You are on page 1of 79

Geometria poligoanelor.

Arii

CUPRINS

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. SUPRAFEŢE POLIGONALE 6
I.1. Poligoane. Suprafeţe poligonale convexe 6
I.2. Descompunerea suprafeţelor poligonale 12
I.3. Echivalenţa pe mulţimea suprafeţelor poligonale 20
CAPITOLUL II. ARIA SUPRAFEŢELOR POLIGONALE 30
II.1. Aria suprafeţelor poligonale 30
II.2. Calculul ariilor suprafeţelor poligonale 41
II.3. Suprafeţe măsurabile. Aria discului 45
II.4. Compararea ariilor 51
CAPITOLUL III. ASPECTE METODICE PRIVIND
PREDAREA GEOMETRIEI 60
III.1. Aspecte psiho-pedagogice ale predării geometriei 60
III.2. Aspecte metodice privind predarea noţiunii de arie în 65
gimnaziu
III.3. Probleme cu arii 71
BIBLIOGRAFIE 79
ANEXE 81

2

Geometria poligoanelor. Arii

INTRODUCERE

Ca ştiinţă, geometria îşi are originile în antichitate. Primele cercetări de
geometrie, consemnate în documente, datează de patru mii de ani şi erau
destinate măsurătorilor de teren, construcţiilor şi calculelor astronomice. De
aici şi cuvântul geometrie – măsurarea pământului.
Una din primele cărţi de geometrie, rămasă din acea perioadă este
semnată de matematicianul Ahmes, carte ce tratează despre dreptunghiuri,
triunghiuri isoscele şi unghiuri şi care prezintă şi o primă relaţie ce permite
calculul ariei cercului şi anume aria unui cerc de rază R poate fi aproximată
16
prin aria unui pătrat de latură 9
R (ceea ce conduce la o aproximare a

numărului egală cu 3,160… ). Să mai amintim şi faptul că vechii egipteni
cunoşteau că un triunghi cu laturile 3, 4, 5, unităţi este dreptunghic şi foloseau
acest triunghi pentru construcţia dreptelor perpendiculare şi în particular pentru
fixarea direcţiei Est-Vest.
Preocupări în dezvoltarea matematicii, în general, şi a geometriei, în
mod deosebit, au avut Thales din Milet (640-548 î.e.n.), Pitagora (580-500
î.e.n.), Aristotel (384-322 î.e.n.), Arhimede ( 287-212 î.e.n.), Euclid (300 î.e.n.)
şi foarte mulţi alţii.
Reţinem aportul deosebit ce la avut Euclid în studiul geometriei prin
lucrarea sa „Elemente”, care cuprinde 13 cărţi ce conţin rezultate de geometrie
şi, deşi nu în totalitate sau sub aceeaşi formă, unele din axiomele sau
postulatele formulate de el (celebrul postulat V) se regăsesc printre axiomele
geometriei de azi pentru că la el apare prima dată formularea postulatului al V-
lea, postulat ce stă la baza geometriei studiate în şcoală; aceasta poartă numele
– geometrie euclidiană. Printre problemele studiate în prima carte găsim şi
câteva legate de teoria ariilor, egalitatea lor. Scopul lucrării este de a ordona şi

3

Geometria poligoanelor. Arii

demonstra teoremele descoperite de predecesorii săi. Aici a fost iniţiată şi
tradiţia de a indica sfârşitul unei demonstraţii prin cuvintele “Quad erat
demonstrandum” (ceea ce trebuia demonstrat ).
După cum am spus, lui Arhimede i se datorează numeroase rezultate,
dar nu numai în geometrie. O proprietate a mulţimii numerelor reale, cunoscută
sub numele de „axioma lui Arhimede” stă la baza teoriei măsurării – în
particular, teoria ariilor. Iată forma sub care apare ea azi: „pentru orice număr
real x există un număr întreg n unic, astfel încât n ≤ x < n+1” (acest număr
este numit partea întreagă a lui x ).
Dintre matematicienii care s-au evidenţiat de-a lungul timpului în
studiul geometriei reţinem contribuţia lui D. Hilbert (1862-1943 ) care, în
lucrarea sa „Grundlagen der Geometrie”, elaborează prima axiomatizare a
geometriei euclidiene conform cu exigenţele ştiinţei moderne.
În şcoală, studiul axiomatic al geometriei se face astăzi după modelul
dat de G. D. Birkhoff (1884-1944), matematician american, care prezintă un
sistem axiomatic uşor modificat ca acela al lui Hilbert. El este în esenţă „Euclid
aduis la zi”, adică sistemul lui Euclid din Elemente completat şi prezentat ca un
sistem axiomatic, semiformalizat, motiv pentru care poate fi numit „sistemul
axiomatic” Euclid-Hilbert.
Cunoscând acum sistemele axiomatice, care toate conduc la construcţia,
pe căi diferite, a geometriei euclidiene, este momentul să menţionăm unele
concluzii referitoare la o analiză comparativă a lor. Aceasta o vom face din
două puncte de vedere şi anume: primul, considerând aceste sisteme axiomatice
ca şi sisteme axiomatice semiformalizate, în cadrul problemelor generale, şi al
doilea în legătură cu aspectele metodologice pe care le ridică predarea
geometriei în învăţământul gimnazial şi liceal la noi în ţară.
Referitor la aspectele metodice ale predării geometriei euclidiene vis-à-
vis aceste sisteme axiomatice, vom menţiona mai întâi faptul că la noi în ţară,

4

Următorul capitol este axat pe studiul metodic al noţiunii de arie. atât teoretic cât şi practic pentru acest capitol. segmentul închis determinat de aceasta cu [AB]. tratarea este logico- deductivă şi sistematică. Studiul ariilor nu înseamnă numai stabilirea unor formule de calcul. descompunerea în suprafeţe triunghiulare şi echivalentele ce le putem stabili între acestea. segmentul deschis cu (AB) şi atunci când nu e pericol de confuzii distanţa dintre punctul A şi B cu AB. Acest mod de a face geometrie este esenţial cel din Elementele lui Euclid. Manualul oferă un material bogat. pornită de pe baze intuitive şi care se constituia într-o construcţie logico-deductivă coerentă şi într-un grad abstract. Arii până în anul 1978. Programa de matematică pentru clasa a VII-a prevede studiul axiomatic şi proprietăţile ariilor suprafeţelor plane. combinată permanent cu interpretări intuitive. Oricare ar fi sistemul axiomatic care ar sta la baza predării geometriei. Se obţinea astfel o teorie matematică. erau prezentate ca rezultate „intuitiv evidente”. probleme cu arii şi un test de evaluare a cunoştinţelor elevilor referitor la capitolul arii. În conformitate cu acesta şi cu manualul. geometria a fost predată pe baze neaxiomatice. ci şi demonstrarea unor teoreme importante sau rezolvarea unor probleme de geometrie plană. Noţiunile primare erau „cunoscute” sau „descrise” intuitiv. vom nota dreapta care trece prin două puncte A şi B cu AB. Capitolul al doilea oferă studiul axiomatic al ariei suprafeţelor poligonale. cu folosirea lor la studiul ariei discului şi cu aplicaţii practice. Geometria poligoanelor. în primul rând înţelegerea punctului de vedere axiomatic în studiul geometriei euclidiene şi predarea axiomatică a geometriei trebuie realizată concret. În primul capitol am prezentat suprafeţele poligonale. 5 . principiile fundamentale erau introduse atunci când erau menţionate ca atare. considerăm că următoarele aspecte se pot lua în considerare.

Exemplul 3.1. 6 . Q sunt două puncte distincte ale mulţimii M. Poligoane. Orice dreaptă.1. O mulţime formată dintr-un număr finit n ( n > 1 ) de puncte este convexă. semidreaptă. Geometria poligoanelor. Mulţimea vidă şi mulţimea formată dintr-un singur punct sunt considerate mulţimi convexe. atunci M conţine toate punctele segmentului (PQ).1 deosebim două tipuri de mulţimi: Figura 1. Q∈ M ⇒ (PQ) ⊂ M. Un plan. Exemple de mulţimi convexe: Exemplul 1. Suprafeţe poligonale convexe Definiţia 1. Arii CAPITOLUL I. semiplan sunt mulţimi convexe. Exemplul 2.1.Se numeşte mulţime convexă o mulţime de puncte într-un plan care are următoarea proprietate: dacă P. SUPRAFEŢE POLIGONALE I. segment sunt mulţimi convexe. În figura 1.1. adică P.

Pn.3 O linie poligonală se numeşte simplă dacă oricare două laturi vecine sunt disjuncte. alăturate). Exemplele din figura 1.1 b). Punctele P1. Definiţia 1. În baza acestei teoreme. Geometria poligoanelor. … .1.1. Se numeşte linie poligonală (de la P1 la Pn+1) mulţimea punctelor L = [P1P2] U… U [PnPn+1].1. Fie P1. T ale acestei mulţimi pentru care (ST) este inclus în mulţime. că pentru a arăta că o mulţime este convexă este suficient să punem în evidenţă două puncte S. Pk+1 se numesc vârfuri vecine (consecutive. iar segmentele [P1P2]. P2. Pn+1 se numesc vârfurile liniei poligonale L. [P2P3]. 7 . Orice intersecţie de mulţimi convexe este o mulţime convexă. Deducem. T ∈ M1 ∩ M2. De aici deducem (ST) ⊂ M1  M2 . ceea ce ne arată că şi M1 ∩ M2 este mulţime convexă. iar laturile [Pk-1Pk]. Observaţia 1. c) ne arată că reuniunea a două (sau mai multe) mulţimi convexe nu este în general o mulţime convexă. Pn. …. Pn+1 n+1 puncte situate într-un plan. [PnPn+1] se numesc laturile liniei L. P2. interiorul unui triunghi sunt mulţimi convexe.1 Intersecţia a două mulţimi convexe este o mulţime convexă. alăturate ). [PkPk+1] laturi vecine ( consecutive. Definiţia 1. interiorul unui unghi. Cum M1 şi M2 sunt mulţimi convexe. Atunci S. Generalizare. T ∈ M1 şi S. … . T ∈ M2 . Demonstraţie: Fie M1 şi M2 două mulţimi convexe şi S. exemplele b) şi c) nu sunt mulţimi convexe. Arii Discul cu centrul în O şi raza R ( ex. Teorema 1. a ) este mulţime convexă. Două vârfuri Pk. avem (ST) ⊂ M1 şi (ST) ⊂ M2 . deci.2.

. polys =numeros. c). gonos =unghi.Pn sau mai simplu P. Pn Pn +1 se numeşte poligon (cu n laturi) dacă : i. .2. Arii Exemple de linii poligonale: a) b) c) d) e) Figura 1. De astfel. gonia. Pn+1 = P1 (adică P este o linie poligonală închisă) ii. . Notăm un poligon P cu vârfurile P1. .P2. d).2 Exemplele din figura 1.d) reprezintă un poligon cu 4 laturi (vârfuri) respectiv 5 laturi (vârfuri). .2.1. . 8 .. . unghiuri. Pn+1 cu P=P1 P2 . e). reprezintă linii poligonale simple. este simplă iii. oricare două laturi nu aparţin aceleaşi drepte (laturi vecine). etimologia cuvântului poligon este grecească.4. e). Exemplele din figura 1. O linie poligonală P=P1P2 . Definiţia 1. Geometria poligoanelor.

5. poligonul c) nu este convex. 9 . 1. 7. octogon etc. Arii In concordantă cu acestea este şi utilizarea prescurtării n-gon pentru un poligon cu n vârfuri (pentagon. a) b) EMBED PBrush c) Figura 1. Definiţia 1.1.). hexagon. Definiţia 1. Definiţia 1.3 reprezintă poligoane convexe . adică ceea ce apare când desenăm poligonul P.3 Exemplele a) şi b) din figura 1. 1.6. Geometria poligoanelor. Numim frontiera poligonului P mulţimea Fr P alcătuită din vârfuri şi din punctele interioare laturilor poligonului P. Fac excepţie poligoanele cu trei unghiuri (triunghiuri) sau cu patru unghiuri (patrulater). Segmentul [Pi Pj ]care nu sunt laturi se numesc diagonale. Un poligon P este convex dacă oricare ar fi [ Pk Pk+1] o latură a sa există un semiplan delimitat de dreapta Pk Pk+1 care conţine toate vârfurile sale cu excepţia vârfurilor Pk şi Pk+1.

dacă ţinem seama de definiţia 1. Un poligon convex nu este o mulţime convexă. Demonstraţia este imediată. Patrulaterul cu laturile paralele două câte două se numeşte paralelogram. Un romb care este dreptunghi se numeşte pătrat. Geometria poligoanelor.4. 2. 1. 1.4 Teorema 1. Patrulaterul cu două laturi paralele se numeşte trapez.1.1.8. şi 1. Arii Definiţia 1. Se defineşte interiorul poligonului convex ca fiind intersecţia semiplanelor delimitate de suporturile laturilor poligonului şi care conţin vârfurile nesituate pe laturile respective (figura 1.4). 10 . 4. 2. şi observaţia 1 (în cazul poligonului) şi pentru interiorul poligonului de definiţia 1.2. Paralelogramul cu două laturi vecine perpendiculare se numeşte dreptunghi. Reamintim în continuare câteva clase de poligoane des utilizate în practică. Paralelogramul cu laturile congruente se numeşte romb.9 1.1. şi teorema 1.1.1. Definiţia 1. 3. dar interiorul unui poligon convex este o mulţime convexă. EMBED PBrush Figura 1. 5. 8.1. Fie P un poligon convex.

adică [P]=def P ∪ Int P. Pentru orice poligon regulat. Dintre toate poligoanele regulate cu denumiri consacrate amintim triunghiul echilateral şi pătratul. Definiţia 1. Arii Figura 1.1. Geometria poligoanelor. Poligonul P 11 .12. Orice poligon regulat este convex şi inscriptibil într-un cerc şi se poate circumscrie unui cerc. Observaţia 2.1.11. Se numeşte suprafaţă poligonală [P].10. Un poligon convex se numeşte regulat dacă toate laturile şi unghiurile sunt congruente. Definiţia 1. definim apotema ca fiind distanţa de la centru cercului circumscris la laturi ( sau raza cercului înscris). Pentru n laturi ( n > 4) se va folosi terminologia: pentagon regulat etc.1.5 Definiţia 1. reuniunea unui poligon convex P cu interiorul sau Int (P).

a poligoanelor congruente) s-a introdus pornind de la axiomele de congruenţă. etc.1. 12 . In acest caz elementele lor congruente se numesc omoloage. I. Intuiţia ne arată că va trebui să determinăm o corespondenţă bijectivă între elementele omoloage ale celor două poligoane pentru a preciza congruenţa lor. acestea având două câte două interioarele disjuncte.2. cu patru laturi suprafaţă patrulateră. Arii se zice că limitează pe [ P] (sau este frontiera lui [P] ). în general. Intuitiv două poligoane sunt congruente dacă prin suprapunere ele coincid exact. Se numeşte suprafaţă poligonală o mulţime de puncte din plan. Definiţia 1. iar Int (P) se mai numeşte interiorul lui [P]. Geometria poligoanelor. O suprafaţă poligonală cu trei laturi se numeşte suprafaţă trilaterală (triunghiulară). care este reuniunea unui număr finit de suprafeţe poligonale convexe.13. Descompunerea suprafeţelor poligonale Definiţia triunghiurilor congruente (sau. unghiuri). în toate părţile lor (laturi.

în figura 1.7 13 . mai general. (CD ) ≡ ( HE ) . ( AB ) ≡ ( FG ) . Mulţimile M şi M' sunt congruente si vom nota M M' dacă există o aplicaţie f : M → M astfel ca pentru orice pereche de puncte P . Prin urmare.6 De exemplu. Geometria poligoanelor. Se pune problema cum putem stabili congruenţa suprafeţelor poligonale (sau.1.6. Definiţia 1. Fie deci M şi M’ două mulţimi de puncte din plan. Corespondenţa între elementele omoloage este A ≡ F . B ≡ G . conform acestei corespondenţe si ţinând seama de elementele omoloage corespondenţa se mai scrie ABCD ≡ FGHE. Q ∈ M să avem ( P Q ) ≡ ( f ( P) f (Q ) ). ( fig. poligoanele ABCD si EFGH sunt congruente dar nu în această ordine.2.7). Figura 1. ( BC ) ≡ (GH ) . C ≡ H şi D ≡ E şi respectiv. Funcţia f cu această proprietate se numeşte izometrie. asemănarea lor).1. Arii Figura 1. ( AD ) ≡ ( EF ) .

Q ∈ M să avem : PQ= kf ( P ) f ( Q ). Să facem observaţia că pentru k = 1 avem congruenţa. (fig. Dacă triunghiurile ABC şi A’B’C’ sunt congruente.8 Teorema 1.8. Geometria poligoanelor.9). Demonstraţie. ( fig. iar numărul k se numeşte raport de asemănare.9 14 . Arii Definiţia 1. ) EMBED PBrush Figura 1. Figura 1.1. Fie Δ ABC şi Δ A’B’C’ şi fie E. Mulţimile M şi M’ sunt asemenea şi vom nota M ~M’ dacă există un număr k > 0 şi o funcţie bijectivă f : M → M’ astfel ca pentru orice pereche de puncte P. atunci [ ABC ] ≡ [ A’B’C’]. 1.2. Funcţia f cu această proprietate se numeşte asemănare.2.2.1. F ∈ Int ( ABC).

(AE) ≡ (A’E’). Figura 1.10 Observaţia 3.10. Arii Construim aplicaţia f : [ABC] → [A’B’C’] definită astfel: E’ =f ( E). AM este transversala în ΔABC. A B M C Figura 1.3.11 Vom spune că suprafaţa poligonală [P] a fost descompusă prin suprafeţe poligonale [P1] si [P2]. Avem deci [P] = [P1] U [P2]. (în baza axiomei de construcţie a unghiurilor şi segmentelor este asigurată unicitatea acestei corespondente).11). Geometria poligoanelor. Numim transversala într-un triunghi orice segment ce uneşte un vârf cu un punct situat pe latura opusă. Fie P un poligon simplu şi fie A. Deci [ABC] ≡ [A’B’C’]. In figura 1. Avem astfel definită o bijecţie. Din construcţie şi din ipoteză deducem că AEF şi A’E’F’ de unde (EF) = (f(E)f(F)). (AF) ≡ (A’F’).2. F’=f(F) şi BAE ≡ B’A’E’. CAP ≡ C’A’P’ . Definitia 1. B ∈ P. O linie poligonală care leagă punctele A şi B situată in interiorul poligonului P determină poligoanele P1 si P2 ale căror suprafeţe poligonale sunt disjuncte (figura 1. 15 .

din definiţia 1.n. Arii Convenţie. rezultă că : [ABC] = [AMB] + [AMC] Se poate deduce imediat că putem repeta de mai multe ori acest procedeu.2.12 [ABC] = [T1] + [T2] + [T3] + [T4] sau 4 [ABC] = ∑T i i =1 Putem astfel generaliza operaţia de descompunere transversală şi să considerăm o descompunere transversală a suprafeţei triunghiulare [ABC] în 4 familia {[Ti]} i = 1. Pentru simplificarea scrierilor. operaţia se va numi descompunere transversală a suprafeţei poligonale trilaterale (a triunghiului). i =1 16 . astfel se poate scrie [ABC]= ∑T i.….3. Geometria poligoanelor. în cele ce urmează vom mai folosi si notaţia (pentru descompunere). În baza observaţiei de mai sus. Figura 1.

Putem însă să considerăm transversala BN şi să obţinem descompunerea transversală în {[ Tk]} k=1.4. fiecare punct interior unui triunghi Ti este interior lui P.12. iv. i ≠ j iii. Forma este cea triunghiulară. n. am considerat transversala AM. observaţie intuitivă. i = 1. Firesc. 17 . ne punem problema posibilităţii descompuneri unei suprafeţe poligonale oarecare şi mai ales forma suprafeţelor poligonale care oferă cea mai avantajoasă descompunere. i = 1. Adică.…. Deci am putea descompune o suprafaţă poligonală în suprafeţe triunghiulare ? Definiţia 1.… . interioarele a oricăror două triunghiuri oarecare sunt disjuncte: Int (Ti) ∩Int (Tj) = Φ . o familie finită de suprafeţe triunghiulare {[Ti]}i=1. n. Geometria poligoanelor. In figura 1.m şi să scriem [ABC]=Σ [T K ].…. pentru aceleaşi triunghiuri ABC putem determina mai multe descompuneri transversale ale suprafeţei [ABC]. Arii Observaţia 4. … . Modul de a considera o descompunere transversală a unui triunghi nu este unic. fiecare punct interior lui P este interior sau pe un triunghi Ti.2.n. [P] = U[Ti ] i =1 ( sau [P] = ∑[T ] ) i =1 i ii. care verifică următoarele condiţii: n 4 i. Se numeşte descompunere triunghiulară a suprafeţei poligonale [P] .

14 ) Figura 1. 18 . Definiţie 1.k] se obţine o altă descompunere triunghiulară a lui [P]. Fie [P] o suprafaţă poligonală şi fie {[ Ti ]}i=1.….k]}i.5. Figura 1. triunghiulară a unui poligon convex dacă ducem diagonalele dintr-unul din vârfuri.14 În ambele cazuri observăm că descompunerea este realizată din triunghiuri ale căror vârfuri sunt vârfuri ale poligonului P . Geometria poligoanelor.2.13 Putem realiza o descompunere. [P] se exprimă ca reuniune de suprafeţe triunghiulare cu interioarele disjuncte .).13. (figura 1. Spunem că descompunerea {[Ti. Dacă fiecare triunghi Ti permite o descompunere transversală în suprafeţe triunghiulare [Ti . în acelaşi timp să observăm că descompunerea nu este unică ( figura 1.n o descompunere triunghiulară. imediată.k este mai fină decât descompunerea {[Ti]} i considerată. Arii Astfel.

19 . prin urmare dreapta P1 P3 intersectează poligonul P numai în P1 si P3. care au câte o latură mai puţin decât precedenta se obţine teorema.15 Se consideră poligonul convex P = P1P2…Pn şi dreapta P1 P3 (fig. Arii Aceasta ne permite să enunţăm: Teorema 1. Deoarece P3 se află în interiorul unghiului P2 P1 Pn rezultă că si P2 si Pn se află deoparte si de alta a dreptei P1 P 3 .3.).…. astfel încât fiecare vârf al fiecărui triunghi Ti să fie un vârf al poligonului P . Rezultă că punctele P4. Teorema 1. ceea ce înseamnă că P1P3P4 …Pn este un poligon convex.1. Fiecare suprafaţă poligonală [ P ] se poate descompune în suprafeţe triunghiulare [ Ti ].. Geometria poligoanelor.2. P5 . O suprafaţă poligonală convexă cu n laturi ( n > 3) se poate descompune în n-2 suprafeţe triunghiulare. Arătăm mai întâi ca o suprafaţă poligonală convexă cu n laturi se descompune într-o suprafaţă triunghiulară şi o suprafaţă poligonală convexă cu n-1 laturi. O dreaptă care nu este suportul unei laturi a lui P are cel mult două puncte cu P. adică interiorul triunghiului P1 P2P3 si poligonul P1 P 3 P 4 …Pn se află în semiplane opuse având astfel intersecţia vidă.2.15. Pe de altă parte este evident că: [P]=[P1P2P3 ] + [P1P3P4…Pn] Aplicând succesiv acest rezultat suprafeţelor poligonale [ P1P3P4…Pn] etc. Figura 1. Demonstraţie.Pn sunt de aceeaşi parte a lui P1 P 3 .2.

EMBED PBrush Figura 1.17). Arii Consecinţă. Orice suprafaţă poligonală poate fi descompusă în suprafeţe triunghiulare.1.16. Două suprafeţe ( P ) şi ( P’) sunt echivalente aditiv dacă pot fi descompuse într-un număr finit de suprafeţe triunghiulare congruente două câte două .16 I. Echivalenţe pe mulţimea suprafeţelor poligonale Definitia 1. (fig.3. ∆ABD ≡ ∆B ' A' D' ∆BDC ≡ ∆B ' C ' D ' 20 .). Vom nota această relaţie [P] ~ [P’] . Geometria poligoanelor. Iată câteva suprafeţe poligonale aditiv echivalente (figura 1.1.3.

3. În Δ P1P2P3 si în Δ P’1P’2P’3 avem ( P1 P2 )≡ (P’1P’2). Desigur putem considera pentru fiecare poligon mai multe descompuneri. In baza acestei teoreme. definiţie 1. Fie poligoanele P = P1P2…Pn si P = P1P2…Pn cu P P’. Definiţia 1. Geometria poligoanelor. Demonstraţie . Dacă două poligoane convexe sunt congruente. vom putea scrie [ P1 P2 P3 ]≡ [ P’1 P’2 P’3] şi de aici va rezulta [P]≡ [P’]. Fie descompunerea obţinută ducând diagonalele din vârfurile omoloage P1 si P’1. Două suprafeţe poligonale [ P ] şi [ Q ] sunt echivalente prin complement dacă există suprafeţe poligonale : 21 . Observaţia 5. [ABCD]~[A’B’C’D’] Teorema 1. (P2P3)≡ (P'2 P’3) : P1 P2 P3 ≡ P’1 P’2 P’3 Deci.3. 2.2. Analog pentru celelalte triunghiuri.1. se mai poate formula teorema şi astfel : Două suprafeţe poligonale [P] şi [P’] sunt aditiv echivalente dacă se pot descompune în suprafeţe poligonale congruente două câte două .17. atunci suprafeţele poligonale respective sunt aditiv echivalente. Δ P1 P2 P3 ≡ ΔP’1 P2’P’3 .3. de aici rezultă congruenta celor două triunghiuri. în baza teoremei 1. Arii Figura 1. 1. 1.

Demonstraţie. Exemplul 1. Avem atunci [ABCD] = [ ABED] + [BCE] [ ABEF] = [ABED] + [ADF] ΔBCE ≡ ΔADF Din aceste rezultate. Arii {[ Pi ]} i=1. 1.n . Deosebim două cazuri: Cazul 1. Fie paralelogramele ABCD şi ABEF cu baza AB şi aceeaşi înălţime h. E. Vom nota această relaţie [ P ] ~ [ Q ] Înainte de a trece la enunţul câtorva din proprietăţile acestor relaţii. Cazul 2. E∈( DC). Geometria poligoanelor.n şi n n [P]+ ∑i =1 [Pi ] ~ [ Q ] + ∑ i =1 [ Qi ] . 3. Două paralelograme cu baze şi înălţimi respectiv egale sunt echivalente prin complement sau aditiv echivalente . avem [ABCD]≡ [ABEF]. i=1. conform definiţiei 1. să vedem câteva exemple.n si {[ Qi ]} i=1. F ∉ ( CD) Avem relaţiile [ABCD]+[EDH ] = [ABCEH ] [ABEF] + [ EDH ] = [ABHDF] (1) Pe de altă parte avem: [ABHDF] = [ABH] + [ ADF ] [ABCEH]=[ABH ]+[BCE ] (2) ΔBCE ≡ ΔADF 22 . Pi Qi .

Exemplu 3. Arii Din relaţiile ( 1 ) si ( 2 ) rezultă deci [ ABHDF ]≡ [ABCEH ] şi de aici în baza definiţiei 1. În aceste condiţii [ P]~ [Q] şi [Q] ~ [R]. 2.Atunci [P]~ [R]. şi R=A”B”C”D” astfel ca DB ⊥ AB . Demonstraţie. Orice triunghi este aditiv echivalent cu un paralelogram având aceeaşi bază şi înălţimea jumătate din înălţimea triunghiului dat . avem [ABCD] ≡ [ ABEF ] . Fie M mijlocul lui AD. F de intersecţie a acestei paralele cu laturile (AB) şi (AC). ( AB ) (A’B’) . Orice suprafaţă triunghiulară este aditiv echivalentă cu o suprafaţă dreptunghiulară având dimensiunile egale cu baza şi jumătate din înălţimea triunghiului. (A’D’) (DB). În baza construcţiei avem: ΔCEF ≡ ΔAMF [BCEH ] = [ BCFH] + [CEF ] [ ABC ] = [ BCFH ] + [AHF] De aici putem scrie [ABC] ~ [ BCEH] Consecinţă. Fie ΔABC cu înălţimea AD . 3. 23 . Geometria poligoanelor. (A”B”) 2(A’D) . Orice paralelogram este aditiv echivalent sau echivalent prin complement cu un dreptunghi având dimensiunile egale cu baza şi înălţimea paralelogramului . Ducem prin M o paralelă la BC si considerăm punctele H. Q≠A’B’C’D’ . A’D’⊥A’B’ . Consecinţă. Exemplu 2.Alegem E∈HF în aşa fel încât F∈(HE) şi (HE) (BC). Fie patrulaterele P=ABCD . (A’B’) 2(A”D”) si A”D” A”B”.

[O’M’S’]. Geometria poligoanelor. ΔM’N’B’ ΔA”N”M”. 20.ΔBDC ΔB’D’C’ [Q]~[R] pentru ca [Q]=[A’N’M’] + [A’M’D’] + [N’M’B’] + [N’C’B’] [R]=[B”C”M”] + [N”B”M”] + [A”N”M”] + [A”B”M”] ΔA’M’D’ ΔN”B”M” . Arii [P]~[Q] pentru ca [P] = [ABD] +[DBC] [Q] = [A’B’C’]+[A’C’D’] Δ ABC ΔA’B’C’. Ţinând seama de cele două descompuneri ale aceluiaşi poligon [Q]. [ S’M’C’] şi patrulaterul [ON’B’S’] şi fig . obţinem o nouă descompunere a suprafeţei poligonale [Q] în suprafeţele triunghiulare [A’O’N’]. [A’D’M’] [A’M’O’]. 19. [B’S’C’]. suprapuse.1.18 Efectuând aceeaşi descompunere (suplimentară) şi în suprafeţele poligonale [P] şi [R]’ obţinem descompunerea din figura 1. ΔA’N’M’ ΔB”C”M”. si figura 1. 24 . ΔB’C’M’ ΔA”D”M”.

Din aceste cazuri particulare (ex.3) apare firesc întrebarea dacă putem generaliza rezultatele obţinute sau nu.21.). Figura 1. deci [ P ] ~ [ R ]. Geometria poligoanelor.2. Înainte de a da teorema ce grupează proprietăţile relaţiilor de echivalentă. 25 .21. Punctele interioare comune a două poligoane P şi Q (dacă există formează mulţimea tuturor punctelor interioare ale unei mulţimi finite de poligoane din care nu exista două să aibă puncte interioare comune (figura 1. dăm fără demonstraţie următoarea teoremă: Teorema 1.3. Arii Avem [ P ] = [AON] + [BSD] + [BMQ] + [O1MS1] + [S1MC] + [ONBS] Cu congruentele Δ AON ≡ ΔA’O’N’ Δ BMO1 ≡ ΔA’M’O’ Δ BSD≡ Δ B’S’C’ Δ O1MS1 ≡ ΔO’M’S’ (3) Δ BDM ≡ Δ A’D’M’ Δ S1MC≡ Δ S’M’C’ ONBS ≡ O’N’B’S’ [ R ] = [B”O”1C”] + [ S”M”D”] + [B”Q1”M”] + [B”M”N”] + [A”O”S”] + + [ S”D”A”] + [O”N”M”S”] Cu congruenţele Δ B”O”1C” ≡ Δ A’N’O’ Δ B”O”1M” ≡ ΔA’O’M’ Δ S”M”D” ≡ Δ S’B’C’ Δ A”O”S”≡ Δ O’M’S’ (4) Δ B”M”N” ≡ Δ A’D’M’ Δ S”D”A” ≡ Δ S’M’C’ O”N”M”S” ≡ O’N’D’S’ Comparând descompunerile (3) şi (4) putem afirma că [P] şi [R] au fost descompuse în poligoane congruente două câte două.

j (în ex.2. deci este sau interior sau pe un anumit Q’j . fiecare punct interior lui Qi este interior lui [Q].…n şi deci şi [P] poate fi împărţit în poligoane congruente cu mulţimea {Qi Q’j } i .…. Relaţiile ~ şi ~ sunt relaţii de echivalentă.). In plus.…m două câte două congruente (Q’j ≡ Rj ) .…m realizează pentru suprafaţa poligonală [Q] două descompuneri care. mulţimea punctelor comune interioare poligoanelor Qi si Q’j coincide cu mulţimea punctelor interioare ale unei mulţimi formată din poligoanele Qi Qj cu interioarele două câte două disjuncte.3. i=1.2. Pentru tranzitivitate vom lucra separat pentru cele două relaţii. suprapuse.j=1.m (def.4. deci sau interior sau pe anumiţi Qi Q’j . j=1.….j realizează o descompunere în triunghiuri (sau poligoane ) a lui [Qi] si deci [Qi]= ∑ [Qi Q’j] . Arii Teorema 1. formează o altă descompunere a lui [Q] în suprafeţe poligonale pe care le vom nota {[Qi Q’j ]}i=1. pentru orice i=1. i=1. a. [R] sunt trei suprafeţe poligonale astfel încât [P] ~ [Q] si [Q] ~ [R] atunci [P] ~[R].) Ne propunem să demonstrăm că dacă [P] . Din definiţiile celor două relaţii rezultă imediat proprietăţile de reflexivitate şi simetrie.…m astfel încât : [ Q ] = ∑ [Q”j ] si [ R ] = ∑ [ R j ] (6) Familiile de mulţimi Qi.3.i=1. 26 .…n şi Q’j.…m. Din [P] ~ [Q] rezultă că există mulţimile de poligoane {[Pi]}i=1. j=1. Geometria poligoanelor.…n.1.…n două câte două congruente (Pi ≡ Qi . i=1.n) astfel încât : [ P ] = ∑ [ Pi ] si [ Q ] = ∑ [ Qi ] (5) Analog. j este formată din poligoanele QiQj cu interioarele două câte două disjuncte. Conform aceleiaşi definiţii avem ca {[QiQ’j]}i. ( vezi ex.…n.3.3 ) Conform teoremei 1. [Q] . …n. familia { Qi Q’j } i . din [Q] ~ [R] avem mulţimile de poligoane {[Qj’]}j=1. Demonstraţie.3.…m şi {[Rj]}j=1. j=1.…n şi {[Qi]}i=1. Din ( 5 ) vom avea atunci [ Pi ] =[QiQ’j ].

(8) Notăm cu [S’] mulţimea punctelor comune lui S1 şi S2 si [S1]. familia {QiQj’}i.i. Avem deci [S1]=[S’]+[S1’] şi [S2]=[S’]+[S2’].j realizează o descompunere în triunghiuri (sau poligoane) a lui [Qi] şi deci [Qi]= ∑ j [QiQj '] . Dacă înlocuim în (7) şi (8) avem: a [’P]+[S’]+[S1’] ~ [Q] +[S’]+[S1] a [Q]+[S’]+[S2’] ~ [R] +[S’]+[S2’] de unde. Conform aceleiaşi definiţii. Arii În plus. deci este sau interior sau pe un anumit Qj’. deci sau interior sau pe anumiţi QiQj’. avem că {[QiQj’]}. astfel ca c [P]+ [S1] ~ [Q]+ [S1]. i=1. rezultă în final că [P] ~ [R]. ∆ O’M’S’. (7) c Iar dacă [Q] ~ [R] atunci există poligonul S2 astfel încât: a [Q]+ [S2] ~ [R]+ [S2]. n. fiecare punct interior lui Qi este interior lui [Q]. Din (5) vom avea atunci [Pi]=[QiQj’].…. ∆ S’M’C’. Geometria poligoanelor.…. O’N’B’S’). respectiv [S2’] mulţimea punctelor [S1] care nu sunt interioare lui [S2] (respectiv din [S2] care nu sunt interioare lui [S1]).3. c Analog raţionamentul pentru [R].j este formată din poligoanele ∆ A’O’N’.n. şi deci şi P poate fi împărţit în poligoane congruente cu mulţimea {QiQj’}i. ∆ A’D’M’. i=1. adăugând convenabil [S2’] respectiv [S1’] avem: a [P]+[S’]+[S1’]+[S2’] ~ [Q] +[S’]+[S1’]+[S2’] a [Q]+[S’]+[S2’] +[S1’] ~ [R] +[S’]+[S2’]+[S1’] 27 . c c b) Ne propunem să demonstrăm că dacă [P] ~ [Q] şi [Q] ~ [R] atunci c [P] ~ [R]. ∆ A’M’O’. c Dacă [P] ~ [Q] atunci există poligonul S1.j (în ex. ∆ B’S’C’.

2. Două triunghiuri de baze şi înălţimi egale sunt echivalente.22.F.(BC) respectiv cu E. Fie M un punct pe diagonala AC a paralelogramului ABCD. sunt egale. Teorema 1.3. Din construcţie ∆ MGC≡ ∆ MHC. Analog MFBG AMGO (aceeaşi bază MG şi înălţimi egale). Arii Aplicând acum tranzitivitatea relaţiei şi ţinând seama de definiţia 1. Din aceste teoreme şi rezultate se poate imediat demonstra. Problemă. deci înălţimile celor două triunghiuri considerând aceeaşi bază MC. 28 . având aceeaşi bază MH şi înălţimi egale (deoarece FH // AD).H (vezi figura 1.3. respectiv AB prin L şi O. Geometria poligoanelor.4. c avem [P] ~ [R] (adică teorema este demonstrată). Figura 1. paralelogramele EMHD şi AMHD sunt echivalente prin complement. În acest caz paralelogramele EMHD şi FBGM sunt echivalente.22). Se notează punctele de intersecţie cu laturile AD. Deci HH’≡ GG’. În paralelogramele AMGO şi AMHD sunt echivalente prin complement (aceeaşi bază AM şi înălţimi egale HH’ şi GG’). Pe de altă parte. Soluţie: Ducem prin H şi G paralele la diagonala Ac.G. Ducem prin M paralele la AB şi AD şi notăm intersecţia acestor paralele cu laturile (AD).

1. Geometria poligoanelor. CAPITOLUL II. Arii Avem deci. Două suprafeţe poligonale [P] şi [P’] sunt echivalente dacă sunt aditiv echivalente sau echivalente prin complement. (figura 2. conform teoremei 1. Intuitiv s-a folosit ca unitate ca unitate de arie o suprafaţă pătratică de latură 1.3. Aria suprafeţelor poligonale După cum ştim.3. Definiţia 1. aflarea ariei unei mulţimi de puncte este o operaţie de măsurare. echivalenţa prin complement între paralelogramele EMHD şi MFBG. din exemplele şi teoremele date şi demonstrate se desprinde ca o concluzie faptul că noţiunile de aditiv echivalenţă şi echivalenţă prin complement se pot reuni într-o noţiune generală de echivalenţă.3. Vom folosi în acest scop notaţia [P]∼ [P’].1) 29 .3. dacă P se descompune într-un număr finit de unităţi de suprafaţă. În încheierea acestui capitol. ARIA SUPRAFEŢELOR PLANE II. Se poate măsura direct o suprafaţa poligonala P. Este astfel necesar introducerea unei unităţi de măsură.

Figura 2. 1. suprafeţe poligonale. Vom folosi ca notaţie S mulţimea suprafeţelor poligonale în planul euclidian. atunci Α (P1U P2)=Α (P1)+Α (P2).1. Definiţia 2. atunci Α (P1)=Α (P2). Pentru alte mulţimi (suprafeţe poligonale) procesul direct de măsurare nu se poate aplica (figura 2. A2.] si [P2] sunt congruente. Arii Figura 2. 0 funcţie Α :S→Ρ + se numeşte funcţie arie dacă verifică următoarele axiome: A1. Înainte însă este necesar să definim funcţia arie. Iată de ce este nevoie de reconsiderarea formei poligonale care să stea la baza determinării ariei oricărui poligon.2. Dacă suprafeţele poligonale [P.). 2. 30 . şi aceasta pentru că nu permite descompunerea exactă în unităţi de suprafaţă (unităţi pătratice de arie). Geometria poligoanelor.1. Dacă suprafeţele poligonale [P1] şi [P2] sunt disjuncte sau se intersectează doar în vârfuri sau pe laturi.

Figura 2. satisface de asemenea proprietăţile A1 şi A2. 31 . e necesar să stabilim o formulă pentru aria suprafeţei triunghiulare.2. Cel puţin din acest motiv suntem în faţa unei infinităţi de funcţii "arie" şi. Teorema 2.3.1. Arii respectiv convenţiei făcută în capitolul precedent Α (P1+ P2)=Α (P1)+Α (P2). Înainte de axioma A3 . Dacă [ABCD] este o suprafaţă pătrata de latură unitate (adică [ABCD] este o unitate de suprafaţă). A3.3. În baza teoremelor 1. Această problemă se rezolvă prin introducerea axiomei A3 care fixează o anumită funcţie din cele de mai sus cu rolul de arie a unei suprafeţe plane.2. În orice triunghi. dacă funcţia Α :Σ →Ρ + satisface axiomele A] si A2 . şi 1. atunci şi funcţia obţinută prin înmulţirea funcţiei definită mai sus cu un număr real pozitiv λ . deducem că pentru a calcula aria suprafeţelor poligonale [P] (oarecare). atunci Α (ABCD)= 1 .3. în baza cărora orice suprafaţă poligonală se poate descompune în suprafeţe triunghiulare. să observam că.1.2. Aşa cum am amintit mai sus e nevoie să stabilim o modalitate de a calcula aria oricărei suprafeţe poligonale. o dificultate suplimentară în alegerea aceleia potrivite. vezi figura 2. deci. Observaţia 1. produsul unei laturi cu înălţimea corespunzătoare este acelaşi oricare ar fi latura aleasă. Geometria poligoanelor.

BE⊥AC. Definiţia 2.1. Definim aria unei suprafeţe triunghiulare [ABC]. Cu aceasta teorema este demonstrată. sunt verificate axiomele ariei (A1-A3) şi. CF⊥AB. fixat o dată pentru totdeauna şi acelaşi pentru orice triunghi. dacă în ∆ ABC avem AD⊥BC. Prima axiomă este verificată imediat. BE BC EC Analog pentru triunghiurile ∆ ACF şi ∆ ABE. Arii Demonstraţie Fie ABCD în care considerăm că AD⊥BC. de asemenea.teorema 1.1. caracteristica triunghiului ABC. Vrem să demonstrăm că avem relaţiile BC⋅ AD=AC⋅ BE=AB⋅ CF. Geometria poligoanelor. să determinăm valoarea constantei k. Rezultă că. Deoarece ·ACD ≡ BCE · şi ·ADC ≡ BEC · rezulta că ∆ ADC ∼ ∆ BEC şi deci putem scrie raportul laturilor (de asemănare). Definiţia 2.3. Fiind date două triunghiuri congruente ABC şi A'B'C' (am văzut în capitolul precedent că. Numim caracteristică a triunghiului acest număr.2. Ne propunem în continuare să arătam că astfel definită aria unei suprafeţe triunghiulare.1. 32 . atunci (ABC)=k⋅ BC⋅ AD.1.2. AD AC DC = = . înmulţită cu un număr dat k. de unde avem AD ⋅ BC = AC ⋅ BE. în acest caz şi suprafeţele triunghiulare [ABC] şi [A'B'C’] sunt congruente .

Din definiţia ariei unei suprafeţe triunghiulare.3. Teorema 2. de triunghiuri Tk. Demonstraţie. A'B'⊥B'C') din congruenţa ∆ ADB≡ ∆ A'D'B’ avem AD=A'D'. dacă: n [ABC]= ∑ [Tk ] atunci Α (ABC)= k =1 ∑ Α (Tk).n adică. Dacă un triunghi este împărţit prin transversala AM în triunghiurile T1 şi T2. Să încercăm să verificăm axioma A2.…. efectuând numai descompuneri transversale în triunghiuri Tk.2. 33 . Să arătam mai întâi că. Fie [T1]=[ABM] şi [T2] = [AMC]. atunci aria suprafeţei triunghiulare [ABC] este egală cu suma ariilor suprafeţelor triunghiulare [T. Dacă un triunghi oarecare ABC este împărţit într-un mod oarecare prin drepte într-un număr oarecare. aria suprafeţei triunghiulare [ABC] este suma ariilor tuturor suprafeţelor triunghiulare [Tk]k=1.] si [T2]. Atunci Α (ABC)= k⋅ BC⋅ AD = k⋅ A’D’ ⋅ B’C’ şi deci axioma A1 este verificată. considerând AD⊥BC avem: Α (ABM) +Α (AMC)=k⋅ BM⋅ AD+k⋅ MC⋅ AD= =k⋅ AD⋅ (BM+MC)=k⋅ AD⋅ BC=Α (ABC) Teorema 2. respectiv A'D' (AD⊥BC. aria suprafeţei triunghiulare [ABC] este totdeauna egală cu suma ariilor suprafeţelor tuturor triunghiurilor Tk. Demonstraţie. dar finit.1.1. Geometria poligoanelor. Arii şi fiind considerate înălţimile AD.

Pentru a obţine o descompunere transversală a triunghiului ABC în n+1 triunghiuri. avem: Α (Tn)= Α (Tn’)+ Α (Tn+1’ ) (2) Notând acum:  Tk ' . Fie pentru aceasta o descompunere oarecare în triunghiuri {Tk} şi să considerăm segmentele determinate de vârfurile triunghiurilor T. p e n t rku= n + 1 .n.n+1.2.. p e n t rku= n . aplicând teorema 2. folosind rezultatele (1) . (3 ) vom avea n Α (ABC)= ∑ k =1 Α (Tk’).….n şi să arătăm că este adevărată şi pentru o descompunere în n+1 triunghiuri.. Geometria poligoanelor. Arii Într-adevăr.. (2 ) . Se obţine astfel o descompunere transversală a lui ABC în triunghiurile n {Ti}i=1. adică Α (ABC)= ∑ Α (Ti’). e suficient să efectuăm.  n+ 1 Am construit o nouă familie de triunghiuri {Tk}k=1. i =1 34 .…. În plus. situate în interiorul triunghiului ABC sau pe (BC) şi de punctul A. p e n t rku≠ n .n o descompunere transversală a triunghiului Tn. Să arătam acum că aria suprafeţei triunghiulare [ABC] nu depinde de descompunerea folosita. (3)  T ' . să presupunem adevărată teorema pentru o descompunere transversală în familia de triunghiuri {Tk}k=1. în familia {Tk}k=1.….1.  Tk’=  Tn ' . obţinând triunghiurile Tn’ şi Tn+1’ cu proprietatea [Tn]= [Tn’ ]+[Tn+1’] şi Int (Tn’ )∩Int(Tn+1’)=Φ şi pentru care.

Să se demonstreze că distanţele de la un punct al medianei AA’ a triunghiului ABC până la laturile AB şi AC sunt în raport invers cu aceste laturi. Cu aceasta.1. Vom avea atunci: n n n Α (Ti)= ∑ i =1 Α (Tik) şi deci Α (ABC)= ∑ i =1 Α (Ti) = ∑ i =1 Α (Tik). n Comparând ultimele rezultate vom avea Α (ABC)= ∑ Α (Tk). 35 . este în acelaşi timp şi verificarea celei de-a doua axiome a ariei. se obţine o mulţime de triunghiuri şi patrulatere.k realizează o descompunere transversală atât pentru un triunghi Tk. Deci formula pentru calculul ariei unui triunghi dată prin definiţia 2. La rândul lor construind o diagonală în fiecare patrulater se obţine în final o descompunere în triunghiuri {Tik} a suprafeţei triunghiulare [ABC]. Geometria poligoanelor. verifică cele două axiome ale ariei. Teorema 2. Α (Tk)= ∑ Α (Τ ik) şi însumând ariile tuturor i =1 n triunghiurilor Tk. rezultat i =1 care ne arata că aria triunghiului ABC nu depinde de descompunerea făcută. teorema este demonstrată. Observaţia 3. fapt ce rezultă imediat din construcţie.3. Vârfurile fiecărui triunghi Tik se vor găsi numai pe două laturi ale unui triunghi Ti. n Pe de altă parte. Problema. Aceasta ne arată că familia {[Tik]}i.1.3. Arii Suprapunând cele două descompuneri. respectiv ale unui triunghi Tk. enunţată mai sus. vom avea Α (Tk) = ∑ i =1 Α (Tik). cât şi pentru un triunghi Ti.

AD⊥BC. De aici deducem Α (ABA’ )= Α (ACA’ ) (4) De asemenea Α (MA’B)=k⋅ MD’⋅ BA’=1/2 k⋅ a⋅ MD’ Α (MA’C)=k⋅ A’C⋅ MD’=1/2 k⋅ a⋅ MD’ De unde deducem Α (MA’B)=Α (MA’C) (5) Comparând rezultatele (4) şi (5) avem Α (AMB)=Α (AMC). Să încercăm acum să definim MN AB aria unui poligon (a unei suprafeţe poligonale). 36 .2.4. ∆ MBA’.2. Definim aria suprafeţei poligonale [P] ca fiind suma ariilor suprafeţelor triunghiulare ce realizează o descompunere a suprafeţe [P]. Unind pe M cu B şi C se formează: ∆ ABA’.3. şi 1. Vom avea Α (ABA’ )=k⋅ BA’⋅ AD=1/2 k ⋅ a⋅ AD Α (ACA’ )=k⋅ AD⋅ A’C=1/2 k⋅ a⋅ AD. din capitolul precedent există o familie de suprafeţe triunghiulare {[Ti]}i care permite descompunerea triunghiulară a suprafeţei [P].4.2.D'∈BC. Arii Rezolvare. Fie [P] o suprafaţa poligonală. MD'⊥BC. în baza teoremelor 1. D. Urmează firesc definiţia. Considerăm BC=a şi fie M∈(AA').1. ∆ MAB. Definiţia 2.1. MN⊥AC(N∈AC). ∆ MAC. Aria unei suprafeţe poligonale [P] este independentă de descompunerea aleasă. Teorema 2. Fie [P] o suprafaţă poligonală. De unde vom putea scrie: k⋅ AB⋅ MP=Α (AMB)=Α (AMC)=k⋅ AC⋅ MN de unde obţinem MP AC AB⋅ MP=AC⋅ MN sau raportul cerut = . BA'=A'C=a/2. ∆ MCA' . Geometria poligoanelor. Ducem MP⊥AB (P∈AB). ∆ AA’C.

Suprapunând cele două descompuneri. Este prezentat un heptagon oarecare căruia i s-au pus în evidenta două descompuneri triunghiulare). Geometria poligoanelor. Arii Demonstraţie.1. cât şi axioma A2 din definiţia ariei unei suprafeţe poligonale ( definiţia 2.1. Fie această familie notată {[Tik]}i.4. Pentru suprafaţa poligonală [P] presupunem două descompuneri triunghiulare {[Ti]}i şi {[Tk’]}k (în figura 2.k.). aceasta verifică atât axioma A1. Figura 2. În baza teoremei 2. Însumând ariile tuturor triunghiurilor Ti avem astfel: ∑ Α (Ti) = ∑ Α (Tik) In mod analog găsim ∑ Α (Tk’) = ∑ Α (Tik) De unde deducem ∑ Α (Ti) = ∑ Α (Tk’) şi astfel teorema este demonstrata.4. pot fi descompuse în triunghiuri.). la rândul lor.1. aria fiecărui triunghi Ti este suma ariilor triunghiurilor componente Tik.3. un triunghi al unei descompuneri determină pe cealaltă familie de descompunere triunghiulară. Observaţia 4. 37 . Astfel definită aria unei suprafeţe poligonale [P]. triunghiuri sau poligoane ce.

Am obţinut astfel relaţia care permite calculul ariei oricărei suprafeţe triunghiulare. Rezolvare. având deci aria egală cu 1. putem descompune suprafaţa în suprafeţele triunghiulare [ABC] şi [ACD] şi vom avea: Α (ABC) =Α (ABC)+ Α (ACD). Să se calculeze aria unei suprafeţe triunghiulare având baza şi înălţimea respectiv egale cu 42 şi 20 (unităţi de lungime).5. Problemă. Până aici am putut lucra atât cu aria unei suprafeţe triunghiulare oarecare. 38 . Aria oricărei suprafeţe triunghiulare este egala cu jumătate din produsul unei laturi cu înălţimea corespunzătoare.1. Este şi acesta un exemplu la observaţia 1 din acest paragraf.1. fără să fim obligaţi să fixăm valoarea constantei k. de unde obţinem valoarea constantei k. Geometria poligoanelor. avem: Α (ABC) =Α (ACD) = k. şi anume k=1/2.5. În baza axiomei A1 verificată şi a definiţiei 2. Arii Observaţia 5. Conform celor arătate mai sus. vom avea 2k=1. Considerând suprafaţa ABCD o unitate de suprafaţă. Verificarea celei de-a treia axiome a ariei duce de fapt la determinarea valorii lui k. 3. 1. Dacă notăm o latură cu b (baza) şi înălţimea cu h. Fie [ABC] suprafaţa triunghiulară. Teorema 2. conform teoremei 2. Fie deci [ABCD] o suprafaţă pătrată de latură 1. vom avea: b⋅h Α (ABC)= (6) 2 Înlocuind cu valorile date obţinem Α (ABC)=420 (unităţi de arie).

Geometria poligoanelor. situat în interiorul unui triunghi echilateral. iar cele două laturi care pleacă din vârf sunt de 85 şi 60. folosind (6) găsim Α (ABC)=1125 (unităţi de arie). ştiind că înălţimea sa este 36. Fie triunghiul echilateral ABC de latură a. Problemă. AD=36. folosind calculul ariilor suprafeţelor poligonale şi axiomele ariei ca suma distanţelor unui punct variabil M.P. Arii Problemă. Lungimile laturilor unui patrulater ABCD sunt (în unităţi de măsură) AB=18. Să se calculeze aria unui triunghi. Avem astfel BC=125 şi de aici. în urma calculelor vom avea Α (ABD)=108 (unităţi de arie) 75 7 Α (BCD)= şi deci aria Α (ABCD)=108+ 4 75 7 (unităţi de arie. Rezolvare. AD= 15 şi diagonala BD=15. Dar triunghiurile ABD şi BCD sunt isoscele având bazele AB şi respectiv BD şi. diagonala BD realizează o descompunere triunghiulară. CD=10. avem deci Α (ABCD)=Α (ABD)+Α (BCD). Pentru a calcula lungimea bazei BC se aplică teorema lui Pitagora în ∆ ABD şi găsim BD=77. AC=60. În ∆ ABC considerăm AB=85. Considerăm N. Rezolvare. Rezolvare. BC=10.Q picioarele 39 . În patrulaterul dat ABCD.). AD⊥BC. 4 Problemă. iar din ∆ ADC găsim DC=48. Să se determine această constantă. Să se calculeze aria suprafeţei patrulatere. Să se arate că. la laturile triunghiului este constantă.

1. vom reţine câteva reguli de calcul pentru ariile diferitelor suprafeţe poligonale particulare.2. Să se determine înălţimea unui triunghi dreptunghic având catetele 30 şi 40 (unităţi de lungime) folosind calculul ariilor. 40 . Arii perpendicularelor duse din M pe laturile BC. a2 3 Vom avea imediat Α (ABC)= . ∆ AMC vom avea: a2 3 a⋅ MN+a⋅ MP+a⋅ MQ=Α (ABC)= . Calculul ariilor suprafeţelor poligonale Din definiţiile ariei unei suprafeţe triunghiulare şi a unei suprafeţe poligonale date în paragraful precedent. AC respectiv AB ale triunghiului . de unde obţinem relaţia: 2 a 3 MN+MP+MQ=Α (ABC)= . vom avea: Α (ABC)= . Geometria poligoanelor. Teorema 2. 2 II. Dacă ABC este un triunghi dreptunghic cu catetele c1 c1 ⋅ c2 şi c2. Rezolvare. 2 Aplicaţie. ∆ MBC.2. Aplicând axioma A2 vom avea: 4 Α (ABC) =Α (AMB)+Α (MBC)+Α (AMC). Calculând ariile celor trei triunghiuri ∆ AMB.

aria va fi: Α (ABCD)= a2.2.2. Descompunem suprafaţa dreptunghiulară astfel: [ABCD]=[ABC]+[ACD]. Demonstraţia acestei teoreme se poate face în mai multe moduri. Demonstraţia 1. Aplicând teorema precedentă triunghiurilor dreptunghice ABC şi ACD vom avea: a2 a2 Α (ABCD)=Α (ABC)+ Α (ACD) = + = 2 2 a2 Teorema 2. 2. Iată în continuare două dintre ele. Vom scrie [ABCD]= [ABC]+[ACD]. Aplicam pentru aceste triunghiuri rezultatul teoremei 2. a Ca aplicaţie numerica se obţine h=12 . Construim pătratul cu latura a+b vom avea: 41 . Dacă [ABCD] este o suprafaţă pătratică cu 2 latura a. (fiind dreptunghice) şi vom avea: a⋅b Α (ABCD)=Α (ABC)+ Α (ACD) = + 2 a ⋅b = a ⋅b 2 Demonstraţia 2. Geometria poligoanelor. Teorema 2.2. Arii Se calculează aria în două moduri.3. 1. atunci Α (ABCD)= a⋅ b. Dacă [ABCD] este o suprafaţă dreptunghiulară cu dimensiunile a şi b. Demonstraţie. vom obţine din calculul ariei h= c1 ⋅ c2 . Notăm cu a ipotenuza triunghiului şi h înălţimea corespunzătoare.

Sa se afle latura unei suprafeţe pătratice a cărei arie este egală cu aria suprafeţei dreptunghiulare. de unde 2 obţinem: 42 . Laturile unui dreptunghi sunt de 54. Cu aceasta. Rezolvare.4. Teorema 2. BQPC este un pătrat cu latura b şi deci Α (BQ PC)=b2. Geometria poligoanelor. deci Α (ENQB)=Α (ABCD). Problema. MNPD este un pătrat cu latura a+b şi deci Α (MNPD)=(a+b)2. Aria suprafeţei [ABCD] poate fi calculată astfel: Α (ABCD)=a⋅ h.2. Fie ABCD un paralelogram având baza AB=a şi DE=h. Se calculează aria suprafeţei dreptunghiulare şi avem =324 (unităţi de arie). Arii [MNPD]=[AMEB]+[ENQB1+[BQPC]+[ABCD] ENQB şi ABCD sunt dreptunghiuri. unde ∆ ABC≡ ∆ CDB şi deci a⋅h Α (ABD)=Α (CDB)= . AMEB este un pătrat cu latura a şi deci Α (AMEB)=a2. Din formula pentru aria suprafeţei pătratice se obţine a=18 (unităţi de lungime). (adică produsul unei baze cu înălţimea). vom avea aşadar: (a+b)2=a2+b2+2Α (ABCD) de unde după calculele efectuate ajungem la relaţia căutată pentru calculul ariei suprafeţei dreptunghiularei [ABCD]. Demonstraţie. Putem descompune suprafaţa paralelogramului în [ABCD]=[ABD]+[DBC]. respectiv 6 (unităţi de lungime).

Să se calculeze aria unui romb având latura de 8 şi o diagonală de 14. Aria rombului este jumătate din produsul lungimilor diagonalelor sale. 2 2 4 Problema. Geometria poligoanelor.6. De aici vom avea: d1 d 2 d1 ⋅ d2 Α (ABD)=Α (BCD )= ⋅ = . Notăm BC=b1. BC+AD este dublul liniei mijlocii. vom avea: [ABCD]=[ABD]+[BCD] şi d1⊥d2. Ţinând seama de proprietăţile rombului. Arii a⋅h a⋅h Α (ABCD ) = + =a⋅h .2. AE⊥BC. 2 2 Teorema 2.5. AD=b2 şi AE=h. Notăm cu d1=AC şi d2=BD. prin urmare aria suprafeţei ABCD se mai poate reţine şi sub forma: aria este egală cu produsul dintre înălţimea trapezului şi linia mijlocie. Teorema 2. Avem [ABCD]=[ABC]+ [ADC] Cum triunghiurile ∆ ABC şi ∆ ADC au aceeaşi înălţime (distanţa dintre bazele trapezului) vom avea: b1 ⋅ h b2 ⋅ h h ⋅ (b1 + b2 ) Α (ABCD)=Α (ABC)+ Α (ACD) = + = 2 2 2 Consecinţă.2. Fie ABCD un trapez cu bazele BC şi AD. 43 . Aria trapezului este jumătate din produsul dintre înălţime şi suma bazelor. Demonstraţie. Demonstraţie.

Observaţia 7..An-1 va avea k laturi. de unde OA1⊥A2An.An.. unde am notat P=A1A2. iar lungimea unei laturi l1=A1A3=A2An. Justificarea acestei afirmaţii este imediată.7.. Pentru două triunghiuri alăturate OA1A2 şi A1AnO ale poligonului P avem congruenţa ∆ OA1A2≡ ∆ OA1An.An... reţinem aria ca fiind jumătate din produsul dintre perimetrul şi apotema poligonului.2. aria sa este egală cu jumătatea razei cercului circumscris. având latura egală cu l şi apotema ap. Aria suprafeţei poligonale [P] va fi n ⋅ l ⋅ ap Α (P)= . În acest caz ariile vor fi Α (OA1A2)≡ Α (OA1An)= A1O ⋅ A2 M A1O ⋅ MAn A1O ⋅ A2 An R ⋅ l + = = 2 2 2 2 44 . Ţinând seama de faptul că n⋅ l reprezintă perimetrul poligonului. Dacă numărul laturilor poligonului este par. 2 Observaţia 6. Fie A1. Fie n=2⋅ k numărul laturilor poligonului P=A1A2. Geometria poligoanelor..A2.…. Atunci poligonul P'=A1A3A5 . Α (A1A2. Arii Teorema 2.. 2 Demonstraţie.An)=Α (A1A2O)+Α (OA2A3)+… ap ⋅ l +Α (OA1An)=n⋅ Α (OA1A2)= n ⋅ .An un poligon convex regulat.. înmulţită cu perimetrul poligonului obţinut unind vârfurile din două în două.

totuşi considerăm să introducem aici şi deducerea formulei pentru calculul ariei discului.R)]= Χ (O.2.R) ∪ Int Χ (O.R). 45 . II. Geometria poligoanelor. Definiţia 2. Arii De aici rezulta imediat rezultatul din observaţia 7.8. O mulţime Μ se numeşte suprafaţă măsurabilă dacă există un număr unic notat Α (Μ ) mai mare sau egal cu aria oricărei suprafeţe poligonale incluse în Μ şi mai mic sau egal decât aria oricărei suprafeţe poligonale care include pe Μ . Definiţia 2. iar discul nu este o suprafaţă poligonală. având în vedere faptul ca teoria se bazează pe aria suprafeţei poligonale. Aria unui poligon convex circumscris unui cerc este egală cu jumătate din produsul dintre perimetrul său şi raza cercului înscris. Suprafeţe măsurabile.3. Teorema 2. 3. Aria discului Deşi cercul nu este o figura poligonală.3.1.2. Se numeşte disc cu centrul în O şi rază R mulţimea: [Χ (O.

An şi P'=B1B2. şi P’=B1B2. Teorema 2. Notăm deci p=perimetrul poligonului P.1.. Vrem sa arătam că Α (P)<Α (P’). acesta din urmă fiind obţinut prin unirea fiecărui vârf al poligonului P cu jumătăţile arcurilor alăturate.An.R). Arii Definiţia 2...3. şirul format din ariile poligoanelor înscrise este monoton strict crescător.Bn poligoane circumscrise. unde M∈ »AB . Se numeşte sector de cerc determinat de arcul »AB al cercului Χ (O..2. reuniunea segmentelor [OM]. acesta din urmă obţinut prin intersecţia a două laturi adiacente ale lui P cu tangentele 46 .. Demonstraţie: i) Fie P=A1A2. ap=apotema poligonului [P].3..Bn două poligoane convexe înscrise. Pentru calculul ariilor celor doua poligoane ne vom folosi de observaţia 6 si observaţia 7 din paragraful precedent. i) Şirul format din ariile poligoanelor regulate convexe înscrise în cerc.. ii) Fie P=A1A2. Vom avea: p ⋅ ap Α (P)= şi Α (P’)= 2 p⋅R 2 Dar cum ap<R avem imediat Α (P)< Α (P'). al căror număr de laturi creşte prin dublare.este crescător şi mărginit superior.. ii) Şirul format din ariile poligoanelor regulate convexe circumscrise corespunzătoare este descrescător şi mărginit inferior. Geometria poligoanelor..

Notăm:  A2i −1 A2i +1 . respectiv perimetrele celor două poligoane.. Geometria poligoanelor.A2n un poligon înscris. Avem Α (P)= şi 2 Rp ' π Α (P’)= ¶ )= .2n-1 Si =   B2 n B1 . daca i=1.. 2... avem B1M<A1B1. este suficient să facem observaţia că aria oricărui poligon înscris este mai mică decât aria oricărui poligon circumscris.. daca i=2n. de aici vom .B2n un poligon circumscris. este monoton strict descrescător.R)]=π ⋅ R2. obţinute prin celor dublarea numărului de laturi. În triunghiul ∆ A1MB1. Avem astfel Α (P)>Α (P’) Am folosit aceeaşi notaţie pentru p şi p’. Arii Rp duse prin mijloacele arcelor determinate de acestea. teorema este demonstrată.n-1 Ci =   A2 n −1 A1 ...R)] este o suprafaţă măsurabilă a cărei arie se calculează astfel: Α [Χ (O.. şi  Bi Ai +1 . P’=B1B2. daca i=1. m( M 2 2 putea scrie B1B2n<A1N şi 2B1B2n<A1A2 şi deci p>p’. Un disc [Χ (O. Cu aceasta.. 3.. Demonstraţie Fie P=A1A2. Teorema 2. Din observaţia 7 din paragraful precedent şi din faptul că Α (P)< Α (P’) vom putea scrie: 1 n 1 n R ∑ Ci = Α (P) <Α (P’)= R ∑ Si . (1) 2 i =1 2 i =1 Dar. daca i=n. Putem spune şi aici că şirul format din ariile poligoanelor circumscrise.. Pentru a verifica şi proprietatea de mărginire.. din modul de definire a lungimii cercului vom avea: 47 .

3. de unde se obţine x = π R 2 .. care este mai mare decât perimetrul oricărui poligon înscris şi mai mic decât perimetrul oricărui poligon circumscris. Să arătam acum că numărul π R2 este singurul număr care verifică aceste condiţii.. pentru care este adevărata relaţia (1 ) . Sectorul de cerc determinat de arcul AB este o suprafaţă măsurabilă şi aria lui este egala cu: 1 π R2 2 »AB ) = R µ ( »AB ) Α s= R ⋅ l »AB = m ( 2 360o 2 48 . Arii n n ∑ Ci < 2π R < ∑ Si . i =1 i =1 1 Înlocuind în (1) aceasta relaţie vom obţine: R ⋅ 2π R = π R 2 şi de aici: 2 2 Α (P)< π Ρ <Α (P’) . este tocmai numărul care reprezintă 2x lungimea cercului. Conform axiomelor de continuitate exista un număr real unic x astfel încât: 1 n 1 n R ∑ Ci < x < R ∑ Si . Geometria poligoanelor. avem: n n 2x ∑C < i =1 i R < ∑S i =1 i . acest număr. Teorema 2. Deci numărul π R2 verifică condiţiile din definiţia unei suprafeţe măsurabile. 3. R Cu aceasta teorema este demonstrată.B2n circumscrise. Avem deci = 2π R . n n Dar ∑ Ci şi ∑S i reprezintă perimetrele a doua poligoane oarecare. adică 2π R.. unul i =1 i =1 înscris şi celalalt circumscris. simplificând. Considerăm aceleaşi poligoane P=A1A2…A2n înscrise şi P'=B1B2. ori din definiţia lungimii cercului. 2 i =1 2 i =1 sau.

O1O2 = a+b şi deci MN2 = O1O22 .(MO1 – NO2)2 = (a+b)2 .b)2 = 4ab. prin m( »AB) am înţeles măsura arcului AB în grade sexagesimale .(a . Arii unde. iar aria 2 2 π semicercului cu diametrul AB cu Α 3= (a2+b2). Din trapezul dreptunghic NMO1O2 avem NO2=b. Observaţie. Să se arate că suprafaţa plană cuprinsă între cele trei semicercuri au aceeaşi arie cu discul cu diametrul egal cu tangenta comună celor două semicercuri mai mici. Rezolvare. astfel încât suma diametrelor semicercurilor mai mici să reprezinte diametrul celui de-al treilea. Geometria poligoanelor. iar prin µ ( »AB) măsura arcului AB în radiani. iar aria discului cu diametrul MN este π ab. Considerăm AC=2a. BC=2b şi notăm ariile celor două π π semicercuri cu diametrele AC şi BC cu Α 1= a2 şi Α 2= b2. Problema. Fie D punctul de pe semicercul cu diametrul AB astfel ca CD să fie tangenta comună a celor două semicercuri mai sus considerate 49 . 2 Aria suprafeţei plane cerute este Α = Α 1 + Α 2 + Α 3= π ab. De aici MN =2 ab . MO=a. Demonstrarea acestei teoreme este imediată folosindu-ne de aceleaşi consideraţii ca şi pentru aria discului. Se consideră trei semicercuri cu centrele pe aceeaşi dreapta şi situate în acelaşi semiplan.

Într-adevăr . Demonstraţie. Geometria poligoanelor. DO3)] =DO32 . Se formează astfel perechile de triunghiuri asemenea ∆ ABD ∼ ∆ A'B'D' şi ∆ ADC∼ ∆ A'D'C'.4.are aceeaşi arie cu discul de diametrul (CD). dar ∆ ADB este dreptunghic. Compararea ariilor Teorema 2.1. Raportul ariilor a două triunghiuri asemenea este egal cu pătratul raportului de asemănare. [Χ (O3. Cu aceasta. II. Arii (cercurile mici). [Χ (O3. DO3)] =π ab. Rezultă deci 50 . cu unghiul drept D şi aplicând teorema înălţimii vom avea DC=2 ab . Suprafaţa haşurată aceeaşi din problema precedenta (şi cunoscută sub numele de secera lui Arhimede) este echivalentă .4. Fie ∆ ABC şi ∆ A'B'C' două triunghiuri asemenea: AB AC BC = = =k A ' B ' A 'C ' B 'C ' Vom arăta că: A (ABC) = k 2 A (A'B'C') Considerăm AD⊥BC şi A’D’⊥B’C’.

Arii AB AD AC BC = = = =k A ' B ' A ' D ' A 'C ' B 'C ' AD ⋅ BC A ' D '⋅ B ' C ' Dar Α (ABC)= . Într-un triunghi se duce o paralelă la o latură la 5/8 de vârf din înălţime. Α (A’B’C’)= şi vom putea scrie: 2 2 AD ⋅ BC A (ABC) = 2 = AD BC ⋅ =k 2 A (A'B'C') A ' D '⋅ B ' C ' A'D' B'C' 2 Consecinţa. Fie ABC cu înălţimea AD şi MN paralela la BC. raportul de asemănare este egal cu raportul razelor cercurilor circumscrise. Să se descompună o suprafaţă triunghiulară în trei suprafeţe de aceeaşi arie. (MN)∩(AD)={O}. Care este aria triunghiului dat dacă aria celui din interior este de 75? Rezolvare. cu raportul razelor cercurilor înscrise sau cu raportul apotemelor lor. Problema. Observaţie 8. Geometria poligoanelor. vom avea: A (AMN) =  h  2 A (ABC)  h'  de unde. prin paralele la o latura a triunghiului. 51 . după înlocuire obţinem Α (ABC)=192. AD 8 h ' Aplicând teorema 2. AO 5 h Avem: = = .4. Raportul ariilor a două suprafeţe poligonale asemenea este egal cu pătratul raportului de asemănare. Avem astfel: 2 A (P) =  a   R 2  r 2 p  =   =   A (P')  ap '  R'   r'  Problema. La poligoanele regulate.1.

Fie pentru aceasta ∆ ABC cu înălţimea CH şi ∆ A’B’C’ cu înălţimea C’H’. Triunghiurile au un unghi congruent. Raportul ariilor a două triunghiuri care au un unghi congruent (sau suplementar) este egal cu raportul produselor laturilor care cuprind acest unghi. de unde = sau AF= AD. Vom avea: Α (AMN)=Α (MPQN)=Α (PBCQ) şi deci Α (AMN)=Α (MPQN)=Α (PBCQ)= A (ABC) . A (ABC)  AD  3 A (APQ) =  AF  2 AF 2 6 . Cazul 1. de unde AD = 3 sau AE= AD. Vom deosebi două cazuri. 4. Α (AB’C’)= .2. PQ//BC şi (MN)∩(AD)={E}. 1. (PQ)∩(AD)={F}. respectiv APQ şi ABC vom obţine: A (AMN) =  AE  2 AE 1 3 . Arii Rezolvare. 52 . A (ABC)  AD  AD 3 3 Teorema 2. 2 2 Dar CH⊥AB. pentru triunghiurile AMN si ABC. C∈(AC’). Avem: AB ⋅ CH AB '⋅ CH ' Α (ABC)= .4. MN//BC. Geometria poligoanelor. 3 Aplicând teorema 2. Presupunem problema rezolvată şi fie triunghiul ∆ ABC în care considerăm AD⊥BC. CH'⊥AB' şi deci ∆ ACH ∼ ∆ ACH’. B∈(AB’).

C∈(AC’) şi fie CH⊥AB.3. Fie [P] : [P'].4. Arii De aici vom avea: CH AC = şi vom putea scrie: C ' H ' AC ' AB ⋅ CH A (ABC) = 2 = AB ⋅ CH = AB ⋅ AC = AB ⋅ AC A (AB'C') AB '⋅ C ' H ' AB '⋅ C ' H' AB' AC' AB' ⋅ AC' 2 Cazul 2.4.4.4. dacă ţinem seama de definiţia echivalentei aditive şi de axiomele ariei. Demonstraţia este imediată. Teorema 2. Geometria poligoanelor. (1) Aplicând acum teorema 2. Teorema 2. şi axioma ariei avem: 53 . Din ∆ AHC∼ ∆ AH’C’ avem: AH AC CH . CH’⊥AB’ (înălţimile celor două triunghiuri). Atunci există poligoanele R şi Q cu a proprietăţile: [R]≡ [Q] şi [P] : [P’]+[Q]. Două poligoane echivalente prin complement au aceeaşi arie c Demonstraţie. Triunghiurile au un unghi suplementar. Fie pentru aceasta ∆ ABC şi ∆ A’B’C’ cu A∈(BB’). = = A ' H ' AC ' C ' H ' Pe de alta parte putem scrie: AB ⋅ CH A (ABC) = 2 = AB ⋅ CH = AB ⋅ AC = AB ⋅ AC A (AB'C') AB '⋅ C ' H ' AB '⋅ C ' H' AB' AC' AB' ⋅ AC' 2 Cu aceasta teorema este demonstrată. Doua poligoane aditiv echivalente au aceeaşi arie.3.

OE = a'. Fie a şi h. Din cele de mai sus putem formula o singură teoremă care leagă cele două relaţii de echivalenţă . h’ bazele şi înălţimile a două paralelograme. Alegem pe d segmentele OC = a. FG=h+h’. Două poligoane care se află în aceeaşi relaţie de echivalenţă au aceeaşi arie. de unde găsim Α (P)=Α (P’). De asemenea o echivalenţă absolută nu se poate stabili fără să introducem axiomele ariilor. Prin urmare [ABCO] si [DFEO] sunt echivalente prin complement în baza problemei din capitolul precedent. Fie d⊥d' şi d∩d' ={O}. Ducem prin A. Arii Α (P)+ Α (R)=Α (P’)+Α (Q). Teorema 2.D paralele la dreptele d respectiv d'. Demonstraţie. Dar Α (R)=Α (Q).4).6. Deci = şi de aici FG HF ∆ HDO∼ ∆ HFG de unde putem spune că O∈(HG). Dacă a⋅ h = a’⋅ h’.E. O∈(AD). O∈(CE) şi pe d’ segmentele OA=h şi OD=h'.C. avem = sau = a' h' a' h' OD HD Dar OD=h’.5.4. HD=OC=a şi HF=a+a’. Din a⋅ h = a’⋅ h’. câteva rezultate care fac legătura între poligoane cu aceeaşi arie şi poligoane echivalente. Geometria poligoanelor. lată în continuare.4. atunci cele două paralelograme sunt echivalente prin complement. respectiv a’. Teorema 2. Această afirmaţie ne conduce la studiul teoremei reciproce. 54 . În capitolul precedent am arătat că două triunghiuri care au baze şi înălţimi egale sunt echivalente (teorema 1.2. obţinând dreptunghiul a h a + a' h + h' BHFG. respectiv axioma lui Arhimede.

Fiecare din aceste triunghiuri este echivalent cu un dreptunghi cu o latura egală cu 1. În baza consecinţei 2 şi teoremei 2.7. În baza consecinţei teoremei 2. 55 . Orice paralelogram având baza a şi înălţimea h este echivalent cu un dreptunghi având o latura 1 si cealaltă latura ah/1. acest paralelogram este echivalent cu un dreptunghi. pentru triunghi este adevărată teorema. Aşezăm unul lângă altul aceste dreptunghiuri cu laturile lor egale. orice triunghi este echivalent cu un paralelogram. Fie P1 şi P2 cele două poligoane pentru care Α (P1)=Α (P2).4. fiecare este echivalent cu un dreptunghi având aceeaşi arie. Teorema 2. Fiecare poligon simplu este echivalent prin complement cu un dreptunghi de latura dată.. Două dreptunghiuri care au aceeaşi arie sunt echivalente. Orice poligon simplu este echivalent prin complement cu un dreptunghi având aceeaşi arie cu un poligon dat. Dacă două poligoane simple au aceeaşi arie. Demonstraţie. Teorema 2.4. Arii Observaţie 9. Geometria poligoanelor. teorema precedentă poate fi formulată şi astfel: două paralelograme care au aceeaşi arie sunt echivalente prin complement (sau aditiv echivalente). Consecinţa 2.. ele sunt echivalente prin complement. În baza exemplului 2 din capitolul precedent. Fie deci D1 şi D2 cele două dreptunghiuri cu Α (D1)=Α (D2) .4.8. Consecinţa 1. Notăm baza şi înălţimea acestui paralelogram cu a şi h. se obţine astfel un dreptunghi echivalent cu un poligon dat. El poate fi descompus în triunghiuri. Demonstraţie.4. Consecinţă. Ţinând seama de calculul ariei unui paralelogram. Deci. având o latură dată 1 şi cealaltă latura ah/1.7.6. Să consideram un poligon.

In baza consecinţei exemplului 2 din capitolul precedent. avem echivalenţa celor două poligoane. Fie a baza comună.4. Cazul 2. Dacă două triunghiuri au aceeaşi arie atunci sunt aditiv echivalente sau echivalente prin complement. Demonstraţie. Fie (A’C’)>(AC). Considerăm ABC cu baza BC şi D∈(BC) cu AD≡ DB.4. Notam h respectiv h’ înălţimile celor două a⋅h a⋅h' triunghiuri. Fie T1 şi T2 cele două triunghiuri pentru care avem a⋅h a⋅h' Α (T1)=Α (T2) şi fie baza comună. Geometria poligoanelor. Demonstraţie. rezultă aditiv echivalenţa triunghiurilor. 2 2 Teorema 2.3. Cazul 1 .4. aceste triunghiuri au aceeaşi arie.6. Din relaţia pentru arii obţinem: = . Conform teoremei 2.4. Arii Dar.10. Teorema 2. Teorema 2. 56 . conform consecinţei 1 a teoremei 2. în baza tranzitivităţii relaţiei de echivalenţă. 2 2 de unde h = h’. teorema este demonstrată prin teorema 2.10.4. Demonstraţie.11. Dacă două triunghiuri au aceeaşi bază şi aceeaşi arie. AE≡ EC. Două triunghiuri echivalente prin complement ce au bazele egale au şi înălţimile egale. fie E ∈(AC). Cum aceste dreptunghiuri sunt congruente şi relaţia de echivalenţă este tranzitivă. Fie ∆ ABC şi ∆ A'B'C cele doua triunghiuri având Α (ABC) = Α (A'B'C' ) .4. sunt aditiv echivalente. Dacă o latură a triunghiului ABC este congruentă cu o latura a triunghiului A'B'C'. fiecare triunghi este echivalent cu un dreptunghi de laturi a şi n/2. cele două dreptunghiuri sunt echivalente şi deci. Avem = şi de aici h = h’.9.

Avem: BC ⋅ (2 BN ) Α (BMC)= =BC⋅ BN=Α (BNHC)= Α (ABC). Două poligoane sunt echivalente dacă şi numai dacă au aceeaşi arie. Rezolvare. F∈(MC) cu 2 MC≡ A’C’. avem [BMC] : [A’B’C’] de unde a [ABC] : [A’B’C’]. avem: 57 . Arii A'C ' Considerăm în continuare F∈(DE) cu CF= . de unde putem scrie: ME AD 7 = = . cele două triunghiuri au aceeaşi bază A’C’=MC. În baza celor afirmate mai sus putem da teorema următoare: Teorema 2. baza mică de 28 şi înălţimea de 12.1. Avem: ∆ MAD∼ ∆ MBC.4. MF BC 10 Din teorema 2. M∈(CF). {M}=AB∩CD şi MF⊥BC. Fie BN⊥ID. Problema. deci IF//BC.4.12. Geometria poligoanelor. să se calculeze ariile triunghiurilor care se formează prin prelungirea laturilor neparalele ale trapezului.10.4. {E}=MF∩AD. Cunoscând că la un trapez baza mare este de 40. Fie ABCD trapezul dat. Notăm cu {I}=BM∩DE. 2 Dar Α (ABC)= Α (A’B’C’) şi deci vom avea Α (MBC)= Α (A’B’C’) şi în plus. a În baza teoremei 2.

Avem: Α (ABNM)=Α (MNCD) (4) şi de asemenea : OE ⋅ AM OE ⋅ AD Α (OAM)= = =Α (OMD) 2 4 OF ⋅ BN OF ⋅ BC Α (ONB)= = =Α (ONC). fie M. Fie trapezul ABCD. O∈Int(ABCD) şi OE⊥AD. N mijloacele bazelor AD. Geometria poligoanelor. (3) Aria trapezului ABCD se poate calcula şi vom obţine Α (ABCD)=408. Rezolvare. Din relaţiile (2) şi (3) se obţine astfel: Α (MAD)=245 şi Α (MBC)= 163. Arii A (MAD) = 49 (2) A (MBC) 100 Dar Α (MBC)=Α (MAD) +Α (ABCD). 2 4 Din aceste relaţii şi din (4) vom avea : 58 . respectiv BC. Problema . OF⊥BC. Să se demonstreze că triunghiurile formate pe laturile neparalele ale uni trapez cu vârful comun pe dreapta ce uneşte mijloacele bazelor sunt echivalente.

1. exersate. a gândirii formale. CAPITOLUL III. elevul poate efectua operaţii asupra unor propoziţii admise ipotetic adevărate. Procesul prin care se ajunge la conceptele geometrice abstracte. deci triunghiurile ∆ OAB şi ∆ OCD sunt echivalente având aceeaşi arie. senzorial. este un proces complex şi îndelungat. ca entităţi mintale. ca o consecinţă automată a sporirii numărului de achiziţii ce trebuie cultivate. El începe odată cu primele percepţii şi imagini şi abia spre vârsta de 11-12 ani se conturează entităţile mintale desprinse de suportul material. Aspecte psiho-pedagogice ale predării geometriei în gimnaziu Formarea conceptelor geometrice ridică probleme de ordin psihologic şi pedagogic deosebite. Geometria poligoanelor. Presupunem că dreptele d 1 şi d2 sunt paralele fără a verifica această presupunere printr-o activitate practică. fără a fi verificat veridicitatea lor printr-o operaţie concretă. Arii Α (OAB)=Α (ABNM)-Α (ONB)=Α (MNCD)+ Α (OMD)-Α (ONC)= =Α (ODC). În această etapă. 59 . care 1-a generat. Aceste posibilităţi nu apar spontan. ASPECTE METODICE PRIVIND PREDAREA GEOMETRIEI ÎN GIMNAZIU III.

daca studiul matematic se bazează pe structuri care de altfel corespund structurilor inteligentei». Sintetizând principalele aspecte ale dezvoltării stadiale a inteligenţei şi gândirii copilului. Arii Deducem aşadar că operaţiile logico-deductive se situează pe un alt plan decât cel al raţionamentului concret. psihologic. O astfel de încercare cu siguranţă va favoriza handicapul şcolar. i-ar putea dăuna cu adevărat Dacă am căzut de acord asupra predării geometriei ca un mijloc de a-i face pe copii să simtă forţa spiritului omenesc a propriului lor spirit. în mod deosebit. operaţiile derivă din acţiuni. Cu privire la primul aspect sunt posibile două întrebări: a) poate fi corelată aceasta dezvoltare ? b) ce s-ar întâmpla dacă. Numai ucigaşii de bucurii vor înmâna cheia mai devreme”. nu trebuie să-i lipsim de dreptul de a face ei însăşi descoperiri. la aceasta întrebare ni-1 dă Freudeuthal spunând: "Intr- o zi copilul se va întreba "de ce" şi este de folos să începem geometria sistematică înainte ca acel moment să fi venit. răspunsul la a doua întrebare. deoarece sunt operaţii cu concepte abstracte din realitate. Geometria poligoanelor. 2) principiul intuiţiei îşi păstrează o valoare didactica de necontestat. fără a fi atins acest stadiu. 60 . care interiorizându-se se coordonează în structuri. Ba mai mult. ca şi relaţia dintre structurile operatorii ale gândirii. încercăm să-i învăţăm pe elevi geometria bazata pe demonstraţii ? Ne interesează. Din citatul de mai sus reţine atenţia două aspecte: 1) dezvoltarea progresivă a inteligenţei face posibil studiul geometriei bazată pe demonstraţii numai pe un anumit palier al acestei dezvoltări . Cheia geometriei este expresia "de ce". Un răspuns mai edificator ." Ori. Jean Piaget conclude: "In realitate. înseamnă că tocmai pe o organizare progresivă a acestor structuri operatorii trebuie bazată didactica matematicii.

prefigurarea abilităţilor specifice etapei gândirii formale. "interiorizată". nu o simplă imagine. există o 61 . Formarea conceptelor geometrice spre deosebire. Cu privire la principiul intuiţiei. însă cercetarea unor obiecte reale. construită printr-o activitate perceptivă. desprinderea de către elevi a proprietăţilor lor pur spaţiale. sunt necesare câteva precizări. deoarece el nu va supune unor operaţii logice obiectele materiale pe care le-a cercetat (desenele geometrice). generale şi esenţiale. are o anumită specificitate sau. îmbinate într-o unitate în plan mintal. Aceasta presupune necesitatea pregătirii elevului pentru a descoperii perfecţiunea raţionamentului geometric. culoarea etc. Geometria poligoanelor. ci conceptele abstracte pe care şi le-a format . Arii Scopul tuturor achiziţiilor geometrice ale elevilor din clasele I-V trebuie să fie pregătirea. o urmă senzorială a obiectelor percepute. Conceptele geometrice sunt reflectări idealizate ale unor proprietăţi de spaţialitate ale obiectelor şi fenomenelor lumii reale. El trebuie să neglijeze natura materialului. Conceptele geometrice fiind abstracţiuni. şi să desubstanţializeze aceste forma până la a obţine entităţi mintale. cu alte cuvinte. de o perfecţiune care nu este posibilă decât pe un plan mintal. Acestea (dimensiunile date) nu sunt proprietăţi comune tuturor poliedre- lor. la măsura diedrelor care apar. în geometrie. poate fi atinsă numai atunci când elevul îşi poate forma concepte. La baza formaţii acestui concept stă. de cele din ştiinţele naturii. De exemplu. Ea este o imagine mintală. Elevul operează cu noţiuni şi concepte la toate disciplinele de învăţământ. în ele nu reţinem imaginea concretă a obiectelor. conceptul de poliedru nu cuprinde nici o referire la forma feţelor. Aceasta etapa a gândirii formale. Intuiţia geometrică este o intuiţie activă. aşa cum am perceput-o senzorial ci ideea care rămâne prin abstragerea proprietăţilor comune.

concluziile desprinse din efectuarea unor raţionamente se supun unor verificări prin experienţe cu substanţe sau obiecte. echilateral. Unele au un grad mai mare de generalitate iar altele mai restrâns. Din aceasta cauza nu vom confunda secţionarea reală a unui cub (tăierea efectivă) cu determinarea secţiunii deoarece uneori nici nu vom face acest lucru. creativitatea. de spaţiu obiectiv. dreptunghic. 62 . Arii deosebire între o experienţă fizică şi una logico-matematică. entităţi ce au o perfecţiune care nu poate exista decât în mintea noastră. acestea vor fi aplicate asupra unor abstracţiuni. ci doar ni-1 vom imagina. apare numai atunci când copilul îşi dă seama de independenţa poziţiei unor corpuri faţă de altele sau de poziţia sa. În timp ce la ştiinţele naturii. Această idee. Conceptul de triunghi. Geometria poligoanelor. deci fiecare din ele are o "istorie de formare". trapez. teoreme. ea va fi determinata din raţionamente. paralelogram. O altă caracteristică a conceptelor geometrice constă în aceea că ele formează sisteme ierarhice şi nu sunt entităţi mintale izolate. reguli. după efectuarea unor generalizări sub forma de concepte. etc. formule. Toate aceste forme pure vor fi situate de elevi într-un spaţiu idealizat obiectiv. O secţiune într-un corp geometric la clasa a VIII-a va fi doar intuită. De asemenea. puterea de generalizare şi abstractizare. el se formează în cursul unui proces psihic asupra căruia îşi pun amprenta imaginaţia. Un concept geometric nu se poate crea spontan. spre exemplu. care reflectă ceea ce este general pentru această întreaga clasă de figuri geometrice este mai general decât cel de triunghi isoscel. abstracţiuni. etc. ale cărui submulţimi vor fi figurile geometrice. vom demonstra că aceasta este triunghi. la geometrie se supun unor cercetări. Operaţiile cu conceptele geometrice se realizează întotdeauna pe plan mintal.

La nivelul clasei a VI-a elevii nu trebuie să confunde figura geometrică cu desenul geometric. o entitate mintală intuitivă. căci dintr-un simplu concept nu se pot scoate propoziţii care-l depăşesc. intuiţie. pentru a o reprezenta şi pe cea de a treia dimensiune a corpurilor se recurge la artificii. pe de o parte. Arii Pentru copil există un "spaţiu grafic". Kant afirma că: "geometria este o ştiinţă care determină însuşiri ale spaţiului în mod sintetic şi aprioric. Figura geometrică este. Cu ajutorul ei ne intuim conceptele. idealizată. Treptat. ci ne folosim de ea pentru a reprezenta simplificat unele operaţii mintale. 2) ca posibilitate de concretizare a unor concepte. Deci. cu două dimensiuni în care. figura geometrică apare atât in procesul de trecere de la concret la abstract cât şi în procesul de trecere de la concept la imagine. 63 . cu cel al foii de caiet. de la concept la ceea ce numim concept figural. Geometria poligoanelor. să-1 identifice pe cel al tablei." Ce trebuie să fie reprezentarea spaţiului ca o atare cunoaştere despre el sa fie posibilă? El trebuie să fie din capătul locului. tabla. Figura geometrică apare pentru elevii clasei a VI-a în doua ipostaze: 1) ca reflectare idealizată a unor proprietăţi spaţiale pure. elevul învaţă să-şi utilizeze acest spaţiu. Profesorul trebuie sa cunoască evoluţia acestor concepte la copil precum şi unele referiri filozofice în legătură cu aceasta. foaia de hârtie reprezintă pentru el un mediu al desenelor" . În cursul rezolvării problemelor nu ne putem dispensa de aportul figurii geometrice. Spaţiul grafic al copilului adică peretele. asemenea oricărui concept o proprietate pură. iar pe de altă parte. care reflectă. o entitate abstractă. acesta fiind spaţiul ce prezintă anumite particularităţi. El trebuie să identifice figura de pe spaţiul tablei cu cea de pe caiet. al figurilor desenate. ceea ce se întâmplă doar în geometrie.

cu excepţia celor din primul capitol intitulat "Introducere intuitiva". proprietăţile ei sunt proprietăţile desenului. convenţiilor de desen. atunci poate apărea următoarea contradicţie: profesorul supune unor operaţii logico-educative figurile geometrice. confundând figura geometrică cu desenul geometric. Deoarece toate cunoştinţele. procesele psihologice implicate în formarea lor. nu şi-au format conceptele geometrice (de punct. III. de reprezentare.2. în timp ce elevul încearcă să aplice aceste operaţii unor desene. notaţiilor. distingem în gimnaziu următoarele etape: 1)interpretarea grafică în care figura geometrică este o figură desenată. de redactare simbolică a unui raţionament. Arii Dacă elevii cu care începem studiul sistematic al geometriei. astfel încât elevul în acea verigă îşi pierde încrederea în corectitudinea raţionamentelor sale. În procesul de substanţializare a figurilor geometrice. În predarea geometriei o atenţie deosebită trebuie să se dea şi simbolurilor. constituie o disciplină integral deductivă. segment. dreapta. să urmărească ierarhizarea conceptelor geometrice. Este necesar ca profesorul să sesizeze la timp acea verigă. 2)interpretarea conceptuală în care ea este un mijloc de intuire a unui concept având toate atributele acestuia. să se situeze într-o pregeometrică grafică. Aspecte metodice privind predarea noţiunii de arie in gimnaziu 64 . conceptele figurale. respectiv cei din clasa a VI-a. neînţelegerea unei verigi generează dificultăţi din ce în ce mai mari. unghi) ca entităţi mintale. Geometria poligoanelor.

ca fiind reuniunea mulţimii punctelor unei linii poligonale convexe şi a celor interioare.). Geometria poligoanelor. În vederea introducerii noţiunii de arie am pornit de la următoarele precizări: 1 ) reamintesc elevilor ce este un poligon cerându-le să recunoască şi să deseneze o linie poligonală convexă. Prin exerciţii şi probleme cu aplicaţii practice rezolvate elevii au observat că unele suprafeţe au întinderi mai mari decât altele deci şi aria lor este mai mare . În acest sens este necesar să prezentăm elevilor două dreptunghiuri cu dimensiunile (de ex. despre care elevii văd că au aceeaşi arie dar prin suprapunere nu coincid. pătratului. rombului. Am insistat asupra descompunerii unei suprafeţe poligonale convexe în triunghiuri fie prin ducerea diagonalelor.3. am introdus noţiunea de suprafaţă poligonală convexă. 3)voi insista mai mult asupra poligoanelor convexe. respectiv de 4 cm şi 12 cm).: de 6 cm şi 8 cm. fie prin unirea unui punct din interiorul poligonului cu vârfurile acestuia (fig. trapezului. Elevii cunosc compararea suprafeţelor poligonale prin suprapunere. deoarece în clasa a IV-a şi a V -a elevii au calculat pe baza unor formule date. 2)introduc noţiune de interior a unui poligon convex. 65 . Astfel.1. Arii Noţiunea de arie a unei suprafeţe nu este o noţiune nouă pentru elevii clasei a VII-a. dreptunghiului. dar aceasta comparare nu este întotdeauna posibilă. aria triunghiului.astfel se pune problema definirii noţiunii de arie şi sublinierea proprietăţilor ei plecând de la a compara "întinderile" unor suprafeţe poligonale. ei.

Geometria poligoanelor. Arii

Figura 3.1.
Voi cere elevilor să descompună aceeaşi suprafaţă poligonală convexa
în mai multe moduri. Pentru a rezolva problema comparării întinderilor unor
suprafeţe poligonale este necesar să ataşăm fiecărei suprafeţe câte un număr
real. Astfel aceste numere le putem compara, deci se pune problema găsirii
unui procedeu prin care, fiecărei suprafeţe poligonale considerate să-i
corespunda un număr real care să îndeplinească anumite condiţii.
La baza justificărilor instructive a formulelor ariilor, la început a stat
presupunerea ca aria unui pătrat de latura 1 este 1 .Acoperind apoi, un pătrat de
latura a cu pătrate de latura 1, putem demonstra ca aria acestuia este a2.
Demonstrarea ultimei propoziţii ridică probleme deosebit de dificile în cazul în
care a este număr iraţional. De aceea pornind de la faptul că toate poligoanele
se pot descompune nu în pătrate, ci în triunghiuri pentru calculul ariilor trebuie
să pornim de la aria triunghiului.
Aria triunghiului este prin definiţie jumătatea produsului dintre o latură
şi înălţimea corespunzătoare ei. Demonstrând că produsul dintre o latură a unui
triunghi şi înălţimea corespunzătoare ei este acelaşi, oricare ar fi o latură şi
înălţimea corespunzătoare ei, înseamnă că putem face ca fiecărui triunghi din
plan să-i corespundă un număr real şi numai unul egal cu jumătatea produsului
dintre lungimea unei laturi şi înălţimea corespunzătoare ei.
Bineînţeles, elevii pot pune întrebarea de ce aria unui triunghi este
jumătatea produsului dintre lungimea unei laturi şi înălţimea corespunzătoare.
În acest sens vom construi o funcţie arie raportata la nivelul de cunoştinţe al
elevilor evidenţiind proprietăţile ei.

66

Geometria poligoanelor. Arii

1)Pornind de la definiţia ariei triunghiului şi de la faptul că lungimile laturilor
sunt numere reale pozitive, deducem ca aria triunghiului este un număr real
pozitiv. Aria unui triunghi este un număr pozitiv .
2)Fie două triunghiuri congruente ABC şi A'B'C' cu înălţimile AD şi A'D' ,
corespunzătoare laturilor BC respectiv F'C' (fig.3.2). Din congruenţa
triunghiurilor rezultă că înălţimile corespunzătoare sunt congruente, deci :
[AD]⊥[A'D']

[BC]⊥[B'C'] , rezulta că

AD ⋅ BC A ' D '⋅ B ' C '
=
2 2

Figura 3.2.

Deci triunghiurile congruente au arii egale. Adică din ∆ ABC
≡ ∆ A'B'C ' rezultă Α(ABC) = Α (A'B'C' ).

3) Fie ABM şi AMC două triunghiuri rezultate prin descompunerea
transversală a triunghiului ABC, ducem înălţimea AD şi avem:

BM ⋅ AD MC ⋅ AD
Α (ABM) = ; Α (AMC) = . Dar
2 2

BC ⋅ AD ( BM + MC ) ⋅ AD BM ⋅ AD MC ⋅ AD
Α (ABC) = = = + = Α(ABM)
2 2 2 2

+ Α (AMC).

Deci: Α (ABC) = Α (ABM)+ Α (AMC).

67

Geometria poligoanelor. Arii

Figura 3.3.
4) Fie ABC un triunghi cu o latură de lungime 2 şi înălţimea co-
respunzătoare de lungime 1 (unităţi de lungime). Deci aria triunghiului este
egala cu 1. (unităţi de arie). In concluzie putem spune ca pe mulţimea
suprafeţelor triunghiulare este definită o funcţie cu valori în mulţimea
numerelor reale pozitive care îndeplineşte toate proprietăţile unei funcţii arie:
proprietatea de pozitivitate, congruenţă, aditivitate, exista un triunghi a cărui
arie este egală cu unitatea .
Pe baza ariei triunghiului putem defini aria unui patrulater oarecare şi
să demonstrăm ariile dreptunghiului, pătratului, paralelogramului, trapezului,
etc.
Plecând de la faptul că orice poligon convex se poate descompune în
triunghiuri vom defini aria unui patrulater ca fiind suma ariilor triunghiurilor
descompunerii.

Pentru a demonstra aceasta descompunere este necesar ca la elevii
ciclului gimnazial să pornim de la ducerea diagonalelor.

Dacă ABCD este un poligon convex, atunci
Α (ABC)+ Α (ADC) = Α (BCD)+Α (ABD).

68

deci Α (ABC)=Α (A’BC). Definiţia 3. pe baza proprietăţii de aditivitate avem că: Α (ABC)+ Α (ADC) = Α (AOB)+Α (BOC)+ Α (AOD) + Α (DOC)= = Α (BOC)+Α (DOC)+ Α (AOB)+ Α (AOD) = Α (BCD) + Α (ABD). Introducem definiţia ariei unui patrulater convex.). atunci. unde M şi M’ 2 sunt înălţimile corespunzătoare laturii BC duse din A respectiv A’.4. Geometria poligoanelor. Figura 3. Putem trece la definirea ariei patrulaterelor particulare. Deci distanţa de la punctul A de pe dreapta a la dreapta d (a // d) este aceeaşi pentru toate punctele A∈a. Dacă AC şi BD sunt diagonalele paralelogramului şi O punctul de intersecţie. BC ⋅ AM Α (ABC)= 2 BC ⋅ A ' M ' Α (A’BC)= . 1. Α (ABC)=Α (A’BC) (fig. Dar [AM]≡ [A'M']. 69 . Arii Figura 3. 2. Aria unui patrulater convex ABCD este numărul Α (ABCD)= Α (ABC)+ Α (ADC).3.5.5. demonstrând următoarea lemă: Lema: Dacă triunghiul A'BC are vârful A’ pe paralela prin A la BC.

a rombului rezultă ca şi consecinţă. Probleme cu arii Problema 1.7. Aveţi nevoie de vreo lemă în prealabil? (figura 3. ţinând seama de construcţia unei diagonale (triunghiulare). In scopul consolidării noţiunii de arie a unor poligoane. a proprietăţii funcţiei arie este necesar să rezolvăm o serie de probleme prin care să punem în evidenţă faptul că suma ariilor triunghiurilor în care un poligon este împărţit este aceeaşi oricare ar fi această împărţire (triunghiurile fiind disjuncte). 70 .). Figura 3. Aria pătratului. Geometria poligoanelor. Atunci aria paralelogramului este: BC ⋅ AA ' Α (ABCD)=2Α (ABC)= 2 = BC ⋅ AA ' 2 Deci aria unui paralelogram este egală cu produsul dintre o latură a sa şi înălţimea corespunzătoare ei. III. precum şi alte tipuri de probleme.3. Fie ABCD un paralelogram unde AD este paralelă şi congruentă cu BC. Definiţi aria unui patrulater concav ca diferenţă a ariilor a două triunghiuri. deci ele au ariile egale. Arii Introducem în continuare formula calculului ariei unui paralelogram. ele fiind paralelograme particulare. deci triunghiul ACB este congruent cu triunghiul ACB. a dreptunghiului.6.

Patrulaterul fiind concav. (1) Dar Α (ABM)=Α (ABD)+Α (AMD). Triunghiurile ABM şi BMC cu latura comună BM şi AM şi MC în prelungire. Analog Α (BMC) = Α (BCD) +Α (MDC).Α (ABD).Α (ACD)= Α (ABD)+Α (BDC). Problema 2. Lema respectivă este: Dacă D este vârful interior triunghiului determinat de cele trei vârfuri A. totdeauna un vârf este interior triunghiului determinat de celelalte vârfuri ale sale.C atunci Α (ABC) .B. Α (ABCD)=Α (BDC)+Α (ABD)+Α (ABD) = =Α (BDC)+Α (MBD)+Α (AMD) = =Α (MBCD)+Α (AMD). Dacă ABCD este un patrulater convex şi M un punct interior laturii AB. Observaţia 1 Dacă ABCD este un patrulater concav şi punctul D este interior triunghiului determinat de vârfurile ABC. Rezolvare. Geometria poligoanelor. numim aria patrulaterului ABCD diferenţa Α (ABC) . Α (ABC)=Α (ABD)+Α (AMD)+Α (MDC)+Α (BDC) sau Α (ABC) . (2) Figura 3.7. Arii Rezolvare: Unim pe A cu C şi ducem dreapta BD care intersectează pe AC în M. 71 . Pe baza proprietăţii de aditivitate a ariilor triunghiurilor obţinem: Α (ABC)=Α (ABM)+Α (BMC). să se arate că: Α (ABCD)=Α (MBCD)+Α (AMD).Α (ACD)= Α (ABD)+Α (BDC).

Α (ABCD)=Α (AMD)+Α (DCMB) (1) Α (MBCD) = Α (MND)+Α (MNCB) (2) Figura 3. 72 . Problema 3. Propun elevilor problema următoare: Fie ABCD un patrulater convex. Q∈(AD). În patrulaterul MNDA avem: Α (ABCD) =Α (AMD)+Α (MND)+Α (MNCB)=Α (MNDA) +Α (MNCB). Să se demonstreze că: Α (ABCD) =Α (MNPQ)+Α (BMN)+Α (CNP)+Α (PDQ)+Α (AQM). M şi N două puncte interioare laturilor AB şi DC. N∈(BC) . Observaţie: Problema propusă este o extindere a problemei 3. Lema. Rezolvare.9. M∈(AB). Definiţi aria unui pentagon. P∈(DC). Atunci Α (ABCD)=Α (AMD)+Α (MND)+Α (MNCB). Să se arate că: Α (ABCD)=Α (AMND)+Α (MNCB). În cazul acestei probleme trebuie să demonstram înainte o lemă. Ducem oricum o diagonală şi pentagonul se descompune într-un patrulater şi un triunghi a căror sumă de arii este constantă (figura 3.10. Fie patrulaterul convex ABCD.). Problema 4. Arii Figura 3. Geometria poligoanelor.8. Fie pentagonul convex ABCD. Aceasta constantă o numim aria pentagonului convex.

10. Să se calculeze aria unui triunghi în funcţie de măsurile a două laturi şi a unghiului dintre ele. AC=b. iar din extremităţile lui EC ducem o diagonală EB. 73 . Problema 5. = = 2 2 2 Figura 3. Deci lema este demonstrată. m( µA ) =c’ (figura 3. Ducem EC o diagonală. Fie AB = c. Arii Figura 3.). În acest caz avem: Α (EDC) +Α (ABCE)=Α (EDC)+Α (ECB)+Α (EBA)=Α (EDCB) +Α (EBA).11. Rezolvare. Atunci Α (ABC)= AB ⋅ CD AB ⋅ AC ⋅ sin A b ⋅ c ⋅ sin A . Avem: AB ⋅ CD CD Α (ABC)= . dar sin A= . Geometria poligoanelor.11. 2 AC Deci CD = AC⋅ sin A.

Problema 7. Unim pe D cu K şi ducem 74 . Vom avea Α (BDC)=Α (BDE). Dacă notam laturile triunghiului ABC cu BC = a. teorema fundamentală a asemănării. problema de mai sus duce la relaţia a2=b2+c2 . Observaţie.12. Deci ∆ ABE este triunghiul căutat. Folosind noţiunea de arie putem demonstra în cadrul cercului de matematică cu elevii mai talentaţi şi interesaţi în studiul matematicii teoreme importante din geometrie plană (teorema lui Pitagora.) Rezolvare. Figura 3. AC = b. Α (ABCD)=Α (ABD)+Α (BDC)= =Α (ABD)+Α (BDE)=Α (ABE). Fie CE // BD. Geometria poligoanelor. Să se construiască un triunghi de aceeaşi arie cu un patrulater ABCD (figura 3.12. CE∩AD={E}.13). teorema bisectoarei. deci latura pătratului BGKC are latura egala cu a. (figura 3. Demonstraţie. AB = c. Pătratul construit pe ipotenuza unui triunghi dreptunghic este echivalent cu suma pătratelor construite pe catete. formula lui Heron). adică bine cunoscuta teoremă a lui Pitagora. Arii Problema 6. Considerăm triunghiul ABC dreptunghic în A şi suprafeţele pătratice [AEDC] şi [BGKC] construite astfel: B∈(AE).

Consideră mai întâi cazul când cele doua transversale se intersectează în A∈d1. Arii prin Q perpendiculare pe DE şi AB. Figura 3. Fie CH⊥d2. Α (BCKG)=a2. bc De asemenea mai notăm Α (AEDC) = b2. C'H'⊥d2.C respectiv A'. ( figura 3.C'. Problema 8. Observaţie. Fie d1.B.13. B'. deci χ Α(ABC)=Α (DKC). Atunci avem: AB A ' B ' = (teorema fundamentala a asemănării). Geometria poligoanelor. cu transversalele comune s şi s' care le intersectează în punctele A. BE⊥s'. Tot din congruenţă avem FG = c şi Α (EHGE)=a2. adică ceea ce trebuia demonstrat.14. Aşa cum am demonstrat teorema lui Pitagora cu ajutorul ariilor pot fi demonstrate si celelalte teoreme cunoscute (a catetei.). Fie F şi H respectiv picioarele acestor perpendiculare.d2. Α (ABC)= . 2 Conform axiomei de aditivitate vom avea: a2=Α (BCKG) =Α (CDK) +Α (FKG) +Α (FGM) +Α (BCDM)= =Α (BCDM) +Α (FMG) +Α (BGH) +Α (ABC)= =Α (BCDM) +Α (FMG) +Α (BEM) +Α (EMGH)+ Α (ABC)= =Α (ACDE)+ Α (FEHG)=b2+c2. BC B ' C ' Demonstraţie.d3 trei drepte paralele. În aceste condiţii avem ∆ ABC≡ ∆ DKC. a înălţimii). Din ipoteza d2 // d3 avem CH=C'H'. În acest fel Α ( BCB’ )= Α (BC'B' ) (1) 75 .

B’’C’’=B’C’ deoarece laturile opuse într-un paralelogram sunt AB AB ' egale (ca lungimi) şi obţinem: = ceea ce trebuia demonstrat. AB BD Atunci : = (teorema AC DC bisectoarei). Fie triunghiul ABC şi AD. (cazul unghiurilor suplimentare şi vom avea: 76 . BC B C ' ' Problema 9. Demonstraţie. Geometria poligoanelor. Arii Triunghiurile ∆ ABB' şi ∆ BB'C' au aceeaşi înălţime. D∈(BC) . Putem deci scrie: Figura 3. considerăm s’//s’’ aşa încât A∈s’’. Pentru AB A B' '' transversala s’ şi s’’ se poate folosi cazul precedent. bisectoarea unghiului A. deci: = BC B ''C '' dar A’B’’=AB’.4. Pentru ABD şi ADC se poate aplica teorema 2. vom obţine: = = BC A (BB'C) B C' ' Pentru cazul general. (2).2.14 A (ABB') = AB' (2) A (BB'C) B 'C ' Analog vom obţine: A (ABB') = AB A (BB'C) BC AB A (ABB') AB ' Din relaţiile (1). (3).

Geometria poligoanelor. considerând AH înălţimea triunghiului ABC. Fiind dat triunghiul ABC cu lungimile laturilor BC= a. Calculate aceste arii. A (ADC) AC ⋅AD AC (4). AC = b. Să se calculeze aria triunghiului. Folosind teorema lui Pitagora de mai multe ori în ∆ AHB şi în ∆ AHC.15. Arii A (ABD) = AB ⋅AD AB = Figura 3. Rezolvare. A (ADC) DC ⋅AH DC 2 Problema 10 . vom avea: BD ⋅AH A (ABD) = 2 = BD (5). AB =c. 4a a+b+c Notând p = . Pentru calculul ariei S a triunghiului considerăm înălţimea AH şi presupunem fără a restrânge generalitatea. în urma calculelor vom obţine: AH 2 = ( a + b + c ) ( −a + b + c ) ( a − b + c ) ( a + b − c ) . vom avea: 2 77 . H∈(BC).

Geometria poligoanelor. 78 . Arii 4 p ( p − a) ( p − b) ( p − c) 2 ⋅ p ( p − a) ( p − b) ( p − c) AH 2 = 2 . Relaţia (6) care ne dă aria unei suprafeţe triunghiulare în funcţie de lungimile ariilor este cunoscută sub numele de formula lui Heron .16. Pentru aria triunghiului ABC vom folosi definiţia şi vom obţine: Α (ACDE) = p ( p − a ) ( p − b ) ( p − c ) (6). de unde AH = a a Figura 3.

Bucureşti 1983 5. P. ENGHIS. A."Babes-Bolyai" Cluj ENGHIŞ. Arii BIBLIOGRAFIE 1. Ediţia a II-a revăzută şi completată. CERGHIT. . P. Bucureşti 1983 3. I. Editura Academiei R. Lecţii de geometrie elementară. Note de curs. . FORDER. Perfecţionarea în şcoala modernă. G. Bazele raţionamentului geometric. Fundamentele geometriei euclidiene.. Bucureşti 1976 4. Univ. J.G. Univ. Geometrie pentru perfecţionarea profesorilor. I. CERGHIT. Editura Didactică şi Pedagogică.S. Probleme de geometrie.Napoca 8. A. HADAMARD.. 2004 2. 79 . Bucureşti 1970 10. . Rev ”Studio”. D. . Bucureşti 1976 6. H. Metode de învăţământ.R. .C. . . . ALBU.C. St. . Editura GIL. Geometria poligoanelor. Napoca 1976 9. ENGHIŞ. ALBU. Editura tehnică."Babes-Bolyai" Cluj - MANTIA. Bucureşti 1983 7. A. Editura Didactică şi Pedagogică. si alţii . . BRÂNZEI. Spatii RICCI conform recurente. BOTEZ. Fundamentele matematicii. M. Editura Didactică şi Pedagogică.

R. . . R. Bucureşti NEUMANN. RUS. Bucureşti 1960 11. N. 1973. Bucureşti 1976 14. VARNA D. Editura Didactică şi Pedagogică. Lecţii complementare de geometrie. M. N. MOISE.. Bucureşti 1980 16. EDWIN . 80 . MIHĂILEANU.VIII.. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. Metodica predării geometriei. RUSU. Editura Sigma. M. Geometria poligoanelor. . HOLLINGER. 13. . Bucureşti 1968 18. Bucureşti BRÂNZEI. Învăţarea geometriei prin exerciţii."Babes-Bolyai" Cluj - Napoca 1976.Tehnica. 1983 15. MIHĂILEANU. Fundamentele aritmeticii şi geometriei. Fundamentele geometriei. Metodica predării matematicii Curs litografiat Univ. Bucureşti 1987 12.N. Editura Didactică şi Pedagogică. Arii geometrie plana. MIRON. Editura Academiei R. Ed. Geometrie elementară dintr-un punct de vedere superior. Editura Didactică şi Pedagogică. EUGEN . .S. D. Probleme de geometrie pentru clasele VI . A. 2005 17. I. . SINGER.