DEFINIȚIE: Modernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea, care

implică ideea de negare a tradiției. Astfel, modernismul poate fi pe deplin înțeles doar dacă e
privit în opoziție cu tradiționalismul, primul promovând nonconformismul, dinamismul,
inovația, iar cel de-al doilea respectând cu strictețe regulile impuse de tradiție.

În literatura română, teoreticianul acestui curent este Eugen Lovinescu, care afirmă
despre existența unui "spirit al epocii", care influențează literaturile mai puțin dezvoltate să se
raporteze la altele mai evoluate.Astfel, el preia "teoria formelor fără fond" a lui Titu Maiorescu,
cu precizarea că "formele trebuie să-și creeze un fond propriu".

CARACTERISTICI:

 negarea valorilor poetice;

 revolta și libertatea de exprimare;
 se impune estetica urâtului(trăsătură prezentă în poezia lui T.Arghezi);
 apar metafore surprizătoare,revelatorii(-//-în poezia lui Blaga);
 se observă intelectualizarea emoției(-//-în poezia lui Barbu);
 apar elemente noi de tehnică narativă: memoria involuntară, fluxul conștiinței, analepsa,
îmbinarea a două planuri narative-prezentul discursului și trecutul evenimentelor;
 trăsăturile poeziei moderniste: lirismul subiectiv, limbajul metaforic, ambiguitatea și sugestia,
versul liber, ingambamentul, cultivarea artei poetice, teme precum trecerea timpului, iubirea
ca formă de cunoaștere, creația etc.;
 trăsăturile prozei moderne: romanul subiectiv, de analiză psihologică, narator subiectiv,
narator-personaj, scrierea de tip confesiune, autenticitatea, focalizarea internă, accentul cade
pe conflictul interior, personajul trăiește o puternică dramă, fiind în conflict cu el însuși, cu
lumea în care trăiește, cu universul.
REPREZENTANȚI: