1

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ

2

CUPRINS

CAPITOLUL I 1.1. EVOLUŢIA ARHITECTURII PEISAJELOR IMPORTANŢA DISCIPLINEI ARBORICULTURĂ ORNAMENTALĂ ŞI DEZVOLTAREA EI ÎN LUME ŞI ÎN ŢARA NOASTRĂ……………… 1.1.1 Grădinile persane……………………………………………………… 1.1.2. Grădinile din Asiria şi Mesopotamia……………………………….. 1.1.3. Grădinile egiptene…………………………………………………… 1.1.4. Grădinile din China……………………………………....................... 1.1.5. Grădinile japoneze……………..……………………………………… 1.1.6. Grădinile din Grecia………………………………………………….. 1.1.7. Grădinile romane……………………………………………………… 1.1.8. Grădinile islamice………………………………….………………….. CAPITOLUL II 2.1. GRĂDINILE EUROPENE ÎN DIVERSE EPOCI…………………... 2.1.1. Grădinile din Italia …………………………………………................. 2.1.2. Grădinile franceze……………………………………….…………... 2.1.3. Grădinile engleze……………………………………………………… 2.1.4. Parcuri mixte……………………………………………….…………. CAPITOLUL III 3.1. PARCURILE ŞI GRĂDINILE DIN SECOLUL AL XIX-LEA ŞI AL XX-LEA…………………………………………………………………… 27 3.2. DEZVOLTAREA ARTEI GRĂDINILOR ÎN ŢARA NOASTRĂ... 28 CAPITOLUL IV 4.1. CARACTERIZAREA STILURILOR ARHITECTURII 33 36 37 38 38 39 39 39 PEISAJELOR………………………………………………………………… 4.1.1. Caracterizarea stilului peisager sau romantic………………..….…. 4.1.2. Stilul mixt……………………………………………………..………... 4.2. GENURILE ÎN ARHITECTURA PEISAJELOR………………..…. 4.2.1. Genul măreţ…………………………………………………………… 4.2.2. Genul vesel….………………………………………………………… 4.2.3. Genul romantic…..…………………………………………………… 4.2.4. Genul liniştit………..………………………………………………… CAPITOLUL V 6 7 7 8 9 12 13 14 16 19 ]9 20 24 25

5.1. CONŢINUTUL PROIECTELOR DIDACTICE……………………….. 41 5.2. ELABORAREA PROIECTELOR DIDACTICE………………………. 42 5.3. CERCETAREA ŞI ANALIZA TERENULUI PE CARE URMEAZĂ A SE EXECUTA PROIECTAREA SPAŢIILOR VERZI….......................... 5.4. PRINCIPII DE PROIECTARE A SPAŢIILOR VERZI………............. 5.4.1. Proiectarea în extravilan…………………..…………………………… 5.4.2. Proiectarea în intravilan………………………………………………... 44 46 46 47

3

5.4.3. Proiectarea pe terenuri orizontale…………………………..………… 5.4.4. Proiectarea pe terenuri situate în pantă………………….………….... 5.5.STILURILE ÎN ARHITECTURA PEISAJULUI…………….................. 5.5.1. Stilul geometric……….………………………………………………… 5.5.2. Stilul peisager……………..………………………………………...….. 5.5.3. Stilul mixt……….……………………………………………………….. 5.6. TIPURI DE SPAŢII VERZI. CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPAŢIILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE…….. 5.6.1. Parcurile…………………………………………..................................... 5.6.2. Grădinile…..…………………………………………………………..… 5.6.3. Scuarurile…….…………………………………...................................... 5.6.4. Spaţiile verzi de pe arterele de circulaţie……………………………… 5.6.5. Spaţiile verzi din cartierele de locuit…………………..………………. 5.6.6. Parcurile şi grădinile sportive…………………..………....................... 5.6.7. Grădinile botanice……….……………………………………............... 5.6.8. Grădinile zoologice.…………………………………………………...... 5.6.9. Spaţiile verzi din incinta intreprinderilor………………………..…… 5.6.10. Spaţiile verzi de pe lângă spitale, sanatorii……………………..……. 5.7. TRASAREA DRUMURILOR ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI………….... 5.7.1. Clasificarea drumurilor………………….……………………………... 5.7.2. Lăţimea drumurilor………..…………………………………………… 5.7.3. Principii de proiectare a drumurilor………………..…..……………... 5.8. INTRĂRI ŞI IEŞIRI………..…………………………………………….. 5.8.1. Intrările…….…………………………………………………………..... 5.8.2. Parcările…………….…………………………………………………… 5.9. APELE ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI…………………………………….. 5.9.1. Efectul apelor în peisaj…………………………………………………. 5.9.2. Principii de amenajare a apelor….…………………………………...... 5.10. PRINCIPII CARE STAU LA BAZA PROIECTĂRII VEGETAŢIEI ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI…………………………………………………... 5.10.1. Stilul geometric………………………………………………………… 5.10.2. Stilul natural…………………………………………………………… 5.11. ASOCIEREA ŞI AMPLASAREA VEGETAŢIEI……………………. 5.11.1. Arborii………………………………………………………….………. 5.11.2. Grupările de arbori şi arbuşti ……….……………………………….. 5.11.3. Pâlcurile………………………………………………………………… 5.11.4. Masivele………………………………………………………………… 5.11.5. Arbuştii…………………………………………………………………. 5.12. VEGETAŢIA DE PE MALUL APELOR……………………………… 5.13. PROIECTAREA AMENAJĂRILOR FLORICOLE…………………. 5.13.1. Rondurile………………………………………………………………. 5.13.2. Rabatele………………………………………………………………… 5.13.3. Bordurile……………………………………………………………….. 5.13.4. Benzile………………………………………………………………….. 5.13.5. Arabescurile……………………………………………………………. 5.13.6. Parterele………………………………………………………………...

47 48 49 49 50 51 52 53 53 53 54 56 56 56 57 57 57 58 58 59 59 61 61 61 62 62 63 65 65 65 66 66 67 68 68 69 69 71 71 73 73 73 73 73

13. 5.15.4.3.…………………….6.16. Specii indicate pentru gazon………………………………………….15. Pergolele……………………………………………………………….15.2.13..13.14.... Scările…………………………………………………………………. Podurile şi podeţele…………………………………………………….1. Specii lemnoase dendrologice decorative prin flori…………………. PROIECTAREA ELEMENTELOR ORNAMENTALE ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI…………………….15.. 5. 77 78 78 78 79 79 81 81 81 81 82 82 82 82 82 83 83 83 83 83 84 85 91 .. Chioşcurile…………………………………………………………….. 5.9..…………….10. 5.4. Arcadele şi porticurile…………………………………………………. PROIECTAREA SUPRAFEŢELOR GAZONATE ……. 5. Treiajele………………………………………………………………… 5. 5. 5. Instalarea gazonului…………………………………………………… 5.………….16.15. ÎNTOCMIREA DEVIZELOR…………………………………………. 5.14.……. Specii lemnoase decorative prin forma şi culoarea ritidomului.2.14.. Asocierea speciilor gazonate…………………………………………. Vasele decorative……………………………………………………. 5... Specii lemnoase decorative prin culoarea frunzelor………………… 76 5.15..5.………………………………………………………. 5. Întreţinerea şi îngrijirea gazonului…………………………………… 5. 5. Lista materialului vegetal propus pentru amenajare………………..15.. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ……………………………………………..3. Deviz de lucrări pentru înfiinţarea peluzelor şi a plantaţiilor de arbori şi arbuşti……………………………………………………………….1..14.15.9.16. 5. 5.. 5. Pavilioanele…………………………………………………………….3.4 5. Colonadele……………………………………………………………… 5.14. 5..8..15.. a scoarţei şi a lujerilor…………………………………………………………… 5. Deviz pentru lucrări de întreţinere…………………………………… 5.15.5.16. 75 5.14....Teatrul verde…………………………………………………….7.2.1.8.15.7. Gazonul……….

băi. au vehiculat de la un popor la altul şi chiar de la un continent la altul devenind un tezaur universal.1. grădinile s-au transformat din utilitare în locuri de meditaţie religioasă. a statuilor şi apeductelor clădite în cea mai mare parte din materiale care au rezistat intemperiilor milenare se oglindeşte în vestigii care ne uimesc prin geniul şi mareţia lor artistică. La începutul lor. portice. cultura cu tot ce se include în aceasta noţiune. produsele spiritului uman. incluzând în compoziţia lor.5 ♦CAPITOLUL I♦ 1. şi anume la început în China. la romani. fie prin scrieri literare sau miniaturi ulterioare. începuturile artei grădinilor par a fi fost localizate în diverse centre ale continentului asiatic. simbolizate prin zeitaţi (de exemplu în Orientul Mijlociu) sau când la egipteni a aparut credinţa renaşterii continue şi reincarnării spiritelor. arcurilor de triumf. cultură şi desfătări.). Siria şi Mesopotamia. EVOLUŢIA ARHITECTURII PEISAJELOR Enumerarea celor mai vestite grădini şi parcuri cunoscute din antichitate şi pâna în prezent ar necesita o listă considerabilă. palatelor. hipodromuri etc. India. Dupa aceste izvoare. terenuri de sport. atunci cînd omul a observat că recoltele sale depind în mare parte de anumite forţe naturale. În paginile rezervate acestui atât de important capitol al arhitecturii peisajere ma voi stradui sa schiţez principalele etape prin care a trecut aceasta artă. în afară de vegetaţie şi apă. grădinile au avut un scop utilitar. aceasta realizare a spiritului uman este prezentă doar în cunostinţele transmise fie prin legende. În decursul razboaielor dintre popoarele antice. statui. în Grecia şi în Peninsula Italică. a templelor. iar descrierea şi analiza lor ar comporta un adevărat tratat. de la începuturile ei pâna în zilele noastre. . al căror element decorativ îl formează vegetaţia ca produs efemer al naturii şi apa care circulă pe canale tot atât de efemere. inclusiv arta. o serie de edificii şi opere de artă (teatre. fiind constituite din plante cu rol alimentar. Într-o etapă mai avansată ele devin locuri de odihnă. se dezvoltau şi piereau. apoi în Egipt şi mai târziu în sudul Europei. cu timpul. Arta gradinilor antice însă. Arhitectura construcţiilor antice. când rând pe rând regate şi imperii apăreau.

vegetal şi animal.n.2.1. reprezentaţi prin platani. î. arbori forestieri şi ornamentali. în stări de euforie. orientate spre cele 4 puncte cardinale.. Ele au fost mult influenţate. . apoi la Sardes şi în împrejurimi. GRĂDINILE DIN ASIRIA ŞI MESOPOTAMIA În vechime aceste grădini se numeau „Eden". sau uneori numai o fântână. Xerxes. i-a transformat sensul în paradis terestru.n.1 GRĂDINILE PERSANE La Persepolis. lămâi. în decursul vremurilor. Cele 4 braţe ale canalului reprezentau cele 4 fluvii ale cosmosului. Se aminteşte despre grădini binecuvântate încă din mileniul al III-lea î. grădinile lui Cyrus. cuvânt care în limba sumeriană însemna stepe şi căruia apele Tigrului şi Eufratului conduse printr-o bogata reţea de canale pentru irigat. palatul. avind fie un turn central. chiparoşi etc. descrescânde. piersici etc. ulmi. "Paradisul" lui Cyrus la Sardes avea formă geometrică. Dupa scrierile lui Xenophon (sec. denumite „Ziqqourat" pentru ca erau constituite în terase succesive. rodii. 1. Darius. arbuştii decorativi ca: laur. trandafir. erau cele mai vestite în antichitate. fără a fi totuşi considerate printre cele 7 minuni. la rândul lor. dar şi măestria horticultorilor.). din Egipt şi din Grecia. iar în altele se aflau răspândite animale de vânătoare. În acest cadru pur geometric.. astfel că asocierea elementelor celor două regnuri. formând un fel de turnuri multietajate. speciile fructifere: portocali. în anumite părţi erau construite pavilioane şi edicule. IV. de arta chino-mongolă şi indiana şi au influenţat. fie câte unul la cele 4 colţuri ale grădinii. vegetaţia era repartizată după funcţiunile ei: plantaţiile de arbori mari pentru umbră şi loc de vânătoare. miri. pentru fructe şi micile partere de flori pentru coloritul si frumuseţea lor.1. formate din două canale la intersecţia cărora era o construcţie. prin murmurul stropilor şi jeturilor filiforme ce antrenau gândurile pâna la visare. Printre cele 7 minuni ale antichitaţii figurează şi „grădinile suspendate din Babilon". rezultate din încrucişarea a doua axe perpendiculare. Apa era elementul care dădea viaţa şi marea placerea decorului prin perspectiva pe care o deschideau canalele. Canalele de irigaţie erau la un nivel mai ridicat decât plantaţiile şi parterele de flori. grădinile din Orientul Mijlociu. Grădinile persane erau închise între ziduri. ca cea din Babilon.6 1. totul fiind împărţit în parcele prin canale de irigaţie. pavilionul.e. pentru a fi populaţi cu păsări cântătoare. oraş regesc. pentru ca acestea sa fie mai uşor irigate prin rigole sau infiltraţie. cuprinzând în interior pomii. completa imaginea paradisului terestru. Grădinile erau împarţite în patru mari părţi.. construite de către Nabucodonosor al II-1ea pentru soţia sa Amytis.e.

Astfel.n. Palmierul-curmal dădea umbra binefăcătoare sub care creşteau celelalte plante. care forma în acelaşi timp şi un liant între ele.e. aceperite cu plăci de plumb.7 Grădinile suspendate din Babilon se mai atribuie a fi aparţinut legendarei regine Semiramis (Semiramida. iar deasupra acestora erau amplasate carămizi sfărâmate (arse) pentru drenaj şi un strat de pamânt vegetal de 2 m grosime la prima terasă şi de 1 m la ultima. find construite din mai multe terase (etaje). din care 8 m reveneau terasei I şi 13 m terasei a II-a. cea mai de jos era sprijinită pe 14 săli boltite. Denumirea de „grădini suspendate" este improprie. tulipe. au fost apoi lărgite pentru a se face plimbări cu bărcile. Erau tot grădini de forma geometrică şi înconjurate cu ziduri. parterele cu thymus. Terasa I. iar ca elemente decorative pavilioanele sau chioşcurile cu coloane elegante. Pentru udarea plantelor erau 3 fântâni. de formă rectangulară sau formă de T. Apele din bazine erau populate cu peşti coloraţi. GRĂDINILE EGIPTENE Construite la început în scop utilitar.e. jasmin. deoarece nu erau suspendate.1. jujubieri. în afara de sicomori (pseudoficuşi) mai erau plantaţi curmalul. Lacurile şi bazinele care erau la început de dimensiuni reduse. hysopus şi bazinele cu lothus. rodii.n.n. tema principală a grădinilor era apa. dar ele au evoluat spre forme decorative mai bogate în timpul imperiului de mijloc şi celui nou. înconjurat de sicomori. pentru repaus în timpul marilor călduri. cu un culoar central. ci susţinute fie pe piloni. Deasupra dalelor existau mai multe rânduri de căramidă nearsă. trandafiri. curmali. una cu secţiune patrată şi două de formă ovală.).e. Terasele erau dalate cu pietre late.3. cu ajutorul uncr găleţi prinse de un lanţ se aducea apa necesară de la un bazin legat printrun canal cu râul Eufrat. al IX-lea î. După unii apa era ridicată cu ajutorul pompelor hidraulice. La fel ca în toate ţările cu climat arid. Se crede că Alexandru Macedon şi-a dat sfârşitul într-una din aceste săli. Ca vegetaţie. 1. În timpul dinastiei a XIX-a apar grădinile funerare si cele din jurul templelor. sec. Grădinile-minune din Babilon. în urma febrei de care suferea (323 î. duzi. iar a III-a şi a IV-a mai reduse. păsări de apă (pelicani) etc. fie pe construcţii boltite.) grădinile erau mai simple. smochini. lacul sau bazinul cu lotus. devin apoi locuri de agrement şi desfătare. Pe timpul imperiului vechi (3197-2065 î. asezate pe câte un strat de bitum. a II-a 40x30 m. aveau circa 22 m înălţime. tamarix.). în grădina funerară a mormântului lui . Ca dimensiuni. când au aparut vestitele grădini faraonice (după ce fuseseră cunoscute gradinile persane si palestiniene). tamarix etc. acacia. terasa I avea 45x40 m. pentru cultivarea legumelor şi a fructelor. Toutmes a1 III-1ea aduce din Palestina o serie de arbori şi arbuşti ornamentali şi odoranţi şi înfiinţează chiar o gradină botanică care avea un catalog cu plantele respective. prin care. Vegetaţia ornamentală era compusă din palmieri.

170 curmali. După această concepţie râurile vizibile sau cele ascunse vederii constituite arterele.n. în special. iar din loc în loc. Drumul apei printre stânci sau vegetaţie era conceput astfel încât să nu i se întrevadă sfârşitul. roase de vreme sau sfredelite de curenţi. . 1. castele dominante sperau sa devină nemuritoare. sub diverse forme şi rocile bogate în variate minerale polierome constituiau elementele decorative de bază ale grădinilor chinezeşti. apoi de către Alexandru cel Mare (332) şi urmaşii săi Pto1omeu. râurile întortochiate şi numeroase pavilioane. 120 de redii. de meditaţii. 8 sălcii plângătoare. în „Paradisuri terestre“ în care cu ajutorul unor elixiruri secrete şi a exerciţiilor Yoga. treiaje. „Muntele salbatic" al scriitorului Lite-Yu. mai târziu de către romani. grădinile Egiptului au evoluat mult. aşezate de aşa manieră. fiind printre cele mai vestite datorită. situate în regiuni muntoase cu terase sau în cele joase pe marginea lacurilor. prezenţa apei în grădini era doar sugerată prin executarea unor albii artificiale de râuleţe. Reşedinţele princiare erau transformate în grădini de plăcere. Introducerea budismului. În ceea ce priveşte rocile ca element pitoresc se alegeau cele cu aspect mai salbatic şi primitiv. iar munţii . de exemplu. încât să dea iluzia prezenţei apei. GRĂDINILE DIN CHINA Se poate afirma ca aria grădinilor are în China aceeaşi vechime cu celelalte arte. încât să sugereze forma originală a munţilor sau a grotelor salbatice.n. constituind astfel doar un simbol al acestui element. o formă religioasă mai rafinată a taoismului. În regiunile lipsite de izvoare naturale. pergole cu viţă etc.scheletul globului terestru. pe aleile respective erau 90 de sicomori. 31 persea. pe fundul cărora era nisip şi roci în aşa fel aşezate.e. artele şi în special. dupa care viaţa individului reflecta acelaşi ritm de transformări ca al naturii înconjuratoare. toate acestea vrând să lase impresia unei reşedinţe a „nemuritorilor". acoperite cu licheni. dupa care lumea este un tot. în jurul „colibelor de ermiţi". încadrate cât mai intim în peisajul local. Paralel cu aceste grădini sihastre. având imaginea unui organism uman sau animal. în general. a influenţat. sugerând infinitul. 16 roşcovi.4. prevăzut cu tunele. care se utilizau şi la confecţionarea cununilor. bazate pe concepţia filozofică taoistă.1. cei avuţi şi-au creat parcuri măreţe. fiind atunci la modă „ghirlandomania alexandriană". de către arabi.). muşchi sau cu plante parazite. vor alcătui de-a lungul veacurilor tema dominantă a grădinilor. astfel ca aceştia şi mai ales rocile aride din care sunt formaţi. iar în secolul al VII-lea e. acolo unde era un cadru propice pcntru meditaţii profunde. bazine. trandafirilor şi viorelelor. 10 tamarixi. simbolizând puterea creatoare şi sălbăticia inaccesibilă a naturii. arta grădinilor care a luat o mare dezvoltare şi în centrele manăstireşti. Apa. Dupa ocuparea Egiptului de către perşi (525-332).8 Ehene (1550 î.

Prunii. În pavilioane erau o multitudine de obiecte de artă. în afara de flori. iar bambusul prin supleţea şi în acelaşi timp prin rezistenţa sa. prunul. se puteau . pendule. goblenuri. prin înflorirea lor extratimpurie.n. ca şi prunul. lucruri care 1-au frapat şi pe Marco Po1o cu ocazia calătoriei sale prin Asia. i-a dus pe unii amatori. Pe drept cuvânt grădinile din Hang-Cheu. prin numeroasele lor canale şi poduri. aparenţa unui om în vârsta. la finele secolului al XIII-lea. alcătuia „grădinile de piersici". prin forma trunchiului şi nodurile ramurilor. Printre construcţiile cu funcţii decorative ale parcurilor şi gradinilor chinezeşti trebuie enumerate diversele pavilioane. Fiecare din construcţiile respective poartă pecetea stilului arhitectonic chinezesc dintr-o anumită perioadă a evoluţiei lui. un fel de Versailles. Pinii simbolizau fermitatea şi forţa caracterului. apa. zidurilor inconjuratoare cu magnificele porţi şi ferestre ornamentale.9 Vegetaţia ca element al compoziţiei grădinilor. simboliza prietenia neşovoitoare. chioşcuri. Această nobilă pasiune de a trăi cât mai aproape de flori pcntru a le urmări fazele dezvoltării lor. deşi considerată pe plan secundar. Prin multiplele plante utilizate în compoziţie. fiind consideraţi ca vestitorii renaşterii naturii. trebuiau să simbolizeze. unele erau îndrăgite pentru motivul că simbolizau anumite aspecte din viaţa de toate zilele. Ramurile noduroase ale pinilor imitau într-o oarecare masura formele curioase ale rocilor din grădina. Dintre plantele florico1e. maşini hidraulice. statuete de bronz. era privită tot în sensul simbolizării legăturii omului cu natura. universalul letus al antichităţii şi mai ales al budistului simboliza puritatea spirituală a adevărului. pagode. crizantemele si bujorii erau nelipsite din grădini.n. la mareţia dccorului natural. Cu trecerea timpului. pinul şi bambusul simbolizau anumite stări şi caractere. El creşte în noroi (lumea materială). gârbovit de vremuri.) şi Ming (1386-1644 e. de exemplu. să-şi aşeze patul lângă arbori îmbobociţi pmtru a asista la acest grandios fenomen al înfloririi şi al procreării. ilustrând astfel înflorirea spiritului uman. urmat de trista fază a veştejirii şi a căderii petalelor. podurile de peste ape. Astfel. covoare. traversează stratul de apă (mediul emoţional) şi apare la suprafaţă pur şi imaculat (lumea spirituală). în timpul dinastiei Ming (1368-1644 e. se adaugă diverse construcţii arhitecturale unele sub influenţa grădinilor italiene şi franceze. în care chinezul vedea o serie de anlogii cu propria-i viaţă.) şi pâna în timpurile moderne. Prunii decorativi sunt tot atât de populari în China ca şi cireşii în Japonia. balustradele.n. galeriile de trecere de la un pavilion la altul. o alta plantă decorativă preţuită. pentru anotimpul când majoritatea vegetaţiei era înca în repaus. reprezentat prin Budha-natura. Piersicul.). oglinzi veneţiene. parcul din Iuan. iar în bazine şi lacuri. rocile şi vegetaţia. începând cu perioada dinastiilor Sung (960-1279 e. sinonime dupa legendele taoiste cu „paradisul".

specific pe care-l mai păstrează.Pavilionul de argint". dintre care cele mai vestite au fost „Pavilionul de aur". terenuri pentru practicarea sporturilor etc. De asemenea. ci se admirau de pe verande.5. unii dintre aceştia fiind socotiţi adevaraţi maeştri ai acestei arte. în zilele noastre. pe lângă specificul lor naţional. reprezentând straniul şi neprevăzutul 3) gradini încântatoare. prin influenţele venite dinafară. (dinastia Ashikaja) paralel cu numărul parcurilor se îmbogăţesc şi formele arhitecturale: apar mareţele pavilioane de meditaţie. GRĂDINILE JAPONEZE La fel ca în China. rezervat preocupărilor artistice şi ceremoniilor rituale ale ceaiului. mai expresioniste. 1. Kyoto. XII). era sugerată prin modul de aşezare a nisipului de fund şi a rocilor contorsionate. purtând denumirea de „Kara-SanSui" şi în ele nu se intra. Muso-Iokushi (mort în 135I). care cauta prin înot să scape de la înec dintr-o apă ce nu .50 m). caracterizate fiecare prin natura emoţiilor şi a stărilor sufleteşti la care erau supuşi vizitatorii. în care pietrele. cunoscute sub denumirea de Shin (infinitul).n. Grădinile din epoca ulterioară şi modernă. a devenit oraşul gradină prin grija împaratului Kwammu (782-806). şi forme devenite universale prin funcţionalitatea lor: au fost puse în slujba poporului. în gradina vizuală de lânga templul Kyuanji din Kyoto. Grădinile japoneze care au apărut cu mult mai târziu decât cele chineze se deosebesc de acestea printr-un rafinament şi o sensibilitate specifica japonezilor. de exemplu.10 numi „Veneţia de răsărit" (sec. grădinile japoneze sunt pătrunse de spiritul budist şi mai ales al sectei Zen.1. construit în 1395 şi care a durat pâna în 1950 şi . La japonezi acestea aveau însă dimensiuni cu mult mai mici (9 x 4. de obicei. care a înfiinţat în jurul unei mănăstiri (Sachoji) aşa-numita „Gradină de muşchi". În secolele XIV-XVI e. doctrina care propovăduia admirarea frumosului în orice imprejurări. Nici în Japonia n-au lipsit acele grădini „vizuale" sau de „iluzie" în care apa. iluzia vizuală pe care o oferea aranjarea pietrelor lăsa impresia unei tigroaice cu puiul ei. Vechile grădini şi parcuri erau definite prin 3 tipuri. fiind ales capitala încă în secolul al VIII-lea. De exemplu. solul şi trunchiul arborilor erau acoperite de muşchi luxurian. Gyo (intermediar) şi So (dur sau aspru). calugării sectei Zen au avut o contribuţie mare în evoluţia grădinilor. deşi lipsea. o perioadă caracterizată prin eliberarea de influenţele străine şi căutarea unor stiluri proprii. cu sectoare cultural-educative. La finele secolului al XVI-lea (perioada lui Mamoyama) arta gradinilor este mult influenţată de catre pictorii peisagişti. şi care purtau denumirile de: 1) grădini vesele sau zimbitoare. 2) grădini groteşti sau oribile. au imbrăcat.

mitologice. pini. 1. Apollo etc. Cele mai specifice creaţii japoneze sint aşa-numitele grădini pentru ceremonialul ritual al ceaiului şi grădinile miniaturi. Hako-Niwa) şi erau cenfecţionate în cutii. Aranjarea florilor cu toate simbolurile pe care le reprezintă vine să încununeze preecupările acestui popor pentru artă şi frumos. Ele purtau diverse denumiri (de exemplu. Grădinile lui Alcinoe şi reşedinţa lui Calypso descrise cu atâta maestrie de catre Homer în Odyseea. cu timpul compoziţia lor este tot mai mult legată de concepţii religioase. fără să reflecte ceva şi din lumea reală. stejari.20 x 0.6. nascute din aceeaşi concepţie de comuniune cu natura în toate ocaziile vieţii. Spre deosebire de grădinile orientului.90 m. La finele acestei perioade apar primele grădini publice. peisajul fiind din pietre şi nisip. La început grădinile în care se cultivau pomi (peri. nu poate fi imaginata decât încadrată ăn peisaje adecvate acestor realizari ale spiritului antic si helenist. Pentru a completa această expunere este necesar sa adaugăm că japonezii în dragostea lor pentru natură au reuşit să obţină arbori miniatură. în care se construiau peisaje în miniatură. pictat în negru. palate şi statui. În ele se introduce gazonul ca un nou element al decorării. smochini. leagănul poemelor legendare. Odată cu abolirea feudalismului în 1868 şi prin proclamaţia de la 1873. importate din Coreea. utilitar. trunchi. În grădini apar scene naturale. viţă de vie şi legume aveau un scop utilitar. alcatuită dintr-un platou de porţelan sau de bronz de 1. a vestitelor temple. Cu timpul cireşii au fost înlocuiţi cu arbori şi arbuşti cu frunze persistente. centrul artelor se transferă de la Kyoto. deşi probabil sunt doar plăsmuiri ale imaginaţiei autorului. Dionysos. grădinile japoneze cunosc un nou avânt şi se modernizează. unde se desfăşurau ceremoniile rituale în cinstea diferitelor zeităţi. În etapa urmatoare (1603-1867) după ce capitala se mută la Edo. GRĂDINILE DIN GRECIA Patria minunilor antice (Grecia mare). Bon-Seki era confecţionată tot pe un platou. patria marilor filozofi. O altă gradină era Bon-Kei. sculptori. reprezentante ale forţelor naturii: Adonys. a căror formă. care ocupau întinderi . din pur religioase ele iau un caracter mai profan. fiind încadrate de roci şi vegetaţie sălbatică.1. din Persia şi Mesopotamia. cu arbori pitici şi peduri miniaturi.11 exista de fapt. pentru trecere erau aşezate din loc în loc pietre sau dale. Grădinile miniaturi erau o replică a celor mari. neavând alei. Primele erau concepute ca locuri de meditaţie. iar pentru iluminat existau lanterne din piatră. matematicieni şi autori dramatici. nu pot fi situate numai în lumea imaginară. conţinând un ochi de apă şi în el un minuscul peşte roşu. Aphrodita. Ca vegetaţie în aceste grădini era specificul „cireş japonez". ramuri şi scoarţă imita perfect pe aceea a arborilor bătrâni. rodii). devenind grădini sacre.

chiparoşi. arta şi cultura au devenit universale. totdeauna nelipsit. cedrii. Într-adevăr. sanctuare etc. rododendron. ci imită oarecum natura înconjurătoare şi au un aspect peisager. au fost inspirate din picturile greceşti. iar apoi introduse şi în grădinile occidentale. cuceriţi de produsele spirituale ale supuşilor lor. anemone. smochini. Prin urmare. concretizat în afară de construcţiile arhitectonice amintite. Printre vestitele vile particulare cu grădini se citeaza cele ale lui Lucullus. ebraică şi egipteană. plopii. platani. chiparoşii. 1. Ca decor vegetal erau utilizaţi: dafinii. diorame construite cu materiale reale ale naturii. ulmii. măslinii şi trandafirul. plopi. iauri.7. în Grecia grădinile erau mai mult în jurul palatelor. portice. margarete. Paralel cu grădinile utilitare şi de placere apar grădinile sacre. porturi. acant. bazinele şi canalele cu apă. Salustius. de cea persană. sălciile plângătoare. peisagere. apar vilele suburbane. apar flori ca cele de crin. în special de cultura şi arta greacă (helenismul). sau de scene mitologice de . GRĂDINILE ROMANE Fără a stărui prea mult asupra evoluţiei lor. gimnazii şi terenuri sportive. pe malurile rîurilor ori pe litoralul mărilor. tisa. pini. micile grădini din jurul caselor de formă geometrică. elemente cc vor fi reluate mai târziu de romani. la rândul lor. se poate spune că la Roma „stăpâna lumii".1. Ele reflectau prin com poziţia lor rigoarea spiritului antic. mac. care au trecut de la faza reprezentării diverselor scene cu zei şi eroi la cea a peisajului. cu păduri. reprezentaţi prin statui în marmură. toate trecînd de la formele riguros geometrice spre cele peisagere. Se poate spune astfel că la început grădinile peisagere romane nu sunt altceva decât tablouri (picturi) proiectate în cele 3 dimensiuni ale spairiului. în momentul când devin parte integrantă a vilelor suburbane cresc în întindere şi elemente decorative. stejari. s-au lăsat. Grădinile lor formînd doar mediul încadrant pentru temple. duzi.n. mai libere. cucerind nenumarate ţinuturi. academiilor şi templelor. trandafir. construite la început cu scop utilitar. grădinile romane au început să se bucure de un adevărat prestigiu care a culminat apoi în timpul lui Augustus şi al urmaşilor săi. buxus. canale. violete. intelectualizat. Cicero etc. în afară de vila propriu-zisă cităm diversele pavilioane. Dintre construcţii. construirea vilelor şi a grădinilor necesita anumite amenajări. cele funerare sau divine. ale bogătaşilor. în care natura este populată de zei. garoafe. După ce în secolul al II-lea î. apar arbori şi arbuşti ornamentali. Formele libere. valonamente şi mai ales terase pe pantele muntoase. prin celebre statui şi coloane. deoarece romanii. paltnieri. Mecena.12 mari. laurii. fântâni. teatre. nu mai sunt trasate dupa rigoarea geometrică a celor din Persia şi Egipt.e.

aşa cum se pare ca existau în gradinile lui Pliniu şi Varron. divinitatea din Canope. de unde. canalele de apă trasate geometric. străbătute de alei cu borduri de buxus. avea amenajari în terase. În spatele palatului erau o serie de clădiri cu destinaţii variate.13 multe ori realizate prin fasonarea unor figuri de arbori şi arbuşti. săli mari susţinute de coloane mareţe. de unde se cobora pe rampe cu pante dulci pâna jos la partere. În nişe speciale erau aşezate divinitaţile egiptene printre care trona Serapis. apoi de masive de platani. liceul si academia. Mai spre vest se afla o vale pe fundul căreia s-a construit un canal de 220 m lungime si 80 lărgime. Aici era o construcţie ornată somptuos care servea ca templu şi castel de apă. având la mijloc un bazin. Vila era asezata pe un platou la poalele Apeninilor. Pentru a avea o imagine cât mai cuprinzătoare asupra nivelului arhitectonic al grădinilor romane urmeaza mai jos prezentarea vilei de pe Tibru a lui Hadrian (împarat al Romei 177-138 e. se vedea Roma. construind apoi un parc umbros cu aceeaşi destinaţie (Nemus Caesarum).). apa este utilizată pentru orge hidraulice. apartamente oficiale. fie în materie vegetală apar în aceste grădini ca elemente decorative de prim ordin. aleile cu arbuşti decorativi şi mai ales bazinele cu fântini. . Grădinile publice constituie o alta categorie a spaţiiior înverzite. portice şi bazine. al căror autor pare a fi Cneus Mattius prietenul lui Augustus. un satatorium. Sub influenţa tratatelor de hidraulică ale lui Phylon din Bizant şi Heron din Alexandria. actuala Grădină Tivoli. săli oficiale. sau imitând natura. piscine. Se înţelege ca în aceste grădini erau nelipsiţi arborii constituiţi în păduri. Un alt parc public a fost lasat prin testament poporului de catre Caesar pe malul drept al Tibrului. bazilici etc.n. 3 teatre. păsări mecanice cântatoare. teatre automate. Apa condusă prin căderi. Probabil ca acest canal majestuos 1-a inspirat mai târziu pe Philibert Delorme să proiecteze canalul din parcul Versailles. educativ şi utilitar. în care avea acces marele public lipsit de grădini proprii. terenuri de jocuri. spre vest. din treaptă în treaptă (mici cascade). constituia un alt decor ce îndemna oaspeţii să se îmbarce pe vaporaşele care aşteptau la debarcader. se trece mai târziu la cele cu terme (băi publice). Sculpturile fie din marmură.a cărei statuie se afla în centru. la care se adăugau construcţiile cu rol decorativ. Spre apus de palat era amenajată o vastă esplanadă închisă cu zid de 230 m lungime şi un portic rectangular. săli de audienţe. şi prin vase adecvate. Augustus a amenajat pădurile pentru plimbarea cetaţenilor şi a pus la dispoziţia publicului parcul lui Agripa (Campus Agrippae). Primul parc public a fost înfiinţat de Pompei în Câmpul lui Marte care încadra teatrul ce-i purta numele. terme. De la grădinile publice cu teatru (Pompei) înconjurat de portice şi statui..

parterele erau brodate cu plante odorifiante.1. Bagdadul era renumit prin gradinile sale. formând partere adâncite pentru irigare. cu o alee centrală şi două laterale. în schimb au apărut broderiile sau arabescurile realizate fie cu plante odorifiante. Cordova. austeră. În luminişurile plantaţiei erau circa 400 de palmieri înalţi în mijlocul unui bazin circular era un arbore cu 18 crăci şi numeroase ramuri pe care atârnau variate păsări şi păsărele aurite sau argintate.n. care se întindea din Himalaia pâna în Pirinei având ca centre mai importante Damasc. califii conducători duceau o viaţă simplă. a devenit repede un imens imperiu. Grădinile islamice. la care s-a adaugat decorul vegetal şi apă. . Pe lângă îmbogăţirea grădinii propriuzise şi a rozarului cu specii noi. La început. voliere pentru păsări. altele mai mici. cu clădiri marginale. leoparzi. În vestita grădină Alkatai de lânga Cairo. în secolul al IX-lea. vestite la Bagdad. având formă rectangulată. o menajerie cu lei. Bagdad. asa cum s-a aratat. în afară de canalele pentru apă. turturele şi diverse înotatoare măreau deliciul acestui decor. iar „Palatul arborelui" creat de A1-Mamoun. Un bazin cu argint viu. statuile şi sculpturile erau excluse ca elemente decorative. Egipt etc. Atât ramurile cât şi frunzele erau aurite. cu ceramică sub glasura translucidă şi olarii gravate care au contribuit prin policromia lor la o stralucire uimitoare. Cairo. Grădinile islamice erau închise cu ziduri înalte. având în mijlocul său un lac din staniu cu un canal circular tot din staniu strălucitor pe care pluteau patru vapoare ornamentate cu aur. pare a aparţine. GRĂDINILE ISLAMICE Islamismul instaurat de Mahomed în anul 622 e. până când s-au molipsit de moravurile şi luxul întâlnit în ţările cucerite de ei: Persia. Palatul se afla între două plantaţii. De aici se deschidea o belvedere (ad-dikkat) ce domina grădina şi dependinţele. astfel că şi grădinile lor de agrement au reflectat in mare parte pe cele ale Orientului. povestirilor din „O mie şi una de nopti". pantere şi elefanţi. o mulţime de păsări. prin aplecarea lor şi mişcarea frunzelor. iar perpendicular pe acestea. formate din faianţe cu reflecţii metalice. în interiorul cărora conducte de plumb lăsau să ţâşneasca apa care se scurgea în canalele de irigaţie.14 1. după strălucirea lui. cu nelipsitul chioşc la mijloc. capatind pe parcurs un specific propriu.8. fie cu ajutorul mozaicurilor (Moscheia din Damasc). Deoarece religia mahomedană interzice cultul mormintelor şi al sfinţilor. pâna spre oraş şi spre deşertul Nilului. au preluat de la Persia gustul rafinamentului si mai ales pe acela de a uimi pe vizitatori cu mii de surprize. palmieri cu trunchiul imbracat în aramă aurită. păsările produceau anumite sunete. au adăugat noi elemente decorative.

Alhambra. palmieri. o serie de grădini. Generalif având aceleaşi caracteristici ca şi cele din alte centre islamice. pin.15 În celelalte ţări islamice. . în primul rând. parcuri şi grădini din aceste regiuni. magnolie. zidul înconjurător. câteva banci. laur. În schimb ne uimesc şi astăzi grădinile arabe din Spania. apa ca prim element decorativ. nu atât de bogate ca cele de la resedinţele califilor. eucalipt. agave. s-au creat de-a lungul timpurilor. ele sunt totuşi de o frumuseţe fără seamăn. Alcazar. buxus şi câteva plante bulboase. Algeria şi Maroc. dar ale căror vestigii se pot urmări în actualele palate. prin minunata asamblare a tuturor acestor elemente. printre care merita atenţie. în Tunisia. treiaje. decor vegetal cu chiparoşi.

forma octogonală a teraselor. Leonarda da Vinci. Petrarca. revenind la idealurile clasice şi făcând ca surâsul mitologic să anime iarăşi portretele. au dispărut. introducând din nou unele caracteristici clasice greco-romane. Reprezentantul noului curent. care au influenţat apoi arta grădinilor în alte ţări. Finiguerra. bazinele. perspectivele şi mai ales arta topiarilor (tunderea plantelor pentru obţinerea diverselor figuri). 2. Boccacio. Michelangelo şi alţii. atât literatura cât şi arhitectura iau un avânt. Ca centre mai importante ale acestor curente sunt: Italia. printre care: Dante. Această operă a trezit un viu interes şi a constituit punctul de plecare pentru crearea grădinilor în stilul renaşterii. descrie. Odată cu „renaşterea" sub impulsul oamenilor de artă.1. Lucrarea Hyperotomachia Poliphylii de Francesco Colonna ilustrată de marii artişti. GRĂDINILE DIN ITALIA Mult timp dupa destrămarea şi apoi dispariţia imperiului roman preocupările culturale şi artistice n-au cunoscut strălucirea din trecut: numeroase opere ale antichităţii s-au ruinat. aşa cum a fost cazul cu scrierile celebre care au ars in biblioteca din Alexandria-Egipt. Franţa şi Anglia. fiind mai umanizate. de fapt un continuator al lui Cneus Mattius. au mai multă tandreţe.16 CAPITOLUL II 2. statuile şi eroinele romanelor. în sensul ca arta secondează şi înfrumuseţează . este Masso. printre altele. anticele grădini ale Aphroditei.1.1. motiv pentru care vom exemplifica numai principalele curente din ţările în care acestea au luat naştere. Stendha1 spunea admirativ că aceste gradini italiene reprezintă cea mai frumoasa unire a frumuseţii arhitecturale cu cea vegetală. de unde s-au raspândit apoi pe întreg continentul. Botticelli şi Mategna. Operele renaşterii sunt realizate cu mai multă fantezie. trecând şi în America. GRĂDINILE EUROPENE ÎN DIVERSE EPOCI Spaţiul nu ne permite sa facem o analiză istorică dezvoltată a evoluţiei grădinilor europene în evul mediu şi cel modern.

bogaţia elementelor decorative creează prin ansamblul lor o atmosferă de plinătate estetică şi recreativa.1. Isola Bella influenţată de stilul baroc. În cursul acestor secole apar aşa-numitele „grădini surpriză de care Stendha1 spunea că: „trebuie sa te păzeşti când te plimbi singur la Leinate. În secolul al XVII-lea se creează grădinile: Torlonia la Frascati. această grădină fiind plină de jocuri de apă destinate să stropească pe vizitatori. aleea principală sau centrală din care se deschide perspectiva spre cascada la baza căreia se află fântâna balaurilor şi capătul scărilor în hemiciclu. asezată pe o pantă panoramică. cu silueta lor care lasă impresia unor propilee ce contrastează în mod plăcut cu orizontalitatea teraselor. De atunci datează arenele din Arles şi de la Nîmes. . sau cascade cu nelipsitele orge hidraulice cântatoare. dupa habitus. Ea are un traseu geometric cu 8 terase succesive şi o serie de elemente decorative cum ar fi. de citat. chiparoşii. pe insula Lutetia. pe alei. de Lucas Ghini. sunetul cascadelor. înfiinţată de către Cosma şi cea din Padua (1543). în care să se poată admira principalele elemente decorative situate pe terase îndulcite sau accentuate. care este o adevărata muzică naturală. În această epocă iau fiinţă grădinile botanice din: Ferara (1540). boltită şi care agita aerul pe care-1 constrânge sa iasă prin tuburi de orgă". Jocul de umbre şi lumini. 2. autor fiind Brasovo1a. şase jocuri de apa mi-au udat picioarele". legate prin scări. GRĂDINILE FRANCEZE Când vechea Galie a devenit provincie romană. Sunt demne. Peste tot statui în marmură şi figuri de arbori şi arbuşti. apoi porţile de la Besancon. Borgheze la Roma. au apărut aici o serie de castre. rampe şi balustrade. mareţia palatului. de exemplu. Împaratul Iu1ian a creat o gradină după modelul de la Aventin şi Esquilin. grădini a căror importanţă ştiinţifică constă mai ales din aclimatizarea unor specii straine. Iar Movontaigne spune că la Tivoli „muzica de orgă hidraulică. cântecul cişmelelor. Se caută ca prin aşezare şi amenajări adecvate grădinile să aibă un aspect panoramic. Frejus şi dc la Autum. teatre.17 natura fără sa-i altereze specificul. teatrul din Orange. Punând piciorul pe prima treaptă a scării. Una din creaţiile timpului este Grădina Villa d'Est de la Tivoli (1540) în suprafaţă de 5 ha. ce se pastrează în parte şi astăzi şi unde în fiecare vară trupe de artişti din Paris dau spectacole pentru localnici şi turişti. arene construite în stil clasic roman. Fiecare specie din plantele lemnoase folosite era pusa în valoare prin situarea ei in poziţii cât mai atrăgătoare. siluetă şi culoare. de asemenea grădinile Boboli şi Gamberia din Florenţa şi altele din secolul al XVI-lea.2. De pe aleea principală se poate admira palatul situat pe platou. care are la capatul ei locuri izolate pentru odihnă. se obţine cu ajutorul apei ce cade cu mare violenţă într-o cuvetă rotundă. cu fântâni din care tâşneşte apa în abundenţă. vile. Perpendicular pe această axa se află o alee vestită cu 100 de fântâni. cea din Florenţa. iar în secolul al XVIII-lea.

legume şi flori. odată cu gustul pentru lux. urmau apoi parterele cu gazon (peluze) despărţite prin alei. În cele mai multe grădini de agrement existau o peluză la intrare. Călugării au fost aceia care au cultivat în gradinile lor interioare. Din aceasta reiese că. După „pax romana" urmează o epocă de tulburări şi nesiguranţă . aromatice şi medicinale. În secolul al VI-lea se aminteşte de o asemenea grădină mănăstirească închisă cu ziduri „claustrum" a reginei Radegonda la Poitiers. pentru punerea în valoare a castelului.-XV iau fiinţă şi se înmulţesc aşa-numitele „vergers" prin care în prezent se înţeleg plantaţiile regulate de pomi. pentru împodobirea altarelor sau pentru serbările religioase. dar care în aceea perioadă constituiau grădinile mixte de pomi. gladiola. aveau treiaje tunele şi pavilioane sau chioşcuri din verdeaţă şi din lemn sau labirinturi ca cel a lui Dedalus în care cu greu se descurcau vizitatorii. şi plante decorative. În secolul al XI-lea şi al XII-lea cruciaţii aduc din orient. au ceva specific genului francez. În secolele XII. alături de o serie de plante alimentare. canale cu apă şi chiar cu peşti şi păsări acvatice şi nelipsita cuşcă cu păuni specifici evului mediu. în special în arhitectură şi litere. cu fântâni şi statui. aeeste cunostinţe i-au permis ca împreună cu ceilalţi colaboratori să realizeze unul .18 Parisul de astăzi. zambile. macul etc. Ele sunt descrise de către André Mo11et. trandafirul. pentru a putea fi privit din ferestrele castelului. Le Nôtre urmează ca tânăr cu multă asiduitate pictura. unde lăsa un teren liber (parter) în semicerc sau pătrat. alei cu borduri de buxus. Grădinile mari. liliac si laur. grote. Secolul al XVII-lca este dominat de de Ludovic al XIV-1ea pe care nu î1 mai satisfac operele Iui Henric a1 IV-1ea. boschete. Grădinile ce se vor crea. În capitulările lui Caro1 ce1 Mare denumite „De villis irnperialibus" se dispune ca în grădini să fie tot felul de ierburi (plante) printre care sunt citate crinul. menţinându-se într-un cadru restrâns.epoca năvălirilor -astfel că. În spatele castelului era parterul mare. preocupările pentru frumos trec pe plan secundar. fără nici un obstacol. Ludovic al XIII. amenajat în broderii. deşi sunt inspirate după cele romane şi italiene.lea şi ale altor înaintaşi şi care aspiră la lucruri majestuoase în toate coloniile. o serie de plante decorative: bujori. se construia o alee marginită de 2-3 rânduri de ulmi sau tei care se întrerupea în faţa clădirii. ale lui Caro1 a1 V-lea de la Saint-Paul erau înconjurate de gard viu. de exemplu. jocuri de apă. În secolul al XVI-lea grădinile din jurul castelelor seniorale marchează un nou salt prin întinderea şi varietatea elementelor decorative aşezate după cerinţe estetice. în interiorul zidurilor de apărare ale castelelor şi mănăstirilor. se interesează de lucrările privind legile perspectivei şi mai ales de cele ale reflecţiei luminii descoperite recent de catre Descartes.

O caracterizare completă a grădinilor franceze o face Dezal1ier d'Argenvil1e. a creat frumosul parc Schönbrun din Viena. de formă geometrică. grotele. reprezentat în afară de traseurile geometrice. Le Notre nu o înţelege ca o identitate a celor două părţi.19 din cele mai frumoase parcuri printre care „Vaux" în care apar clar primele trăsături şi caracteristici ale parcurilor „a la francaise". Discipolii lui Le Notre au avut o serie de realizări. împreună cu Steknofen şi Hochenberg. Atât traseele care desenau în prim plan forma geometrică a parterelor brodate. din care una era perpendiculară pe palat. ori erau gazonate. iar L.B. în săli şi cabinete. Parterele aveau drept chenar platbande cu nisip sau plantate cu flori. îşi păstrau. buligrine (suprafeţe deschise plantate cu iarbă şi flori). căruia trebuie să-i dea un cadru majestuos. Leb1ond se pare a fi autorul parcului Petrodvoreţ din Leningrad. partere cu broderie şi bazine laterale. erau decorate cu broderii de buxus. ci mai mult o echilibrare corespunzătoare între acestea. în faţa caruia se întindea un parter înconjurat de boschete. arcade şi portice masive şi boschete amenajate. Cele 4 maxime au stat la baza creării grădinilor franceze. Se spune că Le Notre nu putea suferi ca frumoasele grădini să se asemene neapărat cu o pădure (aluzie la parcurile peisagere) şi că el a ştiut să deschidă chiar prin pădure acele alei prin care ochiul poate să-şi poarte privirea până la mari depărtări. oferind privirii acel spectacol de grandoare şi majestate proprie parcurilor franceze din secolul alXVIIlea şi de mai târziu. În labirint. apoi fântânile. deşi subordonate întregului tematic. Aleile erau acoperite cu nisip sau alt material protector. Urmeaza apoi „Versailles" cu adevarat majestuos. Sceaux. Saint-Cloud. funcţionalitatea proprie. Parterele. iar cealaltă transversală. Marly şi Maison Láfitte. S-o faci sa pară întotdeauna mai mare decât este în realitate". Caracteristica acestor parcuri de forme geometrice plane a fost determinată şi influenţată în mare parte şi de construcţia monumentală de forma regulată a palatului regal. iar spre exterior deschideau largi şi depărtate perspective cu ajutorul aleilor şi a iungilor canale. fiecare în parte. Să nu acoperi cu umbra o grădină dar nici să o descoperi (s-o luminezi) prea mult. prin covoare (peluze) verzi. putând obţine o mai mare variaţie întregii compoziţii. Sub influenţa franceză se înfiinţează . Alte elemente decorative ca: palisade cu treiaje. bazinele. cu perspective spre infinit. unul dintre foştii elevi ai lui Le Nôtre dupa cum urmează: „Arta să cedeze naturii. de Nes1e. cât şi multitudinea elementelor decorative. în care părţile constuiente. constituiau un ansamblu unitar. care se compuneau dintr-un peron cu 3 trepte. În ceea ce priveşte simetria. Două alei principale se întretaiau în unghi drept. săli verzi (din arbori cu coroanele taiate scurt) şi fântini. belvederile împodobeau grădinile. verigadine (amfiteatre cu linii sinuoase mai ridicate decât aleile). Astfel: J. Clagny.F.

apoi la Ermenonville şi altele. astfel că parcul de la Wilton (sec. pentru a imita cât mai mult natura. abatele De Li11e în Les Jardins şi pictorul Hubert Robert. arhitecţii francezi au ştiut să pastreze o linie înţeleaptă. introducând în peisaj arbori morţi. dupa moda italiana. a întimpinat o vie rezistenţă din partea celor care ţineau la tradiţia medievală. Pierre în Les études sur la nature. după cum s-a şi întâmplat cu parcul Farc din jurul palatului Trianon. fie influentaţi de moda franceză. cu forme geometrice în faţa clădirilor şi sinuoase cu diverse elemente decorative. Înca era la modă „Topiary art". Rousseau în Nouvelle Helotise se pronunţa contra grădinilor geometrice şi militează pmtru întoarcerea la natură. În secolul al XVIII-lea arta grădinilcr şi a parcurilor a fost influenţată de moda engleză care. ca Bernardin de St. prin această restaurare nu s-a respectat caracterul iniţial. Pe timpul celui de al II-lea imperiu se restaurează o serie de parcuri din secolele anterioare. prin renunţarea la traseele rigide. peste care s-au suprapus intervenţiile unor arhitecţi inspiraţi fie de renaşterea italiană. Cu apariţia lui Bridgeman. romantice. Niunchm si Viena.20 parcuri la Nyphcnburg. Din toată această confruntare a celor doua tendinţe. J. Drept urmare a accstor concilieri. inspirată de la antici şi influenţată de Paradisul pierdut a lui Mi1ton. sub influenţa lui Le Notre se face contopirea între grădină şi parc.J. nerenunţând în întregime la ceea ce s-a realizat în trecut. regulat simetrică şi cea care imita natura (peisageră). Dupa 1730 apare tendinţa spre parcul peisager. la început de tip italo-francez. uneori mărginite cu garduri din arbori cu coroane taiate plat. Alţi autori. având pretenţia să dea. aparenţa unor simplificări. introducându-se o scrie de modificări impuse de „anglomania" parcurilor. modelarea cât mai fantezistă a arborilor. XVII). singura realizare cu forme mai romantice fiind parcul Bagatelle. GRĂDINILE ENGLEZE La fel ca şi în alte ţări. . lucru despre care se va vorbi in capitolul următor. admirând în schimb unele elemente decorative anglo-chineze. când Wi11iam Kent -socotit ca autor remaniază lucrările lui Bridgeman. la începutul secolului al XIX-lea apar grădini de factură mixtă. însa din păcate. mai naturală. în grădinile engleze ale evului mediu se puteau întâlni o serie de tradiţii ale cuceritorilar romani. în restul întinderii parcurilor. rezultând în sinteză o formă mai liberă. peisageră. după o restaurare ulterioară. au o înclinare spre lirism şi romantism. a fost transformat în stilul renaşterii. în ale cărui tablouri sunt pictate grădinile din Roma pline de ruine entice. Crearea unui parc de către Henric a1 IV1ea (sec. 2. „Topiary art“ îşi pierde din importanţă ca şi zidurile ce înconjurau aceste spaţii verzi. XV) la Ncnesuch. a fost inspirată din cea chineză.1. la rândul ei. pepinieriştii ofereau tisa sau alţi arbori formaţi în figuri. astfel ca în multe cataloage.3. prin trasarea aleilor largi. Peluzele sunt nivelate. Cu timpul ideile renaşterii prind teren.

teribil sau minunat. punţi (poduri) chinezeşti. şi de majestuos. disimulate şi recomandă ca ele să fie aşezate în locuri potrivite. vapoare chinezeşti. renunţând la tot ceea ce nu mai corespundea epocii revoluţionare în plină fierbere. Ca predecesor al grădinilor mixte se poate considera mai ales ducele Harcourt. 2. ca nişte centuri. quantity of field of visions". Cum însa formele drepte. PARCURI MIXTE După cum am aratat mai înainte. dându-se prioritate efectelor de culoare. Simetria este obligatorie în arhitectură. on introducerea acelor scene ce pot provoca surâsul. aşezate în linii circulare. ceea ce ţine de ea îi aparţine.aşa cum am vazut . E1 se plângea că la Versailles aceste obiecte (ale varietăţii) sunt ascunse. ruine. egale.şi în arta parcurilor franceze din sccolul al XVIII-lea. valea monumentelor şi altele. un templu druidic. . moda chinezească a fost reluată şi adaptată de catre Whately în lucrarea sa: Observation of modern gardening (1770). Deşi a întâmpinat o oarecare opoziţie din partea admiratorilor lui Kent. temple şi în special. Cu apariţia lui Repton (1752-1818) denumirea de „English gardening" se transformă în „Landscape gardening". un turn feudal. oribilul şi încântarea. Însă ducele de Harcourt a luat atitudine contra unor amestecuri inestetice spunând ca „Dacă în faţa unui edificiu care aminteşte vechea Grecie se plasează un pod gotic. Influenţa parcurilor englcze s-a resimţit . o mică piramidă cu inscripţia în aur „Independenţă Americii'".21 Brown introduce în compoziţie buchete de arbori „Clumps" formând mici masive izolate. a apărut arta parcurilor mixte care va prelua şi îmbina elementele esenţiale. jocurilor de umbră şi lumină şi ţinându-se seama de legile opticii şi ale perspectivei. Astfel se construiesc câteva parcuri în stil mixt ca: Trianonul şi Choiseul (proiectat de Chanteloup) în care se păstrează o parte a stilului francez. regulate ne răpesc din varietatea. pentru a fi puse în valoare. El introduce termenii de grandios şi pitoresc. cu introducerea unor elemente decorative ale grădinilor antice.1. privitoare la efectul rocilor. simplicitatea şi eleganţa lucrurilor. axis of visions. În lucrarea sa din 1803 Observations in the theory and practice se insistă asupra „optics of visions. revenind la spaţiul închis.4. în care autorul insistă asupra efectelor de culori obţinute prin coloritul frunzelor şi prin aşezarea obiectelor pentru a fi luminate în anumite ore din zi. nu există forţa care să ne lipsească de ele". din lupta celor două tendinţe: 1) trasee geometrice şi regulate cu largi perspective şi 2) trasee sinuoase. îmbinat cu stilul anglo-chinez. precunt şi in alte ţări europene. pentru masivele de arbori. În parcul Betz al prinţesei de Monaco apar pavilioane exotice.

iată ce urez grădinilor din acele ţări".Mai mult bun simţ în Anglia. mai multa bogaţie în E1veţia. care le-a vizitat. . pe când Parcul Monceau. mai mu1t bun gust peste tot. simţi că trebuie să rezulte un ansamblu preţios". toate aceste obiecte disparate devin false. mai puţină arhitectură în Italia. Unul dintre cele mai frumoase parcuri în stil mixt este parcul Winterhur din Hamburg. construit de peisagistul englez Blaikie în 1777. dacă însă toate sunt inrudite. mai mulţi arbori în Ungaria. proiectat de catre Carmonelle (1778). mai mult soare în Rusia. fiind fără legătură între ele.22 treiajele franceze. de Ligne. Asemenea parcuri şi grădini s-au răspândit cu rapiditate în principalele oraşe europene şi despre ele. construit în 1800 pe baza proiectului arhitectului Schumachet. mai puţină ordine (trasee regulate) în Franţa. mai mult gazon în Germznia. fiind impregnat cu prea multe elemente şi scene pentru a constitui o grădină pitorească sau „o ţară a iluziilor" este în contrast cu recomandarile lui Harcourt. este unul dintre cele mai reuşite exemple ale stilului mixt. Se pare că parcul Bagatelle. spunea : .

Parcurile au încetat să fie numai decoruri pentru întâlnirile şi serbările galante. Thouin. în lucrarea sa Plans raisonnes des toutes les especes de jardins. au fost introduse şi aclimatizate din regiunile sudice ale globului numeroase specii exotice decorative. în care florile îşi aveau locurile lor distincte: Flower-garden şi Blumen-garden. care mergea până la plantarea trandafirilor roşii pe o peluză verde. în contrast cu grădinile engleze şi germane. Berthault a avut astfel posibilitatea să-şi îmbogăţească paleta sa transpusă în platbandele care înconjurau castelul. similare cu grădinile din timpul renaşterii italiene. datorită evoluţiei oraşelor spre aglomerări demografice tot mai mari. boschetelor şi ale altor elemente ale compoziţiei. Se fac unele restaurări ale parcurilor din secolele anterioare şi se introduc plante exotice care măresc numărul elementelor decorative şi iau locul aşa-numitelor „puneri în scenă teatrale". unde.23 CAPITOLUL III 3. prin atenuarea traseurilor geometrice şi prin dispariţia şi disimularea aleilor sub ondulaţiile terenului. În general. Paralel cu aceste transformări ale vechilor parcuri. Cel mai lăudabil exemplu poate fi grădina Malmaison. Lui Thouin i se datoreşte şi îmbinarea intimă a florilor cu desenele micilor grădini. pentru a da satisfacţie şi maselor ti:ai largi ale populaţiei. ci şi a genurilor de artă. introducând aleea de centură. reluându-se oarecum intenţiile lui Hadrian şi Cezar la Roma. edilii sunt obligaţi să deschidă pentru circulaţia publică mari bulevarde plantate şi parcuri publice pentru odihna şi distracţii. Sub Napo1eon a1 III-1ea iau naştere în acest scop grădinile: Butte-Chaumont. Bois . a încercat sa facă recomandări pentru noile parcuri. care. sculpturile şi alte obiecte arhitecturale cu o mulţime de flori pe care le-a introdus până şi în crăpăturile rocilor ce susţineau cascadele de apă. parcurile din această epocă îmbracă tot mai mult haina peisageră. pe lângă celebra colecţie de roze. Printre autorii mai de seamă trebuie citat J. astfel ca iau naştere promenadele şi grădinile publice.1. PARCURILE ŞI GRĂDINILE DIN SECOLUL AL XIX-LEA ŞI AL XX-LEA Roadele revoluţiei franceze au determinat nu numai evoluţia socială a omenirii.

bucurându-se în schimb de o binefăcătoare grijă şi atenţie în Anglia. Montsouris. având ca arhitecţi pe Alphand. încă de pe atunci. începând cu anul 1552. arată că la Mănăstirea Cozia există încă de pe timpul lui Mircea-Voda (1386-1418) o plantaţie de castani. o . inspirate după grădinile de meditaţie chineze. grădini care s-au răspândit şi în Ţările de Jos. a severităţii cu care erau păzite etc. André şi Eugen Bűhler.24 Renault. livezile sunt pline de cireşi. De mare efect sunt "jock-garden" în care rocile sunt tapisate cu muşchi şi cu plante alpine pitice. iar în grădini parfumul trandafirilor. care a străbătut Ţările Române în secolul al XVII-Iea. se introduc platbandele din plante vivace. Crinul galben. Tot el semnalează la Mitropolia din Tirgovişte o grădină de trandafiri şi diverse alto flori.2. aria gradinăritului era foarte dezvoltată. documente. planuri. Acestea devin mai intime. asemănătoare cu sau paradisurile egiptene. Ed. având aleile gazonate. se restaurează Monceau. Wild-garden" cu specii forestiere exotice şi ferigi. Gradul de dezvoltare a artei gradinilor rezultă şi din modul lor complex de amenajare. Trecând şi prin Iaşi. acte de proprietate şi descrierile unor calători care neau vizitat în acea epocă ţara relevă că. Varé. unele. Unul din aceşti călatori Pau1 din A1ep. încă din 1576. el arată printre altele că „la Galata. au apărut „boggarden". DEZVOLTAREA ARTEI GRĂDINILOR ÎN ŢARA NOASTRĂ Vechi documente atestă existenţa preocupărilor pcntru aria gradinilor pe teritoriul ţării noastre înca din epoca sclavagistă. André proiectează parcuri şi în Anglia. Ed. Astfel I. crinilor. El arată că la Alba-Iulia exista. Bois de Boulogne. din diversitatea sortimentului de plante folosite. de asemenea. În evul mediu. fuseseră introduse sancţiuni pentru cei care aduceau prejudicii grădinilor. Biro în lucrarea Castelele Transilvaniei citează documente din care rezultă că. pentru a reduce zgomotul paşilor. printre care se remarcă Sefton Parc din Liverpool. numit şi european este găsit în toate regiunile şi considerat făra valoare". 3. garoafelor şi iasomiilor completează bogăţia şi varietatea nesfârşită a formelor şi culorile acestor flori. grădinile au ramas planul al doilea în Franţa. de pruni de Damasc şi piersici. Daca spaţiilor urbane li s-a dat o deosebită atenţie prin creaţiile prestigioase amintite. Atât în vechile colonii greceşti de la Marea Neagră cât şi în oraşele romane care au luat fiinţă după cucerirea Daciei au fost create grădini conforme cu stilurile predominante ale epecii. situate pe loctiri băltite. din suprafaţa întinsă pe care o cuprindea adeseori. Tot în Anglia apar.

Astfel. parcul englezesc arată din ce în ce mai bine". scările sint largi. şi dintr-un plan al Sibiului. Într-un act datat din 1672 se cerea unui consul din Italia să aducă în ţară rodii şi portocali în vederea cultivării lor. în stil baroc. cetaţi şi mănăstiri aveau în primul rând. Tot în secolul al XVIII-lea documentele semnalează existenţa unor grădini oraşeneşti îngrijit lucrate. Cu timpul însă. În parcul de la Făgăraş. Corunca (Mureş). Aceleaşi transformări le suferă parcurile din Bonţida şi altele. considerată în scrierile vremii drept o adevarată „grădină suspendată". influenţa curentului romantic-englezesc se resimte în construcţia parcurilor şi la noi la fel ca în întreaga Europă. În Moldova anului 1739. secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu. trandafiri. în lucrarea sa Revoluţiile Valahiei. care semnalează la Târgovişte o grădină executată după „Moda italiană". de obicei. În parcuri. În aceste parcuri. pavilioane de vânătoare. arată că aceasta avea o formă patrată. GrigoreVodă reconstruieşte la Iaşi „Curtea de la Frumoasa.25 grădină cu terase numeroase. iar momumentele. unde la poarta Heltau este reprezentată o grădină având lungimea ca distanţa dintre 3 bastioane ale cetăţii. albăstrele şi lăcramioare. aleile se axează pe palat la fel ca în construcţiile lui Le Notré. Surduc. Aceste parcuri şi grădini înfiinţate. o parte din parcul de la Mogoşoaia. Marimea grădinilor şi parcurilor rezultă dintr-un document din 1684 care certifică diverse amenajări executate în parcul de la Iernut. un caracter utilitar şi erau construite în stil regulat-geometric. micşunele. Cetatea de Baltă. Luna de Jos (Cluj). un oarecare avânt economic şi diversele influenţe de la curţile europene favorizează amenajarea la noi în ţară a unor parcuri supuse arhitecturii renaşterii. care aveau multe plante decorative. Către sfârşitul secolulului al XVIII-lea. partere cu buxus tuns. încă din 1660. balustrade . În Transilvania amenajările din parcurile de la Avrig şi Bonţida (1750-1760). crini. ferme. bazinele. aleile devin sinuoase. vegetaţia este dispusă în mod natural. O ştire în acest sens ne furnizează. printre altele. Parcuri cu elemente în stil natural au mai fost amenajate în comunele Vlaha. Brâncoveneşti. referindu-se la grădina palatului de la Mogoşoaia. Târnăveni. scări. Gabrie1 Thomasi. sortimentul de plante cuprinde. Multe parcuri mai vechi sunt transformate în acest sens sau li se aduc noi adăugiri. la Căiuţi în Moldova etc. fiind amenajată în stil italian. Dâmbovicioara. vase. pe lângă vechile curţi domneşti. se introduc grote. într-un document din 1779 care se referă la parcul din Avrig. se arată că: „ aleea şi boschetele se apropie cu încetul de desăvârşire. rezede. precum şi cele din Gorneşti (1789-1892) şi Albeşti sunt în stil francez. mori. tei. Criş. iar De1 Chiaro. către sfârşitul secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea. morminte ca în Parcul de la Ermenonville etc. la Văcăreşti şi Frăsineşti în Ţara Românească. ca în Parcul Stowe din Anglia. pe 400 de jugăre (peste 200 ha).

Moldova. de frumoase aprecieri. Rosetii pomeneşte de o grădină la Adjud. la Cluj. se transformă cu timpul în spaţii verzi. Astfel. Alte parcuri sunt realizate la Giurgiu. Parcul Balenilor de la Radila de lângă Ploieşti se bucură. după cum arată Teutch. A. Nico1ae Iorga pomeneşte la Iaşi de existenţa unei grădini domneşti a lui Mihai Sturza labriera Socola. În Transilvania se creează în secolul aI XIX-lea numeroase parcuri pentru public. Ghica. în anul 1838. Moruzi. Golescu. Brăila. în anul 1852 se amenajează în apropierea ei aleea Grigore Ghica-Vodă de 500 m lungime şi 50 lăţime. se pun bazele actualului „Parc al Poporului". în 1857 se încep lucrările la . a căror populaţie creşte simţitor. se inaugurează. Grădina Cişmigiu. pe o suprafaţă de circa 12 ha. se plantează malul Lacului Tei şi dealul Mitropoliei lângă vechile curţi domneşti. zonele de aparare. la Sibiu. iar in Moldova. În Moldova. se amenajează „Parcul promenadă". astăzi Palatul culturii. La Craiova. este reamenajată pe vrcmea lui Mihai Sturza.26 frumoase etc şi care prezentau atât elemente de stil regulat cât şi peisager. în anul 1865. in Istoria Românilor prin călători. iar în interiorul oraşelor încep să fie executate grădini publice şi aşa-zisele”promenade”.exterioare. în anul 1844. Pădurea-parc Băneasa este amenajată pentru plimbări. Tot aici se semnalează existenţa. familia Dudeşi1or avea la casa lor din Bucureşti o grădină care: „era întocmită şi desenată ca un parc englezesc". În secolul al XIX-lea se înregistrează o dezvoltare rapidă a oraşelor. Un plan datând din 1859 arată modul de organizare a parcului în jurul Palatului domnesc din Iaşi. la Sinaia în jurul Castelului Peleş-Bran etc. a unei societaţi a parcurilor. În Transilvania. Astfel. O serie de parcuri mai sunt semnalate în această perioadă in Bucureşti în jurul caselor familiior Brâncoveanu. Obeliscul cu lei din această grădină este executat de Sungurov şi Gheorghe Asachi. în 1791. pe locul unde era grădina marelui logofăt Ion Bibescu. în anul 1853. O serie de grădini în stil geometric sunt reprezentate pe planurile Bucureştiului executate. de asemenea. o grădină particulară de pe lânga poarta Heltau se transformă în grădină publică. La Sibiu. Grădina fiind neîncapătoare. de către austriacul Ernst: în faţa bisericii Sf. Lefterie. Filipescu. executată după planurile arhitectului peisagist Mayer. arată că în anul 1786. iar în 1872 se pun bazele actualei grădini botanice. Nico1ae Iorga. În aceste condiţii. pe locul „Dumbrăvii furnicilor" care fusese plantată în 1827. cunoscută încă de la începutul secolului al XIX-lea. a palatului Mavrogheni etc. din care unele deschise chiar pentru public. care nu mai erau neccsarc. Grădina Copou din Iaşi. în deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea se realizează Şoseaua Kiseleff din Bucureşti. Astfel. în Moldova mai sunt semnalate în această perioadă o serie de grădini particulare orăşenesti. Cantacuzino.

un teatru de vară cu 3500 locuri şi alte terenuri sportive: parcul Tineretului (83 ha). Sebeş. actualul Parc al poporului din Craiova ş. zone prevazute cu distracţii pentru copii etc. Redont conduce o serie de lucrări de amenajare în Parcul Libertăţii din Bucureşti. Începutul secolului a1 XX-lea găseşte la lucru alţi arhitecţi. Dimitrie Brîndza. Snagov. (teatre de vară. în toate .a. două biblioteci. Dupa 23 August 1914 amenajarea parcurilor şi grădinilor la noi în ţară ia un mare avânt. Colentina. trei pavilioane pentru expoziţii.. la Braşov se amenajează promenada „Tâmpa" şi „Varte". De asemenea. Pantelimon (parcul Morarilor). In Bucureşti există parcul Herăstrău (190 ha). în cartierele de locuinţe. Au fost create spaţii verzi pe tot întinsul litoralului românesc. Alte parcuri şi promenade se amenajează la Fagăraş. numeroase parcuri şi grădini în noile cartiere de locuinţe Floreasca. Parcul tineretului. grădina din Piaţa Palatului etc. Au fost reamenajate numeroase parcuri şi grădini mai vechi: parcul Libertaţii. ca centuri verzi în jurul oraşelor etc. se îmbogaţeşte în plante exotice Parcul din Simeria. şi reamenajează şi extinde parcul Kiseleff.e dLsiinate practicării sporturilor. parcul Nicolae Bălcescu din cartierul Griviţa Roşie (15 ha). având inclusă Sala polivalentă. pe lânga centrele de învăţământ. Dej. pe lângă sanatorii şi instituţii curative. Se continua lucrările începute la Gradina Botanică din Bucureşti ale cărei baze au fost puse de prof. Parcul Tei s-a reamenajat Parcul sportiv 23 August (70 ha) prevăzut cu un stadion de 80000 locuri pentru spectatori. Ceea ce caracterizează. se reamenajează la Timişoara o serie de parcuri printre care Pădurea verde. La Timişoara se realizează începind cu ultimele decade ale secolului al XVIII-lea un şir de parcuri de-a lungul canalului Bega. grădiniţe de copii. în cadrul acţiunii de sistematizare a satelor. Ele se construiesc pe lânga fabrici şi uzine ca mijloc de luptă împotriva poluarii aerului. terenuri de joc pentru copii etc. aceste amenajări este grija faţă de om.. restaurante. unde s-a construit un un teatru de vară cu 3500 locuri. în primul rând. în timp ce altele sunt reamenajate sau extinse. iar Rebhun execută planurile pentru Parcul din Buzău şi pentru Grădina Copou din Iaşi.27 parcul „Sub arini" şi „Dumbrava". E. în 1065. La amenajarea acestor parcuri participă numeroşi oameni ai muncii care prestează ore de muncă patriotică. Mediaş. zer. Tot Redont mai amenajează: Gradina Puşkin (loanid) din Bucureşti (reamenajând-o în stil peisager francez). Miercurea Ciuc. Oraştie. În parcuri si grădini iau adeseori fiinţă zone cultural-educativ. pe lângă terenuri sportive. Au fost reamenajate pădurile-parc din zona verde a Bucureştiului: Băneasa. Astfel. Spaţiile verzi sunt construite pentru a satisface multiple necesităţi. Parcul expoziţiei din Iaşi. se amenajează Grădina din Roman pe 16 ha. Arad. biblioteci etc. iar Rebhun continuă lucrările din Grădina Cişmigiu. începând cu anul 1906. Drumul Taberei etc. Titan. În aceeaşi perioadă mai iau fiinţă şi alte parcuri şi grădini din ţara.).

în literatura de specialitate sunt utilizate denumirile de „stil francez" şi „stil englez". Ori. dupa părerea noastră această denumire n-ar putea substitui întrun mod fericit şi adecvat denumirea de stil. CAPITOLUL IV♦ 4. primul definit prin sistemul traseurilor ortogonale ale pareurilor. este mai săracă în expresivitate. sinuoase. traseurile regulate nu sunt specifice numai parcurilor franceze dintr-o anumită epocă (sec. ea n-are aceeaşi valoare de echivalent pe care şi-a câstigat-o „stilul" în toate domeniile artelor. spaţiie verzi au fost extinse pe mari suprafeţe. egipteni şi arabo-mauri. prin însăşi conţinutul ei. în poezie. De exemplu. Poate că denumirea de sistem ar fi mai adecvată atunci când se vorbeşte de sinteza mai multor stiluri. metodă şi uneori de modă. atât dupa originea sa etimologică cât şi după sensul ei actual. Prin urmare. ci şi grădinilor întâlnite la perşi. în oratorie etc. după cum am văzut în istoricul grădinilor. Nici denumirile de „clasice" atribuite parcurilor cu traseuri ortogonale şi de „romantice" acelora în stil peisager nu mai corespund înfăţisării lor actuale. iar al doilea prin cele curbe.28 oraşele ţării şi centrele populate din ţară. se înţelege calea sau mijlocul de care ne servim (ca instrument de lucru) atât în cercetare (metoda de lucru) cât şi în alte activităţi. în artele. Metoda. Stilul pare a fi cu atât mai cuprinzator şi mai reprezentativ pentru caracterizarea formei şi a conţinutului unei opere sau a unei realizări oarecare sugerînd şi valoarea ţinutei lor estetice. CARACTERIZAREA STILURILOR ARHITECTURII PEISAJELOR În capitolul despre evoluţia istorică a artei grădinilor şi parcurilor am întilnit adeseori noţiunile de stil. iar cele peisagere cu traseuri mai naturale au fost întâlnite la chinezi şi japonezi. mai puţin rigide. atunci când ne-am referit la modul sau maniera utilizată în realizarea estetică a peisajelor.1. Cu atât mai mult cu cât termenul de stil are o larga utilizare în arhitectură. XVIIXVIII). deoarece primele au pierdut aplombul şi severitatea lor iniţială prin includerea ulterioară a unor elemente decorative pitoreşti . aşa-zisul stil francez şi englez reprezintă o sinteză istorică a celor două moduri de realizare artistică a peisajelor. Deoarece prin metoda. plastice.

aşezate în prelungirea axei centrale. apoi s-a extins in Austria. în Egipt). Totuşi până la clarificarea acestor controverse. cu o impărţire spaţial volumetrică mai luminată şi cu vederi panoramice la italieni şi cu deschideri de perspective. De aici. saloane de întâlnire. vom utiliza denumirile de stil sau sistem clasic (renaşterii) şi stil sau sistem peisager. se oferea o amplă perspcctivă asupra palatului. pentru a-i da seA -critate şi măreţie. iar celelalte au împrumutat cu timpul unele elemente decorative ale stilului clasic : traseuri mai regulate. perpendiculare pe clădiri şi a altor axe sau alei secundare. Ca centru al întregii compoziţii este palatul sau castelul care era aşezat pe o terasă. elemcnte ce vor fi reluate din punctul de vedere al ccnstrucţiei lor . parţial în Spania şi de acolo în Mexic şi în ţările Americii Latine. mai ales cu elementul „apă". stilul clasic.29 de tip peisager: chioşcuri. apele stătătoare (iazurile) erau rectificate şi încadrate în canale lungi şi larg dimcnsionate. Caracterizarea stilului clasic sau al renaşterii baroc. prin exuberanţa decorurilor. mai ales pe edificii care erau ornamentate cu coloane. poate fi numit stilul renaşterii -baroc. începând din antichitate şi până în prezent. statui etc. forma mai naturala de aranjare a vegetaţiei etc. labirinturi. care este nelipsit. El se caracterizează prin introducerea liniilor curbe. o serie de bazine cu fântâni ţâşnitoare şi statui mitologice completau decorul. pentru a domina întreg ansamblul peisajului. vegetaţie mai disciplinată etc. Deoarece cele mai multe parcuri în stil clasic au luat naştere sub influenţa renaşterii şi mai târziu au preluat şi unele elemente ale stilului baroc în artă. in Germania. pavilioane. unde a cunoscut o epocă de înflorire între anii 1630-1750. obţinute prin asocierea liniilor drepte cu cele curbe. Terenul era era modelat dupa necesităţi în peroane. terase şi scuri largi. vase etc. balustrade şi elemente sculpturale. Întrucât în capitolul precedent s-au dat anumite detalii asupra principalelor elemente decorative ale stilului clasic. Coronamentele tăiate plat formau: teatre. la francezi. fie spre padurea-parc ca şi cel mai periferic element decorativ. stapânită de foarfecele grădinarului. Grădinile şi parcurile organizate după acest stil sau sistem au avut traseuri ortogonale. cu ajutorul unei axe (alei) centrale de simetrie. stilul clasic sau al renaşterii se caracterizează prin traseuri geometrice regulate. În linii generale. pavilioane. cabinete etc. uneori alcătuind spaţii închise ale căror pereţi se constituia. în realizările arhitecturii peisajelor. în forme geometrice mai rigide în antichitate (de exemplu.. Stilul baroc în artă a luat naştere în Italia. ceva mai abstracte la popoarele islamice (arabo-maure) şi mai puţin rigide. La toate acestea se adaugă diverse elemente arhitecturale: colonade. reprezentate prin statui. Vegetaţia arborescentă era aşezată regulat. Lateral. organizate simetric de o parte şi de alta a axelor. frize. obţinându-se în felul acesta o perspectivă cu vederi fie spre orizont. în perioada renaşterii. de unde se puteau admira principalele elemente compoziţionale.

care îşi găseşte utilizarea pe spaţii mai reduse. în jurul clădirilor. Componentele spaţiale. ca: ronduri. Aleile laterale delimitează parterul propriu-zis de vegetaţie arborescentă. În mod obişnuit. un alt elemental parcului sau al grădinii clasic. vom enumera. alcătuind un covor cu fond verde care poate fi ornamentat cu ronduri şi rabate cu traseuri variate. de formă regulată şi plană. ca în Cişmigiu. ca busturi.5-0. fiind totodată şi un element decorativ prin componentele sale. CARACTERIZAREA STILULUI PEISAGER SAU ROMANTIC În capitolul evoluţia arhitecturii peisagere am arătat etapele în care s-a ajuns la acest stil. de obicei. rotonde cu busturile oamenilor de artă. cu poieni şi luminişuri smălţuite de flori. iar la începutul capitolului actual am incercat să clarificăm şi problema diferitelor denumiri. prin aleile curbe sau sinuoase.5 m. care asigură circulaţia şi perspectiva principală spre parc. Nici stilul peisager sau romantic nu este lipsit de elementele decorative artificiale. rame sau borduri. Spre deosebire de stilul clasic sau al renaşterii-baroc. sunt nişte fâşii sau straturi late de 1. Suprafeţele înscrise între alei. Parterul este divizat în mod simetric de către o alee centrala sau magistrala. construcţii arhitectonice şi sculpturale. cu mozaicuri. numite platouri. rabatele şi aleile sunt delimitate între ele prin chenare. în care arborii sunt dispuşi tot liniar. ca elemente arhitecturale şi rabate cu traseuri variate. prin traseele mai puţin rigide. Dintre elementele spaţial-decorative mai importante cităm parterul sau suprafaţa de teren a grădinii propriu-zise. el are rolul. lasă impresia unui cadru mai putin artificializat. fie numai cât ţine faţada. platbandele. cu mozaicuri.8 m.30 în capitolul urmator. imitând oarecum peisajul natural. continue sau întrerupte. ce se întinde de la cladirea principali. rabate. teatre cu verdeaţă etc.5-2. ce însoţesc aleile şi încadrează în mijlocul lor suprafeţe regulate mai mari. în contrast cu liniile peisajelor naturale.1. În prezent tot mai puţine elemente constitutive ale parcurilor în stil clasic işi găsesc utilizarea în noile amenajări de parcuri: mai mult în spaţiile mici din jurul clădirilor şi mai rar în cele de anvergură mai mare. ele sunt însă aşezate de aşa manieră . platourile. după care parcurile şi grădinile aveau traseuri regulate. vase etc. fie şi dinspre părţile laterale ale edificiului. urne. 4. platoul central al parterului este gazonat. alteori putând alcătui saloane şi cabinete retrase pentru citit şi jocuri de şah. creaţiile peisajelor după stilul peisager sau romantic. uneori având coroanele tunse plat sau sferic. marginite de cărări late de 0. să degajeze punctul ccmpoziţional central al peisajului. iar perpendicular pe aceasta sunt trasate aleile sau axele secundare. cu peluze neordonate. prin spaţiul întins pe care-1 deţine. clădirea principală sau alt obiect. fără a le descrie. câteva din cele mai specifice elemente ale acestui stil.1. cu masive de arbori nesupuşi unei discipline de foarfecele grădinarilor. platbandele.

masive.2. de-a lungui axelor de perspectivă. fie mascarea unor părţi mai puţin estetice. unde terenurile erau modelate într-o succesiune de terase cu balustrade şi rampe de trecere în trepte larg dimensionate. Florile pot alcatui masive sub forma de ronduri şi platbande. Însă spre deosebire de grădinile în stil clasic. amenajarea peisageră trebuie să fie mai mult poetică şi picturală decât grădinarească sau arhitecturală. la lărgirea unor maluri de ape curgătoare pentru deschiderea de perspective etc. flori şi gazon. arbuşti. Girardin arată că. voliere pentru păsări. şerpuitoare. Stilul geometric se foloseşte în jurul clădirilor. Întreaga compoziţie trebuie să ţină seama de respectarea proporţiei în plan. cu mici ieşituri sau intrânduri. terenul cu formele lui de relief constituie canevasul pe care sunt aşezate. construcţiile să se încadreze în peisaj. La fel ca şi la stilul clasic. după o anumită compoziţie. planurile trebuie ordonate. 4. uneori pe peluze sau la marginea vegetaţiei arborescente. golfuleţe şi peninsule. dumbrăvi.1. elementele decorative. sinuos. arta având ca scop să îmbogaţească natura. chioşcuri. mai apropiate de cadrul natural înconjurator unde. Vegetaţia lemnoasă într-un parc peisager mai întins este constituită din păduri. întreruperea unor monotonii dintr-o poiană. de asemenea. ca şi în tablourile pictorilor iar lumina şi variaţia ei diurnă au o mare importanţă. la intrări şi ieşiri etc. au un contur mai neregulat. a centrelor compoziţionale. Barillet-Deschamps arată că. În parcurile peisagere se amenajează stâncării. luminiş sau peluze etc.31 încât să nu contrasteze cu elementele naturale. plantaţiile trebuie sa aibă liziere sinuoase. mai plăcute şi mai puţin obositoare. Apele statatoare. Astfel. vase şi multe alte elemente ornamentale exotice. acestea se reduc la mici corectări. grupuri de arbori si arbusti izolati. în care arhitectura şi sculptura trebuie să completeze natura petru a o face mai nobilă şi mai maiestoasă. pavilioane. de . STILUL MIXT Constă în îmbinarea armonioasă a stilului geometric cu cel natural-peisager în compoziţia parcurilor. de unde şi denumirea de stil „sever". statui. iar stilul natural -obişnuit-în parţile mai îndepărtate. pagode. la îndulcirea unei pante prin taluze.. apele oglinzi naturale. relieful este mai puţin modelat şi chiar acolo unde necesita intervenţii. Apele curgătoare au traseurile cât mai naturale. natura trebuie să-şi reia drepturile. Vegetaţia lemnoasă este compusă din esenţe de mărimi şi forme diferite şi astfel aşezate încât să permită fie dechiderea unor vederi asupra punctelor pitoreşti. să se armonizeze cât mai intim cu acestea. dispărând dupa boschete sau apărând la margini de luminişuri. O caracterizare mai clară a stilului peisager o fac chiar exponenţii acestui stil. oferind vizitatorilor privelişti cât mai variate. Cadrul este tot asa de important în peisaj. constituie pentru parcurile peisagere cel mai important element decorativ. la stilul peisager sau romantic. Vegetaţia sub variatele ei forme: arbori. în forme mai severe. parcul peisager trebuie sa fie o operă de artă.

veselie. simetriei. 4. Stilul mixt a fost şi va fi mult timp folosit la amenajarea unor spaţii verzi urbane în care unele zone trebuie organizate riguros pentru a permite accesul şi circulaţia simplă şi bine dirijată a oamenilor dar în acelaşi timp să creeze şi zone liniştite. mai apropiate de natură cu alei sinuoase pe malul apelor amenajate ca în natură. Data fiind influenţa chineză asupra artei grădinilor din Anglia şi mai târziu şi asupra restului Europei. ci la un anumit gen de expresie. cuprinde următoarele genuri : . GENUL MĂREŢ Caracterul de grandoare. impresii de sălbatic. poate provoca sentimente de grandoare. de exemplu.1. ca operă de artă prin variatele ei componente. cu predispoziţie spre solemnitate şi entuziasm îl oferă acele peisaje care au vederi întinse. şi mirare". Maniera de compoziţie a peisajelor. unde să se situeze biblioteci. de surprindere.2. vesel. 4. În stilul mixt.măreţ. GENURILE ÎN ARHITECTURA PEISAJELOR Reamintim faptul ca la chinezi se creau astfel de peisaje panoramice încât dupa înfaţişarea structurii lor sau a priveliştii oferite să determine anumite emoţii şi sentimente. Efecte de mareţie ne poate oferi şi vegetaţia în care masivele mari de arbori înalţi sunt . grupări libere de plante lemnoase. litoralul Mării Negre. odată cu naşterea stilului peisager s-au conturat mai multe genuri caracterizate dupa priveliştea oferită şi efectele ei asupra stărilor psihice. mareţie. locuri de odihnă şi plimbare etc. Pentru îndeplinirea acestor roluri variate nu vom recurge la un anumit stil depăşit istoriceşte. de pitoresc sau de salbaticic (romantic). de groază şi de admiraţie. dupa alţi autori. liniştit. orizonturi largi. admiraţie.32 principiile echilibrului. romantic. dupa cum se va vedea în continuare. melancolie. categorisind aceste grădini şi parcuri în: vesele. Eduard Andre (1879) împarte peisajele în următoarele genuri: - de nobleţe sau de grandoare: de veselie sau pentru dispoziţie de râs.2. părţile tratate în stil geometric sau natural trebuind să se îmbine armonic. Astfel. recomandând ca peisajele să se realizeze în funcţie de senzaţiile. emoţiile şi sentimentele ce se urmăresc. toate elementele de parc se supun unor roluri de ordin funcţional şi estetic importante social. cu peluze liniştitoare de iarbă. peisagistul Home (1862) afirma că „o grădină. subordonării elementelor unul faţă de altul.

dar mai ales cele amenajate în diverse forme. pe lângă elementele amintite. cu luminişuri. trezesc sentimente solemne. Peisajele în general. de exemplu. mărginite de flori în prim plan se aşează. discret asezate. în special. de exemplu. 4. sentimentul de veselie îl oferă aleile şi apele cu traseuri curbe sau sinuoase.2. uneori şi culorile reci ale florilor. locurile retrase în desişuri etc.2. cascade de ape. cu o intrerupere ori o secţiune prin masivele mari de arbori şi arbuşti. peluze gazonate şi însorite. construcţii cât mai rustice.2. 4. uzine. restul peisajelor pastrând o atmosferă mai gravă. ca şi masivele floricole sau suprafaţa lucie a apelor. de obicei. efecte de care se va ţine seama la crearea di vjeme}oz grădini speciale. aceasta notă de optimism şi buna dispoziţie se obţine prin aranjamente cu efecte contrastante de linii. iar mai departe. de exemplu. se realizează în parcurile sau grădinile în care se amenajează scene potrivite acestor predispoziţii. ci şi după efectele psihice pe care le trezesc în noi. pentru contrast în vederea sublinierii mărimii lor prin comparaţie. instituţii administrative şi de învaţământ etc. a celor de pe lânga spitale şi sanatorii. Arborii cu silueta conică şi mai ales cei cu silueta columnară. generatoare de iluzii. forme. arborii pletoşi sau umbelaţi. .4. predispun spre calm. elementele sculpturale se situează. grote şi prăpastii. cât mai puţine stridente şi contraste a siluetelor si a culorilor. jocuri de umbră şi lumină. prin alternarea de masive sau grupe de arbori de talie potrivită şi arbuşti. ruine de clădiri. luminişuri sau peluze întinse. formate din poieni. esenţe exotice cu efecte cât mai variate. arborii cu siluete orizontale. ca si suprafaţa lucie a apei din bazine şi iazuri. caracterizat astfel prin faptul că predispune la visare. deci scene şi elemente pitoreşti. asezaţi în rânduri. Uneori acelaşi efect poate să-1 dea şi un grup mai restrâns de arbori şi arbusti. 4.3. GENUL LINIŞTIT Genul liniştit sau calmant este propriu peisajelor cu structură statică a elementelor decorative. La acest gen. arbori seculari şi scorburoşi cu aspecte de decrepitudine.2. GENUL VESEL La genul vesel sau de bucurie. nu trebuie apreciate numai după expresivitatea lor estetică. în prim plan.33 însoţite de arbuşti. TonuriIe de verde cenuşiu. culoare. GENUL ROMANTIC Genul romantic. locuri retrase şi tainice. cu vederi spre spaţii deschise şi vaste.

3. Mărimea localităţii. Condiţii climatice. proiectele didactice trebuie să conţină într-o formă sintetică următoarele piese specificate mai jos: 1. 3.5. CONŢINUTUL PROIECTELOR DIDACTICE În funcţie de practica întocmirii proiectelor de spaţii verzi din producţie şi conform cu legile şi normativele în vigoare. 2. Amplasarea în intravilan şi extravilan.2. 2. 3) Memoriu justificativ. 2) Condiţii social economice.7. Posibilităţi materiale de execuţie.1. 1.1.1. 1.4. .6. 1.2. Condiţii hidrologice. 1.34 ♦CAPITOLUL V♦ 5.1. Amplasarea terenului. 1. Vegetaţia. Lista materialelor necesare 4. Justificarea principiilor de proiectare şi a soluţiilor propuse. 4. Condiţii geomorfologice. 1. Justificarea amenajării. Piese scrise 1) Condiţii naturale. 2. Justificarea vegetaţiei propuse 4) Calculul tehnico-economic. 1.5.4.1.3. Deviz de înfiinţare şi întreţinere. 3. Condiţii geologice. 2. Condiţii pedologice.2.

intersectii decorative. Reprezentarea grafica a elementelor specifice spatiului verde Utilitatea semnelor convenţionale constă in facilitarea întelegerii diferitelor planuri înglobate în proiectul de amenajare peisagistică. chioşcuri. doar suprafata efectivă de spaţiu verde care se contureaza dupa trasarea tuturor celorlalte elemente ale suprafeţei considerate. Acest fapt trebuie avut in vedere şi la inceperea transpunerii în teren a proiectului realizat (la înfiinţarea spaţiului verde) pentru a evita deteriorarea vegetatiei şi a gazonului dupa instalarea lor prin efectuarea altor lucrări ce vizeaza transportul şi depozitarea unor materiale sau construirea ulterioară a unor obiective. modalitătile de amplasare a vegetaţiei lemnoase ornamentale şi floricole alese ca să corespundă condiţiilor de climă şi relief specifice zonei. memoriu justificativ şi calculele tehnico-economice prezentate pe larg în anexaI. Schiţa de amenajare Bibliografie. constructori. hidrotehnicieni) pentru ca arhitecţii peisagişti să considere pentru proiectarea amenajării peisagistice. condiţii social economice.35 Piese desenate. 1. suprafeţele de apa existente pe raza spaţiului verde respectiv. Piesele scrise se referă la tema de proiectare. alei. 5. Se recomandă ca aceste elemente sa fie concepute de specialişti în domeniu (arhitecţi. Semnele convenţionale folosite pentru reprezentarea .2. etc). modalitaţile de amenajare a apei (naturale sau artificiale). Aceste capitole conturează concret necesitatea înfiinţării spaţiului verde respectiv şi dau soluţiile de concepţie a stilului abordat. sau de detaliu (detalii de plantare şi plan de sectiuni). în corelatie cu funcţionalitatea spaţiului verde respectiv. plan de plantare şi plan general de amenajare). precum şi utilizarea dotărilor decorative. reteaua de circulatie (şosele. ELABORAREA PROIECTELOR DIDACTICE DE ARHITECTURĂ PEISAGERĂ Proiectul de amenajare a unui spaţiu verde cuprinde atât piese scrise cât şi piese desenate. condiţiile naturale. etc). Piesele desenate realizează o imagine de ansamblu general (plan de situatie. pavilioane. constructii utititare. a suprafetei de spatiu verde şi localizează diferitele puncte sau centre de interes (cladiri.

malurile râurilor sau ale lacurilor. Formatul utilizat în proiectele didactice este A3. Dimensiunile acestui contur sunt 297x420 mm. în functie de suprafata zonei sau a localitătii luată în studiu. ale acestor elemente. având în vedere dimensiunile. bordura bazinelor sau a fântănilor). Scara utilizată pentru reprezentarea arborilor şi arbuştilor este de 1:500. Scara. trandafiri. pergole. 1:25 iar planurile de sistematizare sunt redate la scări cuprinse între 1:1000-1:5000. reliefului. reţeaua de circulatie. nefiind supuse unor rigori standard. Pentru definirea formatelor se ia drept model formatul A4 (210x297 mm). 1:50. se recomandă luarea în considerare a unor elemente comune ale semnelor grafice utilizate în arhitectura peisagistică: • • • elementele construite se desenează cu contururi mai groase (clădirile. utilizate în proiectele de arhitectură. formatul. luînd în considerare mai multe variante de prezentare. elementele vegetale se contureaza cu linii care descresc în grosime de la reprezentarea arborilor la cea a arbuştilor. pentru utilizarea semnelor grafice se va lua în considerare scara la care se intocmeşte planul. etc) se vor utiliza semnele convenţionale doar pentru sugerarea lor. • In anexa sunt prezentate o serie de semne convenţionale utilizate în proiectarea spaţiilor verzi. Aceste semne grafice trebuie să fie cât mai sugestive. Cu toate acestea. indicatorul Scările se utilizeaza în functie de marimea amenajarii şi necesităţile de reprezentare a soluţiilor propuse pentru a permite atat reprezentarea globală căt şi detaliată. Indicatorul care se utilizează pentru formatele A4 sau pentru formatele mai mari decât acesta . vase decorative. a florilor. Modalităţile de reprezentare grafică a vegetaţiei lemnoase ornamentale sau floricole şi a dotărilor decorative sunt însă diverse. Cele mai utilizate scări sunt cele de 1:500 pentru le utilizate în suprafeţele de 2-20 ha cu detalieri de 1:200. Formatul este spaţiul delimitat pe coala de hârtie sau pe calc prin conturul (trasat cu linie mai subţire) pentru decuparea copiei desenului original. liane. mai ales în planurile cu caracter de planşe de prezentare care pot fi colorate pentru a mări impactul asupra beneficiarului cu privire la existenţa viitorului spaţiu verde proiectat. a gardurilor. în general reduse. 1:100. apelor sunt cele consacrate. decoraţiuni florale) sau pentru unele dotări decorative (bănci. pentru reprezentarea grafica a arborilor şi arbuştilor ornamentali se va aduce la scară proiecţia coroanei acestora (la vârsta medie) iar pentru celelalte elemente vegetale (garduri vii. Terenurile reduse impun utilizarea scării de 1:200 cu detalieri de 1:50.36 construcţiilor. reţelei de circulaţie.

Pe teren se cercetează şi se înseamnă o serie de date necesare proiectării referitor la: 1.3.37 are forma şi dimensiunile indicate in figura 1. în poziţie normală de citire a desenului. limitele şi rectificările necesare a se executa. 1 Exemplu de indicator 5. Plierea corecta se face in aşa fel incât sa se ajunga in final la formatul A4 (210x297 mm) considerat modul de pliaj. datele privind vegetaţia. datele climatice. Analiza terenului se va face pe baza unui plan topografic cuprinzând toate detaliile terenului inclusiv relieful redat prin curbe de nivel. iar pe latura de jos a desenului impaturit trebuie sa apara indicatorul in intregime. Fig. Fâşia de îndosariere trebuie sa rămână neacoperită complet pe toată lungimea ei. datele hidrologice. datele pedologice. forma terenului. . CERCETAREA ŞI ANALIZA TERENULUI PE CARE URMEAZĂ A SE EXECUTA PROIECTAREA SPAŢIILOR VERZI Înainte de a se merge pe teren se va revedea întrega documentaţie cu privire la terenul care urmează a se amenaja: datele geografice.

gradul de eroziune. se vor executa un număr de profile de sol în urma cărora să se poată determina: tipul genetic. asociaţii) etc. 16. 8. a terenurilor de joacă pentru copii. 17. iazuri). amplasarea cea mai indicată a locurilor de parcaj auto. necesitatea efectuării unor lucrări de desecare. înzăpezirilor şi poluărilor. etc. izvoare. ameliorare. proiecţia coronamentelor exemplarelor celor mai dezvoltate şi care urmează să fie menţinute. axele de perspectivă posibile a se realiza etc. locurile care trebuie protejate cu ajutorul plantaţiilor de protecţie împotriva zgomotelor. vechile cariere de piatră etc. 10. pavilioane. 4. gradul de sărăturare şi înmlăştinare. amplasarea cea mai potrivită pentru clădirile admnistraţiei şi a bazei de producerea materialului săditor. amplasarea fântânilor arteziene şi dimensionarea lor în plan şi spaţii.) şi posibilităţile lor de amenajare. diametrul. a terenurilor sportive. vegetaţia ierboasă (specii. vârsta. exemplrele care vor trebui păstrate sau înlăturate. etc. denivelările (pante. porticuri. fixarea locurilor de unde se deschid cele mai frumoase privelişti. vegetaţia lemnoasă existentă: speciile. perspective prea scurte sau prea lungi etc. 15. canalizare şi gaze. văile şi tipul lor. punctele cele mai logice de intrare şi de ieşire. 9. grosimea solurilor. varietăţile şi formele ornamentale. vânturilor. 19. răsadniţe etc. locurile cele mai indicate pentru fixarea centrelor compoziţionale. 5. modul cum factorii climatici acţionează în cuprinsul terenului cercetat. conţinutul în humus şi substanţe nutritive din sol. 14. colonade. 6. 11. 20. 13. sere. suprafeţele bune pentru construcţii. 3.. 7. etc. fixarea locurilor pentru o serie de construcţii utilitare: adăposturi. 12. treiaje. rampe. traseele cele mai indicate de drumuri şi alei din punct de vedere funcţional şi estetic.. posibilităţile de îndreptare prin efecte optice a unor condiţii defavorabile (forme ale terenului prea lungi sau prea late. hidranţilor şi gurilor de canal. locuri prevăzute pentru instalarea transformatelor. . drenaj. starea fiziologică şi fitosanitară. de apă. rupturi de pantă.. înălţimea. iazuri.). locurile unde se pot creea suprafeţe de apă: bazine. indicarea amplasamentelor celor mai potrivite pentru statui şi alte construcţii ornamentale: pergole. 18.38 2. traseele prezente şi viitoare ale instalaţiilor electrice. condiţiile hidrologice: nivelul apelor freatice şi chimismul lor. sere. apele naturale ce pot fi folosite pentru udatul plantelor (izvoare. pâraie. locuri mai plane.

amenajarea trebuie să fie compactă. . insolaţiei. limitare şi geometrizare pot fi compensate cu ajutorul vegetaţiei şi a unei trasări. gaze şi praf prin . . . .1. judicioasă funcţional. 5.calitatea esenţială a compoziţiei fiind naturaleţea ce va prefera un stil compoziţional şi un gen corespunzător (ex. .spaţiul fiind mai puţin limitat decât în mediul urban se va căuta să se includă în peisaj cele mai frumoase elemente naturale aflate în împrejurimi. PROIECTAREA ÎN EXTRAVILAN Va fi supusă.expunerea mai directă la intemperiile climatice. principilor de mai jos: .elementelor construite este indicat să li se confere un specific etnografic local. foarte economică. . PROIECTAREA ÎN INTRAVILAN Aici se va ţine seama de următoarele principii: -suprafeţele fiind în general mai reduse decât în mediul rural şi mai limitate în plan şi spaţiu. ca un tot unitar. în funcţie de condiţiile existente în teren.uneori se poate crea un contrast între natura înconjurătoare ca elemnt dominant şi construcţia propriu-zisă ca element dominat. lipsite de expresie să fie mascate sau să li se diminueze forţa. de aceea se va căuta armonizarea ei cu natura înconjurătoare. în general.4. 5. lipsa adăposturilor antrenează măsuri sporite de protecţie împotriva vântului. colinar. etc. intrărilor şi ieşirilor.proiectarea va ţine seama de acele calităţi care conferă peisajului un caracter specific (de baltă. spulberării zăpezii. . -stabilirea raporturilor dintre construcţii şi oraş se poate face prin intermediul străzii.39 5. întreaga organizare trebuind să se impună vizual. o compoziţie mai liberă. folosirea de materiale de provenienţă locală şi care să-i confere un caracter de naturaleţe. nefinisare. căldurilor mari. robusteţe şi rusticitate.4. se va căuta ca aceste trăsături să fie accentuate iar trăsăturile nesemnificative.orice construcţie nouă apare aici impusă peisajului. genul pitoresc).suprafeţele oferă posibilităţi de acţiune mai neîngrădite decât în mediul urban şi deci o libertate de proiectare mai mare. montan). PRINCIPII DE PROIECTARE A SPAŢIILOR VERZI La proiectarea parcurilor şi grădinilor este necesar să se ţină seama de unele principii de proiectare. -elementele de constrângere. izolării faţă de zgomot.: stil natural peisager. deci o atenţie deosebită trebuie dată: circulaţiei.4.2. corespunzătoare. de câmpie.

-microclimatul neprielnic impune o intervenţie activă pentru purificarea. -pe astfel de terenuri de primă importanţă sunt: formele îndrăzneţe. -accesul la vârful pantei se va face prin părţile laterale. 5. -amenajările în terase se impun adeseori ca singurele posibile. 5. -orice element vertical introdus capătă o valoare sculpturală şi trebuie judecat după felul cum forma proprie se încadrează în mediul înconjurător. de pasaje etc.). fiind în unele cazuri de preferat.4. zăpezi. elementul constructiv. legătura dintre scări de acces executate pe linia de cea mare pantă creează multiple posibilităţi de amenajare arhiteturală care să corespundă cerinţelor funcţionale şi estetice. pulverizării apei ca aerosoli. -peisajul fiind monoton legătura dintre elemente şi dintre spaţiu şi elemente trebuie foarte bine studiată. poate deveni în unele cazuri dominant faţă de vegetaţie. teraselor. formele verticale pentru monumentalitate şi realizare de contraste. crearea de suprafeţe întinse de apă. a vegetaţiei. răcirea şi ozonificarea aerului cu ajutorul filtrelor de vegetaţie. .. mai ales la pantele accentuate. culorile puternice.4.4. creerii de oglinzi de apă. se profilează pe un fundal sau constituie un fond pentru alte elemente situate în faţa lui. PROIECTAREA PE TERENURI ORIZONTALE Se execută ţinându-se seama de următoarele principii: -amenajările pe astfel de terenuri oferă un grad de libertate ridicat iar compoziţiile în stil geometric pot fi executate cu destulă uşurinţă. pentru a facilita urcuşul. folosindu-se serpentinele. -lipsa de protecţie faţă de unele elemente naturale (vânturi. -orice denivelare cât de mică de teren are o importanţă şi ea poate accentuată prin utilizarea unor efecte optice. nu este indicat din considerente de ordin funcţional şi estetic ca o cale de acces să străbată central şi rectiliniu o pantă de al bază până la vârful ei. PROIECTAREA PE TERENURI SITUATE ÎN PANTĂ Necesită luarea în considerare a următoarelor principii: -curbele de nivel reprezintă elemnente majore de amplasare a construcţiilor. etc. dispuse în aliniamente. -în luptă cu monotonia.40 ecrane de vegetaţie dese. insolaţie) necesită luarea unor măsuri speciale de protecţie (plantaţii sub formă de perdele. formele orizontale pentru realizarea de acorduri cu orizontalul şi introducerea unei scări umane de comparaţie. masive plantate.3.

de situaţia geografică. sistemele sociale şi politice ale popoarelor respective. care trebuie însă să fie exploate în mod raţional. legate de o anumită epocă şi un anumit loc şi elaborate sub influenţa condiţiilor naturale şi a factorilor sociali (definiţie din Mic dicţionar enciclopedic 1972).41 -în proiectare se va ţine seama că. edificiu public. -armonizarea planului se face pe baza unei axe de simetrie. STILUL GEOMETRIC Acest stil a fost folosit de-a lungul a 5000 de ani de istorie a omenirii şi a servit. etc. 5. -scopul principal este punerea în valoare a clădirii principale (palat. Din combinarea acestor două a rezultat al treilea stil – stilul mixt (combinat). condiţiile climatice.1. fântânilor de perete. bazine.) care constituie de fapt punctul cel mai important al ansamblului. vârful pantei este supus elementelor dezlănţuite ele naturii şi deci vor fi luate măsurispeciale de protecţie. -peisager (natural sau liber). vârfurile de pantă oferă deschideri de perspective şi vederi panoramice. statui etc. etc. axându-se totuşi pe două tipuri caracteristice: -geometric (regulat sau arhitectural). apă. rezultate din asocierea liniilor drepte şi acelor curbe. Principiile care stau la baza stilului geometric sunt următoarele: -compoziţia se bazează în general pe forme geometrice regulate. etc. a nişelor. fântâni. -adeseori vârfurile de pantă constituie motive de închidere de perspectiveşi în acest caz o mare atenţie trebuie acordată amenajărilor pr verticală. stilurile în arhitectura peisajului au diferit.) în vederea realizării unei ţinute artistice distincte. De-a lungul veacurilor. alcătuită dintr-o perspectivă mai largă asupra clădirii principale. Există câteva variante în funcţie de epocă.) cu cele artificiale (alei. Stilul în arhitectura peisajelor indică modul de armonizare a elementelor naturale (relief. vegetaţie etc. . STILURILE ÎN ARHITECTURA PEISAJULUI Prin noţiunea de stil se înţelege totalitatea particularităţilor caracteristice unei structuri..5. -pantele constituie prilejuri nimerite de amenajare a grădinilor alpine. activităţi.5. epoci. grotelor. în general. castel. pentru înfrumuseţarea reşedinţelor celor ce aparţineau clasei stăpânitoare. 5. stâncăriilor. civilizaţii.

grupuri sculpturale.42 -se impune adeseori adaptarea şi transformarea naturii după nevoile compoziţiei (relieful terenului poate fi nivelat. staturi de flori. cu rolul de a înlătura eventual monotonia grădinilor prea mari. grupuri sculpturale.2. care presupune că întreaga compoziţie. plantate cu flori. vase cu flori. se face în apropierea drumului public putând astfel avea acces direct sau indirect. etc. caracteristic stilului geometric. în general.5. -un ansamblu în stil geometric se compune. este înlocuit cu principiul echilibrului. să se compenseze şi echilibreze de o parte şi de alta a liniei de perspectivă. apele pot fi rectificate. etc. plus grădina sau parcul. -terenurile recomandate pentru amenajarea în stil geometric sunt cele plane. cu arbori plantaţi la distanţe egale şi destul de des. Amenajările în cadrul stilului peisager sunt constituite.. etc. totuşi în anumite condiţii o neuniformitate a terenului produce efecte decorative deosebite. natural sau artificial. având desene simple sau complicate. săli verzi.) încadrate cu masive de arbori. etc. din plantaţii joase (peluze. cu dependenţele sale. parapete. Aleile care străbat parcul vor fi rectilinii. distribuiţi neregulat dar după principii bine . pajişti. presărate din loc în loc cu pieţe circulare sau poligonale. legând peisajul exterior de cel interior. vase de flori. desişuri. prin alei mărginite cu vegetaţie. Principiul simetriei. în general. Prin adoptatarea stilului peisager în arhitectura peisajului se urmăreşte ca elementele artificiale să fie astfel armonizate cu cadrul natural încât să pară integrate în natură.. -grădina amenajată în stil geometric este alcătuită din partere cu forme geometrice regulate. iar priveliştile să depăşească limitele teritoriului amenajat. vegetaţia poate fi astfel condusă încât să se poată vedea intervenţia omului). arbuşti de talie mică tăiaţi în forme geometrice regulate. neuniformă prin linii şi volume. 5. labirinturi. ornamentate cu bazine de apă. fântâni. STILUL PEISAGER A apărut ca o reacţie împotriva rigidităţii şi a caracterului prea artificial al stilului geometric. din clădirea principală. -din mijlocul faţadei clădirii şi perpendicular pe ea porneşte axa principală de compoziţie care se opreşte asupra unui element important. -la compoziţiile mai vaste axa principală este întretăiată de axe secundare (transversale sau oblice) ce formează perspective secundare. uneori cu coronamentul tăiat în forme geometrice. -aşezarea clădirii. -compoziţia necesită şi numeroase elemente artificiale de construcţie sau de ornament (trepte. pavilioane. Axa principală desparte grădina sau parcul în două părţi simetrice în ansamblul lor. -parcul amenajat în stil geometric este alcătuit dintr-o pădure ale cărei margini constituie un perete de verdeaţă spre restul amenajării. de obicei. colonade.).

O concepţie deosebită este cea referitoare la trasarea aleilor. etc. grupări rare de vegetaţie. Plantaţiile din spaţiile verzi tratate în stil mixt se dispun diferenţiat. vegetaţia este mai bogată şi cu aspecte mai romantice. cu profile transversale largi. care trebuie să apară cât mai naturale posibil. În acest peisaj se încadrează apa sub formă de lacuri. Traseele drepte. frunze. cursuri de apă. axele de perspectivă sunt mai scurte. sunt curbe şi sinuoase.43 stabilite.. Se recomandă ca aleile trasate în stil geometric să fie mai puţin numeroase iar cele trasate în stil peisager să fie mai înguste şi cât mai variate ca traseu. Astfel. lângă clădire se introduc specii de talie mică. capabile să primească mari mase de oameni se folosesc în părţile centrale ale compoziţiei. odată cu apariţia grădinilor orăşeneşti se constată necesitatea rezolvării problemei compoziţiei acestora. în care construcţiile mici sunt mai numeroase. în care domină peluze întinse. Astfel. în apropierea . agreabile şi să atingă obiective bine precizate. alei în iarbă. În proiectarea spaţiilor verzi în stil peisager se disting două concepţii: modelul englez. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos. în aşa fel încât să se realizeze o unitate organică. etc. vegetaţia este dispusă cât mai asemănător cu cea existentă în natură. liniştitoare. decorative prin formă. Din combinarea stilului natural cu cel geometric a apărut stilul mixt care presupune tratarea unor părţi de compoziţie în stil geometric iar a altor părţi în stil peisager. cu înflorire frumoasă şi bogată. Vegetaţia constituie elementul principal al compoziţiei şi se dispune diferit pe parcursul compoziţiei. În general. Curbele şi sinuozităţile aleilor. astfel încât să formeze itinerarii comode. creând astfel colţuri mai liniştite. Pe măsură ce ne depărtăm de clădire se pot folosi arbori şi arbuşti indigeni. care sunt adaptaţi cel mai bine condiţiilor locale. STILUL MIXT Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX-lea. acolo unde se grupează şi construcţiile. cascade. 5. mai puţin rigidă din punct de vedere al stilului.3. la distanţe relativ mari specii de arbori şi arbuşti exotice. flori. şi modelul francez. care nu se puteau încadra acestui stil. diferitele schimbări de direcţie trebuie să fie justificate de relieful şi obstacolele naturale ale terenului. Parcurile în stil geometric nu puteau fi realizate în oraşe din cauza costului ridicat dar şi datorită tendinţelor de găsire al unor elemente naturale. heleştee. Pe suprafeţele mari gazonate se plantează izolat. fructe. care să permită observarea clădirii cu uşurinţă. Într-o compoziţie care are o clădire centrală reţeaua de alei trebuie să fie concentrică. nefiind indicat ca o axă de perspectivă începută în stil geometric să fie continuată în stil peisager. care contrar stilului geometric.5. unind clădirea cu punctele îndepărtate.

Spaţii verzi cu funcţii utilitare: a) plantaţii de consolidare a terenurilor în pantă. GRĂDINILE . 5. d) grădinile locuinţelor individuale. CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPAŢIILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE După modul de folosinţă şi funcţionalitatea lor. şi arboricole precum şi gazonului şi florilor.. a clădirilor. urmărindu-se încadrarea cât mai a acestora în peisaj. d) pădurile -parc şi e) spaţiile verzi de pe arterele de circulaţie. mai ales atunci când pe teritoriul respectiv există vegetaţie lemnoasă. TIPURI DE SPAŢII VERZI. sport. precum şi terenurile situate în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. De multe ori. adeseori ele se întind şi în vecinătatea localităţii. e) plantaţii de cimitire. spaţiile verzi pot: A. b) grădinile.. uneori tunsă.6.44 intrărilor. c) plantaţii pe şosele şi autostrăzi. dar fără ca să necesite mişcări mari de pământ pentru corectarea denivelărilor. distracţie. c) spaţii verzi industriale.Spaţii verzi cu profil specializat: a) grădini botanice. arbustive.). adaptată terenului. din loc în loc folosindu-se şi arbori izolaţi. Vor fi referate terenurile cu relief relativ variat.Spaţii verzi cu acces limitat: a) parcurile sportive. Trasarea aleilor trebuie să fie simplă. etc. Apele se pot prezenta sub diverse forme: bazine.6.. ştiinţifice.2. d) grădini şi parcuri zoologice. mici căderi. Din suprafaţa totală a parcului circa 65-75% trebuie să fie destinată speciilor lemnoase. b) parcuri dendrologice. foarte decorativi. fiind denumite şi “parcuri de odihnă şi cultură”.1. C. joacă pentru copii. D. cu vegetaţie mai scundă.. lacuri mici naturale. culturale.Spaţii verzi de folosinţă generală: a) scuarurile. B. PARCURILE Sunt reprezentate prin mari întinderi ocupate cu vegetaţie şi servesc nu numai pentru odihna pasivă ci şi pentru diferite manifestări artistice. fântâni arteziene. 5. să evite încrucişările şi să conducă spre obiective interesante. Într-un parc se prevăd mai multe sectoare sau zone cu destinaţii diferite (odihnă. c) parcurile. etc.6. apare destul de dificilă amplasarea unui asemenea parc numai în perimetrul unui oraş şi. 5. de aceea. care să constituie un prim nucleu. b) plantaţii de protecţie a surselor de apă. Datorită suprafeţelor mari ale parcurilor (peste 20 ha). chiar se preferă extinderea şi în zona periurbană.. ape curgătoare. se execută o amenajare floristică şi dendrologică mai bogată. b) grădinile instituţiilor. c) grădini de trandafiri.

Pentru o grădină de 3-4 ha se consideră suficientă o singură intrare. destinaţia. etc. C. .a. După modul de amplasare: a) Scuarul situat în piaţă-se pot suprapune total sau parţial cu suprafaţa acestei.45 Reprezintă unitatea de spaţiu verde cu suprafaţa cuprinsă între 3 şi 20 ha. nefiind prevăzut cu alei.5 km. construită în special. dar vecinătatea sa cu arterele de circulaţie poluează şi nu asigură liniştea necesară vizitatorilor. cu excepţia celor decorative sunt întretăiate de numeroase alei care conduc în toate direcţiile. florilor. Vegetaţia. boschete. amenajându-se în faţa unei clădiri cu faţada spre piaţa respectivă. SCUARURILE Sunt unităţi de spaţiu verde cu o suprafaţă relativ mică. durată. Este util ca grădina să se izoleze de construcţiile învecinate printr-o perdea compactă de specii lemnoase arborescente şi arbustive. D. formă ş. de la 0.4. apoi gazonului. destinaţiei. care. printre care: decorativă. ele au mai multe intrări şi. din arbuşti şi arbori de mărimea III se dispune în grupuri. Cea mai mare suprafaţă i se atribuie vegetaţiei lemnoase. A. diferitelor dotări. Spre deosebire de grădini. După destinaţie: Scuarurile pot asigura odihna şi jocul copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară. De cele mai multe ori grădinile se proiectează în stil mixt: partea centrală poartă amprenta stilului geometric.3 până la 3 ha. scuarurile nu se izolează de suprafeţele învecinate. pot servi ca loc de recreare pentru scurtă durată sau pot avea numai funcţie decorativă. natura construcţiilor înconjurătoare. având drept funcţie principală asigurarea recreării locuitorilor din raza de deservire. SPAŢIILE VERZI DE PE ARTERELE DE CIRCULAŢIE Spaţiile verzi de pe arterele de circulaţie îndeplinesc multiple funcţii.6. aleilor. configuraţia terenului. 5. După durată: Scuarurile pot fi: scuaruri permanente şi scuaruri temporare sau provizorii. B. c) Scuaruri situate în interiorul cartierelor de locuit-sunt mai liniştite şi mai puţin poluate. să îndeplinească şi funcţia decorativă. b) Scuarul înconjurat de străzi-prezintă avantajul că sunt uşor accesibile. destinate odihnei de scurtă durată sau realizării unui efect decorativ deosebit. pe lângă rolul sanitar. Scuarurile se deosebesc între ele după modul de amplasare. 5. După forma scuarului: Aceasta este determinată de poziţia ce o ocupă în cadrul sit-ului. considerată a fi de 1-1. în timp ce spre periferie predomină caracteristicile stilului peisager.6. aliniamente de-a lungul aleilor şi trebuie să ocupe o suprafaţă însemnată din suprafaţa scuarului.3.

a. constituite din mai multe rânduri. platanii. scoruşul. 5 – să nu prezinte capacitate de drajonare puternică.5 m. etc. castanul porcesc. De-a lungul şoselelor sunt indicate următoarele specii: stejarii.în zonele în care insolaţia este puternică să se folosească specii cu coroană deasă. Când lăţimea străzii este mai mică şi circulaţia vehiculelor intensă. gaze. Coniferele se pretează mai puţin la această utilizare deoarece sempervirescenţa le imprimă sensibilitate la acţiunea noxelor. fumul. frasinii. 9 – la speciile de arbori trunchiul să fie rectiliniu şi să realizeze înălţimi de minim 2. ulmii. este indicat ca arborii să se planteze între partea carosabilă şi trotuar. Prin schimbarea cromatică a frunzelor în diferite sezoane de vegetaţie. 6 – să aibă o creştere rapidă. etc. Străzile unui centru populat nu trebuie mărginite în totalitate de vegetaţie. forma acesteia. Dispunerea speciilor faţă de partea carosabilă. Dacă traficul este mai redus atunci plantaţiile se . 10 . prin corelarea spaţiului artificial cu cel natural. Vegetaţia lemnoasă constituie adevărate ecrane pentru mascarea unor elemente inestetice situate în apropierea căilor de circulaţie. praf. iar toamna intervalul de desprindere a frunzelor de pe lujeri să fie cât mai scurtă. protecţie a drumurilor şi a circulaţiei. 4 – sistemul radicular să fie profund şi nu superficial. prin bogăţia sau transparenţa coroanei. paltinii ş. pentru a nu crea un efect monoton. 2 – perioada de la înfrunzire până la căderea frunzelor să fie cât mai lungă.46 sanitară. 3 – fructele sau seminţele diseminate să nu murdărească strada. etc. 7 – să fie longevive. teii. Se vor planta cu prioritate străzile cu orientare E-V deoarece trotuarele şi faţadele caselor sunt însorite o mare parte din zi. Prin aceste spaţii verzi se realizează unul din principiile de proiectare şi anume principiul armoniei. Se apreciază că la câmpie proporţia străzilor cu aliniamente de arbori şi arbuşti să fie în jur de 60%. Astfel pe bulevarde. vegetaţia se dispune sub formă de fâşii plantate de arbori şi arbuşti. speciile lemnoase introduc varietate în uniformitatea construcţiilor limitrofe arterelor de circulaţie. În regiunile de deal şi de munte această cifră este mai mică. 8 – să suporte tăierile în coroană. La alegerea speciilor folosite în spaţiile verzi de pe arterele de circulaţie se vor urmări următoarele criterii: 1 – să prezinte rezistenţă sporită la fum. Arbuştii dispuşi în grupuri sau sub formă de garduri vii au rol deosebit în peisajul străzii deoarece apără pietonii de praful. carpenul. trotuar şi construcţii este diferită. gazele străzii şi contribuie la realizarea unor nişe liniştite în care se pot amplasa bănci pentru odihna de scurtă durată. nucul.

de recreere. sanitară şi decorativă.6. permiţând jocul copiilor.6. cea mai mare importanţă o prezintă terenurile sportive şi clădirile care le deservesc. pentru a evita acumularea aerului încălzit sub coroane. în general. . 5. La intersecţii şi la schimbarea direcţii străzii. care variază în funcţie de specie. Pentru aceasta se aleg două trei specii care să constituie fondul sau scheletul spaţiului verde şi alte câteva specii care să introducă varietate în unitate. fructe suculente sau ce diseminează toamna devreme deoarece murdăresc terenul şi constituie o pierdere în desfăşurarea sporturilor. stilul mixt. 5.6. fiind formată din specii locale dispuse cât mai liber.7. cu sol permeabil.6. 5. GRĂDINILE BOTANICE Acestea se creează în scopuri ştiinţifice dar îndeplinesc şi alte funcţii: cultural-educative. Alegerea terenului pentru o grădină botanică este destul de dificilă deoarece sortimentul de specii trebuie să fie cât mai variat şi de aceea şi condiţiile staţionare trebuie să fie cât mai variate.47 pot face de-a lungul faţadelor. industrială. În general. Datorită faptului că într-un parc sportiv. SPAŢIILE VERZI DIN CARTIERELE DE LOCUIT Acestea se amenajează printre blocurile de locuit şi un scop sanitar. decorativă sau combinaţii ale acestora. Când lăţimea străzii este mai mare. Stilul adoptat va fi. Repartizarea plantelor dintr-o grădină botanică poate fi: sistematică. menţinându-se însă distanţa corespunzătoare. în jurul cărora se creează o perdea de protecţie împotriva vânturilor dominante. fito-geografică.5. vegetaţia se va dispune în funcţie de acestea. traseul aleilor va fi sinuos iar vegetaţia va ocupa minim 30 % din suprafaţa totală. Distanţa dintre exemplare trebuie astfel adoptată încât să permită pătrunderea razelor de soare şi zvântarea rapidă a aleilor sau terenurilor de joacă. decorativ şi recreativ. pentru o bună protecţie a trotuarelor se recomandă folosirea unui şir de arbori de mărimea III sau benzi de arbuşti. vegetaţia nu trebuie să împiedice vizibilitatea conducătorilor de vehicule şi a pietonilor. Se vor evita speciile care produc cantităţi mari de fructe şi seminţe uşoare. Spre periferia parcului. PARCURILE ŞI GRĂDINILE SPORTIVE Pentru amenajarea terenurilor sportive se aleg suprafeţe plane. iar în apropierea faţadelor arbori de talie mare. Se recomandă ca între coroanele exemplarelor ajunse la maturitate să fie o distanţă de 1 m. plimbarea şi odihna pasivă a locatarilor. distanţa dintre două exemplare depinde de dimensiunile coroanei. În apropierea terenurilor sportive se recomandă amplasarea de specii cu o coloraţie uniformă şi închisă a frunzelor.

Vegetaţia are rolul de izola unele sectoare. patere de flori. pasive. cu bănci. 5. iar acolo unde condiţiile staţionale permit să se folosească specii vegetale caracteristice locului de provenienţă al animalelor. SANATORII Amenajarea teritoriului de pe lângă spitale. deoarece se impune situarea ei la o oarecare distanţă faţă de oraş.9. Teritoriul din jurul caselor de odihnă trebuie astfel organizat încât să producă o reacţie de relaxare prin simplitatea peisajului lumina difuză şi culorilor liniştitoare. de a împiedica răspândirea noxelor produse de alte sectoare. case de odihnă trebuie făcută cu multă grijă pentru ca elementele introduse în peisaj să contribuie efectiv la ameliorarea sănătăţii oamenilor. -când muncitorii îşi desfăşoară activitatea într-un mediu cu lumină puternică sau cu zgomot puternic sunt indicate asociaţii de plante ale căror frunze.6. şezlonguri. asigurându-se legături rapide şi comode cu mijloace de transport. calmante. GRĂDINILE ZOOLOGICE Amplasarea corespunzătoare a unei grădini zoologice este dificil de realizat. cu arbori şi arbuşti exotici. sub formă de boschete umbrite. cu scoarţa. sanatorii. care să asigure o stare de pasivitate. dar acest lucru să nu constituie un impediment pentru vizitarea ei. SPAŢIILE VERZI DE PE LÂNGĂ SPITALE.48 5. chioşcuri acoperite cu plante agăţătoare. se recomandă specii variate. SPAŢIILE VERZI DIN INCINTA INTREPRINDERILOR Amenajarea terenurilor din incinta intreprinderilor urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar şi corespunzător funcţional şi estetic. Într-o grădină sanatorială pentru bolnavi de nervi se va urmări realizarea unor spaţii vesele. Noua orientare privind aceste amenajări recomandă ca animalele să fie ţinute în libertate. de a constitui o perdea de protecţie în jurul teritoriului afectat întreprinderilor. de a orienta sensul circulaţiei şi a masca unele elemente inestetice. Pentru bolnavii cardiaci se recomandă genul liniştit. flori au culori reci. creându-se astfel ambianţa naturală. florile de culori diferite şi mai variate. de a crea un mediu favorabil pentru odihna din timpul pauzelor. poieni umbrite.10. În cazul bolnavilor de plămâni se recomandă utilizarea de specii care degajă uleiuri eterice. rozarii şi spaţii floricole.6. colţuri liniştite sau labirinturi din plante. Alegerea speciilor şi amplasarea lor se face luând în considerare specificul întreprinderii: -când procesele de producţie sunt monotone. 5. frunzele.6. unde procesul de producţie trebuie să se desfăşoare în linişte.8. .

LĂŢIMEA DRUMURILOR Este dependentă de intensitatea fluxului de pietoni sau autovehicule în perioadele mai de vârf ale zilei. -natura traficului (pe jos. . iar pentru două fire de circulaţie de 1. rectangulară. centre compoziţionale. -punctele şi zonele de interes funcţional de mare trafic: intrări şi ieşiri.7. cu alei drepte sau trasate în curbe regulat-geometrice. cu vehicule).1-1. Astfel. 5.).7. Suprafaţa aleilor nu trebuie să depăşească 10-20% din suprafaţa întregului parc. Structura reţelei de drumuri şi alei se va conforma stilului ales pentru compoziţia parcului.1. trasarea căilor de trafic. esplanade. modularea spaţiului. extravilan.49 5. PRINCIPII DE PROIECTARE A DRUMURILOR În proiectarea căilor de circulaţie un rol deosebit îl au panta şi distanţa. 5. etc. pentru stilul geometric se impune o trasare geometrică. pentru un fir de circulaţie de pietoni (600 persoane/oră) lăţimea drumului pietonal va fi de 0. -asigurarea funcţionalităţii obiectivelor în dotare.75 m.3.7. În cazul stilului peisager se recomandă o trasare liberă sinuoasă. TRASAREA DRUMURILOR ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI Trasarea drumurilor se face diferenţiat în funcţie de: -locul spaţiului verde (situarea terenului în intravilan. După intensitatea traficului drumurile pot fi: -drumuri (alei ) principale -drumuri (alei) secundare -drumuri (alei) perimetrale -cărări sau poteci. Astfel. intersecţii.5 m. pe reliefuri plane sau accidentate. 5. terase. pieţe din faţa unor obiective.2.55-0.7.CLASIFICAREA DRUMURILOR După natura traficului. drumurile pot fi: -drumuri pentru circulaţia vehiculelor -alei pentru pietoni -căi de circulaţie mixtă. Astfel. distanţele şi pantele evidente se pot reduce la minim prin: ecranare cu vegetaţie.

50 Alteori. însă dacă acest lucru nu poate fi evitat una din curbe va avea o rază mai mică şi va fi mascată de grupuri de arbuşti şi arbori iar a doua curbă se va prelungi mult.şi trifurcate este bine ca cele două sau trei axe să pornească dintr-un punct comun. -Dacă un obstacol impune mai multe curbe succesive.Când unghiul de bifurcare este mare. etc. aleea se leagă cu terasa printr-o racordare transversală. racordarea fiind tangenţială la aleea principală. cu o poartă sau cu un alt element arhitectural. . spre a-i arăta forma şi dimensiunile înainte ca atenţia să fie centrată asupra detaliului. Ele vor trece prin punctele cele mai atrăgătoare. -Racordarea curbelor unei alei se face printr-o linie dreaptă de o oarecare lungime.Dacă aleile sunt de importanţă inegală.. . . cu o terasă.La aleile bi. bifurcarea lor din aleea comună se va face sub unghiuri egale faţă de direcţia iniţială. . în formă de Y. ele trebuie astfel amenajate încât să nu se vadă concomitent curba şi originea celor două contracurbe. O clădire este de obicei mai interesantă dacă este văzută de pe o alee care se face cu o curbă largă. . fiecare ramură trebuie să se desfacă în sens tangenţial. impunându-se introducerea unor curbe.Dacă terasa deservită de alee este separată de aceasta printr-o zonă acoperită cu gazon sau plantaţii. Aceasta se poate realiza prin manevrarea căilor de acces şi a liniilor de observaţie. .Aleea care trece de-a lungul faţadei unei clădiri sau terase va fi astfel trasată încât porţiunile situate de o parte şi de alta a clădirii să fie simetrice. . în cadrul unui complex limitat al planului este de dorit creşterea distanţelor şi pantelor aparente. ieşirea dintr-o poiană. Când cele două alei sunt de importanţă egală. nu este bine să se vadă dintr-o dată două curbe ale aceluiaşi drum. trebuie să fie trasată întotdeauna perpendicular pe acest element. aleea secundară se poate desprinde de cea principală atât pe marginea concavă cât şi pe cea convexă.O alee care se termină cu o construcţie. -Aleile situate de-a lungul cursului unei ape nu vor avea traseul paralel cu malurile acesteia. ci mai curând că se strecoară spre ea şi trece prin faţa ei. . . la nevoie traversând apa peste un pod. efectul inestetic produs de cocoaşa contracurbei se marchează cu vegetaţie sau cu arbori izolaţi. Se vor evita liniile drepte deoarece aleea nu trebuie să dea impresia că se “loveşte” de construcţie. Fiecare sinuozitate care apare pe traseu trebuie să fie justificată de existenţa unui obstacol sau de panta terenului. punctul de ramificaţie trebuie să fie motivat de un element interesant: marginea unei terase. -Razele de curbă ale aleilor vor fi cât mai mari.Dacă în jurul unei construcţii trebuie să se creeze un spaţiu de circulaţie mai largă. De asemenea. o statuie.În cazul ramificării aleilor. Dacă o alee se bifurcă. fără ca acestea să fie bruşte sau să formeze în plan coturi şi linii frânte şi nici linii prea sinuoase. această lărgire se face respectându-se paralelismul între axele aleilor.

pe cât posibil. Aleea trebuie să-şi păstreze lăţimea normală în secţiune transversală. iar pentru vehicule de minim 2. cu condiţia de a-şi păstra axele în continuare. În cazul când se circulă şi cu autovehicule trebuie să se asigure posibilitatea unei deplasări optime. astfel încât asupra clădirii să se deschidă perspective din diverse unghiuri.5 m. INTRĂRILE Intrările în spaţii verzi se plasează. mai indicat de 3-3.1. Se pare că intrările pe colţ sunt mai avantajoase din punct de vedere funcţional.8. chioşc. pentru a facilita circulaţia. intrarea principală trebuie astfel amplasată astfel încât construcţia cea mai importantă să fie vizibilă de la ea. intrarea se face printr-o cale de acces sinuoasă.5 m. lăţimea din punctul de tangenţă trebuie să fie egală cu aceea a aleii principale. parter. spre a da vizitatorului. uşurând intrarea şi ieşirea vizitatorilor. deoarece permit accesul pe două căi. . Pentru a uşura accesul publicului se recomandă teşirea colţului.51 . De exemplu.000 de oameni intrările trebuie să aibă cel puţin 5 m lăţime. -La intersectarea a 4 alei se va evita îngustarea porţiunii comune. Ea nu va fi depăşită decât în cazul când. De regulă cu cât numărul vizitatorilor este mai mare cu atât şi intrările vor fi mai late. din timp. În cadrul stilului peisager. Intrările pentru pietoni au o lăţime de 1 m. cu vizibilitate în toate sensurile. pe axa care uneşte cele două alei se află un aliniament de arbori sau o construcţie.Două alei se pot intersecta sub orice unghi. 5. oglindă de apă.Racordarea unei alei cu alta trebuie să se facă fără lărgire la capăt.8. Intrările pot fi orientate după unul sau ambele sensuri de sosire. pentru a fi vizibile de la o distanţă mai mare. pentru a satisface nevoile de circulaţie şi de staţionare. . iar unghiul de bifurcare să fie cât mai ascuţit. Intrările pot fi situate pe una sau mai multe laturi ale spaţiului verde sau pe colţ. siguranţa că merge pe o direcţie bună. . În faţa intrărilor trebuie prevăzut un spaţiu destul de larg. fiind bine marcate. se apreciază că pentru un parc care este vizitat zilnic de 10. În spaţiile verzi amenajate în stil geometric. din punct de penetraţie cel mai logic sau punct de interes vizual maxim.Dacă două alei se întâlnesc tangenţial. INTRĂRI ŞI IEŞIRI 5.

9. Ele pot fi amplasate pe o infrastructură de rezistenţă.2. sau fără infrastructură (numai 1-2 cm nisip). În spaţiile verzi de la periferia oraşelor se recomandă ca parcările să fie mascate cu mici grupuri de arbuşti cu lăţimea de cca. 5. Festuca ovina. cu ajutorul unor plăci numite “b g”. pârâuri. Apele pot fi: ape naturale (fluvii. format din casete în care se introduce un strat de humus pe care se seamănă ierburi rezistente la secetă şi călcare (Festuca rubra. APELE ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI În spaţiile verzi apele pot fi: stătătoare.1. deşi aparţinând unei construcţii. dacă se foloseşte pentru staţionarea autoturismelor şi solul este suficient de rezistent. curgătoare şi ţâşnitoare. Un râu care străbate un traseu înverzit lăsând să se vadă pe anumite porţiuni malurile sale . Torentul care se prăvăleşte pe pante abrupte înviorează ţi dă mişcare peisajului. fără a stingheri circulaţia. Deoarece se consideră că. bazine. Plăcile au forma unui grilaj de beton. Dimensiunile unei parcări se stabilesc în funcţie de numărul mediu de vehicule. În mod ideal. lacuri. Apare astefel o suprafaţă gazonată care nu se distruge prin tasarea de către roţi. şoferul trebuie să treacă prin faţa intrării. parcările sunt inestetice.9. 5.8. Prin acest procedeu suprafaţa de parcare este constituită din 2/3 gazon şi 1/3 beton. PARCĂRILE Parcările se amenajează de regulă în apropiere de intrare sau lângă o construcţie de deservire publică. se recomandă înverzirea lor. apreciind că suprafaţa minimă pentru un autoturism este de 10 m2. EFECTUL APELOR ÎN PEISAJ Apele stătătoare creează iluzia unui spaţiu mărit iar jocul de lumini şi umbre al peisajului înconjurător ce se oglindeşte în ele accentuează sentimentul de linişte. să parcheze şi să-şi găsească uşor drumul înapoi. Acestea sunt nişte plăci din beton având dimensiunile: 60 cm – 40 cm – 12 cm şi o greutate de 42 kg. delimitând astfel mici spaţii pentru staţionarea a 3-4 autoturisme. fântâni).5 m. Agrostis tenuis. Agrostis stolonifera (iarba câmpului).52 5. (păiuşi). să descarce pasagerii. căderi de ape) sau amenajări de ape (canale. Se consideră o parcare convenabilă atunci când aceasta. 0. deoarece acestea se sprijină pe grilajul betonat. se găseşte cât mai retrasă de aceasta şi mai bine mascată. Poa annua (firuţă)). în general.

unul din braţe are o lăţime mai mare. de-a lungul acestor văi cu maluri înalte. încercând un sentiment de singurătate şi constrângere. Curentul strâns între aceste îngustări ale albiei va avea o viteză mai mare şi va face mai repede drum. pe malul în care apa loveşte şi-l erodează se pot amenaja stâncării care pe lângă consolidarea malurilor realizează şi atracţia atenţiei vizitatorilor asupra unui aspect particular al peisajului. imprimă peisajului un aspect vesel. vor părea mai mari dacă nu vor fi cuprinse dintr-o privire toate detaliile. astfel că atunci când un mal este concav. -Nu este normal ca o apă curgătoare să prezinte ambele maluri concave în raport cu firul apei. în care vizitatorul se simte izolat. Cât priveşte perspectiva. cel opus apare convex. înlăturând obstacolele. se obţine un efect negativ. care determină viteza de scurgere. se creeză astfel de situaţii. În condiţii de teren plan apele curg încet. -Când într-un spaţiu verde se amenajează un curs de apă sinuos. Când apele se bifurcă pentru a forma o insulă. -Malurile apelor curgătoare pot să se apropie sau să se depărteze între ele. cu sinuozităţi şi cu nişte verdeaţă pentru odihna de scurtă durată. dintr-o cauză oarecare. Proiectantul trebuie să utilizeze relieful malurilor luând în considerare efectele pe care acestea le exercită întregii compoziţii. în asemenea cazuri. repliate unele după altele şi cu întortocheri neplăcute. Un lac. Uneori. închise. malurile abrupte de pe văile înguste limitează vederea şi creează spaţii înguste. cele două braţe care înconjoară insula. Totuşi şi în asemenea situaţii. la un moment dat curentul va acţiona asupra unuia din maluri. şi mult mai numeroase decât în mod natural. acelaşi debit. evitânduse obţinerea unei limbi înguste de pământ.9. păstrând un paralelism aproximativ. 5.53 naturale. La schimbarea direcţiei cursului de apă. cu coturi accentuate. în timp ce pe terenuri înclinate apele fac meandre mici şi produc rupturi în albie. fac meandre mari. este indicată trasarea unor cărări şi alei ascunse. lăsând părăsit pe celălalt care cu timpul se va sedimenta şi deci va deveni convex. iar pe terenurile foarte înclinate apele au caracter torenţial. PRINCIPII DE AMENAJARE A APELOR Lărgimea şi adâncimea unei ape curgătoare depind de volumul apei şi înclinarea terenului. nu au de regulă. deci şi asupra vizitatorilor. apele cu maluri înalte. un bazin.2. -Nici ambele maluri convexe în raport cu firul apei nu sunt normale. De exemplu. De aceea. formând căderi de apă. şi ca atare. Un râu devine mai interesant atunci când se pierde într-un masiv sau se ascunde vederii. malurile trebuie să fie suficient de rotunjite. Chiar dacă se admite că. nu este nevoie să fie cuprinsă cu privirea toată lungimea apei curgătoare sau întregul perimetru al unei ape stătătoare. datorită terenului accidentat. este .

. scoarţei. de relieful terenului. este indicat ca pe această direcţie să se amplaseze o peluză cât mai mare. rezistenţa la anumiţi factori nocivi etc. care să permită deschiderea perspectivei. În cazul unui lac. PRINCIPII CARE STAU LA BAZA PROIECTĂRII VEGETAŢIEI ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI La proiectarea elementelor de vegetaţie din cadrul spaţiilor verzi se vor lua în considerare: plantele lemnoase. rapiditatea de creştere. insulele şi peninsulele nefiind indicate decât pentru lacurile cu suprafeţe foarte mari. În situaţia inversă. în direcţia curgerii sau opus acesteia. Dacă dimpotrivă. regulile de compoziţie. -conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe şi fără frânturi. plasticitatea. 5. se poate obţine îndepărtarea aparentă a ţărmului prin coborârea nivelului malurilor şi suprimarea eventualelor construcţii. condiţiile pedo-climatice.10.54 necesar să aibă din lc în loc deschideri de perspective mai largi. fără însă ca ele să fie simetrice. capurile. Aceasta poate fi ameliorată însă luându-se în considerare următoarele reguli mai importante: -conturul general al lacului să fie cu atât mai simplu cu cât lacul este mai mic. golfurile. se vor crea perspective oblice. în general. malurile înalte şi abrupte împiedică observarea apei. el trebuie subliniat prin crearea unor plantaţii dese şi înalte sau chiar prin amplasarea de edificii cu o siluetă interesantă şi cu un volum impunător. amenajările floricole şi suprafeţele gazonate. La alegerea şi dispunerea plantelor se va ţine seama de: stilul adoptat. STILUL GEOMETRIC Impune proiectantului să trateze vegetaţia conform cu principiile simetriei. evitându-se plantarea unor grupuri compacte de arbori sau arbuşti. care să ofere vizionarea unei porţiuni cât mai mari din luciul apei. înălţimea. prin amenajarea unor mici terase. Dacă o apă este limitrofă unei clădiri şi malurile ei sunt joase permiţând o bună vizibilitate pe distanţa cea mai scurtă. Forma lacurilor naturale sau artificiale este determinată.10. fructelor. florilor. forma şi desimea coroanei. data înfloritului. coloritul frunzelor. respectându-se o oarecare asemănare de forme între malurile opuse. dacă malul opus este depărtat sau scund şi nu formează un obiectiv de seamă.1. situate în porţiuni ceva mai înalte sau prin proiectarea unui anumit traseu al aleii. posibilitatea efectuării de grupări. a fructificării. ordinei. în lungul apei sau către malul opus. aromele. specificul local. 5. exigenţele staţionale. care să dea impresia că malul este mai aproape de privitor. Dintre aceste proprietăţi cele mai importante sunt: longevitatea plantelor. proprietăţile plantelor etc.

55 geometrizării formelor. din aceeaşi specie cu cele de la marginea masivului şi vor fi dispuse astfel ca la o diseminare naturală.. Pe marginea aleilor se vor folosi metode de plantare deasă şi se va interveni prin tăieri curente. În general.10. Parterele şi rondurile. perfect geometrice cu o vegetaţie dispusă foarte regulat în motive stilizate de inspiraţie folclorică vor forma adeseori elementele principale de administraţie de l ferestrele clădirii.2. -elementele inestetice vor fi mascate cu ajutorul vegetaţiei (racordările de pantă. -axele de perspectivă vor fi mărginite de plantaţii având liziere sinuoase. bordurile şi gardurile vii vor trebui să formeze labirinte dispuse asemănător încăperilor unei construcţii. la amplasarea vegetaţiei se vor respecta următoarele principii: -cu ajutorul vegetaţiei se va dirija privirea vizitatorilor către privelişti îndepărtate. -plantaţiile de al racordări de alei. 5. -exemplarele izolate din nişele sau din exteriorul grupărilor vor fi. pajiştile bine întreţinute vor trebui să constituie adevărate covoare verzi dispuse în valonamente line. -forma etajată a masivelor plantate va trebui să urmărească linia generală a valonamentului. ASOCIEREA ŞI AMPLASAREA VEGETAŢIEI . -suprafeţele gazonale. de preferat. în proiectarea clădirii să se amplaseze o vegetaţie scundă. neregularităţile valonamentelor. Plantaţiile vor fi dispuse în rânduri drepte. construcţiile inestetice. formelor particulare. care să permită o bună vizibilitate iar construcţia să apară bine degajată. a ritmărilor regulate etc. -pe terenurile denivelate se va evita amplasarea simetrică a plantaţiilor. fundalurilor potrivite. Proiectantul va ţine seama ca.). Zidurile verzi. -evidenţierea elementelor frumoase cu ajutorul vegetaţiei se va face prin utilizarea contrastelor. STILUL NATURAL Presupune ca vegetaţia să fie dispusă în mod liber. nuanţelor de culoare diferită. trebuie să alcătuiască grupuri unitare cu forme bine constituite. încrucişările de alei.11. 5. etc.a. foarte plăcute privirii. -se vor evita plantaţiile făcute astfel încât lizierele să aibă o linie prea uniformă. intersecţii ş. ca în natură. dar urmărind unele principii de compoziţie proprii astfel ca întreaga compoziţie să ne apară cât mai pitorească. -se va evita plantarea în cadrul grupărilor la distanţe egale între exemplare sau în aliniament şi nici în mod perfect simetric faţă de o axă imaginară.

arţari. în sinuozităţile lizierelor. Proiectantul îi va amplasa la: extremităţile peluzelor. fagul. cu port regulat. GRUPĂRILE DE ARBORI ŞI ARBUŞTI Grupările pot fi constituite din 3-9 exemplare de arbori dispuse la o distanţă maximă unul de altul de până la 3 ori diametrul coroanei la maturitate. Populus alba. Se vor utiliza: specii de arbori de talie mijlocie. Symphoricarpus albus pe un fundal de conifere. salcâmul globos. Prunus pissardii pe un fundal de Elaeagnus angustifolia. Dintre speciile de arbuşti se pot folosi pentru aliniamente următoarele specii: Rosa. 5. -în grupări. catalpa. Mahonia.a. -în masive. Picea pungens. frasini. Se pot proiecta mai multe tipuri de grupări: -Grupări alcătuite din aceeaşi specie sau grupări dinamice. la marginea masivelor.2. Quercus borealis. Pentru închiderea de perspective se pot folosi următoarele specii: Platanus hybrida. -în rânduri (aliniamente). Buxus. etc. Spiraea. a parterelor. În funcţie de sezon se pot folosi: -primăvara: Prunus serrulata var. în cadrul compoziţiei.11.1. etc. Arborii izolaţi se vor alege dintre speciile cu profil interesant. hisakura sau Prunus avium pe un fundal de conifere. în capătul perspectivelor pentru introducerea de note de contrast ca formă şi colorit. Morus alba var. schwedleri. .56 5. mesteacănul. Magnolia kobus. etc. Acer negundo var. -vara: Betula pendula sau Elaeagnus angustifolia pe un fundal de conifere. pe marginea bulevardelor. sub patru forme: -izolat. Indicate sunt următoarele specii: platani. pendula. înflorire frumoasă şi bogată. pendula. care să nu murdărească strada cu flori şi fructe. Cornus sanguinea. din mai multe specii. Cotinus coggygria. iar în unele cazuri molidul şi pinul. variegata pe un fundal de Acer platanoides var. perioadă lungă de înfrunzire şi scurtă de cădere a frunzelor. tei. Arborii în aliniamente se vor folosi în special pe marginea aleilor şi drumurilor. Aesculus hypocastanum.11. Tilia tomentosa. fructificaţie deosebită ş. pe unul sau multe rânduri. Sophora japonica. scoarţă diferit colorată. -toamna: Abies concolor. -iarna: Salix alba var. Hybiscus. Rhus typhina. ARBORII Arborii vor fi dispuşi.

1 mesteacăn+2 tei+5 forsiţia. dinamice. iar acolo marginea masivului este luminată intens se vor introduce specii cu frunziş mai închis. PÂLCURILE Pâlcurile sunt grupări mai mari de arbori şi arbuşti şi se pot proiecta în mod obişnuit dintr-o singură specie. 3-5 molizi. -specii de foioase+conifere: 2 pini+1 mesteacăn.57 -Grupări alcătuite numai din foioase sau din foioase cu conifere. Grupări transparente: 2 pini+1 mesteacăn. -Grupări care au coronamentul compact sau transparent. 5. 1 mesteacăn+2 frasini pletoşi. -specii de arbori+arbuşti: 2 tei+3 molizi+5 simforicarpos. -Grupări care creează efecte diferite: lirice.3. vesele. Dacă liziera este în umbră sunt indicate speciile cu frunziş deschis la culoare. -Grupări în componenţa cărora intră numai arbori sau arbori împreună cu arbuşti. 5-9 mesteceni. Exemple: Grupări alcătuite din aceeaşi specie: 3-9 pini. 3 tei+2 molizi+5 spirea. 2 sălcii+3 frasini. Se recomandă ca la amenajarea masivelor 30-35% din specii să fie conifere şi restul foioase. 3 magnolii. Grupări “lirice”: 2 sălcii pletoase+1 anin alb. 3 platani. Exemple: un pâlc de mesteceni pe un fundal de molizi. un pâlc de pini pe un fundal de tei. etc. Grupări “pitoreşti”: 2 pini+1 tei. aflat în imediata apropiere şi la acelaşi nivel cu masivul. În margine de masiv. la trasarea şi înţelenirea . 3 platani. etc. 3 tuia gigantică. pitoreşti. dar cel mai indicat este ca fundalurile pe care se proiectează pâlcurile să realizeze cu acestea contraste. Grupări din specii diferite: -specii de foioase: 2 tei+2 platani+1 mesteacăn.11. în luminişuri. În nişele masivelor se vor amplasa specii arbustive rezistente la vânrt. etc. 3 pini+2 mesteceni. 3-5 arţari. 3 brazi. MASIVELE Masivele reprezintă grupări de arbori şi arbuşti care nu pot să fie cuprinse cu privirea dintr-un singur punct. Grupări compacte: 3 molizi. etc. 2 tei+2 molizi+1 mesteacăn. 5. se pot folosi pe lângă speciile care alcătuiesc arboretul şi altele. monumentale.4. Grupări “monumentale”: 3 stejari. 3 brazi argintii. un pâlc de magnolii pe un fundal de molizi. 5 fagi. adaptate condiţiilor staţionare dar cu mai multe caractere decorative.11.

în acelaşi fel încât să alcătuiască o grupare unitară. 5. a labirintelor mici de apă. Arbuştii pot fi plantaţi: izolat. Spiraea. sau în formă de garduri vii. VEGETAŢIA DE PE MALUL APELOR Peisajele de-a lungul malurilor se recomandă a se schimba în funcţie de alegerea traseului pe care îl au aleile de pe maluri. care să poată fi cuprinsă cu privirea dintr-un singur punct. Plantaţiile care se prevăd pe malul apelor pot fi făcute: -în masive. Acest tip de plantaţie se recomandă a se folosi pe întinderi mai scurte ale malurilor. Forsythia–primăvara.58 solului cu înflorire abundentă. Laburnum anagyroides-flori galbene+Syringa vulgaris–flori rozviolacee. de-a lungul micilor golfuri. la nivelul ochilor privitorului.5. sânger – iarna). 5. Acest tip de amenajare permite formarea de perspective largi sau deschise şi este propriu întinderilor mari de apă şi malurilor în pantă lină.12. -contribuie la dirijarea vederii spre anumite perspective. fie vara sau chiar pe timp de iarnă (Ex. volum şi compactitate. -în grupări.11. care se vor planta la o distanţă de cel puţin 3 ori diametrul coroanei la maturitate. Astfel: -creează densitate. în grupări. Grupările din mai multe specii se recomandă să fie alcătuite astfel încât să existe o înflorire simultană sau succesivă iar culorile să fie cât mai contraste.) Grupările vor fi constituite în aşa fel încât să ofere maxime ornamentale fie primăvara. Vegetaţia pe maluri poate fi plantată şi în grupe mici. ARBUŞTII Arbuştii au un rol important în cadrul plantaţiilor.a. -izolează mici teritorii ş. astfel încât să creeze peisaje deschise. (Ex. -barează accesul în anumite direcţii. în cadrul masivelor. În cazul în care se plantează în masive se formează adevărate ziduri verzi. Grupările de arbuşti se vor proiecta din cel puţin 3 exemplare. fructe frumoase sau port interesant care să înlăture monotonia creată uneori de masive. Zidurile verzi din plante care au o culoare închisă a frunzelor dau peisajului o notă mai puternică de masivitate. iasomia – vara. . Se poate alcătui o grupare dintr-o singură specie sau mai multe specii.

păducel. ulm. Salix. Arbuşti: -Hippophaea rhamnoides (cătina albă) -suportă bine prundişurile şi solurile nisipoase umede. Arborii solitari vor fi plantaţi fie lângă ape pentru a determina un cadru al peisajului de mal. Fraxinus (frasinul pufos) ş.59 Plantarea în grupe se execută deoarece însuşirile decorative a. -Alnus glutinosa (aninul negru) -se poate folosi şi pentru consolidarea malurilor. La amplasarea grupărilor se va acea în vedere ca ele să fie profilate fie pe un gazon. Alnus. Populus. -Salix viminalis (răchita) -creşte spontan de-a lungul apelor. corn. La depărtări mai mari se pot întrebuinţa specii care suportă o umiditate moderată (stejar. -Populus nigra (plop negru) -necesită căldură multă şi de aceea se întâlneşte frecvent în zonele de câmpie. în grupuri sau sub formă izolată. Astfel. Sortimentul de specii care se pot utiliza pentru amenajarea plantaţiilor de pe malul apelor sunt: Arbori: -Salix alba (salcie albă) -suportă foarte bine inundaţiile îndelungate. Apa lacului în care se oglindesc arborii amplifică efectele de masă şi le conturează mai precis. fie pe spaţiile libere ale pajiştilor. la oglinzile mari de apă sau la depărtări mari se preferă a se planta în masive. . Pe măsură ce bazinele de apă au dimensiuni mai mici se plantează cu specii de talie mai mică. lemn câinesc. -Viburnum lantana (dârmoz) -suportă zonele semiumede.le unor arbori cresc dacă sunt plantaţi mai mulţi la un loc. -Salix cinerea (răchita cenuşie) -suportă foarte bine zonele umede. -Salix purpurea (răchita roşie) -suportă foarte bine zonele umede. -Alnus incana (aninul alb) -foarte recomandat pentru susţinerea malurilor. -Salix babilonica (salcia pletoasă) -Fraxinus holotricha (frasinul pufos) -specie întâlnită în zona Deltei Dunării. Grupele pot fi alcătuite din aceeaşi specie sau din specii diferite. -Tamarix ramosissima (cătina roşie) -folosită ca plantă fixatoare pentru malurile nisipoase. frasin). -Quercus palustris (stejarul de baltă) -specie întâlnită în zona Deltei Dunării. fie pe cer sau pe un fundal de vegetaţie de culoare contrastantă. În apropierea apelor se vor amplasa în special grupe de specii care tolerează o umiditate mai pronunţată a solului şi care rezistă la inundaţii: Taxodium. În general. -Populus alba (plopul alb) -Taxodium distichum (chiparos de baltă) -foarte rezistent la inundaţii (emite pneumatofori). plantarea grupărilor şi alegerea speciilor se face şi în funcţie de forma şi mărimea apelor. dracilă. a.

-borduri din buxus sau alte plante. Rondurile vor cuprinde: 1. dreptunghi. înălţimea plantelor. Aceste amenajări se pot face sub formă de: ronduri. arabescuri. Alegerea sortimentului de plante se va face în funcţie de scop. 5. -pentru borduri cele mai indicate plante sunt cele cu creştere joasă.. Dracaena. La proiectarea rondurilor se va ţine seama de următoarele principii: -rondurile plantate cu o singură specie de plante floricole produc o impresie de masă mai puternică. -rondurile convexe permit o vizibilitate mai bună asupra desenului. cele mai potrivite fiind rondurile de 3-5 m diametru.RONDURILE Rondurile se vor proiecta nu numai sub formă rotundă ci şi sub formă de elipsă. -plantele viu colorate şi cele cu creştere mai înaltă se văd de la distanţe mai mari şi deci vor fi folosite la rondurile situate la capătul aleilor mai lungi. etc. pete. borduri. etc. rabate.13. rezistenţa la umbrire. criblură. ronduri laterale sau în interiorul parterelor. grupe libere.60 -Syringa vulgaris (liliac) -suportă zonele semiumede. decât cele plate. La amenajare se vor utiliza plante floricole anuale..-alei false sub formă de desen pe care se aşterne: zgură roşie.13. la diferitele noxe. Agave. 3. Yucca. bienale sau perene. -rondurile prea mari nu sunt prea frumoase. felul şi culoarea florilor. epoca înfloritului. hexagon. 5. -Berberis vulgaris (dracilă) – suportă zonele semiumede. plante solitare. nisip. etc. -plantele floricole cu frunze pestriţe vor fi folosite pentru rondurile însorite. -pentru amenajarea centrului rondurilor se vor folosi o serie de specii de talie mai înaltă: Musa. 2. aromele. Se pot proiecta ronduri centrale amplasate la intersecţia aleilor. etc. . care încadrează desenele. culoare şi arome.-plante floricole care se plantează în interiorul bordurilor.1. etc. pătrat. PROIECTAREA AMENAJĂRILOR FLORICOLE Amenajările floricole reprezintă elemente de mare bogăţie decorativă.

Sortimentul de flori de vară va putea cuprinde de exemplu: -bordura din Petunia albă iar fundul din Salvia splendens.4. Aster. Ex. BORDURILE Bordurile se proiectează în scopul creării unui cadru pentru peluze. etc. Bellis.13. întrerupte din loc în loc şi care se vor situa de-a lungul aleelor. ARABESCURILE . vară sau toamnă. -2 m pentru 4 rânduri de flori. panseluţe. zambile. clădirilor.61 Sortimentul de plante floricole pentru sezonul de primăvară cuprinde: ghiocei. frumoase benzi roşii se pot face folosind Achyrantes iar de culoare argintie folosind Cineraria. iar fondul din Geranium. Lobelia. -bordura din Ageratum mexicanum iar fondul din Petunia hybrida nana compacta. parterelelor. pentru despărţirea potecilor de gazon. din plante de mozaic. 5. Santolina. BENZILE Benzile sunt mai înguste decât bordurile şi se fac din unul sau câteva rânduri apropiate de plante. rabate de primăvară.13. Silene. ronduri. Pyretrum parthenifolium aurem. Gnaphalium. teraselor variind între 1 – 2.5 m pentru 3 rânduri de flori. -bordura din Cineraria maritima iar fondul din Phlox drumondii. -bordura din Pyrethrum iar fondul din Begonia sempervirens. Oxalis.5 m.a.3. Salvia argentea. Phlox. Campanula.2 – 1.5. De exemplu. din plante anuale sau perene. Arabis. Acestea se pot amenaja cu arbuşti scunzi sau plante floricole. Coleus sp. astfel: -1 m pentru 2 rânduri de flori. Miosotis. Sedum ş. Primula. 5. -bordura din Cineraria martima. 5. Aster. lalele.13. rabate. Se vor putea proiecta ronduri cu sortimente de flori sub formă de mozaic: Alternanthera. -2. -1..2. etc. Tagetes.13. Stachis lanata etc. RABATELE Rabatele se vor proiecta ca nişte straturi lungi şi înguste. 5.5 m pentru 5 rânduri de flori. Centaurea candidissima. Se pot proiecta rabate dintr-o singură specie sau mai multe specii. -bordura din Petunia albă iar fundul din Tagetes patula. cărora le dă un aspect ordonat şi îngrijit. Vinca minor.

specii de arbuşti şi eventual arbori amplasaţi mai spre periferie. Acestea se fac din plante de mozaic sau alte plante floricole plantate sub formă de desene reprezentând: flori şi frunze stilizate.13.62 Arabescurile se vor proiecta pe parterele în stil clasic.). mărginite de borduri şi cărări false şi care vor fi decorate cu numeroase elemente ornamentale (vase. parterele se vor proiecta ca nişte suprafeţe gazonate libere spre centru şi decorate cu pete de flori. ca nişte suprafeţe regulate de formă geometrică. pe peluze şi în cadrul amenajări floricole. săgeţi. Alte amenajări florale pot fi proiectate ca nişte grupe. amenajări în jurul bazinelor de apă. în apropierea centrelor compoziţionale etc. se pot proiecta vase cu flori. rabate etc. -coborârea lor sub nivelul general al aleilor. bazine de apă etc. -parterele vor fi astfel trasate încât să exprime simplitate şi sobrietate în ansamblu dar şi fineţe în decoraţiunile de amănunt: arabescuri. grădini alpine.). 5. -suprafaţa parterelor va fi proporţională în raport de cea a pieţelor şi clădirilor lângă care vor fi amplasate. cununi etc. pete libere sau forme. la intrări şi ieşiri. statui. posibilitatea privirii lor pe terase mărginite de balustrade este indicată pentru a se putea vedea întreaga decoraţie a covorului vegetal. PARTERELE Parterele se vor proiecta în cadrul amenajărilor executate în stil clasic. spirale. În amenajările în stil natural sau modern. Astfel. ronduri. La proiectarea parterelor se va ţine seama că: -amplasarea parterelor este indicată în jurul clădirilor. dimensiunile pieţelor şi mărimea parterului însuşi va fi urmată de echilibrul şi proporţia părţilor componente ale parterului (ronduri. . -respectarea proporţiei între înălţimea clădirilor.. rabate etc. etc.6. ceasuri florale.

5-4. de 3. SPECII LEMNOASE DENDROLOGICE DECORATIVE PRIN FLORI Tabelul nr.5 cm în fascicule Flori galbene în cime umbeliforme Flori cenuşii sau purpurii violete în panicule mari. solitare Flori galbene.13. de 10-25 cm lungime Flori galben-sufurii. de 6-10 cm diametru. câte 1-6. Deutzia scabra Forsythia sp. de 2. Specii lemnoase dendrologice decorative prin flori Specia Aesculus hippocastanum Amorpha fructicosa Buddleia davidii Caragana arborescens Catalpa bignonioides Colutea arborescens Chaenomeles japonica Cornus mas Cotinus coggygria Crataegus sp. campanulate. Hibiscus syriacus Kerria japonica Laburnum anagyroides Liriodendron tulipifera Magnolia kobus Magnolia x soulangiana Philadelphus coronarius Robinia pseudacacia Forma şi culoarea florilor Flori albe-rozii în panicule de 20-30 cm Flori purpurii-albastre în raceme spiciforme de 7-15 cm lungime Flori liliachii în spice de 10-25 cm Flori galbene-aurii în umbele Flori albe de 4-5 cm în panicule piramidale de 15-20 cm Flori galbene în raceme de 16-18 cm Flori roşii-cărămizii. roşii. terminale Flori albe în corimbe (uneori rozii şi chiar roz-carmin) Flori albe în panicule erecte Flori galbene-aurii. mari până la 10 cm diametru Flori albe pe partea ext. mirositoare în raceme Flori albe în ciorchini pendenţi Perioada de înflorire V – VI VII – X VII – X V – VI VI – VII V – VIII III – IV II .5-3. roz-purpuriu Flori albe-gălbui. axilare Flori albe.IV VI – VII V – VI VI – VII VII – IX VII – IX V – VI V – VI VI – VII IV – V IV – V VI V – VI . purpurii.7. 1. pendente. violete.63 5.5 cm diametru Flori galbene-aurii în raceme laxe. solitare Flori albe.

purpurea. Kerria japonica. liliachii în panicule mari Flori albe sau roz în cime sau raceme Flori albe în cime umbeliforme VII – VIII V – VI V VI IV . Cotoneaster intergerima. Sophora japonica. var. Pinus sylvestris. Acer pseudoplatanus var. Celtis australis. var. aureo-variegata etc. Picea ponderosa. f. Pinus strobus. Thuja occidentalis. var. Salix alba Pinus banksiana. Juglans regia. Picea abies. Robinia pseudacacia. Populus alba. 2 Specii lemnoase decorative prin culoarea frunzelor Culoarea Speciile Ginkgo biloba. var. Malus purpurea. Gleditsia triacanthos. Carpinus betulus. Fraxinus ornus. galben-auriu verde-argintiu. Buxus sempervirens. Corylus maxima var. argentea. var. Catalpa bignonioides. Aesculus hippocastanum. Acer rubrum. Tilia platyphylos. Taxodium disticum. verde deschis verde-gălbui. Pyrus pyraster. Pinus excesa. Acer platonoides var. Platanus hybrida. Abies cephalonica. Picea pungens. albăstrui-brumat verde închis roşietică . Vitis sylvestris. etc. atropurpurea. purpureum. Ulmus procera. Picea rigida. Taxus bacata. Juniperus communis. Sorbus aria. Acer platonoides var. Malus pumila var.Prunus cerasifera var. Abies concolor. Juniperus sabina. Eleagnus angustifolia. var. var. Fagus sylvatica. Tsuga canadensis. Abies nordmaniana. pissardii. Pinus nigra. SPECII LEMNOASE DENDROLOGICE DECORATIVE PRIN CULOAREA FRUNZELOR Tabelul nr. saccharium. Picea pungens. Viburnum lantana Flori albe gălbui. erecte Flori albe în corimbe de 10-15 cm Flori albe. Acer negundo.suecica. verde-cenuşiu alb-tomentos alb-argintiu cenuşiu-argintiu verde-albăstrui. Abies alba. tataricum. Larix decidua.V 5.8. Ailanthus altissima. Pinus cembra. niedzwetzkyona. Castanea sativa. A. etc. Pyrus eleagrifolia. Acer negundo. aureo-variegata. Mahonia aquifolium. în panicule terminale. domestica. glauca. Prunus padus. Hedera helix. Pinus sylvestris.13. Ilex aquifolium. Prunus fruticosa. Prunus mahaleb. Pseudotsuga menziesii. Paulownia tomentosa. A. schwedleri. Malus pumila. Populus nigra. purpurea. glauca. var. rubrum. Amorpha fruticosa. Betula pendula. Juniperus virginiana. veitchii. Berberis vulgaris f. Alnus glutinosa.64 Sophora japonica Sorbus aucuparia Syringa vulgaris Spireea sp. Hippophaë rhamnoides.

cu pete mari de culoare mai deschisă. 3 Specii lemnoase decorative prin forma şi culoarea ritidomului. lucitori. lăsând mare parte din trunchi netedă. scoarţă mult timp natedă. a scoarţei şi a lujerilor Caracteristicile ritidomului. adânc brăzdat longitudinal şi transversal (crăpături până la 10 cm adâncime). cenuşii-gălbui. subţiri. lujeri gălbui-roşcaţi. negricios cu crăpături longitudinale.9. a SCOARŢEI ŞI A LUJERILOR Tabelul nr. în profunzime de culoare roşie-cărămizie. scoarţă subţire. Specia Larix decidua Pinus strobus Pinus sylvestris Alnus glutinosa Betula pendula Carpinus betulus Cornus sanguinea Cytisus scoparius Euonymus europea Fagus sylvatica Juglans regia Platanus hybrida Platanus orientalis Populus Alba Quercus Cerris Quercus Robur Salix alba var. ritidom (format de timpuriu) gros. scoarţă netedă. lucitoare. gălbui. lujeri foarte subţiri. ritidom (format de timpuriu) gros. negricios. ramuri verzi. scoarţei sau lujerilor scoarţa cenuşie. formează după 15-20 de ani un ritidom negricios. ritidom gros. SPECII LEMNOASE DENDROLOGICE DECORATIVE PRIN FORMA ŞI CULOAREA RITIDOMULUI. se exfoliază circular în fâşii subţiri.65 5. lujeri verzi. cu fundul crăpăturilor de culoare roşie-violacee. subţiri. cenuşie-albicioasă. negricios spre brun. format de timpuriu.13. scoarţa netedă. de culoare argintie-cenuşie. scoarţă de culoare albă pronunţată. adânc brăzdat. cenuşie albicioasă. flexibili. scoarţa se exfoliază în plăci mari. care se desprinde în plăci neregulate.vitellina Salix . subţire. elastici. lucitori. netedă. aripat muchiate. scoarţă albă şi netedă. verzuie-cenuşie. scoarţa de culoare roşietică sau cărămizie scoarţa netedă în tinereţe. este pietros. ritidomul se formează târziu. complet glabri. scoarţa se exfoliază în plăci mari. pietros. lujeri roşii-purpurii.

14. Lolium perene. (Ex. compoziţie şi modul de întreţinere se disting următoarele tipuri de gazon: -gazonul de parter (de culoare verde intens şi des ca peria). cu sistem radicular puternic. Dactylis glomerata. sunt alcătuite din specii de graminee cu frunzele înguste.66 babilonica Sophora japonica lucitori. verde închis-măslinie. Gramineele cu port înalt (de etaj superior) se caracterizează prin înălţime mare. PROIECTAREA SUPRAFEŢELOR GAZONATE 5. se disting: graminee cu port înalt. GAZONUL Este o suprafaţă de teren acoperită de vegetaţie ierboasă formată. convenţional. Peluzele din parcuri ocupă. Alopecurus pratensis. modul de înfrăţire etc. Bromus inermis etc.2. -gazonul decorativ (cu flori rare. în special. sportive sau sanitare. -gazonul pentru terenurile sportive. -gazonul de peluză de grădină (cu specii rezistente la călcat). frunze mari. Ex: Festuca pratensis. deoarece după cosit se intensifică formarea lăstarilor scurţi (“fraţi”). -gazonul de pajişte. din ierburi graminee şi folosită în scopuri decorative. Cynosurus cristatus etc. aspre. etc). glabri. pendenţi.1. după: înălţime. semănarea mai deasă. -gazonul de taluz. SPECII INDICATE PENTRU GAZON Ierburile graminee folosite pentru gazon se pot clasifica. suprafeţe întinse şi se prezintă sub formă de pajişti tunse de 2-3 ori pe an. şi cu port mic. 5. cu port mijlociu. lujeri rotunzi. diseminate natural sau cultivate). scoarţa netedă. grosiere. După înălţime. După destinaţie.14. . 5. cu un ritidom subţire. verzi.14.). care înfrăţesc abundent. alcătuind un covor dens. Peluzele de grădini se deosebesc de precedentele prin îngrijirea mai atentă (tunderea la intervale mai mici. de regulă. înfrăţire slabă. Gramineele cu port mijlociu (de etaj mijlociu) formează tufe mari.

Istalarea gazonului prin semănare Se întâlnesc frecvent două cazuri: -terenul ce urmează a fi înierbat este lipsit de stratul de sol fertil. după efectuarea lucrărilor de canalizare. În primul caz terenul se nivelează şi apoi se acoperă cu un strat uniform de pământ vegetal în grosime de 15-20 cm. Poa pratensis (firuţa).14. Phleum pratense (timoftica). după cosit sau păşunat lăstăresc puternic. Exemple:-Pentru un gazon rezistent la călcare se vor folosi speciile Lolium perene – 40% + Agrostis alba – 25% + Festuca ovina 15% + Cynosurus cristatus 10% + Poa pratensis 10%. se trece la lucrarea de bază a solului care cnstă în mobilizarea lui până la 15-20 cm. În al doilea caz. Pentru distribuirea uniformă a seminţelor pe întreaga suprafaţă. drenarea curăţire şi nivelare. la tundere. Festuca pratensis. raigras englezesc).4. Rezultate bune se pot obţine şi în cazul semănării de toamnă (aug.3.). La asocierea speciilor sa au în vedere. -terenul prezintă stratul de sol fertil. Festuca rubra (păiuş roşu). la temperaturi scăzute. Perioada semănării cea mai indicată este primăvara în “mustul zăpezii” (II-IV). ASOCIEREA SPECIILOR GAZONANTE De cele mai multe ori gramineele folosite pentru gezon nu se cultivă singure. Poa pratensis. 5. Festuca rubra. Poa annua. semănatul se face “în cruce”. rezistenţa la umbră. îndesindu-se foarte mult. În primăvară se execută mărunţirea solului şi nivelarea. printre altele. Frecvent folosite sunt următoarele specii: Agrostis tenuis (păiuş). Ex. adică jumătate din norma de sămânţă se împrăştie într-un sens şi cealaltă jumătate se distribuie mergând perpendicular pe prima . -Pentru fixarea taluzurilor: Agropyrus repens 40% + Agrostis stolonifera 40% + Deschampsia flexuosa 12% + Arenaria graminifolia 8%. cerinţele faţă de substanţele nutritive şi umiditatea din sol. Metodele de semănat folosite sunt: metoda manuală şi metoda macanizată. Lolium perene (zâzanie. Cynosurus critatus (pieptănăriţă).14. INSTALAREA GAZONULUI Acoperirea suprafeţelor cu gazon se poate realiza fie prin semănare fie prin brăzduire. Agrostis tenuis.-sept. ci în amestec de câte 3 sau mai multe specii. 5.67 Gramineele cu port pitic (de etaj inferior) au o înălţime redusă. rapiditatea de creştere şi capacitatea de refacere a părţilor aeriene după cosire. Poa nemoralis (iarba deasă). A. precum şi administrarea îngrăşămintelor. majoritatea rădăcinilor fiind superficiale. Agrostis stolonifera (iarba câmpuli). Agrostis stolonifera etc.

bogate în fosfor (ex: C121). De regulă gazonul de parter se coseşte la un interval de cca 10 zile (de 10-12 ori într-un sezon de vegetaţie) în timp ce gazonul de pajişte se poate cosi de numai 2-3 ori pe vară. iar când înierbarea se face în şah se folosesc brazde cu suprafaţă pătrată sau rombică. B. . Pentru acesta se foloseşte 25-50% din norma de sămânţă folosită la înfiinţare. spaţiul de nutriţie necesar bunei dezvoltări a plantelor. etc. PROIECTAREA ELEMENTELOR ORNAMENTALE ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI Printre construcţiile ornamentale recomandate în spaţiile verzi se menţionează: teatrul verde. pantă. condiţiile staţionale şi destinaţia gazonului. 3. periodicitatea cosirii şi tunderii gazonului este influenţată de specie. la Agrostis stolonifera 17-25 kg/ha. amestecul de specii. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA GAZONULUI 1. Adâncimea de semănat 0.-Aplicarea îngrăşămintelor se recomandă sub formă de îngrăşăminte complexe.-Cositul gazonului este obligatoriu mai ales în perioadele umede. Ex. Norma de sămânţă este influenţată de calitatea seminţelor. acestea au totuşi o longevitate determinată (ex. Metoda prezintă următoarele avantaje: efectul de protecţie a terenului se resimte imediat.-Reîntărirea gazonului se face după 5-10 ani şi se realizează prin însămânţare în primăvară a unor noi cantităţi de seminţe de graminee deoarece.68 direcţie.15. pentru împiedicarea alunecării lor. însuşirile patului germinativ etc.în luna iulie. perioada în care se fac semănăturile. 5. II. în rânduri succesive. Instalarea gazonului prin brăzduire Brazdele de iarbă sunt bucăţi de brazdă de iarbă cojite şi rulate (pentru a fi transportate) care ulterior se desfăşoară şi se aplică pe solurile pregătite în prealabil.5-2. 10-12 ani la gramineele de talie mică şi 4-6 ani la Lolium perene). Aşezarea brazdelor la locul definitiv se poate fece liniar sau în şah. în special în cazul terenurilor înclinate.5. Lolium perene 140-200 kg/ha. Îngrăşămintele bogate în N se recomandă a se administra de 2 ori pe an (I-la începutul sezonului de vegetaţie.5 cm.14. Pe versanţii abrupţi brazdele trebuiesc fixate prin ace de lemn sau şipci. Dacă terenul se gazonează în întregime brazdele se aşează liniar. precum şi faptului că se realizează o înierbare mai rapidă. 2. 5. Festuca rubra 70-110 kg/ha. cu dimensiuni în funcţie de teren. În general. deşi perene. după cosire).

fier. volubile. permiţând realizarea unor bolţi de vegetaţie. . în pieţe. 5.4. un amfiteatru natural. destinate adăpostirii vizitatorilor pe timp de ploaie sau insolaţie puternică precum şi pentru instalarea unei orchestre sau fanfare. soarele să nu bată direct în ochii spectatorilor. PAVILIOANELE Pavilioanele. la capătul aleilor.. vasele decorative. În comparaţia cu teatrele închise construite. sculpturile etc.2 m şi o lăţime maxim de 3 m. o colonadă sau o sculptură. chioşcul. Pot avea o înălţime minimă de 2. 5. acolo unde se deschid perspective şi unde se încadrează bine în ansamblul peisajului. intim. CHIOŞCURILE Chioşcurile sunt construcţii uşoare (mici pavilioane) situate în spaţii verzi. Scena însăşi.15. protejat împotriva vânturilor şi favorabil din punct de vedere acustic. Aceste construcţii au rolul să creeze un mediu liniştit. 5. cu arhitectura formelor de vegetaţie. beton. dar în acelaşi timp să fie legate artistic de vegetaţia peisajului. Terenul destinat amplasării va fi. O atenţie deosebită se va acorda amenajării scenei. În schimb. pe cât posibil. care acoperă atfel aleile şi terasele împotriva insolaţiei. aluminiu. la marginea apelor. în special cu răşinoase cu frunze bogat şi de culoare închisă. unde pot fi văzute şi se deschid perspective frumoase. Orientarea va fi N-S astfel ca după-amiaza. 5.15.15. având o formă simplă dar estetică. ciment. când au loc de obicei reprezentaţiile. teatrale verzi sunt mai greu de amenajat în ceea ce priveşte acustica. TEATRUL VERDE Teatrul verde unifică arhitectura peisajului în ansamblu.15. triajul.3. podeţele. Se amplasează pe esplanade. construirea lor necesită cheltuieli reduse şi sunt plăcute pentru naturaleţea lor. scările.69 pavilionul. putând avea în plan formă dreaptă. sticlă. cărămidă etc. pergola. Stâlpii de susţinere se fac din piatră cioplită cu mortar. pa străzi sau în apropierea instituţiilor. mobila de parc. PERGOLELE Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare folosite în spaţiile verzi.2. ovală. atât rampa cât şi culisele. se amenajează din elemente naturale şi poate fi completată cu un pavilion. cărămidă etc.1. semicirculară. se construiesc din lemn. Pergolele se amplasează pe trrenuri mai înalte. nu pot fi folosite în condiţii climatice nefavorabile şi trebuie aşteptat o perioadă relativ lungă până la creşterea plantaţiilor. deoarece sunt constituite din plante agăţătoare. un chioşc-foişor. etc.

15.5.15. alcătuite din lemn sau metal. PODURILE ŞI PODEŢELE Podurile şi podeţele au în spaţiile verzi un rol funcţional şi estetic. De pe ele trebuie să se deschidă perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă. SCĂRILE Scările sunt elemente utilitare dar şi ornamentale care uşurează circulaţia acolo unde panta terenului depăşeşte de regulă 15% şi permit accesul între terasele situate la nivele diferite.5 m şi groase de 0. alături de alte elemente ornamentale şi se pot confecţiona din piatră.9. TREIAJELE Treiajele sunt construcţii uşoare.70 5. 5.15.7 m. pe balustrade. late de 2-2. 5. constând din panouri de zăbrele. servind la unirea malurilor şi alcătuind adevărate “puncte nodale” unde vin şi pleacă numeroase căi de circulaţie. . lemn sculptat sau marmură.7. ARCADELE ŞI PORTICURILE Arcadele şi porticurile servesc pentru construcţia unor bolţi de verdeaţă deasupra aleilor sau teraselor.10. la marginea teraselor. COLONADELE Colonadele servesc pentru susţinerea plantelor agăţătoare şi introduc în spaţiul verde accente pe verticală. 5.15. remarcabile prin supleţea şi zvelteţea lor. destinate a mărgini o perspectivă. etc. a separa două părţi distincte ale unei grădini. 5. a împodobi un perete. dar şi în alte locuri uşor de remarcat.6. VASELE DECORATIVE Vasele decorative se amplasează în mijlocul parterelor.15.5-0. aleilor. de-a lungul scărilor. 5. amplasându-se la intrare sau pe parcursul lor.15. Se amplasează la capătul aleilor. cărămidă.8.

p. nivelare şi finisare Aşternerea uniformă a stratului de pământ m.p solului în teren tare.c.p. buc. 5320 3958 2120884 127195 137223 17311 6597 TSH17C1 TSH124C1 TSH24A1 TSH24 TSH25B1 72649 27893 9421 181292 39056 .16.1. ÎNTOCMIREA DEVIZELOR 5.p.p.71 5. PLANTAŢII Săpat gropi poligonale Plantat arbori foioşi Plantat arbuşti foioşi Plantat arbori răşinoşi Plantat arbuşti răşinoşi m. furtunul de la hidranţi (20 ori) Cosirea gazonului cu 100 m. suprafeţe orizontale sau 2 pantă <30% (40 g/m ) Semănat gazon pe 100m. PELUZE TSH04D1 TSH05B1 TSH13B1 TSH09A1 TSH12A1 TSH14A1 TSH14A2 Mobilizarea manuală a m.16.p vegetal pe teren orizontal în strat de 20 cm Administrat tona îngrăşăminte chimice 300 kg/ha Semănat gazon pe 100m. buc. A. suprafeţe orizontale cu pantă >30% (40 g/m2) Udarea suprafeţelor cu 100 m. buc. DEVIZ DE LUCRĂRI PENTRU INFIINŢAREA PELUZELOR ŞI PLANTAŢIILOR DE ARBORI ŞI ARBUŞTI Valoare manoperă/ UM (lei) Valoare Totală (lei) Simbol de preţ Denumirea articolului Unitate de măsură Cantit. buc. motocositoare B.

72 TSH27A1 TSH24B1 TSH30A1 TSH30B1 TSH30C1 TSH12A1 Udat plantaţii cu furtunul (20 ori) Plantat trandafiri Plantat flori de talie mică Plantat flori cu înălţimea >15 cm Plantat flori perene cu balot Udat suprafeţe floricole şi trandafiri (cu furtunul. buc.c.p. 26389 135090 66738 104843 101545 17311 - 100 buc. 100 buc. m. - . 100 buc. de la hidranţi) TOTAL m.

73

5.16.2. DEVIZ PENTRU LUCRĂRI DE ÎNTREŢINERE
Simbol de preţ Denumirea articolului Unitatea de măsură Preţ unitar total (lei) Valoare Totală (lei)

Cantit.

1. Sv C1 a1 b1 Sv C3 a1 b1

Sv C4 Sv C5 Sv C6

a1 Sv C9 Sv C10

Sv C12 a1 b1

2. Administrarea îngrăşămintelor chimice: în teren lucrat manual Administrarea substanţelor chimice pe peluze şi rabate folosind aparate de mână. Se adaugă costul substanţei. prin prăfuire prin stropire Plivirea gazonului. Plivirea şi săpălugirea rabatelor de flori. Cosirea manuală a peluzelor când terenul este neacoperit de plantaţii, în teren orizontal sau pe: pante până la 15° Tunderea bordurilor sau chenarelor din Buxus Tunderea ornamentală a gardurilor vii din arbuşti şi a aliniamentelor din arbori Tăierea de corecţie la arbori şi arbuşti: până la vârsta de 10 ani peste vârsta de 10 ani

3. ha

4.

138900 112300

ar 9700 8650 38500 135800

ar ar

ar m 13950 950 550 m
2

buc.

11200 15200

74

5.16.3. LISTA MATERIALULUI VEGETAL PROPUS PENTRU AMENAJARE
Valoare totală (lei)

Nr. crt.

Specia

Denumire populară

Nr. exemplare

Preţ unitar (lei)

Acer campestre Acer monspessulanum Acer negundo Acer palmatum Acer pseudoplatanus Acer rubrum Acer saccharinum Acer tataricum Aesculus hippocastanum Ailanthus altissima Alnus glutinosa Abies concolor Acer platanoides Acer rubra Abies sp. Buddleia davidii Buxus sempervirens Betula pendula Berberis vulgaris Berberis thunbergii

I. ARBORI ŞI ARBUŞTI A Jugastru Arţar american Arţar japonez Paltin de munte Arţar roşu Paltin argintiu Arţar tataresc Castan cenuşar anin Brad argintiu Paltin de câmp Paltin roşu Brad B budleie Buxus Mesteacăn Dracilă Dracilă japoneză C

120.000 3.200.000 900.000 550.000 150.000 4.400.000 400.000 120.000 500.000 450.000 220.000 1.350.000 155.625 335.000 1368000 260.000 300.000 131.250 118.000 150.800

75

Campsis radicans Caragana arborescens Carpinus betulus Cercis siliquastrum Chaenomeles japonica Clematis sp. Colutea arborescens Cornus alba Cornus sanguinea Corylus avellana Cotinus lutea Cotoneaster horizontalis Crataegus coccinea Cytisus praecosa Catalpa bignonioides Cercis siliquastrum Cotinus coggygria Cotoneaster horizontalis Chamaecyparis lawsoniana Deutzia hybrida Elaeagnus angustifolia Euonymus europaeus Fraxinus excelsior Fagus sylvatica Forsythia intermedia Ginkgo biloba Gleditsia triacanthos Hibiscus syriacus Hippophae

Trâmbiţă Caragană Carpen Arborele iudei Gutui japonez Curpen Băşicoasă Corn Sânger Alun Scumpie Cotoneaster Păducel Mătura verde Stejar roşu american Arborele Iudei Scumpie Cotoneaster Chiparos de California D Deuţie E Salcioară Salba moale F Frasin fag forsitie G Gingo gladiţă H Hibiscus Cătina de

350.000 150.000 120.000 1.000.000 120.000 300.000 150.000 120.000 120.000 120.000 500.000 200.000 200.000 200.000 320.000 650.000 521.250 118.500 1.972.200 220.000 250.000 200.000 150.000 150.000 150.000 566200 750.000 338.750 118.500

500 800.000 900.000 .000.400 75.000 550. Pseudotsuga menziesii Pinus nigra Pinus mugo Pinus cembra Picea pungens Picea glauca Picea abies Pinus strobes Pinus sylvestris Picea pungens Pyracantha coccinea Populus sp.000 1.76 rhamnoides Hidrangea arborescens Ilex aquifolium Juniperus horizontalis Juniperus sp.000.500 722.625 524.000 155.000 260.000 400.600 350. Platanus sp.000 250.000 200.000 487.250 1503.000 150.000 787. Magnolia acuminate Magnolia kobus Magnolia soulangiana Mahonia aquifolium Paulownia tomentosa Philadelphus sp.000 722000 665000 494000 722000 457900 482600 444600 592. Kerria japonica Laburnum anagyroides Larix deciduas Ligustrum ovalifolium Liriodendron tulipifera Lonicera sp.750 233.500 641. râu hortensie I Ilex J Ienupăr orizontal Ienuperi K Kerie L Salcâm galben Larice Lemn câinesc Arborea lalea Lonicera M Magnolia mare Magnolie Magnolie Mahonie P Paulovnie Iasomie Platan Duglas Pin negru Jneapăn Zîmbru Molid argintiu Molid canadian Molid Pin neted Pin de pădure Molid argintiu Piracantă Plop negru 8.000 400.

000 250.038.000 120.500 150.000 120.250 162.000 150. Robinia sp. Viburnum sp.400 1.000 517.800.200.100 277.750 1. Wisteria sinensis Stejar R Oţetar Trandafiri Salcâm S Salcie Soc Soforă Salcie japoneză Liliac Spiree Arborele mamut Sorb Cârmâz T Tei argintiu Tuie gigantică Tuie ocidentală Cătina roşie Tsuga Tuie orientală Tisa Tuia occidentală Chiparos de baltă U Ulm V Dârmoz W Glicina TOTAL LEI 756200 120.000 3.000 500. Tilia tomentosa Thuja plicata Thuja occidentalis Tamarix ramosissima Tsuga canadensis Thuja orientalis Taxus baccata Thuja occidentalis Taxodium distichum Ulmus sp.600 302.166.000 1.000 1. Symphoricarpus sp. Sophora japonica Salix matsudana Syringa vulgaris Spiraea vanhouttei Sequiadendron giganteum Sorbus sp. Sambucus sp.000 55.000 .500 300.000 243.750 476.000 100. Salix sp. Rhus typhina Rosa spp.000 300.77 Q Quercus sp.000 150.000.

1999 –Arhitectura peisajului. Iliescu Ana-Felicia. 1973 –Arhitectură peisageră. 1953. Bucureşti.. Editura Agro-Silvică Bucureşti. Al.. sursă de plante pentru spaţii verzi.78 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Adriana. Editura Scrisul Românesc..1967 –Arhitectura peisajului.. Iliescu. Palade L. Manual de determinare. 3.. 6.. Lucrări practice. –Plantele lemnoase din România. 5. Cluj Napoca. Florincescu. V.O. Editura Ceres. Editura Divya. 1979 -Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră. Simonds. Editura Ceres Bucureşti. 2. 7.1972 –Arhitectura peisajului. Iaşi Păun M. Editura Tehnică Bucureşti. Sonea.. Ana-Felicia. . 8.. Beldie.Palade L. Preda M. Palade L. J. Lito. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 4..1977 –Flora spontană. 1998 – Arboricultura ornamentală.Palade L.