You are on page 1of 5

Bancassurance

Apariţia fenomenului de bancassurance nu poate fi atribuită în primul rând nici băncilor, nici instituţiilor de asigurări.
Apropierea celor două sectoare s-a produs ca urmare a mutaţiilor survenite în cererea şi oferta de servicii financiare.
Convergenţa bancherilor şi a asigurătorilor către platforme comune este determinată în cazul fiecărei ţări de specificul local, de
influenţa exercitată de autorităţile de supraveghere şi de reformele de la nivel central.
Introducerea monedei Euro şi proliferarea canalelor de distribuţie având ca vector Internetul, determină presiuni asupra preţului de
vânzare al serviciilor financiare. Astfel, asocierea băncilor
şi a companiilor de asigurări vizează în primul rând eficacitatea şi reducerea costurilor activităţilor acestora.
6.1 Conceptul de bancassurance
Conform dicţionarului financiar al prestigiosului cotidian economic online laTribune.fr, bancassurance este un model de
dezvoltare al sectorului financiar în vogă din anii 90. Modelul se bazează pe apropierea dintre
bănci şi companiile de asigurări în scopul constituirii de poluri financiare puternice.
Definirea conceptului de bancassurance are un aspect funcţional şi unul instituţional. Primul aspect defineşte conceptul de
bancassurance ca pe un set de produse bancare şi de asigurări. Cel de-al doilea vizează modul în care este organizată colaborarea
dintre bănci şi companiile de asigurări. Pentru client, bancassurance semnifică un pachet de produse financiare ce merg dincolo de
vânzările încrucişate între cele două sectoare.
Organizarea instituţiilor de bancassurance presupune o legislaţie adecvată şi în acelaşi timp control din partea organismelor de
supraveghere bancară şi de asigurări. Forma efectivă sub care se manifestă în perioada actuală
conceptul de bancassurace este cea a apropierii dintre industria bancară şi cea a asigurărilor. Apropierea are ca scop utilizarea în
comun a infrastructurilor şi a canalelor de distribuţie. Conceptul de bancassurance este de origine franceză. Mai poate fi întâlnit în
limba germană sub denumirea de Allfinanz iar în engleză ca Financial Services.
Bancassurance exprimă efortul băncilor de a pătrunde în anumite domenii, rezervate până acum doar companiilor de asigurări.
Modalităţile specifice de realizare sunt:
� Înfiinţarea de societăţi de asigurare de către bănci;
� Cooperarea cu societăţi de asigurare deja existente pe piaţă;
Prin intermediul propriilor canale de distribuţie băncile vând şi produse de asigurare tradiţionale cum sunt: asigurări de viaţă,
asigurări pentru răspundere civilă şi asigurări de bunuri.
În practică s-a constatat în ultimii ani şi tendinţa inversă, manifestată de marile companii de asigurare care se apropie de bănci.
Conceptul numit assurfinance priveşte marile grupuri de asigurări Allianz, proprietar al Dresdner Bank sau AGF care a lansat în
anul 2000 Banque AGF în Franţa.
6.2 Evoluţia fenomenului de bancassurance
Reunirea de servicii financiare ce combină funcţii de plasament, finanţare şi asigurări pare astăzi de-a dreptul
revoluţionară. Se consideră aproape unanim că bancassurance a apărut în secolul al XII-lea în republica Veneţia. „Împrumuturile
maritime” acordate negustorilor combinau caracteristicile creditului actual cu
asigurările şi operaţiunile la termen1. În 1863, ideea a fost reluată şi pusă în practică în Elveţia când
societatea de asigurări Helvetia şi băncile Credit Suisse şi Basler Handelbank au fondat Compagnie Suisse de Reassurance. După cel
de-al doilea război mondial conceptul de bancassurance a început să câştige din ce în ce mai mult teren. În 1965, banca britanică
Barclays a creat divizia de asigurări de viaţă
Barclays Life. În Statele Unite, procesul de dereglementare început în anii 90, a permis fuziunea dintre Citibank şi Travellers Group
în 1998, apărând astfel cel mai mare grup de servicii financiare integrate la
nivel global.
Asigurări moderne de bunuri şi persoane
În Europa continentală expansiunea bancassurance a fost favorizată de directiva CE92 care prevedea formarea pieţei unice, iar
legislaţia permite alianţele dintre bănci şi companiile de asigurări2. S-au afirmat două tendinţe de bază. Prima este modelul clasic de
bancassurance care urmăreşte degajarea de sinergii la nivelul
exploatării prin cooperări, achiziţii şi fuziuni.
Cea de-a doua tendinţă se manifestă sub forma pachetelor de servicii destinate acoperirii nevoilor financiare ale clienţilor. Serviciile
sunt furnizate de reţele ce includ bănci, asigurători şi curtieri independenţi.
Cel dintâi model s-a afirmat în Franţa, iar cel de-al doilea în Olanda.
Prima bancă ce a lansat servicii financiare integrate de bancassurance a fost Crédit Mutuel. Motivul apariţiei acestui tip de servicii
este asigurarea creditelor acordate întreprinderilor. Celelalte bănci franceze au preluat modelul, aşa că vânzarea de poliţe de
asigurare la ghişeele băncilor s-a dovedit un succes.
Crédit Agricole vinde contracte de asigurare de viaţă şi non viaţă prin intermediul filialelor sale Predica şi Pacifica. Grupul Banques
populaires desface produse de asigurare la ghişeele băncilor. La fel şi poşta franceză prin polul său destinat serviciilor financiare.
Reuşita bancassurance în Franţa a fost favorizată de o serie
de factori:
� Fiscalitatea atractivă la produsele de asigurări de viaţă;
� Marea densitate a reţelei bancare;
� Numărul relativ redus de puncte de desfacere ale companiilor de asigurare comparativ cu băncile;
� Scepticismul francezilor faţă de sistemul de asigurări sociale, care a creat un mediu favorabil băncilor.

In funcţie de nevoile clienţilor sunt utilizate şi alte canale de vânzare ca marketingul direct. Scăderea preţurilor pe piaţa imobiliară la mijlocul anilor '90 şi anii de stagnare economică au determinat întârzieri. amânări sau neonorări ale obligaţiilor ce decurg din relaţiile de credit. Producţia de servicii financiare este supusă mai multor constrângeri dintre care enumerăm: presiunea exercitată de concurenţă. apariţia unor noi pieţe. băncile le furnizează marilor clienţi servicii financiare personalizate. � Globalizarea presupune gestionarea în cadrul unor structuri comune a operaţiunilor de bancă. evoluţia economiilor emergente şi procesele de restructurare ale sistemelor de asigurări sociale. Marile companii de bancassurance oferă pe lângă produsele bancare clasice şi produse de asigurare de viaţă şi non viaţă standardizate în cadrul pachetelor de servicii financiare. � Progresele înregistrate de tehnologiile informatice permit managementul portofoliilor de clienţi de o manieră mult mai ţintită şi mai organizată. Economisirea şi asigurarea servesc la efectuarea cheltuielilor viitoare cu precizarea că depozitele bancare pot să nu le acopere integral spre deosebire de primele de asigurare ce pot compensa într-o măsură importantă pierderile de venituri. � Produsele de asigurare sunt vândute prin reţeaua băncilor de detaliu cu costuri mai mici decât cele ale companiilor de asigurare. Pe lângă produsele de bază citate mai sus. Atât băncile cât şi companiile de asigurări sunt intermediari financiari care le permit clienţilor o repartiţie a utilităţii monetare în timp. � Consiliere → a clienţilor privind gestionarea patrimoniului. Asigurări moderne de bunuri şi persoane � În procesul globalizării riscurile depăşesc de multe ori capacitatea financiară a asiguratorilor tradiţionali. Prin plata de prime de asigurare întreprinderile şi persoanele fizice renunţă la maximizarea actuală a consumului lor pentru a face faţă cheltuielilor prevăzute şi neprevăzute din viitor. plasamente şi finanţări sub formă de împrumuturi. Ele angajează venituri distribuite eşalonat în timp şi în acelaşi timp creează valoare care trebuie gestionată. � Asigurări → vânzarea lor în cadrul pachetelor de produse financiare prin intermediul ghişeelor bancare. Rabobank şi Fortis utilizează acest canal de distribuţie.3 Motivaţiile operaţiunilor de bancassurance Sintetizând. concentrarea din cadrul marilor grupuri bancare şi de asigurări. Procesul este de abia într-o fază incipientă şi este accelerat de ridicarea barierelor de intrare de pe anumite pieţe care protejau . 4 Packaging-ul bancar este unul dintre vectorii bancassurance prin vânzarea produselor financiare complementare sub formã de „pachete” care cuprind de la carduri bancare pânã la asigurãri şi servicii de monitorizare a imobilelor. � Gestiune → managementul în comun al portofoliilor. Persoanele fizice şi juridice au nevoi a căror acoperire necesită servicii financiare. � Marile întreprinderi îşi asigură o parte din riscuri prin crearea unor societăţi proprii de asigurare6 care duc la reducerea pieţei potenţiale pentru asigurători.4 Restructurea financiară şi perspectiva conceptului integrat de bancassurance La originea procesului de concentrare bancară se regăseşte presiunea exercitată asupra marjelor şi a costurilor marilor instituţii financiare. În Elveţia serviciile de bancassurance s-au extins şi către sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii. Tabelul de mai jos ilustrează formele de cooperare în cazul industriei bancare şi a asigurărilor. Complexitatea serviciilor creşte cu cât clienţii au o talie mai mare. 6.Bancassurance Vânzarea produselor de asigurări de către agenţii independenţi este foarte dezvoltată în Olanda. Conştienţi de avantajul concurenţial în faţa unor grupuri bancare puternice curtierii şi-au impus statutul de independenţă. � Finanţări → punerea la dispoziţia clienţilor a unor facilităţi sindicalizate de volume mari. Serviciile de intermediere financiară oferite în comun de bănci şi asiguratori pot fi sintetizate astfel: � Plasamente → achiziţionarea de obligaţiuni şi titluri de stat de pe pieţele naţionale şi internaţionale. � Saturarea pieţelor pentru asigurările de răspundere civilă şi a asigurărilor de bunuri duce la căutarea unor noi pieţe de desfacere. � Societăţile de asigurări mobilizează mai puţine fonduri proprii decât băncile pentru acoperirea creanţelor. operaţiunile de bancassurance au motivaţii diferite pentru companiile de asigurare şi pentru bănci. � Marile întreprinderi se refinanţează mai ieftin de pe pieţele financiare sau îşi constituie bănci proprii – in house banking – concurând cu băncile de afaceri. asigurări şi pieţe de capital. � Intermediere pe pieţele financiare. 6. Serviciile financiare îndeplinesc funcţii atât la nivel micro cât şi macroeconomic. Băncile urmăresc prin apropierea de societăţile de asigurări următoarele obiective: � Companiile de asigurări au dezvoltat tehnici avansate de gestionare a riscurilor ce pot fi exploatate de marile bănci. Societăţile de asigurări îşi asumă riscurile clienţilor în schimbul plăţii de prime care sunt plasate conform legislaţiei urmărind o dispersie a incertitudinii. Sunt acoperite nevoile financiare de exploatare sau nevoi specifice definite împreună cu organismul de bancassurance. Pentru a răspunde acestor nevoi băncile oferă instrumente de plată. Societăţile de asigurări se angajează în afaceri bancare sau urmăresc apropierea de băncile comerciale pentru că: � Liberalizarea şi dereglementarea pieţelor financiare determină creşterea presiunii concurenţiale. ING Group. Obligaţia de creştere a băncilor şi a companiilor de asigurări până la atingerea taliei critice şi expansiunea internaţională se desfăşoară după mai multe axe care urmăresc complementaritatea şi reducerea costurilor. Deteriorarea calităţii portofoliilor bancare a accelerat procesul de concentrare financiară.

� Riscuri provocate de dispariţia unor persoane din topmanagementul firmei. manifestate prin nepricepere. Există şi companii de asigurări constituite de bănci. Cel mai cunoscut operator de bancassurance de la noi este grupul olandez ING Nederlanden. care şi-au dezvoltat propriile activităţi financiare. Realitatea este că activele bancare sunt mai mari consumatoare de fonduri proprii decât cele ale societăţilor de asigurări. Creşterea bunăstării individuale marchează o scădere a apetitului pentru risc şi implicit o preocupare sporită de minimizare a acestuia prin contractele de asigurare încheiate. Jersey. sport…). Grupurile integrate de bancassurance ridică o serie de probleme autorităţilor de reglementare şi supraveghere în ceea ce priveşte definirea fondurilor proprii. de bilanţ şi de calitatea afacerii. Convergenţa soluţiilor prezentate de bănci şi companiile de asigurări creşte posibilităţile de reducere a incertitudinii cu care se confruntă întreprinderile. care vor oferi clienţilor produse personalizate nevoilor la un cost cât mai rezonabil. Societăţile comerciale preferă forme de finanţare alternative prin recurgere la emisiuni pe pieţele de capital sau leasing industrial. rea voinţă sau fraudă. Cartea câştigătoare va fi jucată de băncile furnizoare de soluţii complete de bancassurance. Evaluarea fondurilor proprii ale conglomeratelor de bancassurance se realizează în raport cu riscurile asumate la nivelul grupului. în anii 90. � Riscuri de imagine apărute în anii 90 în legătură cu asocierea mărcii de anumite activităţi sau proiecte. Această situaţie se răsfrânge asupra primelor plătite de asiguraţi care sunt tot mai mici. Dereglementarea pieţelor financiare a dinamizat afacerile. � Dezvoltarea unor produse fără cerere pe piaţă ca urmare a unor cercetări de marketing incomplete. In cadrul economiilor dezvoltate industria asigurărilor este caracterizată de saturarea pieţei în ceea ce priveşte asigurările de răspundere civilă şi cele de bunuri. Unul din instrumentele de gestionare a riscurilor cel mai cunoscut. În cazul băncilor se urmăreşte siguranţa plasamentelor şi existenţa strict corelată a fondurilor proprii cu riscurile asumate. însă procesul este abia la început. salariaţi sau stat. Rezolvarea problemei a dus la inovarea unor instrumente speciale. Băncile şi companiile de asigurări tradiţionale trebuie să facă faţă concurenţei grupurilor industriale ca Siemens. . Întreprinderile se pot asigura ele însele împotriva riscurilor neconvenţionale. Creşterea nivelului de viaţă este corelată direct cu nivelul primelor de asigurare plătite. exploatare şi afacere. � Riscuri generate de acte teroriste. În ţara noastră conceptul de bancassurance poate câştiga teren în următorii ani prin procesul de concentrare bancară. � Riscuri ecologice.până acum actorii naţionali. Definirea fondurilor este diferită pentru bănci şi companiile de asigurări. necunoaştere a procedurilor. � Riscuri legate de tehnologia informaţiei8. În România cităm exemplul companiei Allianz-Tiriac. Remarcăm cazul Elveţiei care depăşeşte cu mult celelalte ţări dezvoltate în ceea ce priveşte primele pe locuitor. Se pune atunci întrebarea cine va acoperi aceste riscuri. Instituţiile bancare se orientează către retail. Cooperarea dintre bănci şi companiile de asigurări în cadrul platformelor comune ridică o serie de probleme privitoare la secretul bancar ca urmare a utilizării aceloraşi baze de date privitoare la clienţi. însă le-a făcut mult mai complexe şi mai riscante. Supravegherea solvabilităţii companiilor de asigurări vizează verificarea capacităţii lor de efectuare a despăgubirilor plătitorilor de prime în conformitate cu sumele asigurate. Asigurările clasice nu acoperă decât riscurile ce pot fi măsurate. Modificarea peisajului riscurilor este legat şi de implicarea în activităţi internaţionale pe pieţe cu potenţial dar insuficient cunoscute. iar publicul nu mai este interesat de o bancă anume. însă produsele oferite se banalizează. Rolul de intermediar financiar al băncilor ca şi distribuirea resurselor prin intermediul creditului scade în importanţă.Societăţile de asigurări se confruntă în prezent cu riscuri noi. conceput de aceste societăţi este sistemul TAR ( transferul alternativ al riscurilor) TAR permite reunirea într-un singur pachet de gestiune de tip bancassurance a riscurilor legate de exploatare. Wolkswagen. În Elveţia de exemplu. � Riscuri generate de manifestări publice ( concerte. din 32000 de întreprinderi nou create peste 4000 au intrat în stare de faliment. � Riscuri legate de personalul angajat. De asemenea nici cerinţele în materie de lichiditate nu sunt aceleaşi. greu previzibile: � Riscuri speciale ce decurg din angajarea responsabilităţii întreprinderii faţă de alte întreprinderi. Olivetti. Guernesey sau Liechtenstein. S-au dezvoltat aşa numitele societăţi captive cu sedii în Luxembourg. Existenţa întreprinderilor pe termen lung nu este condiţionată doar de succesul lor pe piaţă ci şi de capacitatea de gestionare a riscurilor legate de finanţare. Soluţiile de bancassurance permit creşterea capacităţii de asumare de riscuri a băncilor prin folosirea cerinţelor de fonduri proprii mai reduse ale asigurărilor. sau de distribuţie (Carrefour). � Riscuri provocate de restructurări. Prezenţa acestor riscuri face dificilă estimarea potenţialelor câştiguri în detrimentul valorii întreprinderilor. ce concurează asiguratorii tradiţionali pe anumite segmente de piaţă. Soluţiile de ieşire din criză în ultimii ani vizează pătrunderea pe pieţele emergente.

d) 2 + 4 + 5.Societăţile de asigurări se angajează în afaceri bancare sau urmăresc apropierea de băncile comerciale pentru că: a) Liberalizarea şi dereglementarea pieţelor financiare determină creşterea presiunii concurenţiale. d) Produsele de asigurare sunt vândute prin reţeaua băncilor de detaliu cu costuri mai mari decât cele ale companiilor de asigurare. d) allfinanz. Riscuri de imagine apărute în anii 90 în legătură cu asocierea mărcii de anumite activităţi sau proiecte. c) Numărul relativ redus de puncte de desfacere ale companiilor de asigurare comparativ cu băncile. e) 2 + 3 + 5. b) Saturarea pieţelor pentru asigurările de răspundere civilă şi a asigurărilor de bunuri duce la căutarea unor noi pieţe de desfacere. greu previzibile numite şi riscuri operaţionale: 1. 5. Riscuri provocate de dispariţia unor persoane din topmanagementul firmei. b) assurfinance. e) Marile întreprinderi se refinanţează mai ieftin de pe pieţele financiare sau îşi constituie bănci proprii – in house banking – concurând cu băncile de afaceri. e) Marea densitate a curtierilor în asigurări. d) Globalizarea presupune gestionarea în cadrul unor structuri comune a operaţiunilor de bancă. necunoaştere a procedurilor. 14. Alegeţi varianta incorectă. Riscuri de piaţă. 13. Riscuri ecologice. Riscuri de lichiditate. d) Scepticismul francezilor faţă de sistemul de asigurări sociale. Riscuri legate de tehnologia informaţiei. manifestate prin nepricepere. Dezvoltarea unor produse fără cerere pe piaţă ca urmare a unor cercetări de marketing incomplete. salariaţi sau stat. c) nivelul modest al primelor plătite. Care este varianta incorectă? 4. d) numărul mic de ghişee bancare. Riscuri speciale ce decurg din angajarea responsabilităţii întreprinderii faţă de alte întreprinderi. asigurări şi pieţe de capital. Riscuri provocate de restructurări. c) Societăţile de asigurări mobilizează un volum de fonduri proprii mai mare decât băncile pentru acoperirea creanţelor. Alegeţi varianta incorectă. c) In procesul globalizării riscurile depăşesc de multe ori capacitatea financiară a asiguratorilor tradiţionali.Societăţile de asigurări se confruntă în prezent cu riscuri noi. Riscuri generate de acte teroriste. Riscuri legate de personalul angajat. 10. c) financial services.5 Teste tip grilă pentru evaluare a cunoştinţelor 1.Creşterea nivelului de viaţă în ţările dezvoltate este corelată direct cu: a) nivelul înalt al primelor de asigurare plătite (de exemplu Elveţia).Reuşita bancassurance în Franţa a fost favorizată de: a) Fiscalitatea atractivă la produsele de asigurări de viaţă. 11. Riscuri de rată a dobânzii. .Băncile urmăresc prin apropierea de societăţile de asigurări următoarele obiective: a) Companiile de asigurări au dezvoltat tehnici avansate de gestionare a riscurilor ce pot fi exploatate de marile bănci. 2. 5 . c) 1 + 3 + 4. rea voinţă sau fraudă. b) 1 + 2 + 4.specificul fiecărei ţări. b) Marea densitate a reţelei bancare. 3.Convergenţa bancherilor şi a asigurătorilor în cadrul instituţiilor de bancassurance este determinată de: 1 . 8.Apropierea companiilor de asigurări de bănci corespunde structurii de: a) bancassurance.reformele la nivel local. Combinaţia corectă este: a) 1 + 2 + 3. e) societăţi captive. e) lipsa încrederii în sistemele financiare naţionale. 2 . b) numărul redus de asiguraţi. care a creat un mediu favorabil băncilor.scăderea volumului de prime încasate. Riscuri generate de manifestări publice. b) Progresele înregistrate de tehnologiile informatice permit managementul portofoliilor de clienţi de o manieră mult mai ţintită şi mai organizată. 7. 7.reformele la nivel central. Riscuri de credit. 3 . 12. 5. 4.6. 3. 6. e) Marile întreprinderi îşi asigură o parte din riscuri prin crearea unor societăţi proprii de asigurare care duc la reducerea pieţei potenţiale pentru asigurători.influenţa autorităţilor de supraveghere. 9. 4 . Care dintre combinaţiile de mai jos nu se referă la riscurile greu previzibile şi cuantificabile? a) 1 + 3 + 4 + 11. 6. 2.

e) 1 + 4 + 6 + 9 + 10. c) 9 + 10 + 12 + 14. d) 6 + 8 + 9 + 13.6 Răspunsuri corecte testul 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 6 7 .b) 3 + 7 + 10 + 13. 6.