6.

CALCULUL ÎN SECŢIUNI NORMALE LA SLR
Mom. încov. M
x
şi M
y
, care acţ. într-o secţ. transv. a unui element aparţinând unei structuri spaţiale, sunt
în majoritatea cazurilor însoţite de o forţă axială de compresiune sau de întindere N. Comportamentul secţiunii în
diferite stadii de lucru, cu precădere în cel de rupere, depinde în mod substanţial de interdependenţa ce există între
eforturile M
x
, M
y
şi N. Această legătură este redată de suprafaţa limită de interacţiune M
x
- M
y
- N (fig. 6.4),
Fig. 6.4 Interacţiunea eforturilor secţionale la starea limită de rezistenţă
care devine o curbă dacă unul din cele trei eforturi secţionale lipseşte (fig. 6.5).
Fig. 6.5 Curbe de interacţine - modul de atingere a capacităţii portante
Cazurile reprezentative ale elem. supuse la încov. cu forţă axială de compresiune sunt cele al stâlpilor
sau diafragmelor, iar la încov. cu forţă axială de întindere sunt ale tiranţilor şi pereţilor rezervoarelor supraterane.
Convenţional, perechea M - N poate fi înlocuită cu o forţă excentrică N, plasată la distanţa e
0
= M/N faţă
de centrul de greutate al secţiunii, denumită excentricitate (fig. 6.1).
Cazul încov. cu forţă axială se mai numeşte solicitare excentrică (compresiune sau întindere excentrică).
Atunci când în secţiunile monosimetrice ale stâlpilor există momente încovoietoare M
x
şi M
y
după cele
două axe principale ale secţiunii, se spune că solicitarea este de compresiune excentrică oblică.
128
Fig. 6.1 Încovoierea cu forţă axială sau solicitarea excentrică
Zona întinsă a elementelor se armează cu o cantitate corespunzătoare de armătură întinsă A
a.
. Pe lângă
armătura din zona întinsă A
a
se foloseşte şi armătură în zona comprimată
'
a
A (fig. 6.1c), având în vedere o serie
de motive, cum ar fi: posibila alternanţă a momentelor încovoietoare, mărirea capacităţii portante a zonei
comprimate, ductilizarea secţiunilor/elementelor în cazul acţiunilor seismice etc. Dubla armare poate fi
nesimetrică ( )
'
a a
A A ≠ sau simetrică ( )
'
a a
A A · . De asemenea, armătura poate fi dispusă şi pe conturul secţiunii,
nu numai în vecinătatea fibrelor cu deformaţii specifice extreme. Astfel de cazuri sunt cele ale stâlpilor cu
secţiune dreptunghiulară supuşi la compresiune excentrică oblică (fig. 6.1d), ale elementelor cu secţiune circulară
(fig. 6.1e) sau cu secţiune inelară (fig. 6.1f).
Pt. că elem. structurale prezintă imperfecţiuni de execuţie şi pt. că secţ. transv. nu sunt omogene, se
produc modificări ale mărimii eforturilor secţionale determinate în raport cu axele teoretice ale structurii. Aceste
efecte se introduc în calcul prin intermediul unei excentricităţi adiţionale e
a
, aleasă în aşa fel încât să conducă la
creşterea valorii mom. încovoietor. Mărimea excentricităţii adiţionale în cazul elementelor comprimate este:
e
a
= h/30 dar minim 20 mm (6.1)
unde h este dimensiunea secţiunii paralelă cu planul încovoierii.
În cazul elem. întinse, rigiditatea acestora este redusă şi din acest motiv influenţa imperfecţiunilor de
execuţie şi a neomogenităţilor secţ. este mică, a.î. excentricitatea adiţională nu este luată în considerare (e
a
= 0).
Elem. supuse la încovoiere cu forţă axială de compresiune suferă şi deformaţii de ordinul II, care măresc
val. eforturilor obţinute din calculul static de ordinul I. Măsura influenţei efectelor de ordinul II este coeficientul
I II
M / M · η
. Influenţa efectelor de ordinul II se resimte în primul rând asupra mom. încovoietoare din stâlpii
cadrelor, dar şi asupra mom. încovoietoare din rigle. Astfel, în calculul elementelor supuse la încovoiere cu forţă
axială se ia în considerarea valoarea corectată a momentului încovoietor, dată de relaţiile:
¹
'
¹
·
· +
·
î n t i n s e e l e m e n t e p e n t r u - N e M
c o m p r i m a t e e l e m e n t e p e n t r u - N e N ) e ( M
M
0 c
0 c a
*
(6.2a,b)
unde excentricitatea de calcul este:
( )

î n t i n s e e l e m e n t e p e n t r u - e
c o m p r i m a t e e l e m e n t e p e n t r u - e e
e
0
a 0
0 c
¹
'
¹
+ η
·
(6.3a, b)
6.1 STAREA DE DEFORMAŢII
Cedarea unei secţiuni supuse la încovoiere cu forţă axială este ilustrată de diagrama deformaţiilor
specifice pe înălţimea secţiunii transversale, care trebuie să treacă în mod obligatoriu prin unul din cele trei
puncte A, B sau C reprezentate în figura 6.2 - regula celor trei pivoţi. Din punct de vedere grafic, pivoţii
reprezintă punctele definite prin deformaţiile specifice limită ale betonului şi armăturii. Se disting trei
domenii în funcţie de modul cum se poate produce cedarea secţiunii.
129
ε
ap
= R
a
/ E
a
ε
au
= 10
0
/
00
ε
bc
= 2,0
0
/
00
ε
bu
= 3,5
0
/
00
Fig. 6.2 Diagrama deformaţiilor specifice sub efectul încovoierii cu forţă axială
DOMENIUL 1 – pivot A
Acest domeniu este caracterizat de cedarea prin deformaţii excesive a celei mai întinse armăturii A
a
, în
care s-a atins def. specifică ultimă
au
ε
. Efortul unitar în această armătură este
a a
R · σ
. Dreapta A-A' reprezintă
întinderea centrică. Existenţa unui moment încovoietor produce rotirea secţiunii în jurul pivotului A.
Subdomeniul 1a reprezintă întinderea centrică sau cea excentrică cu mică excentricitate. Secţiunea este fisurată
în întregime, axa neutră fiind plasată în afara acesteia. Creşterea mom. încovoietor conduce la subdomeniul 1b,
care reprezintă întinderea excentrică cu excentricitate mare, sau încovoierea în cazul elementelor cu procente
reduse de armare. Deoarece axa neutră este plasată în secţiune, există beton activ, comprimat, care poate ajunge la
limita capacităţii portante numai în situaţia limită când secţiunea deformată se suprapune peste linia AB.
DOMENIUL 2 – pivot B
Acest domeniu este caracterizat prin zdrobirea betonului comprimat. Secţiunea se roteşte în jurul
pivotului B pe măsura reducerii excentricităţii forţei. Armătura A
a
este întinsă, armătura
'
a
A a atins limita de
curgere. Subdomeniul 2a reprezintă încovoierea cu/fără forţă axială, adică încovoierea pură şi reprezintă
solicitările excentrice cu excentricitate mare, denumite în continuare: cazul I de compresiune, respectiv
întinderea excentrică cu mare excentricitate. Reducerea intensităţii forţei axiale de întindere produce rotirea
secţiunii în jurul pivotului B, spre subdomeniul 2b. Creşterea intensităţii forţei axiale de compresiune conduce
secţiunea spre dreapta B-B', care reprezintă o situaţie aparte: starea de balans. Această stare este caracterizată
prin începerea curgerii armăturii întinse în paralel cu zdrobirea betonului comprimat.
Starea de balans reprezintă situaţia ideală de cedare a secţiunii din beton armat. Subdomeniul 2b se
atinge după ce secţiunea a depăşit dreapta de balans B-B'. Armătura A
a
este încă întinsă, dar nu curge. Axa neutră
este plasată în secţiune şi înălţimea zonei comprimate devine tot mai mare pe măsura creşterii intensităţii forţei
axiale de compresiune. În subdomeniul 2c toate armăturile sunt comprimate. Axa neutră atinge, la limită,
marginea inferioară a secţiunii care devine comprimată în întregime. Subdomeniile 2b şi 2c reprezintă o parte a
compresiunii excentrice cu excentricitate mică, denumită în continuare cazul II de compresiune, care se extinde
şi în domeniul următor.
DOMENIUL 3 – pivot C
Axa neutră este plasată în afara secţiunii, care este comprimată în întregime. Pe măsura creşterii
intensităţii forţei axiale de compresiune, rotirea secţiunii se produce în jurul pivotului C. Se produce zdrobirea
betonului comprimat, ceea ce înseamnă şi cedarea secţiunii. Armătura A
a
este comprimată, iar armătura
'
a
A
curge, aşa cum s-a arătat la descrierea domeniului 2.
Poziţia pivotului C se obţine din asemănarea triunghiurilor OBO

şi DBC (fig. 6.2):
6.2 INTERACŢIUNEA EFORTURILOR SECŢIONALE ASOCIATE SLR
Atunci când vectorul moment încovoietor, ce însoţeşte forţa axială, nu se suprapune peste o axă
principală a secţiunii, elementul este supus unei solicitări excentrice oblice. În acest caz, combinaţia de eforturi N,
M
x
şi M
y
(acestea din urmă fiind componentele momentului încovoietor oblic )
2
y
2
x
M M M + · , asociate stării
limită de rezistenţă, este ilustrată de suprafaţa limită de interacţiune (denumită pe scurt suprafaţă de interacţiune),
130
reprezentată în figura 6.4. Această reprezentare grafică redă variaţia mărimii momentului încovoietor oblic
capabil şi a orientării sale în funcţie de forţa axială. Pentru o secţiune de beton armat, caracterizată prin
dimensiunile sale şi aria de armătură corespunzătoare, precum şi prin calitatea celor două materiale, se poate trasa
o singură suprafaţă de interacţiune.
Lipsa unuia din cele trei eforturi poate conduce la:
• compresiune exc. dreaptă cu N≠ 0, M
x
≠ 0 şi M
y
= 0, caz reprezentat de curba de interacţiune
N - M
x
;
• compresiune exc. dreaptă cu N ≠ 0, M
x
= 0 şi M
y
≠ 0, caz reprezentat de curba de
interacţiune N - M
y
;
• încovoiere oblică cu N = 0, M
x
≠ 0 şi M
y
≠ 0, caz reprezentat de curba de interacţiune M
x
-
M
y
.
Eforturile produse de încărcările exterioare determină un punct de coordonate N, M
x
şi M
y
. Dacă acest
punct se găseşte în interiorul domeniului limitat de suprafaţa de interacţiune sau, la limită, chiar pe această
suprafaţă, atunci secţiunea satisface starea limită de rezistenţă.
La verificarea unei secţiuni din beton armat se urmăreşte să se stabilească dacă punctul de coordonate N,
M
x
şi M
y
se găseşte în interiorul domeniului delimitat de suprafaţa de interacţiune.
Fig. 6.4 Interacţiunea eforturilor secţionale la starea limită de rezistenţă
Această verificare se poate face prin una din următoarele două variante, în figura 6.5 prezentându-se în
acest sens compresiunea excentrică dreaptă:
• verificarea la încărcări gravitaţionale, când există o creştere proporţională a eforturilor exterioare M şi
N, reprezentate prin punctul A, până la atingerea curbei de interacţiune în punctul B (fig.6.5a); aceasta înseamnă
cap
cap
0
N
M
N
M
e · ·
; condiţia de verificare este N ≤ N
cap
pentru e
0
= const;
• verificarea la încărcări orizontale, de genul acţiunii seismice, când pentru o forţă axială constantă există
o creştere a momentului încovoietor, din punctul A până la atingerea curbei de interacţiune în punctul B (fig.
6.5b); condiţia de verificare este M ≤ M
cap
pentru N=const.
131
Fig. 6.5 Curbe de interacţine - modul de atingere a capacităţii portante
La dimensionarea secţiunii din beton armat se urmăreşte stabilirea unei arii de armătură pentru care curba
de interacţiune să se aştearnă peste punctul determinat de eforturile ce acţionează în secţiune.
Pentru calculul la starea limită de rezistenţă există două metode şi anume:
• metoda generală de calcul, care ia în considerare exprimarea explicită a condiţiilor statice (ecuaţiile
de echilibru static), geometrice ( ipoteza secţiunilor plane) şi fizice (curbele ε − σ ale materialelor); suprafaţa
sau curba de interacţiune nu prezintă discontinuităţi pe tot domeniul de forţă axială cuprins între +N şi -N;
• metoda simplificată de calcul, care implică introducerea unor aproximări în vederea rezolvării numai
cu ajutorul ecuaţiilor de echilibru static;
Este evident că, pentru o secţiune dată, suprafeţele sau curbele de interacţiune date de cele două metode
nu coincid, însă diferenţele care apar nu sunt semnificative pentru calculul practic.
6.3 INFLUENŢA ZVELTEŢEI LA ELEMENTELE COMPRIMATE
Sensibilitatea la efectele de ordinul II este indicată de
coeficientul de zvelteţe teoretic λ
o
= l
f
/i
(l
f
- lungimea de flambaj; i - raza de inerţie, denumită şi rază de giraţie).
Pentru stâlpii cu secţiune dreptunghiulară, această sensibilitate este exprimată prin
coeficientul de zvelteţe convenţional λ = l
f
/h,
unde h este latura secţ. după direcţia de acţiune a mom. încovoietor, în ipoteza de încărcare considerată.
Pentru stâlpii cu secţiune circulară sau inelară,
coeficientul de zvelteţe convenţional este λ = l
f
/d.
Efectul zvelteţei elementelor comprimate este creşterea momentelor încovoietoare de ordinul I cu
valoarea ∆ M, ajungându-se la valoarea M
II
= M
1
+ ∆ M (fig. 6.6). M
II
=η M
I
unde coeficientul supraunitar η arată măsura în care cresc momentele încovoietoare în urma def. de ordinul II.
Fig. 6.6 Creşterea momentelor încovoietoare datorită zvelteţii elementelor comprimate
Modul de cedare al unui element depinde de caracteristicile secţiunii (b; h; R
c
; R
a
; A
a
;
'
a
A ), redate
prin curba de interacţiune M - N, precum şi de zvelteţea elementului.
Pentru stâlpul consolă din figura 6.7a, mărirea progresivă a forţei excentrice N până la cedare conduce la
creşterea momentului încovoietor în secţiunea de încastrare, după cele trei variante prezentate în figura 6.7b.
În cazul stâlpilor scurţi (nezvelţi), efectele de ordinul II sunt neglijabile.
În cazul stâlpilor zvelţi, efectele de ordinul II nu pot fi neglijate.
132
a) stâlp consolă b) diagrama de interacţiune M-N
Fig. 6.7 Cedarea la compresiune excentrică în funcţie de zvelteţea elementului
În cazul stâlpilor foarte zvelţi, cedarea se produce prin pierderea stabilităţii la o forţă axială
c
cr
N , înainte
de a se atinge starea limită de rezistenţă. După atingerea valorii
c
cr
N , deformaţiile cresc indefinit sub o forţă
axială constantă, ceea ce corespunde fenomenului de flambaj. Capacitatea portantă este dată de forţa critică de
pierdere a stabilităţii, adică
c
cr
c
cap
N N · . Se recomandă evitarea acestei situaţii prin adoptarea unor dimensiuni
corespunzătoare ale elementelor.
Forţa critică de pierdere a stabilităţii se calculează cu relaţia lui Euler:
2
f
2
cr
l
EI
N
π
· (6.4)
Având în vedere faptul că efectele de ordinul II se accentuează pe măsură ce elementul se apropie de
stadiul de cedare (curba b), modulul de rigiditate trebuie să reflecte caracteristicile de deformaţie din vecinătatea
ruperii. Din acest motiv, modulul de rigiditate trebuie introdus în calcul cu mărimea corespunzătoare stadiului de
cedare, pentru care se foloseşte relaţia empirică prevăzută în standardul românesc:
( )
( )
b b
ld
t
conv
I E
M / M 1
p 1 15 , 0
EI EI
+
+
· · (6.5)
E
b
I
b
este modulul de rigiditate al secţiunii brute din beton;
p
t
- procentul total de armare al secţiunii din beton;
M
ld
- momentul încovoietor din încărcările de lungă durată, care produc stâlpului o deformată în acelaşi
sens cu cea determinantă pentru efectele de ordinul II;
M - momentul încovoietor total de ordinul I.
Raportul M
ld
/ M din relaţia (6.5) introduce influenţa deformaţiilor de curgere lentă ale betonului asupra
efectelor de ordinul II, influenţă care constă în mărirea deformaţiilor de ordinul II.
În cazurile curente, se poate lua preliminar (EI)
conv
≅ 0,3 E
b
I
b
În cazul stâlpilor zvelţi, la care fenomenul de flambaj nu intervine înainte de atingerea stării limită de
rezistenţă, forţa critică dată de relaţia lui Euler (6.4) reprezintă numai un parametru pentru trasarea curbei b în
vederea determinării punctului β , respectiv pentru calculul lui η cu relaţia (6.6). Coeficientul η poate fi
determinat cu relaţia lui Perry - Timoshenko:
cr
N / N 1
1

· η
(6.6)
şi ea este riguros valabilă numai dacă diagramele de momente M
I
şi ∆ M sunt afine, ceea ce pentru un stâlp tip
consolă se întâmplă dacă încărcarea orizontală este distribuită sinusoidal pe înălţimea stâlpului.
Problema efectelor de ordinul II în structurile de rezistenţă reale este complicată. Din acest punct de
vedere, intervine problema structurilor contravântuite şi a elementelor de contravântuire, de care depinde
posibilitatea deplasărilor laterale ale nodurilor structurii.
În fcţie de valoarea coefic. η obţinută din rel. (6.6), există 3 metode de abordare a efectelor de ordinul II:
Metoda A este folosită atunci când η ≤ 1,2, se admite să se efectueze un calcul static de ordinul I, din
care rezultă M
I
(notat M). Pentru luarea în considerare a efectelor zvelteţei se foloseşte relaţia:
M
*
= η (M + e
a
N) (6.2a)
133
Lungimea de flambaj, se apreciază în funcţie de natura legăturilor stâlpului la capete. Pentru modulul de
rigiditate se ia în considerare o valoare constantă în lungul elementului (EI)
conv
, dată de relaţia (6.5).
Metoda B este folosită atunci când 1,2 < η ≤ 1,5. Se cere să se efectueze un calcul static de ordinul II, în
care se admite să se considere în mod simplificat un modul de rigiditate constant în lungul elementelor (EI)
conv
, în
conformitate cu relaţia (6.5).
Metoda C este folosită atunci când η > 1,5. Se cere să se efectueze un calcul static de ordinul II
aprofundat, ţinând seama şi de variaţia modulului EI în lungul elementului. Se ia în considerare atât neliniaritatea
geometrică, adică efectele de ordinul II, cât şi neliniaritatea fizică, adică variabilitatea mod. de elasticitate E
b
cu
gradul de solicitare al betonului .Un astfel de calcul nu se poate efectua decât cu ajutorul unor programe de calcul.
În privinţa coeficientului η , practica proiectării a relevat următoarele constatări:
• la clădiri în cadre etajat rigidizate sau nu, prin diafragme, η =1,05...1,20, η <=1,2 , cazuri
rare η >1,2;
• la hale industriale parter prefabricate, cu riglele de acoperiş concepute ca articulate pe stâlpi,
lungimile de flambaj rezultă mai mari, astfel încât se poate ajunge la 1,2 ≤ η ≤ 1,5; datorită cerinţelor
de ductilizare pentru stâlpii participanţi la structurile antiseismice, la care este posibil să apară deformaţii
postelastice semnificative, se poate ajunge la o mărire a secţiunilor stâlpilor, astfel că multe cazuri rămân
în domeniul η ≤ 1,2;
• în cazul dimensionării cu η > 1,5 se obţin consumuri exagerate de armătură; în acest
domeniu efectele de ordinul II depind de ipotezele de calcul admise,încât siguranţa este mai greu de
controlat prin calcule obişnuite.
STÂLPI:
scurţi zvelţi foarte zvelţi
CEDAREA STÂLPILOR:
starea limită de rezistenţă flambaj
Fig. 6.8 Corelaţia dintre capacitatea portantă şi zvelteţea elem.comprimate din beton armat
Fig. 6.9 Tipuri de elemente şi structuri
6.5 METODA SIMPLIFICATĂ DE CALCUL
Metoda simplificată are în vedere adoptarea unor diagrame de eforturi unitare normale, astfel încât
condiţiile de echilibru static singure să fie suficiente pentru rezolvarea calculului. Aceste diagrame de eforturi
unitare se bazează pe:
134
• înlocuirea diagramei reale de distribuţie a eforturilor unitare de compresiune în beton (fig. 6.17c) cu o
diagramă dreptunghiulară (fig. 6.17d) la care înălţimea zonei comprimate este x = 0,8x
r
; această înlocuire
reprezintă o bună aproximare atunci când zona comprimată are formă dreptunghiulară şi când cedarea se
produce prin zdrobirea betonului comprimat (ε
bc
= ε
bu
); erorile care se introduc în alte cazuri (cedarea
prin armătura întinsă: ε
a
= ε
au
; secţiuni T etc.) oferă totuşi o precizie satisfăcătoare pentru necesităţile
proiectării curente;
• corelaţia cu starea de deformaţii specifice, deci depinzând de poziţia reală a axei neutre.
Fig. 6.17 Distribuţia eforturilor unitare de compresiune
6.5.1 Situaţii limită de cedare a secţiunii
Având în vedere distribuţia deformaţiilor specifice pe înălţimea secţiunii, se pot defini trei situaţii limită
pentru secţiunea dublu armată, fără armături intermediare (fig.6.18).
Situaţia limită a corespunde cedării simultane a celor două materiale:
au a
ε · ε
(deformaţii excesive) şi
bu b
ε · ε
(zdrobirea betonului comprimat), când secţiunea deformată uneşte pivoţii A şi B (vezi şi figura 6.2).
Poziţia reală a axei neutre rezultă din relaţia:
0 0
au bu
bu a
r
h 26 , 0 h x ·
ε + ε
ε
·
(6.10)
Acest caz este reprezentat de punctul A de pe curba limită de interacţiune, în zona întinderii excentrice cu
mare excentricitate (fig. 6.19).
Fig. 6.18 Situaţii limită ale secţiunii normale
Situaţia limită b reprezintă cazul în care armătura A
a
atinge limita de curgere
) /E R (
a a ap a
· ε · ε
simultan cu cedarea betonului comprimat (ε
bc

bu
), caz în care secţiunea deformată este aşezată peste linia BB

(vezi şi figura 6.2). Acest caz este reprezentat de punctul de balans B de pe curba limită de interacţiune şi
reprezintă soluţia optimă de armare pentru încovoiere şi cazul I de compresiune excentrică. Acest punct
delimitează cele două cazuri ale compresiunii excentrice. Poziţia reală a axei neutre este dată de relaţia:
0
a a bu
bu
0
ap bu
bu b
r
h
E / R
h x
+ ε
ε
·
ε + ε
ε
·
(6.11)
În diagrama simplificată de eforturi unitare (fig. 6.17d), poziţia axei neutre este dată de relaţia:
0
a a bu
bu b
r b
h
E / R
8 , 0 x 8 , 0 x
+ ε
ε
· ·
(6.12)
135
iar valoarea relativă a poziţiei axei neutre este:
a a bu
bu
0
b
b
E / R
8 , 0
h
x
+ ε
ε
· · ξ
(6.12a)
În tabelul 6.1 se dau valorile ξ
b
, care rezultă din relaţia (6.12a). Valorile sunt rotunjite şi iau în
considerare faptul că, pentru betoane de calitate superioară sau pentru cazul betonului cu agregate uşoare, ε
bu
scade faţă de 3,5
0
/
00
.
Situaţia limită c este un caz particular când efortul unitar în armătura
'
a
A este nul ( ) 0
'
a
· σ . Acest caz
reprezintă punctul C de pe curba limită de interacţiune, delimitând întinderea excentrică cu mare excentricitate de
cea cu mică excentricitate. Înălţimea reală a zonei comprimate este:
' c
r
a x · (6.13) Tabelul 6.1
Valorile ξ
b
Tipul de
beton
Tipul de
armătură
Clasa de beton
≤ Bc35
> Bc35
Beton obişnuit
OB37 0,60 0,55
PC52; PC60; STNB 0,55 0,50
Beton cu agregate
uşoare
OB37 0,55 -
PC52; PC60; STNB 0,50 -
6.5.2 Cazuri de solicitare la încovoiere cu forţă axială
În funcţie de natura forţei axiale (compres. sau întindere) şi poziţia axei neutre în raport cu valorile limită
b
r
a
r
x , x şi
c
r
x , tabelul 6.2 prezintă cazurile de solicitare ale secţiunii şi modurile de rupere pe care se bazează
stabilirea relaţiilor de calcul în metoda simplificată. Se constată că există trei moduri majore de cedare a secţiunii:
• cedarea armăturii A
a
când secţiunea este complet fisurată - MOD-ul A;
• zdrobirea betonului comprimat şi curgerea armăturii A
a
- MOD-ul B;
• zdrobirea betonului comprimat şi curgerea armăturii
'
a
A
, în timp ce armătura A
a
poate fi întinsă (σ
a
<
R
a
) sau comprimată (σ
a
≤ R
a
) - MOD-ul C.
Fig. 6.19 Modurile de cedare ale secţiunii, reflectate în curba limită de interacţiune
136
Pe lângă punctele A, B şi C, pe curba limită de interacţiune mai sunt reprezentate următoarele cazuri:
Tabelul 6.2
Cazurile de solicitare ale secţiunii normale
Poziţia axei neutre
Starea betonului
Starea armăturii
Aa
Starea armăturii
'
a
A
Modul de solicitare al
secţiunii
domeniul subdom.
a
r r
x x <
c
r r
x x < complet fisurat
întinsă, cedează
1
:
au a
ε · ε
întinsă:
ap
'
a
ε ≤ ε
MOD A
• ÎNTIND. EXC. CU
EXC. MICA
c
r r
x x · complet fisurat
întinsă, cedează
1
:
au a
ε · ε
nesolicitată:
0
'
a
· ε
c
r r
x x >
comprimat:
lim b b
ε ≤ ε
întinsă, cedează
1
:
au a
ε · ε
comprimată:
ap
'
a
ε ≤ ε
MOD B
• INTIND. EXC. CU
EXC.MARE
• INCOV.(N≅ O)
• COMPR.
CAZUL I
a
r r
x x ≥
b
r r
x x ≤
comprimat, cedează
2
:
bu lim b
ε · ε
întinsă,
curge:
ap a au
ε ≥ ε ≥ ε
comprimată:
ap
'
a
ε ≤ ε
0 r
b
r
h x x < <
comprimat, cedează
2
:
bu lim b
ε · ε
întinsă:
ap a
ε < ε
comprimată,
curge:
ap a
ε ≥ ε
MOD C
• COMPR.
CAZUL II
0 r
h x ·
comprimat, cedează
2
:
bu lim b
ε · ε
nesolicitată:
0
a
· σ
comprimată,
curge:
ap a
ε ≥ ε
0 r
h x >
comprimat, cedează
2
:
bu lim b 00
0
/ 2 ε < ε ≤
comprimată:
ap a
ε < ε
comprimată,
curge:
ap a
ε ≥ ε
• efort unitar normal nul în fibra inferioară a secţiunii - punctul D (linia întreruptă d din figura 6.18);
această situaţie se numeşte decompresiunea fibrei inferioare;
• efort unitar normal nul în armătura A
a
- punctul D
0
(x
r
= h
0
);
• compr.centrică - punctul E (linia întreruptă e din figura 6.18), care este un caz convenţional datorită
efectului exc. adiţionale e
a
; din acest motiv punctul E este înlocuit cu E' care reprezintă situaţia reală;
• întinderea centrică - punctul F
NOTĂ:
1 - cedarea se produce prin deformaţii excesive: σ a = Ra;
2 - cedarea se produce prin zdrobirea betonului comprimat: σ b = Rc
6.5.3 Eforturile unitare în armături
Ef. unitare în armături depind de poziţia axei neutre în secţiune, precum şi de poziţia arm. în secţiune.
6.5.3.1 Efortul unitar în armătura A
a
În MOD-ul A de cedare efortul unitar în armătură este σ
a
= R
a
(întindere), deoarece ε
a
= ε
au
(tab. 6.2).
MOD-ul B de cedare este caracterizat prin condiţia
b
r r
x x ≤ (sau 1,25≤ l,25x
b
) care prin împărţire la h
0
se
pune sub forma:
b
ξ ≤ ξ
(6.14)
Deformaţia specifică în armătura A
a
este (fig. 6.20a):
ξ
ξ −
ε ·

ε ·

ε · ε
8 , 0
x 25 , 1
x 25 , 1 h
x
x h
bu
0
bu
r
r 0
bu a
(6.15)
Din relaţia (6.12a) se obţine:
137
ap
b
b
a
a
b
b
bu
8 , 0 E
R
8 , 0
ε
ξ −
ξ
· ⋅
ξ −
ξ
· ε
(6.12b)
ap
b
b
a
8 , 0
8 , 0
ε
ξ −
ξ −

ξ
ξ
· ε
(6.15a)
Deoarece
b
ξ ≤ ξ
, conform relaţiei (6.14), este evident că raportul
1 /
b
≥ ξ ξ
ca şi raportul
( ) ( ) 1 8 , 0 / 8 , 0
b
≥ ξ − ξ −
, motiv pentru care
ap a
ε ≥ ε
şi deci
a a
R · σ
.
MOD-ul C de cedare este caracterizat prin condiţia
b
r r
x x > , A
a
putând să fie întinsă sau comprimată.
Armătura A
a
este întinsă atunci când axa neutră se găseşte în secţiune (fig. 6.20a) astfel încât şi în acest
caz deformaţia specifică în armătură se calculează cu relaţia (6.15a), iar efortul unitar de întindere este:
a
b
b
a
R
8 , 0
8 , 0
ξ −
ξ −

ξ
ξ
· σ
(6.16)
Această relaţie este valabilă pentru h x x
0 r
b
r
< ≤ (sau 1,25 x
b
≤ 1,25x < h
0
), care se pune sub forma:
8 , 0
b
≤ ξ < ξ
(6.17)
Armătura A
a
este comprimată atunci când axa neutră se găseşte pe grosimea stratului de acoperire sau în
afara secţiunii. Deformaţia specifică de compresiune rezultă din relaţia (fig. 6.20b):
s r
0 r
bc a
w x
h x


ε · ε
(6.18)
iar efortul unitar se obţine prin înmulţirea relaţiei (6.18) cu modulul de elasticitate al armăturii.
Fig. 6.20 Determinarea deformaţiilor specifice în armături
Din fig. 6.19 se constată că mărirea forţei axiale peste valoarea corespunzătoare punctului D
0
(care
corespunde la x
r
= h
0
) conduce la o variaţie cvasi-liniară a curbei de interacţiune, ceea ce presupune o legătură
liniară între forţa axială şi efortul unitar de compresiune. Pe de altă parte, x
r
este direct proporţional cu forţa
axială. Pe baza celor de mai sus, se acceptă o variaţie liniară pentru ef. unitar de compresiune σ
a
, conform
relaţiei:
a a
b)R (a + ξ · σ
(6.20)
unde
0
r
0
h
x 8 , 0
h
x
· · ξ
Coeficienţii a şi b se determină din următoarele condiţii:
• pentru ξ = 0,8, adică x
r
= h
0
, efortul unitar este σ
a
= 0;
• pentru ξ = 1, adică x
r
= 1,25h
0
, se acceptă că ε
a
≥ ε
ap
, deci σ
a
= R
a
Sistemul de ecuaţii care permite determinarea coeficienţilor a şi b este:
(a ⋅ 0,8 + b) = 0
(a ⋅ 1,0 + b) = 1,0
138
Rezolvarea sistemului de mai sus conduce la a = 5, respectiv b = - 4, astfel încât efortul unitar de
compresiune în armătura A
a
este dat de relaţia:
( )
a a a
R R 4 5 ≤ − ξ · σ
(6.21)
Această relaţie este valabilă pentru x
r
> h
0
(sau 1,25x > h
0
), care se pune sub forma:
ξ > 0,8 (6.22)
6.5.3.2 Efortul unitar în armătura
'
a
A
Când secţiune se află în MOD-ul A de cedare, se acceptă că efortul unitar de întindere este
a
'
a
R · σ
În cazul MOD-ului B de cedare, armătura
'
a
A este comprimată în permanenţă, deoarece x x
c
r r
> (fig.
6.18), deformaţia specifică fiind:
x 25 , 1
a x 25 , 1
x
a x
'
bu
r
'
r
bu
'
a

ε ·

ε · ε (6.23)
Având în vedere expresia lui ε
bu
dată de relaţia (6.12a) se obţine:
ap
b
b
'
'
a
8 , 0 x 25 , 1
a x 25 , 1
ε
ξ −
ξ


· ε (6.23a)
Armătura comprimată
'
a
A curge ( )
a
'
a
R · σ atunci când
ap
'
a
ε ≥ ε . Relaţia (6.23a) permite determinarea
corelaţiei dintre a' şi x pentru care armătura
'
a
A curge, punând condiţia:
ap ap
b
b
'
8 , 0 x 25 , 1
a x 25 , 1
ε ≥ ε
ξ −
ξ


(6.24)
Din relaţia (6.24) rezultă că armătura
'
a
A curge atunci când:
'
b
b
a
8 , 0 2
8 , 0
x
− ξ
ξ

(6.24a)
care conduce la : x ≥ 1,2 a

pentru ξ
b
= 0,60, x≥ 1,47 a

pentru ξ
b
=0,55, respectiv x ≥ 2 a

pentru ξ
b
= 0,50.
STAS 10107/0-90 prevede, în mod acoperitor, că armătura comprimată curge atunci când x ≥ 2a

.
Efortul unitar în armătura comprimată
'
a
A se ia în considerare după cum urmează:

a
'
a
R · σ
dacă
'
a 2 x ≥ ;

a
'
a
R < σ
dacă
'
a 2 x < ; se admite simplificarea că rezultanta globală a compresiunilor din beton şi
armătură ( )
'
a b
N N + este concentrată la nivelul centrul de greutate al arm.
'
a
A (N
b
este coliniar cu
'
a
N ).
În cazul MOD-ului C de cedare, arm. comprimată
'
a
A curge , deoarece
ap 00
0
bc
'
a
/ 2 ε > · ε ≥ ε
(fig.
6.20b); ε
ap
=R
a
/E
a
are următoarele valori: 1,00
0
/
00
–pt. OB37, 1,43
0
/
00
– pt. PC52, respectiv 1,67
0
/
00
- pentru PC60.
6.5.3.3 Efortul unitar în armătura intermediară A
ai
Când secţ. este fisurată în întregime se acceptă că ef. unitar în A
ai
este întotdeauna σ
ai
= R
a
(întindere).
Axa neutră (AN) este plasată în secţiune când x
r
≤ h
0
(1,25x ≤ h
0
sau ξ ≤ 0,8), iar def. specifică se obţine:
( ) ( ) ( )
ξ
ξ − t
ε ·
− t
ε ·
− t
ε · ε
0 i
bu
i
bu
r
r i
bu ai
h / h 8 , 0
x 25 , 1
x 25 , 1 h
x
x h
şi având în vedere că σ
ai
= ε
ai
E
a
, precum şi expresia lui ε
bu
din relaţia (6.12a), se obţine:
( )
a a
b
0 i b
ai
R R
8 , 0
h / h 8 , 0

ξ −
ξ − t

ξ
ξ
· σ
(6.26)
Semnul (+) se ia în considerare pt. arm. plasate sub AN, iar semnul (-) pt. cele plasate deasupra AN.
Se consideră că secţiunea este comprimată în întregime atunci când x
r
> h
0
(l,25x>h
0
sau ξ >0,8), iar
deformaţia specifică şi efortul unitar în armătura A
ai
se determină cu relaţiile (fig. 6.20b):
139
a
s r
i r
bc ai
s r
i r
bc ai
E
w x
h x
respectiv ,
w x
h x


ε · σ


ε · ε
Acceptând ipoteza simplificatoare a liniarităţii dintre σ
ai
şi ξ (luată în considerare la punctul 6.5.3.1
pentru MOD-ul C de cedare) se ajunge în final la relaţia de mai jos, care este prevăzută în standard STAS
10107/0-90:
( )
a
0
i
b
b
ai
R 15 , 2 72 , 2 1
h
h
5
8 , 0
]
]
]

ξ + − ξ −
ξ −
ξ
· σ
(compresiune) (6.27)
6.5.4 Relaţii generale de calcul pentru secţiunile monosimetrice
În cazul secţiunilor monosimetriee, la care planul de încovoiere este situat în axul de simetrie, se dispune
de două ecuaţii de echilibru static:
• ecuaţia de proiecţie după axa longitudinală a barei (Σ N = 0);
• ecuaţia de momente în raport cu o axă oarecare (Σ M = 0); de preferinţă, se aleg anumite axe în funcţie
de oportunităţile pe care acestea le oferă.
Verificarea secţiunii constă în determinarea capacităţii portante (M
cap
sau N
cap
) în funcţie de efortul
secţional cunoscut (N sau M). În mod curent se urmăreşte determinarea momentului încovoietor capabil M
cap
în
funcţie de forţa axială N. Ecuaţia de proiecţii este folosită pentru determinarea poziţiei axei neutre, iar ecuaţia de
momente, pentru determinarea capacităţii portante M
cap
. Secţiunea satisface condiţia de rezistenţă dacă M
*
≤ M
cap
,
momentul încovoietor M fiind corectat cu efectul excentricităţii adiţionale e
a
şi cu cel al deformaţiilor de ordinul
II, conform relaţiei (6.2a,b).
În cazul întinderii excentrice cu excentricitate mică se urmăreşte determinarea forţei axiale capabile N
cap
pentru o excentricitate dată. Verificarea secţiunii constă în satisfacerea condiţiei N ≤ N
cap
.
Proiectarea secţiunii se poate face numai pentru anumite forme particulare de secţiuni transversale
(dreptunghiulară, T, circulară, inelară) şi constă de regulă, în determinarea ariei de armătură. În general, se poate
aprecia că există două necunoscute: poziţia axei neutre şi aria de armătură (sau procentul de armare). Sistemul de
ecuaţii, format din Σ N = 0 şi Σ M = 0, permite rezolvarea acestei probleme, prin utilizarea unor tabele, diagrame
sau relaţii specifice.
6.5.4.1 Întindere excentrică cu excentricitate mică (MOD-ul A de solicitare al secţiunii)
Secţiunea este fisurată în întregime şi în toate armăturile efortul unitar este R
a
; din acest motiv, armăturile
se pot grupa în două arii echivalente, plasate deasupra şi dedesubtul axei perpendiculare pe planul de încovoiere.
a) distribuţia reală a armăturilor b) concentrarea armăturilor c) diagrama de eforturi
Fig. 6.21 Secţiune întinsă excentric cu excentricitate mică
Se scrie câte o ecuaţie de mom. în raport cu axa ce trece prin C. de greutate al fc. armături echivalente:
0 h N - ) a - N(x M
a a
'
G
· + (6.28)
0 h N ) x - N(h - M
a
'
a G 0
· + (6.29)
G 0
a
'
a
2 cap
'
G
a a
1 cap
x h
h N M
N respectiv ,
a x
M h N
N

+
·


· + N'
a
h
a
(6.28a; 6.29a)
Se alege N
cap
= min (N
cap1
, N
cap2
).
140
6.5.4.2. Încovoiere, cazul I de compres. şi întindere excentrică cu excentricitate mare (MOD-ul B)
Pentru ca secţiunea să cedeze prin curgerea armăturii întinse, urmată de zdrobirea betonului comprimat,
trebuie respectată condiţia:
b
0
h
x
ξ ≤ · ξ
(6.30)
Nesatisfacerea condiţiei (6.30) înseamnă:
• pentru elementele încovoiate: intrarea în domeniul betonului supraarmat, la care armătura întinsă nu
curge (σ
a
< R
a
) în momentul zdrobirii betonului comprimat;
• pentru elementele comprimate: trecerea la cazul II de compresiune.
Elementele structurale care participă la preluarea acţiunilor seismice şi care capătă deformaţii post-
elastice semnificative necesită asigurarea unei ductilităţi corespunzătoare, în acest scop se pune condiţia (6.31),
mai restrictivă decât condiţia (6.30) şi anume:

lim
ξ ≤ ξ
(6.31)
ξ
lim
= 0,25 - la extremităţile riglelor de cadru;
ξ
lim
= 0,40 - la extremităţile stâlpilor; această valoare poate fi depăşită până la ξ ≤ ξ
b
, cu condiţia
majorării arm. transv. conform tab. 13.11 şi a majorării cu 25% a lungimii pe care pot apărea deformaţiile post-
elastice.
Fig. 6.22 Secţiune supusă la încovoiere, cazul I de compresiune,
sau întindere excentrică cu excentricitate mare
Poziţia axei neutre rezultă din ecuaţia de proiecţii:
0 A )R A - (A R A - N N N - N N - N
ai ai a
'
a a c b ai
'
a a b
· σ + + t · + + t
∑ (6.32)
Scrierea ecuaţiei de momente depinde de poziţia axei neutre. Astfel dacă:
 x ≥ 2a

, atunci momentul încovoietor capabil rezultă din ecuaţia de momente în raport cu armătura A
a
:
0 ) h - (h N h N - z N - ) x - N(h M
i 0 ai a
'
a b G 0 *
· + t
∑ (6.33)
( ) ( )

− − σ − + ·
G 0 i 0 ai ai a a
'
a c b cap
x h N h h A h R A z R A M  (6.33a)
 x < 2a

, când armătura comprimată nu curge şi se admite că rezultanta compresiunilor din beton şi din
această armătură acţionează la nivelul armăturii
'
a
A ; în această situaţie momentul încovoietor capabil rezultă din
ecuaţia de momente în raport cu
'
a
A :
0 ) a - (h N - h N - ) a - N(x M
'
i ai a a
'
G *
·

 (6.34)
( ) ( )

− t − σ + ·
'
G
'
i ai ai a a a cap
a x N a h A h R A M (6.34a)
În relaţiile (6.32), (6.33) şi (6.34), efortul unitar σ
ai
se determină conform relaţiei (6.26) şi se introduce
ca valoare pozitivă pentru întindere. În cazul forţei axiale N, semnul superior se ia în cazul compresiunii.
6.5.4.3 Cazul II de compresiune (MOD-ul C de solicitare al secţiunii)
Cedarea secţiunii prin zdrobirea betonului comprimat, fără curgerea armăturii A
a
, are loc atunci când:
b
0
h
x
ξ > · ξ
(6.35)
141
Poziţia axei neutre rezultă din ecuaţia de proiecţii:
0 A R A - A R A - N N N - N N - N
ai ai a
'
a a a c b ai
'
a a b
· σ + σ + · + +
∑ (6.36)
Momentul încovoietor capabil rezultă din ecuaţia de momente în raport cu armătura A
a
:
( ) 0 h h N h N - z N - ) x - N(h M
i 0 ai a
'
a b G 0 *
· − + +
∑ (6.37)
( ) ( )

− − − σ − + ·
G 0 i 0 ai ai a a
'
a c b cap
x h N h h A h R A z R A M (6.37a)
Eforturile unitare σ
a
şi σ
ai
se determină după cum urmează:
- în armătura A
a
: σ
a
- din relaţia (6.16) dacă ξ
b
< ξ ≤ 0,8
- din relaţia (6.22) dacă ξ > 0,8
- în armătura A
ai
, σ
ai
- din relaţia (6.26) dacă ξ ≤ 0,8
- din relaţia (6.27b) dacă ξ > 0,8
şi se introduc cu valoare pozitivă pentru întindere.
Momentul încovoietor capabil al unei secţiuni armate numai cu armăturile A
a
şi
'
a
A , pentru cazul II de
compresiune, poate fi obţinut pe baza acceptării curbei limită de interacţiune ca fiind o dreaptă (fig. 6.23), ipoteză
suficient de exactă pentru calculele practice.
Relaţia de calcul, stabilită pe baza asemănării triunghiurilor ENN
1
şi EN
b
B este:
b c 0
c 0
b cap
N N
N N
M M


·
(6.38)
a
'
a a c b 0c
R ) A (A R A N + + · este efortul capabil pentru cazul convenţional al compresiunii centrice;
M
b
şi N
b
sunt obţinute din relaţiile (6.32) şi (6.33a), pentru x = x
b
= ξ
b
h
0
şi σ
ai
= 0.
Important este faptul că acest procedeu este acoperitor, deoarece punctul N
1
, determinat de eforturile N şi
M
cap
se află în interiorul curbei de interacţiune reale (fig. 6.23).
Pentru MOD-urile B şi C de solicitare, secţiunea satisface starea limită de rezistenţă dacă:
M
*
≤ M
cap
unde M
*
se determină cu relaţia (6.2).
Fig. 6.23 Cazul II de compresiune - curba de interacţiune simplificată
142
143

Dubla armare poate fi nesimetrică A a ≠ A a sau simetrică A a = A a . ductilizarea secţiunilor/elementelor în cazul acţiunilor seismice etc. încovoietoare din stâlpii cadrelor. structurale prezintă imperfecţiuni de execuţie şi pt. care măresc val.2 . B sau C reprezentate în figura 6. 6.regula celor trei pivoţi. De asemenea. că elem. Influenţa efectelor de ordinul II se resimte în primul rând asupra mom. Pt. eforturilor obţinute din calculul static de ordinul I.1 STAREA DE DEFORMAŢII Cedarea unei secţiuni supuse la încovoiere cu forţă axială este ilustrată de diagrama deformaţiilor specifice pe înălţimea secţiunii transversale. încovoietoare din rigle. Din punct de vedere grafic. a. Măsura influenţei efectelor de ordinul II este coeficientul η = M II / M I . nu sunt omogene. rigiditatea acestora este redusă şi din acest motiv influenţa imperfecţiunilor de execuţie şi a neomogenităţilor secţ. În cazul elem. 6. se produc modificări ale mărimii eforturilor secţionale determinate în raport cu axele teoretice ale structurii. 129 . ale elementelor cu secţiune circulară (fig. că secţ. Mărimea excentricităţii adiţionale în cazul elementelor comprimate este: ea = h/30 dar minim 20 mm (6.2a. ' ' ( ) ( ) nu numai în vecinătatea fibrelor cu deformaţii specifice extreme. 6. Astfel. mărirea capacităţii portante a zonei comprimate.p e n et lr eu m î en nt itne s e c M unde excentricitatea de calcul este: (6. care trebuie să treacă în mod obligatoriu prin unul din cele trei puncte A.1d). în calculul elementelor supuse la încovoiere cu forţă axială se ia în considerarea valoarea corectată a momentului încovoietor.1) unde h este dimensiunea secţiunii paralelă cu planul încovoierii. întinse.î. 6. b) 6. Astfel de cazuri sunt cele ale stâlpilor cu secţiune dreptunghiulară supuşi la compresiune excentrică oblică (fig. armătura poate fi dispusă şi pe conturul secţiunii. Pe lângă armătura din zona întinsă Aa se foloseşte şi armătură în zona comprimată A 'a (fig. excentricitatea adiţională nu este luată în considerare (ea = 0).p e n et lr eu m c eo nmt e p r i m a t e c M* =  = e0 N . supuse la încovoiere cu forţă axială de compresiune suferă şi deformaţii de ordinul II. Se disting trei domenii în funcţie de modul cum se poate produce cedarea secţiunii. transv.1f).3a. aleasă în aşa fel încât să conducă la creşterea valorii mom. cum ar fi: posibila alternanţă a momentelor încovoietoare. încovoietor. Aceste efecte se introduc în calcul prin intermediul unei excentricităţi adiţionale ea.p e ne tl re um c eo nm t ep r i m a t e e0 c=   e0 . este mică.p e ne tl reu m î ne tni nt e s e (6. pivoţii reprezintă punctele definite prin deformaţiile specifice limită ale betonului şi armăturii. 6..1 Încovoierea cu forţă axială sau solicitarea excentrică Zona întinsă a elementelor se armează cu o cantitate corespunzătoare de armătură întinsă A a.b)  η ( e0 + ea ) .1e) sau cu secţiune inelară (fig. dar şi asupra mom. Elem.Fig.1c). dată de relaţiile:  ( M+ ea N = )e0 N . având în vedere o serie de motive.

la limită. denumite în continuare: cazul I de compresiune. În acest caz. 6. spre subdomeniul 2b. respectiv întinderea excentrică cu mare excentricitate. iar armătura A 'a curge. Subdomeniul 2a reprezintă încovoierea cu/fără forţă axială. încovoietor conduce la subdomeniul 1b. Secţiunea este fisurată în întregime. armătura A a a atins limita de curgere. care poate ajunge la limita capacităţii portante numai în situaţia limită când secţiunea deformată se suprapune peste linia AB. Existenţa unui moment încovoietor produce rotirea secţiunii în jurul pivotului A. DOMENIUL 3 – pivot C Axa neutră este plasată în afara secţiunii. Deoarece axa neutră este plasată în secţiune. aşa cum s-a arătat la descrierea domeniului 2. 130 ) . sau încovoierea în cazul elementelor cu procente reduse de armare. elementul este supus unei solicitări excentrice oblice. Această stare este caracterizată prin începerea curgerii armăturii întinse în paralel cu zdrobirea betonului comprimat. Se produce zdrobirea betonului comprimat.0 /00 0 bu = 3. Mx şi My (acestea din urmă fiind componentele momentului încovoietor oblic M = M 2 + M 2 .2 Diagrama deformaţiilor specifice sub efectul încovoierii cu forţă axială DOMENIUL 1 – pivot A Acest domeniu este caracterizat de cedarea prin deformaţii excesive a celei mai întinse armăturii Aa. În subdomeniul 2c toate armăturile sunt comprimate. combinaţia de eforturi N. Creşterea intensităţii forţei axiale de compresiune conduce secţiunea spre dreapta B-B'. Axa neutră este plasată în secţiune şi înălţimea zonei comprimate devine tot mai mare pe măsura creşterii intensităţii forţei axiale de compresiune. Subdomeniile 2b şi 2c reprezintă o parte a compresiunii excentrice cu excentricitate mică. care reprezintă întinderea excentrică cu excentricitate mare. în care s-a atins def. Poziţia pivotului C se obţine din asemănarea triunghiurilor OBO’ şi DBC (fig. ce însoţeşte forţa axială. rotirea secţiunii se produce în jurul pivotului C. 6. specifică ultimă εau . Axa neutră atinge. comprimat. denumită în continuare cazul II de compresiune. care este comprimată în întregime. nu se suprapune peste o axă principală a secţiunii. adică încovoierea pură şi reprezintă solicitările excentrice cu excentricitate mare. Armătura Aa este încă întinsă. marginea inferioară a secţiunii care devine comprimată în întregime. Armătura Aa este întinsă. Armătura A a este comprimată. care se extinde şi în domeniul următor. ceea ce înseamnă şi cedarea secţiunii. care reprezintă o situaţie aparte: starea de balans. Pe măsura creşterii intensităţii forţei axiale de compresiune. Starea de balans reprezintă situaţia ideală de cedare a secţiunii din beton armat. există beton activ. asociate stării x y limită de rezistenţă. Reducerea intensităţii forţei axiale de întindere produce rotirea secţiunii în jurul pivotului B. DOMENIUL 2 – pivot B Acest domeniu este caracterizat prin zdrobirea betonului comprimat. Efortul unitar în această armătură este σa = R a . Subdomeniul 2b se atinge după ce secţiunea a depăşit dreapta de balans B-B'. Secţiunea se roteşte în jurul ' pivotului B pe măsura reducerii excentricităţii forţei. Subdomeniul 1a reprezintă întinderea centrică sau cea excentrică cu mică excentricitate. Dreapta A-A' reprezintă întinderea centrică.2 INTERACŢIUNEA EFORTURILOR SECŢIONALE ASOCIATE SLR Atunci când vectorul moment încovoietor. este ilustrată de suprafaţa limită de interacţiune (denumită pe scurt suprafaţă de interacţiune). axa neutră fiind plasată în afara acesteia. dar nu curge.ε ε ε ε = Ra / Ea 0 au = 10 /00 0 bc = 2.2): 6. Creşterea mom.5 /00 ap Fig.

Mx = 0 şi My ≠ 0.5 prezentându-se în acest sens compresiunea excentrică dreaptă: • verificarea la încărcări gravitaţionale.5a).M x. condiţia de verificare este N ≤ Ncap pentru e0 = const. caz reprezentat de curba de interacţiune N . La verificarea unei secţiuni din beton armat se urmăreşte să se stabilească dacă punctul de coordonate N. când pentru o forţă axială constantă există o creştere a momentului încovoietor. Fig. Lipsa unuia din cele trei eforturi poate conduce la: • compresiune exc. Mx≠ 0 şi My ≠ 0. Dacă acest punct se găseşte în interiorul domeniului limitat de suprafaţa de interacţiune sau. caracterizată prin dimensiunile sale şi aria de armătură corespunzătoare.6. chiar pe această suprafaţă. caz reprezentat de curba de interacţiune N . Pentru o secţiune de beton armat. dreaptă cu N ≠ 0.reprezentată în figura 6. în figura 6. se poate trasa o singură suprafaţă de interacţiune. caz reprezentat de curba de interacţiune Mx My. condiţia de verificare este M ≤ Mcap pentru N=const. 131 . la limită. din punctul A până la atingerea curbei de interacţiune în punctul B (fig. Această reprezentare grafică redă variaţia mărimii momentului încovoietor oblic capabil şi a orientării sale în funcţie de forţa axială. Mx≠ 0 şi My = 0. dreaptă cu N≠ 0. 6.4.4 Interacţiunea eforturilor secţionale la starea limită de rezistenţă Această verificare se poate face prin una din următoarele două variante. N N cap • verificarea la încărcări orizontale. aceasta înseamnă M M cap e0 = = . reprezentate prin punctul A.My. • încovoiere oblică cu N = 0.5b). Mx şi My. Eforturile produse de încărcările exterioare determină un punct de coordonate N. 6. până la atingerea curbei de interacţiune în punctul B (fig. când există o creştere proporţională a eforturilor exterioare M şi N. precum şi prin calitatea celor două materiale. • compresiune exc. Mx şi My se găseşte în interiorul domeniului delimitat de suprafaţa de interacţiune. de genul acţiunii seismice. atunci secţiunea satisface starea limită de rezistenţă.

geometrice ( ipoteza secţiunilor plane) şi fizice (curbele σ − ε ale materialelor). MII =η MI unde coeficientul supraunitar η arată măsura în care cresc momentele încovoietoare în urma def. redate prin curba de interacţiune M . 6. Pentru stâlpii cu secţiune dreptunghiulară. Fig. • metoda simplificată de calcul. Pentru calculul la starea limită de rezistenţă există două metode şi anume: • metoda generală de calcul.Fig. În cazul stâlpilor scurţi (nezvelţi). după cele trei variante prezentate în figura 6. ajungându-se la valoarea MII = M1 + ∆ M (fig. după direcţia de acţiune a mom. Aa. A 'a ).3 INFLUENŢA ZVELTEŢEI LA ELEMENTELE COMPRIMATE Sensibilitatea la efectele de ordinul II este indicată de coeficientul de zvelteţe teoretic λ o = lf /i (lf . 6.modul de atingere a capacităţii portante La dimensionarea secţiunii din beton armat se urmăreşte stabilirea unei arii de armătură pentru care curba de interacţiune să se aştearnă peste punctul determinat de eforturile ce acţionează în secţiune. această sensibilitate este exprimată prin coeficientul de zvelteţe convenţional λ = lf /h. însă diferenţele care apar nu sunt semnificative pentru calculul practic. de ordinul II. coeficientul de zvelteţe convenţional este λ = lf /d. în ipoteza de încărcare considerată. suprafaţa sau curba de interacţiune nu prezintă discontinuităţi pe tot domeniul de forţă axială cuprins între +N şi -N.6). Este evident că. Efectul zvelteţei elementelor comprimate este creşterea momentelor încovoietoare de ordinul I cu valoarea ∆ M.5 Curbe de interacţine .6 Creşterea momentelor încovoietoare datorită zvelteţii elementelor comprimate Modul de cedare al unui element depinde de caracteristicile secţiunii (b. efectele de ordinul II nu pot fi neglijate. 132 .7b. încovoietor. 6. R c. mărirea progresivă a forţei excentrice N până la cedare conduce la creşterea momentului încovoietor în secţiunea de încastrare. i .lungimea de flambaj. efectele de ordinul II sunt neglijabile. suprafeţele sau curbele de interacţiune date de cele două metode nu coincid. În cazul stâlpilor zvelţi. care implică introducerea unor aproximări în vederea rezolvării numai cu ajutorul ecuaţiilor de echilibru static. care ia în considerare exprimarea explicită a condiţiilor statice (ecuaţiile de echilibru static).raza de inerţie. h. 6. unde h este latura secţ. Pentru stâlpii cu secţiune circulară sau inelară. Ra. denumită şi rază de giraţie).7a. precum şi de zvelteţea elementului.N. pentru o secţiune dată. Pentru stâlpul consolă din figura 6.

ceea ce pentru un stâlp tip consolă se întâmplă dacă încărcarea orizontală este distribuită sinusoidal pe înălţimea stâlpului.6) şi ea este riguros valabilă numai dacă diagramele de momente MI şi ∆ M sunt afine. (6. se admite să se efectueze un calcul static de ordinul I. pentru care se foloseşte relaţia empirică prevăzută în standardul românesc: 0. M . la care fenomenul de flambaj nu intervine înainte de atingerea stării limită de rezistenţă. După atingerea valorii N cr . În fcţie de valoarea coefic. Mld .procentul total de armare al secţiunii din beton.momentul încovoietor total de ordinul I.5) introduce influenţa deformaţiilor de curgere lentă ale betonului asupra efectelor de ordinul II. modulul de rigiditate trebuie să reflecte caracteristicile de deformaţie din vecinătatea ruperii.momentul încovoietor din încărcările de lungă durată. Raportul Mld / M din relaţia (6.4) reprezintă numai un parametru pentru trasarea curbei b în vederea determinării punctului β .3 EbIb În cazul stâlpilor zvelţi. 6. deformaţiile cresc indefinit sub o forţă axială constantă. Pentru luarea în considerare a efectelor zvelteţei se foloseşte relaţia: M* = η (M + eaN) (6.5) 1 + M ld / M EbIb este modulul de rigiditate al secţiunii brute din beton. Capacitatea portantă este dată de forţa critică de c c pierdere a stabilităţii.6).2. Se recomandă evitarea acestei situaţii prin adoptarea unor dimensiuni corespunzătoare ale elementelor. Problema efectelor de ordinul II în structurile de rezistenţă reale este complicată. Din acest punct de vedere. se poate lua preliminar (EI)conv ≅ 0.6).Timoshenko: N cr = ( ) η= 1 1 − N / N cr (6. respectiv pentru calculul lui η cu relaţia (6. intervine problema structurilor contravântuite şi a elementelor de contravântuire. forţa critică dată de relaţia lui Euler (6. care produc stâlpului o deformată în acelaşi sens cu cea determinantă pentru efectele de ordinul II. cedarea se produce prin pierderea stabilităţii la o forţă axială N c .a) stâlp consolă b) diagrama de interacţiune M-N Fig. În cazurile curente. din care rezultă MI (notat M). înainte cr c de a se atinge starea limită de rezistenţă.4) 2 lf Având în vedere faptul că efectele de ordinul II se accentuează pe măsură ce elementul se apropie de stadiul de cedare (curba b). Din acest motiv. adică N cap = N cr . ceea ce corespunde fenomenului de flambaj. η obţinută din rel. modulul de rigiditate trebuie introdus în calcul cu mărimea corespunzătoare stadiului de cedare.15 1 + p t EI = ( EI ) conv = E bIb (6. de care depinde posibilitatea deplasărilor laterale ale nodurilor structurii. influenţă care constă în mărirea deformaţiilor de ordinul II. Forţa critică de pierdere a stabilităţii se calculează cu relaţia lui Euler: π2 EI (6. există 3 metode de abordare a efectelor de ordinul II: Metoda A este folosită atunci când η ≤ 1. pt . Coeficientul η poate fi determinat cu relaţia lui Perry .2a) 133 .7 Cedarea la compresiune excentrică în funcţie de zvelteţea elementului În cazul stâlpilor foarte zvelţi.

cu riglele de acoperiş concepute ca articulate pe stâlpi.5).5 se obţin consumuri exagerate de armătură. η =1. • la hale industriale parter prefabricate.1. Metoda C este folosită atunci când η > 1.. Se cere să se efectueze un calcul static de ordinul II aprofundat.20. se apreciază în funcţie de natura legăturilor stâlpului la capete.încât siguranţa este mai greu de controlat prin calcule obişnuite.9 Tipuri de elemente şi structuri 6.5. în conformitate cu relaţia (6. Aceste diagrame de eforturi unitare se bazează pe: 134 . în acest domeniu efectele de ordinul II depind de ipotezele de calcul admise. adică variabilitatea mod.5.5.2 . • în cazul dimensionării cu η > 1.Un astfel de calcul nu se poate efectua decât cu ajutorul unor programe de calcul. 6. dată de relaţia (6. η <=1. 6. prin diafragme. se poate ajunge la o mărire a secţiunilor stâlpilor. ţinând seama şi de variaţia modulului EI în lungul elementului. la care este posibil să apară deformaţii postelastice semnificative.comprimate din beton armat Fig. cât şi neliniaritatea fizică.05. Se ia în considerare atât neliniaritatea geometrică. Se cere să se efectueze un calcul static de ordinul II.2 < η ≤ 1. astfel încât condiţiile de echilibru static singure să fie suficiente pentru rezolvarea calculului. practica proiectării a relevat următoarele constatări: • la clădiri în cadre etajat rigidizate sau nu. Metoda B este folosită atunci când 1. în care se admite să se considere în mod simplificat un modul de rigiditate constant în lungul elementelor (EI)conv. În privinţa coeficientului η .5 METODA SIMPLIFICATĂ DE CALCUL Metoda simplificată are în vedere adoptarea unor diagrame de eforturi unitare normale.8 Corelaţia dintre capacitatea portantă şi zvelteţea elem. Pentru modulul de rigiditate se ia în considerare o valoare constantă în lungul elementului (EI)conv. datorită cerinţelor de ductilizare pentru stâlpii participanţi la structurile antiseismice.2 ≤ η ≤ 1. cazuri rare η >1.Lungimea de flambaj. scurţi STÂLPI: zvelţi CEDAREA STÂLPILOR: starea limită de rezistenţă foarte zvelţi flambaj Fig. de elasticitate E b cu gradul de solicitare al betonului .2. astfel că multe cazuri rămân în domeniul η ≤ 1. astfel încât se poate ajunge la 1..5).2. lungimile de flambaj rezultă mai mari. adică efectele de ordinul II.

Acest punct delimitează cele două cazuri ale compresiunii excentrice. fără armături intermediare (fig. Situaţia limită a corespunde cedării simultane a celor două materiale: εa = εau (deformaţii excesive) şi ε b = ε bu (zdrobirea betonului comprimat). erorile care se introduc în alte cazuri (cedarea prin armătura întinsă: ε a = ε au. se pot defini trei situaţii limită pentru secţiunea dublu armată. • corelaţia cu starea de deformaţii specifice. 6. Fig.10) Acest caz este reprezentat de punctul A de pe curba limită de interacţiune.26 h 0 ε bu + ε au (6.18 Situaţii limită ale secţiunii normale Situaţia limită b reprezintă cazul în care armătura Aa atinge limita de curgere (ε a = ε ap = R a /E a ) simultan cu cedarea betonului comprimat (ε bc =ε bu).8 r ε bu ε bu h0 + R a / Ea (6. Poziţia reală a axei neutre este dată de relaţia: ε bu ε bu xb = h0 = h0 (6. Fig.5.17 Distribuţia eforturilor unitare de compresiune 6.12) 135 .18). 6. când secţiunea deformată uneşte pivoţii A şi B (vezi şi figura 6.17c) cu o diagramă dreptunghiulară (fig.17d). această înlocuire reprezintă o bună aproximare atunci când zona comprimată are formă dreptunghiulară şi când cedarea se produce prin zdrobirea betonului comprimat (ε bc = ε bu). în zona întinderii excentrice cu mare excentricitate (fig.2).) oferă totuşi o precizie satisfăcătoare pentru necesităţile proiectării curente.19). Poziţia reală a axei neutre rezultă din relaţia: xa = r ε bu h 0 = 0. poziţia axei neutre este dată de relaţia: x b = 0.6. secţiuni T etc.17d) la care înălţimea zonei comprimate este x = 0.8x r. 6. deci depinzând de poziţia reală a axei neutre. 6.1 Situaţii limită de cedare a secţiunii Având în vedere distribuţia deformaţiilor specifice pe înălţimea secţiunii. caz în care secţiunea deformată este aşezată peste linia BB’ (vezi şi figura 6.11) r ε bu + ε ap ε bu + R a / E a În diagrama simplificată de eforturi unitare (fig.• înlocuirea diagramei reale de distribuţie a eforturilor unitare de compresiune în beton (fig. 6.2). Acest caz este reprezentat de punctul de balans B de pe curba limită de interacţiune şi reprezintă soluţia optimă de armare pentru încovoiere şi cazul I de compresiune excentrică.8x b = 0. 6.

55 0. x şi x c .13) Tabelul 6. în timp ce armătura Aa poate fi întinsă (σ a < Ra) sau comprimată (σ a ≤ Ra) .1 se dau valorile ξ b. tabelul 6. ε bu scade faţă de 3.2 Cazuri de solicitare la încovoiere cu forţă axială În funcţie de natura forţei axiale (compres.MOD-ul B. care rezultă din relaţia (6.2 prezintă cazurile de solicitare ale secţiunii şi modurile de rupere pe care se bazează r a r b r stabilirea relaţiilor de calcul în metoda simplificată. pentru betoane de calitate superioară sau pentru cazul betonului cu agregate uşoare.50/00.19 Modurile de cedare ale secţiunii.5. PC60.50 - 6.12a) În tabelul 6.50 0. Valorile sunt rotunjite şi iau în considerare faptul că. ' • zdrobirea betonului comprimat şi curgerea armăturii A a . delimitând întinderea excentrică cu mare excentricitate de cea cu mică excentricitate. Se constată că există trei moduri majore de cedare a secţiunii: • cedarea armăturii Aa când secţiunea este complet fisurată .55 0.55 0. STNB Clasa de beton > Bc35 ≤ Bc35 0. sau întindere) şi poziţia axei neutre în raport cu valorile limită x .60 0. Acest caz ( ) reprezintă punctul C de pe curba limită de interacţiune. PC60.iar valoarea relativă a poziţiei axei neutre este: ξb = xb ε bu = 0. reflectate în curba limită de interacţiune 136 .MOD-ul C. 6. • zdrobirea betonului comprimat şi curgerea armăturii Aa .1 r Valorile ξ Tipul de beton Beton obişnuit Beton cu agregate uşoare b Tipul de armătură OB37 PC52. STNB OB37 PC52. Înălţimea reală a zonei comprimate este: xc = a' (6.MOD-ul A.12a).8 h0 ε bu + R a / E a (6. Fig. ' Situaţia limită c este un caz particular când efortul unitar în armătura A 'a este nul σ a = 0 .

curge: comprimată.14) ε a = ε bu h0 − xr h − 1.18).punctul F NOTĂ: 1 . • compr. 6. B şi C.25xb) care prin împărţire la h0 se r ξ ≤ ξb pune sub forma: Deformaţia specifică în armătura Aa este (fig.25x 0.20a): (6. CAZUL I comprimat.5. care este un caz convenţional datorită efectului exc.2 Cazurile de solicitare ale secţiunii normale Poziţia axei neutre Starea betonului domeniul subdom. CAZUL II comprimat. cedează2: xr = h0 xr > h0 0 σa = 0 comprimată. deoarece ε a = ε au (tab. curge: ε'a ≤ εap comprimată: xr ≤ xb r x < xr < h0 b r εb lim = εbu εau ≥ εa ≥ εap εa < εap nesolicitată: întinsă: ε'a ≤ εap comprimată. din acest motiv punctul E este înlocuit cu E' care reprezintă situaţia reală. • efort unitar normal nul în armătura Aa .punctul E (linia întreruptă e din figura 6. EXC. cedează1: xr = x xr > x c r complet fisurat comprimat: ε 'a = 0 comprimată: MOD A • ÎNTIND. MOD-ul B de cedare este caracterizat prin condiţia x r ≤ x b (sau 1. cedează1: Starea armăturii Modul de solicitare al secţiunii A 'a întinsă: xr < x xr < x a r c r complet fisurat εa = εau εa = εau ε'a ≤ εap nesolicitată: întinsă. această situaţie se numeşte decompresiunea fibrei inferioare. CU EXC.15) Din relaţia (6. CU EXC.punctul D (linia întreruptă d din figura 6. cedează2: întinsă.25x ξ (6. unitare în armături depind de poziţia axei neutre în secţiune. Starea armăturii Aa întinsă.centrică . cedează2: εb lim = εbu εb lim = εbu xr ≥ xa r εa ≥ εap εa ≥ εap εa ≥ εap comprimat. în secţiune.1 Efortul unitar în armătura Aa În MOD-ul A de cedare efortul unitar în armătură este σ a = Ra (întindere).3 Eforturile unitare în armături Ef.cedarea se produce prin deformaţii excesive: σ a = Ra. adiţionale ea. 6. • întinderea centrică .cedarea se produce prin zdrobirea betonului comprimat: σ b = Rc 6. 2 .Pe lângă punctele A.25≤ l.3. MICA c r εb ≤ εb lim comprimat. pe curba limită de interacţiune mai sunt reprezentate următoarele cazuri: Tabelul 6.MARE • INCOV.8 − ξ = ε bu 0 = ε bu xr 1.18). precum şi de poziţia arm.5.punctul D0 (xr = h0).(N≅ O) • COMPR.2). cedează2: comprimată: 2 / 00 ≤ ε b lim < εbu εa < εap • efort unitar normal nul în fibra inferioară a secţiunii .12a) se obţine: 137 . 6. curge: MOD C • COMPR. curge: MOD B • INTIND. cedează1: εa = εau întinsă. EXC.

18) cu modulul de elasticitate al armăturii.8 − ξ b (6. deci σ a = Ra Sistemul de ecuaţii care permite determinarea coeficienţilor a şi b este: (a ⋅ 0. se acceptă o variaţie liniară pentru ef. efortul unitar este σ a = 0. care se pune sub forma: ξb < ξ ≤ 0.25h0.16) b Această relaţie este valabilă pentru x r ≤ x r < h 0 (sau 1.19 se constată că mărirea forţei axiale peste valoarea corespunzătoare punctului D0 (care corespunde la xr = h0) conduce la o variaţie cvasi-liniară a curbei de interacţiune.8 − ξ ) / ( 0. se acceptă că ε a ≥ ε ap. adică xr = 1. 6. Armătura Aa este întinsă atunci când axa neutră se găseşte în secţiune (fig. Aa putând să fie întinsă sau comprimată.8 − ξ b Deoarece ξ ≤ ξb .25 xb ≤ 1. 6.20) unde ξ = x 0.20 Determinarea deformaţiilor specifice în armături Din fig.8 − ξ b ) ≥ 1 .8 − ξ b E a 0.15a). este evident că raportul ξb / ξ ≥ 1 ca şi raportul ( 0. Pe baza celor de mai sus.15a) ξ 0.8 − ξ b (6.0 + b) = 1. ceea ce presupune o legătură liniară între forţa axială şi efortul unitar de compresiune.20a) astfel încât şi în acest caz deformaţia specifică în armătură se calculează cu relaţia (6.18) xr − ws iar efortul unitar se obţine prin înmulţirea relaţiei (6. unitar de compresiune σ a.20b): x − h0 ε a = ε bc r (6.8x r = h0 h0 • • Coeficienţii a şi b se determină din următoarele condiţii: pentru ξ = 0. iar efortul unitar de întindere este: σa = ξ b 0. Deformaţia specifică de compresiune rezultă din relaţia (fig.8. 6. pentru ξ = 1.25x < h0).8 − ξ ⋅ Ra ξ 0. conform relaţiei: σa = (aξ + b)R a (6. 6.14). Pe de altă parte. adică xr = h0.8 + b) = 0 (a ⋅ 1.0 138 . x r este direct proporţional cu forţa axială.12b) ξ b 0. conform relaţiei (6.ε bu = εa = ξb R ξb ⋅ a = ε ap 0.17) Armătura Aa este comprimată atunci când axa neutră se găseşte pe grosimea stratului de acoperire sau în afara secţiunii.8 (6. b MOD-ul C de cedare este caracterizat prin condiţia x r > x r .8 − ξ ⋅ ε ap (6. motiv pentru care εa ≥ εap şi deci σa = R a . Fig.

18).5. se admite simplificarea că rezultanta globală a compresiunilor din beton şi ) 6. ' 0 ' În cazul MOD-ului C de cedare.3.25 x − a ' ⋅ εap ≥ εap 1. respectiv x ≥ 2 a’ pentru ξ b = 0.26) Semnul (+) se ia în considerare pt.000/00 –pt. STAS 10107/0-90 prevede.8). unitar în Aai este întotdeauna σ ai = Ra (întindere).12a).Rezolvarea sistemului de mai sus conduce la a = 5.3.20b). comprimată A a curge . arm. iar def.24) x≥ 0. în mod acoperitor.4.25x>h0 sau ξ >0.8 − ξb ' ' Armătura comprimată A 'a curge σ a = R a atunci când εa ≥ εap .8h i / h 0 − ξ ) ⋅ Ra ≤ Ra ξ 0.8 (6.3 Efortul unitar în armătura intermediară Aai Când secţ.21) Această relaţie este valabilă pentru xr > h0 (sau 1. iar semnul (-) pt.2 a’ pentru ξ b = 0. respectiv b = . se obţine: (6. OB37. 6.22) ' 6.60. care se pune sub forma: ξ > 0. astfel încât efortul unitar de compresiune în armătura Aa este dat de relaţia: σ a = ( 5ξ − 4) R a ≤ R a (6. se acceptă că efortul unitar de întindere este σ'a = R a ' c În cazul MOD-ului B de cedare.430/00 – pt. 6.25x ) = ε bu = ε bu xr 1. respectiv 1.25x ξ = ε aiEa.25x > h0).25 x − a ' ε'a = ⋅ εap 1.47 a’ pentru ξ b=0.8h i / h 0 − ξ ) ± ( hi − x r ) ± ( h i − 1. Se consideră că secţiunea este comprimată în întregime atunci când x r > h0 (l. 6.12a) se obţine: ξb 1.25x − a ' = ε bu xr 1.24a) care conduce la : x ≥ 1. precum şi expresia lui ε bu σ ai = ξ b ± ( 0. deoarece x r > x r (fig.25x (6.8 − ξ b din relaţia (6. arm. 1. iar deformaţia specifică şi efortul unitar în armătura Aai se determină cu relaţiile (fig. x≥ 1. Relaţia (6. Efortul unitar în armătura comprimată A 'a se ia în considerare după cum urmează: • • σ'a = R a dacă x ≥ 2a ' .50. armătura A a este comprimată în permanenţă. A 'a (Nb este coliniar cu N 'a ). ' armătură N b + N a este concentrată la nivelul centrul de greutate al arm.55. PC52.24) rezultă că armătura A 'a curge atunci când: (6. plasate sub AN. punând condiţia: ' a ξb 1. ( σ 'a < R a dacă x < 2a ' .8ξ b a' 2ξ b − 0.25x ≤ h0 sau ξ ≤ 0.23) Având în vedere expresia lui ε bu dată de relaţia (6. cele plasate deasupra AN.2 Efortul unitar în armătura A a Când secţiune se află în MOD-ul A de cedare. deformaţia specifică fiind: ε 'a = ε bu xr − a' 1.25 x 0.8 − ξb Din relaţia (6. specifică se obţine: ε ai = ε bu şi având în vedere că σ ai ± ( 0. Axa neutră (AN) este plasată în secţiune când xr≤ h0 (1. este fisurată în întregime se acceptă că ef.pentru PC60.23a) (6.8). ε ap =Ra/Ea are următoarele valori: 1.20b): 139 . că armătura comprimată curge atunci când x ≥ 2a’. deoarece ε a ≥ ε bc = 2 / 00 > ε ap (fig.23a) permite determinarea ( ) corelaţiei dintre a' şi x pentru care armătura A curge.8 (6.5.670/00 .25 x 0.

se poate aprecia că există două necunoscute: poziţia axei neutre şi aria de armătură (sau procentul de armare).x G ) + N 'a h a = 0 (6.72 + 2.28a.8 − ξ b  hi  5 (1 − ξ) − 2. armături echivalente: M + N(x G .N(h 0 . din acest motiv. armăturile se pot grupa în două arii echivalente. Secţiunea satisface condiţia de rezistenţă dacă M*≤ Mcap.5. Ncap2). 6. în determinarea ariei de armătură. iar ecuaţia de momente. inelară) şi constă de regulă.a ' ) . Ecuaţia de proiecţii este folosită pentru determinarea poziţiei axei neutre.N a h a = 0 (6.3. În general. • ecuaţia de momente în raport cu o axă oarecare (Σ M = 0). în raport cu axa ce trece prin C.2a.27) 6. 140 .29a) ' h0 − xG xG − a Se alege Ncap = min (Ncap1. se aleg anumite axe în funcţie de oportunităţile pe care acestea le oferă. plasate deasupra şi dedesubtul axei perpendiculare pe planul de încovoiere. 6. la care planul de încovoiere este situat în axul de simetrie.15ξ R a  h0  (compresiune) (6. de preferinţă.5. de greutate al fc. respectiv N cap 2 = + N'aha (6.21 Secţiune întinsă excentric cu excentricitate mică Se scrie câte o ecuaţie de mom. Verificarea secţiunii constă în determinarea capacităţii portante (M cap sau Ncap) în funcţie de efortul secţional cunoscut (N sau M). diagrame sau relaţii specifice. prin utilizarea unor tabele. care este prevăzută în standard STAS 10107/0-90: σ ai = ξb 0. În mod curent se urmăreşte determinarea momentului încovoietor capabil Mcap în funcţie de forţa axială N. Sistemul de ecuaţii. Proiectarea secţiunii se poate face numai pentru anumite forme particulare de secţiuni transversale (dreptunghiulară. respectiv σ ai = ε bc r Ea xr − ws xr − ws Acceptând ipoteza simplificatoare a liniarităţii dintre σ ai şi ξ (luată în considerare la punctul 6. În cazul întinderii excentrice cu excentricitate mică se urmăreşte determinarea forţei axiale capabile N cap pentru o excentricitate dată.4 Relaţii generale de calcul pentru secţiunile monosimetrice În cazul secţiunilor monosimetriee. Verificarea secţiunii constă în satisfacerea condiţiei N ≤ Ncap .ε ai = ε bc xr − hi x − hi . a) distribuţia reală a armăturilor b) concentrarea armăturilor c) diagrama de eforturi Fig. momentul încovoietor M fiind corectat cu efectul excentricităţii adiţionale ea şi cu cel al deformaţiilor de ordinul II. circulară. 6. permite rezolvarea acestei probleme.b).1 pentru MOD-ul C de cedare) se ajunge în final la relaţia de mai jos.29) ' a N cap1 = Na h a − M M + N ha .4. T. pentru determinarea capacităţii portante Mcap. conform relaţiei (6. format din Σ N = 0 şi Σ M = 0. se dispune de două ecuaţii de echilibru static: • ecuaţia de proiecţie după axa longitudinală a barei (Σ N = 0).28) M .1 Întindere excentrică cu excentricitate mică (MOD-ul A de solicitare al secţiunii) Secţiunea este fisurată în întregime şi în toate armăturile efortul unitar este Ra.5.

la extremităţile stâlpilor. în această situaţie momentul încovoietor capabil rezultă din ecuaţia de momente în raport cu A 'a : M * N(x G .30) h0 Nesatisfacerea condiţiei (6.N 'a + N ai = ± N . cazul I de compresiune.33a)  x < 2a’.la extremităţile riglelor de cadru. mai restrictivă decât condiţia (6.35) h0 141 .34) (6. când armătura comprimată nu curge şi se admite că rezultanta compresiunilor din beton şi din ' această armătură acţionează la nivelul armăturii A a . Încovoiere. sau întindere excentrică cu excentricitate mare Poziţia axei neutre rezultă din ecuaţia de proiecţii: ± N .N a h a .4.a ' ) . ξ lim = 0. cazul I de compres.34a) În relaţiile (6. (6.N 'a h a + ∑ N ai (h 0 .∑ N ai (h i .33) M cap = A b R c z + A 'a R a h a − ∑ A ai σ ai ( h 0 − h i ) N( h 0 − x G ) (6. fără curgerea armăturii Aa.33) şi (6. În cazul forţei axiale N.11 şi a majorării cu 25% a lungimii pe care pot apărea deformaţiile postelastice. Astfel dacă:  x ≥ 2a’.22 Secţiune supusă la încovoiere.30) înseamnă: • pentru elementele încovoiate: intrarea în domeniul betonului supraarmat. în acest scop se pune condiţia (6. această valoare poate fi depăşită până la ξ ≤ ξ b. semnul superior se ia în cazul compresiunii. trebuie respectată condiţia: x ξ= ≤ ξb (6. urmată de zdrobirea betonului comprimat.32). şi întindere excentrică cu excentricitate mare (MOD-ul B) Pentru ca secţiunea să cedeze prin curgerea armăturii întinse.32) Scrierea ecuaţiei de momente depinde de poziţia axei neutre.5.a ' ) = 0 M cap = A a R a h a + ∑ A ai σ ai h i − a ' ± N x G − a ' ( ) ( ) (6.A b R c + (A a .31). conform tab.A 'a )R a + ∑ A ai σ ai = 0 (6.25 .31) ξ lim = 0. 6.x G ) .5. • pentru elementele comprimate: trecerea la cazul II de compresiune.30) şi anume: ξ ≤ ξlim (6.34).6. Fig. 6.4. 13. are loc atunci când: x ξ= > ξb (6.40 .N b z .3 Cazul II de compresiune (MOD-ul C de solicitare al secţiunii) Cedarea secţiunii prin zdrobirea betonului comprimat.N b + N a . la care armătura întinsă nu curge (σ a < Ra) în momentul zdrobirii betonului comprimat. atunci momentul încovoietor capabil rezultă din ecuaţia de momente în raport cu armătura Aa: M * ± N(h 0 . transv.26) şi se introduce ca valoare pozitivă pentru întindere. cu condiţia majorării arm. Elementele structurale care participă la preluarea acţiunilor seismice şi care capătă deformaţii postelastice semnificative necesită asigurarea unei ductilităţi corespunzătoare. efortul unitar σ ai se determină conform relaţiei (6.2.h i ) = 0 (6.

22) dacă ξ > 0. Fig.36) Momentul încovoietor capabil rezultă din ecuaţia de momente în raport cu armătura Aa: M cap = A b R c z + A R a h a − ∑ A ai σ ai ( h 0 − h i ) − N( h 0 − x G ) ' a M * + N(h 0 . deoarece punctul N1.23).37a) se determină după cum urmează: σa .8 .8 . Important este faptul că acest procedeu este acoperitor. σ ai .26) dacă ξ ≤ 0. stabilită pe baza asemănării triunghiurilor ENN1 şi ENbB este: Eforturile unitare σ a şi σ .2). 6. Mb şi Nb sunt obţinute din relaţiile (6.37) (6.38) N 0c = A b R c + (A a + A 'a ) R a este efortul capabil pentru cazul convenţional al compresiunii centrice.curba de interacţiune simplificată 142 .23).8 . 6.din relaţia (6. 6.16) dacă ξ b < ξ ≤ 0.23 Cazul II de compresiune .din relaţia (6.33a).27b) dacă ξ > 0. ipoteză suficient de exactă pentru calculele practice.în armătura Aa: M cap = M b N 0c − N N 0c − N b (6.x G ) . secţiunea satisface starea limită de rezistenţă dacă: M* ≤ Mcap unde M* se determină cu relaţia (6.8 şi se introduc cu valoare pozitivă pentru întindere. Relaţia de calcul. poate fi obţinut pe baza acceptării curbei limită de interacţiune ca fiind o dreaptă (fig.32) şi (6.Poziţia axei neutre rezultă din ecuaţia de proiecţii: N . pentru cazul II de compresiune.N 'a h a + ∑ N ai ( h 0 − h i ) = 0 ai (6. ' Momentul încovoietor capabil al unei secţiuni armate numai cu armăturile A a şi A a .A 'a R a + ∑ A ai σ ai = 0 (6.din relaţia (6.N 'a + N ai = N .în armătura Aai. Pentru MOD-urile B şi C de solicitare. determinat de eforturile N şi Mcap se află în interiorul curbei de interacţiune reale (fig.N b z .din relaţia (6.N b + N a . pentru x = xb = ξ bh0 şi σ ai = 0.A b R c + A a σ a .

143 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful