eiP

\ -,,,.-HUMANITAS

MINIMA MORALIA

ANDREI PL[$u t-a nascllt la 23 august

194, in Bucure$ti' Absolvent al Arte Plastice, Sectia de istoria 5i teoda artei Doctoratul Facultnfii de in istoria artei ta Universitatea Bucurqti, cu teza Sentimenlul Mturiiln &\fufi emcpantr.Lf'IT univeNibr la Academia de Arte Plasfice, Bucurctti (cursuri de istotie gi criticd a artei modeme romar€9ti) (1980-1982)' Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Unive$itatea Bucure$ti (1991-1997) Fondator 9i direcbor al slpttrrnenatului de culture Dilen (1993). Fondator 9i Pr€gedinte al Fundaliei Noua Europd Fi rectorul Colegiului Noua EuroPi (194) Membru al World Academy of Art and Science (1994. Membru al Acaddmie Internationale de Philcophie de l'Art, Genev4 Elvegia (1999). Dr'

Andrei Plesu
t

Minima moralia
ELEMENTE PENTRU O ETICA

phil hotoris causa al Unive6it5lii Albe*-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Gerrnania (2000) 9i al Universititlii Humboldt din Berliry G€rmania
(2001). Commandeur des Arts et des

l€ttres, Paris, Franta ( 1990)' New

A INTERVALULUI

Europe Prize for Hi8her Education and Researclr" Berlin (19q3) Premiul

Academiei Brandenburgice de gtiinte din Bertin, Germania (1996)' Ordre national de la Ilgion d'honneur al Frantei (in martie in Srad de comandor gi in decembrie in Srad de mare ofiter) (1999), Premiul Corvinus al Academiei Maghiare de gtiinfe (1999), fuinul National ,,serviciu Crcdincios" in Stad de Mare Cruce (m00), Pr€miul Mitteleuropa al Ministerului Austriac al Cercettrrii (Viena, 2m2t Premiul
Jo6eph Bech oferit de Fundalia
s€RTEI(l:

Afred

ToePfen (2002) etc.

Cdllttoie ln 1 lneafotmelor, Eseuri de isloie €i teoie a artei,MetiPilorcsc ,i tuelancolie. O analid a sentinefitltlui fialuii in cultura eurcpeanll, Univers, 1980; reeditare Humanitas, 1992' 2ffi3; dtltile (eseuri), Meridiane, Fraficeso Cwrdi,Nle1diarc,1981; Ochiul

dia e, 1974

il

1986;

Minima moralia. Elefiente pentru

o eticll a

intennlului, Cartea Ro'

maneascI, 1988i reeditare Humanitas, 1994 2002 2M6 lttad,: ftancezA' L:Heme Pa.is, 1990;8erman5, Deuticke, Vien4 192; suedezS, Dualis, Ludvika, 1995; maghiard, Tiniv6r, CIui, 2000; imPreunA cu fragmente di^ Limba pdsdtitor, Jelenkor Kiad6, P6cs, 2000; slovace, Kalligram, Rratislava, ZnDi lunalul de l4'l*4r1i, Huri].e'iitas, 1993 (trad: Sermand, Tertium, Stuttgart, 1999; maghiari, Koin6nia, RedaP€5'ta, 2c/J,0) ; Lirnba

pdgtilot, Humanilas, 1994;
1996; Eliten

-

Ost und West,

Aip ri 9i t ldrti ale tranziliei, H\tna ita6' walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001;
m04 m05; Obscenitdtet W'

Despft tnge'i,

H!6a

itas, 2003; rceditare

e in Est ,i tu Vest bh,r4 Humanitas, 20M ; t€fd'ilFite 2ffi5; Deslre b precum 9i numeroase studii ti articole Fi dlte ese ri,l'J.1tJ'rrla itas, 2006,

d

in reviste romane$ti 9i strdine.

H

UMAN ITAS
BUCURESTI

Coperta seriei
ANGET.A, ROTARU

Lri CONSZIM1NNOICA.
Dacd nu l-ag

putut scrie aceasul c^rte.
Dacd l-ag fi ascultat, n-ap

f

cunoscut, n-ag

fi

f

suis-o.

D$cri€r€a CIP a Bibliotecii Nationale a Rorneniei PLE9U, ANDREI Minima rnoralia: elemente pentru o eticl a intervalului Andrci Ple9u. - Bucuregti: Humanitas, 2008 xsBN t&973-5G1%9-3

/

t7

o HUMANiIAS

2m5 , 2ffi6,

2W

EDITURA HIJMANIIAS Piats he6ei Liberc 1, 013701 BucurEgti, RornAnia
tel.0211408 83 50, fax m1,/408 83 51

www.humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POOTA: tel./fax C.P.C.E. CP 14 Bucu.etti
021

/311 23 30

e-mail cpp@humanitas,ro

www.librariilehumanitas.ro

cArtua

PRECAWrT St

tAtuurunt

-

1. Nu oferim cititorului, in cele ce urmeazi, un tratat, fie 9i minimal, de eticd. Ci doar o suiti de observalii rapide, ndscute in marginile unui teritodu in care autorul a fost adus nu prin pricepere profesionalX sau printr-un neutru interes teoretic, ci prin imprejurdrile, de tot soiul, ale vielii zilnice: exasperdri gi euforii, zel intelectual gi confuzie sufleteasc5, intAlniri cu prieteni gi cu neprieteni, furii, iubiri, perplexittrli 9i speranfe. La un moment dat, am resimlit drept indispensabild identificarea trnei minime coerenle in acest vArtej al pluralitefii care e spectacolul fiecdrei vieli, dar pe care ne-am obignuit, tocmai pentru ci e at6t de ,,comun", sd-l ldsdm la voia intAmpldrii, ca pe o penumbrd subhteleasd. Ni s-a atras atenlia, pe de o parte, cd recuperarea ordinii etice e iluzorie sau prezumfioasd, gi, pe de alte parte, cX imediatefea eticului gi didacticismul normelor sale ii anuleazd demnitatea speculativa. Am accePtat cd, intr-adevdr, nu suntem in situalia de a formula ritos o compactd criteriologie morald, dar am rimas la ideea c5, inainte de a fi intr-o asemenea utopicd situafie, trebuie totuti sd gdsim o

-

8

umtut

MIRALTA r1e

CATEVA PRECAUTII 5I

LAMURIRI

9

ordine a ciutdrii ordinii, o tehnicd a agteptirii rdspunsului. Intervalul dintre obnubilare morald 9i edificare nu poate fi strdbitut in suspensia oricirei exigenle. Trebuie se existe o conduitd a drumuhi cdtre, chiar dacd adeadrata conduite nu se poate htemeia decdt din perspectiva drumului incheiat. A inlocui arbitrarul intervahirti cr o pre-ordine, iald ce ni s-a parut ce putem incerca. Rostitd brutal, intrebarea care ne-a insolit mereu a fost aceasta: cum sd nu te smintegti, atunci cand n-ai gdsit inci reperul cuminleniei? Cum se supravie!uieste, decent, in interval? [n cele din urm5, am ajuns sd credem ce etica nici nu e altceva decAt o disciplind a interoalului, cA ea nu e acasd decal in spaliul de dinaintea opliunii ultime. in spaliul propriu-zis al unei asemenea optiuni, preocuparea morald inceteazd a mai avea obiect: normele devin surdsuri, disciplina devine grafie. Odce demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare. CAt despre lipsa de ,,puritate" speculative a eticului, ne-o asumdm cu relativ6 dezinvolturd. Am putea culpabiliza, la rAndul nostru, textele speculative pentru lipsa lor de ,,impuritate" etice, adici pentru felul lor de a plana dea- stancos supra abisurilor in care intdrzie dezbaterea moral5 a fiecdruia. Repet5rn, n-am pomit la drum impingi de o interogativitate abstracte, constituitd in spalii rarefiate. Am pomit de jos, de la autobiografie, de la cotidianul cel mai neindur6tor,

la o nevoie acutd de consolidare mentald, de lustificare interioard 9i de orientare. N-am ciutat deci solulii teoretice, ci sprijin concret, lSmuriri imediat eficiente. Alt tip de discurs pur sau impur nu ne-a stat in vedere. CAteva preciziuni suplimentare privind titlul ncestei cerli se vor gdsi in al noudlea ei capitol (,,Minimalism etic"). 2. Cititorul va constata, frecvent, o anumiti disproporlie ft1tre anvergura problemelor atacate 9i tratarea 1or laconicS, dacd nu, adesea, expeditivi. Scris cu un constant sentiment al urgenlei, textul se complace, tot timpul, in sugestie 9i ebo95, rimAnAnd, nu o dati, la stadiul de degrosaj, la consemnarea maselor mari, nefinisate, ale temei. Ansamblul e mai cur6nd o indicare de axe 9i delimitdri elementare decAt o expunere sistematici ;i adAncitS. La limitd, ne-am fi putut mullumi cu publicarea sumarului, hleles ca un inventar de probleme nuanlabile la infinit. Totul e efort de prime instanle, ton al diapazonului, dinaintea unei orchestre (deocamdatX) absente. Refuzdm, prin urmare, cu toata energia, postura Ftiutorului care deiine relete de viald 9i le poate livra, la cerere. 3. Mullumim oamenilor 9i circumstanlelor care ani au pfiut fi aces- in ultimiiEternului feminin, prilejuri ale r6nd, tor pagini. in primul prin ale cdrui intruchipdri eticul intrd 9i iese din lume, ca o respirare fdrd sfArsit. De asemenea, cAtorva prieteni gi cititori mdrinimogi, dispugi sI ne

70 urNtua MIRALIA
redeschidd oricAnd, impenitenfi, credit in alb. in sfArgit, celor potrivnici cane, prin indarjirile lor agre' sive sau ascunse, au irrtrefinut, ir adAncul nostru, acea iritare fertili, de care avem intotdeauna nevoie pentru a ne mobiliza. Nu in ultimul rAn4 mulumim revistei.Via,ta Rom|nuscd pentru publicarea multora din textele acestei cirli gi Ilenei Mdldncioiu, in special, fdrh ale cdrei solicitdri imperative ne-am fi oprit, probabil, duph obiceiul locului, la jumdtate de drum.
Valea

I
COMPETENTA MORATA

Vinului, august 1987

singura pe care nimeni nu Si-o conCompetenla morald testd . Falsa autoritate morald: judecata 9i sfatul . Competenla morald a ,,specialistului" . Agemrea paradoxald a cticii ca ,,1tiin!d" . Simlul etic 9i simtul comun . lreletsanla morah a omului ireprogabil . lnsuficienla morald ca fenonten originar aI eticii

-

Oamenii sunt, adesea, mai modegti decdt par. Orgoliul are, uneori, subtilitatea de a le ingidui s5-si declare, fdrd sfiaH, incompetenla, pAnX 9i in teri torii in care nu e tocmai mdgulitor sd fii incompetent. A devenit, de pildd, un titlu de distincjie interioard, un semn de onestitate intelectuald sd poli admite cd in cutare domeniu nu e cazul sd te pronunli, cX nu pricepi matematici, artd modern5, lingvistici structurald sau orice alti disciplind, mai mult sau mai puliqsibilinicd.,Existi nenumdrafl critici literari care-FEi?Fi6ffe m u I gu m i gi ., ir*t,_\ sb proclame cd filozofia nu e keaba lor, dupi cum iii0e;;4 existd metafizicieni care se mAndresc de a nu frec- e\rq\a]\L venta artele. Toti acceptdm de altfel, in retorica <l zilnicX a conversaliei, cd unele lucruri ne rdmAn inaccesibile. La limitd, suntem chiar dispugi sd

72 umtue

MIRALTA 9,u

coMPETENTA

MoRALA 13

recunoastem, in rare momente ale uitarii de sine, ci, in definitiv existd 9i oameni mai inteligenli decAt noi sau, in orice caz, mai invSlali decAt noi. Cu alte cuvinte, toli gtim, din cAnd in cAnd, sd admirdm, sd prlim c;tre un altul de jos in sus, pro iectAnduJ pe cerul exaltant al propriilor noastre, neatinse, idealuri. Suportdm sd spunem 9i, la rigoare. sd ni se spund cd nu suntern destul de harnici, destul de iscusifi, destul de gtiutori, destul de indemdnatici. Ceea ce nu putem tolera e sd spunem 9i, mai cu seamd, sd ni se spuni cd suntem moralmente precari, ci suntem corupli, necinsti!i, discutabili din unghi etic. Un caragialesc personaj lduntric e gata neincetat s5-9i atribuie toate defectele, cu condifia sX i se recunoasci in unanimitate mecar o calitate: tinuta morali. Aceasta nu inseamnd cI ne socotim, in toate episoadele vielii noastre, ireprogabili, cd nu ne cunoagtem ci-

Tr;im intr-o inflatie barocd a competenlei morale, intr-o lume a cirei principald dezordine l/o1,' risci sd fie faptul cX toli membrii ei se simt moralmente in ordine sau cd toli resimt dezordinea proprie drept ne glijabill. L'enfer c'est les autres pirem a concede cu tolii. Prin uirira re,1e paradis
(,.11-.

c'est nous-m4mes.

Culpa etici e expediati in termenii unei tolerabile gregeli omenegti, distincte de natura noastrd adevdrate care e, malgri tout, onorabild. Pe scurt, singura autoritate pe care congtiinla individuald nu 9i-o pune niciodatd sau aproape niciodati la indoiald e autoritatea morald. Capacitatea de a distinge intre bine gi r5u, intre viciu gi virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la indem6na tuturor. in materie de etici, funcliondm constant printr-o nedemolabile autocomplezen.

increderea fiecdruia in propria autoritate morald nu exprimi nici mdcar increderea intr-o incoruptibild sdmdnld de bine existenth dincolo dc accidentele destinului individual - in addncul oricdrui exemplar uman. in ace st caz, ea ar h ncceptabild in numele unei antropologii optimiste, pentru care ,,pdcatul originar" a putut coml.rromite armonia funclionald a firii omenegti, f5rd n infecta totugi noblelea ei esenliald. Dar abuzul de autoritate care are drept rezultat abuzul competenlei morale e mult mai pulin decAt atAt e sent i menhrl difuz al propriei indrept;tiri, al infinitelor justificiri pe care chiar actele noastre vinovate le pot cdpeta, printr-o rafinatd 9i oarbi cazuisticd. Asumarea competentei etice e un gest tipic al obtuzitSlii spirituale: e inceputul derivei etice. in imediatul cotidiary ea are doui forme specifice de nranifestare: tendinla de a judeca transant lumea ;;i oamenii 9i aplecarea irepresibild de a da sfaturi, invocdnd, drept argumenf propria calitate moral5, laolalti cu o prezumfioasX ,,experien!5 de viatd". Nu e incd momentul sd discutim termenii in care se pun, in mod corect, problema judecilii 'rrorale 9i aceea a sfituirii. DeocamdatS, relinem

74 umtut

MoRALtA

coMPETENTA

MoRALA 15

pericolul ca ele sd cadl in purd vanitate eticd. Oricum, 9i judecata, gi sfatul sun! prin natura 1or, infeioare actului efrc. Ele sunt practicate, de reguld, tocmai ca substitut al actului. ca eludare a lui, ca modalitXli de a refuza sd-!i ajuli semenii, mimAnd ajutorul insugi. Judecata eticd prin discurs - o specie a dezimplicdrii, dupd cum sfatul fie o specie a suficienregte intotdeauna,,bun" - eintre rigorism fad 9i !ei. AmAndoui penduleazd in plan etic ipocrizie infatuatd 9i instituie o mortal5 sterilitate. Existe totugi competen!5 eticd reald? $i dacX da, cine o intruchipeazd? Este, de pildl, specinlistulin probleme de istorie 9i teorie a eticii o competen!i in rnaterie? Rdspunsul e elementar gi PromPt: nu devii o autoritate moral5 intrucAt i-ai citit pe Aristotel, pe Spinoza sau pe Kant. Erudilia etidintre cd nedublatd de vocalie eticd - e una cele mai ridicole forme de erudifie: cdci in nici un domeniu simpla gtiinld de carte nu e mai inoperantX, mai inconsistent5, mai vinovatd. Ajungi aici, si amintim, in treacht, minimala distinclie intre eticd 9i moralS, o distincfie de care noi ingine, in rAndurile de mai sus, n-am !nut, riguros, searna: etica are conotalia unei rubrici academice 9i, ca atare, poate face obiecful unei profesionalizdri savante. Morala e aspectul circumstanlial al eticii, etici particulard, prelucrare subiectivX a moralit6!ii generice (Sittlichkeit) de care se ocuph etica. Pe temeiul acestei distincfii, vom sfArgi prin a spune ci specialistul in eticd poate avea comPeten-

li\ etici. dar nu are, in chip necesat autoritate 9i competentS morald. Or, pe noi nu ne intereseazd tlccAt aceasta din urm5. Competenta moralS nu sc dobAndegte prin lecture gi prin hermeneuticd istorich. Ea nu se preteaze la sistematica severi t Stiinlei. LdsAnd deschisd disputa socraticd din jurul posibilit5lii de ,,a invdla virtutea", ne vom rcfugia, deocamdatd, in pacea disciplinatd a cont cptelor aristotelice pentru a spune cd fapta moralX nu poate fi obiectul unei cunoasteri exacte, intrucAt ea nu e necesard, nu are loc mereu in acelagi fel. Pe de altd parte, fapta morali nu e nici actidcntsld,in asemenea mXsuri incAt sd nu dea nici o gans6 raliunii investigatoare. Ea face parte din t'a tegoria faptelor generale, adicd a faptelor care au loc de cele mai multe ori in acelagi fel. De cele mai nrulte ori, dar nu irtotdeauna. Faptele morale cirr'umscriu un domeniu al nuantei, al varietdlii, al lclativitd!ii, a cXrui bogdlie nu poate fi cadastrati\ ingineregte. Etica insigi e o ,,gtiin!5" oarecum lraradoxald, un amestec neobignuit de contingenld Si unioersalitate, viz6nd mai curAnd inlelepciunea (yhr6nesis) decdt gtiinla propriu-z isd.ln eticd nu se Irnte geometriza. Discursul ei ezite amelitor intre li.bra asprd a vielii 9i efortul ordonator al congtiintei, intre imprevizibil 9i ordine, intre nemijlocirea imperativi a actului gi medierea rdbdbtoare ,r reflectirii sale. Etica ne confrunta neincetat cu run complicat amestec al legii cu nelegiferabilul. \4i9carea ei unegte intr-o singur6 traiectorie spilitul critic cu iertarea, sentinla rece a absolutului

76 ultul

MIRALIA

coMPETENTA

MoRALA 17

cu o universale adiere de toleranfd. Mai mult decAt orice alt domeniu, etica sta sub misterul destinului: in perimetrul ei, surpriza, risturndrile de situalie, surparea neagtePtatd a evidenlelor 9i victoria perpetud a improbabilului sunt fenomene constinti. Nimic nu e mai strdin de simlul comun deckt etica.Elicaincepe acolo unde simftrl comun intri in crizX, constatAnd ci nici una dintre reguIile pe care le ingAnd mecanic in numele iluzoriei sale competenle morale nu mai este valabild. Drama eticd ipare, de aceea, din punctul de vedere al simgului comun, drept o formh de nevrozS. drept o ne-reguld care ii tulburd habitudinile. Simlul etic e fali de simlul comun ceea ce e insomnia fali de somnambulism: o ne-adormire contemplativd, opusd adormirii active din jur. Ordinea morali, ci rezultat al veghii morale, e - spre deordine de tip paosebire de ordinea comund - o cu confortul 9i tetic, o ordine care nu se asociazd cu securitatea ihuntrici; e o ordine alcdtuitd din suferinld 9i risc, o ordine cu grad minim de pre-

vizibilitate.
IncompatibilX cu priceperea eticd a ,,specialisflrlui" academic 9i cu placiditatea didactici a simlului comun, comPetenta morald e, filtr-un anume sens, incompatibili 9i cu existenfa neprihdnitd a omului ireprogabil. Nu vom spune ce omui ireprogabil (eroul etic, sfAntul. ascetul sau cum vrem id-i spunem) e, in plan etic, incompetent, dar vom spune ce ceea ce se poate numi ,,comPetenla" sa { ireleaantd eiic. Omul ireprogabil, irn mdsura in

intr-un spaliu in care etice e incheiatd. Statica siluetei sale, ldiberarea inracularea prezenlei sale fac din acest erou rarisinr un impozant exemplum, dar rr.ai Putin un rePer eficace. Asceful e un simbol al capdtului de tlrum. Drumul propriu-zis rdmAne in urma sa, ca un vehicul abandonat dupd atingerea fintei. Or, t,tica e o strategie a vehiculului. Din unghiul capdtului de drum, ea inceteazd sd mai fie o problemS, devenind substanla spontand a viefii, expresia ei Iircascd, nereflectatS. E absurd sd vorbegti despre o moralS a ingerilor. Natura angelicX e meta-eticil. Ea nu poate privi sfera eticului decAt cu uimit n candoare cu c are zdpada ar privi focul. E foarte inlportant sd inlelegem cd, de la.indlfimea absolutului, morala e un linul exotic. in acest exotism fu:ric se sifueazd dezbaterea morald pe care o avem in vedere. Absolutul nu poate cobori p6nd la m5runta ddscillealh de care are nevoie inarticularea noastrX pentru a evolua. Dar noi nu putem aproxima abpAnd in solutul dactr nu trdim cu vehemenld misterul obnubilbrii lui.Iar eticoncretul ultim ca nu e, in fond, decAt efortul de a gSsi rigoarea normative a actului umary in condiliile unei cronice carenle de absoluf. Norma eticd insd nu poate avea alt criteriu legitim decAt absolutul. $i atunci t'tica e tentativa eroici de a recompune absolut ul din fragmentele tdcerii sale, de a gdsi legea in numele cdreia se poate trdi cu demnitate ocultarea
care existd, e dincoio de etic,

7
78
unttt''t,t MoRALrA
rr

CoMPETENTA

MoRALA 19

Iegii adeadrate. Etica e disciplina nhscute pdn furdepdrtarea de absolu! e un mod de a administra aceastd indepdrtare. in proximitatea absolutului, ea devine caduc5, asemenea unei lec$i de inot pentru amfibii... Dezbaterea eticd nu e necesard acoIo unde ea e de la sine inleleasd. Ea devine ins5 necesari acolo unde existi crizd morald, defect moral, cddere. Despre toate acestea, irgerii au incetat de mult sd mai gtie ceva. Iar ascehrl tinde halucinat spre aceeagi sublimtr ignorantd. De aceea spunem cd autoritatea sa morald e de o irelevanti splendoare. Relevantd etic nu poate fi decAt experienta nemijlocitd a eticului, iar aceastd experienlX igi atinge intensitatea maximd in patologia culpei morale. Competenla moralS adevdratd incepe, a9ada1, cu egecul mora7, mai exact, cu asumarea egecului: cine urmeazd, in literd, codul moralei curente poate trXi pAni Ia ad6nci bdtrAneti avAnd aerul de a fi respectabil, dar moare fxrd a fi trdit incd in etic. Numai cine a trlit imprudent - fascinalia transcenderii codului,-numai cine a resimlt relativitatea oricdrui cod gi, in acelagi timp, indispensabila lui autoritate a ajuns la hotarul experienlei morale. Competmla moralll adndratd se capdtd exact ?n punctul tn care egti pe cale de a o pierde. Altfel spus, nu poate intra cu indreptdlire in dezbaterea etici decAt fiul risipitor, al cdrui chip e definitiv stigmatizat de pericolul rdtdcirii. Caracteristica, intru cAtva derutanta, a competentei morale ar consta deci in imprejurarea cX, spre deosebire de orice

lt tip de competenfd, ea se intemeiazd pe o insuIicicnlX, pe o 1ips5. E pregetit sA mediteze la o etir',\ cel care gtie cd niciodatd nu e mai aproape de l)ortile ei ca atunci cAnd stX singur dinaintea lor, rl un strdin dinaintea propriei sale strdindtdf. Ade' vilrata competenld moralX incepe cu o experienld nc-ipohondrX a vinii, cu sentimentul incompetenIt,i morale, al excornunicdrii de sine. inseamna nct'asta cb nu intuiegte sensul legii morale decAt cinc o calci? Nu neapdrat. Ceea ce ni se pare insX t,vident e ci nu inlelege bine o lege cine n-a simlit rriciodatl in adAncul siu ispita de a o contesta rr,ru, mdcar, neputinla de a i se supune.

Adaos

COMPETENTA MORALA, IERTARE SI ,,PROGRES" MORAL

lrlphrl de a resimli ocultarea absoluhrlui nu e doar nndiul de constituire a eticului: e paradigma inxtsi a ainoadliei morale. ,,Defecfiunea" morald e lt,tluctibili, intotdeauna, indiferent de chipul ei ( oncret, ia o ,,intrerupere de circuit", ia gtergerta urmei care ieagd congtiinta individualX de rrlrsolut. Culpa moralX echivaleazi, agadaq, cu piertlt'rca simlului de orientare, cu disparilia - sulrit'ctivd a ,,nordului". CAnd aceastd disparitie r, ignoratd de cel care o suferd, culpa i9i e siegi opacd 9i nu poate fi temeiul nici unui demers etic.

20

urutuz- MIRAL:A

CoMPETENTA

MoRALA 21'

VinovSlia morale despre care spunem ce e ,,fenomenul originar" al eticii e numai aceea in care vinovatul e simultan dezorientat gi congtient de dezorientarea sa. Perimetrui competenlei rnorale se stratificd, atunci, dupd cum urmeazd: a) competenJa morald a omului ireprogabil, irelevanth etic, iretrucAt posesiunea simlului de orientare se maniJesti ca o insugire fireascd gi, ca atare, netlansmisibild; b) competenla morald a simtului comun, care legifereazd in chip mecanic, neputAnd avansa in lipsa simtului de orientare decat pe drumuri dinainte marcate (prin convenienld, ftadilie, reflex social etc.); c) competenla morald propriu-zisd, definitd pnlr con1tiinla demrientdrii gi, in acelagi timp, prin incapacitatea de a consimti unor marcaje prestabilite; d) incompetenla morald propriu-zise, echivalentd ct dezorientarea incongtientd de sine , nereflectatd gi, in consecinte, inaptd a se percepe sub specia culpei. Din punctul nostru de vedere, etica nu poate lua fiinfi decAt la nivelul c al competenlei morale, ca experienld a rdtdcirii asumate, ca alergare tulbure sub un cer noros, al cerui albastru e intrezdrit rar sau doar binuit. Se naste, fireste, intrebarea cum po! 9ti cd ai pierdut ceva pe care nu l-ai avut niciodati. Cum poli 9ti cd egti dezorientat, in absenla reperului orientativ? Dar e o inlrebare strict loglc4 dintre cele cu

care etica nu lucreaze. 9i nici viala curentX. in pdrltrre, gtii cd te-ai rdticit nu neaperat Pentru c; ai

r;lirrt, mai intAi, drumul: poli foarte bine si nu-l li g?lsit incX. Ceea ce gtii e cd un drtm trebuie sd lxiste, ci miscarea nu are sens decAt ca tentativd rla n ajunge wdeva, de a atinge o fintd. Criza mor,rlll e presentimentul punctului final, dublat de i rrcompetenla traseului optim. Congtiinla moralil irrcepe cu recuno agterea acestei incompetenle gi rru cu intArzieri speculative asupra existenlei (sau rronexistentei) capbtului de drum. E drept c6 ca-ul ric()pului e, irr eticd, atAt de legat de cum-rI cdli, irrcit, nu o dat5, el apare ca o simpli imbobocire firral5, ca excrescenli ultimd a unei cregteri preformate in vederea florii. Calea gi linta sunt coexlonsive fEri ca, prin aceasta, calea sd se destrame in cuprinsul ;intei sau linta sd se risipeascd in dirr.rmismul cdii. Calea 9i linta alcdtuiesc, impreurril cu figura mobild a cdiStorului, corpul r.rnitar 9i trt'imic al cduttrrii morale,limita ei 9i infinita ei divcrsificare posibild induntrul acestei limite date.

l)acd insd competenta morald e culpabilitate rrnstientX de sine, iar culpa care se autoignore e
rit'mnul incompetenlei morale, afunci iertarea acorr latil ,,celor care nu gtiu ce fac" e, in primb instanlI, inacceptabild. Numai cd picatul comis fdrb r r rngtiinla pdcatului e distinct de pdcahrl comis cu rr rngtiinla corectitudinii, respectiv a firdreptdtirii

7
22 uwtma
MIRALIA t
coMPETENTA

MoRALA 23

sale. Tiebuie, cu alte cuvinte, sd deosebim intre Pdcatal inocent gi pdcah:l care se ia drePt virtute. Cel

d:lrrlai nu Ftie cd e picat: el poate fi iertat, cdci lasd loc deschis unei ilumindri corective. Cel de-al doi lea gtie cA nu e plcat: std deci sub ameninlarea incorigibilului 9i e, in consecinld, de neiertat. Iertarea celor cate ,,nu gtiu ce fac" urmeazX a fi, a9a-

fdri contradiclie cu lauda dar, coroboratd - fac sau care gtiu ca-nu fac ce e celor care gtiu ce de f5cut. E sensul unui fragment apocrif, ernanAnd din aceeagi sursh cu textul iertXrii: ,,Omule, fericit egti dac5 gtii ce faci. Dar dacl nu gtii ce faci, egti blestemat 9i stricdtor de lege." Etica circumscrie un spaliu riscant, h care totul sau aproape totul Poate fi iertat, dar in care congtiinla morali autentica hsi mereu deoparte solulia ierttrrii, ca pe o solufie care nu line de sfera eticului, ci i se adauge comPensator, asemenea unei a irezolvabiluniciodatX garantate rezolvdri lui. Iertarea apare, cu alte cuvinte, cAnd dezbaterea eticl devine de necontinuat in termeni strict etici. Chiar practicatX la nivelul eticii curente, de la om la om, iertarea poartd, in structura ei, o aro' mX trans-omeneasc5: ea e efectul stuporii cu care absoluhrl contempld lumea, e ins5gi aceastX stupoare, transformatd, pe nesimlite, in ingdduinld...

t t
E .,:

'

s

ul nu e a deveni din ce in ce mai bun, ci din ce in ce mai alenf la registrul binelui 9i la evolulia act itlentatA a sinelui propriu in raport cu el. in clil)n in care crezi cd ai devenit mai bun, ai devenit progres este rnai rdu. ,,Progresul" moral - dacd e semnalat, mai curAnd, de modificarea perccperii celorlalli decAt de inregistrarea propriei Itrformanfe. Egti ,,mai bun" cAnd incepi sd-i vezi l)c ceilalti ,,mai buni" decAt ili apdreau inainte 9i pc tine mai discutabil in comparalie cu ei. Cu privire la sine, trebuie sX fii plin de speranfd, dar, in ,rcelagi timp, cu totul lipsit de iluzii. Nimeni nu ,r junge la capXtul drumului cu alt set de deterrninalii decdt cel cu care a pornit. Determinaliile irrrriscute ale fiecdruia sunt materia constanti a nrigcdrii sale etice, problema pe care fiecare o are rlt, rezolvat. Iar a rezolva aceistd problemh, in linritele condiliei umane, e a-i adiuga o luciditate rlc fiecare cliph 9i un efort de fiecare clipi. Restu| e neprogramabil. Sigurd e doar altemanla zilrrictr a cdderii cu redresarea, a puterii nesPerate cu o incredibild gubrezenie, a unui posibil mereu oferit 9i mereu neatins, cu un imposibil care sc dovedegte, uneori, in chip miraculos, realizabil. SfArgim cu limitele cu care am inceput. Putem tloar spera sd le identificdm, la timp, ca limite 9i sil ne pregdtim, induntrul lor, pentru o invazie, oriciind plauzibilS, a nelimitatului.

O datX aproximata, comPetenla moralX nu asigur5, cu necesitate, ,,progresul" moral' A trii eti-

7
II
LEGEA MORALA
LEc EA

MoRALA 25

=
Spaliul moral . lndiaidualul

ftrridic care te fixeazl intr-o purd supunere. Legr',t morald e teritoriul in cuprinsul cdruia omul Itrcearci sI se adapteze la absolut, intr-un efort tlntctric cu tentativa absolutului de a se adapta lrt umanitate. intre o umanitate mdrginitd la propril ci condife 9i un absolut inflexibil nu se poate
trrr;te spaliuJ moral, ca spagiu al minime i acomoddri r.xistenliale. Spaliul acesta e, agadar, o colaboratt,a maximei aspiralii umane cu maxima ingirlu in!6 a absolutului. El unegte cel mai inalt punct nl lumii cu cel mai de jos punct al geografiilor supcrioare. Numai in zona de contact dintre aceste tloutl puncte lumea poate fi, cu adevXrat, locuitd. lnr ctica e amenajarea lumii tn vederea locuirii ei, e hrtcmeierea r:nui spaliu in care sufletul sd se poall simli ca gi cum ar fi acasd. Conduita morald nu $, in acest context, decdt forma superioard a acelci ,,locuiri" (Wohnen), in care Heidegger vedea rlcstinul pdmAntesc al omului. l)acd insl locuirea e o /ege a speciei, calitatealocuirii line de libertatea ei. De aceea, inleleasi ca kruire, etica e, inevitabil, un domeniu neomogen. lrolicrom, i:r care se exprimi mai curAnd creatiaiIrtlrn omului decAt docilitatea lui. Firegte, nu orielnc e liber sd-9i construiasc5 propriul cod moral, Ittiu cum gi-ar construi o cash pe gustul sdu. $i, rlo altfel, chiar in acest din urmS caz, trebuie res|rttate tehnica gi finalitatea universald a conrtrucfiei, a9a ircdt casa oblinutd sd nu meargi cu uriginalitatea pAni la prdbugire. Dar induntrul trnei discipline acceptate, fiecare e dator sd dea

. Conduita ca formd

superioard a locuirii

ca obiect aI legii morale e Addpostire gi lo-

6yiys c Legen morald nu poate s;p . l.M. Guyau gi ipoteza morald

fi

oblinutd induc-

in grecegte, termenul 6thos din care s-a alcdtuit
denumirea tArzie a ,,eticii" insemna, intre altele, locuinld. Cornponenta spalialS 9i arhitecturald pe care acest termen o implicd e esenliald, din punctui nostru de vedere, pentru inlelegerea adecvatd a legii morale. Cdci legea morald e abordatd in chip potrivit cAnd e priviti nu ca o verticalI unidimensionald sau ca un rePer Punct.tal, ci ca desftgurare a ae icalei sau ca iradiere a Punctului. l€gea morald nu se nagte din confrunt area staticd a omului individual cu ,,imperativul categoric" al ordinii supreme. E nevoie ca ordinea supremd sd intre in migcare, sd produci, prin alunecarea ei Peste lume, un spaliu elastic, fald de care legea si se comporte simult an a axd qi ca hofar limitativ: acesta e spaliul dezbaterii etice. $i e mai important se resimfi eticul ca pe o tntindere in care si te poli inscrie printr-o liberd evolule decAt ca pe un ordin

7
26 uwtt,q
MIRALrA
LEcEA

MoRALA 27

misura propriei sale confruntdri cu arta constmc- I tiei, cu legea. Legea moralh nu Poate fi o solulie j genericd, date ca atare 9i preluabilS ca atare in i configuratia specificd a oricdrei existente indivi- I duale. Ea trebuie sd fie, dimpotrivd, spatiul de I rezolvare al fieclrei ecualii individuale in parte, I risc6nd, altfel, sd devind un plat ,,mod de intre- I buinlare" pentru o categorie nelimitati de meca- j nisme. Legea morald e culoarea Pe care o caPetd I absolutul in mediul unui destin individual anu- | mit. E o rezultantd mai mult decdt o premisd: e o I operd individuald, o lucrare neobositi a omului, I impregnati de personalitatea sa, de drama sa, de I traiectoria sa irepetabild. Omul individual nu-9i I poate da un mai inalt confinut de viali decAt ace- | la de a reflecta asuPra combinatoricii posibile din- | tre datele sale individuale 9i organismul megalitic I al absolutului. Cu alte cuvinte, fiecare individ I uman trebuie s5-si g6,ndeasci lohrl genetic propriu I 9i propriul ,,proiect" eistenlial ca pe o intrebare I formulatb de absolut dinaintea constiinlei sale. I Cum se poate integra expresia caracteristici a fie- | cdrei siluete umane 'rn marele dans al universalu- | iati o lui, ftrri a-gi pierde contururile? - Poate formulare I un om str I posibilX a intrebirii etice. Cum

1 = e fr t f I I I I I
I I I I f

I

nu aspird la imperru i a lt district al cunoagterii rorralitate. Ea nu vrea sd fie o lege a categoriei, ci una a individualului, a excepliei. Altfel spus, individul uman nu e chemat pur 9i simplu sd ilustre;r' legea in mod statistic. El constituie mai degrabi tritrriul ei de oaliditate, substanla ei vie, agentul tlrc o modeleaze, instanla care o confirmi. Firi l)irrticiparea con5tiinlei individuale, a pigmentului solitar din addncul fieciruia din noi, legea mor,rlil nu e nimic. Nimic decAt ordine sep"utcrald, tleliriuridic al unei institulii care se incdpS!6neazI sit:gi impuna rigorile intr-un pustiu-. l.cgea mlrala ca"re nu se tbrmuleaza ca lege a lnrl iv'idualului, mai exact ca interpretare indivi-

-

:i

ilff.?ff#r;ti;;tril??:1.Tffi:Tj[1

ievini

statuie, pdsh6ndu-9i accidenh:l

Omul individual e ,,sarea" absolutului. $i atunci, implinirea legii morale echivaleazd cu a da gust bun reletei cosmice,
ca pe instrsi menirea sa?

fizionomic I

| I
|
I

I t
f I I

nr,rticl a unei ruiimenta rc addpostiri. Adaposiirer c doar un chip al locuirii. E strictul ei neiesar. llespectul timorat fatl de un canon etic neinduDlocat reuseste sa tereasca conshnta de ct.rsolutre nlorala srava. tot astfel cum asezarea salbatlcu-

H

::i":l':,1lmliB:',:1,ffiffi:'f,1:;Tlx:

frrrtuna, pacea domestic a, ra3azul sublimarilor :xi n o evita umil printr-un reflex biologic primar, to.rtc acestea strlt posibile numai cdni gestul al adlpostirii e impiinit prin rrl)ft)ape animal

litl,'i'*i;":'#li:i'; i;iiilHi,TT::Ti
-

i::::'li;'"'1T1T:xTJltl,T'#'is'*.i:T.

illt:rl']:$:,l.Tii,l;Hi:: n::r':[T:i:t

]1

I

I

7
28 t,twrnt
MIRALIA
LEGEA

MoRALA 29

puna pe om la addpost fald de vacarmul seu lduntric 9i fald de convenliile cetAtii. E de reflectat la o morald to:rai ofsnsiad, o morald ir care omul se propune lumi,invilAnd sd locuiascd suveran in sinea sa, in loc de a se adaPosti de sine. Cine se addposte1te de sine pierde contactul cu daimonul siu etic. Cine se decide sd locuiascd in sine, in tmbra gi in lumina sa, afld, incet-incet, ceva despre ordinea universali . Daimonul incePe sA vorbeasce . Deosebirea fundamentali dintre addpostire 9i locuire se reduce, p6nd la urmi, la faptul cd cea dintdi poate fi con ceprttd ca o imitaf lo a naturii' r.reme ce a doua aduce in spaliul naturii ceva nou. Addpostirea potenteaze ingenios un ,,deja dat": coroana deasx a unui copac, concavitatea unui perete stdncos, deniveldrile unei paiigti. Locuirea e radicalmente creatoare: ea se elibereazd de datul coniunctural pdnX la a-i impune legea ei proprie, distincti de imanenla ,,terenului". Tot astfel, legea moralX vine in lume cu o noutate care nu poate fi oblinutd inductiv din chiar elementele constitutive ale lumii. Ea colaboreazd cu lumea, dar in numele unui posfulat care o transcende. Bunul-sim! e suficient pentru a demonstra imposibilitatea unei etici induse din peisajul uman curent. in acest peisaj, desdvdrgirea etici nu e de identificat niciunde. Existd doar o sumd pestrild de ircerciri 9i egecuri care, laolalti, vorbesc, in cel mai bun caz, despre urgenla unei preocupdri etice, fdrd a oferi insi orientarea ei optimald' Efor-

c

ir

lrr ;rrhetipurile comportamentale ale spiritului

tuI de a induce o eticd din regishul contingent al victii seamdnd cu efortul acelui artist din vechirnc de a ob;ine reprezentarea frumosului ideal Iurind de la fiecare model studiat partea sa cea mai hund. Rezultatul e fatalmente compozit, factice, o Iuxtapunere de fragmente disparate care rezume It'ndenfios realul, in loc de a-i fumiza o normd, un rpaliu de emulalie esteticd. Prin comparafie, vom rpune cX un spaliu al emulafiei etice nu poate fi dcrivat din substanla existenliali comund: el treltuie dedus dintr-un principiu care, fa!5 de aceastrl substan!5, apare ca ou: pentru a gdsi ordinea t ticil a lumii trebuie sX venim asupra ei de sus, ll1 rre agezdm, ipotetic, intr-un a/ tceua al ei,intr-o nrctalume. in aparenle ne contrazicem. Cdci, pe rle o parte, vorbim de coloratura lnd iaiduald pe care Ittbuie sd o capete legea moralX, iar pe de alta, de lrrr posibilitatea de principiu a unei etici induse, rttlici a unei etici care sd-gi extragd norma pornlnd de la bogdlia imediatului. In realitate, cei doi poli ai demorstraliei noashe sunt complementari. l,cgea rnorald trebuie sd exprirne destinul indivirluitl, neavdnd sens ca formuld vidd, ca obligalie nltsl mctii, impusd nedifercnfiat tuturora, dar, in ace. lrr6i timp, aspiralia eticd a individului uman nu se lto,rte inscrie in economia confuzd a cotidianului, ll rrumai in zona de eleclie a unei ordini derivalr. tlirr ipoteza absolutului. Legea morali e rezullrr lr rl unei intAlrriri: intAlrrirea ,,cazului" individual

7
30 uruul
MIRALIA
LEG

EA

MoRALA 31

universal. Legea morale e urma lSsate Pe Pbmant de pasul cuiva care umblX in conformitate cu un reper sideral. S-ar spune, par afrazdnd o formul5ielebrh, cd legea morald e goald tdrd omul individual, dar individul uman e orb fXre intuilia unei ordini trans-individuale. CAt de anostd 9i deformatoare poate fi o morald bazatd pe nemijlocirea ,,experimentalX" a ,,viegii" o demonstreaze cartea unui talentat gAnditor de la sfArgitul secolului al XIX-lea, incapabil insd a se ridica deasupra ticurilor pozitiviste ale epocii. E vorba de Esquisse d'une morale sans obligation ni sanction, publicatd la Paris, in 1885, de J'-M' Guyau. Pentru Guyau, morala trebuie intemeiatd pe ceea ce gtim, nu pe ceea ce ,,pre-judecdm"' Ea trebuie conceputl, prin urmare, ca o ,,gtiinld avAnd drept obiect miiloacele necesare conseradrii gi dezao[tdrii vie]ii materiale 9i intelectuale' Lesile ei sunt identice cu cele ale vielii inseqi, iar in t"eoremele ei cele mai generale, ea e valabild pentru toate fiinlele vii". Dar dacd lelul dezvoltarii etice e formularea unor ,,teoreme" care sd consolideze gi sX amplifice impulsul vital al fiecdruia, morala sfdro recunoagte Guyau irsugi atunci ldrgite"' Obligalia 9e9te prin a fi un soi de ,,igiend tt.t exprim5, in acest caz, decit imanenla ^otuie forlei vitale J individuluit ste in puterea mea se comit actul etic, deci trebuie sXl comit (Je puis, donc ie dois\.lar sancfiunea morald nu e decAt consecinta mecanicd a actului comis, bund dacd actul e valabil etic, rea daci actul e deficitar etic'

... f'= .j * I I I I I

I I
I

Molnla e o sub-ramuri a biologiei generale. Ea n,glt'azi, pe cale naturali, raporturile dinte instinct pl r,r1iune, asa incat decizia etici nu e obiectul unei n,llt,xiuni libere, ci recunoagterea gi acceptarea ,,leglkrr vie!ii". inscrise in structura noastrl cea mai lntirnil. Dacd asa stau lucrurile. atunci natura mornl.l cea mai coerentd e natura animald, iar ,,intthlctul de conservare" e cea mai inalti normd eonrportamentaltr a fiintelor vii. Guyau incearcd,

;
I

ill;:

:i:,tffi

i:,x"

ili:f ; :'ffi

,::T

li;i#?,lx'lfflT'itit;1: n%ili"'"fi :';

I I

'[
fl
:r

"::*i1? ttr"T'i"H;gfiff iii?

nlt ffJ#:.
spune el. Dar

....'l'ril#iffi+:;"*"'ir;#dl:'f.t
',T.",i'iliff#:i:,1;:;13]l,'i:
J:fl iTiliJ;liti,ffgl 1""':f
;?:

r il:i;xJ:3i;f
lit

lpX* pornind de la o ipotezd"

-

-

ff t: I ril:ff;Ll jffifl.?:Tllir'# J I **iliiH:t'i':,?#::til:?il:;
iill.lHT.,',,'#:,:;
j$::"
I
1l

;

u:lm"*::*i";,:;ffi :: ;'il',n';

[,

32 umtut

MIRALrA

LEGEA

MoRALA 33

el - sPune nori care ascund de moment dat. sd fii inconjurat

,,CAnd urci un munte

ajungi, la un

vArful: egti Pierdut in intuneric. La fel e pe indllimile gAndirii: o parte a moralei poate rimAne pentrulotdeauna ascunsa in nori, dar trebuie ca ea si aibd cel pulin o temelie solidX, sX cunoagtem cu precizie punchrl dincolo de cate omul se va resemna sA intre in nori ." Metafora lui Guyau e foarrXmAnAnd in termenii ei te expresivd; dar - e o disciplini a cerei .tet'o-ldergu cd morala melie solidX" e dincolo de plafonul norilor' Sub nori e numai tXrdmul aplicabilitdlii ei $i, in orice caz, cAnd, aflat in preajma piscului, nu-l poli percepe din cauza norilor, nu rezultX din aceasta cd norii exist5, iar Piscul nu.

rlividualului. Nu simplul fapt cd apar in dialogul platonicidn, ca nigte fantoge vorbitoare, dd legilor ,,perronalitate", ci faptul ci ele se manifestd printr-un t\tttlortament complex gi diferentiat, in functie de

nl('nea unor vietili intregi, de sine stdtitoare. I )acii eticui e un mod de a dialoga cu legea mor',rlil, atunci e obligatoriu ca legea morald sd poalr1 intra in dialog, sd fie, adicd, un organism vir. Lr.gea morald poate da socotealS de indioidual nurrrai in rnisura in care poartd cu sine - aldturi structura ins5gi a inrh, prrestanla ei genericd

Irrrnai faptul cd ele nu au doar ,,literd" moartS, rle ,,cod juridic", ci, deopotrivi, suflet gi spirit, ase-

Adaos

LEGILE CA FAPTURI

prin a ,,Prosopopeea legilor" din Criton a sfArgit fi anudta, in efectul ei, de indati ce o stereotipX pedagogie liceald a preluat-o facil, ca Pe o meta?ora eduladva oarecare: printr-un artificiu retoric obosit, Iegile prind corp 9i vorbesc ca nigte fiinle aievea. Dir dincolo de acest truc socratic, Platon lasi sd se intrevadd un adevdr mai grav decAt cel sesizabil la suprafald: legile din Crifon nu sunt aI6t personificdri ale binelui public, cAt persoan.el fdpturi autonome, vii, a cdror autoritate vine din

,,p.rrtcnerul" cu care au de-a face (in speld Socrate). lrlrc Socrate 9i legi nu e o relatie adminiskativi, urr rnecanism orb al supunerii necondilionate; inlrt,Socrate 9i legi, irtre omul individual 9i normelc ortlinii universale e o ,,inlelegere" ,un ,,acord" , grecesc (Criton, 52 a o lnnnlogia - spune textul Agadaq, o cornunicare. Legea morald nu e o flrrc). hpic de care asculfi, ci una cu care comunici, care llic si te asculte. inainte de a cere obedienla, le6llt, sunt dispuse a se ldsa puse in discufie gi, evenItr,rl, induplecate: ,,noi nu impunem nimdnui cu lrrutalitate (agrios) hotirArile noastre, ci doar i le |r'()l)unem, ldsandu-i libertatea sd aleagi intre a ne Itrrlrrpleca prin persuasiune sau a ne da ascultare" (5? l). Respectarea legii morale nu are sens delnl tlacd e prece datd de o optiune intimS, de libell r'(.cunoagtere a validitdlii 9i supremaliei ei.

34 utxtnt

MIRALrA

LEcEA

MoRALA 35

LegitimX e doar legea pe care o alegi in cunoqtin!6Ae cauzd; iar pentru a fi ,.eligibild", ea trebuie, pe de o parte, sd !i se facd plicut5 (51 d: ,,orice atedupd ce a intrat in r6ndul cenian este liber ca tilenilor gi ne-a cunoscut pe noi, Legile, precum sd plece oriunde, cu tot ce 9i rAnduielile cetdfi - pe plac'/ 5.11., A.P.), iar pe are, dacd nu ii suntem de altd parte, si-!i lase dreptul unei alte alegeri (,,Nici una din noi, Legile, nu std ftr caiea nimdnui..."). Obedienla adevdrati e ulterioard alegerii 9i, ca atare, nu mai are aspectul unui gest dificil, dictat prin constrAngere. Obedienla adevdratb e ,.omologie" profundd intre om 9i iege, e oglindire a legii in om 9i a omului in lege' Situalia ideald a moralitigi e aceea in care persoarn e ,Iormald" (de la ,,normi") 9i norma e personali. Omul indivi ar spune Kant (vezi prima secliune din dual - metafizicii moraaurilor) trebuie si fie Intemeierea ,,exemplul unei legi". Dar nu devine astfel 9i legea expresia generalizabilS a unui destin omenesc? -A acliona in a9a fel incAt norma proprie nu e doar a te pierde si fie o lege universald" - a furniza universaluin universalul legii, dar 9i lui un trup: a fi viala unei legi, a o transforma din ,,sentin!d" in,,fdpturd". Se poate obiecta ci legile din Cnfon sunt mai curAnd legi civile decAt morale. Dar dacd legile statului au nevoie de ,,intruchipare" (cf. G.W. Fr. Hegel, Principiile filozot'iei drEtului, partea alll-a, secliunea a III-a, paragraful 269: ,,Statul este organism, adicd dezvoltare a Ideii in distincliile

lelt, rnorald decAt contemplAnd justelea moral5 e w:i fdpturi.Moralitatea nu e, agadar, oboedienlht, ci intitatio: participare la o lege organicd, la o logc tlevenitX biografie. ,,Legea in intregul ei (nodespre Therapeulii iulttollrr'sln) - spune Philonpentru oamenii acegtia, dr,l tlin Egipt - pare a fi, [n fcl de fiinlX vie (z6on)." Iati o prelungire aleX6ndrine la prosopopeea legilor din Crifon. Ori3or, in De principiis, va merge 9i mai departe: el Vn pr.rcepe at butele vielii nu doar in Legea supn,tnll, ci 9i in textul care o consemneazd: textul lcr,sta are corp (sens literal), suflet (sens alegoric) ;l r.pirit (sens esoteric). Simetria dintre Lrigos si tdrrrr cste perfectd: litera legii nu e valabili decAt d6t'11 c ,,carnea" unei fipturi plenare; fdr6 aceasll ltle nitudine, legea rdmAne o prescriplie vidtr, !n rr,ziduum defunct, un pretext al inregimenllrli, fdra temei real gi fdrd orizont.

principii etc. Itu ajungem departe in judecarea statului..."), 6lunci cu atat mai mult legea morald va avea un cdr,lcter .,personal", va fi, cu alte cuvinte, emalrrllin unei instanle vii 9i nu a unei institulii. Nu ptrfi lrdi eticul decAt imitdnd fra iul - acceptat ca al unei fiinle etice. Nu p ofiJ\ptui crt jttsrugtrlil
11.,.";9i mai departe: ,,Cu predicate,

{

III
ORDINE, UBERIATE, TIMP
,,... ut omnia sint ordinatissima" (Augustin,

+

ORDINE, LIBERTATE,

TWI' 37

De libero arbitrio, l, 6, 75)

E I E E

kge ;i model o Dimensiunm speculatird cEt aI ordinii totate . Conotatia temporalll
ca hipostaziere a episotlicului

a

eticii
a

ordinii

'

Un con-

.

Obsesia 9i lhnitele libertd-

',Mul

lii

o

ludecata morald gi problema timpului

I rm:ru5,tffi'f, ii#i.tilxt"jtfii. I llil;';,::::s':J;: I i[:i l;H1#tr ;:nis ir*ffi;
[j:
h

ln ,r fost marea intuilie a cregtinismului originar, ttr.rt'slrccta th, din pScate, de cregtinismul inititullrrrraiizat de'mai i6rziu: a inlocui eficacitatea gettr,r'icil a /egii prin patosul unui model personal; a

!
I

rig,tarea unei sentinte la mdrturia

;%'J:3,x

ff til;.J,!i1ll
-

si marti-

Etica tradilionald aluneci, adesea, intr-un delir al generaliz5rii. Ea i9i construie9te normativitatea pe genul proxim al individualtatii umane, trecan-d, 6talitarist Peste tot ce e diferenld specifici. Or, in plan moral, ca 9i in patologia medicald, nu existi boli, ci boLravi. A recomanda unor pacienli diferili acelagi medicament, in acelagi dozaj, pronosticdnd acelagi tip de vindecare, in aceeagi unitate de timp, e un Sest temPeutic rudimentar chiar dacd boala diagnosticatd e, teoretic, aceeagi 9i chiar daci, uneori, procedeul dA rezultate. Adeverata terapeuticb e caPacitatea de a adapta gtiinla 8enerald a re:nnedil|ror la singularita Iea cazului . Avin' deca e a avansa printr-o neobosill diferenfiere.I-a fel, in eticd, norma trebuie sd gdseascd tonul potrivit 9i ,,pogordmintele" necesare pentru a vorbi dramei individuale 9i nu unei umanitdli abstracte, guvemabild prin ,,statute" impersonale. Aceas-

I

ulii ff rn te'torll orsnncte oe ganolre, ln lltera,,,rn,tu iu" tt,pilda, la Dostoievski sau la Ibsen. Dintre

Iil:iiii{d*ra*{:,#*#{l,ilf.tr1i

I
I
J

ili,l ll :llfi

"1""'f;

::';ff .: ;ffi itr;lH

"f I"lill';;i;;#E:::i1;,x:;i'X"^i:o':r';,17

ril,'.'l,ll;:;1T;llT:l'il#ffi*:i:ih::il; ni tu insuli-, atunci apare riscul
iiin,f ,,inva;a s'a ' r. etttr,rrdat prompt de filozofia speculativd

-

ca

Iil1lil,'li,i:#h#?#ktr*l.:1::r3:rr
fil *;:ff+":l'Trft:is *s :
i

';:r

I

1
38
nzlivl,rze MIRALIA

r.

ORDINE, LIBERTATE,

TIMP 39

conserva totu9i dimensiunea speculativS. in cele l ce urmeazS, vom incerca sb demonstrdm ch, bine i condus, discursul etic evitd, fird efort, pericolul I marginalizdrii. Prin cel pufin trei dintre temele sale, el intersecteazd decisiv sfera ,,ontologiei fun- | damentale"; e vorba de tema ordinii, a timpului I si de reflexul lor antropologic: tema libertdgii' I Legea moralh nu are sens decdt intr-o lume I ordinii perfecte. Hazardul nu Poate fi adminis- | trat. Pentru a veni in cuprinsul realului cu un set I de comandamente legitime, trebuie, mai intAi, sd I postulezi coerenfa lui de principiu' Dacd realul I e arbitrar, intAmpldtor, haotic, el nu poate valida I nici o lege 9i nu are nevoie de lege. Numai intre- | plkunderea obiectiad a tuturora cu toate, numal I ioincidenla neabdtutd dintre existen!5 9i sens in- | giduie o regie comportamentali consecvent5. Pe I scurt, nu poli proPune legea decdt intr-un teri- | toriu al legiferabilului. Rigoarea morali nu e de I imaginat decAt dacl admitem ci ne migcim intr-un univers in c are nu e posibil decit necexrul Trebuie sb credem, ca altedaui lnplace, intr-o ecualie integrald a lurnii, Pentru a ne Pune problema unei evolulii corecfe in cAmpul ei. Cici cea mai mictr dezordine ontici arunci in aer tot edificiul, justrficand orice dezordine afologicd. Cu alte cuvinte, ordinea, dacd e, nu Poate h decdt totald. Coextensivtr cu Fiinla 9i, in fond, nimic altceva decAt un alt nume al ei. A spune ci lumea e un amestec de orI

E E I I I I

a

I I I
I
f I

nlt,crlrui pdrti sunt in afarl de ordine. Dacd existi'l Iic si cel mai mdrunt coeficient de ,,intAmplan,", .rtunci torul e posibil; totul - in afarl de lege. l).rr tocmal pentru ca e totala, ordrnea adev6rrr l.'t a legii e capabild de o nesfArgitd toleranld. ('Ie i de la inditimea incoruptibild a anvergwii

:r

:;:il:'i3ffi',:'#,li::

r'"'ff

ffi *flit?I

:'l liTi:!?$ffi:Effii3"J:itr';iff:H?:

llll*:n*',:*;f
*
"u

.f,,a?'#,'ffi

iffffi :

:"#"T9ffiffffi?:"T,"ff"Tff#"#i::

I
I

io ltrnctionald. Cand ordinea e adanc constituitd,

fi

* n, r'lilos rarenr, arara samavolmcre regrsla.va.

il*t:1.:i':":l'#;;i;i:milffi"*t:

| L.[lluHu;:"n1;:"ffi Lliii;;{t:T;,tr | I I t I on,,rt" anr" rocmal se rorrnuleaza. gl ca nu pop n| ! | I ivli, t:lt{fft"'.lffi i; r:S:#tu# | Hllltffi #Tn'1"',ffis'#*i# ;t nT :#i;lixHi'JH:,ff"""1'ril"""'iilffi h"''Jl

l-i[f **#rif'#.**=ni'if*

1

40

unvtu,c, MIRALIA
r

oRDINE, LIBERTATn,

rtlrp

41

gregitd raportare la structura insdgi a ordinii' Oriinea e a insamblului, nu a episodului. Mai exact, episodul nu igi afld semnificalia adevdratd decAt inXuntrul unei sintaxe care il depdgegte. Ordinea Iumii nu se poate percepe decAt pe intervale temDorale marisau, la limiti, la sfArgitul tuturor iniervalelor, in clipa in cate fraza lumii se incheie gi, o datd cu ea,iimpul insugi. inregistrarea dez-

littt,a gi compozifia; el 9i-ar imagina

cX

bucd;ile de

ordinii, adici a prezinlei riului induntrul ordinii universale, echivaleazd, in definitiv, cu un viciu de perspectivi: e o formd de blocaj in accidental, o fiiare in episodic, o incapacitate cronicd de a dep59i staza imediatului, pentru a gAndi procesual, iscult6nd macrorespiralia dihaniei cosmice' Exasperarea dinaintea ienlui (dublati de un vot de neincredere la adresa ordinii universale) nu atestd nimic altceva decAt un defect de intornlie: se pune punct acolo unde nu e decat virguld, se ia drept imcheiere ceea ce e continuitate, desfdgurare, perpetue redeschidere. A percepe rdul e a nu priiepi mersul ltmii, puterea ei de a risturna efectele in cauze, treapta atinsd in punct de pornire, rezultatele dobAndite in material de prelucrat' Rdul e telescoparea unui fragment din biografia binelui, e hipostazierea arbitrard a detaliului pe socoteala iniregului. Iati cum sund acest gAnd in a lui Auguscolocvial limpede formularea -cineva ar avea vederea atat de scurtin: ,,... daci privind un paviment mozaicat n-ar td incAt - dintr-o ochire decdt desenul unui sincuprinde gur pdtritel, l-ar acuza pe lucrdtor cd ignord or-

o hnlit're a globalului, ca o annonie

[tozaic s-au amestecat intre ele gi cd din cauza e(r\rsta nu se pot percepe dintr-o datd diversele littll, nrenite sd se completeze reciproc penhu a alcittti un singur tablou. Nu altfel se intAmpld cu rtrtttrcnii necultivafi: nefiind in stare, datoriti slXh['iunii spiritului lo1, si cuprindi 9i si in]eleagd drl'rl)tirrea reciproci, concertul tuturor fiinlelor din tlrivcrs, ei igi inchipuie, de indate ce sunt contrallrrli tle ceva care, in ochii 1or, trece drept foarte imlrtrrt.urt, c; in naturd domneste o mare dezordine" lllr orlinc,l, 2). Exprimatd prin k-o melaford spaca in acest fragment, sau printr-una tempof lnLl, ordinea apare mereu ca tnLl - ca in Con/esiani

-,

indiaizibild.Dez-

dimpotrivi Orrlinoa, in spele rdul, e |!rt fnctice a indivizibilului, pulverizarea

-

-

divizaunitelii

lntr-o nrultiplicitate istericd, intr-o legiune de partlculo care nu-9i re alizeazd co-pafticiparea la intreg. ( ) tlati admisd, axioma ordinii universale ridlcll, trccesarmente, grava problem5 a libertdfii. €ft'l dacd totul e predeterminat, ca sensul unei hazr, in curs de rostire, dac5 jocurile sunt dinalnln filcute, cum se va mai inscrie libe4 in aceastd €ltlhrt', destinul individual? Si constatdm, mai infll, r'r1 lumea modemd, cea europeanh mai cu sealnll, (' marcate de o tenace gi imaturd obsesie a llhr.rllfii, de un fel de panic6 vanitoasd dinaintea llllt tl (,vcntual exces al determindrii. Explozia titaih' l voinlei individuale, aspiralia cdtre un absolul nl ncatdrndrii, cStre ,,a nu avea alt stipAn in

r
42
utNtu,c

M*RAL.A

l

!

oRDINE,

LIBERTATE

, tltvip 43

afara ratiunii proprii" capdtd uneori, de la Renag- l tere incoace, o tenth ugor maniacal5: Iibertatea |

de-

vine un scop in sine, c6nd nu e puri demagogie I sociologicd.'Din unghiul acestei epidemii a eman- |

cipdrii, nu e liber nici Zeul insugi cdci el nu poate schimba, de la o zi la alta, legea lumii pe care a creat-o decAt renunldnd la atributul inlelepciunii. Zeii au toate libertilile, mai pugin aceea de a-9i contrazice sacralitatea. Libertatea e, pentru mulgi, dreptul constructorului de a-si surpa construclia, dreptul pegtelui de a iegi p" ur.ut. A inlelege astfel lucrurile e a lua necesirul drePt consftangetor, ordinea drept o privatiune. Simptul fapt de a trdi e resimtit, in acest
caz, drept o fatalitate jignitoarc, drePt o stare de- de-

|
I

| I I

|
I

I I E I I I I I I I I !

tenfie, iontrari nevoii de opliune a personalitiin vid' !ii. Dar sti in natua oPFunii sA nu opereze i.lu pogi opta decAt dacd existd altemativd lar alternativa e un chip al ordinii, de care nu se Poate face abstracfie. Singura libertate Pe care o avem e de a alege intre a ilustra ordinea prin consimgire la ea siu prin incilcarea ei. Libertatea de a trdi nu e nimdnui datii' ca 9i cdnd ordinean-ar exista Pofi decide, in mod liber, sh fii agenful ordinii universale, colaboratorul ei, sau se fii materia primd a ordinii universale, excrescenla pe care ea o modeleazd, o apla(tzeaz6, o readuce la sine' Pentru a identifica ordinea, omului ii e dati libertatea de

| | | I | I I | I | I I
I

|

I I I

I ll,i;'I:;;"ff Hi,ffi :[,::iii#trTJ; I iliill:ifiii';t]'#r}r* ?itl?rJi:r
f l nlt'gcrii, intre realizarea de sine

,",r sll spere. indrdzneala virilda gdndirii qi comlrrrstilrilnl tonic al sperantei nntinsemnele cele mai rirracte ristice ale libertdtii umane. Da4 inci o dati, lllrcrtatea de a trdi indEendent de ordine sau de a htpruld o ordine proprie, orice ordine, aceastd lilrr,rl.r te nrr existSI'osibilitatea de a alegebinele nu orbegte, sub tttt ;rccfal teleghidaj angelic, ci in deplin5 convin5,rc, in clara luminS a congtiinlei e marele dar hcrrt umanit5tii, norocul si privilegiul ei. Darul dr(,stir sc plategte prin posibilitatea de a alege gre-

in5untrul ordi-

I
!

il', :' l,'J;:i3H::"',i1fi

:i::i

lxlliT :'il:ili

-

lilli$**:::::' **
I
!
urn,,,r,a", coresp'nzano celor .,el mooallran are

illln

n:'.Tl; jff :":f;"':f

il*"Y::,:?f;{t*l

r ilil;;;;ff- H rftffil?ITffi;fr: Lr,....,--.-' r
I
I I I I

h, y,,rr,,t1, t)iciar, care

lxixYillrii; i;ilifi$ff#: ;:Jr i pronunla prin acuza sau
--.,,-,:,,,, asupra unor imprejurdri viitoare.

s";

llrrrrrrrrlr'o

I I
I

t

1
MINIMA MARAI,I A
ORDINE, LIBERTATE,

TIMP 45

imprumutAnd termir'.clogia aristotelicd, vom spu- i r," itr etic" tradilionaiS inlarzie nePermis de mult I in epidictic si judiciar, abuzAnd de retcrica bla- | mului 9i a acuzdrii, in loc sd zab.rveasca intre I nuanlele infinitezir:rale ale deliberirii, Pentru a I obtine o judecate care s; nu tina seama de con- | luncturile trecute sau Prezente, ci de deschide- | rea individualului spre 0 deslvArgire tn curs de I in raza I formulare, ca si desdvirgirea lumii. A trii eticului nu inseamnd a reflecta cum ai/ost 9i cum I egti judecat, ci cum zreif iudecat, dintr-o perspec- | Hva care ili lasd mereu deschisd evolutia. Natu- | ra morah se defineste prin dimersiunea increderii I in posibilitatea perfecliondrii de sine. Pentru ea, I totul e inra'de ficut. Nu ireversibilul gregelii tre- | cute sau prezente o preocupb, ci intervalul de I autoreglaie pe care il are in fagi pAnd la o jude- | catd viitoare, suspendatd inc5. Elanul vegnicei I reinceperi, al unei neintreruple innoiri interioa- I re, prin raportare nu la un cod moral petrificat, I cil) o finaiitate moralh vie - acestea sunt date- | le adeviratei dezbateri morale. Tema ei (inepui- |

Excurs

FALSTAFF SI TIMPUL SUBLUNAR Lui FroNN MrHAEscrl
,,Banish plump Jack and banish all the world.,,* (Shakespeare, Henric al lV-lea,

partea I, act II, scena 4)

:*'ffi trfll[xi#,r.',".:::;**

i**

nesimlire, fanfarory pofticios, eltr' iu, iute de gure gi gata de gotii, greoi 9i usulnlic, pe scurt gras, gras de rang cosmic, Falstaff h', la o privire superficialS, un personai solar gi l'trl Ittpiterian, o nature diumi prin excelenli, fdri B[npLxit5li si mistere. De la Maurice Morgan (Esfty ott tltc Dranntic Characto. of Falstaff,lm)lacolcrltlgc 9i Hazlitt, veselul cavaler, bufonul zdnatic trtnnevrat de Shakespeare in Henric aI lV-lea siin Nuq stalc oesele din Vtiindsor, gi-a gdsit nenumjrali Nrxtli, tocmai pe linia firii lui norocoase, plind de rrrrror, de exuberanta jocului, simpatici la suporl,rtiv, chiar dacS surprinsd, adesei, in cel mai llegr,rnt defect moral. Dar cAnd Falstaff insusi Yttrbe;itc despre sine, la prima lui aparilie in sceftl, tru o analogie solard ii std la indem6nd. Dim,,Noi llgtia care avem mAna cam lungi ne ciliuthtt rrrai degrabd dupd lun5 [...] Suntem cavalerii

llhtr-. dispus pAnd la

fttlrivi\:

.

.,,Alrrng,\J pe durduliul Jack 9i vei alunga intreaga

httrrr'."

|

7
46 uwru,t ^opli nei, slujitori
MIRALIA
ORDINE, LIBERTATE

47

ai umb rei (gentlemen of the shade) , tisfdfali ai lunii (minions of the moon)...; ca 9i marea, suntem st5paniti de neprihdnita gi mAndra noas-

(squtues of the night's

bodfi. Heitagi de-ai Dia-

trd domnild luna..." (trad. Dan Dulescu). ,,Grdi9i observi tAnirul Henric, incd bun camacu tdlc cdci soarta noastre de oameni rad al lui Falstaff (the t'ortune of us that are the moon's men) ai,lwii are, ca 9i marea, flux 9i reflux..." Falstaff nu e deci ce pare sd fie. O spune, de altfel, apdsat, Hal insugi, la sfArgitul primei pdrli din Henric al lV-lea. adaugd prin,,Om ciudat ca el n-ai mai vdzut" gul, adresAndu-se fratelui sdu, fohn de Lancaster. Un Falstaff ,,ciud at" (the strangest fellow) 9i selenar iese, agadar, la iveali, dincolo de spuma glumelor sale: un Falstaff ambiguu, asemenea mareelor, un ,,crai de Curtea-Veche": Pagadia, Pantazi 9i Pirgu adunali laolaltd intr-o singurd intruchipare; noblele degenerescentd 9i dezm5! plebeu. ,,O str strdlucesc pe lAng6 voi, aga cum strdlucegte luna declam6, gascory biplind in puzderia stelelor" (Henric al lV-lea, partea II, act IV, scetrAnul obez na 3), confirmdndu-9i, o datd mai mult, ascendenta lunari. Falstaff e insolitorul noctum al prinfului Henric (care, ca Henric al VJea, i9i va dezvdlui resursele solare). Regalitatea e solari; bufonul e seHenric al lenar, e ingerul ei noPtatic (ill angel act I, scena 2)*, melancolia ei. lV-lea, partea II,

-

-

-

-

-

* Traducerea romAneascd a lui Leon Levi.tchi echivaleazl in ill angel cu,,ban fals", ceea ce deplaseazh 9i dilueaztr

modlnutil

-

sensul textului englezesc (= ,,inger rtru").

-

lllirrral, un ,,mnnte de cearh" (a mointain of mumlll,V). I'cntru ,,abuzurlle" sale va fi azvArlii in Thlltlrr,r. Va fi constrAns, apoi, si se travesteascl in hntcic (grdsana din Brentford) pentru a evita fulla rllui Frord. Apa gi feminitatea - in perfect acord llt, rltnbolismul lunii (ca si coamele pe care Falsf lf lt, poartd in farsa finald din N euestele aesele...) i rtrn t materia lui nevEzutd, substratul ascuns ai ftltrrii sale. Apa, feminitatea 9i intunericul. ,,Om il lurrii", eroul e, inevitabil, ,,om al nopgii,,. intal!ln.,r rrrrui prieten de tinerele (Shallow - Henric I lV tru, partea II, act III, scena 2) e prilei de re[gtrrorare a unor nesfdrgite petreceri: ,,nu o datl lltt nrrzit clopotele de la miezul nop!ii,,. Cei doi ftnl" i;;i amintesc si de o femeie, un soi de Amo_ hrrt ,l britanicd, al cdrei nume e, fireste, Nightwork, llltp Nightwork. Noaptea e 9i mediul Iegdturii I

Noaptea 9i melancolia - 9i una, 9i cealaltX lurrc tipic lunare sunt atribute recurente ale Itri lralstaff. ,,Sunt melancolic ca un cotoi ndpArlll" spune el (cotoiul e, de aseme.rea, o emblenlI n()cturnd). ,,Sau ca miasma mlagtinii Moor l)llclt" (the melanchoty of Moor Ditcft) intregegh, [rirtjocoritor, Hal. Mldgtinosul, umidul, inforRrul flasc insolesc mai cu seamd apariliile ultime rlu lrr i Falstaff, in Neuestele oesele dii Windsor.pentftr doamna Ford, pletoricul ei curtezan e ,,in chip llor,lnlltos jilav" (unwholesome humidity). Et irsusi !o rlt.clard a man of continual dissolution and thaw (,,trn om in neconteniti subliere si topire,, trad.

7
48 umrut
MIRALIA
OI{DTNE, LIBERTATX,

TTvP 49

dintre Falstaff 9i prinlul Henric. Calitilile viitorului rege dospest in pAntecul noplii falstaffiene ,,.u* ..!s. ieiburile de vard, mai mult in timpul noptii, pe furig" (Henric al V-lea, act l,scena 1) Pe venirea noptii conteaze Falstaff cAnd se vede repudiat de p-rintul proaspdt incoronat: ,,Md va che ma din nou, de in-dati ie se va-nnopta" (at night)' PAntecul uriag al lui Falstaff nu e asimilabil atAt formei perfecte a sferei, cAt abisului nocturn' haosului.ln Helrri c al V-lea se vorbegte, undeva, de the foul wonb of nilf . Indistinclia beznei viFcerale, aspectul devoritor al pAntecului trimit nemii locilia originarul noplii, la febrele ei germinative (cf. Jean-Marie Maguin, La nuit dans le ththtre de Shnkspure et de ses pridecesseurs,Lille, 1980)' Doamna Ford il compari, nu intAmplXtol, pe Falstaff cu o balend. in mdruntaiele lui, ca Iona in miruntaiele chitului, prinlul Hal trece P ntr-o suPreme orobb initiatiid: moare si reinvie Falstaff e, agadar, prileiul 9i spatiul unu.i copios proces lSuntric' Dupd cum lumea inshgi, cu lumescul eI, e urucul prilej 9i spaliul privilegiat al aventurii morale a

omului'

* Personaj lunar, noctum, devoratot Falstaff e in' tr-o relalie special5 9i cu legile timpului' Cici in vreme ce soarele e ,,mereu egal cu sine", luna €

un astru ritmic, ilustrAnd, prin cregterea 9i descreg terea lui, un destin ,,patetic", o perpetud deveni'

ndritrtea la un raport nemijlocit cu fiziologia lltrrpului terestru. ,,Fazele lunii - spune Mircea au revelat omului timpul concret, llllnde -timpul astronomic, care, desigur, n-a disfost llttt't tlc dcrcoperit decAt ulterior." ln preajma lui Falstaff, Shakespeare instituie O ntlr,vlrati obsesie a timpului. Eroul intrd in scehl lntrebAnd, abrupt, ,,cAt e ceasul?" (lMat time Atlln'dilV is it?). ,,Ce ord a zilei este?" - sund texful r.rrglezesc, pentru a sugera noctambulismul infivhlltorului, nedeprins, parc5, a misura spaliul dltrnr. ,,CAte ceasuri sd he?" intreabd gi punga[tl ( i,rdshill, la cea dintAi aparilie a sa. PAnd 9i Haf Cltnt,rnrinat de duhul lunatic al tovardgilor sdi de llttd|to, intreab" brusc, la un moment dat: ,,CAte llt;uri sunt?" intrebarea e aProaPe o parold a ftupului, semnul fatalei lui angajdri in vArtejul Vltllginos al timpului. ,,Sunt grabit..." - sPune ff la inceputul ultimului act din Neaestele oeintregii lumi Masivitatea lui - ca 9i aceea a > r, tlovedegte instabild, inconsistentX, fugace. €hu, triliegte in timp std sub migcarea accelerati I llttrlrrrlui: sub intdmplare (chance), alterare (the 2llSt fl nltaration), moarte. Dar, deopotrivi, sub o ant r i ti\ regularitate, care gar ariteaz{, la rdstimpttt'|, ,,t'tcrna reintoarcere" a viefii. Se vorbegte
Irr

n, (cl. Mircea Eliade,Traiti d'histoire des religions, rrtp, IV). Periodicitatea ,,istoriei" lunare, rnersul el ciclic, cu efect palpabil asupra mdrilor 9i asu;ur fcrtilitXlii vegetale 9i animale, predispun sele-

50

MlNr,ra,c MIRALIA

ORDINE, LIBERTATS,

TIUP 51

mereu, in teatrul shakespearian, d esPte o ordinaflce of times, o lege poruncitoare a timPului, ca 9i deipre the rnolution of the times: traseul ciclic al vre-

,,vIlul selbeticiei" (the oeil of wildness). Ocolul
tdrdmul eticului. Pentru a iegi deasutimpului, trebuie neapdrat sd intri, mai intAi, 1rnr ln jtraca lui. We play fools with the time,,,ne linem recunoagte Hal rle ;agd cu timpul -stau in nori 9i-9i r6d de noi". -, iar duhurilc inlelepciunii Hltuafia aceasta nu e idealX, nu e, poate, nici fi fpnsci\, dar e necesard. Ea e rezultatul unei strdvr,chi cdderi a omului in registrul temporahtetii. l{A ne reamintim cuvintele rostite, inaintea morfll, dc agitatul Hotspur (replicd - in sfera lui a soarelui eclipsat pe care il intruchiMrrrte
rtr't,sta este

mii, care face cu putinld repetilia 9i previzibilitatea' EislA rotten times, wemuri degucheate, ,,cand anotimpurile igi schimbd htea" ,9i existd o implinire a vremilor (a pe rfectness of time). cAnd omul inceteazd a mai fi time's subject, Pentru a intra, prin ,,poarta cea stramtd" a ciipei atemporale, irtr-o condiJie eternX.* Drumul cetre aceastd condiiie eteme a umanitdfii trece insd, necesarmente, Prin condilia ei temPoralx. Drumul spre ,,aurita grijd" (golden care) a regalit6l.tii trece prin precipita-

iea dezordonatd a lipsei de grijd, a ritdcirii
sub-lunare. Cu alte cuvinte, Pentru a ajunge Henric al Vlea, prinlul Hal trebuie si fie, mai intAi, ucenicul lui Falstaff:
Clpguna cregte-adesea sub urzici. Seminlelor de soi le merge bine CAnd sunt vecine cu vreo buruiand.
Sub vdlul neast6mPdrului,

penzi\ Hal):
,..

-

viala € paiala timpului (time's fool)

ti

timpul

Sc va curma

-

care e mtrsura lumii cindva (time... must haoe a stop).

-

Prinlul Ascunsu-gi-a lucrarea minlii lui... (Hmtic aI V-lea, acl l,

scena 7'

trad. Ion Vinea) S-ar pdrea deci cX lumea e in aga fel alcdtui incat, in limitele ei, nu poti obline claritatea 9i nigtea decAt la capdtul unui ocol ce trece pe
nota de la

'

Pentru inJelegerea clipei ca ,,ie9ire din timp"

sfartitul acestui excurs.

prin urmare, temporalitatea, dar reporalitdlii e suspendarea finald a timpului. ,Uh llnrpul, cu fluxul si refluxul siu, cu circularitalui lunard, cu amefitorul sdu balans intre exftnrr., c, prin definifie, o instanld temporard: are In lnccput gi un sfdrgit. inceputul timpului ,,cdrr" cste potrivit tradiliei postdiluvian. peAl vn fi pXrnAntul, nu va inceta semdnatul 9i tul, frigul 9i cdldura, vara 9i iama, ziua 9i ineplca" (Gen. 8, 22). Iar sfArgitul poate surveni lth'Arrtl, de indati ce ir:r altemanla aceasta de confifrll lrrtcrvine o bregd, o lAgnire pe verticali. CAtd Wenrc ltnanla subzist5, agadar cAtd vreme trdim
fu guln oielii

l

e,

ft

-

-

7
52 uwrut
MIRALIA

.

oRDlNE, LIBERTATE,

rIUr' 53

in intervalul dintre inceputul timpului 9i sfdrgitul lui, emblema noastrd e Falstaff: lunarul, umbrosul, grebitul Falstaff. Falstaff e parabola absolutd a lumii: corporalitate supra-abundentX (,,am mai multd carne decAt oricine..."), supralicitarea pAntecului (my p ortly belly, ny wottb, fiy womb.'.) cu corolarul decrepitudinii 9i al morlii (,,pAntecele md duce la pierzare"), deiv6 mereu rePetate, urmate de o mereu rePetate cdinld (Monsieur e,pentntPoirs, o posibili poreclh a lui Remorse Falstaff), ocultarea justei intrebiri 9i a orientdrii spre adevdr (,,nici nu mai gtii sh intrebi ceea ce ai dori sd afli cu adevdrat"), inflalia necesitdfii pe socoteala actului liber (,,mi-am ascuns onoarea sub mantia nevoii"), excesul ,,musturilor" trupegti t6raay, gravy, grnoy...), dezbnti' nterior, babilonia umorilor (,,in burta asta a mea e o babilonie de limbi..."), pe scurt, o structuralS discontinuitate, de ca aceeagi nature cu a timpului insuqi. Eticul nu infruntare a erorii cu recuperarea liuntricX e justificat decAt prin efectul cdderii sub timp, al succesiunii perPetue intre fluxul vital 9i refluxul discerndmAntului. A trece pragul eticului e, in prima instanfe, a deveni congtient de caracterul ,,falstaffian" al contingenfelor 9i al sinelui propriu: realizezi, dintr-o datd, cd plenitudinea viefi imanente poate coincide cu disolufa existenfald, cu o alunecare imperceptibilX in ,jocul secund" al visului, in extazul unei solarit5li false, de imprumut, ca aceea a lunii. Viafa imanentd poate fi

-

I I [ I I I I I I I I I
f I I I I

r,,n'nolenti si exsanguS, tocmai atunci cAnd se ,rnrt,t mai ,,sanguini" 9i mai trepidantd. intr-un
t()cmai ceea ce trece drept slrdlucirea imedialttlui ii atenueazd transparenla 9i adAncimea. lnrediatul e perceput corect c6nd e perceput nu ur luminos, ca avAnd tn sine sursa existenlei sale, r'l ci'rnd e perceput ca luminat, ca primindu-9i ltntificarea din afard, de la nivelul unei instanle rullcrioare, dat5toare de sens. Imediatul e /uminll nt liatd, efect de ecleraj, iar nu centru de irarllt,rc luminoasd. Ca Luna fatd de Soare. lrticul e impulsul trezirii din veghea aparente
ft.f ,

I
I
I I I I I I I I I I
I

r

;x;:H},?:; :i::::*:^;',;tr;:ri|:;:

1lnrtt'a II, act V scena 4), gata oricAnd sd rdspuncongtiingei ,,cu o glumd de bufon". Primul gest nl trrngtiintei morale e, de aceea, citirea lumii ,,in
rl,1

-

tu,liativ": strdlucirile devin obscure, iar palorile lurninoase. Solaritatea lui Falstaff e percepute,

l;:llTiiiil ?iiilil':':t::;;.:' ;" iH:,Ut:
r'orrrpacte a tovarSgilor sdi de devergondaj. Ceea cr, trcbuie sd relinem, oricum, pentru tema care llt, pr1'66,r0; e c5 nu se poate imagina o eticd in-

lr-un univers al luminii omogene. Eticul insofegh, lumina deficientd: e epifenomenul unei lumi nn trila, e, agadar, o teorie a clarobscurului. Cele rkrrril margini intre care se misci Falstaff, punA,ri{trl vulgar 9i regele triumfd tor, rdmAn in afat -t"*' etice. Numai Falstaff e niscitor de

L

r
54 urntut
MIRALIA

7
oRDrNE, LTBERTATc,

uvp

55

problematice morah, de disputd,. de govdire inire bine 9i riu, intre zi 9i noapte, intre flux 9i reflux. $i atunci nu ne mai mirdm cand,inNnestele aesele din Windsor, afldm cd odaia sa de la ,,Hanul Jartierei" e zugrtrvitd, de iur-imprejur, cu parabola fiului risipitor (act IV, scena 5)' Zugrdveala a e ,.proasPeta gi noud" - esPune textul, Pentru aleasd de Falstaff 9i nu nuldsa nici o irrd oialA cd mogtenite intamPlitor de la un alt locatar' Nu e doar o aluzie la prinlul Hal - oun ,,fiu risipitor" intreala propriu. Falstaff insugi - 9i datd cu el Etica e legendi' ga umanitate - std sub aceeagiftldrePtar inactuindreptarul fiului risipitor, un al pentru pdcitosul nerecuperabil, 9i inutil pentru fiul cuminte, rdmas acas5.

r'tr rilzboiul, dupd cum istoria

Angliei se intretalr, mereu. cu mica istorie a derbedeilor din jutrrl lui Falstaff. A ceastd structurd a lumii face cu

r6ndul ei, se intoarce blAnd nrupra lumii, pentru a o indreptdti: ea ne sfdtuiegIt sil acceptdm limbajul temporalitdlii (to welcome d. Hmic aI lV-lea, patllu'rcndition of the time tcrt ll, act V, scena 2) ca fiind singurul in care se lrrrnte formula adecvat drama omului. Let time dtr4rr'- spune, la un moment dat, Falstafft si litAnr timpul sd lucreze, sd-gi implineasci rostul ntot{clator; virtutea va apdrea, la urmd, a9a cum flpllrut prinlului Henric: nu ca impotrivire la lltt, ci ca distilare a rtrului, ca identificare a senpr r tirrtd etica. Iar etica, la

-

i

Itrlui lui:
I'htre is some soul of goodness in things

mil

siu vital Hotspur - este - in ciuda tonusului va iegi din sce9i el un personaj lunar; ca atare, na, mort-, pe umerii, boltili ca cerul nopfii, ai lui Falstaff. Un astru rece sfArgegte rdstignit pe trupul insugi al lumii. gtiuse, ince din timpul vieiii..5 u fiit lrr-e e a fi, neincetat, in centrul unei ,er...t.i' a sta intre pericol si salvare, a rdspunde axei orizontale Jprimejdiei cu axa verticalE a curajului (cf. Hen ric al lV-Iea, parlea l, act I, scena 3: Send danger ftom the east unto the west / So honour cross it from the notth to south\ ' Nici o vic' torie nu e dati fdrd infrAngere 9i nici o cidere nu e dati fdr5 sPeranld. Pacea se iltretaie, mereu,

Would men obseraingly distil it out. (lrr chiar cele rele e un principiu de bundtate,

Numai sd gtim cum sd-l extragem.)
(Henric al VJea, act IV, scena 1)

l)cmonul nu va fi deci anatemizat superstifios, !l rlomesticit, asimilat, ca un grai strdin, ca o limspune Warwick lui Henbl brrrbari (prinful - iisX-gi cunoascd insolitorii tle nl IVJea - invafd adicd pe cei de teapa lui Falstaff, ,,intoclunrt'9ti, n6l cum inveli un grai strdin", a strange tongue). Hllrrr rlici nu e altceva decAt tocmai efortul spitltului de a invdla limba striind a lumii, efortul turlniltiliii de a inlelege lacriddle.

7
56
utNtu,q'

MIRALrA
*

oRDrNE,

LTBERTAT

s, rtrv.p 57

Etica nu se distinge prin aceea cd anuleaz5 lumea, ci, dimpotrivd, prin faptul ci dd lumii o ganamari, Falstaff se. Lumea e - dulce 9i - ca 9i lagi' Ca si Falstaff' adeviratd gi fals6, viteazh 9i Fale simpatici. Foarte simpaticd' $i totugi, ca 9i Numai cine gtie staff, e, prin definiiie, trdddtoare' cAt e de trdddtoare se Poate bucura nemdrginit de farmecul ei firX margini. A da lumii o gansd inseamni a invdla sd agtepli, impreuni cu ea, ffte perfectness of time, ceea ce e totuna cu a invala sX ugiepg 9i ta i.ttalnegti sfArgitul. Totul, intr-adevir, poaie omul sd preia de Ia zei: toat5 viaga lui poaie fi o imitatio deorum.Dar Ia misterul morfii, zeii nu au acces decAt printr-o echiv alentd' imitatio hominum. Falstaff, oricAt de viu, nu ate cum intelege viul decAt privind dincolo de plafonul vielii ri", i., it ti.,itnrile lumii transcendente' Dar la ca 9i, in ait fel, la aceea a moartea lui Falstaff - siguranld ,,stoluri de inasiste cu lui Hamlet geri" inmermurili, contrariafi, o clipd, in palida i"or eternitate' Sd o ascultdm pe bdtrAna hangilh din Eastcheap (Hen ic aI V-lea, actII, scena 3): ,,Ah! firegte cd nu e in iad. E in sAnul lui Arthur, dacd a ajuns un om vreodat5 pe-acolo' A avut o moarte irumoash 9i s-a stins ca un copilag abia botezat; qi-a dat sufletul intre doudsprezece 9i unu, chiar cAnd marea se retrXgea. Ci eu dacd-l vdzui mototoiind ceargafurile 9i jucAndu-se cu nigte

lkrri 9i zAmbind cu ochii la buricele degetelol, am rocotit cd nu mai e nimic de fdcut; cd nasul ii era nrcufit ca o pand gi tot bolborosea ceva despre lrttttrri inverzite. <Cum ili merge, sir John?" zirt,i cu. "Ei, omule, line-ti firea." Da'el strigd: ul)oamne, Doamne, Doamne> de vreo trei-patru ori,.." (trad. Ion Vinea). UrmX rdcirea progresivd rt ttrumbrelor 9i sfArgitul. Totul in aceasti scend e rt,mnificativ: inocenla copildreascX recuperatd Ittlgurant in ultimul ceas al vielii, florile, adevdfnl(' cxplozii omamentale ale lumii create, buricele rlcgetelor, care, pentru astrologii de pe vremea h l I lstaff, intruchipau sferele planetare, premoni'a lanurilor inverzite din afara timpului 9i stri f ln jlllu I final, legAnd periferia vielii individuale de ittt rust supra-individual, cu valoare de centru. lntportanti e 9i ora morlii lui Falstaff, consemll.,lli cu un scrupul neagteptat: intre doudspreze{e ;ri urru, la inceputul refluxului. E vorba, se pare, tradudc nnriaza zllei (entre midi et une heure lt'.-V. Hugo). 9tim, din alt pasaj, ora nagterii e! lUl lrnlstafl trei dupd-amiaza (Henic al lV-lm,parlen ll, act I, scena 2). Ne putem imagina, agadar, Vlnln eroului ca fiind cuprinsd integral in interYalrrl unei zile complete: nagterii postmeridiene ll unncazd o viald petrecutd, preponderent, in fttnrrrl noplii gi un sfArgit in apoteozS, la mijlofltl zilci urmetoare. Falstaff e mereu in acord cu pt'ol)ria sa naturd. Era firesc ca viala lui nocturlill Ni sc incheie cu un transfer in registrul dium.
r

L-

r
58
urrrtue

7
MIRALIA
l

lunii", el se va reintegra, o data cu re- l fluxul, ciclului lunar, ca unul pe care miezul zilei , il ucide. Pe de altd parte, sfArgihrl sdu e, ca al tu- I turora, o rAstumare a vietii sale: un salt anagogic, I o indllare pe axa lunii, accesibild, de pe pdmAnt, I ori de cAte ori soarele trece la zenit. Falstaff e sal- | vat. Fie 9i in ceasul al doisprezecelea, fie 9i prin I intervenlia radicald a morfii. Pentru cum a trdit, I el merita, poate, surghiunul. Dar pentru cum a I gtiut sd moiri, el merit2i omagiul melancolic al in- | tregii umaniteti: Falstaff is dead / Anl we m.u2t -earn I thelefore (Falstaff e mort. Se cade s5-l jelim)' Moar- | tea hri Falstaff e, Pentru eticd, un fapt inaugural: I ea ingdduie privirilor noastre sd se ridice, o clipi, I de la pajigtea sublunard a imediatului cdtre fir- |
,,Rdsfdlat al

,

oRDINE, LIBERTATE,

rrltp

59

I i I I I I I I I I f I f I ! !

uk,rnillgii, ci doar la entropia unei perpetuitd!i cu o unir ll rk'tcrminatie. Diferenla dintre cele doui acceptiuni nh. r'lipei e diferenla - v:zut5 de Boefiu - intre nunc rlrrrrr, c simptom al suprim;rii timpului, si nunc fluens, tr irxfiidere inh-un ,,acum" t€mporal. Firegte, asemenea nr.rrl(,, constituind problema-cheie a orictrrui scenariu lnlli,rtic, sunt greu de asimilat intuitiv. Clipa adevarata (ttrr ,r,,r a unei simple senzatii dilatate) e atemporalr, 11,,1';1 cum punctul e aspatial. Cdteva sugestii, inaceasll Privini5, ne pot veni din fizica modemS: nu existl

-,,aproape",,,departe", rtl rlirr pcrspectiva unui subiect precis amplasat spafial. ln lt,l, rru existtr ,,inainte" si ,,dupe", decet din punctul de Ycrlcr\' al cuiva riguros,,situat" temporal. Fara prezenla
Uttrrr ,r:icmenea subiect, lumea e non-locald Si nonlempoml/', rru implictr noliunea distantei (spaliale sau tempo-

ltr rp,rliu

,,aici", ,,acolo" etc., de-

-

I

l1ll,,

::

l;:

t::'1.1

L::;li; ;'frT;H'J:ff l

;-::- "**
ffi llH:T:Tffi

I onor, r"pilut PaPagalicegte de ,,ospittrraqul" Francis I (Henric il IV-Iea, Partea I, act Il, scena 4) C6nd vorbim I momendespre clipE, avem in vedere nu supralicitarea tului, ci de-temporizarea lui: schema convenfionald care a;azd mereu prezentul in relalie cu nostalgia zilei de ieri cu utopia zilei de m6ine, privindu-I, astfel, de ,,prezen-

"",,."',"0".,,0".,.," avard a clipei contingente. Ea nu e totuna cu acel anon,

I

[:,'.:.n;']JJ;l,"1:1"",.;,:ff 1'; llil:lil;ii:Jff ."fitoate aspectele spatiului timpului I rlttt,tt tcmporal,
9i I lllttl ,,';'r.t.rl?. AproaPele si departele, trecutul si vjiI f lrrrl x'contopesc intr-o omogenitate fara fragmente, disI fi llhruititi si sincope. Existd irsd un asemenea subiect?

I I ;i | r{c aI lVJea,parlea !a" sa (cf. sf6rSitul actului int6i din Hen I ll), e anulatS; iegim din fluiditatea timpului prin,,urechea I

1

ll,lL:l'1,"l::l':.':i,l;'":':ff :ili::;T,T:"::i,lr:
!
llrrrlr,rll, curdlattr de falsa diversitate gide pitorescul infi iil:t tlllr tt"t1' c u iegi din problema eticii...
()

I f
I I

iliilill.ii:t::::Ti;:i,:ffi ;li:i:lt

*#;,?:****

=

v,rriantS ,,mundand" a iegirii din timp este investilalln ,r\ln)nomic5. Prin simplul fapt de a privi cerul, asr""rr" *",.ontemporani cu trecutul planetei. Tr€cutul

|

f

r

1
IV
DINAMICA PRINCIPIIIOR NEUTRE

I

Uhtpin naniheistd a airtulii 9i oiciului . Surpriza morah t l'rccaritntea airtulii ca medie intre exces,e . O teorie Stint'ipiilor neutre o Virfutm
ca bund

Ft.lttdpiu neutru

lll t

Exemplul blhndelii ,i flI generozitdCodul etichetei Si codul moral . patotogii airtulii

.

administrare a unui

Fnrblcma morald poate fi 9i este, adeseori printr-o diafand teorie a virtutii. Tragicul lludat?l €pllunii, efortul model5rii de sine, altemanF inCttstlt'rii cu dezabuzarea, a c5derii cu reabilitarea > krirte par sd pileascd dinaintea unei procesiuni vulori inflexibile, care danseazd exemplar fir hfn congtiintelor noastre umilite. O latentd erellc nraniheistd comprimd neincetat drama imedlatit a vielii, sistematizdnd-o dupd un binom lldnctic: absolutismul virtulii pe de o parte, abiltl viciului pe de alta. Totul devine, uitful, ,,"udlvlrnt de simplu: buna vieluire consti din Inghi ctic in practicarea virtuFi 9i in anihilarea Vle llkrr. Realitatea este insa infinit mai confuzd. Ne rrrigctrm permanent intr-un plan in care nimic dp ortlinul absolutului nu subiiste fArd un dens

-

-

ll

-

-

62 uwtut

MIRALIA

DINAMICA PRINCIPIILOR NEUTRE 63

halou de relativitate. Lumea e expresia aplicatiad staa absolutului, tentativa lui de a-9i confirma motica orin experienta mobil-itbtii' Iar experienla f,;titl,ii *ut"tia tuturor relativismelor' Categorii " viciile treale practicii morale curente, virtutile 9i vie' 9i buie sh fie gi ele PercePute in migcarea lor Virtulinu intr-o sierila, imuabild abstracliune' ale lui' le ,,u sutrt binele insrtgi, sunt manifestdri intruchiptrri ale binelui tr teritoriul - impreg,,ui a" .itu*irri,ute - al vietii zilnice' Virtulile 9i fel cum viciile sr:nt fapte 9i suferinte ale binelui' la dupi Goethe - "fapte 9i sufesrrr,t crrlo.il" rinte ale luminii". luiagI cu bogdgia - plind de neprevS.zut - a morale mii, uniformitatea gcolare a categoriilor Eticul tradilionale ne aPare ca simplificatoare prin definitie - un teritoriu al surprQtti este pierde' Ji iorr"i"qa" ci nu numai tAlharii se pot pot ci si apostolii si ci nu numai apostolii se se pot t*ri, .i 9i tdlharii, cd alituri de sfinli prostit ta. uneori, prostituatele, iar aldturi de pot cddea sfinlii Iov e lovit in-ciuda 11tu1ilor lor' C ii vamegii sunt iertali, in ciuda picatelor hu poui" deveni un Damasc al.inlelepciunii N a.r-i.t1".,iu - o demonicX mediocritate' nu e definitiv pierdut 9i nimic nu e definitiv tisat. intr-un isemenea infricogat context' ci mai grav e tocmai fanatismul definitiv Prea mrllta sPeranla 9i prea multa disperare

lrrlil cele doud fele ale erorii morale. Cum arati pc acest fundal - Alclltuirea concretlproblema virtufii? - a eticului ne indreptifeglo, crodem, sd afirmdm ch virtulile in varianta lor tornptuar5, imaculatX, instalate omamental in r()nltiinfa umanitilii ca armele pe o panoplie vlrtulile pure nu existd decAt printr-un abuz - nu existd virfute care se nu ttorctic. Mai exact, conlind un risc involutiv, un viciu subteran, retultnt din excesul sau din anemia ei. La fel, nu pxlrti\ viciu care sd nu se poate rdstuma in conttrtt'iul lui. Ceea ce numim, de obicei, ,,virfufi" nu Iunt, de fapt, de cAt ntgte principii neutre, nigte disponibilitefi liuntrice nedeterminate, apte insd a Clltiltil o determinare morald validabild ca virtulF luu una imorald, vaiidabilS ca viciu. Tot ceea eo nutnim, de obicei, virtute e, agadar, un princifltt rrt'utru care i9i agteapti modelarea. Curajul, blhrrtletea, generozitatea, pruden !a, cumpetarea ;l ct,lclalte nu sun t decAt un posibil al virtufii. PenItu rt tleveni adevirate virtufi, ele trebuie si fie Uttr, profesate. (Nu intAmpl5tor, sensul presocralle nl virtugii e acela de eupraxia - acliune bine fttttrlusi, dusd la bunul ei cap5t.) Dar virtutilepot ll lnrsl profesate. $i atunci, al5turi de rriciile rejulhh ( lin contrarierea (in plus sau in minus) a ,,virItt lll", apar o serie de alte vicii, rezultate din insdgi luhxl,lnla ei, din manipularea ei deficientd. Definlll'r ,lristoteiica a virtulii ca medie intre doud exF$n' l)irrc a ilustra ins5gi aceastd elasticitate a Valotii nrorale. Curajul e o medie intre temeritate

7
64 untue

7
MIRALIA
o t'ulme DINAMICA PRINCIPIILoR NEUTRE 65

si lasitate, blAndelea e o medie intre irascibilitate ,i indif"r"nta, sfiala intre timiditate 9i nerugi

situare mediand a valorii sfArgegte prin a-i diminua vigoarea' Exmai tremele au mult mai mult caracter, sunt mult ot".it" a".at media. Temeritatea are un proJil Lsor decupabil, ca si lagitatea' Curajul insi' definit ca un punct de echilibru intre cele doui' se oi".de in tie, intr-o precari tehnici a dozajului iu., intr-u.t ixldicel;' fdri personalitate' Aristotel insugi observd cd schema pe care a.creat-o.se teoreteazd la brutale anamorfoze: privit dinspre lneritate, curajul pare lagitate, dupd cum privit dinsore lasitaie, el pare temerar' Si apoi media a rdmine la .ni;foc' Curajul ,,u - Pentrude temeritate "lni* mai acelasi exemplu -in esfArgit,aproaPe temeritalii e extrema tagiLte. decaide se preferabild'aceleia a lagitd9ii' incet-incet' liniile apare o rumoasterg 9i in locul unor repere clare -re cinceptuab difuzi. Flancati de vicii' practio carea viirulii devine o echilibristicd ezitantd' doutr ..ispata suipensie in spaliul incert dintre pericole. Mult mal fertild in planul acliunii mo' ePr' iale este inlelegerea mediei aristotelice nu ca r.J p.riti" iritre doud negalii,-ci.ca principiu neutiu, care poate cdpdta semnul plus sau sem' im' nut minrrs tn fnnclieie migcarea pe care i-o primi un subiect moral dat*' Virtutea privith nare etc. Numai

ci-aceaste

intre doud depresiuni e monumentald 9i Ittrrlrordabili. Virtutea priviti ca pozitiaare a unui l,t ittt il,iu neutru e, in schimb, un stimulent esenllrrl al energiei morale 9i devine, ca atare, practilrrlrilll. Spaliul etic e spaliul existenlial ndscut prin rlltr,rnrica principiilor neutre. Principiul neutru g rr rrrirterie morald inruditd cu ft abitus-rtl tomist: G o oricntare posibild, o predispozifie incd neacIttrrlizatd a firii individuale. Cu deosebirea cd halrllrrs-ul implicd o anumitdtnclinare nativh (spre bltrr' sau riu), in timp ce principiul neutru e nettlrrrlitatea ins59i. Si luhm cAteva exemple: priin sens aristotelic Vlt ca virtute - excese contrarii: -, curajul e ltrluluca a doud temeritatea privit ca principiu neutru, curajul e ;l lnpitatea; hlrtrlrr contrariilor, sursa posibilX a oricbruia din llr,, Altfel spus, virtutea e absenla exceselor, llt' |rirrcipiul neutru prezenla lor virtual5,

-

(aidos) nu ii apare a fi o virtute decat xnrhr iPotczS" (IV, 15, 1128 b). Or - spune filozoful rrrl r cxistil virtuti prin ipoteza". In ce ne privegte, socoffll r, , l i n potrive, cd toate virtutile sun t virtu .ti nLnnai prtr\ lFnli,z;i, virtuti posibile, actualizabile ca atare numai FlllllI un act moral particular. Principiile neutre sunt, f[ frrrrtl, r.xpresia conceptual5 a ipolelicuhri prezent in

Jl pll.lrl, pudoarea
r

Hflrn|r,
filf t lnr

tlin virtulile tradilionale. Un presentiment al

i

A.istotel are, in
a

E tica

nicomahicd,

i^tuifia unei
sa

tuale ,,neutralittrti"

virtulii, dar refuzi

ti-o asume'

Itlp ' lt\'i rlcutr5.

rl)rilor neutrc" este, in Etica nicotnohicd, si pasajul drr;rrr, .rbilitate (deindtesl din cartea a VI-a (13, 1144 a). Alrlltl,rt,',r c o facultate lrudabili dacd duce spre o lintA hlllln I,i l,lnmabili daci duce spre o lintd rea. in sine, ea

66 utNtut

MIRALIA

DTNAMIcA pRINcrprrt-oR NEUTRE 67

simultaneitatea lor. Iatd expresia grafica a acestei deosebiri:
VIRTUTE VIRTUTE

I

PR/NCIPIU NEUTRU

EXCES_
(Vrcru)

/\

EXCES
(

vlclu)

vtcru
b.

/

Potrivit variantei aristotelice a ,,modelului etic" (a), bldndelea, si zicem, e ceea ce se obline pistrAnd o distanld rezonabild intre irascibilitate 9i indiferen!5. Din unghiul celuilalt ,,model" etic (b), blAndelea nu e, in sine, nici buni, nici rea: e iout n.t principiu neutru care Poate fi practicat in mod idecvat sau rr.t. Virtutea e buna adminis' trare a unui principiu neutru .* Deosebirea enormA
* Epistemologic vorbind, princiPiilor neutre le po,t .o.esounde aceli ,,indecidabile" cu care Derrida vrea sl ,,de-c'onstruiascl" oPoziliile filozofice tradifionale E vorba, dupa el, de ,,?alse proprieti!i verbale, nominale ,uu ,"-u,iti.", care nu se mii lasd inlelese in opozi;ie filozoficd (binarl) si care totuti o locuiesc, ii rezist5, o iezorganireaze,flrdinsd a constitui urmdard lsubl' in lextl "treilea termeo fdri sI dea vreodati loc unei solufl' un al in forma dialecticii speculative" flacqu esDerida, Positiomt Paris,1972, pp.58-59). Ca exemplu, intre altele, e dat te!L' menwl pharikkon (,,nici leac, niii otravd, nici binele, nid

lntrc aceste doud modele se vede limpede in cliIn in care se constatX ci blAndelea se poate matllfr'sta 9i ca irascibilitate, 9i ca indiferenld, cu rrlndilia se-gi aleage, penhu aceasta, circumstanItrlu potrivite. A izgoni cu biciul negustorimea din lentplu e un act de irascibilitate, dar de irascibilllntt' bine practicatd. A rdspunde agresiunii prin n(nlviolente e un act de voitb indiferenld, dar de lnrliferenli bine practicatd. Acelagi personaj pttrttc fi irascibil in numele blAndetii, 9i ,,pasiv" Ittl ltr rrumele ei. Pe scurt, bldndelea ca principiu nttutru poate colora, in chip virttos, ambele excelf pc care le presupune. Cu condilia justei alegeri I ltnprejurXrilor. Toate celelalte virtuli pot fi rellnrlite, in acelasi mod, ca ,,principii neutre". E, dc piltlll, nesemnificativ, din punct de vedere etic, ll rpui cl ,,a fi generos" e o virtute agezatd intre jt fi zgircit" 9i .,a fi risipitor". Sunt momente cAnd Vltlutea e a te cheltui fdrd opreligti 9i altele c6nd lhtutca e a acumula 9i a economisi. ,,Materialul" lln cn rc se constituie zgArcenia 9i risipa e un prindplu ncutru, nu o virtute in sine. Virtutea poate llntllrrc virtute 9i in unele forme de exces. CAnd ea inceteaI O rinrple medie ca la Aristotel ll rll nrai fie o categorie morali, pentru a deveni

-

-,

firrltt,r e rrt 5i toxin;, in funclie de ,jocul" ei etic. Si cI, lulrll r',r lcest joc s; aibA loc, virtutea e un simplu prinEllrlll
nr.u

r,l(.), ideal, din punctul nostru de vedere, pentru a Ctrv,,,li clt ncccagi ,,virtute" poate fi gi bun: 9'i rea, 9i

tllrl"

tru.

68 utvtua

MIRALIA

DINAMICA PRINCIPIILoR NEUTRE 69

Morala aristotelicd e, in reafitat!, un foarte bine articulat cod social' Nu unul etic. Cdci in lume e bine sd te porii. intr-adevdr, dupd criteriul evitdrii extremelor: si nu fii nici iriAbil, nici placid, nici prea sperios, nici prea indrdznel, nici prea damic, nici prea haPsan' In lumea eticului ins e, aceastd aurea ,nediocritas e mai curAnd un semn de amorleald decAt unul de virtute. E o solulie de minimd rezistenti, un fel de a nu reacliona la nimic. Cornportamentul moral nu e o chestiune de doni, ci una de optiune ' Ir.' grogAnd, in limite tolerabile, lucrurile, am spune id actul etic nu std in gdsirea mediei convenabile dintre excese, ciinpracticarea conoenabild a excesului, in alegerea justh a excesului necesar Pentn'l corectarea Juficienlelor de tot soiul, a comoditdtii, a ,,cdldicelului". Viciul nu este un .,prea mult" ,u.r rr.t ,,pt"u pofin" al virtufii. El nu se referd la cantitatea, ci li c alitatea ei.Yiciul e proasta valo' rificare a r:nui principiu neutru, 9i nu simpla con' trazicere a unei virtuli' DesfrAul e contrazicerea castitdfii. Dar, pentru aceasta, castitatea nu e incl o virfute. E un principiu neutru care, bine practicat, conduce lJvirtute 9i, prost practicat, la smin' teal6. Existd infrAndri sdrdcitoare, dupd cum risipiri sporitoare. Viciul Poate aPerea deci 9i la nivelul excesului prin lipsi, 9i la nivelul excesu' lui prin adaos, dar 9i la nivelul virtulii insegi ca lipsi a excesului. Se pot practica aberant toate vitt tufile. Morala curente, concentratd victorian asu' pra viciilor, uit2i adesea aceast2l secgiune a spaliultd
o reeuld de etichetd.

lli It

ntrrral pe care am putea-o numi patologia airtutii. Ittrl u ntrul acestei patologii. dihotomia viciu-virItth' rru mai funclioneaz5: e nevoie de conceptul rtrtlorrator al principiilor neutre pentru a gdsi merrrrrismul 9i solulia derivei morale: cici nu exisll ttumai deriva infemal5 a valorilor; existX 9i o rt.rivit sublimi, un delir ascendent, simetric dellrttlui descendent al viciului. intre picatele cobrrr'0tr>are (vicii) 9i pdcatele urcdtoare (virtufi prost prncticate), principiile neutre sunt singurul reper wrl, Iline prelucrate etic, ele devin armonie, prost prr,lucrate devin dezacord. Viciile 9i virtulile din ele, in functie de ,,cheia" in care sunt derivll lnkrrrnte. Principiile neutre scutesc virtulile de a lt picrde in griul aristotelic, i:rgdduindule sd deVlnll fierbinli, dacd au de compensat vicii ale exhsnrci rXceli, 9i glaciale, daci au de compensat Yk'll nle extremei infierbAntdri. La mijloc nu e denrateria primi 9i instrumentarul. DesdvArgi(,intotdeauna o extremd, ultimul punct atins,

-

phcul.

v
INTEUGEN,TA 9I TALENT MORAL

INTELIGENTA 9I TALENT

MoRAL 71

Pentru
ce

. aoinld Fi intelect. Reabilitarea airtulilot intelectua-

eticd circumstantiald c Critica ,,performanlei" eti' Adeadrul trdit ca substanld a eticii o Virtutile intre
o

c le o Talmtul moral tmpotriaa datoriei morale Conduita paradoxald a adeadratului sfttuitor

in accepliunea lor tradiA spune ch virtutile nu sunt decat un nume PriPit dat unor tionald calitatj incA nedeterminate etic, a spune deci cd ele nu existd ca valori cristaline ce trebuie erercitate Dut si simplu, ci doar ca nigte calificiri posibile Jle congtiinlei ce trebuie acf aliznte prinirsta poate str practicare a unor ,,principii neutre" pari o tentativi di relatiztizare a virtulilor' Ceea ie urmXrim in realitate este situarea dezbaterii morale intr-un teritoriu ferit de utoPie 9i solemnitate, un teritoriu in care asPiralia eticd e discu' tatd circumstanlial, iar nu in vidul unei scheme aoriorice. Nu de relativizare e vorba, ci de Pru' dlnti, de nuangare, de simlul realitAtii' A Postuh ca fel cumpetarea nu e, de pildd, din punctul nostru de vedere, decAt un proiect abstract, incl necoiorat etic. in orizonfitl cdrei opliuni caufi cum'

-

-

1lit,rrl:a 9i cat firesc, cdtd armonie, cAti gralie reiatd pune, cu ,ulti\ din practicarea ei - din cum se perspectivi montlt'vilrat, aceastd problem5, rrrlll. De altfel, in chiar practica nemijlocitd a morh,li\rii de sine nu sepornegte bine c6nd se atacd rllrect piscul virtulii. Inceputul trebuie si se adrertzc mai curAnd obstacolelor care blocheazd rlrurnul. intre aceste obstacole, foarte frecvent e ncin[elegerea rostului propriu-zis al eforhrlui mot'nl, agezarea imaturd in raport cu lumea scopurikrr q;i a idealurilor. De acee4 inainte de a-! propune ri tlcvii cumpdtat, trebuie sE reflectezi asupra tttotivatiei deciziei tale, precum 9i asupra sensului spiritual al cumpdtbrii. Iar tehnic vorbind, nu rcrtlizezi cumpdtarea instalAndu-te de-a dreptul ln ea, ci evitAnd necumpitarea, eliminAnd conrl lliilc care o favorizeazi, rezistAnd tentafilor cenllifugale sau transfigurAndu-le.* Atacul frontal,

-

. l,rt."lJi!at.,.it lui Antonie cel Mare (secolul al lV-lca), gdsim, nu intampletot fraza urmtrtoare: ,,Dactr llll k)cuit de fapte rele, indepirteazdJe de la sufletul tiu,
lrtlr', iar binele
ln n;lcptarea celor bune..." Un fel de a spune cA rdul se comse arteaptd. Se aiteapte activ, fire9te, prin htt|otrivire la rdu, dar se atteapte, ca ceva a cdrui implinire

u (,consecinta mecanica, ingust cauzald, a rdului evitat. lhlrlll, in aparilia binelui, o componentd care nu depinde , ,rrlrl de buna intenJie a subiectului moral. Cu alte cuvinte,

Itt t irrda

rlului

ir:rdepdrtat, binele poate

se

a apare. Iar

r'dlltntc'a sufleteascd a omului se dezv{luie tocmai in pulprr\r lui de a citi aceaste eventuald ne-aparilie a binelui (ltr t ir.rda efortului sincer de dislocare a rlului) drept un t,l/rlr'r al ordinii universale, ti nu drept o lacund a ei. E

l

,r

(lintre faletele multiple ale destinului lui Iov.

r
72 utwrua MIRALrA
precipitarea nePregetite sPre indllimi e in acest plu.r'- 9i inaltele - semnul juvenilitilii, al "u zelului necopt, ai diletantismului etic' Etica nu e o disciplini sportivX, nt vizeaz\ performanla in sine. Actiunea morald nu e o formd de pentatlon, care cere doar tenacitate comPetitivd 9i investilie energeticd maximd. Acliunea morald !ine, mai degrabi, de sfera artelor marliale: e rdzboi, cu tot cE e implicalie de pericol 9i de strategie in experienta rizboiului. Calitdtile Pe care o asemenea experientd Ie valorificd sunt: curaiul, tactul, discemimAntul, ribdarea, indrbzneala 9i chiar o anumitd formi de viclenie (asuPra cdreia vom reveni). Dar pentru a diz olv a airtualitatea ztirtulii, trans' formAnd-o in realitate pozltivd, e, mai intAi, nevoie sd atingi plenitudinea unui adeadr trllit' Un adeztdr, adici un sPor de cunoagtere, o mai bund inlelegere a lumii. Dar un adevdr trdit, adicl m o gtiinli neangajatd, abstractX, ci una deveritd cra' Nu un adevdi p e care il ai - prin exerciliul liber' ci un adevdr cu care eyti impre' al intelectului -, und, ct care te identifici: un adevdr al intelectu' Antonie Iui adus in inimE. ,,Ralionali - spunea sunt numai aceia care au sufletul ra' cel Mare !ional." Numai aceia deci la care facultdgile cog' nitive lucreazX in mediui fierbint e a\ unei psych! devenite ea insdgi instrument de cunoagtere' Din' colo de sentimentalismul lamentabil al sufletului rdmas singur gi de sterilitatea cinicd a intelectu' lui rdmas singur trebuie realizatd, prin urmare,

7
INTELIGENTA SI TAI-ENT
t

MoRAL 73

rtl itrtnlitatea sufletului inteligent. Din unghiul acesIt'i ncli calitdli sufletegti, nu ne va interesa nici o r.licil a cerebralitdlii speculative - cum oblin fihrzofii dar nici o eticd a emotivitilii decere-, cum obyin, uneori, religiile atinse de lrratc rk,gcnerescenlX sau o anumitd eseisticd literatullz,rrrtd. Etica adevdrului triit (care e un adevdr tl opliunii, gi nu unul al rationamentului) e o etilrl irr care virtutile intelectuale se intrepdtrund cu viltrrtile morale, asa incAt nici rigoarea concepk,k rr si nu divagheze fald de concretul, greu claelficabil, al vietii, dar nici proliferarea concretului, n itfcctelor, a imediafului sd nu intunece ,,dreapta t'tt13'tare". Tindem, astfef cdtre o etic| aluminii calr/r', tlistincti de etica hibemald, cu lumini reci, a f I k rzofiilor universitare. ( ontribulia elementului ,,cunoagtere// - o cuno,Utere care, e drept, nu e strict mentald - la dh'gorca unei conduite morale valabile confertr dt'tului etic o alt5 iradiere decAt cea comund. Cici, tlt, rrbicei, actul etic e plasat la nivel aolitizt, ca un tt ztr ltat al dominXrii de sine 9i al supunerii la nor11.1. Ceea ce primeazX e disciplina; nu adevdrul utu,i rloctrine, ci exactitatea unei indicalii de compoltament. Fdrd a pune in umbri necesitatea faphrl rcczitante si a respectului fald de legea morali, lxrrtim totusi cd buna practicare a virtufii nu are rh,r',it de cAgtigat de pe urma reflexivitilii inteligr,rrk'. Am spune chiar cd cea dintAi dintre virlttfilt, care trebuie dobAndite e a ceea a intelegerii.
r

74

uwru,q M>RALIA

INTELIGENTA 5I TALENT

MoRAL 75

Calea desivArgirii morale incepe cu intuitia a unui adevdr transfiguprogresiv articulat5 ratoi. Orice faptl virtuoasi se definegte ca atare, in rndsura in care se bizuie pe o teorie a perfectei ordini universale 9i a rolului pe care fiinla individual5 il are de jucat in5untrul acestei ordini. Omul igi afli umanitatea in gestul liberei sale participdri la armonia nec esard alvmii'lat etica e o metbdologie a acestei participtrri' Pe scurt, chiar dacd egti plin de bundvoinli 9i de t5ria voinlei, nu te poli migca bine intr-un teritoriu a cXrui alcdtuire i1i scapi. Imoralitatea nu e doar consecinla unui caracter slab, dar, adesea, 9i aceea a unei minli lenege sau gubrede. Principiile neutre se degradeazd in vicii cAnd sunt practicate de naturi Iipsite de vlagd volitivd, dar virtulile insele devin devieri ale virtulii cAnd sunt practicate de spirite mediocre. in contextul eticii grecegti sau in acela al eticii medievale, n-ar fi fosi nevoie sX insistbm atat asuora definirii actului etic ca act de cunoagtere' Vir't rtil" moral" eruu in ambele cazuri - dublate de severe virtugi intelectuale. Iar dintre virtufile ,,cardinale", numai trei erau proPriu-zis ,,mora' le" (Cumpdtarea, Curajul, Dreptatea), Pentru ca (sau Prudenfa, cea de-a patra - inlelepciunea o facultate din irrdisculie sA aduci phr6nesisf spela intelectului. Aceastd a Patra virtute era rc' perul, grila de control, ordonatorul legitim al ce' iorlaltelFapta morald fiind, necesarmente, exprcsia unei delibirfui, aunei cantiriri prealabile a lucru'

rilor, ea depindea, intr-o foarte mare mdsurd, de l)uterea de judecati a fiptuitorului. Era firesc, plin urmare, ca practicarea virtulilor sd aibi nevoic de elaborarea masivd a inteligenlei, fdrd de t'itle iusta lor cumpin6 ar fi fost in pericol. A nu nvirnsa in cunoagtere fdrd cortegiul insolitor al nroralitigii, dar a nu acliona etic fdrd instrumenIrtrul corectiv al cunoagterii - acesta e principiul r,tir'ii prerenascentiste. in lumea modemd irsd aproape nimeni nu rnai asociazd conceptul virtulll cu acela al inteligentei. Aproape nimeni nu mai vorbcglg 4ssp1.,,virtufi intelectuale"; dimpotriv , sunt curente rechizitoriile proferate din unghiul virtulii la adresa indeletnicirilor strict ,,r'ontemplative". Cdtd vreme aceste rechizitorii ntrlg atenfia asupra tendinlei de a neglija orice tlgonre comportamentalA de dragul unui efort culpitiv practicat in sine, cu o oarbl hdrnicie nl(,ntali, ele sunt, desigur, indreptdlite. Dar, de tng,ulil, se merge mult mai departe: se aruncd trupra cunoagterii in general un impur voal de nloficnle 9i se amendeazd cu inclpdlAnare intlt',lznclile ei, presupuse a fi erezii latente. Inteloctul rlevine din virtute un - e luati drept- purd soi de pdcat, lnr rt'flexivitatea aroganfi. pe It'trrt, exaltdrii luciferice a gAndirii iresponsabile I n. r'i\spunde cu fanatismul rAvnei nereflectate. ( iArrd irii fdrd criterii ii sunt preferate criteriile flrd gAnrlirc, ca 9i cum solulia oricdrei crize morale ar fl o culpabilizare sistematicX a inteligenlei.

76

ult.'tut

MIRAL:A

INTELIGENTA 5I TALENT

MoRAL 77

Sunt insd imprejurdri in care nici verticalitatea

virtulii, nici inllgimea inteligenlei nu sunt suficiente pentru a traversa corect un impas existencare, lial. E nevoie de o calitate suplimentara, Pe irr lipsa unui alt termen, o vom numi talent moral.E acea calitate a cdrei insuficienld face ca,,ireprogabilul" si nu fie intotdeauna o cateSorie etice pozitivd. Poli asculta de toate normele etice, poli

ritualul cuminleniei inteligen!5 indeplini - cu 9i si rimAi- totugi la periferia etimorile curente cului sau abia in zonele lui inferioare' Cultivarea virtutilor are nevoie de har. de inspirafie, de o inzestrare sPecificd, asemdndtoare inzestrdrii artistice. Numii absenla acestei irzestriri face pode tip sibild 9i, de altfel, necesarl - morala, - a datoriei. MoraIa datoriei e un schemakantian, tism etic, de care au nevoie firile fere dotalie etice pentru a funcliona cAt de cAt onorabil' CAnd nu iubegti in mod spontan binele, !i se cere, mdcar, sdJ respecli' Cand talentul nu te ajuta se gdsegti expresla optimaltr a conduitei intr-o situalie date, fie ofer{reletarul ei' Sim}ul datoriei e for' mula de minimd rezistenld a faptei morale: te porli cum trebuie nu pentru cd gtii de ce, ci pen' iru ce aga se cade; pentru cd ,,e de datoria ta se o faci", conform unui cod pre-judecat, Pe care nu reugegti si-l interiorizezi decAt pe calea supune' rii. iradierea unui fapt pomit din simpld datorie, fald de aceea a unui fapt hr5nit de aocalie eticl, e ie o caracteristicd ricealS. Un sec halou de in'

rliferen!5 inconjoard gestul indeplinit din zel tlisciplinar, in vreme ce acelasi gesi indeplinit cu r,nttrziasmul unei dedicalii morale libere e cald lrirni\ la incandescenli. Morala datoriei e moral,\ (lc stil grafic, linearitate monotone, suprafald nrolalii. Morala vocaliei, a iubirii, a talentului motlrl t' - prin contrast aducdtoare de spaliu 9i rlt, culoare: e o morald-in ac elagi limp piciurald 9i ltll'rlicd, o morali de armonii riscanie, dar vii, o plinil de virtuozitate alternanld de clar 9i obscur, rh, vervi strXlucitoare 9i densitate matX, de cutrrirrfenie gi temedtate. I'r ccizia, aproape mecanicd, a unei morale a dakrlici e valabilS cAtd vreme intre inventarul norIttr,lor ei 9i evantaiul situaJiilor de viafd posibile F o 1)crfgsl; rimetrie. Dar de indate ce aceastd siltt,trie se dezechilibreazh in favoarea vielii (ceea g(, r,, mai intotdeauna, cazul), normele datoriei rh'virr inutilizabile. $i ahrnci abia igi dovedesc rosItrl .lintezia morald (concept care a circulat, la un iturnent dat, in mediul german al sfArgitului de retrrl XIX) gi talentul moral. Thlentul moral e caltdcitiltea de a transforma interdicfia etici in compt)rlitment liber, dar adecvat. E trecerea de la Itr.li,r t ivitatea strictd a decalogului (ce sd nr facil) ln,rctul etic afirmativ, adaptat unor imprejurdri prrlticulare. Tialentul moral e abilitatea de a valotll[ n ,,dinamica principiilor neutre,, in contextul, Ittlirrit variabil, al dezbaterii morale cotidiene. A tvr,,r lalent moral e a avea intuili a concretului etic,

I
78 utNtut
MIRALrA
(

INTELIGENTA 9I TALENT

MoRAL 79

distinct de validitatea genericd alegilor: a treda, eventual, litera legii, Pentru a r5mAne credincios spiritului ei. Reaclia la imediat a naturii etice liPsite de talent moral e, intru cAtva, stereotiPe: la o anumitd problemd, ea nu poate avea decdt un singur rdspuns, indiferent de circumstanlele spe' cifiie in care ea se Pune. Cel dotat cu fantezie 9i cu talent moral va reugi sX gdseascd aceleiagi probleme nenurnirate tipuri de solulii, in funclie de determinXrile ei individuale. Se poate intAmpla, de pild6, ca acelagi om si recomande sernenilor sii exercigii de conduitd nu numai diferite, dar chiar contrare: el poate indemna la moderalie intr-un caz, la intensitate intr-altul; intr-o anumitd ambianle, el poate vorbi despre l5comie ca despre viciul suPrem, in alta ca despre unul secund si neglijabil. ,,Viclenia" (amintitd la incepu' tul acestuitext) de a muta - dup5 o superioarl accentele de pe un principiu etic,pe strategie - subtild de a exalta, cAnd e cazul, o altui, .stiinla anumitd regiune a eticului, adumbrind alta, pen' tru ca apoi, in alt context, 9i dinaintea altui audi' toriu, s! adumbregti ceea ce exaltasegi 9i si exalS toate acestea Pot fi altce' ceea ce adumbrisegi - sau oPortunism etic' Pot va decAt inconsecvenle fi talent moral in acliune. Din aceastd perspecti'l vd, pentru a sfetui pe cineva ir mod fericit, t€buial sd evoluezi imprevizibil pe o uriagX claviaturtr d€t posibifiteli, g;nend mereu seami de irepetabilul ca'' zului pe care il ai dinainte. Un bun sfdtuitor e cel

,lrc vorbegte desfrdnatului despre abstinentd cu or. t'lasi tact cu care vorbegte celui ne-simtitor si rrcru despre pliceri. Un bun sfdtuitor nu are conuingcri normatiz.te imuabile: el rtrspunde intotdea_ trna potrivit cu chipul celui care intreabtr. El are lrrle ntul de a alege tonul, teza 9i argumentul cu lr,lt' mai multe ganse de pbtrundere in intimitatr,a celuilalt el va fi succesiv obtuz 9i plin de umor, rlrirstic 9i tolerant, tenace, neglijent, naiv, locva(r', talcut, tandru, sAngeros, precaut, temerar, pe_ lltrrap 9i abstras, complice 9i inflexibil, tatonint, rolel;oric, discret indisffet, logic, delirant, glume! cu cele grave si grav cu cele frivole, .,inlelept ca ;crpii" gi ,,curat ca porumbeii,,. Iar arititorul siu ttu se va indlla niciodatd pedant dinaintea oa_ tttcnilor, ardtAnd spre ceruri nemiloase, sau pi rnai r5u spre propria sa, uscat5 gi falsi, exem-

plirlitate.

-

Excurs

TAI.ENT

S

I

INTELEPCIUNE

ln loate privinlele - fie ci e vorba de exercitiul girrdirii, de experienla curente a vietii, de o decith,a voinlei sau de opliunile afectivithlii - criza tttrrlr,ficA, ,,rit;J" , se manifestd ca patologie a disn'nnlnfintului: incepi si vezi deosebiri acolo unde cm,rrliale sunt asemdnlrile gi incepi sd vezi con_ lkrrriti\!i acolo unde esenliald e discontinuitatea,

80 ,vlttue

MIRALIA
r',1

INTELIGENTA 9I TALENT MORAL 81

ruptura. A dezbina mental ceea ce - prin naturi line laolaltd 9i a omogeniza ceea ce - prrn e distinct, iati devierile posibile ale disnaturi sX cerndmAntului bolnav. El va ajunge, de pildX' diferenlieze pedant, cu o neinhibate vervl anafticA, felu-riteie sPecii ale binelui, dar va descoperi tranzisi subtile, coerenle ascunse, inrudiri amdcitoare (si iustificative) intre bine 9i rdu' Dscer' ie.""ttt rl Uot ,tuu conciliazd teritorii ireconciliabile

spatele inlelepciunii, adormind in vidul delitrstdrii de sine, iar inlelepciunea sd-9i piardd serluctia, sd renunle la expresivitate, pentru a se indep5rta mereu mai palidh de patosul lu- acestei situalii e- de necontestat; nii. Realitatea ('r'(,a ce putem pune in disculie e normalitatea ei. ( )4 nu e normal ca talentuJ gi inlelepciunea sd in-

llr.indisjunclie
lrrlt'lcpciu4q bilatie
t',t

@

talent adevdrat, ci o minord unea care nu gtie

rr'r'irrtii firX vlae5.

aodrut, cu alte cuvinte, doua categorii umane ci g'dsesc incompatibilitate acolo unde ar trebui iie ar^o.,ie cornplementari: avem, pe de o te. inteleptul acru, care vede in inzestrarea tca o ispite, un risc de ,,indrdcire", o incl (vinovaii) de a muta accentul de pe adevbrat grav pe ,,bine ticlurt" 9i frivol; 9i avem'.ne !5 al de talent, care trateazd rigorile

iutt", o-"t

pienliale drept ingridire a propriet.t"*:1 a frl )moarte termic5" a entuziasmului 9i talentul sd tii. E"ittd, i.ttt-udevir, riscul ca

1

l)ar de ce, in definitiv, ar avea talentul nevoie citre altceva decAt citre propria sa rplt.ndoare, 9i de ce inlelepciunea, prin definilie dttlarhicS, sfericd, indestulat5, ar avea nevoie de Jnxlul unor manevre eiectorale? Pentru c5 talenIttl nu e decAt r;nealtd purd gi, ca atare, nu are sens dt cii t dace ffece proba ,,func9ionalit5lii"; 9i pentru f[ in lclepciunea arc inhe notele desdvdrgirii sale - l)c aceea a generozit5lii, a deschiderii, salvatoalt, spre ceilalti. T lentul are nevoie de finalitate, iar Itrlr,lcpciunea are nevoie de instrumentar. Existd Ittr ridicol ai talentului gol, al mugchiulaturii neIucr,tkrare, dupd cum existe o tristete a intelepciuItll ,,rn' nr com.rnicd s-!nu contartead. De o parte mr lr rt'[ie firi obiect, persuasiune fdrd substanli, de nrnl,rltil adevdr fdrd strSlucire, didacticism obosit,
tA lic orientat

82 umtna

MIRALTA

INTELIGENTA 5I TALENT

MoRAL 83

sentinld seaca, sufocatd de plictiseali. Firegte, nu se intAmpltr aga intotdeauna: talentul 9tie, uneori, sd slujeascd,iar intelepciunea gisegte incd resurse de a cuceri. Pentru a sluji, talentul trebuie sd-9i aminteasci despre sine cAteva date elementare, cAteva platitudini: mai intAi, sd reinvele sfiala. Talentul nu e un merit, ci un dar inexplicabil, care trebuie onorat. $i e de nefirleles cum putem distribui constatarea obiectivl a talentului ca pe o,,decoralie", ca pe un omagiu, de care cel omagiat se simte, pe deasupra, mAndru. E ca 9i cum ai felicita pe cineva ci are ochi albagtri. Thlentul nu e achizilie trudnicd, beneficiu rdscumpdrat prin cine gtie ce virtuli: e naturd privilegiate, credit in alb, cadou prin miracol genetic chiar de ziua cdpdtat -Talentul e un talant care nu-ti aparline nagterii. 9i in raport cu care poli deveni merituos nanai cu condilia si-l multiplici. El e admirabil, desigur, cum admirabili sunt gi ochii albagtri. Dar admiralia gi lauda nu sunt totuna gi nu conviry in mod necesar, aceluiagi obiect. A dmiralia se adre' seazd, de pildd, Capelei Medici, pe cAnd lauda ii revine lui Michelangelo. AdmirAm frumuselea lumii, dar nu putem lduda lumea pentru frumuselea ei. La fel, admirdm talentul, dar nu-l lduddm pe cel talentat ca pe un individ meritoriu, de!indnd de drept ceea ce deline. Retorica latind gtia asta cAnd folosea, pentru a indica talenful, termeni ingenium. Compus din in 9i gigno (a nagte,

,r produce), el desemneazd strict ,,in-ndscutul": o ,rbilitate natural5, o capacitate nativd, un simplu ,,kl de a h" . Ca fel de a f , ingmium-ul latin se apropic de unul dintre sensurile lfftos-ului grecesc, cel t't,lcritor la o pas iad pre-dispozilie. Dar se intAmPliI chiar ca, la Cicero 9i Quintilian - ca 9i la tArzrrrl Isidor din Sevllla ingenizm sA fie dach nu -, o tnrducere, mhcar o echivalenli plauzibilX a grer'r,scului phlisis (naturd), de vreme ce triada clarit'l ingenium, disciplina et usus (lalsid,or: natura, loLlrina, usus) pare a reproduce teoria lui Protagonrs (secolul al V-lea a. Chr.) despre phljsis, Eist6me, lsk'.sri - cele trei ,,calificdri" necesare oricirei intrtprinderi reugite (v. J.J. Pollitt,The Ancieat View rl ()n:ck Art: Citicism, History and Terminology, Yale tJrriv. Press, 1974, pp. 382-389). Din chiar aceste It'iatle rezuitd cd ingenium-tl singur e insuficient: r,l rru e decdt o posibilitate care, pentru a se actunliza, are nevoie de adaosul exersdrii asidue gi de trrolarul unui adevdr bine asimilat. Abia prin oxt,rciliu (riskesrs), talentul (ingenium) devine faciItlrrs, ugurin95, fluen9tr. ,,Facilitatea" e, in acest caz, Itrli mult decAt talentul, cdci se obline prin efort fi'l)ctat, prin vocalizi, prin administrarea harnilI ir inzestririi native. Pentru/acllifas poli lduda lul nrtist. Pentru talent, nu inci. Dar ldudabil cu rrth,vilrat, artistul nu devine inainte de a da dex|,r'iltgii sale o direcfle, o orientare doctrinard. Thlenlrrhi (ingenium) frebuie si i se adauge ,,invitdtura" (lnrlil io) va proclama intregul Ev Mediu pAnd

-

84 uwtu;.

MaRALTA

INTEI-rcENrA sr TALENT

lronel

85

la Cennino Cennini Ars sine scientia nihil est. Aptitudinea artistici, va spune la rAndul lui Diirer, nu e decAt kdnnen, putinl Putinla (latentd) devine putere (Getualt) abia prin exercitarea ei conslantd (Brauch) 9i prin ,,idee lduntricd". Talentul deplin nu e niciodatb, pentru un mare artist, o facuitate solitard, izolatd de sfera cunoagterii, a observd Erasmus, irtnlelEciune in acf . ,,Unii - au vrut sd numeasci nu tr-o paginX celebri artd, ci inlelepciune darul de a vorbi frumos. Ci. cero insugi, in dialogr.rrile sale, definea in chip ele' gant elocinla drept inlelepciune bogat vorbitoare. Care este izvorul elocinlei ciceroniene? Sufletul instruit din belgug prin cunoagterea variatd a tuturor lucrurilor [ . . . ] La aceasta se adaugd bunr:I-simt firesc, inlelepciunea 9i prudenla ( consilium)... Mai intAi trebuie si avem grijA cum gAndim 9i apoi sd ne potrivim cuvintele cu rafionamentele, 9i nu invers." $i totugi ,,potrivirea cuvintelor", ca gi aceea a culorilor sau a sunetelot a evoluat, de la o vreme, cdtre o riscante ,,specializare" . Iar cAnd ta' lentul se desparte de cunoagtere, arta alunectr in artizanat. Artistul devine un megtegugar oareca' re, lipsit insd de nobila umilitate a megtegugului' El igi ia ,,darul" congenital drept un pedigree de elitd 9i se mullumegte sX-l expunX, feminoid, la cerere, ca pe un vegmAnt de paradd. Talentul lipsit de convingeri gi de preocupdri inalte, talentul care poate spune orice pentru cd nu are nimic de
e

unei angajiri spirituale solide. Talentul deplin

slrus e in artd - ceea ce e sofbtica in filozofie: o cuforie de nestepanit a mijloacelor. Cu o asemetrt'a ndtAngi euforie se rdfuiegte Socrate incd de f ,r irrceputul procesului siu: ,,Yd ju pe Zets, celilleni ai Atenei, cd nu veli auzi vorbe infrumur'cfate 9i impodobite cu intorseturi megtegugite gi tuvinte alese [...] Bine mi-ar sta, la anii mei, si v i n in fala voastri cu vorbe ticluite, ca un tinerel" (Apologia, 17 b-c). Talentul fdrd dragoste de adevl r, talentul neingelept, narcisiac, decorativ, talenIttl in sine e - pare si creadd Socrate - o formX juztcnilitdtii, o dovadd de imaturitate. Oarecum r rctrzabil in anii debutului, cAnd d escoperi ce pofi, fr1rtl sX gtii ce orei, el e de netolerat cAnd supravicfuiegte propriei sale vArste. I)aci insd inlelepciunea are dreptul sd excomutticc talentul ne-direcfionat, lovit de belia muldin cAnd i:r Itrnririi de sine, talentui are si el t'6ntl motive si pund in disculie- inlelepciunea Itrt'xpresiv6, cea pentru care adevdrul e neapbrrtt morocinos si ,,intrar.Ziliv" , uscat p6n5 la nenrticulare, mai curdnd fioros decdt atrdgdtor, pe xt'urt, baricadat intre ticeri precaute, umilit5fi soIt,trtne si rnurmure sibilinice. E la fel de grav c6nd rtrlcvtrrul i9i pierde farmecul, cdnd desfdgurarea lrri c lipsitti de grafie, pe cAt este de grav c6nd nearlt,virul se arate cuceritor sau c6nd simpla jonglt'rie formald are succes... l'rin ,,inlelepciune" nu infelegem, aici, perforrrrlrrta singuraticd 9i anonimd a acelora care iau

86 unttut

MIRALIA

INTELTGENTA 5I TALENT

MoRAL 87

absolutul pe cont propriu 9i se rdzboiesc - in inimperfecfiunea lor 9i a lumii. Intimitate - cu lelepciunea anahorehrlui e dincolo de comentariu si dincolo de orice exigenle lumegti. Ceea ce avem in vedere e insh inlelepciunea care acceptd condilia comunitltii mundane 9i de care comunitatea are nevoie: inlelepciunea care vrea sd iradieze nu plin simpl| prezenld , ci prin discurs 9i prin acliune publicX. Aceasta nu poate arbora abstragerea anahorezei fdrd a se contrazice pe sine. Eficacitatea comunitarX nu se Poate obtine fXri colaborarea inteligenlei gtiutoare, a construcliei angaiate, a formuldrii memorabile. Inlelepciunea care se adreseazd oamenilor are nevoie de talent, de stra' tegia discreti, dar consecventd a unei permanen' le captatio: ea trebuie sd slujeascd evidenla prin ingeniozitate, sd fie capabild a desfSgura ample neinleleParmate ale seducliei. CAnd rdul - ca gtie sd fie tentant, cu atAt mai tentanttr ciune trebuie si fie inlelepciunea; ea va opune deci is' pitei corupdtoare o la fel de vie ispitd a recuperd' iii. Talentul nu e nicdieri mai bine plasat decdt in perimetrul inlelepciunii 9i, inh-un anumit sens, inlelepciunea nici nu e decAt un bun amplasament al talentului, al darurilor inniscute. Nu e de mi' rare, atunci, cd ir limba vedre a Greciei, cea in car€ discernXmAntul bolnav de mai tArziu nu opera' se inc|, sophia 9i t1chne, inlelepciunea gi arta (ln sens larg), erau strAns inrudite. Homer nu ezitl sd defineascd, la un moment dat, indemdnarea

n

rltrlgherului drept sophia.Iar Aristotel - in E/rnicomahicd incd pomenegte aceastd acceplitr rre a termenului (,,reu9itd supreme intr-o artd lurticulard"), adumbritd ulterior. Cdci abia dupd

t'c ttchne a fost net separatd de epistime (crtnoagIt're, gtiinld), sopftia a inceput sE fie trecutX in registrul celei de-a doua, mai curAnd decAt in acela - mai modest al celei dintdi. inlelepciunea (so1rlrir) a evoluat, astfel, tot mai hotdrAt, cdtre sulrl imitate olimpiani, ldsAnd pdmAntenilor doar r,xcrciliul substitutiv al philo-sophiei sau al unor v irtuti mai aplica te, de Ep phr6nesis sau sophro4fne. Abia in amurgul AntichitXlii s-a putut recupera '- irr chip violent.gi misterios corporalitatea, lrrrcdiatejea sophiei. Cu alte cuvinte, abia atunci lnlclepciunea a inleles sd coboare in carnea istorit,i, refuzAnd a mai defila mustretor, pe un cer rlistant, inaccesibil. intrupattr, cufundatX adic6 in Inrpria sa antitezd, inlelepciunea a ales sX ajute 1lrfi pnrticipare, iar nu printr-o stadce emula!ie. Itr acest context, talentul (ca aptitudine de a serltrcc) poate apirea drept tentativa inlelepciunii r lt' ir strdpunge carcasa opac5, nesimfitoare, a unei I[nanitd]i pe care adevdrul enunlat monodic nu o rnai convinge. Thlentul bine folosit e o adaptar(, .r transcendentei la frontul dificil, la harla conIrrzrl a imanentului: e un narcotic, un euforizant, rurt,stezicul sub care se poate administra leacul inlr.k'pciunii. Ti enhn e privilegiul minim, arma strict rrrrt'sard a inlelepciunii care vrea si ionverteascX

I
88
,urrulux

r
INTELIGENTA sI TALENT s,t dcscAnte...

MaRALIA

lumea: e trupul ei (al inlelepciunii), lelePciunea e insuflegirea

. I I | I I I I I I I I I I I I |

| lui' I nepretentios in- | DacX ar fi sd definim rapid 9i felepciunea, am spune cd ea e expresia supremd I urmele iui Socrate din a sdndtdlii, adiltgAnd - pe adevdratd e rezultatul I Channides - cdiendtatea intre spirit 9i corp' In- I unei perfecte acomodiri N integrali' I lelepiiunea e, prin urmare, o vi*ute a tXgii: e capacititea sPiritului de a locui ctpe de I clipi fiecire parte a corpului 9i disponibilitatea I corpului de a se ldsa locuit - fdre intermitenla - I de'un principiu superior' Perfecta coerenld 9i ie' I ale fiinfei, aceasta I I | | I I I I I cl'I I

I dupe cum in-

MoRAL 89

inlelepciunea e finta, talentul e md[,stria tragerii cu arcul. $i dacd uneori se intdmI'1,) rit dinaintea tintei sa nu se ageze nici un arcas, rltrpii cum alteori se intAmpli ca, aplecat asupra irr( ului intins, arcagul sd nu mai vadd ginta, de virril e discemim6ntul acela bolnav care vede aserrr,lrrdri acolo unde esenliale sunt deosebiriie gi m, inciphlAneazd a dezbina ceea ce e fXcut sd lind litolalt5.

Excurs 2 SENSUL CULTURII

.arhie intre registrele distincte senltatea peiare o numim inlelepciune' Pentru " o intre;ine spune Socrate, in dialogul aminu trebuie procedat de sus in ios, de la suflet sprc tit .orp, de la intreg la parte ,,lar sufletul se ingriieg' desc6ntece (epodoil si descAntecele t" i., ucestea nu sunt altceva decit rostirile frumoase' oin asemenea rostiri se iscd in suflete in;elepciu' nea; iar o datd ce aceasta iese la ivealS si stdruie in noi, ii e lesne sd deschidi calea sindt5lii si re cap, 9i catre truPul tot" \Channides'l\7 a [ine)' nareori s-a scris mai convingdtor despreforta atn'I aecdtoare a frumusef ii si despre magia latentd a in' ceel felepciunii. Platon spune in cuvinte Putine .e multele noastre pagini incearcd, greoi' sd apro

iw lurr,rra coNTEMpoRANASrrlriectul pe care l-am ales e atat de pretenlios 6l tlc cuprinzdtor, incAt nu pot spera sbJ acopdr tltrgur cum se cuvine. Pot spera doar sd rezolv luctttrilc. nu venind cu un rdspuns, ci punAnd juslrt intrebare. S-ar putea ca aceasta sd fie condifia rr rrr lt'mporand a oricdrui intelectual, daci nu conrllli.r intelectualului dintotdeauna: a formu.la inItt,bi1r'ile optime, in nddejdea c5 buna lor formulare rtlrivaleazd cu un rdspuns. Vlcau deci sd supun reflecliei dumneavoastrd |t oblcma culturii in genere 9i a sensului cuiturii

*u-"

I I I

' {':,,,rf.ri.,tA tinutd in decembr ie

7982,|a Lugoj.

Am

-*'#i##:il1:'J'i""Tt'i:iffi1ul

lrilrlr,rt, cum se va vedea, caracterul oral al textului, ceea l,rrr,obligi sd cerem scuze cititorului pentru eventualele F\' r.|n' de colocvialitate. (A. P.)

I L

90 utNrue MIRALrA
in epoca noastrd. in sine, aceastd problemb nu e o problem5 ,,culturali", cdci o datd ce te socotegti ,,om de culturd" intrebarea care se Pune e cuttl sd trdiegti cu o asemenea calitate, ce statut exlstenlial poti cdpdta ca ,,om de culturd", cum te vei migca in lumea ta ca purtdtor al acestei etichete. urmele lui Ne vorn intreba, cu alte cuvinte -se Pe cu veamira, Montesquieu care, ca euroPean, curi in urmi, ,,cum Poate cineva sE fie persan" ne vom intreba, agadar, cum poate cineva str -, om de culturd. Nu a ajuns cumva cultura sX fie fie un soi de Asie a lumii contemporane, un univers exotic, greu de transferat in viala zilnicX? Cum poate cineva si fie om de culturS astezi? intrebarea pleaci, desigur, dintr-o insatisfaclie latenti, din sentimentul cX e foarte greu, c; e, une' ori, imposibil sX fii om de culturd, mai exact, ctr din valbr e culturii nu poli extrage suficiente for!e, suficientb doctrinX ca sX poli face fali onora' bil situaliilor curente de viafi 9i cu atAt mai pufin unor situalii-limitd. dum' ca Doud lucruri am Putut constata - 9i de-a lungul vremii: mai neavoastre probabil intdi, se intAmplX ca, in situaliile-limite, cultura se nu te ajute: treci Pdntr-un moment greu 9i te trezegti cX tot ce ai citit nu poate sd-!i ofere nici o proptea, ce lecturile tale devin purd bibliografie, raft plin de cXrfi fdrd nici o eficacitate exis' tenfiald: nu te poli sprijini pe nici un autor. Simfl nevoia unei alte instanle care se te susfinX; simfl

TNTELtcENTA sr TALENT

vonel

91

rtevoia sd-!i extragi dintr-un alt domeniu chiar 5i energia de a continua si faci culturd. ExistX, prin urmare, o precaritate a culturii in fala situaliilor-limit5. CAnd am venit incoace*, mi-am dat intAlnire, in Gara de Nord, cu prietenii cu care ,rm cilitorit impreund. O gard aglomeratd e un loc foarte bun pentru a medita la problema culturii. Instinctul vital brut, urgenta imediatului sunt mai prezente acolo ca nicdieri. Intr-un aserrrcnea loc, ili poli da foarte bine seama ce gubretlil e cultura, ce diafand sens prost -cuinvitalitatea gregard a - poate sil apari ea, in contrast tnrui peron plin, pe care se agite patetic, purtali rle nevoi acute, sute de oameni cu ochii la ceas ryi la bagaje... Sigur, te poli consola spunAndu-li cI, Iipsitd de orice gansd in imediat, cultura cA9tigil bdtSlii pe termen mai lung: cd ea are sanse irl)solute numai in perimetrul Absolutului; pAnI l,r urmi insd aceast5 consolare se dovedegte ea futsrI9i descurajant5. Al doilea lucru pe care gi - ca dumneavoaslrl1, probabil l-am constatat in timp e, poate, ryi nrai grav: cultura nu presupune, in mod necer,rr, rigoare morald; din culturd nu se poate der lr rcc un cod moral. intalrrim, de aceea, d1n picate, rrt'rrumtrrati oameni de culfurd admirabili prin cutro;;tintele lor, dar pe care, omenegte vorbind, nu rlli doi bani: e plini lumea de lepre cultivate, de r'rlrturari insalubri, de autoritdli,,intelectuale"

'

l.a Lugoj. (A.P)

92 urNtu,t MaRALTA
Iipsite de orice autoritate moral5. Dace aga stau lucrurile 9i aga stau! -, atunci cultura se face vinovatd - a-!i da o prea mare libertate: liberde tatea de a te ocupa de orice, in orice cotldifii. Ei bine, daci un sprijin concret nu e de agteptat de la culturS, dupi cum nu e de agteptat de la ea o dogmd morali, care sunt atunci beneficiile ei, care ii e rostul? E o intreba re pe care mi-o pun necontenit, pe care pdeteni am - cu cAlivacum veti - ficut intom-o pe toate pXrlile a9a fi in repetate rAnduri si dumneavoastrd. Odatd, am discutat pe aceaste temi cu Constantin Noica. Am se rezum, in continuare, opiniile lui, ingdduindu-mi sd mi distan,tez de ele acolo unde md simt in stare; aceasta nu pentru cd imi pot permite str polemizez cu Noica, ci pentru cd el reprezintd in asernenea mdsurd culfura insdgi, incAt cineva carc trdiegte o crizd a culturii intri automat, la un moment dat, intr-o divergenjd cu Constantin Noica. Am intrebat deci: cum poate cineva sd fie om de culturi? Noica a avut urmetoarele rdspunsuri. A zis aga: sunt cel p:ulin patfu motiae pentru care merit5 sd faci culhre, pentru care cultura are dreptul a fi socotitd o valoare supremd, singura pe care te poti sprijini intr-o vialX de om: 1. IntAi spunea Noica - cultura DacX exis- a unei bucurii permanente.este singura sursi certd td un teritoriu al lumii in care pofi cunoagte deplinXtatea bucuriei, acest teritoriu nu poate fi decAt cultura. Firegte, bucuria e altceva decAt pldcerea;

TNTELTcENTA sr TALENT

MoRAL 93

ivitatea comentariului, trec6nd, astfel, intr-o onclitie suprasenzoriaii. Cuitura e deci o satislactie perpetui, fdri riscuri, fdri dezamdgiri, o rratisfacfie pe care o poli avea fdrd si depinzi de
I

Irra si tristelile omului, salvandult din persl)ectiva spiritului. Cultura salveazd totul prin rrrnrcntariu. PAnd si bucuriile senzoriale sunt bu_ ( trl'ii in mdsura in care sfArgesc in contempla-

sl)rc deosebire de aceasta din urme, ea poate pre-

t

,r

pot face acestei frumoase de_ lirritii: mai intAi, bucuria culturii culrnineazd, unerrri, cu o obnubilantd euforie a culturii, iar aceastA t,uforie e periculoasd in mhsura in care te pune in tlisonantd cu imediatul, te face neatent la drame[, proximitdfii. Divagalia (sau evaziunea) cultun li\ e unu l dintre riscurile culturii prost practicate, r,, nu o datd, ridicolul 9i stridenla ei. Apoi, exis_ t,l oameni care nu au ,,organul,, bucuriei, oarneni rl ructuralmente incapabili sd identifice sensul viotii cu experimentarea neintreruptd a bucuriei, 5i ttunni a ei. Nu e un lucru dovedit cd rostul orrrului e sa apara in scend, si trag5 un zdmbet r,rtisfdcut 9i sd se retragd, apoi, mullumit, in nertrrtul din care a venit. Bucuria, bucuria puri 9i r,irnpl5, poate fi bund, poate fi dezirabild, dar nu l singurul conlinut de viali posibil si, in nici un rirz, nu e neapirat cel mai nobil. 2. Cultura - spunea in continuare Noica r, atlevirata formX de maturitate a spiritului. Ea
se
r

llii. l)oui obieclii

94 wxrut

MIRALIA

INTELTGENTA 9r TALENT

MoRAL 95

scoate lumea din minoratul care o amenin!5 une-

ori, investind totul, prin simpld atingere. cu propria ei splendoare. Cultura e un fel de a rdspunde de tot, un fel de a da socoteali de oarneni, de im' prejurhri, de cdrli, de istorie, Pe scurt, un fel de a aduce tohrl ir:rtr-o ordine mai inaltd. Cultura tracu gralie ge totul in sus, salveazi - aParen' -salva aparenlele" a !ele. Expresia asta - ,,a apirut in literatura platoniciand cu sensul de ,,a gdsi justificarea aparenlelor". In sine, aparenle' fu par inconsistente gi atunci, ca si le ,,salvezi", ca sd le faci si persiste, sd-gi dezviluie rostul, tre' buie sd le agezi intr-o ierarhie justificativd. Asta face cultura cu tot ce existd: ea nu lasi nimic in platitudinea in care se aflX in mod obignuit, ci mutd totul intr-o geografie mai puri. Nu cumva insd ea mutd adesea lucrurile din firescul lor? Nu aduce ea in htme prea multd me'
diere?

adevirat cd prin culturi iegi de sub tot soiul de determindri stAnjenitoare, reulind a te migca liber inlSuntrul lumii tale de cdrli ;i de idei, nu e mai pulin adeverat ci universul t u lturii asigurAnd fastul libertSlii nu ii ga- buna orientare. Egti pus, cu -alte cuvinlanteazd tt', in posesia unui magnific instrument, dar nu pt ii intotdeauna bine ce sd faci cu el. 4. in sfdrgit, ultimul lucru pe care il spunea irr aceastl privin!5 Noica 9i cu care nu - disciplina culturii eputem li tlc'cAt de acord e ci o fortrrll foarte eficientd de igiend a spiritului. Aqa otrr. r,xistX o igiend pentru corp, o ,,spdlarc" elementru i\ care line de civilizafie, existi 9i o igienX penlru minte, care este cuitura. Un om necultivat e un om nespdlat, un om lipsit de condilia minima1,1 a migcirii lui in social. Omul e dator si treacd l)r'in curXlirea oferitd de culturi, dacd vrea sd-gi
sc dd. Or, dacd e

sPunea Noica mai de' 3. Cultura mai este - care libertatea ela ea aca' parte - singurullocin sd. Cultura e instanla funciarmente eliberatoare. am vdzut-o deja Ea ili dd toate de zlegdile.Dar aceasta a libertSlii poate fi o capcan6, inflalia - echivaleazd cu suspensia rigorii morale 9i, la Ea limitd, cu dezordinea eticd. Ca 9i senxtatea bio' logicd, libertatea nu e un ,,in sine"; e o valoar€ relativi, un lnsf rument care igi dovedegte indrep' tdlirea numai prin scopul pe care e Pus si-l slujeascd. Libertatea se justificd prin orientarea ce i

on()reze umanitatea. La aceste patru motivafii, Noica a addugat, cu rrlt prilej, trei codicile. Mai e ceva - spunea el: t ultura face sd primeze posibilul asupra realului. Nrr cgti mulfumit cu realul, plonjezi in posibil 9i Itrtri in ordine. Se contureazi astfel tema cultut'li ronsolatoare si rn-am mirat s-o vdd formulatd lrx nrai de Noica, fiindcd atunci cdnd e vorba de llkrzofie, el nu suportd tonuJ gi problematica conrolJrii. Ca 9i Hegel, Noica nu ingiduie speculallvrrlui sd alunece spre ,,edificator". Cultura o face Ins,I ;;i de data aceasta Noica pare sX vad6

-

-

96

mmtua MaRALIA
t

INTELIGENTA 51 TALENT

MORAL 97

in ,,alunecarea" cu Pricina o calitate' E drept cX multe Personaie importante ale culturii europene au

formd de compensare. Si ramane sd ne intrebdm dacx poli face bine un lucru pornind de la o insuficien!;' Mulli oameni de culturi ai Europei sunt oameni care au ales cultura dintr-o carente vitali' E ceea ce Noica insugi numea odati ,,cultura de tip esopic": indivizi cu un defect constitutiv sau altul se refugiazi intre cirli, incapabili de trXire deplind: rezultd o culturd resentimentard sau, in orice caz, o culturd de evaziune. inci ceva continua Noica: cultura e singu' ra zond a cunoagterii contemPorane in care te poli baricada impotriva matematicilor care cuceresc totul. Cultura face posibilS, irLci, rezistenla la ma' tematici. Matematicile sunt foarte bune, dar nu pot explica (9i nici nu gi.o propun)individualul' b., ..,itrr.u dd socoteal5 de individual, iar pe iinia aceasta ea poate furniza incd lumii moderne o ,,mathesis" nematenaticd, o cunoa9tere nemate'

tracticat cultura

ca pe o

iul unei minti reci, streind de orice patos. Exisli'l un limfatism implicit al omului de culturd, o sctldere de potenlial care-l face s5 poati amAna
irrclefinit experienlele esenliale a1e viegii. De-aici yi incapacitatea culturii de a statua o moraid: o rrroral5 nu e posibild decAt ca dedusi dintr-o exl)r'rienta a iubirii, dintr-o angajare, din aderenla l.r un crez, la o doctrin5, la un om, la un zeu. Din tot ce am sPus pAnd acum rim6ne, cred, in t,icioare o rezerva de principiu fatd de culrurd: ea l irrtr-o anumitd inadccuare fald de rcal, fieci plonjt,,rzi in posibil, fie cd e de tip consolator, fie cd adut'e cu sine o prea largd libertate, fie cd e doar o lr,rricadd impotriva matematismului generalizat slu impotriva patosului zilnic. E vorba, oricum, tlt: o inadecvare: o nobilX, foarte nobild spelX a inarlt'cvirii, datoriti cdreia insd cultura nu ne Poate ,rjrrta ir problemele esenliale, in momentele-cheit,ale vielii. E clar ci ea nu e un domeniu autolrr rm: mai trebui e ceva dincolo de culturd, cev a care s,l o suslind 9i care sd ne suslind pe noi ingine o rl,rti cu ea. Altfel, cultura intr5 intr-un proces de O r lt'generescen!5, cu rezultate destul de grave. irrtiuchipare degradat5 a culturii e, de pildd, ,,cu1Itrralul", omul de culturi de proastA cattate, care rirpiltd diferite chipuri: unul dintre ele e omul llll'sc, omul care trAiegte Prin delegalie, care/ ne,rvind nimic de spus, rdspunde la orice intrebare printr-un citat. E o formi catastrofali a culturii, ir lirrmd care depersonalizeazd 9i care substituie irrtcligenfa prin memorie. Ea are, desigur, nimbul

maticd. Surprinzdtor este insd al treilea codicil al lui Noica: cultura e singurul teritoriu in cuprinsul ctr' ruia te poli bari cada impotritsa iubiriit' lubirea e o temd caie te urmdregte pretutindeni in viald; doar blindat in spatiul culturij Poti avea aerul cb o eludezi, ci o poti uita. Existi, intr-adevIr, forme de culturX caie suferi de o anumitd glacialitate ' Cul' tura se poate face la temPeraturi scizute, cu bri'

98

MNrMA MIRALTA
s,lr.l ceva de

INTELIGENTA $I TALENT

MoRAL 99

erudiriei, dar n-am inleles niciodatd cum poate fi cineva admirat pentru erudifie, ca 9i cum e un lucru nemaipomenit se tii minte in deviim5gie tot felul de drdcii de care n-ai nevoie. O altd degradare a culturi esle estetismul de un anumit tip. Existd o specie de intelectuali, foarte grafiogi, pentru care totul trebuie preluat in sfera culturii; ei au un fei de a reduce orice la fasonul salonard al unui mic bun-gust cultural. Sunt oameni pe care ii recunosti dupd feiul in care i9i recolteaztr citatul. La personajul livresc ne suplrd cantitatea citatului, la cegtilalli ne supdrd iresponsabilitatea utiiizlrii lui gi o totald lipsd de criterii in seleclionarea citatului. Sunt oameni care intr-o singur{ frazd, de pild5, ii citeazd - cu o entropicd simpatie pe - pe Mallarm6, pe Marx 9i Origen. Un om de culturd care nu simte cX acegti trei autori nu pot fi citali intr-o singurd frazd, ca nigte simple ornamente retorice, e un om de culturd ratat, un om fdrd instinct cultural. El omogenizeaz{, prin lipsa lui de discemdmant, tocmai ceea ce e, prin definilie, neomogenizabil. Sh fim un pic pedanli 9i sd facem nificd etimologie. Cdci cultura are, poate, o evolulie proaste gi pentru cd are o origine, sd zicem, discutabild. Ca
termery ,,cu.ltura" a apdrut in ambianla latind. Grecii n-aveau un cuvAnt pentru culturi 9i e pdcat ci n-aveau, cdci dac-ar fi avut, altfel ar fi ardtat, poate, cultura lumii. Exista, in grecegte, termenul ,,pai.d6ia" , care inseamnd mai curAnd educalie

genul Xsta, referindu-se la formalia t/rrlrnlri' a omului, de la gimnasticd 9i muzicd pAni l,r filozofie. Dar nu era ,,cultur5" in sensul oaret rrnr ,,administrativ" pe care l-a cdpdtat cuvAnlrrl la Roma. Se pare cd Cicero a folosit cel dintdi lrrvintul ,,cultur5" in sensul in care il folosim 9i ruri astdzi, derivAndu-l dintr-un verb latin, din ,,trrldre", care insemna ,,a cultiva pdmAntul". CulItrra era la Roma o spun cu - agricultur5, oarecare maliliozitate un fel de a ingriji - o formi de v,rkrri deja existente. Cultul zeilor insemna acel,r;ii lucru: a cultiva sanctuarul in care se oficia, a r'rrltiva dogma ins59i. Or, ideea asta a culturii inIt,lt se ca adrninistrare de valori deja existente sug,rcazX, de la buninceput, sterilitatea cult:urli. De rrltlel, cultura roman5 a fost un fel de a face agrilrr ll.uri pe ogorui grecesc. Nu intAmplEtor, a9arl,u; cuvdntul acesta s-a ndscut la Roma: romanii r',un asta au fdcut, cel pulin pAnd la un punct: au rttltninistrat valorile altora. $i astdzi, incd, a face t'rrlturd inseamnd nu o datl a manipula aalori care ttu-li aparlin, cu care nu te identifici integral, cu rirrc nu comunici in mod autentic, degi manipulirr('.r lor ili dd un suspect sentiment al propriei
1)rnpetente. Vrrbeam despre proasta evolufie a culturii. Un lnloric al filozofiei presocratice - cred cE Felix ( lt,vc a ficut o foarte expresivi impdrlire a fih rzofiei in trei categorii. A9 incerca sd le aplic, trer,r rd ule din,,tipologie" in,,istorie", 9i a9 spune:
r
r

100 umrue

MIRALTA
ce

TNTELTGENTA 9r TALENT naonar-

101

cele trei tipuri despre care vorbegte elenistul cu pricina se potrivesc cu trei etape parcurse suc. cesiv de cultura europeand: cultura a inceput prin a fi un mod al cunoagterii detagate, neutre, a lu. rnii 9i a naturii: o culture de tip theorogonic (de la theoria careinseamn5 viziune, vdz, prin extrapo, iare, cunoagtere). 9a pomit deci de la descifrarea gi catalogarea realului. Nici mai mult, dar nid mai pufin. A urmat apoi, in istoria spiritului european, un episo d pathogonic (dela pathos sufe. rin!d). Interesul oamenilor s-a deplasat de la cunoagterea lumii la suportarm ei. De la ,,vreau str 9tiu" s.a trecut la ,,vreau si mX mAntui", vreau sl transfigurez cu demnitate suferinla lumii. doud aceste variante de culturd sunt legitime gi, ag spune, benefice. Dar a apdrut, de la o vreme, o a treia varianti. In termenii savantului nostru, ea s-ar numi cultura de tip glossogonic, adic o cu[turd preocupati in primul rAnd de problema limbajului. Problema cunoagterii 9i problema fericiril fac loc unei probleme insolite: problema

-

ll,li oricXrei probleme. Asistdm la hipertrofia formalismului logic, la o ampli analiticd a cursului, pe scurt, ia o enormd speculalie in
limbafului, independentX de ceea ce acel limbaj munici. Problema formuldrii devoreazd sava4t conlinutul formulSrii. Epictet, in Manualul sdu, a presimlit in chip spectaculos aceastd evolulie a spiritului european. Iati textul: ,,Prima 9i cea mal necesard parte a filozofiei este aceea a folosirii pre.

ptelor filozofice; aga de pildd: sd nu minli. Cea de exemrlc-a doua o constifuie demonstralia -A treia este plu, din ce cauzi nu trebuie sd minti. r'cl care intemeiazd gi rAnduiegte diferitele categorii - spre exernplu, cum este demonstratia, ce t'ste demonstratia, ce este o consecin!5, ce este o opozilie, ce este adevirat gi ce este fals. Agadar, ct'a de-a treia parte este necesard din cauza celei tlt-a doua, iar cea de-a doua parte din cauza ce[,i tlintAi. Ol noi facem dimpotrivd. Cdci stiruim lirarte mult la cel de-al treilea element, cdruia-i tlilruim tot zelul 9i preocuparea noastrd, iar pe cel dintAi il neglijim cu desdvArgire. Agadar, cu toate cd pe de o parte minlim, pe de alt6 parte duntem totdeauna gata sd demonstrdm de ce nu trcbuie sd min!im." Aceastd deplasare a preocupdrilor noastre de la t'onfinut la form5, de la sensul lucrului la expreria lui este una dintre fatalitdlile epocii contemporane 9i unul dintre semnele proastei evoluiii a culturii. $i tocmai aceastd manie alexandrind a vt';nicei disecdri a enunlurilor, cu ocultarea cresclindd a sensurilor, ne face din ce in ce mai 9ulrrczi ca oameni de culturS. ... $i totugi, fdrd culturi nu se poate! in ce fel rurrrreaz5 atunci sd o integrdm vielii noastre, del)11;indu-i iluziile 9i limitele? (-'red cd pot incerca o primi formd de rispurs Irlt'cind de la bunul-sim!. Toatd lumea acceptd ce, rrrrcori, sunt lucrwi mai importante decAt cultura.

102 uwru,t

MIRALIA

INTELTcENTA sI TALENT

:r.lonu 103

Pentru omul comun, de pildd, mai imPortantii de' cAt cultura e viala imediatd. El plaseazd deci un ,,dincolo de culturd" la nivelul empiriei zilnice. Existi apoi omul politic care sPune: e bund cul' tura, dar mai importantl e pragmatica politic[ cdci ea se ocupd de fiurirea fericirii lumii. Cultu' ra e o valoare secundS, de suprastructur5. Existl, in fine, omul religios care spune: existi un ,,din' colo de culturd" care trebuie plasat la nivelul sa' crului. intrebarea este dacX, admilAnd rAnd rAnd fiecare din aceste ,,dincolo"-u4 drumul ele nu e optim cend. trece Prin culturi. $i atunci, cultura nu e cumva cel mai bun dtum tre altceoa decht ea, medierca optimd, calea cea bund a propriei transcenderi. Vreau sd spun cd tre doi artigh la fel de talentafi, subliniez asta: la de talentali (cici nimic nu poate inlocui are ganse sd fie mai bun cel care este 9i intre doi monahi cu la /el de intmsd voca$e tuald (cici cultura nu poate line ioc de e, poate, mai bun ceI care in plus e 9i un om de tur5. Tot astfel, intre doi politicieni cu egald citate politicS, e incd mai eficace acela care e de un om de culturX. Cultura nu trebuie sd, agadar, ca un capXt de drum, ca un absolut: poate fi insi o modalitate foarte potriviti de a absolutul. S-ar spune, prin urmare, ci ceea ce mim ,,culturd" e cea mai bund miilocite atunci tli lipsegte nemijlocirea . Fiindcd existd 9i acest Exist5, de pildd, oameni care pot plonia direct

tr'-trn ,,dincolo" paracultural; asta e o gansi pe care

lru o are toatd lumea 9i, evident, cAnd o ai, cdnd rlctii nemijlocirea aceasta, te Poti dispensa de mijItrirea culturii. Dar dacd n u o ai, culfura apare r'a solulie preferabilS. O solulie foarte PotrivitX tlc altfel condiliei urnane in general. Umanitatea r,o specie a inferoalului: nu e nici sub puterea instirrctului, care rezolvd lucrurile cu sirnplitatea nnturii, dar nici sub incidenla sacrului, care de nscmenea rezolvd lucrurile simplu, cu simplitaIt,a harului. Umanitatea e inh-o stare intermediaril, c la mijloc. Ea s-a rupt de instinct 9i nu e incd in sanctitate. in aceastd condilie echivoci, nimic nu o reprezintd mai bine decAt culltra. Cultura t' t::lr mai adecaatd modalitate de a subzista in condilin interaalului; e cel mai bun mod de a agtepta o rolulie pe care nu o ai incd. Cultura e cea mai der'orrt.{ formd de scepticism. Cine gAndegte cum trt'buie nu se poate complace multi vreme in cenugiul scepticismului. Dar cAtd vreme traversezi ru crizd de scepticism, e bine ca ea se aibe mdcar prcstanla unui fapt de culturd. Cultura nu dd soIt r lii, nu dd relete de viald (decAt firilor bovarice), rlirr face suportabild absenla soluliei. in general, cultura face totul suportabil si mai ales face sul)ortabil insuportabilul lipsei de convingeri in r',r rc trdim uneori. Poate ch, in aceasth accePtie a r'i, cultura este o componenti ,,fatald" a lumii motlt,rrre. Am, uneori, sentimentul cX ,,cerul" se lasd Irrt nrai jos 9i cA cel mai inalt cel pe care il aedem

704 umrut

MIRALIA

VI
JUDECATA MORALA PROBLEMA DESTINULTI 9I

noi astdzi e cultula. Svnt gi ,,ceruri" deasupra ei,

dar nu le rnai percepem. Ceva de acest ordin a simtit probabil Mrcea Eliade cand, la un moment dat, intr-o carte de disculii cu un ziarist francez, spunea aga: ,,... sunt de pdrere cd noi, ca produse ale lumii rnodeme, suntem condamnafi sd pri-

mim orice revelalie prin intermediul culturii.
Numai prin intermediul formelor gi structurilor culturale ne mai putem intoarce la surse, numai in cbrli rnai putem incd gdsi spiritul". O dati mai mult, cultura apare ca o mediere, singura forml de mediere Eliade care ne-a mai rA- crede - dincolo de cultumas. O presupusx instantd de ri este sensul insugi al culturii. Chiar o naturll culturald cum e, pdnX la urmd, Mircea ELiade simte asta c6nd face o mdrturisire ca aceasta: ,,...de cAnd am fost in India mX susfine in permanenll un gdnd, 9i anume ce orice s-ar intAmpla, existll, undeva, o pegterd, o groti in Hirnalaia, care mX a9teaptd". Daci faci culturd cu gdndul la un asemenea loc de dincolo de ea, ai, cred, o bund instalare h culture. E interesant ce in fraza lui Eliade e vorba de o grotd, deci de o addncime, agezatl pe un munte, pe un loc inalt. O bunh agezare in culturd ar putea fi tocmai asta: a trei simultan ad6ncurile 9i indllimea, a te instala cu culturd cu tgt in profunzimea de deasupra ei...
l

,l it'a
'

t ordinii indioiduale . Structuri d.utiruIe specifce o Imytsibilitatea de principiu a judecdlii morale. Problema ttlruliei etice. Destinul gi componenta nocturnd a ztielii . Clipn 9i locul destinului

-

o teorie generald a destinului

.

Destinul ca expre-

'llaiectoria eticd a fiecdrui om luat in parte e exprr.sia modului sdu de a se raporta la un concept nl ordinii, triit in extensiune universald. Cont'c;rtul ordinii universale apare astfel ca ,,puncItrl de fugd" inevitabil al perspectivei etice lndividuale, reperul ei constant 9i jinta ei ultinlll. Am constatat insd, pe de alte parte, ce acest orizont al ordinii nu trebuie infeles ca un spallu r{e disolulie a tuturor cazurilor particulare. ( )rdinea adeviratd nu e totalitaristd 9i entropicll. lla se hrinegte din substanla infinit diversiIlc.rtti a individualului, din acel aparent .,neant" rrl sirrgularitdlii, de care vorbegte Hegel undev tt, in Fenomenologia spiritului. Un aparent neant, l11ci, degi imbrace vegmantul accidentalului sau nl anrorfului, e substratul nutritiv al Fiinlei, mah.ria intrupdrii ei, gansa ei de ,,realizare". Eticul

706

utptu,q, MIRALIA

JUDECATA MoRALA 5I PRoBLEMA DESTINULUI

107

e, agadar, o rescruce: verticala ordinii cade per' nendicular pe orizontala fenomenelor individu' il". ir,talnit"u dintre lege 9i caz, exPresia locald a legii sau, altfel sPus, samburele de universalita'

iitd obiectul propriu-zis ai eticii. cazului in plan existenfial, aceastX cuplare intru,cAWa miiterioasi dintre realitatea legii 9i posibilitatea actului liber induntrul ei - se cheamd destin. Existd, prin urmare, o afinitate esenliald intre ra eticului 9i aceea a destinului: destinul dX c in imediatul vielii, structurii pe care eticul o in' truchipeazX in imediatul reflexivitdlii. Etica po' te fi irrleleasX, in definitiv, ca o teoie generaW destinului: ea caute sd identifice componenta Ieologicd a libertdlii umane, dacd nu chiar jur ficarea ei escatologica. E cu atAt mai curios problema destinului e rareori luati ca atare in digr culie de eticile tradilionale. Ele cautd sd meze o ,,obiectivitate" a legii morale, care abstraclie de,,obiectivitatea" subiectului Rezultatul cel mai suPdrdtor al acestei ignorarea sensului cum vom vedea e -judecdlii morale, degenerarea ei intr-un al diit ingust, scrupulos in detaliu 9i neglijent in samblu. Simpla invocare a ,,destinului" intr-un text oretic a ajuns ir:rse sX sune susPect' Georg Sim in 1913 ( se plangea - pe bund drePtate - a displrut, Pr;blefl des Schicksals) cI ,,destinul" problemd, dintre preocupdrile filozofilor, in da pregnantei sale semnificalii

teil

,,a sta sub destin" e un semn al omenescuItri! Animalitatea e in afara destinului, prin abst'rrta unei intenlii proprii de viald. (Doar specia ,rrt anurpild - in acest regn - oizolit.) La intenfionalitatt', niciodati individul fel, zeii cad in nfara destinului prin libertatea 1or rectiliniar5, rrcutiti de opliune si de ,,ghimpele" necesitetii. lntr-o primi instanld, a spune despre cineva cil ,,are destin" nu e altceva decat a spune ci viafir lui are o structurd specificd. ,,FXrX destin", ar fi, in acest caz, biografiile anonime, dezarticulalo, informe, simple rebuturi a ceea ce ar fi putut 6i s-ar fi cuvenit sd fie. in realitate, nu existd insd o,trncni fird destin. Exist5 doar oameni care nu n t r scntimentul destinului sau al cdror destin e parrtzitat de un balast cotidian nemistuit, de hipertlrfia necontrolatd accesoriului; pe -oameni care nu-9iapercep sau nu-siscurt, r,xisth onoruaztr destinul. Destinul ste fuise asupra 1o4 ca un ltft)iect imobil, ca o rdspundere, de la care nu se poate dezerta nepedepsit. Destinul std asupra otnului ca cerul asupra lumii: chiar nehregistrat rlc privirea anagogicd, el acoperd 9i determind toIttl cu intinderea lui imperativi. A susfine ci nu r,xistii destin e totuna cu a sustine cd individuaIrrl c nesemnificativ gi ctr viala omului e o intAmItl,l rc fdre rost. lrircgte, cdnd spunem cd destinul ,,determind krlrr 1", nu avem in vedere o mecanicd existenlial,\ tlo tip fatalist, care reduce la zero iniliativa

('ilci

108,r.rrrvr,la MoRALtA

Iur)FrcATA MoRALA

tl

pRoBLEMA

oesllNurur

109

umand; de asemenea, nu vedem in destin cau74 vielii noastre si nu confunddm destinul cu pro' videnla. ,,Determind totul" inseamnX, mai cu' rdnd, ,,e prezent peste tot". Destinul propriu nu e ceea ce ,e e tiat, ci ceea ce e dat o datd cu noi, ceea ce ne e consubstanlial, geamdn, coexistent: destinul nu pre-exista identitilii noastre; el este doar expresia ei subti16, ,,modeltl" , ,,formaliza' rea" ei. Destinul e suma datelor noastre particu' lare, la care se adaugd suma tribulaliilor noastre zilnice: e conformalia noastre nativi, laolaltd cu ambianla in care ea e obligatd sd se manifeste: cu alte cuvinte, destinul e continuitatea dinve ceed, ce egti 9i ceea ce li se intdmpld. in textul citat adi'r neaori, Simmel invoci, in treacdt, jocul de vitate" 9i ,,pasivitate" pe care via!a fieclruia il presupune. intr-adevdr, a fi in bune raporturi cu destinul inseamnd a avea instinctul proporliel ideale intre ceea ce ai de intreprins 9i ceea ce de suportat, intre ce depinde de tine 9i ce nu, in' tre ofensivd 9i recul. Sunt de semnalat, in ti privin!5, unele pre-determinhri, dependente c psihologia colectivd: in Orient, de pildi, omul inclinat s5 abuzeze de pasivitate, in vreme ce in Europa, el e pdndit de excesele activitdfii, nite simplu activism, agitafie exterioarS, nt tare. Problema este, a9ada1, pentru fiecare, a gi a pdstra in echilibru fapta 9i ne-fapta, a gdsi mo' mentul participdrii 9i pe acela al neparticipdrii. indrdzneala actului e, uneori, futiid, dupd cuminlenia rezervei poate fi strict5 laqitate. N

rrrai intr-un context destinal resimlit cu precizie, irrdrizneala si rezerva isi afl5 sensul 9i justificart'a. Nu se poate cere naturilor active si z6boveast'i\ indefinit intr-o speculativitate inerte 9i nu se l)()ate cere naturilor contemplative sd-gi petreac6 viata pe baricade. Suferinla lui Hamlet e a unui rlubitativ, constrans de isteria imprejurdrilor sI acf ioneze. Suferinla lui Othello e, dimpotrivd, aceea ru firii active aduse, printr-o perfidd deviere, in contlilia dubiului. in genere, ni- improprie - a decAt pragmatica unui nric nu e mai ridicol tt'flcxiv 9i decAt reflexivitatea unui pragmatic. Jurlecata morali trebuie si se formuleze, intotdeatrna, in conformitate cu asetnenea consideralii, nlcreu atente la proliferarea nuanfelor, la semnificatia unui act anumit, in ansarnblul unei strucIrr ri umane date 9i al urrtl:j context anumit. l)ar cum poate cineva sd recunoascd la timp qri fi\ri gregeald alcdnirea globald a unei personalit,illi gi a unui context? Cum poate cineva si devind congtient de destinul altuia sau de propriul tlt'stin, ba mai mult, de ceea ce Simmel numegtc ,,relafia tangenliald" a unui destin particular cu ,,mersul lumii"? Lucid vorbind, lucrul e imItosibil 1a nivelul congtiinlei individuale norma1,. $i de aceea, judecata morald insdgi e, practic, l,r acest nivel, imposibild. Ea nu poate fi decAt yr t tct uald, momentand, kpsitd de llrgimea de unghi l)r,care numai p erceperea integrald a unui destin o poate da. Teoretic, un om nu poate fi iudecat
r

170 umtul

MIRALTA

ll,l)ricATA MoRALA sr pRoBLEMA ossrrwur_ul 111
,,rreesenfial", de platitudine 9i contingenli, cu atAt t, rnai departe de a-9i identifica 9i implini desti-

moralmente inainte de a-9i fi incheiat existenfa, inainte de a fi dat destinului sdu rotunjimea ul. timd a morlii. Atunci abia, cdnd bucla se inchide, cAnd toate fragmentele se agazd definitia intro imagine stabili, cdreia nimic nu i se mai poate lua sau adduga, atunci abia se poate formula, asu. pra subiectului moral, o judecatX relativ valabi. ld. Riscumpdrdrile sunt posibile pAnd in ultima chpe, ca 9i ratarea. inainte de a-9i fi dat duhul, nici un om viu nu poate fi judecat de alt om viu. Pe acest fundal, interdiclia judecdrii celuilalt nu e o interdiclie pur sentimentaltr, 9i nici o formd oarecare de umilitate. Este rezultatul unei inlele. geri adecvate a eticului, in nemijlocita lui legitu. rd cu problema destinului. Oricare dintre faptele noastre se scalde in tonul general al finalitdfil noastre, incd negtiutd. Orice faptd are culoarea unui destin irepetabil. Judecata morald curenttr pdcdtuiegte amestecand culorile, suprapunAnd destinul judecdtorului pe acela al judecatului. Imposibilitatea unei riguroase diagnosticiri a componentei destinale a vielii nu trebuie si at+ nueze insd orientarea continui a atenliei cftre o asemenea diagnosticare. A fi atent, nesfdrgit de atent, la fiecare detaliu al vielii zilnice, la fie;are intAlnire, la fiecare ,,accident" odcat dl arbitrar in aparentd iati o investilie spirituall care nu poate fi decAt profitabile. Cu cat cineva se simte inconjurat de mai multi ,,intAmplare" fXrI semnificalie, cu c6t se simte mai asaltat de

-

-

ttul. Imprejur6rile pe care nu le mai putem citi ca avAnd sens, situafiile pe care - traversAndule nu le putem interpreta 9i asuma sunt tot atalea egecuri existenfiale, tot atdtea sdriciri ale destinului propriu. Cine nu trXiegte cu sentimentul ci\ fiecare centimetru de experientd, chipul abia zdrit al unui trecetot o fereastrd care tocmai se irt'lrirle, o frAnturd de frazd auzitd involuntar, ploaia tlc icri, visul de as-noapte, un strigdt, o mireasmb 11,111 trn s11ig - sunt, toate, semne gi apeluri ale rlt stinului, acela va constata, intr-un t6rzi4 cd 9!a pie rdut chipul 9i ci sufletul sdu s-a mutat de la rine, rdtdcind anodin intr-un univers indiferent. A avea congtiinla destinului e, dimpotrivd, a simli c,I totul te privegte. Nu cd egti centrul lumii, dar cil irr tine - vorba lui Eminescu - ,,o lume igi l,tcc incercarea". F.{rd si pretindem a obline eficienla univoce n unei relete, vom spune totugi cd existi o cale .- mai potrivitd decAt aitele pentru a deschirlt' inteligenla citre sunetul prelios al destinului: ttlt:ntia la obstacol, atitudinea corectd fal5 de ceea r't' rri se opune. Faptul cd destinul se descopere 1r' sine preponderent fur ,,negativitatea" existenlci, in partea ei nocfum5, umbroase - e o intuiveche a umanitdfii. O gSritr. *Oede formulati lit' irr tcxtele homerice (cf. Walter Otto, Die G\tter r )ridrcnlands,6, Auflage, FranKurt, 1970). Tot ce

712 utNtut

MIRALIA

1l)rlcATA MoRALA sI pRoBLEMA oesrrNulul 113
rrul alege din seria experienlelor noastre de viald P(' acelea care au gansa de a deveni experienle de

vine d€ texte poate face un om - a des' - sPun aceste e intervenlie la zei.Tot ce nu poate face ah pentru greci tinului. Zeii sunt - energii - i:r timp ce destinul e o ener' expansiunii vitale, gie limitativX. Reugita e un tipic simbol oli egecul o emblemi a sorfii, o intruchipare a care rezistX asaltului uman. Bucuriile lelor de la zei. Tragicul existenlei insd e opera ,, nici" a destinului. Pentru a intAlni, agadar,

-

tinul, trebuie si ludm in consideralie mai
seame momentele de Jracturd ale vie!ii, le ei, suferinlele, ,,loviturile", catastrofa. Tipul piedici care ne intAmpind, opoziliile care ne trariazd,,,coincidentele" nefaste gi tot ce obignuit sd caiificdm drept partea de acestea sunt ePifaniile re" a vielii noastre - care definesc ale ale destinului, cele ascunsd a fiec5ruia. $i o importantd secliune a cii depinde de buna noastri situare fali de menea fenomene, de capacitatea noastrE de a accepta, in splendida 1or, iluminativX, me. Nu e vorba de a cduta, cu un fel de obstinagie, drama (en e,in fond, aceea care ne cAnd se utd): e vorba insi de a o trdi - un efect nu ca pe o inchidere, ca pe - al conjuncturilor, ci ca pe o cauzd, cape bil ceput , din care poate decurge totul, ca pe o Aspectul prilejuitor al destinului, autoritatea formativd fac din ,,negativitatea" lui un pri giu de care trebuie sd te poti indrdgosti'

cunoastere: negativitatea lui e trezitoare, transfi$uratoare,,,metanoienc5" . Clipa impachrlui cu deslinul e clipa ir care nu pofi cAgtiga decAt atAta cAt r,;ti dispus sA pierzi.l,ocul desintslui e locul in care F(' petrece acest impact: locul unei pdlanii decirive, al unei alegeri radicale, al unei reinvieri. Clipl t{estinului nu se uitX 9i locul destinului nu se Pilrlisegte. Cdci clipa aceea singurX indreptdlegte irrtreaga ta fiin!5 9i numai in locul acela egti lrirte plasat. A fi bine plasat inseamnh a sta sub tirul aspru al destinului: numai cine std in miilocul tintei vede ,,fa.td cdtre fa.td" blAnda incruntdIrrri\ a trdgitorului... Aga gAndea, probabil, Mircea Vulcdnescu, cAnd se adresa studentilor sii astfel: ,,lntdmplXrile, bune sau rele, ale voastre sunt. Si tttr le ocolili, nici uita... Lumea voastrd este notocul vostru. Nu se poate sd nu-l iubiti. Cu el ve v('li petrece in nenorocul istoriei noastre." Unul dintre semnele esenliale ale intAlnirii cu rlt'stinul este reaiizarea unei perfecte omogeniItli intre datele pe care le ai, Iocui in care te afli 9i littryul in care tr5iegti. A avea nostalgia unei alte rtructuri, a unui alt spaliu gi a unui alt moment c n tlormita anernic la periferia destinulu! a rezolv,r false problem e.in Henric al VJea, Shakespeare ll l.rce pe regele Angliei sd spunX inaintea unei rrplige lupte soldalilor sii: ,,...-iatd ce inseamttil prentru mine un rege: un om care nu doregte

1L4 utntue

MIRALIA

vil
ETICA LUI ROBINSON (1)
,,Pe insuld era atat de cald, incdt nu aveam nevoie de haine, totugi nu m-am deprins cu gAndul de a umbla gol, cu toate ce eram

se fie altundeva decAt acolo unde este". Aceastg este, htr-adevat condilia ,,regale" a sPiritului: str aleagd liber situaFa pentru care a fost ales, sd facl

din destinul propriu materia primd, singura po' sibili 9i singura reald a tuturor eforturilor sale. Eticul nu intrtr in disculie decAt de la pariul aces'
ta

singur pe aceste meleaguri." (Daniel Defoe, Robinson Crusoe, cap.IX)

ir

sus.

Singurdtatea ca tllrAm constitutio al eticii . Conrtiin/l Fi wsitd . Instinctul moral . Cdinld ,i recunogtinld . Locuirt Si con-locuire o Insula, omul singuryi moattea . Re-cunonfterea ca sursd a recunottinlei . Vineri gi recuperarea

llcritdlii . Lectia lui Robinson: discerndmintul nrntul dependenlei

gi senti-

l,a prima vedere, etica e o sumd de precepte care

rcgleazd inffilnirea cu celdlalt: ea e de-nedespdrfit, in acest caz, de sociologie pe de o parte, de ptiinlele juridice pe de alta, 9i pare sd apune intr-un univers fi:r care identitaca probleml - moral nu se confruntd cu o omnitt'a subiectului prezentd alteritate. Dar este intr-adevXr aga? Este fiingurltatea o situatie care suspend5 tema eticuIui? Nu existd, cumva, o eticd a recluziunii gi a sih,ilstriei? O eticX a lui Robinson Crusoe? Recitirea romanului lui Daniel Defoe va aduce acestor furtrebhri indreptetiri neagteptate gi ne va obliga, crcdem, la un rdspuns plin de consecinle: nu numai cd existd o etrce a singurdtdlii, dar ea este hlrrtmul constitutiu al eticii, insugi principiul ei: nu

L16 uwrul MIRALIA un bun dialog cu ceilalti ina' in singurdtate inte de a fi dialogat - cu - precum gi cu o ipostazd ldlalt" dinduntrul tdu, alteritdlii, care nu e nici induntrul tdu, nici in afa' rd, ci in spaJiul nespalial, misterios 9i imperativ al posibilului. Povestea lui Robinson Crusoe e povestea care se vede constrAns sX reflecteze asupra cului, in condilia absenlei lui ,,celdlalt": el va coperi ci, lipsit de societatea oamenilol, nu po iegi totugi din perimetrul dezbaterii morale, dimpotrivS, e obligat sd o ia, Pentru filtaia in serios. Drumul siu va fi lung 9i chinuitor: porni de la deznddejdea izolirii totale, va cot nua cu intuilia unei alteritili care nu depinde alteritatea semenilor sdi 9i va sfArgi prin a alteritdli din perspectiva tegra -alteritatea-curente acestei a semenilor. Inl me cu celdlalt trece, agadar, printr-o prealabild nire cu ar cu totul altceaa (ein Ganz Anderes) cAt celdlalt: cu un ,,altceva" care e dincolo de dar si dincolo de comunitate. Acesta va fi oa-ul constitutiv al eticului. Dar sd refacem, rdnd, etapele. lui TAndrul Robinson incepe -la in romanulcasa ceilalfi: la se simli alergic foe - prinIaa moravurile ,,pdturii mijlocii" in rinteascX, se ndscuse, la hotarele oragului siu gi ale ldrii E cuprins de un ,,aprig gi smintit" dor de Nici micul tribunal al alteritdtii lduntrice
se poate ajunge la
qrtiinla

ErICA LUI nosINsoN 117

nu mai -m-a indemnat de cdteva ori sd md.,... intorc r;rtiinta ursita m-a impins mereu inainte"*. Cel l)ulin doue modeie mitice par s5 se suprapund irr acest episod: Adam, cei izgonit, prin propriul rilu pdcat, din grddina Thtdlui (,,mi-a fost dat sX rrlung infdptuitorul propriei mele nenorociri" spune Robinson), si Fiul Risipitor, incapabil si se
rrcnsa, insd

are, pentru eL autoritate:

con-

rrdapteze cuminleniei domestice, confortului gata-fdcut al unei nagteri privilegiate. O aitl instanti decAt congtiinla pare se conteze, in asemenaa cazuri: ursita. Iar cu ursita intrd deia in loc un rrlt tip de alteritate; cici, in vreme ce congtiinta e turr organism al dezbaterii 9i al deciziei individurrle, ursita poartX in ea o decizie a universalului. (iirre se supune congtiintei sale simte ce se autotlt'tcrmind. Cine se lasd dus de ursitd acceptd o rloterrninare de alt ordin, obiectivX 9i imprevizihilil. Congtiinla e gloria independenlei de sine. Ursita e numele insugi al dependenfei, al unui ,,proiect" la care participi ca pacient determinat, 6i nu ca agent determinator. Suntem inclinali sd atribuim ,,dorul de ducd" nl lui Robinson 9i miza lui pe ursitX unui fericit inslinct moral. Cdci a avea instinct moral e, intr-o primd instanld, a tinde, somnambulic aproaPe/ ciltre imprejurdri care i! dezrnint statutul gi care, c,r atare, te pot desfiinla. E totuna cu a accepta cX
. Varianta romineascA a citatelor apa4ine lui Petru Corr,lrnescu (Editura pentru Literaturtr, Bucuregti, 1963).

-

118

rurrvr,ue MIRALIA

ETIcA LUI nostNsoNl 119

instinchrl moral cautii, prin insusj rosftrl sdu, ,,aven' tura" morali, criza. Fiindcd rostul sdu e sX-9i ducl ,,subiectul" citre o morald vie, nXscuti laborios 9i insAngerat, iar nu cdtre disciplina aprioricd a unei legalitifi mogtenite. Tdnirul Robinsory care gtia despre sine cX ,,niciodatd nu fdcuse ceea ce se cuvenea", pare a fi infeles, de la bun inceput, cI ,,ceea ce se cuvine" nu e ceea ce gtie toath lu' mea, ceea ce se dobAndegte prin educalia standar' dtzall a,,societ5!ii". ,,Ceea ce se cuvine" trebuie sd afli, sA oblii prin cdutare 9i risc, printr-o temPo' rard suspensie a convenliei publice. ,,Ceea ce s€ cuvine" e la sfArgitul povegtii, nu la inceputul ei. Dar, in aparenld, sfArgitul 9i inceputul coincid, Robinson schimbd, in fond, o insuld cu alta: insu' la civilizatd a Marii Britanii cu Insula Deznidej' dii, 9i alteritatea olizontald a ellcii convenlionale cu alteritatea ?re rticah a wsitei.,,Dorul de ductr" al tAnirului e dorul de o altd alteritate decAt cea care il inconjoard: una care sd i se imptrnd dinXun' tru, gi nu din afatd sau cate, venind din afard, str poate fi acceptate de ,,congtiin!i", dupd un cri' teriu al libertd!ii, si nu al supunerii. Tot ce urmeazd, pAnX spre jumdtatea rornanu' lui, e experienlX eticd deplinb, purd, fdrd stimu' lul raportiirii la alfii. Descoperind irsula, Robinson descoperd, incet-incet, sfera unei moralitdli fdr{ legiturtr cu aceea a ,.p5turii mijlocii" Pe care o abandonase. DouA sunt beneficiile morale cele mai timpurii ale singurdtXlii: cdinla pentnl- toa' tX gregeala trecu td qi recunogtinla fald de gansa sal'

vllrii prezente. Un solitar care se cdiegte nu va fi, pcntru nimeni, lucru de mirare. Dar un solitar (9i
irrc5 un naufragiat) care se simte recunosc5tor e

mai pulin plauzirlin unghiul simlului comun recunogtinla e un gest ?oti?: ea Postuleabil. Cdci zll o alteritate generoastr, de naturd sd dizolve cfectul singurdttifii. Cine se simte recunoscdtor ca turric supravieluitor pe o insulS pustie a incetat sit mai fie singur. Mai mult: singurdtatea insdgi derezultat al unei miraculoase salvdri - caargumentul unei la fel de miraculoase previne rrrrle protectoare. Robinson se intreabd cum e cu putinle ca zece camarazi sI dispard, in vreme ce t,l, al unsprezecelea, scapX. ,,Am fost ales dintre va fi concluzia sa. Detoli spre a fi mAntuit" -simultane. ,,Dacd pleactr zastrul 9i salvarea sunt va fi cel mai ndsdu contrariat - spusese tatdlcAli s-au ndscut-, vreodatX." Iar Ropilstuit om din binson se simte, intr-adevlr, cel mai ndpdstuit dintre oameni. Doar cd nepasta vielii lui il face, ;rc nesimfite, sh se gandeascd la ,,bundtatea cerului" 9i sd declare, in final: ,,... Povestea mea este tun gir nesfArgit de minuni". Norocos in plinX ne5ans5, ajutat de chiar neajutorarea sa, Robinson va tlescoperi, uimit, cd amirlciunea recluziunii sale e plini de daruri 9i cd in dezordinea destinului siu t, o ordine mai adAncd. ,,Din clipa in care am in[cles asta, m-am linigtit 9i am renunlat sd mai stau lir pAndd pe !Xrm, penhu a z5lri vreo corabie in larg." Irsula igi este, de acum inainte, suficientd

-

720 umtua MIRALTA
siegi: din loc al rdtdcirii, devine umrl al intemeie. rii. Robinson afl5, prin urmare, ci eticul, surprins in clipa constituirii sale, eticul originar e, prin excelenld,, tntemeietor: el instituie un mod de com-

ErrcA LUr nosrr,lsoN 121

portament care nu e legitim dacd e simpli regie a con-locuirii. intAlnim, cu aceasta, una dintreiemele paginilor anterioare: eticul e, fundamental,la
calre nu tehnicb a con-locuirii, nu acord convenabil cu ceilalfi, ci o robinsonadd, vn fruct al singuritifii,

veche a egipteanului Macarie 9i a ponticului Evagrie, acegti ,,Robinsoni" ai Risiritului, pe a cdror ,,insularitate" s-au putut sprijini continente. ,,O, fericitd pustietate!" strigi Robinson

Ceilalti, cu pripa nevoii lor de acomodare, stingheresc, intr-o primX etapa, nasterea competenlei morale. Imperativul drastic al con-locuirii pune adesea intre paranteze exigenlele mai complica. te, dar mai discrete, ale simplei locuiri. Deprinderea bunei locuiri singuratice, abia ea face posibiltr armonia sau m6car solidaritatea locuirii laolaltd a oamenilor. Si, nu intAmpldtor, oamenii care gtiu sd stea singuri, cei care gtiu sd-9i locuiasttr, in echilibru, singuretatea, sunt gi cei mai sociabili, cei mai echilibrali con-viefuitori... Singurltatea e pregdtirea optime pentru viafa fur lume: nu evaziune, nu dezadaptare cum se - . Drumul crede eu-, ci propedeuticd, exerciliu, dskesis spre Ioria paradiziacd a comuniunii cu ceilalli nu e decdt exaltare utopici, dacd nu trece prin experienfa, radical formativd, a ,,pustiei". E lecfa strft

-

(irusoe cAnd, in timpul unei expeditii de coaste l)e mica sa ambarcaliune improvizatd, realizeaz;I cd ar putea fi dus de curent in larg, pierzdnd urntactul, acum vital, cu insula. Capitolul al X-lea al romanului (al IX{ea din doudzeci, agadar finalu I primei pdrfi a povegtii) e un concentrat bilan! otic al congtiinfei insulare, incercatd de apXshtoarca fericire a pustietXlii. Bilanlul acesta are drept axd o frazd caracteristicil: ,,Priveam lumea drept ceva indepirtat [...] I'riveam lumea ca 9i cAnd a9 fi trecut in viala de .rpoi 9i m-a9 fi uitat inddrdt spre locul unde vieItrisem 9i din care plecasem de mult." Experienla ,,pustiei" este intemeietoare de eticd tocmai pentru ci incurajeazd o asemenea perspectivd ,,ristu matd" asupra viefii: ea judecX viata din unghiul sfArgitului ei, agadar din unghiul alteritdfii ei absolute (,,ca 9i cAnd ag fi trecut in viala de apoi',): rcperul faptei morale nu mai este, atunci, concortlirnla ei cu un oarecare principiu vital sau social, ci semnifica.,tia pe care ea o capete dinaintea certitudinii morfii. O simlise gi Aristotel in Etica niconnhicd (carteal, cap. 11), c6nd, ca din irtAmplare, socotise potdvit sd cupleze tema fericirii cu ,rceea a morlii. Ce rdmAne din lume, c6nd o privcgti de la celdlalt pol al ei 9i ce rdmAne din nornra eticd cAnd o gAndegti nu ca datorie falX de t'cilalfi, nu ca ,,igiend" a omului socLal, ci ca rdspuntf ere a omului muritor. Anahoreza lui Robinson cu ncesf aspect al eticului se confruntd: in insuld,

722 umnte

MIRALIA

ErrcA LUr nosrNsou 123

lumea, omul 9i moartea sunt date laolaltd, fir cos' mica lor elementaritate. Insula e lume minima' ld, redusd la esenlial, Robinson e omul generic, redus la strictul necesar al umanitdlii sale, iar moartea e o posibilitate constanti, nemijlocittr. in acest peisaj, de o sirbcie fatidicX, eticul igi captr' ti relieful adevdrat: el pomegte, s-ar sPune, de la pufindtatea lumii 9i a omului gi de la nevoia de a justifica 9i implini aceastd pu;indtate. Eticul originar nu e atAt modelator, educativ normatig cAt restaurator, imbogetitot transfi gurator.,,Pu!i' nd" e doar lumea singurd. Pentru a se susline, ea are nevoie de complementul intregitor al unel meta-lumi. ,,Pu!in" e omul care n-a umblat nici. odatX prin singurdtatea sa sau care se rezumi la dialogul funclional cu un ,,celdlalt" din acelagi re' gistru cu el (der A ndere). Clndinsd der Andere ein' locuit cu un ,,celelalt" din alt regisIru, cu das Ganz Andere, omwl poate rimane singur fdrd a mai fl

in pulinhtate. Etica lui Robinson e criteriologie morald gAn. ditd din punctul de vedere al un:ui Ganz Andereg (acel Aliud aalde augustinian): ea nu cautX com. portamentul just fald de semeni, decAt dacd aces" ta e racordat la ceea ce jean Anouilh, in Becket, numea l' Honneur ile Dieu . E vorba, in fond, de a gdsi un principiu moral , care sX nu-gi exhagd va' Iiditatea dintr-o adecvare promptd la nevoile celuilalt gi ale propriei sociabilitifi, ci dintr-o sursl absolutd avaliditXlii, o sursd fermd, imuabild, au'

tonomd, aceea care il impiedici pe Robinson sd rrnrble gol pe insuli, degi e singur. Privit6 de la distan! a wrui aliud absolut, indigenfa lumii se rotunjegte gi se coloreazd, ca o podoalrr\ sub ecleraj optim. Omul in speld Robinson - r}r.;Jui e oricum mai - inlelege, acum , cdposibilul eisti motiv de bunmplu decAt realitatm lui, cd curie in plinX catastrofi, cd e loc oriunde 9i in orice condi,ri pentru fast etic. ,,Simteam, adesea, at6ta nrullumire, cAt nu se poate spune prin cuvinte" in cuprinsul capitolului al - declarS, tragicul sdu erou. Dar mareaIXlea al romanului, lui descoperire va fi alta: haosul vielii sale e strabdtut tie ,,potriveli de zile stranii": ziua fugii de acasd coincide cu aceea, mai tArzie, a cdderii in robie; data iegirii de sub ameninlarea primului naufragiu e aceeagi peste ani - cu data evadirii din Sale; in sfArsit, ziua nagtedi se aniverseazi exact irr ziua in care Robinson atinge !5rmul Insulei l)eznidejdii. ,,Astfel cd atAt viala mea de fdridelcgi, ca 9i viala de pustnic au inceput in aceeagi zi." Pe insuld, Robinson va sta aproximativ 28 de arri (de patru ori cdte gapte), iar din Anglia va lipsi cu totul 35 (de cinci ori gapte). Aventura are tlaci o structurd, imprevizibilul respectd o secre(t\ legitate: pe scurt, lumea in care o - din clipacapdtd, in privegti de la o distan!tr suficienttr ciuda putindt5lii ei, consistenfd: nimic nu e pcntru Robinson - ,,la voia intAmpldrii", totul, pini 9i acea neagteptate incollire a orzului (fdrb

124 umrut
a

MoRALIA

Ij t

rCA LUI noarrusor'r 125

pentru ,,anahorehrl" britanic, ,,providenlial". $i abia ir asemenea con' difii, ordinea eticului devine posibil5. Ea decurge dintr-o recunoagtere a ordinii prealabile a lumii. Iar aceasti re-cunoagtere e substanta recwtogtin' /ei. (,,Recunogtinfa nu e inndscuti in om" - va reflecta Robinson, temdtor de reintAlnirea cu se' menii sdi, in capitolul al XV[-lea.) Pentru ci recunoagte ordinea deplinX a lumii, Robinson poate trece la ,,mica" ordine a rdbojului. a insemniri' lor zilnice, a irnplr,tirii timpului. Pentru ci totul virtute a c6are un rost, are rost 9i rdbdarea - o evidenti; arc rei insemndtate e, pentru el, tot mai rost gi o eticd adresatd regnurilor inferioare (do' mesticire, cultivare, proteclie), precum 9i regazul atAt de as' contemplativ, liber fald de imperiul - descoperll al necesit5fii. Robinson pru totugi - locului" unde se afld, miracolul pii' ,,frumuselea nii, savoarea ritmului primordial ndscut din alten nanta muncii cu odihna. Instruit, prin asemenea subtile achiziiii, Robinson suferi o adevdrate ,,Pre' cum zice primul lui traducdtot facere de fire" in romAnegte, serdarul Vasile Drdghici (18171) ' 8 momentul cAnd reapare, terifiant (capitolul al Xl-lea, inceputul celei de-a doua jumitdfi a ctrr' !ii), spectrul uitat ai lui ,,celdlalt", ,,:urlr:.a" depa !drm. ,,Am rdmas trXsnit, ca 9i cAnd a9 fi vdzut un strigoi!" Pentru cine a reluat eticul ,,de ia celdlalt capet", pe temeiullui das Ganz Andere, v*hea all.e. ritate a semenilor e, la inceput, un orizont al tero'
e,

fi fost seminat anume),

rii. CAnd apare ,,celdlalt", Robinson se simte ,,pirilsit de Dumnezeu", peresit de Altceoa-ul tntdn ic descoperit in singuritate. Survin ingrijorarea, nesiguranfa, gAndul uciderii. Adam se divide in Abel 9i Cain: comunitarul, fdrd patronajul unei alteritdti absolute, e pure silbeticie. Daci ,,ceilalli" sunt o simpli multiplicare a sinelui propriu, simpli parteneri ai unui eventual ,,contract" etic, tot cagtigul insularitilii se surptr. Eticul reintrd in cercul vicios, in orizontalitatea repetitivd, din care voise sd scape. Robinson vrea din nou sd plece (capitolul al XIVJea). Atunci apare Vineri. Dar ce fel de ,,cel5lalt" e acest nou-venit? Este un echivalent al lui ,,cel5lalt" ldsat acastr, o dati cl cu etica ,,piturii mijlocii"? Si ne amintim povestca. Vineri e un sdlbatic urmdrit de alfi salbatici 9i sn/aaf, in ultima clip5, de Robinson. Nu e, agadar, tun ,,celilalt" convenlional, dat prin mecanica socialS obignuitd; e un ,,celilalt" recuperat, asumat, oblinut printr-un gest de ofensivb intArnpinare. linglezul Robinson ar fi avut nevoie - la inceputul vielii sale pe insuld de un ,,celilalt" care sd rr: prezinte, pentru ei, lumea civilizati.I-au trebuit 25 de ani de singurdtate pentru ca nu neooia sa sil decidd intAlnirea cu celilalt, ci neaoia celuilalt: ncvoia lui Vineri de a fi salvat de Robinson. CAnd t';;ti pregitit si rispunzi nevoilor celuilalt, egti pregbtit sd reirtAlnegti alteritatea semeniior tai nu in limitele unui schimb negustoresc, mutilant penlru tofi, ci in limitele unei comune raportiri

-

\26 uwrul

MIRALIA

ErrcA LUr nosrNsoN 127 Ccea ce te face sd fii dependent depinde, de asenrenea, de tine. Interdependenla dintre ornul singur 9i alteritatea senioriald a Ordinii absolute e modelul insugi al dialogului si al asistenlei mutuirle. ,,Cel care se cunoagte pe sine i9i cunoagte stdpinul" e o sentinli celebri in mediul islamic.

recunoscetoare la o transcendentl a ursitei, la - indepXrtat 9i la fel de apropiat un aliud \a fel de de fiecare. Marile intdlniri nu sunt intAlniri intre doud identitili care se resimt, reciproc, drept alteritate, ci acelea in care doud identitdJi distincte se simt identice in numele unei a treia, cate apare, astfel, drept alteritatea care le unifich... S-a vorbit mult - 9i mediocru - asupra edu. caliei ,,colonialiste" pe care Robinson o face noului sdu ,,asociat"'. ,,... l-am invdlat si-mi zicl "stdpAne" gi acesta a rdmas numele meu de atunci. De asemenea, l-am invSlat si spun6 "da* gi "nu" si ce rost au aceste nofiuni". ,,Suficienttr imperiald" s-a spus. ,,GAndire de traficant d! sclavi." ,,Umilire nilegitimh a semenului." in alitate, Robinson nu face decAt sd-i transmitX Vineri ceea ce invdlase el insugi, pe insuld, in cel 25 de ani de totald singurdtate. Cdci la atat se rcducea, in fond, invd!5tura sa: o mai clard lie a binelui 9i rdului, capacitatea de a mai firesc 9i mai intemeiat ,,da" sau ,,nu" tea marilor altemative ale sufletului 9i, pe de altl parte, capacitatea de a decreta drept ,,stapanitoa. re" o instanld mai addncd decAt aceea a sinelul pr opriu. Discerndmkntul gi tn reconfortant.senfi. meit aI dependenlei iatd luminile proiectJte das Ganz Andere asupra congtiinlei insulare. A simli dependent nu e intotdeauna cum se cre. de o formd a fragilitSfii. A te simfi dependent poate fi reflexul unei relalii de interdependmld,

lbn Arabi numegte ,,colaborarea" dintre fiecare individ 9i ,,stipAnul sdu subtil" (rabb) - ,,mistcrul condiliei senioriale" (sirr al-robfibiya), taina dc' a fi stipAn pe puterea care te stipdnegte. Rotrinson nu-i putea transmite lui Vineri o invdfEturi mai addncd 9i mai iubitoare.

-

-

-

VIII
DARUL IACRIMIT,OR (ETICA LUI ROBINSON- 2)

pnnur-

recnrurlon

129

Robinson gi treptele plhnsului

mite minlii .

mineratitdlii . ' ve et coagula Risul copildriei 9i lacrimile maturitd' lii . loi si Vineri

Titus Andronicus 9i

Regret 9i cdinld ' Lacti' latimile cfl solaent al pi plinsul rdcoros SolPlLnsul fierbinte

.

.

,,Cel ce cilitoregte in plAnsul neincetat" - iatl numele pe care i l-ar fi dat Ioan Scdrarul lui Ro' binson Crusoe. in mai multe rAnduri, Robinson plAnge, intr-adevXr, cu lacrimi cAnd bune, cAnd in autenticitatea lot rele, dar mereu garantate - Eroul plAnge, une' de incercarea singurdtilii. - ,,fdri judecatd", dar nu plAnge niciodatd ,,cu ori, viclegug". $i daci e sX facem o ordine (inevita' bil meschind) in pustiul lacrimilor sale, vom con' stata cX ele au o eoolufie, o cregtere semnifkativ!, de la un firesc aproape biologic spre o motiva' lie supra-fireascd. Treapta cea mai de jos a plAn' sului capdtd chip undeva, in capitolul al IV-lea al romanului, gi este exPresia strictX a compdti' mirii de sine: ,,Lacrimile imi curgeau giroaie cAnd declar6, inocent, md gAndeam la soarta mea" dar impur, naufragiatul. Inocent, cici rimAne ln

-

limitele unei emotivitdji naturale pe care, de altfcl, o mirturisegte cinstit. Impur, cdci inchis in imediatul dramei sale, el dd lacrimilor un circuit tle suprafald, monoton, in care sursa 9i destinafia coincid: Robinson cel ndpdstuit il piAnge pe Itt>binson cel ndpXstuit, in numele fericirii sale picrdute, agadar in numele unui Robinson posibil, mai norocos. E cercul vicios al futuror sentirnentalismelor. $i lucrul cel mai greu cAnd pl6ngi sau cdnd vorbegti despre plAns e sA te plasezi in afara sentimentalismului. ,,Te pAndesc la col! imprudenla 9i oftatul ldutiresc" aveftizeaz5., pe rlrept cuvAnt, Vasile Lovinescu, intr-un text incd nepublicat (Sunt lacrimae rerum). Citdm mai departe: ,,... iacrima a devenit un simbol inversat. Nu mai reflecteazd azurul: e o bulboani ce se turcX la suprafata mlagtinii, ca ochiul unei broagtei ea merge mAnd in mAnd gi face bund tovdrS;iie cu nerus, inarea 9i viicbreala. Dostoievski spune despre Feodor Karamazoq matca tuturor r5utelilor [. ..], cd era rdu 9i sentimental 9i ci plAngea tugor". ,,Nu fi ca cei care ingroapd mor!ii..." spune 9i Ioan Scdrarul, pe a gaptea treapte- a Scdrii sale, un adevdrat tratat despre pldns, din care extragem tot ceea ce, in rAndurile urmdtoarc, std fdrd altd menfiune intre semnele ci- complezentd fald trlrii. Lamentafia, induiogarea de neputinleie proprii, durerea intimistd 9i ,,lacrima amard" care acompaniazd obligatoriu metabolismul curent al regretului sunt tot atatea

-

130 unttua

MIRALIA

panul lacnrlllon

131

funddturi ale congtiinlei, secrefii anodine ale unei afectivitdli periferice (in toate sensurile). Evident, regretele nu trebuie confundate cu cdinla. Regretul e iritare vanitoasi dinaintea gregelii, nemullumire de sine rezultatd din raportarea eului la un alter e4o ideallzal. Ciinla incepe prin a intui zldul eului: ea e liarare a gregelii ctr' tre o instanlX absolut6 a judecdfii, cXtre un tribunal fdrX reacli direct calculabile. CAnd plAnge cu gAndul la soarta sa tristd, Robinson regrete ceva, dar nu gtie incd sd se cdiasc5. Abia mai tArziu va descoperi ,,tristefea bucuroasd" a ,,pldnsului feri' cit", lacrima ,dttlce" , iubitoare, curilitoare. Deo' camdatii,lacrima sa e Prematurd, ,,ca vinul stors de curAnd din teascuri": e lacrimd ,,fdre inleles, pro' prie fuii neorvAntdtoare" . ProPrie firii cuvdntdtoa' e lacrima re - dupd experienla Scirarului g6ndului", cea care ,,subflazd ma' nArutii ca ,,fiici a teria" corpului, fdcAnd-o ,,mai ugor de stePanit", Legdm prea ugor plAnsul de spontaneitatea unei decerebrate deceplii sau, invers, de exalta' rea nereflectatii dinaintea unei satisfaclii conjunc' turale. PlAnsul adevhrat e o ispravi para{oxall a minlii: e meta-noia, adicb saltul minlii dincolo de sine, in alt plan al infelegerii. E ceea ce i se in' tAmpld lui Robinson in capitolul al V-lea, cAnd plAnsul nu mai e durere orfelind, ci stupoare in' telectuald fal6 de inexplicabilul gansei 9i de reali' tatea de-ne-speratului: intr-un coll de ogradi au risdrit, pe neagteptate, ,,zece salu doudsprezec€

spice de orz". Robinson nu-9i amintegte, la ince-

put, cd in locul cu pricina scuturase neglijent, cu
o lund in urmd, un sac cu griunfe, pentru a-i da irlti utilizare. $i e cu atdt mai uimit sX descope-

re infiriparea recoltei. Dar chiar cdnd mirabila cr egtere a orzului isi afld explicatia, Robinson incd are un motiv de stupoare: inteligibilitatea sporegtc misterul, chiar daci, intr-o primd etapi, pare a-l fi suprimat. ,,Era intr-adevdr ceva providenf ial pentru mine ca intre nigte griunle roase de ;;oareci sd mai rdmAnX zece-doudsprezece seminle bune, care pdreau cdzute din cer, iar eu si le ,lrunc tocmai in locul acela, unde, aflAndu-se la ru n-rbra marii stAnci, au putut rdsiri indatd. Daci lc aruncam in oricare alt5 parte, atunci ar fi fost rrse de soare gi s-ar fi prdpddit." Robinson e uinrit 9i plAnge. Dar nu mai spune, ca prima datd, ,,lacrimile imi curgeau giroaie", ci ,,gindul (s.n.) rni-a induiogat pulin inima 9i ochii mi s-au umplut dc lacrimi". ,,Lacrirni fdrd durere", luminoase, sferice, ca giraguri de perle. Nu lacrimi disperate, ci lacrimile minlii cunoscltoare gi recunoscatoare, lacrimi care desfac sufletul de cusXtura sa cu sine insugi, pentru a-l prinde in lesdtura unei riguroasc' insufleliri universale. Despre asflel de lacrimi spune Ioan Scdrarul cd sunt ,,ac de aur". Iar Robinson nu se poate socoti ,,salvat" inainte de a fi invSlat sd plAngd ,,cu judecatd", corectAnd apeIt' haotice aie fr:rhrnii care il zvArlise pe Insula Dezrr;ldejdii, prin apa clard, vie, nutritivd, a lacrimilor. Lacrimile sunt curcubeul de dupd potop, prisme

732 utNrua

MIRALIA .from her did

panul lacnrlrrlon 133
turn to marble).,,Nu fi-mpietritd!" strigd zadarnic Lavinia in urechea surdd a prigrrnitoarei sale: Be not obduratel impietrili sunt 9i tribunii Romei, cAnd Titus Andronicus cere cu lacrimi izbXvirea fiilor sii, pe nedrept bdnuili tle omor. Piatra insigi pare de ceard fald de impietrirea tribunilor (A stone is soft as wax: tribunes more hard than stones). Aaron, maurul, stXpAnit de cruzime ca de o iubitd, e spune Shakespeare - (wall-ey'd slaoe). Mineun ,,sclav cu ochii zidi\i" ralizarea, ,,zidftea", petrificarea sunt decorul permanent al acestei piese, a cdrei primi replicd e rostitd de Saturninus, plumburiu 9i noros ca insugi patronul numelui sdu. AtAta coagulare nu se poate dinamita decAt printr-o echivalentd invazie lichidd. Piatra se imbl6nzegte cu sAnge 9i cu lacrimi. De aceea, despre sAnge 9i lacrimi vorbegtc Titus Andronicus, la inceputul actului III, dirraintea unui senat de bronz. Logos-ul lacrimilor (My tears are now preoailing orators) incearci sd moaie pdmAntul secetos sar inzdpezit al unei cetiti anchilozate:
Pdminte! te-oi cinsti cu ploi mai multe Din negurile ochilor betrani, DecAt April cel tandr cu potoape. De-i secetd, eu tot ili voi da stropi, $i iama-ti voi topi cu lacrimi neaua, $i-n primdvard vetnice te-oi !ine...

cristaline care analizeazd lumina. in numele 1or, Robinson se poate intoarce in lume, Pentru a o civiliza...

Civilizaliiie sunt, uneori, in glodoasa lor sufi' cient6, modalitdfi de a nu pricepe plAnsul. Roma, de pildd, pare un bloc impasibil intre lacrimile grecegti ale lui Oedip gi ale Antigonei 9i cultul in' ldcrimat rezervat patimilor de Evul Mediu. Roma este un impozant episod minetal al uma' nitdlii: piatrd 9i legi. Avea nevoie, in finalul ei, de interventia lichefiantd 9i lichidatoare a unui Ro' binson. O spune, intre alfii, Shakespeare, in Tllag Andronicus , o piesd cititd de obicei in prip5, ca un egec scuzabil. Sunt Prea mulli morli - se sPune mult sAnge. Dar sAn' piesa aceasta; - inlAgnegte firesc e prea exasperare pe fon' gele - ca o dul unei umanitdli ta fel de impiekite ca puzderia de statui care o populeazd. Shakespeare invocl mereu, cu o discretd eficienld, spectrul invArto' 95rii. Tamora, rdzbundtoarea principesd a gofi' 1or, e de necldtinat cAnd Lavinia ii cere, pldngdnd, ajutorul. Inima ei rezisti lacrimilor, cum rezisttr ,,cremenea durd la cdderea ploii" (as unrelenting flint to drops of raln). Duritatea se transmite de la mami la progeniturd, de la Tamora cdtre Deme' trius gi Chiron. Ca 9i cum laptele matem s-ar fi preschimbat in marmurd (The milk thou sucl( dst

(trad. Dan Dufescu)

r
I
t t I
E

!
I

i

I lar in scena ultiml, totul pare si se rescumPer€ | prin lacrirnile unui copiJ. Micul Lucius, nepotul lul I Andronicus, invald ,,sd se topeascd" (to melt in I showers) intr-un regenerator plins torential. I Lacrima care,,topegte" abuzul oricdrei solidi' I ficdri (ea inshgi nefiind altceva decAt sare dizol' I vate in apd, agadar mineralitate adusd in stare I solubild) e cunoscutS. ca atare, si lui Ioan Sc5ra' I rul: ,,Precum focul topegte trestia, asa lacrima I topeste toate indndciunea vizuti 9i gAndita." ta' I cnma topeSte gi spald.De asemenea, ,,precum ploa' I ia intrAnd in pimAnt", ea/e rtitizeazd.in slArgit - | lacrima sfinge: ,,Pre' I in altA intruchipare a ei cum apa, adtrugAndu-se cdte pulin in foc, schim' I b5 vdpaia cu deidvArgire, a9a 9i lacrima plAnsulul I adevirat stinge toate vdPaia m6niei 9i a iutimii." I Existd, agadar, un aspectfefiinte,infocat 9i,,scAn' I teietor" al p16nsului, si un aspect rdcoros, dezal' I terant, potolitor. Cel dintAi implicd o imagine I negativi a umiditdtii: umiditatea ca indistincfi€ | sentimentald, ca fluiditate confuzi care trebuie I ,,secatd", uscatS, volat'rlizat5. in al doilea caq, umi' I ditatea e, dimpotrivS, valorificat2i benefic; ea sem' I nificd punerea in migcare a ,,inghelului" lXuntric, I ,,sublierea" excesului de corporalitate, re-anima' I rea materiei pasive. Suntem in plin simbolism I alchimic. Setea vinovatS, superflui, a umorilor I noastre ,,apoase" e ,,stirutr" de lacrimi care, in ace' I lasi timp, aprind o alte sete, eliberatoare de data I
aceasta, setea de de'mineralizare a

734 utN tua

M,RAL,A

penul recrrvrron 135
ba, in fond, de o redireclion are a principiului dorinfei. Donnlei descendente, care fixeazd obsesiv, pAnd la conglomerat salin, apetiturile sufletului,

plAnsul ii opune dorinla ascendentd, topirea sXrii, disolulia fixaliei limitative. Lacrima e simultan solae gi maguln.E dizolvarea ,,sdrii", inflamarea apelor ,,inferior" (Nicolas Flamel vorbea despre o humiditas ignea) 9i transmutalie a sdrii in perld. Potrivit unei tradilii hinduse, perla se nagte din lacrimile zeului Lunii (v. Mircea Eliade,lmages et symboles, 1952, pp. 190-198). Luna guvemeazi circuitul universal al fluidelor gi, in consecinfd, trans-substanfierea 1or. Perla spune o alt2l tradie un fruct al fulgerului care intrd in scoicd. fie Focul 9i apa se intrepdtrund, agadar, in structura ei, ca gi in aceea a lacrimii, deopotrivtr fierbinte gi rhcoritoare. Apa dizolvd, focul cdlegte: apa lacrimilor transformX fixitatea inerliald in subtilitate, iar focul lor fixeazX subtilitatea astfel oblinute in materia nobild a mdrgdritarului: sarea devine cristal.

-

-

-*r* t *"

intr-o variantX modemi a romanului lui Defoe (Vendrcdi, ou les limbes du Pacifque),MichelTournier confirmi evolulia lui Robinson de la mineralitate opacd spre hansparenlF. Atagat, mai intAi, . ordinii administrative, care ii apare drept singurul antidot al smintelii, personajul lui Toumier

I

^136 utmua MIRAL:A

panul recnrurron 137

intors in lumea civilizati - ar pierde virtutea aceasta vitali. Va rimAne deci in pustietatea Pacificului, insofit de un mic estonian, care va primi, ca urmag al lui Vineri, numele foi. ,,E ziua lui foe, zeul Cerului. $i e, totodati, ziua duminicald a co.

inlocuiegte, treptat, alteritatea semenilor cu alteria Insulei 9i igi depigegte tatea cosmici datoriti lui Vineri condilia de homo economicug (marcat de geotropism 9i egolatrie), pentru a deveni obiectul unei ,,iniferi solare", al unei spectaculoase,,convertiri eoliene". Teluricul Robinson devine .,uranian". Agricultorul are intuilia zborului atemporal 9i prinde gustul imponderabilitdtii. La sfdrsit, el se simte mai tAnAr decAt in momentul naufragiului: ,,nu tdndr de-o tinereJe biologicd, putrescibild 9i purtAnd in ea un fel de elan spre decrepitudine. Era tAndr de-o tinerete minerald, divind, solard" (trad. Ileana Vulpescu), Ca in alchimie, mineralitatea se pdstreazd: dar din plumb ,,vulgar", ea se transformE in ,,piatrd filozofald", in diamant ceresc. tansformarea aceasta (un fel de ,,perlare" a sirii) se oblinea pe vremea lui Defoe prin ,,apa de improspdtare a lacrimilor". Scriitorul contemporan atribuie ace. lagi efect contactului cu rdsul gi cu surAsu\copiltrresc al venusianului Mneri. Inocenla e, int-adevd5, singurul tEr6m in care rdsul are aceeagi putere purificatoare ca lacrima. Dar pentru a-gi pestra rAsul nevinovat, noul Robinson se decide sd nu mai pirdseascd insula: ca 9i cum ar simli ctr

-

-

-

piilor." RAsul nu e valabil decAt ca solufie regresivd, ca intoarcere spre copildrie. Solufia vArstelor care au pierdut candoarea nu poate fi decAt lacrima. Iar ziua lacrimilor e Vineri...

-

-

x
MINIMALISM ETIC

MTNTMALIsM

rrrc

139

,,Minirut moralia"
morcIe .

Problema mediocritdlil - o pre-eticd morah gi carenla spon' Doud exemple: ipocrizin

.

taneitdlii morale . Act etic Fi reacliz eticd o Despre nairli' tate . Dreptul de a oorbi despre ce nu gtii incd

De ce, in definitiv ,,minima moralia"? Mai intAi, dintr-o respectuoas5 antipatie fali de Aristotel. Respecfuoasd: nu putem indrXzni sd ne agezdm inaugurati de el cu Magna Mo' in tradilia - in postura discretd-a unui autor mi' ralia, decAt nor. Antipatie: suntem alergici la ,,maximalismul" aristotelic, la competenla lui neingrdditS, exac' td, netulburati. Apoi, ,,minima moralia" pentru ci ni s-ar pdrea necinstit se ne plasdm discursul la altd scar5 decAt aceea a limitelor proprii gi a relativismului contemPoran. De fapt, nu de eti' cd e vorba in paginile acestea, ci de o pre-eticd, de o tatonante acliune pregxtitoare, a cerei singurl ambilie e stimularea preocupdrii etice, iar nu con' struclia sistematic5. Ne intrebdm, pe de altd par' te, dacX o eticd scnsd poate fi altceva decAt o ,,mictr" etici. Eticile ,,mari" sunt cele care prind corp in

intricalia spectaculoasd a cAte unui destin uman irepetabil: ele se trXiesc, nu se comenteazi. Cdt despre adevdratele ,,probleme" morale, ele nu strnt acelea pe care ,,!i le pui" cu creionul in mAnd, in destinderea oricAt de responsabild - a reflexivitdlii, ci ac-elea care li se pun , care surain imprevizibil, cu violenla ultimative a faptelor de viale curente. Pe temeiul acestor consideralii, nu putem da satisfaclie cititorului avid de preceptisticd limpede, de solulie eticd infailibild. Nevoia de ghidaj e, nu o datd, nevoie de a trdi prin delegafie, de a transfera asupra altuia rispunderea propriei tale viefi. Ceea ce putem face e sd aproxirnim descripnv geografia eticului, contururile lui, termenii esenliali in care are a se desfSgura dezbaterea etic5. $i dacd e str propunem o norm5, una singur6 e pe mdsura reald a intenli ilor noastre: a iegi din toropeala etici, din mecanica ei gregard, a lua cunogtinld de faptul decisiv, presant, nelinigtitor cd -asta? eticrle existd. o Dar se indoiegte cineva de Nu eticul referinth constantd a fiecdruia? Socotim cd nu: ci, in genere, nu inregistrim existenta eticului decAt arareori, in situalii-limitd, cAnd el ni se impune cu un fel de (nedoritd) obligativitate. in rest, ludm drept ,,ordine eticd" stricta conaenrionalitafe a moravurilor, stereotipia sociali cea mai fadd. Nu percepem imoralitatea decAt de la nivelul ,,scandalosului" in sus. Pdnd la acest nivel, totul ni se pare oarecum in reguld 9i, ca atare, in afara

l4(),rrirul,r,rx

MoRALTA

MTNTMALIsM

rrlc

141

oricerui interes 9i a oricdrei disculii. A9a stAnd lucrurile, ne apare cu atet mai nimerit un anumit ,,minimalism" etic, inleles ca o analitice a mediocritdlii morale, distinctd de fenomenologia catastrofei morale, a culpelor supreme, de carc s-ar
ocupa, sd zicem, ,,marea" etice. Statistic vorbind, deriva rnorald de fiecarc zi nu conste inh-o acumulare dementi de ,,picate strigetoare la cer". Nu omuciderea, asuprirea pruncilor gi sodomia sunt mateda pdme a eticului cotidian; iar cAnd se pot totugi semnala, acestea sunt de o radicalitate, de o evidenld care desfid orice teoretizare. Pdcatele ,,strigdtoare la cer" tind chiat adesea, si se inscrie mai curAnd in sfera patologicului decAt in aceea a ,,vinii" morale obignuite. Crima lui Raskoinikov plutegte - ca mai toate crimele dostoievskiene undeva intre morbid 9i religios si, de aceea, abia dacd poate fi mtrsurate cu instrumentan propriu-zis al eticii. Mult mai elocvente din unghi etic ni se pare imorali tatea personajelor lui Gogol, demonismul lor plat, monstruozitatea incolord a sufletelor lor adormite. Acesta e teritoriul cu adevhrat revelator al eticului: somnolenla diumd, cuminlenia irespirabill a atitudinii, cenugiul valorilor. Pe scurt, piaciditatea eticd a omului mediocru. Privit de la distantd, el nu comite nimic grav: tocmai acesta e pecatul lui de moarte, cel care il scutegte de atacul comunitdlii gi de tresdrirea congtiinlei proprii. Caracterizat mai mult prin ceea ce omite decdt prin

faptul comis, linistit in inexpresivitatea sa, invulnerabil din perspectiva ,,marii" morale, cici, repetim, el nu face nimic care sX fie brutal reprobabil, omul mediocru e depozitarul cel mai perfid al mizeriei morale. $i el existd in fiecare dintre noi, sustrdgAndu-se oricdrui proces prin tocmai crasa lui banalitate. Marea vinov5lie morald, dezastrul moral par aproape paradiziace pe lAngd viguroasa anestezie moraiS a omului mediocru. Pdcatul lui nu e cd spune mari minciuni, ci cd nu evitS cea mai evitabili micd minciunS; nu cd amdnd marele gest de autenticitate, ci cd nu face nici tndcar gestica mirimei decente. Acest ,,nici mdcar" e problema centrald, culpa capitald a ,,rninimalismului" etic. El circumscrie incapacitatea comund de a rezolva nu dilerna morali de propo4ii monumentale, ci ,,strictul necesar" al moralit6!ii. Marcat de aceastd incapacitate, omul se face vinovat nu atdt pentru rdul la care e constrdns (de imprejurdri aspre, spaime necontrolate 9i aItele asemenea), ci pentru rdul la care consimte neconstr6ns, la care ar putea deci, fdrd riscuri, sd nu consimtd. Nu si facd imposibilul i s-ar cere, ci si faci pulmrl care std in puterile sale. $i pufnul acesta r5mAne nefXcut, in virtutea unei iner,tii care infecteazd, ca o otravd reziduald, atmosfera morald ctin jur. Imperativul comportamental propus de ,,minimalismul" etic pe care il avem in vedere nu e, agadar, unul al eforturilor majore, intreprirue sub regia cosmicd a decalogului. E vorba mai mult

742 utvrua

MIRALIA

MINIMALIsM

errc

143

de detaliul etic, de o stilistici a derizoriului, a op' liunilor nu neapirat fundamentale, dar semnifi' cative. E vorba a nu face din tema eticului o temd sdrbitoreascd, invocabilb doar in tensiunea ma' rilor incercdri, a marilor ,,ocazii" etice: intr-o via!e de om, asemenea ocazii pot si nici nu apard' $i atunci, problema este si faci din mdrunta resmarea ocazie. ponsabilitate zilnicd a mediocritdlii morale ar O analizd ,,spectraltr" putea constitui, singurd, obiechrl unui text amplu' Ne vom mirgini sX rezumim, cu titlu de mostrtr, doud dintre manifestdrile ei caracteristice: ipocrizia 9i carenla spontaneitdlii morale. S-ar putea ca ipo crizia morald sd' fre maladia cea mai rdspAnditi a speciei, un fel de ,'gripll!. ge' neralizitA, a cdrei malignitate, degi tocitX )rin chiar comuna ei frecvenfd, e capabild, la rdstimpuri, de virulenle neaqtePtate. E o maladie din iandul acelora de care nu se moare, dar de care nu se scapi pAnh la sfdrgitul viefi. Un obiect ideal de studiu pentru ,,minimalismul" etic, care, in de' finitiv nr-rse ocupd de bolile mortale, ci de sufe-

-

rinlele cronice. Ipocritul confundd morala cu dis$etia. Drama lui nu e cX se simte mereu indemnat str gregeas' cd, ci cd nu-gi poate camufla perfect gregeala, ctr nu-9i poate line turpitudinile la o convenabiltr distanid de gura lumii' Nu actul blamabil e ru9inos, ci eventuala lui publicitate. Ipocritul e un campion al salvdrii aparen.telor' Valorile lui ex'

treme par a fi demnitatea personald, buna-cuviin!d, civilizalia raporturilor cu ceilalli. Pentru a obloji aceste valori, nici un pret nu e prea mare. in asta constd patosul unui astfel de personaj: el propriei ,,imagini", dar, are cultul formal - al in acela;i timp, o viziune distorsionath a mijloacelor optime prin care aceastX imagine trebuie menajatd: domindrii de sine, el ii preferd ambalajul cochet al sinelui, asigurarea unei eficiente exteriorit5li de protocol. Ipocritul nu-gi regreti relele: ,,se jeneazd" doar de existenla lor 9i mai ales de ecoul lor posibil in congtiinja altora. Soun interlulia e disimularea. $i in paralel minabil 9i complicat demers al autoindreptdlirii. Ipocritul care nu sfArgegte intr-o totall inaoiald cu sine,in :uitarea igienicd a oricbrei vinovdlii, e un ipocrit de duzinh. Ipocritul de anvergurd nu se mullumegte a-gi falsifica portretul in ochii celorlalfl: marea lui reugiti e sd 9i-l falsifice in chiar ochii sdi; el $i plivegte pedodic memoria de toate ,,impuritiilile", de orice sdmAnld de remu.;care, de orice ,,accident" compromilitor. E sincer mirat de suspiciunile celor din preajmd: e o victimd, un om de ispravi h6ituit de un univers rduticios, de prieteni ne-iubitori, de o familie neinfelegdtoare. Virtuozitatea cea mai strilucitoare a ipocritului e confeclionarea unei poze adecvate: el i9i supravegheaztr conduita dupe modelul (utopic) al stilului la care aspird: e un ,,portret idealizat" in migcare: respectabil, solemru distins, strlin de

744 umma

MIRALTA

MTNTMALTsM

srrc

145

orice vulgaritate. Sub calota lui vajnicd pot musti cele mai baroce obscenitdli, dar auzul unei injurdturi il oripileaz6. Daci e inteligent, are, Pentru asta, expiicalii cAt se poate de rezonabile: va vorbi despre ce se cade 9i ce nu se cade, despre noblelea care obligX, despre sfiald 9i neruginare. CiiPtr de clipd, ipocritul e ilustralia unui drastic fragmentarism eistential, a acelui discemimant suspect dupA care una e viala sociald, una e cea privattr, una e ce gAndegti, una e ce spui, una e ce faci c6nd egti intre ,,intimi", alta e ce faci cdnd egti ,,pe sceni", intre oameni ,,fini" sau intre admiratori, mai mult sau mai pulin inocenli. La limitd, ipocrizia devine ridicold in chip grandios: alunecX in fizio' logic; ipocritul ajunge si se rugineze de propriul lui corp; ar prefera sd-gi consume instinctelb in semiintunericuri protectoare, din care si iasd din cAnd in c6nd sedat, pentru a defila reprezentativ in fala unei asistenle care aplaudS. Ceea ce face din figura ipocritului un subiect predilect al ,,minimalismului" etic este cd, de reguld, el se simte moralmente inatacabil, de vrecele care lin me ce i:r ,,chestiunile esenfiale" - fdrd greg.Difunclione azd de ,,marea" morali -fi decAt un fel de a-i scuti pe simuidrile sale n-ar ceiialfi de spectacolul micilor lui sldbiciuni. $i astfel, Ia addpostul unei garanlii morale ipotetice, al unui credit dobAndit prin eiudarea crizei moimpenitent raie violente, el igi cultiva - Precaritatea, ca pe firescul insugi.

La fel se intAmplX cu spontaneitatea morald. Ea e pe cale de disparifie tot pentru cd pare o categorie perifericS, un ornament teoretic facultativ, de o importanlb net inferioarb faji de importanta normelor de comportament traditionale. Dar pentru a vorbi de spontaneitate, avem nevoie, mai intAi, de o elementard distincfie: distincJia dintre actul etic gi reactia eticd. Actul etic e domeniul iniliatiaei individuale, urmAnd unei decizii lucide 9i unei atente considerdri a conjuncfurilor. Etica nu se reduce ins6 la act etic. Jumitate din ea e putd, reactiaitate, adicd, rdspuns dat de congtiin!a individuald unor imprejurbri pe care nu le-a ales 9i nu le-a provocat. Actul etic e expresia interventiei umane i:r imediatul lumii; e deci o specie a ofensivei morale. Reaclia eticd e, dirnpotrivS, rezultatul unei intervenlii a lurnii asupra omului, agadar o manevrE de apdrare dinaintea unei agresivitdli neprevizute. Viciul cel mai frecvent ai actului etic e impulsiaitafea. Iar viciul reacliei etice e lipsa de spontaneitate (aceasta nefiind decdt o form5, mai pulin temperamentald, a impulsivitdfii). $ar spune cd efstd o inclinalie naturali a subiectului moral de a inversa lucrurile: el procedeazi precipitat ori de cAte ori s-ar impune precaulia deiiberativi, cAntdrirea justd a situaliei, 9i std pe gAnduri cAnd ceea ce i se cere e reflexul moral nemijlocit, dtn;rmismul rapid al instinctuiui. Tendinla de a deveni activ in plan etic, de a lua hotdrAri ,,revolufionare" numai in clipele de exaltare sau

1-46 utNru,q MoRALIA

MINIMALISM

r.rrc 747

furie sau 1a disperare e un simPtom de degenerescenld morald, ca 9i tendinla de a hamletiza indefinit in fala unor solicitiri exterioare, a ceror evidenlh trebuie recunoscuti direct, fdrd abuz de spirit analitic 9i de subtilitate. Denevrozd., ia Iiberare tn acliune gi spontaneitate in rcaclie

strategia morali cea mai PotrivitA. Sunt momente in cire nu e de fdcut decAt ceea ce ai simlit din prima clipd ci trebuie sX faci. Orice tergiversare

-

iat{

suspendd iremediabil impulsul moral sindtos' Exctsul inteligenfei, rafinamentele psihanalitice, deprinderea de a gdsi iustificdri pentru orice, de a inlelege totul ,,dialectic", talentul, in sfArgit, de a vedea relativitate acolo unde un discernimAnt nativ separS, fdrd dificultate, binele de riu - toate acestea sunt Premise certe ale pierderii spontaneitXlii morale. Fenomentrl e tipic modem' Erich Neumann, un foarte onorabil discipol al lui Jung, l-a numit Wertunsichetheit (,,nesiguranfi a valorilor"), neputinld de a percepe rdul ca riu 9i de a i, Neute opune {drd ezitare. Omul modem - spune Ethik' 1984, p 'I0) marn (Tiefenpsychologie und neue pierdut naivitatea luptitorului, iar irtreba- ,,a rea secretd care ii submineazi fermitatea interioard este: Cine luptd contra cui, ce se oPune la ce?"' Proliferarea tumorali a explicafiilor nesfArgit de ,,complexe", stingerea simlului pentru absolut, haosul criteriilor contribuie intr-o mXsurd insemnati Ia adumbrirea acelei ,,naivitdfi" fird de care eticul egueazd in perplexitate si inhibilie.

Pentru minimalismul etic, conceptul naiaitdlii este, de altfel, foarte important, dacd il inlelegem ca intuilie a unei moralittrli ,,originare". O etici ,,maximalistd" e, in genere, o eticb hiper-elaboratd 9i, de aceea, crispatS, fdri naturalefe, firi har. $i dacd - vorbind despre virtuli - am atras atentia asupra necesitdlii de a le reabilita pe cele intelectuale, ne grdbim sd addugdm cd inteligen!a care nu gtie sd fie, la timpul cuvenit, naivi se transformd, pe nesim$te, intr-o arborescenlb mentald inutilizabili, intr-o spasmodicd divagafie cerebral5, incapabil5 si facd pasul salutar de la inlelegere la infdptuire.*

Mai existd un motiv pentru care am preferat sd ne definim i:rcercarea in termenii unei morale ,,minime". ,,Minimi", pentru cd nu e morala unui edificat. Nu vorbim despre drum, din unghiul punctului de sosire. Vorbim din mers, insotili de oboseala, de incertitudinea, dar si de tenacitatea mersului. Iar dacd se va spune cd nimeni nu are dreptul si vorbeascl despre ceea ce nu posedd inc5, vom rispunde c5, in tArziul secolului al XIXlea, simpla orientare cdlre e mai indicatd decAt oprirea pe loc in agteptarea unui adevXr indubitabil, care sd ingdduie un traseu linear, ftrrd riscuri. Prin rAndurile de fa!5 inlelegem sd agteptdmtn migcare, s5 proclamdm, prin insdgi agitalia noastrA, cA agteptem ceva. La o adicd, ne putem

148 uww,t

MIRALrA

CUPR/NS

retraqe sub autoritatea unor ,,morali9ti" notorii' IatS ie spunea Tertulian, la inceputul secolului ai III-lea, intr-un mic tratat despre rdbdare: ,,Astfel, dupd cum aduce mAngAiere discugia despre asemeni un lucm de care nu ne putem bucura le lipsegte sAnatatea, vorbolnavilor care, fiindcd la fel eu, besc meteu despre binefacerile ei preanefericihrl, intotdeauna bolnav de patima neiabdarii, in mod necesar suspiry chem 9i mi rog pentru sdnetatea rdbdhrii Pe care nu o posed'" ,,Minima moralia" e o suspinare, o chemare 9r o rugare pentru sdndtatea morali care-i lipsegte

-

-

C,ETEVA PRECAUUI

$I LAMURIRI

...

.

incl autorului.

I. COMPETENTA MORAA. Competenla moral5 singura pe care nimeni nu 9i-o contestX. Falsa autoritate morald: judecata 9i sfatul. Competenla morald a,,specialistului". Agezarea paradoxalX a eticii ca ,,gtiin!d". Simful etic 9i simlul comun. Irelevanla morald a omului ireprogabil. Insuficienla morald ca fenomen 11 originar al eticii

-

.

ADAOS: Competenld moralS, iertare gi ,,progres" 19

moral

II. IEGEA MORAIA. Spalul moral. Conduita ca formd superioarE a locuirii. lndividualul ca obiect al legii morale. Addpostire gi locuire. Legea morald nu poate fi oblinutd inductiv. f.-M. Guyau gi ipoteza morali ....... 24 ADAOS: Legile ca fdpturi ........... 32

III. ORDINE, UBERIAIE, TIMP. Lege 9i model.
Dimensiunea speculativd a eticii. Un concept

150 umtut

MIRALIA

culnrNs 151

al ordinii totale. Conotafia temporalX a ordi-

nii. Riul ca

hipostaziere

a

episodicului.

atenliei etice. Destinul gi componenta noctur' nd a vielii. Clipa si locul destinului . . . 105

Obsesia 9i limitele libertdlii. Judecata mora36 Id gi problema

timpului

EXCURS: Falstaff 9i timpul sublunar .

.

45

IV DINAMICA PRINCIPII.OR NEUTRE. Utopia maniheistd a virtutii gi viciului. Surpriza mointre excese. O teorie a principiilor neutre. Virtutea ca bund adminiskare a unui principiu neutru. exemflul bl6nde,d 9i ai generozitdfii. Codul etichetei si 61 codul moral. Patologia virtulii . . . . . . .
ra15. Precaritatea

virtuli

ca medie

VII. ETICA LUI ROBINSON (1). Singurdtatea ca teram constitutiv al eticii. Congtiinli 9i ursitd. Instinctul moral. Cdin!6 9i recunogtin!i. Locuire 9i con-locuire. Insula, omul singur 9i moartea. Re-cunoasterea ca sursi a recunogtintei. Vineri 9i recuperarea alteritXlii. Leclia lui Robinson: discernimAntul 9i sentimentul dependenlei . .. 115

.

VIII,DARUL I/,CRIMILOR.(ETICA LUI ROBINSON 2). Robinson 9i treptele pldnsului. Regret 9i ciinfd. Lacrimile minlii. Titus Andronicus 9i lacrimile ca solvent ai mineralitdlii. Pldnsul fierbinte 9i plAnsul rdcoros. Solue et coagula. RAsul copildriei gi lacrimile maturitdlii. Joi 9i Vineri ..... . . . .. 128

v. INTEUGENTA 9I TALENT MORAL. Pentru o eticd circumstanfiali. Critica,,performanlei" etice. Adevdrul trdit ca substanla a eticii. Virtulile intre voinli gi intelect. Reabilitarea virtulilor intelectuale. Talentul moral impotriva datoriei morale. Conduita paradoxalS a ade-

viratului

sfetuitor

..........

70

EXCURS 1: Thlent gi inlelepciune . . . .

.

79

porani

EXCURS 2: Sensul culturii in lumea contem89

.

IX. MINIMAUSM ETIC. ,,Minima moralia" o pre-eticd. Problema mediocritdlii morale. Doui exemple: ipocrizia moral5 9i carenla spontaneit5lii morale. Act etic gi reacJie etici. Despre naivitate. Dreptul de a vorbi despre ce nu gtii incX ........138

VI. IUDECAT{ MORAil, SI PROBLEMA DESTINULUI. Etica o teorie generale a destinului. Destinul ca expresie a ordinii individuale. Structuri destinale specifice. Imposibilitatea de principiu a judecdlii morale. Problema

-

La preful de vanzare 6e ad.aluge 2yo, aeFezentand valoarea

tirhbrului literar ce 6e vireazi Uniunii Scriitodlor din Rorninia,
cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, B.C.R, Unirea, Bucuresti.

Redactor

HORIA GANRSCU

]i*lnoi€dactor
LIIMINTTA SIMIONESCI,'
DTP DTJMITRU OLIEANU

DAN DUI.CHERU
Corector GEORCIANA BECHERU Aperut 2008
BUCUREgTI

- ROMANIA
_ Suceava

Lucrare exeqrtattr la ,,ACCENT pRINT"

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful