Este o zi de toamna tarzie sis tau pe o banca de unul singur.

Este un aer cald iar razele unui soare oboist nu imi da pace.Nu este nimeni in jurul meu iar linistea ma invaluie si in stanga si in dreapta.Imi pierd timpul asteptand ca de fiecare data,ceva sa se intample,si tot astept,si tot astept ,dar timpul trece .Universul imi pare gol. Astept un ecou sa imi raspunda la o intrebare pe care nici eu nu o inteleg dart ac ecoul intarziind sa apara.Simt ca ma prabusesc sunt in deriva si incet eu pierd…si mai esti TU ,undeva,nu stiu unde poate stand ca si mine pe o banca ,dar singura.Poate scrii sintagme lipsite de sens.Te ineci ,asteptand ca cineva sa te salveze dar ca de fiecare data nu te salveaza nimeni si te ridici si lupti salvandu-te singura. Un caine se odihneste la cativa pasi de mine.Are ochii mari plini de lacrimi.E trist si se sperie la un latrat din departare.Niste porumbei mananca iar o fata fuge entuziasmata printer ei .Viata ce parea alb negru prinde incet culoare si totusi mai esti TU.Dar tacerea e un raspuns sit u te ineci eu salvandu-te gandindu-ma la tine ,stiind ca ai nevoie de mine azi sau poate maine.Soarele s-a ascuns si e frig si imi lacrimeaza ochii,mainile imi sunt reci si palide si ma ridic,prives si astept ecoul dar plec.Si esti totusi TU..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful