Anul IV, nr.

46 noiembrie 2010
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Din cuprins:
Independenþa, cel mai frumos dar pe care îl poþi face copilului
Învaþã copilul sã descopere farmecul de a sta singur, de a se descoperi pe sine însuºi ºi, astfel, pe Dumnezeu. (pag. 13)

Sfinþii români au mãnãstire la ªinca Nouã

Eutanasia - oare chiar putem înºela moartea?
Omul modern nu mai este capabil sã recunoascã valoarea inviolabilã a propriei vieþi, considerând-o a fi un simplu obiect. (pag. 8)

„La þarã a fost cea mai frumoasã perioadã din viaþa mea”
Un interviu cu Pãrintele Vasile Onciu. (pag. 6-7)
Editorial de Pr. Marius Demeter
sã ne înarmãm ºi atunci când e vorba de a creºte viaþa noastrã spre bunã rodire. Viaþa fiecãruia nu e altceva decât un alt fel de „sãmânþã bunã”, iar datoria noastrã este sã creºtem aceastã „sãmânþã” (adicã viaþa noastrã) de când încolþeºte în apa Botezului ºi pânã la rodirea în Viaþa cea veºnicã din Rai, înarmaþi cu armele rãbdãrii ºi nãdejdii. Azi, tot mai puþini oameni sunt îmbrãcaþi în hainele unei rãbdãri autentice ºi aproape nu mai existã semeni care sã aibã o orientare bunã a nãdejdii lor. Sunt prea nerãbdãtori sã-ºi creascã „nivelul de trai” de aici, de pe pãmânt, ºi sã caute parcã tot mai des „cele ºase norocoase”. Tot mai mulþi fraþi au ajuns sã-ºi punã nãdejdea în... „ºase norocoase” ºi în „cartoanele portocalii” (asemãnarea cu orice partid de aceeaºi culoare este pur întâmplãtoare), adicã în Noroc. Au ajuns unii atât de disperaþi, încât se roagã sã aibã Noroc. Da! Aºa am scris: SE

(pag. 4-5)
ROAGà Sà AIBà NOROC! Alþii se roagã la... Þociu ºi Palade. Sã te rogi e categoric nu numai spre folos, dar ºi recomandat. Dar sã te rogi… sã câºtigi la Loterie!? Au ajuns unii creºtini sã creascã în „rãbdare” de la o extragere la alta a Loteriei ºi cresc ºi „nãdejdile” lor: „Sãptãmâna viitoare sigur o sã câºtig ºi eu!” Cumpãrã omul în loc de pâine bilete la Loto ºi apoi zice cã e sãrac de nici bani de pâine nu mai are. ªi uite aºa mai ajunge sã creascã ºi-n „postire”. ªi uite cum, din vorbã-n vorbã, am ajuns sã le spun eu Trei „Norocoase”. Mai bine mã opresc aici, cã ajung sã mai zic trei ºi le stric fraþilor „ºansele la noroc”. Acum ce pot sã mai zic decât cã - politicos fiind din neam în neam - dacã fraþii vor noroc, atunci noroc sã aibã. - Când? - Dar de ce mã întrebaþi Când? Pãi n-aþi spus cã sãptãmâna viitoare?

Falsa rãbdare ºi falsa nãdejde
Nu poþi sã te gândeºti la veºnicie decât înzestrat cu bucuria rãbdãrii ºi a nãdejdii. Veºnicia nu se poate trãi în grabã ºi, ca atare, nu se poate intra în veºnicie decât fiind „prietenul rãbdãrii”. Sã aduni roade din seminþele puse în pãmânt presupune un efort important din partea ta, iar efortul este atât fizic, cât ºi spiritual, sufletesc. Efortul fizic stã în munca depusã pânã când planta ajunge la maturitate, iar efortul sufletesc stã în rãbdarea ºi nãdejdea cu care ne înarmãm de când semãnãm ºi pânã culegem. Dar trebuie avut în vedere ca pãmântul în care semãnãm sã fie unul bun. Omul cel înþelept pune seminþele în pãmânt bun, roditor. Tot cu rãbdare ºi cu nãdejde trebuie

CMYK

2

Eveniment

Duhul Pãrintelui Arsenie în Þara Fãgãraºului
Dupã ce în septembrie am sãrbãtorit 100 de ani de la ºi cei care-ºi poartã cele cereºti pe credincioºii sãi. naºterea Pãrintelui Arsenie, marele duhovnic ºi îndrumãtor paºii pe cuprinsul Cu siguranþã cã duhul Pãrintelui spiritual al fãgãrãºenilor, în aceastã lunã, pe 28 noiembrie, mãnãstirii de la Sâm- Arsenie lucreazã ºi astãzi, întrucât roadele vom prãznui 21 de ani de când Pãrintele Arsenie s-a mutat bãta: pe aleile ce duc misiunii sale pe pãmântul fãgãrãºean se dintre noi la cele veºnice. de la biserica mãnãs- pot vedea în viaþa ºi în casele creCu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului tirii la vechea stãreþie, în grãdina amena- dincioºilor care l-au cunoscut ºi care au Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, în jatã de Sfinþia sa, unde în unele fotografii alãturi de icoane ºi câte o fotografie a seara zilei de 24 septembrie, Preasfinþitul poate fi zãrit alãturi de acea amforã anticã; Preacuvioºiei Sale, în semn de cinstire ºi Daniil, episcop al românilor ortodocºi din la acea piatrã de râu din faþa paraclisului respect, dar ºi în ziua de prãznuire a treSerbia ºi apropiat al Pãrintelui Arsenie, Mitropolitului Nicolae Mladin, aºezatã cerii la cele veºnice, când în poiana de la aducea ca binecuvântare pentru Þara acolo de dânsul; la crucea din spatele fos- Prislop, neîncãpãtoare pentru mulþimile de Fãgãraºului halatul cu care adeseori pãrin- tei clopotniþe ºi, nu în ultimul rând, la credincioºi care-ºi aratã recunoºtinþa ºi tele a fost vãzut îmbrãcat atunci când se altarul de varã din pãdure, unde Pãrintele mulþumirea pentru ajutorul primit, se aflã afla la Drãgãnescu, unde a pictat timp de Arsenie a slujit atâtea Sfinte Liturghii ºi de ºi mulþi fãgãrãºeni. Pr. Vasile Stan 15 ani acea „capelã sixtinã” a neamului unde i-a îndrumat prin cuvântul sãu spre românesc. Preasfinþitul Daniil a evocat atunci, în cuvântul sãu, marea personalitate a Pãrintelui Arsenie, precum ºi contribuþia Preoþii din ProtoPreacuvioºiei Sale la întoarcerea popiatul Fãgãraº au pe calea cea dreaptã a multor oa- participat marþi, 2 nomeni debusolaþi ºi rãtãciþi. Tot iembrie, la conferinþa atunci, Pãrintele Episcop ne-a pus cu tema „Autocefalia la suflet un cuvânt important. Bisericii Ortodoxe RoNe-a spus cã, deºi trupul pãrin- mâne”, desfãºuratã în telui se odihneºte în cimitirul de la prezenþa ÎnaltpreasfinMãnãstirea Prislop, duhul Pãrin- þitului Laurenþiu, Mitrotelui se aflã în Þara Fãgãraºului, politul Ardealului, ºi a acolo unde pãrintele ºi-a desfã- pr. acad. prof. dr. Mirºurat primii zece ani de activitate cea Pãcurariu. Tema misionarã prin transformarea unei conferinþei a fost prezenmulþimi mari de credincioºi, în tatã de cãtre doi preoþi conºtiinþa cãrora duhul Pãrintelui referenþi, care au vorbit lucreazã pânã astãzi. despre contextul ºi proÎntr-adevãr, duhul Pãrintelui blemele recunoaºterii Arsenie este prezent în Þara Fã- oficiale a autocefaliei gãraºului. Îl gãsesc cei care urcã Bisericii Ortodoxe Române, de la care se îm- printre care ºi primarul oraºului. „Câteva spre "fereastra" Munþilor Fãgãraº, plinesc 125 de ani. Prezentarea a fost întregitã familii din jurul meu, câþiva prieteni am pus la Chilia sãpatã în stâncã cu dalta în final de cãtre Pãrintele academician Mircea ban lângã ban ºi am contribuit la achiziºi ciocanul, acolo unde s-a rugat ºi Pãcurariu, care a sintetizat concluziile nece- þionarea uneia dintre cele patru cruci. Este o a plâns pentru mântuirea neamu- sare în urma comemorãrii acestui eveniment. bucurie a noastrã sã facem acest lucru ºi sper lui românesc. Îl gãsesc ºi cei care Dupã încheierea conferinþei, Pãrintele ca ele sã fie un semn de ocrotire pentru toþi sorb din „apa cea vie” care iz- Mitropolit, împreunã cu un sobor de preoþi, a locuitorii Fãgãraºului”, a spus Sorin Mãnduc, vorãºte din izvorul Pãrintelui din poposit la catedrala ortodoxã din Fãgãraº. primarul municipiului. „Fiecare eveniment de acest fel este un apropierea mãnãstirii, unde cre- Cupola mare a clãdirii aflate în construcþie a dincioºii aleargã sã-ºi astâmpere fost acoperitã de curând cu tablã de inox prilej de bucurie, pentru cã se înalþã acum, alãsetea cea duhovniceascã, cu nã- titanizat, iar acum au sosit la catedralã ºi cele turi de cupola centralã ºi de crucea de pe ea, dejdea tãmãduirii de bolile patru cruci pentru turnurile din jurul cupolei. alte patru mici turnuleþe, cu însemnele crucii. sufleteºti, dar ºi de cele trupeºti. Aici a avut loc slujba de sfinþire a celor patru Semnul crucii este pentru noi o pavãzã puterDuhul pãrintelui Arsenie sãlãº- cruci, de doi metri fiecare, care vor fi puse pe nicã, pentru cã este crucea pe care s-a rãstignit luieºte ºi în vechea bisericã a cele patru turnuri ce înconjoarã cupola cea Mântuitorul nostru Iisus Hristos”, a spus mãnãstirii, acolo unde erau mãr- mare. Slujba a fost oficiatã de Pãrintele Pãrintele Mitropolit. Cu aceastã ocazie, ÎPS turisiþi ºi eliberaþi de pãcatele lor Mitropolit, alãturi de pãrintele protopop Ioan Laurenþiu a transmis ºi o chemare cãtre fãgãrãºenii de pretutindeni de a contribui la concei care bãteau distanþe lungi pe Ciocan ºi de un sobor de preoþi ºi diaconi. Achiziþionarea celor patru cruci a fost tinuarea lucrãrilor la catedralã. jos pentru a ajunge acolo. Natalia Corlean Duhul Pãrintelui îl descoperã posibilã cu ajutorul mai multor fãgãrãºeni,

S-au sfinþit crucile catedralei

Eveniment

3

Un an altfel cu Pãrintele Teofil

La Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus, sute de fii duhovniceºti din toatã þara au participat la pomenirea unui an de la plecarea la Domnul a Pãrintelui Noi toþi venim astãzi cu dragostea Teofil. Sfânta Liturghie ºi slujba parastasului au fost oficiate sâmbãtã, 23 octomnoastrã, cu mirul cinstirii, cu gândurile brie, de un sobor de preoþi ºi diaconi condus de Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitronoastre ºi cu tot ce avem mai frumos penpolitul Ardealului, ºi Preasfinþitul Sofian, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe tru Pãrintele Teofil ºi pentru Dumnezeu. Române a Germaniei. Momentul a fost prilej de aduceri-aminte ºi trãiri deosebite: Toþi cei care sunteþi aici puteþi sã vã consideraþi purtãtori de mir, mironosiþe ºi Mulþi ani de acum înainte mirofori în cinstea Pãrintelui. Plecând de ne vom împãrtãºi la acest lucru, sã ne gândim cã tot aºa ºi din învãþãtura sa trebuie sã fim ºi cinstitori ai Mântuitorului Vestea trecerii la cele veºnice a Înviat, pentru cã bucuria Pãrintelui Teofil Pãrintelui Teofil a fost pentru mulþi este sã ne ºtie aproape de Dumnezeu. dintre credincioºi ºi pentru toþi uceniPS Sofian Braºoveanul cii sãi o mare supãrare, o mare durere ºi o mare mâhnire. Dar ea s-a transforPrezent aievea mat într-o bucurie. Ascultându-l cu Mi-amintesc cã 29 noiembrie 2009 toþii pe tot parcursul acestui an în neºi-a scos capul ciufulit de ploi fãrã sã trãnumãrate zile la Radio Trinitas, ne-am deze nimic din taina grea a zilei. De dimitrezit dimineaþa ºi ne-am culcat seara ascultându-i cuvintele de învãþãturã, pen- neaþã, pe o reþea de comunicare, o prietenã scrisetru cã a avut o activitate binecuvântatã de Dumnezeu atât de rodnicã, în cei 20 se scurt: „a murit Pãrintele Teofil”. Am recitit de de ani de la Revoluþie, încât mulþi ani de acum înainte ne vom împãrtãºi din câteva ori, clipind des. Nu putea fi o glumã, dar învãþãtura sa ºi dragostea sa, transmisã prin cuvintele mântuitoare, cuvinte de primul lucru pe care l-am putut întreba tâmp a mângâiere ºi de îmbãrbãtare. ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului fost dacã e adevãrat. Era. Peste zi am primit confirmarea - pe internet, pe telefon, chiar ºi la ºtiri. Pãrintele avea puterea sã îþi arate cum e raiul Un an mai târziu, tot pe nepregãtite a venit Am pornit la drum cu emoþia unei de la poalele Fãgãraºului, cu stâncile vestea pomenirii de-un an a Pãrintelui. Când treviitoare întâlniri, dar ºi cu întrebarea stã- de neclintit, cu tonurile vii de galben, cuse? S-au înghesuit atâtea în rãstimp, dar parcã ruitoare: cum o sã fie la Sâmbãta fãrã verde, maro ºi roºu ale pãdurii ºi cu o ieri a fost. Pãrintele? Dar, de cum am ajuns aco- luminã caldã ºi delicatã, care semãna Un soare cald ne-a mângâiat pe cei care ne-am lo, aceastã întrebare nu-ºi mai avea foarte mult cu o îmbrãþiºare a Pãrinte- uitat în sus, cântând Hristos a Înviat, în jurul morrostul, pentru cã Pãrintele Teofil era lui Teofil. Pentru mine Pãrintele a fost mântului sãu. Mi-a revenit întrebarea: chiar e adeprezent acolo între noi, pregãtit, ca de o bucurie ºi în prezenþa lui simþeai cã vãrat? Parcã-l simþeam pe Pãrintele ca atunci fiecare datã, sã ne zâmbeascã, sã ne sa- eºti în siguranþã, îþi dãdea acea sigu- când era „acasã”. Ca atunci când ºtiam cã e acolo, lute, sã ne îmbrãþiºeze, sã ne îmbãrbã- ranþã ºi acea încredere în Dumnezeu, chiar dacã nu îl zãream - gânduri vechi îmi jucau teze, sã rãspundã întrebãrilor ºi frã- avea puterea sã-þi arate cum e raiul. în minte: poate spovedeºte ori primeºte pe cinemântãrilor noastre ºi sã ne înveseleascã. Aºa a fost ºi la întâlnirea de acum. va; poate e la chilie. Pe vremuri aproape cã îl pânÎn acea zi, Dumnezeu ne-a zâmbit Roxana Jurca deam. Doar ca sã-l vãd, sã spuie cald „dragã” ºi chiar ºi prin peisajul acela de toamnã Existã nãdejde de revedere sã zâmbeascã neapãrat. Mã aºteptam sã regãsesc mãnãstirea cumva E greu sã te desparþi de un om al bucuÎn aºteptarea tainicã a riei, de un pãrinte care ne-a cuprins în dra- pustiitã fãrã prezenþa-i cuprinzãtoare a toate. ªi reîntâlnirii gostea sa pe toþi cei care l-am cunoscut. totuºi, era acolo. Plecase, de vreme ce stãteam 23 octombrie 2010 - o zi fru- Existã însã nãdejde de revedere. Sã luãm înaintea mormântului, dar era prezent. Sâmbãta moasã de toamnã cu soare ºi aminte la toate cele rãmase de la Pãrintele nu era vãduvitã de duhovnicul ei ºi nici cei care amintiri în „tinda raiului, casa lui pentru noi. Sã ne împropriem Gânduri l-au cunoscut. Au primit binecuvântarea-i deoDumnezeu, poarta cerului ºi locul care duc la cer. Sã ne curãþim de patimi potrivã ierarhi, cãlugãri, pelerini veniþi anume sau împlinirilor”, de unde Pãrintele ca sã avem Gânduri senine. Sã ne iubim ajunºi întâmplãtor - ca mine, studenþi de departe Teofil ne-a deschis uºa inimii sale unii pe alþii în aºa fel, încât sã dobândim care i-au sãrutat mâna la conferinþe - dupã ce i-au spre a ne vesti Iubirea lui Hristos. Credinþa lucrãtoare prin iubire. Sã o cin- sorbit cuvintele ºi lumina, bãtrâni care ºi-au vãrGânduri calde, gânduri dragi, stim pe Maica Domnului - raiul de tainã sat ani de-a rândul amarul înaintea Pãrintelui sau amintiri... Fiecare clipã lângã Pã- al Ortodoxiei ca sã gãsim Calea spre copii nevinovaþi care s-au bucurat de excursie ºi rintele Teofil e o amintire ºi o pu- bucurie. Iar când mintea ne va fi strãbã- colãcei. Era acolo. Ceva mai târziu, la trapezã, am aruncat pe nem deoparte cu sfinþenie la adã- tutã de Lumini de gând, când vom petrece postul sufletului nostru. Iar viaþa e Sãrbãtori fericite ºi ne vom ospãta Din furiº o privire spre capul mesei în care-l vãzusem frumoasã ºi curge neºtiut mai de- ospãþul credinþei, atunci Hristos va fi în ºezând odinioarã. Ciudat, de data asta masa nu parte, în aºteptarea tainicã a reîn- mijlocul nostru ºi ne vom reîntâlni cu avea scaun în capãtul ãla. Sau poate avea ºi nu-l Oana Dobrin tâlnirii... Cosmin Matic vedeam? Emanuela Ciocan Pãrintele Teofil.

Bucuria Pãrintelui Teofil este sã ne ºtie aproape de Dumnezeu

4

Eveniment

Sfinþii români au mãnãstire la
Loc de mãnãstire ºi de pomenire
Pentru ºincanii noi, urmaºi demni ai luptãtorilor pentru Ortodoxie în vremuri de grea încercare pentru credinþa noastrã, pãstrarea frumoaselor boltiri ale trecutului reprezintã darul de a fi, peste veacuri, împlinitori ai rugãciunilor bunilor biruitori mucenici, jertfiþi în Lunca Mãnãstirii, locul cu lespezi zugrãvite - „un zid frumos cu flori” - ce vorbeºte despre biserica de piatrã a mãnãstirii „de la Trestioara”, cum îi ziceau sãtenii. Pãstrãtori fideli ai Ortodoxiei cuvântare munca ºi truda neostoitã a PãDupã mãrturiile vremii, pe hotarul rintelui stareþ Matei ºi a ucenicului sãu, ªincii au existat patru schituri „unde a fost monahul Nectarie - „împlinitori ai rugãvenind tinerime din tot Ardealul, la ciunilor bunilor biruitori mucenici din învãþãturã, unde au fost învãþând de la Lunca Mãnãstirii”. Cuvântul de „Laudatio” ce însoþeºte cãlugãri” (ªt. Meteº). Începutul mãnãsActul de înaltã apreciere oferit Pãrintelui tirii trebuie aºezat, potrivit unei tradiþii, pe vremea evlaviosului domn muntean stareþ de cãtre domnul primar Dumitru Neagoe Basarab, care ºi-a luat aici o Flucuº, în numele comunitãþii din ªinca moºie cu gândul de a ridica o mãnãstire Nouã, exprimã necesitatea ºi totodatã frumoasã. În jurul acesteia s-au aºezat bucuria reactivãrii vieþii monahale pe ºincanii noi, pãstrãtori fideli ai credinþei aceste locuri: „A rânduit Dumnezeu, la ortodoxe, hotãrând „împreunã cu plinirea vremii, sã-l cheme sub brazda cãlugãrii laolaltã sã ia arme, iar uniaþia noastrã de cer pe Preacuviosul Pãrinte nici într-un fel sã nu primeascã” (I. Matei, cunoscându-i vocaþia de semãnãtor iscusit al cuvântului Evangheliei ºi de ziPuºcariu). ditor al lucrului bine fãcut. Ne rugãm lui Prima Liturghie Dumnezeu sã pãstrãm aprins, împreunã dupã 250 de ani cu Pãrintele nostru Matei, rugul credinþei Aºa cum consemneazã Actul de înaltã ortodoxe prin jertfelnicia vieþii noastre, apreciere oferit Preasfinþitului Andrei însoþindu-l pe Cuvioºia Sa, cu timp ºi fãrã Fãgãrãºeanul din partea Primãriei Comu- timp, în necurmata ºi vrednica trudã de nei ªinca Nouã: „Sosit-a vremea sã dãm a-ºi potrivi rostul vieþii sale cu firea pãrevenirii viaþa monahalã în acest binecu- mântului binecuvântat al acestor locuri.” vântat loc de mãnãstire ºi de pomenire. S-a îndurat întru aceasta Pãrintele Lu- Sub ocrotirea Sfinþilor Români Începând de acum, noi file de calenminilor vãzând cum, din acest pãmânt amestecat cu pulberea de trupuri româ- dar vor marca existenþa credincioºilor neºti, s-a ridicat necontenit la cer cur- ºincani ºi nu numai, odatã cu prãznuirea cubeul rugãciunii celei fãrã de sfârºit (…) Sfinþilor Români, a Sfintei Anastasia ca sã lege veac de veac ºi sã se Romana ºi a Sfântului Nectarie, ocrotisãvârºeascã liturghie dupã liturghie (…), torii sfintei mãnãstiri, pentru bucuria ca dimpreunã sã trãim învãþãtura creºtin- netrecãtoare a binecredincioºilor închiortodoxã în toatã profunzimea ºi în toatã nãtori ºi pentru cinstirea veºnicã a cãlugãrilor din aceste locuri. sinceritatea noastrã”. În felul acesta, s-a scris o nouã filã de Prima Liturghie ce reînnoadã ºirul rugãciunii neîncetate ºi al vieþii de obºte la istorie bisericeascã, semnatã, cum e ºi ªinca Nouã a fost oficiatã de Preasfinþitul firesc, de toþi cei prezenþi, care sã vorEpiscop Andrei Fãgãrãºeanul, alãturi de beascã peste veacuri despre râvna, dãrniun sobor de preoþi, care, împreunã cu cei cia, credinþa ºi jertfelnicia oamenilor trãiaproximativ 2000 de credincioºi prezenþi, tori pe aceste meleaguri. Prof. dr. Gheorghe Malene au venit sã încununeze prin rugã ºi bineFoto: Aurel Dragne Dupã câteva secole de la pustiirea vechii vetre monahale, provocatã de interzicerea vieþii monahale prin decretele date de stãpânirea de altã credinþã din acele vremuri, prima Sfântã Liturghie a fost oficiatã la ªinca Nouã duminicã, 31 octombrie, de cãtre Preasfinþitul Andrei, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreunã cu Pãrintele Matei, egumenul mãnãstirii, ºi un sobor de preoþi ºi diaconi.

Mãrturisiþi minunea
«Anul trecut, când au aflat de plecarea pãrinþilor de la ªinca Veche, oamenii din ªinca Nouã i-au rugat sã vinã la ei, pentru cã îºi doreau sã reînvie o vatrã mãnãstireascã pe hotarul satului lor. Dupã veacuri de aºteptare, visul le-a fost împlinit - pentru cã au cerut de la Dumnezeu ce le e de folos: pãrintele stareþ Matei a primit loc de mãnãstire la ºapte kilometri de sat, la capãtul unui drum de munte anevoios ºi îngust, în mijlocul pãdurii, unde în ultima vreme n-a cãlcat decât picior de urs - dupã cum însuºi mãrturisea, dar unde au fost descoperite ruinele unui vechi aºezãmânt care a dispãrut în urma prigoanei pusã în aplicare de generalul Buccow. Cu mare drag, sãtenii au donat terenurile din zona mãnãstirii ºi, pe tot parcursul lucrãrilor, au fost trup ºi suflet alãturi de pãrinþi. Ceea ce pãrea imposibil atât pentru ierarh - care a ºovãit sã dea binecuvântare pentru construirea unei noi mânãstiri -, cât ºi pentru oameni, raportându-se la vremurile de crizã spiritualã ºi financiarã de acum, s-a plinit uºor cu ajutorul Domnului ºi cu iubirea omului, cu „dragostea care este binevoitoare” (I Cor. 13, 4) ºi de care au dat dovadã din plin sãtenii din ªinca Nouã, în frunte cu primarul lor, Dumitru Flucuº ºi pãrintele paroh Sorin Suciu. Îndemnul pe care ni l-a dat la sfârºitul slujbei Preasfinþitul Andrei: sã mãrturisim minunea cã s-a refãcut în scurt timp mãnãstire la ªinca Nouã ºi cã îl putem regãsi acolo pe pãrintele Matei, în fiecare zi deacum înainte, slujind vreme de 40 de zile la rând Sfânta Liturghie.» Mãdãlina Matic

CMYK

Eveniment

5

ªinca Nouã „Paºii noºtri au cãlcat pãmânt sfinþit!”
ªinca Nouã - sãrbãtoarea din inimi
31 octombrie 2010: zi binecuvântatã, mult-aºteptatã! Pentru nimic în lume n-aº fi vrut sã lipsesc. Ne-am afundat, din sat spre mãnãstire, pe drumul ce ºerpuia printre livezile verzi, proaspãt cosite, ºi dealurile îmbrãcate în veºmântul des al pãdurii în culorile toamnei. Deasupra a toate se întindea vãzduhul strãbãtut de lumina soarelui ºi albastrul senin ºi curat al cerului. Mãnãstirea ni se arãtã, în sfârºit, în poiana înconjuratã de dealuri. Construcþia albã aºtepta harul sfinþitor, iar pridvorul împodobit cu cetini de brad ºi flori încânta privirea pelerinului, vorbind în tãcere despre hãrnicia mâinilor care-l pregãtiserã. Poporul aºtepta cuminte. Liturghia începu. Masa altarului, ierarhul, stareþul, pãrinþii, pridvorul, poporul, dealurile... De acolo, de la altar, ca dintr-un centru, se revãrsa concentric o frumuseþe care lua forma tuturor. Duh de sãrbãtoare. Se citi Apostolul: I Corinteni 13 Imnul dragostei. Cugetarea se adânci, locul se lãrgi, se diluã cumva. Uitasem unde sunt. Nu mai exista spaþiu, ci doar urechi ºi inimã. Cuvintele imnului: „Dragostea îndelung rabdã, este binevoitoare, nu se laudã, nu se trufeºte... Toate le rabdã, toate le crede, toate le nãdãjduieºte... Dragostea nu cade niciodatã” nu mai erau rostite de gura unui om. Dar de Cine, atunci? Cuvintele veneau din veºnicie ºi intrau în abisul deschis în inima noastrã... Prefacerea Darurilor, epicleza: toþi sfinþii au venit de faþã. În rândul dintâi duhurile pãrinþilor ºi fraþilor care slujiserã în vremuri trecute în mãnãstirea de aici. Predica Preasfinþitului: cuvânt limpede, cuvânt temeinic, cuvântul lui Dumnezeu rostit prin om. Ierarhul fãcea parte din sãrbãtoare ºi, la rândul sãu, fãcea sãrbãtoarea mai frumoasã pentru noi. Primarul ºi sãtenii: vrednicia oamenilor care luptã ºi înfãptuiesc. Ambiþia de a face, ºi de a face frumos ceea ce fac, cât mai sãrbãtoresc. Stareþul: este sau trebuie sã devinã una cu mãnãstirea. Taina lui este în suflet. Iar dânsul este mereu în sufletul nostru. Iatã: am ajuns pânã aici, ºi trebuie sã mergem mai departe. Slavã lui Dumnezeu pentru cele trecute ºi pentru cele viitoare! Amalia Dragne

Astfel mãrturisea Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul în cuvântul de învãþãturã adresat credincioºilor care au venit în numãr impresionant la mãnãstirea de la ªinca Nouã. Reînfiinþatã pe amplasamentul unuia dintre cele patru aºezãminte existente în trecut în hotarul satului ªinca, mãnãstirea reînnoadã tradiþia secularã a vieþuirii monastice din zonã, întreruptã la mijlocul secolului al XVIII-lea în urma mãsurilor brutale adoptate de administraþia imperialã habsburgicã.
Foto: Aurel Dragne împrejurãri, schitul de la ªinca Nouã a fost pãrãsit. Pustiitã, mãnãstirea s-a ruinat cu trecerea timpului. Acest fapt este confirmat de rezultatul sãpãturilor arheologice, dovadã absenþa indiciilor care sã ateste distrugerea violentã a lãcaºului.

Amintitã doar de o troiþã
Pânã în urmã cu câþiva ani, frumoasa poianã de la poalele pãdurii, cunoscutã sub numele de Trestioara, era strãjuitã doar de o troiþã, ce amintea existenþa fostului aºezãmânt. Cercetarea arheologicã pe care am întreprins-o în acest loc între anii 2008 ºi 2010, în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universitãþii Bucureºti ºi Primãria Comunei ªinca Nouã, a condus la descoperirea vestigiilor vechii biserici mãnãstireºti. Edificiul de piatrã descoperit comportã douã etape importante de construcþie. Partea mai veche, databilã la mijlocul secolului al XVII-lea, era constituitã din navã ºi altar, potrivit modelului constructiv deja consacrat în spaþiul transilvãnean. În decursul secolului al XVIIIlea, bisericii i s-a adãugat pe faþada vesticã un pronaos deschis, ce putea avea ºi rolul de pridvor. Observaþia este importantã, deoarece aceastã structurã constituie una dintre primele influenþe ale arhitecturii bisericeºti din Þara Româneascã în spaþiul fãgãrãºean. Elevaþia zidurilor descoperite conservã pe alocuri registrul inferior al picturii.

Semn al unei vieþi monahale închegate
Vestigiile bisericuþei erau încã vizibile la 1859. Preoþii Gheorghe Flucuº ºi Nestor Popa din ªinca Nouã îi scriu Mitropolitului Andrei ªaguna cã „mai era ºi o altã mãnãstire, în Trestioara, cu bisericã de zid, cu moºie mare ºi grãdinã de poame. Aici se mai vede ºi azi un zid frumos cu flori”; iar preotul Petru Popescu, protopop ortodox al Fãgãraºului, relateazã în raportul întocmit cãtre acelaºi mitropolit: „Cã umblând eu ºi ispitind din mai mulþi (...), toþi într-alt chip îmi spuserã ºi mã întrebarã sã le spui de care schit vreau sã aflu? Pentru cã în vremile vechi în munþii numitelor sate (ªinca Veche, ªinca Nouã) au fost mai multe renumite mãnãstiri (...). Pânã în vremile lui Iosif împãratul, care de atuncea desfiinþându-sã ºi stricându-sã, astãzi se mai aflã numai lemnele ruinelor lor.” Prin vechimea ei, Mãnãstirea de la ªinca Nouã constituie un reper important în istoria monahismului fãgãrãºean ºi totodatã transilvãnean. Biserica de zid a mãnãstirii precede cu aproape o jumãtate de veac ctitoria brâncoveneascã de la Sâmbãta de Sus, dovedind prezenþa unei vieþi monahale închegate în acest spaþiu în secolul al XVII-lea. Muzeograf drd. Aurel Dragne,
Muzeul Þãrii Fãgãraºului „Valer Literat”

Pustiitã ºi ruinatã
Vechiul aºezãmânt apare consemnat în documentele vremii. La 1748 avea ºase vieþuitori, cãlãuziþi de preotul Avram, iobag din ªinca ce cãlãtorise la Ierusalim. Zece ani mai târziu, mãnãstirea este pomenitã din nou, având ca vieþuitori doi cãlugãri ortodocºi: preotul Avram ºi preotul Iosif, originar din Muntenia. La 18 ianuarie 1755, episcopul unit Petru Pavel Aron amintea aºezãmântul de aici ca fiind ocupat de cãlugãri ortodocºi, iar la 26 aprilie 1779, episcopul unit Grigorie Maior îi scria generalului Preiss cã: „nedãrâmarea ºi restaurarea mãnãstirii schismatice (ortodoxe) din ªinca scandalizeazã întreagã Þara Oltului”. Decretele imperiale din anii 1767, respectiv 1782, au interzis viaþa monahalã, conducând la pustiirea mãnãstirilor transilvãnene ce scãpaserã distrugerii din 1761. În aceste

CMYK

6

Dialoguri

„La þarã a fost cea mai frumoasã perioadã
O veche zicalã româneascã spune: ,,Dacã n-ai bãtrâni sã-i cumperi”. Acest lucru se adevereºte în toate sferele de activitate, mai ales când este vorba de practicã, care este cea mai grea. Nici preoþia, unde îndrumarea omului spre mântuire are o conotaþie aparte, pentru cã implicã o mare responsabilitate, nu face excepþie. Practica misiunii se învaþã mai ales „pe teren”, de aceea trebuie sã învãþãm de la veteranii noºtri care ,,au albit” la altar. Pe pãrintele Vasile l-am gãsit acolo unde ºi-a petrecut cea mai mare parte a vieþii: în bisericã. Este unul dintre decanii de vârstã ai misionarismului fãgãrãºean, iar povestea vieþii sale este un adevãrat roman. Pãrintele Onciu este o legendã vie, are deja 51 de ani de activitate preoþeascã. Se ºtie cã perioada copilãriei nu se uitã niciodatã. Ce amintiri vã leagã de aceastã etapã a vieþii? Am cunoscut de mic greutãþile vieþii. În anul 1944 autoritãþile române ne-au evacuat din Bucovina, ca sã nu ne prindã ruºii din urmã. Acest lucru s-a întâmplat undeva prin luna lui martie. Þin minte cã afarã era o zãpadã mare, aºa era în locurile acelea iarna. Am plecat împreunã cu pãrinþii ºi surorile mele cu o cãruþã pânã la Câmpulung Moldovenesc, de unde am urcat într-un vagon pentru animale. În afarã de familia noastrã au mai urcat cu noi încã trei fraþi de-ai tatãlui meu, împreunã cu familiile lor. Într-o jumãtate de vagon eram noi, iar în cealaltã jumãtate, animalele pe care pãrinþii le-au luat de acasã. Þin minte cã tata a slobozit animalele pe care nu le-a putut lua cu noi. Tatãl meu a aflat, de la cineva de pe drum, cã ne putem stabili prin Þara Fãgãraºului. În Vinerea Paºtilor am ajuns în Voila, unde am fost gãzduiþi de familia lui Relu Fãrcaº care locuia pe uliþa Voivodenilor. Au fost niºte oameni excepþionali. Ne-au primit cu cal, cãruþã, pãrinþi ºi copii. Am stat la ei câteva luni, într-o cãsuþã de varã. Apoi ne-am mutat pe uliþa bisericii, într-o casã din lemn. Când am plecat din Bucovina natalã aveam 9 ani, o sorã era de 6 ani, una de 11 ºi alta de 14 ani. În Voila am locuit 4 ani. În anul 1948 ne-am mutat în Cincºor, unde am fost împroprietãriþi cu 8 iugãre de pãmânt. Am locuit în casa unei sãsoaice. În Cincºor am stat 8 ani, dupã care ne-am mutat în Fãgãraº,

Interviu cu Pãrintele Vasile Onciu
unde am stat 32 de ani, dintre care 16 ani i-am petrecut efectiv în sat. Dupã ce au crescut copiii am venit la oraº, de unde am fãcut naveta. La început am locuit într-o casã modestã, pentru cã atunci casa parohialã era ocupatã de cãtre secretarul de partid. În doi-trei ani am reuºit însã sã mã mut în casa parohiei. Vremurile nu erau deloc uºoare, pentru cã pânã în anul 1965 nu era curent electric la þarã. Era greu ºi cu deplasarea, pentru cã nu exista pe atunci pod, iar peste Olt treceam cu barca. Pe atunci nu existau pretenþii în rândul preoþilor tineri cu privire la condiþiile de locuit. Despre un anumit lux nu se punea problema. Cum aþi îmbinat activitatea preoþeascã cu cea pe plan administrativ? Care au fost satisfacþiile? În afarã de preoþie am lucrat mult ºi pe plan administrativ, pentru cã am fost iniþiatorul construirii primului pod de lemn peste Olt ºi a cãminului cultural din sat. Am fost preºedinte al comitetului de construcþie. Munca mea nu a fost uitatã, astfel încât am fost fãcut cetãþean de onoare al satului Rucãr de cãtre autoritãþi. Pentru mine a fost o surprizã plãcutã, pentru cã

într-o casã vizavi de biserica Brâncoveanu. Ce ne puteþi spune despre anii de ºcoalã? Primele patru clase le-am fãcut în satul natal, apoi mi-am completat celelalte studii la ºcolile din Voila ºi Cincºor. În anul 1950 am intrat la Liceul „Radu Negru”, pe care l-am terminat în anul 1954. Pe atunci nu existau anumite profile de specialitate, se numea doar Liceul „Radu Negru”. În anul 1954 am intrat la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Sunt licenþiat în Istoria Bisericii Universale, sub coordonarea prof. dr. Milan ªesan, care se trãgea tot din Bucovina. Teza lucrãrii mele de licenþã fãcea referire la Facultatea de Teologie din Cernãuþi. Aveþi o activitate foarte longevivã în plan misionar - 51 de ani. Împãrtãºiþi-ne câte ceva din experienþa dumneavoastrã. Am fost hirotonit în anul 1959 de cãtre Preasfinþitul Teodor Scorobeþ. Am fost numit în satul Rucãr, din comuna Viºtea,

Pãrintele Vasile Onciu s-a nãscut la data de 14 decembrie 1934, din pãrinþii Teodor ºi Maria, în comuna Ropcea din Judeþul Storojineþ, în apropiere de Cernãuþi - aflat în Bucovina de Nord, ocupatã de ruºi. Tatãl era cojocar de meserie, iar mama casnicã. Au fost patru copii la pãrinþi: Vasile, Vera, Viorica ºi Felicia. Familia este evacuatã în anul 1944 ºi se stabileºte în Þara Fãgãraºului la Voila, Cincºor iar apoi la Fãgãraº. Primele studii le începe în satul natal iar apoi le completeazã la ºcolile din Voila ºi Cincºor. Între anii 1950-1954 urmeazã Liceul "Radu Negru" iar în intervalul 1954-1958 îºi desãvârºeºte cunoºtinþele teologice în cadrul Institutului Teologic Universitar din Sibiu. Familia. Este cãsãtorit cu Cornelia - asistentã medicalã ºi are trei copii: CarmenAngela ºi Anca, care sunt economiste, ºi Dana, de profesie inginer constructor. Anca este stabilitã în Houston, statul Texas - SUA. Între anii 1959-1991 activeazã în parohia Rucãr, iar în 1991 vine la Fãgãraº, în urma înfiinþãri unei noi parohii în cartierul Combinat.

7 din viaþa mea” Þara Sfântã e în fiecare bisericã
Actual
nu mi s-a spus pentru ce sunt chemat. Acest eveniment a avut loc în anul 2008. Fãcând un arc peste timp, cum priviþi pastoraþia în mediul rural? Intervalul de timp petrecut la þarã a fost cea mai frumoasã perioadã din viaþa mea. Tot de acolo vin ºi cele mai frumoase amintiri. Diferenþa între pastoraþia la sat ºi cea de la oraº a fost ca între cer ºi pãmânt. La Boboteazã ºi Ziua Crucii, preotul era aºteptat de oameni încã din capul uliþei. Toþi lãsau poarta deschisã în semn de respect ºi de cinste pentru preotul satului. Oamenii din Rucãr au fost de mare ispravã, mai ales în acele timpuri, în care þãranul de altãdatã era de cuvânt. Vorba „da” era „da” ºi „nu” era „nu”. În tot acest timp de 32 de ani am trãit în foarte bunã armonie cu toþi oamenii din sat. Am mers pe principiul de a fi preotul care sã le facã tuturor pe toate. Nefiind o parohie prea mare, am avut mult timp la dispoziþie ºi m-am axat foarte mult ºi pe gospodãrie; am þinut animale ºi mi-a plãcut munca. V-a fost mai uºor când aþi fost numit în oraº? În anul 1991 am venit la Fãgãraº, ca urmare a înfiinþãrii unei parohii în cartierul Combinat, unde n-a existat niciodatã bisericã pânã la venirea mea acolo. Oamenii se duceau la slujbe în oraº sau la bisericile din satele înconjurãtoare, Ileni, Hurez, Râuºor... Am luat totul de la zero, pentru cã la început n-am avut nimic, nici veºminte, nici cãrþi. Împrumutam de la colegii mei. Am slujit întâi într-o baracã, pe care am transformat-o în capelã. Era tot timpul plinã de credincioºi, pot zice cã erau chiar mai mulþi ca acum. În anul 1994 am turnat placa, iar temelia a fost binecuvântatã de Înaltpreasfinþitul Antonie Plãmãdealã, Mitropolitul Ardealului de atunci. În anul 1998 am definitivat lucrarea ºi am binecuvântat-o. În anul 2002, dupã ce am terminat pictura în frescã, am avut ºi sfinþirea bisericii. Pãrinte Vasile, ce sfat le daþi tinerilor preoþi care se aflã la început de drum? Preoþii tineri sã-ºi înceapã ucenicia la sat, unde credinþa este mult mai curatã ºi mai purã. Acolo oamenii sunt mai ataºaþi de Bisericã ºi de pãstorul lor. Interviu realizat de Pr. ªtefan Botoran Am observat cã în ultimii ani a devenit o modã sã cãutãm cu orice preþ sã vizitãm Þara Sfântã. Nu de puþine ori însã am întâlnit oameni despre care ºtiam cã nu au ajuns sã „viziteze” mãcar o datã ºi propria bisericã parohialã, participând la Sfânta Liturghie, dar au ajuns sã „viziteze” Þara Sfântã.

Hristos e prezent în fiecare Sfântã Liturghie
Sã-L cauþi pe Hristos e categoric un lucru foarte bun ºi nu zic cã e rãu sã vrei sã calci „pe urmele paºilor Lui”. Fiecare dintre cei care au ajuns sã aibã o astfel de experienþã þin sã ne povesteascã ºi sentimentele pe care le-au trãit în diverse locuri din Þara Sfântã ºi nici asta nu e rãu deloc. Ceea ce trebuie însã sã înþelegem este cã nu e nevoie sã mergem pânã acolo pentru a ne întâlni cu Hristos. Cu Hristos te poþi întâlni la fiecare Sfântã Liturghie care se oficiazã în „umila” bisericuþã din satul tãu. Dacã nu-L simþi ºi nu-L vezi pe Hristos pe altarul bisericii de la tine din sat, eu cred cã nu-L simþi ºi nu-L vezi pe Hristos nici în Þara Sfântã, ci e doar o iluzie, o amãgire. Sã crezi cã pe Hristos nu-L descoperi decât în Þara Sfântã e de fapt mãrturia necredinþei sau a unei credinþe false. Pãi dacã acum mai bine de douã mii de ani Iisus Se „plimba” numai pe la Ierusalim ºi prin împrejurimile acestuia, acum El se „plimbã” peste tot în lume, acolo unde „se adunã doi sau trei” în numele Lui. Eu cred cã e mai mare bucuria când te gândeºti cã Hristos vine El la noi în sat ºi se roagã cu noi în biserica noastrã din deal (sau din vale).

naj, o bucurie duhovniceascã pe care Dumnezeu ne-o dãruieºte.

Unde este Þara Sfântã?
Pentru un creºtin adevãrat, a cãlca „pe urmele paºilor Lui” nu înseamnã a merge „în vizitã” în Þara Sfântã, ci a urma Evanghelia Lui, adicã a pãºi pe Cãrarea Împãrãþiei Sale. Degeaba merg sã vãd peºtera unde S-a nãscut Iisus, dacã nu fac din sufletul meu o iesle unde sã se nascã El de Crãciun. Degeaba merg pe Muntele Fericirilor, dacã uit sã spun Rugãciunea Domneascã înainte de masã sau nu am habar de Fericirile rostite de Iisus pe acel munte. Degeaba merg sã vãd Grãdina Ghetsimani, dacã nu am habar de rugãciunea lui Iisus înainte de a Se lãsa prins ºi dus la judecatã. Degeaba merg sã vãd Golgota, dacã nu înþeleg cã ºi eu trebuie sã rãstignesc pãcatele ce zac în mine. Eu cred cã, pentru creºtinul adevãrat, Þara Sfântã este cu adevãrat în fiecare bisericã din cel mai mic sat sau cãtun „uitat de lume”, iar pentru „turiºti” Þara Sfântã nu este decât o þarã ca oricare alta. Vã doresc sã vã „plimbaþi” duminicã de duminicã prin Þara Sfântã din parohia dumneavoastrã, cãlãuziþi de Hristos, iar Maica Domnului sã vã poarte, la fiecare slujbã din biserica dumneavoastrã, prin Grãdina Sa cea minunatã. Pr. Marius Demeter

Diferenþa dintre vizita-excursie ºi pelerinaj
Pentru un creºtin adevãrat, Þara Sfântã nu este un „muzeu” bun de vizitat, o „staþiune” pitoreascã, un „obiectiv turistic”. Pentru un creºtin adevãrat vizitarea Locurilor Sfinte este o bucurie duhovniceascã, pe care ne-o face Hristos. Iar când spun „vizitare” vreau sã se înþeleagã de fapt cã spun pelerinaj. În acest pelerinaj, Ghidul nostru este chiar Hristos, care ne poartã pe fiecare prin acele locuri. La fel trebuie înþeles ºi „mersul” nostru pe la mãnãstiri. Nu ca o „vizitã”, ci ca un peleri-

8

Trup ºi suflet

Eutanasia - oare chiar putem înºela
Practicatã în câteva þãri europene ºi numai în anumite condiþii, fost preluat ºi în eutanasia este în contradicþie totalã cu viziunea creºtin-ortodoxã România, sub denuasupra vieþii ºi a morþii. Pierzând sensul transcendent al fiinþei mirea de îngrijire umane, omul modern nu mai este capabil sã recunoascã valoarea paliativã. Terapia inviolabilã a propriei vieþi, ajungând, astfel, în situaþia de a proppaliativã nu înseamune eliberarea de viaþã ca ºi cum ea ar fi un simplu obiect. nã numai tratament Ce este eutanasia? 100% cu privire la suferinþã medical, ci este o îngrijire amplã Conceptul de eutanasie are ºi la dreptul la viaþã ºi la moarte. Gândiþi-vã cã, numai emoþionalã, psihicã, peste 80 de definiþii. Cea mai fizicã ºi spiritualã "popularã" dintre acestea este: în momentul unei simple de care au atâta ne"provocarea morþii unui bol- dureri de dinþi, nu prea mai poþi sã raþionezi corect. În voie aceºti oameni nav, la cererea acestuia, cu fine, ultima premisã greºitã suferinzi. mijloace nedureroase". este cã, în cazul anumitor Credinþa în purEutanasia are mai multe tarea de grijã a lui forme: eutanasie activã - afecþiuni, pacienþii au dureri Dumnezeu îl cheareprezintã comiterea unor acte insuportabile, care nu pot fi controlate. mã pe creºtin sã în vederea provocãrii morþii Toate aceste premise abordeze pozitiv nu (cum ar fi: scoaterea din funcþiune a unui aparat, adminis- sunt greºite, pentru cã noi nu a prelungi viaþa. Mâna care doar sãnãtatea sau fericirea, dar trarea unui medicament într-o putem sã facem un prognostic vindecã nu poate sã fie aceeaºi ºi boala, durerea sau necazul. Dumnezeu nu îngãduie relele dozã capabilã sã antreneze al unei boli; þine de individual- cu mâna care ucide. Eutanasia ar introduce un pentru a-l vãtãma sau a-l slei de itate. Poþi sã-i spui pacientului moartea, administrarea unei injecþii letale etc.); eutanasia cã mai are trei luni de trãit ºi el climat de neîncredere între puteri, ci pentru ca acesta sã pasivã - constã în neacordarea poate sã mai trãiascã trei ani. A medici ºi pacienþi. Mai ales în dobândeascã folos sufletesc ºi sau întreruperea unui trata- doua chestiune e faptul cã, în zilele noastre, când actele med- sã se întãreascã. Este suficient ment, ºtiind cã astfel urmeazã acest moment, durerea poate sã icale sunt foarte scumpe, poate ca el sã nu îºi priveascã viaþa sã se producã moartea pacien- fie controlatã ºi, în al treilea sã aparã suspiciunea cã medi- având drept unic etalon plãcetului în cauzã; o altã formã de rând, avem în vedere progresul cul determinã pacientul sã do- rea ºi sãnãtatea trupeascã, ci sã eutanasie este sinuci-derea care se înregistreazã în rândul reascã eutanasia, pentru a face aibã în vedere ºi dimensiunea ei spiritualã. "Când sunt slab", asistatã medical - medicul sau ºtiin-þelor medicale - boli pe economie. scrie Sfântul Apostol Pavel, un alt membru al personalului care acum le declarãm incur"atunci sunt tare". "Nu cumedical îl ajutã pe bolnav sã se abile ar putea deveni curabile Oamenii în suferinþã noaºteþi câtã rãsplatã aduce sinucidã (de exem-plu, pacien- într-un interval foarte scurt de au nevoie de îngrijire tului i se prescrie o reþetã cu o timp. paliativã, nu de eutanasie boala în inima celui care o Eutanasia nu poate fi acacceptã mulþumit ºi slãvindu-L substanþã letalã, i se indicã cum Eutanasia a apãrut ca rãs- pe Dumnezeu - spune Sfântul sã opreascã singur aparatele de ceptatã în lumea medicalã din resuscitare sau i se oferã o mai multe motive, spune dr. puns la neputinþa sau dezintere- Ioan Gurã de Aur, nimic nu mascã ºi un tub cu un gaz ce Vasile Astãrãstoae, preºedin- sul în a oferi bolnavilor în stãri este egal cu rãbdarea bolii din tele Colegiului Medicilor din terminale îngrijiri optime. punct de vedere al desãvârºirii provoacã moartea). România ºi preºedinte al Chiar dacã nu mai existã nici duhovniceºti, deoarece aceasta Adepþii eutanasiei pornesc Comisiei de Bioeticã din un tratament disponibil în o- este regina virtuþilor ºi cea mai cadrul Ministerului Sãnã- prirea progresului bolii, rã- valoroasã coroanã a creºde la premise false tãþii. Existã un principiu în mâne întotdeauna posibilitatea tinilor". Prima este aceea cã per- eticã: poþi sã sacrifici partea, ca unei îngrijiri ºi a unui bun consoana are dreptul la o moarte sã salvezi întregul. Or, aici, trol al simptomelor. Mai im- Moartea bunã sau rea demnã. Or, nicãieri, în nici un sacrifici întregul ºi nu salvezi portant decât boala în sine este Moartea bunã sau rea nu document, nu gãsim dreptul de nimic. Apoi, este o soluþie rad- cum percep eu boala aceasta. a muri; gãsim dreptul la viaþã, icalã, pentru care nu mai ai cale Aºadar trebuie cultivatã ati- este determinatã în cele din urmã de forma ei exterioarã, de dreptul la sãnãtate. A doua de întoarcere. De asemenea, tudinea mentalã pozitivã. Medicina modernã dispune uºurinþa sau greutatea cu care premisã greºitã de la care se exis-tã posibilitatea abuzului. pleacã este cã totdeauna poþi sã Me-dicii sau cei care apreciazã de nenumãrate mijloace de a survine, ci de starea interioarã evaluezi corect prognosticul cazul nu sunt îngeri; pot sã ameliora suferinþa fizicã. Un cu care o abordeazã omul. unei boli. A treia premisã existe interese sau pot sã existe exemplu excelent de îngrijire a Moartea bunã nu este totdeaugreºitã este aceea cã o persoanã abuzuri. Pot sã încalce principi- bolnavilor ºi bãtrânilor în na uºoarã, nici moartea uºoarã care are o boalã gravã, însoþitã ile profesiei medicale, în vir- suferinþã este modelul de tip nu este totdeauna bunã. Sunt de dureri, este ºi responsabilã tutea cãrora medicul este dator hospice din Anglia. Modelul a relevante întrebãrile formulate

CMYK

moartea?
pe aceastã temã de cãtre Sfântul Ioan Gurã de Aur: "Oare a fost rea moartea lui Ioan, fiindcã i s-a tãiat capul, sau a lui ªtefan, fiindcã a fost omorât cu pietre, sau a Mucenicilor, cã ºi-au sfârºit viaþa în chinuri?" ªi rãspunde el însuºi: "Rea nu este moartea aceasta, ci moartea în pãcat". Biserica Ortodoxã, spunea teologul grec Georgios Mantzaridis, considerã cã orice moarte pe care o provoacã laºitatea omului dea înfrunta greutãþile vieþii este necredinþã în purtarea de grijã a lui Dumnezeu. De asemenea, considerã drept "contrarã deontologiei ºi jignitoare la adresa slujirii medicale" ºi orice faptã care nu contribuie la prelungirea vieþii, ci grãbeºte moartea. În învãþãtura Bisericii, viaþa ºi moartea creºtinului nu îl privesc doar pe el însuºi, ci au directã legãturã cu semenii lui ºi, întâi de toate, cu Dumnezeu Însuºi. Astfel, viaþa ºi moartea nu sunt aºezate sub prisma drepturilor individuale, ci în cadrul comuniunii cu Dumnezeu ºi cu aproapele. Când nu existã nãdejde pentru viaþa de dupã moarte ºi toate sunt abordate în perspectiva imediatã ºi în mod eudemonistic (fericirea este privitã ca scopul suprem al vieþii omeneºti), atunci acceptarea eutanasiei este de la sine înþeleasã. Dar când existã credinþa în Dumnezeu ºi în viaþa de dupã moarte sau, cu atât mai mult, când viaþa aceea este consideratã ca fiind cea adevãratã, iar cea de acum ca un stadiu pregãtitor, atunci nimic nu poate duce la tãgãduirea valorii ei ºi la întreruperea ei voluntarã prin oricare din formele de eutanasie. Pr. Alexandru Stanciu

Jovialii gazda perfectã, dispus sã accepte orice atitudine nefireascã din partea noastrã. Noi, simpli oaspeþi Cei joviali, în veselia ºi joaca lor, în casa Lui, mai mult sau mai puþin civilizaþi. servesc ºi ei de pe platoul bogat, întins cu generozitate de Gazdã. Ei Oaspeþi de nu se sfiiesc sã facã câteva trei feluri glume la adresa bucatelor Unii, atent educaþi, ºi apoi la adresa Gazdei; se sfiiesc sã nu deranfie sunt prea multe bucate, jeze liniºtea casei. Se fie prea puþine, fie prea aºeazã cuminþi într-un dulci, fie prea sãrate, fie colþ, privind timid în prea prãjite, fie prea jurul lor, pentru a nu necoapte… În joaca ºi deranja ceva sau pe râsul lor nici nu bagã de cineva de lângã ei. seamã cã Gazda S-a retras Alþii, joviali, distraþi, tiptil din mijlocul lor, fãrã aproape nepãsãtori, a primi mãcar o privire de dau impresia cã nu recunoºtinþã sau de mulþurealizeazã cã sunt doar mire din partea lor. simpli oaspeþi într-o casã strãinã. ªi apoi vin ei, Importanþii aroganþii, plini de sine, de aere, de auto sufiA venit ºi rândul lor, al celor mai "imporcienþã. Intrã în casã sfidând prezenþa tuturor celorlalþi, dar mai ales a gazdei. Nu se sfiiesc sã tanþi musafiri", cãci aºa se considerã ei. Oaspeþii trânteascã uºa de perete, sã intre fãrã sã se aroganþi, plini de ifose, atotºtiutori, atotputerniºteargã pe picioare la intrare, ducând pânã în ci, plini de sine. Aceºtia fileazã de la distanþã mijlocul casei noroiul pe care îl poartã mereu cu tava cu care Gazda se apropie de ei. Deja le poþi ei, pe oriunde umblã. Nici mãcar nu au bunul vedea privirea plinã de dispreþ. Gazda nu le simþ sã dea bineþe celor din jur. Nici mãcar oferã nimic deosebit. Mai mult decât atât. Tot "Gazda" nu-i impresioneazã. Se aºeazã confort- ceea ce þine Gazda în mâini de fapt ei au produs. abil în locurile centrale, care par cele mai favor- Pâinea pe care Gazda le-o oferã este fãcutã din abile. Iar dacã li se pare cã un musafir timid sau fãina pe care ei au mãcinat-o, din grâul pe care unul jovial e prea aproape de ei, ºtiu sã-l ei l-au semãnat ºi l-au stropit ºi l-au udat ºi l-au loveascã cu cotul pentru a-ºi face locul cât mai fãcut sã creascã, dupã metode pe care numai ei ºtiu sã le foloseascã. Dacã nu ar fi fãcut ei acesaerisit în jurul lor. te lucrãri, Gazda nu ar fi avut acum cu ce sã-i Timizii serveascã. Dar ºi vinul… Aceeaºi poveste. Ei În tot acest timp, Dumnezeu, Gazda au plantat, au sãpat, au udat, au stropit, au fãcut Perfectã, se plimbã ca o adiere suavã printre sã creascã, au stors… "ªi acum Gazda asta mã invitaþi, reuºind sã nu deranjeze pe nici unul serveºte ca ºi cum ar fi produse de EL? Asta e dintre ei. Merge pe la fiecare, servindu-i cu prea de tot. De ce sã mai am nevoie de Gazda bunãtãþile pe care le-a pregãtit dintotdeauna aceasta care nu-mi oferã nimic în plus în afarã pentru ei, musafirii Sãi. Cei timizi servesc cu de ceea ce pot sã-mi ofer eu?" sfialã ºi mulþumesc Gazdei pentru faptul cã s-a ªi, iritaþi la culme cã cei timizi, simpli, deranjat sã le pregãteascã atâtea bunãtãþi. Se binecrescuþi, nu contenesc a mulþumi Gazdei retrag apoi din nou în colþiºorul lor. Îi poþi pentru bucuria acestei comuniuni, cei mândri ºi vedea cum gustã delicat din ceea ce au primit, aroganþi se hotãrãsc sã dea Gazdei o lecþie. Vor temându-se ca nu cumva sã pice vreo fãrâmi- pleca din casã. Dar se opresc în pragul uºii. De turã din palma lor. Nu pentru cã ar fi flãmânzi ce sã plece ei? Cãci doar ei sunt cei importanþi. sau sãrãci, ci pentru cã sunt educaþi ºi au bun Mai bine sã plece Ea - Gazda. Cãci pânã la simþ faþã de Gazdã. Ba unii dintre ei îºi scot urmã ºi-au dat seama cã ºi casa Gazdei este tot ºerveþelul din buzunar ºi pun în pacheþel o a lor. NU? bucãþicã din acele bunãtãþi. Nu pentru cã ar fi O singurã întrebare am acum: nu cumva ºi lacomi. Ci pentru cã ºtiu cã vor întâlni pe cine- noi suntem dintre cei care umblãm încãlþaþi în va pe care îl vor servi ºi ei, la rândul lor, din bocanci prin casa lui Dumnezeu? bunãtãþile primite. Pr. Iosif Ciolan CMYK

9 Ne plimbãm în bocanci prin raiul Nu ºtiu dacã v-aþi întrebat vreodatã cât de lui Dumnezeu delicat este Dumnezeu în relaþia cu noi. El,
Actual

10

Pas în doi
tezi prin eforturi proprii. Nu trebuie sã îþi permiþi sã stai la serviciu peste program, motivând solicitarea ºefului. Dacã mai priveºti ceea ce se întâmplã în suflet cu mare seriozitate, atunci aceastã perioadã din viaþa de familie nu va fi finalã. Trebuie sã luptãm cu pãcatul ºi în aceastã luptã ne vor ajuta Spovedania ºi Împãrtãºania. Domnul vã va dãrui o nouã atitudine faþã de soþ. Fiecare familie adevãratã ºtie aceasta. Dragostea creºtinã iubeºte pânã la sfârºit, nu doar pentru un timp. Ea este statornicã ºi

Ispita infidelitãþii

„Prietena mea are un admirator la serviciu. Acesta îi face complimente, îi dã cadouri ºi ea nu ºtie ce sã facã. I se pare cã el este bãrbatul visurilor ei, dar ea este mãritatã. Ce-i de fãcut?” Sã nu-ºi permitã nimic. Este necesar sã nu-mi mai iubesc se þinã minte cã legea moralã e indestruc- soþul? Faptul cã nu-i tibilã. În acest caz nu existã situaþii în care mai sare inima din ai putea fi îndreptãþit, chiar ºi în mod piept atunci când el excepþional. Nu poþi spune: „Îmi permit se apropie de uºa sã-l iubesc pe acest om pentru cã soþul apartamentului? meu este atât de grosolan, lipsit de deli- Sau atunci când îl cateþe ºi nu avem niciun fel de comunicare vede nu o ia cu cãlsau unitate spiritualã. Dar la X sufletul este duri? Ori poate, altfel, coincidem întru toate ºi avem ace- dimpotrivã, atunci când el o mângâie pe durabilã. leaºi pãreri despre viaþã. Cum sã nu-l cap, ea este iritatã de acest gest? Dr. Dmitri Avdeev (în volumul iubesc atunci?” O astfel de gândire, chiar În viaþa fiecãrei familii existã mo- „Femeia ºi problemele ei - perspectiva ºi cu un comportament decent, constituie mente în care tendinþa soþilor de a fi foarte psihiatrului ortodox”, Sophia, 2010) tot infidelitate. Sigur cã infidelitatea poate apropiaþi trece în plan secund. Tocmai fi de diferite feluri, dar chiar ºi gândul la atunci este necesarã forþa autenticã a acel om se constituie în pãcatul des- dragostei: „Îl voi privi la fel ca atunci când frânãrii. Nu putem privi lucrurile altfel. l-am luat”. Aceasta este o lege spiritualã Pentru a lupta cu pãcatul, trebuie sã-i generalã. Foarte multe lucruri i se dau Foarte uºor. În primul rând, soþul ºi spunem neapãrat pe nume; sã nu numim omului în dar, dupã care vine o perioadã în soþia sã fie cuviincioºi unul faþã de altul, pãcatul acesta dragoste, ci patimã. Aºa care, pentru a pãstra uniunea sfinþitã de sã nu se jigneascã unul pe altul, sã fie de vom putea lupta mai uºor împotriva lui. Bisericã, trebuie sã depui eforturi. Trebuie acord în creºterea copiilor. Se întâmplã în Femeia care este într-o astfel de situa- sã lucrezi încontinuu cu tine însuþi ºi sã familii ca tata sã-ºi iubeascã copiii într-un þie ar fi bine sã se întrebe: ce înseamnã cã nu-þi arãþi iritarea, iar rãceala sã o surmon- anumit fel, respectându-le toate gusturile, ºi sã-i facã astfel obraznici. Mama cautã sã-i înveþe sã se roage, sã posteascã, sã nu Se vorbeºte mult în zilele noastre despre îmbunãtãþirea Cununiei) poartã în el spunã vorbe de ruºine. Or, copilul ascultã, e foarte inteligent ºi foarte atent, privieþii de cuplu. Am citit ºi eu multe articole pe aceastã sãmânþa seriozitãþii cu meºte ºi priveºte în jurul lui, iar acest temã, dar sunt genul de om care degeaba îºi face liste de care îmi asum rolul acesreguli ori citeºte tone de reþete, pentru cã memoria nu mã ta. ªi poartã în el respec- dezacord între mama ºi tata este un deajutã sã pun în practicã exact ceea ce citesc. Am nevoie de tul pe care îl acord soþu- zastru pentru el. Aºa încât smerenia înseamnã în medicamente concentrate, pe care sã le iau „o datã pe zi”. lui, respect care e esenþial primul rând bunã-cuviinþã ºi respect reciRESPECTUL. ªi, dupã lectura multor pentru bunul mers al unei cãsnicii. proc între soþ ºi soþie; înseamnã luptã cãrþi ºi articole, baza a rãmas tot Sfânta O SOÞIE SMERITà NU ARE AºTEPTÃRI împotrivã mândriei. Acest lucru trebuie Scripturã. Într-un moment de cumpãnã al DE GENUL „DACà M-AI IUBI, AI…”. Soþia e transmis în familie ºi, dacã se poate, nu vieþii mele, când toatã „teoria” s-a disipat cea care trebuie, mai întâi, sã se plece soþu- numai copiilor. Copiii sunt influenþaþi: din mintea mea, singurul precept care mi-a lui, într-o smerenie care nu o coboarã, ci o ceea ce vãd în casã, aceea fac în viaþa lor. rãmas ca sprijin a fost „femeia sã-ºi res- ridicã la demnitatea pe care o are. O soþie Mai sunt însã ºi nepoþi, strãnepoþi, cumpecte bãrbatul” (Fiecare aºa sã-ºi iu- smeritã (a nu se înþelege prin asta cã tole- naþi ºi cumnate care au nevoie de aceastã beascã femeia ca pe sine însuºi; iar femeia reazã un comportament abuziv) poate virtute dumnezeiascã, de aceastã smeremuta munþii din loc, prin soþul ei. Sme- nie, care înseamnã, între altele, ºi bunãsã se teamã de bãrbat - Efeseni 5, 33). „SUNT SOÞIE”. Am auzit nu mai ºtiu pe renia ei, baza respectului pe care îl are faþã cuviinþã faþã de celãlalt. Sã nu spui ceva unde cã „sunt cãlugãr” e un lucru pe care de el, îl va face pe acesta sã strãluceascã prin care sã-l umileºti pe celãlalt, sã-l trebuie sã ºi-l spunã un cãlugãr în fiecare din iubire. Simþind respectul ei, el va putea ruºinezi, ci sã încerci sã-l ajuþi cu adedimineaþã, când se trezeºte. Cã monahis- sã-ºi exprime în realitate întregul potenþial vãrat. Dacã îi spui sincer niºte lucruri, el mul nu e un vot care se depune o datã, la pe care îl are, cu care l-a înzestrat Dum- simte, te aude ºi te respectã. Dacã îi spui tundere, ºi asta ajunge pentru toatã viaþa. nezeu. cu un aer de învãþãtor, atunci te înghite, O soþie smeritã nu are aºteptãri. Nu va dar nu respectã ceea ce-i spui. De aceea, Cred cã, aplicat la viaþa de familie, „sunt soþie” e un lucru pe care femeile cãsãtorite spune niciodatã „dacã m-ai iubi, ai...”. Ea sinceritatea ºi buna-cuviinþã sunt primele au nevoie sã ºi-l aminteascã în fiecare respectã în cel pe care l-a ales, din dra- virtuþi care întãresc ºi susþin virtutea dimineaþã. Gândul acesta - „sunt soþie” - goste, pe Însuºi Domnul (Efeseni 5, 22). smereniei într-o cãsnicie. trãit conºtient (în conformitate cu Taina Cristina Sturzu Pãrintele Sofian Boghiu

Cum se poate practica smerenia în cãsãtorie?

Despre dragoste sau „Dacã m-ai iubi, ai...”

Fii tânãr cu Hristos

11

Creºtinul modern
Pe scena mântuirii noastre se perindã de ceva vreme încoace un soi de creºtin mai deosebit, ce a dobândit o întreagã armatã de adepþi. Acesta este Creºtinul Modern. GRIJA TRUPULUI. Creºtinul modern este cetãþean de onoare al acestei lumi, stimat ºi îndrãgit de aproape toatã suflarea. El citeºte cu drag din vieþile sfinþilor ºi culege tot ce-i mai digerabil pentru stomacul lui sensibil, care în general are indigestie duhovniceascã la nevoinþa trupului ºi la iertarea aproapelui. Vieþile sfinþilor sunt frumoase ºi fermecãtoare, însã nu putem sã luãm prea multe din exemplul lor, cãci au trãit în niºte vremuri demult apuse, iar acum trebuie sã ne adaptãm la cele actuale. De aceea, sfaturile legate de grija trupului nu se pot aplica, întrucât atenteazã la imaginea generalã a creºtinului modern. El trebuie sã fie fresh, mereu în ton cu moda, ºi fiecare petic de aspect exterior îngrijit cu mult sârg. De aceea, are o mare nedumerire ºi nu înþelege care e legãtura dintre exterior ºi interior, dintre trup ºi suflet, ºi cum se influenþeazã unul pe altul. Îl vãdeºti pe creºtinul modern destul de uºor, cãci e bun prieten cu tine pânã îi faci atingere la ambalajul strãlucitor, iar dacã îl atingi un pic mai apãsat, sã-i afli conþinutul, þipã, sare ºi se vaitã, cãci bubele de sub ambalaj îºi cer dreptul. Oh… de ne-am îngriji sufletele cum îºi îngrijeºte creºtinul modern trupul, fiarele pãmântului s-ar culca la picioarele noastre ºi ar mânca din mâna noastrã fãrã sã se teamã, aºa sfinþenie am agonisi. DINTR-O BARCà ÎN ALTA. Creºtinul modern nu se mai plimbã doar cu Barca lui Hristos, cãci aceasta nu-i satisface pe deplin aºteptãrile, ci mai are încã o barcã, una stilatã ºi cochetã: barca lumii. Lui i se par interesante ambele bãrci, fiecare cu plusuri ºi minusuri, ºi se plimbã adesea cu un picior într-una ºi cu un picior într-alta. El este plin de „pace”, cãci are socotelile încheiate cu sine însuºi. Se gândeºte în sinea lui cã poate sã meargã liniºtit pe drumul mântuirii, în timp ce gustã pe sãturate din toate plãcerile lumii. Când face câte o boacãnã ºi întristeazã pe cineva, creºtinul modern nu-ºi cere iertare, ci îºi cere scuze. Pentru el, cuvântul iertare este vechi ºi demodat, de aceea trebuie uitat, iar a cere scuze este mult mai pe înþelesul semenilor. SCUZE ÎN LOC DE IERTARE. Creºtinul modern nu judecã pe nimeni, nici mãcar pe sine. De aceea nici nu prea are ce sã-ºi reproºeze. Lui îi place calea de mijloc, cea lumeascã, nu cea duhovniceascã, care este cea mai sigurã de altfel, pentru a nu-i trezi conºtiinþa, bineînþeles. Din Sfânta Scripturã înþelege ce vrea ºi aude numai ce-i place. Astfel se minte singur ºi-ºi trage preºul de sub picioare, iar bobul lui (de credinþã) se preface în tãciune, crezându-se grâu nedreptãþit. Din Bisericã ar scoate unele învãþãturi ce i se par prea învechite ºi cãrora nu le vede rostul pentru lumea actualã. De Sfinþii Pãrinþi nu prea-i place sã facã pomenire, dar în schimb citeazã cu bucurie „descoperirile ºtiinþifice” ale savanþilor, de la Darwin încoace. Se fãleºte cu lucruri deºarte ºi de nimic, dar când trece prin faþã bisericii îi este ruºine sã-ºi facã cruce în timp ce este

însoþit de cineva cunoscut, iar dacã mãnâncã cu necunoscuþi la masã, nici nu se gândeºte sã mulþumeascã lui Dumnezeu în vreun fel. MÂNDRIE CÂT CUPRINDE. În rarele momente de mare însufleþire, el viseazã sã pãtimeascã pentru Dreapta Credinþã ºi sã fie un mucenic al lui Hristos, dar nu este în stare mãcar de cele mai elementare nevoinþe: înfrânarea pântecelui de la îmbuibare ºi a gurii de la vorba rea. Pentru aceasta îºi doreºte o mucenicie glorioasã, dar una care sã fie modernã, ca ºi el. Eventual sã moarã repede, fãrã prea multe dureri. Preferã întâmplãri duhovniceºti senzaþionale ºi nu s-ar da în lãturi de la a primi vreo vedenie, pentru întãrirea credinþei sale. Creºtinul modern are încredere în Dumnezeu, dar are

încredere ºi în sine însuºi, adicã dumnezeul ãl mai mic, cãruia îi slujeºte mai tot timpul. El ºtie cã a reuºit destule lucruri bune în viaþã, de aceea trebuie sã îºi punã încrederea în sine pentru un succes garantat, ºi nu doar în puterea nemãrginitã a lui Dumnezeu. De obicei, dupã o ispravã duhovniceascã sau cine ºtie ce capãt de bine sãvârºit, care a fost întins din mâna Domnului cu mare milã, creºtinul modern se îndulceºte cu gândul cã mult bine a fãcut ºi cã va primi cununi deosebite pentru aceasta. De asemenea, cade uºor la laudã ºi se aprinde iute la dojanã. Însã cel mai bine îl cunoºti pe creºtinul modern citindu-i prospectul cu ingrediente de pe ambalajul vieþuirii: mulþumire ºi îndreptãþire de sine, comoditate ºi mândrie cât cuprinde. Claudiu Bãlan

Concurs pentru copii
Premiul acestei etape:

Biblia istorisitã pentru copii
- CITIÞI cu atenþie viaþa Sfântului Andrei de la rubrica Cãsuþa copiilor (pagina 12) ºi rezolvaþi rebusul. - COMPLETAÞI corect talonul, decupaþi-l ºi puneþi-l într-un plic. - TRIMITEÞI-l pe adresa: Protopopiatului Fãgãraº, Str. A. Mureºanu, nr. 2, 505200, Fãgãraº, cu specificaþia „Pentru concurs”, pânã în 10 decembrie. Puteþi fie sã îl trimiteþi prin poºtã sau prin pãrintele vostru paroh, fie sã îl lãsaþi direct în cutia poºtalã de la sediu. Câºtigãtorul va fi desemnat în data de 16 decembrie, prin tragere la sorþi dintre rãspunsurile corecte.

Numele: ............................................... Adresa: ............................................................. Telefon: ...............................

În rândul celor 12 apostoli, chemaþi de Mântuitorul sã-L urmeze în Þara Sfântã, se aflau douã perechi de fraþi, toþi pescari: Ioan ºi Iacov, fiii lui Zevedeu; Petru ºi Andrei, fiii lui Iona. Se spune cã, dintre toþi apostolii, Sfântul Andrei a fost chemat primul de Mântuitorul Hristos. Pânã la întâlnirea cu Domnul Hristos, Sfântul Andrei îºi petrecea timpul pe lângã Sfântul Ioan Botezãtorul. Îi plãcea viaþa lui simplã, dar ºi învãþãturile sale. Atunci când l-a auzit pe Sfântul Ioan Botezãtorul spunând cã Iisus Hristos este Mântuitorul pe care Îl aºteptau toþi, Sfântul Andrei a plecat îndatã dupã Domnul Hristos ºi s-a fãcut ucenic al Lui. A petrecut mai bine de trei ani urmându-L peste tot ºi ascultându-L pe Iisus, împreunã cu ceilalþi

Dobrogea Sfântul Apostol Andrei, þara noastrã, înromânii, îlde azi. De aceea noi, numim Ocrotitorul României Ocrotitorul României.

30 noiembrie

Talon de participare

Apostoli. Dupã moartea ºi Învierea Domnului Hristos, Apostolii au mai rãmas 50 de zile la Ierusalim, pânã au primit harul Duhului Sfânt. Acesta îi învãþa cum sã se roage ºi ce sã le spunã celorlalþi oameni. Dupã ce au primit Duhul Sfânt, Apostolii au plecat în lumea largã, vorbind oamenilor despre Domnul Hristos. Sfântul Andrei a luat cu el mai mulþi ucenici ºi a plecat ºi el în cãlãtorie. Au mers foarte mult ºi, pe unde treceau, le vorbeau oamenilor despre Domnul Hristos. Pe cei care credeau îi botezau ºi aceºtia deveneau creºtini. Trecând prin numele Andrei înseamnã curajos, mai multe þãri, Sfântul Apostol viteaz? De aceea ne rugãm Sfântului Andrei a ajuns ºi în Andrei sã ne ajute sã fim ºi noi curajoºi.

Spre sfârºitul vieþii, Sfântul Apostol Andrei a vestit pe Mântuitorul Hristos în cetetea Patras, o localitate în sudul Greciei. Pentru cã învãþãturile sale erau însoþite ºi de minuni, mulþi dintre locuitorii cetãþii au crezut în Dumnezeu ºi au devenit creºtini; între ei se afla ºi soþia stãpânitorului acelei cetãþi. Din aceastã cauzã, Sfântul Andrei a fost bãgat la închisoare. Pentru cã nu a vrut sã se lepede de credinþa în Dumnezeu, el a suferit multe chinuri. Apoi, în ultima zi a lunii noiembrie, a fost rãstignit pe o cruce în formã de X, numitã de atunci „crucea Sfântului Andrei”.

ªtiai cã…

CMYK

Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþã

Educaþie creºtinã

13

Independenþa, cel mai frumos dar pe care Independenþa îl poþi face copilului se învaþã în
Vedem adesea cum oamenilor le este fricã sã rãmânã primii ani de viaþã singuri. Singuri cu ei înºiºi, cu Dumnezeu pânã la urmã... Cel mai preþios dar pe care-l Radio, televizor, cãºti în urechi - un permanent „zgomot de putem oferi copiilor noºtri este fond” - folosim orice ne ajutã sã fugim de aceastã întâlnire. independenþa. Dar educaþia în Preferãm sã trãim viaþa altora, prin ºtiri, filme, seriale, muspiritul independenþei trebuie sã zicã. Discuþia despre ce ºi cum e lungã, însã despre un posiînceapã încã din primii ani de bil de ce - ne atrage atenþia un psiholog, Wilhelm Stekel, viaþã. Fiecare greºealã este plãtitã într-un volum apãrut de curând ºi în limba românã. Iatã un amar mai târziu. Numai medicul fragment despre ce se întâmplã atunci când nu îi învãþãm pe psihiatru cunoaºte acele fiinþe copii sã fie independenþi, sã descopere farmecul de a fi sinnefericite care rãmân „veºnici guri, sã se descopere pe ei înºiºi (ºi, astfel, ºi pe Dumnezeu, copii” pentru cã suferã de infancare îºi face simþitã prezenþa atunci când Îi facem loc): el ºtie cã se aflã în potilism psihic. Aºa sunt fetele care pânã se sesia unui mijloc sigur de a-ºi ademeni Cocoloºirea copilului cãsãtoresc trebuie sã fie coafate ºi ajutate împiedicã auto-descoperirea mama la patul sãu ºi uitã farmecul de a fi sã se îmbrace de cãtre mamele lor, cãrora singur ºi de a se ocupa de el însuºi. Mamele mai puþin înþelepte cred cã Nu aþi observat cât de mulþi oameni mamele trebuie sã le spunã întotdeauna ce copilul se plictiseºte ºi trebuie sã fie în- care nu suportã sã fie singuri existã? sã îmbrace („Cu ce mã îmbrac astãzi, treþinut. Astfel încât sunt cumpãrate jucãrii Singurãtatea este un chin pentru ei, în loc mamã? Care rochie? Care pãlãrie? Care colorate care sunt balansate prin faþa ochi- sã fie o plãcutã pauzã de respiraþie în agi- pantofi?”). Aºa sunt acei tineri bãrbaþi care lor copilului, obiecte strãlucitoare, purtã- taþia colectivã a vieþii, în loc sã fie o aleargã prin viaþã nesiguri, care au nevoie toare de clopoþei, care sã-i sune copilului; perioadã a reculegerii ºi autoînnoirii. Ei se mereu de un prieten, de un profesor, de un mamele povestesc lungi istorii în limbajul înghesuie în cafenele pline de fum, în înlocuitor de pãrinte, care apleacã urechea copiilor, cântã cântece ºi, când nimic nu baruri îngrozitoare, în cârciumi mai mult temãtori faþã de fiecare imperativ din reuºeºte, încep dansul prin camerã, copilul sau mai puþin rãu-mirositoare, se agaþã de afarã, pentru cã ei s-au dezobiºnuit sã trecând din mânã în mânã. Urmarea la oameni strãini - din purã teamã de sin- asculte de imperativele proprii, de vocea lor interioarã. Suferinþa poate atinge toate acestea este cã copilul uitã sã se gurãtate. Copiii trebuie sã înveþe sã fie singuri, niveluri groteºti. Adulþi care trebuie sã fie ocupe de el însuºi. sã „se dea cu totul lor înºiºi”, sã „se joace conduºi la toaletã ºi spãlaþi de cãtre Nu subestimaþi capacitatea de asimimamele lor, care beau încã din biberon, lare a creierului infantil! Totul este nou cu ei înºiºi”. Dacã mama sau persoana care se joacã cu jucãrii, citesc basme ºi se pentru copil. El face zilnic mii de noi des- care îi îngrijeºte le umple fiecare minut de veghe, ei se obiºnuiesc sã aibã un divertis- sustrag de la îndatoririle vieþii… coperiri. El nu înceteazã sã se mire ºi sã Încercaþi sã educaþi copilul în spiritul descopere. El priveºte propriul picior ca pe ment. Mai târziu, ei devin supãrãtori la modul cel mai dezagreabil. Cunosc copii independenþei încã de la începutul vieþii o jucãrie minunatã ºi face efortul, multã lui! Nu uitaþi cã fantezia sa nu are nevoie vreme zadarnic, de a-l bãga în gurã, pânã care îºi sâcâie mama încã din primii ani de de niciun sprijin din partea realitãþii. Un când marea acrobaþie reuºeºte. Primii ani viaþã, strigând-o mereu: copil se joacã cu o minge ºi cu o bucatã de * „Mama! Ce sã fac?” de viaþã constau din adevãrate acrobaþii ºi * Sau: „Mama, spune-mi o poveste. lemn mai bine decât cu cei mai frumoºi zilnic apar unele mai noi ºi mai frumoase, ursuleþi de stofã, cele mai minunate pãpuºi care trebuie sã fie învãþate puþin câte puþin. Mã plictisesc aºa de mult.” Aceºti sãrmani copii suferã greu mai ºi jucãrii mecanice. Lumina ºi întunericul, diverse voci, Fragment din volumul „Recomandãri schimbarea scutecelor, îmbãiatul, masa - târziu din cauza propriei lor agitaþii ºi psihanalitice pentru mame”, de vidul de timp este pentru ei o problemã de copilul ar putea fi invidiat pentru bogãþia Wilhelm Stekel, Editura Trei nedepãºit. programului sãu de viaþã. Fiecare are profunzimi pe care îi este fricã sã le exploreze; în fiecare existã un dezacord inteTiranie ºi rior care îl îngrozeºte. Sã rãmâi cu tine însuþi e unul dintre cele mai înfiorãtoare lucruri ce i se pot întâmpla unui om, dacã face aceasta nu din pornire proprie, ci din necesitate. (…) Iar când încervid interior cãm sã privim mai profund suntem cuprinºi pur ºi simplu de groazã. Nu din cauza a ceea ce vedem, Greºeala acestei cocoloºiri ci pentru cã explorãm un domeniu absolut necunoscut nouã: cine oare poate spune câþi monºtri a copilului este plãtitã în scurt se pot ridica din aceste profunzimi? Câtã rãutate, câtã furie, câtã minciunã, cât neadevãr, câtã timp. Cel mic este un fin obser- fricã? Câtã aviditate - ºi sufleteascã, ºi duhovniceascã, ºi trupeascã? Câtã urã, câtã impasibilitate, vator ºi tinde sã devinã un pu- câtã cruzime voi vedea dacã voi privi înlãuntrul meu? Ne este, cu siguranþã, mult prea oribil. Însã ternic tiran. Dacã observã cã la dacã nu facem asta, dacã refuzãm aceastã groaznicã, înspãimântãtoare întâlnire, nu vom putea cel mai mic plâns sau þipãt se gãsi nicicând suficientã bãrbãþie pentru a-L întâlni nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. adunã în fugã întreaga familie, Mitropolitul Antonie de Suroj

CMYK

Liturghia celor chemaþi

adevãrurile de credinþã referitoare la persoana lui Iisus Hristos, a doua Persoanã a Sfintei Treimi. Antifonul al treilea îl constituie Fericirile, Dupã sãvârºirea Proscomidiei urmeazã Liturghia propriuadicã partea de început a zisã, la care participã toþi credincioºii din bisericã, începerea ei Predicii de pe munte rostitã fiind anunþatã de sunetul clopotelor. Liturghia se desfãºoarã de Mântuitorul ºi cuprinsã în sub forma unui permanent dialog între preot ºi credincioºi, Evanghelia dupã Matei, care, prin rãspunsurile lor, întãresc rugãciunile preotului. capitolele 5, 6 ºi 7. VOHODUL MIC. Ieºirea Prima parte a Sfintei Liturghii se (Mt. 25, 34). Prin preotului din Altar cu Sfânta numeºte Liturghia catehumenilor sau a faptul cã cerem de Evanghelie îl reprezintã pe celor chemaþi la Botez, deoarece în la Dumnezeu mila primele veacuri creºtine mulþi participanþi ºi deci împãrãþia Sa, împlinim cuvintele: Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a nu erau botezaþi, însã doreau sã cunoascã Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu venit în lume ºi a adus lumina cea adecredinþa ºi sã se boteze. Nefiind botezaþi, ºi dreptatea Lui ºi toate acestea se vor vãratã a credinþei ºi a cunoºtinþei. APOSTOLUL. Cuprinde fapte, sfaturi, ei nu aveau dreptul de a se împãrtãºi ºi, adãuga vouã (Mt. 6, 33). deci, nu aveau voie sã participe la întreaga ANTIFOANELE I, II ºi III. Sunt niºte îndemnuri sfinte, învãþãturi din scrierile Liturghie. Astãzi, aceastã parte a Sfintei imne, cântãri care vestesc slava ºi lauda ce Sfinþilor Apostoli. EVANGHELIA. Cuprinde faptele ºi înLiturghii o putem numi ºi Liturghia I se cuvin lui Dumnezeu. Primul Antifon Cuvântului, deoarece Sfânta Evanghelie este primul verset din Psalmul 102: vãþãturile Domnului nostru Iisus Hristos. RUGÃCIUNI SPECIALE PENTRU CEI este aºezatã în mijlocul mesei Sfântului Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Altar, prin aceasta arãtându-se cã în Domnul ºi toate cele din lãuntrul meu, CHEMAÞI la botez (catehumeni) ºi îndemaceastã parte a Liturghiei toatã atenþia numele cel sfânt al Lui. Este strigãtul nul sã iasã din bisericã. Dupã acest noastrã este îndreptatã spre cuvintele vieþii sufletului cãtre Dumnezeu, pentru toate moment urmeazã liturghia credincioºilor, veºnice rostite de Mântuitorul, care sunt binefacerile Lui. Cel de al doilea Antifon a celor botezaþi. Pr. Ovidiu Bostan este un imn de slavã prin care se exprimã citite din Apostol ºi Evanghelie. Momentele principale sunt: fariseului, ºi ne învaþã BINECUVÂNTAREA DE ÎNCEPUT. Slujbele Bisericii. Sã trãim, sã înþelegem. despre necesitatea Preotul deschie uºile împãrãteºti ºi apoi smereniei ºi despre zice: „Binecuvântatã este Împãrãþia Tarãutatea mândriei pentãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, acum ºi tru sufletul creºtinului. pururea ºi în vecii vecilor”. Credincioºii De ce sã participãm la slujBiserica este locul în care Dumnezeu ne rãspund „Amin”, care înseamnã aºa este cheamã pentru a ne manifesta credinþa faþã de El. bele Bisericii? Motivarea tresau aºa sã fie. Liturghia începe cu slãvirea Este loc de întâlnire a omului cu Dumnezeu, pe buie sã o avem în noi înºine, nu lui Dumnezeu, Sfânta Treime, deoarece se corabia pe care suntem la adãpost de grijile apãsã- în exterior. În Bisericã învãþãm cuvine sã-L slãvim pe Creatorul a toatã toare ale lumii. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne sã ne rugãm lui Dumnezeu unii lumea. Noi alcãtuim Împãrãþia lui Dum- forþeazã mântuirea, ci ea depinde de libertatea, de cu alþii, unii pentru alþii. Înnezeu, Împãrãþia Domnului Hristos, adicã voinþa noastrã. vãþãm sã trãim împreunã, sã ne Biserica cea vie. respectãm, sã ne îngãduim unii Slujbele Bisericii sunt esenþiale pe ECTENIA MARE. Este un ºir de rugã- drumul spre mântuire, sunt puncte de altora neputinþele ºi sã ne sprijinim reciciuni pentru toatã creaþia lui Dumnezeu, reper ºi de sprijin de care nu ne putem lipsi proc în lupta împotriva pãcatului. În pentru pace ºi bunãstare, pentru înþelegere în viaþa aceasta. Putem vorbi despre feri- Bisericã, dacã trãim slujbele ºi ne strãduim ºi unitate între oameni ºi între Biserici, cire în viaþa aceasta? Cu siguranþã cã da. sã înþelegem ce se întâmplã în cadrul lor, pentru roadele pãmântului ºi pentru întrea- Aceastã fericire însã nu o putem trãi cu primim harul lui Dumnezeu. Har care ne ga naturã, pentru cei bolnavi, pentru cei adevãrat decât în Dumnezeu ºi în Bisericã, curãþã de mizeriile acumulate în fiecare zi, aflaþi în cãlãtorie etc. Dupã fiecare cerere, unde ne manifestãm comuniunea unii faþã har care ne ajutã, ne dã putere pentru ziua strana ºi credincioºii zic: „Doamne, mi- de alþii ºi faþã de Dumnezeu, unde totul de mâine, ne pune sub ocrotirea Tatãlui, luieºte!”. În ectenie se cer multe lucruri de capãtã sens. Sã luãm aminte la douã Care le poartã de grijã în fiecare clipã tuturor celor ce se încredinþeazã Lui. la Dumnezeu, iar credincioºii întãresc ipostaze din Sfânta Scripturã: Vrem ceva mai bun pentru viaþa noasaceste rugãciuni cu una singurã, aceea de a - una este aceea în care ni se spune cã cere mila lui Dumnezeu. Sã spui „Doam- acela care spune cã pe Dumnezeu Îl iu- trã? Atunci este momentul sã luãm atitune, miluieºte!” înseamnã de fapt sã ceri beºte ºi pe aproapele îl urãºte este minci- dine ºi sã mergem la Bisericã, sã fim vii. împãrãþia lui Dumnezeu, cãci miluiþi vor fi nos. În acest sens, întâlnim mulþi oameni Sigur cã în primul rând este nevoie sã de Dumnezeu cei ce sunt milostivi (cf. Mt. care se numesc pe ei înºiºi credincioºi, abandonãm ideile ºi influenþele exterioare, 5, 7), iar cei milostivi vor auzi de la Dum- însã în viaþa de zi cu zi, prin comporta- prin care ni se ºoptesc tot felul de motive nezeu cuvintele: Veniþi, binecuvântaþii mentul lor, se aratã strãini de Bisericã ºi de ºi pretexte care ne abat de la adevãr, de la chemarea lui Dumnezeu. Tatãlui Meu, moºteniþi împãrãþia cea rugãciunea comunã. Pr. Gheorghe Dan pregãtitã vouã de la întemeierea lumii - a doua este cea a vameºului ºi a

Catehism pe înþelesul tuturor Sf. Liturghie, Taina Tainelor

14

Necesitatea slujbelor

Cu Dumnezeu în casã

15

Proaste obiceiuri alimentare
Din nefericire, la ora actualã gastronomia este o artã ºi mai puþin o ºtiinþã. Aceastã artã mâncatã, la propriu, poate avea un aspect ºi un gust încântãtoare, dar este indigestã ºi îmbolnãvitoare de cele mai omeneºti maladii, ºi anume cele ale civilizaþiei moderne - bolile cronice degenerative. De multe ori convenienþele ºi protocolul înlocuiesc în mod arbitrar regulile nutriþiei ºtiinþifice, desfãtându-ne simþurile, destinzând atmosfera, dar în acelaºi timp atentând „plãcut” ºi subtil la sãnãtatea noastrã. Iatã câteva proaste obiceiuri alimentare la astfel de mese: - Începem prin a consuma bãuturi alcoolice aperitive care, este adevãrat, ne vor stimula producþia sucurilor gastrice, cu preþul însã al iritãrii mucoasei gastrice, care, în timp, se poate transforma în gastritã, ulcer, cancer, intoxicarea creierului ºi îmbolnãvirea ficatului. Pofta de mâncare astfel creatã ne va permite sã îngurgitãm cantitãþi enorme, nepermise fiziologic, de alimente mai mult sau mai puþin calorigene, mai mult sau mai puþin corect asociate, în timp determinând apariþia supraponderalitãþii - obezitãþii ºi cortegiului patologic însoþitor. - Continuãm cu antreuri, platouri reci, calde, cuprinzând alimente foarte diferite, procesate sau mai puþin procesate. Urmeazã felurile principale, înalt elaborate, sosate, uneori intervenind ºi supele ºi ciorbele care, având o cantitate mare de apã, pot înrãutãþi digestia celorToamna este ºi lalte alimente. - Intervine ºi modul de preparare prin prãjire, pané-uri, anotimpul dovleacului. Deºi, din carameluri, rântaºuri, toate nerecomandate. - Desertul - dulciuri, îmbinãri extrem de apetisante ºi pãcate, este mai gustoase, dar pe atât de nesãnãtoase, din cauza asocierii puþin consumat în grãsimilor ºi zaharurilor rafinate cu coca finã, a fructelor zona noastrã, a Fãcu friºca sau aluaturilor fine etc. În acest mod am mai luat gãraºului, în como dozã de calorii goale, de slabã calitate biologicã, pãrtaºe paraþie cu alte zone ale þãrii, dovleacul este la îngrãºarea noastrã. - Acum deja simþim cã ne sufocãm, poate avem ºi o comoarã nutritivã. Dulceag ºi parvagã senzaþie de greaþã… Apare salvatorul, în persoana bãuturilor alcoolice digestive. Desigur, pe moment ne fumat, miezul de dosimþim mai bine, dar vai de ficatul nostru sau de sãrmanul vleac conþine sãruri pancreas, care uneori pur ºi simplu nu mai suportã ºi ne minerale (sodiu, potaatrage atenþia cã am exagerat ºi îi facem rãu prin câte o siu, calciu, fier) ºi vitapancreatitã acutã care ne trimite urgent de la bal, la spital. mine (A, B1, B2, C). Aceasta este adevãrata faþã a gastronomiei actuale… Cantitatea mare de Fragmente din prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi - sodiu îl face extrem de „ªi noi ce mai mâncãm?” folositor pentru un „Sã nu se amãgeascã nimeni cu sãturarea pântecelui ºi ficat epuizat, însã persã nu se lase furat de plãcerea gâtlejului. Pentru cã nu soanele care suferã de numai deosebirea felurilor, ci ºi mãrimea cantitãþii ulcer gastric trebuie sã îl consume cu atenþie, mâncãrurilor face sã se aprindã sãgeþile curviei.” „De bucate numai atât sã ne slujim, cât sã trãim, nu ca din cauza compoziþiei sã ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu alcaline care poate irita mãsurã ºi cu socotealã dã trupului sãnãtatea, nu îi ia sfinþe- membrana unui stonia. Regula înfrânãrii ºi canonul aºezat de Pãrinþi acesta mac bolnav. Dovleacul poate fi este: Cel ce se împãrtãºeºte de vreo hranã sã se depãrteze de ea pânã mai are încã poftã ºi sã nu aºtepte sã se sature.” consumat copt sau Sfântul Casian Romanul fiert în plãcinte, supe;

Pe prispa casei

Veºmântul Pãrintelui Arsenie
Þara Fãgãraºului se-nchinã La veºmântul tãu, pãrinte, ce-i alinã. Ne mângâie de-al nostru dor Chemându-te, pãrinte, în inimi cu fior. Ne este dor sã-þi ascultãm cuvântul Sã ne liniºteºti sufletul ºi gândul, Din norii negri sã trimiþi o razã La toþi cei ce-au venit sã-l vazã! Al tãu veºmânt poartã multã slujire ªi ne-aminteºte de-a ta ocrotire, El poartã lacrimi curate ca cristalul Pentru Tãmâia bunã ce a avut Ardealul. În el se simte o inimã bãtând Cãldura rugãciunii dogorind, Se simte pacea ºi puterea haricã De care lumea oare-i vrednicã? Maria-Lucia Cornea sau crud, în salate, sucuri. Este foarte nutritiv, rãcoritor, sedativ. Fiind diuretic ºi purgativ, ajutã mult celor cu predispoziþie la constipaþie ºi hemoroizi, dar ºi celor care suferã de rinichi. Natalia Corlean

Farmacia Domnului:

Dovleacul

o

Mãlãiaº cu dovleac
Ingrediente pentru o tavã mare: 3 kg dovleac 3 cãni apã mãlai 200 g zahãr (pentru cei care nu consumã zahãr: miere sau fructozã) 100 ml ulei scorþiºoarã Dovleacul se curãþã de seminþe ºi se coace în cuptor. Când se rãceºte se curãþã de coajã ºi se dã pe rãzãtoarea mare. Apa se pune la fiert ºi se face o mãmãligã groasã, care se amestecã apoi cu dovleacul, uleiul, zahãrul (mierea sau fructoza) ºi scorþiºoara. Se toarnã într-o tavã mare unsã cu ulei ºi se dã la cuptor pânã face o crustã rumenitã. Se taie rece ºi se serveºte ca o plãcintã.

Biserica „Sf. Teodor Tiron” din Sâmbãta de Sus
Comuna Sâmbãta de Sus este cunoscutã în toatã þara, datoritã mãnãstirii aflate pe hotarul ei, aºezãmânt monahal mult cãutat de pelerini. Situat în apropierea Munþilor Fãgãraºului, satul este împãrþit de Valea Sâmbetei în douã pãrþi: apuseanã ºi rãsãriteanã, astfel fiind numite ºi cele douã biserici din localitate. În numãrul acesta aflãm mai multe despre biserica apuseanã, de la parohul ei, pãrintele Grigorie Moldovan:

16

Trecut ºi prezent

Ctitorie brâncoveneascã
În pisania bisericii se spune cã s-a ridicat aceastã „Sfântã Bisericã de cãtre bunii creºtini Nicolae ºi Manolache Brâncoveanu, scoborâtorii rãposatului întru Domnul Constantin Vodã Brâncoveanu, la anul de la Hristos 1784, ºi s-a zugrãvit la anul 1795”. Biserica, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, a fost construitã în stilul brâncovenesc, în formã de navã, fãrã abside laterale. Nava este împãrþitã în pronaos, naos ºi altar, cu catapeteasmã de piatrã, deasupra fiecãreia existând o cupolã bine proporþionatã, care dã mãreþie locaºului. La intrare existã o tindã, un pridvor pictat cu tema Judecãþii, tot cu boltã, deasupra cãruia se înalþã singura turlã a bisericii, care are ºi rol de clopotniþã. Zidurile sunt masive, de o grosime apreciabilã, fãcute din piatrã de râu. Ferestrele sunt cu specific de cetate, largi în interior ºi îngustându-se spre exterior.

Pr. paroh Grigorie Moldovan

Reînnoitã în 1954
În ceea ce priveºte pictura, ea a fost realizatã în stilul bizantin, respectând toate canoanele, în culori sobre, dar nu lipsite de preþiozitate, care dau o mãreþie ºi o liniºte tainicã interiorului. Pictura veche s-a deteriorat în timp, iar în 1954 ea a fãcut parte dintr-un amplu proces de reînnoire a locaºului, care a avut loc în timpul ºi cu binecuvântarea Mitropolitului Nicolae Bãlan, protopop de Fãgãraº fiind pãrintele Brumboiu. O pisanie menþioneazã cã înnoirea a avut loc „în decursul verii anului de la mântuire 1954, fãcându-i-se de isnoavã

acoperiºul, cafasul, instalaþia electricã, precum ºi uºile pridvorului”. De asemenea „s-a zugrãvit din nou, din îndemnul ºi cu ostenelile” preotului paroh Nicolae Toderici, ale Consiliului parohial ºi „ale tuturor binecredincioºilor creºtini din parohia Sâmbãta de Sus Apuseanã”. Lucrarea a fost dusã „la bun sfârºit de cãtre pictorul Iosif M. Vasu din Bucureºti, ajutat de ªtefan Chioreanu, pãstrându-se însã pãrþile cele bune din vechea Gheorghe Zaharia ºi Virginia Taelan zugrãvealã, ºi anume bolta ºi pãrþile de sus Videa. din altar, chipurile evangheliºtilor ºi întreg Exteriorul este zugrãvit în alb, cu un arcul dintre naos ºi pronaos”. soclu gri, zidurile având un brâu cu încrustaþii geometrice. Acoperiºul a fost reparat Picturã restauratã ºi în anul 2007, iar exteriorul în 2009. reparaþii Intrarea în curtea bisericii se face Pictura a fost restauratã în anul 1991, printr-un portal cu boltã, construit probabil cu binecuvântarea Mitropolitului Antonie odatã cu locaºul, dar pictat doar la anul Plãmãdealã, paroh fiind pr. ªtefan Popica, 1954, la prima reînnoire. O pisanie de pe cu ajutorul Consiliului parohial ºi al cre- portal menþioneazã toþi preoþii slujitori, dincioºilor din aceastã parohie. Resta- începând cu secolul al XVII-lea. Pr. paroh Grigorie Moldovan urarea picturii s-a realizat de cãtre pictorii
Corecturã: Amalia Dragne Tehnoredactor: Natalia Corlean Aºteptãm opiniile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com

Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã nr. 2. Tel. 0268211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. ªtefan Botoran (Grid), Pr. Iosif Ciolan (ªinca www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Gheorghe Dan (Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter Preºedinte fondator: (Felmer), Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Pr. protopop Ioan Ciocan Magda (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Redactor ºef: Natalia Corlean Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Vasile Stan Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL (Fãgãraº), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos)

ISSN 2065 - 765X

CMYK