Ion Marin Ţuţu PIŞLEAG

<titlu>GEOPOLITICA TERORISMUL

ŞI

Dr. Ion

MARIN

Dr. Ţuţu

PIŞLEAG

<titlu>GEOPOLIT ICA ŞI TERORISMUL

Editura SITECH Craiova, 2009

© 2009 Editura Sitech Craiova Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reproducere integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justificate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.

© 2009 Editura Sitech Craiova All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilised any information storage and retrieval systern without written permision from the copyright owner.

Editura SITECH din Craiova este acreditată de C.N.C.S.I.S. nisterului Educaţiei şi Cercetării pentru editare de carte ştiinţifică.

din

cadrul

Mi-

Editura SITECH Craiova, România Str. Romul, Bloc T1, Parter Tel/fax: 0251/414003 E-mail: sitech@rdslink.ro

ISBN 979-606-530-653-0

<titlu>CUPRINS

Introducere

Geopolitica şi terorismul, în ecuaţia globalizării
Partea I

9

Geopolitica - repere fundamentale
1. 2. 3. 4. 5. 6.
Noţiuni preliminare Concepte geopolitice fundamentale Reprezentanţi şi curente în geopolitică Istoria din perspectivă geopolitică, din antichitate până la

17 19 26 37 59 93

sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial Războiul, continuarea relaţiilor politice cu alte mijloace. Mari mutaţii geopolitice în a doua jumătate Geopolitica conflictelor internaţionale a secolului al XX-lea. Războiul Rece, integrarea euro-atlantică şi globalizarea

113

Partea a Il-a

Terorismul - concepte definitorii
1. 2. 3. 4. 5. 6.
Noţiune şi tipologie Repere tactice şi psihologice ale terorismului Terorismul, o istorie neîntreruptă a violenţei politice Caracteristicile terorismului modern. Organizaţii şi structuri actuale. Contraterorismul, o strategie geopolitică globalizantă Terorismul şi mass-media

135

137 149 160 168 198 202

Partea a IlI-a

Geopolitica şi terorismul marea interferenţă conflictuală a secolului XXI 209
1. 2. 3. 4. 5.
Geopolitica şi terorismul. 211 Geopolitica şi religia în secolul XXI 219 Islamism şi terorism în Europa 230 Conflictul israeliano-palestinian, rădăcini geopolitice perene 234 Geopolitica petrolului şi terorismul, un posibil răspuns final 238

Al patrulea război mondial?

Concluzii Bibliografie 251

247

<titlu>

Introducere

<titlu>

Geopolitica şi terorismul, în ecuaţia globalizării
şi terorismul. O abordare insolită, sau timp. în de dintre înainte apoi la o primă şi ai exclusiv „geopolitica termeni prim amploare, de această ecuaţiei, de de de terorismului" abundă în volume lucrare. geopolitica legăturile imanente în acelaşi „terorismul unor analişti Este

Geopolitica au ca obiect

evaluare, nu însă şi inedită. Deşi nu sunt prea numeroase analizele care geopolitica", terorismului, că încă acestei terorism, separat asocierile studii a îi acestor opera

geopoliticieni

rang,

adevărat şi din la

lipsesc căreia ambii

consacrate Nu şi

exclusivitate a analiza

„intersectări

începutului ai

mileniu"

geopolitică terorismul, pus o de

dedicăm

termeni îndoială, problema

punct de vedere istoric şi conceptual. Fără bun început dincolo evidente, dintre un ne-am diferenţei concept, teorie

sau o metodă, cum putem defini sau delimita conceptul de terorismul. acest sens, întrebări. Credem deşi nu că ar această fi carte nici ar putea constitui un cu

geopolitică răspuns un set în de

şi o formă a violenţei politice, cum poate fi, în ultimă analiză, calificat puţin dacă ar echivala

9

Geopolitica accepţiunile particula În şi „geo"

a

evoluat ale în mod cu

mult explicit

ca de

sferă legată, la

categorială, mai ales, „geografie",

fiind, de respectiv

în de

primordiale venind

întemeietorilor,

spaţiu,

la domeniul din care au migrat corifeii prezent, politice, interferenţele cu (ale al amploare era diverse cu mediului, globalismului, mondială. „jocul politic polemologia,

acestui domeniu de cunoaştere. ale ştiinţelor populaţiei dintr-o state, ştiinţa socio-umane cu au etc) relaţiilor internaţionale,

paliere teoria

diversele echivalent

geostrategii direct de geopolitica Starea

economiei, privit dintre

extins mult domeniul de referinţă al geopoliticii, iar prefixul "geo" este perspectivă român Ion mediului francez, său de dintre problematică, Conea, Pentru geopoliticianul

politic planetar". 1 conflictuală, este arată "esenţa "simetric", mai puţin cutumelor parte din cunoscutul geopoliticii respectiv echivalente, sau marea geopolitician şi orizontul Aymeric nedepăşit". înţelege puteri, norme, mai Chauprade,
2

Este clar că Chauprade nu vizează aici doar ceea ce se conflictul mult sau ale face războaiele supuse dreptului categorie a şi clasice unor prezumtive organismelor politice,

prin

reglatorii, Terorismul

internaţionale. violenţei cu deosebirea că este vorba de un conflict asimetric între o formaţiune statală (de regulă) şi alta, mult redusă cantitativ, dar care deţine atuul dificultăţii Este asupra în caracterul de localizare adevărat stabil că inerente al şi al încălcării la oricăror origine geografice", reguli tot care de pace sau război, mizând pe teroare şi pe şantaj. Chauprade, a ştiinţei caracteristicilor geograf, îşi are insistă originea astfel "continuităţii geopolitice

delimitând-o

de obiectul de studiu al relaţiilor internaţionale care se referă îndeosebi la evenimente, crize, rupturi, dar, adăugăm noi, şi de analiza
<nota> 1 2

Oleg Serebrian, Dicţionar de geopolitică, Ed.Polirom, Bucureşti, 2006, pag.49 Aymeric Chauprade, Francois Thual, Dicţionar de geopolitică: state, concepte, autori, Ed.Corint, Bucureşti, 2004, pag.476</nota>

10

conflictelor De deoarece În felul

internaţionale altfel, aceşti acesta, sunt doi

sau analişti

polemologie, care nu

cu

care

geopolitica afirmând geopolitica şi

are, că şi

totuşi, numeroase puncte de convergenţă. tranşează o lucrurile, realitate, fi "geopolitica sau geostrategia nu există nici ca substanţă, nici ca esenţă, termeni şi acoperă geostrategia nu reprezintă decât o modalitate de abordare a acesteia". 3 geopolitic geostrategic legăturile poate dintre de abordată realitatea şi al de căreia terorismului. Pentru care leagă John
4

T.Payne,

geopolitică, războiul
5

globalism antiterorist respinsă

epoca terorismului Statelor construiesc Dintre "Geopolitică ampla terorism "Despre un cu în terorismului", şi şi cercetare Unite. cei

sunt evidente, la fel ca şi pentru Colin Flint, cel reţelelor altfel, de mulţi analiştilor elaborat de sau dr. de teroriste Pax analişti români, dr. cauza De Americana binomul , în

dezvoltarea islamic mai lucrările terorism", sub

fundamentalismul

plano,este

principală

jurul

geopolitică-terorism, volumul precum geostrategică Legăturile şi să se în să şi îl că în remarce: de şi a

războaiele preventive din Irak şi Afganistan acutizând acest raport. remarcăm şi Vasile Simileanu.

titlul

"Dimensiunea geostrategie totul...", unde la

geopolitică Stoina. ţin început care la ideea sunt a

publicată geopolitică geostrategic susţinute de şi aproape

Neculai

dintre lucrarea "Fiind

evidenţiate

terorism,

autorii

fenomen eforturi vedere lui

dinamic, conjugate

terorismul scară pe de

organizeze avându-se toate sector violenţei

zonală

globală,

omnidirecţionarea manifestare, nu poate

pericolului plecând rămâne

reprezintă niciun faţa

formele

societal/comunitar

nevulnerabil

organizate şi premeditate, ceea ce are consecinţe descurajante pentru
<notă>3 Herve Coutan-Begarie, Geopolitique-Geo strategie, http://www.2.tvr.fr/fmes/Fonds_documentaire/Coutan_begarie_195 .htm 4 John T.Payne, Geopolitics, Globalization and the Age of Terrorism, http://www.raleightavern.org/geopolitics.htm 5 Pax Americana, socotită ca formulă sinonimă Noii Ordini Mondiale anunţată de preşedintele George W.Bush după încheierea Războiului Rece, apud Oleg Serebrian, op.cit., pag.219</notă>

11

instituţiile comunităţile subsumate căreia războiul

statului, umane, geopoliticii a global

agenţii indivizilor conflictelor căpătat cea

economici, etc. mai
6

infrastructura Astfel de cercetări III, spune însă ab în mileniului expunere, cum avut

socială, sunt cadrul la Francis ovo şi

începutului mare

terorismul

ajungându-se

împotriva şi, mai

terorismului, ales, geostrategia

sau, au

Fukuyama, la al IV-lea război mondial. Geopolitica tendinţe sau, cel puţin, tentaţii ofensive, dacă ne gândim fie şi numai la teoria "spaţiului vital" a lui Ratzel, preluată de Hitler, ce a echivalat cu "păcatul discipline. mai mare originar", În parte, vinovat prezent, pentru de factorul serviciile de rolul de de lunga de decizie noapte consilier politică postbelică sau este a acestei al cea mai în inspirator preluat, având

geopoliticianului

intelligence,

teoreticianul

mult rolul de analist post factum de pe o poziţie nu o dată ostilă, fără însă ca aceasta să fie regulă. Totuşi, în baza unor paradigme greu de combătut, conflictelor. petrolului, trimite, întâlnim geopolitici de geopolitica Astfel bunăoară, înainte brutala de poziţie sovietică
7

rămâne că, toate, a câtă nu asocierea la lui

în

mentalul când cu se

colectiv,

asociată de

declanşării geopolitica petrolifere Unde termeni faţă pe a la către în

atunci

vorbeşte Orientul că

acapararea din bin Laden,

câmpurilor formulată "fostul

războaiele Osama se acceptă

Mijlociu. oponent americane

indubitabili,

vreme

susţine prezenţa

oprimarea Încetarea

trupelor "pe

Pământul Sfânt al Arabiei. trupelor republicani americane şi şi

Războiului toate la

din ca

Golf, aliaţilor, urmare

retragerea lichidarea a

aliniamente" de de puterii a

plecarea

atrocităţilor

închisoarea

Guantanamo, accederii

pierderii Unite

preşedinţia

Statelor

democratului

Barack Hussein Obama determină, în mod automat, schimbări

<notă>6 Doru Blaj, Ţuţu Pişleag, Constantin Onişor, Despre TERORISM, aproape totul..., Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007, pag,5 7 Ali Laidi, Efectul de bumerang. Cum a determinat globalizarea apariţia terorismului, House of Guides, 2007, Bucureşti, pag.53</notă>

12

fundamentale în privinţa fenomenului şi conceptului de terorism, cu specificităţile sale generate de masacrul de la 11 septembrie 2001, în baza căruia a fost creată literatura justificativă a războiului preventiv, asimetric, cu pretenţii de obiectivitate şi legitate talmudică, implacabile. S-a demonstrat încă o dată că acele concepte rigide ce încearcă abordări încorsetate în scheme prestabilite, fie ele datorate geniului realitate, kantian marcate sau de doar evoluţii alegaţiilor aleatorii, marxist-leniniste, datorate factorului sunt, în subiectiv,

care pot duce la abordări diametral opuse. Pe de altă parte, nu poate scăpa din vedere adevărul că şi în cazul terorismului s-au utilizat paradigmele folosite în cazul declanşării războaielor clasice, inclusiv în cazul conflagraţiilor mondiale, apelându-se la maşinăria de propagandă pentru demonizarea adversarului şi motivarea sacrificiului la care sunt chemate naţiile lezate. Atingerea unor cote extreme în această „procedură prealabilă" se explică atât prin amploarea operaţiunilor şi efortului de război, prin elementele implicate, cât şi prin dinamica internă a resurselor de intelligence mediatice şi teoretizante, aferente conflictelor globale specifice acestui început de mileniu. Demonizarea fenomenului terorist actual, bazat, fără îndoială, pe fapte, a impus analizarea sa de pe aceleaşi poziţii intolerante, precum nazismul sau negaţionismul, de unde abordările unilaterale, conforme cu strategiile dispuse de un singur centru de comandă, axat pe relevarea şi susţinerea propriilor interese. Schimbarea actanţilor în acest punct nodal de dispoziţie conduce, în mod accelerat, la repoziţionarea analiştilor, nefîind exclus pericolul glisării într-o altă extremă, vecină teoriilor conspiraţioniste, ceea ce ar face discursul asupra terorismului la fel de unilateral şi inconsistent. Abordarea geopolitică se dovedeşte a fi, prin elementele sale general obiective şi deschiderea către influenţa factorilor incidenţi, formula de analiză şi diagnoză dezirabilă şi în cazul terorismului, privit ca motivaţie a ceea ce unii au numit, cum am arătat, „cel de-al patrulea

13

război a unei unor atipic, vor în

mondial". etape, şi un cu prima, se valori

Ca va

întotdeauna ajunge şi altora. asimetric, că Războiul Afganistan

la la

sfârşitul stabilirea avem de

unei de-a că

conflagraţii, la un face cu

sau

doar

vinovăţiilor,

răsturnarea fenomen specifice în mod încetat, din

impunerea conflict ales în

Cum fără

îndoială

diferenţele sunt, doar sau forţelor

mai

elementele prin

continuitate încheiat,

iremediabil, Irak

asigurate. continuă

antiterorist

dislocarea

preluate

fostul teatru de operaţii, în vreme ce, la orizont, în imediata apropiere, s-a configurat azimutul Iran. Terorismul, caracteristicile de în violenţă privinţa ce fără sale politică, ca generale, inclusiv şi fenomen ce-l sub aspectul de la fi de poate atacul cele la întrutotul generării caz doar datorită „oblic" mai la şi caz. una mizării asupra ori, reprobabil, între celelalte există Într-o din pe motivaţiilor, are forme dar individualizează

declanşării trebuie îndoială, prin complexă,

modului

manifestare

explicaţii situaţie şantajarea fără manifestările

particulare, conflictuală acesteia, adversarului, şi psihică

studiate terorismul cea mai la de

odioasă,

recurgerea soldate,

civililor cu a

apărare, nu o dată copii, şi prin exercitarea unor forme de tortură fizică extreme, ca multe clasic, de în se tot procesul reţea, moartea căpătat puterii telefonie de victimelor. Terorismul, amploare distructive valabil şi Cele toate, dar şi prin prin şi a alternativă modernizării de de şi conflictul mijloacelor cu informare terorism numărul simetric, de datorită pentru mai luptă, creşterii

acestora,

concomitent

miniaturizare,

mijloacele recente acte

respectiv

mobilă, internet, mass-media, în general. caracterizează, mai ceea Nord ridicat ce sau înainte de amploarea dezastrelor victime, măsuri Bascilor, derutante,

imprevizibilitatea precum cele

declanşării din Irlanda

lor, de

impune Ţara

extrem de costisitoare de supraveghere şi de protecţie. Chiar şi focarele teroriste deşi „clasice", riguros supravegheate, pot avea elemente incontrolabile

precum şi legături transnaţionale cu o „centrală" informală a

14

terorismului,

aşa

cum ceea ce

s-a

întâmplat în abia

în

cazul

atacurilor unei 2001 ale

teroriste ca

din fiind a

Spania, din 11 martie 2004. Desigur, teroristă fost Europeană calificativ, este şi declarată contează ei de de către întâlnit teroristă definirea regimurile în anul Unite cazul organizaţii Astfel, către de declararea ca în reţea 2003 către statale. ETA

Uniunea

Statele în

Americii. de

Bineînţeles eliberare

că alte state pot considera că nu sunt îndeplinite criteriile pentru acest fapt frecvent mişcărilor naţională şi socială. Actele teroriste sunt suficient de grave şi nedemne, atrocităţi ce nu pot fi justificate sub nicio formă, dar aceasta nu trebuie să constituie un rupt obstacol ex de de în nihilo ani. calea a reflecţiei. geopolitice este „Terorismul El care rodul au internaţional nu noi se ere bulversat lumea care nu în a este o total ultimii început creaţie douăzeci lumii arabo-musulmane. unei manifestă

evenimentele

Dimpotrivă,

odată cu prăbuşirea Zidului Berlinului, al unei lumi în care istoria şi-a reluat cursul. 8 Este ceea ce am căutat să demonstrăm şi noi în această carte, apelând ştiinţă Am care, înainte Primului noastre, să căutat deşi de a la „cursul cu fie să istoriei" înainte de care ca se derula germani originile de de cu jurul (ca, conform în şi pildă, atacul căruia pragul evoluţia cu în de-o se cazul unor şi paradigme contestată XX. şi terorismului, geopolitica declanşării geopolitice milenii întemeiată avut, această mult disputată

gânditorii totodată, puncte XXI începând nodal unei în

secolului

descifrăm, secolului Mondial), de interes

accidental,

intersecţie

sfârşitul Război

nemaiîntâlnită ţes obiectivele parte este

ferocitate de la 11 septembrie 2001 devine preocuparea majoră a epocii conflictul Respectând majore ale geopoliticii şi geostrategiei actuale. preceptele cercetări riguroase, prima consacrată conceptelor, reprezentanţilor şi şcolilor geopoliticii,
<notă>8 All Laidi, Efectul de bumerang. Cum a determinat globalizarea apariţia terorismului, House of Guides, 2007, Bucureşti, pag. 11</notă>

15

evoluţiei

şi Partea

abordărilor a II-a până

sale a la

până

la

sfârşitul este şi

secolului dedicată juridice, II, ale

XX,

respectiv de mai flagel

până la încheierea Războiului Rece. acestui sfârşitul studiu conceptului din cele acestui terorism, vechi fundamentelor timpuri istorice, psiho-sociale mileniului

omniprezent. Partea a IlI-a a cărţii se ocupă de ceea ce am numit „marea interferenţă" între geopolitică şi terorism, definitorie pentru începutul celui de-al III-lea mileniu. Cercetarea noastră nu avea cum să nu evidenţieze impactul unor evenimente Rece ceea la ce se din „unul ţara generatoare a majore dominaţia noii numeşte precum unei ordini „peak trecerea singure mondiale. oil", La de care anunţă la se bipolaritatea în epoca adaugă Războiului globalizării, a de rezervelor super-puteri

concomitenţa

care

înjumătăţirea totodată, apărut, alianţa ale de

petrol, în cea mai mare parte aflate în teritoriile atât de frământate de războaie politic, Arabia, Orientul din unde s-a Mijlociu, înfăptuit matrice, de curând islamismului asemenea, petrol în şi leagănele integrismului,

dintre

credinţă". 9 Abordările noastre pornesc de la studiul realităţii, de la fapte şi evenimente şi să cât a de strictă istorice că actualitate, a la analizate însă prin ceea nu prisma ce doar la ne un geopoliticii îndreptăţeşte studiu care formulă al evoluţiei fenomenelor dispoziţia a abordate, cititorului de că

considerăm mai

punem de

unor concepte de evident interes, ci şi un îndreptar pentru interpretarea, aproape a adevăr, evident, avalanşei pretenţia informaţii este singura masssau media ne face părtaşi, zi de zi. Fără actuale. avea, paradigmă în care poate fi decriptată atât de complexa evoluţie a epocii

<notă>9 Marc Ferro, Şocul islamului, secolele XVIII-XXI, Editura Orizonturi, Editura Ştiinţelor sociale şi politice, Bucureşti, 2003, pag. 13</notă>

16

<titlu>Partea I

<titlu>Geopolitic a - repere fundamentale

<titlu>1. Noţiuni preliminare
Ce este geopolitica ? Iată o întrebare care rămâne valabilă după mai bine cu de un secol de la apariţia statutul sa, de răspunsurile ştiinţă, rămânând, în toate şi Geopolitica distinge continuând metodă să-i sau acorde, şi celor şanse nediferenţiate, doctrină,

teorie. La fel de laxă apare ca fiind însă şi definiţia obiectului de studiu abordare, două problematica componente geografic în ansamblu, şi fără geopoliticii politic. a subsumată, limbile separa de studiază aspectul totuşi, circulaţie raportul vieţii semnificative

internaţională: spaţiu-politică

politice, interne şi externe, al unui stat. Am putea spune că geopolitica operează cu inconştientul din politic, cu ceea ce scapă înţelegerii, altfel spus, umane. relaţiilor actorii cu factorii obiectivi este al naturali, pus cărei ce în în primul de de evidenţă rând prin cu spaţiul, subiectiv cu îl şi care teoria condiţionează Acest (stat, evoluţiile mecanism organizaţii şi în a politice, dincolo obiect determină intervenţiile analogie religie tehnologic, din de cunoaştere evoluţia

internaţionale,

reprezintă companii relaţiilor şi cultural

internaţionale, politic,

ideologie, economic, geopoliticii fragmentări ceea ce

transnaţionale) internaţionale social. O vreme

factorilor

sistemului

ansamblu: a de să

explicaţie

ascensiunii dezechilibre, definim şi

ultima

perioadă şi

constă în realitatea că furnizează o imagine de ansamblu a lumii într-o caracterizată Este necesar evenimente un fenomene disparate. reprezintă ansamblu geopolitic, respectiv arealul geografic, cu condiţii specifice pentru

19

crearea fi

unui de

climat de de poziţia

politic, faţă harta

propriu sau de polii

unei de de lanţuri

regiuni. unei şi izolarea gravitaţie

Acest mari ai sau

climat

ar

putea puteri

influenţat

prezenţa

absenţa

puteri

sau

regionale,

sistemului larga

relaţiilor de deschidere

internaţionale, interdependenţa de mari

demografică regională, precum

etno-confesională,

economică interne,

a regiunii, cauzată de factori naturali, cum ar fi configuraţia ţării, dar şi bariere muntoase, fluvii internaţionale, mări, adică de aspectele morfopolitice şi fiziopolitice. Până la urmă, toate disocierile se raportează la cele două sensuri primare, preeminent, cu astfel precizarea că o obligatorie notă este
1

că pentru în

factorul

geografic ar în fi

este aceea cu

elementară necesară, care Este considerat lucrare în

geopolitică rând,

că studiază influenţa factorului spaţial asupra politicului. Această ştiinţa asupra Friedrich bazele teoria planetei (Politische constând spaţiului Ratzel acestei organicistă într-o şi O pe Ratzel ale disociere primul că al în „statul subzistă acelea ale raport geografiei politice, geografic. (1844-1904), discipline a cărui studiază influenţa părinte 1897, căreia ce din factorului geograful geopoliticii, Geografie care este într-o un politic german pune politică organism a ale şi

adevărat

într-o publicată a

intitulată

Geographie), fracţiune

fundamentează fracţiune

statului, însuşiri concepţie

conform umanităţii emană cu vital

teritoriului l-a de

poporului care vieţuieşte pe acel spaţiu". asemenea la teoria fundamente deterministe preluată condus Adolf spaţiului (Lebensraum),

Hitler în lucrarea sa „Mein Kampf' (1933) şi pusă apoi în practică prin războaiele sale de agresiune, fapt ce a determinat ca însăşi noţiunea de geopolitică Aceasta, înregistrase să în fie ciuda geopolitica, interzisă graţie după cel de-al şi Doilea teoretice lucrărilor Război pe Mondial. care le de importantelor acumulări

cercetărilor

acumulate

şcoala franceză prin Paul Vidai de la Blache (1845-1918), americană
<notă>1 Oleg Serebrian, Geopolitica spaţiului pontic, Editura Cartier, 2006</notă>

20

prin

Alfred

Thayer (1861-1947),

Mahan ca

(1840-1914), să-i cităm pe

engleză câţiva

prin dintre

Halford cei

J. mai

MacKinder

importanţi, autori ai unor lucrări şi ai unor concepte ce au făcut istorie, precum studiul „Franţa de Est" (Alsacia şi Lorena), publicat de P.V de la cel Blache, mai teoria sau de „Heartlandului", concept puterii este în „Teoria aparţinând al marine" folosit lui (Sea însă MacKinder, după Power), pentru probabil dezavuatul elaborată prima în în un dată de în cunoscut geopoliticii

"Lebensraum", A.Mahan.

Conceptul mai târziu, să

geopolitică

anul 1899 de suedezul Rudolf Kjellen într-o conferinţă, ca tot el, un an dezvolte este stat termenul teoriei viaţă" ca lucrarea a „Introducere lui Ratzel, că geografia lucrarea este organism discipol de al Suediei". Kjellen sa viu. Germanul consecinţe profesor Revistei care de a viaţă funeste, de Karl Ernst Haushofer pentru el este şi din cel familia Munchen a o de viaţă mai sa), şi important în fost politice „relaţie al lui Ratzel, cel care va duce mai departe teoria „spaţiului vital" (cu inclusiv calitate de geopolitică fundamentat naturale", la Universitatea (1924-1944). despre a care stipulat de fondator în „Statul ca ştiinţa despre adeptul de organiciste (1916) un formă afirmând geopolitica

considerat

organism

geografic,

Geopolitică „ştiinţa între

Haushofer că există

teoreticianul spaţiile organică",

formele

ceea ce a justificat politica expansionistă a lui Hitler, astfel încât opera sa a fost multă vreme asociată integral ideologiei naziste. Geopolitica construcţiei şcoli şi nu poate sale, ce fi dacă s-au înţeleasă, nu se confruntat mai au în pe ales vedere terenul în cele etapele două teoretic: reconstrucţiei

continental-europene

germană şi franceză, la cea din urmă raliindu-se, mai târziu, şi şcoala anglo-saxonă, ceea ce i-a făcut pe unii autori să remarce conflictul, dar şi succesiunea: geopolitik-geopolitique.

21

Astfel, primul studiu important al lui P.V de la Blache se numea „Geografia Demangeon de război precum politică apropo de care după scrierile a d-lui Ratzel", geopolitica dreptul cărora a pe care, „o în pentru de fapt, le combate. Mult mai tranşant s-a arătat a fi un alt autor francez, Albert (1872-1940), germană SUA, de-al aruncată reconsideră fără Dar rezerve şi de catalogat de-a modelul drept maşină chestiuni, prima dovedindu-se vizionar propus, când autorii, în

ascensiunea După cel fost îşi opus care-i

dată, constituirea Statelor Unite ale Europei. Doilea în definitiv poziţia (Franţa); data Război slujba la şi coşul fac astfel pentru asta pe este a Mondial, istoriei, geopolitica, germane, francezi anii a toată bun", de din şi '70, devenit durata pentru 1960, în temă de ştampilată părea să americani, care este s-a cea ca fi pseudo-ştiinţă politicii expansioniste posibilă, că că

reîntoarcerea „nu în ţara unde s-a dezvoltat iniţial (Germania), ci în cea „geopolitik" dimensiunea pe „geopolitique". „geopolitics" americană

preocupă revine, de o

francezi, „un

Războiului Rece, ca şi după aceea. Geopolitica că „este nevoie spre marilor număr Cu numele lui binecunoscut mult mai orientate studiul primul aşadar, noţiune după după fiindcă care cum cum Franceze „noua şi în om a să termen studiile încă acopere geografie

politică", puteri", al

remarcat,

americanul Ladis Kristof. Dar şi din cauză că „geopolitica se ocupă cu punctat de Aymeric Chauprade, având
2

Revistei

Geopolitică, geopolitică"

ca legată

„Geopolitica Statelor Unite" (2003). actualele Yves este diplomat, complexe, coordonate, Lacoste, încă Henry teoretician invocat este Henry Chiar unul dacă din geograf francez, noua şi Kissinger, raportul sunt capitolele

politic.

geografie-politică

geopolitică,

analizele

Kissinger

intitulându-şi

lucrării sale Diplomacy „Politica externă ca geopolitică..."

<notă>2 Paul Dobrescu, Geopolitica, comunicare.ro, Bucureşti, 2003</notă>

22

În geopolitică a

alte şi

lucrări relaţiile fără a

se nega

dezvoltă ca

şi

mai viabile, a

mult De

raporturile noua o

dintre abordare imagine face ce nu un Este

internaţionale

sistem.

fapt,

geopoliticii, Aceasta

continuităţile latura de

furnizează disciplinei

de ansamblu, o imagine sistemică, holistică, a lumii. reprezintă şi observaţiile exprimând geopolitica organiciste, în spaţiul obiectivă cu dată de politică valoare recentă vedere şi pe care s-a relaţii care ceea este posibile poate demers ceea se sale. Dacă nazistă, european a mai Mahan geopolitica avut forjat de fără amiral
3

evaluările exclude politic, leagă

paradigmele puncte de

predicţionistă, că subiective, le avea ca

geopolitica

interesate. la o

ce

internaţionale,

depăşinduînceputurile confruntare şi sau

pretenţiile

deterministe,

între concepţiile germane şi cele franceze, cu fractura generată de etapa geopolitica mai americană coerente şi elemente nu continuitate legătură al în simultaneitate Astfel, Unite, oceanele aceea, Britanii. Aceste asupra istoriei", Un cu scrierile Spykman alt lui analize, i-au dezvoltate permis lui în A.T. cartea Mahan al „Influenţa să puterii maritime SUA prevadă destinul ce a persistente,

opoziţie cu geopolitica de pe continentul european. Alfred Thayer (1840-1914), (Sea pentru Statelor care a dezvoltat lumii, de toţi ceea teoria ce puterii era un maritime îndreptar Power) SUA de la -

demonstrat că lumea va fi condusă de ţara care va domina mările şi aplicat, modelul după Marii preşedinţii americani pornind

ca superputere mondială. geopolitician prima El american a îşi dezvoltă supremaţiei XX, teoria mărilor, este acoperă John cu jumătate secolului Nicholas polemizând

(1893-1948).

„Rimland"

MacKinder, autorul teoriei „Heartland". Dacă englezul MacKinder
<notă>3 Silviu Neguţ, Geopolitica - universul puterii, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008, pag.32</notă>

23

credea Mondială

cine (Eurasia (de

domină şi origine susţinând 1975,

heartland ceea cine în se

(Europa ce

de pe

Est) că urmele

domină domină lui

Insula Lumea, a a de de

Africa), că nici

înseamnă Rimland nu şi s-au

americanul rescris

olandeză)

Spykman, domină SUA cu dezvoltă

Mahan, maritimă lucrări din

formula, Până în

(bordura publicat autorilor

heartland-ului) domină Eurasia şi, în consecinţă, domină Lumea. geopolitică. putere geopolitică. Prefixul „geo" pare să aibă legătură nu doar cu geografia, ci şi cu cel primar, de Pământ, de globalism, de holism, la fel cum sunt şi termenii geostrategie, geoistorie etc. Problemele deveniţi Samuel Zbigniew studii puterii"), şi pace"), TopForm. antebelică Conea, fiind celebri, . geopolitice precum contemporane Francis („Ciocnirea Noam tablă de Silviu sunt analizate („Sfârşitul Robert alţii. („Între jurul din 1940) („Ambiţii şi mulţi Maliţa în („Geopolitica de autori istoriei"), Cooper imperiale"), La noi, război editurii perioada şi Ion că Universul Fukuyama Chomsky şah") Neguţ Ulterior, concomitent Franţa, producţia marea

europeană,

şcoala

americană

Huntington naţiunilor"),

civilizaţiilor"),

(„Destrămarea

Brzezinski au Paul

(„Marea publicat

remarcabile

Dobrescu editată lui în de

(„Geopolitica"), grupul uita de

Mircea

Ilie Bădescu, la care trebuie să adăugăm contribuţiile revistei analişti constituit de Nu ale putem contribuţiile Golopenţia lucrare - şi mai referinţă 1940)

„Geopolitica",

Anton aceeaşi sau

(„Geopolitica",

care

(„Geopolitica", bine - a

socotea

„geopolitica nu va studia statele în parte, ci jocul politic dintre state", „ştiinţa relaţiilor presiunilor dintre state", viziune ce s-a dovedit, cel puţin pentru actuala etapă, cât se poate de adecvată. Geoffrey altfel, că problemelor Parker, un actuală remarcabil nu politician britanic, altceva din consideră, decât de sfera geopolitica politice reprezintă nimic

contemporane

internaţionale

perspectiva

spaţială. Şi mai departe de paradigma iniţială, pornită dinspre

24

geografie, geopolitică ce pot În geopoliticii, În exploziv, pot fi structural, haotice sincronic, metodologic ştiinţific şi

este un fi

poziţia instrument decodate acesta,

francezului de cu este

Fran9ois a

Thual, actualităţii, întrebări şi

care a

vede

în sau al în

descifrare

evenimentelor

binecunoscutele pus pe de în care

sociologice explorator angrenate un plan proces atât rând, mai

jurnalistice: cine? ce? cu cine? cum? de ce? felul evidenţă le rolul forţele căpătat din faţete sistem primul cu tot caracterul într-un relevând prezent, fiind ceea chiar, cât al încadrate ce pot şi fi scopurile studiile de prin urmăresc au

evoluţia lumii, cu precădere a celor ce decid această evoluţie. geopolitică geopolitică nenumăratele unui spus, în Altfel justifica, caracter real ce coerent, în plan impuse multitudinea că fenomenelor

paradigma ordonate, diacronic. poate pentru

înseamnă

caleidoscopice, explicativ, interesul pronunţate

subsumate

geopoliticii

pragmatic

această

disciplină

caracteristici conceptuale, teoretice. Geopolitica este astăzi grila prin care sunt citite şi analizate nu doar de „reaşezările forţe militare ce ultimul Cu manifestare dimensiune industriale şi pot spaţiul rând, tectonice" şi afecta cosmic, de după ci Războiul toate Rece, nu doar raporturile ale întregii poluarea, şi holistic, şi o politice, marile preocupări energia, sistemic, de

omeniri demografia, nu în global.

Pământul, relaţiile abordate va

ecologia, interumane, în mod

financiar-bancare,

terorismul, globalizarea prin prin

siguranţă, a planetară

produce că

schimbări se va

conţinut la

democraţiei instituţiile

faptul

puterea iar

exercita acestora

companiile

multinaţionale reprezentanţii

financiare, sunt

internaţionale,

aceia care exercită puterea reală, dar care nu sunt aleşi democratic.

25

<titlu>2. Concepte geopolitice fundamentale
Conceptul structurile judecătorească), externi, esenţă, statului fiind să şi fundamental autorităţile geopolitica privită sub în al geopoliticii interne puterea aspectul viaţa este puterea, însă, spre şi factorii deosebire de teoria statului şi dreptului care are în vedere raporturile cu (legislativă, şi în prin un în rol executivă raport forţă. cu studiază

dominării

„Exercitarea celui al

puterii de către unul sau mai multe state (mari puteri, imperii) tinde, în îndeplinească să internaţională
4

analog graniţele

statului în viaţa internă a societăţii". încearcă susţină forţa

Sintetic spus, în vreme ce teoria dreptului interne,

geopolitica studiază dreptul forţei în raport cu alte state şi populaţii. În vreme ce statul este gândit ca un sistem guvernat de regulile dreptului, impuse la bun chiar prin dacă mai este convingere să întâi în ultimul sau secol prin s-au şi de că în la între cea un constrângere, internaţional dezvoltat state. mai capăt, suntem în organisme, care „Această neorealismului mare parte la a condiţionaţi organizaţii încearcă de şi să început gândim regionale convenită susţinută sistemul apoi termenii anarhiei,

instituţii, introducă normativă

internaţionale,

ordinea

presupunere relaţiilor istoriei şi

reprezentanţii

internaţionale, variat pe un

argumentând spectru cu

internaţionale din ultimii 5.000 de ani, aceasta nu a fost anarhică, ci a anarhia imperiul celălalt hegemonia, suzeranitatea şi dominaţia între ele. 5 Ori aceste noţiuni,
<notă>4 Mică Enciclopedie de Politologie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag.375 5 Barry Buzan, Richard Little, Sistemele internaţionale în istoria lumii, Edit.Polirom, Bucureşti, 2009, pag.39</notă>

26

imperiul, ale politică

suzeranitatea, Ele se extremă, de

dominaţia, manifestă astfel externă, a şi

hegemonia se că impun

sunt prin la

categorii forma de maximum

esenţiale violenţă teoria ceea în le să

geopoliticii.

războiul, putere

reducând pe

raporturilor Sursa convingerea cucerească

intrăm în

teritoriul

polemologiei, dintre de state, să şi

ce relevă, încă o dată, caracterul interdisciplinar al geopoliticii. puterii comunităţilor pe cele constat mai sub inegalitatea că sunt mijloacelor între puternice raportul îndreptăţite apărare şi

inferioare este

îşi însuşească bunurile acestora. „Istoria de indivizi. şi la şi acceleratorul suferinţe material, precum şi contracarare. umanităţii Sunt prejudicii Această dezvoltării s-au reacţie istoria care violenţei susţin în la de că indivizi violenţa şi a de dus, la grupuri este de plan la provoacă în colibă gânditori violenţa politică mijloacele

economice. perfecţionat de răspuns mijloacelor structurilor este

Întrucât violenţă

permanenţă adăpostire,

perfecţionarea la dezvoltarea
6

cetate, de înarmare, de la piatră la armele clasice şi la bomba atomică, organizaţionale, conform în care lui prestatale, Thomas statale Hobbes, au suprastatale". Credinţa Violenţa istoria generală, felul

fiind „bellum omnium contra omnes" (Leviathan). că dezvăluie fiinţele umane avansat sau au progresat în timp este înrădăcinată în lumea modernă şi se presupune că acest progres se va extinde în viitor, războiul urmând să devină o formă amintire de a trecutului, din a ceea ce analiza Războiul diacronică pare a tentativele factori a fi de de conceptelor principala raporturile constrângere geopolitice contrazice, manifestare dintre cu păcate.

puterii în

internaţionale, absenţa unor

normativizare a relaţiilor dintre state fiind, de fiecare dată, anihilate de conflictuale similari acestea, cei ai statelor. Aglutinarea puterii,

concentrarea ei către un singur pol mondial, de genul guvernului
<notă>6 Ion Marin, Violenţa politică între armă şi cuvânt, Editura Fundaţiei „România 2000", Bucureşti, 2008, pag.9</notă>

27

mondial teoretic. sunt puteri.

este În

socotită acelaşi ori de

non-dezirabilă timp, câte nu structurile ori ar vin

şi în

non-abordabilă, internaţionale, coliziune automat sunt Rece, în cu

fie

şi pe

la

nivel marilor

bazate

consens,

ineficiente „Guvernul

interesele

mondial din la

rezolva noastre

problema civile şi 1989,

războiului. sau până de la

Majoritatea natură

războaielor De

zilele

războaie

etnică.

încheierea

Războiului

sfârşitul secolului XX, în 74 locuri din lume au avut loc 111 conflicte armate. Şapte au fost războaie între state, iar nouă au beneficiat şi de intervenţie acelaşi Unele vremea privind balanţele Pe formă bază: caracter teoria statele grupa Roman, sfârşitul începând de externă". este ale Tucidide. şi
7

Lumea ciudat o în
8

de

la

începutul de nu logică între

secolului şi s-au a

XXI,

spune de pe

autor, aspecte lui

un

amestec anumită politică, odată cu

continuitate

schimbare. o dilemă au ca de

politicii Există care opţiunile secolelor, a

internaţionale însoţeşte

schimbat ostilităţii, şi

securitatea puterii

politica

interstatală. război

„Alianţele,

compromis, politice forme

rămas la fel de-a lungul mileniilor." parcursul dominaţie

impunerea au de state de pe istorie, şi

violenţei existat şi trei

comunităţilor sistemul sisteme sunt sistemul şi

umane,

sistemul limitat, relaţiilor erau cu

imperial,

anarhic

sistemul dar

feudal. şi de

Întrucât sistemul feudal, deşi extins în timp şi spaţiu, a avut totuşi un principalele internaţionale egale astfel: Mongol), Război imperii analizate sistemul imperial în antichităţii medievale (Imperiul geopolitică, în îl pe care anarhic cadrul putem le Part, Imperiul care căruia urmări putem Imperiul până la Ţarist,

relativ

primele

cunoscute imperiile

cronologic, Imperiul Primului

imperiile Mondial

(Imperiul Otoman,

moderne

Imperiul Austro-Ungar), imperiile coloniale şi postcoloniale.

<notă>7 Joseph S.Nye, Jr. Descifrarea conflictelor internaţionale, Teorie şi istorie., Edit. Antet, 2005, pag. 12 8 op.cit., pag. 11</notă>

28

În alt trei mari

lucrarea imperative şi să

sa ale

„Ambiţii strategiei

imperiale", geospaţiale de

Noam în

Chomsky opinia sunt printre

citează căruia să vasali,

un „cele

cunoscut

geopolitician, menţină

Zbigniew

Brzezinski,

imperiale

prevină să-i

comploturile adune". 9 În teorie care o Organizaţia niciodată îşi menţine

dependenţa

securitate

menţină pe tributari docili şi protejaţi şi să îi împiedice pe barbari să se teoria ia relaţiilor în serios Unite eficientă centrală internaţionale, instituţiile nu şi este care nu aceasta nici a se numeşte deşi şi nu „realism", că va de deveni Statul niciun

internaţionale, acum fi

consideră globale.

Naţiunilor instituţie o funcţie

legitimă

guvernării

poate

îndeplinită

actor transnaţional. Pentru ca puterea să fie eficientă şi altfel decât prin forţă şi ameninţarea cu forţa, la nivel global trebuie să existe un sistem de mecanisme de control, american, osatura imperial, şi par sub Poziţia o instituţionalizare pe aşa a de aspect care a au cum fi între naţiuni şi puse în a Statelor alţi şi în într-un gânditori practică vreme, nu grad îl de de este fiind, mai înalt decât există în prezent. O asemenea poziţie este combătută de neoconservatorismul socotesc luminate ca de fiind tip Bush Obama. prezent, Fukuyama fost teoretică unilateralismului hegemoniei

Administraţia Administraţia contestată, momentului. în

atenuate, teoretic,

ultima

super-putere

Unite

„ambiţiile

imperiale"

după cum se vede, decodate de cei mai importanţi analişti americani ai De ultimă oră, am putea spune, sunt tentativele de resuscitare a celeilalte puterea dori să foste de le la rus, Viktor super-puteri, Moscova, întreprindă din luna Iuşcenko, în încă privită cu superioritate, Dmitri adresa Bunăoară, opinia pe care şi-ar său preşedintele viitorul august Rusiei, imediat. la în 2009, Medvedev, omologului

declaraţiile cunoscutului

preşedintelui ucrainean,

înseamnă,

geopolitician rus Aleksandr Dughin, că „Moscova a declarat război

<notă>9 Noam Chomsky, Ambiţii imperiale, Editura Antet, 2005, pag.39</notă>

29

Statelor neexcluzând

Unite

pentru

controlul unui

spaţiului conflict

postsovietic, armat în

acesta şi

posibilitatea lui

declanşării

Crimeea

regiunile din estul Ucrainei". Potrivit faţă de Dughin, teritorială a mesajul Ucrainei, preşedintelui după Medvedev georgian până un către din în fel liderul de la Kiev ar putea avea legătură cu revizuirea atitudinii Rusiei integritatea „Noi ultimul de Saakaşvili. am scenariul a ale în august 2008. recunoscut dar nu de şi privind integritatea după noile ambasadorul revizuirea atât teritorială acţiuni Rusiei Georgiei este de moment, Situaţia înainte preşedintelui faţă şi Mihail

Ucraina

pregătire

atitudinii Ucraina, schimbă şi

noastre cât

integritatea spaţiu mişcări declarat

teritorială a Ucrainei", a spus preşedintele Medvedev. America postsovietic, extremiste ca administrează la ea întregul crează a acasă: distructive preşedinţi, destabilizatoare,

proamericane

geopoliticianul rus. Rusia a tot aşteptat ca Ucraina şi alte republici exsovietice să-şi vină singure în fire, dar, văzând să se producă, a declarat război SUA postsovietic, a explicat Dughin. „Următorul pas pe care îl va face Moscova în raport cu Ucraina va fi revizuirea Tratatului de bază din 1997 şi formularea unor pretenţii teritoriale trebui să faţă ne de statul de vecin", spune şi-a
10

că acest lucru întârzie controlul spaţiului

pentru

Dughin. încheiat

„Într-un

cuvânt,

ar

pregătim

război",

politologul

interviul

acordat agenţiei de presă ruse Novai Reghion. după ce preşedintele pe 10 Medvedev august 2009, a

Comentariul belicos al geopoliticianului rus survine la doar o zi prezentat Agenţia un proiect Presse, de lege care site-ul precizează condiţiile de intervenţie a armatei în afara Rusiei, după cum precizează, France citând oficial al Kremlinului.

10

Articol publicat în cotidianul „Adevărul", 12 august 2009

30

Potrivit armata forţelor va putea armate

acestui ruse,

proiect în a

de

lege în o

transmis cazul "agresiune în pentru

Parlamentului unui atac împotriva unui pentru

rus, alt "a

interveni pentru şi

străinătate, respinge

împotriva

stat" şi pentru a "apăra cetăţenii ruşi din străinătate". Textul propus de Medvedev asigura pirateriei". Se poate observa că este vorba de un set de prevederi legislative simetrice când de a cu fost cele dat a de a pe care Casa Albă le-a adoptat privind Noua ale forţei o şi nu al Americii, militare, nouă şi cu este un în septembrie Strategie Doctrină şi 2002, Bush, publicităţii Statelor folosire în în una că avea Unite, a Unite a lume Irak se dar nişte Raportul Naţională autorizează trimiterea armatei şi străinătate, "a lupta securitatea" comerţului maritim împotriva

Securitate noi a al nu de nu

aşa-numita de invazie

pe care Noam Chomsky a calificat-o ca pe un efort de stabilire a unor norme "Raportul de început doctrină rămâne a Cartei măcar Putem ocupaţie. extremă de ar nici sub
11

propus, forţei războiului a fost demonstrat

întrucâtva,

neobişnuită accident de o publicarea

doctrină că raportului. mai

folosire

semnalul care care

coincide încadrează este mai

Noua relaxată

de război

dreptului într-o în degrabă

preemţiune, doctrină

interpretare dreptul ce

Naţiunilor începe că

fundamente

internaţional, a

numele de război de prevenire. Acesta nu este un război de ocupare." spune Dorinţa principiilor încercare înţeleasă individuale cu mai în mult de sub dihotomia de şi a-şi anarhism-imperialism păstra independenţa, este, al fiind, în principiilor şi economic, de istoria din perspectivă geopolitică rămâne de strictă actualitate. statelor identitatea, permanenţă, bunei democratizării, fapt, o în pusă

caracterizat baza la

neamestecului tentativa secolul aspect sau mai

suveranităţii generalizării drept temei, ideologic ca

guvernări, libertăţii însă, modalitate

nostru puţin

corolar

cultural,

denunţată,

disimulată de supravieţuire a imperialismului.

<notă>11 Noam Chomsky, Ambiţii imperiale, Editura Antet, 2005, pag.7</notă>

31

În afără de putere, care se consideră a fi conceptul fundamental al geopoliticii, sunt alte concepte sferele importante de şi ce trebuie evidenţiate, de imperialismul între situare, şi altele, starea următoarele: influenţă, coordonatele

conflictuală,

teritorialitatea

maritimitatea,

enclavarea. Sfera de influenţă se consideră a fi zona geografică în care o putere noastre armate, statelor apare ca limitrofă o şi-a din în un sau îndepărtată, dreptul cu de a de al de regulă pe controla De o mare putere, cu de după îşi şi în zilele sale a se că hiperputere, cucerit raport rezultat care a perimetrul bazându-se respectiv. sferele inevitabil controlează interveni în ameninţarea politica ale regulă, sfera altor puterii, forţele influenţă astfel cum

internă

externă

delimitează

influenţă echilibrului de

puteri,

susţine dreptul

Hans Morgenthau, cunoscut teoretician al domeniului. Puterile necontestat de sferele influenţă statelor rezervă conducerea respective, solicitând

şi obţinând exclusivitatea dominaţiei în zonă, până la stabilirea unui alt echilibru de putere, de regulă, pe cale armată. Exemplul cel mai cunoscut al împărţirii lumii în sfere de influenţă îl constituie Tratatul de la Tordesillas, semnat între Castilia şi Portugalia în 1494, prin care îşi împărţeau odată cu Un Pactul Hitler-Stalin, descoperirea alt prin moment care Americii, des de cele la se 23 puteri 12 Cristofor Columb. invocat la două produce august totalitare, mult 1939, mai numit şi târziu şi prin Pactul Ribbentrop-Molotov, Lumea Nouă, octombrie ce a început de către 1492,

nazistă

comunistă,

îşi împart sferele de influenţă în Europa de Est şi Centrală, în primul rând Polonia, Ţările Baltice şi România. După Winston convenit, Doilea la Război încheierea şi 9 războiului, Iosif 1944, un alt pact Stalin, celebru prin Europei a este după cel cei cel a dintre doi au de-al fost Churchill Visarionovici sfâşiere care

octombrie Mondial.

împărţirea

Această

ideologică

Europei

consfinţită prin conferinţele de la Teheran, Yalta şi Potsdam, prin care

32

sfera

de

influenţă state sau

a

URSS

a

fost

stabilită mai Polonia,

şi

recunoscută târziu în

asupra republici

următoarelor populare

independente,

transformate

socialiste: odată cu de de

România, încheierea

Ungaria, Rece prin toată şi

Cehoslovacia, căderea zonă a Zidului „lagărului aflată numeroase

Iugoslavia, Bulgaria, Albania şi Germania de Est. Abia Berlinului, comunist", în zona Războiului schimbă, pierde se care care sferele controlat sa de influenţă Moscova, la se înfrângerea această pierderea

dominaţie,

adaugă

republici ce făceau parte din Uniunea Sovietică. Acestea nu doar că şiau recăpătat independenţa, dar au intrat în sfera de influenţă a Statelor Unite ale Americii şi altor ţări din Pactul Nord-Atlantic. Este vorba, în primul state sau rând, asupra rusească. de Ţările se Baltice desfăşoară state iar sunt în (Letonia, în în Lituania, Estonia), pentru Ucraina, care concept în dar a şi de cărora Aceste Moldova, Kazahstan, de prezent zona zona ş.a., motiv un presiuni europeană pentru alt rămâne Georgia, Armenia, această geopolitic în

într-una din cele două sfere de influenţă majore din regiune, americană Bielorusia, Azerbaidjan, extrem-orientală

Kârghistan situare

parte a lumii sunt numeroase conflicte în desfăşurare sau îngheţate. Coordonatele major. Rolul reprezintă constă în geopoliticianului plasarea evenimentului

spaţiu şi în timp, ceea ce înseamnă că o analiză geopolitică a unui stat sau a unei regiuni poate fi locală, regională, continentală sau mondială, sub aspect topologic, iar sub aspect printr-o stabilirea să pună şi anterioară asemenea exactă în temporal poate să fie un moment corectă cauzele şi în de timp şi spaţiu, analiza pe subiect evenimenţial, conjunctural, pe termen scurt, mediu şi lung. Numai respectiv geopolitică termen abordat. Starea conflictuală este esenţa geopoliticii, fie că e vorba de un conflict rece sau îngheţat, fie că este vorba de un război ce antrenează forţe armate de nivel local, continental sau mondial. prin poate lung, plasare a evidenţă coordonatelor situare, oricărui

profunde,

dinamica

posterioară,

interferenţele

33

Conflictele sau crize istoria omenirii Pe comunităţi creşteri

pot decât ce au şi

fi

latente,

sub mai

forma lungi şi

unor sau

tensiuni de pace scurte

diplomatice nefiind până în la în

regionale,

locale,

internaţionale,

perioadele

interludii progresul evoluat calitative

mai

declanşarea unei alte stări conflictuale. măsură politice cantitative tehnic de la concentrarea la conflictele populaţiei au simplu complex, generând antrenat

incontrolabile,

forte distructive umane şi materiale din ce în ce mai ample, până la posibila conflagraţie nucleară. Întrucât asigurat" Războiului mai crize singure între Rece, se cele În şi a ajunsese două la un a echilibru ce fi putut unii al s-au create cărora, distrugerii confruntat pe prin o „reciproc pe timpul perioadă unei unei li se atât blocuri mondială prezent, constituie, unei este cât aflate de dar şi în Nord acestea militare

pacea

conservată

îndelungată. hiperputeri mondiale

dezechilibrele după conflictuale concept în

existenţa premisa nu include state,

geopoliticieni,

stări un

practic, care altor de român

întrevede soluţionarea. Teritorialitatea evoluţii include Rusiei), Timocului pretenţii Republica sincronice, şi spaţiile Moldova Bucovina (fosta teritoriale, geopolitic Astfel, componenţa (sfera statul din Cadrilaterul diacronice. prezent teritorialitatea României precum a Valea emite a

(independentă), Iugoslavie), asupra fac

Transnistria cărora parte

influenţă nu

(Ucraina),

(Bulgaria),

substanţa

geopolitică

statului român la un moment dat, care încă influenţează politica internă şi externă actuală în raport cu statele respective. Prin urmare, este vorba de o abordare diferită de cea istorică, în cadrul căreia sunt avute în vedere epoci sau fără relevanţă politică actuală. cu grade concept Identitatea constituie lingvistică, nucleul etnico-naţională dur al etnico-religioasă, esenţa acestui

de perenitate mult mai mari decât graniţele unui stat la un moment dat, teritorialităţii, geopolitic deosebit de relevant.

În

acelaşi

mod

este a

abordat

conceptul

maritimităţii,

având

în şi să

vedere raporturile dintre mările teritoriale şi apele internaţionale. Geopolitica puterile antice, mărilor cu determinat aşa-numitele Imperiul talasopolitici Roman, ca talasocraţii (din cuvântul grec thalassa - mare), începând fenicienii, atenienii, pe care le-au dezvoltat

continue în Evul Mediu cu Veneţia şi Liga Hanseatică şi apoi cu marile puteri maritime ale Lusitaniei, Ţărilor de Jos, Imperiului Britanic şi, în sfârşit, Statelor Unite ale Americii. Alte puteri au ajuns, la rândul lor, să închidă anumite mări ca, de pildă, Turcia, care a transformat Marea Neagră, timp de secole, întrun lac turcesc, recent exprimându-se şi teama spaţiul transformării aerian. geopolitice care cu „l-am noţiunea se în sale ultima într-un vreme, cu cu mod la o „lac rusesc" - posibilitate ce pare a fi fost înlăturată. Teritorialitatea, constituie concepte maritimitatea ce este exprimă un
12

realităţi pe

permanente, putea înlocui în

impact actual de prim ordin. Imperialismul acela de dispozitiv concept fără imperial, în seama are starea mulţi legătură actual care popoarele directă cu utilizată referă în

clasic de terminologia marxistă" . Imperialismul, construcţie teritoriale, respective. Imperialismul de influenţă ai geopoliticii. În ale lumii. Astfel, în cartea „Ambiţii imperiale", Noam Chomsky consideră că strategia de securitate naţională a Statelor Unite ale
<notă>12 Aymeric Chauprade, Francois Thual, Dicţionar de geopolitică, Editura Corint, 2003, Bucureşti, pag.431</notă>

sensul de

geopolitic, se supune ce

teritorială neţinând

dominantă,

logicii

expansiunii teritoriile sfere cheie în

locuiesc de

legătură

noţiunile ce

putere, termeni

şi

cu

de conflictualitate, autori folosesc

constituie de

prezent,

conceptul

imperialism

sens modern, pentru a desemna raporturile SUA cu alte zone şi teritorii

35

Americii conduce dominaţiei imaginată dreptul

pune lumea sale sau să
13

bazele prin fie oricum distrugă deosebire

unei forţă că ar fi

concepţii şi este dacă aceasta

prin apare

care ca

această

superputere la vor deveni

„va

vreo fiind

provocare îndepărtată, Unite a de

adresa avea o

percepută provocare

inventată,

atunci

Statele

această de puterii cuprinzător una care de ş.a) sunt se

înainte

ameninţare". apelează se

Spre adesea dovedeşte

statele-naţiune, şi ale pentru dintre state şi locale sunt spre a

„construcţiile
14

imperiale imperial situaţii specifice lipsit de (Ciad, În

la căile a fi

războiului"

,

conceptul numeroase

descrie

geopolitice în istorie, având totuşi relevanţă şi în actualitate. Enclavarea acestei faţadă Etiopia, state Europa, Moldova. Unele numite ţări în state curs sunt sărace de şi aparţin categoriei fără şi litoral, concepte, ţărilor care din cadrul ONU de un pe dezvoltare alte noţiuni beneficiază discipline, maritimă. Zambia, au astfel de care este prin Astfel Uganda ţări noţiunile situaţia numeroase Latină a căpăta geopolitice unui în ieşire stat Africa la şi defineşte America

(Bolivia, Elveţia

Paraguay), mare. Republica

purtat

războaie

Ungaria,

Austria,

ajutor specific de dezvoltare din cauza situaţiei de enclavare. Desigur, specifică. proprii geopoliticii, care le utilizăm în această lucrare, fără să le dedicăm, însă, o analiză

<notă>13 Noam Chomsky, Ambiţii imperiale, Editura Antet, Bucureşti, 2005, pag.7 14 Aymeric Chauprade, Francois Thual, op.cit., pag.433</notă>

36

<titlu>3. Reprezentanţi şi curente în geopolitică
Nu este deloc întâmplător că geopolitica a apărut la patru secole după cuceriri între faţă declanşarea colonialiste, marilor ce descoperiri ajunseseră, geografice, la urmate final. de marile planetă să facă în practic, întreaga trebuia

era distribuită între marile puteri care, timp de sute de ani, se luptaseră ele pentru mişcărilor Noile Statele şi Unite marile imperii Spania, care indian, redistribuirea acestor de emancipare şi teritorii, iar acum statelor şi, şi În urmă, raportul într-o însă, Asia se care pretenţiilor Japonia spaţii Britanie Belgia. la care, rămăseseră

afara acestei împărţeli. puteri, Germania, noi Marea anumită măsură, de dar toate, să-i şi revendicau coloniale, va fuseseră trezea Britanie spaţiu însuşite uriaşul

Franţa înainte de Marea dintre

Portugalia, Germania

Olanda,

popor acorde

determina,

până

independenţa.

descoperea

populaţie

ca fiind răspunzător pentru forţa naţiunii, iar aceste idei vor sta la baza primelor concepţii geopolitice care vor forma ceea ce se cheamă şcoala germană, prin reprezentanţii săi de seamă, începând cu Friedrich Ratzel. De aici înainte, geopolitica a fost blindajul teoretic al politicilor de expansiune, dar şi de contracarare a lor, până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Putem vorbi de trei mari şcoli de geopolitică. Prima dintre ele este Ratzel ne şcoala şi apare ca germană, Karl Ernst şi fiind avându-i Haushofer. Rudolf ca principali suedez, cel care reprezentanţi tot a de şi pus pe în Friedrich germană circulaţie Deşi formaţie

Kjellen,

termenul de geopolitică. Şcoala germană este orientată către raporturile

37

pământ-naţiune, Şcoala naţiuni, unul fapt dintre

având

în

vedere pune de

graniţele accentul rând, frunte puterii de al

continentale, pe Alfred şcolii forţa

spaţiul navală

de a

care unei deşi

un popor în expansiune ar avea nevoie. anglo-saxonă relevat va în, reprezentanţii lansa franceză faţă primul teoria de de de teoriilor "o Thayer Mahan,

anglo-saxone,

Halford

J.MacKinder, Şcoala ambele de „promoţie", special nimic franceză împotriva pe

terestre are ale precum pe mult analiştii

(Heartland), două Elisee le-a mai faze

apropiindu-se importante, Astfel, Rechus, prima Paul a fi

de conceptele lui Kjellen. geopolitică forţele opuse teoreticieni germane, de mai de răspuns momentului.

reprezentată combaterea decât este

Vidai de la Blache şi Albert Demangeon, altceva maşină îndreptată, elaborate

şi-a întemeiat contribuţiile în care sau noii considerat puţin propagandistică. puteri Şcoala declarat mondiale.

război"

postbelică

concepţiilor

S.U.A. Un nume de referinţă este Yves Lacoste. În momentul de faţă putem vorbi de o lărgire a obiectului de cercetare a geopoliticii şi o interferenţă a sa cu alte discipline înrudite, autorii încadra actuali exclusiv După o fiind, în de regulă, implicaţi de şi în unde pe studii un privind Henry revine relaţiile de a-i Kissinger cu un internaţionale, geostrategia, securitatea, dificultatea

categoria de

geopoliticienilor „excomunicare",

sau Francis Fukuyama. perioadă geopolitica obiect de cercetare mult mai complex, intrând în corul ştiinţelor socialpolitice ca o disciplină nouă, din ce în ce mai riguros delimitată, cu obiective predictive tot mai direct asumate, şi în orice caz, cu pretenţii şi posibilităţi de analiză globală, holistică, tot mai clar conturate. Friedrich geopoliticii, la determinismului Ratzel care a geografic (1844-1904) ajuns prin pornind care este dinspre a cel relevat ce a pus elaborând bazele teza organice geografie,

raporturile

dintre mediul înconjurător, om şi stat.

38

Ratzel naturii la în Heidelberg îndelungat universităţile colonialismului,

a

avut

o

formaţie din cu din un anul şi

ştiinţifică doctorat 1876, Leipzig. al în timp

eterogenă, natal), zoologie de

studiind Jena, şi un trei

ştiinţele şi stagiu decenii, al

universităţi presă, din ca

Karlsruhe

(oraşul

Berlin

(1866-1868),

aproape este un

până la moarte, să se ocupe de geografie, ca profesor universitar - la Munchen membru Ratzel adept fondator „Comitetului Colonial" german,

evidenţiind o dată mai mult că geopolitica îşi are inspiraţia în cuceririle teritoriilor de peste mări de către puterile maritime pe care Ratzel, ca german, Bismarck le era dădea însă sa având drept exemplu de urmat naţiunii sale. Cancelarul pe care este spirit la prizonierul „Politische fundament ca obiect Gotha" fizice sale nu este viziunii exclusiv continentale,

statele germane o avuseseră până atunci. Lucrarea considerată acest geografic funcţie Lucian de de termen), Geographie" pentru nu (Simion care-l ondulaţiuni străin de cartografiere (Geografia (deşi ci şi politică) nu statul, fără lucrarea geopolitică Mehedinţi), determină: deal-vale această de cel ca avea mai un în foloseşte care,

amănunte

„Almanach împrejurările cu ale „mioritic", să şi un la popor le

rândul său, ca orice organism viu, se naşte, creşte, decade şi piere în relief, şi cu climă, pe rasă. care, lor, de se lor Blaga, determinarea

caracterului

concepţie, stat, între izvor în

având în vedere formaţia sa culturală germană, o cunoştea foarte bine. Urmărind Ratzel nou pe în care ajunge care Lebensraum împrospătează strâmte, (spaţiu conceptualizeze categorii avea prinde vital) să formele devină este Ratzel evoluţia care din cel care ulterior rădăcini dezavuate,

cunoscut: vedere Britanie, când

„spaţiul avantajele salvate a

sentimentul

naţional". adusese Spania, Primul

colonialismul precum

metropolelor, Olanda, Război

sufocate Marea

teritoriile

Portugalia, din

însă de noile teritorii în care şi-au întins tentaculele. După dezastrul Mondial, Germania fost din nou restrânsă în graniţele sale iniţiale, Adolf Hitler va prelua aceste teorii, pe care le va sintetiza în cartea sa Mein Kampf (Lupta

39

mea), teza este legile

apărută

în

1933. Nu de care

speculând mai ale Ratzel

cu

mare care

succes că în

propagandistic raţiunea „Cu cele

intern la

Lebensraum. fundamentată expansiunii prin

este

puţin

adevărat

expansionistă privire şapte „legi cuceririi

însuşi,

lucrarea

spaţiale

statelor"

enunţă

universale"

demonstrează

„ştiinţific"

necesitatea

altor ţări şi popoare. Aceste teorii, chiar dacă ni se par astăzi imorale, cinice, sunt inspirate din realitatea vie a agresiunilor şi raporturilor care au continuat cu şi mai multă virulenţă după ce au fost sintetizate de Ratzel, indiferent Ratzel natură culturală Merită expansionismului: dezvoltarea concomitent ideologic; statale reflectă să maritime, (legică) inferioară multiplică repetitive, organicistă cu solul de cu statele mai şi forţa va şi dacă apela au la urmat calea armată, altor pe violentă, sau doar a de în ameninţării. relevarea „legică", resorturi le expansioniste transpuse economică, care legi vedem

diverse teorii (exportul de democraţie), mai cu seamă în zilele noastre. reţinute creşterea dezvoltarea mari mică se culturii aceste spaţială acestora extind teritoriale naturale; dacă tendinţa la de Toate acestora; „şapte a în extinderea plan este incorporând ale universale", merge statelor economic, sau un în se „biblia" cu sau care desfăşoară entităţi statelor tandem comercial viu,

asimilând organism se

importanţă; importante resurse

frontiera pentru

schimbările cu

statului; teritoriul stat sa

statul său: are se de

străduieşte ţărmuri naturală civilizaţie se universale". tendinţă legăturii „fiecare să

absoarbă de şi ci de din a

regiunile se se

câmpii, tendinţa află noi „legi o

teritorii celei

orice periferia

extinde,

proprii;

acaparare acestea a celei

teritorii

autoalimentează. tendinţa este se

sunt

Ele nu ar fi doar concluzii privind fenomene mai mult sau mai puţin chiar care al obligatorie contrapusă a statelor. de Această a încât expansiune menţinere astfel istoria),

alimentează, şi

independenţei, (care este

comunitate umană se luptă să rămână un organism, în timp ce totul, în ciclul exterior disoluţiei regenerării încearcă o reducă la simplul rang de organ",

40

De restrânge concentrare Germania aglutinare, populaţie în

fapt, ca prin (visat la

avem care de

aici pe

tendinţa măsură fiind care

generală ce s-au

a

comunităţilor creşte, apoi de în

de marele

a

se de stat de o

număr

populaţia unit de

procesul

stătuleţele Ratzel) prin

germane

similar sutele

procesului mii

multimilenar, entităţi cu

altă

scară,

jur de o sută de persoane fiecare, de acum 10.000 de ani,

au ajuns, în prezent, la circa două sute de entităţi cu o populaţie de aproape 7 miliarde de oameni, entităţi în care primele 20 cuprind 80 la sută din totalul omenirii. În Ratzel lucrarea un „Germania, alt concept Centrală) avea şi introducere care care şi va se în face întinde istoria o între patriei" Dunăre, fiind (1898), carieră, Rin şi aduce îndelungată

„Mitteleuropa", un spaţiu situat între

(Europa

Marea Nordului, între Alpi şi crestele Carpaţilor, pe care o vedea ca pe unitar. Marea Conceptul Nordului o altă abordare, Persic, visând ca întindere Germaniei de Golful unirea

cu Austria, ceea ce Hitler a realizat prin înfăptuirea Anschluss-ului. Rudolf Kjellen (1864-1922) este considerat întemeietorul drept al geopoliticii, în primul rând prin aceea că, într-o conferinţă din 1890, el foloseşte pentru prima dată acest termen, pe care îl reia apoi în studiul prioritatea explicit aprilie şi, în 1899, geopolitică „Introducere lui a Ratzel fost având chiar lucrarea în este geografia in Suediei", chiar einem întâia cu publicată de Kjellen, den într-o în 1900. care o Însă spune în cu recunoscută pentru înţeles

„Grundriss formulat, acelaşi cu

Sistem oară, lui".

Politik": lecţie a

„Cuvântul publică lui este Ratzel

„geografia

politică"

întrucâtva,

antropogeografia

Această

precizare

atât mai utilă cu cât vine să stabilească, pe de o parte, prioritatea lui Ratzel, din ale cărui lucrări Kjellen s-a inspirat, pe de alta situarea sa în cadrul geopoliticii într-o germane, viziune care sistemică o dezvoltă asupra într-o şi abordare lipsită mai de complexă, statului

accentele pernicioase care au grevat concepţia lui Ratzel şi Haushofer. Kjellen a fost, de altfel, un adevărat savant, cu studii de drept şi doctorat la Upssala, unde, în ultimii patru ani ai vieţii, a fost şi profesor

41

după

ce

anterior,

timp

de

15

ani

(începând cu lui

din Hegel

1901) sau l-au statelor

a von

predat

la

Universitatea din Goteborg. Cultura (care Kjellen considera dar în războaielor), politică că mai germană, statul ales teoriilor începând are înrâurirea sale ca privind este Treistchke purtarea pe organisme de ţară viaţă" ca o (Reich): socială lui cât principală Ratzel, viaţa atribuţie ca

influenţat

formularea sa a

vii şi formele de guvernare a statelor. Lucrarea (1917), unitate etnic în limba neam este dialectică fundamentală în laturi cinci (Volk); o formă „Statul căreia ca formă este germană, cadrul statul conceput structura pe

fundamentale:

geografic

economic de viaţă, de l-au

(Reichhaushalt); afirmă Kjellen, care-l cu

(Gesellschaft) şi guvernământ (Staatsregiment). Statul Ratzel, sunt legând generaţiile Universitar topopolitica (forma statului, Kjellen latură punctele a sa marii sa Kjellen şi urmele „Cu evoluţia înaintaşe riguros, care graniţele, poporului care pământul îngrăşat Kjellen de spre hrăneşte: şi

un popor se prinde mai intim de un anume pământ, cu cât mai multe sângele osemintele în lor, cu atât pământul şi poporul exprimă o singură realitate". Rudolf va reţelele şi împarte geopolitica (disciplina studia aşezarea statului); morfopolitica fiziopolitica constituie faţă o de

comunicaţie): ceea ce astăzi ce

(fizionomia teritoriului, dispunerea geografică, resurse subsol etc.) deschide tot mai politici în geopolitica pregnantă: sau planul face ceea analiza de vecinătăţilor, ceea politică între cea poate situarea al

marilor relaţiilor

conflicte,

accentuează mediului şi

adresabilitatea politic global. Tot poziţia geografie

externă, poziţia şi fi în de-a

definitorie ce poate prima a

disjuncţia fi este unui fixă, stat

geografică raportul doua

geopolitică, Poziţia

transparentă

dintre mereu prin

geopolitică:

schimbătoare.

geografică

determinată

măsurători fizice, poziţia geopolitică este cea în raport cu statele

42

înconjurătoare KarI important specialităţi,

(cu Ernst

configuraţia Haushofer al de va şcoală urma ca şi

lor

generală), este de

ceea

ce

implică cel mai acestei socotită militare, faţă de

raportarea la un mediu politic de care trebuie să ţină seama. (1869-1946) primul „Revistei unei militar al socotit al reprezentant fondator geopoliticii, profesor

geopolitică", cariere Ţară

şi în ziua de astăzi cea mai prestigioasă publicaţie în materie. Haushofer culminând cu treptele ataşat strălucite în Japonia. însărcinarea

care va rămâne cu o vie admiraţie şi mare ataşament şi va propune o alianţă, ceea armată, Japonia, Imperiului Pe geopolitica viaţă un condiţionarea rol de puternice suflet cu ce mai târziu se va întâmpla, deşi iniţial părea gradul Japonez" urmele este lor ce de şi general, devine îşi ia doctoratul de cu o la temă cu totul privind a improbabilă. În anul 1919, la vârsta de 50 de ani, îşi dă demisia din „Orientări fundamentale privind dezvoltarea geopolitică geografică

profesor său, formele mişcării socotind pentru pământ,

Universitatea susţine că de şi şi mai de şi

din Munchen. mentorului despre să lungul luptă pe urmăreşte de-a de şi geopoliticii, suflet Ratzel, de viaţă Haushofer politice lor Haushofer „unul împărţire capacitatea a de în îi „ştiinţa spaţiile atribuie cele muncă spaţiilor

naturale,

definească că

dependenţa este

geografică

istorice", corecta după

pragmatic mijloace viaţă

dintre

performanţele culturale ale poporului". O asemenea abordare nu putea decât să dea dreptate celor ce au considerat reîmpărţire că a geopolitica lumii lui Haushofer criterii nu era decât în a un baza instrument unei de după obiective, echităţi fost

imanente, legice. Haushofer, şi nu doar „păcatului originar" personalitatea cele ce se două emblematică războaie acestei geopoliticii este socotit de discipline, germane şi a fi dintre emblema

reproşează

armătura teoretică, de a fi sprijinit şi fundamentat politica lui Hitler de cuceriri teritoriale. Este şi motivul pentru care decenii la rând, până la

43

sfârşitul anilor '70, opera şi chiar numele lui Haushofer au fost puse la index. Ceea ce însă i se întâmplase şi în timpul vieţii, în chiar timpul regimului nazist, pe care l-a susţinut şi legitimat. Începând din anul 1937. el care fusese până atunci teoreticianul regimului nu mai este primit de Hitler. datorită rezervelor sale faţă de politica de expansiune în estul Europei (şi în primul rând, atacarea U.R.S.S.) şi prieteniei cu transfugul Rudolf Hess. În anul 1941, ajunge de-a dreptul în lagărul de concentrare de la Dachau, împreună cu soţia sa, dovedită a fi evreică. Fiul său, general şi geopolitician de renume la rândul său, Albrecht Haushofer, este executat, datorită participării la complotul generalilor (20 iulie 1944). ce viza asasinarea lui Hitler. Odată cu sosirea trupelor aliate, în anul 1945. îl cunoaşte pe geopoliticianul american E. Walsh, căruia îi înmânează un fel de act de căinţă, intitulat "Apologia geopoliticii germane". Totuşi, la începutul anului următor i se interzice să mai profeseze în învăţământul universitar, ceea ce-l determină, ca paria şi al învinşilor şi al învingătorilor, să se sinucidă. împreună cu soţia sa. în martie 1946. Una din tezele fundamentale ale lui Haushofer era aceea a creării unui Deutschtum (reunire a populaţiei germane din Europa, sub autoritatea Berlinului) şi crearea unui spaţiu înconjurător de stabilitate, un „bloc continental eurasiatic", care viza alianţa celor două mari puteri continentale, Germania şi U.R.S.S, Politica lui Hitler a luat însă o altă turnură, concomitent cu problemele generate de situaţia soţiei şi fiilor săi „non-arieni". Dar, fără îndoială, relaţia sa cu nazismul a cunoscut cel puţin trei mari etapei sprijinul acordat până la venirea la putere a acestuia, colaborarea din timpul guvernării şi, în fine, perioada de după declanşarea conflagraţiei.

44

În

bună

măsură,

el

a

urmat

traiectoria

celui

căruia

i-a

fost

prieten şi colaborator, Haushofer (Lebensraum), politicii sale de este

Rudolf Hess, teoreticianul de la Ratzel

deşi Haushofer pangermanismului şi adoptate în baza de

nu a fost niciodată şi Hitler teoriei spaţiului ca ştiinţifice vital al a

membru al Partidului Naţional Socialist. preluate pilon

cuceriri

teritoriale,

neconcordanţei dintre teritoriu şi populaţie, idee pe care o dezvoltase şi Rudolf Kjellen, cel care şi prognoza victoria Germaniei în război, ceea ce nu s-a întâmplat. Mult Teza Opera sale teoretice. din mai sceptic, Haushofer ideilor se limita din la crearea lui de comunităţii Haushofer dramatism de mediul de este din de civilizaţie Deutschtum, ceea ce va sta la baza creării Anschluss-ului. revalorificării sa se viabile cu creaţia pline abstracţie care şi aceea că a fost un geopolitician german care a creat în epoca nazistă. împleteşte nu anilor momentele face în muncă viaţa sa, ceea ce explică, în bună măsură, evoluţia regândirii moştenirii Haushofer Munchen-ul putea '20, frustrare alternativa relansează ordine cu geopolitica care venise

germană, prin care el urmăreşte să explice cauzele eşecului şi să ofere viitorului. Respectul pentru din Japonia îi apar ca fiind proprii şi poporului german, căruia însă i se oferea reţeta spaţiului vital şi a fuhrer-ului călăuzitor. Meritul deschisă, un în manual. său este însă motiv este regiuni generată presiunii Ceea a cărei acela pentru de politică şi ţări de el a în naturale ce pondere că care părere prin şi vede nu că crede susţine că în îşi geopolitică permite geopolitica că că există să o ştiinţă construcţie, Haushofer şi între elaboreze înlocuieşte prin soi de să astfel o va un

subiectivismul raporturi „conştiinţă ghideze arbitrar, toate geografică

pasiunea

conexiuni naturale,

naturale, menite

obiective acţiunea sunt

geografică" supuse lumii.

elemente

politică.

Totodată,

graniţele, explicând o geopolitice

stabilite paradigmă

populaţiilor, propune evoluţiile

evoluţiile

înseamnă

ordonatoare,

readuce mai târziu la doar 25 la sută, restul de trei pătrimi revenind

45

altor mediu.

factori, În

precum

rasa,

voinţa

morală

şi

contradicţia

dintre

om

şi să cu

felul teza

acesta, privind şi

prin cea şi a

globalism

vizionar, ale

Haushofer omului care de

ajunge astăzi

formuleze spaţiul formarea, de

„conexiunile

vitale

astăzi"

„trăsăturilor dispariţia

durabile

caracterizează poziţia o putea

menţinerea

puterilor", Haushofer

respectiv

geografică şi particularităţile solului. Accentuând disciplină ce laturile obiective, al fundamentează am devine adversar ideologiilor (paradoxal,

spune, dar care explică şi avatarurile vieţii şi operei sale), pe care le consideră surogate, incapabile să susţină un proiect geopolitic viabil. Din ţărilor Britanie) geopolitică popoarelor. Experienţa acord cu celebrii urmată strategie mai postbelică, teoreticieni pas cu pas când în şi de care analişti, laboratoarele sunt cele lumii de care îi intelligence, creează dă încă o în dată sunt datele întreaga ar acest fi unghi, în avut în poate el consideră Război că politicienii (Franţa, că şi conducătorii Marea şi şi ştiinţa francezi numai statelor învingătoare Primul Mondial S.U.A.,

vedere oferi

studiile ş.a.), soluţii

geopoliticienilor socotind pentru evoluţia

anglo-saxoni

(Mahan, (obiectivă)

MacKinder,

conducătorii evoluţiile

dreptate lui Haushofer, la fel ca şi derapajele din locurile şi momentele puţin de obscure, proiectele Thayer va (obiective) în geopolitice cu contrazise realităţii. Alfred american maritime mare afectat care asupra profund Mahan teoria (1840-1914) cu mare de este geopoliticianul ţării sale, un au că fundamenta istoriei) istoria". fiind drept Russel Iar impact asupra voluntarist-subiective, contradicţie

cartea sa „ The Influence of the Power upon History" (Influenţa puterii socotită „una către şi Hans G.Weigert, cărţi care afirmă analist contemporan, dintre puţinele Etzel

Fifield

Pearcy

Alfred Mahan şi preşedintele Roosevelt sunt printre cele mai mari

46

personalităţi Înainte Mahan a

ale de

geopoliticii a (ca ajunge mulţi

americane, un alţi

aceasta atât

întrucât de

Roosevelt Alfred

a T.

transpus în practică teoriile lui Mahan. teoretician influent, alt venit geopoliticieni) dintr-un domeniu,

ajungând la gradul de amiral, cel mai înalt rang din marina militară a Statelor Unite. De pe această poziţie şi ţinând cont de experienţa sa ca tânăr ofiţer precum de şi marină de în perioada blocadei de nordiste Marea (Războiul de Secesiune), susţine că precedentul ideilor în anul începutul în şi cartea aminteşte Scipio, creat sale, 1903, Britanie, va la Mahan dispune flotă insistenţele puterii epocale: căpătând

ţara care va controla mările şi oceanele va domina lumea. Datorită Canalului construită geopolitician. Mahan, asupra dintre istoriei", Hanibal sa cel fundamentală, două înfruntări care a „Influenţa militare Roma, maritime bătălia apoi Panama la Roosevelt iar XX cumpărarea a fost aceluiaşi puternica americană

secolului

salvat

cognomenul „Africanul". Dar important în această luptă decisivă a fost faptul că romanii controlau mările, în vreme ce Hanibal, cu celebrii săi elefanţi, a făcut marşuri istovitoare, traversând Pirineii. Similar Napoleon, Waterloo de s-au coaliţia petrecut lui condusă lucrurile va de fi două milenii mai târziu, când belgian datorită aidoma Hanibal, înfrânt lângă sătucul tocmai

ducele

Wellington,

controlului pe care aceasta îl deţinea asupra mărilor. Mahan nu reduce, însă, factorii decisivi la puterea maritimă, iar pe de altă parte, nu consideră că simpla vecinătate a oceanului planetar este suficientă pentru a deţine o astfel de putere. Poziţia geografică a Statelor Unite faţă de Europa şi restul lumii obliga, meritul după lui modelul Mahan, Marii atât de Britanii, evident la şi crearea de unei flote puternice, că a recunoscut, fiind

fundamentat teoretic şi a anticipat tot acest proces.

47

Însă perioada în care Mahan îşi expune aceste idei nu mai este cea a marii expansiuni aproape de coloniale, în un întrucât pământurile „de la peste mări" în fuseseră cucerite Emancipate descoperă „eliberate" Statele de sub totalitate, secol din asupra sau pe S.U.A. această altor mare. sunt fi aflându-se poziţie, teritorii, acced şi început

postura de colonie. Statele între la şi, Unite timp Ulterior, dominaţia de cele a de a prin importanţa Unite, Observăm mai arătat multe că ori, de a păstrând că controlului dominaţia supremaţia

primilor

clasicilor

cuceritori.

aeriană, precum şi la cea cosmică. teoriile pentru proiecta a geopolitice puterii ceea putea concomitente De trebuie o anterioare evoluţiei puterea, militare. efectivă, ce altfel, Mahan dublată anticipare

puterea,

capacitatea Sir excelenţă,

reprezintă este

rolului geopoliticii în epoca actuală. Halford MacKinder (1861-1947) geopoliticianul autorul unor concepte şi sintagme ce au făcut după ce a studiat ştiinţele geografice şcoală, rămase la Oxford, a

şi în prezent fundamentale pentru această disciplină. MacKinder, avut o viaţă extrem de bogată, fiind primul explorator care a escaladat vulcanul Kenya, dar şi amiral al flotei britanice, precum şi membru al Parlamentului timp de 12 ani. În School expune History" of plan ştiinţific, a and dată geografic fost membru marcant al Royal Geographical London şi le of Pivot la Society, fondator al Oxford School of Geography şi director al Economics prima (Pivotul Political în al Sciences. „The istoriei), Ideile geopolitice pentru lucrarea Geographical prezentată

Royal

Geographical Society, în anul 1904. Zona pivot a istoriei mondiale este zona compactă ce începe din centrul spre Eurasiei, ţărmurile ocupată cândva de imperiile şi nomade, Mării care au ajuns zonă Pacificului, Atlanticului Mediterane,

ocupată astăzi de Rusia.

48

Faţă MacKinder inele de state. Unul înflorit

de

această

zonă

centrală,

celelalte

apar

ca

fiind

marginale.

observă astfel că acest interior, „inner ale

spaţiu pivot este înconjurat de două (contur şi Asiei interior), pe care a

crescent" Europei

marile Urmează

civilizaţii ,,outer Britanie, că

(Orientului în

Mijlociu, care sunt de al nu

Indiei şi Chinei). crescent" Africa (conturul subsahariană, încearcă fost mai să exterior), Australia, identifice incluse Marea Observăm Mobilitatea exclusiv, mobilitatea apoi America firul roşu deşi a

Nord şi de Sud. MacKinder a civilizaţiilor, căutând numitorul comun istoric şi geografic. popoarelor odată cu întâi prin continentală, geografice revenirea marile descoperiri ulterior apărut

maritimă,

compensată

mobilităţii

terestre datorită căilor ferate. Este vorba, se înţelege, de modalităţile de transfer al trupelor şi echipamentului de război. Începând mobilitatea descoperite cu Primul inclusiv Război prin Mondial apariţia V-2), (rachetele alţi ce va ce câştiga vor o fi prioritate balistice, preluate concepţie dispunând imens, va marginale în aeriană, rachetelor

dar neutilizate a că de

de nazişti ca ca şi

şi dezvoltate paralel atât de americani, cât şi de sovietici. MacKinder vizionară, de un deveni o susţinând potenţial mare avut, Rusia, resurse putere geopoliticieni, ocupă şi zona stat pivot,

minerale, continentală, a

agricole

demografic puterilor de

inaccesibilă fost sintetizată în

oceanice, mai ales dacă s-ar fi unit cu Germania. Întreagă teoria această construcţie puterii devenită the Who MacKinder cu Landpower Iată rules East commands the World. formula Europe the World (teoria sa, terestre), emblematică Hearland/ rules the opoziţie pentru Who World doctrina Who

Seapower (a puterii maritime), pe care a dezvoltat-o A. Mahan. geopolitică: the Island commande Island/ rules Hearland commands

49

Contemporanul că o alianţă Ribbentrop-Molotov,

său, 23

Karl

Ernst

Haushofer a şi

credea, fost

la

rândul prin în

său, Pactul

Germania-Rusia va domina lumea, din august 1939,

alianţă care pusă

aplicare

pentru scurt timp, dar, spre dezamăgirea lui Haushofer, de doi ani, istoria avea să dea un alt curs geopoliticii. Concepţia Nicholas Heartland, propuse următoarea Cel confirmat lor de John avea de lui să MacKinder lanseze Who avea să fie care, contrazisă în în polii care de

după mai puţin de americanul cu teoria datele după Who au

Spykman MacKinder,

(1893-1948) teoria dar rules

pandant

Rimland, Rimland,

păstrează putere, Eurasia,

inversează

paradigmă: de-al ambele

commands apoi

rules Eurasia, commands the World. Doilea teorii. şi Război In Mondial, prezent, şi Războiul terestră, Rece, mobilitatea fiind maritimă, în

aeriană şi cosmică au atins cote maxime, funcţionând ca un tot, gradul interconectare performanţă elementul hotărâtor definirea statutului de super-putere, putere mondială sau regională. Reprezentanţi actuali Francois Apărării, Apărării şi geopolitice. a a Este Thual, publicat fost mai în funcţionar mult de civil la de 30 de la Ministerul Colegiul cărţi Francez Interarme şiită al al şi predat geopolitica religiilor special, dedicate Chauprade autori" sunt (1995), religions. în

consacrate ortodoxă,

metodei

interesat, sale sunt

religiile

budistă şi de regiunile turbulente, precum Caucazul. Eforturile Împreună geopolitică. Alte pour (1994), sortir „Geopolitique cu State, lucrări des du geopoliticii a publicat la 1999, franceze editura d'Israel", Encel), du fragmente" neo-realiste. de din Ellipses Aymeric concepte, recente chiisme" des "Dicţionarul

Paris, tradus şi în româneşte la editura „Corint". „Geopolitique cu Le „Geopolitique Dieu „Dictionaire în 2004; (2004), fantasmes" (împreună Frederic

franc-maconerie"

„Geopolitique

„Geopolitique des Caucases" (2004) etc.

50

Pentru politice ce?,

Francois care

Thual, urmăresc rezultatul spre

geopolitica puterea, unui

este că

rezultatul le sau putem

unor

forţe

subiective

astfel

determina, cauzal, nu se unele

folosind întrebările clasice: cine ce vrea? împreună cu cine? cum şi de nefiind Pentru compune În trebuie de esenţă. In cupiditatea Yves Franţa studiul În ansamblu lucrarea "Le desir de territoire", Thual pune în evidenţă ale şi mare unui dintre geopolitică, Lacoste demonstrând (născut şi în s-a resorturile 1929. afirmat este o Fes, ca cvasipsihologice Maroc), fiind cel geograf mai a să din nicidecum Thual, arii de determinist de şi monism lumea se ci doar produsul amplasării geografice. deosebire coerente cauzale simbolic, Huntington, sudate sunt care civilizaţie raporturile în mod opun

altora, având numeroase elemente care transcend de la un bloc la altul. geopolitică, folosească, multiple, ca şi geopoliticianul microscopul, telescopul

altfel spus să aibă în vedere atât dinamicile macro, cât şi determinările

tentaţiei acaparării şi expansiunii teritoriale, geopolitician francez. Expert în problemele Lumii a Treia, a relansat în geopoliticii sa, geopolitician francez postbelic. viziunea de geopolitica obiective a ideea trecut de la abordare exprimă raţională rivalitatea studiind moştenire reprezentări Lacoste urmând care

variate tipuri de forte care se exercită pe teritorii determinate. Geograful de decolonizare, geopolitică lăsată fenomenele de către stat-naţiune

Europa Lumii a Treia, care explică noile tipuri de conflicte interstatale. Un alt motiv al trecerii lui Lacoste de la geografie la geopolitică este expus în teoria pe care a dezvoltat-o în lucrarea La Geographie, ca sert stările d'abord a faire la guerre, în cadrul de căreia pune în evidenţă legate că de conflictuale În felul sunt acesta, determinate Lacoste rivalităţile puterilor geopolitica

anumite teritorii. refundamentează franceză pe baza a două concepte cheie: teritorialitate şi reprezentare.

51

Teoriile în Dicţionarul are geopolitica

lui de un

Lacoste rol

sunt

expuse apărut

în

revista în

Herodote, Pentru

precum de sa

şi

geopolitică, explicativ socotit care în născut

1993.

Lacoste, teoriile pentru efectelor geopolitice la nation, şi dans (1990), monde

post-factum, naţionalist, în

delimitându-se dată fiind şi lupta

care îi atribuie un rol predictiv sau normativ. Yves reabilitarea mondializării actuale, publicată în 1997. Michel diplomat francez, sud du l'hemisphere Geopolitique Foucher, s-a (1990), Danube lui stat şi în 1946, prin du Europe geograf, volumele et Pacifique l'avenir asupra geopolitician Geopolitique Sud du făcut remarcat V se în Lacoste conceptului accentuate, expusă este de naţiune Franţa în denunţării Vive

caracterizează principal

fenomenele lucrarea

concepţie

Geopolitique (1999),

(2009) şi multe altele. Lucrările frontierelor (Fronts et de Foucher funcţiei apărută concentrează şi în şi chiar linie 1988), mondial şi o problemelor a acestora formării de-a sensul între geopolitice geostrategice cadrul se şi de

frontieres,

ştiinţei

frontierelor (horogeneza). Frontiera lungul istoriei, etapizării istorice. brăzdează împărţind Frontiera spaţiul perpetuează timpul, în demarcaţie spaţiul, politicul

reprezintă

perioade socio-culturale diacronice. Foucher arată, însă, că frontierele, nefaste, geopolitice reprezintă şi reflecţia unei diacronii temporale, departe de a fi nişte bariere compuse de din realitatea pluralităţi Uniunii lumi

demonstrate

Europene, ca şi de reperele globalizării, în care unii văd un sat planetar sau o lume ce se îndreaptă spre un guvern mondial. Aymeric dintre Doctor cei în mai ştiinţe şi Chauprade, străluciţi politice matematică, născut la în ai a 1969, dar în şi Franţa, val în în diplomat este în calitate unul drept de reprezentanţi Sorbona, Chauprade noului geopolitică.

internaţional

revoluţionat,

director al Revistei franceze de geopolitică, conceptele şi interpretările

52

acestei In Chauprade februarie În

discipline, urma a 2009) urma fost că

fiind apariţiei acuzat ar fi

socotit operei (de Jean adept

unul sale al

dintre „Cronica în

cei

mai

străluciţi civilizaţiei", din 4 (israelianoMorin, l-a

reprezentanţi contemporani ai domeniului. şocului „Le Guisnel, teoriei Point",

conspiraţioniste Apărării, Herve

americană) în privinţa atentatelor de la 11 septembrie 2001. acestei acuzaţii, Ministrul înlăturat, peste noapte, din funcţia de director a cursului de geopolitică pe care o deţinea din 2002 la prestigiosul CID (College interarmees de defence). Susţinând oficial obţinut şi că doar de şi-a cenzură în pus pe faţa şi întrebări Ministrul în legătură Apărării, cu raportul a din baza şcoli linia et de (fără ideea şi acuzându-l Chauprade

suspendarea a

deciziei

Tribunalului ce

administrativ au stat al la noii în

Paris, dar a relansat fără voia sa dezbaterea, de data aceasta la nivel universitar, cauzelor, autorilor se ca de motivelor atacurilor asupra Turnurilor Gemene. Aymeric franceze În changements Adept Turcia), unei el lumi Chauprade văzută sa consideră o reprezentant geopolitice, lucrarea dans al disciplină dezideologizată,

fondată de Francois Thual. referinţă, el a de „Geopolitique, constantes linii l'histoire", unei o Europe politică care inventariază naţiunilor înţelegere relaţii în cu principalele graniţele Rusia şi

direcţii ale noii şcoli de geopolitică. europene susţine între China propune unipolare, un

implică de

echilibrate de

Statele Unite ale Americii. Socotit (ca cu de referinţă, în „vulgarizator" Andre prin prin geopolitică Chauprade de operei către un realizat mai unii confraţi de prin împreună ales, exemplu Thual, Brigot), dimensiunea rămâne sale şi, autor

principal

Dicţionarul

geopolitică,

Francois

ultimele lucrări, „Chronique du choc de civilisation" şi ,L'Iran reel",

53

ambele

publicate Samuel

în P.

anul

2009,

cu

un

impact

major

în

analiza

tendinţelor geopolitice actuale. Huntington, al intitulate (1997) refacerea şi The politolog Clash şi of în american a (1927-2008), devenit sub mai celebru and the titlul multe supranumit în urma Remaking Ciocnirea „un apariţiei of Machiavelli cărţii Order vremurilor apărută ordinii noastre",

Civilizations România la

World

civilizaţiilor

mondiale,

edituri şi în mai multe ediţii. Huntington globalizează relaţiile dintre ceea ce el consideră a fi „civilizaţii" în în special realitate, ajungându-se lumii pe pe la baza criteriul de liantului religios. sau etnice Cultura religios şi au civilizaţională, este, totuşi, Şi în Islamului definită unilaterală fiind, marile monistă finalităţi a lui cu interiorul socio-cultural fracturilor motivaţiile lungul este

ignorarea de-a

interne,

unitatea naţionale. fost ca unic teoria

scindată

ortodoxe Teza lui se

vremii

evidenţiate orice şi a teorie unei

confruntări dintre naţiunile ce compun această entitate religioasă. Huntington află în contestabilă unui ax cauzală care Datorită Huntington, în fapt terorismul, deşi este căutarea sale

predictibile ce se apropie de ideea de profeţie. simplificării pare extreme, de maniheistă islamist europene Huntington confirmată împotriva atât pe de care războiul civilizaţiei nord-atlantice, asociat de a această operat-o

americane,

extremismului disocierea lucrarea lumii lui

contrazisă celebra falie

viziune neoconservatoare, ca şi de evoluţia regională a lumii. Astfel între lumea catolică şi cea ortodoxă în Europa (ce secţiona România, în viziunea sa), nu a fost confirmată de evoluţiile actuale decât în foarte mică măsură, Zbigniew Polonia (n.1928), dovedindu-se Brzezinsky, cu o că centralitatea geopolitician carieră mecanismelor american, universitară la geopolitice din şi este fundamentată pe evoluţia statalităţii şi în zilele noastre. originar Harvard strălucită

Columbia University din New York.

54

Între naţională probleme considerat o ani, Autor şi conflict tehnicratică gândirea contribuind al de

anii

1977-1981

a

fost al strategi

consilier în

pe

probleme fiind Samuel în Barack şi americani,

de

securitate pe Este sale 50 de

preşedintelui politică alături printre

Jimmy externă de

Carter,

prezent

consilier Obama. ideile

preşedintelui Kisssinger globali

astăzi, la

Henry

P.Huntington,

autoritate

marii

modelarea al mai

politicii cărţi, două şi al Marea

externe printre epoci: celor tablă

americane care rolul două de şah

ultimii sovietic: în şi celebre

multor Între precum

Blocul lucrări

Unitate epoca pentru Alegerea:

(1961), (1970),

Americii (1997)

geopolitică

actuală:

dominare globală sau leadership global (2004). Henry Kissinger s-a născut în 1923, într-o familie de evrei din Germania, care, în timpul prigoanei naziste, s-a stabilit în SUA. Între gradul 1954 de şi-a 1943-1949 căpitan. susţinut unei timpul şi, mai În Lumi: a activat a cu în cea armata mai SUA, ajungând Harvard, până unde la în 1950 absolvit Universitatea lungă şi

doctoratul

dizertaţie,

având

titlul: Păcii i-a între Ford,

"Refacerea În fost rămâne 1969-1973 la

Metternich, lui

Castlereagh Nixon, între

Problemele Kissinger

între 1812-1822". mandatelor pe şi Nixon de târziu, Albă Richard de Stat de Henry acestuia Consilier Probleme Secretar pe în de timpul plin Securitate Naţională, lui Gerald

1973-1974.

Kissinger

Casa

administraţiei Război cu a Rece, înarmării

păstrând funcţia de Secretar de Stat, între 1974-1977. Lucrând şi promovează asemenea, pentru politica Kissinger strategice propune De (SALT "destindere" limitare Uniunea Sovietică.

negociază

tratatele

I) şi cel al Rachetelor Anti-Balistice. În iulie şi octombrie 1971, Kissinger face două vizite secrete în China, purtând discuţii cu premierul Zhou Enlai şi pregăteşte întâlnirea istorică din 1972 între China şi Statele Unite ale Americii, întâlnire ce marchează o incredibilă, pentru acea perioadă, "normalizare" a

55

relaţiilor rămas

celor secret În anul a

două până 1973

state. la

Conţinutul declasificarea

întâlnirilor recentă, Nobel de şi a

sale

cu

Zhou

Enlai

a că

documentele pentru platoului Pace.

arătând În de

punctul focal al discuţiilor a fost Taiwan-ul. primeşte sfârşitul de către mai Premiul Războiului Egipt 1973, prin către şi în Kissinger invazia Siria. Cărţile Noam 1928, deşi generative contribuţiile În Survival. Ambitions" Terrorism" Abuse critică de of ale sale cele cunoscute de sunt origine este de în "Armele evreiască, teoria cunoscut mai nucleare născut politica externa" (1957) şi „Diplomaţia" (1994). Chomsky, este politice lucrările America's (2005), (1998), Power globală un în sale, Quest precum „Media and agresive cu orice în dintre în în mai ales, care, unul the ale cele cei gramaticii care american în savant lingvistică, elaborând factură limba modelelor pentru deţin un or of The obţină negociat Yom Kippur, început

peninsulei

Sinai

Golan

universale, analizele şi în Assault preţ,

geopolitică

rol de primă importanţă. traduse for şi română, altele, „Hegemony Culture States: să Global Control" on conducerii fiind din mai (The şi urmă, influenţi New excelent realităţilor pe care Dominance" (2002), (2003), „The „Imperial

numeroase

„Failed menite

Democracy" americane, expresia va unei

(2006), dorinţe

Chomsky nestăvilite

politicile

dominaţia omenirii.

supremaţie Socotit

ameninţa

supravieţuirea „cel cea politica şi mai prin mai de un la

gânditori

politici, este

important lucrările autorizată

intelectual sale voce şi,

viaţă" lucide

York

Times),

Chomsky,

riguroase,

documentate, le este A

analiza efectelor (1952,

contemporane, generează un

evoluţiei

mondializării

super-putere a Statelor Unite ale Americii. Francis politolog Fukuyama de Chicago) japoneză. sociolog studii american, origine urmat clasice

Universitatea Corneli şi a obţinut doctoratul în ştiinţe politice la

56

Universitatea Între

Harvard, anii

cu

o

teză a

despre

politica

externă al

a

URSS

în de

Orientul Mijlociu (1981). 1979-1996 fost colaborator Departamentului Ştiinţe Politice al Corporaţiei RAND, iar în anii 1981-1982 şi 1989 a lucrat la Departamentul de Stat al SUA. „Sfârşitul adus notorietate In s-a ultimii istoriei şi ultimul A om" (1991) este cartea studii şi care i-a internaţională. ani s-a publicat de şi numeroase concepţiile al articole şi

despre democratizare şi politica economică internaţională. îndepărtat culturii la (2006), împotriva neoconservatoare social în concentrat În moştenirea strategia asupra sa, de rolului capitalului viaţa şi că nu

economică modernă şi în tranziţia către societatea informatizată. cartea americană "America luptă răscruce. Democraţia, pe puterea lung neoconservatoare" Fukuyama terorismului demonstrează termen

ar fi trebuit să includă războiul împotriva Irakului, pe care îl consideră inutil şi păgubitor. Această dezvoltarea anticipativ, Oleg studii în Este Geopolitica Despre unul dintre carte propune şi o cale diferită alta al în şi pentru decât relaţia aceea a Americii cu restul lumii, o cale mai realistă, „prin care Statele Unite să promoveze politică şi economică, unui născut Marea războiului multiple, cu deschiderea Serebrian, Franţa, autorul spaţiului cei mai Israel, a (2009). proiect în 1969, Britanie studii Dicţionar federalist geopoliticieni în 1962, multilateralismelor Republica cu şi de o

apropiat de lumea reală, prezentă, a globalizării." Moldova, bogată activitate care (2006), socotit operă ce o rus

didactică în politică şi geopolitică. numeroase (1998), Militant volume, european, actuali, între este cu pontic geopolitică

geopolitică

importanţi născut

considerabilă, redactată în limba română. Aleksandr Dughin, geopolitician pledează pentru edificarea unui suprastat eurasiatic capabil să se opună

57

hegemoniei

americane.

A

scris caută

mai să

multe îmbine

cărţi

de

geopolitică, geopoliticii cu mistica Ruse,

printre clasice teosofică Dughin

care şi Bazele geopoliticii (1997). Conceptual germane rusească. Fost expert parlamentar în Duma Republicii încearcă să justifice şi să ofere fundamentări teoretice politicii de mare putere pe care o promovează actuala conducere de la Moscova. In seamă din Golopenţia „Geopolitica", cărţi în România, secolul (1909-1951) apărută domeniu, geopolitica trecut, se la sau actuală, în pe urmele Conea jurul care History unor reprezentanţilor (1902-1974), reviste and publică de precum dezvoltă editura Ion TopForm, Anton precum numeroase International cu cea a Dughin gîndirii tradiţia şi panslaviste, precum

„Geopolitics,

Relations", în care semnează şi o seamă de geopoliticieni români.

58

<titlu>4. Istoria din perspectivă geopolitică,
din antichitate până Ia sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial
Geopolitica a fost structurată ca metodă de cercetare a societăţii umane la Altfel, la popor Intre a sfârşitul secolului nu XIX, ar avea şi în dar sens istoria şi omenirii justificare. de s-au noi a evoluat dintotdeauna după paradigme geopolitice. geopolitica presupus locuitori şi Concentrarea teritorii, care, puterii odată cu aglutinarea societală, trecerea de la ceată la trib şi apoi extinderea spaţiul cucerirea care trăiau ulterior, a trebuit să fie apărate. creat, într-adevăr, legături ce s-au concretizat în genotipurile şi rasele umane comune, iar în plan societal, în unitatea de interese şi finalităţi. Alături legăturile constituirea însuşirilor de spaţiu de pe (incluzând au le şi care clima), relaţiile în sute astăzi de şi şi sânge mii la de cu apare făcut şi ani apoi la culturale, specifice, limbă, generale istoria şi contribuit

populaţiilor

cunoaştem individuale

consolidarea spaţiul ca o

consonante ne şi-a

geografic, respectiv cu mediul în care au evoluat. „Când pasăre unde parcurgem de omenirii, ţărmuri şi unde de civilizaţia mare, care îndrăgostită s-a îndreptat spre râuri spre iniţial

cuib în Mesopotamia şi în Orientul Mijlociu, a zburat apoi pe Nil, de insulele Italică de coastele a greceşti; şi-a continuat unui călătoria Peninsula supravegheat întinderea

imperiu şi apoi, cu o ezitare, înspre Bosfor, s-a stabilit pe Ron şi Rin, neezitând să treacă peste Canalul Mânecii; antrenată în zborul milenar,

59

a

trecut l-a

peste a

Atlantic, recent la marile

alegându-şi la insulele în

coasta Pacific;

estică de

a

unui o

continent, de

pe

care

străbătut, ajuns european al puţin

ajungând

nedescurajată unde Mircea Chinei

această

întindere, continentul geografic adauge

nipone,

impetuozitate Maliţa să antice traseul li şi se din a pe şi lor, şi

sporită o duce spre Asia, de unde a plecat, având Orientul Mijlociu şi orizont," de civilizaţii însă,
15

sintetizează umană ale

centrelor

dezvoltare

cărora

trebuie

cel

„paralele", la analiza sistemului cunoscuţi debutat în î.Hr. au

America precolumbiană. Geopolitica relaţiilor se rezumă, în tipurilor de organizare bazat Buzan 20.000 în astfel, interstatale Conform Richard coincide 10.000 Apropiat mai mari Iată istoriei, petrecute sistemele geopolitica politică. cu „transformările în nu Dar Little, cu î.Hr. în şi condiţiile a doi „a care, II-lea internaţional autori, care, undeva este Eurasia, iar Au luat pus a în bazele în între Barry anii de

forţă, ce se confundă practic cu istoria lumii din antichitate până astăzi. analizei sistemul său al al preinternaţional, de încheiere î.Hr., concepţia

perioada şi în a

pre-statală imperiilor,

Momentul mileniul mileniul mai

reprezentat început Lumea naştere,

formarea Orientul Nouă în şi unităţi

oraşelor-state Mezoamerica,

IV-lea care în de de fi care

autonome, care se la nu pune poate fel ar

oraşelor-state de autori ca la

declanşării războaielor". 16 răspunsul date au cât fost drepturi precise. radicale putut nu să şi geopolitica Cei doi În Şi, în începutul susţin şi că cele lor, noi, socialabordată

semnificative apară".

sistemele ar aceiaşi fi

internaţionale avut niciodată

ulterioare. fundament analizează

absenţa subliniem tectonica

internaţionale

autori,

problematica

(sistemele internaţionale în istoria lumii) din perspectivă geopolitică,

<notă>15 Mircea Maliţa,Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Editura Nemira, Bucureşti, 1998,pag.38 16 Barry Buzan, Richard Little, Sistemele internaţionale în istoria lumii, Editura Polirom, Bucureşti, 2009, pag.151 şi urm.</notă>

60

ajung profunde mai

totuşi

dea care la

un s-au

răspuns produs sisteme care au

consistent ei aceste pus spun au

şi

cu de

principiile la

şi

paradigmele preinternaţionale mari Care acestei fundamentale societăţilor A spaţiul, niciodată. Aceiaşi umane din şi

acestei pentru mai sunt ale sedentare, avut loc,

discipline. primele autonome,

Fiindcă

explicitează respectiv oraşelor, citaţi: loc „Pe prima, în cadrul

cauzele sistemele „unităţi şi statelor

treceri bazele autorii avut

internaţionale,

declanşării războaielor". aceste foarte şi cauze? lungi a de doua, Ne parcursul apariţia unora lor cu perioade timp, două transformări

vechilor

sisteme

preinternaţionale: ierarhiei

dezvoltarea

dintre aceste unităţi". aşadar, noilor teritorializarea spaţii însuşite populaţiilor, sau cucerite osmoza nu a însă tentaţia autori timpuri de din anul la dispărut societăţii că în

aprofundează imemoriale (apud total

dialectica până astăzi: La lua unei

structurării „S-a acel estimat

acele 100

anul 1000 î.Hr. existau 600.000 de unităţi, alcătuite în mare parte din aproximativ o mică persoane numărul 500 Carneiro). de în de unităţi ciuda moment, numai fracţiune Până populaţiei politice dintre care în forma creşteri numărul organizaţiilor treptate a

politice autonome la scară mare. î.Hr., 200 până scăzuse, un aproximativ mult a mici a milioane, era la organizaţiilor

potrivit lui Carneiro, procent tendinţă mai sunt mai

până la circa

200.000 de unităţi, de organizaţiile de a îngloba că mai unităţi cele de

ridicat

reprezentat scară largă ca de de

la scară mare, precum oraşele-state sau imperiile. Această unităţile astăzi, multe politice când
17

organizaţiilor a continuat, la în 6 crescut

având miliarde puţin

rezultat persoane, 200

faptul

populaţia

organizaţii

cuprinse

mai

autonome.

<notă> 17Barry Buzan, Richard Little, op.cit., pag. 156</notă>

61

Ceea ce era de demonstrat şi sub aspect geopolitic. Populaţia sa aglutinat În dintre schema d.Hr. Însă, jumătate SUA, din Rusia, dintre cele aceste cinci 200 China, mari state unităţi, India, mai puţin Pakistan, Brazilia, de 20 cuprind Ele peste deţin populaţie: Indonezia, Turcia, Japonia, care într-un momentul însă mai şi număr de faţă tot mai restrâns 200 la doi cei de de unităţi unităţi autori într-un autonome dacă pentru anul proces (state) aplicăm 500 continuu, pe măsură ce numărul său creştea. sunt de o cea de puţin treime scară mare,

propusă

exemplificată

europene.

şi teritoriul cel mai întins de pe glob, dar şi mai sintetic spus este că avem de a face cu o super-putere (SUA), marile puteri şi cele câteva puteri regionale ce reprezintă structura imperială cele două tipuri de organizare şi structura multistatală. a relaţiilor state interstatale: Aceste

sunt mari puteri nucleare, la care se adaugă statele ne-nucleare, dar cu o forţă militară şi economică imensă. Diferenţa mijlocii aflate sau (hegemonii) până în la orbita 200 de entităţi puteri de o reprezintă prin putere), numărului cu distrugere violenţa cu la relaţii statele de în mici şi marilor (echilibru al influenţă cadrul (triburi, şi de vom

conlucrare acest imperii, trend

inclusiv de a

unor organizaţii, între care un loc aparte îl ocupă Uniunea Europeană. Urmărind popoare, ca conchide acaparare state, că a la ceea populaţie, micşorării concomitent puterii proces celălalt, pe către de stă unităţi lor uniuni), creşterea acestui posedă ajungem unitate, creşterea spaţială dorinţa

respectiv baza ce

armelor,

politică, teritoriile, delimitarea spre care,

începând alte sensul căi său

concretizată obiectului concentrarea teoretic, ar

în lungul şir al războaielor şi ameninţărilor. Altfel geopoliticii extremă le şi, într-o spus, singură prin totodată, desprindem major mondial sorginte

guvernul de

putea controla - şi elimina - sursele de conflict între entităţile pe care guvernează generalizarea coerciţiei statală, respectiv prin impunerea dreptului universal.

62

O astfel de evoluţie stă însă sub semnul probabilităţii maximale, mai perfect, ales astăzi, virtuţile când forţelor tot mai dual, mulţi clasice şi politicieni de nucleare, prin şi teoreticieni quaside URSS în şi capabile redescoperă sistemului considerat echilibru

datorită Este

militare

distrugere reciproc asigurată. filosofia satelit, a fără în apare de Războiului distrugerii relevanţă analiză liberalizare tentaţia a-şi super-puterea ranforsa Rece, în nu depăşită eşichierul este urmează echivalării rămasă forţele luată o înfrângerea rămas şi statelor sistemului comunist, astăzi militare

câteva

enclave Desigur,

forţelor în cale fără calcul sui

economice. această şi şi R.P.Chineză, generis. cu adversar controlul Sub să-şi asupra inamicul a cărei decomunizare astfel raţiunea încât

acest

aspect,

terorismului militare,

dispărut, alimenteze

teritoriilor ce nu-i aparţin. Din acest unghi poate fi stabilită încă o linie de intersecţie între geopolitică cercului, şi dacă Cei din mai terorism, admitem mulţi reprezentând că în în plan virtual o închidere a primele îşi conflicte opresc inter-umane, privind teroarea, istoria

îngrozirea adversarului era scopul primordial. geopoliticieni la cercetarea perspectivă geopolitică perioada primelor războaie cunoscute,

analizând conflictele dintre primele puteri statale ce au evoluat în mari puteri şi, în cele din urmă, în super-puteri. Întrucât perioadă „Istoria cunoştinţă dintre secole relaţiile a sunt cu preferate câteva sursele sute a de lui în cetăţi istorice ani scrise, lui î.Hr. este Hristos. pentru cu vorba î.Hr.), hegemonia printre de o din luăm de anterioară războiului despre şi şi Atena erei 431 Astfel,

peloponeziac", războaiele Sparta şi

Tucidide

(460-396

începute celelalte unde

supremaţia Platon primii şi

greceşti, au lor

atenienilor, puterile

acolo politice,

precursorii cu

geopoliticii, teritoriul

(„Republica") dintre

Aristotel

(„Politica") raporturile

studiat

(uscatul

marea), influenţa formei de stat asupra populaţiei şi evoluţiei sale.

63

Cea greci bătăliilor reuşi 33 să de după

mai

impresionantă de regele

dezvoltare Filip asupra

a

cunoscut-o atenienilor său lui

istoria în cu aliaţi

vechilor urma tebanii apoi

constituirea

Imperiului

Greco-Macedonean.

câştigate înfrângă ani) şi-a şi

(338 î.Hr.). La tron îi urmează fiul său, Alexandru cel Mare, care va Imperiul nordul Persan, Indiei. glorie principalul Discipol la al rival, cucerind Fenicia, Egiptul, Babilonul (unde a şi murit, în 323 î.Hr., la vârsta de Aristotel, unde timp această l-a de Alexandru înfrânt 11 ani, pe au Macedon cucerit lui marea Gaugamela, purtate

regele perşilor, Darius al IlI-lea. Războaiele când Imperiul În Mesopotamia, Alexandru va pomi a şi Macedon, să dus la apariţia imperiului elenistic, care a durat circa 300 de ani, până Roman III cucerească fost lume, începând Part în cu Egiptul (30 î.Hr.) secolul între î.Hr., întemeiat Imperiul atingând fluviile adversar Tigru al Eufrat, imperiul apogeul care

cu 50 de ani înainte de Hristos. Principalul părţilor a fost Imperiul Roman, cu va stabili un tratat (în anul 20 î.Hr.), prin care se confirmă egalitatea diplomatică între cele două imperii. Nu aceeaşi soartă au avut-o fenicienii din Cartagina, oraş-stat care în urma celor trei războaie punice purtate de Hanibal, a fost ars şi dărâmat (146 î.Hr.). De altfel, Imperiul Roman, fondat în 753 î.Hr., cel mai întins şi bine organizat imperiu al Antichităţii, a ajuns în secolul său de apogeu (cuprins aproximativ între anii 96-211 d.Hr.) la o suprafaţă de peste 3,3 milioane km pătraţi, cu era era o populaţie că reprezentând întocmai de căile ca de circa şi 20 la sută din totalul de 250-300 milioane, cât reprezenta pe atunci întreaga omenire. Remarcabil Imperiul Roman faptul statele greceşti, maritime, dependent navigaţie

transformând Mediterana într-o mare interioară.

64

În

lucrarea

sa

„Marea

tablă

de

şah"

18

,

Zbigniew

Brzezinski

explică modul în care Roma putea să controleze acest vast imperiu, în condiţiile în care viteza de deplasare şi comunicaţiile erau limitate. Totuşi, drumuri american şi constă nu în trebuie uitat că romanii statale sunt şi marii constructori bazată de pe sale, puterii datorată luxului extern, imperiului căruia şi poduri, conectate centralizarea sa dintre acestea în extreme, ceea a de căilor puterii dominaţie în posibilităţile contribuit mâinile la ce unei care a se condus de la maritime. Explicaţia economice, lumii autorului

sistemul ierarhic al guvernoratelor. După Imperiul interne, La concentrării exorbitant, atacurile perioada se asupra de veacurilor a Roman diferenţei toate polarizării triburilor Astfel, vor apărea Imperiul va prăbuşeşte, primul rând, datorită presiunilor

menţinere

centralizate şi tendinţele centrifuge dintr-un teritoriu mult prea vast. decăderea caste adaugă la Apus, de cucerirea celor prin calea respinge evrei), lumea dar, două Marea dreaptă ideea mai morală, restrânse, factorul divizarea pe bogăţiilor

„barbare", apărea care s-a

în 395, odată cu moartea împăratului Teodosiu. Imperiul şi dura pe în şapte care şi la ca ia va clădit religios, cele prin Roman Imperiul până ruinele statele occidentale Roman Răsărit, numit

Bizantin, Lumea ce în

Constantinopolului imperii a fost prin cel şi

de către otomani, în 1453. rămăşiţele anul 1054. segregată care de la şi plan de Schismă, cu

creştinii fixată Niceea azimei În felul

răsăriteni (325),

păstrează sinoade se

(ortodoxia),

neschimbată, folosirea

ecumenice

începând ales, se

Purgatoriului

(nedospită, acesta,

respinge separată naţionale.

supremaţia Papei. naştere prin credinţei ortodoxe, însă pe criteriul naţional, autocefalia bisericilor

Geopolitica statelor ce au apărut pe aceste teritorii este influenţată în
<notă>18 Zbigniew Brzezinski, Marea tablă de şah, Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, pag.21</notă>

65

mod

categoric

de

organizarea care în

religioasă, în şi-a

la jurul pus

fel

ca

şi

în

cazul

statelor mondiale

occidentale, (Katholikos, lor (între delimitarea timp, Cert statale a

pentru universal Nu dintre

evoluţia greacă) două

bisericii amprenta linie ortodoxe

catolice asupra fiind în

geopoliticii minează viziunea
19

ulterioare.

întâmplător religii, de istorie)

celebra ţările propusă de

Huntington american a

cele

contrazisă este că până

analistul şi o

mai

apropiate de lumea orientală. evoluţia în epoca etnică, politică şi militară entităţilor în avut, modernă, componentă decisivă,

cele mai multe cazuri, religioasă. In prezent, războiul terorist a dus, în special în spaţiul islamic, la reapariţia acestui binom statal-religios, cu o virulenţă ce părea să fi fost depăşită. naturale Istoria străvechi întinderea sa Deşi cu în etnicul, se analizele cu geopolitice importanţa un moment care Pacific ale multor a cu autori fost şi componenta religioasă pare a juca un rol subsidiar, legăturii spaţiul, la rămâne esenţială. europeană cea mai întretaie, Imperiului de Ia dat, a până rădăcinile în la Marea asiatice, datorită Mongol, Oceanul dăinuit, în realitate, datorită religiei

mare,

Neagră şi Marea Mediterană, circa 200 de ani. Tot mongolii, însă, sunt cei care, înainte de a invada Europa, au cucerit China, începînd s-a cu 1206, în sub cea conducerea mai până Tarim, mare şi apoi, lui Temujin, de lui cele din al cel care şi-a luat supranumele de Genghis-Han, „conducătorul suprem". Genghis-Han de cel până Mare, atunci, cucerind lansat în şi în expediţie în cucerire Alexandru urmă, depăşind Tibetul acţiune amploare Bazinul urma războaiele

oraşul Kaifeng, ceea ce îi punea, practic, în mână întreaga Chină de la vremea respectivă, căreia ultimul împărat dinastiei Jin s-a sinucis.

<notă>19 Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura Antet. s.a.</notă>

66

Multimilenara de până ani la sub sfârşitul că fel când apoi

Chină al

s-a

dezvoltat, în

apoi, practic,

timp numită fără mai în

de nicio mult jurul dând

aproape

200

dominaţia

mongolă

perioada

Hanat,

evoluând interacţiune

secolului şi ca hârtia, este şi această şi

XVIII-lea, perioadă

cu restul lumii ce creştea în jurul civilizaţiei europene. Astfel geopolitica, 2000 î.Hr., descoperind la interesează începută propria de istoria anilor a naştere sa decât 2100unei vastele al şi cea îşi tiparul cel anterioară, inaugura şi care rând peste Irak. praful uneşte pe Acelaşi

China

epocă

bronzului,

puşcă, sub

civilizaţii ce a anticipat-o cu mult pe cea europeană. Genghis-Han dintre şahului noastre vasalii de săi dominaţia sultanatul ce va întinderi ale Chinei, pe care în anul 1218 le lasă sub coordonarea unuia cucereşte, domnea şi Iran rând, Horezm ţin în cuceri Mohammed, care întinse teritorii zilele

Afganistan,

Genghis-Han

populaţiile din Caucaz, învingând armatele ruso-cumane. Sfârşitul avea să şi-l găsească, însă, tot în China, în anul 1227. Imperiul conducerea europeană, Mongol fiului îşi lui va apoi continua şi invazia pe în Asia, Ogodai, şi după Ungaria care, şi sub Rusia alte Genghis-Han, nume cucereşte

înfrângând

devastând

Polonia

populaţii europene, până în apropierea Vienei. Un alt mare han al mongolilor va fi Kubilai, care îşi stabileşte capitala în La răscoale Imperiului independentă (cea oraşul sfârşitul a ce mai târziu va căpăta denumirea în urma Beijing, unor au fost Nord Mongolă 4 mari punând puternice alungaţi devine (din insule de bazele dinastiei Yuan. secolului roşii al-XIV-lea, 1351-1366), turbanelor După denumirea Soarelui cu mongolii de

din China, iar din secolul al XVII-lea, Mongolia rămâne o provincie a Chinez. sub 1921, de Mongolia Republica (Nippon), Populară cuprinde de

1924), ca prim satelit comunist al U.R.S.S. Japonia, şi mai multe Ţara Răsare o arhipelaguri, populaţie actuală circa 130

milioane de locuitori, de religie, în majoritate, shintoistă şi budistă.

67

Pe înflorit în continuată

teritoriul neoliticul apoi de

Japoniei, inferior cultura

locuit cultura

încă

din

paleoliticul (circa 250 d.Hr.),

inferior,

a

Jomon î.Hr.-

5.000-250

î.Hr.),

Yayoi

(250

contemporană

cu Imperiul Roman, în timpul căreia s-a dezvoltat agricultura şi a fost introdusă cultura orezului. În şi ocupării În dar între shogunilor secolele Coreei epoca din IV-VI, de Nara clanul ca urmare au a intensificării confucianismul a este devenit având relaţiilor şi cu China cel Sud, pătruns Japonia putere budismul,

din urmă reuşind, în final, să se impună ca religie de stat. (710-794), întreaga Minamoto, monarhie în doar absolută, mâinile rolul de 1192-1867, concentrată

împăratul

suveran nominal. După invaziile eşuate ale mongolilor, din 1274 şi 1281, a urmat o lungă perioadă de războaie ajunşi civile în între nordul ţării, cu sunt capitala la Kyoto şi sudul, cu capitala la Yoshino. Primii europeni arhipelagul japonez comercianţii portughezi (1543), care aduc cu ei armele de foc şi creştinismul iezuit. Devenit shogun în anul 1603, Tokugawa mută capitala la Edo, actualul Tokyo, restabileşte până urma prin în unitatea anul 1853, imperiului când din unor model a şi impune încheie are începe reforme în şi special tratate loc o cu politică marile izolaţionistă În shogunatului, caracterizată unor au instituţii asigurat Japonia 1867-1868 imperiale importante occidental, ţării, s-au în urma şi

puteri şi porturile sunt deschise pentru comerţul cu străinătatea. Revoluţiei puterii după realizarea înlăturarea Meiji, care una introducerea german, în restabilirea moderne, dezvoltarea epoca

capitalistă

transformând materializat

Japonia prin Taiwan, îşi

din marile puteri militare şi economice ale lumii. Tendinţele împotriva războiul Chinei, ruso-japonez expansioniste soldat cu (1904-1905), războiul şi prin instituie anexarea Formosei, căruia azi

Japonia

stăpânirea asupra Manciuriei de Sud, a părţii de sud a insulei Sahalin şi anexează Coreea, în anul 1910.

68

India a fost, în antichitate, o cultură şi o civilizaţie închisă, ca şi China, dar importanţa geopolitică este la fel de mare şi pentru perioadele vechi, nu numai în zilele noastre, când India este a doua ţară ca populaţie a lumii şi ar fi fost, cel puţin, de mărimea Chinei dacă nu s-ar fi scindat de Pakistan, din care, ulterior, s-a desprins Bangladesh-uL Prin periferie), grila a geopolitică, suportat, Indiei fiind VI iar este India de-a locuit de apare ca un stat slab (de la care lungul încă secolelor, din dominaţia spre exercitată mijlocul sistemul sub fost statul care, state mai

de statele puternice ale centrului, de imperialismul occidental. Teritoriul mileniului In dominaţie în secolul spulberate Magadha II paleolitic, care au î.Hr. secolul persană, IV de î.Hr. invazia o altă invadat î.Hr., Alexandru Implantările sciţilor. perioadă perioadă arieni, introdus s-a aici o

celor patru caste, limba vedică şi brahmanismul nord-vestul cel De de de Timur Mare în la a greceşti peninsulei efectuat de zona şi şi aflat au expediţie, IV,

nord-vest

începutul

secolului progres înflorire

cunoaşte o anii

expansiune dezvoltare Lenk a

cultural a altor iar

însă, va fi distrusă de invazia hunilor. După indiene, de Vest. Sub Lenk, s-au În conducerea pus anul bazele 1600 lui Bubur, un mongol descendent care al a lui durat a Timur peste Indiilor Imperiului este Marilor Moguli, în 1398-1399, invadat Punjabul,

târziu cu un secol, portughezii pun stăpânire pe o mare parte a Coastei

trei secole, cu capitala la Agra şi, ulterior, la Delhi. înfiinţată Compania Britanică Orientale, iar în anul 1664 Compania Franceză a Indiilor Orientale. În urma războiului de şapte ani, începând din anul 1763, Marea Britanie după îşi Primul Indian, extinde începută la Război dominaţia sfârşitul Mondial, Gandhi asupra secolului sub şi întregii al conducerea Jawaharlal Indii. se liderilor Nehru, Mişcarea va de emancipare, Naţional XlX-lea, intensifica Congresului ceea ce a

Mahatma

constrâns Marea Britanie să admită independenţa Indiei, la 15 august

69

1947,

pe

care

a

divizat-o, Europei cuceririle cel asupra deveni sa faptul

însă,

pe

criterii va fi

confesionale, puternic după rând, nomade statele nordul I va Ţării înfrânt Greciei la

în

Uniunea de

Indiană, locuită de hinduşi şi Pakistan, stat locuit de musulmani. Geopolitica ascensiunea Imperiului numeroase asiatică, sultanul bulgăreşti şi Mongol victorii turcii Murad După vor medievale Imperiului însă, periculoşi (1389), că otomanilor. care, marcată a de europene şi sârbii Otoman, veacuri Triburi pentru prăbuşirea repurtat origine prin ţaratele şi

I (1359-1389), care moartea este

va cuceri Baiazid domnitorul va fi

înfrânge

bosniacii, ajungând până la Dunăre. Remarcabil după o viaţă de Româneşti, de hanul Mircea mongol cel Bătrân, îl va înfrânge la Rovine, în anul 1394. Mai târziu, Baiazid I, războaie victorioase, Timur Lenk, conducătorul Hoardei de Aur, şi va muri ca prizonier, în anul 1403. Imperiul lea, ca după În al II-lea. Otoman aceea, în va timpul mari Ştefan lui cuceri Soliman se Constantinopolul, Magnificul afirmă Petru de şi capitala să Imperiului Bizantin, la 29 mai 1453, în timpul sultanului Mehmet al II(1520-1566), statele Rareş, Dimitrie atingă culmea puterii militare şi expansiunii teritoriale. timpul Vlad acestor Ţepeş, sultani cel medievale lancu de româneşti în luptele pe care domnitorii români, Mircea cel Bătrân, Dan Mare, sesizată Hunedoara, le poartă, şi de multe ori, le câştigă, cu armatele otomane. Decăderea Imperiului Otoman, Cantemir, este legată de războaiele cu papalitatea, purtate sub numele de cruciade şi, mai ales, de ascensiunea Rusiei, care câştigă mari drepturi teritoriale şi de navigaţie în urma războiului ruso-turc, ce se va încheia cu pacea de la Kuciuk-Kainargi, din 1774. În popoarelor mai 1877. secolul din al XlX-lea, care îşi Turcia pierde mari teritorii ce ceea aparţin ce se la 9 Balcani, întemeiază state naţionale,

întâmplă inclusiv în cazul

României,

care îşi declară independenţa

70

De Imperiul evoluţie

partea va similară

Puterilor fi Imperiului Turcia, al

Centrale prin

în Tratatul

Primul de la

Război Sevres, în

Mondial, având o urma Mustafa, membru aderarea geopolitic, slavii şi de Volga, Imperiul

Otoman

desfiinţat

Austro-Ungar, cărei ca de întemeietor după aceea

dezmembrat a să fost Kemal

aceluiaşi război. Republica al Doilea Război într-o a cunoscut sub numele de Ataturk, va rămâne neutră în timpul celui deMondial, perioadă devină stat pentru NATO, aflat Rusia aparţinând răsărit, crează care primul îndelungată statul În negociere greu secolul poartă

la Uniunea Europeană. fost şi de rus. dintotdeauna Asiei, trei secole încadrabil al IX-lea, Nipru cu Europei stat deopotrivă. Oleg

populau

ţinuturile

dintre

Cneazul

războaie

Bizantin, mărind hotarele statului cu reşedinţa la Novgorod. Tot acum, în vremea marelui cneaz de Kiev, Vladimir I, Rusia adoptă ortodoxismul lui ca I religie cel de Înţelept, stat. În secolul rus, cu al Xl-lea, la sub Kiev, conducerea Iaroslav statul capitala

atinge apogeul, însă, un secol mai târziu, se destramă, astfel încât ţara va fi cucerită de către Hoarda de Aur a mongolilor (1237-1242), ce vor rămâne aici În până anul vor fi alungaţi de Ivan cel Groaznic, care în anul 1547 îşi ia titlul de ţar. 1613, Mihail Romanov întemeiază dinastia Romanovilor, care va dăinui timp de trei secole, până la Revoluţia din anul 1917, când este asasinat ultimul ţar, cu întreaga lui familie. Petru I cel Mare, care a domnit între 1682 şi 1725, sub titulatura de ţar, până în anul 1721, pe apoi regele acest către şi sub Carol cea al de împărat, al rus ales ţintă îl înfrânge, şi în mai multe războaie, XII-lea Suediei se mută către spre reşedinţa Marea regiunea de

imperială în oraşul pe care-l fondează în anul 1703, Sankt Petersburg. Din Baltică Mării şi Negre moment, Asia Balcani, expansionismul dar mai drept având îndreaptă apus, teritoriile Centrală, către

stăpânite

Imperiul Otoman şi ieşirea la Marea Mediterană.

71

Din această perioadă, urmare a alianţei lui Dimitrie Cantemir cu Petru I şi a pierderii bătăliei de la Stănileşti (1711), datează politica de acaparare a Ţărilor I a Române fost un de către Rusia, în conflict iniţiind cultura de permanent cu puterea suzerană a Imperiului Otoman. Petru Rusiei mai în târziu veritabil occidentale va fi despot şi dus luminat, mai modernizarea şi arta, iar împărăteasa baza modelelor încurajând

(1762-1796)

procesul

departe

Ecaterina a Il-a cea Mare, nemţoaică de origine, născută sub numele de Sofia - Augusta - Frederica Anhalt Zerbst. Ecaterina Neagră, ajunge apoi cu a Il-a în cucereşte cu Europa Crimeea, Prusia Centrală, dobândind şi Austria, urmând acces astfel la că Marea Rusia Polonia, teritoriile împreună

presupusul

testament

al lui Petru cel Mare. În secolul al XVIII-lea şi în secolul al XlX-lea, Imperiul Ţarist se află într-un permanent conflict cu Imperiul Otoman, cu Persia şi cu armatele lui Napoleon, faţă de care, la un moment dat, prin ţarul Pavel I (1796-1801) va pierde şi apoi prin ţarul şi Alexandru de I, va stabili iar o serie după Neagră în de date şi alianţe. Rusia va fi atacată în anul 1812 de armatele lui Napoleon, care însă dramatic, înfrânt „generalul iarnă", mai noi, de o cumplită epidemie de tifos. În acelaşi anexează Nistru. Urmează terminării Congresul a de la Viena (1814-1815), purtate de convocat statele urma victorioase războaielor europene teritoriul Basarabiei dintre Prut, Dunăre, an, 1812, Rusia

Marea

împotriva lui Napoleon, în urma cărora Franţa era redusă la graniţa din 1792, Bourbonii erau restauraţi în Franţa, în Spania şi în regatul celor două Sicilii; Austria cucerea iar o serie i de se teritorii, consfinţea întărindu-şi stăpânirea autoritatea asupra în Italia, Prusia anexa o seamă de teritorii poloneze, Anglia îşi extindea imperiul colonial, Rusiei Basarabiei şi Finlandei, primind, totodată, şi ducatul Varşoviei.

72

Congresul secolului

de

la

Viena

are

urmări alte urmează

importante conflagraţii Războiul

pentru ce

geopolitica vor avea (1853-

al-XIX-lea, la

determinând vreme,

consecinţe, inclusiv în declanşarea celor două războaie mondiale. Astfel, care va duce, În Centrală, şi la scurtă Crimeei 1856), pierdut de Rusia şi soldat cu Tratatul de Pace de la Paris (1856) între altele, la unificarea celor două principate dunărene, 1859-1895, de în Imperiul către timpul va Rus statul cucereşte român, întreaga ţarist Asie va Moldova şi Ţara Românească. perioada iar în 1877-1878, în urma Războiului ruso-turc, independenţei secolului, Rusia care care va duce

cucerirea La

Imperiul ţar,

lichida consecinţele negative ale Tratatului de la Paris. sfârşitul Tripla domniei împreună intra în ultimului cu Primul Franţa Război Nicolae Marea Mondial al II-lea (1894-1917), crează, şi

Britanie,

Înţelegere,

împotriva Puterilor Centrale. Pe ruinele Imperiului Roman de Apus se vor ridica principalele naţiuni Franţa, Trei sute Prin împărţea ale prin de Europei, Regatul ani mai de primul Franc, târziu, la de stat-naţiune întemeiat în anul european de 800, din regele regele 843, considerându-se Clovis I francilor, acest ce a fi cel se (481-511). Carol imperiu vor în

Mare, va fi încoronat la Roma ca împărat al Occidentului. Tratatul Verdun, la (oraş vedere anul de între Tratatul Lorena) Carol este, cel posesiunile de din la vest în Rhone, constitui provincia capitală, viitoarea al o

teritoriul Franţei şi teritoriile de la est, ce vor aparţine Germaniei. Verdun de nord-estul de o Franţei, punct preia strategic, Franţei, în importanţă Germanicul lui şi

întrucât atunci fiii lui Ludovic cel Pios îşi împart imperiul carolingian Pleşuv teritoriile va fi va Ludovic Germanie şi Lothar Lorena şi nordul Italiei. Apogeul XlV-lea Franţei atins institui timpul domniei regal Ludovic va duce (1643-1715), care absolutismul

politică de anexiuni, transformând Franţa în prima putere a Europei.

73

În anul 1789 va avea loc Revoluţia Franceză, schimba constând istoria în omenirii egalitate, prin valorile umane şi libertate, fraternitate,

care, sociale

practic,

va

promovate, naţională,

suveranitate

moment de la care aceste idealuri vor deveni universale. Dar tot de acel moment este legată naşterea terorismului modem. Franţa Bonaparte, războaie redevine mai cea întâi mai mare putere apoi Marii Franţei statele a Europei şi sub Napoleon numeroase până de ajuns împotriva Proiectele raporturile sale cu consul, Rusiei, ale şi împărat, Britanii au fost în purtând

Austriei, geopolitice Germania

Spaniei, influenţate urma

când va fi înfrânt în bătălia de la Waterloo, din 18 iunie 1815. Italia, create înţelegerii

de la Verdun şi, ulterior, de lupta pentru extinderea Imperiului colonial francez cu Marea Britanie şi celelalte mari puteri maritime. Congresul de la Viena din anul 1815 nu va împiedica Franţa
să-

şi păstreze marele imperiu colonial în Africa de Nord şi Ecuatorială, în Indochina şi Oceania, însă în permanenţă politica sa faţă de posesiunile de peste mări a fost determinată de politica sa europeană, în principal de raporturile de pace sau război XX şi cu XXI Germania este şi Marea de Britanie. această Geopolitica secolelor XIX, desenată

paradigmă esenţială. Actul de naştere al Germaniei este, la fel ca şi cel al Franţei, Tratatul Imperiul cucerind În de la Verdun, din provincii, al dar I pe triburile î.Hr., care le germanice împăraţii vor denumi intră şi în conflict cu Roman aceste secolul Cezar apoi Domiţian Superioară imperiu, se va Prusiei, constituie

Germania întins

şi Germania Inferioară. secolul Xll-lea, germanii trăiesc într-un care, numit Sfântul Imperiu Roman de naţiune germană, secolul al Un XlX-lea punct „prin nodal fier şi sânge'' de ulterior,

fărâmiţa, însă, în principate, ducate şi comitate ce vor fi reunite abia în către cancelarul îl Bismarck. pentru geopolitica europeană Pacea din Westfalia (1648), care încheie Războiul de 30 de ani dintre

74

Franţa, germani.

Sfântul Franţa

Imperiu primea

Roman mare

de

naţiune din şi

germană,

Suedia

şi

principii o mare şi de

parte Olandei

Alsacia, obţineau Elveţiei. şi de

Suedia deplina Fiind

primea un era

parte se esenţă

din

Pomerania, între

principii principii

germani catolici

suveranitate război

recunoştea

suveranitatea

religioasă După

protestanţi Apus

confirmată marcată de

pacea religioasă de la Augsburg din 1555. prăbuşirea lui Imperiului Roman (476), înfrângerea de longobarzi. În centrul Occident, republici În devenit Spania a urma au cruciadelor devenit Florenţa, şi din secolele XI-XIII, de oraşele tranzit a din între nordul Orient şi şi în şi a Italiei importante Genova, de centre a centre Pisa, Romulus Augustulus, teritoriul Italiei este stăpânit,

rând pe rând, de heruli, ostrogoţi, apoi de Imperiul Bizantin, din 553, şi

Veneţia,

Milano,

constituindu-se ideilor umaniste Italiei

independente prima anexat

dezvoltare al şi a

renascentiste. jumătate războaielor cea cu mai anul pierde războiul iar proclamă, prin secolului Franţa parte drept teritorii, eliberează 1861, în mare 1792, alte XVI-lea, Spania, peninsulei, consecinţă în favoarea astfel care teritoriul în cedată a teatrul dintre urma cărora ulterior

austriecilor. Începând napoleoniene, Austriei. uneşte Italiei cu se Emmanuel capitala ţării. Pe plan extern, Italia se alătură în anul 1882 Triplei Alianţe şi duce o politică de cuceriri, ocupând Eritreea, Somalia, Tripolitania ş.a. Istoria european, Vaticanului. Italiei s-a pe împletit, ruinele mai mult decât al oricărui cu alt stat născut Imperiului Roman, evoluţia După II se războaielor Franţei încât va sau se Victor deveni Italia Piemontul, încheie

franco-piemontezo-austriac, Garibaldi în Sicilia, rege anul al 1870, anul

Lombardia Italiei.

Unificarea

cucerirea

Romei,

75

În anul 756 se întemeiază statul papal, care va purta numeroase războaie Worms, ajunge la cu oraş un ocupanţii în compromis Vatican malul lungul vremelnici, pe prin Rin, care încheiate în se pe care pune colina prin la 23 capăt Concordatul septembrie luptei pentru din de 1122 la se Renania,

înves-

titură dintre papalitate şi Sfântul Imperiu Roman de naţiune germană. Statul Romei, pe De-a După considerat Italia, lumeşti, suveranii cu regii apoi ceea (492-496) este situat Tevere omonimă de a perimetrul cu o rîului istoriei, (Tibru), statul Roman, Petru, Occidentul spirituale Evul de Mediu la German înconjurat papal, ziduri, o

suprafaţă, în prezent, de numai 0,44 km. pătraţi. Vaticanul, avut influenţă Roma, în I cu al celei definitorie asupra Europei, prin religia sa universală (Katholikos). prăbuşirea al asupra afirmă ce Sfântului Franţei va Imperiului din în episcopul îşi a (lupta Latin. oraşului Papa urmaş Sfântului episcopilor primatul Imperiu (captivitatea declanşa Apostol impune papei pentru din primatul Gelasius asupra papalităţii secolul

puterii Roman papală

conflictele Avignon)

învestitură),

XlV-lea şi cu regele Hernic al VIII-lea, care a instituit anglicanismul. În Evul Mediu, statul papal deţine un rol important pe eşichierul politic european ci din au ce şi şi iniţiază numeroase statelor XVI-lea confesiunea războaie, şi face nu numai împotriva pentru piardă Jan este necredincioşilor, putere şi teritoriu. Reforma teritoriile Hus), care după secolul trecut pierduse la al ca papalitatea (reforma Statul să lui papal protestantă împotriva cetăţilor europene,

teritoriile

anglicanismului.

desfiinţat de către Napoleon I, dar este restaurat de către Congresul de la Viena. În Italiei, anul în în 1870, semn primul când de italienii protest, ocupă se Roma, în şi o declară unde de capitala rămâne şi papa, Dacă retrage a fost Vatican, cucerită

până în anul 1929. mileniu Europa triburile popoarele migratoare, venite dinspre Asia, începând cu cel de-al doilea

76

spre

jumătatea

sa,

europenii

din

teritoriile

riverane

mărilor

şi

oceanelor

inversează acest flux şi se îndreaptă în expediţii de explorare şi apoi de preluare în stăpânire a teritoriilor necunoscute până atunci. Prima maritimă Roman, începând În definitiv ţărmului de sub cu dintre 1215 numele secolul 1415, puterile km de a maritime fost de care a beneficiat de de frontiera a şi sa Portugalia, cucerită arabi, stat astăzi, Capul în către fostă ulterior de provincie care s-a Imperiului apoi, prin fixase marilor descoperit Ceylon, de Sud, cuceririlor coroanei Manuel I

Lusitania,

vizigoţi

VIII,

eliberat îşi

Reconquista, cu patru secole înainte de Spania. anul Portugalia, neschimbate Africii, până vor primul până la lua european începe care frontierele, atlantic Astfel, insulele punând Capului bazele al epoca

sale cuceriri în nordul Africii, după care a avansat spre sud, de-a lungul Bunei stăpânire din Africa, Dar în timpul Portugalia iar sub ulterior influenţa La este o prima Speranţe, coloniile Arabia apogeul numele regelui îşi de Vasco da Gama în anul 1498, spre India. portughezii Verde, unui vast Alvarez actual secolului anexată în îşi Ţărilor şi tradiţiei al al de anul Angola, Mozambic

imperiu Cabrai

colonial. preia, în

teritoriale de peste mări ale Portugaliei vor fi atinse în anul 1500, când navigatorul Portugaliei, (1495-1521). La de mare jumătatea putere, mai XVII-lea, Spania, 1822, pierde pierde statutul cea mai fiind Pedro teritoriul Braziliei,

mare parte a imperiului său în favoarea Angliei şi Olandei. Mult Simon târziu, Brazilia Regatul teritoriu datorită venezueleanului 5 o octombrie altă ţară a Bolivar, Olanda, europeană maritimă cu care, proclamă de Jos independenţa. (Nederland) dar mare, cu în pe

1910, monarhia este abolită, iar Portugalia se declară republică. populaţie redusă, largă platformă jumătate

navigării

secolului al XVII-lea, devine cea mai mare putere a lumii.

77

Locuit

în

antichitate

de

batavi

şi

frizi,

teritoriul

Olandei

este

ocupat în secolul I î.Hr de romani, apoi, în epoca migraţiilor, de franci şi saxoni, care impun idiomul germanic. Prin Mai cum 1158, litoralul s-a Tratatul târziu, numit mărilor Olanda de Orania, prin a de la Verdun cu (843), Belgia teritoriul şi revine Lotharingiei, va forma în la apoi Imperiului Romano-German. împreună Luxemburgul, fondată a în la Regatul Ţărilor de Jos, iar porturile din aceste ţări vor adera la Hansă, Asociaţia apoi Baltică cunoscut Negustorilor Comercială Nordului secolul ei şi Germani, şi care, de aur Lubeck de al îşi devenită Uniune Politică oraşelor

secolul ce Pacea de Sud,

XV-lea, proclamă Westfalică Indonezia,

cuprindea 160 de oraşe, conduse de o Dietă. după prin Africa independenţa faţă de Spania, ca republică, în anul 1581, sub Wilhelm I independenţă întinderea recunoscută sale abia din (1648), coloniilor

America de Nord şi de Sud, ca şi prin savanţii pe care i-a avut şi, în special, prin Şcoala Olandeză de Pictură, devenită celebră. În secolul al XVIII-lea, Olanda pierde poziţia de mare putere, în urma războaielor oferind In transformată În Ţărilor 1890. O altă ţară devenită mare putere maritimă este Spania, având la origine triburile iberice care, la jumătatea mileniului I î.Hr., se contopesc cu celţii, formând populaţia celtiberă. Peninsula Iberică este de anul în anul Jos, anglo-olandeze. azil 1795, Republica 1914 îşi Olanda s-a remarcat din de prin spiritul său sau şi cele tolerant, evreilor Olanda Batavă, este apoi expulzaţi ocupată în regat, Portugalia, trupele fiind şi franceze în

hughenoţilor, prigoniţi din Franţa. anexată, formează 1830, îşi

din urmă, Imperiului napoleonian (1810). recucereşte cu Belgia independenţa (care, în anul Regatul proclamă împreună

independenţa) şi cu Luxemburgul care, la rândul ei, se retrage în anul

78

ocupată de fenicieni (secolul 10-11 î.Hr.), apoi de greci şi, în cele din urmă, de cartaginezi, în secolul III î.Hr. În triburile secolele II-I apoi î.Hr., cele Roma ale transformă şi, întreaga în cele peninsulă din urmă, în în provincie romană, sub numele de Hispania. În secolul V d.Hr. năvălesc germanice, vizigoţilor secolul VIII, Spania este ocupată de arabi, care constituie un emirat cu capitala la Cordoba. Spania a avut veacurile Americii în care ce arabă, se încheia în triumf mult de sale de glorie începând Reconquista, şapte secole eliberarea şi, de cu descoperirea în acelaşi sub se trecea an la dominaţia de către Cristofor Columb (14 octombrie 1492), durase mai totodată,

unirea Castiliei cu Aragonul. În secolul al XVI-lea, în timpul domniei regelui Carol al V-lea, Imperiul Imperiul adaugă spaniol Aztec, insulele În voia să declinul anul este Începând eliberare din Deşi Britanie, şi 1588, pecetluit cu atinge expansiunea Incaş, Mexicul din Armada, înfrântă maximă, şi Peru Pacific, flota cu care va de şi după astăzi, ce la cucerise care se bastionul al anul II-lea 1659 Imperiul

arhipelagurile Invincibila este prin al

devine Filip în

catolicismului. care iar cucerească Anglia, dezastruos,

Pacea

Pirineilor, Spania va

spulberă pierde la insulară, a fost

aspiraţia poziţia de

Spaniei la hegemonie în Europa. secolul XVIII-lea, ceea Europei străvechi ce prin de cea mai mare putere maritimă, iar în secolul al XlX-lea începe lupta de America izolată din de Latină, restul conduce sa pierderea Marea ocupată de majorităţii coloniilor. poziţia locuită timpuri triburi galice,

mai întâi de celţi, în secolul I î.Hr., ca apoi, începând cu anul 43 până în secolul V d.Hr., o mare parte a teritoriului său să fie ocupat romani şi transformat în provincie romană, sub denumirea de Ceea ce înseamnă că influenţa romană este definitorie şi pentru Britania.

79

începuturile acestei naţii, inclusiv în privinţa denumirii, la fel ca şi în cazul Lusitaniei, Spaniei, Franţei, Germaniei etc. În unificate secolul în IX, triburile Angliei, germanice care, în ale anglilor XI, şi saxonilor cucerit sunt de Regatul secolul este

normanzi (1066) sub conducerea lui William Cuceritorul. În a doua jumătate a secolului XII, Irlandei, luptele durând timp de secole, reprimată de Cromwell. În anul 1215, după înfrângerea de la Bouvines, regele Ioan Fără de Ţară este care Începând secolului obligat va al cu să anul dea până 1265 s-a baronilor în zilele s-a împărţit revoltaţi noastre, în Magna nucleul Charta care, la şi Libertatum, britanice. mijlocul rămâne, Constituţiei Lorzilor Anglia a început cucerirea la Răscoala din 1641, până

instituit

Parlamentul, Camera

XVI-lea,

Camera Comunelor. În urma Războiului de 100 de ani (1337-1453), Anglia a pierdut toate se posesiunile pun bazele din Normandia. anglicane, În perioada Henric al Reformei VIII-lea (secolul devenind XVI) şeful Bisericii

acesteia, urmare a faptului că Papa nu i-a aprobat divorţul de Caterina de Aragon. În nobilime Tudor I, care promotoarea urma feudală Războiului a a fost cărei Celor înfrântă ceea ultimă ce Două şi a Roze dus la a (1455-1485), de fost mica regina instaurarea vechea nobilime, dinastiei Elisabeta triumful decimată

capitalismului,

(1485-1603),

reprezentantă

va pune bazele puterii maritime engleze şi va repurta

asupra amintitei Invincibila Armada, a regelui spaniol Filip al II-lea. În timpul Elisabetei I, prin navigatorii Francisc Drake şi Walter Raleigh, sunt După cu Olanda descoperite ce a înfrânt şi luate Spania, în stăpânire Britanie rămânând, vaste teritorii şi la de pe coasta vestică şi estică a Americii de Nord. Marea câştigă până războaiele începutul pentru hegemonia maritimă,

secolului XX, principala putere maritimă a lumii.

80

În 1763), şi din

secolul India,

al iar

XVIII-lea, elimină la pe sfârşitul

prin Franţa pe

Războiul de pe de

de

Şapte începe

Ani

(1756-

Marea

Britanie

continentul secol asemenea, secol din secol de ale cele Africa

nord-american colonizarea îi învinsese mai şi 13 şi odată vaste India. cu colonii Spaniei. care vor

aceluiaşi care, în

Australiei,

înlăturându-i Marii însă,

olandezi,

şi pe continentul nord-american. Imperiul întinderi, Declinul Războiul americane Conflictul începe, de de se pe Britanii la atinge acest cucerind Noua Zeelandă, sfârşitul Atlanticului naşterea (1775-1783) teritorii aceluiaşi cu declanşat sprijinul Unite

XVIII, cele Franţei

Independenţă coasta cu încheie său,

Statelor

Americii,

prelua atributele mondiale ale fostei metropole. La rândul spre Franţa, fiind Marea Britanie se va îndrepta, coaliţiilor îndreptate de data aceasta, împotriva acesteia iniţiatoarea

odată cu Revoluţia Franceză şi imperiul lui Napoleon. În lunga domnie a reginei Victoria I (1837-1901), care începând din doua anul 1876, a va fi şi al împărăteasa XlX-lea Război Indiei, Marea în Britanie istorie îşi sub consolidează poziţia de principală putere colonială de pe glob, cea de-a jumătate La cel mai secolului Primului fiind cunoscută Marea numele de „epoca victoriană". sfârşitul mare Mondial, Britanie acoperind iunie Statele constituia un sfert unde ale imperiu însă, cu colonial Pacea de s-au cunoscut la vreodată, (28 fi

din întinderea planetei. Odată, principala Versailles conturat a 1919), Unite putere învingătoare

Americii, Marea Britanie va intra în declinul accentuat de conflictul cu Germania şi apoi de pierderea coloniilor. Statele Unite ale Americii, o ţară cu o istorie de numai câteva sute de maximum ani, devenită singura super-putere şi de pe glob. a valorificat mai întâi, la conjunctura geopolitică istorică, preluând, rolul

de mare putere maritimă, deţinut la sfârşitul secolului al XlX-lea de

81

către

Marea Primii

Britanie, locuitori

fosta ai

metropolă Unite

de

sub sunt

autoritatea triburile de

căreia

s-a

eliberat în urmă cu peste două sute de ani, Statelor amerindieni, ai căror strămoşi veniseră în mai multe valuri (30.000-10.000 î.Hr.) din Asia, peste Strâmtoarea Bering. La 1.000.000 anul 1492. sosirea de primilor noilor fondată zonele europeni, teritorii, în anul numărul este prima iar lor cel nu depăşea pe sub 500,000în de continentul numele băştinaşi. existenţa a fost Cristofor Columb care descoperă.

aşezare Florida,

nord-american europene Texas francezii vinde pe şi îşi

1565 în de

Sf. Augustin. În secolele al XVII-lea şi al XVUI-lea, puterile maritime împart Americii şi Nord: englezii (pe spaniolii care Florida. Atlantic; o va Coasta zona o sumă Pacificului Marilor modică (California); statului litoralul şi

Lacuri

Louisiana american);

Napoleon

olandezii

suedezii

câteva teritorii restrânse pe coasta estică, între care şi New Amsterdam, actualul New York. Între anii 1607-1733 iau fiinţă pe Coasta Atlanticului 13 colonii între De creşte la la formată care: 350 din Virginia, de emigranţi Massachusettes, în anul motive din Maryland, 1610, religioase, la Pennsylvania, coloniilor sau politice 1750 şi de din Georgia. engleze, în economice, locuitori anul anul sclavi 1763, populaţia

50.000 în cu

1650, 1 milion 1619, din Franţa pe este

2,5 milioane din

timpul cuceririi independenţei. începând sudice încheiat sunt în aduşi anul plantaţiile În urma înlăturată bumbac rândul statele ani. ce de de Africa. Războiului de şapte puterilor adoptate Războiul

deţin colonii în Statele Unite, rămânând, însă, în Canada. Măsurile unei mişcări discriminatorii, anti-britanice, creşterea care impozitelor, cu Marea Britanie în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dau naştere culminează Independenţă (1775-1783).

82

La 4 iulie 1776, cele 13 colonii engleze adoptă Declaraţia de Independenţă, La vigoare, devine cu primul şi conducătorul republican iar 17 războiul septembrie al împotriva 1787 în atunci Angliei, Franţei, Spaniei duce SUA, la în victoria americanilor. este redactată până timpul se astăzi. Constituţia George de cele aspect cu amendamentele suprem preşedinte. federalist, anii spaniolă în anul interzicea Statele Tot devenit are status adoptate, Washington, Independenţă, două partide, şi geopolitic

armatei

Războiului sub război iar

cristalizează care, alt

democrat, loc un

economic, au o viziune asemănătoare. Intre care enunţă, decreta american). americane îşi măresc numărul prin diverse formule ca, de pildă, cumpărarea de la Napoleon a statului Louisiana şi de la ruşi a statului Alaska, cel mai întins stat al federaţiei. În New pe minare Rio urma şi Grande. părăsirea de războiului California, Alegerea Uniunii Secesiune cunosc de baza sfera iar privinţa la în o de cu iar Mexic, sunt incluse în federaţie este (1860) şi cu Texas, fixată are ca Mexico graniţa către 10 americano-mexicană Lincoln sudice încheie explozivă, toate vizând Insulele trei de ani se state se dominaţia 1812-1814 în a 1823. baza Marea ieşirea James pe Britanie. de sub care Monroe continentul încheie quo-ului, Latine, Monroe puterilor după

Americii Doctrina revenirea

preşedintele (America coloniale

americanilor,

preşedintului (1861-1865), dezvoltare soluri fertile, agricole abordări influenţă anul Război

Abraham care

izbucnirea victoria beneficiind puteri poziţie unor Puerto cu

Războiului

nordiştilor şi cu abolirea sclaviei, nu însă şi cu dispariţia rasismului. S.U.A. de vaste europene economică vaste Rico, Statele în stă economică devansând şi proprie: după Mondial geopolitice, teritorii, marile Noua includerea Filipine, de

puterii noii de în

industriale.

teritorii Cuba, Unite

Hawaii, intervin

1917,

neutralitate, Antantei

în Primul

partea

peste 1 milion de soldaţi.

83

Secolul refăcut harta În reconfigurat majore. Mondial omenirii,

al

XX-lea dar

este şi

marcat a altor

de

trei

mari în

momente urma a

ce

au două au

Europei, derularea harta Război pe

continente, de şi mari ultimele cel pe

conflagraţii mondiale şi a ceea ce s-a numit epoca Războiului Rece. istoriei, geopolitică Mondial au pe marcată a lumii, punctele forţei, războaie două de-al ale Doilea ce conflagraţii Război evoluţiei războiului

Primul bazată

(1914-1919) dreptul

(1939-1945)

constituit

culminante

conflict,

utilizarea

ca altă formă a politicii. Europa a fost astfel reîmpărţită în urma Conferinţei de Pace de la Paris In secol a Iugoslavii prin mod dus şi în sistemul tratatelor de Pace de de de la Versailles aproape hărţilor o (1919-1920), jumătate spaţiul statelor ce de a apoi a Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947. paradoxal, alte perioada de pentru pace şi la o perioadă zone) turbulenţă războaie (în fostei

redesenarea

urmat încheierii Războiului Rece, începând cu anul 1989. Este de reţinut şi faptul că teoriile geopolitice au avut rolul lor în declanşarea fiind ce În era împărţită Deşi păstra o acestor confirmate, parte mişcări altele dintre declanşării şi „tectonice", contrazise, ele au ca ceea fost şi în ce create soluţionarea este pe firesc lor, din unele moment

principiul Europa vremii: Franţa germană

contradictorialităţii teoretice. momentul ca Primului între Război marile Mondial, imperii ale teritoriu dominaţie de-a şi nu IlI-a putea

german, britanic, austro-ungar, otoman, ţarist. republică (cea Republică ignora 1870-1940), ameninţarea nostalgii imperiale

crescândă, astfel că, în anul 1893, a încheiat alianţa cu Imperiul Ţarist, iar în anul 1904 acordul cu Regatul Unit al Marii Britanii, ceea ce a pus bazele Triplei Înţelegeri (Antanta). Germania, după câştigarea războiului franco-prusac (18701871) şi unificarea prin „fier şi sânge" a lui Bismarck, este proclamată imperiu, Wilhelm I devenind primul împărat (18 ianuarie 1871).

84

Germania În Imperiul • anul German Tripla

cunoaşte 1882, şi prin

o

puternică

dezvoltare Italiei în va la

economică Alianţa anul dura

şi dintre se în în

militară, devenind prima putere din Europa şi a doua din lume. aderarea Regatului Imperiul sau adera, Austro-Ungar Puterilor (încheiată Centrale pact 1870). până semnat

constituie Tripla Alianţă. Alianţă va Alianţa mai anul 1915, când Italia va trece de partea Antantei (Tripla înţelegere). România întâi, printr-un secret, anul 1893, la Tripla Alianţă, ca în anul 1914, după războaiele balcanice şi Pacea de la Bucureşti, din anul 1913, să se declare neutră. In anul 1916, România va intra însă în război, de partea Franţei şi Marii Britanii, în condiţiile în care Imperiul Ţarist intră în perioada sa de destrămare Bascularea recâştigării şi degringoladă, avea ce ce în la va duce vedere sfârşitul la victoria interesul războiului bolşevicilor major câştigat al de (finanţaţi de germani). României ceea Transilvaniei,

coaliţia anglo-franceză, în urma intervenţiei americane, se va înfăptui. În plus, datorită prăbuşirii Imperiului Ţarist vor fi recâştigate şi Basarabia şi Bucovina, război, europene sârb care, devenit era la momentul dintre că semnării cele acordului două de capitală cu Antanta, fuseseră sacrificate. Primul imperialiste Franz naţionalistul mondial, astfel la tronului blocuri către a iminent, Princip, asasinarea (actuala arhiducelui

Ferdinand,

moştenitorul Gavrilo

Austro-Ungariei, Sarajevo

Bosniei şi Herţegovina), la 28 iunie 1914, a servit drept pretext pentru declanşarea războiului de către Puterile Centrale împotriva Antantei. Războiul a cuprins, până la sfârşitul său, 33 de state, cu o populaţie de peste un miliard de locuitori. Numărul victimelor a fost de peste 10 milioane de morţi şi peste 20 de milioane de răniţi. În anul 1914, armatele germane îşi asumă ofensiva pe Frontul de Vest şi cuceresc Belgia (august) şi o parte din Franţa, fiind oprite pe

85

râul

Mama

de

armatele

franco-engleze.

În

Est,

germanii

sunt

înfrânţi

de armatele Ţarului, la Lacurile Mazuriene. Aliaţii lor, sârbilor (august, Bulgaria Serbia, pierderii anul Italiei, austro-ungarii, pierd, la rândul septembrie intră dar în fiind în 1914). război mai anul În alături favorabil 1916 anul de lor, în faţa ruşilor şi Puterile Centrale şi îşi 1915, Puterile

reiau ofensiva, reocupă Prusia Orientală şi Galiţia şi ocupă Polonia. Centrale cu prin ocupă excepţia ofensiva 1915 Puterilor Antanta Centrale, câştigă,

trupelor ruseşti în Galiţia şi prin sângeroasa bătălie de la Verdun, unde francezii pierd 350.000 de luptători, iar Germania 600.000. Pentru victorioase, asupra a În Antantei, declanşează România, treimi prin după din trecerea teritoriu, în război Carpaţilor germană şi regele a şi în primele Capitală lupte şi militară de în partea române luptele decembrie două 1917, situaţia ofensiva 1916 aduce ocupaţia

comanda Unite

refugiindu-se la Iaşi. intrarea se victorioasă Statelor iar frontului schimbă împotriva radical, trupelor trupele

germane,

de la Mărăşti şi Mărăşeşti, din iulie-august 1916. În anul 1918, la 3 martie, Puterile Centrale şi aliaţii (Bulgaria şi Imperiul Rusia Otoman) sovietică România, Dobrogea Ungaria. Tratatul nu a fost ratificat de către Guvern şi Parlament şi a fost denunţat la 28 octombrie 1918, când câştigă războiul. Între regimului timp, din în ţările cu Puterilor sprijin Centrale extern. au Astfel, loc răsturnări Bulgaria, ale unde interior armatele Antantei, aliate cu SUA, era semnează ce Pacea anterior de de la Brest-Litovsk semnase acest (Belarus) Tratat) în către cu cele (după Ucraina

două ţări ieşind din război. izolată acest şi alţi tratat, 5.600 semnează km. pătraţi condiţii Austroînrobitoare, la 24 aprilie/7 mai 1918, Pacea de la Bucureşti, prin care cedată Bulgariei

izbucneşte o revoltă republicană, capitulează în septembrie.

86

În dualismului

Ungaria, austro-ungar

izbucneşte şi va

revoluţia instaura se

ce

va

proclama a

abolirea lui Bela

republica

socialistă în cehi, la 3 urma

Kun, înfrântă apoi de armata română. Imperiul revoluţionare croaţi, români. Primul planetară prima şi dată: La încă ocean. Marea navele Britanie ale miza pe o blocadă nu împotriva mai puteau Germaniei, asigura posiaprovia bilă prin supremaţia sa navală, ce ar fi avut efecte dezastruoase pentru comerciale Aceasta cărei lucrare era „The Germaniei, care zionarea unei populaţii dense, dependente de transportul pe mare. concepţia Influence germane Unite milion victoria (1913-1921) au în de nu geopoliticianului of Sea condus război, soldaţi Aliaţilor, Power însă la pe dar 6 la Alfred on Thayer History" răsturnarea aprilie frontul să-şi 1917, de impună Mahan era biblia şi în schimbat din habsburgilor ţările şi Austro-Ungaria Război numărul submarine, începutul acest raport a destramă supuse: armistiţiul pe mişcărilor sârbi, iar sa de erau a de provinciile semnat se prin (1916), în anul dar odată slovaci,

noiembrie, extinderea folosită gaze ei

o săptămână mai târziu, pe 11 noiembrie, şi Germania. Mondial victimelor, tancuri remarcă, tehnica lângă de avansată pentru

avioane 1914, cu

luptă, aliaţii

nimicire în masă. războiului, de Anglia şi fruntea competiţiei navale, forţe, originalitatea tehnică germană

dezvoltarea

submarinelor

marinei europene. 20 Submarinele Intrarea Antantei, hotărâtoare Woodrow cu situaţiei de a la impunerea blocadei de către germani împotriva Marii Britanii. Statelor peste pentru Willson 1 partea fost vest,

preşedintele

american Proclamaţia

reuşeşte

sa în 14 puncte ca bază a păcii, astfel că refuză să semneze Tratatul de

<notă> 20Michael Howard, Războiul în istoria Europei, Editura Sedona, 1997, pag. 138</notă>

87

la

Versailles, În

refuză

adere de semnat state, Alsacia şi

la la

Societatea Versailles de puterile care Lorena şi şi

Naţiunilor (primul România), ceda

şi dintre

adoptă

o

politică de izolaţionism faţă de Europa. urma de la (27 Tratatului Paris), de restituia tratatele Primul iunie în se 28 sistemului Război 1919, favoarea învingătoare la alte iar în

Mondial Germania Belgiei,

printre şi

teritorii coloniile

Poloniei

Naţiunilor

Unite,

împărţeau între învingători. Germaniei i se interzicea să aibă o armată mai mare de 100.000 de Alte oameni, de artilerie aliaţi se pe grea, 15 refereau tancuri, ani, la şi a aviaţie Prusiei şi submarine. erau Zona Austriei Rinului, şi la ocupată Orientale demilitarizate.

prevederi

respectarea

independenţei

stabilirea unor daune ulterioare de război. În Marele Palat Trianon de la Versailles, la 4 iunie 1920, s-a încheiat graniţele încheiată asemenea, Bulgaria, 1918. Prin internaţional Dobrogea acum, după votat duce, în ce Tratatul unirea rămânea baza la iar vecie" de două nici 27 la de la Trianon, româneşti Ungaria recunoştea Banatul Mare se sale la pe de plan Est, teritoriilor în graniţele martie 15/28 unirea la se Transilvania, România în cu pacea cu pacea interesa prin care între puterile învingătoare şi Ungaria, Croaţilor cu prin şi care se fixau de cu România, cu Regatul la Sârbilor, Saint Slovenilor (care, Seine 6

constituit în 1918 - Cehoslovacia (reunită tot în 1918) la Sevres a fost Turcia, provinciile se Germain iar cu la Austria sur din româneşti), graniţa Neuilly

reconfirmă

România

octombrie

Crişana şi Maramureş cu România, iar prin cel de la Neuilly sur Seine, României: internaţionale, reunise cu noiembrie, Bucovinei Versailles la cea avea regăsea istorice, a va a recunoaşterii graniţele Republica de Dar, mare

Democratică Cernăuţi imediat ce după

Moldovenească, „pentru peste semnarea secolului.

Congresul România. să de-a

tratatelor

înceapă doua

turbulenţa

decenii,

conflagraţie

88

Tratatele de Pace de la Versailles n-au fost decât debutul unui interludiu Mondial, Germania, septembrie, Pe Germania declanşarea ce la a 1 marcat oficial septembrie intense odată 1939, prevederilor Anglia au prin şi avut cedările pregătiri cu şi apoi pentru de al către II-Iea de la URSS, Război către 17 declarat ocuparea Tratatului Franţa, o înainte contribuţie succesive în de Poloniei

conform lângă şi URSS, săi,

Ribbentrop-Molotov, a de fi atacate de la

încheiat cu o săptămână mai devreme, la 23 august 1939. aliaţii războiului, netăgăduit faţa

pretenţiilor

revizioniste ale lui Hitler, ca şi prin acceptarea - s-a spus, complice - a raporturilor teritoriale asupra Austriei şi Cehoslovaciei. În urma crizei fondatorul devine pregătire Partidului al celui cancelar a economice mondiale, Naţional-Socialist de-al creând III-lea Axa Reich în anul 1933, Adolf Hitler, al şi muncitorilor este instaurată în germani, dictatura octombrie

nazistă, care, în plan extern, va duce o politică agresivă de înarmare şi războiului, Berlin-Roma-Tokyo, 1936, pe care a declarat-o deschisă aderării şi altor state europene, ceea ce s-a întâmplat, inclusiv în privinţa României (1940). Până atunci, are loc Acordul de la Munchen, semnat de Hitler, Mussolini, lui E. Daladier să şi Neville Chamberlain, sudeţilor prin (de care limbă i s-a permis dar Fuhrer-ului anexeze regiunea germană),

nu Cehoslovacia, pe care însă al III-lea Reich o ocupă, intrând în Praga la 15 martie 1939. România încheind împotriva protocol 1936), în alianţă politicilor vederea lui Carol cu al II-lea ale tratat se pregăteşte şi de apărarea (Mica şi Montreaux graniţelor Înţelegere) încheie reciprocă un a (iulie, Serbia, Grecia Turcia la

revizioniste unui

Bulgariei, privind

Ungariei respectarea

sovieto-român

(Titulescu-Litvinov)

independenţei şi suveranităţii. Un acord important de neagresiune se încheie şi cu Ungaria, la 23 august 1938. După acordul de la Munchen, la Berghof, în 24 noiembrie 1938, are loc întâlnirea dintre Hitler şi Carol al II-lea, care îi

89

cere să rupă legăturile cu Anglia şi Franţa, să încheie o alianţă în toate domeniile cu Germania şi să aducă la putere Garda de Fier. Războiul zis pe 3 La Sovietică ceea ce Legionarii, Deşi guvernul din loc Liga şi, Mondial, mai când întâi Marea european, Britanie este de Hitler şi se declanşează Franţa în cu Est declară şi la de şi propriurăzboi Rusia Rusia. pe septembrie, 17 în pune

Germaniei, ca răspuns la atacul asupra Varşoviei. septembrie, aceeaşi România a al V-a zi, pe a Polonia guvernul picior lui face la îi din atacată se război în polonez refugiază îl Bucureşti,

Germania

coloana Carol

România, concesii

asasinează

primul ministru Armând Călinescu. II-lea importante garanţiile o Germaniei (pactul cedării petrolului din mai 1940, aducerea legionarilor lui Horia Sima în Gigurtu, Naţiunilor), de la renunţarea Hitler Viena, anglo-franceze, ultimativă care retragerea prin care pierde trimite 30 cedase scrisoare prin

cere mari cedări teritoriale în favoarea Ungariei, în baza căreia va avea Dictatul Până august, România şi 43.492 kilometri pătraţi şi 2.667.000 de locuitori, în majoritate români. atunci, România U.R.S.S. Basarabia Bucovina de Nord, în urma notei ultimative din 25 iunie. Un an mai târziu, la 22 iunie 1941, în urma abdicării lui Carol al Il-lea (6 sub române septembrie conducerea trec Prutul, 1940) lui şi Ion intrării Antonescu în României (rege cel de-al în fiind alianţă Mihai cu I), Germania trupele

angajându-se

Doilea

Război

Mondial de partea Axei, împotriva Uniunii Sovietice şi aliaţilor săi. România a jucat un rol cheie în cel de-al II-lea Război Mondial, inclusiv puţin 6 Finlanda, prin luni. capitularea Frontul a din fost 23 august 1944, până scurtând Italia, în conflictul România, cu cel când baza în antisovietic Germania, Ungaria,

Slovacia

victorios războiul 1941,

decembrie Chinei, intrării

1941, atacă S.U.A

suferă o primă înfrângere în faţa Moscovei. Japonia, Pearl Harbor la care 7 continuă decembrie împotriva oferind prilejul

război, în coaliţia antihitleristă.

90

În frontul de După anul Berlin, şi care 1944, intrând cere

anul Est,

1942

începe la

contraofensiva Stalingrad, Italia în

pe

toate

fronturile. Orient,

Pe

sovieticii

Extremul război şi

coaliţia În spre

anglo-americană împotriva japonezilor şi în Africa de Nord. debarcarea Armata pe pe 6 şi cel de Roşie Polonia, teritoriile în 12 aliaţilor, declară Germaniei. marşul şi care fără eliberează România, Austriei, septembrie. 1944. S.U.A. ce U.R.S.S-ul Iugoslavia, Danemarcei, La fel Germania supune începe

ocupând

Ungaria, Norvegiei România, capitulează

Cehoslovacia, Finlandei, semnează condiţii atomice la 30 bine 2 de de

armistiţiu

armistiţiul La Hiroshima În milioane România

septembrie 1945, ceea Doilea din peste Doilea care 1

la 9 mai 1945. august Nagasaki, de-al bombardamentelor să pierit care o în capituleze peste de mai tehnică cazul au determină Japonia au din

septembrie 1945. Război 12 milion Mondial milioane în de cetăţeni, a în pe oameni, lagărele exterminare.

a pierdut de-al a

800.000 pe frontul antisovietic. Cel fără atomice şi Război lui balistice şi o şi Mondial fiind (V-2) parte URSS, folosit pragul care, militară bombei precedent, Germania rachetelor Hitler descoperirii

prelungirii intrat în

războiului, le-ar fi putut folosi. Rezultatele patrimoniul Din cercetărilor dintre pe în cercetători seama lor învingătorilor, perspectivă SUA declanşândurând, evoluţia

se, ulterior, cursa înarmărilor nucleare şi a zborurilor cosmice. geopolitică interesează, primul sistemelor de alianţe din timpul războiului şi a celui de tratate de la sfârşitul acestuia. În URSS, Naţiunilor octombrie Britanii iar Unite, 1943 şi în are SUA iunie loc prin 1944 conferinţa care are se loc miniştrilor pun Conferinţa de de externe la ai Marii bazele Organizaţiei Bretton

Woods (S.U.A.), când se înfiinţează, pe baza hotărârii a 44 de state,

91

Fondul

Monetar În anul

Internaţional 1944, în

şi

Banca

Mondială, se

instituind înfiinţează

rata

de

schimb fixă pe baza dolarului american. Marea anul prin de Britanie Brigada antianul armatei evreiască, cu un efectiv de 5.000 de oameni, care a luptat în diverse operaţiuni palestiniană, 1948, cu anti-naziste, de un data efectiv după aceasta de 1946, continuându-şi Haganah, a format activitatea care, nucleul în Organizaţia oameni,

60.000

noului stat Israel. Toate acestea demonstrează că, întocmai ca şi în cazul Primului Război Mondial, deciziile de la sfârşitul celui de-al Doilea, tratatele ce au urmat au constituit sursa conflictelor ce au marcat perioada de pace, cunoscută până la sfârşitul anului 1989 drept Războiul Rece. Războiul urma semnat, căreia la 10 ca s-a încheiat 1947, parte şi la prin Conferinţa SUA, cu de ţările Pace Anglia de şi la Paris, Franţa, în au puterile învingătoare. URSS,

februarie făcând înfrângerea

tratatele din

foste aliate Totuşi,

Germaniei: România este şi, patru cei mare

Bulgaria, Finlanda, Ungaria şi România, care ceruse, fără succes, să fie considerată După ocupată potrivit de coaliţia antihitleristă. necondiţionată, Marii Potsdam, ambele Britanii este va avea câştig de cauză în privinţa reîntregirii Transilvaniei. capitularea U.R.S.S., Yalta că la şi Germania şi Franţei în trupele S.U.A., de

înţelegerilor De menţionat ai câştig Lorena)

împărţită au

zone de ocupaţie. faptul statelor de cu suferite în conferinţe sale de şi participat şi de trei conducători având şi pierderilor învingătoare, datorită război şi Stalin, poziţiei poziţiei Roosevelt Churchill, litigioasă

Franţa putere, (Alsacia

cauză

interbelice vecinătate Frontul

Germania,

A contribuit

de rezistenţă,

coordonat de Charles de Gaulle.

92

<titlu>5. Războiul, continuarea relaţiilor politice cu
alte mijloace. Geopolitica conflictelor internaţionale
Dacă perspectivă celui de-al fără completă în capitolul Război precedent a Mondial, am analizat umane, şi a am de de istoria până geopolitică evoluţiei omenirii la nu ar din fi a

organizaţională, Doilea analiza

comunităţilor războiului

încheierea

abordarea

strategiei în opri

geopolitice

conflictelor internaţionale. Mai formaţiunilor data umane aceasta ca exact, statale ne urmare de dacă ca vom a la capitolul a asupra anterior evoluţiei prezentat putere diacronice manifestare de de de că alte cu puşcă, transport fiecare definiţia mijloace", în care sa a a succesiunea ele, de civilizaţiei a puterii, apoi şi la a dată, lui a fost lucrare că urmare raporturilor formelor săgeţi au se a dovedit la dintre

dezvoltării arcul toate şi cu

respectiv a perfecţionării războiului şi mai ales a armamentului utilizat. Trecerea armamentul celor de În Clausewitz fost conţinutului praful însemnat, consideră cu performant, comunicaţie, mediile „războiul de şi modernizarea acestea militare şi s-a mijloacelor

schimbări fundamentale în istoria raporturilor de putere, geopolitice. politice este o continuare politicii războaie în

confirmată

evenimente

operaţională

cercetarea

caracterului de această

numeroaselor formulă,

confruntată omenirea. Întrebarea este dacă şi reciproca este valabilă. Alături "Despre omologată afirma: cunoscuta „Vedem, război", teoreticianul german aşadar,

războiul nu este numai un act politic, ci un adevărat instrument politic, o continuare a relaţiilor politice, o realizare a acestora cu alte mijloace.

93

Ceea

ce

mai

rămâne consideraţii

specific au în

războiului de-a pune în

se

referă

doar

la

natura

specifică a mijloacelor sale." Aceste diferite. război şi In de determinate generat s-a care se ca, lungul la timpului interpretări acute, dintre secolului În şi, ultima vreme, ajuns chiar controverse corelaţiei al deceniu

condiţiile acestea

problema ultimul

politică,

impunând

XX, să se folosească prudent numai sintagma de conflicte militare. Războiul de vedere al a cunoscut artei militare, mari schimbări având în de la o epocă cauzele la alta. continuare, vom face o analiză a războiului, la scara istoriei, din punct vedere conflictualităţii deopotrivă, amploarea. Se consideră că războiul, ca fapt şi concept, şi-a început drumul în antichitate, în văile Nilului şi Eufratului, cu aproximativ 6-10.000 de ani în urmă, în văile Hindusului şi Fluviului Galben, cu 4-5.000 de ani în urmă şi în Peru şi Mexic, acum 3-4.000 de ani. Aceste perioade, cu excepţia referitoare Mexicului, la natura pot fi datate, se datorită găsesc ai folosirii atât în scrisului. scrierile trebuie la Dunăre Dovezile vechi, cu războiului

caracter discriptiv, cronologic sau analitic, cât şi în urmele arheologice. Dintre câţiva ani, a maeştrii condus adevăraţi campanii de războiului de amintiţi până la Alexandru cel Mare, Hanibal, Cezar etc. Alexandru cel Mare, în numai anvergură, Gange. De referinţă rămâne bătălia de la Gaugamela, din 331 î.Hr., în care a învins armata persană a regelui Darius al III-lea. Hanibal, acest corifeu al Cu generalul Pirinei terestre au antichităţii, prilejul cartaginez primit s-a celui a sprijinul impus de-al în ca un membru război al punic manevrei strategice î.Hr.), peste bazele de tipul acţiunii indirecte. doilea o navale (218-202 expediţie de la întreprins celor surprinzătoare din Mediterana,

şi Alpi şi a pătruns

nordul Italiei.

Concomitent,

forţele sale

din Sicilia. În marea bătălie de la Cannae, din 2 august 216 î.Hr., Hanibal a încercuit şi zdrobit armata romană, devenind pentru aproape 15 ani

94

stăpânul

Italiei.

Cezar, arta

personalitate militară

considerată în cursul

de

Napoleon

I

drept purtat

emblematică

pentru

antică,

războiului

civil

împotriva lui Pompeius, după anul 49 î.Hr., a elaborat un plan complex de anihilare a adversarului. După Italia, el a a coordonare trecerea cucerit armatelor Rubiconului Spania, pentru de conduse şi ca, luarea în Pompeius, sub final, să control profitând atace şi a de în bazei lipsa din de

Balcani.

Bătălia finală s-a dat la Pharsala, în ziua de 9 august 48 î.Hr şi a fost câştigată de Cezar. In din centrul lumea său statale geto-dacă, întărit, ale un situat celţilor plan în de război apropiat ţării, şi de acesta cel a din al lui lovit valea Cezar a folosit marele rege Burebista. Pornind de la bazele de operaţii sud-vestul boii formaţiunile scordisci, tauriştii

mijlocie a Dunării, ca şi garnizoanele elene de pe litoralul Mării Negre, dintre Olbia şi Appolonia (50-48 î.Hr.). De ofensiva poetului altfel, armatelor Ovidius, Evul multe dintre Mediu loviturile călări, cât geto-dace, şi din o şi prin după surprindere, cum reiese executate atât cu din în grupuri relatările războaiele în arta mobile de arcaşi sub formă de raiduri şi incursiuni, caracterizau confruntările epocă cu înregistrate

daco-romane din anii 86-106 d.Hr. reprezintă clasice aspecte de contradictorii militare, militară în general, şi în istoria războaielor, în special. Pe de o parte, elementele coerente acţiuni specifice antichităţii, s-au pierdut; pe de altă parte, s-au consemnat acţiuni de tip nou, ce puneau accentul fie pe mobilitatea forţelor armate şi pe puterea de izbire a cavaleriei, fie pe tăria sistemelor de fortificaţii permanente. Bizantinii forme şi de comandanţi au dus arta războiului Armatele din până lor de la cele profesie, eschivei, mai sofisticate de în surprinderii victoriei exprimare practică. conduse

experimentaţi, mijloace

făceau eficiente

implicarea pentru

învăluirii,

obţinerea

confruntarea cu inamici superiori din punct de vedere numeric.

95

Vikingii ofensive, Normanzii, debarcare Britanice, Un întreprinse Asia bazelor de strategic: Disciplina In viteză ale Şi de Bătrân. şi acţiuni de de a

şi

normanzii combinării au grupuri de

au

adus

un una

plus dintre şi

de

incisivitate cu puţinele cele în 1066, de al faţă învăluire de a în a acţiuni largă acţiunile dârză prin

acţiunilor terestre. de Insulele ambiţie cucerire în plasarea teatrele la nivel uzură.

datorită unor

acţiunilor de infanterie la 28

navale

pildă,

realizat istorie, îl

operaţii

cavalerie

cunoscute caz de Europa.

septembrie expediţii secolului fizionomie considerabile largi de

neîncercată nici de Napoleon I şi nici de Hitler. aparte în au Ele constituie prima avut la marile a mongoli, jumătate următoarea distanţe şi pe manevrelor prelungite şi de folosirea ani au s-a XlII-lea, de

tactică:

susţinere militare; evitarea dură a

logistică utilizarea asediilor

a

războaiele scară

mongolilor de 100

manevrelor foită şi

le-au adus mult timp superioritatea pe câmpul de luptă. Războiul cavaleriei Evul de Mediu (1337-1453), primit replica franceze, românesc de infanteriei militare cel s-au 1443 prin şi şi şi de faţa lor, în

engleze, alcătuită din arcaşi şi protejată de lucrări de fortificaţii. individualizat dar cel de cu şi Mare, Iancu trupe blocarea rând, permis de în de s-a excepţie, Iancu preponderent apărare, Ştefan executată sud de manevrelor inamice, în primul a ofensivă. campaniile Hunedoara mobile în prin unor să Mircea

Hunedoara, cea lungă la a

impus prin cutezanţă, inventivitate şi înţelepciune. Campania împotriva întrebuinţarea interceptarea Otomanii inventivitate. talia lui otomanilor, magistrală Dunăre, caracterizat (cavalerie cetăţi organizare comandanţi triumfe în

infanterie „purtată"

în căruţe de tip husit), care

au urmărit, in special,

comunicaţiilor s-au II impus, lor sau

obligativitatea de a se preda. Disciplina Mohamed riguroasă Soliman

Magnificul

armatelor feudale europene.

96

Epoca generalizării tendinţe Războiului ofensivei. În sunt de Regele Ţările

Renaşterii armamentului deja 30 de de ani

introduce foc în şi

noi secolul

elemente al XVII-lea distinct să de

în armatelor. în în în

direcţia Aceste cursul evoluţia marile

profesionalizării moment obişnuia este şi

dominante Gustav Mihai din

(1618-1648), Adolf, Viteazul 1789-1794

Suediei, Române, Franceză

recurgă departe

sale bătălii la manevre de întoarcere şi învăluire. comandantul napoleoniene premodern cu cel mai autentic spirit ofensiv. Revoluţia războiului. De armate de întoarcere, administrat clară de la pildă, 270.000 a acesteia în de o campania oameni, usturătoare Pe bună în din a 1805, optat lecţie împăratul, pentru armatei de artă specialiştii o în lungă fruntea manevră şi declarat prin unei de i-a pe războaiele dintre 1799-1814 au adus inovaţii şi în modul de organizare şi ducere a

interceptat Austerlitz.

comunicaţiile dreptate, evoluţia

austriece militară l-au şi

victoria

Napoleon I părintele artei manevriere moderne. Progresele militare, sub industrializate În militare înregistrate impactul posibilităţi de pe armamentelor au anterior S.U.A., manevrele din de organizării armatelor executarea acţiunile mijloacele revoluţiei industriale, oferit pentru 1861-1865, forţe şi

necunoscute Secesiune spaţii din

operaţiilor pe timpul războiului. Războiul derulat s-au întinse,

fiind eficient facilitate de către căile ferate. Pe de altă parte, secolul al XlX-lea a cunoscut şi câteva operaţii combinate, navale şi terestre, Mondial de felul acţiunilor deşi a ce corpului rămas vor expediţionar în istoria vest-european în Războiul Crimeei (1853-1856). Primul în poziţii, a Război (1914-1918), unor militară ca un război de poziţie, cu fronturi continui, armate îngropate determinat apariţia elemente revoluţiona ulterior arta militară: acţiunea corelată a blindatelor cu aviaţia:

97

posibilitatea

folosirii

aviaţiei

în

executarea

bombardamentelor

aeriene

strategice; folosirea desantului naval şi aerian etc. Al Doilea Război Mondial (1939-1945) a etalat toate tipurile de armamente aflate şi astăzi în arsenalul modem. Germania săptămâni, lansează conceptul de război unor fulger forţe şi, în trei de înfrânge Polonia. Pătrunderea germane

blindate, sprijinite de aviaţia tactică de asalt - în sectoarele centrale ale frontului de vest, în mai 1940 - a avut ca rezultat încercuirea marilor unităţi aliate Tot din prin nord-vestul operaţii navale, Franţei aeriene şi şi sudul Belgiei şi capitularea au cucerit necondiţionată a Franţei. terestre, germanii Normandia, în 1940, şi Insula Creta, în 1941. Forţele Axei au anihilat, într-un interval de timp scurt, Iugoslavia, în aprilie-mai 1941. Japonezii, premieră operaţii, de la rândul la dată Pearl lor, au recurs în şi la de operaţii desant, de aeronavale 1941. Prin armatele în alte nipone mondială, această Harbour, navale au decembrie

aeriene, care de s-au

au cucerit Filipine, Indonezia şi Malayezia, în 1941-1942. Operaţiile aviaţiei sprijinul la Marea tactice, marinei Baltică trei în ofensive trupelor militare, la luni. beneficiat şi, la pe aportul foarte ritmuri terestre, în blindatelor, de de întinse, desant Neagră, extremităţile fronturi în frontului,

desfăşurat ofensive 1941 şi

Marea

succedându-se combinate cel

sufocante, maritime şi german Kuban şi

aproximativ la Odessa,

Operaţii

şi aeriene - au proiectat Crimeea, în anii 1943-1944.

şi organizat

comandamentele român sovietic,

august-octombrie

Din iunie 1944 şi până în mai 1945, Armata Roşie a executat o gigantică palele ofensivă, grupuri În de încercuind armate se în ale etape succesive şi din nimicind Prusia princiOrientală, acţiunilor Wehrmacht-ului ofensivele cu

Polonia, România, Ungaria, Germania de Est, Cehoslovacia etc. Occident detaşează întrebuinţarea combinate din Africa de Nord în 1942, din Sicilia şi sudul Peninsulei Italice, în 1943 şi 1944, din Normandia, în iunie 1944 şi din sudul

98

Franţei, aeronavale

în şi

vara

aceluiaşi din

an. timpul

Pacificul bătăliilor au Europe la sale, avut de ofensivă

a de

fost la loc

scena Midway, deasupra aflate 1944. adevărat sub În folosirea

operaţiilor din 1942,

japoneze aeriene şi s-a cu

din Marea Caraibelor - 1943, Filipine - 1944 etc. Operaţii Britanice germană, desantului marina în în distincte a întregii O Insulelor ocupaţie a de Atlantic, război masivă 1941 Vest, cu în un

1943-1945.

operaţie

aerian

înregistrat submarinele

Arnhem, a purtat

germană,

hărţuire împotriva aliaţilor, fără a beneficia însă de sprijinul navelor de linie şi al portavioanelor. În reacţie, artei etapa finală artileria a şi au războiului, blindatele creat un inovaţiile cu spaţiu tehnice necunoscut nuclear detaşează cele a aviaţia până cu rachetele, militare. În Peninsula cucerirea executate Kraina. Din cele prezentate până acum, în care am pus accent pe latura distructivă a războiului, putem aprecia că a existat şi există o tendinţă caracteristică - perioadele de război sunt urmate de mişcări în favoarea păcii. În un războaiele Grecia, civile în de timpul la şi după războiul de peloponezian, pace, au creat s-a născut după puternic sentiment pacifist. sfârşitul Dorinţa republicii apărută parametrii calitativ superiori, atunci o din pentru Golful

portavioanele,

elicopterele Totodată,

apariţia militare

armamentului postbelice se

prefigurat războiul

nouă dimensiune în conceperea şi materializarea operaţiilor. conflictele Coreea, Libanului, împotriva conflictul acţiunile mediatizatul sârbilor indo-pachistanez, ofensive şi mult israeliene comentatul pentru patru război cucerirea din războaie

arabo-israeliene,

întreprinse

Piersic şi cel din fosta Iugoslavie, unde s-au detaşat acţiunile croaţilor, bosniaci, provinciei

romane,

condiţiile

pentru organizarea imperiului.

99

În

Evul

Mediu,

puterea

distructivă

a

raidurilor

efectuate

de

popoarele nomade ale stepei şi de vikingi au creat o puternică dorinţă de pace, folosită ulterior de Biserică. La războaie, sfârşitul determinate Evului de Mediu, rezistenţa nenorocirile dinastică, aduse au de dus cruciade la şi de pacifismul

umaniştilor şi al lumii. Războaiele Războaiele după 1870, o a dus internaţionale, Organizaţiei nucleare au

cercurilor reformiste şi la apariţia, napoleoniene de la au dus, după 1815, al

în secolele al-XVIla realizarea au cod la cursa de o Sfintei

lea şi al-XVII-lea, a unor numeroase propuneri pentru o nouă ordine a Alianţe şi a numeroaselor organizaţii de pace. jumătatea mişcare conflagraţie Unite, mişcări iar pentru secolului pentru Războiul pace şi mondială XlX-lea unui dus şi a determinat, de legi înfiinţarea înarmărilor amploare puternică doua la apariţia Rece

Naţiunilor

dezarmare

fără precedent, care au culminat cu mişcări şi revoluţii ce au făcut să cadă sisteme politice. Cu toate acestea, nu putem să nu sesizăm faptul că, mai ales în perioada manifestată a avut impunând ostilităţi. De-a militari, şi abordând-o, lungul nu de cele lor istoriei care mai artei s-au militare preocupat din ori, au de puncte piste în fost de numeroşi vedere gânditori războiului, diferite în numai, problematica războiului în şi tendinţa să modem, ce mărească de această au urmat intervalul aspiraţie unor dintre naturală războaie înaintea de războaiele către mari de pacifism, proporţii, acest unor tip, noi perioadele măsuri

refacere

economică

apariţiei

multe

raport cu epoca în care au trăit. Studiile de mare în fi acestuia poate constituie şi pe un şi ca adevărate al de înţelegerea a locului astfel cu efect caracterului şi că rolului acesta distructiv complexitate epocă definit diversitate scara ansamblu războiului, conflictualităţi

dezvoltării

umanităţii,

asupra prezentului şi trecutului, dar cu un impact progresiv asupra

100

viitorului, În

în

condiţiile în războiul armată legală

care, era

de regulă, abordat

forţele sub

învingătoare aspectul

preiau

şi

dezvoltă potenţialul - pe moment, afectat - al învinşilor. trecut, „ lupta numai între două confruntării (G. armate, după cum reiese din câteva „definiţii" consacrate:


Bouthoei);

sângeroasă

grupări

organizate"

• •

„condiţia

care permite ca

sau mai

multe grupări

ostile să poarte un conflict folosind armate" (Quincy Wright); „ un act de violenţă al cărui scop este de a obliga adversarul „lupta între oameni/state independente ce dobândeşte să execute voinţa noastră" (C. Von Clausewitz); caracter internaţional" (F. Martens);

• „ lupta dusă de o grupare de oameni, triburi, naţiuni, popoare,
state împotriva unei grupări identice " (Boguslawski);

• „starea de luptă violentă rezultată între două sau mai multe
grupări de fiinţe aparţinând simultan juridice este aceleaşi al şi specii, forţelor al din dorinţa al sau voinţa lor" (Lagurgette);

• „un
populare, Wright). În o al

conflict dogmelor

armate,

sentimentelor (Quincy şi ca o

culturilor ca fenomen

naţionale" social

prezent,

războiul

privit

continuare a politicii cu alte mijloace (von Clausewitz), fiind definit ca confruntare violentă a două constă este din între toate componentele statale confruntarea modem, şi ori activităţilor non-statale. lupta cel mai sociale, Elementul armată mult unor a politice, informaţionale definitoriu În prin diferită legi şi a economice, principal actualitate diplomatice, entităţi în ideologice, militară caracterizat de multiple; psihomorale,

specifică - ca instrument al promovării intereselor statului. războiul domenii formelor următoarele principii; dimensiuni: alternarea praguri diferite medii şi violenţă; de ponderea ducere

confruntărilor,

aplicarea

procedeelor

războiului; organizarea specifică şi specializarea strictă a forţelor şi

101

mijloacelor speciale; În elemente:

participante; „umanismul" viitor, noul

respectarea pierderilor tip de război de

unor umane poate

reguli

şi

norme

juridice ca

limitate; fi definit banală,

războiul de pe

ameninţare politico-militară activă. următoarele baza unei

confruntarea

discretă,

multe

ori

strategii adecvate, aplicată într-un proces reglatoriu;

• evidenţierea unei stări de pace încordată, dură şi fierbinte; • starea de pace şi cea de război nu vor mai avea sensuri
antinomice: pacea va coexista cu războiul;

• • •

ponderea forţele şi

mijloacelor mijloacele

şi vor

acţiunilor fi mai

nonviolente paşnice şi

va ecologice,

creşte iar

considerabil; confruntările majore se vor angaja mai mult în sfera informaţiilor; nu se va desfăşura între marile puteri, ci în spaţiul zonelor de durata confruntărilor poate creşte considerabil, iar interes şi control al acestora; continuitatea acţională va fi evidentă;

• concepţia va fi în sfera gândirii şi acţiunii umane; decizia va fi
de natură În afectează, Se modem: informaţională, cadrul dar în larg, plan de iar masă, execuţia percepţia va aparţine este şi nu mijloacelor simţită se şi ultraperfecţionate, viabile, inteligente, selective şi de mare eficienţă. războiului reduse la acţionai victimele sunt vede

aproape nimic. impun la câteva concluzii referitoare al războiul din (conflictul) domeniul

• asistăm

transferul

integral

războiului

strategiei militare în cel al strategiei de securitate;

• problemele păcii şi războiului se contopesc aproape până la
similitudine;

• acţiunile

militare

devin

complementare

celor

nonviolente,

de

natură şi intensitate diferite;

102

• confruntarea
măsuri păcii. Apreciem „dimensiune investiţiile necesară SUA" în că de menţinere,

militară

poate

fi

prevenită

şi

descurajată implementare devine interesele a de

prin a o şi

restabilire,

impunere,

sprijinire, cosmic a

militarizarea a operaţiunilor contradicţie
21

spaţiului militare de eforturile

proteja

cu

Chinei

rezerva

spaţiul cosmic acţiunilor pacifiste.

Conceptul politico-militar actual Pacea şi războiul în lumea informaţională
Noţiunea îşi ale Albă a începe Statelor să-şi Washington s-a de conflict, său analizat ale cărui de în şi istoria creşterea Americii. eforturile realizare mijloace să sintagma artei de conflict după faţă de a militar anii în special, când la vitale Casa concept eficientă (forte conflictul influenţează ducere a scopurilor, pentru acestora, la fizionomia drumul Unite a afara de militare '80,

pericolului Această în permită direcţia

interesele determinat unui mai fapt, de forţă

perioadă

concentreze arsenal

elaborării întrebuinţarea şi de că,

politico-militar, întregului în armate),

politice,

economice

graniţelor la forţele şi de a fizionomii care,

S.U.A. elementele şi la

Considerăm de şi ce şi

militar reprezintă componenta militară a ansamblului amintit. Plecând fizionomia acţiunilor conducerea, conturarea modul de determinarea conţinut, pentru se şi vor care de conflictelor militare; logistica) acestei militare (formele mijloacele criteriile forţelor în opinia (scopul procedeele au în

îndeplinirea finalizarea creiona

vedere

acţiunilor noastră,

întrebuinţare factorilor

mijloacelor),

ajungem

conflictelor militare în secolul XXI. În acest sens, considerăm că merită evidenţiaţi următorii factori:

• situaţiile
conflictele militare;

politică

şi

strategică

în

care

se

vor

declanşa

<notă>21 Noam Chomsky, Un abuz al puterii şi un atac asupra democraţiei (State eşuate), Editura Antet, 2007, pag. 15</notă>

103

• scopurile strategice generale ale acestora; • forţele şi mijloacele participante şi
arme nucleare şi arme convenţionale electronice, ale (sisteme precizie, caracteristicile mijloace

nivelul de şi -

de şi

înzestrare de

cu

armamente gradul de

înaltă

informaţionale armamentelor conflictului

tehnologice), înzestrare faţă de

tehnico-tactice şi

şi profesionalism al trupelor;

• concepţia
adversar;

intensitatea

atitudinea

• spaţiul de desfăşurare şi gradul de pregătire a terenului pentru
război; importanţa obiectivelor vizate prin conflict;

• mediul de desfăşurare, compunerea şi capacitatea de luptă a
inamicului, angajate, valoarea posibilităţile (superioară, lor în timp egală, şi inferioară), spaţiu, grupărilor şi de forţe forţelor caracterul tăria

adverse, starea morală a trupelor acestora;

• apartenenţa forţelor care se confruntă; • tipuri dominante de acţiune; criterii de clasificare; • modul de manifestare a violenţei armate în acţiunile ofensive
şi defensive în spaţiul de luptă fluid. Un acţiunile viitor, este factor războiul care, în probabil, şi va în din avea cadrul un caracter militare căruia de vom graniţă, economic, imaginea ca permanent în special, prezenta în în în militare general conflictele

informaţional, o ştiinţă la

cele ce urmează componenţa imagologică. Imagologia plinară, care se antropologiei, Studiile sau a unei militar este socio-umană confluenţa marketing-ului relevă grav, oricărei că interdiscifiziologiei, ecologiei unui scop de a popor politicomai formează psiho-sociologiei,

logicii, de armate

semioticii,

umane şi ingineriei sociale, precum şi a altor discipline ştiinţifice. imagologie poate şi fi morală militară deformată pierderea având

prăbuşirea

dorinţe/voinţe

opune rezistenţă în faţa agresorului.

104

Cu războinice, În Aceasta şi una războiului urmăreşte), sistemul de

două Sun acest arta din atipic. nu are

milenii spunea

şi că

jumătate „cei rămân ofensiv". ei o pentru făcut ce

în

urmă,

în în

China arta va

regatelor războiului fi şi că, totală. astăzi dacă

Tzu

sunt

experţi şi

supun armata inamică fără luptă (...). mod, trupele neatinse reprezintă un decât victoria este dezvoltarea militar acele este războiului Este Aserţiunea valabilă

consecinţele

tehnologiilor

evident de

planificator fie să

doreşte să obţină un efect pozitiv (prin perspectiva scopurilor pe care le altceva al caute mijloace psihotrope, în lucrarea îmbrăcaţi instrumente. fi: acuzarea a care să modifice informaţia de intrare a grupurilor ţintă, fie să afecteze referinţă acestora, fapt, lungul în prin Alvin anilor, folosirea Toffler iar şi substanţelor afirmă, „accentului" iar, autor, şase ar armelor psihotronice etc. Conştientizând „Război în kaki şi au folosit şase că ar acest de-a antirăzboi",următoarele: „Maeştrii

Acestea sunt asemenea unor pârghii destinate să sucească minţile Cele inamicului pârghii, fi enumerarea acestui săvârşit atrocităţi: amplificarea hiperbolică

mizelor implicate în luptă sau război, în sensul că soldaţilor şi civililor li se spune că tot ceea ce le e drag este în pericol; demonizarea şi (sau) dezumanizarea noastră; din Golf, oponentului; pedepsei Dumnezeu Toffler toate ne este polarizarea sau să cine nu e cu (pe noi a e împotriva operaţiilor toată mai care în cea pretenţia fraza SUA); dintre protecţiei că divine timpul mintală

binecuvânteze metapropaganda, să

America pârghia

străbătut acţiunea specialiştii o

propaganda puternică

consideră

respectiv că care

discreditează propaganda celeilalte tabere. Toate gestionarea canalelor de acestea imaginii determină la ca pentru observăm şi pe procedează identificarea reprezentarea deschiderea tuturor

comunicare,

construiesc

şi o difuzează să ajungă la publicul ţintă, ceea ce echivalează cu un adevărat bombardament informaţional.

105

Mai mult, bătălia pentru a beneficia de serviciile mediilor cu cel mai faptul politică în care mare că şi impact Putem socială, la public trage un militar, capătă mentală de imagine o român căreia de clasice, este o fiind tot la mai acerbă, devenind cu sferelor de sau o realitate la costisitoare. deci concluzie preliminară privire

fenomenul dimensiunea

interferenţa aspect de grup

economică, joacă să

pronunţat

interdisciplinaritate, colectivă, ar de

individuală, a

un rol dintre cele mai importante. Componenta constituie specializate tema ale agresiunii (sau un informaţionale întreprinsă create cu o trebui pentru statului potrivit cercetare sistematică, organisme stat organisme pentru imagine imagine cu din din relevă acestora, va fi un se în ca şi al război durata

special bună pentru au atât pe

îndeplinirea acestui scop). Aserţiunea succes) mult acest este în cât de internaţională (şi cu o excelentă autoimagine) este dificil de agresat (cu verificată cadrul şi practic ultimelor după adevăratele militare, bătălii care Modele crizele înregistrate conflictului, punct conflicte precedat

declanşarea

ostilităţilor vedere sunt

prelungindu-se acestuia. de

terminarea

interesante (conflictele)

reprezentate

Golf, fosta Iugoslavie sau Haiti. Evaluarea creşterea analiştii război încadrează Pentagonului preponderent şi latura caracteristicilor a apreciind informaţional. că În conflictelor războiul structura contemporane a de XXI tip spectaculoasă dimensiunii neconvenţionale secolului acestui

imagologică, prezentate, are în drept privinţa în timp

dimensiune se poate

puternic spune care şi că îl

ancorată războiul metodica duc unor şi

societatea actuală şi, mai ales, în cea viitoare. Conform formă de organizarea şi aspectelor politică amploarea este violenţă caracteristici grupurilor şi spaţiu esenţiale

modului în care se poartă. Războiul juridice speciale, limitat de supus şi reguli Ultima extrem variabile, potrivit locului epocii.

sa caracteristică, deşi practic inevitabilă, cvasi-generală, este aceea de

106

a fi sângeros, căci atunci când nu comportă pierderea de vieţi omeneşti, rareori, războiul nu este decât un conflict diplomatic, economic etc. sau un schimb de ameninţări. Ultima jumătate a secolului al XX-lea a scos în evidenţă o tipologie diversă de războaie:

• războiul total (1939-1945), care a avut drept scop constrângerea inamicului la capitularea politică, obţinută prin înfrângerea forţelor armate şi nimicirea potenţialului militar şi economic;

• războiul limitat (mijlocul anilor '50 şi începutul anilor '80),
caracterizat paşnic al posibilităţii În război cu conflictelor armamentului gradul În în de primul rând prin mai punerea în suplă în cum al a în evidenţă doilea forţei a caracterului prin prin mai politicilor militare, iar rând militare dobândirea ducerea, de ale şi

întrebuinţare se de (nuclear

întâi de toate, a războaielor limitate. prezent cel se remarcă, conflict. criterii sau numărul aceste mare general, că sunt: înlocuirea în caracteristicile cantitatea participanţi disting ce termenului calitative pierderilor la Reamintim convenţional), militarilor criterii se aprecierea intensităţii

folosesc

distrugerilor, funcţie Conflictul state şi decisive, Conflictul de de

acestea, tipuri de între propun de

resursele utilizate, încadrările în timp etc. următoarele un conflicte armate:


două obiective

intensitate, în care tehnologii medie, se nu sunt

reprezintă şi

război îşi categoriile un

aliaţii

acestora,

părţile

beligerante toate

utilizează de

moderne prin

armament existente (inclusiv nuclear, bacteriologic şi chimic).


iar

intensitate acestora totuşi, însă

care în şi la

desemnăm prin-cipal, chimic.

război mijloace în

între state şi coaliţii de state, care îşi propune obiective relativ limitate, pentru realizarea de de luptă; a durată, limitate, sunt utilizează, este nuclear limitate convenţionale proporţii conflicte exclusă între-buinţarea, dimen-siunile

armamentului

Asemenea zonelor

geografice ce pot fi acoperite prin acţiunile de luptă.

107

• Conflictul de joasă intensitate reprezintă un război limitat, dus pentru de realizarea obiectivelor de la politice, presiuni intensitate sociale, diplomatice, sunt de economice economice limitate limitată şi şi la a psihologice. Acesta are, deseori, un caracter de durată şi include forme manifestare Conflictele o zonă multiple, de mică şi se sociale până la terorism şi mişcare insurecţională. (joasă) obicei geografică caracterizează prin întrebuinţarea

armamentului şi violenţei. În prezent, atât politologii, cât şi experţii militari apreciază că în secolul în al XXI-lea marile se vor manifesta vor în curs căuta de două să mari restrângă vor de tendinţe: gama trebui rutină vastei vor prima ar fi de faţă în de orice de al vor aceea că statele dezvoltate din punct de vedere economic şi militar, şi special puteri, sau în state actuale tipologiei să vor facă pune conflicte la cele convenabile lor; cea de-a doua ar consta în faptul că statele subdezvoltate În competiţie general, aceleaşi dezvoltare conflictele unei game largi de conflicte, unele preluate din secolul XX. secolul de XXI, învingătoare ducere celor a împotriva îşi E. populaţii pierde şeful

învinşi, din state şi regiuni sortite în general eşecului. Metodele pierde secţie SUA. După ceda capabili Statele locul să majore opinia sa, în secolul relativ fără informaticii, mici a de intra armatele într-un vor de masă formaţiunilor nimicească vor fi specialişti-profesionişti, conflict acţiona afirma pe direct. de că, la în importanţa, pentru războiului de sens, iar cea mai modernă tehnică de luptă existentă în prezent îşi va conform preconizate generale din Marshall, analiza situaţiei departamentul Apărării

inamicul,

preponderent tendinţelor

politico-militare, se

mare distanţă, iar implicarea lor directă nu va putea fi probată. Corespunzător secolul al XXI-lea, descrise, va poate cu războiul se desfăşura precădere tărâmul

informaticii (informaţia însemnând putere).

108

Băncile

de

date

şi

logistica

informatică

vor

constitui

cel

mai

reprezentativ potenţial de putere şi vor face din posesorii lor un fel de caste atotputernice, ce se vor manifesta ca stăpâni absoluţi ai lumii. Chiar vor destrăma, nu informatice dacă se vor se prognozează anticipa S.U.A., că că actualele din Unite configuraţii club ale al statale se poate lipsi acest puterilor Grupul

Statele

Europei,

Asiatic (nucleu Japonia, China) sau unele părţi ale acestora. Cum vor gândi aceste superputeri războiul? Războiul, în secţiunea sa militară, va fi gândit tot ca instrument în slujba unui scop politic, devenind, însă, în primul rând un mijloc de descurajare, influenţare, intimidare sau sancţionare. Superputerile informatice vor impune noi tipuri de războaie:

• războită
comenzii şi conducerii);

de

comandă

şi

control

(blocarea,

distorsionarea

• războiul cibernetic, „cyberwar"; • războiul informaţional „ infowar"; • războiul mediatic, folosirea mass-media etc.
Principala că distructivitatea, caracteristică emblematică a acestor pentru tipuri de XX, războaie în va fi aceea va secolul secolul XXI

fi înlocuită cu influenţarea comportamentelor statelor şi naţiunilor. Evidenţiem şi alte caracteristici ale noilor tipuri de războaie:

• noile
anihilarea selectivă şi a

generaţii reducerea

de

arme

(armele

inteligente) deciziei pe

vor

permite lovirea

performanţelor

mijloacelor

clasice,

obiectivelor, clasică va

predeterminarea existentă suferi între

adversarului, câmpul luând de

transformarea luptătorului din inamic în amic etc;

• interrelaţia
luptă om-tehnică-om

beligeranţi radicale,

modificări

forma

confruntării tehnici-tehnică, tehnică-om, om-mesaj-om. Vedete ale viitoarelor războaie vor fi:

• echipamentele cosmice, capabile să susţină războiul stelelor şi
să execute cercetarea şi lovirea dispozitivelor strategice, operative şi tactice;

109

• soldaţi cu echipamente speciale (supermani/soldaţi digitizaţi); • roboţi de diferite tipuri şi, în mod deosebit, din seria micro,
care pot deregla radare sau funcţionarea motoarelor;

• nanotehnologiile,
materialelor;

capabile să facă

modifice

structura armamentul,

moleculară ca şi

a cele

• mijloacele
menite să scoată computerele;

apte din

inutilizabile sau să

funcţiune -

modifice

(viruseze

inteligent) de ozon

• armele
cutremure, ai etc: erupţii recoltelor,

ecologice vulcanice, modificări

undele inundaţii,

electromagnetice, invazii de străpungerea

provocarea şi păturii de

insecte

dăunători

meteorologice,

• realizările
deturnarea infrasunete şi pentru

revoluţiei controlul patogeni pentru de

informatice adverşi; prin

-

pentru unor în

anihilarea, puternice de fenomene de

convertirea

luptătorilor mulţimilor cu

generatoare producerea

psihice de masă şi a unor comportamente individuale programate;

• agenţi
variabilitatea

acţiune provocarea

selectivă, unor cel

funcţie cu în

genetică, impus

molime puţin

acţiune faza lui

diferenţiată, după sex, etnie, rasă etc. Războiul puterile informatice, iniţială, va putea avea o intensitate nepercepută de adversar. Acestuia îi vor fi încurajaţi pe toate căile paşii greşiţi în dezvoltarea sa economică şi socială, în Prin (agenţi terapie a aşa de fel încât unor care sunt de influenţă), populaţia grupuri se va să mici vadă de îi va prin şi vinovaţi militari fi şi propriii civili o şi guvernanţi. specializaţi adevărată folosirea

adversarului

impusă

haosului, ei,

traduce

instaurarea

menţinerea unei stări permanente de dezordine. Prin organelor toate eficientă palierele, în intermediul ale afectată erodate este a autoritatea o legitimitatea decizia adecvată şi la şi este supreme faţa statului, capacitatea şi influenţată organiza de hotărâtor ripostă diferite

presiunilor

ameninţărilor

tipuri

posibilă aplicarea strategiilor de convieţuire spirituală a populaţiei. Se

110

determină astfel rupturi iremediabile între elitele politice, culturale şi mase, acţionându-se în permanenţă pentru dezbinarea lor. În acest fel se provoacă adversarului:

• involuţii semnificative în diferite domenii, dintre care cele mai
acute sunt în planul dezvoltării economico-sociale şi nivelului de trai;

• întârzierea realizării anumitor obiective vitale; • pierderea unor poziţii şi a prestigiului internaţional; • lipsa credibilităţii şi a vigorii necesare pentru promovarea şi
apărarea intereselor fundamentale;

• un comportament nesigur, eminamente defensiv în relaţiile cu
alte state; • inconsecvenţă şi o ripostă fragilă în spaţiul propriu de interes. Acest tip de abordare a conflictului poate fi de lungă durată, ducând, în mod sigur, la capitularea adversarului. Paralel cu acest tip de agresiune indirectă dusă de marile puteri, între gamă statele variată În vorbi, după subdezvoltate de sau în curs de dezvoltare şi vom asista de vor la o conflicte XXI, militare, permise din încurajate agresate motivaţie, că marile putea

puteri informatice. secolul analiştii militari urmărite, aproape aceste cu statele pe care durată, în continuare, scopurile Se scopurile mijloacele urmări, ca poate de şi luptă până de de războaie de apărare, le vor categorisi caracter, motivaţiile, şi chiar vor fi al

politico-militare însă afirma, în

participanţi, criterii morale etc. certitudine, politico-militare, utilizate acum, rezultate pe caracterul, fizionomia, durata

războaie/conflicte beneficiul ale celor

militare

induse, permise, sugerate sau impuse de marile puteri militare care vor exclusiv limitate trepte în mai din puternici, consumatorilor Entităţile cărora puterea testărilor de de laboratoarele în cadrul în

militare ale marilor puteri. aflate este inferioare principal dezvoltare, forţă, vor conferită rămâne

continuare dependente de arme pentru dezvoltarea conflictelor.

111

Ele vor trebui state şi coaliţii cu

să facă

faţă războaielor de

pe orizontală, sau celor

duse între pe verti-

niveluri

apropiate

dezvoltare

cală, care vor implica state cu decalaje sensibile de civilizaţie şi putere. Caracteristic în secolul XXI va fi faptul că, în cazul primului tip de forţe de conflicte (putere cunoştinţe Războiul obişnuită încordată, momentul urmare, a ceea actual, starea de (clasic), şi determinant iar va fi, cel şi ca de-al şi până doilea de o fi acum, raportul de a militară), pentru precum o (modem), asimetria

informaţii, va ce când pace suporta va şi

capacitatea devenind va mutaţie războiul nu vor

operaţionalizare strategie un fel

acestora. banalizare, o este război devenind, normală, de faţă un În pace de Drept sens preprocesului reglatoriu. însăşi dintre geo-strategic,

reprezenta pacea cea ele de

remarcabilă dintre mai avea

războaie.

contradictoriu,

distincţia

practic,

irelevantă.

zent, pacea este considerată perioada în care nu trag armele, iar relaţiile dintre state sunt mediate diplomatic şi prin mijloace neviolente. Noul cunoaşterii, supraputeri şi tip va de duce zonele cel chiar lor mai în război, la de purtat crearea interes. cu unor El nu armele va relativ viola paşnice deci pe în că ale între va adevărate coridoare pacea,

coexista cu aceasta. Exemplul păcii mondiale, şi de semnificativ prezent. sunt este războiul purtat, fondul tac este Perioada dintre momentele arată care deja

diplomaţii şi se aude primul foc de armă, iar toate celelalte mijloace de presiune intimidare folosite la maximum, mai puţină pace şi mai mult război, însă de un alt tip, unul care se simte, afectează, dar nu ucide şi nu se vede. Cele secolul politicului, directă sau XXI prezentate având ca ne fac să afirmăm militare spaţiul de şi influenţă), cu nu certitudine vor ieşi respectiv acestea că din nici în sfera războaiele/conflictele fundament (sferele indirectă

puterea, toate

dominaţia reprezentând

categorii fundamentale ale geopoliticii.

112

<titlu>6. Mari mutaţii geopolitice în a doua
jumătate a secolului al XX-Iea. Războiul Rece, integrarea euro-atlantică şi globaLizarea
Pe sfârşitul frontul de-al nemulţumirilor Doilea Război generate Mondial de va reîmpărţirea izbucni lumii la

celui

Războiul

Rece,

între URSS şi puterile occidentale, după ce a avut loc unificarea celor trei zone ale Germaniei ocupate de S.U.A., Franţa şi Marea Britanie în septembrie 1949 şi constituirea Republicii Federale Germania, cu capitala la Bonn. O lună mai târziu, se constituia Republica Democrată Germană, cu capitala în Berlinul de Est, sub ocupaţie sovietică. Este puterile şi blocul Zidului punctul comunist nodal constituite condus la exact de 50 al declanşării în de Moscova, ani Războiului odată Rece cu dintre (NATO) dărâmarea Germaniei, occidentale, Berlinului, apoi Blocul încheiat după Nord-Atlantic separarea

înlăturarea regimurilor comuniste de către ţările Europei de Est, în anul 1989, şi dezmembrarea U.R.S.S. (1991). Războiul geopolitică căderea sfârşitul a Zidului acestui Toată 1947, de preşedinţilor Rece ultimelor război, Berlinului, este, decenii, dată câştigat poate, în şi cea mai după ce se vehiculată 1989, consideră şi sintagmă după marca libertăţii încă consilier secol, de din al la a special eveniment de forţele Rece, cel o respectiv

democraţiei denumit ce a jumătate astfel, fost de

împotriva „Imperiului răului". imagologia Bernard americani Războiului Baruch de Mannes timp

aproape

Woodrow Wilson la J.F.Kennedy — a însoţit tensiunile apărute imediat

113

după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial între SUA şi aliaţii din vestul Europei, pe de o parte, şi URSS şi statele din estul Europei, rămase (mai exact, cedate) în sfera sa de influenţă. În timpul Războiului Rece a avut loc înarmarea nucleară a celor două super-puteri, Franţa, (Orientul sferelor SUA China de şi şi URSS, altele), Vietnam, prin a altor şi puteri o a postbelice luptă de Africa), zeci (Marea pentru războaie şi a Britanie, zonale precum continuă Coreea,

reîmpărţirea

influenţă,

declanşarea

Apropiat,

Afganistan,

sute de intervenţii militare în majoritatea zonelor de pe glob. Sistemul de alianţe se schimbă din nou, de data aceasta şi pe temei sub ideologic, intrate conducerea conform în sfera partidelor înţelegerilor de influenţă comuniste de de sunt Stalin stat postbelică sumă vestice o totală a la Yalta, între la obligate până aliat astfel care să şi se că statele alinieze sa (5 europene politicii sovietică, România,

antioccidentale Germania

promovată

moartea puterilor

martie 1953) şi apoi de succesorii acestuia. înfrântă de o devine sprijin dezvoltare în ţările a vestice (Planul o va învingătoare, Marshall) şi beneficiază cunoaşte acestui 1939, economic substanţial care 13 peste

accelerată, de crescut peste cu

duce, după reunificare, la statutul de cea mai mare putere europeană. Datorită dolari, sută producţia faţă Ca integrarea Varşovia comuniste, (1949). Războiul Rece a fost, înainte de toate, sinonim cu cursa înarmărilor convenţionale şi nucleare între cele două super-puteri, de program, în ce miliarde 35 faţă la de industrială ceea la

marcat

evidentă

superioritate Stalin prin Tratatul URSS, Reciproc -

blocul estic, numit şi „lagărul socialist". răspuns în toate dar care aceste atât ales incluse, Ajutor mai erau pentru "provocări'', militar, alături Economic I.V. prin de declanşează înfiinţarea de la ţări şapte blocul (1947), în Consiliul comunist, politico-ideologic,

COMINFORM şi

(1955),

CAER

114

SUA

şi O

URSS, altă de o

talonate

de a

ţările

satelit,

susţinută constă CIA abuzive, şi

de în de

competiţia aceea KGB, că şi-au

economică şi de războiul ideologic. caracteristică faimă Războiului începând metodele Rece, cu agenţiile căpătat spionaj tristă (intelligence), pentru

sorginte

concentraţionară, pe care le-au folosit. Toată maşinăria de război, în stare de aşteptare şi ameninţare, a fost susţinută a de o feroce propagandă, ce a de mers o parte până la şi de alta, de o politizare ştiinţelor sociale interzicerea unor

discipline sau ştiinţe (cibernetica în est, dar şi în vest, geopolitica fiind cazul cel mai frapant). Războiul populaţiei Israel (1949), Desigur, structuri morale, în Rece fapt a ce inclus a şi prin generat au au fost drept fost trei (1953) a ce componenta Holocaust, situaţia rezolvării prin tensionată odată binelui schimbe socotită problemelor statului Orientul celelalte şi forţei denumirile cea mai din dar în de din cu evreieşti, masacrată crearea

Apropiat, nici până astăzi rezolvată. învingătorii ce învinşii a lui Cuba, recunoscuţi, campionii nevoiţi faze, şi să-şi prima, (militare, vreme economice),

sau să dispară, odată cu întregul sistem şi structurile constitutive. Războiul După Coreea criza pragul rachetelor unui Rece cunoscut Stalin Rece ceea din ostilă, începând imediat după Conferinţa de la Potsdam (1945). moartea din încheierea o Războiului relaxare, schimbare (1950-1953), război Războiul nuclear, cunoscut a oarecare o

1962, a adus

cele două super-puteri

determinat

atitudine care a condus la primele eforturi în direcţia dezarmării. Deşi niciodată nu au încetat confruntările indirecte între SUA şi URSS, frontul atenueze. cum din a fost cazul Mijlociu, tendinţă a Războiului în anii din '60, Vietnam, tensiunile cu dar au mai început ales să pe se de Orientul Această

culminat

„Ostpolitik",

iniţiată

cancelarul RFG, Willy Brandt, începând din 1969, continuând cu

115

Conferinţa

de

ia

Helsinki

(1973-1975) (destindere) amplasarea de a Est, la la

şi

Conferinţa

pentru

securitate odată

şi cooperare în Europa, după 1975. Etapa denumită detente cu din invazia Polonia sovietică în în în 1980 şi a luat sfârşit mişcării NATO a de care rachete în 1979, nucleare Afganistan, suprimarea „Solidaritatea" balistice prin a sale răspuns răsăritean, a ţării

sovietice A al PCUS.

(SS20) treia care

Europa ce

amplasarea de rachete americane Pershing în Europa de Vest. etapă, a dus că înfrângerea economică blocului precară început odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov ca preşedinte considerat situaţia nu-i va permite niciodată să ţină pasul cu SUA în cursa înarmărilor. În 1988, URSS a declarat oficial că nu se va mai amesteca în treburile interne ale unui alt stat, iar în 1989 s-a retras din Afganistan. La început socialist. George Conferinţei I.V.Stalin sfârşitul anilor '80, relaţiile ce întâlnit 1945, când la au au în care dintre dus Malta au la cu URSS şi SUA au cunoscut o evoluţie ascendentă, iar în 1989, când în ţările comuniste au schimbările Mihail Bush, de şi la revoluţionare s-a într-o Yalta W.Churchill, prăbuşirea lagărului SUA, al lor Gorbaciov preşedintele pandant politicii

întrevedere din

istorică, stabilit

socotită participat principiile

F.D.Roosevelt,

postbelice şi ale unui nou sistem de securitate (înţelegere care nu avea să dureze mai mult de un an). În Anul Berlinului, 1991, 1989, reprezintă după mai dezmembrarea precis 9 Uniunii 1989, Sovietice, ziua şi în preşedintele Zidului timp american, George Bush, a declarat oficial sfârşitul Războiului Rece. noiembrie căderii acelaşi prăbuşirea sistemului bipolar

începutul unei noi ere. Cert este că până în 1989 societatea umană a existat sub spectrul conflictului nuclear global. În acest context, SUA trec, odată cu dispariţia bipolarităţii, de la stadiul de super-putere ideologic la stadiul cele de două hiper-putere. blocuri, Odată cu şi sfârşitul socialist, războiului dintre capitalist

„lumea întreagă este în acord cu privire la un cadru geoeconomic care

116

va

guverna Ceea

relaţiile

economice:

liberalismul...
22

În faptul

1989,

lumea

este

o

United Market. Este începutul unei noi globalizări". ce este caracteristic înverşunaţi care în

constă în

că războiul în

economic special cu anul

a devenit tot mai acerb, iar cele mai multe state aliate politic şi militar sunt adversari în plan economic. Globalizarea, să a fie prin liberalizarea pieţei, face ca majoritatea conflictelor să fie de natură economică, În corporaţiile dispariţia multinaţionale comunist instrumente după importanţă majoră. concret, blocului generat, 1989, următoarele:

• •

intensificarea mişcărilor naţionaliste; extinderea proceselor de integrare atât la nivelul U.E. cât şi declanşarea altor procese, după modelul U.E., ca etape ale globalizării;

• •

globalizarea formalizarea

pieţei, unui

concomitent nou cadru

cu

reaşezarea în

marilor acelaşi „pare

„actori" economico-financiari; geoeconomic timp cu parcurgerea crizei economico-financiare. Toate acestea a fi în acelaşi internaţionale". 23 Integrarea încheierea diferendele Oţelului (Italia şi celui (CECO), cele seculare trei euro-atlantică. de-al cu ţări Doilea în Germania, anul Benelux), În acest Mondial, iniţiind 1951, (CEE) prin sau interval, Franţa aderarea ce Piaţa va îşi Comunitatea imediat va Cărbunelui altor sta Comună patru la după şi ţări baza Roma Război soluţiona se bazează timp miza pe informaţie, pentru şi obiectul că aceasta competiţiei economice

înfiinţată

organizaţie

Comunităţii

Economice

Europene

(1957), ce se va transforma în Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht (1991).

<notă>22

Ali Laidi, Efectul de bumerang. Cum a determinat globalizarea apariţia terorismului, Editura House of Guides, 2007, pag. 100 23 Ibidem, pag. 107</notă>

117

În acest moment, comunitatea avea 12 membri, pe lângă cei 6, alăturându-i-se, În Austria. Din acest moment, Uniunea Europeană va declanşa operaţiunile de primire în componenţa sa a statelor mai sărace, cu o democraţie în tranziţie, desprinse, după anul 1989, din fostul bloc comunist. La 1 mai 2004 intră în componenţa U.E. zece noi state, foste comuniste: Lituania, Polonia, Letonia, Ungaria, Republica trei Cehă, foste state Slovacia, sovietice), Slovenia, precum Estonia (ultimele anul în anul prin 1973, Marea Britanie, Irlanda, fosta Danemarca, intră în Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986). 1989, unificarea Germaniei, R.D.G. componenţa CE. În anul 1995 se alătură încă 3 ţări: Suedia, Finlanda şi

şi Cipru şi Malta. În fine, la 1 ianuarie 2007 sunt acceptate România şi Bulgaria, UE având cu 27 de ţări, de de o populaţie federalizare la este de în aproape continuă ce a de 500 de milioane statuate mai cu de de locuitori, Tratatul elemente creştere, cunoscut state de

Constituţional Uniunea

Lisabona, o şi

multe

termene de amânare în privinţa intrării în vigoare. Europeană alese cu asociere executive Banca organisme şi (care cu sediul reprezentative Consiliul la Bruxelles), (Parlament) organe de (Comisia Centrală Europeană Europeană

Europei),

judecătoreşti Conturi,

(Curtea

Justiţie

Curtea

fixează dobânda minimă în ţările cu moneda unică, euro), foile militare proprii, în baza unei politici europene de securitate şi apărare comună. Procesul cu cel pe de integrare ţări instituţională precum locul pe 7 Turcia, în pe verticală continuă din odată fosta orizontală, România statele provenite şi

Iugoslavie, ca şi altele, din fosta U.R.S.S., urmând să adere în perioada următoare. în U.E., ocupă însă, privinţa locuri în populaţiei în teritoriului produsului în clasându-se, ultimele s-a privinţa plan

intern pe locuitor. Comunitatea Europeană dezvoltat, economic, strânsă legătură cu NATO, blocul militar ce cuprinde în prezent

118

majoritatea U.R.S.S. european. În mai întâi asocierea a

statelor inclus felul în militară,

din

U.E.,

rolul

principal, şi

pe

principii a

de

egalitate,

avându-l Statele Unite ale Americii, al căror concept de confruntare cu dezvoltarea pentru militară a-şi a cu Nord a economică bazele Statele avanpostului construite au în aprilie iniţiat jurul 1949, şi

acesta, zona

extinde Germaniei,

militare, Unite

americană concomitent de

unificarea fost

economică, la 4

aceloraşi actori. Tratatul Italia, Islanda). Prin Tratatul Atlanticului de Nord a luat fiinţă o alianţă de ţări independente, protejarea unui sistem NATO membre în cadrul hotărâri securitatea. Obiectivul libertăţii realizează atât şi prin prim mijloace Actului al statelor atât Alianţei membre; politice, al cât Nord-Atlantice atingerea şi Organizaţiei, militare, cât este
24

Atlanticului trei ţări

semnat

creându-se o alianţă de 12 state (SUA, Canada, Marea Britanie, Franţa, cele Benelux, Danemarca, Norvegia, Portugalia

având de

drept libertăţi

obiectiv prin

comun

menţinerea a

păcii şi şi

şi a a ţări forum

propriei

intermediul conceput

solidarităţii pentru

politice descuraja ale cărei un

apărare o

adecvat, organizaţie

respinge orice formă de agresiune împotriva lor. este păstrează statele interguvernamentală, şi în reciproc şi toate îşi integral se suveranitatea politice independenţa, ce le

căruia asupra

consultă

privinţele,

se iau afectează

problemelor

militare

asigurarea obiectiv se asigurându-se

securităţii

acestui şi

respectul

constitutiv

al

Cartei

Naţiunilor Unite.

<notă>24

Aliaţii europeni din NATO, dar şi oficiali americani şi ruşi se tem de aplicarea articolului 5 al Tratatului, care ar putea atrage Alianţa în conflicte potenţiale". „Cearapin, Tudor, Homotescu, Gabriel, Toma, Gheorghe. De la securitatea individuală, la securitatea colectivă, Editura Bioterra, Bucureşti, 2003, p. 42.</notă>

119

În esenţă, potrivit art. 5 din Tratatul NATO, un atac împotriva unuia dintre statele membre este considerat un atac împotriva tuturor. Această de importante: de pe popoarele", civilizaţia, a concepţie voinţa a baza paşnice o le este reafirmată semnatare şi de prin „a a alte trăi în statelor principiilor de bună şi făcând şi mai
25

prevederi pace cu

extrem toate şi şi

„salvgarda a

libertatea, „contribui întărind a

moştenirea libertăţilor la propriile principiilor a şi elimina încurajând

comună individuale lor pe

democraţiei,

supremaţiei asigurând aceste şi

dreptului",

dezvoltarea

relaţiilor instituţii care sunt asigurării opoziţie colaborarea şi a

internaţionale libere, clădite stabilităţii în

prieteneşti,

înţelegere dezvoltând eforturi internaţionale

instituţii bunăstării, lor

condiţiile

propice orice

pentru

relaţiile Vocaţia

economice NATO şi o în prin

economică între fiecare parte şi între toate deopotrivă." constituie domeniul luarea protejarea dreptului. gestionării democraţiei
26

drepturilor Alianţa la

omului un

asigurarea

supremaţiei

De

asemenea, contribuind când

joacă

rol-cheie

crizelor,

prevenirea In

conflictelor perioada

măsurilor Rece,

adecvate, Organizaţia

atunci

există consensul statelor membre. Războiului a şi avut o Tratatului la Atlanticului Prin în flexibilitate confruntări reprezentând de Nord contribuţie de a forţe, majoră prin sau contribuit tensionate şi şi incontestabilă către

menţinerea stării de non-război şi la edificarea păcii. strategii amplasări Alianţa unor principii tendinţa printr-o la între echilibru fără blocuri capacităţi domeniul armate valori armelor a şi convenţionale situaţii extraordinară depăşirea două de

intelectuală,

diferite

dispunând

militare semnificative.
<notă>25

De altfel, Tratatul Nord-Atlantic însuşi îşi găseşte sursa constituirii sale legale în articolul 51 al Canei ONU, care face referire la dreptul inalienabil al statelor independente la apărare individuală sau colectivă. 26 Ideea de apărare comună şi de promovare şi slujire a unor interese securitare comune transpare şi din art. 4 al Tratatului de la Washington: „Părţile se vor consulta de fiecare dată atunci când, după părerea uneia dintre ele, integritatea teritorială, interdependenţa politică sau securitatea uneia dintre părţi este ameninţată".</notă>

120

Răspunzând expansioniste Atlantice în prin istorie prin ale

unei

situaţii în şi nu

dramatice

generate

de

tendinţele Nordunice originale, sistemul de săi în respectarea

colosului prin şi,

sovietic, structurile de în sale

crearea militare dintre rând, (fiind la

Organizaţiei şi politice prin prin o statale,

a constituit punerea durată, (de mărime

funcţiune a unei alianţe militare resurse) ultimul săi aliaţi,

diferenţele şi

instituţional suveranităţii cooperare nu păstrându-şi După în legătură

instituit

independenţei modificări de în

membrilor apartenenţa planul a-şi asuma Rece,

organizaţie membrii suverane s-a să

interguvernamentală, drepturile încheierea cu NATO de

Alianţa

Nord-Atlantică

antrenează

suveranităţii

responsabilităţi întrebarea care

domeniul apărării). 27 Războiului a la fost dacă conturat joace organizaţia din 1990, continuă mai

rolul pe care şi l-a asumat la constituirea sa. Declaraţia consacrării cooperări, OSCE. Priorităţile de sfera sporire de
28

Londra, în

constituie

momentul cu şi al

noilor care va

realităţi fi

relaţiile nu doar '90

partenerilor în cadrul orientat şi, „a nu

euro-atlantici NATO, spre în ci

Uniunea Sovietică şi fostele state comuniste şi pune bazele viitoarei lor dezvoltată în

NATO

anii

s-au

deschiderea rând, lărgit a de

Alianţei către noi parteneri, extinderea sa ca parte a procesului mai larg a integrării prin de componentei interne. ce a ceea europene De fost denumit ultimul şi-a restructurarea NATO. aranjamentelor asemenea, Alianţa treia

interes

dimensiune" multilateral

Consiliul

Parteneriat

Euro-Atlantic.

Cadru

cooperare, Consiliul constituie instanţa în cadrul căreia aliaţii şi
<notă>27

Popescu, Andrei, Jinga, Ion, Organizaţii europene şi euro-atlantice, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p.67 28 Abordarea cooperativă a securităţii a orientat Alianţa către relaţii cu state nemembre prin intermediul diverselor parteneriate: Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic, Parteneriatul pentru Pace, Consiliul permanent NATO - Rusia, Comisia NATO Ucraina, Dialogul Mediteraneean.</notă>

121

partenerii gestionarea

se

consultă crizelor, la
29

asupra

unei

problematici păcii şi în şi a

vaste,

mergând

de

la de

menţinerea

securităţii,

controlul

armamentelor,

cooperarea pentru obiectiv El de bazează stat. În a pe

ştiinţifică Pace. Creat sporirea în o

nonproliferarea 1994, şi

armelor

distrugere în masă. Pace întreaga statelor proprii asumă unei are

Parteneriatul drept Europă. partenere se fiecărui rolul potenţiale Consiliul actor NATO „Actului între de i-a

Parteneriatul a Alianţei adaptată Pace, partenere lor în şi

pentru în ale

consolidarea coopera cadrul cu la NATO în

stabilităţii cadrul

securităţii

urmăreşte

capacităţilor practică, pentru statele integrităţii

operaţiunilor

comune. nevoilor îşi cazul NATO

Parteneriatul

cooperare Parteneriatului dintre adresa -

consultărilor

fiecare

ameninţări permanent în 1996,

teritoriale, Rusia relaţii un de

independenţei politice sau securităţii lor. Rusia. peisajul unui în Considerând securităţii nou tip 1997 de prin şi maximă propus, Această fondator şi
30

importanţă cooperare asupra s-a

internaţionale. semnarea securităţii permanent în Pace 1991, în Euro-

dezvoltarea

cooperare.

concretizat mutuale, prin şi

relaţiilor Rusă"'

cooperării

NATO

Federaţia NATO să devenind unul -

crearea

Consiliului

NATO - Rusia. Ucraina 1994 şi a

Comisia Nord-Atlantică. fiind

Ucraina. membru al

Devenită repede

independentă relaţii de cu pentru

început

dezvolte

foarte

Organizaţia

Parteneriatului Consiliului

dintre

fondatorii

Parteneriat

Atlantic. Recunoscându-se rolul major pe care Ucraina îl joacă în

<notă>29

Consiliul, creat în 1997, succede Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic. El constă în întâlniri periodice la nivel de ambasadori de externe şi ai apărării. 30 Consiliul permite abordarea unor probleme de interes comun: menţinerea păcii, securitatea nucleară, conversia industriei de apărare, controlul armamentelor, cooperarea militară, protecţia mediului. În 1999, ca urmare a campaniei aeriene lansate de NATO în contextul conflictului din Kosovo, Rusia şi-a suspendat relaţiile cu NATO. Vizita fostului secretar general al NATO, Lord Robertson, la Moscova (februarie 2000) a reprezentat relansarea acestei cooperări.</notă>

geopolitica

europeană,

s-a

adoptat,

în

1997,

„Carta de

pentru

un

Parteneriat distinctiv între NATO şi Ucraina". Consolidarea între şi este, altă SUA de pe parte, şi începând din 1994, dimensiunii săi în de unei a dezvoltarea europene. au unei strânsă da Diferenţele determinat cu pe mai Europene capacităţi să susţină, Securitate Europei continent şi, pe şi de mai partenerii (IESA), parte, europeni Alianţa de

Identităţi colaborare statelor de

Apărare de de o

Uniunea bătrânul echilibrate

Occidentale. Ideea care a stat la baza creării acestei Identităţi europene posibilitatea puternice. Decizia UE, la Consiliul European de la Helsinki, din 1999, de a crea o Forţă de Reacţie Rapidă, care a devenit operaţională în 2003, pe unei de o parte, şi sau, şi crearea mai aria de unei mult, Forte a de unei a Reacţie a NATO, între în cele urma două însă summit-ului de la Praga, din 2002, pe de altă parte, au creat senzaţia suprapuneri Obiectivele În plus, Uniunea concurenţe celor dezvoltat structuri. intervenţie nu şi-a două Forţe fiind suficient diferite, se poate vorbi mai degrabă de o complementaritate a acestora. Europeană capacităţile militare, nefiind pregătită, în momentul de faţă, să dea un răspuns rapid şi eficient unor provocări securitare majore, Stabilitatea cooperării „Iniţiativei La fundamentale: Europa regionale, de între pentru baza Sud-Est, instrumentele şi statele Europa acestei Grupul de securitatea din de Europei sunt de Sud-Est la şi prin consolidarea intermediul de la regiune promovate a-şi asuma responsabilitatea relaţii propriei securităţi

consolidarea

transatlantice

Sud-Est", Iniţiative pe lucru ale de lucru

adoptată se

summit-ul patru de domeniul pentru

Washington, din 1999. regăsesc probleme ad-hoc în Parteneriatului elemente în şi cooperării Pace Forumul consultativ securitate

programele-ţintă pe probleme de securitate pentru ţările din regiune.

123

Toate la nivel funcţională 2002 a pot fost

aceste fi

demersuri, o înţelese drept şi

împreună de SUA a a-şi tentative în

cu de

încercarea şi reechilibrare

de a

a

constitui, Comună şi UE său decembrie şi

european, între

Politică

Securitate acest

Apărare În

rolurilor

responsabilităţilor

Europa baza

domeniu. între

consacrată

oficială

cooperării putea şi

NATO

privind gestiunea crizelor şi prevenirea conflictelor. Structurile fundamental de NATO. prezervare Pentru a îndeplini rolul libertăţii securităţii statelor membre,

NATO este dotat cu o dublă structură - militară şi civilă - între cele două „componente" existând o strânsă cooperare. „Dacă integrare America şi de Nord şi Europa a dezvoltă completa şi a este forme strânse lor de de economică a politică pentru economice de Nord (CAN) cooperarea influenţei organul

securitate şi din cadrul NATO, ele ar putea să genereze o a treia etapă euro-americană occidentale". 31 Consiliul Atlanticului decizional al Organizaţiei şi singurul său organ a cărui existenţă este expres afirmată de Tratatul de la Washington. 32 Secretariatul general inspectorului 33, Internaţional Comitetul are în Militar compunere: Biroul este Biroul secretarului şi din Biroul ofiţeri departamentele financiar. operative, Administrativ alcătuit afluenţei politice

superiori din ţările membre, detaşaţi la sediul din Bruxelles al Alianţei.

<notă>31

Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. Editura Antet, p.324. 32 Fiecare ţară membră este reprezentată în Consiliul Atlanticului de Nord de un ambasador sau un reprezentant permanent, asistat de o delegaţie naţională alcătuită din consilieri şi funcţionari care participă la reuniunile diferitelor comitete ale NATO. 33 Secretarul general este însărcinat să promoveze şi să conducă procesul de consultări şi luare a deciziilor în cadrul Alianţei. El îşi asumă şi funcţia de preşedinte al Consiliului Atlanticului de Nord, al Comitetului pentru Planificarea Apărării şi Comitetului pentru Planificarea Nucleară. De asemenea, el este abilitat să-şi folosească bunele oficii în caz de diferende între ţările membre. El este însărcinat şi cu conducerea Secretariatului Internaţional şi este principalul purtător de cuvânt al Alianţei în relaţiile cu guvernele şi cu mass-media.</notă>

124

Statul Comitetului militar civil. Adunarea Alianţa cetăţenilor o din detaşat

Major Militar; de fiecare

Militar această stat de se

Internaţional este şi membru Nord politic din

sprijină alcătuită din personal Importanţa şi prin şi

activitatea personalul administrativ pe direcţi care ai în

structură

Atlanticului dialogului membre statele

(AAN). între

acordă

reprezentanţii

concretizează numiţi urmând de

constituirea. din

1995, a Adunării Parlamentare. Membrii parlamentelor Adunării statelor sunt către rândul şi în membre, procedurile naţionale

funcţie de ponderea pe care partidul politic din care fac parte o au în parlamentul respectiv. Concomitent ţările europene au elaborând, securitate treptat, comună, cu dezvoltarea să-şi sistem evoluat sistemului creeze de la european de de apărare mijloace politică inter nord-atlantic, de securitate, şi la externă încercat actualul care a propriile cadrul

guvernamental

cel comunitar, cu o tendinţă vizibilă spre organizarea de tip federal. Prin Tratatul de la Maastricht se instituie o politică externă şi de securitate al doilea stabilesc comună pilon şi Până comună (NATO), sistemului de statele nu în se între sau a statele doua membre în Uniunea a metodele, Europeană prin PESC, care se şi componentă obiectivele, de Comunităţii,

instituie 1989,

competenţele de

procedurile majore referitoare la PESC. conceptul politică fiind fie statelor lor în europeană sub securitate americană Prăbuşirea din sfera determinat securitate, Europa, ca au un exista, de statele europene şi de influenţa

fie sub cea sovietică, prin Tratatul bipolar securitate urmată să date, atitudine ieşirea integrarea sovietică,

de la Varşovia. est-europene NATO, a de din proprii situaţia Federală,

influenţă

vest-europene În condiţiile o altă

reactiveze SUA, faţă

structurile de

respectiv Uniunea Europei Occidentale - UEO. preocupate de promovat Germania văzută

pilon european faţă de fostul aliat URSS, astfel că a cuprins această

ţară

învinsă
34

mai

întâi din

în

planul raportul Odată

Marshall, de cu forţe

apoi, se de

în

1954,

în

Tratatul nou. De

NATO.

Începând perioadă, Uniunea pe

1984, politică. are de a

schimbă la

din

data asta, între SUA şi Europa de Vest, astfel că UEO revine, pentru o scena Tratatul sa Maastricht de (1992), şi îşi şi sale; conform de la la relative Europeană Prin propune valorilor integrităţii întărirea menţinerea principiilor Helsinki frontierele dezvoltarea La şi şi să politica elaborată securitate intereselor conform Uniunii şi Naţiunilor întărirea Unite, de Cartei propria şi politică securitate Europeană

apărare (PESA). apărare, obiective Cartei sub toate Actului cele drept, îmbinate European privesc trebuie membre cu Uniunea comune: a îndeplinească Uniunii, securităţii păcii Cartei următoarele salvgardarea Unite;

comune,

fundamentale,

independenţei Naţiunilor formele Final

principiilor Europene a la şi securităţii

internaţionale, inclusiv cooperării de

principiilor Paris, a

obiectivelor exterioare; întărirea nivelul din comune raza unei de

promovarea democraţiei Uniunii

internaţionale; respectarea acţiunile cele situaţii stabidisde ale la lua

statului sunt

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Europene interguvernamentale Acţiunile în lind care o obiectivele, În lipsa interiorul adoptate a acţiune, a de Uniunii Consiliului Consiliu este

supranaţionale ale Comisiei şi Parlamentului European. anumite necesară, puse pot acţiune operativă considerată care statele

mijloacele Uniunii,

poziţia Uniunii, condiţiile relative la punerea lor în practică, durata etc. decizii urgenţă măsurile care se impun, ţinând acţiunii comune, informând imediat Consiliul. cont de obiectivele generale

Această Uniune este anterioară creării NATO, fiind primul sistem european de securitate, creat la 4 martie 1948 de către Franţa, Marea Britanie şi Ţările Benelux, prin Tratatul de la Bruxelles, prin care se anvizaja un răspuns faţă de refacerea rapidă a Germaniei, responsabilă pentru izbucnirea celor două războaie mondiale.</notă>

<notă>34

126

Poziţiile Uniunii tematică, poziţiile ansamblul faţă iar de

comune o statele

adoptate îşi

de

Consiliu de politicile Securitate

definesc lor

atitudinea sau la definaţionale

chestiune membre

particulară adaptează şi la de

natură

geografică Comună inclusiv

comune.

Politica

externă

include

chestiunilor

referitoare

securitatea

Uniunii,

nirea progresivă a unei politici

de apărare comune care

ar putea con-

duce la o apărare comună, dacă Consiliul European decide acest lucru. Politica Externă şi de Securitate Comună, aşa cum este propusă în Tratatul de la Lisabona integrării. a Astfel, prin Uniunea noul Tratatului),
35

, ar urma să capete noi dimensiuni în sensul articol 46 A/TUE, (proiectul juridică, de modificare un personalitate devenind

primeşte

subiect de drept internaţional, deci nu mai poate fi redusă la statutul de simplu cadru de cooperare pentru state. Mai mult a r t . 1 1 , la Lisabona, precizează îi precum că şi Uniunii", politice căreia externe, noul alin.1/TUE, în modificarea Tratatului de în domeniul şi toate PESC există „Include referitoare o "competenţă toate la a conţinutul: chestiunile domeniile securitatea

specifică

Uniunii, inclusiv la definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună". Or, din moment ce se admite o competenţă a UE, dar menţinând regula cele devine unanimităţii două tot tendinţe, mai în domeniul cea PESC, în de este şi limpede cea cu că tensiunea pentru din dintre PESC, tratatele să fie cu integraţionistă suveranistă formulările Comună al o Uniunii Tratatul afectare a

accentuată, şi optică al

raport Securitate Externe ca

anterioare celui de la Lisabona. Politica condusă statele consacră de membre. caracterul Externă Ministrul într-o urmează în de la Afacerilor colaborare

integraţionistă, PESC,

Lisabona suve-

special

principiului

ranităţii statelor.

<notă>35

A cărui ratificare a fost blocată până la cel de-al doilea referendum din Irlanda din 3 oct.2009.</notă>

127

Deşi partajată", ale apare şi Consiliului o

PESC se

nu observă în

este că, acest

considerat în aplicarea domeniu, cu

„domeniu deciziilor alături un rol şi de

de

competenţă sau membre Înaltul Secu-

totuşi

Consiliului statele de

European instituţie Uniunii

supranaţională pentru Afaceri

important: Politică

Reprezentant

al

Externe

ritate (un adevărat ministru european de externe, prin atribuţiile sale, în ciuda denumirii folosite în tratat). Mai Afacerilor domeniul ale acţiunii Nu Reprezentant Reprezentant atribuţiile „Ministru" Înaltul V/TUE, în şi de mult, Externe, PESC; în externe). putem (reieşind „al funcţiile, Externe aşa prin acesta plus, Înaltul confunda acest şi de cum în al nu la se calitatea participă alături de sa de la poate Comisie Preşedinte elaborarea (pentru prezenta al Consiliului deciziilor (în al de a-i cu în domenii domeniul înaltului sa, de unul de titlu analiza activ

celelalte

Reprezentant caracterul caracter al

PESC) Consiliului propuneri comune (art. 10B/TUE, alin.2). supranaţional din de nu tratatul din la la mai înainte încă statelor, denumirea Lisabona) preia

Uniunii" (Tratatul

temeiul Uniunii,

Tratatului Lisabona din de desprinde

interguvernamental

denumirea întregului

constituţional), analiza protejează

deoarece interesul

Reprezentant,

modificarea

Tratatului

Lisabona,

general al Uniunii, în vreme ce miniştrii de externe ai statelor membre protejează interesele specifice ale acestor state. În Europeană speciale PSAC: asigură militare: Uniunii integrantă prezent, detaliază referitoare Politica din Uniunii Uniunea pentru a de o la prin dispoziţiile aceste Politica şi şi de Externă recurge Securitate capacitate poate asigura de de în vigoare, prin şi Comună bazată în pe Securitate Apărare acţiune Securitate Tratatul privind Uniunea dispoziţii Comună face parte PSAC şi şi afara competenţe următoarele Apărare (PSAC) mijloace

Politica

Comună

(PESC);

civile

la acestea

cadrul

misiunilor în

menţinerea

păcii,

prevenirea

conflictelor

întărirea securităţii internaţionale, în conformitate cu principiile Cartei

128

Organizaţiei

Naţiunilor de unei

Unite; Securitate

îndeplinirea şi Apărare

acestor Comună a

sarcini

se

sprijină definirea va

pe capacităţile furnizate de statele membre. Politica progresivă aceasta membre în să Politica politicii consideră Tratatului de că a include politici În de apărare acest comune Uniunii. Aceasta

conduce la o apărare comună de îndată ce Consiliul European hotărăşte unanimitate. adopte Uniunii securitate apărarea de lor o caz, în Consiliul conformitate atingere a se este recomandă cu statelor lor al care decizie nu şi aduce apărare comună Nord căreia de şi normele specific membre politica

constituţionale. caracterului state în cu cadrul anumitor realizează compatibilă vrea ciuda iar de NATO să

Organizaţiei comună şi

Atlanticului

de securitate şi apărare adoptată în acest cadru. Aprecierea UE" nu este chiar România are conform departe un „România în interes, legată UEO şi împace sa NATO îşi adevăr, formulării maliţioase. găseşte de statele
36

asemenea este -

soluţionarea creşterea şi,

corespondent în evoluţia sistemului de securitate şi apărare european. Această interoperabilitate evoluţie dintre UE gradului bineînţeles,

membre şi prin crearea Identităţii Europene de Securitate şi Apărare. de decizie ale NATO cu 1 măsuri ianuarie funcţia care 2002, de să garanteze de primatul Sateliţi şi şi UEO

Statele membre UEO care fac parte şi din NATO au impus în forurile în problemele de securitate şi apărare ale Europei. Începând UEO îşi Centrul de Institutul apărare, pentru Studii de Securitate au trecut sub jurisdicţia U.E. În felul acesta, păstrează forum securitate competenţele în materie de armamente şi pe cele legate de aplicarea

<notă>36

Odată cu Tratatul de la Maastricht s-a constituit Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare, prin recomandarea UEO în structurile premergătoare UE. În acelaşi an, miniştrii Afacerilor Externe şi ai Apărării din ţările UE/UEO au dat Declaraţia de la Petersberg (Berlin), prin care s-a hotărât ca UEO să susţină acţiunile de prevenire a conflictelor şi de menţinere a păcii în colaborare cu instituţii de securitate, precum ONU şi OSCE.</notă>

129

articolului 5 din Tratatul de la Bruxelles, adică asistenţă mutuală în caz de agresiune armată. Poziţia Pe forţă de altă UE, a României parte, dintre două a Războiului externă condus cele la este un două nu una rolului de de echilibru hegemon NATO Dar ceea cu cu şi a inteligenţă Germaniei, UE, ce care oferă strategică. principala constă o Rusă. o în bază Deşi din creşterea

echilibru structuri. sunt au

colaborarea comună sechelele politica

celor

structuri Rece Federaţiei

raporturile dispărut, aceasta

Federaţia toate manifestă

suspiciunile

Ruse,

atitudine

cooperantă cu UE. Cu atât mai mult este de analizat poziţia României în raport cu UE, pe de o parte, şi NATO, pe de altă parte, care are de multă vreme clarificat echilibrul de forţe cu fosta URSS. În prezent, în cei 15 ani care au trecut de la Tratatul de la Maastricht, UE şi-a consolidat atât statutul său de apărare a securităţii europene, cât şi pe cel de forţă militară, având în prezent un secretar general şi un stat major devenit operaţional în 1996. Şi mai importante în raporturile UE - NATO sunt însă aspectele din industria de apărare, mobilul cursei înarmărilor. 37

<titlu>Geopolitică şi globalizare
De etapa cele mai multe cea a ori, atunci când care se a abordează prefigurat fenomenul premisele

globalizării, pe care îl resimţim din ce în ce mai mult, se neglijează premergătoare, mondializării, globalizării. Aceste premise s-au manifestat prin următoarele fenomene: • tendinţa de reducere a economiei globale la o piaţă mondială, în care actorii se identifică cu marile puteri;

<notă>37

în fapt, piaţa de armament din UE, în care lucrează circa 2 milioane de europeni, este controlată în proporţie de 75 la sută de firmele americane, aceasta fiind principala competiţie între SUA şi UE, ca şi în cazul celorlalte industrii de vârf (aeronautică, informatică etc.)</notă>

130

• dincolo de alianţele politico-militare s-a continuat şi se continuă
apărarea susţinute acolo intereselor pentru economice, concomitent model cu eforturile iar menţinerea propriului socio-cultural,

unde au

existat sau au fost create condiţii favorabile s-a

promovat sau a fost impus propriul model socio-cultural;

• interdependenţa dintre naţiuni este, în general, economică şi nu
una consimţită, acceptată ori stabilită prin factorul politic. O radicalizeze Bill susţinut pentru o naţiuni în astfel de situaţie dintre în 2000, noastră, să între face ca ceea său „pentru să piaţa ce în a şi de de liberă a faţa fost să divizeze şi şi să prin relaţiile Clinton, anul care oameni, discursul arăta: trebuie recunoscut

poziţia oficială a politicii americane. Congresului toate şi noi şi să de American, oportunităţile elaborăm între culturi: conţine, domeniul reţele realiza să de

economia şi

depăşim forme

frontierele creeze economie război

revoluţie

doboare doctrina

obstacolele americană serviciilor

indivizi, Însăşi

diversele

globalizarea".

economic spre

ca linii directoare, următoarele direcţii strategice:

• reorientarea
economic;

activităţilor

informaţii

• folosirea serviciilor de informaţii pentru a câştiga licitaţii; • reorientarea diplomaţiei conform intereselor economice; • elaborarea legii privind protejarea informaţiilor
companiilor, firmelor sau întreprinderilor;

strategice

ale

• promovarea
internaţionale;

unui

lobby

intens

pe în

lângă cadrul

instituţiile

financiare de

• crearea

şi

operaţionalizarea,

departamentului

comerţ a Advocacy Center. Se poate concluziona, pe baza celor de mai sus, că în actualul context război. Este firesc ca SUA să rămână în continuare o mare putere, atât timp cât bazele strategiei de securitate ale acestora, au ca pivot al fenomenului globalizării, interdependenţa dintre naţiuni nu mai reprezintă o garanţie de pace, ci mai degrabă se crează premise de

131

fundamental componenta obiectul globalizării,

informaţia economică dincolo de

în şi

ceea

ce

priveşte

componenta focalizate In

de pe

securitate, miza actual sau şi al de

componenta puterea

culturală,

competiţiei

economice

internaţionale. economică,

contextul militară şi

politică,

altă natură, toate statele se confruntă cu următoarele probleme:

• • • • •

discrepanţa politicilor; criza valorilor

dintre morale,

gravitatea uşurinţa cu

problemelor care

slăbiciunea este orientată

populaţia

către tot ce înseamnă trivialitate, subcultură, spirit achizitiv; evitarea cronică a deciziilor dificile de către guvernanţi; manifestarea incapacitatea piaţă; tendinţelor de a de dezmembrare sistemul defectuos a de sistemului asistenţă, de care învăţământ public; reforma este exagerat de scump, ineficient şi neadaptat la o economie de

• • • •

politica promovată în viaţa publică se reduce în esenţă la contracararea criticilor şi atribuirea eşecurilor adversarilor politici; s-a creat şi s-a indus o percepţie eronată, potrivit căreia politica şi guvernarea sunt echivalente; se manifestă mari tot mai evident morale vulgarizarea de culturii, în promovarea administraţie satisfacţiei imediate etc; există probleme legate corupţia şi în afaceri, de lăcomia şi materialismul managerilor şi chiar în educaţia generaţiei tinere în spiritul valorilor corecte;

• •

la

nivelul

societăţii

civile,

se

apreciază

acumulările

de

capital,

bogăţia, celebritatea şi divertismentul; criza energetică determină eforturi greu de susţinut pentru creşterea investiţiilor în infrastructura energetică, în vederea obţinerii sau creşterii independenţei energetice. Concomitent cu acestea, cererea mondială de petrol este din ce în ce mai mare, iar sume de bani la nivel de sute de miliarde de dolari, plătite pentru petrol, ajung la cele mai instabile regimuri politice.

132

Apreciem Globalizarea Manifestarea salvatori populaţiei dependenţă globală financiare Pe mondial de marii Ca Moscova influenţă şi din şi prin care, şi impune

că a

sunt

suficiente o

argumente

pentru

a criză

anticipa

influenţa politică şi culturală a SUA va spori în mod considerabil. devenit certitudine. din Actuala economicoaduce în financiară este, de asemenea, o certitudine. crizei economice promovate vor înrobire. holiste unei generate în Este prin perioada 1928-1933 şi că atenţie faptul că pasul următor va fi acela prin care elitele vor poza în soluţiile în mai multă soluţii pentru mai evident crearea protejarea mult faptul unei siguranţa mai această multă criză guvern la nivel alături şi realitate, genera control, noi globale, caută

arhitecturi

mondiale, lângă actori,

crearea

autorităţi de

monetare se

financiar mondial, crearea unui sistem de cooperare monetară. problemele de implică a şi globalizare, relaţiilor timpul aceea, ulterior s-a de zeci nivelul în în între de modele securitate relaţiile internaţionale politice, Războiului principal regiunea fără China de mari şi care,

manifestarea pe şi

economice Rece pe

militare ale unor puteri ca Rusia, China şi Japonia. urmare confruntării cât şi Mijlociu în la în un Africa nivel dintre de Washington, Orientul chineză ca ajungă dacă după sferele

postsovietică, dificultăţi, partenerii cu de o 40

expansiunea ajungându-se africani să

realizat

schimburile

comerciale

miliarde

dolari, era

creştere explozivă. Astfel, anul 2005 acestor schimburi miliarde de dolari, pentru anul 2010 se estimează peste 100 de miliarde dolari, prin activitatea a peste 800 de companii chineze. La promovarea noi sensuri vigoare. probleme nivel şi global, semnificaţii geografic de sunt foarte care se puţine în strategii şi orientate să reglementărilor pe lângă sistemului către adauge în de celelalte societăţii educaţionale, actualul confruntă, cu context

simbolurilor, european

valorilor

Arealul generate

competiţia

economică,

întărirea

securitate, cât şi cu alte probleme legate de globalizare, precum şi cu

133

un

declin

demografic comunităţi această

în

majoritatea

ţărilor crează

occidentale, premisa de ca

în

cadrul

cărora să fie a

puternicele

musulmane problemă

acestea

virtual cucerite. Toată este generată politica americană anilor '90, care a constat în „islamizarea" Europei, pentru a o face să iasă din competiţia economică şi tehnologică. Pe înăsprirea sporească crească scena pieţei puterile expansiunea Totodată, Chinei au internaţională, petroliere naţiunilor şi a marile schimbări natural, şi, Chinei şi şi şi bogate a sunt care în a determinate au făcut timp, acelaşi de să să gazului

petroliere rapidă de

economică rapid creşterea toate şi în

Indiei.

Astfel, al a

China a devenit principalul fabricant la nivel global. ritmul industrializare dar în modernizare convenabilă unei global dar care, determinat cu considerabilă, sale de

cheltuielilor pentru modernizarea armatei chineze. Globalizarea, mondiale, va interdependenţa beneficiile un sistem fond realizarea ordini prin în genera naţiunilor, management democratice,

procese

realitate, vor aduce un anumit gen de obedienţă faţă de un anumit set specific de obiective şi standarde. Prin suveranitatea financiare acest multor prin sistem state, de se management vor prin global, realizarea pentru drept care va reduce şi globale unui redistribui resursele umane

dezvoltarea aproape mondial

migraţiei, toate care

economiei implementarea

şi prin iniţierea unui sistem de ajutor global. Sunt sistem create premisele va avea educaţional obiectiv standardizarea

pregătirii sociale şi, implicit, a forţei de muncă. Societatea civilă va fi pregătită să conducă masele către o sinteză culturală şi religioasă în comunităţile şi organizaţiile din întreaga lume.

134

<titlu>Partea a II-a

Terorismul - concepte definitorii

<titlu>1. Noţiune şi tipologie
Deşi cuvântul având culturale În olandezi opresc ai o în terorismul limbile conotaţie actuale faţa a au pare a ab de o fi definit din prin chiar puţine etimologia concepte sa, modeme militară, parte provenind initio, latinescul terror terroris, socioîn

totuşi

complexitate terminologice, Schmid şi

semantică doi Albert cu

similară,

prezent ajungându-se la un set de definiţii tot mai elaborate. acestei 109 avalanşe Alex definiţii P. ale reputaţi 22 de cercetători
1

fenomenului,

J.Jongman

,

se

asupra

terorismului,

elemente

recurente, din care reiese că un număr de 8 caracteristici au o frecvenţă ce depăşeşte 30 la sută în ansamblul definiţiilor. Mai întâi este vorba de violenţă, reţinută în totalul a 83,5 la sută din la definiţii. sută), de Urmează, în (47 ordinea la sută), părţilor, fiecare frecvenţei, efectele dintre teama, teroarea, (41,5 o frica la (51 sută) ce ameninţarea (tactici şi psihologice politice, cu ele

urmate

conflictualitatea

obiectivele

premeditarea, recurenţă

organizarea

strategii),

depăşeşte 30 la sută din totalul definiţiilor analizate. Cei doi cercetători, în analiza lor sociologică, la data respectivă, exhaustivă specialitate comparat s-a atât rămasă definiţii de şi referinţă, cu în alte texte deşi între timp sau literatura cât oficiale, de au şi îmbogăţit propuneri legislative terminologice

cuprinse

contribuţii ale unor teoreticieni de marcă ai fenomenului.

<notă>1

Alex P.Schmidt, Albert J.Jongman, Political Terrorism North Holland Publishing Company, Amsterdam, 1988</notă>

137

De legislaţia Astfel,

referinţă şi

sunt, în

în acte

acest de bază ca

context, ale fiind comisă agent

definiţiile unor „o de instituţii în acţiune grupuri ţinte din

incluse din

în SUA.

americană CIA,

socotită defineşte

principalul terorismul îndreptată textul f politică,

implicat

combaterea violentă, subnaţionale necombatante,

fenomenului, premeditată, sau agenţi În SUA unor termeni:

având secreţi, bună 22,

motivaţie

împotriva este similar

unor celui politic,

având ca obiectiv influenţarea populaţiei sau a unei părţi a acesteia ". măsură, art.2656 Codul în unor ce Penal al (Titlul ţinte (d), care de mai care defineşte grupuri presupune multor cuprinde o terorismul aparţinând terorismul state; grupare subgrupuri definiţie se mai cu o sau în următorii împotriva naţiuni implică -

„violenţa

premeditată, făptuită

motivată

îndreptată

necombatante,

sau de agenţi clandestini, de regulă, menită să influenţeze un public". Terorismul cetăţeni orice sau grup Legea „acte care internaţional ce aparţin sau SUA, viaţa practică din teritorii teroristă

semnificative concentrată: încălcarea seamă de

ce practică terorismul internaţional. Patriot, propune umană, periculoase În diferenţieri pentru a guvernelor În următoarea subminarea al realizată acţiunea populaţiei pentru gravă pentru care produc

Codului Penal al Statelor Unite sau al oricărui stat american ". schimb, instaura sau Departamentul „Folosirea în pentru Legea frica, Apărării calculată atingerea privind unor vederea aduce a intimidării semnificative: societăţilor, Britanie, violenţei scopuri ilegale pedepsirii general

politice, religioase sau ideologice". Marea combaterea desfăşurată pentru politice, persoanei intimidarea acţiunea de sau a de natură unui terorismului pentru grup intimidare religioasă, proprietăţii; urmăreşte delimitarea clară a fenomenului şi pericolului social ce-l incumbă, prin definiţie: activităţilor sau a acesteia unor „acţiunea sau în ansamblu; Guvernului

obţinerea îndreptată

avantaje

împotriva

acţiunea desfăşurată împotriva sănătăţii şi securităţii publice

138

Alte cea Codului a

legislaţii Spaniei, sau spaniol

naţionale care

extind

sfera

terorismului cu liniştii cărei

ca, orice

de

pildă, acţiune conform aceea

identifică

terorismul a

anticonstituţională Penal

îndreptată (art.571):

împotriva „acţiunea

publice, finalitate este

de a submina ordinea constituţională sau de a atenta în mod grav la liniştea publică În acelaşi mod global defineşte terorismul Codul Penal al Italiei (art.270 ca bis, art.280, „acţiunile acelaşi mod alin.1): sau a în şi din identifică constituţionale art.289 care general în bis), au care ca în esenţă, identifică subminarea şi Codul acţiunile ce au terorismul ordinii Penal care ca sau al se scop prin angioXX, teroarea fiind: În Franţei desfăşoară tulburarea teroare Observăm saxonă definitorii legislaţia împotriva că vreme ce literatura juridică şi a legislaţia unor ce secolului publice, americană rezultate europeană ordinii britanică experienţa terorismul sau insistă cu orice a asupra acţiune elemente atentează finalitate terorismul de mod prin voit,

democratice defineşte acte în publice colectiv (art.421, „Constituie ordinii terorism

individual evidentă

intimidare

antiteroristă chiar

liniştii

fiind la fel de pernicioasă indiferent de surse şi finalitate. În acelaşi mod este definit fenomenul şi de Liga Naţiunilor, în 1937: sau „Toate planificate, Anterior, Penal de la în terorismului actele pentru în criminale a crea A o doua îndreptate stare de împotriva teroare de unui în stat, făcute anumitor Dreptului a mijloace mintea a

persoane, a unui grup de persoane sau a publicului larg. " 1930, Bruxelles acest mod: Conferinţă unificare a subliniase „folosirea dimensiunea internaţională internaţională unor

capabile să producă un pericol reprezintă acte de terorism, ce constau în crime împotriva vieţii, libertăţii şi integrităţii fizice a unor persoane sau care sunt îndreptate contra proprietăţii private sau de stat".

139

Terorismul, mijloacele, definiţiilor flagelului În românească, privind scopurile din ce

în şi

înţelesul percepţia

actual, socială grav şi

delimitează asupra latura

mult autorilor,

mai pe la în fiind din

clar linia a

literatura afectează trend de şi

americană, atât se de

accentuând lumea

internaţională

contemporană reţinute realitate (nr.535 este public teroriste, faţă de

sfârşitul legislaţia Legea 2004, de

secolului XX şi începutul secolului XXL acest extrem prevenirea Conform acţiuni şi/sau înscriu şi definiţiile în terorismului terorismul pericol entităţi ostile prin obiective şi/sau explicită ancorată

combaterea text legislativ,

publicată în M.Of. nr.1164, partea I). acestui ameninţări săvârşite şi „ansamblul şi care prezintă de afectează de

securitatea naţională, având următoarele caracteristici: sunt premeditat motivate alte concepţii împotriva au ca atitudini cărora scop extremiste, acţionează unor umani şi altui un să faţa terorismul entităţi, violente de natură din

modalităţi specifice, factori politice, aparţinând psihologic asupra

şi/sau distructive; realizarea factori politică; cadrul civile produc urmărite. Fără nouă tentativă de îndoială de a că, defini o în acestei apare abundenţe ca din fiind terminologice, superfluă. o Totuşi, şi vizează sau stări materiali

autorităţilor oricăror cu menit

instituţiilor segment impact atenţia puternic atragă

populaţiei acestora; asupra scopurilor

populaţiei,

este de reţinut din cele arătate că pe lângă cele opt caracteristici cu o frecvenţă Jongman, De paliere, mai peste treime, reţinute este mod paradigma în Schmid mare asupra de terorismul altfel, ales secolelor doctrina prin XX-XXI insistă prisma în definit, măsură, acestor 11

de componenta internaţională, precum şi de cea fanatică (religioasă). inevitabil terorismului analizei după

septembrie 2001.

140

Ar eveniment ajungându-se

fi

însă nu

o

abordare s-ar la fel

reducţionistă, cu false tot şi de

unilaterală, ansamblul periculoase ca

dacă şi

acest acelea

epocal

corela

fenomenului,

la interpretări

care rămân tributare teoriei conspiraţioniste. În definirea terorismului apare şi o serie de limite în funcţie de actanţii interpretării, Şi, mergându-se în până la asimilarea în sa cu de insurgenţa, percepţia fanatismul, războiul psihologic, crimele de război etc. într-adevăr, anumite situaţii, funcţie culturală - de situarea faţă de conflict şi autorii lui - se poate ajunge la o confuzie între actele de insurgenţă legitimă şi cele de terorism. Există un clişeu în a se confunda terorismul cu autorul actului terorist. Răspunsul când foloseşte mijloace pentru necesită „luptător acestei metode speciale libertate" dileme teroriste. (totul sunt este Unii este doi următorul: pot permis). termeni de un Prin individ că urmare, este terorist speciale şi Primul spune scopurile diferiţi.

„terorist"

referinţă

se referă la mijloc, celălalt la scop. Ceea ce înseamnă că un insurgent poate fi un terorist dacă foloseşte mijloacele acestuia. În minatoarele: este (necombatanţi); În concluzie, mijloacele panicii scopul reperele folosite în rândul în a constă modernă actuale pentru în definirea acţiuni ţinta unei o terorismului violente: reprezintă schimbări cu sunt civilii politice violenţa, constau metoda

inducerea

populaţiei; producerea terorismului,

majore; actanţii pot fi indivizi, grupuri non statale sau state. definiţia ameninţarea scopul politic, precum şi intenţia de a şoca şi intimida un grup mai larg decât grupul ţintă, constituie de asemenea elemente recurente. Nu tentate de fonduri de urgenţă poate a şi fi scăpat de din vedere în ce sau se nici interesul colaterale, în puteri unor fi un unor forte politice derivate politice acţiuni demers din starea militare de crescute, folosi terorismul necesitate, maximizate scopuri constau

bugetare Dacă

acceptarea arată a

controversate sau inavuabile. definirea terorismului extrem laborios, tipologizarea fenomenului este şi mai complexă, pornind de

141

la

motivaţie, până la o

forţele la bun serie şi

implicate, gradele început, de

arie

de şi

manifestare strategiile orice şi act

(temporală sau de este sunt cel şi politic

şi

spaţială), abordate. De întruneşte astfel

violenţă reţinut

tacticile terorism catalogat implicit operate puţin la

trebuie din

de în

caracteristici dar identificarea

generale, şi

prin

care sa

(genul

proxim),

nevoi unele actanţi

strategice dintre ele

tactice

didactico-explicative nenumărate prima vedere. Astfel, urmărite), pato-politic, anarhic: influenţă simbolic organizaţional; într-o (distrugerea Terorismul vorbim militară. În În exclusiv funcţie în mod de ameninţărilor în dat criminal distincţii

combaterea

partajări, de

comune, implicate terorism: subversiv);

funcţie între fiind

(persoanele forme de (între social);

ţelurile (sau

distingem

următoarele caracterul

deviaţionist, endemic

psihologic; mafiote); (de mass-media);

(piraterie); anumită unor fi de

grupări (prin precum state, intrând instanţă, şi caz în de

pragmatic

(destabilizator zonă); simboluri sponsorizat terorism şi,

funcţional

manipulativ esenţiale) de de în şi

terorismul în care natură între cauze 1921) şi

asupra disidenţilor, exercitat de forţe fidele regimului sau fanatice. poate direct natură de aria anumite stat, ultimă categoria

politică de

cuprindere

ameninţare, teroriste (începând exterioară de

distingem având din şi au

terorismul internaţional (extern) şi cel local (intranaţional). Uniunea sunt acestor în cu cadrul cauzelor Europeană, cele din ameninţările de Nord este ideii putea locale Istoria creării la UE, concomitent Irlanda

din Ţara Bascilor (începând cu deceniul şase al secolului XX). organizaţii căreia şi teroriste excluderea implementarea ce ar anterioară colective, condus terorismul drepturi alimenta

elaborarea

euroregiunilor,

eliminarea

obiective

patopolitic de sorginte separatistă.

142

Terorism în regiuni In are ecou inclusiv sau

local

potenţial,

absorbit

de

procesele Sicilia,

politice

din

ţările de

vizate şi de progresele integrării europene, se consideră a fi posibil şi provincii, respectiv de precum în Corsica, Catalania, în de care rândul terorism să se Tirolul Sud, Bretania, Ţara Galilor, Scoţia ş.a. Spania, Jihadul, prin regiunea ca jihadişti Catalania, formă sinucigaşi islamiştilor religios, alăture manifestându-se

recrutarea

insurgenţei din Irak şi Afganistan. Cu efecte dintre cele mai violente în ultimii ani, în special în Franţa, s-a În întreaga În În terorismul izolat; manifestat Balcanii Europă, a terorismul de Vest, o urban, ca formă de luptă cu în între centru în după a fost şi periferie. terorismul preocupare albanez, majoră, ramificaţii special etnic constituit din de fosta

încheierea războiului din Kosovo. teritoriile funcţie poate „de este Uniune de din grup terorismul Sovietică, şi terorismul de ilustrat în special de cel din Cecenia şi Nagorno Karabah. modul una organizare cu persoanele externă; obiectul grup celor implicate, grup afiliat; mai îmbrăca următoarele susţinere politic face forme: individual;

grup Cum

franciză"; firesc,

grupuri de insurgenţă cu activitate teroristă (instituţional). riguroase analize, în baza cărora sunt evidenţiate următoarele categorii:

• •
ale

terorism explicit politic terorism implicit politic În prima grupă rasist, de-a din Astfel, doua formele sunt incluse următoarele xenofob sunt sau forme de manifestare religios; terorism: detalii a terorismului: În cea şovin, grupă intolerant formele o serie de de externă

protestatar; mafiot; deviant. incluse merită partizan; ideologic; separatist-integrist; de stat. Unele suplimentare. prezentate terorismul individual, formă

terorismului privat, nu trebuie confundat cu situaţia în care un terorist

143

înregimentat persoane personale cu

acţionează probleme fi (pot

în

mod psihice

singular; majore,

în

acest etc)

caz

este

vorba

de

care

acţionează

din

motive victime

politice,

mafiote,

vendete

producând

colaterale şi o psihoză extremă în comunităţi. Astfel de cazuri au apărut relativ recent în şcoli şi comunităţile din SUA, Canada, de Germania mizând şi pe altele. surpriza De regulă, şi aceşti efectul indivizi psihologic folosesc infernal. Ei operează şi sub aspectul deturnării avioanelor, caz în care şi mai întâlnit este grupul terorist izolat, care se poate revendica şi de la mişcări politice explicite sau implicite. O grupuri termenul analiză teroriste comercial aparte de care necesită „franciză", denumeşte apariţia şi proliferarea fiind unei „mărci" aşa-numitelor după consacrate denumirea folosirea calchiată arme foc, totală

de către utilizatori „afiliaţi''. În fapt, este vorba de aderarea şi generarea dirijată a unui mare număr de grupuri izolate teroriste pentru sub o „umbrelă" aceluiaşi logistic. (cauză) obiectiv, Este ceea comună fără ce a le ideologică, politică sau religioasă. Acestea avea legături acţionează de comandă, atingerea suport control,

deosebeşte de organizaţiile structurate, paramilitare. Apariţia internetului a făcut ca terorismul de franciză să fie mai strâns organizat, iar combaterea lui, pe de o parte să se complice, pe de altă parte, prin infiltrare şi urmărire, inclusiv prin satelit, să devină mai facilă. Cu de terorism, În macrogrupuri continuă să aceste între precizări, care forma de cel se ne aflăm în aria formelor noi, „moderne", sosit), şi mai înscriu de sau cyberterorismul constând cu faţă în de (ultimul

narcoterorismul şi bioterorismul. prezent, clasică stat mai terorism, afiliate organizaţii care teroriste genereze activitate internaţională, statele

mare

pericol

democratice, începând cu statele NATO, în cadrul cărora se distinge

144

rolul

Statelor

Unite

ale

Americii, cunoscute mai buna

acţionează şi sub

pe a

baza

unei de

strategii războiul vom afiliate multe

complexe antiterorist De unei

antiteroriste, global. la bun Pentru

denumirea

tipologizare că, în

terorismului, sunt În

preciza care sunt elementele lor comune. început trebuie spus majoritate, ideologic. următoarele: civile civilă teroriste şi de mişcări Alte prelungirea funcţionează Cu vulnerabile politice, religioase general operativă sau unui curent sunt mişcări structura

cazuri, între cele trei dimensiuni există o legătură intrinsecă. caracteristici militară cu toate în un şi întâlnite a unei de reprezintă susţinere; relativ necombatante;

control

exercitat şi

deţin structuri de comandă, control, comunicaţii şi logistică. acestea, grupurile de organizaţiile sunt faţa activităţii supraveghere, infiltrare contracarare,

iar în cazul dizolvării sau democratizării structurii civile de susţinere se ajunge la autodesfiinţarea grupului terorist. Este insurgenţă actualitate, ceea cu ce s-a întâmplat teroristă, însă cum şi în cazul sau multor principală, mişcările organizaţii de teroriste de cu strucactivitate problema strictă

reprezentând-o de-a în face,

grupările reiese, cu

susţinere externă, asupra cărora ne vom opri pe larg. Avem turat, care, terorismul are ca internaţional ţintă dată concepţia teroriste analiştilor de la americani, 11 primordială fundamentală

Statele Unite ale Americii, iar ca o doua ţintă Uniunea Europeană. Atacurile septembrie, pentru acest flagel şi studiile ce i se dedică, au evidenţiat un nou tip de terorism - terorismul transnaţional ca formă de război asimetric. După unele opinii, este vorba de o prelungire şi o ranforsare a războiului de către de de gherilă, şi forţele state de şi dată luptă grupările fiind internet, sau utilizarea război mijloacelor chimic, sau moderne alimentate care unele comunicaţionale direct către cyberterorismul

extremiste,

sponsorizate

extremiste

anarho-centriste

dintre

sunt incluse în mult invocata „axă a răului".

145

În la în sută acest

acest

sens, în

Departamentul Irak), în în vreme

de ce

Stat

al

SUA au

arăta, recurs este (axa unor la

relativ arme socotit răului), grupări

recent, (într-un raport din 2006), că numărul atacurilor a crescut cu 25 (îndeosebi şi atentate raport teroriştii aglomerate. al sprijin chimice oficialii sinucigaşe principalul iranieni locuri Iranul

susţinător acordând

terorismului material

guvernamentali

din Orientul Mijlociu şi Irak, unde îi susţin pe rebelii şiiţi în atacurile împotriva suniţilor, forţelor americane şi irakiene. La morţi Nu cu momentul cei mai analizat, mulţi considera cu se înregistrează grupării tipologizarea pentru aproximativ criminale 14000 Al de atacuri teroriste, cu precădere în Irak şi Afganistan şi aproape 25000 de datorându-se epuizată lupta definesc Qaeda, fără a şi acţionând sub comanda lui Bin Laden. putem terorismului face disocierile ce se impun în privinţa „terorismului popular" în raport insurgenţa, Astfel, Cele În mijloace African Armata respectiv unii mai felul autori eliberare, ca că ar emancipare fiind avea obţinerea puterii politice. insurgenţa susţin astfel de strategia idealuri în fapt, (ETA), Quebeqsăracului, în vreme ce terorismul ar fi strategia săracului disperat. multe acesta îşi grupări teroriste o legitime pe care nu le pot obţine pe căi militare sau economice. revendică strategie criminale, împotriva Republicană teroriste Irlandeză grupări Mişcarea Frontul precum de Congresul Bască al Eliberare Naţional

Apartheidului,

Separatistă

(IRA),

ului sau Organizaţia Tigri Tamili (ELAM). Mileniul III a debutat prin cele mai sinistre forme de terorism, între care atacarea de teroriste Turnurilor denumire, îmbracă Gemenii şi atacul cecenilor alte asupra două politice, şcolilor ruseşti, soldat cu moartea a sute de copii. Indiferent Practicile terorismul forme patronează fenomene aberante: traficul de droguri şi de arme. precum asasinatele răpirile de persoane, atentatele cu arme şi bombe - victime fiind

146

oameni

politici, De

magistraţi, factură o naţionale din

personalităţi este de SUA, la din

ale

culturii,

poliţişti,

ziarişti.

Terorismul are un caracter politic. aceeaşi a de din avut şi terorismul naţionalistă, începutul de Orientul concepţiile revoluţionară de zonă, un mişcările fiind religios. legat de '60: din anilor gherilă Terorismul mişcările mişcările America revoltele rebele politic, manifestare şi mai şi de a contemporan de populaţiei Latină, studenţeşti nihiliste, componentă

rezistenţă

culoare ţările

rezistenţa propunând Terorismul

palestiniană europene ca metodă indiferent politicii, un o

Mijlociu, acţiunile instrument de

individualist-voluntariste,

extremist-teroriste, este, a are fapt, o continuare Terorismul inclusiv la scară modalitate extremistă

unei opoziţii politice. caracter organizat, sistematic fiind ale mai cea coordonat, propice pot fi cu mai un în în internaţională, integratoare prin cu strategii, în plan ONU 3034 a globalizarea şi crima care proceduri operaţional pentru globală tot în şi şi

circumstanţă pentru extinderea sa. „Dimensiunile destul şi mult grupaj de uşor structurilor formalizate divers
2

terorismului organice XXI clare, de ale sunt condiţii

realizate proprii după de

legăturile

conducerii tot

organizată secolul reguli în

transfrontalieră, formând dinamică creat

fenomenul

infracţional

internaţional, comune.

acţiuni

Reacţia

aceste deosebit

devine

poliacţională, desfăşurare." 1972

complexă

Comitetul (prin

Special

Terorism

Internaţional, din 18

Rezoluţia

Adunării

Generale

decembrie

1972), arată că principalele cauze ale terorismului sunt de ordin social, politic, radical, fundamentalist-religios, naţionalist. Cauza profundă o reprezintă inechităţile instituţionalizate şi este o formă criminală antisocială de restabilire a echilibrelor şi egalităţii.
<notă>2

Doru Blaj, Ţuţu Pişleag, Constantin Onişor, Despre TERORISM, aproape totul..,, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007, pag.6</notă>

147

Terorismul La acestui grave special şi

este

generat

şi

favorizat ce află care din au

de

progresul la

tehnic

şi

este

utilizat a de în fostei prin creat conflict teroriste

şi cu un scop material, mafiot. originea complexe, din De rolul de condiţii asimetric, Irak, fapt, factorilor se dintre războiul prin pentru în condus amplificarea din şi zona deosebită deosebit Golfului, flagel mondial împrejurări reţinem fosta fostei de unei internaţionale

conflictul Iugoslavie URSS şi şi prin

destrămarea lumii, s-au de forţe

URSS, cu zonele de conflict din Cecenia, Transnistria etc. dispariţia asumat apariţia care depolarizarea globalizare de focare de „hegemonie", propice nestatal, SUA este

constelaţii

agresiunea

desfăşurată

individuale, sprijinite de oficialităţi. O altă cauză a expansiunii terorismului de acest special SUA). La dar şi prin forţa lor, au de comando care utilizează de şi, gen (numit şi fierbinte naţional, la urmă, resurse Este Eşecul chiar şi se şi se conflict de mică intensitate) este utilizarea lui de către marile state (în „războiul terorism până pentru internaţionale. cu în SUA. şi fără armate". rândul cu luat amploare formele interrasiale lupta acesta rădăcini religioase, şi

sociale, sub aspectul gravelor inechităţi. Globalizarea energetice aceasta, economic retrogradă În acţională confruntă americană globalizării a tot care care afectează, pentru şi a fond, că economică în altfel al mod ar acerbă relaţiile competiţie drept clasei bază şi În în cauze direct, intra arabe în are

evident faptul că lumea arabă nu este o putere şi nici nu se doreşte social lumii „interpretarea

islamului", terorismul mai mult limitează

„incompetenţa va cu avea în la

politice"

„corupţia elitelor". modificarea laicitatea contrast lumea arabă conceptuală arabă europeană cu religia „Jihadului politic" „Jihadul violente. economic". Lumea

modernismul

generează

reacţii

fenomenul

suveranitatea,

constituie într-un veritabil refugiu al identităţii.

148

< t i l u > 2 . tactice şi psihologice ale terorismului Repere
Confuzia libertate George dintre înţeleg Noi nu Bush, terorişti prin suntem întreţinută că a pe şi atunci luptătorii pentru acord de deliberat fost de între multă al ce libertate ceea lucru. terorişti vreme SUA, este, alţii şi luptătorii În spunea: înţeleg pentru 1988, Unii sunt şi considerăm elucidată. uneori,

vicepreşedinte pentru libertate cu acest

„Diferenţa terorist.

neclară. prin filosofice moralitatea Ea

luptători

Diferenţele că

fundamentale şi clare". 3 Analistul terorismul reprezintă convenţia se forma american exclud Michael „În de Walzer luptă politic. şi consideră ei de reciproc. şi codul manifestările moderne, depăşeşte teroarea zguduie limitele

totalitaristă

politică.

războiului

Teroarea

moralei dincolo de care nu pare să mai existe nicio limitare, deoarece în categoriile de cetăţeni şi de civili nu există niciun grup pentru care se poate cere imunitate.
4

Teroriştii

nu

pretind

acest

lucru,

ei

omoară

nediscriminatoriu." şi modalităţile

În această accepţiune, ne vom ocupa în acest capitol de formele de realizare a acţiunii teroriste, precum şi de profilul psihologic al teroriştilor, inclusiv al celor sinucigaşi. În cadrul acţiunilor teroriste, cele mai utilizate sunt: atentatul cu bombă; asasinatele individuale; masacrele şi incidentele colective; răpirile şi luările de ostatici; deturnările de avioane; atacurile suicidale.

<notă> 4

3 Lucian Pahonţu, Terorism şi destabilizare, Editura Bioterra. Bucureşti, 2003, pag.115 op.cit., pag. 117</notă>

149

În funcţie obţine de

cazul gradul anumite

atentatelor de materiale

cu al

bombă,

acţiunile şi

teroriste posibilităţile

variază lor de

în a

instruire

teroriştilor

explozive,

caracteristicile

ţintei

vizate,

ripostele forţelor de ordine, efectul mediatic al acţiunilor etc. Cel mai utilizat, ca procedeu, de către organizaţiile teroriste este atentatul cunoştinţele cu exploziv, despre care pe de o parte datorită pe care de accesului altă parte au facil la fabricarea ilustrează explozibililor, modul în datorită apelat la

posibilităţilor nelimitate în care poate fi utilizat. Exemple teroriştii atentatul cu explozibil sunt: atentatele de la Paris din 1996 din staţiile trenurilor ce deservesc suburbiile (RER) la Port Royal şi Saint Michel; atentatele atentatele morţi şi din din Londra, Oklahoma din sunt din cartierul din SUA, financiar aprilie din 1995, timpul dar de bancar care City, a din 1993; 168 de din City, Atlanta, exemple pe bază făcut

atentatul

Jocurilor istoria sau

Olimpice

august 1996. Acestea folosirea recente, de praf consemnează fulminat de explozibililor puşcă

mercur şi în acţiuni teroriste din secolele precedente. La Paris, în 1857, bombele lui Orsini - un naţionalist italian făceau 8 De 120 fiind morţi şi 146 de răniţi, în urma din unui atentat împotriva Anglia, necesitau în bombe sau lui în o Napoleon al IlI-lea. asemenea, răniţi. într-o închisoare nu Clerkenwell, prea a eficiente din şi decembrie 1867, în urma unui atentat sângeros au murit 12 oameni, alţi Aceste bombe erau cantitate enormă de explozibil. Inventarea şapte al La irlandezi secolului sfârşitul nu nitroglicerinei, al-XIX-lea, secolului să apoi facilitează al nitrocelulozei, unor deceniul cu un fabricarea

raport greutate-putere superior. XlX-lea, anarhiştii prin naţionaliştii meşteşugul ezitau răspândească broşuri

confecţionării bombelor.

150

În tehnicilor aceleaşi proporţiile În în mod la cunoscutul benzină,

1891, chimice medii în care

Congresul ca mijloc mai furniza

anarhist de multe combinate

de

la iar

Londra o cu

preconiza care

studierea circula în

atac,

broşură

reţete şi

materialele produse sferică. din

componente, finite, bombe că, cu erau de

trebuiau era

diverse bomba şi multe

incendiare, proiectile explozive etc. mod special, recomandată explozivi format un Constatăm zinc, cu plin paradoxal, cocktail care se mulţi monta mecanisme, inclusiv

Molotov,

dintr-un

recipient de să

mecanism cu şi timpul în mai

aprindere calculeze de lor,

ceas,

folosite pe scară largă. Teroriştii exploziv care nu şi o să dată mai anarhişti pună la făceau învaţă punct victime cantitatea tipul dispozitive portabile, rândul grenadei, exploziilor nenumărate

datorită ne dă

survenite prea devreme sau accidental. Istoria îndepărtată sau apropiată exemple care relevă că bomba teroristă poate ucide pe oricine, poate fi trimisă ca o scrisoare prin poştă, poate fi împachetată sau pusă într-un sac de voiaj şi prevăzută cu un ceas declanşator, plasată într-o cafenea, într-un poate fi autobuz, fi pusă să unei într-un într-un explodeze uşi, centru turistic sau de unei unei aproape bagaje acţiuni lămpi, au o în de Turnul Londrei, tren sau compartiment în urma autobuz, declanşatoare

avion, sub un scaun sau în parcarea subterană a unui imobil. Ea poate făcută simple, de deschiderea aprinderea cu printr-un mecanism

reglare sau direct prin telefonul mobil. Atacurile teroriste explozibil semnificaţie simbolică prin felul în care a fost regizat evenimentul, prin modul în care a fost aleasă ţinta, prin aspectul spectaculos care, toate la un loc, sunt menite să facă eficient mesajul transmis, din punctul de vedere al iniţiatorilor. Operaţiunile al teroriştilor, în întâmplat 16 concertate reţelei, februarie cu 1982, bombe respectiv când arată, a 17 din punctul aşa Paris la de au vedere s-a fost puterea organizaţiei, atentate cum

revendicate de FLNC (Frontul Naţional Corsican de Eliberare).

151

Nenumărate şi ETA. Chiar spectaculoase, substanţiale. Mai dispariţia Au doar atentat în cu întâi,

sunt dacă

acţiunile sunt cu bombă faptului muncă, o

concertate de nu că în aduc

în către

care neapărat

s-au

angajat altor

IRA acţiuni

preferate

terorişti

atentatele

câştiguri au

politice provocat cu nu de

datorită de

distrugând plus, modă, de prin

proprietăţi natura de ei,

unor

locuri

acţiunea

bombă este o ameninţare la adresa civililor. devenit bombă, însă în care adevărată extrem terorişti, periculoasă, alarme ţările vizate mod tradiţional dată falsele

de fiecare

obligă autorităţile să ia măsuri

de control şi de anihilare, ca şi într-un caz presupus real. Nu e mai puţin adevărat că această avalanşă de false ameninţări a dus, în unele cazuri, la nesocotirea şi la unor un ordin teroriştii acte de de terorism reale, a în soldate cu victime şi pagube extreme. Bombele organizaţiilor tabere folosesc de utilizate teroriste. antrenament, sofisticat, artizanele, constituie Astfel, acţionând pe element sau îl în identificare format de la terorismul care transnaţional, virtutea primesc că

ideologiei, organide

material Bombele

zaţiile tutelare sau pe care îl asamblează pe baza instrucţiei necesare. improvizate, arată este vorba terorism local, cu diverse forme, de vendete sau de terorişti individuali, uneori cu probleme psihice. Datorită mijloacelor simple de construire a unei bombe sau unui mecanism a unor explozibil substanţe s-au generalizat de a măsurile fi de interdicţie pentru în avioane unor susceptibile folosite asamblarea

asemenea dispozitive. Cu mult înainte de a se trece la această măsură, în Irlanda de Nord şi şi în mai Republica mult de Irlanda, 79% Lipsa din de de cauza terorismului, sunt a unui fertilizanţii ca de nitrat conţinând explozivi nitrat amoniu consideraţi

supuşi

controlului.

periculozitate

amoniu modificat, utilizat în agricultură, nu este absolută, pentru că, se pare, acest produs a fost folosit pentru atentate cu bombă în Marea

152

Britanie. pot fi

Ţintele obiective

atentatelor sau

sunt

alese statale,

după

trecerea misiuni

prin

fazele

minuţioase de studiu, de observare a ţintei, a parcursului de retragere şi simboluri ambasade, comerciale, birourile companiilor aeriene etc. Înainte de atentatul de la 11 septembrie 2001, care a vizat, în mod pentru indubitabil, asemenea simbolurile alte Gărzii simboluri. puterii cazuri Astfel, Civile, Statelor care pe ETA Unite ilustrează a când în ale lovit Americii, în pot fi cu viza menţionate regularitate jandarmeriile. În anii '70, extrema stângă teroristă vest-germană a lovit de mai multe efectua ori în în 1996 obiective un dublu militare atentat americane cu un din Germania, în iar IRA automobil-capcană interiorul nenumărate garnizoanele preferinţa Corsica, teroriştilor Spania FLNC

bazei militare de la Lisburn, una din zonele de securitate cel mai bine protejate din Irlanda de Nord. Teatrul Apropiat. de de operaţiuni din teroriste, sau devenit din pieţe loc ori de comun, este Orientul Israel Bombele autobuze magazine militanţii din

în primul deceniu al acestui secol, puse la cale de Hamas, au făcut mii victime. Exploziile succesive, declanşate jihadului islamic, se soldează, de asemenea, cu zeci de victime de fiecare dată. În Irak, atât în timpul războiului, cât şi după retragerea trupelor americane şi ale aliaţilor, exploziile în cu bombe se înregistrează ale atacurile organizaţii pentru ar putea aproape cu că 11 ţări, în zilnic, numărul victimelor fiind de ordinul zecilor de mii. Între explozibili această de a formă formele luat de răspândite amploare terorism sinucigaşe, s-a ultima vreme după 15 atacurilor s-ar părea de din la 12 dată, terorismul suicidar. Deşi

amplificat de apărut, fenomen

septembrie 2001, în realitate, până la acea dată avuseseră loc circa 300 atacuri Când Orientul teroriste practicate a acest în principal, musulmane. terorismul se suicidar că prima Mijlociu, părea schimba balanţa

între grupările teroriste şi guvernele rivale. Terorismul suicidar

153

modem, pagube

prin

purtători serioase, sine

sinucigaşi dar este mai de a

de ales

bombă, victime un

ţinteşte

producerea prin care

unor să

materiale Scopul în

omeneşti, efect

inducă un sentiment profund de anxietate. produce vedere în de psihologic ca în major orice asupra întregii Numărul teroristului metode avion în teroriste aer, populaţii, mare o ceea de având în posibilitatea

aglomeraţie să se strecoare un astfel de purtător de bombă. victime faţă asemenea propria maximă, comparabilă atacuri, moarte, cu fanatismul dă acestei unui atingerea atacurile vechi sicari în şi erau sudul şi atac sinucigaş, dispreţuitor formă ce asigură

spectaculară,

explozia

mediatizarea

respectiv că

scopului principal pentru care este practicată. Analizând suicidare aceeaşi sunt zonă Mult practicate Filipinelor, în de un istoria „modus geografică mai târziu, către în terorismului, operandi", de două al putem practicat secte observa din notorii, timpurile evreii

musulmanii hashashini (de unde şi cuvântul asasin). secolul în XVIII-lea, regiunii tacticile Sumatra suicidare şi în occidentului fiind „un sud-vestul Indiei, nordul împotriva teorismul

musulmani defineşte

hegemoniei suicidar ca

dominaţiei coloniale. Yoram Schweitzer violent, motivat politic, dus la îndeplinire în mod deliberat, Moartea sigură, Studii demonstrează psihic, ponderea premeditată, recente că acestea a autorului în sunt cu este precondiţia atentatelor indivizi în cadrul într-o stare succesului sinucigaşe dezechilibraţi acţiunilor

conştientă, de un individ care îşi ia viaţa în acelaşi timp cu ţinta aleasă. atacului".<notă>5 efectuate nu domeniul comise de psihice

atentatorilor

probleme

de acest gen fiind foarte scăzută.

<notă>5

Schweitzer Yoram, Suicide terrorism: development and main charasieristics, in „ Countering Suicide Terrorism ", Herzliya, Israel, Ed.The International Policy Institute for Counter-Terrorism, 2001, pag.45.</notă>

154

S-a psihologic, După fenomenul

constatat cazurile

că de

majoritatea patologie din fost 11 nevoiţi

sunt

normali fiind

din

punct

de

vedere iar

psihică septembrie, să

nesemnificative, care

acţiunile sunt premeditate până în cele mai mici detalii. atentatele au analiştii, studiază terorist revizuiască profilul atentatorului

sinucigaş clasic, care evidenţia un bărbat cu vârsta între 18 - 27 de ani, necăsătorit, relativ needucat şi uşor influenţabil. Datele şi Washington educaţi, In unor tinereţe, publicate au cu privire având Intifada a la brevet autorii unor de atentatelor indivizi pilot, a din trecuţi şi New de York prima o dezvăluit implicarea

licenţiaţi, sens, colegiu, de să

căsătoriţi evidenţiat medie,

având

viaţă de familie încadrată în limitele normalului. acelaşi de palestiniană de un implicarea căsătoriţi şi din femei soţului, fanatici, special o nouă studenţi bărbaţilor şi femei, palestinieni astfel vârstă

având copii, a fiilor unor oameni de afaceri creşterea totalul îndoliate, numărului atentatorilor care caută copii individuali

foarte înstăriţi, precum şi procent fiind semnificativ sau a de în văduve violentă grupări

răzbune sunt,

moartea de

fratelui sau iubitului. Atacurile divin. Fenomenul „Originalitatea formă practicat secolului împotriva este reluat de în al de terorism", lumea XlX-lea către sinucigaşe a sa însă, o în Marc care-l practicate popularitate faptul că unui el naţionalişti şi religioşi, care le privesc ca pe un război sfânt şi un ordin cunoscut constă spune şi evreii pe din crescândă, printre grupările teroriste fundamentalist islamice. sistematizează atunci, apărut la minorităţile armeni. Acest de englezilor, Ferro. „Până model terorismul sfârşitul creştine model către

orientală otoman:

corespundea bulgari,

practicaseră împotriva

statului

macedoneni,

Palestina

palestinieni împotriva aceloraşi evrei înainte şi după 1948." 6

<notă>6

Marc Ferro, Şocul islamului Secolele XVIII-XXL Editura Orizonturi, Bucureşti, 2006, pag. 187</notă>

155

Marc care trebuie lui

Ferro, să se

pe

urmele

lui fiind

Itzhak Israelul, şiiţilor

Rabin, înainte a

susţine să îi

că atace

noul de pe

terorism este practicat în tradiţia şiită sub puterea ayatollahilor, „cel debaraseze duşmanii Dumnezeu. Intervenţia transformat

natura

luptelor teroriste, nu doar pentru că Iranul le serveşte de sanctuar, dar şi pentru că, în mod tradiţional, şiismul aduce cu sine o necesitate a sacrificiului pe care alte mişcări revoluţionare nu o cunosc. La şiiţi, din tradiţia rezistenţei în
7

faţă reţelele

de

putere,

întotdeauna pregătite de

considerată

ilegitimă, totuşi, în

s-a orice

născut o practică a secretului (takiya) şi o capacitate de aşteptare, care se regăseşte circumstanţă" După modem comis Beirut de (23 este adormite, actul atentatul unei soldat să acţioneze, al cu de morţi

alţi

analişti, asupra 1998),

naştere sinucigaş a

terorismului un şi

sinucigaş din de

considerat

camion-capcană marini, peste 100

Hezbollah octombrie

tabere cu 241

infanteriştilor

răniţi. În lunile care au urmat atacurile de acest gen s-au repetat, SUA şi Franţa fiind nevoite să îşi retragă toţi militarii din Liban. Organizaţia un ordin divin teroristă pentru Hamas îndeplinirea aduce dolari, eternă 72 de a nu consideră războiului că sfânt, autorul Jihad. de atacului În cele va vedea Paradis femei, ar fi comis suicid, el fiind perceput ca un martir (shahid), care a îndeplinit arabă, mai de faţa şi primi, acţiunea lui este numită "istishihad". Atacul multe obicei conform lui ori, câteva are mii sinucigaş un de viaţă familiei onoruri în şi shahid-ului, laude, care-l de iar vor care statut social scăzut, Paradis, virgine recompense permisiunea substanţiale, de a în

shahid-ul sluji ori

credinţei,

Allah,

dragostea

privilegiul de a promite viaţa în Paradis pentru 70 din rudele sale. Desigur, credincioşii fundamentalişti, multe sunt, în primul rând, motivaţi de ura împotriva necredincioşilor.

<notă> 7

Marc Ferro, op.cit, pag. 189</notă>

156

Teroristul sinucigaş, Salah Abed El Hamid Shaker, care a murit împreună cu un alt shahid la Beit Lid, în ianuarie 1995, omorând 18 israelieni şi rănind alţi 36, a scris în testament: „Mă voi răzbuna pe fiii maimuţelor întâlni mă..." primul dorinţa extreme motivante. De obicei, shahidul nu se oferă voluntar pentru misiune, ci este selecţionat Gaza. este de profesorii ce este din moschei selecţionat, care şi din shahidul sunt de însuşi la centrele este să de instruire din După ameninţată. Ulterior, şi instruit ducă sa şi şi într-un misiunea începe ale psihică, pe
8

şi

porcilor meu

-

sioniştii Hisham

infideli Hamed unui

şi şi atac cu şi

inamicii pe

umanităţii. meu este, vreme sa sunt

Îl

voi

fratele Motivul

distinsul

profesor, aşadar, în şi de

Hani El Abed şi pe ceilalţi shahizi şi sfinţi din paradis. Vă rog iertaţipentru dar comiterea religios, nu moarte sinucigaş câtă rând de fanatismul răzbunare, după combinat disperare pentru el extremismul familia naţionalist atât

personală,

avantajele

promise

antrenament de durată în condiţii de stres şi în situaţii în care viaţa îi Doar cursanţilor dispuşi până la capăt şi stăpâni pe ei înşişi li se permite să treacă la nivelul următor. misiunii shahidul pentru a-şi dispare a-şi desăvârşi locuinţa aspectele fizică antrenamentul intensiv pentru operaţionale

purificarea

desfăşurată după toate regulile spălării creierelor. În ultima zi, shahidul scrie un testament în care cere familiei să se bucure pentru el, întrucât a plecat în paradis în condiţiile arătate. De obicei, înregistrează O o În în general, acest problemă folosirea grupările gen de o casetă video în în au în care apare deghizat, terorist ridicat de spune o rugăciune specială şi se îndreaptă spre ţintă. deosebită femeilor naţionaliste atacuri. contextul realizarea folosit acestor un fenomenului actelor procent au grupări suicidar femei dorinţa reprezintă teroriste sinucigaşe.

Liderii

exploatat

profundă a femeilor de a-şi demonstra egalitatea cu bărbaţii şi le-au
<notă>8

Taylor, Maxwell and Helen Ryan, Fanaticism, Political Suicide and Terrorism, „Terrorism", 11,nr.2, 1988, pag.91-111</notă>

157

încurajat, misiuni.

deseori Atacurile

le-au

manipulat, au

să fost

se în

ofere

voluntar de

pentru 30-40

astfel la

de sută în

sinucigaşe ai

proporţie (LTTE) dintre în comis

săvârşite de către femei. Tigrii cadrul sunt căreia femei. Cel comandouri Eliberatori intitulate mai Tamilului o Tigers, atentat Eelam este organizaţia aproximativ Black cunoscut treime membrii atentate de o celebrelor sinucigaşe, membră a

specializate terorist

Tigrilor Tamili este cel în care şi-a pierdut viaţa premierul indian Rajiv Gandhi, în anul 1991. În cadrul unui miting electoral, terorista a ajuns în imediata proximitate a premierului, purtând sub robă o centură explozivă care îi dădea aparenţa unei femei însărcinate. În luna decembrie 1999 o altă teroristă LTTE s-a aruncat în aer, la o întrunire Specialiştii atrag cele mult mai mai multe politică, susţin puţin ori omorând că în 23 de persoane acestor securitate, urmare pot a şi rănindu-l pe preşedintele sri-lankez, Chandrika Kumaratunga. viziunea de ca iar organizaţii, fiind concepţiilor mai femeile de sociale multă atenţia forţelor considerate

inofensive, corporală

referitoare

la percheziţia îndeplinirea

a acestora,

ajunge cu

uşurinţă în imediata proximitate a ţintei. Pentru unui asemenea obiectiv, încă de la vârsta de zece ani, atât fete cât şi băieţi sunt selectaţi pentru a fi pregătiţi în scopul realizării în viitor a sacrificiului suprem. În Ca fiind cazul o PKK (Partidul a Muncitorilor atentatorii din nu de Kurdistan), au fost ponderea ei să de atentatelor sinucigaşe comise de femei s-a apropiat de două treimi. particularitate pentru PKK, voluntari, desemnaţi misiunile respective conducerea organizaţiei.

Potrivit serviciilor turce de informaţii, membrii PKK care au refuzat se sacrifice au fost împuşcaţi în faţa colegilor. În Orientul Mijlociu, primele atentate sinucigaşe comise

femei au avut loc la jumătatea anilor '80, în sudul Libanului, în timp ce în Israel primul atentat săvârşit de o femeie a avut loc în anul 2002.

158

Acestea Brigăzile de activă, Au fostul într-un teroriste spaţiu care fost

au

fost

săvârşite o experţilor atacuri iunie 16 în

de

persoane teroristă a creat

recrutate palestiniană o unitate de iulie rock,

de

către deosebit

Martirilor

Al-Aqsa,

grupare israelieni,

potrivit

specială, şi în

constituită numai din femei-terorist. înregistrate În ucigând s-au sinucigaşe o la ruşi, un de săvârşite a în iar femei o 2003, sovietic. 2003, militari aer femeie provocat explozie două la

autobuz, cecene "Văduvele

aruncat

concert

organizat

periferia Moscovei, omorând 12 persoane. negre", de în nume de acordat la filmat având cu mass-media din rusă femeilorcând câteva de având terorist cecene angrenate în astfel de misiuni, au fost intens mediatizate cu ocazia luării de luat ostatici vederi înarmate relatărilor au este, cel septembrie teroriste au negru, Moscova, în figurile şi octombrie teroriştilor cu 2002, şi şi voaluri camerele femei aceeaşi rândurile

îmbrăcate culoare, Potrivit

acoperite

pistoale

pistoale-mitralieră cu ocazia

înfăşurate în jurul corpului centuri explozive. presei fost moscovite, împuşcate 18 intervenţiei Motivaţia forţelor antiteroriste femei-terorist.

teroristelor cecene După numeroase 11

mai adesea, 2001 au

dorinţa de răzbunare a uciderii avut loc pe teritoriul Israelului organizaţiei de atacuri, care astfel,

de către forţele militare ruse a soţilor, fraţilor, părinţilor sau copiilor. atacuri executate de femei, femeilor aparţinând în astfel

Al Qaeda, soldate cu sute de morţi. Motivul principal pentru folosirea alături de cele arătate, Factorul suicidar constă în aparenta inocenţă a sinucigaşelor, din campania teroristă palestiniană are,

le-a ajutat să treacă de forţele de securitate şi să se apropie de ţintă. un impact strategic asupra procesului de pace israeliano-palestinian.

159

<titlu>3. Terorismul, o istorie neîntreruptă
a violenţei politice
Încercările de a inventaria şi a clasifica atacurile teroriste se

izbesc de dificultatea imposibilităţii de a le aduce la zi datorită faptului că este vorba de un fenomen ce nu pare să înceteze vreodată. Pe de altă parte, multitudinea Sunt niciunei important actelor de În 11 pe multe care violenţă ultima criteriilor atentate până l-au politică luate ce la în în nu ora consideraţie au fost constă face ca multe sau dintre atribuite cel în cea pot mai a fi încadrării aceste acţiuni teroriste să fie încadabrile în mai multe categorii. revendicate în organizaţii actuală. Impedimentul dificultatea sau

reclamat

analiştii categoria conform

terorismului cărora actele şi

mişcărilor pentru libertate. vreme, care în actele criteriile a teroriste retroactiv. şi cu definite cu precizie sunt mult mai ferme şi ele sunt legate de momentul septembrie este 2001 definit clarificat cu multe aspecte Actul terorist asemenea rigoare. <titlu>Prototerorismul. Antichitatea şi Evul Mediu Multitudinea teroriste consideră sensul fac că actual avem fiind, actelor o de-a după face ce trecere cu opinia pot în lor, fi socotite retrospectiv Mulţi din drept autori în timpul imposibilă revistă marcat exhaustivă. prototeroriste, de teroarea raport mijloacele pot fi săvârşirii victimele mai multă

rezultate şi mai puţin cu mobilul ce a stat la baza lui. Conform unei paradigme, teroriste identificate

manifestări

terorismul

Revoluţiei Franceze.

160

Pe de altă parte, trebuie ţinut cont şi de dihotomia dintre teroare şi terorism. Cu toate acestea, pot fi identificate în negura istoriei manifestări ale terorii încă din Antichitate, când violenţa era, prezent, o metodă des folosită pentru atingerea scopurilor politice. Fără Potopul lui a împinge şi „îi această făceau evocare pe alţii până să în timpurile (Geneza) biblice, şi cum a fac unii autori care vorbesc de „nefilimi" uriaşi ce ar fi trăit înainte de Noe, cadă" fără identifica totuşi cu un act de terorism actul de sadism la care a recurs regele Asiriei, Asurbanipal, care a scos ochii la peste 12.000 prizonieri de război Astfel, Sparta, sclavilor şantaj, un mai să numiţi (secolul la IX î.Hr.), putem I, identifica în a-i timpul forme tipice ale cetăţii şi de terorismului şi în acele vremi străvechi. jumătatea hopliţi hiloţi (sau de de î.Hr., pretenţiile stat. stil I mileniului spartani iloţi) pentru spartane. viaţă, întâlnim evrei atacau un un supremaţiei atacuri prin unii terorii filosofiei prin o după a al soldaţii accepte un întreprindeau Era vorba, împotriva teroare autori, ca şi în

constrânge,

veritabil degrabă În

terorism

Exercitarea

sistematică

reprezintă spartane, excelenţă, formă de a-şi sau mai şi cu

fundament alt grup ce

referitoare la stat. secolul terorist practicau teroarea răsăritul două sau la cu sicarii, teroare îndeplini din Palestina prin Antică, îşi sectanţi

mesianică scopurile Arma

asasinat.

Sicarii

foloseau

pentru soarelui tăişuri, particulare dar

politice, era

victimele scurtă

cu ocazia unor sărbători, când se infiltrau în mulţime. preferată sica, în sabia curând un pumnal, pe care o ţineau ascunsă sub haine şi o foloseau la momentul urmăreau erau erau alese bărbaţi, oportun. eliminarea din femei Atacau rândul ori diverse locuri din evreu să se publice moderat. sinucidă ocupanţilor romani regiune, victimele fie că devină

partidului preferau

Asemănarea decât să

teroriştii sinucigaşi actuali constă şi în aceea că mii de sicari, copii, prizonieri romani.

161

Practicanţi zeloţii, dar şi romană care a şi la evreilor

ai

terorismului în aceeaşi din Această Masada, al

(proto-terorism) perioadă stare care împotriva

sunt a

consideraţi dus la

şi

activau

legionarilor primele

romani, riposta în din

moderaţi.

tensionată notează

masacrul cu

sinucideri

masă din istorie, la care s-au dedat adepţii terorii mesianice. Începând Siria, în secretă practica secolul şi secolul Xl-lea, secta asasinilor (hashasini) cu Alamut (Persia), în apropiere de Teheranul de astăzi, răspândită apoi în o formă de terorism XXL teroriştii Asemănarea zilelor noastre venea, foarte reiese după iar, asemănătoare o din unii după scopul cea întâlnită ismaelită care la dintre asasini, dizidenţă

principal, de la

consta în răspândirea terorii în rândul necredincioşilor, prin asasinate. Numele conducătorul care vedeau lor hashasinilor spiritual, cercetători, alţii cuvântul şi de Hassan-i-Sabah, După alte haşişul de la

pe care obişnuiau să-l folosească pentru a-şi induce starea de transă în Raiul promis. cercetări, vine care zona al grup natură denumirea de „assassiyun" lor singur liderul mesageri este de de pe care a Ie-o dădea islamul de lor fiind sau Hassan şiit un fiind astfel în mic de înseamnă Orientului adepţilor. era trimis de ale religioasă,

„cei devotaţi credinţei" sau „fedayeen". Intenţia Mijlociu Astfel pentru se sânge. De remarcat şi similitudinea dintre metodele de acţiune asasinilor şi cele ale teroriştilor moderni: alegerea cu grijă a unei ţinte simbolice, pentru ca efectul să fie de maximă răspândire a terorii, scop în care obişnuiau să întreţină o stare de panică şi în rândul cetăţenilor simpli, pe căutând să mărească politice. pentru publicitatea Obişnuiau a obţine atentatelor să-i bani pe şi, implicit, cu îi să-şi îndeplinească pretenţiile ameninţe care moartea foloseau că a se un ucide răspândi impuse al izbea limitele reprezentant duşmanilor. ai divinităţii, numărul redus

Motivaţia

considerau

justificată

vărsarea

conducătorii

musulmani,

pentru pregătirea unor noi asasinate.

162

Asasinii l-au ucis pe Conrad Monferrat (1214), regele cruciat al Ierusalimului Saladin, care cel acţionau In Thung, care scurs". şi mai au discret, eşuat în două al lui atentate întreprinse dar şi în a străini împotriva al sau secta se lui temut duşman disciplinat, cu să şi Monferrat, asasinilor, creştini teroristă în

deghizându-se XIII, deghizeze

şi folosind întotdeauna pumnalul. India, începând ei secolul se acţionat pentru a se deda la acţiuni sângeroase,"fără nicio picătură de sânge obişnuiau victimele infiltra În

Membrii Îşi

caravanele negustorilor sau pelerinilor. reperau aşteptau momentul prielnic. cu de spatele bunuri, câteva spre el, invocând fracţiuni gâtului, de secundă, strangulându-l, Kali, care ce vor zeiţa găsi asasinul ataca după care victima întoarsă îl deposeda

cu o eşarfă neagră trecuta printr-un inel pe care i-o înfăşură în jurul numele zeiţei Ceea secol, îşi se afla, nu un a conform a legendei, fost mai la originea apariţiei că thungii, decât care

thungilor şi a tehnicii lor de a ucide. prevăzut mult va atât de faptul de ajunseseră să omoare peste 30.000 de oameni anual, timp de peste un duşman care devin temut India demonii cu 1828 ce va legendei: Imperiul britanic, secte administra de începând încât ei, în

sfârşitul secolului al XVIII-lea. Acţiunile Londra lansează acestei o vastă periculoase, a campanie arestare membrilor

dura 30 de ani, ducând în final la dispariţia acestor asasini, care vor sfârşi în ştreang. Executaţi fără a se risipi o picătură de sânge. În timpul, ajungându-se Japonia ordin ca medievală, secret, să confreriile apeleze la ninja s-au şi pe transformat, seniorii lor pentru cu a-şi într-un capabil să terorizeze feudali,

shogun-ul

serviciile

controla supuşii, inclusiv prin asasinate. Ninja - cei adevăraţi - erau, înainte de toate, asasini perfizi, o adevărată VII, când ciumă pentru populaţia japonezi şi niponă. coreeni Istoria se lor începe în în secolul regiunile imigranţii instalează

montane din apropiere de Kyoto. Acolo pun bazele unei noi arte

163

marţiale: dure.

ninjutsu.

Pentru să

a

o să

stăpâni, înveţe

vor să

face suporte

antrenamente durerea, Printre arme.

foarte foamea, care

Viitorii

ninja extreme,

trebuiau

temperaturile

mânuiască

diverse

faimoasa shuriken, o stea metalică cu 4-10 vârfuri. Această formă de teroare a continuat până în epoca Meiji, când armata japoneză intră în acţiune, organizând eliminarea puternicului clan ninja din Iga, la sfârşitul secolului al XVI-lea. <titlu>Terorismul după Revoluţia Franceză Sunt apuse situaţii ca analişti evocând care acte nu consideră în vremuri, a ca (a aceste adevăratul cu rapeluri sens la al epoci demult ci sau are în teroriste acele cuvântului, sociale noastră exercitată

normale Impunerea

pentru

justificări pentru de lună în

istorice,

religioase diverse. modernă teroare termenului filosofie unsprezecea respectiv civilizaţia ca reper Revoluţia Franceză de la 1789, constând în practica intimidării duşmanilor La francez, 20 prin 9 guvernare, a ziua principal, de puterea iacobină, între 1793-1794. Thermidor iulie-18 calendarului de 27 republican iulie 1794, august),

Convenţia îi scoate în afara legii pe Robespierre, întocmai fără cum procedaseră sau şi ei în cu cele 17.000 unor

Saint Just şi acoliţii de persoane sumare, executate date de al

lor. A doua zi, pe 10 Thermidor, la ora 19,00, toţi vor fi ghilotinaţi, judecată condamnate devine, nu că se forme astfel, urma sentinţe pentru

tribunalul revoluţionar. Republica era salvată prin ieşirea din teroare. Termidor Terorismul date, constatăm paradigmatic
9

toate însă, în

revoluţiile prin

căror model l-a constituit Revoluţia Franceză. confundă ale

cu

teroarea, definite

exemplele cu

terorismului

conformitate

paradigmele actuale au existat şi înainte de Revoluţia Franceză,

<notă>9

Bronislaw Baczko, Crimele Revoluţiei Franceze, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag, 54</notă>

164

considerată

dată

de cu se

naştere această va

a

terorismului are loc cu

de o o

stat,

respectiv

a

terorii a la

premeditate ca formă de guvernare, instaurată de iacobini. Începând fenomenului, secolelor În modeme, urmăreşte a al ce dată, sub al adevărată pe amplificare cu consacrare tot extremă întâlni şi diferite manifestări parcursul

XlX-lea Europa

XX-lea, al

începutul secolului al XXI-lea. secolului XlX-lea, şi astfel radicali modul că odată proletare, apariţia liberalii ca statelor simbolic radicali, pe arma apar soluţii rândul prin se afecta de revoluţiilor burgheze terorismul

eliminarea de luptă care a

autocraţiei, intelectuali împotriva contestă apropiaţilor sistemul se

anarhiştii,

naţionaliştii şi alţii folosesc diverse tehnici teroriste. Grupuri principală societăţile noi, monarhilor uciderea întâmpla şi de folosesc de terorismul sau şi alese întocmai autorităţi ţariste, inechităţii statelor. va sociale sunt însă, de naţionale, propun din că, cum va

secrete sau acestora, în

guvernare

revendicând

conducerea

Ţintele prăbuşi, exercitată

acestora,

considerându-se

Antichitate, ruşi lor

represiunea împotriva sârbi atentatele de rămas în presă,

marea masă a populaţiei. Anarhiştii naţionalişti teroriste italieni sursa a în sau lupta americani luptau armeni, pentru utilizau articole anarhist un guvernării irlandezi teroriştii bombe, şi filme, Orsini, ceea grupuri radicali, sau cu cărţi foloseau spanioli, ce a publicitatea ajutat Napoleon de al metode francezi, constituit făcută cinci III-

autonomie,

nenumărate Astfel, un

teroriştilor fiind imensă, iar terorismul devenind un termen comun. celebru, 1858 Felice complici, a săvârşit atentat împotriva lui

lea, care a scăpat cu viaţă datorită caleştii blindate pe care o folosea. Tot în Franţa, în perioada 1892-1894, au avut loc un atentat cu bombă procuror comisari, asupra şi unei cazărmi în epocă militare, de cel poliţie, mai un ce atentat a asupra deşi nu reşedinţei moartea suferă a unui cinci unui comisariat provocat

considerat

sângeros,

compa-

raţie cu atentatele cu sute sau chiar mii de victime din zilele noastre.

165

În Rusia, anarhiştii au reuşit, la 1 martie 1891, să-l asasineze pe ţarul Alexandru al II-lea la Petersburg, în urma unui atentat cu bombă. De remarcat că era vorba de cel de-al şaptelea atentat comis asupra sa, organizat în cele mai mici detalii, inclusiv prin săparea unui tunel până la Cu mijlocul toate străzii acestea, pe ţarul unde a trebuia fost al fost târziu, să treacă cu a o fost ţarul altă şi amplasarea ce alte Sadi i-a unei fost mine, traseu pe care, însă, suita ţarului l-a schimbat în ultimul moment. omorât bombă, de aruncată în sania cu care se deplasa. Sfârşitul răsunătoare. Castillo. Doi în 1898, Ungariei, a În secolului 1892 ani mai fost a XlX-lea ucis sub în 1894, mortal la marcat atentate del Carnot, Austroitalian primul numele ministru de Sissi, de spaniol Canovas

preşedintele francez Geneva

Elisabeta,

cunoscută înjunghiată

împărăteasa anarhistul

Luigi Lucheni, Unul folosit când ca a

iar în ultimul an al dintre cele pentru mai

secolului, în 1900, a fost omorât atentate teroriste Război sa, din istorie, dintre Franz un

regele Umberto al Italiei. cunoscute pretext fost declanşarea împreună Habsburgilor, Moarte", din care Europa Primului cu de dorea soţia către Mondial arhiducele Princip,

Puterile Centrale şi Antanta, a avut loc în 28 iunie 1914, la Sarajevo, împuşcat, Ferdinand, sârbă moştenitorul sau Gavrilo

student sârb bosniac. Atentatul a fost pus la cale de către Organizaţia „Libertate Atentatele cunoscut uciderea pentru lui alipirea sunt foştilor Bosniei-Herţegovina legate de istoria ai lui în la Serbia. celebre asasinatele Leon Troţki interbelică împotriva Davidovici KGB-ului în URSS şi a Gestapo-ului în Germania. Astfel, KGB-ul este organizate (Lev tovarăşi Lenin şi Stalin, cea mai cunoscută fiind acţiunea prin care s-a urmărit Bronstein), refugiat Mexic, unde a fost atacat în mai 1940 de un comando de 24 de agenţi, care n-au reuşit să-l omoare, fiind însă lichidat câteva luni mai târziu, în august acelaşi an, cu ajutorul unui agent infiltrat în personalul său mexican.

166

Gestapoul de la Nurnberg,

a

fost

incriminată acuzată de

ca un

organizaţie lung şir de

teroristă orori,

în de

procesul folosirea

fiind

torturii ca metodă de ucidere a milioane de oameni, între care şi mii de cetăţeni germani, pe lângă exterminarea în masă a evreilor. În terorist 1934, în Franţa, al la Marsilia, au fost de de ucişi într-un al a atentat Franţei săvârşit regele In numeroase Alexandru Iugoslaviei, ministrul Garda externe Fier

şi două femei, aflate în mulţime. România, acte de organizaţia terorism, legionară inclusiv asasinarea prim-miniştrilor

I.G.Duca, la 29 decembrie 1933, în gara din Sinaia, Armand Călinescu, la 21 septembrie 1939, în Bucureşti şi a lui Nicolae Iorga (fost primministru), la 27 noiembrie 1940. În Statele Unite ale Americii, în secolul al XX-lea, au fost ucişi doi în preşedinţi, 1901, la asupra Pan altor doi având loc tentative de asasinat. York, evenimente Mondial, atentate John a Astfel, fost dintre Statele politice Fitzgerald American a Exposition, Buffalo-New cu Război unor asasinat

asasinat preşedintele William McKinley. Cronica cele Unite mai ale neagră şi terorismului cel de-al cu continuă Doilea scena fost sângeroase Americii la 23 după

fiind,

precădere, 1963 a

zguduitoare. Astfel, noiembrie Kennedy, în împrejurări care nu aveau să fie lămurite nici până în ziua de astăzi, deşi dosarele comisiei Warren au numărat 26 de volume de depoziţii Luther culoare. moartea şi probe. La ale au 4 aprilie pentru unor fost astfel şi de fiind 1968 a fost civile SUA, nu la asasinat ale pastorul Martin de cu iar King, Victime celor În alegaţii, luptător vizaţi, drepturile atentate preşedintele acte cele persoanelor însă, Reagan, fost

teroriste

nefinalizate, Ronald au

în Europa, Papa Ioan Paul al II-lea. multe cele mai cazuri, teroriste privitoare elucidate unor deplin nici până în zilele noastre, ceea ce a făcut posibile nenumărate răspândite implicarea servicii secrete în organizarea şi, mai ales, în muşamalizarea acestora.

167

<titlu>4. Caracteristicile terorismului modern.
Organizaţii şi structuri actuale
Terorismul schimbările dinamica reprezintă influenţa în sociale, centrelor esenţă o în secolul de XXI va pe de nicio reflecta regionale violenţă nu pe dezvoltările şi Acest ceea fi pregătită tehnologice, cât ce şi va fenomen pentru pe pe o

transformările formă politic se şi

statale,

mondiale,

greutate specială şi

mapamond. ţară va

politică,

comportamentul Tacticile teroriste publice cu

a-i face faţă singură. vor direcţiona pe de mobilitatea mondială, terorismul în planetară, cât va mod şi deveni pieţele clandestine de mijloace şi sisteme de arme de înaltă tehnologie, pe informaţiile Concomitent problemă majoră. În sintagma terorismului fundamentalist); excluderi); social şi literatura „terorism actual economice motivaţional, de modern'' sunt (sărăcia). constând sociale specialitate
10

audienţa globalizare, se

vulnerabilităţile societăţii moderne. procesul

foloseşte politice culturale sunt

frecvent ale impus, psihode

.

Principalele

caracteristici

structurale

următoarele: (discriminarea); Alte în

(modelul de ale ordin

(incompatibilităţi, actului

caracteristici beneficiile

directe

banditism, ca şi în ţelurile urmărite de actanţii înregimentaţi.

<notă> 10Desigur, utilizarea acestei terminologii este justificată având în vedere orizontul temporal, mijloacele moderne - de avangardă - folosite, tacticile cele mai noi utilizate, dar credem că datorită conotaţiei în general pozitivă a termenului „modern" putem face loc, fie şi alternativ şi sintagmei „terorism actual", cu aceeaşi semnificaţie.</notă>

168

Analiza acest o context

fenomenului este de şi

terorist

din

ultima premeditat

perioadă şi

scoate

în către De ţinte

evidenţă noile trăsături ce au ca factor determinant violenţa extremă. În observat obiectiv terorismului politic, de cele prin mai şi de de continuarea caracterul mai atacurilor modem atacuri multe ori, direcţionat decât în apărare) şi de succesive. către şi cu audienţă şi un mare amploare prin acţiuni constă sângeroase fără victimele influenţarea rol

imediate, regulă,

precum scopul

comportamentului întâmplătoare simbolic. Datorită mediatic negativă, oficial, fiind (civile,

acestor practic

excese imposibil

atrocităţi, a căpătat disociat

precum o mişcările

răspunsului exclusiv insurgenţă

terorismul

modern

conotaţie

naţionale şi sociale, indiferent de mijloacele folosite. Cu toate acestea, nu sunt puţini autorii care încearcă să explice mecanismele flagel, „Efectul Cu „actele nevoie obstacol autor. „Terorismul arabo-musulmane. reluat cursul. internaţional Dimpotrivă, nu este rodul Rece, o unei n.n.). creaţie noi ex ere, a nihilo care a a lumii început altor este să un de
11

complexe punct de bumerang toate tot

prin vedere şi la

care Cum acest de

s-a a

ajuns

la

mondializarea Ali Laidi, în globalizarea nevoia acestei să cărţi,

acestui lucrarea apariţia precizeze:

interesant

dezvoltând determinat autor simte şi ale

terorismului".

acestea, sunt repetăm,

teroriste

suficient

grave

nedemne

pentru

a

nu că

fi le sunt

fiecare Acestea

rând

condamnăm cu toată fermitatea. Dar aceasta nu trebuie să constituie un în calea reflecţiei". caracteristici ale fiind spuse, să analizăm actual, în care principalele terorismului viziunea acestui

odată cu prăbuşirea Zidului Berlinului, al unei lumi în care istoria şi-a (Sfârşitul Războiului Aceea revenirii forţe pe scena internaţională, pe care bipolaritatea a blocat-o timp de
<notă>11

Laidi, Ali, „Efectul de bumerang - Cum a determinat globalizarea apariţia terorismului", Editura House of Guides, Bucureşti, 2007</notă>

169

mai multe decenii. cel al marilor Pentru acestei popoarele cucerească

Globalizarea puteri. că nu şi îi Şi, există de

nu a provocat în o această putere asupra pe excepţia

şocul civilizaţiilor,

ci pe

super-înfruntare, arabă. societăţii Tocmai lor sunt

eminamente lipsurile cele şi care mai

economică în timp de pace, militară şi chiar culturală, lumea arabă este perdantul. consecinţele neliniştesc puţin să stări fapt incită cu

terorişti. câtorva

Aceştia

urmăresc

lumea,

ultraradicali,

impunând

islamul (de fapt, aceasta e problema, n.n.), cât să redobândească aria de influenţă arabo-musulmană". Pentru toată încă economice, foarte Astfel. Maryland fricii" alimentează şi de alta. „Răufăcătorii" „necredincioşi", de democraţie, efect din a de adevăr, moarte prin preşedintelui aşa-numitul Bush război ar fi sunt utilizate înfruntaţi de de armate avea, din cauză că de întrIrak că potrivit terminologiei „Oricum din răzbune islamişti. poate strategia din Exportul şi pe consideră sub alţi se autori, reduce Şi R. al războiul în lucrurile la nu terorismului este sunt şi mai acestor marotă, vorba de simple, teritorii chipurile, autori la în de susţinând din inventată „serie că şi B" din se chestiunea ocuparea raţiuni

pretextul

neîndemânatic. Benjamin fost că sine consilier în şi

adepţi ai aşa-zise teorii conspiraţioniste. Barber, lui Bill contra profesor Clinton, terorismului, Universitatea lucrarea de retorica militantă o "Imperiul parte

cuprinsul

motivaţiilor

ideologice,

preventiv, denumită, Israelului, din

bumerang.

nu a fost o aventură izolată, Saddam nu a devenit brusc duşmanul de cauza dorit petrolului, să-şi cauza tatăl,
12

preşedintele

cauză

Partidul

Republican ştia ce rol putea să joace un război în îndepărtarea atenţiei de la declinul economiei, în alegerile din 2002..." Un răspuns direct la aceste supoziţii, care evidenţiază anumite

legături între războiul antiterorist şi interesele geopolitice americane, îl
<notă>12

Barber, R., Benjamin, „ Imperiul fricii — Război, terorism şi democraţie"', Editura Incitatus, Bucureşti, 2003</notă>

170

formulează că ar avea

celebrul ambiţii

analist

american

Francis

Fukuyama: a

„Deşi

neagă în

imperiale,

administraţia

Bush

articulat

totuşi,

discursul prezidenţial din luna iunie a anului 2002, de la West Point, şi în cadrul „National Security Strategy of the United States" o doctrină a războiului de preîntâmpinare, Statele Unite Aşadar, indisolubil ce a de părut Însă „imaginea fotografiile
14

sau mai bine zis preventiv, de
13

care

va plasa ostile mod

într-o

poziţie de

guvernare terorism 11

a

populaţiilor este 2001, identificaţi de

potenţial legată în

din ţările care ameninţă cu terorismul''. noţiunea momentul fatidic

modern

septembrie teroriştii

recte

de ca

conflictul extremişti proci Abu

ireconciliabil război a de

dintre

musulmani şi Statele Unite ca exponent al democraţiei şi libertăţii. acest retorsiune, Unite să considerat nu fie reformatorii Libertăţii, de cu ce la occidentali ca fiind excesiv şi cu scopuri colaterale evidente, a făcut ca dominantă cu Statelor comise a luptei în în Statuia abuzurile trăsătură nu împotriva antiteroriste urma special Barack prin prizonierilor va fi însă

Ghraib" , cum arată acelaşi Fukuyama, într-o altă lucrare. Această estompată, noua istorie al dacă siguranţă de face va depăşită, americană, poziţiei Obama, tranşante discursul adresat adoptate

administraţie

preşedintelui

american

musulmanilor

din întreaga lume, de la Universitatea Islamică Al - Azhar, din Cairo, în ziua de 4 iunie 2009. În acest discurs început Obama şi le-a „am a venit să că precizat cerut
15

, în care preşedintele a ţinut să anunţe de la un să nou nu nu început este în cadă între război pradă SUA şi musulmani", Islamului" stereotipale împotriva opiniilor

caut

„America

musulmanilor

conform cărora SUA sunt un imperiu egoist".

<notă>1 3

Fukuyama, Francis, Construcţia statelor, Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, Bucureşti, 2004, pag. 102 14 Fukuyama, Francis, America la răscruce, Editura Antet, Bucureşti, 2006, pag. 149 15 Barack Obama: „Am venit să caut un nou început între SUA şi musulmani", Agerpres, 4 iunie 2009<notă>

171

De reveni în manifestare, unilaterale, In concluziona violenţa

la

această

dată,

analiza

caracteristicilor fenomenul sub cu

terorismului toate unei unui

poate de abordări infinit vom sunt se al

tiparele

clasice,

cercetând creându-se la alături

unghiurile

structurale, reducţioniste, acest că

premisele confundarea de

depăşirii reluarea

până

studiu de caz generat de dezastrul de la 11 septembrie 2001. context, principalele considerată majoritatea ale de societatea de a în în şi analiştilor, actual în care caracteristici anormală terorismului

extremă, Prin

produce, indiferent de mobilul acesteia. urmare, folosit de asociat mai în şi creşterea creşterea gradului incontrolabilă plasat radicale, anarhiste este spatele periculozitate victimelor timpul prezent pe de distructive, armamentului Faţă Franceze terorism datorită şi nu colaterale Revoluţiei actul o pe de parte de

au condus la fenomenul de respingere de plano a oricărui act terorist. începuturile mişcării avea scopuri poate acestuia, revoluţionare decât mercantile, actuală ori în

conotaţii

negative,

utilizării O altă de

alta, aşa cum am precizat, datorită violenţei extreme. caracteristică mai multe caracterul executanţilor premeditat, aflându-se organizat, cele

forte obscure mult mai importante, deseori cu elemente statale, de unde interesul de a crea un climat de teamă, de teroare extremă. Această comportamentului de-a motiv acţiuni face pentru din cu care planul ale vorba revendicărilor caracteristică politic ci obiective cu ajuns de s-a este legată anumit tactică concluzia în în cu şi că mod cereri o este direct de vorba De de influenţarea nu avem a într-un o la mod. Prin urmare, bine de

imediate,

satisfacere un alte prin

directe,

strategie

articulate, război două acţiuni şi

terorist, în care actele individuale sau colective sunt doar momente sau luptă desfăşurare. aici sa caracteristici Fiind terorismului de un modern: război continuarea purtat

succesive şi creşterea continuă, nejustificată a numărului victimelor. atipic, împotriva statelor autorilor prin atacuri succesive şi generarea de teamă continuă asupra

172

celor

fără

de

apărare,

asupra

civililor,

terorismul

actual

este

direcţional victimele

către o audienţă şi un obiectiv de mai mare amploare decât atât mai odios. Desigur, rămas şi aceleaşi: economice lor caracteristicile politice, la (sărăcie), fel de etc), cu structurale ca şi cele ale terorismului inechitatea),

imediate ale violenţei, fiind vorba de lovituri cu efect indirect, dar cu actual au şi

sociale

(discriminarea,

culturale

psihologice de şi acţiune din acţiune

(motivaţionale şi

chiar moda sau voga), dar toate acestea apar sub o nouă înfăţişare, prin ranforsarea (armament sale într-o delegare. Motivaţia de a submina O sistemului În terorismului. disocierea un poate altă sau fine, şi psihologia de este unor pentru teroristului. stat, precum de injuste, Motivaţia şi de determinantă fanatismul şi a teroristului poate fi dată de dorinţa de a răspândi un mesaj politic sau autoritatea motivaţie doar lupta a etnicoa religios. reacţia fapte eliberare, psihologiei răspunde teroristul traume explicate patologică o de împotriva raţiune unor găsirea ce răzbunare pedepsire de reprezentate şi aşă-zisul puterii făcută cu urmă asupra determinată internet globală mijloacele precum puncte de comunicare transformării „franciză" şi modem, strategie cauza prin

terorist justiţiar. emancipare obţinerea trebuie Acesta din politice este socotită de unii autori ca o altă motivaţie determinantă a Sub între aspectul care şi normal, unor fi sale spre teroristului unor produc prin a se de cauze teroristul datorită pot condiţionări efecte sociale,

comportament acţiona Cauzele

psihopatologic.

patologice

personalităţii sale. psihopatologia diferenţia a se de Aceşti revolta, sau asasinului, ceilalţi, ceea grupuri de ce-i de răzvrătiţi constând unde împinge, terorişti. în imposibilitatea găsesc multe

resentimentele de ori,

societăţii. rebele

psihopatologici

întotdeauna

173

Intră acţiune n u găseşte opresori.

în

această

categorie

şi

naţionalistul

secesionist,

a

cărui

este explicată de cauze obiective, ci doar de dorinţa sa de a şi pe cu său care îi percepe, în mod distorsionat, nu sa grup, este fiind, de o ca fiind

se evidenţia prin acte de violenţă şi de pedepsire a celor pe care îi diferiţi Teroristul motivat multe concluzie aceştia o de ori, fiind profilul

comportament psihopatologic, de datorită altfel, profilul este cu

sinucigaş acţiunea de

întotdeauna cele pe mai care este care este asemenea

determinată justificată De exercită.

fanatismul activităţii acţiunea

etnico-religios, individuală pentru de sau

colective,

colectivă în în

principalul criteriu ce separă terorismul psihopatologic de cel social. Relevant structura psihică de „ghidul-manual pentru a teroristului, exploatată subtitlul modul către militare acestuia terorism", terorişti,

„Studii

războiul

sfânt (jihad) împotriva tiranilor', semnat de Osama bin Laden. Acest text de îndrumare a grupurilor de terorişti, a francizelor şi a teroriştilor şi individuali, Serviciile comiterea otrăvurilor, cazul le de cuprinde Secrete, locurile sunt grupul unor de 18 capitole răpiri, referitoare falsificarea a bombelor, la modul cum acţionează pregătirea prepararea În trebuie bin să Laden construirea amplasare dispozitivelor explozive, documentelor, tehnici pe sau de care lui a

asasinatelor,

spionaj şi culegere a informaţiilor.16 răpirilor enumerate de cereri motive: de dificilă; scop la al principalele Între forţarea obiective altele, a guvernului unor unor urmărească enumeră a da curs într-o îndoială, unei terorişti. manualul

următoarele situaţie

inamicului punerea

răscumpărare obţinerea unei

terorişti; informaţii

guvernului Dar, fără

folositoare de la ostatici; obţinerea de răscumpărări în bani. principalul de acţiuni teroriste care îl să reprezintă crearea stări panică nivelul populaţiei,

oblige autorităţile să satisfacă oricare dintre solicitările teroriste.
<notă>16

Doru Blaj, Ţuţu Pişleag, Constantin Onişor, Despre TERORISM, aproape totul.... Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007, pag.40</notă>

174

Un mondiali In a face capacitatea reflexe îl

alt

capitol

prezentat cel referitor sunt un putea

pe la

larg

de

către

„liderul"

teroriştilor unui de şi şi de

constituie mod de a

elementele

necesare

formării capacitatea

grup de răpitori. sistematizat exercita a enumerate şi asupra în minatoarele: adversarului; timp util, faţă rapide, presiunii pentru psihologice circumstanţelor dificile, unor precum situaţii

control

inteligenţă

răspunde,

criză sau neprevăzute, ceea ce presupune formă fizică bună şi abilitatea de a folosi orice tip de armă. In înainte, în caracteristic. fine, timpul Astfel, nu la se şi insistă după dacă trebuie transferul de către sau asupra terminarea autorităţile prelungită, de decât cel cele cunoaşterii operaţiunii, trag iar de cerinţelor expuse timp, unor de cu sunt securitate un cinism instruiţi nu

teroriştii, ostaticii trebuie executaţi gradual. Detenţia trebuie făcută partea ataca. Nu precum este uitat de autorii a altor Al manualului materiale are nici un amănunt, de către acţiuni verificarea De teroriste de alimentelor că transmise în stabilite vedere şi să ducă în alt eliberarea Eliberarea ori, ostatici informaţii. indicat, mai ostaticilor intenţia lor trebuie de a

loc favorabil înseamnă,

iar tragerea

de timp din

autorităţilor

multe

autorităţi, în incinta controlată. observat tip manualul motiv Qaeda care colectiv, pentru sunt structurile

grupului de răpire, care poate avea un caracter secret sau public. Grupul de răpire cu caracter secret poate fi de supraveghere, de protecţie, de răpire de propriu-zisă. răpire In cazul manualul cu de caracter de pază urmărire public înainte şi de include, şi, de prevenire pe a acţiunilor de capturare şi anihilare. Grupul „diviziunile" grup şi de executarea lângă un a ţintei sus-amintite, răpirii, un grup şi control mai ales, stabilirea de culegere

negociere.

răpirilor insistă

publice asupra

operaţiunii

informaţiilor despre locul unde se va produce răpirea.

175

Aceste "învăţături" către terorişti ce sunt furnizate şi pe internet sunt la destinate, începutul Este număr atingerea Din mare în principal, dar a grupurilor redevenit de a teroriste de „de franciză". în urma Acest analizei concept de organizare a fost folosit pentru a defini celulele anarhiste de secolului, vorba de de actualitate o să acţiunilor organizaţiei teroriste Al Qaeda. tentativa generaliza care umbrelă ideologică, pentru de mod politică şi religioasă comună pentru a favoriza apariţia spontană a unui grupuri obiectiv, luptei teroriste fără izolate, a avea se acţioneze aceluiaşi legături consideră propriu-zise că acest

comandă, control şi susţinere logistică. perspectiva contrateroriste de organizare este ineficient, motiv pentru care teroriştii încearcă să-l contracareze, organizând un număr mare de celule de acest gen. Terorismul principal terorist, de care franciză îşi Al Qaeda modul de este subsidiar grupului

menţine

organizare

convenţional,

după unii analişti franciză fiind folosită pentru a crea diversiuni sau ca o sursă de „carne de tun". Numărul de numărul zeci câteva şi şi ce se membrilor câteva mii, organizaţiei care actelor cerere, de în le majoritatea teroriste constituie, acestora teroriste funcţie elaborarea de fiind pe de franciză, fi baza obiectivele ideologiei implicaţi în cuprins funcţie între în grupurilor izolate poate

direct

planificarea instructori, În complexe,

executarea obţin, este pe la

manualelor concrete extremiste creştino-

complete de instrucţie, dar şi a susţinerii financiare şi asistenţei date de urmărite, ca şi de mărimea grupului de franciză. esenţă, bazată vorba ideea conspiraţiei necredincioşilor

evreieşti (cruciaţi şi sionişti) care e pe punctul de a subjuga total lumea islamică şi a distruge religia musulmană. Răspândirea exploziv prin monopolului grupurilor total de asupra franciză a a căpătat şi prin ideatic, un unii caracter menţinerea analişti folosirea ideologic intensivă internetului conţinutului

considerând chiar că există trăsături evidente de branding.

176

În acest fel, mesajul violenţei este propagat către două tipuri de audienţă: locale şi internaţionale. Mesajele locale au un caracter de avertisment pentru populaţia care cooperează cu forţele de securitate ale guvernului sau cu armatele străine, dar şi de încercare de a atrage această populaţie şi liderii ei de partea teroriştilor. Mesajele Unite ale In cadrul acestui sunt mesaj adresate, se în insistă primul asupra rând, cu alungării Statelor forţe limbaj vizând conform a a cu companiilor şi investitorilor din străinătate. internaţionale sau altor sunt şi Americii state puternice, contributoare într-un

militare în zona de conflict. Temele sugestiv, figuri în politice, principale simboluri islamiste, într-un de a fapt, de a ajuns exprimate stil dorinţa de a fi convingător, tradiţii este. de a toate extrem de personalizat, caricaturizat,

metodologiei clasice de demonizare a adversarului. Personalizarea terorismului rezultatul actual, acţiunii violenţei înainte atât principala Al franciză, să fie caracteristică Qaeda cât şi terorismului fiind

terorismului extrem numele

contraterorismului. Astfel, au redus terorismul islamist la identificat al figura numărul unu Al Qaeda, Osama bin Laden, în vreme ce teroriştii imaginea răului fostului preşedinte a şi de Statelor o către ale a fi cu Unite, George W.Bush şi la „susţinătorii şi instigatorii săi sionişti". Datorită caracteristică făcând cele mesajul îi mai de său oferă acestei fenomen extrem minţi, o fenomen iar în personalizări, endemic, de asocierea şi o plină asociem încălcarea permeabil, sa terorismul simplificarea simplu cu bază valorile greu de norme dobândit însuşit de reducţionismul fundamentale pentru de bază controlat, de

primitive într-un la

islamismului transformat Dacă a

justificare

permanentă

dezvoltare, modalitatea oricărei

trăsături extreme, ce ţin de sacrificiu şi asasinat. toate acestea în existenţă morale, terorismului, constând juridice,

politice şi umanitare ce aparţin necredincioşilor, precum şi faptul că

177

discursul complex, satelit palierele terorismul

teroriştilor elaborat pentru a vieţii căpătat capii

este şi

simplu codificat,

şi de de

direct

pentru inclusiv

masa

adepţilor, concluziona

dar prin că toate

utilizând flagel politic,

transmisiunile extins pe

grupurilor un caracter

franciză,

putem mondial, economic,

umane,

respectiv

informaţional,

religios, etnic etc.

<titlu>Organizaţii şi structuri teroriste
ETA, o jumătate de secol de terorism. Sunt puţine organizaţiile

cu o aură atât de sinistră ca ETA - Euskadi Ta Askatasuna, în traducere „Vatra Bascilor şi Libertate". De la înfiinţarea sa în anul 1959, peste 800 de morţi sunt puşi pe seama ETA. victime asumate în cele în mai multe şapte spaniolă cazuri, în din urma nordul are sunt fac aplicării programului Ţara în unu". Limba bascilor se deosebeşte de cea spaniolă, nefiind de origine indo-europeană, Numele Populaţia acestei dar lor din vine totalul de la populaţiei denumirea este de din regiune antic de doar al jumătate vasconilor. (în ştie şi limba bască, restul populaţiei vorbind doar spaniola. tribului provincii autonome 2.141.800 locuitori Franţa prin Bascilor (parte sloganul separatist (în a purtat cele în regiuni Pais

Spaniei şi sud-vestul Franţei, bască Euskadi, Vasco) capitala la Vitoria (Gasteiz, în bască). Cele şapte regiuni, din care trei departamentului zazpiak bat, ceea Pyrenees-Atlantiques) ce înseamnă „şapte desemnate

2007), iar suprafaţa este de 7.234 km. pătraţi. Organizaţia separatistă ETA a fost creată în anul 1959, având ca scop lupta împotriva ocupaţiei din 1937, operată de trupele lui Franco. Până începute în la 1961 moartea prin lui Franco, în anul unui 1975, tren cu acţiunile ETA, şi tentativa deraierii politicieni

culminând cu asasinarea premierului Luis Carrero Blanco, în 1973,

178

urmăreau limba şi

fie

asimilate bască, dar

luptei

împotriva când

dictaturii, Ţara

care a

interzisese căpătat o

cultura

ulterior, poliţie sub creată a fi

Bascilor liber

autonomie de care nu se mai bucură nicio regiune din Ţara Bascilor preşedinte, întrutotul În Batasuna", ramurile de parlament gratuit anul care sale şi 1978 se „Euskal 100 de a propriu, odios, fost proprie, pretextul aripa politică control asupra a „Hem ca şi din cu taxelor şi asupra educaţiei etc. - terorismul acestei organizaţii a devenit cuceririi a depline independenţei, respins de majoritatea populaţiei din regiune, organizaţiei, la în anul fel că în cele 1997 dovedeşte agentura „Batasuna", pe an. terorismului, astfel,

Herritarok", asasinate

urmă, au fost interzise; spre sfârşitul anilor '80, ETA ajunsese la o rată aproximativ culminând asasinarea consilierului basc moderat Miguel Angel Blanco. Patru ani mai târziu, în anul 2001, UE declară ETA organizaţie teroristă, ceea ce vor face şi Statele Unite. în 2003. În anul 2008, liderul ETA, Javier Lopez Pena, este arestat la Bordeaux, iar un an mai târziu, liderul militar al ETA, Jurdan Martitegi este reţinut în Franţa. Atacurile revigorare câteva zeci. La de guvernul 11 martie Aznar pe 2004 are loc grupării atentatul ETA, terorist ulterior din gările din la Madrid, soldat cu 182 de morţi (între care şi 16 români), pus mai întâi seama ajungându-se concluzia că a fost vorba de reţeaua teroristă Al Qaeda, ceea ce este şi în prezent contestat. Adevărata True IRA). Armată în Republicană februarie Irlandeză martie (Real ca IRA o aripă RIRA / din Mallorca a şi din nordul deşi Spaniei dur par al să indice o „aniversară" violenţelor, atentate, nucleul ETA, format

din terorişti antrenaţi pentru

nu pare să conţină mai mulţi de

Formată

1998,

armată

clandestină a Mişcării pentru Suveranitatea celor 32 de Comitate,

179

respectiv

ca

o

succesoare pentru septembrie non

opozantă

a

IRA, celor către de

având 32 de

ca

scop

îndepărtarea s-a opus

forţelor britanice din Irlanda de Nord, precum şi unificarea Irlandei. Mişcarea adoptării, democraţiei articolelor vizau fostul 2 în şi şi de Suveranitatea 1977, Constituţia Grupul al este IRA; includ extorcări s-au opus includ fără cu de enunţate Comitate Fein, şi a Sinn Mitchell din de către Sands cu de principiilor 1999, care soţia

violenţei din

amendamentelor McKevitt,

3

Irlandeză, condus

decembrie Mickey

Irlanda

Nord.

„responsabil Activităţile

logistic" grupării

Bernandette atacuri şi

McKevitt,

sa, este vicepreşedinte al mişcării. bombă, Mulţi încetare asasinate, membri a ai focului din activităţi Adevăratei în de IRA de contrabandă, (RIRA) bombe, a care furturi. acordului poliţia succes, Marii maşina şi

au adus organizaţiei RIRA o infuzie de experienţă în tactica teroristă şi fabricarea ţintele armata britanică mai şi-a la 15 Irlanda de Nord, precum şi civilii din această regiune. Organizaţia atacuri cu bombă pentru responsabilitatea încercat, pe atacul comiterea Ea de multor asumat august teritoriul Britanii. capcană,

1998, din Omagh, Irlanda de Nord, când au fost ucise 29 de persoane, iar alte 220 au fost rănite. După Nord asupra cât şi atentatul Marea de Britanie. la Omagh, Aceste şi cel gruparea includ rachete de a a declarat atentatul împotriva la cu încetarea bombă focului, însă la începutul anului şi-a reluat atacurile atacuri cu podului Efectivele adaugă armistiţiul Localizarea suporteri declarat grupării Hammersmith grupării ai şi de atât în Irlanda de cartierului care se de Nord,

general al MI-6, din Londra. cuprind aceasta aria de 150-200 dure şi alţi activişti, IRA, simpatizanţi cuprind Irlanda adepţilor liniei nemulţumiţi de

republicani.

operaţiuni

Republica Irlanda, Marea Britanie.

180

Se simpatizanţilor

bănuieşte din SUA.

gruparea unor

primeşte ştiri apărute

fonduri în

din se

partea crede,

Potrivit

presă,

de asemenea, că RIRA ar fi achiziţionat arme modeme din Balcani. Al palestiniană Fatali — Consiliul mai bine Revoluţionar sub numele (CR). de Este o organizaţie Abu Nidal

cunoscută

Organizaţia

(ANO), condusă de către Sabri al-Bana (Abu Nidal) şi fondată în 1974, ca o consecinţă a desprinderii din organizaţia Fatah. Abu Nidal a fost considerată cea mai activă şi mai periculoasă organizaţie teroristă palestiniană, care a făcut numeroase victime în anii '80. Ea şi-a demonstrat capacitatea de a opera în zone întinse din Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud şi Europa. Spre operaţiuni număr şi mare deosebire acte de ţări de şi alte organizaţii palestiniene, obiective ea a organizat unui de teroriste împotriva împotriva unor aparţinând acuzaţi

militanţilor

palestinieni

atitudine moderată. De la începutul anilor '80, Fatah-CR a început să atace şi ţinte evreieşti, teroriste israeliene în anii '90, şi occidentale. deşi se Ea şi-a că încetat păstrează practic încă atacurile de consideră potenţial

periculozitate, datorită noilor sale relaţii cu Iranul, Fatah - CR are aproximativ 400 de membri şi câteva zeci de cadre ale miliţiilor 1974 i-au din taberele palestiniene general logistic de al refugiaţi din Liban. s-a Abu aflat de Nu în se cunosc organizaţiile afiliate în Teritoriile Autonome. Între Bagdad, irakieni, iar care 1980, sale acordat cartierul au suport organizaţiei în lui activităţile fost coordonate special către Nidal. şi

substanţial

Ulterior, în 1985, cartierul general a fost mutat în Libia. Gruparea are Liban. Ea este numeroase birouri în Siria, una dintre cele Yemen, Iran, mai viabile Sudan considerată organizaţii

teroriste din punct de vedere economic.

181

Se estimează că în afara sumelor de bani primite de la statele sponsori, ea obţine venituri din extorcări de bani şi din propria sa reţea de afaceri şi organizaţii de acoperire. Organizaţia un drept. principiu Fatah Pentru la eliberarea intra-palestinian. Secta anul 1987 AUM de Shoko în (Aum Shinrikyo). scopul Organizaţia acesteia fiind ca a o a fost de înfiinţată în toată sfânt, şi şi palestinienilor pretinde singura nu-i săi nimeni liderii că lupta cale au poate armată a acest arabe, terorism nega împotriva obţine poporului Israelului palestinian şi este tuturor acest pentru trădat eliberarea

principiu

Convenţia poate duce cât şi

Palestiniană şi de aceea trebuie pedepsiţi. a grăbi Palestinei, victoria revoluţiei este nevoie de singura care atât interarab

Asahara, 1989 să

a stăpâni

Japonia şi apoi întreaga lume. Aprobată conform Cu referitoare la funcţioneze gruparea cultul a că entitate la facă vor ca religioasă, alegerile preziceri începe cel legislaţiei trecerea sfârşitul japoneze, timpului, lumii, a candidat să Unite AUM în

parlamentare din Japonia, în 1990. început Statele declarând revocat Cu

de-al treilea război mondial cu Japonia. Guvernul religioasă, decis să La întreprins în nu japonez recunoaşterea toate acestea, organizaţie guvernul care simultan în care de mai au ar a fi au multe suferit 1300, octombrie invoce 20 un 1995. 1997

Legea

anti-subversivă membrii substanţe că a numărul atacului

împotriva grupului, AUM, în mod

scos cultul în afara legii. martie atac 1995, cu chimic arată neuroparalizante persoanelor este

staţii de metrou din Tokyo, ucigând 12 persoane şi rănind peste 6.000. Studii vătămări fizice recente ca urmare chimic aproape

restul fiind afectaţi de traume psihice.

182

Gruparea suspecte"

a

fost în

responsabilă în

şi

pentru Poliţia

alte

„accidente l-a

chimice pe

petrecute

Japonia

1994.

japoneză

arestat

Asahara în mai 1995, acesta fiind judecat pentru 17 crime, la sfârşitul anului 2000. Se În estimează timpul că secta AUM asupra are în componenţă de metrou între din 1500 şi 2000 de membri şi este posesoare a unui site pe internet. atacului staţiilor Tokyo, gruparea declara că numără 9000 de membri în Japonia şi peste 40000 în întreaga lume. Principalii ramuri derivate membri din ai sectei AUM pe se găsesc doar Rusiei, în Japonia, în grupare, situate teritoriul având

componenţă un număr nedeterminat de membri. Congresul KADEK (fost pentru Libertate şi Democraţie la al Kurdistanului A fost -

PKK-

denumire

schimbată este crearea

16.04.2002). unui stat

fondat

în 1974 ca o grupare marxist-leninistă a turcilor de origine kurdă. Obiectivul organizaţiei kurd independent, care să cuprindă zona de sud-est a Turciei, nordul Irakului, precum şi teritorii aflate în prezent în componenţa Siriei şi Iranului, zone în care populaţia La pe este majoritar lui kurdă. 1999, Din anul 1990, turce Kadek a trecut în la activităţi de gherilă rurală şi urbană. începutul autorităţile Abdullah a anunţat l-au capturat Ulterior, iniţiativă la Kenya Curtea pace", preşedintele În august organizaţiei, 1999, Ocalan Ocalan. „o

Supremă de Securitate din Turcia l-a condamnat pe acesta la moarte. ordonând membrilor grupării să se abţină de la orice act de violenţă şi cerând instaurarea unui dialog cu Ankara în problema kurdă. La Congresul KADEK, organizat în şi au ianuarie declarat 2000, membrii partidului au susţinut iniţiativa lui Ocalan obţinerea de drepturi civile pentru kurzii din Turcia. că vor folosi

doar mijloace politice în atingerea noului obiectiv al grupării, şi anume

183

După

arestarea

liderului

Abdullah

Ocalan,

preocupările

de

bază

ale grupării au devenit:

• • • • •

menţinerea şi dezvoltarea capacităţii de luptă atragerea de noi membri controlarea diasporei kurde identificarea obţinerea din de de noi surse pentru de de de finanţare, de precum origine şi exploatarea celor deja existente drepturi crearea populaţia şi de kurdă în Turcia, publicaţii partener posturi dialog radio-tv cu

limba kurdă etc)

obţinerea

statutului

statele

occidentale, după modelul OEP. Principalele ţinte ale actelor teroriste ale KADEK au fost forţele guvernamentale de securitate din Turcia. In Turciei, la În ilegale, încercarea începutul majoritatea sub de a produce '90 pagube a industriei atacat cu ale de turism a anilor KADEK sursele de bombe KADEK gradul locuri sunt de

turistice şi hoteluri şi, de asemenea, a răpit turişti străini. cazurilor, incidenţa finanţare fapt ce intrând legilor penale, sporeşte

periculozitate al grupării. Principalele surse de finanţare ale KADEK sunt:

• • • • • •

traficul de droguri traficul de persoane extorcările asemănătoare impunerea de taxe de protecţie răpirile de persoane cotizaţiile plătite de membri şi simpatizanţi cu posibilităţi materiale. Organizaţia numără aproximativ 4000 - 5000 de membri, dintre care majoritatea sunt amplasaţi în nordul Irakului. Are mii de de fonduri, tâlhăriile şi alte fapte

184

simpatizanţi

în

Turcia dispune mare şi

şi

în în

Europa, Turcia de

aria

de

operare

cuprinzând unei de

Turcia grupări de de ale în

şi Orientul Mijlociu. KADEK de mine gherilă de antitanc Această conflict organizaţiei din echiparea specifică uşor anvergură, respectiv mitraliere în uşor armament antiaeriene primul din (în infanterie, staţii zonele cazurilor

antipersonal, este de

grele, în

radiotransmisiuni etc. dotare nordul dispunând localizată, armament rând, statele majoritatea Irakului, ramurile europene

cantităţi limitate), la care se adaugă şi capacitatea de a produce şi folosi dispozitive explozive artizanale. „La constantă, vedere", complementară acestei guvernului unităţii tactica urmăririi organizaţiei pas cu pas este, faţă a a evidenţiază a strategiei o de moderaţie reformă cu în

politică a activităţilor specifice. Păstrarea dinamica al prezent reacţiei menţinerea KADEK, caracteristici de de la problemă internă şi însă, de organizaţiei coeziunii concordantă de constituind-o potenţialului Ankara efortul conciliere uman

principala

acţiune

aderent în promovarea „cauzei kurde". Hezbollah. lui Khomeini şi radicale şiite. Organizaţia s-a înfiinţat în 1982, în urma încheierii războiului Galileei şi a instalării păcii în Liban, precum şi ca urmare a creşterii prezenţei iraniene şi a influenţei acesteia în zonă. Organizaţia fundamentaliştilor doctrinei prevedea politice iraniene şi (răsturnarea o Hezbollah şiiţi condus soluţie terorii regimului a ca s-a de înfiinţat clerici, lipsurilor mijloc creştin, ca care politice de un vedeau din în realizare a Liban organism în Liban. al adoptarea Aceasta a unei obiectivelor Hezbollah care este o o organizaţie „umbrelă" care pentru aderă la ideologia grupări

reprezintă

diferitele

folosirea

instaurarea

republici islamice; supunerea „Falangelor libaneze" guvernului legal;

185

eliminarea

din

Liban

a

„practicilor derulează are dar şi

imperialismului o în vastă vedere

occidental"; în

lupta scopul

împotriva Israelului; desfăşurarea de alegeri populare). Organizaţia şi Jihadul Hezbollah Gruparea Israelului, campanie amplificarea realizării unui front comun cu alte grupuri teroriste, printre care Hamas Islamic. acţiunilor din teroriste străinătate. De proprii în asemenea, plan organizaţia financiar, urmăreşte intensificarea activităţilor şi propagandistic, informativ împotriva asupra obiectivelor acestuia

contrainformativ, atât pe teritoriul libanez, cât şi în alte state ale lumii unde şi-a constituit puncte de sprijin. Organizaţia are o structură de pregătire în Liban, precum exteriorul unor forţe acestuia. umane Activitatea de de pregătire pentru în ca are ca obiectiv militară şeicul al al încredere, al mişcării structura Liban şef a al este şi şi în pentru construirea

activitatea teroristă. Liderul Hussein spiritual care Muhammad mediator doilea Hezbollah în ca al grup este mare Fadlallah, Cu trecerea acţionează Mujtahid devenit logistic sunt ilegale,

Legii Islamice în cadrul comunităţii şiite din Liban. timpului, susţinător de Hezbollah financiar ale legale şi şi reprezentat la nivel local şi condus de funcţionari regionali. Principalul Iranul. parte Alte de surse finanţare comerciale, a organizaţiei constituite folosite în în mare lui

activităţile

acoperire

de către membrii filialelor mişcării din diverse state ale lumii. Logistica armate din zona militară Orientului organizaţiei principal de vedere organizaţiei, este utilizată procurată, pe confruntările parte din Mijlociu, se

Iran, Rusia, Irak şi Bosnia-Herţegovina. Ideologia care au ca bazează înfiinţarea doctrinele republici pentru Khomeini, pan-islamice, dată în obiectiv al unei publicat

conduse de clerici religioşi. Punctul organizaţiei, prima Platforma politică din februarie 1985, este următorul: „Soluţia

186

problemelor numai acest libanezi".

din tip

Liban de

este regim

înfiinţarea poate oferi

unei

republici şi

islamice, egalitate

deoarece cetăţenilor este din şi cu se la

dreptate că un şi

Organizaţia lupta Liban. Israelul limitează „distrugerea împotriva Grupul din numai este

Hezbollah

consideră o a

obiectiv eradicarea a lor.

important acestuia americanilor conflict nu ci Acesta Liban, regim

„imperialismului militează Liban, ca la a pentru inclusiv un prezenţa statului

occidental" retragere de şi

completă

francezilor

instituţiilor interes

Acest în unui

privit completă

element Israel

central.

forţelor

israeliene înfiinţarea

islamic,

inclusiv în Ierusalim". Hamas Islamică). organizaţie (Harakat (cuvânt Muqawam cu islamică care Islamiya de a Mişcarea şi activă de la Rezistenţă este o începutul

Hamas

înţelesul

curaj devenit

bravură)

extremistă

Intifadei (1987), operând mai întâi în Fâşia Gaza, dar şi în Cisiordania. Hamas a jucat un rol important în acte subversive violente şi operaţiuni teroriste perioada În dezvoltarea ca fiind extreme, iniţială a atât împotriva condusă Israelului de cât şi împotriva ca arabilor. In fost persoane a în Îşi „de identificate aparţinând pentru prioritar şi până

organizaţiei Fraţii Musulmani din Teritorii. timpul activităţii Jihadul unui stat Intifadei, în Hamas exploatat de a defineşte la prin şi a momentul deveni obiectivul Cisiordania, dominantă. Sfânt) Palestinian scopul pentru organizaţia

fundamentalistă înfiinţarea A de stradă Intifadei.

islamică

(Războiul islamic încrederea activităţii din

eliberarea Marea

Palestinei Mediterană la în a cu

la Râul Iordan". câştigat şi Din palestinienilor astfel subversive Hamas participarea şi rolul Hamas teroriste, devenit violenţe cadrul fost cea asasinate, cauza Războiul întărindu-şi potenţialul

scoasă în afara legii în septembrie 1990. După Golf, organizaţia mai mare activitate teroristă în Teritorii şi în interiorul Israelului.

187

Astăzi,

este

a

doua

grupare

importantă

după

Fatah

şi

câteodată

este privită ca o ameninţare la adresa hegemoniei naţionalismului laic. In prezent, este cel mai puternic grup care se opune procesului de pace. Creşterea asupra activităţii civile sale din teroriste Israel a prin intermediul şi chiar teroriştilor ameninţă sinucigaşi ţintelor încetinit

să blocheze procesul de pace. Hamas a reuşit să formeze un sistem social care să constituie o alternativă a structurii politico-sociale se ca o bazează mişcare oferite atât a de pe cărei Organizaţia capacităţile contribuţie pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Prestigiul cât şi pe cele organizaţiei practice, ideologice la viaţa

cotidiană nu a fost mai puţin importantă decât cea din cadrul Mişcării de Luptă împotriva Israelului şi împotriva ocupaţiei. O de la violente schimbare de importantă faţă de în din cadrul în organizaţiei la Fâşiei a fost Gaza de tranziţia şi în şi pasivitatea regimul special israelian activităţi militare

amploare, şi-a şi

interiorul în

exteriorul acesteia. Mişcarea Islamică Hamas schimbat şi-a denumirea Mişcarea palestinian. Rezistenţă că dezvăluit caracterul A susţinut

nu este numai o forţă paralelă, dar şi o alternativă la controlul aproape total al OEP şi facţiunilor sale asupra palestinienilor din Teritorii. Jihadul Jihad al-Islami au palestiniene Islamic devenit Palestinian (JIP), active ca urmare (JIP). mai începând Sub cu denumirea facţiuni 1979 „Harakat în al-

al-Filastini"

multe

islamice

radicale teritoriile şi a

palestiniene, în principal

a revoluţiei islamice din Iran

creşterii numărului de militanţi islamici din regiune. Se consideră că gruparea a fost înfiinţată între anii 1979 - 1980, în Egipt, de către foştii geografică membri a ai grupării „Fraţii cuprinde Musulmani", Teritoriile proveniţi din Fâşia Gaza. Localizarea organizaţiei Autonome Palestiniene, Siria, Liban, Egipt şi Iran. Facţiunea condusă

188

de

Fathi

Shqaqi

a

devenit

în

ultimii văd în

ani

cel

mai

proeminent sionistă" ţintă ce cel

grup mai trebuie

terorist palestinian care a adoptat ideologia Jihad-ului. Membrii mare duşman al distrusă. În acest sens, JIP cheamă la înfăptuirea unei lupte armate pentru eliberarea gherilă că sunt La şi câteva obiectivelor cei Palestinei. condusă care de israeliene pun Aceasta brigăzi bazele va trebui să fie ce sprijinită au ca prin Militanţii de o luptă de cred va fi revoluţionare, distrugerii gruparea sarcină lupta 250 ce de atacarea acestei facţiuni „entitatea şi principala „Fraţilor Musulmani"

considerate

vulnerabile.

grupării

Israelului număra din

dusă, ulterior, de „marea armată islamică arabă". începutul sute de Intifadei, simpatizanţi, aproape rândul membri aflaţi în majoritatea tinerilor

universităţi sau de pe lângă moschei. Fathi Shqaqi a fost ucis, în octombrie 1995, în Malta, de către agenţii începutul şi israelieni. anului Succesorul 1996. a lui său nu este are dr. Ramadan Abdallah Shalah. care a locuit câţiva ani în Florida, SUA, şi s-a mutat la Damasc la Shalah Fathi carisma, aceasta capacitatea influenţând intelectuală poziţia şi organizatorică Shqaqi,

activitatea organizaţiei. Grupul a fost activ pe scena politică în Teritorii, în special în Fâşia Gaza, adunând laolaltă studenţi şi intelectuali. Până la fondarea Autorităţii Palestiniene în 1994, JIP nu avea conexiuni cu Hamas, fiind privită chiar ca o rivală a acestei organizaţii. De atunci, în principal după ce Hamas şi-a schimbat strategia de acţiune, cooperări atacurile comiţând la nivel din armate atentate, operaţional februarie inclusiv între 1995, sinucigaşe, cele de două la au existat cum sau câteva ar fi organizaţii,

Beit-Lyd,

coordonarea

simultană a altor atacuri teroriste. Moartea lui Fathi Shqaqi a determinat o incertitudine în ceea ce priveşte poziţia organizaţiei în Teritorii, aceasta nemaifiind privită ca un rival de către Hamas.

189

Gruparea

are

birouri

în

Beirut,

Damasc,

Teheran

şi

Khartoum,

dar activitatea sa este concentrată în Liban, unde există câteva zeci de membri ai JIP. Are influenţă în Fâşia Gaza, în special la Universitatea Islamică, poziţiei dar nu în a aşa măsură Hamas, încât în să reprezinte de un pericol asupra islamică dominante calitate organizaţie

palestiniană conducătoare. Frontul Popular de Eliberare a Palestinei Gruparea disidentă

Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (FPEP) a fost creată în anul 1967, având ca lider pe Georges Habache. De la înfiinţare şi până în prezent, conducerea grupării disidente Frontul Popular de Eliberare a Palestinei are sediul în Damasc - Siria. Membrii pregătire În Ali Mustafa. Printre organizaţiei societăţi în activităţile zona desfăşurate de Est cărora de se obţin în membrii numără şi importante activităţi şi simpatizanţii unor de bani, de şi Europei înfiinţarea sume de situate cursul şi în simpatizanţii Algeria, Irak, FPEP Libia sunt şi antrenaţi ţări în care tabere au de Siria, lui sprijinit din

financiar şi logistic organizaţia. anului 2000, după demisia Georges Habache funcţia de secretar general al FPEP, în locul acestuia a fost ales Abu

comerciale De

de pe urma gruparea şi de se

care sunt transferate ilegal în vederea susţinerii logistice a grupării. asemenea, de implică membri culegere precum informaţii tiniene (urmărindu-se atragere penetrarea noi celorlalte sau organizaţii pales-

rivale),

simpatizanţi,

în activităţi specifice de propagandă. AI-Qaeda serviciilor) Frontul este (Baza) Maktab At-Khidamat pentru (MAK Jihad Biroul împotriva care finan-

Islamic o

Internaţional cu sprijin

Evreilor şi a Cruciaţilor. Al-Qaeda grupare multinaţional, ţează şi organizează activităţile militanţilor islamici din lumea întreagă.

190

A

luat

naştere ramificată mijloace

în

cursul a

războiului menţine avansate,

afgan

împotriva între fi

sovieticilor extremiştii prin

în 1988, iar ca membru de bază, Osama Bin Laden foloseşte o reţea internaţională pentru tehnice contactul cum ar musulmani din diverse ţări. Folosind telefonia satelit şi internetul, el este permanent în legătură cu adepţi din întreaga lume arabă, dar şi din Europa, Asia, Statele Unite şi Canada. Având este răsturnarea şi Sharia corupte respecte Islamului. Bin Laden a mai există. emis trei decrete să şi să ideea religioase transforme creeze distrugerii astfel „Fatwa", grupările de Statelor din Pakistan, luptător în Unite, prin care cheamă musulmanii să ridice armele împotriva Statelor Unite. Organizaţia existente unde în acestea De Algeria, nu încearcă extremiste Susţine sprijină islamice acolo văzute organizaţii grupări baza în şi Afganistan, unor înlocuirea Unite obiectivul lor ca cu are fiind principal guverne o cel mai al organizaţiei a fi să antial care duşman guvernelor (legea state musulmane considerate islamice mare profund

eretice

islamică). Statele

Al-Qaeda

atitudine

occidentală,

percepând

ca principalul obstacol în reforma societăţilor musulmane. asemenea, Bosnia, Osama şi-a sute transferat de Bin luptătorii Eritreea, început musulmani Kosovo, cariera în ca Afganistan, Somalia. războiul aici Cecenia, Laden din îi care şi-a

Tadjikistan şi Yemen. sfânt în 1979, anul în care trupele sovietice au invadat Afganistanul. El afacerile care Arabia erau vizau că să Saudită loiali şi eliberarea afganilor lupte unui Afganistan, grele lipseau conflict bine teritoriului le aducând de de de muncitori acţiunile Dându-şi şi forţele pas a utilaje construcţie, invadatorii de el de durată,

declanşând necredincioşi. infrastructură

seama necesare fost

mijloacele

într-un

s-a ocupat, în primul rând, de rezolvarea acestor probleme. Primul crearea program organizat înrolări; împreună cu Abdallah Azzam, liderul palestinian al grupării

191

„Fraţii

Musulmani", „MAK" a a

el

a

organizat tinerilor lupte în

un

birou

de din şi

recrutări întreaga şi-a creat

Maktab lume

alarabă în

Khidamat (MAK - Biroul Serviciilor). lansat să musulmani Afganistan chemarea de veni sucursale

întreaga lume. inclusiv în Statele Unite şi Europa. Bin Laden a acoperit cheltuielile de transport în Afganistan al noilor recruţi şi a creat tabere pentru pregătirea acestora. Guvernul afgan a pus la dispoziţie terenuri şi resurse, iar Bin Laden a adus din întreaga lume experţi în războiul de gherilă, sabotaj şi operaţiuni sub acoperire. În mai puţin de un an, mii de voluntari se antrenau în taberele sale militare private. Se estimează că circa doar afgană. 10000 o de luptători au urmat din ei erau cursuri de pregătire şi au acumulat experienţă de luptă în Afganistan. Dintre cetăţenilor de aceştia, origine zecime proveneau dintre rândurile originari Aproape jumătate

din Arabia Saudită, ţara natală a lui Bin Laden. Alţii proveneau din Algeria (circa 3000) şi Egipt (2000). Lor li se alăturaseră alte câteva din mii, care a veneau din diferite scena finale aceleaşi de între ţări musulmane, a cum ar fi Yemen, Pakistan şi Sudan. Războiul uneia dintre La mujahedinii Afganistan. În considerată pregătire a Cei cursul ca unei cea operaţiuni mai care, la vremea sub respectivă, acoperire, URSS, gherilă a fost fiind reuşită în ai operaţiune lupta Agenţia finanţată au fost Afganistan reprezentat confruntări aveau desfăşurare două cele vremea lui Bin mai importante superca şi din

puteri. Statele Unite şi Uniunea Sovietică. aceea, Laden, americanii şi anume obiective alungarea trupelor sovietice

Centrală de Informaţii a SUA (CIA) a lansat o campanie de înarmare şi gherilelor mai mujahedine lideri împotriva de cu 500 de milioane de dolari pe an. „promiţători" luptătorilor „sponsorizaţi" de către CIA. Sursele oficiale americane evită, din

192

motive Laden

lesne a fost

de sau

înţeles, nu a fost că

răspundă dintre una dintre

la

întrebarea CIA, 7 la

dacă

Osama principale

Bin ale

unul

„aleşii" cele

vremea

respectivă.

Organizaţia Se americane,

acestuia apreciază inclusiv

facţiuni de au

mujahedinilor. un important număr arme în moderne arsenalul rachete antiaeriene „Stinger", ajuns

acestei grupări şi se spune că cea mai mare parte dintre acestea sunt, în continuare acolo. În majoritatea continuat să afără centrelor de de taberele pregătire asigurând continuat de unde era în din a să înfiinţate ale în ţările de un bine ei. arabe din „prietene", au în de fi au ca '80, timp islamici punct puteau zone anilor în mujahedinilor Afganistan

funcţioneze, a

trimiterea rămână combatanţi de conflictele Afganistan, continua Afganistan,

mercenari important pregătiţi din

conflictele desfăşurate în unele ţări. Afganistanul comandă trimişi început să să Către 1988, ce a al lupte se mujahedinilor, acolo facă unde

nevoie

Veteranii islamice la

mujahedini

simţiţi războiului

Somalia, Bosnia, Kosovo şi Cecenia. finalul sfârşitul Bin Laden s-a despărţit de Azzam, co-fondatorul structurii MAK, şi, în înfiinţat Al-Qaeda, pentru din Jihad-ul. Bin Astfel, îşi Azzam sprijinea musulmanii Laden îndrepta

atenţia împotriva altor ţări. La sfârşitul lui 1989, Abdullah Azzam a murit în explozia unei maşini vremea capcană, respectivă atentat au pus circulat pe seama unei că în facţiuni spatele afgane rivale. s-ar La fi zvonuri atentatului

aflat însuşi Bin Laden. Într-un articol publicat la 28 mai 1998, de către cotidianul „The News" anunţase din Islamabad, crearea Într-un apărea ştirea conform căreia Osama Bin Laden Jihad s-au unui Front acordat Islamic unui Internaţional grup de ziarişti pentru care

împotriva Americii şi a Israelului. interviu deplasat din Pakistan la baza lui Bin Laden din Khost, în sudul

193

Afganistanului, mai multe alătura grupării Frontului.

acesta El

a a

declarat mai

lideri şi-au că dr.

ai

mişcărilor

islamice de a

din se

ţări,

inclusiv din

Pakistanul, declarat Egipt,

manifestat Aiman un rol întreaga „Duşmanii partid; Unite toţi şi şi a să

interesul esenţial lume, Islamului ateii sunt în

Frontului.

Al-Zawahiri,

liderul

Jamaat-ul-Jihad Adresându-se

a jucat din sau

înfiinţarea autorităţile nu „Jihad, lor" se în şi duşmanii

musulmanilor afgane spuneau: grup anume împotriva să-şi duşmanilor

religioase limitează baza armat vor

(Diema) doar la un

Islamului şi sunt prieteni între ei". Aceste legilor Shariei, Statelor facă chemau guvernele împotriva nu şi îşi ocupa islamice

autorităţi declarau

adepţilor pornească că au duşmanii

datoria

„Jihadul „dacă Islamului ocupat

Islamului", moschei sfinte,

subliniind aşa cum

musulmanii

îndeplinesc două

responsabilităţile,

celelalte

moscheea Al-Aqsa". într-o declaraţie ataşată acestui decret se sublinia că „Fatwa" nu este un decret „Este emis posibil de către ca în autorităţile religioase să dintr-o mai ţară existe musulmană, ci unul religios, pe care fiecare musulman trebuie să-l adopte şi să-l respecte. Afganistan încă vreo câteva sute de voluntari arabi din cele câteva mii de persoane care au venit în această ţară, trecând prin Pakistan în anii '80. pentru a participa la „Jihadul" împotriva Armatei Roşii sovietice, Afganistanul război s-au alăturat, sub în în contemporan cea numele prezent o mai de continuă mare parte, să luptei aceşti mai din reprezinte politice şi o ascunzătoare sigură pentru aceştia. Cei care au revenit în ţările lor după militare islamici luptă pentru instaurarea unor regiuni islamice. Cunoscuţi experimentaţi sunt arabi-afgani, cei luptători extremiştii reţea periculoşi mai multe care

împotriva guvernului algerian şi al celui egiptean. Al-Qaeda reprezintă formată organizaţii fundamental iste din diverse ţări.

194

Factorul al cărei

comun

al

tuturor îl

acestor

grupări răsturnarea

este

folosirea

actelor eretice"

de terorism pentru atingerea scopurilor lor politice şi o agendă de lucru obiectiv prioritar reprezintă „guvernelor din ţările lor şi crearea unor guverne islamice care să conducă pe baza legii islamice „Sharia". În arabe Statele sfinte opinia lui Bin Laden, cel că din ocupă şi lui termenul ţara pe sa ..eretici" natală, nedrept pentru Laden include Arabia locurile regimurile Saudită) şi musulmane acordat de „pragmatice" Unite, de la (inclusiv şi

considerate Mecca declaraţiile strategic

Medina publice ale

acuzate Bin

sprijinul sunt

evreilor în cucerirea Palestinei, Toate un obiectiv străbătute fundamental, predominant: alungarea prin care lui Allah, în americaniduşmanul victoria locurile mai

lor militari şi civili din Arabia Saudită şi din întreaga zonă a Golfului, Bin Laden sigure sfinte şi a În Frontul sunt creat vede în Frontul Islamic mijlocul că a vom obţine, în între pentru lumea cu ajutorul musulmană, acestei împotriva american va fi în cele din urmă învins: „Mişcarea face progrese mici şi sigur şi vie o împotriva evreilor americanilor. emoţie Intrarea americanilor emoţie religii

mult s-a

puternică decât a existat vreodată. prezent, cooperarea adepţii Jihad extins. şi a Islamic Internaţional Evreilor

Cruciaţilor, din care noi facem parte alături de alte grupări, s-a născut din acest efort." Ceea versatilitatea flexibilă, În tehnologice ce lui celulele numele ale îi îngrijorează Laden. fiind victoriei Occidentului, cel mai mult sa pe funcţionarii este CIA extrem este de de Bin Reţeaua teroristă

organizate Islamului, cum

semiautonorn, acesta ar fi foloseşte

ascunzându-se. ultimele de

regulă, sub faţada unor asociaţii onorabile. cuceriri aparatura comunicaţii

ultrasofisticată, site-urile de internet criptate, etc. Numele lui Bin Laden a fost legat, înainte de atacul de la 11 septembrie 2001, de mai multe acte teroriste comise în întreaga lume

195

Printre acestea se numără atacurile de la Riad (noiembrie 1995) şi Dharn El tentativa (iunie (iunie este, de 1995), 1996). de soldate cu circa în 30 de morţi. atacul Nu se ştie cu într-un Etiopia WTC exactitate dacă el a avut legătură directă cu aceste două atacuri. asemenea, a implicat terorist Mubarak comis în hotel yemenit (decembrie 1992), soldat cu rănirea mai multor turişti, în asasinare în preşedintelui cu egiptean asupra atentatul bombă complexului

(februarie 1993), soldat cu trei morţi şi sute de răniţi şi în atacul comis împotriva forţelor americane din Somalia, soldat cu sute de răniţi. Al furnizate terorist în sunt chiar din Qaeda de istoria şi Bin Laden SUA, care acolo sunt autorii a unde lovit, consideraţi, celui marţi, de nu unde a mai 11 pe baza probelor atac 2001, CIA interesele Administraţia umanităţii, Americii, mişcare distrugător septembrie securitate NASA prejudicia şi

inima

sistemele pentru

naţională

ultrasofisticate, orice

ultraprofesioniste, suspectă

supraveghează americane.

Teroriştii au inventat o nouă tactică de atac, la care nimeni nu sa gândit. Din cele patru aeronave, trei au lovit cu efecte distrugătoare inimaginabile New York, Atacul comentatori Harbour, cu cele două Turnuri militară abătut Gemene Pentagon, asupra ale în SUA asupra World vreme a bazei Trade ce fost un Center altul din s-a de Pearl fortăreaţa terorist atacul

prăbuşit la Pittsburg, în Pennsylvania. comparat americane japonezilor

din decembrie punctul de

1949 şi, tot ca atunci, a fost reactivată teoria vedere al istoriei terorismului, acest atentat cu

conspiraţionistă. Din cu armament efecte devastatoare ne face să ne întrebăm dacă nu este posibil un atac nuclear care să provoace dezastre similare cu cele de la Hiroshima sau Nagasaki.17

<notă>17

Tudor Cearapin, Terorismul internaţional - Repere juridice, istorice şi forme de manifestare. Editura Fundaţia Revista Jandarmeriei, Bucureşti, 2005, pag.52</notă>

196

Atentatul de la 11 septembrie a dus, după aproape o lună de pregătiri, la declanşarea războiului a antiterorist declarat: de către ordinele de SUA mele, împotriva armata teroriste pentru Afganistanului şi organizaţiei Al Qaeda. Preşedintele SUA a declanşat G.W.Bush lovituri „La împotriva sub taberelor antrenament „Sacrificiu

ale reţelei Al Qaeda şi împotriva bazelor militare ale talibanilor". Operaţiunea declanşată denumirea libertate" s-a soldat în cei peste opt ani cu sute de mii de victime din rândul afganilor, în cea mai mare parte civili, şi cu mii de morţi din partea forţelor americane şi aliate. În în urma hotărârii preşedintelui lupta Barack Obama, lui zeci de mii Laden de şi militari americani şi tehnica aferentă de luptă au fost dislocate din Irak Afganistan, unde continuă împotriva Osama Bin organizaţiei sale Al Qaeda.

197

<titlu>5. Contraterorismul, o strategie geopolitică
globalizantă
Abordarea conceptului de contraterorism ne determină să-l corelăm cu conceptul definiţiile ameninţarea de oficiale cu o terorism. ale acţiune care In este acest fac violentă context, referire cu la scopul aproape utilizarea de a toate sau influenţa, terorismului

intimida, un guvern, o populaţie şi de a servi ca mijloc de promovare a unei cauze politice, religioase sau ideologice. Atât anumite dezinformarea în definirea legate oficială, de terorismului, efectele cât a şi a de contraterorismului conflict, în propaganda conflict, cât apar şi şi limite emoţionale tactică

ambivalenţa

părţilor

discrepanţa de percepţie culturală. Pe bună dreptate, acceptat împotriva ideea că după atacurile de la 11 au că schimbat terorismul în septembrie 2001 s-a dramatic fi lumea, cu acestea Doar mod poate

vorbindu-se tot mai mult de „epoca terorii", dar şi de „războiul global" terorismului. identificat violenţa politică. În sens larg, acest concept are un număr de forme de manifestări de mică şi mare violenţă. Marea urbană; teroare nuclear. În această categorie de mare violenţă politică este inclus şi terorismul transnaţional şi internaţional, în vreme ce terorismul intern, sau violenţă represiune; politică războiul se consideră sau a fi: revolta şi şi violenţa de războiul rebeliunea armată; revoluţia civil; contrarevoluţia; convenţional starea

războiul

198

politic sau cu alte scopuri, este socotit a face parte din mica violenţă politică, atacuri în cadrul şi căreia mai sunt incluse: izolate acte de izolate asasinat raiduri de de sabotaj politic; de tip o sau asupra proprietăţii; vendetele; în foarte tentative guerila multe războiul guerilă disociere etc.) de avem fiecărei

gangsterilor

locală; situaţii forme

răscoala; este de greu

asupra statelor străine; răpirile; luarea de ostatici. Desigur, implicarea făcut între aceste forme de violenţă politică, pe care o definim în raport cu statală, celelalte de conflict evidenţia violenţă drept specifice (domestică de cazul cele nefăcând obiectul acestei categorii. Utilizând ameninţare posibilitatea de noţiunea şi a violenţă politică alături gen în primară asimetric diferenţele proxim,

subspecii, inclusiv în cel al terorismului, pe care îl putem identifica în mod mult mai concret, conceptului de contraterorism. În puterii fost/sunt terorismul cadrul ca luptelor a pentru poate fi săracului eliberare, asociată disperat". care de în nu ca emancipare „strategia pot fi Multe grupări şi obţinerea iar au cale puterii şi în politice, motivate Se poate insurgenţa „strategie de săracului", teroriste pe ceea ce poate defini şi determina şi conţinutul

idealuri că,

legitime în cazul şi

obţinute obţinerea

politică, militară sau de altă natură. aprecia elementul faţă, cazul pentru ca a după politice, acţiunile teroriste încetează. Totodată, cazul şi acţională. Contraterorismul acţiune care teroristă crimei care şi investigarea se a de acceptă avut de anihilare unani, loc ale şi unei ca fiind răspunsul ripostă de teroriste, de la o presupune acţiuni formă tactică, urgenţă aflată în la doctrinar, este terorismului, delimitarea dar contraterorismului, esenţial conceptuală

structura

conducere

acţiunilor

dirijează La

măsurile

curs de desfăşurare. nivel global, contraterorismul, răspuns violenţa politică, militară sau economică, determină ca, în

199

contracararea planul poliţieneşti, În extremismele

acestui structurilor caz etnice,

fenomen, de

eforturile economic, informaţii şi

globale financiar, mai politică,

fie

orientate prin

în

politico-diplomatic,

justiţiei, puţin

forţelor formele culturală, vor unei şi de prin

războiului global împotriva terorismului. contrar, instabilitatea şi alienarea de pe ideologice culturale, radical în de devin pentru vedere însoţite are loc violenţă fondul politice

deveni indicatori globali în manifestarea terorismului. Adâncirea abordări unitare, Apreciem informaţii diminuarea terorismului. Comitetul 1972 (prin special ONU 3034 a terorism internaţional, din 18 creat în Rezoluţia Adunării Generale decembrie este acelor fundamentalismului fără că a se avea forţelor tratarea care particularităţile şi al în

sociale ale fiecărui areal social, generator de terorism. rolul în politici poliţie a serviciilor situaţii, esenţial diferită fiecărei

instrumente

recrudescenţa

1972), arată că principalele cauze ale terorismului sunt de ordin social, politic, radical, fundamentalist religios, naţionalist. Cauza instituţionalizate În vizeze. creşterea în profundă şi este o a terorismului criminală, strategiile oricărui şi o reprezintă de inechităţile restabilire trebuie a să cu formă antisocială, în gen

echilibrelor şi echităţii sociale. combaterea principal, climatului terorismului, prevenirea de siguranţă domeniu de violenţă privind

securitate,

concomitent

operaţionalizarea strategiilor educaţionale. Intervenţia impusă de o anumită situaţie creată devine o decizie singulară, fără alternativă, şi argumentată conjunctural de şi de şi multe ori considerată ca fiind empirică. Sensul naţională semnificaţiile un nou conceptului conţinut, mult siguranţă complex, securitate mult mai dobândesc mai

dinamic şi evident ancorat în procesul de globalizare.

200

Se promoveze In

impune noi

ca cerinţe

în

domeniul

contracarării acţionale privind şi

terorismului doctrinare

se

legislative, abordări

privind

securizarea noilor „spaţii" geografice, politice, economice şi sociale. consecinţă, noile contracararea terorismului reclamă următoarele cerinţe:

• • • • •

promovarea unei legislaţii cuprinzătoare privind combaterea spălării banilor; simplificarea procedurilor de îngheţare a conturilor bancare; promovarea programelor de control al exporturilor; promovarea programelor comune de securizare a frontierelor; intensificarea cooperării regionale, precum şi incriminarea activităţilor de finanţare a terorismului. Vulnerabilitatea cea în ale mai mare de constă schimbarea crimei şi în crima tiparelor organizate crima este în organizată, geostrategice cu efecte rămâne de care şi în la de ceea

se care

modelează dezvoltă În

rapid alianţe

funcţie

sindicatelor dintre mai poate

controlul unei zone, la care se adaugă corupţia guvernamentală. prezent, prin relaţia iar cel că nou terorism mare să organizată generat regulile în nivelul afacerilor, pericol crima

organizată

faptul la de şi un

intervină

economiei

piaţă şi chiar să devină „instrument de geopolitică". Asistăm ce atât înseamnă, statală, cât fenomen, Rusia nu şi are al criminalitatea criminalităţii China numai relaţiilor se o cyber-spaţiu, în topul fapt, extinderea transfrontaliere află bază on-line. atacurilor ci şi

privată.

informatice. Terorismul una economică, elemente surpriză. Contracararea nivelul politic şi combaterii, având în terorismului diplomatic, vedere la noile reclamă nivelul elemente reevaluări strategic şi apărute, fundamentale evident care la nu la nivelul trebuie internaţional iar noul religioasă, poate cadru internaţionale aduce

neglijate şi eliminate din ecuaţie.

201

<titlu>6. Terorismul şi mass-media
În mod paradoxal, am putea spune, deşi explicabil din punct de vedere în sociologic şi psihologic, antiteroriste şi terorismul şi îşi are o cauză determinantă Contrareacţia deşi acţiunile Practic, coaliţiei mediatizării sunt excesive.

disproporţionată are efecte adverse în orice fel de acţiune socio-umană. terorismul mass-media quasi-inseparabile, au motivaţii diferite, cu puţine excepţii, în care este vorba de mijloace de informare aparţinând teroriştilor. Media, acceptat ostatici, mediatică audienţă şi cu pe oficială acordul special care doar în şi sau quasi-oficială, prin o pentru face, însă, servicii indirecte, video cu de cele mai multe ori imposibil de evitat, întrucât este vorba de şantaj, autorităţilor pentru subsidiar mass-media difuzarea dar blama exercită, a înregistrărilor mai înainte ales de prin toate, teroristă ale făcute televiziune, presiunea pentru şi a

acţiunea un

preîntâmpina efectele acesteia. Terorismul cadrul acestui studiu. "În produce simbioză agenţiile fiecare a de dată general,
18

jurnalismul

constituie

binom

cărui

componente fac obiectul unor analize complexe, ce vor fi relevate şi în terorismul arată cu de este un subiect care în se ce vinde constă şi care

tiraj''

,

Isabelle

Garcin-Marrou

nedorita faptelor folosi de va

terorismului presă şi nici de

mass-media. comunicatorii a

Varianta oficiali,

prezentării care vor ceea

nude, în stilul comunicatului sec, nu poate fi respectată integral nici de calificative înfierare actului terorist, ce îl

hiperboliza.
<notă>18

Isabelle Garcin-Marrou, Media vs. Terorism, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, pag. 17</notă>

202

Cu atât mai mult vom întîlni acest stil în mijloacele presei scrise şi audio-video, care vor depăşi, cu sau fără voie, relatarea publicistică, în sensul transformării ei în spectacol. Este ceea ce ar trebui să evite mass-media, dar tirania tirajului şi rating-ului se întoarce împotriva bunelor intenţii, în cazul că au existat, normelor deontologice şi, nu o dată, împotriva reglementărilor legale. Dorinţa mai mult cu a şi senzaţional amestecate condamnarea categorii, editoriale umanitare De ameninţărilor mass-media expres, prin Statul, special forţă, cea de caracterul său. sunt (cu altfel, şi apare de cât cu din a e transforma vorba de publice, în un eveniment atac că, fi la actul reprobabil, alimentează de se acesta, şi lor la fiind astfel cu setea obţine atât de atât altor sângeros, în felul cât

opiniei

speculează publice,

sentimentele

compasiune,

perversa partea riscului, însă, rare în

susţinere opiniei de a realitate,

prevenirea atacate. de

expuse

rândul

Producţiile deziderate şi întâi cauză, fiind ce în de

insensibile primordiale

excepţii), unui pe raport fie

contracararea pagina aceste violenţa", ororilor, ceea

anihilarea concurenţei cu exclusivităţi şi relatări cât mai impresionante. relatarea pericolului într-un eveniment care de îl terorist reprezintă. „prinde" Din cu sau intră în prime time, în funcţie de numărul victimelor, de gravitatea „complicitate prin sale se exhibarea de a

interesate în a fructifica tot ceea ce se vinde bine. Disocierea se face fie condamnare, în implicit, obligaţiei totalitar, duce la o reacţie de condamnare. exercitarea represiv, de reprima în pe violenţa, raporturi legată de Statul distrugere, terorism, utilizează două modalităţi, ordinea funcţie de mass-

poziţionează

anihilare,

reinstituind

tulburată,

media fiind fie eliminată din cadru prin cenzură, fie obligată să susţină necondiţionat acţiunea, de asemenea violentă, a statului. În să-şi la întâlnită cazul democraţiilor, mass-media forma sa cea dedicate în mai lucrurile eforturile se complică, sale şi şi de a actuală, statul fiind nevoit violenţa, Fiind, mass-media asocieze sub rându-le elimina

răspândită democratice

terorismul.

valorilor

umanitare,

vor prezenta, în mod reflex, acelaşi unghi de vedere ca şi puterea. Dar

203

având

în

vedere

implicaţiile

juridice,

în

special

ale

dreptului

internaţional şi umanitar, ca şi tentaţia de a-şi conserva rolul de câine de pază al democraţiei, mass-media poate ajunge la opinii adverse. Un recent caz, dar nu ultimul, este cel al condamnării lui Saddam Hussein, faţă de care presa internaţională europeană, dar şi cea japoneză sau chineză, adică antiamericană, are o poziţie de respingere. „Este păcat", scria Le Figaro, „că un proces al justiţiei nu face altceva suveran". Diferenţa mijloacele indistinctă. Victimele teroarea spre a nevinovate, comunica un colaterale, mesaj de asupra cărora şi se exercită În ameninţare revendicare. decât să legitimeze teroristă de un este act o pe criminal formă de de invazie a a unui în care stat Violenţa folosite extremă altă violenţei se au ţinta, politice. vedere este

este dificil de realizat, terorist,

dar pe de o parte parte

această situaţie, mass-media se află în faţa unui proces de gestionare a acestei informaţii, de interpretare şi de delimitare. Terorismul contradicţie De aceea, De sporirea sesizează masă făţişe şi cu statul regulă, obligă principiile la declanşarea dreptului, care şi în forţei au acest sunt iar fie ca statale, scop folosite mijloacele situate victime, în în ceea în ce este în prevalentă democraţie. oficiali pentru opoziţie în natural luptători o poziţie politice, vizează

trebuie fortificat astfel de de de

comunicatorii ca de în fie pretext de mod ca la

tind să exagereze impactul actului terorist. incidente Cum dată, măsurilor sunt de fie partea rar securitate. fiecare forţele politice

exagerează

informare

înregimentate „teroriştilor", şi foarte şi de

opoziţiei, văzuţi greu se fie

împotriva puterii, avem de-a face cu nuanţări (cel puţin) sau cu situări pentru idealuri îndreptăţite. Foarte comună respectiv a ajunge, publice practică, cazul a statului, sau presei acţiunilor opiniei violenţei celor care

a terorismului politic. Mult mai simplu stau lucrurile în cazul comando, respectiv

banditismului

ţinte precise şi care au un element de extraneitate. Focalizarea şi

204

condamnarea sunt în astfel de situaţii unanime, iar presa se află într-o poziţie mult mai confortabilă. Din mijloc de păcate, în ultima în perioadă, mass-media o au devenit, a dintr-un acesteia, de mari al statul propagandă marilor prin a slujba invazii ce violenţei, ale componentă trecut şi şi

greu decelabilă, poate cea mai „eficientă" în plan distructiv. Pregătirea mileniu global, avantaje cărui s-a făcut ce şi secolului la fel ca începutului lumi SUA, şi mass-media, această „crearea" finanţă inamicului

„terorismul" părţii pion

(islamic), creat „buton"

aduce

prejudicii marea este

întregii

fantoşă:

mondială,

declanşator

preşedintele

militarizat american, în esenţă. In recenta sa lucrare "A doua şansă - Trei preşedinţi şi criza super altul, puterii din americane acest Zbigniew mecanism american Brzenzinski, diabolic, ca Lider Uniunii început l-a dezvăluie fără drept a şi ca Global Sovietice să se proclamat ca de fost nimeni apel. un interior,

„Autoîncoronarea în şi calendar, simplu ca

preşedintelui loc după

moment al timpului istoric, chiar dacă nu este vorba de o dată precisă având lider prăbuşirea american Presa a sfârşitul pur atare, Războiului Rece. Preşedintele global. comporte

americană

străinii l-au proclamat ca atare..." Adică toţi ceilalţi indivizi ai planetei, în număr de peste 6 miliarde. Istoria indivizi. milioane omul cuvânt, mai sfârşit cele a între de şi emers. prin de umane, gradul violenţei fiecare exemplare Ulterior pe cu Pământ fiecare, cum însă, prin a fiind început în ca lumea forţei se la popor, mai un în lor conflict mii, prin apoi din anină şi între în care şi se multiplicat

se întâmplă socială, ceea

animală, diferenţiază evoluţia

ranforsarea indivizii ce

aglutinarea indivizi de statal, la de

stratifică în comunităţi tot mai extinse, liderii asociindu-şi un număr tot mare obedienţi, ceată la duce trib, cel formelor şi, au în avut asociative cu hoardă, integrativ, naţiune succes o

la marile Alianţe sau

Uniuni mondiale din care

putere,

mare,

perioadă

(cea mai recentă) fiind vorba de Uniunea Sovietică şi SUA.

205

Statele normal, mai Astfel, când în lumea

Unite puternice survine

s-au şi,

dovedit în cele

însă din istoric"

mai urmă, de

compacte, învingătoare care

cum în

este

şi

conflictul Brzezinski,

latent cu ultimul inamic relevant, Uniunea Sovietică. „momentul violentă, vorbeşte ei, aceasta în conflictuală prin natura rămâne un

singur lider, un singur... bărbat, preşedintele SUA, căruia străinii i s-au închinat, „s-au plecat faţa lui" . Iar presa preamăreşte, proclamă şi consfinţeşte această cursă a violenţei ajunsă la finiş. Aparent. Pentru că preşedintele SUA nu este decât un om, înainte de a fi o instituţie, înainte de a se confunda cu butonul valizei nucleare ce „doarme" la căpătâiul său, indiferent unde s-ar afla, la masă, în pat, la toaletă, pe vapor sau în „Air Force One", pe submarin sau la ferma sa personală. Iar un om poate fi ucis oricând de un alt om, nemaivorbind de o forţă militară statală sau nestatală. Ceea ce înseamnă ridicarea terorismului la rang de forţă echivalentă, chiar dacă total asimetrică, cu singura super-putere a lumii. Într-adevăr, sau nu mult indivizi o sau cu vulnerabilitatea unui stat, în cazul de faţă a celui ţinta mai simpli mai puternic stat din lume, în faţa ameninţării din partea unor grupări mijloace puţin de atac insignifiante constă în politico-militar de apărare, vizat, fie că ci este faptul că umane, de vorba reprezintă mai complexul lipsite fiinţe

cetăţeni sau de conducători ai lumii. Presa şi violenţa politică, din asupra nefericire, căruia
19

şi în primul rând terorismul, se află, de simbioză, prin definiţie, merită de potenţare niciun şi mijloc reciprocă, eficient de de

într-un democraţia de se

proces nu

are, de la

de contracarare. presă prin Iată

Dincolo care

analiza ajunge

fond,

decodate

tehnicile indiferent şi

„avantajarea Michel

teroristului", Wieviorka

intenţia comunicatorului de presă. cum dezvăluie analiştii Dominique Wolton acest raport insidios: „Pe de o parte, transgresiunea tabuului
<notă> 19

Ion Marin. Violenţa politică - între armă şi cuvânt, Editura Fundaţiei „România 2000", Bucureşti, 2008, pag. 133</notă>

206

violenţei, iraţionalul;

şocul pe pe

evenimentului,de altă care încă parte, o o

teama,

sentimentul şi, la canalele
20

de de

ameninţare

şi

vizibilitatea împrumută

limită,

legitimitatea comunicare au lor

spectacolului, Întâlnim autorii

indispensabile funcţionării societăţilor democratice" aici, dată, teza

conform pentru a

căreia

mass-media acţiunii

nevoie de violenţă, printre altele pentru a-şi creşte vânzările, în timp ce terorismului Astfel utilizează mass-media conferi legitimitate şi publicitate. că fiecare sunt a-şi dintre cei doi complici recurg că mass-media şi le au oferă unul la celălalt de diversitate pentru a-şi consolida poziţia în spaţiul public. Teroriştii şi inedit Cu susţinută pentru toate la stat, conştienţi alimenta deşi mai nevoie aceste discursul este ales „ingrediente" pentru dintre a

pentru a-şi face eficientă şi sigură publicitatea mediatică. acestea, capăt, unde, evidentă când putem se apetenţa analizează vorbi de o comună raportul potenţarea violenţei, teza complicităţii cu până şi mass-media într-adevăr, vinovăţie a presei nu poate fi transformare

mijloacelor de presă în agenţi voluntari sau forţaţi ai puterii oficiale poziţie care, în alte situaţii, ar fi incriminantă. Într-adevăr, decât nilor, de ceea partea ce, în cel democraţie, general, puţin joacă ce cea de-a se patra putere în cazul deci fi să în nu poate fi binelui cauzelor umanitare, slujba oame-

declarativ, un rol

întâmplă

terorismului, fie dus parte de investit

astfel că presa se află de aceeaşi parte cu statul. „În lupta dintre stat şi terorişti, integrantă către cu o mass-media din ceea Discursul determinant: numesc terorism atitudinea
21

pot poate

cercetătorii iar

«războiul

psihologic complet a

stat».

mediatic dominantă,

despre

simbolistică

discursivă

mass-media

face din acestea din urmă «agenţi ai puterii statului».

Michel Wieviorka, Dominique Wolton, Terrorisme a la Une, Gallimard, Paris, 1987, pag. 18, apud Isabelle Garcin-Marrou, op.cit., pag.82 21 Isabelle Garcin-Marrou, op.cit., pag.85</notă>

<notă>20

207

Este,

după

cum

observăm,

o

relaţie

complexă

între

mass-media,

stat şi terorism, pe care ne-o putem explica analizând şi alte raporturi pe care le întâlnim între stat şi presă cu privire la alte domenii. De cunoaşterea absenţa publicitate, pildă, statul ar fi interesat fapt constând ca care fie presa nu în etc), asigură mesajului din să se mediatizeze întâmplă contracte ceea prin ce în de nu sine public, cu oficiale în ce legislaţiei, fie în că alte educaţia avantaje civică,

unui

stimulent

material,

(subvenţii, violenţa necesară în

parteneriate general,

este cazul terorismului. Simplu de înţeles de ce. Pentru însele creşterii care, presa terorismul, internă'' Nu sau se ne "combustia rating-ului. din motive comercială O ultima difuzării mass-media un transmiterea pentru de publicistic, similar

referim rezumă de la

la

sectorul

concurenţiale,

adoptă

comportament

comunicatelor a

într-un mod care nu întotdeauna serveşte interesul statului. problemă extrem dificilă măsuri mass-media a devenit, vreme, susţinerea acelor combatere terorismului

încalcă. în mod evident, libertăţile cetăţeneşti şi drepturile omului. In acest domeniu, asistăm la un război propriu al mass-media cu statul un deţinător adevărat al "big mijloacelor brother" de control, cum cu omniprezent se susţine şi cu omnipotent, argumente a fost planetar, odată mai raportul iar atât

irefutabile. Revoluţia transformată îndemâna a devenit într-o şi comunicaţională, armă, astfel complex, nu că apariţia acestui internetului, cu dintre cele greu de contracarat, flagel jurnalistului şi ajunsă la mass-media şi mai ci de

terorismului, mai

responsabilitatea victimele ai inocente său

împovărătoare. Teroristul sutele de vizează de întâmplătoare, potenţat milioane receptori actului barbar,

televiziune, radio şi presă scrisă şi, mai ales, de internet. Într-o asemenea situaţie, jurnalistul - mass-media în fapt - se află în situaţia medicului care, folosind medicamentul fără precauţie sau responsabilitate, îl poate transforma într-o „armă" letală.

208

<titlu>Partea a III-a

şi terorismul marea interferenţă conflictuală a secolului XXI

<titlu>Geopolitica

<titlu>1. Geopolitica şi terorismul.
Al patrulea război mondial ?
În cunoscuţi contextul raporturilor dintre geopolitică şi Francis şi violenţa politică

globală, relaţiile dintre geopolitică şi terorism sunt puse în evidenţă de analişti, între care Ali Laidi Fukuyama par să le abordeze de pe poziţii opuse. Astfel, Ali Laidi susţine că „terorismul este reversul macabru al globalizării În internaţional Prin Fukuyama, sfârşitul recucerirea (care este pentru teoriei epocii contrapune momentul sfârşitul în unii sale, noi mumă, Laidi ce a pentru alţii ciumă) că cu celei fiind modul de exprimare a celor care nu pot obţine ceea ce au alţii". continuarea este urmare, pentru istoriei, de susţine început terorismul prăbuşirea lansate urmând de o produsul Laidi care fapt

Zidului Berlinului, dată de la care istoria şi-a reluat cursul. această căderii violenţei, Orientul concepţie Zidului Berlinului înseamnă

confruntărilor, Mijlociu, în

epocă de pace şi de domnie a democraţiei. Islamiştii ar avea în vedere influenţei naturale detrimentul megaputerii americane. „Ceea ce vrem noi, o vrem şi o cerem, pentru că este dreptul oricărei „să fie Qaeda, fiinţe vii, eliberat este ca pământul de americani global, nostru să fie eliberat în 1998 prin liderul atentate de duşmani, reţelei Al proclama Jihad,

Osama Bin Laden, războiului

cel care a pus bazele inclusiv

Senladismului, vizând sinucigaşe

legitimarea

(Istishad) şi martiriu (Shahid) ceea ce înseamnă, de fapt, terorism.

211

Fukuyama sunt legate În direct islamişti. Francis privească zonele

consideră de din Cei

că, 2

dimpotrivă, musulmane, noiembrie prin

terorismul ci de de la au fi ei,

şi

Jihadul

nu D.C., ale să în

teritoriile

Europa

emigranţilor

Conferinţa musulmani.

2005,

Washington identitare fost şi

Fukuyama problema profund Din

explică Jihadului

fenomenul mai ca pe ale mulţi un lumii, se

frustrările cultivat ar la

imigranţilor

americani fenomen cum petrece drept

tentaţi încurajat

disfuncţionale ce

Arabia soluţia în

Saudită, pentru de

Pakistan. Afganistan şi alte părţi ale Orientului Mijlociu. moment acestuia şi jihadismul fie în eradicarea de asupra şi Douglas democraţie Robert constă izolarea având în ales prin prin fenomenului, influenţa teoreticienii tehnocraţii ajunge invazia socotit la din fie intervenţia

inspiraţie

neoconservatoare libertate. dar Richard este putea Fukuyama şi la de socotit fi Având mai George

mobil

exportul William Paul

vedere

neoconservatorilor Kristol că şi Wolfowitz, Irak al

preşedintelui Kagan, şi Feith

W.Bush, Perle, răspunzător în face vreun multe

Fukuyama pentru fel aluzii unuia

la

concluzia din

neoconservatorismul Fără conspiraţioniste, curentului, Leo Strauss, a precum

Afganistan şi pentru exacerbarea pericolului terorismului islamic, adept teoriei a de sorgintea principalii „campionul evreiască ideii

concepţia adversarii

reprezentanţi,

ideologici

«minciună utilă», conform căreia este o datorie să minţi masele, pentru că numai o mică elită este capabilă intelectual să cunoască adevărul". „O eronate, prezentarea Mai „Ascultând mare este parte motivată (deci de nu toată) a acestei şi îşi mai şi-ar extraterestru literaturi ia mult conţine date analist precauţie. că infectat rea-voinţă Bush", şi distorsionează celebrul această care a deliberat

acţiunilor departe, toate el este

Administraţiei

distanţa de rigoare. însă relativizează teze, un cineva germene aceste putea imagina

neoconservatorismul corpul politic american.

212

Nu că, în deoarece istoriei." europenii

trebuie gura cu

ne

surprindă a elitei

mulţi politice

neoconservatori este codul inventate deosebit americane este

au

replicat evreu, prea lungul virulenţi

adversarilor, acaparare toate

neoconservator

pentru mult de-a de

presupusa
1

asemănătoare

conspiraţiile

antisemiste au devenit tot

„Aceiaşi început

neoconservatori

când a apărut evident că NATO nu va susţine intervenţia în Irak, iar au să fie demonizaţi
2

mai intens de de

ca antiamericani, celelalte de curente Henry în formula privinţa că

antisemiţi sau nedemocratici." Fukuyama contemporane, Kissinger) vreme ce care între separă

neoconservatorismul realismul o destindere i-au clasic faţă lui avut de

care

(reprezentat Uniunea Ronald

urmărea

Sovietică,

neoconservatorii că şi

furnizat au faţă când parte (moartea este făcut

Reagan în

„imperiul răului". Faptul inflexibilităţii aveau neoconservatorii radicale dreptate nu poziţiei comunism înseamnă

în orice situaţie similară, Aceasta fiindcă, şi de pe de o întâmplare est-europene au au mai

e vorba de tiranie sau dictatură, evoluţia din neaşteptată una o imperiul a lui faţă în sovietic a şi

recte în cazurile Irak şi Afganistan. fost facilitată a Andropov de

înlocuirea lui cu democratul Gorbaciov), iar pe de alta deoarece cultura europeană ţărilor deschisă eroare, valorile lui al libertăţii şi democraţiei, spre deosebire de cea musulmană. Neoconservatorii Fukuyama, şi anume concepţia „imperiu preluat metodele decedatului

răului", hotărând că istoria are nevoie de o organizare deliberată, de o conducere fermă şi o direcţie clară. „Această drept crucială ironie pentru a ironiilor, identificarea schimbării de de regim politica antiteroristă, realizată Administraţia

Bush şi devenită parte integrantă a dorinţei sale pentru o lume
<notă> 1

Francis Fukuyama, America la răscruce, Democraţia, puterea şi moştenirea neoconservatoare, Editura Antet, 2006, pag. 19 2 idem, pag.57</notă>

213

democratică şi capitalistă, a dus la o politică externă „leninistă", activă, în locul teleologiei sociale pasive, „marxiste", s-au aceeaşi baza dreptului Kristol punând şi au propuse de la origini în de Fukuyama coincidenţa ei înşişi noului privinţa şi Kagan, succes trei militară pe apărarea în emulii şi pe globală aplicare, lor evaluarea (în „Sfârşitul istoriei şi ultimul om Aşadar, succesului erau adversar, teoriei „troţkişti") neoconservatorii lor în şi în au promovat pe dispreţul William Weekly influenţei alianţelor pune prevalat (deşi strategie concepţiei internaţional Robert avut un privinţa comunismului

terorismul,

intervenţioniste, organizaţiilor mai enorm ales în

„internaţionaliste",

internaţionale pe care le socoteau ineficiente până la inutilitate. Neoconservatorii prin de toare, publicaţia proiectare „The a redefinirea Standard", americane: Statelor

neoconservatorismului,

accentul şi

instrumente copleşica

superioritatea

revigorarea Pentru a-şi

Unite

antirachetă sub

mijloc de protecţie a teritoriului american faţă de contraatacuri. planul adjunct al ia Apărării, însă şi acelaşi în nici Irakului. intervenţionist şi mizat reacţia ce? ai Un „Mulţi războiului, evrei, pentru a să De al au calcul apărării pretextul Paul a de Rumsfeld, (eronată) faţă anihilării Wolfowitz. Secretarul ameninţării, „hegemonia pacificării de faptul Douglas faţă de Pe că şi vigoare, Feith Irak de fără terorismului, secretarul stat să neoconservatorii politici,

Donald negativă resursele cu au că Paul analişti ca

luminată" reconstrucţiei avansează şi era

anticipeze

necesare delimitările exploatat Wolfowitz, politica Orientul dintr-o

răspuns,

Fukuyama. înfocaţi erau realitate Iraqi

anumiţi

susţinători Richard planificată ce

Perle, în

argumentând

transforma degenera

Mijlociu într-un loc sigur pentru Israel". 4 măsură operaţiunea Freedom eliberare triumfătoare într-o ocupaţie obositoare şi un război de

<notă>3

Francis Fukuyama, op.cit. Fukuyama, op.cit. pag.

pag.50 4 Francis

214

gherilă,

neoconservatorii Totuşi,

au

intrat

în

defensivă,

iar

realiştii

au

început

să câştige teren. ambele - la fel sunt al tributare şi de atenţiei unui o şi au rând ca alte curente global abordate de Fukuyama, sau de realiştii de nonde căror Statele aceea actual, caracterizat actori şi a liberalii wilsonieni hegemonia de un statali internaţionalişti, americană ameninţările (apariţia) naţionaliştii modelului o dinspre de de soft, grup cale dezlănţuire statele state mai şi un jacksonieni, globală naţionale slabe şi

antiamericanism,

transfer

către

teroriste,

dezintegrarea

suveranităţii eşuate prin alta

desemnarea

reconstrucţie devine obiectiv al intervenţiei. Fukuyama Unite a să războiului propune realistă, economică, proiect al care decât promoveze dezvoltarea politică

anticipativ ce

deschide urmat prin opţiunea

multilateralismelor Barack şi cale Obama soft. Pe

multiple, apropiate de lumea reală, prezentă, a globalizării. Evenimentele confirmă, închisorii în din primul alegerii retragerea pentru o preşedintelui din Irak asemenea închiderea

Guantanamo,

de altă parte, evoluţia evenimentelor din Irak pare să indice o reluare şi chiar o ranforsare a strategiei neoconservatoare în regiune. Războiul ochii rioare vasul împotriva şi şi Irakului obsesie Pearl şi Afganistanului la de 11 având atacul a ca fost justificat în contribuabililor Lusitania Gemene americană Harbour de episoade terorist 2001, cu antedar şi

împotriva

Turnurilor

Pentagonului, cu

septembrie nuclear,

de ameninţarea nucleară pe care ar fi reprezentat-o Irakul lui Saddam. Asocierea terorismului pericolul apoi arma biologică (plicurile cu antrax) a fost arhisuficient inspiraţie neoconservatoare. Fukuyama constată că, după ce pericolul nuclear s-a dovedit de multă vreme a fi fost inventat, că şi terorismul a fost asociat în mod abuziv sau nerealist cu statele musulmane, după opinia sa matricea ca 95 la sută dintre

americani să se declare de acord cu politica lui George W. Bush, de

215

folosită

fiind Cu

una

europeană, că pe şi

având

la

bază

o

mixtură

între între

intoleranţa musulmanii extrem genul este de lui una cu

religioasă şi frustrările sociale şi identitare ale imigranţilor musulmani. precizarea (1 şi Bin să fiind miliard cunoscuţi Laden. Dar submineze islamiştii există distincţii din importante islamişti, o jihadişti, Bin urmă de lui de rând întreaga aceştia sub oare planetă) fundamentaliştii de

islamici agresivă, Osama capabilă

radicali,

minoritate Laden

denumirea ameninţarea statului

existenţa

american,

comparabilă

ameninţările Germaniei naziste sau Moscovei comuniste ? Ei bine, există o teorie care susţine că terorismul este un inamic la fel de periculos ca aceia că şi care puternic au (în plus, în mai cel greu în de localizat a şi contracarat) Rece), astfel Avem terorism includ mediului şi şi determinat mondiale şi vorba cu de o intrarea conflict celui Statelor (Războiul Patrulea între ce a

Unite în cele Război Mondial.

două războaie acum face este aici

de-al treilea de-al

desfăşurarea legătură

de-a actualele

directă, de

evidentă, complexe, energetică,

concepţii resurselor, că pe o

geopolitice, populaţiei, ameninţarea deşi religie în o de este

extrem

geopolitica

economică, teroristă, exercitată de

geostrategia. susţine şi bazează alţi

Analistul

american

contemporan, islamul care

Charles radical oferă sau de de orbita ce islam locale

Krauthammer, antioccidentală (jihadist), se

antiamericană,

antimodemistă,

venerabilă, Islam, un eşec

milenară, Gilles

permanent recruţi, altfel spus, pe întreaga lume musulmană. Totuşi, Olivier aceeaşi Roy, factură Islamismul Olivier Roy şi, în teritorializat, religiozitatea analişti, experţi despre autentică, care, sale sale, precum a al ar fi Kepel vorbesc cu şi pe care decuplare altădată, jihadiste Francis sunt jihadismului, extremişti, în intrat sunt

musulmană

acestor

indivizi ramurile urmele

anarhismului, nazismului sau bolşevismului. radicale Fukuyama, de ceea numesc tradiţiile

musulmanii

desprinşi

autentice, trăind ca minorităţi dezrădăcinate în ţinuturi nemusulmane.

216

Aşa se explică de ce atât de mulţi jihadişti nu provin din Orientul Mijlociu, ci au fost educaţi (asemenea lui Mohamed Atta. participant la atacurile din 11 septembrie) în Europa Occidentală. Totuşi, asemenea ceea ce pare să scape din vedere susţinătorii unei teorii, altminteri dirimantă pentru proiectul neoconser-

vatorist, vizând statele din proximitatea Israelului, este faptul că aceşti indivizi fie sunt racolaţi „de bază", fie sunt trimişi de la bun început în Occident în vederea pregătirii lor ca terorişti, Atta şi ceilalţi piloţi neputându-se antrena pe avioane occidentale în Irak sau Arabi a Saudită mai bine decât ar fi făcut-o ignoraţi de serviciile occidentale, inclusiv CIA, la Hamburg sau în alte metropole europene. Enclavele musulmane sunt, în acest sens, adevărate creuzete ale intoleranţei jihadiste, de luat în seamă fiind rezultatele sondajelor ce au urmat atacurilor teroriste din metroul londonez, la 7 mai 2005, când cei mai mulţi musulmani îi considerau pe terorişti martiri. Istoricul Roya Boroumand susţine că ideile islamiste radicale sunt occidentale la origine, fiind vorba de o concepţie sincretistă, unele concepte, cum ar fi „revoluţia", „societate civilă" şi estetizarea violenţei nu provin de la Islam, ci de la fascism şi marxism-leninism. Scopul jihadismului este în aceeaşi măsură politic şi religios, "Aşadar, este o greşeală să descriem jihadismul ca pe o expresie autentică şi întrucâtva inevitabilă a religiozităţii musulmane, deşi cu siguranţă are forţa de a întări identitatea religioasă şi de a aţâţa ura religioasă" 5 Cu mult decât toate acestea, se pare că
6

în

accepţiunea

musulmanilor al

„Jihadul este o poruncă a lui Allah" clare, primând asupra

îndemnurile profetului sunt mai înţelesului moral-spiritual

Jihadului şi umbrindu-l. contribuind la întărirea ideii de a promova religia islamistă cu forţa, „pentru Allah, cu Allah alături, cu conştiinţa

<notă>5 6

Francis Fukuyama, op.cit. pag.64 Cristian Barna, Jihad in Europa, Editura TopForm, Bucureşti, pag.47</notă>

217

faptului că. dacă mor, drept-credincioşii vor avea parte de împărăţia cerurilor, iar dacă supravieţuiesc, lumea aceasta Ie aparţine". Coranul este cât se poate de explicit în a îndemna dreptcredincioşii să-i ucidă şi să-i umilească. „Luptaţi întru calea lui Allah cu cei care luptă împotriva voastră. Omorâţi-i oriunde îi întâlniţi... Războiţi-vă cu ei până ce vor plăti tribut cu mâna lor, dar numai după ce au fost umiliţi". Aceste precepte duc la întrebarea legitimă dacă toţi musulmanii susţin Jihadul între lumea islamică (Dar al-Islam) şi lumea necredincioşilor (Dar al-Harb). Răspunsul este categoric negativ, Lumea musulmană este împărţită în zeci de state, cu interese deseori contrare, scindată în primul rând de fractura dintre sunniţi şi şiiţi, ce a dus la războiul irano-irakian şi mai ales la războiul civil dintre majoritatea şiită şi minoritatea sunnită din Irak, Decretele religioase, fatwa, deşi sunt adresate întregii lumi musulmane şi, teoretic, orice musulman trebuie să le înfăptuiască, au, în realitate, condiţionalităţi ce ţin de puterea liderului religios ce a emis-o, astfel încât cele mai cunoscute aparţin ayatollahului Khomeini împotriva lui Salman care Rushdie pun şi lui Osama Bin pe Laden împotriva sau Statelor Unite. Teoriile problema teroristă seama religiei culturii au mari şanse de a înrăutăţi situaţia, deoarece nu ţin seama de stratificările şi faliile din interiorul lumii musulmane. In baza centrul problemei destul teroriste de există un nucleu care de fanatici, cu înconjuraţi concentric de simpatizanţi, apoi de indiferenţi, apolitici, la sistemului fiind numeroşi cei simpatizează Occidentul. Recentele lupte de stradă din Teheran, ca şi opoziţia mută ce se apropie de 50 la sută dovedesc că mulţi tineri iranieni care au crescut în regimul dictaturii islamice o detestă şi ar prefera să trăiască într-o societate mai deschisă, modernă.

218

<titlu>2. Geopolitica şi religia în secolul XXI
„Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc", aforismul atribuit lui Andre Malraux, deşi contestat de chiar celebrul autor („nam spus asta niciodată... dar nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scară planetară", Le Point, 10 decembrie 1975) este totuşi citat până la saţietate pentru că pare să sintetizeze fenomenul caracteristic începutului mileniului III: revenirea în forţă a religiei în planul vieţii sociale, culturale şi instituţionale, recâştigarea însemnătăţii sale geopolitice într-un mod ce trimite la începutul celorlalte milenii, respectiv în timpul Imperiului Roman şi a celui Carolingian. Astfel că o altă profeţie exprimată într-o sintagmă la fel de celebră „ciocnirea Religia a civilizaţiilor" revenit în a lui Samuel în Huntington, ţări deşi, la în rându-i, contestată, pare să capete consistenţă în plan real. prim-plan fostele comuniste, primul rând în cazul destrămării fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia, unde războaiele separatiste pe criterii etnico-religioase au făcut sute de mii de victime, dar şi al defunctei Uniuni a Republicilor Sovietice principal Socialiste, în unde astfel de dar conflicte şi în reverberează teritoriile încă, în ţări regiunea Caspică, fostelor

comuniste est-europene religia a indus noi tensiuni etnice şi teritoriale, în special între ortodocşi şi unitarieni. Raporturile dintre geopolitică şi religie au fost minimizate de primii geopoliticieni „în ciuda faptului că dacă ne întoarcem în timp, găsim suficiente puncte de sprijin pentru a dovedi importanţa

219

factorului

religios

în

cucerirea,

stăpânirea

şi

dirijarea

lumii

sau

a

anumitor regiuni ale ei" 7, arată Ilie Bădescu. Dar factorul religios nu este detectabil doar în negura istoriei, la începutul sau, chiar rasă mai a ariană respect mileniului târziu cu I, în 1000 ce la timpul de s-au măcelăririi ani, în desfăşurat germani creştinilor între de către romani întrucât vital şi religioase mileniului acest Rece, ale antiperioada războaielor 1096-1270, spaţiul şi etnice în ce religioase,

cruciadelor primilor dus au

conceptele

geopoliticieni sângeroasele renaşterii găseşte şi

privind

conflicte religioase alţi factori şi

finalizate cu Holocaustul. Analizând III, în Samuel cum P. ar proces, fi la fenomenul Huntington retragerea traumele de preajma au şi stimulat sociale

Occidentului psihologice,

sfârşitul

Războiului

completare Mişcările
SE

emoţionale sunt

modernizării. renaştere religioasă anti-laice, universale şi, cu excepţia manifestărilor creştine, anti-occidentale". 8 poate observa că, dacă la începutul mileniului II, religia era predominant, pentru islamist ,.nici islamică. cauza lumea Hassan naţionalismul, Religia războaielor, islamică Al este nici dar şi citat a după de nu înfloririi cum acelaşi produc şi un creştin, liderul în lumea actuală, socialismul motorul factorul istoric

Occidentului argumentează Samuel dezvoltarea

Thurabi,

Huntington,

dezvoltării

islam purificat va juca în epoca contemporană un rol comparabil cu cel al eticii protestante în istoria Occidentului". 9 Prin privinţa urmare, asocierile şi a în privinţa cu un renaşterii decalaj religioase, de un în creştinismului islamismului mileniu

sunt îmbrăţişate de nu puţini teoreticieni.

Ilie Bădescu, Geopolitică şi religie. Insurecţii religioase în secolul XX. Insurecţia euxiniană, în revista "Euxin", nr. 1-2, 1997, pag. 31 - 32. 8 Samuel P Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. Editura Antet pag 145, s.a. 9 op.cit, pag. 145</notă>

<notă>7

220

William reafirmarea înseamnă

McNeill

este

de ar

părere fi şi

„mai sale americane a a

mult

decât

orice,

Islamului, repudierea

oricare influenţei este

formele

sectariste asupra a

specifice, societăţii, culturii numit de tuturor toleranţa faţă de comparaţie tradus în a

europene o o a

politicii şi moralei locale." Această laice „relativiste Cultura fundamentaliştii musulmanilor faţă de democraţie şi ca egalitatea renaştere şi respingere respingere Occidentului multă şi şi libertatea influenţă lipsită de sexuală occidentului, ceea este ce degenerate", s-a văzută asupra Dumnezeu, dar în şi erezii politic

„occidentoxificarea" societăţilor non-occidentale, în speţă musulmane. materialistă islamici fiind între cu superficială sexe omului apreciază acţiune absolvit o

drepturile Lewis de

fiind că este

considerate activismul o de orice cu când

cu învăţăturile lui Allah şi ale profetului său, Mahomed. Bernard mijloace violente fundamentalismului Putem creştine de la face caracteristică definitorie

religios, din nou

responsabilitate dintre şi

pentru

actele de violenţă comise în numele Islamului. paralelă II raporturile „preotul preceptele au începutul mileniului cavalerul

devenit unul şi acelaşi, la fel de sfinţi şi devotaţi - idealul la care aspira creştinismul medieval" 10, după cum arată Michael Howard. Explicaţia, Amalgamul Islamului întrutotul mileniului II. „În minuţios secolul al XlV-lea, legile şi şi limitele uniforme impuse în războiului erau elaborate, mult discutate vestul creştinătăţii. sub regăsibilă mutatis mutandis, laice cazul este şi aceeaşi: războinice cum din lupta pentru în parte apărarea cazul este a adevăratei credinţe împotriva necredincioşilor. regulilor în întâlnite Al prima aceeaşi autoritate religioasă, spune Thurabi,

creştinismului

Ele au apărut în urma presiunilor Bisericii, a influenţei crescânde a

<notă>10Michael Howard, Războiul în istoria Europei, Editura Sedona, 1997, pag. 13<-notă>

221

dreptului lungul

Roman secolelor

şi

a de

practicii acei Erau

de

codificare în toată

duse

la

îndeplinire avocaţi de către

de-a ai curţile

experţi

indispensabili, Europa

cavalerismului,

heralzii.

stabilite

de onoare şi erau considerate nu atât un sistem pozitiv de legiferare sau nişte constrângeri dictate de o conştiinţă umanitară, cât mai degrabă un cod de comportament social dictat de o conştiinţă creştină. În unele situaţii se admitea măcelărirea prizonierilor, în altele nu; nici femeile şi nici copiii nu beneficiau de privilegiul imunităţii." 11 Cu o asemenea istorie în spate, cu asemenea concepte elaborate cândva, furibunde închisoarea profetul terorismul, pare ciudat a din şi că Occidentul faţă sau a rămas descumpănit de faţă mai desacralizarea de raportul publicarea se directă în faţa reacţiei Coranului caricaturilor stabili în cu cu este musulmanilor Guantanamo O aceasta nu

Mahomed.

legătură

poate

fiindcă

geopolitică-terorism

paradigma şi ipoteza de lucru a acestui studiu. Cazuri recente dovedesc şi la nivel individual şi la nivel global că identitatea de politică religioasă în întreaga în lor formele şi scară de sale intoleranţă de manifestare generează de la extreme de şi reprezentate violenţă fundamentalism forme atentate

manifestări,

omucideri în masă la războaie locale şi regionale, nu o dată cu legături surprinzătoare. Astfel, înfaţişează aprins, revine în a pe a în care celebra Mahomed stârnit în caricatură cu un 2009 în care proteste a turban violente printr-o fostul al lui în în Kurst formă lumea expoziţie premier NATO, în Westegard, de bombă dintr-un danez condiţiile musulmană care cu în oraş în îl fitilul 2006, din Fogh care

actualitate devenit

Danemarca, Rasmussen

contextul

Anders

secretar

general

candidatura lui a fost contestată de Turcia pe motiv că a apărat dreptul la liberă exprimare şi la criticarea religiei, fie ea şi islamică.

<notă>11 Michacl Howard, op.cit, pag. 15</notă>

222

În geopolitic Un factor în aparţinând două

acest principal

context sau

apare este

întrebarea

dacă

religia

este

un alte

factor cauze un

unul în

subsidiar, favoarea în anul

care ideii 1947,

amplifică că pe

de natură geopolitică. argument Coroanei state indubitabil îl Britanice religia coloniilor criterii având situate ca la este geopolitic esenţial diferite, era, însă, constituie până Uniunea în două împărţirea Indiană, teritorii Indiei, religioase, religie aproape

respectiv împărţită

hinduismul şi Pakistan, cu o populaţie de circa patru ori mai mică, de religie care, islamică, 2.000 de km unul de celălalt, Pakistanul de Vest şi Pakistanul de Est şi după 24 de ani, îşi va proclama independenţa sub denumirea de Un în alt exemplu Islamică îl Iran, de apoi şi constituie după transformarea alungarea Imperiului Iranului Mohamad la şi mai de moartea clerul cu Coranului, mult, armei această al Bangladesh. Republica şahinşahului până

Reza Pahlavi Aryamehr, în anul 1979, dată de la care Iranul devine stat confesional acestuia, musulman cu crearea nucleare, în islamic, anul şiit unei ceea la condus 1989, toate şi valori ayatolahul de societăţii, şi Khomeiny după ayatolahul Khameney ba război ca de de

nivelurile crescânde

preceptele cu

excluderea

oricăror tensiuni ce

influenţe unui

occidentale, iminent

ameninţarea

fabricarea între

menţine lui Iran

pericolul

ţară şi Israel, sprijinit de Statele Unite ale Americii. Realegerea Republicii a ţării. Cazul războiul este său 1980-1988, Iranului, cu de Irakul, cu a fi recuzat stat un unitar, şi peste de de alte de state musulmane, şiit, dovedeşte singurul Islamul precum în că factor nu şi asemenea religia majoritar morţi, nefiind său. perioada Islamul care este Islamice contestatarilor Mahmoud a şiit, declanşat care Ahmadinejad un val sprijină procesul preşedinte laicizare represiuni împotriva treptată

regimului

soldat

milion

departe

reglementează

lumea

islamică

viitorul

monolitic, ci chiar profund divizat, atât din cauze religioase (conflictul

223

dintre sunniţi şi şiiţi), etnice, dar mai ales economice, nefiind deloc de eludat influenţele Bunăoară, combătea suport ce Bin fundamentaliştii material împotriva sprijină Laden, După ofensiva de 650 în de Scopul Afganistan jumătate purtat fiind iulie 2009. din Sud. acestei de operaţiuni, Forţa ca de de altfel al războiului şi Asistenţă că din a Internaţională este de de a Securitate la pe în care statele occidentale, ale în principal XX, se eroi au în Statele în Unite ce cu lor ale Americiu le au asupra diferitelor regimuri din aceste ţări. ultimele decenii secolului Occidentul în chiar cu ale în vreme alia lupta lui radicalismul musulmani şi logistic, Sovietice. cărora din musulman, (mudjahedinii, transformându-i Aceiaşi Statele Irak, o

Afganistan) devenit

oferindu-le talibanii Osama cu

Uniunii

mudjahedini începând Unite Statele amplă

terorismul împotriva retragerea Afganistan, care au şi poliţişti

internaţional,

Al-Qaeda Americii,

împreună

aliaţii, desfăşoară un război total. Unite operaţiune 4000 de şi-au la intensificat începutul lui alături declanşând participat militari

aproximativ afgani,

americani,

împotriva

bastioanelor

talibanilor

NATO (din care fac parte 42 de ţări, cu peste 60000 de soldaţi, aproape americani) afgane, şi aici convinge foitele umanitare iniţial vinovat în la anul de atacul război asupra populaţia forţele un cele 11 în însă guvernamentale Desigur, economice terorismului şi sprijinite interesele ţelul găsit internaţionale, se asumat de 2003, terorist face împletesc fiind catastrofa recent în 11 fie fie din să oferă cu din încheiat, care

viitor mai bun pe termen lung decât islamiştii. geopolitice, islamist, Irak, bază ce a anihilarea

politic din la

septembrie 2001. Războiul iulie 2001 2009. deţine are rolul fundamentalismul întrutotul rolul declanşat un dus complex factori

islamic

septembrie reconsiderat şi numai

primordial.

Acest

factorului

religios

geopoliticii,

pentru consecinţele sale dezastruoase. Peste 4300 de soldaţi americani

224

şi-au pierdut viaţa în teatrele de operaţiuni din Irak, din martie 2003, când a început războiul, şi până în prezent. Războiul americani, ucrainieni, precum război şi ci 18; din şi din Irak nu cei 21; a a făcut 13; victime 179 de de doar spanioli, nu doar morţi; 11 „cel şi printre 3 de-al soldaţii 33; IV-lea războiul români, printre alte cum ţări, britanici, bulgari, italieni,

polonezi,

justificând fost

denumirea

mondial",

denumit,

metaforic,

împotriva terorismului. Dar cele mai multe victime, peste cinci sute de mii, majoritatea din avut lui şi rândul ca Saddam civililor, obiective Hussein, ţării, sunt irakieni nevinovaţi. atacurilor şi realizarea petroliere Persic Războiul din unor de a din Irak, de ce a în de şi ale fost declarate pedepsirea teroriştilor sprijiniţi partea mari Statelor regimul

preîntâmpinarea a însemnat unor în zona a

acestuia, câştiguri importanţă Unite a

condiţiile în care s-a susţinut (în mod fals) că dispune de arma atomică, democratizarea financiar, ordin ocuparea zone mare

consolidarea Americii.

geostrategică diametral preşedintele şi-a început a

Golfului noii

Poziţia exprimată iunie de

opusă

administraţii Obama, salutul într-un

americane care, la

Barack speech-ul „Ne

Hussein cu

întâlnirea „Assalaamu

istorică de la Universitatea Islamică al-Azhar din Cairo, din data de 4 2009, musulman: moment alaykum", după care spus: întâlnim de tensiune

între Statele Unite şi musulmanii din întreaga lume, tensiune ce îşi are rădăcinile în forţele istorice ce merg dincolo de orice dezbatere politică actuală. şi tensiunile refuzate majoritate aduse de Relaţia au multor dintre dar fost şi Islam de ca fost şi Occident şi de colonialism şi folosite i-au cuprinde şi secole şi în de coexistenţă recent, ţări cu oportunităţile care state interpuse, să cooperare, conflicte războaie Războiul prea des pe religioase. drepturile Rece, drept mulţi Mai

hrănite au şi

musulmani,

musulmană modernitate

fără a se ţine cont de aspiraţiile lor. Mai mult, schimbările covârşitoare globalizare făcut musulmani vadă Occidentul ca fiind ostil tradiţiilor Islamului. Extremişti violenţi

225

au

folosit

aceste Atacurile

tensiuni de la

într-o 11

minoritate septembrie

mică, 2001 şi

dar

puternică

de

musulmani.

eforturile

continue

ale acestor extremişti i-au făcut pe unii din ţara mea să vadă Islamul ca fiind în mod inevitabil ostil nu numai Americii şi ţărilor vestice, ci şi drepturilor omului". 12 Totuşi, Obama a ţinut să sublinieze, referindu-se la un alt discurs pe care l-a susţinut la Ankara:, „am spus clar că Statele Unite nu sunt şi nu vor fi niciodată în război împotriva Islamului. Vom lupta totuşi, gravă resping fără încetare, lucru împotriva pe care-l extremiştilor noastre, toţi cei resping mai puţin violenţi pentru care că reprezintă Statele indiferent religios, o de aşa ameninţare acelaşi Toţi împotriva securităţii Unite

oamenii, motivaţi

religie, uciderea de bărbaţi, femei şi copii nevinovaţi". oamenii, într-adevăr, cum era cazul în urmă cu sute de ani cu apărătorii credinţei creştine şi cum încă mai este cu fundamentaliştii musulmani. Deşi iminentă Al-Qaeda al-Zawahiri, care-l Statelor siguranţa respectiv a a preşedintele a în vede anunţat, că lui de nu drept Statelor militarilor replică, nici o şi Unite prin anunţă adjunctul între şi încetarea inclusiv lui cea în Bin a politica poziţie vedere din SUA războiului din lui Laden, şi o retragere americani, diferenţă mincinos" O Afganistan, Ayman pe săi, există ca Obama,

califică Unite

„criminal a-şi retrage

predecesorilor justifică că „nu nou",

George că

W.Bush. nu

asemenea având ataca

ezitarea deşi,

trupele, vor

faptului

extremiştii

să-l cităm din nou pe Obama „este agonizant pentru America să piardă tineri şi tinere. Este costisitor şi dificil din punct de vedere politic să continuăm acest conflict". Preşedintele invadarea Irakului, Statelor ca Unite „un a mers război şi mai departe din şi a criticat voinţă, fiind declanşat proprie

care a provocat neînţelegeri în America şi în întreaga lume şi care a

<notă>12 Barack Obama, „Am venit să caut un nou început între SUA şi musulmani", Agerpres, 4 iunie 2009</notă>

226

amintit

americanilor Poziţia

trebuie american cu o

să este

folosească în deplin ani şi o de

diplomaţia acord reputatul statu eroare păstreze capăt coaliţie quo, pe cu

şi

construiască un consens internaţional". preşedintelui în care impus irakiană, şi din urmă de punctul echilibrul Baas, se care de nu vedere va avansat fi peste „între putere au dar va patru teoretician

Francis decimând schimbe

Fukuyama, putea armata

spunea

epurare străină, comis să pune, se

eradicând

Partidul

americanii ideologia, Irak nu să

străduiesc s-o îndrepte creând noi forţe de securitate. Or, ar trebui să se conducătorii Retragerea Unite infrastructurile tensiunilor de de existente". totuşi, o

ordin etnico-religios din Orientul Mijlociu. Statele musulmane dar dacă este speră rezolvarea legătura se opun este nu şi va politic a care a clădească problemei „de guverne care să chiar din pentru cert că arabo-palestiniene, nezdruncinat" colonizării dacă cu

includă două state unul lângă altul - unul israelian şi unul palestinian, istorică Israelul, face americanii Acest în cazul în continuării mai pune faţă israeliene, se

marele arbitru un jucător interesat în zonă. lucru care vizibil capăt de analizează sale în a două poziţia vizând acord doi torpila state, au a americană faţă de Iran, stat pe care Israelul îl ameninţă cu intervenţia experimentelor este iulie soluţia construirea armei nucleare. Poziţia cu Al şi cea mai al Qaeda, că Islamului mare parte Zawahiri, nu Israel în sintetizată de 2009, cu spre trebuie cele fundamentaliştilor afirmat, musulmani numărul

eforturile

de pacificare,

că „Israelul vor a accepta fost 1989. şi

este o crimă care niciodată

eliminată

musulmanii Islamul

israelian şi palestinian". politic cu unul dintre principalii cu religioase din factori această care zonă amplificat Iugoslavii procesul începând geopolitic, soldat destrămarea fostei

Războaiele

lumii au fost sprijinite şi de Vatican,

care s-a situat împotriva Serbiei

de pe poziţia populaţiilor catolice din Croaţia şi Slovenia.

227

Criza la 3 martie independenţa, populaţiei iulie 1992. victime, A recunoaşterea România, În politice, plan Statele Iugoslavii pierdut slovenii destrămarea

care 1992, sârbii

a

dus când

la

destrămarea la 7 aprilie

statului o

iugoslav

se îşi

acutizează proclamă a 3 de la mii

Parlamentul anunţă de din de

Bosniei crearea care de la

Herţegovina republică statului produce Paris, soldat NATO, l-a criza

proclamă croaţii un Acordul războiul

independentă de 14

sârbe, încheiat urmat datorită afără

iar cu

independent sute din cu nu creat

Urmează

război

civil Pace

decembrie şi de

1995, în baza Tratativelor de la Dayton. Kosovo, statele care pe câştigarea însă în şi independenţei către

precedentului de cauzele modul a fost de în o ţări

privinţa etnice, dus forţe de la pe către fostei au şi şi.

separatismului în regiune. natură care a consecinţă Războiului europene care sârbii în au internă evoluat a Rece, din religioase, ce de şi harta care prin a economice după şi forţelor criterii bosniecii

Iugoslaviei

raporturilor NATO cei

mondial Unite a după

încheierea

sprijinirea

principalele

Uniunea

Europeană

centrifuge religioase: şi kosovarii

redesenat

ortodocşi, căruia

partida,

albanezi cadrul

musulmani, NATO,

croaţii

catolici.

Conflictul,

Forţa

Internaţională de Implementare (IFOR), a avut un rol decisiv, a fost cel mai distrugător război pe care l-a cunoscut Europa, după cea de-a doua conflagraţie mondială. Islamismul este, de fapt, un panism religios, mai corect numit panislamism. care vizează refacerea şi unitatea lumii musulmane. A doua religie din lume ca număr de adepţi după creştinism, se regăseşte, asiatică în principal, în statele arabe, dar şi în ţări cu populaţie (Nigeria), (Indonezia, Pakistan, Bangladesh), africană

europeană (Turcia, Albania, Kosovo, Bosnia Herţegovina). Un număr important de islamişti se află în Iran şi în ţările foste sovietice din Extremul Orient. Panislamismul are puncte nodale

228

importante în toate ţările europene, ca şi în Statele Unite ale Americii, unde trăiesc zeci de milioane de musulmani. Un creştinismul neabandonând unitatea prin lumii mijloace alt catolic, nici prin paşnice, panism această astăzi religios religie sa misiunea a important cu peste originară, însă puţin Cu sau şi însă şi este un aceea reprezentat de a în de ajunge cazul de adepţi, la lumii unor miliard

creştinism, fără

papalitatea evita mai

urmărind imixtiunile dată

unificarea

conflicte militare, după cum s-a întâmplat în fosta Iugoslavie. Panismul autocefalică panslavism, coordonator, milioane România, important de de a însă ortodox bisericilor rusă în Rusia tot este îşi solidar, toate încearcă în ţări au fiind aroge decât Grecia, cu un structura pe rol de un 35 naţionale. arogă nu atât sunt s-au cât care care ce acestea, să-şi bazată

biserica

declarat

ortodocşi Etiopia. europene ca

locuitori, credincioşi

Serbia, număr elemente

Ucraina,

Bulgaria

celelalte

ortodocşi, de

principale Samuel

de coeziune naţionalitatea şi etnia. Ciocnirea stabilind identificate hinduistă, islamism sunt mai evenimentele şi liniile de din de civilizaţiilor falie el 11 vorbea cele Huntington, majore islamică, redusă de dintre religios culturală separă şi din opt a de civilizaţii fost

(occidentală, latino-americană septembrie locale, datorită prin ONU, asupra Desigur, dar

confiiciană, africană) la punct 2001

japoneză, istoric vedere al

slav-ortodoxă,

conflictul central sale

iudeo-creştinism. conflictele pilon, şi

numeroase important Prin

punctul

globalismului şi

se află în Orientul Mijlociu, unde Statele Unite ale Americii îşi au cel intereselor prin celelalte acest lumii economice cu geostrategice. NATO Statele cu organizaţii şi îl intrată vocaţie la în internaţională, scară Unite precădere controlează fenomen occidentale, extind astfel

planetară,

coliziune indirectă cu islamismul politic.

229

<titlu>3. Islamism şi terorism în Europa
Islamismul în zone diferite, perene. Islamul, religia cuvânt de origine în franceză secolul venit în din arabă, desemnează (anul monoteistă, instituită VII, vestul Arabiei în Europa ca, are până cel în puţin patru să valuri de pătrundere racorduri fără prezent, stabilească

622), de Mohamed I şi se bazează pe Coran, alcătuit din sure, revelat de arhanghelul Gabriel. Coranul Profetului) mărturia este sau dania; de trimisul „infidelii" postul Cele şi Hadith („Nu (tradiţia există în este alt alcătuită Dumnezeu căreia şi ale toţi făcută din spusele rituale decât de Allah, cinci la (1 ori şi faptele Mahomed „ghiaurii" pe zi; (cel de prescriu credinţă lui sunt credincioşilor Allah"), baza cinci obligaţii fundamentale:

necredincioşii,

reprobabili:

rugăciunea principal)

(Ramadanul două curente

pelerinajul Islamului

Mecca miliard

puţin o dată în viaţă). principale musulmani în total) sunt sunnismul (85%) şi şiismul (10%), restul de 5 la sută fiind reprezentat de diverse secte. Sunnismul tradiţia întregeşte decât sacră şi a este curentul în ortodox vreme majoritar, în ce secolul şiismul, nu de bazat al larg pe IX-lea, răspândit sunna. sunna, care în Dar islamismului, Coranul, sistematizată

explică

sudul Irakului şi devenit religie de stat în Iran şi Yemen, şi mai vechi sunnismul motiv (jumătatea al secolului VIII), faţă recunoaşte sunniţi este principalul duşmăniei milenare acceptarea

lui Ah, ginerele lui Mahomed, ca urmaş legitim al acestuia.

230

Deşi cutumieră musulmane Este musulmană Dacă milion) este maghrebieni în cu

în din

unele ţările

ţări

musulmane şi etnică,

religia pentru Islamul
13

se cele

află mai este care

într-o multe

relaţionare comunităţi drept lumea

sfera

politică

vest-europene, fenomenului trei decenii, un ai

concepul afectează de

norma unică a vieţii religioase, sociale şi chiar politice. consecinţa ultimele în Spania de în accentuat milion) datorită

reislamizării de

condiţia Italiei şi mult

imigranţi, un mare

de excluşi pe care o încearcă musulmanii din vestul Europei. (circa şi sudul arabe (aproape de mai vorba asimilaţi, urmaşi Franţa, populaţiei imigranţi

numărului

(circa 6 milioane) şi aşezării lor în suburbiile marilor oraşe, în primul rând la Paris, au reuşit să creeze mari dificultăţi autorităţilor în privinţa integrării. Francezii economic. reîntregire locuinţele algerieni răbufniri şi Dar a sociale) încearcă tocmai au să ignore apartenenţa de din numărul exponenţial, de la o etnie sau (dreptul accesului în în religie de la mari primul anume, având în vedere doar statutul civil, cetăţenesc, precum şi pe cel facilităţile prin făcut să legea ca stadiu 1972, să social facilitarea se familiilor marocani,

musulmanilor,

principal

crească

grupeze urban din

comunităţi şi să dea naştere pe de o parte unor focare anti-sociale, cu feroce, precum manifestările terorism deceniu al secolului al XXI-lea, iar pe de alta la oficilizarea de facto a religiei musulmane, care dispune acum de sute de moschei şi lăcaşe de cult. În musulmană Pakistan, practicanţii Marea provine, dar şi religiei Britanie, de din în Irlanda din din circa şi alte ţări şi la nordice, Orientul sută din imigraţia şi Mijlociu, totalul asemenea, Turcia, fiind fostele Maghreb 1,5 colonii Bangladesh

islamice

populaţiei, respectiv peste 2 milioane de locuitori.

<notă> 13 Marius Lazăr, Cristian Barna, Islam şi terorism în spaţiul european, în vol. Contraterorism şi securitate internaţională, coord.Irene Chiru, Cristina Barna, Editura TopForm, Bucureşti, 2008, pag.42-64</notă>

231

Concentrarea „Londonistan", iar

lor în

la

Londra ţară

a

făcut

apară 1000

denumirea de

de

întreaga

sunt

aproape

moschei.

Atentatele din metroul londonez, din 7 şi 25 iulie 2005, au radicalizat relaţiile dintre britanici şi imigranţii din „Londonistan". Vulnerabilitatea manifestă În procesul raportul Angliei de Royal este din ce care în va ce mai mare o faţă de atacurile teroriste. În Anglia, ca şi în mai multe state ale Europei, se „islamizare", United genera confruntare problemele acerbă între multiculturalism şi universalism, creştinism şi etnicitate. Services Institute, privind de apărare, se estimează că „unul dintre motivele pentru care SUA nu se confruntă cu terorismul în interior este pentru că ele sunt cel mai mare creuzet etnic şi cultural din lume, unde imigranţii sunt americani, onorează drapelul şi respectă Constituţia, ca şi legea". Problema vulnerabilă", terorismul securitate fără din ale islamizării a arealul SUA, Europă musulmane mai său la lua Europei în geografic. nivel crează În o şi au acelaşi situaţie timp, ca cresc „confuză legate strategiile şi de de considerare doctrinar, în problemele obiectiv tot scade mai în

ducerea mult rândul

războaielor în afara graniţelor, pentru a-şi proteja propriul popor. într-o comunităţile multiculturală şi, în acelaşi care timp, natalitatea

europenilor, îngrijorările devin tot mai mari. Previziunile vizează un nou tip de terorism, care îl poate depăşi pe cel din anii 1970-1980, când pe teritoriul Europei terorismul s-a manifestat prin operaţiunea Gladio. Acest tip de terorism a reprezentat o confruntare discretă, dar de intensitate ale celor maximă, comuniste, de dintre care serviciile au opus locală că din ţările secrete ale statelor occidentale şi grupările din paramilitare, Europa cât clandestine, este

de tip „stay behind" şi partidele sau mişcările politice de stânga. Terorismul caracterizat, de în procesele extracţie de faptul interne Occidentală este de şi principal, politice potenţialul vizate, distructiv absorbit progresele

integrării europene, vulnerabile la un potenţial terorism, în curs de

232

definire întreaga Sovietică.

în

Europa cât

de

Est,

prin

ramificaţiile cu

terorismului

albanez

în

Europă, În

şi racordarea context de

terorismul etnic din economică, ale epoca tineretului,

fosta Uniune terorism lipsei pentru va

actualul racorda crizei şi va

recesiune anarhice iar la

potenţialul pe strategiilor sistemul

se de care

poate

la

mişcările modele, face şi mai

fondul

perspective vor

operaţionalizarea neîncrederea în

depăşirea

trecerea mult

conglomeratelor

economice, politic,

accentua

dezvolta extremismul radical de stânga sau de dreapta, în fond o criză morală şi spirituală.

233

<titlu>4. Conflictul israeliano-palestinian,
rădăcini geopolitice perene
Pretenţiile prezent şi asupra Israelului celor pe asupra care le teritoriului revendică pe care-l din ocupă în

datează

vremurile

biblice, când locuiau pe acest pământ, înainte ca romanii să-l ocupe în secolele ce au marcat apariţia erei creştine. În Ierusalimul Declaraţia Rotschild, promiteau Palestina. Astfel, Hotărârii prevedea statul Israel Generale Palestinei, se a va înfiinţa ONU aflate din sub după 29 cel de-al II-lea 1947, în Război care două Mondial şi ca urmare a ororilor Holocaustului, la 14 mai 1948, pe baza Adunării împărţirea noiembrie britanic, mandat timpul de la Balfour, exponent că vor Primului turci, o al susţine Război au a Mondial, elaborat, guvernului Sioniste unui „cămin după la 2 ce au către prin evreiesc cucerit 1917, lordul care în britanicii scrisoare noiembrie

britanic Britanice, naţional"

Federaţiei înfiinţarea

state: unul arab şi unul israelian. Primul război cu ţările arabe, din seria celor şase ce au urmat, a început chiar a doua zi, pe 15 mai 1948, deoarece Liga Arabă a refuzat să recunoască hotărârea ONU şi a declanşat acţiunile militare. Arabii venit în conduse de palestinieni în jurul şi Moise aduc în replică 2000 faptul î.Hr., pe în că semiţii Palestina canaaniţi au regiune anului Aaron când triburile israelite (Pământul

migrează

Făgăduinţei) abia în jurul anului 1200 î.Hr.

234

De asemenea, arabii palestinieni aduc şi argumentul că în 1917, când s-a elaborat Declaraţia Balfour, 90 la sută din populaţia din acel teritoriu era de origine arabă. În anii '20, imigraţia evreiască a început să crească, însă în anii '30, la odată circa cu 40 să În organizaţiei După palestinieni al Iordanului În În controlului combatanţilor URSS. În şase zile În 242, care 1967, (al Israelul conflict 1967, ca fost a înfrânt forţele şi a militare ocupat a din nu ale Egiptului, pe Iordaniei, Siriei, Irakului şi Libanului, în ceea ce s-a numit Războiul de treilea arabo-israelian) Consiliul să ţară de se Cisiordania, votat care a început s-o colonizeze sub numele biblice de Iudeea şi Samaria. decembrie prevedea a Securitate retragă care Rezoluţia arabe relaţiile respecta Israelul singura în teritoriile a de rupt a la intensificarea sută din recomande aceste condiţii, antisemitismului populaţia partajarea teroriştii în Europa, ceea ulterior (aripa de evreii ce i-a au ajuns pe având Gang a teritoriului, teritoriului, israelieni condusă făcut

britanici

însă,

nevoie de sprijinul arabilor, a promis restrângerea imigraţiei. Stern paramilitare războiul şi-au părăsit Hagannah, din 1948, natale, de să viitorul 750000 pe sau o în Malul în pace prim-ministru de de Fâşia arabi Vest Gaza, cu

Yitzak Shamir) au comis atentate împotriva dominaţiei britanice. aproximativ mutându-se Iordania încheie război, fiind Britanie, locurile

(Cisiordania), 1951, a când avut marile

administrat a loc încercat al de puteri:

guvernată de Egipt. anul 1956 asupra toate separată Israelul, regele Abdullah al Iordaniei a fost asasinat. doilea Suez, Marea scopul în Franţa, obţinerii spatele SUA şi Canalului angajate

ocupate, în schimbul păcii şi al recunoaşterii sale. România diplomatice rezoluţia. cu socialistă refuzului Israelul urma acestuia

235

Rezoluţia refugiaţi.

era

ambiguă

şi

în

ceea

ce

priveşte

statutul

palestinienilor, care nu au fost recunoscuţi ca naţiune, ci prezentaţi ca Al patrulea război (numit „de uzură") a fost purtat de Egipt (preşedinte Gamal Abdel Nasser), cu sprijinul URSS în jurul Canalului de Suez, în principal prin ciocnirea flotelor aeriene ale celor două ţări între 1969-1970. Cel de-al cincilea război, numit de israelieni „de Yom Kippur", a izbucnit în octombrie 1973, după ce preşedinte al Egiptului a devenit Anwar al-Sadat şi a declanşat atacul, de data aceasta împreună cu Siria. Sub presiunea marilor puteri, având URSS-ul de partea sa, Sadat a mers în Israel, anunţând că Egiptul este gata să negocieze o pace separată cu Israelul. Un rol important în medierea acestei întâlniri, ca şi în cea de la Camp David, l-a avut Nicolae Ceauşescu. Sadat a reprimit Peninsula Sinai şi, în felul acesta, a spart coaliţia pan-arabă, ceea ce a făcut să fie asasinat de organizaţia teroristă Fraţii Musulmani. Cel de-al şaselea război dintre evrei şi arabi a fost declanşat prin invazia Israelului în sudul Libanului, împotriva Organizaţiei de Eliberare a Palestinei (OEP), în vreme ce Siria a atacat din nord. Este de observat că, atunci când vorbim de geopolitica actuală a Orientului Apropiat, în care sunt implicate marile puteri, SUA şi URSS, de fiecare dată trebuie să observăm implicarea decisivă a terorismului din acea parte a lumii, fie că este vorba de Stern Gang, de Fraţii Musulmani, de Hamas sau de Hezbollah. Nu doar Sadat a căzut victimă teroriştilor intoleranţi pan-arabi, ci şi Yitzhak Rabin, care, la rându-i, după ce şi-a asumat riscul păcii cu palestinienii, a fost asasinat de un tânăr extremist evreu, în noiembrie 1995. Pe „bipolare", de SUA altă şi parte, URSS, interesele au şi intervenţia conflictele marilor în puteri de moderat funcţie

presiunea pe care încercau să o exercite în zonă, dar şi în funcţie de

236

influenţa

pe

care

urmăreau fierbinte din

o

obţină

în

raporturile a fost

bilaterale un creuzet din

în al

privinţa altor paliere şi domenii. Conflictul anihilării altor Sintetic confruntau şi se Războiului Rece. spus, cele la două masa super-puteri, negocierilor SUA pe şi seama URSS, celor se două confruntă Orientul cu Mijlociu potenţial focare şi energii exploziv timpul

tabere care se luptau, şi se luptă încă, pe viaţă şi pe moarte, în cel mai îndelungat război din timpurile moderne. Guvernul conflictului 1967. Pornind că „nu avem promovarea de timp la de este va declaraţia pierdut" de face după că preşedintelui şi că se să se Obama, doreşte ajungă, prin „un în care afirma pentru la baza Israel progres britanic apreciază că singura în cale de la rezolvare graniţele a din israeliano-palestinian constă revenirea

păcii", se

aşteptat prin

sfârşit, pe

rezolvarea conflictului israeliano-palestinian. Aceasta tratativelor Este corectă. între crearea statului de Palestina pace parteneri, faptul modelul ambele tratatelor părţi, dintre şi

şi Egipt şi Israel şi Iordania. evident palestinienii israelienii, trebuie să facă anumite concesii şi, în final, să se găsească o soluţie

237

<titlu>5. Geopolitica petrolului şi terorismul,
un posibil răspuns final
În terorismului imperiale petrol. Chiar un geopolitician de talia lui Aymeric Chauprade, atunci când a făcut eroarea de a-şi pune întrebări în legătură cu celebrul 9/11, socotit cheia de boltă a geopoliticii actuale de cei numiţi cu dispreţ „conspiraţionişti", a fost pur şi simplu îndepărtat, printr-un ordin al ministrului apărării, de la catedra de geopolitică pe care o deţinea la Colegiul Interarme. Şi asta se întâmpla în Franţa. Cu toate acestea, simpla punere cap la cap a elementelor spaţiale reluând şi politica ce dau şi consistenţă în cazul „geopoliticii „geopoliticii petrolului", şi aceeaşi operaţiune terorismului" de studiile se academice, geopolitica Pentru asupra petrolului că altfel, şi geopolitica se de

analizează acaparare şi

distinct. control

concluziile deţinătoare

impun de la sine. Terorismul apare drept un răspuns al geopoliticii teritoriilor

modern (ambele sintagme academice, acceptate în lumea cercetătorilor cu studii solide în domeniu), ajungem, de fiecare dată, la intersectarea lor, cu explicaţii ce ulterior se despică, pentru fiecare fenomen în parte. Geopolitica petrolului este un subiect complex, amplu şi în continuă modificare, dar are cel puţin trei vectori în jurul cărora evoluează: rolul predominant al SUA; (după cum spune John Michael Greer) cuvântul „imperiu" nu este la modă pentru că are o conotaţie extrem de negativă pentru critici, iar pentru adepţi pur şi simplu, nu există, fiind vorba doar de o luptă dezinteresată pentru a aduce

238

democraţia în întreaga lume) restul bazinelor sintetizate în

14

; situarea celor mai mari şi mai ieftine „peak oil"); în fine, preţul şi

rezerve în Orientul Mijlociu (pe cale, însă, de a se epuiza, ca şi în fenomenul rolul pieţei începând cu OPEC. SUA sunt cel mai mare consumator mondial de petrol, stabilizat în ultimii ani la circa 20 milioane de barili pe zi, adică un sfert din consumul mondial zilnic. Acest energofagă, avioane şi de consum sutele vagoane, au dr. este de dar mai determinat de de ales de industria de sa sutele suficient de mii determinat de de de de milioane automobile, consumul încă că din

militar 1956

bazele militare răspândite în peste o sută de ţări. Americanii companiei Shell, fost Marion avertizaţi, King geologul („peak Hubert „vârful petrolului"

oil") va fi atins pentru produţia internă a SUA în 1970, ceea ce s-a adeverit, iar pentru producţia mondială în anul 1995, care s-a confirmat cu o întârziere de circa 10-15 ani. După perioadă, acest ar vârf urmează să declinul, se salveze iar cei de ce salvat, reuşesc pe o să-şi scurtă pună desigur, putea

deoparte cantităţile necesare aflate în mari depozite naturale. Din păcate pentru actuala configuraţie geopolitică, alte state decât cele în care se află marii consumatori. In „cetăţenii În cliente, nimic, a în cartea „Un din timp, muncă răspund studiu afara de istorie", clasei A. J. Toynbee un arată că imperiului acelaşi căror schimb politice exterior lor devin printr-o proletariat statelor aproape crescândă ele se află în

intern, alienat de sistemul imperial care îi aduce la o falsă prosperitate. proletariatul asigură la economia exploatarea
15

popoarele nu câştigă spirală

imperială,

de violenţă care se mută de la crimă la terorism".

Consumul global, ce a ajuns şi la 100 de milioane de barili pe zi (o tonă are circa 7 barili, ceea ce înseamnă aproape 15 milioane tone
<notă>14 http://vww.energybuletin.net/21666.html 15 apud John Michael Greer</notă>

239

pe zi), face ca în raport cu rezervele actuale să se considere că „peak oil", vârful consumului să fi fost atins deja (în 2008 sau chiar în 2005), în cel mai bun caz urmând să fie atins în 2020. Pe 2040 baza acestor va scădea calcule, la pesimiste celei dar din deloc 1980, fanteziste, în vreme dacă ce „peak oil" este atins în aceşti ani (2010) sau a fost deja atins, în anul producţia nivelul populaţia va fi dublă, iar cerinţele de petrol ale lumii industrializate vor creşte exponenţial. Acest mijloace În preconizează de lucru a-l va genera sau se creşteri se acum decât cele s-au spectaculoase vor în un 2000 prăbuşi, Irak, ale iar preţului, războaiele şi se economiile care depind de petrol, dar nu vor avea nici bani, nici alte procura ceea pentru ce înlocui, întâmplă nu că este din pentru resurse petroliere vor deveni cronice. fapt, şi Afganistan pentru de Iran preludiu marea barili actual

reîmpărţire a ultimelor resurse de petrol. Specialiştii disponibili pe consideră 1000 miliarde glob, miliarde extras deja. Consumul

anual este de circa 30 de miliarde de barili, ceea ce înseamnă, după toate calculele, că resursele se vor epuiza în 30 de ani. Problema este că jumătatea rămasă este dificil de extras, cea mai mare parte aflându-se în situaţia de a necesita cheltuieli mai mari decât puterea lor energetică. În ascendentă atari condiţii, se afla preţul în că petrolului anul 2008, va când extrem reveni la curba lui pe care ce ajunsese la de mari peste 160 (între timp,

dolari barilul, deşi costurile extracţiei nu depăşesc 20 de dolari. Ceea înseamnă fluctuaţiile preţul a coborât din nou sub 200 de dolari) este dat de piaţa controlată de marii jucători (SUA, OPEC, Rusia, mai nou China, care a ajuns al doilea mare consumator, cu o creştere de 10 la sută pe an), mai exact de calculele geostrategice. Trei sferturi din rezervele mondiale de ţiţei sunt controlate de OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol), din care fac parte

240

11

ţări:

Venezuela, la 14

Iran,

Irak, 1960), a

Kuweit, Algeria, în

Arabia Indonezia, timp,

Saudită Libia, coşmarul de

(ţările Nigeria, marilor influent. a

fondatoare,

septembrie OPEC un 1973

Qatar şi Emiratele Arabe Unite. Odată consumatori Embargoul În ca înfiinţată, şi, totodată, din devenit, jucător (represalii geopolitic pentru extrem sprijinirea

petrolier

Israelului)

transformat, în totalitate, configuraţia puterii mondiale. 1978, în timp ce criza să acel ce mult crească, moment, vor cu cât ostaticilor (americani) OPEC putere din Iran făcea preţurile Din caute atât mai veniturile mare harta creşteau mondială a se a exponenţial, început Aceasta să cu

redistribuind averea lumii. prima soluţiile modifica geopolitică alternative lumii.

soluţiile

dovedesc

paleative

nesustenabile cantitativ şi financiar. Chiar şi cu cele mai eficiente tehnologii, SUA ar avea nevoie de o suprafaţă Apoi, energofage, instalate până acoperită celulele folosind în prezent cu panouri solare echivalentă extrem panourile 500 de cu cea de solare a României şi lume (peste 225.000 kilometri pătraţi). fotovoltaice metale nu rare. sunt Toate scumpe din

depăşesc

megawaţi,

echivalentul

unei centrale medii. Energia vântului nu este, la rându-i, fezabilă industrial, pentru o centrală Etanolul afectează foarte mari. Până abordabilă în prezent, aspectul la toate pieţei nici utilizarea hidrogenului scumpe), reale cu nu se dovedeşte şi, mai sub tehnologiilor aceste de (foarte stocării trebuie şi de şi 500 de megawaţi populaţiei, fiind iar necesare obţinuţi costurile 13.000 din lucrărilor turbine plante eoliene. tehnice, sunt biodieselul, combustibili

alimentaţia

agricole

ales, din cauza schimbării tehnologiei petrolului. Desigur, poziţia impedimente începând adăugată continuând deţinătorilor petrol, OPEC

cu marii utilizatori, care fac tot ce pot să nu le fie afectate afacerile

241

bazate mai

pe ales,

petrol militare.

şi

nici Era a

eforturile

statelor, i-a

investiţionale, dat numele până când de-a va

financiare dispărea trei a în a

şi, în crize sistat

căreia

petrolul a în care Siria. au

convulsii ce pot avea consecinţe incalculabile. Piaţa majore. exporturile din Yom mondială a ţările cu lui din a observă Golf, incendiat că petrolului declanşată occidentale Egipt şi cunoscut, 1973, au Cea acum, OPEC Israelul doua criză Prima către fost

susţinut

războiul fost şi invadat şi

Kippur,

declanşată de revoluţia iraniană din 1979, când şahul a fost alungat, iar fundamentaliştii de Războiul şi Khomeini din 1990, naţionalizat Saddam resursele a întreprinderile. În fine, cea de-a treia criză a petrolului a fost declanşată când Hussein pentru legate Kuweitul Se principalele aceste facilităţi crize sunt extragerea de

transportul petrolului. toate Orientul Mijlociu, de fiecare dată SUA având un interes major în rezolvarea lor, cea mai cunoscută fiind intervenţia în Irak, din 1991. Se poate aprecia că o a patra criză a mai fost exact demontată (după unii, doar a amânată) devenit, serviciilor (în 2001, prin în de la se atacarea Irakului în 2003, în condiţiile cunoscute. Geopolitica, aceste condiţii, Într-un cererea unui geostrategia primordial CIA, a recent depăşirii al petrolului tuturor declasificat, perioadei de obiectivul document ONG, ca al urmare

Intelligence, nu doar ale celor aparţinând marilor puteri. clasificare),

prezicea, în 1997, un vârf al producţiei de petrol al URSS, ceea ce s-a întâmplat în 1986, când s-a atins o producţie de 12,6 milioane de barili pe zi.
16

Ulterior,

prevedea

CIA,

economia

URSS

şi

relaţiile

sale

externe vor suferi repercursiuni profunde. Vârful fusese atins de SUA în 1970, moment din care economia americană a început să depindă de petrolul din Golful Persic.

<notă>16 http://www.foia.cia.gov/</notă>

242

URSS se contura ca un viitor concurent pentru aceeaşi zonă, fapt demonstrat de războiul declanşat în 1979 în Afganistan, ce va lua sfârşit 10 ani mai târziu, în 1989, odată cu prăbuşirea lagărului comunist. Cert este că Administraţia Reagan a abandonat politica de detensionare a relaţiilor cu URSS, pe care a denumit-o „imperiul răului" şi a alimentat războaiele în care Moscova era implicată, înarmând şi instruind talibanii (ce vor deveni teroriştii de mai târziu, intraţi în conflict cu foştii aliaţi). Orientul Mijlociu deţine 70 la sută din rezervele mondiale de petrol cunoscute. Arabia Saudită are cele mai mari rezerve declarate (25 la sută din total). Teroriştii de la 11 septembrie 2001, care au deturnat avioanele distrugând Turnurile Gemene şi au atacat Pentagonul, provin din această ţară, care este totuşi cea mai apropiată SUA, în primul rând prin prisma dimensiunilor schimburilor ce a avut la bază petrolul. Osama Bin Laden, de origine saudit, are ca punct nodal al scrierilor sale ideea înlăturării dominaţiei americane. Al Qaeda s-a născut în urma unui eveniment politic: retragerea din Afganistan a Armatei Roşii, în 1989. Bin Laden alunecă spre terorism ca urmare a unei neînţelegeri cu regele Fahd al Arabiei Saudite,în 1991. „La vremea respectivă, Bin Laden îi cerea monarhului să nu apeleze la trupe americane pentru a-l expulza pe Saddam Hussein din Kuweit. El pretinde că îşi poate asuma această misiune, cu ajutorul oamenilor săi. Fostul oponent faţă de oprimarea sovietică nu poate accepta prezenţa trupelor americane pe pământul sfânt al Arabiei. Acela a fost momentul în care rupe relaţiile cu regatul saudit, se exilează în Sudan şi îşi începe lunga sa coborâre în infern. Principala sa revendicare: ca Occidentul să înceteze să mai influenţeze şi să

243

intervină în probleme lumii arabo-musulmane".

17

Ceea ce însemna,

înainte de toate, să înceteze să intervină în problema petrolului, prima şi cea mai importantă bogăţie pe care Allah le-a dat-o în dar arabilor islamişti. Arabia Saudită, cu cele peste 265 miliarde de barili (un sfert din rezervele rămase), are şi avantajul de a deţine „titlul albăstrui", caracterizat de autopresiune, ceea ce face ca preţul de producţie să nu fie mai mare de 1,5 dolari pe baril, în vreme ce ţiţeiul din Golful Mexic sau din Siberia este de 10 ori mai scump. Însă accesul la resursele Arabiei Saudite este asigurat pe cale comercială, deşi această ţară susţinea şi exporta islamismul radical, pe care îl finanţa cu sute de milioane de dolari şi, în plus, „instiga" ceilalţi membri OPEC în impunerea unui regim al preţurilor ce dăuna intereselor americane. Cheia pentru soluţionarea acestor probleme cu saudiţii şi alte ţări OPEC, a părut a fi Irakul. Pentru neoconservatorii americani din jurul lui G.W.Bush - Paul Wolfowitz, ministru adjunct al apărării, Richard Perle, consilier al ministrului apărării şi Donald Rumsfeld, ministrul apărării, soluţia nu era decât transpunerea în fapt a teoriei lor geopolitice, îmbrăţişată imediat de „petroliştii" Bush şi Cheney, vicepreşedintele său. Irakul era o alternativă la Arabia Saudită, date fiind rezervele sale de 150 de miliarde barili şi producţia zilnică de 3,5 miliarde, pe care „petroliştii" şi sfătuitorii lor neoconservatori o vedeau dublată la 7 miliarde. Dacă lucrurile decurgeau astfel, OPEC şi Arabia Saudită nu ar mai fi putut impune preţurile prin scăderea sistematică a producţiei. Această strategie de acaparare a câmpurilor irakiene făcea parte din noua politică energetică americană cu mult timp înainte de atacurile de la 11 septembrie. Ulterior însă, chestiunea petrolului irakian a devenit
<notă>17 Ali Laidi, Efectul de bumerang. Cum a determinat globalizarea apariţia terorismului, Editura House of Guides, 2007, pag.53-54</notă>

244

mult

mai

complicată.

Oficialii Cheney a

americani făcut

susţineau remarci

atunci privind fi

Irakul pericolul „pentru de

deţine arme de distrugere în masă şi că are legături cu Al Qaeda. Vicepreşedintele ulterior însă Post orice factum, unele pe care Saddam îl prezintă la adresa rezervelor de petrol ale regiunii, sugestie conform SUA căreia pentru războiul ar fost petrol" a fost respinsă. interesul securizarea câmpurilor petrol irakian este evident, deşi ceea ce interesează, în primul rând sub aspect geopolitic, este faptul că aici avem de a face cu implementarea strategiei Un Francis când legăturile ipoteză. drepturilor intervenţie". 18 Într-un Francis explicaţie preşedintele scăpare naţională, miliţii, să În analistul de interviu pune şi după acordat ziarului „Cotidianul" de-a foarte un în este este să
19

neoconservatoare, neoconservator arată de a şi că irakiene Saddam

care proeminent, distrugere cu la revenit

trebuie ce masă Qaeda ultimul ca

să şi-a s-a nu

asigure revizuit

supremaţia apoi teoria, ciorbă, iar de al

americană pentru următoarele decenii. Fukuyama, armele lui „Washingtonul în Al fript n-au cu propria

s-au

materializat, stadiul cel rămas, justificare în în slab. de anul

Hussein

depăşit

Administraţia omului

argument

democraţiei,

principală

pentru 2006, cu o de

Fukuyama valabilă haos care existe studiul Florian Obama: să-şi un

problema retragerea şi de război

petrolului pusă civil

dreptul,

practică

2009

„Guvernul consolideze sistem

irakian

Singura uniune diferitele din

generalizat

guvern a

instituţiile, distribuire

demobilizeze

echitabilă şi „la

veniturilor sale

petrol, pentru că suniţii nu trăiesc în zone petrolifere". „Terorismul Gârz este de contemporan părere

efectele baza

globale", şi

insecurităţii

instabilităţii mondiale nu se află «terorismul internaţional», ci
<notă>18 Francis Fukuyama, America la răscruce. Editura Antet, Bucureşti, 2006, pag.68 19 Cotidianul, 15 mai 2006, Francis Fukuyama: Bush se sinucide de frică să nu moară, interviu semnat de Oana Popescu</notă>

245

dezechilibrul total în raportul de forţe la scară globală ca urmare a colapsului lumii socialiste şi a continuării cursei înarmărilor de către SUA". Dacă războiul preventiv dus de americani a fost privit cu rezerve, asistăm acum la o tentativă a Rusiei în acest sens, prin propunerea legislativă a preşedintelui Dmitri Medvedev, adresată Dumei de Stat, ca trupele ruseşti să efectueze operaţiuni militare în afara teritoriului naţional. Dincolo de alte considerente, iniţiativa rusească a fost primită cu destulă linişte de Statele Unite şi Uniunea Europeană (care, la rându-i, interesează musulmane, În a legiferat toţi actorii pe disipate felul acest majori vaste se asupra principiu), ai întinderi, încearcă liniilor deoarece vine unde ameninţarea de se la află care planetei comunităţile rezervele atacurilor se

energetice exploatate sau strategice. acesta, inclusiv preîntâmpinarea de transport fundamentaliştilor, energetic,

ajunge la o nouă solidarizare a marilor puteri împotriva terorismului. Substratul este, desigur, petrolul, dar nu înseamnă că este vorba de pericole inventate şi nici de faptul că terorismul islamic nu ar fi implicat. Miza nu este câtuşi de puţin una minoră, câtă vreme, după unele opinii,
20

principalul scop al războiului din Afganistan ar fi „controlarea

traseului viitoarei conducte care ar urma să transporte petrolul din Marea Caspică" (din Turkmenistan spre Oceanul Indian). Ceea ce înseamnă că echilibrul tinde să se refacă, iar fostul învins în Războiul Rece, Moscova, revine la mijloace şi argumente consacrate deja, de învingător. Sfârşitul erei petrolului anunţat de „peak oil" se conturează astfel ca răspuns final pentru ecuaţia „insolită" pe care am anunţat-o în titlul acestei lucrări: geopolitica şi terorismul.

<notă>20John Pilger, articol apărut în The Mirror</notă>

246

<titlu>Concluzii
Geopolitica încadrării în sale. materie, nu rămâne pentru este, de cea şi o în provocare Serebrian, restrâns, factorilor geografică, politică, statelor orice este şi sens în cea ci a privinţa a mai şi politicii de şi definirii şi studii ştiinţă se etc.) Astfel, ce doar Oleg autor numeroase complexă prin care

geopolitica cei

socio-politică, înţeleg (geografia asupra în sens

studiază

impactul natură militară, externe a reprezintă ştiinţe militară la

spaţiali, lingvistică,

socio-geografică religioasă politică internaţionale, internă, din astfel care teoria prin ştiinţe studiu. şcoli

economică, interne larg,

politicii

„geopolitica acestei

acţiune

externă sau internaţională, în caz că implică problema teritorială" 1. Complexitatea provine, statului origine a defini o respectiv (Kjellen) şi disciplină datorată (Ratzel, dintre doar surselor MacKinder), fiind geografie, metodă de celor de metodă fapt de trei geografie istoria situată politică

(Mahan, intersecţia

Corbett),

politice şi istorie. De remarcat şi oscilaţiile, chiar la aceiaşi autori, între geopolitica se drept ştiinţă, tot şcoală tratat disciplină sau Acest lucru Astfel, Neumann, timp ce datorează riguroasa a şcolii originilor germană, geopolitica o sale, respectiv

majore de geopolitică din preajma secolului XX. iniţiatoarea, drept ştiinţă o (Ratzel, în studiere Kjellen), discipolii independentă,

americane

considerau

atât a geografiei, cât şi a politicii, strategiei, polemologiei etc.
<notă> 1 Oleg Serebrian, Dicţionar de geopolitică, Editura Polirom, Bucureşti, 2006, pag. 106</notă>

247

Pentru şcoala franceză (Paul Vidai de la Blache, geopolitica era considerată sinonimă geografiei politice. Toate avut ceea ce a cu şcolile făcut să târzii, rămână interbelice, pornind în de istoria deşi la şi tributare propriile bibliografia din

E.,Reclus ş.a.), iniţiale, au

celor realităţi

contribuţii

originale,

geopolitice, şcolile

disciplinei

japoneze („Şcoala de la Kyoto", cu profesorul Komaki şi „Şcoala de la Tokyo", mentorul Limoto), şcolile Brazilia (Travassos, Backenser), Suedia (Sven), România (Conea, Mehedinţi) etc. Geopolitica a fost extinsă ca arie şi în primele decenii de după război, când studiile strategiei, Francis gen nu sunt nu în materie de unde se elaborau în de a cadrul teoriei relaţiilor de în ce şi alţi „starea său de unde internaţionale, internaţionale, Astfel, studiile de terorismului, geografiei politice, polemologiei, teoriei încadra deşi de lui conflictelor gânditori citaţi

dificultatea sau în Aii această în la

seamă ai domeniului în categoria geopoliticienilor. Fukuyama în recunoscuţi este ce că Laidi, datorită calitate mult recente, special analizei geopoliticii

geopoliticieni Chauprade de în

au geografia ca underground. Fukuyama Thual, în Putem „Starea nedepăşit. In terorismului, categoriile reciprocitate, vreme spune prezent Huntington, obiectul este forma de dicţionarul rându-i ce şi contestat constă

geopoliticieni „atestaţi", ocupă un loc de prim-plan. cercetare geopoliticii intensitatea este un conflictuală" caracterizează şi geopolitica în esenţa ei. conflictuală ar fi esenţa sau orizontul Oricare ce de ne conflictului, pentru mileniul formele acolo

acesta se produce există substanţă pentru o analiză geopolitică". 2 priveşte, de că ordin acesta ale argument în în includerea III, relaţia sale între de de formă aceea violenţă politică cel exacerbată puţin

prim

geopoliticii,

demonstrând

terorismul,

manifestare actuale, moderne, este un produs al geopoliticii.
<notă>2 Aymeric Chauprade, Francois Thual, Dicţionar de geopolitică, Grupul Editorial Corint, Bucureşti, 2003, pag.476</notă>

248

Aceiaşi argument există un de

reputaţi autoritate: căci

Chauprade „Reciproc, imaginile

şi

Thual

ne

oferă, este

la

rându-le, ca

un şi final şi ale ci

acolo

unde

analiză

geopolitică

conflict,

geopolitice nu istoria,

privind are

popoarele, scop

guvernele, sunt prin ele însele surse conflictuale". Aceasta constatarea, popoarelor, internaţionale, amiabilă, fiind la deoarece precum ci este vorba o de geopolitica a de de geografia, sumă structuri acestui drept ţărilor, vizează raporturi de analiza teoretică fenomenelor, strategii putere ce şi statelor sau schimbări de forţă, forţe şi

politica

relaţiile

status-quo-ului, care s-a dovedit în istorie că nu pot fi înfăptuite pe cale exclusiv pe cale conflictuală. Până comunităţi continuare începutul mileniu, şi a din ca confruntarea organizare regula, între ca şi aproximativ a politicii este, a echivalente (Clausewitz) de aceea, politică fiind din

mijloace de atac şi apărare, războiul simetric, clasic, ca altă formă de constituit negura până prezent în zilele noastre şi sigur în viitorul nedeterminat. Geopolitica structurării politice cu Este timpurilor, la momentul Războiului cu o de şi prin comunităţilor 11 ceea a septembrie ce se umane 2001, sfârşitul se

Rece, paradigma conflictului interstatal Începând alte forţă mijloace. statală, cu dar lor, de din de a raţiuni ura terorismul conflictul militar în de în care şi atât insinueză dintre o drepturi egale între formele războiului prin care se continuă politica cu cheamă arsenal asimetric, şi deţinătoare mijloace prin unui incalculabil privinţa prin localizare, prin raţionalul crima de forţă

informală, distrugere, invizibilitatea determinarea imprevizibile sunt

incomparabile dificultatea victime şantajul complexe, atroce,,

capacităţii ubicuitatea ca şi şi

descurajante, produce

opozabile

modalităţi

reprobabile, argumentaţia vendetta constituie

sufocate

organizată, ce

ideologică şi confesională. Complexitatea acestor realităţi, actuale, substanţa informaţiei politice de zi cu zi, ne-au îndemnat să formulăm

249

tezele

şi

întrebările

acestei este

lucrări, că

în

baza şi

cărora

sperăm

am un

sintetizat o seamă de răspunsuri sau de piste demne de a fi analizate. Concluzia binom utopică, unitară umane al finală geopolitica ce a terorismul starea într-o a legii a este este şi studiu şi constituie vremurilor noastre, mondială singura ordinea prin sau o şi individualizează întregii de publică, umanităţi organizare impunerea acceptată cum în de conflictuală structură controlul de de însuşi

permanentă, ce continuă să existe şi va rămâne până la o ipotetică, dar reglementare de ce tip poate statal, institui sociale formă comunităţilor puterii definit el

conflictualităţii Procesul geopoliticienii sursă şi ţintă

transferarea

reglementare şi coerciţie. globalizării cu a terorismului mondializării, negativistă obiect unei relativ în un al totodată din mari francezi, nuanţă plus,

predicţie este în în timp ce ce

strategică a geopoliticii. Tentaţia prezent ce din doar terorismul Afganistan şi alte pe dominării de în este sau state să frontul angajat lumii alte partea puteri, deschis Irak; dar cu super-puteri simetrice, războiul pericol ales umană şi care cu ce ameninţată

conflict din şi

antiterorist potenţial o

face zeci de mii de victime de o parte şi de alta, pe fronturile deschise semiînchise din „axa invizibil vizează perpetuă sinucigaşe, Prin „familiare" răului", oricare mai ameninţare criminale, fi în au

imprevizibil fiinţă

atacurilor

capabile această prin

îngrozească simbioză

poate

orice moment ţinta unei asemenea acţiuni teroriste. nefericită, geopolitica la terorismul suntem devenit mai apropiate decât ne-am fi dorit vreodată, fiecăruia dintre noi, bombardamentul informaţional supuşi prin ecranele televizoarelor şi internetului şi în faţa cărora este util să fim înarmaţi măcar sub aspect teoretic.

250

<titlu>Bibliografie
Documente, acte normative
Constituţia României, în M. Of., partea I, nr. 758 din 29 oct. 2003, republicată Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite Convenţia europeană privind reprimarea terorismului, Strasbourg, 1977 Doctrina Naţională a Informaţiilor pentru Securitate, Editată de SRI sub egida CSAT, Bucureşti, 2004. Legea Legea Legea nr.53 nr. 5/2004 privind privind prevenirea şi combaterea la Tratatul de terorismului Atlanticului la de în de M.Of, Nord, de a partea I, nr.l 161/08.12.2004 22/2004 aderarea României publicat în M.Of.nr. 185/2004 nr.l3/07.02.2008 a Tratatului privind Uniunii ratificarea Europene Tratatului şi a Lisabona instituire modificare Tratatului

Comunităţii Europene în M.Of. nr.107/12.02.2008 Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României în M.Of. nr. 163/ 7 august 1991 Legea nr.446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, în M. Of, partea I nr. 990 din 12/12/2006 Legea Legea nr. nr 218 2002 privind organizarea şi şi funcţionarea Poliţiei Române, Apărării, în în M.Of.nr. 305/9 mai 2002 346/2006 privind organizarea funcţionarea Ministerului M.Of, partea I nr, 654 din 28/07/2006 Legea nr. 45/1994 privind apărarea naţională a României în M. Of, partea I nr. 172 din 07/07/1994

251

Legea Legea

nr.

550/2004

privind

organizarea

şi

funcţionarea naţionale

Jandarmeriei şi a

Române

în

M.Of nr. 1175/13.12.2004 nr.477/2003 privind pregătirea economiei teritoriului pentru apărare în M.Of. nr. 824/2003. Legea nr. 415 din 2002 privind înfiinţarea şi organizarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării în M. Of. nr 494/2002. Protocolul general de organizare şi funcţionare a Strategiei naţionale pentru combaterea terorismului (SNPCT) România-NATO, 1990-2004, Documente Rompres, Bucureşti, 2004 Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2006 Tratatul privind Uniunea Europeană în J. Of al U.E. C 115/01 din 9 mai 2008 Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene J. Of al U.E. C 115/01 din 9 mai 2008 Universal Declaration of Human Right, United Nations, New York, 1985.

<titlu>Autori români şi străini
Adler, Emanuel, 2002, "Constructivism Michael, and 1998, International Security Relations", Communities, in Waiter Adler, Emanuel, Barnett, Cambridge

University Press, Cambridge. Andreescu, Anghel, Grigoroiu,Valentin Marian, Securitatea României în condiţiile contemporane, Bucureşti, 2000. Arvatu, Cristina, lonescu, Daniela, Călin, Lucinescu, România de Ştiinţe şi Ioan, Codruţ, şi Cinca, Relaţii Sanda, Luca Ruxandra, istorică, Câmpean Editura Uniunea Politice Europeană. Cronologie Internaţionale,

Institutului

Bucureşti, 2004. Aron, Raymond, Spectatorul angajat, Editura Nemira, Bucureşti, 2006. Auguste, Byron G., 1998, "What's So New about Globalization?", New Perspectives Quarterly, Axelrod, Robert, 1984, The Evolution of Cooperation, Basic Books, New York. Axelrod, Robert, Keohane, Robert O., 1993, "Achieving Cooperation under Anarchy: Strategies and Institutions", in David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism , Columbia University Press, New York. Baczko, Bronislaw, Crimele Revoluţiei Franceze, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007

252

Balaban, Baldwin,

Constantin-Gheorghe, David A., Neorealism

Securitatea and

şi

dreptul The

internaţional. Contemporary

Provocări Debate,

la început de secol XXI, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006. Neoliberalism: Columbia University Press, New York, 1993. Baldwin, David, A., "Security Studies and the End of the Cold War", Politics, 1995. Barber, Benjamin R., Imperiul fricii, Război, terorism şi democraţie, Editura Incitatus, 2005. Barna, Cristian, Terorismul, ultima soluţiei, Editura Top Form, Bucureşti, 2007. Barna, Cristian, "Cruciada" Islamului, Editura Top Form, Bucureşti, 2007. Barna, Cristian, Jihad în Europa, Editura Top Form, Bucureşti, 2008. Baylis, John, Cohen, Eliot, Gray, Colin, Wirtz, James, Strategy in the Contemporary World, Oxford University Press, Oxford, 2002. Bădescu, Ilie, Geopolitică şi religie. Insurecţii religioase în secolul XX. Insurecţia euxiniană, în revista "Euxin", nr. l-2, 1997. Bărbulescu, Iordan Gheorghe, UE de la naţional la federal, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006. Bertrand, Christoph, Europa în balanţă, Clavis, Bucureşti, 1996. Blaj, Doru, Pişleag, Ţuţu, Onişor, Constantin, Despre terorism, aproape totul..., Editura Centrului Tehnic - Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007. Brooks, Stephen G., Wohlforth, William C, "Power, Globalization, and the End of the Cold War", International Security, 2001. Brown, Archie, The Gorbachev Factor, Oxford University Press, Oxford, 1996. Brzezinski Zbigniew, A doua şansă, Trei preşedinţi şi criza superputerii americane, Editura Antet, 2007. Brzezinski, Zbigniew, The Choice: Global Domination or Global Leadership, Basic Books, N. Y., 2004. Buzan, Barry, Popoarele, statele şi teama - o agendă penfru studii de securitate internaţională de după Războiul Rece, Editura Cartier, Chişinău, 2000. Buzan, Barry, People, States and Fear, National Security Problem in International Relations, Harvester Wheatsheaf, 1991. Buzan, Buzan, Barry, Barry, Waever, Little, Ole, Richard, Jaap de Wilde, Security. A în New istoria Framework lumii, for Analisys, Lynne Rienner Publishers, Boulder, London, 1998. Sistemele internaţionale Editura Polirom, Bucureşti, 2009,

World

253

Cearapin, Tudor, Terorismul internaţional, Editura Fundaţia Revista Jandarmeriei, Bucureşti, 2005. Cearapin, Tudor, Toma, Gheorghe, Managementul ordinii publice la început de secol şi mileniu, Editura Bioterra, Bucureşti, 2001. Chauprade, Aymeric, Francois Thual, Dicţionar de geopolitică, Editura Corint, Bucureşti, 2003. Checkel, Chiru, Jeffrey Elena, T., Barna, Ideas and International Contraterorism Change: şi Soviet/Russian naţională, Behavior Editura and the End of the Cold War, Yale University Press, New Haven,1996. Cristian, securitate Top Form, Bucureşti, 2008. Chomsky, Noam, Ambiţii imperiale, Editura Antet, 2005. Chomsky, Chomsky, Ciochinaru, Cooper, Noam, Noam, , America Aşa e, în căutarea cum şi zicem SUA în dominaţiei noi\ De XXI globale: Hegemonie sau supravieţuire, Editura Antet, Bucureşti, 2003. Proiectului la războiul Imperiului rece la American, coaliţia Editura Editura Antet, Bucureşti, s.a.

Ştefan,

România şi

antiteroristă, Editura Alutus, 2007. Robert, Ordine haos secolul Destrămarea naţiunilor, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007. Clausewitz, von Cari., Despre război, Editura Militară, Bucureşti, 1982. Croft, Stuart, Terriff, Terry (ed.), 2000, Criticai Reflections on Security and Change, Frank Cass, Londra. Dobrescu, Paul, Geopolitica, Editura Comunicare.ro, SNSPA, 2003. Durandin, Catherine, CIA în război, Editura Incitatus, 2003. Dunlop, John B., The Rise of Russia and the Fall of the Soviet Empire, Princeton University Press, Princeton, 1993. Durkheim, Emile, Ethics and the Sociology of Morals, Prometheus Books, Buffalo,1993. Duţă, Paul, Instituţii de securitate. Operaţiuni, voi. I, Colecţia Politică şi Apărare Naţională nr.19, Editura Tehno Media, Sibiu, 2006. Elman, Colin, Fendius Elman, Miriam, "Diplomatic History and International Relations Theory: Respecting Differences and Crossing Boundaries", International Security, 1997. Ezzati, Ezzatollah, Geopolitica în secolul XXI, Editura Top Form, Bucureşti, 2009.

254

Fearon,

James, in

Wendt, Waiter Şocul

Alexander, Carlsnaes,

"Raţionalism Thomas

v.

Constructivism: §i BethE.

A

Skeptical (ed.),

View", Ferro, Marc,

Risse

Simmons

Handbook of International Relations, Sage, Londra, 2002. islamului, secolele XVIII-XXI, Editura Orizonturi, Bucureşti, 2006. Fierke, Karin M., Changing Games, Changing Strategies: Criticai Investigations in Security, Manchester University Press, Manchester, 1998. Frattini, Eric, MI 6, Secretele din Legoland, Editura Tritonic, Bucureşti, 2008. Fukuyama, Francis, Construcţia statelor. Ordinea mondială în secolul XXL Editura Antet, 2004. Fukuyama, Francis, America la răscruce, Editura Antet, 2006. Gaddis, John Lewis, "International Relations Theory and the End of the Cold War", International Security, 1992-1993. Garcin-Marrou, Isabelle, Media versus terorism, Editura Triton, 2005. Geller, Daniel S,, Singer, J. David, 1998, Nations at War: A Scientific Study of International Girardet, Raoul, Conflict, Apărarea Cambridge Europei, University Institutul Press, European, Cambridge. Iaşi, 2005.

Gheorghe, Ion, Securitatea militară a României în epoca globalizării, Editura UNAP, 2006. Ghica, Luciana, Alexandra, Zulean Marian, Politica de securitate naţională, Editura Polirom, 2007. Gray, Colin, Modern Strategy, Oxford University Press, Oxford, 1999. Guetta, Bernard, Geopolitica raţiune de stat, Editura Aion, Bucureşti, 2000. Hali, Rodney Bruce, "Moral Authority as a Power Resource", International Organization, 1997. Hardt, Michael, Negri, Antonio, , War and Democracy in the Age of Empire, Penguin Press, N. Y., 2004. Hopf, Ted, "The Promise of Constructivism in International Relations Theory", International Security, 1998. Howard, Michael, Războiul în istoria Europei, Editura Sedona, 1997. Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. Editura Antet, Bucureşti, 2002. Jackson, Robert H., "Continuity and Change in the States System", in Robert H. Jackson §i Alan James (ed.), States in a Changing World, Pinter, Londra, 1993.

255

Jervis, Keohane, Cold Keylor, Kim,

Robert, Robert

"Realism O.,

in

the

Study Theory

of and

World the

Politics",

International after the The 1945, War?", Polirom,

Organization, 1998. "Instituţional Realist Challenge War", in William Woosang, R., David A. Baldwin World of (ed.), The Do relaţiile Neorealism and International Power Shifts Neoliberalism: Order Lead Since to

Contemporary Debate , Columbia University Press, New York, 1993. Nations: "When şi Oxford University Press, New York, 2003. Morrow, A., James, Securitatea American Journal of Politica! Science, 1992. Kolodziej, 2007. Kolodziej, Edward A., "Order, 'Welfare, and Legitimacy: A systemic Explanation for the Soviet Collapse and the End of the Cold War", International Politics, 1997. Kolodziej, Edward A., Kanet, Roger E., Coping with Conflict after the Cold War, Johns Hopldns University Press, Baltimore.1996. Krasner, Stephen D., Sovereignty: Organized Hypocrisy, Princeton University Press, Princeton, 1999. Kux, Ernst, "The Change in Central and Eastern Europe and the End of the Soviet Union", Aussen Politik, 1993. Labrousse, Alain, Geopolitica drogurilor, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2004 Laidi, Layne, Lebow, Aii, Efectul de "The bumerang. Unipolar Cum a determinat Why , New globalizarea Great apariţia Will Theory terorismului, House of Guides, 2007. Christopher, Richard Dezilusion: Thomas Powers Arise", International Security, 1993. Ned, Risse-Kappen, International Relations and the End of the Cold War, Columbia University Press, New York, 1995. Lebow, Richard Ned, Gross Stein, Janice, We AU Lost the Cold War, Princeton University Legro, Lemke, Jeffrey Press, W., Princeton; Moravcsik, Regions of Canadian Andrew, War and "Is Institute Anybody Peace, for Still International a Realist?", University Peace InterPress, Security, Ottawa, 1994. national Security, 1999. Douglas, Cambridge Cambridge, 2002. Edward, internaţionale, Editura

256

Lockwood, David, The Destruction of the Soviet Union, Macmillan, Londra, 2000. Maior, George Cristian, Noul Aliat-Regăndirea politicii de apărare a României la începutul secolului XXI, Editura Rao, Bucureşti, 2009. Marin, Ion, Ordinea constituţională în contextul integrării României în Uniunea Europeană, Editura Fundaţiei România 2000, Bucureşti, 2007. Marin, Ion, Violenţa politică între armă şi cuvânt, Editura Fundaţiei România 2000, Bucureşti, 2008. Mircea Maliţa,Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Editura Nemira, Bucureşti, 1998. Maxwell, Taylor, Ryan, Helen, Fanaticism, Political Suicide and Terrorism, „Terrorism", ll,nr.2, 1988. Midan, Christophe, Integrarea în UE ca protecţie împotriva globalizării. Cazul României, Editura UNAP, Bucureşti, 2006. Migdal, Joel S., Strong Societies and Weak States: State Society Relations and the State Capabilities in the Third World, Princeton University Press, 1988. Mearsheimer, John J., "Back to the Future: Instability in Europe after the Cold War", International Security, 1990, Mearsheimer, John J., "The False Promise of International Institutions", International Security, 1994. Milner, Helen, "The Assumption of Anarchy in International Relations Theory: A Critique", in David A. Baldwin (ed,), Neorealism and Neoliberalism, Columbia University Press, New York, 1993. Mittleman, James H., The Glohalization Syndrome: Transformation and Resistance, Princeton University Press, Princeton, 2000. Mureşan, Mircea, Văduva, Gheorghe, Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004. Murgescu, Bogdan (coord.), Revoluţia Română din Decembrie 1989, Editura Polirom, 2007. Neguţ, Silviu, Geopolitica. Universul puterii, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008. Niţu, Nicolae, Niţu, Iulian, Destrămarea Iugoslaviei, Editura Top Fonn, Bucureşti, 2006. Nye, Joseph S., Jr., Descifrarea conflictelor internaţionale. Teorie şi istorie. Editura Antet, 2007.

257

Oprea, Onişor,

Gabriel,

Timofte,

Radu,

Onişor, în începutul

Constantin,

România în XXL

~-

integrare la

şi

securitate, Editura Balcanii şi Europa, Bucureşti, 2005. Constantin, şi "Securitatea la globalizare'', secolului Provocări Editura adresa securităţii strategiei Universităţii

Naţionale de Apărare Bucureşti, 2005. Onişor, Constantin, Teoria strategiei militare. Strategia militară în războiul modern, Editura AÎSM, Bucureşti, 1998. Pahonţu, Lucian, Terorism şi destabilizare, Editura Bioterra, Bucureşti, 2003. Păun, Vasile, Puterea informaţională - transformarea sistemului securităţii naţionale, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, Petrescu, Stan, Ameninţări primare, Editura Militară, Bucureşti, 2008. Pezzino, Paolo, Mafiile, Editura AII, 1999. Pişleag, Ţuţu, Acţionai şi operaţional în ordinea publică, Eseuri, 2002. Popa, Dan Radu Septimiu, Elemente de securitate naţională - dezvoltări conceptuale, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007. Prodi, Romano, O viziune asupra Europei, Editura Polirom, 2001. Roberts, Paul, Sfârşitul petrolului în pragul unui dezastru. Editura Litera International, Bucureşti, 2008. Sava, Ionel Nicu, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, Bucureşti, 2005. Serebrian, Oleg, Geopolitica spaţiului pontic, Editura Cartier, Chişinău, 2006. Serebrian, Oleg, Dicţionar de geopolitică, Editura Polirom, Bucureşti, 2006. Serebrian, Oleg, Politică şi geopolitică, Editura Cartier, Chişinău, 2004. Simileanu, Vasile, Săgeată, Radu, Geopolitica României, Editura Top Form, Bucureşti, 2009. Silion, Costică, Pişleag, Ţuţu, Intervenţia - componentă de artă strategică Fundaţia Revista Jandameriei, Bucureşti, 2007. Smith, Karen E., Politica externă a Uniunii Europene, Editura Trei, Bucureşti 2004. Soros, George, Open Society: Reforming Global Capitalism, Public Affairs, New York, 2000. Stîirmer, Michael, Puţin şi noua Rusie, Editura Litera Internaţional, Sucureşti, 2009.

258

Timofte,

Alexandru-Radu Argumente

(coordonator). şi fapte, Editura

Reforma Academiei

Serviciului Naţionale

Român de

de

Informaţii

Informaţii,

Bucureşti, 2003. Toffler, Alvin, Toffler, Heidi, Avuţia în mişcare, Editura Antet, 2006. Toffler, Alvin, Război şi antirăzboi, Editura Antet, 1996. Gheorghe, de Tushnet, Verdery, Voicu, Toma, a Petre, crizelor', The Bejenariu, în
u

Gradualitatea sud-est

intervenţiei în

în

diferite

etape

evoluţie Mark,

Spaţiul

european Order, şi ce

contextul by

globalizării, Princeton Institutul

Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I", Bucureşti, 2007. New Constituţional Ce a fost Published urmează, University Press, 2004. Katherine, Costică, Socialismul Voicu, Editura European, Iaşi, 2003. Adriana Camelia, Geamănu, Ioan, Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Editura Pildner&Pildner, 2006. Voicu, Costică, Banii murdari şi crima organizată, Editura Artprint, 1995. Wallace, Helen; Wallace William, Procesul politic în Uniunea Europeană, Editura ARC, Chişinău, 2004. Wieviorka, Michel, Wolton, Dominique, Terrorisme ă la Une, Gallimard, Paris, 1987. Yoram, Schweitzer, Suicide terrorism: development and main charasteristics, in „Countering Suicide Terrorism,\ Herzliya, Israel, Ed.The International Policy Institute for Counter-Terrorism, 2001.

http://www.energybuletin.net/21666.html http://ww'w. foia.cia.gov/ http://www.2.tvt.fr/fmes/Fonds_documentaire/Coutan_begarie_l 195.htm Herve Coutan-Begarie, Geopolitique-Geostrategie, http://wrww.raleightavern.org/geopolitics.htm John T.Payne, Geopolitics, Globalization and the Age of Terrorism,

259

Tipărit în România

Geopol i ti ca Deş i ca s au aces t or ai acel aş i st udi i de a nu s unt

şi prea

t erori s m ul . num eroas e şi

O

abordar e care au

i ns ol i t ă, l a o pri m ă eval uare, nu î ns ă şi i nedi t ă. anal i zel e obi ect excl us i v abundă Es t e am pl oare, aces t ei di nt re „geopol i t i ca geopol i t i ca" , în opera de că a şi ai unor pri m î ncă t erori s m ul ui " as oci eri l e anal i ş t i rang, în în li ps es c

„t erori s m ul t erm eni t i m p. de m i l eni u" anal i za t erori s m ul ui ,

geopol it i ci eni adevărat

vol um e „i nt ers ect ă ri geopol i t i că l ucrare. t erm eni

cons acr at e

excl us i vi t at e cărei a

î nceput ul ui t erori s m , ecuaţ i ei , punct de

î i dedi căm s eparat şi

aceas t ă am bi i

Nu î nai nt e de di n de

geopol it i ca F ără evi dent e, probl em a concept , defi ni form ă ult i m ă aceas t ă aces t s au a o

apoi

t erori s m ul , di ncol o de o Ia i m anent e

vedere i s t ori c ş i concept ual . î ndoi al ă, ne- am t eori e del im i t a vi ol enţ ei cart e s ens , ar deş i pus s au di ferenţ ei l egăt uri l e î nceput un put em fi , în că în ar di nt re cum poat e un bun

m et odă, de cum

concept ul poli t i ce,

geopolitică ş i o
C redem răs puns dacă ni ci

anal i ză,

cal i fi cat put ea nu ar

terorismul.
cons t it ui fi puţ i n

echi val a cu un s et de î nt rebări .

ISBN 978-606-530-653-0

Ion MARIN

Ţuţu PIŞLEAG

GEOPOLITIC A
ŞI

TERORISMU L

SITECH

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful