10. CALCULUL LA OBOSEALĂ 10.

1 COMPORTAREA ŞI RUPEREA ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT SUPUSE LA OBOSEALĂ Fenomenul de oboseală este produs de încărcările mobile date de podurile rulante industriale, de convoaiele rutiere şi de cale ferată, sau de utilaje ori maşini cu amplasament fix. Comportarea elementelor din beton armat sub efectul acţiunilor variabile repetate, cu caracter dinamic, este condiţionată de evoluţia rezistenţei materialelor componente şi a legăturii dintre beton şi armătură. Ruperea se produce casant, la solicitări mai mici decât în cazul încărcărilor statice, ca urmare a fenomenului de oboseală, care cauzează o diminuare a rezistenţelor şi a aderenţei. Rezistenţa la oboseală a armăturii, respectiv a betonului, se pot ilustra prin curba lui Wöhler (punctul 2.2.1, fig. 2.13b), construită iniţial pentru elementele din oţel.

Fig. 2.13 Ruperea betonului la oboseală
S-a constatat experimental că armătura oboseşte în betonul armat în aceeaşi măsură ca şi în cazul încercărilor efectuate pe bare izolate. Oţelul cu conţinut ridicat de carbon, barele cu profil periodic şi în special cele ecruisate au cele mai mari reduceri de rezistenţă la oboseală. Oţelul cu palier de curgere (OB37) se comportă cel mai bine la încărcări repetate, dar chiar şi în acest caz ruperea se produce casant. Oţelul de tip STNB nu se utilizează în cazul încărcărilor repetate. Oboseala betonului, manifestată prin procesul de accelerare a microfisurării şi apoi a fisurării, conduce la scăderea rezistenţei betonului cât şi al modulului său de elasticitate. Acest aspect determină scăderea rigidităţii elementului şi creşterea deformaţiilor sale. Accentuarea numărului şi a deschiderii fisurilor, respectiv creşterea deformaţiilor, are loc mai ales în preajma ruperii elementelor supuse la oboseală. Pentru armătură, creşterea deformaţiilor datorită oboselii înseamnă sporirea efortului unitar. Fenomenul de oboseală se manifestă deci printr-o oarecare redistribuire a eforturilor între beton şi armătură. Aderenţa este influenţată de asemenea negativ de încărcările repetate dinamice. Oboseala betonului, prin degradarea structurii acestuia, poate conduce la scăderea efortului unitar de aderenţă şi la apariţia unor fisuri înclinate în zona armăturilor. Comportarea elementelor din beton armat la oboseală este influenţată, pe lângă efortul unitar maxim, de numărul n de cicluri repetate şi de coeficientul de asimetrie al ciclului, ρ =

σmin , unde σ σmax

min

max

reprezintă

eforturile unitare minime, respectiv maxime, produse de acţiuni în beton şi în armături. În consecinţă, se disting: coeficientul de asimetrie pentru beton, ρ b, respectiv pentru armătură, ρ a. Valoarea coeficientului de asimetrie ρ ∈ [-1,1] caracterizează ciclurile de încărcare-descărcare prezentate schematic în figura 2.13a: • ciclu oscilant: 0 < ρ < 1; • ciclu pulsator: ρ = 0;

• ciclu alternant, nesimetric: -1 < ρ < 0 simetric: ρ = -l Acţiunile repetate produc în elementele structurale solicitări variabile în lungul lor, cuprinse între anumite valori maxime şi minime. De exemplu, în cazul.unei grinzi continue, forţele mobile transmise de roţile unui convoi mobil produc momente încovoietoare cu înfăşurătoarea având alura din figura 10.1. Se observă că în funcţie de raportul momentelor încovoietoare M E / M E , în lungul grinzii se min max întâlnesc mai multe tipuri de cicluri. Eforturile unitare σ min sunt produse de momentul încovoietor cel mai mic din secţiunea de verificare, iar σ max de momentul încovoietor cel mai mare, în valoare absolută. De exemplu, pentru determinarea E eforturilor σ min se utilizează momentele M min , pozitive sau negative, conform zonelor haşurate ale diagramei de momente din figura 10.1.

Fig. 10.1 Cicluri de solicitare la oboseală la o grindă continuă cu convoi mobil Secţiunile de verificare în lungul grinzii, din punctul de vedere al oboselii, pot să coincidă cu cele în care se face în mod obişnuit verificarea la starea limită de rezistenţă (momente maxime în valoare absolută, în câmpuri şi pe reazeme), dar apar în plus secţiuni critice, în care solicitarea este mai defavorabilă, şi anume alternant-simetrică. Ciclul alternant simetric este cel mai defavorabil din punctul de vedere al rezistenţei elementului din

beton armat, deoarece produce amplitudinea ( σ max − σ min ) cea mai mare de solicitare; betonul fisurează concomitent în fibrele opuse ale grinzii, iar în armături eforturile unitare variază între − σa şi + σ a . În consecinţă, rezistenţa la compresiune a betonului este minimă (pct. 10.2.1); de asemenea, pentru ρ a = -1 se produce cea mai mare reducere a rezistenţei oţelului (anexa 9). Ruperea elementelor din beton armat sub efectul acţiunilor repetate se produce casant, fie în urma oboselii betonului, fie a armăturii, prin: - zdrobirea betonului comprimat, la elementele cu procente mari de armare, solicitate la încovoiere sau în cazul I de compresiune excentrică, la cele din betoane de clasă inferioară şi la elementele solicitate în cazul II de compresiune excentrică, indiferent de calitatea betonului şi de cantitatea de armătură; - ruperea armăturii, la elementele cu procente mici sau mijlocii de armare, solicitate la încovoiere sau în cazul I de compresiune excentrică, la elementele întinse şi în cazul utilizării armăturilor cu rezistenţă scăzută la oboseală; - distrugerea aderenţei dintre beton şi armătură, dacă nu se asigură prin proiectare şi execuţie alcătuirea corespunzătoare. 10.2 CALCULUL ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT LA STAREA LIMITĂ DE OBOSEALĂ

Verificarea elementelor din beton armat la starea limită de oboseală se face în stadiul II, de exploatare (cu excepţia elementelor comprimate centric, funcţionând în stadiul I). Ipotezele de calcul la starea limită de rezistenţă, enunţate la punctul 6.4, nu sunt valabile în cazul oboselii. Explicaţia constă în faptul că acţiunile variabile care produc fenomenul de oboseală se întâlnesc cu o frecvenţă mare în timpul exploatării elementelor. Depăşirea valorii normate a acestor încărcări este puţin probabilă (vezi punct.5.4.4) şi nu poate produce fenomenul de oboseală. Sub efectul acestor încărcări, eforturile unitare în beton şi în armătură nu depăşesc limitele de comportare elastică. Determinarea solicitărilor de exploatare ME, NE, QE se face sub efectul acţiunilor grupate corespunzător verificării la starea limită de oboseală, conform relaţiei (5.32) din tabelul 5.2, punctul 5.4.4:
n n d 'n ∑ Pi +∑C i + ∑ n i Vi + Vob i i i

În gruparea pentru starea limită de oboseală, acţiunile permanente, cvasipermanente şi variabilele care produc oboseala (Vob) se iau egale cu intensitatea lor normată, iar pentru alte variabile, care nu produc oboseală, se consideră fracţiunea de lungă durată n i Vi . Dacă oboseala este produsă de acţiunea unor maşini şi utilaje cu amplasament fix, se lucrează cu încărcările de calcul, corespunzătoare verificării la starea limită de rezistenţă. Eforturile unitare normale şi tangenţiale în stadiul II, produse de solicitările de exploatare, se determină acceptând comportarea elastică a betonului comprimat şi valabilitatea ipotezei secţiunilor plane, aşa cum s-a arătat în capitolul 4.2. Verificarea elementelor din beton armat la starea limită de oboseală se face punând condiţiile de mai jos: • eforturile unitare normale în stadiul II de lucru, în beton şi în armătura longitudinală, să nu depăşească rezistenţele de calcul la oboseală, stabilite conform capitolului 5.4; • eforturile unitare principale de întindere să fie preluate de beton, în limita rezistenţei la întindere a acestuia şi de armăturile transversale, cu condiţia ca valoarea acestor eforturi să nu depăşească rezistenţa la oboseală a oţelului din care sunt confecţionate. Determinarea dimensiunilor secţiunii de beton, a ariilor de armătură şi dispunerea acestora, rezultă din calculul la starea limită de rezistenţă în secţiuni normale şi înclinate; verificarea la oboseală poate conduce la sporirea secţiunii de armătură şi la dispunerea acesteia astfel, încât să fie îndeplinite condiţiile enunţate mai sus. 10.2.1 Verificarea eforturilor unitare normale în beton şi în armăturile longitudinale Condiţiile de verificare în secţiuni normale sunt exprimate de relaţiile (5.39) şi (5.40): σ b ≤ R 0 ; σa ≤ R 0 c a Eforturile unitare normale maxime în beton şi în armătură în stadiul II de lucru pentru secţiuni monosimetrice se determină cu relaţiile date la punctul 4.2.2.3. Pentru grinzile încovoiate cu secţiunea monosimetrică dublu armată, de exemplu, sunt valabile relaţiile (4.9), (4.6) şi (4.7): h −x ' ME x −a' σb max = x; σa = n e σb max 0 ; σa = n e σb max Ii x x Rezistenţele de calcul la oboseală ale betonului şi ale armăturilor se determină cu relaţiile de la punctul 5.4.3 (5.16, 5.17, pentru beton şi 5.29, pentru armătură): R 0 = m bc m 'bc R * ; m 'bc = 0,6 + 0,5ρ b ≤ 1,0 c c
d 'n

R 0 = m0 ms R * a a a a
Determinarea coeficienţilor de asimetrie ρb , ρa , ρ'a , în cazul ciclului oscilant, respectiv ρ inf şi a

ρ a sup , în cazul ciclului alternant, se face conform relaţiilor (5.18), (5.30) şi figurii 10.2:
- pentru beton: σb min ρb = ≥ 0 - cazul I şi II de compresiune, ciclu oscilant sau pulsator; σb max

2.2 Determinarea coeficienţilor de asimetrie ρ a şi ρ b Se observă că pentru ciclul oscilant.elemente încovoiate.elemente solicitate la cicluri alternante. unde eforturile unitare tangenţiale au valoarea maxima τ 0 (cap. M max ρb = 0 .pentru armăturile longitudinale: σa min σ'a min ' ρa = . de exemplu. calculul se face şi la nivelul în care forma secţiunii se modifică. Nivelul de solicitare la eforturi principale de întindere (valoarea relativă a eforturilor σ 1) este dat de raportul: . Calculul eforturilor unitare principale de întindere se face cu relaţia (4. În cazul în care secţiunile au forma T.2).ME min ρ b = E ≥ 0 .2 Verificarea armăturilor transversale Eforturile unitare principale de întindere σ1 = τ0 se calculează la nivelul axei neutre. se poate calcula în mod simplificat cu relaţia: z = E 0. ciclu oscilant sau pulsator. .4. 10. Q c este valoarea corectată a forţei tăietoare.16): σ1 = E Qc bz în care z. ρa = ' σa max σa max Fig.13). 10. se poate admite şi pentru coeficientul de asimetrie al armăturilor aceeaşi valoare ca pentru beton. valoarea coeficientului de asimetrie al eforturilor unitare în beton se poate înlocui cu raportul dintre momentele încovoietoare M Ein şi M E m max din secţiunea de verificare.85h0 (în cazul secţiunilor dreptunghiulare şi T). Din cauza proporţionalităţii dintre eforturile unitare din armături cu cele din beton. dată de relaţia (4. braţul de pârghie al eforturilor interioare în stadiul II.

5 eforturile principale de întindere sunt preluate de beton. în cazul ciclurilor alternante (ρ < 0.20) Rt. sub formă de etrieri şi. respectiv ρb = σb min / σb max ≥ 0). având valorile : σ1 = Efortul unitar de întindere preluat de etrieri se determină pe baza relaţiei (4. respectiv ρ b = 0). sub efectul încărcărilor de exploatare. prin condiţia: σ1 ≤ 2. armături înclinate. eventual.0 eforturile principale de întindere sunt preluate: a) de beton şi de armăturile transversale (etrieri şi bare înclinate sau numai etrieri).1) σ 1 ≤ 0.5 (10.4) b) numai de către armăturile transversale..0 − (10. relaţia de mai sus conduce la o formă convenţională de verificare a secţiunii de beton. etrieri stabiliţi anterior conform calculului la starea limită de rezistenţă în secţiuni înclinate. . armătura transversală se dispune conform verificării la starea limită de rezistenţă.0.18).2 ) R c Având în vedere că σ2 = σ1 şi Rc = (10.. la nivelul la care s-a calculat σ 1. după cum 1 rezultă din figura 10.3 − (10.1. .în zonele în care 0. cu Aae = neAe: σae = σ1a e b neAe în care neAe reprezintă aria ramurilor verticale de etrieri din secţiunea respectivă. iar b lăţimea grinzii sau a inimii.3) Eforturile principale de întindere σ se repartizează betonului şi armăturilor transversale. Efortul unitar principal de compresiune σ2 = τ0 nu trebuie să depăşească.2) se consideră că eforturile unitare principale de întindere pot fi preluate în întregime de beton. partea preluată de beton este: − − σ1 = 0..5 < σ1 ≤ 2. valoarea: σ 2 ≤ αR c = ( 0.3 şi anume: .85bh 0 R t − E Q c max ordonatele. în cazul ciclurilor oscilante sau pulsatorii (ρ ≥ 0. în cazul elementelor cu înălţimea constantă.. Diagrama − σ1 se construieşte pe baza diagramei înfăşurătoare a forţelor tăietoare maxime E E Qc Qc ≅ bzR t 0.σ1 Rt Dacă este îndeplinită condiţia: σ1 = − − (10.în zona în care σ1 ≤ 0.

R ae .6) Determinarea rezistenţei la oboseală a etrierilor se face pentru valoarea coeficientului de asimetrie ρae = E Q c min E Q c max Dacă diagrama σ1 nu este acoperită în întregime de capacitatea betonului şi a etrierilor. rezultă partea din diagrama σ care poate fi preluată de către etrieri: 1 σ1e = − n eAe 0 R ae a eb σ1e n e A e R 0 ae = Rt aeb R t (10.17): A i bR t Aib σ ai = = 2A ai 2A ai − (10.Fig. σ ae ajunge la valoarea rezistenţei la oboseală a oţelului din care sunt 0 confecţionaţi. obişnuit se verifică armătura transversală sub forma barelor înclinate (în mod curent la 450).3 Preluarea eforturilor unitarea principale de întindere Când efortul din etrieri. determinate din calculul la starea limită de rezistenţă în secţiuni înclinate.7) . este necesară − din calcul şi armătura înclinată. 10. Efortul unitar de întindere preluat de o armătură înclinată Aai este dat de relaţia (4.5) având valoarea relativă: σ1e = (10.

Dacă din acest calcul rezultă alte poziţii ale barelor ridicate decât cele rezultate din verificarea la starea limită de rezistenţă. Aai: ai A ai = A i bR t 2R 0 ai (10. se ridică perpendiculare pe segment din punctele de diviziune până se intersectează semicercul. că se ridică trei bare − având acelaşi diametru.în care A i = Ai este aria părţii din diagrama σ . se duc verticale până la axa mediană a grinzii. preluată de armăturile înclinate (fig. 10. 10. se determină centrul de greutate al suprafeţelor obţinute. conform figurii 10. barele înclinate trecând prin punctele de intersecţie obţinute. se procedează după cum urmează: se stabileşte numărul de secţiuni de ridicare şi barele înclinate corespunzătoare (obişnuit se verifică Aai rezultate din calculul la starea limită de rezistenţă în secţiuni înclinate). se rabat aceste intersecţii înapoi pe BC. se împarte segmentul BC în trei părţi egale.8) unde determinarea rezistenţei la oboseală a armăturilor înclinate se face pentru coeficientul de asimetrie ρ a = ρ ae. triunghiul ABC fiind astfel împărţit în trei părţi egale.4 Repartiţia armăturilor înclinate . Din punctele D şi E se coboară linii verticale până la latura AB. suprafaţa barelor înclinate poate fi de formă triunghiulară sau trapezoidală. este necesar ca această verificare să fie refăcută. considerând. obţinându-se punctele D şi E. rezultă aria necesară totală a acestora. Pentru a obţine poziţia barelor înclinate. Fig. (fig. în trei secţiuni. Pentru diagrama − − 1 A i (Ai) din diagrama σ care revine − − − − A i triunghiulară. diagrama • A i trebuie împărţită în trei părţi egale. adică 1 Ai A i1 A i 2 A i3 = = = A ai A ai1 A ai 2 A ai3 În cazul în care variaţia forţei tăietoare este liniară.10. de exemplu.4. • se descrie semicercul de diametru BC. Dacă barele ridicate au arii diferite. segmentul BC se împarte proporţional cu ariile din diferite secţiuni de ridicare.3). 1 Rt Considerând că efortul de întindere σai din armătura înclinată la 450 ia valoarea rezistenţei la oboseală − − a armăturii înclinate R 0 .3). Armăturile înclinate se repartizează în lungul grinzii astfel ca să fie solicitate în mod egal în raport cu diagrama înfaşurătoare a valorilor maxime σ .

57 ⋅10 8 mm 4 .8 = 1.5 E 'b 15520 Se calculează: . cunoscând: b/h/hp/bp/h0= 300/750/130/550/690 mm (fig. .1 ⋅10 8 + 13. particularizată pentru secţiunea T: sbc .68 ν= E − M ld 189 = = 0.0 ⋅1. la 50 mm de la faţa reazemelor: 2φ 22 • etrierii dubli.b)(x . din oţel PC52: 6φ 22 • armătura înclinată.sa = 0 0. simplu rezemată.5 ⋅130) . Calculul în secţiuni normale Valoarea corectată a modulului de elasticitate se obţine cu relaţia (4.6 − 0. din oţel OB37: φ 8/150 mm.momentul de inerţie al secţiunii ideale de beton în raport cu axa neutră.10b: E M E / M E / M ld = 290 / 50 / 189 kNm.5bx 2 + h p (b p .236) 2 = 86. Solicitările de exploatare produse de încărcările normate.5 ⋅13 ) = 231053 cm 4 3 12 .13.0 ⋅ 2.15570 = 0 x = 236 mm.5 ⋅ 2281(690 . pentru ' A a = 0 : A'a = 0: I bi = I bc + n e A a ( h 0 − x ) = 2 = 23.8E b 1 + 0.n e A a (h 0 .5h p ) .5ν ϕ − = 0.5 ⋅ 0.x) = 0 0. Apl.momentul de inerţie al zonei comprimate de beton în raport cu axa neutră: h3 bx 3 p 2 I bc = + (b p − b) + ( b p − b ) h p ( x − 0.5h p ) = 3 12 3 30 ⋅ 23.0. rezultând din condiţia (4.6 13 3 2 = + ( 55 − 30 ) + ( 55 − 30 ) 13 ( 23.5 ⋅ 300x 2 2 +130(550 .68 (anexele 5 şi 7) 290 ME max Coeficientul de echivalenţă este dat de relaţia: ne = E a 210000 = = 13.5 ⋅ 2281(690 .8). oţel PC52 şi OB37. calitatea materialelor: beton Bc25.65 ⋅1. conform figurii Apl. ϕ = k 1k 2 k 3 ϕ 0 = 0.3): E 'b = în care: 0.4b).300)(x . Q E / Q E / Q lE/ 2 = 240 / 25 / 88 kN.6 ⋅1.10a).poziţia axei neutre.0. prefabricată. max min max min Din calculul la starea limită de rezistenţă s-au determinat: • armătura longitudinală.8 ⋅ 30000 = 15520 N / mm 2 1 + 0.65.Aplicaţia numerică 10 Verificarea la starea limită de oboseală a elementelor încovoiate Se cere verificarea grinzii de rulare din beton armat.x) = 0 x + 422x . conform relaţiei (4.

172 E M max 290 m 'bc = 0.5 ρ b = 0.Fig. având în vedere punctul 10. c 96 . Apl.18) pentru beton şi (5.5 ⋅ 7.9 N / mm 2 86 .7⋅ 108 mm4 290 ⋅10 6 σb max = 253 = 7.60) şi (5. refăcând calculele.2.14⋅ 108 mm4.57 ⋅10 8 690 − 236 σa max = 13.58 N / mm 2 < R 0 = 10 .1 şi figura 10.17.7 ⋅10 8 .29. m a = 0. Ibc = 28. 5.2b: ρb = ρa = ME 50 min = = 0.643 ⋅ 300 = 193 N / mm 2 a a a Se verifică relaţiile (5.5 ⋅ 0.6 + 0.29 N / mm 2 .29 N / mm 2 .9 = 205 N / mm 2 236 Rezistenţele de calcul la oboseală ale materialelor se determină cu relaţiile (5. Ibi = 96. prin interpolare: m 0 = 0. cu relaţiile (4.0 R o = m bc m 'bc R * = 1. deci Aa = 2661 mm2.61): σb max = 7. 5.10 Se calculează eforturile unitare normale maxime în beton şi în armătură.29 N / mm 2 c c s Deoarece armătura nu este sudată. c σa max = 205 > R 0 = 193 N / mm 2 a În armătură este depăşită rezistenţa la oboseală.30) pentru armătură. 5.643 a R o = m o R * = 0.6 + 0.686 < 1. se obţine: x = 253mm.686 ⋅15 = 10.6): 290 ⋅10 6 σb max = 236 = 7.16. se măreşte cantitatea de armătură longitudinală cu 1φ 22.9) şi (4.9 < R 0 =10 . din anexa 9 rezultă.172 = 0.0 ⋅ 0.

se determină conform relaţiei (10.0 rezultă că secţiunea de beton este corect alcătuită (condiţia 10.58 +3. cu patru ramuri de forfecare.3) şi este necesar calculul armăturilor transversale (condiţia 10.826 şi R ae = 0.626 . cu ordonata 1.5 N / mm Partea de eforturi unitare principale preluată de etrierii φ 8/150 mm.16).1 − Din diagrama din figura Apl.2.3 0.5 mm 3 7.8 N / mm . Aria necesară de armătură înclinată se calculează cu relaţia (10.43 1.2). Verificarea în secţiuni înclinate Poziţia în raport cu axa neutră a rezultantei Nb se determină cu relaţia: σa max = 13.253 + 403975 ⋅195 .58 x y Nb = 0 x 0 ∫ σ by b y yd y ∫ σ by b y d y = y1 N b1 + y 2 N b 2 N b1 + N b 2 unde y1 şi y2 reprezintă distanţele măsurate de la axa neutră până la punctele de aplicaţie ale rezultantelor eforturilor de compresiune din beton. Rezistenţa la oboseală a armăturilor înclinate se determină pentru coeficientul de asimetrie ρai = ρae = 0. σ1 l / 2 = = 0.6). pentru care m 0 = 0.7)/2 = 403975 N N b2 = A b2 σb2 med =300 ⋅123 ⋅ 3.104.7 y2 = N b1 2 2 (x . ai o 2 Rezultă R ai = 300 ⋅ 0. cu Q c = Q max rezultă: σ1 = QE 240000 88000 max = = 1.626 = 187 .1): − − 1.3 ⋅173.5 ae σ1e = = = 0.705 = 0. Nb1 şi Nb2 (fig.2 (fig.175: A i = 0.175 ⋅ 672/2 = 58.5 + 68265 ⋅ 82 = 616 mm 403975 + 68265 E E Conform relaţiei (4.6 + 3.7 N / mm 2 < R 0 = 193 N / mm 2 a 253 Rezultă că după sporirea armăturii longitudinale.h p ) = (253 .476 N / mm 2 bz 300 ⋅ 616 300 ⋅ 616 Se calculează valorile relative ale eforturilor unitare principale cu relaţia (10. în secţiunile normale ale grinzii nu apare fenomenul de oboseală.10d. se determină partea care trebuie preluată de armăturile înclinate.1 1.6 + 2 ⋅ 3.0. ţinând seama de condiţiile de la punctul 10.10d).130) = 82 mm 3 3 = A b1 σb1 med =550 ⋅130 (7. σ1 l / 2 = = 0. Apl. adică aria A i . Apl.10c): y1 = x − y G trapez = 253 − 130 7.705 aeb R t 150 ⋅ 300 ⋅1.x + y N b = 690 .18 .5 < σ1 < 2.0.7/2 = 68265 N z = h 0 . 1 Rezistenţa la oboseală a oţelului etrierilor (OB37) se determină pe baza coeficientului de asimetrie pentru etrieri: ρ ae = − − QE 25 min = = 0.2 mm − − unde distanţa de 672 mm rezultă din asemănarea triunghiurilor ABC şi CDE (fig.: neAe R 0 4 ⋅ 50.3 N / mm 2 .476 σ1 = = 1.1 Deoarece 0.826 ⋅ 210 = 173. E Q max 240 0 o 2 Rezultă m ae = 0.5 ⋅ 7.10d).Apl.140 .690 − 253 = 176 .3 .7 =195 .18 .8): . Se construieşte diagrama σ .

8 nec A ef = 760 mm 2 ( 2φ22) > A ai ai Armătura necesară fiind mai mică decât cea înclinată în prima secţiune de la reazem. .1 = 72 mm2 2 ⋅ 187.2 ⋅ 300 ⋅ 1.nec A ai = A i bR t 2R 0 ai − = 58. alcătuirea este corectă.

1j) Extr.11.11. interioară Intr. Efecte termice Îngheţ ..1g) Intr. Contracţia la uscare Intr.agregate Intr. forţele concentrate de compresiune (fig.1. Microfisurare datorită uzurii Extr.11.11.d). acţiunii îngheţului şi a dezgheţului repetat. (fig. Centralizarea cauzelor care produc fisuri sunt prezentate în tabelul 11. fiind consecinţa incapacităţii betonului de a prelua eforturile unitare de întindere produse de solicitări ca: încovoierea. În funcţie de cauzele care produc fisuri. unor nereguli în tehnologiile de execuţie (fig. o fisurare cu caracter întâmplător poate fi produsă de efectele contracţiei împiedecate a betonului.11. Tabelul 11. atunci când sunt produse de cauze externe (încărcări sau deformaţii impuse).11. Rezultatele fenomenului de coroziune al armăturii pot de asemenea produce fisuri în masa betonului (fig. sau de eforturi unitare de aderenţă mari (fig. variaţii de temperatură. tasării plastice a betonului proaspăt (fig.1h).11.11. Suprasarcini accidentale I&E Curgerea lentă . j)..1g). De asemenea.1f).11.1i..1h) Reacţii Intr. Îngheţ timpuriu Fisuri apărute după întărirea betonului Fenomene fizice Agregate contractile Intr. tăierea. betonului proaspăt Tasarea plastică (fig. Fenomene datorate procesului de Deplasarea susţinerilor (fig.11.11.1 Cauzele care generează fisuri Fisuri apărute înainte de întărirea betonului Tip Fenomene datorate comportării Contracţia plastică Intr.1i) Deplasarea Extr. Cauze structurale Acţiuni cu intensitate de proiectare Extr. VERIFICAREA LA STAREA LIMITA DE FISURARE Fisurarea elementelor din beton armat sub încărcările de exploatare este un fenomen inevitabil. tasarea betonului proaspăt.1e).1a.) sau extrinseci. Fenomene chimice Coroziunea armăturii (fig. torsiunea (fig. . variaţiei de temperatură şi a tasărilor diferenţiate ale reazemelor. acestea pot fi: intrinseci.e) Extr. produşi de coroziune expansivi etc. execuţie cofrajului (fig.11. Variaţia termică a mediului Variaţia termică Extr.dezgheţ repetat Extr.1a. atunci când sunt generate în interiorul betonului (contracţia la uscare. alcali .

construcţiile hidrotehnice se verifică la starea limită de apariţie a fisurilor.2.33) din tabelul 5. în conformitate cu relaţia (5.1 Tipuri de fisuri Raţiunile care fac necesar controlul fisurării elementelor şi structurilor din beton armat se referă la aspectul lor. etapă în care ele devin vizibile. protecţia împotriva coroziunii şi alte exigenţe funcţionale.Fig. În cazul elementelor din beton armat. industriale şi poduri lucrează în stadiul II fisurat. aşa încât se consideră ca distincte două stări limită:  apariţia fisurilor. deoarece. În procesul fisurării elementelor din beton armat sub efectul încărcărilor se disting trei etape: formarea fisurilor. 11. modul de acţionare al sarcinii (static sau dinamic). Normele actuale prevăd verificări prin calcul pentru controlul fisurării numai în cazul fisurilor produse de acţiunile exterioare. etapă ce corespunde depăşirii limitei stadiului I. mărimea efortului unitar din armătură. Această modalitate de abordare a controlului fisurării se bazează pe faptul că regulile de alcătuire constructivă şi tehnologiile de execuţie corespunzătoare permit evitarea dezvoltării deschiderii fisurilor peste limitele admise. . etanşeitatea la apă şi gaze. distanţa dintre bare şi grosimea stratului de acoperire cu beton precum şi calitatea betonului. Starea de fisurare a unui element din beton armat este caracterizată prin mărimea deschiderii fisurilor şi distanţa dintre acestea. Din motive de impermeabilitate. mărimea deschiderii fisurilor este funcţie de numărul de fisuri pe unitatea de lungime a elementului. apariţia fisurilor. primele două etape se suprapun. deci funcţie de distanţa dintre fisuri. Calculul elementelor din beton armat la fisurare se face de regulă numai la starea limită de deschidere a fisurilor. adică la formarea lor fisurile devin vizibile. deoarece formarea şi apariţia fisurilor se poate produce chiar şi înainte de aplicarea sarcinilor exterioare ca urmare a contracţiei. diametrul şi natura suprafeţei armăturii.  deschiderea limită a fisurilor. Calculul la apariţia fisurilor are un caracter convenţional. În condiţiile unei anumite stări de eforturi unitare într-un element. La elementele din beton armat distanţa dintre fisuri şi implicit mărimea deschiderii acestora depinde de un număr de parametri ca: procentul de armare. Verificarea la starea limită de deschidere a fisurilor se face în stadiul II de exploatare. În vederea evitării unor fisuri cu deschideri exagerate se impune respectarea condiţiilor de exploatare şi controlul periodic al stării de fisurare. Aceste exigenţe definesc limitele care pot fi acceptate pentru deschiderea fisurilor. sub încărcările de exploatare. luând în considerare intensităţile de exploatare (intensităţi de calcul reduse) ale acţiunilor permanente. majoritatea structurilor din beton armat folosite în construcţii civile. deschiderea fisurilor la anumite valori care depind de intensitatea acţiunilor şi care eventual pot afecta durabilitatea construcţiei. cvasipermanente şi variabile. variaţiilor de temperatură etc.

Solicitarea exterioară este preluată de beton Nbf = AbtRt şi de armătură Naf = Aa σ a. Din dreptul acestei secţiuni. În secţiunea cea mai slabă se produce fisura F1. iar armătura să se descarce.1 CALCULUL DISTANŢEI DINTRE FISURI Deducerea distanţei dintre fisuri se face având la bază limita stadiului I. această secţiune trece în stadiul II când Nb = 0 şi Na = Ncap f (fig. Fig. când solicitarea exterioară (forţa axială N în cazul elementului întins centric din figura 11. După apariţia fisurii F1. iar Na = Naf.2a) este egală cu capacitatea portantă la fisurare Ncap f.2 Distanţa dintre fisuri la elemente întinse centric . 11. la o anumită distanţă λ f ajungându-se ca Nb = Nbf = AbtRt. Această poziţie reprezintă locul probabil de apariţie a celei de a doua fisuri F2.2c).11. 11. betonul începe să se încarce.

mărimea ce se transmite pe lungimea λ f fiind Nbf = AbtRt.1s ) + A (11.distanţa dintre axele armăturilor (mm). relaţia (11.diametrul armăturii (mm).2d).aria de înglobare a armăturilor. care se determină considerând pentru fiecare bară o suprafaţă de înglobare de maximum 7.procentul de armare al armăturii longitudinale întinse.5d în fiecare sens.1a) Studiile experimentale au dovedit că distanţa dintre fisuri depinde şi de alţi factori. adică natura suprafeţei armăturii (netedă . pt = 100Aa/Abt .caz corespunzător întinderii centrice sau excentrice cu excentricitate mică. rezultă relaţia de calcul a distanţei dintre fisuri: λf = A bt R t uτ am (11. respectiv întinderii excentrice cu excentricitate mare. Influenţa naturii solicitării se introduce în calcule prin mărimea unui coeficient k1 în funcţie de următoarele situaţii: • axa neutră în secţiune .3..1) În cazul particular când toate barele au acelaşi diametru şi având în vedere că u = π d şi Abt = 100 Aa/p = 100π d2/4p . dacă barele sunt apropiate (distanţa interax ≤ 2⋅ 7. s .2) pt unde: c este grosimea stratului de acoperire cu beton (mm). A bt nu va depăşi 1/2 din aria secţiunii de beton.OB37 sau profilată . cazului I de compresiune. STAS-ul 10109/0-90 prevede următoarea relaţie pentru calculul valorii medii a distanţei dintre fisuri: d λf = 2( c + 0.4).5d) nu se face o suprapunere a suprafeţelor individuale de înglobare (fig. în cazul elementelor întinse centric sau excentric cu mică excentricitate (secţiune complet fisurată) se va avea în vedere şi figura 11. dar nu mai mult de 15d. Introducând notaţia A = 25k1k2.1a) devine: λf = A d p (11.1b) Pentru a prinde în calcul şi influenţa distanţei dintre bare şi de grosimea stratului de acoperire cu beton.5. • proprietăţile de aderenţă ale armăturii. d . • secţiune complet fisurată .. A . Din ecuaţia de mai sus.Transmiterea efortului de la armătură la beton. se face prin intermediul eforturilor unitare de aderenţă τ a (fig.11. relaţia (11. între cele două fisuri.coeficient ce ţine cont de natura solicitării şi de proprietăţile de aderenţă ale armăturii. Relaţia matematică ce exprimă această transmitere este: A bt R t = ∫ uτ ax dx = u ∫ τ axdx = uAτ = uτ amλ f 0 0 λf λf în care u este perimetrul barelor. în cazul elementelor încovoiate. • grosimea stratului de acoperire cu beton.20 (Anexa 20). având valori cuprinse în intervalul 6.PC52 şi PC60).caz corespunzător încovoierii. sunt reflectate prin coeficientul k2 = Rt/τ am. Abt . Proprietăţile de aderenţă ale armăturii cu betonul. 11. • distanţa dintre bare. cum ar fi: • natura solicitării.1) devine: λf = 25 Rt d τam p (11. .

care se determină cu relaţiile: hp nt ≥ pentru l l ≤ 30 d t .5 c. distanţa medie dintre fisuri se apreciază ca fiind un multiplu al distanţei dintre barele transversale ale plasei: λf = n t l t (11. 11. (11. În cazul plăcilor de planşeu s-a constatat experimental că distanţa medie dintre fisuri este aproximativ egală cu grosimea plăcii.4b) hp .11.diametrul armăturilor transversale.5c).distanţa dintre axele armăturilor transversale.11. până la valoarea ae. 11. prezenţa etrierilor influenţează în mod substanţial valoarea reală a distanţei dintre fisuri.2 CALCULUL DESCHIDERII FISURILOR NORMALE După formarea fisurilor. deoarece reduc secţiunea transversală de beton. dacă distanţa dintre armături este aproximativ (15. În figura 11. lt.20)d.4 Aria de înglobare a armăturilor În relaţia (11. de aceea deformaţiile specifice în armătură şi beton au o distribuţie neliniară între două fisuri consecutive.. . Valoarea maximă a deformaţiei specifice de întindere în beton este ε tu şi apare la jumătatea distanţei dintre fisuri (fig. ll . 11.5d). Dacă diferenţa dintre λ f şi distanţa dintre etrieri ae nu depăşeşte circa 50 mm. Betonul întins dintre fisuri participă la preluarea eforturilor. Dacă plăcile sunt armate cu plase sudate din STNB.2).5 se consideră un element întins centric.4) unde: nt este un număr întreg.3 Distanţa dintre armăturile elementelor întinse centric sau excentric cu mică excentricitate Fig. (11.4a) 30 d t nt ≥ h p ll 900 d 2 t pentru l l > 30 d t . respectiv longitudinale dt . în cazul când barele de armătură sunt de diametre diferite.d). respectiv unul încovoiat cu fisurile F 1 şi F2 la distanţa λ f.grosimea plăcii. datorită creşterii în continuare a încărcărilor până la treapta de exploatare.Fig.2) să fie rotunjită în plus sau minus. se înlocuieşte: A bt d = pt 25 ∑πd (113) În elementele liniare din beton armat. 11. este rezonabil ca valoarea rezultată din relaţia (11. Deformaţiile specifice variabile pot fi înlocuite cu deformaţiile specifice medii ε tm şi ε am (fig. acestea se deschid până la valoarea medie α f. în timp ce alungirea maximă a armăturii este ε a şi apare în dreptul fisurii (fig..

la valoarea σa . ε λ / 2 fiind deformaţia a (11.1. de la armătură la beton. În aceste condiţii. alungirea armăturii este egală cu (11. pe distanţa λ deschiderea fisurii plus alungirea betonului întins: f dintre fisuri.75. Determinarea coeficientului ψ se face admiţând că ε am = ε a + ε a specifică a armăturii la mijlocul distanţei dintre fisuri. în stadiul II.5 se poate scrie că. la mijlocul distanţei dintre fisuri. Deoarece ε a =σ a/Ea .15 0/00 rezultă că termenul ε tm se poate neglija faţă de unitate şi faţă de ε am.5b) Pentru a ţine cont de conlucrarea betonului întins dintre fisuri cu armătura. pereţii celulelor de silozuri etc). valorile α f determinate cu relaţia (11. prin intermediul aderenţei. relaţia (11.5) λ f ε am = α f + ( λ f − α f ) ε tm αf = rezultând: ( ε am − ε tm ) λ f 1 − ε tm (11.5a) devine: αf = εam λf (11.6) În cazul elementelor supuse la încărcări repetate importante (grinzile de rulare.6) se majorează cu 50%. ε a ≅ 0.0. se produce datorită creşterii efortului unitar în beton până la valoarea R t căreia îi corespunde deformaţia specifică ε tu.. de la armătură la beton.5b) pentru calculul valorii medii a deschiderii fisurii devine: αf = λ f ψ σa Ea (11..5a) Având în vedere că.7) ψ= εa + ελ / 2 σa + σλ / 2 a a = 2ε a 2σ a λ/ 2 Scăderea efortului unitar de la valoarea σ a. pe distanţa λ f/2 este: N ad = ∫ uτ ax dx = 0 λf / 2 λf uτ am 2 şi el produce variaţia ∆ σ a a efortului unitar în armătură: ∆σ a = N ad λ f uτ am = Aa 2A a . 1. în dreptul fisurii.Pe baza figurii 11. se defineşte indicele de conlucrare a betonului cu armătura longitudinală ψ = ε am / ε a . relaţia (11.. Efortul ce se transmite prin aderenţă. are loc un transfer de efort.25 0/00 şi ε tu = 0.. Expresia lui ψ devine: ( λ/2 ) / 2.

Fig. efortul unitar la mijlocul distanţei dintre fisuri este: . Modelul de calcul pentru deschiderea fisurilor Având în vedere că din relaţia (11.5.11.1) λ f uτam = A bt R t .

Pentru cazurile uzuale se admite ca pentru indicele de conlucrare ψ să se utilizeze valorile aproximative ce se obţin din anexa 21. din punct de vedere probabilistic.aria secţiunii de armătură necesară din calculul la starea limită de rezistenţă.3 pentru armăturile din oţel OB37. ceea ce înseamnă că se acceptă ipoteza distrugerii aderenţei.6c. iar indicele de conlucrare nu poate fi mai mic decât 1 −β(1 −0. . ancorarea armăturii în beton făcându-se în conformitate cu diagrama din figura 11.efortul unitar în secţiunea fisurată în stadiul II de exploatare (conform pct. rezultând deshideri mai mari ale fisurilor. Pe lungimea 2la efortul unitar σ a are distribuţia reală din figura 11. σ a . β = 0.8) s-a introdus rezistenţa caracteristică la întindere a betonului Rtk. în situaţii curente se poate lua aproximativ: A a nec σa ≅ 0. ceea ce este valabil în cazul elementelor cu procente de armare obişnuite. cu poziţii întâmplătoare şi cu deschideri mult mai mari decât valorile obţinute cu relaţia (11.3% la elementele solicitate la încovoiere. Pentru elementele solicitate la oboseală ψ = 1. Modelul de calcul adoptat pentru obţinerea relaţiei (11.05 ν) unde: A bt R tk A a σa (11. De aceea.3). În relaţia (11. Pentru plăci armate cu plase sudate din STNB se ia ψ = 0. rezistenţa la întindere a betonului este mai apropiată de valoarea caracteristică decât de cea de calcul. prin fenomenul de aderenţă..6).aria secţiunii de armătură prevăzută efectiv. când încărcările sunt mai mici decât la starea limită de rezistenţă.7a) ψ =1− A bt R t 4A a σ a Ţinând seama de relaţia (11. Din figura 11.5f se constată că efortul ce se poate transmite între beton şi armătură. Pentru elementele cu procente mici de armare (sub 0.. respectiv sub 0.4% la cele solicitate la întindere) fisurarea are un caracter nesistematic.2.5.5ν).7) devine: λ f uτ am A R = σ a − bt t 2A a 2A a (11.25. Pentru deducerea relaţiei de calcul se porneşte de la premiza că armătura trebuie să fie ancorată în stânga şi dreapta fisurii cu lungimea de ancoraj l a. încercările experimentale au arătat că în aceste cazuri este posibil să apară una sau numai câteva fisuri.4. nu poate depăşi valoarea Aaσ a.7a) şi luând în considerare efectul încărcărilor de lungă durată sau repetate. motiv pentru care raportul A bt R tk / A a σ a are cel mult valoarea 1.6b.8) ν este raportul dintre solicitarea produsă de fracţiunea de lungă durată a încărcării totale de exploatare şi solicitarea totală de exploatare. STAS 10107/0-90 prevede următoarea expresie pentru indicele de conlucrare a betonului cu armătura întinsă: ψ = 1 − β(1−.σ λ / 2 = σ a − ∆σ a = σ a − a Relaţia (11.8 dacă nt ≥ 2 şi ν ≤ 0. la distanţe relativ reduse (λ f = 15.85 R a (11. 30 cm). deoarece se analizează o porţiune de o anumită lungime la starea limită de exploatare.2. respectiv ψ = 1 în celelalte cazuri. Aa ef .5 pentru armăturile din oţel PC şi 0.0.9) A a ef Aa nec .6) este bazat pe ipoteza unei distribuţii uniforme a fisurilor.

6 Modelul de calcul pentru fisurile nesistematice Deformaţia specifică medie a armăturii. în conformitate cu relaţia: πd 2 πdl a τam = σa 4 de unde rezultă lungimea de ancorare: la = d σa 4 τamed (11. în condiţiile elementelor de mai sus. Relaţia (11.4Rt pentru bare cu profil periodic.3 CALCULUL DESCHIDERII FISURILOR ÎNCLINATE . 1. respectiv ε am = 2l a Ea 2E a σa la Ea (11. în pereţii executaţi în cofraje glisante ai rezervoarelor şi silozurilor.11) în relaţia (11. 11. este: ε am = rezultând: σ am σ αf = a . deoarece în acest caz ancorarea armăturii nu se face prin aderenţă. rezultă relaţia pentru calcul deschiderii fisurii elementelor cu procente mici de armare: 2 d σa αf = 4 E a τamed (11.12) nu se foloseşte în cazul armării cu plase sudate STNB.11) Înlocuind (11.5Rt pentru bare netede.Fig.10) αf = Forţa de întindere din armătură Aaσ a se transmite la beton prin fenomenul de aderenţă. Rt pentru bare netede.12) în care valoarea medie a efortul unitar de aderenţă se ia după cum urmează: τ am = 2. 11.10). ci datorită armăturii transversale.

11.7b).  α f adm = 0. 11. în restul cazurilor (de exemplu: verificarea în secţiunile orizontale prin pereţii rezervoarelor cilindrice pentru depozitarea apei. • 0. se acceptă aceeaşi distanţă între fisurile înclinate ca şi între fisurilor normale. în cazul elementelor întinse centric sau excentric cu mică excentricitate (de exemplu: verificarea în secţiunile verticale prin pereţii rezervoarelor cilindrice pentru depozitarea apei. Deschiderea medie a fisurilor înclinate se calculează cu relaţia : α fi = λ f ψ i unde: σ at Ea (11. ψ i .9Rat = 0.9matRa.fig.  α f adm = 0.7(1+0.7 Condiţii de verificare a deschiderii fisurilor la pereţii rezervoarelor cilindrice din beton armat • pentru alte elemente:  α f adm = 0.2 mm dacă sunt expuse direct (neprotejate) acţiunii intemperiilor.1ν ) pentru barele transversale din STNB ale carcaselor sudate.2 mm. se admite să se ia în considerare o valoare medie pentru toate armăturile intersectate de fisura înclinată.18). respectiv (4.1 mm.3ν ) pentru etrieri din PC52 sau PC60.fig. egală cu valoarea σ at ≅ 0. în mod implicit. σ at .17).Verificarea deschiderii fisurilor înclinate este o prevedere relativ recentă în cadrul normelor de calcul a elementelor din beton armat şi este consecinţa faptului că modelele de calcul adoptate în prezent pentru verificarea la starea limită de rezistenţă la tăiere sunt mai apropiate de comportarea reală. În aceste condiţii este posibil ca armarea transversală rezultată din calculul la starea limită de rezistenţă să nu mai satisfacă.8(1+0. . care se ia după cum urmează: • 0.efortul unitar mediu în armăturile transversale intersectate de fisura înclinată. a) secţiune complet fisurată b) secţiune cu zonă comprimată Fig. • 0. la care se pun condiţii de etanşeitate:  α f adm = 0.13) λ f este distanţa medie dintre fisuri determinată cu relaţia (11. 11.indicele de conlucrare al betonului întins cu armătura transversală. considerându-se că fisurile înclinate sunt produse de acţiunea momentului încovoietor şi apoi „înclinate” („rotite”) de acţiunea forţei tăietoare. 11. condiţiile necesare stării limită de fisurare.2ν ) pentru etrieri din OB37.2). dacă sunt supuse unui mediu agresiv.9(1+0.7a). eforturile unitare în armăturile transversale (barele înclinate şi etrierii) se determină în stadiul II de exploatare cu relaţiile (4.4 CONTROLUL FISURĂRII ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT Verificarea la starea limită de fisurare se face punând condiţia ca sub acţiunea încărcărilor de exploatare. deschiderile medii ale fisurilor normale şi înclinate faţă de axa elementului să nu depăşească valorile limită de mai jos: • pentru elemente supuse presiunii unui lichid sau a unui material necoeziv.1 mm. aceste secţiuni sunt supuse numai unei forţe axiale de întindere nθ . aceste secţiuni sunt supuse la acţiunea unei forţe axiale de compresiune nx şi a unui moment încovoietor mx . în gruparea fundamentală.

Nu este necesară verificarea deschiderii fisurilor normale. în cazul elementelor curente.2 Controlul simplificat al fisurării Conform experienţei acumulate. Valorile (pt/d)min din anexa 22 au fost calculate având în vedere mărimi acoperitoare uzuale pentru parametrii ce intervin în relaţia de mai sus.43 N/mm2) şi PC 60 (Ra = 350 N/mm2.1a.12). 11.11. În cazul fisurilor normale.3 mm. respectiv sub 0. pentru care caracteristicile secţiunii sunt prezentate în figura Apl. la care α f adm = 0. natura solicitării şi α f adm. În cazul fisurilor înclinate.13).16) în care valorile minime ale raportului pt/d sunt date în anexa 22 în funcţie de tipul armăturii.6). verificarea deschiderii fisurilor este întotdeauna satisfăcută.2 mm şi Q = Q E / bh 0 R t ≤ 1. dacă este satisfăcută condiţia: p t / d ≥ ( p t / d ) min (11.3% în cazul încovoierii. 11. la care dimensionarea (calculul şi alcătuirea) la starea limită de rezistenţă este corect efectuată.1 Controlul fisurării prin calcul Condiţia de verificare sub efectul încărcărilor de exploatare este dată de relaţia (5. pentru elementele realizate cu OB37. starea limită de fisurare este satisfăcută atunci când: αfi ≤ αf adm (11.4.α f adm = 0. Pentru plăcile armate cu plase sudate din STNB. Relaţia (11. respectiv N ld = 420 kN . PC52 şi PC60. în restul cazurilor. în cazul elementelor cu procente de armare mici (sub 0.4% în cazul întinderii) se ia în considerare cea mai mare valoare dintre cele calculate cu relaţiile (11.14) pusă sub forma:  d  σa ≤ αf adm 2( c + 0. starea limită de fisurare este satisfăcută atunci când: αf ≤ αf adm (11.14) unde α f este deschiderea medie a fisurilor determinată cu relaţia (11. desprinsă din practica curentă. Calitatea materialelor folosite: Bc20 (Rtk = 1.2mm).4.1s ) + A  ψ pt  Ea  permite determinarea valorilor minime ale raportului pt/d. Având în vedere această constatare. În cazul fisurilor înclinate nu este necesară verificarea prin calcul a stării limită de fisurare atunci când α f adm = 0.1 Verificarea deschiderii fisurilor pentru un element întins centric Se cere verificarea la starea limită de deschidere a fisurilor a unui tirant expus direct intemperiilor mediului (α f adm = 0. nu este necesară verificarea prin calcul a deschiderii fisurilor normale dacă sunt satisfăcute condiţiile din anexa 23.6) şi (11. Ea = 210000 N/mm2). . − Aplicaţia numerică 11.3 mm sau când α f adm = 0.64).5.3 mm. Efortul E axial de întindere este caracterizat de valorile NE = 600 kN.15) în care α fi este deschiderea medie a fisurilor înclinate determinată cu relaţia (11. STAS 10107/0-90 acceptă să nu se efectueze calculul de verificare a deschiderii fisurilor dacă sunt îndeplinite anumite condiţii.

rel.1b. sunt posibile două variante. rezultă ψ = 1. 118) = 159 mm În funcţie de tipul armăturii şi natura solicitării. Aria de înglobare Abt poate fi obţinută având în vedere prevederilor din figura 11. d 22 λf = 2( c + 0.PC60. din anexa 20 rezultă coeficientul A = 10.2) pt 2.83%.2 mm şi tipul de solicitare al elementului . deschiderea admisă a fisurilor α f adm=0. În funcţie de tipul armăturii -PC60. A a tot 2281 p t = 100 = 100 = 2.1s ) + A = 2 ⋅ ( 30 + 0.11.3 se obţine grosimea stratului de acoperire cu beton c = 30 mm.7 Efortul unitar în armătură în cazul întinderii centrice este: σa = NE 600000 = = 263 N / mm 2 (= 0. Apl.Fig.85/22 = 0.2 mm Ea 210000 Deoarece starea limită de fisurare nu este satisfăcută.130 Având în vedere tipul de oţel folosit . rezultă că este necesar un calcul detaliat.211 mm > α f adm = 0. Conform relaţiei (11. Distanţa de la centrul de greutate al armăturii până la marginea secţiunii de beton este: a = c + d/2 = 30 + 22/2 = 41 mm. se calculează deschiderea medie a fisurilor: αf = λf ψ σa 263 = 169 ⋅1. respectiv 7.întindere centrică.0 = 0.11.(11. În figura Apl. coeficientul ν = 0. Deoarece pt/d = 0.5d = 165 mm > s1/2 = 79.5d = 7.conf. Abt = bh = 200⋅ 400 = 80000 mm2. pentru evaluarea căreia se are în vedere prevederea din figura 11.0.85 Deschiderea fisurilor Indicele de conlucrare ψ se determină din anexa 21.1 s-au delimitat ariile de înglobare individuale. Noua dispunere a armăturii este prezentată în figura Apl.5⋅ 22 = 165 mm. pentru acest caz.3: s = max (s1.56 = 22. Varianta 1 .1 ⋅159 ) +10 = 169 mm .75 R a ) A a tot 2280 Calculul distanţei dintre fisuri necesită stabilirea distanţei dintre armături.5 mm.130 < (pt/d)min = 0. Controlul fisurării prin calcul E ν = N ld / N E = 420 / 600 = 0. pentru care rezultă . din anexa 22 rezultă (pt/d)min = 0.16 + 12.5d = 165 mm > s2/2 = 59 mm rezultă că ariile individuale s-ar suprapune pe ambele direcţii ale secţiunii.4. Având în vedere acest lucru rezultă că. s2) = max (159. prevederi care necesită cunoaşterea valorii 7.6).1 Din tabelul 13.208. determinate de jumătatea distanţei dintre armături. Deoarece 7.7 şi procentul de armare pt = 2.11.80 cm2).72 cm2) ≅ 6φ 22 (22.85% A bt 80000 Controlul simplificat al fisurării pt/d = 2.208.modificarea diametrului armăturilor Se modifică armarea iniţială prin reducerea diametrelor barelor: 4φ 18 + 4φ 20 (10.

Pentru că barele au diametre diferite se apelează la relaţia (11.20m m .11. aria totală de armătură rămâne practic neschimbată.5d. în ambele variante de calcul.2.5d. 59) = 159 mm.2. ariile de înglobare individuale se pot extinde pe orizontală numai până la mijlocul distanţei dintre bare (fig. . iar din relaţia (11.86 N/mm2. care pentru φ 20 înseamnă 150mm. respectiv s = max (s1.1 ⋅159 ) + 10 ⋅ 6. Pe verticală extinderea se poate face cu 7. Eb = 32500 N/mm2. se efectuează un calcul detaliat al indicelui de conlucrare ψ cu relaţia (11. efortul unitar în armătură nu trebuie recalculat. Ea = 210000 − N/mm2).83%) este mai mare decât 0.191 < 1 .199m m ≅ α f adm = 0.7 ) = 0. procentul de armare (2. ϕ = 2. Deoarece s/2 < 7.11.8) rezultă deschiderea medie a fisurilor: αf = λf ψ σa 263 = 169 ⋅ 0.7 = 159 mm .3 mm).2). Calitatea materialelor folosite: Bc30 (Rtk = 1.12). A a σa Conform calculelor anterioare λ f = 169 mm.6) se calculează: 263 αf = 159 ⋅1. coeficientul β = 0.0 = 0.3: c = (ab =) 25 mm. Din relaţia (11. s2 = 118/2 = 59 mm. respectiv 165 mm pentru φ 22. respectiv M ld = 103 kNm . s2) = max (159.5 ⋅ (1 − 0.4 şi a valorii 7.calcul detaliat al indicelui de conlucrare ψ Pentru varianta iniţială de armare.2 Verificarea deschiderii fisurilor pentru un element încovoiat Se cere verificarea la starea limită de deschidere a fisurilor a unei grinzi aflată în condiţii normale de exploatare (α f adm = 0.7) şi PC 52 (Ra= 300 N/mm2. în ambele variante tratate anterior: α f = 0.1.3): λ f = 2 ⋅ ( 30 + 0. în acest caz.199 mm Ea 210000 Deoarece.3% nu este necesar calculul deschiderii fisurii şi cu relaţia (11. Apl. Aria de înglobare se obţine pe baza prevederilor figurii 11.5d. Grosimea stratului de acoperire cu beton rezultă din tabelul 13.5.938 = 0. Pentru armăturile din oţeluri PC. Starea limită de fisurare este satisfăcută deoarece.43 = 1 − 0. Aplicaţia numerică 11. A bt d 80000 = = = 6.7 p t 25∑ πd 25π( 4 ⋅18 + 4 ⋅ 20 ) ψ = 1 − β(1 − 0.199 mm ≅ αf adm 210000 Varianta 2 .conform relaţiei (11.2) Se menţine aceeaşi valoare pentru indicele de conlucrare ψ = 1.938 A a σa 2280 ⋅ 263 A bt R tk = 0.5ν ) Deoarece A bt R tk 80000 ⋅1.s1 = 159 mm.8).0. Deoarece. Efortul E de încovoiere este caracterizat de valorile M E = 145 kNm. valoarea lui ψ este corectă.5 ⋅ 0. pentru care caracteristicile secţiunii sunt prezentate în figura Apl.

5⋅ 22)=65.8 E 'b = Eb = 32500 = 13239 N / mm 2 − 1 + 0.10).3).2).x) = 0 Din rezolvarea ecuaţiei de mai sus rezultă x = 225 mm Momentul de inerţie al secţiunii omogene este: bx 3 250 ⋅ 225 3 2 2 Ii = + n eAa ( h0 − x) = + 15. raportul pt/d se calculează în mod indirect după cum urmează: p t 25∑ πd 25 ⋅ π ⋅ ( 2 ⋅ 22 + 2 ⋅ 20) = = = 0.4 N / mm 2 ( = 0.5⋅ 250 x 2 -15. ceea ce înseamnă că nu este necesară verificarea prin calcul la starea limită de fisurare. Apl.8 0. 11.136 d A bt 48470 Având în vedere tipul de oţel folosit .2. deschiderea admisă a fisurilor α f adm =0.2 Aria de înglobare Ariile de înglobare individuale ale armăturilor sunt: • pentru armăturile din colţuri (36 + 59. în baza relaţiei (11.714 ⋅ 2.5 ⋅ 0. totuşi aceasta se face în mod exemplificativ. deci Abt = 48470 mm2 Controlul simplificat al fisurării Verificarea condiţiei pt/d ≥ (pt/d)min nu poate fi făcută în mod direct deoarece barele au diametre diferite.2.7 1 + 0.86 145 ⋅10 4 ( 514 − 225) = 238.3/2 + 59. De aceea.35⋅ 186=11039 mm2 Suma acestor arii individuale este: 2(13196 + 11039) = 48470 mm2 < 250⋅ 550/2 = 68750 mm2.3) În funcţie de tipul armăturii şi natura solicitării.încovoiere.2. .043. din anexa 22 rezultă (pt/d)min = 0.136 > (pt/d)min = 0.65⋅ 201=13196 mm2 • pentru armăturile intermediare (59.79R a ) Ii 278782 ⋅10 Distanţa dintre fisuri . Se constată că pt/d = 0.043.5bx2 . modificată cu relaţia (11.86 ⋅1388 ⋅ ( 514 − 225 ) = 278782 ⋅10 4 mm 4 3 3 σ a = n 'e 6 ME ( h 0 − x ) = 15. Controlul fisurării prin calcul E ν = M ld / M E = 103 / 145 = 0.3 mm şi tipul de solicitare al elementului . Apl.4/2)⋅ (36 + 7.86 13239 E 'b Poziţia axei neutre rezultă din relaţia (4.Fig.3/2)⋅ (36 + 7.5⋅ 20)=59.neAa(h0 .5.3 0.5ν ϕ n 'e = E a 210000 = = 15. din anexa 20 se obţine A = 6.2.conform punctului 4.conform relaţiei (11.PC52.86⋅ 1388(514 .714 Calculul efortului unitar în armătură .1 Secţiunea transversală Fig.x) = 0. având în vedere că A 'a = 0 : 0. 11.

STNB plasă 123 GR 159 Fig.5d. Pe verticală extinderea se face cu 1.3 Verificarea deschiderii fisurilor pentru o placă încovoiată Se cere verificarea la starea limită de deschidere a fisurilor pentru o placă aflată în condiţii normale de exploatare (α f adm = 0.43 N/mm2. De aceea.3.3 Conform tabelului 13. pentru o lăţime de 1 metru (3.4 şi a valorii 7.4 = 109 .03φ 6 şi 3.113 mm < α f adm = 0.03φ 8).12).3 mm). în baza relaţiei (11. PC52 (Ra = 300 E E N/mm2.5. valoarea lui ψ este corectă.272 < 1 . grosimea stratul de acoperire cu beton c = 10 mm. Eb = 27000 N/mm2.5 mm>7.8) Pentru armăturile din oţeluri PC.912 = 0.5⋅ 8) = 8880 mm2 Suma acestor arii individuale. A a σa σa 238. este: 3.4 A bt R tk = 0. Raportul ν = q ld / q este egal cu 0. STNB (Ra = 370 N/mm2. Ea = 200000 N/mm2).86 = 1 − 0.113 mm Ea 210000 αf = λf ψ Deoarece p = 100Aa/bh0 = 100⋅ 1388/250⋅ 514 = 1. ariile de înglobare individuale nu sunt în contact unele cu altele.5⋅ 6) = 5220 mm2 • pentru bara φ 8: 120⋅ (10 + 8/2 + 7. Apl.11. raportul pt/d se calculează în mod indirect după cum urmează: .3). Starea limită de fisurare este satisfăcută deoarece α f = 0. deci Abt = 40000 mm2 Controlul simplificat al fisurării Verificarea condiţiei pt/d > (pt/d)min nu poate fi făcută în mod direct deoarece barele au diametre diferite. − Varianta 1 . de grosime hp = 80 mm şi pentru care există două variante de armare (fig. Calitatea materialelor: Bc20 (Rtk= 1.5d) Ariile de înglobare individuale ale armăturilor sunt: • pentru bara φ 6: 90⋅ (10 + 6/2 + 7.1 ⋅ 59. ϕ = 3.05ν) Deoarece A bt R tk 48470 ⋅1.λ f = 2( c + 0. ψ = 1 − β(1−.136 Deschiderea fisurilor .4) + 6.5 = 109.5 ⋅ (1 − 0. Deoarece s/2 = 82.5 ⋅ 0.1s ) + A A bt 1 = 2 ⋅ ( 25 + 0.912 A a σa 1388 ⋅ 238.08% > 0.7. Ea = 210000 N/mm2).30 mm.0) .conform relaţiei (11.5d.03⋅ 8880 = 42723 mm2 > bh/2 = 1000⋅ 80/2 = 40000 mm2. Aplicaţia numerică 11. Varianta 1 de armare Aria de înglobare se obţine pe baza prevederilor figurii 11.5 ⋅ 0. Apl.PC52 Varianta 2 . În aceste condiţii dimensiunile ariei individuale se calculează cu relaţia: (pe orizontală) ⋅ (pe verticală) = (2⋅ 7.5d) ⋅ (c + d/2 + 7.6 mm 25∑ πd 0. care pentru φ 6 înseamnă 45 mm.5d.3).3 % nu este necesar calculul deschiderii fisurii şi cu relaţia (11.03⋅ 5220 + 3.714 ) = 0. coeficientul β = 0. respectiv 60 mm pentru φ 8.11.

88.272 mm < α f adm = 0.043.358% > 0.043.03 ⋅ 6 + 3. În funcţie de calitatea armăturii .conform relaţiei (11.3 mm şi grosimea plăcii hp = 80 mm < 100 mm. Varianta 2 de armare Controlul simplificat al fisurării Plasa sudată 123GR159 este caracterizată prin distanţa între axele armăturilor longitudinale ll = 100 mm. rezultă ψ = 1.67 . Se constată pt/d = 0. din anexa 22 rezultă (p t/d)min = 0.595% rezultă ψ = 0. diametrul armăturilor longitudinale dl = 4. ν > 0.9) prezintă suficientă exactitate: A a nec 196 .85 ⋅ 300 = 210 N / mm 2 A a ef 238 Distanţa dintre fisuri . corectată cu relaţia (11.3 σa ≅ 0.8) Deoarece dubla condiţie nt ≥ 2 şi ν ≤ 0.conform relaţiei (11. Controlul fisurării prin calcul Efortul unitar în armătură În cazul plăcilor. λ f = 2( c + 0.conform relaţiei (11.conform relaţiei (11. totuşi. se face în mod explicativ.083 Deschiderea fisurilor .118 mm < α f adm = 0.3) În funcţie de tipul armăturii şi natura solicitării.2).5 mm < 7.conform relaţiei (11. pentru calculul efortului unitar în armătură rezultatul oferit de relaţia (11.5. În mod exemplificativ se face şi verificarea prin calcul a stării limită de fisurare. deschiderea admisă a fisurilor α f min = 0.4a) este nt = 1. αf = λf ψ σa 272 = 200 ⋅1.083 ≥ (pt/d)min = 0. distanţa între axele armăturilor transversale l t = 200 mm şi diametrul armăturilor transversale dt = 4 mm > 3. din anexa 20 se obţine A = 6.3 mm şi tipul de solicitare al elementului .74 R a ) A a ef 159 Distanţa dintre fisuri . Deschiderea fisurilor . condiţia de limitare a fisurilor la valoarea α f adm = 0.p t 25∑ πd 25 ⋅ π ⋅ ( 3. Având în vedere cele de mai sus.03 ⋅ 8) = = = 0.PC52. din anexa 23 rezultă că nu este necesar un control al fisurării prin calcul. deci: λf = n t l t =1 ⋅ 200 = 200 mm.1 mm.4) Deoarece ll = 100 mm < 30dt = 30⋅ 4 = 120 mm se calculează raportul: hp 80 = = 0. αf = λf ψ σa 210 = 131 ⋅ 0. care.12).0 = 0.85 ⋅ 370 = 272 N / mm 2 ( = 0.9) A a nec 146 σa ≅ 0.5 mm.30 mm.7 şi pt = 100Aa/Abt = 100⋅ 238/40000 = 0.88 = 0. Starea limită de fisurare este satisfăcută deoarece α f = 0.5 = 0.8) Indicele de conlucrare al armăturii cu betonul întins dintre fisuri se determină în mod simplificat din anexa 21.3% nu este necesar calculul deschiderii fisurii şi cu relaţia (11. Controlul fisurării prin calcul Efortul unitar în armătură .5 = 131 mm 25∑ πd 0.PC52.1s ) + A A bt 1 = 2 ⋅ (10 + 0.85 R a = 0.30 mm. 30 d t 30 ⋅ 4 Numărul întreg care satisface relaţia (11. ceea ce înseamnă că nu este necesară verificarea prin calcul la starea limită de fisurare.încovoiere.115 mm Ea 210000 Deoarece p = 100Aa/bh0 = 100⋅ 238/1000⋅ 66.85 R a = 0.272 mm Ea 200000 Starea limită de fisurare este satisfăcută deoarece α f = 0.5 nu este respectată.1 ⋅165) + 6.083 d A bt 40000 Având în vedere tipul de oţel folosit . .

E q1 .12 este următoarea: f ld q E ( ) este săgeata de lungă durată din încărcarea totală de exploatare (cu luarea în considerare a deformaţiilor în timp).încărcările considerate în calculul la oboseală. gradenele tribunelor 350 Poduri rulante manuale f adm = E f sd q E − f sd q 1 ≤ ∆f adm ( ) ( ) L 500 f q 0 ≤ f adm Grinzi de rulare L Poduri rulante electrice f adm = 700 Notă: Încărcările permanente se iau în considerare cu intensităţi normate.săgeata totală din încărcările considerate în calculul la oboseală.1 Condiţiile de verificare la starea limită de deformaţii Tipul de element Relaţia de verificare Denumirea elementelor structurale Limite admise1 Planşee care susţin sau sunt ataşate unor elemente nestructurale care L pot fi deteriorate de deformaţiile ∆f adm = 400 mari ale planşeelor adm f ld q Elemente componente ale planşeelor ( ) − f (q ) ≤ ∆f E sd E 1 Planşee care nu susţin sau nu sunt ataşate unor elemente nestructurale L care pot fi deteriorate de ∆f adm = 250 deformaţiile mari ale planşeelor Planşeele sălilor de spectacole.1. sub încărcările de exploatare. corespunzător comportării reale. inclusiv cele ale balcoanelor L ∆f adm = acestora. se impune determinarea acestor rigidităţi. astfel ca să nu depăşească valorile admise în raport cu destinaţia elementelor. iar cele variabile cu intensităţile normate afectate cu coeficientul nd. qE . şi caracteristica geometrică a secţiunii. E f sd q1 săgeata de scurtă durată din încărcarea de exploatare care acţionează înainte de executarea ( ) elementelor nestructurale (fără luarea în considerare a deformaţiilor în timp). Se defineşte ca modul de rigiditate. f sd q E săgeata de scurtă durată din încărcarea totală de exploatare (fără luarea în considerare a deformaţiilor în timp). Tabelul 12. 1 Prin prescripţii speciale. f q 0 .fracţiune a încărcării totale de exploatare qE care se aplică înainte de executarea elementelor ( ) nestructurale. E f sd q E − f sd q1 săgeata de scurtă durată (fără luarea în considerare a deformaţiilor în timp) din ( ) ( ) ( ) încărcarea utilă produsă de aglomeraţie de oameni. bine justificate. conform condiţiilor din tabelul 12. q0 .12.încărcarea totală de exploatare. ( ) Semnificaţia termenilor din tabelul 12. precum şi limitări de săgeţi pentru alte tipuri de elemente. necuprinse în tabelul 12. 12. se pot admite şi alte valori maxime ale săgeţilor.1 MODULII DE RIGIDITATE Mărimea săgeţilor fiind dependentă de modulii de rigiditate ai elementelor de beton armat. CALCULUL ELEMENTELOR DE BETON ARMAT LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII Calculul la starea limită de deformaţii constă în verificarea. corespunzător materialului din care este alcătuit elementul. produsul dintre modulul de deformaţie. a valorii săgeţii f < fadm sau a unei părţi a acesteia ∆ f ≤ ∆ fadm . .1. în stadiul de exploatare.

6) în care Ibi este momentul de inerţie al secţiunii ideale de beton. 12. Fig. în calculul deformaţiilor axiale modulul de rigiditate axial EA are valoarea: EA = E 'b A b + E 'a A a (12. STAS 10107/0-90 permite utilizarea relaţiei: EI = E 'b I bi (12. în relaţia (12.3. b În cazul elementelor din beton armat solicitate la încovoiere. modulul de rigiditate axial EA are valoarea: E A EA = a a (12. Pe baza deformatei fibrei medii.7) ψ în care indicele de conlucrare cu armătura longitudinală ψ se determină cu relaţia (11. 12.2).12. se poate scrie (fig.1 Deformare din încovoiere În cazul elementelor solicitate preponderent la compresiune.1) de unde rezultă: EI = ME φ (12.2) în care φ = 1/ρ este curbura fibrei medii deformate (rotirea specifică).1): 1 εb = (12.8). modulul de rigiditate se determină pornind de la legea de variaţie a curburii elementului: 1 ME = ρ EI (12. se obţine următoarea expresie de calcul a modulului de rigiditate: M E xE 'b EI = (12.4).3) ρ x ' Având în vedere că εb = σb max / E b . relaţia (12.6) În cazul elementelor solicitate preponderent la întindere. conform punctului 4.3) se scrie sub forma: 1 σb max = (12.2.În cazul general al elementelor solicitate la încovoiere cu forţă axială.4) ρ xE 'b Înlocuind curbura medie dată de relaţia (12.2 CALCULUL SĂGEŢILOR ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE . calculat cu relaţia (4.5) σb max ' în care înălţimea zonei comprimate x. modulul de deformaţie al betonului E b şi efortul unitar de compresiune în beton σ max se determină.8) sau cu ajutorul anexei 22. în stadiul II de serviciu.2. M E fiind momentul încovoietor din încărcările de exploatare.

ordonata diagramei de momente virtuale mi.12. Efectuarea integralei (12.8) unde S este un coeficient ce depinde de tipul încărcării şi modul de rezemare (fig. mi . introducând pentru modulul de rigiditate EI valorile calculate la punctul 13. se poate neglija influenţa forţelor tăietoare şi axiale. adică: f = ΩJ G (12. egală cu semisuma valorilor respective. Pentru fiecare porţiune de moment încovoietor de acelaşi semn. se utilizează diagrama reală de momente dintre cele două reazeme şi diagrama de momente virtuală. după direcţia deplasării.Se admite ca săgeţile să fie determinate după regulile structurilor omogene.este modulul de rigiditate.9) unde: M este diagrama momentelor încovoietoare din sarcinile reale pe sistemul static nedeterminat. într-un punct i.10) unde: Ω este suprafaţa diagramei reale de momente de pe bara pentru care se calculează săgeata între două reazeme consecutive. pentru determinarea săgeţii între două reazeme consecutive. săgeata maximă se determină cu relaţia: f max = S M max 2 l EI (12. J . elastice. care corespunde secţiunii cu cel mai mare moment încovoietor. Pentru grinzile continue. se poate face operativ cu metoda Maxwel-Mohr (fig. G . EI . valoarea modulului de rigiditate se consideră constantă şi egală cu valoarea modulului de rigiditate minim. se admite să se considere pentru EI o valoare unică. dacă l > 8h. În cazul grinzilor static determinate.9) se poate face şi după regula Vereşceaghin.3). 12. 12.diagrama de momente virtuală. l . săgeata se poate determina în acest caz cu relaţia Maxwel-Mohr: f = ∫ Mm i 0 l ds EI (12. în cazul problemei plane. măsurată în dreptul centrului de greutate al suprafeţei Ω. Astfel.lungimea barei pentru care se determină săgeata. Fig. din sarcina virtuală aplicată în punctul i.2 Valorile coeficientului S Pentru sistemele de bare drepte cu solicitarea dominantă de încovoiere. pe structura static determinată. determinarea săgeţilor produse de un sistem de sarcini.1. pe sistemul de bază (static determinat sau cu grad de nedeterminare mai redus). În cazurile în care valorile EI calculate pentru zonele de moment pozitiv şi negativ nu diferă între ele cu mai mult de 50%. considerat constant pe intervalul dat.2). rezultată din acţiunea sarcinii unitare în punctul i.

Se cunosc: b/h/h0 = 250/550/510 mm. Încărcările de exploatare acţionează uniform distribuit. Apl. din calculul la încovoiere în secţiuni normale. a rezultat armătura longitudinală Aa = 1570 mm2 (5φ 20).00 kN/m .14 kN/m greutatea pereţilor despărţitori = 3.Fig.12. Grinda este simplu rezemată şi face parte dintr-un planşeu prefabricat. calităţile materialelor: Bc25 (Eb = 30000 N/mm2) şi PC52 (Ea = 210000 N/mm2).00 kN/m încărcarea utilă = 15. având următoarele valori de calcul.12). urmând să susţină elemente nestructurale care se pot deteriora în cazul unor deformaţii prea mari.3 Determinarea săgeţilor la grinzi continue Aplicaţia numerică 12 Verificarea la starea limită de deformaţie a unui element din beton armat supus la încovoiere.70 kN/m greutatea finisajelor (tencuială şi pardoseală) = 4. la starea limită de rezistenţă. Se cere verificarea săgeţii unei grinzi încovoiate cu secţiunea dreptunghiulară (fig. egale cu intensităţile normate: greutatea proprie a elementelor structurale = 14.

44) se determină ϕ = ϕ = 2.0 = 37.7 + 4.fracţiunea de lungă durată a încărcării de exploatare: E q ld =14.8 0.x) 2 = 250 ⋅ 249 3 2 + 19 ⋅1570 ( 510 .3): 0. .8): bx 2 S bc = n e A a (h 0 . Valoarea corectată a modulului de elasticitate al betonului se determină cu relaţia (4. rezultă x = 249 mm 2 I bi = I bc + n e A a (h 0 .7 kN/m. .8 .0 kN/m.32 ⋅10 9 = 36.6 ⋅1012 Nmm 2 = Săgeata se calculează conform figurii 12.5ν ϕ Deoarece toate încărcările acţionează în acelaşi mod (uniform distribuit).0 kN/m.84 E 37 .0 + 15. în care M E = q El2 : 8 − . utilizând relaţiile (4.0 q Din relaţia (5.84 ⋅ 2.5 ⋅ 0.8 1 + 0.0 + 0.12 . Apl.32 ⋅10 9 mm 4 3 Modulul de rigiditate se determină din relaţia (12. Calculul săgeţii fld (qE) Această săgeată se determină din acţiunea încărcării totale de exploatare.7 + 4.14 + 3.Fig.14 + 3.6): EI = E 'b I bi = 11030 ⋅ 3.0 ν = ld = = 0. deoarece se consideră că aceasta poate acţiona cu toată valoarea ei timp îndelungat.0 (anexa 0 7).8).x) 2 250 x 2 = 19 ⋅1570 ( 510 − x ). unde ϕ 0 rezultă din anexa 5.x) sau = n e A a (h 0 . în cazul unor unor condiţii normale de solicitare a elementului şi de umiditate a mediului. Coeficientul de echivalenţă se determină cu relaţia: n e = E a /E 'b = 210000 /11030 =19 Momentul de inerţie al secţiunii ideale de beton necesită determinarea poziţiei axei neutre.partea din încărcarea de exploatare care se aplică înainte de executarea elementelor nestructurale: q lE =14. iar k1 = k2 = k3 = 1. influenţa acţiunii de lungă durată rezultă: qE 31. cu încărcări uniform distribuite) cu relaţia (12.249 ) = 3.4b şi 4. (grindă simplu rezemată.6 ⋅15 = 31.2.încărcarea totală de exploatare: qE = 14.8 ⋅ 30000 E 'b = Eb = = 11030 N / mm 2 − 1 + 0.

75 ⋅1570 ( 510 − x ).x) . conform tabelului 12. se admite că săgeata produsă de aceste încărcări nu este afectată de fenomenele de durată. E 'b = 0.22 = 11.5 ⋅1012 Nmm 2 = f ld q ( ) E 5 q lE l 4 5 14.22 mm 384 EI 384 47 .f ld q E = ( ) 5 q El4 5 37 ⋅ 6000 4 = = 17 mm 384 EI 384 36 .6 ⋅10 12 Calculul săgeţii fsd q l ( ) E Această săgeată se determină din încărcarea de exploatare aplicată până la executarea elementelor structurale care se pot deteriora. respectiv a încărcării utile. deoarece restul de încărcări pot să acţioneze într-un timp scurt de la execuţie.5 ⋅1012 Verificarea la starea limită de deformaţie se referă la suplimentul de săgeată care se produce după executarea elementelor nestructurale şi influenţează deformarea acestora: ∆f = f ld (q E ) − f sd q lE = 17 − 5.75 ⋅1570 ( 510 .8E b = 0.1: ∆f adm = l / 400 = 6000 / 400 =15 mm Deoarece ∆ f = 11.7 ⋅ 6000 4 = = = 5.x) 2 = 250 ⋅188 3 2 + 8.98 ⋅10 9 = 47 .8 mm < ∆ fadm =15 mm. rezultă 2 250 x 2 = 8. condiţia de verificare este satisfăcută.188 ) = 1.8 ⋅ 30000 = 24000 N / mm 2 ( ν = 0 ) n e = E a /E 'b = 210000 /24000 = 8.98 ⋅10 9 mm 4 3 ' EI = E b I bi = 24000 ⋅1. rezultă x = 188 mm 2 I bi = I bc + n e A a (h 0 .75 bx 2 = n e A a (h 0 . ( ) . Se procedează ca mai sus.8 mm Valoarea admisă a suplimentului de săgeată este.