2.

SOLICITĂRI AXIALE
2.1 Generalităţi
O bară dreaptă este supusă la întindere sau la compresiune dacă în
secţiunile sale transversale există forţe axiale.
Într-o secţiune, dacă forţa axială N este orientată spre exteriorul secţiunii,
solicitarea este de întindere, iar dacă acţionează spre interiorul secţiunii, solicitarea
este de compresiune. Analiza celor două solicitări este identică, diferind doar
sensul forţei axiale, dar există unele diferenţe. Aşa cum s-a arătat în capitolul 1,
forţa axială din secţiunea barei este egală cu suma proiecţiilor forţelor din stânga
sau din dreapta secţiunii, pe direcţia axei barei.
Reprezentarea variaţiei forţei axiale în lungul axei barei reprezintă
diagrama de forţe axiale. În figura 2.1, pentru bara solicitată prin forţele 2F, 6F şi
10F s-a trasat diagrama N, reprezentând forţele axiale pozitive deasupra unei axe
de referinţă, paralelă cu axa barei, iar valorile negative ale forţelor axiale sub
această axă.
Fig. 2.1
ELEMENTE DE REZISTENŢA
MATERIALELOR
Forţele axiale s-au calculat astfel:
N
1-2
=2F, N
2-3
=2F-6F=-4F, N
3-4
=2F-6F+10F=6F.
Se observă că forţa axială maximă este N
max
= 6F.
Pentru stabilirea relaţiilor de calcul ale tensiunilor şi deplasărilor
considerăm o bară dreaptă de secţiune constantă supusă la întindere de către forţa
F, conform figurii 2.2. Secţionând bara cu un plan normal pe axa barei, rezultă
N=F.
Fig. 2.2
În secţiunea barei iau naştere tensiunile normale σ, iar acestea însumate
pe întreaga secţiune A echivalează cu forţa axială
N=
σ dA
A
∫ . (2.1)
Conform ipotezei lui Bernoulli, toate fibrele barei se lungesc cu aceeaşi
cantitate, deoarece o secţiune plană şi normală la axa barei, înainte de solicitarea
acesteia rămâne plană şi normală la axa barei şi după solicitarea acesteia, deci
lungirile specifice ε sunt constante pe întreaga secţiune. Aplicând legea lui Hooke
(σ = E⋅ε), se constată că tensiunea σ este constantă pe întreaga secţiune. Relaţia
(2.1) rezultă sub forma
N=σ∫
A
dA
=σA . (2.2)
Tensiunea normală produsă la întindere sau compresiune este:
σ =
A
N
, (2.3)
unde N este forţa axială din secţiune şi A este aria secţiunii. Unitatea de măsură
pentru tensiune este N/mm
2
sau MPa.
26
2.SOLICITĂRI AXIALE
În aplicaţii se efectuează următoarele calcule de rezistenţă:
1) Verificare pentru bara de secţiune constantă
σ
ef
=
A
N
≤ σ
a
; [N/mm
2
],[MPa] (2.4)
în care N este forţa axială maximă, luată din diagrama de variaţie a acesteia în
lungul barei, iar σ
a
este rezistenţa admisibilă a materialului barei.
Dacă bara nu este de secţiune constantă, iar forţa axială este constantă ca
în figura 2.3, calculul de verificare se efectuează în secţiunea netă cu aria cea mai
mică.
Fig. 2.3
Astfel tensiunile în cele trei secţiuni sunt:
max 3 3 2 2 1 1
2d) h(b
F
,
d) h(b
F
,
hb
F
σ σ σ σ ·

·

· ·
− − −
.
Secţiunea în care se produce cea mai mare tensiune se numeşte secţiune
periculoasă.
Atunci când bara este realizată din tronsoane cu secţiuni diferite (fig. 2.4)
calculul de verificare trebuie efectuat pentru fiecare tronson în parte.
Astfel, pentru primul tronson din diagrama N rezultă că N
max
= 3F, iar
tensiunea maximă
A
3F
1
· σ .
Pentru al doilea tronson N
max
= 9F, iar tensiunea maximă
A
F
4,5
2A
9F
2
· · σ .
Deci, tensiunea maximă în bară este σ
2
.
27
ELEMENTE DE REZISTENŢA
MATERIALELOR
Fig. 2.4
Dacă bara este dintr-un material care se comportă deosebit la întindere
faţă de compresiune, cum este cazul fontei sau a altor materiale, calculul de
verificare trebuie efectuat pentru fiecare solicitare în parte. Astfel, pentru bara din
figura 2.5 solicitată prin forţele 3F şi 8F, condiţiile ca bara să reziste sunt:
Fig. 2.5
,
A
5F
,
A
3F
ac c
at t
σ σ
σ σ


·
≤ ·
σ
at
fiind rezistenţa admisibilă a materialului la tracţiune, iar σ
ac
rezistenţa
admisibilă a materialului la compresiune.
Atunci când materialele au aceeaşi comportare la întindere şi la
compresiune, calculul de verificare se face la forţa axială maximă.
2) Dimensionarea barei de secţiune constantă
28
2.SOLICITĂRI AXIALE
A
nec
=
a
N
σ
; [mm
2
] (2.5)
unde N este forţa axială maximă din diagrama de variaţie a forţei axiale;
3) Determinarea forţei capabile
N
cap
= A
ef
⋅ σ
a
. [N] (2.6)
Din legea lui Hooke rezultă expresia lungirii specifice
ε =
EA
N
E
·
σ
, (2.7)
iar expresia deformaţiei (lungirii) totale a barei este
EA
N
· ⋅ · ∆ l l ε . (2.8)
Se observă că lungirea ∆l este cu atât mai mică cu cât produsul dintre
modulul de elasticitate E al materialului şi aria secţiunii transversale A este mai
mare. De aceea produsul EA se numeşte modul de rigiditate la întindere-
compresiune al secţiunii transversale.
La o bară dreaptă formată din mai multe tronsoane cu secţiuni şi
materiale diferite, solicitată prin forţe axiale, deformaţia axială a acesteia este dată
de relaţia
∆l =

·
n
i i i
i i
A E
l N
1
, (2.9)
unde N
i
, în [N], este forţa axială care acţionează pe fiecare interval; A
i
, în [mm
2
],
este aria suprafeţei secţiunii barei; l
i
, în [mm], este lungimea intervalului şi E
i
, în [
N/mm
2
] sau [MPa], este modulul de elasticitate longitudinal al materialului.
Pentru tracţiune (întindere), forţele axiale, tensiunile şi deformaţiile sunt
pozitive, iar pentru compresiune ele sunt negative.
În aplicaţii se folosesc şi următoarele relaţii de calcul funcţie de
deformaţiile impuse:
- de verificare
a
l
EA
Nl
l ∆ ≤ · ∆ , [mm] (2.10)
în care ∆l
a
este lungirea admisă;
- de dimensionare,
29
ELEMENTE DE REZISTENŢA
MATERIALELOR
a
nec
l E
Nl
A

·
; [mm
2
] (2.11)
- calculul forţei axiale capabile
EA
l
l
N
a
cap

· . [N] (2.12)
Dacă în calcule este necesar să se folosească ambele forme de relaţii de
calcul, atât cea de rezistenţă, cât şi cea de rigiditate, atunci se alege soluţia care le
asigură pe amândouă, adică cea mai mare valoare pentru dimensionare sau
verificare şi cea mai mică valoare pentru forţă capabilă.
Aplicaţia 1
O bară de aluminiu cu secţiunea 3x30 mm
2
, solicitată la întindere cu forţa
F = 1,5 kN, are pe o porţiune de 40mm secţiunea 3x10 mm
2
(fig. 2.6). Să se
calculeze tensiunea maximă în bară şi lungirea totală a acesteia. Se dă E = 7⋅10
4
MPa.
Fig. 2.6
Rezolvare
Verificarea barei trebuie efectuată în secţiunea de arie minimă, rezultând
50MPa
3x10
1500
A
N
min
· · ·
ef
σ
.
Lungirea barei este
.
A
b
A
2a
E
N
l
2 1

,
`

.
|
+ · ∆
Înlocuind cu datele problemei, se obţine
30
2.SOLICITĂRI AXIALE
mm. 0,12
10 3
40
30 3
200 2
10 7
1500
l
4
·

,
`

.
|

+



· ∆
Aplicaţia 2
O lamelă de cupru cu secţiunea dreptunghiulară h = 1,5b este solicitată la
întindere prin forţa F = 1200 N (fig. 2.7). Să se dimensioneze lamela şi să se
calculeze lungirea totală. Se dau: σ
a
= 40 MPa, E = 11⋅10
4
MPa.
Fig. 2.7
Rezolvare
Utilizând relaţia de dimensionare, se obţine
A
nec
=
2
30mm
40
1200
· .
Dar A = bh = 1,5b
2
, rezultând b = 4,47 mm, h = 6,72 mm.
Lungirea totală este
. 0,009mm
30 10 11
25 1200
l
4
·
⋅ ⋅

· ∆
Aplicaţia 3
Bara din oţel (fig. 2.8) cu secţiunea circulară de diametru d = 40 mm este
solicitată prin forţele 2F şi 5F. Să se determine sarcina capabilă a barei şi lungirea
totală. Se dau: σ
a
= 150 MPa, E = 21⋅10
4
MPa.
Rezolvare
Trasând diagrama de variaţie a forţei axiale rezultă că N
max
= 3F. Sarcina
capabilă este
N
cap
= σ
a
⋅A
ef
= 3F, de unde
31
ELEMENTE DE REZISTENŢA
MATERIALELOR
N 62832
4
40
3
150
F
2
·

⋅ ·
π
.
Fig. 2.8
Lungirea totală a barei este
.
EA
3Fa
EA
2Fb
l − · ∆
Înlocuind cu datele problemei, se obţine
( ) mm 0,033 130 3 150 2
400 10 21
62832
l
4
− · ⋅ − ⋅
⋅ ⋅
· ∆
π
.
Deci bara se scurtează cu 0,033 mm.
2.2 Concentrarea tensiunilor
Orice variaţie bruscă de secţiune, ca de exemplu, degajări, găuri, canale,
filete etc., reprezintă un concentrator de tensiune. În zona concentrărilor,
distribuţia tensiunilor nu se repartizează uniform pe suprafaţa secţiunii
transversale, producându-se un efect de concentrare a tensiunilor.
Studiile teoretice şi experimentale au demonstrat că tensiunea maximă
min
max
A
N
· σ
prezintă corect starea se tensiune din secţiune, dar la o distanţă
suficient de mare de zona în care apare variaţia de secţiune, iar în apropierea
acesteia, distribuţia tensiunilor este neuniformă, conform figurii 2.9.
Pentru orice variantă de concentrator (fig. 2.9, a,b,c), tensiunea maximă
se poate calcula cu relaţia
32
2.SOLICITĂRI AXIALE
n k k
σ α α σ · ·
min
max
A
N
, (2.13)
în care α
k
este coeficientul de concentrare a tensiunilor la solicitare statică, iar
σ
n
este tensiunea nominală, într-o secţiune depărtată de concentrator.
Fig. 2.9
Valorile coeficientului de concentrare a tensiunilor depind numai de
configuraţia geometrică a concentratorilor şi de tipul de solicitare, însă doar pentru
materialele cu comportare liniar elastică. Coeficientul poate fi determinat prin
calcul sau experimental. Rezultatele acestor determinări sunt prezentate sub formă
de diagrame în literatura de specialitate.
Deformaţia globală a barei nu este influenţată semnificativ de prezenţa
concentratorilor de tensiuni. Concentratorii de tensiuni au un efect deosebit de
periculos în cazul materialelor fragile, la care tensiunea maximă poate produce
33
ELEMENTE DE REZISTENŢA
MATERIALELOR
ruperea. Dacă materialul este tenace, atunci efectul de concentrare după atingerea
limitei de curgere a materialului nu se mai manifestă.
2.3 Bare şi sisteme de bare static nedeterminate
Un sistem este static nedeterminat atunci când numărul ecuaţiilor de
echilibru static nu este suficient pentru determinarea reacţiunilor din reazeme sau
eforturilor din bare. Pentru rezolvarea acestor sisteme se folosesc, pe lângă
ecuaţiile de echilibru static şi condiţiile suplimentare de deformaţie. Numărul
condiţiilor de deformaţie trebuie să fie egal cu gradul de nedeterminare static,
adică cu diferenţa dintre numărul necunoscutelor şi numărul ecuaţiilor de
echilibru static.
Un mod foarte folosit este scrierea ecuaţiilor de deformaţii prin deducere
fizico-geometrică, observându-se particularităţile deformării fiecărui sistem în
parte.
Se prezintă, în continuare, câteva tipuri de sisteme de bare static
nedeterminate, solicitate axial, la care rezolvarea ecuaţiilor de deformaţii se
bazează pe considerente fizico-geometrice.
2.3.1 Bara dublu articulată la capete
Fie bara dreaptă articulată la ambele capete (fig. 2.10), de rigiditate
constantă EA, solicitată axial prin forţa F, aplicată în punctul 3.
Fig. 2.10
34
2.SOLICITĂRI AXIALE
Sistemul este simplu static nedeterminat. Reacţiunile H
1
şi H
2
din cele
două articulaţii rezultă din sistemul format din ecuaţia de echilibru static şi din
condiţia de deformaţie, adică deplasarea relativă a articulaţiilor 1 şi 2 este nulă:
¹
¹
¹
'
¹
·

+ · ∆ + ∆ · ∆
· +
0.
EA
F)b (H
EA
a H
; 0 l l l
F; H H
1 1
32 13 tot
2 1
(2.14)
Din rezolvarea sistemului (2.14) rezultă H
1
=
l
Fb
şi H
2
=
l
Fa
. Cunoscând
valorile reacţiunilor se poate trasa diagrama de forţe axiale N, ca în figura 2.10.
Metoda de calcul poate fi folosită şi în cazul general, când în lungul barei se
aplică mai multe forţe, iar rigiditatea este variabilă.
2.3.2 Bare cu secţiune neomogenă
Se consideră o bară cu secţiune neomogenă, formată din mai multe
elemente din materiale diferite, dar toate având aceeaşi lungime, cum ar fi cabluri
cu fire din diverse materiale, stâlpi din beton armat etc. Se admite că elementele
componente sunt dispuse simetric în jurul centrului de greutate al secţiunii
transversale. Spre exemplificare, se reprezintă o astfel de bară, formată din trei
elemente cu rigidităţi diferite, conform figurii 2.11, având aceeaşi lungime l.
Asupra barei acţionează forţa de compresiune F, forţă care se distribuie în cele trei
bare componente sub forma eforturilor necunoscute N
1
, N
2
şi N
3
.
Fig. 2.11
35
ELEMENTE DE REZISTENŢA
MATERIALELOR
Ecuaţiile sistemului sunt:
-ecuaţia de echilibru static
N
1
+N
2
+N
3
=F; (2.15)
-condiţiile de deformaţie; deformaţiile celor trei bare sunt egale:
∆l
1
= ∆l
2
= ∆l
3
;
3 3
3
2 2
2
1 1
1
A E
N
A E
N
A E
N
· ·
; (2.16)
Din sistemul de ecuaţii (2.15) şi (2.16) rezultă eforturile necunoscute N
1
,
N
2
şi N
3
. Ştiind că rapoartele (2.16) sunt egale şi cu raportul dintre suma
numărătorilor şi suma numitorilor se obţine
N
k
=

n
1
i i
k k
A E
A FE
. (2.17)
Tensiunile în bare sunt:
3
3
3
2
2
2
1
1
1
A
N
,
A
N
,
A
N
· · · σ σ σ
. (2.18)
Aplicaţia 4
Un cablu aerian monofazat este format dintr-un miez de cupru, două
straturi de înveliş izolator din policlorură de vinil (PCV) şi un strat de plumb, ca în
secţiunea din figura 2.12. Cablul este solicitat la tracţiune printr-o forţă F = 15 kN.
Se cere să se determine tensiunile în cele trei materiale. Se dau: E
Cu
=E
1
=11⋅
10
4
MPa, E
Pb
= E
2
= 17⋅10
3
MPa, E
PCV
= E
3
= 10
3
MPa.
Rezolvare
Pentru a calcula tensiunile în cele trei materiale trebuie cunoscute valorile
forţelor preluate de fiecare din acestea.
Ecuaţia de echilibru din statică este
F
1
+F
2
+F
3
= F,
rezultând o singură ecuaţie cu trei necunoscute, problema fiind, deci dublu static
nedeterminată.
Cele două condiţii suplimentare în deformaţii se referă la faptul că cele
trei materiale lucrează împreună şi au deci, aceleaşi alungiri, adică
36
2.SOLICITĂRI AXIALE
ε
1
= ε
2
= ε
3
sau
3
3
2
2
1
1
E E E
σ σ σ
· ·
.
Fig. 2.12
Amplificând numărătorii şi numitorii fracţiilor de mai sus cu ariile
fiecărui material, se obţine relaţia
3 3 2 2 1 1 3 3
3 3
2 2
2 2
1 1
1 1
A E A E A E
F
A E
A
A E
A
A E
A
+ +
· · ·
σ σ σ
Tensiunile în cele trei materiale sunt:
1
3 3
1
2 2
1
1
E
A E
E
A E
A
F
+ +
· σ
;
2
3 3
2
1 1
2
2
E
A E
E
A E
A
F
+ +
· σ
;
.
E
A E
E
A E
A
F
3
2 2
3
1 1
3
3
+ +
· σ
Ariile celor trei materiale sunt:
A
1
= A
Cu
= π⋅9,5
2
= 283,53 mm
2
,
A
2
= A
Pb
= π⋅(20,5
2
-17,5
2
) = 358,14 mm
2
,
A
3
= A
Pcv
= π⋅(17,5
2
-9,5
2
+23,5
2
-20,5
2
) = 1093,3 mm
2
.
37
ELEMENTE DE REZISTENŢA
MATERIALELOR
Rezultă valorile tensiunilor în cele trei materiale:
0,39MPa.
358,14
0,1
1,7
283,53
0,1
11
1093,3
15000
6,65MPa,
1093,3
1,7
0,1
283,53
1,7
11
358,14
15000
43MPa,
1093,3
11
0,1
358,14
11
1,7
283,53
15000
3
2
1
·
+ +
·
·
+ +
·
·
+ +
·
σ
σ
σ
Pentru a se putea aprecia dacă acest cablu rezistă la forţa de tracţiune
dată, trebuie ca tensiunile calculate în cele trei materiale să fie inferioare
rezistenţelor admisibile ale materialelor respective, adică
σ
1

aCu
, σ
2

aPb
, σ
3

aPCV
.
2.3.3 Eforturi datorate împiedicării dilatărilor
O bară de lungime l, care se poate dilata liber, supusă unei variaţii de
temperatură ∆t se lungeşte cu
∆l
t
=αl∆t, (2.19)
unde α este coeficientul de dilatare termică liniară al materialului. La sisteme de
bare static determinate, lungirea dată de temperatură se produce nestingherit, dar la
sisteme static nedeterminate, dilatarea termică este împiedicată şi în aceste bare
apar tensiuni.
Se consideră o bară dreaptă de rigiditate constantă, încastrată la ambele
capete, conform figurii 2.13, a. Bara suportă o variaţie de temperatură ∆t. Lungirea
acesteia fiind împiedicată, apare o forţă axială N, care produce scurtarea barei cu
cantitatea
∆l
N
=
EA
Nl
(2.20)
Egalând cele două relaţii (2.19) şi (2.20), rezultă
N=EAα∆t,
iar tensiunea normală devine
38
2.SOLICITĂRI AXIALE
t E
A
N
∆ · · α σ . (2.21)
Fig. 2.13
Dacă la unul din capetele barei drepte există un joc δ (fig. 2.13, b), atunci
relaţia de deformaţie este de forma
∆l
t
=∆l
N
+δ. (2.22)
2.3.4 Sisteme de bare paralele
Se consideră o bară dreaptă, rigidă, orizontală suspendată prin trei tije sau
cabluri verticale de lungimi şi rigidităţi diferite (l
1
, E
1
, A
1
, l
2
, E
2
, A
2
, l
3
, E
3
, A
3
)
solicitată cu forţa verticală F (Fig. 2.14).
Necunoscutele sunt eforturile N
1
, N
2
şi N
3
, iar sistemul este simplu static
nedeterminat. Pe lângă două ecuaţii de echilibru static se mai poate scrie şi o
condiţie de deformaţie.
Deoarece bara orizontală este rigidă, ea rămâne rectilinie, dar se
deplasează în poziţia A’C’, ca urmare a deformării tijelor verticale. Obţinându-se
triunghiuri asemenea în forma deformată, rezultă sistemul de trei ecuaţii:
39
ELEMENTE DE REZISTENŢA
MATERIALELOR
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
∆ − ∆
·
+ +
∆ − ∆
+ · + + + ·
· + +

,
c
l l
c b a
l l
c); F(b c N c) b (a N 0, M
F; N N N
3 2 3 1
2 1 C
3 2 1
(2.21)
unde
3 3
3 3
3
2 2
2 2
2
1 1
1 1
1
A E
l N
l ,
A E
l N
l ,
A E
l N
l · ∆ · ∆ · ∆
.
Fig. 2.14
Cazul prezentat este un caz particular, dar metoda de calcul poate fi
folosită şi la cazul general, când bara orizontală este susţinută prin mai multe tije
sau articulată la unul din capete (caz în care se consideră că bara se roteşte în jurul
articulaţiei) sau sistemul este solicitat cu mai multe forţe.
40

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful