Dreptul la lene

Scris: 1880 Publicat: pentru prima oară în L'Égalité, seria a doua, 1880 Sursa: Le droit à la paresse: réfutation du droit au travail de 1848, MIA, Gallica (ed. 1883, c.1895) Traducere: Alexander Tendler Editare: Liviu Iacob, martie 2009
[Cuvînt înainte] I. O dogmă dezastruoasă II. Binecuvîntările muncii III. Ce urmează după supraproducţie IV. Unei noi arii, noi cîntece Apendice

Paul Lafargue

[Cuvînt înainte] La întrunirea Comisiei pentru instrucţie primară din 1849, domnul Thiersi) spunea: «Vreau să fac în aşa fel ca influenţa clerului să fie atotputernică, fiindcă eu contez pe el pentru propagarea acestei bune filozofii care îl învaţă pe om că el se află aici jos pentru a suferi şi nu a celeilalte filozofii care, dimpotrivă, spune omului: bucură-te.» Domnul Thiers formula morala clasei burgheze ale cărei egoism feroce şi inteligenţă redusă le încarna. Burghezia, atunci cînd lupta împotriva nobilimii, fiind sprijinită de cler, arbora gîndirea liberă şi ateismul; dar, după ce a triumfat, ea şi-a schimbat tonul şi înfăţişarea, iar în ziua de azi doreşte ca religia să-i sprijine supremaţia economică şi politică. În secolele XV şi XVI, ea relua cu rapiditate tradiţia păgînă şi glorifica carnea şi pasiunile sale, condamnate de creştinism; în zilele noastre, îndopată cu bunuri şi plăceri, ea tăgăduieşte învăţăturile gînditorilor săi, Rabelais, Dideroti) şi cei care le seamănă şi predică abstinenţa pentru cei care trăiesc din salarii. Morala capitalistă, o nenorocită parodie a moralei creştine, dă cu anatema în carnea muncitorului; ea consideră că idealul său este să reducă producătorul la cel mai mic minimum al nevoilor, să-i suprime bucuriile şi pasiunile şi să-l condamne la rolul de maşină producătoare de muncă fără încetare şi fără mulţumiri. Socialiştii revoluţionari trebuie să reînceapă lupta pe care au purtat-o filozofii şi pamfletiştii burgheziei; ei trebuie să ia cu asalt morala şi teoriile sociale ale capitalismului; ei trebuie să distrugă prejudecăţile semănate de către clasa guvernantă în mintea clasei care este chemată la acţiune; în ciuda melancoliilor tenebroase ale tuturor sistemelor de morală, ei trebuie să proclame că globul pămîntesc nu va mai fi locul unde se varsă lacrimile muncitorului; că în societatea comunistă a viitorului, pe care noi o vom întemeia «în mod paşnic, dacă va fi posibil, iar de nu în mod violent», pasiunile oamenilor vor fi lăsate libere, dat fiind că «toate sînt bune prin natura lor, avem de evitat numai întrebuinţarea lor greşită şi excesul lor(1)», iar aceste lucruri nu vor fi evitate decît prin echilibrarea lor reciprocă, prin dezvoltarea armonioasă a organismului uman, fiindcă, după cum spune Dr. Beddoe, «numai atunci cînd o rasă atinge maxima sa dezvoltare fizică, ea îşi atinge şi cel mai înalt punct de energie şi vigoare morală»(2). — Aceasta era şi opinia marelui naturalist Charles Darwini) (3). *** Combaterea dreptului la muncă, pe care o reeditez cu cîteva note suplimentare, a apărut în săptămînalul L'Égalité din 1880, seria a doua. P.L.

În loc să reacţioneze împotriva acestei aberaţii mentale. Chinezii. liber gînditoare în faţa oribilelor consecinţe ale muncii în societatea capitalistă. Gallegos. care din păcate degenerează. nici nu ţes. Deus nobis hæc otia fecit (6). aduc predicile lor despre morala religioasă. moraliştii. I. iar apoi priviţi-i pe mizerabilii noştri servitori ai maşinii(4). dar artistul se bucură cînd admiră Andalusul trufaş. În societatea capitalistă. Pe de altă parte. Scoţienii. Phidias. se mai poate lăuda că posedă mai puţine fabrici decît avem noi puşcării şi cazărmi. omul liber nu cunoştea decît exerciţiile fizice şi jocurile de inteligenţă. împinsă pînă la epuizarea forţelor vitale ale individului şi ale progeniturii sale. LESSING. brun precum castanele. această degradare a omului liber. îi tratează drept amigo pe ducii de Ossuna. care ară pămîntul. ei au vrut să fie mai înţelepţi decît Dumnezeul lor. totuşi vă spun că nici chiar Solomon. economist sau moralist. drept şi flexibil ca o tijă de oţel.Sainte Pélagie1). care nu pretind că sînt creştin. Această nebunie este dragostea de muncă. preoţii. Pomeranienii. Faceţi comparaţia între pur-sîngele din grajdurile lui Rothschild. O dogmă dezastruoasă O stranie nebunie posedă clasele muncitoare ale naţiunilor în care domneşte civilizaţia capitalistă. a oricărei deformaţii organice. torturează trista omenire. Eu. Pentru Spaniol. culege recolta.»(7) Yehova. inima omului tresare cînd aude cum cerşetorul. aceasta era perioada în care o mînă de oameni curajoşi striveau la Marathoni) hoardele din Asia. slujit de o şleahtă de slugi bimane. au sacro-sanctificat munca. timp de secole. aceşti Auvergnaţi ai Spaniei. oameni slabi şi vrednici de dispreţ. Aceasta era perioada în care se mărşăluia şi se respira în poporul lui Aristoteli). pe care Alexandrui) urma s-o cucerească după puţin timp. O Melibœe. economiştii. şi bruta greoaie din fermele normande. Spania. aceşti Auvergnaţi ai Germaniei. economică. înfăşurat în capa sa găurită. munca este cea mai grea sclavie(5). în toată slava sa nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. pentru care rase munca este o necesitate organică? Auvergnaţii. sifilisul şi dogma muncii. unii aplecaţi . Oameni orbi şi limitaţi. aduc judecata lor în faţa judecăţii Dumnezeului lor. a dat adoratorilor săi supremul exemplu al lenei ideale: după şase zile de muncă s-a odihnit pentru eternitate. 1883 Dreptul la lene Combaterea «Dreptului la muncă» din 1848 Să ne lenevim în toate. Atunci cînd vrem să regăsim în Europa noastră civilizată o urmă a frumuseţii înnăscute a omului. trebuie să mergem s-o căutăm la popoarele la care prejudecăţile economice încă nu au dezrădăcinat ura împotriva muncii. dumnezeul bărbos şi respingător. În societatea noastră. la care animalul primitiv nu a fost atrofiat. acest dar al zeilor. Aristofani). pasiunea muribundă a muncii. aceşti Auvergnaţi ai Asiei. Filozofii din Antichitate povăţuiau dispreţul pentru muncă. Această nebunie atrage după ea mizeriile personale şi sociale care. micii burghezi. în afară de lenevie. În cuvîntarea de pe munte. cară cu căruţa îngrăşămintele. poeţii elogiau lenea. ei au dorit să reabiliteze ceea ce Dumnezeul lor a blestemat. în afară de iubire şi băutură. Priviţi nobilul sălbatic pe care misionarii comerţului şi comercianţii religiei încă nu l-au corupt cu creştinismul. Hristos propovăduia lenea: «Uitaţi-vă cu băgare de seamă la cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc. munca este cauza oricărei degenerescenţe intelectuale. Nici Grecii din epoca eroică nu aveau decît dispreţ pentru muncă: numai sclavilor le era permis să muncească. Auvergnaţii din insulele Britanice. care sînt clasele cărora le place munca de dragul muncii? Ţăranii proprietari.

— Ruşine proletarilor! Unde sînt acele neveste despre care vorbesc micile fabule şi vechile noastre poveşti. «Cu cît oamenii mei vor munci mai mult. Autorul lucrării. Un Grec din vremurile eroice ar fi avut nevoie de douăzeci de ani de civilizaţie capitalistă pentru a concepe o asemenea înjosire. proletariatul este cel care le-a adus asupra sa. se indigna de faptul că «plebea manufacturieră a Angliei şi-a băgat în cap ideea fixă că. iar muncitorii să fie la locul lor de muncă. pe care în iunie 1848 muncitorii au revendicat-o cu armele în mînă. În acest timp. de privilegiul de a fi mai liberi şi mai independenţi faţă de muncitorii din oricare altă ţară din Europa.» — Astfel. Douăsprezece ore de muncă pe zi. ci femeile şi copii(8)! Şi să se spună că fii eroilor din perioada de Teroare s-au lăsat degradaţi de religia muncii pînă la punctul în care. scria Napoleoni) la 5 mai 1807 din Osterode. unde eventual şapte optimi din populaţie nu au deloc sau foarte puţină proprietate. dar cu cît muncitorii din fabrici sînt mai puţin îmbuibaţi. Să se spună că noi am depăşit acest nec plus ultra! Atelierele moderne au devenit case de corecţie ideale în care sînt încarcerate masele muncitoreşti. ei şi-au dat nevestele şi copii pe mîna baronilor din industrie.marea clasă care îi cuprinde pe toţi producătorii naţiunilor civilizate. care la timpul său a făcut o oarecare gălăgie. întotdeauna cîntă.peste pămînturile lor. Aspră şi grea i-a fost pedeapsa.şi-a trădat instinctele şi. Această muncă. Soluţia nu va fi completă atîta timp cît cei săraci din industrie nu se vor mulţumi să muncească şase zile pentru aceeaşi sumă pe care o cîştigă acum în patru. care seamănă viaţă şi . fără ca niciodată să se ridice pentru a privi natura în tihnă. ar fi rămas douăsprezece ore de muncă depline şi întregi». cu propriile lor mîini. după slujba religioasă. însărcinate şi alăptînd-şi pruncii. ei au impuso familiilor lor. mişcîndu-se aidoma unei cîrtiţe în galeria sa subterană. Este extrem de periculos ca un astfel de entuziasm să fie încurajat într-un Stat comercial cum este al nostru. Dacă durerile muncii forţate. s-a lăsat pervertit de dogma muncii. mai numeroase decît lăcustele din Biblie. un mare filantrop. nenorocitele de ele. ei proclamau ca un principiu revoluţionar Dreptul la muncă. cu aproape un an înaintea lui Guizoti). Toate nenorocirile sale individuale şi sociale sînt născute din pasiunea sa pentru muncă. Muncitorii nu ar trebui să se considere niciodată independenţi faţă de superiorii lor. la Londra se propovăduia deschis munca ca o piedică a nobilelor pasiuni ale omului. toţi indivizii care făceau parte din ea dispuneau. Binecuvîntările muncii În 1770. îndrăzneţe. iată idealul filantropilor şi al moraliştilor din secolul al XVIIIlea. cu atît vor fi mai puţine vicii». alţii îndesaţi în micile lor magazine. ca o realizare revoluţionară. autorul lui Essay on Trade propunea încarcerarea săracilor în case ideale de muncă (ideal workhouses) care ar fi urmat să devină «case de teroare unde ar fi fost făcuţi să muncească paisprezece ore pe zi. dacă torturile foametei s-au abătut asupra proletariatului. a apărut la Londra o scriere anonimă intitulată An Essay on Trade and Commerce (Un eseu despre schimb şi comerţ)2). unde sînt condamnaţi la muncă forţată timp de douăsprezece şi paisprezece ore. Cu propriile lor mîini. «Eu sînt autoritatea […] şi voi fi dispus să ordon ca duminica. ei şi-au dărîmat căminul domestic. au fost silite să meargă în mine şi fabrici săşi frîngă spinarea şi să-şi epuizeze nervii. la care stimulează bravura.» Pentru a extirpa lenea şi pentru a înfrînge sentimentele de mîndrie şi independenţă pe care le creează. nu numai bărbaţii. Ruşine proletariatului francez! Numai sclavii au fost capabili de o asemenea josnicie. care întotdeauna aleargă. sincere la vorbă şi iubitoare ale divinei sticle? Unde sînt acele femei vesele. proletariatul . fără să-şi cunoască misiunea istorică. în aşa fel încît. după 1848. în calitate de englezi. după scăderea timpului pentru mese. cu propriile lor mîini ei au sfărîmat viaţa şi vigoarea copiilor lor. clasa care odată cu emanciparea sa va aduce emanciparea întregii omeniri de munca servilă şi va face din animalul uman o fiinţă liberă . II. micile magazine să fie deschise. cu atît le este lor şi Statului mai bine. ei au irosit laptele femeilor lor. legea care limita munca în fabrici la douăsprezece ore. întotdeauna gătesc. Această idee poate fi utilă cu privire la soldaţi. au acceptat. ca drept primit la naştere.

toţi au intonat scîrboasele cîntări în cinstea zeului Progres. aceste flori ale filantropiei şi ale republicanismului industrial. la Dornach. neavînd umbrelă. care pînă nu demult făceau parte din servitorii marilor seniori. de fapt. D-l Th. erau obligaţi să locuiască în satele din împrejurimi. gras plătiţi. fiul cel mare al Muncii. minotaurul modern. fiindcă are cel puţin cincisprezece ore. Cousin. Se spune că epoca noastră ar fi secolul muncii. cu stomacul distrus. a smuls muncitorii din căminele lor ca să-i încovoaie şi să le stoarcă munca mai bine. Dar douăzeci şi cinci de ani mai tîrziu. Dr. şi un număr mai mare de copii tineri. dar ei poartă în mînă sau ascund sub vestă sau cum pot. acoperiţi de zdrenţe. Ei se duceau în secolele trecute să răscolească praful şi mizeria feudale pentru a compara sumbrele deflecţii cu deliciile timpurilor prezente. a Dollfus-ilor.. vara şi iarna. nu mai puţin istoviţi. iată tabloul strălucitor al bucuriilor proletare al anului de progres capitalist 1840. la oboseala unei zile nemăsurat de lungă. în bulimia sa pentru munca omenească. un mare număr. Passy. aceşti satisfăcuţi. care aduc pe lume prunci sănătoşi şi viguroşi?… În ziua de azi. iar astăzi sînt valeţii de pană ai burgheziei. cucerise ţara. să ascultăm un manufacturier alsacian. bucata de pîine cu care trebuie să se hrănească pînă la ora cînd se întorc acasă. În acest timp filozofii.. economiştii burghezi. care deapănă situaţia meşteşugarului din vechea industrie: «Acum cincizeci de ani. — Ne-au obosit aceşti sătui. mai corupător pentru instinctele lor. — Dar atunci industria alsaciană nu inunda lumea cu ţesăturile ei de bumbac şi nu-i făcea milionari pe Dollfus-ii şi pe Koechlin-ii săi. slabe..crează bucurie. atelierul capitalist. ne-au obosit cu ţăranul din retoricul La Bruyère? Ei bine. poartă pe cap şorţuleţele sau fustele de dedesubt pentru a-şi apăra faţa şi gîtul. academicianul Blanqui erau şi ei membri) care propaga maselor prostiile economiei şi moralei burgheze. Mii de muncitori alergau la şuieratul maşinii. Villermé vorbeşte despre Alsacia manufacturieră. oamenii de litere burghezi de la romanticul şarlatanesc Victor Hugo pînă la grotescul naiv Paul de Kock. de la firma Dollfuss. membru al Institutului. Dar înainte ca doctorul să deseneze în faţa noastră tabloul mizeriilor proletare. . Ele nu au cunoscut niciodată plăcerea robustă şi nu vor şti să povestească ştrengăreşte cum a fost spartă scoica lor! — Iar copii? Douăsprezece ore de muncă pentru copii. munca începea la ora cinci dimineaţa şi se termina la ora cinci seara. Printre ei sînt multe femei palide. avem fete şi femei de fabrică. atunci cînd lua naştere industria mecanică modernă). fericirea urma să domnească pe pămînt: se simţea deja venirea sa. de către Dr. Aceştia din urmă. Mieg et Co. despre Alsacia Kestner-ilor. locuind în oraşe şi sate din apropiere. Mieg. cinci mii pînă la şaptesprezece mii. este secolul durerii. un coş în care se află proviziile din acea zi. avînd aproape toţi o casă şi adeseori un mic cîmp(9). […] Trebuie să fie văzuţi cum ajung în fiecare dimineaţă în oraş şi cum plecă în fiecare seară. cu sînge fără strălucire. de la penibilul confuz Auguste Comte pînă la ridicolul de clar Leroy-Beaulieu. la Mulhouse (în 1813. toţi acei Germiny de la iezuiţi nu ar fi putut să inventeze un viciu mai abrutizant pentru inteligenţa copiilor. acel care în 1848 a făcut parte din societatea de savanţi (Thiers.» Aceasta era epoca de aur a muncitorului. ca femeile despre care tocmai am vorbit. toţi muncitorii erau copii ai pămîntului. Ce mizerie! — Dar toţi acei Jules Simon de la Academia de ştiinţe morale şi politice. Unii dintre ei locuiau la două leghe3) sau chiar două leghe şi un sfert de atelierul unde lucrau. mai bine apăraţi de ploaie prin impermeabilitatea hainelor lor. Villermé spune că «Datorită faptului că locuinţele erau scumpe. nu au în mînă. care merg în picioarele goale în mijlocul noroiului şi care. La Mulhhouse. atunci cînd plouă sau ninge. pictat de unul de-al lor. se adaugă pentru aceşti nenorociţi oboseala acestor «du-te vino» atît de frecvente şi penibile. Villermé. mai destructiv pentru organismul lor decît munca în atmosfera viciată a atelierului capitalist. unşi cu grăsime de la uleiul de maşini care curge pe ei în timp ce muncesc. atunci cînd Villermé vizita Alsacia. Ascultîndu-i. Astfel. cu membrele vlăguite!. nu mai puţin murdari. al mizeriei şi al corupţiei. flori plăpînde cu culori palide.

continuă: «Prin cooperarea muncitorilor cu acumularea capitalurilor productive. naţiunile bogate sînt acolo unde poporul este sărac în mod obişnuit». locuinţe mizerabile în care două familii se culcau fiecare întrun colţ. proletarii nu înţeleg că supramunca pe care şi-au aplicat-o în timpul aşa-zisei prosperităţi este cauza prezentei lor mizerii. libertate. dar chiar aşa calici cum sîntem. care a proclamat pompoasele Drepturi ale Omului. Impunerea muncii prin lege «este prea dureroasă. proletari. munciţi. mai devreme sau mai tîrziu. o sarcină. aplecîndu-şi urechea la vorbele înşelătoare ale economiştilor.». Introduceţi munca de fabrică şi adio bucurie. iar mizeria voastră ne scuteşte să vă impunem munca prin forţa legii. adio la tot ceea ce face viaţa frumoasă şi demnă de trăit(11). Aceasta este necruţătoarea lege a producţiei capitaliste. în timp ce în familiile de fabricanţi. Atunci. în cursul cărora se acorda muncitorilor o oră şi jumătate pentru mese(10). Villermé mai spune: «Acolo nu este o muncă. să otrăvească izvoarele. pentru a se îmbogăţi prin trîndăvie. reverendul Townsend. va fi nevoie să fie lipsiţi de o parte din salariul lor. psalmodiază: munciţi. jumătate din copii ajung la vîrsta de douăzeci şi unu de ani.. în loc să alerge la hambarele de grîu şi să strige: «Ne este foame şi vrem să mîncăm!… E adevărat. foamea este nu numai o presiune paşnică. cere prea multă violenţă şi face prea mult zgomot. economiştii le răspund: Munciţi.» — Dar. Jujurieux. directori de uzine. munciţi zi şi noapte. asurziţi şi imbecilizaţi de propriile lor urlete. Munciţi. Pentru că. O.Rezultatul este că seara ei ajung acasă copleşiţi de nevoia de a dormi. iar a doua zi pleacă înainte de a se fi odihnit complet pentru a se afla la atelier la ora deschiderii». la Dornach şi în casele din vecinătate. pentru că. pe paie aruncate pe jos şi susţinute de două plăci. prin muncă. în timp ce în Franţa. iată muncitoarele dumneavoastră filatoare. veţi avea mai multe motive de a munci şi de a fi mizerabili. Economiştii repetă muncitorilor: Munciţi pentru a face să crească bogăţia socială! iar în acest timp un economist. Destut de Tracy. pentru a face să crească averea socială şi mizeriile voastre individuale. un preot al Bisericii anglicane. sănătate. ei precipită întreaga societate în crize industriale de supraproducţie care duc la convulsionarea organismului social. Iată acum găurile în care se îngrămădeau cei care locuiau în oraş: «Am văzut la Mulhhouse. ele sînt cele care au filat şi au ţesut robele de . discipolul său. proletarii s-au aservit cu trup şi suflet viciului muncii. aceeaşi jumătate încetează să existe înainte să se împlinească doi ani petrecuţi în familiile de ţesători şi muncitori de filatură de bumbac. Bonnet. silenţioasă. munciţi. pe de altă parte. Cherbuliez. sclavii din Antile muncesc în medie nouă ore. precum mobilul cel mai natural al muncii şi al industriei. mai bine să dezlănţuie ciuma. existau fabrici în care ziua de munca era de şaisprezece ore. le răspunde: «Naţiunile sărace sînt acolo unde poporul este în largul său. neîncetată dar. dat fiind că există un exces de mărfuri şi penurie de cumpărători. Această mizerie în care trăiesc muncitorii din industria de bumbac în departamentul Hau-Rhin este atît de profundă încît ea produce tristul rezultat în care. care a făcut Revoluţia din [17]89. în primul rînd. muncitorii înşişi contribuie la situaţia în care. munciţi mereu pentru a vă crea bunăstarea! În numele indulgenţii creştine. nu avem un gologan. inventatorul mănăstirilor industriale şi să declare: «D-le Bonnet. Villermé observa că ocnaşii nu muncesc decît zece ore. iar foametea îi flagelează cu biciul său cu o mie de curele. noi sîntem acei care am recoltat grîul şi am cules strugurii…» — Acest lucru ar fi trebuit să fie făcut în loc să asedieze magazinele Dl. dau de lucru celor săraci. îi subminează pe muncitorii din filaturile de bumbac. Abrutizaţi de dogma muncii. în acelaşi timp. decît să construiască o fabrică în mijlocul unei populaţii rustice. atelierele se închid.. ea creează de asemenea eforturile cele mai puternice». devenind mai săraci. este o tortură şi este aplicată copiilor de şase pînă la opt ani […] Chinul de toate zilele este cel care. sinistru dar al zeului său Progresul! — Filantropii îi aclamau drept binefăcători ai omenirii pe cei care. ţesătoare: ele dîrdîie în cîrpiturile lor de bumbac şi. postăvari.» Vorbind despre munca de atelier. munciţi. În legătură cu durata orelor de muncă. faceţi să crească mizeria voastră. mizerabil avort al principiilor revoluţionare ale burgheziei! o. negustori.

acum. în decursul războaielor coloniale din secolele al XI-lea. ele s-au devotat bogăţiei voastre şi au trăit în abstinenţă. în secolul trecut. daţi-ne de lucru. cu discursuri miloase. În cele din urmă. «O mică bucată de aur va fi folositoare pentru afacerea mea». îi va oferi sîngele şi onoarea sa. răspunde Rotschild. mai curînd decît sutanele voastre negre. poliţele sale vor ajunge la scadenţă. dulcele domn Schneider. livraţi mătăsurile d-voastră. Oamenii de finanţe nu mai ştiu unde să le plaseze.000 de perechi de ciorapi în magazie. evreul le vinde cu şase sau opt bani şi bagă în buzunar zglobiile bancnote de o sută de bani pentru care nu mai datorează nimic nimănui: însă fabricantul a dat înapoi ca să sară mai bine. d-l Harmel va furniza muselinele sale. d-l Pouyer-Quertier stambele sale. se duc să dea cu capul în porţile atelierului. — Sînteţi prieteni ai comerţului? — Facilitaţi circulaţia mărfurilor. el lasă frîul în voia muncii. murind de foame. iată consumatorii la îndemînă. împrumută şi împrumută pentru a furniza muncitorilor materia primă. ei se duc la popoarele fericite care se tolănesc la soare fumînd ţigarete şi le pun căi ferate. O să vă facă plăcere să le priviţi. atunci. dacă la data de scadenţă nu plătesc şi lasă ca semnătura lor să fie protestată. ele au răgaz şi doresc să se bucure puţin de fructul muncii lor. care de abia au putere să stea în picioare. Acest export de capitaluri franceze se termină într-o bună dimineaţă cu complicaţii diplomatice: în Egipt. Anglia şi Germania erau aproape să se ia de păr pentru a afla care cămătari trebuiau să fie primii . El produce fără se gîndească că piaţa se saturează şi că. al XVI-lea şi al XVIII-lea. Dacă crizele industriale vin după perioade de supramuncă.» După ce a obţinut ciorapii.mătase ale cocotelor din întreaga creştinătate. cu nasul înfundat de tutun. — nu-i aşa că sînteţi prietenii umanităţii şi pe deasupra creştini? — Puneţi la dispoziţia muncitoarelor voastre bogăţia pe care v-au ridicat-o cu carne din carnea lor. se produce falimentul iar magaziile se revarsă. cu trupurile slăbite. De cînd şi-au pierdut dinţii de lapte.. Valoarea mărfurilor distruse se cifrează la sute de milioane. care nu v-au dat nimic. Haideţi. acestea valorează 20 de bani. «aveţi 20..» În loc să profite de momentele de criză pentru distribuţia generală a produselor şi o îmbucurare universală. ci pasiunea pentru muncă!». îmbrăcate din cap pînă în picioare şi sprintene. ei îi atacă pe fabricanţi: «Bunule domn Chagot. muncitorii. Muncitoarele voastre se vor achita cum vor putea. veţi cere să vă plătească prin rugăciuni: ele vă vor trimite în paradis. pe noi nu ne chinuie foamea. În ultimele secole. Muncind treisprezece ore pe zi. lăsaţi tergiversările. atunci sînt aruncate pe fereastră atît de multe mărfuri. eu le iau cu patru bani. încît nu se poate înţelege cum de au intrat pe uşă. acordaţi-le credite nelimitate. ele şomează şi pot foşni cu mătăsăriile pe care le-au muncit. se va arunca la picioarele lui. Dar. Cu feţe palide. nici măcar un pahar cu apă. le înfiinţează fabrici şi le importă blestemul muncii. Mii de oameni tineri şi viguroşi au înroşit apele mărilor cu sîngele lor. Există o abundenţă de capitaluri asemănătoare cu cea a mărfurilor. fabricanţii cutreierau lumea în căutarea locurilor de desfacere pentru mărfurile care se îngrămădeau. el va implora evreul. Cît timp fabricantul are credit. la fel de sigur după cum noaptea vine după zi. aducînd cu ele perioade de şomaj forţat şi mizerie fără ieşire. D-le Bonnet. între Franţa şi Anglia a fost un duel de moarte pentru privilegiul exclusiv de a vinde în America şi în Indii. acum. Franţa. ele aduc de asemenea implacabilul faliment. să dărîme zidurile Chinei cu tunurile ca să scape de ţesăturile lor de bumbac. le veţi pune în stare de faliment şi dacă nu au nimic care poate fi luat. ei au forţat guvernele să anexeze Congo-urile. d-l Pinet cizmuliţele sale pentru scumpele lor picioruşe reci şi umede. Sînteţi obligaţi să faceţi acest lucru cu negustori pe care nu-i cunoaşteţi nici de Adam şi nici de Eva. Iar aceşti mizerabili. Fiind presat. săşi însuşească Tonkin-urile. sărmanele de ele nu aveau timp să se gîndească la toaletă. aceste mărfuri erau arse sau azvîrlite în apă(12). vînd douăsprezece şi paisprezece ore de muncă de două ori mai ieftin decît dacă ar fi avut pîine pe masă. înainte de ajunge la această concluzie. Filantropii industriei profită de şomaj pentru a fabrica la un preţ mai avantajos. Haideţi. în cazul în care mărfurile nu ajung să fie vîndute.

slăvea astfel invenţia morii de apă (pentru măcinatul grîului) urma să ducă la emanciparea femeilor sclave şi să readucă epoca de aur: «Scutiţi braţul care roteşte piatra de moară. Pînă aici. Pentru că producătorii de pe atunci nu munceau decît cinci din şapte zile. În paginile care urmează. născocite de avocaţii metafizicieni ai revoluţiei burgheze. economişti comunişti vor putea întreprinde acest lucru. să proclame Drepturile lenei. Ce urmează după supraproducţie Un poet grec din vremea lui Cicero. O muncitoare bună nu face cu fusul decît cinci ochiuri pe minut. făcînd să se întoarcă greoaia piatră rulantă. se numea pe atunci «Anglia voioasă» (Merry England). pentru a fac dragoste şi pentru a glumi. — Din păcate. perversă şi ucigătoare pentru muncă transformă maşina eliberatoare într-un instrument de aservire a oamenilor liberi: productivitatea ei i-a sărăcit. din păcate binecunoscute de toţi! Dar este o misiune dificilă care-mi depăşeşte puterile să conving Proletariatul că etica care i-a fost inoculată este perversă. să trîndăvească şi să chefuiască restul zilei şi al nopţii. Anglia cea mohorîtă. cufundată în protestantism. oricît de eterne ar părea. ei au anulat zilele de sărbătoare(14). ca şi cum ar vrea să fie rivalul maşinii. proletariatul trebuie să se obişnuiască să muncească numai trei ore pe zi. misiunea mea a fost uşoară. cînd Proletariatul va spune: «Vreau». şi dormiţi în pace! Fie ca să vă vestească cocoşul degeaba că s-a făcut ziuă! Dao le-a impus nimfelor munca sclavilor şi uite-le cum sar cu vioiciune pe roată şi iată că osia pusă în mişcare se învîrte cu spiţele sale. un exerciţiu binefăcător pentru organismul uman. mă voi limita să demonstrez că. în loc să-şi prelungească odihna în egală măsură.plătiţi. nu a trebuit decît să descriu lucrurile cu adevărat rele. pentru a chefui cu bucurie în cinstea zeului jovial al Trîndăviei. vor dispare după cum hienele şi şacalii dispar cînd se apropie leul. autorii necunoscuţi de romane picareşti. el trebuie să revină la instinctele sale naturale. Ceea ce este adevărat pentru industria de ţesut este mai mult sau mai puţin adevărat pentru toate industriile reînnoite de mecanica modernă. date fiind mijloacele moderne de producţie şi capacitatea lor reproductivă nelimitată. proletarii au abolit înţeleptele legi care limitau munca meşteşugarilor din corporaţiile antice. Quevedo. de mii şi mii de ori mai nobile şi mai sfinte decît acele ftizice Drepturi ale omului. că munca nu va deveni un condiment al plăcerilor leneviei. că munca nestăvilită la care s-a supus de la începutul secolului este cel mai teribil flagel care s-a abătut vreodată asupra omenirii. Să trăim viaţa părinţilor noştri şi să ne bucurăm în trîndăvie de darurile pe care ni le dă zeiţa». în războaiele din Mexic în care au fost expediaţi soldaţi francezi să facă meseria de portărel pentru ca să fie recuperate datoriile dificile(13). economice. oricît de mari şi numeroase ar fi. specialişti în igienă. numai fiziologi. o voi morari. Fiecare minut de lucru la maşină este echivalent deci cu o sută de ore de trudă pentru muncitoare: sau fiecare minut de lucru al maşinii produce zece zile de odihnă pentru muncitoare. că ei trăiau numai din aer şi apă proaspătă? — Să fim serioşi! — Ei aveau timp liber pentru a gusta plăcerile terestre. plăcerile pe care poetul păgîn le anunţa n-au venit: pasiunea oarbă. Aceste mizerii individuale şi sociale. ne fac apă la gură prin modul în care ne descriu aceste benchetuieli monumentale(15) cu care se desfătau pe atunci între două lupte şi . absurdă şi ucigaşă concurenţă! Pentru a face posibilă concurenţa liberă dintre om şi maşină. Dar. credeau ei oare. îşi dublează ardoarea. O. III. o pasiune utilă organismului social decît atunci cînd va fi reglementată şi limitată cu înţelepciune la maximum trei ore pe zi. trebuie să fie redusă pasiunea extravagantă a muncitorilor pentru muncă şi să fie obligaţi să consume mărfurile pe care le produc. este necesar ca Proletariatul să calce în picioare prejudecăţile moralei creştine. iar anumite maşini de tricotat circulare produc treizeci de mii de ochiuri în acelaşi timp. muncitorul. — Dar ce vedem noi? Pe măsură ce maşina se perfecţionează şi descurajează munca omului cu o rapiditate şi o precizie care cresc neîncetat. după cum ne povestesc mincinoşii economişti. Cervantes. pentru a ajunge la starea de a fi conştient de forţa sa. Antiparos. — Rabelais. liber gînditoare.

sub formă de rentă funciare.289.776. Atunci cînd omul îşi contractează stomacul şi maşina îşi lărgeşte productivitatea. savanţii.două devastări şi în care totul «mergea prin butoaie». la neproductivitate şi la supraconsum. presate în botinele lor. cartoful. vinul înroşit. adolescenţii. orgaismul se deteriorează rapid. religia abstinenţei şi dogma muncii? Ar trebui să li se rupă limba din gură şi să fie aruncată la cîini. dinţii se dezrădăcinează. clasa capitalistă s-a trezit condamnată la lenevie şi la plăcerea forţată. Conform recensămîntului din 1861. respiraţia se îngreunează.224 de persoane. Iată cîteva cifre care demonstrează această colosală pierdere de forţe productive.. şi copii neproductivi. cu obiceiuri rezonabile şi liniştite. datorită faptului că prin impetuozitatea sa înnăscută. dividende. prin elucubraţia unor groase cărţi soporifice pentru a ocupa timpul liber al compozitorilor şi al tipografilor. magistratura. criminalii etc. etc. Abstinenţa la care se condamnă clasa productivă îi obligă pe burghezi să se consacre supraconsumaţiei produselor pe care ea le produce în mod dezordonat. Dar. rămîne numărul brut de opt milioane de indivizi de ambele sexe şi de toate vîrstele. inclusiv capitaliştii care funcţionează în producţie. ore în şir ele îşi dau capul găunos pe mîna artiştilor capilari care vor cu orice preţ să-şi potolească pasiunea pentru eşafodajul unor cosiţe false. Printre aceste opt milioane se numără: . bea numai pe cît îi era sete şi mînca numai atît cît îi era foame. dobînzi. acum un secol sau două. etc. Datorită faptului că. de cu seară pînă dimineaţa ele fac naveta dintr-o rochie într-alta. articulaţiile se anchilozează. să-şi piardă obiceiurile de muncă de două secole şi să se dedea la luxul nemăsurat cu indigestii picante şi destrăbălări sifilitice. ele se învîrt nopţi întregi la balurile lor de caritate pentru a aduna cîţiva bănuţi pentru lumea săracă. se mulţumea cu o femeie sau pe aproape. În ziua de azi. iar în cele din urmă săracii. Sfinte suflete! Pentru a-şi îndeplini dubla sa funcţie socială de neproducător şi supraconsumator. şi schnaps-ul prusac înţelept combinate cu munca forţată ne-au slăbit corpul şi ne-au redus spiritul. ce s-a întîmplat cu voi? — Noi sîntem bine împuţinaţi şi bine degeneraţi. femeile. prin buna sa credinţa simplistă. — Jordaens şi şcoala flamandă au însemnat aceste lucruri pe pînzele lor încîntătoare. Strînse în corsetele lor.259 de sex masculin şi 10. acela este momentul în care economiştii ne provăduiesc teoria malthusianăi). Acollas-ii din filozofie juridică. îşi irosesc creierul la fel ca Garnier-ii din economia politică.etc. dintre care 9. trunchiul se deformează. apoi oamenii ocupaţi în exclusivitate prin a consuma munca altuia. ea s-a precipitat orbeşte în muncă şi abstinenţă. armata. ce s-a întîmplat cu voi? Sublime creiere care cuprindeaţi toată gîndirea umană.. comerţ. prea pricăjiţi pentru a suporta trudele desfrîului. ea este de asemenea fecundă în dureri pentru burghez.. dar încă a mai fost nevoit să sustragă de la munca productivă o masă enormă de oameni pentru a-şi procura ajutoare. La începuturile producţiei capitaliste. Alţii. mişcările se îngreunează.066. Vaca înfuriată. nu există fiu de parvenit care să nu creadă că este de datoria sa să dezvolte prostituţia şi săşi trateze corpul cu mercur pentru a da un scop trudei impuse mucitorilor din minele de mercur. finanţe. poliţia. decoltate de se înroşeşte un săpător.965 de sex feminin. populaţia Angliei şi a Ţării Galilor era de 20. apoi profesiunile ideologice cum ar fi guvernul. clasa muncitoare s-a lăsat îndoctrinată. Pentru a proba şi a valorifica toaletele feerice pe care croitoresele se omoară pentru a le însăila. vagabonzii. El lăsa curtezanilor şi curtezanelor nobilele virtuţi ale vieţii destrăbălate. Sublime burţi demne de Gargantua. dar dotaţi cu proeminenţa prudomismului. dacă supramunca muncitorului îi ucide carnea şi îi torturează nervii. părul cade. artiştii. burta se buhăieşte. burghezul era un om la locul său. falangele se înnoadă. Cu această îndeletnicire. Dacă deducem pe cei prea bătrîni sau prea tineri pentru a munci. nu este burghez care nu se ghiftuieşte cu clapon cu ciuperci alese şi vin Lafitte pentru a-i încuraja pe crescătorii din Flèche şi pe podgorenii din Bordelais. Femeile de lume duc o viaţă de martir. clerul. burghezul a fost nevoit nu numai să-şi forţeze gusturile sale modeste.

Şi dacă era nevoie de un exemplu fără replică.648 «Dacă îi adăugam pe muncitorii din fabricile de textile şi pe cei din minele de cărbune şi de metal. oraşul Lyon s-a răsculat pentru plumb sau muncă. fără să vrea să le consume şi fără măcar să se gîndească dacă vor fi găsite alte persoane care să le consume. Pentru a uşura clasa muncitoare în munca sa penibilă. s-a obişnuit cu noul său stil de viaţă. nu este suficientă pentru a consuma toate mărfurile pe care muncitorii. distrugătoare de orice plăcere şi de orice lene burgheză. condamnată la supraconsumaţie. acestea nu sînt menţinute în permanenţă decît pentru a strivi «duşmanul din interior». trebuie adăugată numeroasa clasă a nenorociţilor meniţi în exclusivitate să satisfacă gusturile costisitoare şi inutile ale claselor bogate. lînă. capitaliştii nu puteau răspunde decît prin represiunea feroce. în cazul îi adăugăm pe primii şi personalul din toate uzinele şi din toate fabricile metalurgice. poliţişti. clasa muncitoare a făcut să crească peste măsură burta burgheziei. ei au luat în serios teoriile economiştilor şi ale moraliştilor despre muncă şi şi-au rupt spinările ca să impună capitaliştilor practica. fără să ţină cont de demoralizarea pe care burghezia şi-a impus-o drept obligaţie socială.Muncitori agricoli (inclusiv ciobanii. Cu naivitate. avem un total de 1. ci armate de mercenari. obţinem cifra de 1. ei nu au înecat în sîngele provenit din masacrele lor gigantice ideea absurdă a proletariatului de a vrea ca munca să fie impusă claselor parazitare şi sătule şi că pentru a deturna această nenorocire ei se înconjoară cu pretori. bijutieri de diamante. legători de lux. în ciuda voracităţii sale insaţiabile.605 persoane. cînepă.835 Muncitori angajaţi în uzinele metalurgice (furnale înalte. Dar această inutilă turmă de guri. din această cauză. le produceau ca maniacii. de fiecare dată un număr mai mic decît cel al sclavilor de casă moderni. decoratori de case de plăceri. Iată magnificul rezultat al exploatării capitaliste a maşinilor(16).208. neutralitatea sa este garantată de către forţele europene. iar federaţii din martie 1871 declarau că rebeliunea lor este Revoluţia muncii.): 396. cu tot răul pe care l-a suportat.442. abrutizaţi de dogma muncii. care îi apără pe capitalişti împotriva furiei populare care ar dori să-i condamne la zece ore de mină sau de filatură. servitorii şi fetele de fermă care locuiesc la fermier): 1. adică. magistraţi şi temniceri întreţinuţi într-o laborioasă neproductivitate. Proletariatul a arborat deviza: Cine nu munceşte.998 Clasa servitorilor: 1. în 1831. dar ei ştiau că dacă au fost în stare să comprime aceste explozii revoluţionare.» La această clasă domestică. şi a condamnat-o la rîndul său la neproductivitate şi la supraconsumaţie.208. fortificaţiile din Paris şi Lyon nu au fost construite pentru a apăra oraşul împotriva străinului ci pentru a-l strivi în caz de revoltă. Cu oroare îşi imagina orice schimbare.098. tricotaj: 642. etc. Prin urmare. strîngîndu-şi burta. Naţiunile europene nu au armate naţionale. in. cu mult superioară faţă de cea care rămînea consacrată pentru producţia utilă. nu mănîncă. burghezia. Glorioasele cîmpuri de bătălie ale cutezătoarei armate belgiene sînt cîmpiile de la Borinage şi Charleroi. laminoare. burghezia i-a retras acesteia o masă de oameni.(17). acest paradis al capitalismului.607 Muncitori din minele de cărbune şi de metal: 565. La aceste dezlănţuiri de furie barbară. Tocmai în acel moment. etc. a cărei mărime arată punctul la care a ajuns civilizaţia capitalistă. în proporţie cu populaţia. proletarii şi-au propus să impună capitaliştilor munca. ofiţerii belgieni îşi înmoaie săbiile şi îşi adună epoleţii în sîngele minerilor şi al muncitorilor dezarmaţi. croitorese de lux. . Nu mai poate fi păstrată iluzia despre caracterul armatelor moderne. să menţionăm armata din Belgia.039. lucrătoare de dantele şi broderii. După ce s-a stabilit în lenea absolută şi fiind demoralizată de plăcerea forţată. Condiţiile mizerabile de existenţă acceptate cu resemnare de către clasa muncitoare şi degradarea organică creată de pasiunea depravată pentru muncă făceau să crească şi mai mult repulsia burgheziei faţă de impunerea oricărei munci şi faţă de orice restricţie a plăcerilor. dar în acelaşi timp armata sa este una din cele mai puternice.261 Muncitori din fabricile de bumbac. mătase.

goale precum faţa lui Dufaure sau Girardin. în decurs de două şi patru luni. dovedesc ingeniozitatea filantropică a burghezilor şi perversiunea oribilă a muncitorilor care. orice risipă. care este ucigătoare pentru organism. ale căror unic motiv este un sentiment umanitar. depravata pasiune pentru muncă a muncitorilor lor. pentru a-şi satisface viciul lor pentru muncă. dar care aduc profituri superbe fabricanţilor care le practică. În departamentele noastre de lînă. Epoca noastră va fi denumită epoca falsificării. în loc să suporte greutăţile celor douăsprezece ore timp de şase luni? — Fiind asiguraţi de partea lor cotidiană de muncă. muncitorii nu se vor mai pizmui. Aceste falsificări. de Brazza. Du Chaillu. se năpustesc asupra ei. Dar nimic nu poate fi făcut pentru rezolvarea situaţiei: burghezi care se îndoapă. Ignoranţi îi acuză de fraudă pe pioşii noştri industriaşi. nimic. în toate industriile. trebuie să alerge la antipozi pentru a căuta cine va purta stofele şi cine va bea vinurile: în toţi anii. În toţi anii. este nevoie de ţinuturi virgine. în decursul anului. după cum primele epoci ale umanităţii au fost denumite epoca de piatră. clasa slugilor care depăşeşte clasa productivă. La Lyon. la fel ca prigoniţii. îi obligă pe industriaşi să sufoce strigătele conştiinţei lor şi să încalce chiar legile onestităţii comerciale. fluvii de ulei de cocos poartă paiete de aur. Dar continentele explorate nu mai sînt destul de vaste. paisprezece ore pentru a fi sătui. sărmanii fabricanţi. este urmată de odihna absolută. ea este încărcată cu săruri minerale care o îngreunează şi o fac friabilă şi cu întrebuinţare redusă. Fabricanţii. îngroziţi. în ciuda supraproducţiei de mărfuri. Cîte de multe minuni necunoscute ascunde «Continentul negru»! Cîmpurile sînt semănate cu dinţi de elefant. Fabricanţii din Europa visează zi şi noapte la Africa. după caracterul producţiei lor. care nu se pot mulţumi să trăiască cu braţele încrucişate. sticle de schnaps şi biblii pentru a cunoaşte virtuţile civilizaţiei. nimic nu poate face pentru a scăpa de munţii de produse care se înalţă mai sus şi mai mari decît piramidele din Egipt: productivitatea muncitorilor europeni sfidează orice consum. epoca de bronz. calea ferată din Sudan. ci de descoperi consumatori. din contra. tremurînd de frig şi de foame. aşteaptă ţesăturile de bumbac pentru a învăţa decenţa. să bea vinurile pe care le recoltează. în timp ce în realitate ideea care îi pune mişcare este cea de a da de lucru muncitorilor. dacă sînt o sursă inepuizabilă de risipă a muncii omeneşti. în loc să fie lăsată fibrei de mătase simplitatea şi supleţea sa naturală. refuză să poarte stofele pe care le ţes. naţiuni străine şi barbare îmbuibate cu mărfuri europene. ţesăturile stricate şi putrede pe jumătate sînt deşirate şi se produc textile aşa-zise de renaştere. iar a doua zi iată-i aruncaţi din nou pe caldarîm. se termină şi modesta subvenţie.Avînd în vedere această dublă nebunie a muncitorilor. Atunci cînd se iveşte o şansă de lucru. nu se vor mai bate pentru a-şi smulge munca din mîini şi . milioane de funduri negre. Supramunca. nu mai pot găsi materia primă pentru a satisface dezordonata. fără nimic care să le satisfacă viciul. pentru ce trebuie devorată în şase luni munca întregului an? — De ce să nu fie distribuită în mod uniform în decursul celor douăsprezece luni şi de ce să nu fie forţat fiecare muncitor să se mulţumească cu şase sau cinci ore pe zi. implorînd: muncă! muncă! — Supraabundenţa lor ar fi trebuit să-i oblige să-şi înfrîneze pasiunea. Între timp. cea de a se omorî pentru supramuncă şi cea de vegeta în abstinenţă. de a le excita poftele şi de le crea necesităţi închipuite. Dat fiind că viciul muncii este legat diabolic în inima muncitorilor. marea problemă a producţiei capitaliste nu mai este de găsi producători şi de a le înzeci forţele. lacul din Sahara. ei ascultă miraculoasele poveşti ale acestor curajoşi călători. Toate produsele noastre sînt falsificate pentru a le facilita circuitul şi a le scurta existenţa. unor populaţii care nu au nevoie de obiectele acestui export(18). Stanley. cu gurile căscate. care ţin atît cît ţin şi promisiunile electorale. şomajul revine cu aceeaşi regularitate ca şi anotimpurile. Dat fiind că muncitorii europeni. dat fiind că exigenţele sale sufocă toate celelalte instincte ale naturii. nu mai ştiu pe unde s-o apuce. ei urmăresc cu anxietate progresele unor Livingstone. muncitori fără număr saturează piaţa. cînd se termină lucrul. o duce la paroxism. atunci cer douăsprezece. Europa exportă în valoare de sute de milioane şi de miliarde în cele patru colţuri ale lumii. în ciuda falsificărilor industriale. dat fiind că totalul muncii solicitată de societate este în mod necesar limitată de consum şi de abundenţa de materie primă.

Anglia rămîne prima naţiune industrială din lume. revoluţia metodelor de lucru se reglează după condiţiile mîinii de lucru. cu toate că filaturile lucrează cu două ore mai puţin pe zi. abrutizaţi de un singur viciu. În America. Nu mai zbieraţi şi ascultaţi un economist. iar producţia medie. d-l Leroy-Beaulieu afirmă că «este observaţia unui mare industriaş belgian că săptămînile în care cade o zi de sărbătoare nu aduc o producţie inferioară faţă de cea din săptămînile obişnuite»(19). nefiind epuizaţi fizic şi spiritual.pîinea din gură. d-l M. departe de a se fi diminuat. sînt convins că dacă s-ar munci numai unsprezece ore în loc de treisprezece. am avea aceeaşi producţie şi. în consecinţă. ei vor începe să practice virtuţile Leneviei. Atît timp cît mîna de lucru furnizează servicii la preţuri reduse. fiindcă filatorii refuzau să muncească atît de mult ca înainte. ei ajung înainte de vreme să nu mai poată presta nici o muncă. noi am experimentat-o în instituţiile noastre industriale începînd cu patru ani în urmă şi o găsim bună. în numele exploatării capitaliste. o mizerabilă reducere de două ore a dus la creşterea producţiei engleze cu o treime(20). ea demonstrează în mod de necombătut că. Dar dacă în decurs de zece ani. iar poporul francez nu a fost convins. Ah! aidoma papagalilor din Arcadia. de la fabricarea untului pînă la plivirea grîului: de ce? Fiindcă Americanul. iar zilele de plată şi cele de sărbătoare să fie înmulţite. pentru a consolida productivitatea umană. aparatul de bobinare (self acting mule) a fost inventat şi aplicat la Manchester. utilajul industrial se dezvoltă încet. care precum păsările de rău augur. Passy citează următoarea scrisoare a unui mare industriaş belgian. ea este risipită fără socoteală. d-l F. industriaşii. au cerut o limitare legală a zilei de muncă. Pot recomanda adoptarea acestei măsuri cu toate că la prima vedere pare costisitoare. maşina a invadat toate ramurile producţiei agricole. ce marş vertiginos va impune producţiei franceze o reducere legală a zilei de muncă la trei ore? Oare nu pot muncitorii să înţeleagă că istovindu-se prin muncă. declara în faţa Comisiei din 1860 pentru învăţămîntul profesional: «Ziua de douăsprezece ore era excesivă şi trebuia redusă la unsprezece ore. să muncim ca să sporim bogăţia naturală. este necesar ca orele de muncă să fie reduse. În filatură. atunci. am produce în mod mai economicos. Reybaud. ei nu mai sînt oameni ci crîmpei de om. Marea experienţă engleză este aici.» Pentru a forţa capitaliştii să-şi perfecţioneze maşinile de lemn şi de fier. iar sîmbăta lucrul trebuia să fie oprit la orele două. Ceea ce poporul. observată cu stricteţe. liber şi leneş. salariile maşinilor din carne şi oase trebuie să crească. amăgit în simplitatea sa de către moralişti. iar orele lor de muncă trebuie să scadă. ca munca să fie prestată mai mult de zece ore pe zi.» Pe de altă parte. credeau că a micşora ziua de muncă din fabrici cu o oră era echivalent cu a decreta ruina industriei engleze. nu produc ceea ce ar fi trebuit să producă şi ceea ce produc aceleaşi maşini în Anglia. Fiind îndobitociţi de viciul lor. a crescut. Ottavaere: «Maşinile noastre. ci numai d-l L. atunci cînd serviciile sale devin mai costisitoare se fac eforturi pentru ca să fie economisită(21). pe care am avut norocul să-l pierdem acum cîteva luni: «În general. Noi muncim cu două ore prea mult. muncitorii nu s-au putut ridica la înţelegerea faptului că. Probe doveditoare? Acestea pot fi aduse cu sutele. ei îşi epuizează forţele lor şi ale progeniturilor lor. înainte de această lege ca şi ulterior. că fiind deterioraţi.» În studiul său despre maşini. D-l Bourcart de Guebwiller. că absorbiţi. experienţa unui anumit număr de capitalişti inteligenţi este aici. cu toate că sînt aceleaşi ca şi cele din filaturile engleze. ar fi fost nevoie ca munca să fie raţionalizată după cum este raţionalizată apa pe un vas în restrişte.» Ce proşti! din cauză că munciţi prea mult. unul din cei mai mari manufacturieri din Alsacia.. el nu este un vultur.. Între timp. că îşi omoară în ei toate facultăţile frumoase pentru a nu lăsa vie şi înfloritoare decît nebunia furibundă a muncii. guvernul Angliei a interzis printr-o lege. un guvern aristocratic a îndrăznit. Nesocotind înaltele consideraţii morale şi industriale ale economiştilor. nu a îndrăznit niciodată. ar prefera să moară de o mie de ori decît . ei repetă lecţia economiştilor: «Să muncim. pentru a avea de lucru pentru toţi.

din contra să-i dezbare de munca de supraproducţie şi de risipa de care au fost copleşiţi de la naştere. proxeneţi. construcţii. pe care i-a retras de la munca productivă pentru ca aceştia s-o ajute să consume şi să risipească. Tirard vor distruge ploşniţele şi verminele din ministere şi alte clădiri publice. IV. vor juca rolul de cioclu. — Atunci piaţa muncii se va revărsa. jurnalişti. dar li se pune botniţă ca să nu îmbete. dacă vor jura că vor să trăiască mai departe ca nulităţi perfecte. fiind expediaţi la Poissy. ea va bea din pahare mari şi adînci pline cu vinuri de Bordeaux şi Bourgogne. pentru a da posibilitatea ca utilajul industrial să se dezvolte nelimitat. atît de penibil în Franţa noastră glorioasă. cauza antagonismelor sociale şi a războaielor civile. senatorii. ipocriţi «şi alte secte de oameni care s-au deghizat pentru a duce lumea în eroare. Burghezia. acest partid doreşte. capitaliştii. atunci va fi necesară o lege de fier pentru interzicerea muncii: va fi imposibil să se găsească utilitatea acestei adunături de oameni neproductivi pînă nu demult. ei vor primi în fiecare dimineaţă. făţarnici. După aceştia. la primăriile respective. Lungă şi grea va fi răzbunarea la care vor fi supuşi moraliştii care au pervertit natura umană. Freycinet. Say.să ducă viaţa de bovină a ţăranului francez. Gallifet va înjunghia porcii rîioşi şi caii bolnavi de răpciugă. camionagii. va fi nevoie ca fondurile publice să nu poată fie atinse de burghezi. În timp ce-i fac pe oamenii simpli să creadă că ei se îndeletnicesc cu contemplaţia şi . să se aşeze şi să înveţe să-şi răsucească degetele. Unei noi arii. clasa muncitoare va fi nevoită. membrii comisiei de amnistiere. Va fi necesar ca munca să fie apărată şi nu impusă. oamenii de echipaj. aici este marea greşeală. la fel ca şi burghezia. practicată şezînd şi fumînd pipa cu nonşalanţă. vor fi obligaţi să arate că. va fi nevoie să ne gîndim la toţi cei care le satisfăceau nevoile şi gusturile lor frivole şi costisitoare. eliberată din funcţia sa de consumator universal. Pentru a găsi de lucru pentru toate non-valorile din societatea actuală. în timpul vieţii lor. va fi necesar ca prin legi severe.. mai catolică decît papa. este. magistraţi. În loc să mănînce o uncie sau două de carne cu zgîrciuri. ea va mînca grătare vesele de una sau două livre. aşa de bogată în suferinţe. vor însemna oile şi boii care trebuie să fie omorîţi. Aratul. au fost nulităţi perfecte. Atunci. o modalitate plăcută de a petrece timpul în aer liber. prin obligarea muncitorilor să-şi consume propriile produse. Broglie vor astupa sticlele de şampanie. atunci cînd mănîncă. Atunci cînd nu vor mai fi lachei şi generali pe care trebuie puse galoane. dantele. prostituate libere şi măritate care să fie acoperite cu dantele. Lorgeril. după ce se vor convinge că departe de a le vrea răul. vor fi găsite meserii care să se potrivească cu inteligenţa lor. etc. fier. noi forţe mecanice vor fi cucerite în favoarea producţiei sociale. prin diminuarea orelor de muncă. noi cîntece Dacă. mai numeroşi decît puricii. Burghezii care nu pot dovedi gradul lor de mîrşăvie vor fi lăsaţi să-şi urmeze instinctele: există suficient de multe meserii dezgustătoare în care să fie încadraţi: — Dufaure va curăţa latrinele publice. legaţi de pompele funebre. să fie impus muncitorilor şi muncitoarelor de la broderiile ornamentale. fără binecuvîntarea industrială. Ferry. Pentru alţii. tunuri de sfredelit. şi va lăsa animalelor apa. vor adera la partidul popular. Cei din familiile Rothschild. în ciuda pregătirii generale pentru muncă. toţi cei din prima clasă. în loc să bea cu reţinere vin prost. va fi necesar ca marinarii. Din momentul în care produsele europene consumate nu vor mai fi transportate peste mări şi ţări. o imensă armată de forţe de muncă va fi cîştigată. se va grăbi să concedieze mulţimea de soldaţi. Discordiile sociale vor dispărea. o piesă de douăzeci de franci pentru plăcerile lor mărunte. să-şi constrîngă gusturile sale abstinente şi să-şi dezvolte la infinit capacităţile sale de consumare. de frica obiceiurilor dobîndite. canotajul igienic şi exerciţii coreografice pentru restabilirea sănătăţii lor şi perfecţionarea rasei. De asemenea. în Vestul american. Rentierii. prefăcuţi. fericiţii Polinezieni vor putea să se dedice amorului liber fără să le fie frică de loviturile de picior ale civilizatei Venus şi de predicile moralei europene. Mai sînt şi alte lucruri. Proletarii şi-au pus în cap să-i supună pe capitalişti la zece ore de forjă şi de rafinărie. palate de construit.

murdari. copii ale căror ţipete lugubre şi sfîşietoare se aud peste tot. dînd reprezentaţii legislative. trufele. altruistă. femei. îmbrăcaţi în galben. care a fost destul de bun ca să-i dea voie să se pronunţe în legătură cu amnestia… apoi. palide. o femelă enormă. la picioarele sale se află Capitalismul industrial. dezgustători. care devoră mecanic bărbaţi. apare Fatalitatea . muncitorii sînt goniţi şi este deschisă uşa pentru industriaşi. Cassagnac. de plăcuţe. În regimul de lenevie. fructe şi flori şi vor muri de sete lîngă butoaiele golite. escortaţi de jandarmi cu săbiile scoase. aceştia se precipită pe maldăr. cu mască simiană. pămîntul se cutremură şi se crapă. ştergîndu-şi faţa şi postfaţa cu programele electorale pline de promisiuni. candidaţii burghezi. atunci cînd se parfumează cu pucioasă(23). iar de nu. Franţa capitalistă. despre Rusia cea mare care îşi bate joc de el cu compotul pe care promite să-l facă din Prusia şi care doreşte pentru vestul Europei bucluri şi încurcături pentru a-şi face jocul în Est şi a sugruma nihilismul intern. în loc de a înghiţi praful ca la 15 august şi 14 iulie ale burgheziei. De patru ori pe an. cu lovituri de bîtă şi baionete. un organism gigantesc de fier. cu păroasă pe faţă şi cheală pe cap. independentă sau supusă. vor dansa dansul libertăţilor publice. adormită şi căscînd. vor aduce jamboanele şi vor lua paharele. evreiască. propagatorii malthusianismului şi a moralei creştine. va bate apelul pe ea şi va enumera micuţele animale delicioase. va ameninţa pe toată lumea cu pistolul tatălui său şi se va adăposti într-o gaură de cum va vedea portretul lui Lullier. Puteţi citi acest lucru scris cu litere mari şi luminoase pe boturile lor roşii sau pe burţile lor mari cît un tun. complicele său. moleşită. buhăite. paharele de Margaux şi Yquem pe care le-a dat pe gît pentru a încuraja agricultura şi pentru a-i ţine în frîu pe electorii din Bellevile. cu izmeana sa întro mînă. ortolanii. pozitivistă şi liber gînditoare. cu testamentul lui Proudhon în cealaltă. înghiţind ţesăturile de bumbac. comuniştii şi colectiviştii vor deschide sticlele. preoţii cu robă lungă şi scurtă din biserica economică. fiind sătui. cu cartea bugetului între dinţi. îmbrăcat în mare costum de matamor6). aceasta este o ocupaţie găsită pentru legislatorii noştri burghezi. Dumnezeu ştie cum chefuiesc ei! et Curios simulant sed Bacchanalia vivunt(22).devoţiunea. iar capetele electorilor vor zbiera solid în cor: hi han! hi han! Apoi va începe piesa principală: Furtul bunurilor naţiunii. racolînd oamenii cumsecade. Gambetta va ţine un discurs despre politica externă. vorbind cu lacrimi în ochi despre mizeriile poporului şi cu voce de aramă despre gloriile Franţei. dîndu-şi ochii peste cap. dezvelindu-şi burta umflată pictată în trei culori. Generalii. se întinde pe o canapea de catifea. Gambetta şi Cassagnac. golind butoaiele. negustori şi bancheri. Banca cu bot de dihor. butoaie de vin. precum cîinii celui care ascute cuţitele. aduc la picioarele Franţei capitaliste mormane de mărfuri. despre mica Grecie care îl consideră doctor şi care va arunca Europa în foc pentru a potlogări Turcia. de cruci ale Legiunii de Onoare. În baracă. răsucindu-şi mustaţa. membrii Academiei de ştiinţe morale şi politice. cu cărnurile fleşcăite. împroşcînd cîlţi cu flăcări.» În zilele de mari plăceri populare. îmbrăcaţi precum clovnii. despre dl de Bismarck. se pune în fruntea celor care apără bunurile naţiunii şi se duce să facă de gardă. Langlois. descărnaţi. Odată ce poverile sînt descărcate. saci de aur şi de grîu. În faţa electorilor. vor ţine candela pînă îşi vor frige degetele şi vor trăi în foame lîngă femei galice şi mese pline de cărnuri. catolică. Grupuri de proletari nenorociţi. Talmeş-balmeş. vor face reclamă la uşă. Ei vor fi organizaţi în trupe care vor străbate tîrgurile şi satele. protestantă. cu pieptul înzorzonat de tinichele. ei vor fi închişi în marile roţi şi timp de zece ore vor fi condamnaţi să macine vînt. cu posturile şi mortificarea senzualităţii. cu capete de lemn şi urechi de măgar. debutul va fi făcut cu Farsa electorală . lingourile de aur. la schimbarea anotimpurilor. ei cad în murdăriile şi vărsăturile lor… Atunci izbucneşte tunetul. cu ochii stinşi. vor fi mereu spectacole şi reprezentaţii teatrale. sacii de grîu. vor merge pe străzi şi prin pieţe. cu cizme de călărie. urmăriţi de furiile care îi îmboldesc cu biciurile foamei. în zdrenţe. pentru a omorî timpul care ne omoară secundă cu secundă. Avocaţii şi legiştii vor suferi aceeaşi pedeapsă. cu trup de hienă şi mîini de harpie îi jefuieşte din buzunar monedele de bani. numai pentru a susţine şi alimenta mica fragilitate a umanităţii lor: din contra.

O Lene. fiindcă găsesc acelaşi dispreţ stabilit printre Traci. asemenea ocupaţii degradează oamenii care le exercită. Acelaşi lucru se petrecea şi în Lacedemonia. acesta fiind în realitate numai dreptul la mizerie.. Dar.. *** În cazul în care. Persani. Filozofii antici discutau în contradictoriu despre originea ideilor. În utopia sa socială. le ucide carnea. «Nu pot afirma» spune Herodot. îl acuza în special pe Tarquin tiranul că i-a convertit pe cetăţenii liberi în meşteşugari şi zidari(26). le schingiuieşte nervii. cu piciorul său de fier ea striveşte capetele celor care sughiţă. la cea mai mare parte a barbarilor. dar cădeau de acord dacă era vorba să deteste munca. filozofi de cinci bani duzina. cei care învaţă meserii mecanice şi chiar şi copii lor sînt consideraţi ultimii dintre cetăţeni… Toţi Grecii au fost crescuţi în aceste principii. Platon spune că «natura nu a creat nici cizmar şi nici fierar. pentru ce să vă bateţi atîta capul să elaboraţi o morală a cărei practică nu îndrăzniţi s-o propovăduiţi stăpînilor voştri? Dogma voastră a muncii. femeile. agricultura şi armele. într-un cuvînt. bătrînul Pămînt. se clatină. «că Grecii îşi trag de la Egipteni dispreţul pentru muncă. dacă au inventat dogma muncii. Aidoma lui Hristos. iar cu marea sa mînă răstoarnă Franţa capitalistă. pentru a incita poporul. uluită şi asudată de spaimă. ei nu sînt siguri dacă aceasta este un mijloc eficace de a linişti sufletul. Lidieni. fii balsamul chinurilor omeneşti! ———————— Apendice Moraliştii noştri sînt oameni cu adevărat modeşti. toţi cetăţenii trăiau de drept pe socoteala Visteriei fără să poată fi constrînşi să practice pentru existenţa lor materială una din sordidae artes7) (aşa denumeau ei meseriile) care aparţineau de drept sclavilor. clasa muncitoare se va ridica cu teribila sa forţă. în Republica sa model. Pămîntul. faţă de care au misiunea să-i scuze şi să le autorizeze viciile. în special Lacedemonienii(24). Brutus cel Bătrîn. ei trebuiau să fie liberi în tot timpul lor pentru a păzi interesele Republicii prin forţa lor intelectuală şi corporală şi îi însărcinau pe sclavi cu toate muncile. munca forţată le rupe oasele. ei vor să încerce întrebuinţarea acestei dogme asupra clasei populare in anima vili. cad şi nu mai pot fugi.. mercenari josnici.istorică. ai milă de îndelungata noastră mizerie! O Lene. copii Proletariatului îndură în mod penibil de un secol greul calvar al durerii: de un secol. ci pentru a crea o lege statornică prin care să fie interzis oricărui om să muncească mai mult de trei ore pe zi. de a bucura spiritul şi de menţine buna funcţionare a rinichilor şi celorlalte organe. nu pentru a cere Dreptul la muncă. aidoma războinicilor sălbatici din care proveneau. mizerabili fără nume pe care statul lor îi exclude chiar de la drepturile politice. de un secol. nu pentru a cere Drepturile omului. mamă a artelor şi a nobilelor virtuţi. tremurînd de bucurie. foametea le chinuieşte măruntaiele şi le provoacă halucinaţii în creier!. Prin urmare. care nu sînt decît drepturile de exploatare capitalistă.» «La Atena. Cît despre . bărbaţii. dezrădăcinîndu-şi din inimă viciul care îi domină şi urîţeşte firea.. de care vă consideraţi atît de mîndri. unde femeile nu trebuiau să toarcă sau să ţese pentru ca să nu se abată de la nobleţea lor(25).» Romanii nu cunoşteau decît două meserii nobile şi libere. vreţi s-o vedeţi călcată în picioare. trista personificare a sclaviei antice. Sciţi. înainte de a o îndrepta împotriva capitaliştilor. părintele istoriei. umilită? — Să deschidem istoria popoarelor antice şi scrierile filozofilor şi ale legislatorilor lor. cetăţenii erau adevăraţi nobili care nu trebuiau să se ocupe decît de apărare şi de administraţia comunităţii. va simţi că tresare în el un nou univers… Dar cum se poate cere unui proletariat corupt de morala capitalistă o decizie bărbătescă.

precum capodoperele lui Dedale se mişcau de la sine sau precum trepiedele zeului Vulcan se puneau la munca lor sacră în mod spontan. dar ar fi putut să fie altfel. Ei încă nu înţeleg că maşina este salvatoarea umanităţii. nu pot evita să nu aibă corpul afectat şi este foarte greu ca spiritul să nu resimtă acest lucru». el va fi condamnat la un an de închisoare. aceşti gînditori. dacă. carora Cousin. dar. de exemplu. Les passions de l'âme [Pasiunile sufletului] Art. Dumnezeul care îi va da odihna şi libertatea. după cum a remarcat Xenofon. unii dintre ei mai şi înfruntă un foc permanent. Pedeapsa va fi dublată la fiecare recidivă(27). ei îşi declamau gîndurile cu naivitate. Dumnezeul care va răscumpăra omul din sordidae artes şi de la munca salariată. S-a scris cu dispreţ că «prejudiciul sclaviei domina spiritul lui Aristotel şi al lui Pitagora». vor răspunde Bastiat. ascultaţi cum se exprimă aceşti filozofi care vă sînt ascunşi cu o grijă geloasă: — Un cetăţean care îşi dă munca pentru bani se degradează la nivelul sclavilor. Memoirs of the Anthropological Society. Maşinile noastre cu suflu de foc. — Dar moraliştii şi economiştii capitalismului nu preconizează ei oare salariatul. Aristotel prevedea că «dacă fiecare instrument ar putea executa fără somaţie. Descartesi). îndeplinesc de la sine munca lor sacră. Dacă va fi găsit vinovat. Dupanloup. el comite o crimă. inepuizabilă. Făţărnicia creştină şi utilitarismul capitalist nu i-au pervertit pe aceşti filozofi ai Republicilor antice. de o fecunditate minunată. Cicero întreabă: «ce lucru onorabil poate să reiasă din mica prăvălie şi ce lucru cinstit poate produce comerţul? Tot ce se numeşte prăvălie este nedemn pentru un om cinstit. nici stăpînul de sclavi. i-a fost dat după ce a acordat timp liber cetăţenilor Republicii prin faptul că le-a interzis să practice vreo meserie(29). meseriile erau prea primitive şi prea grosolane pentru ca alături de practicarea lor să mai poată fi practicate şi profesiunile de soldat şi cetăţean. şeful de atelier nu ar mai avea nevoie de ajutoare. în acea vreme.» Xenofon scrie în Oikonomikos [Tratatul despre economie] că «acei care cedează muncilor manuale nu sînt promovaţi niciodată la răspunderi. fiindcă cine îşi dă munca pentru bani se vinde pe sine însuşi şi se pune în rîndul sclavilor»(28). cu membre de oţel.» Visul lui Aristotel este realitatea noastră.. Proletari abrutizaţi de dogma muncii. spre admiraţia posterităţii. Schneider. aceşti filozofi preconizau sclavagismul! — Foarte bine. în acest timp. sclavi inutili şi nocivi ai viciilor lor şi ai servitorilor lor de casă. [Nota lui Lafargue] (2). aceşti uriaşi gînditori. «cel mai înţelept dintre oameni». sclavia modernă? Şi cine profită de sclavia capitalistă? — Alde Rothschild. d-na Boucicaut. Cetăţeanul care se va degrada prin comerţul de prăvălie va fi acuzat de acest delict. Doctorul Beddoe. Aristotel. maşinile de ţesut ar ţese singure. negustorii nu pot cîştiga fără să mintă şi ce poate fi mai ruşinos decît minciuna! Deci. (1). omul liber trebuia să-şi consacre timpul pentru a discuta afacerile de Stat şi pentru a veghea la apărarea sa.. Cea mai mare parte dintre ei sînt aşezaţi toată ziua. iar astfel nu mai este răgaz pentru Republică şi pentru prieteni». geniul marilor filozofi ai capitalismului rămîne dominat de prejudiciul salariatului. Dar. [Nota lui Lafargue] .. ei nu vor fi suportaţi în cetate decît ca un rău necesar. iar acest lucru este justificat. în timp ce pledau în favoarea oamenilor liberi. filozofii şi legislatorii trebuiau să tolereze sclavii în Republicile eroice. el merită ani de închisoare. doreau ca cetăţenii Republicilor lor ideale să trăiască avînd la dispoziţie cît mai mult timp liber. fiindcă. trebuie să considerăm drept josnică şi dezgustătoare meseria celor care îşi vînd truda şi profesiune. «munca ocupă tot timpul. cea mai cumplită dintre robii. pentru a avea luptători şi cetăţeni. 211 . Beaulieu şi compania din morală creştină şi capitalistă. Platon. neobosite. marele nume al lui Licurg. După Plutarh. avînd în vedere condiţiile economice şi politice din epoca lor? Războiul era starea normală a societăţilor antice. sau din propria sa funcţiune.negustorii care sînt obişnuiţi să mintă şi să înşele. Caro şi Simon din generaţia noastră le pot ajunge la glezne doar înălţindu-se pe vîrful picioarelor.

în mai 1863 şi publicat în L'Économiste français [Economistul francez] din aceeaşi epocă. În vechiul regimi). Taciti). părul auriu şi buclat. în bisericile din Suedia se păstrau bastoane denumite bastoane de familie. [Nota lui Lafargue] (13). Evanghelia după Matei.). Aceasta era marea crimă a catolicismului.» — (De Gubernatione Dei). Descent of Man. în decursul cărora era strict interzisă munca. într-un cuvînt toată personalitatea lor formau o nouă şi splendidă mostră a genus homo.. «Noi sîntem impudici în mijlocul barbarilor.. fiindcă Blanqui. în 21 ianuarie 1879.(3). Dolfuss-ii. prototipul lui Jerôme Paturot şi Jules Simon.5) [Nota lui Lafargue] (5). Le Play. Cain. La primul congres de binefacere ţinut la Bruxelles. Pînă în ultima vreme. academicianul Reybaud. din momentul în care a devenit . numai printre ei. barbarii sînt lezaţi de impudicităţile noastre. Darwin. Civilizaţia veche şi creştinismul care se năştea au corupt barbarii din lumea antică. d-l Scrive. preotul din secolul V.» Pierderile de capitaluri engleze prin împrumuturi date republicilor din America de Sud sînt evaluate la cinci miliarde. este un agricultor. povestea cu cea mai nobilă satisfacţie a unei datorii îndeplinite: «Am introdus cîteva mijloace de distracţie pentru copii.» De fapt.. patrioţi şi filantropi protestanţi. principala cauza a nereligiozităţii burgheziei industriale şi comerciante. care sînt mai neprihăniţi ca noi. Acestea sînt virtuţi capitaliste care se armonizează de minune cu toate convingerile politice şi religioase. cu privilegiul trist al naţionalităţii şi al numelui lor. s-a estimat la 568 milioane de franci pierderea încercată de industria de fier din Germania în decursul ultimei crize. Salvianus. miliardele din războiul din 1870 au fost pierdute în egală măsură de Franţa. L-R Villermé. o fineţe a inteligenţei şi a judecăţii care sînt remarcate rareori la acelaşi nivel social într-o civilizaţie mai dezvoltată. Bazaine şi alţi deţinători ai titlurilor de dobîndă care au adus războiul şi deruta. [Nota lui Lafargue] (11). cap. [Nota lui Lafargue] (10). 1848. Bucolicele. al cărui talent de observare trebuie recunoscut chiar dacă sînt respinse concluziile sale sociologice. unul din cei mai bogaţi manufacturieri din Marquette. — Douăsprezece ore de muncă şi ce fel de muncă! impusă unor copii care nu au nici doisprezece ani! — Materialiştii vor regreta întotdeauna că nu există un infern pentru a-i întemniţa pe aceşti creştini. ei îşi dovedesc prietenia punînd capăt unei vieţi în care nu mai există bucurie pentru lupte. Dar le rămîne o fărîmă de consolare: aceste miliarde nu vor da ocazia unui război de rambursare. Romanii au dreptul să fie impuri. molipsite de prudhommismul4) filantropic şi creştin. Vergiliui). Vorbind despre aborigenii din insulele oceanice. La Congresul industrial ţinut la Berlin. Ceea ce le repugnă cel mai mult sînt muncile agricole. afirma pe 6 aprilie 1880: «Am auzit că a fost susţinută opinia că. [Nota lui Lafargue] (6).» Oamenii civilizaţi din Roma antică. în partea financiară. plăcerile vieţii nomade. Conform tradiţiei biblice. în 1857. Ch. în aplauzele participanţilor la congres. spune în lucrarea sa Muncitorii europeni (1885): «Tendinţa başchirilor către lenevie (başchiri sînt păstori semi-nomazi de pe versantul asiatic al Uralului). dar ei continuă să servească interesele de indemnizaţie de război pentru Ollivier. Meliba. Cît de degeneraţi sînt proletarii moderni ca să accepte cu toleranţă îngrozitoarele mizerii ale muncii de fabrică! [Nota lui Lafargue] (12). sub formă de împrumuturi periodice emise pentru echilibrul bugetelor străine. [Nota lui Lafargue] (9). VI [28-29]. primul criminal. lînă şi mătase. Exploratorii europeni erau înmărmuriţi de frumuseţea fizică şi atitudinea mîndră a bărbaţilor din populaţiile primitive. [Nota lui Lafargue] (4). Îi învăţăm să cînte şi să numere în timpul muncii: acest lucru îi distrează şi îi face să accepte cu curaj aceste douăsprezece ore de muncă care sînt necesare pentru a le procura mijloace de existenţă». Indienii din triburile războinice din Brazilia îşi omoară infirmii şi bătrînii. [Nota lui Lafargue] (14). (Pederastia era pe atunci la mare modă printre păgîni şi creştini). [Nota lui Lafargue] (7). în absenţa Prusiei. [Nota lui Lafargue] (8). cei ca Cezari). legile Bisericii garantau muncitorului 90 de zile de odihnă (52 de duminici şi 38 de zile de sărbătoare). Tabloul stării fizice şi morale a muncitorilor în fabricile de bumbac. care serveau pentru salvarea părinţilor de la tristeţile bătrîneţii. sărbători şi dansuri. ei preferă să facă orice în loc să accepte meseria de agricultor. Goţii nu suportă să existe printre ei depravaţi din poporul lor. au constat aceleaşi condiţii pentru clasa muncitoare la fabricanţii foarte catolici şi foarte monarhici din Lille şi din Lyon. D-l F. La Justice a d-lui Clemenceau. Toate popoarele primitive au dat semenilor lor aceste dovezi de afecţiune: Massageţ-ii de la Marea Caspică (Herodoti)) la fel ca Wen-ii din Germania şi Celţii din Galia. (Vezi apendicele. Proverbul spaniol spune: Descanzar es salud (odihna este sănătate). figura lor frumoasă şi veselă. — La fel ca şi Tacit. maestrul Jacques politic. lordul George Campbell scria: «Nu este un popor pe lume care să impresioneze mai mult la prima vedere. îi aducea pe barbari drept exemplu pentru cei civilizaţi şi pentru creştini. obiceiurile de meditaţie pe care le creează la indivizii cei mai bine dotaţi crează adesea la aceştia o distincţie a manierelor. aşa cum creştinismul îmbătrînit şi civilizaţia modernă capitalistă îi corup pe sălbaticii din lumea nouă. Pielea lor netedă şi puţin arămie. un Dumnezeu ne-a dat această lenevie. Koechlin-ii şi alţi fabricanţi alsacieni şi-au tratat in acest fel muncitorii nu datorită faptului că erau republicani. Girardin. necontaminaţi de ceea ce Paeppig denumea «suflarea otrăvită a civilizaţiei». aparenţa lor fizică făcea impresia unei rase care superioară faţă de a noastră. Mai mult de atît. contemplau cu aceeaşi admiraţie pe Germanii din triburile comuniste care invadau Imperiul Roman. lîngă Lille. aceasta este şi părerea noastră. călăi ai copilăriei. Discurs pronunţat la Societatea internaţională de studii practice de economie socială din Paris.. — Muncitorii francezi nu numai că au produs cele cinci miliarde plătite d-lui Bismarck. aceşti filantropi. Cei asupriţi merg la barbari pentru a căuta umanitate şi adăpost. supranumit stăpînul episcopilor. În timpul Revoluţiei. O. agricultura este prima manifestare a muncii servile în umanitate.

[Nota lui Lafargue] (16).. 212 1/2 [Nota lui Lafargue] (21). 1872. as They are Supposed to Affect the Price of Labour in Our Manufactories: with Some Interesting Reflections on the Importance of Our Trade to America. 1 leghe = aproximativ 4 km. [Nota lui Lafargue] (18). II... Platon. LXXIV. Karl Marx.. personaj creat de dramaturgul şi caricaturistul Henri Monnier. V şi Legile. Oikonomikos. Giffen. pentru a consuma produsele distileriilor din Scoţia şi ale atelierelor de ţesătorie din Manchester. Sălbaticii din Polinezia. Ireland before and after the Union. III. Larcher.. § 6. La question ouvrière au XIXe siècle. Despre îndatoriri. Dar în 1666. după ce nu mai era avocatul nevoiaş de la Cafeneaua Procope. Plutarh.. Iată. Tantas vienen de las gentes. 6). Cicero.Nota ed. care a negat problema socială. care în ciuda crizelor periodice de foamete care le devastează ţara. [Nota lui Lafargue] (24). pentru a satisface populaţia rurală din India. arhiepiscopul Parisului.. Republica. trad. Autor anonim (J.. . 55 de miliarde de franci 1865 — . iar Romancero narează că: Las bodas fueron en Burgos. care era religia creştină adaptată la noile necesităţi industriale şi comerciale ale burgheziei.Nota trad. [Nota lui Lafargue] 1). a fost nevoit să susţină războaie sîngeroase cu scopul de a impune guvernului chinez intrarea liberă a opiumului indian. Aceste sărbători pantagruelice durau săptămîni în şir. atît de mulţi oameni au venit încît nu mai încăpeau…) Bărbaţii de la aceste nunţi de şapte săptămîni erau soldaţii eroi din războaiele de independenţă. Que no caben por las plazas.. [Nota lui Lafargue] (22). . 1770. Reforma religioasă şi gîndirea liberă filozofică erau numai pretexte care au permis burgheziei iezuite şi rapace să escamoteze zilele de sărbătoare ale plebei. conform celebrului statistician R.. (Nunţile au fost la Burgos. partea II. M. Aristotel. vol.. cap. Rep. atunci cînd cerea stabilirea unor noi pături sociale. între secolele XV şi XVI.stăpînă. — Le coton. 162 1/2 1875 — . 1840. 1786. cartea II. Henri al IV-lea a cerut papei reducerea lor. [Nota lui Lafargue] (19). son régime. burghez mediocru şi vanitos. Cunningham). de la Biroul de statistică din Londra. Atitudine a unei persoane care se exprimă într-un limbaj sentenţios şi ridicol. Biot. cartea I.. Nota trad.Nota ed. Louis Reybaud. XV. cap. Protestantismul. Pantagruel. [Nota lui Lafargue] (17). ses problèmes (1863). Herodot.AT] cartea I.. cartea I. «matamore»: personaj din comedia spaniolă caracterizat prin lăudăroşenie falsă şi gratuită. Gambetta. în maniera d-lui Prudhomme.. . Don Rodrigo de Lara îşi cîştigă logodnica prin expulzarea Maurilor din vechea Calatrava. Xenofon. [Nota lui Lafargue] (26).Nota ed. XLII.. 1818). cap. [Nota lui Lafargue] (20). a anulat 17 în dioceza sa. [«De la fundarea Romei» . 4). burghezia a anulat zilele de sărbătoare şi a înlocuit săptămîna de şapte zile cu cea de zece zile. De l'abolition de l'esclavage ancien en Occident. 5). Resentimentul pentru zilele de sărbătoare a apărut numai atunci cînd a luat finţă burghezia modernă industrială şi comerciantă. «Ei se prefac că ar fi Curius şi trăiesc ca la Bacanalei)» (Juvenal).. a detronat sfinţii din ceruri pentru a aboli sărbătorile lor pe pămînt. «Proporţia conform căreia populaţia unei ţări este angajată ca servitori de casă în serviciul claselor înstărite denotă progresul acesteia în bogăţia naturală şi în civilizaţie». Las tornabodas en Salas: En bodas y tornabodas Pasaron siete semanas. . 3). progresiunea crescîndă a bogăţiei naţionale a Angliei şi a Irlandei: în 1814 — ea era de . a fost mai puţin interesat de odihna populară. [Nota lui Lafargue] (28). [Nota lui Lafargue] (27). [Nota lui Lafargue] (25). Politica. Burghezia a eliberat muncitorii de sub jugul Bisericii ca să-i supună mai bine sub jugul muncii. se încăpăţinează să cultive mac în loc de orez sau grîu. (R. [Nota lui Lafargue] (29). Titus Livius. revenirile de la nunţi au fost la Salas: între nunţi şi revenirile de la nunţi au trecut şapte săptămîni. Paul Leroy-Beaulieu. 2). acesta a refuzat fiindcă «una din ereziile din zilele noastre are în vedere sărbătorile» (scrisoare către cardinalul d'Ossat). Péréfixe. au fost siliţi să se îmbrace şi să se îndoape după obiceiul englez. . Capitalul. în ciuda mortalităţii rezultate din acest fapt. Două exemple: guvernul englez. dorea fără îndoială să vorbească de această clasă a servitorilor de casă în creştere permanentă. Platon. An Essay on Trade and Commerce: Containing Observations on Taxes. Vezi Geneza 4:2. În original. Martin. Viaţa lui Licurg. . cartea V. Închisoare din Paris. [Nota lui Lafargue] (15). [Nota lui Lafargue] (23). II şi VII.Nota trad. IV şi VI..

Secţiunea română | Paul Lafargue .7). . .Nota trad.meseriile sordide.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful