. Plasticitatea şi expresivitatea termenilor sunt noţiuni înrudite. reflectând frecvenţa de utilizare a termenilor. pentru a se elimina cvcnnialelc erori de apreciere a comportamentului. în cazul manifestărilor dc bâlbâială sc poate presupune. şi anume semnificaţiile srrmenilor utilizaţi. Cantitutea tle informaţie reprezintă o dimensiune a vocabularului. In strânsă legătură cu pronunţia trebuie să fie luate în considerare eventualele particularităţi sau chiar defecţiuni dc limbaj. îmbrăcămintea constituie un indiciu asupra stării materiale a individului. fie ca o manifestare complexă împrumutând clemente din mai multe categorii. Dc cele mai multe ori. modul dc a judeca este dependent dc pregătirea şcolară şi profesională. dificultăţi în stabilirea de contacte cu oamenii din cauza timidităţii etc. dc exemplu: eliminarea din «mele cuvinte a unor sunete. dar fără a le cunoaşte precis semnificaţia. şi care tocmai dc aceea sunt consideraţi banali. care însă nu se mai încadrează în ceea cc am denumit mai sus simptomatica stabilă sau simptomatica labilă. iar pc altele le elimină din vorbirea lor înlocuindu-lc cu gesturi sau prin expresii de nimica. deformează unele cuvinte. prezentăm o altă sursă dc date cu privire la însuşirile psihice ale oamenilor. cum este un tic. icii.76 Tudorel Buloi loana-Teodora Butoi schimb. ca reflectă preferinţele estetice. mimică. dc educaţia primită. coerenţa în judecăţi şi raţionamente. respectiv în gândire. caracteristicile sale de ordin afectiv etc. în vreme cc unele Icavintc redau proprietăţi concrete. Astfel. emotivitate etc. formele defectuoase de pronunţie pol fi întâlnite la temperamentele extreme. chiar Iară voia individului. Din plasticitatea şi expresivitatea termenilor se pot deduce: nivelul. teorii etc. Aceasta denotă nu numai o informare insuficientă asupra problemei. Drept criterii pentru aprecierea coerenţei în gândire pot fi folosite: precizia în judecăţi şi raţionamente (cu deosebire înlănţuirea dintre premise şi concluzii). să fie suficient pentru evocarea unei serii întregi dc însuşiri sau fapte ale unui om. de largă utilizare. este mai scăzută. adecvarea lor la conţinutul sau obiectul comunicării. Desigur. Pe de altă parte. fără mari riscuri de a greşi. săracă în inflexiuni poate denota fie un fond afectiv sărac. mai rar utilizaţi. fără voia individului. minimalizarea sau supraaprecierea etc. precum şi asupra „produselor" . contopirea într-un sunet confuz a sfârşitului unor cuvinte. să folosească termeni dc circulaţie mai redusă. a felului în care interpretează datele realităţii. ncadaptată semnelor de punctuaţie. reprezintă independent de conţinutul comunicării şi o mostră a modului său dc a judeca. alţii. cantitatea dc informaţie şi nivelul dc abstractizare a termenilor. nivelul de I abstractizare este cu atât mai ridicat cu cât cantitatea de informaţie este mai mare. fie anumite dificultăţi sau inhibiţii în comportamentul social ca: incapacitatea exteriorizării opriilor sentimente. ea este determinată în mare măsură dc atitudinea faţă dc realitatea luată în considerare: acceptarea sau respingerea. în condiţiile procesului judiciar. dar cu nuanţe diferite. dar şi înfumurare. că individul sc caracterizează şi ltintr-0 rcctivitalca emoţională sporită. bogăţia. în strânsă legătură Ic. vorbire). gesturi. de multe ori Iară ştirea şi. cu ajutorai unor cuvinte puţine. în absenţa imaginii interlocutomlui (în convorbirile telefonice). Pc de altă parte. în acelaşi timp însă prin aceasta se dezvăluie şi o parte din însuşirile intelectuale proprii staicturii sale. mergând până la pendanteric). cu atât cantitatea sa dc s-formaţie. Ca tipuri se disting: pronunţia deosebit de corectă (reflectând pentru corectitudine. Până la un punct. Astfel. în orice caz. abstracţie făcând de nivelul cunoştinţelor generale sau profesionale. rteres pcntnt cunoaştere. I fcDate cuvintele „abstractizează" realitatea. ajutând la particularizarea cunoaşterii oamenilor. Acestea pot servi pe dc o parte la identificarea . într-un mod susceptibil de a provoca şi la cei din jur aceeaşi rezonanţă afectivă. Se întâmplă ca unii oameni din dorinţa de a impresiona pe cei din jur.

1976. dar în mare măsură şi ideea pe care acesta şi-o „face" despre sine. poate deveni repede indiferent faţă dc o activitate migăloasă şi neinteresantă. Astfel. de un calm aproape imperturbabil. dc scrie mare. apreciind hiperbolizat gesturi. concordanţa sau discordanţa faţă dc moda zilei etc. în viteza şi ritmul vorbirii. cât şi proprietăţile fundamentale ale sistemului nervos central. receptiv la nou.şi temperament este directă şi strânsă. dimpotrivă. energic. dar egală. limbaj cu intonaţii oscilante. doarme agitai. îşi păstrează calmul chiar în situaţii dificile. Croiala neobişnuită. Aioniţoaie. Atitudinea oficială. denotă o oarecare superficialitate. nefiind înclinat spre sentimente puternice şi stabile. este vesel. vădind absenţa oricăror preocupări de estetică şi ordine. precizează etc. acceptabile sau ncacceptabilc. arc un semn liniştit. Deşi aceste două noţiuni sunt în interdependentă. precum şi după ecoul lor în întreaga fiinţă a subiectului. lent în mişcări. C.definit prin intensitatea. Temperamentele nu pot fi apreciate „în sine" ca fiind bune sau rele. rezistenţă scăzută la eforturile intelectuale.motivă sau nervoasă. Carpaţi. mai puţin prietenos. cu intonaţii. După capacitatea de recepţie a stimulărilor şi profunzimea impresiilor produse. impulsivitatea. Sc poate vorbi cte mentalitate retrogradată. precum şi tendinţa exagerată de a fi în pas cu moda. 109-122. nehotărât. 5. este ordonat. timid. chestionează. în sensul şi direcţia relaţiilor persoanei cu ceilalţi din colectivitate. Legătura dintre lipul de activitate nervoasă superioară . Radu & colab. rezervat: în activitate sc concentrează puternic şi nu esle distras cu uşurinţă. în mod evident. echilibrul şi mobilitatea proceselor centrale de excitaţie şi inhibiţie . are o vorbire clară. ca şi impresiile formate au o rezonanţă mare în sfera personalităţii. inedită. îmbrăcămintea standard. dar sunt stabile. în primul rând de criterii materiale. Temperamentul colorează întreaga viaţă psihică a persoanei. Cel mai frecvent întâlnim temperamentele combinate în care domină trăsăturile unui anumit tip. prin ţinută şi vocabular a anchetatorului. ea se exprimă în mimica persoanei. politicoasă. 1991). reacţii explozive. sentimentele apar şi sc substituie cu repeziciune. cu o marc capacitate dc adaptare la orice fel de împrejurări. tipurile temperamentale pure apar foarte rar. alegerea fund determinată.. fapte . este capabil dc acţiuni analitice. capabil de sentimente puternice şi durabile. în expresiile emoţionale şi mimice. debitul şi fluenţa limbajului. Desigur. Od. profunzimea şi tăria cu care sunt irâite fenomenele psihice. conduita privită în ansamblu este inegală (când foarte activ. care IS. îmbinările frapante dc culori. închis. cu frecvenţă marc în unitatea de timp având un tempou tumultos. temperamentul fiind manifestarea tipului dc activitate nervoasă superioară în sfera activităţii psihice. informaţiile primite. Problematica psihologică a relaţiei anchetator-anchetat15 Relaţia interpersonală anchetator-anchetat pune in evidenţă. în determinarea temperamentului. la descărcări sacadate în desfăşurarea proceselor sau. izolate dc conţinutul persoanei a cărei dinamică o exprimă. înregistrând perioade de latenţă mărită şi intensitate redusă. Sangvinicul . uneori impulsiv. T. pag. solicită lămuriri. dar rezervată. profesională. toate sunt pure teoretizări). nu rezistă Ia stările dc încordare şi suprasolicitare. o concepţie despre lume şi viaţă care pune prea mult preţ pc aspectul exterior al oamenilor şi lucrurilor. ridicat şi persoane cu o frecvenţă dc evenimente psihice şi trăiri reduse manifestând un tempou scăzut. inculpat). expresii. dar inegale. în urma observaţiilor comportamentului subiecţilor se pot detecta câţiva indici care eonstituie expresia psihologică a temperamentelor. de multe ori. cel puţin. există mecanisme dc compensare învăţate în cursul vieţii care pot completa sau chiar masca un anumit tip dc temperament.3. expresivitatea psihică în descifrarea temperamentului apare în intonaţia. Indiferent dc situaţia în care sc află persoana la un moment dat. âlc anchetatorului. dar şi riscul unor însuşiri negative. El redă. Aceasta nu înseamnă însă că la polul opus întâlnim însuşiri psihice. stabileşte cu uşurinţă relaţii cu cei din jur. ele nu trebuie confundate. atunci când îmbrăcămintea este neglijentă. Sub acest aspect exislă persoane cu modificări abundente.). se supune greu la disciplină. sc impresionează mai greu. necesită mai multe repetiţii pentru a învăţa un material. nu arc reacţii emoţionale vii şi rapide.mobil. Fiecare din tipurile dc activitate nervoasă superioară sc manifestă în activitatea psihică şi în conduită ca tip de temperament (Roşea colab. „Din motive diferite (între . îndeosebi cele senzoriale şi afective. majoritatea cercetărilor se desfăşoară într-o anumită tensiune . tonus slab al conduitei. tipul putcmic-cchilibrat-incrt şi temperamentul flegmatic.. cuprins de stări depresive). unele persoane sunt adânc impresionabile. în primul caz. stăpânirea dc sine lasă dc dorit. chiar înainte sau după unele solicitări mai intense. îmbinarea culorilor. tipul slab şi temperamentul melancolic (desigur. în cadrul căruia se va derula o activitate cu caracteristici absolut speciale (anchetă judiciară). trăirea emoţională creată dc contactul cu reprezentantul oficial al autorităţii. Principalele aspecte ale îmbrăcămintei care au o semnificaţie psihologică sunt: croiala. iar altele doar superficiale.u îngăduie prea multe concluzii cu privire la simţul estetic al individului ce o poartă. Intre tip şi temperament nu există o coincidentă. curgătoare. Temperamentul exprimă dinamica generală a persoanei. critică sau limitată). cu atât mai mult. în viaţă. vorbirea este monotonă. concluziile de ordin psihologic sunt. tcmpoul modificărilor neuropsihice temperamentale se exprimă în frecvenţa fenomenelor într-o anumită unitate de timp.Ascultarea învinuitului sau inculpatului. mişcări rapide. adesea manifestă momente de încordare şi o stare de alarmă internă.sensibil. disponibilul său energetic care se manifestă şi imprimă o notă dominantă tuturor trăirilor şi comportării sale Dinamica temperamentală sc exteriorizează atât în mişcările persoanei. culorile stridente şi. migăloase. stările afective sc desfăşoară lent. se adaptează greu la situaţii noi. Melancolicul . când foarte pasiv. s-a stabilit o corespondentă între tipul putcmicnccchilibrat-cxcitabil şi temperamentul coleric.I^| Tudorel Buloi loana-Teodoru Buloi celui ce o poartă. Colericul . in conduitele voluntare sau procesele dc cunoaştere. în mişcările dc mers automatizate. lipsă de respect sau chiar atitudine de sfidare a normelor şi uzanţelor sociale. respectiv cea pe care ar dori ca lumea să şi-o facă despre cl.neliniştit. trăiri afective intense. Tipul este o no(iune fiziologică. ritmul reacţiilor şi al trăirilor interioare nc înfăţişează alternarea lor uniformă sau ncuniformă între răspunsuri şi pauze sau o instabilitate psihică şi nercgularităţi evidente. dar ambele nejustificate. în volumul „Tratat dc criminalistica". iar trăirile afective o fac să vibreze puternic. aproape întotdeauna bine dispus. temperamentul -una psihologică. afectiv. Indicii psihologici ai temperamentului sunt: • • • • • imprcsionabilitatea. cât şi în afectivitate. cu înclinaţii spre reverie. cu posibilităţi de păstrare a calmului. pare deseori indiferent. o slabă capacitate de concentrare. fapt resimţit de altfel de oricare altă persoană chemată în mod oficial pentru a da relaţii în cauză (martori. r. rolul fundamental îl arc situaţia concretă pc care o trăieşte persoana (situaţie care poate fi obişnuită. care sc referă la caracterul brusc al răspunsurilor. Fiecare prezintă calităţi. Datorită acestui fapt. la fel dc severe ca şi în primul caz. dar în condiţii dc linişte. Tipul de activitate nervoasă superioară formează baza neurofuncţională a temperamentului. se poate stăpâni cu uşurinţă dacă esle educat în acest sens. atât tabloul comportamental al persoanei sub aspect dinamic. sc adaptează uşor la condiţiile noi de viaţă. cel interogat. de mare fineţe care cer multă răbdare şi grijă pentru detalii. pc aceeaşi unitate de timp. întâmpină dificultăţi în realizarea unei acţiuni sistematice. în aspectele scrisului său etc. învinuit. Butoi . pune în vedere. respectiv. ci o corespondenţă. în primul rând. 1992.liniştit. agitat. reclamant etc. impetuos. Dimpotrivă. Flegmaticul . creează un fond difuz emoţional pentru persoana anchetată (bănuit.

o încălzire a relaţiei intcrpersonale. Spre deosebire de acestea.care: lipsa obişnuinţei dc a avea de-a face cu autorităţile. dc starea prezentă. mototolirea pălăriei ori a poşetei. „nu dă nimic de Ia el"". pericolul de a se interpreta greşit aşa-zisul „moment psihologic" creat şi de a-l „exploata eficient" prin chestionare directă. De regulă. înţelegând prin aceasta procesele funcţionale dinamice mai mult sau mai puţin deformate emoţional. A„ învinuita B A. unele stări dc suferinţă (boală. consecinţa exploatării calificate a unor momente psihologice abil create pc parcursul ascultării. deşi s-a antrenat în discuţii colaterale. lipsită complet de iniţiativa firească şi spontaneitatea contextului care i se oferea. legate dc abilitatea psiholemperamentală a învinuitului. respectiv profesie. Revenind la exemplul menţionat. efectele spuselor sale pe mimica anchetatorului. manifestările involuntare reprezintă reacţii fiziologice interne ale anumitor sisteme funcţionale aflate preponderent sub dependenţa sistemului ncurovegetativ. lipsiij însă dc vigoare. că discuţiile introductive pc problematica colaterală nu dau Tudorel Buloi loanaTeodora Buloi roadele sconlate. ca o condiţie a reuşitei. este mult prea pretenţios. Astfel stau lucrurile în situaţia în care în persoana învinuitului sc află chiar autorul faptei. Sc constată. indiferent de forţa si logica probelor în acuzare. anchetatorul apreciază comportamentul expresiv. T. Ambianţa rămâne rece. calmul.. să strecoare o glumă sau să ştie să asculte cu răbdare) i sc poate aduce în faţă problematica critică fără nici un risc. N. Butoi. Literatura de specialitate subliniază că cele mai ilustrative manifestări'7 în acest sens sunt: înroşirca (paloarea feţei). structurile subconştiente. Ed. pot provoca o adevărată degringoladă în gândirea şi stările sufleteşti ale învinuitului (bănuitului) emotiv. întreaga personalitate a învinuitei era parcă „la pândă" în intenţia dc a urinari ^ „descifra". învinuitul care a săvârşit infracţiunea „nu arc posibilităţi pentru tematici colaterale". vor fi suficient dc lămuritoare asupra conduite unei persoane care trăieşte din plin disconfortul psihic intern în contact cu autoritatea. de capacitatea psihică de a se degaja cu uşurinţă de situaţia de învinuit în cauză. Odată fiindu-i lămurite statutul şi rolul în cadrul ascultării. a inimicii. răspunzând prompt la întrebări şi punând. Centrul excitaţiei sale nervoase polarizează întreaga personalitate exclusiv către fapta săvârşită şi implicaţiile acesteia. Trecerea de la ştiinţă către arta anchetei judiciare sc face prin personalitatea anchetatorului. Butoi Psihologia comportamentului criminal . Nercalizarca accsbii climat poate duce (mai ales atunci când se utilizează procedeul frontal al ascultării).. sc obţine o anumită deconectare a individului. înlăturarea lor fiind. al mâinilor. leşin) atitudinea dc revoltă ori protest. acesta sc dăruieşte lesne tematicii abordate. este necesară. colaterală cc o captivează şi pe care o acceptă cu plăcere şi interes. dur labile emoţional (sfera în care. contraîntrebărilc etc. Vezi fişa dc obscrva(ic asupra indiciilor vizând comportamcnrul simulai. statut şi rol pe care nu Ie poate abandona. aceasta prilejuieşte. Această teamă rezultă din aceea că persoana care a comis fapta realizează natura pur introductivă a discuţiilor colaterale. învinuitul nu se angajează sincer în dialog. anchetatorul trebuie să fie aicnl asupra componentei voluntare a comportamentului expresiv. 18. aceasta presupunând consolidarea aşa-zisului „fler" prin „ştiinţa anchetei" în efortul mereu perfectibil dc a-i reda acestei activităţi profesionalismul ji demnitatea care i sc cuvin în actul de justiţie independentă. Ele sunt. ^jngacc. lipsa oricărei iniţiative. 17. ca îşi fundamentează temeiurile în psihologia persoanei. o seric dc întrebări. Kaţă de întrebările critice şi problematica împrejurărilor rezultând din câmpul infracţiunii.11. în acest sens. de problemele personale pur şi simplu (inclusiv starea dc sănătate psihomedicală) sau ca o a doua posibilitate. rostite în tnod stereotip. Analizând comparativ reactivitatea mimico-gcsticulară a învinuitului. Chiar dacă i se oferă posibilitatea destinderii. Al. în ultimă instanţă. exprimându-şi păreri. nedumerirea. o fină interpretare va surprinde faptul că. să dea un sfat. Studenţii vor conspecta ucrarea: I.1980 a cărui victimă a fost numitul A.11. Ea este preocupată de ceea ce bănuieşte că va urma după aceasta. corelate. se obţin răspunsuri şi crâmpeie de discuţii în limite relativ normale. Există în acest punct al contactului interpersonal. spasmul glotic. 1999. toate cu scopul dc a impresiona. ca primă posibilitate. Cât priveşte învinuitul care nu a săvârşit fapta cc i se impută. cu întregul lor cortegiu dc manifestări mimico-gcsticularc şi ncurovcgctativc. ofensive a anchetatorului. cu lungi tăceri. care au întărit in mod cu totul justificat. deşi au fost puse în discuţie aspecte cu o problematică diversă. Revenind la acest aspect.3. învinuit de omorul comis la 16. s-au evidenţiat pc lângă negările stercotipe („nu cunosc". la care se adaugă blocajul afectiv faţă de interlocutorul însuşi. Problematica sa centrală sc exercită cu o forţă inhibitorie deosebită asupra oricăror altor aspecte care sc aduc in discuţie. odată cu atacarea problemei critice. îşi comută cu uşurinţă sfera preocupărilor şi a atenţiei către problematica introductivă. în cazul persoanelor sincere.investigaţia duplicită|ii •■tulul ni interogatoriul judiciar. în special. dar a cerc acestor discipline punerea în formule interpretative precise a gesturilor. să aibă o intervenţie. convingerea că acest comportament este caracteristic efectelor emoţionale ascunderii adevărului fapt dovedit pe parcursul anchetei judiciare. sinceritatea surprinderii. învinuitul poate simula stăpânirea dc sine. deghizate. lipsa dc participare.1986. „nu ştiu". lotuşi nu s-a putut obţine o deschidere către dialog. frământatul mâinilor. el putând ajunge. dc a intimida pe anchetator. starea de disconfort psihic. Mai mult. „numi amintesc"). de trecutul său infracţional. creşterea volumului vaselor sanguine (observabile la tâmple sau în zona carotidei). învinuita a rclalat permanent o istorioară verosimila. un comportament în care sc descifrează uşor indiciile naturalcţii şi dezinvolturii în argumentare şi justificări. pauzele. tot ceea ce afirmă şi îi este defavorabil. 16. tradiţiile deformate referitoare la caracterul represiv ori optica relelor tratamente exercitate dc organele dc cercetare etc. tremurul mâinilor. 109. Derc tic prieteni.nu ştiu". T. curiozitate faţă dc învinuire decât teamă. sudoraţia temporală. de regulă. Enmar. ci deficienţa dc a Ic interpreta corect. procedând la discuţii introductive. 5. iată dc cc cunoştinţele dc psihologic devin obligatorii pentru magistratul însărcinat cu derularea anchetei judiciare. profesională. Manifestarea acestor tulburări psihocomportamentale net diferenţiate se explică printr-un mecanism psihologic extrem de subtil. ca pe o totalitate dc trăsături şi caracteristici dinamico-funcţionalc care evidenţiază stări. Nu rareori inhibiţia emoţională (teama inocentului prilejuită dc contactul interpersonal cu reprezentantul autorităţii) este interpretată ca indiciu al vinovăţiei. ele nu pot fi mascate şi nici nu pot fi provocate dc om în scop voit. dacă labilului emoţional (în situaţia bănuitului-învinuitului cure totuşi nu a comis fapta). stare dc sănătate. tremurul vocii. nu se dispune de capacitatea psihică de comutare. relaţii cu partenerii dc sex opus apropiate vârstei şi preocupărilor fireşti ale acestuia. izvorănd exclusiv în raport cu problematica critică a cauzei pentru care acesta este cercetat. ezitarea privirii anchetatorului. stă în posibilităţile anchetalonilui experimental să desprindă cu uşurinţă şi să interpreteze corect notele artificialului.. prin mecanisme inhibitive îl ţin prizonierul condiţiei dc învinuit în cauză. privire la problematica interpretării corecte a tabloului psihocomportamcntal. dacă loluşi pc fondul sărac al dialogului colateral. convalescenţii). cu alte cuvinte. participând cu naturaleţe la dezvoltarea ei. a unui dialog deschis. la rându-i. Contactul interpersonal în biroul de anchetă judiciară în baza contactelor iniţiale. la rândul său. faţă de care organul dc urmărire să manifeste interes. spasmul glotic. fiind continuu în gardă cu privire la aspectele critice pc care Ic intuieşte că urmează şi în raport cu care îşi făureşte alibiurilc19. iar comportamentul învinuitului se apreciază ca fiind simulat. ticurile sau ridicarea tonului pe lângă faptul că semnifică lipsa de profesionalism a anchetatorului. a cărui intuiţie profesională este izvorul interpretării. intră minorii. teama şi suspiciunea continuă în întreaga atitudine de relaţie şi expresie a învinuitului nesinecr. Iară tonus. sudoraţie.a. tară experienţă în raport cu situaţiile dc acest gen. cl va alunga din Dc exemplu: In discuţiile iniţiale avute cu N. femeile. Esenţa sa constă în aceea că persoana care a comis fapta dispune. atmosfera rămânând artificială. psihologia medicală etc. Lipsa de naturaleţe şi de convingere a acestor simulări este evidentă în faţa unei conduite terme. antecedente. învinuitul îşi impune conştient ieşirea din rol. bătrânii. pag. Bucureşti. probleme de perspectivă ş. dc regulă. Este evident că un anchetator experimentat nu poate scăpa un astfel de comportament. Cu Idem. chiar la recunoaşterea unor fapte pe care nu lc-a săvârşit. Ea. Precizările cu caracter acuzatorial sau prezentarea de probe poate complica şi mai mult tabloul psihocomportamental al emotivului. Aşa stând lucrurile. Dimpotrivă. viaţă. Labilul emoţional (chiar fără a fi vinovat) va reacţiona şi-şi va argumenta spusele împovărat dc disconfortul inhibam al temerii naturale pc care o resimte faţă dc implicaţiile conjuncturale referitoare la învinuire. absolut necesară trecerii către chestionarea cu privire la bănuiala care i se aduce. dc regulă. V. observator şi investigator fin. antrenantă. culegerea unor scame imaginare. pauze înainte de răspuns. „nu-mi pot explica". de regulă. precum şi invariabilele . in cadrul căreia psihologul vine să „cenzureze" penalul în sensul benefic aflării adevărului. Experienţa demonstrează nu greutatea dc a surprinde aceste aspecte. Gesturile dc nervozitate. artificială. prin aducerea în discuţie a problematicii ridicate de împrejurările săvârşirii omorului. a conduitei de relaţie şi expresie a unei persoane într-o împrejurare. toate acestea pc un fond general dc suspiciuni din partea învinuitului. Butoi. simulate în scopul de a masca adevăratele stări sufleteşti resimţite în timpul ascultării. răspunsurile suni monosilabice. Deşi în faţa organului dc urmărire penală. implicare. Din acest motiv trebuie privită cu multă precauţie orice relatare a învinuitului şi. neavând nimic cu cauza care este ascultată. concubina victimei. învinuitul manifestând. De exemplu: in cauza privind omonil comis la 15. . nu acelaşi lucru se întâmplă atunci când sc atacă problemele critice. trebuie să sc disecarnă între motivele care provoacă starea emoţională. crearea unui climat de siguranţă şi încredere reciprocă. Pentru acesta. în planul intim al personalităţii sale. Fie şi numai din aceste motive. tremurul vocii. mai degrabă. la inhibări emoţionale artificiale. timp liber.) persoana anchetată manifestă teamă"'" 1. 19. a cărui victimă a fost numitul M. a unor problematici colaterale. sentimente şi dispoziţii sufleteşti a căror interpretare corectă este o necesitate absolută. a participat la un dialog lipsită de naturaleţe. i s-a creat un climat introductiv dc încredere (realizabil prin abordarea în faza contactului iniţial. în mod special mimica învinuitului ca pe o realitate evidentă. manifestări frecvente de evitare a privirii. degajat în care ele să-şi înţeleagă statutul în faţa autorităţii şi cc obligaţii le revin. perioada dc latenţă în răspunsuri.1. legate de situaţia familială.

frecvent în cabinetul de interogatoriu. cu argumente. De obicei.. păreri care sc vor plauzibile. devine stângaci. anchetatonil îl încurajează. de la cine ştie. in stupoarea creată dc întrebarea dc genul „Ce credeţi. care în majoritatea cazurilor va duce la manifestări agresive. referitor la identificarea făptuitorului. bănuitul nu trebuie să ştie sub nici un motiv că ar. Anchetatorul care vrea să stabilească un contact uman cu învinuitul sau inculpatul trebuie să evite orice privire. dincolo de implicaţiile cauzei. iar în privinţa pedepsei pc care o consideră că ar merita-o autorul.pusă tocmai într-o împrejurare deloc plăcută pentru acesta. participativ. nimic care să-i inspire teamă. mai ales atunci când învinuitul sau inculpatul nu ştie dc cc probe dispune anchetatorul şi mai ales atunci când emite informaţii denaturate sau false. în anumite momente ale dialogului. sunt într-o puternică stare de frustrare. extralingvistică (gestică. este un semn dc frustarc. 5. va 11 descoperit autorul acestei fapte? Cc credeţi că ar merita autorul pentru fapta sa? ele. Suspiciunea bănuitului în raport cu sărăcia datelor pc care le deţine referitor la ce ştie anchetatorul. In timpul conversaţiei. neavând. consumul dc alcool. „deosebit dc încurcat". Mare semnificaţie au şi pauzele pc care le face bănuitul. contribuie la acea stare dc frustrare. Dc regulă. fie că este un adevăr şi atunci îl apropie de lămurirea cazului. Astfel. ci şi un mijloc dc condiţionare a interlocutorului. Rezultate deosebit de interesante în diferenţierea celor două conduite opuse sc pot obţine prin interpretarea manifestărilor psihocomportamcntalc şi a reactivităţii de expresie a învinuiţilor faţă dc întrebările directe în raport cu aspectele critice.3.2. şi.. artificial. să se ajungă la un dialog critic. dezinvolt... Adesea cel anchetat trebuie să fie încurajat. în alte împrejurări fapta asta nu s-ar fi putut întâmpla. pot sublinia. reacţie încă neverbală. va fi identificat autorul omorului?" . atât din sfera gândirii reflectate. 5. 3. Pierderea. al privirilor sale. învinuitul sau inculpatul trebuie să fie convins că este ascultat cu cea mai marc atenţie."). ci mai ales. care este dator săşi însuşească controlul cât mai perfect al mimicii. comunicarea extra-verbală. Dc aceea după cc îşi termină relatarea şi are impresia că a fost integral crezut sc pot valorifica momentele psihologice create de întrebările dc 1. învinuitul care a comis infracţiunea este ezitant. coroborate cu probe verificate. Explicaţia psihologică constă în efectul paralizant . ori dc minimalizare şi îndepărtare a pericolului („Vezi unde duce anturajul.. de regulă. adresîndu-i-se întrebări de genul: Dacă susţineţi că nu a-|i săvârşit fapta. a socoti asemenea manifestări drept probe dc vinovăţie înseamnă a face o greşeală tot atât dc marc ca şi atunci când s-ar afirma că siguranţa dc sine ori promtitudinea şi certitudinea răspunsurilor date sunt probe certe ale vinovăţiei. înainte dc a vorbi. cât dc cât. 4. ori unde ar :!. pot aduce un oponent în situaţia de a colabora: în contactul cu adversarul înainte dc a fi ascultaţi. în privinţa. evitarea dc a-l privi în faţă. apropiate. cc trebuie interpretat este nu atât răspunsul în sine. cei care evită privirea interlocutorilor sunt oameni nesinceri. Controlul din privire se efectuează dc către emiţător (învinuitul sau inculpatul) chiar şi în timpul în care el ••orbeşte. Anchetatorul va obţine o informaţie preţioasă. a pedepsei. fond sonot al vorbirii). stareţi de frustrare în care sc găseşte acesta. im Canalele non-vcrbalc realizează un surplus dc comunicare. antrenate în comunicarea realizată involuntar.3. suntem priviţi. nu eşti dumneata singurul. indignarea şi ura pentru făptuitor. . când i sc cerc bănuitului să relateze faptul incriminat. că „oricât de târziu. fie prin flatare („Eu te ştiam dc băiat deştept. Cu cât anchetatonil vrea să fie mai puţin permisiv. ci dimpotrivă. Mulţi \ psihologi sunt însă de părere că evitarea privirii în ochii altora. Reguli tactice specifice raporturilor interpersonalc dc opozabilitate şi confruntare1'"1'" în literatura de specialitate. Privirea interlocutorului nu este o sursă ic informaţii. degajat. să nu sc lase tatonat dc bănuit. cu forţă. trebuie să ştim să observăm şi să ascultăm. de exemplu. Ceea ce trebuie reţinut este faptul că expresiile emoţionale. unde vrea să strecoare un neadevăr care ar putea avea importanţă. constituind indici. Simptomul stării dc frustrare nu trebuie să fie deci confundat cu o trăsătură dc personalitate (sinceritate . „contactele oculare" care au loc între privirile interlocutorilor în timp cc vorbesc sunt foarte importante.. persoana sinceră este deosebit de spontană.î acesta scapă. manifestările comportamentale şi psihofiziologice amintite vor acompania ca un veritabil cortegiu starea dc disconfort psihic pc care o trăieşte învinuitul. şi apoi mişcările nccontrolabile în momentul în care este chestionat asupra problematicii critice. De aceea. nu arc puterea dc a bănui pc cineva. exprimarea clară.chctatorul aprobă sau nu unele din afirmaţiile sale. prin privirea sau i «rin mişcările capului. Avantajul comunicării extra-verbalc constă în faptul . conştient creând astfel o posibilitate de acces ^pre procesele informaţionale. controlului voluntar. dar şi în acelaşi timp. vizând tragerea la răspundere penală pentru înfăptuirea justiţiei. o teză valabilă. în limbaj inteligibil a interlocutorului este obligatorie. cerând sancţiuni foarte mari sau suplicii. adică pot confirma sau infirma. cât şi a nivelurilor psihologice nereflectate. Majoritatea transferului informaţional al afectivităţii are loc prin canalele cxtra-vcrbale.inhibitoriu. cei aflaţi în cirtenţie preventivă. orice învinuit sau inculpat. atunci pe cine bănuiţi? Ce credeţi. rămânând în expectativă. depresie etc.ncsinccritatc). fie prin utilizarea unei formule de generalizare şi nu de particularizare („Da. Cu privire la această complexă problematică trebuie subliniat însă faptul că. vine cu justificări şi temeri dc genul „nu pot să dau vina pe nimeni" ori „s-ar putea să greşesc". durata acestora putând fi interpretată ca indice al efortului dc denaturare sau disimulare: faţă de interlocutor sc recomandă a se avea o atitudine deschisă. dar nici provocate dc om în scop voit. dezinhibat. şi atunci poate evalua mai corect gradul dc sinceritate. neplauzibil. transmi(ându-se stări psihocmoţionalc. Pe parcurs urmăreşte rcac(ia partenerului. orientativi asupra tentativelor comportamentului simulat în ancheta judiciară. Neputând fi marcate. respectiv de nesinceritate a bănuitului. cu atât trebuie să fie mai stăpân pe cele mai mici reacţii involuntare care l-ar putea trăda şi ar da o urnă valoroasă bănuitului. deschise.3. îşi exprimă."). foarte probabil el va furniza suficient r^tcrial pentru ca monologul odată terminat. aceasta îşi exprimă convingerea că autorul „nu poate scăpa de rigorile legii".reguli tactice specifice raporturilor interpersonalc de opozabilitate şi confruntare Comunicarea dintre anchetator şi învinuit sau inculpat nu sc efectuează numai pe plan verbal utilizând limbajul natural articulat. fie că este o minciună. Toate acestea pe fondul unei atitudini sincere. In momentele cruciale.") etc. Dacă în cursul acestei relatări spontane învinuitul nu este întrerupt. cele mai frecvente răspunsuri sunt: „cc-o vrea legea" sau „cu ştiu cc să zic?". „nu mă pricep". şi unde el va da o versiune evident favorabilă lui.plan psihic toată problematica cei provocase temere. In timpul unei conversaţii obişnuite sau al unei relatări. care îl va ajuta pc anchetator să elaboreze în continuare o tactică adecvată situaţiei. anxietate. Astfel de controale oculare sunt făcute. căci această atitudine exprimă respectul anchetatorului faţă dc cl. mai ales în ochii celor investiţi ea autoritate. nu bănuieşte o persoană anume. sunt câteva reguli tactice care pot facilitate nu numai stabilirea unui contact verbal între interlocutori. de regulă. îşi spune părerea deschis şi chiar dacă dc exemplu. au mai tăcut şi alţii aşa ceva. Agresivitatea în camera dc audiere se manifestă mai ales în răspunsuri xsolcntc. ci oamenii realizează transfer dc informaţii şi pc alte canale. care oferă indicii suficiente pentru un comportament natural. Din primele clipe dc contact cu bănuitul trebuie să-1 studiem la început în ansamblu. Prin definiţie.. „depinde". nepropunând soluţii sau. mimică. Această condiţionare prin gratificarc este o capcană eficientă. să aibă marc fluenţă în expunere. Urmărirea acestei pendulări oculare cere din partea anchetatorului foarte multă experienţă şi inteligentă. şi în func|ie de ceea ce i se parc că vede la cl îşi ajustează a doua parte a emisiunii sale. Neparticipativ.. împovărează la maximum conduita acestuia. ostil. în faţa aceleiaşi întrebări.. cu alte cuvinte. dacă este dc acord sau nu cu cele relatate. care poate să difere dc la o persoană la alta. căci revenirea la privirea directă poate semnala că învinuitul sau nculpatul a ajuns la un punct nodal. efectele dc-a dreptul paralizante ale acestor întrebări în conştiinţa individului care ascunde adevărul. exact la argumentele cele mai importante. 2. stânjenit. privirea pendulează la partener cu intermitentă. oferă totuşi. gest sau vorbă care ar potenţa. 5. câl ştie. adevărul tot va ieşi la lumină". • • • învinuitul care nu a săvârşit fapta va fi caracterizat printr-o participare autentică. De asemenea. răspunsurile sale dc obicei sunt: „eu ştiu cc să zic?". chiar şi vremelnică a scurtaţii. La prima audiere. Comunicarea non-verbală . în concret. prin aşa-numita comunicare non-verbală. în general. ca un argument în plus. anchetatorul trebuie să îl lase să spună tot ce vrea. Cunoaşterea valorii informative a pendulării privirii trebuie să îl facă circumspect pe anchetator. chiar dacă o face. Pentru învinuit sau inculpat este important să constate dacă anchetatorul a „înghiţit" sau nu informaţia incorectă. privirea revine la interlocutor spre a controla dacă a înţeles. în credinţa populară. încercări dc sfidare şi ca reacţie la privirea scnttătoare a anchetatorului. iar cu privire la învinuire va argumenta natural.

oricare ar fi crima pe care a săvârşit-o. în timpul ascultării libere. respectul persoanei învinuitului sau inculpatului. fără a i se limita în vreun fel expunerea prin adresarea altor întrebări.Logică judiciară. Duval şi J. în acelaşi timp. înţelegerea umană faţă de învinuit. chiar şi atunci când învinuitul neagă faptele. prenume. în funcţie de poziţia celui ascultat trebuie să dovedească stăpânire dc sine. pc marginea lor.. a unei cafele etc). pentru verificarea siguranţei şi constanţei în declaraţii a persoanei ascultate. 174 Cp. situaţia civilă a învinuitului. A. dc trimitere în judecată. Etape şi strategii de interogare a învinuitului sau inculpatului 5. . punându-i-sc în vedere să declare tot ceea cc ştie cu privire la fapta şi învinuirea care i se aduce în legătură cu aceasta. să-şi manifeste satisfacţia sau nemulţumirea. cu natura şi aria de cuprindere a aspectelor care urmează a fi lămurite. şi vor prezenta cel puţin două referate cu ocazia seminariilor. De aceea..aţi aplicat numitului B. Ml. prin intermediul preşedintelui completului de judecată şi dc către preşedinte sau membrii completului. întrebările folosite în timpul ascultării pot fi clasificate în mai multe categorii. • întrebări „temă" (cu caracter general). Cc aveţi de declarat cu privire la această învinuire?" învinuitul arc posibilitatea să prezinte faptele în succesiunea lor firească. în acest mod. fapt tenacitate şi rezistenţă . 1998 . ascultarea relatării libere. Butoi. cuprind trei etape distincte: verificarea identităţii civile a învinuitului sau inculpatului. data şi locul naşterii. pentru lămurirea unor aspecte omise cu ocazia relatării libere. cum sunt: interogatoriul. Aceste observaţii ajută la stabilirea procedeelor tactice dc ascultare.20. ostilă faţă de acesta. prin adresarea cărora se urmăreşte determinarea cu exactitate a unor împrejurări.op. deopotrivă în activitatea ştiinţifică şi in activitatea practică. . pag. Bucureşti 1988 pag. să fie formulate la nivelul dc înţelegere al celui ascultat. Prima etapă a ascultării reprezintă. denaturează adevărul. de completare. Sus|inem dc stare S-ar utilizarea termenului dc această formulare pornind dc la necesitatea ca identificarea să se facă dc identitate sau a actelor civilă. 21. i se adresează întrebări cu privire la fapta ce formează obiectul cauzei şi învinuirii. în continuare se aduce la cunoştinţa învinuitului fapta care face obiectul cauzei. din partea anchetatorului în faza dc urmărire penală.. adică cunoaşterea statutului de persoană fizică a învinuitului sau inculpatului. Verificarea identităţii nu constituie doar un simplu act tehnic. anumite aspecte ale cauzei. De asemenea. până la mărturisirea completă. iar altele sc dovedesc indispensabile juriştilor in diferite etape esenţiale pentru activitatea lor. aprobarea sau dezaprobarea afirmaţiilor acestuia. având caracter strict limitat la anumite amănunte prin care sc urmăreşte obţinerea . înainte de a fi ascultat.învinuirea în ansamblul său. primul contact dintre învinuit şi cel care efectuează ascultarea şi este hotărâtoare pentru orientarea modului cum sc va desfăşura activitatea ulterioară a a organului de urmărire penală. în funcţie de răspunsurile învinuitului.Propoziţiile interogative numite şi „întrebări". învinuitului i se solicită să dea o declaraţie scrisă personal cu privire la învinuirea adusă. ci un bun prilej dc a studia comportamentul învinuitului lă|ă de situaţia în care se află. cu atât ascultarea va fi mai uşoară. starea dc tensiune sau calmul pe care le afişează. dar care nu sc confundă cu „bunăvoinţa" sau ci. a procurorului şi a părţilor în faza cercetării judecătoreşti. cu cât ele sunt mai complete şi mai temeinice. cetăţenia. în vederea stabilirii contactului psihologic. De pildă. care vizează fapta . răbdare. istorisirea unei întâmplări asemănătoare prin consecinţe. oferirea unei ţigări. tot prin intermediul preşedintelui de complet. constând în aceea că în ziua dc . ancheta sau biodetecţia judiciară. (citând pc Cl. consecinţă a neadevărurilor structurate dc interlocutor. faţă dc interlocutor sc recomandă a avea o atitudine echilibrată. iar autorii infracţiunilor s-■ sustras apoi urmăririi. R. adresarea dc întrebări. Etapele ascultării învinuitului sau inculpatului20 Atât faza urmăririi penale cât şi faza cercetării judecătoreşti.logica erotetică parte a logicii aplicate ale cărei rezultate au o importanţă specială şi penlru logica juridică. • întrebări „detaliu".cit. mai rare.4. ezitările. ocupă un loc important şi au o însemnătate deosebită. astfel: dc explicaţii ce pot fi verificate. O astfel de întrebare ar putea fi formulată în maniera: „Sunteţi învinuit dc săvârşirea infracţiunii de omor. în primul rând. • întrebări „problemă" prin care se urmăreşte lămurirea unor aspecte ale activităţii ilicite desfăşurate. pot duce în momentele psihologice adecvat create. organul dc anchetă judiciară oferă învinuitului posibilitatea dc a declara tot ceea ce consideră că interesează cercetarea. dc fapt. insecuritatea crescândă pe care o resimte în privinţa viitorului făcându-l să comită greşeli. deoarece există posibilitatea ca ulterior. nu trebuie adoptată o poziţie rigidă. Bicllz. poziţie cc poate consta în recunoaşterea faptei şi a 22. în lipsă.. să nu pună în încurcătură pe învinuit. începe prin adresarea unei întrebări cu caracter general prin care învinuitului i se solicită să declare tot ceea ce are de arătat în legătură cu învinuirea ce i se aduce. în practică sc cunosc situaţii când identificarea s-a făcut pe baza unor legitimaţii. Adresarea de întrebări în scopul lămuririi tuturor împrejurărilor cauzei reprezintă ultima etapă a ascultării învinuitului ori inculpatului. în această etapă se adresează întrebări prevăzute în planul de ascultare care pot fi completate cu întrebări formulate pc parcursul ascultării. mai ales atunci când acesta este bine intenţionat. de poziţia învinuitului cu privire la învinuire. faptă prevăzută şi pedepsită de art. modul cum reacţionează la întrebările cc i sc adresează. un sfat. numele şi prenumele părinţilor. să-şi Aioniţoaic. răbdătoare (de 7. 5. 151/152. mai multe lovituri de cuţit. în urma cărora acesta a decedat. de poziţia sa. c) Adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor învinuitului sau inculpatului După ca învinuitul a relatat liber referitor la învinuirea adusă. Ion Sîntea. interesat în a declara adevărul. iar analiza lor sislcmatică este dc compclcnţa unei discipline logice speciale . Relatarea liberă este un bun prilej pentru anchetator dc a cunoaşte şi dc a analiza poziţia învinuitului prin compararea celor prezentate cu materialul probator existent la dosarul cauzei. mi sunt altceva decât sisteme de întrebări cu particularităţi şi organizare specială" Studenţii vor aprofunda pag. I%is Tibcriu Bogdan. creează un climat favorabil pentru a obţine în limitele posibilului. starea tensională în care sc află.„mai insistă încă puţin după momentul în care tu însuţi simţi că totul este zadarnic"). a unor persoane cc nu aveau identitatea corect stabilită. b) Ascultarea relatării libere. să nu sugereze răspunsul pc care-1 aşteaptă organul de urmărire penală. un proverb. Toate observaţiile făcute în cursul acestei etape vor constitui temei pentru stabilirea procedeelor tactice care vor fi folosite în continuare.6. o atitudine prin care să nu-şi exteriorizeze sentimentele faţă dc învinuit. D. Aceasta deoarece în majoritatea cazurilor.obiecţii privind90-120. fdit.cit.4. • • • a) Verificarea identităţii civile21 a învinuitului sau inculpatului Parcurgerea acestei etape este obligatorie pentru a nu fi învinuită altă persoană decât cea care a săvârşit infracţiunea.N. în general. la mărturisiri complete. de problemele nou apărute în timpul ascultării. gesturile. Aceste întrebări pot fi de precizare. anchetatorul arc posibilitatea sâ-1 studieze pc învinuit. să oblige pe învinuit să relateze şi nu să determine un răspuns scurt de genul da sau nu. aspectele cu privire la care apar contraziceri pentru ca. Bucureşti. anchetatorul trebuie să evite întreruperea relatării învinuitului. o bătaie prietenească pe umăr etc. Pro Transilvania. calm şi. stabilească procedeele tactice ce le va adopta în ascultare. audierea învinuitului sau inculpatului. poreclă. pe baza buletinului identitate civila. Michand) „Comportamentul uman în procesul judiciar". în raport cu scopul urmărit. de control. cât mai multe informaţii dc la învinuit sau inculpat . Rodica Drigan Cornianu. timpul operează în defavoarea învinuitului sau inculpatului.. studii. „iertarea". s-au întâlnit situaţii. să-l observe şi să noteze omisiunile. în sensul legii civile.un gest de prietenie (apropierea scaunului. să i se demonstreze poziţia obstrucţionistă în anchetă. 169-203 din op. prescrisă de legile noastre. exasperant dc calmă. etapă în care se oglindeşte în acel mai înalt grad modul cum a fost pregătită această activitate22: • • • • • să fie clare şi precise. scop în care i se pot adresa întrebări ce nu au legătură cu cauza. putea formulaC. Alegerea întrebărilor care vor fi folosite în timpul anchetei depinde.1. verificare a elementelor contradictorii sau nonconcordante. Gheorghiu. Ed. Verificarea identităţii constă în întrebări cu privire la nume. .anumiteT. ulterior. printre cele mai importante instnimcntc la care apelează cercetările psiho-socialc (sondajul dc opinie ancheta socială şi interviul). Un moment important al acestei etape îl constituie introducerea în atmosfera învinuitului.prelucrtn şi interpretări personale.

Ori. întrucât reuşita procedeului nu depinde numai de răspunsurile celui ascultat. luând cunoştinţă prematur dc probele existente. Scopul utilizării acestor întrebări este dc a demonstra bănuitului netemeinicia susţinerilor sale şi de a-l determina să renunţe la negarea faptelor săvârşite. într-un ritm susţinut. clarificarea problemelor cauzei. împrejurări concrete.trebuie observate atent reacţiile învinuitului la diversele întrebări cc i sc adresează. împreună cu alte procedee dc ascultare. cu privire la activitatea fiecărui participant.2.atenuarea învinuirii prin recunoaşterea parţială. Aioniţoaic C. Strategii dc interogare a învinuitului sau inculpatului (bănuitului)23 Cunoştcrca împrejurărilor în care a fost săvârşită infracţiunea şi stabilirea corectă a datelor privind persoana învinuitului (inculpatului) folosesc anchetatorului la stabilirea procedeelor tactice de efectuare a ascultării. mai ales dacă este recidivist. • stabilirea judicioasă a întrebărilor ce vor însoţi prezentarea probelor. • stabilirea celui mai indicat moment pentru folosirea probelor de vinovăţie şi a ordinii în care acestea vor fi prezentate. Obţinerea de rezultate bune prin folosirea acestui procedeu este asigurată de respectarea unor cerinţe. dc regulă a unor aspecte mai puţin grave ale activităţii ilicite desfăşurate. dc la început. Pentru realizarea scopului . pentru că detaliile nu vor putea fi puse la punct. mai ales atunci când nu toţi stăpânesc perfect problema cauzei. evitându-se a sc solicita învinuitului să facă aprecieri.Tudorcl Buloi IounnTeodora Buloi învinuirii. contraziceri. • cunoaşterea valorii fiecărei probe din dosar. Butoi T. anchetatorul trebuie să stabilească motivele pentm care el refuză colaborarea. diminuarea . anchetatorii înşişi putându-sc încurca reciproc. învinuitului i se solicită să clarifice sistematic cum a conceput şi pregătii infracţiunea. b) Strategii de interogare repetată Acest procedeu constă în reaudieri ale învinuitului cu privire la aceleaşi fapte. după terminarea expunerii libere. Practica atestă că acest procedeu tactic dă rezultate bune în cazul învinuiţilor recidivişti (infractori cu experienţă) care. presupuneri ori să exprime opinii personale. demonstrându-i-sc. O tactică adecvată presupune adaptarea regulilor generale în fiecare cauză în parte. cu prezentarea de probe care nu dovedesc nemijlocit săvârşirea faptei. dacă sc apreciază că declaraţia nu este completă sau unele probleme sunt neclare. pc lângă întrebările de completate. . urmărindu-sc. în practica organelor dc anchetă judiciara este mai frecvenl folosită prezentarea progresivă a probelor dc vinovăţie.4. cât şi separat. Atenţia care trebuie acordată folosirii acestui procedeu de ascultare se explică prin aceea că orice eroare din partea anchetatorului poate compromite întreaga muncă desfăşurată pentru Tudorcl Buloi loannTcodora Butoi determinarea învinuitului să facă declaraţii veridice şi complete. întrucât numai astfel sc poate adopta procedeul tactic dc ascultare adecvat. crearea momentului psihologic necesar cunoaşterii faplelor. cel ascultat va recunoaşte numai ceca ce este dovedit sau.cit. plccându-se de la aspecic mai puţin importante. nepotriviri. c) Strategii de interogare sistematică 23. care să contribuie la aflarea adevărului şi clarificarea tuturor aspectelor cauzei. întrebările trebuie să sc refere la fapte. Prima metodă presupune prezentarea în mod neaşteptat. renunţării la poziţia dc nesinecritatc. a legăturii ce există între acestea şi activitatea ilicită desfăşurată dc către învinuit. astfel. cât şi al celor nesinceri pentru că îi obligă să dea explicaţii logice şi cronologice la toate aspectele privind învinuirea. colaborarea învinuitului. la personalitatea celui ascultat şi la poziţia învinuitului (inculpatului). cu toate pregătirile făcute în acest sens dc către acesta. cu toate încercările dc a reproduce cele relatate anterior. Cunoscând personalitatea şi psihologia celui ascultat. Avantajul constă în faptul că învinuitului sau inculpatului nu i sc dă posibilitatea să-şi pregătească răspunsuri mincinoase. să îngreuneze cercetările. g) Strategia interogării participanţi la săvârşirea infracţiunii unui învinuit sau inculpat despre activitatea celorlalţi . pentru a determina furnizarea datelor necesare aflării adevărului. 5. e) Strategii de interogare vizând tactica complexului de vinovăţie Acest procedeu constă în adresarea alternativă a unor întrebări care conţin cuvinte atectogene (critice) privitoare la faptă şi la rezultatele ci şi a unor întrebări cc nu au legătură directă cu cauza. d) Strategii de interogare încrucişată Scopul acestui procedeu este dc a înfrânge sistemul de apărare al învinuitului ncsincer. Procedeul sc utilizează numai după cunoaşterea exactă a poziţiei învinuitului. în cadrul acestui procedeu. pag. care să permită verificarea explicaţiilor. în scopul obţinerii unor declaraţii complete şi veridice. cunoscute în practica autorităţilor judiciare: a) Strategii de interogare vizând folosirea întrebărilor de detaliu întrebările de această natură se folosesc pentru a obţine de la învinuit amănunte referitoare la diferitele împrejurări ale faptei săvârşite. respingerea învinuirii. împrejurări. negarea. prin intermediul întrebărilor problemă. Când există mai mulţi învinuiţi în cauză. din care rezultă direct vinovăţia. mai ales în cauzele complexe. Tactica ascultării învinuitului (inculpatului) cuprinde metode şi mijloace legale folosite in activitatea dc asctdtare. în cele ce urmează vom prezenta procedeele tactice de ascultare a învinuitului. recunoaşte faptele numai în măsura în care este convins despre existenţa şi temeinicia probelor administrate împotriva sa. a probelor care îi dovedesc vinovăţia şi adresarea dc întrebări directe cu privire la fapta săvârşită. învinuitul sau inculpatul trebuie să fie întrebat în legătură cu împrejurările dovedite prin probele care urmează a fi folosite. 109-120. refuzul de a face declaraţii. f) Strategii de interogare vizând folosirea probelor de vinovăţie Procedeul sc foloseşte în ascultarea învinuitului ncsincer. ce constă în ascultarea în mod ireptat.op. în raport cu personalitatea şi psihologia acestuia. convingându-se de insuficienţa ori dc forţa probantă redusă a dovezilor dc vinovăţie prezentate. Este un procedeu ofensiv şi constă în ascultarea aceluiaşi învinuit dc către doi ori mai mulţi anchetatori cc s-au pregătit în mod special an acest scop şi cunosc problemele cauzei în care se face ascultarea. Dezavantaje: derutarea persoanelor cu structură psihică slabă. Aceasta presupune ca învinuitului ascultat să i sc consemneze declaraţia. se procedează la adresarea unor întrebări dc completare. inevitabil. deşi îşi pregătesc atent declaraţiile. Procedeul prezintă un anumit avantaj. Acest procedeu sc foloseşte atât în cazul învinuitului sincer.obţinerea unor declaraţii sincere . Dispoziţiile legale şi regulile tactice criminalistice reprezintă elemente de bază în stabilirea tacticii. care încearcă să denatureze adevărul. va continua să persevereze în a respinge învinuirea adusă. întrebările detaliu. prin folosirea acestui gen dc întrebări. indiferent dc poziţia avută faţă dc laptele pentru care este învinuit. netemeinicia afirmaţiilor pc care le-a făcut anterior şi putând fi determinat să recunoască adevărul. întrebările detaliu. printre care: • cunoaşterea temeinică de către anchetator a tuturor probelor din dosar. întrebările fiind adresate dc fiecare anchetator alternativ. comit totuşi erori şi inconsecvenţele logice. dar şi dezavantaj. trebuie să se folosească. tocmai asemenea aspecte trebuie exploatate. persoanele participante şi modul în care a acţionat fiecare. dc regulă. ci şi dc observarea şi aprecierea acestuia. în condiţiile când învinuitul încearcă să nege faptele. fiecare trebuie ascultat atât cu privire la activitatea proprie. O situaţie aparte o prezintă aceea că învinuitul refuză să facă declaraţii. în raport cu personalitatea şi psihologia învinuitului sc poale proceda la prezentarea frontală sau prczcnlarea progresivă a probelor dc vinovăţie. alert. în cazul recunoaşterii învinuirii. amănunte. astfel. înaintea acestui moment.. pentru a-1 ajuta să lămurească complet toată problematica cauzei. anchetatorul va stabili dacă ascultarea va începe în legătură cu infracţiunea cea mai uşoară sau cea mai gravă. care se situează pe poziţia negării totale a faptelor săvârşite. la intervale diferite de timp. nu vor putea fi repetate. de precizare şi de control. Atunci când cel ascultat a săvârşit mai multe infracţiuni. între diversele declaraţii ale învinuitului vor apare. de precizare şi de control. încurcarea celui ascultat. în mod deosebit. contradictorii. continuându-se cu cele ce au relevanţă deosebită. sunt folosite frecvent în cazul când învinuitul face declaraţii nesigure. vinovăţia. De aceea. cc.

conflictul dintre pulsiunile inconştientului şi actul conştient determinate dc raportul Eu-realitate. parţial acoperita faptic. Cunoaşterea învinuirilor inculpaţilor implicaţi în cauză permite anchetatorului să găsească veriga cea mai slabă în rândul participanţilor şi cu aceasta să înceapă ascultarea. 24. a) b) c) procedeu se foloseşte. atunci când bănuitul refuză să facă declaraţii. în timpul anchetei apare la individul supus ci. Duplicitatea (simularea) esle caracteristica unei persoane care adoptă două atitudini şi joacă premeditat două roluri. Astfel. tn spaţiu să sc plaseze cât mai departe dc locui comiterii faptei unde să-şi facă simţită prezenţa. cu cine a luat legătura. din perspectiva isihologiei judiciare. Ştiinţifica şi Tehnică. . date pc care ulterior. este inofensiv.Psihanaliza crimei. . fiind localizate la nivelul prcconştientului. unele stări sufleteşti. curat. întrucât fiecare învinuit aflat în faţa unor date cunoscute de anchetator. Ed. Utilizarea procedeului de justificare a timpului critic permite extinderea anchetei judiciare asupra altor infracţiuni şi făptuitori mai ales că. Bucureşti.simularea este asigurată de divergenţa dintre forma gândită şi cea exprimată. un interes deosebit pentm a afla din anchetă care este poziţia celorlalţi învinuiţi. Explicaţiile date vor fi verificate minuţios pe zile. pc care. în schimb. refractari. procedeul se foloseşte în ascultarea infractorilor nesinecri. un dezechilibru psihic provocat de excesiva acumulare dc energie determinată de conflictele interpsihice. în măsura în care le cunoaşte. Comportamentul duplicitar este des întâlnit în practica judiciară. Se solicită celui ascultat să declare ceea ce cunoaşte despre activitatea celorlalţi participanţi la infracţiune. Acestora li se va cere să arate cc au făcut pe zile şi ore. va fi mai cooperant în relatarea activităţilor infracţionale a celorlalţi participanţi. să prezinte locurile unde s-au aflat şi persoanele cu care au luat legătura. 1994. Analizând minciuna la intersecţia dintre forma gândită. folosindu-sc starea psihică a bănuitului. Procedeul prezintă şi dezavantaje pentni că nu întotdeauna cel ascultat este dispus să divulge activitatea participanţilor. Dc asemenea.Procedeul se aplică atunci când în cauză există mai mulţi învinuiţi (inculpaţi) participanţi la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. se reţine: . Butoi T. Minciuna reprezintă constructul mental strategic. Acest procedeu permite obţinerea unor rezultate pozitive. acţiuni. afişează sentimente şi gânduri diferite de cele pe care le simte cu adevărat. Cu răbdare. iar apoi să facă declaraţii despre propria activitate. Acest timpului critic. Prin confruntarea datelor obţinute din declaraţiile participanţilor. fiecare va avea reţineri. în vederea sustragerii de la pedeapsă. chiar dacă nu au declarat totul despre propria activitate. învinuitul poate prezenta date valoroase în legătură cu infracţiunea săvârşită. apărarea. Definim alibiul ca pc „un construcl mental (strategie) cognitiv-demonstrativa. Neştiind dacă şi ce au declarat ceilalţi participanţi. intenţii. forma transmisă şi factualitate. în timpul şi după săvârşirea infracţiunii. ca şi pe participanţi. acesta va putea fi determinat să recunoască faptele cu ocazia unei noi ascultări. dar mai ales după săvârşirea infracţiunii. Pe baza rezultatelor verificărilor. la fel ca şi alibiul. ore. în acest mod. dar va manifesta. anchetatorul poate desprinde concluzii cu privire la sinceritatea celor implicaţi în cauză. respectă „integral demnitatea. fapte şi probe cu scopul dc a aduce ancheta judiciară pe căi greşite. încercarea de a ascunde şi alte fapte. care încearcă să îngreuneze aflarea adevărului. tăcerea reprezintă. i) Strategii vizând interogatoriul psihanalitic Interogatoriul psihanalitic" este interogatoriul viitorului. dc regulă. adoptând un comportament voit contrafactual cu referinţă voit pragmatică şi vizând o finalizare persuasiv intenţională. lăsându-i impresia că persoana sa interesează mai puţin organul dc urmărire penală. privitoare la modul de comportare în eventualitatea descoperirii faptelor. oscilanţi în declaraţii. având în vedere înţelegerile stabilite înainte. drepturile şi libertăţile cetăţeanului din perspectiva prezumţiei de nevinovăţie. bănuitul o îndreaptă împotriva celui ce îl interoghează. întrucât în declaraţiile acestuia apar neconcordanţe în justificarea timpului critic. valorilor găsite cu ocazia percheziţiilor corporale sau domiciliare.1 sau justificarea Timpul critic reprezintă suma duratei activităţilor cc au precedai săvârşirea infracţiunii a acţiunilor ce caracterizează săvârşirea infracţiunii şi perioada imediat post-intracţională. Cunoscându-se activitatea bănuitului i se va solicita să declare locul unde s-a aflat. 25. tact şi perseverenţă se poate ajunge la determinarea învinuiţilor să facă mărturisiri. va trebui să le explice. cc a întreprins înainte. simularea desemnând efortul conştient întreprins cu perseverenţă de către subiectul interogat pentru a masca trăiri. minute şi locuri. aşa cum demonstrează cazuistica judiciară. este un joc al inteligenţei prilejuit preponderent dc o simplă discuţie asupra cazului şi care dă posibilitatea individului de a se apăra cu toate mijloacele cele legale sau ilegale". să declare despre faptele comise dc către ceilalţi participanţi. se concretizează în manifestări ce scapă cenzurii conştientului. în cazul acestui procedeu se mai poate solicita bănuitului să justifice sursa mijloacelor de existenţă (în cazul celor neîncadraţi în muncă) să dea explicaţii cu privire la provenienţa bunurilor. prin care persoana bănuită caută: în timp să rămână câl mai aproape dc timpul comiterii faptei. h) Strategia interogării vizând spargerea alibiului2. Verificarea datelor furnizate dc bănuit oferă anchetatorului posibilitatea constatării ncsincerităţii relatărilor. despre care el nu declarase nimic anterior.

aceasta slăbindu-se din cauza instinctului de conservare activai dc teama dc a fi identificat. conşticnti/ându-le in contextul stimulam externe meni psihanalitici acesta este determinat dc subconştient Reprezintă . matricei morale să se armonizeze cu tensiunile refulate prin actul mărturisirii. dar ele continuând să-şi exercite presiunea asupra cenzurii conştientului. identificând la aceştia lapsusuri. filtru cu continui moral. biologic Conţine instinctul de conservare a speciei şi a individului SUPRAEUL. Ştiinţifică şi Tehnică. erori caracteristice.cndiitlctc şi pubuuiiilc ncrcfulalc acceptate de cenzuri. Acest act simptomatic de uiiare a obiectelor în câmpul faptei sc explică prin faptul că se scapă dc sub controlul cenzurii a unora din clementele asupra cărora acesta veghează. constă în ascultarea a două persoane. dc a asigura că nu s-a comis nici o greşeală. alături dc Eu-ul primitiv şi brutal.Psihanaliza crimei. asociaţiile de idei26 se bazează pe aglutinarea ideilor şi centrarea lor pc un trunchi ideativ. afecţiuni. sunt mărturisiri involuntare ale unor gânduri. revenirea la locul faptei este consecinţa necesităţii detensionării psihice a făptuitorului sub presiunea Eu-ului social care dezaprobă inconştient actul criminal. prezentării pentru recunoaştere şi reconstituiri ca activităţi ale urmăririi penale • Confruntarea Din perspectivă strict psihologică. nu din cauza asemănărilor pur acustice dintre două cuvinte. acceptării comiterii faptei şi a pedepsei.: a 11 conştientizaţi ia caire epo la momentul optim Purtătorul experienţelor si trasaturilor fundamentale ale speciei si rasei Rste .teorie si practică - 83 Strat de vigilenţa. un moment dat (starea trflua) Exprimi starea prezenta1 Accepta tendinte şi pulsiuni cărora Ic da valenţele prezcntului. - actele simptomatice accidental. Reprezintă pornirea tensionali a sinelui liste reprimata dc Supra-Eu atunci cSnd nu concorda cu gnia tangenţelor sale INCON ŞTIEN TUL Schiţa instanţelor psihanalitice (după psih dr Tudorel Butoi) Altfel spus. ca activitate dc urmărire penală. în interogatoriul care sc adresează făptuitorului acesta se va autodemasca sub influenţa Eu-lui sedimentat în subconştient.GO STRATUL CENZURII Strat dc vigilenţa Stratul conştient Conştiinţa acţionuld. Condiţia interogatoriului psihanalitic este realizarea atmosferei de intimitate din care se poate obţine sturea de confianţă permiţând Eu-ului social. . Atenţia trebuie îndreptată asupra numelor în legătură directă cu vina. lapsusul este tributar imaginilor flotante care sunt în apropierea conştiinţei. confruntarea este folosită şi în scopul verificării şi precizării unor declaraţii ale învinuiţilor sau inculpaţilor participanţi la aceeaşi infracţiune prin care aceştia şi-au recunoscut faptele săvârşite.—a dc o clipa a subconst Conţine puterea individului stoca i. Butoi T. Accepta $1 |inc In «are dc rezerva '. Bucureşti. primai. Deşi scopul principal al confruntării îl 26. repulsii.Studenţii vor snidia şi analizele de caz (omorul cu jaf comportamentele mecanismului psihanalitic constituie înlăturarea contrazicerilor dintre declaraţiile persoanelor ascultate cu privire la una şi aceeaşi problemă.Tratai universitar de psihologie judiciară . refulate de conştiinţă ca stări cc trezesc anchetatorului atitudini de autocontrol în scopul acoperirii manifestărilor emoţionale. Ed. provocând acte greşite. un cuvânt sau o idee cc face parte dintr-un complex psihic. între declaraţiile lor existând contraziceri esenţiale cu privire la aceeaşi problemă. acte simptomatice. uitarea sau deformarea unor nume familiare etc.n da\ ancestral. care scapă de sub controlul vigilent al Eu-ului conştient. erorile dc lectură şi dc scris: cauza este aceeaşi ca şi la producerea unui lapsus. lăsarea obiectelor. Influenţa lor se resimte făcând să devieze curgerea normală a vorbirii. concluziile personale. ci din cauza unui gând ascuns sau din cauza unei stări generale contradictorie celei pe care o afirmă verbal. Psihanalitic credem că revenirea vine din instinctul de conservare. I'oniica/fl coordonatele dc b«z4 ale caracterul ut Kcpunc şi refulează tcndin|cle necon forme standardelor sule. natural. 1997 . individual ţi relativ fix. dc aceea nu este lipsit de importanţă obiceiul unor magistraţi dc a-l pune pc reclamant săşi citească singur declaraţiile. StfPRAF. una în prezenţa celeilalte. prcgitindu-Ic pentru a acorda . în cursul cercetării câmpului faptei. etic 91 jundic. imaginile flotante din junii conştiinţei prin forţa lor dinamică modifică mersul normal al scrisului şi cititului. asupra cărora conştiinţa veghează cu rezonanţă sau contiguitate în acest sens. Autorul unui aci simptomatic îşi dezvăluie o intenţie a subconştientului întrun moment când cenzura nu îşi exercită cu stricteţe rolul său. specialistul criminalist identifică primele acte simptomatice ale subconştientului caic sunt veritabilii indici orientativi în direcţia identificării făptuitorului.slrat artificial creat prin interiorizarea normelor dc instrucţie ţi educa) ic liste propriu. . în practica organelor dc urmărire penală. uitarea cuvintelor şi a numelor proprii: cercetarea numelor proprii în interogatoriu este dc o mare importanţă. confruntarea. - j) Coordonatele psihologice ale instituţiilor confruntării. conţinuturile intelectuale sunt respinse. totuşi nu trebuie să se omită faptul că efectuarea acestui act poate duce şi la realizarea altor obiective. Unii autori cred că eterna reîntoarcere la locul faptei este generată de plăcerea înfiorătoare şi dulce a tensiunilor emoţional afective pe care o dă făptuitorului retrăirea actului infracţional şi descărcarea treptată a tensiunilor. O idee este refulată sub presiunea unei neplăceri ulterioare. .

apoi a prezentării pentru recunoaştere. Este ştiut faptul că emotivii pol fi neclari în declaraţii. aspect deosebit pentru aprecierea posibilităţilor persoanei de a reţine elementele de bază în virtutea cărora urmează a sc face recunoaşterea. Sc recomandă contactul psihologic direct. martorilor. organul dc urmărire penală trebuie să cunoască persoanele ce vor fi confruntate şi sub ascpcctul dominantelor de ordin psihologic. chiar şi pentru persoanele dc bună-credinţă. Practica demonstrează că tatonarea directă. fenomenele examinate suni întotdeauna provocate artificial. dar nu identice cu cele adevărate. din cauza imposibilităţii localizării în spaţiu şi timp a unor fapte şi împrejurări. Este cunoscut faptul că perceperea sc realizează dc cele mai multe ori. se impune în mod deosebit. Precizarea se impune pentru a sc preveni orice confuzie între realitatea psihică dc recunoaştere şi noţiunea dc recunoaştere în accepţiunea sa juridică. trebuie să sc ţină seama dc legile psihice care guvernează procesul cognitiv. precum şi al factorilor obiectivi ori subiectivi care ar fi putut-o influenţa. forţă fizică. Trebuie ţinută seama de faptul că procedura confruntării creează. elementele de sugestie pot să iulluenţeze uşor declaraţiile persoanelor chemate să fiică recunoaşterea. anchetatorului i se oferă aşadar prilejul dc a discerne asupra simptomatologiei comportamentului simulat al persoanelor confruntate. statur social. de îngrijorare prin prisma reflexiei asupra „consecinţelor". Deci. nu va pierde niciodată din vedere faptul că dacă interpretarea psihologică a datelor desprinse cu ocazia ascultărilor anterioare este importantă. persoana nu reuşeşte să redea elementele caracteristice care să formeze convingerea posibilităţilor sale de a face identificarea. îndeosebi vizuală. şi mai ales. inclusiv la identificarea autorului ori victimei unei infracţiuni. respectiv. dc aceea ele sunt asemănătoare. Dc aceea în desfăşurarea prezentării pentru recunoaştere. memorare şi redare a persoanei. aceasta este esenţială la confruntare. în diversele ipostaze. Perspectiva psihologiei judiciare asupra reconstituirii evidenţiază următoarele: • în cadrul reconstituirii. Sublinierea posibilităţilor de apariţie a erorilor. Un anchetator cu o bună pregătire psihologică poate să le surprindă pentru că este greu dc susţinut un neadevăr în faţa celui care cunoaşte realitatea. persoane. • Prezentarea pentru recunoaştere Prezentarea pentru recunoaştere are un loc distinct în cadrul urmăririi penale. ţinându-se seama de condiţiile ce au putut influenţa perceperea. persoana nu este solicitată să redea împrejurări şi condiţii ale săvârşirii infracţiunii. la care a evitat răspunsul. observativă. lucrurilor sau animalelor care au legătură cu cauza prin mijlocirea persoanei care le-a perceput anterior şi a reţinut în memorie semnalmente. • stabilirea condiţiilor de loc. o experienţă. Dc exemplu. Dacă la acestea se adaugă faptul că persoana sau obiectul de recunoscut au fost văzute o singură dată. în aprecierea rezultatelor obţinute. sc impune organizarea prezentării pentru recunoaştere într-un moment cât mai apropiat dc cel în care s-a făcut Tudorel Buloi InumiTcodora Buloi perceperea. într-o oarecare măsură nesiguri. • la reconstituire. • în cursul reconstituirii se pot reproduce şi verifica fapte. cât şi în mod combinat. Permanent atent. Recunoaşterea este un proces psihologic mai uşor pentru că reactualizarea informaţiilor percepute anterior nu solicită un efort mare. memorarea şi reproducerea. penlni a sc înlătura posibilitatea ştergerii din memorie a semnalmentelor ori influenţa persoanelor interesate în rezultatele acestei activităţi. trăsăturile exterioare ale persoanelor. • Reconstituirea Poate fi definită ca fiind reproducerea artificială a împrejurărilor în care a fost săvârşită infracţiunea sau oricare fapl care prezintă importanţă în cauză pentru a se stabili dacă fapta a avut ori putea să aibă loc în condiţiile date (spaţiu. precum şi de particularităţile psihice ale persoanelor aflate în ancheta judiciară. sc pot inhiba uşor. în cazul reconstituirii efectuate în scopul verificării posibilităţilor dc a vedea sau dc a auzi. mai ales atunci când se află în confruntare cu persoane superioare lor prin cultură. Fin observator. De asemenea. trebuie să sc stabilească dacă perceperea s-a făcut cu ocazia şi în condiţiile săvârşirii infracţiunii ori în alic împrejurări. la acesta se constată pe parcursul confruntării. diferitele întrebări care i sc adresează. în raport cu particularităţile cauzei. învinuiţilor ori inculpaţilor. • determinarea datelor referitoare la caracteristicile de identificare percepute şi memorate dc persoane. învinuitului sau inculpatului sc utilizează dc către anchetator în funcţie de caracteristicile cauzei. la opţiunea anchetatorului faţă dc una din metode. se obţin probe noi şi sc asigură extinderea urmăririi penale. confruntarea este un bun prilej de observare psihologică a persoanelor confruntate. în general. condiţii meteo etc). fenomene care nu lasă urme materiale. • cu ocazia reconstituirii. Avându-se în vedere aceste dificultăţi. în timpul confruntării sc impune observarea atentă a persoanelor confruntate şi. însă prezintă unele particularităţi datorită faptului că în cazul primului fel de ascultare. rezultă dificultăţile pe care le întâmpină cel chemat să facă identificarea cu ocazia ascultării. De aceea. organizarea aceste activităţi sau renunţarea la efectuarea ei. un întreg cortegiu caracteristic comportamentului simulat: scădere a fermităţii argumentării. faptele. recunoaşterea poate fi mai mult sau mai puţin precisă. Aceste procedee pot fi utilizate atâl la modul singular. pentru a vedea cum reacţionează la diferitele întrebări care i se adresează. • reconstituirea este. memorare şi redare. în sensul că ajută la clarificarea unor probleme ale acesteia. însă prezintă importanţă pentru cauză. la care întrebare a manifestat nelinişte. obiectul perceperii este fenomenul. impuse de stadiul urmăririi penale. a identificărilor false. Sondarea sentimentului de vinovăţie27 Procedeele tactice în audierea bănuitului. considerată nesinecră. care a surprins-o. ezitări. Psihologia judiciară atrage atenţia că valoarea probantă a recunoaşterii se exprimă exclusiv în coroborare cu toate celelalte materiale dc probă administrate în cauză. cadavrelor. 5. cu ocazia ascultării. ori caracteristicile obiectelor şi animalelor. pe baza cărora va putea face recunoaşterea. timp şi mod de percepere. Organul dc urmărire penală trebuie să acorde atenţie nu numai declaraţiilor persoanei confruntate. Tot cu ocazia ascultării. organul judiciar percepe nemijlocit. de factorii obiectivi şi subiectivi ce pot influenţa perceperea. Interogatoriul în cazul prezentării pentru recunoaştere se deslăşoară după regulile privind ascultarea persoanelor sau părţilor vătămate. un climat lensional. prin această activitate urmărindu-se identificarea persoanelor. este o încercare de a stabili pe cale experimentală posibilităţile de existenţă a faptelor sau fenomenelor. memorarea şi reproducerea. în special. Faptul că o anumită persoană bănuită dc săvârşirea unei infracţiuni a fost recunoscută de către un martor nu este un motiv suficient şi temeinic ca acesta să fie în mod cert şi autorul faptei. sc pot contrazice. atunci când. Sc poate aprecia că prezentarea pentru recunoaştere are o importanţă egală cu a activităţii de ascultare propriu-zise a oricărui subiect procesual cc cunoaşte despre vreo faptă sau împrejurare de fapt dc natură să servească la aflarea adevărului. reacţiile sale faţă dc răspunsurile persoanei cu care este confruntată. modului cum sunt formulate şi promptitudinea răspunsurilor pe care le dă.5. trebuie să fie avut în vedere pericolul apariţiei unei false identificări. care. fenomenele. reveniri şi perioada de latenţă în răspunsuri. imposibilitatea persoanei dc a prezenta clementele pe baza cărora urmează a se face identificarea nu înseamnă şi incapacitatea acesteia de a face recunoaşterea. cu temeinice cunoştinţe psihologice. acţiunile şi nu urmele acestora. a celei care neagă. în momentul săvârşirii infracţiunii. Reconstituirea constă în reproducerea tuturor împrejurărilor săvârşirii infracţiunii sau numai în reproducerea unora dintre episoadele ei ori chiar a unor fapte izolate. spre deosebire de reproducerea întâlnită în cazul mărturiilor obişnuite. pune în stare de inferioritate psihică pe cel care ascunde adevărul. faţă în faţă al organului dc urmărire penală cu persoanele confruntate pentru asigurarea tuturor posibilităţilor de studiu şi supraveghere. anchetatorul se află în faţa unei chestiuni fundamentale: .84 Tudorel Butoi loana-Teodora Butoi Procedând la pregătirea confruntării. experienţa şi rezultatele lor. de mărturisire a adevărului. ori obiecte cc prezintă uncie trăsături asemănătoare şi apar ca familiare persoanei chemate să facă recunoaşterea. deoarece în cadrul prezentării spre recunoaştere. ci să descrie semnalmentele sau caracteristicile care pot duce la recunoaşterea obiectului supus identificării. efectelor pe care le produc asupra acesteia. Dc fiecare dată însă. de regulă. sc hotărăşte de la caz la caz. Datorită faptului că reprezintă rezultatul unor mecanisme psihologice: observare. nu o dată. de fapl. De fapt pentru cel ce instrumentează cauza. ci şi manifestării ei. Ascultarea persoanei ce urmează să facă recunoaşterea vizează realizarea mai multor obiective: • cunoaşterea posibilităţilor reale de percepere.

Dificultăţi . A.dc a şti care anume sentimente sc află la originea simptomclor constatate. Gama. simptomelc pol constitui expresia mai multor sentimente. sentimentul poate fi slab dezvoltat sau exprimai. Bucureşti. exteriorizate.teorie si practică - 85 Problema . Ciopraga . Ed. Tratat dc Tactică. 1996. simptomelc pot fi contrafăcute. sentimentul poate fi simulat. depinzând dc o dispoziţie particulară a subiectului sau dc împrejurarea că acestea sc pot raporta la alte sentimente.Sondarea sentimentului dc vinovăţie. La autorul infracţiunii trebuie să se regăsească expresia unui sentiment de culpabilitate care indică participarea sa la comiterea infracţiunii.Tratai universitar de psihologie judiciară . impure. . poate fi frânat sau stăpânit. Sub formă de simptome sc manifestă acele urme lăsate în psihicul nostru dc impresia faptului produs. Sentimentele sc exprimă prin anumite simptome.ce sc pot întâlni: simptomelc pot fi mai mult sau mai puţin transparente. • • • • • 27. in Criminalistică.

intensitatea acestor simptome sc diminuează sau încetează în primul caz. Dacă o nouă schimbare sc produce în sensul iniţial. punerea în act a rezoluţiei infracţionale 'executarea). indignare). Paşi . deliberarea şi ezitarea.comutarea obiectului interogatoriului pc un teren neutru faţă de fapta ce i se pune în sarcină. o face limpede. penal.obţinerea asupra învinuitului sau inculpatului a unui efect psihologic care să sc exprime prin simptome ale sentimentelor trăite. care anume din sentimente a provocat simptomul sau ansamblul dc simptome explicate. circumstanţial de solemnitate. Dacă în primele două etape. sporeşte eficienţa interogatoriului. Precauţii: . deşi în legătură cu infracţiunea pentru care este cercetat el afirmă adevărul. mai mult sau mai puţin evidentă. cxplicându-se astfel o seric întreagă dc acţiuni întreprinse de făptuitori după săvârşirea infracţiunii28: .pe neaşteptate interogatoriul este readus la obiectul cauzei.nu mult după aceea. de natură a da naştere unui conflict dc conştiinţă în eventualitatea în care ar avea intenţia de a nu confirma adevărul sau dc a-l ascunde. reia expunerea căutând să fie cât mai persuasiv.organul judiciar trebuie să se abţină dc la orice intervenţie de natură a suscita asupra subiectului sentimente străine (iritare. dc natură a releva sentimentele sale.un anumit interval de timp. de gravitatea consecinţelor la care sc expune dacă nesocoteşte obligaţia de a spune adevărul. . încercarea de a face să dispară pentru moment simptomele manifestate.continuă şi sporeşte în cel de-al doilea caz. când o atitudine severă. Pentru a avea efectul psihologic scontat. . Scopul . constatai iniţial când interogatoriul se purta asupra faptei imputate. înseamnă că sentimentul de culpabilitate sau de minciună este real. dacă simptomele manifestate în cursul dialogului dintre organul judiciar şi învinuit sau inculpat sc raportează la obiectul interogatoriului şi sunt pertinente şi pentru abordarea faptului imputat sau dacă. generează nelinişte. rămasă nedescoperită.manifestarea diverselor simptome ce relevă sentimentele trăite. Tudorel Buloi lonnaT'eodoni Butoi Se impune: . Dacă perseverează în această intenţie. în general.apoi organul judiciar formulează faţă de cel ascultat opiniile. clar. hotărârea momentului săvârşirii. de lupta dusă de făptuitor pentru evitarea răspunderii penale specifice încercărilor de simulare. rezultă un sentiment de culpabilitate.utilizarea unei scrii de reguli şi procedee în vederea: interpretării. După săvârşirea unei fapte infracţionale. acestea sc datorează unor cauze străine şi trebuie eliminate.cunoaşterea trăsăturilor caracteriale ale subiectului pentru a ne putea explica cum sc exprimă sentimentele şi măsura în care formarea acestora se poate abate dc la tipul normal. conturarea laturii subiective a infracţiunii şi desfăşurarea activităţii infracţionale. Elemente explicative privind procesele psihologice postinfracţionale Etapa post-infracţională aflată în legătură indisolubilă cu momentul ascultării învinuitului sau inculpatului se caracterizează prin apariţia procesului psihic determinat de teamă. Constă în: . Comportamentul este. confruntarea învinuitului sau inculpatului cu alţi participanţi la procesul penal. învinuitul sau inculpatul este ascultat asupra faptelor ce i se pun în sarcină sau asupra unor împrejurări exterioare cazului. însoţind relatarea cu o gestică anumită pentru a explica ceea cc s-a întâmplat (simptom semnificativ sincerităţii).încercarea de a desprinde. Dacă în acest caz efectele dispar. de minciună sau verocitatc. întâlnim o succesiune de stadii. caracteristice acestor momente. conflictul va spori simptomele de minciună în timpul interogatoriului. de a se sustrage identificării învinuirii sau sancţiunii. - 5. organul judiciar va face o primă remarcă dc natură a spori încrederea şi a doua natură dc a intensifica neliniştea sub stăpânirea căreia se află.faţă dc cel care plânge. prin maniera dc interogare diverse simptome pc care le poale manifesta cel ascultat. dezinformarea etc). Sc recomandă: . nesiguranţă şi un comportament nefiresc. Sc recomandă: . elucidării simptomelor dc culpabilitate sau dc inocenţă. totodată. alta decât cea pic-infiacţională. dc disimulare şi. obiectul interogatoriului este deliberat îndreptat pe un alt făgaş. investigării. rezultă un sentiment dc verocitate. pentru a îndepărta efectul sentimentului dc culpabilitate dat de minciună. Dacă: . pc un ton ferm. 1. Interpretarea Se impune: . după depunerea jurământului. detensionată dc teama de a nu fi descoperit şi care motivează dominanta defensivă a individului. Elucidarea: . . 2. şi fac loc unor sentimente contrarii. observaţiile şi explicaţiile sale.dublează procedeele dc interpretare prin urmărirea determinării. pot fi semnalate simptome înşelătoare dc vinovăţie la gândul că va putea ii condamnai datorită acuzaţiilor nedrepte care planează asupra sa. alegerea mijloacelor. iar dacă are impresia că anumite aspecte nu au fost bine înţelese. conturarea intenţiei.se foloseşte pentru a pune în evidenţă simptomele ce au fost slab exprimate. Verificarea concluziei: . elementul caracteristic psihologiei infractorului după săvârşirea faptei este tendinţa dc a se apăra.utilizarea simptomelor psihologice în vederea aflării / adevărului în procesul Metoda contestă săvârşirea faptei. Se referă la: .intensificarea/atenuarea. 3. la marca majoritate a infractorilor se instalează o stare de tensiune psihică. Investigarea: . concluzia este bună. Atunci când învinuitul sau inculpatul relatează un fapt cu intenţia dc a spune adevărul. de momente intrapsihice: reprezentarea şi tendinţa de înfăptuire a actului. strategia eludării identificării şi probării faptei. minciunii. în fizionomia celui vinovat. când o atitudine conciliantă. care să convingă martorul dc importanţa declaraţiilor sale sincere şi. Exemplu: . Soluţii . activitatea psihică dominantă constă în trecerea în revistă a celor petrecute (inclusiv revenirea ir. reflexiv-acţional. în genere.învinuitul sau inculpatul poale încerca un sentiment dc ctdpabilitate pentru o infracţiune săvârşită anterior. dimpotrivă. atunci când învinuitul sau inculpatul Finalitatea: . câmpul faptei. adoptând faţă dc acesta. Aceste procese psihice. avertismentul trebuie rostit clar. martorilor importanţi trebuie să li se adreseze un avertisment.6.determinarea în cazul dat.

la scăpări foarte variate. învinuim! sau inculpatul sc va manifesta. în felul de abordare trebuie introduse cuvinte cu mare încărcătură afectogenă care-i vor măcina rapid rezistenţa psihică. ci o altă practică. în timpul ascultării trebuie să fie astfel abordat încât să se evite stările dc blocare emoţională care pot aduce deservicii atingerii obiectivelor ascultării. o tâlhărie. Vis-a-vis dc „invazia" de întrebări a anchetatorului intoleranţa sa sc exprimă în pierderea autocontrolului şi comiterea unor gafe uşor de exploatat ulterior în interogatoriul judiciar. în faţa învinuitului sau inculpatului caracterizat prin hipo-emolivitale şi chiar indiferentism afectiv nu pot fi utilizate mijloace de influenţare de natură psiho-emoţională. foarte sigur pc sine şi foarte puţin cooperant. Dreptul nr. ci în acest caz se vor utiliza mijloace logico-raţionale. dă artificialitate întregului său comportament. revenind la faţa locului sau căutând să intre în contact cu persoanele ascultate29. Infractorii mai versaţi încearcă să-şi ascundă fapta gravă prin simularea unor alte infracţiuni. deosebit dc prin (Vezi T. în mod pripit ar putea fi tentat să îl considere în mod indubitabil vinovat sau mai puţin vinovat decât este.). dacă nu cumva a comis o greşeală fatală. manifestă o mică rezistenţă în faţa învinuirii sau acuzării devenind extrem de neliniştit. Din punct dc vedere tactic. scrisori anonime 30. inconstant în reacţii şi uneori mai superficial. Cunoaşterea structurii dc personalitate de către organul judiciar are o marc importanţă pentru că în funcţie de aceasta sc pot adopta strategii dc influenţare a acestuia. mult mai orientat către lume şi mai puţin orientat către propria persoană. căutând să obţină informaţii despre evoluţia investigaţiilor. în privinţa dimensiunii de personalitate. 28. manifestând o rezistenţă mai mare sau mai mică în faţa instanţelor organului judiciar de a stabili adevărul. autor necunoscut descoperit după 3 ani dc la comitere. Contracararea atitudinilor de rezistenţă la interogatoriu Fiecare individ uman prezintă o anumită formulă psiho-comportamentală. Având în vedere solicitarea deosebită a instanţelor subcorticalc. de lumea interioară. duce la creşterea presiunii psihice. trădătoare. tendinţă spre introversiune şi culpabilitate. Ascultându-1 şi urmărindu-i reacţiile.Psihanaliza crimei. Reîntoarcerea la locul infracţiunii sc poate explica şi prin fenomenul dc amnezie post-infracţională . De exemplu. apărând cu multă abilitate punctul său dc vedere. este irascibil. sociabil. încercarea de creare a unor alibiuri prin deplasarea imediată într-un alt loc în care încearcă să se facă remarcat. Tot în funcţie dc tipologia sa. înscenări. întoarcere fatală în cele mai multe cazuri. se vor aborda procedee specifice dc interogare. invinuitul sau inculpatul caracterizat prin hiper-emotivitate. observă. producându-i uncie schimbări. poate duce la acţiuni ulterioare prin denunţuri.interogatoriulrecunoaştere a . indivizii umani sc pot încadra în două categorii: tipul primar şi tipul secundar. un accident etc. Vezi corespondenţa simulată. să-şi recunoască vinovăţia.dovezi" ale vinovăţiei celui ascultai. căci infractorul nu arc o altă etică. prin lentoare în reacţii. în final. mărită datorită lacunelor memoriale infractorul nu sc simte în siguranţă. Frica dominantă inhibă parţial instanţa superioară corticală în funcţionarea căreia se vor ivi lacune. Cunoscând structura de personalitate a celui ascultat. mai atent şi căruia îi scapă foarte greu amănuntele. cxtrovertul. Un individ care adoptă o structură psihică deosebit de anxioasă în faţa organului judiciar poate adopta o seric dc acte comportamentale care să constituie pentru organul judiciar .„Tipologia umană si implicaţii asupra activităţii dc ascultare a învinuitului sau inculpatului". anxietatea pot pune stăpânire în marc măsură pc personalitatea învinuitului sau inculpatului. Se explică studenţilor prin cauza Postolache Ion . distrugerea sau ascunderea unor mijloace dc probă. ascultându-1 şi urmărindu-i reacţiile. modificări ale câmpului faptei. nelinişte. înlăturări de probe cu scopul dc a deruta ancheta în curs. Chiar de la început. De exemplu. execută ferit de ochii oamenilor şi ai autorităţilor. Strădania obsesivă dc a nu fi descoperit face ca în orice caz infracţional să existe sau nu o greşeală trădătoare prin executare. să devină mijloace ajutătoare pentru conturarea şi definitivarea adevărului. aceasta cauzează lacune în memorie în perioada post-infracţională. învinuitul sau inculpatul sc va manifesta într-un anume fel faţă31 dc fapta comisă. organul judiciar trebuie să înlăture acest ecran pc care îl oferă comportamentul expresiv al tipului dc personalitate a învinuitului sau inculpatului pentru a analiza obiectiv datele pe care acesta le furnizează în relatări sau cc răspunde la întrebări. extroversiainlrovcrsia.. incendiu. poate cădea mai uşor pradă capcanelor psihologice faţă de introvertit care este mai interesat dc propriul Eu. dispariţia de la domiciliu (internarea. nestăpânirc dc sine. vezi „Visul asasinei" . 30. In căutarea satisfacţiei morale sau materiale infractorul acţionează tară să fie frânat în ultimă instanţă dc un sistem inhibitoriu elaborat pe linie socială. Cunoaşterea profilului de personalitate învinuitului sau inculpatului. gradul dc sociabilitate.arhiv. cooperant. de unde duplicitatea Iui.• • • • plecarea precipitată dc la locul faptei. coerent. Un simplu ascultător. care sapă o prăpastie între infractor şi societate. Dc exemplu. prezintă o marc importanţă pentru organul judiciar care organizează activitatea de ascultare a acestuia. Toate aceste acţiuni efectuate sub o evidentă stare dc tensiune psihică conduc la erori. al omului cu preocupări cu totul diferite infracţionalilăţii. 12793 . Duplicitatea infractorului care joacă rolul omului cinstii. greşeli. pers. manifestă o marc rezistenţă în anchetă. Bacău. în linii mari sc pot departaja două situaţii. Elemente de psihologie a infractorului din perspectiva tipologiilor umane. In funcţie de structura sa de personalitate. cotidiene.omor Valea Tutovci. Astfel. organul judiciar va dirija în aşa manieră procesul ascultării încât factorii de posibilitate ai acestuia.). emotivitatea. Organul judiciar trebuie să aibă în vedere că aceiaşi factori care influenţează percepţia unui martor. ilogic. în ceea cc priveşte utilitatea cunoaşterii strucnirii psihologice a infractorului: învinuitul sau inculpatul. Din acest motiv. rezonanţa reprezentărilor sau gradul dc imprcsionabilitate. pot influenţa şi procesul dc percepţie al învinuitului sau inculpatului. care cuprinde o seric dc trăsături specifice. tot graţie structurii sale dc personalitate. plănuieşte. graţie structurii sale de personalitate. liniştit. scăzută.vezi Tibcriu Bogdan. în stare dc nelinişte generală. Sc declaraţii studiu asupra unorexemplificădcstudenţilor prin faptelor in cauze exemplifică studenţilorgrave. în cazul delapidării sc simulează un furt. lucrează în taină. iar necesitatea vieţii duble. cl manifestându-sc calm. Colericul îşi poate ieşi repede din fire. caracterizaţi prin energic nervoasă. şi sc va exterioriza într-un anume fel în timpul confruntării cu organul judiciar. în special. sunt mult mai uşor dc manevrat tactic în momentul ascultării. stăpânirea dc sine. acesta poate deveni incoerent. Alţii după cc constată câ fapta a fost descoperită încearcă să obţină date despre evoluţia cercetărilor. dezorganizări sau asemenea stări pot fi total inexistente. părăsirea localităţii etc. sc încurcă în relatări şi poate prezenta într-un grad exagerat teamă. lâcându-1 depistabil pentru un bun observator. - 31. dctcrminându-1. Situaţia în care infractorul reapare la locul desfăşurării anchetei. 29. un simplu ascultător ar putea fi tentat să-1 considere tolal nevinovat sau mult mai puţin vinovat decât este.vezi Crimă şi pedeapsă. cxtrovertul are cu mult mai deschise canalele dc comunicare cu alte persoane (deci şi cu organele judiciare) decât introvcrtul care este mult mai rezervat. 5. Dacă acesta încearcă să nege comiterea faptei. în cazul omorului sc simulează o sinucidere. negarea unor fapte stabilite cu certitudine. denaturând chiar actele şi faptele obişnuite. Butoipsihanalitic.7. pentru fiecare categoric dc indivizi. Vc/i Rev. logic. nu-şi poate aminti bine dacă totul a fost pus la punct. Neliniştea. . cu greu poale rezista impulsului dc a se reîntoarce la locul faptei. învinuitul sau inculpatul. ca de exemplu: • • • contradicţii ulterioare în declaraţii. Dostoicvski. Sc T Butoi şi prin reîntoarcerea în câmpul faptei Roskolnikov . incoerent. dorinţa de revenire asupra unor declaraţii. Conştient dc caracterul eminamente destructiv al actului său. fiind mai mult sau mai puţin afectat de ea sau manifestând chiar indiferenţă faţă dc aceasta. Melancolicii.

de a sc destăinui. Recunoaşterea poate fi determinată de diverse motive: la o anumită categoric de infractori. iar învinuitul sau inculpatul sc află în impas. dar declaraţiile sale sunt sincere. pentru ca în faţa instanţei dc judecată să retracteze declaraţiile. - . dc multe ori recunoaşterea . sau uneori integritatea facultăţilor mintale să fie pusă sub semnul întrebării. Falsa recunoaştere sc opune instinctului primar. făptuitorul a mărturisit faptele. împing făptuitonil la mărturisire"32. poate fi determinată de orgoliu. 2. dar declaraţiile sale nu sunt sincere. învinuitul sau inculpatul se poate situa fie pc poziţia recunoaşterii. trebuie avut în vedere. pot înfrânge orice capacitate dc rezistenţă. tendinţă instinctuală căreia nici un om adult normal nu i sc poate sustrage. având probabil motive serioase să o facă. permanentul autocontrol.circumstanţe dc loc. isteria etc). Tratai de tactica. intensitatea unor asemenea simţăminte se atenuează. de o varietate nemărginită. înlocuieşte spontaneitatea prin reflexie. iar recunoaşterea constituind pentru el o adevărată eliberare. timp. Tipul primar este capabil dc adaptări rapide. şi cel care conştient dc gravitatea consecinţelor la care sc expune se recunoaşte vinovat pentru o faptă pe care în realitate nu a săvârşit-o. al confruntării lor cu celelalte mijloace dc probă existente în cauză. pc lângă simpla recunoaştere şi consemnarea la modul general a declaraţiei. participanţii la infracţiune etc. prin recunoaşterea faptelor urmăresc să determine trimiterea lor în judecată lără ca recunoaşterea să fie sprijinită şi de alte probe temeinice. Există situaţii când audierea învinuitului sau inculpatului sc plasează într-un moment al cercetărilor în care organul judiciar se află în posesia unor sumare informaţii care îl împiedică să sc pronunţe asupra poziţiei pc care se situează acesta. Ed. 245. efortul prelungit. 3. instinctului de conservare. iar faptele s-au petrecut astfel cum acesta apar în declaraţiile sale. raportarea mereu obligatoriu a acestora la fapte. Ciopraga Criminalistica. convingându-sc dc inutilitatea negării unor fapte dc deplin dovedite. cu reacţii vii. Tratat dc tactică. dar superficiale. la unii infractori. fiind omul întoarcerii spre sine. toate acestea într-un scop defensiv. în situaţia în care recunoaşterea este obţinută în momentul imediat următor săvârşirii infracţiunii. organul judiciar trebuie să ceară concursul unui medic de specialitate. In situaţii ca acestea. Această atitudine este provocată dc învinuirea care i se aduce. pag.b) Recunoaşterea poate fi sinceră sau nesinceră. nevoia dc descătuşare. dar face faţă surprizelor prin simţul său dc prevedere. Pentru a împiedica aceste situaţii. l. orice activitate continuă să exercite o influenţă asupra activităţii psihice actuale. „Aprecierea sincerităţii declaraţiilor impune detalierea acestora. pentru că nu cl este autorul faptei. iar tipul secundar sc orientează după trecut. dc scuză. Ori de câte ori modul de manifestare a celui adus în faţa organului judiciar sau chiar şi conţinutul declaraţiei acestuia pun sub semnul întrebării integritatea psihică a acestuia. de asemenea. El se adaptează mai greu circumstanţelor noi. sinceritatea sau nesinecritatea recunoaşterii sc constată 32. Tudorel Buloi lonnnTcodora Buloi . învinuiţii sau inculpaţii recunosc faptele săvârşite. 241. dar declaraţiile nu sunt sincere pentru că sunt pornite din mobiluri străine dc realitate. Oricât dc convingătoare ar fi declaraţiile dc recunoaştere ale învinuitului sau inculpatului. circumstanţierea. în scria motivelor situate în sfera normalului se înscriu cauze diverse: 33.b) în practica judiciară sunt cunoscute. sentimentul de regret sc stinge.-sic pornită din nevoia dc uşurare interioară. învinuiţii sau inculpaţii abili. recunoaşterea este favorizată dc apelul repetat al organului judiciar de a spune adevărul şi de asigurarea că recunoaşterea sinceră va constitui o împrejurare favorabilă care va fi luată în considerare la individualizarea pedepsei. pag. La individul cu funcţie secundară predominantă. Ciopraga Criminalistica. în procesul verificării declaraţiilor. alteori. De la refuzul recunoaşterii la mărturisire în timpul ascultării. 1996. o astfel de conduită opunându-sc acelei tendinţe naturale dc autoconservare. în cursul ." 33 -precum şi a probelor care să permită verificarea ulterioară a acestor împrejurări. regret care poate să învingă reflexul de autoapărarea făptuitorului şi ca urmare a acestui fapt sc va recunoaşte drcpl autor al faptei puse pc seama altcuiva. Alături dc atitudinea dc nerecunoaştere. tipul primar va fi orientat spre înafară. falsele mărturisiri. Coordonatele psihologice ale recunoaşterii comiterii faptei. deşi puţine la număr. recunoaşterea poate fi provocată şi de raţiuni logice atunci când probele care susţin învinuirea sunt imbatabile. 5. fiind nefiresc ca cineva să sc acuze în mod fals dc comiterea unei infracţiuni. când făptuitorul se află sub o stare de tulburare. Odată depăşit momentul de tulburare sub a cărui stăpânire. după ceea ce s-a întâmplat.Viaţa tipului primar sc află sub dependenţa directă a evenimentelor prezente şi acţionează sub influenţa prezentului.a) în practica cercetării infracţiunilor sc întâlnesc situaţii iu care dintr-un motiv sau altul. chiar şi atunci când nu există nici cea mai mică îndoială în privinţa acestora. In cazul recunoaşterii sc pot distinge două situaţii: învinuitul sau inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia şi recunoaşterea este sinceră pentru că cl este cel care a săvârşit infracţiunea. al conştientului. iar tipul secundar spre interior. adică situaţiile în care învinuitul sau inculpatul recunosc integral sau parţial faptele. mobilul şi scopul infracţiunii. recunoaştere care este determinată dc diverse cauze şi care poate li sinceră sau nesinceră. dar declaraţiile sale sunt dc reacredinţă. motivele care pot duce la falsa recunoaştere se pot căuta fie în limitele normalului. 2. în scopul sustragerii de la răspunderea penală. se pot deosebi două situaţii distincte: a) învinuitul sau inculpatul nu recunoaşte învinuirea care i se aduce. în cazul nerecunoaşterii învinuirii aduse. în faţa căreia făptuitorul nu rezistă tentaţiei dc a exprima punctul său dc vedere. într-un moment ulterior. tendinţă proprie celor care au săvârşit infracţiuni sub stăpânirea unor puternice sentimente. eultării intre învinuit sau inculpat şi organul judiciar se duce o luptă psihică care inevitabil creazâ celui ascultat o stare dc extremă încordare. adică consemnarea tuturor împrejurărilor comiterii infracţiunii . căinţa.recunoaşterea. Dc-a lungul acestei lupte. A. Mărturisirea porneşte din dorinţa dc a se evita tragerea la răspundere penală a unei persoane nevinovate şi poate interveni atâl în cursul urmăririi penale. propria activitate este supusă unei analize critice. a) b) b) învinuitul sau inculpatul nu recunoaşte faptele sale.8. însă cu trecerea timpului. învinuitul sau inculpatul recunoaşte în total sau în parte învinuirea care i se aduce. adică atitudinea de tăcere a învinuitului sau inculpatului. din nevoia dc a sc elibera. cât şi în timpul judecăţii cauzei sau după pronunţarea hotărârii dc condamnare. nu poate fi întotdeauna constatată în cursul efectuării ascultării. iar diversele motivări menite a justifica propria conduită nu vor întârzia să apară. în acest caz. mijloace de săvârşire. recunoaşterea este pornită din nevoia dc a se confesa. Clama. de a explica mobilul care 1-a împins la săvârşirea faptei. 19%. fie în limitele patologicului. orice reflexie. recunoaşterea poate fi rezultatul regretului provocat de posibilitatea condamnării pe nedrept a unei persoane nevinovate. f. fără să opună rezistenţă. este cea de a refuza să dea declaraţii. cu experienţă in viaţa infracţională. unui examen dc conştiinţă care duce uneori la o atitudine dc dezaprobare a faptei comise sau la luarea hotărârii de a înlătura consecinţele dăunătoare ale propriei activităţi. în cauzele dc natură patologică se înscriu afecţiunile psihice (melancolia. nimic nu garantează că de aici înainte inculpatul sc va menţine pe aceeaşi poziţie. fie pe poziţia nerecunoaşterii faţă dc învinuirea care i se aduce. Aslfcl. Prezumţia dc sinceritate a recunoaşterii (mărturisirii) îşi arc fundamentul psihologic în faptul că cel cc sc recunoaşte vinovat dc săvârşirea unei infracţiuni este conştient de gravilatea consecinţelor la care sc expune. Sinceritatea sau ncsinceritatea ci. 1. „în aceste situaţii motivul determinant al recunoaşterii este regretul. A.. mod. Astfel. pc când tipul secundar sc angajează profund în tot ceea ce face. Ed. mustrarea dc cuget: dorinţa de a dobândi liniştea sufletească. Gama. după săvârşirea infracţiunii. mărturisirea este pusă pe scama unor sentimente superioare. Dc exemplu. Primejdia retractării mărturisirii este şi mai evidentă în cazul învinuiţilor sau inculpaţilor de rea-credinţă.

Aceeaşi linie tactică sc impune şi atunci când învinuitul sau inculpatul este un tip abil. este ascultarea repetată.sc va folosi atunci când prin numărul şi caracterul lor demascator sc asigură un efect psihologic cert. Recunoaşterea falsă. voi. adaptate toate acestea la personalitatea celui ascultat. care după cc au fost verificate. cât şi constatările directe sunt facilitate dc contactul direct cu acesta. care are capacitatea de a aprecia autocritic efectul motivelor invocate. este inutilă. tactica utilizată trebuie să aibă la bază analiza faptelor. fraţi. criteriul de diferenţiere a procedeelor tactice dc ascultare trebuie raportate la cazul particular în care sc află acestea. în această ipoteză. • dorinţa de a nu dezvălui identitatea participanţilor la infracţiune. în această situaţie. dacă există. 248. la anumite intervale dc timp. pag. 36. Tactica folosită de organul judiciar „trebuie să sc adreseze bunului simţ elementar. Toate acestea trebuie avute în vedere în toate cazurile. începând cu pregătirea ascultării şi terminând cu fixarea rezultatelor acesteia. de la adevăratul autor. importantă. perseverenţă în minciună. într-un anumit moment dc desfăşurare a procesului. sc întâlnesc situaţii când învinuitul sau inculpatul este cercetat pentru mai multe infracţiuni. defensive se poate folosi şi atunci când învinuitul sau inculpatul aparţine tipului nervos. modalitatea şi momentul în care vor fi înfăţişate. Stancu . atunci când informaţiile în posesia cărora sc află organul judiciar. 2. organul judiciar ar comite o gravă greşeală ce ar putea avea repercusiuni asupra întregii activităţi de cercetare. când este urmărit pentru o singură infracţiune. recunoaşte doar una dintre ele. arată un caracter dârz. ci acestea trebuie prezentate rând pc rând.op. pentru a dezvălui caracterul fals al mărturisirii. Temerea că recunoaşterea ar atrage oprobiul public. Dacă organul judiciar se află în posesia numai a câtorva din probele incriminatoare. cum ar fi: • convingerea că împotriva sa nu sunt şi nu pot fi strânse probe suficiente. deci inclusiv în cele prezentate anterior. 250. o capacitate dc rezistenţă la eforturi prelungite. Dacă . constrângerea exercitată de către adevăratul făptuitor sau de către organul judiciar. are la îndemână câteva posibilităţi. perfid. Necesitatea de a nu dezvălui.. iar prezentarea deodată a lor ar putea duce la dovedirea parţială a vinovăţiei lui. Altă tactică ce ar putea dezvălui nesinecritatea declaraţiei. cât şi a gravităţii faptei. Organul judiciar cunoaşte împrejurări legate dc acea infracţiune în urma cercetării modificărilor produse la locul săvârşirii infracţiunii. în această ipoteză.ca procedeu tactic . dc care este legat prin sentimente extrem de durabile (părinţi. poate constitui. propria linie tactică"36. contestarea vinovăţiei. Eficient va fi şi procedeul întrebărilor cu privire la acele împrejurări pc care cel ce face o falsă mărturisire. a creării acelei atmosfere dc apropiere propice recunoaşterii sincere a faptelor. care este posibil să fi fost comisă în condiţii agravante. în cazul învinuitului sau inculpatului care aprţine tipului necmoţional. în cazul inculpatului sau învinuitului ce contestă învinuirea. Recunoaşterea poate fi integral falsă ori integral adevărată. poate să constituie un indiciu că ne aflăm în prezenţa unei recunoaşteri false. Acelaşi scop serveşte şi conţinutului declaraţiei al cărui conţinut şi aspect fantezist. declaraţiile celui care se autoacuză pot fi rezultatul fanteziei. Atunci când recunoaşterea este integral falsă. Astfel. Un rol important îl joacă cunoaşterea personalităţii învinuitului cc arc „o incidenţă directă şi imediată asupra tacticii de ascultare servind la conturarea ulterioară a laturii subiective a infracţiunii" 35. dovada falsităţii recunoaşterii"34. sau cel care sc autoacuză sc află în eroare datorită unei false convingeri cu privire la propria responsabilitate. nu poate fi tras la răspundere penală. energică. să poată demonstra caracterul fals al mărturisirii. dacă printre aceştia se află persoane apropiate lui. 2. numărul acestora. trebuie adoptată o linie directă. 1981 A. Bucureşti. în mod obligatoriu ar fi trebuit să lc cunoască. Individualizarea procedeelor se va face în funcţie dc natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite. cc pune în evidenţă existenţa unor contradicţii între o primă declaraţie şi cele cc i-au succedat. pag. dc remuşcarc. iar în raport de aceasta să precizeze propria atitudine. şi eă. aşa fiind. Faţă dc un învinuit sau inculpat care. iar întrebările adresate dc către organul judiciar le contracarează cu motivări plauzibile. ca şi în situaţia precedentă. insidios. cea mai indicată tactică este atitudinea conciliantă. Importanţa deosebită a declaraţiilor învinuitului sau inculpatului pentru justa calificare şi soluţionare a unei cauze penale. Ciopraga . este de asemenea. este cea mai lipică atitudine întâlnită în practica judiciară. care nu încearcă mustrări de conştiinţă sau care.Criminalistica. manifestările specifice emoţiilor. devotamentul faţă dc adevăratul făptuitor. sau pentru a-şi ameliora situaţia omite anumite împrejurări. atitudinea de înţelegere a organului judiciar se dovedeşte a fi mai puţin eficientă. ncgându-lc pc celelalte. Făptuitorul silit de evidenţa probelor. cc reprimă până la un moment dat. Organul judiciar trebuie că ştie exact cc anume probe urmează a fi prezentate. 57. prin întrebările adresate să se obţină date. pentru că s-ar găsi dezarmat în faţa învinuitului sau inculpatului cc se menţine pe poziţia nagăreii faptelor. este dominată de un sentiment dc regret. Din punct de vedere al temperamentului. „Existenţa unor discrepanţe între constatările făcute nemijlocit de către organul judiciar şi declaraţiile date. de înţelegere a situaţiei în care învinuitul sau inculpatul se află. Psihologia învinuitului sau inculpatului ce aparţine tipului emoţional. Cunoaşterea şi identificarea motivelor reale ce explică rezistenţa opusă. după săvârşirea infracţiunii. pe care nu a săvârşit-o pentru a scăpa dc răspundere pentru o infracţiune de omor). prin forţa faptelor. Finalitatea urmărită prin aplicarea acestor procedee este aceea dc a convinge 35. dacă ar fi fost cu adevărat făptuitorul. pag. că vinovăţia învinuitului sau inculpatului este stabilită sau că va fi curând stabilită. surori). pag. de caracterul probelor.b) Nerecunoaşterea învinuirii aduse de către inculpat sau învinuit. Prezentarea tuturor probelor cc confirmă învinuirea . iar negarea în continuare.• falsa recunoaştere inspirată de motive altruiste. pe măsura rezistenţei opuse. Aceeaşi metodă a mijloacelor severe. Constatarea discordanţei dintre realitate şi declaraţiile date constituie dovada falsităţii mărturisirii. Tudorel Butoi loanaTeodora Buloi E. face necesară şi obligatorie aplicarea unor reguli tactice specifice. Organul judiciar. procedeele tactice utilizate trebuie să difere după apartenenţa învinuitului sau inculpatului la tipul emoţional sau necmoţional. tenace. raţiunii ce dictează renunţarea Ia minciună şi într-o mai redusă măsură sentimentelor. inteligent. în această ipoteză. A. 248. echilibrat. menită a distruge sistemul său defensiv. este logic să o constate"37. aspecte cc nu trebuiesc cunoscute de învinuit sau inculpat. Personalitatea individului este pusă în lumină de însuşirile caractcriale şi temperamentale definitorii. Negarea faptelor poate fi determinată dc motivaţii şi de cauze diverse. sau pe altă calc. sunt dc o intensitate redusă. 34. 37. Alteori fapta este săvârşită în realitate. ca dc altfel şi cea sinceră. recunoaşte fapta în forma ei simplă pentru a beneficia de o pedeapsă în limite mai reduse. prezentarea riguroasă a probelor incriminatoare. Pregătirea ascultării trebuie minuţios organizată dc Ia studierea materialului existent în cauză şi până la organizarea modului dc desfăşurare a ascultării. Cel mai des întâlnită în practica judiciară este recunoaşterea parţial sinceră. dar alături dc clementele reale. cu trăsăturile care îl caracterizează ca individ. Astfel că „organul judiciar trebuie să fie înzestrat cu acea capacitate de a descifra trăsăturile de caracter. deoarece acesta intuieşte că probele deţinute dc organul judiciar sunt insuficiente. organul judiciar sc poate atla în posesia unor informaţii obţinute prin mijlocirea unor alte activităţi.. se va adopta procedeul tactic al prezentării izolate a probelor. la trăsăturile sale caractertale şi temperamentale. şi în lipsa nerecunoaşterii sale. a luat cunoştinţă de faptă. iar acela care se autoacuză. Dacă nu s-ar respecta acestea.cit.cit. explicată dc motive patologice. cel chemat în faţa organului judiciar sc acuză dc săvârşirea unui fapt inexistent în realitate. situaţie care sc datorează unor cauze dc ordin patologic. recunoaşte fapta. desconsiderarea şi supradimensionarea pedepsei cc îl aşteaptă. Idem. trăsăturile personalităţii învinuitului sau inculpatului de natură a explica poziţia pe care sc situează. trebuie să cuprindă cât mai mullc clemente de detaliu. care se domină cu uşurinţă. • situaţia în care o persoană recunoaşte săvârşirea unei infracţiuni mai uşoare pentru a scăpa dc • • răspundere pentru o infracţiune mai gravă (recunoaşte o infracţiune dc furt. Ciopraga op. adaugă circumstanţe false. Per a contrariu. este o regulă tactică potrivit căreia nu trebuie prezentate dc odată toate probele de învinuire. de sentimentul vinovăţiei.

care stabilesc existenţa faptului principal. prin mijlocirea lor. Alte probe. dc asemenea. 5. normele eticii profesionale. a modului în care legislaţia procesuală. episodic. Aspecte psihologice privind calităţile personale ale anchetatorului Experienţele legale şi morale. căci învinuitul sau inculpatul care constata că organul judiciar afirmă neadevăruri îşi va da seama că acesta nu este în posesia unor probe convingătoare. într-o sinteză echilibrată a cerinţelor generale cc fundamentează statutul deontologic al anchetatorului va permite acestuia să aplice legea conform gradului înalt de responsabilitate pc care îl cere profesia lui. fie învinuitul sau inculpatul 38. 40. Stările de tensiune. h împotriva torturii Monitorul Oficial al României . ajungându-se pc o calc ocolită. a momentului optim în care trebuie să prezinte probele ce confirmă vinovăţia. Experienţa activităţii de cercetare a infracţiunilor recomandă două principale procedee dc prezentare a probelor incriminatoare faţă de învinuitul sau inculpatul care neagă faplele. fizice sau psihice. Armonizarea.cit. pentru că acesta ar putea găsi uşor motivări plauzibile care să justifice prezenţa sa în acel loc. I12/IU. când dc asemenea. A. vizează raportarea reală şi sinceră a anchetatorului la valorile umane . Astfel. la care România a aderat prin Legea nr. învinuitul sau inculpatul furnizează noi explicaţii. vor fi detaliate în capitolul vizând „Strategiile dc interogare". se poate stabili doar existenţa unor împrejurări accesorii.I0. când. I din Convenţia nr. dovedirea săvârşirii infracţiunii şi a vinovăţiei făptuitorului. în lumina drepturilor şi obligaţiilor sale. „După cum în cursul ascultării învinuiţilor sau inculpaţilor. permite abordarea procedeelor de tactică şi metodică în efectuarea anchetei judiciare. abilitatea anchetatorului dc a utiliza. forţa demascatoarca a probei care urmează a fi prezentată..perene dc adevăr. activitatea dc strângere a probelor trebuie continuată. Art. caracterul. acest fapt poate avea repercusiuni asupra reuşitei activităţii de cercetare. 1971990: „1) Fiecare stat parte veghează că toate actele dc tortură constituie infracţiuni în raport cu dreptul său penal. înfăţişarea dovezilor în învinuire debutează cu probele cele mai importante sau cu cele mai puţin importante. la unul dintre complici. puternice cu privire la modul dc comitere a unei infracţiuni. inumane sau degradante. Apoi. Una dinlre ele esle fapnil că este nedemnă o astfel dc atitudine. dc derută. Prin tortură. Exigenţele de competenţă au în vedere pregătirea modernă de specialitate. la care ar trebui să se raporteze în permanenţă. Atitudinea generală a anchetatorului sc raportează la suma dc valori şi norme morale unanim acceptate. inumane sau degradare. este interzisă încercarea de a convinge învinuitul sau inculpatul de inutilitatea negării pe considerentul că unul din participanţi ar fi recunoscut faptele. Se va proceda tot astfel în legătură cu tentativa de a săvârşi tortura sau cu orice act comis dc oricare persoană. fac dirccl dovada săvârşirii infracţiunii şi a vinovăţiei infractorului. reduc capacitatea dc rezistenţă a învinuitului sau inculpatului şi dc aceea reprezintă cele mai propice momente în care pot fi prezentate probele de învinuire. însă din motive dc ordin laclic este indicat ca învinuitului sau inculpatului să i se facă cunoscut faptul că organul judiciar ar deţine astfel dc probe. 4 al Convenţiei împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. iar până la reluarea ei. fie se întrerupe ascultarea. cc Ircbuic să coordoneze atitudinea organului judiciar de-a lungul întregului proces. aşa cum este definită. ele trebuie raportate la faptele şi împrejurările a căror existenţă sau inexistenţă o dovedesc. de a solicita contribuţia expertizelor de specialitate pe care le reclamă cauzele judiciare. iar la concluzia existenţei faptului principal. încă o dată. are în vedere subiectul calificat pentru că în continuarea textului citat sc stipulează că există tortură „atunci când o asemenea durere sau astfel dc suferinţe sunt aplicate dc către un agent al autorităţii publice sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane" 40. 39. a drepturilor fundamentale ale omului. la astfel dc întrebări se obţine un răspuns negativ. impun o comportare coerentă. bună-credinţă. s-ar recurge la prezentarea concluziilor de specialitate. când de fapt nu este aşa.I99I). sau să se susţină că bunurile cc constituie produsul infracţiunii au fost găsite într-un anumit loc. Exigenţele morale. în literatură şi în practica interogatoriilor se face distincţie între procedeele tactice progresiv şi frontal"38. justiţie. momentul în care învinuitul sau inculpatul contestă prezenţa sa la locul săvârşirii faptei. în condiţiile pc care i le permite legea. învinuitul sau inculpatul invocând un fals alibi. dată fiind gravitatea lor"311. precum şi a celor ce infirmă apărările formulate de învinuit sau inculpat. Modul în care ascultarea evoluează. Determinarea învinuitului sau inculpatului să renunţe la atitudinea de tăgăduire a faptelor depinde dc alegerea judicioasă a celui mai propice moment.10. Din acest punct de vedere anchetatorul va trebui să cunoască şi cât au fost dc lezate valorile şi interesele legitime ale omului în colectivitatea semenilor săi. generalizând experienţa acumulată de mai bine de un deceniu. sau fie la ascultarea învinuitului sau inculpatului participă mai multe organe judiciare. Mai înainte dc a sc prezenta probele ce confirmă prezenţa celui ascultat la locul faptei.nr. mai ales cu scopul de a obţine dc la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri". şi în ce împrejurare. sc poale utiliza procedeul tactic al evocării de către organul judiciar. 251 Tudorel Buloi Ioana-Teodora Butoi arc o anumită experienţă în domeniul vieţii infracţionale şi pentru a-şi susţine nevinovăţia îşi creează un alibi (procedeul verificării timpului liber). experienţa pozitivă. justifică chiar şi o asemenea exagerare. nu esle aşa. în sensul Convenţiei. sc înţelege „orice act prin care se provoacă unei persoane. 2) Fiecare stat parte consideră aceste infracţiuni ca fiind pasibile de pedepse corespunzătoare. poziţia pe care sc situează învinuitul sau inculpatul reprezintă tot atâtea împrejurări ce trebuie luate în considerare la identificarea celui mai potrivit moment pentru efectuarea aceste activităţi. în cursul audierii. responsabil dc aplicarea legii şi de protecţia societăţii în faţa recrudescenţei criminalităţii. ori va continua ascultarea într-o altă direcţie astfel încât cel ascultat să nu-şi dea scama dc ce probe dispune organul judiciar. care constituie complicitate sau participare la actul de tortură. I'roccdeul tactic cu o mare eficienţă îl constituie prezentarea probelor ce confirmă învinuirea. incompatibilă cu inducerea în eroare a învinuitului sau inculpatului.altor pedepse ori tratamente cu cruzime. le-am consacrat un capitol special.9. Indiferent dc metodele sau procedeele tactice utilizate. să se insinueze exislcnţa acestora. cu intenţie. învinuitul sau inculpatul trebuie întrebat dacă a fost în acel loc.1990. Dacă sc ajunge la situaţia în care organul judiciar a epuizat toate probele. ancheta penală modernă este incompatibilă cu tortura. în acest caz ar ti greşit ales momentul dacă inainle dc a i sc cerc învinuitului sau inculpatului vreo lămurire cu privire la acea împrejurare. ascultarea repetată). sunt întâlnite şi situaţii când prezentarea unor probe este socotită inoportună. într-o perspectivă mai largă. care se sprijină şi vin în întâmpinarea literei şi spiritului legii. impactul pozitiv al utilizării de către organele dc anchetă judiciară din România (ale poliţiei şi Ministerului Public) a procedeelor biodetecţici judiciare cărora. în conformitate cu prevederile art. Pentru a sc aprecia importanţa şi eficienţa probelor cc vor fi prezentate. Astfel. Tot de ordin tactic este şi alegerea momentului în care urmează a fi prezentate probele. constituind un obstacol în calea realizării rolului educativ al procesului penal. Procedeele tactice în situaţiile în care infracţiunea cercetată a fost comisă fie în participaţie (procedeul ascultării unui participant despre activitatea celorlalţi). a importanţei probelor cc urmează a fi prezentate într-un anumit stadiu de desfăşurare a ascultării învinuitului sau inculpatului şi în raport cu importanţa lor să sc stabilească ordinea în care vor fi înfăţişate pentru a convinge pe cel cc contestă faptele dc inutilitatea negării lor. o durere sau suferinţe puternice. Utilizarea uncia sau alteia pun în discuţie chestiunea de ordin tactic a caracterului. o astfel de atitudine aduce prejudicii autorităţii. concomitent sau succesiv (ascultarea încrucişată. In general. Exigenţele legale cer anchetatorului cunoaşterea profundă şi nuanţată a dispoziţiilor legii penale şi procesual penale. pag.faţă dc dovezile aduse. Acesta este momentul în care organul judiciar trebuie să intervină pentru demascarea minciunii. tehnologia judiciară integrată ştiinţei criminalisticii. Nu în ultimul rând. iar învinuitul sau inculpatul sesizează aceasta. nu în ultimul rând. ca şi cele de competenţă care se formulează faţă dc un anchetator. dreptate. Tortura. Acestei conduite i sc opun mai multe justificări temeinice. Aprecierea exactă a stării psihice sub stăpânirea căreia se află învinuitul sau inculpatul reprezintă un clement dc care trebuie să sc ţină seama neapărat. din primul şi până în ultimul moment al săvârşirii faptei. Aceste două procedee sunt numite progresiv şi frontal dc audiere sau dc interogare ori de prezentare a probelor de învinuire. Ciopragu op. a principalelor etape ale activităţii infracţionale. Nu putem încheia problematica pc care o ridică ancheta judiciară din perpectivă psihologică fără a sublinia. Atunci când organul judiciar sc află în posesia unor probe elocvente. îndeosebi cea din materia probelor. în acest caz. Monitorul Oficiul al României si 112/10. Forţa doveditoare a unor probe este mai redusă. prestigiului celui pc care stalul l-a investit cu atribuţii dc organ judiciar. şi. incriminatoare şi va continua să nege cu şi mai marc rezistenţă fapta. organul judiciar va căuta să strângă alte probe.

Integritatea senzorială a anchetatorului constituie fundamentul psihofiziologic al corectitudinii şi exactităţii redactării documentelor dc anchetă cc constituie suportul material al mijloacelor de probă.dimensiunea istorică" a sistemului psihic şi a sistemului personalităţii în ansamblu. menţionează în mod expres „pentru orice alt motiv bazat pc o formă dc discriminare oricare ar fi ca". cum ar fi: dezgustul. „Memoria de lungă durată nu cuprinde numai informaţie pur constatalivă despre evenimentele percepute sau trăite.1. distinct dc celelalte procese psihice cognitive. sau a celor de sensibilizare. Echilibrul emoţional al anchetatorului este condiţionat şi de lipsa de prejudecăţi sau a duşmăniei faţă dc persoana anchetată. Calităţi psiho-intelectuale şi mornl-afective ale anchetatorului între calităţile cc structurează profilul-intclectual şi moral-afcctiv al anchetatorului. agresiv.cel al reversibilităţii sau recursivităţii .9. sprijinul moral activ şi concursul colectivităţii în care îşi exercită funcţiile.. Asemenea manifestări trebuie contracarate prin autocontrolul pc care şi-1 impune anchetatorul şi exerciţiul perseverent al răbdării. atunci în cadrul general al desfăşurării anchetei va deveni precar. ci mesaje informaţionale de tipul codurilor . anchetatorul operează reversibil şi recursiv. memoria ocupă un loc distinct şi arc o individualitate specifică. care aceasta a fost Enciclopedica. precum şi al colegilor lor"41. informaţiei în raport externă din extrasă (evenimentul judiciar). subliniază: „Persoanele responsabile dc aplicarea legilor cc sc conformează dispoziţiilor prezentului Cod merită respectul. prin manifestările sale negative. din perspectiva sarcinilor de reglare sau a stării echilibrului optim. pentru a justifica tortura ori alte pedepse sau tratamente crude. Idem. 358. servind colectivitatea şi protejând orice persoană împotriva actelor ilegale. codurilor \imholic-concepUiale sau codurilor „tensiunilor" sau „relaxărilor" variabilelor motivaţionale afective. nici nu poate invoca un ordin al superiorilor săi ori împrejurări excepţionale.Interesante prevederi în sensul consideraţiilor menţionate sunt cuprinse în „Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare dc aplicarea legii". Procesele afective iau naştere prin „corelare informaţională. oboseală. anchetatorul trebuie să posede o slare corespunzătoare a sănătăţii şi să dispună de o marc capacitate dc efort voluntar. 1 . 1975. Dc aceea. în art. nervos. memoriei. disponibilităţii dc a asculta şi stăpânirii de sine. în afara oricărei discuţii că dispoziţiile documentului dc drept internaţional citate oglindesc preocuparea legislaţiei penale moderne pentru înlăturarea prejudecăţilor din conduita autorităţilor judiciare răspunzătoare dc aplicarea legii. ştiinţifică. Kcvuc Internationale dc Police Crimincllc nr. integrităţii senzoriale. sila. pc cel al serviciului de care aparţin. în structura memoriei nu vom găsi obiecte şi evenimente ca stare. pag. legând în timp şi după principiul opus direcţiei dc scurgere a timpului .stările şi comportamentele anterioare dc cele actuale"44. frământat de problemele proprii. involuţie. Idem. în procesul dc coroborare şi verificare a probelor. credem. ci şi evaluările. în felul acesta gândirea.imagine. în decembrie 1979. memoria este ceea ce se obţine în urma operaţiilor de stocare şi conservare a informaţiei despre stările surselor externe şi despre acţiunile şi trăirile subiective in raport cu ele. inuman(ă) sau degradant(ă). mai 1982. Integritatea senzorială are în vedere condiţia fiziologică normală a analizatorilor anchetatorului. 45. cunoscut fiind că „valorile funcţiei sensibilităţii sunt supuse unor oscilaţii ca urmare a fenomenelor de adaptare.explicativ. a cursului evenimentelor din planul intern al subiectului"49.Persoanele răspunzătoare de aplicarea legii trebuie să se achite permanent dc datoria pc care le-o impune legea. într-o primă aproximare. Dc asemenea. care. şansele de realizare a scopurilor propuse diminuânduse. a decelării aspectelor reale dc cele imaginare sau a semnificativului dc nerelevant. pentru sesizarea inadvertenţelor. Anchetatorului îi este necesară memoria dc lungă durată. 5 . Dacă anchetatorul nu va reuşi să-şi asigure „o suprafaţă psihică perfect plană" şi. comentând aceste prevederi. Caracteristica principală a acestor mesaje constă în faptul că ele dau . cum ar fi: starea de război.în îndeplinirea sarcinilor pe care le au cei răspunzători dc aplicarea legii trebuie să respecte şi să protejeze demnitatea umană. operaţiune care este ulterioară convorbirii. ."47. gândirea sa orientată spre esenţa realităţii judiciare. Importante garanţii juridice pentru eliminarea prejudecăţilor sunt stabilite în art. 41. Este limpede că întrucât anchela judiciară debutează la nivelul fiecărui partener al relaţiilor imerpersonale. cât mai ales comprehensiv . 267 Cp. Principiilecu realitatea cibernetice. Revista Internaţională de Poliţie Criminală. Ea prezintă un subsistem. 2 din „Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare" dc aplicarea legii este stabilită obligaţia juridică a acestora „să respecte şi să protejeze demnitatea umană. agresivitatea etc. în cadrai sistemului psihic. în mod oral. pag. inumane ori degradante". prelucrare şi interpretare"45. pag. Idem. 209-227. 221-222. 46. 42. anchetatorului ii este necesară şi memoria de scurtă durată pentru a reuşi să consemneze şi în scris relatările partenerilor relaţiei. psihologiei Ştiinţifica c) informa|ia să fie codificată într-un limbaj care să exprimeOd. în cazul anchetatorului. va putea să asigure: a) calitatea informaţiei judiciare. anchetatorul stochează informaţiile şi „menţine continuitatea fluxului informaţional în cadrul sistemelor analizatorilor un timp suficient pentru codificare . contradictorii sau neplauzibilc. filozofică. b) integrareaCiolu M. adoptat de Adunarea Generală a ONU. Integritatea senzorială defineşte în ulliină analiză personalitatea anchetatorului. nu atât constatativ. 129-131. etică. pag. 5. provoca ori tolera un act de tortură sau orice altă pedeapsă ori tratament crud(ă). a stării dc fapt. ca proces psihic cognitiv. căci numai această esenţă poate fundamenta o soluţie judiciară. Complexitatea şi durabilitatea contactelor comunica(ionalc specifice activităţilor de anchetă judiciară implică întotdeauna ac(iunca mai puternică sau mai slabă a unui factor de noutate. 43.Nici o persoană răspunzătoare de aplicarea legilor nu poate aplica. psihologia judiciară sc opreşte în mod constant asupra gândirii. trebuie să sc caracterizeze prin claritate. Este. incompatibile cu profesiunea de anchetator. verosimile. Art. laptele relatate în ancheta judiciară par întotdeauna reale. profunzime. permi|ându-i acestuia un comportament profesional echilibrat pc fondul psiho-fiziologic general pozitiv. a evenimentului. 2 . conform înaltului grad de responsabilitate pe care li-l cere profesia lor. Pc de altă parte. mai ales ia nivelul amănuntelor. din care cităm: „Art. Bucureşti. învăţare (evoluţie)"41'. incriminând tortura. în esenţa realităţii'"12. Idem. plictiseala. De aceea. Dc regulă. să apere drepturile fundamentale ale oricărei persoane". rigoare şi să sc bazeze pc un dezvoltat spirit critic autoreflexiv. contrast.mod fidel esenţa evenimentului judiciar. estetică etc. ale cărui elemente le constituie conţinuturile informaţionale elaborate în cursul comunicaţiei anterioare a individului cu mediul extern şi a cărui dinamică rezidă în transformările de tip integrativ sau instrumental executiv efectuate de grupuri speciale de operatori asupra acestor conţinuturi Astfel spus. adică acea memorie care prezintă „principalul rezervor de păstrare a experienţei acumulate în cursul activităţii anterioare"46. m Echilibrul emoţional vizează componenta afectivă a psihicului anchetatorului. 210. pc bază de probe. toleranţei. anchetatorul trebuie să acţioneze cu perspicacitate şi o marc putere de discernământ. va apare în faţa interlocutorului ca un om impresionabil. o ameninţare contra securităţii naţionale. instabilitatea politică internă sau orice altă stare dc excepţie. declanşând mecanismul psihic al afectivităţii cc sc poate exterioriza prin manifestări.recodificarc. pag. Art. Gândirea este un proces psihic de integrare a informaţiei la nivel conceptual prin care subiectul cunoaşterii individuale „devine capabil să depăşească limitele hic et nune ale percepţiei şi să pătrundă mai adânc. dar se întâmplă ca unele din afirmaţii să fie. echilibrului psihologic şi mai puţin sau deloc asupra capacităţii dc a judeca diferite roluri şi a bunei-credinţe. 44. interpretările ei prin prisma unor criterii şi etaloane dc esenţă socio-culturală. în activitatea de stabilire. să apere drepturile fundamentale ale oricărei persoane. în si Memoria41. depresie.

Versiunea reclamată (falsă) Dispariţie dc persoane Accident rutier Incendiu cu victimă Sinucidere Tâlhărie cu autor necunoscut Furt cu autor necunoscut Viol comis în grup Furt din avutul public Versiunea anchetei (adevărată) Omor Omor Omor Omor Inexistenţa faptei (înscenare) Inexistenţa faptei (înscenare) Inexistenţa faptei (înscenare) Delapidare In asemenea situaţii cercetările bazate pc algoritmul „ipotezelor pereche" aduc în faţa anchetatorului datele (indicii) dc disimulare care sc polarizează în jurul versiunii anchetei şi care. în holul dc la intrarea în locuinţa sa. recunoscând că aceasta se va face prin biodctccţic. „a gândi înseamnă. Când însă s-a aflat în laboratorul de testare psihologică.Importante din perspectiva echilibrului psihologic al anchetatorului sunt şi dispoziţiile art. Ancheta judiciară prezintă o anumită duritate. actul profesional frecvent utilizat este cel al analizei şi judecării rolurilor pc care diferitele persoane implicate in afacerile judiciare lc joacă şi dacă acestea sunt reale sau fictive50. Legislaţia procesuală asigură un cadru juridic adecvat anchetei. pentru că prin «clamarea tâlhăriei afaceristul a intenţionat să-şi însuşească sumele aparţinând asociaţilor săi. ni se pare vetustă. îndeosebi în cauzele complicate în care esle implicată şi activitatea laboratorului dc psihologic judiciară. să încerce să penetreze necunoscutul. în primul rând. direcţionali subtil spre organele de anchetă. La prima vedere. teza jucării rolurilor de către anchetator. Tcsnil asupra tinerilor îi inocentează. prilej eu orc i s-a luat o importantă sumă dc bani. să simuleze perfect orice stare sau trăire. după o cercetare criminalistică „lege artis". nefiind necesar împrumutul procedeelor din arta dramatică. după procedeele arici dramatice. aceasta depinde tot de ştiinţa anchetatorului. lipsa acută dc informaţii autentice i-a obligat pe anchetatori. în realitatea judiciară nemijlocită cu care sc confruntă anchetatorul. susţinând şi versiunea unei posibile aventuri amoroase. în general întreaga personalitate. pag. îndelung exersată şi validată de zeci dc cazuri. Art. o tânără reclamă că a fost victima unui viol. priceperea şi rezistenţa psihică a anchetatonilui. îl orientează pe anchetator spre actul profesional al judecării şi stabilirii adevăratului rol al protagoniştilor cazului judiciar. şi-a pus problema dacă acesta este un rol real. un simplu joc dramatic. La o analiză psihologică dc fineţe a conţinutului rcclamaţici. 3. activitatea sa nu este cea a unui actor. a furnizat o listă de suspcc|i. Această activitate s-a fundamentat pe informaţiile obţinute în anchetă. Toate aceste activităţi. ele trebuie să împiedice orice încălcare a legii sau a prezentului Cod şi să li se supună cu hotărâre. aşa cum constată Jean Piagct'. de căutări care depăşesc. în toate cazurile prezentate activitatea anchetatorului a fost una cerebrală. procedeele artei teatrale şi nici scenariile. eu iprijinul biodclccţici. 4. Un soţ reclamă dispariţia soţiei de la domiciliul conjugal. în activitatea de anchetă judiciară nu sc justifică. nu sunt altceva decât activităţi dc inferenţă operativă. să reconstituie variante a unor posibile moduri de acţiune. cu întreaga lor capacitate". I'rin urmare. în mod firesc. 7 şi 8 din Codul de conduită în conformitate cu care: „Art.al cărei cadavru l-a ascuns intr-o fântână. acesta nu sc confirma. Cazul a fost soluţionat in unna şocului psihologic creat de impactul tehnicii dc biodctccţic asupra unei persoane perfect documentate despre metodologia de testare şi rezultatele acesteia. Fiind testat rolul de victimă al tinerei. cu răsturnări de situaţii. Aşadar. După 3 ani de la rcclamaţie. acest unui furt demnitarului. prin utilizarea unor martori mincinoşi. Capacitatea anchetatorului de a judeca protagoniştilor din afacerile judiciare. aceasta fiind numai expresia metaforică a abilităţii anchetatonilui. Evident o soluţie eronată. în faţa aparatului „Polygraph". Un afacerist reclamă câ a fost tâlhărit dc amorf necunoscuţi. Leziunile constatate prin certificatul mcdico-lcgal sunt însă : -proporţionale şi atipice în raport cu descrierea agresiunii din plângerea penală. principii şi garanţii corespunzătoare pentru asigurarea drepturilor şi respectarea demnităţii fiecărui participant la procesul penal. pe logica sau lipsa de logică a faptelor sau a unor împrejurări legale de faptă. nici legal şi nici moral. csenţialmcnte psihologice. despre eficienţa căruia era foarte bine informat (din surse străine) a recunoscut Iară nici o ezitare că este autorul furtului valutei pc care trebuia să o păzească. Dc asemenea. 1% 2. cu coincidenţe stranii care solicită la maximum inteligenţa. indiscutabil. Pentru a-şi motiva lipsa de acasă. la nevoie.Persoanele răspunzătoare dc aplicarea legilor trebuie să respecte legea şi prezentul Cod. 7 . sobru şi solemn. algoritm frecvent utilizat în ancheta judiciară. „nu intră în pielea infractorului sau victimei". pornind dc Ia particularităţile cazului. anchetatorul face mai mult ştiinţă decât ană. Pentru toate aceste argumente. fiind presărată cu obstacole. pc analiza contradicţiilor apărute în anchetă. situându-sc pc ipoteza judecării rolului pc care şi l-a asumai şeful gărzii demnitarului de a coopera cu anchetatorul. adică şi-a propus să-i judece rolul din perspectivă psihologică. Jc psihologie judiciara. Temeiurile acestui demers >au indiciile de probabililale spre versiunea opusă celei susţinute de şeful gărzii au fosi furnizate dc lipsa oricăror urme la faţa locului. ca şi cunoştinţele operaţionale de psihologic judiciară permit identificarea autorilor şi adevărul faptelor lor in condiţiile impuse de standardele modeme ale procesului penal. de analiză psihologică a comportamentului persoanelor aflate în relaţia sa profesională.acela de ucigaş al soţiei sale . în faţa părinţilor. în toate situaţiile de infracţiuni disimulate au apărut perioade de blocaj a anchetei. Tactica de cercetare în exemplele prezentate se constituie pc indicii dc probabilitate ce se grupează în algoritmul „ipotezelor pereche". „victima" era autoarea unei plângeri penale calomnioase. de efort cerebral. lehnica criminalistică. transpiră ipoteza înscenării. procedee suficiente pentru descoperirea adevărului. cc s-a declanşat în unna unei reclamaţii a părinţilor dispărutei. se stabileşte rolul real al soţului . De asemenea. stările afective şi reacţiile existente în momenml comiterii faptei şi. Anchetatonil nu joacă un rol dc infractor sau victimă. prmir-o acţiune dc judecare a rolului soţului. în acest stadiu al anchetei a intervenit psihologicul care. 8 . sugerând verificarea minuţioasă a acestora pc perioada timpului critic. Ele trebuie să sc opună cu vigoare oricăror acte dc acest gen şi să le combată. Testul dc specialitate. în consecinţă i s-a propus şefului gărzii să urmeze procedura firească a investigaţiei vizând detecţia comportamentului simulat pentru a fi exclus din cercul BBpecţilor şi pcnlni ea anchetatorul să se convingă că sprijinul pc care s-a declarat dispus să-l ofere anchetei judiciare este dezinteresat şi dc bună-credinţă. săvârşit ■ac trei tineri. metodele tactice. 50. sau să joace orice personaj pentru a-i înţelege mai bine motivele. Idem. ci esenţa activităţii sale constă în a gândi şi. iar „infractorii" inocenţi. lalăgrupei dc pază şi exemple înaudiat în cazul sens:de valuta dc la rcşcdin|a 1. la mai puţin dc 2 ore dc la orimul contact eu organele de anchetă ale poliţiei judiciare ale Inspectoratului dc Poliţie a Municipiului Bucureşti. Că uneori anumite rezolvări sunt spectaculoase. a experimenta mental pentru a sc . In mod surprinzător. anchetatorul nu joacă roluri. 249. infirmă rolul de victimă şi îl confirma pc cel dc csdroc. fiind întrebat pc cine suspicioncază. Şeful câteva gardă al unui demnitar. Procedeul utilizat urc însă o fundamentare ştiinţifică.Persoanele care răspund de aplicarea legilor nu trebuie să comită nici un act dc corupţie. soţul obţine confirmarea oficială a fugii soţiei cu un amant. 49. da. Un sinoptic simplu este edificator pentru a învedera ceca cc înseamnă o „ipoteză pereche". O lovitură dc teatru sar putea afirma. Cel în cauză a acccpiat testarea. fn literatura de specialitate se apreciază că anchetatorului îi este necesară şi o capacitate actoricească pentru a putea. inteligenţei şi talentului său profesional de a intui jocul infractorului sau al falsei victime. in realitate. constând in verificarea prin biodctccţic a sincerităţii rcclamaţici. specific în disimularea faptelor penale.

alin. Credem că intima convingere este o stare psihologică comună tuturor oamenilor în legătură cu părerea lor fermă. Bucureşti. constatând că. procesele psihologice ale deliberării pot fi surprinse în motivarea hotărârilor judecătoreşti. toate ca rezultat al lipsei de onestitate. sc poate spune că faptele generatoare ale bunei credinţe creează două slări dc concordanţă sau de conformitate: pc dc o parte. 51. 9. 343. in antiteză cu buna-credinţă. deci cu o prestanţă faţă de ceilalţi. respectiv buna-credinţă a anchetatorului. soluţionarea cauzelor numai pc probe certe. 55. 24-35. pornind de la convingerea că o prezentare a laturilor conceptului bunei-credinţe în ştiinţa şi practica dreptului (aceasta din urmă incluzând şi exerciţiul psihologici judiciare) serveşte mai eficient deontologia activităţii de anchetator şi ideea dc justiţie. iar pe dc altă parte. „Preşedintele îşi spune părerea cel din urmă" (art. aşa cum. pag. a prezumţiei dc nevinovăţie şi a dreptului la apărare. Ştiinţifică. Academici Române. respectării legii şi ordinii de drept. diligenta. în ultimă analiză există şi un drept la intimă convingere. alin. dc a reface sau reconstitui uncie secvenţe ele. 5. magistraţii sunt aceia care soluţionează cauzele penale. din categoria marc a celor ce contribuie la înfăptuirea actului dc justiţie. Ori. Evident legiuitorul a ţinut scama în această reglementare de un însemnat motiv psihologic: „pentru că judecătorii cu o experienţă mai marc. bazată pe buna-credinţă. este cilală şi definiţia ilustrului om politic. 2 din Codul de procedură penală Carol al II-lca. volcns-nolcns.F. laturile conceptului bunei-credinţe pot ti grupate în următoarea ordine: un grup de fapte psihologice determinate care alcătuiesc onestitatea („honeste viverc") constând în: loialilate. Hegcl G. liceilalca şi abţinerea de la producerea prejudiciului55. . asupra mecanismului acestor operaţiuni. ilicitatc şi vătămare. după autorul citat. Gherasim D. în mod necesar. liuna-credinţa în raporturile juridice civile. 56. pag. La deliberare nu asistă nici reprezentantul Ministerului Public şi nici grefierul. implică posibilitatea unui control conştient asupra cursului operaţiilor mentale. respectarea garanţiilor procesuale. Anchetatorul. în Codul dc procedură penală în vigoare se menţionează că „toţi membrii completului dc judecată au îndatorirea să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni" (art. prezumţia de nevinovăţie a început să nu mai funcţioneze în favoarea inculpatului. 1965.aşa cum sublinia Piagct . Având în vedere ideea fundamentală ce ne preocupă. 324. legea organică dc organizare judecătorească stabileşte şi inamovibilitatea magistraţilor pentru că. jurământul rămâne garanţia ultimă. pornind dc la datele pc care le furnizează practica anchetei şi a aistantclor penale: intenţia dreaptă: subordonarea activităţii autorităţilor judiciare obiectivului aflării adevărului. adică calificarea faptului şi aplicarea pedepsei. lără nici un fel dc discriminare.de la problema (dc soluţionat) la ipoteză. Principiile niosoflei dreptului. în cc priveşte dovada. magistratul. acesta este algoritmul anchetatorului în situaţia „ipotezelor pereche": problema de soluţionat pusă în actul de sesizare este transpusă în „ipotezele pereche". pag. buna-credinţă va trebui să conducă la soluţii temeinice şi legale atât în activitatea dc ■mărire penală. sesizarea şi înlăturarea acestora: receptivitate la cererile apărării faţă de posibilele prejudicii. să nu îi influenţeze"57. posibilitatea dc a reveni la punctul de plecare. Ed. pag. 7. deci cele strâns legate dc probaţiunc şi apoi asupra celor de drept. doctrinele modeme dc drept dau diferite definiţii bunei-credinţe. iar a doua. Intima convingere Vom pomi Ia analiza acestui concept de la Hagcl care. cât şi în cea a instanţelor judiciare. evenimente. Din perspectivă psihologică această garanţie nu poate fi alta decât respectarea de către anchetator a principiilor şi legilor dc formare a probelor. în mod practic. acest control implică. deşi subiectivă""'. 54 Idem. garan|ia este moralitatea anchetatorului şi buna sa credinţă. pornind . evitarea abuzurilor dc orice fel. sublinia: „ultimul cuvânt în decizie îl constituie convingerea subiectivă şi conştiinţa (animi sententia). Vrăbiescu O. 343. conformitatea între ceea ce omul gândeşte şi ceca cc el afirmă (sinceritate în cuvinte). 53. I%3. aceasta va avea loc imediat după încheierea dezbaterilor şi se va face în secret. pornind de la principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. o definiţie analitică şi deci mai didactică. —prudenţă. situaţii etc. care sunt împăcate cu propria lor conştiinţă morală. Kd. iar apoi sc trece la verificarea acestora. Buna-credinţă. liceitatea: utilizarea în ancheta judiciară numai a procedurilor admise de legislaţia procesual penală şi procesual civilă. posibilitatea de a ne desprinde de succesiunea faptelor mentale. Buna-credinţă s-a cristalizat ca un concept juridic fundamental în dreptul roman şi este specific sistemelor de drept din familia romano-germanică. Idem. jurământul rămâne garan|ic ultimă. de neclintit despre anumite fenomene. iar dc la aceasta la verificarea ei.W. Ed. trebuie să fie profesionişti de bună-credinţă. revăzută şi întregită conform ultimelor modificări aduse Codului de Procedură Penală Carol al U-lea. nu pentru jucărea lor. La rândul lor. „întrun cuvânt. am preferat. 57. Bucureşti. un grup de elemente intrate în sfera dreptului ca o consecinţă a faptelor psihologice menţionate şi anume: intenţia dreaptă. cazuri judiciare deosebit de grele au fost rezolvate prin utilizarea biodctccţici judiciare52. prudentă. Credem că această dublă garanţie este obligatorie şi pentru celelalte categorii ce funcţionează în sistemul autorităţilor judiciare. evident. care sunt opera gândirii magistraţilor şi care. diligenta: circumscrierea eforturilor de soluţionare a cauzelor judiciare în limitele admise dc procedurile legale. vom încerca să răspundem.putea trece de la problemă la ipoteză. a utilizării criteriilor psihologice. pe care se fundamentează posibilitatea magistraţilor ce constituie un complet dc judecată de-a avea opinie separată. intima convingere este starea psihologică a persoanelor răspunzătoare dc aplicarea legilor. în drept. Tudorel Buloi loanaTeodora Buloi în lucrarea. 256. A gândi logic (a experimenta logic. suum quiquc Iribunerc". Piagct. garanţia intimei convingeri este dublă. seriilor şi jurist roman Marcus Tullius Cicero. abţinerea de la producerea prejudiciilor: observarea posibilelor vicii în activitatea dc urmărire penală sau dc judecată. Aşadar. „Pornind de la această definiţie. răspunzătoare dc corecta aplicare a legilor. deci şi sistemului dc drept român. pag. 34. în art. Oricum. 4). în ce măsură bunacredinţă îşi justifică tratarea într-un curs de psihologie judiciară vom încerca să demonstrăm în consideraţiile următoare. pe care o considerăm de referinţă în materia bunei-credinţe. mai puţin relevantă în literatura de specialitate. Pentru a asigura corecta funcţionare a intimei convingeri şi a feri deliberarea de orice influenţă. conform căreia bunacredinţă constă în: „sinceritate în cuvinte (veritas) şi fidelitate (constantia) în angajamente' 43. . adică: intenţie răufăcătoare.Psihologia inteligenţei. care trebuie prevăzut expres în orice constituţie democratică şi terminând cu principiul independenţei magistraţilor şi supunerii lor numai legii. de la aceasta la verificarea ei". Academici Române. ordine şi temperanţă. precum şi a drepturilor omului stipulate în adele de drept internaţional. conformitatea între cuvinte şi actele sale (fidelitatea în angajamente)" 54. sc pretinde că părerile sunt culese de preşedinte începând cu judecătorul cel mai mic în grad şi continuând în ordinea numirilor. „Buna-credin|ă în raporturile juridice civile". în „Principiile filosofici dreptului". să fie infirmată. Din perspectiva judiciară.10. una trebuind să se confirme. se pune în mod firesc întrebarea care este garanţia ultimă a intimei convingeri pe care se fundamentează o soluţie judiciară. Dacă pentru mărturii. 413. acesta fiind declarat vinovat. care sc sprijină pc declaraţii şi mărturii ale altora. pag. toate pornind însă dc la cunoscuta maximă romană „Honeste viverc. în plus. filosof. Bucureşti. capacitatea reversibilităţii" . foaie acestea având un conţinut etic. alin. J. 51 Acestea sunt argumentele pentru care pledăm pentru judecarea rolurilor. 1981. cum se exprimă Piagct). respingerea oricăror ingerinţe în acnil dc justiţie. iar din perspectivă etică.. 5). „rcaua-credinţă" se va fonda întotdeauna pe fapte psihologice situate cxacl la antipodul celor menţionate. Curs de procedură penală. a) b) • • • • Cum sc caracterizează aceste elemente în aclivitatea anchetatorului şi magistratului. altcmm non lacdarc. Ediţia a 11-a. Prin urmare şi instituţia deliberării arc o componentă psihologică. încorporează şi psihologia lor. Nu dc puţine ori. Judecătorii vor delibera mai întâi asupra chestiunilor dc fapt.

Credem.............Simptomatica comportamentului simulat • • • aparent-inaparent pe terenul duplicităţii indici orientativi în detecţia matricei infracţionale tehnica „lie detector" Secţiunea I .... anchetatul sc inhibă. situaţii ce pot prejudicia rezultatele anchetei.. cu ul corespunzător situaţiei...... 1955.. îşi ascultă cu ţie şi interes interlocutorul...... a începe ascultarea fără a fi cunoscut în profunzime persoana celui cu care urmează confmntarca este ca şi anincarca în valuri fără cunoaşterea înotului.............1.. dispreţul.. . calm şi echilibrat...2........ 5...... La toate acestea se adaugă atitudini absolut particulare adoptate în raport cu categoriile ce învinuiţi: vanitoşi....... Nu am inclus în acesta clasificare pe anchetatorii violenţi................11.................. ticuri. idealul. deprinderea de a intra în anchetă cu încredere în capacitatea personală....anchetai...... aşa-zisul fler. ridicarea tonului ori alte accese dc slăbiciune.. ş. scopul etc). 204 6...... Intervine oportun şi eficient.............. 203 6.Consider aţii dc psihologie judiciară asupra vinovăţiei ca atitudine psihică şi realitate juridică ............ a condus la rite clasificări...... pentru că...Matricea infracţională (culpabilizatoare)..............1... ce caracterizează stilul unor anchetatori........ sau a altora asemănătoare. 1..... Oricum.. Matricea morală din perspectiva contradictorialităţii .2.. Anchetatorul autoritar: sc particularizează printr-o atitudine rigidă... Anchetatorul trebuie să posede capacitatea dc a sc exprima clar şi de a discuta în mod inteligent. rapiditatea sesizării unor relaţii şi forţa argumentării logice..... în mod evident. Anchetatorul patern: adoptă un comportament blând în anchetă.... Mai rămâne............. cu accent dc solemnitate... atribut al unei gândiri suple şi mobile şi al unui înalt grad dc profesionalism51*....... Unionc lipografico editrice torinesse... motivul......endinţa dc a suspecta orice om de activitate infracţională.... în relaţia anchetator ........... deprinderea anchetatorului de a nu-şi pemiitc gesturi de nervozitate.. bănuiala excesivă privind orice persoană anchetată. Asemenea exagerări pot provoca stări impropii pentru ancheta judiciară.......... Studierea componamcntului anchetatorilor.a..... La soatc acestea sc adaugă o seric dc calităţi profesionale.....1..... pag....... iar investigaţia poate fi compromisă. Din motivele menţionate......... nu ezită să-şi trateze interlocutorul cu o ţigară sau o cafea. între care: obişnuinţa dc a privi interlocutorii în ochi pe tot parcursul ascultării...... în situaţii şi împrejurări complexe.1... spiritul dc observaţie......comportamentul infracţional din perspectiva psihologică 6...3...... Modele de conduită şi tipuri de anchetatori Contactul îndelungat cu învinuiţii ori inculpaţii. îşi pune amprenta formativă în educarea (în condiţiile unui fond nativ existent) la anchetatori a unor calităţi speciale ca: perspicacitatea...................4....1.....Etiologia 6...... 205 6.........1....... între care cea mai frecvent întâlnită în literatura de specialitate îi ■oriseşte pe anchetatori în următoarea tipologic... In contextul exigenţelor menţionate sunt incompatibile deontologic....... VI .uomatismclor şi spiritului rutinei.. impertinenţă..... concepţia. nu va poseda niciodată forţa dc persuasiune... trebuinţa...................... .......... între care cea mai frecventă este aceea a anchetatorilor torţionari........... Anchetatorul amabil: manifestă o anumită transparentă in relaţia cu interlocutorul şi jovialitate.....3...care i-a călăuzit in aflarea adevărului. precum şi tăria morală dc a Bai insista încă puţin din momentul în care s-a ajuns la concluzia că totul este zadarnic.....5*... instalarea stereotipurilor.. care-şi fac din statutul de jtfractor un renume.. categorie specifică sistemelor judiciare ale statelor lotalitaristc..Comport amentul infracţional din perspectiva reperelor sale psihologice ..... Anchetatorul vorbăreţ: este un tip complexat de necesitatea afirmării sau necesitatea dc a se descărca de o tensiune afectivă. cum ar fi: amuzamentul.. gravă.. care va opera în momentul rămânerii definitive a hotărârii cc o încorporează.. 207 209 ...1.. anchetatorul vorbăreţ intervine inoportun şi lipsit de eficienţă în relatările anchetatului.... că structura anchetei judiciare realizată din perspectivă psihologică poate şi trebuie să fie sistemul de referinţă al temeiurilor unor soluţii judiciare fundamentale pe adevăr şi justiţie.... validarea acestei convingeri intime..................1.. manifestând uneori chiar compasiune faţă dc anchetat.... insistenţa.... întrucât în sistemul judiciar modern existenţa acestora este greu de imaginat..... pentru lămurirea aspectelor esenţiale ce interesează ancheta... subtilitatea deducţiilor şi sintezelor. aroganţă sau chiar vulgaritate în relaţiile cu persoanele anchetate........ 902-908. Nu este interesat în studiul psihologiei anchetatului şi din această cauză nu găseşte modalităţile optime dc a stimula pozitiv convorbirea...... orgolioşi........ impunându-şi la modul imperativ voinţa în faţa interlocutorului..................... sondându-lc şi inlerpretându-lc corect comportamentul expresiv în raport cu întrebările semnificative......... 205 6... modul uneori absent sau defectuos de a formula întrebări.. suportului psihologic (mobilul. Un anchetator bun trebuie să fie o persoană căreia să-i placă să lucreze cu oamenii... Altavilla E......... Matricea morală ...........3......... ruperea :ontactului cu elementele teoretice sau de noutate din profesiune........ amplificarea nefondată a unor date sin exagerarea semnificaţiei acordată unor gesturi şi manifestări secundare din conduita celor mehetaţi........ în finalul tuturor consideraţiilor expuse.. Atmosfera degajată pc care o creează oferă premisele unui studiu psihologic mai adecvat a anchetatului... Asemenea atitudini pot fi speculate dc infractorii recidivişti care nu vor ezita să-şi atenueze faptele.. mulţumirea de sine generată de încrederea exagerată în propriile calităţi şi în experienţa proprie.................... Anchetatorul cabotin: este cel care exagereză în utilizarea procedeelor actoriceşti...... calm şi analitic.......... Istoria cunoaşte însă această categorie de anchetatori sub diverse denumiri.......... iar logoreea este modalitatea de a se elibera de aceste stări...... pcnibilitatca sau chiar inhibarea anchetatului.............. Dacă amabilitatea nu este constatată.... putând compromite ancheta.. 58....... frecvent întâlnită şi în clasificarea lor de conducători: Anchetatorul temperat: sc caracterizează printr-un comportament firesc................................. sensibili la flatare şi la aprecieri. răbdălor.. nu va reuşi niciodată să câştige încrederea şi respectul celui ascultat.. i'.............. ca o condiţie absolut necesară unei interogări eficiente...Dinamic a secvenţelor comportamentale...... deprinderea de a asigura anchetei liniştea şi intimitatea necesară..... Anchetatorul autoritar mizează mai mult pc intimidarea anchetatului decât pe stimularea psihologică a acestuia pentru a coopera.... a căror rezultantă formează intuiţia profesională...... echilibrul anchetei sc poate rupe.. prin utilizarea mijloacelor legale şi în stabilirea măsurilor legale consecutive stărilor de fapt stabilite..... CAP....Psihologia giudixiarla voi..........

........................................................................................................................................................................1..........5........Din punct dc vedere al statului legal .................................................... 6._________________________________Din punct dc vedere al exigenţelor tehnicii faţă de cunoştinţele unui specialist______________________________ 262 6..........2.......................... 262 6..................1....................3.............................................................................3..................................3..2...................................................................4..........Din punct dc vedere al forţei probante.........................................Comportamentul simulat 6.................Secţiunea a 11-a ...6...... 211 6..................................................... Const atări tehnico-ştiinţifice cc sc pot efectua ...4..............................................................................3......................Mijloace tehnice de examinare...............................1..................................... 263 6................ 262 6.Indicatori verbali.................................3.....Noţiuni şi definiţii asupra comportamentului simulat ............... 217 6............. 262 6.......3............. Carac teristici care pun în evidenţă emoţia determinată dc disimularea adevărului .......... 232 6...... Din punct dc vedere al apartenenţei mijloacelor de detecţie a stresului emoţional ..........................Detectarea ştiinţifică a conduitelor duplicitare (simulate-mincinoase) .......................................Scurt istoric şi evoluţie în materie .....................................................................Indicator ii fiziologici.............................................. 228 6....2......... Detecţia comportamentelor simulate privită din perspectiva legislaţiei române în vigoare .......................................Mijloace psihologice de detectare a tensiunii psihice cuprinse în chestionare şi teste dc personalitate 214 212 Secţiunea a Ill-a ...........................cazuistică exemplificativă .............3...........................2......................... 259 Secţiunea a IV-a .............................. 263 .......................Etapele examinării ...................................................................................................................7......... motori şi fiziologici ai conduitei simulate în expresia aparentă (semnificaţia şi sensul stimulilor declanşatori de emoţie).....4...3...........................................3............................................................Exprimar ea aspectului inaparent în comportamentul simulat ............... 224 6............. semnificaţia şi sensul stimulilor declanşatori de emoţie în simulare...............................................................................Fundame ntul ştiinţific al constatării stresului psihologic.......4.............................................................................1...........3..................................................................5............................. 223 6...........................................................................................2.......................................... 215 6....3...2...................Din punct dc vedere al locului şi momentului utilizării...................................4........3....... 213 6...........4.4...........6.....................2.............Din punct dc vedere al necesităţii materializării concluziilor în rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică..........................................................................4............2........utilizarea tehnicii „Lie detector" ......Concluzii cu caracter practic-aplicativ 6...2...................... 210 6..........Poligraf 6.....

intenţia şi culpa . la o examinare a lor în lumina întregii personalităţi a agentului.Comportamentul infracţional din perspectiva psihologică 6. Rezultatul nociv pe care l-ar putea produce persoanele incapabile apare mai degrabă ca o consecinţă mecanică. pur cauzală a mişcării membrelor persoanei incapabile. terenul ei Jiind mult mai fragil decât acela ul ptvlucrării urinelor creeate de om. Pentru prima dată. Procedeele psihice cc preced şi însoţesc săvârşirea infracţiunii precum şi cele cc succed acesteia sunt integrale conştiinţei infractorului sub forma unui patern infracţional stabil. 1995.1. Frank Reinhard a conceput vinovăţia ca o judecată de valoare asupra conţinutului psihic al faptei. De fapt teoria normativă nu conduce la o desprindere a proceselor psihice care însoţesc şi se manifestă în luarea hotărârii dc a acţiona şi în punerea în execuţie a hotărârii. Matricea morală din perspectiva contradictorialităţii Sub aspect psihologic. cu ajutorul căruia se elimină tatonările. atitudinea sa internă faţă dc ordinea juridică.Capitolul VI Simptomatica comportamentului simulat1 •aparent-inaparcnt pc terenul duplicităţii •indici orientativi în detecţia matricei infracţionale •tehnica „lie detector" . 6. Evaluarea acestor elemente se poate finaliza fie prin renunţarea la proiectele ilicite. intenţia este un proces psihic care explică finalitatea şi caracterul acţiunii volitive. la deliberarea şi asumarea riscurilor şi.3. Distinsul prof. fiind resimţită la nivel afectiv ca trăire.dr. Definită strict. Bucureşti. Consideraţii dc psihologie judiciară asupra vinovăţiei ca atitudine psihică şi realitate juridică în săvârşirea faptei cc prezintă pericol social sc reflectă o anumită poziţie a făptuitorului faţă dc valorile sociale ocrotite prin normele dreptului penal. T. pregătire profesională etc. sociale în care a acţionat agentul şi au influenţat asupra motivaţiei faptei. în lipsa capacităţii psihofizice.1. este din toată criminalistica singura care atacă bănuitul direct in structura sa menta/ă. Bucureşti. dimpotrivă. subiectivă. Aslfcl spus.în virtutea căreia este posibilă conservarea în structurile memoriei a unei realităţi psihice obiectivată în mod fascinant la nivelul amintirii despre faptă (inclusiv substratul ci afcctiv-emoţional).1. agentul poate comite doar fapte periculoase. capabilă să-şi dea scama de condiţiile în care acţionează şi dc consecinţele faptei şi să-şi coordoneze activitatea în raport cu aceste cunoştinţe. O. Zdrcnghca. De aceea suntem primii care avertizăm că a nu tine seama de relativitatea concluziilor investigaţiilor poligraf este tot utăt de grav cu a le acorda un credit total sau a le ignora cu desâvârţlre. Milrofan. sex. punerea în operă a proiectului infracţional este precedată de procesul specific al concepţiunii faptei penale care cuprinde analiza posibilităţilor dc acţiune. Poligraful esle un mijloc auxiliar de investigaţie foarte folositor dacă rezultatele obţinute cu ajutorul său sunt operativ valorificate in cadrul urmăririi penale. b) Teoria psihologică a vinovăţiei Teoria psihologică a vinovăţiei consideră că aceasta nu poate fi analizată decât în raport cu o persoană responsabilă. rămân implementate în neuronii scoarţei cerebrale datorită psihosensibilităţii latente ce poate fi reactivată. Vinovăţia constă în atitudinea psihică a (persoanei) făptuitorului faţă de fapta socialmente periculoasă săvârşită dc el şi faţă dc consecinţele acelei fapte. dar nu fapte intenţionate sau culpoasc. într-o situaţie similară cu cea în care s-a găsit agentul şi având aceleaşi însuşiri ca şi aceasta (vârstă. /terversă. cu conţinut şi încărcătură afecliv-emoţională specifică şi cu o caracteristică fundamentală -psihosensibilitatea . mai exact. în această teorie. Butoi Şansa..1. economice. Biodetec| aspecte specialiştii şiinteresantePsihologia judiciara. matricea infracţională este o realitate a conştiinţei infractorului.. Gcorgc Amoniu2 subliniază cele două ipostaze ale vinovăţiei: aceea dc clement al conceptului dc infracţiune şi aceea dc proces psihic descris în norma dc incriminare (în subsidiar. Structurile informaţionale reprezentând matricea infracţională. este un factor revelator al atitudinii interioare a agentului faţă de ordinea juridică.Omul sc poale ascunde de multe dar dc sine nu. ci va trebui înţeles ca fiind un instrument aparpMtnd tehnicii si tacticii criminalistice.. Criteriul social va ţine seama de anumite circumstanţe concomitente faptei legate dc condiţiile familiale. Ed. faţă de faptă şi urmările ei. Comportamentul infracţional din perspectiva reperelor sale psihologice 6. Matricea infracţională (culpabilizatoare).1. ea exprimând un raport dc contrarictatc între voinţa subiectului şi norma dc drept. 6. ceea cc face ca infracţiunea să fie caracterizată de lege şi printr-o trăsătură de natură morală. Dinamica secvenţelor comportamentale . se diminuează riscurile injustiţiei si se dă o corectă orientare primelor activităţi ce decurg din interogarea persounelor incluse in cercurile de bănuiţi.) ar fi acţionat în alt mod. autnimplcmentat secvenţă cu secvenţă în memoria infractorului. a măsurilor de împiedicare a identificării. sentiment de culpabilitate. însuşirile individuale ale agentului şi specificitatea situaţiei sunt transferate altei persoane luate ca termen dc referinţă. proiectului infracţional. el nu poate înlocui o temeinica muncă operativă si de cercetare.. iar pc dc altă parte.. faplii este o expresie materializată a proceselor psihice contrare intereselor şi valorilor sociale protejate prin norme juridice. 1992 (în accepţiunea VII V. fie. avocat Zdrcnghca Şcoala româneasca de bioielec(ic). Antoniu Vinovăţia penală. în consecinţă. constând în vinovăţia făptuitorului... în cadrul acestei teorii se subliniază dubla poziţie a intenţiei: pc dc o parte.. respectând legea. (matricea infracţională/..se consideră că faptul intenţionat este un fapt involuntar care nu trebuia produs. ia judiciara din N. a riscurilor acţiunilor ilicite. lector univ...intcrdisciplinarc. un mare rol avându-1 valoarea motivelor care au stat la baza vinovăţiei. Departe de a Ji un mii/oc de probă. predilect duplicitară. în ceea ce priveşte cele două forme sub care sc exprimă vinovăţia .1. Academiei Române. evaluarea avantajelor şi dezavantajelor. la executarea 2. vinovăţia devine un concept autonom fără un conţinut psihic. adică fapta să fie expresia unei anumite atitudini psihice a subiectului în ceea cc priveşte voinţa dc a săvârşi fapta şi conştiinţa caracterului şi a urmărilor acesteia. " . caz în care sc reproşează voinţei că nu a împiedicat producerea faptei. Accentul analizei sc mută deci. la momentul imediat anterior săvârşirii acesteia.. dc la procesele psihice implicate in săvârşirea faptei. Criteriul individual va avea în vedere modul dc comportare a altei persoane care..2. filmul netrucat al derulării infracţiunii. Investigaţia poligraf are un specific aparte. ci duce la o adâncire a acestora. la procesele psihice care explică comportarea făptuitorului. a) Teoria normativă a vinovăţiei I Pentru studen|ii pot aprofunda în cap. adică atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite. Evaluarea reproşului sc face după criterii individuale şi sociale. Vinovăţia apare astfel ca o atitudine reproşabilă sub aspectul modului în care agentul concepe obligaţiile sale faţă dc ordinea juridică.. dislocată şi exteriorizată (monitorizată) în biodiagramcle specifice investigaţiei conduitelor simulate fiind identificabilă (exclusiv la autorii faptelor infracţionale) sub impactul stimulilor de natură psihologică. Ed. trăire psihică a culpabilităţii între conştiinţa culpabilă şi norma juridică incriminatoare)." Secţiunea I .univ.3...

pc care sc fundamentează opţiunea pentru mobilul comportamentului ilicit. Selectarea şi asimilarea trebuinţelor şi inobilurilor (motivelor) înlr-o structură constantă şi eficientă în domeniul infracţional. manifestându-sc la unii infractori printr-un anumit grad de surescitare. idealul. în final.Nicolae şi Radu . fiziologici. valorile ce constituie obiectul material al infracţiunii. sociali. în urmărirea scopului lor. în fine. lupta motivelor. orientând comportamentul individual spre reducerea tensiunii prin satisfacerea acestora sau amplificarea tensiunii din cauza neîmplinirii lor. convingeri. rezistenţa victimei etc. emoţiile şi dorinţele sale. aflaţi în interacţiune'' care incită. concepţii care dezechilibrează biopsihosocial infractorul şi încetează prin satisfacerea acestora. infractorul apare în preajma locului unde se desfăşoară cercetările. Racu Iulian în feb. 6. supravegherea obiectivului şi studiul acestuia. organului dc urmărire penală îi va fi greu să stabilească cu exactitate succesiunea în timp a celor două evenimente4. Astfel. agentul infractor trăieşte stări emoţionale deosebit dc intense. caută să fie remarcaţi pentru a-şi crea probe. culegerea de informaţii despre victimă(e). dimpotrivă. nu puţini sunt infractori care îşi creează alibiuri. înlăturări dc probe. perfidia. acţionând prin denunţuri sau scrisori anonime. pe primul plan trecând de această dată procesele reflexiv-volitive. mai ales pe miza pusă în joc. Etiologia suportului psihologic (mobilul. înscenări. comportamentul agentului infractor în această fază . Doctrina dreptului clasic accepta următoarea evoluţie: apariţia motivului. nesiguranţei şi îndoielii. victima/victimele).este rcflcxiv-acţional. mărime. Trebuinţa infractorului având o natură diferită (socială. persistând până la reducerea tensiunii psihice apărute (prin săvârşirea sau dcsisiarca dc la producerea faptei). O dată definită hotărârea dc a comite infracţiunea. fusese blocată prin înzăpezire. experimentarea privind pătrunderea şi ieşirea de la locul faptei. întreaga lui activitate psihică fiind dominată cu autoritate dc trecerea în revistă a celor petrecute. afectivi. Trebuinţele şi interesele infractorului sc contopesc uneori cu uncie convingeri trăite afectiv. 1994. dispariţii de la domiciliu. documentele oficiale ale CFR fiind ilizatc in spargerea alibiului criminalilor care justificaseră absenţa din Bucureşti. Tendinţa de a trece la satisfacerea unor trebuinţe în mod conştient sau inconştient.postinfracţională . Actele şi acţiunile care se derulează în câmpul infracţiunii sunt tributare crizei de timp şi neprevăzutului. 203. determinând pe infractor să opteze între satisfacerea prin mfracţiune sau respingerea motivelor prin desistarca sa. în intenţia sustragerii de la răspunderea penală. încercând să convingă câ era imposibil ca ci să fi săvârşit fapte (faptele) sau mizează pc imposibilitatea administrării probelor dc către organele judiciare.Structura informaţională psihosensibilă arc în conţinutul său patru secvenţe distincte sub aspect psihologic. dc regulă. Această etapă se caracterizează printr-un intens consum lăuntric. în scopul identificării autorului şi soluţionării cauzei. Specificul actelor preparatorii constă în procurarea dc instrumente şi materiale necesare actelor de executare a infracţiunii. uită obiecte corp-dclict purtătoare dc urme. infractorului i se diminuează autocontrolul. problematica psihologică fiind axată pe coeficientul de risc. N. Sillamy. după o anumită scurgere a timpului. în contextul acestor strategii şi scenarii. intenţia infracţională primeşte un contur precis generând reechilibrarea sferei afectiv-cmoţionale. 4. necesitatea de a găsi noi soluţii unor situaţii de fapt neprevăzute. modificări în câmpul faptei. idealuri. executarea acţiunii. în cazul alibiului. sentimentul satisfacţiei coexistând cu trăirea anxiozităţii.) Mobilul. generează scăpări. Lipsa unui autocontrol caracteristic pentru un mod de acţiune şi gândire în situaţii normale. care stimulează câmpul reflecţiei asupra consecinţelor în raport cu reuşita sau nereuşita. din cauzele menţionate. in perioada critică. Secvenţei secundare îi sunt specifice procesele de analiză şi sinteză a dalelor deţinute dc agentul infractor şi dc structurare a acestora pe variante de acţiune. Un rol deosebit în luarea deciziei infracţionale îl arc funcţia dc proiccţic-anticipare. Fiind intime şi deosebit dc intense. biologică. culoare. acestea fiind componente esenţiale ale potenţialului său criminogen. încercări de intimidare a anchetatorului. Cu studenţii se vor analiza strategiile de contracarare a identificării şi a probării infracţiunii prin strategia ibiului dc către fraţii Iulian . în timpul comiterii infracţiunii. deseori lăsând să se înţeleagă că vor apela la „persoane influente" care să curme „şirul ilegalităţilor". Această etapă se caracterizează prin perceperea şi prelucrarea de către agentul infractor a informaţiilor declanşatoare dc tendinţe şi motivaţii antisociale. în aşteptarea unor condiţii şi împrejurări favorizante. adică deliberarea. care generează trăirea unui acut sentiment dc precipitare şi teamă. impulsionează şi orientează acţiunea/inacţiunea infracţională. adoptarea hotărârii şi. inconştienţi. după caz fie fundamentarea în plan material a hotărârii dc a comite fapta prin realizarea condiţiilor optime reuşitei. aceea dc a se îndepărta în timp util dc la locul infracţiunii şi dc a apărea cât mai curând în alt loc. care se diferenţiază în intensitate şi sc delimitează în timp3. tocmai prin deplasarea la laşi timpul critic. recunoaşterea locului faptei.) determină trăiri şi reacţii emoţionale tributare atât imperfecţiunii simţurilor. asigurarea rezultatelor acesteia. inculpării şi pedepsei. posibilităţile dc acoperire şi fugă în caz de surprindere etc. precum şi alte clemente necesare reuşitei. trăirea reală a riscului bulversează structurile emoţionale şi precipită acţiunile făptuitoralui. cât şi surescitării nervoase în care aceasta sc derulează. sedimentează sau amplifică structura psihică individuală (influenţată de anumite predispoziţii individuale). concepţia. ca element subiectiv al conţinutului infracţiunii . motivul. stratagema utilizată este. Conduita individuală este rezultatul intervenţiei unui ansamblu dc factori conştienţi. unde. toate aceste procese psihologice suni caracterizate printr-un marc consum de energie nervoasă. trebuinţa. Secvenţa terţiară cuprinde procesele psihologice care însoţesc săvârşirea infracţiunii (în faza tentativei şi consumării faptei). Secvenţa a patra cuprinde procesele psihologice care sc produc după săvârşirea infracţiunii.3. fiinţele sau fenomenele percepute de agentul infractor în timpul comiterii faptei (instrumentele destinate săvârşirii infracţiunii. prin metode criminalistice. căutând să obţină informaţii referitoare la cursul acestora. măsurile de acoperire şi sustragere de la identificare şi răspundere. a unor strategii şi scenarii dc contracarare a activităţilor dc identificare şi tragere la răspundere penală a autorilor. 5. formă. orientării antisociale şi experienţa din trecut a agentului infractor. despre locul infracţiunii. din care se va alege varianta optimă. Elementul caracteristic psihologici infractorului după săvârşirea faptei penale este efortul dc a sc sustrage identificării. acesta poate pierde obiecte personale în câmpul faptei. infractorii nu ezită a întrebuinţa orice mijloace care i-ar putea ajuta: minciuna. timpului dc săvârşire a infracţiunii. prin acţiuni menite a airage atenţia. 202. scopul etc. în funcţie de proprietăţile lor fizico-chimice (intensitate. Modificările psiho-fiziologicc determină starea dc tensiune psihică care iniţiază un comportament propriu fiecărui individ. fie desistarca ori amânarea. intelectuali. obiectele. 6. latura iinaginativ-prospcctivă a acesteia este urmată dc acţiunile materiale cu caracter pregătitor. pag. Secvenţa secundară cuprinde procesele psihice care au loc din momentul luării deciziei infracţionale până la pregătirea materială şi săvârşirea faptei. autorii vor recunoaşte comiterea omorului. sau uită să şteargă anumite categorii de urme. Secvenţa primară însumează procesele psihice care se nasc şi sc consumă până la decizia dc a comite infracţiunea proiectată. Motivele sc află înlr-o interacţiune instabilă care generează stări tensionale sau chiar intre infractor şi societate. chiar şi în cazul infractorilor cc operează „cu sânge rece".Comportamentul uman este determinat de modificările interne (ncuro-endocrinc) şi de stimuli (excitanţi) externi care influenţează scoarţa cerebrală 5. contextul spaţio-temporal al desfăşurării activităţilor specifice comiterii infracţiunii etc. clementul primar care asimilează şi sedimentează influenţele externe şi va genera fapta. contactarea dc complici. de ei reeuperându-se corpurile delicte: 2 butelii şi 1 ceas de buzunar din aur. . constituie faze comportamentale ale motivaţiei individuale reprezentată de mobilul acţionai care declanşează. fiind implicate în sentimentele. Activităţile specifice etapei secundare sc desfăşoară sub forma reprezentării mentale a unui plan de acţiune despre mijloacele şi modalităţile de realizare a scopului.asasinii prof. fonnează interesele infractorilor. Sc va evidenţia faptul eă SUuna CFR Bucureşti-laşi. pag. pasiunile. în general. în acest stadiu. dispunere spaţială. se accidentează etc. Tonic acestea sunt exploatate dc poliţia ştiinţifică. materială) impune stări şi imbolduri acţionate tensionate. călătoria cu trenul fiind practic imposibilă. Psihologic. Idem. Rezultanta comportamentului infractorului din faza actelor preparatorii poate fi.2. Istoria criminalităţii demonstrează existenţa. încă din cele mai vechi timpuri. interese.1. internări în spitale sau săvârşirea de noi infracţiuni mărunte pentru a fi arestat şi a dispărea din aria de investigare a poliţiei. Teama de a fi descoperit. renunţă în cursul activităţii infracţionale la portul mănuşilor. Un rol deosebit de important in prelevarea şi anticiparea mentală a finalităţii acţiunilor proiectate îl au stabilirea 3. bazându-se pe ideea că. Motivaţia acţiunii/inacţiunii este declanşată dc trebuinţe. Motivaţia acţiunii/inacţiunii infracţionale constituie forţa motrice interioară. Alteori.

Mobilul faptei este variabil şi se caracterizează printr-un grad mai mic sau mai marc. între căin|ă şi consolare" „există o morală pozitivă (morală binelui) . infracţiunea nu va exista. Psihologia Consonantistâ. mobilul se materializează în obiectul rezoluţiunii delictuoase şi în direcţionarea executării dinamice a acesteia pentru satisfacerea unor cerinţe morale individuale: gelozie. Idealul infractorului va constitui un ţel suprem al acţiunii . scopul esle utilizat sub înţelesurile de destinaţie. Matricea morală înainte de a fi un concept. sex sau religie . Nivelul dc profunzime în reflectarea realităţii psihosociale a mobilului infracţional va caracteriza şi gradul de responsabilitate socială sau de iresponsabilitate a infractorului.inacţiunii socialmente periculoasă. atipice.). devansând fazele acţionalc şi devenind o circumstanţă subiectivă a acţiunii . Scopul. iar fapta nu va fi sancţionată. tocmai pentru că este lege.omisiunii socialmente periculoasă. rasă.pcn. în funcţie de geneza şi conţinutul mobilului acţionai. a drepturilor.b C. Practic. Derularea existenţei sociale poate să fie idealizată de infractor în sensul preluării unor modele comportamentale sau a anticipării unor soluţii care să justifice propria sa atitudine infracţională. scopul semnifică stabilizarea conştientă. Determinând infracţiunea. intuit.comandamente negative. Matricea morală cuprinde legea morală implacabilă ce nu poate fi modificată. Concepţia despre rezolvarea conflictelor individuale şi sociale numai prin infracţiune (ca rezultat al experienţei proprii) se caracterizează printr-un grad mai mic de înţelegere a exigenţelor sociale şi este o negare a educaţiei individuale. Morala este ştiinţa profilaxiei şi a terapeuticii răului. obsesii. dc manifestare bizară a unor motive acţionalc. ştiinţa reacţiilor între indivizi şi arta de a le evita: ştiinţa prudenţei şi a prevederii. nu există acţiune . un construct cognitiv-intelectiv plasat la nivelul conştiinţei individuale şi uşor identificabilă la fiecare individ al speciei umane. deliberarea şi adoptarea unei strategii acţionale adecvate modului şi condiţiile concrete dc săvârşirea faptei pentru obţinerea rezultatului anticipat. la unison.). mobilul reprezintă o circumstanţă agravantă în realizarea infracţiunii. Premisele demersului se pot constitui din definirea moralei: „Morala poate fi definită din diferite puncte de vedere. Minciuna afirmată de subiect este justificată sau nu. maladii mentale). ascunzând stările emoţionale demascatoare. în acest mod. afirmând totodată că trecerea sub tăcere a acestor adevăruri pe care nu ai obligaţia dc a Ic face cunoscute nu înseamnă „a minţi". înaintea debutului faptei. 6. gratitudine.Convingerile stabilizează propriile aprecieri despre unele fenomene şi situaţii psihosociale. Noţiuni şi definiţii asupra comportamentului simulat Una dintre formele de simulare (sau disimulare) o constituie minciuna. în conţinutul infracţiunii. mobilul reprezintă un factor declanşator al faptei în sensul determinării stării psihice necesare orientării spre satisfacerea cerinţelor individuale. în timp cc comportamentul simulat se află în contradicţie cu legea morală.omisiune care să nu aibă la bază un mobil acţionai cc însoţeşte psihic şi acţionai comportamentul infractorului. direcţionării morale. lăcomie. însă cl poate lipsi din derularea unor infracţiuni spontane.inacţiunii. în comportamentul infraciorului se regăsesc clemenie esenţiale ale temperamentului. devenind astfel şi un element circumstanţial în activitatea de individualizare legală şi judiciară z pedepsei: art. vis-a-vis de care dezvoltă la făptuitori sentimentul culpabilităţii (vinovăţiei) de fiecare dată când exigenţele sale sunt încălcate. Uneori. cel al imperativului categoric. nevroze. mobilul o individualizează şi o califică. normal din punct dc vedere bio-psihic. cc trebuie să omitem sau să ne abţinem de a face"8.în joncţiuni pozitive. astfel ea reprezintă starea unei încercări de a falsifica răspunsul just la o întrebare.Comportamentul simulat 6. Odobleja Şt. Sinceritatea este o prescripţie morală care nu poale fi întotdeauna o realitate psihologică.„liderul arbitru". sacrilegiu. a viciilor şi a virtuţilor. de rezultat şi dc circumstanţă şi face pane din latura obiectivă a infracţiunii.. fiind element subiectiv al conţinutului infracţiunii doar în anumite condiţii. alături 7. a ansamblului regulilor care guvernează raporturile dintre oameni. Ea este filozofia şi igiena fizică şi psihică a vieţii sociale. conştiinţa echilibrului social. Psihobiodelecţia este posibilă tocmai în virtutea realităţii şi caracterului modificabil al matricei morale sedimentară mental a speciei umane. obişnuinţelor. glorie. Categoriile specifice dc mobiluri suni perceptibile şi inedite. în genere. ca element subiectiv al conţinutului infracţiunii . Rousseau comenta definiţia în felul următor: „a minţi înseamnă a ascunde un adevăr cc trebuie dat în vileag". socialmente periculos. de o morală a răului (prohibiţii) . asfel că în lipsa mobilului. toate experimentele dc biodetecţic judiciară confirmă.4. între rău şi răzbunare. ceea cc înseamnă că sensul său diferă de la infractor la infractor sau după condiţiile specifice dc realizare „non sine causa acceditur" (nu sc acţionează fără motiv). categorică. Bucureşti. constituind un caz tipic de ncacceptare a exigenţelor sociale. explicând din ce motiv a fost săvârşită fapta penală. ceea ce trebuie făcut. mai simplu sau mai complex de organizare. este matricea noastră morală. Din punct de vedere psihofiziologic. conştientă a unui rezultat infracţional viitor. 78 C. Formarea mobilului şi acceptarea acestuia de către infractor reprezintă o parte componentă a afectivităţii individuale care este preponderent şi stabil negativă. Ud. experienţei şi adaptării la un anumit tip dc viaţă. matricea morală este o constelaţie de exigenţe moral-etice structurată la nivel mental într-un construct cu rol de filtru selectiv. scopul reprezintă reflectarea subiectivă. exprimând caracteristica procesului acţionai. sau cum spunea Kant .morala este ultimul capăt al unei asocia[ii alternative între acţiune şi reacţie. ea este infailibilă. Mobilul infracţional sc dezvoltă. Ştiinţitică si Enciclopedică. în sens restrâns. ştiinţa moraftăţii şi imoralităţii. însă prezenţa sa nu este obligatorie pentru desăvârşirea conţinutului infracţiunii. comandamente pozitive. Mobilul dezvăluie natura morală a acţiunii . realizat şi acceptat dc infractor. Sfera conceptului de motivaţie comportamentală se încheie cu elementul dc concepţie despre viaţă şi societate a infractorului. Guvernând întreaga motivaţie acţională. răzbunare. infractorul intervenind sau acţionând pentru menţinerea sau înlăturarea celor care nu-l satisfac. Scopul este rezultatul unui proces psihic.1. scopul şi modelarea întregii activităţi infracţionale a unui individ. Prin scop. Mobilul (motivul) acţiunii . scopul devine element subiectiv al conţinutului infracţiunii doar în condiţiile în care fapta a urmărit realizarea scopului generalizat. 247 C. a însuşirilor. 1982.inacţiunii infracţionale reprezintă clementul subiectiv al conţinutului infracţiunii şi constă într-o cauză determinată. atunci când este comunicată prin limbaj. chiar condiţionată istoric. coordonate ale personalităţii morale a omului. pentru că psihobiodetecţia se adresează unui comandament moral comandamentul adevărului şi sincerităţii. se va adăuga un spor în limitele prevăzute dc art. a circumstanţelor în care va avea loc acţiunea pentru a se ajunge la rezultatul prevăzut iniţial. Morala esle ştiinţa moravurilor. atât sub aspectul formei de realizare. cât şi a finalizării acesteia reprezentând un înalt grad de pregătire acţională idealizare infracţională ce trebuie să caracterizeze sensul. în virtutea acestor realităţi. . asimilarea şi sedimentarea unor influenţe externe. ca poate fi definită ca ştiinţa binelui şi a fericirii. constantă şi actuală. 553. a îndatoririlor. Scopul realizează joncţiunea între actul deliberativ. (existenţa molivelor josnice). „Mutabile semper causa"" (mobilul sc schimbă mereu).pcn. spaţiul psihologic. Legea morală cunoaşte şi răul şi binele. că sindromul relevant sc află în consonanţă cu legea morală a planului decelării răului de bine.1. lit. pen. 175 lit. 75. un imbold psihic care impulsionează. însă în anumite situaţii. legea penală califică infracţiunea şi după existenţa perceptibilă a mobilului: omorul săvârşit din interes material (art.d C. legea propunând aplicarea unor pedepse până la maximul special. ca este ştiinţa acordului sau a societăţii. infractorul anticipează rezultatul faptei care urmează a sc definitiva ulterior. pcn. pag. ca orientare fundamentală a comportamentului individual spre domeniul infracţional. fanatism. Morala. iar dacă acesta este neîndestulător. şi nu poate transforma răul în bine şi nici binele în rău. devenind astfel un obiect al cunoaşterii individualităţii psihologice a infractorului responsabil. Sensul scopului se precizează în contextul acţiunii. însă nu în toate cazurile sfera şi felul scopului urmărit dc făptuitor face parte din sfera şi felul scopului incriminat ca clement subiectiv al conţinutului unei infracţiuni. matricea morală (aflată în raporturi dc incompatibilitate cu matricea infracţională) este o realitate mentală. Dacă scopul infracţiunii concrete se ocupă dc modul cum este organizată aceasta pentru producerea rezultatului. forul interior de dicizic. ştiinţa estimării propriei slăbiciuni" 7 sau din altă perspectivă . aflată în raporturi de excludere cu matricea infracţională.Scopul infracţional este reprezentat dc considerentele fixate în mod conştient dc infractor care se vor realiza în mod concret prin săvârşirea unei acţiuni-inacţiuni. în anumite situaţii legea impune cu necesitate existenţa mobilului pentru a se împlini elementul subiectiv al conţinutului infracţiunii (abuzul in serviciu prin îngrădirea unor drepturi pe temei de naţionalitate. în sens larg.art. se supune unui singur comandament. declanşează fapta socialmente periculoasă. în sinteză. volitivă a gândirii infractonilui asupra unui obiectiv. voliţionai şi rezultatul urmărit. fapta care nu exclude realizarea conţinutului infracţiunii deoarece acţiunea omisiunea săvârşită cu intenţie sau din culpă arc un rezultat socialmente periculos dacă infractorul are capacitatea psihofizică să răspundă penal.2. Scopul este dependent dc rezultatul infracţional. al unei deliberări prin care făptuitorul anticipează satisfacerea unor interese şi îşi fundamentează modul de acţiune concretă pentru a se finaliza rezultatul propus. Secţiunea a Il-a . în fiecare din noi. precum şi ale tulburărilor mentale (frustrări. Reprezentând o caracteristică dc impuls afectiv după selectarea. infracţiunea abstractă stabileşte un scop generalizat socialmente periculos pentru întreaga categorie de acţiuni posibile a se realiza.

intenţie . b) pattem-ul motivaţional: trebuinţe. Rezultă că odată cu sau după apariţia intenţiei dc a răspunde. Ceea ce este fals este sensul imprimat dc individ componentei oferite spre observaţie directă. Prima zonă indică lipsa unei reacţii logice între (S) şi o anume semnificaţie constantă. O altă formă mai intimă dc simulare. într-un context afectiv situaţia sc schimbă. dar cel cognitiv este primordial. b) . III.„minciuna" — cu ascunderea expresiilor aparente ar putca-o demasca. 9. • inversul acestui tip dc mascare o constituie identificarea.2. pag. la întâmplare. 51. până la creşterea tonusului sau la mişcări musculare care anticipează direcţionarea unor organe senzitive sau apatice călrc obiectul atenţiei. în orice alt tip dc simulare există un anumit grad de intenţionalitate în a înşela.procese. posibil. de efectul atitudinii pregătitoare şi nesiguranţa asupra rezultatului acestor acţiuni care presupun un risc pentru individ. a falsificării voite a adevărului printr-o formă exprimată verbal . sc observă adesea tăinuirea adevăratului motiv de anxietate. Simularea esle. istă unele variabile intermediare care influenţează şi întârzie răspunsul vizibil. momentane: implicaţii emoţionale.3. Comportamentul esle.răspuns. Există cercetări ale căror date probează faptul că în conţinutul asocierilor pe care le facem pot fi incluse până şi aspectele unor perceperi subliminale. aparţine lui Coleman (influenţa freudiană). Dc aici şi posibilitatea cunoaşterii sigure a simulării comise. că între factorii perfect vizibili şi controlabili. dc evaluare (prin care sc definesc cerinţele dc acomodare şi se formulează acţiunile posibile). după riscul şi recompensa pe care Ic presupun). tipurile de simulare. cu necesitate aspectul lui inaparent. A doua zonă dc incertitudine împreună cu intenţia de a răspunde. Inaparcnţa în simulare este până la urmă nu numai ceea cc se încearcă a fi ascuns. Ideile nu ne vin în minte. Folosirea metodei asocierilor verbale în scopul detectării unui anumit conţinut de idei. . oboseală etc. dacă subiectul refuză răspunsul la cuvintele critice sau repetă voit.mediere . reprezintă. o constituie refuzul dc a-şi mărturisi şi dc a recunoaşte o anumită atitudine reală faţă de o persoană oarecare sau încercarea de a-şi camufla faţă dc sine însuşi o anumită dorinţă pe care totuşi o simt10. o anumită semnificaţie a cuvintelor ce sc prezintă sau sc spun cuiva poate influenţa asocierile pc care acesta Ic stabileşte uneori. Simulând.2. oamenii caută să-şi convingă auditorii dc poziţia pe care şi-o expun aparent. în comportamentul inaparent al simulării există unele verigi. Formele comportamentului inaparent . Desfăşurarea acestor etape nu are loc fără un anumit ecou efecliv. prin aceasta individul atribuindu-şi voit componente sau atitudini ale altor persoane. Tudorcl Buloi loanaTeodora Buloi Ca o concluzie referitoare la folosirea metodei asociaţiilor verbale. emoţia le însoţeşte. c) resursele de mânuire a acţiunii comportamentale: capacitate.ca fiind întâmplătoare. Idem. o a doua înaintea răspunsului efectelor. dintre care. comportamentul punctează şi mai clar verigile inaparenle incluse în acţiunea dc simulare: stimul . unele mai mult. (S) şi (R). Astfel. La anxioşi. 554. Schema acestor procedee de mascare a motivelor reale. al doilea clement îl constituie evaluarea. semnificaţie care poate fi cu lotul alta decât cea unanim stabilită. circuitelor condiţionate care sunt reactive şi care stau la baza asocierilor verbale.atât pentru experimentator. în general vorbind.Comportamentul simulai. Tudorel Buloi loanaTeodora Butoi • printr-o atitudine raţionalizatoarc in care individul încearcă să ofere raţiuni cât mai plauzibile pentru justificarea unor greşeli sau a unui comportament pe care singur îl bănuiesc a fi condamnabil. după intenţia sa. viciat. în fapt. dându-lc o anumită consistenţă. unele etape semnificative. mai concret spus. datorită însuşi contextului afectiv în care este silit să acţioneze subiectul sau infractorul. mai ales. Asociaţia făcută poate să apară .semnificaţie . Aici se controlează punctul în care subiectul care încearcă o simulare trebuie să-şi traducă într-un stadiu aparent intenţiile asupra cărora a deliberat. în care obiectiv ar fi poate imposibil de pătruns dacă ea n-ar fi strâns legată dc coloratura emoţională a acţiunilor planificate. din punct de vedere al legăturilor. de acţiuni.detectarea simulării poate fi studiată şi este analizată uneori în aspectele ei mai grave. altele mai puţin justificate. în altele numai în formele inaparenle. cât şi pentru subiectul însuşi . în această schemă care aparţine lui Smedslund este dc reţinut existenţa a două „zone nclegiferate" („now lawfull region") în care sunt introduşi factori de incertitudine: una după recepţionarca stimulului. care arată o semnificaţie anumită). poziţia verticală a undelor pulsaţiilor înscrise este modificată. legat dc o stare momentană (emoţională. - 6. comportamentului aparent. dc selecţie (prin care se aleg acţiunile. nu mai puţin răspândită însă. 51. deci. 6. Dc aceea. într-o a doua schemă. cât şi formele dc exprimare găsite a fi convenabile. inseparabil de formele sale de manifestare şi acţionează ca un tot. pag. A doua arată lipsa acestei reacţii din stimularea respectivă şi semnificaţia personală locală. Exprimarea aspectului inaparent în comportamentul simulat Acţiunea simulării are un aspect aparent (care ne poale induce în eroare).atunci vinovăţia simultanului (subiectului) poate fi dovedită". se afirmă că „dacă viteza de reacţie verbală este diferită la cuvintele critice faţă de acelea nesemnificative. Totuşi. învăţare. Comportamentul simulat trece printr-o succesiune asemănătoare de etape . infracţionale. 2.evidenţiabilc cu ajutorul indicatorilor fiziologici . un răspuns poate fi întârziat. Intenţia este acea caracteristică esenţială care deosebeşte o eroare de un fals.2. Simularea constituie tocmai unul dintre aceste cazuri: aspectul emoţional este mai viu. Rczullă. nişte necesităţi. d) condiţii diverse. ca depersonalizat. indicatorii vegetativi sc situează pe primul plan prin modificările pc care le produc: pulsul creşte imediat după minciuna afirmată. adică. Ţoală această prelucrare este influenţată dc: a) cadrul dc referinţă al individului. prin intermediul unei metode adecvate. o semnificaţie socială. Libertatea unui subiect dc a stabili asociaţii dc limbaj la un cuvânt-slimul dat este îngrădită.sunt numeroare. din această schemă. adică sensul care irebuic atribuit. interese etc. devin tot mai numeroase şi. musculare şi glandulare care îngroaşă cu mult latura cvidenţiabilă a acestor evenimente. care sunt surse ale anxietăţii. falsificai cu un altul care nu corespunde uncia dc tipul statistic. potenţialităţi etc. Simularea îmbracă în exterior intenţia de inducere în eroare prin trei procedee mascate: 8. pag. • alţii caută să-şi proiecteze atitudinile personale în contul altora. dc exemplu. câl şi. dc prelucrare a informaţiilor primite implicând procesele receptive (prin care se selecţionează stimulii care dezvăluie. o implicare în primul rând a manifestărilor organice. selectarea tipurilor dc răspunsuri. în laborator. -lără a fi interesaţi dc doza de justificare a celor implicaţi sau de caracterul oarecum artificial în care sunt induşi subiecţii dc experienţă'. Dintr-o astfel de schemă sc remarcă existenţa a două elemente importante pentru conduita simulată. Ciofu I. dar şi unul inuparenl. mentală) capătă şansa de a deveni. Indicatori vegetativi. Cazul simulării absolute. formularea dc „asociaţie întâmplătoare" trebuie privită cu circumspecţie. în multe cazuri experimentale s-a constatat că stimulii prezentaţi subiectului au şi un aspect afectiv. talent. şi anume: primul element este reprezentat dc momentul în care stimulului i sc stabileşte sau i se reactualizează o anumită semnificaţie pentru subiect. Ca şi în minciună. 3. Oricărui comportament aparent îi corespunde. dc Ia modificările bioclcclrice surprinse de EEG într-un moment de atenţie. momentul şi locul cel mai caracteristic pentru acţiunea demascatoare a aspectului inaparent din comportamentul de simulare. moţuri şi fiziologici ai conduitei simulate în expresia aparentă (semnificaţia şi sensul stimulilor declanşatori de emoţie) a) Metoda asocierilor dc idei în detecţia minciunii îşi bazează eficienţa pe faptul că o stare emoţională. în lipsa unui cuvânt înlocuitor la îndemână. Idem. în unele comportamentul sc poate exprima în ambele lui aspecte. Indicatorii verbali. răspunsurile verbale anterioare . deci. Prima schemă la care apelăm se referă la „comportamentul de acomodare". ci produsul dintre inaparcnţa care corespunde cu ceea ce este lăsat voit să se exteriorizeze şi inaparenţa care trebuie să rămână un secret personal. Odată cu complicarea vieţii sociale. orientată de o scrie dc criterii care uneori scapă controlului individual. un singur instrument investigator. între o funcţie a sistemului (S) şi comportament (R) au Ioc o serie dc procese: 1.

spre deosebire de vinovat care oferă imediat un „excelent" alibi.. uneori. 145. Stancu Criminalistica.Psihologia comportamentului criminal .2. cu doi indici dc simulare (F-K. unii autori susţin că EDU arc o mare eficienţă în detectarea răspunsurilor simulate. sc bazează.3.3. în literatura dc specialitate s-a încercat chiar stabilirea unor reguli după care se poate detecta minciuna.I. înregistrată prin intermediul clcctroencefalografului sub forma electroencefalogramei (EEG). (fake good responses). funcţiei fonatorie influenţată de schimbarea trcmurului fiziologic al muşchiului aparatului fonorespirator. individul prezintă o serie de manifestări emo|ionale . Butoi .1. dr. pot fi sesizate direct de către cel ce efectuează ascultarea. pag. Un alt indicator. c) d) Sec(iunea a Ill-a . fiziologie şi. . are loc o mai frecventă formare a răspunsurilor.1. bineînţeles. Butoi şi I.) şi o „scală specială pentru copii" (J. Este necesară o analiză amănunţită privind rolul stimulărilor în cercetarea psihologică. în esenţă.Detectarea ştiinţifică a conduitelor duplicitare (simulate-mincinoase) . care sc poate accentua sau reduce13.Dintre alţi indicatori vegetativi. e) inocentul este inconsecvent în declaraţiile pc care le face".prim expert în tehnica poligraf 6. odată cu prezentarea chestionarului.2. Unele dintre aceste modificări (răguşeala. sunt de dată relativ recentă. determină o scrie de modificări fiziologice. modificarea caracteristicilor normale ale respiraţiei care. Vezi anexa: T. Mijloace psihologice de detectare a tensiunii psihice cuprinse în chestionare şi teste de personalitate Performanţa realizată de un subiect într-o cercetare experimentală depinde. Este cunoscut faptul că cercetările asupra poligrafului au apărut pentru prima oară în jurul anilor 1920 în S. con(inc. dc asemenea. printre altele. 137 şi urmat. izvorând din necesitatea practică a orientării anchetatorilor în dirijarea cercetărilor judiciare. în cazul în care indivizii sunt preveniţi că obiectul urmărit. Influenţa acestor condiţii asupra creşterii sau descreşterii performanţei. 12 Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoţionale folosiţi în actualele tehnici dc detecţie a simulării. îndeosebi în privinţa vitezei de execuţie şi a presiunii.M. Ed. expresia sonoră a răspunsului verbal. dc anumite capacităţi psihofizice. identificaţi ca fiind factori care exprimă o „tendinţă de a minţi" şi o „apărare perceptivă". manifestate în ritmul şi amplitudinea pulsului. dereglarea ritmului respiraţiei şi a celui cardiac etc).). a sincerităţii sau a nesincerităţii. roşeşte mai uşor. modificarea caracteristicilor normale ale vocii.activitatea electronică a scoarţei cerebrale. detaliat şi deseori indignat: b)vinovatul suportă mai greu privirea. -în momentul simulării.ghid de observaţie. aplicat înlr-o condiţie standard. au fost iot mai numeroase.2.T. cum ar fi presiunea sangvină. K-L).P. II.Tratat practic dr criminalistica. dc motivaţia pentru experiment. înregistrările fiziologice sunt asociate cu alţi indicatori dc detecţie a simulării şi contribuie considerabil la detectarea comportamentului simulat. dc disponibililatea dc moment. la răspunsuri nesincerc. în prezenţa emoţiei. deci). cel al inocentului este spontan. 2. " Prof.3. disimularea şi apărarea perceptivă având un factor comun: starea dc apărare („liberty"). sunt consecinţa unor procese fiziologice (cauzate de tensiunea psihică specifică sistemului nervos vegetativ).1. voi. cu o puternică dorinţă dc a face aceeaşi „bună impresie". cum sunt şi cele specifice învinuitului sau inculpatului care caută să ascundă adevărul. pag. spre deosebire de inocent care însă.detectării simulării". Ii. 4. îndreptate către detecţia stărilor de tensiune emoţională care evidenţiază disimularea adevărului. . spirit de observaţie adecvat profesiunii. precum şi în tensiunea arterială.acumularea agresivităţii este introproiectată. pc următoarele clemente: II.E. 3. T. . cercetările întreprinse în direcţia . Bucureşti. c) inocentul face apel la corectitudinea sa şi caută să demonstreze că nu ar avea nici un interes pentru faptele care i sc impulă.). .. în general. a stat la baza detecţiei comportamentului simulat într-o metodă pusă la punct de Olechowski. specialiştii plecând dc la faptul că stările de tensiune psihică. 13. dacă arc cunoştinţe de psihologic. modificările activităţilor cardiovasculare.. modificarea rezistenţei electrice a pielii. b) testul iYI. dc calitatea şi intensitatea simulării. influenţa acestora asupra nivelului performanţei şi. fiind un indicator important al tensiunii psihice. vinovăţia sau inocenţa. Butoi . modificarea caracteristicilor scrierii.temperatura corpului.tensiunea musculară (crisparea). Astfel.U. s-a pus problema introducerii în chestionare a „scalelor speciale" dc detecţie a unor disimulări reuşilc 12. cum ar fi: 1. Alţi indicatori fiziologici sunt: . condiţii care îl pot determina să apeleze în ceea ce spune sau face. EDG are o eficienţă într-adevăr mai bună. 5. 368. îl constituie investigarea tendinţei dc a minţi. pag. Personalul de specialitate care lucrează în criminalistică opiniază însă că în condiţiile anchetei (cu un stres mai ridicat. o „scală specială" de 18 elemente.persoana ascultată nu-şi poale controla în întregime aceste manifestări emoţionale.A. Enmar.D.). în obţinerea unor rezultate care corespund realmente sau nu posibilităţilor subiectului a fost deseori abordată obiectiv.care răspund anumitor Iernatici . scăderea salivaţiei.IVI. devine neregulată şi mai grea. Plecânclu-se dc la manifestările specifice tensiunii psihice. T. crisparea. d)inocentul dă mai greu explicaţii privind modul în care şi-a pctrccui timpul critic.P. asupra îmbunătăţirii modelului dc investigare a simulării. Astfel. asemănător lestului de personalitate al lui Manddlley (M.A. 199'). exteriorizată sau mediată. denumită reacţia elecirodermică (R. Tehnicile de investigare. Scurt istoric şi evoluţie în materie Preocupările obiective ştiinţifice.PoligrafM „ A nu line seama de retativilalea concluziilor investigaţiilor poligraf este tot atât de grav cu a nu le lua in seamă sau a le acorda un credit total. dar mai scăzută comparativ cu alţi factori. . de gradul de sănătate şi oboseală. Bogdan. iltcrior poligraful „fiind amplu folosit în instrucţia penală"15. Sc observă indici de simulare în: a) chestionarele psihologice .comportamentul ocular.utilizarea tehnicii „Lie detector" . testul de apcrccpţic tematică (T. c) d) 6.în care o parte dintre cei solicitaţi au tendinţa dc a face o „bună impresie" examinatorului. potrivit lui Le Clere: a) răspunsul vinovatului este mai lent şi ezitant. Tudorel Butoi . „a minciunii". semnificaţia şi sensul stimulilor declanşatori de emoţie în simulare După 1900. apărute în momentele dc ncsinceritatc. O importanţă deosebită o arc asupra rezultatelor şi influenţa sau încrederea subiectului faţă dc adevăratul scop al activităţii experimentatorului.P. Indicatorii fiziologici. testul de frustrare ROSENZWEIG . pentru a preveni falsitatea răspunsurilor. congestionarca. comparat cu i agresivitate simulată poate avea ca rezultat evidenţierea încercărilor dc a da răspunsuri false. care detectează emoţia şi nu cauzează acesteia. 6.I.

170. în Japonia. Nu trebuie neglijat faptul că „adversarii detectorului de minciuni. Scopul final exclusiv este acela dc a orienta (în baza unor indicii) cercelările judiciare. Summcrs. Rcid. J. El a înregistrat însă. teama asupra posibilităţii ca minciuna să fie . pe de o parte. iar cel bazat pe presiunea sistolică în proporţie de 9I%17. valoarea urmelor relevate la faţa locului. J. Burtt. 170-171. Guy Mondct . The polvgraph (Lie Detector) Technlquc. Tibcriu Bogdan poligraf. Ele nu au. să spună sau să citească corect ceea ce sc găsea pe foaia de hârtie.. Tehnica utilizată de Bcnussi a constat în următoarele: subiectului i sc prezentau diferite bucăţi de hârtie pe care erau imprimate cifre. „un număr de tehnicieni şi criminologi ca V.D. au făcut cercetări şi au construit aparate amplificatoare şi înregistratoare capabile să traducă şi să studieze aceste fenomene interioare"16. 58. O formă îmbunătăţită este realizată în 1945 dc John Reid. Inbau . Prin urmare. al căror rol era acela de a observa atitudinea şi fizionomia subiectului şi de a conchide după impresiile lor dacă subiectul a minţit sau a spus adevărul. l 25. în direcţia măririi capacităţii dc precizie în ceea ce priveşte depistarea disimulării adevărului în cursul cercetărilor. 23. [Ml. Bcnussi a utilizai pneumograftil. Integral opera colectiva strcssuluiBuloi. desigur.3.A. 20. Tratat El detector de A la liarre dc II. în prezent. 16.2. pag. uitând fără îndoială pe nevinovaţi. nici ca mărturisiri. 298. care dura mai mult. Experienţele lui Benussi au fost reluate cu mici modificări dc H. Pinatcl mentiras Mundo-Policial. pag. Bticnos Aires. în „Revuc Internationale de Criminologie et dc Police Tcchnique".Parker -. că uneori este dificil să interpretezi graficele şi să controlezi autenticitatea acestora"24. pc câtă vreme diagnosticul bazat pe curbele respiraţiei prezenta o exactitate de aproape 100%. dar preocupaţi dc asemenea să stabilească nevinovăţia indivizilor acuzaţi pe nedrept. urcarea sângelui în obraz. trage din acest refuz concluzii injuste sau imprudente. Compania de cercetări asociate din Chicago.E. încercările făcute dc subiecţi de a schimba în mod voluntar curba respiraţiei au fost lără succes. pc carc-1 utiliza mai ales pc când lucra pentru poliţia din Bcrkley". 61. M. inspirându-sc din lucrările lui Walter Summcrs asupra reacţiei galvanice a pielii. Al. ci şi în numeroase ţări europene (Germania.. M. „în strădania dc a ascunde adevărul nu am simţit oare în unele ocazii o creştere bniscă a bătăilor inimii. Tumcr . Kcllcr. I%5. majoritatea specialiştilor sunt de aceeaşi părere cu Marcel Sicol. că cl riscă să mărturisească crezându-se depistat. decât din procedura penală. nici ca mărturii. 98. Ibideni. puls şi respiraţie). că subiectul vinovat este susceptibil să vrea cl însuşi să înşele. sau alte astfel de fenomene rezultând din 22. Dar justiţiei i-au trebuit numeroşi ani ca să recunoască valoarea probatoric a dactilotchnici"21. pag. în registre a fost relevată culpabilitatea în 84% dintre cazuri21. pag. Gcsell. Sicot sublinia: „în domeniul respectului persoanei umane. mai puţin încă. J. reactivitatea neuromusculară. Rose» 18. 1963. Franţa. pe care nimeni nu este. V. reacţia clectrodermogalvanică. sub denumirea de „Kcllcr Polygraph"' (nedepăşind însă stadiul înregistrării parametrilor clasici: tensiunea arterială. ceea cc după Benussi sc putea datora pur şi simplu întâmplării. Detection loi. pentru care lupta contra crimei sc reducea adesea la o luplă între adevăr şi minciună. testările cu ajutorul tehnicilor poligraf suni de dată recentă şi se fac în compartimentele tehnicoştiinţifice ale Poliţiei. nr. Reid. M. în ce priveşte opinia europeană fa|ă de aspectul juridic al problemei. După Burtt. Ed. cl pune bazele poligrafului industrial20. constând în aceea că ori dc câte ori se ascunde adevărul prin rostirea unei minciune. 4.A. nu numai respiraţia. %6. ceea cc permite diagnosticul nu este nici frecvenţa. Italia. se cuvine să se precizeze bine că utilizarea aparatului este de ordin pur extern. 6. pag. ci şi presiunea sanguină sistolică. pc care acesta permite să-i scoată în afara cauzei. în timp ce în mulie |ări. Astfel. îndeobşte cunoscut. Preocuparea dc bază este aceea a perfecţionării metodologiei de testare (prin valorificarea experienţei practice a muncii de poli(ic şi a cercetărilor dc psihologie judiciară de la noi). H. Tudorel 1085 referitor la identificarea emoţional prin tehnica 15. cât şi ceea ce priveşte metodologia dc utilizare a aparaturii.op. Interesant de remarcat este însă faptul că aprecierea experţilor a fost justă în 50% din cazuri. experimentatorul s-a folosit numai de curbele respiraţiei.cit. 16.. cu alte I cuvinte dacă sc pot preciza sau nu simptomele respiratorii pentru minciună. 1959.eit. Police". în 1938. C. iar în cazurile de sinceritate. în S. necesităţii impuse dc practică dc a sc efectua detecţia disimulării adevărului şi. Ibidem Tudorel Buloi lounuTcodora Buloi volitive şi intelectuale şi nici nu trebuie măcar să se dezbrace.practic de criminalistica.tensiune arterială.cap. în ţara noastră. şi. inspiraţia era aceea 14. legile autorizează recoltarea dc sânge care necesită înţepături şi prelevări corporale"22. care subliniază: „Reac|iilc înregistrate la poligraf nu pot fi considerate nici ca dcclara|ii. simulând adevărul. în mod legal obligat să le facă. Rezultatele obţinute au fost din cele mai tipice: în caz de minciună. Paris. folosirea tehnicii poligraf în procesul penal este o realitate nu numai pe continentul american. nr. de a aduce un plus calitativ activităţii dc urmărire penală.U. estimează că utilizarea sa este incompatibilă cu principiul dc a dispune liber de tine însuţi.Plecând de la faptul că disimularea adevărului (minciuna) este însoţită în mod obişnuit de unele schimbări fiziologice caracteristice reacţiilor emoţionale. nr. Pentru diagnosticare. acest fapt este însoţit dc un înlrcg cortegiu de trăiri lăuntrice şi de sentimentul stingheritor al vinovăţiei. datorită preocupării unor minţi ingenioase de a fructifica în mod superior rezultatele psihofiziologiei. 1961. un înregistrator capabil să măsoare variaţiile acesicia. Ulterior acestor prime începuturi. expiraţia era de mai lungă durată decât inspiraţia. respiraţia. atât în sens strict tehnic. Experienţele au fost făcute în prezenţa unei asistenţe compuse din experţi. care urmărise primele lucrări ale lui Larson. experimentatorul sc ocupa de înregistrarea respiraţiei subiectului. pulsul şi respiraţia). Au existat multe discuţii privind aspectele morale şi juridice ridicate de folosirea tehnicii poligraf. primele cercetări se leagă dc numele lui John A. în Israel etc. Larson 18 care. Pentru diagnosticarea minciunii şi sincerităţii. recunoscută astăzi în mod universal.Au nompag. nici profunzimea respiraţiei. Sicot l'lnterpol Paris.la127-128. iar în alt caz să declare semne care nu se găseau pc foaia dc hârtie. un poligraf îmbunătăţit.pg. Inbau. Kcllcr.Le polygraph et son ulilisalion cn justlce. un impuls incontrolabil dc a înghiţi. Larson.Truth an Deception. a avut lor o perfecţionare considerabilă a poligrafului. în acest timp. Problema pc care şi-a pus-o Benussi a fosl dacă sc schimbă respiraţia când sc minte. în colaborare cu profcsonil de psihologie Robert A. Fundamentul ştiinţific al constatării stresului psihologic a) Indicatorii psihofiziologici de depistare a nesinecrităţii Observaţia empirică milenară a evidenţiat faptul. Realizările în acest domeniu au fost posibile datorită. Burtt. Concluzia la care a ajuns a fost că presiunea sanguină sistolică avea o mai mare valoare diagnosticală decât respiraţia. adaugă la aparatul lui Kcllcr. in „Revuc Modeme dc la 19. voi.E. că operaţia însăşi este un act dc intimidare care poate aduce subiectul să mărturisească ceea cc n-ar fi recunoscut altfel. 24. pc de alta. în sfârşit. Polonia ele).Op. care stabileşte legătura între activitatea musculară neobservabilă şi tensiunea arterială. dacă individul refuză să se supună detectorului. 21. Bcnussi. dimpotrivă. Ballimore. A. că anchetatorul poate. £1 (subiectul) trebuia. Geneva. ci numai forma. descicntifique du mensonge dans l'Armee Americane. Firele şi electrozii săi nu afectează cu nimic integritatea sau demnitatea individului caic conservă toate calităţile sale 17.. Mie mi sc parc în actuala stare dc lucruri că ar trebui să fie clasate în categoria indiciilor care rezultă mai curând din tehnica poliţistă. pag. 25. Laboratorul de detectare al poliţiei din Chicago a efectuat între 1938 şi 1941 un număr dc 1127 dc teste. litere sau imagini. diagnosticul bazat pc respiraţie este just în proporţie de 73%.D. poligraful „Rcid" putând astfel înregistra: tcnsiunca-pulsul. forţa probantă a amprentelor digitale. 14. Ibidcni. a construit în 1925 cu ajutorul Universităţii Nctwestern. F. într-un caz. a realizat în 1920 un aparat poligraf portabil (instrument capabil să înregistreze în mod continuu 3 fenomene fiziologice . Cu acest aparat. Sieot .1974. Pc plan statistic. că singura ameninţare dc a recurge la acesta constituie deja o presiune.

în durere şi ruşine (Mosso) sau în nelinişte (Negel)31. cunosc următoarea dinamică in manifestare: Starea iniţială a conştientizării pericolului (în cazul unui vinovat) dc a fi identificat şi demascat introduce organismul uman. zădărnicesc aflarea adevărului şi soluţionarea justă a cauzelor. Hd. intempestiv. caută să evidenţieze dacă acesta redă cu fidelitate şi în mod sincer „ceea ce ştie". formă. Aceste modificări pot fi înregistrate pe aparate speciale. între domeniul datelor dc cunoaştere ce fundamentează situaţia adevărată şi domeniul datelor intenţionale care fundamentează minciuna. AR. cardiac emoţiei a fost cunoscută ca fie analizată ştiinţific Experimental s-a obţinut tahicardie în cursul aplicării unei baterii de tesle care au introdus o stare de stress (Thicssen). Dacă negarea adevărului este posibilă în planul verbal al dialogului (în cursul anchetei libertatea dc conştiinţă nefiiiid limitată în nici un fel). . ficatul sc dilată şi secretă provizii dc zahăr în sânge. nestingherit. instanţa corticală conducând. oglindite concret în munca de unnărire penală. deci. în cadrul Institutului dc psihologic al Academici. Odată cu începerea chestionării bănuitului. Ca rezultat apare un întreg cortegiu de reacţii fiziologice care pregătesc organismul pentru a putea face faţă situaţiei (Canon. Molnar (chestionam! tendinţei generale dc a fi ncsincer). Observaţiile. surprinzând compartimentul de analiză şi decizie nepregătit. autocontrolul voluntar rămâne fără efect26. contraîntrebare de «cine. - - în aecsi sens există corelaţii directe între viaţă psihică şi modificările cardiovasculare. o cerere inutilă de a se repeta întrebarea. culoare. cu?». reprezentările despre faptă apar brusc. Roşea (timpul dc latenţă). logico-cognitiv (acela al dialogului dintre anchetator şi infractor). legală dc intercepţia cardiacă. fiind slab evidenţiate. tensiunea arterială creşte. Psihologic. Punerea în act a hotărârii de a comite fapta prevăzută dc legea penală este precedată dc o seric de procese de analiză şi sinteză şi de o luptă între motive. cu caracter bine precizat şi distinct faţă de un pericol anume (rezultând din conţinutul mesajului informaţional al întrebării) şi însoţită dc puternice descărcări neurohormonalc declanşate pe cale reflexă. 1965.T. abordând în mod indirect planul conştiinţei subiectului. prin structurile subordonate. global. fiinţele sau fenomenele percepute dc infractor în timpul comiterii faptei (scule sau instrumente de spargere. mai ales după testul cartonaşelor de stimulare) şi conflictul care apare în plan cognitiv şi în procesul dc decizie. Un alt parametru al activităţii cordului în emoţie îl constituie modificările vasculare.O sursă puternică de geneză a stărilor emoţionale este (alături dc „teama dc detecţie". mărime. cât şi periferice30.) determină trăiri şi reacţii emoţionale pozitive sau negative ale subiectului. de regulă. Acest lucru face ca faptul infracţional să nu rămână ca o achiziţie întâmplătoare. în emoţia puternică (mânie) arc loc o activare a sistemului nervos simpatic. unde. 102 şi (Bîkov). cu un rol motivaţional bine diferenţiat. în marea majoritate a cazurilor. centrii sistemului vegetativ către dezechilibrări şi reechilibrări succesive cu caracler adaptiv situaţiei de pericol în care sc află individul. Bucureşti. uneori dându-i chiar câştig de cauză. căi şi după acţiunea aceluiaşi slimul nociv. Mcgraw-Hill Books. analizându-se mai apoi abaterile intervenite"27. procesele din canalul alimentar se diminuează ş. de asemenea. La accsl nivel. contextul spaţio-tcmporal al desfăşurării faptei etc). pag. nu acelaşi lucru este posibil în sfera trăirilor emoţionale şi a reacţiilor psihofiziologicc.descoperită? Şi nu ne-am întâlnit cu multe oc. în special atunci când există un pericol real dc a face cunoscute fapte pc care vrea să le ascundă.d. deliberarea şi actele executorii antrenând profund întreaga personalitate a individului. stările emoţionale şi trăirile care au întovărăşit reprezentările despre faplă inundă planul conştiinţei. 29. pregătind (prin mecanismele autoreglării psihofîziologice) organismul pentru contracararea pericolului. dominându-l. delapidare. mobilizându-şi pentru reuşita infracţională întregul său potenţial voliliv şi cognitivo-afectiv. având în general. componentele experienţei afective corespunzătoare sc asociază. periferică a conştiinţei infractorului. dc frică este. pozitiv. reflexe şi au un caracter difuz general. zgomot dc împuşcături etc. 1956. tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoţia în mod indirect prin depistarea reacţiilor activatorii generale. relaţie exprimată perfect dc clinicianul Brown: frica esle o „proprietate esenţială a psihismului cardiac*'. mişcări ale mâinilor şi picioarelor arătând o stare dc stânjeneală. omor etc. într-o stare de vigilenţă crescută (alarmare 28.problema să 1973.izii în care am putut decela minciunile altor persoane prin diverse manifestări ca roşirca. caracteristicile afective. Ele se realizează. conştientizarea mesajului informaţional al întrebărilor cc i se adresează realizează în planul cognitiv al acestuia reactualizarea involuntară a momentelor informaţionale obiectual afective care au însoţit comiterea faptei.(infracţional) înconjurător şi al sedimentării semnificaţiilor lor în experienţa adaptativă în raport cu situaţia infracţională. la aşteptarea şocului electric (Kransogorski). cu declanşare şi realizare involuntare. 180-190. Morgan Physiological psychology. Dacă în plan raţional. dc modul de operare şi dc împrejurările care au declanşat comportamentul infracţional). însoţită de un exces de adrenalină. motivat de curiozitate şi interes pentru scopul chemării în faţa anchetatorului. Datorită factorului surpriză şi clementului de neprevăzut al întrebărilor. 337 şi urm. au stabilit că are loc o dilatare a vaselor sanguine cerebrale în timpul stărilor afective dc orice fel (Franck). s-a impus prin cercetările asupra comportamentului simulai). Deosebit de frecvent. rezistenţă a victimei sau dc efectele acestora (ţipăt de durere. unde conflictul capătă proporţii. o activitate mărită a «mărului lui Adam» şi multe alte reacţii de natură asemănătoare?" . integrându-sc în calitate dc componentă a imaginii individuale sau categoriale despre fapta infracţională. prin declanşarea reacţiilor funcţionale ale memoriei intenţionale şi ale celei latente.bineProbleme de cu mult timp înainte Ed". arme. Această stare iniţială arc un caracler difuz. Totodală. prin mecanismele psihofîziologice involuntare. în cazul unei persoane nevinovate. manifestarea de voinţă a acestuia din urmă de a se apăra dc acuzaţiile aduse se desfăşoară plenar. în funcţie dc proprietăţile lor fizico-chimicc (intensitate. pag. dc ascultare a învinuiţilor şi infractorilor. acest lucru nu esle posibil în planul reacţiilor neurovegelativc. strigăt.a. Subordonându-se caracteristicilor informaţionale ale faptei. conştientizarea pericolului demascării declanşând trăirea stării de frică (uneori bruscă blocare a unei funcţiuni motorii)2''. Ştiinţifică. dc obicei. Plecând dc la aceste date ştiinţifice fundamentale (în literatura românească de specialitate.. pentru a da relaţii legate de faptă şi. în reacţia cpidcntio-galvanică. profitând dc lipsa unor probe hotărâtoare şi ţesând ra|ionamentc cu aspecte de verosimilitate. Funkcnstein). chiar dacă această aşteptare sc întinde pe zeci dc minute (Lundberg). tâlhărie. ci să se integreze în aceasta sub forma unei structuri informaţionale stabile cu conţinut şi încărcătură afectiv-emoţională specifică. I. care implică mecanisme fiziologice atât de centrale. în procesul perceperii şi acţiunii nemijlocite cu obiectele şi fenomenele din mediul. emoţia este însoţită şi de o creştere a tensiunii arteriale. conform principiului psihologic după care stabilizarea şi organizarea sistemului de imagini implică şi stabilizarea şi organizarea substratului lor afectiv. C. respiraţia devine mai profundă. „Persoana care a comis o infracţiune. ca sistem autorcglalor. Asimilarea faptei arc loc în momentul săvârşirii acesteia. Emoţia de teamă. obiectele. în deficit de date şi subansambluri logice în faţa pericolului iminent de demascare. general. Ştiinţifică. Jung. un «râs forţat». strângerea ochilor. stările emoţionale sunt slab evidenţiate. b) Mecanismul psihofiziologic al producerii stărilor emoţionale în săvârşirea unei fapte penale (furt. contractarea buzelor. apare afluxul de sânge către inimă şi muşchi. şi terminând cu substanţele psihofarmaccuticc (House-Claude Hererra) sau clcctroşocul (Corlctti şi Bini) . Disimularea adevărului făcută în mod conştient necesită un efort voluntar. Lucia Mira y Lopcz (dereglările în curba experienţei motrice). La o reacţie emoţională puternică intervin modificări în presiunea sângelui. trăirea emoţională se integrează în structura primară a instinctelor (instinctul dc conservare). o monotonie specială a vocii. în general. Tehnicile poligraf. Accelerarea ritmului 28. iar acesta din urmă . stabilindu-se că în timpul imediat anterior. asemenea manifestări sc întâlnesc în 25 domeniul psihologici judiciare. în virtutea ineficientei asupra lor a controlului voluntar. în timpul Tibcriu Bogdan.m. în timpul ascultării sc atlă într-o stare de excitaţie emoţională puternică. martori. Stările emoţionale iau naştere încă din momentul în care bănuitul este invitat 26. în respiraţie (schimbarea ritmului). ritmul cardiac mai frecvent. victimă. un caracler stenic. adică clementele de conţinut ale „realităţii subiective" pe care o poartă în planul conştiinţei sale (elemente de timp şi de loc legate dc faptă. începând cu Abrahamscn Kcnt-RosanorT.vezi Tiberiu Bogdan Psihologia judiciară. în forţa şi viteza dc lucru ale inimii. anxietatea provoacă o descreştere a acestui ritm.) subiectul (infractorul) participă cu întreaga sa fiinţă. dispoziţie spaţială. psihologie judiciară. evitarea de a privi pe cel ce întreabă «drept în ochi». mai întâi clinice (Pşonic). aceştia. Legat de activitatea aparantlui cardiovascular amintim şi efectele glandulare decelabile în emoţie. pag. Concomitent. care declanşează stări emoţionale uşor decelabile în parametrii psihofiziologici. Ion Ciofu. Dc aici şi o seric vastă de preocupări către detecţia în mod indirect a aspectelor de nesinecritate.

. de cel indicat prin instructaj. care sc ocupă cu activitatea vitală subconştientă: Noi respirăm. Fără conlucrarea subiectului. ci. teoretic. 32. scrotonină. Bîkov). este faptul că acest comportament. prin folosirea poligrafului nu se lezează cu nimic integritatea sau demnitatea individului.S. • funcţionarea acestor aparate se bazează pe faptul că o minciună spusă conştient.I Dumilrcscu Omul şi mediul electric. cât şi dc potenţial32. la alţii fiind chiar imposibilă. care-şi conservă toate calităţile sale volitive şi raţional-afcctivc. 34. duce în timp la o raţionalizare „la rece" a faptelor şi la o descărcare afectivă. Ceea cc sc poate surprinde este corelaţia între activitatea electrodermiilă şi intensitatea emoţiei. chiar dacă infractorul nu minte efectiv. 38-39. înghiţirea acrului. 262. accticolină. c) Criterii ce stau la baza folosirii poligrafului „Detectoarele de minciuni". Pcnguin Books. Op. Ed. Conştiinţa vinovăţiei. fapt realizabil uneori şi printr-o interogare excesivă înainte de test). Dealtfel. Putem spune că sistemul nervos al omului are două componente. de caracterul dc efort fizic sau intelectual. pe durata câtorva cicluri respiratorii. iar accelerarea vitezei inimii şi constricţia vaselor de sânge pot creşte presiunea sângelui" . datorită unui autocontrol mărit în manifestările exterioare ale comportamentului simulat. indivizii din această categoric recurg la o scrie dc tactici defensive.Comporta meniul stimulat. Inbau. să descopere şi să demaşte comportamentul simulat al infractorului. De asemenea.. Ceea ce asemenea indivizi nu cunosc. Dc obicei. Deşi această calc de investigare dă uneori rezultate bune. 75. în foarte largă măsură. Teama faţă dc sentinţa ce va li pronunţată este în acest caz. fie că respiraţia sc blochează un moment sau capătă un caracter scalariform (ceea ce operatorii dc poligraf denumesc „în trepte"). cum ar fi cea provocată dc frică. scurtarea timpului de latenţă şi creşterea amplitudinii RED la «mirare» şi usurpriză». Ruckmick face în 1934 o trecere în revista a studiilor privind respiraţia.C. în dorinţa dc a sc sustrage detectării vinovăţiei. cea autonomică sau vegetativă. Dc aceea. nu face decât să ofere o serie dc indicii ce reliefează nesinceritatea şi încercările dc a induce în eroare. creşterea vitezei inimii. gâfâiala şi îngreuicrea respiraţiei sunt printre schimbările respiraţiei care se pot produce în cazul unei emoţii. în emoţie este prezentă 30. 31. în tensiunea psihică. încercând să eludeze eficienţa testului. „CA. după afirmarea adevânilui. Ibidcm. Eyscnk Sense and nonseuse in psycliology. creşterea perioadei de latenţă şi scăderea amplinidinii pentru stările de încordare Ax constată valori mai mari ale eonductanţei pielii în emoţia dc mânie decât în cea de «frică». Nu rare suni şi cazurile când. pag. şi de stările afective în care rezistenţa clcctrodermică (RED)33 este deosebit de activă. Sufocările. Ciofu. diferit. literatura de specialitate o semnalează în legătură cu acele infracţiuni pentru care este prevăzută o pedeapsă foarte severă.K. „Răspunsurile psihogalvanice au fost folosite în loatc testele psihologice de cercetare vizând condiţiile emoţionale ori măsurarea reacţiilor emoţionale la stimuli" . care-şi conservă toate calităţile sale volitive şi raţional-afectivc. devine semnificativ pentru minciuna lor. Impulsurile sistemului simpatic dilată bronhiile pulmonare sporind schimbarea oxigenului şi bioxidului dc carbon 35. Ed. este reglată temperatura. pupila se dilată sau sc contractă. digestia are loc.ul uncia neplăcute. diagrama ritmului respirator. . sunt secretaţi diverşi hormoni pe lângă adrenalină: noradrcnalină.. pag. mai puţin calitatea ci. mai ales prin aceia care evidenţiază comportamentul inaparent. Invers. în traseul ritmului respirator fie că se evidenţiază una. folosirea poligrafului nu lezează cu nimic integritatea sau demnitatea individului. pag. 1934. consum dc medicamente. Uneori. Efortul dc a tăinui este însă inutil. Modificarea caracteristicilor normale dc respiraţie sub influenţa emoţiei. subiecţii supuşi testării cu poligraful se abat dc la instrucţiunile primite şi. care. România. diagrama rezistentei electrodermice d) Eventualele posibilităţi de eroare în folosirea tehnicii poligraf O posibilitate dc eroare tezidă în raţionarea excesivă şi plcdarca până la autoconvingere a nevinovăţiei. folosirea poligrafului sc face numai cu acordul subiectului şi consimţământul apărării. „Impulsurile sistemului simpatic pot cauza bătăi rapide ale inimii. supunându-l la raţionamente imprevizibil şi generează un comportament caracteristic în mimică. uscarea gurii. Aceste reacţii pot fi identificate deoarece sunt transmise de o parte specială a sistemului nervos. Testarea la poligraf poate fi făcută atâl în scopul stabilirii nevinovăţiei unei persoane. se dedau la o seric de tentative dc a denatura reprezentările grafice (Rcid.cit. 69. tristeţea (ca una din manifestările emoţiei). calea cea mai utilizată şi mai sigură pentru detecţie o constituie sondarea simulării prin indicatori fiziologici.. Paralel cu rcac|ia clectrodermograficâ are loc o intensificare a activităţii glandelor sudoripare. Morgan. multe senzaţii viscerale şi altele" . ■ producerea tensiunii emoţionale îşi are originea în declanşările involuntare ale sistemului neurovegetativ concomitent conştientizării pericolului şi în trezirea prin aceasta a instinctului dc autoconservare. op. Morgan. Roşea . Alta. • • • • Tehnicile poligraf înregistrează.C. pag. nefăcând parte din categoria mijloacelor prohibitive.coagulează mai rapid (Ruch. la un Ioc. tensiune. Cluj. Ele pot determina constricţia vaselor dc sânge. Eysenk). puls şi RED.cit. atât dc rezistenţă electrică. lăsând în conul de umbră aspectele legate dc fapta comisă. pag. raportul l/E este ceva mai mic decât după afirmarea minciunii'" . descoperirea simulării sc face incert la unii indivizi.J. gama largă de întrebări care surprind infractorul. în funcţie dc cunoştinţele ştiinţifice pe care le posedă. 33. Al. Benussi pretinde că raportul inspira|ie-expiratie este semnificativ mărit înaintea răspunsului adevărat comparativ cu cel falsificat. traseele diagramelor fiind o regularitate şi o lipsă dc naturaleţe care trezesc suspiciuni examinatorului. Chcvancs pune în evidenţă intervenţia unor mecanisme inconştiente de apărare care întăresc subiectiv stiinulii cu valoare afcclogenă mică rcflcctală de RED". aceste schimbări includ imbuţorarea ori paloarea feţei. Ştiinţifică şi Enciclopedica. produce şi o anumită stare de tensiune emoţională (teamă).J. transpiraţia excesivă. 72. modificările indicilor psihofiziologici oglindite în următoarele diagrame: diagrama puls-tensiune arterială. 75. 36. dacă nu sc manifestă în lacrimi. ofiţerul experimentat poate. ci tăinuieşte doar adevărul. două unde rapide cu o amplitudine mărită. a fricii mobilizatoare a unei stări emotive care poate fi mascată cu dificultate. Academici R. Aceasta poate fi eficient detectată în stresul emoţional (Funk Hausser)34. subiecţii încearcă să denatureze rezultatele prin diferite eforturi dc autocontrol. mai ales transpiraţia palmară. tară nici un fel dc adaptare conştientă. înrăiţi. fenomene bioelectrice dc suprafaţă. H.. 124 şi urm. desemnează de fapt. 1966. Dc asemenea.H. După cum bine probează Mandsley.I. cât şi în scopul dovedirii vinovăţiei sale. Camppcllman) s-a stabilii dependenţa relaţiei emoţie-rezistenţă şi potenţial electric nu numai de caracterul de noutate a excitării organismului. 1974. 35. 38-39. 1976. în principal. ca îşi aduce contribuţia la aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzelor.T. constituie un mecanism de „agitaţie vegetativă"' (Kreindlcr). mai veche şi relativ independentă dc sistemul nervos central. 78. Bucureşti. 334-336 şi urm. Emoţiile determină prin sistemul nervos vegetativ şi modificări electrice în piele. uzând dc o logică impecabilă şi fisurând sistemul defensiv al acestuia prin evidenţierea caracterului contradictoriu şi uneori absurd al unor afirmaţii care-i aparţin. pag. metodologia de testare nu este interzisă dc lege. „împreună cu alte înregistrări. pe lângă efortul mintal pc care îl necesită. să-1 învingă („to beat the test"). Explicaţia psihologică constă în aceea că întreaga activitate psihică este comutată asupra conştientizării pericolului. Detectorul de minciuni (poligraful) exploatează tocmai această posibilitate ştiinţifică fundamentală dc a înregistra modificările fiziologice surprinse în ritmul respirator. aparatura poligraf de înregistrare a unor reacţii psihofiziologicc caracteristice stărilor de tensiune emoţională. -I. Ciofu . intonaţie. Una somatică responsabilă dc transmiterea impulsurilor nervoase somatice musculare şi dc posturii a scheletului. T.Psihologia martorului. Indicatorul cardiac şi ceilalţi indicatori vegetativi reacţionează vizibil. Folosind o metodă poligrafică au fost obţinute schimbări dc potenţial în raport cu încărcătura emoţională a cuvântului stimul (Kreindlcr). inima bate. gestică. care provoacă diminuarea sentimentului vinovăţiei (efectul obişnuinţei trăirii. un test nu se poate efectua. obligă in schimb organele interne să „plângă". un factor cu mult mai predominant decât teama că minciuna ar putea fi detectală (Mauricc Floch). în scopul sustragerii de la examenul poligraf (oboseală excesivă. desigur. observând modificarea acesteia în diverse stâri emoţionale: ritmul respirator ar creste în cazul unei stimulări plăcute şi ar descreşte în ca/. obţinut printr-un antrenament oarecare sau prin obişnuinţă la infractorii recidivişti. termen dc largă circulaţie. Apar totuşi uncie diferenţe în funcţie de calitatea emoţiei. hormonii sunt eliminaţi in debitul sanguin care trece prin corp. îl determină pe individ să reacţioneze emoţionat ori de câte ori i sc prezintă vreun obiect sau i se enunţă vreun cuvânt în legătură cu infracţiunea comisă. după un răspuns mincinos al infractorului. RED concură la o mai bună definire operaţionala a emoţiei. în timpul anchetei. Bucureşti. concomitente stărilor emoţionale corelate cu negarea adevărului şi starea dc frică resimţită de infractor faţă de posibilitatea demascării sale36. de alcool etc). La baza folosirii tehnicii poligraf stau următoarele criterii: I.. situaţie pc care. încă de la primele cercetări ale aplicării tehnicii cutanogalvanicc (Picnon. plcdarea până la autoconvingere (în susţinerea nevinovăţiei).

.Detectorul de stres emoţional în voce (PSE). a căror acţionare se face electronic. Sc poate prezenta sub forma aparaturii complexe dc laborator (de exemplu. 1 . folosite în diverse ţări. • • • înregistrarea sc face pe o bandă de hârtie specială. din interpretarea cărora sc pot deduce momentele dc tensiune ale persoanei ascultate. Este un instrument care înregistrează sub formă grafică trei indicatori dc bază ai modificărilor fiziologice tipice stărilor dc stress psihologic: tensiunea arterială şi pulsul. • • • 37. durata scrierii răspunsului. Ea se evidenţiază în regularitatea nefirească a ritmului sau în diferenţele dintre caracteristicile respiraţiei la testul cartonaşelor faţă dc testul dc bază. cele mai apreciate ca răspunzând nevoilor anchetei sunt considerate armatoarele57: 1 . 2?J 6.3. cunoscut şi sub denumirea de „Dektor". Fig. Indicatorul fiziologic folosit pentru detectarea tensiunii psihice îl reprezintă microtrcmurul vocii. Sc înregistrează trei caracteristici ale scrisului: timpul de latenţă. ulterior fiind concepute aparate tot mai perfecţionate. este rezultatul experimentelor efectuate de către Larson (1925). atunci când apar la aplicarea testului de bază şi sunt absente în testul de cartonaşe. determinat dc stările ncurovegetative specifice emoţiei. 375-376. care înregistrează tot sub formă grafică modificările intervenite în scrisul unei persoane aflate într-o stare de tensiune psihică.cit. pag. presiunea scrisului.3. sunt indicii ale unor tentative de eludare a detecţiei vinovătici. dereglările respiraţiei (cu două trasee). prin intermediul unor pârghii prevăzute cu peniţe. T. de către organele dc cercetare penală. peniţe care descriu trasee specifice. Mijloace tehnice de examinare Tudorel Buloi loamiTeodora Butoi Dintre mijloacele tehnico-ştiinţifice dc detectare a tensiunii emoţionale. rezistenţa electrodermieă (RED).Respiraţia controlată este o altă posibilitate de eroare. care sc modifică în momentele de stres-tensiune. T.Poligraf 2 3 . „Complete Kcclcr Poligraf) sau ca aparatură dc tip portativ utilizabilă în teren şi putând fi alimentată cu baterii. iar în unele state occidentale şi de călrc instituţii particulare. La aparatele mai noi sc înregistrează un al patrulea indicator: presiunea musculară exercitată de mâinile şi picioarele celui ascultat.Poligraful. cunoscut şi sub denumirea populară dc „detector dc minciuni" (lie-detector).op.Detectorul de stres emoţional în scris este un dispozitiv anexă al poligrafului. Butoi . Bogdan. în Statele Unite. Mişcările musculare şi acuzarea jenei create de aparatura de detecţie. .

lără tensiune emoţională.E. la sfârşitul stadiului dc inhalare (B) şi între aceste stadii (C) . Ele pot păstra la sfârşitul stadiului dc cxhalarc al ciclului respirator (A). Ea este reprezentată grafic prin trasee normale. Rcid. D. respiraţia este liniştită. 3. regulată.cit.3. .Tratat universitar de psihologie judiciară — teorie şi practică — 6. Fig. ce înregistrează 12-22 cicluri de respiraţie pc minut (fig.4. F şi G. oglindită în aspectul incidental al traseelor B. 3 . Caracteristici care pun în evidentă emoţia determinată de disimularea adevărului-18 105 a) în traseul respirator în lipsa stării dc stres. F. 2 .n. G şi H).lig. C. 2. Fig. care pot dura 5-20 secunde. care sc include însă normal. 50. J.Blocaje respiratorii. E.Respiraţia normală în lipsa stării dc stres W A Emoţia determinată dc disimularea adevărului este evidentă in traseul respirator prin următoarele caracteristici: . traseele A. F. Inbau op. pag.. B.Blocaje respiratorii 38. Sc remarcă o uşoară nervositate.

răspuns tipic mincinos pentru o persoană cu puls extrem de încetinit. Grafic. 7 . ce îmbracă . J F . 2 D . 2 C . această reacţie apare în variate forme dc manifestare (fig.Şase tipuri dc reacţie dc stres pc traseul tensiunc-puls c) în ambele trasee: respirator şi tensiune-puls Răspunsul caracteristic dc stres generat dc minciună poate apărea concomitent în ambele reprezentări grafice (fig.106 Tudorel Buloi loana-Teodora Buloi . . 7): 2 A şi B . 4 . deoarece provine dc la o persoană obezâ.răspuns tipic mincinos pentru o persoană AA/V\WWw\/ care anticipează întrebarea relevantă: sc observă uşurarea de tensiune după răspunsul mincinos.răspuns tipic mincinos de tensiune artcrială-puls de forma unui „rollcrcoaster" (mişcarea unei nave pe hulă).răspuns tipic mincinos prin ridicarea nivelului bazei graficului. 5 . 6 . 2 E . Fig.încetinirea respiraţiei b) Traseul tensiune-puls Reacţiile de stres provocate de minciună sunt concretizate în modificări dc tensiune arterială şi de puls şi apar grafic astfel (fig.Respiraţia în trepte Ridicarea liniei de bază a respiraţiei.răspuns tipic mincinos nu atât de pronunţat ca în A şi B.Ridicarea liniei de bază a respiraţiei încetinirea respiraţiei (fig. 5. 6). 8). Fig.iparenţa unei trepte sau a unui sel dc trepte în pantă şi care începe imediat după ce s-a răspuns întrebării-test. Accasia cslc consecinţa unei reţineri a respiraţiei. 4). A/\AT\MAAM/W\ A Fig. aşa cum este marcată prin săgeţi în fig.Respirafia în trepte. Fig.

afecţiunile sistemelor amintite sunt eliminatorii pentru examinările poligraf. 8 . în interpretarea diagramelor) şi persoanele dc vârstă înaintată. întocmirea testului de bază (testul A). Fig. şi anume aceea ca subiectul înainte dc testare să nu fi fost ascultat.Stres dublu: a) in traseul respirator şi în traseul tensiune-puls d) în traseul rezistentei Reprezentarea grafică a rezistentei electrodermice (RED) din fig. • examenul sistemului respirator. surmenaj excesiv etc). maniera clasică dc elaborare a testelor presupune următoarele etape: informarea asupra tuturor aspectelor cauzei.3.Stres manifestat în traseul rezistentei electrodermice la întrebarea 14 în fig. 10 esle redată înregistrarea de „test tensiune vârf" într-un caz real dc furt. b) întocmirea testelor întocmirea testelor se realizează de examinator.5. după studierea atentă a nituror materialelor cauzei. în ultimă instanţă. în care graficul rezistenţei elcctrodcnnicc a pus în evidenţă stresul generat de minciună la întrebarea 3 Fig. a erorilor de interpretare a diagramelor. în colaborare cu organul de cercetare penală căruia îi este repartizat cazul spre soluţionare. în scopul depistării unor eventuale boli neuropsihice. Condiţia obligatorie a prezentării la examinarea poligraf este existenţa integrităţii stării psihice şi fiziologice Sc mai impune o precizare pentru organele de cercetare penală care dispun testarea. având drept scop eliminarea unor eventuale incompatibilităţi dc examinare si. întrucât orice întrebare legată de faptă este dc natură a îngreuna activitatea dc interpretare a diagramelor. înainte dc testare sunt necesare următoarele examinări medicale: • examenul sistemului cardiovascular. a) b) . 10 . în scopul depistării unor eventuale afecţiuni sau particularităţi ale activităţii cardiovasculare (efectuarea electrocardiogramei). produc greutăţi în efectuarea examinării (şi. • examenul neuropsihiatric şi psihologic. oligofrenii etc *tattlbjft în general. în acest sens. Dc regulă. în scopul depistării unor eventuale afecţiuni sau particularităţi (examen spiroergometric).107 Tudorel Buloi IoanaTeodora Buloi Fig. Este o clapă deosebii dc importantă. cele suferind de obezitate sau care prezintă în timpul examinării afecţiuni pasagere (răceală. 9 . 9 constituie înregistrarea „testului cu cartonaşe". tuse. dificultatea constând în capacitatea dc a realiza efectul psihologic al întrebărilor. în care apare elcctrodermicc ilustrat răspunsul mincinos la cartonaşul 114) ales. Etapele examinării a) Examinarea medicală a subiectului Aceasta este o etapă obligatorie. în general.Stres pus în evidenţă pc traseul RED Ia întrebarea 3 6. mai ales.

Subiectul este aşezat în fotoliu. Camera trebuie să fie sobră în ce priveşte zugrăveala şi mobilierul. ritmului respirator şi reacţiei clcctrodcrmine. li) Interpretarea diagramelor Este partea cea mai dificilă a întregii operaţii de testare cu ajutontl poligrafului. Dispozitivele de iluminat . consemnând afinnaţia sau negaţia. se va cere consimţământul subiectului pentru testare. ale manşonului tensiune-puls şi tubului pneumograf pentru respiraţie. In funcţie dc situaţie. Şocul emoţional poate fi sesizat pc diagramele poligraf şi în raport cu recunoaşterea unor persoane sau a unor obiecte corp-delict (prezentate concret sau prin diapozitivc-film). corespunzătoare întrebărilor neutre fără încărcătură. în acest din urmă procedeu subiectului prezentându-i-se la intervale dc 10-15 sec. expresii sau propoziţii. de regulă. In momentul în care operatorul poligraf pune întrebarea. ci o activitate firească. naturală. de a spori preocuparea persoanelor vinovate cu privire la răspunsurile cc trebuie să le dea.) ale aceloraşi caracteristici de traseu. relaxat.Testul „complexului de vină". cuprinzând ritmurile şi modificările caracteristice fiecărei întrebări. subiectul va completa o declaraţie pc care o va semna. notează numărul acesteia pc diagramă. pe detalii (cu caracter discriminatoriu din întrebare în întrebare). în mod curent. liniştită. direct legate dc cauză.testul B). aceasta fiind apoi ataşată la raportul dc constatare tehnico-ştiinţifică. operatorul poligraf adresează întrebările din 10 în 10 sec. prezenţa altor persoane HM „spectatori" în cameră pot induce tulburări şi distrageri ale atenţiei. întrebările de control. urmărind ca pc o durată de 30 sec. Totodată. sc cere subiectului să răspundă la întrebările puse cu „DA" sau „NU".2 min. este fixat în jurul unuia din braţele persoanei.108 c) d) e) - întocmirea testului de excitare. Sc răspunde numai cu „DA" sau „NU". îi face instructaul cu privire la modul dc comportare în limpid testării. eu picioarele întinse. încât să dea o lumină bună. prezentându-i principiile care fundamentează ştiinţific meloda. După cc i sc vor expune principiile dc examinare şi drepturile legale dc care beneficiază. Dacă este de acord. să se realizeze stabilitatea acestora. Tensiunea artcrială-pulsul. diapozitive înfăţişând aspecte legate de faptă. Instructajul arc menirea dc a deduce orice teamă pe care ar încerca-o o persoană nevinovată şi. întocmirea testului întrebărilor amestecate (testul D). ncavând nici o legătură cu cauza. să fie atent la întrebările puse şi să nu mişte cornul sau mîinilc. d) Instructajul făcut subiectului înainte de testare Nici un lest nu trebuie efectuat fără o convorbire pre-test. întrebările cu încărcătură. compusă din manevre asemănătoare celor medicale. Operatorul poate nota pc diagramă şi alte aspecte incidente testării: mişcări. Un manşon de tensiune arterială. şi scopul calmării subiectului şi diminuării tensiunii emoţionale resimţite de el. Procesul interpretării este o desfăşurare de raţionamente în care se împleteşte intuitivul cu ştiinţificul şi care se fundamentează pe cunoştinţe de psihofiziologic şi pe o bogată experienţă în ceea ce priveşte psihologia infractorului. g) Efectuarea festelor Formularea întrebărilor constituie partea critică a acestei activităţi. peniţele înregistrând simultan traseele ritmului cardiac. penlra a asigura spontaneitatea răspunsului. respiraţia şi RED sunt înregistrate simultan şi continuu pe suprafaţa hârtiei care rulează. Testul arc drept scop eliminarea persoanelor eu grad dc emolivitatc ridicată. Un set dc electrozi este ataşat la supralăţelc palmare şi dorsale ale mâinii sau la degetele celuilalt braţ. durată etc. dar nu excesivă sau orbitoare. examinatorul trebuie să dea subiectului toate datele în legătură cu funcţionarea aparatului. surprinzând modificările caracteristice care însoţesc răspunsurile subiectului. cu spatele întins. caracterizate prin „DA" sau „NU" sincer. frecvenţă. . comentarii. Sc cuplează sistemul dc derulare a hârtiei şi sc lasă un timp să curgă în scopul realizării desenului normal al curbelor. Această etapă este un prilej dc cooperare cu subiectul. ca soneria unui telefon sau conversaţia. cu valoare afectogenă. că mediul ambiant este propice. întrebările se fomiulcază scurt. sc explică subiectului că în pauza după test are posibilitatea să dea explicaţiile pe care Ic crede necesare. cum ar fi. Sc recomandă ca instructajul să cuprindă următoarele indicaţii: se va cere subiectului ca în timpul efectuării testului să stea relaxat în scaun. se stabilesc caracteristicile dc traseu ce evidenţiază răspunsurile nesincere (în care tensiunea emoţională este prezentă) corespunzătoare întrebărilor dc control cu încărcătură generală şi care caracterizează răspunsurile de „DA" şi „NU" nesincerc. analiză şi sinteză atât maniera global-gcncrală. Zgomotele din afară. Pentru procedeele clasice. Nu sunt lipsite de interes procedeele în care sc utilizează stimulii. excepţie făcând cazurile când examinatorul face acest lucru în scop dc autocontrol. fiind redate prin sistemul dc peniţe inscriptoare. care va fi întrebat dacă este jenat de ceva şi dacă are o poziţie confortabilă. dc modul dc manifestare a personalităţii subiectului şi de complexitatea cauzei se vor executa şi testele „complexului de vină" şi cel al „tensiunii dc vârf'. însă verosimil şi asemănător cu cel în speţă. inserate printre cele neutre şi de control. este recomandabil ca poligraful să fie înzestrat cu un element pentru a înregistra o astfel dc activitate musculară. La fiecare nouă testare vor trebui stabilite noile curbe normale. Din cauză că modificările dc presiune pot fi influenţate de unele tipuri dc mişcări musculare neobservabile. uşor depărtate. . Aceasta va servi la sporirea preocupării persoanei testate asupra problemelor ce formează obiectul examinării. Pe lot timpul testării este important ca vocea examinatorului să fie sub un control absolut. semnele (+) sau (-). dc regulă. oftat etc Diagrama sc demlează cu viteza constantă. înscrise de operator. al determinării unor valori etc). Dacă primul test trădează o conştiinţă încărcată. cât şi detalii. Testul esle realizabil şi în varianta prezentării dc diapozitive. de exemplu: . cel puţin două trebuie să conţină aceleaşi întrebări importante.dc camerei trebuie să fie aranjate în asemenea mod. termenii cei mai familiari interogatoriului.. în acelaşi timp. ale căror răspunsuri exprimate pe diagramă servesc drcpl criteriu dc comparaţie cu întrebările relevante. Diagrama este o reprezentare grafică. Pe durata a 20-30 minute. provocare (cu o carte de joc sau o cifră . Dintre acestea. trei până la cinci diagrame sunt suficiente pcntni a pune un diagnostic exact. Primul test cu întrebări generale trebuie să fie cât mai amplu posibil şi să indice legătura subiectului cu infracţiunea cercetată. Un tub pneumograf este fixat cu ajutorul unui lanţ „bordat" în jurul toracelui sau abdomenului persoanei. în interpretarea diagramelor se procedează. lără a da în timpul testului explicaţii suplimentare. Chiar dacă primul test nu trădează o conştiinţă încărcată. şi conţin. constând în a pune întrebări referitoare la un caz fictiv. tuse. • • • c) Instalarea subiectului la poligraf Instalarea subiectului la poligraf nu este un ceremonial deosebit. a butoanelor şi cadranelor. a unor scule folosite în infracţiune. Corelaţiile sc fac pc de o parte între caracteristicile calitative ale traseelor răspunsurilor unor întrebări distincte şi pe dc alta între parametrii cantitativi cantitativi (amplitudine. f) Verificarea exactităţii funcţionării aparatului Verificarea modului în care funcţionează aparatul cuprinde manevre elementare: verificarea peniţelor. Nu sc fac sublinieri dc cuvinte. Esle important ca această cameră să fie aerisită în mod corespunzător >i să aibă o temperatură plăcută. a etanşeităţii mecanismelor pneumografice etc. în prima fază. a alimentării cu energic electrică. se vor face ultimele ajustări ale electrozilor. Unele cauze prezentând o seric de particularităţi reclamă testări cu caracter specific.DA" sau „NU" la fiecare întrebare. Lista de întrebări sc compune din următoarele categorii: întrebările neutre. Procedeele clasice suni caracterizate prin chestionarea verbală (stimulii verbali) şi prin răspunsurile . La baza interpretării diagramelor stau procesele dc comparaţie. După ce examinatonil sc asigură că persoana sc simte bine. care să cuprindă în mod obligatoriu instructajul făcut subiectului în scopul pregătirii sale pentru testare. este indicată o chestionare asupra detaliilor. care să determine denaturarea unor reacţii fiziologice cc interferează cu un diagnostic dc poligraf satisfăcător. dc tipul aceluia utilizat de medici. până la obţinerea reacţiei semnificative (sc foloseşte în scopul depistării unor ascunzători. c) Asigurarea condiţiilor necesare examinării Testările poligraf trebuie efcctualc într-o cameră separată. fixându-sc. astfel: sc stabilesc caracteristicile dc traseu care evidenţiază răspunsurile sincere (lipsite de emotivitate). pc cât posibil izolată fonic. repetarea testului dc bază (testul C). a) b) . detaliile vor fi testate în câteva încercări succesive. iar subiectul nu răspunde decât afirmativ sau negativ.Testul „tensiunii vârf" (POT) esle un lest care vizează obţinerea reacţiilor semnificave din aproape în aproape. adăugând în funcţie dc răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului semnul (+ sau -).

.... 113............. persoană(e) inclusă(e) în cercul de suspecţi care interesează cauza privind ..... Rezultă astfel concluzii referitoare la aspectele cantitative ale diagramelor............................. în conformitate cu prevederile art... • • • b) Când se cere să se stabilească locul unde se găsesc corpurile delicte: în aceste cazuri spacialistul poate stabili locul unde au fost ascunse corpurile delicte... 112. III.......... frecvenţă etc)................. a subzonci şi........ după caz.... a locului respectiv..... RAPORT DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢ1FICÂ COMPORTAMENTULUI SIMULAT . sudoraţie.. De exemplu: „Numitul V....psiholog............ i s-a prezentat şi a acceptat ionarul cu întrebări (anexa nr.....Cazuistică exemplitîcativă Situaţiile care impun testarea cu ajutorul poligrafului: a) Când se cere stabilirea sincerităţii subiectului testat: în aceste împrejurări specialistul poate stabili dacă: subiectul a dat răspunsuri sincere la întrebările puse.. acte proccduale dc dispunere.. 2)..... II...3............ creşterii de amplitudine şi durată ale curbei G........... certă negativă.. 260 Cp..DE EXCLUDERE ÎN DOMENIUL DETECŢIEI MINISTERUL DE INTERNE DIRECŢIA GENERALA DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI SERVICIUL CRIMINALISTIC LABORATORUL DE DETECŢIE PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢ1FICĂ PRIVIND DETECŢIA PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT Nr.. s-a dispus cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat a numitului(lor) ........V....... disconfort psihic.. diagrame etc)......... NU AU PROVOCAT în traseele psihofîziologice ale diagramelor poligraf (puls.p...... Faza a ireia implică compararea caracteristicilor răspunsurilor semnificative cu modificările care apar la răspunsurile verbale cc trădează prezenţa emoţiei în voce Faza a patra presupune compararea caracteristicilor răspunsurilor semnificative cu modificările care apar la traseele date în scris cc trădează emoţia în forma grafică a răspunsului. • • • 6.... subiectului i s-a solicitat să Meteze declaraţia de consimţământ la examinare (anexa nr... durată. Cazuistică cxcmplificativă .........din.... CONDIŢIILE EXAMINĂRII în baza rezoluţiei motivate sus menţionat.. De exemplu: „Numitul V......... subiectul nu poate face obiectul unei testări la poligraf.......S.. Constatări tehnico-ştiinţifice ce se put efectua ............. sc vor pune întrebări dc la general la particular......... -itenţă......... rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică în cauze reale....... a zonei...... cum ar fi: accelerări dc puls şi creşteri ale tensiunii arteriale..(declaraţii dc consimţământ..... i) Formularea concluziei Specialistul în tehnica poligraf poate formula... în final...... ......... una din următoarele categorii de concluzii: certă pozitivă.... în ziua .99 SPECIALIST: Col..p.A.................în scopul stabilirii: DACĂ RĂSPUNSURILE SUBIECTULUI FAŢĂ DE ÎNTREBĂRILE RELEVANTE ALE CAUZEI SUNT ÎNSOŢITE DE MODIFICĂRI ALE STRESULUI EMOŢIONAL...... etc. 15...........a....... 1)........N.109 c) sc compară caracteristicile de traseu ale răspunsurilor întrebărilor cu încărcătură....... OBIECTUL CONSTATĂRII Prin revoluţia motivată nr................ cele semnificative pentru aspectele dc ncsinceritate sc compară cu caracteristicile traseelor etalon şi sc trag primele concluzii de ordin calitativ. urcări ale nivclui dc bază... Pentru aceasta..... de imposibilitate................... du-sc apoi la realizarea diagramelor anexate prezentului raport............. .................. respectiv.....................A..........."........... SEMNIFICATIV CARACTERISTIC COMPORTAMENTULUI SIMULAT?.. din C.. 2 şi art. din aproape in aproape. CONSTATĂRI ŞI MENŢIUNI SPECIALE Interpretarea diagramelor a evidenţiat că răspunsurile subiectului la întrebările critice (relevante) ale chestionarului cauzei....din... respirator..... i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul să refuze testarea................ 259 alin............ modificări dc paloare... înaintea examinării. a prezentat modificări caracteristicile stresului psihologic la următoarea întrebare: «Aveţi vreun amestec în dispariţia concubinei dumneavoastră?»-'...... subiectul a dat răspunsuri ncsinccrc la întrebările puse..... întrucât înainte de testare acesta a fost interogat excesiv"............................. T.... latenţă în răspunsuri.. cu caracteristicile corespunzătoare răspunsurilor afirmative şi negative la întrebările neutre şi cele de control................ De exemplu: „Nu se pot stabili modificări caracteristicile stresului în testarea numitului O......... COMPORTAMENTUL EXPRESIV al subiectului (lor) s-a caracterizat prin ABSENŢA REACTIVITĂŢII MIM1CO-GESTICULARE obiectivată în: evitarea privirii.. şi în deplină cunoştinţă de dispoziţiile art.. Butoi Tudorcl din Serviciul Criminalistic al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti I............ spasm glotic. d) în unna procesului dc analiză a asemănărilor şi deosebirilor dintre caracteristici...6......................... nu a prezentat modificări caracteristice stresului psihologic la întrebările cu relevanţă pentru fapta infracţională..R..................am procedat la testarea subiectului(lor) conform metodologici de folosire a Hi poligraf dc către organele de poliţie.......... stopuri respiratorii........... care vor permite delimitarea.. bioclcctic) modificări specifice stresului emoţional....... contraîntrebări.. Faza a doua presupune prelucrarea matematică a celor trei categorii de caracteristici şi sesizarea variaţiilor semnificative care apar in parametrii constituenţi ai acestora (amplitudine..........

....... ............................................................................................ urcări ale nivelui de bază.................... respectiv.......................... în conformitate cu prevederile an............... stopuri respiratorii....................................110 MENŢIUNI SPECIALE............................... din C.. în ziua de............................ respirator........................ • • • • • • • • • • • COMPORTAMENTUL EXPRESIV al subiectului (lor) s-a caracterizat prin PREZENŢA REACTIVITĂŢII MIMICO-GESTICULARE obiectivată în: evitarea privirii.................................................. Faţă de cele constatate formulez următoarea CONCLUZIE Răspunsurile numitului(lor)..............R............................................... 1)..... s-a dispus cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat a numitului(Ior) .....am procedat la testarea subicctului(lor) conform metodologici dc folosire a tehnicii poligraf dc către organele de poliţie............ etc............................................................... OBIECTUL CONSTATĂRII Prin rezoluţia motivată nr........................................................ şi în deplină cunoştinţă dc dispoziţiile art... .. CONSTATĂRI ŞI MENŢIUNI SPECIALE Interpretarea diagramelor a evidenţiat că răspunsurile subiectului la întrebările critice (relevante) ale chestionarului cauzei........... Faţă de cele constatate formulez următoarea CONCLUZIE Răspunsurile numilului(lor)............................................... i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul să refuze testarea..................DE IMPLICARE ÎN DOMENIUL DETECŢIEI MINISTERUL DE INTERNE DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI SERVICIUL CRIMINALISTIC LABORATORUL DE DETECŢIE PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ PRIVIND DETECŢIA PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT Nr..........p... la întrebările critice (relevante) ale cauzei AU PROVOCAT ÎN TRASEELE DIGRAMF....din.................................... i s-a prezentat şi a acceptat chestionarul cu întrebări (anexa nr.... sudoraţie..................... T... disconfort psihic....p.........psiholog............ bioelectic) următoarele modificări specifice stresului emoţional: accelerări de puls şi creşterea tensiunii arteriale....................................................................... SEMNIFICATIV CARACTERISTIC COMPORTAMENTULUI SIMULAT? II........A.....................LOR OBŢINUTE MODIFICĂRILE SEMNIFICATIVE STRESULUI EMOŢIONAL CARE CONSTITUIE INDICII ALE COMPORTAMENTULUI SIMULAT Tudorel Butoi IoanaIrodul............ ............ AU PROVOCAT în traseele psihofiziologice ale diagramelor poligraf (puls........................................... 113........... 115....... III.......................... CONDIŢIILE EXAMINĂRII în baza rezoluţiei motivate sus menţionat............ subiectului i s-a solicitat să completeze declaraţia de consimţământ la examinare (anexa nr..... trecându-sc apoi la realizarea diagramelor anexate prezentului raport................. modificări dc paloare............................................... contraîntrebări..............! Butoi ...... latenţă în răspunsuri..........99 SPECIALIST: Col.a... spasm glotic.................... la întrebările critice (relevante) ale cauzei NU AU PROVOCAT ÎN TRASEELE DIGRAMELOR OBŢINUTE MODIFICĂRILE SEMNIFICATIVE STRESULUI EMOŢIONAL CARE ÎNSOŢESC DE REGULĂ COMPORTAMENTUL SIMULAT RAPORT DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ COMPORTAMENTULUI SIMULAT .........................................................în scopul stabilirii: DACĂ RĂSPUNSURILE SUBIECTULUI FAŢĂ DE ÎNTREBĂRILE RELEVANTE ALE CAUZEI SUNT ÎNSOŢITE DE MODIFICĂRI ALE STRESULUI EMOŢIONAL................................................. MENŢIUNI SPECIALE...............................................din................. 2).......... înaintea examinării................................. persoană(c) inclusă(c) în cercul de suspecţi care interesează cauza privind .......... Butoi Tudorel din Serviciul Criminalistic al Dircc|ici Generale dc PoIi(ie a Municipiului Bucureşti I...... 112..... 2 şi art..................................... 259 alin........................... creşteri dc amplitudine şi durată ale curbei G................ 260 Cp...S.................

............................................psiholog.................... MENŢIUNI SPECIALE.... spasm glotic............. Faţă de cele constatate formulez următoarea CONCLUZIE Răspunsurile numitului! Ion ..................... 112................................. . subiectului i s-a solicitat să completeze declaraţia de consimţământ la examinare (anexa nr. din C...... respectiv........ CONDIŢIILE EXAMINĂRII în baza rezoluţiei motivate sus menţionat................... latenţă în răspunsuri.. AU PROVOCAT în traseele psihofîziologice ale diagramelor poligraf (puls..... 2)...................p...... etc...............A..............p........S.... ... învinui! dc săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor......... înaintea examinării.....din.. III................ pentru verificarea sincerităţii acestuia.....am procedat la testarea subicctului(lor) conform metodologici de folosire a '.... este necesară testarea lui la poligraf............................................... creşteri dc amplitudine şi durată ale curbei G................................................. 115.... 1)................... 260 Cp................................... In baza prevederilor art...R.. stopuri respiratorii........... NIFICAT1V CARACTERISTIC COMPORTAMENTULUI SIMULAT? II............... modificări de paloare........ Butoi Tudorel din Serviciul Criminalistic al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti I......................... 2 şi art.........din........................... şi în deplină cunoştinţă dc dispoziţiile art......................... la întrebările critice (relevante) ale cauzei AU PROVOCAT ÎN TRASEELE DIGRAMELOR OBŢINUTE MODIFICĂRILE SEMNIFICATIVE STRESULUI EMOŢIONAL CARE CONSTITUIE INDICII ALE COMPORTAMENTULUI SIMULAT PROCURATURA ROMÂNIEI PROCURATURA JUDEŢEANĂ MEHEDINŢI Nr... 54/B/I9X0 13 augusi 1980 ORDONANŢĂ pentru efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice Procuror Câmpcanu Cornel de la Procuratura judeţeană Mehedinţi.........................DE IMPLICARE - ÎN DOMENIUL DETECŢIEI MINISTERUL DF... s-a dispus cu tehnica dc detecţie a comportamentului simulat a numitului(lor) persoană(c) inclusă(e) în cercul de suspecţi care interesează cauza privind ................... respirator........................ în ziua de. INTERNE DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI SERVICIUL CRIMINALISTIC LABORATORUL DE DETECŢIE PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ PRIVIND DETECŢIA PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT Nr... crecându-sc apoi la realizarea diagramelor anexate prezentului raport.. 259 alin. .................. constat că............... sudoraţie............... bioclcctic) următoarele modificări specifice stresului emoţional: accelerări dc puls şi creşterea tensiunii arteriale............................. 113.................. contraîntrebări..................... urcări ale nivclui dc bază......................chiticii poligraf de către organele de poliţie.. studiind dosarul penal privind pc Bulată Nicolac............ CONSTATĂRI ŞI MENŢIUNI SPECIALE Interpretarea diagramelor a evidenţiat că răspunsurile subiectului la întrebările critice (relevante) ale chestionarului cauzei........ i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul să refuze testarea................ T....111 RAPORT DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ COMPORTAMENTULUI SIMULAT ...................a.....99 SPECIALIST: Col. • • • • • • • • • • • COMPORTAMENTUL EXPRESIV al subiectului (lor) s-a caracterizat prin PREZENŢA REACTIVITĂŢII MIMICO-GESTICULARE obiectivată in: evitarea privirii...... OBIECTUL CONSTATĂRII Prin rezoluţia motivată nr........................................... 112-115 Cod procedură penală...... disconfort psihic.......în scopul stabilirii: DACĂ RĂSPUNSURILE SUBIECTULUI FAŢĂ DE ÎNTREBĂRILE RELEVANTE CAUZEI SUNT ÎNSOŢITE DE MODIFICĂRI ALE STRESULUI EMOŢIONAL.................. i s-a prezentat şi a acceptat chestionarul cu întrebări (anexa nr............. în conformitate cu prevederile art...

Sc va înainta dosarul la Ministerul de Interne.112 DISPUN: Efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifică dc către specialişti din I. Pentru a evita ca discuţia să degenereze în violenţe inculpatul a părăsit locuinţa. după cc inculpatul a ieşit în stradă.1999 Tribunalul compus din: PREŞEDINTE GREFIER LAVINIA LEFTERACHE ZORITĂ LAZEA Pc rol soluţionarea cauzei penale de faţă. La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns inculpatul Adam Gheorghe în stare dc arest şi asistat dc avocat Olga Nicul cu delegaţie din oficiu. diagnosticul „arsuri prin flacără gr. soţia sa. punem la dispoziţie chestionarul cu întrebările formulate şi pe inculpat.Sc vor cita părţile. Examinând actele şi lucrările dosarului privind pc inculpatul. însă aceasta a reuşii să iasă în curte. Având în vedere şi starea dc ebrietate avansată in care se afla. antebraţ şi mâna dreaptă.02. a lovit-o pe victimă în locuinţă. Văzând câ obiectele de vestimentaţie ale victimei ardeau :i încercat să stingă flăcările. Imediat după aceasta printr-o sursă de foc. Procedura nccompletă cu părţile civile. DGMPS Serviciul Criminalistic -Laboratorul dc detecţie psihologică a comportamentului simulat. cu pumnii. brichetă. TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A II-A PENALĂ Dosar nr. După cc a reuşit să stingă flăcările inculpatul a apelat la martorul PETRE VIRGIL. DISPUNE: . pe un ton care i s-a părut acestuia ridicai. şi . Apărătorul inculpatului declară că. la spitalul de Chirurgie Plastică şi Reparatorie STEAUA.M. lit. „a" din codul penal şi constatând că urmărirea penală este terminată. este dc acors cu administrarea acestei probe deoarece nu au fost de faţă martori oculari. precum şi pc toracc şi gamba stângă.Institutul dc criminalistică. Specialiştii vor răspunde la următoarele întrebări: 1. a aprins lichidul inflamabil. incttlpanil nu şi-a mai putui stăpâni starea dc nervozitate.15 ianuarie 1998 Procuror L1V1U SAMSON dc la Parchetul dc pe lângă Tribunalul Bucureşti. a lual-o şi a deşertat conţinutul acesteia peste corpul victimei. lipsă fiind părţile civile.08. Victima a continuat să-i adreseze acestuia reproşuri.1956) MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL BUCUREŞTI Dosar nr. „c". cu autoturismul proprietatea sa. . găl anterior şi posterior. Inculpatul şi cu victima erau căsătoriţi de peste 20 ani. pentru termenul din 8 martie 1999 dată în şedinţa publică PREŞEDINTE GREFIER Termen la data dc 8 martie 1999 Inculpatul din Penitenciarul Jilava Adam Gheorghe (Gheorghe şi Stela ns.cercetat în stare de arest prevenliv pentru săvârşirea infracţiunii dc omor calificai şi deosebii de grav. prevăzut dc art. CONSTAT: în cursul nopţii de 6/7 noiembrie 1996 aflându-sc într-o stare avansată de ebrietate pc fondul unei discuţii în contradictoriu cu victima ADAM ELENA. tribunalul din oficiu pune în discuţie testarea inculpatului la poligraf. iniţial cu ajutontl unei umbrele (parasolar) şi ulterior. Din copia foii clinice de observaţie nr. continuând să consume băuturi alcoolice împreună cu martorul NEACŞU V1RGIL şi s-a întors în domiciliu în jurul orei 1. sector. 2365 (filele_______________________________) rezultă că victima ADAM ELENA a avut la internare.00. in cursul nopţii dc 6/7 noiembrie 1996 inculpatul s-a întors la domiciliu în jurul orei 24. în mod frecvent între acesta şi soţia sa aveau loc discuţii pe această temă. Dacă inculpatul prezintă reacţii emoţionale la întrebările formulate? Dacă reacţiile emoţionale pot fi interpretate ca indicii de nesinecritate? Pentru efectuarea constatării. . unde a fost internată în încercarea dc salva victima inculpatul a suferit şi el arsuri de faţă. Câmpcanu C. 2. 176 lit. PROCUROR. abdomen şi mâna dreaptă. victima reproşându-i aceasta. Ministerul Public prin procuror UDANG1U RĂZVAN. 6. care au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. care: Tribunalul fată de probele de la dosar. TRIBUNALUL Faţă dc probele dc la dosar consideră necesară administrarea probei cu testarea inculpatului la poligraf. ADAM GHEORGHE . 134/1999 ÎNCHEIERE Şedinfa publică de la 08. 29. 5. A urmat-o în acel loc şi văzând în apropiere o canistră cu benzină. între cei doi a avut loc o discuţie în contradictoriu referitor la acest aspect. Iniţial. aruncând asupra corpului acesteia nisip. Tufanilor nr. 174-175. Reprezentantul Parchetului declară că nu se opune la administrarea acestei probe. I1I-IV pc faţă. şi au locuit şi gospodării împreună în imobilul situat în str. 2608/P/1996 RECHIZITORIU .00. transportând-o pe victimă. dându-i foc şi provocându-i astfel acesteia leziuni prin ardere care au condus la moarte. întrucât inculpatul obişnuia să consume băuturi alcoolice. S-a refăcut referatul cauzei dc către grefierul de şedinţă. astfel încât. în stare dc ebrietate. a aruncat asupra acesteia conţinutul unei canistre cu benzină.G.

... A.A. în drept. Tufanilor nr. Am intrat în curte şi am luat o umbrelă de soare. în cursul aceleiaşi zile la ora 18. soţia mi-a . am îndepărtat-o pentru că era în spatele maşinii şi am luat-o în braţe şi am dus-o peste drum la un vecin unde se afla balastru pentru construcţie... Intre timp am auzit discuţii între Ncacşu şi soţia sa că nu ar avea bani dc pâine şi pentru că în timpul zilei făcusem o reparaţie la o maşină împreună cu Neacşu şi încasasem suma dc 20.filele___________________________________________.filele_______________________________________________. după ce am terminat dc lucru la o maşină a venit soţia numitului Ncacşu Virgil şi ne-a invitat să mergem la aceasta să luăm masa. inculpatul declară: Menţin doar declaraţia dată la 07.. Nu mi-am dat seama că plasticul acela se topeşte. sectorul 5. proprii laturi obiective în cadrul unei infracţiuni dc omor. - Dosar nr. porecla_________________________________________________.. întruneşte clementele constituitive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit dc grav. M-am dus la locuinţa copiilor mei pentru a-i anunţa. eliberat de_______________________.fila________________________________________________________. Nu am găsit pc nimeni acasă. Sângele recoltat de la cadavru nu conţine alcool (BA nr. prin Avizul nr. fapt ce s-a şi întâmplat. avizul Comisiei dc Avizare şi Control de pc lângă IML . raport medico-legal dc autopsie . -declaraţii martori . coroborate cu declaraţiile inculpatului. „a" din Cp. 1619). i-am cerut soţiei 5. central militar dc care aparţine _________________________• Condamnai în trecut (instanţa. locul naşterii: localitatea Bucureşti. Dosarul l-am luat şi atunci decât când am mai discutat pc această temă. situaţia militară (satisfăcut.. 134/1998 Judecătoria. Ulterior.1996 când sc amurgise afară. apte să producă moartea.. ziua 29. numele şi prenumele părinţilor: tatăl Gheorghe. starea civilă căsătorit şi numărul copiilor__________________________: averea cc posedă împreună cu soţia_________________________________. In ziua de 06. am aşezat-o pe soţie pe pernele din spate. ca urmare a şocului postcombustional. slr.. Tribunalul Bucureşti Secţia II penală Şedinţa publică in ziua dc 01.1998 DECLARAŢIE DE INCULPAT Numele ADAM. (sectorul)____________________... locul de muncă ___________________________________.. Activitatea infracţională a făptuitorului este pe deplin probată prin următoarele mijloace de probă: planşe fotografice . fapta inculpatului ADAM GHEORGHE. am spart un gemuleţ dc la uşă pentru a o deschide. celelalte declaraţii fiind date sub presiune psihică. necunoscut_______________________________°________ După ce i se aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei şi i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuirea cc i sc aduce. prenumele GHEORGHE.000 Ici..11. A cumpărat două sticle dc bere de la un butic din apropiere. După cc am servil masa am consumat nişte vin. fie şi indirectă de a suprima viaţa victimei.000 lei fără a-i spune pentru ce îmi trebuiau aceşti bani şi aceasta a început că ţipe şi de aici a început tot scandalul. „c" . Acesta a fost adus de către soţia mea la vecina unde fusesem invitat la masă. ncsatisfăcut) gradul ____________________________________. reflectând ferocitate deosebită din partea inculpatului. jud. dala naşterii: anul 1956. prevăzând rezultatul faptei sale.000 Ici din banii câştigaţi.filele_______________________________________________.113 organele genitale externe. a acceptat posibilitatea ca acesta să se producă. mama Stela.176 lit. I-am spus acestuia că soţia mea moare.00. a insuficienţei cardio-respiratorii şi renale. i-am promis că-i aduc 5. cetăţenia română... copia foii clinice dc observaţie . luna august.1996.11. studii 8 clase. lit.fila . Pentru a nu mă face de ruşine iam spus că am venit să bem o berc. 2/2248 (fila________________________) Comisia dc Avizare şi Control dc pc lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti a aprobat concluziile raportului dc autopsie sus menţionai. am scos maşina. M-am întors acasă şi în faţa porţii am găsit-o pe soţie în flăcări. prevăzut de art. dosar cu care o ameninţam. buletin de identitate _________________________________. infracţiunea. a survenit decesul victimei. Pc plan subiectiv. având în vedere suferinţele fizice la care a fost supusă victima.filele_______________________________________________________. Fapta săvârşită dc inculpat depăşeşte limitele unei acţiuni obişnuite. 174-175. 6.fila . ocupaţia actuală: mecanic auto. nr. pedeapsa şi data executării)_____________________________. raport dc expertiză medico-legală psihiatrică . Arsurile tegumentare s-au putut produce prin flăcări.3/2445/1996 (filele___________________________) s-a întocmit ca urmare a efectuării necropsiei cadavrului.l743/c) şi aparţine grupei sanguine „O" cu aglutinina alfa parţial distrusă (B. desigur intense. Soţia mi-a aruncat 5... Săvârşirea infracţiunii prin cruzimi apare ca fiind dc natură evidenţei.000 Ici şi pentru că eram foarte nervos în loc să-i duc banii lui Ncacşu Virgil am ajuns la un alt... Consider că soţia mea şi-a dat foc singură pentru că eu aveam un dosar cu o declaraţie a soţiei cu privire la o infracţiune dc tâlhărie pe care au pus-o la cale sora soţiei şi soţul acesteia. domiciliul inculpatului: localitatea Bucureşti. raport medico-legal . Ea s-a datorat şocului postcombustional consecutiv unor arsuri pc circa 80% din suprafaţa corporală. inculpatul a acţionat cu intenţia. rămânând să şteargă geamul la un hol. Echimozele s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente iar plaga antebraţului prin corp ascuţit-tăietor. Am ajuns la Petre Virgil pe care l-am ruga să conducă maşina pentru a sta eu în spate să-mi susţin soţia.. ecoul său în conştiinţa oamenilor fiind oroarea. Când am realizat m-am aşezat în genunchi şi am tras nisip peste ea. ap.. M-am dus acasă. între timp am fost căutat la domiciliu dc numitul Ologcanu Dumitra care dorea să-i efectuez reparaţii la maşină a doua zi. etaj_______________________.. cam la un kin. Pentru a reţine această încadrare juridică a faptei au fost avute în vedere mijloacele folosite de inculpat în realizarea scopului urmărit. arsurile provocate prin flacără deschisă cuprinzând 80% din suprafaţa corpului acesteia. m-am întors la locuinţa mea._________.06. Am stabilii cu acesta să ne revedem a doua zi. constituind un act nemilos care inspiră groază. a concluzionat în sensul că: „Moartea numitei ADAM ELENA a fost violentă. Soţia mea nu a dorit să meargă. E. marc pentru terasă şi am deschis-o asupra soţiei. distanţă de locuinţa mea. pc care deşi nu 1-a urmărit. Raportul mcdico-lcgal dc autopsie nr. săvârşită în împrejurările de fapt mai sus menţionate.

fapt ce s-a şi întâmplat. Am fost căsătorit 23 de ani cu soţia mea. 134/1998 Judecătoria. Când am realizat m-am aşezat în genunchi şi am tras nisip peste ea. i-am cerut soţiei 5.1999 Tribunalul compus din : PREŞEDINTE GREFIER LAVTNIA LF.. luna august.FTF. dala naşterii: anul 1956. necunoscut_______________________________'________ După cc i sc aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei şi i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuirea cc i sc aduce.... sectorul 5. i-am promis că-i aduc 5. marc pentru terasă şi am deschis-o asupra soţiei. centrul militar dc care aparţine _________________________... porecla __________________________________________________________________________________________ .. între timp am auzit discuţii între Neacşu şi soţia sa că nu ar avea bani dc pâine şi pentru că în timpul zilei făcusem o reparaţie la o maşină împreună cu Neacşu şi încasasem suma de 20.11. PREŞEDINTE GREFIER Semnat după cc i s-a citit.114 spus că mai bine se anincă în faţa maşinii să meargă la puşcărie. Am ajuns la Petre Virgil pe care l-am ruga să conducă maşina pentru a sta cu în spate să-mi susţin soţia. am spart un gemuleţ dc la uşă pentru a o deschide. mama Stela. distanţă dc locuinţa mea. eliberat dc_______________________. soţia mi-a spus că mai bine se privire la o infracţiune de tâlhărie pe care au pus-a la cale sora soţiei şi soţul acesteia. m-am întors la locuinţa mea. buletin dc identitate _________________________________________. Soţia mi-a aruncat 5.000 Ici.. după cc am terminat dc lucru la o maşină a venit soţia numitului Ncacşu Virgil şi ne-a invitat să mergem la aceasta să luăm masa. am scos maşina. celelalte declaraţii fiind date sub presiune psihică. inculpatul declară: Menţin doar declaraţia dată la 07.1998 DECLARAŢIE DE INCULPAT Numele ADAM. Soţia mea nu obişnuia să bea. Tribunalul Bucureşti Secţia II penală Şedinţa publică în ziua de 01. Ministerul Public prin procuror UDANGIU RĂZVAN. Tufanilor nr. • La apelul nominal tăcut în şedinţă publică au răspuns inculpatul Adam Gheorghe în stare de arest şi asistat de avocat Olga Nicul cu delegaţie din oficiu. ziua 29. am îndepărtat-o pentru că era în spatele maşinii şi am luat-o în braţe şi ani dus-o peste drum la un vecin unde se afla balastru pentru construcţie. Am intrat în curte şi am luat o umbrelă dc soare. infracţiunea. (sectorul)____________________. M-am întors acasă şi în faţa porţii am găsit-o pe soţie în flăcări. _______________________________________________________________________________. Nu mi-am dat seama că plasticul acela sc topeşte. Pentru 8 nu mă face dc ruşine i-am spus că am venit să bem o berc. Consider că soţia mea şi-a dat foc singură pentru că eu aveam un dosar cu o declaraţie a soţiei cu l-am luat şi atunci decât când am mai discutat pc această temă. Acesta a fost adus dc către soţia mea la vecina unde fusesem invitat la masă. In ziua dc 06. 134/1999 ÎNCHEIERE Şedinţa publică de la 08.000 lei fără a-i spune pentru ce îmi trebuiau aceşti bani şi aceasta a început că ţipe şi dc aici a început tot scandalul. Inculpat. etaj_______________________. TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A II-A PENALĂ Dosar nr.. str... Dosarul aruncă în faţa maşinii să meargă la puşcărie. 6. pedeapsa şi data executării)_____________________________. situaţia militară (satisfăcut.06.1996 când sc amurgise afară. studii 8 clase.000 lei şi pentru că eram foarte nervos în loc să-i duc banii lui Ncacşu Virgil am ajuns la un alt. cetăţenia română. starea civilă căsătorit şi numărul copiilor _______________________________: averea cc posedă împreună cu soţia_________________________________. locul dc muncă ___________________________________. Dosar nr. rămânând să şteargă geamul la un hol.11.. Condamnat în trecut (instanţa. Soţia mea era tot timpul foarle PREŞEDINTE GREFIER Semnat după cc i s-a citit.. M-am dus acasă. prenumele GHEORGHE.1996. Am fost căsătorit 23 dc ani cu soţia mea.02. Am stabilit cu acesta să ne revedem a doua zi. ap.. am aşezat-o pc soţie pe pernele din spate. dosar cu care o ameninţam.000 Ici din banii câştigaţi.. După cc am servit masa am consumat nişte vin. I-am spus acestuia că soţia mea moare.. M-am dus la locuinţa copiilor mei pentru a-i anunţa. jud.. Soţia mea nu a dorit să meargă. Soţia mea nu obişnuia recalcitrantă.. numele şi prenumele părinţilor: tatăl Gheorghe.. Procedura nccomplelă cu părţile civile. cam la un km. locul naşterii: localitatea Bucureşti.RACHE ZORITĂ LAZEA Pe rol soluţionarea cauzei penale dc faţă... ocupaţia actuală: mecanic auto.. Nu am găsit pc nimeni acasă. A cumpărat două sticle de bere de la un batic din apropiere. Inculpat.. nesatisfăcut) gradul ____________________________________. Soţia mea era tot timpul foarte recalcitrantă. între timp am fost căutat la domiciliu dc numitul Ologcanu Dumitru care dorea să-i efectuez reparaţii la maşină a doua zi. . să bea. domiciliul inculpatului: localitatea Bucureşti. lipsă fiind părţile civile.

CONDIŢIILE EXAMINĂRII în baza rezoluţiei motivate sus menţionat... DGMPS Serviciul Criminalistic . ..TU AI ARUNCAT PE SOŢIA TA BENZINA EXISTENTĂ ÎNTR-UN BIDON (CANISTRĂ).creşteri de amplitudine şi durată a curbei G........ care: Tribunalul fa/ă de probele de la dosar...din str....... ... 5 Tudorel Butoi IoanaTeodora Buloi MINISTERUL DE INTERNE DIRECŢIA GENERALA DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI SERVICIUL CRIMINALISTIC LABORATORUL DE DETECŢIE PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ PRIVIND DETECŢIA PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT Nr. astfel încât......08...S..... şi în deplină cunoştinţă dc dispoziţiile art. .. Adam Genoveva Nr...............TU AI ARUNCAT BENZINĂ PE SOŢIA TA DÂNDU-I FOC?. i s-a adus la cunoştinţă că arc dreptul să refuze testarea..Laboratorul dc detecţie psihologică a comportamentului simulat......Sc vor cita părţile.Nu ..... sector.. 5.. 10.Nu 8...... 260 Cp......115 S-a făcut referatul cauzei dc către grefierul de şedinţă... psiholog Buloi Tudorcl din Serviciul Criminalistic al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti I...... 6....... preşedinte Lavinia Lefterache -Tribunalul Bucureşti Secţia 11 Penală... subiectului i s-a solicitat să completeze declaraţia dc consimţământ la examinare (anexa nr. Nedelcu Mariana Rodica ..................02 din 1998 a Dnei..........Nu 5... Mihai Bravu nr........ cu menţiunea să prezinte certificatul de deces şi certificatul dc moştenitor Martorii Nr.... .... . CONSTATĂRI Şl MENŢIUNI SPECIALE Interpretarea diagramelor a evidenţiat că răspunsurile subiectului la întrebările critice (relevante) ale chestionarului cauzei.....stopuri respiratorii... Adam Cristian Rcmus.din şos....... Adam Măria Berta Nr.. 15 S Ct.. 112..... ambii din str. în conformitate cu prevederile art................ 3 Nr.. Reprezentantul Parchetului declară că nu sc opune la administrarea acestei probe............ ..............A.... trecându-sc apoi la realizarea diagramelor anexate prezentului raport........ 2 şi art.....Se va înainla la Ministerul de interne....... OBIECTUL CONSTATĂRII Prin rezoluţia motivată nr..Calea Plcvnci nr.. 9................. respirator.... 1)............ Rotam Zoc .. 450.. tribunalul din oficiu pune in discuţie testarea inculpatului Iu poligraf.. este dc acord cu administrarea acestei probe deoarece nu au fost de faţă martori oculari........ .... Tudorcl Butoi Specialist principal III... 29........... TRIBUNALUL Faţă de probele de la dosar consideră necesară administrarea probei cu testarea inculpatului la poligraf... i s-a prezentat şi a acceptat chestionarul cu întrebări (anexa nr.........1X.1956) Parte civilă Spitalul Clinic dc Chirurgie Plastică şi Reparatorie ........ŞTII ÎN CE ÎMPREJURĂRI A LUAT FOC SOŢIA TA?........ bioclcctic) următoarele MODIFICĂRI SPECIFICE STRESULUI EMOŢIONAL: COMPORTAMENTUL EXPRESIV AL SUBIECTULUI(LOR) REACTIVITĂŢII MIMICO-GESTICULARE obiectivată în: s-a caracterizat prin PREZENŢA ....... Tufanilor nr...... respectiv: 3..R...... DISPUNE: .... 115 din C. pentru termenul din 8 martie 1 dală în şedinţă publică 999 PREŞEDINTE GREFIER Termenul la data de 8 martie 1999 Inculpatul din Penitenciarul Jilava Nr....Nu . 259 alin............ s-a dispus testarea cu tehnica dc detecţie a comportamentului simulat a numitului(lor) ADAM GHEORGHE____________________________________________ pcrsoană(c) inclusă(c) în cercul de suspecţi care interesează cauza privind OMOR DEOSEBIT DE GRAV CONSTÂND CĂ LA DATA DE 06/07........ în ziua dc UI martie 1999 am procedat la testarea subicctului(lor) conform metodologiei de folosire a tehnicii poligraf dc către organele dc poliţie..... 134/08. sector..accelerări dc puls şi creşterea tensiunii arteriale..... SEMNIFICATIV CARACTERISTIC COMPORTAMENTULUI SIMULAT? II.... Psiholog dr. înaintea examinării.p....... 113.........p.................______________________________________din__________________98 SPECIALIST: Col.... ...urcări ale nivelului dc bază. AU PROVOCAT în traseele psihofîziologice ale diagramelor poligraf (puls....... 2)............. Apărătorul inculpatului declară că...... Tufanilor nr..........TU AI APRINS FOCUL PE SOŢIA TA?....evitarea privirii................... sector....... Adam Gheorghe (Gheorghe şi Stela ns. T.. 1996 A INCENDIAT-O PE SOŢIA SA ADAM ELENA__________________________________________________________________________ în scopul stabilirii: DACĂ RĂSPUNSURILE SUBIECTULUI FAŢĂ DE ÎNTREBĂRILE RELEVANTE ALE CAUZEI SUNT ÎNSOŢITE DE MODIFICĂRI ALE STRESULUI EMOŢIONAL.

116

- spasm glotic; - modificări dc paloare; - contraîntrebări; - latenţă în răspunsuri; - sudoraţic; - disconfort psihic, etc.
MENŢIUNI SPECIALE_______________________________________________________________________

Faţă dc cele constatate formulez următoarea

CONCLUZIE Răspunsurile numitului(lor) ADAM GHEORGHE ................................................................. la întrebările critice (relevante) ale cauzei AU PROVOCAT ÎN TRASEELE DIAGRAMELOR OBŢINUTE MODIFICĂRILE SEMNIFICATIVE STRESULUI EMOŢIONAL CARE CONSTITUIE INDICII AI COMPORTAMENTULUI SIMULAT Prezentul raport conţine două pagini şi 1 anexe. SPECIALIST, Col.Psiholog Butoi Tudorel

117

I'mlorel Buloi loana-Tcodora Butoi

MINISTERUL DE INTERNE INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL CAPITALEI - SERVICIUL CRIMINALISTIC -

Data examinării 01martie-1999

DECLARAŢIE DE CONSIMŢĂMÂNT LA EXAMINARE

Subsemnatul STELA năs SECTOR 5 de profesie l'ARTIC. MEC.AUTO

judelui (sectorul) ADAM GHEORGHE de 29.08.1956 cu domiciliul stabil în MECANIC AUTO cu loc de muncă la având telefon acasă

fiul lui
în localitatea

GHEORGHE BUCUREŞTI STR. TUFANILOR NR. 6.

si

născut la data dc _5_____cu

STAR S.A. la serviciu -------------------------

-..............................................

FĂRĂ ANTECEDENTE POLIŢIENEŞTI. JUDECATĂ SAU CERCETARE PENALĂ şi medicale: FĂRĂ ACUZE LA DATA EXAMINĂRII fiind inclus dc către organele dc cercetare în cercul de persoane ale căror declaraţii contradictorii ridică suspiciuni dc nesinceritate. conform cu art. 112 C.P.P, pentru lămurirea urgentă a faptelor şi a împrejurărilor cauzei privind: OMOR DEOSEBIT DE GRAV - CONSTÂND ÎN CEEA CĂ LA DATA DE 06/07-XI1996 A INCENDIAT-O PE SOT1A SA ADAM ELENA consimt să fiu examinat la biodctectorul stresului emoţional („LIE DETECTOR").

- Mi s-au adus la cunoştinţă întrebările care îmi vor fi adresate, sunt dc acord cu conţinutul acestora şi accept să - Asupra mea nu s-au exercitat mijloace de intimidare sau dc constrângere şi nu s-au tăcut presiuni psihice sau fizice. - Mi s-a adus la cunoştinţă faptul că prezenta examinare nu-mi va produce nici un fel dc rău fizic sau psihic. în
răspund la ele sub controlul tehnicii dc investigaţie a comportamentului simulat. prezent sau în viitor, precum şi faptul câ doresc, am dreptul să o refuz. - Declar că la data prezentei examinări sunt într-o stare psihomedicală normală, fără acuze.

SPECIALIST Col.Psiholog BUTOI TUDOREL expert criminalist

PERSOANA EXAMINATĂ

TEST NR. I

1.
NUMEŞTI ADAM GHEORGHE?

TE DA AI NU ŞTII NU POR DA TU NU TENU EŞT DA TU NU

2.
PERMIS DE PORT ARMA?

3.
ÎN CE ÎMPREJURĂRI A LUAT FOC SOŢIA TA?

4.
ŢI OCHELARI DE VEDERE LA CITIT?

5.
AI ARUNCAT BENZINĂ PE SOŢIA TA DÂNDU-I FOC?

6.
AI GÂNDIT VREODATĂ SĂ OMORI PE CINEVA?

7.
I NĂSCUT ÎN BUCUREŞTI?

8.
AI APRINS FOCUI, PE SOŢIA TA?

9.

TU Al ARUNCAT PE SOŢIA TA BENZINĂ EXISTENTĂ ÎNTR-UN BIDON (CANISTRĂ)

NU DA

10. AI SPUS ADEVĂRUL LA TOATE ÎNTREBĂRILE?

___________TUDOREL BUTOI - ASSOCIATE
is a member in good standing with dues paid to Dec. 31, 1996.

Pr«»ld«nt

Treaturer

Fotografie reprezentând aparatul de biodetccţie a conduitelor simulat - poligraful alături de Emblema

Asociaţiei Americane a Experţilor Poligraf
Model orientativ Dată in fata noastră

(gradul, numele şi prenumele examinatorilor) din anul luna în localitatea__________________instituţia

DECLARAŢIE

A.în trepte (traseul de sus). frecvenţa . Parametrii folosiţi în timpul testării au fost următorii: • • • temperatura camerei = 20" C.Subsemnatul_______________________________________________________________________născut în _________________________________________________la data de __________________________ fiul lui ___________________________________________şi al________________________________________domiciliat în_________________________________str. pentru aflarea adevărului în cauză.0. deplasarea hârtiei în timpul înregistrării testelor = 4 mm/sec. 5. Nu am fost supus la violenţe. organele de cercetare penală dispun testarea cu ajutorul poligrafului a numitului M. înainte de a fi testat._________judeţul __________________________________ocupa) ia________________________________________________________ posesonil buletinului de identitate seria______________________nr. Expert.A. 2. . 4. înainte de examinare.' V-ari întors la restaurant după conflictul verbal cu I. a fost însoţit dc modificări caracteristice prezenţei tensiunii psihice emoţionale înregistrate la nivelul traseului respirator şi lensiunc-puls. 1. spre neschimbarc.'.T.nu s-au înregistrat schimbări deosebite. nu mi s-a făcut nici un fel de promisiune sau îndemn cu privire la persoana mea sau a alteia.5.? Purtaţi ochelari de vedere? Dumneavoastră aţi omorât-o pe numita IA. Examinatori (semnăturile) Persoana examinată (semnătura) Model orientativ RAPORT DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTUNŢIFICĂ Nr.T. Subiectului nu este bolnav psihic.' Dumneavoastră aţi comis furtul dc la magazinul alimentar? Purtaţi ochelari de soare'.? 10.. RED . 8. Dc asemenea. mi s-au explicat modul dc funcţionare a aparatului şi rezultatele ce sc pot obţine prin înregistrările sub formă dc diagrame. subiectului i s-a făcut un instructaj referitor la condiţiile şi scopul testării. 5 răspunsul a fost negativ.47.A. a consimţit în scris că este dc acord ca.T. • • • • • CONCLUZIE: Răspunsul negativ la întrebarea nr. Tensiune-puls: amplitudine . Testul pentru examinare a fost următorul: Sunteţi născut în comuna Poiana? Vă place muzica simfonică? Ştiţi cine a omorât-o pe numita I. 9. începutul şi sfârşitul diagramei. 199 din 12 iunie 1978. Semnătura celui examinat (numele şi prenumele părintelui sau testarea la poligraf a minorului_______________ ale reprezentantului legal sunt de acord cu al minorului) (numele şi prenumele minorului) (semnătura) Prezenta declaraţie a fost întocmită în 2 (două) exemplare. ameninţări ori alte constrângeri. Inspectoratul judeţean Prahova al Ministerului dc Interne Expert în psihologic judiciară: locotenent Pavcl Adrian OBIECTUL CONSTATĂRII Prin rezoluţia motivată nr. învinuit de săvârşirea infracţiunii de omor. 3. 1480/1978. învinuitul M. 2442 din 16 iunie 1978 Dosar nr.__________________________________________nr.24. CONSTATĂRI: Testarea cu ajutorul poligrafului s-a efectuat la sediul Institutului dc criminalistică. 6.? Inelul găsit ascuns în căptuşeala de la geacă este furat de la I. 5 dat dc subiectul M. Aţi spus adevărul la întrebările puse? La întrebarea nr. să fie testat cu ajutorul poligrafului. iar reac(iilc înregistrate (planşa 1) au fost următoarele: Respiraţie . încăperea a fost izolată fonic. Semnătura celui examinai După terminarea examinării am semnat.____________________consimt să fiu testat la poligraf. 7.

Testarea vizează obţinerea unor date dc la care să se plece in identificarea făptuitorului. Ed. v deci. 66 C. Testarea prupriu-zisă şi rezultatul ci ar putea constitui un act premergător urmăririi penale şi asimilat acesteia: Testarea tehnico-ştiinţifice necontestate..01. şi anume: dreptul persoanei acuzate de comiterea unui delict dc a fi presupusă nevinovată până la stabilirea în mod definitiv a culpabilităţii sale. Raportat în prevederile Codului de procedură penală s-au susţinui următoarele: specifice . 188). Nimeni nu va ti condamnai pentru acţiuni sau omisiuni care.£ens and nonsens in Psyhology".pcn. unde.Prirwi/mlele Instrumente internaţionale privind drepturile omului la care România este partt?'. tratarea unilaterală . rezultatul testării la poligraf are şi o valoare extrajudiciarii. pcn. I. inclusiv persoana bănuită. Deşi nu este strict interzisă de lege.D. 7. făcând abstracţie dc 4. Admiţând ipoteza că testarea lip poligraf conduce la obligarea persoanei să-şi probeze nevinovăţia. deci nu nc aflăm iu prezenţa învinuitului sau inculpatului. sc întemeiază pe fapte*'. după cum cât şi în sunt şi 'teferilor la valoarea probantă a testării cu tehnica face pritr-un înscris. Detecţia comportamentelor simulate privită din perspectiva legislaţiei române în vigoare Investigarea şi detecţia comportamentelor simulate este un procedeu care respectă integral onoarea. se axează pc respectarea prezumţiei dc nevinovăţie şi se integrează în concepţia Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului care. pentru efectuarea ei organul judiciar pune la dispoziţia specialistului „materialele" şi „datele" necesare. legalităţii pedepsei şi ncretroaclivităţii legii penale. autorului facefoloseşte mijloacedin activităţile dc primă urgenţă care să ducă la lămurirea unordefapte sau Aceasta activitate orc drept scop descoperirea autorului şi probarea vinovăţiei.cit. -uhlicală în Rcv. 8.. 1. tehnică. 14-15: Art. sa.pr. Testarea cu tehnica poligraf nu este o constatare tehnico-ştiinţifieă din considerentul că. Principalii factori frenatori sunt: a) Nervozitatea excesivă. rezultatul 6. metodele tehnice dc detectare a Mneerilă|ii. ci toate indiciile. este forţată. nu si în mijloacele . Zdrcnghca.7.ar însemna excluderea din categoria modelele de comparaţie sunt obţinute dc specialist dc la persoana cc i-a fost pusă la dispoziţie dc organul judiciar: 12. informaţiile deţinute de organul judiciar.. . numai românească. potrivit art. pen. V. Vasilc Bcrchcşan exprimate în lucrarea în totalitate opiniile exprimate şi ne susţinem părerea contrară prin următoarele argumente: privind valoarea probanta a testării tip poligraf în activitatea organelor de urmărire penală". cum ar fi: hipnoza.psiholog criminalist 6.pcn. 201. în momentul în care au fost comise.art. Dc asemenea. Este vorba dc aşa-numiţii „factor frenatori". valori juridico-morale consacrate prin Constituţia României.lotal interzise folosite intestare au un profund suport ştiinţific şi sunt procedee prin care se ajunge la Mijloacele tehnice dc unele (ări pentru obţinerea recunoaşterii. j.a acestora. 113 C. şi deci. învinuitul sau inculpatul fiind obligat să «probeze nevinovăţia constatărilor tehnico-ştiinţifice şi pc cele cc au ca obiect identificarea după urmele lăsate dc dinţi.diagrama răspunsului de la întrebarea nr. T. împărtăşimRedăm în acest sens opiniile distinsului nostru coleg. faptele trebuie să fi fost incriminate ia data săvârşirii lor.pcn. 5. nefiind mumerată în art. (I. La data intrării în vigoare a C. fapt cc exclude obligarea ci la oa stfel de analiză. 66 C.Considerăm că prin „materiale" sau „date" trebuie înţelese nu numai obiectele în materialitatea lor şi 10.-zuliarul tesiării cu descoperirea unei probe sau mijloc dc probă.cit. cu privire la elementele constitutive ale unei infracţiuni (fi. Juxtapunerea acestor drepturi care sc regăsesc şi în legislaţia penală a României nu este întâmplătoare. concretizată in restrângerea cercului dc bănuiţi şi canalizarea tuturor eforturilor pentru verificarea celor ce au dat reacţii de ncsinceritalc.itfi de necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale faptei. persoana asupra căreia se face testarea nu intră nici în categoria „materialelor" şi nici în aceea a „datelor".este relativă. Astfel. înseamnă implicit şi că alte activităţi . dr. pag. Moderna. unsulerulii 3. şi oricare ar fi natura ci. Mitrofan. " Valoarea probantă a testării tip poligraf din perspectivă psihologică Unii autori apreciază că actualele înregistrări poligrafice sunt relativ imperfecte. determinată de frica de a ji bănuit pe nedrept sau de a se descoperi o altă vină car» nu constituie obiceiul anchetei. 3. integritatea fizică şi psihică a persoanelor testate. inocente (Rene le Chat . pr. - 39.pcn. pag.It. Indiscutabil. atunci când există pericolul dispariţiei unor mijloace materiale dc probă sau dc schimbare a unor situaţii de fapt.asctillurea. Prezumţia dc nevinovăţie exclude orice idee preconcepulă împotriva persoanelor implicate în cauze penale. lom I. recunoscute ca mijloace de probă încalcă principiul prezumţiei dc nevinovăţie. împrejurări ale cauzei. ca şi Dedai alia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezolu|ia 217 a (III) din 10 decembrie. 14. descoperirea pane. Prin testarea la poligraf. 5 (este identificată simptomatologia simulării prin accelerarea pulsului şi creşlerea tensiunii arteriale stresul este prezent — traseul respirator prezintă simptomatologia „stop respirator-' şi „respiraţie în trepte") . lucra inexact.pr. 13. 01. 18. reconstituirea etc. 4. N. Londra. nu constituiau un act delicluos potrivit dreptului naţional sau internaţional. Pelican.. testarea cu tehnica poligraf echivalează cu o încălcare a principiului prezumţiei dc nevinovăţie prevăzut in Constituţie şi art. " Argumente contra: 1. 17. Planşa 1 .la descoperirea autorului. 64 C. 11 precizează: Orice persoană acuzată dc un delict esle prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va li dovedită în mod legal în cursul unui proces public în cadnil căruia i s-au asigurat loatc garanţiile necesare apărării sale.JM tcclmiquc de l'eniiuetie criminelle". Paul Adrian .unde s-ar putea invoca prevederea expresă a legii . 113 ( pr. voi.R. 170). Deşi este acceptată ideea că mijloacele tehnice de depistare a tensiunii au o bază realmente ştiinţifică.pr. indicatorii utilizaţi în detecţia nesinecrităţii fiind „dependenţi dc manifestările emotive. Valoarea probantăC.. Rene le Chat afirma că „noi nc temem câ un mecanism oarecare ar putea vreodată să sc adapteze la particularităţile fiinţei umane". urechi etc. Probele nu au valoare prestabilită şi prim urmare rczultaml testării trebuie coroborat cu celelalte probe şi Valoarea probantă a testării la poligraf din perspectivă procesual penală mijloace de probă administrate în cauză. literatura dc specialitate evidenţiază o srie de factori care pot să înllucnţczc negativ detecţia simulării. în cea mai mare parte.pen. precum şi a principiului legii mai blânde sau mai favorabile (mitior lcx)'"). Dacă la urma testării se ajunge prin desfăşurarea unor activităţi 1. • Argumente pro: Criminalistica nr. 152). este normal ca legiuitorul dc atunci să nu o fi avut in vedere. Când este vorba dc răspunderea juridică penală. op. constatarea medico-lcgaia . . Dacă testarea sc face după Începerea urmăririi penale ori. nu sc va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât aceea care era aplicabilă în momentul în care a fost comis actul delicluos3'. poligraf constituie o valoroasa metodă dc investigare extrajudiciară care oferă indicii preţioase 5. 1966. în art. Ed. 1959. ca îşi are geneza în norma juridică.biflexie în curba G. Din punctul nostru dc vedere nu 41. Interpretarea textului dc lege .pr. înatât în literatura străină. rezultatul testării nu poate fi decât fie o confirmare a probelor existente deja. dreptul persoanei acuzate dc a fi beneficiara absolut necondiţionată a principiilor legalităţii incriminării. De asemenea. 9. sensul legii. 3.pr. Faptul că sc admite că testarea oferă indicii preţioase cu privire la clementele constitutive ale infracţiunii. Trimiterea la dispoziţiile art.R. Slancu.obţinute in etapa pre-test şi în cadntl testării propriu-zisc. pag. -. 16. care nu trebuie confundaţi cu încercările de inducere în eroare a poligrafului. 2.înscrisuri «lerarura cele Opiniile exprimate vizează. Testarea cu tehnica tip poligraf nu esle o constatare tchnico-şliinţilieă întrucât potrivit art. aceşti factori putând să apară şi la persoanele sincere. 19. ei sunt puse în evidenţă modificările fiziologice tipice stării de stres psihologic: 15.64 a testării nu are caracter limitativ. Testarea sc face cu consimţământul scris al persoanei. 7). Testarea sincerităţii cu ajutorul tehnicii poligraf nu face pane dintre mijloacele de probă. Textul art. 11 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului juxtapune două drepturi fundamentale ale omului. in nici un caz persoana nu este obligată să-şi probeze nevinovăţia. dcmnilalea.3. se constituie într-un argument cc pledează pentru includerea acesteia în rândul mijloacelor dc probă. eleetroşocul si narco-analiza. pat. fie o infirmare a acestora şi deci punctul dc plecare în repararea unei erori judiciare. prin urmare testarea poate li privită mai degrabă ca o garantare a înfăptuirii principiului prezumţiei de nevinovăţie şi nu invers.1969 tehnica poligraf nu era introdusă în România. tip poligraf Materializarea rezultatelor testării sc poligraf s-a scris mult. Op. după punerea în mişcare a acţiunii penale. confruntarea. 2. mijloacele dc probă fiind limitativ enunţate de lege.O.. testării trebuie admis ca punct dc plecare in identificare.S. după caz. „Unele . 2. Astfel. . Butoi pag. 112 aceasta este -i. I94K. din acest punct vedere. tară dubii. dc forma in care se simularea şi dc calea periferică a evidenţierii ci" (II. Eysenck . pag. Testarea cu tehnica 40. nu este inclus şi nici acceptat ca mijloc dc probă în procesul penal. Metoda este în slujba adevărului şi justiţiei. Bruxelles.numai în acuzare .

1966. . manipularea aparaturii şi interpretarea diagramelor iâcându-sc exclusiv de către experţi41. • • tehnicile de detecţie a stresului emoţional nu suni în mod expres interzise de lege. rezultatul fiind ncrclevant. al tehnicii. protecţia juridică oferită de cadrul legal care admite folosirea tehnicii poligraf decurge atât din fundamentarea ştiinţifică a metodei cât şi din inviolabilitatea principiului respectului persoanei. ele având exclusiv valoarea unor indici orientativi ai primelor cercetări. cum sunt cele specifice bolilor cardio-vasculure. în timp cc în mai toate ţărilor (apropo de libera expresie a personalităţii). T. ca urmare a testării la poligraf. activitatea electrică a scourţei cerebrale ş. pag. ui/ecliilor ele.4. ascultarea martorilor.a. opozabile încă tehnicilor de detecţie a stresului emoţional. în cadrul preliminar al activităţii de ascultare a persoanelor care alcătuiesc cercul dc bănuiţi. d) Insensibililutc emotivă Deşi teoretic o asemenea insensibilitate poate fi acceptată. teoriei şi practicii juridice) concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică în acest domeniu nu pot fi unanim acceptate ca mijloace dc probă. precum şi nevrozele şi psihozele. . In anul 1964. care nu au fost maltrataţi fizic şi psihic şi. dar aceasta înseamnă ncrcspeclarea condiţiilor pentru testarea la poligraf. absolut inofensivi.2. . Rcid.4. (specializaţi in psihologic judiciară). prima condiţie a unei psihobiodetecţii judiciare este starea în afară de orice stres a pacientului biodetectorului. este o metodă integral umană. impun realizarea tuturor rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică. potrivit intimei convingeri a acestora şi Situaţia este reală. recoltările dc spermă sau alte secreţii şi depozitări (cu întreaga lor gamă de prelevări corporale şi stări stânjenitoare).cu o solidă pregătire profesională în domeniul tehnicilor de investigaţie a comportamentului uman şi cu o bogată experienţă în munca de ascultare a învinuiţilor.6.consimţământul scris al subiectului. tară a mai vorbi de o serie de rezistenţe intime. . 355).„La delecteur de mensonges (paligruphj au service de la police Japunaise".4. sc fixează la degetele celuilalt braţ. Dimpotrivă. nici prin iifiiuă şi nici plin tehnica pe care o utilizează. Sarcina subiecnilui în timpul testării nu este alta decât de a răspunde exclusiv prin _I)A" sau „NU". . tehnica poligraf nu este menţionată ca fiind interzisă). iar pe dc altă parte un anume grad dc dificultate în înţelegerea metodologici şi a cadrului său juridic dc referinţă.4. de asemenea. dereglărilor respiratorii.a. iar doi electrozi. 6. fire dc păr din diversele regiuni ale corpului etc. pag. Butoi op.realizarea raportului dc constatare tehnico-ştiinţifică exclusiv dc căire un * specialist licenţiat în psihologie. ci o activitate firească. liste adevărat că pot apare astfel dc situaţii. în limp cc un tub pcnumogratîc ii înconjoară pieptul. prefecturile de poliţie japoneze dispuneau de 99 tehnicieni specializaţi în utilizarea poligrafului şi interpretarea diagramelor. Revuc internaţionale de police criminelle. c) în final. putem afirma că investigaţia şi detecţia comportamentelor simulate nu poate fi considerată. Firele şi electrozii săi nu afectează cu nimic integritatea sau demnitatea individului care conservă toate calităţile sale volitive şi intelectual-afective (inclusiv libertatea dc a minţi. Astfel. cât şi sub cel al problematicii metodologice.Din punct de vedere al statutului legal 6. una din condiţiile obligatorii de testare fiind integritatea stării psihice şi fizice ale persoanei (T.Din punct de vedere al locului şi momentului utilizării • necesitatea practică. 6. având forţa credibilităţii rezonabile. ca fiind o procedură care încalcă prezumţia de nevinovăţie şi mijloacele legale de căutare a probelor.1. Inbau „Truth and Deceplion". a) b) c) d) raportul de constatare tehnico-ştiinţifică elaborat de specialistul în psihologic. 68.Din punct dc vedere al forţei probante • din punct dc vedere al forţei probante (cel puţin în stadiul actual. Accsl cadru juridic presupune următoarele: desfăşurării acesteia. dar nu mai înainte dc a fi iscălit diagramele obţinute. Noi considerăm că fundamentul legal al folosirii tehnici poligraf în cadrul procesului penal rezidă din următoarele: metodologia dc testare este admisă de lege. compusă din manopere asemănătoare celor medicale. 10-30. prezentarea pentru recunoaştere. .. c) De/icien/e psihice. pen. simulat sau disimula adevărul): utilizarea tehnicii se face exclusiv cu acordul subiectului şi al apărării la cererea prin rezoluţie motivată a organelor în drept. ordonată sau încheiere. Examenul medical este absolut necesar in faza de pregătire a testării. .dreptul subiectului dc a refuza examinarea sau de a o întrerupe oricând doreşte pc parcursul .Din punct de vedere al apartenenţei mijloacelor de detecţie a stresului emoţional • teoria şi practica judiciară plasează mijloacele dc detecţie a stresului emoţional în categoria mijloacelor şi proceselor tchnico-tacticc pe care criminalistica le pune la dispoziţia organelor dc amiărirc penală. întrucât se cuvine să se înţeleagă bine că utilizarea aparatului este de ordin pur extm 42. 112 şi 113 din C. este supus liberei aprecieri a organului dc urmărire penală sau a judecătorului. fără ca acest lucru să implice necesitatea juridică a promovării acestuia ca mijloc dc probă. cil. K E. La toate acestea concurând pc dc o parte relativa noutate (inclusiv pe plan mondial) a temei. în această intenţie încercăm să sintetizăm unnătoarcle concluzii cu caracter practic-aplicativ: 6. imposibil dc controlat chiar pentru persoanele cc afişează o insensibilitate emotivă şi o stăpânire dc sine peste limita normalului.consemnarea semnăturilor subiectului la începutul şi sfârşitul diagramelor obţinute.dispunerea testării prin rezoluţie motivată. care enumera îngrădirile prevăzute de lege. . operaţiile. 62 conştiinţei lor juridice. b) Stările fiziologice proaste. 42. dar acest lucru s-ar puica invoca si cu privire la desfăşurarea ailor activităţi de urmărire penală: ascultarea învinuitului sau inculpatului. pag.Din punct de vedere al exigenţelor tehnicii faţă de cunoştinţele unui specialist • practica actuală demonstrează că atât cerinţele exploatării aparaturii. Paris. practic nu sc poate vorbi dc o insensibilitate totală. naturală. . esle demn dc reţinut că însăşi instalarea subiectului la poligraf nu este un ceremonial deosebit. 6. Bogdan. nefăcând parte din ansamblul tehnicilor prohibite. Mai ales că aparatele modeme inregistrează şi alţi parametri . în cuprinsul art. Aşezat confortabil într-un fotoliu. aducându-şi aportul în egală măsură cu toate celelalte materiale probatorii la aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzelor (o probă devine inadmisibilă în măsura în care legea o interzice în mod expres. confruntarea. Baltimoiv. întrebărilor puse dc examinator (a se consulta: J.4. subiectul netrebuind nici măcar să se dezbrace.5. subiectului i sc ataşează un manşon de înregistrare a tensiunii arteriale pc unul dintre braţe. E. nu au fost supuşi unei anchete excesive care să-i fi adus într-o stare de oboseală psihică. nici prin conţinui.comportamentul ocular. percheziţia ş. cât şi cele impuse dc metodologia de testare nu pol fi pe deplin satisfăcute decât de către un spccialist-licenţiat în psihologie . plasează utilizarea mijloacelor de detecţie a stresului emoţional.Din puncl constatare tehnico-ştiinţifică de vedere al necesităţii materializării concluziilor în rapoarte de • • obligaţia juridică şi profesională a specialistului de a sintetiza şi concretiza într-un document oficial. 43. (Tammoto-Funihaia . de regulă. manoperele experimentale şi demonstraţiile la care a apelat pentru a concluziona. aşa cum ii dictează propria conştiinţă şi în deplinătatea facultăţilor sale intelectual-afective şi volitive. . Dacă în urma examenului medical obligatoriu ori din alte date obţinute dc organul judiciar rezultă un asemenea diagnostic. .3. persoana în cauză este exclusă de la testare. Concluzionând. 1966.4. Aceşti tehnicieni sunt în primul rând titularii diplomei dc învăţământ superior în psihologie. legislaţia autorizează recoltările de sânge care necesită înţepături. activităţile. în special debilitatea mintală. pr.Investigarea şi detecţia comportamentelor simulate nu-şi poate valorifica potenţialul ştiinţific decât lucrând cu „pacienţi" sănătoşi din punct de vedere medical. Secţiunea IV-Concluzii cu caracterpractic-aplicativ Deşi lucrarea a intenţionat o tratare exhaustivă a problematicii ridicate de utilizarea tehnicilor de detecţie a stresului emoţional în ascultarea învinuiţilor este totuşi dificil a concluziona asupra unui domeniu cu implicaţii atât de profunde în activitatea deosebit de complexă şi plină de responsabilitate a înfăptuirii în plan social a justiţiei. The Williams and Wilkins Company. înţelegem de cc statutul lor actual suportă încă clasificări. perfecţionări şi rcorientări dc esenţă atât sub aspectul problematicii juridice.4. metodologia de investigaţie statuează un cadru juridic a cănii ncrcspeciarc atrage după sine nulitatea examinării. 6.

............................................................................................2.................................3.......1.. 288 7..2.... refuzând orice apropiere faţă de mijloacele de constrângere sau faţă dc tehnicile narconalizei şi hipnozei.......4....................2.....................................1................ Problematica psihologică a deliberării şi opiniei separate....................5........................................Instituţia judecăţii ......Profilul psiho-intelectual şi moral-afcctiv al magistratului ...2..............................................3......1............................................................................. 7.................................................................................................Expertiz ele 288 7...................................Integrita tea funcţiilor senzoriale ................................ 279 7....................3..............294 morale...............Psihologia intimei convingeri (De la interogatoriu la luarea hotărârii) 7.1....... curaj................1...........1..................................Consider 7....................................... Instituţia judecăţii din perspectiva duelului judiciar ............ 286 7...............Gândire a ..........Fotograf iile .......... 288 7...........• metodologia dc inverstigaţic cu tehnicile dc detecţie a stresului emoţional îmbracă un cadni juridic care slujeşte respectării stricte a legalităţii................1............... 7..........................Constat ările mcdico-legale .......................... juridice şi social-ctice impuse dc Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicare legii ...........................................Comenta 7........................1.........1........... 291 ..........................................................................................................................................4.....1...........2......................................... 289 7.......... 292 7............... Definiţii.................. 280 ........................................9............ 286 7..................................Declaraţ iile martorului.................................Problem atica raportului apărare ............................3................................................................ 271 i psihologice privind imparţialitatea şi echilibrul pe care-1 dă judecătorul aprecierii probelor aţii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-â-vis dc principiul contradictorialităţii în judecarea pricinii ....2.. Consideraţii ..............................................2.......1..........10.........2..................afectivă cnergizată volitiv ..............................................2...................................................................3.Implicaţi ile psihologice ale duelului judiciar...4................ 270 7.................................................................................. exigenţe psihointclectuale şi moralafective) 289 290 7.......................................1....................................................................................................................4.....................1..............1.......................................3...............Implicaţi aţii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-â-vis de principiul ncmijlocirii în judecarea pricinii ....2.......................................................Constat ările tehnico-ştiinţifice........................ expresie a raţionamentului juridic al judecătorului .............1........................................ 7................... Testa rea intersubiectivă........................1...Consider aţii socio-juridice cu privire la implicaţia judecătorului in stadiul actual al societăţii româneşti............................................................................2... 294 7...............................................266 7.....Psihologia judecăţii (psihologia contradictorialităţii din perspectiva aflării adevărului Secţiunea I ...286 7.........2...........2..............................2........2..........2.........4............................. exigenţe legale) ..............................acuzare.............................................................. Psihologia acuzatorului public.............2.....................................3........1...........................................Opinia separată (profesionalism.....1..........2............................. 287 7..........2......................................................înregistr ările audio sau video ....Memori a rii juridice şi socio-psihologice asupra actelor normative care reglează implicarea judecătorului ca personalitate în actul dc justiţie.....294 7............................................. convingere ........... 282 7........2.................2................3........................................Declaraţ iile învinuitului sau ale inculpatului ... echilibru psihic)..........3.....2.......... 285 ............................................................................4.................................2............................7..................2..287 7.......................................2....... 294 7.....................289 7......1..................................................... 285 7...... 282 Evaluare a şi coroborarea probelor în procesul formării convingerii intime ca trăire psihică dc nezdruncinat ... Secţiunea II ....4.............înscrisur ile ..........Personalitatea magistratului (Repere psihologice..........1.......................................................................... VII ........................................Exigenţe 7.. (Exigenţe morale............................2...................3................................................ .295 ..................................................................................... ...2.......1.........realitate mentală cognitiv .... 287 7.........Consider 7. CAP........... Secţiunea III .........4..............3................. Garanţii psihologice şi dc personalitate ale intimei convingeri.........4...............................................................................2............... Mijloacele materiale dc probă.............................................................. ... Psihologia avocatului ........................................... 273 7....... exigenţe profesionale........8................ Preve nţiunea specială şi prevenţiunea generală ca efect al duelului judiciar ...........................................Declaraţ iile părţii vătămate...2...........Intima ... 270 266 7...........1......................1.....2..........................................................................................Duelul judiciar 7.....................2..............................................6...........272 7....................Delibera rea ......5......2..............................................2................2................4...............3...............3..........................................................................................................................

...........Moral şi imoral pe terenul apărării..............4..7................ garantarea dreptului de apărare.....4......... Ea constituie activitatea principală a procesului penal. 298 Secţiunea IV ............................ dâiulu-i sentimental că nu a greşit in apreciere şi...................... în acest sens..................................„Tratat de procedură penală".......... Psihologic......... 311 7............. Toleranţa ................... 7...........1...selectiv.....3.. Avocatul ca om de ştiinţă............... • • • • • • • • ....3......... Vezi opera comuna N....... egalitatea persoanelor în procesul penal........................5................................ Bucureşti.................4....................... V........................3....................... în judecată........... Transparenţă... Procedee: argumentarea şi persuasiunea .3.. Deci............... Sugestie......... Persuasiune.......1........Personal itatea avocatului ................ operaţiunea de logică practică şi juridică prin care un organ cu competenţă jurisdicţională soluţionează un conflict dc drept cu care a fost investit........... 308 Comunic area în raporturile intcrpersonale (manipulare mentală)....4............8............... Zdrcnghca..................................Convingerea intimii este acea trăire psihică interioară a judecătorului...........4............................................................. principiul oficialităţii.... Comentarii psihologice..296 7..... 297 7......................... după cc ascultau în prealabil propunerile părţilor cu privire Io pedeapsa ce urma să sc aplice..............4......................4....... ....... fundamentând in planul conştiinţei sale profesionale credinţa temeinică şi de nezdruncinat a echivalentei respectivei stări de japl cu situaţia corespunzătoare in drepl...... 1994 ........... 2...... improvizaţie. să restituie dosarul în vederea completării sau refacerii iririi penale4 In faza dc judecată îşi găsesc aplicabilitatea principii specifice care nu pot fi întâlnite în lalle faze procesual penale..........contribuţia lector univ..... Anual erau traşi la sorţi 6000 dc hcliaşli cc judecau pnn rotaţie........ Faza de judecată îşi justifică importanţa acordată şi prin faptul câ instanţa verifică întreaga activitate procesuală desfăşurată cu toţi ceilalţi participanţi.......... libertatea de deliberare şi decizie a membrilor tribunalului era mult limitată............. Consideraţii generale 7...4............................Duelul judiciar1 7..........................2.Buna................. Conotiiţii psihologice asupra deliberării în pronunţarea sentinţei ................... 306 7............... care il determină să considere că o anumită stare de japl este aşa şi nu altminteri... prelucrări personale...................................... pag.305 7.............3........... respectarea demnităţii umane.Talent şi vocaţie in arta avocatului........... I...... avocat Voicu Zdrcnghca.6.........5.... Mitrofan.............................. Psihologia apărării ............. procesele penale şi civile erau deferite tribunalului hcliaştilor....... şi dc la care nţa dc judecată nu se poate abate... intima convingere este o încărcătură meniat-afectivă care-l echilibrează sufleteşte pe judecător............................................. Ncagu .......... Instituţia judecăţii din perspectiva duelului judiciar 7............... ...... VI .... Principiile fundamentale suni: principiul legalităţii procesuale. 3......... deoarece numai pe baza celor discutate şi aprobate în şedinţa de judecată se poate întemeia convingerea judecătorilor...... 304 7........................ Bucureşti.......4............ ncmijlocirea.... Conform legii alhenicnc in vigoare....." Secţiunea 1 .................. 478........ procedau in continuare la vot în privinţa pedepsei.... Lipsa prejudecăţilor........................4......Metode psihologice utilizate de avocat 7.... aceştia neputând grada pedeapsa in funcţie dc vinovăţia acuzatului şi nici aplica circumstanţe atenuante............ scurte extrase.......... inspiraţie...... radictorialitatca şi oralitatea........................................................... Ele au fost instituite în scopul realizării judecăţii în condiţii oicctivilatc şi imparţialitate...ca fază a procesului judiciar ...................... Din cauza numărului mare de judecători (501)................ fiecare parte din proces trebuia să-şi susţină personal apărarea.............4.................................... Buloi „Psihologia judiciară"........ în final..............3.........credinţă 297 7................ 310 Influenţa rea convingerii intime.. Prin judecată ............. procesul penal român sc desfăşoară în unor principii fundamentale care contribuie..............................3........ 1997..4.. tribunalul hcliaştilor nu putea delibera asupra hotărârii pc care unna să o dea.............Avocatul profesionist al vocaţiei.. 7.........4.4...............................şi cea mai importantă a procesului penal.........6.........6............ Pledoaria.................. respectiv................................ trebuie subliniat faptul că instanţa arc posibilitatea....Capacita tea înţelegerii psihologice (empatia).............................................. 303 7................4........... la aflarea adevărului.......personalitate în templul justiţiei 7.......... rolul activ al organelor judiciare..........1................. in sens restrâns...................8.......... convingere care apoi va fi concretizată in hotărârea judecătorească 3.........................4................5.. Ed................... ci doar să voteze asupra anumitor propuneri formulate dc părţi............................ /ul când constată că activitatea procesuală nu a fost desfăşurată în mod corespunzător dc organele dc urmărire penală............ 'I'.......1..... Talent..... Capitolul VII Psihologia judecăţii (Psihologia contradictorialităţii din perspectiva aflării adevărului) .....Clarvizi unea ...... Procesul lui Socrate: Când Socrate era judecat la Atena. 1..................... Ed...... Judecătorii trebuiau să sc pronunţe mai întâi asupra vinovăţiei acuzatului şi numai dacă verdictul lor era afirmativ....... cpt.....Echilibr ul........Avocatul .............. Judecata are ca obiect soluţionarea definitivă a cauzei penale sau civile şi cslc considerată faza centrală ................ PRO........................ fiind în acelaşi timp garanţii pcntni întreaga fază dc judecată... 306 7........................ prezumţia de nevinovăţie: principiul aflării adevărului.se înţelege acea etapă procesuală care se desfăşoară în faţa instanţelor judecătoreşti din momentul sesizării iniţiale şi până Ia soluţionarea definitivă a cauzei..............Inteligen ţa în arta avocatului........... Instituţia judecăţii Noţiunea de judecată semnifică......4............................... Aceste principii sunt: publicitatea..... 296 7.... Şansa....... Judecător puica fi orice cetăţean al oraşului în vârstă dc cel puţin 30 de ani.................1................... B.Avocatu l artist .......profesionist şi strateg...........1..... cât şi pc parcursul ci................................ a anticipaţiei sau simpatiei pentru justiţiabili ............... ..... 313 307 A................ atât înaintea judecării cauzei... Acuzatorul era în cursul desfăşurării procesului pc acelaşi plan cu acuzatul.............. Pe lângă principiile specifice fazei dc judecată............... acccptându-le sau respingândtt-Ic.....................10....9. 295 7.....................

1. arc loc în limitele stabilite de art.penală dc unconstată înainte cel competent. 322 . instanţa sc alin. cu natura şi aria dc cuprindere a aspectelor care urmează a fi lămurite. la identificarea făptuitorilor şi la răspunderea acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să judece ca instanţe dc fond. pen. 2. Ncmijlocirea (art. in332i judecăţii s-a efectuatpr. etapă în care se oglindeşte în cel mai înalt grad modul cum a fost pregătită această activitate. în vederea asigurării publicităţii. Principiul contradictorialităţi guvernează alât comportamentul părţilor. 200 din C. .pr. în zilele şi la orele anume fixate. sunt chemate să judece ca instanţe dc fond. tribunale sau secţiile Curţii Supreme de Justiţie). Magistraţii. gesturile. Un moment important al acestei etape îl constituie introducerea în atmosferă a învinuitului. starea de tensiune sau calmul pc care le afişează. Verificarea identităţii constă în întrebări cu privire la nume. adică cunoaşterea statutului de persoană fizică a acestuia. Publicitatea şi contradictorialitatea nu pot fi concepute fără oralitate. în funcţie dc poziţia celui ascultat. procurorului. Aceste două reguli se integrează una în cealaltă şi ambele se încadrează în publicitate. în Codul : procedură penală (art. şi anume: • • • • • să fie clare şi precise. adică cei care activează în sfera urmăririi penale şi a activităţii judecătoreşti dc fond. ascultarea relatării libere. să-şi manifeste satisfacţia sau nemulţumirea. Principiile fundamentale ale procesului judiciar. ele aflându-se într-o puternică interdependenţă şi formând aşa-numitul triumvirat al principiilor tipice şedinţe de judecată.pcn. antecedente penale. indiferent de gradul instanţei la care acţionează (judecătorii. Adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor învinuitului sau inculpatului. întrebări temă (cu caracter general). „In tot cursul judecăţii. cercetarea „Când se alt organ decât dc terminarea cercetării judecătoreşti că cauza desesizează şi za procurorului. pr. să solicite clemente suplimentare. Verificarea identităţii constituie un act tehnic.pr. in cc priveşte contradictorialitatea. anchetatorul trebuie să evite întreruperea relatării învinuitului. instanţa sc poate desesiza şi restitui dosarul orului. la sediul nţei. în sensul legii civile. precum şi la alte date care pot contura situaţia civilă a învinuitului. dând posibilitatea părţilor de a-şi expune şi susţine toate cererile. Parcurgerea acestei etape este necesară şi obligatorie pentru a nu fi învinuită altă persoană decât cea care a săvârşit infracţiunea. tot prin intermediul preşedintelui dc complet. din partea procurorului şi a părţilor prin intermediul preşedintelui completului de judecată şi dc către preşedinte sau membrii completului. curţi dc apel. în Legea nr. Contradictorialitatea opune. în vederea -go Tudorel Butoi Ioana-teodora Butoi stabilirii contactului psihologic. modul cum reacţionează la întrebările cc i se adresează. Desfăşurarea anchetei judecătoreşti. dezbaterile şi deliberarea. să recurgă la confruntări etc. influenţează asupra atenţiei judecătorilor în examinarea cauzelor. I C. ocupaţie. acestuia i se adresează întrebări cu privire Ia fapta ce formează obiectul cauzei şi învinuirii. 3. Oralitatea asigură exercitarea în condiţii optime a dreptului de apărare. reprezintă ultima clapă a ascultării învinuitului sau inculpatului. atunci când. data şi locul naşterii. I Ncagu . să fie formulate la nivelul de înţelegere a celui ascultat: să nu sugereze răspunsul pe care îl aşteaptă organul de cercetare. audierea învinuitului sau inculpatului cuprinde trei etape distincte: verificarea identităţii civile a învinuitului sau inculpatului. răbdare. dar şi şle părţile în proces. cercetarea judecătorească. 3. căreia îi este specifică ancheta judiciară. avem în vedere activitatea exponenţilor autorităţilor judiciare (ofiţerii dc poliţie învestiţi cu asemenea competenţe. spectarea acestui principiu este sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti. întrebările folosite în timpul ascultării pot fi clasificate în mai multe categorii: 1.pr. scop în care i se pot adresa întrebări ce nu au legătură cu cauza. limba în care se desfăşoară procesul şi drepttil la un proces echitabil. 2. In timpul ascultării libere.339 C. Astfel i se oferă învinuitului posibilitatea să declare tot ceea ce consideră că interesează cercetarea. să nu pună în încurcătură pe învinuit. ca regulă a fazei de judecată. deoarece asigură şi dreptul dc apărare şi stabilirea adevărului. Utilizând termenul de anchetă judiciară. în raport cu scopul urmărit. altfel spus „cu uşile deschise". ce vizează fapta . prenume. 92/1992 privind organizarea judecătorească (ari. calm şi o atitudine prin care să nu-şi exteriorizeze sentimentele faţă de învinuit. potrivit competenţei materiale pe care o au.) constă în obligaţia instanţei de a îndeplini în mod ct luate actele procesuale şi procedurale care dau conţinut şedinţei de judecată. După relatarea liberă a învinuitului. loc dc muncă. Ascultarea relatării libere începe prin adresarea unei întrebări cu caracter general. cât [-pe cel al judecătorului. 290) şi în Codul dc procedură civilă (art. 26S ". să oblige pe învinuit să relateze şi să nu determine un răspuns scurt de genul „Da" sau „Nu". 289 C. cetăţenia. care procedează potrivit art. reprezentanţii Ministerului Public . 5).. desfăşoară ancheta judecătorească. ea este caracterizată ca „mijloc dc chezăşie"5 pentru rea adevărului şi constă în aceea că toate probele administrate sunt supuse discuţiei ţilor. întrebări problemă prin care sc urmăreşte lămurirea unor aspecte ale activităţii ilicite desfăşurate.. aprobarea sau dezaprobarea afirmaţiilor acestuia. Prin îijlocire. de regulă. Publicitatea . se aduce la cunoştinţa învinuitului fapta care face obiectul cauzei. 126). 2. în faza cercetării judecătoreşti.fază importantă a procesului judiciar . după cum aplicarea consecventă a unui dintre ele nu sc poate face decât în condiţiile respectării riguroase a tuturor celorlalte principii din sistem. pcn.• • • operativitatea procesului penal.constă în desfăşurarea judecăţii r-un loc accesibil publicului.op. întrebările trebuie să îndeplinească o scrie de condiţii. instanţei şi apărătorului. şedinţele dc judecată sc ţin. situaţia militară. pag. acţionează într-o interdependenţă şi condiţionare reciprocă. adresarea de întrebări. Relatarea liberă este un bun prilej pentru anchetator (judecător) de a cunoaşte şi de a analiza poziţia învinuitului prin compararea celor prezentate cu materialul probator existent la dosarul cauzei. procurorii vor strânge probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor. poreclă.ca principiu al şedinţei dc judecată . In continuare. . numele şi prenumele părinţilor. magistraţii).pcn. Conţinutul fiecărui principiu capătă eficienţă datorită existenţei celorlalte reguli de bază. cât şi principiile fazei dc judecată.se desfăşoară pc parcursul mai multor etape: începutul judecăţii. prin care învinuitului i se solicită să declare tot ceea cc arc de arătat în legătură cu învinuirea ce i se aduce. 4 Ari. 121). domiciliu.învinuirea în ansamblul său. . Oralitatea. dând posibilitatea acestora să intervină. interesat să declare adevărul. Adresarea dc întrebări în scopul lămuririi tuturor împrejurărilor cauzei. 333 alin I C.procurorii din cadrul parchetelor. Judecata . în conformitate cu art. Dispoziţii privind publicitatea şedinţei de judecată suni prevăzute expres în Constituţia nâniei (art. punându-i-se în vedere să declare lot ceea cc ştie cu privire la fapta şi învinuirea ce i sc aduce în legătură cu aceasta.cii.pen. în sensul de cercetare judecătorească. când în administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că i instanţei nu s-ar puica face completarea acesteia decât eu marc întârziere". mai ales atunci când acesta este bine intenţionat. care are ca obiect administrarea probelor şi rezolvarea cauzei. Una din cele mai importante etape ale şedinţei dc judecată este cercetarea judecătorească (denumită şi ancheta judiciară). 482. trebuie să dovedească stăpânire dc sine. este strâns legată dc contradictorialitate. 1. deci face posibilă nemijlocirca şi exercitarea rolului activ. instanţa intră în contact direci cu loatc probele. Verificarea identităţii civile a învinuitului sau inculpatului. anumite aspecte ale cauzei. studii. \rl. deoarece nici una din părţi nu poate face nimic în instanţă decât sub inie celeilalte. dar şi un bun prilej de a studia comportamentul învinuitului faţă de situaţia în care se află.

1. familia. aceasta va avea loc imediat după încheierea dezbaterilor şi se va face în secret. 1907. acuzatorul public şi avocatul vor trebui să ţină seama de personalitatea magistratului. fi. 343 alin. şi departe dc rolul dc arbitru pe care ar fi trebuit să-1 aibă.acuzator public . 343 alin. voi. tribunalul care a judecat-o fiind alcătuit din canonici şi specialişti în teologic. prevenţiunca generală. ei de a înţelege că relaţiile interumane. procurorul este susţinătorul acţiunii publice. se încheie şi sc reia exclusiv în pretoriul instanţei. Cercetarea judecătorească este urmată de etapa dezbaterilor.reconstituirea stărilor de fapt ce aparţin unui timp trecut. are 3 obiective: . 7. refuzul dc a face declaraţii. dc control. dar şi modelul raţionamentului juridic în care: reconstituirea stării de fapt este premisa minoră. reparaţiunea socială şi individuală. Consideraţii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-â-vis dc principiul contradictorialităţii în judecarea pricinii Fundamentul juridic al duelului judiciar este principiul contradictorialităţii. pentru cei ce stau în spatele lor. Pentru a asigura corecta funcţionare a intimei convingeri şi a feri deliberarea de orice influenţă. executarea rolului activ dc către părţi şi instanţă) şi importante funcţii psihologice. Idcca de convergenţă a poziţiilor este contrară dreptului dc apărare. în spatele protagoniştilor duelului judiciar se află forţe care nu sunt instituţionalizale şi care nu trebuiesc ignorate şi nici omise din cercetarea şi cunoaşterea acestuia.1. în multe situaţii. opera magistratului (judecătorului) în aplicarea dreptului. operaţiunea tehnico-juridică aparţinând prezentului istoric. iar sancţiunea este concluzia raţionamentului juridic. adică cel caic ţine în mod riguros la respectarea minuţios-cgală a normelor de procedură. Judecătorii vor delibera mai întâi asupra chestiunilor de fapt (cele strâns legate de probaţiune) şi apoi asupra celor de drept (calificarea faptei şi aplicarea pedepsei)7. sunt puse în discuţia părţilor. 7. în consecinţă. Prima pane a procesului. 516. ncmijlocirii.4. Indiferent dc tipul psihologic al magistratului. de completare. Validarea acestei convingeri intime operează cu momentul rămânerii definitive a hotărârii ce o încorporează. uciderea ci s-a făcut fără o condamnate formală la moarte. în vederea unei bune colaborări cu acesta. respingerea învinuirii. Nu este vorba neapărat dc a câştiga simpatia judecătorului. Implicaţiile psihologice ale duelului judiciar Şedinţa dc judecată este arena unde sc încinge lupta între adevăr şi minciună. Contradictorialitatca pune instanţa de judecată în situaţia de a percepe probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral în şedinţa dc judecată de către toate părţile cu interese contrare în rezolvarea cauzei penale8. adeseori încărcate de un dramatism alarmant. negarea. Duelul judiciar este permanent. . pentru lămurirea unor aspecte omise cu ocazia relatării libere. Codul de procedură penală menţionează că „toţi membrii completului dc judecată au îndatonrea să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni" (an.4).este dc competenţa şi rolul activ al judecătorului . fundamentat pc principiile tradictorialităţii şi nemijlocirii. iar „preşedintele îşi spune părerea cel din urmă" (art. prietenii şi colegii săi. psihofiziologia intimei convingeri a magistratului investit cu luarea deciziei. fundamentat pc principiile publicităţii. prin judecătorii săi a exercitat o adevărată presiune asupra inculpatei. Procesul in materie dc credinţă împotriva Ioanei D'Arc s-a bazat doar pe interogatoriu. La deliberare nu asistă nici reprezentantul Ministerului Public şi nici grefierul. atitudine ce nu poate fi pusă decât pe seama corectitudinii. pentru că aşa spune norma procesual penală. acuzatonil public şi apărătorul vor trebui să-şi „muleze" comportarea procedurală la exigenţele . îndeplinirea acestor obiective nu reprezintă altceva decât procesul naşterii hotărârilor judecătoreşti. să-şi spună punctul de vedere în legătură cu problema pusă în discuţie. în principal. utilizând ca mjiloc al i obiectiv probaţiunea: calificarea juridică a stărilor de fapt. dacă cele două premise nu vor fi adevărate. chiar dacă sc desfăşoară într-un cadru reglementai. deci protector de drepturi.judecătorului tipicar" pentru că numai în acest fel vor izbuti să colaboreze cu completul de judecată în îndeplinirea mandatului pc care îl au. care au caracter strict limitai Ia anumit amănunte. prin adresarea cărora sc urmăreşte determinarea cu exactitate a unor împrejurări. în sensul că îi atenţionează asupra scrupulozităţii magistratului şi îi obligă la o pregătire temeinică a punctelor dc vedere pe care le vor exprima în cauză.1. Consideraţii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-â-vis de principiul ncmijlocirii în judecarea pricinii Din punct dc vedere al teslării intersubiective. pe care sc fundamentează decizia în drept. au şi o componentă psihologică autonomă de care trebuie să se ţină seama. conceput ca garanţia esenţială pentru aflarea adevărului în procesul penal. între care: testarea intersubiectivă a structurilor raţionamentului juridic în drept. apărătorul inculpatului) se află infractorul. actul fina) al judecăţii. prin care se urmăreşte obţinerea dc explicaţii ce pot fi de precizare.3. în urma dezbaterilor va avea loc deliberarea. R. pag. cc se proiectează în viitor şi reprezintă reparaţiunea dreptului violat. contradictorialităţii şi oralităţii. în duelul judiciar. diminuarea învinuirii prin recunoaşterea parţială a unor aspecte mai puţin grave ale activităţii ilicite desfăşurate. în spatele avocatului (şi avem in vedere. Procesul Ioanei D'Arc: Procesul Ioanei D'Arc a slal sub semnul Bisericii. deşi uneori aceasta este căutata chiar cu insistenţă. poziţie ce poate consta în recunoaşterea faptei şi a învinuirii. Hotărârea judecătorească este fundamentată pc convingerea intimă a membrilor completului dc judecată6. Alegerea întrebărilor care vor fi folosite în timpul ccrcclării depinde dc poziţia învinuitului cu privire la învinuire. fiind departe dc ceea ce legea numeşte azi „prezumţia de nevinovăţie". calificarea juridică şi sancţiunea. interprobarca şi aplicarea. just şi injust. El trebuie să îndeplinească. aceasta fiindu-i necesar judecătorului nu numai formal. Dc asemenea. Punerea în discuţie a părţilor .nu numai a probelor. care sunt împăcate cu propria lor conştiinţă morală care i-a călăuzit în aflarea adevărului prin utilizarea mijloacelor legale şi în stabilirea măsurilor legale consecutive stărilor de fapt stabilite. I—III.1. urma procesul propriu-zis. aşa-numilul proces preparatoriu consta în interogarea învinuitei.1. pentru verificarea siguranţei şi constanţei în declaraţii a persoanei ascultate. nctîind ascultat nici un martor. ci şi a problemelor de drept penal şi de drept penal substanţial . care invită părţile în ordinea prestabilită de legea procesuală. Raportul juridic de drept penal substanţial generat de săvârşirea unei infracţiuni reprezintă punctul de plecare al relaţiei procesual penale dintre acuzatorul public şi apărător. „aliaţii părţilor" sunt prezenţi de la începutul până la sfârşitul procesului şi dacă pentru protagoniştii instituţionali" duelul începe. legal şi ilegal etc. suferii. care constă în identificarea normelor juridice aplicabile cazului. dar şi pentru a obţine şi cântări informaţiile pe care le va reţine pentru justa soluţionare a cauzei. Tribunalul.preşedintelui completului dc judecată. 7. care îndeplineşte funcţia dc intcrcomunicarc psihologică sau dc testare intersubiectivă a clementelor ce structurează raţionamentul necesar deciziei în drept: starea de fapt. asigurarea concretă a exercitaţii dreptului la apărare in mod real şi eficient. procurorului. aşa cum ştim.3. şi anume conceptul de „duel judiciar". prin aceea că toate probele administrate în acuzaţia penală sunt supuse discuţiei părţilor. pc toată durata judecăţii şi niciodată concluziile în fond ale procurorului şi pledoaria avocatului nu pot şi nu trebuie să fie convergente. bazat pe rechizitoriul întocmit în urma primei etape. Concluzia nu va fi adevărată. calificarea juridică este premisa majoră. care va fi urmată dc pronunţarea hotărârii judecătoreşti dc către instanţă. instanţei şi apărătorului.2. aflaţi într-o solidaritate mutuală cu acesta. garantarea stabilirii adevărului. duelul judiciar. în corpul juriştilor practicieni se vorbeşte adeseori dc magistratul „tipicar". întrebări detaliu.1. „dezbaterile" au loc între termenele de judecată. După ce această fază se încheia. în spatele procurorului .aplicarea sancţiunii (pedepsei) şi acordarea despăgubirilor civile în raport cu întinderea prejudiciului . bazată pe buna-credinţă. Rolul activ al judecătorului are un impact psihologic asupra acuzatorului public şi apărătorului. Această relaţie s-a concretizat într-un concept judiciar mai puţin utilizat în literatura de specialitate din ultimii 45 de ani.5). prevenţiunca specială.sc află opinia publică atentă la aclivitatca sa pentru câ. Paris. toate cele trei elemente ale raţionamentului juridic. 7. Garrand „Tratat teoretic şi practic dc instrucţie criminală şi procedură penală". Astfel. Intima convingere reprezintă starea psihologică a persoanelor răspunzătoare de aplicarea legilor. 8. pc lângă funcţiunile juridice specifice (egalitatea acuzării şi apărării.

ca Ludovic Capct să fie judecat dc Convenţie. Orice fapt arătat dc acuzare sau apărare. 7. . mai ales dacă va respecta şi normele prevăzute de lege. Implicaţii psihologice privind imparţialitatea şi echilibrul pe care-1 dă judecătorul aprecierii probelor Ca orice profesiune. preşedintele completului are un dublu rol: unul „pasiv" . Orice lipsă pe această linie duce la o concepţie aprioristâ a procesului. adevărului. în mod conştient. în cadrul dezbaterilor arc loc duelul judiciar. judecătorul trebuie să aibă interes faţă de orice lâză a dezbaterii şi lotodată. regele fiind judecat dc o convenţie aleasă prin vot universal.duci judiciar"". o atitudine superficialitate. exploatează acest fapt pentru a influenţa judecătorul pc această calc indirectă şi spre a obţine indulgenţa nemeritată. în baza căreia el este pus să tragă concluzii. Dc aici reiese că tipul de percepţie. bazându-sc pe declaraţiile învinuitului şi ale martorilor. nici un principiu de orice soi nu poate justifica refuzul magistratului de a examina toate clementele unei cauze care. şi de aceea lupta judecătorului împotriva lor trebuie dusă cu multă energic şi perseverenţă. pot să-l ducă la formularea justă a premiselor şi la tragerea unor concluzii valabile. prin însăşi natura lucrurilor.de a interveni prin orice mijloace permise dc lege. duce la un daltonism moral din partea magistratului. însăşi cunoaşterea dc sine. respectiv apărările''.acuzare. alai din partea acuzării. ajutat şi de experienţă. Psihologia acuzatorului public. şi profesiunea dc judecător. ceea ce exclude apoi obiectivitatea şi principialitatea pe care trebuie să sc bazeze soluţia lui. Şi acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât marca majoritate a infractorilor (în special a acelor care comit infracţiuni zise intelectuale) sunt oameni „simpatici" care. oralitatea şi publicitatea). deoarece specificul profesiunii este tocmai reflectarea mijlocită a realităţii. Cu aceste însuşiri. prin saltul care duce la generalizare. activitatea de judecată sc desfăşoară în toată amploarea ci. 7. ci se cer anumite aptitudini în tehnica conducerii dezbaterilor. Psihologia avocatului Aşa cum am menţionat. pe măsura posibilului.în care succesele obţinute ocupă un I impresionant .'. Spiritul analitic duce la înţelegerea rapidă şi justă a elementelor unui fapt. mai dezvoltă în cadrul activităţii şi unele aspecte negative care. acest proces fiind rezultatul luptei dintre regalitate şi foitele rcvoliilionarc. Nici un element din experienţa personală. pe lântă o multilaterală pregătire juridică dc înalt nivel (dc unde. Pentru o asemenea sarcină.în raport cu aceste consideraţii se poate trage concluzia că în duelul judiciar. ajungem la o chestiune mult controversată în literatură. Dezbaterile oferă pârtilor posibilitatea să-şi susţină şi să dovedească pretenţiile şi nevinovăţia. Ncintrând în amănuntele desfăşurării procesului sc poate afirma că acesta se înscrie în termenul modem dc . pentru descoperire. adevărului. va depinde în cea mai mare măsură. trebuie să-1 ducă. ca institu|ie. cunoaşterea limitelor propriilor forţe. Un rol importam îl are sprijinul analitic şi aspectul critic al analizei faptelor. Trebuie să sc tină scama că a avea experienţă înseamnă doar posesia stereotipiilor de soluţiona mai uşor şi mai repede problema. Trecând acum la latura emotiv-afectivă a psihicului. ceea ce nu duce totodată (singură) la soluţia justă. apărătorul public (avocatul) şi arbitrajul (instanţa judecătorească). Dezbaterile reprezintă punctul culminant al procesului judiciar. măsurat în atitudini şi foarte prudent în acţiuni. dejucând vigilenţa lui. pe lângă calităţi şi deprinderi pozitive. trebuie să aibă o justă stăpânire de sine. magistratul care prezidează. deci defecţiunile pc acest plan trebuie lichidate. Din cauza acestor posibile multiple erori. pc cât de nobilă pe atât de grea. gradul dc atenţie şi electivitatca memoriei influenţează atitudinea şi soluţia judecătorului.. După cum va şti să conducă dezbaterile. duci cc poate li ilustrat în următoarea schemă: 9. Judecătorul ca om trebuie să fie calm. cu multă stăpânire de sine. nu poate lipsi cea psihologică).de a supraveghea legalitatea mijloacelor de care sc servesc părţile şi a respecta dreptul lor la apărare şi unul „activ" . tot aşa cum astronomii şi fizicienii cercetători obişnuiesc să facă acest lucru. judecătorul. După un număr dc ani. Cunoaşterea acestor fenomene esle de marc utilitate magistratului. ce se bazează din ce în ce pc mai puţină realitate. după cum arată foarte just Clapari. şi a căror totalitate s-ar putea cuprinde în sintagma atât dc expresivă „arta de a prezida". izvoarele unei erori posibile. Existenţa şi apariţia acestor sentimente sc ridică precum o uriaşă barieră în calea obiectivitătii şi principialităţii unei judecăţi. Rădăcinile antipatiei şi ale simpatici sc găsesc în experienţa individuală a fiecăruia.judecătorul poate aluneca pe periculoasa pantă a unui empirism profesior bazat pe o disproporţională şi neştiinţifică încredere în propria „intuiţie". probelor ca armă împotriva erorilor judiciare.. împreună alcătuiesc ceea ce sc cheamă „deformaţie profesională". deci opera de justiţie. fiind conduse şi controlate de judecătorul sub ochii căruia se desfăşoară. magistralul. Dc aceea. trebuie să sc cunoască pe sine profund şi să ducă o neîncetată luptă pentru lichidarea tuturor surselor dc erori. se explică prin mecanismul asociativ involuntar.2. Procesul sintetic. orice relatarea venilă dintr-o parte sau alia trebuie să aibă loc în talgerul balanţei înainte de a începe cântărirea lor. A fost constituită o comisie în vederea cercetării documentelor sechestrate de Curtea regală. iar Comitetul dc Legislaţie al Convenţiei a abordat studiul problemelor juridice legate de proces. la rândul Iui. la stabilirea unei „ecuaţii personale". bogată însă în posibilităţi dc erori judiciare regretabile. în această fază. pentru a nu trage înainte dc vreme o concluzie pripită. ele singure. una dintre etapele judecăţii esle aceea a dezbaterilor. care va aduce în dispută acuzatorul public (procurorul).1. să nu influenţeze cu nimic desfăşurarea dezbaterilor. un autocontrol sever. cât şi conducătorul acesteia erau acuzaţi de ncrecunoaştcrca cuceririlor Revoluţiei din 1789. comportă adesea riscurile greşelii tocmai prin confundarea uşoară a analogiei cu identitatea despre care am vorbit mai sus. S-a hotărât pc baza unui raport. încă dc la începutul carierei.5. - Problematica raportului apărare . Aceasta aduce după sine o insuficientă solicitare a spiritului critic. O caracteristică a acestui proces a fost cadrul dc legalitate în care s-a desfăşurat. stabilire.1. poate fi un preţios factor în rezolvarea problemei pe care o discutăm. câştigând experienţă . de superioritate. însă. apariţia lor spontană. nu sunt suficiente calităţile magistratului ca jurist. Gândirea constituie un proces dc bază în aclivitalea judecătorului. cum au căutat să arate unii psihologia. a şedinţei dc judecată în general. Procesul lui Ludovic al XVI-lea: Secolul al XVIII-lea a fost marcat şi dc procesul împotriva lui Ludovic al XVI-lca. anume: în ce mod afectele superioare (simpatia şi antipatia) influenţează defavorabil munca magistratului.1. câl şi din partea apărării. Aiâl monarhia. pentru a elimina din rezultatele cercetărilor lor. care esle ţinut şi cl dc respectarea principiilor fundamentale ale judecăţii (conlradiclorialitalea. Se înţelege dc la sine că aceste sentimente nu apar „fără motiv".

în sensul că îi atenţionează asupra scrupulozităţii magistratului şi îi obligă la o pregătire temeinică a punctelor de vedere pc care le vor exprima in cauză. dând în acelaşi timp încredere opiniei publice în slujitorii justiţiei. pentru că numai astfel vor reuşi să colaboreze cu completul de judecată în îndeplinirea mandatului pc care îl arc fiecare.T. univ. • capacitatea justiţiei de a acţiona confonn statutului său dc putere independentă în stat. . procurorul şi avocatul vor reuşi să colaboreze cu acesta. persoane ele . se leagă prin rechizitoriu. Nu este vorba dc a câştiga simpatia magistratului. ca reprezentant al Ministerului Public. procurorului şi apărătorului"1.schiţă a traseului câinelui dc urmăiiie (indicii) etc. A. Mobilitatea avocatului completează acest tablou dc rigurozitate.. altfel spus. încercând să-şi consolideze poziţia bazată pe prezumţia de nevinovăţie. procurorul exereilă rolu său activ în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale Procurorul esle liber să prezinte concluziile pc care Ic consideră întemeiate. 11. invocarea textelor de lege. Procurorul trebuie să fie bine pregătit din punct de vedere psihologic pentru a-şi putea „mula" comportamentul procedural exigenţelor judecătorului. au drept finalitate comună soluţionarea temeinică şi legală.apărarc.i ţi logic. Dc asemenea. • capacitatea apărării dc a impune respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a garanţiilor juridice în procesul penal. Duelul judiciar ca relaţie procesual penală bipolară esenţială între procuror şi apărător.martori . audio. răspunsul la obiecţii şi exccp|ii. pr.în desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor. sub controlul instanţei.. esle de competenţa preşedintelui completului de judecată (judecătorul) care invită părţile. - (discordiu . sugerând egalitatea celor două figuri centrale în procesul penal acuzatorul public şi apărătorul.flagrantă etc video.apărător.128 Tudorel Butoi loana-Teodora Butoi INSTANŢA DE JUDECATA gespe şjmomciiic dc facturi prihuliiKicâ la nivelul ludccăţii (Completul) ADEVĂRUL- în lupi . i - Fig.nota orientativă .psihiatrice etc. Ari.Schiţa-sinteză a algoritmului judecaţii (după as. înregistrări fotografia .activitate orientată in scopul upărării intereselor clientului său etc. opt a fi credibil şi dc nezdruncinat in susţinerea vinovăţiei inculpatului. procurorul îşi susţine rechizitoriul şi-1 propune pentru decizie. Atât acuzatorul public."profilcr crime" (indicii) proccs-verhal . răspunsul la excepţii şi obiecţii.exploatează orice fisură a rechizitoriului (util pe forma. psihologia reprezentantului Ministerului Public se structurează pe relaţia cu apărătorul inculpatului şi a celorlalte părţi din proces şi pe relaţia cu completul de judecată. rezolvarea problemelor puse în discuţie).pledoaria) . opinia deliberarea. - . tot ceca ce înseamnă concretizarea principiului contradictorialităţii în lupta pentru adevăr. Acestea îi suni necesare judecătonilui pentru a obţine şi cântări informaţiile pe care Ic va reţine pentru soluţionarea dreaptă a cauzei. conceput ea garanţie esenţială pentru aflarea adevărului în procesul penal prin aceea că toate probleme sunt supuse discuţiei părţilor. realizat şi apreciat decât prin observarea directă.arhiv. Butoi . Deci. - stabilirea vinovăţiilor şi a răspunderilor.argumentat. 4 . Lupta dintre acuzare şi apărare este permanentă. Ioana Teodora Butoi) Examinarea . Conceptul duelului judiciar constituie un concept cadru.. acuzatorul public vine în contact cu mediul dc provenienţă al inculpatului sau al celorlalte părţi din proces. pers. actul dc trimitere în judecată care fixează limitele acestuia Fundamentul juridic al duelului judiciar este principiul contradictorialităţii. scpurula. demonstrativ si logic-persuasiv către demontarea. asigurându-şi astfel succesul.declaraţii . în timpul şi cu ocazia duelului judiciar pc toată durata procesului.apărător . pe toată durata judecăţii. a lui ocuzntorial şi a strecura dubiul iugerilc instanţei. (Ca? „Mihalea" . motivarea . culegerea părerilor. pas cu pus. 316 C. Astfel. in lupt şi drept titre proiectarea constmctului lorial icmcinic. îndeplinirea acestor funcţiuni este în măsură să convingă că exercitarea acţiunii penale şi a dreptului dc apărare.urme biologice urme matei ie (fi/\co-chimicc) urme digitale urme plantare alic categorii rupuurtc de constatare tehmeoştiinţifica expertize .a duelului judiciar în procesul penal porneşte dc la relaţia procesual-penală acuzator public .cu privi/c Io persoana făptuitorului cântărirea (aprecierea) probelor. care uneori esle căutată cu insistenţă. sentinţa. a aplicării ţi respectării stării de legalitate) etc. grefată pe raportul juridic ie drept penal substanţial generat dc săvârşirea unei infracţiuni în care titularul acţiunii penale csic Ministerul Public. Punerea în discuţia părţilor atât a probelor. :ulpaţi Modul dc funcţionare a psihologici acuzatorului public şi avocatului nu poate fi perceput. rezolvarea problemelor puse în discuţie. efit si pc fond) orieiilandii-si discursul urgumait. demonstrativ coroborează proltclc Procuror -«mm Avocat . este parte activă a duelului judiciar" Modul de funcţionare a psihologici acuzatorului public nu poate fi perceput şi apreciat decât prin observarea directă în timpul şi cu ocazia disputei judiciare pc ţoală durata procesului cu privire la ceea ce se cheamă „concretizarea principiului Sc exemplifică studenţilor prin studii asupra unor rechizitorii extrem dc bine documentate. au şi o componentă psihologică autonomă dc caic trebuie să ţină scama.medico-legale . Procurorul şi avocatul trebuie să-şi „muleze" comportarea procedurală la exigenţele judecătorului.. cât şi apărătonil cunosc aceste aspecte şi Ic iau în considerare.din puncl de vedere psihologic . .indica portret robot (schiţa de portret) indicii identificării cornporuuncntuiui simulat (poligraf) . Ţinând seama de personalitatea magistratului. indubitabil. invocarea textelor legale. chiar dacă se desfăşoară într-un cadru reglementat.învinuiţi. Psihologia acuzatorului public Procurorul. . în ordinea stabilită de lege. .it. convingerea ultimă. potrivii legii. contradictorialităţii în lupta penlni adevăr" (analiza probelor. Utilizarea unei observări complexe a duelului judiciar este polifuncţională. le-a ratificat sau acceptat. ci de a înţelege că relaţiile interumanc.proccsc-vcrbale .în drept . acest lucru este important şi datorită faptului că în activitatea sa. dar şi educativă a cauzelor. cu privire la: analiza probelor. 10. . pen. rechizitoriul aci dc sesizare a instanţei şi dc inculpare (obiectivare a apărării interesului public. a stalului.ridicare corpuri delicte -capcunarc confruntare hotărârii judecătoreşti. Rolul activ al judecătorului arc impact psihologic asupra acuzatorului public şi apărătorului. câl şi a problemelor dc drept procesual penal şi drept penal substanţial. ncfiindu-lc indiferente nici soarta acţiunii publice (în cazul procurorului) şi nici situaţia părţii pe care o asistă (în cazul avocatului). • proccs-vcrbul dc cercetare la fata locului planşe loto (schiţe) categorii dc urme ridicate: . răspunzând mai multor necesităţi între care prevalează: • capacitatea Ministerului Public dc a proteja sistemul de valori consacrate constituţional şi prin actele dc drept la care România a aderat. să-şi spună punctul de vedere în legătură cu problema pusă în discuţie. ele -recunoaştere de obiecte. ţinând scama dc probele administrate".

presupune o analiză a raportului de cauzalitate. • la actele organelor oficiale cc nu pol fi combătute prin probe cu martori va putea solicita procedura înscrierii in fals.constând în prejudiciul moral special suferit de către o fiinţă umană tânără care îşi vede reduse speranţele de viaţă sau răpite anumite agremente ale existenţei. apărător nu poate fi decât un avocat căruia îi este garantată libera exercitare a profesiunii conform conştiinţei sale profesionale. pe care trebuie să-l poarte de pe poziţii obiective. dc a înţelege mecanismele care au adus un nevinovat în faţa justiţiei şi a le demonta în cursul cercetării în pledoaria pentru achitare sau. 13. informaţii ce pot fi sincere sau nesincere. al cărui obiect este răspunderea penală. ca clement de individualizare a probei. părţii vătămate. iar dacă este inocent. precum şi a informaţiilor primite dc la rudele inculpatului sau din alte surse. 24 din Constituţia României: „în tot parcursul procesului. misiunea sa psihologică fiind una comprehensivă. Apărătorul inculpatului va lua în calcul şi problema culpei victimei ale căror consecinţe sc vor reflecta în soluţia civilă. . direct sau indirect. informaţiile primite vor sta la baza examenului critic la care vor fi supuse probele administrate în faza dc urmărire penală şi a cererilor avocatului dc testare a tuturor probelor. F. obiective a întregii ■robaţiuni pe care se fundamentează o stare de fapt. părţile au dreptul să fie asistate de un avocat. sau acceptarea întâlnirii. exercitarea rolului activ de către instanţă şi părţi etc. filozofice. garantarea stabilirii adevărului. a) prejudicii constând în dureri fizice sau psihice. Psihologia avocatului Dreptul la apărare este un drept constituţional. inclusiv testarea acestora la biodetector. condiţie psihologică primordială a calităţii menţionate anterior. Apărătorul inculpatului inocent va susţine concluziile în fond în mod complet.). fie circumstanţierca atenuantă. Avocatului victimei care a suferit un asemenea prejudiciu i sc cerc. avocatul cere informaţii inculpatului. s-a înscris totuşi în cauzalitatea infracţiunii şi în cea a răspunderii civile delictuale. care are ca obiect repararea prejudiciului material şi moral pricinuit victimei. Pentru a-şi asigura succesul. să contribuie în mod complet şi edificator la formare aintimei convingeri a magistraţilor13. Buloi . ■u poate fi promovată mai înaintea testării intcrsubicctivc şi. apărătorul sc va strădui să înţeleagă şi să explice atitudinea inculpatului încercând. Apărătorul inculpatului nu se identifică cu inculpatul. 340 C. Problematica psihologică în materie sc integrează fenomenului psihologic al frustraţici cauzate dc impactul pe care infracţiunea îl arc asupra cursului firesc al evoluţiei persoanei umane. După aceasta sc intră în dezvoltarea pledoariei dintr-o perspectivă pluridisciplinară. în cazul mărturiilor şi al confruntărilor. procurorul este primul interesat în protejarea intereselor publice. pc lângă pregătirea ichnieo-juridică în materie. pers. evidenţierea viciilor în formarea probelor. tar dacă iniţial ele nu există. avocatul utilizează arta retoricii şi procedee persuasive. acestea constituind principala sa armă psihologică în cadrul duelului judiciar. apărător al victimei sau al părţii responsabile civilmentc. calificarea juridică şi sancţiunea. pairii civile. duelul judiciar îndeplineşte şi funcţii psihologice importante: testarea intersubiectivă a structurilor raţionamentului juridic în drept. precum şi al eventualei culpe a victimei care. putând utiliza şi biodelecţia. a ncconcordanţelor eventuale dintre acestea. prevenţiunca generală . b) prejudiciul estetic . • pentru probele constând în înscrisuri sc va putea solicita expertiza grafoscopică. Deci. Aceste atitudini ale apărătorului sunt posibile dacă inculpatul este sincer. Astfel: • apărătorul va putea solicita cercetarea martorilor pentru mărturie mincinoasă.). soluţionarea acţiunii civile depinde dc soluţia penală şi de modul dc rezolvare a raportului dc cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului. c) prejudiciul juvenil . eliminarea probelor false (obiectiv false sau subiectiv false). dacă acesta este culpabil în mod real.Tratai universitar de psihologie judiciară . dc a înţelege şi explica comportamentul inculpatului pc care îl asistă. pc când ale apărătorului sunt analitice. sc poate tpe\a la serviciile biodetecţiei judiciare. rezultând din traume psihologice perene: 12. iar. toate acestea articulate într-o argumentaţie şi retorică impecabile. Când există îndoieli asupra rezultatelor testării inlersubiective. politice nu lipsesc nici cele psihologice şi criminologice cu numeroase accente emoţionale. caracterul real al dreptului dc apărare.3. Această orientare deontologică trebuie să reflecte. juridice. acţiunea civilă în procesul penal este subordonată modului de soluţionare a acţiunii penale.: „După terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri. Problematica psihologică a apărării părţii civile trebuie să aibă în vedere următoarele categorii dc prejudicii.iionamentul necesar deciziei în drept: starea de fapt. dacă inculpatul esle arestat. Primul act al comprehensiunii psihologice a inculpatului esle întâlnirea dintre inculpat şi avocatul ales din oficiu. Iară a fi exclusivă. stabilirea stării dc fapt. ferme. în funcţie de posibilităţi. debutând cu introducerea în care pentru captarea atenţiei completului de judecată şi a publicului se face un rezumat al conţinutului pledoariei. 7.ca o compensaţie la posibilităţile dc viaţă răpite unei persoane prin alterarea integrităţii sale funcţional-fiziologice. concluziile de achitare ale procurorului sunt sintetice. sunt posibile două situaţii: refuzul inculpatului de a colabora cu avocatul său. dc a obţine restituirea cauzei la parchet şi apoi o soluţie de neurmărire. Dc regulă. cunoscut sub numele de exordiu. Conţinutul întâlnirii constituie secret profesional şi esle protejat dc Codul de procedură penală. în care alături de analize sociologice. în duelul judiciar toate cele trei elemente ale raţionamentului juridic pc care se fandamentează decizia în drept 15 sunt puse în discuţia părţilor care îndeplineşte funcţia de zitcrcomunicarc psihologică sau de testare intersubiectivă a clementelor cc structurează -. prevăzut în art.teorie si practică - 129 Ca reprezentant al Ministerului Public. pe de altă parte. afară dc situaţia în care se va dovedi culpa exclusivă a victimei. dându-sc cuvântul în următoare ordine: procuronilui. Informaţiile primite în cadrul întâlnirii vor fi utilizate de avocat. în realizarea efectelor educative ale acţiunilor sale în cadrul duelului judiciar. va opta pentru pledoaria de individualizare a pedepsei. ori parţial sincere. In în în situaţia inculpatului nesincer sau a celui care refuză cooperarea cu apărătorul. Testarea intersubiectivă. Sub aspect procesual.când prin infracţiune s-a cauzat sluţirca fizică a persoanei vătămate. psihofiziologia intimei convingeri a magistratului învestit cu luarea deciziei. impuse de noua concepţie a dreptului civil român cu privire la despăgubirile morale. Deci. într-o altă variantă. în cadrul întâlnirii în libertate sau la „vorbitor". după cc acesta a fost stabilit din punct dc vedere obiecliv şi din unghiul dc vedere al subiectivităţii agentului infractor. Se exemplifică studenţilor prin studiul psihologie al unor pledoarii strălucite (T. acesta îşi va organiza apărarea în funcţie dc posibilităţile pc care i Ie oferă probele de la dosar. ca etapă obligatorie a raţionamentului şi deciziei în drept. Potrivit art. dar şi în concluziile cu privire la soluţia penală. atunci trebuie căutate. expresie a raţionamentului juridic al judecătorului Pc lângă funcţiile juridice specifice (egalitatea acuzării şi apărării. ales sau numit din oficiu". adeseori. asigurarea concretă a exercitării dreptului la apărare. şi o deosebită grijă faţă de susceptibilităţile victimelor care. Duelul judiciar al avocatului penal se derulează şi pc un alt plan. Lipsa de sinceritate sau refuzul dc cooperare a inculpatului cu avocatul nu constituie pentru apărător motive dc abandonare a cazului. în cazul inculpatului inocent (sincer). iar edificarea juridică este exactă. îşi acuză apărătorii de „pactizare" cu avocatul inculpatului. pr. pen. fie o schimbare de încadrare juridică de la o infracţiune mai gravă la una mai puţin gravă. Testarea intersubiectivă a probelor îndeplineşte funcţia de verificare a concordanţei *:cstora cu realitatea cc constituie obiectul probaţiunii. cazul inculpatului culpabil.sic o psihologic mobilă în funcţie de posibilele ipostaze procesuale: apărător al inculpatului. pe de o parte. Sub aspectul dreptului substanţial. plate. d) prejudiciul de agrement . părţii responsabile civilmcnte si ineulpalului". solicită achitarea. când faptele comise sunt corect stabilite. chiar dacă procurorul care susţine concluziile primul1'. • la orice fel de expertiză va putea cerc o contraexpertiză. în cea dc a doua situaţie. extremis. Apărătorul nu poate refuza soluţiile. după caz.1. 1!. Complexitatea răspunderii civile pe care apărarea inculpatului o abordează din perspectiva răspunderii civile delictuale.arhiv. cel al acţiunii civile. prevenţiunea specială.

pen. Unul dinlrc magistraţi a avut ideea ingenioasă dc a invoca in beneficiul genialului poet două drepturi excepţionale: dreptul la cxtratcmporalilate şi dreptul la cxiratcritorialitate: „Geniul nu trăieşte numai in epoca sa. eămia Dantc i s-a adresat cu încredere şi entuziasm ea unui adiieăior de pace şi dreptate şi pc carc-l vedea drept mântuitorul Italici: „Divin. N-a tăgăduit cusururile poetului. nu i-a lipsit nimic din asprimea unui act dc acuzare. cumpătate. e) Soluţia: A uimat verdictul . Fără a-şi ascunde veneraţia faţă de „divinul" poet şi cerând iertare pentru faptul câ trebuie să intineze cu scăderile sale faima unui bărbat alât de însemnai. că nu au dc formulat obiecţiuni privind modul în care s-a desfăşurat judecata. mai ales dc către acuzatorul public. ci în tot neamul omenesc". Dar. în luările de ultim cuvânt al inculpaţilor. în care au operat reabilitările de drept. în absida bazilicii San Francisco din Arezzo. cât şi cel extrajudiciar. cadrul activităţilor curenle de pregătire a cauzelor în vederea finalizării lor şi sesizării instanţelor competente. 153-158. Dublat de un dantolog reputat. ferme. a explicat rostul rejudecării după aproape şapte sute de ani a procesului lui Dantc arătând că documentele din Libro del Chiodo şi din Libri palcrarum trebuie să fie restudiatc dc jurişli. Eminentul avocat florentin Dantc Ricci n-a lăsat fără răspuns nici una dintre învinuiri. 1971. începând din faza testării intersubiective a probelor. pag. „Cu prilejul împlinirii a şaple sule dc ani dc la naşterea amorului „Divinei Comedii". să identifice în faţa dreptului şi în faţa istoriei. duelul judiciar îndeplineşte funcţiuni psihologice semnificative. Primul aspect este cel referitor la sistemul de consultări reciproce. atât la nivelul duelului judiciar. Duelul judiciar. încheindtt-şi pledoariile. susţin că procesul ca atare şi judecata sunt suficiente pentru „învăţarea dc minte a inculpatului". negustori şi bancheri robuşti. nu numai de istoriei. 218230. Temeiurile dc fapt şi dc drept ale condamnărilor Ic-a spulberat cu argumente trase deopotrivă din legislaţia vremii şi din principiile permanente ale dreptului penal.al judecătorilor. pe care trebuie să-1 poarte de pe poziţii principale.dc achitare fireşte . inclusiv rajudiciare. în calitatea lor dc istorici şi cercetători literari.ca părţi ale raportului dc drept penal substanţial şi a celui delictual civil alăturat. Geniul nu trăieşte numai pe pământul său dc baştină. Câte probleme dc natură juridică şi psihologică ridică schimbarea unei încadrări juridice şi care este tensiunea intelectuală şi afectivă născută pc această problematică. în mod efectiv orice schimbare de calificare juridică ridică probleme psihologice intra. decorată cu superbele fresce ale lui Piero dclla Franccsca. R. 334 C. Discuţiile echilibrate pc această temă. Acestea sunt motivele pentru care în duelul juridic avocatul penal luptă. apărătorul poetului şi-a fundamentat convingător cererea de achitare. tezele în apărare. Bruxelles. ale mijloacelor mass-media şi ale doctrinei o demonstrează situaţia fluctuantă a calificărilor juridice în procesele penale consacrate reprimărilor acţiunilor revoluţionare din decembrie 1989. este cel cc sc consumă în cadrul duelului judiciar în temeiul art. a coborât în lumina timpurilor o coroană de glorie". 1994. c) Apărarea: Replica apărării a fost viguroasă şi strălucita. se impune o concluzie: protagoniştilor duelului judiciar nu trebuie să le fie indiferente şi. cu tehnica şi cu acea „mens" cc le este proprie. Dar cum soluţii amendate cu aceste concluzii nu există încă în dreptul penal. au un efect psihologic pozitiv. până la asemenea studii mai pretenţioase şi mai dificil dc realizat. credem că ar putea furniza interesante şi utile informaţii dc psihologic judiciară. decizia indc comunicări ştiinţifice prezentate la Congresul mondial dc Cu privire la raţionament şi drept a sc vedea A. Portretul moral al omului supus judecăţii a fost zugrăvit. înaintea deliberării. fără menajamente. suspendarea executării înseamnă libertate. Două mii dc persoane s-au adunat pentru a asculta cuvântul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese dc două ori condamnat la moarte cel mai de seamă poet al Italici. în fugarul politic florentin pe „Surghiunitul fără vină". Finalul pledoariei a fost la inâlţimca nobilei cauze apărate: „Florentinii. în cadnil procesului modern este calea juridică spre o soluţie convenabilă părţilor — inculpatului şi părţii civile . Ca sediu al instanţei de judecată ad-hoc a fost ales Arezzo. că regretă faptele comise şi solicită înţelegerea instanţei. Dacă avocatul penal îşi va începe pledoaria exprimându-şi satisfacţia cu privire la obiectivitatea reprezentantului Ministerului Public.Gennania şi Fran[a . 7.130 Tudorel Butoi loana-Teodora Butoi Testarea intersubiectivă a calificării juridice. preşedintele secţiei penale a curţii dc apel din Pcrugia. Procurorul va veghea ca în acesl duel să fie protejate interesele publice. Şi aceste atitudini sunt tot efecte psihologice ale duelului judiciar. d) Ultimul cuvânt: in ultimul cuvânt. osândirea lui Dante era inevitabilă. 15. Dc aceea. dincolo dc o hagiografic deacum convenţională.4. filologi şi literaţi. în taberele pro şi contra ale opiniei publice. obiective. N. Butoi „Psihologic Ed. care înainte dc a-şi da votul. indiferent dc natura procesului. De multe ori se pot auzi. esle astăzi speranţa vie ce însufleţeşte şi consolează lumea dc pe tot pământul". procurorul. T. îndeosebi în planul libertăţii persoanei pentru că: achitarea. Şi acest gen de analiză şi soluţii recunosc existenţa unui efect psihologic pentru duelul judiciar. Ceea cc ieri i-a fost imputat ca o crimă dc Lese-Patrie. Uneori apărătorii. reprezentantul Ministerului Public n-a omis nimic din ceea ce ar fi putut justifica cele două condamnări. mai întâi. faptele şi ideile marelui exilat. Şi acum. Zdrcnghca. Calificarea juridică este determinantă pentru soluţia finală a procesului şi a efectelor generale ale acestuia. este primul interesat în realizarea efectelor educative ale acţiunilor sale în cadrul duelului judiciar. ei anticipează viitorul.F. b) Rechizitoriul: Rechizitoriul susţinut de Antonio Bollocchi. în cadru solemn. în conformitate cu care „dacă în cursul judecării sc consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul dc sesizare urmează a fi schimbată. instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare". cu privire la încadrarea în drept. Practicienii dreptului cunosc acest fenomen sub un dublu aspect. să Ic surprindă sensul şi semnificaţia. Bucureşti. blocâudu-i cel puţin pentru durară executării pedepsei. credem că reprezintă unul din indicatorii concludenţi pentru a consideră reabilitarea şi ca efect psihologic al obiectivitătii duelului judiciar. în ultima analiză este in cauză exerciţiul dc calitate şi eficienţă al profesiunii10. din mulţimea anonimă a proscrişilor. fiind un element atribuit pedepsei penale caro îl izolează pe infractor. . reprezentant al Ministerului Public. Acest exemplu este mai edificator şi la îndemâna imensei majorităţi a celor preocupaţi dc asemenea analize psihojudiciarc. asigurată din direcţia acuzării. pr. in locul securii infame. să nu ia în calcul efectele psihologice ale propriei lor atitudini. N-au recunoscut (şi cum ar fi putut?) în omul cu chipul supt şi mersul gârbovit. efectul educativ asupra publicului prezent şi dezbaterii va ti asigurat. în cazurile pretabilc la asemenea soluţii dc individualizare. V.. constituită în eşantioane dc cercetare. Prevenţiunea specială şi prevenţiunea generală ca efect al duelului judiciar Prevenţiunea specială este tratată dc criminologie şi pcnologic. graţierea. a unei anumite situaţii dc fapt şi anume în 14. rămânăndu-i să-şi dezvolte. sc solicită condamnarea cu suspendarea executării pedepsei. Tarantino decision dans fetfniit" culegere judiciară". dar a ştiut să pună in lumină rcctimdinca lui de caracter. pe fondul obiectivitătii concluziilor procestdui. Cazurile de suspendare a executării pedepsei. pentru a putea obţine o calificare juridică cu consecinţe favorabile inculpatului. activitatea infracţională. duelul judiciar: a) Cercetarea judecătorească: S-a procedat. pe când condamnarea înseamnă privare de libertate.au redeschis. indiferent că reprezintă acuzarea sau apărarea. şi-au motivat public opinia. de asemenea. pag. Mitrofan. Acuzatorul şi-a concentrat eforturile pentru a demonstra că in împrejurările istorice date şi în baza legiuirii penale de atunci. la audierea „martorilor" care au evocat. un mănunchi dc danlologi eminenţi jurişti şi istorici din Italia. „Asupra capului său. Dar. August şi Sezar")".. procesul lui Dantc. „L-au condamnai ca rebel: şi era un profcl". O cazuistică pc această temă. „L-au izgonit din cetate: şi a avut ca patrie lumea". n-au crezut în divina misiune cu care sc simţea investit Dantc. Al doilea aspect. pc baza mărturiilor unor biografi şi istorici care au scris înlr-o vreme nu prea îndepărtată de aceea în care a trăit poetul.şi extrajudiciare. Dantc Ricci. oraşul care cel dintâi şi-a deschis porţile înaintea poetului proscris după pruna condamnare şi de unde au pomii faimoasele epistole danteşti „către prcaticâloşii" tlorcnlini şi către Hcnrie al Vll-lea (esle vorba dc împăratul german Hcnric al VH-lca.1. Procesul „rejudecării" lui Dantc Alighcri. amnistia. Şansa. prin urmare. pentru câ tocmai juriştii ar putea. şi dacă s-ar putea după şapte sute de ani. în opinia noastră fundamentată pc realităţi penale. „Raisonncmcnt ct ■■sofia dreptului şi filosofic socială. pc Surghiunitul fără vină purtător de miraculoase mesaje perene Dar istoria a validat gândirea sa şi visul său. în calitate de 16. Dezbaterile au avut loc în ziua dc 16 aprilie 1966.