Revizuita dupa aproape sapte ani de la prima aparitie, aceasta a doua editie a Drepturilor reale principale pune in discutie

toate reglementari Ie ~i rnodlficari Ie legislative care au intervenit intre timp. Sunt analizate detaliat dispozitiile constitutionale privitoare la garantarea ~i ocrotirea dreptului de proprietate, noul regim al circulatiei juridice a terenurilor, problematica dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini, apatrizii ~i persoanele juridice straine, noua reglementare din materia concesiunii, servitutile speciale instituite prin Legea energiei electrice ~i Legea gazelor, precum ~i modificarile aduse in materia publicitatii imobiliare.

Cercetarea teoretica este des ilustrata cu solutii din practica judiciara, in special cea a curtilor de apel ~i a instantei supreme; de asemenea sunt avute in vedere hotarari recente ale Curtii europene a drepturilor omului privitoare la garantarea dreptului la un proces echitabil (art. 6) sau la apararea dreptului de proprietate (art. 1 din Protocolul l ),

Corneliu Birsan

Drept civil. Drepturile reale principale

Editia a II -a, revazuta si ad aug ita

Cuprins

Capitolull. Patrimoniu. NOJiune. Caractere juridice. FuncJii 1

Sectiunee I. NoJiunea de patrimoniu 1

Sectiunee a II-a. Caracterele juridice ale patrimoniului 8

Sectiunee a III-a. Functiile patrimoniului 12

Capitolul II. Drepturile reale ~i drepturile de creanta, Categorii

intermediare. Clasificarea drepturilor reale 17

Sectiunee I. Drepturile reale si drepturile de creanJa 1 7

Sectiunee a II-a. Categorii juridice intermediare 21

Sectiunee a III-a. C1asificarea drepturilor reale 24

Capitolullll. Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice.

Continut, Conditii generale de exercitare 27

Sectiunee I. DefiniJia dreptului de proprietate 27

Sectiurie: a II-a. Continutul juridic al dreptului de proprietate 38

SecJiunea a III-a. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate 42

Sectiunee a IV-a. Exercitarea dreptului de proprietate In limitele

determinate de lege 45

§1. Consideratii generale 45

\, §2. Limitarl privitoare la exercitiul dreptului de dispozitie jurldlca

asupra unor categorii de bunuri 48

§3. l.irnitarl ale dreptului de proprietate ce decurg din raporturile

de vecinatate 52

§4. l.lrnitari temporare sau definitive ale folosintei unor bunuri

In situatii speciale. Rechizitia unor bunuri 55

§5. Llmitari ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea

folosirii subsolului orlcarei proprietati imobiliare de catre

autoritatea publica 56

§6. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica 57

Sectiunee a V-a. Abuzul de drept In materia proprietaJii 71

Sectiunee a VI-a. Clesiticsri In materia dreptului de proprietate 77

VIII Drept civil. Drepturile reale principale

Capitolul IV. Dreptul de proprietate publica 79

Sectiunee I. Consideretii genera Ie. Reglementare 79

Sectiunee a /I-a. Criterii pentru determinarea bunurilor care elcetuiesc proprietatea publics. DefiniJia proprieutit publice.

Subiecte. Continut. Obiecte. Formare 82

Sectiunee a /II-a. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

publica 94

Sectiunee a IV-a. Exercitarea dreptuluide proprietate publica 99

§ 1. Precizarl preliminare , 99

§2. Dreptul de administrare 1 00

§3. ~oncesionarea bunurilor proprietate publica 1 05

§4. Inchirierea bunurilor proprietate publica.. 1 09

§5: Darea In fo~osin~a gratuita a unor bunuri proprietate publica 110

Sectiunee a V-a. Incetarea dreptului de proprietate publica 111

Capitolul V. Dreptul de proprietate privata 113

Sectiunee I. Notiuni generale. DefiniJie 113

Sectiunee a /I-a. Subiectele dreptului de proprietate privata 115

§1. Persoanele fizice ca subiecte ale dreptului de proprietate privata 116

§2. Persoanele juridice de drept privat.. 119

§3. Statui ~i unitatile sale administrativ-teritoriale ca subiecte

ale dreptului de proprietate privata 125

SecJiunea a III-a. Regimul juridic al unor categorii de bun uri

proprietate privata 129

§1. Consideratil generale 129

§2. Regimul juridic al realizaril ~i al desfilntar!i constructiilor. 129

>., §3. Dobandirea de locuin]e ~i alte spatii In proprietate privata 132

-, §4. Circulatia juridica a constructiilor 138

§5. Regimul folosintei terenurilor pentru productia agricola

~i silvica, Organizarea ~i amenajarea teritoriului agricol 140

\ §6. Circulatia juridica a terenurilor 142

§7. Regimul juridic al bunurilor din patrimoniul national cultural 153

Cuprins

IX

Sectiunee a IV-a. Comperetie tntre proprietatea comuns pe cote-pen! ~i proprietatea comuns

In devalma~ie 1 89

Sectiunee a V-a. Problema dreptului de proprietate periodics 190

Capitolul VII. Apararea dreptului de proprietate 196

Sectiunee I. Consideretii generale 196

Sectiunee a ll-e. Actiune« in revendicare 197

§1. Definitie. Caracterizare generala 197

§2. Categorii ale actiunii In revendicare 203

Sectiunee a /II-a. Regimul juridic comun al ectiunii

In revendicare 204

§1. Precizari prealabile 204

§2. Actiunea In revendicare lrnoblliara 204

§3. Actiunea In revendicare rnobiliara 213

§4. Efectele actiunii In revendicare 224

Sectiunee a IV-a. Regimul juridic special al ectiunii In revendicare

privitoare la bunurile din domeniul public 226

Sectiunee a V-a. Actiune« In graniJuire : 229

Sectiunee a VI-a. Alte ectiun! reale existente In dreptul civil roman 232

Capitolul VI. ModalitaJile jutidice ale dreptului de proprietate 160

Sectiunee I Notiuni genera Ie. Enumerare 160

Sectiunee a /I-a. Proprietatea com una pe cote-parJi 163

§1. Consideratii generale 163

§2. Proprietatea cornuna pe cote-patti (coproprietatea) obisnuita

sau ternporara 1 65

§3. Proprietatea cornuna pe cote-parti stablla si fortata

sau perpetua 176

Sectiunee a III-a. Proprietatea comuns In devalma~ie 185

Capitolul VIII. Posesia 234

Sectiutiee I. Notiuni generale 234

Sectiunee a /I-a. Dobandirea ~i pierderea posesiei 239

§1.'Dobandirea posesiei 239

§2. Pierderea posesiei. 240

Sectiunee a III-a. Viciile posesiei 241

§1. Consideratii generale 241

§2. Discontinuitatea posesiei 242

§3. Violenta 243

§4. Clandestinitatea 244

§5. Precaritatea 244

Sectiunee a IV-a. Efectele posesiei.. 246

§1. Consideratil generale 246

§2. Posesia creeaza 0 prezurntie de proprietate 247

§3. Posesorul de buna-credinta dobandeste In proprietate

fructele bunului posedat. 248

§4. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii. 252

Sectiunee a V-a. Posesia ~i proprietatea eperenti; 255

X Drept civil. Drepturile reale principale

CapitolullX. Dezmembramintele dreptului

de proprietate 262

Sectiunee I. ConsideraJii generale 262

Sectiunee a II-a. Dreptul de uzufruct 263

SecJiunea a /II-a. Dreptul de uz ~i dreptul de abitaJie 269

Sectiunee a IV-a. Dreptul de servitute 274

§1. Consideratii generale 274

§2. Clasificarea servitutilor 275

§3. Asa-nurnitele servitu]i naturale 277

§4. Asa-nurnitele servituti legale 279

§5. Servituti legale speciale 284

§6. Servitutile stabilite prin fapta omului 287

§7. Dreptul de superficie 292

§8. Dreptul de folosinta asupra unor terenuri, atribuit

In conditiile Legii fondului funciar 297

Capitolul X. Modurile de dobandire a drepturllor

reale 301

Sectiunee I. ConsideraJii generale 301

Sectiunee a II-a. Legea ca mod de dobsndire a drepturilor reale 303

Sectiunee a /II-a. Hotararea judecstoreescii, mod de dobsndlre

a drepturilor reale 304

Sectiunee a IV-a. Treditiunee (predarea materiala) ca mod

de dobsndire a drepturilor reale 305

Sectiunee a V-a. Ocuparea ca mod de dobsndire a

drepturilor reale 305

Sectiunes a VI-a. Accesiunea ca mod de dobsndire a

drepturilor reale 306

§1. Consideratii generale 306

§2. Accesiunea irnobillara naturala 307

§3. Accesiunea imobiliara artificiala 309

§4. Accesiunea mobiliara 315

Sectiunee a VII-a. Uzucapiunea (presaiptie achizitiva) ca mod

de dobandire a drepturilor reale 316

§ 1. Consideratii generale 316

§2. Felurile uzucapiunii 319

§3. Modul de calcul al termenului uzucapiunii.. 323

§4. Efectele uzucapiunii 329

§5. Uzucapiunea In regimul de carte funclara reglementat de

Legea nr. 115/1938 331

Sectiunee a VIII-a. Conventie ca mod de dobandire

a drepturilor reale 333

Cuprins

XI

Capitolul XI. Publicitatea dobandirii drepturilor reale

imobillare 334

Sectiunee I. Consideretii generale 334

Sectiunee a II-a. Problema sistemelor de publicitate imobiliara 335

§1. Sistemul de publicitate lrnoblliara al transcrlptiunii si al

lnscripjiunli 336

§2. Sistemul de publicitate bazat pe cartea funciara., 337

Sectiunee a III-a. Publicitatea imobiliara in sistemul

Legii nr. 7/1996 340

Index alfabetic 356

Capitolull

Patrimoniu. Nofiune. Caractere juridice. Functii

Sectlunea I. Notiunea de patrimoniu

1. Precizari preliminare. Parte integranta a ~tiintei dreptului, ~tiinta dreptului civil opereaza cu notiuni din care ea Insa~i este constituita. Analiza acestor notiuni permite Insa~i cunoasterea ~i dezvoltarea acestei importante ramuri a sistemului romsnesc de drept care este dreptul civil. Una dintre aceste notiuni este ~i aceea de patrimoniu.

In dreptul civil notiunea de patrimoniu are un sens tehnic si precis.

Dar, asa cum se Intampla adeseori, suntem In prezenta unei notiunl care este Intalnita ~i In alte ramuri ale dreptului. Spre exemplu, In dreptul international public se vorbeste despre patrimoniul comun al umanita}ii, care are ca obiect resursele naturale ale rnarf libere,

Este evident ca notiunea de patrimoniu astfel folosita are In vedere totalitatea acestor resurse care apartin Intregii urnanitatl.

lntr-oformulare discutabila ~i irnprecisa, art. 1 alin. (2) al Legii nr. 107 din 25 septembrie 1996 - Legea apelor' - proclarna ca apele fac parte integranta din patrimoniul public.

Dimpotrlva, mult mai clar ~i mai exact din punct de vedere juridic, Legea nr. 182 din 20 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil prevede ca acesta este alcatuit din bunuri cu valoare deosebita sau exceptionala, lstorica, arheologica, documentara, etnografica, artistica, stiintifica ~i tehnica, literara, cinematograflca etc. [art. 1 alin. (2)].

Legea mentlonata instituie un regim juridic distinct ~i unic pentru bunurile mobile care fac parte din patrimoniul cultural national, indiferent de proprietarul acestora, prin reglementarea activitatilor specifice de evidenta, expertizare, clasare, cercetare, depozitare, conservare, restaurare ~i punere In valoare a acestor bunuri.

Tot astfel, Legea muzeelor ~i colectiilor pub lice - Legea nr. 311 din 23 iulie 2003 - dispune ca patrimoniul muzeal reprezinta totalitatea bunurilor, a drepturilor ~i obliga}iilor cu valoare patrimoniala ce apartin unui muzeu sau, dupa caz, unei colectii publice. Bunurile ce se afla In patrimoniul muzeal pot face

1 Astfel cum a fost rnodificata prin Legea nr. 192 din 19 aprilie 2001 si prin O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002.

2

Drept civil. Drepturile reale principale

Patrimoniu. No~iune. Caractere juridice. Funqii 3

Totusi, pe noi ne intereseaza notiunee de patrimoniu. Care este punctul de plecare pentru a 0 putea defini astfel cum este ea specitics stilntel dreptului civil?

Raspunsul la aceasta Intrebare a fost dat de 0 rnaniera limpede ~i precisa - asa cum Ii este tntreaga opera ~tiin~ifica, de profesorul nostru sl al atator generatii de student] Constantin Statescu, cel care a i1ustrat ani In sir cursurile de drept civilla Facultatea de Drept a Unlversltatli din Bucuresti,

Continuand opera marilor sai lnaintasl - lntre care Ii amintim arct pe profesorii Tr. lonascu, N. Rarincescu ~i M. Eliescu, profesorul Statescu a insuflat pasiunea ~i exigentele scolii de drept civil de la facultatea noastra ~i celor care fac parte In prezent din elita cercetarii juridice rornanesti In materie. Nu putem decat sa salutam cu irnensa satlsfactie cel putin doua depline reusite recente: impresionantul tratat de drept civil consacrat drepturilor reale al profesorului Valeriu Stoical ~i cursul universitar In materie al profesorului Eugen Chelaru de la Universitatea din Pite~ti2.

In conceptia profesorului Statescu, stiinta dreptului civil are ca obiect, In ultima analiza, cercetarea raportului juridic civil ca relatie sociala reglernentata de norma juridica civlla, privit In elementele sale structurale: subiecte, continut, obiect 3.

Continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective ~i obligaJiile corelative care apartin subiectilor raportului juridic civil.

Se stie ca drepturile subiective ~i obligatiile corelative pot fi patrimoniale, edice il,! un continut economic, ~i personal-nepatrimonia/e, care nu au un asemenea continut.

In principiu, drepturile personal-nepatrimoniale privesc subiectele raportului juridic civil ~i de aceea sunt cercetate legate de acestea, fara a fi tnsa astfel epuizate.

Bunaoara, unele dintre drepturile personal-nepatrimoniale sunt avute In vedere sl In cadrul altor ramuri ale dreptului privat, cum ar fi: dreptul familiei sau drepturile de creetie intelectuala.

Pentru definirea notiunii de patrimoniu este evident ca ne intereseaza numai drepturile ~i obligaJiile subiective care au 0 valoare economics, adica cele patrimoniale.

o?iect~1 d~ept~lui de proprietate publica a statului sau al unita~i1or admi~Is~r~tlv-terrtorrale sau, ~u~a ~az, al dreptului de proprietate privata, iar regimul juridic al ac~st~r ~un~rr, ~ndlfe.r~.nt de titularul dreptului de proprietate asupra lor, este cel msntutt prrn dlspozltlllor acestei legi (art. 8).

Far~ a face referire la .0 anumit~ ramura de drept, uneori, In legislatia ~o~s~ra 0 grup~re de bunuri, de valon care au eceeesi natura sau acela~i regim J~ndlc poate fl.desemnata prin nojiunea de fond. Astfel, art. 1 al Legii nr. 18 d~n 19 februarre 1991 - Legea fondului funciar, cu modificarile ulterioare dlsp~ne ca tere~urile de orice tel, indiferent de destinatla, de titlul pe baz~ carur~ s.unt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte consutute fondul funciar al Romtmiei,

S~u, potriv~t reglementarilor cuprinse In Codul silvic' ~i In Ordonanta Guvern~lur nr. 96 din ~7 aug~st 199.8 privind reglementarea regimului silvic ~i admi~Ist~area fondului forestier natlonaF, toate padurile de pe teritoriul Rornanlel, mdlfe~ent de. forma de proprietate care se exercita asupra lor, constituie fondul iorestier nstionel care este supus regimului silvic reglementat prin aceasta ordonanJa.

. .A~teori, 0 grupare de bun uri care au sau aceeasi natura sau acela~i regim juridic poate f desernnata prin notiunea de domeniu.

Spre. exemplu, art. ~ din Leg:a fondului funciar prevede ca terenurile pot fac~ obl~ct al dreptu!u., de pro_prr.etate privata sau al altor drepturi reale ce au ca tltul~rr ~ers?ane fizice s.au Jurrd.ice, ori pot apartine domeniului public sau dome~IUIUI pnvat. Domenlul publlc poate fi de interes netionel, caz In care propnetatea asupra sa, In regim de drept public, aparJine statului sau de interes local, caz In care proprietatea, de asemenea In regim de drept public aparjine

comunelor, oresetor, municipiilor sau ludetelor. '

Din punct~1 d~ v~dere. ~I regimului juridic, terenurile din domeniul public sunt ~coase din clrcuitul c~V/I, daca prin lege nu se prevede altfel, iar dreptul de prop~letate ~s~pra lor e~te I~prescriptibil [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 J.

Dlmpotrrva, terenurrle din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor de drept com~~, ~ac.a prin lege nu se prevede altfel (art. 6 din Legea nr. 18/1991

modlflcata ~I republtcata)'. '

Asadar, patrimoniu, fond, domeniu sunt notiunl care, In chip evident, evoca un ansamblu, 0 totalitate de bun uri.

• 1. L~gea nr. 26/1996 - Codul silvic, publicata In M. Of. nr. 93 din 8 mai 1996 cu modi

flcarrle Inte~enite prin O.U.C. nr. 139/2005, publicata In M. Of. nr. 939 din 20 ian~arie 2005- aprobata prrn Legea nr. 38/2006, M. Of. 206 din 6 martie 2006. '

2 Repu~licat~ In temeiul art. IV din Legea nr. 141/1999 pentru aprobarea acestei ordonante, publl<:ata In M. Of. nr. 335 d!~ 27. iuli: 1999, cu 0 noua numerotare a textelor. Legea a fost rep.ublicata, ca urmare a modlflcarrlor Intervenite ulterior primei repubncan In M Of nr. 122 din 26 februarie 2003. ' "

• 3 ~ sel ~e~e~ ~i dispoziJiile art. 4 - 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica

~I regrmu juridk; al acestera.

1 A se vedea V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, vol, 1,2004, vel, II, 2006, Ed. Humanitas, Bucuresti,

2 A se vedea E. Chelaru, Drept civil. Drepturile reale principale, editia a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

3 A se vedea C. StJtescu, Drept civil. Persoana fizlca. Persoana [uridica, Drepturile reale, Ed. Dldactlca ~i Pedagoglca, Bucurestl, 1970.

4

Drept civil. Drepturile reale principale

Patrimoniu. Notiune. Caractere juridice. Functf

5

Cercetarea drepturilor subiective poate fi fikuta Insa In doua moduri'.

Ele pot fi cercetate separat, unul cate unul, ca apartlnand unui anumit subiect de drept, deci unui anurnit titular. Ele pot fi drepturi reale sau drepturi de creents.

Dar, pot f cercetate ~i ca un ansamblu, ca 0 universalitate juridica ce apartine unui subiect de drept, fara a mai avea tn vedere identitatea fiecarui drept sau a fiecarei obllgatil In parte, constienti fiind ca ansamblul este alcatuit din acestea.

Printr-o asemenea 7ncercare de reunire a tuturor drepturilor subiective cu continut economic ~i a obligatiilor corelative ajungem la 0 notiune care rea-

lizeaza sinteza lor, adica la notiunee de patrimoniu. '

patrimoniale ~i a obligatlllor corelative,

Mult mai numeroase sunt referirile la notiunea de patrimoniu tn legislatia clvila adoptata in tara noastra dupa anul 1950, pana la cea mai recenta ...

Un prim exemplu ln acest sens ni-l of era Decre.tu~ nAr: 31 ~1954 pnvrtor la persoanele fizice ~i persoanele juridi.ce, ca~e, ~al rntal,. prrnt~e el.ementele constitutive ale persoanei juridice mentloneaza ex/stenJa unut pammonlU. [art. ~6 lit. el]. Apoi, alte texte din acest act normativ fac ment~un~ de~sp:e paAtnmonlu: art. 41 alin. final prevede ca "divizarea se face pnnlmpartlrea. rn.tr~g~lul patrimoniu al unei persoane juridice"; art. 42 dispune ca "pe~soa~a Jurrdlc~ nu Inceteaza a avea fiinta In cazul In care 0 parte din patrimonlUl el se ~es~rr~de ~i se transmite [ ... )"; art. 47 reglementeaz~ r:nodul ln care se face tmpartrrea

patrimoniului persoanei juridice In caz de divizare etc. . .'

Referiri la notiunea de patrimoniu gaslrn In Legea nr. 31 din 16 nOlembrre

1990 privitoare la societatlle comerciale, modificata.~i rep.ubli~at~.l. .

Astfel, art. 146 al legii dispune ca administratorll uAnel socl:ta~ Acom:rclale pot sa inchele acte juridice prin care societatea sa dob~ndeasc~, sa Inst:alnez~, sa Inchirieze, sa schimbe sau sa constituie In garantle butiuri aflate In ~a!nmoniul societaJ;; a carer valoare depaseste [umatate din ,:,aloarea contabila a activelor societatii la data Incheierii actului j~~idic nU~~1 ~u aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor, data rn condltille rrnpuse de art. 115

din aceea~i lege. . .

Sau, potrivit art. 163 alin. (1), cenzorii unei so~ietat! co.mer~lal: .~unt ~blr-

gati, printre altele, sa verifice da~a eva/~area 'patnm~nlUlU/ S?CletaJII s-a facut conform regulilor stabilite pentru rntocmrrea briantul~1 contabl.1. ~ .. . .

Tot astfel art. 210 alin. (3) din materia reducenr sau majoraru capitalului

social vorb:~te despre reevaluarea patrimoniului societatil co~erciale, d~pa cum textele din materia dizolvarii. fuziunii ~i divizarii societatilor comer~lale reglementeaza repartizarea ~i lichid?rea ~atrifT}oniului r=: ~n urm:. ~lzolvarii (art. 233), 7mparjirea tntregulu! pstnmotuu al unei socletatl care. I~I I~ce-. teaza sxlstenta prin divizare (art. 240), transmiterea universala a patnmonlUlUI ca urmare a fuziunii sau dlvlzarii societatilor comerciale (art. 235) etc.

Potrivit art. 119 din Legea nr. 215/2001 privitoare la adrnlnistratla pu~lic~ locala, constituie patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale bu~uri~e ~obl.le ~I imobile care apartin domeniului public al acesteia, dorneniulul el pnvat, precum si drepturile ~i obligatiile cu caracter patrimonial pe care 0 asemenea

unitate administrativa Ie poate avea. . . .

De asemenea, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 privind reorganlzare~

unitatllor economice de stat ca regii autonome ~i socie~ati c?merciale, '2"'0dlflcata ulterior prin mai multe acte normative, prevede ca regia auton.oma este proprietara bunurilor din patrimoniul siiu. ~i exemplele are putea contrnua.

2. Notlunea de patrimoniu in legislatia civila. In leglslatia clvlla romana nu exista 0 definltie a notiunii de patrimoniu. Redactorii Codului civil roman de la 1864, dupa modelul celui francez de la 1804, i-au acordat putina importanta. Nu este mai putin adevarat ca aceasta notiune nu-l este straina Codului civil, care face referiri la ea, implicit sau explicit.

Cea mai generala referire la notiunea de patrimoniu - de 0 rnaniera implicitii - este facuta in art. 1718 C. civ., potrivit cu care "oricine este obligat personal este tinut de a Indeplini 7ndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile ~i imobile, prezente ~i viitoare." Trimiterea pe care 0 face Codul civil' la toate ?unuri.le. ce apa~tin ~ebitorului, "prezente ~i viitoare" cu care acesta garanteaza indeplinirea obligatiilor asumate fata de creditorul sau are In vedere totalitatea bunurilor acestuia, universalitatea lor, privita ca atare. Codul civil se refera exp~i~it la aceasta notiune atunci cand reglernenteaza separaJia de patrimonii. Po~rrvlt a~. 781. C. .civ., creditorii unei persoane care a decedat pot cere "separeue petrimoniului defunctului de acela al eredelui", cu scopul de a nu se produce confuziunea -In sensul de reunire -Intre patrimoniul pe care I-a lasat persoana decedata ~i patrimoniul propriu al mostenitorului ei. Procedand astfel, adlca separand - 7n mainile succesorului - patrimoniul acestuia de cel al ?efunctului: credit~rii succesorali urmaresc sa se asigure ca se vor putea lndestula din bununle care au apartinut defunctului, fara a fi tn concurenta cu proprii creditori ai mostenitorului. Daca n-ar proceda astfel, adica daca' n-ar provoca - repetam - tn mainile succesorului - separatia de patrimonii, cele doua mas~ patrimoniale avand ca unic titular pe rnostenitor - cea mostenita ~i cea propne - s-ar uni, si-ar pierde identitatea, cu consecinta pentru creditorii succesorali ca vor veni in concurs cu creditorii proprii ai mostenltorului.

Notiunea de "separatie de patrimonii" mai este Intalnita In art. 784 C. civ. ~i In art. 1743 C. civ. din materia-privilegiilor.

1 Republicata in M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, acordandu-se textelor 0 noua numerotare.

2.

1 A .se vedea Tr. lonescu, S. Btiideenu, Drepturile reale principale In Republica Socialista Romania, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978, p. 13.

6

Drept civil. Drepturile reale principale

Patrimoniu. NOJiune. Caractere juridice. Funqii. 7 la reputatie etc. lmprejurarea ca atingerea adusa unui asemenea drept soar putea concretiza tntr-o crean!a In despagubiri, adica tntr-un element activ al patrimoniului nu este de natura sa puna in discutie aceasta inlaturare. Spre exemplu, atingerea adusa dreptului la onoare al unei persoane prin afirrnatii calomnioase despre ace a persoana poate conduce la obligarea celui care le-a facut la plata, catre cel al carul drept subiectiv personal nepatrimonial a fost atins, a unei despagubiri.

In patrimoniul acestei persoane vern gasl dreptul de creanta lmpotriva autorului faptei ilicite, in cuantumul stabilit de lnstanta sau de parti. Dar aceasta creanta apare ca urmare a atingerii dreptului personal-nepatrimonial care, In eceesu calitate, ramane Intotdeauna In afara patrimoniului, asa cum este cazul tuturor drepturilor subiective ce apartin acestei categorii.

In al doilea rand, cand vorbim despre clasificarea elementelor patrimoniului, nu avem inca in vedere nici cunoscuta clasificare a drepturilor subiective patrimoniale in drepturi reale ~i dreptuti de crean!a, desi este evident ca acestea dau conti nutu I patrimon iu lui.

In sfarsit, nu avem in vedere, spre deosebire de altl autorl,' nici clasificarea bunurilor care, dupa parerea noastra, constituie materie de cercetare pentru teoria raportului juridic civil ~i are a fi analizata la obiectul acestuia atunci cand se vorbeste despre obiectul derivat al raportului juridic civil",

Daca drepturile ~i obllgatii!e cu continut economic i~i pierd identitatea, lIse topesc" in cadrul patrimoniului, nu mai putln drepturile alcatulesc ceea ce denumirn activul patrimonial, iar obligatille pasivul acestuia. Deci cuprinsul patrimoniului, ca expresie contabila, este dat de un activ ~i pasivul corespunzatof.

Activul patrimonial cuprinde toate drepturile subiective ce au valoare econornlca, deci exprimabile in bani. Astfel, poate fi yorba despre: dreptul de proprietate asupra anumitor bunuri, dreptul de superficie asupra unui teren, dreptul de uzufruct asupra unor bunuri, acestea ca drepturi rea Ie; dreptul de a se restitui suma tmprurnutata, dreptul de a folosi bunulimprumutat de cineva, dreptul de a primi pretul asupra lucrului vandut cuiva, dreptul de a utiliza energia electrica in urma incheierii unui contract de furnizare a acesteia etc., ca drepturi de crean!a, sau drepturi persona Ie.

3 Deflnitia pat' . I . 1 S'

• J nmomu UI. impla evocare a unor rnentlum di I . I .

noast v . 'Iv A • ~ In egis atia

. ra CIVI a In vigoare privitoare la notiunea de patrirnoni d A

chip netagaduit la ideea ca acesta . A '~ neA con uce In

drepturi ~i obligatil cu conti nut eC::~:i~une, pnn. el InS~~I, o. msumare de

persoana fizica sau juridlca. ce apartm unut subiect de drept,

Cum s-a spus, patrimoniul nu .

drepturilor ~i obligatiilor concr;te p~a~a~:e:~b~~~uiu~~e~r:~t c~nsider~re a

moment dat, ci ansamblul acestor drepturi i obli .. " v vare a ~n considerare a individualitatii lor"2 EI est ~ v v Igat", ~nvlte fara luarea In al carui continut poate fi su us ~nei e asemanator unui ::ad~varat recipient, recipientului sa fie afectata".3P permanente fluctuatli, fara ca existenta

ga!:Jr fiind, c: defini. pvatrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor ~i obli-

or cu v~ oare economics ce aparJin unui subiect de drept. 4

. Nu este singura definitie care s-a dat patrimoniului. Astfel rofes .. T I

~I s. Bra?eanu I-au definit ca "totalitatea drepturilor ~i Obli~~tiilor :~~n~ o~a~cu econornica, va ~unuri~or la care se refera aceste drepturi, apartinand un:~ oare soane, a!e carer n~v.?' sau sarcini este destinat sa Ie satisfadi.,,5 per-

fran~:~a!IOmnaa~, cah m A conc~Ptia profesorului Stoica, cu referire la doctrina

vec e, In nouunoa de pat' . .

obligatlllo cu contlnur economic ca bunu;i:~:'ru ;~I'nt~a numai drepturil~ ~i

~~ ~~:::i~~:~~~s:~~ d~otiulne juridi~a, deci 0 re~it~t;i~~e~~~~~~:.n~:lu~~~~:

patrimoniale, respectivlnb~~;~ni~C~~~~~~i~al~~ra~,cad~in dbreptu.rli ~i obli~atii

corporate"," ' u In unun e matenale

Este insa de retinut di in dreptul t "1 .

considerate ca fiind bunuri In d finit! ru CIVI dreptunle patrimoniale sunt

caracter economic se refera 'Ia bun~r'in~ IV, to~te drepturlle ~i obligatiile cu tnsele bunuri D orpora e sau Incorporale sau sunt ele patrimoniului·. e aceea, se poate lesne renunja la mention area lor in definitia

4. Clasificarea elementelor pat . . I .

;~t:~~l:~~tn~~o:~~~~~ ~!:~~ ~i!~;;~UJ~~~~i~~~i~~~t:~~:S~ ~~~~~~:

bani, aceasta Insearnna automat Inlaturarea ~in ect c~re pot ~I expnmate in personal-nepatrimoniale, cum ar fi: dreptul la nu c~rmsul/llUl a drepturilor

me, reptu a onoare, dreptul

1/ A se vedea ~i I. Lula, Unele probleme privind

nr. 1 1998, p. 13 ~i urm. notiunea de patrimoniu, Dreptul

2 C. Statescu, op, cit., p. 484.

3 Idem.

4 A se vedea ~i C. Hamangiu, I. Rosetti-Balan A/~"

roman, vol. I, reeditat Ed All Beck Buc ti 1996escu, . Balcolanu, Tratat de drept civil

5 T. 1 ,. ,ure~ I, , p. 522.

r. onssco, S. Brsdeenu, op. cit., p. 13.

6 A se vedea v. Stoica it I '

. , op. CI ., vo. I, p. 51 ~I nota nr. 44 din aceeasi pagina.

1 In acest sens, a se vedea O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Drepturile reale, editia a Ill-a revazuta ~i adaugita, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005, p. 51 ~i urm.

2 A se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil. Introducere ln dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Sansa S.R.L., 1998, p. 98.

3 Este ratiunea pentru care uneori patrimoniul este definit ca expresiunea contablla a tuturor puterilor economice apartinand unui subiect "de drept". Vezi, G.N. unescu, Teoria generals a drepturilor reale. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile reale principale, Bucuresti, 1947, p. 21.

8

Drept civil. Drepturile reale principale

La randu] sau, activul, din punct de vedere economic, poate f impa'1it in capital ~i venituri,'

. Ca~italul r:prezinta expresia v~loridi a unor bun uri ce fac parte din patn~onlu~ unet persoane. EI poate f productiv, adica producato- de venituri _ u~n Imobl.1 ~are a fast Inc~iriat ~i produce chirii, un nurnar de actiuni reprezentand partlclparea la c~~stltuirea capitalului social al unei societatt comerciale ~i car~ vor r=: dlvldende, un nurnar de obligatiuni cumparate de la 0 societate comerclala care le-a emis ~i care vor produce dobanda 0 surna d

b .~ v. , e

ani Imprumutata une: anumite persoane si care ~i ea va produce dobanda sau

n~p~oduct~v, c~m. a~ f~: 0 bibli~teca .de dirti, un irnobil locuit de proprieta: etc. Nirnic ~u Impledlca .tltularul sa schirnbs natura acestui capital ~i sa-I faca din productlv, neproductiv sau din neproductiv, productiv.

~ S~~e ~~empl.u, la expirarea contractului de fnchiriere proprietarul nu mai Inchlnaza irnobilul, sau, invers, se hotaraste sa inchirieze 0 parte din imobil pe care el insusi il locufeste.

La randul lor, veniturile reprezinta resurse period ice care sunt realizate de 0 ~numi~a persoana ~i care fac sa intre in patrimoniul acesteia valori apreciabile In bani.

Veniturile pot avea origine diversa,

De regula, ele constau In sume de bani obtinuta prin exploatarea unui bun producttv, cum ar fi: chiriile incasate prin Inchirierea unui imobil dividendele produse de ~qiunile unei s?ci~tati comerciale, dobanztle unor ~ume Imprumutate, salariul etc. Dar venitunle pot consta ~i In bunuri In natura cum ar fi: produsele obtinute prin arendarea unei suprafete de teren. ' .

Pasivul patrimonial cuprinde datoriile, obligatiile evaluabile In bani pe care Ie are 0 anumita persoana.

D~to~ia poate consta In obligaJia de ada, adica de a transmite sau a con~t.lt~1 un ~rept r~al, .'n obligaJia de a face, adica de a executa 0 prestatls ~ozltlva, sau In obllgetis de a nu face, adica de a nu face ceva ceea ce In

lipsa acestei obllgatll, ai f putut sa faci.' "

Secfiunea a II-a. Caracterere juridice are patrimoniurui

5: Patrimon.iul ~ste .0 ~~iversalitate juridica. Am aratat ca patrimoniul cupnnde dreptunle ~I obligatlll« cu continut economic ce apartin unui subiect

, . ~ A se vedea Gerard Cornu, Droit civil. Introduction. Les personnes. Les biens s=

edition, Montchrestien, Paris, 1991, p. 286-287. '

2 Spre exemplu, obligatta de a nu ridica un zid la 0 inal!ime mai mica decat cea permisa de lege.

Patrimoniu. Notiune. Caractere juridice. Functii

9

de drept, privite insa In totalitatea lor, fara a ne inter~sa v ident!ta tea. iiecsru! drept sau identitatea tiecsrei obligaJii. Aceasta inseamna ca patrimoniul apare ca 0 universalitate juridica, cu doua consecinte:

a) drepturile ~i obllgatiile care alcatulesc patrimoniul sunt le?ate ~ntre vel~, iormsnd un tot uniter; nu este exclusa nici ipoteza In care patrimoniul sa fie format dintr-o grupare de mase de bunuri, fiecare masa avand un regim juridic distinct;

b) drepturile ~i obligatiile cu continut economic ce alcatuiesc patrimoniu~ sunt distincte de universalitate, asa tncat schlmbarile care se produc In legatura cu aceste drepturi ~i obllgatil nu PUh In discutie fnsa~i un iversa litatea, In ansamblul ei, care exista indiferent de miscarile produse In interiorul ei.

Patrimoniul este 0 universalitate [uridica, 0 universalitate de drept, care exlsta independent de vointa titularului ei.

Aceasta trasatura deosebeste net patrimoniul de ceea ce se denurneste uneori universalitate de fapt. Atunci cand vorbim de 0 universalitate de fapt avem In vedere Imprejurarea In care, prin vointa titularului - de regula proprietarul - mai multe bun uri sunt grupate iar gruparea, In ansamblul ei, prirneste 0 anumita destinetie sau este privita ca atare. Spre exemplu, 0 persoana decide sa vanda biblioteca ce-i apartine sau 5-0 doneze cuiva. Se poate spune ca. in aceasta situatie, biblioteca forrneaza 0 universalitate de fapt, pentru ca nu intereseaza individualitatea fiecarel ca'1i dintre cele ce-o compun, ci~ intereseaza ca toate carJile tormeezs biblioteca ce apartine proprietarului ei. In orice caz, ea este un element component al patrimoniului aceleiasi persoane. La fel se rationeaza pe exemplul unor colectii de tablouri, colectii numismatice sau alte asemenea.

Dimpotriva, In cuprinsul patrimoniului ca universalitate de drept, elementele componente - drepturile ~i obllgatllle cu continut econ~~ic - aldituie.5~ 0 unitate abstracta, susceptibila de modificari sau transforman, ce sunt prtvtte

prin expresia valorica - baneasca - pe care 0 au.. ..

De aceea, ca universalitate de drept, spre deosebire de universalitatea de fapt', patrimoniul are un activ ~i un pasiv 2, iar lntre a~estea exista 0 stransa corelatie, Cum s-a spus', ,,0 universalitate de drept se defineste ca un ansamblu in cadrul caruia activul corespunde pasivului".

1 Tot 0 universalitate de fapt in dreptul comercial roman este considerat a fi ~i fo.ndul de cornert. A se vedea, St. Csrpeneru, Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 111 ~i urm.; I. Oeleanu, Fondul de comer! - conslderatii generale, Dreptul nr. 14/2001, p. 73 ~i urm.; cu privire la ceeasi mentiune, a se vedea, de asemenea, I .. Oogaru, S. Cercel, Drept civil. Teoria generala a drepturilor reale, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 8-9.

2 A se vedea G.N. unescu, op. cit., p. 22. 3 G. Cornu, op. cit., p. 289.

10

Drept civil. Drepturile reale principale

Patrimoniu. Notiune. Caractere juridice. Functii

11

6. Orice persoana are un patrlmonle.' Intr-adevar, calitatea de subiect de drept civil, de participant la raporturile juridice civile a unei persoane fizice sau juridice se bazeaza ~i pe existenta unui patrimoniu.

Pentru persoanele fizice acest caracter are valoare de axioma, Oricat de sarac ar f cineva, are totusl un minimum de bunuri ee-l alcatulesc patrimoniul.

La randul lor, persoanele juridice sunt titulare ale patrimoniului necesar indeplinirii scopului pentru care au fost infiinfate, indiferent care ar fi acesta: economic, de binefacere, de asistenfa rnutuala pentru membrii lor, cultural, sportiv etc. De altfel, legea impune existents unui patrimoniu ca una dintre condiJiile esentisle pentru lnsa~i existents persoanei juridice?

7. Patrimoniul este unic. Aceasta lnseamna ca fiecare subiect de drept, persoana fizica sau jurfdlca are un singur patrimoniu, oricat de multe drepturi ~i obligafii ar cuprinde acesta.

Legea nu permite ca acelasi subiect de drept sa fie titularul mai multor patrimonii. Faptul ca, spre exemplu, in dreptul comercial roman este posibila constituirea unei societatl comerciale cu raspundere limitata cu un asociat unic nu trebuie sa ne conduca la 0 alta concluzie. Astfel, daca acest unic asociat al unei asemenea soctetan comerciale este a persoana flzica, aceasta nu inseamna ca respeetiva persoana apare ca titulatura a doua patrimonii: cel propriu ~i eel al societafii al caret unic asociat este. In realitate, ea este titulara unui patrimoniu unic, in care Yom gasi dreptul ee-l are asupra parfilor socia Ie cu care a contribuit la infiinfarea unei persoane juri dice distincte, insa~i societatea cornerclala, La randul ei, aceasta din urrna are un patrimoniu propriu, ca persoana juridica, distinct de cel al asociatului unic inifiator ~i constituitor al sOcietafii3•

Orice societate cornerclala, ca subiect de dre~t, a~e un. patrimoni~ p~opri~ . d mai multe mase de bunuri - mobile, lrnobile, fondun banesti, ~are cupn~ de irn juridic distinct Sau 0 unitate. adrnlnlstratlv-terltoriala, fiecare avan un regl . .,. .

v . idi v de drept public are un patrirnoniu propnu, supus ~I

ca persoana Jun Ica, di d

normelor juridice de drept civil, care cuprinde bunuri ce =. part~ In orne-

niul public de interes locel ~i bunuri ce fac parte din ~ome~lUl. privet a~ a~~s-

t· AI ti p ce bunurile din domeniul public sunt inellenebiie, imprescriptibile era, n trn di . '" d dept ~i insesizsbile', cele din domeniul priva\ sunt supuse ISPOZIJII or e r

comun, daca prin lege nu se prevede altfel. A • •

In cazul persoanelor casatorlte, fiecare dintre soti poate avea In patrimonlul

sau atat bunuri proprii, cat sl bunuri comune. ..

Astfel, potrivit art. ~O C. fam., bunurile dobandite de oncare din soti in

timpul casatoriei sunt bunuri comune.. . . "

Fiecare sot poate avea insa in patrimoniul sau ~I bunuri pr?pn~,.~partenenfa bunurilor la aceasta masa stabilindu-se dupa~ momentul doba~dl.rII, ~odul ~e dobandlre, destinatla concreta a bunului etc. In aceasta categone Intra bunurile

prevazute in art. 31 C. fam. . " . A

Urmarirea fiecarei mase de bunuri de catre credltorli sotilor se va fa~e, ~n principiu asupra masei de bunuri in legatura cu care s-a nascut creanta, tar In caz de neindestulare se poate proceda la urrnarirea celeilalte ma.se. " . .

Astfel bunurile comune nu pot sa fie urmarite decat de credltorii cornuru ~I sotilor. Acesti creditori pot urm~ri ~i bunurile proprii, tnsa numai dupa urma-

rirea bunurllor comune (art. 33 ~I 34 C. farn.). v . A • " •

Credit~rii personali ai fiecarui so] nu pot urmvan deca~ bununle ?ropn~ ~I, numai in ipoteza in care acestea sunt neindestulatoare, e.1 pot cere Imparflre~ bunurilor comune, pentru satisfacerea creantelor lor din partea de bunuri

cuvenita sotului debitor (art. 33 C. farn.), . . .

Tot astfel, in caz de acceptare a succesiuni~ sub .beneflclu de mv:~tar (art. 704 C. civ.), patrimoniul unic al succesorului cupn.nde doua c~t:gorll de bunuri cu regimuri juridice diferite, anume: masa bunurilor avute pana la des: chiderea succesiunii ~i masa bunurilor succesorale, cele doua m~se de bunun rnentinandu-se pana la lichidarea pasivuluisuccesoral. A~advar, pnn a~cep:area

. " b beneficiu de inventar nu mai opereaza contopirea tntre

succesrunu su I v de

patrimoniul defunctului ~i cel al succesoru~ui sau, i.ar su~cesoru are a.raspu~ pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral tintre vires hereditatis). . . v v

Asa cum am mai aratat, patrimoniul unei persoane f~z~ce poat~ sa .~para divizat intre mai multe mase de bunuri ~i In cazul seperetie! de p~tnmonll care poate fi ceruta de creditorii succesiunii, care doresc astfel sa evite concursul

8. Divizibilitatea patrimoniului.4 Daca patrimoniul este unic, aceasta nu lnseamna ca el este ~i indivizibil, in sensu I ca toate componentele sale ar avea unul ~i acelas] regim juridic. Patrimoniul unui subiect de drept poate fi divizibil in mai multe categorii, grupe sau mase de drepturi ~i obligatll, fiecare dintre acestea avand un regim juridic distinct, In raport cu scopul pentru care 0 astfel de divizare a patrimoniului a fost realizata,

1 Pentru arnammte cu privire la aceasta trasatura a patrimoniului, a se vedea V. Stoica, op. cit., vol, I, p. 57 ~i urm.

2 A se vedea art. 26 lit. e) din Decretul nr, 31/1954 privitor la persoanele fizice ~i persoanele juri dice. De asemenea, art. 19 din Legea nr. 215/2001 privitoare la administra~ia publica locala dispune: "comunele, orasele ~i jude!ele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu ~i capacitate Iuridlca depfina."

3 A se vedea art. 13-14 din Legea nr. 31/1990, republicata. Pentru discu~ii in aceasta materie, a se vedea B. Diamant, Caracterul depasit al teoriei patrimoniului unic, Dreptul nr. 1/2000, p. 116.

4 Pentru amanunte a se vedea V. Stoica, op. cit., vol, I, p. 61 ~i urm.

1 A se vedea art. 120 alin, (2) din Legea nr. 215/2001. 2 A se vedea art. 121 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

12

Drept civil. Drepturile reale principale

creditorilor succesorului cu pnvrre la bunurile succesorale. Prin provocarea separatiei de patrimonii se inlatura contopirea patrimoniului lasat de defunct cu cel al succesorului sau, astfel ca se creeaza posibilitatea juridica ~i materiala pentru creditorii succesiunii de a se Indestula din bunurile care au apartinut defunctului.

9. Netransmisibilitatea patrimoniului prin acte juridice intre vii. Din moment ce patrimoniul este strans legat de subiectul de drept caruia ii apartine, nu este de conceput transmiterea Lui prin acte Intre vii.

o persoana fizica sau juridica poate transmite, prin asemenea acte, unul sau mai multe drepturi din cuprinsul patrimoniului ei dar nu insusi patrimoniul.

Dupa cum s-a spus', patrimoniul rarnane legat de persoana titularului sau atata vreme cat acesta este in fiinta.

Transmisiunea universala a patrimoniului nu poate avea loc decat la decesul unei persoane fizice sau in momentul reorganizarii ~i lncetarii existentei persoanei juridice.!

De la acest principiu exista 0 singura exceptie In privinte persoanelor juridice, in sensul ca poate opera 0 transmisiune patrlrnonlala cu titlu universal fara ca persoana juridica sa-si lnceteze existenta, anume atunci cand ea este supusa reorganizarii prin divizare partlala. lntr-adevar, reamintim ca intr-o asemenea ipoteza, 0 trectiune din patrimoniul unei persoane juridice cere-si mentine fiinJa se desprinde 9i se transmite cstre una sau mai multe persoane juridice care exista sau care se InfiinJeaza In acest tel? Suntem deci in prezenta unei transmisiuni de patrimoniu cu titlu universal, "intre vii", adica lntre persoane juridice care "fiinteaza" sau care iau astfel "fiin}a".

o aplicatle practica a acestui principiu general gaslrn In art. 238 alin. (3) din Legea societatilor comerciale - Legea nr. 31/1990 republicata, potrivit cu care o societate cotnercielii nu-si tnceteezs existents in cazul In care 0 parte din patrimoniul ei se desprinde 9i se transmite cetre una sau mai multe societaJi existente sau care iau astfel fiinJa.

sectluneo a III-a. Funcfiile patrimoniului

10. Conslderatii generale. Luarea In considerare a drepturilor ~i obligatiilor cu contlnut economic ce apartin unui subiect de drept ca 0 universalitate

1 A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Droit civil. Les biens, editla a IV-a, Dalloz, Paris, 1992, p.6.

2 A se vedea Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editura ~i presa ,,~ansa" S.R.L., Bucuresti, 1993, p. 402-415.

3 Idem.

Patrimoniu. Notlune, Caractere juridice. Functii

13

[uridica are anumite conseclnte juridice subsumate prin ceea ce se dsnumeste

ca reprezinta tunctiite patrimoniului. v .' .... .

In dreptul civil roman se considera ca pa~n~onlul ~re trei f~nctll, ~I anume.

_ permite ~i explica gajul general al creditorilor chlrografari:

_ permite si axpllca subrogatia reala cu titlu uni~ersal; ., .'

_ permite ~i sxplica transmisiunea unlversala ~I transrrusrunea cu titlu uni-

versal.

11. Gajul general al creditorilor chirog!af~r~. ~ara n~ti~n~: devpatrimoniu nu se poate explica de ce orice persoana, flzlc~ sau [urldica, ras~u~~e de Indeplinirea obligatiilor care 'i~ lncurnba cu bunurile sale preze~te ~I vllt~ar~:

Altfel spus, nu se poate explica 'insu~i gajul g:ne:al ~e care ~I au. credl~on~ chirografari ai debitorului'. pentru ca sunt creditor! chlrografan a~el cr~d'ton care nu dispun de garantie reala asupra unui bun determinat al deblto~ulul lor.

Creditorii chirografari au acea garantie constan~ in dr~~tul. de gaj genera~, care priveste, In principiu, totalitatea bunuri/or debitorului, mdlfere~t = ~~d~ficarile care au loc In patrimoniul acestuia de /a nssteree creentei 91 p~na. In momentu/ executsrii. Asadar, obiectu/ dreptului de gaj general al ~redltonlor chirografari 11 constituie tnSU9i patrimoniu/ debitoru/u! ~i nu bu~~n :oncrete, individualizate, care II compun. Debitorul, cu toate ca are datorli fata de creditorii sai ramane liber sa-~i administreze patrimoniul sau asa cum cr~de de cuvilnta. 1:1 poate dobandi noi bunuri, poate sa Ie Instr~inezevpe ~ele eXlstente sau poate contracta noi datorii, cu conditia sa nu urmareasca a-s: crea 0 stare

de lnsolvabilitate.

Fara dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului ~r~dit?rii ar tre-

bui sa-~i constituie garantii reale - gajul pro~riu-zi~, ipoteca, pnvdegille - care

ar greva anumite bunuri din patrimoniul debitorului. . v .

Actele de dispozltle facute de debitor cu privire la bununle ce alcatu~esc

patrimoniul sunt opozabile de la nasterea creantei, pana la urm~rirea ~ununlo~, sub rezerva dreptului pe care acestia 11 au de a cere, pe cale. judecatoreas~~, revocarea acelor acte facute de debitor, 'in frauda dreptunlor lor, potnvit

art. 975 C. civ.' . v ..

Trecerea creditorilor la executarea creantei marcheaza m?mentu.1 flxar~1

dreptului de gaj general asupra unor bunuri in?ividu~l. determmate din patri-

moniul debitorului, adlca asupra bunurilor efectiv urmante. .

Cum deja am explicat, trasatura patrimoniului de a fi. divi~ibil.~n mal mul~e grupe, mase de bunuri, fiecare grupa fiind. afec~at~ U~~I destinatii concret~ I~ raport cu care se gaseste supusa unui anumit reglm [uridic, are drept consecmta

1 Art. 1718 C. civ. dispune: ,,oricine este obligat personal ~st~. !inut" de a indeplinl

Indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile ~i imobile, prezente ~I vutoare . v I

2 Art. 975 C. civ. prevede: /lEi pot asemenea, In numele lor personal, sa atace acte e

viclene, facute de debitorln prejudiciul drepturilor lor".

14

Drept civil. Drepturile reale principale

Imprejurarea ca, lntr-o asemenea ipoteza, In realitate, dreptul de ga] general al creditorilor se specializeaza ~i se restrangs la acea grupa din patrimoniul debitorului In legatura cu care Ii s-a nascut creanta,

De aceea se vorbeste ~i despre gajul specializat al creditorilor chirografari. Cu toate acestea s-a observat, pe drept cuvant, ca gajul rarnane general deoarece poarta asupra unei Intregi grupe patrimoniale ~i este, In acelasi timp, specializat flindca se llrniteaza doar la activul patrimonial din acea grupa'.

12. Patrimoniul ~i subrogatia reala cu titlu universal. Subrogarea inseamna Inlocuire. Subrogatia este personals cand 0 persoana ia locul alteia, In calitate de titular al unui drept, ~i reels daca un bun este fnlocuit cu altul. La randul ei, subrogatia reala poate fi untversels sau cu titlu universal cand se aplica la scara unui patrimoniu sau a unei mase succesorale ~i cu titlu particular, cand privesta un bun individual determinat. Aici ne intereseaza doar subrogaJia reala. Asadar, daca In cuprinsul unui patrimoniu un lucru este lnlocult cu altul, Inlocuirea poarta denumirea de subrogaJie reala universala sau cu titlu universal. Aceasta Inseamna ca locul orlcarul bun din patrimoniu care este Instrainat este luat de pretul incasat, iar daca prelul se investeste lntr-un alt bun, acesta intra In patrimoniu In locul valorii respective (in iudicis universalibus pretium succedit loco rei et res loco pretih.

Datorita caracterului patrimoniului de a f universalitate juridice, drepturile ~i obligaJiile ce-I elcituiesc pot fi Inlocuite cu alte valori, fara ca universalitatea lui sa fie eteaeu: Permanent ~i automat valorile nou intrate lntr-un patrimoniu iau locul, se subroga celor lesite, capatand pozitia juridica avuta de acestea din urma'.

Functla juridica a subrogaliei reale universale sau cu titlu universal este aceea de a asigura continuarea afectaJiunii unui patrimoniu sau a unei mase dintr-un patrimoniu destinaJiei economice concrete specifice.

Din acest punct de vedere, subrogatia reala unlversala sau cu titlu universal se interfereaza cu cealalta functie a patrimoniului - dreptul de gaj general al creditorilor chirografari - al carul continut 11 realizeaza, deoarece locul bunului lnstratnar va fi luat de bunul prim it In schimb, asa Incat creditorul va putea sa urmareasca, la scadenta, bunuri concrete care se vor afla In patrimoniul debitorului la momentul la care se porne~te executa rea. Acesta este sensul expresiei folosite In art. 1718 C. civ. potrivit careia »debttoru! este tinut pentru datoriile sale cu toate bunurile sale, mobile ~i imobile, prezente ~i viitoare."

De asemenea, subrogatia reala universala are a fi repartizata ~i la trasatura patrimoniului de a fi divizibil, careia i se subordoneaza.

1 L. Pop, Dreptul de proprietate ~i dezmembramintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 16.

2 C. Statescu, c. Bfrsan, Drept civil. Teoria general a a drepturilor reale, Tipografia Universita!ii din Bucurastl, 1988, p. 15.

Patrimoniu. Notiune. Caractere juridice. Functii

15

lntr-adevar, afectarea unor mase de bunuri dintr~~~ ~~t~i~~niu ~nei ~est~natii economice concrete este aslgurata ca efect al dlVlzlblllta~1I ~at~lmOniUIUl, iar subrogatia reala universala se va produce I~ in~ere~uIA fle~ar~1 A mase ~e bunuri din patrimoniu, asigurandu-i ast~el destlna~l~ ~I irnpiedicand - In principiu - migrarea bunurilor dintr-o grupa de bunuri, intr-alta. . .

Spre exemplu, In cazul sotilor, dad se tnstraineaza u~. b.un pro~nu, A bunv~1 procurat cu banii incasati va intra In masa ~u~uri~o~ propru, tar d~ca se mstraineaza un bun comun, valoarea lui de lnloculre Intra In masa b~nunlo~ c~n;une.

Subrogatia reala universala sau cu titlu univ~rsal. ~unqlo.neaza ~I I.n alte cazuri cu aceeasi finalitate, anume asigurarea destinatiei maser ?e .~~nun,. cum ar fi: necesitatea Imparjirii unui patrimoniu sau aceea a restrtuiru unui pa-

trimoniu. . . bA d A a

lntr-adevar, In ipoteza In care mai mu It I succeso~1 .do. an esc Impreu.n Aun

patrimoniu, ei se afla In stare de indiviziune a carei lichldare se face pnn tm-

parjeala (partaj), . .

Daca bunurile ce fac obiectul Irnpartelii (partaJul~l! n~ sunt ~ovm~d partajabile In natura, se va proceda la vanzarea lor la IIcltatle. pu~llca~.lar suma obtlnuta prin vanzare va lua, prin sub~oga~e, locul bunurilor mstrainate, ur-

rnand ca aceasta sa se trnparta intre copartasi. .

Sau urmare a anularli unei hotarari judecatoresti declarative ~e moar:e, celui c~re fusese declarat mort trebuie sa i se restituie ?atri~oniul. In cazul I~ care prezumtivii succesori ai celui declarat mort au Instraln:t unu.1 s~u mal multe b,unuri printr-un act cu titlu oneros catre un tert de bun.a-c~edlnt~,. actul de Instra'inare ramane valabil, iar In patrimoniul ce se Inapol~za Ava f~.lnclus pretul primit de succesor, care se va subroga bunului sau bunurilor In strain ate.

13. Subrogatia cu titlu particular. Spre deosebire de subrogatia re~la uni~ versala sau cu titlu universal care opereaza In mod automat, suAbrogapa reala cu titlu particular se produce numai atunci cand legea 0 prevede In mod expres si priveste un bun luat ut singuli. . v' . . v

in dreptul civil roman In vigoare exista mal multe cazun de subrogatie reala

cu titlu particular. . " .. . . . v

Astfel, potrivit art. 1721 C. civ. din materia pnvlleglll.or ~I I~otecllor~ daca imobilul ipotecat piere din caz fortuit sau este deteriorat ~I e~a. as~gurat~ lndemnizetie de asigurare va fi "afectata la plata cr~antel~r ~~Ivlleglat~ ~~ ipotecare, dupa rangul fiecareia din ele". ~ot acele!a.~1 destinatii v~ ser~1 ~I despagubirea platita de un tert proprietarul~1 bunului ipotecat care si-a vazut bunul deteriorat sau distrus prin fapta acestuta, . ..

Un alt exemplu de asemenea subrogatie este dat d~. art. 28 al.ln: (2) a~ ~egll nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru utilitate ~ubllca, p.otnvlt cu care ipoteca ~i privilegiul ce grevau bunul ex~ropriat se strarnuta prm efectul legii (de drept) asupra indernnlzatiei de expropnere,

16

Drept civil. Drepturile reale principale

. ~e as~mene.a, .po~ri.vi~ art. 12 alin. (4) din Legea nr. 54 din 2 martie 1998 privind circulatia Jun~l~a a terenurilor - act normativ abrogat In prezent prin L.egea nr. 2~7/2.005. privind reforma In domeniile proprietatii ~i justitiei, precum :1 unele rnasun .a?lacenteA - In ipoteza efectuartt unor schimburi de terenuri I~t~e pe~s~ane fizice sau mtre persoane juridice de drept privat si ersoane flz~c~ ~n mtr~ persoane fizice ~i persoane juridice de drept privat fjec~re teren prunit In schimb va d~ban~i situeti« juridica a terenului pe care-I fnlocuie te

"cu respectarea drepturilor ~I a sarcinilor anterior ~i legal constttulte".' ~

14 .. Patrimoniu~ ~i trans"!isiunea universala sau cu titlu universal. La decesui un~1 persoane flzl~e s~u In .caz de reorganizare a unei persoane juridice se tr~n~m.l.t t~~te dreptunle ~I obllgatiile care au apartinut subiectului de dre t a ca~UI flln~a Inc.et~a::a~ Obiectul transmisiunii n constituie lnsusi patrimoni~ ca ubnll~er~~lJt~t~ J~ndlca ce apartine acelui subiect de drept ~i nu drepturi si

o Igatll pnvite In mod izolat. '

Daca Intregul patrimoniu se transmite unui succesor ne aflam ln r

unei tran " . . I 'p ezenta

. .sm/slUni ~n~versa e .. Daca se transmit trectiunt din patrimoniu catre

mal m~I~1 succes~n, fiecare dintre ei primind 0 asemenea fractiune, opereaza.r, transm/slUne cu titlu universal.

.Dar a:at ~ucc~sorul universal, ::at ~i cel cu titlu universal dobandesc atat actlvul: c~t :1 paslvul patrimonial. Intre ei exista numai 0 deosebire cantitativa~ nu cabtat/va. ,

. -:_mbele transmisiu~i nu pot fi concepute Insa In afara notiunl! de, atrimoruu "' c~re se ~eflecta. unit~tea activului ~i pasivului, ce apartin ~i f~rmeaza patnmonlul unui enumit subiect de drept?

1 P t I' I'

civil a;; ~~d::aV'ZSata.tor exe~ple die subroga!ie reala cu titlu particular In dreptul nostru

2 • oice, op. CIt., vo . I, p. 86-89.

A se vedea C. StJtescu, C. Bfrsan, op, cit., p. 18.

Capitolul II

Drepturile reale ~i drepturile de creonte.

Categorii intermediare. Clasificarea drepturilor reale

Sectiunec I. Drepturile recle ,i drepturile de creontc

15. Clasificarea drepturilor patrimoniale in drepturi reale ~i drepturi de creanta. Am ararat ca In cornponenta patrimoniului intra numai drepturile subiective ce au un contlnut economic, adlca sunt evaluabile In bani. Aceste drepturi se clasifica In doua mari grupe: drepturile reale ~i drepturile de crean/a.

16. Drepturile reale. jus in re sunt acele drepturi subiective patrimoniale pe temeiul carora titularul lor poate sa exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun determinat, In mod direct ~i nemijlocit, fara interventia altei persoane.

Pentru a punein evldenta Imprejurarea ca In cazul drepturilor reale titularul exercita direct ~i nemijlocit anumite prerogative asupra bunului care apare ca obiect al dreptului sau, In literatura juridica mai veche s-a spus uneori ca dreptul real creeaza un raport nemijlocit intre om ~i lucru I.

Astazi doctrina este unanirna In a considera ca dreptul real este un raport tntre oameni, cu privire fa lucruri.

Numai astfel se poate recunoaste caracteruf social al raportului juridic civil care priveste un drept real.

Asa fiind, dreptul real presupune stabilirea unui raport juridic privitor la un bun determinat lntre una sau mai multe persoane ca subiect activ al raportului juridic ~i toate celelalte persoane nedeterminate ca subiect pas iv, care au obligatia generala negativa de a nu face nimic de natura a stanjeni exercitarea prerogativelor dreptului real de catre titularul sau.

17. Nu se poate nega faptul ca aceasta constructie are un caracter abstract.

Ce insearnna "toate celelalte persoane, ca subiect pasiv nedeterminat"? Ca suntem tot timpul In raporturi juridice cu privire la bunurile asupra carora avem un drept de proprietate - spre exemplu, cu toate subiectele de drept de pe parnant! ~i apoi, ce conti nut economic are "obligatia generala negativa" ce

1 A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-BJ/Jnescu, AI. BJicoianu, op. cit., p. 526.

18

Drept civil. Drepturile reale principale

revline ~cestui subiect pasiv al raportului juridic ce poarta asupra unui drept rea? EVident zero.

~ar num~i printr-o asemenea constructie abstracta se poate da caracter social acestut raport juridic.

CI daci a!unci. cand cineva aduce atingere exercitlulu] prerogative lor dreptului

rea e catre titularul sau nu se ·1 divid I· V" A

. "n IVI ua rzeaza In cadrul raportului juridic

ce ~nv~~te un drept real, ci se neste un nou raport juridic - un raport juridic oblJ,aJlonal, un d~ept de creanta - pe temeiul carula titularul dreptului lezat _ ere itor v- va .p~etl~de celui care i-a "atins" dreptul real - debitor, sa-l des a-

gubeasca, adlca sa repare atingerea adusa, Fata de toate celelalte p

nedet . t bzi a obll . ~ persoane

errnrna e su zrsta 0 Iigatia generals negativa de care aminteam mai sus.

. 18. Drep~ul de ~reanja. jus ad rem este acel drept subiectiv patrimonial In vlrt~te~ carUl.a sub.,ectul activ, denumit creditor, poate pretinde subiectului pasrv, enurmt debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

19. Comparatie intre drepturile reale si drepturile de ereanta 0 .

parati .. Y ,. nce com-

arape presu~une eVldentlerea asemanarilor ~i deosebirilor Intre categoriile

supuse acestet operatiuni intelectuale.

d EXiS~~ °dsingura t~asatura care reprezinta asemanarea Intre drepturile reale ~i

reptun ~ e creanta: ambele fac parte din marea grupare _ In fond cat .

a drepturiior patrimoniale. egone -

D:osebirile intre ele sunt mai multe ~i presupun 0 analiza nuantata

I D~n punctul d~ vedere al subiectelor, dreptul real are ca subiect a~tiv titula-

ru sau, rar ca subiecr pasiv toate celelalte persoane nedeterminate cu I A

consld I·· I . , uarea In

~ erare. a v rmtte or acestei constructl] juridice, asa cum am aratat mai sus

~I;potn~a, dreptul de creanta presupune un raport juridic Intre subiec~ul

dactlv tx: sau cel putin determinabil, denumit creditor ~i subiectul pasiv enurrut e ttor.

Di~ punctul ~e vedere. al conJinutului, dreptul real confera titularului sau a~~mlte ~rerogatlve, puten pe care acesta Ie exerclta direct ~i nemijlocit as

o lec~u~UI dreptulu~ sau, iar toate celelalte persoane au obllgatia gen~P~~ neg~tlva d~ a se abtine sa Impiedice In vreun chip exercitiul prerogativelor ~:s~ Pde~t~ve. ozabtlee. punct de vedere se spune ca drepturile reale sunt absolute a rca opoza I e erga omnes. '

b~impo~riva: In conti~utul dreptului de creanta vorn gasi Intotdeauna dreptul s~ tc~ulUi aC!lv - creditorul, de a pretinde subiectului pasiv - debitorulsa dea sa a~a sau. sa nu faca ceva. De aceea se spune ca drepturile de crean a sunt

relative, adica opozabile inter partes. t

Drepturile reale ~i drepturile de creanla. Categorii intermediare. Clasificare 19

20. Deosebirile prezentate, aparent esentlale, I~i au Iimitele lor.

Mai tntal, este de observat ca titularul dreptului real nu poate opune dreptul sau tuturor decat sub forma negativa, In sensul ca toJi sunt obligati sa-i respecte dreptul, dar nimeni nu are vreo obligatie pozitiva In legatura cu acest drept.'

In al doilea rand, afirrnatia ca dreptul real este absolut pe cand cel de creanta este relativ trebuie nuantata, Intr-adevar, dreptul de creanta este relativ In sensu I efectelor sale obligatorii; dreptul la care da nastere poate fi exercitat de catre creditor, iar obllgatia trebuie executata de catre debitor. Dimpotriva, situeti« juridica creata intre parti este opozabila erga omnes, In sensul ca nimeni nu poate sa stanjeneasca In vreun fel exercitarea drepturilor ~i obligatlilor partilor. Este yorba aici despre clasica distlnctie din materia efectelor contractului lntre relativitate ~i opozebilitete,

In al treilea rand, sa presupunem ca fiind yorba despre un drept real - spre exemplu, dreptul de proprietate, cineva aduce 0 atingere dreptului proprietarului; bunaoara acel cineva produce 0 stricaciune bunului In discutie, Intr-o asemenea situatie se va crea un nou raport juridic, obligational de aceasta data, adlca un drept de creanta, In sensul ca proprietarul va putea cere despagubiri de la autorul atingerii dreptului sau, EI este creditorul obligatiei de despagublre iar cel care i-a atins dreptul debitorul acelelasi .obllgatli. Subzista tnsa obligatla generala negativa a tuturor celorlalte persoane nedeterminate, rnentinandu-se caracterul absolut al dreptului real, opozabil erga omnes.

Sa presupunem acum ca cineva este creditorul obllgatiel asumate de 0 alta persoana de a-I transporta lntr-un anumit loc. Suntem In prezenta unui drept de creanta,' cu obllgatia corelativa. Un tert Impiedica pe debitor sa-l transporte pe creditorul acestei obllgatli, ceea ce conduce la crearea unui prejudiciu pentru creditor. Tertul a ignorat obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul dreptului creditorului, care, ca situetie juridica este opozebilii erga omnes. Conseclntai Se naste un nou raport juridic, tot obligaJional, pe temeiul caruia tertul va fi tinut sa-l despagubeasca pe creditorullmpiedicat In exercitiul dreptului sau,

In sfarslt, este de retinut ca opozabilitatea In materia drepturilor reale impune uneori Indeplinirea anumitor forme de publicitate, cum ar fi: publicitatea transmisiunilor imobiliare sau publicitatea ipotecilor.

21. Din punctul de vedere al duratei lor, drepturile reale pot fi perpetue, cum sunt dreptul de proprietate ~i dreptul de servitute, sau sunt constituite pe 0 durata mare de timp; spre exemplu, uzufructul in favoarea persoanelor juridice nu poate fi mai mare de 30 de ani (art. 559 C. civ.), iar In privinta persoanelor fizice se stinge cel mal tarziu la moartea uzufructuarului (art. 557 C. clv.),

Drepturile de creanta au 0 durata lirnitata In timp.

, A se vedea F. Terre, Ph. Simler, op. cit., p. 31.

2 A se vedea ~i I. De/eanu, Opozabilitatea - consideratii generale, Dreptul nr. 7/2001, p. 87 ~i urm., in special p. 91-95.

20

Drept civil. Drepturile reale principale

Din punct de vedere numeric se aflrrna adeseori di drepturile reale sunt limitate ca nurnar, In timp ce drepturile de creanta sunt nelimitate. Intr-adevar pe langa contractele reglementate de lege - asa-nurnitele contracte numite' partlle pot imagina raporturi juridice obligationale sub forma contractelo~ nenumite. De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere ca un raport juridic obligational, adica un drept de creanta se poate neste din orice fapta a omului cauzatoare de pre judicii, adica din fapte ilicite, sau din anumite situatii care cond~c I~ .crea~~a unui dezechilibru patrimonial - cum ar fi: imbogatirea fara ternet legitim, ~I rmpun restabilirea echilibrului initial.

.Ob~e~~am ca, Intr-~devar, drepturile reale sunt limitate ca numar In legislatia clvila, dar numet la un moment dat. Nimic nu lmpiedica legiuitorul sa reglementeze noi drepturi reale, cum ar fi, spre exemplu, dreptul de concesiune', sau anumite drepturi de folosinta, ca drepturi reale.

De asemenea, recent, In literatura de specialitate s-a observat in mod judicios ca nu numai numiirul, ci ~i continutul juridic al drepturilor reale este, de regula, stabilit prin lege, afara de situatia acelor drepturi reale recunoscute In dreptul nostru civil care pot lua nastere prin vointa omului, cum sunt servitutile stabilite prin fapta omului ~i dreptul de superficie.! In orice caz ca regula generala, prerogativele corespunzatoare unui anumit drept real sunt cele pr:vazute de normele care-I reglernenteaza: prin vointa omului nu i-ar putea fi adaugate alte prerogative. Consideram insa di este de conceput limitarea acestora prin manifestarea de volnta a titularului unui drept real.

_22. Dreptul ~e urmari~e ~i dreptul de preferinta. Spre deosebire de drepturile de creanta, drepturile reale prezinta doua prerogative suplimentare: dreptul de urmiirire ~i dreptul de preferinta.

Dreptul de urmiirire reprezinta facultatea titularului dreptului real de a pretinde bunul care forrneaza obiectul dreptului sau din mana oricui s-ar afla. ~s~el, pr~prietarul poate reclama Inapoierea bunului sau de la cel care-I detine fara ternet: uzufructuarul po ate cere oricui sa-l lase linistita folosinta a bunului prim it in uzufruct, chiar ~i proprietarului care i-a constituit acest drept.

Dreptul de preferinJa consta in facultatea conferita titularului dreptului real de ~ av~a prioritate fata de titularii altor drepturi reale sau de creanta. Un creditor ipotecar se va lndestula cu preferinJa pentru creanta garantata cu bunul ipotecat din suma obtinuta ca urmare a executarii ipotecii; un creditor ipotecar de rangul I va avea preferinJa - In acelasi scop, fata de creditorul ipotecar de rangul II asupra aceluiasi bun, la randu-i si el titular al unui drept real accesoriu, dreptul de ipoteca, dar de rang inferior etc.

• 1 A se vedea O.U.C. nr. 34/2006, publicata In M. Of. nr. 418 din 15 mai 2006, aprobata prm Legea nr. 337/2006, publicata In M. Of. nr. 625 din 20 iulie 2006.

2 A se vedea V. Stoics, op. cit., vol, I, p. 104.

Drepturile reale ~i drepturile de creanta. Categorii intermediare. Clasifieare 21

23. Ni se pare insa ca sl aici lucrurile nu sunt asa de nete ~i trebuie nuantate.

Sa presupunem ca A este titularul dreptului de proprietate asupra unui bun,

care a intrat fara temei in stapanirea lui B; A doreste sa rsdobandeasca bunul proprietatea sa. Ce va putea face A, din punet de vedere juridic, in ipoteza in care B refuza tnapoierea de bunavoie a bunului? Va trebui sa intenteze 0 actlune in revendicare impotriva lui B in care va trebui sa dovedeasca dreptul de proprietate asupra bunului In litigiu; odata aceasta dovada facuta, B va fi obligat de instanta sa-l restituie bunul. Se poate spune oare ca A a urmiiri! bunul ~i ca a beneficiat de dreptul de preferinJa asupra bunului respectiv? Nu, el pur ~i simplu a dovedit ca este proprietar ~i ca, asa fiind, cel ce-i detine bunul fara drept trebuie sa i-I restituie.

Sa admitem acum ca A are 0 creanta impotriva lui B, garantata cu 0 ipoteca

asupra unui imobil proprietatea lui B, ipoteca tnscrisa in registrul de publicitate

lmoblliara.

Pana la scadenta B vinde imobilul ipotecat; la scadenta el nu plateste

datoria catre A, astfel ca acesta va urmsr! bunul ipotecat in rnainile noului proprietar pe temeiul dreptului sau de lpoteca, II va scoate in vanzare in condltille stabilite de lege ~i se va indestula din pre], cu preferin,ta fa!a de ereditorii chirografari ai proprietarilor.

lata de ce am f tentati sa spunem ca, in realitate, dreptul de urmarire ~i

dreptul de preferinta opereaza in privinta drepturilor reale accesorii pe langa drepturile de creanta - ipoteca, gajul, privilegiile, nu ~i In privint« drepturilor

reale principele.

Sectiunea a II-a. Categorii juridice intermediare

24. Precizari prealabile. In general, se admite ca la limita dintre drepturile reale ~i drepturile de creanta se situeaza doua categorii juridice intermediare, anume: obligaJiile reale de a face - obligatiile propter rem ~i obligatiile opozabile tertilor - obligatiile scriptae in rem.

Credem ca, din punctul de vedere al claslflcaril drepturilor subiective patri-

moniale in drepturi reale ~i drepturi de creanta, tot ca 0 categorie intermediara situata tntre acestea doua pot fi considerate ~i drepturile de creetie intelec-

tuala.1

Desigur ca, spre a evita orice confuzie, nu pierdem din vedere nici un

moment ca drepturile de creatie intelectuala sunt situate ~i la granita dintre drepturile patrimoniale ~i cele personal-nepatrimoniale, deoarece prezinta

1 A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, op. cit., p. 28-30; a se vedea, In acelasi sens, Fr. Zenatti, Th. Revet, Les biens, lIeme edition refondue, PUF, 1997, p. 48 si urm.

3.

22

Drept civil. Drepturile reale principale

trasatur! specifice ambelor categorii. Nu mai putin, considerarn ca trasaturlls patrimoniale ce Ie caracterizeaza sunt de natura sa Ie situeze ~i la limita dintre drepturile reale ~i drepturile de creanta,

25. Obligatiile propter rem ~i obligatiile scriptae in rem. 1 Obligatiile propter rem, cunoscute sub denumirea de obligatii reale de a face reprezinta indatoriri care revin detinatorului unui bun determinat ~i au ca izvor legea sau conventia partilor,

Astfel, art. 74 din Legea nr. 18/1991 republicata impune tuturor detinstorllor de terenuri agricole obligatia de a asigura cultivarea acestora ~i obligatia de a asigura protectia solului; detinatorii care nu-si lndeplinesc aceste obllgatii pot fi sanctionati in conditille art. 75 ~i 76 din aceeasi lege.'

Asemenea obllgatii sunt impuse de lege ~i tuturor detlnatorilor de pad uri: efectuarea de lucrarl prevazute de amenajamentele silvice elaborate de organele de specialitate, efectuarea lucrarilor de lntretinere ~i reirnpadurlre etc. precum ~i prin dispozitille altor acte normative ce stabilesc un anumit regim juridic al unor categorii speciale de bunuri.

In cea de a doua ipoteza - conventia partilor - proprietarul unui fond aservit i~i poate asuma obligatla, spre exemplu, cu ocazia constituirii unei servituti de trecere, de a efectua lucrarile necesare exercitiului servitutii,

Ambele situatii constituie sarcini reale - obligatll reale de a face - impuse de lege sau de vointa partilor, care greveaza dreptul asupra terenului, ~i care, accesorii ale acestuia fiind, se vor transmite 0 data cu bunul, fara a fi nevoie de nici 0 formalitate speciala de transcriere sau lnscriere, sau de 0 nouii conventie a parJilor In acest sens.

Aceasta obligatie nu corespunde unui drept real deoarece ea nu incurnba oricarei persoane, ci numai proprietarului sau detlnatorulul acestuia."

Obligetiile scriptae in rem se caracterizeaza prin aceea ca sunt atat de strans legate de stapanirea unui bun, tncat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat daca dobandltorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte acest drept, desi nu a participat in nici un fella lncheierea contractului

1 Recent, in literatura noastra [urldica, aceste obligatil au fost denumite ~i analizate pe larg sub denumirea de drepturi patrimoniale atipice; a se vedea V. Stoica, op. cit., vol, I, p. 112 ~i urm. Dimpotriva, alti au tori continua a vedea In aceste obllgatil, asemenea noua, "categorii juridice intermediare"; a se vedea in acest sens, O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., p. 47 ~i urm.; E. Chelaru, op. cit., p. 19-20.

2 A se vedea art. 8 ~i art. 10 din O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic ~i administrarea fondului forestier national,

3 C. StJtescu, C. Blrsen, op. cit., p. 21; pentru alte categorii de obligatii propter rem, clasificate dupa natura lor care poate fi civila, stabilite prin norme juridice de drept civil, administrative, stabilite prin norme ce impun anumite obllgatll detlnatorilor unor categorii de bunuri a carer indeplinire este in sarcina autoritatilor administrative ~i conventionale, adica stabilite prin conventla partilor, a se vedea V. Stoica, op. cit., p. 166 ~i urm.

Drepturile reale ~i drepturile de creanta. Categorii intermediare. Clasificare 23 initial care a condus la nasterea dreptului creditorului. Este cazul locatarului unui bun pe care locatorul I-a lnstrainat dupa incheierea contractului de locatiune. Desi locatarul nu are nici un raport juridic cu noul dobanditor al bunului acesta, in conformitate cu art. 1441 C. civ., este obligat sa recunoasca ~i sa respecte locatiunea facuta lnainte de vanzarea bunului daca aceasta s-a facut prin act autentic sau prin act sub sernnatura privata, cu data certa, afara numai daca desfiintarea ei din cauza vanzarli s-a prevazut In Insusi contractu I de locatiune.

26. Drepturile de creatie intelectuala. Sunt cuprinse in aceasta categorie drepturile conferite de activitatea spirituala desfasurata de oameni. 0 asemenea activitate de durata sau chiar ca 0 sclipire a geniului uman se poate concretiza in opere literar-artistice sau stiintifice.

Mai Intai, autorul unei opere literar-artistice are drepturi personal-nepatrimoniale legate de creatia sa: dreptul de a fi recunoscut ca autor al operei, dreptul de a decide publicarea ei, dreptul de a cere ca opera sa sa nu-i fie atinsa de terti etc.

Astfel, art. 1 al Legii nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor ~i drepturile conexe, cu modificarile ulterioare, dispune ca dreptul de autor asupra operei literare, artistice sau stiintlfice. precum ~i asupra oricaror asemenea opere de creatie intelectuala este recunoscut ~i garantat in conditiile legii. Acest drept este legat de persoana autorului ~i cornporta atribute de ordin moral ~i patrimonial [alin. (1)]. De asemenea, textul prevede ca opera de creetie intelectuala este recunoscutii ~i protejeu; independent de aducerea la cunostints publica prin simplul fapt al realizaril ei, chiar neterrninata.

Din punct de vedere patrimonial autorul are mai intai un drept real, dreptul de proprietate asupra obiectului in care se rnaterializeaza opera sa originala: manuscris, pictura, sculptura, graflca etc.

Distinct de acest drept, autorul operei sl, in cazurile operelor literare, pe 0 durata de timp, mostenitorii lui, au un drept de natura patrirnoniala ce rezulta din valorificarea creatlel respective. Cum s-a spus 1, pe drept cuvant, este yorba, tntr-o asemenea situatie, de un drept in corpora I de natura mobiliara, distinct de bunul corporal In care s-a concretizat opera creata de eutor?

Asernanator se prezinta lucrurile ~i in celelalte domenii ale activitatii intelectuale: desenele ~i modelele industriale, marcile de fabrica, de comer] ~i de serviciu, lnovatiile.

Chiar ~i scrisorile, rezultat al corespondentei purtate intre anumite persoane, pot pune probleme din punctul de vedere al discutiei noastre.'

1 A se vedea F. Terre, Ph. Simler, op. cit., p. 28.

2 Precizarn ca nu avem in vedere aici contractu I de editare care creeaza drepturi ~i obligatii in cadrul unui raport juridic obligational ce are acest izvor.

3 A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, op. cit., p. 29.

24

Drept civil. Drepturile reale principale

Astfel, 0 scrisoare trimisa unei persoane presupune, mai Intai, dreptul de proprietate asupra inscrlsului In care ea se tncorporeezs ~i care apartine destinatarului ei. Este yorba despre un drept asupra unui bun mobil corporal. Apoi, se poate pune problema dreptului de a face uz de acea scrisoare prin posibilitatea cornunlcarll continutului ei tertilor, afara daca expeditorul ~i detinatorul n-au decis ca acesta sa ramana confidential, In sfarslt, scrisorile respective pot fi publicate tntr-o opera structurata ca atare, caz In care vom fi In prezenta unui drept de creatie literara sl artistica ce are ca autor pe cel care face selectia, adnotarile, comentariile ~i publicarea.

Drepturile de creatie intelectuala nu sunt asadar nici drepturi reale - dar elemente din aceste drepturi nu Ie sunt straine, sl nici drepturi de creanta, desi prezinta asemanari ~i cu acestea, cel putin sub aspectul lor economic.

Dar nu sunt drepturi de creanta prin ele insele, pentru ca nu presupun exercitarea lor asupra unui debitor determinat sau cel putin determinabil.

Ele confera titularului posibilitatea punerii lor In valoare In diverse moduri si, din acest punct de vedere, se apropie de drepturile reale ca drepturi exclusive de exploetere? Este ratiunea pentru care In teoria dreptului ~i In practica se vorbeste despre proprietatea literara ~i artlstica, proprietatea industriala etc. De aceea aceste drepturi formeaza obiect distinct de cercetare al unei ramuri moderne a dreptului privat - dreptul de proprietate inteleauele.

sectluneo a III-a. Clasificarea drepturilor reale

27. Drepturi reale principale ~i drepturi reale accesorii. In dreptul civil roman drepturile reale se clasiflca In: drepturi reale principale ~i drepturi reale accesorii.

Drepturile reale principale sunt acele drepturi care au 0 existenti; de sine statatoare In raport cu alte drepturi reale sau drepturi de creanta.

Drepturile reale accesorii sunt afectate gerentiirii unor drepturi de creanJa si, In consecinta, existenta lor depinde In mod direct ~i nemijlocit de existenta dreptului pe care-I garanteaza,

Asadar, drepturile reale accesorii sunt accesorii pe langa drepturile de creanJa.

28. Categorii de drepturi reale principale. Ca principiu, sunt drepturi reale principale: dreptul de proprietate ~i dezmembreminteie acestuia.

Totusi, infatisarea drepturilor reale principale In dreptul civil In vigoare este mult mai complexa,

1 Idem.

Drepturile reale ~i drepturile de crean~a. Categorii intermediare. Clasificare 25

Astfel, din punctul de vedere al regimului juridic aplicabil, dreptul de proprietate poate fi: drept de proprietate publica ce apartlne, In regim de drept public, statului ~i unitaJilor administrativ-teritoriale ~i drept de proprietate privata ce poate aparJine oricsrui subiect de drept.

Din punctul de vedere al subiectelor ~i al regimului de punere In valoare, subiectele de drept public - statui sl unitatlle administrativ-teritoriale - pot constitui cu privire la bunurile proprietatea lor publica sau privata:

- dreptul de administrare;

- dreptul de concesiune;

- dreptul de folosinta.

Dreptului de proprietate privata, indiferent de titular - subiectele de drept public sau persoanele fizice ~i persoanele juridice de drept privat - Ii corespund dezmembrsmtntete acestuia respectiv:

- dreptul de uzufruct;

- dreptu I de uz;

- dreptul de abltatie:

- dreptu I de servitute;

- dreptul de superficie.

29. Drepturile reale accesorii. l.egislatia civila rornana In vigoare reglernenteaza ca drepturi reale accesorii pe langa un drept de creanta: dreptul de ipotecs, dreptul de gaj ~i privilegiile.

Dreptul de ipotecii consta In garantia constituita titularului sau - creditor ipotecar; .asupra unui bun imobil proprietatea debitorului sau asupra dreptului de uzufruct cu privire la un imobil ce apartine acestuia de a se Indestula, cu preferinta ~i In mana oricaruia s-ar gasi bunul la momentul executarii, din valoarea bunului, In cazul In care debitorul nu-si indeplineste, la scadenta, obllgatia asurnata,

Dreptul de gaj consta In garantia recunoscuta de debitor creditorului sau de a putea sa execute, la scadenta, un bun mobil din patrimoniul debitorului sau prin retinerea, sub controlul justitiei, In proprietate a acelui bun, In contul creantei neexecutate, sau prin vanzarea acestuia, tot sub controlul justitiei ~i Indestularea cu preferinta fa!a de creditorii chirografari, din pretul astfel obtinut.

Privilegiile, numeroase ~i reglementate atat In Codul civil, cat ~i In alte acte normative speciale, reprezinta anumite clauze legale de preferinJa pe temeiul carora, date fiind calitatea ~i modul In care s-a nascut creanta, creditorii pot obtine plata datoriei cu preferinta Inaintea altor categorii de creditori, chirografari sau chiar titulari de anumite garantii reale.

26

Drept civil. Drepturile reale principale

30 •. 0 garantie care se situeaza la limita garantlilor reale' este dreptul de retentie, nereglementat ca atare de legislajia noastra clvila, dar recunoscut atat de ~ractica ~udi.ci.ara, cat. ~i de doctrina, Pe temeiul dreptului de retentie debitorul obligatiei de restituire a unui bun are posibilitatea sa refuze executarea acesteia pan~ c~nd titularul bunului care pretinde restituirea nu-i va platl :ventu~I:I.e cheltulel~ pe care el le-a facut cu conservarea, Intretinerea sau irnbunatatirea bunului In cauza.

1 A se vedea C: Bfrsan, M. Gaita, M.M. Pivniceru, Drept civil. Drepturile reale Ed Insti-

tutul european, lasi, 1997, p. 21. ' .

Capitolul III

Dreptul de proprietate. Definifie. Caractere juridice.

Confinut. Condifii generale de exercitare

Sectiunea I. Definitia dreptului de proprietate

31. Precizari preliminare. Aparuta 0 data cu fnsa~i aparitla omului pe parnant, proprietatea a stat ~i sta la baza dezvoltarii societatii ornenesti.

In to ate lucrarlle din literatura juridica consacrata materiei drepturilor reale sau numai dreptului de proprietate se recunoaste ca suntem tn prezenta unui concept deosebit de complex, cu multiple semniflcatii de ordin istoric, sociologic ~i juridic, aflat lntr-o permanents evolutie.

Insa~i notiunee de proprietate formeaza obiect de controversa,

Dad la fnceputurile organizarii existentei omului ca fiinla sociala tnsuslrea premiselor aslgurarli traiului sau a aparut ca fireasca, dezvoltarea vietii sociale a impus ordonarea reletiiiot dintre oameni. Realizata mai Intai la nivelul unor comunitati teritoriale restranse, de-a lungul istoriei, s-a ajuns la formarea de colectlvltati din ce In ce mai mari, unite prin diferite scopuri, pentru ca, la un moment dat oamenii sa se organizeze In state. Ca entitati organizate, primele forrnatiuni statale au edictat norme juridice care au avut In vedere ~i raporturile de proprietate.

32. Proprietatea ca relatie sociala ~i dreptul de proprietate ca raport juridic. Desi 'in limbajul comun aceste doua notiuni se confunda -In definitiv fiecare dintre noi spunem: sunt proprietarul cutarui bun, societatea comerciala X este proprietara uzinei Y, statui este proprietarul bogatillor subsolului etc. - continuarn sa credem ca nu se poate pune semnu/ ega/itilJii tntre proprietate, ca re/aJie economics ~i dreptu/ de proprietate, ca raport juridic,'

Relatia econornica de proprietate tnseamna lnsusirea premiselor naturale ale oricarei productii, In oranduirea comunei primitive omul si-a lnsusit primele bunuri de cate ori a avut nevoie, asa cum le-a gastt tn natura. lnsusirea exercitata de unul a fost incet recunoscuta de ceilalti, Daca unul a produs ceva ce reprezenta mai mult decat fi era necesar ~i a constatat ca altcineva a produs alte bun uri care II interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la plata, apoi la organi-

1 A se vedea C. Statescu, C. Bfrsan, op. cit., p. 27.

28

Drept civil. Drepturile reale principale

zarea soclala care a Insemnat 0 anumita specializare a activitatil umane prin diviziunea muncii.

Membrii cornunitatilor umane In curs de formare s-au recunoscut intre ei sau, la scara comunltatllor, tntre ele, ca proprietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitetii de cineva asupra bunului sau a trebuit recunoscuts de ceilalJi. Proprietatea s-a transformat In reletie sociala de lnsusire, iar cand aceasta relatie sociala a fost cuprinsa In norme juridice - de la cutuma pana la norma edictata de entitatea care a ajuns 5-0 ordoneze, 5-0 reglementeze, anume statui, ea a devenit raport juridic, anume drept de proprietate.

Desigur, la scara dezvoltarii omenirii, acest proces s-a petrecut lent ~i diferit de la 0 comunitate la alta. Esenta lui Insa rarnane, In conceptia noastra, aceeasi: transformarea reletiei sociale de proprietate lntr-un raport juridic, cu toate consecintele ce decurg de aici.

Dupa cum s-a spus', lIar trebui sa lntelegern ce vrea sa Insemne notiunea de proprietate. Proprietatea este 0 forma juridica ce n-are nimic universal In ea. Cea de astazi are putine trasaturl comune cu cea din epoca feudala, dar are 0 legatura de filiatie sigura cu proprietatea din dreptul roman. De unde ideea ca proprietatea nu ar fi decat expresia juridica a raporturilor ce rezulta dintr-un sistem economic determinat, analiza de la care subtilul Marx duce controversa cu naivul critic universal (al proprietatll) care a fost lnaintasul sau P.J. Proudhon.:?

33. Constitutia Romaniei despre proprietate.' in titlul II intitulat .Drepturile, libertatile ~i Indatoririle fundamentale", la capitolulll care reglernenteaza drepturile 9i libertaJile fundamentale, art. 44 prevede ca "dreptul de proprietate, precum 9i creentele asupra statului sunt garantate. Continutul ~i limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

De asemenea, acelasi text prevede principiul constitutional potrivit cu care proprietatea privata este garantata 9i ocrotitii In mod egal de lege, indiferent de titular.

Apoi textul art. 44 confine dispoziti! de principiu privitoare la condltlile in care cetatenil strain] ~i apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata

1 A se vedea Fr. Zenatti, Th. Revet, op. cit., p. 142.

2 Este yorba des pre celebra lucrare a lui P.). Proudhon liCe este proprietatea", din anul 1840, in care el sustine di "aceasta n-ar fi decat un furt" (Ibidem).

3 Avem in vedere dispozitiile pertinente din Constitutia Romaniei revizuita ~i republlcata, cu actualizarea denumirilor si cu noua numerotare a textelor, in M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003, astfel cum a fost modificata sl completata prin Legea de revizuire a Constitutiei nr. 429/2003, publicata in M. Of. nr. 758 din 29 octombrie 2003. Aceasta lege a fost aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003 si a intrat in vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publlcarli in M. Of. nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotararii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatelor acestui referendum.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Continut. Conditii

29

asupra terenurilor, la exproprierea pentru utilitate publica, modul In care 0 autoritate publica po ate folosi subsolul oricarei proprletati imobiliare pentru lucrari de interes general, obllgatiile ce decurg din raporturile de vecinatate si cele de protectie a mediului, posibilitatea confiscarll bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, numai in conditiile legii, precum ~i regula potrivit cu care ave rea dobandita In mod licit nu poate f confiscata.

Mentionarn ca dispozitille art. 44 alin. (4) din Constitutia revizuita interzic In mod expres nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita In proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice ori de alta natura discriminatorie a titularilor bunurilor.

Art. 136 din titlul IVai Constitutiei, consacrat economiei 9i Iinentelot publice dispune ca proprietatea este publica 9i privata; proprietatea publica apartine statului sau unitatllor administrativ-teritoriale [art. 136 alin. (2)].

In alineatele 3 ~i 4 ale aceluiasi text constitutional sunt determinate bunurile care fac obiectul exclusiv al proprteuti! publice ~i care Ie este regimu I juridic, iar art. 136 alin. (5) dispune ca proprietatea privata este, In conditiile legii organ ice, inviolabila.

'I' Retinern asadar ca in conceptia constituantului roman dreptul de proprietate

apare ca un drept fundamental al cetaJenilor Jarii, tnscris printre celelalte drepturi ~i libertati publice fundamentale recunoscute ~i aparate de orice constitutie dernocratica rnoderna, Totodata, asa cum vom arata In dezvoltarile ulterioare, Constitutia reglernenteaza forrnele fundamentale ale dreptului de proprietate in Romania - proprietatea p'uhlTca si proprietatea privata ~i liniile genera le ale regimului lor juridic.

34. Proprietatea in Codul civil roman. Aparent s-ar putea spune ca institutia centrala a Codului civil roman In vigoare de la 1865, dupa modelul sau napoleon ian de la 1804, este proprietatea. Aceasta idee ar putea f sustinuta de faptul ca In Cartea a II-a a Codului se vorbeste Despre bunuri 9i despre osebitele moditiciiri ale proprietiitii, iar Intreaga Carte a III-a, adica cea mai mare parte a reglementarilor pe care ea Ie cuprinde, este consacrata diferitelor moduri prin care se dobsndeste proprietatea.

Privite lucrurile prin prisma dinamicii dreptului civil, adica a circulatiei bunurilor ~i valorilor, ideea poate fi sustinuta.

In realitate tnsa titlul II al Cartii a II-a intitulat .Despre proprietate" consacra doar trei articole Insu9i dreptului de proprietate.

Astfel, art. 480 C. civ. tncearca sa dea 0 definitie dreptului de proprietate, spunand ca acesta este dreptul ce are cineva de a se bucura ~i dispune de un lucru in mod exclusiv ~i absolut, insa in limitele determinate de lege.

Este limpede ca, In conceptia Codului civil, dreptul de proprietate confers titularului sau anumite atribute; ca sintagma "a se bucura" semnlfica posibilita-

30

Drept civil. Drepturile reale principale

tea pentru proprietar de a stapani bunul In eceesu calitate ~i de a-I folosi In interesul ~i In puterea sa; ca el are ~i dreptul de a dispune de bunul care formeaza obiectul dreptului sau: ca el exercita aceste prerogative In mod exclusiv ~i absolut, tnsa In limitele determinate de lege.

Apoi, art. 481 C. civ. prevede ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afara numai pentru cauza de utilitate publica ~i primind 0 dreapta ~i prealabila despagublrs, iar art. 482 reglementeaza principiul accesiunii In materia proprtetatn, potrivit cu care proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra a tot ce produce lucrul ~i asupra a tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul, lntr-un mod natural sau artificial.

35. Definifia dreptului de proprietate. Literatura juridica de specialitate este unanima In a defini dreptul de proprietate prin punerea In evidenta a atributelor pe care acesta Ie confera titularului sau: posesia, tolosinte ~i dispozitis.

Conslderarn Insa ca 0 asemenea definitie nu este de natura sa puna In evidenta ~i continutul social-economic al dreptului analizat',

Cu alte cuvinte, spre a Inlelege, sub aspect juridic, In ce consta raportul de apropriere, a caru! expresie este dreptul de proprietate, trebuie descifrat modul In care sunt exercitate atributele conferite de acest drept.

Este posibil ca 0 parte din atributele dreptului de proprietate sa fie exercitate de catre 0 alta persoana decat proprietarul, In temeiul unui drept real derivat din dreptul de proprietate sau In temeiul unui raport juridic obligational. Spre exemplu, In cazul unui contract de Inchiriere, locatarul detine bunullnchiriat ~i " foloseste, Dar el exercita aceste atribute numai In rnasura In care i-au fost conferite de proprletar-. Ba mai mult, ~i uzufructuarul este titularul unui drept re~1 care-i confers stapanlrsa ~i folosirea de bun; dar, de regula, cel ce a constituit dreptul de uzufruct este proprietarul bunului, care continua sa exercite atributul dispozttle! asupra bunului dat In uzufruct altei persoane.

La fel, superficiarul poate exercita atributele de posesie ~i folosinta si, In anumite limite, chiar ~i atributul de dispozitle,

Prin ~rmare, simpla Intrunire a atributelor prin care se exteriorizeaza dreptul de propnetate nu este suficlenta pentru definirea acestui drept, ci trebuie precizata pozitie specitics a celui caruia el epertine, sau a celui care exercits aceste a tribute.

Sp~e deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiasl bun, propnetarul exercits atributele juridice ale dreptului de proprietate In putere proprie ~i interes propriu.

Proprietarul exercita atributele dreptului sau In putere proprie deoarece el se su~une numai legii. Celelalte persoane, altele decat proprietarul, exercita unele atnbute ale dreptulUi de proprietate In virtutea puterii transmise de proprietar ~i

~ A se vedea C. StJtescu, C. Blrsen, op. cit., p. 31; L. Pop, op. cit., p. 34.

A se vedea C. StJtescu, C. Bfrsan, op, cit., p. 31 .

Dreptul de proprietate. Definltie, Caractere juridice. Continut. Conditii

31

In conformitate nu numai cu legea dar ~i cu vointa proprietarului care, recunoscandu-i-le altuia asupra unui bun ce Ii apartine, i Ie concretizeaza ~i Ie fixeaza limitele de exercitare.'

A doua particularitate a dreptului de proprietate este aceea ca proprietarul exercita atributele dreptului sau de proprietate In interesul sau propriu. Chiar daca titularii altor drepturi subiective, reale sau de creanta, prin exercitarea acestor atribute, urmaresc realizarea unor interese proprii, proprietarul este Insa singurul subiect de drept care exercita, direct sau indirect (prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprletatii, In cele din urmii, In propriul sau interes?

Sintetizand cele expuse succint, dreptul de proprietate se concretlzeazaIn urrnatoarele elemente:

- sub aspect economic, dreptul de proprietate este un drept de apropriere a

unor bunuri, corporale sau incorporale;

- exprirna 0 reletie sociala de apropriere;

- cuprinde In continutul sau atributele posesiei, Iolosinte! ~i dispozitiei:

- atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin pute-

rea ~i In interesul sau propriu.

In concluzie, dreptul de proprietate este acel drept subiectiv, care da expresia aproprierii unui bun, drept care permite titularului sa posede, sa foloseasc~ ~i sa dispunt; de acel lucru, In putere proprie ~i In interes propriu, In cadrul ~I cu respectarea legisletie! existente?

36. Scurta privire de ordin istoric asupra evolutiel dreptului de proprietate. Am 'aratat mai sus ca atunci cand, In societatea prirnitiva, oamenii si-au lnsusit primele elemente necesare existentei lor, a fost yorba despre 0 lnsusire la nivelul individului.

Asupra anumitor bunuri, In special parnantul, lnsusirea se realiza la nivelul unor colectivitati care au devenit din ce In ce mai mici, pana la nivelul unei familii.

Adevarata consacrare juridici a dreptului de proprietate apare Insa In dreptul roman, in epoca celor XII Table, cand s-a ajuns, pe diferite cal, la partajarea pamantulul ~i la instituirea unui drept de proprietate individuala. ce avea ca titular pe pater familias, care exercita puterea deplina asupra bunurilor proprietatea sa: dominium ex jure quiritum. Acest dominium, suve~a~, exclusi~ ~i perpetuu, confera proprietarului trei atribute esentiale: ius utendi, ius fr~endl ~i ius abutendi. Ne aflarn In prezenta constructiei desavarsite a prerogativelor pe care Ie cuprinde dreptul de proprietate, fara a lua in considerare in vreun fel

1 A se vedea C. Statescu, C. Bfrsan, op. cit., p. 31 .

2 Ibidem, p. 32. . ...

3 Idem; C. Bfrsan, M. GaiJa, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 25. Pentru alte definltil ale dreptului de proprietate, a se vedea M. Toma, Drept civil. Drepturile reale, Ed. si tipografia Argument, Bucuresti, 1999, p. 66 ~i urm.

32

Drept civil. Drepturile reale principale

exercitiul lor tntr-un cadru social, care sa cuprinda ~i anumite limite. S-a observat' ca Digestele sanctionau totusi anumite tulburari cauzate de proprietar vecinilor prin exercitiul dreptului sau, fara Insa ca prin aceasta sa se poata vorAbi despre 0 functie sociala a dreptului de proprietate.

In evul mediu raporturile de proprietate sunt mai complexe, dar numai cu privire la proprietatea imooiliers; bunurile mobile nu au mare importanta economica, de aceea se spunea res mobilis, res vilis.

Cat priveste proprietatea imoblllara, aceasta era divizata dupa raporturile sociale de vasalitate ce predominau In evul mediu lntre dominium em in ens, care apartinea proprietarului feudal, ~i dominium utile, care apartinea diversilor

sal vasali. '

In Franta, spre exemplu, s-a ajuns ca dominium eminens al proprietarului feudal sa devina un simplu atribut al rangului acestuia de senior, pe cand adevaratele atribute ale acestui drept sa fie exercitate de titularii lui dominium utile' .

Mai mult, spre a se ajunge la centralizarea puterii regale, s-au realizat construetii juridice care sa transfere dominium eminens catre rege, de unde s-a dedus posibilitatea pentru stat, a carui expresie regele 0 intruchipa, iar celebra formula a regelui Ludovic al XIV-lea - L 'ftat, c'est moi - este revelatoare In acest sens, sa intervina In exercitiul dreptului de proprietate individuala.

. Revolutiils ?urgheze, In special cele din Anglia ~i Franta au avut ca scop, pnntre altele, ~I .descstuseree" dreptului de proprietate de sistemul de raporturi contorsionate cunoscut de societateafeudala.

Declaratia drepturilor omului ~i ale cetateanulu], a Revolutiei franceze din anul 1789 proclarna, In art. 2, ca "scopul oricarei asociatii politice este conservarea drepturilor naturale ~i imprescnptiblls ale omului. Acestea sunt libertatea, proprie~atea etc." .A~adar, proprietatea, alatun de libertatea persoanei, apar ca drepturi naturale, merente omului.

Dreptul de proprietate redevine absolut ~i perpetuu, sacru ~i inviolabil, fara a se mai face distinctis Intre bunurile mobile ~i cele imobile. Expresia juridica a ~cestor tra~a~uri este reglementarea, chiar ~i sumara, a dreptului de proprietate In Codul Civil francez de la 1804 care con sacra toate aceste atribute.

Se. recuno~~te doar posibilitatea statu lui de a expropria pe particulari, dar nurnai pentru interese de utilitate publica ~i cu plata de despagubiri.

Dreptul de proprietate a continuat sa evolueze ~i In epoca modern a si con-

temporana. '

~~i I~tai, este de retinut ca s-a extins insusi domeniul acestui drept prin aparitia ~I reglementarea drepturilor de proprietate intelectuala asupra creatiei

1 A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, op. cit., p. 55. 2 Idem.

Dreptul de proprietate. Definitie, Caractere juridice. Continut. Condltii

33

artistice, stiintiflce, asupra inventiilor, inovatiilor, rnarcilor de fabrica ~i de serviciu, desenelor industriale etc.

In al doilea rand, epoca modern a cunoaste mi~cari deosebite ale proprietatii private, prin nationalizari sau, In sens invers, privatizari ale unor sectoare economice, In functie de interesele societatii, exprimate prin fortele politice de diferite tendinte care preiau puterea In urma unor alegeri libere ~i democratice.

In al treilea rand, datorita dezvoltarii tehnice ~i globalizarii economiei mondiale, asistam la concentrari de capitaluri ~i formarea, In diverse domenii - servicii, industrie, comert - a unor societit! trensnetionele care depa~esc ceea ce se fntelegea p~na fn prezent prin proprietatea individuels.

In al patrulea rand, dezvoltarea economica a impus ~i impune dezvoltarea proprietatii mobiliare. Intr-adevar, creditul, finantele, societatile comerciale cu capitaluri imense au impus crearea unui regim juridic deosebit pentru bunurile mobile incorporale, cum ar fi: titlurile de credit, actiunile ~i obligatiunile societatilor comerciale. De asemenea, bunuri mobile de 0 importanta economica deosebita, cum ar fi navele ~i aeronavele se bucura de un regim juridic deosebit, asernanator bunurilor imobile. Astfel, acestea sunt supuse regimului tnmetriculeri! In registre speciale, iar asupra lor se pot constitui ipoteci.

In al cincilea rand, societatea civila a devenit din ce In ce mai exigenta cu privire la coreletie tntre dezvoltarea economico-sociels a statelor ~i prezervarea unui mediu tnconiuretor cat mai sanatos. De aceea statele sunt nevoite, din ce In ce mai mult, pe plan intern, regional sau universal sa adopte rnasuri legislative prin ~are sa irnpuna norme cat mai severe de protejare a acestuia.

In sfar~it, ca unul care am scris In domeniu, nu putem sa nu spunem cateva cuvinte despre "Intreruperea" dezvoltarii sociale data de scurta existenta la scara istoriei omenirii, dar cu consecinte dintre cele mai nefaste pentru cateva generatii care au trait realitatile respective, despre proprietatea eocteusu.

Aparuta, mai Intai ca 0 idee utopica intr-un anumit context istoric, ea s-a transformat, din pacate, In realitate sociala In mai multe tari europene, din Asia ~i din Caraibe.

Socializarea mijloacelor de productie trnpinsa pana la absurd In unele tari, printre care si Romania, s-a dovedit 0 frana In calea dezvoltarii societatilor respective. Statui omniprezent, mai ales In economie, totalitar ~i asupritor In celelalte relatli sociale, si-a dovedit incapacitatea de a asigura progresul firesc al tarllor respective. Nu numai datele statistice, ci realitatile crude traits au demonstrat din plin acest lucru.

Prabusirea regimurilor totalitare din tarile europene din anul 1989, In rnodurile cunoscute, este de natura sa integreze ~i aceste state In procesul de dezvoltare economica norrnala, bazat pe proprietatea privata, la care se revine, nu fara greutati ~i obstacole de natura diversa.

Daca, din acest punct de vedere, mai exista astazi cateva "bastioane" ale proprietatii socialiste date de Coreea de Nord, Vietnam ~i Cuba, China of era un

34 Drept civil. Drepturile reale principale exemplu interesant de "coexistenta pasnica", cel putin din anii 1980 ~i pana In prezent, lntre ideologia statala totalitara ~i dezvoltarea proprletapt private.

37. CUeva conslderatl! de drept comparat privitoare la dreptul de propriet~te. Constltuthls ~i Codurile civile alestatelor europene occidentale adoptate In secolul al XIX-lea sau pe parcursul secolului Incheiat recent au fost influentate. de Declaratia dr:pturilor omului ~i ale cetateanulut a Revolutlel franceze din anul 1789 care, In art. 17, proctems dreptul de proprietate sectusi inviolebtt .

Astfel, art. 544 din Codul civil francez, care, dupa cum se stie, a servit ca model m~i mul~or coduri europene ~i ale unor state din America Latina, adoptate u.ltenor, pnn~~e care ~i Codul civil roman In vigoare de la 1864, definesta propnetatea ~a fiind "dreptul de a se bucura ~i de a dispune de lucruri, In modul cel maiabsolut (1), cu conditia de a nu face un uz interzis de legi sau de regu lamente".

Este interesant de retinut ca, In Constitutia franceza din 4 octombrie 1958 In ~igoa.re, nu exista dlspozltf specifice cu privire la dreptul de proprietate. N~ mal putin, preambulul acesteia dispune ca »poporul francez proclarna solemn ata~amentul sau la Declaratia drepturilor omului ~i principii lor suveranitatii nationale astf~1 cum ele sunt definite prin Declaratia de la 1789, confirmate si completate pnn preambulul Constitutiei din 1946". Asa fiind, avand a se pronunta as~pra conforrnitatl] nationalizarllo} Intreprinse de guvernul socialist francez ajuns la putere In urma alegerilor prezidentiale ~i legislative din anul 1981 cu dlspozitiile Constltutlel din anul 1958, Consiliul Constitutional francez a st~tuat In sensul caA dreptul de proprietate are un caracter fundamental pentru societatea franceza, In acest sens, lnalta jurisdictla constitutionala reafirma ca "dac~ ulterior anului.1789 ~i pana In zilele noastre flnalitatlle ~i conditiils de exercuare a dreptului de proprietate au cunoscut 0 evolutie caracterizata atat prin notabila extindere a campuhil sau de aplicare la domenii individuale noi cat ~i pr!n limitari. impuse de interesul general, Inses! principiile enuntata de D~claratla dreptunlor omului au depllna valoare constitutionala, atat In ceea ce pnvests caracterul fundamental al dreptului de proprietate a carul conservare con~tituie unul .din scopu~ile s?cietatii politice ~i care este pus pe acelasi plan cu Ilb~rtatea, sl~ura~ta ~I. rezistenta la opresiune, cat ~i In ceea ce privests garantllie confe~lte titularilor acestui drept ~i prerogativele puterii publice"." Altfel spus, desi drept fundamental, dreptul de proprietate poate suferi, prin

1 A

In. te~ul art. 17 se s~une ca »proprletatea fiind un drept inviolabil ~i sacru, nimeni nu poate fl. pnvat. de ea, d~~at at~~ci ca~d 0 necesitate publica, legal constatata, 0 impune in mo~ evident ~I cu condltl~ une: juste ~I prealabile despagublrl."

A. se.v~dea F. Lucheire, Les fondements constitutionnels du droit civil, Revue trimestrielle de droit civil, 1982, p. 266 ~i urm.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Continut. Conditii 35 decizii ale autoritatllor publice, anumite restrangeri dictate de interese de utilitate publica, In conditiile legii.

In Italia, art. 436 din Codul civil de la 1865 ave a 0 formulare asernanatoare cu cea cuprinsa In art. 544 C. civ. francez Codul civil italian din anul 1942 insa, desi recunoaste ca dreptul de proprietate este un drept complet, exclusiv ~i individual asupra unui lucru (art. 832), prin art. 836 impune obligatia proprietarilor, cel putin teoretica, dea utiliza bunurile proprietatea lor potrivit functlilor economice si exigentelor productiei nationale.

Codul civil german de la 1900 dispune, In art. 903, ca proprietarul, In rnasura In care legea sau drepturile unor terte persoane nu se opun, are facultatea sa utilizeze bunul sau asa cum doreste ~i de a Impiedica orice ingerinta din partea unei alte persoane. De retlnut ca nu se face nici 0 rnentiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. Mai mult, Constitutia de la Weimar, adoptata de Germania In anul 1919, proclama ca "proprietatea obllga", iar actuala Constitutie germana In vigoare impune proprietarului exercitarea dreptului sau conform cu natura lucrului ~i cu respectarea intereselor generale ale societatii.'

Larandul sau, Codul civil elvetian, elaborat sub dubla influenta, franceza ~i german a, prevede, In art. 641, ca "proprietarul unui lucru are dreptul de a dispune In mod liber de el, In limitele determinate de lege. EI poate sa-l revendice de la orlcine tl detine sl sa respinga orice uzurpare."

Doctrina elvetiana' defineste dreptul de proprietate ca reprezentand stapanirea totala ~i exclusiva a unui bun, In limitele ordinii juridice, care c~nfera titularului ~au dreptul de a uza de lucru, 'cJe a se bucura (I) de acesta ~I de a dispune de el material ~i juridic. Proprietatea absoarbe toate utilitatile bunului In ciuda numeroaselor sale restrictii impuse de lege.' Lege mult mai modern a, Codul civil elvetian reglementeaza proprietatea colectiva ~i coproprietatea, In special cea pe eta]e (art. 646 ~i urrn.), De asemenea, el contine dispozitii de principiu privitoare la proprietatea funciara (art. 655 ~i urm.).

In materia proprietatll, sistemul de drept englez este total diferit de eel continental. Astfel, mai tntal, raporturile feudale de proprietate, extrem de complicate de diversele relatii de vasalitate, au fost tnlaturate abia In decursul secolului XX, perioada In care s-au simplificat tranzactiile irnobiliare ~i s-a introdus publicitatea lrnoblllara. Totusi, In concepti a dreptului funciar englez, Coroana regala continua a detine, cel putin teoretic, dominium eminens asupra total itati i parnantulul englez." De unde consecinta ca Intreaga suprafata de teren a Regatului britanic ar reveni Coroanei, atunci cand nu ar mai exista nici 0 persoana care sa detlna un titlu valabil asupra terenului.

1 A se vedea J.-L. Bergel, M. Bruschi, S. Cimamonti, Traite de droit civil, sous la direction

de J. Ghestin, L.G.D.J., 2000, p. 70.

2 A se vedea P.H. Steinaner, Les droits reals, Ed. Staempfli, 1985, p. 1 003 ~i urm. 3 Idem.

4 A se vedea J.-L. Bergel, M. Bruschi, S. Cimamonti, op. cit., p. 73 si urm.

36

Drept civil. Drepturile reale principale

Este de retinut ca In dreptul englez termenul de property desernneaza ansamblul drepturilor patrimoniale. Ceea ce se tntelege In mod obisnuit In dreptul continental prin dreptul de proprietate corespunde, In dreptul englez, termenului de ownership ~i are ca obiect bunurile mobile.

In privinta proprietatii imobiliare se admite ca detinatorli acesteia (estates) exercita real property asupra pamantulul, care reprezinta un drept de concesiune pe 0 durata de timp, spre deosebire de cel care tnchlriaza terenul, care exercita personal property. Concesiunea este conceputa ca un drept ce se exercita pe durata vietii concesionarului ~i a descendentilor acestuia, astfel ca practic se ajunge la exercitarea unui drept perpetuu.'

38. Dreptul de proprietate in acte Internationale, Dupa cel de al II-lea razboi mondial, fata de ororile pe care acesta le-a declansat ~i intretinut In lume timp de sase ani, comunitatea internationala, actlonand prin diverse organizatii In plan universal sau In plan regional, a adoptat norme de protectie a drepturilor omului. Printre aceste drepturi este prevazut ~i dreptul de proprietate.

Astfel, Decleretie universelii a drepturilor omului adoptata In anul 1948 de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prevede, In art. 17, ca "orice persoana, privita ca subiect unic sau asociat In colectivitati, are dreptul la proprietate. Nimeni nu poate fi privat In mod arbitrar de proprietatea sa". Textul, ca Intreaga Declaratie de altfel, are valoare proclamatorie ~i nu exista nici un instrument juridic de natura a-i controla aplicarea con creta.

In aceasta ordine de idei este de retinut ca un tratat international de 0 importanta cu totul deosebita este Conventia european a a drepturilor omului ~i a libertatilor fundamentale adoptata de !arile membre ale Consiliului Europei la Roma la 4 noiembrie 1950, intrata In vigoare In anul 1953, sernnata de Romania la 7 octombrie 1993 ~i intrata In vigoare pentru tara noastra la 20 iunie 1994, care prevede, In art. 1 alin. (1) al Protocolului sau aditional nr. 12, ca orice persoana flzica sau juridica are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica ~i In conditiile prevazute de lege si de principiile generale de drept international.

Alineatul 2 al aceluiasi text din Protocolul nr. 1 prevede ca aceste dispozitii nu sunt de natura sa aduca atingere dreptului pe care II au statele suverane de

1 Idem.

2 Protocolul aditional cunoscut astazi sub denumirea de Protocolul aditional nr. 1 la Conventia europeana a drepturilor omului ~i a libertatllor fundamentale a fost adoptat la Paris in anul 1952 si a intrat in vigoare pentru tarile semnatare - tarlle membre ale Consiliului Europei - in anul 1954. Romania a semnat acest protocol aditlonal 0 data cu semnarea Conventiei ~i a celorlalte protocoale aditionale ale Conventiei prin intrarea in Consiliul Europei, astfel ca acest document a intrat in vigoare pentru tara noastra tot la 20 iunie 1994.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 37 a adopta legile pe care Ie socotesc necesare pentru reglementarea utilizarii bunurilor proprietate privata In conformitate cu interesul general.

Cu privire la aplicarea dlspozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea europeana a drepturilor omului, al carei rol esentia] este de a veghea la modul In care statele semnatare I~i respecta angajamentul juridic ~i politic de a asigura protectia, la scara nationala, a drepturilor pe care Conventia Ie reglementeaza, a decis, intr-o [urlsprudenta constanta, ca textul amintit contine trei norme distincte: prima, care este cuprinsa In prima fraza a alineatului 1 al textului, are un caracter general ~i enunJa principiul respectului proprietaJii; a doua, figurand In a doua fraza a aceluiasi alineat, vizeaza privarea de proprietate, csrei« ti impune anumite conditii; cat priveste a treia norma, cuprinsa tot In alineatul al doilea al textului, ea recunoeste statelor contractante puterea, intre altele, de a reglementa utilizarea bunurilor de catre proprietar In conformitate c~ interesul general. Aceste ultime doua norme Insa, care reprezinta exemple particulare de atingeri aduse dreptului de proprietate, trebuie sa fie interpretate In lumina principiului lnscris In prima norma: asigurarea respectului acestui drept.'

Asa fiind, orice masura care reprezinta 0 ingerinta In exercitiul dreptului de proprietate trebuie sa asigure "un just echilibru" intre exigentele interesului general al comunitatli sl imperativul salvgardarii drepturilor fundamentale ale

indlvldulul.!

De asemenea, cornpetenta a veghea la co recta aplicare a normelor drep-

tului Uniunii Europene, Curtea de [ustitie a acestei Uniuni - Curtea de la Luxembourg - a decis ca "drepturile fundamentale (ale ornului), In special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate In considerare prin raportarea la functia lor In societate. Aceasta tnseamna ca restrictiile ce raspund unor obiective de interes general nu constituie, In raport cu scopul urrnarit, 0 interventie nernasurata ~i intolerablla care ar aduce atingere tnsasi substantei dreptului garantat".'

1 A se vedea, spre exemplu, Curtea europeana a drepturi/or omu/ui, Les Saints Monasteres c. Grecia, 9.12.1994, Publications de la Cour Europeenne des Oroits de l'Homme, Serle A, nr. 301, par. 56.

2 Ibidem, par. 70. Aceleasi considerente se regasesc in nenurnarate hotarari ulterioare ale

Curtli: pentru amanunte privitoare la protectia dreptului de propri~tate in sistevmul europ~an de protectie a drepturilor omului, a se vedea C. Bfrsan, Conventia europeana a drc:ptunlor omului. Comentariu pe articole, vol, I, o repturi ~i libertati, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005,

p. 962 ~i urm.

3 Curtea de JustiJie a Comunitsiiio: Europene, 1991, cauza Georg Von Oeetzen c.

Hauptzollampt Oldenburg, C 44/1989, Bulletin CJCE, nr. 18-1, p. 2. 4.

38

Drept civil. Drepturile reale principale

Secfiunea a II-a. Confinutul juridic al dreptului de proprietate

39. Am aratat ca art. 480 C. civ. defineste dreptul de proprietate prin atributele sale ~i am tncercat sa dernonstram ca raportarea stricta la aceste atribute nu confera elementele complete necesare definirii acestuia.

Nu mai putin, art. 480 C. civ. deterrnina contimnul juridic al dreptului de proprietate prin enumerarea atributelor acestuia. Astfel, s-a observat inca de catre primul ~i cel mai complet comentator al Codului civil roman - profesorul Dimitrie Alexandresco, faptul ca prin folosirea expresiei "a se bucura" legiuitorul a lnteles sa lncluda in realitate atributele posesiei ~i al folosintei, enuntandu-l separat pe cel de dispozitie.' Prin urmare, dreptul de proprietate confera titularului, sau trei atribute: de a folosi bunul (jus utendii; de a-i culege fructele (jus iruendh; de a dispune de bun (jus ebutendh.

40. Jus utendi. Acest atribut presupune exercitarea de catre titularul dreptului de proprietate a unei stapaniri efective asupra bunului in materialitatea sa, direct si nemijlocit prin putere proprie ~i in interes propriu. In legatura cu utilizarea bunurilor consumptibile, este de retinut ca, de regula, uzul lor se confunda cu dreptul de a dispune de ele, pentru ratiuni care nu necesita explicatii suplimentare; consumarea tnsearnna disparitia lor.

De asemenea, se admite ca dreptul proprietarului de a uza de bunul sau irnplica ~i latura negativa a acestei prerogative, anume facultatea de a nu uza de bun, de a nu se servi de el, in afara situatiilor in care lnsasi legea 71 obllga sa o faca.

In orice caz uzul este prerogativa cea mai directa a dreptului de proprietate, manifestarea concreta a contactului direct al proprietarului cu bunul ce forrneaza obiectul dreptului sau.

41. Jus fruendi semnifica dreptul proprietarului de a-si pune bunul in valoare prin exploatarea sa, ceea ce conduce la culegerea derivatelor bunului, adica fructele ~i productele. Spre exemplu, proprietarul culege recoltele produse de teren, tnchlrlaza bunul, Imprumuta 0 surna de bani cu dobanda etc. In acelasl timp, el are dreptul de a nu exploata in acest mod bunul, afara daca legea nu-I obllga sa 0 faca.

Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului sau poate presupune atat acte materiale, cat ~i acte juridice.' Din acest punct de vedere, retinem ca proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau produselor

1 D. Alexandresco, Expllcatiunea teoretica ~i practica a dreptului civil roman, Tomul 3, Partea I, Editia a II-a, Bucuresti, 1909, p. 230.

2 A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, op. cit., p. 81.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 39 realizate de bun sau poate sa Ie culeaga ca urmare a incheierii de acte juridice: contractu I de inchiriere a bunului, contractu I de imprumut etc.'

42. Cu privire la derivatele bunului, se face 0 dis~in~ie intre fru~e .~i p~o~ ducte. Fructele sunt derivatele bunului care se ootin In mod periodic, fara

alterarea substente! lui.

Dimpotriva. productele sunt acele derivat~ car~, prin c~uleg:rea lor, conduc

la alterarea substantei bunului. Asa ar putea fl.carlerele. padunle etc.

Nu mai putln. prin voints omului se poate ajunge ca tnsesl productele s~ fie considerate fructe. Astfel, daca exploatarea unei padurl se face esalonat ~I pe parcele bine determinate, fara a se ajunge la de~ri~area totala a suprafetei de teren care este insa~i padurea, vom putea vorbi despre culegerea de fructe. Dirnpotriva, daca se defriseaza intreaga padure, se vor culege productele. La fel in ipoteza exploatarii rationale ~i period ice a unei pepiniere.

La randul lor, fructele sunt naturale, civile ~i industria Ie.

Fructele naturale sunt produse de bun in mod spontan, fara a fi necesara munca omului in scopul producerii lor: pa~unile naturale, prasila animalelor etc.

Fructele industria Ie sunt produse de bun ca urmare a muncii omului, cum ar fi: recoltele de diverse feluri ~i altele asemenea.

Fructele civile constau in venituri periodice ale bunului pe care proprietarul

Ie culege prin transmiterea foloslntei bunului sau catre un tert: chiria obtinuta

pentru inchirierea bunului, dobanda produsa de suma imprumutata. etc. .

Desi partea finala a art. 483 C. civ. dispune ca fructele se cuvm proprietarului in puterea dreptului de accesiune, in realitate, c~legerea fructe~or reprezlnta exercitarea ioiosinte! bunului, ca atribut esemie! al dteptulut de pro-

prietate.

43. Jus abutendi tntregeste continutul dreptului de proprietate ~i consta in prerogativa proprietarului de a hotari cu privire la s~ar~a. bunului sau, atat din punct de vedere material, cat ~i din punct de vedere JUridic.

\i

1 lnstantele franceze au fost confruntate recent cu 0 aplicare interesan~a ~ atributului foloslntei bunului care tinde a-i adauga acestuia un element n~u. ~t~el, Junspru.den~a a recunoscut proprietarului dreptul de a interzice difuzar~a unor rrnagrru ~Ie bunurilor sale mobile sau imobile 'in scopuri comerciale sau profesionale cum ar fi, spre exemplu, includerea unor imagini ale unor constructll pe carti po~tal~ ilustrate, albu~e, sau alte asemenea. Asadar, proprietarul are un veritabil drept de imagine ~~up~~ bunurllor sale, ca atribut al dreptului de proprietate, care-i permite sa se opuna utilizarli de catre ~n te~.a imaginii bunului. S-a observat 'insa ca acest aspect al dreptului de folosi.nta a bunului ~rebUie conciliat cu dreptul de exploatare a unei opere de arta sub forma unui albu~ te~atlc, spre exemplu, care n-ar trebui sacrificat, pentru ca, 'in ace:t ~in u~ma caz, n-ar mal ~orbl desp~e 0 simpla reproducere a imaginii, ci de 0 .prelucra~e artlst~ca din partea .a~t~ruIUl album~IUI. A se vedea J.-L. Bergel, M. Bruschi, S. C/mamontl, op. CIt., p. 84-85 ~I [urisprudenta citata la

p. 84, nota 97.

40

Drept civil. Drepturile reale principale

Dreptul proprietarului de a dispune material ~i juridic de bunul sau reprezinta un atribut esen,tial al dreptului de proprietate.

Daca proprietarul poate transmite catre un tert atributele stapfmirii ~i toiosintei bunului sau, fie temporar - cum ar fi In situatia Inchirierii bunului sau a constituirii unui drept de uzufruct - fie perpetuu, cum ar fi In situatia constituirii unei servitutl, sau daca transmiterea acestor atribute se concretizeaza chiar In constituirea, In favoarea unui tert, a unui drept real de sine statator cum ar fi dreptul de uzufruct sau dreptul de servitute, niciodeui proprietarul nu poate transmite atributul dispozitie! bunului. A transmite acestatribut semnifica f~s~~i t~a~smisiunea dreptului de proprietate; titularul dreptului de proprietate ~I, Implicit, al atributului dispozitiei va fi noul dobanditor al bunului asa cum

, ,

se gasea In patrimoniul celui de la care-I dobandeste.

Dupa cum arata profesorul Matei Cantacuzino, .Puterea de a dispune de dreptul de proprietate, de a-I instraina, de a-I transmite constituie un atribut esential al proprietatii. Inalienabilitatea, care e neaparat vrernelnica ~i neaparat relativa, adlca cu privire la raporturile dintre anumite persoane sau dintre anumite categorii de persoane, nu poate sa existe decat In cazurile prescrise sau tngaduite de lege, ceea ce vrea sa zica ca facultatea de a instriiine este de ordine publica, libera circuletie a bunurilor tiind in reletie direcu cu interesele economiei obstesti" (subl. ns. - c.s.). Si, mai departe, profesorul Cantacuzino observa ca .facultatea de a lnstraina e un atribut care nu este specific dreptului real de proprietate, ci un atribut inerent notiunii de patrimoniu [ ... J comun tuturor elementelor active ale patrimoniului, atat acelora care derlva dintr-un raport de obligatii [ ... J, cat ~i acelora care constau In drepturi reale, dezmembrarninte ale proprletatii. Principiulln aceasta materie trebuie sa fie formulat cu privire la toate elementele active ale patrimonlului, In intelesul ca prohibi,tiune~ de a instriiin« dreptul transmis este, In afara de cazurile prevazute de lege, Incompatibila cu transmisiunea dreptului ~i trebuie, ca atare, sa fie privita ca ilicita (subl. ns. - c.s.r.

I~prejurarea ca, ~neori, exercitiul atributului dispozitiei juridice asupra bunului este supus, mal ales In materie irnobiliara, dar cea rnobiliara nu este de exclus, la diverse limitari, de regula pentru ratiuni ce tin de luarea In considerare a unor interese de ordin general, nu este de natura sa ne conduca la 0 alta concluzie. Astfel, legea poate sa irnpuna necesitatea unei autorizari administrative prealabile pentru instrainarea unui bun, sa recunoasca dreptul de preem,tiune, In caz de instrainare, pentru anumite categorii de persoane, sa d.ispuna i~alienabilitatea ternporara a unor categorii de bunuri, sau pur ~i sirnplu sa interzica circulatia juridica a bunurilor "afara din corner]".

1 M. Cantacuzino, op. cit., p. 138.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 41

Toate acestea au a fi privite tnsa prin prisma unuia dintre caracterele juridice ale dreptului de proprietate, anume ca el are a fi exercitat In conditiile previizine de lege ~i pe care-I vom analiza mai departe.

44. Observatii finale privitoare la continutul dreptului de proprietate.

Atributele analizate mai sus dau tabloul ansamblului prerogativelor care apartin titularului dreptului de proprietate asupra unui bun, al puterilor care-i sunt recunoscute. Din acest punct de vedere s-a spus uneori ca dreptul de pro-

prietate este un drept total.'

Preluate din dreptul roman, jus utendi, jus fruendi ~i jus abutendi ilustreaza,

din punct de vedere tehnico-juridic, continutul sau.

Totusl, jus utendi nu reprezinta numai folosirea bunului de catre proprietar, ci ~i stapanirea lui In putere proprie ~i In interes propriu. Aceasta semnifica posesia bunului. In conceptia noastra, sublinierea pe care 0 facem nu este lipsita de semniflcatle [uridica.

Vom arata la capitolul consacrat posesiei ca aceasta reprezinta 0 stare de

fapt constand In stapanirea unui bun, cu lntentia de a aparea ca proprietar al bunului. Dar posesorul nu este prin deiinitie proprietar, el nu are dreptul de proprietate asupra bunului, ci II detine ca ~i cumar fi proprietar.

Posesia, ca atare, nu se confunda cu proprietatea. Este adevarat ca, uneori, se spune ca aparandu-se posesia se apara lnsusl dreptul de proprietate ~i ca dovada dreptului de proprietate, mai ales In materie imobiliara fiind ext rem de dificila, lnsusl proprietarul poate invoca, spre a face dovada dreptului sau, un efect al poseslei cum ar fi uzucapiunea.

Considerarn Insa ca dificultatea dovezii dreptului nu se confunda cu lipsa

acestuia.

Posesia ca stare de fapt este distincta de proprietate, ca stare de drept. ~i

proprietarul stapaneste bunul, are posesia lui, dar In calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra bunului. Sau, altfel spus, putem vorbi despre posesie ~i ca atribut al dreptului de proprietate.

De altfel, tntr-una din deciziile sale In materie de proprietate, Curtea Constitutionala retine ca regimul juridic general al proprletatii, publica sau privata, vizeaza, ca esenta, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia,

folosin,ta, dispozitia2.

1 A se vedea H. et L. Mazeaud, j. Mazeaud, Fr. Chabas, l.econs de droit civil. Biens.

Droit de propriete et ses demembrements, 8~me edition, Montchretien, Paris, 1994, p. 84.

2 A se vedea Decizia Curtil Constitutionale a Rornaniei nr. 4/1992, M. Of. nr. 173/1992.

In acelasi sens, art. 5 alin, (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societatl comerciale, cu modificarile ulterioare, prevede ca, In exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul ei, regia autonoma poseda, foloseste ~i dispune autonom de acestea.

42

Drept civil. Drepturile reale principale

lata de ce preferam sa spunem ca, pe continut, dreptul de proprietate confera titularului sau posesia, folosinJa ~i dispoziJia bunului care formeaza obiectul dreptului sau.' Consecintai Vom analiza posesia ~i efectele sale dupa ce vorn cerceta in intregime dreptul de proprietate ~i dezrnernbrarnlntele sale, deoarece uneori chiarsi acestea sunt susceptibile de posesie; ca atare, exercitarea posesiei asupra lor poate aparea producatoare de efecte ~i protectie juridica."

De exemplu, cel putin teoretic, nu este de exclus ipoteza dobandirii dreptului de uzufruct prin uzucapiune, adica prin stapanirea bunului timp Indelungat, dar nu ca proprietar, ci ca uzufructuar.

Secfiunea a III-a. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

45. Definitia si continutul dreptului de proprietate ne permit sa punem in evidenta caracterele sale juridice. In acelasi timp, nu trebuie sa facem abstractie de dispozitlile art. 480 din Codul civil care retin ca dreptul de proprietate este un drept "exc/usiv sl ebsolut", Suntem in prezenta exprimarii juridice a ideilor Revolutiei franceze din anul1789 care au proclamat, asa cum am aratat mai sus, dreptul de proprietate sacru ~i inviolabil.

Caracterelor exclusiv sl absolut toata literatura juridica Ie adauga ~i caracterul perpetuu al dreptului de proprietate.

Asadar, dreptul de proprietate este un drept absolut, exc/usiv ~i petpetuu?

46. Dreptul de proprietate este un drept absolut. Prin retinerea caracterului absolut al dreptului de proprietate se voieste demarcarea acestui drept de toate celelalte drepturi reale. EI este conceput ca expresia cea mai cuprinzetoere a continutului unui drept subiectiv. Numai dreptul de proprietate este un drept real complet deoarece este unicul, astfel de drept, care confera titularului sau exercitiul tuturor prerogativelor sale - posesia, folosinta ~i dispozitia, In cazul celorlalte drepturi reale se pot exercita numai stapanirea ~i folosinta bunului,

: ~ se vede~ Tr. ionescu, S. Bradeanu, op. cit., p. 56.

In acelasi se~s, a se ~edea E~ Chelaru, op. cit., p. 21 ~i urm.; O. Ungureanu, C. Munteanu, op ', CIt., p ', 77 ~I urm.; I~ sens contrar, a se vedea, I.P. Filipescu, Drept civil. Dreptul de propnetate ~I al.te dreptun . reale, Ed. Adami, Bucuresti, 1998, p. 48 ~i urm.; I. Dogaru, S. Cercel,. ~p. CIt., p .. 25 ~I ur~.; .V. Stoica, op. cit., p. 141 ~i urm.; L. Pop, L-M. Harosa, Drept CIvIl. Dreptunle reale princlpale, Ed. Universul juridic Bucuresti 2006 p. 55 ~i urm. ' "

3 Di~ acest punc~ de ve?ere, desi aceste caractere juridice ale dreptului de proprietate sunt retinute de toata doctnna franceza in materie, observarn ca art. 480 din Codul civil roma~ in vig?are este mai precis decat art. 544 C. civ. francez care vorbeste despre "dreptul proprietarului de a se bucura ~i a dispune de lucruri in modul cel mai absolut (de la maniere la plus absolue)".

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 43 dreptul de dlspozitie apartlnand Intotdeauna titularului dreptului de proprietate care a constituit acele drepturi reale, dezmernbraminte ale proprietatli.

Dupa cum s-a spus, "caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat In sensul ca titularul sau are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele, de a profita de toata utilitatea pe care el 0 confera ~i de a savar~i toate actele juridice care raspund nevoilor proprietarului sau impuse de propriul sau interes".' Din caracterul absolut al dreptului de proprietate s-a tras adeseori concluzia ca el este un drept absolut. Am aratat tnsa, atunci cand am facut cornparatla tntre drepturile reale ~i drepturile de creanta ca drepturi patrimoniale, care sunt limitele unei asemenea caracterizari.'

De asemenea, adeseori, legiuitorul impune anumite restrictii In exercitlul dreptului de proprietate, atunci cand este nevoie de protectia sau realizarea unor obiective de interes general, sau din alte ratiuni. Totusi, proprietarul este liber ~i in masura sa efectueze toate actele materia Ie ~i juridice care nu-i sunt interzise In mod expres.

Libertatea acestor acte constituie principiul, iar restrictiile exercitiului lor,

oricat vor fi de importante sl de numeroase, constituie exceptii de la regula ~i trebuie expres prevazute de lege.'

Sau, cum s-a spus, "nu trebuie descrise prerogativele proprietarului; este

suficient sa fie cautate lim itele acestora"."

Numai legiuitorul este cel care poate fixa limitele exercitiulul prerogativelor dreptului de proprietate, dar ~i atunci cand 0 face trebuie sa asigure un just echilibru lntre prezervarea intereselor proprietarului ~i luarea in considerare a interesului general, social.

47. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv. Acest caracter decurge din imprejurarea ca proprietarul este tndreptatlt sa exercite singur to ate prerogativele conferite de acest drept. EI poate utiliza bunul sau asa cum doreste, fara ca vreo alta persoana sa poata interveni intr-un mod oarecare in exercltiul dreptului sau. Tot astfel, proprietarul este singurul tndreptatit sa "dezmembreze" dreptul sau de proprietate prin consirntirea ca anumite prerogative sa fie exercitate de alte persoane, ca drepturi reale, dezrnembraminte ale dreptului de proprietate sau ca drepturi de creanta, rezultate din raporturi juridice obligationale, dupa cum, In cazul proprletatli comune, atributele dreptului de proprietate sunt exercitate concomitent de mai multi titulari asupra aceluiasi bun sau asupra aceleiasi mase de bunuri, fara insa a se pune astfel in discutie caracterul exclusiv al dreptului.

, G.N. unescu, Teoria generala a drepturilor reale, Bucuresti, 1947, p. 258. 2 A se vedea, supra, nr. 19.

3 A se vedea J.-L. Bergel, M. Bruschi, S. Cimamonti, op. cit., p. 98.

4 Ph. Malaurie, L. Aynes, Droit civil. Les biens, IVeme edition par Ph. Thery, Litec, Paris,

p.477.

44

Drept civil. Drepturile reale principale

. Recent, in literatura noastra [uridica de specialitate s-a afirmat ca, privit prin p:lsma caracterului sau exciusiv, dreptul de proprietate "pare pentru titularul sa~ ~a. un .~onopol", ceea ce sernnifica imprejurarea ca "tertii nu au, in P:In<;IPIU, n.lci 0 par~e.di~ utilitatea lucrului care apartine altuia. Ei nu pot nici sa-I intrebuinteze, met sa-I foloseasca. nici sa dispuna de el. Exclusivitatea se afla in raport ~i .cu d~eptul de reproducere fotografica", deoarece proprietarul "are un drept la Imagine asupra bunurilor sale".'

48. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu. Se spune despre dreptul de proprietate ca are acest caracter deoarece el dureaza atata vreme cat subzista bunul care-i formeaza obiectul. Evident ca natura bunului va influenta acest ca!acter al dreptului de proprietate. Nimeni nu a sustinut ~i nu va sustine vreodata caracterul perpetuu al dreptului de proprietate asupra unor bunuri consumptibile, caci aceasta ar fi un nonsens.

In realitate, eceests cerecteristice are un sens juridic propriu?

Mai intai este de retinut ca dreptul de proprietate nu are 0 durata limitata in timp, ci dureaza atata vreme cat exista bunul asupra caruia el se exercita. In acelasi timp, el nu este un drept viager, ci se transmite prin succesiune. De asemenea, el se poate transmite prin acte lntre vii ~i va continua sa existe in pat~imoniul celui care-I dobandeste.

. In al ~oilea rand, el este perpetuu pentru ca exista independent de exercltc:rea lUI. Daca legea nu-I obliga, proprietarul poate sa nu uzeze de bun.

In al treilea ~rand, di~ ~ome~t ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz, aceasta rnseamna ca actiunea cea mai energica prin care el are a fi ap~rat, anume actiunea in revendicare, este imprescriptibilii extinctiv.

. In .. sfar~i~, numai recunoscandu-se icaracterul sau perpetuu, in anumite sttuatii speciale, se poate pune problema reconstituirii lui.

Es.te cu nosc~t !aptu I ca. forma~ea fostu lu i drept de proprietate social ista, de stat ~~ cooperat~sta, ~-a reall~at prrn negarea dreptului de proprietate privata.

Caderea regirnurilor totalitare in fostele tari socialiste europene a fost urmata firesc, .~n proport!i .~i cu instrume~te. juridice diferite, de incercarea de reparare a maru nedreptati care a constituit-o aceasta negare, fie prin restituirea in natura a bunurilor, fie prin adoptarea altor masuri reparatorii.! Or, nu se poate

: A se vedea 0. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., p.97.

3 A se vedea J~-L: Berget, M. Bruschi, S. Cimamonti, op. cit., p. 102.

. Pentru Romania, a se vedea, in special, dispozitiile in materie cuprinse in Legea fondului f~n~iar modifica~a ~i repu~licata (Legea nr. 18/1991), cele ale Legii nr. 1/2000 pentru rec~n~tltulrea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ~i celor forestiere solicitate pot~~Vlt prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 ~i ale Legii nr. 169/1997 cele ale Legii n~. 10/2001 privind regi~ul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv i; perioada 6 martl.~ 1945 -. 22 .?e~e~b~l~ .1989; Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reform a in dome~lIle .propnetatll ~I _Justl~lel ~~ecum ~i unele rnasuri adiacente, in special Titlul I al acestei legi ce are ca obiect rnodificarea ~i completarea Legi i nr. 10/2001 privind regimul

Dreptul de proprietate. Definltie. Caractere juridice. Continut, Conditii

45

concepe reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui bun, fara a-i recutioeste caracterul sau perpetuu.

Secfiunea a IV -a. Exercitarea dreptului de proprietate in limitele determinate de lege

§ 1. Consideratii generale

49. Atunci cand vorbim despre exercitarea dreptului de proprietate avem in vedere modurile in care titularul acestui drept - proprietarul - Ii pune In valoare atributele, deci continutul dreptului, cu privire la bunul asupra caruia

acesta poertii.

Din acest punct de vedere, reamintim ca, potrivit art. 44 alin. (1) din Cons-

titutie, care se refera la conJinutul ~i limitele dreptului de proprietate "acestea sunt stabilite de lege". De asemenea, potrivit art. 480 C. civ., dreptul de proprietate se exercita In condiJiile determinate de lege.

In literatura [uridica mai veche s-a aratat ca atunci cand vorbim despre aceste conditil au a fi avute in vedere "Iimitele normale ale dreptului de proprietate" care "cuprind toate tngradirlle, infinit de variate dupa timp ~i loc, care se impun, fie in privinta obiectului dreptului, fie in privinta unor atribute ale dreptului, spre apararea intereselor obstesti sau spre apararea intereselor private

ale altora" }

Alteori s-a spus ca "pentru a cunoaste [ ... J exercitiul tnsusi al dreptului de

proprietate, mai bine zis a sti ce poate face proprietarul cu lucrul asupra caruia are un asemenea drept, eel mai nimerit lucru este sa aratam ce nu-l este tngadutt sa faca, adlca sa cercetam limitele care-i lngradesc exercitiul. Aceste restrictiuni sunt, in cea mai mare parte, inspirate de interesul publicin intelesul lui cel mai larg, caci chiar atunci cand, aparent, ele urrnaresc protectia unui interes privat, deasupra lor nu e greu a gasl tot 0 preocupare de ordin general"."

50. Totusl, corelatia dintre interesul general ~i cel individual, de natura a concretize limitele exerciJiului dreptului de proprietate, nu are a fi privita in

juridic al unor mobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in M. Of. nr. 653 din 22 iulie 2005; a se vedea, de asemenea, I. Adam, Legea nr. 10/2001, Regimul juridic aplicabil imobilelor preluate abuziv, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, precum si M. Nicotae, Consideratll asupra Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sl a eel or forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 ~i ale Legii nr. 167/1997, Dreptul nr. 3/2000,

p. 3 ~i urm.

1 M. Cantacuzino, op. cit., p. 141. 2 G.N. Lutescu, op. cit., p. 295.

46

Drept civil. Drepturile reale principale

mod abstract, ci In functle de Insa~i evolutia acestui drept ~i de condltiile social-economice In care el este exercitat.

Cel mai adesea, aceasta idee se reflecta In reglernentarile de ordin constitutional.

Astfel, art. 135 din Constitutia Romanlel, situat asa cum am mai amintit, In titiullV, intitulat .Economie ~i tinentele pub lice" dispune ca economia Rornaniei este 0 economie de pia/a, deci bazata pe cerere ~i oferta, iar statui trebuie sa asigure, printre altele, libertatea cornertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru clasificarea tuturor factorilor de productie, protejarea intereselor nationals In activitatea econornlca, financiara sl valutara, exploatarea resurselor naturale In concordanta cu interesul national. refacerea ~i ocrotirea mediului Inconjurator, precum ~i rnentinerea echilibrului ecologic etc.

De asemenea, am aratat ca textul constitutional urrnator - art. 136- consaera ocrotirea proprietaJii de ciitre stat ~i determina formele dreptului de proprietate In Romania: aceasta poate fi publica, atunci cand epenine statului sau unita/ilor administrativ-teritoriale ~i privata, atunci cand epertine tuturor celorlalte subiecte de drept.

Proprietatea publica se bucura de un regim juridic de protectie, In sensul ca bunurile care-i formeaza obiectul sunt inalienabile [art. 136 alin. (4)], iar proprietatea privata, la randul ei, In condltiile legii, este invlolebile [art. 136 alin. (5)].

In acelasi timp, am vazut ca printre drepturile sl libertatile fundamentale, Constitutla Rornanlei reglernenteaza dreptul de proprietate privata, care este garantat ~i ocrotit In mod egal de lege, indiferent de titular [art. 44 alin. (2)].

EI este garantat pentru ca la baza economiei de pia/a sta proprietatea privata, ca expresie economics a libertaJii individului. Ea poate fi pusa In valoare de catre individ ca persoana flzica, sau In mod colectiv, prin exercitarea dreptului constitutional la asociere (art. 40 din Constltutie), adlca prin crearea de subiecte colective de drept privat: soci eta! i comerciale, asociatii cu scop lucrativ, asoclatil fara scop lucrativ, culte religioase etc.

Asocierea, ~i prin aceasta crearea unor subiecte colective de drept, nu schlrnba esenta dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul unor asemenea subiecte colective de drept; el rarnane un drept de proprietate privata, care are continutul ~i limitele stabilite prin actele de constituire ~i statute, dar ~i de lege, In general.

Intr-o economie de pia!a nu poate fi negat rolul statului, care trebuie sa asigure, In esenta, dezvoltarea economlca a !arii prin punerea In valoare a bunurilor proprietatea sa, publica sau privata, ~i prin asigurarea dezvoltarii proprietatll private apartinand celorlalte subiecte de drept.

Desigur, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 a fost precedata de recunoasterea economiei !arii noastre ca 0 economie funcJionala

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Continut. Conditil

47

de pia/a, cu toate caracteristici Ie acesteia, In special functionarea pe baza cererii ~i ofertei ~i prin rolul predominant al sectorului privat In cadrul ei.

Nu mai putln, nu trebuie pierdut din vedere ca statui a mostenit de la vechiul regim totalitar practic dreptul de proprietate asupra tuturor mijloacelor de productie, iar procesul de privatizare, adlca de trecere a bunurilor din proprietatea statu lui In proprietatea privata a altor subiecte de drept, nu s-a tncheiat Inca sau nu tntotdeauna privatizarea unor societatl comerciale cu

capital de stat a fost un succes.

In orice caz, statui va avea mereu In proprietate publica sau privata anumite

categorii de bunuri, astfel cum dispune art. 136 alin. (3) din Constitutie.

Sintagma "statui dedrept" exprima, printre altele, ~i ideea ca dreptul de proprietate privata, cu regimul juridic ce-i corespunde ~i care reprezinta regula lntr-o economie de pia/a este garantat ~i ocrotit de stat, aflandu-se Insa In interdependenta cu dreptul de proprietate publica.

Statui trebuie sa asigure armonizarea celor doua forme de proprietate, interesul individual avand a fi Imbinat cu cel colectiv, pentru ca, indiferent de forma ei, proprietatea exprima sl ideea de functie sociala.' Asa fiind, este firesc sa existe diverse limitari ale exercltiului atributelor dreptului de proprietate cuprinse In reglernentari legale de natura adminlstrativa sau clvila.

Pentru ca, asa dupa cum s-a spus', unei perceptli abstracte, uniforme ~i cu caracter ideologic trebuie preferata 0 analiza func/ionala a dreptului de proprietate, In care domeniul ~i exercitarea dreptului nu pot fi nelimitate.

Proprietatea nu poate fi protejata decat In limitele functlilor carora ea trebuie sa: raspunda: daca are a fi protejat, apoi dreptul de proprietate implica limitiri pe care Ie impun finalitaJile sale morale, eficacitatea sa economics ~i exigen/ele interesului general.

51. Categorii de limitarl ale dreptului de proprietate. Analiza, fie ~i sumara, a legislatiei In vigoare ne conduce la concluzia ca exista mai multe categorii de asemenea limitari.

Astfel, In primul rand, exista llrnitari care privesc exercitiul atributului dispo-

zi/iei juridice asupra bunurilor proprietatea unor subiecte de drept, fie persoane fizice, fie persoane juridice, de drept public sau de drept privat. Avem In vedere aid bunurile declarate de lege ca fiind inalienabile, definitiv sau temporar

sau alienabile In conditii restrictive.

In al doilea rand, exista limltari ale exercitiulul dreptului de proprietate care

decurg din raporturile de vecinatate.

1 A se vedea Fl. Baias, B. Dumitrache, Dlscutli pe marginea Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, Dreptul nr. 4/1995, p. 1? Cu privire I~ doctrina functiei sociale a proprietatii, a se vedea JA. Bergel, M. Bruscni, S. Cimemonti,

op. cit., p. 79-80.

2 Ibidem, p. 81.

4H Drept civil. Drepturile reale principale

In al treilea rand, legea reglernenteaza limitari temporare sau definitive ale ioiosintei bunurilor, cum ar fi In materia rechizitiilor.

In al patrulea rand, exista limitarl ale exercitiului dreptului de proprietate rezultate din folosirea subsolului orlcarei proprletati imobiliare pentru lucrarl de interes general.

In sfarsit, exists llmttsr! care conduc, In conditiile legii, la pierderea dreptului de proprietate privata prin exproprierea pentru lucrsri de interes public.

Precizam aici ca ne vom ocupa separat, intr-un alt capitol, de regimul juridic al citculetiei terenurilor, de regimul juridic al reelizsrit, trenstotmsrll 9i demoliirli consttuctillor ~i de regimul juridic al bunurilor din patrimoniul cultural netione! mobil, care privesc ~i anumite limitari ale dreptului de dispozitie, rnateriala sau juridica asupra acestor categorii de bunuri.'

§2. Limiteri privitoare la exercifiul dreptului de dispozifie juridice asupra unor categorii de bun uri

52. Bunuri inalienabile definitiv sau temporar sau alienabile conditlonat.

Se stie ca bunurile inalienabile sunt acele bunuri care sunt scoase, In tot sau In parte, din circuitul civil, adlca ele nu pot fi dobandite sau transmise prin acte juridice.

Ratiunile pentru inalienabilitatea unor categorii de bunuri sunt diferite.

Poate fi yorba sau de natura ori destinatia bunului, sau de situatia sa juridica sau de Insusirile sale specifice.

In orice caz, din moment de Constitutia aseaza dreptul de proprietate printre drepturile fundamentale ale cetatenilor, i se aplica 9i lui dispozitiile art. 53, potrivit cu care exercitiul unor drepturi po ate fi restrans numai prin lege ~i numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii sau a moralei publice, a drepturilor ~i libertatilor cetatenilor,

1 In .Iiteratura juridica m.ai veehe s-a aratat di, dupa izvorul lor, limitele exercltiului d:eptulUl d~ proprietate pot f legale, atunci cand i~i au izvorul tn lege, [udecatoresti, atunei e~nd prop~letarul, abuzand de dreptul sau, va fi constrans de instanta la anumite restrangeri, ~I conventionale, atunei cand lirnitarile rezulta din vointa partilor.

Considerarn insa ca numai eele legale intereseaza materia pe eare 0 discutarn, pentru ea daca proprletarul tsi exercita dreptul in mod abuziv urrneaza a fi sanctionat, nu restrictionat, eeea ce va conduce la angajarea raspunderii sale civile delictuale, iar daca a convenit anumite restrictii cu alte persoane nu a facut dedit sa-~i exercite dreptul asa cum crede de cuviinta, dar tot in limitele legii.

Pentru alte discutii ~i claslficari ale limitelor exercitiului dreptului de proprietate, a se vedea, I. Adam, Proprietatea publica ~i privata asupra imobilelor in Romania, Ed. All Beck, Bucure~~i, ~OOO, p. 2: ~i urm.; M. Toma, op. cit., p. 113 ~i urm.; C. Btrssn, M. Caitif, M.M. Pivniceru, op. CIt., p. 29 ~i urm.; V. Stoica, op. cit., vol. I, p. 248 ~i urm.; E. Chelaru, op. cit., p. 29 ~i urm.; O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., p. 111 ~i urm.; a se vedea ~i infra, nr. 52.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 49 desfa~urarea instructiei penale, prevenirea unor calarnitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de gray. Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o ~i nu poate atinge existenta dreptului.

Principalele situatli de inalienabilitate a unor bunuri sunt, printre altele':

_ lucrurile nesusceptibile de apropriere privata, cum ar fi: razele soarelui, aerul, apa etc. Dupa cum dispune art. 647 C. civ., asemenea bunuri nu a~artin nimanui, iar uzul lor este comun tuturor, de aceea Ii se spune res communis. Cu privire la apa facem precizarea ca este yorba d~espre ap~ele aflate. In fol~sinta publica, pentru ca, aflata pe un teren, 0 sursa de ~pa poate f propr~etate privata, In folosinta exclusiva. sau, eventual, ar putea .fl vorb~ despre s~rvltutea de izvor sau de 0 sirnpla toleranta din partea proprietarului terenului pentru

alte persoane;

_ bunurile din domeniul public [art. 136 din Constitutie: art. 5 alin. (2) din

Legea nr. 18/1991, republicata: art. 11 din Legea nr. 213/1998 privitoare la regimul juridic al proprletatii publice; art. 120 alin. (2) din ~e?ea ~.r. 215/2001. privitoare la administratia publica locala etc.] Asupra acestei situatii vom reveru atunci cand vorn analiza dreptul de proprietate publica;

_ drepturile de uzufruct, uz, abitatie (art. 534, 571, 573 C. civ.):

_ corpul uman, precum ~i elementele acestuia privite ut singuli (Titlul VI al

Legii nr. 95/2006 privind reforma In domeniul sanatatii).

53. Exista bunuri proprietate privata care, In stadiul actual al legislatiei noastre civile sunt declarate de lege temporar inalienabile sau alienabile

conditionet?

Printre acestea gasim:

_ locuintele dobandite de chlriasli titulari de contracte ai apartamentelor

care nu se'restituie In natura fostilor proprietari sau rnostenitorilor acestora, care nu au putut fi Instrainate timp de 10 ani de la data cumpararii [art. 9 alin. (1) ~i alin. (8) din Legea nr. 112/1995, cu modiflcarile ulterioare]; potrivit art. 43 din Legea nr. 10/2001, cu modificarile ulterioare, republicata, chirlasii care au dobandit locuinte In proprietate pe temeiul dlspozitiilor evocate, au dreptul sa Ie Instraineze Inainte de Implinirea termenului de 10 ani de la data cumpararii, dar numai persoanei fndreptaJite, fast proprietar al acelei locuin,te;

_ terenurile atribuite In conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1), art. 21 ~i art. 43 din Legea fondului funciar republicata nu pot fi instrainate prin acte

1 A se vedea III. M. Nicolae, Discutii privind interdictiile legale de instrainare a unor bunuri imobiliare, Dreptul nr. 7/2001, p. 57-58.

2 Pentru arnanunte in legatura cu aceste categorii de bunuri, a se vedea M. Nicolae, loc.

cit., p. 58-59.

50 Drept civil. Drepturile reale principale lntre vii timp de 10 ani socotiti de la Inceputul anului urrnator celui In care SMa facut Inscrlerea proprietatii (art. 32 din Legea nr. 18/1991, republicata);'

- locuintele realizate cu subventii de la bugetul de stat nu pot fi lnstrainate prin acte lntre vii decat dupa restituirea integrala a sumelor actualizate primite cu acest titlu (art. 19 din Legea loculntei nr. 114/1996 republlcata, cu modificarile ulterioare):

- locuintele curnparate cu credite CEC pe temeiul dispozitiilor Decretului-Iege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, care pana la rambursarea lntegrala a creditului nu pot fi restructurate sau Instrainate fara autorizarea prealabila a CEC-ului (art. 12 din Decretul-Iege nr.61/1990);

- terenurile atribuite In proprietate tinerilor din mediul rural pentru construirea de locuinte ~i anexe gospodaresti nu pot fi tnstrainate prin acte juridice lntre vii timp de 10 ani de la data terminarli constructiei, sub sanctiunea nulltatii absolute a actului de instrainare [art. 6 alin. (6) din Legea nr. 646 din 12 decembrie 2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural);

- terenurile cu privire la care exista litigii ce au ca obiect "reconstituirea dreptului de proprietate privata ~i legalitatea titlului de proprietate conform legilor fondului funciar"; dimpotriva, existenta unui litigiu de alta natura privitor la un teren cu sau fara constructii nu impiedica lnstrainarea acestuia ~i nici constituirea altor drepturi reale sau de creanta asupra acelui teren (art. 4 din Titlul X - circulatia juridica a terenurilor din Legea nr. 247/2005 privind reform a In domeniile proprietatii ~i justitiei precum ~i alte rnasurl adiacente).'

- bunurile imobile - terenuri ~i constructii cu destinatia de locuinta - care fac obiectul unei lncunostintari scrise, notiflcari sau cereri In constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposed ate de aceste bunuri, nu pot fi: lnstrainate sub nici 0 forma prin acte juridice lntre vii, concesionate, ipotecate, date in leasing, lnchiriate sau subInchiriate In beneficiul unui nou chirias (art. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor ~i stabilirea chiriei pentru spatille cu destinatie de locuinta):

1 In literatura juridica cele doua interdictii de tnstrainare mai sus evocate, anume cea cu privire la terenuri in conditiile Legii nr. 18/1991 ~i cea cu privire la locuinte, in conditiile Legii nr. 112/1995 ~i ale Legii nr. 10/2001, au fost caracterizate astfel:

a) sunt cazuri de inalienabilitate legals:

b) sunt cazuri de indisponibilizare partlala, fiindca nu vizeaza, in principiu, decat tnstrainarea prin acte lntre vii, nu ~i transmisiunile prin mostenire legala sau testarnentara:

c) sunt cazuri de indisponibilitate speciala:

d) au caracter temporar, bunurile respective neputand f lnstrainate timp de 10 ani de la data dobandirii, cu exceptia locuintelor, care, in conditiile art. 43 din Legea nr. 10/2001, pot fi instrainate inainte de implinirea acestui termen, dar numai fostllor proprietari, tndreptatiti de lege sa Ie redobandeasca in proprietate. A se vedea M. Nieolae, loc. cit., p. 47 - 56.

2 Publlcata in M. Of. nr. 653 din 22 iulie 2005.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Continut. Conditii 51

_ imobilele construite, cumparate, realizate, consolidate sau extinse prin utilizarea unor credite acordate de lnstitutil financiare autorizate nu vor putea fi instrainate, pana la rambursarea integrala a creditului, decat cu acordul prealabil al creditorului ipotecar, adlca lnstitutia flnantatoare (art. 5 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investltii lmobiliare):

_ bunurile sacre ~i cele afectate direct ~i exclusiv unui cult religios, stabilite conform statutelor proprii In conformitate cu traditia si practicile fiecarui cult, dobandite cu titlu, sunt insesizabile li imprescriptibile li pot fi Instrainate doar In conditiile statutare ale tiecsru! cult [art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489 din 8 ianuarie 2007).1

54. Bunuri care nu pot circula dedit in condltil restrictive. Exista anumite categorii de bunuri care, In principiu, sunt In circuitul civil dar, din ratiuni de ordine publica sau economico-sociale, nu pot circula decat In conditii restrictive, adica nu pot fi dobandite, detinute sau tnstralnate decat cu respectarea unor norme lnscrise In legi speciale. Printre acestea pot fi enumerate':

_ bunurile monopol de stat, in temeiul Legii nr. 31/1996 privind regimul

monopolului de stat:

_ armele ~i rnunitiile, pe temeiul dispozitiilor cuprinse In Legea nr. 17/19963

privind regimul armelor de foc ~i al munitiilor:

_ materialele explozive (Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor

explozive, cu modiflcarile ulterioare):

_ deseurile toxice (O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, apro-

bata prin Legea nr. 265/2006);

- obiectele de cult (Legea nr. 103/1992).4

Sanctiuneacare intervine In cazullncheierii de acte juridice cu infrangerea dispozitiilor legale privitoare la lnterdlctia de tnstralnare a unor bunuri ~i la conditiile restrictive de clrculatie a altora este nulitatea actului, cel mai adesea nulitatea sbsoluts?

1 Publicata in M. Of. nr. 11 din 8 ianuarie 2007. 2 A se vedea M. Nieolae, loc. cit., p. 59.

3 Partial abrogata prin Legea 295/2004 privind' regimul armelor ~i munltillor, publicata in

M. Of. nr. 583 din 30 iunie 2004.

4 Publicata in M. Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992.

5 Curtea Suprema de lustitle a statuat in sensu I ca din moment ce prin lege SMa acordat cultelor religioase dreptul exclusiv pentru producerea obiectelor de cult, refuzul Arhiepiscopiei Tomis Constanta la cererea forrnulata de 0 societate cornerclala de a fi autorizata sa produca asemenea obiecte este intemeiat ~i nu un refuz nejustificat, tntrucat, potrivit art. 1 alin. (2) al Legii nr. 103/1992, printre obiectele de cult sunt prevazute ~i icoanele, iar lumllnarile sunt asimilate obiectelor de cult. A se vedea, C.S.J., Sectla de contencios admlnlstrativ, decizia nr. 18/1994, Dreptul nr. 11/1994, p. 118.

52

Drept civil. Drepturile reale principale

§3. Limitari ale dreptului de proprietate ce decurg din raporturile de vecinatate

55. Precizari preliminare. Fondurile ce apartin unor proprietari diferiti care se lnvecineaza intre ele sernnifica existenta unor Imprejurari de fapt. Asadar, In sine, vecinatatea este Intotdeauna un fapt.l

Punerea In valoare a acestor fonduri de catre proprietarii lor sau de catre titularii altor drepturi asupra acestora conduce, cel mai adesea, la crearea unor raporturi juridice tntre titulari, care, Intr-o formula sintetica, sunt denumite raporturi de vecinetete.

Potrivit art. 44 alin. (7) din Constitutie, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinatatl, precum ~i la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Prin aceasta formulare legiuitorul constituant a inteles sa acopere fntreaga gama a raporturilor de vecinstete, indiferent de izvorullor, deci indiferent daca asemenea raporturi s-au stabilit prin vointa omului sau au rarnas simple raporturi de fapt. In orice caz, textul constitutional voieste sa exprime ideea ca aceste raporturi reprezinta 0 limitare a exercitiului dreptului de proprietate, cu finalitatea asigurarii unei tolerente pesnice comune.

Literatura de specialitate retine mai multe categorii de raporturi de vecinatate, pe care Ie vorn prezenta In cele ce urmeaza.

56. Raporturi de vecinatate cu caracter de drepturi reale. Aceste raporturi sunt reglementate de Codul civil In materia servltutilor, ~i anume este yorba despre servitutile naturale (art. 578-585 C. civ.) si de servitutile legale (art. 586-619 C. civ.).

S-a spus adesea, pe drept cuvant, ca servitutile legale ~i cele naturale nu sunt veritabile servituti, ci numai fngradiri normale ale exerciJiului dreptului de proprietate.

Pe fondul lor Ie vom trata atunci cand vorn analiza dreptul de servitute, ca dezmernbrarnant al proprietatii.

Subliniem aici doar ca servituti precum: cea de scurgere a apelor (art. 578

C. civ.), de ingradlre a proprietatii (art. 585 C. civ.), de izvor (art. 579-581 C. civ.), de distanta plantatiilor ~i lucrarilor fata de fondul vecin (art. 607-608 C. civ.), de vedere (art. 611-613 C. civ.), de picatura stresinilor (art. 615 C. civ.) reflects 0 situatie fireasca generata de vecinatatea a doua fonduri, situatie ce impune proprietarilor Invecinati anumite reguli de comportament, ca obligatii de interes social.

1 A se vedea C. Bfrsan, M. Gaita, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 39.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Continut. Conditii

53

Nu mai putin, prin aceasta se deterrnlna Insusi continutul dreptului de proprietate ~i limitele exercitarii lui, ca expresie a unui regim comun, caruia Ii sunt supuse toate fondurile, indiferent de proprietar.

In acest sens, ni se pare deosebit de limpede dispozitia cuprinsa In art. 588

C. civ. potrivit cu care ,,Lege a supune pe proprietari la osebite obligatlt unul catre altul, fara chiar sa existe vreo conventie lntre dansii."

57. Raporturi de vecinatate care constituie sarcini reale. Am aratat atunci cand am analizat clasificarea drepturilor subiective patrimoniale In drepturi reale ~i drepturi de creanta ca la limita dintre aceste doua categorii se gasesc ~i obligatiile reale de a face - obligaJii propter rem, care decurg din stapanirea, cu orice titlu, a unor bunuri. Am vazut ca ele pot rezulta din lege sau pot fi stabilite prin vointa partilor ~i se transmit 0 data cu transmiterea acelor bunuri. Uneori, Indeplinirea acestor obligatil presupune luarea In considerare a raporturilor de vecinatate intre fonduri.

Astfel, potrivit art. 82 din Legea fondului funciar, terenurile care, prin degradare ~i poluare, si-au pierdut, total sau partial, capacitatea de productle pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite In asa-nurnite perimetre de ameliorare cu privire la care se vor elabora masuri ~i lucrari specifice, de natura sa conduca la redarea potentialului agricol sau silvic pentru aceste categorii de terenuri. Detlnatorii lor sunt obllgati sa Ie puna la dispozitia organelor chemate a executa lucrarile prevazute In proiectul de ameliorare Intocmit.

Or, este evident ca executarea unor asemenea lucrari presupune cooperarea lntre detinatorii de terenuri vecine, cu sprijinul acordat de stat, expresie a realizarii unui interes de ordin general, anume protectia fondului funciar.

Cat priveste obligatiile propter rem asumate prin vointa omului, putem lua exemplul unei servituti de trecere stabilita prin acordul partilor, In cadrul careia titularul fondului aservit se obllga sa efectueze lucrarile necesare exercitarli servltutil, Aceasta obligatie da nastere sl unor raporturi de vecinatate specifice', avand ca obiect Indeplinirea unui fapt pozitiv, de natura sa conduca la asigurarea normalei folosinte a fondului dominant de catre proprietarul sau. In orice caz, In situatia astfel expusa obligatia propter rem este accesorie servitutii ~i nu se contundi; cu aceasta.

58. Raporturi de vecinatate constituite prin asumarea de obllgatli contractuale intre proprietari tnvecinati. Asemenea obligatii pot rezulta din conventii Incheiate Intre proprietarii lnvecinati, care, pe aceasta cale, pot stabili intre ei drepturi ~i obligatil similare In contlnutul lor cu cele care iau nastere in temeiul unor servituti, Spre exemplu, proprietarul A se obliga fata de vecinul sau, proprietarul B, sa nu sadeasca arbori inalti la 0 distanta mai mare decat cea

1 A se vedea I. Albu, Privire general a asupra raporturilor de vecinatate, RRD nr. 8/1984, p.31.

5.

54

Drept civil. Drepturile reale principale

legala, pentru a nu-l umbri culturile realizate de acesta din urma pe fondul sau:

Sau, tot astfel are a fi privit dreptul convenit pentru un proprietar de a lua apa din fantana aflata pe fondul vecin sau din izvorul astfel situat.

59. Raporturi faptice de vecinatate. In anumite tmprejurari se poate aju~ge la crearea unor fngaduinJe tntre proprietarii vecini, fara ca acestia sa se oblige [uridiceste la rnentinerea lor cu vreun titlu. "Titlu~" este dat de starea de fa~t astfel creata, ~i dureaza atata timp cat este permisa de cel care 0 tolereaza. Beneficiarul ei nu 0 poate redobandi prin justltie.'

60. Consideratii finale privitoare la raporturile de vecinatate ea limite ale exercitiuhri dreptului de proprietate. Am aratat ca asemenea raport~uri. sunt extrem de variate, cu izvoare diferite, care merg de la dezmembrammtele proprietatii pana la simple tngaduinte.

Desigur, In general, raporturile de vecinatate sunt generate de viata In cadrul unor cornunitati organizate pe diferite arii teritoriale.

In orice caz, ele impun luarea lor In considerare ca limite imp use insusi

exercitiului dreptului de proprietate. .

Altfel spus, exercitarea dreptului de proprietate "In limitele determinate de lege" lmplica respectarea regulilor de convietuite sociala ~i In cadrul raporturilor de vecinatate,

In rnasura In care s-ar depasi asemenea limite, am fi In prezenta unui abuz de drept. lar daca urmare a exercitarii abuzive a dreptului s-ar ajunge la cauzarea unui prejudiciu, cel astfel lezat va putea cere despagublri, adlca se va ajunge la angajarea raspunderli civile delictuale a proprietarului care I~i exercita abuziv dreptul sau, pe temeiul art. 998-999 C. civ.

De altfel, s-a observat, pe drept cuvant, ca, pe rnasura dezvoltarli sociale, a inconvenientelor generate de vecinatate, rezulta nevoia formularii In viitoarea noastra legislatie clvila a unor principii clare In materie, chiar prin cuprinderea, tntr-o definitie, a dreptului de vecinatate si a obligatiei generale de vecinatate, iar pe planul raspunderii civile sa se instituie 0 adevarata obliga,tie de garan,tie intre vecini, pentru prejudiciile eventual create In cadrul acestor raporturl.'

1 Ase vedea C. Bfrsan, nota II la decizia civila nr. 30/1983 a Trib. Caras-Severln, RRD

nr. 4/1984, p. 49-53. . ..

2 A se vedea I. A/bu, loc. cit., p. 30-32; a se vedea, de asemenea, P. Petju, Sugestii

privind proiectul de lege pentru modificarea sl completarea Codului civil, Dreptul nr. 7/1999, p. 22.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 55

'!~

§4. Limitari temporare sau definitive ale folosintei unor bunurl in situatii speciale. Rechizitia unor bunuri

61. Definitie ~i bunurile la eare se apllca, Rechizitia reprezinta 0 masura excepJionala, prin care organele autoritatii publice imputernicite prin lege obliga agentil economici, lnstitutlile publice, precum si alte persoane juridice ~i fizice la cedarea ternporara a unor bunuri mobile sau imobile fortelor destinate apararii natlonale sau autoritatilor publice in situatii speciale, ~i anume: declararea mobilizaril generale sau partiale ori a starll de razbol, instituirea starii de urgenta sau de asediu, concentrarl, exercitii ~i antrenamente de rnobilizare, prevenirea, localizarea, tnlaturarea urmarilor unor dezastre, cat ~i pe timpul acestor situatii. Sediul materiei este dat de dispozitiile Legii nr. 132 din 15 iulie 1997 privind rechizltiile de bunuri sl prestarile de servicii In interes public, modificata ~i cornpletata prin Legea nr. 410/2004.' Pot fi rechizitionate: mijloace de transport de orice fel, instalatii portuare sau de aerodromuri, sisteme de cornunicatii ~i de telecomunicatii, surse de alimentare energetice, tehnica de calcul, materiale tipografice ~i audiovizuale, materiale de constructii, cladiri, terenuri, utilaje, animale, furaje, materiale veterinare etc. (art. 5 din Legea nr. 132/1997).

De asemenea, legea prevede ~i posibilitatea rechizitionar!i de bunuri consumptibile ~i perisabile,care va fi insa definitiva, cu plata despagublrilorprevazute de lege [art. 2 alin. (2)]. 0 data cu bunurile rechlzitionate urrneaza a se preda ~i echiparnentele aferente, fara de care ele nu pot fi utilizate [art. 5 alin. (4)].

Proprietari'i sau detinatorii cu orice titlu de imobile supuse rechizitionarii sunt obligatl sa Ie puna la dispozitia beneficiarilor cu utllitatile existente la data rechizitionarll [art. 7 alin. (2)].

62. Caractere juridice. Mai lntai, este de observat ca rechizitia priveste, ca principiu, bunuri neconsumptibile prevazute de lege, indiferent daca acestea se afla In proprietate publica sau In proprietate privata; de asemenea, ea se poate aplica ~i celor care sunt simpli detinatori, cu orice titlu, ai bunurilor supuse rech izitionari i.

In al doilea rand, rechizltia este, tot ca principiu, 0 masura temporers. care va tnceta la lncetarea situatiei exceptionale ce a impus-o, cand bunurile rechizitionete urmeezii a fi restituite celui de la care au fost preluate. De aceea, la data predarii bunurilor rechizitionate catre beneficiarul rechizitiei urrneaza a se consemna, pe langa datele de identificare, starea ~i valoarea bunurilor la data cand aceasta se efectueaza (art. 15 din Legea nr. 132/1997). Totusi, cand opereaza asupra unor bunuri consumptibile sau perisabile, ea va fi definitiva.

1 Publicata in M. Of. nr. 986 din 27 octombrie 2004.

56

Drept civil. Drepturile reale principale

In al treilea rand, rechizitia este 0 masura obligatorie, dispusa de organele publice, In situatiile mentionate,

In sfarsit, rechizitia presupune acordarea de despagubiri atat In ipoteza rechizitiei temporare pentru degradarile sau devalorizarile suferite de bunurile rechizitionate pe perioada folosirii lor In scopul pentru care ea a operat, cat ~i In sltuatia rechizitiei definitive, pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile astfel preluate [art. 19 ~i art. 2 alin. (2) din Legea nr. 132/19971.

Legea prevede 0 procedura speciala privitoare la stabilirea ~i plata acestor despagublrl, iar In caz de litigiu Intre parti, dupa parcurgerea unei etape administrative prealabile, hotararea organului administrativ special instituit - Comisia centrala de rechizitii - poate fi atacata In [ustltie.

Asadar, rechizitia reprezinta 0 limitare legala a exercitiului dreptului de proprietate, fie prin afectarea temporara a atributului folosintei bunului, fie prin Insa~i incetarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile consumptibile sau perisabile, dar, In ambele situatii, cu plata de despagubiri, In conditiile legii.

§S. Limitari ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii subsolului oncdrel proprietati imobiliare de catre autoritatea publica

63. Sediul materiei. Potrivit art. 44 alin. (5) din Constitutie, IIpentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obllgatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructlilor, precum si pentru alte daune imputabile

autoritatii." .

Textul constitutional are In vedere subsolul terenurilor proprietate privata.

Aceasta deoarece, din moment ce 0 suprafata de teren se afla In proprietate privata, acelasi regim juridic II are ~i subsolul corespunzator. De asemenea, trebuie distinsa aceasta situatie de cea avuta In vedere de art. 136 alin. (3) din Constitutie, potrivit caruia IIbogatiile de interes public ale subsolului" fac obiectul exclusiv al proprietajii publice.

64. Titularii dreptului de folosinta a subsolului proprietatilor imobiliare de care vorbeste textul constitutional sunt autoritajile publice, adica statui sau unitatile adrninistrativ-teritoriale'. indiferent cine executa lucrarile de interes general. Se poate admite ca limitarea pe care 0 discutam se concretizeaza Intr-un drept real de folosinJa temporar - adlca pe durata efectuarli lucrarilor - apartinand subiectelor rnentionate, corespunzator dreptului de proprietate privata asupra solului proprietatii irnobiliare In cauza,

1 A se vedea Cl: Popescu, Regimul constitutional al subsolului Romaniei, Dreptul nr. 3/1995, p. 6 ~i urm.; a se vedea ~i I. Adam, op. cit., p. 65.

Dreptul de proprietate. Definitie, Caractere juridice. Continut. Conditii

57

Daca folosinta subsolului este de natura sa produca daune solului, plantatiilor sau constructiilor sau alte daune imputabile autoritatii care-I foloseste, proprietarul are drept la despagubiri,

Asadar, folosinta nu este cu titlu onetos,' ci credem ca este cu titlu gratuit.

Numai In caz de producere a unor pagube urmare a folosintei subsolului In conditiile aratate se neste dreptulla despagubiri.

Despagubirile pot fi stabilite prin acordul partilor interesate, iar daca ele nu cad de acord cu privire la cuantumul lor, acestea urrneaza a fi stabilite de instanta de judecata [art. 44 alin. (6) din Constitutie],

§6. Exproprierea pentru ccuzc de utili tate publica

65. Consideratii generale. Interesul social poate conduce, In anumite situatii, nu numai la limitarea exercitiului unor atribute ale dreptului de proprietate, dar chiar la pierderea dreptului de proprietate privata cu privire la imobile - terenuri ~i constructii - care pot fi expropriate ~i trecute astfel In proprietatea publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, cu plata de despagubiri catre proprietar.

Reamintim ca. potrivit art. 44 alin. (3) din Constitutie IINimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta ~i prealabila despagubire", La fel, art. 481 C. civ. dispune ca "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica, ~i prirnind 0 dreapta ~i prealabila despagubire."

De asernenea, In preambulul Legii nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica" se arata ca, In vederea realizarii de lucrari ce servesc unor utilitati publice ~i avandu-se In vedere tocmai caracterul de exceptie conferit de Constitutia !arii ~i de Codul civil roman In vigoare cedarii, prin expropriere, a dreptului de proprietate privata, drept a carui protectie se realizeaza prin garantarea ~i ocrotirea sa de catre lege In mod egal ~i indiferent de titular, a fost conceputa 0 reglementare unitara In materie, de natura sa asigure atat cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere ~i de stabilire a despagubirilor, cat ~i apararea dreptului de proprietate privata.

De aceea, legiuitorul a prevazut ca exproprierea de imobile, In tot sau In parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, dupa 0 dreapta ~i prealabila despagubire, prin hotarare judecatoreasca.

Din punct de vedere juridic exproprierea poate fi definita ca actul puterii de stat competente, prin care se realizeaza trecerea In proprietate publica a un or

1 In sens contrar, a se vedea I. Adam, op. cit., p. 65. 2 Publicata in M. Of., P. I., nr. 139/2.06.1994.

58

Drept civil. Drepturile reale principale

bunuri imobile proprietate privata, necesare executiirii unor lucrer! de interes public, In schimbul unei despagubiri.l

66. Obiectul exproprierii. Potrivit art. 2 din Legea nr. 33/1994, pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice, cu sau fara scop lucrativ, precum ~i cele aflate in proprietatea privata a comunelor, eraselor, municipiilor ~i judetelor,

Din motive lesne de tnteles, nu pot fi supuse exproprierii terenurile proprietate publica ce apartin statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.

De asemenea, nu pot f supuse exproprierii nici bunurile imobile aflate in proprietatea privata a statului, deoarece statui, In calitatea sa de proprietar poate sa afecteze, prin organele sale competente, utilltatil publice oricare din bunurile imobile pe care Ie are In proprietatea sa privata. Cum a observat, pe drept cuvant, judecatorul constituant, statui nu se lautoexpropriaza".2

In orice caz, este de retlnut ca, in aceasta din urrna situatie se va schimba regimul juridic al imobilelor respective, proprietatea statului, prin trecerea lor din proprietatea sa privata in proprietatea sa publica.

Cat priveste bunurile imobile aflate in proprietatea privata a unitatilor administrativ-teritoriale,ele pot forma obiectul exproprierii, daca utilitatea publica pentru care aceasta a fost decisa este de interes national (art. 2 din Legea nr. 33/1994).

Daca utllitatea publica este numai de interes local, 0 decizie a organului competent de trecere a bunului imobil din proprietatea privata in proprietatea publica a acelelasi unitati administrative va fi suficienta pentru realizarea obiectivului avut in vedere, cu aceleasi consecinte, mai sus precizate, privitoare la regimul juridic al bunurilor imobile supuse acestei operatiunl.

67. Transferul amiabil al bunului care ar urma sa fie expropriat. Asa cum vom arata imediat, legea reglernenteaza strict ~i pe anumite etape procedura de urmat in cazul exproprierii.

Totusi, cei interesati, adica organul Indreptatit sa dispuna exproprierea ~i proprietarul care urrneaza a-i suferi efectele pot evita parcurgerea acestei proceduri pe calea unui transfer amiabil al dreptului de proprietate privata catre stat [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 33/1994].

1 A se vedea Fl. Baias, B. Dumitrache, loc. cit., p. 20. Practica judecatoreasca a retinut ca utilitatea publica a exproprierii poate consta nu numai in folosirea terenului expropriat pentru constructil, dar ~i in amplasarea pe acest teren a unor utilitati aferente blocurilor de locuinte pe o parte din terenul respectiv (a se vedea, C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 3811/1998, Dreptul nr. 7/1999, p. 144).

2 A se vedea Curtea Constitutlonala, decizia nr. 115/21.05.1997, M. Of. nr. 141/1997.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii

59

Intr-o asemenea situatie suntem in prezenta unei conventii incheiate intre parti, cu toate consecintele ce decurg dintr-o astfel de callficare a operatiei juridice realizate de partl.'

Aceasta conventie poate interveni in orice faza a procedurii de expropriere, pana in momentul solutionarii cererii de expropriere de catre instanta de judecata cornpetenta, ~i chiar ~i in aceasta faza a procedurii pe calea tranzactiei tncheiata de parti ~i constatata de instanta,

Este posibil lnsa ca partile sa convina numai asupra modalltatilor de transfer al bunului catre stat, dar nu ~i asupra naturii sau cuantumului despagubirilor pe care urrneaza a Ie primi proprietarul.

In aceeasi ipoteza, instanta de judecata cornpetenta va lua act de tntelegerea partilor ~i va stabill numai cuantumul sau natura despagublril [art. 4 alin. (2) al Legii nr. 33/1994].

68. Procedura exproprierii. Aceasta se deruleaza in trei etape reglementate

distinct de lege:

a) declararea de utilitate publica a exproprierii;

b) masuri pregatitoare exproprierii;

c) exproprierea propriu-zisa si stabilirea despagublrilor.

69. Utilitatea publica ~i declararea ei. Prima etapa din procedura exproprierii este declararea ei de utilitate publica. Mentionam ca primele doua etape sunt adminis,trative, iar cea de a treia este judiciara, cu to ate consecintele care decurg de aiel. Art. 3 din Legea nr. 33/1994 prevede ca exproprierea va putea fi hotarata de instantele de [udecata dupa ce s-a facut declaratia de utilitate publica a exproprierii in conditiile prevazute in aceasta lege.

Utilitatea publica se declara pentru lucrer! de interes naJional sau de interes local (art. 5 din Legea nr. 33/1994).

Categoria lucrarilor pentru a carer realizare este necesara exproprierea este prevazuta in art. 6 din lege.' Utilitatea publica a exproprierii se declara de catre

1 Facfmd aplicarea acestui principiu tntr-o cauza in care a constatat ca trecerea terenului din proprietate privata in proprietate publica, desi s-a facut in scop de utilitate publica, nu a ope rat in temeiul unui act unilateral de putere al autoritatil publice, ci in temeiul unui contract civil, in care ambele parti sunt egale, deoarece reclamantul a consimtit ca, in schimbul unui pret, 0 parte din proprietatea lui privata sa devina proprietate publica, Curtea Suprema de Iustitie a statu at ca, din moment ce trecerea in proprietate publica s-a realizat pe cale consensual a, in temeiul unui contract sinalagmatic ce ~i-a produs efectele juridice urrnarite de parti la lnchelerea lui, tot asa ~i revenirea bunului sau a unei portiuni din el in proprietatea privata a vanzatorului trebuie reallzata pe aceeasi cale, chiar ~i in situatia cand "proprietarul" nu a folosit In scopul de utilitate publica pentru care a dobandit terenul, Intreaga sa suprafata, A se vedea, C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 973/1999, Dreptul nr. 2/2000, p. 183.

2 Art. 6 din Legea nr. 33/1994 dispune: "Sunt de utilitate publica lucrarile privind: prospectlunile ~i explorarile geologice; extractia ~i prelucrarea substantelor minerale utile;

60

Drept civil. Drepturile reale principale

Guvern pentru lucrarile de in teres national ~i de consilii Ie judetene sau Consiliul Local al MUhicipiului Bucutesti pentru lucrarile de interes local [art. 7 alin. (1) din lege].

Pentru multe situatii speciale din categoria celor prevazute la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 33/19941 utilitatea publica se declara pentru fiecare caz In parte, prin lege.

Declaratia de utilitate publica se face numai dupa 0 cercetare prealabila efectuata de catre comisii numite de Guvern pentru lucrarl de interes national ~i de catre delegatla perrnanenta a consiliului judetean sau de primarul general al municipiului Bucuresti - pentru lucrarile de interes local (art. 9 din Legea nr. 33/1994).

Alcatuirea acestor comisii este prevazuta In art. 9 alin. (2) ~i (3) din Legea nr. 33/1994 ~i de RegulamentuI adoptat prin Hotararea Guvernului nr. 583/1994, care stabileste procedura de lucru a cornisiilor."

Potrivit art. 10 din lege, cercetarea prealabila va stabili daca exista elemente care sa justifice interesul national sau local, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice alta natura care sustin necesitatea lucrarilor ~i nu pot fi realizate pe alte cai decat prin expropriere, precum ~i incadrarea In planurile de urbanism ~i de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.

Rezultatul cercetarii prealabile va fi consemnat tntr-un proces-verbal ce se va inalnta Guvernului sau, dupa caz, consiliul judetean, respectiv Consiliul Local al Municipiului Bucuresti.

Pe baza rezultatelor cercetarli prealabile, Guvernul sau, dupa caz, consiliul [udetean, respectiv Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, va adopta actul de declaratie a utilitatii publice, care se aduce la cuno~tinta publica fie prin eiisere la sediul consiliului local In a ciirul raza se afla situat imobilul ~i prin

instalatii pentru producerea energiei electrice; caile de comunicatli, deschiderea, alinierea ~i largirea strazilor: sistemele de alimentare cu energie electrica, telecornunicatii, gaze, termoficare, apa, canalizare; instalatii pentru protectia mediului; i'ndiguiri ~i regularizari de rauri, lacuri de acumulare pentru surse de apa ~i atenuarea viiturilor; derivatii de debite pentru alimentarl cu apa ~i pentru devierea viiturilor: statii hidrometeorologice, seismice si sisteme de avertizare si prevenire a fenomenelor naturale periculoase ~i de alarmare a populatiei: sisteme de iriga~ii ~i desecari: lucrarl de combatere a eroziunii de adancirne: cladirile ~i terenurile necesare constructiilor de locuinte sociale ~i altor obiective sociale de inva~amant, sanatate, cultura, sport, protectie ~i asistenta sociala, precum ~i de administratie publica ~i pentru autoritatile judecatoresti: salvarea, protejarea ~i punerea in valoare a monumentelor, ansamblurilor ~i siturilor istorice, precum a parcurilor nationale, rezervatiilor naturale ~i a monumentelor naturii; prevenirea ~i lnlaturarea urrnarilor dezastrelor naturale - cutremure, inundatii, alunecari de terenuri; apararea ~arii, ordinea publica ~i siguranta natlonala."

1 Art. 7 alln, (4) din Legea nr. 33/1994 prevede: "Tot prin lege se poate declara utilitatea publica in situatii exceptionale, in cazul in care - indiferent de natura lucrarilor - sunt supuse exproprierii: lacasuri de cult, monumente, ansambluri ~i situri istorice, cimitire, alte asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati urbane sau rurale in intregime".

2 A se vedea art. 5-20 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 583/1994.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 61 publicare In Monitorul Oficial al Romenlei (pentru utilitate publica de interes national) sau In presa locala (pentru cea de interes local). Potrivit art. 11 alin. (2) din lege, sunt exceptate de la publicitate actele prin care se declara utilitatea publica pentru lucrari privind apararea tarii ~i siguranta nationala,

Odata adusa la cunostinta publica, declaratia de expropriere Intruneste toate elementele unui act-conditie care declanseaza procedura exproprierii.

Calificandu-l astfel, literatura de specialitate a ajuns, pe drept cuvant, credem noi, la concluzia ca este supus controlului legalitatii sale In aceasta etapa, de cetre Curtea Constitutionele, In situetie In care utilitatea publica a fost declarata prin lege, respectiv de instanta de contencios administrativ, daca utilitatea publica a fost declereu prin hotarare de Guvern sau prin act al organelor locale ale edministretie! de stat, fara a se putea examina oportunitatea actului admin istrativ.'

Ii I

I

70. Masuri premergatoare exproprierii.Tn etapa urrnatoare, expropriatoruf lntocmeste planul imobilelor expropriate cu indicarea numelui proprietarilor ~i a ofertelor de despagubiri, care se depun la consiliul local al localitatii In care sunt situate imobilele respective, In vederea consultarii de catre cei interesati. Este exceptata de la aceasta forma de publicitate docurnentatla lucrarilor privind apararea tarii ~i siguranta nationala, situatie In care se depune doar oferta de despagubiri [art. 12 alin. (1)J.

Propunerile de expropriere, impreuna cu procesul-verbal care incheie cercetarea prealabila declararii utilitatii publice, se notifica titularilor drepturilor reale esupre- imobilelor, In term en de 15 zile de la publicare (art. 13). Acestia pot face lntarnplnare impotriva actelor respective In termen de 45 de zile de la primirea notificarii [art. 14 alin. (1)].

lntampinarea se depune la primarul localitatii unde se afla imobilul expropriabil [art. 14 alin. (2)] ~i se solutioneaza In term en de 30 de zile de ciitre 0 comisie a ciite! components, mod de iunctionere ~i procedure sunt prevazute In art. 15-17 din lege. 3

1 A se vedea L. Giurgiu, Conslderatli in legatura cu Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, Dreptul nr. 2/1995, p. 20; Fl. Baias, B. Oumitrache, loc. cit, p. 23.

2 Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 determine expropriatorul, anume statui, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes national, ~i judetele, municlpiile, orasele ~i comunele pentru lucrarile de interes local.

3 Comisia de solutionare a intampinarilor va fi constituita prin hotarare a Guvernului pentru lucrarile de interes national ~i prin decizie a delegatiel permanente a Consiliului [udetean sau prin dlspozitle a primarului municipiului Bucuresti, pentru cele de interes local. Cornponenta comisiei este de 8 persoane (3 speclalisti din domeniul de activitate in care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, 3 proprietari de imobile din municipiul, orasul sau comuna in care sunt situate imobile propuse pentru expropriere, alesi prin tragere la sorti dintr-o lista de minimum 25 de proprietari ~i primarul localitatil) ~i lucreaza sub conducerea unui delegat al Guvernului sau al consiliului judetean ori al Consiliului Local al

62

Drept civil. Drepturile reale principale

Comisia, In urma dellberarii, poate sa accepte punctul de vedere al expropriatorului sau II poate respinge. Ea da 0 hotarare motivata, care se comunice parJilor In term en de 15 zile de la adoptare.

Este posibil ca Inca din aceasta faza a procedurii partile cuprinse In operatiunea de expropriere sa se inteleaga asupra tuturor problemelor pe care aceasta Ie lrnpllca, inclusiv cuantumul despagubirilor, situatie In care Comisia consemneaza Invoiala parJilor, sub semnsture acestora [art. 18 alin. (2) din lege].

In situatia In care comisia respinge propunerile expropriatorului, acesta are posibilitatea sa revina cu noi propuneri, cu refacerea corespunzatoare a planurilor, care vor urma aceeasi procedura (art. 19).

Hotararea comisiei este supusa caii de atac a comestetiei care poate fi prornovata de partea interesata (expropriatorul, proprietarul sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului propus spre exproprlere) In termen de 15 zile de la comunicare.

Contestatia se introduce la curtea de apel in raza careia este situat imobilu I, iar procedura de judecata este cea stabillta de Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.

Asa dupa cum a decis cu valoare de principiu instanta noastra suprema, fata de caracterul exceptional conferit, prin Constitutie ~i prin Codul civil, cedarii dreptului de proprietate privata ca urmare a exproprierii pentru cauza de utilitate publica, toate rnasurile prernergatoare exproprierii instituite prin art. 12-18 din Legea nr. 33/1994 sum imperative. Asa fiind, bunaoara, cerinta rnotivarii hotararii comisiei de analizare a Intarnpinarilor ce au fost formulate fa!a de propunerile de expropriere constituie 0 conditie sine qua non a Iegalitatil acesteia, prin care se garanteaza atat transparenta pactului decizional, cat ~i posibilitatea cenzurarli lui de catre instanta de judecata, In conformitate cu dlspozltlile art. 20 din aceeasi lege. In aceste conditii, obligativitatea motivarii hotararii amintite nu mai poate fi apreciata doar ca 0 conditie de forma; ea poate fi prlvita ca 0 conditie de legalitate ce vizeaza fondul actului administrativ, de a carel Indeplinire depinde Insa~i validitatea sa.'

71. Exproprierea proprlu-zlsa ~i stabilirea despagubirllor. Potrivit art. 21 din Legea nr. 33/1994, solutionarea cererilor privitoare la expropriere este data

Municipiului Bucuresti, In calitate de presedinte, Comisia lucreaza valabil In prezenta a cel putin 5 membri, ~i ia decizii prin vot secret. Presedintele comisiei nu are drept de vot, el aslgurand cadrul organizatoric al activltatii comisiei. In caz de paritate a voturilor, votul primarului este preponderent. Din comisie nu vor putea face parte proprietarii imobilelor care sunt In cauza, rudele ~i afinii lor pana la gradul patru inclusiv, persoanele care detin functli In administratia publica locala sau centrals ~i care au interes In executa rea lucrarilor ~i nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publica.

1 A se vedea Lee)., Sectia de contencios administrativ ~i fiscal, decizia nr. 274/2006, In Dreptul nr. 12/2006, p. 260.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii

63

In competenta tribunalelor, respectiv a Tribunalului Bucuresti In raza ciituie este situat imobilul propus pentru expropriere.

lntinderea competentei materiale a tribunalului este clrcumscrisa de dispozitlile art. 23 alin. (2), potrivit cu care instanta verifica numai daca sunt intrunite to ate conditiile cerute de legepentru expropriere ~i stabileste despagubirile.

Asadar, ca principiu, instanta nu poate intra In problemele de fond privitoare la expropriere, cum ar fi: necesitatea acesteia, Intinderea etc. De la aceasta regula exista 0 exceptie, ~i anume cazul In care expropriatorul cere exproprierea numai a unei parti de teren sau din constructie, iar proprietarul cere instantei exproprierea totala, Intr-o asemenea ipoteza, instanta va aprecia In raport de situatia reala, daca este posibila exproprierea pro parte, urmand ca In ipoteza contrara sa dispuna exproprierea totala [art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994]. Daca partile se Invoiesc In fata instantei asupra exproprierii ~i asupra despagubirll, aceasta ia act de invoiala ~i pronunta 0 hotarare definitiva [art. 24 alin. (1 )]. Daca partile sau numai unele dintre acestea se lnvoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu ~i asupra despagubiril, instanta ia act de invoiala ~i stabileste ea despagubirea [art. 24 alin. (2)].

Despagubirea se stabileste de 0 comisie de expert! (un expert numit de instanta, unul desemnat de expropriator ~i unul din partea persoanelor supuse exproprierii) ~i se compune atat din valoarea reala a imobilului, cat ~i din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane tndreptatlte, Daca,dimpotrlva, 0 expropriere partial a ar face ca partea de imobil neexpropriabila sa dobandeasca un spor de valoare ca urmare a lucrarilor preconizate, art. 26 alin. (4) prevede ca expertli vor putea propune instantei 0 eventuala reducere numai a daunelor.

Pentru stabilirea valorii reale a imobilului se va avea In vedere valoarea de piata a unui imobil similar, la data Intocmirii raportului de expertiza [art. 26 alin. (2)].

Despagublrile ce se cuvin proprietarului se evalueaza separat de cele ce urmeaza a fi acordate titularilor de alte drepturi reale asupra bunurilor expropriate [art. 26 alin. (3)], cum ar fi titularii dreptului de concesiune sau ai altor drepturi reale de folosinta asupra terenurilor expropriate.

lnstanta de judecata va com para rezuItatuI expertizei cu oferta partllor ~i va hotarl in asa fel incat despagublrea sa se situeze intre 0 limita minima data de suma oferita de expropriator ~i 0 limita maxima, data de suma solicitata de expropriat sau de alta persoana interesata,

72. Momentul transferului dreptului de proprietate. Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator are loc la momentul la care expropriatorul ~i-a executat obligatla de plata a despagubirllor.

64 Drept civil. Drepturile reale principale

Legea permite ca plata despagubirilor sa se faca In modul convenit de par):i. In lipsa unui acord In acest sens, modul de plata va fi stabilit de instanta. De asemenea, tot instanta va decide ~i cu privire la termenul plaJn care nu poate depasi 30 de zile de la data rarnaneril definitive a hotarari! de expropriere (art. 30).

Legea precizeaza ca eliberarea titlului executoriu ~i punerea In posesie a expropriatorului vor putea fi facute numai pe baza unui act procedural distinct, anume incheieree data de lnstenu: de judecata, prin care se constata Indeplinirea obligatiilor privind plata despagubirilor, nu mai tarziu de 30 de zile de la data platii efective a acesteia [art. 31 alin. O)}. Evident ca expropriatorul va ave a tot interesul ca, dupa ce a platit despagubirile, sa ceara imediat instantei eliberarea titlului executoriu sl punerea sa In posesia bunului expropriat.

Daca punerea In posesie priveste terenuri cultivate sau pe care se afla plantatii, legea precizeaza' ca ea are a fi efectuata dupa ce recolta a fost culeasa, cu exceptia situatiei cand In valoarea despagublril a fost cuprlnsa ~i valoarea estimativa a recoltelor neculese din diverse ratiuni: neajungerea la maturitate, interesul partilor etc.

In caz de extrema urgenta, care poate fi irnpusa de unele situatii speciale, precum: executarea imediata a unor lucrari ce intereseaza apararea tarii, ordinea publica ~i siguranta nationala sau In caz de calarnitati naturale, instanta de judecata, luand act ca utilitatea publica este declarata potrivit legii, poate dispune, prin hotarare [udecatoreasca, punerea de Indata In posesie a expropriatorului, cu obligatia pentru acesta de a consemna, In termenul de 30 de zile, pe numele exproprlatllor, sumelestabilite ca despagubire (art. 32).

73. Efectele exproprierii. Efectul esential al exproprierii este acela al trecerii imobilului expropriat din proprietate privata In proprietate publica, prin hotarare judecatoreasca, liber de orice sarcina. Intr-adevar, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, drepturile reale principale - uzufructul, uzul, abitatia ~i superficia - precum ~i orice alte drepturi reale, cat ~i concesionarea ~i atribuirea In folosinta se sting prin efectul exproprierii, titularii acestora avand dreptul la despagubiri.

Ipoteca ~i privilegiile constituite asupra imobilului expropriat se stram uta, de drept, prin subrogatle reala cu titlu particular, asupra despagubirilor stabilite potrivit legjj2.

Cat priveste setvitutile stabilite prin fapta omului, acestea se sting In rnasura In care devin incompatibile cu situatia naturala ~i juridlca a obiectivului urrnarit prin expropriere.

1 A se vedea art. 31 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

2 Potrivit art. 33 din Legea nr. 33/1994, In situatia In care exista creditori prlvlleglatl sau alti creditori stabiliti prin hotarare [udecatoreasca, acestla vor fi platiti din despagubire. Pentru plata lor suma se va consemna de catre expropriator, urrnand a fi lrnpartita potrivit legii civile.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 65

Daca imobilul expropriat forma obiectul unei loceiiuni, aceasta tnceteaza de drept la data ramanerii definitive a hotararii [udecatoresti de expropriere.

In situatia In care se sxproprlaza cladiri cu destinajie de 10cuinJa, evacuarea persoanelor care Ie ocupa In mod legalln~ calit~te ~e ~ropriet~ri ~i. a chiria~i~~~ al caror contract de Inchiriere a fost legal incheiat, inainte de mscnerea lucram In planurile urbanistice ~i de amenajare a teritoriului, nu se va putea face decat dupa ce expropriatorul aslgura spatiul de locuit, potrivit legii, la cererea acestor persoane. Modalitatea de rezolvare a cererilor privitoare la asigurarea spatiului de locuit pentru persoanele tndreptatlte trebuie cuprinsa In hotararea judecatoreasca de expropriere, iar evaluarea despagubirli trebuie sa cuprinda ~i prejudiciul cauzat proprietarului sau chiriesiior, prin obligarea lor la mutarea din cladirea expropriata,

De altfel, ca masura de protectie este de retinut ca, potrivit Legii nr. 33/1994, la judecarea cererii de expropriere sunt citati nu numai proprietari~ sau posesorii imobilului supus exproprierii, ci orice titular al unor dreptun reale asupra aceluiasi imobil, precum ~i orice persoana cunoscuta care ar putea justifica un interes legitim asupra acestuia (art. 22).

74. Masuri suplimentare de protectle a proprietarului imobilului expropriat. Legea exproprierii prevede unele rnasuri menite sa tntregeasca regimul

de protectie a interesului privat. . A' •

Astfel, In primul rand, daca imobilul expropriat este oferit spre tnchiriere

lnainte de utilizarea lui In scopul pentru care a fost expropriat, iar expropriatul este In situatia de a-l utiliza, el are un drept prioritar pentru a-i fi Inchiriat, In conditiile legii (art. 34).

In al doilea rand, daca imobilele expropriate nu au fost utilizate timp de un an' pentru scopul pentru care au fost preluate de la cei expropriatl, respectiv, In decurs de un an lucrarile de interes public nu au fost incepute ~i nici nu s-a facut 0 noua decleretie de utilitate publica, fo~tii proprietari pot cere retrocedarea lor (art. 35). Cere rea de retrocedare se adreseaza tribunalului, In raza caruia se afla imobilul, care, dupa verificarea temeiurilor acesteia, dispune retrocedarea. Asadar, retrocedarea se face prin hotarare judecatoreasca. Intr-o asemenea sltuatie, pretul imobilului retrocedat care va trebui restituit expropriatorului se va stabili ca In situatia exproprierii ~i nu va putea fi mai mare decat despagublrea de expropriere actualizata (art. 36).

In sfarslt, In cazul in care lucrarile pentru care s-a facut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul doreste sa instreineze imobilul dobandit prin expropriere, fostul proprietar are un drept prioritar la dobendiree acestuia

1 S-a observat Insa di acest termen apare ca "nerealist" cel putin din ratiuni bugetare ~i ca instituirea unui termen mai lung, bunaoara de 3 ani, ar aparea ca fiind 0 solutie mai rezonabila - a se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 51.

66

Drept civil. Drepturile reale principale

(drept de preerntiune), Pretul dobandirii nu poate fi mai mare decat despagubirea prim ita, actuallzata.

Expropriatorul este obligat sa se adreseze In scris fostului proprietar, iar daca acesta nu opteaza pentru curnparare sau nu raspunde expropriatorului In termen de 60 de zile de la primirea notiflcarll, el poate dispune liber de imobil (art. 37).

Fiind yorba despre 0 dispozitie legala prin care se urmareste protectia unui interes particular al fostului proprietar, Incheierea actului de instrainare a imobilului expropriat cu 0 alta persoana decat expropriatul prin incalcarea dreptului prioritar la curnparare prevazut de lege In favoarea sa este sanctionata cu nulitatea relativa a acestui act - cu regimul juridic ce corespunde unei asemenea nulitati.'

75. Natura juridica a dreptului de retrocedare reglementat de art. 35-36 din legea nr. 33/1994. Netagadu it, dreptu I de retrocedare prevazut In favoarea expropriatului de catreLegea nr. 33/1994 este 0 masura de favoare in folosul acestuia. Problema este Insa aceea de a se sti care Ii este natura juridica.2

Este acesta un drept real, cu regimul juridic corespunzator, adica opozabil erga omnes ~i care ar conferi - cel putin In concepti a clasica In materie - dreptul de urrnarire ~i dreptul de preferlnta]

Mai departe, are el a fi aparat In justitie printr-o actiune daca nu imprescriptibila cel putin prescriptibila In termenul de 30 de ani prevazut de art. 1890

C. eiv.?

Sau este yorba despre un drept de creanJa, cu regimul juridic aferent, adica opozabil numai expropriatorului, prescriptibil In termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr, 167/1958? Desigur, nu pierdem din vedere dreptul prioritar la dobandire al expropriatului, reglementat de art. 37 din Legea nr. 33/1994, In ipoteza In care, nerealizandu-se Iucrarile pentru care s-a facut exproprierea, expropriatorul doreste sa lnstraineze bunul expropriat.

Dupa parerea no astra, rezolvarea problemei este foarte slrnpla, Cand am definit dreptul real, am spus, asa cum spune toata doctrina, ca acest drept permite titularului sau exereitarea anumitor atribute, prerogative, direct ~i nemijloeit asupra unui lucru, fara interventia unei alte persoane. Or, ce asernenea prerogative exercita titularului dreptului de retrocedare - expropriatul - asupra bunului a carui retrocedare 0 poate cere? Legea Ii recunoaste un drept subiectiv, 0 facultate, pe care el 0 poate exereita, anume sa solieite instantei sa dispuna retrocedarea, cu plata pretului, care nu poate fi mai mare decat valoarea despagubirii initial acordata, reactualizata.

, A se vedea C. Btrsen, M. GaiJa, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 39.

2 Cu privire la natura [urldica a acestui drept, a se vedea ~i I. Dogaru, S. Cercel, op. cit., p.90-91.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii

67

Si apoi nu trebuie pierdut din vedere un lucru esential: prin ipoteza, In situatia discutata, dreptul de proprietate asupra bunului expropriat s-a transmis cstre expropriatorul care a platit despagubirea; noul proprietar al bunului este expropriatorul, iar expropriatul nu mai are un drept real asupra bunului expropriat.

Dupa cum s-a observat In mod judieios In literatura de specialitate, dreptul de retrocedare al carui titular este expropriatul apare ca "un drept nou, distinct, respectiv un simplu drept de creanJa, In virtutea caruia titularul sau poate pretinde debitorului (In speta expropriatorul), sa dea ceva, adica sa revanda imobilul expropriat [ ... ]".1 lar dreptul de retrocedare nu-si are izvorul lntr-un act juridic, "ei lntr-un fapt juridic stricto sensu, ~i anume din faptul ca expropriatorul nu utiiizeezt; imobilele expropriate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat ~i nici nu a facut, In termen de un an de la preluarea lor, 0 nouii decleretie de utilitate publics?

Rezulta, asadar, ca dreptul de retrocedare este un drept de creanJa trnpotriva expropriatorului ce apartine expropriatului sl care se naste In patrimoniul acestuia la Implinirea unui an din momentul tn care imobilele expropriate nu au fost utilizate pentru scopul avut In vedere la preluarea lor de la expropriat si, In cadrul aceluiasi interval de timp, nu s-a facut 0 noue decleretie de utilitate publica. Pe cale de consecinta, lnseamna ca dreptul de retrocedare trebuie exercitat In termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958.3

Cat priveste realizarea dreptului, daca sunt Intrunite conditiile prevazute de lege, am aratat ca expropriatul va adresa cererea de retrocedare instantel, care va putea dispune 0 atare rnasura.

Nimic nu impiedica partlle ca retrocedarea sa se realizeze pe cale arnlabila, cel putin pentru ratiunea ca 0 asemenea cale poate fi utilizata ~i la realizarea operatiunil lnitlale, respectiv trecerea bunului avut In vedere pentru expropriere, pe cale amlabila, In proprietatea statului, In conditlile art. 4 din Legea nr. 33/1994, mai sus arnintite."

'A se vedea M. Nicolae, Discutii cu privire la aplicarea in timp a art. 35-36 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, Dreptul nr. 11/2000, p.25.

2 Idem.

3 0 alta calitate data acestei retrocedari in doctrina a fost aceea de cesiune cu titlu oneros a dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat, realizata prin mijlocirea instantei, ale carei efecte se produc ex nunc; a se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 52; s-a spus tnsa ~i ca "operatia [urldica a retrocedarii are 0 natura [uridica proprie, neputand fi asimilata altor figuri juridice" - a se vedea V. Stoica, op. cit., vol. I, p. 395.

4 Tn acelasi sens, a se vedea M. Nicolae, loc. cit., p. 25, nota 4 subsol. Mentionarn ca daca dobandirea bunului avut in vedere pentru realizarea scopului de utilitate publica s-a realizat pe cale arniabila, in conditiile art. 4 din Legea nr. 33/1994, in practica instantei supreme s-a decis ca reclamantul care a pierdut proprietatea in mod voluntar nu are

68 Drept civil. Drepturile reale principale

76. Aplicarea in timp a dispozltlllor art. 35-36 din Legea nr. 33/1994.

Practica judecatoreasca ~i literatura de specialitate au fost confruntate cu problema de a se sti daca dispozitiile legale amintite, de favoare pentru expropriat, au a fi aplicate li exproprierilor efectuate sub imperiul leglslatlei vechi In materie, abrogate expres prin Legea nr. 33/1994, sau numai celor care s-au efectuat ~i se efectueaza dupa data de 2 iunie 1994, data intrarli In vigoare a noii legi. Raspunsul la aceasta intrebare este controversat, iar practica este de-a dreptul contradictorie.

Astfel, initial, lntr-un litigiu In care reclarnantii au solicitat, prin actiunea lor, restituirea unui teren expropriat In anul 1988, cu aplicarea art. 35 din Legea nr. 33/1994, Intrucat, pana la data litigiului nu a fost executat obiectivul pentru care s-a dispus exproprierea, Curtea Suprema de lustitie a statu at In sensu I ca "art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica prevede, Intr-adevar, ca daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate In termen de un an In scopul pentru care au fost preluate de la expropriat, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor, daca nu s-a facut 0 noua declarare de utilitate publica.

Textul enuntat se refera la exproprierile efectuate In baza acestei legi, potrivit procedurii prevazute de art. 21-23, precedata de declararea utilitatii

publice. '

Principiile ce guverneaza aplicarea legilor In timp nu permit extinderea aplicarii prevederilor art. 35 privind posibilitatea retrocediiri! imobilelor la ex proprierile efectuate anterior intreri! In vigoare a acestei legi {subl. ns. - C.S.)", asa cum hotarasera instantels de fond.' Aceeasi solutie a fost data de instanta suprema chiar ~i In Imprejurarea, sustinuta de reclamantli dintr-o alta actiune, In sensu I ca si dupa exproprierea pe temeiul Decretului nr. 467/1979, care a reglementat anterior materia, terenu I expropriat a ramas In posesia lor, deoarece nici aceasta nu poate conduce la desfilntarea dreptului de proprietate al statu lui ~i reintoarcerea imobilului In patrimoniul reclamantilor.

Aceasta cu atat mai mult cu cat, retine Curtea Suprema de lustitie, art. 25 din Legea nr. 112/1995 stabilests ca situatia [uridica a imobilelor trecute In proprietatea statului Inainte de 22 decembrie 1989, altele decat cele care fac obiectul acestei legi, va fi reglementata prin legi speciale, cornpetenta rezolvarii ei revenind astfel puterii legislative."

deschisa calea retrocedarli bazata pe art. 35 din Legea nr. 33/1994, ci, pentru repunerea ~otalao sau. partiala in situatia anterioara vanzarii, el are la lndemana doar actiunile ce izvorasc din contract, de care beneficiaza orice alt vanzator, A se vedea, C.S.J., Sectia clvlla, decizia nr. 973/1999 (precit. supra, p. 59, nota 1 subsoil.

• 1 A se vedea C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 2255/1996, Dreptul nr. 6/1997, p. 111-112;

Ibidem, Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 102/1998, Dreptul nr. 11/1998, p. 147.

2 A se vedea C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 2159/1996, Dreptul nr. 6/1997, p. 113.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 69

Dirnpotriva, prin Decizia nr. VI!1999 Curtea Suprema de lustitie, In Sectii Unite, In cadrul solutlonaril unui recurs In interesullegii pe temeiul art. 329 C. proc. civ., a statu at ca "dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 [ ... J sunt aplicabile ~i In cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea unor bunuri irnobile expropriate anterior intrari] In vigoare a acestei legi, dad nu s-a realizat scopul exproprierii'", In motivarea solutiel prin care se revine asupra jurisprudentei anterioare, Curtea Suprema de lustitie a statuat ca nu am f In prezenta aplicaril retroactive a legii noi, ci ar fi yorba despre aplicarea imediata a acesteia. Aceasta deoarece "situatia reglernentata prin art. 35 din Legea nr. 33/1994 are In vedere tocmai efecte nefinalizate dupa emiterea actului de expropriere Intemeiat pe dispozltiile legale anterioare, asa tncat, cu privire la aceste efecte nerealizate Inca, se impune a actiona dispozitiile legii noi". De asemenea, se argurnenteaza ca "dad legiuitorul ar f avut In vedere supravietuirea posibilitatii de a cere retrocedarea imobilului neutilizat In termen de un an In scopul pentru care a fost expropriat, ar f reglementat aceasta interdictie prin noua lege." Nereglementand-o, se impune concluzia ca dispozitia noua se aplica ~i In ipoteza bunurilor expropriate anterior intrarii In vigoare a Legii nr. 33/1994, evident numai In cazul tn care nu s-a realizat scopul exproprierii.

In primul rand, observam ca argumentarea este contradictorie. Cum se poate spune ca unei situatii nereglementate de noua lege intrata In vigoare urmeaza totusi a i se aplica dispozitiile acesteia?

In al doilea rand, asa dupa cum s-a spus.' problema aplicarii art. 35 din legea noua ~i, la exproprierile efectuate inainte de data de 2 iunie 1994 este 0 problema de retroectivitete sau de neretroactivitate a legii noi, care are a fi rezolvata In lumina principii lor generale In materie. Or, din acest punct de vedere, art. 15 alin. (2) din Constitutie prevede ca legea dispune numai pentru viitor, iar art. 1 C. civ. prevede ca legea noua urmeaza a fi interpretata In sensu I neaplicarii ei ~i unor fapte trecute, definitiv consumate sub imperiul legii vechi. Trebuie avut In vedere ca exproprierea este 0 situatie juridica special a, complexa, ce consta lntr-un ansamblu de acte ~i fapte juridice de drept administrativ ~i de drept civil, derulate pe etape precis determinate de lege ~i care se finalizeaza prin transferul dreptului de proprietate din patrimoniul expropriatului In patrimoniul expropriatorului, In schimbul unei juste ~i prealabile despagublri.' Or, In sistemul anterior Legii nr. 33/1994 In materie, imobilele expropriate treceau In proprietatea statu lui pe data exproprierii sau, dupa caz, a preluarli efective a acestora In vederea demolarll, indiferent daca se platisera sau nu despagubirlle stabilite de lege ori se realizasera lucrarile In vederea

1 Publicata in M. Of. nr. 636 din 27 decembrie 1999 ~i in Dreptul nr. 2/2000. 2 A se vedea M. Nicolae, loc. cit., p. 29.

3 Idem.

6.

70

Drept civil. Drepturile reale principale

carora ea fusese dispusa.' La acea data se consumau toate efectele exproprierii, iar statui dobandea dreptul de proprietate asupra bunului expropriat.

In al treilea rand, nimeni nu poate nega evidenta, anume ca in perioada 1945-1989 multe exproprieri au fost facute abuziv si Intotdeauna cu despagubiri mult mai mici decat valoarea de circulatie a bunurilor. Dar, dupa anul 1990, prin mai multe alte normative adoptate succesiv au fost prevazute masuri reparatorii sl cu privire la bunurile expropriate in acea perioada.'

Sunt ratiunile pentru care conch idem ca, sub aspectul apllcaril in timp a dispozitiilor art. 35-36 si, pentru identitate de ratiune, ~i cele ale art. 37 sunt aplicabile numai imobilelor expropriate dupa data de 2 iunie 1994, ~i eventual, cel putin teoretic, celor In curs de expropriere la eceeesi data.3 Asa cum am mai mentionat, este yorba despre data intreri! In vigoare a Legii nr. 33/1994.

In orice caz, ca alta a fost intentia legiuitorului ~i nu cea avuta in vedere de Curtea Suprema de lustitie prin decizia data in recursul in interesul legii amintit ne-o demonstreaza din plin dlspozitiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, potrivit cu care sunt imobile preluate in mod abuziv orice imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit 'in art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia. Or, exproprierea presupunea existenta unui asemenea titlu. De altfel, 'in 8 alineate ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 sunt reglementate rnasurlle reparatorii pentru situeti« imobilelor expropriate, alin. (2) stabilind ca. pentru situatia 'in care constructiile expropriate au fost demolate partial sau total, dar nu s-eu executat lucriirite pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie 'in natura cu constructiile ramase, iar pentru constructiile demolate rnasurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Asa fiind, Indraznirn a spune ca discutia aplicarii in timp a dispozitiilor art. 35-37 din Legea nr. 33/1994 rarnane mai degraba un bun exercitiu pentru problema aplicarf legii civile in timp.

1 A se vedea, spre exemplu, art. 4 din Decretul nr. 467/1979 privind evaluarea construetiilor, terenurilor ~i plantatillor, ce se preiau, cu plata, In proprietatea statului prin expropriere sau In alte cazuri prevazute de lege, abrogat prin art. 41 din Legea nr. 33/1994.

2 A se vedea, de exemplu, art. 25 din Legea nr. 112/1995, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, modificata ~i republlcata. Pentru alte exemple, a se vedea M. Nicolae, loc. cit., p.31-32.

3 A se vedea, In acelasi sens, M. Nicolae, loc. cit., p. 33.

Dreptul de proprietate. Definitie, Caractere juridice. Continut, Conditii

71

Sectiunea a V-a. Abuzul de drept in materia proprietatii

77. Precizari preliminare. Dreptul de proprietate este un drept subiectiv, recunoscut ~i garantat de lege, avand caracterele juridice pe care le-arn analizat ~i conferind titularului sau prerogativele cunoscute.

Am vazut, de asemenea, ca dreptul de proprietate este compatibil cu existenta unor limite ale exercitiului prerogative lor sale, care pot consta in unele impedimente materiale, cum ar fi cazul folosirii subsolului proprietatil pentru lucrari de interes public, pot sa se refere la exercitiul altor atribute ale dreptului, inclusiv cel al dispozitle), sau pot sa conduca la pierderea dreptului, contra unei juste despagubiri, ca 'in cazul exproprierii, pentru ca, asa cum dispune art. 480 C. civ., dreptul de proprietate trebuie exercitat 'in limitele prevazute de lege.

Exista insa un aspect distinct, privitor la exercitlul dreptului de proprietate, 'in ansamblul prerogativelor sale; ca drept subiectiv, dreptul de proprietate este exercitat de catre titularul sau in cadrul unor relatii sociale, Intr-un cadru social. De aceea este posibil sa apara ~i 0 llrnlta a exercitiului dreptului, anume exercitarea sa 'in asa fel 'in cat, prin exercitiul atributiilor sale sa nu fie aduse atingeri drepturilor subiective ce apartin altor persoane.

Daca exercltiul dreptului de proprietate se concretizeaza 'in asemenea atingeri, proprietarul comite ceea ce se nurneste abuz de drept.

Asa dup~ cum se arata 'in literatura juridica interbelica "orice drept trebuie exercitat numai 'in conformitate cu menirea sa naturals ~i 'in limitele sale normale, adlca 'in armonie cu starea conternporana a relatiilor ~i a uzurilor socia Ie; cand un proprietar exercita dreptul sau 'in aceste limite, else afla la adapostul oricarei responsabilitati pentru prejudiciile pe care le-ar cauza ~i nu se pot admite restrictii dincolo de aceste limite. Cand insa cineva uzeaza de dreptul sau 'in mod anormal, ~i intoarce dreptul de la menirea sa normals ~i oblsnuita, el comite un abuz de drept [ ... ],,1 (subl, ns. - C.B.).

La randul sau, profesorul M. Cantacuzino arata 'in sintetica dar monumentala sa carte .Elementele dreptului civil" din anul 1921 ca din cauza tendintei exclusiviste, mai mult psihologica decal juridica, a dreptului de proprietate, determinarea exacta a hotarului dintre atributele cuprinse 'in dreptul subiectiv al unei persoane si punctul unde 'in cepe dreptul subiectiv al altei persoane "da loc la dlficultati ~i la multe ~i variate conflicte", iar pentru solutionarea acestora, "s-a introdus 'in limbajul juridic expresia de abuz de drept, care nu

1 C. Hamangiu, I. Rosetti-BJhlnescu, AI. Biilcolenu, op. cit., vol. II. p. 35.

72

Drept civil. Drepturile reale principale

poate sa alba alt inteles decat acela biectiv".'

De regula, se vorbeste despre abuzul de drept in materia dreptului de proprietate atunci cand sunt amintite limitarile lui date de raporturile de vecinatate, ceea ce am amintit ~i noi cand am analizat aceste raporturl",

Totusi, daca in jurisprudenta cel mai adesea abuzul de drept in materia proprietatii priveste intr-adevar raporturile de veclnatate, nu credem ca problema se poate pune exclusiv in cadrul acestor raporturi. Dimpotriva, ni se pare ca este 0 problema care priveste dreptul de proprietate tn general ~i are a fi legata tot de limitele exerciJiului sau.

de depasire a hotarului dreptului su-

78. Dispozitii legale care intereseaza materia abuzului de drept. In legislatia noastra civila, spre deosebire de alte legislatu europene, cum ar fi: Codul civil.g:r~an (art. 206 ~i art. 906) sau Codul civil elvetian (art. 684-685), nu gaslm referiri directe la abuzul de drept in exercitiul dreptului de proprietate. Nu mai putin, atat dispozitii constitutionale, cat ~i unele referiri generale cuprinse in Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice ~i juridice, printr-o interpretare sistematica, pot constitui suport legal in materie.

Astfel, art. 57 din Constitutie prevede ca "cetatenii rornani, cetatenii straini ~i apatrizii trebuie sa-sl exercite drepturile si libertatile constitutionale cu bunacredinta, tara sa incalce drepturile ~i libertatile celorlalti". Situat la sfarsitul capitolului consacrat drepturilor ~i libertatilor fundamentale prevazute de Constitutie, printre care figureaza sl dreptul de proprietate, textul evocat deter~i~a modul cum au a fi exercitateaceste drepturi de catre toate persoanele fizice, anume eu buns-credinti; ~i fara sa fnealce drepturile ~i libertaJile celorlelti. Considerarn ca exercitarea cu buna-credinta a drepturilor ~i libertatilor garantate de Constitutie sernnifica punerea lor in valoare In conformitate cu scopul lor, ~i anume, pe de 0 parte, asigurarea participarii depline a tuturor membrilor societatii la viata sociala, iar, pe de alta parte, nedeturnarea lor de la aceasta finalitate.

. In acelasi timp, textul mai evoca 0 lirnita a exercitiului drepturilor ~i libertatiler fundamentale de care beneficiaza toate persoanele, anume ea ele trebuie sa fie e~e~cita~e Cn .. a~a Fe! fneat sa nu tncelce drepturile ~i libertaJile celorlett; ~embn ~I s~C/etaJII. Daca nu sunt exercitate in conformitate cu aceste exigente rnsearnna ca ele au fost deturnate de la scopurile avute In vedere de constituant, ajungandu-se astfel fa abuzul de drept. Cum am vazut ca Insusi dreptul de proprietate este un drept fundamental, lnseemtie ca ~i el este suseeptibil de exercitare ebuzivs:

Adoptat In contextul altor realitatl social-istorice, Decretul nr. 31/1954 dispune chiar in art. 1 ca "drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunos-

1 M. Cantacuzino, op. cit., p. 145. 2 A se vedea supra, nr. 60.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii 7:J cute in scopu I de a satisface interesele personale, materiale ~i culturale, in acord cu interesul obstesc, potrivit legii ~i regulilor de convietuire socialista", adica in conformitate cu regulile de convietuire sociala, cum observa ingrijitorii uneia dintre edltille Codului civil si a altor acte normative civile,' iar art. 3 din acelasi act normativ prevede ca "drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopullor economic ~i social."

Credem ca formularea textului trebuie adaptata unor realltatl in care drepturile subiective trebuie exercitate pentru asigurarea realizarii intereselor tuturor rnembrilor socletatii, In acord cu interesul social ~i nu numai potrivit cu scopul lor economic ~i social. Desigur ca in exercitiul tuturor drepturilor subiective, deci ~i in al dreptului de proprietate, nu se poate face abstractie de scopul lor economic ~i social.

Dar nu putem avea in vedere numai acest scop. Oricum, deturnarea exercitiului dreptului de la finalitatile evocate poate conduce la exlstenta unui abuz de drept.

79. Premise pentru incercarea de definire a abuzului de drept in materia proprietatii, Aparuta in jurlsprudenta franceza inca de la mijlocul secolului al XIX-lea, problema abuzului de drept in materia proprietatii a fost legata, mai lntai, de raporturile de vecinatate, apoi s-a extins cu privire la exercitiul dreptului de proprietate, in general.

lnstantele franceze au considerat ca proprietarul care construieste un fals cos de fum numai pentru a intuneca vederea vecinului sau, instaleaza un izvor numai pentru.a seca izvoarele veclnilor sai sau construieste, pe proprietatea sa, dar in fata unui hangar pentru dirijabile al vecinului sau cu care era in conflict, numai pentru a-i jena activitatea aeronautica eomite un abuz de drept, astfel ca el a fost obligat sa lndeparteze lucrarile astfel constituite.!

Confirmata ulterior, aceasta jurisprudenta a fost sintetizata de Curtea de Casatie franceza care a decis ca "exercitiu I dreptu lu i de proprietate, care are ca limite satisfacerea unui interes serios ~i legitim, nu ar putea autoriza comiterea unor acte rauvoitoare, care nu s-ar justifica prin nici 0 utilitate ~i ar fi de natura sa cauzeze un prejudiciu altuia.":'

In literatura no astra jurldica mai veche s-a observat ca exista legislatli moderne care au introdus un eriteriu subieetiv de determinare a existentei unui abuz de drept, anume exercitiul dreptului liar fi abuziv cand el e dictat ~xclusiv numai prin intentia de a cauza altuia 0 paguba.:"

1 A se vedea Codul civil, ed. a IV-a, Ed. All, Bucuresti, 1997, p. 378, nota 1 subsol.

2 A se vedea lA. Berget, M. Bruschi, S. Cimamonti, op. cit., p. 113 si jurisprudents acolo citata.

3 Ibidem, p. 114, nota nr. 249 subsol. 4 M. Cantacuzino, op. cit., p. 145.

74

Drept civil. Drepturile reale principale

S-a observat tnsa ca acest criteriu este nesigur, pentru ca "atribuirea unui element intern de intentie e neaparat arbitrara ~i prea tngusta, pentru ca limitele normale ale dreptului subiectiv nu depind numai de un element de intentie, ci de elementul mult mai cuprinzator de culpa In sensul cel mai larg al cuvantulul." De aceea, se arata ca "Tn notiunea generala de culpa trebuie cautat criteriul [ ... ] caracterului abuziv al exercitiului unui drept, adica al depasirii hotarelor dreptului ~i este culpa si prin urmare lngradlre normala a dreptului" atunci cand "exercifiul unui atribut al dreptului cauzeaza altuia 0 dauna" ~i "nu corespunde cu scopul economic ~i cu functia norrnala a dreptului [ ... J respectlv."?

Alti autori au observat ca, asa fiind, "regula rornana neminem laedit qui suo iure utitur trebuie astazi tradusa In sensul ca cel care I~i exercita drepturile cu bagare de seama, fara a comite imprudente sau neglijente, nu va fi raspunzator de pagubele cauzate tertilor".' cum, de altfel s-a decis ~i In practica fostei Curti de Casatie."

Pe baza celor de mai sus s-ar putea spune ca exista abuz de drept In situeiie In care titularul dreptului de proprietate, prin exercitarea atributelor pe care acesta i Ie conters, cauzeaza, din vina sa, un prejudiciu altei persoane. Consecinta ce decurge dintr-o asemenea Imprejurare va fi angajarea raspunderii civile delictuale a proprietarului pentru prejudiciul astfel cauzat, adlca prin invocarea art. 998-999 C. civ.

80. S-ar putea sustine ca un asemenea punct de vedere are a fi amendat In conditiile vietii moderne. Intr-adevar, dezvoltarea exploatarilor industriale impune din ce In ce mai mult luarea In considerare a imperativului protectiei mediului, In lntelesul cel mai larg al cuvantului, indiferent de sursele de poluare a acestuia. De altfel, In viata sociala din contemporaneitate insesi raporturile de vecinatate au a fi relativizate. De poluare sonora se pot plange nu numai vecinii fondului pe care aceasta se produce, ci si cei aflati, eventual, pe 0 arie mult mai tntlnsa,

Observatia este cu atat mai pertinenta pentru ernanatiile industriale.

De aceea, s-a spus ca atunci cand In cadrul unor activitati licite ~i normale se ajunge la producerea unui prejudiciu fafa de terte persoane, de natura sa exceada unor inconveniente normale ale unei activitati, se va angaja raspunderea celui care le-a produs fata de cei care Ie sufera,"

, Idem. 2 Idem.

3 C. Hamangiu, I. Rosetti-BJ/Jnescu, AI. Bsicoienu, op. cit., p. 469.

4 A se vedea Curtea de Casatie, Decizia din 17 octombrie 1907, Buletinul Casatlei 1907, p.1617.

5 A se vedea G. Cornu, op. cit., p. 1096.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Continut. Conditii 75

81. In ceea ce ne prtveste, intelegem sa distingem tntre abuzul de drept care presupune, In conceptia noastra, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate In asa fel tncat, din vina proprietarului, sunt cauzate prejudicii altor persoane, cu consecinta angajarll raspunderil sale civile delictuale, ~i cauzarea unor dezagremente altora, In mod obiectiv, prin utilizarea bunurilor asupra carora poarta obiectul dreptului sau, ~i In aceasta din urrna sltuatie se poate angaja raspunderea civlla delictuala a proprietarului, dar pe un alt temei juridic, anume raspunderea obiectlva, pentru prejudiciile cauzate de lucruri [art. 1000 alin. (1) c. civ.].

Asadar, consideram ca atunci cand vorbim despre abuzul de drept In materia proprietatii concepti a claslca rarnane edificatoare.

Pentru a exista abuz de drept trebuie sa existe:

a) exercitarea anormala a atributelor dreptului prin deturnare de la scopul lor; b) vina celui care actioneaza astfel; ~i c) un prejudiciu suferit de terte persoane.

Acestea tnsa nu reprezinta decat simple considerente care pot fi avute In vedere la determinarea existentei abuzului de drept.

judecatorul va fi acela care, aplecandu-se cu grija la datele fiecarei cauze In parte va determina, prin folosirea unor asemenea criterii, daca dreptul de proprietate este exercitat dincolo de limitele sale, In mod culpabil, In asa fel tncat sa constate existents unui abuz de drept, cu to ate consecintele ce pot decurge dintr-o asemenea Imprejurare. Pentru ca, In masura in care va exista un prejudiciu, va f angajata raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, a proprietarului, ca autor al faptei prejudiciabile.

82. Nu putem tncheia, totusi, aceasta discutie fara a pune in evidenta faptul ca preocuparea pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate In asa fel lncat sa nu fie aduse atingeri drepturilor apartinand altor persoane nu este straina nici jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Astfel, lntr-un litigiu In care reclamanta se plangea ca 0 statle de epurare, proprietatea unei rnunicipalitati din Spania, a fost arnplasata foarte aproape de loculnta sa, astfel ca exploatarea ei, prin ernanatii rau mirositoare ~i alte dezagremente, este de natura sa-i aduca atingere dreptului ei la domiciliu, viata privata ~i farniliala, aparat prin art. 8 al Conventiei europene a drepturilor omului, jurisdictia europeans a admis ca atingerile grave aduse mediului inconjurator pot afecta bunastarea unei persoane ~i 0 pot priva de dreptul de folosire a domiciliului ei, In asa fel Incat sa dauneze asupra vietii sale private ~i familiale, fara ca, prin aceasta, sa fie pusa In pericol gray Insa~i sanatatea persoanei.

Fie ca aceasta problema este abordata din punctul de vedere al exlstentei unei obligatil pozitive ce incumba statului, anume de a adopta masuri rezo-

76 Drept civil. Drepturile reale principale nabile ~i adecvate pentru a protegui dreptul la viata privata, farniliala si domiciliu asa cum dispune art. 8 alin. (1) din Conventie, fie ca este yorba despre 0 ingerinta justificata in exercitiu I acestu i drept, cum tngadu ie art. 8 alin. (2) ~din acelasi tratat international", principiile aplicabile sunt asernanatoare. In ambele situatii, trebuie avut in vedere justul echilibru care se impune a f prezervat lntre interesele concurente ale individului ~i cele ale societatil, in ansamblul sau, iar statui se bucura, In oricare din aceste ipoteze, de? marja de apreciere care-i este recunoscuta de jurisdictia europeana."

In speta, Curtea a constatat ca municipalitatea nu a luat toate rnasurile necesare pentru Incetarea inconvenientelor ce rezultau, pentru reclarnanta, din exploatarea statiei de epurare, ceea ce a condus-o la concluzia ca statui In cauza nu a stiut sa asigure justul echilibru lntre interesele economice ale municipal.it~~ii ~i. as~g~~ar~a ~rotec~iei e~e.ctive a dreptului reclamantei la respectul domlclil.ulu" vlet" ~I private ~I farniliale, astfel ca au fost incalcate dispozitiile art. 8 din Conventia europeana. Curtea a obligat statui spaniol la plata unei substantiate sume de bani pentru acoperirea prejudiciului material ~i moral suferit de reclarnanta.'

A~adar, pentru jurisdictia europeana, proprietarul unei instalatii, in speta 0 autoritate publica, trebuie sa asigure exploatarea ei in asa fel lncat aceasta sa n.u. produc.a dezagremente ~e natura a atinge dreptul la viata privata ~i dorniClIi~ prot~Ja: d~ Conventie, In m~sura in care 0 asemenea atingere s-a produs, va f ~ngaJa~a raspunderea stetului, care va fi obligat ~i la plata de despagublri."

Dirnpotriva, 0 camera a Sectiei a II-a a Curtii a decis, lntr-un litigiu care opunea 78 de persoane fizice Statu lui Luxemburg, privitor la acordarea autorizatiei de functionare unei societati producatoars de otel pentru instalatii care emanau praf Y . gaze toxice ~i produceau un zgomot foarte puternic, toate a.cestea constituind elemente foarte nocive pentru ele, ca simpla invocare a riscurilor poluarii inerente productiei de otel nu este suflclenta pentru ca reclamantii sa se pretinda victime ale incalcarii dispozitillor art. 8 din Conventia.

Pentru a putea sa invoce acest text trebuie ca reclamantf sa demonstreze de o ma.n~~ra circurnstantlata ca, In lipsa unor precautiunl suficiente din partea autoritatilor statale, gradul de probabilitate a producerii unei pagube pentru ei

1 ~rt. 8 alin. (_2) din ~o~~enti~ dispune ca nu exlsta ingerinta a autorltatii publice In exercitiul dre~tulUl la domiciliu, ~Ia~a privata ~i farnlliala atunci cand 0 asemenea ingerlnta este prevazuta de lege ~I constitute 0 masura care, Intr-o societate dernocratica este nec.e~~r~ securit~~~i ~a}io~~le, sigurantel publice, bunastartt economice a tarii, a~ararii ordinil ~I preveruru savarsiru unor fapte penale, protectiei sanatatii ~i moralei sau protectlel drepturilor ~i libertatilor altuia.

2 A se vedea cauza Lopez Ostra c. Spania, hotararea din 9.12.1994, Serle A, nr. 303, par. 51, p. 54-55.

3 Ibidem, par. 62, p. 57.

4 ' •

I~ acelasi sens, a se vedea cauza Guerra ~i a/jii c. ita/ia, hotararea din 9.02.1998, Recueil, 1998, vol. I, p. 21 0 si urm.

Dreptul de proprietate. Definitie. Caractere juridice. Conti nut. Conditii

77

este atat de ridicat lncat sa se ajunga la constatarea unei incalcari a Conventiei, cu conditia ca actele autoritatilor sa nu alba consecinte foarte indepartate care nu sunt In rnasura sa constituie 0 atingere grava a principiului precautiei, operabil in materie.

Curtea a constatat ca autorltatile statale luxemburgheze au luat toate masurile pentru a impune societatii in cauza norme stricte de functionare privitoare la poluarea mediului. Mai mult, reclarnantii nu au facut uz de mijloacele puse la dispozitia lor de legislatia nationala civila ~i penala pentru a se plange de consecintele asupra calitatii vietii lor prin exploatarea instalatiilor incriminate. Ca atare, actiunea a fost declarata lnadmlsibila.'

In aceasta decizie, ca ~i in alte decizii in acelasi sens,? Curtea pare sa accepte ideea existentei unor posibile inconveniente rezultate din folosirea unor exploatari industriale, neimputabile autoritatilor statale chemate sa autorizeze functionarea lor, daca acestea s-au asigurat ca ele corespund normelor de protectie a mediului, potrivit principiului precautiunii. Oricum insa, in asemenea situatii, reclamantii trebuie sa uzeze, mai tntai, asa cum impun dispozitiile Conventiei, de caile interne pe care ei Ie au la dispozitle pentru a obliga statele sa puna capat, In ordinea lnterna, pretinselor incalcar! ale Conventiei,

sectiunec a VI-a. Clasificari in materia dreptului de proprietate

83. Precizari prealabile. Orice clasificare presupune utilizarea unor criterii pentru a 0 realiza. Ca drept subiectiv patrimonial, dreptul de proprietate este un drept real principal ce apartine unui subiect de drept, caruia tl confera prerogative Ie analizate mai sus. Dar exercitiul acestor prerogative nu este ace/ali, in toate situatiile. Regulile potrivit cu care este pus in valoare dreptul de proprietate asupra unor categorii de bunuri sunt diferite.

Aceste reguli pot determina un regim juridic distinct pentru categorii sau forme de drepturi de proprietate.'

Apoi, dreptul de proprietate poate apartine unor subiecte individuate de drept, dupa cum poate sa apartina unor subiecte co/ective de drept.

1 A se vedea decizia privitoare la admisibilitate In cauza J. Ass/bourg ~i a/Jii contra Luxemburg, din 29.061999, republicata, disponibila pe Internet www.echr.coe.int.

2 A se vedea, spre exemplu, decizia cu privire la admisibilitate, In cauza G. Noack contra Germania din 25.05.2000 pronuntata de 0 camera a Sectiei a IV-a a Curtii, precum ~i decizia cu privire la admisibilitate In cauza A. Bernard contra Luxemburg din 29.06.1999 pronuntata de 0 camera a Sectiel a III-a a Curtii, ambele disponibile pe site-ul Curtii (precit.),

3 Pentru 0 discutle privitoare la notiunile de forma ~i tip ale dreptului de proprietate, a se vedea M. Toma, op. cit., p. 134 ~i urm.

78

Drept civil. Drepturile reale principale

De asemenea, dreptul de proprietate poate sa ne apara ca fiind pur ~i simplu, atunci cand prerogativele sale sunt exercitate de un singur titular asupra aceluiasi bun sau asupra aceleiasi mase de bunuri, sau afectat de modalitaJi, atunci cand aceste prerogative sunt exercitate concomitent de mai mulJi proprietari asupra aceluiasi bun sau asupra aceleiasi mase de bunuri.

In sfar~it, inca 0 precizare: cea mai lrnportanta clasificare in materie ni se pare cea care are in vedere regimul juridic al bunurilor obiect al dreptului de proprietate, de fapt regimul juridic al dreptului insusi.

84. Posibile clasifidiri ale dreptului de proprietate. Prin utilizarea criteriului regimului juridic, dreptul de proprietate poate fi drept de proprietate publica ~i drept de proprietate privata. Dreptul de proprietate publica este exercitat In regim de drept public numai de cetre subiecte de drept public: statui ~i unltatile sale administrativ-teritoriale, iar bunurile proprietate publica sunt, in principiu, inalienabile, imprescriptibile ~i insesizabile, fiind scoase din circuitul civil general.

De asemenea, exlsta anumite categorii de bunuri care pot fi numai in proprietate publica.

Dirnpotriva, dreptul de proprietate privata poate sa aparJina oriciirui subiect de drept, inclusiv subiectelor de drept public. Esential este ca exercitiul lui apare ca diferit, pentru ca bunurile proprietate privata se afla In circuitul civil general, chiar daca, uneori, anumite categorii de bunuri pot fi supuse unor reglernentarl specifice.

Apoi, este de retinut ca dreptul de proprietate publica poate apartine numai un or subiecte colective de dreptcare sunt, in acelasi timp, ~i subiecte de drept public, pe cand dreptul de proprietate privata poate apartine atat unor subiecte colective de drept, cat ~i persoanelor fizice, privite individual.

Subiectele colective titulare ale dreptului de proprietate privata pot fi: - statui si unltatile sale administrativ-teritoriale;

- subiectele colective de drept privat, sl anume: organizatiile de tip mutual-

cooperatist, societatile comerciale, societatile agricole, asociatlile cu scop lucrativ, partidele politice, asociatiile cu scopuri nelucrative, fundatiile, organizatiile de cult etc.

Subiectele individuale ale dreptului de proprietate privata sunt numai persoanele fizice.

Dupa modul de exercitare a atributelor sale, dreptul de proprietate privata mai poate fi pur ~i simplu sau afectat de modalitati. Modalitatile dreptului de proprietate sunt: proprietatea rezolublle, proprietatea anulabila ~i proprietatea comuns.

Capitolul IV

Dreptul de proprietate publica

Secfiunea I. Considerafii generale. Reglementare

85. Schimbarlle social-economice care au avut loc in Romania si care, cel putin pe plan economic, cu evidente conseclnte in cadrul relatiilor sociale, se mai produc Inca, au condus la aparltia sau, mai exact, la reapariJia unei forme de proprietate cunoscuta de toate sistemele de drept care reflecta, pe de 0 parte, 0 organizare dernocratica a societatll, aslgurata de stat, organismele sale, partidele politice, sindicate, societatea civila etc., iar, pe de alta parte, de existenta unei economii bazata pe cerere sl oferta, cu prezenta mai mult sau mai putin clrcumstantiata a statului in organizarea ~i desfasurarea vietii economice, in functie de orientarile politicii economice determinate in chip democratic de puterea legislative ~i In practice de puterea executlva,

Avern in vedere dreptul de proprietate publica, drept existent sl reglementat in perioada dezvoltarii moderne a Rornaniei, tnceput inca din a doua jurnatate a secolului al XIX-lea, tnlocult in perioada regimului totalitar pe care I-a cunoscut statui roman Intre 1945-1989 cu dreptul de proprietate socialista de stat. Dupa anul 1990, odata cu trecerea la organizarea dernocratica a societatli rornanesti a reaparut, mai lntai, notiunea de domeniu public, in Legea nr. 18/1991 rnodificata si republicata, ~i apoi cea de proprietate publica, in Constitutia adoptata in anul 1991, in Constitutia revizuita in anul 2003, in prezent in vigoare, precum ~i in alte acte normative adoptate dupa anu11990.

86. Sediul materiei. Nu avem nici 0 indoiala in prlvinta faptului ca atunci cand are a fi cercetata 0 institutie juridlca, mai ales una deosebit de irnportanta asupra careia staruirn in prezentul capitol, punctul de plecare este dat de dispoziJiile constitutionele In materie.

De aceasta data vorn face 0 exceptie de la acest principiu, spre a sublinia importanta deosebita, din punctul de vedere care ne intereseaza, a Legii nr. 18 din 19 februarie 1991, cu modificarile ulterioare si republicata, prin care, pentru prima data dupa anul 1990, au fost reintroduse in Romania dlspozitiile legale privitoare la domeniul public. Chiar daca obiectul ei de reglementare este dat de terenuri, nu mai putin, legea arnintita dispune ca acestea pot apartine domeniului public care, la randu-i, poate fi de interes national, cand

80 Drept civil. Drepturile reale principale proprietatea asupra sa, In regim de drept public, epertine statu lui, sau de in teres local, cand proprietatea, de asemenea In regim de drept public, aparjine comunelor, oreselor. municipiilor li judetelor (art. 4).

. Legea nr. 18/1991 prevede, In art. 4 alin. (4), ca terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilitaJi publice, iar textul urmator enurnera anumite categorii de terenuri care apartin domeniului public (art. 5), pentru ca In alineatul al doilea acelasi articol sa dispuna ca terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile li imprescriptibile li nu pot fi introduse In circuitul civil deczt daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

In ordine cronologica, daca cercetarile noastre au ajuns la 0 concluzie co recta, un altimportant act normativ adoptat dupa anul 1990, care a avut, In cuprinsul sau, dispozitii privitoare la domeniul public, a fost Legea nr. 69 din 2~ noiembrie 1991 privitoare la adrninistratia publica locala, abrogata expres prm Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001, cu acelasi obiect de reglementare. lntr-adevar, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 dispunea ca unltatile administrativ-teritoriale - comuna, orasul, judetul - ca persoane juridice de drept public, sunt proprietare ale bunurilor din domeniul public de interes local, potrivit legii.

87. Constitutia adoptata prin referendum national la 8 decembrie 1991 consfintea existenta a doua forme fundamentale de proprietate In Romania, anume proprietatea publica ~i proprietatea privata [art. 135 alin. (2)].

Art. 135 alin. (3) dispunea ca proprietatea publica apartine statu lui sau unitatilor administrativ-teritoriale, pentru ca In alineatul urmator sa fie aratate cat:goriile de bunuri ce fac obiectul exclusival proprietatii publice.

In sfarslt, legiuitorul constituant a inteles sa determine, cel putin In esenta, ~i elemente ale regimului juridic al proprietatil publice. Astfel, art. 135 alin. (5) prevedea ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile ~i ca, In conditiile legii, ele pot fi date In administrare regiilor autonome ori institutlilor publice sau pot fi concesionate sau Inchiriate.

Observarn ca In Constitutie era folosita notiunea de proprietate publica, fiind yorba, evident, despre dreptul de proprietate publica sl nu aceea de domeniu public, ca In leglslatia amintita mai sus.

Este 0 rernarca ce va f folosita In dezvoltari!e ulterioare privitoare la dreptul de proprietate publica.

Aceste dispozitii au fost practic preluate cu acelasi continut de art. 136 din Constitutia revizuita In anul 2003.

. 88. Fel~rite acte normative adoptate de legiuitorul roman, In sens larg, oncare va.f fost aceasta - de regula Parlamentul sau Guvernul - fac mentiune

despre proprietatea publica. '

Astfel, Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executaril lucrarllor de constructii cu rnodificarile ulterioare, republicata In temeiul Legii

Dreptul de proprietate publica

81

nr. 199/2004,1 dispune, in art. 13 alin. (2), ca terenurile apartinand domeniului public al statu lui sau al unitatilor administrativ-teritoriale se pot concesiona numai in vederea realizaril de constructii sau de obiective de uz ~i/sau de interes public, cu respectarea docurnentatillor de urbanism ~i aprobate potrivit

legii.

Sau, In timp ce Legea apelor - nr. 107 din 25 septembrie 1996 - deterrnina,

in art. 3, apele de suprafata care apartin domeniului public, art. 1 din Legea nr. 85 din 27 rnartie 2003,2 legea minelor, dispune ca resursele minerale situate pe teritoriul ~i in subsolul tarii ~i al platoului continental In zona economica a Rornaniei din Marea Neagra, delimitate conform principii lor dreptului international ~i reglernentarilor din conventiile internationale la care Romania este parte, fac obiectul exclusiv al proprietaJii pub lice li aparJin statu lui roman.

Tot astfel, Legea petrolului - Legea nr. 238 din 7 iunie 2004 - dispune ca resursele de petrol situate In subsolul tarii ~i al platoului continental rornanesc al Marii Negre, delimitat conform principiilor dreptului international ~i conventiller lnternationale la care Romania este parte, fac obiectul exclusiv al proprietaJii pub lice ~i apartin statului roman (art. 1).

In acte normative ale guvernului tntalnim adesea referiri la proprietatea publica a statului. Astfel, de exemplu, Ordonanta Guvernului nr. 96 din 27 august 1998 privind reglementarea regimului silvic ~i administrarea fondului forestier national vorbeste despre fondul forestier proprietate publica a statu lui, la acesta referindu-se ~i Ordonanta de urgenta nr. 226 din 4 noiembrie 20003 privind clrculatia juridica a terenurilor cu destinatie forestiera. Si exemplele ar putea continua".

Cel mai cuprinzator act normativ In materie este Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica li regimul juridic al ecesteie', lege care constituie reglementarea unitere, dezvoltatoare a principiilor constitutionale, aplicabila proprietatii publice a statu lui ~i a unitatilor administrativ-teritoriale.

1 Ultima republicare a acestei legi s-a facut In M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004, In temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 199/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind .autorizarea executarli lucrarilor de constructli, publicata In M. Of. nr. 487 din 31 mai 2004, dandu-se textelor 0 noua numerotare.

2 Publicata In M. Of. nr. 197 din 27 martie 2003 .

3 In prezent abrogata prin Legea nr. 247/2005 privind reforma In domeniile proprietatil, justitiel, precum ~i unele rnasuri adiacente, publicata In M. Of. nr. 653 din 22 iulie 2005.

4 A se vedea, In acest sens, M. Nicolae, Consideratii asupra Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia, Dreptul nr. 6/1999, p. 5-6.

5 Publicata In M. Of. nr. 448 din 24 noiembrie 1998.

82

Drept civil. Drepturile reale principale

Secfiunea a II-a. Criterii pentru determinarea bunurilor care alcatuiesc proprietatea publica. Definifia proprietafii publice. Subiecte. Confinut. Obiecte. Formare

89. Preclzari preliminarii. Evocarea dlspozitillor constltutlonale si ale unor acte normative in materie ne permite sa observarn folosirea a doua notiuni: domeniu public ~i proprietate publica. Drept urmare, se pune problema de a se sti daca acestea sunt echivalente sau sunt diferite.

In conceptia noastra, aceste doua notiuni sunt echivalente', chiar daca ni s-a reprosat ca am confunda dreptul cu obiectul sau, ori, mai precis, complementare.

Notiunea de domeniu public nu face altceva decat sa determine bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publica.

Dreptul subiectiv este dreptul de proprietate publica ce are ca titulari statui sau unitatile sale administrativ-teritoriale. Obiectul acestui drept este dat de domeniul public, format din totalitatea bunurilor, determinate potrivit unor criterii legale, ce apartin subiectelor amintite.

Notiunea de domeniu public ~i chiar de domenielltste' arnintita de unii autori are, mai degraba, 0 anumita conotatle de ordin istoric. lntr-adevar, urmare a revolutiilor burgheze din tarile europene care au avut loc in secolele XVII-XVIII, bunurile care in oranduirea feudala apartineau coroanei sau printulul, alcatuind domeniul.acestuia, au fost trecute in proprietatea netiunli, constituind domeniul public al statului, expresie a natiunli. In prezent, astfel cum este ea utilizata in unele acte normative, credem ca aceasta notlune evoca ideea de totalitate de bun uri ce epertin subiectelor de drept public determinate ca atare de lege: statui ~i unltatile adminlstratlv-terltoriale."

Cat priveste notiunea de proprietate publica, prevazuta chiar in Constitutie, considerarn ca este de natura a pune in evidenta dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public, drept ce are un regim juridic distinct de eel al dreptului de proprietate privata. De altfel, este de retinut ca art. 1 al legii organice in materie, Legea nr. 213/1998, dispune ca dreptul de proprietate publica epertine statu lui sau unitstitor sale administrativ-teritoriale.

90. Criterii de determinare a proprietatli publice. Problema criteriilor potrivit carora are a fi determinat continutul material al proprietatli publice,

1 A se vedea, in acelasi sens, E. Chelaru, op. cit., p. 38; a se vedea, in sens contrar, I. Adam, op. cit., p. 76.

2 A se vedea A. lorgovan, Tratat de drept administrativ, Editia a II-a revazuta ~i adaugita, vol. II, Ed. Nemira, Bucuresti, 1996, p. 58.

3 A se vedea ~i Ch.N. tutescu, Teoria generala a drepturilor reale, Bucuresti, 1947, p. 153-154.

Dreptul de proprietate publica

83

adlca, mai exact ce bunuri fac parte din aceasta, a format ~i pare a forma inca obiect de controversa in literatura juridica de specialitate'.

In rezolvarea acestei probleme trebuie sa pornim de la analiza prevederilor cuprinse in dispozitlile legale care reglernenteaza materia. Astfel, art. 5 din Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar rnodificata ~i republicata, desi se refera numai la terenuri, dupa ce enurnera categoriile de terenuri ce apartin proprletatii publice stabileste, cu valoare de principiu, ca fac parte din aceasta ~i terenurile care, "potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public".

De asemenea, legea organica in materie, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia, dispune ca domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute de art. 136 alin. (3) al Constitutiei, revizuite, din bunurile stabilite ca atare prin anexa care face parte integranta din lege, precum ,,~i din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de in teres public". Rezulta asadar ca domeniul public cuprindedreptul de proprietate al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin destinatia legii, sunt de uz ~i de utilitate publica".

De aceea, chiar inainte de adoptarea Legii nr. 213/1998, in practica jurisdictionala constitutionala, cu referire la criteriile de determinare a bunurilor care forrneaza obiect al proprietatii publice, s-a decis ca, pe de 0 parte, fac obiectul exclusiv al acesteia bunurile enumerate expres in art. 135 alin. (4) - in prezent art. 136 alin. (3) - din Constitutie, iar, pe de alta, cele stabilite de alte legi decat Constitutia, la care acelasi text constitutional face trimitere. La randul lor, aceste alte legi folosesc doua metode - in realitate doua criterii (n. ns. - C.S.) - spre a determina bunurile care forrneaza obiectul proprietatii publice: enumerarea unor asemenea bunuri, adica determinarea lor prin lege sau recurgerea la criteriul destinstie! acelor bunuri, care nu poate fi alta decat uzul sau utilitatea publica3•

1 Pentru prezentarea doctrinei antebelice in materie, a se vedea ChN. iutescu, op. cit.,

p. 155-161. A se vedea, de asemenea, N. Frentescu, loc. cit., p. 43 ~i urm; L. Ciurgiu, Cons~dera!ii in legatura cu domeniul public, Dreptul nr. 8/1995, p. 34 ~i urm.

2 In acest sens, lntr-o decizie de speta a C.S.J., se arata ca, "in principiu, toate bunurile destinate folosintei publice fac parte din domeniul public". A se vedea, C.S.J., Sectla de contencios administrativ, decizia nr. 152/1994, Dreptul nr. 6/1995, p. 93; in acelasi sens, pentru bunuri de interes local, a se vedea, C.S.J., Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 393/1994, Dreptul nr. 6/1995, p. 92-93.

3 A se vedea, Curtea Constitutional a, decizia nr. 31/26.05.1992 ~i decizia nr. 33/26.05.1993, in Curtea Constitutionala. Culegere de decizii 1992-1993, p. 203-204, ~i respectiv, p. 211-212. Este de observat ca ln literatura noastra jurldlca uneori se face distlnctla 7ntre bunurile de "uz public" si bunurile de "interes public"; astfel, sunt bunuri de "uz public" acele bunuri care, prin natura lor, sunt de folosinta generals, cum ar fi pietele, drumurile, podurile, la care au acces toti membrii societatii, iar bunurile "de interes public" sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt destinate a fi folosite ori exploatate 7n cadrul unui serviciu

84

Drept civil. Drepturile reale principale

91. Definitia dreptului de proprietate publica. Pe baza criteriilor care credem di trebuie avute In vedere pentru determinarea cuprinsului domeniului public si, pe cale de consecinta, a Insu~i dreptului de proprietate publica asupra acestuia, putem defini dreptul de proprietate publica ca fiind acel drept subiectiv de proprietate ce epettine statului sau unitaJilor sale administrativteritoriale asupra bunurilor care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie specielii a legit, sunt de uz ?i de utilitate publica.

92. Dupa cum se po ate lesne observa, In deflnitia pe care am incercat a 0 da dreptului de proprietate publica nu am pus accentul pe atributele dreptului de proprietate - posesia, folosinta ~i dispozitia, atribute pe care orice titular al dreptului Ie exercita asupra bunurilor care formeaza obiectul acestuia.

Nu am facut-o In mod deliberat, din mai multe motive.

Mai lntai, nu impartaslm opinia exprirnata In doctrina mai veche', potrivit cu care asupra bunurilor din domeniul public nu se regaseste exercitiul prerogativelor conferite de dreptul de proprietate, pentru ca ele servesc iolosinte! publice, pentru ca bunurile din domeniul public nu se pot lnstralna, fiind inalienabile, ~i pentru ca. In principiu, ele nu produc nici un venit; ca, asa fiind, titularul domeniului public nu ar ave a decat un drept "de conservare ~i supraveghere a bunurilor afectate folosintei publice".

Acest punct de vedere este infirmat de stadiul actual al legislatlel rornane In materie, In vigoare. Intr-adevar, nu se poate face abstractie de Imprejurarea ca art. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica dispune in terminis ca statuI sau unitaJile administrativ-teritoriale exercitii posesia, tolosinte ?i dispoziti« asupra bunurilor care alcatulesc domeniul public, In limitele ~i In conditiile legii.

De aceea, considerarn tndreptatita afirmatia potrivit cu care exercitiul prerogativelor dreptului de proprietate se regaseste, intr-o forma specifica, chiar ~i In cazul proprietatii publice",

public, pentru desfasurarea unor actlvitati care intereseaza intreaga societate sau 0 anum ita colectivitate, fara a avea acces la folosinta lor concreta sl nernijlocita orice persoana sau toate persoanele cum sunt: dotarile tehnico-edilitare, cladirile scolilor ~i spitalelor, teatrele, muzeele statului etc."; a se vedea L. Pop, L.-M. Harosa, op. cit., p. 25. De asemenea, cu privire la criteriile cuprinderii unui bun la domeniul public, in practica judiciara s-a decis ca apartenenta unui teren, calificat ca fiind .Joc de [oaca pentru copii", in intregime la domeniul public, cu consecintele juridice ce ar rezulta din aceasta, ar putea fi acceptata doar atunci cand, prin felul si masura in care acesta este amenajat, conjugate cu destinatia ~i uzul sau obisnuite, apare ca nelndolelnica 0 atare situatie a acelui teren; a se vedea c.A. Cluj, decizia civlla nr. 1733 din 31 septembrie 2001, Curierul judiciar, nr. 1/2003, p.80.

1 A se vedea G.N. Lutescu, op. cit., p. 166-167.

2 A se vedea C. Oprisen, Regimul general al proprietatii in Romania, Studii de drept rornanesc, nr. 1/1995, p. 7.

Dreptul de proprietate publica

85

In al doilea rand, astfel cum am aratat cu un alt prilej, alaturi de alti autori', referitor la eceeesi problema ~i pe eceeesi linie de gandire mai sus exprirnata, am considerat ca se poate distinge lntre bunurile proprietate publica prin natura lor ~i cele aflate In proprietate publica prin destinatia legii.

In privinta bunurilor aflate In domeniul public prin natura lor, adesea statui nu se poate spune ca Ie posed a, Ie stapaneste In mod direct ~i nemijlocit, pentru ca multe dintre ele sunt In folosinta publica: parcurile nationale, drumurile nationale, canale Ie navigabile, digurile de aparare irnpotriva inundatiilor etc. Nu este mai putln adevarat ca statui po ate concesiona asemenea bunuri ~i obtine, astfel, venituri din exploatarea lor. Aceasta nu infirma Insa principiul mai sus expus. Sau, este limpede ca statui nu poate sa posede spatiul aerian, dar vegheaza, prin organele sale specializate, la respectarea lui pe ideea de suveranitate, dupa cum, potrivit reglernentarilor interne ~i internationale, ar putea obtine venituri prin acordarea autorizatiilor de survolare. Asernanator se poate rationa ~i pentru apele de suprafata, apele subterane sau apele maritime interioare.

Cu referire la bunurile proprietate publica prin destinetie legii, considerarn ca, de asemenea, problema pusa In discutie poate f nuantata, Intr-adevar, asemenea bunuri, de regula, pot f atat proprietate privata, cat ~i proprietate publica. Daca sunt proprietate publica, ele sunt distincte, cel mai adesea, folosintel publice sau punerii In valoare pentru public: 0 colectie de arta, 0 colectie nurnlsmatlca, alte obiecte aflate In muzee pe plan central sau judetean.

In privinta unor asemenea bunuri, credem ca statui sau unitatlle adrninistrativ-teritoriale exercita atributul posesiei, chiar si pe cel al folosintei, pentru ca se pot percepe - spre exemplu - taxe de la vizitatori, iar "folosinta" publica apare adeseori ca pur intelectuala, ca 0 delectare a spiritului.

Alteori, legiuitorul le-a declarat ca fiind proprietate publica din ratiuni care pot tine de buna functlonare a organelor statului, prin asigurarea, spre exemplu, a unor spatii corespunzatoare de locuit conducatorilor acestora, de un anumit nivel sau pentru activitati de reprezentare si protocol.

Este situatia locuintelor de protocol care, spre exemplu, pe temeiul art. 57 din Legea nr. 114/1996 - Legea locuintei - cu modiflcarile ulterioare ~i republicata, sunt proprietate publica a statului, administrate de Regia Autonorna .Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" care asigura evidenta, intretinerea, repararea ~i conservarea acestora, precum ~i Incasarea chiriei, dar sunt destinate a f folosite de catre lnalti demnitari ai statu lui ca resedinte oficiale, In conditiile prevazute de aceeasi lege (art. 58)2.

1 A se vedea C. Blrsen, M. Gaita, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 46.

2 Potrivit art. 2 din Legea nr. 114/1996 modificata ~i republicata, prin locuinta de protocol se tntelege acea locuinta destinata utilizarii de catre persoanele care sunt alese sau numite in unele functil sau demnitatl publice, exclusiv pe durata exercitarli acestora.

7.

86

Drept civil. Drepturile reale principale

Ca 0 concluzie la discutia pe care am facut-o, vom retine 0 decizie a Curtii Constitutionale in care s-a statu at in chip judicios in sensul ca regimul juridic general ~I proprietatil, publica sau privata, vizeaza, ca esenta, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinta ~i dispozitia'. . v .. ~

lurisdictia constitutionala n-a voit sa puna astfel semnul egalltatii rntre regimul juridic al proprietatii publice ~i c~1 al propriet~tiiv ~~ivate, ci .a voit sa exprime 0 idee fundamentala: oricare ar f forma proprletatu, pe continut vo~ gasl Intotdeauna exercitlul celor trei atribute, chiar daca acesta se va face m modalitati specifice.

93. Subiectele dreptului de proprietate publica. Din dispozitiile constitutionale ~i ale altor acte normative care intereseaza materia, pe care le~am evocat in sectiunea anterioara, cat sl din deflnitia pe care am dat-o dreptului de proprietate publica, rezulta ca subiectele acestui dr~pt s~~t. statuI :- .asup_ra bunurilor din domeniul public de interes netione! ~I umtaJlfe adm/~/stratl~teritoriale - comuna, orasul, municipiul, judetul - asupra bunurilot din

domeniul public de in teres local. .' .

Nici un alt subiect de drept public sau de drept privet nu poate ti tituler al

dreptului de proprietate asupra bun uri lor din domen~ul pu?lic. Este ~ idee care trebuie subliniata spre a se evita orice confuzie. lrnprejurarea ca persoa~e juridice de drept public primesc, In administrare, bunuri din domeniul p~blic sau ca altor persoane juridice Ie sunt concesionate asemenea bunurt, nu trebuie sa ne duca la 0 alta concluzie",

Cu privire la dispozitiile constitutionale aplicabile notiunii pusa in discutie sunt de retinut anumite deoseblrf intre prevederile cuprinse in Constitutia din anul 1991 ~i forma ei revizuita din anul 2003. Astfel, art. 135 alin. (4) di~ Constitutia originara prevedea ca .Bogatiile de orice natura ale subsolului. caile de cornunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil ~i acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice ~i ale platoului continental, precum ~i~alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice". In prezent, urmare a rnodlficarii ~i revizuirii constitutionale din anul 2003, art. 136 alin. (3) din Constitutle dispune ca .Bogatille de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele~ marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice ~i ale platoului continental, precum ~i alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice".

1 A se vedea decizia nr. 4/1992, publicata in M. Of. nr. 173/1992.

2 In sens contrar a se vedea J. Manoliu, Gh. Durac, Drept civil. Drepturile principale,

Ed. Fundatiei "Chemarea", lasi, 1994, p. 48-49. . ..

3 Cu privire la aceste deosebiri a se vedea sl E. Chelaru, op. CIt., p. 60-6 ~; pnvitor .Ia interpretarea dispozitiilor art. 136 alin. (3) din Constitutie a se vedea V. Stoics, op. CIt., vol, I, p. 417-419.

Dreptul de proprietate publica

87

Se poate observa ca noul text constitutional include in categoria bunurilor ce fac obiect exclusiv al proprietatii publice numai bogaJiile de in teres public ale subsolului iar nu bogatiile de orice natura ale subsolului cum prevedea fostul art. 135 alin. (4) din Constitutia origlnara. De asemenea, potrivit noii prevederi constitutionale in materie numai apele cu potentie) energetic valorificabil, de interes naJional, constituie obiect exclusiv al proprietatii publice, spre deosebire de reglementarea anterioara care includes in aceasta categorie de proprietate toate apele cu potenJial energetic valorificabil ~i acelea ce puteau fi folosite In in teres public, iar ceile de comunicetii nu mai sunt enumerate printre bunurile ce pot face obiect exclusiv al proprietatii publice.

Deosebirile constitutionale evocate nu sunt tntarnplatoare: noile prevederi reflecta conceptia mai larga a constituantului roman privitoare la dezvoltarea proprietaJii private, nu a celei publice. Intr-adevar, este de conceput trecerea unor cai de cornunicatie in proprietatea privata, dupa cum pot forma obiect al acestei proprietati orice bogatii ale subsolului ce nu sunt de interes public ori apele cu potential energetic valorificabil de interes local sau cele care nu prezinta un asemenea interes.

In orice caz, bunurile ce tormeezii exclusiv obiect al proprietaJii pub lice sunt, in primul rand, cele enumerate de dispozitiile art. 136 alin. (3) din Constitutia revizuita, la care pot f adaugate, prin lege otgenicii, alte categorii de bunuri. De altfel, potrivit art. 73 alin. (3) din Constitutie, printre alte multiple domenii de reglementare ale legii organice este cuprins ~i "regimul general al proprletatil ~i al mostenirii" [lit. rn) din acest text]. De asemenea, desi textul constitutional nu prevede aceasta in mod expres, bunurile enumerate de art. 136 alin. (3) din Constitutie pot forma numai obiectul dreptului de proprietate publica a statului, nu ~i al dreptului de proprietate publica ce are ca titular unWiJile administrativ-teritoriale. Acestea din urrna pot fi titulare ale dreptului de proprietate publica numai asupra acelor bunuri in privinta carora, in temeiul unei legi organice, Ii se recunoaste calitatea de proprietar.'

Aceste subiecte de drept dobandesc, la randul lor, un drept real propriu de administrare sau de concesiune asupra bunurilor astfel primite, care nu se confunda cu dreptul de proprietate, ci reprezinta 0 modalitate specifica de exercitare a dreptului de proprietate publica.

94. Bunurile care formeaza obiectul proprietatii publice. Prin aplicarea criteriilor amintite mai sus, anume natura bunurilor sau destinatia acestora stabilita de lege, precum ~i prin raportare la dispozitlile constitutionale si ale altor legi in materie, putem determina bunurile asupra carora subiectele dreptului de proprietate publica exercita acest drept.

Desi suntem In prezenta unor dispozltil legale adoptate anterior modificarilor constitutionale In materie din anul 2003, trebuie sa retinem ca, potrivit

1 A se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 61; V. Stoica, op. cit., vol. I, p. 419.

88

Drept civil. Drepturile reale principale

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) - In prezent art. 136 alin. (3) - din Constltutie, din cele stabilite prin anexa care face parte integranta din lege ~i din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public ~i sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege.

Anexa de care vorbeste art. 3 al Legii nr. 213/1998 cuprinde liste separate de bunuri care fac parte din domeniul public al statu lui (I), din domeniul public judetean (II) ~i din domeniul public local (111), acesta din urrna apartlnand comunelor, oraselor ~i municipiilor.

In anexa sunt enumerate bunurile prevazute de art. 135 alln. (4) din Constitutia din 1991, bunuri cuprinse In unele reglernentari speciale, precum ~i alte categorii de bunuri. Oricum, enumerarea din anexa privitoare la bunurile din domeniul public, de interes national, judetean sau local nu poate fi exhaustlva, ci numai exernpllficativa, oricat de cuprinzatoare ar fi ea.

95. Din cele mai sus aratate putem sa tragem mai multe concluzii:

o prima concluzie este aceea ca exista bunuri care fac parte exclusiv din domeniul public al statu lui sau al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz. Acestea sunt bunurile prevazute de art. 136 alin. (3) din Constitutie, pentru domeniul public al statului ~i bunurile prevazute ca apartinand acestuia sau unitatllor administrativ-teritoriale prin legi orgenice,

o a doua concluzie este aceea ca, In rnasura In care anumite bunuri nu fac parte exclusiv din domeniul public, ele se pot regiisi atat in cadrul acestuia, cat ~i in domeniul privat, care poate avea ca titular statui sau unitatile sale administrativ-teritoriale. De asemenea, ele pot fi ~i In proprietate privata, apartinand oricarui alt subiect de drept, In conditiile legii.

Asa fiind, se impune ~i 0 a treia concluzie, de ordin general, In sensul ca. spre a vedea In ce rnasura un bun care nu este exclusiv proprietate publica sl cu privire la care nu exista nici 0 dispozitie legala prin care sa fie declarat ca atare, urmeaza a se aplica criteriul general In materie oferit de lege, anume acel bun sa fie, prin natura lui, de uz ~i de utilitate publica.

1 A se vedea, printre alte numeroase exemple, multe deja amintite, O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat, publicata In M. Of. nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobata prin Legea nr. 243/2002, publlcata in M. Of. 302 din 8 mai 2002, care, dupa ce in art. 4 deterrnina fa~ia de protectie a frontierei de stat, dispune, la art. 7, ca aceasta face parte din domeniul public de interes national, care se adrninistreaza de catre Politia de Frontiera Rornana, ori art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice - nr. 318 din 8 iulie 2003, publicata in M. Of. nr. 511 din 16 iulie 2003, ce prevede ca terenurile pe care se afla retelele electrice de distributie existente la data lntrarll ei in vigoare sunt ~i raman in proprietatea publica a statului. Curtea Constitutionala a decis ca aceasta dispozitie este constitutionala, deoarece art. 136 alin. (3) din Constitutie prevede ca pot face parte din categoria bunurilor ce forrneaza obiect exclusiv al proprietatli publice ,,~i alte bunuri stabilite prin lege organica": a se vedea Decizia nr. 380/2004, M. Of. nr. 851 din 16 septembrie 2004.

Dreptul de proprietate publica

89

Totusi, pentru ca un bun sa fie In proprietate publica, mai trebuie indeplinita o conditie, anume el sa fi intrat In proprietatea statu lui cu respectarea prevederilor legale privitoare la dobandirea bunului in cauza, in vigoare la data cand aceasta a avut loc. Dupa cum s-a observat, simpla existenta a unui bun In patrimoniul statului sau al unitatil administrativ-teritoriale nu este de natura sa conduca, In mod automat, la concluzia ca acel bun apartine domeniului public, chiar prin aplicarea criteriilor cunoscute, cu exceptia bunurilor prevazute de art. 136 alin. (3) din Constitutie, care fac exclusiv obiectul proprietaJii pubiice',

In aplicarea acestui principiu, cu referire la terenuri agricole, In practica judecatoreasca s-a decis In sensul ca, In rnasura In care un asemenea teren a fost preluat de stat cu nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la modul de efectuare a schimburilor de terenuri, In vigoare la data cand operatiunea [uridica a avut loc, statui nu a dobandit dreptul de proprietate asupra acelui bun, ci este un simplu detentor precar, cu toate consecintele juridice ce decurg din aceasta sltuatie.'

De altfel, art. 6 din Legea nr. 213/1998 dispune ca fac parte din domeniul public al statu lui sau al unitatilor administrativ-teritoriale ~i bunurile dobandite de stat In perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1 989, daca au i ntrat In proprietatea statu lui in temeiul unui titlu va lab ii, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte ~i a legilor In vigoare la data preluaril lor de catre stat.

Stabilirea valabilltatii titlului de preluare este de cornpetenta instantelor judecatoresti .

Aceasta 'tnsearnna ca nu pot face parte din domeniul public, deopotriva, bunurile preluate fara nici un titlu valabil, potrivit reglernentarilor existente la data preluarii, ~i cele preluate in {apt, fara nici un temei juridic.

96. Delimltarl fala de alte notiuni. Dupa ce am incercat a evidentia criteriile potrivit carora poate fi stabilita apartenenta unui bun la proprietatea publica, am dat definltia acesteia ~i am vazut, In principiu, concret din ce bunuri se compune ea, ni se pare util a discuta 0 alta problema, anume aceea a delimitiirli notiuni! de proprietate publica de alte notiuni utilizate in leglsletie noestrii.

Intr-adevar, acte normative adoptate In ultimul deceniu, In diverse materii cum ar fi regimul juridic al padurilor, cel al apelor, al arhivelor nationale, al protectiel bunurilor din patrimoniul cultural sialtele, folosesc notiuni care ni se pare ca necesita anumite precizari, prin raportare atat la criteriile de stabilire a bunurilor care pot forma obiect al proprietatii publice, cat ~i la determinarea concreta a acestor categorii de bunuri.

1 A se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 40.

2 A se vedea C.S.J., Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 232/1994, Dreptul nr. 1/1995, p. 94.

90

Drept civil. Drepturile reale principale

Bunaoara, potrivit art. 1 din Legea Arhivelor Nationale', constituie izvoare istorice ce elciituiesc Fondul Arhivistic National al Romaniei documentele create de-a lungul timpului de catre organele de stat, organizatllle publice sau private economice, sociale, culturale, militare ~i religioase, precum ~i de catre persoanele fizice.

Administrarea, supravegherea ~i protectia speciala a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National al Rornaniei se realizeaza de catre un organism public de specialitate, Arhivele Netionele.

Persoanele fizice ~i persoanele juridice creatoare ~i detinatoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romanlei raspund de evidenta, inventarierea, selectionarea, pastrarea ~i folosirea acestor documente, In condltiile prevazute de Legea Arhivelor Nationale (art. 4).

La randul lui, Codul silvic dispune ca "padurile, terenurile destinate Impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori adrninistratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum ~i terenurile neproductive incluse In amen ajamentele silvice constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national (art. 1).

Acest fond este supus regimului silvic, regim ce constituie un sistem de norme tehnice silvice, economice ~i juridice, privitoare la amenajarea, cultura, exploatarea, protectia ~i paza acestui fond, cu finalitatea asigurarii gospodartril durabile a ecosistemelor forestiere (art. 9).

Administrarea fondului forestier proprietate publica a statului se realizeaza prin Regia Nationala a Piidurilor, iar a celui proprietate privata se face de cetre proprietarii acestuia, individual sau In esocietii (art. 1 0 ~i art. 64 din Codul silvic), pe baza de amenajamente silvice, elaborate de organisme de specialitate, In concordanta cu planurile de amenajare a teritoriului.

In privinta ape lor, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 107 din 25 septembrie 19962, dispune ca acestea fac parte integranta din patrimoniul public, iar protectia, punerea In valoare ~i dezvoltarea durabila a resurselor de apa sunt actiuni de interes general.

Potrivit Legii apelor, apartin domeniului public apele de suprafata cu albllle lor minore cu lungimi mai mari de 5 km sl cu bazine hidrografice ce depasesc suprafata de 10 kmp, malurile ~i cuvetele lacurilor, precum ~i apele subterane, apele maritime interioare, faleza ~i plaja rnarii cu potentialul lor energetic valorificabil, marea teritoriala ~i fundul apelor maritime, In timp ce albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km ~i cu bazine hidrografice ce nu depasesc suprafata de 10 kmp pe care apele nu curg permanent, aparjin detinatorilor cu orice titlu, ai terenurilor pe care acestea se forrneaza sau curg (art. 3). Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apa, indiferent de forma de proprietate, este un drept excluslv al Guvernului, exercitat prin ministerul de specialitate

1 Legea nr. 16 din 2 aprilie 1996, publicata in M. Of. nr. 71 din 9 aprilie 1996. 2 Legea apelor, publicata in M. Of. nr. 244 din 8 octombrie 1996.

Dreptul de proprietate publica

91

[art. 4 alin. (1)], iar apele din domeniul public se dau In administrarea Regiei Autonome "Ape Ie Romane", de catre acelasi organism [art. 4 alin. (2)]. Dad este yorba despre cai navigabile, reglementarea navigatiei ~i a actlvitatllor conexe acesteia se face de catre Ministerul Transporturilor, prin unitatile sale de profil [art. 4 alin. (3)].

De asemenea, prin Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil' se instituie un regim juridic unitar pentru bunurile din patrimoniul cultural national mobil, bunuri care, indiferent de proprietarul lor, sunt supuse reglementarilor specifice de protejare, evidenta, expertizare, clasare, cercetare, depozitare, conservare, restaurare ~i punere In valoare (art. 1).

Patrimoniul cultural national este alcatuit din bunuri cu valoare deosebita sau exceptional a, istorica, arheologica, documentara, etnografica, artistica, stiintiflca, tehnica, literara, cinernatograflca, numismatica, filatelica, heraldica etc., ce reprezinta rnarturii materiale ale potentialului creator uman ~i ale contributlel romanesti la dezvoltarea clvilizatiei universale.!

Existenta Fondului Arhivistic National, a fondului forestier national, a apelor care fac parte integranta din patrimoniul public, a bunurilor mobile sl imobile cuprinse In patrimoniul cultural national al Rornaniei este de natura sa ne conduca la concluzia ca toate asemenea bunuri fac parte din domeniul public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale?

Raspunsul nostru este categoric negativ.

Aceste fonduri sunt alcatuite - astfel cum actele normative organ ice In materie 0 arata - din bun uri supuse unui anumit regim juridic privitor la pastrarea, conservarea, gospodarirea ~i administrarea lor, indiferent de titularul dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Impunerea un or asemenea obligatii prin lege nu este de natura a schimba forma dreptului de proprietate privitoare la asemenea bunuri. Ele pot fi In proprietate publica sau privata, dupa criteriile pe care Ie-am analizat.

lata de ce nu credem ca ar exista un domeniu public lato sensu, care sa cuprlnda toate bunurile care, proprietate publica sau privata, prin natura lor sau In temeiul unei dispozitii speciale a legii, trebuie pastrate ~i transmise

1 Publicata in M. Of. nr. 530 din 27 octombrie 2000 ~i rnodiflcata prin Legea nr. 488 din 28 decembrie 2006, publicata in M. Of. nr. 10 din 8 ianuarie 2006.

2 A se vedea, de asemenea, O.G. nr. 27/1992 privind unele rnasurl pentru protectia patrimoniului cultural national, publicata in M. Of. nr. 215 din 28 august 1992, aprobata ~i modificata prin Legea nr. 11/1994, publicata in M. Of. nr. 65 din 14 martie 1994 ~i O.G. nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural national, publicata in M. Of. nr. 247 din 31 august 1994, aprobata ~i rnodificata prin Legea nr. 41/1995, publicata in M. Of. nr. 105 din 30 mai 1995, cu modiflcarile ~i cornpletarile ulterioare. Mentionam ca Legea nr. 182/2000 abroga expres mai multe texte din ambele ordonante,

92

Drept civil. Drepturile reale principale

generatillor viitoare, ~i un domeniul public stricto sensu, care are ca obiect bunurile proprietate publica a statului ~i a unitatilor adrnlnistrativ-terltoriale'.

97. Delimitarea domeniului public de interes national de eel de interes local. Actele normative privitoare la domeniul public delimiteaza proprietatea publica a statului de cea a unitatilor administrativ-teritoriale. Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) - In prezent art. 136 alin. (3) - din Constitutie, din cele stabilite prin lista anexa cuprinzand unele bunuri care alcatuiesc domeniul public al statului ~i al unitatilor administrativ-teritoriale de la numarul I, precum ~i din alte bunuri de uz sau de in teres public national, declarate ca atare prin lege.

Domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale se compune, daca este yorba despre cel ce apartine judetelor, din bunurile enumerate sub numarul II In lista anexa la Legea nr. 213/1998 ~i din alte bunuri de uz sau de interes judetean, declarate ca atare prin hotarare a consiliului judetean, dad nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de in teres public national.

La randul lui, domeniul public al comunelor, al oraselor ~i al municipiilor cuprinde bunurile prevazute sub nurnarul III din anexa amintita, sl din alte bunuri de uz sau de interes public local", declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, dad nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de in teres public national ori judeteen.

Bunurile aflate In domeniul publical statului sau al entitatilor sale teritoriale sunt supuse inventarierii.

Inventarul bunurilor din domeniul public al statu lui se lntocmeste, dupa caz, de ministere, de celelalte organede specialitate ale administratiei publice centrale, precum sl de autoritatile publice centrale care au In administrare asemenea bunuri.

Centralizarea acestui inventar se realizeaza de catre Ministerul Hnantelor ~i se supune spre aprobare Guvernului (art. 20).

Inventarul bunurilor din domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale se lntocmeste ~i se aproba la nivelul lor, dupa caz, se centralizeaza la consiliile judetene, respectiv al municipiului Bucuresti ~i se trimite Guvernului

1 Pentru un punct de vedere contrar, a se vedea A. lor govan, op. cit., p. 57; L. Giurgiu, loc. cit., p. 40-42; L. Pop, op. cit., p. 59:60.

21n practica supremei instante s-a decis ca este nelegala includerea in domeniul public local a unor terenuri pentru care nu s-a justificat utilitatea publica in sensu I dlspozitiilor cuprinse in art. 3alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia, terenuri ce constituie obiect al unor cereri de constituire a dreptului de proprietate in baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republlcata, pentru care solicitantii au dovedit vocatia la reconstituirea dreptului lor de proprietate pe vechiul amplasament; a se vedea 1.c.c.J., Sectia de contencios administrativ ~i fiscal, decizia nr. 4016 din 15 noiembrie 2006, G.-V. Birssn, L. Sarbu, B. Georgescu, 1.c.c.J., Iurisprudenta Sectiei de contencios administrativ ~i fiscal pe anul 2006, Semestrulll, Ed. Hamangiu. Bucuresti, 2007, p. 105.

Dreptul de proprietate publica

93

pentru ca, prin hotarare, sa ateste apartenenta bunurilor la domeniul public judetean sau la cel de interes local (art. 21).

Mentionam ca legea prevede posibilitatea trecerii unor bunuri din domeniul public al statului In domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale, trecere care se face la cererea consiliului judetean, respectiv a consiliului general al municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare de Guvern.

Invers, trecerea unui bun din domeniul public al unei unitatl administrativteritoriale In domeniul public al statului se face prin hotararea consiliului judetean, respectiv a consiliului general al municipiului Bucuresti sau a consiliului local (art. 9).

Toate operatiile juridice amintite sunt guvernate de normele de drept administrativ ~i intereseaza dreptul civil In rnasura In care, spre exemplu, are a fi prornovata 0 ectiune de drept civil prin care sa se urmareasca, In sens larg, apararea dreptului de proprietate publica, 0 asemenea actiune fiind de cornpetenta instantelor civile.

In rnasura In care este yorba despre litigii cu privire la delimitarea domeniului public al statu lui, al judetelor, al comunelor, al oraselor sau al municipiilor, potrivit art. 23 din Legea nr. 213/1998, acestea sunt de cornpetenta instantelor de contencios administrativ.

98. Dobandirea dreptului de proprietate publica. Art. 7 din Legea nr. 213/1998

dispune ca dreptul de proprietate publica se dobandeste:

a) pe cale, naturala:

b) prin achizitii publice efectuate In conditiile legii;

c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;

d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul astfel dobandit intra In dome-

I

niul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale In domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica;

f) prin alte moduri prevazute de lege.

Legea permite asadar, printre altele, ca anumite bunuri proprietate publica sa fie dobandite prin trecerea lor din proprietatea privata a statu lui sau a unitatilor sale administrativ-teritoriale In proprietatea publica a acelorasi subiecte de drept public.

Intr-o asemenea situatie, aceasta trecere opereaza pe baza unui act juridic de drept public, anume hotararea Guvernului, pentru bunurile aflate In proprietatea privata a statu lui sau hotararea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a consiliului local, pentru cele aflate In proprietatea privata a acestora [art. 8 alin. (1)].

94

Drept civil. Drepturile reale principale

Fiind yorba despre un act administrativ, hotararea de trecere a bunului dintr-un domeniu In altul, fn patrimoniul eceluiesi proprietar, poate fi atacata, In conditiile legii, la instanta de contencios administrativ cornpetenta In a carei raza teritorlala se afla bunul [art. 8 alin. (2)].

Daca bunul care urrneaza a fi trecut In domeniul public apartine unor societati comerciale la care statui sau 0 unitate admlnlstrativ-teritoriala, oricare ar f aceasta - judet, municipiu, oras, comuna - este actionar, operatiunea de trecere In domeniul public se poate face numai cu titlu on eros ~i cu acordul edunsrii generale a ectioneriior societstii comerciale respective. In lipsa acestui acord, trecerea bunurilor societatii comerciale respective In domeniul public se va putea face numai prin procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publica ~i dupa 0 justa ~i prealabila despagublre [art. 8 alin. (3)].

In practica jurlsdictlonala constltutlonala s-a decis, pe drept cuvant, ca In cazul unor imobile intrate legal, pe calea privatizarll. In proprietatea exclusiva a unor persoane juridice de drept privat, singura modalitate fn care se poate dispune trecerea lor fn proprietate publica 0 constituie exproprierea, In conditiile legii.'

lnalta instanta constltutionala n-a facut decat sa aplice principiul garantarli proprietatii private, indiferent de titular (art. 41 - In prezent art. 44 - din Constitutie), ~i pe acela al lnviolabllltatll acestuia [art. 135 alin. (6) - In prezent art. 136 alin. (5) - din Constitutie].

Secfiunea a III-a. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica

99. Deosebirea esentiala dintre dreptul de proprietate publica ~i dreptul de proprietate privata consta In regimul juridic diferit pe care II au cele doua forme ale dreptului de proprietate, Intr-adevar, atat Constitutla, In art. 136 alin. (4), cat ~i reglementari deosebit de importante In materie, respectiv art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar, rnodificata ~i republicata, precum ~i art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietate publica ~i regimul juridic al acesteia dispun ca bunurile care forrneaza obiect al proprietatli publice sunt inalienabile, imprescriptibile ~i insesizabile.

De asemenea, art. 122 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administratiei publlce locale," dupa ce In art. 122 alin. (1) prevede ca apartin domeniului public de interes local sau judetean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public ~i nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes national, In cel de-al doilea alineat al aceluiasi text dispune di "bunurile

1 A se vedea Curtea Constltutlonala a Rornaniei, decizia nr. 121/1996, M. Of. nr. 101/1997.

2 Publicata In M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001, modiflcata ~i completata prin Legea nr. 286/2006, publicata In M. Of. nr. 621 din 18 iulie 2006.

Dreptul de proprietate publica

95

\~

I'

ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile ~i insesizabile".

In sfar~it, pentru determinarea caracterelor juridice ale dreptului de proprietate publica trebuie sa avem In vedere ~i dispozitiile art. 1844 din Codul civil potrivit carora "Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, prin natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiect de proprietate privata, ci sunt scoase afara din cornert".

Asadar, bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile ~i lnsesizebile:'

Aceasta pe de 0 parte. Pe de alta parte, regimul juridic diferit al dreptului de proprietate publica rezulta ~i din modul In care acesta se exercita, anume fn regim de drept public.

100. Dreptul de proprietate publica este inalienabil. Art. 136 alin. (4) din Constitutia revizuita ~i art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998 lege organlca In materie, dispun ca bunurile proprietate publica nu pot fi fnstrainate; ele pot fi date numai In administrare, concesionate sau Inchiriate, In conditiile legii.

Asadar, bunurile proprietate publica sunt scoase din circuitul civil general. lnainte de adoptarea Legii nr. 213/1998 am sustlnur', alaturi de alti autori, ca inalienabilitatea dreptului de proprietate publica sernnifica nu numai imposibilitatea tnstrainarll, prin acte juridice de drept civil, a bunurilor care Ii formeaza obiectul, ci ~i faptul ca, In principiu, nu se pot constitui, cu privire la aceste bunuri, nici dezmembrarninte ale dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abita~ia,' servitutea ~i superficia. In acelasi sens s-a pronuntat ~i practica judecatoreasca'.

Cu referire la dreptul de servitute, am sustinut ca nu se pot constitui servituti prin fapta omului asupra bunurilor proprietate publica, dar ca ele pot fi afectate de servituti naturale ~i legale, deoarece acestea nu sunt veritabile dezmembraminte ale dreptului de proprietate, ci limite normale ale exercitarii lui".

1 Dupa cum s-a decis cu valoare de principiu In practica instantei noastre supreme, imobilele proprietate publica nu pot reveni In proprietatea privata a unei societatl comerciale In temeiul Legii nr. 15/1990 ~i al Hotararii Guvernului nr. 834/1991, deoarece prin aceste norme nu se deroga de la regimul juridic prescris proprietatii publice de a fi inalienabila, insesizabila ~i imprescriptibila, Gn speta, 0 hala industriala dintr-un municipiu resedinta de judet, construita In anul 1899, aflata In proprietatea publica a statului, fusese trecuta ilegalln proprietatea unei societati comerciale cu capital de stat (l.eeJ., Sectia civila ~i de proprietate intelectuala, decizia nr. 5669 din 18 octombrie 2004, Dreptul nr. 7/2005, p. 259)).

2 A se vedea C. Bfrsan, M. Caija, M.M Pivniceru, op. cit., p. 48. In sens contrar, a se vedea E. Chelaru, Clrculatia juridica a terenurilor, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 148-151.

3 A se vedea eS.J., Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 790/1995, Dreptul nr. 9/1995, p. 88.

4 A se vedea C. Bissen, M Caija, MM. Pivniceru, ibidem.

96 Drept civil. Drepturile reale principale

Solutia noastra a fost infirmata, ulterior, de Legea nr. 213/1998. Intr-adevar, potrivit art. 13 al legii, servitutile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai in rnasura in care aceste servituti sunt compatibile cu uzul sau cu interesul public carula ii sunt destinate bunurile afectate, iar servltutile valabil constituite anterior intrarli bunului in domeniul public se mentln in aceleasi conditii impuse de lege: compatibilitatea lor cu uzul sau interesul public al bunului astfel afectat'. Este de retinut ca legea nu face nici 0 distinctie dupa modul de constituire a servitutilor, astfel ca, in prezent, este posiblla constituirea unor servituti prin fapta omului, cu privire la bunurile ce apartin domeniului public, indiferent de titular, dar cu respectarea conditiilor impuse de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, amintite mai sus.

S-a spus ca eventuala incompatibilitate a servitutilor cu uzul sau interesul public al bunurilor afectate este 0 chestiune de (apt, ce va trebui dovedita pentru fiecare caz in parte", astfel ca, adaugam noi, are a fi apreciata suveran de instanta de judecata,

101. Inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publica impune nu numai solutia interdictiei tnstralnarf lor, ci ~i imposibilitatea dobandirii acestora de cstre terti prin oricare alt mod de dobandire reglementat de lege. De altfel, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 dispune ca actele juridice lncheiate cu tncalcarea principiului lnalienabilitatii dreptului de proprietate publica sunt lovite de nulitate absoluta.

Avandu-se in vedere inalienabilitatea dreptului de proprietate publica, practica judecatoreasca a decis in mod constant ca terenurile agricole proprietate publica nu pot fi cuprinse in procedura de reconstituire a dreptului de proprietate institulta prin Legea nr. 18/1991, modificata ~i republicata'.

Facem precizarea ca inalienabilitatea bunurilor proprietate publica opereaza numai atat timp cat bunul epertine domeniului public. De tndata ce un bun proprietate publica, prin decizia autorltatli competente, In conditiile legii, este dezafectat din domeniul public ~i trecut in domeniul privat al statului sau al unitatllor sale administrativ-teritoriale, el va urma regimul juridic al bunurilor

1 Aceasta solutie a fost, de altfel, sustinuta in literatura de specialitate ~i anterior lntrarii in vigoare a Legii nr. 213/1998, pentru servitutile stabilite prin fapta omului. A se vedea, L. Fretuescu, Notiunile de domeniu public ~i domeniu privat al statului. Continut ~i regim juridic, Dreptul nr. 10-11/1993, p. 45. In literatura [urldica s-a observat ca aceasta solutie legala fusese prefigurata de dispozitiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica potrivit carora, ca efect al exproprierii, "servitu~ile stabilite prin fapta omului se sting in rnasura in care devin incompatibile cu situatia naturala ~i [uridica a obiectivului urrnarit prin expropriere"; a se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 69.

2 A se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 45.

3 A se vedea, spre exemplu, C.S.J., Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 790/1994 si decizia nr. 1036/1994, Dreptul nr. 9/1995, p. 88-89; decizia nr. 181/1995, Dreptul nr. 4/1996, p. 121.

Dreptul de proprietate publica

97

din acest domeniu, astfel ca va putea fi tnstrainat, in conditiile legii, sau se va "reconstitui" dreptul de proprietate privata asupra unui asemenea bun, In conditiile legilor speciale adoptate in materie.'

Asa cum vom vedea mai jos, bunurile proprietate publica pot fi date in administrarea regilor autonome ori instltutiilor publice sau pot fi concesionate ori Inchiriate, in conditiile determinate de lege. Aceasta nu inseamna ca bunurile respective ar tnceta sa mai apartina domeniului public sau ca ele ar putea fi tnstralnate. Aceste posibilitati juridice au in vedere, asa cum am mai spus, modalitajile specifice de punere In valoare, de exploatare a bun uri lor ce spertin domeniului public.

102. Bunurile proprietate publica sunt imprescriptibile. Desi Codul civil nu confine reglementari precise privitoare la domeniul public, printr-o dispozitie inscrisa in materia prescriptiei declara bunurile care fac parte A din acesta imprescriptibile, deoarece sunt scoase din circuitul civil general. lntr-adevar.

1 Astfel, art. 45 din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar si art. 24-26 din Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ~i forestiere, prevad conditlile in care asemenea terenuri aflate in proprietatea publica a statului pot fi restituite fostilor proprietari. Aceasta presupune, mai tntai trecerea terenurilor forestiere respective din proprietatea publica in proprieta~ea privata a statului ~i apoi reconstituirea dreptului de proprietate al fostilor proprietari. In acest sens, art. 24 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 dispune ca "autoritatea publica centrals care raspunde de sllvicultura va lua masuri ca fiecare ocol silvic sa delimiteze perimetrele cu terenuri ce raman in proprietatea statului, de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privata".

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, rnodificata ~i republicata - M. Of. nr. 797 din 1 septembrie 2005 -in sltuatia in care imobilul retrocedat, prin decizia Comisiei speciale de retrocedare instituita prin acest act normativ, se afla in domeniul public al statului ori al unei unita~i administrativ-teritoriale, acesta urrneaza a fi scos din domeniul public, in condltiile prevederilor cuprinse in Legea nr. 213/1998 privitoare la proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia, cu rnodificarile ~i cornpletarile ulterioare, in termen de 30 zile de la data rarnanerii definitive a deciziei comisiei.

2 Dupa cum a statuat in mod judicios Curtea Suprema de [ustitie, "Unul dintre cele mai semnificative caractere ale dreptului de proprietate in regim de drept public este, pe langa caracterul de drept absolut, opozabil erga omnes, ~i caracterul de drept exc/usiv, nesusceptibil de dezmembrare (subl. ns. - CB.).

Faptul ca, potrivit art. 135 alin. (5) -in prezent art. 136 alin. (4) - din Constltutie, bunurile proprietate publica pot fi scoase din administrarea organelor statului ~i date in administrarea regiilor ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori tnchiriate, nu lnsearnna ca bunurile i~i pierd apartenenta la domeniul public, tntrucat ceea ce se tnstraineaza este numai dreptul de exploatare, fara ca aceasta sa schimbe destinatia bunurilor.

Guvernul Romaniei, in calitate de autoritate administrativa central a, detinatoare a puterii executive, tnvestita cu dreptul de a administra domeniul public, cu atrlbutii privind reorganizarea activitatil economice potrivit cerintelor economiei de plata, are dreptul de a Infiinta, reorganiza ~i desfiinta regii autonome cu capital de stat (C.S.j., Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 152/1994, Dreptul nr. 6/1995, p. 93). A se vedea, in acelasi timp, C.S.j., Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 393/1994, Dreptul nr. 6/1995, p. 92.

98

Drept civil. Drepturile reale principale

potrivit art. 1844 C. civ., "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratle a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comer]".

Acelasi caracter juridic al bunurilor din domeniul public este prevazut atat In art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar, cat ~i In art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia.

Din moment ce nici art. 1844 C. civ. ~i nici dispozitiile speciale amintite nu fac vreo distlnctie, tnseamna ca dreptul de proprietate publica este imprescriptibil atat extinctiv, cat ~i achizitiv.

Extinctiv, imprescriptibilitatea semnifica faptul ca actiunea In revendicare privitoare la un bun proprietate publica poate fi exercitata oricsnd, nestingandu-se prin neexercitarea ei intr-un anum it termen.

Achizitiv, imprescriptibilitatea bunurilor proprietate publica sernnifica irnprejurarea ca actlunea In revendicare cu privire la aceste bunuri nu poate fi paralizata de catre paratul posesor prin invocarea dobandirii proprletatil prin prescriptia achizitiva (uzucapiune) sau a dobandirli proprietatii bunurilor mobile corporale prin posesia de buna-credinta (art. 1909 C. civ.) cum, de altfel, dispune expres art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 213/19981•

103. Bunurile din domeniul public sunt insesizabile. In masura In care bunurile din domeniul public nu sunt In circuitul civil general, ele sunt ~i insesizabile, adica nu pot fi urmtirite de ciitre creditorii titularilor dreptului de proprietate asupra acestor bunuri: statui ~i unltatile administrativ-teritoriale. Simpla referire la criteriile de apartenenta la domeniul public ilustreaza aceasta idee: bunurile care prin natura lor sunt proprietate publica nu au cum sa fie urrnarite de creditori, iar cele care sunt prin destinajia legii proprietate publica tnseamna ca intereseaza colectivitatea, astfel ca nu se poate pune problema urmaririi lor.

De altfel, art. 5 alin. (2) din Legea fondului funciar - Legea nr. 18/1991, cu referire la terenuri, dispune ca terenurile din domeniul public sunt insesizabile, iar art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/1998 care reprezinta reglementarea generala pentru toate bunurile din domeniul public, indiferent de titular,

, lurisprudenta franceza a facut aplicarea acestui principiu tntr-o speta lnteresanta, In care problema s-a pus in urmatorii termeni: 0 persoana fizica a facut un legat verbal in favoarea Muzeului Luvru asupra unui tablou al pictorului francez Seurat. In dreptul francez, legatul verbal este nul. Dupa decesul acestei persoane, rnostenitorli sai au declarat muzeului ca doresc executa rea legatului. Dar, Inainte ca tabloul sa fie remis muzeului, unul dintre rnostenitori a fost internat pentru alienatie rnintala, astfel ca administratorul provizoriu al acestuia, numit tntre timp, a vandut tabloul unui anti car, care, la randul sau, I-a vandut la un targ, unui ter]. Curtea de Casatle franceza a decis ca organismul public - Asociatia muzeelor nationale - avea calitatea sa revendice tabloul, care, prin vointa mostenitorilor, a trecut in domeniul public, devenind astfel inalienabil si imprescrtptlbll, A se vedea Curtea de Casatie a Frantei, Camera civila I, decizia din 2.04.1963, In revista Actualitatea [urldica, drept administrativ, 63. II. 486, nota de J. Dufau.

Dreptul de proprietate publica

99

prevede ca acestea nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale. Insesizabilitatea bunurilor proprietate publica trebuie raportata ~i la inalienabilitatea lor. .

Intr-adevar. daca asupra lor s-ar putea constitui garantii reale, cum ar f gajul sau ipoteca, sau ar putea forma obiect al executaril silite, s-ar ajunge, fie prin valorificarea drepturilor reale accesorii, fie In urma executarii silite, la instrainarea lor catre terti, ceea ce legea nu permite.

sectiunea a IV -a. Exercitarea dreptului de proprietate publica

§ 1. Precizari preliminare

104. Principii generale. Exercitarea dreptu lu i de proprietate publ lea prezinta anumite partlcularitati.

In primul rand, trebuie sa avem In vedere ca, desi el nu mai este preponderent In economia Rornanlei, dreptul de proprietate publica are importanta deosebita pentru asigurarea dezvoltarii sociale, pentru ca, pe de 0 parte, el apartine unor subiecte de drept care organizeaza Insa~i viata sociala dintr-un stat, iar, pe de alta parte, poarta asupra unor bunuri care, In principiu, intereseaza societatea, chiar daca la nivele diferite: statal, judetean sau local.

De aceea, modul de exercitare a dreptului de proprietate publica trebuie sa corespunda finalitatii sale, anume asigurarea realizarli intereselor socletatii, In ansamblul ei, In vederea dezvoltarii ei echilibrate.

In al doilea rand, titularii dreptului de proprietate publica - statui ~i entitatile sale administrativ-teritoriale sunt, In primul rand, subiecte de drept public si, In aceasta calitate, apar ca purtatoare ale unor prerogative de putere In exercitarea functlilor statale cu care sunt Investite, potrivit Constitutiei ~i legilor care Ie organ lzeaza activitatea.

In al treilea rand, titularii dreptului de proprietate publica, autoritati publice centrale sau teritoriale, au un patrimoniu propriu, distinct de acela al altor subiecte de drept si, In aceasta calitate, realizeaza nu numai exercitarea autoritatii statale In domeniile proprii de cornpetenta, dar sunt persoane juridice care pot participa sl la raporturi de drept civil, In conditiile determinate de lege.

Toate acestea constituie principii de ordin general care trebuie avute In consideratie atunci cand are a fi anallzata exercitarea dreptului de proprietate publica.'

, Cu privire la exercitarea dreptului de proprietate publica a se vedea, pe larg, V. Stoica, op. cit., vol. I, p. 430 ~i urm.

100

Drept civil. Drepturile reale principale

105. De asemenea, aceasta analiza trebuie sa alba ca punct de plecare dispozitiile constitutionale In materie ~i prevederile din celelalte acte normative care determina regimul juridic al exercitiului dreptului de proprietate publica.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (4) din Constitutie, In conditiile legii organ ice, bunurile proprietate publica pot fi date In administrare regiilor autonome ori instltutiilor publice, sau pot fi concesionate ori Inchiriate; de asemenea, acelasi text prevede ca ele pot fi date In folosinta gratulta institutiilor de utilitate publica.

Legea organica In privinta regimului juridic al dreptu lui de proprietate publica - Legea nr. 213/1998 - dispune di bunurile din domeniul public pot fi date, dupa caz, In administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autoritatilor adminlstratiei publice centrale ~i locale, a altor lnstitutii publice de interes national, judetean sau local (art. 12).

Asadar, incredintarea unor bunuri proprietate publica unor regii autonome, precum ~i autoritatilor statale la nivel central sau la nivel local ~i constituirea, In folosul acestora, a unui drept propriu asupra bunurilor Incredintate, dreptul de administrare, constituie 0 forma specifica de exercitare a insusl dreptului de proprietate publica,

Aceasta Insa nu este singura modalitate de exercitare a acestui drept. Bunurile proprietate publica pot fi concesionate, tnchiriate sau date In folosinta altor subiecte de drept, In conditiile prevazute de lege. ~i aceste operatiuni juridice constituie forme specifice de exercitare a dreptului de proprietate publica.

§2. Dreptul de administrare

106. Reglementare. Am aratat ca dreptul de administrare este prevazut, In primul rand, de art. 136 alin. (4) din Constitutie.

Cu privire la acest drept real au existat reglementart cuprinse In Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 republicata, In prezent abrogata ~i inlocuita prin Legea nr. 215/2001, cu acelasi obiect de reglementare. Am amintit mai sus si dispozitlile cuprinse In Legea nr. 213/1998, asupra carora vom reveni mai departe.

In analiza regimului juridic al dreptului de administrare trebuie avute In vedere ~i dispozitiile cuprinse In alte acte normative speciale, cum ar fi: Ordonanta Guvernului nr. 15/1993 privind unele rnasuri pentru restructurarea activitatii regiilor autonome, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, Ordonanta de urgenta nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, astfel cum a fost rnodificata prin Legea nr. 99/1999 privind unele rnasuri pentru accelerarea reformei economice, care, desi conjuncturale, contin precizari importante care intereseaza materia cercetata.

Dreptul de proprietate publica

101

107. Constituirea ~i subiectele dreptului de administrare. Potrivit reglementarilor mai sus amintite, bunurile proprietate publica sunt incredintate, prin acte administrative, regiilor autonome, prefecturilor, autoritatilor publice centrale ~i locale, precum si institutiilor pub lice de interes national, judetean, orasenesc sau comunal.

l.egea nr. 213/1998 dispune ca darea In administrare se realizeaza, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, prin hotararea consiliului [udetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, sau prin hotararea consiliului local. Din punctuI de vedere al naturii juridice a raporturilor care se stabilesc lntre stat ~i beneficiarii dreptului de administrare, retinern ca acestea sunt raporturi de subordonare, iar darea In administrare a bunurilor proprietate publica catre beneficiarii lor se face, de regula, prin acte administrative cu caracter individual ~i nu pe baza unor raporturi juridice de drept privat.

Insesl subiectele dreptului de administrare sunt Infiintate prin acte individuale ale autorltatilor publice competente, potrivit legii, a Ie crea, la nivel central sau la nivel local, In scopul realizarii unor interese publice sau In scopullndeplinirii unor servicli publice'.

Incredintarea, prin acte juridice de drept administrativ In cadrul unor raporturi de subordonare, a bunurilor proprietate publica regiilor autonome, organelor centrale ~i locale ale administratiei de stat ~i altor subiecte de drept public, la nivel central sau la nivel local, permite acestora sa alba un patrimoniu propriu, distinct de acela al altor subiecte de drept, pe baza caruia, pe de 0 parte, I~i vor realiza scopurile pentru care au fost infilntate, iar, pe de alta, vor putea sa participe la circuitul civil, potrivit capacitatii lor de folosinta ~i de exercitiu ca persoane juridice, asa cum am mai ararat,

108. Natura jurldica a dreptului de administrare. Constitu it pe temeiu I proprletatil publice, ca natura juridlca, dreptul de administrare este un drept real, opozabil, ca orice drept real, erga omnes, In raporturile de drept civil. In acelasi timp, nu se poate face abstractie de natura jurldlca specifica a raporturilor pe temeiul carora el a fost constituit, astfel ca, In principiu, cu delirnitarile pe care Ie vorn face mai departe, el nu poate fi opus autoritatllor publice care I-au constituit.

Dreptul de administrare, indiferent de modalitatea prin care a fost dobandit, poate, In anumite conditii, sa fie retras de autoritatea publica Indrituita sa 0 faca, pentru Indeplinirea unor scopuri diferite. Dupa cum s-a decis, cu valoare de principiu, In practica instantei supreme, statui, prin Guvern, cu aprobarea ministerului de resort, poate, In exercitarea dreptului sau de proprietate

, A se vedea C. Bitsen, M. GaiJa, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 56; E. Chelaru, op. cit.,

p. 76-77; M. Nicolae, nota Ilia decizia nr. 1899/2000 a C.S.J., Sectia de contencios administrativ, Dreptul nr. 6/2001, p. 137-138.

8.

102

Drept civil. Drepturile reale principale

publica, sa transfere, In interes public, bunurile sale proprietate publica, acest transfer fiind un drept exclusiv al proprietarului'.

Masurilor de redistribuire dispuse de organele competente In conditiile prevazute de lege, titularii de drepturi de administrare nu Ie pot opune mijloacele juridice de drept civil de aparare a dreptului lor, cum ar fi actiunea In revendicare sau actiunile posesorii.

In orice caz, potrivit art. 12 alin. (4) al Legii nr. 213/1998, In litigiile privitoare la dreptul de administrare, In instanta titularul acestui drept va sta In nume propriu. Este yorba despre situatiile In care problema apararll lui se pune In raport cu toate celelalte subiecte de drept, altele decat cel care, prin actul sau de autoritate, I-a constitu it.

109. Caracterele juridice ale dreptului de administrare. Din moment ce dreptul de administrare I~i are sorgintea In dreptul de proprietate publica, el va avea aceleasi caractere juridice ca si acesta, anume este un drept inalienabil, imprescriptibil ~i insesizabil.

Diverse acte normative pun In evidenta caracterul inalienabil al bunurilor care formeaza obiectul dreptului de administrare pe care-I analizarn, Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, In capitalul social al societatllor comerciale ce rezulta In urma operatlei de reorganizare a regiilor autonome nu se pot include bunuri de natura celor prevazute de art. 136 alin. (3) din Constitutie, Aceste bunuri pot fi Insa concesionate socletatilor comerciale astfel rezultate, pe un termen stabilit prin actul individual de reorganizare a regiei autonome In cauza,

De asemenea, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modlficata prin Legea nr. 99/1999 privitoare la masuri pentru accelerarea reformei econom ice dispune, In art. 24, ca regiile autonorne pot vinde numai acele active, adlca acele bunuri care sunt proprietatea lor, cu excluderea de la aceasta operatie juridica a bunurilor asupra carora ele au un drept de administrare.

Dreptul de administrare nu este susceptibil de dezmembrare, dezrnembramintele dreptului de proprietate nefiind, ca principiu, compatibile nici cu dreptul de proprietate publica pe care el se lnternelaza si, cu atat mai putin, cu dreptul de administrare Insusi.

In sfar~it, dreptul de administrare este un drept insesizabil. In acest sens, retinern ca Ordonanta Guvernului nr. 15/1993 privind unele masuri pentru restructurarea activitatii regiilor autonome dispunea ca regia autonorna nu putea constitui nici un fel de garantie cu privire la bunurile proprietate publica aflate In administrarea sa, iar creditorii nu puteau cere executarea silita asupra unor asemenea bunuri.

, A se vedea C.S.J., Sectla de contencios administrativ, decizia nr. 1899/2000 (precit. la p. 101 nota 1 subsoil.

Dreptul de proprietate publica 103

110. Continutul dreptului de administrare. Continutul dreptului de administrare este asemanator, dar nu identic cu cel al dreptului de proprietate

publica pe baza caruia s-a format. .'

Potrivit dspozitiei de principiu tnscrisa In art. 12 aim. (3) din Legea nr. 213/1998, titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca bunul ~i sa dispuna de acesta, In condiJiile In care i-e fost dat In administrare.

Posesia sernnlfica elementul material al stapanirli bunului aflat In administrarea titularului sau ~i nu difera de cel al titularului dreptului de proprietate publica ce apartine statu lui sau entitatilor sale teritoriale. Cat ~rive~te elem~ntul psihologic al atributului posesiei, acesta este corespunzator dreptului de administrare ~i nu dreptului de proprietate publica pe baza caruia s-a format.

Atributul tolosintei forrneaza substanta dreptului de administrare. EI permite titularului bunurilor astfel primite sa-si realizeze scopurile pentru care I~i desfasoara activitatea, tinand seama de uzul ~i de utilitatea publica a bunurilor tncredintate.

Daca bunurile obiect al dreptului de administrare sunt frugifere, titularii lui

vor putea culege fructele produse, In chip diferit, dupa cum sunt regii autonome sau lnstitutii publice.

Astfel, In timp ce regiile autonome care functioneaza ca intreprinderl econom ice, vor folosi fructele pentru acoperirea cheltuielilor necesare activitatil lor ~i pentru realizarea de eventuale beneficii, instltutlile publice, fiind flnantate de la buget, vor varsa la buget veniturile realizate. Nu este exclusa posibilitatea ca actul de tnfllntare sa Ie perrnita, In mod exceptional, utilizarea unor venituri realizate 'prin folosirea bunurilor aflate In administrarea lor, ca surse extrabugetare de finantare.

Cat priveste atributul dispozitiei, art. 12 alin. (3) trebuie interpretat In sensul ca el are In vedere dlspozitia rnaterlala asupra bunurilor ce constituie obiect al dreptului de administrare, utilizate conform destinatiei lor. In anumite con~itii, dispozitia rnaterlala poate fi exercitata ~i prin culegerea unor producte derivate ale bunului aflat In administrarea unei regii autonome sau a unei unitati de stat, daca natura bunului ~i actul de constituire a dreptului permit aceasta.'

In orice caz, titularii dreptului de administrare nu au drept de dispozitie juridica asupra bunurilor astfel incredintate.

111. Problema revocabilitatil dreptului de administrare. Daca dreptul de administrare se constituie prin acte de drept public, emise de organele de stat competente, In cadrul atributiilor lor reglementate de lege, ac~asta Insea~na ca el este opozabil tuturor celorlalte subiecte de drept, dar nu ~I orgenulu! de stat care I-a constituit. Dupa cum s-a spus", dreptul de administrare are un regim specific, alcatult preponderent din norme de drept public ~i nu de drept civil.

, A se vedea L. Pop, op. cit., p. 79; E. Chelaru, op. cit., p. 51. 2 A se vedea M. Nicolae, loc. cit., p. 137.

104

Drept civil. Drepturile reale principale

Am ararat ca darea bunurilor In administrarea unor entitatl de stat centrale sau locale se face pentru realizarea diverselor scopuri social-economice. Organizarea desfasurarli vietii sociale poate impune, adeseori cu necesitate, transferul unui bun proprietate publica din administrarea unui subiect de drept public, In administrarea altuia, care are nevoie de el.

Statui ~i unitatile administrativ-teritoriale, prin Guvern, respectiv prin organele [udetene sau locale, sunt In masura sa aprecieze modul de utilizare a bunurilor date In administrarea regiilor autonome, institutiilor publice sau altor subiecte de drept public si, eventual, sa dispuna redistribuirea lor. ~i atunci, poate fi revocat dreptul de administrare de catre cel care I-a constitu it?

In legislatla noastra, anterior intrarii In vigoare a Legii nr. 213/1998, alaturi de alti autori, raspunsul nostru a fost afirmativ'.

~ In prezent, lnsa, raspunsul la lntrebarea pusa nu mai poate fi acelasi. lntr-adevar, potrivit art. 12 alin. (3) partea a doua, dreptul de administrare va putea fi revocat numai daca titularul nu-si exercits drepturile ~i nu-s! executa obligaJiile nascute din actul de transmitere, care act credem ca trebuie lnteles ca include ~i pe cel de constituire a dreptului de administrare.

Drept urmare, de lege lata, ca principiu, nu mai este posibila revocarea ad nutum a~ dreptului de administrare, chiar cand interesul public ar reclama aceasta. In afara de cazul nelndeplinirii obligatiilor si al neexercitarii drepturilor nascute din actul de constituire a dreptului de administrare, csnd revocarea este posibil« si, mai mult, credem ca poate f privita ca 0 senctiune speciala pentru titu laru I ace stu ia, Intotdeauna revocarea dreptului de administrare presupune acordul titularului sau.

o asemenea sanctiune este prevazuta de art. 12 alin. (4) din Legea nr .. 213/1998, pentru situatia In care, In litigiile privitoare la dreptul de propnetate asupra bunului, titularul dreptului de administrare nu-si Indeplineste o~ligat.i~. de a arat~ instantei pe titularul dreptului de proprietate, potrivit dispozitillor Codului de procedure civila: nelndeplinirea acestei obligatii poate at rage revocarea dreptului de administrare.

Avem serioase rezerve fata de aceasta solutie retinuta de legiuitor In materia supusa discutiel. Ea apare cel putin stanjenitoare pentru buna administrare ~i punere In valoare a bunurilor proprietate publica, In raport cu destinatia lor econ.omica ~i soclala. Decat sa fie ignorata aceasta dispozitie legala ~i sa co~tl.nue practica ~nterioara asa cum se Intampla In prezenr', mai degraba legluitorul ar reveru asupra solutiei adoptate.'

I A se vedea C. Bfrsan, M. GaiJi'I, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 56; in acelasi sens, a se vedea L. Pop, op. cit., p. 75.

2 A .se vedea ~. Papa,. Regimul juridic al dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din dorneniul public, Dreptul nr. 3/2000, p. 90-93 si hotararile de Guvern acolo citate: nr. 478/1999; nr. 513/1999; nr. 292/1999.

~ ~ I~ literatura juri~ica s-a observat recent ca, in pofida acestei critici pe care am formulat-o mea din anul 2001 ~I, mai gray, in pofida dispozitiilor legale, in practica au continuat sa fie

Dreptul de proprietate publica

105

§3. Concesionarea bunurilor proprietate publica

112. Precizari preliminare. Atat Constitutia, cat ~i alte acte normative, cum ar fi Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome ~i societati comerciale, Legea nr. 219/19981 privind regimul concesiunilor, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 215/2001 privind adrninistratia publica locala, astfel cum a fost rnodlficata prin Legea nr. 286/2006, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice ~i a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin Legea nr. 337/2006 ~i O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica", reglementau, sau, In prezent, reglernenteaza posibilitatea concesionarii bunurilor proprietate publica a statu lui sau a entitatilor sale terltoriale.'

Este de retinut ca vechea reglementare a materiei cuprinsa In dispozitlile Legii nr. 219/1998 prevedea acelasi regim juridic atat In privinta concesiunii bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor sale administrativ-teritor~ale, cat ~i privitor la concesiunea unor activitati ori a unor servicii publice.

In expunerea de motive a O.U.G. nr. 54/2006 se arata Insa ca, avandu-se In vedere necesitatea ~i urgenta cornpatibilizarii depline a leglslatiei nationale In domeniul concesiunilor cu reglernentarile ~i cu practica Uniunii Europene, cat ~i recomandarea executivului european - Comisia - de abrogare totala ~i expresa a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu rnodificarlle ~i cornpletarile ulterioare, odata cu intrarea In vigoare a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de conce-

adoptate hotarar] ale Guvernului de revocare a dreptului de administrare, tocmai in vederea redistribuirii bunurilor proprietate publica, ceea ce dernonstreaza necesitatea unei modificari corespunzatoare a dispozitiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998; a se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 80.

I In prezent abrogata expres prin O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrarl publice sl a contractelor de concesiune de servicii, publicata in M. Of. nr. 418 din 15 mai 2006 si aprobata prin Legea nr. 337/2006, publicata in M. Of. nr. 625 din 20 iulie 2006.

2 Publicata in M. Of. nr. 569 din 30 iunie 2006, aprobata cu modlficari prin Legea nr.22/2007.

3 Alte acte normative care prevad posibilitatea concesionarli unor bunuri proprietate publica a statului sunt: Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor ~i unele rnasuri pentru realizarea locuintelor republicata, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere - M. Of. nr. 182 din 30 iulie 1992, cu modificarile ulterioare, ~i Normele metodologice pentru concesionarea bunurilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, precum si a activitatilor/servlclilor publice de interes national sau local, aflate in administrarea zonelor libere, aprobate prin H.G. nr. 1998/2004, M. Of. nr. 172 din 9 decembrie 2004; O.G. nr. 16/2002 - M. Of. nr. 94 din 2 februarie 2004, cu rnodificarlle ulterioare; Legea petrolului nr. 238 din 7 iunie 2004 - M. Of. nr. 535 din 15 iunie 2004; Legea minelor nr. 85 din 18 martie 2003; Legea gazelor nr. 351 din 14 iulie 2004 - M. Of. nr. 679 din 28 iulie 2004.

106

Drept civil. Drepturile reale principale

siune de lucrari publice ~i a contractelor de concesiune de servicii, precum ~i prevederile art. 136 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, s-a impus adoptarea acestei ordonante de urgenta, ce reglementeaza regimul concesiunilor de bunuri proprietate publica.1

Asadar, In prezent avem a distinge intre regimul juridic al concesiunii bunurilor proprietate publica, astfel cum este el determinat de dispozitiile O.U.G. nr. 54/2006 pe de 0 parte, ~i cel al contractelor de concesiune de lucreri publice si al contractelor de concesiune de servicii publice, reglementat de prevederile O.U.G. nr. 34/2006, pe de alta parte.

Din acest punct de vedere, art. 2 din O.U.G. nr. 54/2006 precizeaza ca dispozitiile acestui act normativ nu se aplica acelor contracte care sunt carrnuite de reglementarile cuprinse In O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice ~i a contractelor de concesiune de servicii; In cazul unui contract a carui atribuire intra sub incidenta prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 pentru a carui executare este necesara exploatarea unui bun proprietate publica, dreptul de exploatare a unui asemenea bun se va transmite Insa "In cadrul ~i potrivit procedurii aplicate pentru atribuirea contractului In cauza", caz In care autoritatea contractanta va inchela un singur contract generat de O.U.G. nr. 34/2006. De asemenea, art. 220 lit. c) al acestui din urma act normativ dispune ca prevederile sale nu au a se aplica In cazul In care contractu I de concesiune are ca scop concesionarea bunurilor publice, dar numai In care prin obiectul respectivului contract autoritatea contractanta nu urrnareste dobandirea executiei unei lucrari sau a unui serviciu, fapt ce ar Incadra acel contract fie In categoria contractelor de achizitie publica, fie In categoria contractelor de concesiune a carul atribuire este reglementata de prevederile sale, adica de cele cuprinse In O.U.G. nr. 34/2006.

Cele doua ordonante au, In esenta, ca scop asigurarea desfasurarii operatiunilor economice, administrative ~i juridice privitoare la concesiune intr-un cadru concurentlal, nediscriminativ ~i transparent specific Uniunii Europene.

Fara a intra In amanunte, In cele ce urrneaza vom face cateva precizari numai cu privire la contractu I de concesiune de bunuri proprietate publica.

113. Notlunea ~i efectele contractu lui de concesiune de bunuri proprietate publica. Art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 defineste contractu I In discutie ca fiind acel contract prin care 0 autoritate publica denumita con cedent, transmite, pe 0 perioedii determinata, unei alte persoane denumita concesionar, care ectioneezi pe riscul ~i pe rsspunderee sa, dreptul ~i obligajia de exploatare a unui bun proprietate publica, In schimbul unei sume de bani

1 Expunereade motive precizeaza eli acest regim trebuie sa intre In vigoare incepand cu data de 30 iunie 2006, cum s-a sl realizat, aceasta avand data publidirii ei In Monitorul Oficial.

Dreptul de proprietate publica

107

numiti redevents. Art. 3 al ordonantei dispune ca pot forma obiect al acestui contract bunurile care sunt proprietate publica a statu lui sau a unltatilor administrativ-teritoriale, potrivit Constitutiei ~i reglementarilor legale privitoare la proprietatea publica.

Atunci cand contractu I de concesiune are ca obiect bunuri proprietate publica a statului, calitatea de concedent 0 au ministerele sau alte organe de specialitate ale adrninistratiei publice centrale; cand acesta are ca obiect bunuri proprietate publica a judetului, a orasului sau a comunei, aceasta calitate 0 vor avea, In mod corespunzator, consiliile judetene, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau institutlile publice de interes local (art. 5). Calitatea de concesionaro poate avea orice persoana fizlca sau jurldica rornana si straina (art. 6). Ordonanta precizeaza ca, indiferent de nationalitatea sau cetatenia concesionarului, contractul de concesiune se va Incheia In conformitate cu legea romana (art. 7).

Cat priveste redeventa, modul ei de calcul ~i de plata se stabileste de catre ministerele de resort sau de alte organe de specialitate ale adrninistratiei publice centrale ori de catre autoritatile administratiei publice locale ~i se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, dupa caz (art. 4 din O.U.G. nr. 54/2006). Asadar, concesiunea este un contract cu titlu on eros. 0 alta caracteristica a contractului discutat este aceea ca el se lncheie pe 0 durata determ ina ta. Intr-adevar, potrivit art. 7 alin. (1) partea finala din Ordonanta, durata contractului de concesiune nu va putea depasl 49 de ani calculati de la data sernnarii lui; aceasta durata poate fi prelungita cel mult cu jurnatate din perioada sfl initiala, prin simplul acord de vointa al partllor. Durata concesiunii se stabileste de concedent pe baza studiului de operativitate a concesiunii. In principiu, subconcesiunea este interzisa, cu exceptla sltuatillor expres prevazute de ordonanta (art. 8). Contractu I de concesiune trebuie lncheiat In forma scrisa (art. 2 al O.U.G. nr. 54/2006). Credem ca aceasta forma este ceruta ad validitatem ~i nu ad probationem.

114. O.U.G. nr. 54/2006 cuprinde reglementari privitoare la procedura adrninistrativa prealabila incheierii contractu lui de concesiune, "atribuirea" contractu lui de concesiune care poate fi facuta In urma unei llcitatii sau prin negociere dlrecta, continutul contractului de concesiune, modul In care se tntocrneste "dosarul concesiunii", precum ~i dispozitiile aplicabile In materia controlului desfasurarii tuturor operatiilor legate de Incheierea contractu lui de concesiune ~i a solutionarll litigiilor privind concesiunea.

Pe noi ne intereseaza normele ordonantei care sunt de natura a determina regimul juridic al bunurilor proprietate publica ce fac obiect al concesiunii. Din acest punct de vedere, art. 52 al O.U.G. nr. 54/2006 din capitolul privitor la continutul contractului de concesiune dispune ca In contract trebuie precizate In mod distinct categoriile de bunuri ce pot fi utilizate de concesionar In derularea concesiunii, respectiv:

108

Drept civil. Drepturile reale principale

a) asa-nurnitele bunuri de retur, ce au facut obiectul concesiunii ~i care, la incetarea contractu lui, vor reveni de plin drept, gratuit ~i libere de orice sarcini concedentului;

b) bunurile proprii ale concesionerului, ce au fost utilizate de el pe durata concesiunii ~i care, In mod firesc, la incetarea contractului, vor ramane In proprietatea sa.

Dupa cum prevede art. 47 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune a bunurilor proprietate publica', pe durata contractu lui concesionarului are dreptul de a folosi bunul concesionat ~i de a-l culege fructele, potrivit naturii acestuia ~i scopului stabilit de parti prin contract. EI are lnsa obligatia sa asigure exploatarea eficienta, In regim de continuitate ~i permanenta, a bunurilor proprietate publica ce fac obiectul concesiunii [art. 48 alin. (1) din Norme]. Din aceste dispozitii legale rezulta ca, pe temeiul contractu lui de concesiune, concesionarul va dobandi asupra bunului concesionat un drept real, opozabil erga omnes; In limitele respectarli clauzelor contractu ale, acest drept va fi opozabil ~i concedentului.

Insa, din moment ce concesionarul este obligat ca, la incetarea contractului sa restituie .bunurlle de retur" proprietate publica, obiect al concesiunii, tnseamna ca titularul acestuia nu are drept de dlspozitie juridica asupra bunurilor concesionate.

115. Delimitarea dreptului de concesiune a unor bunuri proprietate publica fa~a de dreptul de administrare, corespunzator proprietatil publice. Intre cele doua drepturi gasim unele asemanari, dar ~i importante deosebiri''.

Din punctul de vedere al asemanarilor, se poate retine ca, ambele sunt drepturi reale care I~i au sorgintea In dreptul de proprietate publica ~i constituie rnodalltati specifice de exercitare a acestui drept.

De asemenea, nici unul dintre cele doua drepturi nu constituie 0 dezmembrare a dreptului de proprietate publica. Tntre ele exista Insa importante deosebiri.

Astfel, In primul rand, dreptul de administrare poate apartine numai unor subiecte de drept public - regiile autonome, prefecturile, autorltatile publice centrale ~i locale (art. 12 din Legea nr. 213/1998), pe cand dreptul de concesiune poate apartine numai unor subiecte de drept privat, persoane fizice sau persoane juridice rornane sau strains (art. 6 din O.U.G. nr. 54/2006).

In al doilea rand, dreptul de administrare se naste numai pe calea unui act administrativ de autoritate emis de organul de stat competent - Guvernul, consiliul judetean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, con-

1 Aprobate prin H.G. nr. 168/2007, publlcata In M. Of. nr. 146 din 28 februarie 2007.

2 Cu privire la aceasta delimitare, a se vedea A. Sebenl, Notiunea contractu lui de concesiune ~i Incheierea acestuia, In Dreptul nr, 8/1999, p. 12-13.

Dreptul de proprietate publica

109

siliul local [art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006], pe cand dreptul de concesiune se naste exclusiv pe baza unui contract incheiat lntre concedent, titular al dreptului de proprietate publica, ~i concesionar, beneficiarul concesiunii [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 219/1998].

In al treilea rand, sub aspectul prerogativelor, titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca si, In anumite limite, chiar sa dispuna de bunul primit, pe cand dreptul de concesiune confera concesionarului numai dreptul de a poseda bunul, de a-l folosi In scopul stabilit de parti prin contract ~i de a-i culege fructele.

Tn sfar~it, dreptul de administrare este un drept real, In principiu perpetuu ~i inalienabil, pe cand dreptul de concesiune este un drept real, temporar ~i inalienabil.

116. incetarea contractului de concesiune. Contractu I de concesiune poate sa tnceteze In mai multe moduri prevazute de O.U.G. nr. 54/2006.

Astfel, mai Intai el poate sa inceteze prin ajungerea la termen. lntr-adevar, la expirarea termenului pentru care a fost incheiat, contractu I de concesiune inceteaza de drept, afara de situatia prelungirii lui prin acordul partllor pentru 0 perioada de cel mult jurnatate din durata sa initiala [art. 57 lit. a) din Ordonanta].

Apoi, art. 57 lit. b) din Ordonanta dispune ca, In cazul cand interesul national sau local 0 impune, contractu I de concesiune poate tnceta prin denuntarea lui unilaterala de catre con cedent; In acest caz insa el va fi obligat la plata unei juste ~i prealabile despagublri concesionarului, despagubire ce po ate fi stabilita prin intelegerea partllor, iar in caz de dezacord, aceasta urrneaza a fi stabilita de instanta de judecata,

In rnasura In care concesionarul nu-si indeplineste obligatille contractu ale, art. 57 lit. c) din O.U.G. nr. 54/2006 tndreptateste pe concedent sa rezilieze unilateral contractul, iar, daca este cazul, cu obligarea concesionarului la plata de despagublri pentru prejudiciul astfel suferit de concedent. La randul sau, aceeasi posibilitate, cu aceleasi consecinte, este pusa de ordonanta si la lndemana concesionarului, in masura in care se concedentul nu-si indeplineste obligatiile sale contractuale [art. 57 lit. d)].

In sfarsit, contractu I inceteaza prin dlsparitla obiectului concesiunii dintr-o cauza de forta majora sau prin renuntare, in cazul imposibilitatii obiective de exploatare a bunului de catre concesionar, situatii in care nu se datoreaza despagubiri [art. 57 lit. e) din O.U.G. nr. 54/2006].

§4. inchirierea bunurilor proprietate publica

117. Posibilitatea lnchlrieril bunurilor proprietate publica este recunoscuta atat de art. 136 alin. (4) din Constitutie, cat ~i de alte acte normative. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, bunurile proprietate publica a

110

Drept civil. Drepturile reale principale

statu lui sau a unitatilor sale administrativ-teritoriale pot fi inchiriate cu aprobarea Guvernului sau, dupa caz, a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local'.

Contractu I de inchiriere a bunurilor proprietate publica trebuie sa cuprlnda clauze de natura sa asigure exploatarea bunului lnchiriat, potrivit specificului acestuia.

Contractu I de Inchiriere poate fi incheiat, dupa caz, cu orice persoana flzlca sau juridica, rornana sau straina, de catre titularul dreptului de proprietate sau de catre titularul dreptului de administrare [art. 14 alin. (2)].

Inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatle publica, in condltille legii (art. 15).

Sumele tncasate din inchiriere se fac venit, dupa caz, la bugetul de stat sau la bugetele locale [art. 16 alin. (1 )].

In ipoteza in care contractu I de inchiriere se lncheie de catre titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul sa tncaseze din chirie 0 cota-parte lntre 20-25%, stabilita, dupa caz, prin hotararea Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local prin care s-a aprobat inchirierea.

118. Se poate observa ca, spre deosebire de contractu I de concesiune care conduce la nasterea unui drept real asupra bunului concedat, avand ca titular pe concesionar, contractu I de inchiriere duce la nasterea unui raport juridic obligational.

De asemenea, daca ambele contracte sunt cu titlu oneros, totusi concesionarul va plati 0 redeventa proportionala cu beneficiile obtinute din exploatarea bunului concesionat, pe cand cel care a inchiriat bunul plateste 0 surna de bani drept chirie, stabilita prin acordul partilor, in urma castigarll licitatiei organizate In vederea inchirierii acelui bun.

Este evident ca litigiile privitoare la inchirierea bunurilor proprietate publica sunt de competenta instantelor de drept comun.

In orice caz, ~i Inchirierea de bunuri proprietate publica constituie un mod de exercitare a acestui drept.

§S. Darea in folosinta gratuita a unor bunuri proprietate publica

119. Este de observat ca nu exista dispozitii constitutionale care sa prevada, in terminis, posibilitatea ca bunuri proprietate publica a statu lui sau a entitatilor sale teritoriale sa poata fi date in foloslnta gratulta unor persoane fizice sau juridice de drept privat.

Totusi, potrivit art. 17 din Legea nr. 213/1998, statui ~i unitatlle administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor in folosinta gratuita, pe

1 A se vedea sl art. 123 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica local a, cu rnodificarile ulterioare, republicata In M. Of. 123/20.02.2007.

Dreptul de proprietate publica

111

term en limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.

De asemenea, potrivit art. 124 din Legea nr. 215/2001, In aceleasi scopuri sl pentru aceleasi categorii de persoane juridice, autorttatile publice judetene ~i locale pot da in folosinta gratulta, pe termen limitat, bunuri imobile sau mobile proprietate publica din patrimoniullor.

Asadar, dreptul de foloslnta gratulta se na~te prin acte ale autoritatilor publice asernanator dreptului de administrare, fiind un drept real, deoarece permite titularului exercitarea unor prerogative asupra bunurilor primite In folosinta, este un drept temporar, poarta asupra unor bunuri imobile proprietate publica a statului sau bunuri imobile ~i mobile proprietate publica a entitatilor statale teritoriale sl are ca beneficiari numai persoane juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciile publice.

Cat priveste regimul juridic al dreptului de folosinta, s-a spus ca urmeaza a-i fi aplicate, prin asernanare, regulile privitoare la dreptul de adrninistrare', cu precizarea pe care 0 facem din nou privitoare la caracterul temporar al acestui drept de folosinta, ceea ce, In principiu, nu este cazul pentru dreptul de administrare.

La randul lui, ~i dreptul real de folosinta constituie 0 modalitate speclfica de exercitare a dreptului de proprietate publica, mai degraba in cadrul unor raporturi publice decat In cadrul unor raporturi de drept civil.

sectluneo a V -a. incetareo dreptului de proprietate publica

120. Reglementare. Reglementarea cu caracter general a tncetarii dreptului de proprietate publica este data de dispozitlile art. 10 din Legea nr. 213/1998, potrivit cu care dreptul de proprietate publica lnceteaza daca bunul a pierit sau a fost trecut in domeniul privat.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) partea flnala din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar, rnodificata ~i republicata, terenurile care fac parte din domeniul public, oricare ar fi titularul dreptului de proprietate asupra lor, statui sau unitatile sale administrativ-teritoriale, pot fi introduse in circuitul civil numai daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

Trecerea bunurilor din domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin hotararea Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, sau a consiliului local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel [art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998).

1 A se vedea M. Nicolae, loc. cit., p. 20.

112

Drept civil. Drepturile reale principale

Hotararea de trecere a bunului In domeniul privat poate fi atacata, In conditiile legii, la instanta de contencios administrativ cornpetenta In a carel raza teritoriala se ami bunul.

~ :1'5aracterele juridice ~I~ tncetari! dreptului de proprietate publica.

Mal intai, este de observat ca, In mod firesc, dreptulde proprietate publica inceteaza atunci csnd bunul piere In orice mod, In materialitatea lui.

Dad, bunul proprietate publica este asigurat, lndernnizatla de asigurare va avea acelasi regim juridic.

In al doilea rand, dreptul de proprietate publica inceteaza prin trecerea bunului, obiect al acestui drept, In proprietatea privata a aceluiasi subiect de drept sau a altui subiect de drept privat, daca prin Constitutie sau prin lege nu se d,ispun: altfel. Este de retinut ca nici 0 dispozitie din Constitutia In vigoare nu tnterzice 0 asemenea trecere a unor bunuri din proprietatea publica In proprietatea privata a statu lui sau a entitatilor sale teritoriale.

In orice caz, trecerea pe care 0 discutam se face, sau prin hotarare a Guvernului pentru bunurile proprietate publica a statului, sau prin hotararea C~nsiliului [udetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti on local, pentru bunurile proprietatea publica a acestor unitati administrativteritoriale, daca prin lege nu se dispune altfel.

Un ex~n;plu de ~recere, I~ temeiul legii, a unor bunuri din domeniul public al statului In propnetate privata este dat de dispozitiile art. 45-46 ale Legii nr. 18/1991, rnodificata ~i republicata, privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate privata In folosul unor persoane fizice sau al altor subiecte colective ?e drep~, cu privire la terenuri cu vegetatie forestiera sau alta vegetatie, trecute In propnetatea statu lui ca efect al unor acte normative speciale.

Limita reconstituirii este stabilita la 30 de ha pentru un proprietar deposedat.

Capitolul V

Dreptul de proprietate privata

Secfiunea I. Nofiuni generale. Definifie

122. In cadrul sistemului raporturilor juridice de proprietate, specifice unei economii de piata asa cum este definita, prin art. 135 alin. (1) din Constitutie economia Rornaniei, proprietatea privata reprezinta forma dominanta de

proprietate.

[ntr-adevar, daca proprietatea publica I~i are finalitatile sale incontestabile,

nu mai putln, bunurile care Ii formeaza obiectul, ca principiu, sunt scoase din circuitul civil general.

Dimpotriva, bunurile proprietate privata nu numai ca sunt In circuitul civil general, dar clrculetie lor rapida, punerea lor imediata In valoare, sunt de natura sa asigure Insa~i vigoarea unei economii de tip concurentiel,

Acestea sunt, printre altele, ratiunile pentru care dreptul de proprietate privata constituie obiectul unui regim de protectie de ordin constitutional. Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie. dreptul de proprietate privata ~i cresnteIe impotrive ,statului sunt garantate. Apoi, art. 136 alin. (5) din Constitutie dispune ca proprietatea privata este, In conditiile legii organice, inviolabila.

De asemenea, potrivit art. 44 alin. (2) din Constitutie, proprietate privata este garantata ~i ocrotita In mod egal de lege, indiferent de titular.

Reamintim ca, potrivit Constitutiei, nimeni nu poate fi expropriat decs: pentru 0 cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta ~i prealabila despegubire,' iar, daca pentru lucrari de interes general autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, aceasta are obliga}ia de a despagubi pe proprietar pentru daunele aduse solului, plentetiilor sau construetiilor, precum ~i pentru alte daune imputabile autoritaJii [art. 44 alin. (3) si (5) din Constitutie]. Tot ca 0 garantie de ordin constltutional trebuie privita ~i modalitatea stabilirii despagubirilor pentru limitarile dreptului de proprietate amintite mai sus. Intr-adevar, acestea se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, In caz de divergenJa, prin hotarare judecitoresscii [art. 44 alin. (6) din Constitutie] .

De asemenea, art. 44 alin. (4) din Constitutie interzice In mod expres nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita In proprietate publica a unor

1 A se vedea supra, nr. 65 ~i urm.

114

Drept civil. Drepturile reale principale

bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.

Potrivit dispozitiilor constitutionale, ave rea dobandita licit nu poate fi confiscata, iar caracterullicit al dobandirii averii este prezumat [art. 44 alin. (8)].

In acelasi timp, Constitutia dispune ca dreptul de proprietate privata obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului ~i asigurarea bunei vecinatati, precum ~i la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului [art. 44 alin. (7)].

In stransa corelatie cu protectia acordata proprietatii private, Constitutia, prin art. 46, garanteaza dreptulla mostenire,

De asemenea, recunoscand irnportanta dreptului de proprietate In general, deci ~i aceea a dreptului de proprietate privata, Constitutia prevede ca regimul general al proprietatii, fara distinctie, este reglementat prin lege organica [art. 73 alin. (3) lit. m)]'.

123. Acte normative cu referire la dreptul de proprietate, adoptate lnainte de intrarea In vigoare a Constitutiei originare, la 8 decembrie 1991, cum ar fi Legea nr. 18/1991, rnodificata ~i republicata, sau Legea nr. 69/1991 privitoare la adrninistratia publica local a, In prezent abrogata, precum si dupa intrarea In vigoare a Constitutiei, cum ar fi Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, rnodiflcata, atunci cand reglernenteaza dreptul de proprietate privata al statu lui sau al unitatilor administrativ-teritoriale, folosesc notiunea de domeniu privat al statului sau al entitatilor sale teritoriale.

Dirnpotriva, art. 136 alin. (1) din Constitutia revizuita, ca si, bunaoara, art. 37 alin. (4) din Lege energiei electrice nr. 318 din 8 iulie 2003, folosesc notiunea de proprietate publica a statului.

In orice caz, precizarn Inca odata ca atunci cand se vorbeste despre domeniul public, desernnandu-se astfel obiectul dreptului de proprietate publica, notlunea de domeniu privat al statului sau al unitatilor sale administrativteritoriale desemneaza ansamblul bunurilor ce apartin In proprietate, In regim de drept privat, acestor subiecte de drept.

Atunci cand se refera Insa la subiectele de drept persoane fizice ~i persoane juridice, titulare ale dreptului de proprietate privata, legiuitorul foloseste notiunea de proprietate privatJ2. Chiar art. 136 alin. (1) din Constitutia revizuita In anul 2003 utilizeaza notiunee de proprietate privata.

Cand Insa legiuitorul a voit sa instituie principii generale privitoare la toate bunurile proprietate privata de 0 anumita categorie, indiferent de titular, a

1 Este de retinut ca, pana in prezent, legiuitorul a adoptat 0 lege organica privitoare la proprietatea publica - Legea nr. 213/1998; nu exista, in stadiul actual al legislatiei noastre, 0 lege organica privitoare la proprietatea privata; exista asemenea dlspozitii insa in alte legi organice, pe care Ie vom discuta in prezentul capitol.

2 A se vedea, spre exemplu, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 rnodificata ~i republicata, Titlul III al Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, cu rnodificarlle ulterioare etc.

Dreptul de proprietate privata

115

folosit aceasta notiune. Astfel, art. din Titlul X intitulat circulatla juridica a terenurilor din amintita Lege nr. 247/2005 dispune ca terenurile proprietate privata, indiferent de titularul lor, sunt sl raman In circuitul civil; ele pot fi lnstrainate ~i dobandite liber, prin oricare din modurile prevazute de lege, cu respectarea conditiilor impuse de prevederile cuprinse in acelasi titlu al legii.

Cat priveste Codul civil roman In vigoare, cu exceptia articolelor 475-478 ~i art. 1 844-1 845, reglementeaza sau are In vedere numai proprietatea privata.

124. Ca regula generala, proprietatea privata poate apartine orlcarui subiect de drept: statui, unitatile sale administrativ-teritoriale, subiectele de drept de tip asociativ, cultele religioase, persoanele fizice.

Cu privire la obiectul ei, ca regula generala, ea poate ave a ca obiect orice bun, cu exceptia acelor bunuri care, prin natura lor, numai prin natura lor nu ~i prin destina/ia legii, fac parte din domeniul public al statu lui sau al entitatilor sale teritoriale.

Facem aceasta precizare deoarece conslderarn ca bunuri din categoriacelor care, prin destinetie legii, fac parte din domeniul public al statului sau al unitatllor sale administrativ-teritoriale, pot forma ~i obiect al dreptului de proprietate privata. Evident, nu avem In vedere ecelesi bun, ci bun uri de eceeesi categorie.

In sfarsit, tot ca regula generala, bunurile proprietate privata sunt In circuitul civil, chiar daca exercitarea unor atribute asupra unor categorii de bunuri este circurnscrisa unor conditii impuse prin actele normative In vigoare.

Aceste bun uri sunt alienabile, prescriptibile ~i sesizabile.

Din cele de mai sus rezulta ca putem defini dreptul de proprietate privata ca fiind acel drept subiectiv ce epettine persoanelor fizice, persoanelor juridice, statu lui sau unttiitilo: administrativ-teritoriale asupra oriciirui bun, cu exceptie celor aflate exclusiv In proprietate publica, bunuri asupra ciirors titularul exercitii posesia, folosinJa ~i dtspozitie, In putere proprie ~i In in teres propriu, Insa In limitele determinate de lege.

sectlunec a II-a. Subiectele dreptului de proprietate privata

125. Enumerare. Asa dupa cum am aratat mai sus, pot fi subiecte ale dreptului de proprietate privata persoanele fizice, persoane juridice de drept privat ~i alte asemenea subiecte colective, precum ~i statui ~i unitatile sale adm in istrativ-teritoriale.

Se poate vedea cu u~urinta ca exista subiecte colective ale dreptului de proprietate privata: persoanele juridice de drept privat ~i entitati juridice ase-

116

Drept civil. Drepturile reale principale

rnanatoare, cum ar fi cu Itele religioase ~i altele asernenea', statu I ~i un itati Ie sale administrativ-teritoriale, dupa cum acest drept poate apartine persoanelor fizice, ca subiecte individuale.

§ 1. Persoanele fizice ca subiecte ale dreptului de proprietate privata

126. Principii generale. Atunci cand discutarn despre persoanele fizice ca subiecte ale dreptului de proprietate privata credem ca se pot retine doua principii generale.

Un prim principiu este acela ca In dreptul nostru civil orice persoana fizica este subiect al dreptului de proprietate privata, cu aptitudinea de a dobandi drepturi patrimoniale chiar din momentul conceptiei sale, potrivit cunoscutei reguli infans conceptus pro nato habetur.

Un al doilea principiu priveste obiectul dreptului de proprietate privata ~i are a fi formulat In sensul ca orice bun poate forma obiect al dreptului de proprietate privata: bunuri imobile, precum terenuri si constructli de orice fel, bunuri mobile corporale indiferent de valoarea lor, bunuri mobile incorporale, precum actiuni ale socletatilor comerciale, obligatiuni ale acestora, titluri de credit, devize etc.

127. Precizarl.Jn stadiul actual al legislatiei noastre In materie, legislatie ce are In vedere atat dispozitiile constitutionale succesive pertinente, cat ~i normele legale adoptate pe baza .acestor dispozitii, principii Ie mai sus expuse impun anumite precizari. Astfel, In primul rand, de la principiul ca orice bun poate forma obiect al dreptului de proprietate privata exista 0 slngura exceptie ~i ea priveste bunurile care nu pot forma obiect al acestui drept.

Intr-adevar, am aratat In mai multe randuri ca, din moment ce bunurile enumerate In art. 136 alin. (3) din Constitutie pot forma exclusiv obiect al dreptului de proprietate publica, ele nu pot forma obiect al dreptului de proprietate privata.

lin al doilea rand, este de observat ca 0 situatie speciala este data de problema dobandirli dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre strain! ~i apatrizi In Romania, problema privitor la care reglernentarlle legale au cunoscut 0 anumita evolutie,

Intr-adevar, potrivltaiC-41 alin. (2) teza a doua din Constitutia orlginara, ceutenii strsin! ~i apatrizii nu puteau dobsndi dreptul de proprietate asupra terenurilor, sesubtntelege, In Romania.

1 Pentru unele subiecte colective ad-hoc ale dreptului de proprietate privata, a se vedea

S. Vacaru~, Obstile de mosneni, obstile de razesl, comunitatile granlcerestt de avere ~i composesoratele ca subiecte de drept, In lumina leglslatlei fondului funciar, Dreptul nr. 10/2000, p. 16 ~i urm.

Dreptul de proprietate privata

117

Aceeasi lnterdictie era reluata In legea speciala care, reglementa regimul juridic al clrculatiei juridice a terenurilor, Legea nr. 54/1998, In art. 3 alin. (1); al doilea alineat al aceluiasi text preciza ca "persoanele fizice care au cetatenie rornana ~i domiciliulln strainatate pot dobandi, In Romania, prin acte juridice tntre vii ~i prin rnostenire, terenuri de orice fel."

Asadar, atat textul constitutional, originar, cat ~i cel al art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 instituiau 0 incapacitate speciali1 In ceea ce Ii priveste pe straini ~i pe apatrizi, carora Ii se interzice dobandirea de terenuri In Romania, oricare ar fi categoria de folosinta a acestora'. Incapacitatea astfel institulta avea In vedere orice mijloc juridic de dobsndire a terenurilor, fie ca este yorba despre acte intre vii sau pentru cauza de moarte, fie ca este yorba despre uzucapiune sau accesiune naturale.

(<Din moment ce interdictia analizata se referea expres la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, se deducea ca cetatenli stralni ~i apatrizii puteau dobandi dezmembtiiminte ale proprietatii, precum uzufructul, uzul, servitutea ~i superficia.

Aceasta interdictie nu avea cum sa puna In discutie Insa~i capacitatea succesorala a cetatenilor straini ~i a apatrizilor In Romania, astfel ca ei puteau avea calitatea de rnostenitor al unui cetatean roman. Daca In mostenirea pe care acesta din urma 0 lasa se afla ~i un teren situat In Romania iar, In calitate de mostenitor, era chemat la succesiune un apatrid sau un strain, din moment ce legea interzice dobandirea, ~i pe aceasta cale, a terenului, se punea problema de a se sti ce se va tntarnpla cu acest teren, In lipsa unor rnostenltori rornani, Controversata Inca sub imperiul primei Constitutii moderne a Rornaniei din timpul domnitorului AI.l Cuza, solutia propusa sub imperiul dispozitiilor mai sus evocate a fost aceea ca, lntr-o asernenea situatiezjerenurile respective sa fie dobandite In proprietatea privata a statului, cu plata unei despagubiri care sa reprezinte echivalentul valorii de piata a terenului.

Din moment ce legea nu desemna vreo autoritate statala care sa preia terenul ~i sa plateasca despagubirea, prin aplicarea normelor generale In materie statui urma sa fie reprezentat In to ate aceste operatii juridice prin Ministerul de Finante''.

In caz de litigiu Intre partl, cornpetenta solutionarii lui se considera a reveni instantelor judecatorestl de drept comun.

1 S-a observat ca legea nu face nici 0 precizare privitoare la cetatenii romani cu domiciliulln Romania, ea fiind considerata inutila, considerandu-se totusi ca acuratetea redactarli unui text de principiu ar fi impus formularea ipotezei cuprinsa In art. 3 alin. (2) al Legii nr. 54/1998 In sensu I ca cetatenii romani, indiferent daca au domiciliulln !ara sau In strainatate, pot dobandl terenuri de orice fel, In Romania. A se vedea C.t: Popescu, Posibilitatea persoanelor fizice sau juridice care nu au cetatenia, respectiv natlonalitatea rornana, de a fi titulare ale dreptului de proprietate asupra terenurilor In Romania, Dreptul nr. 8/1998, p. 41.

2 Cu privire la situatia anallzata, a se vedea Fr. Deak, Mostenirea legala, Ed. Actami, Bucuresti, 1994, p. 17-19; E. Chelaru, op. cit., p. 94-95.

9.

118

Drept civil. Drepturile reale principale

Daca rnostenirea era cornpusa numai din terenuri ~i, pe langa cetateanul strain sau apatrid, aveau calitatea de mostenitor ~i cetateni rornani, acestia urmau sa dobandeasca terenurile, dar aveau a fi obligati la despagubirea

corespunzatoare a cetateanului strain sau a apatridului din cauza, . A A. .

Problema In discutie a primit 0 cu totul alta reglementare, mal mtal pnn dispozitiile cuprinse InA Constitutla revizuita In anul ,~OOJ, apoi prin ac~e normative subsecvente. Intr-adevar, In prezent, art. 44 aim. (2) teza a doua din Constitutia republicata prevede ca "Cetatenii straini ~i apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai In conditiile re~ultate din aderarea Rornaniei la Uniunea Europeans ~i din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, In conditiile prevazute prin legea organlca, precum ~i prin mostenire legala".

In mod logic, prevederile restrictive In materie ce erau cuprinse In Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor au fost abrogate impreuna cu intreaga lege, prin dispozitiile art. 8 din Titlul X intitulat "circ~latia juri~ic.a a terenurilor" al amintitei Legi nr. 247/20Q.~J care, In art. 3 din acelasi titlu dispune ca "cetatenii straini ?i apatrizii precum ~i p:rsoane~e !ur~dice str~~~e pot dobandi dreptul de propnetate asupra terenunlor In Romania, m conditille

legii speciale".

Legea special a despre care vorbesc atat prevederile art. 44 alin. (2) teza ~ doua din Constitutie, cat ~i cele ale art. 3 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 mal sus evocate, este Legea nr. 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini ~i apatrizi, precum ~i de catre persoahele juridice straine.'

Pentru a ave a 0 vedere de ansamblu asupra materiei, vom analiza dispozitiile acestei legi atunci cand, rhai jos, vern examina ~~giJ"l1l1lj':l!i~1 circulatiei terenurilor In tara_D9a~tra}

---In-sfir;i-t,-~e;:;iionXm~i ~ interdictie care, de aceasta data, priveste cetaJenii tomeni, anume reprezentantii institutiilor publice implicate In adunarile generale ale actionarilor, membrii consiliilor de adrninistratie ~i directorii executivi ai societatilor comerciale sau ai regiilor autonome vanzatoare care nu pot avea calitatea de cumparatori In cazul vanzarii unor active ce ~partin societatilor comerciale ~i regiilor autonome la care statui sau 0 autontate a administratiei publice locale este actionar'.

1 Publicata In M. Of. nr. 1008 din 14 noiembrie 2005. 2 A se vedea infra, nr. 168.

3 A se vedea art. 24-30 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 99/1999 privind unele rnasuri pentru accelerarea reformei economice, precum ~i art. 64-96 din Normele metodologice privind privatizarea societatilor comerciale ~i vanzarea de active, aprobate prin H.G. nr. 55/1998.

Dreptul de proprietate privata

119

§2. Persoenele juridice de drept privet

128. Caracterizare generala. Persoanele juridice de drept privat reprezinta, atat In privinta numarulut lor, cat ~i In privinta continutului activitatii si, pe cale de consecinta, a rnarirnii patrimoniului pus In valoare, 0 categorie deosebit de lrnportanta pentru viata economica ~i sociala a tarii. Toate persoanele juridice de drept privat: socletati comerciale, forme de asociere cu scop lucrativ, forme de asociere profesionala, asociatii cu scopuri nepatrimoniale sau de binefacere, alte organizatii caritabile, asociatii culturale ~i sportive, culte religioase, organizatii neguvernamentale etc., sunt subiecte ale dreptului de proprietate privata.

Obiectul acestui drept II constituie bunurile din patrimoniullor, oricare ar f cuprinderea lor valorica.

In prlvinta bunurilor care pot forma obiect al dreptului de proprietate privata al persoanelor juridice trebuie sa facem cateva precizari.

o prima precizare este aceea ca nu pot forma obiect al dreptului de proprietate privata a persoanelor juridice de drept privat bunurile care sunt exclusiv proprietate publica, astfel cum sunt ele prevazute In art. 136 alin. (3) din Constitutie,

o a doua precizare cu caracter istoric are a fi facuta In raport de dispozitia ce era cuprinsa In art. 3 alin. (3) din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, potrivit cu care "persoanele juridice straine nu pot dobsndi terenuri In Romania prin acte juridice fntre vii sau pentru cauza de moarte", lege In prezent C!~!:~g_~!?_~

Aceasta dispozitle era In deplina concordanta cu cea continuta In art. 41 alin. (2) partea finala din Constitutia ortginara din anul 1991, care interzice strainilor ~i apatrizilor sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra terenurilor In Romania. Sub acest regim constitutional In materie, Curtea Constitutionals a decis In mai multe randuri ca, desi persoanele juridice straine nu sunt nemijlocit desemnate prin reglementarea constitutionala arnintita, este nelndoielnic faptul ca nici acestea, indiferent unde si-ar avea sediul, nu pot dobandl, In proprietate, terenuri In Romania'.

,~Reamintim ca In prezent, atat potrivit art. 44 alin. (2) din Constitutia revizulta, cat ~i art. 3 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, cetatenil straini ~i apatrizii, precum ~i persoanele juridice straine, (/pq,Pdobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor In Romania In condltllle prevazute de legea speciala,

1 A se vedea decizia nr. 342/29.09.1997, publlcata In M. Of. nr. 333 ain 27 noiembrie 1997; decizia nr. 73/1997, publicata in M. Of. nr. 75 din 29 aprilie 1997.

120 Drept civil. Drepturile reale principale

o a treia precizare, de aceasta data de ordin general, este legata de capacitatea de folosinta a persoanelor juridice. Intr-adevar. capacitatea de folosinta a persoanelor juridice, oricare ar fi ele, este guvernata de principiul specialita/ii. Aceasta tnsearnna ca ele pot ave a In proprietate privata bunuri care servesc realizaril scopului pentru care au fost tnfllntate.

In sfarsit, nu sunt de exclus anumite incapacitaJi speciale, privitoare la dobandirea unor bunuri chiar de catre persoanele juridice de drept privat.

Astfel, potrivit art. 3 lit. e) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatllor comerciale, astfel cum a fost modificata ~i cornpletata prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, nu poate fi cumparator de active sau de actiuni ale societatilor comerciale cu capital de stat supuse privatlzar!i ,,0 persoana juridica rornana de drept public sau 0 societate cornerciala la care statui roman ori o autoritate a adrninistratiei publice locale detine mai mult de 33% din totalul actiunilor cu drept de vot In adunarea generala a actlonarilor."

129. Societatile comerciale romane. Acestea sunt cele mai importante persoane juridice cu scop lucrativ ca subiecte ale dreptului de proprietate privata. Ele pot fi cu capital de stat, cu capital privat sau cu capital de stat ~i privat ~i se pot organiza In oricare dintre formele prevazute de lege: societate In nume colectiv, societate In comandlta simpla, societate pe actiuni, societate In comandita pe actiuni ~i societate cu raspundere limltata (art. 2 din Legea nr. 31/1990 cu modlficarile ulterioare, republicata). In principiu, sunt formate din mai multe persoane fizice sau juridice, dar pot fi ~i unipersonale. Astfel, art. 13 din Legea societatilor comerciale permite lnfiintarea de societati comerciale cu raspundere limitata cu un singur asociat, iar potrivit art. 14 alin. (1) din aceeasi lege, 0 persoana fizica sau 0 persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere lirnitata,

130. Societatile comerciale cu participare straina cu sediul in Romania.

Societatile comerciale care se constituie In Romania cu participare, totala sau partiala, de capital strain, sl care I~i au sediul In Romania sunt persoane juridice de drept privat romime. Intr-adevar, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu ~i-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social, iar art. 1 alin. (2) al Legii societatilor comerciale - Legea nr. 31/1990, rnodiflcata ~i republicata, dispune ca societaJile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romsne.

Netagaduit, subiecte ale dreptului de proprietate privata, dupa aparitia prime lor reglernentari cu privire la organizarea si functionarea lor, anume cele cuprinse In Legea nr. 35/1991 privind regimul lnvestitiilor straine, s-a pus problema daca ele pot avea In proprietate terenuri In Romania. Aceasta,

Dreptul de proprietate privata

121

deoarece art. 1 lit. d) a Legii nr. 35/19911 dispunea ca lnvestitiile straine pot fi realizate In Romania prin dobandirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile ~i imobile, ca ~i alte drepturi reale, cu exceptia dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Raspunsul a fost controversat In literatura de specialitate/.

Intr-o prima opinie, s-a aratat, In esenta, ca nationalitatea rornana a persoanelor juridice rezultate din efectuarea unor investitii straine sub forma parti-

, ,

clparii la constituirea capitalului social al unei socletati comerciale, nu este de natura sa conduca la dobandirea dreptului de proprietate, pentru 0 asemenea societate comerciala, asupra unor terenuri situate In Romania'.

Alaturi de alti autori", am sustinut, sub imperiul reglernentarilor amintite, capacitatea persoanelor juridice constituite cu capital strain, total sau partial, In Romania, de a avea dreptul de proprietate asupra unor terenuri In tara, tocmai pentru ca sunt persoane juridice romsne.

Intre timp, legislatia In materie a evoluat, astfel ca problema rarnsne In discutie numai pentru perioada de pana la adoptarea noii leglslatii. pentru ca aceasta nu se poate aplica retroactiv.

Astfel, mai Intai, potrivit art. 3 alin. (4) din Legea nr. 54/1998 privind circulatla juridica a terenurilor, In prezent abrogata, In cazul terenurilor ce fac obiectul investitiilor persoanelor fizice sau juridice, sunt ~i raman aplicabile dlspozltllle legislatiei In vigoare privind regimul juridic al investitiilor straine.

Aceasta norma de trimitere trebuie raportata la dispozitiile cuprinse In art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor directe", In redactarea sa de dupa aprobarea acestei ordonante de urgenta prin Legea nr. 241/19986, potrivit cu care 0 societate comerciala, persoana juridica rezidenta sau nerezidenta", poate dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile, In masura necesara derularii activitatil sale

, ,

potrivit obiectului ei social, cu exceptia terenurilor care pot fi dobsndite de

1 Legea nr. 35/1991 a fost abrogata expres in temeiul art. 32 din O.U.G. nr. 31/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania, publicata in M. Of. nr. 125/19.06.1997. Ulterior, O.U.G. nr. 31/1997 a fost resplnsa prin Legea nr. 523/2001, publicata in M. Of. nr. 653 din 17 octombrie 2001.

2 Cu privire la aceasta discutle, a se vedea, in special, E. Chelaru, Circulatia juridici! a terenurilor, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 275 ~i urm.

3 A se vedea O. Capapna, Societatile comerciale, Editia a II-a actuallzata si tntregita, Ed.

Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 197.

4 A se vedea C. Bfrsan, M. CaiJa, M.M. Pivniceru, op cit., p. 64 ~i urm. 5 Publicata in M. Of., P. I, nr. 386/30.12.1997.

6 Publicata in M. Of., P. I, nr. 483/16.12.1998.

7 Pentru notiunile de rezident ~i nerezident se face trimitere la reglementarile privitoare la regimul valutar, respectiv Regulamentul nr. 3/23.12.1997 privind efectuarea operatlilor valutare, adoptat de Banca Nationala a Rornanlei, modificat prin circulara aceleiasi banci nr. 7/1998, publicata in M. Of., P. I, nr. 201/29.05.1998.

122

Drept civil. Drepturile reale principale

persoane fizice sau juridice romiuie. Or, aceste societati comerciale sunt persoane juridice romsne, chiar daca ele au In intregime capital strain.

Subliniem Insa ca, In prezent, orice controversa sau interpretare diferita In materia discutata a ram as fara obiect. Intr-adevar, potrivit art. 9 din Legea nr. 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini ~i apatrizi, precum ~i de catre persoanele juridice straine, la data de 1 ianuarie 2007, cand Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene, au intrat In vigoare dispozitiile art. 7 din aceasta lege, potrivit carora art. 6 din O.U.G. nr. 92/1997 pentru stimularea investltiilor directe, publicata In M. Of. nr. 386 din 10 decembrie 1997, aprobata cu modificari ~i ccmpletari prin Legea nr. 241/1998, cu modificarile ulterioare, are urrnatorul cuprins: ,,0 societate cornerciala, persoana juridlca rezidenta sau nerezidenta, poate dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile, In rnasura necesara derularii activitatii sale, potrivit obiectului social, cu respectarea dispozitiilor legale privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii stralnl ~i apatrizi, precum ~i de catre persoanele juridice straine".

In orice caz, atat persoanele juridice straine cat ~i societatile comerciale cu participare straina vor putea dobandi dezmernbrarninte ale proprietatli cu privire la terenuri, precum ~i dreptul de proprietate asupra constructiilor pe care Ie folosesc In scopul realizarii obiectivelor pentru care au fost infiintate.'

131. Societatile agricole. Legea nr. 36 din 30 aprilie 1991 privind societatile agricole ~i alte forme de asociere In agricultura, cu rnodificarile ulterioare, dupa ce, In art. 3, prevede ca proprietarii de terenuri agricole pot constitui societati comerciale, conform dispozitiilor cuprinse In legea general a In materie, Legea nr. 31/1990, prin art. 4 instituie posibilitatea asocierii lor In socieuti agricole cu personalitate juridica. Acestea sunt socieuqi de tip privat, cu capital variabil, cu un nurnar nelimitat ~i variabil de asoclati, avand ca obiect exploatarea pamantului ~i a mijloacelor de rnunca folosite In agricu Itu ra2•

De asemenea, ele pot realiza ~i investitil de interes agricol. Societatea agricola nu are caracter comercial (art. 5 din Legea nr. 36/1991).

Ca persoane juridice de drept privat, societatile agricole au, In proprietate privata sau In folosinJa, utilaje, alte mijloace materiale ~i banesti, precum ~i animale aduse de asociati ~i numai In tolosinu; terenurile agricole ale asocietilor, care pastreaza dreptul de proprietate asupra acestora (art. 6).

1 A se vedea, in acelasi sens, L. Pop, L.-M. Harosa, op. cit., p. 164.

2 Cu privire la alte forme de punere in valoare a bunurilor agricole, inclusiv terenurile, a se vedea O.U.G. nr. 108/2001 privind exploatatiile agricole, publicata in M. Of. nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobata prin Legea nr. 166/2002, publicata in M. Of. nr. 256 din 16 aprilie 2002, si modificata prin Legea nr. 320/2006, publicata in M. Of. 626 din 20 iulie 2006.

Dreptul de proprietate privata

123

132. Organizatille cooperatiste. Un alt subiect colectiv al dreptului de proprietate privata II reprezinta organizaJiile asociative economice de tip cooperatist. Cooperetie reprezinta un sector specific al economiei care functioneaza prin societaJi cooperative ~i alte forme de asociere a acestora la n ivel teritorial ~i national, reglementate prin Legea nr. 1/2005 privind organizarea ~i functionarea cooperatlei'. Societiti!« cooperative sunt agentl economici cu capital privat, fiind constituite ca asociatii autonome de persoane fizice ~i/sau juridice, In scopul promovarii intereselor economice, sociale ~i culturale ale rnernbrilor cooperatori (art. 7 din Legea nr. 1/2005). De asemenea, cooperativele - instituJii de credit se constituie ca asociatii autonome de persoane fizice unite voluntar In scopul lndeplinirii nevoilor ~i aspiratiilor comune de economie, social ~i cultural, a carer activitate, se desfasoara, cu precadere pe princlplul Intr-ajutorarii membrilor cooperatori.'

Societatea cooperativa este titulara dreptului de proprietate privata asupra bunurilor din patrimoniul ei (art. 64 din Legea nr. 1 /2005) ~i orice instrainare sau transmitere a folosintei imobilizarilor corpora Ie, care sunt proprietatea societatii cooperative, se poate realiza numai cu plata, membrii cooperatori putand ave a un drept de preerntiune, respectiv de preferinta (art. 66 din Legea nr.l/2005).

Tributar reglernentarilor anterioare' ~i adoptat Inaintea Constitutiei din 1991, Decretul-Iege nr. 66/1990 privind organizarea ~i functionarea cooperatiel mestesugaresti, prin art. 21-22, instituia un regim derogatoriu de la dreptul comun pentru bunurile proprietatea cooperativelor rnestesugarestl, declarandu-le imprescriptibile ~i insesizabile.

In mod judicios, Curtea Constitutionala a statu at In sensul ca aceste dispozitii au a fi considerate abrogate In temeiul art. 150 din Constitutia orlginara, In prezent art. 154 din Constitutia revizuita, cu motivarea ca proprietatea organizatiilor cooperatiei rnestesugaresti este 0 proprietate privata, supusa regimului constitutional general de ocrotire a proprietatii private, astfel cum rezulta din art. 135 ~i 41 alin. (2) din Legea fundamentala originara".

1 Publicata in M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005.

2 A se vedea art. 333 si urm. din O.U.G. nr. 99/2006 privind lnstltutille de credit ~i adecvarea capitalului (M. Of. nr. 1027 din 27 decembrie 2006), cu rnodlficarlle ~i completarile ulterioare.

3 A se vedea Legea nr. 14/1968 privind organizarea ~i functionarea cooperatlei rnestesugaresti, abrogate expres prin art. 36 din Decretul-Iege nr. 66/1990.

4 A se vedea decizia nr. 184/1998, publicata in M. Of. nr. 35 din 28 ianuarie 1999. Desi sesizarea Curtii a privit numai insesizabilitatea bunurilor cooperativelor rnestesugaresti, considerarn ca rationamentul jurisdictiei constitutionale priveste, in egala masura, pentru identitate de ratiune, ~i imprescriptibilitatea acestora.

124

Drept civil. Drepturile reale principale

133. Asociatiile ~i fundatille. Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 20001, cu modificarlle ulterioare, persoanele fizice ~i persoanele juridice care urrnaresc desfasurarea unor activitatl In interes general sau In interesui unor colectivitati ori, dupa caz, In interesul lor personal nepatrimonial, pot constitui asociatii ori fundatii, ca persoane juridice de drept privat, fara scop patrimoniaP (art. 1).

Ordonanta prevede posibilitatea ca 0 asoclatie sau 0 fundatie sa poata fi recunoscuta de Guvernul Rornaniei ca fiind de utilitate publica, cu Intrunirea unor conditli speciale.

Asociatiile ~i fundatiile sunt - ca persoane juridice - titulare ale dreptului de proprletate asupra bunurilor din patrimoniul lor. De altfel, legea impune ca actul constitutiv al asociatiei care, sub sanctiunea nulitatf absolute, trebuie incheiat In forma autentica, sa cuprlnda, sub aceeasi sanctlune, patrimoniul initial al esocietiei.

Activul patrimonial trebuie sa fie In valoare de eel putin un salariu minim pe economie la data constituirii asociatiei ~i este alcatuit din aportul In natura si/sau In bani al asociatilor. Statutul asociatlei trebuie sa cuprinda, In mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii, categoriile de resurse patrimoniale ale asociatiei si destinatia bunurilor In caz de dizolvare.

Asociatia I~i poate constitui filiale ca structuri teritoriale, titulare ale unui patrimoniu distinct de eel al asociatiei (art. 13).

134. La randul ei, fundatia este un subiect de drept ce se lnfiinteaza de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic intre vii ori pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, In mod permanent ~i irevocabil, reeliziirii unui scop de interes general sau, dupa caz, comunitar. Activul patrimonial initial al fundatlei trebuie sa lncluda bunuri In natura ~i In numerar, a carer valoare totala sa fie de eel putin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii acesteia.

Prin derogare, activul patrimonial initial al fundatiei poate fi In valoare totala de eel putin 20 de ori salariul minim brut pe economie, daca scopul ei exclusiv, sub sanctiunea dizolvarii pe cale judecatoreasca, este efectuarea operatiunilor de colectare de fonduri care sa fie la dispozitia unor asociatii sau fundatii, In vederea realizarii de programe determinate (art. 15). Daca fundatia dobandeste personalitatea juridica dupa decesul fondatorului, efectele liberali-

1 Publlcata In M. Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Mentionam ca, prin aceasta ordonanta, a fost abrogata ex pres Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice, cu modiflcarlle ulterioare. Ulterior a fost modificata prin Legea nr. 246/2005, publicata in M. Of. nr. 656 din 25 iulie 2005.

2 Cu privire la aceste subiecte de drept, a se vedea R. Dumitriu, Discutii in legatura cu Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii ~i fundatii, Dreptul nr. 5/2000, p. 3 ~i urm.

125 Dreptul de proprietate privata

tatilor facute de acesta In favoarea fundatiei anterior constituirii ei, se vor produce de la data actului constitutiv, pentru fundatiile lnfilntate prin acte lntre vii, sl de la data rnortii testatorului, pentru fundatiile infiintate prin testament [art. 19 alin. (3) din Ordonanta nr. 26/2000).

135. Cultele religioase. Pana In anul 2006 cadrul legislativ al organlzarii cultelor religioase In Romania era dat de Decretul nr. 177 din 4 august 1948 privind regimul general al cultelor religioase', In prezent abrogat.

Potrivit art. 28 din acest act normativ, cu Itele religioase recunoscute erau persoane juridice. Aceeasi calitate 0 aveau si partlle lor componente locale, care aveau numarul legal de membri prevazut de legea persoanelor juridice, precum ~i asezamintele, asociatiile, ordinele ~i congregatiile prevazute de statutele lor de organizare, daca acestea din urma s-au conformat legii persoanelor juridice.' Din art. 29 al aceluiasi act normativ rezulta ca bunurile mobile ~i imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor lor parti constitutive, ale asezamintelor, ale asoclatiilor, ale ordinelor ~i ale congregatlilor sunt proprietatea privata a acestora ~i sunt puse In valoare potrivit dlspozitiilor cuprinse In statutul fiecarul asemenea subiect de drept privat.

Prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea rellgioasa ~i regimul general al cultelor a fost definit cadrul legal al exercitarii dreptului fundamental la libertate de gandire, de constiinta ~i religioasa In tara noastra, potrivit Constitutiei ~i tratatelor internationale la care Romania este parte (art. 1 din lege). Potrivit art. 27 alin. (1) al Legii nr. 489/2006, cultele recunoscute ~i unitatile lor de cult pot avea si . dobandi, In proprietate sau In administrare, bunuri mobile ~i imobile, asupra carora pot exercita dreptul de dispozitle, In conformitate cu statutele proprii. De asemenea, legea prevede ca asociatiile religioase ca forme de manifestare a llbertatii de religie, dobandesc personalitate juridica prin Inscrierea lor In Registrul asociatiilor religioase instituit la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala I~i au sediul ~i au un patrimoniu ptopriu, care este alcatuit din aportul In natura sau In bani al asoclatilor. Legea impune conditia ca valoare lnitlala a patrimoniului initial al acestor asociatii sa fie eel putin la nivelul a doua salarii brute pe economie [art. 41 alin. (2) lit. a)].

§3. Statui ,i unitatile sale administrativ-teritoriale ca subiecte ale dreptului de proprietate privata

136. Statui ~i unitatile administrativ-teritoriale au calitatea de subiecte ale dreptului de proprietate privata.

1 Publicat in M. Of. nr. 178 din 4 august 1948, corectat prin rectificarea aparuta in

M. Of. nr. 204 din 3 septembrie 1948.

2 S-au avut in vedere dispozltiile Legii nr. 21/1924 privitoare la persoanele juridice, In vigoare la acea data, in prezent abrogate prin O.G. nr. 26/2000.

126

Drept civil. Drepturile reale principale

Desi art. 136 alin. (2) din Constitutia revizuita dispune ca proprietatea publica apartine statu lui sau unitatilor administrativ-teritoriale, nu se poate spune ca aceste subiecte de drept public nu pot fi ~i titulare ale dreptului de proprietate privata. Aceasta pe de 0 parte. Pe de alta parte, dispozitii cuprinse In legi organ ice se refera direct la domeniul privat al statului sl al unitatilor administrativ-teritoriale, deci la proprietatea privata a acestor subiecte de drept.

Astfel, art. 6 din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar dispune ca domeniul privat al statu lui si, respect iv, al comunelor, oreselor, municipiilor ~i al judetelor este alcatuit din terenuri, altele decst cele care, prin natura lor sau prin destinajia legii, fac parte din domeniul public al subiectelor de drept enumerate, aflate sau intrate In proprietatea lor prin caile ~i modurile prevszute de lege. EI este supus dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel.

La randul ei, Legea nr. 215/2001 privind adrninistratia publica local a, cu rnodiflcarile ulterioare, prevede ca domeniul privat al unitatilor administrativteritoriale este alcatuit din bunuri mobile ~i imobile, altele dedit cele care apartin domeniului public, intrate In proprietatea acestora prin rnodalitatile prevazute de lege. Ele sunt supuse dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel'.

137. Obiectul dreptului de proprietate privata al statului ~i al unitatilor sale administrativ-teritoriale. Principiul general In aceasta materie este lnscris In art. 4 din Legea nr. 213/1998 privitoare la proprietatea publica ~i regimul juridic al acesteia, potrivit cu care domeniul privat al statului sau al entitatilor sale teritoriale este elciituit din bunuri aflate In proprietatea lor ~i care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statuI sau unitatile administrativ-teritoriale au drept de proptietete privata.

Uneori, dispozitil exprese legale fac referire la anumite bunuri ca fiind cuprinse In domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale. Astfel, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 rnodificata ~i republicata, terenurile neatribuite dupa Incheierea prevederilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru cei lndreptatitl, ramase la dispozitia comisiilor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, tree In domeniul privat al comunei, oresului sau al municipiului, urmand a fi puse la dlspozltla celor care doresc sa Intemeieze sau sa dezvolte exploatatii agricole, prin Inchiriere, concesionare sau vanzare, In conditiile legii sau vor fi puse la dispozitie pentru obiective de interes social.

Tot astfel, terenurile proprietatea statului care se aflau In exploatarea fostelor cooperative agricole de productie, ramase neatribuite dupa Incheierea procedurilor legale de reconstituire adreptului de proprietate, trec In domeniul privat al comunei, al orasului sau al municipiului [art. 31 alin. (2) din Legea nr. 18/1991].

1 Dispozitil asernanatoare au existat ~i In Legea nr. 69/1991 privitoare la adrninistratia publica locala, In prezent abrogata prin Legea nr. 215/2001.

Dreptul de proprietate privata

127

Sau, potrivit art. 26 din aceeasi lege, terenurile situate In intravilanul 10- calltatii, care au apartinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, In ambele cazuri fara mostenitori, tree In proprietatea comunei, a orasului sau a municipiului, dupa caz, si In administrarea prirnariilor pentru a fi vandute, concesionate ori date In folosinta celor care Ie soliclta pentru a-~i construi locuinte ~i nu au terenul necesar, ori pentru amplasarea unor obiective socialculturale sau cu caracter productiv, ori pentru alte operatii juridice.

Rezulta ca. din moment ce aceste terenuri pot fi lnstrainate, ele intra In proprietatea privata a localitatllor enumerate'.

138. Bunurile din patrimoniul regiilor autonome ~i al societatllor comerciale cu capital de stat sunt proprietatea acestora, astfel ca ele nu pot face parte din proprietatea privata a statu lui sau a entitatilor sale teritoriale.

Intr-adevar, am mai aratat ca, potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unltatilor economice de stat ca regii autonome ~i societati comerciale, cu rnodificarile ulterioare, regiile autonome sunt proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor sl exercita asupra acestora posesia, folosinta ~i dispozitla, In conditiile stabilite de lege. De asemenea, art. 20 alin. (2) din aceeasi lege dispune ca societatile comerciale sunt proprietare ale bunurilor din patrimoniullor, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu.

Asa fiind, nu se poate vedea cum, asupra acelorasi bunuri, ar putea exista ~i dreptul de proprietate privata al regiilor autonome ~i al societatilor comerciale ~i dreptul de proprietate privata al statu lui sau al entitatllor sale teritoriale, dupa caz",

De altfel, In mod judicios a retinut Curtea Suprema de lustitie ca numai cu In calcarea flagranta a dreptului de proprietate, dobandit de reclamanta dintr-o actiune In baza art. 20 din Legea nr. 15/1990 ~i cu depaslrea propriei competente, Guvernul Rornaniei a dispus transferul spatiilor comerciale din patrimoniul acesteia, In patrimoniul altei societati cu capital majoritar de stat, astfel ca respectiva hotarare de Guvern a fost anulata.'

139. Formarea domeniului privat. Desi In principal subiecte de drept public, Investite cu autoritatea necesara realizarii organlzarll functiilor specifice de drept public, statui ~i unitatlle administrativ-teritoriale sunt, ca titulare ale dreptului de proprietate privata, ~i subiecte de drept civil si, In aceasta calitate, participante la raporturi juridice civile. Ca atare, In cadrul unor asemenea raporturi, pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra unor bunuri: vanzare-cumparare, donatii, schimb, legat, uzucapiune, accesiune ~i altele, cum ar putea fi contractele nenumite.

1 A se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 103.

2 In sens contrar, a se vedea I. Adam, Regimul juridic al dobandirii ~i al Instrainar!i imobilelor - terenuri ~i constructii, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996, p. 10.

3 A se vedea C.S.J., Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 210/3.02.1999, In Dreptul nr. 8/1999, p. 142.

128 Drept civil. Drepturile reale principale

ln acelasi timp, s-a aratat ca exista ~i moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate privata a statului, care nu se tntalnesc In privinta altor subiecte de drept privat', cum ar fi, spre exemplu, dobandirea, In conditlile legii2, a bunurilor fara stapan sau abandonate, a rnostenirilor vacante (art. 477 C civ.), prin dezafectarea unor bunuri proprietate publica si prin exercitarea, In anumite situatii, a dreptului de preemtiune recunoscut statului, cum ar fi cel reglementat de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 182/20003 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, care instituie un drept de preemtiune In favoarea statului, In ipoteza vanzar]] unor bunuri culturale proprietate privata, clasate ca bunuri de tezaur.

Din punctul de vedere al regimului juridic al bunurilor proprietate privata apartinand statu lui ori unltatilor administrativ-teritoriale, In principiu nu exista nicio deosebire fata de cel de drept comun, aplicabil dreptului de proprietate avand ca titular persoane fizice sau persoane juridice de drept privat. In acest sens, reamintim ca, potrivit art. 44 alin. (2) din Constitutie, proprietatea privata este garantata ~i ocrotita In mod egal, indiferent de titular. Tot astfel, art. 1845 C civ. dispune ca statui ~i unltatile administrativ-teritoriale, "In ceea ce priveste domeniul lor privat sunt supuse la aceleasi prescriptii - reglementari - n.ns. - CB. - ca particularii sl, ca ~i acestia, Ie pot opune"."

Totusi, este de observat ca prevederi exprese ale unor dispozltil legale In materie permit derogari de la aceasta regula generala. Bunaoara, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privitoare la dreptul de proprietate publica prevede ca dreptul de proprietate privata al statuluisau al unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul lor privat este supus regimului juridic de drept comun, daca legea nu dispune altfel. Asemanator, art. 123 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, cu rnodlficarile ulterioare, a administratiei publice locale dispune ca bunurile ce fac parte din patrimoniul privat al unitatilor administrativteritoriale sunt supuse dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel.s

1 A se vedea C. Oprisen, loc. cit., p. 26.

2 A se vedea ~i O.G. nr. 128/1998 pentru reglementarea modului ~i condltlilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, In proprietatea privata a statului, publicata In M. Of. nr. 328 din 29 august 1998, In prezent abrogata prin O.G. nr. 14/2007, publicata In M. Of. nr. 82 din 2 februarie 2007.

3 Modificata ~i completata prin O.U.G. nr. 16/2003, publicata In M. Of. nr. 232 din 5 aprilie 2003, aprobata prin Legea nr. 314/2004, publicata In M. Of. nr. 577 din 29 iunie 2004 ~i modiflcata ulterior prin Legea nr. 488/2006, publlcata In M. Of. nr. 10 din 8 ianuarie 2007.

4 Dupa cum s-a observat foarte precis In literatura noastra [uridica de specialitate mai veche, cu referire la bunurile din domeniul privat al statu lui sau al "stabilimentelor publice ~i comunale", acestea "nu sunt afectate uzului public. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decat prin aceea ca proprietarul lor este statui, judetul sau comuna In loc de a fi 0 persoana particulars", ceea ce lnseamna ca ele sunt supuse regimului juridic de drept comun; a se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, AI. Baicoianu, op. cit., voi. I, p. 918.

5 Pentru asemenea derogari a se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 106.

Dreptul de proprietate privata

129

Sectiunea a III-a. Regimul juridic 01 unor categorii de bun uri proprietate privata

§ 1. Considerotii generole

140. Am ararat ca sfera proprietatii private este deosebit de vasta, atat cu privire la obiectul acesteia, cat ~i cu privire la subiectele ei. Intr-adevar, din punctul de vedere al bunurilor care pot face obiect al dreptului de proprietate privata, reamintim principiul potrivit cu care orice bun poate fi obiect al acestui drept, cu exceptia bunurilor care pot fi exclusiv proprietate publica. Cat priveste subiectele dreptului de proprietate privata, am aratat ca acestea pot fi persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat - societatile comerciale, societatile agricole, alte asociatii cu scop patrimonial, precum cooperativele rnestesugaresti, de consum sau de credit, asociatiile cu scop preponderent nepatrimonial, alte categorii de persoane juridice cum sunt cultele religioase - precum ~i statui ~i unitaJile administrativ-teritoriale.

Datorita importantei lor, precum ~i prin luarea In considerare a unor interese de ordin general, social, exercitiu! dreptului de proprietate privata asupra unor categorii de bunuri poate f supus de legiuitor unor reguli speciale, a carer nerespectare poate atrage aplicarea anumitor senctiuni, fie de ordin administrativ, spre exemplu amenzi contraventionale, fie civile, cum este nulitatea actului juridic car~ se incheie cu nerespectarea conditlilor prevazute de lege pentru Incheierea lui.

Avem In vedere, In special, regimul juridic al constructlllor ~i dobandirea dreptului de proprietate asupra locuintelor, In conditlile unor acte normative speciale, regimul juridic al terenurilor, cu privire specials asupra circulatiei lor ~i regimul juridic al unor bunuri care fac parte din patrimoniul cultural national.

§2. Regimul juridic 01 reolizarii ,i 01 desfiintarii constructlllor

141. Reglementare. In aceasta materie intereseaza, cu deosebire, cadrul juridic general al arnenajarii teritoriului ~i cel al executarll, al transforrnarll ~i al demolaril constructiilor, pentru ca, din punctul de vedere al circulatiei lor, ele sunt In circuitul civil general, cu precizarile pe care Ie vom face mai departe.

Dispozitiile cuprinse In Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului ~i urbanismul' statornicesc principii Ie genera Ie In materie ~i contin, In esenta, reglementari de drept administrativ, ca de altfel si cele cuprinse In Legea nr. 50 din 10 iulie 1991 privind autorizarea executaril lucrarilor de constructiilor ~i unele rnasuri pentru realizarea locuintelor, care, In urma ultimelor modificari

1 Publicata In M. Of., P. I, nr. 373/10.07.2001.

130

Drept civil. Drepturile reale principale

aduse prin Legea nr. 453 din 18 iulie 2001 ~i a republlcarii ei In temeiul aceleiasi legi, are ca tltlu Lege privind autorizarea execuurii de constructil',

142. Principii privind amenajarea teritoriului. Fara a intra In amanunte care nu intereseaza materia, retinern ca Legea nr. 350/2001 stabileste obiectivele emenejeri! teritoriului, ~i anume: dezvoltarea economica ~i sociala echilibrata a regimurilor ~i a zone lor, cu respectarea specificului acestora, irnbunatatirea calitatii vietii oamenilor si a colectivitatilor umane In ansamblul lor, gestionarea responsabila a resurselor naturale ~i protectia mediului ~i utilizarea rationala a teritoriului ~arii (art. 9).

De asemenea, legea impune anumite obiective si pentru activitatea de urbanism, dintre care mentionarn: utilizarea eficienta a terenurilor, In acord cu functille urbanistice adecvate ~i extinderea controlata a zonelor construite, precum ~i protejarea ~i punerea In valoare a patrimoniului cultural construit sl natural (art. 13).

Legea stabileste atributiile adrninlstratiei publice centrale, judetene ~i locale In privinta arnenajarii teritoriului ~i a urbanismului ~i prevede ca aplicarea docurnentatlei specializate de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, potrivit prevederilor sale, se asigura prin eliberarea certificatelor de urbanism.

143. Certificatul de urbanism este actul administrativ de informare, cu caracter obligatoriu, prin care autoritatea adminlstratiei publice judetene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic ~i tehnic al irnobilelor ~i conditiile necesare pentru realizarea unor investitii, tranzactii imobiliare ~i alte operatiuni imobiliare, potrivit legii.

Eliberarea certificatului de urbanism este obligatorie pentru adjudecarea, prin licitatie, a lucrarilor de proiectare ~i de executie a lucrarilor publice ~i pentru legalizarea actelor de fnstrainare, partajare sau comasare a bunurilor imobile.

In cazul vanzarii sau al cumpararii de imobile, certificatul de urbanism trebuie sa cuprinda lnformatli privind consecintele urbanistice ale operatiei juridice, solicitarea lui fiind, In acest caz, facultativa.

Certificatul de urbanism se ellbereaza la cererea oricarui solicitant, dar nu co~fera dreptul de a construi, de a amenaja un anumit teren sau de a-I planta.

In mod obligatoriu, el trebuie sa cuprinda precizarea scopului pentru care a fost eliberat [art. 29 alin, (5) din Legea nr. 350/2001).

Din punctul de vedere al regimului juridic al imobilului, certificatul de urbanism trebuie sa contina rnentiuni privitoare la: dreptul de proprietate asupra

, Legea nr. 50/1991 a fost rnodificata In mai multe randuri, a fost republicata In M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004, fiind modiflcata apoi prin: O.U.G. nr. 122/2004 (M. Of. nr. 1152 din 6 decembrie 2004), aprobata, cu rnodificari prin Legea nr. 119/2005 (M. Of. nr. 412 din 16 mai 2005); prin Legea nr. 52/2006 (M. Of. nr. 238 din 16 martie 2006); prin Legea nr. 376/2006 (M. Of. nr. 846 din 13 octombrie 2006), prin Legea nr. 117/2007 (M. Of. nr. 303 din 7 mai 2007).

Dreptul de proprietate privata

131

imobilului ~i servltutile de utilitate publica de care este afectat; situ area terenului In intravilan sau extravilan; prevederi ale documentatiei de urbanism care ar institui un regim asupra imobilului - zone p rotej ate, zone In care se poate exercita un drept de preemtiune, interdictii speciale, daca acestea exista, daca imobilul este tnscrls In Lista cuprinzand monumentele istorice din Romania, precum ~i alte rnentiuni care sunt prevazute de lege [art. 31 lit. a) din aceeasi lege].

144. Executarea lucrarilor de constructii sau de desfiintare a acestora.

Chiar In primul sau articol In noua redactare, dupa modificarea adusa prin Legea nr. 453/2001, In Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii de constructii este Inserts principiul potrivit cu care executarea lucrarilor de constructii este perrnisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare. Aceasta se emite la solicitarea detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren ~i/sau constructie - ori a altui act care Ii confera dreptul de construire sau de desfiintare, In conditiile legii.

Notiunile de titlu de proprietate ~i de act care sa confere dreptul de construire credem ca trebuie lntelese In sensul de negotium juris sau de temei juridic al dreptului exercitat asupra imobilului respectiv.

Autorizatia de construire este un act al autoritatii publice locale pe baza caruia se aslgura aplicarea masurilor prevazute de lege privitoare la amplasa rea, proiectarea, executarea sl functionarea constructiilor, Ea se emite pe temeiul ~i cu respectarea prevederilor docurnentatiilor de urbanism ~i de amenajarea teritoriului, avizate ~i aprobate, potrivit legii [art. 2 alin. (1) sl (2) din Legea nr, 453/2001).

Autorizatiile de construire se emit de catre presedintii consiliilor judetene, de primarul general al municipiului Bucuresti sau de primari, dupa distinctiile facute In art. 4 al legii. Cere rea de eliberare a autorizatiei de constructie va fi Insotita de certificatul de urbanism.'

La randul lor, operatiile de demolare, dezafectare ori dezmembrare - partiala sau totala - a constructiilor ~i a instalatiilor aferente, precum ~i a oricaror arnenajari, se fac numai pe baza autorizatiei de desfiintare, obtlnuta In prealabil de la autoritatlle publice, ca si In cazul autorlzarii ~i al ridicarii construetiller (art. 8).

Autorizatiile de constructie sau de desfiintare a acestora, care au fost emise cu tncalcarea prevederilor legale, pot fi anulate de catre instantele de conten-

, In practica judiciara s-a decis ca potrivit art. 489 C civ., proprietarul terenului este si proprietarul constructiei rldlcata pe ace I teren, chiar daca nu a avut autorizatle de construetie; lipsa autorizatiei de constructle poate ave a consecinte pe planul raporturilor de natura adrninistrativa, conform Legii nr. 50/1991, rnodificata prin Legea nr. 453/2001, antrenand raspunderea contraventionala, iar nu inadmisibilitatea actiunii In constatarea dreptului de proprietate; a se vedea I.CCj., sectia civila ~i de proprietate intelectuala, decizia nr. 3668 din 6 mai 2005, in I.CCj., Iurisprudenta sectiel civile pe anul 2005, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 23.

132

Drept civil. Drepturile reale principale

cios administrativ, iar anularea poate fi ceruta sl de catre prefect, inclusiv la sesizarea organului de specialitate competent in materie, anume Inspectoratul de Stat in Constructii (art. 12).

Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 453/2001 dispune ca terenurile ce apartin domeniului privat al statului sau al entitatilor sale teritoriale, destinate construirii, pot fi vandute, concesionate ori inchiriate, prin licitatie publica, potrivit legii, in conditiile respectaril docurnentatiei de urbanism ~i de amenajarea teritoriului, aprobate potrivit legii, in vederea realizarii constructiei de catre titular.

In anumite situatii, aceste terenuri destinate construirii se pot concesiona fara licitatie publica, dar cu plata unei taxe de redeventa, potrivit legii, sau pot fi date in folosinta, pe termen limitat. Persoanele fizice ~i juridice care realizeaza lucrari de constructie au obligatia de a executa integral lucrarile, astfel cum acestea sunt prevazute in autorizatia de constructie [art. 37 alin. (1)].

Facem precizarea ca normele privitoare la autorizarea efectuarli sau a desfiintarii constructiilor se aplica tuturor executantilor de asemenea lucrari, deci ~i cu privire la constructiile proprietate publica.

§3. Dobondirea de loculnte ,i alte spafii Tn proprietate privata

145. Precizari preliminare. Prin legi speciale, adoptate in ultimul deceniu, a fost reglernentata posibilitatea, pentru persoanele fizice, de a dobandi in proprietate personala imobile locuite sau chiar spatii cu alta destinatie, fie prin cumpiireree acestora de la stat, fie prin construire de locuinte. Avem in vedere urmatoarele acte normative:

a) Decretul-Iege nr. 61/19901 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 85/1992;

b) Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modiflcata ~i republicata' in temeiul Legii nr. 76/1994 privind vanzarea de locuinte ~i spatii cu alta destinatie, construite din fondurile statu lui ~i din fondurile unitatilor economice de stat sau bugetare de stat;

c) Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situatiei unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statulur':

d) Legea nr. 114/1996, Legea locuintei", cu modificarile ulterioare".

1 Publicat in M. Of. nr. 22 din 8 februarie 1990. 2 M. Of. nr. 264 din 15 iulie 1998.

3 Publicata in M. Of. nr. 279 din 29 noiembrie 1995.

4 Publicata in M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996 ~i republicata In M. Of. 393 din 31 decembrie 1997.

5 Legea nr. 114/1996 a fost modificata prin urmatoarele acte normative:

- O.U.G. nr. 40/1997, publlcata in M. Of. nr. 154 din 14 iulie 1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 196/1997, publicata in M. Of. nr. 331 din 26 noiembrie 1997, care a dispus republicarea legii cu 0 noua numerotare a textelor;

Dreptul de proprietate privata 133

146. Dobandirea de locuinte sau de alte spatli de catre persoanele fizice, in temeiul Decretului-Iege nr. 61 /1990 ~i al Legii nr. 85/1992. Aceste legi au caracter de protectie soclelii, caracter concretizat in inlesnirile acordate celor ce pot curnpara: pretul stabilit in conformitate cu dispozitiile acestor acte normative este mult sub pretul de circulatie a unor locuinte asemanatoare: posibilitatea curnpararii loculntelor in rate; rata mica a dobanzllor percepute la creditele acordate de stat pentru dobandirea acestor locuinte.

Potrivit reglementarilor cuprinse In aceste acte normative, se pot vinde catre populatie:

- locuintele construite din fondurile statu lui ~i din fondurile unltatilor bugetare de stat, cu anumite exceptli (art. 1 din Decretul-Iege nr. 61/1990 ~i din Legea nr. 85/1992);

- locuintele care, inalnte de 6 martie 1945, au apartinut institutiilor de stat, regiilor autonome ~i societatilor cu capital de stat care si-au lncetat existenta dupa aceasta data sau, dupa caz, au devenit, prin reorganizare, unitati economice sau bugetare de stat [art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/1992);

- constructiile de locuinte finantate din fondurile statului, In curs de executie ~i nerepartizate nominal pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 85/1992, care nu au putut fi terminate; acestea pot fi Instrainate pe apartamente, pe paliere, pe scari, pe tronsoane de cladlri sau In Intregime, prin licitaJie publica [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 85/1992];

- de asemenea, prin licitetie publica pot fi vandute spatiile destinate activitatllor de cornert ~i de prestari de servicii, de midi industrie ~i oricaror alte activitati similare, situate In constructiile de locuinte In curs de executie ~i aflate in proprietatea regiilor autonome specializate In administrarea locuintelor sau ale consiliilor locale [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/1992].

Potrivit ambelor acte normative, daca locuintele ce se vand sunt ocupate de chiriesi, dreptul de a cumpiire aceste locuinte revine numai titularului contractului de tndiiriere.

Nu pot fi vandute locuintele de interventie construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare, precum ~i locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialisti sau personalului Ministerului de Interne (art. 7 alin. ultim al Legii nr. 85/1992).

147. Din moment ce locuintele se vand numai celor care Ie ocupa In calitate de chlriasi, rezulta doua consecinte: In primul rand, numai chiriasii au posibilitatea sa-~i manifeste optiunea de a cumpara locuinta pe care 0 ocupa':

- Legea nr. 145/1999, publicata in M. Of. nr. 439 din 9 septembrie 1999;

- O.U.G. nr. 22/2000, publicata in M. Of. nr. 129 din 28 martie 2000.

1 Dupa cum s-a decis In practica [udecatoreasca, este nul contractu I incheiat de persoana care a pierdut, cu putin timp i'nainte de tncheierea contractului, calitatea de chirias, ca urmare a unui schimb de locuinta, A se vedea, Trib. judo Suceava, Sectia civila ~i contencios administrativ, decizia nr. 346/1993, Dreptul nr. 10-11/1993, p. 112.

10.

134

Drept civil. Drepturile reale principale

In al doilea rand, unitatile specializate de stat detinatoare ale locuintelor nu vor putea refuza Incheierea contractelor de vanzare-curnparare a acelei locu inte, Cum s-a observat, este yorba despre 0 obligatie legala de vanzare, adica 0 obligatie de a face, a carei Indeplinire poate fi cenzurata de instanta de judecata, care va putea pronunta 0 hotarare care sa tina loc de contract de vanzarecurnparare'. De asemenea, In practica supremei Instants s-a decis ca dispozitille Legii nr. 85/1992, prin care a fost reglernentata vanzarea loculntelor din fondurile statului ~i din fondurile unitatilor economice sau bugetare nu conditioneaza vanzarea lor catre cei care Ie ocupe In calitate de chiriasi de obligatia acestora de a contracta Intr-un termen stabilit de oferta unitatll vanzatoare.'

148. Cu privire la situatia juridica a terenului pe care se afla locuinta dobandita de chiriasi pe temeiul celor doua acte normative, este de retinut ca art. 3 alin. (2) din Decretul-Iege nr. 61/1990 dispune ca, odata cu locuinta, se transmite cumparatorului acesteia ~i dreptul de folosinta asupra terenului aferent, pe durata existentei constructlei.

Ulterior, a fost adoptata Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar - care, In art. 35 alin. (2), devenit, dupa renumerotarea ~i republicarea legii, art. 36, dispune ca terenurile proprietate de stat, situate In intravilanul localltatllor, atribuite, potrivit legii, In folosinta vesnica sau In folosinta pe durata existentei constructiilor In vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpiirerii de fa stat a unor asemenea locuinte trec, la cererea proprietarifor actuali ai loculntelor, In proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie.

La randu I sau, art. 10 din Legea nr: 85/1992 republ icata prevede ca, daca Intr-o cladire sunt mai multe locuinte ~i spatii cu 0 alta destinatie care se vand, odata cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobandeste ~i dreptul de proprietate asupra terenului aferent cladirll, asa cum a fost determinat prin autorizatia de constructie sau prin fisele tehnice de rnasuratori ale terenului aferent cladirii. Atat persoanelor care dobandesc locuintele In conditiile Decretului-Iege nr. 61/1990, cat ~i celor care Ie dobandesc In conditiile Legii nr. 85/1992 republicata, Ii se voratribui terenurile potrivit dlspozitiilor art. 35 (In prezent 36) alin. (2) din Legea nr. 18/19913•

1 A se vedea I. Albu, Libertatea contractual a, Dreptul nr. 3/1993, p. 36; I. Lu/J, Executarea unei obllgatii de a face irnpusa printr-o dispozitie legala, Dreptul nr. 8/1993, p. 38; E. Chelaru, op. cit., p. 160. In acelasl sens, a se vedea, decizia nr. 11/29.11.1997, pronuntata, In Sectii Unite, de Curtea Suprema de lustitie tntr-un recurs In interesul legii, Dreptul nr. 2/1998, p. 1 01 ~i urm.

2 l.CC], Sectia civila ~i de proprietate intelectuala, decizia nr. 668 din februarie 2005, Buletinul Casatlel, nr. 1/2006, p. 13-14.

3 Cu privire la aplicarea acestor dispozitii legale, a se vedea I. Romosen, Transformarea dreptului de folosinta asupra terenurilor In drept de proprietate, In situatlile reglementate prin art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republlcata la 5 ianuarie 1998, Dreptul nr. 3/1999, p. 69 ~i urm.

Dreptul de proprietate privata 135

149. 'oobandirea de locuinte in temeiul Legii nr. 112/1995. Legea nr. 112 din 25 noiembrie 1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte trecute In proprietatea statului, contine unele rnasuri reparatorii limitate, pentru fostii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute ca atare In proprietatea statului sau a altor persoane juridice, dupa 6 martie 1945, cu titlu, sl care se aflau In posesia titularului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 19891•

Trecerea locuintei In proprietatea statului trebuia sa se fi facut pe temeiul unui titlu valabil pentru stat sau alt dobanditor, iar validitatea titlului are a fi analizata In raport cu dlspozltlile legale In vigoare la data cand ea a operat.'

Aplicarea masurilor reparatorii prevazute de Legea nr. 112/1995 nu reprezlnta, dupa parerea noastra, 0 modalitate de dobandire a dreptului de proprietate de catre beneficiarii acestora, ci 0 redobandire a unui drept pe care titularul I-a avut anterior In patrimoniul sau. Este adevarat ca el I-a pierdut, urmare a aplicarii unor rnasuri abuzive, 0 perioada de timp, cand titularul sau a fost statui sau alt subiect de drept care a primit bunul respectiv. Nu mai putin, pe temeiul perpetuitatii dreptului de proprietate, titularul rnasurii reparatorii va dobandi dreptuf temporar pierdut.

150. In schimb, legea dispune ca acei chiriasi din apartamentele care nu se restituie, din ratiunile prevazute de lege, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, pot opta pentru curnpararea acestor locuinte (art. 9).

Legea a instituit un drept de optiune de a curnpara In favoarea chiriasilor, care, 0 data .exprimat, obliga Intreprinderea de stat specializata In vanzarea loculntelor sa Incheie contractu I de vanzare-cumparare",

De acest drept beneflclaza ~i chirlasii care ocupa spatii locative realizate prin extinderea spatiului initial construit [art. 9 alin. (2)].

1 Masurile reparatorii dispuse de Legea nr. 112/1995 au fost completate cu cele care pot fi obtlnute In temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate In mod abuziv In perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, .publicata In M. Of. nr. 75 din 14 februarie 2001 ~i republicata In M. Of. nr. 798 din 2 septembne 2005, precum ~i cu cele dispuse In temeiul Legii nr. 247/2005, reamintlta In mai multe randuri mai sus.

2 A se vedea C. Zemss, Cu privire la domeniul de aplicare a Legii nr. 112/1995, Dreptul nr. 10/1996, p. 56-73. A se vedea art. 2 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 aprobate prin H.G. nr. 20/1996, rnodiflcata prin H.G. nr. 11/1997, republicata In M. Of., P. I, nr. 27/18.02.1997.

3 Privitor la aceasta dispozitie legala, Curtea Constitutionala a decis ca ea nu este contrara art. 41 alin. (1), (5) sl (7) ~i art. 135 alin, (6) din Constitutia originara, tntrucat posibilitatea vanzarii catre chiriasi a loculntelor ce nu se restituie In natura fostllor proprietari constituie recunoasterea prin lege a unui drept subiectiv, tnlaturandu-se astfel discriminarea anterioara cand un asemenea drept era recunoscut numai chiriasilor din iocuintele construite din fondurile statului. A se vedea decizia nr. 73/19.07.1995.

136

Drept civil. Drepturile reale principale

Cei care curnpara locuintele pe care Ie ocupa in calitate de chiriasi beneficiaza de anumite faciI itati privitoare la posibilitatea dobandirii lor in rate, nivelul redus al dobanzii etc.

Nu pot cumpara locuintele respective chiriasil titulari sau membrii familiilor lor - sot, sotie, copii minori, care au dobandit sau au instrainat 0 locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, In localitatea de domiciliu.

Chiriasii care nu dispun de posibilitati materiale de cumparare a locuintei pot sa ramana in continuare in spatiul locativ pe care-I ocupa, cu plata chiriei stabilita de lege.

Art. 9 alin. (8) din Legea nr. 112/1995 instituie interdictia lnstrainarll timp de 10 ani a locuintelor astfel dobandite.

Cu privire la aceasta interdictie, Curtea Constitutionala a decis ca ea nu incalca dispozitiile art. 41 alin. (1) teza I din Constitutia din 1991, lntrucat intra In puterea Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, sa decida instituirea unei interdictil temporare de instrainare'.

De asemenea, Curtea Constitutionala a decis ca prevederea cuprinsa la art. 9 alin. (8) din Legea nr. 112/1995, care impune interdictia vanzarii, timp de 10 ani, a locuintei dobandite potrivit acestei legi, nu contravine nici art. 25 din Constitutie care proclama dreptul de libera circulatie, deoarece norma legala criticata prin invocarea exceptiei de neconstitutionalitate nu are sernnificatia obllgaril cumparatorului locuintei de a locui in ea pe toata durata celor 10 ani de la cumparare, fara a putea calatori sau a stabili domiciliul In orice alta localitate din tara sau In strainatate",

De altfel, dad legea interzicea Instrainarea apartamentului timp de 10 ani, credem ca ea nu interzicea ?i constituirea unor dezmembreminte ale dreptului de proprietate asupra lui.

Desigur ca In prezent aceste interdictii au lncetat sa-~i mai produca efecte. Potrivit art. 10 alin. (1) din lege, sunt exceptate de la vanzare apartamentele care, la data intrarli In vigoare a legii, beneficiaza de dotari speciale cum sunt: piscina, sauna, sera, crarna, bar, vinoteca sau camera fngoriftca.

De asemenea, sunt exceptate de la vanzare locuintele care au avut destinatie de casa de oaspeti, de protocol, cele declarate monumente istorice ~i din patrimoniul national, precum ~i cele folosite ca resedinte pentru fostii ~i actualii demnitari [art. 10 alin. (2)]3.

1 A se vedea decizia nr. 169/2.11.1999 ~i decizia nr. 238/21.11.2000 ale Curtii Constitutionale,

2 A se vedea decizia nr. 238/2000 a Curtli Constitutionale, precit.

3 Cu privire la aceasta dispozitie a legii, Curtea Constitutionala a decis ca ea nu incalca art. 16 din Constitutie care instituie principiul egalita~ii tuturor cetatenilor In fata legii, deoarece chiriasii locuintelor rnentionate de textul pus In discutie, datorita naturii, caracteristicilor ori destinatiei locuintelor pe care Ie ocupa, se afla tntr-o situatie dlferita fa~a de ceilalti chiriasi, astfel ca legiuitorul a putut opta pentru solutii diferite, fara a leza vreo norma constitutionala. A se vedea decizia nr. 16/10.11.1998.

Dreptul de proprietate privata

137

151. Dobandirea in proprietate de Iocuinte in conditille Legii nr. 114/1996 - Legea locuintei, Mai Intai, este de retinut ca aceasta lege defineste notiunea de locuinta ca fiind ace a constructie alcatuita din una sau mai multe camere de locuit, cudependintele, dotarile ~i utilitatile necesare, care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau ale unuei familii [art. 2 lit. al],

In al doilea rand, potrivit legii, persoanele fizice sau juridice romsne pot realiza constructii de locuinte pentru folosinJa proprie sau In scopul veloriiictirii lor (art. 4). Asadar, este evident ca legea intelege sa lncurajeze constructia de locuinte, deoarece aceasta se poate face nu numai pentru asigurarea nevoilor proprii de locuit ale celui care construieste, dar ~i pentru a valorifica, In conditiile legii, Iocuinteie construite. Mai mult, persoanele juridice romane care investesc, din profit, in constructia anumitor categorii de loculate - sociale, de serviciu, de interventie ~i de necesitate - beneficiaza de reducerea impozitului pe profit pentru sumele astfel investite pentru anul fiscal In curs (art. 5).

In al treilea rand, legea prevede unele facilitati de care beneficiaza anumite categorii de persoane - tinerii casatoritl In varsta de pana la 35 de ani la data contractarii locuintei, persoanele calificate din agrlcultura, Invatamant, sanatate, adrninistratie publica ~i culte care-si stabilesc domiciliulln mediul rural, alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale: subventii de la bugetul de stat, In anumite limite, plata pretului locuintei In rate lunare pe termen de 20 de ani etc.

Pana la restituirea sumelor datorate de catre beneficiarii locuintelor, aceasta este grevata cu un drept de ipoteca legala in favoarea statu lui (art. 18).

l.ocuinta astfel construita este indisponibilizata, in sensul ca titularul nu 0 poate instraina prin acte tntre vii decat dupa ce va face dovada restituirii sau depunerii integrale a contravalorii sumelor actualizate ce i-au fost acordate ca subventii de la bugetul de stat (art. 19).

In sfar~it, Casa de Economii si Consernnatiuni poate acorda credite persoanelor fizice rornane pentru construirea, cumpararea, reabilitarea ~i repararea capitala a locuintelor proprietate personala pe maximum 20 de ani. Creditele se acorda cu 0 dobanda egala cu cea acordata de C.E.C. la depunerile pe termen ale populatlei, la care se adauga 0 marja de 5 puncte procentuale ~i se suporta:

a) 15% de catre beneficiarul creditului;

b) diferenta, pana la nivelul total al dobanzii, inclusiv marja de dobanda, de la bugetul de stat, in limita prevederilor aprobate anual, cu aceasta destinatie, in bugetul ministerului de resort.

Casa de Economii ~i Consemnatiuni nu va percepe nici un comision pentru creditele acordate.

Neplata, consecutiv, a 6 rate lunare de credit ~i a dobanzii aferente atrage executarea sil ita asupra bunu lu i astfel dobandit, care nu poate fi Instrainat decat dupa restituirea integrala a creditului (art. 20 din lege).

138

Drept civil. Drepturile reale principale

§4. clrculottc juridica a constructlllor

152. Principiu. Constructlile proprietate privata sunt In circu itu I civi I general. Ca urmare, ele pot fijnstralnate, respectiv dobandite prin oricare dintre modurile prevazute de lege: conventie, testament, succesiune, uzucapiune, accesiune etc.

Tot astfel, dreptul de proprietate asupra constructiilor este compatibil cu instituirea unor drepturi reale principale, dezrnernbraminte ale proprietatii - uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie, asupra acestora, dupa cum dreptul de proprietate asupra lor poate fi grevat de ipoteca sau de un privilegiu irnobiliar.

Persoanele fizice sau juridice straine pot dobandi dreptul de proprietate asupra constructlllor ~i vor dobandi un drept de superficie sau de folosinta pe alte temeiuri juridice asupra terenurilor pe care acestea se afla.

Am aratat ca, In anumite situatii determinate de lege, exista unele lnterdictii temporare cu privire la exercitarea atributului dispozitiei juridice prin lnstrainarea constructiilor, ceea ce Insa nu pune In discutie principiul general enuntat,

153. Precizarn ca, chiar ~i In perioada anterioara anului 1990, constructii!e au fost In circuitul civil general, numai ca, atat transmiterea dreptului de proprietate, cat ~i constituirea de drepturi reale cu privire la aceste bunuriimobile erau conditionate de obtinerea unei autorizatil administrative prealabile ~i de incheierea actului de Instrainare, respectiv de constituire a altui drept real, In forma autentica, Nerespectarea acestor cerinte legale era sanctionata cu nulitatea absoluta a actului juridic astfel Incheiat. Partile puteau incheia antecontracte de lnstrainare, ca promisiuni bilaterale de a lnstraina, care, daca nu erau executate, permiteau partii interesate sa se adreseze instantei de [udecata spre a obtine 0 hotarare care sa lina loc de contract.

Intr-o anurnita perioada de timp, constructiile situate In orasele declarate de lege erase mari puteau fi dobandite prin acte intre vii numai daca dobanditorul avea domiciliul sau avea dreptul sa-~i stabileasca domiciliulin orasul respectiv. De asemenea, alte reglernentari prevedeau incapacitati pentru anumite categorii de persoane fizice de a dobandi, prin acte intre vii, constructii'.

154. Spre deosebire de perioada anterioara mentionata, In prezent nu se cere indeplinirea vreunei conditii de forma a actului juridic de instralnare sau de dobandire a constructiilor.

Asa fiind, lnsearnna ca ele pot fi Instrainate prin simplul acord de vointa al parJilor. Inscrierea unor asemenea acte de Instrainare In cartea funciara are ca efect numai opozabilitatea fata de tertl a actului de instriimere (art. 25 din

1 Cu privire la aplicarea in timp a legii civile in materia tnstrainarilor imobiliare, a se vedea L. Pop, op. cit., p. 140-155, cu literatura [uridlca si practica judecatoreasca acolo citata.

Dreptul de proprietate privata

139

Legea nr. 7/1996). lntre parJi, efectul translativ al actului de Instrainare se produce In momentul reslizsri! acordului de vointa. De la acest principiu exista unele exceptii, spre exemplu, In materia donatiilor, cand, pentru a fi valabil, actul juridic trebuie tncheiat In forma autentlca (art. 813 C. civ.).

S-a observat tnsa ca instrainarea constructiilor prin act sub sernnatura privata nu poate conduce la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, ci numai la constituirea unui drept de superficie, avand ca titular pe dobanditorul constructiel'.

Aceasta deoarece, prin constituirea unui dezrnembrarnant al dreptului de proprietate nu se realizeaza 0 lnstrainare a terenului, iar constructia forrneaza un tot indivizibil cu terenul, disocierea lntre ele putand a se realiza numai din punct de vedere juridic, nu ~i fizic. Apoi, nu exista 0 alta solutie juridica pentru a determina soarta terenului, pe de 0 parte, iar, pe de alta parte, nu se poate face In mod indirect lnstrainarea terenului, altfel decat impune legea, respectiv forma autentica a actului (art. 2 din Titlul X - circulatla [uridica a terenurilor - din Legea nr. 247/2005)2.

155. Transmiterea dreptului de folosinJa sau de concesiune asupra terenului. Este posibil ca lnstrainarea constructiei sa se faca de catre proprietarul ei care nu este ~i proprietar al terenului pe care aceasta se afla sau, mai precis, asupra terenului aferent acestuia, ci are asupra lui un drept de foloslnta sau un

drept de concesiune. A V' • • • A

Intr-o astfel de situatie, 0 data cu mstratnarea constructtei se va transmite In

mod automat, ca efect al transmiterii dreptului de proprietate asupra acesteia, ~i dreptul de folosinta sau de concesiune asupra terenului aferent.

Astfel, art. 15 din Decretul-Iege nr. 61/1990 prevede ca, In caz de tnstrainare a locuintei dobandite in conditlile pe care el Ie instituie, se transmite asupra dobanditorului ~i dreptul de folosinta asupra terenului, pe durata existentei constructlei",

De asemenea, potrivit art. 41 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarli lucrarilor de constructii, modificata ~i republlcata, dreptul de concesiune asupra terenului pe care se gaseste 0 constructie se transmite in caz de

1 A se vedea D. Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997,

p. 54-55; Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, Bucuresti, 1999,

p.12. .

2 Pentru un alt punct de vedere In materie a se vedea E. Chelaru, op. CIt., p. 186-187; cu

privire la regimul juridic al clrculatiei constructlilor, proprietate privata ~i evolutia reglementarli acestuia, a se vedea ~i I. Adam, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 329 ~i urm.

3 Reamintim ca, potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicata, proprietarii constructlllor care au dobandit in folosinta vesnlca sau pe durata existentei constructiei terenurile pe care acestea se afla pot sa ceara transform area acestui drept in drept de proprietate.

140

Drept civil. Drepturile reale principale

succesiune sau de lnstrainare a constructiei pentru realizarea careia el a fost instituit.

§S. Regimul folosintei terenurilor pentru producfto agricola ,i silvica. Organizarea ,i amenajarea teritoriului agricol

156. Caracterizare generala. Legea fondului funciar instituie anumite obligatii ce revin tuturor detinatorilor de terenuri agricole care au drept scop rationals utilizare a acestora, tmbunatatirea ~i refacerea terenurilor degradate, reintroducerea terenurilor degradate in circuitul productiv, amenajarea cat mai [udicioasa a teritoriului agricol. Astfel cum Ie-am caracterizat si cu un alt prilej', sunt, in esenta, obllgatll reale de a face - obligatii propter rem, care privesc bunul detinut cu orice titlu - in cazul discutat terenurile agrieole 9i silviee, ~i revin oricarui detinator al acestora.

157. Obligatii care au in vedere folosirea terenurilor pentru productia agricola ~i silvica. In primu I rand, potrivit Legii nr. 18/1991 republicata, toti detinetorii de terenuri agrieole au obligaJia sa asigure eultivarea aeestora 9i protectie solului (art. 74). Detinatorii de terenuri care nu-si indeplinesc aceasta obllgatie vor putea fi sanctionatl contraventional, dupa procedura instituita prin art. 75 al Legii fondului funciar.

In al doilea rand, sehimbarea eategoriei de folosinJa a terenurilor arabile ale persoanelor juridice in alte categorii de folosinta agricola se poate face numai cu avizul organelor de specialitate judetene, in condltiile impuse de lege (art. 77).

Persoanele fizice sunt libere sa schimbe categoria de folosinta a terenurilor agricole pe care Ie detin in proprietate, dar sunt obligate sa anunte schimbarea intervenita, in termen de 30 de zile de la data cand au efectuat-o, la oficiul judetean de cadastru ~i organizarea teritoriului agricol. Schimbarea folosintei terenurilor agricole ce constituie zone de protectie a monumentelor se face cu acordul Comisiei nationale a monumentelor, a ansamblurilor ~i a siturilor istorice (art. 78).

In al treilea rand, detinatorii de terenuri agricole sunt obllgati sa execute, prin unitati specializate, lucrarile necesare pentru protectia ~i ameliorarea solului, stabilite de organele abilitate. Daca este yorba despre terenuri degradate ~i poluate care si-au pierdut capacitatea de productie agricola sau silvica, acestea vor fi constituite in perimetre de ameliorare, iar detinatorii lor sunt obligati sa Ie puna la dispozitia entitatilor care executa lucrarile prevazute in proieetul de ameliorare a terenurilor respective (art. 81, 82, 83).

In sfar~it, detinatoril de terenuri degradate, ch iar daca nu sunt cuprinse intr-un perimetru de ameliorare, individual sau asociati, pot sa faca din proprie

1 A se vedea supra, nr. 25.

Dreptul de proprietate privata

141

initiativa, inierbari, lrnpaduriri, corectare a reactiei solului sau alte lucrari de ameliorare pe terenurile lor, cu sprijinul statului, care Ie va pune la dispozitie materialul necesar ~i asistenta tehnica la executarea lucrarilor (art. 87).

158. Folosirea temporara sau definitiva a terenurilor in alte scopuri dedit productia agricola ~i sllvica. Ca principiu, amplasarea noilor constructii de orice fel se face In intravilanul loceiitstitor, cu exceptia acelora care, prin natura lor, pot genera efecte poluante factorilor de mediu, care pot fi amplasate In extravilan (art. 91).

Scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul agricol ~i silvic se face, la propunerea consiliilor locale, prin hotarare a Guvernului, eu avizul ministerului de resort.

Daca aceeasi operatie priveste terenuri situate in extravilanul localitatilor, solicitantul, persoana flzica sau juridica, va plati 0 taxa, care serveste la alimentarea Fondului de ameliorare a fondului funciar (art. 93).

Nu se datoreaza aceasta taxa, in ipoteza scoaterii definitive din circuitul agricol ~i silvic a unor terenuri care se folosesc pentru realizarea de constructii ce deservesc activitatile agricole ~i silvice sau reconstituie sate sau catune demolate.

Folosirea deflnltlvasau temporara a terenurilor agricole, in alte scopuri decat productia agricola, se aproba de organele agricole judetene, de ministerul de specialitate sau de Guvern, in functle de Intinderea terenului astfel utilizat (art. 94).

Pentru scoaterea ternporara a terenurilor din productia agricola ~i silvlca, titularul aprobarii trebuie sa depuna 0 garantie in bani egala cu taxa de scoatere definitiva a terenurilor din productia agricola, care i se restituie, cu dobanda, in rnasura in care executa toate lucrurile necesare redar!i lor pentru productia agricola. Daca beneficiarul nu executa aceste lucrari, ele vor fi efectuate de catre organele specializate, cu retinerea cheltuielilor din garantia depusa (art. 93).

De asemenea, legea dispune ca titularii lucrarilor de investitii sau de productie care detin terenuri pe care nu Ie mai folosesc in procesul de productie cum sunt cele rarnase in urma excavarii de materii prime - carbune, argila, pietris, de la sondele abandonate ~i alte asemenea, sunt obligati sa ia masurile necesare de amenajare ~i nivelare, dandu-Ie 0 folosinta agricola, iar, dad aceasta nu este posibil, 0 folosinta piscicola sau sllvlca, in termen de 2 ani de la incheierea procesului de productie (art. 101).

159. Organizarea ~i amenajarea teritoriului agricol. Aceste operatil au In vedere crearea conditiilor pentru 0 mai buna folosire a terenurilor in scopul productiei agricole ~i se executa pe baza de studii ~i de proiecte, la eererea proprietarilor, urrnarindu-se:

142

Drept civil. Drepturile reale principale

a) corelarea dezvoltiirii agricole din zona cu celelalte activita!i economice ~i socia Ie, prin stabilirea de rnasuri care sa conduca la cresterea productiei agricole, in ansamblul teritoriului;

b) gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari ~i destinaJii, in concordanta cu structurile de proprietate ~i cu formele de cultivare a parnantului in urma asocierilor, stabilirea fiecarei proprletati, cornasand terenurile dispersate, ~i rectificand hotarele nerational amplasate;

c) elaborarea de studii ~i proiecte de organizare ~i de iunctionere a exploetstillor egricole;

d) stabilirea retelei de drumuri agricole, completarea retelei de bunuri de interes general, integrate in organizarea ~i in arneliorarea teritoriului, in scopul efectuarii transportului productiei ~i accesul maslnilor agricole necesare procesului de productie (art. 104).

Legea fondului funciar prevede ca studiile si proiectele de organizare ~i de amenajare a teritoriului agricol se elaboreaza de unitatlle centrale sau judetene de specialitate ~i se supun discutiei proprietarilor de terenuri din zona interesata. In cazul adoptarli lor cu majoritatea de voturi a proprietarilor care detin 2/3 din suprafata ~i al aprobarii de catre organele agricole judetene, aplicarea rnasurilor ~i a lucrarilor prevazute in proiecte devin obligatorii pentru totl proprietarii (art. 105).

§6. Circulatia juridica a terenurilor

160. Precizari prealabile. Sub regimu I Codu lu i civi I roman de la 1864, in vigoare ~i astazl.! nu au existat dispoziJii speciale privitoare la circulatia terenu-

rilor proprietate privata. ,

Aceasta Insearnna ca aveau a fi apllcate principiile generale inscrise in diversele sale texte. Astfel, potrivit art. 475 C. civ., oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificarile stabilite de lege.

o norma generala este cuprinsa in art. 971 C. civ., care dispune ca in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtsmsntului parJilor. Prin aplicarea acestui lucru in privinta contractu lui de vanzare-curnparare, art. 1295 C. civ. prevede ca vinderea este perfecta intre par!i si proprietatea este stramutata la curnparator, in prlvinta vanzatorulul, indata ce partlle s-au lnvoit asupra lucrului ~i asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul nu se va fi numarat.

Toate aceste dispozitii conduc la concluzia ca, sub imperiul Codului civil, principiul consensualismului actelor juridice se apllca ~i in privinta tnstrainarilor de terenuri, cu exceptia tnstralnarilor facute prin donatli sau testamente ~i

1 A se vedea ~i O.U.G. nr. 108/27.06.2001 privind exploatatiile agricole.

2 Cu exceptia Girj:ii I, despre persoane, ale carei dlspozltli au fost abrogate expres.

Dreptul de proprietate privata

143

cu privire la constituirea de ipoteci, cand conditiile de forma sunt cerute ad va liditatem.

161. In perioada 1947-1990, prin diverse acte normative adoptate succesiv, s-a instituit un control administrativ prealabil al instrainarilor tuturor categoriilor de terenuri sl s-a impus conditia formei autentice a actului de lnstrainare.

Mai tarziu, in anul 1974, au fost adoptate Legea nr. 58 privind sistematizarea teritoriului ~i a localitatilor urbane si rurale, precum ~i Legea nr. 59 privitoare la fondul funciar, prin care practic terenurile au fost scoase din circuitul civil general, singura lor modalitate de dobandire recunoscuta fiind rnostenirea legala,

Mai mult, in caz de tnstrainare a constructlei, terenul aferent acesteia trecea ope legis in proprietatea statu lui, iar dobanditorul constructiei dobandea terenul pe care aceasta era situata in foloslnta, pe durata existentei acesteia, in limitele stabilite prin detaliile de sistematizare, limite care nu puteau excede 250 rnp.'

S-a considerat, sub imperiul acestor legi, ca, din moment ce lnstrainarea terenurilor po ate fi facuta numai prin mostenire legala, ele nu se puteau dobandi prin testament sau prin uzucapiune ~i nici nu se puteau constitui dezrnernbraminte asupra lor, cu exceptia unor situatii speciale de constituire a dreptului de superflcie.'

162. Imediat dupa decembrie 1989, prin Decretul-Iege nr. 1/1989, a fost abrogata tegea nr. 58/1974, iar prin Decretul-Iege nr. 9/1989 au fost abrogate alte dispozitii restrictive in materie, printre care ~i art. 44-50 din Legea nr. 58/1974, ceea ce a impus revenirea la principiul consensualismului cu privire la lnstrainarile de terenuri, rnentinandu-se, totusi, unele restrictii pentru circulatia terenurilor din localitatile prevazute de Decretul nr. 144/1958, anume, in principiu, localitati urbane", abrogat expres prin Legea nr. 50/1991. Mentionarn ca in mod tranzitoriu a fost adoptata Legea nr. 9/1990 privind interzicerea

1 Este ratlunea pentru care actualul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 dispune dl terenurile atribuite 'in folosinta, pe durata existentei constructlilor, dobanditorilor acestora, ca efect al preluarli terenurilor aferente constructiilor, 'in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului ~i a localitatllor urbane ~i rurale, trec 'in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosin~a a terenului, proprietari ai locui ntelor.

2 Pentru regimul juridic al terenurilor 'in perioada arnintita, a se vedea C. Bfrsan, Regimul juridic al bunurilor imobile, Ed. Stilntlflca, Bucuresti, 1983; C. Statescu, C. Birsen, Drept civil. Drepturile reale, T.U.B., Bucuresti, 1988, p. 158 ~i urm.

3 Pentru amanunte privitoare la conseclntele abrogarilor actelor normative rnentionate, a se vedea C. Bfrsan, V. Stoica, Evolutia legislatlel privind circulatia imobilelor, Dreptul nr. 6/1990, p. 45-49; D. Chirica, Consecintele modificarilor legislative post-revolutionare asupra circulatlel imobilelor proprietate partlculara, Dreptul nr. 6/1999, p. 25-27; E. Chelaru Circulatia juridica a terenurilor, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 37-45.

144

Orept civil. Orepturile reale principale

ternporara a lnstralnarilor de terenuri intre vii', care, prin art. 1 alin. (1), a interzis instrainarea, prin acte juridice lntre vii, a terenurilor de orice fel, situate inauntrul sau in afara localitatilor, p~lna la adoptarea noilor reglementarl ale fondului funciar.

Prin exceptie, legea permitea instrainarea terenurilor aferente constructiilor care faceau obiectul unor acte translative de proprietate - inclusiv curtea -in suprafata de cel mult 1000 mp.

163. Regimul juridic al circulatiei terenurilor instituit prin Legea nr. 18/1991.

Noua lege a fondului funciar intrata In vigoare la 20 februarie 1991, republicata la 5 ianuarie 1998, a liberalizat, In anumite conditil, circulatia juridlca a terenurilor prin instituirea urrnatoarelor principii (art. 66-73): 2

- terenurile de orice fel au fost introduse In circuitul civil general, fiind consacrat principiul liberei lor circulatii:

-Instrainarea terenurilor prin acte juridice lntre vii se putea face numai cu respectarea formei autentice a actului;

- se instituia interdictia dobandirii In proprietate privata, prin acte juridice intre vii, a unor suprafete mai mari de 100 ha teren agricolln echivalent arabil de familie, sub sanctiunea nulitatii absolute, totale sau partiale, dupa caz, a actului de lnstrainare:

- instrainarea terenurilor agricole din extravilan prin vanzare se putea face numai cu respectarea unui drept de preerntiune, necunoscut anumitor categorii de persoane fizice sau juridice;

- insesizabilitatea terenurilor agricole extravilane, cu exceptia cazurilor

prevazute de lege. .

164. Legea nr. 54/1998 privitoare lei circulatia juridica a terenurilor. Un alt moment In evolutia reglernentarilor In materie a fost dat de aceasta lege, In prezent, cum am mai spus, abrogata expres prin Legea nr. 247/2005. Legea nr. 54/1998 abroga ex pres dispozitiile In materie, cuprinse In capitolul V din Legea fondului funciar, pe care, In linii mari, Ie prelua, adaugand tnsa elemente noi, de natura sa liberalizeze aproape total circulatia juridica a terenurilor proprietate privata, devenite, pe temeiul prevederilor ei, alienabile, sesizabile ~i prescriptibile echizitiv',

165. Domeniul de aplicare a Legii nr. 54/1998. Acesta privea terenurile ~i persoanele carora Ii se aplica dispozitiile legii.

1 Publlcata In M. Of. nr. 95 din 1 septembrie 1990, apoi abrogata prin Legea nr. 18/1991.

2 A se vedea L. Pop, op. cit., p. 123-134; C. Birsen, M. Caitif, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 84-87; E. Chelaru, op. cit., 1999, p. 48-112; M. Nicolae, Legea nr. 54 privind circulatia juridica a terenurilor, In Dreptul nr. 8/1998, p. 3 si urm.

3 A se vedea M. Nicolae, op. cit., p. 4.

Oreptul de proprietate privata

145

Cu privire la terenuri, potrivit art. 1, terenurile proprietate privata, indiferent de titularul lor, erau declarate ca sunt ~i raman In circuitul civil, ele puteau fi instrainate sau dobandite, In condltiile pe care legea Ie stabilea.

Legea interzicea, sub sanctiunea nulitatll absolute, Instrainarile, sub orice forma, a terenurilor cu privire la titlul carora exlsta litigii la instantele judecatoresti, pe tot timpul solutioniiri! lor (art. 15).

De asemenea, legea preciza ca dispozitiile ei se Intregesc cu prevederile generale ale legislatiei civile, In rnasura In care nu contravin normelor pe care ea Ie impune (art. 18).

Toate acestea ne-au condus la concluzia ca, In prezent, pe temeiul acestei legi, terenurile proprietate privata de orice fel, agricole ori neagricole, situate In intravilan sau In extravilan, sunt In circuitul civil general. 1

Chiar sub regimul Legii nr. 54/1998, nu se aflau In circuitul civil terenurile proprietate publica ale statu lui sau ale unitaJilor teritoriale, afara de ipoteza In care, prin dezafectare din domeniul public, intra In proprietatea privata ale acelorasi subiecte, cu regimul juridic corespunzator [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata).

In privinta persoanelor, Legea nr. 54/1998, In acord cu dispozitiile cuprinse In art. 41 alin. (2) teza a doua din Constitutia origlnara din anul 1991, interzicea cetatenllor straini ~i apatrizilor sa dobandeasca terenuri in proprietate, In Romania.

Aceeasi interdictie se aplica ~i In privinta persoanelor juridice straine [art. 3 alin. (1) ~i (3)].

Asadar, puteau dobandi terenuri In proprietate privata urrnatoarele categorii de subiecte de drept':

a) persoanele fizice care au cetatenia rornana, indiferent de domiciliul lor, In tara sau In strainatate. In privlnta persoanelor fizice rornane cu domiciliulln strainatate, legea dispune expres ca acestea pot dobandi terenuri de orice fel in Romania, prin acte juridice intre vii sau prin rnostenire. Desi legea nu se referea ~i la uzucapiune, am considerat ca ea putea fi invocata ~i de aceste persoane ca mod de dobandire a proprietatll asupra terenurilor In Romania, daca sunt Indeplinite conditiile prevazute de lege':

b) persoanele juridice romsne, cu respectarea principiului speclalitatii capacitatii lor de foloslnta. Intr-adevar, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 prevede ca terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privata sau al altor drepturi reale, avand ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot apartine domeniului public sau domeniului privat.

1 A se vedea C. Bfrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p. 153.

2 A se vedea M. Nicolae, op. cit., p. 5-6.

3 A se vedea C. Bfrsan, op. cit., p. 153; amintim ca posesia se poate exercita ~i corpore alieno, ceea ce constituie un suport juridic pentru afirmatia noastra, chiar daca persoana se afla In strai natate,

146

Drept civil. Drepturile reale principale

Potrivit art. 40 din Legea nr. 105/1992, este persoana juridica de nationalitate romana orice persoana juridica care I~i are sedlul in Romania.

Reamintim ca In categoria persoanelor juridice titulare aledreptului de proprietate privata asupra terenurilor intra ~i statui ~i unitatile administrativteritoriale, iar obiectul dreptului este dat de terenurile din domeniul privat al acestora, supuse regimului de drept comun (art. 6 din Legea nr. 18/1991, art. 123 din Legea nr. 215/2001 ~i art. 1845 C. civ.):

c) In sfarsit, precizam ca ~i sub regimul Legii nr. 54/1998 societatile comerciale rornane cu capital integral sau partial strain puteau detine in proprietate terenuri, in Romania, ca persoane juridice rornane,

Prin exceptie, nu ave au capacitatea de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor nu numai apatrizii, cetatenii straini sl persoanele juridice straine, ci ~i membrii unei familii, astfel cum acestia sunt luati in considerare in art. 2 alin. (2) din Legea nr. 54/1998, potrivit carora, in cazul dobandlrli prin acte juridice tntre vii, proprietatea funciara a dobandltorului nu poate depasi 200 ha teren agricol in echivalent arabil, de familie, prin familie intelegandu-se, in sensul legii discutate, sotii si copiii necasatorlti, indiferent de varsta, daca gospodaresc cu parintf lor.

Incalcarea acestei dlspozitii se sanctioneaza cu reductiunee actului juridic pan a la limita legala de 200 de hal.

166. Principiile regimului juridic al circulatiel terenurilor ce erau instituite prin Legea nr. 54/1998. Legea instituia mai multe principii care precizau cadrul juridic actual privitor la circulatia terenurilor in Romania.

Un prim principiu I-am amintit deja: toate terenurile de orice fel, proprietate privata, oriunde ar fi situate, sunt li raman In circuitul civil.

Altfel spus, Legea nr. 54/1998 a reintrodus regula liberei circuleti! juridice a terenurilor, potrivit cu care terenurile aflate In circuitul civil puteau fi lnstrainate si/sau dobandite liber, prin oricare din modurile prevazute de lege, acte juridice sau fapte juridice stricto sensu',

Un al doilea principiu instituit de Legea nr. 54/1998 era acela potrivit caruia lnstrainarea ~i dobandirea terenurilor de orice fel prin acte juridice lntre vii trebuia sa fie facute prin fncheierea actului In forma autentica [art. 2 alin. (1 )1. Asadar, forma autentica a actului de Instrainare ~i/sau dobandire era creata ad va liditatem.

Pentru transmisiunile prin acte juridice mortis causa nu se cerea forma autentica a actului, ci aveau a se aplica regulile dreptului succesoral.

, Precizarn ca suprafata ce putea fi dobandita In reglementarea cuprinsa In Legea nr. 18/1998 era de 100 ha, iar sanctiunea adecvata ~i precisa era nulitatea absoluta a actului, partiala sau totala, dupa caz.

2 M. Nicolae, loc. cit., p. 8.

Dreptul de proprietate privata

147

De asemenea, din moment ce legea vorbea despre lnstrainarea terenurilor care este supusa conditiei formei autentice a actului prin care aceasta se realizeaza, constituirea de drepturi reale, dezrnembrarninte ale proprietatii, era supusa principiului consensualismului actelor juridice.

Un al treilea principiu era lnscris in art. 5 din lege care dispunea ca "instrainarea, prin vanzare, a terenurilor agricole situate In extravilan se face cu respectarea dreptului de preemtiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendasilor."

Dreptul de preemtiune opera numai In privint« terenurilor situate fn extravilan. Art. 4 al legii dispunea, ca "instrainarea terenurilor agricole situate in intravilan este libera", fara respectarea vreunui drept de preemtiune.

Scopul instituirii dreptului de preerntiune, in ordinea prevazuta de lege, este acela al evitaril Impartlrilor excesive ale proprietatilor funciare ~i favorizarea, pe cat posibil, a concentrarii lor, pentru 0 mai buna punere in valoare a terenurilor agricole'.

Neexercitarea dreptului de preerntiune in termenul prevazut de lege, dupa afisarea ofertei de vanzare, conducea la stingerea lui. Incheierea unui contract de vanzare a unui teren agricol, situat in extravilan, cu nerespectarea dreptului de preemtiune, se sancJioneaza cu nulitatea relativa a actului, cu regimul juridic specific acesteia: posibilitatea mvocarii ei de catre titularii dreptului sau de avanzii lor cauza, prescriptibilitatea actiunil In termenul general de prescriptie de 3 ani care va Incepe sa curga de la data cand cel tndreptatit a cunoscut ori trebuia sa cunoasca incheierea contractu lui de vanzare prin care i s-a nesocotit dreptul, ter; fata de contractu I lncheiat cu nesocotirea dreptului sau2 ~i posibilitatea conflrrnaril actului, expres sau tacit.

167. In sfarsit, in caz de nerespectare a dispozltiilor sale, Legea nr. 54/1998 instituia doua sanctiuni: una cunoscuta, anume nulitatea, cealalta insa a constituit 0 inovatie a acestei legi, anume reductiunes.

Am aratat mai sus ca nerespectarea dreptului de preerntiune este sanetionata cu nulitatea relativa a actului de Instrainare.

Nulitatea ebsoluts, sanctiune mult mai energica, cu regimul juridic ce-i este specific, se aplica in cazul nerespectarii unor dispozitii de ordine publica, cuprinse in Legea nr. 54/1998. Acestea erau:

- nerespectarea formei autentice a actului de instrainare in cazul Instrainarilor prin acte intre vii a terenurilor de orice fel, proprietate privata, situate In intravilan sau in extravilan [art. 14 alin. (1) al legii]:

, A se vedea E. Chelaru, Dreptul de preerntiune reglementat de Legea nr. 54/1998, In Dreptul nr. 8/1998, p. 19 ~i urm.

2 Asa fiind, din moment ce pentru el contractu I este un fapt juridic, consecintele vor fi importante ~i din punctul de vedere al probei, anume va putea dovedi contractu I incheiat prin nerespectarea drepturilor sale cu orice mijloc de proba,

148

Drept civil. Drepturile reale principale

- dobandirea unor terenuri de catre persoanele fizice straine sau de catre persoanele juridice straine care nu au calitatea de investitori In Romania;

- nerespectarea interdictiei temporare de lnstrainare a terenurilor cu privire la care exista litigii pe rolurile instantelor de judecata [art. 15 alin. (2)];

- nerespectarea formei autentice a contractului de schimb de terenuri intre persoanele fizice, intre persoanele juridice de drept privat sau intre acestea din urma ~i persoanele fizice [art. 12 alin. (2)]. Legea a tnteles sa prevada expres sanctiunea nulltatii absolute a actului pentru aceasta operatlune care s-ar incheia altfel decat In forma autentica, desi ~i schimbul de terenuri este un act de instrainare lntre vii ce cade sub incidenta art. 2 alin. (1) ~i a art. 14 alin. (1).

Cat priveste reductiunea, ea consta In desfiintarea totala sau partiala a actului juridic intre vii, Incheiat cu nesocotirea interdictiel de a dobandi 0 proprietate funciara mai mare de 200 ha teren agricolln echivalent arabil de familie, prin familie intelegandu-se, In acest caz, sotul, sotia ~i copiii care gospodaresc irnpreuna cu parintil lor [art. 2 alin. (2) sl (3) din Legea nr. 54/1998).

Aceasta notiune nu avea Insa a fi confundata cu reducJiunea liberalitaJilor excesive, specifics dreptului succesoral, care-si are cu totul alt domeniu de aplicatle.

In realitate, avand In vedere scopul ei, anume limitarea suprafetei ce poate fi dobandita de 0 familie, In sensul Legii nr. 54/1998, la 200 ha, dar numai prin acte juridice intre vii, nu ~i pentru acte juridice pentru cauza de moarte, am considerat ca aceasta sanctiune astfel denumita reprezinta numai 0 exprimare nedibace a legiuitorului, care a avut In vedere nulitatea absoluta a actului incheiat cu nerespectarea condltiilor impuse de lege. De altfel, regimul juridic al "reduqiunii", prevazuta de art. 2 alin. (3) al legii, nu putea f altul decat al nulitatii absolute, pentru ca norma lncalcata apare ca fiind de ordine publica'.

168. Regimul juridic actual al circulatiei terenurilor. In esenta, acest regim este dat de dispozitiile cuprinse In Titlul X al Legii nr. 241L2QQ5 intitulat "CirculaJia juridica a terenurilor".'lntr-adevar, abrogand expres sl In Intregime Legea nr. 54/1998, prin dispozltllle-tltluluiarnintit al Legii nr. 247/2005 a fost instituit actualul regim juridic al circitletlel terenurilor In dreptul nostru civil, regim ce poate fi sintetizat In doua principii esentiale pe care Ie vorn analiza In cele ce urrneaza.

Un prim principiu este acela ca, In prezent, toate terenurile proprietate privata sunt In circuitul civil general. Astfel'Ypotrivit art. 1 din titlul X al Legii nr. 247/2005, terenurile proprietate privata, indiferent de destinaJia ~i titularul lor, sunt ~i raman In circuitul civil; ele pot fi Instrainate ~i dobtuidite In mod liber, prin oricare din modurile drepturilor reale prevazute de lege, cu respectarea unor dispozitii inscrise In cuprinsul aceluiasi titlu al Legii nr. 247/2005. Prin aceasta prevedere s-a ajuns practic la unificarea regimului circuletiei

1 In acelasi sens, a se vedea M. Nicolae, loc. cit., p. 16.

Dreptul de proprietate privata

149

terenurilor, fara a se face vreo deosebire dupa destinatia sau locul In care ele sunt situate: terenuri agricole, terenuri construibile sau cu 0 alta destinatie situate In intravilanul sau extravilanul localitatilor, terenuri cu destinatie forestiera, pasuni de orice categorie etc., iar lnstrainaraa si dobandirea lor se pot face prin oricare din modurile prevazute de art. 644-645 C. civ. sau de alte dispozitii legale. De asemenea, din moment ce toate terenurile sunt In circuitul civil, aceasta lnsearnna ca ele pot forma nu numai obiect al unor transmisiuni prin acte lntre vii ori prin acte pentru cauza de moarte, ci ~i obiect al constituirii dezmembramintelor dreptului de proprietate reglementate de legislatia noastra civila.'

S-a observaf Insa ca instituirea acestui principiu nu exclude aplicarea un or exceptii, prevazute prin acte normative speciale, cum ar fi interdictia instrainarii terenurilor ce au facut obiectul constituirii dreptului de proprietate In conditiile art. 19 alin. (1), art. 21 ~i ale art. 43 din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar, republicata, interdictie lnstituita prin dispozitiile art. 32 din a~~asta lege.' De a:emenea, ~cest principiu nu este infirmat nici de indisponibiiizsree temporara a terenurilor supuse procedurilor de reconstituire a drept~l.u~ d: proprietate ~rivata, In temeiullegilor funciare, pe durata existentet unui litigiu In cadrul unet asemenea proceduri.

Insa, cu exceptia unui asemenea litigiu, existenta altor litigii, de alta natura privitoarela unteren cu sau fara constructii, nu Impiedica Iristrainarea acestuia ~i nici constituirea altor drepturi reale sau de creanta asupra unor astfel de terenuri.dupa caz (art. 4 din Titlul X al Legii nr. 247/2005).

AI doilea principiu instituit prin reglementarile discutate priveste forma actelor de instralnare sau de constituire a unor drepturi reale asupra terenurilor prin acte juridice Intre vii. Potrivit art. 2 alin. (1) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, terenurile cu sau fara constructil, situate In intravilanul sau extravilanul local itatilor, indiferent de destinatia sau de Intinderea lor, pot fi lnstrainate ~i dobandite prin acte juridice lntre vii Incheiate In forma autentica; sanctiunea nerespectarii acestei conditii este prevazuta expres de acelasi text: nulitatea-aesoluta a ac!ului. Asadar, conditia Incheierii unui act de Instrainare de terenuri In forma autentica este irnpusa pentru Insa~i validitatea actului (ad validitatem). De asemenea, spre deosebire de reglementarea anterioara a formei actelor de Instrai.nare a terenurilor prevazuta de Legea nr. 54/1998, In prezent abrogata, care impunea forma autentica numai pentru actele juridice prin care se transmitea dreptul de proprietate, nu ~i pentru cele prin care se cere sa constituim dezmembraminte ale dreptului de proprietate privitoare la terenuri, actuala re~lemen~are cupri~sa In Legea nr. 247/2005 instituie In mod ex pres, sub aceeasi sanctiune - nulttatea absoluta a actului - conditia formei autentice

__ ............... . - I

1 A se vedea ~i E. Chelaru, op. cit., p. 144. 2 Ibidem.

3 Pentru analiza acestei interdiqii a se vedea L. Pop, L.-M. Harosa, op. cit., p. 151 ~i urm.

11.

150

Drept civil. Drepturile reale principale

ad vafiditatem, ~i 10 privinta constituirii, prin acte jujidice intre vii, a drepturilor realedezmembrarnlnte ale dreptului de proprietate: dreptul de uzufruct, .d~eptul de uz, dreptul de servitute stabilita pri~ fapta 0r:nu.lu.i, ~reptul de supe~flcle.

Cu privire la aceasta dispozitie, In lI~e~atu~a juridica s-a observ:t "' mod pertinent ca redactarea textului este deflcl~arva deoa~ece el s~ refera I~ ~od expres la obllgatia Incheierii In forma autentlca numei .a actufu~ ~e constituire ~

. drept real dezmembrarnant al dreptului de proprietate privitor la terenuri, unul , . .. b i . I

nu ~i la lnstrainarea unor asemenea drepturi re~le d~ja cons~ltUlt~ su. Imperl~

vechilor reglementari.' De asemenea, s-a apreciat ca aceasta obligatie IIc~nstltuie un regres" ~i va fi de natura sa creeze mari dif~cul.tali In prac:tica, mal ~Ie~ In situatiile In care proprietarul unui teren a conslmt~~ ca _o .a~tav ~ersoanav sa construiasca pe terenul sau ori In ipoteza In care ambii soli r1d~ca ~mpr.:una ~ constructie pe terenul proprietatea exclusiva a unui~ dintre el., strut .flln~ c.a pana la adoptarea acestei reglernentari, In general, literatura ~I practica judl~ clara au recunoscut In favoarea constructorului neproprietar al terenului

dobandirea unui drept de superficie asupra acelui teren.2• v .

Este posibil lnsa ca partlle sa incheie un a~tecontract ~r1n care S? se o.bllg~ la lncheierea In viitor a unui contract de Instrainare a unui te.ren. Orlc~~e i-ar f denumirea acestui antecontract utilizata In practica de partl - prorrusiune de vanzare-curnparare, contract provizoriu, contract prealabil, precontract :~c., ef nu este transfativ de proprietate; pe temeiul lui, nu poate opera transmlslune~ dreptului de proprietate sau constituir:a un~i. dezme.mbr~m~~t al unu~ asemenea drept. Altfel spus, el nu priveste Indepllnlrea. unet obligatil d~ a da, ~I a unei obligatil de a face: lncheierea ~n vi.itor ~I. unui contract v:labll: T~or~a antecontractului In materia transrnisiunilor irnobiliare a avut 0 la~ga a~I.I.catle In practica noastra judiciara tnca din rnornentul in.stituirii unor dISP~Zllll legale restrictive In materie, iar aplicatiile sale practice au format oble~tul ~no~ temeinice analize ln literatura noastra juridica.! Aceasta teorie are a f aplicata ~i ln privlnta regimului circulatiei terenur~lor i~stitu.it prin dispozitiil~ Legii n~. 247/2005. lntr-adevar, art. 5 alin. (2) al Titlului X din ace~sta ~~ge dlsp~~e ca, In situatia In care, dupa fncheierea =: antec~n~ract d: I~s~ama~e privitor fa un teren, cu sau fara constructii, una dintre parJl refu~a s~ Inch:': co~tra~~uf vafabil de instrelnere in forma eutentics, partea care ~I-a indeplinlt obligatiile sale va putea sesiza instanta competenta care este competents sa pronunte 0 hotarare ce va tine foc de contract. Asadar, in conditiil~ prevaz.ute d.e te~t, consimtsmsntu! partii tn culpa In executarea obllgatlllor ce-i .~evln din antecontractullncheiat de partl, esential, din acest punct de vedere, fll~d fa~tu~ ca cealalta parte care sollcita pronuntarea unei hotarar! judecatoresti sa-~I f

1 A se vedea L. Pop, L.M. Harosa, op. cit., p. '56.

2 A se vedea E. Chelaru, op. cit., p. '45. . A' •

3 Cu privire la analiza antecontractului de Instrainare. a terenunl?r In regimul actual ~I la literatura juridica In materie, a se vedea E. Chelaru, op. CIt., p. , 46 ~I urm.

Dreptul de proprietate privata

151

executat propria-i obligatie, va fi supfinit prin acea hotarare pronunJata de instanJa de judecata.'

In orice caz, este de retinut ca nicio altaSQfI.diJie privitoare la lnstrainarea terenurilor prin acte intre vii, cum ar fi c()nditi~ de tntinderea suprafetel dobandite sau aceea a unei autorizari administrative prealabile nu mai este imp usa de reglementanle analizate.

f69~)Problema dobandlrll dreptului de proprietate asupra terenurilor de cetcl}ehii strain], apatrizi ~i de persoanele juridice straine. Am aratat mai sus ca, sub regimul constitutional dat de Constitutla origlnara din anul 1991, a fost irnpusa, prin dispozitiile art. 41 alin. (2) teza a II-a din legea fundarnentala, interdictla pentru cetatenil strain! ~i apatrizi de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor In Romania. Aceasta interdictie a fost preluata ~i de Legea nr. 58/1998 privitoare la circulatia juridlca a terenurilor, ln prezent abrogata, care dispunea tn art. 3 ca cetatenil straini ~i apatrizii, precum ~i persoanele juridice straine nu pot dobandi terenuri In Romania prin acte juridice Intre vii sau pentru cauza de moarte. A fost astfel lnstltuita pentru aceste subiecte de drept 0 incapacitate de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin orice act juridic, fie el intre vii sau pentru cauza de moarte, ori prin fapte juridice cum sunt accesiunea ~i uzucapiunea.

Constitutia revizuita din anul 2003, precum sl acte normative subsecvente au modificat Insa In chip esential reglementarea materiei supusa discutiei. Astfel, mai tntai;f·jn prezent, art. 44 alin. (2), teza a II-a din Constitutie dispune ca cetatenll strain! ~i apatrizii pot dobandl dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiils ce rezulta din aderarea Rornaniei la Uniunea Europeana ~i din alte tratate lnternatlonale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, potrjvlt dispoziliilor prevazute de legea organica, precum ~i prin mostenire legala)Se observa ca noua prevedere constituttonala nu mai formuleaza negativ principiul fundamental In materie; ea pune accentul pe cazurile si condlttlle in care aceste persoane fizice pot dobsnd! dreptul de proprietate asupra terenurllor,? Sau, dupa ce s-a spus ln literatura juridlca de specia I itate, incapacitateaceta!enilor strain! ~i a apatrizilor de a dobandi acest drept a devenJLr~fC1_tjvL~Lp.aLJi_ala,-3 In orice caz, din moment ce textul constltutiona] dispune ca cetatenii romani si apatrizii pot dobandi terenuri numai prin mostenire fegafa, aceasta lnseamna ca ei (fiu) vor putea dobandi

astfef de bunuri prin mO~l~l1ire testamentara. -, ..

Se poate Insa afirma ca ei pot dobandi dezmembraminte ale dreptului de proprietate asupra terenurilor."

1 Pentru conditiile de aplicare a textului art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, a se

vedea pe larg E. Chelaru, op. cit., p. , 47 ~i urm. 2 A se vedea E. Chelaru, op, cit., p. , 55.

3 A se vedea I. Adam, op. cit., p. '48.

4 A se vedea E. Chelaru, op. cit., p. '55.

152

Drept civil. Drepturile reale principale

Mergand Insa mai departe cu analiza noastra, se impune a pune In discutie dispozitlile art. 3 din Titlul X al Legii, nr. 247/2005, potrivit cu care "cetatenii straini ~i apatrizii, precum ~i persoanele juridice straine pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor In Romania, In conditiile prevazute de legea speciala'ij(Pe aceste pa* a fost adoptata Legea nr. 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini ~i apatrizi, precum ~i de catre persoanele juridice straine.' Potrivit art. } din acest act normativ, cetatenii unui stat rnernbru al Uniunii Europene, apatrizii cu domiciliul intr-un asemenea stat sau cu domiciliul In Romania, precum ~i persoanele juridice straine constituite In conformitate cu legislatia nationala a unui stat membru al Uniunii pQlJ;/QbBn.dl.drepJyl_c!e proprietate asupra te!~or, In ac~col-ldi-Ji-i-preva~ute de lege pentru cet~Lfomani ~i pentru persoanele juridice romaneJ Asadar, In privinta dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor In Romania, textul evocat

~ '\

asimilei3zacetatenii straini, apatrizii ~i persoanele juridice straine cu persoanele

fi;iCe ~i juridice rornane. Aceasta asimilare nu se produce Insa In mod automat, ci intr-un termen diferentiat, prevazut de art. 4 sl 5 ale Legii nr. 312/2005.

-i- Astfel, potrivit ~rt:-4;'. cetatenil unui stat membru al Uniunii Europene, netezidenti In RomarJia, apatrizii nerezidenti In Romania, dar avand domiciliul lntr-un stat membru al Uniunii precum :~ipersoanele juridice nerezidente In tara noastra, dar constituite In conformitate cu legislatla nationala a unui stat membru al Uniunii, pot dobandi dreptul de proprietate asupra unor terenuri pentru "re~edinJe secundare", respectiv .sedi! secundare", la irnplinirea a l __ ani de la data aderariiRomaniei la Uniunea Europeana, adlca la Implinirea acestui terrnen ce a tnceput sa curga de la.data de 1 _ ianuari~ __ ~007. De asemenea, aIt.5J al legii dispune ca aceleasi categorii de persoane - cetateni ai statelor membre ~i apatrizi dar cu dO'!lj(:II~LJllntr-LJ_nstat membru al Uniunii sau In Romania, precum ~i persoanele juridice constituite In conformitate cu legislatia unui stat membru al Uniunii PQt dobandi dreptul de proprietate asupra tere-

fn!d!i/QLi;lgrJc_c>le, padurilor ~i asupra terenurilor forestiere la Implinirea unui term en de.Z ani de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana~respectiv 1 ianuarie 2007. Aceste dispozitii nu se apllca lnsa fermierilor care desfa~oara activitaJi independente ~i sunt, du~-cai, sau cetateni ai statelor membre ale Uniunii ori apatrizi cu dornicillul lntr-un asemenea stat ~i I$i stabih;g:re~edin,ta In Romania, sau sunt apatrizi cu domiciliul In Romania. Aceste categorii de persoane dobandescdreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, padurilor ~i terenurilor forestiere, In eceleesi condiJii cu cele eplicebiieceutenllo: rOJ11ani, chiar de la data aderarii Romaniel la Uniunea Europeana [art. 5 alin. (2) ~i ~ din lege]. De asemenea, art. 5 alin. (5) din Legea nr. 312/2005 dispune ca:'aceste persoane nu pot schimba destinatia terenurilor agricole, a padurilor ~i a terenurilor forestiere pe durata perioadei de tranzitie care este de

1 Publicata In M. Of. nr. 1008 din 11 noiembrie 2006.

Dreptul de proprietate privata

153

5 ani de la data de 1 ianuarie 2007, data aderarii Romanlei la Uniunea Europeana,

Netagadult, y_dispozitiile evocate au ca scop aplicarea In Romania a principiuluLlibereicirculatii a tuturor bunurilor ~i serviciilor In cadrul Uniunii Europena.' )

A ',J>/''-''- -,

. In sfar~it,art. 6)din Legea nr. 312/2005 dispune ca cetatenil strain], apatrizii

~I persoanele juri~ice apartinand sta~~lo!_!_~l~~ vor putea dobandi drept de propn~tate asupra terenurilor, In conditiile ce vor fi reglementate prin tratate internationale, pe baza_cJ_~Jf!.c:ip!Qc:.Uate; aceste persoane insa nu vor putea dobandl dreptul de proprietate asupra terenurilor In conditii mai favorabile decat cele a~licabile .ce~at:nilor statelor membre ale Uniunii Europene ~i persoanelor juridice constitute In conformitate cu legislatia natlonala a unui asemenea stat.

§7. Regimul juridic al bunurilor din patrimoniul national cultural

~ 70. Consideratli generale. Orice stat lntelege sa protejeze de 0 man iera mal mUvlt ~au ~ai putin restrictiva anumite bunuri care, indiferent In proprietatea carul sublect de drept se afla - public sau privat - constituie valori deos:bite, mart.~rie ~ dezvoltarli sale istorice, de multe ori contributii la crearea val.onlor cultu~lI. unlve~sale. Din pacate, Romania a reactionat tarziu la imperativul protectiei valorilor sale culturale, iar atunci cand a facut-o, In anul 19742, reglementarea in materie, pe langa norme de protectie a acestora continea unele dispozitii abuzive, specifice unui stat totalitar. '

A~eAasta In~a nu a just!ficat cu nimic, spunem noi, abrogarea imedieu ~i totala In marne 1990, pnn Decretul Consiliului Frontului Salvarii Nationale nr. 90/1990, a Legii nr. 63/1974 care reglementa materia. Pana In anul'1994 practic bunurile din patrimoniul cultural al tarii au ramas fara nici un fel de protectie, cu consecinta care nu stim daca vor putea fi cuantificate vreodata,

v171• Regl~mentarea ~ct~~la. ~ceasta este dispersata ~i inegala. Este dispersata pentru ca este cuprrnsa In trel acte normative distincte, dintre care cel de al treilea ~i ultimul, pan a In prezent, abroga unele dispozitii din primele doua.

. Astfel, dupa cum se prevede chiar In primul sau articol, pana la adoptarea pnn lege a unor reglementarl speciale privind protejarea patrimoniului cultural na.ti?nal, a fost __adoptata Ordonanta Guvernului nr. 273 din 26 august 1992, privind unele masun pentru protectia patrimoniului cultural national definit de maniera surnara, instituind unele obligatil pentru detinatorli unor asemenea bunuri ~i prevazand anumite sanctiunl.

~ A se vedea V. Stoica, op. cit., vol. I, p. 290; E. Chelaru, op. cit., p. 157.

A seA v~dea Lel?ea nr .. 6:/1974 privitoare la ocrotirea patrimoniului cultural national al R.S. Romania, Buletmul Oficial, nr, 137 din 2 noiembrie 1974.

3 Aprobata prin Legea nr. 11/1994, publicata In M. Of. nr. 65 din 14 martie 1994.

154

Drept civil. Drepturile reale principale

In acelasi scop si tot pana la adoptarea unei reglernentari speciale in materie, in anul 1994 Guvernul a adoptat Ordonanta nr. 68' din 26 august 1994, prin care sunt completate prevederile ordonantel anterioare.

Reglementarea cuprlnsa in acest act normativ este mai arnpla sl mai precisa, dar a ram as fragrnentara.

Ea este inegala pentru ca, in sfar~it, la 25 octombrie 2000, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 182 privitoare la protejarea patrimoniului cultural national mobil, care, lntr-adevar, contlne 0 reglementare unltara, preclsa ~i detaliata a regimului juridic al bunurilor mobile ce fac parte din patrimoniul national cultural, dar, asa cum rezulta sl din titlul ei, legea lasa bunurile imobile din acelasi patrimoniu reglernentaril regimului lor prin ordonantele amlntlte/.

Tehnica legislativa, in ansamblul ei, ni se pare defectuoasa. In ce ne priveste, nu reusirn a vedea motivele pentru care nu s-a adoptat 0 lege care sa contlna dispozitil privitoare la regimul juridic al tuturor bunurilor din patrimoniul cultural, mobile sau imobile.

172. Regimul bunurilor imobile din patrimoniul cultural national. Potrivit art. 1 al Ordonantel nr. 68/1994, patrimoniul cultural national cuprinde bunurile mobile si imobile cu valoare deosebita, de interes public, marturll ale potentlalulul creator uman.

Bunurile imobile sau ansamblurile de bunuri imobile care prezlnta valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, artistic, religios, urbanistic, peisagistic sau tehnlco-stiintiflc sunt monumente istorice, clasate pe categorii (art. 2).

Procedura de clasare se declanseaza la solicitarea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, titulari ai dreptului de proprietate sau ai altor drepturi reale asupra unor bunuri culturale imobile, sau din oficiu.

Monumentele istorice ce apartin statu lui sau unitatilor sale administrativteritoriale se declara, potrivit legii, ca facand parte din domeniul public sau domeniul privat al statu lui, respectiv al unltatilor administrativ-teritoriale, prin hotarare de Guvern, la propunerea ministerului de specialitate (art. 7).

Monumentele istorice se bucura de 0 protectle speciala care se realizeaza prin instituirea, pentru ele, a unei zone de protectie, cu scopurile determinate de lege (art. 17-18).

Potrivit art. 29 al Ordonantei, monumentele istorice clasate, aflate in proprietate publica, sunt inalienabile.

Textul nu face altceva decat sa reia principiul inalienabilitatii bunurilor proprietate publica. In orice caz, din moment ce ea nu prevede nimic in pri-

1 Aprobata prin Legea nr. 41/1995, publlcata tn M. Of. nr. 105 din 30 mai 1995.

2 Prin art. 86 alin. (2) al legii sunt abrogate expres reglementarile din ordonantele evocate privitoare la regimul bunurilor mobile din patrimoniul cultural national.

Dreptul de proprletate privata

155

vinta celor proprietate privata, tragem conc/uzia ca acesta este cel de drept comun, cu respectarea obligetlilor specifice rezultate din c/asarea lor.

173. ~egimul juri~ic val bunurilor din patrimoniul cultural national mobil.

Acest r~glm este cupnnzator reglementat prin Legea nr. 182/2000. Dupa ce in art. 1 aim. (2) sunt aratate bunurile care fac parte din acest patrimoniu' art. 2 al legii r~ia princ~piul :onstit~tion~1 al garantarfi dreptului de proprieta;e asupra bunu~dor cu~nnse m P?tnmonlul national, de catre stat, cu precizarea ca exercttarea lUI, precum ~I a altor drepturi reale asupra acestor bunuri se face In conditllle prevazute de lege.

Art. 3 din lege face 0 enumerare aproape exhaustiva a bunurilor mobile ce fac parte din patrimoniul cultural national, care incepe cu bunuri arheologice, opere de arta etc. ~i se Incheie cu rnatrite de compact discuri ~i CD-ROM.

Dupa importanta lor, aceste bunuri sunt tmpartite in doua categorii:

a) fondul patrimoniului cultural national, alcatult din bun uri culturale cu valoare deosebltii;

b) tezaurul patrimoniului cultural national, alcatuit din bunuri culturale cu valoare exceptionele (art. 4).

Bunurile culturale mobile pot fi proprietatea publica sau privata a statului ori a .unitaJilor administrativ-teritoriale asupra carora se pot constitui, potrivit for~el de proprietat:, In conditiile legii, un drept de administrare sau alte dreptun reale, sau propnetatea privata a persoanelor fizice ~i a persoanelor juridice de drept privat (art. 5).

.~utor!t,atil~ publice, proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum si titulam dreptului de administrare asupra bunurilor culturale au obligetle de a Ie proteja ~mpotriva o~icaror acte comisive sau omisive care pot duce la degra-darea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportullor ilegal (art. 8).

. A~este bunuri sunt supuse: cercetsrii de catre cercetatori specializati, in P~I~Clp~1 p~ntr~ ce!e detinute de institutii, c/asarii In fond ~i tezaur, dupa distinctia aratata mal sus ~i evidentei (art. 9-21).

Dreptul proprietarului bunului de a cere clasarea acestuia este impres-

criptibil. '

,In anu,mite si,tuati~, . se poate face ~i declasarea bunului, la cererea proprietarului sau din oficlu (art. 19), caz in care el va intra in regimul de drept comun.

Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare precum ~i detinatorli cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile clasate a~ obligatlile prevazute de lege privitoare la pastrarea, depozitarea si asigurarea securitatil lor (art. 22-26).

1 A se vedea, supra, nr. 96,

156

Drept civil. Drepturile reale principale

Mentionarn ca, in cazul bunurilor mobile culturale proprietate privata, pentru efectuarea de studii ~i lucrari de specialitate asupra lor este necesar acordul proprietarului.

In sfarslt, bunurile culturale mobile clasate pot fi supuse restauraril. in

condltiile legii (art. 27-31).

174. Clrculatia bunurilor culturale mobile. Bunurile culturale mobile clasate, aflate in proprietatea publica a statu lui sau a unitatllor sale teritoriale, ~u regimul juridic general al bunurilor proprietate publica, adica sunt inelienebi!e,

imprescriptibile ~i insesizabile (art. 32).. . ~ A

lnstitutiile publice detinatoare de bunuri culturale mobile pot sa Ie imptumute, pentru organizarea unor expozitii sau realizarea de alte proiecte culturale, altor institutli publice sau unor persoane juridice de drept privat din tara, In conditiiie dreptului com un, cu avizul de specialitate al Comisiei Nationale a Muzeelor ~i Colectlilor de arta ~i cu aprobarea Ministerului Culturii. ., .

La randul lor, In eceleesl condiJii ale dreptului comun, persoanele fizice ~I cele juridice de drept privat pot Imprumuta institutillor publice specializate bunurile mobile clasate din proprietatea lor.

Daca bunurile in discutie apartin cultelor religioase, imprumutul se face tot In conditiile dreptului com un, dar cu aprobarea sefilor de cult.

Organ izatoru I expozitiei sau initiatorul ori autorul proiectului cultural raspunde civil, material, disciplinar, contraventional sau penal, dupa caz, de integritatea bunurilor expuse ~i este obligat sa ia toate masurile necesare de secu~ ritate, de conservare, de asigurare ~i de mentinere a cotei valorice a bunului imprumutat (art. 33).

175. Bunurile culturale pot fi tnstralnate prin vsnzere publica. Aceasta, ca ~i intermedierea ei, se efectueaza numai prin agenJi economici eutorizeti, cu respectarea urrnatoarelor obligatll:

a) etiseree la loc vizibil a normelor privind comertul cu bunuri culturale

mobile;

b) detineree unui registru in care sa fie rnentlonate, corect ~i complet, numele ~i adresa ofertantului, descrierea si pretul fiecarui bun; informatiile

cuprinse in registru au caracter contidentiel: . . ..

c) In~tiinJarea In scris, in termen de 5 zile de la data ofertei, a directiilor judetene pentru cultura ~i patrimoniu cultural national despre existenta unor bunuri susceptibile a fi clasate;

d) tnstiintere« In scris, in acelasi termen, a proprietarului bunului cu privire

la posibilitatea declansarii procedurii de clasare; . A • A

e) pentru bunurile culturale mobile de tezaur, comutuceree !n s~rtS, .I~ termen de 3 zile de la data tnreglstrarll acestora in registrul propnu, directiei judetene pentru cultura si patrimoniu cultural national despre punerea bunului

Dreptul de proprietate privata

157

in vanzare (art. 35), in vederea exercitarii dreptului de preemtiutie instituit de lege in favoarea statului (art. 36).

Bunurile proprietate privata a persoanelor fizice ~i a persoanelor juridice de drept privat, clasate bunuri culturale mobile de tezaur, pot face obiectul unei vanzar] publice numai in conditiile exercltarii dreptului de preerntiune de catre statui roman, prin Ministerul Culturii (art. 36).

Termenul exercitarii dreptului de preerntiune este de 30 de zile de la data primirii cornunicarii scrise cu intentia de vanzare, de catre agentul economic specializat.

Valoarea de achizitlonare a bunului este cea negociata cu vanzatorul sau cu agentul economic specializat, ori cea rezultata din licitatia publica (art. 36).

Vanzarea acestor bunuri cu nerespectarea dreptului de preemtiune a statu lui este sanctionata cu nulitatea abso/uta a actului [art. 36 alin. (5)].

176. Potrivit Legii nr. 182/2000, scoaterea peste frontiera a bunurilor culturale mobile este considerata operetiune de export, care poate fi temporar sau definitiv. Exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile clasate sau neclasate se poate efectua pe baza unui certificat de export, emis de directiile judetene de specialitate.

Bunurile culturale mobile clasate bunuri de tezaur, proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, pot fi exploatate numai temporar, cu avizul comisiei de specialitate din minister ~i cu aprobarea ministrului culturii.

De asemenea, temporar, pot fi exportate bunurile mobile clasate, aflate in proprietatea statului sau a unitatilor sale teritoriale ~i numai pentru organizarea de expozitii in strainatate, pentru investigatil de laborator, pentru restaurare sau pentru expertizare [art. 38 alin. (1) ~i (2)].

Totusi, in anumite situatii, bunurile culturale mobile clasate de fond, proprietatea statului sau a unitatilor sale teritoriale, pot fi exportate definitiv in cadrul unui schimb de bun uri culturale de aceeasi irnportanta, atunci cand prevaleaza interesul istoric, stiintific sau cultural ~i numai dupa declasarea lor in proprietate publica ~i trecerea in proprietatea privata apartinand acelorasi entitati juridice.

In rnasura in care persoanele fizice sau cele juridice de drept privat, proprietare ale unor bunuri mobile culturale clasate, Ie lnstraineaza altfel decst prin vanzare publica sau instituie anumite drepturi reale asupra lor, ele au obligeiie sa enunte In scris, in termen de 15 zile de la data transferului sau a constituirii drepturilor reale, directiile judetene de cultura in patrimoniul cultural national despre aceste operatiuni.

158

Drept civil. Drepturile reale principale

177. Regimul juridic al bunurilor arheologice mobile descoperite intampHitor sau prin cercetari sistematice. Potrivit art. 45 din Legea nr. 182/2000, bunurile arheologice de orice fel, descoperite tntarnplator sau in urma unor cercetari sistematice, prin lucrari de orice natura, efectuate In locuri care fac obiectul exclusiv al proprietaJii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, intra In proprietate publica, potrivit dispozitiilor legale. Legea nu face altceva decat sa aplice cunoscutul principiu accesorium sequitur principalem. Din momentul descoperirii lor, aceste bunuri sunt supuse procedurii de clasare ~i intra, ca principiu, in administrarea institutiei care finanteaza cercetarile.

Cercetarile arheologice, efectuate pe terenurile proprietate privata ce apartin persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau cultelor religioase, se fac numai cu acordul proprietarului sau, dupa caz, al sefului cultului.

Daca proprietarul terenului nu-si da acordul pentru efectuarea cercetarilor arheologice, acestea vor putea fi autorizate de instanta judecatoreasca competenta, la cererea autoritatii publice sau a institutiei publice, dupa caz, in subordinea careia se aWl initiatorul cercetarii arheologice.

Legea lndreptateste pe proprietarul terenului sa solicite negocierea unui termen maxim pentru efectuarea lucrarilor li sa primeasca despagubiri, anterior lnceperil lucrsrilor, de la autoritatile publice sau de la institutiile publice in subordinea carora se afla initiatorul cercetarii arheologice pentru daune aduse solului, plantaJiilor sau constructiilor, precum ~i pentru orice alte prejudicii cauzate prin efectuarea cercetarilor solicitate.

Despagubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de nelntelegere, de catre instantele judecatoresti competente.

Persoanele fizice care au descoperit in mod intamplator bunuri arheologice sunt obligate sa Ie predea, in termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza a fost facuta descoperirea, care, la randul lui, este obligat sa tnstiinteze, tot in 72 de ore, despre aceasta, directia judeteana de cultura ~i patrimoniu cultural national ~i sa ia toate masurile de protectie ~i de conservare a bunurilor descoperite.

In termen de 10 zile de la data descoperirii lor, primarul este obligat sa Ie predea directiei judetene de specialitate.

Autorii descoperirilor tntarnplatoare, care au predat bunurile autoritatilor publice locale, au dreptul la 0 recompense baneasca de 30% din valoarea bunului, calculata in momentul acordarii recompensei, iar, in cazul descoperirii unor bunuri culturale de valoare exceptionala, se poate acorda ~i 0 bonifieaJie supllrnentara de pana la 15% din valoarea bunului. Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabileste de experti acreditati, de regula, pe langa organele judetene de specialitate.

Dreptul de proprietate privata

159

In cazul neprimirii recompensei, autorul descoperirii se poate adresa instantei de judecata competente cu 0 actiune scutlta de taxa de timbru (art. 48).

Consideramca dispozitiile amintite Ie abroga implicit pe cele cuprinse in art. 649 C. civ., referitoare la tezaur sau la cornoara.'

1 Pentru 0 temeinidi argumentare a tezei contrare, a se vedea V. Stoica, op. cit., vol. II, p.217-218.

Capitolul VI

Modalitafile juridice ale dreptului de proprietate

secflunec I Notiuni generale. Enumerare

178. Precizari prealabile. Dreptul de proprietate se prezinta, de regula, pur ~i simplu, aparJinandln exclusivitate unui singur titular.

Este posibil Insa ca proprietatea asupra unui bun privit ut singuli sau asupra unei mase de bunuri, ca universalitate, sa apartina concomitent mai multor titulari, mai multor subiecte de drept. Sau, este posibil ca titularul actual al dreptului de proprietate asupra unui bun sa-l fi dobandit printr-un act juridic lovit de nulitate relativa ori afectat de 0 conditie rezolutorie.

In asemenea situatii, dreptul de proprietate este afectat de modalita,tP.

In dreptul civil roman sunt cunoscute urmatoarele modalitati ale dreptului

de proprietate/:

- proprietatea rezolubila:

- proprietatea anulabila:

- proprietatea cornuna,

Consideram ca se impune 0 observatie. inainte de a trece la analiza acestor forme: In cazul proprietatii rezolubile ~i al celei anulabile practic nu se ajunge la exercitiul concomitent, de catre mai multe persoane a atributelor dreptului de proprietate asupra unuia ~i aceluiasi bun, mai degraba se poate spune ca exista vocetie unui asemenea exercitiu, De aceea, Ie-am numi modalita,ti teoretice ale dreptu lu i de proprietate", Dirnpotriva, In ipoteza proprietatil

1 Cu privire la rnodalitatile dreptului de proprietate, a se vedea Tr. lonescu, S. Bradeanu, op. cit., p. 155 ~i urm.; C. Statescu, C. Blrssn, op. cit., p. 174 ~i urm.; I. Dogaru, S. Cercel, op. cit., p. 144 ~i urm.; C. Birsan, M. GaiJa, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 92 ~i urm.; L. Pop, Dreptul de proprietate si dezmernbrarnintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 127 sl urm.; V. Stoica, op. cit., vol. II, p. 25 ~i urm.; E. Chelaru; op. cit., p. 188 ~i urm.; 0. Ungureanu, Cornelia Munteanu, op. cit., p. 187 ~i urm.; L. Pop, L.-M. Harosa, op. cit., p. 182 ~i urm.; I. Adam, op. cit., p. 358 ~i urm.

2 Pentru un alt punct de vedere cu privire la rnodalitatile dreptului de proprietate In dreptul civil roman, a se vedea T. Sam brian, Proprietatea In sistem "time sharing" - proprietatea periodica - 0 noua modalitate a dreptului de proprietate, Dreptul nr. 5/1997, p. 35 ~i urm.

3 Nu este de exclus 0 anumita desocotire tntre cei cu 0 asemenea "vocatie", dar aceasta nu pune In discutie observatia noastra, Recent, In literatura [uridica de specialitate proprietatea rezolubila ~i cea anulabila sunt analizate ca forme ale unei modalitati a dreptului de proprietate denurnita proprietatea conditionala: a se vedea V. Stoica, op. cit., vol. II, p. 33

Modalitatl juridice ale dreptului de proprietate

161

comune, prerogative Ie dreptului de proprietate se exercita concomitent de catre mai multi titulari, asupra aceluiasi bun sau asupra aceleiasi mase de bunuri.

179. Proprietatea rezolublla. Dreptul de proprietate poate fi instrainat printr-un act juridic Incheiat sub conditie rezolutorie sau transmiterea lui poate aparea astfel In temeiul legii.

Potrivit art. 1019 C. civ., conditia rezolutorie este acea conditie care supune desfiintarea obllgatlel la un eveniment viitor ~i incert.

Ea nu suspenda executarea obligatiei, ci numai obliga pe creditor a restitui ceea ce a primit, In caz de nelndeplinire a evenimentului prevazut In conditie.

Dreptul de proprietate, transmis sub conditie rezolutorie, are 0 exlstenta nesigura In patrimoniul dobanditorului, pentru ca, daca nu se lndepllneste conditia, el va trebui sa restituie bunul transrnitatorulul.

De aceea, pendente conditionae, adica pana la indeplinirea conditiel, teoretic, bunul care a format obiectul actului de instrainare afectat de conditle rezolutorie apartine la doi proprietari: transrnitatorul are un drept de proprietate supus Insa conditiei suspensive', iar dreptul dobanditorului este supus conditiei rezolutorii.

Daca se indeplineste conditia. obllgatia transmitatorului dispare ~i el redevine proprietarul bunului. Daca aceasta nu se lndeplineste, dreptul de proprietate al dobanditorului se consolideaza retroactiv. Spunem ca se consoiideezs, pentru ca, pana atunci, oricum el se comports ca un proprietar pur ~i simplu.

Exista situatii in care proprietatea apare ca rezolubila in temeiul legii2•

Astfel, potrivit art. 937 C. civ., orice donatie facuta intre soti In timpul casatoriei este revocabila. Aceasta inseamna ca sotul donator poate oricsnd

~i urm.; pentru alti autori Insa numai proprietatea rezolublla este conditionala, nu ~i cea anulabila: a se vedea In acest sens O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., p. 188-192.

1 Pentru transmitator, conditia suspenslva consta In realizarea conditiei rezolutorii.

Dreptul sau este suspendat pana la realizarea acesteia.

2 0 interdictie de Instralnare stabillta de lege, tncalcata de eel care trebuie sa 0 respecte, nu inseamna dobandirea, de catre cel care 0 nesocoteste, a unui drept sub conditie rezolutorie. Astfel, cei care dobandesc terenuri agricole In condltille art. 19 alin. (1), art. 21 ~i art. 43 din Legea nr. 18/1991 republicata, nu pot sa Ie tnstraineze timp de 10 ani, prin acte tntre vii, termen calculat de la tnceputul anului urrnator celui In care s-a facut Inscrierea proprietatii, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului [art. 32 alin. (1) din Legea nr. 18/1991]. A se vedea, In acest sens, I. Adam, Drept civil. Teoria general a a drepturilor reale, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1998, p. 214. In realitate, In caz de tnstralnare, urmare a aplicarii sanctiunii nulitatli, bunul se reintoarce In patrlrnonlul tnstralnatorulul care, prin lncheierea actului, a lncalcat interdictia irnpusa de lege temporar. A se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 110. Pentru o alta lncercare de a se aplica proprietatea rezolubila tntr-o materie inadecvata, a se vedea M. ~cheaua, Comentariu la dec. VI a Curtii Supreme de lustitie, Sectii Unite, In juridica nr. 1/2000, p. 34-35 ~i critica acestei tncercari facuta de M. Nicolae, loc. cit., In Dreptul nr. 11/2000, p. 26-27, nota nr. 10 subsol.

162

Drept civil. Drepturile reale principale

revoca donatia, iar dreptul de proprietate al sotului donatar asupra bunului donat depinde de Imprejurarea daca sotul donator va revoca sau nu donatia,

De asemenea, In temeiul art. 836 C. civ., donatiile prin acte intre vii, facute de persoane care nu au copii sau alti descendent] existent! In momentul perfectarii lor, sunt revocate de drept, daca donatorului i se naste un copil, chiar postum.

Daca dobanditorul dreptului de proprietate sub conditie rezolutorie a constituit drepturi reale asupra bunului astfel dobandit, catre terti, In caz de indeplinire a conditiei ~i aceste drepturi se desfiinteaza cu efect retroactiv, prin aplicarea principiului cunoscut In materie, potrivit cu care, resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

180. Proprietatea anulabila. Proprietatea este anulabila atunci cand dreptul de proprietate asupra unui bun a fost dobandit printr-un act juridic translativ de proprietate lovit de nulitate reletivs. Se stie ca actiunea In nu litate relativa este prescrlptiblla In termenul general de prescriptie de 3 ani.

Actul nul relativ poate fi confirmat de catre cel care poate invoca nulitatea sa, fie prin executare, fie prin neinvocarea nulitatii In termenul de prescriptie extinctiva a actiunii In anulabilitate. Prin confirmarea actului, fie expres, fie tacit, dreptul de proprietate al dobanditorului "se consolideezs" cu efect retroactiv. Pan a la "consolidarea" lui, In patrimoniul dobanditorului exista vocetie exercitiului sau atat pentru acesta din urrna, cat ~i pentru transrnitator. Sau, dupa cum s-a spus foarte exact,' pe durata cat exista incertitudinea legata de posibilitatea invocarii de catre cel lndreptatit a nulitatii relative, respectiv posibilitatea conflrrnarii actului juridic, suntem In prezents a doi titulari ai dreptului de proprietate asupra eceluiesi bun, avand Insa calitaJi diferite.

181. Proprietatea comuna, Proprietatea cornuna este ace a modalitate a dreptului de proprietate ce se caracterizeaza prin aceea ca dreptul de proprietate apartine concomitent asupra aceluiasi bun sau asupra aceleiasi mase de bunuri mai multor titulari. Ei exercita, tot concomitent, atributiile conferite de dreptul de proprietate asupra bunului sau asupra bunurilor care formeaza obiectul drepturilor lor.

182. Formele proprletatii comune. In dreptul civil roman In vigoare, proprietatea cornuna se prezinta sub doua forme: proprietatea comuns pe cote-parJi ~i proprietatea comuns In devalma~ie.

Proprietatea cornuna pe cote-patti se caracterizeaza prin aceea ca un bun neirectionet In materialitatea sa apartine concomitent mai multor proprietari, fiecare dintre ei evsnd 0 cou-perte ideala ~i ebstrecu din dreptul de proprietate asupra acelui bun. Dirnpotriva, la proprietatea comuna In devalmasle, bunul

, A se vedea V. Stoica, op .cit., vol. II, p. 41.

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

163

epertine In comun mai multor titulari, fara a se preciza nici rnacar 0 asemenea cota,

183. Aplicabilitate. Ambele forme ale proprietatii comune au 0 larga aplicabilitate practica. Trebuie totusi sa observarn ca proprietatea cornuna In devalmasie este cornpatlbila numai cu proprietatea privata ce are ca titulari persoane fizice. Tntr-adevar, ea este Intalnita numai In raporturile de familie ~i are ca obiect bunurile comune dobandite de sot! In timpul casatoriei. Nu este tnsa de exclus prezenta ei ~i in alte situatii, asa cum vorn arata mai departe.

Proprietatea comuna pe cote-patti este cotnpetibilii cu proprietatea privata ce poate aparJine oricsru) titular - statui, unitatile administrativ-teritoriale, persoane juridice, persoane fizice etc., ~i nu are a fi lnlaturata de plano in privinta proprietatil publice.

Secfiunea a II-a. Proprietatea comuno pe cote-perf

§ 1. Consideratii generale

184. Notiune. Terminologie. Sub aspect terminologic, dreptul de proprietate comuna pe cote-part! este exprimat In literatura juridlca, uneori, sl sub termenul de coproprietate. Pentru a evita orice confuzie posiblla cu proprietateacornuna In devalmasie care este ~i ea 0 coproprietate, vom utiliza, pe cat posibil, fara insa a putea evita, fie ~i din punct de vedere stilistic, spre a nu avea repetari suparatoare, termenul de proprietate cornuna pe cote-patti.

Ceea ce este specific acestei forme a proprietatii comune este faptul ca ecelesi bun, netrecuonet In materialitatea sa, epettine concomitent mai multor titulari, fiecare dintre ecestie evsnd numai 0 cots-pene ideala ~i abstracta din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. Drepturile tuturor coproprietarilor sau, mai bine spus, fractlunile din dreptul de proprietate asupra bunului, se tntalnesc pe ultima partlcula din cele ce compun acel bun.

Nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei trectiunl materiale din bun. Daca bunul ar fi fractlonat In materialitatea lui ~i fiecare parte (fractiune) materlala ar apartine In exclusivitate unui proprietar, ar fi yorba despre 0 proprietate excluslva, sl nu despre 0 proprietate comuna pe cote-patti.

In acelasi timp, fiecare coproprietar este titular exclusiv asupra cotei-perti idea le, abstracte, din dreptul de proprietate asupra bunului. Cum s-a spus adeseori tntr-o formula slntetica ~i precisa, dreptul asupra bunului este trsctionet ~i nu lnsus! bunul, luat In materialitatea lui.

Cota parte din dreptul fiecarula dintre coproprietari poate fi exprimat printr-o fractle: 1/2,3/4, 12/17 sau printr-un procent: 50%, 28% etc.

164

Drept civil. Drepturile reale principale

Drepturile coproprietarilor nu trebuie sa fie neaparat egale, putandu-se concepe ~i 0 coproprietate cu cote-patti inegale. De exemplu, este posibil ca un coproprietar sa alba 3/5 din drept si alti doi titulari sa alba, fiecare, cate 1/5.

185. Proprietatea comuna pe cote-parti ~i indiviziunea. Intre proprietatea comuna pe cote-patti ~i indiviziune exista apropieri esentiale cat priveste regimul juridic. Deosebirea 0 gaslm In privinta obiectului.

Pe cata vreme proprietate com una are ca obiect un bun individual, indiviziunea are ca obiect 0 universalitate de bunuri. Cum s-a spus, proprietatea comuna pe cote-part! este 0 modalitate a dreptului de proprietate, pe cand indiviziunea este 0 modalitate a patrimoniului.

In ambele cazuri, ceea ce este esential este tot faptul ca asupra lucrurilor ce apartin mai multor persoane, fiecare copartas sau coindivizar are 0 cora-parte abstracta din drept, fara a avea In exclusivitate 0 portiune determinata materialmente din lucru sau un anumit bun ce face parte din obiectul indiviziunii.

186. Reglementare. Codul civil nu cuprinde 0 reglementare generala de ansamblu a proprietatii comune pe cote-patti sau a indiviziunii. Despre indiviziune exista unele rnentiuni incidentale, In partea consacrata Irnpartelii succesorale (art. 728 ~i urrn.).

Este tnsa de observat ca nici proprietatea comuns pe cote-patti ~i nici indiviziunea nu reprezinta stari juridice specifice materiei succesiunii. Ele pot aparea sl direct, In virtutea legii, ori ca urmare a unei conventii - un contract de societate, un contract de vanzare-curnparare etc. -, ca urmare a desfacerii casatoriel, cand comunitatea devalrnasa a sotilor se preface intr-o indiviziune pe cote-patti, ori ca urmare a prescripjiei achizitive ce profita In comun mai

multor persoane. '

Notiunile generale de proprietate cornuna ~i de indiviziune, astfel cum ele au fost precizate, sunt opera practicii judiciare ~i a literaturii de specialitate, care s-au Intemeiat pe principii Ie enuntate In cuprinsul reglementarilor speciale date materiei In primul rand cu prilejul reglementarilor din materia succesiunilor, unde se lntalnesc cele mai frecvente cazuri de proprietate cornuna pe cote-patti ori de indiviziune.

In cuprinsul prezentului capitol nu ne vom ocupa de regulile specifice indiviziunii, care sunt examinate In cadrul studiului dreptului succesoral, ci vorn avea In vedere numai proprietatea comuna pe cote-patti.

187. Felurile proprietatil comune pe cote-parti, Din punctul de vedere al duratei coproprietatii, aceasta poate fi de doua feluri: a) proprietatea cornuna pe cote-patti (coproprietate) oblsnuita sau temporara ~i b) proprietatea cornuna pe cote-part! (coproprietatea) for~ata ~i perpetua.

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

165

Dupa cum rezulta sl din terminologia folosita, In primul caz coproprietatea poate fi facuta sa fnceteze, calea [uridica pentru aceasta fiind fmpar,teala sau partajul bunului.

In cel de-al doilea caz, data fiind destinatia pe care 0 are bunul aflat In coproprietate, eceests stare nu poate fi facuta sa fnceteze, 0 fmparJeala a bunului nefiind posibils:

§2. Proprietatea cornune pe cote-perti (coproprietatea) obisnuite sau temporare

188. Generalitati. Regula este ca dreptul de proprietate comuna pe coteparti are un caracter temporar, proprietatea cornuna pe cote-patti stabila ~i fortata avand un caracter exceptional.

De obicei, proprietatea cornuna pe cote-part! sau ternporara obisnuita apare ca 0 consecinta a mostenirii, atunci cand defunctul lasa mai multi rnostenitori, fiecare dobandind numai 0 cota-parte din dreptul asupra bunurilor ce intra In masa succesorala,

Ea mai po ate rezulta, de asemenea, dintr-un contract de dobandire In comun a unui lucru', ori dintr-o coposesiune al carei efect a fost dobandirea, de catre mai multe persoane, prin uzucapiune, a unui bun.

In sfarsit, incetarea casatoriei prin moartea unuia dintre soti ori desfacerea acesteia prin divert are ca efect prefacerea proprietatii devalmase a fostilor soti tntr-o coproprietate obisnuita pe cote-parti,

189. Drepturile copartasilor, Doua principii caracterizeaza proprietatea pe cote-patti obisnuita sau temporara: nici unul dintre copenesi nu are un drept exclusiv asupra unei parJi determinate din bun, privit in materialitatea sa ?i ca fiecare coparta? are un drept exclusiv numai asupra cotei-piin; ideale din drept.

Pomind de la aceste doua principii, se pot deduce drepturile care revin fiecarui copartas.

190. Din primul principiu rezulta consecinta ca nici un fel de act nu poate fi infaptuit cu privire la bun, privit In materialitatea lui, fara acordul unanim al copartasilor. Este ceea ce se chearna regula unanimitaJii.

1 In practica [udecatoreasca s-a decis in sensu I ca, in principiu, dreptul de proprietate cornuna pe cote-patti se poate dobandi prin modurile generale de dobandire a proprietatf prevazute de Codul civil. De aceea, conventia poate constitui un mod de dobandire a proprietatii comune pe cote-patti: cand bunul este curnparat de mai multe persoane, cota-parte ideala a fiecarul coproprietar-curnparator se determina in functie de suma cu care a contribuit la plata pretului. A se vedea, c.A. Iasi, decizia civila nr. 759/1994 in M. CaiJa, M.M. Pivniceru, [urisprudenta Curtii de Apel lasi in materie civila pe anul 1999, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 16.

12

166

Drept civil. Drepturile reale principale

Pentru a lntelege continutul acestei reguli, este necesar sa distingem lntre actele materiale ~i actele juridice.

a) In ceea ce priveste actele materiale, principiul potrivit caruia nici unul dintre copartasi nu are un drept exclusiv asupra unei portiuni materiale din lucru ar trebui sa duca la concluzia ca nici unul dintre acestia nu ar avea dreptul de folosinta materiala a bunului, In lipsa acordului unanim. In practica judecatoreasca s-a admis tnsa, pe drept cuvant, ca In privinta actelor de folosinla rnateriala fiecare dintre copartasi are folosinta bunului, cu conditia Insa ca In exercitarea acestei folosinte sa fie respectate drepturile celorlalti. Prin aceasta folosinta materiala nu se va putea schimba destinatia bunului ~i nici nu se va putea transforma utilizarea lui obisnuita fara acordul unanim al celorlalti copartasi' .

Cat priveste fructele produse de bunul care face obiect al coproprietatil, acestea se cuvin tuturor coproprietarilor, proportional cu cota lor parte din dreptul de proprietate asupra bunului/, indiferent de natura fructelor ~i de irnprejurarea daca toti sau numai unul dintre ei a prestat munca necesara pentru producerea sau pentru perceperea acestora. Coproprietarul care a efectuat cheltuieli ~i a prestat munca pentru producerea ~i perceperea fructelor va fi lndreptatit sa pretinda despagublri celorlalti coproprietari tot proportional cu cotele acestora, potrivit dreptului comun. Temeiul pretinderii acestor despagubiri II pot constitui, In functie de circumstantele spetei, mandatul, gestiunea de afaceri sau lrnbogatirea fara justa cauza',

Ce se va tntampla In ipoteza In care coproprietarii nu se tnteleg lntre ei cu privire la folosirea rnateriala a bunului? Poate instanta de judecata sa solutloneze un eventual litigiu lntre coproprietari ce ar ave a ca obiect numai folosinta bunului? Altfel spus, este posibil ca instanta de judecata sa decida cu privire la un partaj de folosinJa?

Dupa cum s-a ararat lntr-o decizie mai veche, de speta, a fostei instante supreme, "In caz de netntelegere intre coproprietari cu privire la folosinta bunului In indiviziune, instantele nu pot sa formeze loturi pe care sa Ie atribuie In foloslnta exclusiva flecarui coproprietar fara consimtamantul lor, deoarece caracteristic starii de indiviziune (coproprietate) este ca dreptul fiecarui copro-

1 In acest sens, in practica [udecatoreasca s-a decis cii un coproprietar nu are "dreptul sa transforme modul de foloslnta ( ... ) chiar in folosul comun, decat cu acordul tuturor coproprietarilor, deoarece, prin executa rea unor asemenea lucrari, s-ar aduce 0 stirbire a dreptului de proprietate al celorlalti" (Trib. Suprem, Sectia clvlla, decizia nr. 549/30.03.1978, CD. 1978, p. 10).

2 A se vedea CA. lasi, decizia civlla nr. 759/1999, precit.

3 E. Chefaru, op. cit., p. 195-196. In acelasi sens, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Actami, Bucuresti, 1999, p. 560.

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

167

prietar atinge fiecare parte din bunul respectiv pentru portiunea (de drept) a fiecaruia'".

Curtea de Apel lasi a statu at intr-o decizie de speta sensul ca, In caz de netntelegeri intre coproprietari cu privire la folosirea bunului, acestia au la tndernana doar calea tncetartl coproprietatli prin parta]'.

191. Totusi, exlsta decizii de practica [udecatoreasca spre 0 alta solutie, pe care 0 considerarn preferablla, anume admiterea intr-o astfel de ipoteza a partajului de folosinJa3• Precizarn ca obiectul unei asemenea actiuni nu este nicidecum partajarea dreptului de proprietate pe cote-partl ~i prefacerea lui Intr-un drept exclusiv al fiecarui coproprietar, ci numai partajarea -Intre coproprietarii care raman In aceeasi situatie juridica privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului - iolosinte! acelui bun. Nu vedem nici un obstacol juridic ce s-ar opune unei asemenea solutii, Dirnpotrlva, partajul de folosinta nu este interzis de lege. Din moment ce nu este interzis expres de lege, tragem concluzia ca poate fi permis. Aceasta pe de 0 parte. Pe de alta parte, 0 asemenea rezolvare pare a fi preferabila pentru evitarea unor situatii generatoare de conflicte lntre coproprietari.

lata de ce ni se pare ca 0 solutie de speta din practica fostului tribunal suprem prin care s-a admis partajarea folosintei unei curti proprietate cornuna pe cote-patti, dintr-un teren pe care erau ridicate mai mult locuinte proprietate personala", poate capata valoare de principiu.

1 A se vedea Trib. Suprem, Colegiul civil, decizia nr. 819/11.05.1968, R.R.D. nr. 11/1968, p.168.

2 A se vedea decizia nr. 759/1999, precit.

3 In acelasi sens, a se vedea L. Pop, L.-M. Harosa, op. cit., p. 190; V. Stoica, op. cit., vol, II, p. 66-67. Totusi, se pare ca in practica [udiciara mai recenta inca se prefera solutia ca, in caz de nelntelegeri tntre coproprietari in privlnta exercltarll actelor de folosinta asupra bunului comun, acestia sa fie "indrumaW' spre partajarea acestui bun. Astfel, recent, dupa ce instanta suprema a retinut foarte exact ca dreptul de folosinta poate fi exercitat de catre totl coproprietarii, ceea ce presupune atat exercitarea folosintei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comuna, cat ~i posibilitatea culegerii fructelor prod use de bun, ea a considerat ca "atunci cand sunt netntelegerl lntre coproprietari cu privire la foloslnta rnateriala, a bunului, cum este (era) cazul tn speta, pentru imobilulin care reclamantii nu au locuit anterior forrnularil actlunii, ecesti« au fa fndemana cafea tncetsrii coproprietaJii prin partaj, fara ca dreptuf de fofosinJa sa poata fi vaforificat pe cafea acJiunii tn reintegrare" - subl. ns. - CB.; a se vedea I.CCJ, Sectia civila ~i de proprietate intelectuala, decizia nr. 6954 din 9 decembrie 2004, Dreptul nr. 3/2006. Nu avem la dispozitie datele dosarului, dar ne tntrebarn: sa nu fi fost posibila reintegrarea reclarnantilor in imobilul a carel foloslnta era in disputa, lntre parti tocmai pe calea partajului de folosinta! Evident, problema ar putea fi discutata numai in rnasura in care reclarnantii ar fi solicitat, in principal, sau in subsidiar, un asemenea partaj.

4 A se vedea Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 2626/1905, CD. 1985, p. 110-112.

168

Drept civil. Drepturile reale principale

192. Regula unanirnitatii mai sus enuntata ar trebui sa se aplice ~i In privinta actelor juridice.

Aplicarea regulii unanimitatii In materia cercetata, fara nici 0 distinctie, nu poate fi prim ita. Respectarea riguroasa, In practica, a acestei reguli la lndeplinirea oricsrui act ce are a f efectuat cu privire la bunul comun poate sa se dovedeasca atat greoaie, cat ~i contraproductiva, Intr-adevar, daca ar fi asa, ar insernna ca Intotdeauna, pentru orice act juridic, trebuie obtinut acordul (conslrntamantul) tuturor coproprietarilor, ~i ca oricare dintre ei ar putea bloca, prin opunere, orice act juridic necesar ~i util pentru psstreree bunului In patrimoniul coproprietarilor sau pentru punerea lui In valoare.

De aceea, atat In practica judiciara, cat ~i In literatura de specialitate, s-a facut ~i se face 0 distinctie, dupa cum este yorba de acte de conservare ~i de administrare a bunului comun, pe de 0 parte, ~i acte de dispozitie, pe de alta parte.

Actele de conservare sunt acele acte juridice care au drept scop pastrarea, conservarea unui bun In patrimoniul titularului, cum ar fi Intreruperea cursu lui unei prescriptii care curge, transcrierea unui contract de vanzare-cumparare a bunului, cererea de efectuare a unui inventar, transcrierea ipotecii ~i alte asemenea.

Actele de administrare sunt acele acte juridice care se Incheie pentru a pune bunul tn valoare prin inchiriere, incasare de venituri etc. sau mentlnerea lui In starea de a fi exploatat, cum ar f lncheierea unui contract care are drept obiect repararea bunului.

Se admite ca, din moment ceactele de conservare ~i de administrare pot fi indispensabile pastraril bunului In patrimoniile coproprietarilor ~i sunt profitabile tuturor, ele pot fi facute chiar numai de catre unul dintre coproprietari, cu privire la Intregul bun.

Dupa cum se spune In nota critica a unei decizii pronuntate de Inalta Curte de Casatie ~i lustitie prin care aceasta statuase In sensul ca un coproprietar, din moment ce nu are un drept exclusiv de proprietate, nu poate face acte de administrare cu privire la Intregul bun, cum ar fi Inchirierea acestuia, fara acordul tuturor coproprietarilor, IIprincipiul enuntat ( ... ) este formulat Intr-un sens prea absolut ~i nu tine seama de complexitatea raporturilor juridice care iau nastere In aceasta ipoteza", pentru ca locatarul trebuie sa fie aparat cu privire la dreptul astfel dobandit, dispozitiile aplicabile contractului In general (art. 962 ~i art. 965 C. civ.) ~i celui de locatiune In special (art. 1420 C. civ.) fiind In acest sens'.

De aceea, ulterior, In practica judiciara au fost validate unele acte juridice, atenuandu-se In acest fel unele dintre consecintele nefavorabile ale regulii unanimitatii, spre a se facilita administrarea bunului. Au fost validate, astfel,

1 A se vedea AI. Cetben, nota critlca la decizia I.ee). nr. 70/28.01.1946, Pandectele Romane, serie noua, din arhiva Pandectelor, nr. 1/2001, p. 181-182.

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

169

unele conventii de societate intervenite intre copartasl, pe baza patrimoniului comun alcatuit din bunurile indivize, ceea ce a permis aplicarea In aceste cazuri a textelor referitoare la societate din Codul civil (art. 1491 ~i urrn.), Tot astfel, au fost considerate ca valabile unele acte Incheiate numai de catre unul dintre copartasi, In temeiul unui mandat, chiar tacit, sau In virtutea unei gestiuni de afaceri. Facand aplicarea gestiunii de afaceri prevazute In Codul civil, Tribunalul Suprem a decis, intr-un caz de speta, ca actul de administrare sau de conservare facut numai de catre unul dintre copartasi, cu privire la un imobil, profita ~i celorlalti copartasi, In sensul ca Inlatura caracterul de imobil abandonat al bunului, care este scos astfel de sub incidenta Decretului nr. 111/19511, care, la data respectiva, impunea trecerea lui, ca bun abandonat, In proprietatea statului.

S-a decis, de asemenea, ca oricare dintre proprietari poate sa ceara rernedierea degradarilor aduse bunului comun, desfiintarea lucrarilor noi sau despagubiri, In temeiul art. 998-999 C. civ., fara a avea nevoie de consirntamantul celorlalti coproprietari sau de 0 Impa~eala a bunulur'.

Referitor la actiunea In revendicare, s-a decis tnsa ca introducerea ei presupune acordul tuturor copartasilor, pe motiv ca aceasta actiune are drept scop recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului In litigiu ~i readucerea lui In patrimoniul acestuia, iar nu simpla recunoastere a unei cote ideale, nedeterminate In materialitatea ei"3•

193. Cu privire la aceasta ultima jurisprudenta privitoare la imposibilitatea introduc:erii unei actiuni In revendicare, ce are ca obiect un bun indiviz numai de !=atre unul sau unii dintre coproprietari, se impun cel putin doua precizari.

In primul rand, este de retinut ca In literatura noastra juridica de specialitate s-a exprimat ~i punctul de vedere contrar. Astfel, s-a spus ca actiunea In revendicare este un act de conservare sl poate fi introdusa numai de un coproprietar Impotriva unui tert, lntrucat este yorba despre un act de Intrerupere a prescriptiel achizitive, iar nerecunoasterea acestei posibilitati ar duce la dobandirea

1 In decizia pronuntata In cauza se spune, printre altele: "Prin bunuri parasite, In sensu I art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 ( ... ) se tnteleg acelea asupra carora nu s-au facut, In term en de un an, acte de administrare sau de conservare. In situatla In care un bun apartine In indiviziune ori devalrnasie mai multor proprietari ~i numai unul sau unii dintre ei fac acte de administrare sau conservare asupra lui, acestea profita ~i sunt opozabile si celorlalti, In conditiile gestiunii de interese, prevazute la art. 997 ~i urm. din Codul civil. Asa fiind, din Imprejurarea ca nu toti coproprietarii bunului exercita astfel de acte, din orice cauza, nu poate sa se traga concluzia ca partlle lor indivize nu se afla In administrarea nirnanui ~i ca ar putea fi considerate cotele lor de proprietate din bunul comun ca bunuri parasite ~i trecute In proprietatea statului" (Trib. Suprem, Colegiul civil, decizia nr. 884/24.05.1968, nepublicata).

2 Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 106/25.01.1969, R.R.D., nr. 5/1969, p. 175. 3 Trib. Suprem, Colegiul civil, decizia nr. 662/8.04.1960, eo. 1960, p. 356.

'170

Drept civil. Drepturile reale principale

bunului prin uzucapiune de catre tert.' Mai mult, s-a apreciat dl"necesitatea sl urgenta justifica revendicarea bunului indiviz de la tertul care II stapaneste fara nici un drept"," ~i ca aceasta solutie se impune a fi adoptata de practica judiciara iar, de lege ferenda, va trebui consacrat dreptul unui singur co proprietar de a introduce 0 actiune In revendicare trnpotrlva unui tert detinator al bunului.' De asemenea, s-a sustinut ca, chiar daca actiunea In revendicare ar fi considerata ca avand caracterul unui act de dispozitie, ea poate f intentata si numai de catre unul dintre coproprietari, deoarece teza contrara acorda preeminenta caracterului cantitativ al dreptului de proprietate, dat de cumulul cotelor-parti ideale sl abstracte asupra bunului ce forrneaza obiect al coproprietatil ~i nu caracterului calitativ, dat de caracteristicile esentiale ale acestui drept, anume de a rarnane absolut ~i exclusiv, cu consecinta exercitarii "dreptului de urrnarire ~i de putere directa ~i imediata asupra bunului"."

De altfel, relativ recent, cu referire la actiunea In revendicare avand ca obiect un bun imobil trecut fara titlu In proprietatea statu lui In perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dupa ce a amintit ca introducerea unei asemenea actiuni cu privire la un bun aflat In proprietate comuna pe cote-part! trebuie sa respecte regula unanirnitatii, fosta Curte Suprema de lustitie a statu at In sensul ca situetie juridica a unor astfel de imobile ~i a persoanelor care sustin ca natlonalizarea s-a facut In mod eronat este "esential dlferlta de cea clasica". In asemenea cazuri "sui generis" actiunea In revendicare prezinu: un caracter complex ~i depaseste .rnodelul clasic" al acestei actiuni: unul sau mai multi coproprietari, unul sau mai multi mostenitori, dar nu In mod necesar toti ecestie, pot introduce 0 actiune prin care sa urmareasca a demonstra ca statui nu detine un titlu de proprietate valabil si, In conseclnta, obtinerea "confirrnarii" dreptului lor de proprietate asupra bunului din patrimoniul proprietarului autorului lor natlonallzat llegal. Apoi, ei vor putea cere partajarea acelui bun,"

In al doilea rand, de curand, practica judiciara rornana In sensul imposibllitatf introducerii actiunii In revendicare asupra unui bun indiviz numai de catre unul sau de catre unii dintre copartasl a fost cenzurata de Curtea europeana a drepturilor omului. Astfel, tntr-o cauza reclamantii s-au plans de tncalcarea dreptului lor de acces la un tribunal, garantat de art. 6 §1 din Conventia europeana a drepturilor omului, prin aceea ca, prin aplicarea principiului

1 A se vedea D. Chirica, Posibilitatea exercitarii actiunli In revendicare de catre un singur coindivizar, In Dreptul nr. 11/1998, p. 28-29.

2 A se vedea O. Ungureanu, Cornelia Munteanu, op. cit., p. 270.

3 A se vedea L. Pop, op. cit., (2001), p. 255; in acelasl sens a se vedea ~i I. Lula, Opinii privitoare la posibilitatea exercitarli actlunii In revendicare de catreun singur coproprietar, In Dreptul nr. 4/2002, p. 78-79.

4 A se vedea R. Sas, Din nou des pre posibilitatea exercitarii actiunii In revendicare de catre un singur coindivizar, In Dreptul nr. 9/2006, p. 86 ~i urm.

5 A se vedea C.S.J., decizia din 29 septembrie 2000.

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

171

unanlrnltatli cerut pentru a putea revendica mai multe bunuri indivize, instantele rornane Ie-au respins actiunea In revendicare ce avea ca obiect acele bunuri.' Reclamantil au sustlnut ca aqiunea In revendicare trebuie considerata ca un act. de conservare a unui burl ce poate fi e~_ercitat de orjf:~edintre coproprietari, - aeca.-re-profita tuturor coproprietariloi.Xluvernul s-a aparat aratand ca. date' fiind consecintele importante ale solutiei pronuntate Intr-o asemenea actiune, atunci cand ea priveste revendicarea unui bun, are a fi considerata act de dispozitie ce impune ca, pentru a putea fi introdusa, sa existe acordul tuturor coproprletarilor.j.;

Curtea europeans nu a considerat necesar sa ia pozitie In aceasta controversa care tine de teoria ~i de practica dreptului civil intern, nefiind acesta rolul ei. In schimb, ea a constaJalcaregula unanimitaliidinmateria discutata a ImpiedicCitE:!Xaminarea temeiniciei actiunii reclarnantllor, dovedindu-se a fi un ,,~gL insuUnQDtC:l.giLp_e_':l_t~lI_()rice tentativa viitoare de revendicarea bunurilor io_d_Lvize'~J3

Aceasta insearnna ca actiunea }r1__ _ _r~'1(;!nciicare asupra unui bun indiviz introdusa-illl_!!lilj__d~ catre unul sau unii dintre coproprietari nu poate fi respinsa ca i'lill!misibila deoarece astfel s-ar incalca dreptul acestora la un tribunal, cQ~mponenta a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Conventie. De altfel, Curtea a remarcat "cu interes" ca proiectul de Cod civil aflat lridezbaterea parlarnentulul "Inlatura In mod expres regula unanimitatii" In materia discutata."

(j

194. Din principiul potrivit caruia fiecare copartas are un drept propriu exclusiv asupra cotei-parti ideale din dreptul asupra bunului comun decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber ~i netngradit de cota sa parte ideala de drept. lnstralnarea acestei cote-part! nu schirnba cu nimic situatia anterioara a bunului, privit In materialitatea sa, cu deosebirea ca. In locul copartasului dispunator, se substituie succesorul In drepturi al acestuia.

De asemenea, nimic nu se opune ca oricare dintre ei sa poata greva cu sarcini reale cota lor parte ideala ~i abstracta din dreptul de proprietate asupra bunului comun.

1 A se vedea Curtea europeana a drepturilor omului, 14 decembrie 2006, L~autres c/Roumanie, nepublicata, Internet, www.echr.coe.int, § 47; traducerea In limba romana a acestei hotararl a jurisdictlel europene a fost publicata In M. Of. nr. 464 din 10 iulie 2007, p. 10-16; autorul prezentei carti, judecator pentru Romania la Curtea europeans la data judecaril acestei cauze, a preferat sa se abtina de la solutionarea ei, situatle In care, pe temeiul dispozitiilor art. 27 §2 din Conventie ~i ale art. 2991 din Regulamentul Curtii, a desemnat ca judecator ad-hoc, un alt judecator al instantei europene; a se vedea §4 al hotararli,

2 Idem, § 71. 3 Idem, § 73. 4 Idem, § 75.

172

Drept civil. Drepturile reale principale

Ce se va intampla tnsa, atunci cand, fara a avea dreptul de a dispune de intregul bun sau, mai precis, cu privire la dreptul de proprietate asupra intregului bun, numai unul dintre coproprietari If Instraineaza, In tntregime.

In practica judecatoreasca, lntr-o asemenea situatie, de regula se distinge dupa cum cumpsrstoru! a cunoscut sau nu a cunoscut, la momentul tndieierii actului, Imprejurarea ca Instrainatorul nu era proprietarul exclusiv al bunului.

Daca respectivul curnparator a cunoscut calitatea de coproprietar a vanzatorului, vanzarea nu este nula, ci supusa numai conditiei rezolutorii ca bunul vandut sa nu cada, cu prilejul partajului, In lotul altui coproprietar, ci In acela al coproprietarului vanzator, Ca urmare a efectului declarativ al partajului, acesta va fi considerat ca a fost proprietar exclusiv, In mod retroactiv, ~i vanzarea va fi considerate valabila, iar pana la efectuarea partajului, dreptul de proprietate este afectat de conditia rezolutorie a caderii bunului In lotul coproprietarului instrainator'.

De asemenea, nimic nu se opune ca actul astfellncheiat sa poata fi ratificat de coproprietarii care nu si-au dat consimtamantul la incheierea lui, fapt ce echivaleaza cu renuntarea la orice actiune fata de tertul dobanditor al bunului In discutie, urrnand a se face desocotirea cu coproprletarul tnstralnator",

Este de retinut ca pentru ipoteza analizata, rationarnentul Prof. Fr. Deak este In sensul ca ea are a fi aslmilata cu vanzarea lucrului altuia, sanctionata cu nulitatea relativa',

In orice caz, In practica judecatoreasca mai veche s-a decis ca, daca la Incheierea actului, curnparatorul nu a cunoscut calitatea de coproprietar a vanzatorului, actul este anulabil, Hind asadar lovit de nulitate relative".

1 Dupa cum s-a decis relativ recent In practica supremei instante, dreptul de dispozitie asupra unui bun se poate exercita, printre altele, prin instrainarea bunului, operatiune care, In cazul coproprietarului unic, depinde numai de manifestarea de vointa a acestuia.

In cazul proprletatii comune pe cote-parti Insa, pentru ca instrainarea sa produca efecte depline, este necesar acordul tuturor coproprietarilor, deoarece, fiecare dintre ei avand numai un drept limitat asupra bunului, exprimat numai intr-o cora-parte care nu este determinata In materialitatea ei, ci doar ideal, nu poate dispune valabil decat In limitele dreptului sau,

Vanzarea bunului proprietate cornuna pe cote-patti, facuta numai de catre unul dintre coproprietari, este supusa conditiei ca, la efectuarea partajului, bunul sa cada In lotul vanzatorului. A se vedea CS.J., Sectia civila, decizia nr. 1336/1992, In Dreptul nr. 2/1993, p. 71; idem, decizia nr. 322/1993, In Dreptul nr. 12/1993, p. 87; idem, decizia nr. 2057/1993, In Dreptul nr. 9/1994, p. 84.

2 In acelasi sens, a se vedea CS.J., Sectia civila, decizia nr. 1336/1992, precit. A se vedea ~i C. Bfrsan, M. Gaita, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 101.

3 A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, Bucuresti, 1991, p. 62.

4 A se vedea, Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 2257/1955, CD. 1955, vol. I, p. 99.

De altfel, este de observat ca de curand instanta suprema a decis, lntr-o formulare usor contradictorie, In sensu I ca atunci cand vanzatorul este proprietar "pro parte", nu se aplica regulile privitoare la vanzarea bunului altuia, ci regulile proprii starll de indiviziune; asa fiind, daca bunul este atribuit copartasului tnstrainator, contractu I de vanzare-curnparare

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

173

195. Obligatlile copartasilor, Fiecare copartas are obllgatia de a contribui, proportional cu cota sa parte, la acoperirea cheltuielilor care sunt facute cu lntretinerea, conservarea ~i administrarea bunului comun. Daca este yorba de obligatii reale de a face - obligatii propter rem - care privesc bunul obiect al proprietatii comune, toti vor fi tinuti de Indeplinirea lor.

196. incetarea coproprietatii temporare. Din modul In care este reglernentata coproprietatea si, In primul rand, din instituirea regulii unanirnltatii, rezulta ca ea este conceputa ca 0 stare vremelnica sl, deci, neorganizata.

Acesta este motivul pentru care, prin art. 728 C. civ., se instituie regula imprescriptibilitaJii dreptului de a cere Incetarea indiviziunii. Regulile prevazute In Cod referitor la indiviziune sunt aplicabile, asa cum am ararat mai sus, ~i In cazu I simp lei coproprietati'.

Imprescriptibilitatea sub aspect extinctiv a dreptului de a cere trnparteala poate fi paralizata prin uzucapiune, In cazul exceptional In care unul dintre copartasi, prin manifestare exterioara a sa, a lnteles sa transforme posesia din cornuna In exclusive ~i a exercitat timp de 30 de ani 0 asemenea posesie pentru sine asupra bunului indiviz, situatie In care va putea opune celorlalti dobandirea proprietatii asupra acestui bun de catre el (art. 729 C. clv.)",

Desi principiul ca nimeni nu poate fi obligat sa ramana In stare de indiviziune are caracter imperativ, alineatul al doilea al art. 728 permite copartasilor sa incheie conventii de rnentinere a acelei stari, pe 0 durata de cel mult cinci ani, cu posibilitatea ca, la expirarea acestui termen, conventia sa fie retnnolta.

Cat prive~te Incetarea coproprietitii, este de observat ca aceasta va lua sfar~it daca unul dintre coparta~i devine, Intr-un mod sau altul - de exemplu, prin succesiune, prin curnparare, prin donatie etc. - titular al tuturor cotelor-perti. Practic, In aceasta situatie, coproprietatea se preface In proprietate exclusiva apartinand unui singur titular.

Modul specific de Incetare a coproprietstii temporare este Insa fmparJeala, cunoscutii ~i sub denumirea de partaj.

Prin ImparJeala se InJelege operaJia juridica prin care se pune cepet starii de coproprietate ori de indiviziune, In sensul ca bunul sau bunurile stapanite In comun pe cote-perti sunt ImparJite materialmente tntre copertes}, fiecare dintre

devine perfect valabil, prin efectul art. 786 C civ.; dimpotriva, daca bunul este atribuit altui copartas, actul de lnstrainare va fi desfiintat retroactiv, pentru lipsa calitatii de proprietar a vanzatorului, urmand a fi aplicate regulile care guverneaza vanzarea bunului altuia; a se vedea I.CCJ, Sectia civila ~i de proprietate intelectuala, decizia nr. 965 din 2005, Dreptul nr. 4/2006, p. 280.

1 Referindu-se la tmparteala succesiunii - regulile sunt Insa de apllcatie generals -, art. 728 prevede, In primul alineat, ca "nimeni nu poate fi obligat a rarnane In indiviziune. Un coerede poate oricand cere trnparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrari i".

2 Vezi, In acest sens, Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 786/21.04.1977, CD. 1977, p. 24-26; idem, decizia nr. 946/1979, R.R.D. nr. 11/1979, p. 69.

174

Drept civil. Drepturile reale principale

ecestie devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau parJi materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietstii. Dreptul indiviz este prefacut, cu alte cuvinte, lntr-un drept diviz ~i exclusiv asupra unui bun sau unei partl materiale determinate din bun.

Daca este posibil, partajul se realizeaza In natura; In caz contrar, se procedeaza la vanzarea bunului, contraechivalentul urrnand a fi trnpartit lntre copartasi, proportional cu partea fiecaruia.

Sediul legislativ actual al materiei lrnpartelil II constituie articolele 728-799

C. civ., completate cu dispozitiile art. 6731-67314 din Codul de procedure civila (Cap. V1I1. Procedura Impar!elii [udiciare).'

Partajul poate fi cerut de catre oricare dintre copartasl, de succesorii lor In drepturi, precum sl de creditorii persona Ii ai unuia dintre coproprietari (coindivizari), pe calea actiunii oblice sau subrogatorlf.

Cat priveste obiectul partajului, acesta va fi dat, In primul rand, de bunul aflat In proprietate comuna, dar sl de fructele produse de bun, oricare ar fi acestea - naturale, industriale ori civile - cu exceptia situatiei cand, In cursu I existentei stiiril de coproprietate, ei s-au inteles asupra modului de culegere a fructelor produse de bun, eventual chiar pe baza unui partaj de folosinta'.

S-a spus ca nu ar fi exclusa situatia In care cota-parte din fructele bunului In proprietate cornuna sa fie ceruta pe calea unei actiunl separate, tot imprescriptibila, deoarece accesorium sequitur principale, daca fructele naturale sau industriale exista In materialitatea lor In momentul intentarii actiunii de partaj ~i acestea sunt astfel revendicate.

Actiunea va fi prescriptlbila In termen de 3 ani din momentul culegerii, ca drept de creanta, daca este yorba despre fructe civile sau echivalentul banesc al celor naturale sau industriale".

197. Formele partajului. Fara a intra In arnanunte care tin de dreptul succesoral, ne rnarglnim a spune ca partajul este de doua feluri: conventionei sau judicisr?

Partajul convenJional sau voluntar, cum lnsusi numele indica, este acordul de volnta exprimat de toJi coproprietarii, In sensul lncetarll starii juridice a proprietatii comune. Asa fiind, suntem In prezenta unei conventli cu acest obiect, care trebuie sa lndeplineasca toate conditiile de validitate privitoare la un act juridic civil.

1 Cap. V1I1. Procedura Irnpartelii judiciare a fost introdus in Codul de procedure civila prin O.U.C. nr. 138/2000 (M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000), care a abrogat vechiul sediu al materiei, Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii lrnpartelilor judiciare.

2 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 551.

3 In acelasi sens, a se vedea E. Chelaru, op. cit., p. 118.

4 A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Actami, Bucuresti, 1999, p. 560.

5 Pentru 0 analiza detaliata a partajuluica mod de incetare a proprietatii comune pe cote-patti obisnuite sau temporare, a se vedea V. Stoica, op. cit., p. 88 ~i urm.

Modalita!i juridice ale dreptului de proprietate 175

In plus, art. 730 alin. (1) c. civ. impune condltil suplimentare pentru validitatea partajului conventional, ~i anume:

- prezenta tuturor coproprietarilor (copartasilor):

- totl coproprietarii (copartasii) sa alba capacitate deplina de exercitiu. Daca

unul dintre ei este minor sau interzis, pentru realizarea partajului conventional va fi necesar, sub sanctiunea nulitatll relative, de protectie, acordul autoritatii tutelare [art. 730 alin. (2)].

Din moment ce art. 730 alin. (1) dispune ca, fiind Indeplinite conditiile de mai sus, partajul se face "fara Indeplinirea vreunei formalitati", rezulta ca partajul conventional este un act supus principiului consensualismului actelor juridice, adica se poate Incheia In orice forma, chiar ~i verbal, dovada urrnand a se face potrivit dreptului comun, chiar ~i cu martori, daca partile sunt de acord In acest sens'.

Partajul judiciar va avea loc atunci cand nu s-a putut realiza partajul voluntar, sau In cazul In care legea II impune In mod obligatoriu, si anume (art. 747 C. civ.):

- daca nu sunt prezenti personal sau prin reprezentanti toti copartasll:

- daca intre copartasi exista minori ~i conditiile ocrotirii lor nu sunt Indeplinite.

Din punct de vedere practic, instanta de judecata va putea efectua partajul lntr-unul din urmatoarele modurir'

a) atribuirea In natura a bunurilor, prin formarea unui numer de loturi care sunt egale cu numsrul coparta~ilor (art. 741 C. civ.). Este limpede ca se are In vedere sistarea starii de indiviziune, adica obiectul partajului este 0 rnasa patrlmonlala, Se poate imagina lnsa si formarea mai multor loturi dintr-un singur bun, spre exemplu 0 suprafata mare de teren.

b) atribuirea bunului In proprietate exclusive unuia dintre coproprietari, cu plata echivalentului cotelor corespunziitoere cstre ceilalJi coproprietari;

c) vtmzeree bunului ~i tmpsrtires pretulu! tntre coproprietari, potrivit cotelor tiecsruie dintre ei.

Partajul are efect declarativ, ceea ce lnseamna ca efectele sale urea pana la momentul crearil starll de proprietate cornuna, Asadar, retroactiv, dreptul de proprietate cornuna se transforma In drept exclusiv, ceea ce expllca validarea eventualului act de lnstrainare a Intregului bun, de catre coproprietarul care I-a dobandit urmare a operatiei juridice a partajului.

1 A se vedea CS.J., Sectla civila, decizia nr, 884/1992, Oreptul nr. 11/1992, p. 84-85.

Pentru practica mai veche, a se vedea, Trib. Suprem, Sectla clvila, decizia nr. 68/1961, CO. 1961, p. 188; Trib. Suprem, Sectia civlla, decizia nr. 574/1971, CD. 1971, p. 119-121, Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 476/1978, CD. 1978, p. 23.

2 Cu privire la tmparteala judlciara a se vedea Cap. VIII, Procedura impa'1elii judiciare, din Cartea VI, Procedurile speciale din Codul de procedura civlla, astfel cum a fost introdus prin O.U.C. nr. 138/2000 (art. 6731_67314).

176

Drept civil. Drepturile reale principale

§3. Proprietatea comuno pe cote-perfi stabile ~i tOffate sau perpetue

198. Notiune, Prin exceptie de la regula potrivit cu care proprietatea cornuna pe cote-patti este ternporara, exista situatii 'in care coproprietatea apare ca fiind fortata ~i perpetue, din co 10 de vointe coproprietarilor. De regula, ea are ca obiect bunuri care, prin natura sau prin destinetie lor, pot fi folosite de mai mu Iti coproprietari. Mai degraba, destinetie acestor bunuri este petpetuii. Avandu-se 'in vedere permanenta acestei distinctii, aceasta coproprietate poate inceta prin partaj.

De asemenea, Intotdeauna bunurile obiect al proprietatli comune stabile ~i fortate sunt bunuri eccesorii, pe langa alte bun uri socotite ca principale, ~i care sunt In proprietate exclusivii. Asa fiind, nu se poate vorbi despre proprietatea cornuna pe cote-patti stabila ~i fortata, fara a avea 'in vedere proprietatea exclusiva asupra bunurilor pe langa care cele aflate 'in coproprietate fortata sunt accesorii.

Altfel spus, suntem In prezenta a doua drepturi de proprietate distincte: dreptul de proprietate exclusive ce epertine tiecsru! proprietar (titular) asupra bunului principal ~i dreptul de proprietate comuns pe cote-piirtl stabila ~i fOrJata asupra bunurilor considerate ca accesorii pe Ifmga bunurile principale, drept ce apartine tuturor coproprietarilor. Desigur, fiecare coproprietar este titular exc/usiv asupra cotei-parti ideale ~i abstracte din dreptul sau, Dar, spre deosebire de proprietatea cornuna pe cote-patti obisnuita sau ternporara, niciodata un coproprietar nu va putea lnstraina cota sa parte ideal a ~i abstracts din acest drept In mod separat, ci numai odete cu lnstriiineree bunului principal, aflat In proprietate exclusive.

Sau, asa cum s-a decis 'in practica judecatoreasca, din moment ce dreptul de coproprietate fortata are un caracter accesoriu, el nu se poate transmite, ipoteca sau valorifica intr-un alt mod decat impreuna ~i nemijlocit cu dreptul de proprietate asupra bunului principal'.

In sfarsit, mai este de observat ca, spre deosebire de proprietatea comuna pe cote-patti oblsnuita sau ternporara, proprietatea cornuna pe cote-parti stablla ~i fortata, din considerente practice, face obiect de reglementare fie 'in Codul civil, chiar daca intr-o materie oarecum improprie, cum este cea a servitutilor, sau 'in cadrul unor legi speciale, asa dupa cum se arata mai jos.

199. Cazurile de coproprietate fortata. In dreptul civil roman In vigoare sunt retinute urrnatoarele cazuri de proprietate comuna pe cote-part! stabila ~i fortata:

1 A se vedea Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 507/1974, CD. 1974, p. 56-57.

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

177

a) coproprietatea fortata asupra partilor si dotarilor comune din cladirile cu mai multe apartamente de locuit sau alte spatii decat locuinta, aflate 'in proprietate exclusiva sau In proprietate cornuna pe cote-patti obisnuita sau ternporara: b) coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine (bunuri, fantani, izvoare, poteci):

c) coproprietatea fortata a despartiturllor comune;

d) coproprietatea fortata asupra unor bunuri considerate ca bunuri de familie (hartii de fam i lie, tablouri de familie, morminte sau constructii funerare etc.).

In cele ce urrneaza, vorn analiza mai Intai drepturile ~i obllgatiile coproprietarilor'in cadrul acestor forme de proprietate comuna pe cote-patti ~i apoi primele trei cazuri de proprietate cornuna pe cote-patti stabila ~i fortata, ultimul nefiind de natura a pune probleme deosebite, cu precizarea ca eel mai important In practice este acela al coproprietetii tottete asupra dotiiriior ~i utilitaJilor comune dintr-un imobil cu mai multe locuinte.

f) Coproprietatea fortata asupra bunurilor care au apartinut composesoratelor, obstilor de rnosneni sau de razesi sau altor forme asimilate acestora, prin reconstituirea dreptului de proprietate, pe temeiul actelor normative speciale In materie.

200. Tot ca 0 deosebire lntre proprietatea comuna pe cote-patti oblsnulta sau temporara, la proprietatea comuna pe cote-patti stabila ~i fortata, In cazul acesteia din urrna se admite existenta unor drepturi mai largi ale coproprietarilor, In sensul ca adesea ei se cornporta fata de bunul comun ca ~i cum ar aparea ,ca proprietari exclusivl. Aceasta sernnifica Imprejurarea ca ei pot exercitaacte de folosinJa asupra tuturor bunurilor care forrneaza obiectul dreptului de proprietate pe cote-patti stabila ~i fortata, chiar In integralitatea lor, cu respectarea a doua limite:

a) folosinta astfel exercitata sa nu aduca atingere dreptului egal ~i reciproc al celorlalti coproprietari. Observarn ca se vorbeste despre dreptul egal ~i reciproc al coproprietarilor, fara a interesa marirnea cotei-parti ideale ~i abstracte din bunul sau din bunurile comune.

Intr-adevar, prin ipoteza, proprietarul unei garsoniere, intr-un imobil ce mai cuprinde cateva apartamente cu mai multe camere, are 0 cota-parte mai mica din dotarile comune, dar nu se poate pune problema limitarii, In vreun fel, a folosirii, spre exemplu, a scarii sau a intrarii comune. Astfel, dupa cum s-a decis 'in mod judicios 'in practica judiciara, In cadrul coproprietatii fortate, fiecare coproprietar are obligatla exercitarii dreptului sau fara a aduce atingere drepturilor IIsimultane ~i concurente" de aceeasi natura, ale celorlalti coproprietari.'

1 A se vedea CA. Cluj, Sectia civila ~i asigurarl sociale, pentru minori ~i familie, decizia nr. 332/A din 13 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, Buletinul jurisprudentei, 2004, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 25.

178

Drept civil. Drepturile reale principale

b) folosinta trebuie exercitata numai In interesul utilizarii fondului caruia i-a fost afectat bunul comun accesoriu.

Bunaoara, cu privire la podul unui imobil, aflat In coproprietate fortata, acesta nu poate fi mansardat fara acordu I celorlalti coproprietari deoarece, daca s-ar proceda astfel, s-ar aduce atingere drepturilor coproprietarilor care nu au consirntit la efectuarea unei asemenea lucrari care ar avea ca efect incetarea staril de coproprietate fortata asupra acelui bun accesoriu al imobilului In discutie.'

Coproprietarii au obligatia de a suporta, proportional cu partea fiecaruia, de aceasta data, cheltuielile de intretinere ~i de conservare a bunului comurr'. Ei se pot elibera de aceasta obligatie numai daca nu mai au nici un drept asupra bunului ce le-a apartinut In proprietate exclusiva.

201. Proprietatea comuna pe cote-parti stabila ~i forlata din cladlrlle cu mai multe locuinte (apartamente) sau alte spatii decat loculnte ce apartin unor proprietari dlferlti. Cu larga aplicatie practica, aceasta forma de coproprietate fortata a cunoscut prima reglementare In dreptul nostru civil prin Legea din 3 mai 1927 privitoare la lncurajarea constructiei de locuinte'.

Ea a fost preluata apoi In legi privitoare la construirea de locuinte proprietate personala - Legea nr. 9/1968, lnlocuita de Legea nr. 4/1973 - astazi abrogate.

In prezent, dispozitii privitoare la proprietatea comuna pe cote-patti stabila ~i fortata asupra dotarilor ~i utilitatilor comune din irnobile cu mai multe locuinte gasim atat In unele acte normative speciale - art. 14 din Decretul-Iege nr. 61/1990privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie: art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte ~i spatil cu alta destinatie construite din fondurile statu lui ~i din fondurile unitatilor econom ice sau bugetare de star', republicata, precum ~i tntr-un act normativ pe care-I socotim de aplicajie generala In materie, anume Legea nr. 114/1996 - Legea locuintei, cu rnodificarlle ulterioare.

1 Ibidem.

2 A se vedea Trib. Suprem, Sectia clvila, decizia nr. 247/1980, CO. 1980, p. 12.1n acelasl sens, a se vedea, CA. lasi, decizia civ. nr. 717/11.05.1999, M. Ga;Ja, M.M. Pivniceru, Iurisprudenta Curtii de Apel lasi in materie civila pe anul 1999, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, p. 19-20.

3 Art. 57 din acea lege prevedea ca dreptul de proprietate asupra unui etaj sau apartament situat tntr-un imobil ce cuprindea mai multe asemenea unitati locative avea ca accesoriu ~i dreptul de coproprietate fortata asupra tuturor partllor comune din imobil aflatoare, prin natura lor, in folosinta cornuna a tuturor celor ce locuiesc in imobil ca: terenul, fatada, fundatla, acoperisul, intrarile, lnstalatlile comune.

4 Astfel, art. 10 din Legea nr. 85/1992 - republicata in M. Of. nr. 264 din 15 iulie 1998 - dispune ca, in cazul in care tntr-o cladire sunt mai multe locuinte ~i spatli cu alta destinatie, o data cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobandeste ~i dreptul de proprietate pe cote-patti de constructii si instalatil, precum sl asupra dotarllor care, prin natura lor, nu se pot folosl decat in comun. Acest drept se dobandeste indiferent de tronsonul, scara sau etajulla care este situata locuinta sau spatiul cu alta destinatie,

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

179

202. Potrivit art. 69 din Legea nr. 114/1996, proprietarii din cladirile cu mai multe locuinte proprietate privata sau rnlxta - adlca din cladiri In care se gasesc atat locuinte proprietate privata, cat si locuinte proprietate publica - se constituie In esocietii de proprietari, In conformitate cu Regulamentul-cadru al asociatiei de proprietari, care facea parte integranta din lege.

lntre timp, acest regulament-cadru a fost completat sau modificat implicit prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 85 din 30 august 2001 privind organ izarea ~i functionarea asociati i lor de proprietari', care a fost abrogata prin Legea nr. 230/2007 privind lnfilntarea, organizarea ~i functionarea asociatiilor de proprietarf', ale carei prevederi Ie vorn prezenta In cele ce urmeaza,

De asemenea, In aceasta materie au a f avute In vedere ~i Normele metodologice privind organizarea ~i functionarea asociatiilor de proprietari aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 400 din 2 aprilie 2003,3 cu modiflcarlle ulterioare.

Asociatia de proprietari are drept scop administrarea sl gestionarea proprietatii comune care, pe langa drepturi, impune obligatii pentru toti proprietarii [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 230/2007].

Ea reprezlnta forma de asociere autonoma ~i nonprofit a proprietarilor unui condominiu, care se constituie sl are personalitate jurldica potrivit dispozitiilor Legii nr. 114/1996, cu rnodificarile ~i cornpletarile ulterioare [art. 3 alin. (1) lit. g)].

Asociatiile de proprietari se pot constitui ~i pe tronsoane sau scari, In conditiile legii, prin hotararea adunarii generale sl cu acordul expres al coproprietarilor cu privire la delimitarea efectiva a partilor de proprietate cornuna care se p,reiau In administrare de respect iva asoclatie de proprietari ~i cu privire la obligatllle ~i drepturile legale care vor continua sa ramana In sarcina, respectiv beneficiul tuturor coproprietarilor.

Daca este cazul, asociatiile de proprietari lnfilntate pe scari sau tronsoane de clad ire I~i reglementeaza lntre ele raporturile juridice cu privire la aspectele tehnice comune acestora, printr-o anexa la acordul de asociere [art. 5 alin. (3)].

Legea prevede ca asociatia de proprietari, prin comitetul executiv, reglernenteaza folosirea, lntretinerea, repararea, Inlocuirea ~i modificarea partilor proprietatil comune, inclusiv cu privire la consumurile aferente proprletatii comune [art. 30 alin. (1) lit. d)], iar In ceea ce priveste acoperirea cheltuielilor, stabilirea ~i repartizarea sumelor care privesc proprietatea cornuna ce revine fiecarui proprietar din cadrul condominului se face proportional cu cota-parte indiviza din proprietatea cornuna [art. 48 alin. (1 )].

1 Publicata in M. Of. nr. 544/1.09.2001, aprobata ~i rnodificata prin Legea nr. 234 din 30 aprilie 2002, publicata in M. Of. nr. 296 din 30 aprilie 2002.

2 Publicata in M. Of. nr. 490 din 23 iulie 2007, Legea nr. 230/2007 intra in vigoare in termen de 30 de zile de la publicare (art. 60).

3 Publicata in M. Of. nr. 311 din 8 mai 2003.

ncipale

A.Gel.Jla do proprletar! este condusa de adunarea generala a proprietarilor, care este aldltuita din totl proprietarii membri ai asociatiei [art. 23 alin. (2)].

La randul ei, adunarea generala a proprietarilor alege dintre membrii sal, un comitet executiv, din care unul va fi desemnat presedinte.

Cu exceptia atributiilor rezervate exclusiv proprietarilor cu privire la proprietatile individuale, apartamente sau spatii cu alta destinatie decat aceea de locuinta, comitetul executiv reprezinta asociatia de proprietari In administrarea ~i exploatarea cladirii. Pentru Indeplinirea atributiilor ce-i revin, comitetul poate angaja personal specializat (art. 29).

Pentru activitatea de administrare care include activitati de administrare tehnica, de contabilitate ~i casierie, asociatia de proprietari poate angaja fie persoane fizice ate state pentru functia de administrator de imobile, fie poate lncheia contract de administrare cu persoane juridice specializate ~i autorizate, care au ca obiect de activitate numai domeniul asociatiilor de proprietari ori care au ca activitate principala administrarea imobilelor pe baza de tarife sau contract. Persoanele fizice pot f angajate prin incheierea unui contract individual de rnunca, conform celor stabilite prin negociere directa [art. 35 alin. (1) ~i (2)].

Atunci cand este necesara realizarea unor lucrarl de reparatii sau a altor activltati de intretinere, administratoruI, tinand seama de pret, durata de executie ~i de calitate, supune spre analiza ~i aprobare comitetului executiv al asociatiei de proprietari ofertele operatorilor economici care sunt corespunzatoare exercitaril lucrarilor, conform leglslatiei In vigoare (art. 37).

Proprietatea cornuna poate fi utilizata de catre terti, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul rnajoritatll proprietarilor membri ai asoclatlei ~i al proprietarilor direct afectati de vecinatate, In baza unui contract de Inchiriere, de folosinta sau de concesiune (art. 39).

De asemenea, proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinatia proprietatil comune fara a obtine mai Intai acceptul din partea asociatiei de proprietari [art. 11 alin. (2)]. Legea prevede ca zidurile dintre apartamente sau spatiu ~i proprietatea cornuna care nu fac parte din structura de rezistenta a cladirii pot fi reamplasate numai prin modificarea acordului de asociere, ln baza hotararli rnajoritatii proprietarilor ~i autorizatiei de modificare a constructiei, eliberata de autoritatea locala (art. 12).

Tot astfel, modificarile constructive ~i utilizarea In alte scopuri a unor parti sau elemente de constructie ale cladirii cum ar fi ancorare de reclame, suspendari de stalpi, peretl sau scari interioare ~i altele asemenea, se vor putea face numai pe baza deciziei comitetului executiv, cu acordul proprietarilor direct afectati si, dupa caz, pe baza unui proiect tehnic lntocrnit de institutii de specialitate, verificat de un expert autorizat, ~i cu autorizatia pentru efectuare de lucrari, eliberata In conditiile legii (art. 41).

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

181

Toate aceste dispozitii au drept scop sa asigure normala convietuire intre proprietarii care alcatuiesc asociatia de proprietari, tinand, intr-un anume sens, si de limitele exercitiului normal al dreptului de proprietate.

In acelasi timp, eventuala opunere nejustlficata a unuia dintre cei lnteresati, care poate merge la a tmbraca forma unui abuz de drept, credem ca poate fi cenzurata de lnstanta de judecata.

Legea mai prevede obligatla proprietarilor care I~i tnstrarneaza apartamentele sau spatiile cu alta destinatie ca la Intocmirea actelor de tnstrainare sa faca dovada achitaril la zi a cheltuielilor care Ie-au revenit In cadrul asociatiel de proprietari, dupa cum datoria mai poate fi preluata de curnparator (art. 20).

In sfarsit, mention am ca, potrivit art. 18 din Lege, In cazurile In care, In cladirile de locuinte unul dintre proprietari sau chiriasi Impiedica cu buna ~tiinta ~i sub orice forma folosirea normala a cladirii de locuit, creand prejudicii celorlalti proprietari sau ch iriasi, dupa caz, la solicitarea proprietarilor cladirilor sau a reprezentantului legal al acestora, instanta va lua masurile pentru folosirea norrnala a imobilului, ceea ce Insa nu credem ca exclude raspunderea civila delictuala a proprietarului sau a chlriasului In culpa, In temeiul art. 998-999

C. civ.

203. Coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua fonduri invecinate. Drumurile, potecile, fantanile, izvoarele care servesc pentru folosirea a doua imobile Invecinate, In miisure In care se afla chiar pe linia desparjitoare dintre cele doua proprieta}i, se afla In proprietatea cornuna st~pila ~i fortata pe cote-part! ce are ca titulari pe proprietarii exclusivi ai imobilelor Invecinate.

Daca aceste bunuri s-ar afla situate pe unul dintre fonduri ~i ar servi pentru utilitatea celuilalt fond, nu mai suntem In situatia unei coproprietati, ci In situatia unei servitutl, cu to ate consecintele ce decurg de aid.

204. Coproprietatea despartiturilor comune. Prin expresia "despartituri comune" se tnteleg zidul, santul sau gardul care separa doua proprietati. Asupra lor cei doi proprietari inveclnati au, In principiu, un drept egal, aflandu-se lntr-o coproprietate fortata ~i perpetua, accesorie fata de dreptul de proprietate asupra imobilului.

Sediul materiei II constituie art. 590-609 C. civ.

1 De aceea apreciem gre~ita solutia prin care s-a decis cal din moment ce reclamantul a luat apa din fantana in litigiu, situata pe linia despartitoare dintre .doua proprieta~i ~imp de peste 30 de ani, el a dobandit prin uzucapiune dreptul de servitute, In conformitate cu

dis~ozi~iile art. 623 ~i 579 C. civ. " . . ~.. . .

In realitate, ni se pare ca este yorba despre dobandirea copropnetatu stabile ~I. fortate

asupra unui bun de folosin!a cornuna pentru doua fonduri invecinate. A se vedea, Trlb, lud. Caras-Severin, decizia civ. nr. 30/1983, cu nota I. V. Crist), II. C. Bitssn, R.R.D. nr. 4/1984, p. 48 ~i urm.

13.

182 Drept civil. Drepturile reale principale

In caz de litigiu, dovada coproprletatlt semnului despartitor se poate face In trei moduri:

- prin inscris (titlu) care determina situatia exacta:

- prin dovedirea dobandirii coproprieutit pe cale de uzucapiune, daca se

dovedeste ca a avut loc 0 stapanire cornuna a despartiturli in termenul prevazut pentru prescriptia ach izitiva:

- dad nu exisu: nici titlu ~i nici posesie prelungita, se poate apela la unele prezumJii legale, din care rezulta coproprietatea asupra despartiturii. 0 conditie ceruta pentru a opera aceste prezurntii este aceea ca despartltura sa fie asezata chiar pe hotarul dintre cele doua imobile. Ptezumtiile legale la care ne referim au caracter relativ, ele putiind fi deci rasturnate prin proba comrerii.

Codul civil stabile~te aceste prezumtii ~i determine efectele coproprietstii in eceesti; materie.

A) Zidul despar]itor. In art. 590 C. civ. se prevede ca "orice zid care serveste de despartire lntre cladlri sau intre curte ~i gradina, ~i intre ograde la ~ara, se soc?te~te comun, daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul".

In art. 591 C. civ. se arata ca existenta unui semn de necomunitate inlatura prezurntia la care ne referim. "Este semn de necomunitate cand culmea zidului este dreapta ~i perpendiculara despre peretele de 0 parte, iar despre cealalta parte infa~i~eaza un plan inclinat; In acest caz, zidul se presupune ca apartine exclusiv proprietarului despre care exlsta planul inclinat".

Caracterul fortat al coproprietatii zidului comun rezulta, printre altele, din prevederea art. 598 C. civ., conform careia orice vecin poate sa faca zidul comun, in tot sau in parte, platlnd celuilalt jurnatate din valoarea sa sau a par~ii pe care vrea sa 0 faca cornuna,

Cat priveste drepturile ~i obligatiile coproprietarilor este de remarcat ca fiec~re di~tre acestia are dreptul sa foloseasca zidul, fara prejudicierea dreptului celuilalt (art. 594 C. civ.), Ambii coproprietari sunt obligati a contribui la r:par~rea ~i intretlnerea zidului comun (art. 592 C. civ.), Renuntand la dreptul sau, fiecare copropne!ar poate fi scutit de aceasta obligatle (art. 593 C. civ.),

B) $anJul comun. In art. 602 C. civ. se arata ca "toate santurile Intre doua proprietatl se socotesc comune de nu va fi titlu sau semn contrariu".

Intre semnele de necomunitate este rnentionat faptul ca pamantul este tnaltat sau aruncat numai pe 0 parte a santulul, caz in care se considera ca santul apartine exclusiv proprietarului imobilului unde a fost aruncat sau lnaltat

parnantul (art. 603 ~i art. 604 C. civ.). r

~) Gar~u.1 c~mun. Un alt caz de coproprietate for~ata sl perpetua asupra unei despartituri comune este cel prevazut in art. 606 C. civ., conform caruia "orice gard care desparte doua proprletatt se socoteste comun, afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ihgradita, sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra".

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

183

205. Proprietatea comuna stabila ~i fortata asupra bunurilor care au apartlnut composesoratelor, obstilor de mosneni sau de raze~i ori altor forme asodative asimilate acestora. Desi se poate lesne observa ca in aceasta lucrare nu am pus in discutie problemele deosebit de importante, cu multiple irnplicatii social-economice, puse de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri pe temeiul unor acte normative speciale in aceasta materie, in cele ce urrneaza vorn evidentia una din aplicatiile ei practice, prin care ia nastere in dreptul nostru civil 0 forma oarecum atipica - ~i se va vedea imediat de ce - a proprietatii comune pe cote-parti stabile ~i fortate, anume cea asupra unor bunuri imobile asupra ciirote s-a reconstituit dreptul de proprietate in beneficiul unor subiecte colective de drept specifice: composesoratele, obstile de rnosneni sau de razesi ori alte forme asociative ale acestora.' Aceasta coproprietate stabila ~i fortata este reglernentata prin art. 46 din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar, republlcata, cu modificarile ulterioare, art. 26-27 din Legea nr. 1/2000 cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, cu rnodificarile ulterioare ~i art. 63 din Hotararea Guvernului nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile ~i functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului ~i modului de atribuire a titlurilor de proprletati, precum ~i punerea in posesie a proprietarllor.' cu modiflcarile ulterioare. Textele legale evocate reglernenteaza dreptul fostilor composesori, rnosneni sau razesl ori mostenitori ai acestora de a cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri cu vegetatie forestiera, pasunl, fanete impadurlte, zavoaie ~i alte asemenea terenuri, care au avut ca titulari ai dreptului de proprietate composesorate, obstl de mosneni, obsti de razesi, "paduri graniceresti", "paduri comunale provenite din paduri graniceresti" ~i alte forme asociative asimilate acestora [art. 26 alin. (1) din Legea nr.1/2000).

Formelor asociative specifice prevazute de lege Ii se vor restitui In lntreglme suprafata pe care au avut-o in proprietate sl li se va elibera un singur titlu de proprietate asupra terenurilor astfel restituite. Ceea ce intereseaza materia noastra este faptul ca, potrivit art. 28 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, suprafetele forestiere aflate in proprietate cornuna, conform naturii acestora, raman in IIproprietatea indivizii" a subiectelor colective carora Ii s-a reconstituit dreptul de proprietate, "pe toata durata existentei lor", desi suprafetele restituite se impart in cote-part! egale lntre membrii formelor asociative.!

, Cu privire la aceasta forma a proprletatii comune pe cote-parti stabile ~i fortate, a se vedea V. Stoics, op. cit., vol. II, p. 157 ~i urm.

2 Publicata in M. Of. nr. 732 din 11 august 2005.

3 Astfel, in practica [udiciara s-a decis ca, din moment ce, potrivit art. 28 alin. (5), (6) ~i (7) din Legea nr. 1/2000, suprafetele forestiere aflate in coproprietate comuna, inclusiv in composesorat, raman in indiviziune pe durata exlstentei asociatiei, pe durata composesoratului este inadrnisibila actiunea de iesire din indiviziune in conditiile art. 728 C. civ.,

Drept civil. Drepturile reale principale

De altfel, art. 26 alin. (2)1 din aceeasi lege dispune ca In cazul in care forma asociativa a fost In devalrnasle, fara specificarea cotei-parti pentru fiecare asociat deposedat, suprafata ce se restituie se stebileste In cote-pert! egale.

Dupa cum s-a ararat In literatura juridica de specialitate, In ipoteza discutata se regasesc elementele definitorii ale proprietatii comune pe cote-patti fortate, anume pluralitatea titularilor, unitatea rnateriala a bunului, divizarea "intelectuala" a dreptului asupra acestui bun si caracterul ei fortat,' dar bunul care forrneaza obiectul coproprietatii fortate .nu mai este accesoriu pe langa alt bun, ci are 0 existents eutonoms'?

In acest sens, art. 26 alin. (8) din Legea nr. 1/2000 dispune ca In caz de dizolvare a formelor asociative "proprietatea indiviza a acestora va trece In proprietatea publica a consiliilor locale In raza carora se afla terenurile respective". Cat priveste exercitarea folosintel acestor termeni, aceasta trebuie sa fie facuta Intotdeauna cu respectarea regimului silvic impus de reglernentarile legale In materie "ceea ce determina unitatea indisolubila" intre teren ~i vegetatla forestiera care se gaseste pe suprafata lui.3

lata de ce se poate spune ca suntem In prezenta unei forme atipice de proprietate comuns pe cote-patti stabila ~i fortata,

Se poate observa ca bunurile care forrneaza obiectul acestei proprietatl cornune pe cote-patti fortata pot fi divizate, In materialitatea lor, ceea ce lnsearnna ca ele ar putea, practic, forma obiectul unei lrnpartell: totusi, spre a Ii se asigura destinatia lor economica de terenuri forestiere, legiuitorulle-a declarat nepartajabile, iar transmiterea cotelor-parti ale formei asociative prin acte intre vii se poate face numai catre alti membri ai acesteia. Legiuitorul a Inteles sa lege Insa~i existenta acestei coproprietati de rnentinerea formei asociative carela i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au format obiect al reconstituirii.

206. Poate, totusi, inceta proprietatea comuna pe cote-par]! stabila ~i forfata? Daca ne punem 0 asemenea intrebare, nu insearnna ca am pierdut din vedere caracteristica esentiala a acestei forme de proprietate cornuna, anume ca nici unul dintre coproprietari nu poate cere Incetarea ei prin partaj.

Totusi, exlsta anumite situatli In care proprietatea comuna stabila ~i fortata poate inceta, cum ar fi, spre exemplu, disparitia imobilului obiect al acestei coproprietati, exproprierea lui pentru cauza de utilitate publica, dobandirea tuturor apartamentelor din acel imobil de catre 0 singura persoana etc.

De asemenea, In practica judecatoreasca s-a decis ca, In mod exceptional, proprietatea fortata poate sa Inceteze cand nu se mai impune cu necesitate a fi

prevaland dispozitiile legii speciale; a se vedea CA. Cluj, Sectia clvlla, de munca ~i asigurari sociale, pentru minori ~i familie, decizia nr. 1574/R din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, Buletinul [urisprudentei 2004, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 39.

1 A se vedea V. Stoica, op. cit., vol, II, p. 158. 2 Ibidem.

3 A se vedea V. Stoica, op. cit., vol, II, p. 159.

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

185

mentinuta, iar natura ~i destinatia functionala a lucrului - In s~et~ podul constructiei In care se aflau doua locuinte proprietatea exclusiva a doi

proprietari dlferiti - da posibilitatea tmpartlril lui'. .

Tot astfel, fosta instanta suprema a decis ca, daca terenul, care pn~ natura lui este afectat folosintei In comun de catre coproprietarii locuintelor situate pe acesta, depaseste suprafata normals a unei curti, portiunea respectiva de teren nu mai constituie proprietate fortata ~i poate fi Impartita2. . v ..

Acestea constituie Insa cazuri izolate de lncetare. prin partaj, a proprietatu comune pe cote-patti stabile ~i fortate. Examinarea lor ne con~uc: la c~nc!u~ia ca, prin admiterea unor asemenea actiuni, inst.~ntele .nu au Infranvt pnn:lpille general aplicabile In materie, ci au cautat so.lutll.practlce de natura a evita, pe cat posibil, raporturi tensionate lntre coproprietan.

Sectiunea a III-a. Proprietatea cornuno in devalma~ie

207. Nothme. Proprietatea cornuna In devalrnasie este forma proprietatii comune ce se caracterizeaza prin aceea ca bunul spertine tuturor coproprietarilor, fara ca acestia sa alba precizata vreo c?t~-parte ideala din dr~ptul de proprietate asupra acelui bun: Asadar, nu n~mal ca bu~u~ nu este fractionat In materialitatea sa, ca la proprietatea comuna pe cote-pant, dar, spre deo~~bire de aceasta din urma, nici dreptul de proprietate asupra acelui bun - privit

In chip abstract desprins de acesta - nu este trectionst. .. A • •

~i dreptul de proprietate asupra bunului ~i bunul privit In matenalltate~ sa apartin tuturor coproprietarilor, impreuna. Toti sunt titulari ai dreptulu! de proprietate asupra eceluiesi bun ~i toti stapanesc bunul.

In prezent, In dreptul nostru civil proprietatea comun~ In devalma~~~ este legata de anumite relatii existente lntre titularii drept~IUI, ~nume ~elatille de familie. Este yorba despre dreptul de proprietate devalma~a al sotiior asupra bunurilor dcbendtte de oricare din ei In timpul casatoriei.

Alaturi de alti autorr', consideram ca legea nu exclude sl n~ci nu inter~i:e posibilitatea dobandirii proprietatil devalrnase In afara ra~or~unlor. de ~amille. Astfel doua sau mai multe persoane, prin acordullor de vointa expnmat In mod expre~ ~i valabil din punct de vedere juridic, p~t :o~veni c~ anumite vbunu~i pe care Ie dobandesc Impreuna sau chiar separat, sa fie In propnetate devalrnasa.

1 A se vedea Trib. Suprem, In compunerea prevazuta de art. 39 alin. (2) ~i 3 din Leg~a d: organizare [udecatoreasca nr. 58/1968, In prezent abr~gata, de~izia nr. 31 ~1977, I. ~/~UJ~:

Repertoriu de practica [udiclara In materie civila a Tn~unalulUi Suprem ~I a altor institutil [udecatoresti pe anii 1975-1980, Ed. ~tiin~if!ca, Bu~u~e~tl, 1989, p. 65. .

2 A se vedea Trib. Suprem, Sectia civlla, declzia nr. 376/1969, CD. 1969, p. 76-77,

idem, dec. nr. 1877/1974, CD., 1974, p. 60.

3 A se vedea L. Pop, op. cit., 2001, p. 153.

186 Drept civil. Drepturile reale principale

208. Dreptul de proprietate comuna in devalma~ie al sotilor. Precizarn ca acest drept este de natura legala ~i I~i are temeiul In comunitatea de bunuri a sotilor. Toate normele legale privitoare la dobandirea, administrarea ~i instrainarea bunurilor proprietate devalmasa sunt cuprinse in Codul familiei. Potrivit art. 30 alin. (1) c. fam., bunurile dobandite de oricare dintre soli in timpul casatoriei sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. In fapt, aceasta comunitate este mai mult decat 0 proprietate devalrnasa deoarece obiectul ei il constituie 0 universalitate de bunuri - toate bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei.

Facand 0 para lela cu ceea ce am discutat la proprietatea cornuna pe coteparti, se poate spune ca notiunea de comunitate de bunuri a sotilor aminteste pe cea de indiviziune, cu precizarea ca la proprietatea comuna in devalmasie, spre deosebire de indiviziune, nu sunt precizate cotele-parti din dreptul asupra unlversalitatii luate ca atare'.

In orice caz, toate bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei sunt bunuri devalrnase, chiar daca In actul de achizitionare este trecut doar unul dintre soti sau curnpararea s-a facut din veniturile unuia din soti2 ~i chiar daca bunul a fost dobandit In timp ce sotii erau separati in fapt'.

In practica judecatoreasca s-a decis ca are regim de bun comun ~i imobilul curnparat de unul din viitorii soti pe numele lui, dar cu contributla celuilalt viitor sot, convenindu-se ca imobilul sa devina bun comun la data casatoriei,

In acest caz, conventia este valabila, fiind considerata ca 0 conventie sub conditie, ce opereaza la data Incheierii casatoriei. Dar, In lipsa unei asemenea conventii, chiar daca a existat 0 contributie substantiala a uneia dintre parti la acoperirea pretului, bunul nu are regim de bun comun, iar aceasta parte poate invoca doar un drept de creanta,"

Considerarn ca Intr-o asemenea situatie temeiul dobandirii proprietatli devalrnase II constituie conventle viitorilor soli ~i nu art. 30 din Codul familiei, text ce are in vedere numai bunurile dobandite in timpul casatoriei. Casatoria constituie doar conditia dobandirii dreptului de proprietate, condltie care, daca

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

187

se tndepllneste. face ca dreptul de proprietate devalmasa sa se constituie retroactiv, de la data incheierii conventiei'.

In stadiul actual al legislatiei noastre in materie, toate bunurile dobandite in timpul casatoriei au regim de bun comun, settlor fiindu-Ie interzisa Incheierea unor conventli prin care sa Ie stabileasca un alt regim juridic.

Daca asemenea conventii s-ar lncheia, ele sunt nule de drept, potrivit art. 30 alin. (2) C. fam.

Totusl, de lege ferenda se impune solutia de a se da posibilitatea sotilor sa aleaga unul dintre rnai multele regimuri matrimoniale pe care sa Ie reglementeze legea.

Codul familiei, in articolul 31, enurnera bunurile proprii ale fiecarui sot, bunuri ce nu se includ In proprietatea devalmasa a sotilor ~i asupra carora sotul proprietar i~i poate exercita exclusiv dreptul de proprletate.'

209. Exercitarea dreptului de proprietate devalmasa. Exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate in comunitate se face in conditiile art. 35

C. fam.

Textul prevede ca "sotii admlnistreaza ~i folosesc lmpreuna bunurile comune sl dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are ~i consirntarnantul celuilalt sot".

Asadar, prin lege s-a instituit prezurntia ca oricare din soti, exercitand prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor comune, este considerat ca are ~i consimtamantul celuilalt sot ~i ca este imputernicit sa-l reprezinte",

Prezurntia de mandat tacit este relativa, deci ea poate fi rasturnata prin dovada contrara. Sotul interesat are posibilitatea sa faca dovada ca nu a dat celuilalt sot un atare mandat cu privire la un anumit act sau ca s-a opus la lncheierea lui", lnexistenta mandatului tacit nu rezulta numai dintr-o opunere formala a sotului: ea poate fi dedusa ~i din Imprejurari de fapt care sa excluda

, A se vedea C. Bissen, M. GaiJa, M.M. Pivniceru, op. cit., p. 114.

2 Potrivit art. 31 C. fam., nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiedirui sot urrnatoarele categorii de bunuri:

a) bunurile dobandite Inainte de lncheierea casatoriei:

b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin rnostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;

c) bunurile de uz personal ~i cele destinate exercitarii profesiei unuia din soti:

d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stilntlflce sau literare, schitele ~i proiectele artistice, proiectele de inventii ~i lnovatii ~i alte asemenea bunuri;

e) indernnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;

f) valoarea care reprezinta si tnloculeste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

3 Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 1902/15.08.1984, CO. 1984, p. 126.

4 CS.J., Sectla clvila, decizia nr. 645/10.09.1992, Oreptul nr. 11/1993, p. 108; Trib.

Suprem, Sectia civil a, decizia nr. 478/1984, CD. 1984, p. 146; idem, decizia nr. 1153/1978, CD. 1978, p. 159; Trib. Suprem, decizia de lndrumare nr. 18/1963, CD. 1963, p. 25; Trib. Suprem, Sectia clvila, decizia nr. 1902/15.08.1984/ cit. supra.

, A se vedea ~i M. Eliescu, Casatoria in dreptul R.P.R., Ed. Academiei, Bucuresti, 1964, p.230.

2 A se vedea Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 482/21.05.1978/ CD. 1978/ p. 147; idem, decizia nr. 1977/12.11.1975/ CD. 1975/ p. 140; I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. AII, Bucurestl, 1995/ p. 109.

3 Trib. Suprem, Sectla civila, decizia nr. 568/22.03.1979, in Repertoriu (. .. ) 1975-1980,

p. 15; idem, decizia civ. nr. 3/1973/ CD. 1973/ p. 238; idem, decizia nr. 123/19.01.1983/ CD. 1983, p. 103; Trib. Suprem, decizia de Indrurnare nr. 19/8.09.1960 (pet, 2)/ CD. 1960/ p.26.

4 Trib. Suprem, in Completul de 7 judeditori, decizia nr. 77/5.12.1983/ CD. 1983,

p. 100-103; Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 321/11.02.1984/ CD. 1984, p. 140; CS.J./ s. civ., decizia nr. 331/23.02.1990, Dreptul nr. 9-12/1990/ p. 231.

188

Drept civil. Drepturile reale principale

Modalitati [uridice ale dreptului de proprietate

189

ideea unui consimtamant prezumat din partea sotului, care nu a participat la efectuarea actului juridic'.

Art. 35 alin. (2) C. fam., In partea sa finala. determine limitele mandatului tacit reciproc al sotilor, tntrucat prevede ca pentru Incheierea actelor de lnstrainare sau de grevare a bunurilor imobile - terenuri ~i constructli - ce alcatuiesc comunitatea de bunuri, este necesara existenta consirntamantului expres al celuilalt sot.

Partajul voluntar poate interveni numai odata cu divortul sau dupa desfacerea sau lncetarea casatoriel,

In timpul casatorlei, partajul bunurilor comune poate fi numai judiciar ~i se poate realiza doar In mod exceptional, pentru motive temeinice, la cererea unuia din soti sau la cererea creditorilor personali ai sotilor [art. 36 alin. (2) C. fam. ~i art. 33 C. fam.).

Ceea ce ni se pare ca trebuie retinut atunci cand vorbim de Incetarea coproprietatii devalrnase a sotllor prin Incetarea sau desfacerea casatoriei este irnprejurarea ca prima operatie care se produce, In mod automat ~i din punct de vedere intelectual, este prefacerea proprietaJii comune In devalma~ie intr-a proprietate comunii pe cote-pen! determinabile. Criteriul dupa care se vor determina concret cotele-partl ce revin fiecaruia dintre soti este cel al contributie! acestora la dobandirea bunurilor comune. Numai dupa aceea, pornindu-se de la cotele-parti astfel determinate, se va putea trece la protejarea materiala a bunurilor ce au alcatult comunitatea devalrnasa, spre a preface proprietatea lndiviza Intr-o proprietate diviza ~i exclusive a fiecaruia dintre copartasi,

210. Atat lipsa conslmtamantului celuilalt sot, cat ~i existenta lui, pot fi dovedite cu orice mijloc de proba, In practica judecatoreasca s-a decis In sensui ca nu Intotdeauna lipsa sernnaturii unuia dintre sotl pe actul constatator al unei conventii de instrainare sau de grevare duce automat la concluzia lipsei consimtamantulul acestuia la Incheierea conventiei, Pot f situatii In care, desi ambii soti au fost prezenti la Incheierea conventiei, exprirnandu-si acordul, unul din ei nu a semnat Inscrisul. De aceea, cel interesat are posibilitatea sa dovedeasca, In conditiile legii, ca ~i sotul nesemnatar a consimtit la instrainarea sau la grevarea bunulul''.

De asemenea, practica judiciara a fost confruntata cu problema valabilitatll unui act de cumparare a unui bun imobil de catre unul din soti, fara consirntarnantul celuilalt sot. S-a decis In mod judicios ca achizitionarea unui bun de catre oricare din soti constituie act de dispozitle, ea nefiind vizata de art. 35 alin. (2) c. fam., text ce se refera In mod expres doar la lnstrainarea ~i grevarea terenurilor ~i constructlilor'. Dispozitia, avand caracterul unei prevederi de exceptie, nu poate fi extinsa ~i la dobandirea de bunuri mobile.

Conditia existentei conslrntamantulul expres, ca ~i sanctiunea inexistentei lui, constituie 0 gerentie, 0 masur:a de protectie pentru soti. Fiind prevazuta exclusiv pentru ocrotirea patrimoniului sotilor, dispozitia legala poate fi invocata numai de sotul al carui consirntarnant a fost nesocotit, nulitatea actului fiind reletivs. De aceea actul poate fi confirmat expres sau tacit de sotul In favoarea caruia a fost lnstituita sanctiunea, iar, dupa confirm are, invocarea nulitatii a fost califlcata de instante ca 0 exercitare abuziva a dreptului".

211 ~ incetarea proprietatii comune devalmase, Incetarea proprietatii comune devalmase are loc odata cu Incetarea casatoriei prin moartea sau declararea judecatoreasca a mortii unuia din soti, precum ~i la desfacerea casatoriei prin divort. fa este urmeti: de partaj, care poate fi voluntar sau judiciar.

Secfiunea a IV -a. Comparafie intre proprietatea eomune pe cote-perf ~i proprietatea cornunc in devalma~ie

212. Asemanari. Intre cele doua feluri de proprietate comuna exlsta unele asemanari. Astfel:

a) ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate ce implica prezenta concornitenta a cel putin doi titulari asupra aceluiasi bun sau asupra aceleiasi mase de bunuri;

b) In ambele cazuri, desi sunt mai multe subiecte de drept intre care poate exista chiar 0 anum ita organizare a modului de exercitare a dreptului de proprietate, aceste subiecte nu forrneaza 0 persoana [uridica, subiect unic, ci raman, fiecare In parte, subiecte de sine-statatoare:

c) In ambele cazuri, actul final de incetare a proprietatii comune II constituie irnparteala care se desfasoara dupa reguli identice.

: A se vedea, Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 730/17.04.1979, CO. 1979, p. 148.

. CS.J:,.Segia civila, decizia nr. 2149/16.11.1992, Oreptul nr. 10-11/1993, p. 109;

Idem, decizia nr. 2554/16.11.1993, nepublicata.

3 A se vedea Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 1315/1972, CD. 1972, p. 209; Trib. mun. Bucuresti, Sectia clvila, decizia nr. 2248/16.08.1984, R.R.O. nr. 1985, p. 61.

4 CS.J., Sectia clvila, decizia nr. 1100/5.06.1993, Oreptul nr. 10-11/1993, p. 108.

213. Deosebiri. Ca deosebiri tntre coproprietatea pe cote-parti ~i proprietatea cornuna In devalrnasie mention am:

a) pe cata vreme la proprietatea cornuna pe cote-patti fiecare coproprietar are determinata 0 cora-parte abstracta din drept, la proprietatea In devalmasie nu sunt determinate In nici un fel astfel de cote. Numai cu prilejul impartelll bunurilor devalrnase, cand deci devalrnasia tnceteaza, se vor preciza cotele cuvenite fiecaruia dintre titulari;

190 Drept civil. Drepturile reale principale

b) avand determinate cotele lor partl din drept, fiecare coproprietar po ate sa dispuna de partea care i se cuvine, putand deci sa 0 lnstraineze: 0 asemenea posibilitate nu exista In cazul proprietatii comune In devalmasie, tocmai datorita faptului ca nu sunt determinate cotele-parti ale fiecarui titular;

c) coproprietatea pe cote-parti poate exista independent de anumite calltatl juridice ale coproprietarilor sau de anumite raporturi preexistente intre acestia: proprietatea cornuna In devalrnasie are, tntr-un anumit sens, un caracter intuitu personae, In sensul ca existenta ei depinde de calitatea subiectelor dreptului. Astfel, comunitatea matrimoniala este determinata de existenta raporturilor rezultate din casatoria titularilor acestei cornunitatl. lncetarea raporturilor rnentionate are drept consecinta incetarea a Insa~i proprietatii comune In devalmasle, a carei ratiune de a fi dispare;

d) exista, de asemenea, deosebiri de izvor lntre cele doua forme ale proprietatil comune. Pe cand coproprietatea pe cote-patti se po ate naste din contract, lege, succesiune, uzucapiune etc., proprietatea cornuna In devalmasie apare ca 0 consecinta a casatoriei:

e) cat priveste actele care pot fi incheiate cu privire la bunurile comune, In cazul coproprietatii se aplica principiul unanirnitatii, coproprietatea Insa~i avand un caracter neorganizat ~i temporar; caracterul mai stabil al devalrnasiei a facut necesar un inceput de organizare, care s-a concretizat In instituirea, pe cale de lege - cum este cazul Codului familiei - a unui mandat tacit reciproc ce exista lntre proprietarii devalrnasl, care Ie permite sa inchele anumite acte de dispozitie cu privire la bunurile comune.

Modalitati juridice ale dreptului de proprietate

191

Secfiunea a V-a. Problema dreptului de proprietate periodic a

Totusi, sunt de facut unele nuantari.

Este posibil ca transferul dreptului de proprietate de la un titular la altul sa nu se faca In momentul tncheierii actului juridic sau chiar In acela al indeplinirii unor formalitati prevezute de lege, ci, prin vointe parJilor sau din alte cauze legale, el sa fie amanat.

Spre exemplu, partile convin astfel sau actul juridic al transmisiunii este afectat de 0 conditie ori de un termen.

In asemenea situatii nu se poate vorbi de proprietate ternporara, bunaoara pentru cel care s-a obligat sa transrnlta dreptul de proprietate la un an de la Incheierea contractului de vanzare-curnparare sau pentru dobanditorul sub conditie rezolutorie pendente conditionae, ci de faptul ca Insa~i transmiterea dreptului este afectata de diverse irnprejurarl care tin de vointa partilor sau de dispozitii legale aplicabile In materiel.

Aceasta Imprejurare poate ave a drept consecinta existenta unei proprietatl rezolubile, dar nu existenta unei proprietati temporare.

Chiar si In cazul exproprierii pentru utilitate publica se schlmba titularul dreptului ~i regimul juridic al bunului expropriat; dreptul de proprietate asupra bunului exista atat timp cat bunul subzista In materialitatea lui. De la acest principiu exista cel putln 0 exceptie In materia proprietatii intelectuale/.

Astfel, potrivit dispozitiilor cuprinse In capitolul IV, art. 24-32 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor ~i drepturile conexe, cu rnodificarile ulterioare, durata drepturilor patrimoniale rezultate din valorificarea unei opere literare, artistice sau stlintifice, asupra opere lor de arta, asupra programelor de calculator etc., individuale sau colective, este limitata In timp la viata autorului ~i apoi 0 anurnlta perioada, dupa caz, 70, 25, respectiv 50 de ani calculati de la data de 1 ianuarie a anului urmator rnortii autorului.

La expirarea acestei perioade, creatia va putea fi exploatata fara plata unor drepturi de autor. Nu mai putin, au a fi aparate alte drepturi personal-nepatrimoniale ce rezulta din realizarea creatiei In discutie, care sunt imprescriptibile.

214. Proprietatea temporara, In prima editie a acestei lucrari din anul 2001 aratam ca In literatura de specialitate a fost lansata relativ recent ideea existentei unei noi modalitati juridice a dreptului de proprietate, anume proprietatea periodicii.

Notiunea de periodic evoca elementul timp, perioada de timp etc., ceea ce ne-a condus la a discuta, lnainte de proprietatea periodlca, problema existentei unei proprieuti temporere', mai ales ca, daca s-ar admite existenta unui astfel de drept de proprietate, s-ar pune In discutie 0 trasatura fundarnentala a acesteia, anume perpetuitatea se'.

Raportata la caracteristica perpetuitatil dreptului de proprietate, notiunea de proprietate temporara pare un non-sens.

215. Problema proprietatii period ice. Aratarn In aceeasi lucrare ca intr-un studiu publicat In anul 1997 In revista OreptuP, se sustine de 0 maniera, am zice peremptorie, ca "modalitatile juridice ale dreptului de proprietate sunt urrnatoarele:

a) proprietatea revocabila, cu cele doua forme: proprietatea rezolubila ~i proprietatea anulabila;

1 A se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, op. cit., p. 99. 2 Idem, p. 100.

3 A se vedea T. Sambrian, Proprietatea in sistem "time sharing" - proprietatea periodidlo noua modalitate a dreptului de proprietate, Dreptul nr. 5/1997, p. 35 ~i urm.

1 Cu privire la proprietatea ternporara, a se vedea 1-1. ~i L. Mazeaud, }. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 106-107, Fr. Terre, Ph. Simler, op. cit., p. 99-100.

2 A se vedea supra, nr. 48.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful