You are on page 1of 59

Capitolul I,

ANATOMIA

~I FIZIOLOGIA SISTEMULUI STOMATOGNAT (notluni generale)

Notiunea sistem stomatognat include un ansamblu .de organe si tesutur! situate In regiunea maxilofaciala care direct sau indirect participa la realizarea functiilor principale: masticatie, deglutijie, respiratie, Ionatie etc .

. Si.stemul stomatognat este 'alcatuit din .urrnatoarele componente princip ale: 1) scheletul maxilofacial; 2) dinti, care Iorrneaz a areadele dentare; 3) articulatia ternporomandibulara; 4) muschi; 5) muc.oase; 6) vase sangvine, lirnf'atice ;;i nervi; 7) buzele, obrajii ;;i Iirnba.

Desi Ir:tre aceste el~mente exists interdeperidenta si constituie un tot unitar, ele vor Ii tratate separat din motive didactice si reconstruire protetica.

1.1. Scheletul maxilofacial

Scheletul rnaxiloiacial este format din doua oase: osul maxilar (rnaxil'a) si osul mandibar (mandibula).

Maxila este unita imobil cu oasele craniului, Hind un DS pereche compus din corp si 4 apofize: Irontala (processus [rontalis), zigomatica (processus zigomaticus), alveolara (processus aloeolaris), palatinala (processus palatinus). Corpul contine cavitatea Hyghmori (sinus maxilaris Hyghmori)" care cornunica eu meatele naz ale.:

Baza maxilei 0 constituie substan]a spongioasa inclusa- in placi subtiri ale tesutului osos compact (substanta corticala). Pe supraIata maxilei insera nurnai rnuschii mimici, din care cauza lipsesc rugoz itatile pronuntate de pe supralata ei. Gasindu-se sub actiunea Iortelor maridibulare, trabeculele tesutului spongios sunt grupate si situate In asa fel incat maxila rez ista actiunii acestor forte. In sectoarele unde presiunea functional a este mare, trabeculele se ingroasa Iorrnand stalpi de rezistenta ce servesc la transmisia presiunilor 'asupra .oaselor craniului, neutraliz and astfel influenta lor nociva. Deosebim urrnatorii stalpi de rezistenta: frontonazali; zigomatici, pterigopalatinali, p'alatinali.

Pe corpul maxilei deosebim 4 fete: anterioara, subtemporala, orbitala, naz ala. Marginea superioara a Iejei 'anterioare este 0 parte cornponenta a marginiiinferioare a orbitei oculare sub care se gaseste orifieiul suborbital. Prin orificiile suborbitale, cu un diametru de 2-6 mm, tree Iasciculele vaseulonervoase, care inerve'az a si alimenteaz a tesuturile fetei.

Pe fat a subtemporala este situata 0 proerninenta mai mult sau mai putin accentuata denurnita tuberozitatea maxilara (tuberositas maxilaris), care are un rol important in ancorarea protezelor mobilizabile. Tuberozitatea maxilara trece anterior in apofiza alveolara avand 0 directie oblica spre vestibular, unindu-se anterior prin sutura interrnaxilar a cu apofiza alveolara : opusa. Fata proeesului alveolar indreptata spre vestibular se numeste versantul vestibular,

.Iar Iata indreptata spre palatin, se numeste versarrtul palatinal.

Procesele alveolare sunt impartite in alveole separate si servese Ia fixarea dintilor, de aceea in caz de resorbtie a procesului alveofar dintii devinmobili si cad, iar in caz de pierdere a dintilor, independent de varsta, inevitabil are loc resorbtia procesului alveolar, care po ate sa disp ara eomplet. Prin urrn'are, existenta proceselor, alveolare este strans legata de dezvoltarea, eruptia si Iunctia dintilor. lata de ce pe parcursul vietii forma si dimensiunile pro-

eeselor alveolare se schirnba. .

Versantul palatinal 'al apofizei alveolare trece anterior si lateral in oasele palatinale care consolidandu-se prin sutura palatinala mediana completeaz a bolta palatina. Bolta p'alatina se terrnina posterior eu linia transversal a ee uneste tuberozitatile maxilare. Pana l a aeest nivel, Iirnita denurnita linia Ah, se extind in general protezele dentare mobile si mobilizabile. Locul consolidarii proceselor palatiriale po'ate avea un grad de exprimare diferit. Astfel, in dreptul suturii palatine mediane deseori se evidentiaz a 0 proerninenta osoasa in forma de val, denumita torusul palatin (torus palatinus). 'Din punet de vedere protetie torusul palatin prezinta dificultati in stabilizarea protezelor mobile si mobilizabile, creand un punet de sprijin suplirnentar pentru protezele mobilizabile, iavoriz and Ieno-

rnenul de basculare. Adancirnea si forma palatului dur depind nu numai de particularitatile constitutionale, dar ~i de' un sir de Iactori exteriori. Asa, de exemplu, pierderea dintilor in mod firesc duce 'la atrofia procesului alveolar, bolt'a palatina capatand un aspect mai plat. Particularitatile anatornice ale palatului dur ~i apofize'lor 'alveolare au 0 irnportanta deosebita in tratarnentul stomatognat prin utiliz area protezelor mobile ~i mobilizabile. Dupa Schroder aspeetulclinic al rnaxilei deterrnina gradul de mentinere a prote-

zelor mobile si mobilizabile. Dupa forma anatomies bolfa palatina este grupata in trei clase (fig. 1). Din prima clasa face parte rnaxila cu bolta palatina bine exprirnata, adanca, ell 'apofize alveolare pronuntate ~i cu tuberozitati maxilare bine conturate, la baza ca-

'rora insera mueoasa mobila, Iavorizand 'astfel rnentinerea corespunzatoare a protezelor de aeest tip. Pentru c1asa a doua este caracteristica maxila eu bolta palatina, apofizele alveolare ~i tubero-

"10

Fig. 1. Profilul campului protetic in ed~ntatia totala superio~ra (Schroder-Keller) A - forma avantajoasa: B - forma interrnediara; C - forms necorespunzatoareprotez arii: MM - rnucoasa mobile; CA - apoliz.a alveolars

zitatile maxilare mai putin pronuntate, dar care totusi favorizeazii o mentinere satisiacatoare a protezelor mobile si mobilizabile. M'axila grupata la cl asa a treia este cea mai putin Iavorabila pentru un tratament protetic, deoarece se caracterlz e'az a _ printr-o atrofie accentuata a apofizei alveolare, tuberozita]i maxilare abia contur ate, bolt a palatina fiind astfel 'aproape plata. Mucoasa activ mobila este inserata aproape de varlul apofiz ei alveolare sau chiar l a mijlocul ei.

Mandibula prezinta unicul os mobil al sistemului stornatognat si este alcatuita din corp, situat in plan orizontal, si doua rarnuri ascendente Iiecare terrninandu-se cu doua 'apofize: anterior - apoIiz a coronoida (processus coronoideus] si posterior - apofiza condilara (processus condylaris). Capatul articular al apciizei condilare uneste, prin interrnediul articulatiei temporomandibulare, mandibula cu craniul. Intre apofiza coronoida ~i apofiza condilar a se gaseste incizura mandibulara.

Ramurile ascendente Iorrneaz a cu corpul mandibulei un unghi, care in decursul vietii se schirnba. La copii acest unghi este egal cu 135°-140°, la adulti - 105°-110°, iar la batrani, mai ales in: caz de edentatie p'artiala sau totala, unghiul respectiv devine obtuz. Aceste schirnbari sunt influentate de modificarile de- Iunctie,

III

care provo'aca atat resorbjia [esutului osos din partea exterioara a regiunii unghiurilor, cat si restructurarea osului in intregirne.

Corpul mandibulei are 0 fata externa convexa ~i 0 fata intern a concava si deci poate fi considerat ca este constituit din doua parti: b'az a mandibulei ~'i apofiza alveolara. Supr af ata extern a si interna a bazei este prez entata de mai multe proerninente osoase "(rugozitati), de care sunt inserati rnuschii mobiliz atori ai mandibulei. Mandibula este alcatuita dintr-o substanta osoasa compacta (substanta corticala) prezentata de doua placi unite intim pe m'arginea inferioara, Intre care se gaseste substanta . spongioasa. Grosimea lamelelor care Iorrneaz a substanta compacta 9i a trabeculilor (lamelelor) care Iorrneaza subst'anta spongicasa este diferita, iar ordinea in care ele sunt aranjate, precum si directia alcatuiesc liniile de fort a care contribuie la suportarea 9'1 neutr aliz area presiunilor masticatoare. Aceste linii, ca si in cazul maxilei, prezinta nu altceva decaf stalpii de rezistenta, _ care se claseaz a in stalpi de rezistenta marginali, bazali, transversali, anteriori, posteriori, caputans, radiali. In literatura de specialitate acesti stalpi de rezistenia mai sunt cunoscuti si sub denumirea de linit de forta (fig. 2).

Apofiza alveolars a mandibulei ca si la maxila este destinata pentru implantarea dintilor respectivi. De mention at ca apofiz'a alveolara mandibulara, spredeosebire de cea maxi/lara, ca regula, nu asigura 0 stabilitate perfecta protezei dent are totale, fapt ce se explica prin dimensiunile reduse : ale 'acestei Iorrnatiuni. In zona molarilor, apofiza alveolars rnandibulara are 0 tnaltime de 2- 3 mm, la nivelul premolarilor este mai pujin prouuntata, iar in zona Irontala este, de obicei, mai tnalta. Uneori, din cauza unei 'atrofii exagerate, in locul unei apofize alveolare proeminente putern intalnl chiar 0 inlundare in locul fostei apofize. In dependents devaloarea apoiizelor alveolare mandibulare, 10 ce priveste stabi-

Fig. 2. Schema liniilor d~ fortii de la nivelul mandibulei dupa Sleher"

112

Iisarea si mentinerea protezelor mobilizabile, Koller deosebeste patTU tipuri de atrofie a apofizei 'alveolare mandibulare.

Tip u 1 I. Apofiza alveolara prez inta <? Inaltirne bine exprirnata egala pe toata intinderea, resorbtia producandu-se tntr-o rnasura mica. Creasta apofizei alveolare' este rotunjita si Iavorabila pentru baz a protezei. Locul de insertie a muschilor si plica trecatoare a mucoasei sunt situate la 0 distanta considerabila de varful apofizei

, alveolare.

Tip u I II. Atrofia apofizei -alveolare este uniiorma pe toata intinderea, insa este destul de avansata, aiectand in unele c'azuri si corpul mandibulei. Apofiza alveolars in zona Irontala deseori ~qpata 0 forma ascutita, ee impiedica protez area. Locul de insertie a muschilor este situat aproape de m'arginea erestei.

Tip u I III. Apofiza alveolar a este atrofiata considerabil in sens lateral ~i mai putin frontal, dator ita Iaptului ca dintii later ali au fost pierduti mai timpuriu decat cei frontali. Zona de retentie este prezenta nurnai in regiunea Irontala,

Tip u I IV. Atrofia apofizei alveolare teste accentuata in zona frontal a si mai putin exprirnata in regiunile laterale. In asemenea situatii stabilit'atea protezei este asigurata numai in plan transversal.

Lejoyeux clasifica arnbele maxilare in raport cu valoarea apofizelor alveolare edentate inpa ru clase: 1) apofize eonvexe eu valoare protetica buna, putin reabsorbite, 'limitate de versante vestibulare si linguale extinse, nedureroase, fara exostoze sau torus mandibular; liniile oblice interne fiind sterse pot fi utiliz ate pentru amelior area retentiei protezelor; 2) apofize cu valoare protetica medie, care inca sunt apte sa eontribuie la stabilizarea si menjinerea protezelor; 3) apofize alveolare cu valoare protetica scazuta cu un grad de resorbtie accentuata provocata de inactivitate Iunctionala s~u de purt'area unor proteze incongruente, neechilibrate; 4) apofize alveolare eu valoare protetica negativa, cu concavitati atat an plan frontal, cat si sagital.

Asupra gradului de mentinere a protezelor influenteaza in mare rna sura starea zonelor retentive m'andibulare (zona retromolara, trigonul retromolar, zona submaridibulara}, de care depinde ~i posibilitatea realiz arii implanturilor.

In zona retrornolara sunt situati -tuberculii piriformi, care, ca si apofiza alveolara, pot fi grupati conform valorii lor protetice in patru clase (fig. 3): tuberculi favorabili G'n ce priveste stabilizarea '~i rnentinerea protezelor; tuberculi medii ca valoare protetica; tuberculi cu valoare protetica foarte scazuta: tuberculi eu valoare pro-

tetica negativa. .,

De menjionat ea structura anato~icua a ma~~'ibulei .are un rol important nu numai in terapia protetica, .da! ,~1 l~ realizarea aparatelor (simulatoarelor) care reprodue miscar ile ei, A9a, de exemplu, Bonwill, studiindeonfiguratia man~i.~ul,ei,. aeo~st~tat ca. dae~ vorn uni cu linii imaginare drepte condilii articulari at mandibulei tntre ei, ~i eu punctul dintre incisivii eentrali obtinern Ia nivelul mar-

13

Fig. 3. Valoarea tuberculilor piriformi In st .. lilizarea ~i mentinerea protezeior mobilizabile

ginilor incisiva1e un triunghi echil'ateral cu 1atura de 10 em (fig. 4).

Pe baza triunghiului Bonwill sunt construite sirnulatoarele. Punctul intre cei doi incisivi centr ali inferiori se mai numeste si punctul frontal Bonwi11. Cunoasterea acestor inforrnatii are 0 importanta deosebita 1a montarea corecta a mode1elor in sirnulato'are si la realizarea constructiilor protetice.

14

Fig -. 4. Triunghiul Bonwill

15

1.2: Muschii sistemului .stomatognat

Mu~cbii sistemului stomatognat dupa Iunctia lor de baz a se

impart in 2 grupe: mimetici si mobilizatori. .

Mu~chii mimetici. Acest grup de muschi i~i au originea pe scheletul osos ~i ins era in piele sau mucoasa, constituind ansamblul rnuschilor care realizeaz a mimic a (expresia) Ietei. Toto data ei participa la adele de respiratie, Ionatie ~i mai putin - rnasticatie, avand un rol important in asigurarea stabilitatii protezelor mobilizabile ce se realizeaza prin limit area Iunctiei carnpului protetic, Lirnitarea Iunctionala a campului protetic este influentata si de muschii: orbicular al gurii, depresor al coltului gurii, levator al buzei superioare, depresor al buzei inferioare, buccinator, levator 'al coltului gurii, zigomatic mare, mentonier, canin (fig. 5).

Mu~chii mobilizatori. Aceasta grupa de muschi acor da mandibulei diverse miscari la realiz area actelor de masticatie, deglutitie, Ionatie etc. In raport cu Iunctiile lor de baz a muschii respectivi se impart conditional in trei grupe: coboratori, ridicatori si propulsori ai mandibulei.

Mu~chii coboratort, Sunt cunoscu]i si sub denumirea de muschi suprahioidieni, care unesc osul hioid cu mandibula, baza cr aniului, limba ~i faringele. Muschii respectivi p articipa la realizarea Iunctiei de deschidere a gurii, la emiterea sunetelor inalte, la realizarea Iunctiilor de respir atie si deglutitie. Din aceasta grupa Iac parte muschiul digastric, muschii milohioidieni-si geniohioidieni, care formeaza planseul bucalpe care se extind si limitele protezelor mobilizabile (fig. 6).

Fig. 5. Muschii orofaciali: 1, 2 -levator al buzei superioare; 3 - canin; 4, 5- orbicular al gurii; 6 - levator al coltului gurii; 7 - depresor al buzei inferioare; 8 -:- mentonier; 9 - buccinator

Fig, 6. Planseul bucal: 1 - muschii geniohioidieni; 2":" rnuschii rnilohioidieni; 3 - osul hioid

1

2 3

4 6 5

7

8

Mu~chii rldicatorf. Caracteristic pentru aceasta grupa de musch! sunt cele doua puncte de insertie: unul pe oasele craniului si altuI pe mandibula; sunt .muschi puternici care pot dezvolta 0 forta de 390-400 kg, desi pentru realizarea actului de masticatie este nevoie de 0 Iorta mult mai mica - 30-80 kg. Intensitatea acestei forte creste de la contr actarea sirnetrica a muschilor ridicatori, devenind maxima la momentul contactului dentodentar total; cunoscut sub denumirea de ocluzie centr ica. De mention at ca din aceasta grupa fac parte trei perechi de rnuschi (rnuschii temporali, maseteri ~i pterigoidieni interni), a carer Iunctie consta nu numai in ridicarea mandibulei, dar ~i in deplasarea ei in sens lateral si ina poi.

Fig. 7. Mu~chii ridicatori ~i propulsori ai mandibulei: a - muschiul temporal, b - muschiul maseter, c - muschiul pterigoidian intern (median); d - muschiul p!t!rigoidian extern (lateral)

16

Protezele rnobilizabile prevad receptia presiunilor masticatoarede la dintii antagonist! si red area lor la suportul mucoosos. Baza osoasa a acestui suport prezinta aspecte v.ariate influentate de: 1) extr actii; 2) timpul 'scurs de la extr actia dintilor: 3) varsta pa-· cientului; 4) gradul de troficitate a tesuturilor. 5) modul cum s-au, electuat extractiile etc.

De scheletul osos adera fibromucoasa, care este Iorrnata din epi-/" :7 '-I /.i1 a: r;_

2 Gh: B~rs~, 1. Postolachi --;:::',";;'..4.,.':;; .;..J .r-' IT

. BIl!LrOTECA I

USM .N. Testem1fanu~

Mu~chiul temporal. Acest muschi asernanator unui evantai incepe pe osul temporal, trece pe sub arcada zigomatica si se insera pe apofiza coronoida a ramurii mandibulei (fig. 7, a). Muschiul temporal este format din trei fascicule: anterior, mijlociu ~i posterior. Fasciculul anterior ridica maridibula, iar eei mijlociu si posteriortrag rnandibula ina poi.

Mu~chiul maseter. Este de forma patrulatera, are insertie fixci· pe lata intern a a osului zigomatic, a arcadei zigomatice, pe condilui articular al osului temporal, precum si insertie mobil a pe Iata extern a a ramurii ascendente si a corpului mandibulei in, zoneleinvecinate ale unghiului mandibulei (fig. 7, b); este format din doua fascicule (profund si superficial) cu fibrele musculare orientate oblie de sus In jos in. sens anteroposterior. Functi a de baz a a muschiului maseter este de a ridica mandibula, insa la contr acti a unila-ter ala 0 deplaseaza inainte si lateral.

Mu~chiul pterigoidian intern sau median. Are forma si directii, similare cu ale rnuschiului maseter, avand insertie Iixa in Ioseta, apofizei pterigoidiene si insertie rnobila pe Iata interns a mandibulei - insertii simetrice cu cele ale muschiului maseter (fig. 7, c) .. La contr actia bilaterala si unilorrna, muschiul pterigoidian intern, ridica mandibula si 0 duce U90r inainte, iar la contr actia unilatera-la 0 deplaseaz a lateral, diametral opus contractiei.

Mu~chii propulsori. Aceasta grupa de muschi mobilizeaza mandibula in plan sagital si transversal - directii de deplasare necesare pentru 0 masticatie elicienta. Dupa cum s-a mention at, la realizarea aces tor miscari contribuie si muschii ridicatori. Dintre muschii care realizeaz a miscari numai de propulsie face parte si mu~-chiul pterigoidian extern sau lateral (fig. 7, d), care este situat in' fosa iniratempor ala, medial ramurii mandibulei ~i· este format din. doua fascicule: superior si inferior.

Fasciculul superior i~i are originea la aripa mare a sfenoideului. si insera mobil la capsula articulata a articulatiei temporomandibulare. Fasciculul inferior incepe ' de pe lata extern a a aripii rnar i a. apofizei pterigoidiene si inser a mobil pe partea anterioar a a colului condiului.

La contr actia bilater ala rnuschii pterigoidieni externi misca man-dibula inainte, iar la contractia unilater ala - lateral.

1.3. Mucoasa cavitatii bucale

---"-----

teliu pavirnentos pluristratificat de tip malpigian, eu 0 grosime ~i elasticitate variabila in diferite zone. Intre tesuturile osos ~i Iibrornucos este situat stratul de tesut submueos alcatuit din tesut eonjunctiv, tesut adipos ~i glande salivare. Str atul submueos indeplineste Iunctia de amortizator la receptia presiunilor masticatoare. Prin intermediul stratului submucos aeeste presiuni sunt transmise la baza osoasa a suportului mueoosos asigur and totodata protezelor mobilizabile 0 asezare ~i 0 inchidere marginala respective pentru mentinerea lor pe carnpul protetic. .

Din punctul de vedere 'al conceptiei proteticii dentare 0 important a deosebita are starea mueoasei ce acopera campul protetic si indeosebi rnobilitatea, rezilienta si grosimea ei - factori ee pot iniluenta gradul de mobilitate a protezei In interiorul cavitatii bueale.

Mueoasa bucala dupa gradul de mobilitate poate fi Iixa, mobila (activ mobila) si neutra (pasiv mobila).

Mueoasa fixa acopera la maxila bolta palatina, apofiza alveolara si tuberozitatile rnaxilare, iar la maridibula - apofiza alveolara. Aeest tip de mucoasa adera de os prin intermediul periostului. La maxila, in regiunea anterioar a a boltii palatine, mueoasa are 0 coniiguratie increstata, Iorrnand asa-numitele rugi palatine (fig. 8). Pe apofiza alveolara maridibulara, deseori sunt prezente bride longitudinale de-a lungul ei.

Mucoasa neutra (pasiv rnobila) reprezinta limita de treeere de la mueoasa fixa la mueoasa mobila, fiind situata la periferia carnpului protetie. La rnaxila mueoasa neutra se alla la nivelul fundurilor

Fig. 8. Rugile palatine

Fig. 9. Mucoasa neutra la nivelul fundurilor de sac lingual ~i vestibular

18

19

de sac, la lirnita dintre 'palatul dur si palatul moale, denurnita linie «Ah». La mandibula ea este situata la nivelul celor doua Iundur i de sac - lingual s i vestibular (fig. 9). Zona de rnucoasa neutr a constituie un element morfologic deosebit de important In mentinerea protezei, deoarece intervine favorabil la formarea fenomenului de succiune reprezentand totodata limita maxima a marginilor protezei mobilizabile. Mucoasa activ mobil a continua zona de rnucoasa neutra acoperind obrajii, buzele, forrnatiunile mobile din vestibulul buca l ~i valu1 palatin. Aceasta mucoasa este mobila in toate sensurile, dator ita actiunii muschilor, si nu poate fi acoperita de supr aiata sau marginea protezei.

La realizarea protezelor mobilizabile un rol important il au formatiunile mobile de la nivelul mucoasei, denumite si plice alveobucale reprezentate de: frenul, buzei superioare si inferioare situate pe linia medians a Ietei; Irenul bucal (ligamentu! gingivobucal) situat lateral de frenul buzelor in dreptul pr ernolar ilor: plica pterigomandibular a situata in dreptul tuberoz itatilor maxilare. Aceste forrnatiuni, fiind mobile, exclud fixarea rnarginilor protezelor pe ele

(fig. 10). '

Grosimea si elasticitatea fibromucoasei carnpului protetic determina gradul sau de rezilienta ~i cornportarea diversa fapt de spri-

Fig. 10. Formajiunile mucozale mobile: 1 - frenul buzei superioare ~i inferioare; 2""': ligamente gingivobucale; 3 - plica pterigomandibularii

Fig, 11. Zonele de rezrlienta ale mucoasei la maxila: 1 - zona apoiizelor alveolare;' 2 - zona medians: 3 - zona rugilor palatinale: 4 - zona glan.dularf

'jinul protezelor. Din aceste considerente Supple clasifica fibromu-

coasa in patru c1ase: ' .'

Glasa I, Fibromucoasa sanatoasa cu grosime moderata, depresibila.vamortizeaz a socurile care rezulta in timpul masticatiei si reduce tendintelede deplasare a protezelor.

. Glasa Il. Fibromucoasa atrofiata, subtire, putin elastica este .inapta sa suporte presiuni careinfluenteaza nefavorabil asupra starii Iunctionale a protezelor.

Glasa Ill. Fibrornucoasa groasa, Iriabila, cu un grad mare de comprirnabilitate care va favoriza deplasarea protezelor.

Glasa IV. Fibrornucoasa hipertroiiata, mobila. Din aceasta clasa face parte si fibromucoasa Ilotanta, sau in creasta de cocos, care trebuie iridepartata pe cale chirurgicala, pentru a putea asigura stabilitatea si eficienta protez elor.

Rezilienta sau vcompresibili'tatea fibromucoasei este variata nu numai de la individ la individ, dar si in diferite zone ale carnpului protetic. Dup a Liund, la maxila deosebim 4 zone: zona Iibroasa periierica situata pe coama apofizelor alveol'are, cu un grad de reziIienta scazut; zona Iibroasa medians, la nivelul suturii interrnaxilare, un de mucoasa este subtire si aderenta, sensibila la presiuni, din care cauza-deseori necesita izolare; zona rugilor p'alatinale situate in treimea anterioara a boltii palatine cu 0 rezilienta medie; zona glandulara (posterioara) situata in treimea posterioara a boltii palatine cu 0 rezilienta crescuta (fig. 11). Este neces'ar de mentionat ca in zona medians a boltii palatine poate sa fie prezent torusul palatin acoperit cu 0 rnucoasa subtire fbarte aderenta, proerninenta caruia necesita iolierea' pe model in timpul realiz arii prote-

zelor mobilizabile. ' ,

La nivelul mandibulei, desi gradul de rezilienta este de asemenea variabil, este mai greu de realizat 0 sistematizare, datorita [aptului ca de cele mai multe ori trecerea de Ia mucoasa fixii Ia cea pasiv mobila si activ mobila se face brusc din c'auz a atrofiei apofizei alveolate.

, Rezilienta mucoasei, dupa V. Kulajenko, e~te de 0,5-2,2 mm, dupa Steiger - 0,4-2,0 mm, dupa Kelescian - 0,4-0,9 mm.

Cunoasterea acestor p articularitati morfolunctionale ale rnucoasei campului protetic este necesara pentru realizarea corespunz ato'are a protezelor mobilizabile.

1.4. Anatomia dintilor

Ornul poseda in mod normal doua dentitii: dentitia ternporara si dentijia ,perman.en!a .. De~titi~ t~mporara. ~uprinde ~O .de. di~ti: 8 incisivi (4 supenori !?l 4 inieriori}, 4 carnrn (2 superior: st 2 Inferiori), 8 molari (4 superiori ~.i ~ inf~rio.ri) .. Dentitia .pe:m~neI!ta sau definitiva include 28-32 dinti: 8 mcisrvi (4 supenon ~l 4 InIeriori), 4 canini (2 superiori ~i 2 'inferiori), 8 premolari (4 supe-

20

,
1
2
3
4
5
6 Fig. 12. Dinfele: 1 - smaltul: 2";_ dentina; 3 - camera pulpara: 4 - cementul; 5 __; periodontiul; 6 - osul .

alveolar; 7 - gingia

I

riori si 4 inferiori), 8-12 molari (4-'6 superiori si 4-6 inieriori). A Sap~turile arheologice ne dovedesc ca dentitia perrnanenta este In cDvntmu'are sup usa unor modificari de forma, dimensiuni si de numar. A~a deexemplu, strarnosii nostri aveau 42-44 dinti, ActualI?e~te la om sunt prezenti 28-32 dinti, Insa tot mat des se Dbserva lipsa nu numai a molarului de rninte, dar si a incisivilor Ia-

terali superiori si a unui premolar. .

Organul dentar este un complex de tesuturi, diferite ca structura, arrnoniz'ate morfologic si functional pentru a suporta ~i transmite presiunile masticatoare. In structura organului dentar intra dintele si tesuturile de sustinere (fig. 12).

Fiecare dinte este alcatuit din coroana si una sau mai multe radacini, Coroana este acoperita cu smalt, eel mai dur [esut al organismului care confers coroanei luciul si rezistenta necesara. Daca stratul de smal] acopera portiunea coronara a dintelui, atunci radacina este acoperita, la randul sau, cu un strat de cement de 0' struotura asernanatoare celei osoase. Radacina se fixeaz a de peretele alveolar prin intermediul unor fibre (fibrele lui Sharpey), colagene dispuse in diverse directii (orizontal, oblicsi vertical), lndeplinind astfel si rol ul de fixare si sustinere a dintel ui in alveola. Intre str atul de smal] si cement rarnane 0 mica portiune de dentina libera, pe care se insera epiteliul gingival, Iorrnand fundul de sac gingival.

Gingia care cuprinde dintele in' regiunea coletului este cunoscuta si sub denumirea de veston gingival, 'alcatuit din gingia marginala (neaderenta, Iibera) , care cuprinde coletul dintilor spre vestibular ~i oral si are 0 inaljirne de 0,5-1,5 mm'st din gingia in-

,~I

ter dentara ce aeoper a coletul dintilor mezial si distal, Iorman d e proerninenta vizibila atat in sens vestibular, cat si in sens oral, nurnita p apila inter dentar a. Locul de trecere a coroanei in r adacina se nurneste coletul 'anatomic al dintelui.

Deosebim coroane anatornica si clinica ale dintelui. Coroana anatornica este segmentul dintelui acoperit cu smal], iar coroana clinics este partea extr aalveol ar a a dintelui. De regula, coroan'a clinica coincide cu coroana anatomies. In conditii Iiziologice normale raportul dintre coroana si radacina constituie in medie 1 :2, ceea ce-i asigura dintelui 0 bun a stabilitate si rezistenta 13 iortele masticatoare. Acest raport, pe parcursul vietii, din .cauz a proceselor de atrofie sufera schirnbari, f avoriz.and astfel cresterea inaltimii coroanei clinice (fig.' 13). 0 importanta deosebita in configuratia coroanei dintelui Il are ecuatorul anatomic. Pentru a deterrnina ecuatorul anatomic al dintelui unim im'aginar punctele ce indica circurnferinta maxima a coroanei anatomice si obtinern supr aiete cu convexitati maxirne care indica si asez area topografica a ecuatorului 'anatomic pe suprafetele dintelui. Ecuatorul dintelui Indepline~!e functia de protectie a gingiei si de echilibrare a presiunilor masticatoare pe lntreaga supraiata a arcadei dentate, precum si de fixare si mentinere a protezelor mobilizabiIe prin interrnediul crosetelor. Sub smaltul coronar si cementul radicular se gaseste stratul de dentina a dintelui alcatuind baza princip ala a acestui organ.

Tesutul dentinar al dintelui este strabatut de nurneroase carialicule care contin prelungirile protoplasmatice ale, odontoblastilor cu c'alitati senz itive (fibrele lui Tornes}, Iavoriz arid comunicarea dintre cavitatea dintelui care contine pulpa dentara si periferia

\ stratului de dentina. La randul sau pulpa dentar a este fermata din tesut conjunctiv, vase sangvine, Iirnf atice si nervi.

Forma coroanei dintelui se gaseste In dependents de functia de

1

2 3

Fig. 13. Coroana anatomies ~'i clinica a dintelui: 1 - smaltul: 2 - eoletul ana,tornie; 3 - nivelul gingiei; 4 - radacina: 5 - eoroana anatomica; 6 - eoroana

, .! : . . " '. . clinica. ' .

baz a. Astlel, incisivii' care lndeplinesc Iuncti'a de -taiere a alirnentelor au 0 forma de dalta, iar caninii care participa la ruperea alimentelor au forma de suHta. Prernolarii, participand 1a zdrobirea bolului alimentar, au un vo1um coronar mai mare decat dintii frontali, iar molarii care lndeplinesc Iunctia de masticatie au eel mai mare volum coronar. Pe supraietele orizontale (ocluz ale) ale coroanelor dentate sunt situate diferite proerninente numite cuspizi. Cuspizii sunt sep arati de santurile intercuspidiene, au forme piramidale si sunt situa]i ep supraietele ocluzale ale dintilor later ali, vestibular .;;i oral (palatinal sau lingual), rnezi'al sau distal si pe marginea inciz ala acaninilor. Dintii pot fi mono-, bi-, tri- ~i policuspidati. Pe suprafetele palatinale si vestibulareale molarilor exists 'asa-nurnitii tuberculi dentari, care se deosebesc de cuspizi prin pozitie, forma, volum si dirnensiune vertical a, si care nu ating planul de ocluzie.

Orice coroana den tara prezinta 4-5 suprafete care au fost denurrnte dupa directia lor de orientare, in deperidenta de anurrnte linii, planuri sau Iorrnatiuni anatomice ale cavitatii bucale. Astfel deosebim urrnato'arele supraiete: 1) vestibu1are - supr aietele dintilor eu orientare in afara cavitatii bucale: 2) orale - cu orientare in cavitatea bucala; carid dintele este situat pe maxila, mai pot fi denumite supraiete palatinale, iar dad dintele este situat pe mandibula -linguale; 3) distale (proximale) - suprafetele din til or indreptate de la linia rnediana a Ietei spre posterior; 4) mezia1e (proxirnale) - indreptate spre linia mediana a Ietei: 5) oc1uz'alesuprafetele care au contact cu dintii antagcnisti, in cazul dintilor laterali si cu marginea inciz ala in cazul dintilor frontali.

Dintii se deosebesc intre ei dupa mai multe criterii, cuno'asterea caror a are 0 deosebita irnportanta in protetica dentara la modelarea formei anatomice ~i redarea aspectului fizionomic al protezelor; dintre aceste criterii tinern sa mentionarn: criteriul radicular, unghiurile coroanelor dintilor anteriori, curbura supraietei vestibulare, margine a coroanei, nurnarul de cuspizi, marirnea si situ area lor pe lata ocluz ala la dintii later ali. Dupa aceste semne dintii se deosebesc intre ei si se determina carui maxilar apartin si de pe care herniarcada (din stanga sau din dreapta).

Criteriul radicular este deterrninat nu numai de numarul radacinilor care se reiera numai la dintii lateral], dar si de directia devierii axului radicular care indica hemiarcada din care provine (fiind de regula 'inclinate distal).

Unghiurile supraietelor incizivale ale dintilor frontali sunt diferite: unghiul medial este ascutit sau drept, pe cand eel distal totdeauna este mai obtuz. Exceptie fac incisivii centrali inferiori la care ambele unghiuri sunt drepte.

Curbura suprafetei vestibulara se caracterizeaz a printr-o convexitate mai accentuata spre mezial. Aceste semne de distinctie sunt cunoscute in literatura de specialitate ca semnele lui Miihl· rei ter.:

Criteriul dirnensiunilor eoroanelor consta in Iaptul ea incisivii

23

centralf superiori sunt cei mai rnasivr, cei lateraIi superiori mai mari decat incisivii inferiori, jar incisivii lateraIi inferiori sunt mai mari decat cei centrali.

. Numarul de cuspiz i la premolari este egal cu ' doi, iar de rnol~r~ ~ 3-5, av~nd 0 inaltime si 0 situate corespunzator p'articularitatilor anatornice ale dintelui.

Pentru redarea corespunz atoare a formei anatornice a dintilor in procesul de protez are este necesar de stiut nu numai particularitatile generale ale dintilor, dar si p articularitatile anatomice ale fiecarui dinte in parte ~j. indeosebi a coroanei dentare.

Incisivii centrali superiori. Sunt cei mai mari dinti dupa volum din grupa incisivilor, irnplantati in portiunea centrals a arcadei superioare de 0 parte si de alta a liniei mediane a Ietei (fig. 14). Coroana lor este turtita in sens vestibulooral, astfel &ndt forma poatefi comparata cu 0 lop atica, Pe masur a ce se apropie de colet, eoroana se ingusteaza trecand in radaciria.

Supr af ata vestibular a a incisivilor centr ali superiori este convexa atat in sens gingivoincizal, cat si meziodistal si are 0 forma dreptunghiular a cu latura verticala mai mare decat cea orizontala. La tineri, pe aceasta supraiata sunt situate doua santuri orientate vertical eu 0 adancirne mai accentuata la marginea incizala care se atenueaza treptat, pana 'la dispar itia lor la jumatatea inaltimii supraietei vestibulare. Aceste santuri impart supr aiata vestibulara in trei lobi inegali: distal eel mai mare, mezial de marirne mijlocie \,i central cel mai mic, creandu-se astfel 0 usoar a ondulare tr ipla. Cu anti, datorita actiunii a brazive a alimentelor si periutei de dinti, santurile si lobii treptat se sterg. Suprafata vestibular a este mai lata in regiunea marginii incizale si mai ingusta in zona coletului.



b

C'

e

,

Fig, 14, Incisivul central superior din dreapta: a - suprafaja vestibulara: bsupra fat a palatinala: c - supraf'ata proximal a; d - marginea incizala; e - seetiune orizontala

24

Marginea distala a supr aietei vestibulare este mai scurta si mai convexa decat cea meziala, care este mai mare ;;i mai plana.'

Supr aiata palatinala a incisivilcr centrali superiori are 0 forma tr iunghiulara cu baza spre marginea incizala si dimensiuni mai mici decat supr aiata vestibular a. Proximal ea are cate 0 tngrosare de. smalt, nurnita creasta marginala. Sunt creste margin ale, meziala si distala, care converg spre treimea cervicala, unde se unesc torrnand tuberculul dentar, care poate avea relief si forme variate: santuri verticale, orificiu orb (foramen caecum) etc.

Suprafetele proximale au forma triunghiulara cu baza spre colet, laturile carora sunt formate de marginile vestibul'ara si palatinata ale supraietelor respective, care se lntalnesc intr-un unghi ascutit la marginea inciz al a. Supr af etele proxirnale sunt usor convexe spre colet. Supr aiata proxirnala mezrala este mai mare decat cea distala atat in sens vertical, cat si orizontal, Ambele supr afete proximale au acelasi contur general, Insa supraf ata dist'ala are 0 convexitate mai accentuata,

Marg'inea incizala este putin oblica de jos in sus si in sens meziodistal, avand un relief oridulat, format de trei proerninente, ce corespund eel or trei lobi vestibufari, care si ele cu varsta se abraz iaz a. La unirea marginii incizale cu supraiata meziala se Iorrneaz a un unghi de circa 85-90°, iar la urrirea cu supralatadistala un unghi obtuz, rotunjit. Atat incisivii superiori, cat ;;i cei inieriori (centrali si later ali) sunt dinti monoradiculari.

.Incisivii laterali superlori. Au aceeasi forma generala ca si incisivii centrali superiori, dar cu dimensiuni mai mici ;;i cu unele detalii morfologice mai accentuate. Sunt implantati in herniarcadele dentare imediat dupa incisivii centrali (fig. 15).

Supraiata vestibular a a incisivilor laterali superiori este mai

<V
d
®
a c e Fig. 15. Incisivul lateral superior din ,dreapta: a - suprafata vestibulara: bsupralata palatinala: c - supralaja proximala: d - marginea Incizala: e - S!!C· . [iune .orlzontalj.

'25

ingusta $i mai convexa decat a incisivilor centrali. Ca si la incisivii centrali,pe supraiata vestibulara sunt situate doua santuri cu aceeasi .orientare, care 0 impart in cei trei lobi: distal-mare, rnezialmijlociu ;;i centr al-rnic. Spre deosebire de incisivul central, marginile distale si meziale ale incisivului lateral converg, in majoritatea cazurilor de la ecuatorul coroanei spre marginea inciz ala, facand marginea incizala mai scurta decat diametrul dintelui la ecua-

torul anatomic. .

. Supr aiata palatinala este mai mica decat cea vestibular a si mai

oblica, deosebindu-se de supraiata palatinala a incisivului central printr-o exprimare rnai accentuate a tuberculului dentar. Pe supraIata palatinala se gaseste mai frecvent orificiul orb. Supr aietele proximale au forma triunghiular a. Supr aiata proximal-rneziala este rnai mare decat cea proxirnal-distala ;;i esteconvexa in jurnatatea incizala si plata la colet, fiind mai rotunjita spre marginea vestibular a. Supr aiata distala in general este plata si se rotunjeste inspre unghiul incizal.

Marginea incizala este asemanatcare cu a incisivului . central, deosebindu-se totodata de ultimul prin unghiul mezial mai ascutit si eel distal mai obtuz si mai rotunjit.

Incisivii central] ~i laterali inferiori. Sunt cei mai mici dinti si ca si incisivii superiori sunt irnplantati de 0 parte si alta a liniei rnediane a Ietei In aceeasi ordine. Atilt incisivii centr ali, cat si cei laterali sunt asernanatori, avand coroane turtite In sens vestibulolingual in portiunea inciz ala si In sens rnez iodista l spre colet, conIerindu-i astfel forma de dalta (fig. 16). Incisivul central este rnai ingust decat eel lateral.

Suprafetelevestibulare au un aspect alungit de forma unui paralelipiped, fiind convexe inspre colet si aproape plate spre marginea incizala. Pe ele sunt situate cate doua santuri care Impart sup-

a

b

c

e

Fig. 16 .. Ineisivul .centr al inferior din dreapta: a - suprafata vestibular a: b __: supraiata linguala;' c r+ supraf ata pr oxirnala: d - marginea . Inciza la; 'e:_ sectiune orizontala

r aiata vestibular a a Iiecarui dinte in trei lobi de marrrne egala, facand-o usor trilobata. Supr afetele linguale au aceeasi. tna'Jtime ca si supr aietele vestibulare, fiind tnsa putin mal tnguste in sens meziodistal si putin concave, Ele sunt aproape netede, dar, uneori ca ~i la incisivii superiori, pe supraiata lor pot fi tuberculi mici nedivizati.

Supr aietele proximale au 0 forma triunghiular a, fiind aproape egale atat mezial, cat ~i distal, cu un relief aproximativ plan, fiind

convergente spre colet. .

Marginile incizale sunt orizontale, iar unghiurile at at meziale, cat ~i distale sunt drepte.

Caninii superiori. Au corcana canoida, a carei margine incizala are forina unui varf de sulita (fig. 17). Caninii sunt cei mai lungi si cei mai puternici din]i din grupul dintilor frontali ~i sunt irnplantati in hemiarcadele dentate, distal de incisivii laterali. Supraiata vestibular a este accentuat convexa atat vertical, cat ~i meziodistal. Ea este impartita in doua Iatete de catre 0 creasta de srnalt verticala pronuntata, care porneste de la cuspid spre colet. Marginile acestei creste Iorrneaza doua santur i (unul mezial si altul distal) fiind divergente spre co let, curbate usor, atenuandu-se treptat aceasta curbur a paria la treimea mijlocie a suprafetei vestibulare. Fateta rneziala este mai mica, iar cea distala mai mare. Uneori pe Iateta distala se observa un san] care 0 lmparte in doi lobi. Marginea meziala este user convexa, iar cea distala este mai pronuntat convexa ~i mai scurta.

Supr aiata palatinala este mai mica decat supraiata vestibular a, dator ita reducerii diametrului orizontal. Ea este oblica in sens vertical si concava in sens meziodistal. In treimea cervicala a supra-

a

b

c

e

Fig. 17. Caninul superior din dreapta: a - supralata vest ibular a; b - supraiata palalinala; c - supraiata proximala; d - suprafata incizala; e - sectiune orizontala

27

Ietei 'palatine, iar uneori chiar 9i in regiunea coletului, se aWi tuberculul dentar care deseori are 0 formii pronuntata de cuspid mic. De la tuberculul den-tar spre marginea incizalii pornesc 3 creste: meziala-c- spre unghiul mezial, distala _ spre unghiul distal si rnediana _ spre varful cuspidului. Aceste creste sunt despartite de doua santuri mai mult sau mai putin exprimate. Suprafetele proximale au formii trtunghiulara .cu varful tndr eptat spre marginea incizalii si cu baza spre colet, 9i au forma convexii tn treimea incizala si p1lalta In treimea cervicala. Suprafata proxirnal-distala are dirnensiuni mai mici atat in sens vertical, cat si orizontal, si este mai convexa 'incizal si mai plata cervical decat supraiata proximal-mezialii.

Marginea incizala este impartita de un cuspid in doua margini inegale: marginea inciz al-mez.iala care se intinde de la varful cuspidului spre supraiata meziala 9i Iormeaza unghiul niezial de 0 Iorrnarotunjita; marginea inciz al-distala care se intinde de la varful cuspidului spre suprafa]a distala, Iorrnand unghiui distal mai deschis si situat mai aproape de linia coletului. Marginea distala

este mai lunga decat cea mez iala. .

La tineri varful cuspidului are un relief ascutit rotunjit, care cu timpul se abraziaza tr ansforrnandu-se intr-o mica supraiata oc-

Iuzala. .

Caninii inferiori. Prezintii aceleasi car actere morfologice generale cu ale caninilor superiori, avand doar unele deosebiri mai putin sau mai mult accentuate (fig. 18). Coroanele caninilor inferiori sunt mai turtite in sens meziodistal si mai inalte, iar radacinile sunt mai scurte comparativ ell ale caninilor superior i.

Supr aia]a vestibulara are un aspect mai alungit .9i este mai putin convexa in ambele directii, comparativ cu a caninului superior, este impartita de cele 2 santuri, in trei lobi inegali, care sunt mai putin pronuntati, abia perceptibili.

a

b

c

~

'd

e

. Fig. 18.·.Caninul inferior din dreapta: a - suprafata vestibulara: b - suprafaja lingual a; 'C - supratata proximala; d - supraiata incizala; e - secjiune orizon, tala

28

Suprafata Iinguala este mai. tngusta decatsuprafata vestibulara ~i prezinta aceleasi detalii morfologice ca ~i suprafata palatinala a caninulul superior, relieful lor fiind mai putin exprimat, din care cauza supraiata linguala este mai sirnpla, avand un tubercul lattt abia vizibil.

. Supraietele proximale au acelasi contur triunghiular si aceeasi .orientare, fiind usor convexe si aproape paralele.

Marginea incizala este irnpartita de un cuspid mai putin pronuntat, in doua margini inegale. Marginea distala este mai lunga ~i mai oblica, deplasand astfel cuspidul mai spre mezial,

Primul premolar superior. Este primul dinte din grupul dintilor l~tera1i si este implantat ln hemiarcada dentar a imediat dupa carun. Coroana lui are 0 forma cuboids neregulata; este un dinte bicuspid at si biradicular (fig. 19).

Suprafata vestibular a este uniform convexa in ambele directii ~i este asernanatoare cu cea a caninului, fiind mai mica si mai lata, iar caracterele morfologice sunt mai putin pronuntate si relief ate.

Supraiata palatinala are acelasi contur general ca a supraietei

, vestibulare ~i prezinta dimensiuni mai mici In ambele directii, fiind! perfect neteda. Supr afetele proximale sunt mai mari decat suprafetele palatinale si vestibulare. Supraiata proximal-rneziala are forma trapezoidala, este convexa in treimea ocluzala, in special spre vestibular unde Iorrneaza punctul de contact cu dintele vecin, devenind plata spre colet. Marginea rneziala vestibular a este curbs de sus in jos,. iar cea palatinala mai are si 0 directie oblica spre vestibular si este mai scurta decaf cea vestibular a. Supr aiata proxirnal-distala are aceleasi caractere morfologice ca supr aiata proximal-meziala, prezentand doar cateva deosebiri: este mai convexa si se largeste spre colet, Iormand 0 depresiune concava spre cer-

Fig. 1.9. Primul premolar superior din dreapta: il. - supraiata vestlbulara: bsupraiata palatinala: c - supratata . proximalii; d - supralata ocluzala; e - sec[iune orizontala

a

·b

c

~

d

@

e

29

vical. Acest semn este socotit ca un indice de identificare a prirnului premolar superior si a hemiarcadei din care provine.

Supr aiata ocluzala este . trapezoidala, Iorrnata din 4· margini (vestibular a, palatinala, meziala si distala), 2 cuspizi, un sant intercus pidian si 2 Iosete. Marginea vestibulara este trilobata datorita proerninentei corespunzatoare a celor trei lobi de pe supraiata vestibular a. Marginea palatinala are forma de semicerc fermata de cuspidul palatinaL Marginile proximale au forma de curbe ce converg spre palatinal formate de crestele meziale si distale care unesc cuspidul vestibular cu eel palatinal.: .

Relieful supraletei oc1uzale este format de cei doi cuspizi - unul situat vestibular si altul palatinal. Cuspidul vestibular este mai puternic, ceva rriai mare ~i mai proeminent decat eel palatinaJ ~i este asezat central sau putin distal, Cuspidul palatinal este mai tesit decat eel vestibular. ~i este deplasat spre supraiata mez iala. Din variul cuspizilor plead crestele axiale care coboara spre santul intercuspidian - una din prelungirea celeilalte, impartind supr aiata ocluz ala in doua versante: unul mezial mai mio ~i unul distal mai mare. De pe versantele meziale ~i distale ale cuspidului vestibular pornesc doua santuri paralele crestei axiale, Iorrnand fosetele ocluzale care nu tree peste cuspidul palatinal: Cuspizii vestibular si palatinal sunt despartiti de un san] intercuspidian cu directie meziodistala.. situat mai aproape de supr aiata palatinala. Acest san], traver sand supr aiata ocluzala in directie distala, se termin a pe supraiata crestei marginale, iar in directie meziala de cele mai multe ori depaseste creasta marginala si se terrnina chiar pe supr aiata meziala.

Examinand cuspizii tuturor dintilor laterali, observarn ca atat euspizii orali, cat si cei vestibulari sunt impartiti de creste sagitale . in doua versante: extern si intern. Versantul extern este situat in directie vestibular a, iar eel intern in directie orala.

Radacina primului premolar superior in 66 cazuri din 100 este . biiida, astiel fiind reprezentata de 0 r adacina vestibulara si alta paIatinala. In 30 de cazuri r adacina este unica ~i in 4 cazuri - trifida.

Premolarul doi superior. Este al cincilea dinte din arcada dentara, implantat imediat dupa primul premolar. Premolarul doi superior este asernanator cu primul premolar superior, dar are 0 conIiguratie mai simpla si dimensiuni mai mici (fig. 20).

Caracterele morfologice ale premolarului doi superior, dupa cum s-a mentioriat, sunt identice ell cele ale' primului premolar cu exceptia supraietei ocIuzale. Supr aiata ocluzala este bicuspidata, insa cuspizii dupa marime sunt egali Intre ei. Santul intercuspidian imparte supraiata ocluzala in doua portiurri egale in sens vestibulopalatinal si se terrnina la marginea crestelor proxima le: forma santuriIor de pe suprafata ocluzala se asearnana mult .cu litera H.

Radacina in 82% cazuri din 100 este unica, dar poate fi atat

biiida, c3"t ~i trifidii. . . .. .. .

. . Prlmul premolar inferior. Este implantat ca slomologul sau superior dupa canin si este al patrulea dinte din arcada dentara in-

30

Fig. 20. Premolarul doi superior din dreapta: a - supraiata vestibulara: b - supralata palatinala; c - supraiata proxirnala: d - supraiata ocluz ala: e - sectiune orizcntala

ferioara. Coroana are 0 forma mai mult asemanatoare cu un cilindru, este un dinte bicuspidat ~i monoradicular (fig. 21).

Supraiata vestibular a este asernanatoare 'cu cea a caninului inferior, dar are dimensiuni mai mici atat in sens vertical, cat si orizontal. Ea este trnpartita de doua santuri verticale putin exprimate in 3 lobi inegali, dintre care eel medial este rnic, eel distal- mijlociu si eel central este mai mare si mai pronuntat, Aceasta permite ca creasta sagitala a cuspidului vestibular sa irnparta marginea

a

c

e

b

c

e

Fig, 21. Primul premolar inferior' din dreapta: a - supraiata vestibular a: b-:supraiaja Iingualii; c - suprafaja proximala; d - supraiata ocluzala: e - sectiune

, orizonta I a

31

ocluzala vestibular a ill doua versante inegale: mezial, care este mai rnic si ascutit, si distal- mai lung s i oblic. Supr aiata vestibular a este convexa in ambele directii, ating and convexitatea maxima la limita unirii treimii rneziale cu cea cervicala. Acest relief contribuie la aplecarea cuspidului vestibular spre lingual, aducandu-l in cele mai dese cazuri pana la axul vertical al dintelui,

Supr aiata linguala este convexa in ambele directii si mai mica -decat supr af ata vestibular a, astfel ca inaltimea ei constituie aproxirnativ jumatate din inaltimea supr af etei vestibulare. Aceste par'ticularitaj i constituie punctul de trecere de la dintii monocuspidati 1a cei bicuspidati ca ~i in cazul primului premolar superior; supraf ata linguala nu prezinta detalii morfologice, fiind neteda.

Supr afetele proxima le sunt usor convexe ~i converg atat spre -colet, cat si spre lingual. Convergenta maxima vestibulolinguala

-este 111 treimea vestibular a, unde face punct de contact cu dintii

vecini. La tr ecerea supr afetelor proximale spre supr afata linguala -se Iorrneaz a un unghi accentuat rotunj it. Supraietele proximale au forma trapezoidala cu baza mica spre ocIuzal. Supr alata proximala .mez.iala este mai mare decat supra lata proximal-distala.

Supr aiata ocluz ala are 0 forma putin ovoidala alcatuita din 4 margini, 2 cuspizi, un san] intercuspidian ~i 2 fosete. Relieiul ei este format de 2 cuspizi inegali: vestibular si lingual. Cuspidul vestibular are 0 inaltime si latime aproape de doua ori mai mare decat eel lingual, avand 0 inclinare spre lingual de aproximativ 45°. Aceasta, dupa cum s-a mentionat mai sus, permite ca varful cuspidian sa ajunga pana la axul vertical al dintelui. Din varful cuspidului vestibular porneste 0 creasta axiala de smalt spre santul iintercuspidian, care coincide si continua cu creasta axiala a cuspidului lingual. Creasta axiala imparte versantul intern al cuspidului vestibular in doua fosete: meziala si distala, Foseta meziala este mai pronuntata decat cea distala. In aceste fosete, par alel crestei axiale, se g asesc santurile secundare numite santuri de descarcare, Aceste doua fosete sunt unite de santul intercuspidian, care se in- , tinde pana la crestele proxima le. Santul intercuspidian are forma de curbs cu concavitatea or ientata .spre tsuprafata vestibular a si ,

este situat mai mult spre marginea -linguala. '

Premolarul doi 'inferior. Este al cincilea dinte din arcada dentara inier ioar a, implantat dupa primul premolar. Coroana lui are f o forma cuboida si este putin mai mare decat cea a primului premolar, este un dinte monoradicular ~i bicuspidant sau tricuspidant.j {fig. 22)., 'b

Supr aiata vestibular a este convexa atat in sens vertical, cat si orizontal. Convexitatea maxima verticala este situata in treimea cervical a si trece lent in sens meziodistal. In cornparatie cu orno- , logii sai, aceasta supraiata este impartita de doua santuri in. trei J lobi cu un relief mai putin accentuat. Lobul central este mal lat ';;i abia depaseste reli.e~ul lo~ilor m~zial.;;i distal. ~a.rginea A oc1~z~l~ este mai putin ascutita decat la ceilalti premolari ;;1 este Impartlta

de varful cuspidului in doua versante aproape egale, care, unin-

~2,

./
d
®
a b c e Fig. 22. Prernolarul doi inferior din dreapfa: a - supraiata vestibular a; .) - suprafaja linguala: c - supraiata proxirnala: d - supralata ocluzala; e - secjiune

, orizentala

du-se eu marginile proximale, Iorrneaza unghiurile distal si mezial. Unghiul mezial este putin mai ascutit, iar eel distal mai oblie. Supraiata linguala este mai mica decat eea vestibular a si este usor lnclinata spre lingual, eu 0 eonvexitate in ambele directii, Din treimea cervicala, at at supralata linguala, cat si cea vestibulara eonverg oc1uzal, Iacand ca diarnetrul vestibulolingual sa fie mai mic la nivelul supr afetei ocluzale.

Supraietele proximale sunt eonvexe si convergente spre eolet ~i au 0 forma patrata; eonvexitatea maxima atinge marginea ocluzala, nivelul unde se realizeaza contactul interdentar eu dintii vecini.

Supraiata ocluzala are un relief dependent de prezenta 'a doi sau trei euspizi. In eazul cand supr aiata ocluzala prezinta doi cuspizi, relieful ei este asernanator eu eel al primului premolar inferior ~i se deosebeste prin urrnatoarele semne: varful euspidului vestibular nu este aeeentuat inclinat spre lingual; santul intereuspidian este situat mai vestibular, motiv care a eondus la situarea fosetelor meziale si distale mai aproape de marginea vestibular a a suprafetei ocluzale; euspizii vestibular si lingual sunt aproape de aceeasi rnarime. Unii autori in general socot euspidul lingual mai puternic decaf eel vestibular.

In eazul cand supraiata ocluzala prezinta 3 cuspizi, santurile, fosetele si euspidul vestibular au acel asi eontur si relief. Modifiearile se petree la nivelul euspidului lingual, .care este impartit in doi cuspizi de un san] eu directie linguala ee Isi ia inceputul din santul intercuspidian cu directie meziodistala. Santul intereuspidian lingual nu depaseste limita erestei sagitale a euspidului 'lingual. Dintre eei doi euspizi linguaIi eel meziolingual este mai pronuntat ~i 'rnai mare decat eel distoIingual.

3 Gh. Bars:!, 1. Postolachi

3-3

Prlmul molar superior. Este implantat dupa al doilea premolar ~i este al saselea dinte din arcada dentara. Are 0 coroana de forma cuboids sf.este un dinte tetracuspidant si triradicular (fig; 23).

Supr aiata vestibular a . a primului molar superior este divizata de 4 margini laterale: ocluzala de forma neregulata, ondulata; cervicala aproape orizontala si doua margini proximale convergente spre colet, marginea distala a caror a este mai curb a si mai scurta decat cea meziala. Marginile laterale confer-a supr aietei vestibulare o forma tr apezoidala cu baza mare situata ocIuzal. Relieful suprafetei vestibulare este convex, avand si 0 mica depresiune (foseta) realizata de un sant central care vine de pe supr af ata ocluzala si se terrnina aproximativ la [umatatea supr aietei vestibulare. Totodata santul central irnparte supraiata vestibular a in doi lobi inegali: mezial si distal. Lobul mezial este format de versantul -extern al cuspidului meziovestibular, iar eel distal- de versantul cuspidului distovestibular si este mai mic decat lobul mezial.

Supraf ata palatinala este asernanatoare cu cea vestibulara, marginile proximale ale careia sunt mai convergente spre colet, la Ie] fiind irnpartita in doi lobi inegali de santul ocluz al distopalatinal, numit si san] palatinal de descarcar e, care continua pana aproape de linia coletului. Lobul mezial, format de versantul intern al cuspidului meziopalatinal, este mai mare decat lobul meziovestibular $i cu muIt mai mare decat eel distopalatinal, format de versantuI intern al cuspi dului distopalatinal. Pe supr alata p alatinala a Iobu-' lui meziopalatinal in treimea ocluzala $i aproape de marginea meziala, deseori este situata 0 proerninenta de smalt numita tuberculuI CarabeIli, considerat de unii autori ca un cuspid supranumerar. Uneori santul oc1uzal distopalatinal forrneaz a 0 mica depresiuneorificiul orb (foramen caecum).

c

e

Fig. 23. Primul molar superior din dreapta: a - suprafata vestibular a; b - suprarata palatinala: c - suprafaja proxima Iii; d - supratata ociuzalii; e - secttune orizontalii

34

Supraietele proximale au forma tr apez oidala cu baza mare Indreptata spre colet, supr afata distala a caruia este mai mica si mai convexa, iar supr alata meziala este plana in sens vertical si convexa in sens orizontal, convexitatea fiind mai accentuate spre marginea vestibular a. Acest relief 'al supraietei meziale contribuie la formarea unei usoare depresiuni in centrul ei, in apropierea coletului.

Supr aiata ocluz ala are 0 forma neregulata rornboidala, marginea vestibulara a careia Iorrne'az a cu cea meziala un unghiascutit,

. iar cu marginea distala - un unghi obtuz deschis si invers; marginea palatinala cu cea distala Iorrneaza un unghi obtuz, iar cu eea distala - un unghi 'ascutit. Astfel diagonala mare a acestei supr aiete uneste imaginar unghiurile ascutite meziovestibularcu eel distop alatirial. Marginea distala si cea rneziala sunt aproape paralele si drepte, far cea vestibulara si p alatinala sunt convergente spre distal. Pe supraiata ocluz ala sunt situati 4 cuspizi, creasta oblica, 2 fosete prrncipale, 0 Ioseta accesorie si 3 santuri, Cuspizii sunt orientati in sens vestibulopalatinal si rneziodistal, fiind separ ati intre ei printr-un sistem dublu de santuri intercuspidiene, care In dependents de gradul de adancire spre partea centrala a supraietei ocluzale, sunt divizate in: santuri centrale (vesti bulocentral si rneziocentral) si 1 sant periferic (distopalatinal). Santul vestibulocentral, pornind din centrul ocluzal spre supraiata vestibular-a, continua pana in treimea mijlocie a supraietei vestibulare, separarid astfel cei 2 cuspizi vestibulari in: cuspidul meziovestibular care coincide dupa marirne cu lobul mezial al supr afetei vestibulare si cuspidul distovestibular care coincide cu lobul distal. Santul meziocentral tsi are inceputul ca si eel vestibulocentral in centrul ocluz al; intersectia acestor doua santuri Iorrneaz a un unghi de circa 95° si 0 Ioseta, nurnita foseta centr ala sau accesorie (s,ecundarar.. Santul meziocentral porneste spre supraf ata meziala si imp arte cei doi cuspizi meziali in: cuspiduI meziovestibular si cuspidul meziopalatinal. Acest sant impreuna cu creasta meziala forrneaza foseta rnezi al a. Santul distopalatinal porneste de pe marginea distala a supraietei ocluz'ale, imp artind-o aproximativ in doua jumatati egale, continua pana la marginea crestei oblice de srnal], unde Iorrneaza cu ea un unghi oblic de aproxirnativ 120°-135° si se tndreapta pe supr aiata palatinala unde se contopeste cu santul de pe 'aceasta suprafata, Uneori, portiunea distala a santului distopalatinal trece creasta oblica de smalt si se terrnina in foseta centrala, avarid un relief slab pronuntat, Astiel acest san] separa cuspizii palatinali in cuspidul distopalatinal si cuspidul meziop'alatinal, separand totodata si cuspizii dis tali in cuspiduI distovestibular si cuspidul distopalatinal. Santul distopalatinal impreuna cu· creasta distala Iorrneaza foseta distala. Cuspidul meziopalatinal se uneste cu cuspidul distovestibular printr-o creasta oblica de smalt care .se mai numeste si puntea de smal], iar creasta cuspidului meziopalatinal, tr ecand de pe un cuspid pe altul, iormeaz.a un unghi de aproximativ 145° cu varful orientat in sens distal. Totodata este

35

necesar de mention at ca, din varful tuturor cuspizilor spre centrul ocluz al, pornesc creste axiale care impart cuspizdi in doua versante: mezial si distal. Paralel acestor creste pornesc santuri secundare, gradul de reliefare al carora difera. Varfurile cuspizilor vestibulari si palatinaJi sunt unite prin creste sagitale care impart cuspizii in doua versante: extern si intern. Crestele sagitale la randul sau sunt unite cu cr,estele proximale in sens meziodistal.

Primul molar superior este dot at cu 3 radacint imp'lantate in arcada dentara astfel: doua radacini in sens vestibular si una In sens palatinal.

Molarul dol superior. Este implantat dupa primul molar, fiind al saptelea dinte din arcada dentar a. Caracteristicile morfologice generale sunt identice cu cele ale primului molar superior, cu unele deosebiri de detaliu. Coroana molarului doi superior are 0 forma cuboida, este un dinte tetracuspidat (uneori poate fi tricuspid at) , triradicular (fig. 24).

Supraiata vestibulara a molarului doi superior se deosebeste de cea vestibulara a primului molar prin dimensiuni mai mid. Santul. vestibular este de asemenea mai putin exprimat si Imparte supraIata vestibular a In doi lobi aproximativ egali. Supraiata palatinala este mai mica, mai convexa decat supraiata palatinala a prirnului molar, relieiul ei fiind dependent de prezenta si pozitia santului p alatinal situatrnult mai distal si care este m'ai scurt, extinz andu-se in treimea ocluzala a supr aietei palatinale. La molarii cu supralata ocluzala tricuspidanta santul palatinal lipseste sau este abia schitat pe marginea palatinala.

Supraletele proximale ale molarului doi superior prezinta aceIeasi caractere morfologice cu ale suprafetelor proxirnale. ale primului molar, avand dimensiuni mai mid.

Fig. 24. Mo1aru1 a1 doilea superior din dreapla: a - suprafata vestib~lara; bsupralata palatinala; c - supraiata "pr~xima_la.; ~ - supraf~ta ocl~zala t"etracuspidiana; e - supraiata oc1uza1a trlcuspidiana: f - sectlune onzontala

36

Supraiata ocluzala, ca sr In cazul primului molar superior" are o forma neregulata, rornboida, dimensiuni mai mici, unghiurile meziopalatinal ~i distovestibular sunt mai rotunjite, din care cauz a diagonala care leag a unghiurile meziovestibular si distopalatinaI este mai mare' decat diagonala unghiurilor meziopalatinal si distovestibular. Cand pe supraiata ocluzala sunt situati 4 cuspizi, relieful ei are caractere morfologice identice cu cele ale primului molar superior, cuspizii fiind mai tesiti. Cuspizii distovestibular si distopalatinal sunt mai mici, reducerea in volum fiind foarte accentuata la cuspidul distopalatinal, care deseori aproape nu se mai observa, iar suprafata ocluz ala este reprezentata numai de trei cuspizi. In asa cazuri relieful suprafetei ocluzale este conferit de acesti cuspizi care sunt situati astiel: 2 cuspizi vestibulari si unul palatinal, Astfel portiunea palatinala a santului distopalatinal se reduce pana la disparitia cornpleta, saucoincide cu santul secundar al. cre~tei oblice contribuind la reducerea fosetei distale; portiunea distala se contopeste cu santul intercuspidian meziocentral. Deci supraiata ocluz ala poate fi reprezentata si de 3 cuspizi, creast~ ?blica, 0 Ioseta principala ~i una accesorie ~i 2 santuri intercuspidiene,

Radacinile sunt implantate in arcada dentara ca si la primul molar superior.

Molarul al treilea superior. Este implantat dupa al doilea molar si este ultimul dinte din arcada dentar a, ocupand locul 8. Mai este numit si molarul de minte, datorita perioadei de eruptie - tntre 16-40 ani. Are 0 forma variabila, putin constants, poate fi tricuspidant sau multicuspid ant, triradicular sau mono- si multiradicular. Cand molarul trei superior este normal dezvoltat, are caracteristici morfologice generale asernanatoare cu ale rnolarului doi superior, avand trei cuspizi, dimensiunile si volumul fiind mai redus.

Primul molar inferior. Este irnplantat dupa al doilea premolar inferior si este al saselea dinte din arcada dentara inferioar a. Coroana are b forma cuboida si este un dinte pentacuspidat si biradicular (fig. 25).

Supr aiata vestibulara a primului molar inferior este delimltata de 4 margini laterale: ocluz ala, de forma ondulata, echivalenta celor trei cuspizi vestibulari; cervicala reprezentata de dona convexiHiti orientate oc1uzal (una meziala si alta distala), care se unese printr-o usoar a ondulare spre spatiul interradicular corespunzator delimitarii radacinilor: doua margini proximale convergente spre colet, marginea distala a carora este mai convexa si mai scurta decat cea meziala. Marginile later ale confer a suprafetei vestibulare forma tr apezoidala cu baza mare situata in sens oc1uzal, iar baza mica - in sens cervical. Relieiul suprafetei ocluzale este asernanator cu eel al premolarilor inferiori, avand convexitate maxima in treimea cervicala, fiind aproape plana in sens ocluzal si oblica in sens lingual. Supraiata vestibular a este impartitii de doua santur! verticale (mezial si distal) in trei lobi inegali. Santul mezial porneste de pe suprafata ocluzala si .continua pana la jumatatea

37

a

b

c

e

Fig. 25. Primul molar inferior din dreapta: a - supralata vestibulara: b - supraf ata linguala: c:_ supraiata proxirnala: d - relief uri ale supraletei ocluzale; e - sectiune orizontala

suprafetei vestibulare, terrninandu-se intr-o depresiune care Iorrneazii foseta vestibularii (orificiu orb). Acest san] tmparte supralata vestibular a in doi lobi: vestibulomezial si vestibulocentral. Lobul mezial este format de versantul extern al cuspidului meziovestibular, lobul central este format de versantul extern al cuspidului centrovestibular si este mai mic decat eel mezial. Santul distal porneste de asemenea de pe supraiata ocluz ala, fiind mai scurt ~i mai putin exprimat, separ and lobul vestibulocentral de eel vestibulodistal. Lobul vestibulodistal este format de versantul extern al cuspidului distovestibular si este eel mai mic lob de pe supr aiata vestibular a. _

Supr af ata lingualii ca ~i cea vestibular a are forma trapezoidala cu acelasi contur, dar de dimensiuni mai mici, fiind neteda. Aceastii supr aiata este convexa si aproape verticals, tmpartita de un san] vertical in doi lobi inegali. Santul vertical i~i ia tnceputul pe supraf ata ocluzala ~i continua pana in treimea ocluzala a suprafetei linguale impartind-o in lobul meziolingual de dimensiuni mai mari si lobul distolingual de dimensiuni mai mici. Acesti lobi sunt formati d-e versantele interne ale cuspizilor linguaJi, iar volumul lor depinde de dimensiunile acestor versante.

Suprafetele proximale ca si in cazul molarilor superiori pot fi comparate cu un tr apez, cu baza mare orientata spre colet si cea mica spre ocluzal, avand supr aiata distala mai mica ~i mai convexa decat cea meziala. Marginile supraietelor proximale (rneziala si distal a) sunt usor curbate fiind inclinate lingual.

Supralata ocluzala a primului molar inferior are forma de tr apez cu baza mare orientata in sens vestibular, este Iorrnata de

38

crestele sagitale cuspidiene (vestibulara si linguala) ~i de crestel: marginale de smalt (meziala si distala). Pe supr afata: ocluzala sunt situati 5 cuspizi, 4 santuri intercuspidiene si 5 fosete. Cuspizii sunt situati astfel: 3 vestibulari si 2 linguali, fiind separ ati intre ei printr-un sistem specific de santuri intercuspidiene, care include un san] central si 3 santuri secundare. Santul central meziodistaI porneste aproximativ din mijlocul crestei meziale, transverseaza supr afata ocluzala si se terrnina pe mijlocul crestei distale. Santul central este bifurcat distal crestei de srnalt meziale, avand 0 ad ancime mai pronuntata si Iorrnand foseta meziala principala. Distal santul central are un contur mai putin exprimat si impreuna cu creasta de smal] distala Iorrneaza a doua Ioseta distala principala. Este necesar de mentionat ca crestele de smalt trnpiedica prelungirea santului meziodistal pe supr afetele proxima le, prin urmare, acest san] separa cuspizii vestibulari de cei linguali, ultimii fiind

mai tnalti. .

Santul meziodistal bifurca in doua santur i secundare (mezial si distal) care pornesc spre supraf ata vestibulara, unde se contopesc cu santur ile vestibulare similare, separ and cuspizii vestibular i, Santul mezial separa cuspidul meziovestibular de eel centrovestibular, iar eel distal separa cuspidul centrovestibular de cuspidul distovestibular. Intersectia santurilor mezial si distal cu santul meziodistal Iorrneaza .doua fosete secundare. Aproximativ de la jumatatea santului meziodistal, spre supraiata linguala, pleaca santul lingual care sep ara cuspizii linguali in cuspidul meziolingual si cuspidul distolingual. Santul lingual confer a suprafetei ocJuzale un relief caracteristic. In unele cazuri santul lingual coincide cu santul mezial vestibular (varianta cruciiorma}, iar in alte cazuri coincide cu creasta de smal] a cuspidului centrovestibular (varianta driopiteca}. La intersectia santului lingual cu santul meziodistal se forrneaz a a treia Ioseta secundara. Din varfurile cuspizilor, ca ~a molarii superiori, porn esc spre ocluzal creste axiale de smalt, rar paralel acestor creste - santuri secundare. In ordinea rnarimii ~!. in raport. descende~t c~spizii se s.ituea~a astfel: meziolingual fund eel mal mare, distolingual, rneziovestibular centrovestibular

~i distovestibular, fiind cei mai mici. '

RadaciniJe sunt implantate in arcada dentar a astfel: una in sens mezial si alta in sens distal. Radacina meziala dupa marime este mai volumincasa.

Molarul dol inferior. Este implantat dupa primul molar inferior si este al saptelea dinte din arcada den'bra inferioarii. Caracteristicile generale sunt identice cu cele ale primului molar inferior, existand unele deosebiri de detaliu: are coroana de forma unui trapez si este un dinte tetr acuspidat si biradicular (fig. 26).

Supr aiata vestibular a a. molarului doi i_nferior ar~ ac~ea~i .for: rna gener ala ca a prirnului molar, deosebindu-se pr m .dlmenSlUnl mai mici, fiind rnai convexa si avarid un singur san] vestibular. care se prelungeste pana la jurnatatea supr afetei vestibulare, terrninandu-se in foseta vestibulara. Santul imparte supraiata vestibular a

39

c

d

®

e

Fig. 26. Molarul .al doilea inferior din dreapta: a - supraiata vestibularii; bsupraiaja linguala: c - supraiata proxima Iii; d - relief uri ale supraietei ocluzale: e - sectiune orizontala

in doi lobi inegali: lobul mezial fiind mai mare si lobul distal fiind mai mic.

Supr aiata linguala este mai mica, avand aproximativ aceeasi forma ca si supralata linguala a primului molar inferior.

Supr afata ocluzala are un relief imprimat de cei 4 cuspizi, doua santuri intercuspidiene, doua fosete principale si una accesorie. Santul meziodistal are aceeasi directie ca ~i omologul sau de pe primul molar inferior, Iorrnand .doua fosete principale (rneziala ~i distala) care separa cei doi cuspizi vestibulari de cei doi cuspizi linguali. Santul vestibulolingual incepe pe supr aiata vestibular a, transverseaza santul rneziodistal, Iorrnand foseta secundara, terrninandu-se pe marginea linguala a supraietei ocluzale. Acest sant separ a cuspizii vestibulari si linguali in cuspizii meziovestibular ~i distovestibular, meziolingual si distolingual. In dependents de caracteruI directiei topografice a portiunii vestibulare a santului vestibulolingual fata de portiunea linguala, deosebim: varianta cruciforma, cand aceste portiuni coincid si au aceeasi directie; variant a driopiteca, cand aceste portiuni nu coincid, portiunea lingual a fiind situata mai distal, suprapunandu-se cu creasta axiala a cuspidului distolingual; varianta in scara, cand la intersectia santurilor meziodistal si vestibulolingual se Iormeaza 0 incrucisare care se aseamana cu litera «X». In ordinea rnar imii si in raport descendent cuspizii se situeaza astfel: meziovestibular fiind cel mai mare, meziolingual, distovestibular si distolingual fiind eel mai mic.

Radacinile molarului doi inferior sunt implantate in procesul alveolar asernanator cu radacinile primului molar.

Molarul al treilea inferior. Este implantat dupa aI doilea molar inferior si este ultimul din arcada dentara inierioara, ocupand 10-

40

cul 8. Ca ~i ornologul sau de la maxila este numit -~i molaruI de minteo Deseori este mai bine dezvoltat ~i chiar mai mare decat rnolarul ' 2 inferior. Coroana lui este Iorrnata in fond din 4-5 cuspizi sau chiar mai multi. Molarul al treilea inferior prezinta caractere morfologice identice cu cele ale primului ~i al doilea molari inferiori. Relieiul acestui dinte este in raport cu polimorfismul si nurnarul cuspizilor; este un dinte bir adicular, radacinile caruia sunt de cele mai multe ori reunite Iormand un con scurt.

In literatura de specialitate multi autori prezinta dimensiunile aproximative ale dintilor, deoarece ele variaza de la individ Ia individ si depind de nurnerosi factori: starea generals' a scheletului stomatognat, forma Ietei, starea gener ala a organismului uman, or iginea, nationalitatea, sexuI etc. Prin urmare si rezuJtatele obtinute in acest domeniu nu pot fi identice. Pentru cornparatie, cat si in scopuI elabor ar ii manoperelor de reproducere a formei anatornice vorn red a dimensiunile medii ale dintilor permanent! la rnandibula si maxila dupa Marseillier (tab. 1) si dupa Schumacher (tab. 2).

Tabelul 1. Dimensiunile medii ale dintilor perrnanenji superiori, dupa Marseillier

Diametrul
meziodistal
a1 coroanei,
mm
Dintele 8 8
E 8 8
'" '" - '" ::;b~E
., ;:l '" .,-- Q)
Q)._A .E~ ~~ ee
; _S 2 .§ ~ E-2 E~ a:; ;:=j C ~
"bD"u E- OJ 8.0-- E
~ ::-~ ::: -'" .... ~ N ._ 0 , ........... -
~~;;E ~o =~ >:: _. ::s :;:u ro ...... ctJ>(
,.,~ '" ~ ._I,/}- ~.
':0 ",., E.:: g -E"<:: o ~ ciS
-2C'Cle _u ...l~
Incisivul central 22,5 10,0 12,5 9,0 6,4 7,0
Incisivul lateral 22,0 8,8 13,5 6,4 4,4 6,0
Caninul 26,5 9,5 17,0 7,6 5,2 8,0
Primul premolar 21,0 i 8,0 13,0 7,0 4,7 9,0
Al doilea premolar 21,0 7,5 13,5 6,5 5,3 8,5
Primul molar 22,3 7,5 14,8 10,2 7,4 11,7
AI doilea molar 20,7 7,2 13,5 9,2 6,7 11,5
AI treilea molar 18,0 6,8 11,2 9,0 7,0 11,0 Dimensiunile medii ale dlniilor permanenii inferiori

Incisivul central 20,7 8,8 11,9 5,4 3 6

Incisivul lateral 22,1 9,4 12,7 5,9 3,8 6,4

Caninul 25,6 19,3 15 6,9 5,2 7,9

Primul premolar 23 8 15 6,9 5,4 7

Al doilea premolar 23,5 8 15,5 7,2 6 8

Primul molar 21 7,7 13,3 11,2 8,5 10,3

AI doilea molar 19,8 6,9 12,9 10,7 8,3 10,1

~l treilea molar 17 7 10 10,5 9,5 _

Tabelul 2. Dimensiunile medii ale dinjilor permanent! superiori, dupa Schumacher

..
Lung l- Utimea
Lung i- mezto-
Lung lrnea mea mea distaU Eruptle,
Dinteie totals, coroanel. rada· a coroa- ani
mm mm cinl i, nei, mm
mm
Incisivul centra'! 22,2 9,2 13,0 8,1
1,9± 1,5± 1,7± O,9± 7,4
fncisivul lateral 21,5 8,6 12,9 6,4
1,8± 1,2± 1,6± O,7± 8,5
Caninul 25,6 9,7 15,9 7,3
2,7± 1,4± 2,4± O,6± 11,8
Primul premolar 20,7 7,1 13,6 6,7
Al doilea premolar 2,O± I,O± 1,8± O,6± 10,6
20,8 6,7 14,4 6,5
Primul molar 2,O± O,9± 1,9± O,7± 11,5
19,5 6,2 13;3 10,0
-A. I doilea molar 1,8± O,8± 1,7± O,8± 6,2
19,6 6,6 13,0 9,3
Al treilea molar 1,9± 0,8± 1,8± 0,9± 12,4
18,4 6,2 12,2 8,7
2,O± O,9± 2,0± I,O± Dimensiunile medii ale diniilor permanenii inferiori

Incisivul central 203 75 128 5 1

1:8± , 0:6±
Incisivul lateral 1,3± 1,6± 6,3
21,8 8,2 13,7 5,7
Caninul 1,9± 1,1± 1,6± O,5± 7,8
25,1 9,8 15,9 6,6
Primul premolar 2,3± 1,4± 2,1± 0,6± 11,1
21,5 7,8 13,7 6,6
Al doilea premolar 1,8± I,I± 1,7± 0,6± 11,1
21,9 6,7 15,2 6,8
Prirnul molar 1,9± I,I± 1,8± O,8± 11,9
20,3 5,6 14,5 10,8
Al doilea molar 1,7± O,9± 1,7± O,8± 6,1
20,2 6,1 14,1 10,6
Al treilea molar 1,7± 0,9± 1,7± O,6± 11,8
18,9 6,1 12,8 10,4
, 1.5. Articulatia temporomandibulara

Articulatia temporomandibulara (ATM) este compusa din urrnaioarele elemente de baza: condilii articulari, fosa articulata, tuber-culul articular, discul articular (meniscul), capsula articular a ~i ligamente articulare (fig. 27).

Apofizele condiIare articulare ale rnandibulei. Sunt Iorrnatiuni asernanatoare cu doi cilindri situa]i in plan transversal, supraifata carora este acoperita cu cartilagiu. Aceasta supraiata poarta

42

1

2

3 7 4

6

5 8

Fig. 27. Articulatia ternporomandibular a: I - condilul articular mandibular; 2- fosa articulara; 3 - discul articular; 4 - tuberculul articular; 5 - capsula articulara; 6 - Iigamentul articular; 7 - cavitatea articulara superioara: 8 - cavi-

tatea articular a infer ioar a -

denumirea de supr aiata articulata a condilului articular, avand lao adulti 0 lungirne de 18-21 mm In sens transversal ~i 8-9 mm In' sens sagital. La adulti, in conditii normale, cand sunt prezenti eel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosele articulare asa 0 pozitie ca numai portiunea anter icar a a lor contacteaza cu tuberculul articular. Aceasta 'situare a condililor articulari nu permite transmisia presiunii asupra boltii fosei articulare, care este prezentata de 0 placuta osoasa subtire ce separa articulatia de cavitatea cr aniului. Pierderea dintilor later ali, sau alte star i patologice, due la schimbarea pozitiei condililor articulari, ei deplasandu-se in SllS si posterior, provocand deseori dureri ca urmare a actiunii presiunilor asupra acestor tesutur i si asupra regiunii unde este situat fascicolul neurovascular. lata de ce conf'ectionarea protezelor dentare prevede nu numai restabilirea morfologica a coroanei ~i a integr itatii arcadelor dentare, dar ~i respectarea unor particularitati care conditioneaza pozitia condililor articulari in fosele articulare.

Fosa articulata sau cavitatea glenoida. Aceastii Iorrnatiune este situata pe osul temporal, .are 0 Iorrna elipsoidica si este fermata dintr-o zona convexa nurnita tuberculul articular si 0 zona concava numita cavitate (Iosa) articulata sau glenoidala. Anterior, fosa articular a margineste cu tuberculul articular, posterior - cu planul' tirnp'anic, interior - cu processus sphenoidalis, exterior - cu processus posterior al osului zigomatic, iar superior margineste cu (}1 pHicuta osoasa subtire, care Iorrneaz a bolta ei si separ a cavitatea articulata de cutia craniana. Adancirnea fosei articulare variaz.a de la individ la individ si depinde de inaltimea tuberculului articular care are in medie la adulti 6-7 mm. Dupa volum cavitatea fosei articulare este de 2-3 ori mai mare decat marirnea coridilu-

43

lui articular, ceea ce asigura a amplitudine mare de miscar l in diferite directii. Bolta cavitati! articulare are 0 captuseala de cartiIaj care acopera si supraiata tuberculului articular.

Tuberculul articular. Este alcatuit dintr-o supr aiata articulara distala, numita ~i panta posterioara a tuberculului, pe care condiul articular se deplaseaza cand se electueaza miscari ale mandibulei, si din asa-numita muchie a tuberculului care lirniteaz a deplasarea sagitala a condiului articular. Forma si gradul de pronuntare ale tuberculului articular variaz a. Este dovedit cii forma lui intr-o anumita masura depinde de tipul de ocluzie. Desi exista unele particularitati individuale, se consider a ca exista trei forme ale tuberculului articular: plata, cu un grad mediu de pronuntare, si abrupts (fig. 28). Gradul de pronuntare a tuberculului articular depinde de asemenea de factorul functional, Astfel la folosirea alimentelor aspre pre domina deplasarile mandibulei in plan transversal, ceea ce nu permite 0 dezvoltare pronuntata a tuberculului articular, iar folosirea alimentelor care nu solicits aplicarea unei forte mari in timpul rnasticatiei contribuie la crearea unei forme abrupte a tu-

berculului. .

Discul sau rneniscul articular. Prezinta 0 formatiune alcatuita din tesut conjunctiv si situata tntre condilul articular ~i fosa articulara, Discul articular are doua supralete: superioar a, cu un relief convex-concav ~i inier ioar a cu relief concav, din care cauza cea mai mica grosime discul 0 are in regiunea centrale. De marginea discului inser a capsula articular a. Discul articular subimparte cavitatea articulata in doua etaje: anterior superior si inferior posterior, care pot fi considerate ca doua articulatii separate, dar nu independente, De disc insera portiunea super ioara a muschiului pterigoidian extern, ceea ce-i permite sa se deplaseze trnpreuna cu apofizele condililor articulari ai mandibulei. Datorita structurii anatomice ~i a caracterului functional, discul articular lichideaza dezacordurile dintre dimensiunile fosei articulare si ale apofizelor condililor articulari, j oaca un rol important la amortizarea fortelor masticatoare.

Capsula articulara. Aceasta formatiune este alcatuita din tesutul conjunctiv, care lnconjoarji articulatia pe toata intinderea ei. Capsu-

c

Fig. 28. Formele tuberculului articular: a - plata; b - mijlocul pronunjata; c - abrupts

44

a

,-

articulara are dimensiuni relativ mari ~i este extensiblla, ceea ce permite deplasari considerabile ale condililor articulari in timpul miscarii mandibulei.

Ligamentele articulare. Deosebim douii grupe de ligamente articulare: intracapsulare si extracapsulare. Prima grupii este prezentata de doua perechi de ligamente: discotemporale, care fixeaza discul de osul temporal, ~i discomandibulare, care Iixeaza discul

de mandibula,

Grupa a doua este prezentata de ligamentele later ale pterigomandibulare, sphenomandibulare ~i stilomandibulare care inconjoara si consolideaza capsula, delimitand concomitent amplitudinile excesive ale rnandibulei,

1.6. Arcadele dentare si curbele de ocluzie

Dupa cum s-a mentionat, dintii sunt irnplantati tn procesele alveolare intr-o ordine anurnita, simetrie pe fieeare herniarcada dentara. Dintii situati pe 0 parte de linia mediana Iorrneaza hemiarcada respectiva, iar de ambele par]! ale liniei mediane - arcada dentara in intregime. Dintii superiori Iormeaza areada dentara superioara, iar cei inferiori - areada dentara inferioara. Radacinile dintiler, irnpreuna cu alveolele, Iormeaza areada intraalveolara, iar totalitatea eoroanelor - areada extraalveolara. Dimensiunile areadelor intra- ~i extraalveolare depind de poz itia de implantare a dintiler. S-a constat at ea axul longitudinal al dintilor Iormeaza cu vertical a liniei mediane, la intersectia lor, doua unghiuri: unghiu] meziodistal cu latura oblica indreptata distal-si unghiul vestibulooral cu latura oblica tndreptata palatinal in cazul dintilor superiori ~i cu latura oblica tndreptata vestibular in cazul dintilor inferiori. Aceste unghiuri pentru fiecare dinte in parte sunt individuale (tab. 3).

Tabelul 3. Gradul de implantare a dintilor in arcada superioara ~i inferioara fata de verticala liniei medii

I Arcada den!arli

super icar a

unghiul I unghiul

meziodls!al. vestibulooral.

grade grade

Arcada dentara inferioara

Dintele

unghlul \ unghlul

meziodis!al. vestfbulooral,

grade grade

Incisivul central 4 20 1 3
Incisivul lateral 4 22 1 0
Caninul 4 19 2 3
Primul premolar 4 18 7 2
AI doilea premolar 3 17 5 3
Primul molar 1 15 9 7
Al doilea molar 0 17 14 14
Al treilea molar -2 18 29 25
45 Dupa cum se vede din acest tabel, coroanele dintilor de pe rnaxil arul superior au 0 inclinatie vestibul ara mai accentuata, iar mez iala mai putin pronuntata, cu exceptia dintelui 7 care are 0 directie verticala In sens meziodistal si dintelui 8 care este inclinat distal. Radacinile insa au 0 inclinatie mai accentuata spre palatinal si mai putin accentuata spre distal, de asemenea Iacand exceptio dintii 7 si 8. Se presupune ca datorita acestor particular itati de implantare, printr-o .prelungire irnaginar a a radacinilor tuturor dintiler superiori in axul lor de inser]ie, radacinile se vor interseeta intr-un punct la rnijlocul aperturii orbitale (fig. 29). Aceste direciii irnplantare ale dintilor superiori fac curba arcadei extraalveolare mai mare decat curba arcadei intr aalveolare, oferind rnaxilarului superior rezistenta la actiunea presitinilor masticatoare. La rnandibula se inregistreaza un cora port invers: coroanele dintilor au 0 Inclinare linguala, iar r adacinile - vestibular-a, din care cauza dimerisiuniJe curbei arcadei extraalveolare inferioare sunt mai mid decat ale celei superioare. De aceste particularita]i depinde si forma curburii arcadelor dentare extraalveolare, care se "apreciaza dupa 0 linie conventionala ce trece prin marginile libere ale incisivilor, varful cuspizilor caninilor si prin varful cuspizilor vestibulari ai dintilor laterali. Sunt cunoscute diverse forme de arcade dentare: parabola, semicerc, anoidala, in forma de «U», insa cele rnai freevent Intalnite in oc1uzia ortogriata sunt arcada superioara de forma elipsoidala si arcada inierioar a de forma hiperbolica (fig. 30). Datorita acestor particular itati arcada dentar a superioara 0 aco-

Fig. 29. Orientarea axurilor dintilor superiori spre Iosa orbital a

Fig. 30. Formele arcadelor dentare in ocluzia ortognata: a - elipscidala Ja rnaxila; b - hiperbolica la rnandibula

46

Fig. 31. Linia continua. fermata de santurile intercuspidiene centrale

pera pe cea inier ioara creand un raport care permite ca cuspizii vestibulari ai dintilor laterali superiori sa-i acopere pe cei inferiori omogeni, iar cei linguali ai dintilor inieriori sa-i acopere pe c~i palatinali ai dintilor superiori. Din punct de vedere topograiic arcada dentara este fermata din 3 segmente: unul frontal si doua laterale (din stanga si din dreapta). Forma arcadei dentare in zona irontala este mai convexa decat in zonele later ale. Totodata in zonele laterale dintii sunt irnplantati in procesele alveolare in asa mod ca santurile intercuspidiene centrale ale prernolarilor si molarilor sa formeze 0 linie continua arcuita (fig. 31).

_ Dupa cum s-a mention at, fiecare dinte are pe supr afetele proximale cate 0 convexitate mai accentuate care Iormeaza punctele de contact cu dintii vecini. Aceste puncte, nurnite in cazul arcadei dentare puncte interdentare, pe langa rolul de pr otectie a portiunilor proximale ale festonului gingival asigur a unitatea de sistem a arcadei dentare prin descompunerea si echilibrarea (repartizarea) presiunilor masticatoare asupra tuturor dintilor vecini. Punctele interdentare, prin intermediul caror a fiecare dinte realizeaza contacte meziale si distale, pe parcursul vietii se transforrna in arii de contact. La unirea acestor arii printr-o linie orizontala imaginara in zona frontal a se obtine 0 linie in forma de scar a, iar in zonele laterale - 0 linie convexa cu convexitatea maximala in regiunea dintelui 6 indreptat ocluzal 1a maxila si radicular la mandibula (fig. 32). Astfel coreanele dentare de pe arcada dentara intacta actioneaza in ansamblu. Ariile de contact la randul sau delirniteaza spatiile interdentare libere, deschise cunoscute sub numele de ambrazuri, ceea ce Iavorizeaza alunecarea alimentelor. Ambrazurile sunt in numar de 4: cervicala, ocluzala, vestibular a, or ala (fig. 33).

c

Fig. 32. Forma liniilor ariei de contact la maxila ~i rnandibula

Fig. 33. Ambrazurile formate de ariile de contact: a - vestibulara: b - orala; c - cervicala: d - ocluzala

47

Din cele expuse reiese eli arcadele dentare nu prezinta un numar anumit de dinti, dar un sis tern de organe str ans legate morfologic si functional. Pierderea unui dinte poate conduce la descompunerea partiala sau totala a acestei constructii arhitectonice. lata de ce sunt necesare conlectionarea protezelor dentare cu reproducerea exacta a conturului morfologic individual.

Dereglarea integr itatii arcadei dentare prin lipsa de la 1 pana la 13-15 dinti se nurneste edentatie partiala, iar lipsa tot'ala a dintiler - edentatie totala. A fost stabilit eli din punct de vedere topografic ~i al numarului breselor pot exista numeroase var ieta]i clinice ale edentatiei partiale, fapt care a adus la necesitatea sistematizarii acestora In diferite clasificari, Ia b'az a carora au fost puse diferite criterii: topografia, caracterul spatiului (bresei) edentat (brese terminale, sau intercalate). nurnarul dintilor Jipsa intr-un spatiu, numarul breselor etc. Fiecare cIasificare poarta numele au-

torului care a elaborat-e: Kennedy, Applegate-Kennedy, Korber, Costa, Betelman, Kurleandski, Gavrilov s. a. Cea rnai sirnpla si pe larg utilizata In multe tari este clasificarea tip Kennedy, 'la baza careia sunt topografia breselor si car acterul de delirnitare a lor de dintii restanti. Toate bresele arcadelor dent are Kennedy le-a grupat in 4 clase, iar primele 3 clase au fost divizate in cate 4 subdiviziuni.

CIasa I. Din clasa I fac parte arcadele dentare edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor bilaterale terrninale, adica marginite nurnai de dinti meziali.

Clasa a II-a. Pentru cIasa a XI-a este car acteristica prezenta numai a unei brese terminale, adica marg inita numai de dinti meziali.

Clasa a III-a. Pentru clasa a III-a este caracteristica prezenta obIigatorie a bresei unilater ale intercalate, adica rnarginita si mezial ~i distal de dinti.

Clasa a IV .. Din aceasta clasa fac parte arcadele dentare edentate partial cu localizarea bresei numai in zona Irontala.

Primele ·3 cIase Kennedy Ie imparte in cate 4 subdiviziuni fiecare, tn dependenta de numarul breselor in zona dintilor restanti. Daca in aceasta zona este 0 bresa, edentatia se clasifica la subdiviziunea I, daca sunt doua brese - la subdiviziunea II etc. In caz ca avem 0 combinare de brese care nu poate fi repartiz ata la nici 0 clasa, atunci ea este inclusa intr-o clasa mai mica (fig. 34).

CurburiIe de oc1uzie. Studiind gradul de implantare a dintilor in procesele alveolare, Spee a constatat ca supr aiata ocluzala a arcadelor dentare nu se gaseste la acelasi nivel in plan sagdtal. Daca se va trasa 0 linie imaginara pe aria ocluzala a dintilor, care trece tangential pe varfurile cuspizilor vestibulari, sau prin santul central al. supr aietei ocluzale, ea ar forma 0 curbs concava cu profunzimea maxima la nivelul . prirnului molar. Fiind prelungita, aceasta curba ar forma 0 circumlerinta care ar trece pe marginea anterioara a condilului articular mandibular. avand centrul r azei in orbita la 3,0. em posterior. de crista Galli. Aceasta curba a fost descrisa pentru prima data in 1-890 ~i a primit denumirea de curba

.. 8'

Fig. 34. Clasificarea breselor arcadelor dentare edentate partial dupa Kennedy; 1, II, III, IV - clasele breselor; 1, 2, 3, 4 - subdiviziunile c1aselor I, II, III

de oc1uzie sagitala Spee (fig. 35). Determinarea profunzimii curbei sagitale se poate face cu ajutorul unei rigle aplicate pe cuspizii vestibulari ai dinjilor Iaterali inferiori, rnasurand spatiul obtinut dintre cuspidul meziovestibular al primului molar inferior si suprafata riglei, care Ia oc1uzia ortognatica este egal cu 1-3 mm.

Bonwill, studiind profunzimea acestei cur be, a ajuns la conc1uzia cii ea depinde de caracterul acoperirii dintilor inferiori de catre cei superiori. Cu cat mai mare este gradul de acoperire, cu atat este mai evidentiata si profunzimea acestei cur be. Bonwill sustine cii

4 Gh. Barsa, I. Postolachl

Fig. 35. Curba de ocIuzie sagitalii Spee

dalorita curbei de oc1uzie sagitala tip Spee, in caz de deplasare a mandibulei anterior, intre arcadele dentare se xreeaza contacte intre dintii antagonisti eel putin in trei puncte situate in forma de triunghi: un contact in zona frontala ~i cate unul 'in zonele later ale. Acest fenomen a prirnit denumirea de contactul a trei puncte Bonwill. Autorul considera ca formarea acestui contact se datoreste curbei de oc1uzie sagitale Spee si a mai numit-o curba de compensare, deoarece la deplasarea mandibulei anterior contactul intre arcadele dentare se pastreaza.

Cercetarile ulterioare au demonstrat ca deseori in asemenea cazuri, la deplasarea mandibulului anterior, in zonele laterale punctele de contact lips esc si apare un spatiu de inoc1uzie cornpleta, numit

Ienomenul Cristhensen. . .

Studiind gradul de implantare a dintilor laterali in plan or i-

zontal (tab. 3), usor ne convingem ca dintii superiori au 0 inclinare vestibulara, iar cei inferiori - Iinguala. Aceasta ne dovedeste ca cuspizii iiecarui dinte lateral sunt situa]i in plan transversal la diferit nivel. Tr asand linii care unesc cuspizii vestibulari cu cei orali

ai dintilor omogeni de pe ambele hemiarcade, capatam curba de ocluzie transversala descrisa de Monson si Willson (fig. 36). Aceas-

r,I\\'l"<r.~~ Q~qQ

, ~I .... '.'''' f'J.

v (

Fig. 36. Curba de ocIuzie transversalii Monson-Willson

50

ta curba, in zona primilor molari Iormeaza cu planul orizontal urn triunghi cu baz a spre palatin de 0 inaltime de circa 5 mm. Aceste curbe la Iel au primit denumirea de curbe de compensare, consider andu-se ca datorita lor se pastreaza contactul dintre cuspizi la deplasarea mandibulei in plan transversal.

Prezenta curburilor de ocIuzie Iavorizeaza echilibrarea statics, si dinarnica a dintilor si arcadelor dentare in miscarile mandibulei.. Aceste particularitati esentiale stau la baza restabilirii integritatii' arcadelor dentare la conlectionarea constructiilor protetice conjuncte si, indeosebi, la crearea arcadelor dentare artiiiciale in proteze· mobiliza bile.

1.6.1. Relatii de ocluzie

Ocluzia se defineste ca stare de contact dentodentar dintre-

. arcada dentar a infer ioar a si arcada dentar a superio ar a. Din aceasta definitie, si luand in corrsider atie ca mandibula este un organmobil, vom conchide ca contactele dentodentare pot fi statice si dinamice. Din aceste considerente deosebim ocIuzie statics ~r

ocluzie dinarnica. .

Ochizia statics prezinta 0 relatie de contact dintre arcadele dentare in intregime 'sau a unui grup de antagonlsti indiferent de raportul. mandibulocranian. In asemenea situa]ie in timpul Iunctief mandibular e efectuate prin intermediul muschilor mobilizatori sevor crea diverse rapoarte mandibulocraniene, cand arcada dentar a inferioar a va contacta cu cea superioar a, realiz and diverse contacte dentodentare incluse Intr-un singur terrnen - ooluz ie dinarnica. Din cele expuse, conceptia conternpor ana def ineste ocluzia ca unraport de contact static sau dinamic dintre arcadele dentare iridiferent de relatiile dintre ele.

Din punct de vedere practic deosebim urrnatoarele variante de' relatii ocIuzale: centrica, anter ioar a, posterioar a, later ala din dreapta si laterala din stanga.

Ocltizia ceniricii. Acest tip de oc1uzie este considerat ca un raport static intre arcadele dentate in plan vertical, trtansversal si sagital cand avem un contact dentodentar (intercuspidian) maximal, iar condilii articulari ai maridibulei in tirnpul: contrtactiei rnaximale bilaterale a rnuschilor mobi'liz atori sunt situati la baz a pantelor tuberculilor articulari. Aceasta situatie este cunoscuta si capozitie de relatie centrica a mandibulei. Totodata este necesar de rnentionat ca unii autori, si in special Dawson, socoate ca orice r aport dentodentar maximal poate fi considerat ca ocluzie centrica, netinand cont de poz itia condililor articulari. Studii'le realizate inacest domeniu au dovedit ca oc1uzia centrica nu in to ate cazurilecoincide cu pozitia de relatie centrica a mandibulei. Astfel, s-a constatat ca numai la 10% din indivizi mandibula stabileste reIatii de Intercuspidare maxima in relatie centrica si rarnane Iixata, in pozitia respectiva fara sa se efedueze careva deplasari. In 90%

51;

cazuri mandibula din ocluzia centrica se misca In plan sagital posterior cu 0,5-1,0 mm, realizand 0 intercuspidare maxima, depIasand astfel in aceasta directie si condilii articulari.

Ocluzia anierioarii. Aceasta varietate de ocIuzie este considerata ca un moment de ra port dentodentar al dintilor frontal! in timpul deplasarli mandibulei anterior (rniscari de propulsie). In aceasta pozitie a mandibulei, in zonele later ale ale arcadelor dentare, in unele cazuri, lipsesc complet contactele dentodentare si apare un spatiu de inocluzie, iar in alte cazuri pot fi aceste contacte. Totodatil condilii articulari ai mandibulei se vor situa anterior pe panta tubercul ul ui articul'ar,

Ocluzia posterioarii. A~a tip de ocluzie se caracterizeaza printr-o deplasare a rnandibulei in directie distal a, realizandu-se astfe! un contact dentodentar numai In zonele laterale. Ocluzia posterioar a practic poate fi realizata rareori de catre medic (numai in timpul deterrninarii ocluziei centrice, carid mandibula este fortata distal) .

Ocluzie lateralii. Este considerata ca un raport dentodentar al dintilor laterali si poate fi din partea stanga, sau din partea dreapfa, in dependenta de directia deplasarii mandibulei.

Aceste varietati de 'rapoarte dentodentare vor fi studi'ate mai detaliat in capitolul Ocluzia dinarnica.

o deosebita importanta in morfologia functional a a .arcadelor dentare 0 are starea de rep'aus fiziologic relativ a mandibulei (postura). Aceasta notiune se caracterizeaz a ca 0 stare de relaxare reIativa a muschilor mobilizatori cu formarea unui sp'a]iu interdentar de inocl uzie, de 1-6 rnrn la -nivelul arcadelor dentare. Acest spatiu, nurnit si sp atiu de inocluzie fiziologica, se micsoreaza in zonele later ale considerabil si are un caracter individual, iar in medie constituie 2-3 mm. Starea de postura a mandibulei este considerata ca 0 pozitie statica a ei, iar sp atiul de inocluzie fiz iologica are inaltiml vari'ate care pe parcursul vietii suiera diferite mcdiiicari. Astfel in unele eazuri de abraziune patologica a dintilor spatiul deinocluzie Iiziologica va creste, iar in caz de restaurare protetica dentara incorecta se va micsora. Independent de marirnea spatiului interdentar (cu exceptia Interventi ilor protetice ineoreete), se considera ca poziti'a de repaus fiziologie relativ a mandibulei ramane pe p arcursul vietii neschirnbata si deterrnina dimensiunea vertical a a etajului inferior al Ietei - reper important la deterrni-

narea dimensiunii verticale de ocluzie. '

Starea de repaus fiziologic relativ a mandibulei rezolva urrna-

- toarele probleme de ordin fiziologic: rel'axarea eapsulei articulare 1a care condilii articulari sunt intr-o pozitie de rotatie pura: relaxarea muschilor mobilizatori, care dupa 0 stare de contractie tree intr-o stare de repaus. Datorita spatiului de inocluzie fiziologica asupra p'arodoritului nu aetioneazav in vperman.enta presiuniI~ ,masticatoare, ceea ce ar fi pentru el daunator. Prin urmare, p~zltla .de postura a mandi~ulei p.oate fi ~onsiderata drept un m~canlsl!l bioIogic de protectie a sisternului stomatognat. Totodata spatiul de

'52

inocluzie in timpul Iunctiei Ionetice poate fi minim:al- Ia pronuntarea~onsoanei «S» si maximal -la pronuntarea vocalei «A». Din cele expuse se po ate constata ca atat pozitia de rep aus fiziologic a mandibulei, cat '~i spatiul de inocluzie fiziologica joaca un rol important Ia indeplinirea Iunctiilor de baz a ale sistemului stomatognat. De aceea la confectionarea protezelor deritare este necesar de tinut cont de aceste particul'aritati.

1.6.2. Rapoarte de oclueie normald

Teate tipurile de ocluzie, desi au particul.a:itati. individuale, con: ditiorial pot fi impartite in doua grupe: Iiz iologice (normale) ~l patologice. Pentru a stabili aceste caractere au fost propuse clasificari, la baza caror a stau diverse criterii: morfologice, etiologice, masurari pe modele de stu diu, studii ceialometrice de computator etc. Majoritatea acestor clasificari insa au Iost sup use criticii, din care cauz a in literatura de specialitate referitor la aceasta problema pana in prezent nu este 0 conceptie unica. Desi exista diverse conceptii, in linii generale se poate de constatat ca toti par ametrii care definesc ocluzia norrnala se refer a exclusiv la rapoartele dentodentare dintre arcada dentara inier ioar a .~i cea superioar a, Ia nivelul zonelor Irontale.i si laterale. Astfel in anul 1900 Angle descrie «oc1uzia idealas punand la baza ei raportul dintre primii molari, numit «cheia ocluzieis (fig. 37). Acest raport a fost folosit de autor drept criteriu de cIasificare a anornaliilor de oc1uzie. La oc1uzia norrnala, dupa Angle, cuspidul rneziovestibular al rnoIarului superior este situat in foseta dintre cuspizii rnez io- si centrovestibulari ai prirnului molar inferior. Lobul mezial pal'atinal al caninului superior se aHa in contact cu lobul distal vestibular al caninului inferior, iar lobul distal palatinal cont'acteaz a cu 10- bul meziovestibular al primul ui premolar inferior. Versantul intern mezial al cuspidului distovestibular al primului molar superior contacteaz a cu vers'antul extern distal al cuspidului distovestibular al primului molar inferior, iar versantul intern distalcu versantul extern mezial al cuspidului meziovestibular al mol arului doi inferior. Astfel constatarn ca fiecare dinte la arnbele 'arcade dentareare cate doi antagonisti, cu exceptia incisivilor centrali inferiori si al molarului trei superior. Toto data cuspizii vestibulari ai dintilor superiori acopera cuspizii omogeni inferiori;cuspizii palatinali superiori sunt situati pe traseul santurilor principale intercuspidiene al arcadei dentare inferioare, iar cuspizii linguali ai dintilor laterali inferiori acopera versantele interne ale cuspizilor palatinali. Dintii 'arcadei dentare inferioare sunt situati intr-o pozitie mai mez iala fata de dintii arcadei dentare superioare.

La nivelul zonei front ale a arcadelor dentare, dintii frontali superiori acopera dintii frontali inferiori cu 1/3. Linia inter incisivala superioara coincide cu Iinia interincisivala inferio'ara si este in acelasi plan cu linia mediana a Ietei. Aceste criterii ale oc1uziei ide-

53

Fig. 37. Rapoarte dentodentare ale «ocluz iei ideale» dupa Angle

ale au fost puse la baza clasiiicarii ocluziei normale fiind grupate astfel: contactul dentodentar la nivelul zonei frontale; contactul dentodentar la nivelul zonei laterale; arcada dentar a superioara circumscrie arcada dentar a inierioara: toti dintii inferiori sunt ~ituati Intr-o pozitie mai rnez iala decat cei superiori; fiecare dinte are cate doi antagonist! cu exceptia incisivilor centrali inferiori ~i ultimilor molari superiori; coincidenta intre liniile interincisivale cu cea median a a Ietei; situ area condililor articulari mandibulari in cavitatile glenoidale Ia nivelul bazei p'antelor tuberculilor articulari: rnuschii mobilizatori se contr acteaz a uniform bilateral. In practica ocluziile normale rnai des sunt' c1asificate dupa primele 6 criterii, ~i deosebim 4 variante de ocluz ie norrnala: ocluzie ortognata, dreapta, biprogriata si opistognata (fig. 38).

Ocluzie ortognata. Acest tip de oc1uzie se intalneste mai mult Ia rasa alba. (circa 80 %) si poate fi consider ata drept ocluzie ideala. A fost descrisa de Angle dupa aceiasi parametri caracteristici enurner ati mai sus. Totodata este necesar de subliniat ca pentru

54

a

Fig. 38. Varieta]i de oc1uzii normale Ia niveluI zonei frontale a - ortognata; b - dreapta: c - biprognata: d - opistognata

acest tip de ocluzie fiziologica sunt bine exprimate curbele ocluzale de compensare (aagitala si tr ansversala}.

OcIuzia dreapta (cap-la-cap) .. Este mai putin Irecventa (10- 20 %) si se intalneste mai des la eschirnosi avand aceiasi parametri caracteristici ca si in cazul oc1uziei ortognatice, cu exceptia criteriilor de contact dentodentar la nivelul zonei frontale In acest caz de oc1uzie dintii frontali superiori sta bilesc in zona Irontala un raport ocluz'al de margine incisivala la margine incisivala, de tipul cap-la-cap, din care cauza oc1uzia dreapta este numita si oc1uzie

cap-la-cap sau labiodontie. Datorifa acestui raport dentodentar frontal, mandibula se deplaseaza far a obstacol la miscarile de propul-

sie si retropulsie. .

Ocluzia biprognata, Se intalneste mai freevent la populatiile din Africa si este insotita de aceleasi sernne morfologice la nivelul arcadei dentare ca si ocluzia ortognata.tcu deosebireaca la ocluzia biprogriata avem 0 lnclinare vestibulara a tuturor dintilor frontal! superiori si inferiori impreuna cu procesele alveolare. Datorita protruziei frontale bimaxilare, acest tip de oc1uzie se numeste si protruz ie fiziologica bimaxilara sau ocluzie prognata fizlologica.

Ocluzie oplstognata .. Se intalneste mai rar decat oc1uziile precedente si se deosebeste de ele, in special de cea ortognata, printr-o inclinatie or ala a tuturor dintilor frontali superiori si inferiori impreuna cu procesele alveolare. Acest I tip de oc1uzie se mai nurneste retruzie fiziologica birnaxilara ..

1.6.3. Rapoarte de ocluzie patologicii

In practica se mai tntalnesc unele tipuri de ocluzie care au parametri ce nu eoincid cu cei ai ocluziei normale. Asa tipuri de oc"Iuzie au fost numite ocluzii . patologice (anormale) care constituie o abatere de la norma a scheletului stomatognat ~i a rapoartelor

55

dentodentare. Se tnregistr eaza varietati multiple de abatere de la norma, fapt care a condus la diverse clasificar i ale rapoartelor de ocluzie patologica, Angle a propus 0 clasificare a rapoartelor de ocluzie p atologica, la baza careia stau rapo artele dentodentare dintre primii molari superiori si inferiori. Exista si alte clasificari bazate pe diverse sindroame (compresia maxilarelor, angrenarea inversa, ocluziile adanci, deschise ~i incrucisate). Mai exista si clasificarea antropologica clinics etc. Desi exists mai multe clasificari, nici una din ele nu oglindeste in totalitate varietatile multiple ale ocIuziei patologice. Actualmente practic este utilizata cIasificarea ce include urrnatoarele tipuri de ocIuzie patologica: prognatica, inversa (progenia), deschisa, adanca, incrucisata. La descrierea acestor tipuri de ocJuzie ne vom folosi de criteriul contactelor den-

todentare in comp aratie cu norma. .

Ocluzia prognatica. Se car acterizeaza prin protruzia arcadei dentare superioare si a procesului alveolar din aceasta zona, Ienomen ce conditioneaza aparitia unui spatiu de inocIuzie in plan sagital in regiunea Irontala a arcadelor dentare. Datorita acestui spatiu, dintii frontali inferiori sunt in extruzie ~i prezinta un r aport de supraocIuzie totala sau adanca. Dintii frontali superiori sunt Ingramaditi, supr apusi unul peste altul sau sunt dispusi in evantai cu formarea sau a bsenta s patiilor interdentare (diastema ~i treme).

In zona Iaterala cheia ocIuziei dupa Angle este dereglata datorita pozitiei distale a primului molar "inferior. Prin urmare, cuspidul meziovestibuJar al primului molar superior nu este situat intre cuspizii rnez io- si centrovestibulari ai primului molar inferior, dar este deplasat anterior eel putin cu un cuspid. In asa cazuri avem o ocluzie progriatica veritabila, iar cand primii molari superiori si inferiori au un raport neutru (cheia ocIuziei TIU este dereglata), avem 0 prognatie Ialsa.

Ocluzla inversa (progenia). Se caracterizeaza prin simptome opuse ocIuziei prognatice. Astfel dintii frontaJi inferiori reacoper a pe cei superiori, iar spat iul de inocluz ie este format de Ietele vestibulare ale dintilor super iori si de cele linguale ale dintilor inie-

riori, sau este absent. .

I n zona later ala primul molar inferior este pozitionat rnezial, adica cuspidul meziovestibular al primului molar superior este situat posterior fata de cheia ocIuziei cu eel putin un cuspid. In asemenea cazuri avem 0 progenie veritabila, iar cand cheia ocluziei este pastr ata - 0 progenie Ialsa.

Oc1uzia deschisa. Se car acterizeaza prin prezenta unui spatiu mai mic sau mai mare de inocIuzie verticala in zona dintilor Irontali. Acest spatiu (Jipsa cornpleta de contacte dentodentare) poate ajunge pana la 9-10 mm ~i mai mult si pcate cuprinde nu numai dintii frontali, dar si cei later ali, pastrand contacte dent are, in unele cazuri numai la nivelul ultimilor antagonisti.

,I n zonele'laterale la nivelul primilor molari pot fi rapoarte normale sau se pot eviden ia diverse dereglari.

, . . . ,

56

Ocluzia ad linea. Se car acter izeaza prin acoper irea dintilor frontali inferiori de cstre cei superiori mai mult de 1/3 inaltime, fiind astfel numita si supraoeluzie Irontala, accentuata. Dupa gradul de pronuntare a supraoeluziei deosebim: oeluzie adanca, cand dintii frontali superiori acopera [urnatate din vertical a frontalilor inferiori, si ocluzie totals, cand dintii frontali superiori acoper a pe cei inferiori pana la linia coletului.

In zonele laterale ca si la oeluzia deschisa, molarii pot prezenta rapoarte neutre, sau se pot evidentia diverse dereglari.

Ocluzia lncrucisata. Se caracterizeaza prin dereglarea r apoarte-

. lor denjodentare, care se maniiesta prin angrenari inverse unisau bilaterale nu numai in zonele later ale, dar si a unor dinti din zona Irontala. Astfel dintii inferiori ii acopera pe cei superiori, iar cuspizii vestibulari ai dintilor later ali superiori contacteaza cu santul central meziodistal inferior. In unele cazuri cuspizii linguali ai dintilor laterali inferiori se gasesc in. aiar a cuspizilor vestibulari ai dintilor superier i.

1.6.4. Ocluzia dinarnica

La miscar ile mandibulei dintii arcadei dentare supericare si a celei inferioare stabilesc contacte de intercuspidare maxima, nurnite contacte statice si contacte dentare dinamice.

In cadrul confectionarii protezelor dent are, pentru a reproduce morfologia ocluzala, este necesar de-a stabili gradul de angrenare a dintilor atat in contacte statice, cat si dinamice cu realizarea punctelor de contact maxim. Contactele statice intercuspidiene au fost descrise In cadnul ocluziei statice. Este necesar de rnentionat ca in pozitia de intercuspidare maxima dintii celor doua arcade dentare realizeaza 0 multitudine de contacte puactiforrne repartizate in asa fel ca Iortele masticatoare sa fie transmise pe cale fiziologica (dentoparodontal). Aceste contacte sunt realizate de catre cuspizi si marginile incizale, care in dependents de gradul de participare la stabilizarea ocluziei ~i prelucrarea mecanica a alimentelor sunt diviza]i in cuspizi de sprijin ~i cuspizi de -ghidaj (fig. 39). Cuspizii de sprijin ~i de ghidaj Iorrneaza supr aiete de sprijin si de ghidaj. Supraletele de sprij in sunt formate din: cuspizii vestibulari ai premolarilor ~i molarilor inferiori; marginile Incizale ale incisivilor inferiori si cuspizii caninilor inferiori; cuspizii palatinali ai premolarilor si molarilor superiori. Supr aietele de ghidaj Ie alcatuiesc: versantii interni ai cuspizilor vestibulari ai premolarilor si molarilor superiori; supr afetele palatinale sau marginale incizale ale incisivilor si caninilor superiori (dependente de tipul de ocluzie); versantii externi ai cusp!zi1~or linguali ai dintil~~. inferi~ri. I~ pozitia de intercuspidare Am~xlma suprafet~le de sprijm rea.hz~aza contacte punctiforme pe intinderea santurilor centrale meziodistaIe ale ambelor arcade dentare si pe supr aiata palatinala sau marginea inciz ala ale incisivilor superiori (fig. 40). Astiel pe traseul

51

\

Fig. 39. Divizarea cuspizilor dinjilor superion ~i inferiori in cuspizt de sprijin sl de ghidaj

d6

Fig. 40. Contactele punctiforme realizate de suprafetele de sprrjm: a - punctele de contact realizate pe cuspizii vestibulari si marginiie incizale ale dintilor inferiori; b - punctele de contact realizate de catre cuspizii vestibulari inferiori pe tntinderea santului centra I meziodistal al arcadei superioare si pe suprafetele palatinale ale dintilor frontali; c - punctele de contact realizate de catre cuspiz.il palatinali pe intinderea santului central meziodistal inferior; d - punctele de

contact realizate pe cuspizii palatinali

58

supraietelor de sprij In se realizeaza urrnatoarele puncte de contact: - marginea inciz ala a incisivului central inferior vine in contact cu 2/3 din supr af'ata palatinala sau rnarginea inciz ala a primului incisiv superior;

- marginea incizala a incisivului lateral inferior vine in contact cu supraietele palatinale sau marginile incizale ale primului si al doilea incisivi super iori;

- marginea meziala a caninului inferior vine in contact cu supraf ata palatinala sau cu marginea incizala a incisivului lateral superior; marginea distala contacteaza cu lobul palatinal mezial sau cu marginea rneziala a caninului superior; cuspidul caninului inferior este situat In ambrazura palatinala sau incizala formate de incisivul lateral si caninul superior;

___:_ cuspidul vestibular al primului premolar inferior vine in contact cu foseta si creasta meziala a primului premolar superior; versantul mezial al cuspidului vestibular contacteaza cu lobul distal'sau cu marginea distala a caninului superior; versantul distal contacteaza cu versantul mezial al cuspidului primului premolar superior; cuspidul palatinal al primului premolar superior contacteaz a cu foseta distal a a primului premolar inferior; versantul mezial palatinaI al pr imului premolar nu realizeaz a contacte; versantul distal al cuspidului palatinal contacteaza cu versantul mezial extern al cuspidului lingual al premolarului doi inferior; creasta ocluzovestibulara a cuspidului vestibular al primului premolar superior este situata in ambrazura vestibular a Iorrnata de primul si al doilea pr emolari inferiori;

- cuspidul vestibular al prernolarului doi inferior vine in contact cu crestele distale ale primului premolar superior si cu cea meziala a premolarului doi superior, jar varful cuspidului este situat in ambrazura ocluzala fermata de acesti doi dinti superiori; versantul mezial al cuspidului inferior vine in contact cu versantul distal intern al primului premolar superior; versantul distal cu versantul mezial intern al premolarului doi superior; cuspidul palatinal al premolarului doi superior contacteaza eu foseta distala a premolarului doi inferior; versantul mezial palatinal al premolarului doi superior contacteaza cu versantul. distal extern al cusp idului lingual al prernolarului doi inferior; versantul distal contacteaza eu versantul mezial intern al cuspidului meziolingual al pr imului molar inferior; ereasta ocluzovestibular a a euspidului vestibular al premolarului doi superior este situata in arnbrazur a vestibulara fermata de premolarul doi si primul molar inferior;

- cuspidul meziovestibular al primului molar inferior vine in contact eu ereasta distala a premolarului doi superior ~i ell cea meziala a prirnului molar superior, iar varful cuspidului este situat in ambrazura ocluz ala fermata de acesti doi din]i superiori la care marginea meziala contacteaza cu versantul distal, intern al prernolarului doi superior, iar cea distala cu versantul mezial intern al cuspidului meziovestibular al primului molar superior; varful cuspidului centrovestibular al primului molar inferior vine in contact

5~

eu foseta centrala a primului molar superior, versantul mezial al careia contacteaza eu versantul distal intern al euspidului meziovestibular, iar eel distal eu versantul mezial intern al cuspidului distovestibular al primului molar superior; cuspidul- distovestibu-

• lar al primului molar inferior vine in contact cu foseta distala a primului molar superior si este situat mai mult pe versantul distal intern al cuspidului distovestibular al primului molar superior; cuspidul meziopalatinal al primului molar superior este situat eu varful in foseta centr ala a primului molar inferior, versantul mezial al caruia contacteaza cu versantul distal extern al cuspidului meziolingual, iar eel distal eu versantul mezial extern al cuspidului distolingual al prirnului molar inferior; cuspidul distopalatinal al primului molar su perior contacteaza eu foseta distala a primului molar si cu eea mez iala a molarului doi inferior, iar varful cuspidului este situat in ambrazura ocluzala realizata de cei doi molari inferiori; creasta ocluzovestibulara a euspidului meziovestibular a primului molar superior este situata in santul axial mezial, iar ereasta axiala a cuspidului distovestibular -in santul axial distal al primului molar inferior;

- euspidul meziovestibular al molarului doi inferior vine in contact eu ereasta distala a primului molar ~i cu eea meziala a molarului doi superior, iar varful cuspidului este situ at in arnbrazura ocluzala Iorrnata de cei doi molari superiori, versantul mezial al caruia contacteaza eu versantul distal intern al cuspidului distopalatinal al primului molar superior, eel distal eu versantul mezial intern al molarului doi superior; cuspidul distovestibular al molarului doi inferior eu varful sau vine in contact cu foseta centrala a molarului doi superior, versantul mezial al careia contacteaza eu versantul distal intern al euspidului meziovestibular, iar eel distal cu versantul distal mezial al euspidului distovestibular al molarului doi superior; cuspidul meziopalatinal al molarului doi superior eu varful sau este situ at in foseta centrala a molarului doi inferior, la care versantul mezial contacteaza eu versantul distal extern al cuspidului meziolingual, iar eel distal .eu versantul mezial extern al cuspidului distolingual al molarului doi inferior; euspidul distopalatinal al molarului doi superior cu varful sau este situ at in foseta distala a molarului doi inferior, versantul mezial al careia contacteaza cu versantul distal extern al cuspidului distolingual al molarului doi inferior, iar eel distal, la prezenta dintelui 8 - eu versantul mezial extern al cuspidului nalatinal, -Ia lipsa dintelui 8 nu are contact; ereasta axiala a cuspidului rneziovestibular al molarului doi superior este situata in santul vestibulelingual al molarului doi inferior.

Examinarea aeestor relatii dentodentare ale areadelor dentare ne permite sa eonehidem di ele nl! asigl!ra veontacte .in su~r.afata: dar punctiforme. Unii aut~ri mentioneaza ca 0 ocluzie echlltbrat.a trebuie sa prezinte eel putin 100 de puncte de contact pentru asigurarea prelucrar ii mecanice a alirrientelor. Asadar, in cazul unor

60

arcade'dentare cu oc1uzie echilibr ata nu se constata puncte de contact la nivelul santurilor intercuspidiene, dar numai intre cr estele de srnalt ale cuspizilor si fosetelor. In rapoartele de oc1uzie dinamidi pe intinderea santurilor intercuspidiene se Iorrneaza un spatiu mai mult sau mai putin pronuntat, Aceasta aranj are morfologica a contactelor dentare in timpul actului de masticatie asigura zdrobirea produselor alimentare ~i alunecarea lor prin santurile intercuspidiene centrale si accesorii de pe supraiata ocluzala a dintiler.

Cunoasterea acestor particularitati ale ocluziei statice este necesara pentru redarea morfologiei ocluzale corespunzatoare in procesul de protezare dentara. Insa pentru aceasta este necesar de determinat si contactele dinamice realizate la miscarile mandibulei. Din multitudinea rniscarilor mandibulei pentru obtinerea scopului urrnarit cele mai irnportante sunt miscarile in timpul actului de masticatie, rea liz ate in trei directii: verticals (deschidere, inchidere), sagitala (rniscari de propulsie), transversals (miscari de lateralitate}. Toate miscarile pot incepe sau din pozitia de repaus fiziologic relativ (postura), sau din pozitia de intercuspidare maxima (ocluzia centrica}, La confection area protezelor dentare, in special ne intereseaza contactele dentodentare dinamice care apar in timpul rniscarii mandibulei din ocluzia centrica in plan sagital si transversal. Asadar, rniscarile de propulsie reprezinta tr aiectoria pe care 0 eiectueaza mandibula atunci cand incisivii inferiori aluneca pe suprafetele palatinale ale incisivilor superiori din pozitie de intercuspidare maxima, pana la contactul cap-Ia-cap. Situatia este consider ata normals cand supr afetele incisivale ale dintilor inferiori aluneca lent prin contact cu suprafetele palatinale ale incisivilor superiori pana la contactul, cap-Ia-cap cu toti patru din]i frontali sau numai cu dintii centrali. In aceasta pozitie la nivelu] dintilor later ali pot fi doua varietati de relatie dentcdentara: I) lipsa totala a contactului dentodentar din zonele later ale ~i aparitia spatiului de dezoc1uzie, marimea caruia este in corelatie directa eu gradul de supraocluzie a dintilor frontali superiori: 2) pastrarea contactului dentodentar la nivelul cuspizilor, sau numai intre ultimii molari, pe cand intre ceilal]i apare un spatiu de inoc1uzie. Propulsia trebuie sa se desiasoare in mod armonios cu un tr aiect rectiliniu.

Mi~dirile de later alitate reprezinta traiectoria pe care 0 eiectueaza mandibula atunci cand dintii inferiori aluneca lateral pe versantele interne ale cuspizilor vestibulari ai dintilor superiori, cat ~i pe supraiata palatinala a caninului superior. Pentru descrierea : miscarilor de lateralitate este necesar de stiut ca in cazul deplasari! rnandibulei spre dreapta ea devine- partea lucratoare ~i se numeste herniarcada activa, in timp ce partea stanga devine inactive ~i se numeste herniarcada pasiva. Din acest punet de vedere exista trei teorii constatate ea variante function ale:

1) Teoria de echilibrare a lui Gysi, conform careia la deplasarea mandibulei apar contacte multiple pe cuspizii hemiareadei ac-

61

'tive astiel: pe hemiarcada activa versantele externe ale cuspizilor vestibulari inferiori aluneca din pozitia de intercuspidare maxima pe versantele interne ale cuspizilor vestibular! superiori pana la varfurile cuspidiene (inc1usiv caninii), iar versantele ext erne ale

.cuspizilor linguali - pe versantele interne ale cuspizilor palatinali pana in pozitia cap-la-cap; pe herniarcada pasiva versantele inter.ne ale cuspizilor vestibular! aluneca pe versantele externe ale cuspizilor palatinali pana la varfurile cuspidiene, iar cuspizii vestibulari superiori, cat si linguali inferiori, nu prezinta confacte inter-cuspidiene.

2) Teoria proiectiei contactelor de grup include date privind -contactele dentodentare ale dintilor laterali si caninilor numai la nivelul hemiarcadei active. Astfel pe hemiarcada activa versantele externe ale cuspizilor vestibulari inferiori aluneca din poz itia de intercuspidare maxima pe versantele interne ale cuspizilor vesti-

bulari superiori pana Yin in contact vari-Ia-varf. Pe hemiarcada pasiva cuspizii forrneaza un spatiu de dezoc1uzie totala.

3) Teoria proiectiei canine conform careia la deplasarea mandibulei lateral in afara caninului poate sa participe si un alt dinte frontal, astfel incat caninul inferior aluneca de la punctul de sprij in pe supr aiata palatinala a caninului superior pana la varful lui. Pe hemiarcada activa, cat si pe cea inactiva in zona premolarilor si molarilor cuspizii nu contacteaza, Iorrnand un spatiu de dezocIuzie.

De remarcat faptul ca la miscarile de revenire in ocluzia cen'tr ica contactele dentodentare pe tot traiectul lor sunt realizate intr-o directie inversa directiei miscarii de later alitate. Asadar din cele expuse reiese cii orice proteza dentara trebuie sa corespunda cerintelor ocluziei dinamice (Iunctionale) si este necesara realizarea ei in simulatoare care imita miscarile mandibulei in plan vertical, sagital si transversal.

1.7. Elemente de orientare anatornica

Pentru studiul dintilor si arcadelor dentare, cat si pentru orientare in topografia carnpului protetic !iii a protezelor dentare realiz ate se folosesc anumite planuri, pozitii relative fata de 0 limita data - puncte sau linii care impart corpul in doua par]! suprapuse.

In acest scop sunt Iolosite trei planuri de orientare anatornica .a organismului uman: orizontal, frontal si sagital ce 'Itrec prin anumite puncte ale sisternului stomatognat, impartindu-l in segmente suprapuse egale.

Pentru obtinerea planului corespu~zato~ sunt utiliza~e diverse _puncte antropologice si rep ere anatomice sltuat~ pe cr~m~ ~c<:re se unesc prin linii imaglnate.: Punctele antropologice se indica III l,!--

062

tineste ~i prezinta unele repere anatomice mai accentuate ale scheletului stornatognat. Din aceste puncte cele mai frecvent utilizate sunt: 1) gnation, situat pe marginea inierioara a corpului mandibulei corespunzator liniei mediane de suture: 2) intra dental, situat tntre incisivii centrali inferiori; 3) prosthion, situat intre incisivif centrali superiori: . 4) nasospinal, situ at pe spina naz ala anterioar a la baza septului nazal: 5) nasion, situat pe osul frontal intre marginile supraorbitale corespunzator bazei osului nazal; 6) zighion, situat pe proeminenta maxima a osului zigomatic; 7) gonion, situat la varful unghiului mandibulei; 8) orbital, situat pe marginea cea mai inierioar a orbitala a osului zigomatic; 9) infraorbital, situat pe gaura infr aorbitala a osului maxilei; 10) porion, situ at pe marginea superioara a orificiului auditiv extern. Ca puncte de reper anatomic pot fi utilizate diverse formatiuni anatomice ale sistemului stornatognat. Prin urmare, daca vorn uni doua sau mai multe pun de repere printr-o linie irnag inara, vom obtine doua part! suprapuse ale sisternului stornatognat situate in unul din pianurile de orientare anatomice.

Planul orizontal de orierrtare anatornica imparte sistemul stomatognat in doua parti: inferioara ~i superioara. In protetica dentara sunt utilizate mai multe linii imaginare dupa care obtinern planuri orizontale cunoscute in literatur a de specialitate ca planuI Frankfurt, Camper, de ocluzie.

. Planul Frankfurt este obtinut la trasarea unei linii care uneste pun dele antropologice porion si orbital, de aceea mai este cunoscut ~i sub denumirea de pla nul auriculoorbital. Modu! de utilizare a acestui plan a fost expus la Congresul antropologilor din Frankfurt in a. 1882. Conform acestui plan se fac diferite masurari pentru (l rletermina modificarile sistemului stomatognat.

Planul Camper este obtinut la trasarea liniei imaginare care uneste punctele nasospinal si porion.

Planul de ocIuzie trece sub planul Camper si este paralel cu el. Intre aceste planuri dupa Land, exista o distanta de aproximativ 26 mm (fig. 41). Aceasta corelatie intre planul de oc1uzie ~Y' planul Camper este utiliz ata de catre proteticieni la deterrninarea ocluziei centrice la pacientii cu edentatii totale si serveste punct de reper la mont area dintilor artificiali, din care considerente planul de oc1uzie a primit denumirea sl de plan protetic. Datorita curbar ii arcadelor dent are in plan sagital si transversal (curbele Spee, Monson-Willson, inciz ala) fiecare dinte se alla fat a de planuL de oc1uzie imaginar Intr-un anumit raport. Asa, de exemplu, la inchiderea arcadelor dentare in oc1uzia centric a , dintii later ali superiori intretaie acest plan, iar cei inferiori nu-l ating. In zona frontala a arcadelor dentare incisivii centr ali si caninii superiori ating planul de oc1uzie, iar cei inferiori 11 intretaie. Prin urmare, planul de ocluzie este alcatuit din trei segmente: unul frontal si doua laterale. Segrnentele later ale, dupa cum s-a constatat, sunt paralele planului Camper, iar eel frontal cu linia bipupilara care trece prin centrul pupilelor ochilor. Totodata segmentul frontal din punct de

631

a

b

Fig. 41. Planul de ocluzie: a - in zona laterala: b - in zona Irontala: c - distanta de 26 mm dupa Land

vedere constitutional poate fi situat sub buza superioar a la 1,0- 1,5 mm, la nivelul ei sau mai jos de ea cu 1,0-,1,5 mm.

Vorbind despre planul orizontal de orient are anatomies, e nece.sar de mentionat cii dupa legitatile antropologice acest plan imparte Iata In trei par]! proportionale: superioara, mijIocie ~i inferioar a, cunoscute si sub denumirea de etajele sau treirnile Ietei, Etajul superior prezinta portiunea fetei situata intre liniile de la niveluI tnceperii (sau unde lncepea) cresterii parului ~i cea care uneste arnbele margini supraorbitale ale osului frontal. Etajul mijIociu este situat intre liniile care unesc ambele margini supraorbitale si cea care trece 'prin punctul nasospinal la nivelul margini-

lor inferioare ale aripilor nazale. EtajuI inferior prezinta portiunea -dintre linia care trece la nivelul marginilor inferioare ale aripilor nazale si rnargmea inferioarii a mentonului. Inaltirnile treimilor

.superioara si medie sunt constante, pe cand inaltimea etajului inferior fiind mentinuta de prezenta dintilor .antagonlsti nu este con:stantii si in caz de leziuni Ia nivelul arcadelor dentare proportiile d:reimii inferioare in corelatie cu cele constante se micsoreaza.

Planul sagital de orientare anatornica tmparte sistemul stomatognat in doua parti: dreapta ~i stang a. Acest plan este perpendicular pe planul orizontal si se obtine prin trasarea unei linii verticale imaginare care uneste punctele repere. Asa, de exemplu, da-

.'ca linia verticala uneste punctele antropologice nasion, nasospinale ~i gnation, ea trece prin rnijloeul sisternului stomatognat irnpartin-du-l tn doua par]! simetrice si se numeste linia medians sagitala

-sau planul median sagital. Acest plan indica pozitia centrals a in-

-cisivilor superiori si inferiori in arcadele dentare, trnpartindu-le

in hemiarcade: dreapta ~i stangii. Supr aietele dintilor asezate mai .aproape de linia mediana se nurnesc. meziale, iar cele asezate mai departe - distale.

-64

Planul frontal de orient are anatomica irnparte sistemul stomatognat in doua part]: anter ioar a si poster ioara. Acest plan imag ioar, ca si planul sagital, este. un plan vertical perpendicular pe planurile orizontal !?i sagital, trece prin nasion si gnation sl indica pozitia forrnatiunilor anatomice ale sistemului stomatognat fata de e1. De exemplu, dintii frontali sunt situati anterior (mai aproape), iar cei laterali posterior (rnai departe) fata de planul frontal. Prin urmare, daca punctele repere sau Iormatiunile anatomice vor fi asezate mai aproape de planul frontal, se subintelege 0 asezare an-

terioara si invers. .

1.8. Sisteme de notare a dintilor

Pentru precizarea exacta a pozitiei dintelui in arcada dentara si respectiv hemiarcada din care face parte, au fost propuse mai multe sisterne de not are a dintilor perrnanenti si temporari. In prezent cele mai frecvent utilizate fiind sistemele scolii anglo-saxone, franceze, americane, aritmetic si al Federatiei Dentate Internationale (F.D.I.). La baza tuturor aces tor sisteme sunt puse 3 principii: 1) separarea arcadei deritare superioare de cea inier ioar a printr-o linie orizontala, iar fiecare arcada deritara printr-o linie verticals este impartita in doua hemiarcade: din stang a !?i din dreapta;

'2) dintii de pe fiecare herniarcada dentara se numeroteaza cu cifre arabe pentru dintii perrnanenti si cu cifre romane pentru cei ternporari; 3) schema formulei reprezinta imaginea danturii celui supus examenului din fat a examinatorului si deci dintii din stang a vor fi notati in schema din dreapta, iar cei din dreapta in cea din stanga.

Sistemul scolli anglo-saxone. Pentru notarea dintilor dupa acest sistem sunt Iolosite doua planuri: orizontal, care printr-o linie orizontala separa arcada dentara inferioara de cea super ioara; sagital care imparte ambele arcade dentare in hemiarcadele din dreapta si stanga. In dentitia permanents dintii sunt notati prin ciire arabe, iar in cazul dentitiei temporare - prin cifre romane astfel:

:5 Gh. Barsa. 1. Postolachi

65

87654321 112345678 87654321 12345678

V IV III II I V IV III II I

I I II III IV V I II III IV V

Prin urmare, fiecare dinte este notat printr-o cifr a, Pentru a stabili exact din ce arcada si respectiv hemiarcada face parte dintele, stabilim unghiul format de intersectia planului orizontal cu eel sagital. Unghiurile drepte deschise spre hemiarcada respectiva indica locul dintelui. De exemplu: _!_\ - incisivt:1_ central din arcada dentara superioara, hemiarcada din dreapta; 12 - ...... incisivul lateral din arcada dentar a inferioara, hemiarcada din stanga; I~? - premolarul doi !?i primul molar din arcada dentara superioara, herni-

arcada din stanga. Notarea dintilor temporari se efectueaza Ia Iel, nurnai ca in locul cifrelor arabe se foIosesc cifrele romane. Acest sistem este -pe larg utilizat in multe tari, de aceea in literatura

este numit ~i sistemuI international. '

Sistemut scclil americane. L~ utilizarea acestui sistem pentru notarea dintilor perrnanenti sunt foIosite numai cifre ar abe de la 1 pana la 32. Notarea incepe de la rnolarul de rninte superior din hemiarcada din dreapta cu cifra 1, terrninand la arcada superioara cu molarul de minte din starrg a cu cifra 16, trecand la .molarul inferior de minte din stang a, notandu-l cu cifra 17, ~i se terrnina CUI molarul de rninte inferior din hemiarcada din dreapta notandu-l cu cifra 32. Pentru dinti temporari sunt utilizate literele alfabetului, iar notarea incepe ca si la dintii perrnanenti de la ultimul molar superior din dreapta si se terrnina cu ultimul molar inferior din dreapta astfel:

1 2 3 4 5 6 7 8 /910 111213141516 ABC D E IF G H I J

32 31 302928272625 24-23222120191817 T S R Q P 0 N M L K

Pentru a. stabili exact din ce arcada si respectiv herniarcada este dintele este de, ajuns sa stim cifra sau litera. De exemplu: 5 prezinta primul molar superior din hemiarcada din dreapta; 19- primul molar inferior din hemiarcada din stang a: 25 - incisivuI centr at inferior din dreapta; B - prez inta primul molar de lapte superior din dreapta; M - caninul inferior din stang a. Arcada dentara supericar a este separ ata de cea infer ioar a printr-o linie orizontala, iar hemiarcadele din stang a si dreapta printr-o linie ver-

, ticals.

Sistemul scolll Iranceze. Conform acestui sistem hemiarcadele sunt notate prin litere. De exemplu: - hemiarcada dentara superioar a dreapta - D; hemiarcada dentar a super icar a stanga - S; hemiarcada dentar a inierioarji dreapta - d; hemiarcada dentara inferioar a stanga -:- s. Dintii, ca si in cazul utilizarii sisternului scolii anglosaxone, sunt notati prin cifre arabe ;;i romane astfel:

D8D7D6D5D4D3D2DII SIS2S3S4S5S6S7S8

d8d7d6d5d4d3d2dl sls2s3s4s5s6s7s8 D_V_D_IV_D_II_I_D._I_I _D_I _\ SIS II S III S IV _~_V __

d V d IV d III d II dIs I s II s III 5 IV s V

La inregistrarea Iormulei dentare conform acestui sistem notarn litera care indica hemiarcada, dupa care urrneaza cifra care corespunde dintelui respectiv. De exernplu, D7 reprezinta molarul doi superior din hemiarcada din dreapta, d2 - caninuI inferior din. dreapta; S5 - premolarul doi superior din stanga, D II - incisivul lateral superior de lapte din dreapta, s III - caninuI de lapte in-

ferior din stang a, .

Sistemul aritmetic. Conform acestui sistem .arcada dentara SU7" pericara si planul sagital sunt notate cu semnul plus (+), iar ar-

66

cada inier.ioar a si linia sagitala - cu semnul minus (-) astfel: ~. +8 +6 +5 +4 +3 +2 +1+ 1+1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8

8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1- -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 ·-8

V +IV +III +II +1 +/+1 +II +III +IV +V

V -IV -III -II -I - -1 -II -III -IV -V

Prin urmare semnul «+» sau semnul «-», situate dupa cifr a, indica hemiarcadele din dreapta, iar cand sunt situate inaintea ciirei, indica hemiarcadele din stanga. De exemplu: 3 + reprezinta caninul superior din dreapta; -6 - primul molar inferior din stanga; +4 - primul premolar superior din stang a; III + - caninul superior de Japte din dreapta.

Sistemul Federatlel Dentate Internationale (F.D.I.). Tn cazul dentitiei permanente, conform acestui sistem, cele patru herniarcade sunt notate prin cifre arabe. Hemiarcada dentara superioara din dreapta este notata cu cifra 1; hemiarcada superioar a din stanga - cu cifra 2; hemiarcada inler ioara din stanga - 3; hemiarcada infer ioar a din dreapta - 4. In dentitia tempor ar a: hemiarcada superioar a din dreapta - 5 ~i respectiv - 6; 7~i 8. Arcada dentara superioara este separ ata de cea inier ioar a printr-o linie orizontala, iar hemiarcadele din stang a si dreapta printr-o linie verticala. Diniii sunt nota]i prin cifre arabe atat cei perrnanenti, cat si cei ternporari astfel:

1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 12.1 2.2 2.3 2,4 2.5 2.6 2.7 2.8 4.8 4.7 4,6 4.5 4.4 4,3 4,2 4,1 3.1 3,2 3.3 3.43.5 3.6 3.7 3.8 5.5 5.4 q.3 5.2 5.1 \6. I 6.2 6,3 ~.4 6.5

8.5 8.4 8,3 8,2 8.1 7.1 7.2 7.3 7.4 7.5

Asadar, pentru notarea dintilor se scriu cifra hemiareadei si numarul dintelui din herniarcada. De exemplu: 1.5 reprezinta premolarul doi superior din dreapta: 2.3 eaninul superior din stanga: 4.6- prirnul molar inferior din dreapta; 7.3 - caninul inferior de lapte din stanga; 5.5 - molarul doi superior de lapte din dreapta.

Avantajele aeestui sistem constau in posibilitatea sirnpla de notare, de eomunieare si de preluerare a datelor respective eu calculatoarele eontemporane. De aeeea sistemul F.D.1. lsi gaseste 0 raspandire tot rnai larg a in to ate tarile, iar in cadrul diferitelor foruri, dt si in literatura de specialitate este mentionat numai acest sistern. Tinern tnsa sa mention am ea in activitatea pr actica este utilizat acel sistem, care este aeceptat in regiunea geograirca data.