153

_______________________________________________________________________

Capitolul X PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT. ABORDARE SISTEMICĂ A ACTIVITĂŢILOR SALE FUNDAMENTALE: PREDAREA – ÎNVĂŢAREA– EVALUAREA Conf. univ. dr. MIHAI MIRCESCU OBIECTIVE - stabilirea relaţiilor între predare, instruire, învăţare şi evaluare; - identificarea componentelor de bază ale procesului de învăţământ; - structurarea unor factori determinanţi şi favorizanţi ai eficienţei învăţării şi, respectiv, ai predării. CONCEPTE-CHEIE - componentele procesului de învăţământ; - teorii ale învăţării şi tipuri de învăţare; - instruire şi predare; - evaluare criterială şi normativă.

CLARIFICĂRI CONCEPTUALE O definiţie sintetică a procesului de învăţământ o realizează “Dicţionarul de pedagogie”, potrivit căruia procesul de învăţământ reprezintă “educaţia instituţionalizată privită în desfăşurarea ei”. [4, p. 372]. Păstrând esenţa definitorie a procesului de învăţământ – dar explicitând relaţiile şi caracteristicile dintre componente – autorii “Cursului de pedagogie” al Universităţii Bucureşti defineau procesul

se creează.) se traduce în ofertă educaţională (prin definirea obiectivelor şi competenţelor. instruirea. Abordat din perspectivă sistemică. [2. prin identificarea conţinutului: arii curriculare. se provoacă conflicte cognitive. a nivelurilor de performanţă. discipline. p. se problematizează etc. strategii. procesul de învăţământ este procesul prin care cererea educaţională socială (nevoi de competenţe.154 _______________________________________________________________________ de învăţământ drept “activitate ce se desfăşoară în unităţile şcolare. deoarece. care este responsabil de învăţare.. formaţi. de autoreglare. îndrumarea. elevul. module de formare etc. totodată. rezolvări de probleme individuale sau colective etc. CARACTERISTICILE PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT Procesul de învăţământ are caracter bilateral. utilizând resurse umane. specializări etc. de autoevaluare etc. implică doi actori fundamentali: profesorul. adoptând metodologii. organizată şi planificată sub îndrumarea şi conducerea unor persoane specializate. prin care se realizează obiectivele valorice privind formarea personalităţii”. educarea şi evaluarea etc. solicitări şi răspunsuri. Procesul de învăţământ este un proces interactiv: agenţii implicaţi în acest proces interacţionează. capabili de educaţie permanentă şi autoeducaţie. care este responsabil de organizarea.. precum şi de evaluare. modalităţi şi forme de desfăşurare şi organizare. dinamica şi complexitatea sa. având ca finalitate: oameni educaţi.. în esenţă. de inserţie socială productivă şi eficientă. materiale şi financiare specifice). 90]. existând permanent espectaţii. conducerea. consilierea elevilor şi asigură predarea. . situaţii de învăţare. curriculum la dispoziţia şcolii. Din schema procesului de învăţământ – pe care o prezentăm în pagina următoare – rezultă structura sa sistemică şi cibernetică. profesionalizaţi.

curriculum-ului. .elevi. .formatorilor. PREDARE – ÎNVĂŢARE INSTRUIRE EDUCARE CURRICULUM • naţional (CN) • la dispoziţia şcolii (CDŞ) STRATEGII Ieşire INSERŢIE SOCIOPROFESIONALĂ • Produse: educaţi.procesului.155 _______________________________________________________________________ PROCES DE ÎNVĂŢĂMÂNT Intrare CERERE DE EDUCAŢIE • Agenţi implicaţi în instruiţi. procesul de învăţământ: . .mijloacelor. .metodologiilor • metodologii • experienţe de învăţare • combinare creativă a: -educaţie metodelor .materiale.financiare . . . .autoeducaţie.mijloacelor . abilitaţi pentru: permanentă .formelor de organizare STRUCTURI • forme de organizare • forme de desfăşurare RESURSE • informaţionale • umane • materiale • de timp etc.informaţionale prelucrate şi selectate .părinţi. competenţi.umane. . Resurse: . EVALUARE INTERNĂ AUTOEVALUARE . . agenţi economici.inserţie socioprofesională • Perfecţionarea: .de timp.profesori.

dar. mai cu seamă. de nivelul dezvoltării. formativă. formativ. de conţinutul vehiculat. vizând dezvoltarea preponderentă a inteligenţei. COMPONENTELE ESENŢIALE ALE PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT • Agenţii. • Procesul de învăţământ constituie un act specific de cunoaştere. principalii actori ai procesului de învăţământ sunt profesorii şi elevii. metodologii şi mijloace etc. de progresele obţinute şi de resursele disponibile utilizabile etc. implicaţi interactiv în procesul de predare-învăţareevaluare.. Locul “capului bine umplut” prin dopaj informaţional este luat de “capul bine format” printr-un proces de educaţie anticipativă şi de progres. atitudinale şi ţintind modificarea pozitivă a comportamentului în procesul dezvoltării şi afirmării personalităţii celui educat. . creativităţii şi imaginaţiei. de competenţele solicitate etc. • Procesul de învăţământ este bazat pe un tip deosebit de comunicare: comunicarea pedagogică. de (re)descoperire sau de pregătire pentru descoperirea adevărului. • Obiectivele procesului de învăţământ sunt definite în funcţie de cererea social-educativă.156 _______________________________________________________________________ EVALUARE EXTERNĂ (realizată de beneficiarii produselor procesului de învăţământ. sumativă. comportamente ale elevilor şi profesorilor. cu autoreglare prin evaluare (diagnostică. criterială.). în raport de gradul de realizare a obiectivelor. ai viitoarei forţe de muncă calificate) • Procesul de învăţământ este informativ. valorizând pârghii motivaţionale. prin evaluare se reglează conţinuturi. normativă etc. • Procesul de învăţământ este un proces cibernetic.

• Formele de organizare a procesului de învăţământ cuprind: lecţia (în diversele sale variante). dotări. • Modalităţile de organizare a elevilor sunt frontale (pe microgrupuri) sau individuale (prin activităţi de muncă independentă) etc.). este organizarea ariilor curriculare. programelor. întâlniri.C.). de autoritate sau democrate.A. timp. mijloace financiare utilizate în scopul desfăşurării eficiente a procesului de învăţământ.a. mijloace materiale. între elevi şi profesori. e-Learning. precum şi între profesori determină trăsături distincte întregului proces de învăţământ (cooperante sau competitive. asigurării randamentului acestuia. I. motivaţional. – perfecţionate prin rolul evaluărilor şi autocontrolului. cu efort şi consum redus de energie şi resurse etc. la cote valorice superioare. ş. precum şi alte forme (vizite.). prelucrarea didactică a informaţiei. • Strategiile didactice vizează combinarea creativă şi eficientă a metodelor.157 _______________________________________________________________________ • Conţinutul procesului de învăţământ (informaţional. mijloace de învăţământ (organizate în cabine..). în scopul realizării obiectivelor propuse (mai repede. comportamental) este chintesenţa ştiinţei. modulelor şi disciplinelor. atitudinal. spaţii. prin funcţia de reglare a acestora. oficiale. • Produsele procesului de învăţământ sunt reprezentate de: calităţile şi competenţele dezvoltate celor implicaţi în acest proces. formale sau informale etc. • Relaţiile pedagogice instituite între elevi. laboratoare etc. .a. • Mijloacele tehnico-materiale cuprind: materiale didactice. mijloacelor şi formelor. abordarea pluridisciplinară sau intradisciplinară a informaţiei. asupra planurilor. excursii didactice etc. cu impact deosebit în plan social. manualelor ş. pentru progresul social precum şi de efectele colaterale asupra mijloacelor de învăţământ.

precum şi variabilele învăţării. Promotorul acestei teorii este J. care este un proces deosebit de complex şi dificil. Dewey. despre care autorii lucrării “Orizontul fără limite al învăţării” susţin că “azi nimeni nu învaţă încă la nivelul. dar şi achiziţionarea de operaţii şi deprinderi cu valoare adaptativă şi de progres. Definiţie: Învăţarea este. Teoria cognitiv-structuralistă: potrivit acesteia. sau a stadialităţii dezvoltării intelectuale. 3. Galperin. către stadiul operaţiilor formale (12-14 ani). de la gândirea preoperatorie (2-7 ani) la stadiul operaţiilor concrete (712 ani). Janet. este necesară o succintă prezentare a câtorva teorii care pun în evidenţă mecanismele procesului de învăţare. Abordare sistemica 158 _______________________________________________________________________ ESENŢA PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT: TRIADA ÎNVĂŢARE – PREDARE – EVALUARE Învăţarea Scopul esenţial al procesului de învăţământ este determinarea învăţării. J. principiile ce stau la baza învăţării. Teorii ale învăţării Pentru a înţelege tipurile de învăţare.I. asimilarea activă a informaţiei (prin confruntarea cu situaţii problematizante şi experienţe de viaţă). în esenţă.Sistemul de invatamant. 2. fondatorul epistemologiei genetice. existenţa structurilor intelectuale pretinde educatorului doar activarea lor prin . Teoria interiorizării acţiunilor fizice obiectuale şi transformarea acestora în operaţii intelectuale: promotorii acestei teorii sunt P. P. Piaget. 1. Teoria psihogenezei. psiholog elveţian. cu intensitatea şi cu viteza necesare pentru a face faţă complexităţii lumii moderne”.

iconice (prin imagine. mecanică. învăţarea prin asociaţii verbale. exagerând. Teoria organizatorilor cognitivi şi anticipativi de progres. care evidenţiază alte patru tipuri de învăţare: prin receptare. a unor idei-ancoră puternice şi clare. Promotorul acestei teorii este R. Promotorul acestei teorii este D. Autorul teoriei adaugă tipurilor . învăţarea de noţiuni. învăţarea prin discriminare. că “nu există motiv să credem că nu poate fi predată orice temă. învăţarea de genul stimul-răspuns. favorizând procesul însuşirii unei capacităţi supraordonate. 5. S. Ausubel. 6. Bruner. într-o formă adecvată oricărui copil. înţelegând prin acestea integrarea cunoştinţelor într-un ansamblu bine structurat. care susţine îndreptăţit teoria stadialităţii.) şi simbolice. prin descoperire. Avantajul pentru ştiinţă l-a reprezentat îmbunătăţirea metodologiei adecvate învăţării. învăţarea de reguli şi învăţarea de rezolvare a problemelor. învăţarea eficientă şi de durată trebuie să fie concentrată în jurul unor borne (organizatori). învăţare conştientă şi.Sistemul de invatamant. învăţarea prin înlănţuire. Promotorul acestei teorii este americanul J. Potrivit acestei teorii. în cadrul căruia fiecare grupaj informaţional să îndeplinească o funcţie organică. 4. Abordare sistemica _______________________________________________________________________ 159 metode adecvate: active (prin experienţă practică). respectiv. tipurile fundamentale ierarhice de învăţare sunt în număr de opt: învăţarea de semnale. M. Potrivit concepţiei acestuia. schiţă etc. care să polarizeze toate celelalte cunoştinţe. Acesta susţine ideea potrivit căreia o învăţare eficientă este asigurată dacă sunt îndeplinite două condiţii fundamentale: integritatea şi organicitatea. Această teorie vine în contradicţie cu şcoala elveţiană. Teoria holodinamică este dezvoltată de italianul Renzo Titone. P. indiferent de vârstă. Teoria învăţării cumulativ-ierarhice susţine ideea învăţării secvenţiale a capacităţilor: o capacitate învăţată se transferă. Gagné. care afirmă. concretizate şi în volumul “Teorii ale limbajului. dacă dispui de metoda adecvată”. Teorii ale învăţării”. Între cele două şcoli au existat dispute.

asupra cărora nu mai revenim. învăţarea poate fi: . învăţarea trebuie să îndeplinească şi o altă condiţie: să fie dinamică.Sistemul de invatamant..prin descoperire: determinată de propria experienţă de investigare. către actul concret de a opera. învăţarea autocontrolului. învăţarea capacităţii de selecţie şi decizie. s-au desprins multe alte tipuri de învăţare. pentru menţinerea nivelului de performanţă al maistrului. . prin cercetare. conştientă). Renzo Titone mai enunţă învăţarea strategică şi tactică. În lucrarea “Orizontul fără limite al învăţării” sunt prezentate alte trei tipuri de învăţare: . Tipuri fundamentale de învăţare 1. Din analiza realizată asupra unor teorii ale învăţării.învăţarea de menţinere. . . După gradul şi modul de achiţionare a informaţiei. trecând de la voinţa de a opera la dobândirea capacităţii de a opera. Abordare sistemica 160 _______________________________________________________________________ enunţate anterior de alţi autori încă şase genuri de învăţare: învăţarea de atitudini şi motive. Totodată. 2. sau activă (raţională. În funcţie de procesele psihice (memorie sau gândire) implicate preponderent în învăţare.prin receptare: pasivă (mecanică). de tip meşteşugăresc.învăţare mecanică. în procesul căreia elevul se limitează la memorarea informaţiei fără efort raţional de integrare şi asociere. aceasta se divide în: .învăţare conştientă. În acest sens. învăţarea capacităţilor organizatorice. de încercare şi eroare etc. învăţarea de opinii şi convingeri. pe baza căreia se achiziţionează informaţii ce sunt asociate într-o manieră raţională unui sistem de idei anterior constituit. învăţarea statutului relaţiilor sociale.

Sistemul de invatamant. conducând la progres (exemple: criza energetică determină căutarea altor surse neconvenţionale de energie. . cât şi între secvenţele învăţării eşalonate în timp adecvat. . Între aceste principii se evidenţiază: . Dar în loc de aceasta.învăţarea inovatoare şi anticipativă. Abordare sistemica _______________________________________________________________________ 161 . tragedia unor navete cosmice va propulsa tehnologia să depăşească bariere şi să elimine aşa-zisele riscuri asumate de pionierii progresului uman). psiholog american). . În acest context este plină de semnificaţii afirmaţia marelui psiholog român Alexandru Roşca: “Ar fi de aşteptat ca problema motivaţiei să constituie o parte esenţială din programul oricărei şcoli. Principiile învăţării Învăţarea umană este guvernată de principii a căror realizare conferă acesteia eficienţă şi temeinicie. ştiut fiind că “repetitio mater studiorum est”.”. cutremurele – şocuri telurice – i-au învăţat pe constructori să proiecteze structuri flexibile.principiul motivării şi al încrederii în învăţare. de evitare a şocurilor traumatizante. de previzionare a viitorului. dramele. . profesorii.învăţarea prin şoc: crizele. .principiul întăririi (Edward Lee Thorndike. de cele mai multe ori. potrivit căruia învăţarea unui act este intărită printr-o recompensă (o stare de satisfacţie). se fac studii laborioase cu privire la diferitele metode de prezentare a materialului la situaţia actuală a învăţării şi se are în mică măsură sau deloc în vedere motivaţia.principiul repetiţiei. Dar. şocurile catalizează învăţarea. învăţând de la firul de orez. de creaţie şi performanţă continuă. în loc să premieze. sancţionează. penalizează greşelile subliniate cu creionul roşu.principiul continuităţii atât între situaţia-stimul şi răspuns.

logic. curiozitatea puternică. simboluri etc. substanţialitate.personalizarea învăţării şi combinarea cu factorii de grup favorizanţi învăţării: climat. pentru organizarea unui mediu care să genereze sau să faciliteze învăţarea. fiind învăţare personalizată. ambiţia. experienţei şi a priceperilor de ordin pedagogic. determină învăţarea. Dar învăţarea umană poate fi şi act social pedagogic. prin adaptarea conţinuturilor.promovarea unor factori dinamogeni favorabili învăţării. . Instruirea este procesul prin care mediul unui subiect este deliberat schimbat. programat organizat şi condus. Abordare sistemica 162 _______________________________________________________________________ . învăţarea umană poate aparţine individului. psihologic. motivaţional-atitudinali: pasiunea. Instruirea este “aplicarea eficientă a cunoştinţelor.Sistemul de invatamant.structurarea logică a materialului de învăţat. care să confere organicitate. incluzând experienţe ce provoacă. psihosocial (atât a profesorului. apreciere..preponderenţa recompenselor în raport cu pedepsele în stimularea învăţării: laudă. construirea unor strategii vizând învăţarea elevului cum să înveţe.principiul valorificării unor deprinderi intelectuale de învăţare.valorificarea potenţialităţilor intelectuale specifice nivelului dezvoltării. Factori şi variabile ce influenţează reuşita instruirii .. etic.). În acest caz – vorbim de proces de instruire. filozofic. funcţionalitate cunoaşterii. . cât şi a elevului – n..” [3. metodelor şi formelor de organizare. atracţia apartenenţei etc. . P. diplomă. interesul. .n. . relaţii. dorinţa de afirmare etc. 149]. INSTRUIREA Ca demers.

iar azi cu competenţele şi nivelele de performanţă înscrise într-un standard pe care piaţa forţei de muncă îl pretinde şi căruia şcoala trebuie să-i facă faţă. pe unităţi şi arii de învăţare. organizare modulară etc.Modelul cognitiv-raţional (B.Sistemul de invatamant. precum şi a algoritmului didactic (pas cu pas) pentru realizarea acestuia. problematizarea şi crearea conflictului cognitiv pentru determinarea învăţării. de perceperea reciprocă a comportamentelor. de de – cu . Se evidenţiază astfel pragmatismul acestui model. O. printr-un gen specific de comunicare comunicarea pedagogică. la domeniile concrete de aplicare a teoriei şi dezvoltarea încrederii în adevărurile şi puterea învăţării..Modelul predării pe structuri sistematice. constă în definirea performanţelor finale şi a comportamentului terminal. de regulă. corelarea lui cu cerinţa educaţiei. Termenul se corelează cu cel de instruire. Abordare sistemica _______________________________________________________________________ 163 .permanenta raportare la practică. de concepţii etc. cu posibilităţi integratoare. prin strategii adecvate. Smith): axat pe operaţii logice şi variabile ce ţin de personalitatea profesorului şi a elevului (verbale. notele distinctive evidenţiale prin definiţiile prezentate. prin care se înţelege. desigur. Acest model poate produce reacţii favorizante învăţării. . “transmitere cunoştinţe”. PREDAREA Predarea reprezintă o altă latură esenţială a procesului învăţământ. performative sau expresive). .Modelul comportamental. precum şi de fondul aperceptiv. Modele ale predării . Preese. .construirea unor situaţii de învăţare stimulative. elaborat de E.

Abordare sistemica 164 _______________________________________________________________________ . încadrări. deleagă responsabilităţi. EVALUAREA . este arbitru. . participanţi etc. Profesorul acceptă clarificări. susţine interacţiunile. ca permanentă pârghie de autoreglare. Lippit). de orientare şi consiliere. competenţe ce ţin de comunicare. rolul profesorului fiind acela de organizator de situaţii de învăţare. funcţia de dezvoltare. selectarea. evaluarea analizează.). funcţia de personalizare şi de valorificare a experienţelor.rezultatele anterioare → evaluarea progresului. R. structurarea. expunere. competenţelor şi nivelurilor de performanţă. domenii de excelenţă etc. impunerea şi personalizarea informaţiei.Modelul predării interacţionale (R. dar şi de răspuns. de catalizator al cooperării între elevi. Predarea eficientă este condiţionată de: definirea şi formularea corectă a obiectivelor.Definiţie: evaluarea este un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu: ceea ce determină o: . consiliere. În procesul de învăţământ. În acest sens.). . costuri. de emulaţie şi stimulare a colectivului. putere de argumentare. promovează pentru sine şi pentru elevi comportamente de iniţiativă. evaluarea structurilor şi procesului. ierarhizează. de explicare.obiectivele planificate → evaluare a calităţii. entuziasmare şi pasiune transmisă empatic.Sistemul de invatamant. apreciază diversele părţi ale sistemului: evaluarea intrărilor (efective.resursele utilizate → evaluare a eficienţei. în care cele două sisteme de comunicare pe verticală şi orizontală funcţionează benefic. evaluarea ieşirilor (beneficiari. Fox. evaluarea se poate raporta la sistem. cuantifică. S. stimulează. capacitatea de îndrumare. De evaluarea formativă. .

cantitativă sau calitativă. Abordare sistemica _______________________________________________________________________ 165 Tipuri de evaluare • Evaluarea propriu-zisă a rezultatelor procesului de învăţământ poate fi: . • În funcţie de cine face evaluarea. . . pentru clasificarea şi selecţia elevilor. formală sau informală.diagnostică sau iniţială.externă: realizată de virtualii beneficiari ai produsului procesului de învăţământ (forţa de muncă performană. . profilată pe domenii (cognitiv. .criterială: ce apelează la un criteriu pentru a judeca performanţa unui individ în funcţie de gradul de realizare a criteriului stabilit (ce a realizat din sarcină faţă de “pragul de reuşită” – criteriul de performanţă). psihomotor. ameliorând şi atenţionând. de sistem.internă: realizată în cadrul unităţii şcolare. .normativă: ce apelează la o normă pentru a furniza date privind poziţia unui individ într-un grup comparativ cu ceilalţi. . pentru consilierea în carieră sau orientare şcolară şi profesională.Sistemul de invatamant.predictivă sau de orientare: la filalul unui ciclu.formativă: pe parcursul procesului de învăţămând. starea de fapt la un moment dat. pentru adaptarea conţinutului şi pentru luarea măsurilor specifice în perspectivă. prevenind insuccesul. de către profesori. .cumulativă sau sumativă: la sfârşitul unei perioade. evaluarea poate fi: . • Alte tipuri de evaluare: de proces. • În funcţie de indicatorul de ierarhizare. socio-afectiv etc.). pentru a se cunoaşte deficienţele.). competentă etc. aceasta poate fi: . prin care se stabileşte nivelul.autoevaluare: realizată de beneficiarii procesului de educaţie (elevii).

4. strategiile. de exemplu) atenţionează. conţinutului (adaptarea. evaluarea are funcţii de reglare şi de control a: 1. progreselor. • Funcţia de impunere a instituţiei şcolare: perioadele de evaluare. metodologiei (de promovare a metodelor eficiente de predare sau de evaluare). certificate. alocarea de timp diverselor componente curriculare). . opinia publică asupra existenţei unor probleme în aceste instituţii. atestate. admiterea celor buni.Sistemul de invatamant. . pe baza calificativelor înscrise în diplome. de admitere.). clasificarea. • Funcţia motivaţională: prin valoarea alocată notei sau calificativului. Abordare sistemica 166 _______________________________________________________________________ Funcţiile sociale şi educaţionale ale evaluării • În procesul de învăţământ. • Funcţia de orientare în carieră: pentru domenii socioprofesionale asociate unor discipline de învăţământ cu rezultate înregistrate.funcţia de diagnoză (de depisatare a lacunelor). • Funcţia de selecţie: pentru ierarhizarea.funcţia prognostică (de estimare a performanţelor viitoare). prin: . reluarea. profesorului (ce-şi poate regla comportamentul. 2. de examene impun instituţia în comunitate. 3. relaţiile etc. de asemenea. • Funcţia de inserţie socio-profesională. după cum blocarea unor asemenea momente (îngheţarea anului.

. Pentru o teorie a instruirii... 3. Bucureşti. 4. Gagné R. Kenzie N. Cerghit I. (coord..Sistemul de invatamant. Teorii ale limbajului.. M. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. 1983.. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. M. Chomsky N. Condiţiile învăţării. Iaşi.. Bucureşti. 6. teorii ale învăţării. Neacşu I. Editura Didactică şi Pedagogică. Prelegeri pedagogice. Studii de psihologia învăţării. 1975.. Piaget J. 1977. Editura Polirom.. Principii de design al instruirii. 8. 2. Bucureşti. 7.. Editura Didactică şi Pedagogică. Jones H. Galperin P. Învăţarea umană. I. S. Bucureşti. Gagné R. L.). J. 1975. Arta de a preda şi arta de a învăţa.. 1975. Abordare sistemica _______________________________________________________________________ 167 APLICAŢIE Faceţi relaţia dintre principiile învăţării şi condiţiile predării eficiente: Principiile învăţării Condiţiile predării BIBLIOGRAFIE 1. M. Editura Politică.. Bucureşti. Bruner J. Bucureşti. 1988. 5. Negreţ-Dobridor I. Editura Didactică şi Pedagogică. 2001.. C. Brigges L. Thordike G. 1970. O. Pânişoară I... Eraut M.